Per aspera ad astra

Constela\ii
Constela\ii
diamantine
diamantine
Revist# de cultur# universal# Anul XI, Nr. 3 (115)
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni Martie 2020

Semneaz :

Cezarina Adamescu
Constantin Ardeleanu
Vasile Bele
Maria Roxana Bischin
Elena Buic
Mihai Caba
Constantin Calot
Iulian Chivu
Livia Ciuperc
Constantin Constantinescu
Valentin David
Ionel Dinc
Doina Dr gu
Drago Gelu
Nicolae Grigorie-L cri a
Vasile Larco
Ion Lazu
Daniel Marian
Flora M rg rit St nescu
Nicolae M tca
Irina Lucia Mihalca
Octavian Mihalcea
Constantin Miu
Tudor Nedelcea
Janet Nic
Drago Niculescu
George Petrovai
Ionel Popa
Ion Popescu-Br diceni
Silviu D. Popescu
Maria Diana Popescu
Viorica Popescu
Vavila Popovici
Ben Todic
Philip Tudora
Al. Florin ene
Nicolae V reanu Sârbu
Marin Voican-Ghioroiu Vassily Maximov - Potec prin secar
2 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XI, nr. 3(115)/2020

Sumar Constela\ii diamantine

Constantin Miu, Rug ciunea isihast în lirica
religioas a lui Vasile Voiculescu ..............p.3,4
Revist de cultur universal
Janet Nic , Eseu pentru inim i literatur ...p.4 Fondat la Craiova,
Ionel Popa, Voca ia tragicului la Liviu
Rebreanu .......................................................pp.5-8 în septembrie 2010
Doina Dr gu , Corneliu Baba - “Patriarh de
vârst al breslei” ...............................................p.9 - apare lunar -
Iulian Chivu, Cézanne - triste ile gloriei ..pp.10-12
Al. Florin ene, Analiza construc iei Podului
lui Traian ...........................................................p.13
Membri de onoare ai colectivului de redac ie
Tudor Nedelcea, Cenzura i cenzurarea presei - Prof. univ. dr. Remus RUS
ortodoxe în comunism ...........................pp.14-16 - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog
Ion Popescu-Br diceni, Grigore Vieru, sub - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor
semnul de aur al lui Eminescu ...............pp.17,18 - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog,
Mihai Caba, Domnul Cuza - Unificatorul .pp.19,20
critic de art
Vavila Popovici, Filozofia, Religia, tiin a,
Politica - Rena terea (X) ........................pp.21-23
Drago Niculescu, Petre ea i reflec iile
Redac ia
sale religioase asupra cunoa terii .......pp.24-28 Redactor- ef: DOINA DR GU
Viorica Popescu, Prin ul de aur “Altân-Bei” Secretar general de redac ie: JANET NIC
.............................................................................p.28
George Petrovai, Filosofia indian i sublima
Redactori literari: IULIAN CHIVU
ei subtilitate (VI) ......................................pp.29,30 LIVIA CIUPERC
Maria Roxana Bischin, Fotoni alba tri ......p.30 DANIEL MARIAN
Constantin Ardeleanu, Pledoarie .................p.31 BEATRICE SILVIA SORESCU
Cezarina Adamescu, Cufundat -n vaietul lumii Redactor artistic: PHILIP TUDORA (UK)
.....................................................................pp.32,33
Octavian Mihalcea, Enigme în desf urare ..p.33 Redactori asocia i
Daniel Marian, Cartea mai grea ca via a
sturnat pe dos ............................................p.34
- Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor,
Constantin Constantinescu, O via , o lume, o matematician, membru al Academiei Româno-Americane de
epoc .................................................................p.35 tiin e i Arte
Livia Ciuperc , Prima monografie dedicat - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor
“ctitorului limbii noastre literare” ......pp.36,37 membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
Maria Diana Popescu, “Iar când cu miei va - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor
ninge prin ponoare...” ............................pp.38,39
Nicolae M tca , Poeme ...................................p.40
membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
Drago Gelu, Poeme ........................................p.41 - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv,
Vasile Bele, Poeme ..........................................p.42 critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din
Irina Lucia Mihalca, Poeme ...........................p.43 România i al Royal Society of Literature UK
Flora M rg rit St nescu, Poeme ..................p.44 - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist,
Nicolae V reanu Sârbu, Poeme .................p.45 membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
N. Grigorie-L cri a, Insula erpilor .....pp.46,47
Marin Voican-Ghioroiu, Constantin Arvinte - Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate
Patriarhul muzicii române ti .................pp.48,49 în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului
Elena Buic , Nimic nou pe frontierele Terrei care semneaz textul.
..............................................................................p.50 Materialele se pot trimite la adresele:
Silviu D. Popescu, Note de realitate .....pp.51,52
constelatiidiamantine1@gmail.com
Ionel Dinc , ile se împac .......................p.53
Ion Lazu, Satul de adop iune ..................pp.54,55 const.diamantine@gmail.com
Vasile Larco, streaz copia i nu uita revista.constelatiidiamantine@gmail.com
originalul! ........................................................p.56
Ben Todic , Aprind becul i intru ..........pp.57,58 ISSN 2069 – 0657
Valentin David, Constantin Calot , Constela ii
epigramatice ....................................................p.59
Adresa redac iei:
Philip Tudora, Pic tur de pictur ..............p.60 Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
România, cod: 200440
Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic ,
N.N. Negulescu, Al. Florin ene Ilustra ia revistei: Vassily Maximov
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Constantin MIU
Rug[ciunea isihast[
@n lirica religioas[
a lui Vasile Voiculescu
Abatele Henri Bremond, membru al Academiei Franceze, citind
în fa a celor cinci academii reunite o alocu iune despre poezia pur ,
introduce acest nou concept în limbajul poeticii moderne. ldentificând
poezia cu rug ciunea, bazându-se pe experien a de sugestie i muzi-
calitate a poeziei simboliste i extinzând conceptul „purit ii lirice” i
asupra altor poe i, cum ar fi Vergilius, Dante, Shakespeare, Racine,
abatele Bremond consider poezia o form a extazului, ridicându-se
deasupra contingentului i a ra iunii. În acest sens, se poate vorbi
despre conceptul de poezie ca rug ciune sau pur i simplu poezia-
rug ciune. În literatura român interbelic , poetul care a ilustrat acest
concept a fost V. Voiculescu.
Potrivit m rturisirilor P rintelui Bartolomeu Anania (Valeriu
Anania în lumea literar ), V. Voiculescu „era un ini iat în isihie (cuvânt
grecesc care, în accep ia practici isihaste, înseamn lini te, pace l -
untric ,concentrare în sine, deci o lini te creatoare, neastâmp rat ,
în continu mi care, dar nu o rotire pe orizontal , ca cea a vulturilor,
ci o larg în urubare pe vertical , ca învârtirea iederii pe tirs, un
urcu în spiral c tre în imile cele mai de sus, acolo unde se consum
Logodna contempla iei noetice (...) În jurul anului 1950, poetul în-
cepuse s frecventeze reuniunile spirituale de la M stirea Antim,
din Bucure ti, ini iate de P rintele Daniil Sandu Tudor. Prin mijlocirea
acestor reuniuni el se ini iaz i apoi se adânce te în literatura filo-
calic i face din isihasm nu numai un obiect de studiu, ci universul
unei aventuri spirituale din care poezia sa va beneficia din plin.” s.n.
(Valeriu Anania, Din Spumele m rii, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
Vasile Voiculescu
3
1995, p. 187; 165).
l murim acum ce este isihasmul. „Prin isihasm - spune P rintele
Antonie Pl deal - se în elege rug ciunea neîncetat care con-
duce sufletul c tre isihie, c tre lini te.” (Pr. Dr. Antonie Pl deal ,
Tradi ie i libertate în spiritualitatea ortodox , Sibiu, 1983, p. 272).
Sf. Vasile cel Mare g se te c „Lini tirea este începutul cur irii su-
fletului.” (Filocalia, V, p. 68 i 117 - apud Pr. Dr. Antonie Pl deal ,
op. cit., p. 272). Teologul Kallistos Ware, în cartea sa Împ ia l -
untric , precizeaz care sunt treptele isihiei: „S fugi de oameni, s
tr ie ti în reculegere. Acestea sunt cele trei trepte ale isihiei (revenirea
în sine).
Prima e de natur spa ial : este vorba de desp irea exterioar ,
fizic , de oameni. A doua, i ea exterioar : s taci, s te ab ii de la
vorbire. Dar nici una, nici cealalt nu sunt suficiente pentru a face
dintr-un om un isihast (...) Pentru a ajunge la adev rata lini tire l un-
tric trebuie s treci de la a doua la a treia treapt , de la isihia exterioar
la cea l untric , de la simpla absen a cuvintelor la ceea ce nume te
Sf. Ambrozie al Milanului t cerea activ i creatoare.” (Kallistos
Ware, Împ ia l untric , asocia ia cre tin Christiana, Bucure ti,
1996, p. 82-83).
În drumul s u spiritual, omul duhovnicesc are nevoie de dou
lucruri: de ascez i de rug ciune. „Asceza se opune p catului, dar
ea nu e suficient , fiindc aten ia singur nu poate totul. Rug ciunea
îns extermin p catul.” (Nichifor Crainic, Sfin enia - împlinirea
umanului - curs de Teologie mistic , Editura Mitropoliei Moldovei
i Bucovinei, Ia i, 1993, p. 127).
Rug ciunea isihast , care ne intereseaz pentru demersul nostru
critic, a fost teoretizat în ortodoxia româneasc de Paisie - stare ul
stirii Neam ului (la jum tatea secolului al XVIII-lea) -, îns ea
era practicat cu multe secole înainte de monahi. (Despre Istoria isi-
hasmului (sensul cuvântului, caracteristici), a se vedea capitolul al
X-lea - Isihasmul, în Tomas Spildik, Spiritualitatea R ritului
Cre tin, volumul al II-lea: Rug ciunea, Editura Deisis, Sibiu, 1998,
p. 309-321). O asemenea rug ciune începe prin purificarea radical a
inimii, deoarece „numai din inima cu totul curat se pot ridica rug -
ciuni adev rate.” (Nichifor Crainic, op. cit., p. 131).
În timpul rug ciunii isihaste, numit i Rug ciunea lui Iisus, „nu
exist alt loc al contempla iei divine sau al unirii cu Dumnezeu afar
de inim .” (Idem, p. 131). Sfin ii P rin i sunt de p rere c Rug ciunea
lui Iisus trebuie rostit f încetare. De altfel, însu i Mântuitorul
recomanda: „Priveghea i i v ruga i”, iar Sf. Ap. Pavel înt re te i el
acest îndemn: „Ruga i-v neîncetat!”(1Tesaloniceni, 6:17). În doc-
trina spiritual a Bisericii vechi, inima este sediul sufletului creat
dup chipul lui Dumnezeu i orientat tainic spre El.
Spre deosebire de cunoa terea ra ional , care se realizeaz prin
4 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
educa ie i informa ie, cunoa terea cu inima „nu poate fi comunicat
decât prin ini iere”, c ci „inima este prin excelen locul vie ii duhov-
nice ti; acesta izvor te din inima noastr , plin de harul Duhului de
via f tor i trebuie s purcead dintr-un sim l untric al realit ilor
duhovnice ti i s se exprime printr-o consim ire liber i fireasc la
dinamismul interior, la înclina iile i mi rile r rite în inim de
Sfântul Duh.” (Placide Deseille, Nostalgia Ortodoxiei, Ed. Anastasia,
1995, p. 167). Teologul Ghelasie Gheorghe sus ine c „În isihasm,
mintea nu iese din creier, ca s fie minte liber tot în activitate mental ,
ci ca s se odihneasc în suflet.” (Ghelasie Gheorghe, Iscusin a tr -
irii isihaste, volumul al III-lea, Editura Arhetip, Bucure ti, 1991, p.
26). Nu trebuie s uit m c în isihasm, mintea aduce jertfa rug ciunii
pe altarul inimii, în numele Mântuitorului nostru, Iisus Cristos.(Cf.
Nichifor Crainic, op. cit., p. 153).
Plecând de la Metoda sfintei rug ciuni i aten ii a Sf. Simion
Noul Teolog, stare ul M stirii Neam ului - Paisie - distinge cele
dou faze ale rug ciunii isihaste: „medita ia sau faza activ , pe
care o nume te lucrare sau ac iune, i contempla ia sau faza pasiv ,
pe care o nume te vedenie.” (s. n., Idem, p. 153).
În poezia religioas a lui V. Voiculescu, eul aflat în dialog cu Dum-
nezeu, prin rug ciune, se g se te într-o neostoit c utare a P rintelui
Suprem. Ideea fundamental a poeziei Rug ciunea (volumul Între-
riri) este aceea c rug ciunea isihast trebuie zidit „cu toat vo-
in a, cu toat puterea i toat dragostea”. (Pr. Prof. Dr. Dumitru
St niloaie, Spiritualitatea ortodox , ed. cit.,p. 231).
Nu tai piatr s i ridic minune/ Î i cioplesc un templu din
pl pând:/ Sus pe limpezi stâlpi de rug ciune/ Bol i de dor sub turle
mari de gând./ Din c uia gurii stinse piere/ Adierea unui fum de
grai. / Calc pe marginile sufletului... sfere/ De t cere, pârtii c tre
rai.../ Curg încremenit. De ce m-a teme?/ C tre Tine trece-un singur
vad/ Doar un pas afar din t râm i vreme/ i-n pr stiile lini tilor
cad./ Inima cu sânge-n amurgire/ A r mas pe-un rm f talaz/ i
pornesc prin vasta mea ne tire/ S te caut cu antene de extaz.
Citind cu aten ie versurile acestei poezii, putem sesiza câteva
idei de natur mistic :
a) aceast întoarcere a eu-lui asupra lui însu i „este o cale care
duce mai aproape de Dumnezeu” (Pr. Prof. Dr. Dumitru St niloaie,
op. cit., p. 241): „Nu tai piatr s i ridic minune/ Î i cioplesc un
templu din pl pând:/ Sus pe limpezi stâlpi de rug ciune”;
b) progresul în rug ciune se v de te prin „împu inarea cuvin-
telor” (Idem, p. 213) ;
c) rug ciunea se face fie cu gura, fie cu mintea. „Numai c trebuie
gr ie ti lini tit (...) pân când mintea (...) va înainta i va primi
putere de la Duhul ca s poat s se roage întreag i st ruitoare.
Atunci nu mai este nevoie s vorbe ti cu gura.” (Ibidem, p. 227) :
„Din c uia gurii stinse piere/ Adierea unui fum de grai./ Calc pe
marginile sufletului... sfere/ De t cere, pârtii c tre rai”. Ideea împu-
in rii cuvintelor, în timpul rug ciunii, este eviden iat , în aceast
strof , prin câteva construc ii speciale, în care ponderea o are epitetul:
„Adierea unui fum de grai”; „sfere/ De t cere”;
d) „prin adev rata i deplina lep dare de sine se dobânde te slo-
bozenia inimii” (Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, Editura Mi-
tropoliei Banatului, Timi oara, 1982, p. 144), c utându-L cu inima pe
Dumnezeu (cf. Psalmul 84 : 9);
e) dobândind lini tea, eul ajunge pe treapta iubirii ca extaz, în e-
leas ca ie ire din sine. „Când vorbim de dragoste ca extaz, trebuie
în elegem dragostea care d ruie te direct (...). Este un extaz cu
pire, cu absorbirea în sus a corpului însu i.” (Nichifor Crainic, op.
cit., p. 203-205): „Inima cu sânge-n amurgire/ A r mas pe-un rm f
talaz/ i pornesc (...)/ S te caut cu antene de extaz.”
Anul XI, nr. 3(115)/2020
Janet NIC{
Eseu
pentru
inim[ ]i
literatur[
Toat lumea tie c democra ia este centrat pe cet ean, pe
ria sa, cet eanul. Cel pu in, teoretic, principial. Practic, ea e
centrat pe alte coclauri. Dac îmi spune cineva c politicianul
moare de dragul cet eanului, c nu doarme, gândindu-se la binele
cet eanului, eu m fac pop . Popa-prostul.Toat lumea tie c
educa ia este centrat pe elev. Pe m ria sa, elevul. Foarte bine! Cel
pu in, teoretic, etc., etc. Dar, practic, elevul nu se vede. Se vede i
se flutur , în schimb, sloganul. Se spune c tonul face muzica. i
a este. Se spune c sloganul face politica. i a a este. Sloganul,
repetat cu înver unare patriotic , devine drapel c uzitor pentru
masele populare, dornice de a fi îndrumate, p storite mioritic,
expoatate tiin ific i riguros ideologic. Dar, s n-o mai d m cotit în
stânga i în dreapta, exist i o biblie modern , devenit slogan
universal, luciferic, solar, astral, anume Charta drepturilor Omului!
i? Credea i c am r mas la nivel local, rural, terestru? O, nu se
putea s nu se poat ! Drepturile omului, ca „nouri lungi pe esuri”,
vorba poetului, nu se transform niciodat în ploaie binef toare
pentru cre tetul s rmanului om de rand! Toate plutesc pe deasupra
lui. Toate sunt sus. Toate sunt intangibile. Ca albastrul cerului, ca
stelele. Se vede peste tot o team fa de oameni. Toat gândirea
cârmacilor, de toate culorile, se pliaz pe Om, nu pe Oameni. Tr im o
via de dic ionar, unde lucrurile nu sunt decâ numite. Toate
încerc rile de a lega cerul de p mânt au fost timide, fragile,
inconsistente. Tr im, fatalmente, sub zodia generalului incolor, inodor
i insipid. Se p rea c arta, conform sloganului, este individual ,
subiectiv , o îndeletnicire particular . Oare, a a a fost? Oare a a o fi?
i, un poet de poet, un individual pân în m duva sinelui s u, nu
este plasat, imediat, sub umbrela unui curent literar, care abia îl
tepta la col ? E ti individual, deci nu exi ti! Pentru c nu exist
decât generalul. Rezult , logic, tiin ific, riguros probat, c poe ii nu
exist ! Rezult c arti tii, individualit i de toate felurile, nu exist !
Pleca i de acas ca individuali, ei ajung la cap tul drumului, solda i
înregimenta i în armata generalului incolor, inodor i insipid. Acidul
generalului dizolv îndividualit i. Omul care transpir , muncind, pe
care îl doare o mân sau c ruia îi l crimeaz ochii din cauza polu rii,
devine „cet eanul” inodor, incolor i insipid, o masc , un semn, un
afi . Copilul, cu toate articularit ile sale de fiin omeneasc , devine,
prin slogan, „elev”, formul general , algebr , geometrie, semn grafic,
punct. Gelu, Gic , Barbu, Gina nu mai sunt Gelu, Gic , Barbu, Gina, ci
generalul „copii”, apoi, generalul „elevi”.
În toat aceast poveste, povestea generalului, exist un
domeniu unde individualul este luat în considera ie, tratat ca atare.
Este vorba de medicin . Aici, chiar dac alt dat , sub zodia
generalului, existau boli, nu bolnavi, ast zi, gra ie unei muta ii
benefice în gândire, nu exist boli, ci exist bolnavi. Adic oameni în
carne i oase, reali, unici.
Nu v d adev ratul progres decât în coborârea de la abstract la
concret, de la cuvânt la fapt , de la ideal, la real, de la Om, la Oameni,
cu nume i prenume, ca în fa a Domnului Dumnezeu! Amin!
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ionel POPA
Voca\ia tragicului
la Liviu Rebreanu
continuare din nr. trecut
În romanele lui Rebreanu personajul feminin precipit dezno-
mântul tragic tocmai în momentul când b rbatul se afl în punctul
împlinirii. Îmbr ând femeia dorit , b rbatul î i îmbr eaz moartea.
Personajele feminine, poate cu excep ia Lianei i Salomiei, nu sunt
tragice, ci dramatice. Ele nu ac ioneaz , nu aleg. Ana este un astfel
de personaj. E ecul existen ei sale nu se datoreaz unei alegeri (ea
nici nu trece printr-o situa ie în care trebuie s aleag ), ci unei erori
de interpretare i a unei autoam giri.Ana nu- i poate pacurge drumul
pân la cap t, nu poate duce povara vie ii,de aceea se sinucide. Flo-
rica face figur aparte printre personajele feminine rebreniene. Ea nu
e un personaj tragic i nici dramatic, este întruparea total , „f res-
turi” a Erosului i Thanatosului. Ea e via a impasibil în curgerea ei
neîntrerupt . Femeia din imaginarul lui Rebreanu este masca care
ascunde (camufleaz ) unitatea Eros-Thantos, i care extrage din
„urna sor ii” destinul b rbatului.
Un personaj tragic, pân la un punct i mai pu in pregnant, este
Vasile Baciu. El se împotive te c toriei fiicei cu Ion nu atât din su-
punerea la o cutum de ordin social-econonic specific comunit ii
arhaice, cât faptului, incon tient, c în posibilul ginere se vede pe el
la vremea tinere ii, la momentul alegerii, timp pe care vrea s -l dea
uit rii depline. Via a lui st sub semnul unui blestem tragic: nu s-a în-
surat cu cine a iubit, ci a ascultat glasul p mântului; pe rând îi mor
cei cinci copii (feciori); la ultima na tere, a Anei, femeia îi moare; fata
nu-l ascult , îl va face de ru ine. Destinul ac ioneaz încent, dar per-
severent i tocmai de aceea sfâr itul lui Vasile Baciu e împins cât se
poate mai departe. Destinul i sfâr itul s u nu sunt întrutotul tragice,
în accep iunea clasic a termenului, deoarece sunt de ordin social
(î i pierde statutul de st pân al p mânturilor) i moral (cade în patima
uturii). Fiica va fi agentul tragic: refuzând autoritatea tat lui i
iubind în de ert pe Ion, cel care nu-i era destinat, ea finalizeaz sfâr-
Liviu Rebreanu
5
itul (moartea simbolic ) p rintelui. Rolul de agent tragic i iluzia
iubirii sec tuiesc pe Ana de voin a de via , acesteia ner mânându-
i decât calea sinuciderii.
Din perspectiva tragicului, rela ia dintre Ion i George este cât se
poate de complex . George Bulbuc este copia în negativ a lui Ion. El
e lipsit de voin , lipsit de personalitate, se las modelat de al ii. Fe-
ciorul lui Toma Bulbuc ar vrea s fie ca „îndr citul” de Ion, dar nu
face saltul în ac iune i tr ie te tot timpul sub ap sarea frustr rii.
Trei sunt momentele de r scruce în biografia lui George; numai în
cele trei momente exist practic în roman. Primul este cel al b ii cu
Ion, la cârcium , dup „spartul” horei. Evenimentul respectiv marchea-
înfrângerea lui în orgoliul de ales de comunitate ca b rbat pentru
Ana i negarea definitiv a rangului de conduc tor al cetei de feciori.
Al doilea moment este c toria cu Florica, care se dovedre te o
gre eal . George n-a fost niciodat capabil s iubeasc , s tr iasc
sub fascina ia lui Eros, el dorind femeia numai în m sura în care avea
iluzia c o „r pe te” altuia. Al treilea moment, simetric primului, este
cel al s vâr irii crimei. Crima lui George a fost perceput de critica
literar ca act justi iar înf ptuit dintr-un sentiment de gelozie, ca
pedepsire a acelui care a atentat la onoarea lui de... familist. Eroare!
Din perspectiva scenariului tragic, în semnifica ia de adâncime a
romanului, fapta lui George are alt în eles. Pe drumul de la prima la
ultima confruntare cu Ion, George este preg tit pentru gestul final,
adic pentru a deveni agentul tragic, instumentul prin care destinul
i des vâr te lucrarea. Prin crim , George se anihileaz ca fiin . El
n-a îndr znit s i foloseasc energia pentru via , din care cauz a
ajuns în stare de boal , iar sub suferin a (febra) ei va ucide. Va tr i s -
i isp easc pedeapsa. Dup consumarea faptei, Ion (eroul tragic)
este plâns, iar George (agentul tragic) este inat de comunitate. George
nu poate fi ca Ion pentru c : a) nu este liber, tr ie te numai sub ocro-
tirea tat lui; b) în toate gândurile i faptele sale el imit , fiind mereu
al doilea; c) nici în clipa suprem , George nu este EL, în momentul
crimei fiind posedat de ceva de dincolo de con tiin ; este febra
care îl cuprinde în drum spre p dure pentru a t ia ni te copaci; se
întoarce din drum acas pentru a t ia altfel de copaci. În concluzie:
nici pe departe crima lui George nu este un act justi iar. Ca termen de
referin se poate lua Baltagul, romanul-balad al lui Sadoveanu.
Dac în Ion aten ia e focalizat asupra voin ei eroului, în durea
spânzura ilor este orientat spre con tiin a protagonistului. În eta-
pele drumului s u prin via i în grade diferiteeroul din durea
spânzura ilor descoper inautenticitatea con tiin ei sale. De aceea
drumul vie ii sale este drumul f uririi unei con tiin e autentice, îns
pentru a ajunge la ea, Apostol Bologa trebuie s str pung trei cer-
curi care se dovedesc solu ii de existen cu „resturi”.
Ca un nietzschean, Apostol roste te, la un moment dat, urm -
toarele vorbe: „Via a e un povârni cu un cap t în cer i cu cel lalt în
neant [„pr pastie”, metafor specific lui Rebreanu]. Omul trebuie
6 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XI, nr. 3(115)/2020

„De azi înainte, fiul meu, e ti b rbat. Dac ar fi nevoie e ti preg tit s
i câ tigi singur pâinea. Intrând în cursul superior orizontul are s i
fac imense sfor ri s stea în picioare, iar când a început pr bu-
se l rgeasc . Vei pricepe multe lucruri nev zute c ci via a i lumea
irea nimeni nu-i mai poate da echilibru”. Fraza sintetizeaz întraga
sunt pline de taine grale. S n zuie ti mereu a dobândi stima oame-
tragedie a personajului.
nilor, i mai ales pe a ta însu i. De aceea sufletul t u s fie la fel cu
Pentru a urm ri condi ia tragic a lui Apostol, mai evident decât
gândul, gândul cu vorba i vorba cu fapta, c ci numai astfel vei ob-
la Ion, deoarece rolul con tiin ei este mult mai prezent i mai puternic,
ine un echilibru între lumea ta i lumea din afar ! Ca b rbat s i faci
va trebui s urm m cronologia vie ii lui nu relatarea ei. Primul mare
datoria i s nu ui i niciodat c e ti român!” Tat l terestu completând
eveniment care va marca definitiv existen a personajului este reve-
pe cel ceresc îi traseaz destinul.
la ia lui Dumnezeu sub chip de lumin , când, la vârsta prunciei,
Testamentul e o punere în abis. În condi iile istorice concrete
spune în fa a altarului Tat l nostru: „Apoi, tocmai în clipa când se
date, testamentul con ine „imperative” incompatibile i cu... resturi.
închin , la încheierea rug ciunii se deschide deodat cerul i dintr-
Îndeplinirea imperativelor devine imposibil prin acutizarea incom-
o dep rtare nesfâr it i totu i atât de aproape ca i cum ar fi fost
patibilit ii lor în starea de criz , starea limit în care se afl lumea,
chiar în sufletul lui, ap ru o perdea de noura i albi în mijlocul c rora
implicit Apostol: R zboiul. Astfel, niciodat Apostol nu va putea
str lucea fa a lui Dumnezeu ca o lumin de aur, orbitoare, înfrico-
ob ine un echilibru, nu va putea concilia statul, neamul, iubirea
toare i în acela i timp mângâietoare ca o s rutare de mam [...] din
universal . La fiecare încercare r mâne un rest. Apostol Bologa e
str lucirea dumnezeiasc îns se limpezea o privire vie, infinit de
nevoit s aleag între cele trei imperative. Prin alegere destinul e pus
blând i de m rea , care parc p trundea în toate adâncimile i
în mi care.
ascunzi urile... Ar tarea aceasta a durat numai o clip i a fost atât
Din momentul întoarcerii tat lui din închisoare i moartea lui,
de nem rginit i de dulce, c inima lui Apostol i-a oprit b ile, iar
Apostol pacurge dificilul proces de identificare a tat lui cersec cu
ochii i s-au umplut o de lucire stranie, bolnav . Totu i sufletul îi era
cel p mântean. Când e pe punctul împlinirii fericitei contopiri apare
atât de plin de fericire, c ar fi fost bucuros s moar acolo, privind
situa ia tragic : moartea tat lui p mântesc i odat cu el i pierderea
minunea dumnezeiasc ... Când se întoase la loc, p ru schimbat la
celui ceresc. În acel moment de scruce strig acel cutremur tor
fa [s.n.], pe obrajii albi, ochii alba trii erau ca dou izvoare de
„De ce?” C utând un r spuns, via a lui devine un povârni tot mai
lumin
alunecos. Apostol alege s urmeze filosofia nu teologia cum doreau
- M icu , am v zut pe Dumnezeu! Murmur copilul cu însufle ire
mama i preotul Grozea. În anii studiilor se îndep rteaz de cer i
[...]”
caut r spuns în c i. Î i f ure te o concep ie de via pe principiul
Din acel moment, s-a „schimbat la fa ” i a r mas... bolnav, cu
datoriei fa de stat (pentu detalii vezi Ionel Popa, Scrisori despre
nostalgia dup lumin - simbolul unei vie i autentice, adev rate.
Rebreanu - P durea spânzura ilor, 2014). Pentru a demonstra, în
Deocamdat revela ia va coborî în incon tient, de unde va ac iona
primul rând sie i, juste ea alegerii pleac voluntar pe frontca ofi er
tot mai intens pân la un punct critic, când izbucne te criza. Acest
în armata chezaro-cr iasc . Pe front, în numele datoriei, are un com-
punct critic exte executarea prin spânzurare a camaradului Svoboda,
portament exemplar r spl tit cu medalii. În numele aceleia i datorii,
acuzat de tr dare i dezertare. Din Curtea Mar ial care l-a condamnat
ca membru al Cur ii Mar iale condamn la moarte, prin spânzurare,
face parte i Apostol.
pe camaradul Svoboda, care, punând mai presus de datoria fa de
Un al doilea moment de r scruce din biografia copilului Apostol
stat pe cea fa de neam, e acuzat de tr dare i dezertare la „du man”.
este întoarcerea din închisoare a tat lui, cel mai tân r dintre memo-
Urmeaz o perioad de fr mânt ri chinuitoare în urma c rora Apostol
randi tii condamna i de statul cezaro-cr iesc. Treptat p rintele bio-
descoper falsitatea alegerii f cute. Va încerca s i refac drumul
logic va lua locul rintelui ceresc. Alt moment hot râtor din drumul
ascultând de „glasul sângelui”. Îns i noul drum, în condi iile r zbo-
vie ii i c ut rilor tân rului Apostol îl reprezint testamentul moral-
iului, se dovede te dificil i pân la urm insuficient, prea strâmt pen-
politic al tat lui. La teerminarea cursului inferior al liceului, mul umit
tru sufletul s u setos de adev i de lumina dumnezeiasc . Apostol
de rezultatele fiului, Iosif Bologa i se adreseaz , aulic-testamentar:
se afl într-un puternic conflict între imperativul de a fi cet ean al
Imperiului i a fi român. Conflictul, de natur tragic ,
este rezolvat prin renun area la cele dou imperative
opuse i alegerea celei de a treia cale: credin a, sau
cum se zice în roman, iubirea dumnezeiasc , iubirea
pentru OM, propov duit de Hristos. O prim mani-
festare in actum este considerarea ordonan ei ca
frate al s u, apoi, acas în permisie, cere iertare lui
gie u pe care l-a p lmuit în numele iubirii de
neam; cel mai elocvent i compex exemplu este iubi-
rea pentru Ilona. La întrebarea lui Klapka, întrebare
de nivelul respectivului personaj, referitoare la rela ia
cu fata, Apostol r spunde: „Sufletul e acela i la -
ranc i la contes , r spunde Bologa cu mai mult
însule ire [...]. Nu, nu, eu cred c civiliza ia [adic tot
ce este antinatur , antidumnezeire] a falsificat pe om
i l-a înr it; omul primitiv [omul cel adev rat, natu-
ral] e bun i drept i credincios [...]”. Într-o discu ie,
final , cu preotul Boteanu, fostul coleg de coal
evoc crâmpeie din drumul crucii pe care a mers el,
subliind sprijinul avut din partea so iei. La un mo-
Vassily Maximov - Amintiri din trecut
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ment dat, Apostol îl întrab : „O iube ti mult... ca pe Dumnezeu?” Pri-
me te urm torul r spuns: „Da ... mult, ca i pe Dumnezeu!... Iubirea
e una i nedesp it , întocmai ca credin a! Inima mea cuprinde în
aceea i iubire pe Dumnezeu i pe tovar a vie ii mele i mama copiilpr
mei... Prin iubirea adev rat sufletele unite se apropie de tronul
Atotputernicul”.
În urma acestei discu ii, lui Apostol i se confirm iubirea pentru
Ilona. Întors la gazda unde este încartiruit, transfigurat, se adreseaz
fetei: „Ilona! opti el mi cat. Vrei s fii mireasa mea, Ilona?” Foarte
important i semnificativ, Apostol nu spune nevast , ci mireas .
Întreaga tragedie a lui Apostol Bologa se tope te în patosul s u
cre tin. E de notat c Rebreanu, st pân pe ideile i uneltele sale de
romancier nu face gre eala trecerii prin rupturi bru te, prin salturi
nemotivate de la un imperativ la altul, ci popose te asupra mo-
mentelor de „zvârcolire”, când imperativul datoriei fa de stat i cel
fa de neam se întrep trund i se anuleaz reciproc i în elanul s u
de iubire dumnezeiasc pentru om alege drumul jertfei crstice.
Scriitor cu cert voca ie a tragicului, Rebreanu nu ne scute te de
surprize. În durea spânzura ilor face un adev rat tur de for
estetic , anulând tragicul, dând totu i o oper literar de excep ie.
Tragicul sub auspicile c ruia eroul din durea spânzura ilor par-
curge drumul vie ii este convertit prin postularea lui dincolo, prin
dizolvarea eului finit într-un supraeu transcendent, nelimitat. Totul
se încheie sub pecetea tainei asociat luminii care dez-m rgine te
fiin a. Acest mod de anulare a tragicului, dat ontologic al fiin ei, face
din durea spânzur ilor un roman religios, dar care i în aceast
calitate implic înc multe aspecte i, implicit, discu ii.
În Adam i Eva, tragicul este sub irel, din cauz c scriitorul
ascult alte „glasuri” c rora încearc s le r spund . Premisa tragic
a iubirii neîmplinite în planul p mântean al fiin ei finite este meta-
morfozat într-o salvare de natur teosofic : tragicul din planul con-
tiin ei este transferat într-un plan teosofic încât fiin a nu mai e con-
di ionat tragic de finitudinea ei în timp, ci de abisul temporalit ii pe
care i-l adjudec prin credin a în metempsihoz . Or, metempsihoza
nu mai înseamn moartea din confruntarea cu limita, ci repeti ie, re-
încarnare. În acest plan iubirea înseamn refacerea cuplului primar,
Vassily Maximov - Copilul-inginer
7
refacerea st rii primordiale de androgenitate. Toat „filosofia” pe
care Rebreanu î i construie te scenariul romanului este un melanj
de elemente din filosofia vedic a metempsihozei (reîncarnarea), din
mitul grec al androginului prelucrat filosofic de Platon în Banchetul,
din teosofia gnosticilor comentatori ai Kabalei, din simbolistica
numerologic . Destinul tragic al lui Toma Novac este transplantat
înr-un roman mitologic despre iubirea etern . Pentru a realiza acest
lucru, sciitorul i-a f cut, dup cum m rturise te, o teorie proprie,
necesar i adecvat romanului construit pe idee metafizic a iubirii
spirituale. În Adam i Eva, Rebreanu se las fascinat de tain . Concret
în roman taina este iubirea v zut , destul de vaporos, ca principiu
metafizic care str bate Timpul pentru a uni în absolut Masculinul cu
Femininul redobândind-se unitatea primordial . În condi iile finitu-
dinii p mântene atrac ia dintre B rbat i Femeie este o fatalitate ne-
cesar , dar de nerealizat ca unitate primordial ; în plan metafizic este
o necesitate programat cu posibilitatea realiz rii ei, dincolo de
moarte. Tot ceea ce ar putea s apar in tragicului este trecut în pro-
prietatea tainei v zut teosofic. În ideea spiritualist a scriitorului,
momentul suprem al exiten ei este moartea care anihileaz timpul, iar
fiin a uman se scindeaz în corp fizic, material care dispare, i în
corp astral, în suflet nemuritor, care urmeaz s se reîncarneze într-o
nou fiin . Romanul î i propune s ilustreze dou idei fundamentale
din concep ia scriitorului: instinctul iubirii este o reminiscien a ori-
ginii divine a erosul i c via a repet acelea i trasee fundamentale
ale existen ei. Nu e f semnifica ie ce afirm Rebreanu în rturisiri:
„în orice caz, mie, din tot ce am scris pân acum, Adam i Eva mi-e
cartea cea mai drag . Poate pentru c într-însa via a omului e deasupra
începutului i sfâr itului p mântesc, în sfâr it, pentru c Adam i
Eva e cartea iluziilor eterne...”. i-a iubit romanul la fel cum Flaubert
i-a iubit pe Madame Bovary. Adam i Eva ar fi putut fi, dar nu este
un roman care s ilustreze tragicul existen ei, precum Ion, Ciu-
leandra, Cr orul Horia. Ca e afotaj i semnifica ie ideatic sea-
cu durea spânzura ilor.
Inspirat din istorie, Cr orul Horia nu e un roman istoric de tip
sadovenian i nici o reconstituire documentar-realist . Romanul e
construit pe un scenariu al jertfei cristice, dar de data aceasta autorul
lui r mâne credincios pân la cap t voca iei sale pentru tragic, nu
mai anuleaz tragicul convertindu-l într-un elan
religios, cre tin ca în durea spânzura ilor.
Din analitica tragicului elaborat de filosoful
Gabriel Liiceanu, Horia ilustreaz teza 15: „În
limitele peratologiei, propozi ia <victimile tragice
se nasc la grani a unei epoci> vrea s spun c
eroul tragic al istoriei tenteaz o limit care este
absolut în raport cu con tiin a sa i relativ în
raport cu omenirea. Tragicul existen ial al erou-
lui istoriei este astfel pre ul pl tit pentru reali-
zarea tragicului omenirii (pentru înf ptuirea isto-
riei). Eroul istoric înfrunt deci ca absolut o
limit care, prin fapta sa, devine un element în
mul imea limitelor relative” (Liiceanu,p.204).
Horia, ca personaj tragic, î i asum destinul i
nu abandoneaz lupta cu limita când î i d sea-
ma care va fi sfâr itul. El are con tiin a superi-
oar a necesit ii sacrificiului - con tiin a mor ii
(Lucian Raicu, p.204). Toate elementele tragi-
cului disipate în textul romanului î i dau întâlnire
în capitolul final: Roata. „Tragerea pe roat ”
nu mai are semnifica ia pur cre tin a r stignirii
pe cruce. Faptul istoric a devenit în roman o
metafor de o zguduitoare semnifica ie tragic .
8 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ciuleandra ilustreaz , din alt perspectiv , condi ia tragic a fi-
in ei umane. În aceast mic capodoper , autorul r mâne la mitul
personal: identitatea dintre Eros i Thanatos. Destinul este denomi-
na ia abstract-filosofic pentru energiile incon tientului care, în anu-
mite condi ii, se manifest abrupt, violent. Din aceast perspectiv ,
tragicul din Ciuleandra este tensiunea conflictual dintre EU (con-
tiin a) i SINELE (incon tientul colectiv), pe de o parte, iar de cea-
lalt , SUPRAEUL. Mai mult ca sigur c Liviu Rebreanu nu a cunoscut
ideile lui Freaud i Jung de pân la 1927 când public romanul, tocmai
de aceea uime te i eclipseaz critica literar prin intui ile sale, iar
mica capodoper rebrenian putea fi un excelent material pentru cei
doi psihanali ti.
Destinul tragic al lui Puiu Faranga, protagonistul romanului, este
drumul negativ spre incon tientul colectiv simbolizat de dansul
popular Ciuleandra, dans arhaic, ritual.Acest drum regresiv e cauzat
de confruntarea lui Puiu cu limita - pragul dintre Afrodita Pandamos
i Afrodita Urania. În termeni jungieni este vorba de imposibilitatea
de diferen iere prin individua ie a EULUI de SINELE. În acest con-
text tragic-psihanalitic un aspect interesant i demn de aten ie este
rela ia reversibil dintre pacientul tragic (Puiu Faranga) i agentul
tragic (medicul psihiatru Ion Ursu, care îl trateaz ).
Prin subiect, structur i infrastuctura ideatic Ciuleandra este
o tragedie. Mircea Zaciu a sus inut c Rebreanu a ratat „un mare ro-
man modern” (Mircea Zaciu, Ca o imens scen , Transilvania, 1996,
p.315). În ciuda verdictului prea aspru al lui Mircea Zaciu, Ciuleandra
poate sta cu fruntea sus al turi de capodoperele Ion, durea spân-
zura ilor, scoala (Elisabeta Lasconi, Ciuleandra - capodopera
ascuns , prefa la Liviu Rebreanu - Ciuleandra,1999). O capodo-
per ratat este Cr orul Horia. Acesta r mâne un roman „neîm-
plinit”, sub nivelul lui Ion i scoalei, chiar dac poart pecetea
romancierului de geniu. Acest lucru l-a sim it i autorul lui, conform
celor notate în Jurnal. Ratarea capodoperei este cauzat în primul
rând de faptul c romanul e fructul numai al unei gesta ii exterioare
nu i a uneia interioare, ca în cazul capodoperelor. Materia nu „a
dospit” suficient, „lutul” nu a fost suficient „fr mântat”. Rebreanu
Vassily Maximov - So bolnav
Anul XI, nr. 3(115)/2020
s-a l sat cople it de criza de timp, e perioada când Rebreanu e pur
i simplu confiscat de munca sa în calitate de director al Teatrului
Na ional, munc care sub multe laturi dep te spa iul Teatului
Na ional. Se tie cât de responsabil i constiincios era Rebreanu în
munc i mai ales în postura de persoan public , oficial . Sunt i
alte cauze (vezi, Mircea Mali a, Studiu introductiv la Liviu Rebreanu
- Cr orul Horia, 1998).
În romanele scriitorului exist o atmosfer tragic sugerat prin
obiecte sau personaje însemnate, care au preluat func ia oracolului
din tragedia antic : cuptorul, hora, spânzur toarea, copacul (m rul
dure , nucul), cea a, spa iul închis-clopot, spa iul deschis-cupol ,
Savista-Oloaga, b trânul Moarc care moare în fa a Anei când se
rbierea ). Toate, prin acumulare i reiterare, sunt organizate într-o
re ea de semne care numai la sfâr itul lecturii î i dezv luie pe deplin
semnifica iile. Expresionismul cu implica iile lui de viziune, dar mai
ales de stil, constituie cadrul estetic în care se fructific voca ia tra-
gic a sciitorului.
În ronanele Jar, Amândoi, Gorila, Rebreanu se reîntoarce în
grani ele rezonabile ale realismului clasic.
Sub influen a filosofiei vie ii (Nietzsche, Dilthey), Rebreanu cre-
dea în unitatea primordial : om - cosmic, într-un mister al existen ei
configurate de concepul numit de el pulsa ia vie ii, în ideea organi-
cului. În Ion, durea spânzura ilor, Adam i Eva finalurile sunt
racordate la cosmic (Mircea Muthu, p.166 i urm.) în ideea împ rii
eroilor cu cosmicul, cu absolutul, cu dumnezeirea, dup p timirile
din timpul istoric. Moartea lor nu mai înseamn sfâr it în fa a limitei,
ci un prag de trecere spre un dincolo i un apoi. Ei au parte de mân-
tuirea cre tin . Timpului istoric liniar - clipa -, scriitorul îi opune
timpul ciclic al ve niciei, simbolizat prin cer. Individualul, particularul,
vremelnicul supus vinei („zvârcolirii”) se dizolv într-un adev r mai
înalt. Îndoiala, interogativ nu moral , i speran a anuleaz tragicul.
În spatele modalit ilor de anulare a tragicului st o concep ie
construit dintr-o matafizic în care transcendentul este confundat
cu cosmicul, ceea ce este o eroare, i dintr-o gândire cre tin contami-
nat cu un panteism mai mult sau mai pu in p gân, o alt eroare. i a
treia eroare: asezonarea celor dou cu idei teozofice. În baza acestei
concep ii scriitorul a închipuit „salva-
rea” fiin ei de tragic (Liviu Mali a,
p.235-288).
t gad , Rebreanu a avut vo-
ca ia tragicului i geniul scriitoricesc
de a-i da expresie literar . Dar, el por-
ne te la drum ca Me terul Manole i
ajunge la destina ie ca Feciorul din
balada Miori a. Aceast inconsec-
ven , acest parcurs ridic întrebacea
reia greu i se poate da un r spuns
tran ant i definitiv: este scriitorul in-
capabil s duc pân la cap t povara
tragicului ori „deficien a” este o abor-
dare modern a tragicului, în lumina
adev rului c romanul (romanescul)
nu poate repeta (reproduce) parame-
trii filosofico-estetici ai tragediei an-
tice. Oricum, tragicul, atât cât i cum
exist , r mâne o dimensiune definitorie
pentru romanul lui Liviu Rebreanu.
Dup vorba inspirat a lui Liviu Mali a:
tragicul r mmâne „nuca tare pe care
critica literar n-a reu it s-o sparg
înc ”.(Capitol din studiul în lucru
Rebreanu tradi ional vs. modern)
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Doina DR{GU|
Corneliu Baba - “Patriarh
de v`rst[ al breslei”
În „Însemn ri ale unui pictor din Est”, Corneliu Baba î i începe
albumul cu un „Preludiu la crepusculul unei vie i de pictor”, din care
cit m: „Patriarh de vârst al breslei, îmb trânit lâng palet i lâng
culori, profitând de luciditatea înc nealterat a spiritului, încerc s -mi
scriu singur paginile acestui album a a numit de apogeu i de final, pe
care inten ionez s -l ilustrez i s -l redactez dup propria fantezie i
pricepere. Ajutat de paginile Jurnalului i ale caietelor mele de atelier,
folosesc o parte din acele nenum rate dialoguri cu t cerea, r spunsuri
la nesfâr itele interviuri cu mine însumi, un joc pasionant de b trâne e,
ap rut odat cu nevoia de singur tate crescând impus de îns i
pictura ce fac la vârsta dramatic la care lupt înc disperat cu tainele
culorilor, la fel ca Iacob în r zboiul cel de neînvins cu îngerul Domnului.”
Corneliu Baba s-a n scut în Craiova, „ora ul de care nu i-a putut
desprinde sufletul niciodat ”. Provenea dintr-o familie de pictori, fiind
fiul unui cunoscut artist plastic b ean, Gh. Baba, care i-a f cut
studiile la Academia de Art din Viena. În atelierul tat lui s u, Corneliu
Baba a înv at elementele de baz ale desenului i picturii: „Aici am
deprins, înc înainte de a înv a s scriu i s citesc, alfabetul i gra-
matica elementar a desenului i picturii, f alte semne de presupus
precocitate. (...) Înainte de a fi împlinit ase ani m-am v zut instalat la
un evalet propriu la care desenam zilnic folosind figuri de gips, înv -
ând dup metode clasice s observ i s propor ionez, s valorez i...
în plus «s colorez» în alb i negru cu o bucat de c rbune.”
În 1921, familia Baba s-a mutat la Ia i, nostalgia marelui pictor de
mai târziu pentru ora ul natal nedisp rând pân la moarte: „O dat cu
plecarea definitiv din Craiova, lumea copil riei mele luase sfâr it”.
Tot la Craiova, i s-a declan at pasiunea pentru muzic i pentru lectur .
În lumea artistic a Ia ului, Corneliu Baba s-a impus foarte repede,
fiind considerat un adev rat fenomen. La examenul de admitere la
Academia de Arte din Ia i a prezentat o map cu 12 picturi. A doua zi,
când trebuia s sus in proba oral , a constatat c toate lucr rile sale
au fost înr mate i expuse pe pere ii s lii profesorale. Evident, nu a
mai trebuit s sus in niciun examen, iar temutul rector al Academiei,
profesorul Athanasiu, i-a cerut s -i fac portretul. Deci se contura
acea aur a marelui portretist de mai târziu.
În portretele sale, Corneliu Baba a acordat o aten ie deosebit
mâinilor, ca element-cheie în caracterizarea personalit ii umane, exact
Corneliu Baba
9
ca Rembrandt i marii portreti ti din coala olandez .
Dup terminarea studiilor la Academia de Arte din Ia i a fost numit
asistent, în 1939, apoi profesor de pictur , în 1946.
O dat cu venirea regimului comunist, via a lui C. Baba s-a schimbat
profund. La pu in timp dup debutul s u oficial la Salonul de Art din
Bucure ti, cu o pictur numit Juc torul de ah, C. Baba a fost arestat
i închis pentru scurt vreme, apoi anul urm tor a fost suspendat f
explica ii din postul s u de la facultate i mutat de la Ia i la Bucure ti.
Juc torul de ah este o pictur care i-a adus o mare popularitate, fapt
ce a stârnit mari controverse în rândurile autorit ilor comuniste, mai
ales pentru faptul c pictura sa transmitea un mesaj nepotrivit cu vre-
murile acelea. A fost acuzat de „formalism” în art , o orientare opus
realismului, o orientare care supraapreciaz importan a formei în de-
trimentul con inutului. Pe distan a unui deceniu (1940-1950), într-un
moment când î i c uta propriul drum, Corneliu Baba a fost confruntat
cu fenomenul de „înghe are a limbajului în formele neoacademice,
conven ionale”. A avut o scurt perioad în care a pictat în stilul re-
alismului socialist - o elari i tablouri cu rani -, dar i-a dep it repede
contradic ia acestui climat.
Ca expresie plastic , Baba reprezint ultima ipostaz major a
realismului. Dup 1948 valorizeaz absurdul, claustrarea, tragedia.
Biografia sa artistic este ritmat de lumini i umbre.
În 1958, Corneliu Baba a fost numit Profesor de Pictur la Institutul
de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu din Bucure ti i a primit titlul de
Maestru Emerit al Artelor. Acum, problemele cu autorit ile comuniste
par s dispar . În urm toarea decad , el i cu tablourile sale au c torit
în toat lumea participând la expozi ii precum: Cairo, Helsinki, Viena,
New Delhi, Bruxelles (expozi ie personal - în 1964).
Prin originalitatea, m iestria i realismul ei profund, arta lui Corneliu
Baba i-a câ tigat o mare pre uire atât în ar , cât i peste hotare. În
1962, i se acord titlul de Artistul poporului, anul urm tor devenind
membru corespondent al Academiei Române, iar în 1964 va fi membru
al Academiei de Arte Frumoase din Berlinul de Est.
Aproape toate operele lui Corneliu Baba au r mas în România, ele
existând în toate muzeele importante ale rii. Una dintre pu inele ope-
re din afara României este tabloul impresionist numit Frica, aflat la
Muzeul Szepmuveszeti din Budapesta.
Printre cele mai importate opere sunt o serie de portrete care au
determinat criticii s -l compare cu Francisco Goya. Între 70 i 80 de
ani, Baba a realizat o serie de tablouri de Arlechini i Regi Nebuni.
Din nou, se observ o analogie cu perioada ultim a lui Goya, dar i cu
pictura expresionismului german.
Un lucru mai pu in cunoscut este acela c Baba a fost i pictor de
biserici. Când a pictat Capela Hasas din Oradea, el a luat ca model
pentru chipul lui Iisus propria înf are: „Pe bolta de la intrare, C.
Baba a pictat chipul lui Iisus. Cu totul inedit e faptul ca acesta seam
izbitor cu chipul din tinere e al pictorului, ce poate fi v zut în autopor-
tretul realizat în 1922”.
Arta lui Corneliu Baba e, în primul rând, o medita ie asupra lumii i
a vie ii, iar nu un simplu cântec de culori. Corneliu Baba este un artist
care tie s visese în fa a unei pânze i s lupte ca visul s u s fie t l-
cit în imagini.
10 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Iulian CHIVU
Cézanne - triste\ile gloriei
Cele dou decenii de impresionism francez (1867-1886) veneau
cu elanul revolu ionar al vremii lor i rupeau ostentativ leg tura cu
rigorile academismului nu numai în pictur , ci i în muzic , iar literatura
i anun a i ea aspira iile moderniste spre simbolism, avangardism,
dadaism, expresionism, suprarealism etc.
Ie irea libert ii de formul de sub rigorile canoanelor scotea
pictura din atelier i o ducea în aer liber, ceea ce-i influen a cromatica
mizând mult pe expresivitatea i fine ea tu elor sugestive de penel.
Termenul de impresionism ap rea explicit, la Paris, în protestul pic-
torilor refuza i de Academia Francez de Arte Frumoase de la expozi ia
oficial din 1873 i este preluat dup tabloul lui Claude Monet Im-
pression - Soleil levant.
Un remarcabil istoric francez al artelor plastice, Henri Perruchot
(1917-1967), consacr gloriei picturii franceze din acea vreme i nu
numai o serie de monografii (La Vie de Gauguin - 1948; La vie de
Van Gogh - 1955; La vie de Cézanne - 1956; La vie de Toulouse
Lautrec - 1958; La vie d'Édouard Manet - 1959 etc.), asupra unora
din numele celebre ale picturii franceze revenind în rev. Jardin des
Arts (Cézanne - 1967; Vélasquez - 1967; Modigliani - 1968; Francisco
Goya - 1968).
Via a lui Cézanne (1839-1906) este un model al renun rii la
alternativele luxuriante ale unei prosperit i garantate în favoarea
unei vie i modeste, îns cu adev rat libere, consacrate întrutotul
artei; renun area tân rului Cézanne la studiile în Drept, recomandate
Cézanne
Anul XI, nr. 3(115)/2020
dac nu chiar impuse de prosperul s u tat , în favoarea picturii are
loc în condi iile prieteniei celebre cu Zola i cu Baille. Cézanne va fi
stârnit mai mult de succesul lui Zola, c ruia profesorul s u din Aix îi
prezice dup o frumoas compunere: Zola, tu vei fi scriitor!
Cézanne a fost îns un model de pasiune i d ruire, a muncit f
preget, a ajuns un savant al picturii i i-a dorit s poat picta pân
la moarte. Mult vreme nu reu te s p trund în geleriile expo-
zi iilor, criticii nu-i sunt favorabili. Nici Renoir, nici Monet, dar nici
Pissaro i nici Degas nu sunt întrutotul agrea i. Cézanne este exclus
categoric, iar un Mantifaud nota în l´Artiste: Cézanne pare doar un
soi de nebun care picteaz agitat de „delirium tremens”.
Un alt articol, de data asta al lui Louis Leroy (dup consemnarea
lui Henri Perruchot; Via a lui Cézanne, Ed. Meridiane Buc.,1969,
p.181*) noteaz : Sub influen a acestei picturi, Joseph Vincent începe
într-adev r s bat câmpii, s devin „impresionist”. Ajuns în fa a
unei marine de Monet, intitulat „Impresie, R rit de soare”,
exclam : „Ah! Ia te uit , ia te uit ! Îl recunosc, sta e favoritul lui
papa Vincent! „Impresie”, eram sigur - tocmai îmi i ziceam, pentru
sunt impresionat, trebuie s existe aici o impresie... i cât liber-
tate, cât u urin în execu ie! hârtia de tapetat în stadiul embrionar
e mai reu it decât marina asta!” Vederea pânzei lui Cézanne „Olym-
pia Modern ” sfâr te prin a-l face s i piard min ile (p.181).
Cézanne ajunge s se team de astfel de ecouri ale presei pariziene
mai mult din cauza tat lui s u, marele bancher Louis-Auguste, care
îl constrângea autoritar s se întoarc la studiile sale de Drept i îl
tachina de fiecare dat când citea despre primirea deloc elogioas a
criticilor de art de care se bucura fiul s u ca pictor. Terorizat îndelung
de o pres ostil , totu i Cézanne se bucur de simpatia unor critici.
Georges Rivière public o vibrant ap rare a pictorului în L´Impres-
sioniste: Artistul cel mai atacat de pres i de public de cinci-
sprezece ani încoace este domnul Cézanne, noteaz el (p.205). Pe
de alt parte, vechea prietenie cu Zola îi stimuleaz ambi iile artistice
i gloria prietenului s u îl motiveaz i mai mult: În Parisul acesta al
lunii august, în care debarc Cézanne, nu se vorbe te decât despre
un om i o carte. Omul e Zola, cartea, romanul „Cârciuma” (p.192).
Lipsit de o fire mai combativ , Cézanne are tendin a s se dea
tut de fiecare dat când este atacat, iar în rela ia cu Louis-Auguste
nici mama sa nu mai reu te s -l apere de fiecare dat sau s -i sus-
in op iunile. Louis-Auguste are optzeci de ani, iar fiul s u, Cézanne,
are doar treizeci i nou . Tat l nu tie nimic despre c toria fiului
u cu Hortense Fiquet (1886) i cu atât mai mult nu tie nici despre
nepotul nou-n scut, de i b trânul bancher este cât se poate de su-
spicios i investigheaz mult în jurul acestui subiect.
Într-o zi, Cézanne trebuie s plece de la Aix la Marsilia s i vad
fiul bolnav i s fac ceva pentru el. Reu te s ajung i chiar se
bucur când micu ul Paul se sim ea mai bine, numai c la întoarcere
pierde trenul, îns vine pe jos alergând vreo treizeci de kilometri i
nu va întârzia de la cin mai mult de un ceas.
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
i totu i mai apar i ve ti bune pentru el: este solicitat de amicii
i impresioni ti s participe la o nou expozi ie, dar refuz de teama
comentariilor i a criticilor potrivnice cu gândul c poate a a va fi
admis la Salonul parizian. Primul pas acolo va fi f cut ca „elev al lui
Guillemet”, în 1882. În plus, nici el nu este prea mul umit de lucr rile
sale, rezerv cu care se va confrunta pân la sfâr it. Rela ia cu „ban-
cherul” r mâne suspendat în neîncredere i nu prime te mai mult
de o sut de franci pe lun , de aceea va fi nevoit s recurg la ajuto-
rul lui Zola. Ghinioanele îl pândesc îns mai la fiecare pas. Cézanne
e tot a a de înc ânat ca i tat l s u. Se lupt s ob in de la
dân-sul posibilitatea de a se stabili la Marsilia (p.216), îns când
rea s aib ceva anse, tat l Hortensiei îi trimite fiicei o scrisoare
cu po ta la Aix, scrisoare care cade în mâna „bancherului”, dar mai
mâne oleac de noroc: tat l so iei nu men ionase niciodat în scri-
soare numele fiice sale, a a c investiga ia lui Louis-Auguste e ueaz
i Cézanne reu te s nege totul.
În cele din urm ansa îi surâde lui Cézanne: îl surprinde pe
Babacul cându-i cu ochiul unei slujnicu e fermec toare pe care o
aveau la Aix. Dragostea face minuni: surprins de fiul s u, mo neagul
îndr gostit îl sl be te din ordine i cic leli, ba chiar îi d în mod
surprinz tor trei sute de franci s se mute la Marsilia. De acum se
consacr singurului s u el, acela de a se vedea admis la Salon, lucru
care i se va refuza îns i dup divor ul de impresioni ti, în 1878.
Cu o perseveren greu de imaginat, Cézanne se mut pentru mai
mult lini te la Melun, apoi la Médan, în casa prietenului s u Zola, al
rei confort îl mobilizeaz pe pictor s munceasc neîncetat. Zola
scrie a ezat într-un jil stil Ludivic al XIII-lea, la o mas uria , în
fa a unui c min monumental pe al c rui co sprijinit de doi gigan i
din piatr e scris cu litere mari de aur „Nulla dies sine linea” (p.221)
- crezul pictorului grec Apelleas, în timp ce el, Cézanne, se mul ume te
cu o mas chioap , cu un pat oarecare i cu un scaun desfundat.
În prim vara lui 1885 traverseaz zgomotos un tardiv puseu ado-
lescentin îndr gostindu-se nebune te la Jas de Bouffan de o slujnic
trupe , pe nume Fanny, i se d în vileag, încât o stârne te nu nu-
mai pe Hortense, ci i pe Maria, sora sa, aceasta urm rindu-l de
acum mai îndeaproape decât Louis-Auguste. Astfel constrâns, în
aprilie (1886) se va c tori legitim cu Hortense la Aix. Umbl mult i
V. Maximov - Scen de familie (împ irea averii între fra i)
11
picteaz pân în Normandia, la Paris se mut de la o adres la alta,
revine în Proven a sa natal , dar nu pentru mult vreme.
trânul Louis-Auguste moare la optzeci i opt de ani i las
fiec ruia din cei trei copii ai s i câte o mo tenire de câte patru sute
de mii de franci bine plasa i în valori mobile i imobile. Din ace ti
bani, Cézanne va avea un câ tig anual de dou zeci i cinci de mii de
franci, ceea ce nu-l face cu nimic mai fericit fiindc el nu are nici
înclina ii spre via a de lux, nici spre petreceri. Inchiriaz în schimb o
camer la Castelul Negru, la cariera de piatr Bibémus, unde în co-
pil rie ajungea des împreun cu Zola i Baille, iar cu ajutorul Mariei
redescoper biserica i via a de cult. Îns adev rata lui religie va
mâne tot pictura.
În 1889, anul inaugur rii la Paris a turnului Eiffel, se organizeaz
o expozi ie universal în care Cézanne este prezent cu Casa Spânzu-
ratului, la cererea lui Chocquet. Îns la expozi ia de la Bruxelles a
Societ ii celor XX, din 1887, Cézanne expune al turi de Van Gogh i
Sisley, dar va fi decep ionat s constate c nimeni nu a luat în seam
participarea lui cu Femei la sc ldat i cu dou peisaje. E dezolat; are
cincizeci i unu de ani i nimeni nu se înghesuie s -i cumpere tablo-
urile, s tatea i se ubreze te, iar el arat deja ca un mo neag cu
tichiu a pe cap, cu p rul alb, m cinat adânc de boli care, pe fondul
diabetului, se vor agrava curând.
La proprietatea lui de la Montbriant, Cézanne picteaz s pt mâni
de zile acela i pin înalt care cre te acolo. Face din el o f ptur a-
proape uman , care se r suce te sub cer de parc ar fi sufletul împo-
rat de gânduri i suferin e al universului (p.309). Numai prietenia
cu Ambroise Vollard, un negustor de tablouri, lipsit de cultura necesar
i de sim ul acut al valorii, îi va ajuta lui Cézanne s i vând picturile.
În urma unui scandal iscat în jurul unei expozi ii de la muzeul din
Luxemburg, când profesorii colii de belle-arte au amenin at c vor
demisiona fiindc astfel de expozi ii aduc deservicii didactice, Vollard
are convingerea c o expozi ie Cézanne e o idee bun i î i urmeaz
gândul. Vor fi fost acolo, î i aminte te el: Leda cu Leb da (1868),
Osp ul (1868), Portretul Artistului de el însu i (1880), Casa p -
sit (1887), O femeie la sc ldat (1887), durea de la Chantily
(1888), Portretul Artistului de el însu i (1890), Tân fat cu p pu-
a (1894), În desi . P durea de la Fontainebleau (1894), Portretul
domnului Louis Guillaume (1880), Co ul cu mere (1885), Prânzul
pe iarb verde (1878), Jass de
Bouffan (1885), Portretul Doam-
nei Cézanne (1887) etc. Pânzele
expuse apar in tuturor etapelor ar-
tistice din via a pictorului i cei a-
propia i lui Cézanne sunt încânta i
de expozi ie. În scurt timp expozi-
ia are ecou în toate mediile artis-
tice ale Parisului i artistul se bu-
cur de glorie mai ales în mediile
cultivate, capabile s în eleag pic-
tura care de acum dep te impre-
sionismul.
Nu lipse te, aproape firesc,
nici invidia agresiv . Un oarecare
Georges Denoinville nota în Jour-
nal des Artistes: Ceea ce-i mai u-
luitor e c se g sesc critici de art
cunoscu i, c rora nu le d m nu-
mele din respect uman, pentru a
ridica în sl vi asemenea scrânteli
(p.313). La rândul lui i Cézanne
este critic cu arta altor pictori. De
12 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
pild , la Luvru, înso indu-l pe Gasquet, e cât se poate de sever cu
pictura lui Ingres: Uit -te la acest Izvor... E pur, e duios, e suav, dar
e platonic. E o imagine, izvorul nu se mi în aer (p.336). Mie îmi
plac mu chii, tonurile vii, sângele, adaug el v zând statuia Vic-
toria din Samotrace (zei a Nike). Sângele e în mi care, e mi carea
care a cuprins toat femeia, toat statuia, Grecia toat . Când ca-
pul s-a desprins, marmura a sângerat (p.337).
Opiniile despre impresionism vor continua înc mult timp în Fran a
fie împ ite. S ne amintim c la 1 mai 1900, cu ocazia inaugur rii
Expozi iei Centenare, Gérome, care-l înso te pe pre edintele Loubet,
îl trece aproape în pas alerg tor prin salonul dedicat impresioni tilor
motivând: Aici e ru inea artei frenceze! (p.346). Îns tot atunci, Mauric
Denis picteaz tabloul Omagiu lui Cézanne.
St pânit de furia sacr a crea iei, pictorul este absorbit de ceea
ce face i ca s i protejeze concentrarea manifest capricii stranii:
nu-i pl cea s fie atins, nu-i pl cea s fie conturbat. Pe Vollard îl
aten ioneaz în leg tur cu asta i vrea ca niciun câine s nu latre
când picteaz el, iar pe admiratorul s u Emil Bernard, venit din Egip
-l cunoasc i pe care îl g zduie te la el acas , se sup violent
când acesta, neprevenit de capriciile artistului, îl atinge în treac t.
În aprilie 1899, la sugestia lui Monet, se organizeaz o expozi ie
în scop caritabil. Tablourile se vând la licita ie, iar tabloul lui Cézanne
pada se tope te în p durea de la Fontainebleau este adjudecat la
pre ul de 6.750 de franci, în timp ce niciun alt tablou nu s rise de
3.000 de franci. Mul imea protesteaz i acuz c licita ia a fost tucat ,
de aceea cei care licitaser pretind s -l cunoasc pe cel care î i adju-
decase tabloul. Stupoate: achizi ia era f cut chiar de Claude Monet.
Cézanne munce te mult în acest timp; a se vedea relu rile repetate
la tabloul lui Vollard, la cele asupra tabloului Femei la sc ldat pentru
care sparge peretele atelierului ca s -l poat coborî în gr din i s
lucreze la el. În plus simte de acum o chemare l untric spre biseric
i merge des la liturghie: liturghia i du ul, zice el, iat ce m ine în
Vassily Maximov - Orb
Anul XI, nr. 3(115)/2020
picioare (p.344). Pe de alt parte, este capricios, se sup din nimic
sau sare de la o extrem la alta. Când e lini tit, are impresii foarte
frumoase despre Renoir, despre Monet ori despre Degas, îns când
e irascibil dintr-o dat îi face cum îi vine la gur : Ar trebui uci i o mie
de pictori pe an, zice el într-o glum sinistr . - i cine ar trebui s -
i aleag ? îl întreb atunci Camoin. - Ei, cine naiba, noi! a dat solu ia
Cézanne. La poarta casei din strada Boulegon e tot mai des c utat
de poe i, de pictori, de admiratori. Octave Mirbeau se str duise s
ob in pentru Cézanne Legiunea de onoare, îns se opune vehe-
ment Roujon, directorul Artelor frumoase: Alege dumneta pe cine
vrei, dar nu-mi mai vorbi de acest Cézanne! (p.352).
Pleiada de mari arti ti e tot mai atins de uzur i de afec iunile
trâne ii: Degas orbe te, Renoir se chinuie cu reumatismul, iar
Cézanne cu diabetul i, mai mult decât atât, vestea mor ii lui Zola îl
afecteaz foarte mult; se închide în atelier i plânge ca un copil. În
toamna lui 1904 avea s apar triumful: Salonul de toamn îi rezerv
o sal întreag lui Cézanne, iar în 1905 va expune i în Salonul de
toamn la independen i.
Atacurile diletan ilor din pres nu contenesc nici acum. Henri
Rochefort scria în ziarul l´Intransigeant dup moartea lui Zola despre
numeroasele tablouri semnate de Cézanne, g site în podul casei din
Médan scoase acum la licita ie: Dac domnul Cézanne se mai afla la
doic pe când comitea aceste zmâng leli, n-avem nimic de zis; dar
ce s crezi despre eful de coal ce se pretindea a fi castelanul de la
Médan, i care se ostenea s r spândeasc asemenea n zbâtii
picturale? i unul ca sta scria ni te „saloane” în care- i atribuia
meritul de-a îndruma arta francez ! (p.357) Pictorul prime te de
peste tot ziarul cu pricina. Chiar fiul s u, de la Paris, vrea s i-l trimit :
- Nu e nevoie, îi r spunde tat l, în fiecare zi îl g sesc sub u a mea.
Cézanne, ostentativ, continu s picteze la Castelul Negru: - Fac
progrese în fiecare zi, îi spune el lui Bernard care preg tea acum un
studiu despre pictor pentru revista L´Occident; sta-i lucrul cel mai
important i se întoarce mereu, ca Sisif, la Femei la sc ldat, la peisaje
i naturi moarte. Truda aceasta,
îi scria el lui Bernard, te face s
realizezi un progres în meseria
ta, te desp gube te întotdeauna
nu e ti în eles de imbecili
(p.366). i continu s -i consacre
picturii pân i ultimele sale clipe
de via , tot a a cum o f cuse Ti i-
an; cu d ruire pân la sacrificiu
i cu credin curat . Nonagena-
rul vene ian pierea,secerat de ciu-
, pe timpul unei furtuni, la 28
august 1576. Cézanne va fi r pus
peste trei sute treizeci de ani de o
ploaie toren ial .
ldurile verii, ame elile ca-
re-l apucau tot mai des i în cele
din urm o avers care-l afl pic-
tând îl vor birui curând. Despre
toate astea îi scrie desn jduit
fiului s u, lui Paul, la Paris. - Paul!
Paul! cheam el pân în ultima
clip i se stinge la 22 oct. 1906
cu ochii spre u a închis , pe care
Paul avea s vin prea târziu.
*trimiterile se fac la versiunea româ-
neasc a monografiei lui Henri Per-
ruchot, men ionat mai sus.
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Al. Florin |ENE
Analiza construc\iei
Podului lui Traian
Necesitatea logicii în interpretarea unor evenimente istorice
Studiind unele evenimente din istoria locuitorilor din spa iul car-
pato-danubiano-pontic am observat c , uneori, istoricii nu inter-
preteaz logic unele evenimente, fapte i lucruri întâmplate în istoria
acestor locuri.
Pentru a în elege mai bine ce înseamn logica, i istoria acesteia,
pentru a v înlesni, dragi cititori, cunoa terea istoriei unui obiectiv
de la Istru (Danubius, Dun re), am s v relatez unele am nunte
despre logica i tiin a al c rui obiect este stabilirea condi iilor corec-
titudinii gândirii, a formelor i legilor generale ale ra ion rii juste,
conforme prin ordinea ideilor cu organizarea legic a rela iilor obi-
ective. In stabilirea acestor condi ii, logica face abstrac ie de con i-
nutul concret al diverselor noastre idei, fiind în acest sens o tiin
formal , analoag cu gramatica sau cu geometria. A a, de pild , ea
se ocup cu no iunea sau cu judecata în genere i cu o anumit no i-
une sau judecat determinat concret. Logica se împarte în trei ramuri
mari: a) logica clasic (formal filozofic ), b) logica matematic
(simbolic , numit i logistic ) i c) logica dialectic .
Logica clasic i logica matematic expun formele i legile gândirii
concrete în momentul relativei lor stabilit i, în timp ce logica dialectic
le expune în procesul mi rii i dezvolt rii, al dialecticii lor.
De aceea, logica clasic i logica matematic sunt subordonate,
prin natura lor, logicii dialectice, pe baza faptului c stabilitatea, în
genere, este relativ fa de caracterul absolut al mi rii i, ca atare,
prin natura ei, subordonat acesteia.
Logica clasic (logica de tradi ie aristotelic ) studiaz no iunea,
judecata, ca raport între no iuni, i ra ionamentul, ca raport între
judec i. Ceea ce caracterizeaz logica clasic este relevarea raportului
de determinare de la general la particular, de la gen la specie, generalul
i esen ialul fiind considerate fundamentale pentru o cunoa tere
tiin ific veritabil .
Am f cut aceast incursiune în elementele principale ale Logicii,
pentru a se în elege mai bine relatarea mea de mai jos. În baza logicii
clasice voi analiza construc ia a a-zisului Pod al luiApollodor din
Damasc de peste Dun re. Nu doresc ca analiza mea s oscileze între
logic i ilogic. În lumina logicii, adev rul istoric cred c este de
partea mea. A a cum se relateaz în istoria clasic a românilor se
stipuleaz c acest pod a fost construit în perioada anilor 103-105 de
tre arhitectul Apollodor din Damasc, pentru ca Traian s reu easc
treac armatele sale peste Dun re cu scopul de a cuceri Dacia, în
dorin a sa de a o transforma în provincie roman .
Aceast construc ie a fost considerat cel mai lung pod din
Imperiul Roman. Îns , analizând logic construc ia Podului vedem c
nu a ajuns pân la noi niciun document în care s se specifice cons-
truc ia acestui pod, nici în folclor, nici epigrafic, sau în literatur nu
a r mas nimic. Se cunoa te faptul c în urma victoriei lui Traian pe
mântul Daciei, din timpul celor dou r zboaie, 101-102 i 104-105,
s-a construit în piatr Columna lui Traian de la Roma, care relateaz ,
pas cu pas, momentele celor dou r zboaie. Aceast Column a lui
13
Traian a fost construit de Apollodor din Damasc. În lumina logicii
acesta ar fi trebuit s imortalizeze pe monument i construc ia podului
de peste Dun re, a a cum se spune, construit de el. Dar... acest eve-
niment i monumentalitatea Podului nu apar pe monumentul de la
Roma. În mândria Împ ratului i a constructorului ar fi trebuit s fie
inscrip ionat pe monument i aceast mare realizare. În acest con-
text, se pare, în lumina logicii, c podul de peste Dun re nu a fost
construit de romani.
În sprijinul afirma iilor mele aduc o balad popular din folclorul
aromân în care se vorbe te despre construc ia podului de care facem
vorbire. Balada se nume te Puntea din art , i ea ne vorbe te, valo-
rificând, probabil, o legend mai veche, despre trei me teri cons-
tructori iscusi i care au muncit la construc ia unui pod peste Dun re
timp de ase ani.
Logica noastr concord cu cercet rile de ast zi, având în vedere
Burebista era st pân i pe teritoriile de peste Dun re. În lumina
acestei eviden e este de la sine în eles c Burebista trecea Dun rea
când dorea.
Revenind la logic , putem spune: 1. În primul rând este absolut
ilogic ca romanii s fi putut construi podul de la Drobeta într-un
stimp atât de scurt (numai 2 ani) în condi iile în care unul dintre
maluri se afla înc în stapânirea dacilor! 2. În al doilea rând este
absolut ilogic ca Decebal, pentru care libertatea poporului s u era
mai presus de orice altceva s stea cu mâinile în sân i s priveasc
cum se construie te un pod care punea în pericol îns i existen a
statului dac! 3. În al treilea rând afirma ia este ilogic întrucât cercet ri
efectuate de c tre ingineri au pus în eviden faptul c , cu tehnica
actual i pe vreme de pace, sunt necesari cca. 5 ani pentru finalizarea
unei asemenea construc ii! Atunci era r zboi! Iar Traian nu era un
copil care se juca de-a r zboiul s nu- i dea seama c i decimeaz
armata în van urm rind finalizarea acestui proiect. Tocmai de aceea
pe Column armata roman trece pe un pod de vase!
Prin urmare, este logic i de bun sim s conchidem c Burebista
este constructorul podului de la Drobeta. Apollodor doar a ref cut
partea de lemn rie a podului pentru ca Traian s poat avea o cale
mai facil pentru a jefui Dacia de toate bog iile ei! Dar ce se întâmplase
cu podul în ajunul ocupa iei romane? Decebal, strateg vestit, surprins
de atacul romanilor, distruge lemn ria podului. Faptul pare a fi atestat
de buc ile de bârne arse aflate la fa a locului pe fundul apei, conser-
vate de depunerile aluvionare.
Deci, pentru a frâna în oarecare m sur invazia roman , Decebal,
din necesit i de strategie militar , distruge opera înainta ului s u,
Burebista. Aceasta va fi ref cut de un alt dac, de aceast dat îm-
rat al Bizan ului, anume Constantin cel Mare, n scut în ora ul
Nis, aflat azi în Bulgaria! Nu ar fi cazul s reconsider m ignoran a cu
care privim realizarile str mo ilor no tri?!
Concluzion m c logica e necesar i în interpretarea evenimen-
telor istorice.
14 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Tudor NEDELCEA
Cenzura ]i cenzurarea
presei ortodoxe @n comunism
Mitropolia Olteniei, prin I.P.S. Irineu Popa, un recunoscut teolog
i profesor la Teologia craiovean , membru de onoare al Academiei
Române, organizeaz periodic (dovedind deja o tradi ie) manifest ri
de avengur interna ional . Recent, în aula „Mitropolit Nestor Vorni-
cescu” a Facult ii de Teologie, Înalt Prea Sfin ia Sa a moderat Con-
ferin a Interna ional „Maica Domnului în tradi ia Bisericii Orien-
tale”, cu participarea pr. prof. Jacob Tekeparambil (India), pr. prof.
univ. dr. Matteo Potoczny (Polonia), a tinerilor universitarti craioveni
C. B u i Ioni Apostolache (ultimul dovedindu-se, nu o dat , un
excelent i neobosit ini iator i organizator de simpozioane, congrese,
conferin e, lans ri de carte etc.).
În partea a doua a Conferin ei, au fost lansate dou importante
i: Mireasa luminii. Imne din Bisericile siriene, închinate Prea
Sfin iei N sc toare de Dumnezeu, ap rut în editura Mitropoliei
Olteniei, în 2019, în traducerea pr. dr. Ioni Apostolache i a prof.
Hermina Maria Apostolache, dup versiunea în limba englez a prof.
dr. Sebastian P. Brock i Cenzurarea presei ortodoxe în comunism,
de tân rul doctor în filologie, Silviu-Constantin Nedelcu, cu un
„cuvânt încep tor” de Marian Petcu, ap rut în 2019 la editura
bucure tean Eikon.
Tema abordat în prima parte a Conferin ei a fost sintetizat de
I.P.S. Irineu: „Credem c ar trebui s fie mult mai multe simpozioane
i dezbateri teologice de acest fel, întrucât Maica Domnului este
St pâna lumii i Maica Domnului nostru Iisus Hristos i, dac vorbim
despre Fiul ei, în mod implicit trebuie s vorbim i despre ea. Teo-
logia Maicii Domnului sau teologia marial este un pilon deosebit
Anul XI, nr. 3(115)/2020
de important în credin a noastr ortodox , a a cum este i în Crezul
nostru, când vorbim despre na terea de la Duhul Sfânt i din Fecioa-
ra Maria a Fiului lui Dumnezeu. De aceea, în gândirea teologic a
tuturor cre tinilor, Maica Domnului are un loc deosebit. Chiar i
cei care ini ial au contestat rolul ei în iconomia mântuirii, ast zi se
îndreapt c tre dânsa ca spre singura speran i singura persoan
care poate s -i uneasc pe oameni în jurul Mântuitorului Hristos”.
Ne vom opri asupra c ii lui Silviu-Constantin Nedelcu, Cenzu-
rarea presei ortodoxe în comunism, o lucrare extrem de documentat
i, dup tiin a noastr , unic în literatura de specialitate. Despre
cenzur în comunism, în general, au mai scris Adrian Marino, Emilia
ercan, Marian Petcu, dar lucrarea lui Silviu-Constantin Nedelcu
atinge un subiect sensibil, tabu, dar absolut necesar în contextul
istoric actual, când adev rul trebuie cunoscut în totalitate i în pro-
funzime.
scut în 1987, Silviu-Constantin Nedelcu este licen iat al Facul-
ii de Teologie Ortodox „Iustinian Patriarhul” din cadrul Universi-
ii din Bucure ti, specializarea „Teologie Ortodox P storal ” (în
2011), a urmat, la aceea i facultate masteratul la specializarea „Istorie
i tradi ie cre tin ” (în 2013). Este licen iat i al Facult ii de Litere a
Universit ii din Bucure ti, cu specializarea „ tiin e ale inform rii i
document rii”, în 2015, aici sus inând i doctoratul, în 2018, cu teza
Revista «Glasul Bisericii» - studiu critic i indice bibliografic (con-
duc tor tiin ific: Mircea Regneal ). Preocup rile sale de documentare
i valorificare cuprind domeniul teologiei i biblioteconomiei.
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
La baz fiind teza de doctorat, cartea lui Silviu-Constantin Ne-
delcu, Cenzurarea presei ortodoxe în comunism, abordeaz meto-
dologic subiectul, precizând delimit rile conceptuale, metoda de
cercetare, actualitatea temei i stadiul actual al cercet rii cenzurii în
România, aplicat Bisericii str mo ti. Preluând defini ia cenzurii
de la Marian Petcu („actul oric rei entit i politice, religioase,
militare ori administrative de a condi iona exprimarea / difuzarea
de informa ii, opinii, idei în scris mai larg, crea ii intelectuale, pe
care publicul are dreptul s le cunoasc , în func ie de valorile pe
care aceasta în elege s le protejeze la un moment dat”), autorul
precizeaz formele cenzurii: preventiv , a posteriori (ori postapari ie)
i autocenzura, aplicat mai ales dup desfiin area oficial a Direc iei
Presei i Tip riturilor din România (D.G.P.T.).
Cunosc în mare parte problematica cenzurii comuniste, lucrând
aproape doi ani (1972-1974) în sistem, „prinzând” cenzura condus
de Iosif Ardeleanu (nu tiu care-i numele real, un stalinist de cea mai
joas spe , care a dispus s mi se desfac contractul de munc ,
pentru c am dat viz unor critici la adresa echipei de fotbal „Dinamo”)
i de Ion Cump na u (o minte luminat , care a deschis mult libertatea
presei, f cându-l pe mitropolitul c rturar Antonie Pl deal s re-
cunoasc faptul c romanul s u autobiografic, Trei ceasuri în iad,
ap rut la Editura Eminescu în 1970, a primit totu i bunul de tipar
„pentru c le-a pl cut pân i lor, ceea ce era o evident con-
spira ie”, iar „cenzorii au tr it i ei în acest iad, repartiza i s -l în-
tre in . În c meru ele secrete ale sufletelor lor, mai p strau i ei res-
turi de omenie”).
În principiu, cenzura comunist avea trei obiective: 1) respectarea
politicii interne i externe a Partidului i statului socialist; 2) excluderea
oric ror forme de rasism, xenofobie, legionarism, fascism i 3) exclu-
derea altor materiale de propagand sexual sau pornografic . Urmau
alte indica ii privind secretul, secretul de stat sau secretul strict con-
fiden ial, toate incluse concret într-un Caiet de sarcini. Fiecare lec-
tor împuternicit (a a se numeau cenzorii) avea o tampil cu litera
„T” i un num r care individualiza pe fiecare din ar . Erau cenzurate
nu numai publica iile periodice, c ile, spectacolele (chiar i cele
simfonice!), emisiunile Radio sau TVR, filmele care urmau s intre în
circuitul cinematografic românesc, coresponden a de la vam (care
privea rela iile cu str in tatea, conf. Legii 23), dar pân i biletele de
tramvai sau bonurile de la moar . La sediul central, Direc ia de Lite-
ratur era condus de dou doamne, Molho i Doxinescu, extrem de
cooperante cu editorii i redactorii de reviste (în epoca Ion Cump -
na u, evident). Dup desfiin area Direc iei Presei, efect al Consf tuirii
de la Helsinki, în 1975, cenzura ( i unii cenzori) trec la Consiliul Cul-
turii i Educa iei Socialiste (care deja func iona în paralel), unde cen-
zura era mai dogmatic . Pentru unii editori, desfiin area cenzurii nu
era bine v zut , pentru c ei în i trebuia s cenzureze i de aici
aveau teama c „scap ” ceva i vor fi sanc iona i. Cunosc un direc-
tor de editur care a cenzurat pân i cuvântul „cruce” din descrierea
unei c ru e. Pân atunci, d deau vina pe Direc ia Presei, chiar i
atunci când aceasta nu avea nicio vin . Multe din materialele care
ridicau probleme, au primit aprobarea de publicare de la Cornel Bur-
tic , secretarul cu propaganda al CC al PCR, un om extrem de în e-
leg tor i maleabil (pentru care a i fost destituit). Place sau nu, dar
cea mai cenzurat revist era „Luceaf rul” lui N.D. Fruntelat i M.
Ungheanu (a a circula formula în interiorul Direc iei Presei), iar dintre
dramaturgi, la Na ionalul craiovean de pild , cenzurat a fost Paul
Everac i, mai ales, Marin Sorescu, piesa sa, Exist nervi fiind in-
terzis . Între scriitori, fire te Adrian P unescu era cel mai cenzurat,
în 1990 publicând volumul de Poezii cenzurate, 782 p. (Pe larg, în
articolul nostru, Despre cenzur , f vr jm ie, din vol. Tudor Ne-
delcea, Interferen e spirituale, Craiova, Funda ia Scrisul Românesc,
15
2002, p. 393-400).
Revenind la lucrarea lui Silviu-Constantin Nedelcu trebuie s
men ion m c asupra Bisericii Ortodoxe Române din Ardeal, Curtea
Imperial din Viena a impus anumite restric ii (cenzurare, de fapt)
asupra tip ririi i circula iei c ii române ti din Transilvania: Hot -
rârea Soborului Bisericii Unite (1720); interzicerea de c tre Maria
Tereza a importului de c i din ara Româneasc (23 nov. 1746);
porunca dat vame ilor de a opri orice carte româneasc intrat în
Transilvania (5 mai 1747); înfiin area tipografiei din Blaj (18 iunie
1747) spre a contracara p trunderea c ii române ti, alte decrete ale
Mariei Tereza de interzicere a importului de c i (1768-1770), toate
aceste restric ii fiind pentru a destructura unitatea de neam i limb
a românilor din spa iul lor (Pe larg, Tudor Nedelcea, Carte despre
carte, Craiova, Editura Alma, 2008).
Cu toate acestea, cenzura comunist din România a fost dur ,
dintr-un motiv foarte simplu: statul i regimul comunist impus de
Stalin în România cu tancurile i cu ajutorul cozilor de topor din ar ,
era unul declarat ateist-materialist i, ca atare, lupta de clas trebuia
dus în primul rând împotriva bisericii str mo ti, a preo ilor, c lu-
rilor i monahiilor, caracterizate drept „armata neagr ” de c tre
sinistrul ministru Al. Dr ghici într-un raport oficial c tre Gheorghiu-
Dej. În acest context, rolul patriarhului de ve nic pomenire, Iustinian
Marina, a fost imens, sfidând (atât cât a putut) organele de represiune
i chiar i pe cele politice, speculând cu abilitate rela ia sa cu Dej (pe
care l-a ajutat în drumul evad rii).
Concluziile autorului sunt pertinente i ele sunt formulate în urma
unor cercet ri asidue în arhive i biblioteci: „cenzura comunist n-a
afectat nici con inutul i nici calitatea articolelor/studiilor de spe-
cialitate în revistele biserice ti ortodoxe, decât cu unele excep ii”.
a-zisele compromisuri ale ierarhilor în pastorale („însemnarea unor
pasaje ideologice specifice epocii”) au salvat revistele biserice ti
de la desfiin are, care s-au constituit într-o „oaz de libertate” în
peisajul publicistic contemporan.
Metodic, Silviu-Constantin Nedelcu arunc , în primul capitol, o
„privire general asupra evolu iei B.O.R.” între 1945-1989, oprindu-
se asupra rela iei Bisericii cu statul din institu iile oficiale: Ministerul
Cultelor (1945-1957), transformat în Departamentul Cultelor (1957-
1989), prin organele de represiune (securitatea i mili ia), apoi despre
patriarhul Iustinian Marina, legisla ia i organizarea B.O.R., înv -
mântul teologic, editurile i tipografiile biserice ti. În perioada post-
belic , Sf. Sinod al B.O.R. a fost condus de patriarhii Nicodim Mun-
teanu (1939-1948), Iustinian Marina (1948-1977), Justin Moisescu
(1977-1986) i Teoctist Ar pa u (1986-2007). Primii trei ani (1945-
1948) a fost o perioad de tatonare, apoi s-a înfiin at un minister,
colile teologice au trecut de la stat la biseric , s-au dat legi pentru
pensionarea ierarhilor i s-a încercat convingerea ierarhilor i clerului
de necesitatea cre rii „omului nou”. Trebuie luat cu rezerve raportul
final al Comisiei preziden iale pentru analiza dictaturii comuniste din
România (2006), pentru lips de obiectivitate total ; coordonatorul
acestei comisii a fost Vladimir Tism neanu, al c rui tat , Timensky, a
fost al turi de al i cominterni ti trimi i de Stalin cu tancurile pentru a
ne „b ga” democra ia în cap. Indigna i, de inu ii politici afla i în
via au alc tuit atunci, în 2006, o comisie similar , condus de Ilie
Tudor (tat l lui Tudor Gheorghe), ace tia având dreptul moral (câ ti-
gat în pu riile comuniste) de a condamna comunismul i oamenii
care l-au slujit.
Biserici au fost demolate, din p cate, nu numai în timpul comu-
ni tilor; de pild , pe locul unde azi este Universitatea din Craiova a
fost Biserica „Sf. Nicolae”, unde a slujit Sfântul Calinic. Ea a fost
demolat în jurul anului 1900 pentru construc ia actualei cl diri. Date
importante, despre rezisten a ierarhilor se afl în vol. Biserica Orto-
16 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
dox Român sub regimul comunist. 1945-1958, vol. 1, ap rut în
2001 sub egida Institutului Na ional pentru Studiul Totalitarismului,
condus de reputatul istoric Radu Ciuceanu, lupt tor antibol evic în
mun i, fost de inut politic (a se vedea i Tudor Nedelcea, P.F. Teoctist
sau rezisten a prin credin din vol. Biserica în misiune. Patriarhia
român la ceas aniversar, Bucure ti, Editura Institutului Biblic i
de Misiune al B.O.R., 2005).
În capitolul doi, Silviu-Constantin Nedelcu atac frontal proble-
matica presei ortodoxe în comunism; dup un scurt istoric al presei
ortodoxe, începând cu Vestitorul bisericesc (Buz u, 1839), sunt
men ionate revistele editate între 1945-1947, adic „108 publica ii
periodice religioase, dintre care 60 titluri editate de cultul ortodox,
19 de cultul romano-catolic i 29 de celelalte culte”, cum se preci-
zeaz într-un document oficial. Dup aceast dat , unele reviste dis-
par („Candela”, „Duh i adev r”, „Oastea Domnului”, „Calendarul
cre tinului”, „Rena terea”), altele au fost înfiin ate, gra ie patriarhului
Iustinian, unele chiar în diaspora.
Cenzura comunist asupra presei i tiparului se instaureaz în
România prin decretul-lege nr. 364/2 mai 1945, dat de fostul rege
Mihai, contrasemnat de ministrul Propagandei, Petre Constanti-
nescu-Ia i. Erau prev zute pedepse aspre (amend sau închisoare
corec ional ) pentru to i care vor nesocoti aceste dispozi ii, adic
„retragerea unor anumite publica iuni periodice i neperiodice,
reproduceri grafice i plastice, filme, discursuri, medalii i insgne
metalice”. La Craiova, preotul-erudit Dumitru B la a, bibliotecar i
secretarul revistei „Mitropolia Olteniei”, a ascuns aceste c i în sub-
solul unor biserici, astupând, par ial, cu p mânt u ile acestora. Când
vremurile s-au mai calmat, a „dezgropat” aceste pre ioase c i i
reviste.
Cercetând documente de prim importan , autorul clasific cen-
zura presei religioase în epoca comunist în: 1) Cenzura institu ional
Vassily Maximov - So ia moart
Anul XI, nr. 3(115)/2020
(Ministerul/Departamentul Cultelor i Direc ia general a Presei i
Tip riturilor- D.G.P.T.); 2) Cenzura redac iei (aplicat în cazul revistei
„Bucium ortodox”); 3) Autocenzura efectuat de autori, clerici sau
laici, care publicau în revistele biserice ti. Tot o form de cenzur era
i controlul tirajului c ilor i revistelor religioase i a cotelor de
hârtie repartizate tipografiilor.
Epurarea c ilor i revistelor, laice sau religioase, din biblioteci
i libr rii era obligatorie, tip rindu-se în acest sens, dup 1945, cata-
loage privind Publica ii scoase din circula ie. La o prim vedere,
cele mai epurate c i apar ineau savantului N. Iorga, care tip rise
1.250 de c i i bro uri i 25.000 de studii i articole, conform statisticii
întocmite de secretarul s u particular, Barbu Theodorescu, precum
i cele semnate de Eminescu, Poetul nostru na ional, permi ându-i-
se s apar în obsedantul deceniu doar poeziile „Viea a” i „Împ rat
i proletar” (f ultima strof , acuzat c a scris Mortua est i nu
Mortua vest?!).
Silviu-Constantin Nedelcu public un tabel cu autorii i c ile
epurate, care ne surprinde. Erau scoase din biblioteci i libr rii spre
a fi date la topit c ile unor intelectuali de marc : N. Steinhardt,
Constantin Virgil Gheorghiu (autorul celebrului roman, Ora 25, ecra-
nizat la Hollywood, cu Antonny Quinn i Virna Lissi), G.I. Ghia,
mitropolitul basarabean Gurie Grosu (care l-a împiedicat pe fostul
rege Carol II s între prin u ile împ te ti, pentru c nu avea coroana
pe cap i so ie legitim ), Al. Lascarov Moldoveanu, mitropolitul
Irineu Mih lcescu, Pimen Georgescu, episcopul Nicolae Popovici,
patriarhul Miron Cristea (teza de doctorat despre Eminescu a fost
tradus abia în anii no tri), Barbu Theodorescu, pr. de. Dumitru St -
niloae. Despre p rintele profesor D. St niloae depun o m rturie: în
1988, mitropolitul c rturar Nestor Vornicescu m-a rugat s m ocup
în secret de redactarea unui manuscris, Studii teologice (eram re-
dactor la editura Scrisul Românesc). Regretatul mitropolit nu mi-a
spus cine-i autorul, spre a nu se afla c manuscrisul apar inea pr.
St niloae, pe care Departamentul Cultelor nu-l aprecia. Dup 1990,
la solicitarea mea, p rintele profesor (nu-i pl cea s i te adresezi cu
„domnule academician”) a publicat la Scrisul Românesc din Craiova
vol. Reflec ii despre spiritualitatea poporului român, pe care am
lansat-o, cu peripe ii, la primul Târg Interna ional de Carte de la Tea-
trul Na ional din Bucure ti (1992).
Ultimul capitol, Presa ortodox în timpul Revolu iei din decem-
brie 1989, este delicat i prea aproape de noi spre a ne obiectiva
deplin sau de a putea cunoa te toate culisele politicii interne i (mai
ales) interna ionale. „Vestitorul Ortodoxiei Române ti”, ap rut în
decembrie 1989, a publicat: Mesajul de adeziune al B.O.R., Apelul
P.F. Teoctist c tre clerul i to i dreptcredincio ii din România i
Indemn pastoral al P.F. Patriarh Teoctist. Iar cei care înc îl mai
acuz pe marele patriarh Teoctist (care a avut trei întâlniri istorice cu
Papa Ioan Paul al II-lea, cu origini române ti, în ianuarie 1989, între 7-
9 mai 1999 i 7-14 octombrie 2002) de semnarea acelei telegrame,
trebuie s spunem c patriarhul a semnat-o ca pre edinte al Adun rii
Na ionale Biserice ti (în care dou treimi erau laici, aproba i de Depar-
tamentul Cultelor), i nu ca patriarh al României i aceasta era uzan a
obligatorie. S ne aducem aminte pilda lui Iisus cu aruncatul pietrei
în femeia c zut la p mânt.
Dup o cercetare minu ioas i obiectiv , concluzia lui Silviu-
Constantin Nedelcu este pertinent : „articolele i studiile publicate
în revistele biserice ti ortodoxe, cu mici excep ii i eliminând pe
cele cu caracter politic, r mân de neegalat pân ast zi în teologia
academic ortodox româneasc , prin calitatea con inutului
acestora, întrucât au reu it s în ele, uneori, vigilen a dublei cen-
zuri comuniste la care aceste publica ii au fost supuse”. Altfel
spus de universitarul bucure tean Marian Petcu: „autorul bineme-
rit lauda noastr ”.
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ion POPESCU-BR{DICENI
Grigore Vieru, sub semnul
de aur al lui Eminescu
1. „Limba este cea mai mare dreptate pe care ne ti, posibilitatea i privilegiul artistului de a gândi, for a miraculoas
poporul i-a f cut-o sie i” care-1 schimb pe om, estetic i moral.
Prezidiul Academiei Române a hot rât cândva, nu prea de mult
timp, s sus in candidatura poetului Grigore Vieru, membru de onoa-
re al Academiei Române, în vederea ob inerii Premiului Nobel pentru
Pace, avându-se în vedere contribu ia acestuia la reînvierea dreptu-
rilor omului în Republica Moldova, la reintroducerea alfabetului latin
în aceast republic de limb român , la unitatea cultural i spiritual
a românilor într-o Europ unit .
Profitând de prilejul extraordinar oferit de aceast probabilitate
de a-i fi încununat str dania cu laurii Premiului Nobel pentru pace,
reamintesc iubitorilor de poezie din Gorj i din România câteva titluri
din crea ia vierist : „Un verde ne vede”, 1975; „Fiindc iubesc”,
1980; „Cel care sunt”, 1987; „R cina de foc”, 1988. i totodat
încerc s schi ez o identificare a artei sale poetice, pornind în primul
rând de la confesiunile creatorului. Astfel, poezia este o „lucrare în
cuvânt”. Este povestea locului de întemeiere a permanen ei, a limbii.
Este con tiin a dureroas a imposibilei întoarceri la copil rie, bucuria
zborului imaginar, ingenuitatea construc iei parabolei. Este pornirea
tre izvor, c tre folclor i Eminescu adic . Poezia este „secretul
creierului sc pat de gura inimii”, „cântecul ce une te spiritul cu
sim irea”, „vinul l sat de inim al turi de pâinea adus de spirit”
i ea „trebuie s ru ineze sufletul s rac, s -l p seasc chiar”.
Poemele lui Grigore Vieru sunt litanii, nelini ti interioare, acuza ii,
imnuri, nedumeriri, atitudini civice, pledoarii pentru iubirea de patrie
i de pace. În ele se afl : prospe imea i originalitatea metaforei din
poezia popular , adâncimea ei filosofic , sufletul urgent al vie ii ome-
Grigore Vieru
17
Faptul c Grigore Vieru a elogiat, pentru eternitate, „acasa”, locul
unde, dac a lipsit pâinea, niciodat n-au murit cântecul i speran a,
faptul c a fost fr mântat de griji, de temeri pentru soarta fragilei sfere
care ne ine, c prin slova sa a c utat s apropie om de om, neam de
neam, popor de popor, valorificând tradi ia frumosului na ional, faptul
a consacrat sinceritatea în crea ie i-au adus firesc gloria literar .
Aceast glorie i-o merit din plin pentru c i-a construit-o pe
limba român , pe istoria i literatura româneasc . Pentru to i românii
din Basarabia, ca i pentru Grigore Vieru, „limba este cea mai mare
dreptate pe care poporul i-a f cut-o sie i”.
Grigore Vieru s-a n scut la 14 februarie 1935 în localitatea Pereri a,
de pe malul bucovinean al Prutului. Dup studiile primare i secun-
dare, f cute în satul natal i la Lipcani, a urmat Facultatea de filologie
a Institutului „Ion Creang ” din Chi in u pe care a absolvit-o în
anul 1958. C ile sale au intrat în circuitul valorilor europene i
mondiale, ele oferind o cale sigur de comunicare cu formulele de
tr ire i gândire artistic ale poeziei universale.
2. Vederea i m rturisirea
Grigore Vieru s-a num rat i printre cei cu care am avut bucuria
convorbesc îndelung, la Târgu-C rbune ti, unde fusese încunu-
nat cu Premiul Opera Omnia al Festivalului Interna ional de Literatur
„Tudor Arghezi”. Ca poet se trage din seria unor voci ilustre precum
Rilke, Lorca, Nichita St nescu; adic este un poet de un mesianism
autentic/patetic, un mistic i un baladist autoimaginast i, nu în ulti-
mul rând, un ludic temperat reîntors la limbajul transdenotativ: adic
dând pe dinafar din pricina preaplinului s u ontologic, dar necom-
plicat retoric, chiar i poetic, dimpotriv scuturat, epurat esen ializat,
coagulat în translucide rostiri desprinse direct de pe vatra sufletu-
lui s u uria i generos, de pe v paia nestins a sângelui s u, de pe
transcendenta sa sete de libertate, c rora, ca un corolar, spiritul le-a
ruit iubire, cât mai mult iubire.
sfoiesc aproape cu evlavie o carte de-a sa mai recent „V d i
rturisesc” (B.P.T., ed. Minerva, Buc., 1996, 276 p.) i caut s -i
în eleg, s -i definesc, s -i reconstruiesc din frânturi existen iale arta
poetic (s.m., I.P.-B.). Limba lui poetic este limba casei sale, în care
poetic locuie te omul. Poetul este un miner coborât în minele de aur
ale graiului dup aurul alchimic al cuvintelor depozitate într-un sub-
con tient transsemnificativ. Cartea de pre e ca femeia, o admiri de
unul singur în t cere, adic „le degré zero de l'écriture” similar celei
blagiene, adic magico-mitic . Iar „geniul corecteaz ceea ce a gre it
harul”.
18 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
3. Durerea ca stil artistic
În tov ia culturii, pentru a fi competitiv, trebuie a- i asuma,
modest, dar cu demnitate, frumuse ea lucr rii transcendente.
„Lucrarea în cuvântul poetic este la fel trudei pl mânilor în aerul
iernii: tragem în noi faptul rece de via i-l expir m înfierbântat
afar ”. Acest transfer între exterioritate i interioritate, aceast r -
sucire a exotericului în ezoteric nu închide textul liric ci îl repozi ioneaz
în simplitatea artei, scris cu o peni de pe vârful c reia luce te
cristic stropul cel ro u al sângelui i pe urm stropul de rou pe iar-
. „Ceea ce nu în elegem într-o poezie este sau cu totul real sau
cu totul ireal”. Alternan a exoteric-ezoteric se transform în jocul
de-a referentul obiectiv i imaginarul subiectiv. Aceast subiectivitate
autoimaginar , în cazul lui Grigore Vieru, se adap la oaza de ap r -
coritoare a Limbii Române peste oglinda c reia plute te aburul me-
ontologic („Din ciorn pe curat ne rescrie moartea”) al absolutului.
Singura poezie în eleas „este poezia pe care o sim i”. De i an-
corat în mister (de aci i misteriosofia-i aferent ), muzica, doar ea
este „misterul însu i”, c ci cel al poeziei, presupus, este sub ire i
fin, neluându-se dup „lucrarea p ianjenului”, textualist dar nu
texisten ial , dolorific . „Durerea - afirm Grigore Vieru - nu este un
stil artistic”, dar „adev ratul artist aude în zgomotul monoton al
gloriei muzica unui suspin”. De i „gloria este ca i coada p unului:
atrage aten ia, dar nu înfl reaz inima”. C ci - avertizeaz marele
poet basarabean, adic român - „poate veni gloria dup moarte i
poate veni moartea dup glorie”.
4. Lacrima i diamantul
Meta - i auto - po(i)etica lui Grigore Vieru are ca baz , evident,
simplitatea profund , transmodern ; simbioza dintre poezie i muzic :
„Poezia este un farmec p mântesc, muzica este un farmec ceresc
oglindit în cel p mântesc”, i apoi dintre real i imaginar, fiindc
„departe-i cerul, departe i p mântul pentru cel care merge numai
pe drumul imagina iei”.
Vassily Maximov - Cu diplom
Anul XI, nr. 3(115)/2020
Întocmai ca la T. Arghezi, talentul i muzica sunt complementare;
rima e coroan versului, iar nu „musc a ezându-se pe toate cele”;
versurile sunt la rându-le „corni ele melcului pip ind Infinitul”;
melcul e poetul care î i înfrâneaz orgoliul narcisist amintindu- i me-
reu cât de periculos e „s te lauzi c deschizi un drum nou în poezie”.
i totu i în felul s u distinct, Grigore Vieru l-a deschis: este drumul
libert ii, al reintegr rii în românism i românitate, al p lirii cenzurii
comunistoidosovietice i oric rei dictaturi, al r ririi ca poet „din
mila, dragostea i d rnicia Limbii Române”, în fine cel al vorbirii
de Patrie în Poezie i de Poezie în Patrie.
Poezia i în elepciunea adev rat au „str lucire de lacrim i
rie de diamant”. „Poe ii sunt copiii naturii”. „În locul versului
ce n-a venit iubita vine de cât cântecul i mai frumoas ”. „În lips
de cuvânt, [...] poetul î i las capul pe um r”, „cu pânza unui verb
tot z rând un taur”. Scriind „poetul parc -ar ara cu o cruce”.
5. Din iubire pentru Eminescu
Apropierea lui Grigore Vieru, intim , ca într-un ritual de ini iere
magic , de Eminescu, i-a fost i cea mai scurt cale c tre i în moarte.
A murit din iubire de Eminescu. Sublim i de invidiat, nu? A tept cu
o mare ner bdare pe vreun nefericit delator al lui Grigore Vieru, care
nu-i recunoasc valoarea extraordinar a poeziei i a vie ii sale
po(i)etice ca s pot da cu el de p mânt i s -l strivesc, ca pe un vier-
me. Fiindc opera liric a lui Grigore Vieru e m rea , e tragic mai
ales atunci când Mama, cu fâptura-i tutelar , e pântecul fecund, din
care cuvintele, odat aruncate drept semin e, renasc ca metafore de
o frumuse e transcendent .
ci Grigore Vieru a aflat c e muritor în ziua când i s-a sfâr it
mama. i cum „nu s-a întâmplat ca cineva s caute moartea f s-
o g seasc , i cum nici Dumnezeu nici moartea nu pot fi lini tite”,
i, iar i, cum „nu po i fugi de moarte mai departe decât de copil -
rie”, poetul a murit, repet, din iubire pentru Eminescu, convins c
„nu se poate s nu aib un loc frumos i în moarte având unul în
dragoste”. A murit singur f s tie c moare, lâng sine însu i.
Dar el sigur va învia, c ci „un scriitor nu poate învia decât în limba
în care-a murit”; este limba român , limb
care reprezint rezerva înc neepuizat a li-
teraturii europene i care, doar ea, o s scoat
din descompunere modernitatea unei lumi,
în criz i o s înal e în azur cel mai proe-
minent geniu al literelor din Univers.
Acum ultima lui carte, „cimitirul”, este
„o carte de piatr pe care o citesc iarba i
ploile i câteodat ochii îmb trâni i ai câte
unui iubitor de c i vechi”. Acum, „nu-i
mai este du man du manul din cimitir, ci
îi este un cunoscut”. Încurajarea femeii care
trecând noaptea prin cimitir, cu pruncul ei,
încurajându-1: „Nu te teme, cimitirul nu m -
nânc oameni” nu i-a servit la nimic.
Sau poate i-a fost de folos, c ci astfel s-
a reîntors la P mântul-Mam , de care a tânjit
mereu i din care va r ri într-o prim var
a Eternit ii celei pururea roditoare
„R sai, r sai, r sai /
Ca grâul cel verde,/
ca lacrima” (R sai))
cu, pe fa , Marele Zâmbet de Piatr , al mor-
ii; revizuit - c ci nu se putea altfel -, mito-
! logic i cosmic.
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Mihai CABA
Domnul Cuza - Unificatorul
- 200 de ani de la na tere -
Fie i o scurt privire aruncat asupra istoriei neamului nostru,
apar in toare secolului al XIX-lea, prin r sfoirea multitudinii filelor
ei îng lbenite de scurgerea imperturbabil a timpului i de urgisirea
fr mântatelor vremii, va remarca, f t gad , pe cea mai luminoas
dintre ele: Unirea Principatelor Moldovei i Valahiei, realizat la 5
i 24 ianuarie 1859, prin alegerea aceluia i Domnitor, în persoana
colonelului moldovean: Alexandru Ioan Cuza, care avea s i asume,
astfel, pe mai departe, cu fermitate responsabil i dreptate social ,
soarta celor dou ri oare române ti.
În jurul acestui m re act de voin i uniune na ional graviteaz ,
de o parte i de alta, importante fr mânt ri i evenimente preg titoare
sau consolidatoare a izbânzii Unirii, între care, la loc de cinste se
eaz : Revolu ia din 1821, condus de Tudor Vladimirescu, ce a
marcat începutul procesului de rena tere na ional , Revolu ia de la
1848 din Moldova, Muntenia i Transilvania, parte a revolu iei euro-
pene din acela i an, care a impus peste revendic rile sociale ale pro-
testatarilor ideea unit ii na ionale i zboiul de Independen de
la 1877-78, în urma c ruia noul stat România i-a proclamat indepen-
den a fa de Imperiul Otoman, recunoscut apoi i de marile puteri
europene.
Din miezul acestor aprige confrunt ri na ionale, interne i externe,
ale secolului al XIX-lea, se desprind ca o tor luminoas figurile
revolu ionarilor pa ´opti ti din Principatele române ti, care, de i
Al. Ioan Cuza (Litografie din 1860)
19
înfrân i la început, nu i-au precupe it apoi efortul de râvn i vrere
fr easc pentru a- i împlini visul Unirii: Vasile Alecsandri, Mihail
Kog lniceanu, C. Negri, Dimitrie Ralet, Manolache Costache Epu-
reanu, Alexandru Moruzi (Moldova), Gheorghe Magheru, Nicolae
lcescu, Ion Heliade R dulescu, Nicolae Golescu (Muntenia),
Avram Iancu, Simion B rnu iu, Timotei Cipariu, August Treboniu
Laurian, Andrei aguna (Transilvania). Dar peste ace tia to i împre-
un figura lui Alexandru Ioan Cuza este cea predominant i mare
cât toat istoria Unirii, fiind perceput i acum, la cei 200 de ani
scur i de la na terea lui, i de aici mai departe în veacurile care vor
veni, drept Domnul Cuza - Unificatorul!
În sprijinul acord rii acestei aureole de mare luminozitzate stau
la dreapta judecat a posterit ii faptele i reformele scurtei i str -
lucitei sale domnii, care au restructurat societatea româneasc din
cele dou principate, a ezând-o pe temelia solid a înf ptuirii unit ii
constitu ionale i administrative a noului stat unitar, România, astfel
ap rut pe harta Europei.
Îns , pentru o mai bun în elegere a personalit ii primului Domn
al României, o succint „privire biografic ” este, pe cât de necesar ,
pe atât de salutar : Ca fiu al familiei ispravnicului Ioan i al Soltanei
Cuza, Alexandru Ioan Cuza s-a n scut la Bârlad, la 20 martie / 1
aprilie 1820 (dup calendarul iulian) i va primi, conform originii
sale boiere ti, o aleas educa ie european , devenind apoi ofi er al
armatei din Moldova, unde, remarcându-i-se calit ile militarului de
carier ajunge la gradul de colonel. În 1844 se c tore te cu Elena
Rosetti, înrudit cu vechile familii boiere ti ale Sturdze tilor, Bal ilor
i Cantacuzinilor. Cu toate c aveau firi diametral opuse, mariajul lor
a continuat pân la sfâr itul prematur al domnitorului, aflat în exil. În
1848, cuprins de febra revolu iei, devine un participant activ al acestei
mi ri ce avea ca ideal m re Unirea Principatelor. Fiind un adept al
ideilor unioniste liberale, a fost luat prizionier i transportat la Viena.
Mai târziu, în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica revine în
Moldova, fiind numit de c tre acesta, în 1858, ministru de r zboi. În
aceast înalt func ie a reprezentat jude ul Gala i în Divanul ad-hoc
al Moldovei de la Ia i, dovedindu-se un sus in tor înfl rat al uni-
rii Moldovei cu Muntenia. Datorit st ruin ei i fermit ii sale mani-
festate în Divan a primit nominalizarea Partidei Na ionale în cele
dou Principate i, astfel, mai întâi, la 5 ianuarie 1859, în Moldova i,
apoi, la 24 ianuarie 1859, în Muntenia, Alexandru Ioan Cuza este ales
drept unic Domnitor al celor dou ri oare, vecine i surori, consfin-
indu-se în fapt visul pa ´optist al Unirii Principatelor Române actul
istoric de importan crucial a neamului românesc!
Întrarea Domnitorului Unirii în Bucure ti era astfel consemnat
în presa vremii: „Duminic , 8 februarie 1859, a avut loc primirea
triumfal la Bucure ti a domnitorului Principatului Moldovei, ales
de curând domnitor i al Principatului Valahiei, Alexandru Ioan
Cuza. Domnul Unirii a intrat în Bucure ti pe la B neasa, fiind a -
teptat cu pâine i sare de oficialit ile locale i de 100.000 de oa-
20 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
meni, aproape întreaga popula ie a Capitalei, cu aclama ii i urale.
(...) Un arc de triumf fusese ridicat la intrarea în ora iar altele
jalonoau parcursul din loc în loc. Podul Mogo oaiei era în esat de
lume. Toate casele era împodobite cu steaguri i mult verdea pe
la ferestre i balcoane. Oamenii st teau i pe acoperi uri.”
Cu în eleapt judecat , înconjurat i sprijinit i la Bucure ti de
devota ii unioni ti ie eni, M. Kog lniceanu, V. Alecsandri i C. Negri,
primele demersuri întreprinse de Domnitor au fost îndreptate grabnic
spre misia politic i diplomatic a recunoa terii Unirii Mol-dovei i
Valahiei de c tre Puterea suzeran (Imperiul Otoman) i Puterile
Garante. Cu abilit ile diploma ilor s i i cu sprijinul Împ ratului
Napoleon al III-lea, dezideratul recunoa terii externe s-a împlinit în
ianuarie 1862, când noului stat i-a fost adoptat oficial „denumirea de
România, cu capitala la Bucure ti, cu o singur adunare i un singur
guvern”, dup cum st stipulat în documentele de arhiv ale vremii.
De aici încolo, sprijinit i bine sf tuit de prietenul s u din tinere e,
Mihai Kog lniceanu, ajuns prim-ministru al României, Domnitorul Cuza
a putut s treac hot rât la înf ptuirea unor reforme structurale care
-i asigure României calea modern a unui stat european. Astfel, în
1863, d Legea seculariz rii averilor mân stire ti în scopul declarat
de „a spori avu ia rii”, iar, în 1864, dup episodul din 2 mai, cel al
„dizolv rii Adun rii Legiuitoare” i aprobarea „prin plebiscit” a
poporului, la 26 august d Legea rural , prin care, în sensul revolu iei
pa ´optiste, „peste 400000 de familii de rani au fost împropriet rite
cu loturi de teren agricol, iar aproape al i 60000 de s teni au primit
locuri de cas i gr din ” , desfiin ndu-se practic vechile rela ii fe-
udale din agricultur . Tot în 1864, a fost înf ptuit i Reforma înv -
mântului prin care s-a prev zut obligativitatea înv mântului primar
la ora e i la sate. Pe plan cultural se poate men iona la loc de cinste
înfiin area la Ia i, la 26 octombrie 1860, a „primei universit i a rii”
(care azi îi poart numele), cum i a Universit ii din Bucure ti (1864).
Alte reforme au vizat organizarea fiscal , judiciar , administrativ ,
activitatea contabil , elaborarea Codului Civil i Penal, organi-
zarea armatei, crearea Consiliului de Stat.
În timpul domniei lui Cuza s-a înfiin at la Bucure ti coala Na i-
Palatul re edin domneasc a lui Cuza de la Ruginoasa
Anul XI, nr. 3(115)/2020
onal de Arte Frumoase, s-a inaugurat cl direa a ez mântului medi-
cal „Noul Pantelimon” i s-a început construc ia primei c i ferate
române, Bucure ti- Giurgiu.
Ca un corolar al acestora, toate studiile istorice întreprinse asupra
domniei lui Alexandru Ioan Cuza men ioneaz f echivoc: „Practic,
nu exist domeniu de activitate economic , social-politic , cultural ,
administrativ sau militar din ar , în care Cuza s nu fi adus
îmbun iri i înnoiri organizatorice pe baza noilor cerin e ale
epocii moderne.”
Desigur, aceste înf ptuiri demne de o Românie modern aveau,
îns , s atrag i mari nemul umiri ale „monstruasei coali ii” libe-
ral-conservatoare, hot rât s -l înl ture pe Cuza de la domnie. Atr -
gându- i de partea ei i o fac iune a armatei, în diminea a zilei de 11/
24 februarie 1866, trezit din somn, Domnitorul Cuza a fost silit s
abdice prin isc lirea unui act „de facto”: „Noi, Alexandru Ioan I,
conform dorin ei na iunii întregi i angajamentului ce am luat la
suirea pe Tron, depun ast zi,11 februarie 1866, cârma guvernului
în mâna unei Locotenen e Domne ti i a Ministrului ales de popor”.
În locul s u, dup refuzul Prin ului Filip de Flandra, la 10 mai
1866, prin ul german Carol de Hohenzollern- Sigmaringen a devenit
Regele Carol I al României.
Aflat în exil la Paris, Viena i Wiesbaden i scârbit de refuzul în-
toarcerii sale în ar , Alexandru Ioan Cuza, bolnav de astm, la numai
53 de ani, trece la cele ve nice în 3/15 mai 1873, la Hotelul Europa din
Heildelberg. Îndeplinindu-i-se dorin a, a fost înmormântat în Biserica
Domneasc a Palatului de la Ruginoasa, în prezen a a peste 30000 de
rani. Ulterior, în timpul celui de al 2-lea R zboi Mondial, osemintele
i-au fost str mutate la Biserica „Trei Ierarhi” de la Ia i, unde mai sunt
i osemintele repatriate ale domnitorului c rturar, Dimitrie Cantemir.
a cum este perceput i ast zi, la cei 200 de ani de la na terea
sa, posteritatea Domnului Cuza - Unificatorul este la fel de str lu-
citoare i a a va fi mereu i peste veacuri, în spiritul nedezmin itei
tradi ii române ti de cinstire a eroilor i a faptelor lor întru gloria
Neamului. F Unirea Principatelor, asumat de Alexandru Ioan Cuza,
n-am fi putut vorbi vreodat de România, ca stat, de Independen a
i Întregirea ei.
Statuia lui Cuza din Ia i
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Vavila POPOVICI
(Carolina de Nord)
Filozofia, Religia, }tiin\a,
Politica - Rena]terea (X)
„Cine nu respect via a, nu merit s tr iasc ” - Leonardo da Vinci
Evul Mediu, sau perioada medieval , a constituit epoca istoric
cuprins între Antichitatea târzie i Rena tere. Rena terea a fost pe-
rioada de tranzi ie dintre Evul Mediu i Istoria Modern . Umanismul
a fost un curent de gândire care s-a afirmat în secolele XIV-XVII în
Europa i a reprezentat o etap în laicizarea gândirii umane. Uma-
nismul a constituit baza spiritual a Rena terii. Termenul de Rena tere
a fost introdus mult mai târziu, de c tre istoricul francez Jules Michelet
(1798-1874). Aceast perioad a fost caracterizat prin trezirea inte-
resului pentru cultura antic , prin mari inven ii, prin înflorirea tiin elor
i artelor. Toate au revolu ionat viziunea asupra lumii, au marcat în-
ceputul unei lumi noi, bazat pe tehnologii i teorii tiin ifice concre-
te. Rena terea a fost mi carea cultural care a afectat profund via a
intelectual european . Începând din secolul XIV în Italia i r spân-
dindu-se în restul Europei, influen a sa a fost resim it în literatur ,
filozofie, art , muzic tiin , religie, politic , precum i în alte domenii.
Interesul enorm pentru cultura antichit ii a dus la c utarea i
descoperirea manuscriselor clasice: „Dialogurile” lui Platon, operele
istorice ale lui Herodot i Thucydides, crea iile dramatice i poetice
ale grecilor i romanilor. Înv ii din Bizan care dup c derea Cons-
tantinopolului la turci (1453) s-au refugiat în Italia i au predat în
coli din Floren a, Ferrara sau Milano au adus cu ei cuno tin a limbii
grece ti clasice. De i adesea ap reau simple imita ii ale clasicilor,
studiul literaturii, istoriei i filozofiei contribuia la instruirea liber a
oamenilor, dându-le o mai mare for de discern mânt. Mul i gânditori
ai Rena terii s-au orientat spre neoplatonism în filosofie, în timp ce
aristotelismul oficial începea s piard din importan . Reprezentan i
importan i ai umanismului au fost Leonardo Da Vinci, Erasmus din
Leonardo da Vinci
21
Rotterdam i Thomas Morus. Cultivarea armonioas nu numai a
spiritului, dar i a corpului, care în perioada medieval era total dis-
creditat , a devenit în timpul Rena terii un scop educativ. Viziunea
teocentric a trecutului s-a transformat într-una antropocentric :
centrul aten iei în studii tiin ifice i crea ii artistice a devenit omul.
Gândul ne poate duce la Pas rea Phoenix, pas rea cea mai sl vit
dintre toate creaturile simbolice n scocite de misterele antice despre
care savan ii moderni afirm c existen a acestei p ri nu este decât
un mit, totu i Plinius cel B trân (23-79 e.n.) vorbea despre capturarea
unei asemenea p ri i despre expunerea sa în pia a roman în tim-
pul domniei împ ratului Claudius. Pas rea reprezenta aspira ia spre
nemurire, rena terea prin propriile-i for e, purificarea prin foc, ciclici-
tatea. Ca atare, nu putem s asemuim aspira iile renascenti tilor cu
simbolul Pas rii Phoenix? Cred c da!
Rena terea a afectat profund via a intelectual european , înce-
pând din Italia i r spândindu-se în restul Europei. Renascenti tii s-
au axat pe realism i emo ia uman . Umani tii au c utat în bibliotecile
stire ti din Europa textele literare, istorice i oratorice latine ale
Antichit ii. C derea Constantinopolului din 1453 a generat un exod
al savan ilor greci ce au adus manuscrise pre ioase în limba greac
veche, dintre care multe, în Occident, c zuser în obscuritate. S-a
pus un nou accent pe textele literare i istorice, pe lucr rile de tiin e
naturale, filozofie, matematic , scrise în greac i arab .
Rena terea a început în Italiala finele secolului al XIV-lea, sfâr-
indu-se, consider unii, în Anglia începutului de secol al XVII-lea.
Explica ia pentru care Italia a fost punctul de plecare al umanismului
renascentist este gradul de urbanizare ridicat al jum ii nordice a
peninsulei. Aceasta era zona cea mai citadin i secularizat a Europei
în epoc . În aceast arie puternic urbanizat , clerul cre tin era mai
pu in probabil s domine guvernul i educa ia, pân i bisericile
fiind construite i administrate aici de laici. Spitalele i organiza iile
caritative care ineau de biseric fuseser reorganizate i centralizate
sub control guvernamental. În contrast cu Europa nordic , unde
educa ia avea menirea de a preg ti preo i pentru biserici, în ora ele
Italiei educa ia era mult mai probabil s fie supravegheat de admi-
nistra iile or ene ti iar rolul ei era de a prepara for a de munc
pentru comer , aceasta fiind calificat în contabilitate, aritmetic i
redactarea de scrisori de afaceri. În secolele XIV-XV în universit ile
Europei septentrionale dominau logica i scolastica, în timp ce în
Italia educa ia era concentrat , mai degrab , pe aspectele practice
ale vie ii urbane decât pe specula ii teologice1, în timp ce italienii
secolelor XIV-XV erau neîncrez tori în programe ideologice sau
morale bazate pe argumente filozofice sau presupuneri religioase
despre natura uman . Primele manifest ri artistice i literare ale Re-
22 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
na terii apar în Floren a, ora care poseda o imens bog ie generat
de comercian ii i bancherii locali, care controlau opera iile bancare
ale papalit ii. Figurile predominante ale Rena terii au fost: pictorul,
sculptorul, arhitectul i omul de tiin Leonardo da Vinci; dramaturgul
i poetul englez William Shakespeare; romancierul, poetul i dra-
maturgul spaniol Miguel Cervantes (autorul „Don Quijote de la
Mancha”); poetul i umanistul italian Giovanni Boccaccio (autorul
„Decameronului”); poetul, filozoful i omul politic italian Dante Ali-
ghieri (autorul „Divinei Comedii”).
Zapcii (colectori de taxe) ai papilor, familiile comercian ilor flo-
rentini au ajuns s domine finan ele Europei întregi, de-o parte i de
cealalt a Alpilor. Banii din împrumuturi, investi ii i schimb monetar
care se rev rsau în Floren a au fost pompa i în industriile locale, fapt
care a contribuit la vitalitatea economic a ora ului. Rena terea ap -
rut în ora ele comerciale ale Italiei a f cut din limba italian a doua
limb a oric rui individ educat, pân pe la finele secolului al XVII-
lea, în timp ce s-a impus tuturor europenilor i moda literar , stilul
arhitectonic i chiar gusturile italiene în materie de îmbr minte i
mobil interioar . Republicile (care, de fapt, erau ni te oligarhii în
care politica era dominat de familii de comercian i i bancheri) italiene,
gen Vene ia, Floren a, Genova i Milano se aflau în permanent
competi ie sau conflict deschis pentru suprema ie, ele inaugurând,
pentru prima oar în istoria politic a Europei, i institu ia ambasa-
dorului permanent.
În filozofie, tr tura caracteristic general a Rena terii a fost
orientarea sa anti-scolastic , dominanta fiind Umanismul greco-ro-
man. În cursul sec. 14-15 a predominat reluarea i dezvoltarea, potrivit
condi iilor specifice ale epocii, a curentelor filozofice antice. Gânditorii
au apelat la stoicism pentru a crea o moral independent de rigorile
preceptelor religioase, bazat cu prec dere pe ra iune i pe natur ,
pentru a proclama triumful omului asupra „Fortunei” („sor ii”).
Filosofii politici, ca Niccolo Machiavelli, au c utat s descrie via a
politic a a cum era în realitate pentru a o în elege. O contribu ie esen-
ial a avut-o umanistul italian Giovanni Pico della Mirandola care a
scris, în 1486, „De hominis dignitate” (Discursul despre demni-tatea
omului), ce const într-o serie de teze filosofice despre gândirea natural
i credin . Autorii renascenti ti, de asemenea, începeau s utilizeze
limbile vernaculare (limb indigen , proprie unei ri), iar apari ia
tiparului a permis accesul la c i (ca Biblia), a cât mai multor persoane.
Rena terea presupunea i o încercare a intelectualilor de a studia
i îmbun i lumea secular , prin revigorarea ideilor din antichitate
i adoptarea unor noi metode de gândire. Inova iile rena terii au
cut ca structurile politice i biserice ti s fie mai receptive i au
dus la apari ia capitalismului. În timp ce marile regate europene, ca
Fran a i Spania, au r mas monarhii absolutiste, altele se aflau sub
controlul direct al Bisericii, republicile italiene preluând principiile
capitalismului, ceea ce a dus la o înflorire comercial f precedent.
Dup ce în prima jum tate a secolului al VI-lea împ ratul cre tin
Iustinian a închis colile de filozofie, interzicând p gânilor s mai
predea nu numai filozofia, ci i orice alt disciplin , îns i literatura
în limba latin , a început lungul proces de dec dere: din chiar secolul
al VI-lea, un cre tin important precum era (Papa) Grigore (I) cel mare,
considera c „un episcop nu trebuie s predea gramatic , pentru
nu-l po i sluji în acela i timp i pe Hristos i pe Jupiter”, iar în
secolul al VI-lea Grigore de Tours spunea c „ora ele Galiei au
sat studiul literelor s decad , ba chiar s piar ”. La doar câteva
secole distan , un episcop considera, în acord cu numero i al i
cre tini importan i ai Evului mediu, c un cre tin n-are nevoie s se
îndeletniceasc cu tiin a, c ci ea în loc de în elepciune aduce nebunia
cre tinului care crede în posibilitatea unei vie i dup moarte, con-
di ionat de credin a în articolele religiei lui Hristos, singurul lucru
Anul XI, nr. 3(115)/2020
important de tiut fiind Scriptura. Or, manuscrisele a teptau de secole
în mân stiri i în bibliotecile private ale iubitorilor de cultur i frumos
ca s fie „descoperite”. Mai existau i factorii materiali, precum exis-
ten a la acel moment a unei civiliza ii urbane suficient de complexe,
precum i înfiin area universit ilor cu aproape dou secole înainte.
În urma cercet rilor istorice din ultimii ani, Evul Media nu mai
este considerat drept o epoc întunecat , lipsit de creativitate cul-
tural . Datorit a a-ziselor „scriptoria” din m stirile medievale se
straser exemplare în limba latin din scrierile autorilor greci sau
romani, a lui Aristotel i Thucydide, Virgiliu. Scriptoria mân stirilor
nu erau îns , nicicum, singurele locuri în care s-au copiat scrieri mai
vechi sau mai recente în perioada dificil a Evului Mediu. În ciuda
obstacolelor au existat continuu copi ti, anticari i vânz tori de c i.
Apoi, manuscrisele de literatur clasic latin , care au fost desco-
perite de renascenti ti în mân stiri, î i au originea, în opinia unor
istorici, mai degrab în dona ii spre mân stiri din partea unor persoane
private, bibliotecile personale ale acestora con inând i lucr ri ale
autorilor clasici, decât datorit muncii de copiere a operelor de lite-
ratur latin efectuat de c lug ri în scriptoria: Scriptoria mân stirilor
erau, de altfel, locurile unde se copia literatura religioas necesar
clerului cre tin, iar faptul semnificativ c în mod sistematic c ut torii
renascenti ti de manuscrise de literatur clasic în limba latin spun
nu le-au g sit în bibliotecile mân stirilor explorate, amintind în
schimb de locuri pu in onorabile în care le-au g sit (poduri, beciuri,
pu uri dezafectate, turnuri, donjoane i holuri), sugereaz c ele fu-
seser achizi ionate sau p strate (dac au fost primite gratuit) pentru
valoarea lor material (pergamentul refolosibil pe care erau scrise) i
nu pentru valoarea lor literar-artistic .
Gânditorii Rena terii s-au ocupat mai departe cu studiul gramaticii
i retoricii medievale. În domeniul teologiei au continuat tradi iile
filozofiei scolastice, iar interpretarea filosofiei platoniciene i aristo-
telice i-a p strat mai departe un rol decisiv. colile din Salerno (Ita-
lia) i Montpellier (Fran a) reprezentau centre vestite pentru studiul
medicinei.
În rena terea neoplatonic , umani tii nu au respins cre tinismul;
dimpotriv , cele mai multe lucr ri renascentiste au fost dedicate bi-
sericii, care patrona operele de art . O schimbare subtil s-a petrecut
în modul în care intelectualii abordau religia, reflectându-se în multe
domenii culturale. Multe lucr ri cre tine grece ti, inclusiv i Noul
Testament scris în greac , au fost aduse din Bizan în Europa de
Vest, fiind cercetate. Umani ti ca Lorenzo Valla i Erasmus din Ro-
tterdam militau pentru revenirea la originalul Noul Testament în limba
greac , ceea ce a deschis astfel calea spre Reforma Protestant .
Termenul de Rena tere tiin ific desemneaz prima perioad a
revolu iei tiin ifice, mai precis cea cuprins între anii 1450 i 1630.
Revolu ia tiin ific a Rena terii, urmând-o pe cea cultural , a fost
accelerat de c derea Constantinopolului din 1453, când mul i c r-
turari - i foarte multe texte tiin ifice antice - au migrat c tre Occi-
dent. Apari ia presei tipografice a contribuit apoi la r spândirea facil
i rapid a noilor texte tiin ifice, care puteau circula acum mai repede
între centrele universitare europene, acolo unde activau în general
savan ii.
Rena terea a fost o epoc a unui avans extraordinar în domeniul
tiin elor. Geografia, astronomia, chimia, fizica, matematica, medicina
în toate aceste domenii s-au înregistrat progrese foarte mari. Cei mai
importan i oameni de tiin ai Rena terii: Danezul Tycho Brahe,
Nicolas Copernic, Giordano Bruno, Leonardo Da Vinci, Galileo Galilei,
Johannes Kepler, Wilhelm Leibnitz, Isaak Newton.
În cursul secolului al XVI-lea au fost traduse unele din cele mai
importante lucr ri grece ti în domeniul matematicii i s-a g sit solu ia
ecua iilor de gradul trei, apoi cuno tin ele ob inute în astronomie i
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
evenimentul determinant l-a constituit punerea la punct a imprimeriei
cu caractere mobile de c tre Johannes Gutenberg (1440), ceea ce
contribuie la r spândirea larg a cuno tin elor.
Danezul Tycho Brahe (1546-1601) a revolu ionat astronomia.
Contribu iile lui Brahe în astronomie au fost de-a dreptul extraordinare.
Brahe a observat i m surat precis mi carea planetelor, a observat i
catalogat peste 800 de stele, a conceput i construit instrumente
astronomice. Spre deosebire de predecesorii s i, Tycho Brahe a
observat nu doar pozi ia planetelor, ci a analizat integral mi rile lor
pe orbit , observa ii f de care, spre exemplu, Kepler nu ar fi putut
descoperi c planetele se învârt pe orbite eliptice.
Polonezul Nicolas Copernic (1473-1543), savant cu forma ie
enciclopedic , matematician i astronom, medic, diplomat, econo-
mist i specialist în limbi clasice, este autorul teoriei heliocentrice.A
formulat teoria potrivit c reia p mântul se învârte în jurul Soarelui i
nu invers. Ast zi este cunoscut mai degrab pentru munca sa în do-
meniul astronomiei i pentru combaterea geocentrismului.
Italianul Giordano Brunoa fost teolog i filosof umanist. De i a
fost c lug r pentru o vreme, unele dintre ideile sale au fost consi-
derate eretice. A fost condamnat de Inchizi ie i ars pe rug la 17 fe-
bruarie 1600 pentru concep ia sa panteist i pentru convingerile c
lumea este infinit . Panteismul sus ine c Dumnezeu este prezent în
tot, identificându-se cu materia i universul, cu propriile sale crea ii,
fiind schimb tor i imperfect.
Italianul Leonardo Da Vinci (1452-1519), poate cel mai faimos
savant al epocii renascentiste, unul dintre cei mai mari savan i din
istorie, un adev rat om de geniu. Mul i istorici i savan i îl consider
pe Leonardo da Vinci drept cel mai bun exemplu al Omului Renascen-
tist, un om cu o curiozitate extraordinar i o imagina ie ie it din
comun. Cunoscut de publicul larg pentru picturile sale - dintre care
„Gioconda” i „Cina cea de tain ” sunt cele mai renumite, da Vinci a
adus contribu ii deosebite în domeniul tiin elor, dar i al ingineriei,
prin numeroasele sale inven ii. Fiind fascinat de ideea zborului uman
a conceput para uta ca o modalitate pentru oameni de a pluti cu gra-
ie în aer; mitraliera, costumul de scafandru i altele.
Italianul Galileo Galilei (1564-1642), astronom, inginer, filosof i
matematician a descoperit sateli ii lui Jupiter, a observat petele solare
i a fost judecat de Inchizi ie pentru erezie pentru ap rarea teoriei
heliocentrice. Galileo a adunat multe dovezi în sprijinul teoriei lui
Copernic (teoria heliocentric ), contrazicând doctrina oficial a
Bisericii asta în pofida faptului c era un om credincios. Considera
îns c teoria heliocentric nu este în contradic ie cu Biblia, sus inând
scriptura a fost scris dintr-o perspectiv p mântean i c tiin a
pur i simplu ofer o perspectiv diferit , mai exact .
Germanul Johannes Kepler (1572-1630), matematician, astronom
i astrolog, a formulat i confirmat cele trei legi ale mi rii planetelor.
Profesor de matematic , apoi asistent al lui Tycho Brahe, Kepler a
lucrat i în domeniul opticii, dezvoltând o versiune mai bun a tele-
scopului cu refrac ie. A studiat, de asemenea, o supernova, acum
cunoscut sub numele de Supernova lui Kepler, care a ap rut în
1604. El a observat i a f cut note detaliate timp de un an.
Germanul Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) prin cercet rile
sale a localizat sufletul într-un punct - acesta a fost un nou progres
spre monad (unitate perfect , substan simpl care e elementul a
tot ce exist ) - i s dezvolte principiul ra iunii suficiente (nimic nu
se întâmpl f un motiv). Medita iile sale asupra teoriei dificile a
acestui punct au fost legate de problemele întâlnite în optic , spa iu
i mi care; ele au fost publicate, în ele afirmând c mi carea depinde,
ca i în teoria astronomului german Johannes Kepler, de ac iunea
unui spirit (Dumnezeu).
Englezul Isaac Newton (1643-1727), fizician, matematician i filozof
23
englez, este considerat unul dintre cei mai importan i oameni din
istoria tiin ei. Newton a inventat o metoda analitic mult mai complex
decât cele realizate de predecesorii s i, iar metodele sale experimentale
mai sunt practicate i în prezent. Contribu ia adus matematicii, fizicii
i studiului fenomenelor naturale, dovede te valoarea inegalabil a
lui Isaac Newton. Volumele sale publicate con in trei legi importante
ale mi rii, numite i legile lui Newton.
Triada Nicolaus Copernic - Giordano Bruno - Galileo Galilei
reprezint un simbol al gânditorilor persecuta i de Biserica Catolic
pentru teoriile pe care au îndr znit s le promoveze, cum ar fi c
aceea c P mântul este rotund, c se învârte în jurul Soarelui, iar
Universul este mai mare decât sistemul nostru solar i con ine un
num r infinit de lumi populate de fiin e inteligente.
Numele lui Bruno a devenit sinonim cu cel de victim a obscu-
rantismului. La patru sute de ani dup executarea sa, Biserica Cato-
lic , prin glasul papei Ioan Paul al II-lea, i-a exprimat „profunda
durere” pentru eroarea comis prin condamnarea sa la moarte. A a
se întâmpl , uneori adev rului îi trebuie timp pentru ca p ile s
dovedeasc veridicitatea ra ionamentului.
În aceast perioad a Rena terii a început dezvoltarea unor state-
ora e italiene i a continuat în Germania, Fran a i Spania. Acest
proces a fost favorizat de o diploma ie modern , care, evitând r z-
boaiele, a devenit un important instrument politic.
Clerul, în special cel înalt, î i schimb modul de via , renun ând
la preocup rile exclusive de cult i aspirând la o participare activ în
politic . Papi, cardinali i episcopi nu se mai deosebesc în aceast
privin de negustori sau conduc tori politici. Cre tinismul r mâne,
totu i, elementul preponderent al culturii. Predicatorii, teologii sau
prela ii sunt asculta i i onora i de credincio i. În acela i timp, îns ,
înv ii umani ti se ocup de problemele teologice i adapteaz
cuno tin ele filologice i istorice noi la studiul i interpretarea scri-
erilor religioase. Viziunea umanistic asupra teologiei i scripturilor
sfinte a dus, printre alte evolu ii, la apari ia reformei protestante,
ini iat în Germania de c tre Martin Luther (1483-1546), i r spândit
apoi în întreaga lume catolic .
Noile orizonturi spirituale i liberalizarea moralei au creat un anumit
tip de „Om al Rena terii” („Homo universalis renascentista”), carac-
terizat prin în elegere ascu it , deschis oric rei idei, sim deosebit
al frumosului, dorin de afirmare i renume, individualism cu posibi-
lit i de dezvoltare multilateral , adversar al dogmelor i ideilor pre-
concepute. În aspira ia sa spre universalitate, înl tur orice barier
care-i st în cale, se arat curajos în proiectele sale i plin de for în
ac iune. Este prieten i cunosc tor al artelor, colind f dificultate
filozofia i literatura, înlocuie te legile morale cu cele estetice. „Omul
Rena terii” este, în primul rând, un umanist cu larg spirit de toleran .
În contrast cu acesta, nu dispar fanaticii, partizanii unei singure idei,
care v d în fiecare reprezentant al unei p reri contrare, nu un adversar
de idei, ci un du man personal ce trebuie anihilat.
În 1952, istoricul Will Durant, în Cartea întâi a Rena terii scria:
„Mai p str m înc în sânge seva acestor secole efervescente, în
timpul c rora s-a modelat Europa modern ; iar cunoa terea ideilor,
a evenimentelor i a personalit ilor acelei epoci este esen ial
pentru în elegerea propriilor noastre timpuri i mentalit i. (...)
Arta modern , atât de înver unat împotriva Rena terii, recurge,
cu zel, la fel i fel de experimente, pentru a descoperi noi forme de
frumuse e sau de expresie. Admira ia noastr pentru Rena tere nu
ar trebui s ne determine s respingem nici o tentativ sincer i
disciplinat de a-i imita nu produsele, ci originalitatea”.
Cred în ciclicitate, cred c în lume se va ivi i va poposi, în cu-
rând, „Pas rea Phoenix” ce va întruchipa o nou rena tere, purificare,
aspira ie cert spre nemurire. Dar pentru aceasta ni se cere s iubim
i s respect m via a.
24 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Drago] NICULESCU
Petre |u\ea ]i reflec\iile
sale religioase asupra
cunoa]terii (II)
Esen ele, constrânse de form i legi. Istoricul,
pierdut în diversitatea aparent a lucrurilor
Se poate spune c forma coboar puritatea ideilor, care sunt mo-
dele eterne, transcendente, crea ii ale divinit ii i mijloace de lucru
ale Demiurgului, la nivelul lumii sensibile, la calitatea iluzorie a
spa iului empiric, neesen ial . Simbolul, jocul cu simbolul, apropierea
sau dep rtarea de simbol îi stau la îndemân i omului de tiin , i
metafizicianului, i teologului cre tin. ea afirm c „omul de tiin
se deosebe te prin speran de poetul pesimist”. Dar nu amândoi
pot dispune cu aceea i libertate de categorii, fie ele antinomice sau
universal-complementare? E drept c tr im sub legi, care pot fi resim-
ite atât de constrâng tor încât Faust î i încearc salvarea în magie,
ie ind din cercul lor de fier. Acolo îns se izbe te de fic iune, i aceasta
îl ine în impas. Platon îns nu se salveaz de la mirajul fic iunii prin
derea în dogme, reu te acest lucru în calitate de om autonom.
ea precizeaz c exactitatea tiin ific a filozofiei lui Husserl
(„filozofia este o tiint exact ”) nu este posibil , fiindc exactitatea,
spre diferen de precizie, este transcendent în esen , conform teoriei
ideilor, care reprezint metafizica platonic a cunoa terii, întâlnirea
zeului cu omul credincios având loc în lumea esen elor, în spa iul unui
adev r situat dincolo de natur . Opozi ia eleatic dintre fiin i devenire
a fost dep it numai de cre tinism, i nu prin op iune, ci prin împ care,
Anul XI, nr. 3(115)/2020
prin st pînirea Absolutului. „Omul se mi între nevoia certitudinii
ontologice a eficacit ii limitate a construc iilor ra ionale, între dialectic
i intui ia pur a realului”, afirm exemplar ea.
Între Bacon i în eleptul Malebranche exist marea diferen a
neîn elegerii i în elegerii naturii transcendente a adev rului, a intu-
iei platonice rupt de lumea fenomenal . Adev rul istoric înseamn
devenire, i nu substan eleat , i atunci Iorga „se îneac ” efectiv
în istorie, în diversitatea aparent a lucrurilor, în care adev rul dispare.
Faptele nu sunt decât pretexte ale gândirii filozofice, ale viziunii su-
praistorice. Pluralitatea liniilor i simbolurilor, instabilitatea, cre terea
i degradarea - toate acestea nu reclam decât imperfec iunea omului
istoric, st pânit de natur i de cosmos. „Marile spirite termin reli-
gios”, cum a ar tat Pascal. Eternitatea definit de Goethe este „prezent
pur”; a r mâne aici, în actualitatea instabil , înseamn a nu tr i în
eternitate. Dar, deocamdat , suntem sili i a o face, Domnule ea,
ci deocamdat tr im aici, pe p mânt, intui ia eternit ii, a stabilit ii
pure i continue fiind doar un lux al cugetului cu valen e angelice.
Kant r mîne neplatonic prin viziunea lui atotcuprinz toare, unitar
i virtuoas asupra naturii, dar ordinea apar ine pân la cap t trans-
cendentului, misticii tr ind în ea, iar ceilal i c utând-o, pierzându-se
în devenire. În absen a sentimentului religios, definitoriu pentru om,
avem de-a face cu regres, cu schilodirea psihic i schilodirea spiri-
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 25
adev rul, binele i frumosul în ei în i - roadele c ut rii dându-le
iluzia de cuceritori -, naturali tii c utând totul în natur i în confor-
mitatea cu a a-zisele ei legi - aceasta f cîndu-i s se cread în elep i
-, iar materialismul reducând omul la el însu i, nerealizând perfec iunea
la care aspir omul religios. Precum pozi ia omului kantian, care are
„finalitate în el însu i”, materialismul este opus misticismului, fiind
etern dep rtat de Absolut. Lumea ideilor înseamn ie irea de sub
st pânirea conceptelor lumii sensibile, golite de Dumnezeu, cine o
în elege nu are nici cea mai mic ezitare în în elegerea religioas a
platonismului. „Intui ia platonic a transcenden ei este un mod filo-
zofic grecesc de în elegere a realului, a exactit ii, a certitudinii dog-
matice i de dep ire a îndoielii legate de aparen mintea omului,
acest sediu al aproxim rilor, al fic iunilor al p rerilor i erorilor, atingând
precizia util ”, afirm ea.
Construc ia omului are loc în untrul naturii, acolo are loc formarea
omului „util statului” (Stenzel), caracterul lui nu poate fi format decât
plecînd de la natur , pe virtu i morale rezultate din „curgerea perma-
tual . Platon, v zut cre tin, reprezint o afirmare a tiin ei realului; nent , cuprinz toare a lui i a statului” (Stenzel). Modele geometrice
dep irea dialecticii i formelor limitate ale gândirii autonome, a for- precum linia, unghiul, triunghiul, sfera, percepute ca ni te copii ale
melor logice limitate, utile, gratuite sau nocive ale spiritului c ut tor, unor esen e implicate în demonstra iile matematice, nu exprim ideile
a ambi iilor sistemice, a palidei certitudini pe care o d grupul, i nu platonice. Ideile lui Palton sunt pur i simplu, exist în afara omului
insul. „Gândirea trebuie v zut bipolar: când oglinde te Susul este i naturii, impunând participarea la ele. Ideile platonice nu pot fi
vehicul al realului, când oglinde te josul este vehicul al aparen ei”, formulate logic, tiinta lui Platon fiind ontologic , încercarea care s-
subliniaz ea. Din treptele aparente ale cuno terii izvor sc „iluziile a f cut, dup model aristotelic, c zând în e ec. Platon evit induc ia
progresului” (Sorel). i deduc ia logic aristotelic prin legarea ideilor, ca modele primor-
Aparentele trepte ale cunoa terii - senza ii, percep ii, reprezent ri, diale, arhetipale, de lucrurile sensibile, trec toare i imperfecte (Go-
concepte, judec i, ra ionamente, cu r cinile lor empirice sau în blot). Prezentarea lor nu înseamn perisabila predica ie a lumii lu-
ipotezele de lucru -, nu fac decât s trezeasc spiritul cercet tor asu- crurilor, progresele gândirii nu sunt necesare, ra ionamentul inductiv
pra lucrurilor, dar nerelevînd natura acestora. Afirmarea religioas a i deductiv r mânând instrumente metodologice utile într-o logic
unit ii divine în multiplicitate d garan ia unit ii lumii, indiferent
dac aceasta ine de inspira ie sau de intui ie. Dialogul Parmenide
dovede te ireductibilitatea omului absolut cu multiplicitatea lucruri-
lor, a ideilor, ca esen e pure, cu mi carea, transformarea, apari ia i
dispari ia caracteristice existen ei, ireductibilitate care nu poate fi
rezolvat dialectic, rela ia dintre etern i trec tor apar inând misteru-
lui, a c rui form de în elegere este credin a, nu tiin a. De aici, de
la contactul cu misterul, deriv i validitatea formul rii apofatice,
negative a Absolutului. Este adev rat c Parmenide îi recomand lui
Socrate „exerci iile logice”, dar ele nu duc la adev r. Dogma este cea
care faciliteaz p trunderea în paradoxala inexisten a Unului
absolut, a nemi rii eleate, în „câmpia adev rului”.
Numai cei stin i religios sunt nelini ti i de teama neantului, ei
cred în vid i în nefiin . Dialectica i concep ia panteist nu rezolv
problema rela iei dintre Dumnezeu i lume, rela ia dintre nepieritor i
pieritor constituind un mister. „Formele logice ale gîndirii autonome
sunt punctele neînsemnate în fluviul inform al sufletului omenesc.”
Realitatea divinului activ transfer realitatea asupra a tot ceea ce se
întîmpl în univers. Cheia unic a tuturor dezleg rilor îi apar ine, de
aceea, misticului, i nu miticului, magicului i ra ionalului. Gândirea
tiin ific pl smuie te ipoteze utile sau nu, artele „se îneac ” în sunete
sau în imagini izolate sau combinate, în func ie de sim urile ori închi-
puirea care le ofer sau produce, fic iunile pl smuite de ra iunea
uman autonom , al turi de pseudolegile din natur , constituind
cadrul de manifestare, în joc, lupt i suferin a copiilor imperfecte.
Zeul, cu lumea lui, este dincolo, nu aici.

Ideile platonice, suverane perisabilei predica ii

logice a lumii

Petre ea consider c idealismul, naturalismul i materialismul

sunt unificate prin legarea lor de c tre om i natur , ideali tii c utând
26 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
tiin ific de tip aristotelic. Stagiritul leag forma de materie (sub-
stan ), ori acest lucru nu se potrive te cu lumea platonic , cu abso-
lutul concret din eshatologia cre tin .
Permanente r mân în gândirea lui Platon afirmarea transcenden ei
realului, sufletul nemuritor (form a omului etern), ideile i zeii toate
dimpreun . În sens platonic esen ele pot fi contemplate de spiritele
pure dincolo, iar aici, tr ite ca amintiri ale altei vie i anamnesis. În-
toarcerea filozofului în grot este o ac iune de ordin ontologic, nu
este determinat de vreo dialectic a induc ie i deduc iei, a grotescu-
lui i universalului, a singularului i generalului.
De la fic iunea nietzschean a lumii la metafizica
cunoa terii. Sau, mai degrab , invers...
Adev rul suprem este exprimat de Platon astfel: „Dumnezeu este
bun, lipsit de invidie, i ceea ce a facut El a f cut cel mai bine posibil”
(M. Chauvet). Nietzsche afirm c „s-ar putea ca lumea s fie o fic-
iune”. To i oamenii i toate categoriile au sens, perisabil ori peren,
iluzoriu ori cert, fiindc sunt sub puterea lui Dumnezeu. Semnele
aleatorii, a c ror eficacitate produce iluzia adev rului, sunt rezultatul
mi rii spiritului autonom între senzorial i predicativ. Ideile sunt
oglindite de lucruri, dar nu sunt incluse în ele - ideile care sunt obi-
ectul conceptelor. Imaginea obiectelor, reflectat de c tre sim uri, nu
surprinde decât un adev r exterior lor; imaginea nu a surprins i nu
surprinde niciodat esen a profund a lucrurilor. De aceea, adev rata
tiin este tiin a ideilor, viziunea gnoseologic kantian nu se po-
trive te cu spiritualismul platonic, c ci numai interpretarea ontologic
este adecvat naturii transcendente a ideilor. Pedagogia platonic ,
statul s u educator sunt poten ate de puterea spiritual a templelor.
Pedagogicul îns , la Platon, este subordonat ontologicului ( i nu in-
vers) vie ii i lumii, zeilor, sufletului nemuritor, adev rului cuprins în
tiin a ideilor. Prezentarea ideilor, din „Republica”, ne arat natura
lor transcendent i socratismul lui Platon, faptul c Absolutul nu
poate fi explicat teoretic în forma clarului cartezian: „Nu tiu - se
adreseaz Socrate lui Glaucon - dac po i în elege, eu exprim adev rul
imagine i pild . Exist o tiin care cerceteaz esen a oric rui
lucru, este superior tuturor tiin elor practice i teoretice” (Repu-
blica, Cartea a II-a). Cea c tre care se îndreapt gândirea socratic
nu este deci obiectivitatea tiin ific , ci „metafizica cunoa terii” -
Anul XI, nr. 3(115)/2020
a cum se exprima Henri Bergson. Este gre it a se suspecta, ba mai
mult, a se face gre eala confund rii „c ut rii naturii lucrurilor” a lui
Socrate cu vreo interpretare logic-inductiv a realului. i aceasta din
simplul motiv al absolutiz rii ideilor provenite din dialoguri ca rezul-
tate dialectice ale gândirii umane, ca ra ionamente desf urate în
discu ii, fapt care le-ar transforma în simple concepte care nu exprim
natura lucruilor. Filozofia, în fond, este un mod pozitivist de în elegere
a platonismului. Logicienii moderni, în genere, sunt cei care consider
„conceptele ca expresii esen iale ale lucrurilor, deci ale unit ii reale
a acestora, acesta fiind scopul cercet rii” (Sigvart). Natura lucrurilor
nu se caut cu ajutorul unei pseudo tiin e utile i vaste, c utatorul
nu devine astfel posesor al adev rului, transcendent în esen , ci se
prime te prin inspira ie sau se intuie te.
De i platonismul nu r spunde la întrebarea filozofic dac per-
fec iunea coincide cu completitudinea sau nu, cre tinismul, prin
integralismul mistic, prin dogma eshatologic a învierii r spunde
afirmativ. Binele suprem nu poate fi atins dialectic, prin rezultate
utile statului educator i individului educat, i de i Stenzel consider
exist o con tiint teoretic în sens tiin ific, ca „expresie a acor-
dului între personalitate i lumea exterioar ”, privind socratic-pla-
tonic, adev rul nu este expresia celor doi termeni lega i logic, interi-
oritate i exterioritate, ci acesta reprezint o viziune aristotelic , pre-
cursoare a concretului nominalist i, mai departe, a empirismului i
pozitivismului. Gândirea autonom a omului i tiin a aferent ei se
arat a fi neputincioase în afara încerc rii de analiz a adev rului din
rticele sectare sau sectoriale, adev rul c utat neavând sediul în
ea. Dar acest lucru un trebuie absolutizat sau blamat, c ci filozofia,
religia i tiin a trebuie s mearg mân în mân în lucrarea de c utare,
de atingere a adev rului, tiin ei r mânându-i efortul i încrederea
(acestea fiind ustensilele ei), iar filozofiei i religiei, în elepciunea,
intui ia i, mai ales, credin a.
Divinul i sufletul, sau calea circular spre nemurire
În Fedru, Socrate, profesorul lui Platon, afirm lucruri excep-
ionale. Pentru cei care au citit dialogurile platoniciene, dar i pentru
cei mai pu in initia i, care nu au f cut-o, este extrem de util i justi-
ficat lecturarea i analiza acestora, textele stînd practic la baza
gândirii platonice. Din acest punct de vedere, ea face un scurt
excurs esen ializat i deosebit de valoros. În cele ce urmeaz vom
analiza succint texte filozofice de baz , f de care gândirea pla-
tonic , în intui ia ei transcendent excep ional , i, ulterior, în viziunea
i interpretarea cre tin , nu poate fi în eleas la adev rata ei dimen-
siune. Dorin a instinctiv a pl cerii i gustul reflectat al binelui sunt
considerate de c tre Socrate cele dou principii care îl conduc pe
om, i al c ror impuls îi determin acestuia ac iunea i natura. Amân-
dou , împreun , nu sunt îns în stare a-l determina pe acesta s î i
doresc a cunoa te esen a lucrurilor, ci s-o ignore. În elepciunea nu
este altceva decât înclinare spre bine, inspirat de ra iune, care pune
st pânire pe suflet, ea situându-se la pol opus de dorin a necugetat
care tinde spre pl cerea dominatoare i care poart numele de necum-
tare.
Mi carea (manifestarea) singur a sufletului nu poate s impun ,
în mod necesar, decât c sufletul nu are nici început i nici sfâr it,
adic faptul c este nemuritor. Definirea sufletului fiind capacitatea
unei tiin e divine, nu ne r mân la îndemân decât cele câteva cuvinte
cu care putem opera compara ii, analogii. C derea sufletului univer-
sal din statutul lui ceresc în haina solid a timpului individual terestru,
care nu îl determin deci, ci doar îl g zduie te, reprezint una dintre
caracteristicile gândirii platonice, mult controversat i contrazis
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ulterior, acerb, în cadrul filozofiei cre tine medievale, începând chiar
cu formele ei incipiente. Divinul este cel care asigur circula ia sufle-
tului, în varianta lui universal , deci existen ial , în sferele superioare,
de asemenea sl birea, „ofilirea” urâ eniei i r ului. Absoluta for
ordonatoare supravegheaz totul. Viziunea cosmogonic , mitic ,
trebuie în eleas i înterpretat corect, între zei care se mi în
spa iul transcenden ei acest lucru fiind fertil judec ii contemporane,
al absolutului esen ializat, al ideilor arhetipale.
Nu îmbr mintea mesajului conteaz ast zi, ci substan a esen-
ializat , folositoare unor demersuri analitie superioare, a con inutului.
Muritorii devin nemuritori prin urcarea sufletului la cer (analogie cu
viziunea i mesajul religios cre tin, tributar , i ea, în bun m sur ,
feluritelor inser ii, este impresionant ). Spa ializarea i geometrizarea
descriptiv a mi rii sufletelor în cadrul bol ii cere ti nu trebuie
în eleas , corect, decât în în elesul ei determinist-energetic. „C ci
dac trebuie întotdeauna a spune adev rul, suntem totdeauna
obliga i, când vorbim despre adev r”. i atunci: esen a f culoare,
form , impalpabil un poate fi contemplat decât prin ghidul
sufletului, inteligen a în jurul esen ei r mânând a fi sediul acelei
tiin e perfecte, care cuprinde adev rul întreg. O mi care circular ,
vede Socrate prin Platon, a gândirii zeilor, care, hr nindu-se din gân-
dire i din tiin , fiindu-i admis contemplarea Fiin ei absolute, se
adap cu Adev rul i este cufundat în extaz pân când ajunge din
nou în punctul de unde a plecat. O mi care de revolu ie, desigur, în
care ea contempl justi ia în sine, în elepciunea în sine, tiin a, dar
nu tiin a par ial , fragmentar a lucrului i omenescului, indivi-
dualizat dup obiecte i muritori, ci tiin a nesupus schimb rii,
tiin a care are ca unic obiect Fiin a fiin elor.
Conform legii Adrasteiei (nimfa care l-a hr nit pe Zeus în pe ter
cu laptele caprei Amaltheea), orice suflet care a putut s urmeze su-
fletul divin i s contemple cu el vreo esen s fie ap rat de orice
u, iar dac elanul s u nu sl be te - în eventualitatea unor alte c -
torii (reîncarnare) -, el nu va cunoa te vreodat suferin a. Uitarea i
Vassily Maximov - Cine-i acolo?
27
viciul corup sufletul, îl fac impur, îl îngreuneaz , sufletul cade atunci
pe p mânt i nu poate însufle i corpul niciunui animal. La pol opus,
sufletul care a v zut cel mai bine esen ele i adev rul va locui în- i
va forma un om care se va consacra în elepciunii, frumuse ii, muzelor,
iubirii. Unitatea ra ional impune în elegerea generalului, aceasta
plecând, fire te, de la multiplicitatea senza iilor. Aceast facultate
este amintire, resim irea celor v zute de suflet în c torile al turi de
sufletul divin. Pe acest drum, desconsiderarea existen elor înseamn
contemplarea existen ei reale. Dar filozofii posed gândirea care se
poate lega, pe cât posibil, de amintire, de esen ele „c rora însu i
Dumnezeu le datoreaz întreaga divinitate”. Aceste reminiscen e
însufle esc omul capabil de misterele perfec iunii infinite, capabil de
a ajunge la perfec iune. Desigur c mul i, bântui i de griji, angoase i
alte n cl ieli, nu îl în eleg, îl consider nebun i chiar vor s -l vindece
de nebunie. El î i d seama de tot ce se întâmpl în jurul lui i cu el.
Cea mai pur dintre lumi con ine întrînsa esen ele perfecte, simple,
pline de calm i beatitudine. Omul h zit, contemplându-le, va de-
veni pur, liber, deta at de propriul mormânt al corpului, de închisoarea
pe care o purt m cu noi.
Neputin a cunoas erii simultane a calit ii
i a esen ei lucrurilor
Fragmentul filozofic din Scrisoarea a VII-a debuteaz cu o cla-
rificare, în sensul în care Platon nu garanteaz siguran a sursei exter-
ne, a celor care afirm c ar fi preluat principiile platoniene din chiar
gura lui Platon. El infirm existen a vreunei a ez ri într-o form ordo-
nat , metodic , scolastic a principiilor sale, fiindc aceast tiin
nu se transmite prin cuvinte (facem aici o parantez i specific m c
toate traducerile în român f cute de ea i corecturile exege ilor
i editorilor întreprinse ulterior au fost realizate conform traducerii în
francez din edi ia Saisset. Fragmentul din Fedru este în volumul
Platon, Oeuvres Complete, vol. II). Platon nu î i asum aceast cea
mai nobil întreprindere care ar fi putut fi, dac acest lucru ar fi fost
posibil, piscul vie ii lui: dezv luirea secretelor naturii (lucrurilor).
Platon consider c numai un mic num r de ini ia i i de capabili a le
descoperi în ei în i merit s primeasc aceste înv turi (pedagogia
platonician ). În rest, asupra celorlal i nu s-ar abate decât un dispre
injust ori o zadarnic înfumurare.
Pe de alt parte, exist un motiv temeinic, care se opune oric rei
tenta ii de a scrie asupra acestei materii. tiin a se poate aplica asupra
oric rui obiect în trei condi ii necesare. A patra condi ie este tiin a
îns i. A cincea condi ie este reprezentat de însu i elul demersului
cunoa terii, care este adev rul în sine. Aceste aspect este verificat
plecând chiar de la cele mai simple lucruri ori simboluri figurile
geometrice, care, dup cum am spus anterior, reprezint ele însele
ni te esen e. Cercul, bun oar : are nume, defini ie - substantive i
verbe -, apoi o imagine, un desen aferent, care se traseaz i se poate
i terge, distrugând complet figura în sine. Al patrulea lucru este
tiin a, inteligen a, opinia adev rat , relativ la cerc. De cel de-al
cincilea lucru, adev rul, cel mai mult se apropie inteligen a, celelalte
lucruri se îndep rteaz de el. La fel, putem lua în discu ie orice alt
obiect, figur , culoare, apoi categorii, precum binele, frumosul, justul,
specii de animale, ac iuni, pasiuni, obiecte naturale sau realizate de
mâna omeneasc , modul de a fi al sufletelor.
Neputinta ra iunii omului, pierdut între efortul de a cunoa te atât
calit ile lucrurilor, cât i esen a lor, îl va împiedica pe acesta de la
coordonarea gândurilor sale într-un sistem nepervertibil. Chiar i
cercul, în toat perfectiunea lui tangent în fiecare punct la o linie
dreapt , con ine întrînsul elemente care îl a eaz în pozi ie de con-
tradic ie cu adev rul. Asum tor defini iei, care de i are preten ia
28 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
finit ii, a imuabilit ii, este compus din nume i din verbe care nu
sunt fixe. De aceea, cum am mai spus, c utarea atât a esen ei, cât i
a calit ii în acela i timp duce la contradic ii evidente, plaseaz în
spa iul omului mii de îndoieli, mii de neclarit i. De obicei, omul se
mul ume te cu prima imagine a lucrurilor i respinge aceste patru
elemente - lucru motivat, în bun m sur , de proasta noastr educa ie
sau de teama c derii în ridicolul interoga iilor nesfîr ite. Din na tere,
sufletele locuiesc naturi vicioase i nepreg tite în privin a cunoa terii
i moravurilor, ele însele corupte, ceea ce face ca atingerea nivelului
tiin ei s poat fi posibil abia la cap t de drum, pe un fundament al
lucrurilor i spiritului bine rânduite. F afinitatea cu obiectul de
cunoscut, inteligen a i memoria nu reprezint nimic. De aceea, po-
sesorii de inteligen i memorie bun , dar care nu au afintatea natu-
ral cu justul i frumosul, i nici cei care posed aceea i afinitate, dar
sunt lipsi i de inteligen i memorie, nu vor putea p trunde niciodat
adev rul virtu ii i viciului, c ci esen a etaleaz spre cunoa tere atât
falsul, cât i adev rul în acela i timp, p trunderea lor simultan fiind
dificil , necesitînd mult munc i mult timp. Dup raportarea lu-
crurilor unele la altele, dup percep ii, senza ii, discu ii, dup invidii,
întreb ri i r spunsuri, abia atunci lumina în elepciunii lumineaz
obiectele i ne permite s ajungem pîn la limita puterii umane.
Empirism, nominalism, induc ie, deduc ie
sau dialectica din afara adev rului
În Fedru,lungimea citatelor este motivat de diversitatea puncte-
lor de vedere privind purul real - ideea de esen -, ceea ce arat
imperfec iunea limbajului uman, mai ales în forma predica iei. Socrate
prezint doctrina esen elor nesigur, acestea fiind „simple, f form
i culoare”, de i „str lucesc ca viziuni în jurul celei mai pure lumini”.
Destinul i zeul purt tor de lumin , pedepsitor al omului r spunz tor
pentru faptele sale, adic tr itor în libertatea „imperiului necesit ii”,
st pânesc ordinea etico-religioas . Imaginile sunt forme iluzorii ale
lumii aparente, nepotrivite cu esen ele platonice, forma devenind
real la Aristotel i apoi la cre tini. Generalul, ca rezultat al reamintirii
i nu al abstractiz rii, pleac aparent de la senza ii, în cadrul lui ne-
fiind vorba de logic a faptelor, de induc ie propriu-zis , generalizarea
nefiind calea spre esen e. Mozaicul empiric, util i orientator, nu
duce la unit i reale, ci formale, nesigure: empirism, nominalism, in-
duc ie, deduc ie - toate apar in dialecticii legate de filozofie i concret,
deschis i limitat , situat în afara adev rului, acesta existând în
„imperiul esen elor”.Ceea ce ne st la dispozi ie este o lume dedus
din logica realului, situat deasupra puterii ra iunii umane, cu ipotezele
i sintezele ei ospitaliere. Esen ele nu in de natura subiectului cu-
nosc tor, de aceea, limbajul socratic, gre it interpretat drept „ineism”
(„ineism socratic”), merit corecta interpretare de amestec de me-
tempsihoz , anamnesis, abstractizare ca expresie a gândirii active,
observa ie sau func ie trezitoare a sim urilor. Corpul - mormântul
în eleptului inspirat, aflat pe pozi ie dialectic conflictual cu mul imea
care îl consider nebun -, aceast r orfic , dep it de inte-
gralismul cre tin. Prostia i ignoran a sunt, de fapt, sub imperiul de-
stinului, al necesit ii - spa iu în care r spunderea nu poate func iona,
de aceeea, viziunea socratic se pare c gre te acuzându-l pe
prost i pe ignorant c sunt vinova i pentru ne tiin a lor.
„Spiritul c ut tor al omului împins de nevoi se întâlne te cu cel
contemplativ, cel din urm fiind setos de adev r, de tiin a esen elor
oferit de inspira ie, reamintirea fiind un dar ceresc. În jocul vie ii
i al mor ii, existen a i nonexisten a nu pot fi legate dialectic - în
sens hegelian -, ci mistic, unit ile fiind simple i transcendente”.
Petre ea
Anul XI, nr. 3(115)/2020
Viorica POPESCU
Prin\ul
de aur
“Alt`n-Bei”
Cel ce s-a înscris în ve nicie prin HEMOGRAFIE
„Fericitul Domn” - smerit scris în mister
pe candela argintat cu lumin de veac
i simbol meteor, pe lespedea ce vegheaz OM NEPIERITOR,
E o formul de slav dar i ironie amar
pentru un Prin de Aur care putea s aib
mausoleul de aur i SLAV !
Dar el, Constantin Brâncovean Basarab-Voievod
s-a convertit deliberat în spiritul cel mai înalt
ca poleit mozaic aurit la Mogo oaia-palat
ca i-n zidiri verticale i stâlpi nepieritori pentru Eroi
la Potlogi sau în foi or-sclipitor la Hurez,
ca i-n c i, odoare viu gr itoare, minuni-catedrale,
coli-superioare pentru noi i pentru oricare neam
spre via i Luminare, înve nicind Cultura român
în toate el însu i Monument de Cultur , aur spiritual
în slova gândului vital i urme de monumental.
S-a l sat martirizat, cu to i ai lui,
i s-a sculptat în piatra neamului român - model sfin it
în calendar cre tin, sanctificat, mereu mai viu
ca Bog ie, Cântec, Dor, Poezie de lacrim i foc.
Domn i OM în toate binecuvantat,
E un reper, un vârf de Cult, un sfânt poem
Model Iubire i Credin , în veacuri adorat!
Sfin it prin fapte i credin
EL, Domn Brâncovean,
a gândit o ar numai Soare
i chiar a jinduit-o Mare...
starii ei fiind pe-o singur tulpin
în toat -a ei sim ire, o r cin .
A a a nemurit prin art
luceferi vechi ca p ri de lumin
i-n c i rare, palate, case, coli, ca o gr din
au înflorit în piatr chiar lacrima i jocul
sculptând în nemurire numele i focul.
Nu doar la Mogo oaia, Hurez, Potlogi sau Sâmb ta de Sus
ci în pisanii, hronici, hrisoave, peste hotare de timp
sau de durere, martirizat, greu încercat, batjocotit, ca pe Iisus,
chiar de ziua Maicii Sfinte, dar demn, în elept i NESUPUS
SPORIND CA PILD -N VEACURI
IUBIREA I CREDIN A ÎN CRISTOS
„s se tie c-AU MURIT CRE TIN
BRÂNCOVEANU CONSTANTIN!”
(Mân stirea Brâncoveanu - Sâmb ta de Sus )
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
George PETROVAI
Filosofia indian[ ]i
sublima ei subtilitate (VI)
6. Religiile indienilor
Partea a III-a
C. Jainismul.
Numele acestei religii vine de la Jina (înving tor), titlu acordat
celor 24 de înv tori ai sectei, dintre care doar ultimii doi au existen
istoric cert : Par va, întemeietorul sectei Nirgranthas sau „cei elibe-
ra i de lan uri” (se presupune c ar fi tr it în secolul al VIII-lea î.e.n.)
i Vardhamana, supranumit Mahavira (marele erou).
Despre Vardhamâna se tie c a tr it în secolul în secolul al VI-
lea i începutul secolului urm tor (c.540-470 î.e.n.), c s-a n scut
într-o familie nobil i c la vârsta de 30 de ani a început s se su-
pun celor mai aspre mortific ri, c utând ca prin ascez i medita ie
dezlege „marea tain a atot tiin ei i eliber rii”. Potrivit tradi iei
jainiste, el i-ar fi atins scopul dup 12 ani de continu ascez i
intens medita ie, lucrul acesta (taman ca în cazul lui Buddha, de
unde opinia nefondat c budismul n-ar fi decât o variant a jainismu-
lui) având loc sub un arbore de pe marginea unui fluviu.
Din acel moment devine Mahavira sau Jina i începe opera de
reformare a înv turii lui Par va, respectiv de propov duire printre
arieni i nearieni a propriei sale doctrine. Tot tradi ia sus ine c ,
dup aproape 30 de ani de propov duire, „înving torul” Vardhamana
Vassily Maximov - Povestea bunicii
29
intr în nirvana (moare în cancelaria regelui Hastipala), l sând în
urma lui zeci de mii de c lug ri i de adep i laici.
Nota 5: Fiindc tot am amintit de nirvana, conceptul mult îndr git
de budi ti (dar neinventat de Buddha, c ci existase înaintea lui în
graiul i gândirea hindu ilor), trebuie s vedem care sunt în elesurile
lui în vorbirea curent i în gândirea teologilor. Sensul exact al nir-
vanei este „stingere”, „nimicire”, „neant”. În plan filosofic (jainism,
budism, sistemul Samkhya), ne face cunoscut Micul dic ionar filo-
zofic (Editura Politic , Bucure ti, 1973, Edi ia a II-a), termenul
desemneaz „repausul absolut”, adic încetarea ciclului reîncarn rilor
i eliberarea definitiv de suferin e. Îns , completeaz E. Vasilescu,
budi tii în eleg prin nirvana nu numai „vidul pur, dezagregarea
individualut ii, sfâr itul oric rui proces sufletesc sau intelectual”,
ci i „nemurirea, rmul de dincolo, dezrobirea de durere”. Aceste
sensuri contradictorii sunt consecin a faptului c însu i Buddha le-
a alimentat cu inten ionatul echivoc al r spunsurilor pe care le-a dat
la întrebarea discipolilor dac sufletul continu s existe sau dispare
urm în nirvana: „A ti aceasta nu ajut cu nimic la luminarea
sau mântuirea omului”; „Eu condamn i pe acela care crede în supra-
vie uirea în nirvana i pe acela care neag supravie uirea în nir-
vana”. Ambele r spunsuri arat c maestrul nu era dispus s discute
problemele formale, iar prin aceasta inutile, ale mântuirii. Nirvana,
vas zic , este paradisul budist, int care poate fi atins de credin-
cio i în timpul vie ii, nu numai în supremul
ceas al mor ii, printr-un neîncetat efort al
voin ei i o munc f preget...
Revenind la jainism, se impune preci-
zarea c , în sânul comunit ii jainiste, au
ap rut neîn elegeri înc din timpul vie ii
lui Mahavira, neîn elegeri care, dup
moartea sa, s-au accentuat i au generat
marea schism (împ irea credincio ilor
în dou categorii): rigori tii urmau înde-
aproape înv tura i exemplul lui Var-
dhamana, a a c umblau în pielea goal
i se numeau „îmbr ca i cu aer”, pe când
mai pu in rigori tii purtau un ve mânt alb
i se numeau „îmbr ca i în alb”.
La întrebarea „Cum poate credinciosul
ajung la eliberarea final ?”, înv tu-
ra jainist r spunde c acesta are nevoie
de cele trei „giuvaere” ale comportamen-
tului atotuman: dreapta credin , dreapta
cunoa tere i dreapta purtare.
a) Întrucât jainismul nu admite cre-
30 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
din a într-un Dumnezeu personal, creatorul i cârmuitorul lumii,
dreapta credin se cheam nestr mutata încredin are c Mahavira,
întemeietorul sectei, a descoperit calea care duce la adev r i la eli-
berarea final . Marile asem ri ale acestei concep ii cu sistemul fi-
losofic Samkhya, i-au determinat pe mul i indiani ti s vorbeasc
despre ateismul jainismului. Fire te, jaini tii nu se consider atei, de
îndat ce cred într-o serie de „fiin e superioare”, în primul rând în cei
24 mari înv tori ai sectei. De asemenea, ei venereaz anumite zeit i
specific jainiste (de pild , cele 16 zei e ale tiin ei), precum i o mul ime
de zei budi ti.
De re inut c (1) zeii jaini ti sunt grupa i i ierarhiza i cu mult
grij , „fiecare categorie având locuin a sa special în diferitele com-
partimente ale regiunilor suprapuse ale lumii” (E. Vasilescu) i c (2)
nu sunt eterni, ci aidoma oamenilor - trebuie s treac prin mai multe
existen e succesive pân la totala eliberare.
b) Dreapta cunoa tere este indirect (ra ional ) i direct (in-
tuitiv ), cunoa te cinci grade (de la percep ie i pân la cunoa terea
absolut ) i este rezervat numai celor care au atins ultimul grad de
perfec iune, adic au devenit Jina. Jaini tii au elaborat un veritabil
sistem metafizic al dreptei cunoa teri, sistem panvitalist care, a a
cum deja am ar tat, seam în multe privin e cu Samkhya.
c) Dreapta purtare sau chintesen a moralei jainiste se verte-
breaz pe ideea de karman: prin firea sa, sufletul este închinat spre
dreapta credin i spre dreapta cunoa tere, dar karman (substan
material fluid ) îl împiedic s cread ceea ce-i este de trebuin i
cunoasc adev rul. De unde rezult continua suferin din via a
omului, idee referen ial în budism, care ia sfâr it odat cu eliberarea
omului de karman. Iar eliberarea poate fi atins doar de aceia care
merg neab tut în via pe anevoioasa cale a celor cinci comanda-
mente morale: ab inerea de la omorârea cu inten ie a oric rui fel de
fiin vie (jaini tii practic un vegetarianism atât de sever, încât nu
lucreaz p mântul pentru a nu omorî viet ile, beau apa strecurat
printr-o pânz i au spitale pentru animale), ab inerea de la minciun ,
ab inerea de la furt (varianta jainist a celor trei porunci mozaice,
budiste i cre tine: „S nu ucizi”, „S nu min i”, „S nu furi”), castitatea
i neata area/dezlipirea de bunurile materiale.
Se subîn elege c aceste comandamente/porunci sunt mult mai
aspre pentru c lug ri i asce i, care - mergând cu str nicie pe urmele
lui Mahâvira - umbl goi i- i gr besc sfâr itul prin totala renun are
la mâncare. Dar cu toate c în cazul laicilor aceste comandamente
sunt mai blânde (bun oar , fidelitatea conjugal ine locul castit ii),
totu i, i lor li se recomand renun area la orice fel de hran în stadiul
final al vie ii, mijloc foarte eficace întru cur irea de karman la trecerea
într-o nou via .
De i în faza de început jainismul nu avea caracterul unei religii
propriu-zise, dup divinizarea marilor înv tori s-a ajuns la un cult
„asem tor în multe privin e cu cel hinduist” (E. Vasilescu), a a
încât cei circa un milion i jum tate de credincio i posed un mare
num r de formidabile temple i m stiri (temple construite numai
din marmur sau scobite în munte), precum i o apreciabil literatur
canonic i necanonic .
Trebuie f cut precizarea c literatura necanonic a jaini tilor
este mult mai bogat decât cea canonic : cuprinde opere din toate
domeniile culturii, iar nuvelistica ei ne spun indiani tii dep te
toate celelalte religii ale indienilor!
Instrui i i cu un important rol în economia indian , c ci sunt
spândi i în principalele centre comerciale i industriale ale rii, jaini tii
au reu it s atrag aten ia europenilor i americanilor prin publica iile
lor, ba chiar s fac un oarecare prozelitism prin confreria Mahâvira pe
care au înfiin at-o la Londra în anul 1913. Îns , cu toate eforturile
depuse de jaini ti, num rul adep ilor continu s fie foarte mic.
Anul XI, nr. 3(115)/2020
Maria Roxana BISCHIN
Fotoni
alba]tri
Câteodat suntem mili-fotoni din acest Univers. În toat imen-
sitatea sa, nu putem decât s ne contopim cu el. Pentru omul din col-
ul str zii care cere o felie de pâine, pentru muzicianul care î i înve-
le te vioara în pânzeturi pentru a pleca pentru totdeauna din locul
rece unde sunetele nu i-au fost auzite, ace ti fotoni au un rol prede-
stinat... Nu suntem decât fotoni abandona i ce vor s recompun
marele mister al luminii.
Acolo, dup col , înc st omul ce î i caut felia de pâine alb i
neatins ; acolo, dup col ul str zii, înspre apus de sear , sunt câinii
care h ule la soarele prea galben. E despre c utarea unui foton de
lumin sau a vreunei felii de pâine. Totul pare a fi o sinusoidal pen-
tru fiecare dintre noi. Zilele acestea cu soare ne apas într-atât de
mult încât ne mistuie. Ne mistuie suficient de mult încât s vedem c ,
într-o felie de pâine e un întreg Univers.
Pe unii, lumina soarelui îi arde pân la dez-carnare1; cu pre ul
câtorva lacrimi, aceast lumin ne poate arde. Pentru al ii, fotonii
ace tia nu sunt decât lini tea sublim . Dar, chiar i a a, de câte ori
nu a i prins o zi de decembrie într-o lumin atât de cald , atât de
luminoas încât p rea desprins dintr-o irealitate secund ? E ca i
cum, dintr-o dat , feliile de timp se dez-carneaz fiind foarte însetate
de lumina ce li se arat în fa a ochilor. i suntem atât de înseta i încât
[...] ne-am abandona în reflexia lacului ce se arat din cerul sumbru.
De câte ori nu a i stat pe marginea unui lac i nu a i dorit s v con-
topi i dintr-o dat cu acel lac,ca s nu mai fi i simpli privitori de pe
margine? De câte ori nu a i dorit s v scufunda i pentru a rena te?
De câte ori nu a i dorit s v desena i cu tu albastru notele muzicale
pe venele mâinii stângi asem toare portativului? Este felul fiin ei
de a face fa pustiet ii erei vidului. De câte ori nu a i dat volumul la
maxim în c ti pentru a v scufunda total i etern într-o melodie? De
câte ori nu a i încercat fel de fel de re ete predestinate unei amnezii
de moment? Acest „de câte ori” s-ar putea traduce la fel de bine prin
„sute de ori”. De ce de „sute de ori”? Pentru c de sute de ori trebuie
ne îndep rt m de noi în ine, pentru a putea atinge cu degetele
noastre coarda SI a fotonilor ce ni se ofer gratis din lumina solar .
1
Cuvântul este scris cu cratim din motive ce in de ramura
ontologiei. În acela i cuvânt avem cuprinse dou idei fundamentale:
cea de carna ie i cea a eliber rii carna iei din corpuri, dar i din
cuvinte. A se vedea, în acest sens, lucr ri precum Sein und Zeit de
Martin Heidegger, în Thomas Rentsch (ed.), Gruyter GmBH, Berlin,
München, Boston, 2015 sau Phénoménologie de la Perception de
Maurice Merleau Ponty, Éditions Gallimard, Paris, 1945, ideea de
„l'incarnation”, p. 145, p. 194. Pentru alte detalii, vezi i Walter Melion,
Lee Palmer Wendel, Image and Incarnation, Editura Brill, Leiden,
Boston, 2015.
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 31
Constantin ARDELEANU

Pledoarie
Simona Trifu, Pledoarie pentru copacii f
Ed. Dinasty Book, 2019
E o pledoarie pentru o carte original de
poezie („Pledoarie pentru copacii f p -
dure” ed. Dinasty Book, 2019), semnat de
Simona Trifu, numai dac remarci ambientul
tip ririi: grafica de la coperta I apar ine lui
Mircia Dumitrescu, însemnarea de pe co-
perta IV - o trimitere la un stil enigmatic -, e
scris de un critic greu de convins, Alex. te-
nescu, motto-ul volumului îl furnizeaz la-
ureata de la Struga, Ana Blandiana, iar ilustra-
ia „copacilor f p dure”, un conving tor
travelling de-a lungul lecturilor, îl are ca autor
grafic pe Alex Ivanov, de-acum...ilustru în
materie. Versurile sunt înc rcate de trimiteri
substan iale, de zbucium sufletesc ajuns la
paroxism, de lupi obsesivi simbolizând iubiri
devastatoare: la urma urmei de un tragism
existen ial. Dar hoin rind înspre Londre, Pa-
risuri, Vene ii, chiar „în trenuri f locuri la
geam”, e greu s convingi pe cititorul comun
te afli „La marginea nebuniei i în can-
doarea abisului”. Oricum fiecare este liber
i aleag autoflagel rile!
În lirica Simonei Trifu observi o coche-
rie cu lirica suprarealist (a teptarea de pe
Aldebaran) sau cu simbolistica lui Nichita
p dure,
(„Strig tul disperat al pesc ru ilor nen s-
cu i”), dar imediat se revine la matca de su-
ferin i dor. Oricât ar dori s abstactizeze
înspre versul absolut, poeta scap pe parcur-
sul expunerii imagini de o frumuse e peren ,
care arunc acel context lugubru înspre ni-
ieri: în bijuteria de poem „Virginitate de
Mont Martre”, nu e ti ocat atât de izbitura
de... Mont, când îi „plânge sângele a virgi-
nitate pierdut târziu”, cât de r splata sacri-
ficiului: „Mângâierea ta,/ beatitudine de
catifea rebel în Mont Martre”; Într-un Si
bemol, carismatic i trist”; „dansul t u pro-
mis printre sfin ii be i de dor...” te tulbur
întratât încât ai dorin a terestr de a- i procura
abonament la Ateneul Român (cine n-ar vrea
gre easc în Si bemol, „sub cerul fl mând
de pl ceri”, „pe-un dric ostoit sub desti-
ne?”); i de la Eminescu i Eugen Barbu n-
am mai întâlnit o asemenea evocare a ora ului
glisând între uscat i mare: „Comemor m
Vene ii sinucise l crimând sub ape,/ gon-
dole negre istovite sub pofte/ i saturate-n
desfrâu” (n-a putea pomeni de poezie non-
afectiv la Simona Trifu, decât dac a fi
vreun personagiu din „S pt mâna nebuni-
lor”); la care ad uga i înc o nestemat vene-
ian „Remu ri de gramofon”, cu „gravuri
amprentate de sânge însetat de amor”.
„Copacii f p dure” nu pot repre-
zenta decât singur i triste, atunci când
Vassily Maximov - Un vr jitor la o nunt
toamna, ca s citim tot pe poet , îi „în arc
de existen ”, adic sunt desfrunzi i de clo-
rofila optimist a tr irii. Defilarea lor invers ,
în grafica ivanovist (chiar ivanescent , cum
îl gratulam cândva) din mersul acelui tren
ciudat, „f locuri la geam”, pare a fi o ru-
lare cinematografic dinamic , melanj între
Cannes-doare i Hollywood (p durea sfânt ,
aparent inexistent a poetei).
Doar din titlurile poemelor Simonei Trifu
po i reconstitui o simez a tr ilor intense i
stranii, a paradoxurilor i pu inelor pl ceri
ireversibile („mi-e dor de cer mut,/ de cerul
bra elor tale”), a unei frici strecurate printre
semnele de punctua ie („Trufe, candoare i
cazemat ”, „Empatie i compasiune”,
„Toleran , giulgiu i p cat”, „P pu i,
anxietate timpurie”, „Inchizi ie, ritual p gân”,
„Îneac -m -n vicioase priviri”). Fiecare poem
merit un plonjon îndr zne în phsihanaliz ,
fiindc sim i „r sucirea nop ii în pocalul
singur ii”, dar sunetul de fond al c i e
o „Missa Solemnis”, unde un „Concert în
memoria unui înger”, un „clinchet de stele”
sau „un Gaudeamus efemer” sunt interca-
late cu „melodii desuete”, Cazacioc i „frivo-
litatea dansului p gân”. Printre atâtea „a-
giri destr mate” („ evalet n tâng atârnat
pe e afodul nebuniei”), poeta Simona Trifu
tie (de i o clameaz ) c e imposibil soro-
cirea unui „destin pre ios”.
neasc
32 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Cezarina ADAMESCU
Cufundat[-n vaietul lumii
Flora M rg rit St nescu, Cufundat -n vaietul lumii,
Ed. Helis, Alexandria, 2009
„Copiii nu se pot rupe prea lesne de tre-
cutul lor, leg turile cu primii ani de via sunt
foarte puternice. Iat de ce se întorc mereu
de unde au plecat, sperând s se reg seasc
aceia i.
Vaietul lumii nu e acela i îns , cu Vaietul
Duhului. Duhul adie, opte te, cheam , în-
deamn , d nume, trimite spre vestire pe cel
pe care l-a ales.Vuietul lumii poate simboliza
pierderea identit ii, c utarea perpetu a unui
reper, a unui model, ag area de o himer ,
pentru ca dup un timp, s sufere o dezam -
gire care poate avea repercursiuni grave.
Metafora din titlul acestei c i oglinde te
o stare a fiec ruia dintre noi, care suntem
cufunda i în absurdul cotidian din care, ara-
reori putem ie i cu fa a curat , dar mai ales,
cu sufletul neîntinat.
A ti s -i ascul i pe oameni atunci când
au ceva s i comunice, este, f doar i
poate, o virtute, un har care le întrece pe cele
ale r bd rii i polite ei. Este virtutea bunului
sim . Flora M rg rit St nescu m rturise te
în scurta prezentare de început a acestei c i
tie s asculte oamenii, s culeag întâmp-
ri adev rate, trecându-le prin filtrul personal
i s le metamorfozeze în pagini agreabile de
literatur , din care cititorul are numai de câ -
tigat. Este, de fapt, regula num rul unu a unui
om care mânuie te condeiul. Dac nu ai r b-
dare ori nu tii s ascul i pove tile altora,
relatarea ta va fi searb i s rac , dar mai
ales, f suport istoric sau psihologic. O is-
torisire inspirat din realitate are în compo-
nen am nunte care le scap celor mai mul i
oameni. Î i trebuie ochi de privit, ureche de
auzit, sim uri treze care s i semnaleze faptul
extraordinar din cel comun, pepita din noianul
de nisip, esen a din faptul banal. i toate aces-
te calit i sunt apanajul scriitorului autentic.
„Cufundat -n vaietul lumii” este o astfel
de scriere, inspirat din propriile amintiri i
întâmpl ri ca i conjunctura în care s-au desf -
urat anumite evenimente din via a autoarei.
Flora M rg rit St nescu începe, firesc,
cu perioada copil riei, de la vârsta primei
pu i adev rate din carton presat i cu fa a
pictat , i ne istorise te cu emo ie-n vârful
condeiului, împrejurarea în care a primit-o,
ocazie cu care descrie tradi ia cre tin a îm-
podobirii bradului în Ajun de Cr ciun cu
juc rii i podoabe confec ionate manual de
familie sau chiar de autoare.
Cine cite te în zilele noastre relatarea des-
pre aceste obiceiuri, poate e tentat s surâd
mali ios, dac nu cumva, s râd de-a binelea.
Dar în acele vremuri, acum 50-60 de ani,
acestea erau luate în serios i, cu modestele
mijloace materiale, se respectau tradi ia i da-
tina cre tineasc . i nu mic era bucuria co-
piilor, ba chiar i a adul ilor, când g seau sub
br du ul s cios, câte un cadou mic pre-
tit cu dragoste i migal , pentru fiecare
membru al familiei. Era cel mai frumos moment,
fixat în memorie de fiecare, pentru c era unic.
Amintiri înv luite-n lacrima nostalgiei, de
acas , de pe strad sau din vecin tate, se
deruleaz în fa a ochilor no tri sub forma
unor proze cu tent memorialistic . Perioada
dificil de ocupa ie ruseasc , înc rcat de
temeri i primejdii felurite, îndeosebi pentru
copiii care nu aveau voie s p seasc spa-
iul cur ii i- i g seau jocuri i juc rii doar în
Anul XI, nr. 3(115)/2020
casa p rinteasc .
„Vecinii no tri ru ii” este istorisirea în
care autoarea-copil are prilejul de a viziona
primul film din via a ei, la un vecin unde erau
cantona i ni te ofi eri ru i. Copiii sunt cu to ii
fascina i de cutia magic în care se aflau atâ-
ia oameni i animale ce se mi cau pe cear-
aful alb, improvizând un ecran, ca i când
erau gata s n leasc în ograda unde se
aflau cu to ii urm rind filmul. Povestea este
antrenant , amuzant , autoarea având un dar
deosebit al relat rii”.
*
„Cei care au tr it acei ani î i pot aduce
aminte c nimic nu era u or de ob inut sau
de între inut. Abia mai târziu aveau s fie
electrificate comunele, satele, c tunele i s
se creeze condi ii umane de colarizare pen-
tru viitorii speciali ti. Cu toate acestea, edu-
ca ia era f cut în familie i, ceea ce copiii
înv au de la p rin i i bunici era de natur
-i formeze ca oameni adev ra i. Este i cazul
autoarei acestei c i care nu uit imaginile
copil riei, ci le împodobe te cu voalurile
amintirilor, netezind asperit ile i lucrurile
nepl cute.
rin ii erau stâlpii care sus ineau edifi-
ciul familiei din care r reau mai târziu lujerii
i se r spândeau în lume. Stilul de relatare
este simplu, neînc rcat cu mijloace inutile
de expresie, cu o naturale e i prospe ime a
frazei pe care o d sita vremii, dar i iscusin a
scriitoarei. Autoarea evoc iernile din anii
'50 cu n me ii cât casa i cu tuneluri s pate
ca s se poat ie i afar . Amintirea pâinii de
cas i a jum rilor de porc, a cozonacului
scos din cuptor, consumate iarna, îi aduce
parc în n ri mirosuri apetisante i gust de
copil rie, nu în zadar numit de ea „O iarn
ca în basme”.
Scriitoarea relateaz i anumite episoade
dramatice pe care le-a traversat familia în acea
perioad , cum a fost cea a inunda iilor pre-
cum i tragediile care s-au întâmplat când
unele case au fost distruse de ap împreun
cu toat agoniseala de-o via , cu pomii din
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
gr din , cu or niile din curte i cu sufletele
sfârtecate de sup rare i de groaz .
Momentul este redat în chip realist i, în
ciuda dramatismului, are i câteva elemente
hazlii”.
*
„Prima c torie în Bucure ti constituie
pentru feti a de alt dat din comuna Oto-
peni, un eveniment major, acum elev în Ca-
pital , de aceea e re inut cu lux de am nunte
i redat fidel, cu toate st rile i sentimentele
aferente.
Amintirile se constituie chiar în mici po-
vestiri savuroase care dau farmec scriiturii.
Buna cre tere primit în casa p rinteasc
o face s se minuneze de primele imagini ale
vitrinelor cu minun ii care luau ochii trec -
torilor. Iat ce- i aminte te scriitoarea:
„Luxul n-a p truns niciodat în casa
noastr p rinteasc , dar nici be ia, desfrâul
sau alte apuc turi de acest fel, n-au existat.
Am crescut liber ca pas rea cerului, cântam
cât m inea gura printre vi ini i pruni, svelt
ca o plant r dit pe un p mânt bun. Vesel
i fericit ca to i copiii, pe care îi ocrotesc p -
rin ii adev ra i. Ve mintele mele modeste i
ieftine, nu m-au f cut niciodat s ro esc. De
mic copil am purtat în suflet mândria omului
rac dar curat, atât la propriu cât i la figurat”.
Povestea este fixat în memorie i dato-
rit peripe iilor prin care a trecut atunci, la
prima c torie în Bucure ti, la amenzile pe
care le-au primit, ea i colega ei de la un mili-
ian pentru c nu au traversat pe zebr , dar
i amintirea chipului micu ei cer etoare din
Pia a Amzei.
Pornite s descopere lumea i chiar s-o
cucereasc la 14 ani, feti ele de la liceul bu-
cure tean descoper o lume ascuns lor pâ-
atunci, plin de contradic ii pe care deo-
camdat nu le în eleg. Fel i fel de întreb ri
se isc în min ile lor. De ce oamenii boga i nu
au mil de cei nevoia i, de ce o femeie cu
stare îngrije te i iube te un c el mai mult
decât pe un copil, de ce exist cer etori. i
mai ales, de ce exist profitori de pe urma
acestor s rmani pu i s cer easc ?
Constat rile de acum fa de amintirile
de atunci ale autoarei sunt f echivoc i în
toate, autoarea nu se abate de la principiile
sale de via :
„Am mers mai departe, în lume, în via ,
observând atât cele bune dar i cele rele.
Într-adev r, de unul singur nu po i schim-
ba mare lucru, dar dac po i însenina sufletul
cuiva, fie i pentru o scurt perioad de timp,
consider c este bine s o faci.
Fata despre care am povestit, se reg se te
în miile de cer etori care fac din cea mai umi-
litoare form a existen ei umane, o meserie,
un mod de via ”.
Octavian MIHALCEA
Enigme @n
desf[]urare
Nicolae V reanu Sârbu, Fluturi de trup,
Ed. Blumenthal, Buc., 2015
Volumul de versuri al lui Nicolae V -
reanu Sârbu, Fluturi de trup, ne prezint
puneri în scen cu evident parfum panteist,
profunzimea ideaticii realizând o binevenit
sintez cu elanul metaforic. Poetul acord
întâietate discursului cu v dite accep iuni me-
tafizice. Imaginile puternice dau o dimensi-
une aparte c ii, ce poate fi abordat i dintr-
o perspectiv labirintic , conferind cititorilor
multiple grile de interpretare. Avem senza ia
pl smuirii unor tablouri care tind spre holis-
tic, spre ample edific ri ideale: „Acolo,// voi
încrusta în pietre semne,/ cine le va descifra/
deschide por i spre tâmplele timpului,/ trage
durerea dup sine i pleac ,// dincolo de
pr pastie unde s-a rostogolit cerul/ i se
na te într-un alt univers.// Aici un Dumnezeu
exilat/ a creat cuvântul/ egal cu sine însu i.”
(Dincolo de pr pastie). Nedisimulata sensibi-
litate a versurilor lui Nicolae V reanu Sârbu
ne situeaz în proximitatea inefabilului. Cro-
matici mutabile înso esc aceste desf ur ri
lirice, împreun cu fiin a unor penetrante sim-
boluri. Nuan ele pasionale contribuie la con-
33
sisten a mesajelor expuse. Variate st ri dia-
fane atrag lectorii în lumi speciale: „Unde re-
tras înflore te menta s lbatic / nop ile bo-
reale devin curbe/ cum drumurile peste
mun i.// Cu rotunde fl ri r ritul se-ap-
rinde/ sub genele apelor repezi,/ cascade în
rituri deschizând por i.// Acolo trupul t u
cu linii spirale/ se-mbrac -n rochii de bum-
bac vaporos/ i toamna prive te ascuns du-
culori.// Ochii mei cu negru brodat în pu-
pile,/ te viseaz -n ii de m tase cu florile albe/
ce-mi flutur -n bra e.” (Fluid i vaporos).
Putem considera împlinirea întru metafor ca
un deziderat estetic al autorului. Transcen-
dentul are, ca întotdeauna, virtu i soteriolo-
gice: „Dumnezeu aduce prea departele, a-
proape/ în ochiul s u magic/ binecuvânteaz
via a.” (Pân unde cerul atinge p mântul).
Memoria pare descins din incandescente
oglinzi tiutoare. Sunt favorizate atitudinile
introspective, c ile mereu fascinante spre a-
flarea esen elor. Incontestabil , propensiu-
nea c tre vertical a poeziilor din Fluturi de
trup. Ideatica filosofic asigur diverse po-
ten ialit i de evadare: „Într-o vreme când
timpul se comprim / ori poate se dilat din-
colo de margini,/ moartea e ucis / de pro-
priile ei determin ri,/ via a devine nesfâr-
it / prin recompunerea materiei vii/ în evo-
lu ie/ din ceva în altceva.” (Din ceva în alt-
ceva). Valorile suflete ti ordoneaz meandri-
cele trasee ale volumului, astfel petrecându-
se metamorfoze, redimension ri cu impact
deosebit: „E o tain în tine s cau i/ ecoul
din golul în care se aude,/ tot ce n-ai vrut s -
i spui/ unde cuvintele cu miere pe limb /
netezesc riduri.// Iar ochii cu norii pe gene/
privesc înl untru cum te ating/ i urc prin
mine jertfa zidirii,/ s nu m opresc din lu-
crare.// Când mâinile se prind de cer/ prin
aer fortificându-se/ marea coroan a pu-
terii.// Zilele î i pun be e în roate pe rând/ se
mir cum transparen a în al / i lumina
curge-n oglinda adev rului/ surp fructul
mâniei.// Ispitei îi pune z voare/ în timp ce
fac/ tunel în idei.” (Tunel în idei).
34 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XI, nr. 3(115)/2020

Daniel MARIAN

Cartea mai grea ca via\a

r[sturnat[ pe dos
Liviu Ofileanu, manualul inginerului de drumuri i poduri, Ed. Pim, 2019

Cum e, firesc sau nefiresc, s scrii o carte
despre lehamite i supravie uire, despre dra-
goste i înstr inare din pricin de secol dou -
zeci i unu în care dep rt rile vin mai aproape
în timp ce aproapele se îndep rteaz . Via a o
tot începi i i-e fric s nu se termine, cu cartea
e altfel, o-ncepi i nu tii cum s-o termini.
i culege i î i zide te Liviu Ofileanu pia-
tr pe piatr ducerile i zicerile, într-o cruce
la purt tor c ruia ne tiind cum s -i zic , de
înviere sau de sfârtecare, o boteaz cu un
nume adus aminte pesemne dintr-o tinere e
când nu tia sigur dac va avea la ce s folo-
seasc un instrument cât se poate de natural
i pus la punct i astfel iat -ne pe mas cu
„manualul inginerului de drumuri i poduri”.
Încercarea senza iei de na tere i de po-
man , înv luie discursul poetic într-o ame i-
toare odisee printre picurii de viu tradu i în
încordarea privirii i a pumnului, i în lacrim
i în sudoare. Poetul e atât de tr itor cât poa-
te fi regulamentar pe o muchie dintre dezn -
dejde i speran , noroc cu ironia care îl ine
deoparte de îmbr area pr pastiei.
i când pare s -i fie bine, lui nu îi e bine
deloc, doar o p rere acr de bine ce îl poart
de-l mirghele te s îi dea luciu ca unui pen-
dul pierdut i proasp t recuperat ce î i a -
teapt gloria unei dimine i care s -l trezeasc
dintr-o centrifug nefast .
Într-un fragil echilibru, printr-un lexic
categoric liber, se petrec cele de petrecut,
pentru a se tasa i rostui dac este posibil în
perspectiva unei existen e ceva mai limpezi.
Fiecare poem este o fil de jurnal (sau de ma-
nual?), oricum te pun pe gânduri aceste forme
de tr ire în partea tulbure a realului, e în
ansamblu ca o tr ire amânat nu se tie pân
când. Pilot de încercare în block-start, Liviu
Ofileanu, cu ale sale maturitate, sinceritate
i con tien : „sunt de câ iva ani în anu'
mor ii./ lucrez la drumuri i poduri, vin de la
lucru cu privirea omului/ dezgropat pentru
analize în plus./ las înc o zi tâmpit i ajung
fiert ca racul, trec pe sub du ,/ întorc frigi-
derul, defac o bere i m-arunc în fotoliu.//
abia a tept s vin prim vara dar abia e
toamn ,/ cad frunzele i sufl vântul iar Io
n-am ce s adun,/ continui cu s patul fractu-
rându-l cu pauze-n care puf i,/ iau propor ii
doar cu o mas pe zi./ alcoolu' din sânge m
dezinfecteaz i ficatul produce ca uzinele
siemens,/ aceast metod a fost n scocit
Vassily Maximov - Cusutul zestrei
pentru a reliefa ostilitatea fa de unele prin-
cipii de baz ;/ a fi putut s m înborgesiez,
fi fost împressoat definit./ e de câteva ori
mai greu s fii Tu însu i,/ am ales varianta
personal deoarece/ am renun at s epatez
întrucât/ cioplesc blocul de piatr pân când/
oricum, nu strategia intereseaz , doar who's
who.// nu-mi amintesc defel vie ile anteri-
oare, abia in minte ce-am tr it asear , parc
salvau ni te degete fine i lungi,/ am tre-
cut prin ridiche toate actri ele,/ inclusiv aia
din basic instinct f ca Ele s afle vreo-
dat ./ într-o zi am citit pe faian a din toaleta
bodegii un scris cu ro u:/ nu pi a capacu i
nu te terge de perete!/ nu-mi amintesc s fi
zut vreun film porno/ mai trist i mai gol
decât via a mea./ dar a putea m car s fiu
în eles i iertat;/ în anu' mor ii tr ie ti i te
faci c lucrezi ca mircea.” (anul mor ii).
Exemplu de poezie organic , extract de
periplu printr-o vâscoz i andocare de ava-
rie pe o punte slab luminat , între indefinirea
drumurilor i podurilor care poate chiar exist
a duce îns nic ieri altundeva în afar
de dinspre ieri în mâine i invers. O lung
coad la via , pe care poetul a ajuns s-o
urasc i s-o venereze deopotriv .
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 35
Constantin CONSTANTINESCU

O via\[, o lume, o epoc[

Constantin Kiri escu, O via , o lume, o epoc , Ed. Sport-Turism, 1979
Aflat în fa a unui manuscris de peste 2000
de pagini de memorii apar inând tat lui s u,
Costin C. Kiri escu, fiul regretatului om de
cultur Constantin Kiri escu, a notat în pre-
fa a edi iei: „Îl v d i acum, în fotoliul lui fa-
vorit, pu in adus de spate, cu un vraf de hârtii
pe genunchi i un altul al turi, pe masa de
lucru, umplând fil dup fil cu scrisul lui
caligrafic. Aceste file aveau s devin ulti-
ma lui lucrare: fresca unei vie i, a unei lumi,
a unei epoci.”
Constantin Kiri escu a fost un om de ti-
in , în acela i timp, un om al colii i mult
vreme un conduc tor al înv mântului. A
tr it o via (ne-a p sit în anul 1965) plin
de sui uri i coborâ uri, de munc , de r s-
punderi, de satisfac ii, dar i de deziluzii. „O
via , o lume, o epoc ” în formula redus în
care a ap rut în martie 1979, la fosta Editur
Sport-Turism, este tocmai povestea acestei
vie i, o carte de memorialistic despre care
s-a spus, f exagerare, c ar fi o perl în pe-
isajul literaturii de gen.
M-am „întors” s-o recitesc, iat , dup a-
proape trei decenii, deoarece în paginile ei
reg sesc, ca niciunde altundeva, descrierea
mahalalei Dichiu, „pe numele ei popular Tir-
chile ti”, m rginit de oseaua tefan cel
Mare i strada Roman (Mihai Eminescu) de
la nord la sud, iar de la r rit la apus, de
strada Viitorului i strada Tunari, în acest
perimetru a locuit Constantin Kiri escu („pe
strada Icoanei, în casele lui Nicolae Maca-
rie”) o bun bucat de vreme i, în cazul când
coinciden a nu este lipsit de respect i se
încadreaz în limitele bunului sim , acum
locuie te autorul acestei evoc ri. Pentru citi-
tor, îns , altul este reperul care merit re inut:
în fosta mahala Dichiu s-a ridicat sediul In-
spectoratului General al Jandarmeriei care,
ulterior, a devenit Inspectoratul General al
Poli iei Române.
Am lucrat în sediul acestei ultime insti-
tu ii timp de 35 de ani, zi de zi, f nicio în-
trerupere. Înc din 1962, când am venit aici,
am sim it nevoia s aflu istoria acestei p i a
Capitalei. Abia în 1979 am descoperit-o, ci-
tindu-i memoriile înainta ului Constantin Kiri-
escu i am redescoperit-o parc mai proas-
i mai pitoreasc acum, la reluarea lecturii.
Descrierea mahalalei Dichiu, adic a zonei
în care avea s se înal e cl direa Inspectora-
tului General al Poli iei atrage cel mai mult
aten ia cititorului, îndeosebi prin acele pasaje
care surprind prin priceperea autorului de a
puncta câteva dintre cele mai semnificative
aspecte ale „st rii de legalitate” din cartier.
„Câte prilejuri de ceart i b taie nu
oferea mahalaua! Dispari ia cu b nuial a
unor or nii, intrarea câinelui sau a por-
cului în gr dina vecinului, b taia între pro-
mo iile de copii, o discu ie mai aprins pe o
chestie politic ... Mai ales duminica i în
ajunul s rb torilor, înc ier rile se ineau
lan , protagoni tii fiind înc lzi i de la câr-
cium . Noi, copiii, cuno team meteahna i,
în acele zile, pândeam prin vecinit ile sec-
iei de poli ie spectacolul care nu se putea
lipseasc . Vine o b taie!, anun a o voce
de departe. i, într-adev r, vedeam înaintând
spre sec ie clasicul cortegiu. în frunte var-
distul de la post, înconjurat de beligeran ii
cu capetele sparte, cu sânge închegat prelins
pe obraz pân pe c ma a cu mâneci atâr-
nând în fâ ii i p strând în mâini corpurile
contondente smulse de la adversar. Urma
droaia membrilor familiei i a partizanilor,
vociferând, la care se ad uga mase de gur -
casc . Într-un moment localul sec iei (de po-
li ie - n.n.) de obicei calm se umplea cu prota-
goni tii i sus in torii lor, iar glota specta-
torilor r mânea în strad . Din untru, când
scena se petrecea vara i ferestrele erau des-
chise se auzea vocea r stit a comisarului i
a ipista ilor. Înso itorii g gio i i nefolosi-
tori anchetei erau da i afar , iar eroii prin-
cipali erau pofti i cu câte un brânci la beci
ca s se r coreasc . Cel mai târziu, ace ti
eroi ie eau sp la i, primeni i cu rufele aduse
de neveste i împ ca i, ca s se cinsteasc la
cârciuma de al turi...”
Constantin Kiri escu reu te de minune
desprind din fauna pestri a mahalalei
Dichiu - ambulan i, l utari, muscali, nebuni
etc. - figurile „cavalerilor ciomagului”, cu
reputa ie bine stabilit de scandalagii i b -
i. Virtuozitatea lor în materie devenea o
meserie rentabil în perioadele electorale,
când erau înainta i în gradul de agent elec-
toral i angaja i pentru propagand . (...) Este
or de închipuit ce se întâmpla la Sec ia 6
de poli ie în timpul alegerilor. „Casa noastr
era lipit de localul sec iei. Îmi amenajasem
un excelent post de observa ie i, în zilele fier-
bin i nu-mi sc pa nimic din ce se petrecea
acolo (...) am v zut pe agen ii partidului aflat
la putere recrutând b ie ii necesari opera i-
ilor de la Tunari; vardi ti îmbr cându-se civil
ca s mearg s voteze; oameni schimbându-
i între ei paltoanele i c ciulile ca s voteze
de mai multe ori. (...) La sec ie se predau lec ii
despre felul cum trebuie completat buletinul
de vot pentru a fi valabil sau nul i s întoc-
meau listele aleg torilor care trebuiau opri i
de la vot, a celor care trebuiau sc rm na i
sau teroriza i. (...) Din când în când la sec ie
sosea vestea c la localul de vot de la Tunari
s-a produs o înc ierare spontan între propa-
gandi tii partidelor adverse. Un roi de var-
di ti, jandarmi i civili se n pusteau afar
din sec ie spre teatrul de lupt . Dup un timp
ap rea i cortegiul beligeran ilor într-un va-
carm asurzitor.”
Aspectul pitoresc al descrierii mahalalei
„electorale” Dichiu este îngro at atunci când
autorul - de-altfel un excelent memorator al
evenimentelor - evoc i câteva nume de agen i
electorali din fauna ciom garilor: Olangiu, Nae
Jum rea, Ghi din Doispce, Nastrapelea, Ni
Friptu, Fidot, Gogân , precum i ale unor ce-
lebrit i care îi foloseau: Popa Tache din C -
midari, Iile Geamba u, Nae Temelie i al ii.
Ce ne mai ofer „O via , o lume, o epoc ”?
înc multe lucruri care n-au înc put aici. Citind-
o, cititorul le va afla, cu siguran .
36 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Livia CIUPERC{
Prima monografie dedicat[
“ctitorului limbii noastre
literare”
Vasile Oltean, Diaconul Coresi, Ed. Basilica, Buc., 2019, 272 p.
Suntem în fa a unei monografii dedicate
Diaconului Coresi (1500 -1583), prin str dania
distinsului cercet tor, preot prof. dr. Vasile
Oltean, director al Primei coli Române ti din
cheii Bra ovului. Un studiu minu ios, la în-
cununarea c ruia stau nu doar cercet rile în-
treprinse de mul i dintre înainta ii domniei-
sale, cât, în primul i în primul rând, bog ia
de c i i manuscrise existente i consultate
în arhiva Muzeului bra ovean.
Monografia Diaconul Coresi este un a-
dev rat studiu tiin ific, bazat pe o documen-
tare comparatist i este dispus în patru capi-
tole: Geneza, Începuturile tiparului bra o-
vean, Diaconul Coresi, Epilogul.
În primul capitol, Geneza, autorul prezin-
evolu ia tiparului. Sunt punctate anevo-
ioasele etape de evolu ie, de la „logogramele
i fonemografele”, acele „semne grafice mi-
raculoase” care au „îmbr cat”, la începuturi,
„haina tiparului” pân la sistemul de tipar in-
ventat de Johannes Gutenberg (c.1398-
1468), în jurul anului 1450.
Ce e drept, istoria tiparului este mult mai
complex , în sensul c s-au descoperit lucr ri
tip rite - prin „xilogravur ” - în China anului
868 (la Dang Chieh), respectiv, 1045 (la Pe
Sheng), bine tiindu-se c , între timp, în Euro-
pa, se va fi folosit, ini ial, tiparul „mobil”. În
acest sens, amintim pe olandezul Laurens
Janszoon de Coster (c.1370-c.1440), pe bava-
rezul Hadrianus Junius (1511-1575) i pe Jean
Brito de Bruges (? 1415-1484).
i totu i, conform atâtor tip rituri i do-
cumente analizate, în timp, de c tre profesor
doctor-scriitor Vasile Oltean, reiese c tiparul
va cunoa te o evolu ie interesant , iar analiza
aceasta impune o mare responsabilitate din
partea cercet torului. A adar, în urma investi-
ga iilor întreprinse, reiese c „inven ia carac-
terelor mobile” este atribuit medicului italian
Panfilo Castaldi (c.1398-c.1490). În Fran a,
s-au descoperit „acte oficiale”, datate 1444-
1446. O „cronic coreean ” afirm c , „în jurul
anului 1392, a fost instituit o administra ie
editorial pentru turnarea literelor i impri-
marea c ilor”. Textul unei „solii” imprimate
pe „pânz ”, dateaz de la 1245. În Japonia se
conserv „cel dintâi model de tipar tabelar”,
datând din anul 770.
O prim i esen ial concluzie este c „ti-
parul a existat înainte de fabricarea hârtiei”.
i pân la inventarea acesteia, s-au folosit
pânza, lemnul sau chiar ceramica. Pân în
anul 1500, tip riturile poart numele de incu-
nabule, iar literatura de specialitate, afirm
autorul recentului volum, a inventariat circa
40.000 de incunabule, realizate începând din
anul 1445 (Mainz), iar în unele dintre acestea,
se face trimitere la evenimente strict române ti.
Ca urmare, în rile Române tiparul va
lua na tere „pe terenul unei îndelungate tra-
di ii a scrisului confirmat de numeroasele ma-
nuscrise din veacurile XI-XVI, copiate în chi-
liile din m stiri, a bisericilor de mir sau a
Anul XI, nr. 3(115)/2020
cancelariilor voievodale”. i merit a re ine
primul centru tipografic va fi înfiin at la
Târgovi te cu o prim lucrare, un Liturghier,
datat 1508; cel de al doilea centru tipografic
fiin ând la Sibiu, prin consemnarea unui Ca-
tehism românesc, datat 1544 (volum pierdut)
i un Tetraevanghel slavo-român (1551),
descoperit în Rusia de c tre slavistul bra o-
vean Ioan Bogdan (p. 9-20).
În capitolul al doilea al prezentului studiu,
autorul insist asupra „începuturilor tiparului
bra ovean”, cu detalii privind activitatea de
tipograf al umanistului Johannes Honterus
(1498-1549) i al vrednicului s u urma , Va-
lentin Wagner. O succint , dar atotcuprin-
toare prezentare a celui mai însemnat uma-
nist al Bra ovului în plin secol al XVI-lea, cu
a sa important lucrare, Cosmographia sau
Cronographia Transilvaniei (1532), în care
recunoa tem men ionate „Moldaviae Termi-
nus” i „Valachiae Pars”. Pentru ca în edi ia
definitiv a vastei sale lucr ri (1542), savantul
sas transilv nean s acorde un mai generos
spa iu Daciei, „Al Europei plin centru îl in al
dacilor ri” (versul 271).
Nota ii extrem de interesante ne dezv luie
capitolul al patrulea, dedicat „altor tipografi
din Transilvania”, respectiv, Sibiu, Blaj, Sas-
Sebe , Alba Iulia (B lgrad), Cluj, Buda (p.
211-247).
Îns , cel mai atotcuprinz tor capitol este
cel dedicat Diaconului Coresi (p. 56-210). Pe
baza acumul rilor înainta ilor s i, ni se ofer
câteva „elemente” biografice, unele incerte,
pe care istoria, totu i, le accept ca plauzibile,
începând cu afirma iile formulate de primii
„biografi” ai venerabilului diacon Coresi i
anume, c a tr it în perioada 1525-1600.
În conturarea originii i genezei familiei
Coresi, avem în vedere pe istoricul tefan
Stoica Nicolaescu (1879-1941) - cu al s u stu-
diu Diaconul Coresi i familia sa („Revista
pentru Istorie, Arheologie i Filologie”, Bu-
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
cure ti, 1909) i pe Lucian Predescu (1907-
1983) - cu monografia Diaconul Coresi (Ti-
pografia „Bucovina”, Bucure ti, 1933, în for-
ma ei ini ial , o tez de doctorat, sus inut în
fa a comisiei de la Facultatea de Litere i Fi-
losofie din Cluj). Ambele lucr ri sunt urmate
de câte o bibliografie foarte bogat , care do-
vede te interesul sporit, înc din zorii seco-
lului al XIX-lea, privind tip riturile române ti.
Cercet torul-profesor Vasile Oltean res-
pect , cronologic, investiga iile întreprinse,
acordând o aten ie deosebit istoricilor Ovid
Densu ianu (1873-1938) i Alexandru Dimitrie
Xenopol (1847-1920), cu ale lor afirma ii for-
mulate în Istoria literaturii române (1894)
i respectiv, Istoria Românilor (1986).
În ciuda diversit ilor de opinie, cert este
activitatea tipografic a Diaconului Coresi,
la Bra ov, este foarte bogat i extrem de im-
portant , ca „patron” al tiparului s u. Lui îi
dator m „implementarea limbii române în
ile tip rite” (cu prec dere, cele de la Bra-
ov). Cât despre „începuturile i biruin a scri-
sului în limba român ” nu putem omite i con-
tribu ia lui Petre P. Panaitescu (1900-1967).
Profesorul Dr. Vasile Oltean ofer citito-
rului actual o analiz pertinent asupra tutu-
ror lucr rilor tip rite de c tre Diaconul Coresi
care, de altfel, reprezint marea zestre a Mu-
zeului Primei coli Române ti din cheii Bra-
ovului.
i cum tip riturile lui Coresi sunt de im-
portan capital , se cuvine m car s le nu-
mim: Micul Octoih Bra ovean (12 iulie 1556-
14 ianuarie 1557), Triod-Penticostar slavon
(8 iulie 1557-1 iulie 1558), Catehismul româ-
nesc (1559), Pravila Sfin ilor Apostoli (1561,
1570-1580), Tetraevanghelul românesc
(1560-1561), Tetraevanghelul slavon (1562),
Apostolul românesc (1563, 1566), Molit-
felnicul românesc (1564, 1567), Cazania I -
Tâlcul Evangheliilor (1564, 1568), Tetra-
evanghelul slavon (1565-1566), Octoihul
slavon (20 ianuarie - 29 iunie 1567), Litur-
ghierul slavon (1567-1568), Psaltirea sla-
von (1 iunie - 30 noiembrie 1568), Psaltirea
româneasc (1568), Liturghierul slavon
(1568-1570, 1588), Sbornicul slavon I (10
ianuarie - 10 iunie 1569), Sbornicul slavon II
(12 iulie - 6 decembrie 1569), Liturghierul
românesc (1570), Psaltirea româneasc
(1570), Psaltirea slavon (1573, 1570-1575),
Psaltirea cu Ceaslov (1572-1573), Tetra-
evanghelul slavon (1574), Octoihul slavon
I (12 mai - 20 octombrie 1574), Octoihul sla-
von II (25 ianuarie - 23 august 1575), Psalti-
rea slavon (1576, 1580), Psaltirea bilingv
slavo-român (1577), Psaltirea slavon
(1577) + (1577-1580), Triodul slavon (24 au-
gust 1578 - 26 martie 1579), Octoihul mic
slavon (1578), Tetraevanghelul slavon
37
C[r\i primite
(1579) + (25 februarie 16 mai 1579), Sbornicul
slavon (20 mai - 11 noiembrie 1580), Tetra-
evanghelul slavon (1583), Liturghierul sla-
la redac\ie
von (1588), Psaltirea slavo-român (1588)
amintind c fiecare titlu este înso it de o ana-
liz minu ioas i cu reproduceri în facsimil
(p. 56 - 210).
Aceasta reprezint opera de-o via a Dia-
conului Coresi - din perioada bra ovean . i
pe baza tabelului reprodus de autor, la pagi-
nile 251-252, reiese c zestrea tipografic a
Diaconului Coresi însumeaz 36 de lucr ri.
La data când Diaconul Coresi tip rea toate
aceste lucr ri, limba român cuno tea prin el
un proces avansat de cizelare. Tocmai de ace-
ea, P rintele Profesor Vasile Oltean îl conside-
pe Coresi „ctitorul limbii noastre literare”.
Pentru confirmare, reproduc o fraz oferit
mereu drept model, extras din Tâlcul Evan-
gheliilor (1564): „Dac am cetit, bine am
socotit i am aflat toate c tâlcuiesc i mie
toate-mi pl cur . i am scris cu tiparul vou ,
fra ilor românilor, s v fie pre înv tur . i
rog, fra ii mei, s citi i i bine s socoti i
ve i vedea voi în iv c e m rg ritarul i
comoara ascuns într-însa”.
În adev r, s recunoa tem, acest „m rg -
ritar” nu s-a format tocmai lesne. Dac în
Muzeul Primei coli Române ti din cheii
Bra ovului exist un manual colar de secol
al XI-lea - al XII-lea, asta înseamn c cizela-
rea limbii s-a produs pe o durat de peste o
mie de ani. M ve i întreba unde sunt dove-
zile? Nu mai este cazul. Manualul colar i
tip riturile lui Coresi sunt suficient m rturie.
alte întreb ri. Roata istoriei este roat
sfânt . Afla-vom, cândva, dar cu ceva mai
mult r bdare!
Cât dreptate are Johannes Honterus,
„Omu-i st pânul puternic ce fa a p mântului
schimb ” (Cosmographia, Cartea a IV-a, ver-
sul 926)! Trudnica, perseverenta i mig loa-
sa munc a înainta ilor no tri se cuvine cu-
noscut i pre uit . De aceea, îndr znesc a
spune c monografia dedicat „p rintelui
scrisului în limba român ” este util nu doar
studen ilor i cercet torilor în teologie, ci
tuturor acelora care doresc pe de o parte, s
se familiarizeze cu termeni sacri, precum:
„octoih” („carte de cânt ri pe opt glasuri”),
„catehism” („carte de înv tur ”, „psaltire”
(carte bisericeasc de ritual) etc., dar, mai ales,
în eleag evolu ia scrisului în limba ro-
mân de la începuturile ei.
Pentru minu iozitatea i subtilitatea ana-
lizei întreprinse asupra activit ii complexe a
Diaconului Coresi, sunt îndrept it s afirm
prezentul volum este mai mult decât o mo-
nografie, este un studiu aprofundat privind
zorii literaturii medievale române ti.
Toat pre uirea i gratitudinea noastr
autorului, pr. prof. dr. Vasile Oltean.
38
Constela\ii diamantine
Maria Diana POPESCU
“Iar c`nd cu miei va
ninge prin ponoare...”
Pentru Nicolae M tca (lingvist, cerce-
tor tiin ific, fost Ministru al Educa iei al
Republicii Moldova, în perioada 1990-1994,
profesor universitar la Universitatea de Stat
din Moldova i Universitatea Pedagogic
„Ion Creang ” din Chi in u, doctor în filo-
logie, publicist i poet), spa iul c ii repre-
zint locul de manifestare a spiritului creator
de valori, dimensiunea de tip superior a exis-
ten ei umane. Cartea sa de poezii „Iar când
cu miei va ninge prin ponoare...”, vol. I,
ap rut la Editura „Tipo Moldova”, este car-
tea care face inima cititorului s zboare prin
lirism pur, pe t rîm estetic, spre vers de mare
fine e, spre un gen de medita ii carteziene,
puncte în care poemele scap lumini, pen-
tru c elementul generator de sensibilitate
gliseaz pe doi vectori de foc: iubire i emo ie
de mare profunzime. Asemeni medita iilor lui
Descartes, volumul în discu ie se arat a fi
un exerci iu de inspira ie, gîndire i tr ire
pur , cu o diagnoz persuasiv , contagioas
- un tratat liric ce privilegiaz tehnici dialectice
i retorice, asemenea medita iilor devo io-
nale, în spe , fa de sentimentul iubirii i
persoana iubit („Între mine i tine”, „Arc
voltaic”, „Dincolo-dincoacele”).
Între cei doi poli - poetul Nicolae M tca
Constela\ii diamantine
i poezie - inspira ia e ca un fulger, o leg tur
electric de m tase dinspre cer spre p mînt.
Tr irile par ale unui înger cu o înf are mag-
nific (trezit printr-un miracol la con tiin
de sine), cu un aer sublim de permanen su-
prafireasc , al c rui suflet se afl într-o vie
contempla ie, în astral i vis toare cre tere.
Acest înger peregrin, în elept, original i ciu-
dat, care se rostogole te cu toate metaforele
prin iubire („Prin i în dornele dragostei, f -
ceam tumbe i rumbe în univers ca nebunii/
dou sósii uitate de Dumnezeu i de lume,/
fóchii ai nim nui, ale sor ii fiastre./ Nici nu
mai tiu: noi ne rostogoleam în jurul Lunii/
sau Luna - în jurul dragostei noastre”),
„scrutând necuprinsul”, scriind un tratat de
dorin e, pictînd tablouri din „stropii de
rou ”, schi înd desene „cu fiecare bob de
nisip”, neuitînd „cîntecul lebedei” sau dul-
cile miresme ale vie ii: „E-atâta ozon în li-
vada cu vi ini/ i-atâta candoare,/ c , beat
de t ria de aer de ploaie vernal ,/ te temi
respiri./ Doar livada respir ”.
Poetul Nicolae M tca deruleaz filmul
inspira iei în pa i len i, realizînd stop-cadre
luminoase i proeminente, înregistrînd, prin
tehnica ralanti-ului, universul l untric, ve-
nind spre noi pe c ri de dor, numai de el
tiute („Întreab floarea”), cu întreb rile
retorice ale eului liric („Prea multe v d?” „Mai
suntem?”), hr nindu-se cu fructe secrete,
efectuînd prim-planuri asupra vibra iilor
esen iale pentru fiecare poem în parte: „ i
se f cea c venise i s zbori/ la balul de-
adio de la „Eliade”./ M tasea- i curgea tran-
sparent serpentin ,/ ca valul de mare pe trup
nereid./ i trupu- i curgea, pe sub rochia
fin ,/ ca raza de soare pe miri ti de grâu”.
Poezia devine, astfel, confesiune onto-
logic , încercare de salvare prin taina meta-
forei, prin substan a liric , ambele fuzionînd
organic cu tonalitatea delicat , cu onestitatea
stilistic . Volumul are gustul dulcilor nelini ti,
al be iei senza iei („ i dulci, i amare”), al
prospe imii, candorii, vitalit ii, neîntrez rin-
du-se nimic din asprimea la mod a poeziei
gr bite, postmoderne. Menirea cititorului
este s ia cuno tin de inefabilul poetic, s
scoleasc resorturile l untrice, s se trans-
Anul XI, nr. 3(115)/2020
forme în secundar i s m soare l untrul po-
emelor i universul creat de poet („Cu-arípile-
n bern ”, „Cea mai aprig lupt ” „Odesa
vara”), s decripteze mecanismul lirismului,
care d profunzime i substan : „Nu, nu se
va întâmpla, desigur, nimic./ N-are s vin
sfâr itul lumii./ Nu va veni nici judecata de
apoi./ Vor reveni, ca i alte d i, rândune-
lele./ Va înflori, la aceea i vreme a sa, lili-
acul./ Iasomiile- i vor scoate din l zi rochiile
lor de mireas ...”. Atitudinea estetic fa
de teme, fa de proprietatea limbajului, adec-
varea mijloacelor la tonul intern, coeziunea,
simetria între diversele planuri, i fuziunea
lor, atît de intim lefuit , par a fi ondularea ce
recade la nesfîr it în ea îns i, poetului ne-
lipsindu-i nici sublima seduc ie liric . În acest
univers cu ax i sens, doar strig tul poetului
pare forma unei posibile comunic ri a vidului
cu vidul din el („Vine toamna”).
Cititorul se va l sa p truns de temele
contemplate, dispus s le reia pe cont pro-
priu, tocmai pentru a le tr i odat cu poetul,
pentru a angaja întreaga sa evadare în iubire,
aceasta însemnând tezaurizarea dorin elor de
armonie i puritate ale unui suflet cutremurat
de iubire i dorin e, v dite nu doar în în e-
lesuri, ci i în discursul elegiac cu elemente
de oniric, pentru c poezia îi satisface poetului
nostru nevoia de certitudine, de alinare a
triste ii, a fragilit ii i trecerii a tot ceea ce
este omenesc. Medita ia iubirii („Iubire, tu”),
a îndoielii („Nu pleca”), a geloziei („Un tren
venit, un tren plecat din gar ”, „Adamic ”
„Fiindc iubesc”), medita ia neg rii sau a
invers rii, medita ia admira iei sau a dep irii
ei, sunt exerci iile prin care poetul Nicolae
tca trece de la sim irile comune la sim iri
filosofice, acestea fiind fundamentele me-
tafizicii sale poetice. Discursul liric pariaz
pe un nucleu nesupus mor ii, ci rezisten ei
în timp, ca i cum poetul ar scrie versurile, iar
Dumnezeu, nev zut, ar pune semnele de pun-
ctua ie. În cânt rile i încânt rile volumului
se face sim it direc ia liriciz rii maxime a
eului, orientare a spiritului spre propria sa
explorare, socotindu- i fiin a fireasc în ea
îns i, trecînd ca un fir de m tase aprins prin
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
noapte polar ,/ Mi-nghea privirea i sân-
istorii i mitologii, cu acel „Cunoa te-te pe gele sudic, i gândul,/ Dar, stan cum sunt,/
tine însu i”, prin care Socrate a revolu ionat plec i- i s rut pa ii sfin i de pe bolt /
cadrele gândirii filosofice: „Am început a ve- Cum cade-n genunchi Golful Finic în bra ele
dea cu inima/ i partea nev zut a lucru- Névei”. Acestea toate dau poeziei sale dina-
rilor:/ un soare care demult a apus,/ miezul mism, prospe ime i ecouri cu vigoarea unui
mântului respirând anevoie ca în sala de uvoi de lav în plin erup ie, ca atunci când,
reanimare,/ însu i p mântul rostogolit pe o privind Universul, consta i c , mai aproape
coas-t ,/ iar al turi - pârghia lui Arhimede/ i mai din untru îl po i privi în tine însu i.
amenin ând s -l arunce pe alt planet ”. O constela ie de argumente, de-o consi-
De aici, raportul extrem de delicat între derabil rezisten interioar i valoric , se
fiin a singuratic , sfî iat de nelini ti, i in- pot statornici în carte, unde, un sensibil ori-
strumentul magnific al poeziei, care îi permite zont de vibra ie l untric ne atrage parc
accesul în lumea pl smuirilor, esut din iu- dup sine, cu necesitate. Rela ia pe care po-
bire, pe care o vede ca pe un fulger orbitor: etul Nicolae M tca o are cu poezia este sta-
„Zbur m/ la chemarea ielelor dragostei/ bilit de inspira ie, limbaj, muzicalitate i de
ca ni te efemeride/ spre lumina orbitoare a sfera sensibilit ii. Poetul st de vorb cu ci-
focului,/ f a b nui cumva/ c orice punct titorul, nu numai cu mintea i cu gîndurile, ci
de pe traseul îmb tor/ este/ un început al cu tot corpul i sim urile, cu sângele i m -
dispari iei noastre.../ Cu orice clip tr it duva, cu fibrele i nervii esuturilor, cu toate
apunem”. Cu alte cuvinte, o sete doritoare celulele, cu tot sufletul i cu toat puterea sa
de a fi totul, de a fi totdeauna în iubire, de a creatoare, cu întreaga fiin , presupunând
trunde în fiin a iubit , de a se extinde în pasiune dar i arbitrarietate. „...Tu, care treci
nesfîr irea spa iului, de a se prelungi în timpul prin to i nervii esutului corpului meu/ cu
sfâr it, f a înceta, s fie un eu concret, ge ile zborului de rândunele de sub strea-
omul din carne i oase, întov it de regrete, ina casei,/ cu volutele rochiei de mireas /
de ap toarea team de iubire, dar i de în care planeaz eteric livada cu vi ini,/ cu
moarte („M cheam cocorii”, „Spre moarte rumoarea spicelor date în pârg/ când aud
alerg”, „În prag de soroc, când zeloasa cu cum glisez arcu ul de gresie sub muchia
coasa va bate, nativ...”). Spa iul poeziei îi coasei,/ cu aroma gutuielor coapte/ ce în-
ofer poetului Nicolae M tca posibilitatea gân ip tul trist de cocori i-adierea zglobie
de trecere din real spre nucleul liric maximal, a primilor fulgi,/ tu, care-mi fluturi batista
prin iubire i suferin , devorat de pasiune, albastr de dor de pe punte,/... auzise i i tu/
chiar sub mantia nud a lirismului, însem- cum în lini tea nop ii, dup -ntâiul cântat al
nând, totodat , lupt i agonie, expresie a coco ilor,/ plângea un delfin/, inexisten -a
experien elor pasionale sau modalitate de a- mea dulce?/ Era inima mea”. Arbitrariul
i f uri, multiplicat , personalitatea pe care însemnând, în spe , afirmarea constant a
i-ar fi dorit-o; de a se multiplica i construi sentimentelor i pasiunii omului-poet - omul
în cititori, care vor r mâne încânta i dup în carne i oase, care se na te, gânde te, iu-
examinarea reac iilor afective, dup sondarea be te, moare, moare de nenum rate ori în
nuan elor pasionale: „Te uit , frumoas va- poezie: ii minte?/ În seara aceea venisem
lah ,/ Cum ninge cu miei peste noi/ i mieii i spun c / m duc./ În camera ta se l sase-
se-adun -n troiene,/ Troienele-n turme de oi./ o t cere ca la r stignire./ O cándel -n col
Spre ceruri când urci/ fantasm prin magica i-ntindea, obosit de moarte, genele sale/
Vassily Maximov - Sanie
39
de plumb./ i mirosea a leandru,/ a cimbru,/
a lev ic i-a/ frunze de nuc.”, omul care
sper , se întristeaz , merge i poate fi auzit,
omul care sufer , omul care ofer Universului
autobiografia-i liric , m rturiile intime, ex-
presii ale celor mai profunde sentimente de
iubire („Te-oi zidi ca Manole”, „Tu”, „V place
Brahms?”).
Întîlnirea de excep ie cu dialogul l untric,
cu iubirea i fiin a iubit , cu natura, Dum-
nezeu, cu experien ele profunde, cu expresiile
spontane, fr mînt rile intime, adeseori, pa-
radoxale, dar pline de autenticitate, cores-
ponden ele subterane dintre structura cre-
iei i via a poetului, angajeaz registrul liric
în acte de tr ire pur , iar cheile concrete ale
angaj rii - dorin a, speran a, rug ciunea, scu-
fundarea în sine a eu-lui poetic, contopirea
extatic cu iubirea enun iativ , cu revelarea
de sine a eului l untric - stau gata s primeas-
momentul pierderii sau pe cel al gra iei, cu
toat fiin a poetic , în cele mai frumoase i
valoroase bijuterii lirice: „M -mb ta i ca
vinul”, „Noaptea, un ip t de albatros”, „Ca
i când, ca i cum”, „Epigoni”, „Vernale ploi,
celeste herghelii”, „Dac eu i nici tu”, „De
mân cu taica Einstein”, „Speran ”, „Vreau
i fur...” , „Gara de Nord”, La ”Caru' cu
bere”, „De dincolo de moarte”, „Nebuloasa
Iubire”, „Caisul”, „Scrisoare din Sankt-Pe-
tersburg”, „Vezi, inelele frun ii...”, „ i numai
salcia...” „Cântecul lebedei”, „Dar va veni o
zi”, „Din prima epistol (imaginar ) a sfân-
tului apostol Pavel c tre Mântuitorul lumii”.
Coresponden ele ingenioase dintre
structura crea iei i via a poetului reu esc
miraculos s transforme poezia într-un se-
ismograf al exploziilor l untrice, chiar i a-
tunci când acestea nu au izbucnit din frea-
tul tr irilor proprii, ci au fost proiectate
con tient i inteligibil în versuri de o nobil
frumuse e. A adar, un poet inspirat i extrem
de sensibil, operînd, uneori, cu no iuni cul-
turale ale unor civiliza ii apuse, ne invit într-
un templu de medita ie cartezian , unde te-
luricul, mitul i elementele fundamentale ale
Cosmosului sunt reunite în chem ri erotice,
femeia iubit fiind divinitate a liricii sale: „Nu
se va întâmpla, desigur, nimic./ Ci numai
urletul c rnii, de fiar ,/ erupe-va când din
trupu- i în fierbere/ zguduind universul, vei
în elege/ cât de mult te-am iubit./ Chema-
-vei iar ./ i-atunci/ s vâr i-se-va taina:/
Deschide-s-a cerul. P mântul desface-s-a”.
adar, volumul I „Iar când cu miei va ninge
prin ponoare...”, r spunde unei nevoi culturale
a vremii, unei forme de exprimare autentice i
valoroase. S vedem în poezia profesorului
universitar doctor Nicolae M tca documen-
tul viu al unui destin poetic rasat, aflat la al-
titudine, cartea spre analiz , fiind un pas ma-
iestuos în numele Institu iei Poetice.
40
Constela\ii diamantine
Nicolae M{TCA}
Betleem moldav
Ca-n Betleem, te-mbat vraja i firescul.
La Ipote ti e totul Eminescu:
Biserica lui Iorga-i Eminescu,
Un pumn de rn -n cript - din Ardeal,
su ele din vale-s Eminescu
i-i Eminescu buciumul din deal.
Acolo codrul tace Eminescu,
Izvoarele suspin Eminescu,
Se-avânt -n ceruri p ri Eminescu,
Zbor ciute Eminescu peste v i.
Acolo iarba cre te Eminescu,
rile alearg Eminescu,
Sub un salcâm a teapt Eminescu
Fecioara-n alb cu dorul de luceferi.
Acolo teiul ninge Eminescu,
Eminesciane te se iube te,
Luceaf rul r sare Eminescu
i tot la fel - de-a pururi - nu-asfin te.
pot a vrea, de-o fi s plec spre z ri
cere ti,
mântul rii s -l s rut la Ipote ti.
Exploratori
m de zor în rocile pendinte.
Nici eu Orfeu nu sunt, nici tu herald.
Eu sunt c ut torul de cuvinte,
Tu e ti exploratorul de smarald.
Ne-am r cit, dar gândul ne împac :
Ne-om reg si-ntr-o sfânt zi cu soare,
Vassily Maximov - Interior
Constela\ii diamantine
Anul XI, nr. 3(115)/2020
Eu, s torul de cuvinte-n piatr seac ,
Tu, s torul de smarald la fund de mare. Dragostea
Pleac eolian
Ne-om reg si în lava cea fierbinte
i te las orfan
Sau într-un verde rece de smarald,
Dragostea
Eu, cioplitorul de bazalt întru cuvinte,
Tu, cioplitorul de cuvinte în bazalt. Uite-o vine vârtej
i te-ncercuie vrej
i va dispare orice discrepan :
Dragostea
Un larg de mare i de munte-un pisc
Uite-o, pleac -acvileu
Vor sta ca soclu numelui speran
i r mâi marmoreu
Cuvântului iubire obelisc.
Dragostea
m de zor în rocile pendinte.
Uite-o, vine n ier
Nici eu Orfeu nu sunt, nici tu herald.
i te urc la cer
Eu sunt îmblânzitorul de cuvinte,
Dragostea
Tu e ti îmblânzitorul de smarald.
Uite-o, pleac râzând
i te bag -n mormânt
Am vrut cândva Dragostea
Am vrut cândva s i scriu o poezie
Cum nime-n lume n-a mai scris-o, nu, Dac eu i nici tu
Dar n-am putut s i scriu o poezie,
Dac eu nu eram i nici tu nu erai,
ci poezie e ti, frumoaso, îns i tu.
Pentru cine-nflorea liliacul în mai?
Am vrut, apoi, s i cânt o melodie Pentru cine da spicul ca vrabia-n mai,
Cum nime-n lume n-a cântat-o, nu, Dac eu nu eram i nici tu nu erai?
Dar n-am putut s i cânt o melodie,
Dac eu nu mai sunt i nici tu nu mai e ti,
ci melodie e ti, frumoaso, îns i tu.
Cui îi face din ochi raza lunii-n fere ti?
Acum citesc superba- i poezie, Cine joac de-a gaia cu a trii cere ti,
Un alto-nzei, ce Domnul mi-l d du, Dac eu nu mai sunt i nici tu nu mai e ti?
i-s fericit, în dulcea armonie,
Dac eu n-oi mai fi i nici tu nu-i mai fi,
ci zeia altoe ti, frumoas , îns i tu.
Unul altuia cum i-n durere-o zâmbi?
Cum vom trece prin vreme i cum ne-om iubi,
Uite-o, vine Dac eu n-oi mai fi i nici tu nu-i mai fi?
Uite-o, vine felin
i te-mbat vergin Ca i când, ca i cum
Dragostea
Dup ani de vis ri, întâlnitu-ne-am când,
Uite-o, pleac ,-a l sat
ca i când nu eram, ca i cum nu erai,
Un altar profanat
nu p eam, ci zburam ca doi îngeri prin rai,
Dragostea
ca i cum nu erai, nici eram ca i când.
Vine hesperidar
Din picaj revenim când, pe poart intrând,
i î i toarn nectar
ca i când nici n-a fi, ca i cum nici n-ai fi,
Dragostea
o fantom roste te t ios: „C'est fini!”,
Pleac -n zori medein
ca i cum nici n-ai fi, nici n-a fi ca i când.
i î i toarn venin
Dragostea Pe t râmul cellalt întâlni-ne-vom când,
ca i cum nici n-oi fi, ca i cum nici vei fi,
Vine-afrodisiac
ne vom prinde de mâini i-om zbura-n ve nicii,
Te vr je te-orgiac
ca i cum nici vei fi, nici voi fi ca i când.
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 41
Drago] GELU

Înserare motiv pentru care alalt ieri

le-am tr dat
Umbrele cu aripi stufoase,
somnolente, Pe tine, nu
cuprind dep rt rile. de i prin venele mele
nu curge sânge
La ore ne tiute de nimeni
ci trec doar vânturi
vine înserarea tiptil -
amirosind a toamn târzie
ca o felin desprins
cu întunericul Iar într-o noapte chiar a venit
Toamna
Pe un pisc al singur ii lui
i într-o clipit m-am dumirit
i-au întemeiat mo ia
ea se nume te simplu -
corbii i caprele negre -
Doamna
exploratori ai în imilor dense.
Pentru care sunt în stare
Muntele geme arareori, m împrietenesc i cu
cre te i descre te Moartea
precum pântecul femeii i s ne facem fra i de cruce
la soroc. s tim
Clipele r mân în casa aceea nici eu i nici ea
care pe unde s-apuce
în care, ba ne-am iubit,
ba am murit. Tu s ai grij îns
Doamn
Doar ochii t i r mân într-ai mei -
tocmai acum prin fa a
atunci când înserarea dispare
ca o mireas furat ! ferestrei tale
mai trece gr bit
La rând vin visele un anotimp...
cu Fe i Frumo i i Ilene Cosânzene -
E vreamea basmelor! Te a tept...
când via a mea cap
Privim în aceea i direc ie alt sens
Motto: „Dac tu e ti o pas re, optindu-mi
sunt i eu o pas re” am nevoie
Noaptea trecut am visat un poem de o nou dimensiune -
lung cât o pagin de revist în aerul ce ne desparte
scris cu litere caligrafice tânjesc cu dorul
motiv pentru care nu-l pot reproduce de-a fi
îl povestesc pe scurt noi doi
prin fereastra inimii b trâne
Descrie-mi, Doamne inuturile
cerul albastru
în care nu am c lcat
i zborul pesc ru ilor
i înf area Ta
se oglindesc în mare
de i exprimarea- i nu o voi pricepe
nelini tit a tept
poate
-mi mângâi sufletul
iar tu, Doamn deseneaz -mi
cu un strop de fericire
un tablou care s -mi in de cruce
vii
seara la culcare
precum
Fiindc eu am fost îndr gostit o pas re m iastr
doar de cuvintele mai lungi ca din înaltul cer s te cobori
Ecuatorul cântând
îmbr area
ne in strâns
ca tot ce ne mângâie
i ne înconjoar
aprind în inimi
tainic i nemaiîntâlnit
via .
Din dragoste
Când sângele nostru
Va fi înflorit
Pe buze str ine
Las -m s cad
Lâng nop ile lungi
Ca s te pot trezi
Cu o b taie de inim .
Poveste
Craii nu-s doar în legende
Au avut i au neveste
Necurate se tot spune
Oricum nu le putem da nume
Vin din vremi trecute
i merg nu se tie unde
Pân la marginea gândului
Ori a P mântului...
uit...
uit rar la cer;
Da, m-am împiedicat de o p die
Cerul e a a cum vrea el i-l tim
Mândru i rece, celest!
Numai Steaua Polar
E c uz vrednic , dintotdeauna
ea întreg Universul
Ar fi mai s rac
Cu o idee definitorie a Sa.
M-am împiedicat de o p die
i cerul e mai aproape de mine
Ca niciodat ...
Tr iri
Tr irile mele cu tine
se strecoar ca noapte-n zi,
nimic nu îmi las palpabil-
doar mirajul iubirii
robit ...
42
Constela\ii diamantine
Vasile BELE
Picteaz -m în albastru...
Dintr-o frunz de cire
plin de alb a c zut un s rut
care m-a chemat s i fiu rou
i fie iubir... s i fie galaxie
-mi fii lacrim
zei cu chip de fo net de vânt...
Printre s rut ri trandafirul ro u
s-a transformat în potir
în care am pus stropi de rou
altar s i fie dup ce valul va deveni
inim de curcubeu...
Totul va fi albastru dac m vei picta
în strop de lacrim cu gust de rou
Inim de lacrim albastr
i-am scris pe rou de inim
pe lacrim albastr
despre vânt, soare, stele, lun , patim
mi-a r spuns stânca...
Dintr-un salcâm înc rcat de vânt
a c zut un fluture galben
i fie m or
într-o privire de lumin ...
Ro u-aprins s-a transformat în inim
de lacrim albastr potcovit
i în zâmbet de rou
-i fie umbr unui gând
i mi-a optit printre picuri de vânt
rut -m ... iube te-m ...
alung -m ... calc -m ...
iar ecoul îmi r spundea
albastru... galben...
rut... lacrim ... alb...
Fo net de salcâm (1)
Picteaz -m cu a dimine ii rou
îmbie-m cu lacrimi din fo netul
vântului
sculpteaz -m în vânt
-m fo net de salcâm
i-apoi iar picteaz -m în curcubeu
-?i fiu...
-mi fii...
-i fiu...
Constela\ii diamantine
credincios aceluia i fo net de salcâm
i câinele va l tra dup adierea de vânt
i nop ile ni se vor sc lda în fluturi
i lumina va curge printre
fo netul unui salcâm
iar eu voi fi a ezat între gândurile
unei lacrimi pân m va s ruta roua
unui fo net de salcâm...
Fo net de salcâm (2)
rut -m i pleac pe roua curcubeului
iube ?te-m ... s -mi plac ... s -mi plac
lacima de rou i fo netul de vânt
privesc spre floarea de cire
sunt fo net r cit pe câmpul unei iubiri
sunt fo net de salcâm i umbr
din inima aceluia i curcubeu...
sunt zâmbetul unei priviri
sunt umbra unei s rut ri
îmbrac -m în frunza de rou
i fiu...
-mi fii...
-i fiu...
i cire ele vor mirosi a lacrim
i iubirea unei lacrimi va deveni patim
iar greierul î i va termina simfonia
dup curgerea unui vânt
da! vântul va curge lin...
precum izvorul din stânca de mir
plin de albastru
a am s i d rui cele patru anotimpuri
iubire... dragoste... s rut... fericire...
i-apoi vom porni spre un fo net de salcâm
Fo net de salcâm (3)
Iubire... adast lâng un fo net de salcâm
te va a tepta Euterpe...
i-un curcubeu care se vor prinde
într-un vals ce se vrea
terminat doar dup ce lacrima
va deveni frunz de vânt
fo net de salcâm
pentru ca s i fie lacrim de iubire
adast lâng fericirea unei lacrimi
cer ind clipe i d ruind anotimpuri de iubire
nu m chemi în rou
Anul XI, nr. 3(115)/2020
dar îmbrac -m în vânt
eaz -m între vise calde
i iubiri de domni ferecat în iatac
ruie te-m unor anotimpuri de gânduri
dar îmbrac -m în vânt
pictat în fo net de salcâm
nu m chemi în frunza
vreunei trecute iubiri
vreunui vis trecut
m chemi lacrim ...
m chemi rou de vânt...
m chemi picior de frunz ...
i fiu...
-mi fii...
-i fiu unei iubiri
fo net de salcâm...
Fo net de salcâm (4)
Fericire... fo net de salcâm printre raze de vânt
picuri de lun scuturat pe
roua unui curcubeu
ce adast lâng izvorul gândurilor s race
nop ile sc ldate în gânduri
iubirile respirate din rou
toate îmi amintesc de vremea
anotimpurilor
care se adun în iubire... în fericire...
iubit-o... azi vei fi o lacrim
arat -mi lacrima printre
iubirile acestui izvor de curcubeu
-i fiu anotimpului... privire
-i fiu soarelui... gând
-i fiu pâine... nop ?ilor cu lun
voi sta între gândurile unui greier
al turi de Erato...
iar zeul Eol va turna dintr-o cup furtun
pentru a se auzi prin fo netul de salcâm
lacrima va r mâne pictur de magnolie
între nop ile unui anotimp sec tuit
de iubire... aici deja apari tu zei a iubirii
necoapte
cu sânii goi... cu coapsa dezvelit ...
suntem pe val... suntem valuri de fericire...
suntem c lare pe aua unui gând
suntem în templul unei lacrimi...
noi i fo netul unui salcâm...
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Irina Lucia MIHALCA
Solaris
Sub pecetea lui Solomon, timpul i spa iul se dilueaz .
Ame itor, cu arome tari, p trunz toare,
într-un ritm obsedant,
abrupt, dinamic i fluid,
sub potopul iubirii o auzi cum geme încet,
vrei s -i sim i gura pe trupul t u,
buzele ei fl mânde î i caut gustul iubirii.
O sim i cum tremur încet, ah, o sim i!
- Hai, iubito, ia-m în bra e! Desf -te, floare a iubirii mele,
-ncep s te s rut cu mângâieri
i tremurul dorin ei s -l simt electrocutat,
cad pe tine de-atâta nesa dorit, s beau din tine!
Mi-e foame de tine, iubito, te visez,
soarele meu creator de curcubee
peste sufletul meu zdren uit de furtuni,
te caut prin univers
i te g sesc, m uit la tine
i descos gândurile, tr irile, visele!
Îi sim i respira ia cum tremur ,
lumin curg toare, realitatea eteric
se contope te cu visele tale,
ag ându-se de dorin e, înc , neformulate,
împins printr-un vortex spre
o nou recunoa tere a ceea ce e ti.
Un stâlp de fl ri
cerul de-azur î i lumineaz .
Asemeni fiului risipitor, cazi în genunchi,
aplecat în fa a desfacerii z vorâte în lacrimi,
de parc ai privi pe un geam aburit,
se deschid i închid lumi.
Îndoielile i întreb rile i-au fost limpezite,
prin uniunea sacr a fl rilor gemene.
Fascinat i sedus, acum tii,
contopirea oamenilor este un dar,
cap propor ii cople itoare.
Într-o oglind , în magice pove ti,
se desf oar tulbur tor pe ei în i i, reciproc.
O c torie sideral spre tine,
doar pentru tine, diamantule, cât timp exi ti,
cât timp e ti Tu, cel ce respiri via a!
43
Miracolul prim verii
Mai pa nic decât o piatr ce doarme de sute de ani,
vei începe s sim i roua durerii,
nodul de lacrimi, miracolul vie ii.
N-ai vrut s g sesc o nou Americ în tine.
Trepte spre cer. Universuri, stele, sori, m ri, pietre.
Capcanele p mântului. Unde e ti soare,
unde e ti val, unde e ti piatr ?
O clip e-o via ! Ce mult conteaz clipa!
Este emo ia diferit de alte emo ii
când te gânde ti la mine?- m -ntrebi.
Esen a e unic !
În noapte, o oapt ca o boare.
În iarba verde, bucuria ne zâmbe te.
- Unde se va opri emo ia, când va fi clipa?
Nu se va opri, de o sim im torent!
Unde este bariera? Nu exist bariere.
În lumea asta nu exist nicio barier .
- Emo ia implic s-atingi ceva sensibil,
intensitatea, de-acolo, se propag -n unde.
În adâncul meu e ti!
- Cred c , într-o alt via ,
te-am înnebunit cu iubirea mea
sau ne-a fost interzis . Asta vom afla.
O tain sfâ ietoare! Nu sim i oricând, oricum!
tii pic tura ce-aduce împlinirea! Asta nu se cite te.
Pe firul gândului i-a iubirii ne balans m visele turcoaz.
- Sunt peste toate emo iile tr ite de tine,
tu m pui s vals m pe jar
i s nu schi m
nicio durere, nicio arsur ,
doar foarte aproape pot eu s te suflu.
Iube ti a a cum nu ai mai sim it vreodat .
Via a danseaz . Lacrim , zâmbet, t cere plin ,
o respira ie adânc , sufletul zboar
i se tope te-n sunet
pân când exi ti
doar Tu i El, e ti Unul,
iar restul lumii, departe, estompat .
Total te schimb . Na terea ta.
Lumin . Misterul fiin eaz .
Cuvântul este Unic. Asta-i iubirea!
O prim var multiplicat !
Nu-ncape îndoial ,
cu mult peste ce putem reda-n cuvinte.
44
Constela\ii diamantine
Flora M{RG{RIT ST{NESCU
Pleac -te codre-n p mânt
Verde-i codrul meu umbros
Doamne! Câtu-i de frumos,
-i cu susur de izvoare
i-i cu turme de mioare.
Codrule-mi fii frate bun
Pân î i mai sunt st pân,
prea vin mul i s ne mâie
plec m în pribegie.
Pleac -te codre-n p mânt
Dar s nu te frângi nicicând,
Nici topoare s te-ating
i nici maici s nu mai plâng .
Codrule te las st pân
Pe p mântul meu str bun,
De m -ntorc cu p r c runt
Tu s tii c frate- i sunt,
Iar de nu m-oi mai întoarce
Oameni, goli i poloboace,
be i vinul cel mai bun
Pentru mine i str buni.
La masa t cerii
Îmi amintesc c ne-am întâlnit
Chiar în Poarta S rutului,
Ne-am privit fugar, am zâmbit
ie, por ii i anotimpului.
Nu am avut asupra mea
O ramur verde de vâsc,
De-aveam n-ai fi putut sc pa
De tradi ionalul s rut.
Cu pa i rari am mers departe
Ne-am a ezat la Masa T cerii,
Fiecare-n câte-o parte
Privind umbrele înser rii.
Coloana Infinitului str pungea norii
O priveam adânci i în gânduri,
Spre apus se îndreptau cocorii
Toamna târzie-i mâna în cârduri.
rmanele noastre p ri c toare
În c utatrea unui inut mai cald,
V-a tept în prim vara viitoare
În josul apelor, chiar lâng vad.
Am l sat în urm Coloana,
Constela\ii diamantine
De Poarta S rutului mi-amintesc,
Doar la masa t cerii de-acuma
Voi sta s m odihnesc.
Voi sta singur pe-nserate
Gânduri vechi iar m n desc,
Nu pot fi-n totalitate uitate
Cât sunt om i cât mai gândesc.
Safirul din cuvânt
i-am tot d ruit gândurile mele
nunchi de cuvinte i lumin ,
sfrânte-n pagini, chiar i virtuale
i-aproape ne-am inut de mân .
i-am d ruit nop ile mele albe
În care nestemate lefuiam,
când din versurile mele salbe
Ce ie lume-n zori le d ruiam.
Citeai c scând sau poate nici atât
Cum îmi f cusem eu din noapte zi,
Tot lefuind safirul din cuvânt
i-l ofeream zâmbind, dar tu nu ti.
Cât migal i sim ire-ncape
Adesea doar într-un cuvânt,
Tot pentru tine mai jertfesc o noapte
Indiferen a lumii vreau s-o cânt.
tie lumea cât îmi e de drag
Chiar dac m-a uitat îi amintesc,
f ea via a nu-i întreag
i greu mi-ar fi acum s-o p sesc.
Suflet candid i zglobiu
Te-am încununat cu stele
Suflet candid i zglobiu
Pur, str lucitor ca ele
fi vrut i eu s fiu.
Înger, s m ii de mân
nu m mai r cesc,
Sub a stelelor cunun
Cu tine m-ad postesc.
nu-mi fie deloc team
De pedeaps , de surghiun,
Nim nui s nu dau seam
i ca tine s fiu bun.
Nu m pierde în neantul
Anul XI, nr. 3(115)/2020
Trist, întunecat i rece
Numai eu i nimeni altul
Lâng tine voi petrece.
Te-am încununat cu stele
Suflet candid i zglobiu
Pur, str lucitor ca ele
fi vrut i eu s fiu.
A fost cândva
Strângem în sufletele noastre
Tainice dorin i ne împlinite,
reri de r u, un tainic dor...
Iar fiecare fapt bun
Este un pas spre-al nostru viitor.
A fost cândva i prima dragoste
Va fi cândva i-o ultim dorin ,
-n fiecare dintre oameni
Este un strop de suferin .
Un strop mai mic,
Un strop mai mare,
O inim plin de soare
Ce-alung norii cenu ii i negri,
Ce-aduce fulgi de nea în toiul verii,
Cântându- i dorul s u
La marginea t cerii.
A fost cândva o prim dragoste
i va mai fi... o ultim dorin .
i-am spus
Nu-mi pune întreb ri
Despre nici un trecut
i iube te-m de po i,
a cum sunt.
Nu cer nimic mai mult
Decât î i pot eu da,
Nu-mi pune întreb ri
Despre nici un trecut.
Tu ai ie it din rând
Deasupra tuturor,
Pas re f cârd
Din pâcla unui nor.
Nu vreau s i tiu trecutul
i nici ce-i în prezent,
Viitorul meu cu tine-i
La fel ca trecutul, ca prezentul.
Pas re c toare f cârd
cit -n pâcla unui nor...
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 45
Nicolae V{L{REANU S~RBU

Coloanele urc ... Înving torule,

noi fug rim timpul, înverzind putreziciunea
Deschis -i poarta cerului, unde nici speran ele nu ajung.
aici se frâng printre nori vântul instig
rupe copacii ceri pe mas a teapt i azi
fulgere,
în m re ia medita iei
suspin ploile. amprenta de neputin doare ce rod gândurile pân la os
Teama cine o strig ? i nu ne obloje te
nimeni i întreb ri î i tot pui
În spatele ei se ca Moartea... unde am putea izbândi. cât respiri miracolul.
Ascun i în g uri de arpe speran ele c rate pe vise Pe scara f sfâr it
unde nu p trunde nimeni, gânduri de copil Se a az întunericul în straturi de vat
ne ucide prin t cere i mâini de voin i t cerea se scurge odat cu teama,
utarea... se aga de cer, golurile se umplu, între ele plute te
În focul înte it pe arbori coloane lefuiesc nev zutul.
cu ramuri de t ciune, vom în elege frumosul Oamenii se caut pe pip ite cu mâinile,
înf ura i în inele, înveli i în cuvinte, în ochi au lic riri scurte, diforme,
înghe m în m duva nop ii.
unde luminii nu-i trebuie ferestre ce trec prin p duri r mase-n copil rie,
Coloanele urc , simt cum întinere te lemnul trupului
noi r mânem în frig, La masa t cerii verde.
în umbra luminii bolnave. Intr-una din zile Se face diminea -n izvoare i cer.
Zidit în coloane la masa t cerii
s-a a ezat Dumnezeu i medita îndelung Sufletul e arf luminoas n-are umbr
Zidit în coloanele dintre anotimpuri, la o a doua venire. doar un duh care se poate întrupa.
succed odat cu ele p la ultimul
Obosit Clipele fug, se strâng în marele Timp
care nu se mai termin .
i-a strâns toate gândurile începutul f sfâr it continu ,
Vin stelele cu nop ile albe ale nordului, i a plecat acas cuvintele denumesc tot ce exist .
nu mai tiu în care dintre lumi m aflu. nev zut. Sunt germenii unor mi ri ce- i urmeaz
Cineva-mi scrie pe coloane numele t u,
De-atunci în lume cursul,
tu urci prin ele într-o pas re de piatr
cerurile r mân deschise gândurile încearc s cuprind m re ia,
pân pe capiteliu, sub bol i,
pentru sufletele curate i copii. -i fixeze marginile sub iri, puncte i linii
unde te a tept s deschidem calendarul
de ordonare,
zilelor de trecere spre ast zi. Oul nimic nefiind definitiv.
În c ile mele e ti scris i nu te pot descifra Când oul în piatr se va rostogoli, Rezultatele ob inute urc înc o treapt
mai mult decât într-un tunel inima lui pe scara f sfâr it.
unde st încrustat în bazalt miracolul pui de univers va na te,
prin care ai venit afi ând un surâs de oamenii îl vor urca pe soclu Lumea se-nvârte-n spiral
înghe at pe fe e de statui. în pie ele publice Pentru c lumea a fost f cut într-o
Pe fiecare treapt p ze te un leu, ca pe un vultur. anumit ordine,
scara se-nal deasupra de nori, Taina la masa t cerii ea exist prin propria reproducere-n
pân la nivelul când zilele se contopesc dezordine,
cu anii lumin bântui i de vânturi. E vremea când oamenii caut cerul i p mântul îi deschid por ile
taina la masa t cerii, sufletul il pune la încercare i intr
Caut sc ri de stele, s cobori, apa curge-n râul de al turi totul se întâmpl între via i moarte.
înzidit privesc cerul prin anotimpuri cu ve nicia sub ochi
de unde inima-mi de piatr teama de singur tate. În afara noastr este un alt univers f
spune s nu te mai întorci sfâr it
i reci coloanele se aburesc de lacrimi. Iar cuvintele sunt ferestre de gând unde se caut posibilit i de cunoa tere i
când atingi cu inima starea în elegere,
Coloane lefuiesc ce înal sufletul deasupra de trup, cu timpul ele cresc de i raportul scade,
în neguri se vindece de iubire, lumea se-nvârte-n
sap m tunel, de se dezlipesc faptele de sine spiral .
46 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A
Insula }erpilor
Insula erpilor - rana deschis a României, de la
st pânirea bizantin la cea a „Sublimei Por i”.
Detalii din culisele faimosului proces de la Haga.
Insula erpilor v zut din larg
Nu exist alt col de stânc înconjurat de ape care, cu o suprafa
atât de mic , de doar 17 hectare, s fi cunoscut o atât de zbuciumat
istorie. Insula erpilor, din Marea Neagr , are un trecut i un prezent
extrem de controversate.
Insula erpilor apar ine Ucrainei, îns partea român a luptat în
ultimele decenii pentru a-i fi recunoscute drepturile asupra platoului
continental. Primele runde de negocieri cu sovieticii au început în
anul 1967 i au durat pân în 1987. Acestea s-au reluat în 1998 i au
durat pân în 2004, perioad în care s-au desf urat 34 de runde de
negocieri între România i Ucraina pentru delimitarea platoului con-
tinental i a zonelor economice exclusive în Marea Neagr , f nici
un rezultat.
Pe 13 septembrie 2004, actualul ministru de Externe, Bogdan
Aurescu, a semnat Cererea de Sesizare a Cur ii Interna ionale de
Justi ie pentru declan area procesului de la Haga.
Ministrul Bogdan Aurescu spune: „Am vrut s purt m o rund
de negocieri pe Insula erpilor. Niciodat în timpul negocierilor nu
s-a adus în discu ie i Insula erpilor, întrucât cel care a condus
echipa de negociere, în tratatul politic dintre România i Ucraina
din anul 1997, spunea c exist o prevedere care stabile te faptul
Insula erpilor apar ine Ucrainei. Nu s-a pus în discu ie suvera-
nitatea insulei, iar Curtea nu putea s se pronun e asupra unui fapt
cu care nu fusese sesizat ”.
Oricum, miza în proces nu era insula, ci modul în care ea putea s
influen eze delimitarea platoului continental al M rii Negre i s-a
stabilit c nu avea cum s influen eze.
„La un moment dat, am cerut p ii ucrainene - spune Aurescu -
purt m o rund de negocieri chiar pe Insula erpilor, dar nu am
primit un r spuns pozitiv”. (...) Când spun „la Roumanie” m trece
un fior amestecat, de emo ie, de grij , de r spundere, de mândrie.
Evident, sunt emo ionat, dar mai tiu c nu trebuie s se vad . Era
Anul XI, nr. 3(115)/2020
important i pentru judec tori, i pentru Echip , i pentru cei de
acas . i nu se vede. tiam un truc de când pledasem mai demult la
CEDO, la Strasbourg - po i s te ii bine cu mâinile de marginea
pupitrului. tiam i c totul era transmis în direct acas . (...) Pe la
începutul lui august am avut o discu ie cu dl. Ple u care m-a întrebat
grijuliu dac am emo ii. i i-am r spuns: „Numai idio ii i incon ti-
en ii n-au emo ii.” Dar nu a fost nevoie deloc de trucuri. Dup al
doilea paragraf orice urm de emo ie m p sise deja. Eram „în
interiorul” textului pledoariei mele, intrasem deja adânc în logica
ei. Cu sim- urile ascu ite la maximum, recuno team parc pip ind,
pe rând, fiecare argument i nuan , pe care le scoteam apoi la lu-
min , le expuneam în fa a Cur ii, cu toate accentele lor specifice.
Altceva nu mai conta”.
Munca echipei de negociere a fost o mare victorie pentru statul
român. Din platoul continental de 12.000 de kilometri p tra i, România
a ob inut 7.900 de kilometri p tra i. Miza a fost accesul la hidrocar-
burile din Marea Neagr .
Numai c petrolul pur extras din zon nu va apar ine României.
Fostul premier C lin Popescu T riceanu a concesionat petrolul i
gazele din aria respectiv lan ului de firme Sterling (Canada) - Melrose
(Edinburgh), via Midia Resources Romania înainte de victoria de la
Haga.
Din echipa de negociere a platoului continental al M rii Negre a
cut parte i un const ean, inginerul Octavian Buzatu, de 43 de
ani, care, în 2002, a fost cooptat ca specialist care lucra, la acea
vreme, la Direc ia Hidrografic Maritim din Constan a. El poveste te
o rund de negocieri se purta în România, iar urm toarea în Ucraina.
i în func ie de nivelul la care se discuta, întâlnirile aveau loc între
consilieri sau reprezentan i ai Ministerului de Interne, Ministerul
Ap rii Na ionale, ai Agen iei de Resurse Minerale. Când se discutau
probleme de decizie politic , se întruneau politicienii. O negociere
dura uneori i o s pt mân . Fiecare echip avea traduc torul ei.
Spre final, au fost coopta i i trei avoca i str ini.
Inginerul m rturise te c a r mas impresionat atunci când pro-
fesorul James Crawford a spus Cur ii de la Haga, în partea a doua a
procesului, dup prezentarea argumentelor de c tre Ucraina: „Grafi-
cul este unul izbitor i în timp ce dumneavoastr îl urm ri i, îmi
ofer prilejul de a fi recunosc tor echipei tehnice a României, jucând
un meci cartografic de Cup Mondial împotriva opozi iei inter-
na ionale”.
Nu mai pu in de 18 judec tori, reprezentând toate sistemele de
drept din lume, au ascultat argumentele fiec rei p i. În septembrie-
octombrie s-a finalizat procesul, iar hot rârea s-a dat pe data de 3
februarie 2009. Victoria era: 79,3 % dintr-un total de 12.000 kmp
afla i în disput .
A fost o decizie logic , dar care a avut nevoie de 60 de ani pentru
a trasa o linie imaginar pe o hart .
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Istoria Insulei erpilor
Situat în Marea Neagr , la 45 kilometri de rm, stânca uria ,
care poart denumirea de Insula erpilor, este cea mai mare dintre
pu inele insule ale M rii Negre, pe lâng Sacalin, ap rut în valuri în
anul 1897, situat la sud de gura de v rsare a bra ului Sfântu Ghorghe,
Kefken, în partea de sud a m rii, la 50 mile marine de strâmtoarea
Bosfor, câteva mici insuli e i stânci la sud de Burgas, fie la nord, la
intrarea în limanul Berezan, aici aflându-se mica insul Berezan.
Insula erpilor este situat la 45° 15' 53 " latitudine nordic i 30°
14' 41" longitudine estic , la nord de Sulina. Suprafa a insulei este
de 17 ha.
În antichitate, ea a avut o întindere mai mare, efectul distructiv al
valurilor reducând-o la aceste dimensiuni. Privit de la distan , ea
îmbrac forma unei stânci uria e care se lupt cu valurile.
rmurile sunt înalte i se termin cu faleze impun toare, ceea ce
insulei aspectul unei cet i înconjurate cu ziduri de piatr . Unele
dintre faleze au fost pres rate cu râpi adânci i chiar cu pe teri, îns
furia valurilor a f cut ca acestea s dispar .
Despre istoria zbuciumat a acestui p mânt, cândva românesc,
ne vorbe te dr. Dominu I. P durean în cartea sa „Insula erpilor”.
Primul scriitor antic care a men ionat Insula erpilor sub numele
de Insula Alb a fost Arktinos din Milet în anul 777 î. Hr., în lucrarea
sa Aethiopidia.
În izvoarele literare, istorice, cartografice aceast insul legen-
dar a ap rut consemnat sub mai multe deumiri: Achillea, Achilles,
Cezaria, Fadunisa, Ilanada, Insula Alb , Insula cu erpi, Insula
lui Achille, Levca, Nisi, Rubea, Zmeinoi.
Denumirea de Insula erpilor este utilizat oficial începând cu
secolul al XIX-lea, anul 1868. Denumirea se trage de la erpii care
dominau fauna de alt dat a insulei.
George Popa Lisseanu scria c insula mi un de erpi negri, iar
autorul primei schi e monografice a insulei, Raul C linescu, spunea,
în 1931, c în zona litoral a insulei g sim în plus arpele de ap ,
inofensiv, care se g se te i pe platou i de la care se trage numele
insulei, atât în române te, cât i în grece te, turce te i ruse te.
În Antichitate a existat i versiunea conform c reia cenu a eroului
Ahile a fost îngropat în insula Leuke - alb . Al ii avanseaz c aici
a fost înmormântat poetul Ovidius. „Mormântul lui Ovidiu se afl pe
o insul din Pont”, spunea Giovanni Boccacio, în „Via a lui Dante”.
În anul 1823, insula a fost cercetat minu ios pentru prima dat ,
din ordinul amiralului Samuel Grieg, comandantul flotei ruse din
Marea Neagr . Astfel s-a realizat prima hart a insulei. Tot atunci s-
a descoperit faptul c aici a existat un templu antic închinat lui Ahile.
Pe insul s-a g sit doar baza templului i, pe baza datelor arheo-
logilor, s-a putut stabili c aceast construc ie era din calcar alb,
avea o form p trat , fiecare dintre laturi m surând 29,87 m. În afara
urmelor templului, au mai fost sesizate urmele a înc trei construc ii,
realizate cam în aceea i perioad cu templul, ele apar inând arhitec-
turii vechi grece ti.
Constructorii ru i ai Farului, ale c rei lucr ri au început în anul
1837, au folosit piatra din temelia templului pentru ridicarea noii
construc ii i astfel vestigiile istorice au disp rut.
Primul Far de pe Insula erpilor a fost ridicat în prima jum tate a
secolului al XIX-lea de ru i. În iunie 1917, insula i farul au avut de
suferit de pe urma bombardierelor cruci torului german Breslau.
Distrugerile au fost atât de mari, încât în 1920 Comisia European a
Dun rii a cerut reconstruirea farului. El a fost reaprins în 1922.
În timpul lui Burebista, Insula erpilor s-a aflat sub autoritatea
statului dac. Sub romani, insula a împ rt it soarta gurilor Dun rii,
Deltei Dun rii, a Dobrogei. St pânirea roman asupra Dobrogei a
durat mai bine de trei secole (29/28 î.Hr. - sec III d.Hr.), Dobrogea
47
fiind primul teritoriu str bun care a devenit parte a provinciei imperiale
romane Moesia Inferior. Apoi, acest t râm a intrat sub st pânire bi-
zantin , vene ian i genovez .
Timp de aproape patru secole i jum tate, Dobrogea i Insula
erpilor s-au aflat sub autoritatea Imperiului otoman. În urma r z-
boiului ruso-turc, insula a fost ocupat abuziv de ru i, de i în tratatul
de la Kuciuc-Kainardji din 1774 dintre Rusia i Poarta Otoman ,
insula nu apare men ionat . F când uz de statutul s u de înving -
toare, Rusia arist a pus Poarta, dar i celelalte puteri europene, în
fa a faptului împlinit, ocupând i anexând Insula erpilor, singura
noastr insul din Marea Neagr .
Insula s-a aflat sub ocupa ie arist între 1813-1856, iar între 1857
i 1978 sub domina ie otoman . În iunie 1857 s-a semnat, la Paris,
tratatul dintre Austria, Fran a, Anglia, Prusia, Rusia, Sardinia i Impe-
riul otoman privind delimitare Basarabiei, Insulei erpilor i Deltei
Dun rii. În privin a Deltei, se specifica faptul c ea trecea „sub suve-
ranitatea imediat a Sublimei Por i”, iar cine st pânea Delta, st pânea
i insula, astfel c micul petic de p mânt a fost f cut cadou de marile
puteri Imperiului otoman.
În memoriul României din 1878, plenipoten ialii României au cerut
cancelarului de fier Otto von Bismark, pre edintele Congresului de
la Berlin, ca principatul s reintre în virtutea titlurilor sale seculare,
în posesia insulelor i gurilor Dun rii, inclusiv Insula erpilor. Forma-
lit ile oficiale de reunire a insulei cu România au avut loc la 12 apri-
lie 1879, în fruntea delega iei române care a oficiat acest act aflându-
se generalul Nicolae Dabija.
Astfel c între anii 1879-1947 insula a fost în grani ele române ti.
În august 1944, Insula erpilor a fost ocupat cu for a de Marina
Militar Sovietic . La 4 februarie 1948 s-a încheiat „Tratatul de
prietenie, colaborare i asisten mutual dintre U.R.S.S. i R.P. Ro-
mân ”, valabil 20 de ani, prilej cu care s-a stabilit ca cele dou state
procedeze la fixarea frontierelor de stat. Dar acest protocol preciza,
printre altele, c „Insula erpilor, situat în Marea Neagr , la r rit
de gurile Dun rii, intr în cadrul U.R.S.S”. Protocolul a fost semnat
de V.M. Molotov (ministrul de externe al U.R.S.S.) i Petru Groza
(prim-ministru al României).
La scurt timp, insula a fost transformat într-un complex militar.
Sovieticii au amplasat aici radare de mare putere, cu o raz mare de
ac iune, precum i alte tipuri de instala ii militare de dirijare i con-
trol a armamentului clasic i conven ioal.
Dup destr marea URSS-ului, între Federa ia Rus i Ucraina a
avut loc o lung disput vizând împ irea mo tenirii l sate de fostul
imperiu. În urma unui acord, Ucrainei i-au revenit bazele navale
Sevastopol, Donuzalev, Odesa, Nikolaev, Feodosia, Izmail, Balaklava,
Kerci i Insula erpilor.
Legendele vorbesc despre un Triunghi al Bermudelor în imediata
vecin tate a Insulei erpilor. În 5 decembrie 1945, cinci bombardiere
americane au disp rut acolo. O alt dispari ie misterioas s-a petrecut
mult mai recent, în 1990, când un mic aparat de zbor grecesc a disp rut
la numai 30-40 km de rmul românesc. De asemenea, de-a lungul
timpului, mai mul i pescari au povestit cum „marea arde”.
În nord-estul M rii Negre se afl mai multe falii tectonice. Una
dintre ele este falia Sulina - Tarhankut (Ucraina). „Drept dovad a
activit ii seismice, Insula erpilor a ap rut brusc. Zona este foarte
tectonizat , iar toate elementele componente ale unui câmp terestru,
printre care i cel magnetic, se manifest cu putere”, precizeaz spe-
ciali tii. În partea sudic a Crimeei, povârni ul e delimitat de fracturi
adânci. Zona este ca un lighean. Când aluviunile submarine se pr -
lesc, se produce o avalan i atunci se produc turbulen e majore,
care duc la invadarea fundului m rii. Hidrogenul sulfurat care exist
pe fundul m rii ajunge la suprafa i, în concentra ie mare, se auto-
aprinde. Aceasta este explica ia fenomenului c marea arde.
48 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Marin VOICAN-GHIOROIU
Constantin Arvinte -
Patriarhul muzicii româneî]ti
Pe maestrul Constantin Arvinte, n scut într-o zon mirific a
Moldovei legendare, comuna Voine ti, jude ul Ia i, în urm cu 93 de
ani, îl putem numi „Patriarhul muzicii române ti”, fiindc întraga via
i-a dedicat-o muzicii ca: folclorist, compozitor, dirijor i orchestra-
tor. A fost un copil cu talent nativ de excep ie, iar c s i des vâr-
easc preg tirea profesional a plecat în lume pentru a se c rti. În
perioada 1933-1937 urmeaz coala Na ional „Vasile Lupu” din
Ia i, adev rat altar sfânt de cultur , unde înv a deprinde tainele
muzicii. Prin munc sus inut i d ruire sufleteasc , iubire ne rmurit
pentru sunetele armonice i-a dezvoltat aptitudinile muzicale cu pro-
fesori eminen i ca: Baciu Constantin - teorie i solfegiu, Rudolf
Podlowski - vioar , flaut, trompet , orchestr i fanfar . Între anii
1950-1954, este tân r cadet al colii de Ofi eri de Muzic din Bucure ti,
1954-1955 urmeaz Cursuri de specializare, Conservatorul de Muzic
din Bucure ti, având ca profesori pe eminen ii: Zeo Vancea, Cons-
tantin Bugeanu, Dimitrie Cuclin. Înc din anii studen iei, viitorul
muzician se dedic , în primul rând, artei interpretative, în calitate de
dirijor al Corului mixt al C minului Cultural „Constantin Vasilescu”
din Ia i (1946-1959), apoi ocup , prin concurs, importante func ii
artistice la prestigioasele ansambluri din capitala rii: director artis-
tic i dirijor al Ansamblurilor „Ciocârlia” i „Rapsodia Român ”.
La pupitrul acestor institu ii reprezentative în via a muzical na i-
onal din cea de a doua jum tate a veacului XX, întreprinde r su-
toare turnee artistice atât în România, dar i peste hotare, în ri cu
puternice tradi ii artistice: Polonia, Ungaria, fosta URSS i Iugoslavia,
Elve ia, Grecia, Republica Federal Germania, Fran a, Austria, Bul-
garia, Statele Unite ale Americii, Canada, Mexic, Cuba, Kuweit, Olan-
da, Algeria etc. Pretutindeni, s-a bucurat de aprecieri dintre cele mai
elogioase din partea publicului i a presei de specialitate. Din pleiada
minuna ilor arti ti care au cântat sub bagheta fermecat a maestrului
C. Arvinte sau au colaborat la realizarea spectacolelor de mare aven-
gur , fiind un adev rat ambasador al României, care ne-a reprezentat
cu mare cinste i onoare în ar i str in tate, tebuie s amintesc c
din „Cetatea Cântecului i Dansului” Ansamblul Artistic „Ciocârlia”
Anul XI, nr. 3(115)/2020
al M.A.I. pe urm torii: Maria Ciobanu, Ion Cristoreanu, Ion Dol -
nescu, Angela Moldovan, Maria Butaciu, Irina Loghin, Aurelia F tu-
du u, Benone Sinulescu, Mioara Velicu, Simion Pop, Dr gan Mun-
tean, Maria P unescu, Ileana S raroiu, Gheorghe Turda, instru-
menti tii Marian Bucur, Mircea Carabulea, Ilie Alecu, Florea Cioac ,
Florea Burnea, Dumitru Zamfira,Toni Iordache, George i Ilie Udil ,
Nicolae Turcitu, Ion Oprea, tefan Bucur, Marian Alexandru, Dumitru
Gheorghe, Gheorghe Pandelescu, Marin Ulei, Tudor Pan , Iosif i
Ion Milu, Ion Murgu .a.
Constantin Arvinte a fost la cârma Rapsodiei Române i a Orche-
strei Na ionale de Folclor mul i ani rodnici, iar cei cu care a lucrat s-
au bucurat de sprijinul domniei Sale, realizând cu ei zeci de albume
muzicle. Din vasta crea ie a ilustrului compozitor Constantin Arvinte,
care cuprinde muzic simfonic i vocal-simfonic , prelucr ri fol-
clorice, muzic de fanfar , voi trece în revist câteva lucr ri care au
intrat demult în tezaurul Fonotecii de aur a Radioului i Televiziunii:
Suit simfonic , Cânt ri str bune, Fantezie concentrant româ-
neasc , Coloana Infinit , Suit S tm rean , Concert pentru nai,
chitar i orchestr , Fantezie pentru ambal i orchestr , Dr goiana
- Rapsodie moldoveneasc , Capricio moldovenesc, Capriciu tran-
silvan, balada lui Pintea Viteazul, Cantata Patriei, Balad despre
Tudor Vladimirescu, iar din scrierile pentru muzic de fanfar sunt:
Plaiuri române ti, Sârba în c ru , Hora-Mar , Opt melodii folclo-
rice române ti.
Genialului compozitor Constantin Arvinte i s-au recunoscut meri-
tele de c tre Uniunea Compozitorilor i Muzicologilor din România,
primind Premiul II la Concursul Interna ional de Compozi ie Coral
de la Tours - Fran a (1976), fiind decorat cu ordine i medalii din
partea statului român.
De-a lungul carierei sale s-a bucurat de sprijin profesional din
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
partea unor prestigio i mae tri, printre care: D.D. Botez, Mircea Chi-
riac, Viorel Dobo , Victor Giuleanu, Florin Comi el, Dinu Stelian, Vic-
tor Predescu i a colaborat cu muzicieni, dirijori, mae tri coregrafi i
folclori ti, ca: Marin Constantinescu, Ionel Budi teanu, George Vancu,
Iacob Ciortea, Eugen Gal, Floria Capsali, Gheorghe Popescu-Jude ,
Gheorghe Baciu, Iacob Lascu, Tamara Cap, Emilia Comi el i al ii.
La venerabila vârst a domniei sale, Consiliul Jude ean Ia i l-a
ales membru de onoare al ora ului natal, i ca o recunoa tere de su-
flet, în anul 1918, au înfiin at Ansamblul Profesionist „Constantin
Arvinte”, iar anul acesta au s rb torit, a a cum se cuvine, au organizat
Festival Folcloric „Constantin Arvinte”
În noiembrie 2018, Consiliul Jude ean Ia i a hot rât ca Ansamblul
Artistic Profesionist s se numeasc „Constantin Arvinte”, ca recu-
no tin i mândrie moldoveneasc fa de compozitorul, dirijorul,
orchestratorul i folcloristul Constantin Arvinte. Pe drept cuvânt,
maestrul C. Arvinte este patriarhul muzicii române ti, cu o impresi-
onant oper de crea ie, care cuprinde peste 5.000 de lucr ri: prelucr ri
folclorice, cantate, poeme coral-simfonice, muzic de cor, roman e,
cântece i dansuri de pe întreg cuprinsul României i rile vecine,
Banatul sârbesc, Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova .a.
În 2019, s-a desf urat la Ia i, în Parcul Palas, primul Festival
Na ional de Folclor „Constantin Arvinte”, la care i-au dat concursul
zece ansmbluri: „Burnasul” din Alexandria; „Busuiocul” din Bac u;
„Cununa Carpa ilor” din Bucure ti; „Dr gan Muntean” din Deva;
„Rapsodia C limanilor” din Topli a; „Porolissum” din Zal u; „ ara
Vrancei” din Foc ani; „Conatantin Arvinte” din Ia i; Orchestra „Rap-
sozii Vasluiului” împreun cu Ansamblul de Dansuri „Hora Vasluiului”
din Vaslui i Orchestra Popular „Rapsozii Boto anilor” din Boto ani.
În cele trei seri de festival, pe care le pot numi „seri mirifice de
cântec, dans i voie bun ”, interpretare artistic de un înalt nivel,
instrumenti tii au dovedit virtuozitate, presta ie care au fost r spl ti i
la scen deschis cu aplauze i ova ii, minute în ir. S-a cântat din
compozi iile maestrului Constantin Arvinte: soprana Rodica Anghe-
lecu, care are un bogat palmares artistic în ar i la nivel interna ional,
a impresionat întreaga asisten cu roman a „Ora ul Copil riei” i
„Doina”, interpretat de Nina Cucuc (o compozi ie de mare sensibi-
litate, un omagiu adus mamei sale, cea care a scris versurile), iar
Ansamblul „Cununa Carpa ilor” din Bucure ti a impresionat prin
prezentarea unei largi palete de dansuri i instrumental.
În acest sens, am avut deosebita onoare de a avea un invitat de
onaore, pe maestrul Dan Ionescu, dirijorul Orchestrei de folclor „Cu-
nuna Carpa ilor, ansamblu ce apar ine Centrului Cultural de Art
„Tinerimea Român ” , pre edinte de onoare dirijorul Voicu En chescu,
ruia i-am adresat câteva întreb ri:
Marin Voican-Ghioroiu: Distins maestru Dan Ionescu, v rog s
ne spune i pentru cititorii Revistei „Îndependen a Român ” când a
fost înfiin at Ansamblul „Cununa Carpa ilor” i câteva exemple din
spectacolele de succes pe care le-a i avut în timp ca dirijor al orchestrei:
Dan Ionescu: Ansamblul artistic „Cununa Carpa ilor” a fost înfi-
in at in anii 1948. Pentru mul i cititori, nu se tie faptul ca eu am în-
ceput o carier instrumentala la acest ansamblu în anii 1981, cu care
am colindat toat Europa. Dup o îndelungat carier artistic , am
revenit pe scena ansamblului profesionist „Cununa Carpa ilor”, de
data aceasta în calitate de dirijor. In 2016 i 2018, am avut un succes
deosebit în Turcia - la Istanbul, Ancara, Edirne -, cu ocazia zilei Ro-
mâniei, 1 decembrie, prezentând un program deosebit cu toate intru-
mentele (clarinet, sax, sopran, cavanl, tilinc , danofon, ocarin , fluier).
Marin Voican-Ghioroiu: Domnia voastr a i avut minunata ocazie
de a face parte din orchestra dirijat de excelen a sa, compozitorul i
dirijorul Constantin Arvinte, la realizarea Albumului muzical „Din
cuvinte-am s dit flori”. Dest inui i-ne câteva momente care v leag
49
de patriarhul muzicii române ti: când a i început colaborarea i cât
timp a i lucrat sub bagheta domniei sale?
Dan Ionescu: Da, îmi aduc aminte cu mare pl cere de anii 1979,
când am debutat ca instrumentist... clarinetist în orchestra profesio-
nist „Ciocârlia”, al c rei dirijor, compozitor i orchestrator era ma-
estrul Constantin Arvinte. Mai târziu, dup o lung carier instru-
mental în ar i str in tate, în 2007, când domnia sa era director
artistic al Orchestrei Na ionale de Folclor, care f cea parte din pro-
iectul de promovare a tinerelor talente, a Funda iei Valen e Umane,
am reu it s -l conving pe maestrul Constantin Arvinte s vin la
cârma acesteia. Mai târziu, maestrul m-a propus i a hot rât s dirijez
eu, dânsul s r mân în continuare un mentor, compozitor i orches-
trator al Orchestrei Na ionale de Folclor.
Marin Voican-Ghioroiu: Fi i amabil i numi i lucr rile maestrului
Constantin Arvinte pe care le-a i interpretat, ca dirijor i solo clari-
net. Câteva considera ii, ca specialist, cu privire la crea iile maestrului
Constantin Arvinte.
Dan Ionescu: Alaturi de maestrul Constantin Arvinte, am avut
onoarea de a interpreta i înregistra la Electrecord piese ca: Învârtita
cu coad i Ha egana (solo clarinet), Suita Moldoveneasc , Plaiuri
Arge ene, Lunca, Lunca i Sârba Munteneasc (solo vioar ), Sârbe
din Muscel, Hora lui Covaldo, Suita Munteneasc , Cântece i jo-
curi muntene ti solo nai), Ca pe Jii i pe Gilort, Mica suit B -
ean , Suita de jocuri Bihorene, Suita de arine i ha egane din
mun ii Apuseni, Rezonan e Maramure ene, Hora veche din Bucovina
i B tuta moldoveneasc i multe alte piese pe care le-am interpretat
în diferite spectacole cu diferite ocazii.
Marin Voican-Ghioroiu: Fiind invitat de onoare la primul Festival
de Folclor „Constantin Arvinte”, care sunt aprecierile domniei voastre
în ceea ce prive te desf urarea celor trei zile de muzic , dans i
voio ie, iar ca bun cunosc tor al operei dragului nostru s rb torit,
cum vi s-a p rut Simfonia IE EAN , cântat de Ansamblul Profe-
sionist „Constantin Arvinte”, având la pupitru pe tân rul dirijor Du-
mitru Lucaci, compozi ie cu care s-a închiat festivalul.
Dan Ionescu: Festivalul „Constantin Arvinte” a fost un succes
extraordinar i vreau s felicit conducerea Ansamblului „Constantin
Arvinte” i, totodat , conducerea Consiliului Jude ean din Ia i pentru
buna desf urare a festivalului, pentru faptul c a invitat orchestre
de prim mân din ar , fiindc au avut un curaj extraorduinar s fac
un festival de asemenea anvergur care, dup p rerea mea, este cel
mai reu it festival de folclor din ar . Simfonia Ie ean este i va
mane o capodoper pe lâng celelalte lucr ri ale maestrului C.
Arvinte, compozi ie de geniu... pe care a i dirijat-o în încheierea
festivalului, având în fa , orchestrele reunite din festival, dar ca
baz fiind Orchestra „Constantin Arvinte”, dirijor talentatul Dumitru
Lucaci.
Marin Voican-Ghioroiu: Drag maestru Dan Ionescu, la final de
intreviu, câteva cuvinte despre organizatorii Festivalului de Folclor
„Constantin Arvinte”, ce vre i s -i ura i excelen ei Sale „Omul de aur
al muzicii române ti” maestrului Constantin Arvinte i, cum vede i
pe viitor desf urarea festivalului?
Dan Ionescu: Dup cum am mai spus, festivalul a fost o reu it
extraordinar . Adev rat... c este primul festival organizat la acest
nivel, i sunt convins c la anul urmator va fi mult mai u or de con-
ceput i de organizat. Eu sper din tot sufletul c atunci când va fi
organizat acest festival, s nu lipseasca acest colos sau omul de aur al
muzicii populare românesti, a a cum l-a i numit foarte bine dum-
neavoastr . Îi doresc din tot sufletul via lung i s tate, i s dea
Domnul ca s ne vedem din nou la anul viitor în festivalul care îi poar-
numele pe deplin merit. Maestre Constantin Arvinte, s ne tr i
mul i ani cu s natate c ara are nevoie de dumneavoastr i de muzica
minunat pe care o scrie i. Cu mult respect, dirijor Dan Ionescu!
50 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Elena BUIC{
Nimic nou
pe fronturile Terrei
Era Ajunul Cr ciunului, 1914. Traiul îngrozitor de aspru al solda-
ilor le sc zuse moralul. Tran eele pline de noroi, de excremente i
de trupurile camarazilor mor i, de obolani care colc iau, r spândind
boli, infestând mâncarea, apoi febra tifoid , holera i dizenteria f când
ravagii, vremea ploioas i frigul p trunzând pân în oase erau tot
atât de necru tori inamici ca i cei din tran eele de vizavi. Acolo, pe
„frontul de Vest”, fiecare clip era tr it ca i cum ar fi fost ultima.
Pentru ridicarea moralului, solda ilor li se trimiteau pe front pa-
chete cu îmbr minte c lduroas , alimente, b uturi, ig ri... In Ajunul
Cr ciunului, germanii au primit br dule i împodobi i cu lampioane
de hârtie.
Trupele germane i cele franco-britanice erau a ezate fa în fa ,
în tran ee atât de apropiate, la numai dou -trei sute de metri, încât î i
auzeau chiar vocile.
In noaptea când Na terea Domnului ia amploarea unui act cosmic,
germanii au pus brazi împodobi i pe deasupra tran eelor. Solda ii s-au
sim it dintr-odat cuprin i de febra S rbatorii P cii i au început s
cânte „Stille Nacht”, „O Tannenbaum”. Uneori se deslu ea câte o vo-
ce mai vajnic , transmi ând urarea de s rb tori fericite p ii adverse.
i acest proces tainic, prin care Dumnezeu î i revars iubirea
asupra tuturor fiilor s i, s-a transmis i în tran eele britano-franceze.
Au prins a se auzi cântece de pe cealalt parte a frontului, în alte
limbi, dar în acela i spirit al p cii, al iert rii, al împ rii, al armoniei
de care to i sim eau o fireasc nevoie. A urmat un moment absolut
itor: câ iva solda i germani au ie it neînarma i din ad posturile
lor i s-au îndreptat spre pozi iile inamice, cântând i ducând cu ei
br du i cu ornamente de Cr ciun. Tab ra, inamic pân cu un minut
înainte, acum era cuprins de aceea i sfio enie a S rb torii Cr ciu-
nului i tinerii solda i au r spuns întinzându-le mâinile, la început cu
precau ie, dar apoi cu o c lduroas fraternitate. Într-un acord tacit
armele au t cut, s-au l sat învinse de Lumina divin . Pentru câteva
Maximov - Interior de cas neasc
Anul XI, nr. 3(115)/2020
clipe, to i au considerat c sunt f pturi cu acelea i valori i c interesul
niciunuia dintre ei nu era reprezentat prin acest r zboi: îmbr ri,
schimburi de ig ri, de ciocolat , de fotografii i de adrese, promisiuni
de întâlniri dup încheierea p cii... dac vor mai fi în via . Peste
pu in timp erau împreun într-un aprins joc de fotbal, mult evocat
dup terminarea r zboiului. Mai mult înc , au c zut de acord s fac
schimb de prizonieri i, ca într-un gest de profund umanitate, au
creat i momente solemne, înmormântându- i în comun mor ii. Acolo,
în bestiala violen a frontului, i-a g sit Cr ciunul superba manife-
stare a simbolului s u: crea ie întru Bine... Acel moment de pace i
de fr ietate britanico-germano-francez s-a sublimat într-o solida-
ritate unic în istoria omenirii. Obliga i s fie inamici într-un r zboi
absurd, omenescul din ei i-a dat mâna de Cr ciun, dovedind, de
fapt, c ei, oamenii, nu î i sunt du mani. Creând un astfel de moment
de cea mai profund umanitate, osta ii au fost mai nobili decât cei
care au hot rât declan area r zboiului. Un armisti iu tacit, dep ind
toate barierele care puneau osta ii în slujba mor ii, a devenit simbolul
cii în timpul unei încle ri devastatoare.
Superiorii aflând de acest „Armisti iu” tacit au r mas încremeni i.
Generalii sunt nevoi i s vin în prima linie i s ordone deschiderea
focului sub amenin area execu iei pentru tr dare. Inevitabil, ambele
i au fost obligate s se întoarc în tran ee. M întreb i azi cu ce
inim mai puteau s trag în cei pe care cu pu in timp înainte îi îm-
br aser ca pe buni prieteni?
„La 8.30 am tras trei gloan e în aer i am pus steagul pe care scria
<Cr ciun fericit> pe parapet. Un german a pus un steag pe care scria
<Mul umesc>. Ne-am salutat i ne-am întors în tran ee. El a tras
dou gloan e în aer i r zboiul începuse”, î i amintea c pitanul britanic
Charles „Buffalo Bill” Stockwell.
Superiorii au inut în secret aceast întâmplare, pentru a nu tul-
bura opinia public , dar scrisorile i fragmentele de jurnal ale solda ilor
au ajuns în mâinile presei i vestea s-a r spândit, uluind lumea. Nici
pân ast zi nu se vorbe te în niciun manual de istorie despre acest
„Armisti iu de Cr ciun” de pe front. În logica îngust a celor care au
declan at acest m cel, fraternitatea a fost privit ca o tr dare i nu
ca un gest de mare înc rc tur uman . Erich Maria Remarque, par-
ticipant la ororile acestui r zboi, l-a descris în excep ionalul roman
„Nimic nou pe frontul de Vest”, roman ecranizat magistral în 1930 i,
apoi, în 1979, film pe care îl po i în elege i dac nu este titrat.
Astazi, m întreb: dac acea unic miraculoas clip ar fi oprit m -
celul? Dar dac for ele din tran ee s-ar fi unit i ar fi t lm cit pân la
cap t ridicolul lumii în care se ucid între ele imperii sau credin e diferite?
Dar dac scânteia de lumin iscat din mocirla tran eelor ar fi învins
atotputernicia Întunericului? i dac timpul, clipa aceea în superbia ei
s-ar fi m rit, Armisti iul ar fi continuat nu numai pentru a nu strica
simbolul Cr ciunului, ci i pentru a schimba rostul r zboiului al tuturor
zboaielor, pentru a reface, ca o unic i definitiv lec ie de via , de-
stinul omenirii? Atunci nu ar fi fost posibile nici ororile teroriste ale
acestor zile pe care le traim acum. Dar speran a nu moare niciodat !
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Silviu D. POPESCU
Note de realitate
(fragment de roman)
1. Noua loca ie
adar, iat -m în Cluj, dup mul i ani în care m-am gândit la
aceast c torie. Aveam i un itinerar bine stabilit. Mai întâi trebuia
vizitez locurile care m obsedau i dup aia s urc la Cet uie. M
hot râsem s n-o sun pe Ana, de i mi-era dor de buzele c rnoase i
de sânii obraznici, pentru c îmi aducea aminte de trecut i pentru c
nu vroiam s mai r scolesc apele deja a ezate. Itinerariul cuprindea
La Gazette, strada Horea cu Facultatea de Business, Literele i gara
central , apoi, la întoarcere, o cofet rie comunist unde mergeam cu
prietenii i colegii de facultate dup examene s bem o cafea bine
meritat i s fum m o igar , i dup aceea la ceain ria Flowers din
Pia a Unirii. De la Biblioteca Central Universitar drumul duce pe
Clinicilor i spre complexul studen esc Ha deu. În cele din urm
sesc noua loca ie La Gazette i intru.
- Ce faci? Ai venit pe la noi? m întreab andor.
- Uite, în vizit . Mi-am luat vreo dou s pt mâni libere. A a c m-
am hot rât s vizitez Clujul. V d c pe la voi lucrurile nu s-au schimbat
prea mult.
- Ce bei? Las -m s ghicesc! O cafea lung cu lapte i dou pli-
curi de zah r cumva? m întreab el. Pe fundal se auzea, din ce în ce
mai înfundat, un bas profund care-mi f cea cutia toracic s vibreze
i creierul s se opreasc din opera iile-i complexe. R spund hipnotic,
cu privirea fixat pe o revist ungureasc lipit deasupra barului pe
post de tapet.
- Da. Dou cafele c am mers toat noaptea i mi-este somn!
spund eu. La Gazette era cafenea ziua iar noaptea se trasnforma în
club. Cam asta era atmosfera în fiecare sear . Lunea era dub party în
curtea exterioar , la lumina l mpilor de pe alee, mar ea i miercurea
era Electroclown cu un fel de mix între jazz i downbeat. Joia mixa
Flood iar Vinerea DJ-ul cu apc de baseball. Îl cheam Alex. În
weekend se ineau de obicei party-uri drumandbass sau breakbeat
care ineau pân târziu în diminea .
- Mai e ti cu tipa aia? m întreab andor.
- Cu Ana? Sau cu Cristina? r spund eu.
- Parc Ana.
- Nu. Ne-am desp it de mult. Nu trebuia s -mi aduci aminte.
Oricum sunt în Cluj i inten ionez s fac un drum prin Gheorgheni,
a c ansele s ne întâlnim sunt destul de mari.
- Bine. Ce pot s zic, decât s i urez noroc i s mai treci pe la noi
ne-a fost dor de tine. Acum trebuie s m scuzi dar trebuie s
montez platanele i boxele pentru Flood. Are un mix disear i vrea
vin mai devreme s exerseze. A a c ne mai vedem sau ne auzim
la telefon. Pa! îmi spune i pleac în spate s aduc platanele.
2. Întoarcerea i emo ia
- Bine... Pa! Oricum inten ionam s trec i mai pe sear , r spund
eu, în timp ce verific în mobil dac mai am num rul ei.
0745... îmi tot repet în minte cifrele dar nu reu esc s mi-l amintesc.
i nici în mobil nu-l mai am. Îmi luai sacoul de pe scaun, m îmbr cai
i ie ii din cafenea. Dup ce f cui câ iva pa i m a ezai pe marginea
51
trotuarului, lâng ma in i-mi aprinsei o igar . Nu-mi venea s cred
trecusera ase ani de când nu o mai v zusem. L saser m lucrurile
neclare, cel pu in din punctul meu de vedere. Pân la un moment dat
îmi l sase impresia c rela ia noastr nu se terminase i c ar încerca
ne împ m. Dar eu nu mai aveam încredere în ea iar acum era
fericit cu via a ei. i eu o aveam pe a mea. Era trist faptul c trebuia
tr iesc cu întrebarea „Dac ?”. Via a e cinic .
Tot meditând la astfel de treburi m ridicai de pe trotuar s intru
în ma in . Din fa se apropia de mine o ro cat cu p rul ondulat...
Ana. Era îmbr cat cu jean i slimfit, pantofi înal i i o bluz care-i
dezgolea par ial umerii i sânii. În mân stâng inea cafeaua Star-
bucks iar în dreapta mobilul i laptopul. Când ajunse aproape de
mine, m privi scurt, a teptând s o opresc din drum sau s zic ceva.
Trecur m îns unul pe lâng altul f s ne spunem nimic. Dup
vreo doi, trei metri, Ana se opri:
- Andrei? zise ea, schi ând un zâmbet discret.
oprii din mers i r sei pe loc pre de câteva secunde. M
gândeam dac s merg mai departe sau s m întorc. Îmi c utai pa-
chetul de Lucky i-mi mai aprinsei o igar .
- Andrei! zise ea cu acela i zâmbet discret. Te rog întoarce-te s
te v d. M car atât.
Ana nu reu i s termine propozi ia c m întorsei, m apropiai de
ea, ridicai privirea, zâmbii i îi zisei:
- Mai ii minte noaptea aceea, la tine la ar ? Ce îndr gostit eram
de tine! i tu... c utai tot felul de motive s ne desp im. De fapt,
nici nu mai conteaz ce s-a întâmplat atunci..
apropiai i mai mult de ea pân la momentul când îi sim ii
corpul vibrând de emo ie:
- i eu ce-ar trebui s fac acum? S m prefac c nu s-a întâmplat
nimic? S te iau în bra e? S te ignor poate i s merg mai departe? Îi
zisei eu în contiuare.
- tii c mi-ai r mas dator cu o cafea? Nu putem trece ca doi str -
ini? Atât. Oricum m gr besc s ajung la gar pân la 5 dup mas ,
spunse ea.
O priveam în timp ce vorbea. Când era agitat schi a un z mbet
sarcastic, cel mai probabil involuntar. Î i mu ca buza de jos i evita
m priveasc direct.
- Mergem? o întrebai eu.
- Da, mergem. Dar unde? r spunse ea.
- În Flowers, zisei eu. Lu m ma ina mea.
Ne-am urcat în ma in . Pân în Flowers am t cut amândoi. Am
parcat ma ina lâng catedrala catolic Sf. Mihail. Am intrat în cafenea,
ne-am ales masa de lâng fereastr . Ea i-a aprins laptopul, avea de
verificat ceva. Eu mi-am aprins o igar i-am început s r sfoiesc
meniul.
- Ce bei? am întrebat-o.
- Caffe au lait, r spunse ea.
i d du ochelari jos i-i puse pe m su . Privirea ei p rea c m
studiaz :
52 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
- Te-ai schimbat. Ai mai îmb trânit, zise ea. Ai început s faci
riduri de expresie, mai ales atunci când te încrun i.
- i tu pari schimbat . i-ai schimbat ceva la coafur . P rul prins
la spate te face s pari mai serioas .
Ea î i duse mâna la spate, î i desf cu p rul i î i trecu degetele
prin el.
- Au trecut mul i ani, Andrei. La ce te a teptai. S nu se schimbe
nimic, ca i cum ai fi clipit.
Andrei îi atinse mâna:
- Odat am inut la tine. Odat ...
- i eu, r spunse ea pu in intimidat de franche ea lui.
3. Locul secret
Cei doi i-au petrecut toat seara în acea cafenea. Pu in dup
miezul nop ii au plecat spre ma ina lui, s-au urcat în ma in i au
plecat departe.
- Unde mergem, întreab ea.
- Mai tii c i-am povestit demult unde a vrea s ajung ca s
scap de to i. Acolo mergem. Dar înainte hai s mai bem o cafea. Mi-
mai aprinde o igar , mi-ar pl cea s îmi mai poveste ti lucruri din
via a ta, zisei eu.
- Da, de acord... dar nu mi-ai spus unde mergem dup . Eu ar tre-
bui s fiu la gar . Am tren spre Budapesta la noapte. Bem cafeaua la
tine? Sau mergem undeva? întreb ea.
- tiu eu un loc secret. Dar e la o or de mers cu ma ina, dup
dealul Feleacului. O s i plac , zisei eu.
i continuar drumul spre locul secret, Andrei, preocupat de
zgomotul motorului V8, Ana, distrat de priveli te. Era o noapte
relativ calm , de i în dup -amiaza acelea i zile fusese o furtun
violent de var cu grindin i vânt puternic care f cuse ravagii prin
ora . Privind stâlpii de înalt tensiune cum se succed, Ana adormise
hipnotizat , evident obosit dup ziua lung pe care o avusese.
rul i se desf cuse i îi acoperise par ial fa a, l sându-i la vedere
doar buzele senzuale i nasul obraznic. Andrei o privea din când în
când, savurându- i igara. Pentru el, ea ar ta la fel ca atunci când se
desp iser . Era neschimbat . tia c nimic nu e real, totul putea
foarte bine s fie doar un vis, dar se l sa dus de acest miraj într-o
noapte perfect de iunie. Într-un târziu au ajuns la locul secret care
era un hotel cochet, discret camuflat de o p durice de brazi.
Andrei o trezi, î i luar bluzele din ma in i se duser s se
cazeze.
- La ce or ai trenul? o întreb Andrei.
- Care tren, r spunse ea, zâmbind în col ul gurii. Hai în camer ,
avem multe de recuperat.
Vassily Maximov - Vise despre viitor
Anul XI, nr. 3(115)/2020
- M-am gândit foarte mult la momentul sta. tii c tot nu sunt
sigur c nu visez. Totul îmi pare ireal. Decorul, hotelul sta, vremea
de afar , cerul... tu! Lipse te acel ceva care s îi dea o not de reali-
tate. Mai e posibilitatea s fi uitat cum e atunci când totul merge a a
cum ai pl nuit. Cum e s i se împlineasc dorin ele, r spunde el.
- V-a i hot rât? Camer dubl sau simpl , întreb recep ionera.
- Simpl , r spunse Andrei.
- S fie cu fereastra spre apus, ad ug ea. Nu îmi place s fiu
trezit de soare.
A doua zi diminea , Andrei se trezi, î i f cu o cafea (Ana nu bea
cafea) i aprinse MacBook-ul ca s caute referin e despre Cluj pe
Google. Intr pe I Love Cluj i, privind la fotografii cu str zi, cartiere
din ora începea s i aminteasc de Cluj din ipostaza de student.
- La ce te gânde ti, îl întreb ea, v zându-l îngândurat.
- La nimic special. Am v zut ni te fotografii cu strada Iuliu Maniu
i îmi aminteam din studen ie. tiai c prima loca ie Insomnia era pe
strada Iuliu Maniu? Cafeneau era mai mic , mai boem . În orice caz,
era mult mai original ca acum. Nu mai tii prim vara aceea din 2005
când ai venit prin ora i ai stat la mine în c min - am fost în Insomnia
la o cafea târzie? Îmi amintesc foarte limpede lumina difuz portocalie
care-i d dea o str lucire întunecat i felinarele joase din hârtie.
Mesele erau destul de înguste din lemn vechi, scrijelit, scaunele
probabil mo tenite de familia care de inea cafeneaua din alt secol iar
barul, a ezat central oferea cele mai bune b uturi pentru suflet i
minte. Pere ii erau decora i cu oi e în diverse culori; se g sea acolo
un amalgam de influen e i nuan e.
4. Singur tatea - ultima arm
SUNT în camera de c min cu Luci i Cristi. Tocmai am desc rcat
de pe DC++ Thievery Corporation, Kruder&Dorfmeister i altele. E
iarna afar i e o sear friguroas cu cer senin. Mai e pân la 11 când
se pleac în Music Pub. Mai întâi se face înc lzirea cu ni te votc
ieftin i cola sau bitter i cola. O combina ie exploziv pentru stomac
i pentru creier care duce la sex cu cea mai bun prieten sau cu o
necunoscut . Seara continu în c min cu multe ig ri, glume proaste
i comentarii despre cursuri imbecile sau profesori f sens. Drumul
spre Music Pub e ceva mai lung ca de obicei ast zi pentru c trebuie
ne abatem în M ti s mai lu m pe cineva. Bineîn eles c se
merge pe jos. F taxiuri, troleibuze, autobuze sau alte mijloace.
De i e ger în Cluj i e aproape 11 noaptea, nu sim im frigul i ne în-
lzim mergând i vorbind vrute i nevrute. O dat ajun i la destina ie,
se mai bea pu in (asta i pentru c alcoolul e destul de scump în pu-
buri) i pe la 12 f ceva se pleac spre Pub. Ca s ajungi în Music
Pub trebuie s treci mai întâi prin centru, la Matei (catedrala Sf.
Mihail) i de acolo se trece podul peste Some , pe lâng Roland
Garos i Cafe River, înspre Facultatea de Business i de Litere. Undeva
între aceste dou facult i e Music Pub, care acum nu mai exist , dar
care a reu it s -mi lase amintiri vii. În Pub se st pân la 4 diminea a,
practic pân se închide i te dau barmanii afar . Se merge la cel mai
apropiat prieten sau, dac mai reu ti s ajungi, înapoi la c min, de
unde a pornit toat aventura. i asta e doar o sear banal de iarn .
Facultatea de Litere din Cluj ascunde mai mult decât se vede de
pe strada Horea. În spatele facult ii se face o gr din cu b nci care
se continu i mai în spate pe unul din dealurile care urc paralel cu
cl direa facult ii. Clujul mereu urc i coboar . Acolo pe b nci se
poate citi sau repeta în tihn . Eu m retr geam în pauzele dintre
cursuri, s -mi adun gândurile i s fiu singur. Îmi place înc singu-
tatea. M ajut s -mi refac sinapsele neuronale distruse de per-
soanele prea expansive i g gioase. Singur tatea e ultima mea
arm i cel mai bun r spuns la tot ce m înconjoar . Erau unele
cursuri la care m duceam de pl cere. Era relaxant s ascul i cursurile
de lingvistic general ale conf. dr. Cornel Vâlcu sau cele de literatur
american ale lect. dr. Rare Moldovan.
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 53
Ionel DINC{

P[r\ile se @mpac[
Judec toria satului Pogoanele. Sal înc toare, mare, arhiplin . ad rul i numai... Da' bine, maic ... nu m crede i i-a a?
În fa , în dreapta, pe un scaun, reclamantul Firic : gânditor, f astâm- - Ce tii de pantaloni, corpul delict?
r, frecându- i când i când palmele. În stânga, destul de distan at - Erau cu fermoal; z u, s mor, maic ! Taman zâcea madam Didina:
de Firic , inculpata Didina, so ia lui Firic , în bu indu- i într-o basma „I-o pl cea, tu , lu' Firic al meu? C n-a mai purtat d- tia!” i mi i-a
plânsul. Mai în fa , impun toare, masa cu judec torul dârz, încruntat, ar tat. Acuma... ce e drept, ne pl nuisem noi i-n tilifon, c ti i... sunt
cu ochelarii c zu i pe vârful nasului, privind peste mul ime, i în mod la bir uri cu fun ionarii; terg praful, m tur, stropesc i ridic tilifonul
insistent spre reclamant. când sun cineva i e bir ul gol. Chiar în zâu-aia, pân-s ne sf tuim,
- Firic Ciuciulete! auz âr- ârr! Ridic... „Allo! Casa de cultur ?” Parc m-a tr znit cu ceva
- ...Zzent! în cap! „Nu e nicio cultur aici, tovar e; aicea sunt bir ur'li!” i zdranc!,
- Dormi, omule. Ce faci? Te-ai r zgândit? Te-mpaci? îi trântesc tilifonul. „ ârr! ârr! ârr!” - din nou. Ridic. „Allo! Personalul?
- Eu, domn' judec tor, nu pot s -mi vin în fire. Cu pantalonii... Personalul??” M scoate dân âni! „Ce personal, tovar e?... Aicea
ti i... Vin de la slujb ... sun... Didina - nic ieri! Scot i descui. N luca nu e gar , sunt bir ur'li! Iei dumneata p 2, p 19, i te opre te-n gar !”
- bâ ti! S m trânteasc -n fund, pardon! Lumin nu era; defec iune! i zdranc!, îl închid iar. Taman tergeam un geam, când auz iar âr-
Scap r chibrit i intru. Didina dormea dus ; aprins , îmbujorat ca ârrrr! „Timpi mor i, vorba lu' domn' ef, zâc! Cine-o mai fi?” Ridic... Ce
dup Maraton, respira des, gr bit. Pe scaun, lâng pat, un pantaloon crede i?... Hi-hii! Era madam Didina, maic ; m -ntreba d cadou. „Merge
str in. Mi-au venit furii; dracii! L-am luat i tocat m run el. C ti i, i i pantaloon, i-am zâs; gestu' conteaz !”
eu, la o adic , sunt om i am prestigiu. - Dar de n luc , tovar a Petria, ce tii? Cine o b gase în cas ?
- Te-mpaci? - Cu dracu' te pui, maic ? S bag p unde nu te-a tep i! Eu nu
- Îi dau desp gubire; banii pe pantaloni. Dar s -mi descuie u a la umblu cu d-astea! Eu doar p Andronache l-am b gat. C , zâc: „E mus-
camera ailalt , c nu mai dorm pe jos, iar ea, singur -n pat, sus în cear- cios, zburdalnic, ochi p trunz tori, s -l zmotoceasc pu ân i madam
afuri, de m a noaptea, i-arunc cu pernele în mine, de spune c Didinu a c , de, e sânguric ”. i ne-am întins la vorb . i-am vorbit...,
viseaz co maruri. de, s f cuse zece. Andronache, nici gând d plictiseal ; numai în
- Te-ntreb dac te-mpaci! poal i pî la picioare! E moart Didinu a dup el! Când s plec, zvâc!,
- Nu, domn, judec tor, c asta nu-i femeie! M are-n plan de mult! mânem p -ntuneric. Ie ii p dibuite. Acas ? „Îu, ia-m Doamne!
i-acum, pac, bomba: corni e lui Firic ! mase Andronache! Da' las -l, e-ntuneric; îi âne d urât doamnii; e
* i ea tineric .
Pauz în vorbire. Firic Ciuciulete prive te peste cei din sal , i în Rumoare în sal . oteli.
mod v dit c tre Didina care plânge cu sugh uri, cu fa a în basma. Ju- - T cere! - strig a at judec torul. Deci, dumneata i-ai dus un
dec torul sesizeaz golul i îl prelunge te i el, parc voit, spre a ve- concubin în cas !?
dea reac ia s lii; schimb câteva vorbe cu confra ii al tura i, tu te, - Eu, maic , cum zâs i. P i de, puteam s -l las la u p -ntuneric?
apoi strig ridicându- i pe frunte ochelarii: Nu s-ar fi topit d dor, d unu' sângur?
- Didina Ciuciule- - M -mpac, domnul judec tor! - ni din locul lui Firic . M
te! Î i însu ti învinu- împac! Motanu-a fost! Dar i el e o hahaler ! Pute s miaune, nu s
irea? dea buzna pe lâng mine ca n luca! C ce... e prima dat când, pe
- Nu, domn' jude- întuneric, eu intru i el - bâ ti!?
tor; am martor ; au- - A adar, v -mp ca i!... r sufl u urat omul legii.
dia i-o! Dând semne de-ndoial , Firic se crispeaz r mânând clipe-n ir
- Petria Ghibilbu?! în picioare.
- Eu, maic ! - Te-mpaci? - reia scurt judec torul, nepricepând t cerea pre-
- „Prezent”! Nu, lungit .
„eu”! Firic , clipind des:
- Prezent! Da' eu - tiu eu, domnu' judec tor?!... Parc n-a prea... C ti i... Cu
sunt martoru'! Hi-hi! ria...
tie i domn' Ciu- - Ce e cu p ria?
ciulete; suntem vecini - Motanul... Când - bâ ti!, avea i p rie.
i... Ilaritate în sal .
- Las asta. Repet Judec torul, nervos, love te tare în mas .
dup mine: Jur c voi - A adar, clar: nu te împaci!?
spune adev rul i nu- - Cum, nu, domnu' judec tor? Cum, nu? Zisei eu , nu? Adic ce...
mai adev rul... pentru o p rie s ... (Apoi, mieros) Dar de, putea fi o c ciul , c
Maximov - trânul - Jur c voi spune rie... am mai g sit eu una uitat -n ifonier!
54 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ion LAZU
Satul de adop\iune
(Fragment de roman)
Rememorare Cirea ov. Ieri, pe vreme bun , am dat o fug la Cirea ov,
cu microbuzul, care m-a l sat la Vila, el având sta ie la autogar . De
acolo, f oprire, m-am dus direct la biserica din Pârli i, c ci aveam
florile cump rate de la Bucure ti (ca s nu mai pierd timpul prin Slatina),
obiectivele mele fiind cimitirul i satul copil riei... Tocmai fusese slujb
mare, de Hramul bisericii, deci Na terea Maicii Domnului, ceea ce
uitasem, eu cu gândul la ziua de na tere a Mamei mele. Tân rul preot
era de vorb cu ni te cocoane, în fa a intr rii. În pridvor, platouri imen-
se cu coliva de la toate pomenile - oare ce o fi f când preotul cu atâta
materie pre ioas ? Poate ar fi bine s o dea la vreun orfelinat, nu? (Un
preot de sub noi, b trân, singur, hirsut, cînd m-am mutat cu Lidia pe
Sfin ii Voievozi, într-o garsonier provizorie, scotea coliva pe balcon
i o ciuguleau porumbeii...). Am luat lumân ri din biseric , le-am aprins
la cele dou morminte, am spus o rug ciune; m-a z rit pe geam vecina,
veche cuno tin cu mine, c ci pe vremea liceului meu ea era fat mare
în Cote ti, de-a lui Radu Eugenie), am vorbit destule, c ci a ie it la
gard, inclusiv nepoata ei fomf it , oligofren , care îmi f cea copil re te
cu mâna.
De acolo am mers direct în Cirea ov, uimit la culme de marile
schimb ri survenite. Una fiind chiar faptul c au asfaltat tot drumul
comunal, pân la ie irile spre Dealul Viilor i spre S ce ti, dar i spre
Satu Nou, deci inclusiv cotul drumului de dincolo de G oaia. Impresia
mea este c mai mult de jum tate dintre casele satului au fost d râmate
i reconstruite, mai u or mi-ar fi s le indic pe cele r mase în picioare.
Altele au disp rut f urm , iar casa lui Radu Ene, a lui Gean (deci
dou case la rând, pe vremuri foarte ar toase) dar i a lui Minic sunt
în ruin , cu acoperi ele pr bu ite, mai mare jalea. Am mers spre capetele
satului, fotografiind ici i colo, am intrat pe ulicioare, încercând s
ajung în vale sau m car pân la izvoarele de sub coast . Imposibil!
Nu e de crezut ce s-a întâmplat: Toat valea gârlei, inclusiv c rile,
este n dit de l st ri plus spini, i nu oricum, aici au crescut înal i
de dou ori cât omul, o adev rat p durice deas , prin care nu se pot
strecura nici câinii, pisicile... Un adev rat oc i o mare frustrare, nu?
A trebuit s bat în retragere... Am ajuns la cimitirul din Cirea ov, l-am
sit acolo, dup slujb , în fa a bisericii, pe Floricel, care voia s dea
cu aspiratorul. Am vorbit multe, despre cei din comun . El burtos f
limite, greu de recunoscut... Apoi am fost în cimitir, am aprins o lumânare
la mormântul lui Virgil, c ci acolo a fost înmormântat i Mi ulic , în
1950... Ie ind din cimitir, care s-a dublat, c ci acum are înc o poart
mai spre aval, am vrut s trec valea i s ajung în S ce ti. Imposibil.
Orice acces este blocat, de acelea i l st ri uri, m cini, b rii. Cucuta,
înalt de 3-4 metri, cu tulpina groas ca pe mân , seam cu bambu ii...
Pe vremuri nu ajungea decât pân la genunchi, c ci lumea o stârpea,
ca d un toare... Abia de se mai distinge, dincolo de vale, locul numit
cândva Leas . Pe lîng atâtea explica ii ale acestei s lb ticiri teribile,
cauza principal este c s tenii nu mai au vaci, capre, oi, deci izlazul a
fost l sat nim nui -, de unde, pe vremuri, jum tate din timp, s tenii,
inclusiv copiii erau pe vale, cu vacile, cu gâ tele, cu joaca, iar ciobanul
Didu cu oile satului. Acum cire ovenii nu mai merg pe c ri spre S -
ce ti, Cote ti, c ci to i au ma in . Era în acea zi o mare fâ âial de
ma ini, fiind orele dup amiezii, când to i se întorceau de la servici. Am
mers pân dincolo de G oaia, unde drumul coborând spre Satu Nou-
Cote ti, nu mai este asfaltat. Am revenit prin Cirea ov, am ajuns din
Anul XI, nr. 3(115)/2020
nou în Pârli i, intrând i în curtea noastr , pentru câteva fotografii, dar
n-am vorbit nici cu Filica, nici cu cineva de-ai lui Voicule , c ci nu erau
prin curte; i am ajuns din nou la Vila -, de unde am luat o ocazie spre
Bucure ti, ajungând acas la 21:30, cînd Lidia deja intrase la griji.
Am vorbit cu vreo 8-10 cire oveni, aflând multe despre oamenii pe
care i-am cunoscut la vremea copil riei i adolescen ei mele. Aproape
numai ve ti triste, cum altfel?! i mi-am dat seama, o dat în plus, c în
cauz sunt vreo 3 sau 4 genera ii despre care am tiin în Cirea ov: a
oamenilor mari de pe atunci, to i disp ru i de zeci de ani, a colegilor
mei de coal sau ceva mai mici, dintre care mul i s-au risipit prin lume;
genera ia copiilor lor i cea a nepo ilor acestora. Mai consistent am
vorbit cu nepotul lui Costic P un, casa din spa-tele lui Marin P un;
cu Floricel; cu fata lui Burin din spatele Prim riei i a lui Ionel Popa;
femeie la 70 de ani, care m-a recunoscut din prima i a a teptat s m
întorc din cap tul satului, ca s vorbim; cu fata cea mic a lui M rin
lin, unde a fost cândva cooperativa; cu fiul cel mai mic al lui Costache
lan, gard în gard cu Feteleanu; cu nora Floric i lui N. Cârstea i a
ei Gica - ei locuiesc în casa de pe locul G neasc i i au un mic
magazin, plasat cam unde era oprul nostru pe vremuri; iar S ndica s-
a mutat în casa Gic i); i am mai vorbit, mai consistent, cu Ilie al lui
Marcu; a mers cu mine pe o strad nou t iat , în spatele gr dinilor (de
la V lcea spre arie), unde s-au mutat mul i din S ce ti, acum e acolo
un nou sat cu case i chiar cu vile. Ilie vroia s m duc la noua cas
a lui Marinic Doroban u, fost coleg de clas cu mine, pe care îl tia
venit din Bucure ti, în vacan - dar acolo poarta era încuiat , vecinele
ne-au spus c el e la spital, de vreo s pt mân ...
Cam astea sunt nout ile: s-a întors în sat fostul coleg i prieten
rinic , s-a întors i fratele lui mai mic, Nicu, care st în casa p rin-
teasc , s-a întors fiul lui G nescu, care a locuit în Slatina, a renovat
casa p rinteasc ; Drago , fiul lui Virgil, cel lalt prienen i coleg al
meu, i-a tras o cas dincolo de alde Coco ... Cu bani de pe aparta-
mentele de la bloc i cu munc , s-au retras în Cirea ov, la lini te...
Acum au asfalt, canalizare, au i ma ini personale... În afar de Ilie a lui
Marcu, mai tr ie te Ilie Puiu i Floarea lui Flocea, (la Pite ti), iar despre
mor i, to i ceilal i, nu-i mai numesc aici, numai de bine... Sunt foarte
trist... Am f cut unele poze, am s le triez...
(Georgeta: Dragul meu, tocmai m gîndeam c în pozele trimise de
tine n-am recunoscut strada noastr , i nici uli a pe care mergeam spre
coal , scurt tura spre ora - a a de mult s-au schimbat toate - i tot n-
am în eles de ce oamenii acolo i-au construit atâtea vile, când copiii
lor se tot duc de-acas ? Vilele presupun între inere, bani, munc . Eu
nu cunosc Cirea ovul, iar din cei de care-mi scrii, am o idee foarte
vag în afar de S ndica pe care mi-o amintesc foarte bine. i de
Floricel, bineîn eles, care este de nerecunoscut, un mald r de gr sime,
Doamne fere te! Cînd eram mic , mergeam s pt mânal s -i aprind
lumân ri lui Mi ulic , mai mult din recuno tin pentru durerea bunicii
i de plânsetele lui tataie s racu, dar eu pe Mi ulic îl tiam doar din
pove tile lor. De Virgil tiam c -i îngropat acolo de la tine, poate dintr-
o carte, dar de fapt n-am mai fost de 30 de ani în acel cimitir. În eleg
triste ea ta i m al tur ie cu tot sufletul; o senza ie plin de amintiri i
maninconie pt vremuri ce nu mai sunt m cople te. Personajele tale
- adic mul i dintre ace ti oameni, f s tie, vor supravie ui mai mult
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
decît trupul lor, prin pove tile tale. Mul umesc pt tot ce mi-ai d ruit în
copil rie. Fii fericit, e ti un om norocos, te iubesc!)
Ce clare îmi deveniser ideile, azi-noapte, în semi-trezie. Mi se
rea o nimica toat s scriu un succint text explicativ, odat pentru
totdeauna. Ca s se tie de ce m tot fr mânt i revin i nu termin
odat ! M gândeam în fel i chip cât de mult s-a schimbat satul nostru
în ace ti mul i ani de când urmez cu rememorarea satului de adop iune.
Ce-i drept, din mare apropiere aceste schimb ri ale satului Cirea ov
nu vor fi fiind lesne de obdervat, de localnici. Pe când dac revii acolo
din an în Pa te, aceste aspecte devin frapante. Se aleg ape-le. i n-am
mai aduc vorba despre faptul c mul i dintre cunoscu ii mei, pierind
pretimpuriu, n-au mai avut ansa s le observe, necum s participe la
aceste târzii puneri în / ie iri din scen ...
Descriind lucrurile a a cum mi-au ap rut la ultimele 2-3 descinderi
în Cirea ov, spun cu toat convingerea: satul e altul! Nici nu mai e
vorba acum de multele i m runtele / esen ialele schimb ri, ci e vorba
de un alt sat, care l-a substituit pe cel de alt dat . Radical schimbare
de paradigm . Dar dac e s ne gândim la rece, istoria acestor meleaguri
carpatine, m car în ultimii 400-500 de ani, ce este? Pe dealurile din
stânga Oltului, fuseser p duri i iar p duri. Au venit oameni de prin
alte p i, mai cu seam din zona de deal-munte; s-au ivit sate, cam în
felul descris de mine în R agul, care se petrece pe la 1530. S-au
cut defri ri, s-a extins agricultura, în timp satele au c tat o anumit
configura ie, care o prefigureaz pe cea din zilele noastre. În cazul
Cirea ov, e vorba despre comuna / c tunele pe care le-am cunoscut în
am nun ime i le-am descries în Veneticii. Este ce am cunoscut la mo-
mentul refugiului din prim vara lui 1944 i care, trebuie s subliniez,
nu s-a modificat mai deloc în urm toarele 2-3 decenii, ci mult mai târziu
i destul de brusc. E drept c în anii cincizeci venise colectivizarea,
îns structura satului nu a suferit mari modific ri pân la Evenimente.
Ce a urmat apoi e altceva - e ceea ce a dus la noua stare a satului de
adop iune, i care m îndrept te s spun c e vorba de un alt sat.
(Ca s nu m refer la faptul simplu i totodat flagrant c acum se
ajunge în Cirea ov pe un traseu ce ar fi p rut neverosimil, cumva
abstract, c ci desenat mai întâi pe hart i apoi s pat cu buldozerele:
de la biserica din cap tul Pârli ilor, direct peste deal i v lcea, pân în
cap tul satului nostru. Drumul avusese un cu totul alt traseu, de mini-
rezisten , g sit mai întâi de pasul omenesc, urmat apoi de bie ii
boi înjuga i la povara carului: evitând abrupturile, strecurându-se pe
sub buza dealului i iar ocolind... Acum mergi direct, f sinuozit i,
dar mergi parc spre... altceva. De nu cumva... da, de nu cumva astea
sunt subterfugii de-ale mentalului meu care nu se mai îndeamn s
ajung acolo unde nu se mai afl aproape nimic din ce- i dore te...)
O loca ie str in , la drept vorbind, în el toare oricum, c ci ”am-
balajul” cat s fie cam acela i, îns învelind alt con inut uman, cu alte
rela ii intercomunitare. Înainte: acelea i case, aceia i oameni, acelea i
cinci c tune risipite pe dealuri. Sigur c pân prin 1960 s-a ridicat o
nou genera ie, postbelic , sigur c s-au construit câteva case în plus,
prin împ irea în dou / în trei a ogr zii p rinte ti. Asta nu reu ea s
schimbe fa a satului ca atare. i principala tr tur era chiar aceasta:
to i localnicii erau de fa , în traiul zilnic. i, prin imita ie, se ajunsese la
o simplificare radical a vie ii. Astfel, to i aveau în ograd cam acelea i
lucruri i tuturor le lipseau altele. Fiecare familie avea vaci, oi, porci,
ini, ra e, gâ te, curci iar faptul c aveai doar 5 oi sau deodat 15, c
aveai o vac sau dou , astea erau doar detalii - i cam atât; dar remarc
faptul c nimeni nu avea cai, cu excep ia lui Perceptoru, cu explica ia
el încasa d rile c tre stat ale comunei. i cu excep ia noastr , pân
ni-i fure, în primul an de la refugiu. Nimeni nu avea capre, ceea ce
poate p rea de mirare, cu expec ia noastr , ca venetici, i a familiei no-
tarului Bobeanu, oameni s raci, cu prea mul i copii. Nimeni nu avea
pomi fructiferi în curte, în gr din . Nici m car în viile de la cap tul sa-
tului (vii rase de pe fa a p mântului de comuni ti, din pur tembelism,
ci nu g sesc nicio explica ie: doar faptul c nu tiuser cum ar fi cu
cotele de la vii?). În sat nu erau decât corcodu i, deci pomi nealtoi i i
crescând la voia întâmpl rii, prin garduri - localnicii le ziceau zarz ri,
55
ceea ce e impropriu - dovad clar c nu ne afl m într-o zon cu livezi;
i mai erau duzi, prin gardurile colii, bisericii, prim riei. Probabil pe
vremea legionarilor fuseser ni te ac iuni de plantare, pe atunci fiind
moda viermilor de m tase, care se hr neau numai cu frunz de dud...
Fusese deci o realitate social , cea a secolului XX, de la un cap t la
cel lalt, care determinase o anumit reparti ie a loturilor de p mânt
agricol, a ima urilor, fâne elor... Toat mi carea urm toare din acest
sector, dup împ irea loturilor pe familii, fusese doar o subîmp ire,
o rearanjare a urma ilor în acest cadru prestabilit. i, s nu uit: nicio
cas p sit , în tot satul. Aici f cea not aparte fiul lui Prib , Florea,
parc , om turbulent, pu ria recidivist, care ap rea i disp rea din
su a pe care i-o ridicase taic -s u, în speran a c astfel va deveni
om la casa lui.
Era deci via a între vecini i era, poate i mai important , via a
printre cons teni. S rb torile, obiceiurile, nun ile, horele, pove tile pe
an . Un fond cultural comun. i prin consecin : un sistem de referin
acela i pentru toat comunitatea. Alt aspect definitoriu: nimeni dintre
cei pleca i din sat nu se mai întorcea s locuias iar printre cons teni.
Tot cu o singur excep ie, care înt rea regula: familia (bunic , p rin i,
doi copii) din vecin tatea lui Perceptoru (ai lui Calot ), oameni care la
o vreme, dup vreo 5 ani sau mai mult, reveneau din sudul Banatului
iar explica ia acestor peregrin ri îmi e obscur . Acum e invers: Te re-
alizezi la ora , fie la Slatina, la Craiova, chiar la Bucure ti, i revii s i
tragi o vili oar în satul natal, îns nicidecum pe vatra p rinteasc , ci
în alt amplasament. S nu treac neobservat schimbarea de destin...
Or, la recentele mele vizite, ce v d? S-a p strat alura general a
uli ei principale, îns cu modific rile, l rgirile, sistematiz rile astea care
induc confuzie: pare c ai aface mai degrab cu o pasti a ceea ce fu-
sese odat uli a satului...; dar voi ad uga faptul c a ap rut o dublur
a uli ei principale, prin spatele gr dinilor, unde fusese un drumeag
priz rit; acum o strad în toat regula, asfaltat , între dou rânduri
dese de case, unde se pare c s-au adunat locuitorii din S ce ti,
Cote ti, Satu Nou. Cum-necum, cei cu casele dinspre vechea uli i-
au adjudecat o parte din gr dina în cap tul c reia s-au plasat, iar cei
dinspre v lcea au transformat în gr din o parte a tarlalei de visavis,
repet, indiferent în ce fel s-au f cut aceste transferuri de proprietate.
Despre asfalt ri nici o vorb în plus. Ele îl ajut pe localnic s
ajung mai lesne cu ma ina în ora , la slujb i tot a a de lesne s -l
aduc acas . Nu mai str bate uli a la pas, nu mai bate cei 3-4 km pân
la locul de munc ; nici nu mai intr în vorb cu unul i altul. În fapt,
asfaltul l-a însingurat pe localnic, partenerii lui de via sunt cei de la
slujb , nu vecinii din sat. Dar nu pot eluda nici faptul bulversant c
izlazul comunal a disp rut definitiv, nici c ulicioarele satului, apte la
num r, în cazul Cirea ovului, care duceau la izvor, la izlaz, la v rz rii,
dar nu în ultimul rând la S ce ti, la Cote ti traseul pe care îl face
personajul meu Mihail, la întoarcerea din prizonierat -, aceste ulicioare
sunt de-acum blocate spre izlaz, pentru totdeauna de b rii, l st ri? -
, o s lb ticie care interzice accesul... Ce s mai spun despre faptul c
aproape jum tate din casele tiute de mine nu mai sunt func ionale, ci
au disp rut ca atare ori sunt p site, pustii, c zute în ruin . Caz concret,
pe cât de frustrant pentru mine: la r scrucea noastr de la G neasca,
toate cele 4-5 case au fost d râmate i recl dite pe alte amplasamente.
Acest aspect ar fi de în eles: cât s-a construit noua cl dire, oamenii au
continuat s locuiasc în cea veche, pe care abia la urm au lichidat-o,
de nici nu mai tii unde fusese amplasat ... Nu fusese nimic de acest
gen, pân în Decembrie 1989. Au l sat s se ruineze casele p rinte ti,
s-au aciuat la bloc, nu mai vin decât pe la gr din , s dea cu sapa, s
smulg m rar i p trunjel pentru ciorb , o mâncare de neînlocuit... Ca
localnic, aveai vecin în dreapta, vecin în stânga i câ iva vecini peste
drum, pe care nicicum nu-i puteai scoate din formula vie ii curente. De
la o zi la alta, te raportai la via a lor, pe care o vedeai ca-n palm . Gar-
durile te l sau s vezi dincolo, ele erau f cute doar ca s împiedice
trecerea animalelor de colo-colo. To i tr ind din munca câmpului, din
ce cre tea în gr din i prin ograd . Acum to i tr iesc din ce aduc în
portbagaj. Ce mai strâng din câmp, arunc la or niile din ograd ,
dac tot e s aib i un avantaj fa de traiul la bloc!
56 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XI, nr. 3(115)/2020

Vasile LARCO

P[streaz[ copia
]i nu uita originalul!
Tinerii, fete i b ie i, în anii adolescen ii
scriau: „p streaz copia i nu uita origina-
lul” pe spatele fotografiilor în semn de afec-
iune. Tot a a a început povestea vie ii lui,
unche ul dintr-un sat, acum aproape uitat de
lume: „Am p strat i eu fotografia, dar nu
am uitat originalul, nici dup aproape un
sfert de veac”, spuse el, ajuns acum la vârst
semi centenar , fiind prizonier aproape dou -
zeci de ani, plecat departe de ar , izolat de
lume, deportat într-un loc blestemat i pustiu.
E o poveste cutremur toare. Dup anul
1960, o parte din prizonierii de r zboi s-au
întors în ar . M-am întors i eu. Aveam o ra-
ni în spate, purtam barb , musta , eram slab
i sleit de puteri, aveam p rul albit complet,
iar cu mâna dreapt m sprijineam într-un bas-
ton care îmi asigura stabilitatea, piciorul stâng
fiindu-mi grav afectat de o schij nenorocit
care m-a inut în spitalul de campanie o lung
perioad de vreme, r mânând cu aceast infir-
mitate. Acum nici eu nu m mai recunosc.
Când am plecat în cel de-al doilea r zboi
mondial eram însurat cu Leonora Ona cu, de-
venit Lemnaru dup ce ne-am cununat, era
o fat tân , frumoas , eu având cu ea doi
ie i frumo i. Primind ordin de concentrare,
de încorporare, am plecat pe front, nu dup
Vassily Maximov -
mult vreme am fost luat prizonier i dus am
fost.
Timp de peste dou zeci de ani nu a mai
tiut nimeni de mine, dar nici eu de familia
mea. Eram un pluton de treizeci de prizonieri,
condamna i la munc istovitoare, tr iam rup i
de lume, iar despre condi iile de acolo nici nu
mai povestesc.
Ajuns în satul natal, am coborât din tren
i am plecat spre cas , dar cu o fric în spate
de vreo veste rea. L-am întrebat pe un b ie el
întâlnit în cale, dac mai este casa de lâng
biserica din deal, aceea care are o fântân la
poart .
- Da, nene, spuse el. Acolo st tanti Leo-
nora i nenea Radu. Eu sunt coleg de coal
cu fata lor mai mic .
- Are o fat de coal ?, am întrebat.
- Da, zise b ie elul, are dou fete.
- Dar, so ul Leonorei tr ie te?
- Da, nene, este nenea Radu.
- Dar, cine-i Radu?
- Cum cine? So ul doamnei i tata celor
dou fete! Este ofer în ora pe o basculant .
- Tanti Leonora nu are i doi b ie i?
- Are, dar sunt însura i la ora .
- Am în eles, b ie el.
I-am mul umit i pe loc am luat o hot râre.
Eu nu mai aveam ce c uta aici în sat, trebuie
plec oriunde, c i a a nu mai tie nimeni
de mine. M-am a ezat pe marginea an ului,
treceau oameni pe drum, pe o parte îi mai cu-
front, dup care a plecat i mama pe lumea
cealalt . Acum am dou variante: s plec un-
deva în lume ori s r mân aici în sat, pot lucra
cizm rie, nu m mai cunoa te nimeni, sunt
schimbat, c nici eu nu m mai recunosc, nu
vreau s deranjez familia nevestei mele.
- Da, domnule Lemnaru, cutremurat de
cele aflate, iar dup momente de t cere spuse:
M-am gândit: Te voi prezenta Consiliului de
conducere al Prim riei, ca fiind o rud îndep r-
tat a mea, c ai ajuns pe drumuri din cauza
unor probleme familiale. Vei primi o camer în
curtea Prim riei, acolo unde am locuit eu pân
m-am mutat în casa cea nou , vom deschide
un atelier de cizm rie, c nu avem în comun .
Dac mai po i lucra, sunt i alte treburi de f -
cut prin jurul Prim riei. Acum vom merge la
mine acas , î i voi da ni te haine, te voi osp ta,
vei sta câteva zile, pân se va amenaja camera
unde vei locui i voi dota atelierul de cizm rie
cu toate cele necesare.
- Mul umesc, i-am spus, dar voi purta în
continuare barb , musta i bastonul, c -mi
este de trebuin , pentru a nu fi recunoscut
de nimeni.
Zis i f cut. Zilele treceau, atelierul era în
func iune i de mare folos locuitorilor satului.
Veneau femei i b rba i cu înc mintea la
reparat, fiindc lumea era s rac , nu- i permi-
tea s pun înc mintea uzat pe foc. Multe
am aflat eu ce s-a mai petrecut în sat de când
am plecat. Am v zut-o i pe Leonora, l-am v -

no team, adic pe acei care erau mai în vârst .
Era pe la ora amiezii, mi-am scos din rani ce-
va de ale gurii, m-a v zut gospodarul din curte
i m întreb ce-i cu mine, invitându-m în
curte. I-am mul umit respectuos i l-am între-
bat dac Prim ria este lâng biserica din vale.
Nu, domnule! Se vede c nu e ti de pe
aici. De peste zece ani s-a construit una nou ,
iat acolo, în centru. Avem un primar tân r!
M-am prezentat la primar, spunându-i ade-
rul despre mine: c sunt de aici din sat, în-
surat cu Leonora Lemnaru, am cu ea doi b ie i,
durarul
zut i pe Radu, so ul nevestei mele, pe cele
dou fete ale lor i a a mai departe.
Trecuser , deja, doi ani i în sat o veste s-
a r spândit ca o furtun : oferul s-a r sturnat
cu basculanta într-o curb i a murit. Mi s-a
rupt inima când am v zut-o pe Leonora în doliu.
Dup o jum tate de an a venit ea la cizm rie
cu o pereche de pan-tofi la reparat. I-am luat
comanda, spunându-i s vin a doua zi dup
pantofi. Dându-i pantofii, m-a întrebat de pre ,
observând într-un pantof o fotografie.
- Ce-i asta?, întreb ea.

dar am aflat c ea s-a rec torit, are cu oferul
Radu dou fete. Eu am fost pe front, apoi a-
proape un sfert de veac în prizonierat, am un
picior beteag, dar mai pot lucra, tiu cizm rie
din familie, tat l meu era cizmarul satului. S-a
pr dit de tân r, înainte de-a pleca eu pe
- Leonora, i-am zis, uit -te în ochii mei.
- Ro ie la fa , lacrimile îi curgeau, cu glas
tremurând spuse:
- Neculai, tu e ti?
- Eu sunt. Am p strat copia i nu am uitat
originalul.
Anul XI, nr. 3(115)/2020 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ben TODIC{
(Australia)
Aprind
becul
]i intru
2020 în cinematograful „7 Noiembrie” din Ciudanovi a.
Am trecut de ruptul biletelor, de lan , unde tanti Veronica rupe biletul i
acum urc pe sc rile largi de marmur , pe care la inaugurare rula frumos printre
vergelele din adâncul treptelor un covor ro u. Era amprenta comunismului
sovietic care se instalase în bazinul miner pentru exploatarea uraniului. Pere ii
înal i, cu ferestre luminoase i draperii grele de catifea, erau înc i azi decora i
cu tablourile mele. Ramele trase din lante i de la min la rindea de nenea Za-
haria de la Blocul 12, tat l fra ilor Zaharia, cel mic coleg de clas cu mine, iar
înr mate erau afi e din cele mai frumoase filme americane ale anilor '5o-'60.
Toate creau o atmosfer de lux.
Am ajuns la etajul doi, unde se aflau intrarea în sal , o u dubl care s
serveasc la mi carea a cinci sute de persoane, cu cei în picioare, iar la
dreapta, pe partea opus u ii, o fereastr înalt burghez , 3-4 metri în ime,
i în stânga ei, intrarea sc rilor c tre cabina de proiec ie. În aceast cabin
am tr it cele mai mari împliniri ale copil riei mele. U a era închis . Din sal se
aud rafale de aplauze i intru atras de ele. Intrarea era construit în a a fel
încât cel care deschidea u ile s intre printr-o pereche de draperii largi i
grele de catifea ro ie, f s disturbe întunericul din sal . Se vedeau sp tarele
ultimului rând de scaune basculante, pe sp tarul c rora ap reau frumos cifrele,
scrise caligrafic cu pensula, vopsite în alb pe mobilierul maro întunecat cifrele
297, 298, 299, 300. Cifra trei era mai artistic modelat decât restul scaunelor.
Casa sc rilor era luminat de candela bremari iar în sal între ferestre erau
montate trei bra e lumini lumân ri care erau parte din intimitatea i spectacolul
de l sare i deschidere a cortinei sau introducerea în intimitate a întunericului
dintre film i feti a cu codi e lungi, fundi e i n sucul cârn de lâng tine. Lu-
minile ascunse între tavan i pere i creeau impresia de lumin însorit de var
pe care proiec ionistul, cu m iestrie, o ducea lin, în lumina lungii veri ferbin i
de pe ecran.
esc în lini te pe culoarul larg de doi metri. Luminile erau aprinse, spec-
tatorii cu fe e albe de marmur priveau aten i. Eu savurez curios sala pe care
nu o mai v zusem de 45 de ani. Nenea Josef, proiec ionistul trece pe lâng
mine gr bindu-se c tre cabina de proiec ie. Era îmbr cat într-un halat lung
negru i avea o atitudine serioas de neam . Dup el, la câ iva pa i îl urmeaz
o doamn doctori îmbr cat elegant, cu pupilele ochilor c prui, jum tate
acoperite de pleoapele de sus, ea zâmbe te din în imea clasei ei i p rea c
cunoa te, eu nu. Pe scen are loc o prezentare modern , din America. Un
specialist, g gios ca un vânz tor ambulant, ipa, înv ând ase muncitori,
fiecare la m su a lui, s asambleze ascu itori de creioane de m rimea i forma
dopului de plut , b nuiesc electrice. Din câte tiu, eram buni la cele manuale.
Minele de uraniu s-au închis de la revolu ie i minerii trebuie reprofila i. Ame-
ricanii ar trebui s fac mai mult pentru România. Ceau escu a sacrificat ara
i pe el însu i pentru politica american , opunându-se i boicotând blocul
sovietic. Ascu im creioane! Om fi buni în asta? Privesc în jur. Parc erau mai
57
Calendar - Martie
1.03.1788- s-a n scut Gheorghe Asachi (m. 1869)
1.03.1837- s-a n scut Ion Creang (m. 1889)
1.03.1925- s-a n scut Solomon Marcus (m. 2016)
1.03.1951- s-a n scut George Vulturescu
2.03.1905- s-a n scut Radu Gyr (m. 1975)
2.03.1932- s-a n scut Petre Ghelmez (m. 2001)
3.03.1863- a murit Iancu V rescu (n. 1792)
3.03.1904- s-a n scut Mircea Vulc nescu (m. 1952)
4.03.1798- s-a n scut Gheorghe S ulescu (m. 1864)
4.03.1942- a murit Gheorghe Adamescu (n. 1869)
4.03.1952- s-a n scut Gabriel Gafi a
4.03.1960- a murit Asztalos István (n. 1909)
4.03.1977- a murit Alexandru Ivasiuc (n. 1933)
4.03.1977- a murit Veronica Porumbacu (n. 1921)
4.03.1977- a murit Mihai Petroveanu (n. 1923)
4.03.1977- a murit Daniela Caurea (n. 1951)
4.03.1977- a murit A. E. Baconsky (n. 1925)
4.03.1991- a murit Ion L ncr njan (n. 1928)
5.03. 1920 - s-a n scut Radu Stanca (m. 1962)
5.03. 1955 - a murit Hortensia Papadat-Bengescu (n. 1876)
6.03. 1924 - s-a n scut Ben Corlaciu (m. 1981)
6.03.1957 - a murit C. R dulescu-Motru (n. 1868)
7. 03.1929 - s-a n scut Székely János (m. 1992)
7. 03.1950 - s-a n scut Valeriu Bârgau (m. 2006)
7.03. 1973 - a murit Ovidiu Hotinceanu (n. 1942)
7.03. 2002 - a murit Alexandru Balaci (n. 1916)
8.03.1895 - s-a n scut Agatha Grigorescu-Bacovia (m. 1981)
8.03.1910 - s-a n scut Radu Tudoran (m. 1992)
8.03.1917 - s-a n scut Dimitrie Stelaru (m. 1971)
8.03. 1961 - a murit Gala Galaction (n. 1879)
8.03. 2010 - a murit George Gan (n. 1935)
9.03.1906 - s-a n scut Radu Boureanu (m. 1997)
9.03.1907 - s-a n scut Mircea Eliade (m. 1986)
9.03.1913 - s-a n scut Bozodi Gyorgy (m. 1990)
9.03.1925 - s-a n scut Dimitrie P curariu (m. 2002)
9.03. 1961 - a murit Cezar Petrescu (n. 1892)
9.03. 2001 - a murit Petre Ghelmez (n. 1932)
10.03.1856 - s-a n scut Petre Dulfu (m. 1953)
10.03.1879 - s-a n scut D. Caracostea (m. 1964)
10.03.1920 - s-a n scut Traian Lalescu (m. 1976)
10.03. 1993 - a murit Dan Simonescu (n. 1903)
10.03. 2004 - a murit Mihai Ursachi (n. 1941)
11.03.1932 - s-a n scut Iosif Naghiu (m. 2003)
11.03. 1936 - a murit Garabet Ibr ileanu (n. 1871)
11.03. 1991 - a murit Octav Sarge iu (n. 1908)
11.03. 1992 - a murit Nicolae ic (n. 1929)
11.03. 1999 - a murit Vlaicu Bârna (n. 1913)
12.03.1885 - s-a n scut Mateiu I. Caragiale (m. 1936)
12.03.1925 - s-a n scut Constantin Chiri (m. 1991)
12.03.1940 - s-a n scut Virgil Nemoianu
12.03. 1965 - a murit G. C linescu (n. 1899)
12.03. 1995 - a murit Dumitru Alma (n.1908)
12.03. 2009 - a murit Mihai Ungheanu (n. 1939)
13. 03.1891 - s-a n scut Felix Aderca (m. 1962)
13. 03.1936 - s-a n scut Alexandra Indrie (m. 1993)
13. 03.1976 - a murit Sergiu Dan (n. 1903)
14.03.1854 - s-a n scut Alexandru Macedonski (m.1920)
14.03.1857 - a murit Alexandru Sihleanu (n. 1834)
14.03.1888 - s-a n scut Al. Mateevici (m. 1916)
14.03.1899 - s-a n scut Mircea Damian (m. 1948)
14.03.1919 - s-a n scut Alexandru Paleologu (m. 2005)
14.03.1924 - s-a n scut George Munteanu (m. 2001)
14.03.2003 - a murit H. Gramescu (n. 1926)
14.03.2004 - a murit Al. I. Z inescu (n. 1939)
15.03.1831 - s-a n scut Pantazi Ghica (m. 1882)
15.03.1905 - s-a n scut Ernest Bernea (m. 1990)
15.03.1964 - a murit Al. O. Teodoreanu (n. 1894)
16.03.1897 - s-a n scut Margareta Sterian (m. 1991)
16.03.1936 - s-a n scut Bujor Nedelcovici
17.03.1819 - s-a n scut Alecu Russo (m. 1859)
continuare în pag. 58
58 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
entuzia ti pe vremuri la meciurile de box ale campioanei na io-nale Minerul
Ciudanovi a. Urlau etuzia ti de r sunau ipetele peste apte v i precum bomba
lui Bush în Afganistan. Aveau suflu minierii i dragoste pentru toate ansam-
blurile culturale din România: Timi ul sârb i român, Jiul oltenesc, C lu arii
Maramure ului, ansamblurile Moldovei, regatul german i maghiar, teatrul
de Revist i Estrad Bucure ti etc.
S-ar putea s fiu invizibil pentru c nimeni nu semnalizeaz fizic prezen a
mea aici, doar îi cunosc pe to i. Soba de teracot imens din partea stâng a
lii pe care o înfundam iarna cu bu teni de un metru lungime ca s înc lzesc
sala i s afum spectatorii când b tea „cosava”, viscolul care venea de la
Moldova Nou , din cotul Dun rii acum era transformat într-o cu a ingi-
nerilor de sunet cu ferestre duble. Am trecut prin ea i m-am îndreptat c tre
cabina de proiec ie. Deschid u a sc rilor de metal greu, dar aflu c intrarea
era blocat cu o mas minereasc din scândur aspr , t iat proasp t de la
circularul minei, unde se preparau arm turile i netras la rindea, cam a a
cum aveau o enii i maramure enii de la Baraca Italian sau bar cile cu trei
etaje din valea de sub Gara Ciudanovi a, proasp t veni i s lucreze în min ,
apoi deasupra, în loc de fa de mas era acoperit cu ziare Scânteia, plin cu
farfurii de plastic i hârtie presat i în ele tot felul de biscui i i covrigei. Era
a de bine încastrat în intrare încât nu am putut intra i am renun at. Am
pornit în jos pe sc ri c tre caseria de bilete, unde tanti Eva, so ia lui nea Jo-
sef, vindea bilete. De fapt el era deja în caserie, c i-am recunoscut vocea, co-
borând, în dialog cu doamna. S -i las în pace s i termine discu ia i m în-
torc sub casa sc rilor mari de marmur ro ie a sovietelor, unde erau WC-urile
cu oglinzile pentru machiatul i pudratul doamnelor i depozitul de lemne.
Deschid u a i ce v d? O sal de consulta ii medicale. La o mas erau
într-o edin dou doctori e pe care le cunoscusem ca b ie el prin anii '60 i
câteva asistente medicale. Ele m privesc ca i cum a fi de-al casei i î i con-
tinu consulta ia neîntrerupte. Intru în untru la b rba i, i acolo era un alt
cabinet medical, asemenea celui de la femei, iar în locul unde Sfârcioc, fata
care f cea cur enie î i inea echipamentul, era o sal de opera ii. Dup fiecare
spectacol, s raca fat trebuia s lop teze cu f ra ul saci întregi de coji de
semin e, l sate printre scaunele s lii, cl nite din vânz rile ig ncilor de la
intrare. Erau sin-gurii capitali ti din perioada ceau ist . iganii l-au iubit
sincer, dar în ciuda încerc rilor americane de a-l salva, banul a învins. „Se fac
bani buni din vânz ri”, îmi zice iganca din u , scuturându- i fusta. Lumina
care o contura devenise orbitoare. M întorc s ies i dând cu ochii de între-
rup tor sting becul. Cinematograful de odinioar a devenit azi sal de dans.
Vassily Maximov - Portretele prietenilor
Anul XI, nr. 3(115)/2020
Calendar - Martie
continuare din pag. 57
17.03.1883 - s-a n scut Urmuz (m. 1923)
17.03.1939 - s-a n scut Mihai Ungheanu (m. 2009)
17.03.1994 - a murit Liviu C lin (n. 1930)
17.03.2005 - a murit Adrian Marino (n. 1921)
17.03.2011 - a murit Romul Munteanu (n. 1926)
18.03.1909 - s-a n scut Barbu Brezianu (m. 2007)
18.03.1910 - s-a n scut Ioana Postelnicu (m. 2004)
18.03.1917 - s-a n scut Mircea Ionescu-Quintus (m. 2017)
18.03.1921 - s-a n scut Valeriu Anania (m. 2011)
18.03.1973 - a murit Demostene Botez (n. 1893)
19.03.1865 - a murit Nicolae Filimon (n. 1819)
19.03.1895 - s-a n scut Ion Barbu (m. 1961)
19.03.1918 - s-a n scut George Cior nescu (m. 1993)
19.03.1927 - s-a n scut Alecu Popovici (m. 1997)
19.03.1979 - a murit Al. Dima (n. 1905)
20.03.1886 - s-a n scut George Topârceanu (m. 1937 )
20.03.1943 - s-a n scut Marius Robescu (m. 1985)
21.03.1927 - a murit C. Sandu Aldea (n. 1874)
21.03.1952 - s-a n scut Ioan Moldovan
21.03.1957 - s-a n scut Florica Bud
21.03.1975 - a murit Constantin Fântâneru (n. 1907)
21.03.1986 - a murit Horia Panaitescu (n. 1921)
21.03.2000 - a murit Mircea Zaciu (n. 1928)
22.03.1868 - s-a n scut Mihail Dragomirescu (m. 1942)
22.03. 1903 - s-a n scut Virgil Gheorghiu (m. 1977)
22.03. 1905 - s-a n scut Romulus Dianu (m. 1975)
22.03.1954 - s-a n scut Gabriel Chifu
22.03. 1999 - a murit Valeriu Cristea (n. 1937)
23.03.1847 - s-a n scut A.D. Xenopol (m. 1920)
23.03.1894 - a murit Theodor Codrescu (n. 1819)
23.03.1945 - s-a n scut Tudor Nedelcea
23.03.1961 - a murit Alexandru Busuioceanu (n. 1896)
23.03.2011 - a murit Ion Pecie (n. 1951)
24.03.1921 - s-a n scut Traian Co ovei (m. 1993)
24.03.1949 - s-a n scut Constantin Z rnescu
25.03.1813 - s-a n scut Cezar Bolliac (m. 1881)
25.03.1885 - s-a n scut Mateiu I. Caragiale (m. 1936)
25.03.1902 - s-a n scut George Lesnea (m. 1979)
25.03.1942 - s-a n scut Ana Blandiana
25.03.1942 - s-a n scut Basarab Nicolescu
25.03.1950 - a murit Ion Sân-Giorgiu (n. 1892)
25.03.1954 - a murit Emil Isac (n. 1886)
25.03.1999 - a murit Valentin Lipatti (n. 1923)
26.03.1931 - s-a n scut Mircea Iv nescu (m. 2011)
26.03.1985 - a murit Pompiliu Marcea (n. 1928)
26.03.2002 - a murit Dumitru Corbea (n. 1910)
26.03.2011 - a murit Ioan Grigorescu (n. 1930)
26.03.2012 - a murit Ioan epelea (n. 1949)
27.03.1947 - s-a n scut Cornel Udrea
27.03.1952 - a murit I. A. Bassarabescu (n. 1870)
27.03.1958 - s-a n scut Ioan Es. Pop
27.03.2008 - a murit George Pruteanu (n. 1947)
28.03.1888 - s-a n scut Alexandru Kiri escu (m. 1961)
28.03.1914 - s-a n scut Ovidiu Constantinescu (m. 1993)
28.03.1926 - s-a n scut Ion Ioanid (m. 2003)
28.03.1937 - s-a n scut Ion Crânguleanu (m. 2003)
28.03.1950 - s-a n scut Nicolae Rotaru
28.03.1979 - a murit Daniel Turcea (n. 1945)
28.03.1994 - a murit Eugen Ionescu (n. 1909)
28.03.1997 - a murit Gheorghe Tomozei (n. 1936)
28.03.2012 - a murit tefan Radof (n. 1934)
29.03.1878 - s-a n scut Elena Farago (m. 1954)
29.03.1908 - s-a n scut Virgil Carianopol (m. 1984)
29.03.1941 - s-a n scut Constan a Buzea (m. 2012)
29.03.1971 - a murit Perpessicius (n. 1891)
30.03.1946 - a murit Victor Ion Popa (n. 1895)
30.03.1989 - a murit N. Steinhardt (n. 1912)
30.03.1993 - a murit Edgar Papu (n. 1908)
31.03.1841 - s-a n scut Iosif Vulcan (m. 1907)
31.03.1891 - s-a n scut Ion Pillat (m. 1945)
31.03.1933 - s-a n scut Nichita St nescu (m. 1983)
Anul XI, nr. 3(115)/2020 /Constela\ii diamantine 59

Valentin DAVID
scut la 16 februarie 1957, în loc. Boc a Vasiovei, jud. Cara -Severin. A absolvit Liceul Industrial Nr.1
Re a i Facultatea de Tehnologie Chimic la Timi oara i a lucrat ca inginer chimist la Întreprinderea “Chimica”
Or tie. Scrie poezii, epigrame, fabule, apare în publica ii de gen, a primit mai multe premii pentru crea iile sale
literare. Apari ii editoriale: trei c i de epigrame - Aventurile unui Don Quijote (2016), Tonomatul cu epigrame
(2017), Cod ro u de umor (2018) i dou c i de poezii umoristice - Rondeluri încruci ate (2019, în colaborare
cu Gheorghe Gur u) i plângi în hohote... de râs! (2019, în colaborare cu Violetta Petre).

Mu i fugi! Mi care brownian Magnetism

Îmi port dantura în batist Nevasta s-a bronzat la fa , Când crunta foame, cu ar ag,
De i sunt tân r i prosper, Dar nu e meritul c ldurii, chinuie c-un bra de fier,
ci am amant o dentist ... Ci ias doar la suprafa Din curte, simt cum m atrag,
Dar care are-un so ... boxer! Negreala de pe cerul gurii! Magne ii de pe frigider!

Prieten fidel Imortalizare Viceversa

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

De i am provocat furori, Când e spiritul îngust, Se poart diferit, primind un post
Precum atle ii în aren , În untru i afar , Sau când sunt l uda i conjunctural:
Constat c mu chii-s trec tori, Monumentul nu e bust... Un om inteligent se simte prost,
Pe când sl nina e peren ! Ci o piatr funerar ! Iar prostul simte c e genial!

Martor incomod Cas de piatr Tonul face muzica

Pe întuneric, cu cazmaua, Am mul i du mani, dar sincer, nu îmi pas , În simfonia planetar
Dând frâu pornirilor oculte În ciuda lor, o duc destul de bine, gioas sau discret ,
i-n curte, îmi îngrop salteaua... Ba chiar am reu it s -mi fac o cas ... E ra iunea o vioar ...
Fiindc tie mult prea multe! Din pietrele ce le-au zvârlit în mine! Pe când prostia-i o trompet !

Constantin CALOT{
scut în anul 1909 la Ro iorii de Vede, jud. Teleorman, localitate în care a lucrat ca func ionar. A
fost membru al Clubului epigrami tilor „Cincinat Pavelescu” din Bucure ti. Este inclus în cel pu in 19
volume colective de epigram , între care: Culegere de epigrame (1972), Zece ani de epigram (1979),
Antologia epigramei române ti (edi iile 2004 i 2007), Epigrama - floarea parfumat a literaturii
(vol.III, 2013).

Unui pictor abstrac ionist Sistem comentarii

Stima i-i consecventul drum Am întrebat pe-un cunoscut Mutat în bloc de ase luni
i da ii-i loc printre titani: Cum de-a ajuns a a bogat! Acuma am calorifer,
Când împlinise patru ani i mi-a r spuns c i-a vândut Sc pai de lemne i c rbuni
Picta aproape ca acum. Pe-aceia ce l-au cump rat! i totu i n-am sc pat de ger.

Constatare La ceasornicar Penuria de petrol

Un fapt îmi pare evident ine dom'le pân -acas , Peste tot e zarv mare
Prin adev rul ce-l con ine: Ori m las ?” Dar, cu-adev rat, necazul
nu oricine-are talent, Iar ceasornicaru-aparte: Îl resimt aceia care
Iar cine-l are, nu-i oricine. „Stai departe?” Nu mai pot s ard gazul!

Unui s rac cu duhul Invidie Autoepitaf

S-a-nsurat acum o lun , Când unu-i mai de tept ca mine, aflu-aici de patru ani
Dar inten ia-i mai veche; sesc c -i foarte omenesc i spun cinstit: nu m c iesc!
Vrea s nu i se mai spun -i port invidie, dar cine Nu am prieteni, nici du mani
-i un prost f pereche! Mi-ar spune unde s -l g sesc?! i simt, în fine, c tr iesc!
60 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul XI, nr. 3(115)/2020

Philip TUDORA
(Anglia)

VASSILY
VASSILY MAXIMOV
MAXIMOV
zat s participe la competi iile pentru Medalia de Aur a Academiei. El
a sus inut c nu are nevoie s studieze în str in tate (asta a f cut
Vassily Maximov - Autoportret parte din premiu), ci mai degrab c va studia satul rusesc. Într-
adev r, dup absolvirea Academiei s-a mutat în satul Shubino, din
gubernia din Tver, unde a pictat via a de ran, câ tigând bani ca
profesor de pictur al prin ilor Golenischev-Kutuzov (urma i ai lui
Mikhail Illarionovici Kutuzov).
Pictura Pove tile bunicii (1867) a fost prezentat la o expozi ie
Peredvizhniki, unde a câ tigat un premiu i a fost cump rat de Pa-
vel Tretyakov. În 1872, a fost admis în grupul Peredvizhniki i a
devenit în scurt timp unul dintre cei mai proeminen i i riguro i membri
ai s i. Ilya Yefimovici Repin l-a descris pe Maximov drept „cea mai
de neconfundat piatr din temelia peredvizhnechestvo”. Maximov a
pictat multe tablouri din via a neasc .
În ultimii douazeci de ani ai vie ii sale, picturile de realism nu mai
erau la mod . Maximov înc mai picta aproape în exclusivitate scene
din vie ile ne ti, care nu aveau aproape niciun cump tor. Vassily
Maximov a tr it o via plin de s cie i boli. A murit la Sankt
Petersburg, la 1 decembrie 1911. (Sursa: Wikipedia)

Vassily Maximovich Maximov a

fost un pictor rus, un membru proemi-
nent al grupului Peredvizhniki.
Maximov s-a n scut, la 29 ianuarie
1844, într-o familie de rani din satul
Lopino din Guvernoratul din Sankt Pe-
tersburg. A r mas orfan de timpuriu i
a lucrat la un atelier de pictat icoane,
unde a înva at pentru prima dat s
picteze. În 1863 a intrat la Academia
Imperial a Artelor i în 1864 a devenit
membru al asocia iei Artel of Artist,
creat de P. N. Krestonovtsev, dup
exemplul lui Ivan Kramskoi. Asocia ia
Artel a existat doar un an i a fost apoi
desfiin at . Maximov a pictat, în acea
perioad , Copilul bolnav (1864), pen-
tru care a primit o medalie de aur a
Academiei.
A terminat toate cursurile Acade-
miei în trei ani. În 1865, el (la fel cum
grupul de paisprezece condus de Ivan
Kramskoi f cuse mai devreme) a refu- Vassily Maximov - Ascult torii