POSTMODERNISM

REALIZAT : BARBOS MIHAELA

POSTMODERNISMUL

Postmodernismul este termenul care se aplică în

domenii variate precum: arhitectură, filosofie,
literatură, artă sau cultură. O expresie a
postmodernității, a schimbărilor ce s-au produs și se
produc în dinamica lumii contemporane.
 Caracteristici și trăsături ale postmodernismului

• Banalul este valorificat și evidențiat; • Sunt preferate jocurile de limbaj, colajul și oralitatea expresiei;

• Narativul se combină cu lirismul în poezie;

• Este permis amestecul genurilor literare;
• Accentul cade pe spiritul ludic și parodie;
• Includerea stilurilor nonficționale și a literaturii noncanonice;
• Renunțarea la clișee;
• Stilul ermetic și impersonal este abandonat.
 REPREZENTANȚI

PROZĂ POEZIE
• • Mircea Nedelciu – Opere: “Zmeura de câmpie”, “Femeia în • • Mircea Cărtărescu – Opere: “Levantul”, “Poema
roșu”, “Nora” sau “Balada zânei de la Bâlea Lac”, “Tânguire de
mior”.
chiuvetei”, “O seară la operă”, “Ciocnirea”.

• Adriana Babeți – Opere: “Femeia în roșu”. • Alexandru Mușina – Opere: “Budila Express”;
• Mircea Mihăieș – Opere: “Femeia în roșu”.
• Ioan Vieru;
• Mircea Cărtărescu – Opere: “Florin scrie un roman”,
“Enciclopedia zmeilor”, “Mendebilul”, “O motocicletă parcată sub
• Matei Vișniec.
stele”, “Rem”.
MIRCEA CĂRTĂRESCU
• Poet, prozator, eseist, critic literar și jurnalist român.
• Este considerat un teoretician important
al postmodernismului românesc și un autor
contemporan de succes, apreciat atât în țară cât și în
străinătate.

(2002) Enciclopedia zmeilor este rodul
unei „cercetări modeste“, o lucrare
unică în care „pentru prima dată
străvechea specie inteligentă care a
făcut concurenţă, vreme de milenii,
omului, este prezentată
multidisciplinar, în toată grandoarea şi
sub toate aspectele ei“.
Volume
(2006) Mendebilul împinge limita
credibilității ceva mai departe:
naratorul-scriitor, sub impulsul unui
vis straniu, își amintește o perioadă
din copilărie, singura originală și
neobișnuită din viața lui.
(2017) Un deceniu dificil, marcat de
spasme ideologice, de turbulențe
politice, de eroziuni culturale, o luptă
inegală în care binele a fost mai
întotdeauna minoritar, copleșit de alonja
sardonică a răului.
 "În postmodernism ironia se generalizează devenind însăși
substanța operelor artistice. Trecutul nu mai poate fi recuperat cu
candoare,ci cu ironie. Istoria tragică inițial, prin repetare devine
farsă "
                             (Mircea Cărtărescu)