RECENZIE CURSURI

Primul curs “ Introducere în studiul literaturii române.Elementele litarare

estetice,esențiale în definirea artei cuvântului “ are ca punct de plecare două
definiții ale literaturii, aparținând unor poeți importanți ai secolului XX, Paul
Valery și Ezea Pound.Acesta din urmă, considera literatura “ limbajul încărcat cu
sens în gradul maxim posibil ”.
Cursul mai cuprinde o posibilă clasificare făcută de M.H. Abrams, care
stabilește 4 tipuri de teorii.
Al doilea curs, “ Conceptul de curent literar “ tratează fiecare curent literar în
parte, prin prezntarea contextului în care a luat parte, a scopului său, prezintă
caracteristicile, reprezentanții și operele lor.
Umanismul , curent literar revoluționar la acea vreme, fundamentat în Italia în
perioada renascentistă, extins apoi în întreaga Europă de Vest. Omul este centrul
acestui curent literar.Mari artiști renascentiști – Leonardo da Vinci, Dante
Alighieri, Ghiovani Bocacio, Niccolo Machiaveli au militat pentru libertatea și
dreptul de a evolua al oamenilor.
Iluminismul, curent literar apărut în Franța secolului al XVIII-lea, este o
ideologică și culturală, care se caracterizează prin cultivarea raționalului și a
științei și promovează emanciparea umană. Scriitori și filozofi iluminiști: Daniel
Defoe, Jonathan Swift, Isaac Newton, etc.
În spațiul românesc, iluminismul ia naștere în perioada 1780 – 1830, iar bazele
mișcării se inițializează în Transilvania, în jurul programului Școlii
Ardelene.Dintre reprezentanți, amintim de Samuel Micu, Petru Maior, Gheorghe
Sincai, Ioan-Budai Deleanu.
Cursul numărul trei, “ Renașterea literaturii ; Generația 48 ; Romantismul “
tratează latura politică și efortul generației pentru realizarea Unirii Principatelor
Române din anul 1859.Din lista personalităților care au avut obiective commune în
realizarea binelui national și care au contribuit la fortificarea literaturii române și a
statului roman modern : Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, Ion Ghica,
Mihail Kogălniceanu, Dimitrie Bolintineanu, etc.
 Mihail Kogălniceanu și Ion Heliade Rădulescu sunt două personalități
importante, ilustre pentru generația pașoptistă, ctitori ai culturii române.Mihail
Kogălniceanu, prin intermediul revistei „Dacia literară”, promovează exclusiv
literatura și darul scriitorilor noștri.
În continuare, cursul tratează curentul literar „ Romantismul ”, curent apărut
în Franța, în prima jumătate a sec. al XIX-lea. Figuri reprezentative ale
romantismului european : Victor Hugo, George Byron, Edgar Allan, John Keats,
etc. În literatura română, romantismul își are rădăcinile în perioada pașoptistă.
Nuvela lui Costache Negruzzi, Alexandru Lapușneanul, sunt creații reprezentative
ale romantismului. Mișcarea cultural-ideologică, “ Junimea”, va promova creațiile
lui Mihai Eminescu, simbolul romantismului românesc, și de asemenea, ale mai
marilor clasici ai literaturii noastre, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Ioan Slavici,
Liviu Rebreanu și I.L. Caragiale.
Cursul numărul patru, “ Romantism vs. Clasicism “, prezintă diferența dintre
cele două.Romantismul, prin teoriile sale inovatoare, refuză anumite standarde
promovate de clasicism. Clasicismul manifestă interes pentru ilustrarea tipologiilor
umane, în timp ce romantismul prezintă un personaj dornic de a atinge cunoașterea
absolută.
Acest curs mai prezintă curentul literar “ Realismul “. Principalele trăsături ale
acestui current literar se construiesc în jurul relității. În spațiul românesc, scrieri de
factură realist aparțin autorilor Nicolae Filimon, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale.
Opere de artă ale realismului : roamanul “ Ion “ de Liviu Rebreanu,
“Moromeții “ de Marin Preda, romanul realist al lui Slavici “ Mara “ și nuvela “
Moara cu noroc“, “Enigma Otiliei “ de George Călinescu.
Cursul numărul cinci, ” Simbolismul “ este un current literar ce a luat naștere
în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în literatura franceză, ca o reacție la
retorismul romantic și la impersonalitatea poeziei parnasine. Curentul a avut
printre reprezentanți pe : Baudelaire, Paul Verlain, Gustave Kahn.
Pornind de la percursorul simbolismului românesc, Alexandru Macedonski,
simbolismul românesc, descoperim o seamă de adepți ai acestuia,cei mai
importanți fiid : George Bacovia, I. Minulescu, N. Davidescu, Al. T. Stamatiad.
Tradiționalismul – această mișcare se raportează la cultura autohtonă, la
tradițiile și obiceiurile noastre , având în centru satul romanesc și omul de rând
( țăranul). Nefiind un concept literar unitar, acesta este construit din valorile
semănătoriste și poporaniste. Fondată la București în jurul revistei “ Semănătorul”,
de la care își preia și numele, prima mișcare tradiționalistă este semănătorismul.
Revista a fost condusă de Alexandru Vlahuță și George Coșbuc, iar ulterior
conducerea a fost preluată de Nicolae Iorga.
Cursul numărul șase, “Literatura pentru copii. Specificul, sfera şi
valoarea ei estetică, educativă şi formative. Creaţia lirică în versuri. Poezia
pentru copii (despre eroi şi patrie, natură, vieţuitoare şi copilărie) “
Punctul de pornire în contactul cu literatura pentru copii şi obiectivul final,
totodată, este cultivarea pasiunii pentru lectură. Texte de referinţă: Fraţii Grimm
(Scufiţa Roşie, Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, Frumoasa adormită ), H.
Christian Andersen (Fetiţa cu chibriturile), Ch. Perault (Motanul încălţat), Petre
Ispirescu (Prâslea cel voinic şi merele de aur, Fata săracului cea isteaţă).
Basmul popular a constituit sursa de inspiraţie pentru scriitorii noştri, care au
creat basme în versuri sau în proză.
Mitul este „o poveste fabuloasă care cuprinde credinţele popoarelor (antice)
despre originea universului şi a fenomenelor naturii, despre zei şi eroi legendari
etc.”/DEX/
Cursul numărul șapte, “Creaţia epică în proză. Basmul, povestea. Motive,
teme, personaje, compoziţie. Dimensiuni ale fantasticului şi miraculosului în
basm. De la basmul clasic la basmul postmodern. Povestirea. Legenda. Romanul
pentru copii. Povestiri şi romane de aventuri şi ştiinţifico-fantastice “ tratează
aspectele caracteristice basmului, dimensiuni ale fantasticului și miraculosului în
basm, legendă, romanul pentru copii.
Basmul, alături de povestire, snoavă, legendă, este una dintre cele mai vechi
scpecii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate. Cursul mai prezintă
originea basmelor, unde există mai multe teorii, cît și clasificarea acestora.
 Basmele nuvelistice în literatura românească : “Păcală “ ( basm popular),
“Dănilă Prepeleac “ de Ion Creangă.
Ca specie a genului epic, povestirea se definește ca o narațiune subiectivizată
( relatare din unghiul povestitorului , implicat ca martor sau doar ca mesager al
întâmplării ) , care se limitează la nararea unui singur fapt epic . Exemple : “ O mie
și una de nopți”, G. Bocaccio – “ Decameronul “, M. Sadoveanu : “ Hanul
Ancuței”, V. Voiculescu “ Pescarul Amin“.
Nuvela, specie a genului epic, este o narațiune cu un singur fir epic fabulativ,
urmărind un conflict unic, concentrate, personajele, nu prea numeroase, sunt
caracterizate succinct.
În literatura română, nuvela istorică “ Alexandru Lapușnenul“ de Costache
Negruzzi, realist / psihologică “ Moara cu noroc “ de Ioan Slavici, fantastică “La
țigănci “ de Mircea Eliade.
Cursul prezintă clasificarea nuvelei, cea mai frecventă fiind clasificarea după
criterii combinate : istorică, psihologică, fantastică, folozofică,etc.O alta clasificare
a nuvelei se poate face prin curente literare : renascentistă, realistă, naturalistă,
romantică.