Literatura română I – Epoca pașoptistă

Obiectiv general:
Cunoaşterea nuanţată a literaturii epocii şi a conceptelor critice aplicate ei, urmărind
evaluarea lor critică şi explorarea câmpului conceptual.
Obiectivele specifice:
La finalizarea cu succes a acestei discipline, studenţii vor fi capabili:
 Să descrie parcursul literaturii române din epoca veche și până la epoca Junimii;
 Să utilizeze conceptele disciplinei pentru a exprima puncte de vedere proprii pornind de la
interpretările anterioare;
 Să analizeze tematic, stilistic, din punctul de vedere al istoriei ideilor opere şi fragmente
de opere literare şi ideologice din perioadele studiate;
 Să explice particularităţile diferitelor tipuri de texte din perioadele studiate, prin raportare
la cadrul lor general;
 Să redacteze texte proprii pe o temă dată din aria disciplinei.

Prelegeri
-Sinopsis-

Introducere în epoca pașoptistă

Contextul istoric, politic, economic și social al primei modernități românești. Romantismul
românesc: o școală literară și o generație de creație. Vârstele romantismului european:
romantismul „înalt” și cel „îmblânzit”. Asimilarea romantismului în generația pașoptistă.
Temele dialogului în cultură: schimbarea socială și instituțională, precizarea specificului
național, cartografierea lumii satului, cu obiceiurile și credințele sale, și a lumii orașului, cu
multitudinea sa de tipuri. Scriitori importanți: poeți, prozatori, dramaturgi, memorialiști.
Postpașoptismul: generația Unirii și noile provocări literare. Precursorii pașoptismului:
Gheorghe Asachi, Ion Heliade-Rădulescu.

Poezia. Grigore Alexandrescu

Un poet care scrie în gen „felurit”. Lirismul lamartinian în traduceri și poeme originale.
Poezia ruinelor, între literatură și demers ideologic. Tema memoriei colective și a trecutului
care unește. Poezia epică: satira și fabula. Poezie și public la 1848. Satirele ca mod de
autoprezentare și comentariu literar și social. Fabulele animaliere și implicațiile lor politice;
umorul aluziv.

Poezia. Dimitrie Bolintineanu.

Lirismul elegiac, sentimentalismul și moda suferinței. „Balada” istorică, retorismul și
aspirația formulării aforistice; insuficiența epică a acestor poeme. „Legendele”: valoarea
macabrului și virtuțile muzicalității. Poeziile din volumul Florile Bosforului: estetism,
colorism și senzualitate. Poemele epice Conrad, Traianida. Romanele Manoil, Elena,
Doritorii nebuni. Memorialistica de călătorie.
Poezia. Vasile Alecsandri
Alecsandri, editorul autorizat și de autoritate al poeziei populare, „descoperitor” al lirismului
credințelor și obiceiurilor folclorice, exploratorul unei mitologii autohtone. Poezia originală
de inspirație folclorică: temele și motivele unei tradiții literare în curs de constituire. Doine și
lăcrimioare: Ciclul dedicat Elenei Negri. Poeme ironice și patriotice: Odă cătră Bahlui;
Deșteptarea României. Pastelurile, poza intimității, decuparea unui spațiu liric de predilecție:
lunca Siretului, anotimpurile; pastelurile exotice. Poeme epice de inspirație istorică și
legendară; clasicizarea romantismului lui Alecsandri. Ciclul Ostașii noștri, poezia patriotică
și neajunsurile ei estetice.

Vasile Alecsandri: teatrul și proza

Comediograful Alecsandri. Temele teatrului satiric: modernizarea și mentalitatea retrogradă;
autohtonia și xenofilia; bătrânii și tinerii; corupția morală și triumful iubirii. Nume comice,
caractere comice, situații comice. Teatrul de început: Iorgu de la Sadagura, Iașii în carnaval.
Ciclul comediilor clasice: Chirița în Iași, Chirița în provinție; tipul provincialului, al
parvenitului, al impostorului. Teatrul istoric în versuri, de un romantism clasicizant,
academic: Despot Vodă. Feeria: Sânziana și Pepelea. Proza eseistică: tablou social, dizertație
spumoasă, portret de mentalități. Istoria unui galbân, Iașii la 1844, Balta Albă.

Constantin Negruzzi
Prozatorul de autoritate al generației sale. Proza nuvelistică, cu rădăcini memorialistice: Cum
am învățat românește. Nuvela sentimentală: Zoe, O alergare de cai. Tehnici narative, ironie
și influențe literare. Nuvela istorică, romantismul personajului și arhitectura narativă a
textului: Alexandru Lăpușneanu. Foiletonul eseistic: Negru pe alb. Scrisori la un prieten:
literatură memorialistică și informativă, cu scop de delectare și instruire. Ironie și umor în
„foiletoanele” lui Negruzzi.

Alecu Russo
Eseul pașoptist. Russo ca teoretician al schimbării societății și mentalităților, al generației
bonjuriste și al relației ei complicate cu trecutul. Tema societății în tranziție: Studie
moldovană, Cugetări. Necesitatea de a scrie o literatură națională și de a crea un idiom literar
românesc. Însemnările de călătorie, între nuvelă și eseul liber: La Pierre du tilleul/ Piatra
Teiului. Temele călătoriei „bonjuriste”. Jurnalul de surghiun: Sauvegea/ Soveja; umor, protest
politic și reflecție asupra stării culturii.

Ion Ghica
Scrisori către Vasile Alecsandri. Memorialistica pașoptistă scrisă în epoca lui Carol I.
Idealurile generației revoluționare și nemulțumirile fostului om politic Ghica. Tabloul unei
lumi în schimbare: de la ordinea fanariotă la europenismul din perioada Regulamentului
Organic. Lumea veche, de pe vremea lui Caragea: corupție instituționalizată, moravuri
arhaice, straie, muzică și obiceiuri orientale. Fenomenele de interferență din perioada
modernizării incomplete, pașoptiste. Comparații peste timp: școala, egalitatea libertatea,
starea drumurilor. Evocările unor prieteni de odinioară: Bălcescu, Alexandrescu, Filimon.

Postpașoptismul. Poeți și prozatori de după 1848. „Generația Unirii”. Probleme ale societății
românești în tranziție și ale unei literaturi aflată în proces de constituire a propriei tradiții.

Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi. Primele romane românești, la jumătatea secolului al
XIX-lea. Ciocoii vechi și noi – primul roman social și istoric românesc, având aceeași
curiozitate față de epoca istorică cea mai recentă, a fanarioților, ca și Russo sau Ghica. Tipul
arivistului și tradiția lui în literatura română. Caracterul documentar și informativ al multor
capitole. Reliefarea caracterelor și simetriile în construcția romanului. Ironia, aforismul de
sorginte folclorică, intenția moralizatoare a romanului.

Alexandru Odobescu, Pseudo-kyneghetikos. O operă de „erudiție lirică” (G. Călinescu),

construită grație tehnicii digresiunii, tipică eseului. Tema imaginației, artei, literaturii,
ilustrată prin intermediul vânătorii ca metaforă. Excursuri erudite în istoria antică, pictura și
sculptura clasică, literatura modernă, amestecul deliberat al culturii înalte cu detaliile triviale,
întâlnirea literaturii culte cu folclorul. Nuvela istorică: Doamna Chiajna; Mihnea Vodă cel
Rău, pe urmele lui C. Negruzzi.

Bogdan Petriceicu Hasdeu

Un scriitor cu o activitate multidimensională în mai multe domenii științifice și artistice.
Teatrul: Răzvan și Vidra. Tema destinului ieșit din comun într-o dramă romantică. Tehnica
detaliului comic care pune în valoare personajul romantic. Proza: nuvela Micuța, cu versiunea
inițială Duduca Mamuca. Romantismul personajului, cu filiație rusească (Lermontov,
Pușkin), caracterizat prin ironie și cinism. Romanul istoric Ursita, provenit prin preocupările
de istoric medievist ale autorului. Tehnica comică a anacronismului. Tema soartei inevitabile.

Bibliografie

Literatură:
Grigore Alexandrescu: Umbra lui Mircea. La Cozia; Adio. La Târgoviște; Epistolă către
Voltaire; Epistolă D-lui I.V.; Satiră. Duhului meu; Toporul și pădurea; Dreptatea leului;
Câinele și cățelul; Boul și vițelul

Dimitrie Bolintineanu: O fată tânără pe patul morții; Muma lui Ștefan cel Mare; Cea din
urmă noapte a lui Mihai cel Mare; Fata din dafin; Dochia; Mihnea și baba; Esmé; Sclavele
în vânzare; Se scaldă; San Marina

Vasile Alecsandri: Doine și lăcrimioare: Doina; Sora și hoțul; Sburătorul; Andrii Popa;
Strunga; Mărioara Florioara; Steluța; O seară la Lido; Odă cătră Bahlui; Deșteptarea
României; Pasteluri: Serile la Mircești; La gura sobei; Miezul iernei; Pastel chinez;
Legende: Dumbrava Roșie; Pohod na Sybir; Ostașii noștri: Peneș Curcanul; Sergentul.
Teatrul: Chirița în Iași; Chirița în provinție; Despot Vodă. Proza: Istoria unui galbân; Balta
Albă

Constantin Negruzzi: Cum am învățat românește; O alergare de cai; Alexandru

Lăpușneanu. Din Negru pe alb: Fiziologia provințialului; Rețetă; Un poet necunoscut;
Statistica lupilor; Istoria unei plăcinte

Alecu Russo: Studie moldovană; Piatra Teiului; Soveja

Ion Ghica: Din Scrisori către Vasile Alecsandri: Din vremea lui Caragea; O călătorie de
la București la Iași înainte de 1848; Școala acum 50 de ani; Din timpul zaverii
Nicolae Filimon: Ciocoii vechi și noi

Alexandru Odobescu: Pseudo-kyneghetikos

Bogdan Petriceicu Hasdeu: Răzvan și Vidra; Micuța.

Bibliografie critică

Referinţe principale:
G. Ibrăileanu, Spiritul critic în cultura românească, 1909
G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, 1941
Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii române, 1971.
Dimitrie Popovici, Romantismul românesc, 1968
Paul Cornea, Originile romantismului românesc, 1971
Paul Cornea, De la Alexandrescu la Eminescu, 1966
Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900, 1979
Ștefan Cazimir, Alfabetul de tranziție, 1988
Mihai Zamfir, Din secolul romantic, 1989
Eugen Simion, Dimineața poeților, 1985
Mircea Scarlat, Istoria poeziei românești, 1990
Negoiţescu, I., Istoria literaturii române, 1993
Liviu Papadima, Literatură și comunicare, 1998
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, 2008
Doris Mironescu, Un secol al memoriei. Literatură și conștiință comunitară în epoca
romantică, 2016

Referinţe suplimentare:
G. Călinescu, Grigore Alecsandrescu, 1955
Teodor Vârgolici, Opera lui D. Bolintineanu, 1972
I. Negoiţescu, Scriitori moderni, 1964 (cap. Bolintineanu)
G. C. Nicolescu, Viața lui Vasile Alecsandri, 1962
Liviu Leonte, Constantin Negruzzi, 1971
Al. Dima, Alecu Russo, 1957
Dim. Păcurariu, Ion Ghica, 1965
G. Ivașcu, Nicolae Filimon, 1977
N. Manolescu, Arca lui Noe, I, 1979 (cap. Filimon)
N. Manolescu, Introducere în opera lui Al. Odobescu, 1985
Eugen Simion, Alexandru Odobescu, 2016
Mihai Drăgan, B.P. Hasdeu, 1972
Paul Cornea, Mihai Zamfir (îngr.), Gândirea românească în epoca pașoptistă, 1968
Mihai Zamfir, Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, 2014
Adrian Tudurachi, Fabrica de geniu, 2016