POSTMODERNISMUL

„Un text este întotdeauna inspirat de alte texte”.

„Nu există un punct zero în scriere, fiecare scris repetă în mod normal
texte sau fragmente de text anterioare, care sunt absorbite şi
transformate, într-o modalitate sau alta”.
Julia Kristeva
„Trecutul ne condiționează, ne apasă umerii, ne șantajează și de aceea
acesta trebuie revizuit cu ironie, cu candoare.”
Umberto Eco
 Analizați METAFORA
LITERATURA – O ARCĂ A LUI NOE

Romantism
Realism

Mituri

POSTMODERNISM
În postmodernism are loc revizuirea
conceptului de literatură

LITERATURA-
LITERATURA- SPAȚIU AUTONOM,
REPREZENTARE A MATERIAL
REALULUI TEXTUAL
REFOLOSIBIL
Citiți informația din următoarele slide-uri/din
manual p.252 și realizați un clastering cu privire la
postmodernism

ironie parodie

...
... Posmodernism exploatare

...
... Reinterpretare
Agenda cititorului
 Termenul de postmodernism a fost utilizat pentru prima
oară în 1949 în legătură cu arhitectura. Dar abia în anul
1970 el va intra cu adevărat în limbajul de specialitatea al
teoreticienilor şi al artiştilor.
 Este o mişcare, orientare în cultura universală,
manifestată în a doua jumătate a sec. al XX-lea,
conştientizată şi accentuată în anii ’80 . Postmodernismul
se defineşte prin raportare la modernism, atât ca o
continuare a acestuia, cât şi în opoziţie faţă de anumite
tendinţe ale acestuia. În timp ce modernismul rupe cu
tradiţia, postmodernismul înglobează experienţa estetică
anterioară, o recuperează creator şi ironic, ludic şi parodic.
 După cum arată şi titlul, el vine după modernism, după o
întreagă evoluţie a literaturii. El intenţionaeză însă, spre
deosebire de curentele şi atitudinile anterioare să nu se
mai înscrie în această evoluţie, ci să o abolească, privind
mai întâi istoria literaturii ca pe un tot şi aderând apoi la
acele „segmente” din ea ce pot fi exploatate şi
reinterpretate în prezent. Scriitorul postmodern are
sentimentul că toate lucrurile au fost deja scrise, şi atunci,
face din aceasta, o premisă pe care îşi construieşte propria
reacţie: una esenţialmente culturală, livrescă ( atitudine
creatoare a artistului care extrage adesea sursele de
inspiraţie din cărţi), a citatului intertextual şi a parafrazei.
 În poezie, postmodernismul nu inventează cu adevărat o nouă
poezie, aşa cum inventase epoca modernă.
 În proză, postmodernismul presupune: textualism − un mod de a
organiza povestirea sau romanul; trecerea de la proza auctorială
la proza autoreflexivă; predilecţia pentru fragment şi o noua
relaţie cu cititorul.
 Unii critici consideră literatura postmodernistă nu doar un mit, ci
doar un „moft cultural” şi nimic mai mult. Alţii pun accentul pe
latura autobiografică, realistă, orală şi prozaizantă a curentului.
 Pe lângă toate acestea, postmodernismul mai înseamnă Joc,
combinaţie, ironie, retorică, eliberarea fanteziei şi împrumutarea
limbajului familiar, ca să nu zicem chiar licenţios, dar şi
construcţii ingenioase din „semifabricate”.
 
 TRĂSĂTURI
intertextualitateaprin care textul trimite mereu, citând fără ghilimele, preluând personaje,
simboluri, fragmente, sintagme celebre sau rescriind, pur și simplu, alte texte
Recuperarea ironică şi parodică a trecutului, a fenomenelor de cultură ale predecesorilor
(procedeul ironiei/parodiei)
Literatura postmodernistă utilizează citatul, aluzia, pastişa, reciclarea formelor literare
vechi
Hibridizarea, fragmentarea, colajul, reciclarea unor vechi motive, teme şi formule estetice
Ironia, ludicul
Poezia se întoarce spre realitatea oraşului şi a străzii
Se estompează graniţele tradiţionale dintre genuri si specii literare
Trecerea de la proza auctorială la proza autoreflexivă
Eliberarea fanteziei şi împrumutarea limbajului familiar
Amestecul de narativitate şi lirism în poezie
Oralitatea expresiei
Desolemnizarea discursului
Valorificarea prozaismului (banalului)
Mitologizarea ostentativă a lucrurilor comune
Renunţarea la metaforă şi la imaginea elaborată
Reprezentanţi:

În poezie: Mircea Cărtărescu, Leo Butnaru,

Arcadie Suceveanu, Emilian Galaicu-Păun,
Nicolae Leahu, Vitalie Ciobanu, Vasile Gîrneț,
Eugen Cioclea, Maria Șleahtițchi, Andrei Țurcanu,
Adrian Cibotaru, Margareta Curtescu;
 În proză: Mircea Cărtărescu, Ioan Groşan, Mircea
Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Nicolae Popa,
Constantin Cheianu;
În dramaturgie: Irina Nechit, Dumitru Crudu.
Critica literară: Nicolae Leahu, Maria Șleahtițchi,
Eugen Lungu, Iulian Ciocan, Mihai Vaculovschi.
 TEHNICI prin care se asigură
intertextualitatea
PARAFRAZA /citarea ușor modificată din altă
operă/ Imitație (în versuri) a unui text, amplificată față de
original.
CITAT -fragment dintr-o lucrare scrisă, reprodus întocmai
ALUZIE -cuvânt, expresie, frază prin care se face o referire
la o persoană, la o situație, la o idee, fără a o exprima direct.
PASTIȘĂ -Lucrare literară, muzicală sau plastică, lipsită de
originalitate și de valoare, în care autorul preia temele sau
motivele și mijloacele de expresie ale unei personalități
artistice/ imitație
IRONIA- vorbă, frază, afirmație care conține o batjocură la
adresa cuiva sau ceva, folosind semnificații opuse sensului
obișnuit.
Recunoașteți tehnicile/procedeele din textele ce urmează și completați tabelul

Textul Procedeul Exemplul din text

„cît se înspică mustăcioara cît
se coace mura ochilor cît spuma
de lapte-o fețișoară se-aridică
să dea în foc cît toate-acestea
sînt tocmai bune de bocit avînd
o mamă dulce mamă”
 Gesturi IV, E. Galaicu-Păun
„Vom fi chiar noi Romeo și Julieta
Și pe Schakespeare l-om naște încă-o dată (...)
Mușcînd din mărul interzis va fi
Schakespeare (de toate tragediile de vină)
Același Hamlet cu pămîntu-n mînă
Rostind: „A fi sau a nu fi?””
Schakespeare, I
„de trei zile-ncoace
pasărea prin cer se tot lamentează
că uite nu mai are strămoși
de trei zile-ncoace
copacul interceptează o convorbire telefonică
discretă între Scylla și Charybda.”
Teo Chiriac, Elegie rock, II
„Acum e la modă telefonul-automat:
cifrezi dilema lui Hamlet,
formezi numărul și...din spațiul celălalt
îți poate răspunde fără accent
o împușcătură, Desdemona sau Calul Traian”
 Decoperiți intertextul eminescian
„Mă dor organele-n ființă
Și-al Veronicăi crud amor
Că sînt prilej de suferință
Plop fără soț - mai am un singur dor”
 (Em. Galaicu-Păun, Maestrul, I)
Numai poetul: E dragostea de Patrie belşugul
Cel mai de preţ pe care fiecare
Din moşi strămoşi cinstit îl moşteneşte
Şi-l creşte şi-l păzeşte ca pe-un Soare
De vârcolaci, de hoţi ce stau la pândă, Întotdeauna gata să te fure
Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se nasc şi mor…
Numai poetul,
Ca pasări ce zboară
Deasupra valurilor
Trece peste nemărginirea timpului.
Şi să te lase noaptea pe furtună,
Sărac şi gol la mijloc de pădure...
D.Matcovschi, Măria Sa – Poetul, 39 poeme de închinare la Eminescu
„Codrii se mai ţin şi-acuma
şi te-ndeamnă să rămâi,
să te culci lângă izvoare
şi cu braţul căpătâi,
să cutreieri dus pe gânduri
prin desişul de făget,
îngânat de glas de ape,
ca pe-atunci fiind băiet ”

 (Vasile Leviţchi,Cuvânt pentru Luceafăr).

Întunericul: Şi tu crezi, geniu negru, că fără scop şi ţintă / A lumei und-
amară mă-neacă, mă frământă? / Tu crezi că eu degeaba m-am scoborât
din stele / Purtând pe frunte-mi raza a naţinuii mele?;
E-IV: ...amară... Gloria nu se bea, nu se mănâncă, nu se îmbracă...Gloria-
i pară...
E-I: ...pară amară-neamară, glorie este... dar eu? Eu degeaba am
coborât din stele purtând?...
E-III, : ...purtând pe fruntea-mi raza naţiunii mele... Ştiu, cunosc, nu te
lamenta aiurea..
...
mă întreb, însă: când propria mea viaţă eu n-o ştiu pe de rost, să-şi bată
alţii capul s-o vadă cum a fost?! Cine sînteţi voi să-mi spuneţi viaţa cu o
străină gură, ca şi cum n-ar fi viaţa mea, de parcă nici n-aş fi fost...Cine
sînteţi voi să-mi spuneţi, pe voci atâtea, povestea pe de rost?
...
E-II: Mai bine m-aţi lăsa, mai bine v-aţi duce cu toţii, mai bine pe mine
mie redă-mă, redaţi-mă mai bine, mai bine nimic

 Maria Şleahtiţchi, N.Leahu, Cvartet pentru o voce şi toate cuvintele