CURENTELE LITERARE

*sunt mişcări literare dintr-o anumită perioadă social-

istorică, reunind scriitori care împărtăşesc principii
estetice similare – programul estetic (manifestul literar)
fiind liantul pentru scriitori cu înclinaţii şi opţiuni
similare, program formulat pe baza unor principii
ideologice, filosofice, stilistice, tematice.
*acoperă perioade ample şi contexte geografice şi
culturale largi, internaţionale, deosebindu-se astfel de
grupări, cenacluri sau societăţi literare
*nu există în stare pură, între ele apărând interferenţe, iar
opera unui mare autor nu poate fi subsumată unui singur
curent

CLASICISMU MODERNISMUL
L
ROMANTISMUL NEOMODERNISMU
L

REALISMUL

POSTMODERNISMU
SIMBOLISMU
L
L
TRADIŢIONALISMU
L
 CLASICISMUL
- sec. XII-XVIII -
*trăsături: admiraţia pentru
antici, rigoarea
compoziţională, gustul dreptei
măsuri, puritatea şi claritatea
stilului, tinderea către
perfecţiune, lipsa de fantezie,
puritatea genurilor,caracterele
(avarul, ipocritul, orgoliosul
etc)
*specii cultivate: tragedia,
comedia; oda, poezii cu
formă fixă, fabula, satira,
epopeea
*reprezentanţi:
-lit. univ. Boileau, Racine, La
Fontaine, La Bruyere
-lit. rom. C. Negruzzi, Gr.
Alexandrescu
ROMANTISMUL- prima jumătate a
sec. al XIX-lea

*trăsături: primatul fanteziei,

subiectivitatea, respingerea regulilor,
fascinaţia misterului, excepţionalului,
antiteza (trecut-prezent, înger-demon,
fizic-metafizic, infinit-finit, eros-Thanatos,
în construcţia personajelor etc.), culoarea
locală, interesul pentru folclor, mituri,
istorie, natură, spaţii exotice, evadarea
din realitatea mizeră în vis, trecut,
fantezie, personaje din toate categoriile
sociale, limbaj popular, arhaic,
introducerea unor categorii estetice:
urâtul, grotescul, macabrul etc., victoria
pasiunii în detrimentul raţiunii;

*teme şi motive: iubirea, natura, obsesia

idealului, neliniştea infinitului, sondarea
sufletului şi a psihicului, meditaţia
filosofică, ruinele, mormintele

*specii cultivate: drama, meditaţia,

elegia, romanţa, legenda, balada, poemul,
nuvela istorică, fantastică
*reprezentanţi:
-lit. univ. Hugo, Musset, Novalis, Byron,
Shelley, Keats, Puşkin
-Lit.rom. Negruzzi, Alexandrescu,
Eminescu, Alecsandri, Coşbuc,
REALISMUL – mijlocul sec. al XIX-lea
*trăsături: răsfrângerea obiectivă, veridică a realităţii, repudierea idealizării,
atitudinea critică faţă de societate, preocuparea pentru social, interesul pentru
amănuntul plasticizant (tehnica detaliului, descrieri minuţioase), tipicitatea
acţiunilor şi a personajelor, prezentarea “banalităţii” cotidiene, sobrietate,
stil impersonal, aspecte ale societăţii contemporane, analiza psihologică,

*teme şi motive: lupta între grupuri, clase sociale, banul, moştenirea, zestrea,
parvenirea
*specii cultivate: romanul, comedia, drama, nuvela etc.

*reprezentanţi:
-lit. univ. : Balzac, Stendhal, Flaubert, Dickens, Tolstoi
-lit.rom. : Slavici, Caragiale, N. Filimon, Rebreanu, Călinescu, M. Preda
SIMBOLISMUL – sfârşitul sec. al XIX-lea

*trăsături: propune o nouă viziune poetică ce decurge

din intuirea complexităţii lumii şi a “universalei
analogii”, raportul dintre simbol şi eul poetic nu este
exprimat, ci sugerat, deci, sugestia este o modalitate
obligatorie, exprimă stări sufleteşti specifice acestui
curent: spleen-ul, angoasa, disperarea, oboseala psihică,
apăsarea sufletească, nevroza, cultivarea
corespondenţelor, sinesteziilor, muzicalitatea
versurilor, laitmotive, repetiţii, aliteraţii, cromatica,
olfactivul, versul liber
*teme şi motive: condiţia nefericită a poetului într-o
societate superficială, meschină, incapabilă să
aprecieze arta adevărată, oraşul de provincie sufocant,
tema anotimpurilor dezintegratoare de materie, iubirea,
moartea, motivul instrumentelor muzicale, solitudinea,
evadarea, ploaia, nevroza, spleen-ul
*reprezentanţi:
-în lit. univ.: Baudelaire, Verlaine, Mallarme, T.S. Eliot
-în lit. rom.: Macedonski, Ştefan Petică, Dimitrie
Anghel, Bacovia, Ion Minulescu
EXPRESIONISMUL – înainte şi
în timpul primului război mondial

*trăsături: negarea artei

tradiţionale, descătuşarea afectivă,
patosul trăirii, împins la ţipăt, tehnica
halucinării, interesul pentru
patologic, stihialitatea viziunii,
tragismul condiţiei existenţiale,
aspiraţia spre o sinteză a culturii,
imagini poetice vii, stranii,
contrastante, limbaj violent, şocant
*teme şi motive: tristeţea şi
neliniştea metafizică, disperarea,
absenţa, neantul, moartea,
dezagregarea eului, natura
halucinantă
*reprezentanţi:
-în lit. univ. Gottfried Benn,
Georg Trakl, Kafka
-în lit. rom. Blaga, Arghezi,
V. Voiculescu
TRADIŢIONALISMUL – perioada interbelică
*trăsături: apărarea românismului, a specificului naţional, a ortodoxismului (cerul spiritualităţii
româneşti), a vieţii autohtone; istoria, folclorul şi natura patriei sunt domenii relevante ale
specificului unui popor, împotriva nihilismului europenizant, conservarea tradiţiei
*reprezentanţi: Nichifor Crainic, V. Voiculescu, Ion Pillat, Arghezi, Blaga
MODERNISMUL ŞI AVANGARDISMUL – începutul secolului XX

*trăsături: fundamentat teoretic de gândirea lui Nietzsche, Bergson, teoria relativităţii a lui
Einstein, are ca principiu de bază schimbarea, negarea, distrugerea; intelectualizarea,
metaforismul, subiectivismul – ca viziune asupra lumii, cultivarea versului liber

*reprezentanţi: Proust, Kafka, Joyce, Virginia Woolf,

Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia
NEOMODERNISMUL – perioada de după cel de-al doilea război mondial

*trăsături: poezia contrariază permanent aşteptările cititorului, lupta sinelui cu

sinele, cunoaşterea deplină numai prin poezie, intelectualismul, reinterpretarea
miturilor, ironia, spiritul ludic, reprezentarea abstracţiilor în formă concretă are ca
efect plăsmuirea unui univers poetic original, cu un imaginar poetic inedit,
ambiguitatea limbajului, ermetismul expresiei, subtilitatea metaforei, lupta cu
verbul (redefinirea poeticului)

*reprezentanţi: Nichita Stănescu, Ştefan Augustin Doinaş, Marin Sorescu,

Leonid Dimov
POSTMODERNISMUL- sf. sec. XX
*trăsături:
intertextualitatea,metatextualitatea,
desolemnizarea discursului, valorificarea
prozaismului, refuzul stilului înalt, ironia şi
parodia stilurilor poetice consacrate,
poetica concretului, banalului
*reprezentanţi: Mircea Cărtărescu,
Mircea Nedelciu, Radu Petrescu