Nicolae Grigorescu

Primăvara

Ar fi odată la o trezire...
Ar tot continua o reverie...
Nu resemnare din aneantizare. Nu animare din plen de stare.
Brațele în poală nu sunt stinsă răscoală.
De sentimente viitoare ori curente.
Chipul bine tinzând zării de plan nu perspectivare ar fi și tot în van.
Irizare sau nicio...zare?
Unitate în temperată dis-paritate...
Primăvara pre-absentă...
Nontemporalitatea presantă, prezentă.
Pajiștea verzulie ca unghi din jos-dreapta în dialog cu trupul negruț-dalb în
invers unghi centru-stânga, bazal frânt-fractalizat ca ieșire jos-dreapta și din
cadru parcă? Tot duel și amical?

Damian Luz