Per aspera ad astra

Constela\ii
Constela\ii
diamantine
diamantine
Revist# de cultur# universal#
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni Anul XII, Nr. 3 (127)
[i a Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom@nia Martie 2021

Semneaz :

Constan a Ab la ei-Donos
Nicolae B la a
Olga B nescu
Mihai Caba
Maria Calafeteanu
Liviu Chi cop
Livia Ciuperc
Gelu Drago
Doina Dr gu
George Filip
Sorin Finchelstein
tefan Ivanovici-Teren iu
Nicolae Mare
Galina Martea
Nicolae M tca
Mihai Merticaru
Octavian Mihalcea
Constantin Miu
Romel Moga
Tudor Nedelcea
Janet Nic
Drago Niculescu
Ion P tra cu
George Petrovai
Ionel Popa
Ion Popescu-Br diceni
Vavila Popovici
Ovidiu Purdea Some
Mihai S lcu an
Anca Sîrghie
Beatrice Silvia Sorescu
Ben Todic
Philip Tudora
Al Florin ene
Nelu Vasile
Maria Vieru-I aev

Henri Ottmann - Sear de var

2 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 3(127)/2021

Sumar
Nicolae Mare , Titulescu - 80 de ani de la
Constela\ii diamantine
trecerea în ve nicie ......................................pp.3,4 Revist de cultur universal
Mihai Caba, Gala Galaction - un p rinte cu har
scriitoricesc ...................................................pp.5,6 Fondat la Craiova,
Ion P tra cu, C. Brâncu i - în India .........pp.7-9
Doina Dr gu , Jocul min ii ..............................p.9 în septembrie 2010
Tudor Nedelcea, Eminescu, despre Tudor
Vladimirescu ..............................................pp.10,11
- apare lunar -
Nelu Vasile, Bicentenarul Revolu iei de la
1821 ............................................................pp.12,13
Al Florin ene, Eugen Ionescu - p rintele Redactor- ef: DOINA DR GU
teatrului absurdului ...............................pp.14-16
Mihai S lcu an, Nicolae Grigore Mih escu- Secretar general de redac ie: JANET NIC
Nigrim - 150 .............................................pp.17,18 Redactori literari: IULIAN CHIVU
George Filip, Poeme ........................................p.18 LIVIA CIUPERC
Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a,
Politica - J.G. Fichte (XXII) ...................pp.19-22
DANIEL MARIAN
Ben Todic , Moneda .......................................p.22 BEATRICE SILVIA SORESCU
Drago Niculescu, Nae Ionescu i coala sa NICOLAE MARE
(X) - Încheiere ...........................................pp.23,24 Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)
Janet Nic , Poe ii nu exist ! ........................p.25
Ion Popescu-Br diceni, Jocul împreun al
textului poetic i al cititorului din postur de Redactori asocia i:
critic literar (eseostudiu) .......................pp.26-30
Maria Calafeteanu, Via a poetului Traian Dorz
- între realitate i poveste ..............................p.31
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor,
Anca Sîrghie, Autenticitatea spiritului matematician, membru al Academiei Româno-Americane de
românesc ....................................................pp.32-34 tiin e i Arte
Octavian Mihalcea, Redimensionarea - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor
spectacolului ....................................................p.35 membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
Livia Ciuperc , Despre jertfa cea biruitoare p.36,37
Mihai Merticaru, Sonete ................................p.37
- Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor
Galina Martea, Istoria românilor canadieni - o membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
paralel în contextul evolu iei umane..pp.38-40 - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv,
Liviu Chi cop, Drame existen iale - într-o critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din
“epoc de aur” .........................................pp.41-43 România i al Royal Society of Literature UK
Romel Moga, Despre Ia i, cu iubire! - o carte
care se prezint singur .................................p.44
- Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist,
Ionel Popa, Spre un nou Blaga? ....................p.45 membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
Nicolae B la a, Despre un Dumnezeu al tuturor - Prof. LIDIA GON A GROSU, R. Moldova, poet, prozator,
......................................................................pp.46-48 jurnalist, secretar tiin ific al Senatului USM
George Petrovai, Perenitatea i actualitatea
voltairianismului ............................................p.49 Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate
Beatrice Silvia Sorescu, Poeme ....................p.50 în revista Constela ii diamantine apar ine strict autorului
Constan a Ab la ei Donos , Poeme ..............p.51 care semneaz textul.
Ovidiu Purdea Some , Poeme ........................p.52
Gelu Drago , Poeme .......................................p.53 Materialele se pot trimite la adresele:
Constantin Miu, Poeme ..................................p.54 constelatiidiamantine1@gmail.com
Maria Vieru-I aev, Cuvinte de desp ire i un const.diamantine@gmail.com
cimitir istoric din Bucure ti ...................pp.55,56
Nicolae M tca , Covidisme ............................p.56 revista.constelatiidiamantine@gmail.com
Olga B nescu, Ne influen eaz publicitatea?
.......................................................................pp.57,58
ISSN 2069 – 0657
Sorin Finchelstein, tefan Ivanovici-Teren iu,
Constela ii epigramatice ................................p.59
Adresa redac iei:
Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60 Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
România, cod: 200440
Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic ,
N.N. Negulescu, Al. Florin ene Ilustra ia revistei: Henri Ottmann
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 3
Nicolae MARE}

Titulescu - 80 de ani
de la trecerea @n ve]nicie
sau
Din nou despre Basarabia i Pactul de asisten mutual cu URSS
Eu nu sunt comunist, iar preg tirea mea intelectual m împiedic s
devin comunist, dup cum m împiedic s devin hitlerist sau fascist. Sunt
un liberal democrat burghez, pentru care respectarea propriet ii particulare
i a libert ii individuale reprezint îns i baza existen ei. i eu cred c o
asemenea doctrin poate fi ap rat numai prin neinterven ia României în
lupta ideologic ai c rei martori suntem în prezent.
Nicolae Titulescu

URSS - un colos în coasta României
Pentru publicul larg românesc, inclusiv pentru mul i istorici care
nu aveau acces la arhivele diplomatice din ar sau de peste grani ,
radiografierea raporturilor externe ale României cu str in tatea au
fost obiectivate cu mult acribie, din interior de fostul ministru de
externe român Nicolae Titulescu, în lucrarea sa „Politica extern a
României”1. În acest studiu g sim descrise demersurile întreprinse
pas cu pas în aceast chestiune, cât i lupta pe care a dus-o pe t râm
diplomatic pentru ap rarea intereselor României în raporturile cu
Rusia Sovietic , cu colosul pe care îl respecta, i pentru care - p rerea
noastr - avea i o anumit team . Nu i-a fost deloc u or s caute i
g seasc cea mai favorabil „identitate de interese” - cum a denu-
mit-o -, i la care „guvernul rus s adere abia în ceasul al unspreze-
celea”, prin reprezentantul s u, Litvinov: „doar în principiu i cu
titlu personal”. Cu o sinceritate dezarmant , care pleac de la realit ile
geopolitice ale timpurilor sale (suprafa a Rusiei mai mare de patru ori
decât cea a Europei i cu o popula ie de 162 milioane de locuitori),
Nicolae Titulescu fiind con tient c „statul colos” - cum era Rusia -
se afla în coasta României i ducea o politic inamical ce putea con-
duce la „strivirea de c tre Marele Vecin”, a gândit întregul demers.
Totodat , neîntrecutul diplomat era con tient c ara noastr nu „ar
putea g si un aliat împotriva Rusiei în Occident numai pentru ap rarea
intereselor române ti”.
Încerc rile de reglementare diplomatic a contenciosului bila-
teral româno-rus, care s-au petrecut la Var ovia - 1921, Viena - 1924,
Riga - 1931 sau de la Geneva - 1932 i 1933 au inut pe români i ru i
în situa ia de a fi „ca ni te oameni care tr iesc pe dou planete dife-
rite”. Nu cumva i azi?
Este îndeob te cunoscut c Partea sovietic a insistat, înc de la
discu iile avute la Riga, men ionate mai sus, s fie stipulate într-un
viitor pact bilateral româno-sovietic existen a unui litigiu teritorial
între p i, propunând înserarea în documentul bilateral a uneia din
formul rile de mai jos: „disput teritorial ”, „disput basarabean ”,
sau „disputa existent ”.

Dup ce semnase un tratat de neagresiune cu Rusia,

aliatul polonez devine dezinteresat ca România s îl
urmeze i îl contracara pe toate c ile

Nicolae Titulescu, care se împotrivea structural unei asemenea

abord ri, începe s ac ioneze tot mai hot rât, dup 20 octombrie
Nicolae Titulescu
4 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
1932, când determin guvernul român s îl împuterniceasc (21 sep-
tembrie 1932) s negocieze cu ru ii. De re inut c Marea Britanie,
Fran a, Italia, Japonia i România semnaser la 28 octombrie 1920
Tratatul privind grani a r ritean a României, a adar cu privire
la teritoriul Basarabiei, document ratificat în anii urm tori de primele
trei ri, nu i de Japonia; era recunoscut , a adar, unirea Basarabiei
cu ara-mam i în plan interna ional, dup ce aceast unire fusese
votat de Parlamentul basarabean (Sfatul rii) sub regim sovietic.
În al patrulea deceniu al secolului al XX-lea i Japonia se declara
dispus s ratifice Tratatul respectiv, îns Bucure tii n-au mai auzit
sugestia f cut de fostul ambasador nipon la Moscova, devenit,
ulterior ministru al afacerilor externe.
La încercarea de a solicita în 1932 sprijinul Poloniei, ca aliat,
pentru ca acesta s încerce s ob in , eventual, din partea Moscovei
eliminarea cuvintelor „disputa existent ”, Var ovia - care semnase
deja tratatul de neagresiune cu Rusia în acel an (în iulie) - va da prin
Jozef Beck un r spuns cel pu in ocant - acela c guvernul polonez
nu este interesat de negocierile ruso-române. Uimirea nu putea fi
mic la Bucure ti, unde se cuno tea c potrivit tratatelor militare
bilaterale româno-polone din 1921, 1926 i 1931, partea polon se
obliga „s apere Basarabia” cu for a armelor. Aceast atitudine para-
doxal din partea Poloniei nu o va în elege niciodat Nicolae Titu-
lescu, dar mai ales ra iunile Var oviei de a nu-i acorda sprijin diplo-
matic aliatului s u român, în acele momente, pe motiv c partea polon
n-ar fi interesat de negocierile privind Basarabia, cunoscut fiind c
„acesta (Tratatul) reprezint însu i obiectul alian ei” - consemna
Titulescu.2
Conven ia de definire a agresiunii,
semnat la 3 iulie 1933
Pornind de la butada c Dumnezeu îi ajut pe cei care se ajut
singuri, Nicolae Titulescu se va str dui s stabileasc „rela ii cordiale
cu URSS, f a mai recurge la alia ii României: Fran a i Polonia”3.
Politician rasat, Nicolae Titulescu î i va asigura îns mai întâi
sprijinul parlamentar, ajutor pe care îl ob ine cu brio din partea ale ilor
poporului, fapt considerat de el a fi cel mai mare triumf al carierei sale
parlamentare, deoarece „toate partidele politice din România, f
excep ie, au aprobat politica privind Pactul de neagresiune cu URSS.”4
De acum încolo vom fi martorii unui activit i diplomatice tenace
i febrile din partea lui Titulescu, pentru a-i atrage de partea sa pe
reprezentan ii sovietici de la Geneva, diploma i cu care pân atunci
avusese „numai dueluri” i s conlucreze - pân la urm - str lucit cu
ace tia la „definirea agresiunii”.
Titulescu - Litvinov
Anul XII, nr. 3(127)/2021
Împreun cu solii ru i de la Geneva, mai ales cu Litvinov, Titulescu
ac ioneaz cu mare aten ie i cu o acribie aparte pe texte pentru ela-
borarea unui document care s satisfac atât interesele române ti
dar i ale partenerilor, iar nu în ultimul rând pe cele general europene;
aceasta în Conven ia de definire a agresiunii, semnat la 3 iulie
1933, la Londra, cu reprezentan ii Estoniei, Letoniei, Poloniei, Turciei,
URSS i Afganistanului, prin care URSS se angajeaz s nu folo-
seasc for a împotriva României sau s fac r zboi cu ea, înl turat
fiind din textul tratatului bilateral în negociere sintagma privind recu-
noa terea „disputei existente”, adic disputa basarabean .
Nicolae Titulescu aminte te în lucrarea de referin declara ia lui
Litvinov care a spus: „ tiu c , semnând aceast Conven ie, v fac
dar Basarabia”, în lumea diplomatic cunoscut fiind c „Basarabia
înceta s mai formeze un punct de fric iune între cele dou state”5.
Cu siguran nu din grandomanie, cum era uneori gratulat de adver-
sari, Titulescu va consemna: „Drum fructuos realizat!”.
Ce a urmat i nu s-a mai putut înf ptui în raporturile cu Sovietele,
dup debarcarea sa la 29 august 1936, este un alt capitol al istoriei
diploma iei române ti. Se refer la acesta Nicolae Titulescu în însem-
rile sale din 1938, care dovedesc cu prisosin clarviziunea f
pereche cu privire la desf urarea evenimentelor care se vor desf -
ura dup aceea într-un ritm fulger tor: „Dac r mâneam ministru de
externe, a fi încheiat cu Rusia tratatul care inea seama de toate in-
teresele noastre. Am fost, sunt i r mân favorabil unui pact de asis-
ten mutual cu URSS, atâta vreme cât aceast ar duce o politic
de pace, a a cum am practicat-o în ultimii ani. Acest Tratat este ne-
cesar României i dac Germania atac Rusia, sau dac se în elege
cu ea. Mai mult: Tratatul trebuie f cut la timp. Altfel apropierea ruso-
german se va face f noi i în dauna noastr . Cât clarviziune,
Deci aceast eventualitate trebuie s ne g seasc alia i cu Rusia.
(subliniez aceste cuvinte au fost scrise cu un an înaintea semn rii
Tratatului de trist amintire Ribbentrop - Molotov din 23 august
1939). Consider prietenia franco-român ca pe o axiom : aceea ruso-
român e o axiom inevitabil . Apoi Fran a i Cehoslovacia, fiind
aliate cu URSS, noi nu putem continua s r mânem izola i. Se vorbe te
azi c diferen a de ideologie ar fi o împiedicare pentru apropierea
germano-rus . Dar cât vreme acest obstacol poate exista? Nimeni
nu tie; în tot cazul nu va fi etern. Ce important e ca România s fi
încheiat pactul de asisten cu Rusia înainte ca apropierea germano-
rus s se produc ; pe urm Rusia îl va considera inutil. Pun în
aceste afirma ii toat greutatea judec ii politice ce am aproape 25
de ani de via public ”.6 Acesta era clarv torul Nicolae Titulescu,
cel despre care istoricul neamului, Nicolae Iorga, scria despre „geni-
alul diplomat” c este un om sensibil i de curaj „pentru noi i pentru
întreaga Europ ”.7
1
Nicolae Titulescu, Politica extern a României /1937/
Funda ia European Titulescu, Editura enciclopedic
Bucure ti, 1994.
2
Nicolae Iorga, participant în august 1933 la Congresul
istoricilor polonezi de la Var ovia, a discutat la o recep ie dat
de eful statului cu eful externelor, Jozef Beck. În memoriile
sale a consemnat.
3
Ibidem, p. 108.
4
Ibidem, p. 107.
5
Ibidem, p. 187
6
Ibidem, pp.189-190
7
„Neamul Românesc”, 14 decembrie 1937; idem George G.
Potra, Nicolae Iorga - Nicolae Titulescu - Interferen e,
Bucure ti, 2011, pp. 241-242.
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 5
Mihai CABA

Gala Galaction - un
p[rinte cu har scriitoricesc
Remarcat, nu numai ca preot ortodox, pentru însemnatele sale
lucr ri i traduceri teologice elaborate i publicate în timpul vie ii, de
mare folos în practica exercit rii atribu iilor eclesiastice de inute timp
de mai mul i ani, dar i ca scriitor, pentru numeroasele sale opere lite-
rare, cuprinse într-o gam larg de exprimare: note, eseuri, foiletoane
schi e, nuvele, povestiri, romane, memorii de c torie i fantezii
dramatice, editate i publicate în volume separate sau în revistele
literare ale vremii, p rintele Gala Galaction ocup un loc de seam i
în literatura român , ca o urmare fireasc a harului scriitoricesc do-
vedit.
Într-adev r, str lucitul istoric i critic literar, George C linescu,
considerat distinctiv i ast zi a fi unul dintre cei mai importan i critici
literari români din toate timpurile, analizându-i cu nedezmin ita-i
minu ie a cercet rii întreaga lui oper literar , îl a eaz apreciativ pe
Gala Galaction în al s u opus magnum (Istoria literaturii române de
la origini pân în prezent, Editura Funda iilor Regale, 1941) în rândul
scriitorilor „poporani ti”, adep i ai promov rii „specificului na io-
nal” - curentul literar cuprins în programul noii reviste „Via a Româ-
neasc ”, ap rut la Ia i, la 1 martie 1906, al c rei redactor i animator
a fost prestigiosul profesor universitar i scriitor, Garabet Ibr ileanu.
men ion m, dar câ iva dintre „poporani tii” colaboratori ai
acestei reviste culturale ce i-a propus nu numai apropierea de
popor, ci i ridicarea lui, f a abandona deloc criteriul artistic”,
între care: Spiridon Popescu, Calistrat Hoga , D. D. P tr canu, Jean
Bart, Dumitru C. Moruzi, Radu Rosetti, ale c ror scrieri au reflectat
îndeajuns de bine via a româneasc , fiin a ei na ional i (ne)drep-
tatea ei social .
Cu toate c Gala Galaction nu a f cut parte din grupul „popora-
nist”, articolele sale publicate la început în reviste de „nuan sim-
bolist ”, precum „Linia dreapt ”, „Via a social ”, „Viea a nou ”, ce
eviden iaz pregnant „o preocupare social i o silin de a deter-
mina un anumit speci-
fic”, dup cum bine se
pronun George C li-
nescu, „îl fac clasabil în
cercul Vie ii Române ti,
care l-a i editat.” Dem-
de re inut la Gala Ga-
laction este i convinge-
rea sa despre misiunea
oric rui scriitor, a c rui
„îndeletnicire literar
trebuie s fie prev toa-
re, dornic s instruias-
pe ceilal i i s le folo-
seasc .”
În acest sens, într-
una dintre „not rile” sa-
Gala Galaction le, Gala Galaction, ca un
preot ce este, face i o vrednic m rturisire: „Arta pentru art este o
iluzie i o de art fanfaronad . Un artist nu poate s expulzeze din
opera de art propria sa inim . i care artist nu vine pe lumea
aceasta cu inima plin de doruri, de preferin , de rancune, de re-
vendic ri (odat ce este solul tainic al unei familii, al unei clase so-
ciale i al unui neam întreg?”
Mai înainte, îns , de a intra în miezul de substan al operei pre-
otului i scriitorului Gala Galaction, este recomandabil s întreprind
o cuvenit incursiune biografic , apelând la biografi virtuo i, precum
Teodor Vîrgolici, Titi Tudorancea, Gheorghe Cunescu, pentru ca
rezultatul acestei mig loase îndeletniciri s fie unul plauzibil.
adar, la 16 aprilie 1879, în Dide tii Teleormanului, într-o familie
de mici proprietari agricoli se na te, pe numele lui adev rat, Grigore
Pi culescu, fiul lui Nicolae Pi culescu, de origine aromân , arenda
al mo iei Dide ti, i al Chirachiei, fiica preotului Constantin Ostreanu,
paroh al bisericii „Sf. Teodor” din Ro iorii de Vede. La vârsta înv -
turii (1886) face primele clase primare în Dide tiul natal, pe care le
continu i le termin , în 1890, la Ro iorii de Vede, dup care devine
elev al liceului bucure tean „Sf. Sava”, pe care îl va absolvi în 1898.
Perioada licean fast îi ofer cuno tin a i prietenia, durabil în tot
restul vie ii, cu colegul Ion Theodorescu, viitorul poet i scriitor Tu-
dor Arghezi, dar i cu N. D. Cocea i V. Demetrius, i ace tia devenind
ulterior scriitori. Tot în liceu, în 1896, urmând „chemarea scrisului”,
redacteaz solitar revista poligrafiat „Zig-zag”, iar pe 7 octombrie
i face debutul scriitoricesc în revista „Adev rul ilustrat”, în care i
se public schi a „Pe teras ”. Dup terminarea liceului se îndreapt
firesc spre Facultatea de Litere i Filosofie a Universit ii bucu-
re tene, ale c rei cursuri le abandoneaz un an mai târziu, în 1899, în
favoarea cursurilor Facult ii de Teologie, pe care le absolv în 1903;
an în care se i c tore te cu Zoe Marcoci, nimeni alta decât veri-
oara lui N. D. Cocea, renun ând tot atunci s se mai c lug reasc
sub numele de Galaction, nume pe care îl va p stra în continuare ca
pseudonim literar.
În perioada studiilor teologice scrie i public nuvela „Moara
lui C lifar”, considerat de critici „o pies antologic i prima lui
reu it major ”, în care a preluat „motive i eresuri folclorice cuno-
scute dintr-o povestire a tat lui s u.”
Interesat de ob inerea doctoratului în teologie, merge la Cern i
i, sus inându-l cu brio, în 1909, este reconfirmat ca defensor ecle-
siatic pentru eparhiile Râmnicului i Arge ului (post pe care-l de i-
nuse vremelnic în 1906), pe care-l va exercita cu destul elocin
pân în 1922, în anul când, în vârst de 43 de ani, este hirotonit ca
preot.
Pân atunci, f cându-se bine cunoscut ca scriitor „demn de toat
lauda” prin bogata sa publicistic în presa literar a vremii, în 1914,
Gala Galaction î i face i debutul editorial cu volumul de nuvele i
schi e „Bisericu a din R zoare” la Editura „Via a Româneasc ” de
la Ia i, volum care va fi premiat în 1915 de c tre Academia Român .
Tot la Ia i va publica i volumul „Eminescu”.
6 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
În anii primului r zboi mondial se afl împreun cu Tudor Arghezi
la conducerea noilor înfiin ate reviste, Cronica i Spicul, cu apari ii
pt mânale neîntrerupte, ale c ror tematici erau orientate înspre
problematica dificil a actualit ii române ti. Neobosit, continu s
scrie i în 1916 editeaz dou noi volume: „Clopotele din m stirea
Neam u” i „La rmul m rei”, înt rindu- i prin ele harul scriito-
ricesc.
Dup terminarea r zboiului, în 1919, Gala Galaction trece printr-o
dificil „cump a vie ii”, acea a gravei acuza ii de „colobora io-
nism cu ocupantul german”, cu consecin a destituirii, în 1922, din
func ia de defensor eclesiastic, din care iese cu fruntea sus a preo iei
sale i a bogatei sale publicistici de atitudine social-democratic în
ziarele i revistele timpului, între care: Chemarea, Lumea nou ,
Cuvântul liber, Avântul, pe care le strânge i editeaz în culegerea
de articole „O lume nou ”.
Ca preot cu har, recunoscut în rândurile enoria ilor, Gala Galac-
tion, dup cum consemneaz exegetul s u, Radu B ie u, „a pendulat
de-a lungul vie ii între voca ia de teolog i cea de scriitor, reu ind
le serveasc pe ambele în mod str lucit”. În 1924 public vo-
lumele: „Toamne de odinioar ” i „De la noi la Cladova”, pe ultimul
dintre ele G.C linescu apreciindu-l drept „cea mai bun nuvel în
care, ca i I. Agârbiceanu, fiind i acesta preot, zugr ve te lupta
dintre virtute i ispit ”.
Într-o perioad mai lung (1926-1941) ocup la Fac. de Teologie
din Chi in u postul de profesor titular al Catedrei de Introducere i
Exegeza Noului Testament, devenind, între 1928-1930, i decan al
facult ii. În acest r stimp, pentru documentare, c tore te în ara
Sfânt , Egipt, Italia i Grecia, apoi traduce Noul Testament (1927) i
începe s traduc Biblia (Sfânta Scriptur ) în limba român dup
textul grecesc al Septuagintei, pe care-l confrunt cu textul ebraic,
reu ind s o editeze în 1936, fiind ajutat de pr. prof. Vasile Radu.
Dup toate aprecierile general exprimate aceast traducere a Bibliei
este pân ast zi, la 85 de ani de la editarea ei(!), înc neegalat , iar
meritul apari iei acesteia îi revine cu prisosin p rintelui Gala Ga-
laction!
De asemenea, în cam aceea i perioad fertil literar îi apar editate
i romanele: Roxana (1930), Papucii lui Mahmud (1931), Doctorul
Taifun (1933), pentru care Gala Galaction prime te Premiul Societ ii
Scriitorilor Români i La r spântie de veacuri, în dou volume (1935),
distins cu Premiul Na ional Literar.
În 1941 situa ia conjunctural a celui de al 2-lea r zboi mondial îl
determin s revin la Bucure ti, ca profesor de Exegeza Vechiului
Testament în cadrul Facult ii de Teologie, post didactic pe care în
de ine pân în 1947,
timp în care, în 1942,
N. Tonitza - Gala Galaction
public fantezia drama-
tic în 3 acte, „Ri a
Cr a” i editeaz vo-
lumul de nuvele i foi-
letoane „În gr dinile
Sf. Antonie”, pentru
care prime te Premiul
Na ional pentru proz ,
iar în 1944 public vo-
lumul memorial „Vla-
hu ”. La terminarea
zboiului i imediat
dup schimbarea regi-
mului politic, Gala Gala-
ction se angajeaz activ
în via a cultural-politic
Anul XII, nr. 3(127)/2021
a României, astfel c în 1947 devine membru titular al Academiei
Române i vicepre edinte al Uniunii Scriitorilor. Scoate un nou volum
cu note de c torie, intitulat „Mangalia”, pentru care prime te
Meritul Cultural în grad de comandor. În 1952, în acei ani tulburi de
dup r zboi, reu te s ob in eliberarea p rintelui C. Galeriu de la
Canal. În plin activitate, în 1955, în urma unei congestii cerebrale,
Gala Galaction, î i petrece ultimii ase ani de chin prin intuire la pat
Se stinge din via la 8 martie 1961, fiind înmormântat dup dorin a
exprimat la m stirea Cernica de lâng Bucure ti.
Se împlinesc de atunci 60 de ani ai Ve niciei sale.
Asupra operei literare a lui Gala Galaction s-au pronun at de-a
lungul timpului prestigio i critici literari, între care: E. Lovinescu,
Perpessicius, N. Iorga, C. Ciopraga, S. Cioculescu, E. Papu, Cella
Delavrancea, Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, N. Manolescu .a., iar din
aprofundatele lor referin e critice se poate desprinde o apreciere in-
dubitabil : „Cu toate c a continuat s scrie i în perioada inter-
belic , scriitorul Gala Galaction apar ine primului deceniu al seco-
lului XX (s.n.), prin nuvelele i povestirile publicate în intervalul
1902- 1910, care-l definesc ca scriitor, iar anul 1910 este <anul
biruin ei sale totale>, prin publicarea lucr rilor, Moara lui C lifar,
În p durea Coto manei, Gloria Constantini, Lâng apa Vodislavei,
prin care- i face cunoscute calit ile scrisului s u: vitalitatea i
spontaneitatea ac iunilor, pitorescul personajelor, talentul de na-
rator, coloritul i savoarea cuvântului, st pânirea limbii i a lexi-
cului acesteia.”
În ceea ce prive te „trecerea sub lupa criticii” a romanelor lui
Gala Galaction, aici p rerile exege ilor s i nu mai sunt la „unison”
decât într-o singur afirma ie: „Ca romancier, exclusiv prin înzestra-
rea sa nativ de povestitor, Gala Galaction submineaz valoric ro-
manele sale tocmai prin vicierea construc iei acestora, deturnându-
le cursul lor estetic înspre o liniaritate plat , lipsit de ac iune i de
interes major, din vina unei „isp iri religioase” a conflictelor na-
rate.”
Ultimul roman „La r spântie de veacuri”, „o autobiografie
voalat , cu multe amintiri i impresii din perioada 1898-1900. Doru
Filipache e autorul însu i, Teobald de sigur Arghezi”, ar fi putut fi
unul dintre marile romane ale literaturii române dac „vina lui capital
n-ar fi fost dilata ia verbal în slujba tezei.” (G. C linescu).
Dup moartea lui Gala Galaction a fost g sit în manuscris un
voluminos „Jurnal”, ce a fost tip rit postum în 3 volume, în perioada
1973-1980, sub îngrijirea Marei Galaction Pi culescu i a lui Teodor
Vârgolici, iar în 1997 edi ia lui complet . În „Jurnal”, pe lâng pagini
de cert valoare literar , parc anume l sat ca o disculpare, se adân-
cesc tr turile morale ale omului Gala Galaction, care determin
profunzimile întregii sale opere în care i-a zidit via a, cu împlinirile,
sucirile i remu rile ei. Seria reedit rilor volumelor sale continu i
ast zi, iar nuvela „La vulturi” a fost inclus i în bibliografia licean .
La cei 142 de ani de la na tere i 60 de ani de ve nicie posteritatea
preotului i scriitorului Gala Galaction este la fel de luminoas , ca
slujitor al Bisericii i Scrisului. Astfel, în memoria sa, în Ierusalim,
capitala Israelului, o pia et a fost denumit Gala Galaction „ca semn
de pre uire a contribu iei sale la promovarea în elegerii între cre tini
i evrei, mai ales în vremuri când omenirea a fost pus la grea în-
cercare.”
În ora ele Mangalia i Ro iorii de Vede pe frontispiciul câte uneia
dintre coli se afl înscris cu str lucire prestigiosul s u nume.
N-a putea s închei aceste rânduri rememoratoare f „a da
cuvântul” i celui care înc ne pov uie te cu în elepciune printr-o
pilduitoare predic : „Trebuie înv tur pentru toat lumea. Dup
cum pâinea, haina, drumul de fier sunt pentru toat lumea, a a s fie
i cartea i biblioteca” (Gala Galaction).
a s fie!
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ion P{TRA}CU
Constantin Br`ncu]i -
@n India
Am c torit mult prin lumea de basm a Orientului i, de fiecare
dat , m-am întors cu impresia c nu reu isem s cuprind cu mintea i
cu gândul cât mai mult din oferta cultural-istoric a vastei zone de la
Nil i pân la Fluviul Galben. Cel pu in pentru mine, este îmbucur tor
constat prezen a românilor peste tot, în medii spirituale care le
sunt familiare. Ai no tri istorici i oameni de cultur , care nu au privit
numai spre Roma, ci i spre alte coordonate spirituale, sunt convin-
tori atunci când ne prezint dovezi despre leg turile milenare ale
tr itorilor din spa iul Carpato-Dun rean cu vechile popoare din Egipt,
India, Mesopotamia, Persia sau îndep rtata Chin .
De câ iva ani buni, aduc i eu modeste m rturii despre unele pa-
gini luminoase din istoria leg turilor românilor cu lumea oriental .
a am ajuns în punctul în care sunt în m sur s propun cititorilor
mei impresii personale despre solul fertil în care au prins r cini
raporturile culturale româno-indiene.
Nu mi-a fost greu s identific personalit i de seam din India i
România, care se constituie în lian i puternici i dau str lucire unor
leg turi trainice de prietenie. Am scris despre Mircea Eliade, care a
cut cuno tin cu filosofia indian la fa a locului. Am scris despre
trii liricii române ti i indiene, Mihai Eminescu i Rabindranath
Tagore. Nu puteam trece mai departe f s creionez m car câteva
elemente din gama influen elor artei i filosofiei indiene asupra vie ii
i operei marelui Brâncu i, acel b ie el din Hobi a Gorjului, care l-a
admirat pe celebrul yoghin tibetan Milarepa (1040-1123), s-a adâncit
în medita ia yoghin i, nu mai pu in important, a reu it s împleteasc
tradi iile etnoculturale române ti cu elemente ale spiritualit ii i
filosofiei indiene.
În momentul în care i s-a oferit ansa s realizeze un monument
în India, Brâncu i era deja cunoscut în lumea larg drept un prin al
formei pure... pe care Jean Casson, critic de art francez, îl aprecia
Constantin Brâncu i
7
drept unul dintre cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor, aprecieri
înt rite i de criticul de art american James Farrel, spunând c :
lâng Shakespeare i Beethoven se mai afl un Dumnezeu: românul
Constantin Brâncu i. Pentru Geo Bogza, Brâncu i era acel ran
din Gorj care a f cut pentru ara sa ceea ce pentru alte ri n-au
putut face decât regii i împ ra ii.
Al turi de Eugen Ionesco, Emil Cioran, George Enescu, Brâncu i
era i el unul dintre românii celebri care au str lucit la Paris. Acolo, el
era cunoscut drept un prince paysan, le bon Dieu sau un profet din
Vechiul Testament, cum îl numea Amedeo Modigliani, pictor i sculp-
tor italian. Povestea lui Constantin Brâncu i este una incitant . Une-
ori este chiar greu de p truns în universul s u artistic i filosofic,
care î i are o baz solid în Hobi a natal , pe care el a altoit cuno tin e
i practici din alte zone geografice. L-a pasionat în primul rând Ori-
entul, unde India avea prioritate. Probabil c era ceva ancestral. El
plecase de la Hobi a cu pasiunea pentru proverbe, folclor, filosofia
ranului român. Era i o persoan religioas . Pentru el, rug ciunile
hobi enilor erau forme de medita ie, erau filosofie. La început, nu
avea cum s tie c unele elemente fundamentale, cu care plecase
din satul natal, aveau corespondent i pe alte meridiane geografice.
Va descoperi acest lucru la Paris, unde începe s frecventeze Muzeul
na ional de art asiatic Guimet, precum i sec ii ale Muzeului Luvru,
cu profil asem tor. La Biblioteca Na ional studia cu pasiune c i
sacre i lucr ri de art ale Orientului.
Întâmpl tor sau nu, atunci când dea cu pasul distan ei dintre
Bucure ti i Paris a primit o carte, pe care a l sat-o s zac ani de zile
pe o poli din atelierul s u. Când s-a trezit cu ea în cap, a v zut c
era vorba despre un celebru yoghin tibetan, Milarepa, socotit cel de
al doilea Dalai Lama din istoria Tibetului i cel care a atins Nirvana.
Din acel moment, Brâncu i nu s-a mai desprins de cartea respectiv .
În scurt timp, a ajuns s cunoasc pe de rost via a
i opera iluminatului. Dac în carte erau într-adev r
o sut de mii de poeme, cum se spune, atunci me-
moria lui Brâncu i pare nelimitat .
Cert este c Brâncu i avea o adev rat fasci-
na ie pentru Milarepa (Eliade), care i-a devenit ghid
spiritual. Acesta a fost traseul lui spre medita ia
yoga, poate i spre practici yoga, cine mai tie? În
orice caz, el ajunge singur la simboluri, la esen a lu-
crurilor. Era crezul lui c func ia artistului const în
a descifra semnele ascunse ale naturii i a interpreta
misterele Universului. Criticii lui Brâncu i ne asigur
toate sculpturile marelui artist sunt invita ii la
medita ii, sunt adev rate opere filosofice, turnate
în bronz sau lefuite în piatr .
Înrâurirea artei i flosofiei indiene asupra lui
Brâncu i ar fi putut avea ast zi o reprezentare mate-
rial i mai concret dac el reu ea s pun în oper
8 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Templul medita iei de la Indore. Povestea începea în anul 1933, când
unul dintre cei mai boga i oameni ai Indiei, maharajahul Yeshwanr Rao
Hokbar, trecea pragul atelierului lui Brâncu i din Paris. colit la Ox-
ford, tân rul indian era mare amator de art . El colinda Europa i
America pentru a achizi iona numai lucr ri de mare valoare. De la
Brâncu i a cump rat, pe loc, o Pas re în zbor, din bronz lustruit, i
a comandat înc dou surori ale acesteia, una din marmur alb i
cealalt din marmur neagr . Atunci se perfecteaz i în elegerea cu
sculptorul român pentru a ridica la Indore un Templu - loc de veci
pentru maharana Sonyogita, so ia defunct a maharajahului. Brân-
cu i a lucrat la proiect timp de patru ani (1933-1937), pl smuind ceva
nep mântean. Templul din proiect urma s aib forma Oului cosmic
de la începuturile lumii, care se afl în mitologiile multor popoare.
Pentru Brâncu i, acel Ou nu era doar simbolul Cosmosului, ci era
maica tuturor formelor. Este evident c el avea cuno tin despre
Oul cosmic al chinezilor, din care ap ruse primul lor om, Pan Ku, sau
despre Oul cosmic indian, clocit de leb da divin Hamsa din mitologia
hindus . Astfel c templul avea form ovoidal în exterior i interior,
nu era prev zut cu u i i ferestre la suprafa , având îns o intrare
subteran , care permitea accesul unei singure persoane. Interiorul,
sub forma unei oglizi de ap , ar fi urmat s reflecte cele trei P ri în
zbor i statuia din stejar Spiritul lui Buddha, d ltuit tot de Brâncu i.
Pas rea în zbor, din bronz lustruit, numit i Pas rea de aur, urma
fie mângâiat de razele soarelui, o singur dat , într-o zi de s rb -
toare, când p trundeau printr-o deschiz tur circular din plafon.
Din varii motive, p ile contractante nu s-au întâlnit în decembrie
1937, atunci când Brâncu i s-a deplasat în India pentru realizarea
templului proiectat. Monumentul a r mas doar o pl smuire brân-
cu ian , cum îi spun speciali tii. Templul de la Indore ar fi avut i el,
probabil, o valoare cel pu in egal cu Ansamblul sculptural de la noi,
de la Târgu Jiu. Cele dou vârfuri ale crea iei brâncu iene (una ma-
terializat i cealalt doar în proiect) ar fi putut eviden ia i mai bine
elementele de complementarietate din culturile român i indian . La
acele elemente comune se referea i Lucian Blaga: Mi s-a p rut c
nic ieri în Europa gândirea indic n-a avut o înrâurire de aceea i
calitate precum în România.
Din evantaiul larg al elementelor comune s amintim doar con-
ceptul verticalit ii la marele Brâncu i, exprimat cel mai bine de ca-
podopera sa Coloana infinit , care, pentru el, era Scara Cerului,
cu acea spiral ce-i p rea sculptorului un cântec etern, care ne duce
cu sine în infinit, dincolo de orice durere sau fericire factice. Coloana
face parte din simbolurile cosmogonice primare (Oul, Pas rea, Stâlpul),
care înnobileaz sculpturile lui Brâncu i. Este un aspect care nu
Constantin Brâncu i - Începutul lumii
Anul XII, nr. 3(127)/2021
putea s -i scape eminentului eminescolog bengalez, Amita Bhose,
care a l sat pagini minunate despre influen ele indiene nu doar în
operele lui Eminescu i Eliade, dar i ale lui Constantin Brâncu i. La
marele nostru sculptor, ea punea stâlpul por ii, crucea, troi a sau
bradul funerar din spa iul românesc al turi de stâlpul casei, stâlpul
sacrificiului i sceptrul suveranului din scrierile vedice.
La Târgu Jiu, spun iubitorii lui Brâncu i, privirea vizitatorului
este purtat de la un nivel la altul, pornind de la Masa T cerii, trecând
prin Aleea Scaunelor spre Poarta S rutului i, în final, la spirala
Coloanei Infinite care neste spre cer. În aceast coloan Eliade
vedea tocmai simbolul în rii, al zborului, al transcenden ei. Aici,
la acest capitol indian, ar trebui s mai ad ug m un alt gând al lui
Mircea Eliade. Vorbind despre ceea ce el aprecia drept seceta de 20
de ani în crea ia lui Brâncu i, dup realizarea Ansamblului de la
Târgu Jiu, istoricul religiilor se întreba ( i propunea spre cercetare)
dac nu cumva marele sculptor era convins c dup Coloana Infinit
nu mai avea niciun rost s se dedice unei alte mari lucr ri sau c
era profunda lui p rere de r u c împrejur rile nu-i permiteau s se
dep easc prin crearea monumentului din Indore.
Dar, s revenim la Paris, unde Brâncu i a avut întreaga libertate
de crea ie. S ne amintim c el nu a vrut s stea la umbra marelui
Rodin, ci a c utat i i-a g sit propriul drum în art . El este cel care a
revigorat viziunea european despre art . El nu copia natura, nu
sculpta lucruri sau fiin e, el sculpta idei, nu sculpta p ri, oricât de
iastre ar fi fost ele, ci zborul lor. Avea propriul drum i propriul joc
(Mon jeu est à moi, cum spunea el), reflectate de cele peste 700 de
lucr ri. Din fericire, capodopera artistului, Ansamblul sculptural
Calea Eroilor de la Târgu Jiu, a îmbog it tezaurul cultural-artistic
românesc. De aceea, este bine s trimitem un gând de mul umire nu
doar lui Brâncu i, ci i so iei primului ministru George T rescu,
Aritheia T rescu, c reia i se datoreaz , în bun m sur , ridicarea
tezaurului despre care vorbim. S ne mai amintim c sculptorul celebru
de la Hobi a nu a vrut s înstr ineze atelierul s u din Paris, ci dorea
-l ofere în dar rii din care provenea. Inventarul lui era impresionant:
144 de sculpturi, 86 de socluri, 15 mulaje, 38 de desene, 2 picturi, cca
1500 de fotografii, mobilier sculptat, o bibliotec bogat i o discotec
cu folclor românesc, f de care atelierul s u n-ar mai fi fost o oglind
a Hobi ei natale.
Dona ia a fost respins de autorit ile române ale timpului pe
motiv c nu se încadra în tipicul realismului socialist. În aceast
situa ie, de neîn eles pentru el, singura solu ie era s ofere atelierul
statului francez, cu dorin a expres s fie p strat în integralitatea lui
(Testamentul lui Brâncu i din 12 aprilie 1956: Las mo tenire statului
francez absolut tot ceea ce vor con ine atelierele mele în ziua decesu-
lui meu). Dup ce Brâncu i i-a aflat odihna ve nic ,
statul francez, prin dispozi ia ministrului culturii André
Malraux, a reamplasat atelierul (considerat veritabil
laborator al modernismului la Paris) la Centrul Na io-
nal de Art i Cultur George Pompidou din capitala
Fran ei.
Pân în ultimul moment, marele sculptor român se
plângea c va putrezi în p mânt str in. Când s-a spove-
dit, la începutul lui 1957, îi declara arhiepiscopului Teofil
de la Biserica ortodox din Paris: mor cu inima trist
nu m pot întoarce în ara mea, repetând, pentru
cine tie a câta oar : acolo unde îmi apar in inima i
sufletul. Îl a -teptase pe Bunul Dumnezeu în atelierul
u, de unde a plecat la El în 16 martie 1957. Trecea
Dincolo, spunea Mircea Eliade, prin Poarta S rutului,
templu al iubirii i al mor ii, îns nu înainte s intre
definitiv în patrimoniul artei mondiale.
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 9
În calitate de fost diplomat, m închin la icoana unuia dintre cei Doina DR{GU|
mai remarcabili ambasadori ai spiritualit ii române ti. Cum s nu- i
creasc sufletul când consta i, zi de zi, c Brâncu i al nostru î i
consolideaz locul în plutonul frunta al artei mondiale. F doar i
poate, el este ast zi cel mai bine vândut artist român din toate tim-
purile. Cât despre cota ia interna ional , câteva exemple sunt edifi-
catoare: la Casa de licita ie Christie's din New York, o Pas re în
Spa iu a lui Brâncu i nu i-a luat zborul, în 2005, f 27,5 milioane
de dolari. Apoi, prin 2017, La Muse endormie sparge recordul cu 57
milioane de dolari. Tot acolo, în mai 2018, statueta din bronz lustruit
Tân ra sofisticat ajunge la 71 de milioane dolari. Nu tiu dac s-a
gândit cineva s calculeze cam cât de bogat ar fi fost România cu
piesele din atelierul refuzat la începutul perioadei postbelice.
Cum îl cinstim noi pe acest titan al artei mondiale? Pe ansamblu,
jalnic! Este adev rat c în satul natal Hobi a exist o Cas -Muzeu
Constantin Brâncu i. Ea func ioneaz într-un imobil asem tor cu
cel în care s-a n scut artistul. Din descrierea muzeului afl m doar profunzimi de jocuri forma neantului
date despre arhitectura, mobilierul i artizanatul specific zonei. Leg -
tura cu Brâncu i? Poate prin fotografiile, albumele, c ile i scrisorile extensia clipelor împarte reg sim începutul
expuse. Casa în care s-a n scut marele sculptor devine, la un mo- eternitatea în câturi prin adâncire
ment dat, cote pentru g inile uli ei, fiind chiar vândut pe un cal i i resturi variabile în forma neantului
500 de lei. Cât despre preocup rile la nivel central, parc nu-mi vine libert ile devin captive se suprim totul
amintesc c unul dintre cei 24 de mini tri ai culturii din perioada formelor abstracte limitele sunt neclare
postdecembrist a oftat aflând despre situa ia de la Hobi a i a promis empatia învolbur profunzimi fiecare î i descoper sinele
o investiga ie. Altul, i mai i, nici nu auzise de Brâncu i. de jocuri ale min ii i se elibereaz de orice ata are
Ast zi, dac ajungi la Hobi a, prin hârtoapele satului, vei auzi o unii tiu despre nimic din scurgerea clipelor
trân c inându-se: cat de Brâncu i al nostru. Vine lumea i se al ii nu tiu despre tot unii î i înf ptuiesc o scar
cruce te. pre ui i i dispre ui i i voiesc la cer s urce
Brâncu i tia el ce tia, atunci când declara: Când am plecat, v- pot fi concentra i crezând c în fiecare vers
am l sat s raci i pro ti. Când am revenit, v-am g sit i mai s raci i i dispersa i inuie un univers
mai pro ti. Oare ce ar zice el dac ar ap rea pe aici în zilele noastre? al ii î i împart eternitatea
Nu avem cu ce ne l uda. Prin contrast, în Olanda tot ceea ce a atins cu vechi eterni c zu i
pictorul Vincent van Gogh este ocrotit drept m rturie istoric , tezaur
lumea dinafar
în ve nicie
na ional.
sub greutatea propriului destin
Pentru final, s nu r mânem la Hobi a. Ne-am înc rca de prea
mult energie negativ . Mai bine s ni-l readucem în cuget i în ini-
ceea ce nu tr im la timp fiecare eveniment
niciodat nu tr im are un în eles
pe prin ul formei pure, cel care s-a str duit toat via a s împing
încerc m s d m o form
grani ele artei adânc în necunoscut. Adesea, ducea mâna la inim i
informului crezând în st ri de fericire
zicea: aici îmi stau compozi iile i arta. Deci, arta lui izvora numai
armoniz m func ia de multe ori încerc m
dintr-o chemare interioar . i mai este ceva: atunci când spunea
cu esen a evit m ceea ce este
Coco ul sunt eu, el se identifica cu vestitorul unei noi arte.
ut m o poart de acces de neevitat
Ast zi, chiar de acolo, de Dincolo, Brâncu i r mâne o figur
spre lumea dinafar uit m c vorba perfect
central în echipa ambasadorilor spiritualit ii române ti.
urmând calea propriei naturi e absen a vorbei
t cerea întrerupe curgerea
punctul ce deschide vidul une te contrariile
calea la o întrebare goal
exist un r spuns gol de con inut
nicio posesiune uit m c nenorocirile
nu are valoare lovesc f discern mânt
iat descoperirea exist oportunit i egale
goliciunii vie ii pentru to i i c via a
calea din trup este format din evenimente
este un drum închis pe care nu le putem alege
mintea corporal dar în via a unui om
condus de dorin e afl fiecare eveniment are un în eles
în cele din urm iar durata vie ii
inutilitatea efortului este predeterminat
germenele de lumin astfel încât s trecem
este prin toate evenimentele
Constantin Brâncu i - Muza adormit punctul ce deschide calea care ne formeaz destinul
10 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Tudor NEDELCEA
Eminescu, despre
Tudor Vladimirescu
Între preocup rile sale majore, obsedante, istoria ocup un loc
privilegiat, cu prec dere istoria na ional . De i n-are o oper istoric
în în elesul strict al cuvântului, Eminescu a scris în acest domeniu
pagini memorabile. De altfel, N. Iorga îl considera un mare istoric:
„Eminescu st pânea cu des vâr ire cuno tin a trecutului românesc
i era perfect ini iat în istoria universal : nimeni din genera ia lui n-a
avut în acest grad instinctul adev ratului în eles al istoriei, la nimeni
el nu s-a pref cut ca la dânsul într-un element permanent i determi-
nant al întregii lui judec i. E uimit cineva ast zi, la cap tul atâtor
cercet ri minu ioase i pline de r bdare, dup ad ugirea unui imens
material de informa ie i atâtor sfor ri ale criticii, când constat cât
în elegea acest om, i gânditorul politic trebuie s admire ce mare era
puterea lui de a integra faptele m runte i trec toare ale vie ii contem-
porane în maiestoasa curgere a dezvolt rii istorice”1.
Eminescu era con tient de responsabilitatea cuvântului scris,
de rolul educativ, formativ al istoriei, precum odinioar cronicarii, i
era convins c scrierea istoriei na ionale e un lucru prea serios spre
a fi la îndemâna oricui, românismul fiind dominanta gândirii sale
istorice.
Polemica cu adversarii ideii românismului atinge punctul cul-
minant în privin a disputei asupra Revolu iei lui Tudor Vladimirescu.
Aripa ro ie a Partidului Liberal î i revendica sorgintea în mi carea
revolu ionar de la 1821. Miza era prea mare i Eminescu consider
o asemenea idee este nu numai aberant i lipsit de orice suport
istoric, dar i lipsit de bunul sim : „A mai cuteza s vie cu pove ti de
la Anadan Babadan, precum c d. C.A. Rosetti ar mai fi f cut parte
din ceata lui Tudor Vladimirescu pe când nu era înc pe lume?”2.
Eminescu nu contest necesitatea unei lupte de idei politice; nu
contest nici m car ideile liberale: lupta este „între ideea unui stat cu
Anul XII, nr. 3(127)/2021
institu ii liberale i solid organizat i între o demagogie lacom de
câ tig f munc care a uzurpat numele de partid politic, f r-a fi de-
cât o societate de neomenoas exploatare a poporului românesc” 3.
Polemica de idei este folosit de poet nu de dragul polemicii, ci
numai pentru a a eza „micul curs de istorie na ional ” pe f ga ul
u normal. „Lec ie de istorie voi i, onorabililor” îi chestioneaz Emi-
nescu. „Lec ie de istorie v d m”.4 i aceast lec ie de istorie, obiec-
tiv i argumentat , o aplic , de data aceasta, Revolu iei de la 1821
asimilat de liberalii din jurul ziarului „Românul”. Revolu ia lui Tu-
dor Vladimirescu are, pe lâng caracterul social, un specific na ional
îndreptat împotriva românofobilor. „Românul” se întreab : „contra
alor no tri s-au ridicat Domnul Tudor cu s tenii lui?”, iar r spunsul
lui Eminescu este tran ant: „Contra a lor vo tri, v-am spus-o o dat
i v-o repet m -acum” i- i începe demonstra ia, aducând în sprijinul
argumentelor sale de idei reie ite din îns i Proclama ia de la Pade ,
ci aceste „vorbe scrise i isc lite de el sunt autentice. El [Tudor]
au g sit mul i boieri patrio i [deci nu numai s teni, n.n.] de acelea i
sim uri cu dânsul cari, constitui i în sfat, l-au sf tuit s perceap d ri
de la to i deosebire, sanc ionând astfel prin votul i adeziunea
lor puterea pe care mo neanul din Gorj i-o asumase”.5 A adar, Re-
volu ia lui Tudor era îndreptat , conform ideilor din Proclama ie,
împotriva „p turii superpus de str ini cari formeaz partidul ro u în
ar , f tradi ii i f moralitate”.6 i din nou, de la în imea spiritului
u, printr-o demonstra ie simpl , dar impecabil (sau impecabil
prin simplitate i adev r) acuza iile sale r mân f replic : „Oare nu-
i asta destul de clar pentru d-nii Giani, Cariagdi, Carada, Pherechydes,
C.A. Rosetti etc., etc.? Oare gura lui Tudor, pana lui, nu sunt destule
dovezi pentru a se ti în contra cui era îndreptat mi carea?”.7
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 11
trebui numai ni te mâni vârtoase moc ne ti cari s tie s-o întrebu-
Cu un adânc sim istoric, printr-o st pânire perfect a izvoarelor in eze”, iar „geniul neamului românesc e o carte cu apte pece i pen-
istorice (între care, Revolu ia lui Tudor Vladimirescu de M. Cioran, tru genera ia dominant ”.19 i polemica se întinde i în alte articole.20
aghiotantul lui Tudor, ap rat în 1859, este o lucrare de referin „Domnul Tudor” este arma prin care polemica sa devine pe deplin
pentru poet, pe care o i recenzeaz 8), Eminescu face din nou recurs eficient , cum remarc i Marin Sorescu: „Scormonitor împ timit al
la istoria na ional spre a ar ta c aceast p tur superpus care „ a istoriei noastre, autorul Luceaf rului, necru tor cu contemporanii,
tiut chiar s suplanteze aristocra ia str veche i istoric a rii” avea de ce s fie fascinat, descoperindu-l pe Tudor. El a mo tenit de
este vremelnic , întocmai ca i al i st pâni vremelnici (go i, huni, la pandur neîncrederea în elementul superpus, neproduc tor, precum
gepizi, longobarzi, avari, pecenegi, cumani, t tari, turci, slavi). „Ei, ce i intui ia acestuia c nu turcii reprezint pericolul major al fiin ei
s-au ales de to i?... Nimic”, se întreab i- i r spunde Eminescu, a a române ti”.21
cum peste un secol se întreab i C. Noica.9 De ce? Pentru c - î i Refuzând gazetarilor de la „Românul” ascenden a i legitimitatea
continu Eminescu argumenta ia - „rasa român e cea istoric în de la Revolu ia lui Tudor (de subliniat faptul c nume te mi carea de
aceste ri, e cea care î i impune caracterul, limba i datina, i s nu la 1821 revolu ie, pe când Roller i ai s i o numesc „r scoal ”), cursul
se creaz c acest caracter energic i drept, aceast minte de-o în- de „istorie na ional ” oferit liberalilor dep te caracterul de pole-
scut claritate i iubire de adev r, vor putea fi pe mult timp întu- mic conjunctural , „interesând în cel mai înalt grad interpretarea
necate de tertipurile, apuc turile sofistice i mizeria de caracter a faptului istoric. Istoria tezist , scris dup calapoade de grup, este
stârpiturilor bizantine ce ne guvern o zi”.10 anulat de Eminescu prin cuvântul adev rului”.22
În vizorul s u nu stau str inii (greci sau evrei) stabili i de secole Eminescu a demonstrat, i prin acest popas asupra Revolu iei de
în ar , ci acele elemente recent intrate, care i-au românizat doar la 1821 i a conduc torului ei, c are un acut sim istoric, o perspectiv
pielea, aspirante prin orice mijloace la func ii oficiale (la „pita lui obiectiv asupra evenimentelor istorice, bazat nu atât pe o intui ie
Vod ”) i care practic demagogia la modul vulgar. „R ul esen ial genial , cât mai cu seam pe studierea tuturor surselor documentare
care amenin vitalitatea poporului nostru este moral, e demagogia” ale vremii de prim importan ; de aici perenitatea ideilor sale privind
i „felonia nocturn de la 11 februarie”.11 istoria na ional .
Este rândul oficiosului guvernamental s -i r spund , învinuindu-
l c provoac , prin tonul articolelor sale, dezordine social . Spre a 1
N. Iorga, Istoria literaturii române ti contemporane, cap. VII.
înl tura orice acuz de xenofobie, Eminescu revine i precizeaz c Literatura în serviciul politicii, în N. Iorga, Eminescu, Ia i, Junimea,
este vorba nu de elementele alogene în sine, ci de latura economic 1981, p. 269. Vezi i volumul Eminescu: sens, timp i devenire
a acestora, de ipocrizia i demagogia ro ilor care afirmau c „tot ce a istoric , vol. I-II, îngrijit de Gh. Buzatu, tefan Lemny, Stela Cheptea
fost în ar a fost r u; numai ce au f cut ei este bine”.12 Tudor Vladi- i I. Saizu, Ia i, Editura Universit ii din Ia i, 1988-1990.
2
mirescu a luptat „contra alor vo tri”, „contra elementelor str ine [Calumniare audacter...], în Timpul, V, nr. 165, 25 iul. 1880, p. 2.
dup vremea aceea, i voi reprezenta i ast zi acele elemente str ine, Vezi, pe larg, Tudor Nedelcea, Eminescu, istoricul, Craiova, Funda ia
am ad ugat noi, f când aluziune nu atât la sângele care curge în Scrisul Românesc, 1998.
3
vinele fiec ruia, cât la sim irile ce-l însufle esc i la faptele ce s vâr- Ibidem.
4
te”.13 Ceea ce a sup rat mai mult pe boierii i pandurii lui Tudor [„«Pseudo-Românul» ne cere...”], în Timpul, VII, nr. 105, 16 mai
(motivul pentru care s-au i al turat acestuia) sunt numai „tendin ele 1882, p. 1.
5
str ine, apuc turile str ine ale domnilor greci, înrâurirea str in i Ibidem.
6
dispre ul a tot ce era românesc: al tradi iunilor, al gloriilor, al deprin- Ibidem.
7
derilor române ti”, aplicând în rile române ti o legisla ie neconform Ibidem.
8
„Carte asupra veracit ii c reia n-am avut nici o cauz de-a ne
cu obiceiul p mântului, conform doar cu „ideile demagogiei franceze,
îndoi”, vezi [„Observa ii în treac t...”], în Timpul, VII, nr. 108, 21
îndulcite i aurite”.14 Revolu ia lui Tudor n-a fost canalizat exclusiv
mai 1882, p. 1.
împotriva str inilor, ci i asupra unor boieri p mânteni „r ci i cari 9
C. Noica. Dialog cu un str in despre România, în Ramuri, nr. 6, 15
serveau de instrumente prin cari str inii despuiau i-ap sau pe
iun. 1981, p. 2.
români”.15 Cu un domn fanariot care avea „urechile astupate de stri- 10
[„«Pseudo-Românul» ne cere...”], în Timpul, VII, nr. 105, 16 mai
tele de ur ale oamenilor politici i de g gia s rb torilor”, cu o 1882, p. 1.
ar aflat în situa ie-limit , „ce poate s ias dintr-o asemenea stare 11
Ibidem.
de lucruri?”. C ci „nemul umirile sunt generale, indigna ia oamenilor 12
[„«Dar ce dulci, nobili i politico i»...”], în Timpul, VII, nr. 109,
este ajuns la culme i toate caut s izbucneasc . A a încât nimeni 23 mai 1882, p. 1.
nu tie ce poate s aduc ziua de mâne!”. „Iat r spunsul nostru la 13
Ibidem.
întrebarea «Românului»: cine provoac r sturn rile?”.16 14
Ibidem.
Cauzele Revolu iei de la 1821 se datoreaz unui secol i ceva de 15
Ibidem.
domnii fanariote. Faptele de repeti ie - ca s folosim expresia lui A.D. 16
Ibidem.
Xenopol - sunt evidente. „Dac-am încerca s determin m exact timpul 17
[„«Românul» a contractat n ravul...”], în Timpul, VI, nr. 163, 29
în care elementul autohton a învins pe cel imigrat, sau a fost învins iul. 1881, p.1.
de el, am zice: la 1700 învinge elementul imigrant prin domina ia fa- 18
Ibidem.
19
nariot . La 1821 începe reac iunea elementului autohton i merge Ibidem.
20
biruitoare i asimilând pân la 1866. La 11 februarie 1866 învinge din Vezi Timpul din 3 mart. 1879, 30 dec. 1880, 30 iul. 1881, 5 aug. 1881,
nou elementul imigrat”.17 Exist , a adar, pe de o parte românii sau 9 aug. 1881, 17-18 aug. 1881, 29 sept. 1881, 6 mart. 1882, mss. 2264 etc.
21
româniza ii, cu un trecut identic în toate provinciile în care locuiesc, Marin Sorescu. Tudor Vladimirescu i literatura st rii de urgen ,
iar pe de alt parte o p tur superpus , „un fel de sediment de pun- prefa la Tudor Vladimirescu, Scrieri, edi ie îngrijit de Tudor Ne-
ga i i de cocote, r rit din amestecul scurs turilor orientale i oc- delcea, Scrisul Românesc, 1993, p. 5.
202
cidentale”18, care, cu sprijin extern, violenteaz spiritul na ional. „Dar M. Ungheanu. Eminescu: Sens, timp i devenire istoric , în Lu-
nu desper m”, ne asigur Eminescu, c ci „planta cre te la noi. Ar ceaf rul, 32, nr. 25, 24 iun. 1989, p. 2.
12 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Nelu VASILE
Bicentenarul Revolu\iei
de la 1821
scut în jurul anului 1870, într-o familie de mo neni din satul
Vladimir, jude ul Gorj, Tudor a cunoscut de mic nedrept ile i asu-
pririle suportate de rani. În casa boierului Glogoveanu, la Craiova,
a înv at grece te i nem te i a cunoscut pravilele rii. Ulterior i-
a fost acestuia logof t de curte la mo ia de la Glogova (pe atunci în
Mehedin i, din 1968 în Gorj), perioad în care s-au n scut în mintea
sa primele gânduri de r zvr tire împotriva tiraniei, opresiunii i cotro-
pitorilor str ini.
La vârsta de 18 ani a intrat în rândurile pandurilor. Ace tia consti-
tuiau o categorie privilegiat în mijlocul nimii oltene, se bucurau
de scutire de impozite i de alte privilegii. Faptul de a fi f cut parte
din acest corp avea s fie decisiv pentru cariera lui Tudor Vladimi-
rescu, pe lâng faptul c a devenit i un prosper negustor de vite i
de cereale.
Din anul 1806 îl g sim pe Tudor ca v taf al plaiului Clo ani, din
nord-estul jude ului Mehedin i (din 1968 exist comuna Obâr ia-
Clo ani, în jude ul Mehedin i i satul Clo ani, în comuna Pade ,
jude ul Gorj). Func ia de administrator al unui district de munte l-a
cut cunoscut în cercurile largi ale Olteniei. Cu mici întreruperi,
Tudor va p stra v ia pân la sfâr itul anului 1820, când va fi che-
mat la Bucure ti pentru marea lui misiune revolu ionar . De men io-
nat totu i c pentru o mic perioad a fost v taf al plaiului rii
Lovi tei, locuind la Câineni, jude ul Vâlcea.
În fruntea unui grup de panduri a luat parte la r zboiul ruso-turc
încheiat în 1912, pentru faptele sale de arme primind gradul de lo-
1 2
Anul XII, nr. 3(127)/2021
cotenent, ordinul rusesc „Sfântul Vladimir” i un inel de aur gravat
cu ini ialele arului Alexandru al Rusiei. Aceste distinc ii i-au asigurat
protec ia consulului Rusiei la Bucure ti i calitatea de sudit (protejat)
rus. Aceast calitate i prevederile tratatului de la Bucure ti (1812) l-
au ap rat de r zbunarea turcilor.
În 1814, pentru a lichida mo tenirea so iei lui N. Glogoveanu,
decedat la Viena, a f cut o c torie în Austria, unde l-a cunoscut
pe contele Capodistria, unul dintre frunta ii Eteriei.
Într-o scrisoare din 1815, adresat lui Nicolae Glogoveanu, Tu-
dor scria: „Eu numai cu pandurii rii, f r' de nici un osta striin voi
face de nu s va mi ca o iarb din p mântul rii”. Terenul revolu iei
era preg tit, se a tepta numai prilejul izbucnirii i acesta a ap rut
prin moartea, la 19 ianuarie 1821, a ultimului domn fanariot al rii
Române?ti, Alexandru u.
În noaptea de 21 spre 22 ianuarie 1821, la Târgu-Jiu, în casa lui
Vasile Moang , same ul jude ului Gorj (cel care strângea d rile), a
fost elaborat planul de ridicare la lupt , iar la 23 ianuarie la Pade ,
Tudor a adresat cunoscuta Proclama ie, prin care ar ta c se ridic
împotriva asupritorilor poporului. În scurt vreme a ocupat Oltenia
i apoi a pornit spre Bucure ti, unde a intrat solemn la 21 martie, în
fruntea pandurilor s i. Timp de dou luni a condus treburile rii
Române ti, dar, sub amenin area armatei turce ti, care la chemarea
boierilor se apropia de Bucure ti, Tudor i oastea sa de panduri s-
au retras spre Pite ti. Datorit unor neîn elegeri cu Alexandru Ipsi-
3
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
lanti, eful Eteriei, retras i el spre Târgovi te, Tudor Vladimirescu a
fost ucis mi ele te în noaptea de 26 spre 27 mai 1821. Ultimele for e
de rezisten din Oltenia au fost lichidate de turci la începutul lunii
august în acela i an.
Revolu ia de la 1821 a marcat începutul epocii moderne în istoria
României, iar gloriosul patriot Tudor Vladimirescu a devenit de-a
lungul anilor una dintre personalit ile cele mai populare din ar ,
numele s u fiind purtat de 13 localit i din 10 jude e ale României,
peste 10 cartiere de locuin e i un campus studen esc, 306 unit i
stradale, 13 unit i de înv mânt i c ruia i s-au dedicat peste 30 de
însemne memoriale, sute de articole i lucr ri de istorie, zeci de opere
literare i de art , primul film românesc pe ecran lat etc.
Sunt atât de multe aspectele legate de numele s u, încât am con-
siderat necesar s le adun într-o lucrare, un titlu posibil fiind „Tudor
Vladimirescu în memoria românilor”. În cele ce urmeaz , îmi propun
prezint, în serial, o parte dintre aspectele pe care am putut s le
descop r în urma cercet rilor întreprinse în leg tur cu aceast tem .
Câteva portrete ale lui Tudor Vladimirescu
1 - figura cea mai cunoscut este pictura lui Teodor Aman, care a re-
it s -i fac portretul pe baza informa iilor ce i le-a oferit Petrache Po-
enaru, care i-a fost lui Tudor secretar în timpul Revolu iei de la 1821.
2 - fresc din biserica din Prejna, Mehedin i, ctitorit de Tudor,
acesta fiind primul s u portret, datat 1808;
3 - fresc din biserica din Obâr ia-Clo ani, Mehedin i;
4 - portret aflat la Colegiul Na ional „Tudor Vladimirescu” din
Târgu-Jiu, autor M. I. Bazavan;
5 - portret aflat la coala din Celei, localitate component a ora ului
Tismana, Gorj, autor Grigore Haid u (Târgu-Jiu).
Steagul Revolu iei de la 1821
La intrarea în Bucure ti, la 21 martie 1821, Tudor Vladimirescu a
purtat un steag confec ionat de Petrache Poenaru. Steagul este lucrat
din m tase albastr , iar pe el sunt desenate: în mijloc Sfânta Treime,
încadrat de Sfântul Teodor Tiron, patronul lui Tudor, i Sfântul Gheor-
ghe, patronul armatei. Sub acestea, vulturul României cu crucea în
gur , având în stânga i în dreapta scrise versurile: „Tot norodul ro-
mânesc / Pre tine te prosl vesc; / Troi de o fiin , / Tr mite-mi
ajutorin / Cu puterea ta cea mare / i cu bra ul t u cel tare, /
dejde de dreptate / Acum s am i eu parte. / 1821, Ghenarie 5”.
4 5
13
Versurile sunt scrise cu litere chirilice aurii i au fost atribuite
episcopului de Arge , Ilarion, sus in tor al revolu iei i bun prieten
al lui Tudor Vladimirescu.
Steagul are ca parte component un ciucure tricolor, ro u, galben
i albastru, adic tocmai culorile tricolorului românesc ce va fi adoptat
oficial abia în 1834, când domnitorul Al. Ghica l-a ales ca drapel al
armatei române.
Steagul, împreun cu sabia i un inel ce-l folosea drept pecete, îi
fuseser predate lui Ion Cacale eanu de c tre Tudor, înainte de a
si tab ra pandurilor de la Gole ti. Dup mi elescul asasinat al
lui Tudor, Cacale eanu i-a întrebat pe panduri despre planul pe care
-l urmeze, iar ace tia au decis ca în lipsa conduc torului s renun e
la lupt . Atunci, c pitanul Cacale eanu aplecând în jos steagul, l-a
rutat în fa a pandurilor afla i în pozi ia în genunchi, l-a scos de pe
lemn, l-a chitit, l-a înf urat peste mijloc pe sub c ma i l-a acoperit
cu o maram ce-i folosea drept cing toare.
A concediat o tirea, iar el împreun cu ase panduri a plecat cu
o c ru c tre localitatea natal , Tâmbure ti, jude ul Dolj. L-a pus
într-o ascunz toare numai de el tiut , iar dup circa dou decenii,
sim ind c i se apropie sfâr itul, i l-a predat fiului s u Gheorghe.
Acesta l-a pus într-o ascunz toare i mai bun i dup alte patru
decenii...
La 17 mai 1882, în garnizoana Craiova s-a s r-
torit un eveniment istoric: intrarea în patrimo-
niul na ional a steagului revolu iei de la 1821.
Gheorghe Cacale eanu, fost ofi er în Garda Na i-
onal , fiul c pitanului de panduri Ion Cacale eanu
de la 1821, a predat steagul autorit ilor militare
i civile ale ora ului Craiova, la solemnitate fiind
prezent i academicianul B. P. Ha deu, delegat
din partea Ministerului de R zboi cu aducerea
steagului la Bucure ti.
Predarea steagului are i o parte, s -i spunem
hazlie: când Ha deu l-a determinat pe urma ul
pitanului de panduri s doneze steagul Muze-
ului Armatei, acesta a acceptat cu câteva condi ii,
între care i aceasta: s i se schimbe numele în
acte, s -l cheme Cale eanu, ca s nu mai râd
lumea de el. S-a acceptat.
Mai apoi, întreaga comun Scacale i din ju-
de ul Romana i a devenit Locusteni (denumirea
latineasc a scacaletelui, care înseamn l cust ),
iar fo tii boieri Scacale eanu s-au numit Locu-
steanu.
14 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Al. Florin |ENE
Eugen Ionescu - p[rintele
teatrului absurdului
Eugen Ionescu s-a n scut pe 26 noiembrie 1909 la Slatina, jude ul
Olt. Mama lui, Marie-Thérèse, n scut Ipcar, era fiica unui inginer
francez care lucra în România. Tat l, tot Eugen Ionescu, era avocat
de meserie, îns a avut de-a lungul vie ii nenum rate func ii publice,
fiind în 1909, pentru câteva luni, subprefect al jude ului Olt. În anul
1911, când viitorul scriitor avea mai pu in de 2 ani, familia se mut la
Paris, unde tat l i-a continuat studiile la Facultatea de Drept. Între
timp, familia Ionescu avea s se m reasc : au venit pe lume înc doi
copii, Marilina i Mircea, acesta din urm fiind r pus de meningit la
numai 18 luni.
Perioada petrecut în România a fost un adev rat exil pentru scri-
itorul al c rui nume a devenit mai degrab Eugène Ionesco, inventatorul
teatrului absurd, decât simplu Eugen Ionescu. Nevoit s tr iasc într-
o ar în care nu se reg sea, tân rul Eugen Ionescu a fost dominat, în
permanen , de dorin a de a fugi cât mai departe de România.
În 1922, anul în care a fost nevoit s se întoarc în România la
tat l s u, Eugen Ionescu avea 13 ani. ocul ruperii de Fran a i de
„paradisul în care a copil rit”, a a cum a descris perioada petrecut
al turi de familia mamei sale în localitatea La Chapelle-Anthenaise,
un sat mic din nord-vestul Fran ei, avea s -l marcheze pentru totdea-
una i s -i influen eze opera. Dup zeci de ani, într-o discu ie cu fiica
lui, Marie-France, avea s dezv luie sentimentele care l-au dominat
odat ajuns la Bucure ti: „Acolo m-am sim it în exil. Mi-am promis s
nu tr iesc în acel ora sau în acea ar . Din p cate, mi-a luat 14 ani
pentru a reu i s scap din România”. Au fost de fapt 16 ani. În 1938
pleca din nou în Fran a, la Paris, ca bursier al statului român. Dup o
scurt revenire în ar , perioad în care lucreaz ca profesor de fran-
cez la Liceul „Sfântul Sava” din Bucure ti, se va stabili definitiv,
din 1942, în Fran a, ara pe care a iubit-o i în care s-a sim it pe deplin
împlinit. În 1916, anul în
care România intr în
Primul R zboi Mondial,
al turi de Antant (An-
glia, Fran a i Rusia),
împotriva Puterilor
Centrale (Germania i
Austro-Ungaria), tat l
se reîntoarce la Bucu-
re ti i se înroleaz în
armat , l sându-i pe
Marie-Thérèse i pe
micu ii Eugen i Mari-
lina s se descurce sin-
guri la Paris. Astfel, re-
la iile dintre copilul Eu-
gen i mama lui deve-
neau foarte strânse,
creându-se o depen-
Eugen Ionescu den care va face des-
Anul XII, nr. 3(127)/2021
irea din 1922 i mai greu de suportat. Într-un text scris cu câteva
luni înainte de a muri, considerat testamentul spiritual al scriitorului,
ce avea s fie publicat post-mortem în s pt mânalul francez „Le
Figaro Littéraire”, acesta îi mul ume te mamei sale pentru tot ce a
cut pentru el: „Mama, care m-a crescut, era de-o incredibil tandre e
i plin de umor, în ciuda faptului c unul dintre copii îi murise la o
vârst fraged i c fusese abandonat - dup cum am povestit ade-
sea - de so ul ei ce a l sat-o singur în marele Paris”. Constrâns de
greut i, Fran a fiind de doi ani în r zboi, mama viitorului dramaturg
le cere sprijinul p rin ilor ei i î i trimite copiii s locuiasc la rude în
Mayenne, un departament din nord-vestul Fran ei. Au fost doi ani,
din 1917 pân în 1919, pe care Eugen Ionescu îi va considera „pa-
radisul copil riei sale”. Marie-France Ionesco, fiica scriitorului, con-
firm : „Pentru tat l meu, cei doi ani petrecu i în La Chapelle-Anthe-
naise au fost cei mai frumo i din copil ria sa. La un moment dat, mi-
a povestit ce sim ea când st tea singur i privea lumea din jurul lui:
«În Chapelle-Anthenaise timpul nu exista! Tr iam doar prezentul.
Tr iam cu har, cu bucurie»”.
Dup sfâr itul r zboiului, Eugen i sora lui revin la Paris i vor
locui al turi de mama lor, în apartamentul bunicilor. În aceea i peri-
oad , tat l, pe care l-au considerat mort în r zboi, avea s revin în
via a familiei, schimbându-i dramatic cursul. Beneficiind de rela ii
sus-puse, avocatul reu te s divor eze i s câ tige în justi ie cu-
stodia celor doi copii. În aceste condi ii, Eugen i Marilina sunt ne-
voi i s se întoarc la Bucure ti, unde vor locui cu tat l lor i cu cea
de-a doua so ie a acestuia, Lola, care avea, conform scriitorului, s
le fac via a un co mar. Este nevoit s înve e limba român , pe care
nu o vorbea deloc, i este înscris la Liceul „Sfântul Sava” din Bucu-
re ti, unde se adapteaz destul de greu, dac e s lu m în considerare
notele ob inute. Reu te s promoveze clasa a V-a, anul colar
1925-1926 cu nota 6,63. Esen ial pentru a cunoa te starea emo ional
a adolescentului este media ob inut la purtare, 6, ceea ce dovede te
tân rul Eugen Ionescu era un elev dificil, greu de strunit.
În revista „Caiete critice”, care a editat în 2009 trei numere speciale
dedicate lui Eugen Ionescu cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la
na terea scriitorului, Eugen Vidra cu, unul dintre colegii de clas ai
acestuia, public un text în care rememoreaz câteva întâmpl ri ce îl
au în centrul aten iei pe viitorul dramaturg: „Într-una din dimine ile
anului 1927, profesorul de fizic -chimie Ion Botea scoase la lec ie pe
Eugen Ionescu, persiflându-i înf area cam r it dup o noapte
de v dit nesomn, cu cuvintele: «Cred c azi tii lec ia, pentru c v d
ai studiat toat noaptea». Cum, îns , necunoa terea lec iei se do-
vedi total , examinatorul angaj , ironic, urm torul dialog cu elevul
u: «Se pare, totu i, c n-ai studiat ast -noapte!» «Ba da» fu r s-
punsul. «Ce anume?», întreb din nou profesorul, a c rui curiozitate
fu satisf cut din plin de urm torul am nunt: «Balzac a studiat su-
fletul uman normal, Dostoievski i Proust sufletul uman patologic,
iar eu studiez sufletul uman degradat, parcurgând lupanarele (n.r.
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
bordelurile) i luând interviuri femeilor depravate!». Ofensat i furios,
profesorul îi interzise s mai participe la orele sale”.
Perioada liceului este una extrem de tumultuoas în via a scri-
itorului. Sora lui, Marilina, p se te casa tat lui, gonit de mama
vitreg . Fata va locui cu mama natural , Marie-Thérèse, nevoit ,
pentru a fi în preajma copiilor ei, s p seasc Fran a i s se sta-
bileasc la Bucure ti, unde se angajeaz ca func ionar la o banc .
Cele dou tr iesc în s cie, de i tat l scriitorului are o situa ie ma-
terial foarte bun . În cele din urm , inevitabilul se produce, iar în
1926, dup o ceart violent cu Eugen Ionescu - tat l, fiul pleac de
acas i se duce i el s locuiasc cu mama lui. Conflictele de la
coal cu profesorii se agraveaz , iar în prim vara anului 1928 este
retras de la „Sfântul Sava” i va fi nevoit s sus in , un an mai târziu,
examenul de Bacalaureat la Craiova. Pesimismul i nesiguran a zilei
de mâine îl apas tot mai mult. „Timpul trecea implacabil, diminea a
înainta. M sculai ca un condamnat la moarte care trebuia s se g -
teasc pentru spânzur toare. Purtam pe umeri o povar a c rei gre-
utate o sim eam, material, ap sându-m . Cum voi avea puterea s
tr iesc în lumea asta în care vedeam atât de clar mizeria, lumea asta
care era, pentru mine, ca o moarte?”, se întreba retoric Ionescu, într-
un jurnal recuperat i publicat în revista „Caiete critice” în 2009.
În testamentul spiritual, publicat în „Le Figaro Littéraire”, scriitorul
avea s consemneze episoadele vie ii sale din perioada liceului, într-
un stil demn de inventatorul teatrului absurdului, mul umindu-le
celor care i-au f cut r u: „ i mi-a f cut bine, dorind s m distrug ,
cea de-a doua so ie a tat lui meu, Lola, care m-a dat afar din cas ,
provocându-m în acest fel s m descurc i s reu esc. Mi-au f cut
bine profesorii de la Liceul «Sfântul Sava» care m-au gonit din liceu,
ceea ce m-a determinat s -mi iau Bacalaureatul într-un liceu de pro-
vincie, ocrotit de sora so iei mele, Angela, care inea o pensiune
pentru liceeni. Vagabondând de la unul la altul, de la unii la al ii, eu,
cel f ad post, am acum unul din frumoasele apartamente din
Montparnasse”.
Rela ia cu tat l s u, despre care nu face niciun fel de men iune în
testamentul spiritual, a fost una extrem de tensionat , Eugen Ionescu
senior fiind un consecvent sus in tor al puterii politice, indiferent
de orient rile ideologice ale acesteia. Un personaj care duce cu gân-
dul la „Rinocerii”, pies ce avea s fie scris dup dou decenii de la
evenimentele nefericite din via a dramaturgului. Orice conversa ie
purtat cu tat l s u se termina cu ceart .
În volumul s u „Prezent trecut, trecut prezent” (Ed. Humanitas,
1993), Ionescu avea s i aminteasc de ultima discu ie cu tat l s u,
ce a avut loc în 1937: „Tat l meu n-a fost un oportunist con tient, el
credea în autoritate. Respecta statul. Credea în stat, oricare ar fi fost
el. Pentru el, de îndat ce un partid lua puterea, avea dreptate. Astfel
a fost legionar, democrat, francmason, na ionalist, stalinist. Pentru
el, orice opozi ie se în ela. Pentru mine, opozi ia avea dreptate.
(Ast zi, 1967, nu-mi mai place nici opozi ia, pentru c tiu c ea este
statul în germene, adic tirania). Pe scurt, la sfâr itul mesei, ne-am
certat: alt dat m f cuse bol evic; apoi m f cuse jidovit. Jidovit
f cuse i la sfâr itul acelui prânz. Îmi amintesc de ultima fraz pe
care i-am spus-o: «E mai bine s fii jidovit decât tâmpit. Domnule, am
onoarea s v salut!». M-a privit cu un surâs îndurerat i mi-a spus:
«Bine, bine», i nu l-am mai v zut niciodat ”. Tat l avea s moar în
1948. Academicianul Eugen Simion afirm , într-un articol publicat în
decembrie 2009, în revista „Cultura”, c tân rul Eugen Ionescu era
dominat de dou complexe: „Ionescu nu se simte bine nic ieri i el
gânde te c , de ar fi francez, ar fi genial. Un complex care îl urm re te
i pe care, în opera ulterioar , îl leag de alt complex (oedipian):
rela iile cu tat l s u, avocatul Eugen N. Ionescu, simbolul autorit ii
represive, simbolul, în cele din urm , al statului...”. Ionescu nu avea
15
niciodat prea multe cuvinte de laud despre români. „Românul este,
de altfel, lene în via a de toate zilele, liric în poezie i tembel în po-
litic “, scria el într-un text publicat în 1934 în ziarul „Vremea”.
Anul 1928 va consemna debutul literar al lui Eugen Ionescu, prin
publicarea unor poezii în revista „Bilete de papagal” a lui Tudor
Arghezi, în care semneaz constant pân în 1931. Dup sus inerea
Bacalaureatului, se înscrie la Litere, sec ia Francez , a Universit ii
din Bucure ti, unde în 1933 î i ia licen a. În 1934 public celebrul
volum de eseuri critice „Nu!”, premiat de un juriu prezidat de Tudor
Vianu pentru „scriitori tineri needita i”. În 1936 se c tore te cu
Rodica Burileanu, o tân absolvent a Facult ii de Filosofie, pe
care o cunoscuse în urm cu cinci ani. Rodica avea s fie, pe parcursul
celor 58 de ani de convie uire, un sprijin pentru scriitor. Marie-France
Ionescu poveste te, într-un interviu acordat Eugeniei Vod , realiza-
toarea emisiunii „Profesioni tii”: „Mama l-a sus inut pe tata în tot
ceea ce a f cut. A crezut permanent în opera lui. Dup ce piesa lui
«Cânt rea a cheal » a fost f cut praf de criticii francezi, mama a
insistat s scrie mai departe, s nu renun e”.
În jurnalul inut pe durata doctoratului de la Paris, Eugen Ionescu
face o remarcabil descriere a rela iei sale cu femeia care i-a fost
so ie timp de 58 de ani: „Când m gândesc c i Rodica îmb trâne te,
odat cu mine, c timpul fuge i pentru ea, triste ea mea se însute te.
Sunt grav r spunz tor de timpul, de via a pe care o pierde i ea, al -
turi de mine. Î i d toat via a pentru a m ap ra, pentru a m organiza,
pe mine cel ce cade, pe mine care sunt haos”.
Lucreaz pentru o vreme ca profesor de francez la Cernavod i
Curtea de Arge , iar apoi se angajeaz în Ministerul Educa iei, la de-
partamentul de rela ii interna ionale. În 1938 ob ine o burs la Paris
i pleac în capitala Fran ei cu inten ia de a- i definitiva teza de
doctorat, intitulat „Tema mor ii i a p catului în poezia francez ”,
pe care, îns , nu o va sus ine niciodat . De la Paris public în revista
„Via a Româneasc ” un jurnal. Obsesia b trâne ii i a mor ii devine
din ce în ce mai ap toare. La aceste nelini ti se adaug i situa ia
politic european , pacea fiind pus sub amenin are de Germania
hitlerist : „Întors de la ar , revin într-un Paris plin de a teptare i
febr . Presentimentul r zboiului. Agonia Europei? Elitele presimt
moartea. M -ntorc în Bucure ti, curând. Va fi, cred, nevoie s fiu
acolo. Problemele mele personale îmi par a fi, deodat , de-o intole-
rabil meschin rie. tiam, tiam întotdeauna c realitatea esen ial
este aceea a ultimului prezent, aceea a sfâr itului. O tiam f s o
tiu. Acum tr iesc lucrul acesta. În vasul acesta al lumii care se scu-
fund tr iesc, multiplicat , groaza mea individual i groaza celorlal i.
Nu tiu dac s plâng pentru mine mai întâi sau pentru lume? Se
sfâr te, poate, tot: cultur , civiliza ie, umanism”.
Cum devine Ionescu definitiv Ionesco. Pe fondul declan rii
celui de-Al Doilea R zboi Mondial, Eugen Ionescu este nevoit, a a
cum a prev zut, s se întoarc la Bucure ti, unde va lucra ca profesor
la Liceul „Sfântul Sava”. Bucure tiul îl deprim , dorul de Fran a fiind
greu de suportat, a a cum scrie în 1939 în „Via a Româneasc ”: „O
nevoie nest pânit de a fugi m-a chinuit de când m cunosc; ora ul
în care stau, de care sunt înl uit, mi s-a p rut cel mai urât, cel mai
searb d din toate...”. În 1942 reu te s plece definitiv din România
în Fran a, fiind ajutat de un prieten, angajat în Ministerul de Externe,
fie numit într-un post diplomatic. Mai precis, este numit ata at
cultural al Guvernului României pe lâng regimul de la Vichy, o
autoritate marionet a Berlinului, care administra partea de sud a
Fran ei. Numirea sa în postul de ata at cultural la lega ia României
se datoreaz politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe,
o promova în privin a intelectualilor români pe care dorea s -i apropie,
oferindu-le ansa s lucreze în diploma ie în rile de care erau lega i
suflete te, pe germanofili în Germania sau pe francofili în Fran a.
16 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Activitatea politic în func ia de ata at cultural la Vichy era minimal ,
Ionescu rezumându-se s traduc sau s faciliteze traducerea unor
autori români contemporani sau s aranjeze publicarea lor în revistele
literare franceze. În 1944, dup eliberarea Parisului de sub st pânirea
hitlerist , î i pierde postul. Este rechemat în ar , îns refuz i se
stabile te definitiv la Paris, unde va tr i pân la moartea sa, la 28
martie 1994, la 85 de ani.
Primii ani de dup r zboi au fost foarte grei pentru Eugen i
Rodica Ionescu, scriitorul fiind nevoit s lucreze inclusiv ca salahor
la o fabric de vopseluri, iar so ia sa s vând unele din bijuteriile
familiei. Nu renun la scris, dar de acum o face doar în francez ,
limba în care va cunoa te consacrarea mondial . În 1950, piesa „Cân-
rea a cheal ” scris de Ionescu i jucat la Paris va reprezenta
începutul unei cariere prodigioase, piesele sale „Lec ia”, „Rinocerii”,
„Regele moare”, „Scaunele” sau „Uciga f simbrie” fiind montate
pe marile scene ale lumii. Practic, dup ruperea definitiv de România,
începe marea oper universal a scriitorului i transformarea definitiv
a lui Eugen Ionescu în Eugène Ionesco.
Finalul rela iei dintre Eugen Ionescu i România avea s fie unul
demn de viitoarele piese ale dramaturgului. Ionescu va fi condamnat
în 1946 la ani grei de deten ie pentru un text publicat în revista „Via a
Româneasc ”, în care critica, într-un stil pamfletar, institu iile statului
român. Ironia const în faptul c relele scoase în eviden de Ionescu
erau cele ale perioadei interbelice, lucru eviden iat de scriitoarea
Marta Petreu, autoarea c ii „Ionescu în ara tat lui”: „Textul este
pamfletar pentru c Ionescu d drumul resentimentelor sale fa de
România interbelic , na ionalist i xenofob-antisemit . O aten ie
aparte este acordat «ofi erimii burgheze», considerat de scriitor
drept «produsul cel mai josnic al spiritului mitocan i burghez româ-
nesc»”. Astfel, în mod absurd, Ionescu este implicat într-un scandal
între Armat i ziarul „Dreptatea”, care public , în num rul din 16
martie 1946, o caricatur cu un soldat român membru al Diviziei
„Horea, Clo ca i Cri an”, corp de armat format din prizonieri români
de pe frontul sovietic, recruta i de Armata Bol evic i transforma i
într-o adev rat for de propagand comunist în România.
Conduc torii Diviziei „Horia, Clo ca i Cri an” s-au sesizat i au dat
în judecat ziarul „Dreptatea”, un organ de pres al Partidului Na-
ional nesc, pentru jigniri aduse Armatei Române. Pentru a se
ap ra, conducerea cotidianului trimite Ministerului de R zboi textul
publicat de Eugen Ionescu în „Via a Româneasc ” sub pretextul c
al ii au comis-o mai r u i n-au fost sanc iona i. Din acel moment
lucrurile se precipit , iar efii Armatei decid în luna aprilie s -l dea în
judecat i pe Ionescu pentru ofens adus armatei i na iunii. Sen-
tin a avea s fie dat o lun mai târziu. Iat cum anun a oficiosul Mi-
nisterului de R zboi, „Glasul Armatei” condamnarea: „Un oarecare
Eugen Ionescu, poet ratat i dezechilibrat, este condamnat în con-
tumacie de Curtea Mar ial la 5 ani închisoare corec ional pentru
ofensa armatei, 6 ani de închisoare corec ional pentru ofensa na iunii,
5 ani interdic ie corec ional ”. În 1963, autorit ile comuniste reiau
procesul, sub forma unui recurs ini iat de c tre stat, prin care se
constat c Eugen Ionescu nu a s vâr it faptele imputate, iar decizia
Cur ii Mar iale din 1946 este considerat ilegal , cazul fiind casat.
Reluarea procesului a fost decis din considerente politice, regimul
comunist de la Bucure ti începând o campanie de recuperare a inte-
lectualit ii române ti din exil, în ideea de a stabili rela ii mai bune cu
statele din Occident. În memoriile lor, doi dintre prietenii de-o via
ai dramaturgului, Emil Cioran i Ar avir Acterian, fac o serie de dez-
luiri legate de via a acestuia, prezentându-l pe dramaturg cu bune
i cu rele. În volumul de memorialistic intitulat „Caiete”, Cioran
dezv luie un Ionescu depresiv, dependent de alcool, care se afl
moral la marginea pr pastiei: „Eugen telefoneaz taman la miezul
Anul XII, nr. 3(127)/2021
nop ii de la Zürich. Plânge, suspin , miorl ie aproape, îmi spune c-a
ut în cursul serii o sticl de whisky, c e în pragul sinuciderii, c -
i e fric [...]. Îl implor s nu mai bea, s plece din Elve ia i s se in-
terneze într-o clinic la Paris, ca s poat fi vizitat. [...] I-am spus c
trebuie neap rat s se ab in de la alcool; îmi spune c nu poate; c-
a încercat i tie c -i e cu neputin . [...]”. Întâmplarea, dac e s -i
m crezare lui Cioran, ar fi avut loc în prim vara anului 1967, în
perioada în care Ionescu se afla în Elve ia, unde urma un tratament.
Într-o scrisoare trimis în 1979 lui Ar avir Acterian, Cioran avea s
creeze un profil psihologic al prietenului lor comun: „În fond, e foarte
nefericit, ve nic pândit de crize depresive, de accese insuportabile
de apatie”. La rândul s u, în volumul „Jurnal”, Ar avir Acterian
poveste te o întâmplare, relatat de acela i Cioran, despre Ionescu
atunci când cei doi au vizitat Malaysia în cadrul unei delega ii de
scriitori francezi: „La Kuala Lumpur, la un banchet, amfitrioana toarn
whisky în pahare i, în timp ce to i ceilal i degustau cu încetinitorul
licoarea, E.I. gole te paharul imediat. I se pune atunci o sticl întreag
la îndemân i E. - fericit c e singur i f nevasta care-l opre te de
la atari volupt i - se serve te din ce în ce mai excitat, mai binedispus,
înveselindu-i pe to i cu o verv îndr cit . Are - nu ca al ii - o be ie
care-l dispune, d toare de bucurii l untrice, dar i de manifest ri
rejuisante pentru ambian ”.
Marie-France Ionesco, fiica dramaturgului, este cea mai autorizat
surs pentru a putea în elege atitudinea fa de România a lui Eugen
Ionescu, devenit Ionesco odat cu stabilirea definitiv în Fran a. Dup
o prea scurt discu ie telefonic , în timpul vizitei în România a lui
Marie-France Ionesco, cu ocazia Festivalului Na ional de Teatru (la
sfâr itul lunii octombrie), concluzia a fost c marele dramaturg, inven-
tatorul teatrului absurdului, nu s-a considerat niciodat român. Perioada
pe care a tr it-o în ara noastr a fost perceput ca un exil, un purgatoriu
la care a fost supus f voin a lui. A fost, practic, victima ambi iei unui
tat care l-a rupt din mediul s u natural, cel francez.
La 28 martie 1994, Eugène Ionesco moare dup o îndelung
suferin . A doua zi, în publica ia „Le Figaro Littéraire” apare un
ultim text, dictat de marele dramaturg, considerat a fi testamentul
u spiritual. Scriitorul a r mas pân în ultima clip a vie ii un suflet
zbuciumat, c utând mereu r spunsuri : „Mesajele nu au niciun efect
asupra mea. În acest moment mi-e totu i atât de r u încât îmi este
greu s scriu. Nici ideile nu-mi vin când durerea este atât de violent .
Este aproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe care o detest, dar
care îmi aduce totu i, câteodat , un somn atât de pl cut. Mi se joac
piesele cam peste tot în lume i cred c aceia care se duc s le vad
râd sau plâng, f a sim i dureri prea violente. tiu c se va sfâr i
curând, dar, cum am spus-o recent, fiecare zi este un câ tig (...). În
ciuda eforturilor mele, în ciuda preo ilor, n-am reu it niciodat s m
las în voie în bra ele Domnului. N-am reu it s cred destul. Eu sunt,
din p cate, ca omul acela despre care se spune c f cea în fiecare di-
minea aceast rug ciune: «Doamne, f -m s cred în Tine». Ca
toat lumea, nici eu nu tiu dac de cealalt parte exist ceva sau nu
este nimic. Sunt tentat s cred, ca i Papa Ioan Paul al II-lea, c se
desf oar o lupt cosmic enorm între for ele tenebrelor i cele ale
binelui. Spre victoria final a for elor binelui, cu siguran , dar cum
se va produce aceasta? Suntem oare f râme dintr-un tot sau suntem
fiin e care vor rena te? Lucrul care m întristeaz poate cel mai mult
este desp irea de so ia i fiica mea. i de mine însumi! Sper în con-
tinuitatea identit ii cu mine însumi, temporal i supratemporal ,
traversând timpul i în afara timpului. (...) Înainte, sculându-m în
fiecare diminea , spuneam: slav lui Dumnezeu care mi-a mai d ruit
înc o zi. Acum spun: înc o zi pe care mi-a luat-o. Ce-a f cut Dumnezeu
din to i copiii i vitele pe care i le-a luat lui Iov? În acela i timp, în
ciuda a orice, cred în Dumnezeu, pentru c eu cred în r u. Dac r ul
exist , atunci exist i Dumnezeu”.
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 17
Mihai S{LCU|AN

Nicolae Grigore
Mih[escu-Nigrim - 150
În anul 2021 se împlinesc 150 de ani de la na terea lui Nicolae a fost una semnificativ .
Grigore Mih escu-Nigrim i 70 de ani de la trecerea sa din via , Nigrim a abordat atât forma consacrat a epigramei, catren cu
momente de comemorare favorabile readucerii în aten ia contem- poant , cât i epitaful, cunoscut subspecie a acesteia. Temele, ex-
poranilor a complexei sale personalit i. trase din universul cotidian, sunt variate i au, preponderent, con i-
Nigrim a v zut lumina zilei într-o zi de duminic , la 19 martie 1871, nut satiric sau umoristic. Formulele artistice autentice, armonia inte-
în satul Gura S ii, comuna Merei, jude ul Buz u i a închis ochii rioar a versului, ineditul poantelor, au construit o oper epigramatic
pentru vecie tot într-o duminic (!), la 11 noiembrie 1951, în Bucure ti. valoroas . Inteligen a vie, erudi ia, observa ia fin i realist , sim ul
Meleagul unde s-a n scut i a tr it se învecineaz cu Pietroasele, critic, capacitatea de exprimare a ideilor în mod concis, verva scân-
ezare în care a fost descoperit cel mai important tezaur al românilor, teietoare, au pus în eviden iscusin a creatoare, umorul nativ cu
„Clo ca cu puii de aur”, i cu S rata Monteoru (în trecut, Fundul care a fost înzestrat.
ii), locul de unde a fost scoas la lumin cultura epocii bronzului Epigramele maestrului Nigrim izvor sc din spirit i din inim ,
care îi poart numele, de o excep ional valoare na ional i euro- reu esc s învioreze i s înveseleasc cititorul, sunt omnivalabile.
pean . În cele patru versuri ale catrenelor a reu it s surprind esen a reali-
Personalitate complex , Nigrim a fost licen iat al Facult ii de ii supuse observa iei i s o redea cu umor bine definit i atitudine
litere i filosofie din Bucure ti, doctor în filosofie i litere al Univer- intelectual curajoas . Doctor în filologie, a st pânit virtu ile limbii
sit ii de litere i filosofie din Bruxelles, doctor în tiin e sociale i române care i-a d ruit posibilit i de exprimare diverse i nuan ate,
politice al Facult ii de sociologie i filosofie din Paris, profesor, so- atributul de a fi expresiv, totdeauna st pân pe situa ie, de a se remarca
ciolog, eseist, nuvelist, poet, epigramist, romancier, dramaturg, memo- prin rafinament. A folosit cu m iestrie calit ile i puterea vocabulei,
rialist, editor, publicist, traduc tor din francez i englez , compozitor. mijloacele oferite de lexic i subtilit ile acestuia i a ob inut efecte
În 80 de ani de via a construit i l sat în urm , cu amprent per- umoristice de succes. A în eles ca nimeni altul adev rul potrivit c ruia
sonal puternic , sortit a d inui peste vremuri, un bogat patrimoniu talentul i inspira ia nu sunt suficiente epigramistului, c trebuie s
de valori spirituale care au contopit trecutul cu prezentul i au f cut existe i un sens al crea iei care s o pun în eviden i s -i sublinieze
ca timpul i spa iul s dispar . O carte de vizit impresionant , a originalitatea. Vivacitatea fermec toare a min ii sale a creat o oper
unui om ce a reu it s ridice harul cu care a fost înzestrat la demnitatea pre ioas , incontestabil , inclus în toate antologiile i culegerile de
unicit ii. Iar m iestria de a fi unic este una dintre cele mai rare i deli- gen ale ultimului secol, fapt ce i-a asigurat gloria i d inuirea literar .
cate esen e umane ce ascunde un mister greu de p truns. Nigrim a între inut un îndelungat i r sun tor duel epigramatic
Calit ile intelectuale i scriitorice ti cu care a fost înzestrat, ope- cu Cincinat Pavelescu. Confruntarea dintre cei doi a trecut de 20 de
ra variat , consistent i m iestrit epigrame, unele fiind editate în volum iar
construit i-au creat o binemeritat popu- altele au r mas numai în periodice, înde-
laritate în epoca sa iar posteritatea, cu fi- osebi în „Flac ra” anului 1912, dar se apre-
reasc recuno tin , l-a a ezat în panteo- ciaz c foarte multe catrene au fost pier-
nul culturii na ionale. dute.
Pentru a urca pe culmile gloriei a mun- Lumea epigramei cunoa te o perma-
cit cu perseverent i convingere, singura nent confruntare i scopul luptei nu este
cale prin care fiin a omeneasc poate fi în- punerea celeilalte p i ci doar contra-
nobilat . Izvorul reu itelor sale a fost ori- balansarea reciproc , stabilirea unei situ-
ginalitatea, care nu înseamn neap rat no- ii cât mai apropiat echilibrului, singurul
utate, ci inteligen a de a transforma comu- prielnic progresului omenesc. Competi ia
nul în deosebit, tiin a de a lefui talentul cu altul este expresia libert ii de opinie
i a-l metamorfoza într-o pl smuire inedit . i de exprimare, a dialogului intelectual
În istoria epigramei române ti Nicolae totdeauna necesar i folositor ce ilustrea-
Grigore Mih escu-Nigrim este un nume atitudinea de toleran fa de modul
de referin , care aduce c tre zilele noastre de gândire al adversarului. Din punct de
un original i îmbietor parfum de epoc . vedere al voca iei creatorii de epigram
A f cut parte din pleiada scriitorilor sunt egali, ei sunt diferen ia i de propriile
preocu-pa i de afirmarea statutului literar aptitudini i mijloace în conceperea i pu-
al epi-gramei i contribu ia la men inerea nerea în oper a ideii (poantei) de promo-
acestei specii a poeziei lirice în actualitatea vat. Amprenta personal , afectiv i voli-
bele-tristicii primei jum i a secolului XX Nigrim
18 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 3(127)/2021

tiv , confer caracterul original, ireductibil, al produsului epigramatic, George FILIP

(Canada)
conceput ?i elaborat în interioritatea autorului.
Cincinat, condus de un spirit neastâmp rat, guraliv, vorbind mult,
or i totdeauna sub imperiul ultimei întâmpl ri în scopul ob inerii
unui efect de moment asupra auditoriului, a creat epigram spontan
i duelând cu al ii, de multe ori f a fi neap rat nevoie, urm rind
inta cu o înc ânare agravat de o v dit r utate. În societate,
omul r zboinic, preg tit a scoate mereu sabia din teac , cum a fost
perceput în cercurile pe care le frecventa, se bucur de o faim exa-
gerat , mai mult în el toare.
Nigrim e reprezentarea ontologic a unui mediu curat, robust,
frumos, romantic. Discret, a preferat s vie uiasc retras într-un cuib
de lume ascuns printre dealuri mirifice, înconjurat de p duri fermecate,
de vii mustind de via , de livezi înmiresmate, altfel spus în lini tea i
pacea pe care i-o d mediul genuin, acolo unde gândurile sunt mai
limpezi i mai adânci decât îns i izvoarele iar vraja arderii timpului Fântânarul
i am s pat i sap, s pa-voi
se pierde în adâncul universului. Cu asemenea înclina ii suflete ti a
Mi-au trebuit mai multe veacuri Mânat de o efervescen
stat departe de mi rile intelectuale, s-a exprimat mai rar în public,
sap fântâna demnit ii Ce m atrage spre adâncuri
totdeauna scrupulos, m surat i doar din convingere, f dorin a
Eu fântânar i eu st pânul Cu gresii i furtuni rebele
de a ie i în eviden cu orice pre , de a p rea str lucitor în fa a audi-
Pe ciutura umanit ii. vreau s sorb i s -nchid ochii
torului, iar meritele sale au avut numai de câ tigat, sunt cu atât mai
S-adap cu znaga de cuvinte Lâng fântâna vie ii mele.
pre ioase.
Privighetori, l stuni i corbi
Opera epigramatic a lui Nigrim nu se rezum numai la confruntarea Fericire
i-n zilele de s rb toare
cu Cincinat Pavelescu, cu fratele acestuia, Ion Pavelescu i cu nepo-
sp l picioarele le orbi. Când a fost s plec în lumea larg
tul lor Mircea Pavelescu, este mult mai vast i de înalt calitate,
adev r ce a atras aten ia contemporanilor care l-au luat la ochi pentru În primavara mea etern i destinu-n cârc s mi-l port
a lansa s ge i cu vârfuri înmuiate în cucuta invidiei i a trufiei. Num rul Vreau nemurirea s o spântec Fericirea a r mas acas ,
mare de personalit i care i-au folosit puterea creatoare pentru a-i i ignetele de povar Fericirea n-are pa aport.
arunca m nu a reprezint recunoa terea valorii sale i un adev rat vrea s le prefac în cântec. a a-i în ara nim nuia,
certificat de calitate pentru opera sa. Iar la fântâna mea curat Vame ii prin sânge- i scotocesc
În secolul televiziunilor i al publica iilor aservite intereselor fiu i slug i stapân nu ias clandestin din ar
comerciale conjuncturale care, în goana neostenit dup rating i botezat cu tinere e Nici un strop din tot ce-i omenesc.
dup cititori, promoveaz cu obstina ie pseudocultura, falsele modele E prea târziu s fiu b trân.
umane i crea iile lipsite de esen , al Internetului ce propov duie te Numai dorul s-a ascuns în mine
Veni i la cump o clip i blestemul de a fi poet,
globalizarea i relativizarea valorilor culturii na ionale, Nigrim poate
i asculta i cum cânt apa De aceea umblu printre oameni
fi o paradigm c uzitoare.
Eu am urcat în josul tainei Scotocind prin suflet - indiscret.
Cei care cunosc i recunosc personalitatea lui Nigrim i calitatea
Cu târn copul i lopata
operei sale au datoria de a preda genera iei actuale, îndeosebi tinerilor, ...Lume bun , unde-i fericirea?
i-acum, dac sorbi i r coare
potirul cel plin cu harul marelui înainta din care s se împ rt easc , Dorul greu în suflet de ce-l port?
Înmiresma i de dalbul spumii
fiecare dup educa ia i chemarea lui, pentru a tr i bucuria comuniunii Fericirea ne-a r mas acas ,
ti i m car c apa vine
suflete ti care confer sentimentul fortific rii propriei identit i. Fericirea n-are pa aport.
Din str -str fundurile lumii.
Astfel, va fi deschis o fereastr c tre fiin a interioar , prin care va
trunde acea stare de spirit fluid , imponderabil , plin de mister, Un fântânar cu palme late Omul
care pune în lumin diversitatea infinit a culturii neamului, care nu Cum tuturor ne e menirea
poate fi încorsetat de nimeni i de nimic. transpir m o via întreag Omul a plecat pe jos
se adape omenirea. din rotirea ciclic
De nu s pam se surpa totul i spre sear a ajuns
i vremii i-am sorbi otrava în legenda biblic
Dar fântânarii omenirii ascundea în craniul sterp
Mai pot s -i smulg Terrei, lava. apte vorbe latine ti
Veni i i be i din apa lumii ni te iretlicuri i
Jivine i hulubi i fluturi alte tare omene ti
Crezul p mântului pulseaz a-ntâlnit prin vid alt Om
În sfintele de dud din ciuturi i-a sp lat în el cu itu`
i nu v teme i, apa este era primul târg legat
ne adape telegarii cu acel afurisitu`
Dar câteodat , se întâmpl
ne lipseasc fântânarii. vestea a urcat la cer
Dumnezeu cocea destine
Acest poem e smuls din mine i-a gândit senten ios:
Henri Ottmann - Compozi ie Sau din a timpului caden Omul seam cu Mine.
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 19
Vavila POPOVICI
(Carolina de Nord)

Filozofia, Religia, }tiin\a,

Politica - J.G. Fichte
(XXII)
„Nu ceea ce te face fericit este bine, ci numai ceea ce este bine te face fericit.
moralitate nu este posibil nici o fericire” (Johann Gottlieb Fichte)
Johann Gottlieb Fichte a fost un filozof german, cunoscut ca
rinte al idealismului german i ca urma al lui Kant. El a precedat
atât pe Schelling (1775-1854), care a fost considerat discipolul s u,
cât i pe Hegel.
De pe la mijlocul secolului al XIX-lea pân la începutul secolului
XX, Fichte a fost considerat ca o simpl figur de tranzi ie care du-
cea de la Kant la Hegel; prin urmare, el nu a fost studiat de unul sin-
gur i, de cele mai multe ori, au fost luate în considera ie doar scrierile
sale din a a-numita perioad Jena (1794-1799). Cu timpul îns , studii
importante au oferit o imagine complet i important , asupra gândirii
lui Fichte.
Doctorul în Filozofie Marius Dumitrescu, de la Universitatea Al.
Ioan Cuza din Ia i, într-o lucrare recent , din 2019, red o vedere de
ansamblu cu privire la na terea Psihanalizei, atribuindu-i un rol de-
osebit lui Freud (1856-1939): „La începutul secolului al XIX-lea,
Schiller, Schelling i Hegel, apoi, mai târziu, Nietzsche anun au, im-
perativ, întoarcerea la idealul estetic grec, considerându-l poarta
regal spre împlinirea moralit ii i în elegerea complexit ii fiin ei
umane. Pornind de la principiul a tr i frumos înseamn a tr i moral,
estetismul german a intuit c paradigma fondat pe morala puritan
intra într-un conflict evident cu natura uman , ce are i o parte
obscur , ira ional ...” Cu toate acestea, Freud a fost învinuit pentru
faptul de a fi acordat o prea mare însemn tate rolului impulsurilor
sexuale în via a psihic („pansexualismul”). Se consider , men ioneaz
Doctorul în filozofie, c Friedrich Engels (1820-1895), unul dintre
teoreticienii comunismului, a afirmat c „Munca l-a creat pe om”, iar
la câteva decenii distan , Sigmund Freud a construit o oper care ar
putea fi rezumat în cuvintele „Sexul l-a creat pe om”. Ideea i con-
ceptul de incon tient, fr -
mântat de c tre Freud, a-
ruse totu i înaintea lui,
deci înainte de apari ia psi-
hanalizei, i printre cei care
vorbiser despre acest in-
con tient, a rela iilor lui cu
con tientul, extinzându-
se la explicarea fenomene-
lor socioculturale,a fost i
Fichte.
Johann Gottlieb Fichte
(1762-1814) s-a n scut la
Rammenau, o comun din
landul Saxonia, Germania,
J.G. Fichte într-o familie de es tori.
Un om înst rit a remarcat inteligen a nativ a b ie elului care, la vre-
mea aceea p tea gâ tele pe islaz, i l-a trimis la studii. Dup termi-
narea înv mântului secundar i-a continuat studiile între inându-
se din ocupa ia de perceptor. În continuare a studiat teologia la Jena
i Leipzig. În 1792 scrierea sa „Versuch einer Kritik aller Offenbarung”
(Încercarea unei critici a oric rei revela ii), din eroare a ap rut f
numele autorului. Recen-zen ii, crezând c este o lucrare a lui Kant,
au l udat-o foarte mult. Fichte a devenit celebru peste noapte în cli-
pa în care s-a aflat c este autorul c ii cu pricina. În 1794 a fost nu-
mit profesor de filozofie la Universitatea din Jena.
Într-o vreme când era foarte strâmtorat cu banii, l-a vizitat pe
Kant la Konigsberg, pentru a-i solicita un împrumut, cerându-i tot-
odat i sfaturi cu privire la filozofie. Kant, extrem de organizat,
ordonat i ra ional, a ignorat apelul sentimental al tân rului Fichte,
a încât acesta nu s-a ales decât cu sfaturi.
Opiniile sale politice i religioase nonconformiste i-au creat nu-
mero i inamici în rândurile puterii. Ace ti inamici au încercat în 1799
-l elimine din via a public , înscenând o ac iune de dezinformare,
lansând zvonul c Fichte este autorul unei scrieri anonime în care
era atacat cre tinismul, apoi l-au acuzat de ateism. În contextul gândirii
din epoc , Fichte a fost concediat de la Jena.
Numit în 1809 profesor la Universitatea din Berlin, Fichte a urcat
în ierarhia academic îndeplinind pentru pu in vreme, succesiv,
func iile de decan al Facult ii de filozofie i rector al Universit ii (a
fost primul rector ales de corpul profesoral). A continuat s i in
cursurile în Berlinul ocupat de trupele lui Napoleon, ba mai mult,
tematica lor a fost adaptat la împrejur ri. Din aceste cursuri a ie it
scrierea „Reden an die deutsche Nation” (Cuvânt ri c tre na iunea
german ), în care a încercat s trezeasc sentimentele patriotice ale
germanilor, paralel cu spusele lui Napoleon: „Dragostea de patrie
este cea dintâi religie a omului civilizat”.
Fichte s-a stins din via în 1814, r pus de friguri contractate
prin so ia sa, de la r ni ii c zu i în lupta pentru patria pe care atât de
mult o iubise.
A avut o înclina ie spre specula ii abstracte i o dorin de învin-
tor, concepându- i via a ca pe o datorie, munca de a continua i
defini principiul autonomiei sferelor con tiin ei elaborat de Kant.
Aceast dârzenie care-l caracteriza a f cut din el unul dintre repre-
zentan ii cei mai de seam care au rede teptat menirea poporului
german, Germania în vremea sa construindu- i o patrie spiritual
proprie, original , în sânul poeziei i al filozofiei.
Principalele scrieri ale lui Fichte:
Versuch einer Kritik aller Offenbarung [Încercare de critic a
20 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
oric rei revela ii (1792)];
Wissenschaftslehre [Doctrina tiin ei, 1794)];
Sittenlehre [Etica, 1798) ];
Die Bestimmung des Menschen [Menirea omului (1800)];
Reden an die deutsche Nation [Cuvânt ri c tre na iunea ger-
man , (1808)].
Pentru Fichte lumea este eul i dincolo de eu nu exist nimic; to-
tul se afl în con tiin , eul fiind punctul de plecare a oric rei reflexiuni
filozofice. Scopul principal al lui Fichte a fost cel de a transforma
filozofia într-o tiin riguroas . În 1794 a început s dezvolte ceea
ce el numea „ tiin a Cunoa terii”. A propus, de-a lungul timpului,
versiuni noi ale acestei tiin e a Cunoa terii, insistând prin repetarea
titlului, asupra permanen ei motiva iei sale ini iale: de a g si o baz
absolut pentru cunoa tere. Versiunile tiin ei Cunoa terii, la Fichte,
reflect cel mai general i mai abstract nivel al gândirii filozofice.
Acest prim nivel de filozofie este denumit de Fichte „prima filozofie”.
Al doilea nivel corespunde filozofiei teoretice (sau filozofiei naturii)
i filozofiei practice (sau eticii dezvoltate, de exemplu, în Sistemele
sale de etic , în 1798). Al treilea nivel reprezint „ tiin ele particulare”,
care studiaz domenii mai specifice i concrete, inclusiv subdisci-
pline precum biologia i fizica sau „dreptul natural” (adic „teoria
dreptului”) i filozofia religiei. În cele din urm , un al patrulea nivel
este constituit din a a-numitele scrieri populare, destinate unui public
al nefilozofilor, de exemplu: Voca ia omului, Calea c tre via a binecu-
vântat i adresele c tre na iunea german . Mul i afirm c gândirea
lui Fichte a evoluat de-a lungul vie ii lui, altfel nu s-ar fi putut explica
schimb rile produse, precum trecerea de la o doctrin a ceea ce este
finit (subiectul, „Sinele”) la o filozofie a absolutului (Dumnezeu,
Fiin a). Problema acestei evolu ii a devenit unul dintre cele mai dificile
aspecte ale interpret rii gândirii lui Fichte.
Conform vederii lui, filozofia este produsul personalit ii libere:
„Ce filozofie alege cineva, atârn de ce fel de om este el”, dou filo-
zofii fiind îndrept ite: cea dogmatic (materialismul) i spiritualismul
- filozofia lui Spinoza. Drumul s u a fost spre idealism, vrând s conti-
nue gândirea lui Kant, în care vedea o baz temeinic , dar care i se p -
rea a fi fost în eleas mai ales prin prisma am nuntelor ce nu ar tau a-
dev rata inten ie a lui Kant i pe care acesta nu a tiut s le pun în
adev rata lor lumin . Fichte a încercat s deduc din spirit atât formele
cât i con inutul cunoa terii, lumea din afar . De aceea punctul lui de
plecare a fost con tiin a eului. Existen a absolut este aceea a eului
pur, supra individual, infinit, care este spirit, ra iune i în ultim esen
activitate. Eul, datorit esen ei sale spirituale, care este activitate, î i
manifest aceast esen printr-o ac iune, afirmându- i existen a.
„Eul se afirm pe sine însu i, ceea ce înseamn „Eu sunt”. Prin afir-
ma ie eul î i opune totodat i lumea înconjur toare, Non-eul - Anti-
teza. Trebuie gândite ca m rginindu-se reciproc. Non-eul devine o
crea ie a eului. Toat aceast opera ie este produsul incon tient al
principiului activ ce constituie esen a universului - principiu care
este de natur spiritual , care este activitatea. Eul fiind activitate,
are nevoie de libertate, de autonomie, pentru manifestarea sa. Impul-
surile i instinctele din om, le armonizeaz tiin a dreptului.
Etica lui Fichte este prin esen o etic a efortului i progresului
uman: „Des vâr irea este scopul suprem i inaccesibil omului; ac i-
unea infinit de a se des vâr i este menirea sa”.
Ca teme importante se remarc :
Determinismul universal - „Menirea omului”, Cartea I.
„Fiecare obiect î i are num rul s u determinat de propriet i,
nici una mai mult, nici una mai pu in. Tot ce este ceva, sau nu este
acest ceva; fiecare obiect posed propriet i într-un grad deter-
minat... Totul ce este, este complet determinat; este ceea ce este, i
absolut nimic altceva.”
Anul XII, nr. 3(127)/2021
„Natura str bate neîncetat irul infinit al determin rilor ei
posibile; i succesiunea acestor determin ri nu este întâmpl toare,
ci se produce dup o lege strict . Ceea ce este în natur , este cu
necesitate a a, cum este, i este absolut imposibil, s fie altfel...”
Tot în Cartea I - „Menirea omului” - vorbe te despre Libertatea
uman : „Leg tura mea strâns cu universul este aceea care deter-
min , tot ce eu am fost, ce sunt, i ce voi fi (...) Tot ce eu sunt i ceea
ce devin, sunt i devin în mod absolut necesar, i este imposibil, s
fiu altceva.” Fichte d exemplu crengile unui copac ce n zuiesc la li-
bertate: dac -i sunt legate i i se face altoirea, el se va sim i constrâns
la o ac iune str in , crengile lui vor cre te mai departe, dar nu în ace-
ea i direc ie, el va da fructe, dar nu acelea pe care le cerea natura lui
originar ... Concluzia? „În con tiin a de sine nemijlocit , îmi apar
liber; prin reflexiune asupra întregii naturi g sesc, c libertatea
absolut nu este posibil : prima trebuie s se subordoneze celei din
urm , c ci ea îns i nu poate fi explicat decât prin cea din urm .”
Încrederea în progresul uman - „Menirea omului”, Cartea III.
„Când nici un fel de inten ii egoiste nu mai sunt în stare s des-
part pe oameni i s uzeze for ele lor în lupta între ei, nu le r mâne
nimic de f cut decât s i îndrepte puterea lor unit , în contra du -
manului comun, care le mai r mâne natura potrivnic i necioplit ;
nemaifiind separa i de scopuri particulare, ei se unesc pentru unicul
scop comun... fiecare pururi gata s i uneasc for a lui cu for a
celuilalt, i s i-o subordoneze acesteia; cine dup judecata tuturora
ar îndeplini lucrul cel mai bun în chipul cel mai bun, pe acela îl vor
ajuta to i, i cu to ii se vor bucura la fel de reu ita lui.”
„Acesta este scopul vie ii noastre terestre, pe care ni-l prescrie
ra iunea, i pentru a c rui îndeplinire f gre ea ne garanteaz .
O, el poate fi îndeplinit în via i prin via , c ci ra iunea îmi
porunce te s tr iesc; el poate fi îndeplinit, c ci - eu exist.”
Despre menirea omului în sine - Prelegere: „Asupra Menirii
omului în societate”.
„Omul nu este (exist ) numai, ci el este i ceva; el nu spune nu-
mai: eu sunt, ci mai adaug : eu sunt aceasta sau aceea (...) Întrucât
este în general, este fiin ra ional ; întrucât este ceva, este o fiin
sensibil (...) i ele trebuie s r mân laolalt (...) Sensibilitatea
trebuie cultivat ; este lucrul cel mai înalt i ultim ce i-l po i propune
în privin a ei.”
Aceasta cred c este o judecat de valoare! Ra iunea singur e
rece, c ldura o cap datorit sensibilit ii!
„Ultima menire a tuturor fiin elor m rginite i ra ionale este
unitatea absolut , identitatea constant , armonia complet cu sine
însu i, adic , acordul perfect al unei f pturi ra ionale cu sine însu i.”
„Adev rata menire a omului, fiin ra ional , dar m rginit ,
sensibil , dar liber , const în apropierea la infinit de acest el.
Dac numim acum acel acord complet cu sine însu i perfec iune, în
cel mai înalt în eles al cuvântului, cum desigur îl putem numi, atunci
perfec iunea este elul în cel mai înalt grad irealizabil al omului;
ci menirea lui este perfec ionarea la infinit. El exist pentru a
deveni mereu mai bun din punct de vedere moral, i a face totul
împrejurul s u mai bun din punct de vedere sensibil, i dac este
considerat în societate, i din punct de vedere moral mai bun, i prin
aceasta s se fac pe sine însu i mereu mai fericit.”
Ra ionamentul negativ cu privire la existen a lui Dumnezeu.
Preluând ideea lui Kant, Fichte a sus inut c existen a lui Dumne-
zeu este condi ionat de încadrarea ac iunilor sale sub spectrul legii
morale, astfel viziunea lui a intrat în contradic ie cu cre tinismul, în-
trucât fiecare persoan este, pe de o parte, crea ia lui Dumnezeu, pe
de alt parte, se na te sub spectrul p catului originar, fapt ce nu co-
respunde legii morale. Din punctul lui de vedere, domeniul divin este
cel al acestei lumi, chiar dac este v zut în termenii necesit ilor legii
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
morale i în acest caz, este transformat de la ordinea natural la ordinea
moral global , i astfel nu mai este necesar sau justificat vreo im-
plicare teoretic sau practic a unui legiuitor moral transcendental.
A revenit asupra acestui subiect în lucrarea „Dintr-o scrisoare
privat ”, în care a reformulat pozi ia sa într-o manier mai acceptabil
afirma iilor teiste: „S ne imagin m o lume de orbi din na tere, c rora,
din aceast cauz , nu le sunt cunoscute decât acele obiecte i ra-
porturi dintre ele care exist prin sim ul tactil. Merge i printre ace ti
oameni i vorbi i-le despre culori i despre celelalte raporturi care
nu exist decât prin lumin i numai pentru v z. Este ca i cum nu le-
i vorbi despre nimic i e mai fericit situa ia când ei m rturisesc
acest lucru, c ci atunci ve i observa numaidecât gre eala i, dac
nu le pute i deschide ochii, ve i curma zadarnica vorbire”.
De fapt, în a doua perioada a activit ii sale filozofice, e uând în
religie, cu neglijarea aspectului demonstra iei logice care îl re inuse
mai înainte (Dumnezeu reprezint ordinea moral etern a lumii), Fichte
i-a schimbat concep ia: Nici o ac iune omeneasc nu poate primi un
caracter de moralitate dac nu implic un efort, dac nu are de învins
o opozi ie. Non-Eul exist , în vederea stimul rii voin ei; el constituie
materialul concret în care se realizeaz libertatea i prin care se afirm
datoria omului; numai prin ac iune Eul individual î i extinde limitele
autonomiei i independen ei sale în dauna Non Eului. N zuin a eului
individual de a deveni activitate pur se realizeaz doar prin confun-
darea cu Eul absolut pe care, în ultim instan , Fichte îl identific cu
Dumnezeu. Din sfera criticismului interesul s u s-a mutat în în elegerea
evangheliei lui Hristos care ne vorbe te despre „scopul acestei vie i
omene ti fiind Împ ia cerurilor”, i despre calea c tre acest scop,
fiindc trebuie s tim încotro mergem i cum mergem.
În viziunea filozofului român Petre ea (1902-1991) „Fichte nu
este agnostic (prin agnosticism în elegându-se punctul de vedere
potrivit c ruia gândirea uman este incapabil s ofere suficiente
argumente ra ionale pentru a justifica existen a sau inexisten a lui
Dumnezeu), eul lui absolut cuprinde esen ele i existen ele în for-
mula unei morale a fericirii i libert ii p mânte ti. Lumea este
gândit în perspectiva des vâr irii sub pa ii spirituali ai binef -
torilor pu i în slujba maselor ascult toare, i ale c ror binefaceri
vor duce la cetatea uman . (...) El consider ra iunea st pân , igno-
rând moartea, înl uirea cosmic i r ul uman, cu r cini în im-
perfec iunile instinctive, afective i ra ionale ale omului autonom,
permanent neîmplinit, idealul i perfec iunea fiind termeni lega i
cu autonomia lui. (...) Un imanentist este corect când este agnostic
în raport cu Transcenden a, dar stupid când o înlocuie te cu morala
ra ional , cum a f cut-o Fichte - form de ateism”. „În viziunea
cre tin , spunea tot ea, se întâlnesc: religia, tiin a, arta i teh-
nicile existen ei, adic „a tr i ceea ce se vede, cu m sur , pentru a
câ tiga ceea ce nu se vede. (Sf. Ap. Pavel).”
Omul i societatea - Prelegerea „Asupra menirii omului în so-
cietate”.
„...Societate numesc eu raportul fiin elor ra ionale între ele.
No iunea de societate nu este posibil , f presupunerea c exist
fiin e ra ionale în afar de noi i f criterii caracteristice, prin
care s le putem deosebi pe acestea, fa de alte fiin e ce nu sunt
ra ionale, i deci nu apar in societ ii (...) No iunea de om este o
no iune ideal , c ci scopul omului, întrucât este om, nu poate fi
atins. Fiecare individ î i are idealul s u particular despre om în
general, care idealuri, desigur nu în materie, dar totu i în grad sunt
diferite; fiecare m soar dup idealul s u propriu, pe acela pe care
îl recunoa te drept om. Datorit acelui instinct fundamental, fiecare
dore te s g seasc pe oricare altul asem tor cu acel ideal (...)
Omul poate întrebuin a lucruri f ra iune ca mijloace pentru sco-
purile sale, nu îns fiin e ra ionale; el nu trebuie s le întrebuin eze
21
pe acestea nici m car ca mijloace pentru propriile lor scopuri; el nu
trebuie s ac ioneze asupra lor ca asupra materiei moarte, sau asupra
animalului, a a încât s i ajung numai scopul cu ele, f a fi luat
în considerare libertatea lor. El nu trebuie s fac nici o fiin ra-
ional împotriva voin ei ei virtuoas sau în eleapt , sau fericit ...”
Omul trebuie s se comporte în societate - în viziunea sa - ca i cum
de el i de fapta sa ar depinde destinul poporului s u.
În dou lucr ri, una intitulat „Enciclopedie sau dic ionar ra ional
al tiin elor, artelor i meseriilor” (1765), i alta - volum colectiv „Mate-
riali tii francezi din veacul al XVIII-lea” (1954), sunt citate din scrierile
lui Fichte: „Oamenii sunt f cu i s tr iasc în societate (...) Datorit
naturii i constitu iei sale, omul nu poate nici s i p streze via a,
nici s i dezvolte i s i perfec ioneze facult ile i talentele, nici s -
i procure o bun stare adev rat i temeinic în afar de societate
(...) Societatea fiind atât de trebuitoare, Dumnezeu a dat omului i o
constitu ie, facult i i talente care îl fac propriu acestei st ri (...) Din
principiul socialit ii decurg, ca din izvorul lor, toate legile societ ii,
precum i toate îndatoririle noastre fa de ceilal i oameni, atât ge-
nerale, cât i particulare. El este temelia în elepciunii omene ti întregi,
originea tuturor virtu ilor pur naturale i baza general a oric rei
morale, precum i a oric rei societ i civilizate...”
Poporul i iubirea de patrie - în lucrarea „Cuvânt ri c tre na iunea
german ”.
„...Prin popor în elegem totalitatea oamenilor ce vie uiesc la-
olalt în societate, reproducându-se, ca fire i intelect, necontenit
din ei în i i g sindu-se în întregime sub o anumit lege cu caracter
special, potrivit c reia se dezvolt divinul din aceast colectivitate.
(...) Legea aceasta determin în totul i des vâr te ceea ce s-a nu-
mit caracter na ional la un popor. E legea dup care evolueaz
ceea ce este original i divin. (...) Credin a omului nobil c munca
lui va dura vecinic pe acest p mânt, se sprijin , conform celor spuse,
pe n dejdea în durata ve nic a poporului din care el s-a dezvoltat
i în caracterul propriu al acestui popor (...) Iubirea, care este cu
adev rat iubire i nu numai un trec tor capriciu, nu se opre te pe ce
este menit pieirii, ci se de teapt , se aprinde, s luie te numai în
ceea ce este ve nic. Nici m car pe sine însu i nu se poate iubi omul,
dac nu se concepe ca ceva etern. (...) Cel ce nu se prive te, mai întâi
de toate, ca ve nic, acela n-are iubire, nu poate iubi o patrie - care,
pentru dânsul, nici m car nu exist . Cine îns prive te ca ve nic
via a sa nev zut , iar pe cea v zut nu, acela va fi având un cer i
acolo o patrie, dar aici pe p mânt, n-are patrie fiindc i aceasta se
manifest numai ca înf are a ve niciei i anume a ve niciei vizibile
i tangibile. Prin urmare , pentru unul ca acesta, nu poate fi vorba
de iubire de patrie. C lui nu i s-a transmis o patrie, nu putem decât
-l plângem. Acela îns c ruia i s-a transmis, acela în mintea c ruia
cerul i p mântul, vizibilul i invizibilul se p trund reciproc, pentru
ca numai cu chipul acesta s se creeze un Cer adev rat i frumos,
acela lupt pân la ultima pic tur de sânge pentru ca, la rândul
lui, s transmit posterit ii întreaga comoar sfânt ...” i îi d
drept exemplu pe nobilii romani: „...credin a ce o aveau în eternitatea
Romei lor... i întrucât aceast credin avea temei i întrucât ea s-
a fost z mislit în clipe când ei vedeau limpede în ei în i, nu i-a în-
elat: ceea ce cu adev rat era ve nic în Roma lor ve nic , viaz me-
reu împreun cu dân ii pân în ziua de azi printre noi; i va tr i, în
urm rile sale, pân în vecii vecilor.”
„... libertatea natural a insului trebuie stânjenit în multe chi-
puri i dac aceast libertate nu va avea altceva în vedere i nu va
sluji altor scopuri decât libert ii individuale va fi o fapt bun s
o restrângem cât mai mult, s spunem toate manifest rile individuale
unei norme unice: iar pe in i s -i inem sub supraveghere continu .
presupunem c aceast severitate nu va fi necesar ; atunci dac
22 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
unicul scop a fost pacea intern , nici p gubitoare nu va fi.”
„Iubirea de patrie trebuie s cârmuiasc însu i statul punându-
i un scop mai înalt decât cel obi nuit; mai înalt adic decât p strarea
cii interne, respectul dreptului de proprietate, libertatea perso-
nal , garantarea vie ii i a bunei st ri a tuturor. Pentru acest scop
ultim, superior - i nu cu alt inten ie -, strânge statul o putere înar-
mat . (...) Când se cer hot râri privitoare la cazuri noi, ce nu s-au
mai petrecut în chip identic pân acum: atunci e nevoie de o via
care s tr iasc din ea îns i. Unde e spiritul care, în astfel de ca-
zuri, s se poat a eza la cârm ? S poat hot rî în des vâr it si-
guran de sine, în lini te, f a ov i ba încoace, ba încolo? S
aib necontestatul drept de a cere imperios, cui î i calc datoria,
ca, oricine ar fi el, s i-o fac , fie c vrea ori nu i, biruindu-i îm-
potrivirea, s -l sileasc s pun în primejdie totul, pân i via a? -
Desigur nu spiritul de iubire civic pentru constitu ie i legi, ci mi-
stuitoarea flac a iubirii mai înalte de patrie care cuprinde din
toate p ile na iunea - înveli al ve niciei. Pentru dânsa - pentru
na iunea - cel nobil se jertfe te cu bucurie, iar cel nenobil, care nu
exist decât pentru cel nobil, caut s se jertfeasc i el.”
În „Cuvântarea întâi c tre na iunea german ” (1807), Fichte spe-
cific : „Când o na ie i-a pierdut independen a, a pierdut odat cu
aceasta i putin a de a se amesteca în firul vremii; de a hot rî în
chip liber con inutul acesteia. Puterea str in de acum cârmuitoare
a sor ii sale îi deap ea vremea i odat cu aceasta, dac starea
de dec dere se prelunge te, o deap i pe ea îns i. De acum na-
iunea c zut nu mai are o istorie a ei, ci anii i-i num dup în-
tâmpl rile i datele altor popoare, altor împ ii. Ea ar putea s se
ridice din starea aceasta, în care lumea întreag actual este smuls
de la înrâurirea ei autonom ; în care nu-i mai r mâne alt glorie
decât gloria supunerii. Ar putea îns numai cu condi ia ca s r sar
pentru aceast na iune o lume nou i prin aceasta o er nou , er
proprie a ei i pe care lumea de curând r rit s-o umple cu evolu ia
sa. De vreme ce îns na iunea de care vorbim e supus unei puteri
str ine, va trebui, mai departe, ca lumea cea nou s fie una de a a
natur , încât s r mân t inuit puterii st pânitoare; s nu-i stâr-
neasc în vreun chip gelozia; ba înc puterea str in s fie îndem-
nat de propriul s u interes s nu pun nici o piedic la înf ptuirea
lumii celei noi. i dac e adev rat c o lume de a a natur poate da
fiin proprie i er nou unui neam care i-a pierdut i fiin a i era
i lumea de pân acum, este în c derea noastr , t lm citori ai tuturor
laturilor timpului a c rui venire e cu putin , s ar m care este
lumea cu însu irile pomenite”.
În Cuvânt rile lui, Fichte a stimulat spiritul patriotic al poporului
german, i visul lui s-a împlinit la18 ianuarie 1871, când s-a produs
Unificarea Germaniei într-un stat na ional integrat politic i admini-
strativ, oficial - în Sala Oglinzilor de la Palatul Versailles din Fran a.
Principii statelor germane de pân atunci s-au adunat i l-au procla-
mat pe regele Wilhelm al Prusiei, împ rat al Imperiului German.
Cine i-ar fi închipui la acea vreme c va veni alt moment al diviz rii,
determinat de dictatorul sovietic Iosif Stalin care- i extinsese autoritatea
asupra întregii Europe de Est, cu principalele caracteristici ale dictaturii
sovietice: economie de stat, absen a libert ii presei i a libert ii de
torie i c aceste condi ii vor exista pân la revo-lu iile din 1989/90
în state ca Polonia, Ungaria sau România, i desigur în RDG, ri care
se autointitulau democra ii populare, dar erau de fapt ni te dictaturi.
Cât prive te iubirea de patrie, poetul na ional român, Mihai Emi-
nescu, spunea, în câteva cuvinte conving toare, c „Patriotismul
nu este numai iubirea p mântului în care te-ai n scut ci, mai ales,
este iubirea trecutului f de care nu exist iubire de ar ”.
Trecutul este cel care ne vorbe te intens fiindc are ce spune, i
trebuie s -l ascult m, fiindc avem de la el ce s înv m.
Anul XII, nr. 3(127)/2021
Ben TODIC{
(Australia)
MONEDA
(reac ie la cartea
„Dumnezeu pe role”)
„Dumnezeu pe role”, o carte, un bulg re de soare care invit copilul
din tine la Aventur - aventura anilor ultimei jum i a secolului al
XX-lea. Pe Ana Blandiana o tiu, înc din fraged copil rie, o tân
poet , student , h uit de regimul Ceau escu, care se perinda regulat
pe ecranele telejurnalului alb/negru al televizorului nostru din dormitor,
pe care p rin ii i noi, copiii, îl a teptam s se termine pentru a urm ri
serialul western american. Ea deranja prin poemele ei inteligente pre-
luate de radio Europa liber i tineri cânt re i de muzic u oar i pop.
Jerry W. McDaniel, un binecunoscut ilustrator, grafician i pictor
american, cunoscut nou prin piesele sale de publicitate pentru Pan
American Airlines, Philip Morris International, New York Times, pro-
fesor, ef de catedr la mai multe universit i americane, a creat nu-
meroase picturi i afi e cu subiecte române ti ca: Simona Halep, Du-
mitru Prunariu, Mihai Eminescu, Lucian Blaga i Ana Blandiana.
Îmi leg patinele, a a cum sugestioneaz coperta c ii, de un gal-
ben fierbinte, a d-nei prof. Ileana Costea, care a avut inspira ia s fu-
zioneze ace ti doi mari arti ti, frumo i creatori, i rulez printre impre-
sionantele ilustra ii i poezii, descrieri, povestiri, amintiri i impresii
despre întâlnirea lor i impactul asupra-mi. R sfoind, îmi vin în minte
cuvintele regizorului de film italian Luchian Visconti: Privind frumosul,
prive ti sfâr itul. Ai ajuns în vârf i de aici descenden a; î i prive ti
moartea în fa : „Frumosul absolut exist . Pentru frumos î i dai via a,
te sacrifici”. Frumosul absolut e finalul, apogeul dup care te rostogo-
le ti în neant i dispari. Ileana Costea ne spune c NU. Frumosul e in-
finit, ne spune, i ia cele dou frumuse i, grafica i poezia, le îmbr i-
eaz i le une te, i când se întâlnesc cele dou frumuse i una i cu
una fac un NOU, adic se amorseaz între cei doi electrozi flac ra
adev rului i a luminii c tre frumosul divin i iubirea etern .
Blandiana s-a n scut în Timi oara, ca fiic de preot ortodox i
de inut, iar Jerry în Ohio, USA (ilustrator de romane poli iste i gene-
rator de studen i premia i cu
burse colare), amândoi co-
pii cu trecuturi i culturi di-
ferite, ea lupt toare pentru li-
bertate civic , el promotor de
cultur i art plastic - au
fost apropia i i uni i de prof.
emerit Ileana Costea de la
Univ. Northridge din Califor-
nia, USA. Prin acest gest, ea
ne demonstreaz c oriunde
pe p mânt omul, sufletul lui
i dorin a de a cunoa te ade-
rul sunt comune i c doar
prin unire suntem în stare s
ne explic m inexplicabilul fru-
muse ii universului. Ea a creat
o moned complet cap/pa-
jur cu valoare împlinit .
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Drago] NICULESCU
Nae Ionescu ]i }coala sa
(XI)
ÎNTRE FILOZOFIA DUHOVNICEASC
12. Încheiere
În istoria i cultura filozofic româneasc , segmentul reprezentat
de curentul tr irist, ini iat i promovat de filozoful i profesorul Nae
Ionescu i sus inut de eminen ii s i discipoli, care împreun formeaz
ceea ce s-a numit „ coala lui Nae Ionescu”, are o pondere cu totul
special . i aceasta din dou motive.
* Primul îl constituie num rul mare al figurilor intelectuale de
prim m rime, de cople itoare for , recunoscute i omagiate în ar
i în întreaga lume, care s-au l sat înrâurite de personalitatea cu to-
tul deosebit a magistrului lor, de principiile lui c uzitoare de ju-
decat i sim ire. Reprezentan i ai sistemului de gândire metafizico-
religios, cu to ii au sim it nevoia unei în ri, dar în acela i timp i
unei adânciri înspre transcendent, v zut ca dimensiune fondatoare
i diriguitoare aflat în afara fiin ei, de unde propag i men ine si-
stemul determinismul energetic universal, dar i în untrul ei, în adân-
cimea profund a cugetului i sufletului, unde provoac ilumin ri ce
zguduie fiin a uman din temelii, reu ind s o salveze mental, moral
i - aproape miraculos - fizic, ajutând con tiin a s se a eze în temeiu-
rile calde ale unei în elegeri de sine trans- i supraistorice, ordonându-
i reperele i resorturile intime, articulându-i structurile judicative
independente, izolate, a ezând pun i limpezi între etapele unui timp
interior ce se scurge neliniar, defazat, din considerente autonome
dar i determinant colective, sociale.
Ceea ce au sim it imperios to i ace ti gânditori a fost necesitatea
stringent a asimil rii spirituale a sacrului, a existen ei i crea iei sub
pecetea de foc a sacrului, a infuziei sacrului în natura fiin elor i apoi
a propag rii lui, dup timpul gesta iei harice, într-un exterior care se
întoarce în untru sau r mâne proiectat, prin actul de manifestare i
crea ie, într-un exterior care difuzeaz i p trunde alte multe înl un-
truri. În aceste condi ii, dep irea vitregiilor istoriei, rezisten a în
fa a supliciului sau chiar c derea, la cap tul rezisten ei, sub el, s-a
Mircea Vulc nescu
23
I TR IREA MISTIC
realizat cu senin tatea epifanic a reu itei convertirii con tiin ei de
la speran a mântuirii Divine viitoare la siguran a începerii deja a
acestui proces în untrul ei. A a se explic miracolul rezisten ei fizice
i psihice, a a se explic împ carea în fa a mor ii i senin tatea în
fa a fatalei ei sosiri, pentru c moartea cre tin , în eleas , nu mai
reprezint lichidarea întunecoas i sinistr a contului existen ial
unic, ci poarta care se deschide Luminii i Armoniei Dumnezeie ti,
ii de apropiere de C ldura, Iubirea i Mila p rinteasc a Divinului
atotf tor, atot tiutor i atotiert tor.
În aceste condi ii, aderen a lor colectiv la o form politic bine
inten ionat , dar deviant prin îns i caracterul ei doctrinar absolut-
ist, prin preten ia violent pe care au afi at-o propov duitorii ei ca
doctrina lor s devin obligatoriu ideologie na ional , îmbr at ,
respectat i practicat necondi ionat de tot neamul, trebuie în eleas
prin simpatia dintre viziunea lor filozofic metafizic-transcendentist
i mistica na ionalist a doctrinei legionare, aceasta din urm având
de fapt la baza principiilor ac ionale convingeri ortodoxe curate i
tr irile i dezideratele unui patriotism sincer, prop itor. Dou compo-
nente demne de toat asumarea i lauda, dar care, absolutizate, duc,
inevitabil, la compromitere. Viziunea metafizic-religioas subîntinde
orizontul mistic de accedere la Absolut. Cele dou genuri ideatice
sunt înrudite, misticul extr gându-se din metafizicul religios, repre-
zentând accentul s u, sublimarea lui operat de con tiin ca un act
esen ializator, despov rat de servitu ile împov toare ale ra iunii,
act inerent modalit ii celei mai directe de a intra în contact cu trans-
cendentul. Deci, din acest punct conceptual de vedere, orientarea
aleas de cei mai mul i dintre ace ti intelectuali, în climatul politic
neofertant i decep ionant al epocii, nu este blamabil , ci, din contr ,
justificat . Acuzarea provine din constatarea istoric aposterioric
Vasile Moisescu
24 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
a falimentului unei doctrine revendicate originar din mentalit i ex-
tremist-utopice str ine spiritului p mântean a ezat, al poporului ro-
mân, doctrin care a apostolat toleran a cre tin i smerenia duhov-
niceasc cu focuri de pistol. Un apostolat executat prin reducerea la
cerea ve nic a unor apostoli ai neamului. Desigur c semnele de-
raierii de la linia clamat existau înc din perioada incipient a activit ii
ei profetice, dar probabil c au fost considerate accidente regretabile
i izolate, ivite din preaplinul unei pasiuni reformatoare ardente.
* Al doilea motiv îl constituie faptul c , a eza i cu to ii ferm pe
temelia unei sacralit i configurante, discipolii lui Nae Ionescu au
practicat cu râvna înaltelor spirite actul creator sau, uneori, doar co-
municator, în condi ii fire ti de existen sau nefire ti, dramatice, de
constrângere i martiriu, for ând prolific sau doar dureros de scân-
teietor limitele gândirii analitice, hermeneutice, epistemice, spe-
culativ-discursive sau lirice, în spiritul permanent al apartenen ei la
o origine etnic h zit cu inestimabile valori transcendente, cu
uria e puteri conservetive i proiective. Astfel încât, primatul unui
transcendent ineluctabil, manifest teofanic, epifanic sau panteist în
particular, cel cre tin ortodox, catolic sau unit - izb vitor pân la
urm , mântuitor, deja revelat prin dovada i exemplul teandric este
axul central dominant al concep iei filozofice apar inând acestei
constela ii de aur a gândirii române ti. Orice tendin filozofic de
îndep rtare de transcendent sau, mai mult, de repudiere a lui este
considerat steril în demersul ei de circula ie orbital în sfera Ade-
rului i, în acela i timp, absurd , c ci pivotarea reflexiv nu se
poate face decât în jurul unui axis-mundi care une te p mântul de
cer, ontologicul elementar de ontosul universal, absolut, crea ia i
creatura de creator. Pentru ei, „deus absconditus” e mort dintot-
deauna, iar „deus otiosus” poate veghea i dormind.
Lep darea de credin a sincer , izb vitoare, întrem toare i d -
toare de sens i de reper în favoarea r celii superioare i acuzat ne-
ancilare, autonome reflex stupid al p gubosului pozitivism, care a
cut din tiin i precizie dogma unei c ut ri ce s-a apropiat de
adev r infinit mai pu in decât o singur m tanie f cut de o bab în
biseric , a a cum plastic spunea Petre ea, cel care a tr it în pu -
riile comuniste revela ia cre tinismului i l-a adoptat drept convin-
gere absolut i care declara, în urma acestei esen iale muta ii ima-
nente de con tiin , de la ateism la credin : „Nu am fost ateu ca
atare, nu am avut curajul sta, îns exist dou c i de trecere de la
ateism la credin : calea omului i calea Domnului. Cea a omului e
torit de filozofie, tiin e i tehnic . Pe calea Domnului, omul
este înso it de rug ciune. Iar eu am mers mult vreme doar pe calea
omului.” - neutralizeaz , face inert orice demers teleologic, pentru
scoate din spa iul cauzal, din sfera lui gnoseologic de ac iune
condi ia i obiectul (care e drumul c tre Adev r).
Mihail Sebastian George Racoveanu
Anul XII, nr. 3(127)/2021
Metafizica i credin a sunt dou domenii aflate în rela ie, dar
într-o rela ie inegal , iar în acest sens, exemplul oferit mai sus, prin
spunsul lui Peter ea este edificator: în timp ce aparatul de des-
urare, analiz , explica ie i sintez metafizic implic în mod ne-
cesar existen a substan ei religioase a credin ei, în fibrele sale tisulare,
ca dimensiune - scop, dimensiune - condi ie i dimensiune prote-
guitoare a mijlocului ra ional de ac iune cognitiv , religia, în schimb,
prin rela ia direct i necondi ionat pe care o stabile te cu trans-
cendentul tutelar, nu are nevoie de îndrumarea nici unei forme de
judecat . Credin a tr ie te prin ea îns i, prin duhul s dit în sufletul
omului de Divinitate, prin revela ie, prin tr irea (“tr irism”) pur ,
cald i sincer a Iubirii. Filozofia religioas i-a fixat un Dumnezeu
exterior, un Dumnezeu-obiect, despre care a vorbit i L-a supus, ca
pe un lucru, analizelor de tot felul (deificarea a devenit reificare),
dep rtându-se astfel de El, c ci cu cât îl cau i mai mult pe Dumnezeu
cu mintea, cu atât aluneci în logica omeneasc a studiului silogistic,
cu atât îl pierzi pe Dumnezeul cel Adev rat din inim . Logicismul,
psihologismul, senzualismul, structuralismul, func ionalismul, gene-
ticismul - toate aceste orient ri (nu i antropologia) î i g sesc pre uire
în studiul corpurilor, formelor, structurilor i maselor obiectuale sau
umane; numai aplicate concretului aparatul lor func ional î i g se te
criteriu i rost axiologic de ac iune. Credin a îns este despov rat
de toate aceste subterfugii, iar în adev rata practic mistic , a ini i-
ilor în tainele isihasmului, rug ciunea este înv at s coboare
complet din minte în suflet, ritmul rug ciunii devine ritmul b ilor
inimii, cugetul dispare prin afundarea într-un adânc interior al Iubirii,
nimic nu mai exist în jur, canalul energetic duhovnicesc se stabile te
i comunicarea cu Dumnezeu tope te fiin a în extazul lini tii depline,
a c ldurii luminoase, a împ rii cu sine i cu Universul.
Fie c au r mas fideli studiului filozofic, fie c i-au dedicat eru-
di ia studiului din perspectiv teologic , fie c au fost cvasiatei,
bântui i de o credin incert i s-au încre tinat l untric pe sine, fie
au fost evrei de origine, dar toat via a nu s-au putut suporta pe sine
decât în condi ia ireductibil de cre tini absolu i, fie c au c utat
adev rurile biblice în calculele despre piramide intelectualii forma i
la coala metafizic a lui Nae Ionescu au gândit, creat, tr it i rezistat
numai prin puterea credin ei, pe care au purtat-o cu ei ca pe un z -
mânt organic i nepre uit pân în ultima clip , i chiar dup aceea,
când, ajun i la Tat l Ceresc i Mântuitor, n-au mai avut nevoie s
cread , ci doar s i constate adeverirea credin ei. Ei nu doar au
gândit prin credin , ci au i supravie uit prin credin . Cu to ii îm-
preun , în frunte cu Profesorul lor, misionari i constructori pe t râmul
fundamental al filozofiei religioase, adic a metafizicii transcen-
dentiste, ei scriu capitolul poate cel mai substan ial i omogen al
filozofiei române ti i contribuie, cu volume unice de studiu i discurs,
la zestrea culturii mondiale.
Constantin Noica
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Janet NIC{
Poe\ii nu exist[!
Dac a spune c poe ii sunt nemuritori - bineîn eles, numai
unii, dup bugetul ceresc - s-ar p rea c spun un adev r infailibil.
Dac a spune c poe ii, de fapt, nu exist , s-ar p rea c spun o
absurditate. Dac a spune c poe ii sunt f pturi de o clip ,
precum musculi a de o et, parc -parc i-ar mai veni la socoteal ,
dar nu cine tie ce! Pare a fi, totu i, un adev r, cât de cât,
comestibil i, de ce nu, cât de cât, potabil. Abia n scu i, poe ii
sunt, deîndat , dizolva i în acidul unor concepte filosofice sau
teoretice, curente literare, genuri literare i istorii literare, care
vizeaz , întotdeauna, contextul i perspectiva f frontiere.
Originalitatea este o utopie i chiar o obr znicie. Dac într-un
poem exist cuvântul „idee”, poetul este, vrea, nu vrea, platonist
i, implicit, abonat la metafizic , bineîn eles, cu consecin ele
anaerobice i impersonale de rigoare. Dac g sim, mai încolo,
cuvintele„lumin ”, „ra iune” sau „gând”, poetul este, f dubiu,
iluminist i umanist, f drept de t gad . Cuvintele „vis”,
„demonic” îl boteaz pe bietul autor, drept romantic. Dac s-au
cit, în poem, cuvintele „clavir”, „pian”, „cimitir”, neag cineva
poetul este simbolist? Vocabulele „sugestie”, „senza ie” îl
plaseaz pe poet în arcul impresioni tilor, f leac de vindecare.
Suratele lexicale „dezordonat” i „dicteu” îl eticheteaz pe
maestrul de ceremonii estetice, suprarealist i devine, volens
nolens, nepotul lui Mallarmé, al lui Rimbaud, Bréton, Aragon,
Éluard, Apollinaire, Lautréamont i Alfred Jarry. Tot a a,
„s mân ”, „ogor”, „conac”, „dovleac” te trimit la s torism i
tradi ionalism, f posibilitatea de a gre i. A a zice biblia teoriei
literare i nu ai voie s cârte ti. Citind poemul, d m, pe tarlaua
unei pagini, de cuvintele „apocalips ” i „halucina ie”. Verdictul
este riguros i incontestabil: poetul este expresionist. i tot a a,
„ras ” i „mediu” ne duc la naturalism, cuvintele „exces”,
„metafor ”, „cultur ”, „podoab ”, „cristal,”, „cochilie”, „bijuterie”
îl calific pe poet drept manierist, gongorist, baroc, eufuist,
parnasianist. Iar, dac toate aceste cuvinte nevinovate se g sesc,
doamne ap i fere te, într-un singur poem, v da i seama c
poetul este, f doar i poate: iluminist, umanist, impresionist,
Henri Ottmann - Natur moart
25
simbolist, suprarealist, tradi ionalist, s torist, expresionist,
naturalist, manierist, gongorist, barochist, eufuist i parnasianist.
Unde e M ria Sa Poetul? Ia-l de unde nu-i! Copacul s-a r cit în
dure, fulgul de nea s-a topit pe o plit încins . Musculi a de
et a salutat lumea i s-a dus. Curentele literare sunt poetivore, îi
teapt pe poe i la col i-i înghit pe nemestecate.
Poe ii nu exist i din alt motiv. Din cauza Genului liric, un alt
bau-bau care ur te poe ii, pân la anulare. La genul liric, poetul
i exprim idei, gânduri i emo ii, în mod DIRECT, prin
INTERMEDIUL Eului liric, al imaginilor artistice i al figurilor de
stil. Elevii din clasele gimnaziale i liceale afl c Eul liric este
buliba a care face i drege, marele mah r care pohte te dup
pohta inimii lui. Nu poetul se duce la întâlnire cu iubita, pe lâng
plopii f so , ci Eul liric. Nu poetul cutreier p duri, ci Eul liric,
Nu poetul scap cârma b rcii care cutremur apa lacului, ci Eul
liric. Nu poetul î i plânge durerile, ci Eul lui liric. Dar, ce este acest
Eu liric, acest F t-Frumos care treb luie te pe ogorul poemului, în
timp ce Poetul - Împ ratul Ro u sau Verde sau Galben - doarme, ca
cal cel lene , la umbra unui pom anume, dintr-un codru anume,
bineîn eles, f nume. Hei, aici e aici! Eul liric este - cine pricepe
-mi spun i mie! - vocea interioar a poetului. Care poet? P i,
poetul de la umbra pomului, nu v-am spus? V rog s fi i mai
aten i, de acum încolo, ce Dumnezeu! P i, dac Eul poetic este
VOCEA interioar a poetului, logic, VOCEA interioar a poetului
cutreier p durea, VOCEA interioar a poetului se duce la întâlnire
cu iubita, VOCEA interioar a poetului scap lope ile b rcii care
cutremur apa lacului! Asta, dac vrem s fim logici, dac nu,
Dumnezeu prime te i mai a a! Curat ma in rie de scrântire a
min ii! Toate aceste abera ii teoretice, pe care elevul trebuie s le
memoreze i s le manevreze, se cheam analize literare! Fiorul
emotiv - esen a unei poezii - nu este atins de toat aceast
schel rie montat în jurul poemului. Se vorbe te, premeditat,
numai „despre” ceva care ocole te cetatea: despre mijloacele
poetice, care nu sunt altceva decât uneltele unui me ter sau
armele unui soldat, în loc s se vorbeasc despre impactul
emo ional asupra cititorului sau ascult torului.
Toate aceste brizbizuri teoretice, care se vor docte, inventate
de c tre critici literari i autori de manuale, provoac lehamite în
sufletele copiilor i-i îndep rteaz de literatur , poate pentru
totdeauna. Pe aceea i linie se înscriu i „celebrele” comentarii
literare care au f cut numeroase „victime” la examenele de
evaluare i de bacalaureat. Un efect al acestei repulsii fa de
literatur este i pornirea elevilor, devenit obi nuin , de a le face
scriitorilor, în manuale, „must i” i ochii cât „sarmalele”. Nu este
i aceasta o modalitate de a-i „poci” pe poe i, de a-i caricaturiza,
de a-i anula, v zând în ei o tortur psihic ?
adar, enun ul asertiv: „Poe ii nu exist ” este un mare i trist
adev r. Persoana care scrie poezii este anulat de c tre poet,
poetul este anulat de c tre Eul liric, iar Eul liric este anulat de c tre
Vocea interioar . i totu i, f când o concesie, exist poe i.
Tr iasc Poe ii ventriloci!
26 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 3(127)/2021

Ion POPESCU-BR{DICENI

Jocul @mpreun[ al textului

poetic ]i al cititorului din
postur[ de critic literar
- eseostudiu -
Motto:
„Cam atât pentru criticii cu c lu ,/ Le va fi de folos când viermii li se vor
în uruba în organe;/ tia sunt ei, cei care au obiectat la noutate,/ Astea sunt
pietrele lor de mormânt/ Au sus inut c lu ul i inelul./ O micu Cutie Neagr
îi con ine.” (Ezra Pound: Saluta ie tern ; în Poème, din Blast (1914): vezi
Ezra Pound. Opere I. Poezii (1908-1920); traduceri de Mircea Iv nescu i
Radu Vancu; Editura Humanitas Fiction, Bucure ti, 2019; selec ie, îngrijire
de edi ie, cronologie, introducere i comentarii de Horia-Roman Patapievici)
Petru Istrate e un poet adev rat. E un poet în toat puterea cu- deplin voca ie i cu înalt cunoa tere a propriilor resurse: „Oricare
vântului, autentic, ce-i drept neomodernist. Ei, i? Continuu s cred gest îl face e pururi vis,/ e chipul t u vr jit ca i-o vioar ”; din „limbi
poezia e vehicularea simbolurilor, e muzica pur , e orfism. Din pestri e pline de livresc”, poetul extrage licori rare; „din clinchet, din
„Poezii” (Istrate, 2016, in integrum) ni se ofer , generos, un poet miros, din încântare” poetul ese, cu talent i expresivitate voluntar ,
vizionar, intertextualist, cultivat, încât eu, umilul cronicar, nu-i pot „culorile din lume”, „boabe de perle”, „liba ii”, „argumente”, „versuri
nimic repro a, retu a, reseta. citite pe dos”, poeme-incanta ii, câteodat (auto)ironice (vezi impe-
Dar optica-mi e diferant , ca la Derrida, Eliot, Pound .a. Adic cabila „Am ales la întâmplare”, pp. 42-44), alteori autocritice dar cu
transmodernist . A a c nerecunoa terea valorii poeticei sale ( i a „b taie lung ” spre lipsa de orizont estetic al recept rii unora dintre
unei meta-poetici selecte - n.m.) mi se pare cel pu in de rea-credin , „decaden ii” actuali dac un poet are sau nu are pricepere a scriiturii
de înc ânare prosteasc . Citez, ca argumente irefutabile, doar irefutabile. Citez - iar i: nu de alta, dar m tem c s-ar putea g si
pentru început: „m logodesc cu plâns de menestrele/ i m dezmierd vreun „criticastru de duzin ” s -l apostrofeze nemeritat: „s-or spân-
cu cifra mea de apte”; „iubesc mai mult cuvintele pioase/ din ver- zura to i orbii, când n-oi mai fi frumos/ pe apa clar -a firii, voi luneca
surile tale, pastorale”; „tot n-am putut din simfonia-albastr / s prin- pe dos”; „tot n-am nimic altceva mai bun decât s i frâng/ curbura
dem tot sublimul care-a fost”. blestemat din um rul t u stâng/ i s m-afund în h ul c scat de dou
Acum s judec „abstracto-sensu”, ei, da, în estetica european stele/ la grani a cu ochiul umbrit de gergevele”; „ i poate c totu i
sublimul a intrat târziu (dup Croce i Maiorescu - n.m.). E un con- am început s plâng/ v rsând versul din dreapta pe um rul t u stâng/
cept nou, iar faptul c poezia lui Petru Istrate e cultural deranjeaz i l cr mând la vale pe geana unui vis/ i-am rupt pu in din foaia cu
pe... ni te postmoderni ti - farisei ori „ne coli i” îndeajuns. semnul interzis”; „dar sufletul, tabloul i versul care-l scriu/ mai ard
Furia-mi trebuie îns în continuare motivat , a a fiindc s-a nimerit înc ecoul regretului târziu// dar n-am spus nici o vorb ci-n muzica
-mi parvin , tocmai mie, Cartea Minunat a acestui poet român de Grieg/ am început zadarnic fantoma ta s-o strig”. Se vede de la o
contemporan, unul pentru care poezia nu mai prea are secrete: „sunet po , z u a a! - c Petru Istrate st pâne te prozodia, cezura, ritmul,
de silabe alearg prin vine/ mor ilor îngeri - poeme divine”; „O, chip oximoronul, rima rar (vezi „Cine tie”, p. 87), folclorul autohton-
frumos, înm rmurit în aur/ ce zei lume ti în taine te lucrar / din care european (vezi „În Fe i-Frumo i”) c mi-ar venire a le cita integral,
aluat me terul faur/ i-a rev rsat splendorile-n afar / din filigran b tut dar spa iul unei cronici de întâmpinare e, din nefericire, redus.
cu fire pure”; e recognoscibil în aceste e antioane «modelul Arghezi». Wolfgang Iser condi ioneaz actul (re)lecturii de „conceptul de
Gabriel Chifu, în nr. 3-4/2021 din „România Literar ”, pledeaz con- cititor implicit” dar i de „repertoriul textului”. „Cititorul implicit”
ving tor pentru poezia/ poe ii/ care- i tr deaz „influen a” ce-i trans- este diferit i de „cititorul ideal”, i de „arhicititor”, i de „cititorul in-
cende textul literar. Îi sus in la rându-mi opinia. format”, i de „cititorul intendant”, i de „cititorul fic ionalist”, i de
Continuu s militez pentru un anume crez artistic. Acela în virtutea „cititorul-rol prescris de text”. Dar în ce const aceast „diferan ”?
ruia vocea poetului s se disting idiomatic de altele. S i aib „Cititorul implicit” se reg se te în îns i structura textelor i pune în
aspectele ei identitare. Or Petru Istrate se a eaz la masa poeziei cu
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
lumin structurile de efect ale textului prin care receptorul se
pozi ioneaz fa de text, legându-se pe sine de acesta prin procesele
de în elegere declan ate de el însu i”. Rolul cititorului, cuprins în
structura textului, î i câ tig caracterul afectiv, el declan eaz , con-
di ionat de capabilitatea sa, acte de imaginare, prin intermediul c rora
este trezit la via , dar i livrat orizontului de sensuri, bog ia ra-
porturilor dintre perspectivele de reprezentare. Astfel „criticul im-
plicit” trebuie s se situeze definitiv în text (respectiv în lumea tex-
tului). Structura textului i structura actului lectural se comport una
fa de cealalt precum inten ia i împlinirea ei. Cele dou se reg sesc
în conceptul de cititor implicit, unul bazat pe un model totu i trans-
cendental, cu ajutorul c ruia pot fi descrise structuri generale de
efect al textelor de fic iune. Iat -m , prin urmare, dimpreun cu Petru
Istrate, care- i dureaz din vis Parnas, care-l încredin eaz pe Eneea
a mai r mas ceva din La iumul s u, care declam / invoc : „r mâi
s-adormi în Camelot/ cu umbra ta cu tot, Crar !”, care se transmut
ontologic pe Marte, de i „s-a demonstrat/ c via -n alte sfere/ nu-
i decât vis de himere”, care î i erotizeaz discursul cercual de-o ma-
nier emo ionant (cam ca Mircea Dinescu i Cezar Iv nescu, ori ca
Mihai Ursachi i Emil Brumaru - vezi poema, emblematic mostr de
magie verbal , „În cercurile mele” - pag. 75). Apoi, criticul implicit nu
are de ales, ci ia ca atare ce „frumos se gat seara, ca imnuri din Co-
rint” i cum un „vis din tinere e cu aur pe aripe” reaprinde din mite
cânt ri de Niebelungi”. Dator propriei sale personalit i „obiective”,
dar i „autoreflexive”, criticul implicit, v dindu- i „neastâmp rul pri-
it în sânge/ ca un microb ce- i sap sie i cale”, descoper „închi-
puiri translivre ti”, „râuri de silabe i litere de aur” „cu limpezile ape
de stropi i armonii”. Ca în fine poetul Petru Istrate s ne arunce i-
n bra ele metaludice ale lui Huizinga: „Prin joc, prin gând,prin trup,
prin vreme/ curgeau prin noi cânt rile extreme” ori în valurile reve-
riante ale lui Ioan Petru Culianu: „eu sunt chimist -a vrea s tiu s
fac/ din zeama ta licoarea cea de leac/ din care s m -nfrupt i s r -
mân/ lipsit de lipsuri, pururi neb trân” (din „Ce basm”, p. 95).
„M-ai a teptat” se încheag antologic: „M-ai a teptat dar n-am
putut s vin/ în ara cald-a visurile tale/ a fost paharul lacrimei prea
Henri Ottmann - Femeie pe balcon
27
plin/ i-n urma mea au fost prea mul i pe cale/ voi ti în minte chipul
u s -l in/ pe buze gustul piersici orale/ din tot ce ine clipa-mi, de
destin,/ regretele din sângele meu: ia-le!”. Ce spirit nesim it ar putea
atenta la statutul unei asemenea „bijuterii” de „cutie muzical ”? Ce
fire diabolic s-ar pune de-a curmezi ul i împotriva urm toarelor
titluri precum: R mân s-ascult (o ars poetica exemplar ), „Las-s
cânte” (o poem sprin ar care te seduce automat), „De-un vers”
(iar art poetic elaborat tensionat i în for , de reprodus in inte-
grum, pp. 120-121) .a.m.d.
Ah, cred c voi continuare cronica de fa i într-o alt revist ,
întrucât urmeaz s aloc spa iul cuvenit lui Adrian Fr il i Dorin N.
Uritescu, amândoi baladi ti. Cel dintâi, columnist cu state vechi, ur-
când spre cel de-al 71-lea an al vie ii sale, i-a strâns recent într-o cu-
legere integral baladele (54 la num r). Acest înalt, smead i „t cut”
(în sensul c a cultivat ca i Eminescu i Doina o estetic a t cerii -
n.m., I.P.B.) poet v de te o sobr autoexigen ; cultiv cu delicate e
i expresie metaforicometonimic (dar prin implozie i dialectic a
stilului) le mythe vivant; are reverii solare i/ sau lunare; se înst pâ-
ne te în dic iunea-i sa cu fermitate i ingeniozitate intact ; v de te
acea „monadologie” leibnizian ca oricare „cerchist sibian”; se trage
îns din fantasticul baroc ori din logosul romantic, îngândurat/ con-
centrat asupra „dezbr rii de form ” (adic tinzând ca i Stéphane
Mallarmé spre „forma perfect ” a baladei, una fire te antiliterar ,
antiretoric , de irealizare a realului i realizare a irealului); practic o
luciditate ludic i o ludicitate lucid ; se men ine argonaut de curs
lung , el fiind de fapt avatar al lui Orfeu, într-o lume postmodern , el
înc inându-se a r mâne neo-/ trans-modernist; dedulcit la inter-
/ arhi-textualitate, Adrian Fr il ezit , în elept, între epic i liric/ între
Narcis i Echo.
Baladele sale speculeaz armonia, euforia, eufonria muzical ,
catharsisul/ emo ia re inut , u or autoironic . Totodat imprim dis-
cursului propriu-zis scriitura (re)gândit sincretic (mit + legend +
poem + simbol + metafizié + religios - n.m.), (trans)figura personajului
literar (adic homo fictus i eroul „dic ional”), elegiacul, povestea,
drama, spectacolul, dincoloitatea lucr rii, originalitatea expresivit ii,
tonul unic/ diferant/ idiomatic.
În cazul lui Adrian Fr il func ioneaz „serialitatea omogen ”,
de „irepetabilit i”, noutatea lor fiind artisticitatea imutabil i ilimitat
simbolic, condi ionate de în elesul (trans)uman. Sunete, cuvinte,
linii, culori, forme se desprind din materialitatea lor cu inten ia unei
vie i într-o formativitate creatic / creativ topite prin puterea naturii
i a artistului care este Adrian Fr il , extrem de talentat i de con-
secvent în jocul s u simultan de-a metonimia i metafora folosite ca
vehicul al unei comunic ri estetice, în cadrul c reia unul i acela i
cuvânt suport o gradualitate a tensiunii de la alb pân la incan-
descen .
Arta scrisului experimentat de Adrian Fr il e apt s re in sen-
timente ca s le transvalueze ontologic, iar tipul de codificare prin
cuvânt se schimb perpetuu, plasma îns i a „convergen elor” vizio-
nare ar tând c poezia e înainte de toate o dimensiune spiritual ; iar,
exact/ matematic, cum o elaboreaz , în cazul de fa , tran eaz de
partea sa orice situativitate paradoxal : cu o adres foarte larg ceea
ce de ipso et de facto e profund singular (adic dând o form general
totu i i accesibil unui con inut strict, a afirma chiar rigid, fa de
sinele însu i ecritural (de «magister ludi» perpetuu - n.m.)).
Pentru Adrian Fr il , poezia este o s rb toare, este o cas a
limbii pe care el bate „ indril proasp ”. Poetul e „prin ul fericit al
lumii”, care-i adept al adev rului i care ine în palm „lic rul” meta-
forei/ metonimiei: „ i care ar fi-ntins alaiuri c tre fiecare”, a ternând
pe cale drumul aurit dar captiv în spa iul f de hotare” al „operei
deschise” mereu reinterpret rilor nea teptate dar nontransgresive
28 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ci doar metapoetice. Aceast oper î i are „vistieria plin ” cu fulgere
ce-ncheag „miezul scoicii pur” i oricând pe autor îl doare „semnul
de rugin ce cresteaz anii”, prin urmare, întru acest scop al „poeziei
pure” (pe filiera Villon-Doina - n.m.).
Preocupat, constant, de „rânduiala sobr ce încoroneaz ochiul”
(ce splendid spus! - n.m.), poetul „Baladelor” ne mai ofer un indiciu
tehnic: inelaritatea compunerilor sale narativ-fic ionale, lirice-dic io-
nale, tranzitiv-reflexive, îmbr când un aspect ceremonial al retragerii
înspre Esen e; citez: „Iar când ceremonia retragerii se stinge/ ne po-
menim deodat noi în ine sub cer/ trofee ostenite atinse de stindar-
dul/ r sun tor i ve nic al frunzelor ce pier” (Fr il , 2018, p. 10).
Baladele nu reprezint nimic real, ci se revendic din utopie, vis,
absen , ca m rci ale irealit ii, ce nu se ofer ochiului; ca atare tre-
buind a fi extrase din mituri, minun ri, ar ri (criptofanice - n.m.), i
închise într-un „sarcofag de chihlimbar”. Adrian Fr il se autodescrie
frapant-provocator c-ar ine „un nebun în suflet”, unul „frumos pe
cât se pare” dar care „nelini tit descuie coridoare”. „Când mintea
pietruit nu mai taie/ decât orizontale-alc tuiri/ nebunul meu (al lui -
n.m.) frumos umbl -n tramvaie/ i-mparte lumii straiele-i sub iri”. În
spatele „alegoriei”, un hermeneut abilitat (stra nic - n.m.) ca mine,
depisteaz „o teorie a efectului estetic pendinte de „nebunia” cre-
ativit ii de-/se-/miurgice”. Cu „gura ars de cuvinte” închin ca i
Doina o balad pustiului, îns nu- ' cum naiba se face c fiecare
balad e o „ars poetica” dens de tâlcuri, intertextualit i, aluzii,
indici autoreferen iali, dar i simultan satir , subtil la adresa trufiei
maimarilor lumii, dar i „pl smuire” de-o frumuse e neasemuit .
În buna tradi ie a specularului (a oglinzii), poetul se imersioneaz
în oglind , refuzând banala reflectare automat . Întrucât oglinda
abole te distan ele dintre real i imaginar, reu ente polii lumii re-
alimaginare/ imaginareale, înaltul cu adâncul, femininul cu masculinul,
reducând dublul la unitate i prelungind dimensiunea simbolic într-
o profunzime insondabil . Dar s citez: „Z vorul dintre lumi tresare/
Barca plute te spre cei vii”; „ i m duc - nu m-a întoarce -/ la izvor
cu ap vie/ urm rit de zmei i parce/ pân în copil rie”; „Putere- i d
credin a c mâine vei p trunde/ pe valurile lumii spre tainicele m rii
/ unindu-le în cercul celor mai clare unde”. Adept al anamnezei, po-
etul baladist î i autentific , de unul singur, o estetic a culturii „sub iri”
(a se citi: de înalt rafinament stilistic - n.m.) i totodat a extazului:
„Fiindc -s oaspete sub ire/ înal marele pavoaz/ (bine'n eles în amin-
tire)/ c zând trei carturi în extaz”. Poemul e, ca la Arghezi i Perse
„topit din alege i otrav ”, i ca la Nichita St nescu din „respir ri”
(Fr il , pp. 47-48). Incluzând i pateticul, în discursul baladesc,
Adrian Fr il , din postura de exilat heideggerian pe acest p mânt
românesc (bântuit azi de „genocidul coronavirusian/ covidian” -
n.m.): se face „de cântec vinovat”, „în lungi migra ii cu p ri exilat/
- osând ca ofrand pe via , dar osând ”. Î i isp te „dogoarea
precum o Rom ars / de marile incendii stârnite-n trandafiri” „pus la
edecul zilei pentru privirea blând ”.
Demn continuator al „Cercului literar de la Sibiu” i al resurec iei
esteticului, al cultiv rii valorilor umane i culturale, Adrian Fr il
provoac el însu i o explozie a artei poetice, ca apoi s-o lase s plu-
teasc în voie pe o mare a libert ilor i ambiguit ilor programatice
pe o treapt superioar prin construc ie, fervoare, solemnitatea dic i-
unii i a instinctului ludic-manierist, rigoare formal i ceremonialul
gratuit ii necesare disciplin rii afectelor i convertirii st rilor sufle-
te ti în ritual poetic: „Hai s cânt m i hai s ni se duc / buhul în zare
c-am r mas copii/…/ S ne-mbr m cu pânze de p ianjen/ c sunt
destule-n podul lumii-vechi”; „Când noaptea luna cade spre adân-
curi/ încin i cu duhul florilor de m r/ s ne-afund m în limpezile ape/
i s ie im cu ea într-adev r” (Fr il , 2018, pp. 15-16).
Adrian Fr il a izbutit s se disocieze de comilitonii întru „co-
Anul XII, nr. 3(127)/2021
lumnism” fie i pe teritoriul magnific al «liricii patriotice i sociale»,
la altitudinea n zuin ei spre o crea ie care s transgreseze ocazionalul,
vibrând pe „supercorzile” perene-reprezentative, asimilate cu un apetit
devorator, de tip occidental-oriental, reunite în fine sub semn trans-
modernist, dar i sub aura autocritic a „desf rii estetice” (Boldea,
2005, pp. 56-59): „Dar Pegas necheaz i despic ora/ Vom aprinde
oare zorile-mpreun / Aripi fulgerate bat din alt lume/ s -mi deschid
cerul frun ii”; „Dac e ti drept i cau i în cuvinte/ cor bii sub iate
suverane/ fii oaspetele stându-mi dinainte/ precum un rege simplu
din ocean”; „Ia semnul forma cerului întreg/ sub care-ncep o pant
cobor/ chiar dac nu-ndr znesc s -l în eleg”.
Cine cite te o balad se dumire te imediat „cum i de ce se înva
frumuse ea”; i acest aspect, fiindc a avut primul contact autentic
i germinativ cu realitatea esen ial a literaturii”. Or, Adrian Fr il
i precum el Dorin N. Uritescu - n.m.) manifest o hipnotic onestitate
în meseria de a fi poet, în artizanatul cel mai bazal i mai prosper al
poeziei dintotdeauna. Pentru un baladist de vi nobil , poezia e un
suprem instrument de cunoa tere. El reacrediteaz axioma c în
«alephul» poeziei exist suficient for gravita ional pentru a co-
agula totul, pentru a-l atrage inescapabil în vortexul poemului i în
vortexul scrierii despre poem. Contrac ia baladescului în poezie, iat
performan a unor balade ti, ca t. Aug. Doina , Radu Stanca, Domi-
nic Stanca, Ioanichie Olteascu, Adrian Fr il , Dorin N. Uritescu,
George rnea, Ion Popescu-Br diceni .a.
To i ace ti remarcabili baladi ti au explorat i au exploatat fiin a
concret a culturii cu instrumentul metapoeziei/ transpoeziei. Dar
cum? Aceasta fiind întrebarea, s ofer automat i r spunsul cuvenit.
Cultura reprezint pentru ei un «corp viu», în acest sens poezia se-
sizeaz acest corp, îi trateaz afec iunile, îl ador , îl supravegheaz
(abuzând uneori de permisivitatea lui), îi transgreseaz limitele, ca
-i pun pe receptorii vii în starea de a gândi ( i a regândi statutul
cu o pedagogie erotic iminent - n.m.). Iar sistemul nervos al acestui
corp al culturii, cel care-l înva s gândeasc i s iubeasc , a fost,
este, i va fi: poezia. Citez ca s nu se i te discu ii. Ecranul din bala-
dele aceluia i Adrian Fr il , cu sosiri pulseaz verde/ Plec rile scrâ -
nesc pe osul frun ii”; „Semnele sângerii în eap zarea/ ran prescris
pentru vindecare”; „R bdarea sub irimilor decide/ în urma trenului
curg sare” (alegoria arat c trenul e poezia, r bdarea e reflec ie,
sub irimile sunt acumul rile calitative ale intelectului, iar sarea e
în elepciunea dobândit - n.m.); „ah solzii t i (ai drumului - drum,
neostoit balaur - adic vortex - n.m.) m-au luminat c -n toate/ un
pumn de sare-i cât un pumn de aur”. Poetul începe un vis pe care nu-
l suport , a teapt „s curg milenar ca în pove ti”, cu o miaz carte
în mâini, c uzit de amintirea unor ri uscate, „atins de cântec i
singur tate” fiindc -i cuvântul „de lacrimi i iubire”. S pând „în pro-
priul ochi/ pe semnul timpului care înghea în figurine” pân le dez-
groap . „ i cum în ele nu exist via / s rotunjeasc lacrimilor stropi/
un jind se-aprinse c tre suprafa / din ritualul tulburatei gropi/ Se
face-a a ca o deschis poart / prin care nimeni, nimeni n-a trecut”.
Aici, îmi arog cutezan a de a aprecia c Adrian Fr il a trecut prin ea,
s-a întors, i iar s-a încumetat s cerceteze dincoloitatea, i iar a revenit
în contingent, dar mai „aplicat” întru resuscitarea memoriei vârstelor
culturale/ poetice anterioare lui, de un panteism i de o „condensare”
la loc a civiliza iei în cultura pur care este poezia lumii. Ah, a exclama
baladele sunt veritabile atlase ale frumuse ii literare/ literale, mig lite
cu aceea i febrilitate cu care corsarii f ceau altcândva h i ale comorilor
esen iale (vezi „Balada corsarului” pp. 33-34).
Habar n-am cum au întâmpinat comilitonii mei critici aceste balade
fr iliene i nici nu m tulbur lipsa comentariilor-ca-atare, dar eu in
le subliniez:
- pre iozitatea formei, ironic ;
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
- corpusul simbolic; pân la material-spiritual (ca sumum al uma-
nului i transumanului)
- frumuse ea versului/ i a rimei-subiect/ ca modalitate fundamen-
tal de construc ie a baladei/ de reinventare a ei.
Dorin N. Uritescu contribuie, la rându-i, la resurec ia speciei
literare balad pe care Irina Petra o define te drept „cântec de joc”,
„dans”, „închinare”, „poem liber, adesea cu un refren, pe o tem fa-
miliar ori fantastic ”, „poem narativ pe teme eroice, legendare, fol-
clorice, fantastice, fabulative, erotice, mitice, istorice, cotidiene, eve-
nimen iale-locale, religioase etc.”
Iar baladescul ca tronson epicoliric se constituie dintr-o comu-
nicare care reatest prezen a dramaticului în interiorul poeziei lirice
(ca-n triada tipologic a lui T.S. Eliot - n.m.).
Râul coastei este tot unul precum Râul din satul meu natal, celebrul
Râu al Morii de Grâne i Poezie al „Serilor la Br diceni”. Iat un
motiv suplimentar s -l a ez pe Dorin N. Uritescu lâng Adrian Fr il
i Ion C pruciu ot Dr goie ti.
Baladele „erotice” de „Pe Rio Costa” sunt originale din pricina
viziunii eroi-comico-satirice, a c ror ram istorico-social contureaz
„obsedantul deceniu” (1950-1960). Poetul nu ezit i nu iart , ci
ac ioneaz , cu ironie, cu sarcasm, cu luare în zeflemea, cutumele
acelei epoci urgisite de c tre „ocupa ia” sovietic de trist amintire;
reînvierea limbajului de lemn în gura vreunei isterice activiste de
partid etc.
Oricum, Dorin N. Uritescu este ca poet urma direct al unor Ion
Minulescu, Miron Radu Paraschivescu, Octavian Soviany. În postur
de fante balcanic, personajul acestor compozi ii despre iubiri ardente
are har imaginativ, limbaj efervescent, care exalt iubiri efemere în
spa ii exotice.
Anecdoticul este surmontat de c tre nucleul fantast, ori de c tre
semnifica iile p gâne.
E limpede c Rio Costa reprezint paradisul nostalgizat al copi-
riei i adolescen ei exuberante. Sub semnul erotismului magic, sen-
Henri Ottmann - Peisaj din Vernon
29
timentul intens î i motiveaz libidoul prin comicul buf i prin distilarea
întâmpl rilor încât s eas povestea inextricabil.
Descins totu i din mantaua lui Geo Dumitrescu, poezia b -
lioas / scandaloas a lui Dorin N. Uritescu ia totul în r sp r.
Cristian Livescu, în „Convorbiri literare” din septembrie 2014,
consider „Pe Rio Costa” ca fiind o carte insolit i un fel de epopee
eroi-comic a anilor de june e ai acestui personaj, cu o minte sclipi-
toare i cu suflet de boem.
Astfel poezia c ii devine argumentul sau supapa unui epicureu;
unul, îns , cu vorb / verv coroziv i pestri ce duce cu el meleagul
edenic al copil riei i adolescen ei, în esat de peripe ii genuine petre-
cute in illo tempore, spre deliciul unei asisten e improvizate.
Baladele divulg un autor de stirpe villonesc , c ci, în ele, autorul
înrude te amorul cu stimulul bahic, dar i cu pl cerea epic de a
sc lda trecutul într-o mantie baroc cu gesturi i oralit i (splendid
pasajul critic din cronica lui Cristian Livescu - n.m.) de faun sc tat,
doldora de potriviri i înflorituri versificate, unduind, mioritic, precum
ipotele de la Rio Costa. Nimic strident, nimic vulgar sau trivial în
aceste balade arjante; totul plute te în boarea crud a sugestiei i
totul d entuziasm viril subîn elesurilor freudian reprimate. Ba, mai
mult, bardul ne face uneori ugub cu ochiul, mizând la o adic pe
imagina ia mea de cititor pus pe n i transludice.
Încolo, ce s mai scot în eviden : vârtejurile à la Ezra Pound;
rimele rare à la Mircea Iv nescu; enjambamentele postmoderniste;
substantive proprii à la Saint-John Perse: „În fa a lui, Iámár frige o
bucat / din capra de p dure ast noapte vânat / i plânge înfundat
povestea ei trist .”.
Câte un flash orbitor te seduce tulbur tor, parc în stilul lui Paul
Gauguin. Iat-o pe Iámár „cu bronzul trupului sc ldat de lumina j ra-
ticului”, „negresa virgin ”, femeie ce m trimite imediat la „negresa”
lui Marian Dr ghici.
Câteva balade în descenden a lui M.R.P. sunt antologice, chiar
dac ele calchiaz modelul. Dorin N. Uritescu e mai liric, detaliile sale
sunt mai senzuale/ voluptuoase: a se „studia” cu aten ie „Floarea de
noapte pe Rio Costa”, „Vr jitoarea râului” ( a Anú - n.m.), „Femei i
alcool” (ce-mi aminte te de Ion Mure an - n.m.), „Zâna strugurilor
cop i” (o bijuterie melodic transeminescian , v jur! dar i transgeo-
dumitrescian , cu certitudine - n.m.), încât mai c mi-ar venire a o
reproduce integral. M ab in, dar tot prelevez în fiol de alchimist
dedat la „pove ti astrale i mitologice” un pasaj impecabil: „ Ce mi-
ai f cut, duh nebun,/ în întâlnirile fierbin i, vesperale./ Cu pove tile
tale astrale,/ Pe care m-ai pus s le-adun?/ Ai zis c iubirea noastr
din vie/ este o pagin de mitologie!” (Uritescu, 2015, p. 35).
Printr-un portal o iubire secret redescoper „efectul jacuzzi”
într-o var fierbinte i montalian , anotimp „cu-nchipuiri dintre cele
mai p toase” „pentru vreo fecioar goal , cu ochi de-ntuneric i
piele de smoal ”, capabil s i arunce admiratorii într-un delir zeiesc.
Iar „copila de pe Rio Costa” e categoric cuceritoare, a a, torcând
„din caierul gândurilor,/ sprin ar , scuturând roua de diminea /…/
unde s-ar fi strecurat în ierburi înalte crude,/ cu rochia u or ridicat
i gleznele ude” (p. 44).
„Copil cu fantezie i cu lecturi bogate”, personajul pare o replic
la poemul eminescian „Copii eram noi amândoi”, prin tem /motiv/
topos/fabul i „prin legionarul neînfricat Mucius Scaevola”.
Apoi baladele dezv luie „calvarul colectiviz rii”, interdic ia de a
asculta „Vocea Americii” la un radio mic „cât un aparat de fotografiat”
în paralel cu nara iunile inventate ad-hoc de unchiul Den, mai precis
traduse de el din englez „liber, liber de tot” adic „inventa imediat
un discurs potrivit la situa ia dat ” de stârnea râsul hohotitor al
ascult torilor ocazionali. Tragicul epocii comunisto-securiste e ine-
vitabil c ci „i-a descoperit Securitatea, prinzându-i în fapt,/ desigur
30 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
un informator i-a divulgat,/ Circumstan ele agravante erau c ascultau
în asocia ie,/ ceea ce era considerat de puterea proletar o con-
spira ie.” (p. 54).
încheia prin a sublinia în plus fa de al i critici literari roma-
nescul evenimen ial, ludicul insidios, cu intertextualit i antitotalitare
(vezi „De-a ba chirii i ari tii”, pp. 78-82 o antiminiepopee în ram
sarcastic i de umor negru, i de satir politic aitmatovian ori
pasternakian ).
Exclamând, îi invit pe iubitorii de asemenea „antichit i” cu „anti-
balade” s i procure m car un exemplar i s recurg la clasicul
îndemn: „Cite te-o i d -o mai departe!” - întrucât ar fi efectiv groaznic
se pr fuiasc pe vreun raft de bibliotec or eneasc -municipa-
list , s se perimeze „fizic”, uitat în vreo „gaur neagr ” a ignoran ei
i prostiei, a înc ân rii de-a refuza actul de crea ie, de cultur , de
literatur , de veselie, de atitudine cu dubl identitate recte alteritate.
Doina Dr gu se încumet a face o scurt istorie a timpului „dintre
valuri de lumin ”, tr ind clipa. Cartea ei de versuri, de la „Scrisul
Românesc” (din 2014) debuteaz heideggerian: „cel ce locuie te între
dou rmuri r sturnând umbra”, ca s se revendice, prudent i din
Blaga: „ i apoi sporind spre alte în elesuri/…/ necuprinsul pân -l
face clip ”.
Raportându-se goethian la clip (dar i eminescian), poeta arhi-
textualizeaz lejer „cu o unduire descendent ” din marii poe i euro-
peni sau români „cu un salt sfidându- i timpul”. Cu „o putere a-
nchipuirii” intrat în stilu-i esen ializat, discontinuizat, „lunec de-
vâr it” în duioas -ntindere spre „orizont”. Este orizontul de a tep-
tare în cruce verticalorizontal „intuind izvoare-n adâncimi ame-
itoare”.
Po(i)emul Doinei Dr gu se autoinstituie în discursul sobru, des-
chis, cu sugestia orientat ca rezultat al construc iei con tiente, ve-
hicul al unei cote înalte de (meta)/ (trans) comunicare; ceea ce în-
seamn conota ie cu efect al unei c torii imaginare de la valurile-
amintiri spre un „drum de încântare”: „Forma locului” îi define te
sensul i o strecoar înafar . Iar, ea, poeta, cu spiritul „dezinvolt i
îndr zne în raporturile spa iale”, „ordoneaz i însumeaz idei”;
învârte te în juru-i „descântec greu” i deschide „o lume neîn eleas ”.
Cum i Mircea Eliade, autoarea are nostalgia unor „aventuri ima-
ginare de întoarceri” prin care pot fi repetate exerci iile de „regene-
rarea continu a timpului”. „Orice construc ie este un început absolut,
adic tinde s restaureze clipa ini ial , plenitudinea unui prezent
care s nu con in nici o urm de istorie.”.
Doina Dr gu , ei da, resimte acut-dureros-melancolic momentul
mitic al începutului Lumii i nevoia de a se reîntoarce cât mai des
posibil la acel moment mitic pentru a se autoregenera. Am l murit,
iat , de ce poeta se lipse te „de timpul care-a fost” i de ce „vârste-
n c ut ri pierdute se deschid în fa a clipei cu petreceri tulburate de
mister”.
Drumul îi spore te, se împarte între „fix ri în echilibru instabil” i
„depline rev rs ri”, ca s se îndep rteze „de cercul gol i neîmplinit”.
Georges Poulet instituie cercul principiu constitutiv al reprezent rii
i al medita iei, un tipar al min ii omene ti i form a formelor: topos
al totalit ii simultane, cercul fixeaz momentul unic i absolut în
centralitatea i respectiv circularitatea sa, absolute. Poeta confund ,
programatic, clipa revela iei cu clipa producerii ei. Scade dep rtarea
i o mic oreaz pân se face punct.
Ajuns în acest punct, care este în acela i timp punctul divin i
punctul de percepere a divinului, caut solu ia de a face clipa s co-
incid cu punctul, respectiv timpul cu spa iul i spa iul cu timpul,
astfel transcenden a i imanen a î i adapteaz simbolul la orice ema-
na ie ori proiec ie.
Dar poeta pare s vrea s ne deruteze când afirm c „cercul gol”
Anul XII, nr. 3(127)/2021
s-ar umple cu vânt i cu suflet, i cu uimirea speran elor sale; prin
urmare „punct înghe at picurând t cerea// culori adunate n valnic/
unduie toamna”. Poeta adun „lumina prelins în vorbe” încât „se
clatin timpul/ tremur calea”; „jupuit de ramuri/ lumina curge/ în
ochiul de ap // pe o lespede/ lâng -o aprindere/ flac ra domului se
înal / sunetul corzii/ diseminat în univers”.
Doina Dr gu se aliniaz , iat , teoriei supercorzilor, undelor,
cuantelor, particulelor cu o vorticist absorb ie a ideilor i a detaliilor
clarvizionare. Poeta posed un sim special al juste ii frazei, o apre-
hensiune intuitiv a organiz rii poetice, o sensibilitate ce „arde în
cântec parfum” i degaj „esen a în funebra vale” „înainte i dup ...
umplerea vidului” c ci „unde melancolice/ izbucnite din adâncuri/
se înal // în duioase bra e/ de întinderi”, iar „a a cum cercul/ este
expresia deplin / a punctului/ cel ce tie s vad / frumuse ea/ este
un om bogat” „permanent i pretutindeni”.
Ca i Ezra Pound de pild , poeta craiovean are versuri clar defi-
nite i concrete, abstrac iunile eman o emo ie simpl i pur , simbo-
lurile sunt adecvate naturalit ii limbajului, imaginile care par opace
dar sunt în montaj sublim de transaparen e: „înveli de lumin / peste
înveli de lumin / în interior - mister// întuneric înv luit/ de întuneric/
întindere nedeslu it // totul este simplu/ ca adev rul/ sau totul este
complicat/ precum c utarea lui// nimeni nu e prea b trân/ nimeni nu
a venit prea târziu/ nimeni nu a venit prea devreme”. Finalul ter inclu-
siv îns certific supozi ia c doar din perspectiva transmodernist
poezia elaborat de Doina Dr gu î i vede valoarea binemeritat .
Închei acest subcapitol de studiu complex cu o ars poetica de a
rei transmodernitate n-ai cum s nu iei act: „Echilibru între ex-
treme: salturi, ce sfideaz timpul/ libert ii interioare/ echilibru între
extreme// trec tor i permanent// divizat în unit i/ ce se adun // ni-
mic nu e definitiv// în natura mea profund e m sura”.
Fiind de acord, mai subliniez c Doina Dr gu în forma corpului
ce-l locuie te î i scufund starea poetic în extaz. Când intr în forma
unui gând, leviteaz - taina lumii cuvintelor s-o dezlege „pe o mare
ce se mi -ntruna/ dar este mereu la locul s u”. „Iar un punct -
deplin tatea/ unui cerc/ devine totul”. Poezia r mâne a adar apanajul
metaforei interpretative exacte; este art de calitate, sedimentat
într-un vocabular cu crust spart ca s lase recept rii publice ansa
de a i-o repara, sub semnul unei aduceri a expresiei poetice la actuali-
tatea prezentului cu futilele sale exigen e hermeneutice.
Bibliografie
Petru Istrate: Poezii; editura Tipo Moldova, Ia i, 2016
Wolfgang Iser: Actul lecturii. O teorie a efectului estetic; tradu-
cerea, notele, prefa de Romani a Constantinescu, Editura Paralela
45, Pite ti, 2006
Johan Huizinga: Homo ludens. Încercare de determinare a elemen-
tului ludic al culturii; traducerea: H.R. Radian; cuvânt înainte: Gabriel
Liiceanu, Editura Humanitas, Bucure ti, 2003
Nichita St nescu: Respir ri; Editura Sport-Turism, Bucure ti, 1982
Adrian Fr il : Balade, Editura M iastra, Târgu-Jiu, 2018.
Iulian Boldea: Poezia neomodernist ; Editura Aula, Bra ov, 2005
Irina Petra : Teoria literaturii; Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca,
2002
T.S. Eliot: Eseuri alese. Critica literar ; traduceri de Petru Cre ia
i Virgil Stanciu; prefa de tefan Stoenescu, Editura Humanitas
Fiction, Bucure ti, 2013
Georges Poulet: Metamorfozele cercului; traducerea: Irina B -
descu i Angela Martin; studiu introductiv de Mircea Martin, Editura
Univers, Bucure ti, 1987
Dorin N. Uritescu: Pe Rio Costa (Balade); Editura Rawex Coms,
Bucure ti, 2015
Doina Dr gu : Timpul dintre valuri de lumin ; Editura Funda ia
Scrisul Românesc, Craiova, 2014
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Maria CALAFETEANU
Via\a poetului Traian Dorz -
@ntre realitate ]i poveste
Al Florin ene, Ce greu a fost în noaptea asta, Ed. Casa C
De la o vreme, cunoscutul scriitor Al. Flo-
rin ene, membru al Uniunii Ziari tilor Pro-
fesioni ti din România, pre edintele na ional
al Ligii Scriitorilor, anual, public în seria
„între realitate i poveste” romane despre
via a scriitorilor români, aducând în contem-
poraneitate parfumul vremurilor în care au
tr it academicianul Victor Ro ianu, scriitorii
Gib I. Mih escu, Ion Minulescu, Alexandru
Macedonski, Radu Gyr i Traian Dorz.
Cartea se deschide cu o prefa de dr.
Ionu ene, scris cu profesionalism, despre
poezia cre tin scris de Traian Dorz. Acesta
spune despre personajul c ii c : „Traian
Dorz s-a identificat cu via a primilor cre tini
la propriu, nu la figurat, i a scris poezii de o
naturale e creatoare i de un sublim liric,
lefuit cu lacrimile durerilor i încerc rilor
aspre ca piatra Sinaiului, care îl apropie de
genera ia epocii sale, de suferinzii regimului
totalitar: Vasile Voiculescu, Vasile Militaru,
Radu Gyr sau Nichifor Crainic. Cei 17 ani de
temni e nu l-au r pus pe Traian Dorz, ci l-au
în at spre cerul unei poezii mai bune, mai
frumoase, a spune chiar geniale. A memorat
peste 200 de poezii în închisorile comuniste
pe scoar a memoriei, pe care le-a recitat comi-
litonilor în nop ile grele i polare ale reclu-
ziunii. Într-o cunoscut poezie transcris în
memorie pe sunetul c tu elor”,
a cum editura scrie pe ultima copert
a romanului, Al .Florin ene este un „pro-
zator, poet, eseist, critic literar i de art , care
a publicat 85 de c i. De-a lungul vie ii a
înfiin at cenacluri literare, reviste, fiind un
promotor i manager cultural cu o activitate
deosebit . În dorin a de a democratiza mi -
carea scriitoriceasc în ar a înfiin at în anul
2006 asocia ia profesional Liga Scriitorilor
Români, fiind pre edintele ales al acestei or-
ganiza ii scriitorice ti. Din seria c ilor «între
realitate i poveste», scriitorul a mai publicat
romane despre via a scriitorilor Gib I. Mih -
escu, Ion Minulescu, Alexandru Macedon-
schi i Radu Gyr. C ile lui Al. Florin ene
au fost în aten ia unor personalit i din ar
i str in tate care au scris elogios despre
acestea. Pentru îndelungata sa activitate de-
o via în slujba limbii i culturii române, i
nu numai, autorul volumului Ce greu a fost
în noaptea asta! - via a poetului Traian Dorz
între realitate i poveste a fost recompensat
cu distinc ii de numeroase foruri culturale
din ar i str in tate”.
31
ii de tiin , Cluj, 2021
Romanul respect adev rul istoric, îns
„scheletului” de date luate din documente
aflate în arhive, autorul d via personajului
prin „carna ia” personalit ii acestuia, astfel
când ca Traian Dorz i ceilal i scriitori abor-
da i s devin în romane oameni vii cu ne-
cazurile i visurile lor.
Munca de cercetare cu acribie, talentul
lui Al. Florin ene de a creiona via a scri-
itorilor prin o viziune autentic fac ca ro-
manele acestea s devin adev rate proiec ii
pe ecranul prezentului a unor vremuri trecute,
caracterizate de scriitoarea Mariana Cristes-
cu „adev rate saga”.
Bine zice în postfa a romanului pro-
fesorul universitar dr. Anton Ilica: „Romanul
lui Al. Florin ene ne propune imaginea
«unui psalmist bihorean», «izvor al ne rmu-
ritei i ve nicei iubiri», «poet al luminii, al
iubirii, al credin ei i smereniei», în iruindu-
l în rândul scriitorilor de poezie cu caracter
religios: Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichi-
for Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru
i al ii. Cele 10 volume, ap rute publice între
1994 i 2008, îmbog esc literatura religioas
na ional , iar demersul lui Al. Florin ene
poart însemnele generozit ii. Al. Florin
ene elaboreaz o carte ademenitoare, al c rei
mesaj r sun ca un ecou despre agresiunea
omului împotriva omului, c acesta în neno-
rocire dispune de puteri infinite pentru a ierta
nefericirile. Acela i om pribege te în c utarea
unei iluzii, a unei adora ii des vâr ite, g sind
doar o flac care-i tope te avântul i-i osto-
ie te puterile. Dac nu am reu it s v induc
o motiva ie de lectur , atunci ignor -mi, prea
bun cititor, cuvintele i las -te în grija auto-
rului, pentru c virtu ile sale scriitorice ti nu
te vor dezam gi ci te vor determina s i îm-
preuni mâinile, ca pentru rug ciune, i s -i
aduci mul umiri pentru timpul proustian re-
cuperat de cuvinte i de harul scriitoricesc
al autorului, Al. Florin ene”.
Citind toate romanele, publicate pân
acum de Al. Florin ene, pot s afirm c acest
scriitor este un mare vizionar, poate unic, în
literatura român contemporan .
32 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Anca S#RGHIE
Autenticitatea
spiritului rom`nesc
Galina Martea, Basarabia - destin i provocare. Filosofia identit ii moldave
în anii de independen 1991-2020, Editura TipoMoldova, Ia i, 2020
Universitara n scut în Basarabia, Galina Martea, de ine un pal-
mares de titluri na ionale i europene cu totul redutabil, unul care o
recomand drept o personalitate de marc a rii ei în care s-a f cut
cunoscut ca poet , eseist , critic literar, gata s abordeze multidisci-
plinar temele pe care i le propune pentru studiu. „Doctor în tiin e
economice”, Domnia sa a dobândit în 2005 titlul elevat de Academi-
cian de onoare al înv mântului universitar, cel în care a activat la
Chi in u între 1991-2010, remarcându-se ca cercet tor tiin ific în
domeniul managementului educa ional. O descoperim prezent între
personalit ile de onoare din Enciclopedia Localit ile Republicii
Moldova, vol. 14, în Pedagogi Români Notorii din Basarabia Inter-
belic i Postbelic , vol. II i de când Galina Martea s-a stabilit în
Olanda, lâng copiii ei, în Enciclopedia scriitorilor români contem-
porani de pretutindeni, adeverind c a fost remarcat ca persona-
litate de elit a diasporei române.
În anul 2016, devine membru titular ARA, adic al Academiei
Româno-Americane de tiin e i Arte,/ American-Romanian Acade-
my of Sciences and Arts, USA, ca dup al i patru ani, pentru activi-
tatea sa poetic , autoarea celor 9 volume de versuri, dintre care a
selecta În lumea mea (1993), Îngerii sufletului (1995), Acas (1996),
Orbul dintre ani (2001), Durere tricolor , Prin unda timpului/
Through the wave of time (edi ie bilingv ), s intre în Societatea Re-
gal de Literatur din Marea Britanie/ The Royal Society of Litera-
ture/, London, UK. Din anul 2018, este mem-
bru al Societ ii de Poezie din Marea Britanie
Londra/ The Poetry Society/London UK,
despre care pu ini sunt cei care tiu c este
cea mai prestigioas societate a poe ilor din
Marea Britanie, fondat în 1912. O reg sim
i în Uniunea Scriitorilor Europeni de Limb
Român , ca dovad c pe b trânul conti-
nent, de la Chi in u la Londra, numele Dom-
niei sale este o prezen dinamic , în perma-
nent afirmare.
În ara noastr , Galina Martea este cu-
noscut i ca publicist, fiind primit în Uniu-
nea Ziari tilor Profesioni ti din România -
UZPR - înc din anul 2014, ea desf urându-
i activitatea totodat în Forumul Democrat
al Românilor din Moldova i în Consiliul
Unirii. Scriitoarea capteaz problemele ar-
dente ale societ ii, pe care con tiin a sa le
supune unui examen atent, cu instrumentele
sociologiei, ale tiin elor economice, adev -
rate coloane de sus inere a propriei obser-
Anul XII, nr. 3(127)/2021
va ii directe, care totdeauna primeaz în fa a teoriilor de oricare fel.
Atent la tot ce apare mai reprezentativ în comunit ile românilor
din întreaga lume, iat c tocmai a recenzat Istoria românilor canadi-
eni 1890-2020, monografia românilor canadieni scris de tefan
Str jeri din Michigan, SUA, carte monumental care urmeaz s apar
pe pia . Un exerci iu binevenit al criticii de întâmpinare. Este o
dovad c , privind lumea prin fereastra ei olandez , nimic din ceea
ce este valoros nu-i r mâne indiferent.
adar, un destin intelectual majusculat, ca experien univer-
sitar i str batere a dep rt rilor, cum este cel al doamnei Galina
Martea, ne d de gândit i ne pune într-o nedumerire, întrucât aflân-
du-se în Olanda, de acolo scrie c i despre Basarabia. Citindu-i vo-
lumele de poezie i apoi eseurile, ajungem la concluzia c oriunde ar
fi purtat-o via a, scriitoarea sociolog i poeta-savant, î i întoarce cu
mi care de bumerang gândul spre locurile de ba tin . O spun versu-
rile ei sincere i tulbur toare: „Cântecul maicii r sun -n fuior/ Clipele
deap ara natal /Codrul î i scutur haina u or.” (Cântecul nea-
mului românesc) Nici nu s-a stins ultimul ecou al crezului s u artis-
tic turnat în versuri prin care î i propune „s -mi sp l întregul inut/
cu amurgul din inima mea”, când am decis s deschid volumul II al
lucr rii sale Basarabia - destin i provocare (cum se intituleaz pri-
mul tom de proz scurt i eseu, ap rut în 2016 la Editura Pontos din
Chi in u, lucrare nominalizat cu Diplom de Excelen de UZPR în
27 decembrie 2016) i m întâmpin un sub-
titlu l muritor Filosofia identit ii moldave
în anii de independen : 1991-2020. Autoa-
rea fixeaz cadrul temporal al ultimilor 29 de
ani la care se raporteaz medita ia cuprins
în elegantul tom publicat în anul 2020 la
Editura Tipo Moldova din Ia i. Cuprinderea
noului tom în colec ia Opera Omnia, publi-
cistic i eseu contemporan, promite o con-
sacrare, dat fiind faptul din punct de vedere
academic Consiliul Na ional al Cercet rii
tiin ifice recunoa te competen a cunoscu-
tei edituri ie ene pentru domenii ca filologie,
istorie i studii culturale. O carte curajoas ,
de stringent actualitate, în care, dup opi-
nia franc exprimat de autoare în Nota in-
troductiv , nu vor fi ocolite cauzele grave
ale regresului înregistrat de R. Moldova în
noul anotimp al independen ei. Pe o anumit
filier ideatic , d-na Martea intr în conso-
nan cu americanul Thierry Wolton, auto-
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
rul c ii Nega ionismul de stânga (Editura Humanitas, 2020),
pledând pentru privirea adev rul în fa , într-o ini iativ de a revizui
istoria contemporan , cu comunismul i nazismul, care „sunt dou
tragedii uria e în istoria umanit ii”, în expresia americanului. De
altfel, Thierry Wolton în elege s combat nega ionismul de stânga,
propunând „s muncim cu adev rul, în adev r. S spui adev rul, s
te înc ânezi s spui adev rul”, ca astfel s se instituie „Cortina
de Fier a memoriei”. Tot un „zid al memoriei” edific i scriitoarea ba-
sarabean , numai c Domnia sa raporteaz analiza socio-politic
instituit strict la perioada 1991-2020 din ara sa, iar targetul este cu
totul distinct, a a cum se va vedea în continuare.
Ca preambul la cartea Filozofia identit ii moldave..., Iurie Co-
lesnic semneaz o microrecenzie intitulat Parabola identit ii, în
care maestrul literaturii adevere te avantajul privirii obiective, din
afar , cu care Galina Martea „nu preget s pun diagnoza cea mai
dureroas , dar cea corect .” Eseurile ce urmeaz în noul volum se
constituie ca autentice lec ii de sociologie politic bazate pe prin-
cipii etice solide i focalizând interesul pe destinul noii Basarabii,
privite de o con tiin ardent i responsabil .
Abordarea dintr-o asemenea prism nutre te analiza politic i
social pe care o întreprinde Galina Martea în cele 45 de eseuri grupate
în primul dintre cele trei capitole ale volumului. El se intituleaz Omul
i societatea acestuia - dependen de nonvalori i sacrificii. Formu-
larea ne apare prolix , dar anun o raportare a destinului individual
la scena evenimentelor colective. Capitolele urm toare, mult mai
reduse cantitativ, se intituleaz Teorii ce ar putea contribui la salva-
rea poporului român basarabean, cu 5 eseuri i Înv turi pentru
omul societ ii basarabene, dar i pentru orice individ din ast
lume, având 6 eseuri, accentuând nota etic a demersului autoarei.
Teoria despre lumina raportat la via a uman nutre te cel dintâi
text eseistic. Intitulat Basarabia - între lumina r ritului i asfin-
itului. Existen prin laboratoriul întunericului, el se axeaz pola-
rizant pe dou epoci succesive, cea a trecutului comunist i prezentul
neclar ca orientare. „Epoca totalitarismului sovietic, cu cea mai dur
ideologie în timp, a l sat urme adânci în con tiin a, mentalitatea i
comportamentul omului din societatea basarabean .” Autoarea evo-
deport rile în Siberia i deten iile pe via ale celor nesupu i pu-
terii sovietice. Rezultatul a fost atmosfera de teroare care a mutilat
raporturile între oameni, instaurând frica, neîncrederea, izolarea, pro-
ducând „ruinarea complet a no iunii de identitate personal , de
identitate social , de identitate na ional ”. Analizat comparativ, noua
etap istoric a Basarabiei, „drumul redeschis dup anii 1991 îi acord
omului basarabean dreptul de a- i crea un stat independent, dar, cu
regret, nu-i ofer posibilitatea de a forma unul autentic, bazat pe va-
lori na ionale i criterii umane în dezvoltare.”
Titlurile date eseurilor sunt dintr-adins larg explicitate, ca s nu
lase loc niciunei confuzii, ele luând uneori forma propozi iilor propriu-
zise: Abera iile trecutului domin actualitatea incert - societatea
moldav în derut , Datoria extern - responsabilitate statal i nu
povar sau angajament civil etc. Alteori formularea titlurilor este
înc rcat de revolt exploziv în fa a unor realit i intolerabile: Numai
în societatea moldav ! Tabelele electorale arhipline de persoane
decedate, Corup ia - dezm ul social în limite nemaiv zute, Violen a
contra copiilor - consecin grav pentru viitorul societ ii etc.
Chiar termenii folosi i în intitularea eseurilor marcheaz o stare ex-
trem , solicitând m suri urgente de ameliorare: Letalitatea prematur
- amenin are real pentru omul basarabean, coala basarabean -
prizonier al s ciei i degrad rii sociale, Intelectualitatea între
schimb ri i provoc ri - victim a regimului social. Diagnoza pe
care o ini iaz autoarea stigmatizeaz r ul din Basarabia - model de
asumarea suferin ei i a nelegiuirilor, cum este intitulat un alt capi-
33
tol, ca ideea s treac augmentativ i în Basarabia - societatea celor
oropsi i. În fiecare dintre aceste eseuri ideile sunt argumentate bogat,
bazate pe date statistice, acte juridice, documente clare, evenimente
politice, sociale, din domeniul educa iei i culturii. Autoarea recon-
stituie un autentic calendar al vie ii în societatea basarabean con-
temporan , unul în care sim im c implicarea ei a fost direct i plenar .
De aici, i valoarea de document autentic al unei asemenea m rturisiri
tulbur toare.Tocmai spre a sublinia ineditul noii sinteze, autoarea
putea s însereze la cap tul lucr rii sale atât de ample (450 pag.),
având note bibliografice la final de eseuri, i o bibliografie general
a temei, ca baz pentru cercet torii viitorului.
Realitatea este c în anotimpul postdecembrist în România s-au
scris multe c i despre Basarabia i s-au reeditat unele mai vechi,
cândva interzise. În revistele culturale din România, Basarabia este
o prezen familiar , dac a semnala fie i numai serialul din „Vatra
veche” de la Tg. Mure dedicat de Gicu Manole publicisticii lui Mi-
hai Eminescu despre Basarabia.
Desigur c s-au creat i pagini beletristice pe o asemenea tem
generoas . Radu Theodoru a publicat în 2013 la Editura Paco romanul
istoric Calea robilor. Basarabia în fl ri, din dorin a de a-i da lui
Mihai Sadoveanu o replic , evocând Moldova secolului al XVII-lea,
din vremea lui Duca Vod i a lui erban Cantacuzino, scriitorul re-
compunând evenimente militare, atmosfera epocii din Moldova me-
dieval , proiectat pe cadrul larg al Europei. Spre deosebire de ase-
menea pl diri ale fanteziei, Galina Martea nu- i propune o carte
beletristic , ci una literar nonfic ional , de argumentare a unei ati-
tudini responsabile fa de patria sa, aflat în suferin . În bun tra-
di ie moldoveneasc , ea întreprinde un jude , o gâlceav cu lumea
cea nou instalat în ara mo ilor i str mo ilor ei. Autoarea dore te
denun e f team netrebniciile conduc torilor politici, socotind
aceasta este calea unei viitoare asan ri. O diagnoz exact este
singura linie de start solid de la care poate porni viitoarea curs a
amelior rilor necesare în Basarabia.
„Plângerea” Galinei Martea nu este o noutate pentru mul i dintre
cititori. Despre drama istoric a Basarabiei au vorbit în lumea larg
oameni de mare expertiz , invita i în comunit ile diasporenilor no tri.
Poate c nic ieri durerea Basarabiei nu a fost prezentat de compa-
trio ii autoarei noastre ca la reuniunile culturale de la Câmpul Ro-
mânesc din Hamilton Canada. Acolo, istorici universitari, precum
Anatol Petrencu, decan de facultate la Chi in u, care între 1998 i
2006 a fost pre edinte al Asocia iei Istoricilor din Republica Moldova,
i mai tân rul Alexandru Revencu sau acad. Nicolae Dabija, scriitor
de un eclatant patriotism românesc, ori Dorin Chirtoag , jurnalist i
fost primar de la Chi in u, au prezentat în r stimpuri pagini cutre-
mur toare din via a basarabenilor. De neuitat a r mas modul cum
scriitorul Boris Leu Vasiliev a prezentat la Câmpul Românesc din
Hamilton cartea Stalin mi-a furat copil ria, el care de la 9 la 14 ani a
tr it în gulagul comunist din Siberia, acolo unde peste 200.000 basa-
rabeni au umplut cimitirele. Cartea lui de evocare devine un docu-
ment cutremur tor al crimelor comunismului instalat dup ocuparea
în 28 iulie 1940 a p mântului românesc de c tre sovietici. N. Dabija
nu ezit s socoteasc aceast carte a prietenului s u Boris Leu
Vasile (nume schimbat de sovietici în Vasiliev) o „redut a neuit rii”.
În amintirile mele directe de la Câmpul Românesc, unde începând
din vara anului 2006 am fost invitat permanent, apare, între al i ba-
sarabeni, prof. Iacob Cazacu Istrate, scriitorul care din Toronto î i
versific sim irea: „Vom reveni la vatr în curând,/ Chiar fie i în chip
de nepo ei,/ Iar nucul i c su a surâzând/ S zic : S-au întors ai
mei!...” (Inima) S nu uit m c la Câmpul Românesc s-a stabilit sediul
Forumului românilor de pretutindeni. Profesorul Cazacu este fon-
dator al Consiliului Unirii, menit s înf ptuiasc reîntregirea, i nu
întâmpl tor Galina Martea este membr a acestui for.
34 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Lucrarea Basarabia - destin i provocare, cu cele dou volume
ale ei, este o carte de atitudine curajoas , patriotic în cel mai ales
sens al cuvântului. Contrar uzan ei oficiale, ce încearc s ateste în
prezent dincolo de Prut un popor moldovenesc autonom, autoarea
folose te f excep ie formularea „poporul român basarabean”.
Pentru noul stat, Galina Martea nu uzeaz forma Republica Moldova,
ci recurge la o prescurtare diminuant „R. Moldova”. A adar, o for-
mulare prin care sim im prezent atitudinea ei contestatar .
Medita ia autoarei are un reper cronologic în data de 27 august
1991, când R. Moldova i-a proclamat independen a, devenind un
stat autonom i liber. Iat un moment de luminoas n dejde c viitorul
va aduce românilor basarabeni triumful echit ii umane, al justi iei i
integrit ii, dup atâtea decenii de suferin într-un regim totalitar
sovietic comunist. Speran a în „reîntregirea neamului românesc cu
patria-mum , România, cât i o integrare în spa iul comunitar euro-
pean” s-a izbit de o alt tendin , advers i potrivnic , explicabil
prin politica de dezna ionalizare acut suferit în timp de românii
Basarabiei, „aspira iile fiind diverse în dependen de originea omu-
lui.”, cum ine s explice autoarea. Seismica provocat de trecerea
de la o economie centralizat la sistemul pie ei libere este înregistrat
în noua carte cu tot traseul ei de n ruiri p gubitoare pentru cet eni.
Discursul scriitoarei trece prin formul ri interogative, ce cheam
cititorul la implicare activ . Formul rile, în care ideile esen iale sunt
subliniate prin scrierea în italic, abund în enumer ri ce fixeaz o
stare dramatic : „Basarabia, cu o clas dominant extrem de neome-
noas i necinstit care nu- i îndepline te cu demnitate îndatoririle
morale i func ionale fa de propriul popor i societate, este ara
unde infernul a dominat omul, p mântul, cuprinsul i tot ceea ce se
nume te existen uman i social .”
Panoramarea vie ii Basarabiei contemporane se realizeaz exha-
ustiv, marcând pe baza datelor statistice chiar i parametrii specifici
calit ii vie ii. În acest sens, concluzia cercet toarei este c 20% din
popula ia din R. Moldova vie uie te sub pragul absolut al s ciei,
mai vitregi i decât or enii fiind locuitorii din mediul rural. Sarabanda
nelegiuirilor unor guvernan i, care aveau sus inerea diferitelor forma-
iuni politice, indiferent de orientare, în egal m sur vinovate de de-
derea rii, este panoramat cu aceea i for acuzatoare. Cartea de-
vine un rechizitoriu neiert tor la adresa celor ce se fac vinova i de de-
gradarea vie ii în societatea basarabean , care este pe cale s i piard
cea mai pre ioas mo tenire, con tiin a identit ii sale na ionale.
Raza de speran adus de guvernarea din perioada 8 iunie-14 no-
iembrie 2019, având în frunte pe proeuropeana Maia Sandu, care „a
încercat s schimbe cursul istoriei” creând rela ii de în elegere reciproc
atât cu Occidentul cât i cu R ritul, s-a stins prea curând. Sociali tii
au demis aceast guvernare purt toare de progres, tr irea scriitoarei
relatând „cu mare regret” o asemenea r sturnare politic . Scriind pe
baza unei document ri minu ioase, realizate prin coroborarea celor
mai diverse surse, Galina Martea retr ie te ea îns i fiecare moment,
de la ratificarea noii constitu ii din 28 iulie 1994, când s-a pus cap t
conflictelor militare, cu „pierderi de vie i omene ti”, prin declararea
autonomiei Transnistriei i G uziei, la revoltele declan ate în 1995
spre a dobândi drepturi nu doar economice i politice, ci i culturale.
Revendicarea studen ilor i intelectualilor de men inere a limbii române
ca limb de stat nu a fost împlinit . L crimând din tot sufletul, scrii-
toarea concluzioneaz : „Dar cu mare regret, nu a fost s fie a a...”. Cu-
vintele alese se asociaz în perechi de epitete ( ara a devenit „un stat
falimentar i nefunc ional”), de forme substantivale (insuccesele au
drept cauze „incultura i egoismul clasei politice, ne tiin a i ipocri-
zia...”) ori cu valoare verbal („...personalitatea societ ii basarabene
a fost umilit i tr dat în cel mai real mod de c tre clasa dominant ”).
Denun ând „obscenitatea puterii”, autoarea adopt un stil direct cu
Anul XII, nr. 3(127)/2021
inflexiuni de oralitate, recurgând la formul ri ca „s -mi fie cu iertare a-
ceast p rere”, „sau mai bine zis”, „nu este cazul s ne întreb m” etc.
În optica tragic a scriitoarei, patria sa devine o vale a plângerii,
pentru c „anii de independen din ultima perioad s-au dovedit a fi
cei mai grei i cei mai dezastruo i - o ran imens cu o pecete nemiloas
pentru poporul român basarabean.” În esen a lor, cele 45 eseuri se
constituie ca varia iuni pe aceea i tem , cu reluarea obsedant a acelo-
ra i nelini titoare constat ri, conducând spre un diagnostic trist, des-
curajant. Ce solu ie propune eminenta basarabeanc , nutrind con-
vingeri unioniste?
Capitolul secund cuprinde o teorie salvatoare pentru Basarabia ei
natal . Eseul intitulat O na iune în dou state separate are ca punct
de plecare desprinderea Basarabiei din colosul sovietic multina ional,
pe care Soljeni în îl numea „statul-pu rie”. Invocând exemplul uni-
fic rii Germaniei, Galina Martea semnaleaz cu febrilitate faptul c
aceea i situa ie „este, a fost i mai r mâne, în sud-estul Europei...
Dou ri înc mai sunt la o r scruce de drumuri pentru a- i decide
soarta reunirii.” Autoarea coboar pân la nivelul de percepere a
necesit ii acestei reunific ri de c tre om, cet eanul rii, care „este
dezechilibrat i nu cunoa te esen a valorii adev rate prin care se re-
se te.” Într-un moment al lucidit ii, Galina Martea roste te cel mai
dureros adev r, recunoscând c „R. Moldova este o ar peste m sur
de rusificat ”, întrucât limba rus este impus pentru comunicarea
interetnic între diferite na ionalit i ale republicii, dar i „pentru o
mare parte din b tina i considera i moldoveni; doar 16,5% din locu-
itorii statului au declarat c limba român este limba lor matern .”
adar, procesul de rusificare continu , unul de durat secular , la
care a fost supus Basarabia î i etaleaz în prezent rezultatele i aceste
efecte dezastruoase fac superfluu pe moment orice comentariu.
Autoarea pred viitorului momentul când va fi posibil reîntre-
girea României i comentariul ei dobânde te valen e poematice prin
repeti ia ce subliniaz esen ialul: „Urmeaz s mai curg ceva din timp,
urmeaz ca factorul uman-poporul s mediteze i s decid cu luciditate;
urmeaz s mediteze i s decid , în acela i rând, i clasa politic i to i
acei ce guverneaz ara.” În elegerea importan ei pe care o are iden-
titatea na ional pentru un popor presupune o maturizare pe care în
prezent basarabenii nu au reu it s o dobândeasc . Întreaga responsa-
bilitate a unei asemenea decizii istorice revine cona ionalilor ei, basa-
rabenii, întrucât Galina Martea comenteaz cu tot entuziasmul ajutorul
material pe care România a în eles s -l ofere cu generozitate fr easc
Basarabiei. Pentru c în elege s duc proiectul propus pân la cap t,
savanta-publicist men ioneaz pârghiile institu ionale ce vor fi impli-
cate în acest proces istoric, judecând pân i ce Avantaje i dezavan-
taje, costuri i efecte în cazul reunirii, cum se intituleaz un eseu, va
presupune evenimentul îndelung a -teptat de adev ra ii români de pe
ambele maluri ale Prutului i de cei din lumea larg .
Cel de-al III-lea capitol, numit Înv turi pentru omul societ ii
basarabene..., are un mai ap sat caracter moral, universitara de la Chi-
in u propunând cu pedanterie didactic un material de real valoare
pentru cei ce se vor ar ta dispu i s formeze, în spiritul unei drepte
con tiin e na ionale, viitoarele genera ii de basarabeni, desigur în seama
rora este l sat ideea înf ptuirii, cât mai curând, a României reîntregite.
Cartea Galinei Martea se încheie, deloc întâmpl tor, cu o poezie
(Limba român - Imnul Identit ii), a a cum simetric a i început.
Neprecupe it, volumul de fa este rodul unei grele suferin e româ-
ne ti pe care poeta basarabean i-o asum , o tr ie te cu toat fiin a,
încrez toare într-un viitor unit al neamului nostru. Tocmai de aceea, o
îndemn pe autoare s ia aminte, în semn de încurajare, la cuvântul
rostit de Ana Blandiana, care cugeta c „suferin a este un patrimoniu,
care, în toate epocile, a fost în stare s genereze cultur ”. Iar Lovinescu
spunea: „cultura este finalitatea tuturor societ ilor”. Deci ansa noastr
este s ne ap m cultura, pentru ca s ne salv m prin ea.
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Octavian MIHALCEA
Redimensionarea
spectacolului
Alex Ivanov, Balerinul din curtea spitalului,
Dinasty Books, Bucure ti, 2020
Din noua carte de versuri a cunoscutului
artist plastic Alex Ivanov se desprinde preg-
nat o atemporalitate vestind noi i noi reve-
la ii, treceri dintr-un plan în altul realizate cu
o acuitate estetic remarcabil . Raportarea
la divinitate i prezen a constant a fiorului
feminin apar in aceleia i paradigme superi-
oare. Universul acestor poezii transfer in-
tens emo ii spre zone absolute, profund t -
duitoare. Valorile nocturne, interiorizate,
înso esc prezentul demers al reg sirii. Desco-
perim c în clip pot lua na tere acte existen-
iale majore. Suntem cuprin i într-un areal
oniric multiform.
Încercând s fundamenteze o cale spre
ideal, con tiin a artistului nu este ferit de
asaltul flagelant al suferin elor. Din solitudi-
nea lagunar se deta eaz efluvii metaforice
care vor s compenseze realit ile iernatice.
Alex Ivanov nume te pasiunea printre tu e
grave, saturniene. În oglinzi ata ante sunt
tr iri de limit . La marginea t cerii afl m la-
crimi atent înr mate. Autoscopiile expresio-
niste vor avea întotdeauna întâietate. Li-
ni tea poate z misli uneori curcubee atipice,
oapte cu aur nemuritoare. Cercul reîntoar-
35
C[r\i primite
la redac\ie
cerilor valorific mult dorite aduceri aproape,
adeseori sub pece i enigmatice. Frecven a
simbolurilor ne stimuleaz poten ialit ile
hermeneutice. La un nivel, e vorba despre
stadiul înalt al consubstan ialit ii. Lirismul
sângelui nu poate fi niciodat eludat. Astfel,
podurile interne se multiplic . Reveria întâm-
pin voin a de a te ridica. În circumstan e
particulare, Alex Ivanov postuleaz intens
fuga de ... fug . A tept rile vor avea sclipirea
ploilor purificatoare, deschideri spre valuri
tandre. Sufletul descinde în alt suflet, redi-
mensionare tenace a spectacolului.
Volumul Balerinul din curtea spitalului,
ca un studiu noptatic ce posed caracter mu-
tabil. Tot mai prezent, mirajul altei p i sus-
cit un farmec aparte, cumva volant. De un-
deva r sar, concupiscente, Les fleurs du mal.
Succesiunea evanescen elor vine s redi-
mensioneze suplicierile existente la nivel pro-
fund. Avem toate datele unui statut estetic
retro, umbroas cromatic à rebours. Ele-
ment preponderent în carte, trenul e menit a
fi pus în rela ie direct cu peregrin rile sufle-
tului liber. Poetul a az la începutul plec rii
sclipiri odat reprimate. Clivajul ca modus
vivendi... Con tiin a marginalit ii d la ivea-
ipostazieri lirice luxuriante, de cea mai bun
calitate. Sunt imediat recognoscibili pa ii
incendiului înflorit. Labirintul versurilor lui
Alex Ivanov etaleaz glis ri semnificative,
nefiind exclus nici tenta ia metafizic a sub-
teranei. Acordurile chopiniene se integreaz
natural acestei expresii poetice care include
fiorul fascina iei. Spa iu paradisiac, marea va
avea întotdeauna statur arhetipal , refugiu
necesar sufletelor ultragiate. Se petrec iubiri
morganatice, treceri neb nuite c tre jocuri
intense, nu de pu ine ori ap toare. În deco-
ruri eclectice, comprim rile i dilat rile urmea-
legi pu in cunoscute, acaparante prin mag-
netismul lor. Uitarea este exclus . Anumite
barochiz ri unduiesc poten ialit ile unei per-
spective. A teptarea femeii albastre vibreaz
perpetuu în inima prezentei reprezenta ii lirice
pe care ne-o d ruie te Alex Ivanov.
36 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 3(127)/2021

Livia CIUPERC{

Despre jertfa
cea biruitoare
Al Florin ene, Ce greu a fost în noaptea asta, Ed. Casa C
Profesorul Florin Sandu ene, cunoscut,
în mediul literar i al jurnalismului românesc,
cu pseudonimul Al. Florin ene, mi-a d ruit,
de curând, o carte, cu un titlu simbolic, Ce
greu a fost în noaptea asta! Aceasta nu este
o monografie, precum ne-am l sa în ela i de
men iunea care urmeaz titlului propriu-zis,
„Via a poetului Traian Dorz. Între realitate i
poveste”. Ci, dimpotriv .
Ce greu a fost în noaptea asta este un
roman social-politic, în care ni se revel po-
vestea vie ii unui cre tin, al unui vl star de
român neao , h zit s traverseze mirajul
unui contorsionat traiect existen ial, un m r-
turisitor al „Oastei Domnului”.
Cele optsprezece capitole ale romanului,
înso ite de câte un citat reprezentativ din gân-
direa propov duitorului i psalmistului Tra-
ian Dorz, precum i motto-urile adiacente,
au darul de a incita pe cititor.
În postura de narator omniscient, autorul
Al. Florin ene dore te s capteze aten ia
lectorului nu doar asupra protagonistului,
cu a sa evolu ie care este ascendent i im-
presionant , ci i asupra evolu iei societ ii
române ti, pe durata mai multor epoci istorice.
Impresioneaz acribia document rii i in-
sisten a asupra detaliilor de natur socio-po-
litic i confesional .
Apreciem scriitorului Al. Florin ene pl -
cerea de a se apleca i asupra segmentului
etnografic transilv nean, prin termeni spe-
cifici zonei natale a eroului s u; termeni cu o
rezonant aparte, mitic-baladesc . Pitorescul
nar rii dovede te talent scriitoricesc, nu doar
documentaristic. A adar, termeni precum:
„candal u” (sob ), „ci nel” (porc), „ludaie”
(dovleac), mihei etc. - m îndrept esc s -mi
imaginez un adev rat excurs în puritatea exis-
ten ialului nostru, corol pre ioas a fondului
lexical ancestral.
Ochiul auctorial acord o aten ie deose-
bit protagonistului. Na terea, visul premoni-
toriu, primii ani de via (cu tat l, prizonier în
Siberia), munca împov toare la câmp, elev
al „ colii confesionale” din Oradea etc. Deo-
potriv , surprindem docilitatea copilandrului
Traian în fa a primelor semne care îi vor mo-
dela via a. Re inem acele st ri premonitorii
care dau contur, prin imaginea bisericu ei de
început de secol al XVIII-lea din satul Talpe
sau norii care profilau în dansul lor mi tor,
chipul Mântuitorului.
Întrez rim, la un moment dat, cu pl cut
i emo ionant surpriz , i o alt perspectiv
narativ , o anume contopire cu fiin a c reia
îi d contur, înnobilându-o, cu naturale e i
simplitate fireasc , atunci când sufletul s u
adolescentin se las vr jit de primii fiori lirici,
înv lui i în maram euharistic : „Odat , L-
am v zut trecând / cu turma pe P storul blând
/ mergea cu dânsa la izvor / blândul P stor,
blândul P stor (...)”.
Cu aceea i fine e i subtilitate descoperim
necesitatea de a puncta momente de real
importan în evolu ia societ ii române ti.
Unele dureroase, precum imaginea „Biho-
rului - t iat în dou de grani a cu Ungaria”;
tic lo ia ungurilor, în plin noapte, de a
ii de tiin , Cluj, 2021
schimba bornele de hotar; altele, de-a drep-
tul, fire ti, în plan evolutiv, civilizator, precum:
aparatul foto „cu burduf”, trecerea de la o-
pinci la înc ri domne ti, lampa „cu foto-
ghin”, ma ina de scris „Kappet” etc.
Personajul Traian Dorz, aflat în perpetu
utare, se love te, nu de pu ine ori de ne-
drept i („Fiecare boal i are începutu-ntr-
un p cat / trupul nu se-mboln ve te, cât e
sufletul curat”) care nu-l vor sl bi pân -n
ultima clip a existen ei sale p mântene. Este
i acesta (intuim), un semn c el este fiul iu-
bit al Domnului, iar prin toate încerc rile vie-
ii, menit s devin m rturisitorul! i acest
„examen” fi-va de fiecare dat dur, amplificat
de divergen e doctrinare sau fr mânt ri po-
litice:groz viile r zboiului, Germania nazist ,
Armata Ro ie, cenzura, anchetele i umilirile
inumane („Golgota st i az' / din chinuri i
pieire”), lag rul Pope ti-Leordeni, domiciliul
for at în B gan, Gherla, „Decretul de am-
nistie” (16 iunie 1964) etc.
Scriitorul surprinde fiecare pas însânge-
rat al unor fiin e curate suflete te care con ti-
entizeaz , dup pova a lui Traian Dorz, cât
de important este „memoria”, reper întru ne-
cire i de „stopare a s cirii suflete ti”,
singurele care ar putea aduce lini te i împ -
care între „fra ii” de-aceea i credin .
Din nefericire, ni se confirm , i prin alte
exemplific ri, c acea oaz de lumin lin , mult
dorit i meritat , nu se dore te întru împli-
nire, nici m car în anii deplinei maturit i.
Romanul acesta Ce greu a fost în noaptea
asta se cuvine lecturat, secven ial, în orice
col al rii, sau al lumii, unde tr iesc tinere
genera ii de români, pentru a-i ajuta s în e-
leag ce înseamn sacrificiul - în numele unui
ideal. i ceva mai mult, ce înseamn s mun-
ce ti cinstit - i s fii umilit. Ce înseamn d -
ruire i r splat . Dup un an întreg de munc ,
pe soare dogoritor, sau pe zloat , membrii unei
familii s revin acas , toamna târziu, doar cu:
„doi saci de grâu, un sac de porumb, doi litri
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
de ulei de floarea-soarelui i 21 de lei”!
De i subtitlul romanului este intitulat
„între realitate i poveste”, tinerii no tri citi-
tori s-ar cuveni s în eleag care a fost, în
fapt, scopul real al autorului. Într-adev r,
scriitorul Al. Florin ene i-a dorit, i a rea-
lizat, magistral, a zice, ceea ce i-a propus.
i nu avem a ne mira, în literatura româneasc ,
precum i în cea universal , astfel de scrieri,
care se înal mai presus de structura unei
monografii, exist .
Acest tip de literatur are drept scop
evocarea unei vie i înv luite în ve mânt na-
ratologic, în acest caz, supliciul unui m rtu-
risitor al credin ei str bune. Pentru cei mai
pu in familiariza i, subliniem c inten ia ro-
mancierului a fost de a eviden ia pe eroul
u, în postura de lider, onest, vertical i in-
transigent, f nicio inten ie de a se abate
de la preceptele morale i teologale ale bise-
ricii primare. De aici, i persecu iile i sufe-
rin ele indurate.
În fond, doar prin acceptarea suferin ei,
protagonistul-m rturisitor va în elege rostul
talan ilor ce i-au fost d rui i înc de la na -
tere. Tocmai de aceea se va dovedi sincer i
ascult tor, conform gl suirii evanghelice -
„peste pu ine ai fost credincios, peste multe
te voi pune” - i „a intrat întru bucuria Dom-
nului” s u (Matei 25,21)!
i ca o încununare a (jertfei celei biru-
itoare), metafora din titlul romanului („Ce
greu a fost în noaptea asta”) are darul s
eviden ieze punctul maxim al suferin ei ac-
ceptate, al nenum ratelor „nop i” care, ne-
gre it, îi vor fi amintit de-Acel în tor „S -
vâr itu-s-a!” (Ioan 19,30).
a ne putem explica de ce nu va fi p -
suit nici de organismele abilitate, dar nici de
utatea f margini a semenilor. i nici nu
avem a ne mira. În istoria neamului nostru,
de la Doja, Mihai Viteazul, Horia, Clo ca,
Cri an i pân la Cr orul Mun ilor i mai
departe, tot fra ii no tri de sânge s-au dove-
dit a fi tr torii.
Doar esen a rememor rii devine mângâ-
iere, prin vers me te ugit: „Am str tut o-
ceanul acestei vie i de-un ceas / i-atâtea
dragi inuturi în urm ne-au r mas / pe lâng -
atâtea rmuri, frumoase-am petrecut / - dar
ca o umbra-s toate acum dac-au trecut”!
Aceasta a fost ( i r mâne) o nobil misi-
une scriitoriceasc , de reliefare a unui tip
uman cu iubire cre tin fa de semeni, sacru
ideal. i cu atât este mai pre ios gestul scri-
itorului Al. Florin ene, care a recompus în
ve mânt naratologic, cu talent (deta at, dar
fidel), m rturii descoperite printr-o cercetare
i documentare minu ioas , afectat fiind de
o dram real , dintr-un timp de crud i nemi-
loas realitate.
37
Mihai MERTICARU C[r\i primite
la redac\ie
SONETUL IUBIRII
Nu po i tr i frumos f iubire,
Nici s te bucuri de taine, nici s zbori,
Nici s sim i tumultul ce î i d fiori
i- i lumineaz întreaga fire.
Cu dragoste, ne ademenesc splendori
i, tot cu ea, ajungem la-mplinire,
dulce-i, uneori, o amintire,
Extaze, prilejuind adeseori.
Iube te toate ce te înconjoar
i-i mângâiat de lumina solar ,
Dumnezeu î i va întinde o scar !
For eaz clipa întâlnirii astrale,
Închin -i vie ii fierbin i osanale,
Ciople te- i, prin stânc , propria- i cale!
SONETUL VIE II
Domol e veacul, dar clipa-i sprin ar ,
Ea ne d , în toate, ton de metronom,
Ne-nva s ne ducem traiu-n binom,
-i descoperim piatra unghiular .
Perseverând r bd tori, reu i-vom
scoatem omul integru din fiar .
Când Duhul Sfânt asupr -ne coboar ,
În Himalaie schimb m i un atom.
Putem s facem s rb tori din secunde
i din ori icare col or anost,
Sublimit ile s ne inunde,
S-acopere i zonele imunde.
Via a e frumoas chiar i-n zi de post,
Unde e? Nu mai e, a trecut, a fost.
SONETUL UNUI PARIU
N-ai strâns comori, n-ai ridicat palate,
dit-ai, în fiecare an, un pom,
N-ai vrut s fii decât un simplu om
i, pentru cel de lâng tine, frate,
Un termen oarecare într-un binom,
S-auzi cum inima de-a l turi bate,
fii adept al colii eleate
i,-n orice împrejurare, un bonom.
Durerea i-a fost mai mult bucurie,
pasta ai primit-o ca pe un dar,
Dezn dejdea te-a înv at a scrie,
Din toate ce-au fost, doar iubirea-i vie.
Ai pariat mereu pe un singur zar,
tiind c , iubind, nimic nu-i în zadar.
38 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Galina MARTEA
(Olanda/Basarabia)
Istoria rom`nilor canadieni
- o paralel[ @n contextul
evolu\iei umane
tefan Str jeri, Istoria românilor canadieni - 1890-2020,
Editura Anamarol, Bucure ti, 2020, 782 p.
Apari ia volumului Istoria românilor canadieni, 1890-2020 ,
scris de talentatul i neobositul scriitor-cercet tor tefan Str jeri,
este un eveniment de mare importan pentru cultura na ional ro-
mân , pentru istoria na iunii române, cât i pentru to i românii de
pretutindeni, în mod aparte pentru românii care au cunoscut pe
parcursul vie ii ce este drumul migra iunii - aceast cale a pribegiei,
pentru început, fiind destul de grea în majoritatea cazurilor. Apari ia
lucr rii în cauz nu este un simplu eveniment cultural, dar este un
eveniment istoric prin care se deruleaz ac iunea despre existen a
concet enilor români afla i cu traiul în afara rii de origine. Pentru
punerea în lumin a acestor fenomene vitale despre Diaspora român
din Canada, scriitorul tefan Str jeri (n scut în România, Bucovina,
jude ul Suceava, comuna Pojorâta, fost lector universitar, licen iat
în economie - Universitatea „Al.I. Cuza” din Ia i, studii postuniver-
sitare de masterat în domeniul auditului i managementului contabil;
actualmente jurnalist, publicist, editor al ziarului „Curentul Interna-
ional” din SUA, membru fondator al Societ ii Româno-Americane
„Avram Iancu” i membru fondator al Asocia iei Jurnali tilor Români
din America de Nord - NARPA - North-American Romanian Press
Association; Cet ean de Onoare al comunei Pojorâta, jude ul Su-
ceava - 2014; un influent activist cultural în Diaspora român etc.)
pe parcursul unei perioade de ase ani i ceva a depus un efort inte-
lectual enorm pentru a aduna informa ii nespus de multe i valoroase
despre soarta românilor emigra i în inutul canadian, ca în cele din
urm s ofere publicului cititor o oper literar extraordinar de
necesar i interesant , care se impune prin importan , frumuse e,
calitate i m rime, având la baz con inuturi necunoscute i nescrise
de pân acuma. Astfel s-ar putea spune cu deplin convingere c
Anul XII, nr. 3(127)/2021
prin aceast inova ie istoric , dar i premier în literatura român ,
tefan Str jeri a completat cu mult succes patrimoniul cultural ro-
mânesc.
Om de mare cultur intelectual , tefan Str jeri este la a doua
lucrare de acest gen literar, prima având tematica despre istoria ro-
mânilor din statul Michigan, SUA, întitulat „Românii americani de
la Marile Lacuri”, Editura Anamarol, Bucure ti, 2014, pagini 600. În
monografia respectiv , autorul men ioneaz c pe parcursul unui
secol diaspora român s-a prezentat în statul Michigan, SUA, ca o
comunitate demn i integr de a fi, astfel contribuind esen ial în
dezvoltarea diverselor domenii de activitate din acest stat, în acela i
timp promovând cultura i valorile na ionale române ti. Simultan,
autorul lucr rii concretizând c majoritatea românilor nu numai c au
muncit cu onestitate în diverse sectoare ale economiei na ionale
americane, dar, în mod onorabil, au realizat activit i care au încurajat
i promovat via a cultural a românilor i americanilor din regiune.
De asemenea, se atrage aten ia c începând cu anul 1904 intelec-
tualitatea român i oamenii dornici de valori spirituale organizeaz
sistematic activit i culturale cu caracter na ional românesc, în a a
mod p strând i ocrotind cu credin tradi iile na ionale pentru a fi
transmise din genera ie în genera ie, indiferent de faptul c sunt pe
meleaguri str ine. Ca urmare, tefan Str jeri afirm , cu mult încre-
dere, c unitatea na iunii române este bine integrat spiritual în SUA,
având la baz cultura i obiceiurile na ionale - o p rere nobil despre
cona ionalii s i. Omenia i onestitatea dlui tefan Str jeri se resimte
i este prezent i în pagina 3 a ambelor lucr ri (2014, 2020), unde în
loc de Motto domnia sa scrie: „So iei mele, Lumini a, care m inspir
i m sprijin în toate proiectele. Emo ional vorbind, ea este co-
autoare a tuturor realiz rilor mele. Am avut marea ans , dat de
Dumnezeu, de a întâlni jum tatea, fiin a cu care reu esc s împ r-
esc valori existen iale i suflete ti”. Prin aceast formulare tefan
Str jeri dovede te înc o dat care este personalitatea sa i cu cât
generozitate este înzestrat firea sa de Om. A a fiind, prin inteligen a
i cultura ereditar , Domnia sa a reu it s se realizeze în ac iuni
distincte de-a lungul timpului, concomitent promovând pe meleaguri
str ine (stabilit cu traiul în statul Michigan din SUA) istoria neamului
românesc, respectiv, promovându-se ca individualitate integr în
via a social , cultural i literar .
Revenind la lucrarea Istoria românilor canadieni, 1890-2020,
cu o prefa scris de distinsa scriitoare i critic literar Anca Sîrghie
(profesor universitar, dr., Universitatea Alma Mater Sibiu, România,
membru al Uniunii Scriitorilor din România), întitulat „Voca ia
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
identit ii na ionale”, dar i o Not asupra edi iei, expus din nou de
tre Anca Sîrghie, vom face cuno tin , a a cum spune i titlul c r-
ii, cu un dialog istoric dintre genera iile de migran i români, cu o
adev rat istorie a Diasporei române în perioada anilor 1890-2020.
Anca Sîrghie, în discursul s u analitic, semnaleaz : „Ca un Phoenix
ren scut din propria cenu , iat c tefan Str jeri a revenit curajos
la linia de start pentru un nou proiect livresc. Gândul lui ctitorial
descoperise un alt obiectiv ce putea s par insurmontabil, marea
comunitate a românilor din ara Frunzei de Ar ar. Aceasta, pentru
sim ea c se cere completat un alt gol, de data aceasta unul ce
st ruia în via a cona ionalilor lui din vecin tatea Statelor Unite. O
responsabilitate cu mult mai dificil , cu o documentare sinuoas ,
acces la surse directe de informa ie, ca în precedenta ac iune.
mâne un mister felul cum autorul nostru s-a edificat la un nivel
atât de înalt, cu o bibliografie vast , astfel ca noua sa carte, Istoria
românilor canadieni: 1890-2020, s cuprind peste 800 de pagini.
tefan Str jeri a a ezat în ele întreaga poveste a d inuirii de peste
130 de ani a românilor pe meleaguri canadiene. Autorul dovede te
cu argumente peremptorii c în noua lor patrie românii nu s-au
mul umit s supravie uiasc , ci ei au reu it s str luceasc prin
ceea ce au realizat, unii dintre ei intrând în elita artistic i tiin ific
a Canadei, îndeob te primitoare cu noii ei locuitori”, astfel men i-
nând ideea c tefan Str jeri este acel monograf care a reu it s
adune informa ii nespus de pre ioase în a elabora o lucrare nespus
de valoroas pentru cultura i na iunea român , concretizând - „mo-
nografia aceasta transmite cuno tin e dense, demne de prestigiul
unui tratat tiin ific; o carte înc rcat cu date ca aceasta se cite te
ca o poveste fascinant pentru c numai cineva care a survolat
Canada poate realiza adev rul exprimat în text...”. Cu un sim rafinat
i inteligent de critic literar i analist uman, doamna Anca Sîrghie
descrie cu mult apreciere i bun voin despre modul cum se pre-
zint tefan Str jeri în calitate de scriitor sau, mai bine zis, de autor al
monografiei în cauz : „Remarcabil este modul cum autorul triaz
datele ob inute din diferite surse de informa ie ca în pagin ele s
fie formulate ordonat i clar, astfel încât cititorul s fie edificat deplin
asupra evenimentului prezentat. Ca i la monografia anterioar , i
acum pe tefan Str jeri îl ajut stilul lui clar, deloc alambicat, dornic
de elucidare. Pe de alt parte, el nu se fere te de momentele grele,
descrise ferm, f ezit ri, ca atunci când precizeaz ce def ima i
erau imigran ii români, pentru c nu aveau sânge saxon. Plecarea
spre Canada a bucovinenilor din câteva sate este narat cu emo ia
faptului tr it de cei dragi autorului. Atât de emo ionant este na-
ra iunea, încât cititorul nu poate s nu se gândeasc ce mult se
apropie autorul de limbajul beletristic. Consider c multe dintre
persoanele reale din monografia sa ar putea s devin eroi ai unor
texte de proz istoric ”. Iar despre parcursul istoric al românilor
emigra i în Canada, cu începere din 1890, - descrieri dramatice
efectuate de tefan Str jeri în baza documentelor acumulate i isto-
risirilor oferite - Anca Sîrghie formuleaz astfel ac iunile: „Atunci
când prezint mecanismul plec rii locuitorilor satului Boian din
Bucovina ca s întemeieze, conform cutumei, un sat cu acela i nume
i cu tradi ii str mo ti în Canada, sim im c tefan Str jeri scrie
cu un condei muiat în c ldura sufletului s u. Coborât din iluzia
unui vis fascinant, cititorul afl c în epoca aceea de pionierat
exista un mecanism al propagandei, corelat cu industriile ce do-
bândeau profituri enorme pe seama emigra iei. Drama celor pleca i
din case bucovinene frumoase, ca s locuiasc în bordeie nu poate
nu cutremure cititorii. Fugind de s cie, imigran ii s-au pomenit
coborând în istorie pân la nivelul Evului Mediu, abolit de mult
timp în ara lor de obâr ie”. Este important de precizat, distinsa
scriitoare i critic literar Anca Sîrghie, în prefa a c ii i a notei asu-
39
pra edi iei, realizeaz un studiu analitic impresionant de vast în care
sunt prezente relat ri nespus de am nun ite din monografia Istoria
românilor canadieni, 1890-2020 - lucruri foarte interesante scoase
în eviden .
În lucrarea de fa î i expune p rerea i scriitoarea Silvia Urdea,
întitulând discursul „O istorie a fenomenului românesc în Canada”,
unde oglinde te „Dramatica desprindere de spa iul originar, du-
rerea sufletelor încercate de teama arunc rii în necunoscut sunt
evocate cu emo ie în cartea lui tefan Str jeri”, în continuare Silvia
Urdea spunând: „Cu dedica ie, cu sârg i cu dragoste fa de str -
mo ii s i bucovineni, tefan Str jeri a acumulat cu tenacitate un
imens material documentar pe care l-a sistematizat cu claritate i
trundere a actului istoric privit în mod obiectiv în contextul istoriei
contemporane”. De men ionat, monografia Istoria românilor cana-
dieni, 1890-2020 este o edi ie îngrijit de scriitoarea Ada Stuparu
(dr., prof.univ.).
Structurat în apte capitole i sute de subcapitole, lucrarea de
fa se prezint cu un con inut foarte bine ordonat prin intermediul
ruia descrierile oferite de autor îmbr eaz totalitatea notelor
esen iale despre istoria i evolu ia exilului românesc. Demersul pro-
pus de tefan Str jeri este de a înregistra faptele reale ce au avut loc
de-a lungul timpului pentru cona ionalii români din afara rii de
origine, ace tia reprezentând în mod evident Diaspora român din
Canada. Astfel, comunitatea etnic româneasc din Canada - ara
Frunzei de Ar ar, a a cum men ioneaz autorul în capitolul I, care de
la începuturi i pân în prezent este cu adev rat o diaspor respec-
tabil , se prezint sub semnul valoric al unit ii de neam care p streaz
cu sfin enie nu doar limba neamului str mo esc, dar p streaz i
valorific continuu tradi iile i cultura na iunii române pe p mânt
canadian, - în acest sens tefan Str jeri afirmând: „... o comunitate
demn i integr de a fi”. Prin intermediul acestei monografii afl m
lucruri veritabile i demne de aten ie, care scot în relief nivelul de
inteligen i cultur a poporului român, acel neam care unde nu s-ar
reg si el oricum î i realizeaz n zuin ele i este capabil de ac iuni
nobile i frumoase în tot ceea ce face. În acela i timp, se contureaz
i latura privind modul de comportare în via a social a diasporei
române, ca factor migrator aflat în afara grani elor rii de origine,
astfel identificându-se de a fi exemplar în ac iunile întreprinse. La
acest capitol autorul vine cu un ir de m rturii ce demonstreaz prin
fapte reale atât identitatea poporului român prin Diaspor , ca factor
pozitiv în existen , cât i capacitatea intelectual a acestuia, ca fac-
tor determinant în procesul evolu iei, argumentele fiind fundamentate
pe fenomene adev rate - prezen a comunit ii române ti în Canada
pe parcursul al unui secol i treizeci de ani.
Istoria românilor canadieni, 1890-2020, constituie lucrarea cu
cele mai speciale efecte din evolu ia uman i anume: despre existen a
i valoarea unui popor stabilit pe meleaguri str ine. Având convin-
gerea ferm c diaspora româneasc este o comunitate integr i
capabil de lucruri frumoase în toate ac iunile realizate, tefan
Str jeri sus ine realitatea efectiv prin faptul c cona ionalii s i lu-
creaz cu mult probitate în multitudinea de domenii din economia
na ional a Canadei, la rândul lor promovând i activit i de diverse
tipuri care stimuleaz într-o m sur oarecare i via a cultural a
canadienilor. Aspectele relatate despre procesul de existen a comu-
nit ilor române ti din inutul canadian de-a lungul deceniilor - inclu-
zând în sine ac iunea tuturor activit ilor culturale, sociale, econo-
mice, tiin ifice, mass-media, religioase etc. - se prezint ca o paralel
în contextul evolutiv uman. Diversitatea relat rilor cuprinde subiecte
despre organiza iile i asocia iile culturale române ti - capitolul 4
(fondate peste o sut de asocia ii, societ i, centre, expozi ii cultu-
rale, uniuni de crea ie, Episcopia Ortodox Român din Montréal;
40 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Asocia ia Cultural Român de la Hamilton - 1957, care ulterior a
devenit membr a Uniunii i Ligii Asocia iilor Române din America-
ULSRA; Congresul Canadian Român-Montréal - 1984 etc.) - toate
având scop de a p stra i valorifica cultura i identitatea na iunii ro-
mâne. Via a religioas în comunit ile românilor canadieni este ilu-
strat în capitolul 3, în timp fiind construite aproape 90 de biserici.
Iar capitolul 5 este consacrat publica iilor române ti, emisiunilor de
radio i de televiziune din Canada, autorul înregistrând un num r de
83 ziare i reviste, majoritatea fiind în limba român . Îns din capitolul
6 facem cuno tin despre marile personalit i, oameni de tiin ,
lideri comunitari, scriitori, arti ti, jurnali ti româno-canadieni, care
prin aportul lor au îmbog it i dezvoltat enorm cultura român i
cea canadian , i nu numai. Descrierea tuturor faptelor din aceast
monografie este imposibil , deoarece lucrurile expuse se prezint
într-o form infinit - o epopee de evenimente i întâmpl ri istorice
despre neamul românesc din Canada. A a fiind, Anca Sîrghie, în
prefa a c ii, precizeaz „În cele apte capitole din care este alc tuit
monografia se îmbin privirea cronologiei de desf urare a momen-
telor istorice cu prezentarea pe o ax orizontal a formelor în care
se manifest activitatea social-politic i cea cultural-religioas a
comunit ilor române ti din Canada”.
Con inutul lucr rii „Istoria românilor canadieni, 1890-2020”, pe
lâng faptul c este o monografie tiin ific de o pondere aparte, tot-
odat poate fi considerat , cu adev rat, i o enciclopedie, o enci-
clopedie ambulant cu cifre, date, ac iuni i nume concrete despre
personalit i i oameni obi nui i/ simpli muritori din Diaspora român
din Canada, despre istoria i geografia unui teritoriu i a unui popor
autohton, despre via a omului migrant din trecut i prezent - relat ri
de mare semnifica ie i importan istoric , totul cu trimiteri la destinul
uman. În aceast stare de lucruri, prefa atoarea c ii contureaz :
„Monografia lui tefan Str jeri este traversat , ca de un fir ro u, de
ideea puterii de sacrificiu a celor care au cutezat s i p seasc
vetrele str mo ti, ca s se stabileasc într-un Eldorado iluzoriu,
în acel Promised Land, unde abia urma ii primei genera ii de imi-
gran i, cu copiii lor au avut sentimentul adapt rii la via a din Lumea
Nou . Pân la urm , întreaga carte este o mare poveste, cu mii dup
mii, cu zeci de mii dup zeci de mii de destine române ti”. Printre
cele oferite de autor, p tura intelectual a comunit ii române ti din
Canada ocup un loc aparte, iar meritele acesteia sunt prezente prin
art , literatur , muzic , tiin , pictur , cinematografie, înv mânt
Henri Ottmann - În port
Anul XII, nr. 3(127)/2021
etc., în acest spa iu reg sindu-se scriitorii, pictorii, savan ii, actorii,
muzicienii cu renume, care, în timp, au contribuit enorm la dezvoltarea
culturii universale i, nu în ultimul rând, în promovarea culturii na-
ionale române ti în inutul canadian. Cu monografia în cauz , dar i
cea precedent , contribu ia dlui tefan Str jeri este impresionant ,
deoarece prin acest aport intelectual este valorificat la cel mai înalt
nivel identitatea poporului român, în mod aparte identitatea poporului
român din Canada i SUA. Referitor la aceasta, în prefa a c ii din
2014, doamna Anca Sîrghie concretizeaz : „Citind cartea cu un titlul
inspirat, „Românii Americani de la Marile Lacuri”, a lui tefan
Str jeri i cu documentatul comentariu privind activitatea organi-
za iilor, a presei române ti i a institu iilor religioase ce poart
semnele identit ii noastre na ionale, a personalit ilor care s-au
remarcat de-a lungul deceniilor, totul raportat la istoria general a
Americii de Nord, r mâi uimit, gândind la efortul de Sisif al celui
care a agonisit atâtea date, cu con tiin c un asemenea studiu
monografic va d inui peste timp ca o carte de vizit onorant pentru
întreaga comunitate a românilor. i nu m refer numai la românii
americani despre care dorise s scrie economistul publicist tefan
Str jeri în monografia lui, ci i la cei din ar care în egal m sur au
multe, foarte multe nout i de aflat i de în eles din cartea aceasta”.
Totodat , Anca Sîrghie scrie: „Între atâtea volume editate azi, mo-
nografia comunit ii românilor americani din Michigan, scris de
tefan Str jeri, este, cu certitudine, o carte-eveniment. O carte dorit ,
o carte necesar …”; iar despre monografia „Istoria românilor cana-
dieni, 1890-2020”, Domnia Sa zice: „Volumul acesta, monumental ca
semnifica ie i ca dimensiune, poate fi perceput drept o carte de
înv tur , un abecedar al mai bunei în elegeri a ceea ce înseamn
destinul românesc în lumea cea larg . El a putut fi scris numai de o
con tiin autentic de român, una d ruit cu generozitate se-
menilor”.
Cu adev rat, cele scrise de tefan Str jeri sunt lucr ri de mare
valoare. Pe lâng relat rile despre via a, activitatea i preocup rile
imigran ilor români, autorul în capitolul 1 face o analiz detaliat
despre caracteristica general a statului canadian - o cercetare despre
geografia acestei ri, popoarele native, primii europeni-Nouvelle-
France (1497-1670) i lumea nou din America de Nord (1497-1600),
rebeliunea din 1837 în Lower Canada, canadienii englezi i r zboiul
din 1812, unirea celor dou Canade în 1841; evenimentele istorice de
pân la sfâr itul secolului XIX, primul i al doilea r zboi mondial,
prosperitatea postbelic , Canada în plan interna ional, cultura i ti-
in a, înv mântul, demografie, via a canadienilor în secolele
XX i XXI, despre activitatea i ponderea marilor politicieni
i conduc tori canadieni de la începuturi i pân în prezent
etc. Prefa atoarea, Anca Sîrghie, în contextul dat, precizeaz :
„Panoramarea geografic pe care o realizeaz tefan Str -
jeri... se face cu aceea i pedanterie didactic , a a ca fiecare
cititor s în eleag perfect situarea Canadei pe harta conti-
nentului american, o dovad în plus c aceast monografie
este dedicat lectorilor dornici de cunoa tere din orice
categorie social ”.
Istoria românilor canadieni este o lucrare monumental ,
scris cu mult pasiune i imbold l untric, care te cucere te
prin multitudinea aspectelor vitale, prin crezul autorului fa
de idealurile supreme române ti, fa de principiile funda-
mentale ale omului în existen - totul având la baz credin a
divin în valorile culturale i spirituale, totul fiind o chemare
întru valorificarea sentimentului autentic pentru neamul
românesc. Aceast monografie ofer publicului cititor o isto-
rie tr it , o istorie a unor oamenii care în timpul vie ii au cu-
noscut ce este procesul migratoriu i cum acesta se r sfrân-
ge asupra existen ei lor pe meleaguri str ine.
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Liviu CHI}COP
Drame existen\iale -
@ntr-o “epoc[ de aur”
Ioan B rbun oiu, Meandrele destinului, Ed. Magic Print, One ti, 2020, 339 p.
Beneficiind de ansa de a fi fost pensionat mai devreme decât
al ii, întrucât activase în structurile Ministerului de Interne, colonelul
în retragere Ioan B rbun oiu, aflat înc în deplin tatea poten elor
fizice i intelectuale, i-a amintit, dup l sarea la vatr , în eleapta
zical care spune c nu te po i socoti un om împlinit dac n-ai construit
o cas , n-ai crescut un copil, n-ai s dit un pom i n-ai scris o carte...
Pe toate le-am f cut - m rturise te Ioan B rbun oiu în paratextul
plasat în fruntea c ii sale de debut -, r sese doar cartea nescris .
Sim indu-se acum despov rat/ desc tu at de intemperan ele i insur-
gen ele etapei anterioare, ale vie ii active, dup cum i se spune, tâ-
rul pensionar s-a apucat s i definitiveze planul managerial al
vie ii personale, povestindu- i via a (sau o bun parte din ea) într-o
ampl scriere memorialistic (551 de pagini) - veritabil roman auto-
biografic - tip rit în 2016, în excelente condi ii grafice, la Magic Print
din One ti, imprimerie i editur de top (care ne d duse, nu demult,
acel monument de art grafic numit Enciclopedia V ii Trotu ului...).
Inspirat intitulat Fata cu e arf verde, aceast prim carte a lui Ioan
rbun oiu, având o splendid copert , mi-a amintit de un editor
francez, care spunea: „da i-mi o copert frumoas i v vând o sut
de pagini albe!” În elegem, astfel de ce succesul de public i de cri-
tic al c ii de debut a ex-ofi erului criminalist n-a fost deloc for-
tuit... Acum, c am reu it s scriu i o carte - se confeseaz el în men-
ionatul preambul al volumului -, m simt liber, ca un om care a f cut
un împrumut la o banc i a reu it, în sfâr it, s i achite crean a. Re-
feritor la acest izbutit debut editorial, pro-
fesorul one tean Aristotel Pilip eanu, co-
mentator diligent al tuturor scrierilor conci-
tadinului s u, spunea a a în cronica la Fata
cu e arf verde: „Prin indica iile documentare,
prin descrierea uneori inutil exhaustiv a unor
pasaje de via , prin precizarea de am nunte
verificabile, scrierea apar ine genului memo-
rialistic. Prin construc ia personajelor, prin
intrig , prin inciziile de fic iune ar putea fi so-
cotit roman. Ioan B rbun oiu nu- i bate ca-
pul cu încadr rile teoriei literare în genuri i
specii. El a scris o carte, cartea pe care a visat-
o sistematic o mare parte din via (...) A gân-
dit-o zi de zi i a definitivat-o în primii ani de
pensie, când atinge treapta în elepciunii...”
Dar, de fapt, cui se confeseaz autorul-
narator în Fata cu e arf verde? „Cartea lui
Ioan B rbun oiu - spunea acela i avizat cro-
nicar literar - are incontestabile calit i de ro-
man. Un roman de observa ie social , de dra-
41
goste i, mai pu in, filosofic. Însu i autorul constat c , atunci când
scrii pentru tine, sinceritatea i nuditatea faptelor este asigurat .
Scriind pentru al ii, e ti nevoit s dai frâu liber imagina iei. Decoper-
tarea reflec iilor unor personaje, dialogurile purtate în afara ariei de
acoperire a prozatorului n-au cum fi accesibile memorialistului. Pro-
cedeul ine de epica romanesc ”. Într-adev r, în vasta literatur teo-
retic asupra nara iei, asupra esteticii recept rii sau - mai nou - a
reader - oriented criticism-ului apar felurite personaje denumite
Cititor Ideal, Cititor Implicat, Cititor Virtual, Metacititor i a a mai
departe - fiecare dintre ele evocând- i drept contraparte un Autor
Ideal, sau Implicit sau Virtual. Iar dac ar fi s -i d m crezare lui Umberto
Eco - deopotriv romancier de succes i teoretician literar - orice cre-
ator de literatur , atunci când scrie, are în vedere un poten ial cititor,
pe care semioticianul italian prefer s -l numeasc Cititor Model,
„un cititor-tip - spune el, în ase pa i prin p durea narativ - pe
care textul nu numai c -l prevede ca pe un colaborator, dar pe care i
caut s -l creeze”. Ei bine, intuind toate acestea (dovad c e un
autentic creator de literatur !) Ioan B rbun oiu a presupus/ a dedus
existen a acestei instan e narative, a acelui Cititor Model, c ci - în
preambulul care, în buna tradi ie fran uzeasc , ar putea fi intitulat Au
lecteur... - i se adreseaz astfel: „Am scris aceast carte pentru tine,
cel care, zâmbind ironic, din plictiseal , vei începe s o cite ti. i,
dac citind î i va disp rea plictiseala i ironia, r mânând doar zâmbetul,
înseamn c mi-am atins elul”. Dar - am ad uga noi - de i „ i-a atins
elul” cu asupra de m sur , vorba Poetului,
Ioan B rbun oiu nu s-a oprit la ampla con-
fesiune din Fata cu e arf verde - i bine a
cut! - c ci romanului de debut i-au succedat,
la intervale regulate, volumul de Epigrame
pentru unii, unele i...altele (Editura „Rovimed
Publishers, 2018), cel de versuri intitulat Iu-
birea, flac celest (Editura „Ateneul Scri-
itorilor”, 2019, cu o prefa de Aristotel Pili-
eanu), iar acum, în 2020, acest nou roman
- Meandrele destinului, la care ne vom referi
în cele ce urmeaz .
Spre deosebire de Fata cu e arf verde,
actualul roman este unul de factur clasic ,
de tip balzacian, am zice, caracterizat prin
omniscien a i omniprezen a (ubicuitatea)
naratorului. Avem de-a face, a adar, cu un ro-
man eminamente fic ional, de ast dat , cu un
autor-narator extradiegetic, care nu se implic
adic în ac iune, relatând evenimentele în chip
42 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
obiectiv, la persoana a III-a. Cealalt instan narativ , personajul-
pivot al c ii, este Lala (c torit Mih escu), al c rei destin e urm rit
din fraged copil rie pân la vârsta deplinei maturit i, când, aproape
de 40 de ani, devine, în sfâr it, ea îns i mam a unei feti e... Dar s
nu anticip m, c zând în capcana de a începe s povestim subiectul
romanului a a cum se întâmpl i la case mai mari...
Parantetic fie spus, este o pl cut surpriz s consta i (autorul
nefiind filolog) c , în câteva rânduri, se recurge - cum vom vedea - la
tehnici narative moderne. A a, de pild , chiar incipitul romanului st
sub semnul prolepsei (procediu diegetic canonic constând în antici-
parea unui eveniment, a unei idei, a înf rii unui personaj etc.),
povestirea debutând cu portretul eroinei, Lala, aflat la vârsta matu-
rit ii, de i chiar spre finalul acelei prime pagini îi deap povestea
începând cu anii copil riei petrecu i în „casa bunicilor” (cum ar fi
spus Ionel Teodoreanu)...
În m sura în care naratorul devoaleaz în principal, pas cu pas,
evolu ia protagonistei - realizând o interesant incursiune în psiho-
logia feminin - putem vorbi de un Bildungsroman, de un roman al
form rii. Autorul s-a str duit - i a reu it! - s realizeze o creionare
complex nu doar a eroinei, ci i a celorlalte personaje. Meandrele
destinului este îns , înainte de toate, un roman de dragoste, în centrul
acestuia aflând-se problematica iubirii, cu implica iile ei sociale,
filosofice, religioase, etice i umanistice. În acest context, se remarc ,
de pild , prezentarea universului adolescentin, deschis nu doar spre
tainele tiin ei, ci i spre „primele iubiri” - direc ie în care autorul
excelase i în precedentul roman. De data aceasta, Meandrele desti-
nului înf eaz , în prima parte, povestea de iubire adolescentin
dintre Lala (ajuns acum în clasa a XI-a) i colegul Daniel Sorescu -
rela iile lor de mare complexitate psihologic , amestec de candoare
i ingenuitate, fiind una dintre izbânzile c ii... Dar anii trec, iar pe
Lala - devenit , între timp, absolvent a Academiei de Studii Econo-
mice - o întâlnim acum (înso it de energica ei mam ) în trenul care o
duce spre primul loc de munc , acela de economist la o întreprindere
dintr-un ora industrial din centrul Moldovei. Cu acest prilej îl cu-
noa te pe Valentin Mih escu, inginer de meserie, dar func ionând
ca profesor la un liceu de construc ii din acela i ora . Dialogul dintre
cei doi, înfiripat în compartimentul de tren, constituie, de fapt, un
prim element al intrigii, întrucât ulterior ei î i vor uni destinele, înte-
meind o familie tipic de intelectuali, asemeni multor altora din Epoca
de Aur. C ci, de i începutul romanului nu fixeaz cu precizie tempo-
ralitatea textului, deducem c protagonista venise pe lume cam prin
1948, întrucât, spre finalul c ii, adic în preajma Revolu iei, declar ,
la un moment dat, c se apropie de 40 de ani. Iar dac st m s ne
gândim bine, eroina este cam de aceea i vârst cu autorul c ii, care
- cel pu in din acest punct de vedere - ar putea exclama, parafrazându-
l pe Flaubert: „Lala c'est moi”, sau mai curând: „Madame Mih escu
c'est moi!” Bun cunosc tor, a adar, al epocii din care se inspir i pe
care o radiografiaz , Ioan B rbun oiu - pornind de la drama unei
iubiri proiectate cu circa o jum tate de veac în urm - are capacitatea
de a construi un e afodaj epic de amploare, veritabil roman-fresc al
epocii investigate. C ci valoarea de document istoric i social a c r-
ii este cu totul meritorie, multe dintre întâmpl rile relatate fiind ade-
rate lec ii pentru cititorul tân r de azi i de mâine, despre lumea de
ieri. În parantez fie spus, au ap rut la noi, în ultima vreme, multe
scrieri - în special romane - care denatureaz / falsific realit ile acelor
vremuri i tocmai de aceea e nevoie de scrieri autentice, care s res-
pecte adev rul istoric. F când dovada unei remarcabile maturit i
literare, Ioan B rbun oiu tie s evite atât tenden ionismul literar,
cât i pe cel politic, oferindu-ne, sine ira et studio, o fresc epic
obiectiv a Epocii de Aur, deloc caricatural , dar nici idealizat /
înfrumuse at . Autorul sesizeaz cu subtilitate - i transmite, subli-
Anul XII, nr. 3(127)/2021
minal, cititorului - faptul c nu întreruperea curentului electric sau
reducerea programului TV i nici penuria produselor alimentare, ori
prohibi ia ideologic a unor m rfuri, cum se exprima un critic, repre-
zint nota definitorie a epocii, ci denaturarea absurd , anamorfoz ,
unor principii de drept sau de moral , a unor prevederi constitu ionale
ori chiar a unor doctrine politice. Iat doar trei situa ii ilustrative,
elocvente în acest sens. Un ran e anchetat pentru faptul c a sacri-
ficat un vi el din propria gospod rie. Un preot, fost legionar, e su-
pravegheat îndeaproape - de i dup ce f cuse închisoare, nevinovat
fiind - „r sese acela i om cinstit, muncitor, ordonat, disciplinat i
de onoare.” Sau Lala îns i, când e adus în fa a conducerii institu iei
(director, secretar de par ial, lider de sindicat etc.) pentru a fi criticat
i sanc ionat , devine din acuzat acuzator, întrucât sesizeaz c nu
existau dovezi care s o incrimineze (iar pe-atunci afirma iile calom-
nioase c deau sub inciden a Codului penal...).
i totu i, Lala Mih escu se f cea vinovat cel pu in pentru rela ia
adulterin avut cu locotenentul de mili ie tefan Pantea, aflat în
acel moment în Bucure ti, la ni te cursuri de perfec ionare (o alt
realitate a Epocii de Aur). Cam de aici încolo romanul împrumut -
cum altfel? - modalit ile prozei de factur poli ist . De pild , atunci
când Valentin (devenit, între timp, director al liceului), intrigat de
schimbarea v dit intervenit în comportamentul so iei, intuie te
cauza, dar are nevoie de certitudini. Pentru a ob ine declara ii com-
plete (mai ales dup ce g sise în po eta so iei „corpul delict” - cheia
de la garsoniera amantului acesteia), directorul e nevoit s recurg
la un vechi obicei str bun, validat îndelung de practica social i
ilustrat în fraza: „femeia trebuie b tut ; tie ea de ce!” (plasat actu-
almente într-un chip publicitar TV, menit a discredita, prin antifraz ,
barbarul obicei...) Într-adev r, corec ia fizic - coincident unui prim
element al punctului culminant - are, pentru moment, efectul scontat
/ în sensul c Lala face m rturisiri complete), dar pe termen lung, ca
spunem a a, conduce la degradarea iremediabil a raporturilor
conjugale (chiar dac deznod mântul pare unul fericit, oferindu-ne,
la un moment dat, imaginea unei „sfinte familii” triadice: cei doi pro-
tagoni ti afla i la plimbare, în parc, împreun cu feti a pe care le-o
duse Dumnezeu, între timp...)
Tenta de nara iune poli ist - în maniera c reia sunt prezentate
faptele - d nerv romanului. Evenimentele care urmeaz - succedate
într-un ritm alert - sunt de natur s acapareze la maximum interesul
cititorului, c ruia nu-i vom divulga prea multe, pentru a nu-l priva de
pl cerea unei lecturi cu adev rat captivante...Vom mai spune doar c
tentativa de suicid a Lalei Mih escu (salvat cu greu, de medici, du-
o s pt mân de com în spital) ar putea fi considerat drept un al
doilea element al punctului culminant. Dup internarea so iei, direc-
torului Mih escu i se solicit - chiar acolo, în spital - o declara ie
am nun it , al c rei rost nu-l în elege ini ial, fiindu-i explicat de ofi erul
criminalist. Mânuind cu pricepere stilul indirect liber, autorul (fost el
însu i criminalist) ne comunic fr mânt rile suflete ti ale so ului
victimei, în aceast secven relevant : „Gândul directorului Mih -
escu era preocupat de altfel de rela ie. La cea de care se sim ea vino-
vat i care, dup preciz rile f cute de mili ian, îi b gase frica în oase.
O maltratase psihic i fizic pe Lala i era aproape sigur c asta era
cauza care o determina pe Lala s recurg la acest act necugetat. În
corp i se instalase un tremur pe care abia îl st pânea, pentru a nu-i
cuprinde i mâinile i s nu mai fie în stare s scrie declara ia.” Intr
apoi, aici, în scen înc un personaj izbutit al c ii, Maria Ivan, ma-
ma Lalei, femeie în eleapt , cu mult experien de via , adev rat
personificare a virtu ilor ne ti multiseculare, depozitar , între
altele, a tuturor practicilor tradi ionale legate de principalele momente
ale vie ii omului: na terea, nunta i înmormântarea. Plecat din spital
abia a doua zi diminea , „cu durerea în suflet a so ului care înc î i
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
mai iube te so ia”, dar i îngrijorat „de pericolul de a fi acuzat de de-
terminarea la sinucidere”, Valentin Mih escu telefoneaz soacrei
pentru a-i comunica nenorocirea. Dojenindu-l îndelung pentru faptul
de a nu- i fi inut promisiunea, f cut la nunt , de a avea grij de
fiica ei, Maria Ivan îi spune ginerelui: „Un om apeleaz la gestul la
care a apelat Lala numai atunci când se simte abandonat, neîn eles,
dezn jduit, iar r ul pe care îl poart în suflet este atât de greu încât
nici cu ajutorul lui Dumnezeu nu-l mai poate suporta”. i, într-un
final, conchide a a: „Dac Lala a ajuns s recurg la acest gest, a
cut-o numai din cauz c tu n-ai în eles-o. Lala este un om care
dac pierde iubirea, nu mai are pentru ce tr i. Trebuie s tii i s
în elegi aceasta. Cu primul tren vin la voi”. Inteligent i perspicace,
veritabil, personaj-reflector în economia romanului, Maria Ivan a
intuit exact cauzele dramei existen iale tr ite de fiica sa, dram gene-
rat de incomunicabilitatea dintre Lala i so ul ei, acaparat de obliga-
iile profesionale ale unei func ii administrative de mare r spundere.
Cronic a existen ei unei familii de intelectuali dintr-un ora de
provincie în perioada comunist , Meandrele destinului nu este pur
i simplu un roman erotic pe tema clasicului triunghi amoros, când
doi b rba i râvnesc aceea i femeie. Romanul erotic se metamorfo-
zeaz , pe nesim ite, într-un roman meditativ-analitic, într-o ampl
dezbatere pe teme etice, iar rechizitoriul Mariei Ivan se circumscrie
perfect acestei cazuistici morale.
Explorând, a adar, materialul oferit de drama unei femei neglijate
de un so cople it i obosit de epuizantele sarcini de serviciu, autorul
ne ofer un bun roman de crea ie, dar i de analiz a unei crize de
con tiin a protagonistei, pe de o parte cuprins de remu ri dup
aventura extraconjugal cu locotenentul Pantea, iar pe de alt parte
indignat acum nu doar de atitudinea lipsit de tandre e a so ului, ci
i de agresiunea fizic i tortura psihic exercitat sistematic de
acesta. Aflat , a adar, în ipostaza insolit de acuzat i acuzator deo-
potriv , Lala Mih escu e puternic marcat de acest conflict interior,
psihologic, a c rui rezolvare sau, mai bine zis, deznod mânt nu putea
fi decât abandonarea luptei prin recurgerea la fatalul gest suicidar...
Roman al analiz rii raporturilor dintre istorie i destinele indivi-
duale, Meandrele destinului înf eaz personaje memorabile, cons-
truite realist, bine individualizate i aspirând, am spune, spre com-
plexitate. Aceast preocupare constant de a sugera complexitatea
personajelor i firescul motiva iei epice constituie una dintre calit ile
majore ale romancierului. Bine conturate sunt i câteva dintre per-
sonajele secundare, cum ar fi Daniel care, încercând s fug din ar ,
se îneac în Dun re (o alt trist realitate a perioadei comuniste) i
chiar Didina (fosta gazd a Lalei), ori Magda (colega i prietena La-
lei) - cele dou femei cu care Valentin Mih escu are câte o aventur
pasager , f implica ii sentimentale... Cap de afi în aceast catego-
rie a personajelor secundare este îns tefan Pantea, acum profund
afectat suflete te dup întreruperea brutal a rela iei cu Lala Mih -
escu, consemnat de autor în ace ti termeni: „Trecuse ceva timp.
Amorezii nu s-au mai c utat. Pantea a stat lini tit. Mergea la serviciu
i, dup program, întârzia prin ora în fa a unei beri. De obicei dup -
amiaza în ora , se întrerupea lumina electric ”, iar Pantea „r mânea
prin localuri pân i se f cea somn”. La un moment dat, i se dest inuie
lui Ni u, colegul de birou care-i cuno tea necazul descriindu-i astfel
suferin a atroce care-l macin : „- Dac ai ti tu, spuse într-un târziu
Pantea, suferin a mea este mai mare decât, foamea, setea sau orice
alt durere trupeasc , mai crunt chiar i decât moartea.” Ajuns de
râsul lumii - dup cum îl încuno tin eaz acela i coleg -, Pantea de-
cide s i ia un concediu de odihn de dou s pt mâni, cu gând de
a merge la ar , la p rin i, pentru a- i refortifica psihicul. E abandonat,
în acest punct, firul epic principal, constând în avatarurile cuplului
Lala-Valentin, fiind pictate, pe canavaua unor epoci revolute, alte
43
destine memorabile i tulbur toare drame existen iale. Desemnat, în
naratologia modern , prin sintagma insolitarea tramei, procedeul
respectiv permite autorului-narator s realizeze pictura caractero-
logic a unor personaje de fundal, cum ar fi p rin ii lui tefan, ori
rioara, prietena acestuia din adolescen , dar mai ales ascenden ii
neamului Pantea, între care bunicul locotenentului de mili ie, cel din-
tâi venit în sat, unde, dup ce- i ridic o cas , î i cump i o so ie
frumoas , din „ ig nie”, dup o s pt mân de negocieri în crâ ma
de peste drum, conform cutumelor etniei respective... Ilustrativ nu
doar pentru talentul de portretist al autorului, ci i prin însemn tatea
sa de document istoric i etnografic, episodul procur rii nevestei de
tre str mo ul Gheorghe Pantea merit reprodus aici în întregime:
„Abia a doua zi au în eles to i rostul zilelor petrecute cu iganii.
Gheorghe Pantea î i cump rase nevast , nimeni alta decât tân ra i-
ncu din grupul cu care petrecuse toat s pt mâna... Frumuse ea
de aisprezece ani mergea mân în mân cu Gheorghe Pantea. Purta
o rochie ro ie înflorat , descul , str tea drumul de la bufet spre
casa mirelui. La gât purta o salb cu aisprezece bani din aur, câte
unul pentru fiecare an din vârsta ei, care contrastau cu p rul ei negru
ca pana corbului. Avea trupul rotunjit i în at propor ional, fa a oval
i alb cu nasul în vânt i buzele destinate pentru iubire, în ochii mari
i negri se citea semnul animalelor de ras , iar gândurile din spatele
lor acopereau orice sum ce trebuia pl tit pentru a fi nevast . Nimeni
nu tia atunci de ce iganii l-au c utat pe Pantea i de ce acesta s-a
însurat cu aceast frumuse e de iganc ... To i tiau c ig ncile se
cump cu bani grei, mai ales cele frumoase. Vestea a uimit pe toat
lumea. B trânele au obosit bârfind, fetele tinere p lise inându- i ca-
pul în palme, cl tinându-l a pagub ”. E de observat, totu i, c aceast
insolitare a tramei narative, constând în relatarea ascenden ei locote-
nentului Pantea (secven de aproape cincizeci de pagini) e o verita-
bil povestire în povestire (sau povestire în ram ), scris oarecum în
gustul aventurosului i al pitorescului, cu alunecare în digresiuni i
descrieri uneori nesemnificative. Veritabil recviem rustic, cu numeroase
intervertiri temporale, capitolul în cauz (care se dezvolt indepen-
dent, putând fi deta at într-o nuvel de sine st toare) înf eaz re-
trospectiv, prin ecourile l sate în con tiin a lui tefan Pantea, destinul
unor personaje proiectate pe fundalul epocii interbelice... Se simte la
lectur c autorul a lucrat dup un plan întocmit riguros, asemenea
unui scenariu de film. Avantajele unei asemenea tehnici de lucru ar fi
capacitatea de a construi dialoguri vii, fire ti, antrenante, evitând ba-
nalitatea, precum i conturarea unor chipuri memorabile, indiferent de
spa iile temporale - actuale sau istorice - în care sunt plasate.
Oper deschis în cel mai autentic sens i veritabil dure na-
rativ (în care ni se deschid, la orice pas, tentante i incitante c ri
diegetice) - conform conceptelor încet enite de Umberto Eco -, îm-
prumutând chiar unele dintre caracterele „noului roman francez”,
Meandrele destinului se constituie ca metafor i medita ie asupra
existen ei. Proz epic dens , cu inspirate i binevenite alunec ri
spre pitoresc, romanul lui Ioan B rbun oiu penduleaz între realism
i lirism, sau între modalit ile tradi ionale i experimentul moder-
nist, cum ar fi, de pild , tehnica discursivit ii narative bine regizate,
într-un material de via pe care evit s -l interpreteze. Autorul insti-
tuie, s-ar putea spune, o poetic a realit ii, o poetic a aspira iilor
existen iale, dac nu cumva chiar a unor apocalipse suflete ti...
Meandrele destinului e, într-un fel, nu doar un roman al vie ii de
familie, ci i o love-story cu happy-end, în m sura în care, spre final,
protagoni tii - refortifica i suflete te dup na terea, îndelung a tep-
tat a copilului - se smulg din izolarea lor egoist , d ruindu-se din
nou unei armonioase existen e conjugale...
Fresc epic deloc caricatural - cum spuneam - a epocii comuniste,
Meandrele destinului este un masiv roman de crea ie i analiz , înscri-
indu-se, f îndoial , între izbânzile crea iei prozastice contemporane...
44 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Romel MOGA
Despre Ia]i, cu iubire! - o
carte care se prezint[ singur[
Mihai Caba, Despre Ia i, cu iubire, Ed. Sedcom Libris, Ia i, 2020, 404 p.
Despre Ia i, aceast cetate legendar , te-
zaur de istorie i spiritualitate româneasc ,
s-au scris nu pu ine lucr ri de-a lungul vremu-
rilor, unele cu caracter istoric, altele cu ca-
racter evocator, memorialistic, literar etc. De
aceast dat avem de-a face cu o carte decla-
rat sentimental , scris cu iubire de un autor
mai aparte, inginerul cu suflet de poet, Mihai
Caba, un str jer al luminii nu numai a celei
electrice, ci i a celei culturale, descoperitor
al comorilor acestei urbe mai întâi ca elev
negruzzist i apoi ca student politehnist. Im-
pozantul volum, de peste 400 de pagini, „Des-
pre Ia i, cu iubire”, pe care ni-l ofer Mihai
Caba, tip rit recent de Editura Sedcom Libris
Ia i nici n-ar avea nevoie de o prezentare,
ci se recomand singur, atr gând imediat
privirile, atât prin dimensiunile sale de hrisov
ce pecetluie te privilegiul autorului de a fi
considerat un adev rat tr itor al urbei care l-
a adoptat pentru totdeauna, cât i prin as-
pectul deosebit al coper ilor cu „împletitura
de forme i culoare” propus de editor..
Reputatul scriitor i epigramist Mihai Ba-
Anul XII, nr. 3(127)/2021
tog-Bujeni , cunoscând prea bine pasiunea mului românesc. Fie- i, dar , cu folos z bava
prietenului Mihai Caba pentru aceast urbe cetirii aiastei c i scris cu iubire.”
de total sim ire româneasc , ne convinge a cum observam i cu alt prilej, entuzi-
pe deplin în cuvântul introductiv al c ii de astul inginer i harnicul publicist Mihai Caba
eterna iubire a autorului pentru „ora ul celor poate fi socotit, pe bun dreptate, un Om al
7 coline”. În acest sens prefa atorul relev Cet ii, care, de i nu s-a n scut în aceast
bogatul i interesantul con inut al c ii: „Vo- urbe, se înscrie pe linia tr itorilor împ timi i
lumul este un fel de trecere cu multe i fru- de Ia i, precum Ion Mitican, ori Constantin
moase opriri prin ora ul în care s-au n scut Ostap, oameni pentru care „ora ul marilor
legende, ceea ce îl face nu numai foarte inte- iubiri” face parte cu asupra de m sur din
resant ca lectur de suflet, dar i pasionant sufletul lor. Am deplina convingere c cine va
prin pove tile din vechime.” Dup care re- citi „Despre Ia i, cu iubire” va tr i, fie un
marc i calit ile de condeier ale autorului: sentiment de mândrie c este ie ean, fie, dim-
„Sigur, totul sus inut de un talent veritabil potriv , de profund regret c nu este.
de scriitor care, prin multele sale volume Cartea frumoas , pentru care îl felicit m
sau articole, s-a format nu numai ca un ade- pe autor cu bucuria tr it al turi de domnia
rat istoric, ci i ca un publicist de mare sa c i-a împlinit poate un vis, reprezint în
anvergur , lucru confirmat i de revistele de ansamblul ei un adev rat poem patetic vi-
cultur care l-au avut ca oaspete îndr git”. brând de iubire închinat acestei neasemuite
Într-adev r, remarc m i noi titlul ales, Floren e a României.
expresie a unei p tima e iubiri de „ro-
mantic întârziat”, inuta grafic de in-
spira ie baroc , bog ia informa iilor
care tr deaz o foarte serioas trud
de documentare, varietatea i calitatea
ilustra iilor, structurarea judicioas a
materialelor în cele trei sec iuni: Mo-
mente i monumente ie ene, Persona-
lit i i întâmpl ri ie ene, Portret de
autor, primele dou putând ele însele
constituie c i separate. Spa iul a-
cordat nu ne permite s intr m în de-
talii, dar cititorul va descoperi el însu i
emo ionantul îndemn al autorului Mi-
hai Caba, în spiritul cronicarilor mol-
doveni, c tre lecturarea acestei c i:
„Drag cetitorule, oricine ai fi, tr itor
de Ia i sau de alt urbe româneasc ,
te întâmpin cu bucurie i î i încredin-
ez cu respectul cuvenit i cu inima
deschis aiast carte în care am pus
întreaga-mi iubire m rturisit fa de
legendara Cetate a Ie ilor, p str -
toare prin veacuri a nepre uitului te-
zaur de istorie i spiritualitate a nea- Henri Ottmann - Cas la drum
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ionel POPA
Spre un nou Blaga?
George Vulturescu, Lucian Blaga, ipostazele “harfei
de-ntuneric”, Ed. Cartea Româneasc , 2020, 164 p.
Pe cât de personal ca poet, pe atât de
personal în ipostaza de critic literar este
George Vulturescu. Cartea sa Lucian Blaga,
ipostazele „harfei de-ntuneric” cuprinde
patru eseuri: „De la «Poemele luminii» la «mi-
nunile întunericului»”; „Metafora drumului
în opera lui L. Blaga”; „Ipostazele poetului/
poeziei în opera lui L. Blaga”; „«Umbra» din
«Poemele luminii»”.Metodologia critic
folosit este cea tematist i comparatist .
Noua lectur a operei poetului de la Lancr m
e pus sub emblema metaforei „harfa de-
ntuneric”
Lumina - simbol i metafor -, element re-
curent în lirica blagian , e sigla sub care s-
au scris despre poezia lui Blaga sute i sute
de pagini de diferite calibre i diferite meto-
dologii.
George Vulturescu î i începe demersul
critic prin urm toarea observa ie, just în
principiu: „Titlul volumului din 1919, Poemele
luminii s-a extins peste întreaga poezie a lui
L. Blaga devenind, cu u urin , dintr-o feri-
cit metafor , dac nu un loc comun atunci
un «cod» critic, oarecum la îndemân , pentru
descifrarea universului s u poetic.” Poetul-
critic propune o lectur „ferit de acest cli-
eu”. El î i propune s demonstreze c ex-
presia metaforic „poemele luminii” are rostul
de a pune în lumin latura t inuit a poeziilor,
misterul pe care-l camufleaz : „Astfel, sin-
tagma poemele luminii nu înseamn deloc,
pentru Blaga, o ezare în lumin , ca loc
dezvelit, la vedere. În limpezimea aparent a
metaforei pare încifrat/ esut un v l aruncat
peste cuvintele rebele - gata s rup t cerea
- tocmai pentru a instaura cealalt lumin ,
adev ratul mesaj, cripticul, t inuitul.”
Teza de la care porne te criticul este rela ia
lumin -întuneric (umbra, taina, cerea),
rela ie analizat i prin alte cupluri de con-
cepte poetice: viziune (vedere) - auditiv (auz)
- t cere, divin-uman, întregite analitic cu te-
mele i motivele: iubirea, drumul, orbul, fân-
tâna, pe tera, cântecul/Orfeu.
Riguros i sintetic e analizat motivul dru-
mului. Drumul, în viziunea poetic a lui Blaga,
e destinul omului, e drum spre moarte. Este
semnalat lipsa leg turii drumului cu cerul.
Consecin ele lipsei aceste rela ii i a drumului
spre moarte, mai ales din perspectiva prezen-
ei i natura religiosului în lirica blagian -
problem înc „nerezolvat de exegeza bla-
gian -, nu sunt detaliate. Dac ar fi procedat
a, eseul i-ar fi dep it grani ele trasate i
probabil ar fi afectat unitatea lui interioar .
În paginile respective, cu poten ial generos,
se schi eaz o paralel între motivul drumului
i al pe terii la Blaga i Sadoveanu.
La fel de riguros i sintetic, eseistul pune
fa în fa câteva teme, motive i viziuni din
poezia lui Eminescu i Blaga, centrate pe
semnifica ia pe care o are zul la Eminescu
i mirarea la Blaga. Iat una din aser iunile
lui George Vulturescu: „Nu vom g si efluvii
de lumin la Blaga, sori care nasc spa ii pre-
cum la Eminescu. Unul transform vederea
în viziune, iar cel lalt în tâlc. Unul transform
invizibilul genunilor în vizibil, cel lalt arunc
peste lucruri un «v l» care s le protejeze de
existen , de trecerea care consum , arde.”
Adic , poetul Blaga nu vede (motivul orbu-
lui), ci aude i ascult t cerea; poetul nu
mai crede ca romanticii c lumea e doar cân-
45
tare, ci misterice î i trimite t cerile i uneori
un strig t.
O alt concluzie la care ajunge George
Vulturescu este urm toarea: umbra e datul
ontic al omului, cel al divinului este lumina.
O alt remarc a autorul eseului, de re-
inut, este urm toarea, care dezvoltat ana-
litic duce la problema anterior amintit : natura
religiosului i prezen a lui în poezia magului
de la Lancr m: dac Blaga ar fi cântat numai
„lumina f umbr ”, „lumina paradisiac ”
din „Cuibul ve niciei” „poetul ar fi fost un
imnograf religios (s.n. - I.P.) c ruia lumina i
s-ar fi revelat ca «leg mânt» între om cre-
ator, el se las bântuit de «vraja nep trun-
sului ascuns/în adâncimi de întuneric»”.
Poetul descoper cutremurat c a fost „trimis
în lumin ”, sub un „cer z vorât”, astfel lu-
mina i curcubeul sunt „fapte de suferin .”
În sprijinul lecturii sale a poeziei blagiene,
George Vulturescu se folose te cu iscusin
de o bogat bibliografie; din cea româneasc :
G. Gan , Ioana Em. Petrescu, Ion Pop, Vasile
Fanache, Eugen Todoran, t. Aug. Doina ,
Marin Mincu, Constantin Noica; din cea uni-
versal , poe i, filosofi teologi, pictori: Goethe,
Holderlin, Rilke, Mallarme, Toma d'Aquino,
Hegel, Schopenhauer, Spengler, Paul Klee,
Max Ernst, Malevici. Lista impresioneaz , dar
ceea ce trebuie subliniat e c autorul eseului
nu face caz de erudi ie, nu încarc abuziv
textul cu citate, iar paralelele la care recurge
nu sunt verdicte pentru ierarhizare, ci su-
gestii orientate spre noi deschideri de noi
orizonturi de lectur .
Ottmann - Natur moart
46 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Nicolae B{LA}A
Despre un Dumnezeu
al tuturor
Spun din capul locului c nu mi-am propus s îi scot din min i
nici pe cei ce se cred atei, îns , pasager, le reamintesc o discu ie între
Voltaire cu un amic, discu ie în timpul c reia maestrul spune: „dragul
meu, nu m intereseaz aceste chestiuni, aceste nimicuri, eu sunt
ateu”. Replica partenerului de uet : „prietene, atunci ateismul este
credin a ta”). Personal, în acest demers, nu am niciun interes. Vreau
doar s pun în fa a oricui, mie, în primul rând, prin reamintire, ideile
utopice ce au împins omul pe marginea pr pastiei i omenirea în
focul pustiirii suflete ti. Nu ascund faptul c inclusiv biserica, atunci
când a fost putere în stat, pe tot parcursul inchizi iei, a emanat fel i
fel de idei, ce au dus la urgii greu de acceptat de mintea omului întreg
la cap. Ca s dau doar un mic exemplu, inchizi ia, sub pretextul salv rii
sufletului, ardea pe rug cu o u urin demn doar de o minte diabolic ,
orice femeie frumoas pe care o considera vr jitoare.
Vom vorbi, în continuare, fie i numai câteva cuvinte, despre
Islamism, Iudaism, Budism sau alte religii existente în lume. Dar,
înainte de toate, vom trece în revist prezentul ce parc ne fuge de
sub picioare i ne las fie cu ochii în soare, fie cu buza umflat . Ba a
dat înghe ul când pomii puteau fi în floare, ba a nins când trebuia s
plou sau când soarele ar fi trebuit s dezmierde p mântul i s lase
natura s zburde, iar noi, în mijlocul ei, asemenea. Dar dac vremea a
fost capricioas , pentru c a a e vremea, parlamentarii no tri, de la
putere i din opozi ie, s-au manifestat la fel ca vremurile de ei tic -
lo ite. Într-o form premeditat , de dup 89 i pân în ziua de ast zi,
pus la cale de dinaintea fiec ror alegeri, prin a a zisele „Programe
de guvernare”, în realitate, minciuni de o nemernicie înfior toare,
odat ajun i în „Casa Poporului”, mastodontul din care este ordonat
distrugerea na ional , desigur, înainte de orice, distrugerea sau m car
îngenuncherea omului s-au i pus pe treab . i-au stabilizat i înt rit
mai întâi g tile confortabile, au aruncat vorbe în vânt prostimii, cât
le închid gura, apoi, legi dup legi, unele de dragul legifer rii,
altele pentru a ascunde ho iile unor curve ordinare i a unor idio i
pu i pe furat în to i ace ti ani. Din p cate, cu ajutorul indolen ei, i
de ce nu, al prostiei noastre, amor ii lumii contemporane.
Nu trebuie s ai cine tie ce coli înalte pentru a vedea c înainte
de 89, recunosc, în vremuri grele pentru om, regimul totalitar, în ne-
mernicia sa, a construit, totu i, Barajul i Hidrocentrala de la Vidraru,
Hidrocentrala de la Por ile de Fier (1 i 2), Hidrocentrala de la Bicaz,
el rii, combinate chimice, rafin rii, uzine i fabrici, cartiere cu zeci
de mii de locuin e, am râtele astea de spitale, în care, i ast zi, ca i
atunci, se moare pe capete etc. Repet, totu i, au construit. În cei
câ iva zeci de ani, de dup 89 încoace, nu se vede mai nimic. Ici, colo,
câte o frântur de drum, ici, colo, ni te asfalt turnat prin câteva
ora e, ici, colo, câte o repara ie la câte o coal i iar etc. Prin urmare,
ici, colo... Ei, prin intermediul acestui ici, colo, au reu it s demoleze
aproape tot ce s-a construit înaintea loviturii de stat (din 89) i s
devalizeze ara f a r spunde careva în fa a legii. Nimeni, dintre cei
ce au avut puterea în mân , nu este vinovat de tot ce s-a întâmplat,
chiar dac miliarde de euro au fost furate din România, chiar dac
mintele de petrol i gaze au fost tocmite la col de strad pe
pag mai mult decât satisf toare, mun ii i p mânturile agricole,
Anul XII, nr. 3(127)/2021
la fel, iar pentru toate, pu rie a f cut doar baba Floarea, o ranc
din cine tie ce înfund tura dracu, sub pretextul c ar fi furat o ra .
Noroc cu fostul pre edinte Constantinescu, care i-a dat seama de
ridicolul politicului, al judec torilor, i a gra iat-o! Vai de mama ei de
separa ie a puterilor în statul nostru democrat! Vai de mama ei de
ar , vai i de mama noastr , a celor ce locuim în ea, a celor ce b m
capul între umeri, îl plec m i mergem ca surda, de-aiurea, plecând
urechea doar la propaganda transmis prin radio sau prin televiziune.
Oare mai avem creier i în el ceva minte? Oare mai gândim? Sincer,
uneori mi-e sil de mine i mil de cei din jur, inclusiv de cei ce sunt
în politic i mai ales de cei ce se zbat la vârful ei. Pentru tia, ultimii,
chiar îmi dau lacrimile. Regretabil e c unora le-a dat Dumnezeu chip
de om i nu de drac gol, c draci sunt. M rog, într-o astfel de situ-
ie, este evident c nu poate exista iubirea de semeni despre care se
vorbe te în Biblie. Dracul gol, adic r ul întruchipat în om, nu poate
iubi pe cel ce este chip i asem nare a lui Dumnezeu. Acestea fiind
zise, v las pe voi s medita i mai mult i s proceda i în consecin .
Deocamdat , cel pu in pentru mine, redevenirea omului Om este
iluzie. Nici m car dorin , într-o lume în care pân i cele patru ele-
mente primordiale ale existen ei umane, aerul, apa, focul i p mântul
sunt falsificate. Cu toate astea trebuie s tr im! Din acest motiv, m
întorc la promisiunea f cut , reamintind mai întâi spusa lui Thales
din Milet-ul Greciei antice, Izmirul din vremurile de acum: trebuie s
existe un principiu unic al tuturor lucrurilor! Din perspectiv filo-
sofic , nu exist zei sau idoli (un fel de sum a dorin elor umane
extrapolate), ci doar o for unic ce aduce ordinea fizic i moral
pentru întreaga omenire. Aceast for este nev zut , atemporal ,
prezent oriunde, f reprezentare, adic f un chip fizic, ne tirbit ,
în timp, de orice furie uman . De exemplu, în Ierusalim, pentru evrei,
pentru musulmani i pentru cre tini, Dumnezeul invizibil este mereu
cu ei. Dar la fel de bine, acela i Dumnezeu este prezent în oricare
comunitate de acela i fel, oriunde pe fa a p mântului. Cu toate aces-
tea, confesiunile sunt diferite. Musulmanii se circumscriu Islamismu-
lui, evreii, Iudaismului, cre tinii, Cre tinismului. Uimitor este felul în
care aceste confesiuni diferite au reu it s convie uiasc , chiar dac
nu tot timpul în mod pa nic. i mai uimitor este cum acela i Dumnezeu
al celor trei religii, a supravie uit unor încerc ri, precum distrugerea
repetat a Templului lui Solomon, l ca ul sfânt al evreilor.
Prin urmare, Islamul, a doua religie ca m rime de pe suprafa a
globului, dup cre tinism, se vrea o religie a p cii i a supunerii fa
de voia Domnului, fa de voia lui Alah, creatorul a tot ce exist , în
termenii de mai sus, Dumnezeul invizibil despre care am vorbit (islam
înseamn capitulare, iar religia, ca atare, propov duie te pacea, chiar
dac tot ce se petrece în realitatea contemporan ar altceva).
Religia a fost fondat cam prin secolul al VI în Peninsula Arab , pe
teritoriul actual al Arabiei Saudite, de c tre profetul Muhammad. Ea
se bazeaz pe textul de tip religios cunoscut sub numele de Coran.
De-a lungul timpului, datorit unor factori obiectivi, în special, urmare
a migra iei, religia musulmanilor s-a r spândit pe un larg teritoriu în
Europa, în Asia, ca de altfel i în Africa de Nord. Centrele religioase
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ale Islamului se afl în ora ele sfinte, Mecca i Medina. Particula-
ritatea ce îi diferen iaz pe musulmani de cre tini const în aceea c
musulmanii cred c Muhammad este ultimul profet trimis de Alah
umanit ii. Ei recunosc pe to i ceilal i profe i de dinaintea acestuia,
precum Avraam, Iosif, Moise etc., chiar i pe Iisus, îns nu recunosc
pe ultimul ca fiind fiul lui Dumnezeu. De men ionat este faptul c
Islamismul, termen inventat de Voltaire, este, în defini ia sa actual ,
forma radical extremist a islamului politic. Cei doi termeni, Islam i
Islamism, nu trebuie confunda i i mai ales nu trebuie specula i în
func ie de context, mai ales în comunicarea de tip manipulatoriu. De
asemenea mai trebuie spus c perspectivele de abordare ale Islamului
sunt diverse, iar de aici existen a în circula ie a nenum rate studii ce
fac aceast religie accesibil comunit ilor c rora se adreseaz . Des-
pre Islam, deocamdat atât. Chestiunile de fine e le l m în seama
speciali tilor i a celor ce tr iesc în interiorul acestei confesiuni. Noi
vom mai ad uga, la cele spuse anterior, doar câteva chestiuni care
permit o rotunjire a imaginii despre Islam. Prin urmare, exist ase
credin e elementare împ rt ite de to i musulmanii:
1. Credin a în Dumnezeu (Alah), singurul demn de venera ie;
2. Credin a în to i profe ii i trimi ii lui Dumnezeu;
3. Credin a în c ile trimise de Dumnezeu, Coran, în special;
4. Credin a în îngeri;
5. Credin a în Ziua Judec ii (Al-din) i în Înviere (Al-Qiyama);
6. Credin a în destin (Qadaa i Qadar în arab ). (Aceasta nu în-
seamn c un om este predeterminat în ac iuni sau s tr iasc o anu-
mit via . i în islamism musulmanii au liberul arbitru ce le permite
ia decizii.).
Ca o parantez , trebuie s men ion m faptul c problema liberului
arbitru este una complicat , pus în discu ie i ast zi, în func ie de
context i, mai ales, în func ie de interese politice, interese, de obicei,
meschine. Din punctul meu de vedere i nu numai, indiferent de
confesiunea religioas , liberul arbitru este, mai degrab , o inven ie a
omului interesat, este, în special, o „filosofie” a Bisericii Cre tine.
Problema liberului arbitru este „fr mântat ” i pus în valoare de
Vasile cel Mare, apoi, de Sfântul/Fericitul Augustin. De semantica
acestuia a f cut uz, în special, Biserica, în momentul în care, ea devine
putere în stat, în perioada Evului Mediu Târziu, în perioada Inchizi iei.
Din perspectiva acelor vremuri ( i nu numai) omul i-a ales singur
calea r ului, prin urmare el trebuia purificat. Arderea pe rug devenise,
atunci, spectacolul zilei, iar femeia frumoas (cum am spus mai sus),
vr jitoarea de serviciu. Privind în acest fel faptele, m tot întreb în ce
sur politicul de ast zi î i recunoa te gre elile, e ecurile? M în-
treb, în acela i timp, cum poate rezista cineva în scaunul domnesc
a- i elimina concuren a, f a condamna? În noile condi ii ale
liberului arbitru i el fluturat nou sub nas de propagandi tii puterii,
nu politicul, nu politicienii sunt de vin , ci poporul sau oricare alt-
cineva în afara f ptuitorului de r u. Norocul nostru e c nu mai sun-
tem pe vremea Inchizi iei, iar „arderile” i arderile la propriu, sunt
doar pe micile ecrane. Din p cate, în ultima vreme prea des, i în do-
sare prefabricate.
Crezul musulman într-o traducere aproximativ ar fi de forma:
„Cred în Dumnezeu; i în Îngerii S i; i în Scripturile Sale; i în
trimi ii S i; i în Ziua de Apoi; i în Soart , c Binele i R ul sunt de
la Dumnezeu, i în Înviere dup moarte. M rturisesc c nu exist ni-
mic demn de venera ie în afar de Dumnezeu; dup cum m rturisesc
Muhammad este trimisul S u.”
Despre iudaism vom spune doar c este religia poporului evreu,
cunoscut i sub numele de religie mozaic , dup numele profetului
Moise, i vom men iona faptul c preceptele acestea au stat la baza
religiilor monoteiste, cre tinism i islamism. Prin urmare, iudaismul
este o religie monoteist , bazat pe principii i etic , incluse în Biblia
ebraic (Tanah), dar i Talmud sau alte texte religioase specifice
acesteia. În conformitate cu tradi ia evreiasc , iudaismul începe cu
47
Leg mântul dintre Dumnezeu i Abraham. Termenul de Iudaism î i
are r cinile în regatul lui Iuda, ara tribului cu acela i nume, trib
format, conform Bibliei, din descenden ii celui de-al patrulea fiu al
patriarhului Iacob (secolul XVIII - finele secolului XVII î.Hr.) - cu
capitala la Ierusalim, l ca ul Marelui Templu din perspectiv istoric ,
iudaismul a cunoscut trei etape. „1. Perioada Templului din Ierusalim;
2. Perioada talmudic ; 3. Perioada rabinic (din secolul al VI-lea pân
în prezent). Iudaismul ortodox contemporan s-a format pe baza mi -
rii fariseilor din perioada Macabeilor, iar acesta nu are o institu ie
sau personalitate, acceptat universal, care ar avea autoritatea drep-
tului, înv turii sau puterii. Sursele dreptului (Halaha) specifice iu-
daismului contemporan sunt: Tanahul (Tora scris ) i Talmudul (Tora
oral )”. Trebuie de asemenea re inut faptul c religia evreilor poate
fi cunoscut , în special, din c ile Vechiului Testament, îns noi
descoperiri, cum sunt manuscrisele de la Marea Moart , au aruncat
o nou lumin asupra acestei religii, în special asupra perioadei ele-
niste, din secolul I d. Hr. Date despre religia evreilor se pot afla i din
ile Noului Testament. Toate aceste scrieri servesc la cunoa terea
religiei evreilor pân în anul `70, când Ierusalimul este asediat i
râmat de c tre romani. Dup `70, se g sesc suficiente informa ii i
dat ri în Literatura rabinic : Misna Tosefta; Adosul la Misna sau la
Misna Tosefta, comentariile la Misna, f cute de înv ii evrei din
secolul III si IV. În Evul Mediu, în iudaism au ap rut, ca de altfel în
mai toate religiile, curente mistice. Abia în secolul VIII, secol ce se
circumscrie Evului Mediu Târziu, a ap rut „Cartea splendorii”, scris
de c tre Moise Lioan. Lucrarea respectiv mai este cunoscut i
sub numele de Kabbala. (https://ro.wikipedia.org/wiki/Iudaism)
Plasa i oarecum departe de Orientul îndep rtat, dar în acela i
timp, a a cum am spus la începuturile discu iilor noastre, pe linia de
demarca ie Orient-Occident, despre Budism vom spune, în primul
rând, c este, în acela i timp, i o religie, i o filosofie specific locu-
rilor, religie ce î i are originile în India i se bazeaz pe înv turile lui
Gautama (Buddha Shakamuni), un gânditor indian despre care se
crede c ar fi tr it între 560 î.Hr. i 480 î.Hr. Cu toate c cercet rile
moderne recunosc atât pe Buddha Shakamuni ca realitate, ca prezen
uman în lume, i confirm anii existen ei sale, vechile cercet ri îl
considerau pe acesta mai degrab un personaj mitologic. De altfel,
„biografia lui Gautama Buddha, a a cum este ea prezentat de Asva-
ghosha în Buddhacarita (cea mai veche relatare existent a vie ii
profetului) abund de elemente fantastice i legendare. Budi tii con-
sider c prin ul Gautama s-a n scut în Lumbini i a fost crescut în
Kapilavastu, aproape de actuala frontier dintre India i Nepal. Po-
trivit tradi iei, tat l lui Buddha era conduc torul unei forma iuni tribale
numite Sakya. Înc de la na terea lui Gautama, un vizionar important
din regiune, Asita, i-a prezis pruncului un destin proeminent în sfera
sacerdotal . Tat l lui Buddha a avut îns într-o zi un vis în care î i
vedea fiul p sind palatul ca sihastru, a a c a decis s îl protejeze
de realitatea ostil , realitate ce l-ar putea indispune i l-ar putea de-
termina s aleag calea ascezei. În ciuda acestor m suri, Buddha
reu te s fac patru incursiuni în afara palatului, întâlnind un
trân foarte sl bit, un bolnav, un mort i un c lug r. Primii trei îi
reveleaz efemeritatea existen ei materiale, datorit b trâne ii, a bolii
i respectiv a mor ii, iar c lug rul îi dezv luie calea de a învinge
aceste suferin e umane, i anume prin medita ie. Prin urmare, Bud-
dha hot te s p seasc ora ul i s i abandoneze bunurile,
urmând o ascez deosebit de dur în junglele Uruvela. Dup ase
ani îns , constat c acest timp de ascez nu îl ajut , nu îi aduce ilu-
minarea. Este deseori ispitit de moarte (Mara) s renun e la c utarea
adev rului i s se dedice numai comiterii faptelor bune. Prin medi-
ta ie, Gautama Siddhartha reu te s î i concentreze toat aten ia
asupra eliber rii de suferin , cap revela ia reîncarn rilor sale
anterioare i i se dezv luie legea condi ionismului universal. În cele
din urm cap „de teptarea” (bodhi - conform unor traduceri popu-
lare în Apus, „iluminare”), la vârsta de 35 de ani, devenind cunoscut
48 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ca „Buddha” („cel iluminat”) sau „Gautama Buddha”. Încurajat de
zeul Brahma, zeu existent i în zona credin ei unor hindu i, Buddha
petrece 45 de ani înv ându-i pe oameni despre dharma i întemeiaz
budismul. La Sarnath, Buddha î i face pentru prima oar cunoscut
înv tura i tot aici apar primii c lug ri ai comunit ii budiste. Mai
târziu, pe m sur ce Buddha î i r spânde te religia, num rul adep ilor
i cre te considerabil. Gautama Buddha a murit când avea în jur de
80 de ani, în Kushinagar (India), în urma unui drum istovitor, ca ur-
mare a unei boli de dizenterie.” https://ro.wikipedia.org/wiki/Budism
Prin urmare, Budismul apar ine grupului de religii dhamice al turi
de hinduism i de Jainism. El mai este numit i „Buddha Dharma”, ceea
ce înseamn în limbile sanscrit i pali (limbile textelor antice budiste)
„înv turile Celui Luminat”. În conformitate cu doctrina budist „ori-
cine se treze te din „somnul ignoran ei”, experimentând o rela ie ne-
mijlocit cu realitatea, f s fi fost instruit de cineva, i predic înv -
turile sale celorlal i, este numit buddha. To i budi tii tradi ionali sunt
de acord c Buddha Shakyamuni sau Gautama Buddha nu a fost sin-
gurul. Se crede c au existat mul i buddha înaintea lui i c vor exista
i în viitor al ii asemenea. Siddhartha Gautama este unic între ceilal i
buddha care au existat i vor exista, deoarece înv turile lui se concen-
treaz asupra acestui tip de trezire, numit i „eliberare” sau Nirvana. O
parte din doctrina promovat de Gautama Buddha cu privire la via a
sacralizat i scopul eliber rii, are la baz „cele patru Adev ruri No-
bile”, care analizeaz structura i originea „durerii” (dukkha), termen
care face referire la suferin a i neîmplinirea caracteristic omului „ne-
trezit”, „ne-eliberat''. Miezul înv turilor budiste este format a a cum
am spus anterior, din cele patru Adev ruri Nobile, expuse în prima pre-
dic a lui Buddha, „Predica de la Benares”. Primul adev r prive te su-
ferin a sau durerea (dukkha). Pentru el totul este suferin : „na terea
este suferin , b trâne ea este suferin , boala este suferin , moartea
este suferin . A fi unit cu ceea ce nu- i place înseamn suferin . A fi
desp it de ceea ce- i place (...), a nu avea ceea ce î i dore ti înseamn
suferin ”. Al doilea Adev r Nobil identific originea suferin ei în do-
rin a, pofta sau setea (tanha) care determin reîncarn rile. Aceast
„sete” caut mereu noi satisfac ii. Buddha distinge trei feluri de dorin :
dorin a de a satisface pl cerile sim urilor (karma-tanha), dorin a de
perpetuare (bhava-tanha) i dorin a mor ii (autoanihil rii) sau vibhava-
tanha. Cea din urm nu este, îns , o solu ie a eliber rii deoarece este o
sete ca toate celelalte i nu opre te ciclul transmigr rilor. Al treilea
Adev r Nobil sus ine c eliberarea de suferin const în anihilarea
dorin ei. Stingerea acesteia este Nirvana. În fine, al patrulea Adev r
reveleaz c ile care duc la încetarea suferin ei, Buddha oferind un
mijloc prin care dorin ele pot fi suprimate („Calea cu opt bra e” sau
„Calea cu opt c ri”). Formularea celor patru Adev ruri Nobile ur-
meaz structura unei metode din medicina indian : constatarea bolii,
cauza ce a determinat-o, ansele de vindecare i tratamentul bolii.
Buddha însu i se identifica cu un doctor al c rui scop este acela de a
trata o persoan grav r nit .
Ideea de suferin domin întreaga filozofie budist . Dukkha nu
reprezint doar durere de ordin fizic sau spiritual, ci i durere existen-
ial ce const în subordonarea fa de propriile dorin e i sentimente,
dependen a de diferite principii i condi ii de via , înstr inarea de
propria persoan , imperfec iunea, subjugarea fiin ei sub propria per-
sonalitate, sub propriile instincte sau obsesii etc. Durerea este cu
atât mai mult amplificat , cu cât perspectiva unor viitoare reîncarn ri
o prelunge te la infinit.
Buddhismul nu este pesimist. Conceptul de suferin nu provine
nici din pesimism, nici din nihilism, ci din realism. Buddhismul exce-
leaz prin realism critic. (...) Prin urmare, dac în religiile prebudiste ale
Indiei sufletul (atman) constituia elementul trecerii de la o via la alta
prin reîncarnare, pentru budism acest element este îns i „setea” omului
de pe patul de moarte. Neexistând un suflet etern, conexiunea între un
individ actual i unul dintr-o via preexistent nu este una de ordin
Anul XII, nr. 3(127)/2021
fizic sau spiritual, ci una moral , pur karmic . Karma unui om este re-
zultatul faptei la fel ca în hinduism i se bazeaz pe stricta lege a con-
di ionismului conform c reia din orice fenomen trebuie s rezulte un
altul, dintr-o fapt bun trebuie s apar tot o fapt bun . Consecin a
unei fapte comise în aceast via nu se materializeaz neap rat în
via a imediat urm toare, ea putând s se manifeste chiar în aceea i
via sau în existen e mult mai îndep rtate. Cu toate acestea, nu fapta
în sine determin karma, ci mai degrab inten ia de a o s vâr i i ati-
tudinea i gândul celui care o comite. Preciz m faptul c despre acest
tip de atitudine se vorbe te i în Vechiul Testament, în legile existen ei
de fiecare zi
Pentru a ob ine iluminarea (prin medita ie), un budist trebuie s
se deta eze de karma i de ciclul reîncarn rilor, deci trebuie s con-
tinue s fac fapte bune, dar cu o atitudine deta at de rezultatul lor.
El trebuie s renun e la dorin , ignoran , poft , iluzie, egocentrism
sau credin a într-un sine ve nic i ur , s devin impersonal. Altfel
spus, în termenii lui Kant, f acel bine, din onoare încât binele f cut
de tine s devin un bine universal. De altfel Budismul, ca religie,
include, în mare parte, filosofia chinez .
Ad ug m faptul c adep ii filosofiei tiin ei din contempora-
neitate s-au unit sub ceea ce ei numesc Biserica scientist . Acolo, în
interiorul acestei biserici, Dumnezeu este abordat din perspectiva
tiin ei. Pe scurt, tot ce noi am expus, se poate considera sugestie.
Cei ce doresc o ini iere în tainele credin elor au nevoie de o cunoa tere
profund a acestora i nu numai. Din acest motiv, trebuie s caute,
studieze, s mediteze etc. Sunt, în lume, zeci de biblioteci specia-
lizate. Totu i, la finele acestor discu ii nu se poate s nu observ m
cum Dumnezeu-Marele Echilibru, nev zut, prezent oriunde etc. este
centrul oric rei religii, oric rei confesiuni. Apoi, de la el, legile mo-
rale i legile existen ei umane, legi care, în principiu, nu sunt diferite.
Felul în care acestea sunt tr ite, aplicate, respectate etc., ne diferen-
iaz . De asemene nu putem trece cu vederea manifest rile religioase
asem toare din Egipt, în special, i cele de peste Ocean, cu prec -
dere în Mexic, înainte de a fi cunoscut America Latin de europeni.
Am acordat, uneori am insistat, am comparat sau am axiologizat,
pentru c El, Dumnezeu, este, repet, „Marele Echilibru”, în afara i în
interiorul lumii i, evident, în afara i în interiorul nostru. i dac tot
este f a-L putea pip i (Cioran - Lacrimi i sfin i), i dac to i conside-
m via a o minune ce ar trebui s ne uneasc , hai s l m ca El, Dum-
nezeu, s fie un Dumnezeu al tuturor, s fie, în primul rând, un Dumnezeu
al laicilor i, probabil, lumea se va schimba. Desigur, în bine!
Henri Ottmann- Vedere din Paris
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
George PETROVAI
Perenitatea ]i actualitatea
voltairianismului
Dac pentru voltairianism/volterianism vom continua s accep-
m explica ia dic ion reasc („Filozofia lui Voltaire, care afirm , pe
linia ra ionalismului, ireligiozitatea epicurian i antiascetic , criticând
totodat fanatismul, prejudec ile, intoleran a i abuzurile de orice
fel”), cum c reprezint nucleul cultural-atitudinal al lui Voltaire,
pseudonimul sub care François-Marie Arouet (1694-1778) a devenit
nemuritor în cultura francez i universal , atunci conceptul în cauz
i confirm din plin actualitatea, iar prin aceasta perenitatea, inclusiv
în ceea ce prive te cutremur toarea necredin i decre tinare din
zilele noastre (un studiu recent face cunoscut c doar 20% dintre
britanicii intervieva i au ceva în comun cu cre tinismul).
Fire te, ireligiozitatea lui Voltaire trebuie privit atât prin prisma
teribilismului personal, cât i prin cea a ateismului în floare din epoca
premerg toare revolu iei iacobine (epoca iluminismului european, a
enciclipedi tilor francezi i a „lumina ilor despo i” Frederic al II-lea
al Prusiei, Ecaterina a II-a a Rusiei i Iosif al II-lea al Imperiului
habsburgic), revolu ie (sic!) care - a a cum se tie prea bine - a înfrânt/
ghilotinat altarul i tronul ca s deschid calea evolu ionismului i
ateismului.
Imensa oper a lui Voltaire (epopeea Henriada, Scrisori filosofice,
Dic ionar filosofic, remarcabile studii despre Carol al XII-lea, Ludovic
al XIV-lea i Petru cel Mare, poezii, tragedii i scrieri în proz ce au
tr turile unor fabule, precum Zadig i Candide), oper în întregime
str tut de sclipitoarea i nesecata sa verv satiric , nu putea s
mân nereceptiv la ideile de larg circula ie din epoc : toleran a
religioas , fanatismul, prejudec ile, abuzurile, rela ia dintre individ
i societate, adversitatea fa de despo i etc.
Atâta doar c , spre deosebire de J.J. Rousseau, care reprezenta
aripa de stânga a iluminismului francez (pleda din toate puterile pentru
egalitatea i libertatea oamenilor i popoarelor), Voltaire se situeaz
pe o pozi ie filosofico-social mult mai ponderat . De pild , în Dic-
ionarul filosofic accept f rezerve egalitatea natural , dar con-
stat c , în evolu ia societ ii, ea a devenit „o simpl himer ”, asta
deoarece oamenii s-au împ it în st pânitori i st pâni i, motiv pentru
care „rezolv ” libertatea ranilor de pe pozi ia principiilor de baz
ale economiei capitaliste: „Sunt liberi s i vând munca aceluia
care-i va pl ti mai bine”!
Totodat , contrar concep iei lui Leibniz, Voltaire astfel selecteaz
evenimentele tragice i absurde, încât prin Candide poat de-
monstra c „lumea noastr nu e cea mai bun dintre toate lumile po-
sibile”. i poate cineva s -l contrazic , atunci când e vizibil chiar i
pentru orbi alarmantul regres moral-spiritual al omenirii prin cruzime
(de la al doilea r zboi mondial, planeta noastr n-a cunoscut nici
car o zi f conflicte militare!), nespus de mult suferin (în fie-
care zi mor de foame peste 400 de p mânteni, inclusiv copii!), minciun ,
comie, ipocrizie, fornica ie i fals cultur ?...
În mult mai mare m sur ca to i conduc torii politici i militari ai
Fran ei, cele spuse mai sus ( i câte ar mai fi de spus!) fac din Voltaire
49
un exponent al fabulosului spirit francez, la fel cum Eminescu este
chintesen a multimilenarei spiritualit i române ti, Dante - al celei
italiene, Cervantes - al celei spaniole, Shakespeare - al lumii anglo-
saxone, Goethe - al lumii germanice, Pu kin - al spiritualit ii ruse ti
etc.
Neîndoios c vor fi i din aceia (e dreptul lor, nu?) care, nemul-
umi i de afirma iile mele, vor sus ine sus i tare c , înaintea lui Voltaire,
au fost al i reprezentan i referen iali ai culturii franceze (Descartes,
Blaise Pascal), iar dup el, unii chiar mai cu mo într-ale calit ii,
cantit ii i exportului de spiritualitate fran uzeasc , precum titanii
Balzac i Victor Hugo.
a este, numai c Voltaire reprezint primul francez enciclopedic,
nelini tit i curajos, care a izbutit s focalizeze întreaga cultur a po-
porului s u ( i nu numai), pentru ca - dup îmbog irea ei cu gândirea
i geniul s u artistic - s-o lase mo tenire tuturor p mântenilor.
Iat de ce trebuie apreciat cum se cuvine (adic la superlativ)
cartea Maxime i cuget ri (Editura Albatros, Colec ia Cogito, 1974),
despre care Elena Beram, coordonatoarea edi iei, ne spune urm -
toarele în Cuvânt înainte: „O antologie ca cea de fa nu s-a editat
înc în ara noastr , i nu avem tiin c ar exista ceva similar
tip rit recent în Fran a (subl. mea, G.P.)”.
Cartea, zic eu, constituie un dublu avantaj pentru cititorul însetat
de în elepciunea voltairian : nu numai c -i pune „pe tav ” 1641 de
cuget ri, atent selectate (la toate este men ionat titlul operei din care
au fost extrase) i judicios grupate pe sfere distincte ale reflec iei
(natur , om-via -lume, societate, filosofie, art i arte), dar la final
el este r spl tit cu un adorabil Dic ionar voltairian despre cele mai
ilustre figuri istorice din toate domeniile de activitate (Alexandru cel
Mare, Arhimede, Aristotel, Francis Bacon etc.), seria acestora înche-
indu-se cu...Voltaire: „În ce m prive te, am alc tuit acest mic Dic i-
onar (Dic ionarul filosofic, nota mea, G.P.) doar pentru a pune
întreb ri; sunt departe de certitudine”.
Pentru inalterabila lor frumuse e i bog ie instructiv , voi reda
în continuare câteva cuget ri voltairiene din acest minunat com-
pendiu al operei sale: „Totul se leag , totul este necesar”; „O cauz
mic poate produce uneori efecte mari”; „E mai u or s distrugi
decât s cl de ti!”; „Ce dep rtare de la str lucire la fericire!”;
„Fericirea este o idee abstract , alc tuit din câteva senza ii de
pl cere”; „Lacrimile sunt limbajul mut al durerii”; „E prea mult
perfidie la cur ile domnitorilor”; „Mare om de stat e acela care
las în urm monumente folositoare patriei”; „Timpul este p rintele
adev rului”; „Numim suflet ce însufle te. Mai mult nu tim, datorit
limitelor inteligen ei noastre”; „Egalitatea e lucrul cel mai firesc i
totodat cel mai himeric”; „A fi liber înseamn a te supune doar
legilor”; „Legea este un palo cu care cel mai puternic taie în buc i
pe cel mai slab”; „F sim uri nu exist memorie i f memorie
nu exist gândire”; „Este trist i prostesc s crezi c tii ceea ce nu
cuno ti”.
50
Constela\ii diamantine
Beatrice Silvia SORESCU
Omagiu
Poet român, Luceaf r necuprins,
Ce-nobilezi cu faima ta o lume,
Din ve nicie ne prive ti duios,
Lumina ta nicicând nu va apune,
ti candel aprins peste neam,
ti soarele ce-aprinde-o Românie,
Cât de s raci eram de nu te-aveam...
ti aripa ce-acoper o glie,
Tu, Eminescu, geniu carpatin,
Te-a teapt codrul s îi cân i m rirea,
i marea cu albastrul ei senin,
i luna s -i descoperi str lucirea,
Te-a teapt iarba primenit -n vale,
i mun ii-nal i, i florile-n câmpii,
Teii b trâni cu-albinele pe poale,
Te-a teapt viersul cald de ciocârlii.
Mihai al nostru, steaua noastr rar ,
Ne urm re ti din zarea de cle tar,
Adu-ne-n suflet numai prim var
i-alung gândul otr vit, amar.
Henri Ottmann - Femeia cu ciorapi alba tri
Constela\ii diamantine
Suntem bolnavi
Suntem bolnavi cu to ii, Doamne,
Ne moare ara, ni se duce graiul,
Otrava o-nghi im de-acum, cu paiul,
Corabia e-n prag s se r stoarne,
Suntem bolnavi, nici nu mai avem aer,
În gloata asta, alerg m himeric,
Suntem doar m ti ce-noat -n întuneric,
i-n lume nu auzi decât lung vaier,
Suntem bolnavi i f de sc pare,
Am suportat minciuna ani la rând,
Ni s-a tirbit i-ntunecatul gând,
Iar visele-au murit în fiecare,
Vin ve ti nebune, care mai de care,
Speran ele i ele ni s-au scurs,
Tot orizontul nostru a apus,
Sub pleoape sunt doar clipele amare,
Privim însp imânta i în orice parte,
ci nu ne mai cunoa tem fra i i rude,
De parc n-am fi existat niciunde,
O lume trist -nv luit -n moarte,
Suntem cu to i bolnavi, bolnav e totul,
Prietenii ne mor pe la spitale,
O fric zace azi în fiecare,
Nici nu mai po i s i iei acas mortul,
îl îngropi a a cum se cuvine,
Ca pe-un cre tin, în curte s -i faci mas ,
Nici nu mai vine sufletul acas ,
Ce via -i asta, Doamne, blestemat ?
Suntem cu to i bolnavi, bolnav -i clipa,
i nu mai e nici timp de vindecare,
O lume r zvr tit , care doare,
Ne-am frânt cu to ii visul i aripa,
Asupra noastr bântuie stihii,
Iar corbii stau de pând la r scruce,
N-o s avem nici nume, i nici cruce,
i nicio bucurie în copii.
Ne sângereaz cerul
Ne sângereaz cerul prin batiste,
i plânge crucea r stignit -n noi,
Pe drumul vie ii se-adumbresc nevoi,
i inimile-n piepturi ne sunt triste,
Nici s rb tori, nici pace, nici senin,
Amurgul a venit mult prea devreme,
Anul XII, nr. 3(127)/2021
i soarele în suflet nu mai cerne
Stropi de lumin -nv lui i în mir,
Doar iarna-n siguran a ei coboar ,
Cu haina ei de frig posomorât,
i intr -n noi, e totul gri, urât,
Copaci t cu i i goi se înfioar ,
Ne sângereaz cerul, e urgie,
i cronc ne doar vulturi h mesi i,
Ne-a mai r mas s ne rug m la sfin i,
Îndoliat , trist Românie!
Dorin
fr mânta iubirea ca pe-o pâine,
S-o pun la mas celor ce-o râvnesc,
lua sinceritatea de la câine
i-a cimenta-o-n visul omenesc,
toarce clipa asta trec toare,
Fir infinit de aur i argint,
preschimba otrava într-o floare,
i vou , tuturor, v-a da în schimb
Covor de bucurii ce n-are margini,
Lumina r sturnat în pahar,
încrusta iubirea-n mii de pagini
i v-a aduce-o ca pe-un tainic dar,
Mi-a m cina cuvintele , m rgele,
i gândului i-a cre te frunze verzi,
Povara a zvârli-o între stele
i m-a muta detot între amiezi,
scormoni-ntunericul din lume,
i l-a zvârli ca pe un m r stricat,
Triste ea s se duc sus, pe culme,
Noi s tr im pe un p mânt cura
Timp crud
Prin sânge-alearg cai în spume,
Azvârl în carne nori i fum,
Prin rugul nop ii f nume,
Se-aud copitele pe drum,
Prin sânge-amurguri f lun ,
terg cu buretele ninsori,
Prin oase, crini b tu i de brum ,
Se pierd uita i în dep rt ri,
Ni-i, Doamne, sufletul de-a valma,
Uit m i noi c suntem vii,
Amenin i mereu cu palma,
Nici nu mai tim c-am fost copii.
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 51
Constan\a AB{LA}EI-DONOS{

Spa iu în oglind
Atunci când se clatin nu mai e sigur de sine,
Mult vreme am gândit Dar nici nu poate dura!
dublul ochiului t u buimac Dar geneza visului?
Este singurul martor al tablourilor mele. Drumurile pe unde ai trecut cu dorul îmblânzit.
Prizonier înfrânt Între vis i dor nu-i nici o diferen !
Cuvintelor ochiului t u, Explic -mi dac vrei, s în eleg:
Am simâit nevoia s urc din nou Dorul, este promisiunea unei posibile fericiri.
La izvoarele cerului, Pe când visul, cheam via a la realitate.
Prin p rile lor magice - Visul, atrage aerul vecin i izvoarele cerului,
Ce se scurgeau din ochii lor Visând, vezi uvi e de p r ascunse-n umbrele copacilor
Lumini str lucite i terse umbre. Vezi propria ta s mân !
Ziua i noaptea, Vezi drumul stelelor mari de pe cer
Cântecele halucinatorii... Prin colierul s u de ferestre.
Lucrurilor care sunt Vezi cuvintele care pleac ,
Dar i cele care nu sunt! La auzul celor ce ascult !
Vezi insomnia astrelor
Peisaj Devorându-se unele pe altele!
Vezi luminozitatea inocent
Privesc oamenii ce se rotesc în t cere i caden ele ei ce nu pot fi auzite.
Mistui i de dorin e, asemeni unor frunze opace Vezi radiografia culorii,
zute uneori accidental. A universului i a bulelor de aer.
Multe lucruri au uitat oamenii, Vezi cerul fulgurant de fulgi, de stropi,
De când tr iesc pe acest p mânt. Sau, poate ploaia de artificii.
Dar cea mai mare amnezie a ta Prin vis, vezi alt paradis!
A fost atunci când mi-ai spus:
Prive te universul!
Acuarel
Tu e ti copilul care vrea s vad tot!
Pe ochiul lacului aproape-i
Ce s v d? am întrebat uimit :
Albastrul undei, pân-la malul
Cele dou -trei raze de soare
De verde, negru-indigo,
Dintre nori ori, cu multe ninsori.
Cu b rcile din val în valul
Cele dou trei frunze zburând,
citor, r citor.
Îmbr mintea festiv a p mântului
Cu soare stins cernut alene
i undele de aur ale locului, al oric rui loc.
Pe lac, amurgu-i vag decor.
Nu-i greu s i faci fericirea vie ii des vâr it .
Se-aprind încet luciri de stele
Cum? am întrebat din nou nestingherit :
i noaptea mov , în t cere,
Gânde te despre fiecare lucru în felul lui unic.
Se stinge în fiori de dor.
Picteaz o pas re, un copil, o gr din , o fereastr .
Privind cerul, descoperi p mântul.
Privindu-m pe mine, te vei descoperi pe tine!
Tablou cu amintiri
Panselu e alb strele,
Genez pentru natur Pensule i multe c i,
Ceas cu cuc i-o cas veche
Ce este geneza pentru natur ?
E tabloul cu-amintiri
Un spectacol îng duit de ambiguitatea soarelui
Al copil riei mele.
Hr nit pe rând de umbrele luminii prezente
De când anii au trecut,
Dar care se vor risipi f -ndoial , în zori.
Gândul meu se mai tope te
Ce este geneza pentru soare?
În petalele cu flori.
Misterul unei tragedii;
Ceas cu cuc i-o cas veche
Prevestirea unui întuneric vast!
Gândurilor mele toate,
Ce este geneza dragostei?
Ve nicia suav a iubirii rotindu-se în spa iu. Henri Ottmann - Artistul Permanent îmi dau fiori!
52 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ovidiu PURDEA-SOME}
Numele meu - Cuvântul în care
Se ascunde o femeie îndr gostit .
a te in minte... I-a face o cas în Cluj
Femeia care deschide diminea a ora ului i i-a deschide u a
i num cuvintele În fiecare diminea .
Care coboar în Cluj.
Pe ultimul îl opre ti tos
Doar pentru tine
Îmi place numele t u! Sunt cel mai frumos p tos
Îmi place numele t u! Din via a ta
În el Arunc spre mine cu piatra
Cel mai femeie sunt eu... Ca i cum
Mi te-ai arunca toat .
Nu tiu cum sunt poe ii
Locuiesc în cântecul meu
Nu tiu cum sunt poe ii
Cum se nasc Locuiesc singur în cântecul meu
i cum le împarte Dumnezeu muzele. Uneori vesel, alteori trist,
tiu doar c mie Într-o t cere mai limpede decât cerul.
În loc de t lpi Un sfânt mi-a scris din gre al pe o piatr
Îmi cresc cuvinte „S cân i i s r mâi singur
i dintr-o dat Când cântecul va fi gata înl untrul t u”.
Mersul i cuvintele mele sunt de neoprit! De aceea sunt mândru
Când cineva îmi calc gândurile
Reportaj i singur tatea
i m bucur de duminica în care
- Domnule poet, Dumnezeu îmi deschide fereastra…
Care este cel mai frumos cuvânt Tu locuie ti îngândurat într-un munte
Din via a dumneavoastr ? În care nimeni nu cânt ...
Numai cântecul meu e o pas re sfânt
i intr în mijlocul tulbure al od ii.
ti frumoas i singur
i îmi faci semne cu mâna.
Henri Ottmann - Croitoreasa
Vino s ne întâlnim...
Am nevoie de dragoste
Cum tu ai nevoie de cântec!
iganca mea
A fost prima femeie care m-a oprit
i mi-a cerut o igar
Cu o voce r gu it i amar ...
-mi, bre, m car un foc
Nu vezi c suf r din dragoste!
De dragul ei mi-am scuturat buzunarele
Dar n-am g sit nimic
Nici m car un chi toc obosit.
Muream de ciud ...
I-am v zut c lcâiele cr pate
Care-i închideau durerea i pa ii
i m-am rupt de lume ca un fluture.
Anul XII, nr. 3(127)/2021
- Uite, am g sit ceva în buzunar
Câteva cuvinte de dragoste,
Pe col ul sta de hârtie.
- Nu-mi trebuie mie cuvinte de dragoste,
domni orule!
Nu mai crede nimeni în ele.
Nici dumneata nu mai crezi
i le-ai aruncat prin buzunare.
Dar, ia stai...
-mi repede hârtia aia cu dragostea
-mi fac din ea o igar !
Banii mamei
Pân m-am însurat
Am tr it din banii mamei
Lega i între patru col uri de batist .
Miroseau a nuc i a prun
i îmi ajungeau întotdeauna
Oricât de costisitoare era via a.
Peste ani am ajuns un F t-Frumos al
satului
Mai înalt decât nucul
i mai plin de importan decât prunul
i am câ tigat bani mul i.
I-am întins mamei un teanc
Mai mare decât v zuse vreodat .
Miroseau a parfum fran uzesc...
M-a privit stingher
De parc a fi fost po ta ul
Care-i aduce scrisorile prea rar
i mi-a zis:
- Din pricina ta au murit nucii. i prunii.
i nu ne mai ajung banii...
Eclips de inim
Eu sunt b rbatul
Care î i deschide inima
În fiecare diminea .
Cu zgârcenie las poarta deschis
Cât s respire o c ru
i doi cai f astâmp r
Care duc ap
La butoaiele unde se sfin te dragostea.
Apoi pocnesc din c lcâie
i trag degrab z vorul
S-a anun at c într-o diminea
Va fi eclips de inim .
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 53
Gelu DRAGO}

Cotidian vine înserarea tiptil -

ca o felin desprins vei fi ocrotitoarea mea pentru un anotimp
am visat un munte alb cu întunericul sau poate pentru o ve nicie...
pe care coborau gânduri
în ir indian, irag, Pe un pisc al singur ii lui Some
pe un soare care î i topea inima i-au întemeiat mo ia Se însenineaz Some ul copil riei.
durea de conifere mirosea corbii i caprele negre - Din pântecul lui curg domol
a verde crud exploratori ai în imilor dense. apetisante gânduri înspre tine.
iar printre crengile brazilor Muntele geme arareori, Le ating cu un zâmbet trengar i tandru
cântau p ri cu ciocuri rotunde cre te i descre te asemeni valurilor ce ating malurile.
m-am trezit transpirat precum pântecul femeii Inima ta îmi cicatrizeaz sufletul.
am deschis ochii la soroc. Mai avem pu ine clipe pentru vindecare
în jurul meu erau oameni cu m ti dar ce- i pas ie Some , perpetum mobile,
ti care- i iau aerul i libertatea Clipele r mân în casa aceea
de timpul pandemic ce sângereaz lumea?
ti ca-n lag rele de concentrare în care, ba ne-am iubit,
Eu r mân o umbr f r cini, f
ori supermarket-urile de ora ba am murit.
speran e,
am visat un munte alb în care poe ii Doar ochii t i r mân într-ai mei - într-un amurg f valuri, amurg sângeriu...
nu-s r pu i de covid ci de sticlele de votc atunci când înserarea dispare
golite... ca o mireas furat !
Gara, f linii i felinare
Descul La rând vin visele marea mea mo tenire
cu Fe i Frumo i i Ilene Cosânzene - e doar existen a nocturn
întorc dintr-o ar pe un peron p sit
E vreamea basmelor!
în care se umbl numai descul dinainte
pentru a nu stânjeni Via tumultoas e terasamentul zgrun uros
dansul greierilor de-a dreapta i de-a stânga
diminea a pe r coare; ti o leoaic singur în tot ceea ce faci
cantoanelor ceferi tilor
doar astfel î i vei i îi iube ti pe cei ce te ating cu drag...
împlini i tu eu te ador acum când vin vremuri grele spre zori-de-ziu
somnul cu vise în culori iar inima-mi pulseaz cu putere; câmpia nesfâr it
a cum numai pictorii lacrimile mele sunt multe, pline, cristaline din cele patru z ri
viseaz adesea doar de iubirea i dragostea mea pentru tine; ocrotesc cu imagini
în anumite nop i ti o leoaic singur i sigur în tot ce faci cu tine
i rar, rar de tot tu „leoaic , tân , iubirea”... chipuri de nimeni în elese
muritorii... deslu irea tâlcului
Fashion autumnal va fi la R rit.
Zidul sub talpa toamnei Înspre tine
dintr-un cuvânt în altul au murit rozele din gr din
îmi potolesc setea de tine ultimii fluturi s-au retras Am dat peste lacrimile tale
dintr-un s rut la altul i au devenit una cu p mântul abandonate
ne potolim setea dintre noi sub covorul ar miu de frunze moarte dincolo de râu
iar atunci când nu mai am cuvinte doar hribii mai r sar pe cernoziomul tiind c sunt peste mine
le desenez pe pietre cubice neprietenos le-am adunat cu grij
sparg zidul dintre noi... în bavna secular se-aude uieratul precum a fi strâns flori de câmp
vântului pentru un buchet nemaiv zut
Înserare i dansul frunzelor ce cad una peste alta - Totdeauna într-acolo m poart pa ii
dans ce-mi aminte te de galele fashion din obosi i
Umbrele cu aripi stufoase,
milano de îndelunga m luire
somnolente,
tul de atâta toamn , mizerie uman înspre tine...
cuprind dep rt rile.
cuib resc disperat în sufletul t u Nimeni prin-prejur
La ore ne tiute de nimeni r mânem îmbr i pân la prim var doar vântul cald.
54 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 3(127)/2021

Constantin MIU C[r\i primite

la redac\ie

ritual cut la sfânta mas , e acum în vie.

sub candela Din vrejul vi ei
Noaptea, ochilor îngerilor. i vor face
luna în lanul de grâu cârlion i
caut s rutul soarelui, singur tate pentru carnavalul
cuib rit mustului care fierbe!
în fiecare bob. De când au v zut
fa a posomorât chiot
Spicele a lunii,
fac temenele, mas f nimb, Din vie,
de când luna îngerii s-au pitit se aude
le-a mângâiat în lanul cu grâu chiotul îngerilor,
cu lumina ei. i ascult greierii bucuro i
care-i prohodesc mustul fierbe
mântul ofteaz , singur tatea! în pocale
tiind c va r mâne despuiat de lun nou !
dup seceri? prescur
rie
icoane La brut ria Domnului,
îngerii fr mânt Ca s dea t rie vinului,
Îngerii mana cereasc , îngerii
i-au împletit coroni e din care Iisus au pus drojdie de stele
din spicele coapte, s-a dospit prescur i-au început a d ui,
ca s fie pentru apostoli sub lumina lunii,
pe palmele truditorilor i Biserica Lui. despuia i de-a teptare,
icoane sfin ite noapte de noapte.
cu sudoarea frun ii. prima pâine
nedumerire
Nimbul lunii Cosorul lunii
îi va înve nici le st dinainte, Ca s le treac de urât,
peste cump na timpului. iar îngerii îngerii
dau în bobi, s-au luat la întrecere
pâinea cea de toate zilele care s -nceap primul cu greierii…
seceri ul.
Boabele de grâu Auzindu-i,
sunt lacrimile mamei Prima pâine furnica
încol ite, din f ina nou a costatat la fa a locului
spre a se preschimba or s-o-mpart unul cânt
în pâinea fr mântat heruvimilor, dup ureche!
i coapt la c ldura care vestesc
cuptorului tat lui! Ridicarea la Cer Dar, când s-a dus
a Fecioarei. la Dumnezeu
Pâinea noastr cu vestea,
cea de toate zilele la carnaval era nedumerit .
e bucuria p rin ilor Cine o fi falsat:
trecut Îngerii îngerul
în crucea copiilor i-au mutat coliba: sau greierele?
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Maria VIERU-I}AEV
Cuvinte de desp[r\ire
]i un cimitir istoric din Bucure]ti
Orice cre in trecut la cele ve nice merit la desp ire cuvinte de
bine. De i n-am cunoscut-o pe regretata Eugenia M tca (n sc. 19
noiembrie 1941, com. Coloni a - dec. 21 ian. 2021, Bucure ti), sunt
sigur c a fost o doamn deosebit , odat ce soarta a unit-o cu Ni-
colae M tca , intrat în istoria mi rii de eliberare na ional , declan-
at în Republica Moldova înainte de c derea imperiului ruso-sovi-
etic. A fost al turi de so în acea neb nuit i în toare mi care,
când din inimile basarabenilor au r rit ca din poveste curajul, dem-
nitatea, multe ac iuni i sentimente profund române ti. A participat
la toate manifest rile de amploare din anii de glorie 1988-1989, din
fosta Pia a Victoriei, azi Pia a Marii Adun ri Na ionale, de la Teatrul
de Var din Valea Morilor, de la estrada „Lumina” etc. etc..
Cu tat mort în cel de-al II-lea r zboi mondial i mam r mas
duv cu 6 copii, Eugenia a trebuit s fie puternic i rezistent .
Mama, Zinovia Mura, originar din comuna Bude ti, voia s o fac
mulg toare în sat, meserie prestigioas pentru vremurile celea. V du-
va s-a zb tut s i pun la cale i alte fiice, dar pe Eugenia o voia ne-
ap rat mulg toare. Fata, îns , era atras de alte z ri. Chiar dac a
mâncat o p ruial bun de la maic -sa pentru nesupunere, i-a luat
perna sub ioar , vorba dlui Matca , i a plecat la „târg” (Chi in u),
cu toate c nu avea buletin de identitate (nu li se elibera pe atunci, ca
nu cumva s plece din sat). A lucrat un timp din greu la Combinatul
de tutun de pe strada Uzinelor. Concomitent, tân ra muncitoare î i
continu studiile la coala medie de sear din cartierul Râ cani, c ci
în sat absolvise doar 7 clase. Ulterior, cu mare efort, s-a angajat la
uzina „Microcablu”, râvnit de mult lume pentru salariile atr toare.
Sufletul Eugeniei visa totu i la ceva mai mult decât muncitoare
apreciat la renumitul „Microcablu”. Acel ceva se numea Facultatea
de Litere a Universit ii de Stat din Chi in u. Colegele de la uzin i
secretarele de la comisia de admitere de la Universitatea de Stat din
Chi in u nicidecum nu puteau în elege cum de nu r mâne s lucreze
la renumita i prestigioasa fabric .
La facultate l-a cunoscut pe viitorul s u so Nicolae, lector la
catedra de limb matern , pe care l-a iubit atât de mult, încât la un
moment dat i-a sacrificat, de dragul lui, fericirea de a-l avea al turi zi
de zi. Când se afla la maternitate, cu primul copil, so ul i-a adus ves-
tea c a sosit de la Moscova aprobarea pentru studii de doctorat la
Universitatea din Leningrad, urmare a solicit rii f cute de catedra de
la Chi in u cu vreo doi ani în urm . Nicolae î i dorea mult s studieze
la Leningrad, la noua specialitate „Lingvistica matematic , structural
i aplicat ”, sub conducerea renumitului romanist Raymund Pio-
trowski. Trecuser mai mult de doi ani de când lucra la catedr , invi-
ta ia nu mai venea, încât pierduser orice speran . Vestea, care alt -
dat i-ar fi adus o mare bucurie, acum c zuse ca un tr snet. Între
timp, situa ia familial se schimbase radical: se c torise, se n scuse
primul copil, locuiau la c min, so ia student , stare material precar ...
Nu putea s i lase tân ra so ie i abia n scuta feti . I-a i declarat
acest lucru Eugeniei. R spunsul consoartei a fost ferm: „O s te duci
neap rat! M voi descurca! O aduc pe mama din Coloni a, ea va sta
cu Rodica, eu - la cursuri!”.
55
Trei ani a durat desp irea… I-au salvat scrisorile. Sute, dac nu
mii de scrisori, în irate zi de zi pe hârtie de tinerii îndr gosti i. Numai ei
tiu cum au trecut acei trei ani ferici i i amari de dragoste epistolar i
câte lacrimi s-au scurs... Sacrificiul Eugeniei a dat roade peste ani.
Cred c nu gre esc când afirm c „M tca - românul lupt tor”, „M tca
- promotorul i ap torul limbii române i al grafiei latine”, „M tca -
ministrul înv mântului”, pe care l-am cunoscut i l-am admirat cu to ii
dup 1989, se datoreaz în mare parte firavei femei pe nume Eugenia.
N-a fi tiut de moartea Eugeniei M tca , fost func ionar la Aso-
cia ia lucr torilor din comerâ, la Enciclopedia Moldoveneasc , apoi
profesoar de limb român i limb latin la Universitatea de Medi-
cin i Farmacie „Nicolae Testemi eanu” din Chi in u, precum n-a
fi scris acest articol, inspirat din dest inuirile dlui M tca , pe o banc
din curtea bisericii „Sf. Ilie” din Crânga i, unde fusese depus sicriul
Eugeniei M tca , dac nu m suna scriitorul Mihai Prepeli s -mi
dea trista veste. La rug mintea mea, Mihai s-a al turat omagiului cu
urm toarea apreciere, valabil i pentru alte consoarte de înal i dem-
nitari: „So iile mini trilor culturii i cultelor i al înv mântului,
Ion Ungureanu i Nicolae M tca , regretatele Maia i Eugenia, fac
parte din marea jertf a procesului de reîntregire a României. Ele
au stat al turi de so ii lor în anii cei mai grei i au devenit simboluri
feminine pe Altarul Credin ei”.
Înmormântarea Eugeniei M tca a avut loc pe 23 ianuarie 2021,
într-o zi de sâmb , la Cimitirul „Reînvierea” din Bucure ti (zis i
„Colentina”). Cunosc de mul i ani acest cimitir din zona Obor. Aici
este înhumat renumitul om de cultur , militantul unionist tefan Cio-
banu, decedat în 1950, pentru care am organizat la vremea sa o co-
memorare la mormânt, de altfel prima de acest gen, cu participarea
istoricilor din Bucure ti, a reprezentantului Ambasadei Republicii
Moldova în România (era pe timpul stimatului ambasador Iurie
Reni ), a studen ilor i elevilor basarabeni etc. La „Reînvierea” î i
doarme somnul de veci transnistreanul Nichita Smochin , nume bine
cunoscut istoricilor, dar i altor oameni interesa i de soarta zbuciu-
matelor provincii Basarabia i Transnistria. Nepotul s u, Aurel Strun-
garu, are grij de perpetuarea imaginii lui „tata mare”. Cinste nepotu-
lui! Din inginer electronist pensionar a devenit promotor i editor.
Tot la „Reînvierea” este înmormântat deputatul unionist din Sfatul
rii Grigore Cazacliu, rezident regal pe timpul lui Carol al II-lea. I-am
cunoscut fiul, bonomul domn Anatolie, n scut la 1926, decedat în
2020. Era un român sadea, dar cineva a dorit ca pe cruce s fie ad ugat
în parantez rusescul „Tolea”. Un alt Anatolie, pe nume Murafa, este
înmormântat i el la „Reînvierea”. A fost rud cu martirul Simeon Murafa
din Cotiugenii Mari, jud. Soroca, ucis barbar de osta i anarhiza i din
armata arist , în august 1917, al turi de Andrei Hodorogea, pentru
care în 1923 s-a în at un monument în curtea Catedralei din Chi in u.
Regret mult dispari ia dlui Anatolie Murafa. Am pierdut pl cerea co-
munic rii cu un domn distins, care î i oferea detalii relevante despre
neamul Murafa, despre atmosfera din Basarabia interbelic i România
primilor ani de sub ocupa ia ruso-sovietic . M bucur îns în conti-
56 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 3(127)/2021

nuare de prietenia fiicei sale, Ana-Maria, o doamn cu enorme lecturi Nicolae M{TCA}
în spate, care a mo tenit noble ea i bun voin a tat lui.
Dup înmormântarea Eugeniei M tca am z bovit o vreme la
mormânt. Priveam în jur „vecinii” decedatei, în speran a c voi desco-
peri nume istorice basarabene. Nu a fost s fie. Dar mi-a dat speran
paznicul de la cimitir, Alexandru, un domn cuminte, simpatic i des-
chis, originar din Ro iorii de Vede. V zându-l trecând pe alee, l-am
întrebat dac cunoa te careva morminte basarabene. R spunsul a
fost încurajator. tia de vreo patru morminte, pe care era trecut cuvân-
tul „Basarabia”. Nu- i amintea momentan unde sunt, dar a promis s
le caute.
Lumea este mic . Fusesem în 2019 la Ro iorii de Vede cu cercet ri
referitoare la preotul basarabean Teoctist Procopan, înmormântat la
stirea Viforâta, Târgovi te. A cunoscut Gulagul sovietic, la fel
ca preotul Vasile epordei i al i mii de basarabeni. Mul i dintre ei i- Cu ce se mai umbl -n sac?
Înc de la neamul dac D'aia iar i s-a dat verde
au dorit dup eliberare s treac Prutul, unde i-au tr it restul vie ii, La sezonul de pârât.
pân la ob tescul sfâr it. S-ar putea ca unii s fie înmormânta i la Se umbla cu mâ a-n sac.
„Reînvierea”. Cert este c de acum încolo acest cimitir a devenit Unii, azi, când piere via a,
Umbl -n sac cu so ul/soa a. Potenta ii i conflictul de la
apropiat basarabenilor i prin mormântul ilustrei profesoare i bunei moa tele Sfintei cuvioase
românce Eugenia M tca . Paraschiva
Ne dorim Unirea cu ara, f s tim când se va produce acest În spitalele-autohtone
Po i visa s scapi guvid Au cercat s -i eludeze,
eveniment. Deocamdat suntem uni i cu ea prin cuget, ac iuni i... Dar cu popii nu te pui:
morminte. Prutul, gr nicerii i vame ii înc ne despart, cimitirele ne Dintr-o mreaj de COVID,
Dar exclus din cea fatal : Ei pot turma s-o ghideze
adun acas , în solul rii. Chiar i contra lupului!
Nu pot s nu adaog în final c acest articol se datoreaz i bun ii Plasa nosocomial !
dlui Nicolae M tca care, pe când lucra la Ministerul Educa iei i Potenta ii i pelerinajul
Cercet rii din Bucure ti, a ajutat-o, la rug mintea subsemnatei, pe Unele posturi TV evit
a dezv lui infectarea cre tinilor de Sfântul cuvios
buna mea prieten Valentina Morgun, basarabeanca stabilit cu traiul Dimitrie cel Nou
în Satul Mare. Când trebuie s i transferi copiii cu coala în România unor cvasivedete
Infestarea cu COVID-ul Cearc busuiocu-a-l drege:
ori vrei s i echivalezi studiile, te bucuri când cineva te ajut s treci Ca s dispersezi mul imea
mai u or peste h urile birocratice. Sunt convins c faptele bune Este, ast zi, o ru ine?
A ascunde ca bovidul Este bine-a te-n elege
ale dlui Nicolae M tca pentru oameni i neam ajung la o cifr impre- Dinainte cu popimea.
sionant . Precum multe sunt faptele bune l sate pe p mânt de prie- Adev rul - e mai bine?!
tena sa de-o via (58 de ani de c torie!), Eugenia M tca -Mura, Comunistul chinez negociaz cu
Dumnezeu s-o odihneasc ! Un regat pentru un cal
Tineri, dar o fac de oaie, capitalistul din America Latin
În ziua înmormânt rii replantasem la mormânt o floarea dintr-un Eu vaccin am. Tu n-ai bani.
ghiveci. Peste 2-3 zile trecusem pe la cimitir s aprind o lumânare. li-i vrerea prea nebun :
i pun via a la b taie Cum s-o d m s ias bine?
Spre surprinderea mea floarea devenise viguroas i înflorise mai
frumos decât cea de pe geamul camerei pe care o închiriez la Bucure ti. Pentr-un chef în timp de cium ! i-mprumut eu ni te yani,
Dar s -l cumperi doar la mine.
Semn c se afl la c tâiul unui om bun i a unei femei deosebite.
Ne-am bucura dac cele mai relevante fapte ale so ilor Eugenia i Gogoa a bucluca
tiu exper ii de la noi Rug minte de muribund din Evul
Nicolae M tca vor fi adunate în memorii. Istoria are nevoie de ele... Mediu
Când începe valul doi?
El, de fapt, demult se-ngroa , Vor râde to i, când vor afla
Ei ne cânt de... gogoa ! am murit de diaree,
Deci scrie, doctore a a:
În lips de argumente „B rbat. R pus de gonoree”.
Purt torii de cuvânt,
Când n-au probe în cucúr , Confesiune de muribund din
Nu c ar vorbi în vânt, secolul XXI
O cam iau prin ar tur . Azi mori, mai nou, de ayauasc ,
Nitrozepam, diampromid.
Mo Iftimie despre pandemie Eu am murit erou, cu masc .
Parc ne-ar lua în plesne Nu de morfin . De COVID.
Când cuvânt , gur -spart :
„Am învinge-o mult mai lesne, Întoarcem coala cu ferestrele
De n-ar fi planificat !” spre sud
Cerea un punct de sprijin un biet grec
Linia special TELVERDE i-ar fi mutat P mântul chiar din loc,
SECU dus, a i prins a pierde Iar noi - s nu g sim un zimberéc
Henri Ottmann - Lectur în parc i vi s-a f cut urât? Cârnind spre soare ochii unui bloc?!
Anul XII, nr. 3(127)/2021 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Olga B{L{NESCU
Ne
influen\eaz[
publicitatea?
F s vrem, publicitatea face parte intrinsec din via a noastr : ne infor-
meaz despre ce apare nou pe pia în materie de produse (sau servicii), ne îm-
bun te traiul zilnic prin avantajele de care putem beneficia în urma achizi-
ion rii produselor promovate, ne ofer , uneori, solu ii de rela ionare cu semenii,
ne schimb (de preferat, spre binele nostru) propriul stil de via . Iar dac avem
discern mânt, nu ne vom l sa am gi i de str lucirea de suprafa a discursului
publicitar, ci, în elegând adev rata substan referen ial a mesajului, vom de-
coda corect segmentul discursiv-textual publicitar, ob inând un real beneficiu.
Potrivnicii publicit ii vorbesc adesea despre manipularea indus prin mesa-
jele transmise, dar ei uit c aceste mesaje se adreseaz unui public con tient
de propriul s u statut, de propriile sale nevoi, a adar consumatorul consimte
se lase atras într-o poveste frumos spus (în clipurile TV coloana sonor
joac un rol persuasiv important), în care personajul principal îl cucere te prin
farmec i ingeniozitate atât de mult, încât i-ar dori s fac i el, consumatorul,
parte, într-o zi, dintr-o asemenea poveste.
Indiferent c este vorba despre promovarea produselor cu grad mare de
implicare din partea consumatorului (produse scumpe, exclusiviste), sau a ce-
lor cu grad sc zut de implicare (produse ieftine, utilizate zi de zi, a a-numi-
tele„commodities”1), targetul ar trebui s aleag între mai multe alternative, de
multe ori, diferen a fiind foarte mic între branduri. În mod cu totul sugestiv se
spune în literatura de specialitate2 „este nevoie doar de un fulg pentru a înclina
balan a”. Publicitarul trebuie s depun eforturi sus inute pentru a- i pozi iona
produsul promovat în topul preferin elor consumatorului. Aceste eforturi s-ar
traduce prin utilizarea unor anumite tehnici de construc ie, dintre care, în pre-
zentul material îmi propun s m opresc asupra celei mai eficiente, din perspec-
tiva mea (în acest sens, am urm rit corela ia dintre campaniile publicitare avute
în vedere i cifrele de afaceri realizare, a a cum au fost date spre tiin opiniei
publice pe site).
Povestirea, anecdota prezint prin dezvoltarea unui fir epic, cum a fost
descoperit sau fabricat un anumit produs. A a afl m, de exemplu, cum a fost
fabricat berea Timi oreana, sau care este secretul gustului minunat al bor ului
Maggy. Strategia s-a dovedit de succes i mult mai eficient decât prezentarea
simpl i arid a informa iei propriu-zise. În acest caz, func ia referen ial a
limbajului se cere dublat de func ia afectiv i de cea artistic , deopotriv . În
literatura de specialitate s-a evocat drept ilustrativ exemplul Bibliei3 plin de
parabole în elepte, care nu sunt altceva decât povestiri, care, la rândul lor,
ilustreaz ideea central . Puterea de convingere spore te, prin puterea exem-
plului (care devine dominant ), astfel încât acela i mesaj s-a dovedit a fi decodat
i acceptat mai degrab transmis pe calea povestirii, decât pe calea inform rii
obiective, ra ionale.4 În povestire, ca i în anecdot , consumatorul se reg se te
pe sine sau o secven bine cunoscut din via a de zi cu zi, empatizeaz cu per-
sonajele garant i r spl te te, prin acceptarea mesajului, eforturile publi-
citarului.5 Publicitarul apeleaz , în aceast situa ie, la exploatarea teoriei im-
pulsului copil resc6. Exist produse pentru care informa ia este dificil, uneori
chiar imposibil de dat: produse care ne solicit sim urile (gustul, mirosul, pip -
itul, auzul). Publicitarul, dornic s î i atrag consumatorul printr-o prezentare
publicitar cât mai interesant , complet , percutant i s-a trezit în fa a dificult ii
de a descrie gustul unei ciocolate, sau mirosul unui parfum. i-a concentrat
atunci aten ia asupra construirii unui mesaj mai mult metaforic decât argu-
mentativ, mai mult sugestiv, decât explicativ.
i în cazul acesta, da, publicitatea ne influen eaz f s vrem. Ne atrage
firul epic, constructul narativ al derul rii micii povestiri, atmosfera misterioas ,
ori palpitant esut în jurul produsului promovat, devenit astfel eroul de invidiat
57
Calendar - Martie
1.03.1788- s-a n scut Gheorghe Asachi (m. 1869)
1.03.1837- s-a n scut Ion Creang (m. 1889)
1.03.1925- s-a n scut Solomon Marcus (m. 2016)
1.03.1951- s-a n scut George Vulturescu
2.03.1905- s-a n scut Radu Gyr (m. 1975)
2.03.1932- s-a n scut Petre Ghelmez (m. 2001)
3.03.1863- a murit Iancu V rescu (n. 1792)
3.03.1904- s-a n scut Mircea Vulc nescu (m. 1952)
4.03.1798- s-a n scut Gheorghe S ulescu (m. 1864)
4.03.1942- a murit Gheorghe Adamescu (n. 1869)
4.03.1952- s-a n scut Gabriel Gafi a
4.03.1960- a murit Asztalos István (n. 1909)
4.03.1977- a murit Alexandru Ivasiuc (n. 1933)
4.03.1977- a murit Veronica Porumbacu (n. 1921)
4.03.1977- a murit Mihai Petroveanu (n. 1923)
4.03.1977- a murit Daniela Caurea (n. 1951)
4.03.1977- a murit A. E. Baconsky (n. 1925)
4.03.1991- a murit Ion L ncr njan (n. 1928)
5.03. 1920 - s-a n scut Radu Stanca (m. 1962)
5.03. 1955 - a murit Hortensia Papadat-Bengescu (n. 1876)
6.03. 1924 - s-a n scut Ben Corlaciu (m. 1981)
6.03.1957 - a murit C. R dulescu-Motru (n. 1868)
7. 03.1929 - s-a n scut Székely János (m. 1992)
7. 03.1950 - s-a n scut Valeriu Bârgau (m. 2006)
7.03. 1973 - a murit Ovidiu Hotinceanu (n. 1942)
7.03. 2002 - a murit Alexandru Balaci (n. 1916)
8.03.1895 - s-a n scut Agatha Grigorescu-Bacovia (m. 1981)
8.03.1910 - s-a n scut Radu Tudoran (m. 1992)
8.03.1917 - s-a n scut Dimitrie Stelaru (m. 1971)
8.03. 1961 - a murit Gala Galaction (n. 1879)
8.03. 2010 - a murit George Gan (n. 1935)
9.03.1906 - s-a n scut Radu Boureanu (m. 1997)
9.03.1907 - s-a n scut Mircea Eliade (m. 1986)
9.03.1913 - s-a n scut Bozodi Gyorgy (m. 1990)
9.03.1925 - s-a n scut Dimitrie P curariu (m. 2002)
9.03. 1961 - a murit Cezar Petrescu (n. 1892)
9.03. 2001 - a murit Petre Ghelmez (n. 1932)
10.03.1856 - s-a n scut Petre Dulfu (m. 1953)
10.03.1879 - s-a n scut D. Caracostea (m. 1964)
10.03.1920 - s-a n scut Traian Lalescu (m. 1976)
10.03. 1993 - a murit Dan Simonescu (n. 1903)
10.03. 2004 - a murit Mihai Ursachi (n. 1941)
11.03.1932 - s-a n scut Iosif Naghiu (m. 2003)
11.03. 1936 - a murit Garabet Ibr ileanu (n. 1871)
11.03. 1991 - a murit Octav Sarge iu (n. 1908)
11.03. 1992 - a murit Nicolae ic (n. 1929)
11.03. 1999 - a murit Vlaicu Bârna (n. 1913)
12.03.1885 - s-a n scut Mateiu I. Caragiale (m. 1936)
12.03.1925 - s-a n scut Constantin Chiri (m. 1991)
12.03.1940 - s-a n scut Virgil Nemoianu
12.03. 1965 - a murit G. C linescu (n. 1899)
12.03. 1995 - a murit Dumitru Alma (n.1908)
12.03. 2009 - a murit Mihai Ungheanu (n. 1939)
13. 03.1891 - s-a n scut Felix Aderca (m. 1962)
13. 03.1936 - s-a n scut Alexandra Indrie (m. 1993)
13. 03.1976 - a murit Sergiu Dan (n. 1903)
14.03.1854 - s-a n scut Alexandru Macedonski (m.1920)
14.03.1857 - a murit Alexandru Sihleanu (n. 1834)
14.03.1888 - s-a n scut Al. Mateevici (m. 1916)
14.03.1899 - s-a n scut Mircea Damian (m. 1948)
14.03.1919 - s-a n scut Alexandru Paleologu (m. 2005)
14.03.1924 - s-a n scut George Munteanu (m. 2001)
14.03.2003 - a murit Horia Gr mescu (n. 1926)
14.03.2004 - a murit Al. I. Z inescu (n. 1939)
15.03.1831 - s-a n scut Pantazi Ghica (m. 1882)
15.03.1905 - s-a n scut Ernest Bernea (m. 1990)
15.03.1964 - a murit Al. O. Teodoreanu (n. 1894)
16.03.1897 - s-a n scut Margareta Sterian (m. 1991)
16.03.1936 - s-a n scut Bujor Nedelcovici
17.03.1819 - s-a n scut Alecu Russo (m. 1859)
17.03.1883 - s-a n scut Urmuz (m. 1923)
continuare în pag. 58
58 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 3(127)/2021

al publicului int . Acest personaj garant inedit (uneori produsul însu i, alteori
Calendar - Martie
un leader de opinie apreciat de publicul int c ruia i se adreseaz reclama) continuare din pag. 57
inspir o stare de bine, de bun dispozi ie care se poate instaura numai în urma
17.03.1939 - s-a n scut Mihai Ungheanu (m. 2009)
achizi ion rii i utiliz rii produsului promovat. F s vrea, consumatorul se 17.03.1994 - a murit Liviu C lin (n. 1930)
vede plasat într-un scenariu ipotetic, dar pe care i l-ar dori ca f când parte din 17.03.2005 - a murit Adrian Marino (n. 1921)
via a lui cotidian . Spunem c , ajuns în acest punct, publicitarul a reu it s 17.03.2011 - a murit Romul Munteanu (n. 1926)
activeze cu succes principiul AIDA (aten ie, interes, dorin , ac iune), adic i-a 18.03.1909 - s-a n scut Barbu Brezianu (m. 2007)
atras aten ia publicului int prin imagine (mesaj iconic), i-a stârnit interesul 18.03.1910 - s-a n scut Ioana Postelnicu (m. 2004)
prin intermediul pove tii (mesajul discursiv-textual), l-a f cut s î i doreasc 18.03.1917 - s-a n scut Mircea Ionescu-Quintus (m. 2017)
se bucure nemijlocit de produsul promovat, încât s poat trece la ac iune 18.03.1921 - s-a n scut Valeriu Anania (m. 2011)
(tradus prin achizi ionarea acestuia). 18.03.1973 - a murit Demostene Botez (n. 1893)
ne gândim la foarte inspirata campanie de promovare ini iat de Izvorul 19.03.1865 - a murit Nicolae Filimon (n. 1819)
minunilor în urm cu câ iva ani. În definitiv, este o ap plat sau mineral obi - 19.03.1895 - s-a n scut Ion Barbu (m. 1961)
19.03.1918 - s-a n scut George Cior nescu (m. 1993)
nuit . Consumatorul are nevoie de ap zilnic, o cump în mod firesc, f s 19.03.1927 - s-a n scut Alecu Popovici (m. 1997)
dea importan m rcii produc toare. Aici intervine „fulgul” de care vorbeam la 19.03.1979 - a murit Al. Dima (n. 1905)
începutul acestui articol, fulgul care poate inclina balan a deciziei de achizi ionare 20.03.1886 - s-a n scut George Topârceanu (m. 1937 )
tre o marc produc toare anume. Aici intervine m iestria publicitarului de a ti 20.03.1943 - s-a n scut Marius Robescu (m. 1985)
cum s aplice corespunz tor teoria impulsului copil resc. Trebuie s -l determi- 21.03.1927 - a murit C. Sandu Aldea (n. 1874)
ne pe consumator îi plac produsul promovat de el. Dar cum va realiza acest 21.03.1952 - s-a n scut Ioan Moldovan
demers, atâta timp cât gustul nu se poate descrie, iar apa nici m car nu are gust... 21.03.1957 - s-a n scut Florica Bud
Printr-o poveste atr toare. A a a ap rut povestea c torului ab tut i ostenit 21.03.1975 - a murit Constantin Fântâneru (n. 1907)
care, dup zile întregi de mers c lare prin locuri pustii, f strop de ap la înde- 21.03.1986 - a murit Horia Panaitescu (n. 1921)
mân , z re te, în sfâr it, un izvor zglobiu în dep rtare. Cu ultimele puteri se apro- 21.03.2000 - a murit Mircea Zaciu (n. 1928)
22.03.1868 - s-a n scut Mihail Dragomirescu (m. 1942)
pie de ap i se pr le te în unda-i cristalin alinându- i r nile trupului, durerile 22.03. 1903 - s-a n scut Virgil Gheorghiu (m. 1977)
suflete ti i setea. Vocea publicitarului conchide în finalul acestei povestiri: „Iz- 22.03. 1905 - s-a n scut Romulus Dianu (m. 1975)
vorul minunilor. Ap de legend ”. Publicitarul face o inspirat trimitere c tre 22.03.1954 - s-a n scut Gabriel Chifu
spa iul misterios i etern atr tor al îmbin rii adev rului cu imaginarul prin evo- 22.03. 1999 - a murit Valeriu Cristea (n. 1937)
carea „legendei”. Este un univers care va atrage segmente de public diferite ca 23.03.1847 - s-a n scut A.D. Xenopol (m. 1920)
vârst , ocupa ie, stil de via , sex. Prin extinderea plajei de desfacere a produsului 23.03.1894 - a murit Theodor Codrescu (n. 1819)
se realizeaz extinderea publicului int , desiderat dorit de orice produc tor, 23.03.1945 - s-a n scut Tudor Nedelcea
implicit, de orice publicitar. 23.03.1961 - a murit Alexandru Busuioceanu (n. 1896)
Reclama astfel construit ajunge s promoveze produsul printr-o calitate 23.03.2011 - a murit Ion Pecie (n. 1951)
exterioar a sa: aceea de a alina durerile suflete ti i trupe ti, în afar de sete. 24.03.1921 - s-a n scut Traian Co ovei (m. 1993)
24.03.1949 - s-a n scut Constantin Z rnescu
Este o metod apreciat de publicitari deoarece astfel se insufl consumatorului 25.03.1813 - s-a n scut Cezar Bolliac (m. 1881)
un avantaj subiectiv pe care l-ar putea ob ine prin achizi ionarea produsului pro- 25.03.1885 - s-a n scut Mateiu I. Caragiale (m. 1936)
movat. În cazul de fa este vorba despre starea de bine i de lini tire sufleteasc 25.03.1902 - s-a n scut George Lesnea (m. 1979)
indus prin folosirea acestui produs. Este firesc ca publicul int s î i doreasc 25.03.1942 - s-a n scut Ana Blandiana
aib o ap care îl lini teasc i s îi ofere o stare de bine, dincolo de potolirea 25.03.1942 - s-a n scut Basarab Nicolescu
setei (pe care o poate rezolva cu orice alt marc de ap mineral sau plat ). Ce 25.03.1950 - a murit Ion Sân-Giorgiu (n. 1892)
va întip ri în mentalul colectiv tocmai aceast calitate exterioar produsului, 25.03.1954 - a murit Emil Isac (n. 1886)
calitate care în singularizeaz între celelalte produse similare de pe pia . 25.03.1999 - a murit Valentin Lipatti (n. 1923)
Formula de accesare a consumatorului este LIKE-DO-LEARN. El este mai 26.03.1931 - s-a n scut Mircea Iv nescu (m. 2011)
întâi impresionat de produs, trezindu-i-se anumite sentimente favorabile de natur 26.03.1985 - a murit Pompiliu Marcea (n. 1928)
26.03.2002 - a murit Dumitru Corbea (n. 1910)
îi dea convingerea c produsul îi place, corespunde valorilor lui interioare. 26.03.2011 - a murit Ioan Grigorescu (n. 1930)
Ajuns în acest punct, va achizi iona produsul promovat, mul umit fiind de alegerea 26.03.2012 - a murit Ioan epelea (n. 1949)
cut . Calit ile reale ale produsului i se relev abia dup achizi ionare. 27.03.1947 - s-a n scut Cornel Udrea
Consacrat promov rii acelor produse care ajung s fie percepute de c tre 27.03.1952 - a murit I. A. Bassarabescu (n. 1870)
consumatori pe calea sim urilor (dulciuri, produse culinare, parfumuri, es turi), 27.03.1958 - s-a n scut Ioan Es. Pop
aceast teorie publicitar const în plasarea produsului promovat în centrul 27.03.2008 - a murit George Pruteanu (n. 1947)
unei povestiri sau anecdote create de c tre publicitar. Se petrece urm toarea 28.03.1888 - s-a n scut Alexandru Kiri escu (m. 1961)
transfigurare: produsul promovat devine eroul principal al povestirii/anecdotei, 28.03.1914 - s-a n scut Ovidiu Constantinescu (m. 1993)
fiind plasat într-o „felie de via ” rupt din realitatea cotidian , astfel încât con- 28.03.1926 - s-a n scut Ion Ioanid (m. 2003)
sumatorul s se reg seasc în constructul publicitar i s î i doreasc s fac i 28.03.1937 - s-a n scut Ion Crânguleanu (m. 2003)
28.03.1950 - s-a n scut Nicolae Rotaru
el parte din acea secven . 28.03.1979 - a murit Daniel Turcea (n. 1945)
i astfel, consumatorul ajunge s fie determinat s achizi ioneze produsul 28.03.1994 - a murit Eugen Ionescu (n. 1909)
promovat f voia lui: pur i simplu, îi place povestea esut în jurul produsului... 28.03.1997 - a murit Gheorghe Tomozei (n. 1936)
28.03.2012 - a murit tefan Radof (n. 1934)
1
David Ogilvy, Ogilvy on Advertising, Prion, Imperial Works, Perren Street, London, 29.03.1878 - s-a n scut Elena Farago (m. 1954)
1999. 29.03.1908 - s-a n scut Virgil Carianopol (m. 1984)
2
Max Sutherland, Alice K. Sylvester, De la publicitate la consumator, Ia i, Editura 29.03.1941 - s-a n scut Constan a Buzea (m. 2012)
Polirom, Colec ia Collegium, 2008, traducere Aurelia Ana Vasile, p. 25. 29.03.1971 - a murit Perpessicius (n. 1891)
3
Annette Simmons, The Story Factor: Secrets of Influence from the Art of Storytelling, 30.03.1946 - a murit Victor Ion Popa (n. 1895)
New York, Perseus Publishing, 2012 p.85-118. 30.03.1989 - a murit N. Steinhardt (n. 1912)
4 30.03.1993 - a murit Edgar Papu (n. 1908)
http://timisoreana.romania.povsriri.de.impact , accesare în 18.ianuarie 2021, ora 9.56.
5
31.03.1841 - s-a n scut Iosif Vulcan (m. 1907)
Annette Simmons, op.cit., p. 121. 31.03.1891 - s-a n scut Ion Pillat (m. 1945)
6
Claude Bonnange, Thomas Chantal, op.cit., p.37. 31.03.1933 - s-a n scut Nichita St nescu (m. 1983)
Anul XII, nr. 3(127)/2021 /Constela\ii diamantine 59

Sorin FINCHELSTEIN
Membru al Uniunii Epigrami tilor din România i al cenaclului P storel din Ia i, Sorin Finchelstein se autoprezint
astfel: N scut la Boto ani (...), trambalat - când în ruliu, când în tangaj - pe capricioasele valuri/avataruri ale vie ii
pe la Ia i, Bucure ti i, finalmente, Toronto, Sorin Finchelstein a digerat i înmagazinat experien ele acestui parcurs
sub forma scrisului (proz scurt , poezie, epigram , texte pe muzic dat ), atât în limba matern , cât i în limba
englez pe care, încurajat i de al ii, are iluzia c ar st pâni-o. Rezultatele au fost documentate prin trei volume de
epigram : Epigrame Ireverente (2017), Epigrame Incendiare (2019) i Covid 19, 2020; ca i prin colabor ri la
publica ii prestigioase din ara natal , Canada, Israel, pân h t departe, în Australia.
Mircea cel... etern omaj intelectual În plin sezon de pescuit
To i cinstim azi cu onoare La mii de posturi, cred, am încercat Dau i eu pe gât o du ,
Pe acel ce-a fost pontifu' m lipesc - p reau c -s potrivite; Pescuind, c -s vremuri grele,
Epigramei literare…, Dar numai în final am constatat În cutia cu sardele,

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

i r mâne: Mircea Trifu. -mi trimiteam curriculum la… vitae. Tot sperând c una mu .

Lui George Corbu, pre edintele UER Pastoral Sfat din b trâni
Sufl vântul la povarn , La un SRL tip stân , Pova -i basmul cel b trân
i, din pene câte vrei, Pe-un uitat picior de plai, La timpul sta mult z natic:
Corbu a r mas în iarn Se n lbeau, la râu, de mân , Fere te-te de omul spân...,
Doar cu una - de idei! Turme negre de... parai. Dar i de cel asimptomatic.

Sfaturi maritale Astronomie corona-rian Epitaful unui tip cu "personalitate"

Vrei tu, suflete candriu, Selena palid lumineaz Cu mâinile pe piept încruci ate,
În c min s n-ai probleme? Planeta noastr ancestral , i derula cu sine dialogul,
Pune nunta mai târziu…, Dar fa de P mânt p streaz Frustrat c , în condi iile date,
Iar divor ul mai devreme! O distan are social . Nu- i poate scrie singur necrologul.

}tefan IVANOVICI-TEREN|IU

scut la 7 mai 1881, în Turnu M gurele, jud. Teleorman, mort în anul 1967 în Bucure ti. A fost magistrat,
apoi a profesat avocatura, mul i ani fiind decanul Baroului de Teleorman. A colaborat cu versuri, proz ,
epigrame, la publica iile vremii. A semnat patru apari ii editoriale, între care „Sare i piper” (versuri, proz ,
epigrame, 1903) i „Boabe de piper” (epigrame i epitafuri, 1933). Este prezent în cel pu in 12 volume
colective de epigram .

Unui avocat penalist
Aperi în penal clien ii
Cu o voce tun toare…
i-i sus ii cu-a a c ldur
se duc to i la… r coare!
Tân ra guvernant
Venind doamna de la mare
O g si dormind cu domnul;
Soarta vru f -ndurare
n-o prind numai somnul!
Unui fost politician…
Bei i azi cu mul i la mas
Dar stai trist i-ntruna taci;
ci i-acum dai b utur ,
Cinste îns nu mai faci.
Unui fabulist
duvei de vis-a-vis dobitoacele vorbesc,
i-e fric mult de ho i, tiu bine, Din zeci de fabule o tiu;
De apelezi la poli ti, Dar e destul s te citesc,
ci v d mereu venind la tine v d îndat c i scriu.
Pe ofi erul de gardi ti.
Statuii lui Gheorghe Laz r
So iei D-lui X C-o carte-n mân te f cur
Pe-al casei doctor îl g si i te-a ezar -n largul drum,
Dr gu i plin de maniere, -ndemni i azi la-nv tur
Dar cam fatal -apreciere: Sportivul tineret de-acum.
De-atunci mereu se-mboln vi.
Unui profesor destituit
Lec ii, ai predat întruna;
Pe mormântul unui medic
i s-a dat i ie una!
Incon tient este moartea
i lacom de te-nfiori, Epitaful unei femei libertine
ci i-a-nghi it cu nep sare În ceruri unde nu-s dorin i,
Pe cel mai bun din furnizori. M-a plictisi... cu-atâ ia sfin i!
60 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XII, nr. 3(127)/2021

Philip TUDORA
(Anglia)

HENRI OTTMANN
Henry Ottmann s-a n scut la 10 aprilie 1877 în Ancenis (Fran a). A debutat la
Salonul La Libre Esthétique din Bruxelles, în 1904, i a luat parte la Salon des Indé-
pendants la Paris, în 1905, la Salon d'Automne, la Salonul Société Nationale des
Henri Ottman - Autoportret

Beaux-Arts i la Salon des Tuileries. În 1911 i 1912, Ottmann a expus la Artistes de la

Société Moderne, la Galeria Paul Durand-Ruel, împreun cu Armand Guillaumin, Henri
Lebasque i al ii. În 1912, a expus la Galeria Eugène Druet. În 1919 a lucrat la ilustra ia
revistei periodice La Gebre, în tehnica xilogravur , împreun cu Paul Signac, Henriette
Tirman i al i pictori. În 1920, a expus la Galeria Marcel Bernheim împreun cu
Manguin, Tirman, Alexandre-Paul Canu i al ii. În 1922, a expus la Exposition du
Cercle Artistique de Bruxelles împreun cu Paul-Albert Besnard, Pierre Bonnard, Raoul
Dufy, Othon Friesz, Charles Guérin, André Lhote, Henri Matisse, Paul Signac, Maurice
de Vlaminck etc. În 1926, Ottmann a expus la Galeria L. Dru (Paris) i la Galeria
parizian La Palette Française, i în martie 1927 în Galeria Armand Drouand.
Henry Ottmann a murit, la Vernon, la 1 iunie 1927, în urma unui accident de ma in .

Henri Ottmann - Saint Tropez