Rolul literaturii în

perioada pașoptistă

Studiu de caz
Ce este paşoptismul?

este o ideologie literară niciodată sintetizată într-un program particular şi supusă

unor comandamente exterioare: mesianism cultural şi revoluţionar, spirit
critic,deschidere spre Occident şi lupta pentru impunerea unui specific naţional,
conştiinţă civică şi patriotică, conştiinţa pionieratului în mai toate domeniile
vieţii, o retorică a entuziasmului şi atrezirii la acţiune
 În al doilea pătrar al secolului XIX , civilizația și
cultura din țările române încep să se orienteze
spreOccident . Redirecționarea are două cauze
importante :
• Criza Imperiului Otoman
Apariția • Trezirea conștiinței naționale
Debutul acestei perioade este legat de ieșirea
țărilor române de sub dominația otomană, de
începutul unei energizări economice și al
dobândirii libertății politice.
Perioada paşoptistă

• (1830-1860) este o epocă de afirmare a literaturii naţionale, în preajma

Revoluţiei de la 1848. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală
şiliterară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare
socială şi naţional.
• Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră
parcurse deliteratura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile
occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate.
Epoca Pașoptistă se poate diviza în 3 perioade :
• Prepașoptistă (1830-1840)
• Pașoptistă (1840-1860)
• Postpașoptistă (1860-1870)

În perioada Prepașoptistă:
• 1829-apar primele ziare românești
• 1840-apare ziarul Dacia Literară

În perioada Pașoptistă:
• 1855-apare revista România Literară
• 1860- apare prima universitate românească la Iași

În perioada Postpașoptistă:
• 1863- Al. I. Cuza dă lege prin care învățământul primar devine gratuit și obligatoriu
• 1864- apare universitatea la București
Primul ziar
tipărit pe
hârtie în
România
Scriitori pașoptiști
Scriitorii generaţiei paşoptiste au cultivat teme şi motive romantice, au
ales istoria ca sursă de inspiraţie pentru o lirică a patriotismului ardent
şi natura - coordonată a sufletului românesc, au valorificat literatura
populară şi mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de
creaţie, aspiraţia spre absolut, spiritul rebel şi contestatar sunt câteva
trăsături ale scriitorilor paşoptişti.
Principalii scriitori reprezentanți
ai perioadei pașoptiste

• Nicolae Bălcescu 
• Costache Negruzzi
• Mihail Kogălniceanu
• Ion Ghica
• Alecu Russo
• Dimitrie Bolintineanu
• Grigore Alecsandrescu
• Vasile Alecsandri
Nicolae Bălcescu
S-a născut la București la 29 iunie 1819. În 1843 este membru de bază al „Societății
literare” și întemeiază împreună cu Ion Ghica și Christian Tell societatea
secretă „Frăția”. Societatea avea ca deviză „Dreptate, frăție” și o ierarhie ocultă, inițiatică,
pe grupuri de câte 10 frați.
Împreună cu August Treboniu Laurian tipărește o culegere documentară de cronici,
diplome, inscripții, studii, sub titlul „Magazin istoric pentru Dacia”. Bălcescu va publica în
această revistă biografii istorice precum: Miron Costin, Postelnicul Constantin Cantacuzino
etc.. În 1846 pleacă la Paris, unde se întâlnește cu M. Kogălniceanu, I. Ghica, Ion și Dimitrie
Brătianu, participând la ședințele societății studenților români din Paris. Adună documente
din bibliotecile din Paris, apoi din Italia, privitoare la epoca lui Mihai Viteazu.
Costache Negruzzi

Costache Negruzzi este un scriitor pașoptist răspunzând idealurilor generației sale , Negruzzi
se va inspira din trecutul istoric al țarii, din literatura populară și va evoca frumusețile naturii
românești. Costache Negruzzi ramane in istoria literaturii romane drept întemeietorul nuvelei
istorice .
Mihail Kogalniceanu 
Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat şi comprehensiv, Mihail Kogălniceanu se situează în
fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste. Era urmaş al răzeşilor de pe Kogălnic. Asta
nu l-a împiedicat în niciun fel să facă studii strălucite în Franţa şi Germania. În 1839, redactează „Foaea
sătească a prinţipatului Moldovei”, publicaţie nevinovată cu efecte modeste, dar sigure. În mai 1840 a anunţat
apariţia a 6 tomuri din Letopiseţele Valahiei şi Moldaviei şi, în acelaşi an a pregătit apariţia unei publicaţii de
documentaţie istorică, intitulată „Arhiva românească”. Publicaţia a apărut în 1841. La nouă ani de la Revoluţia
din 1848, Kogălniceanu participă ca deputat de Dorohoi la adunarea ad-hoc de la Iaşi unde este chemat să se
pronunţe în privinţa Unirii. Sfetnic al domnitorului Al.I.Cuza, ministru, apoi prim-ministru al României, în
perioada 1863 – 1865, Kogălniceanu a avut un rol hotărâtor în adoptarea unor reforme cruciale. Ca ministru
de externe al ţării în 1867 şi în perioada 1877–1878, Mihai Kogălniceanu şi-a legat numele de actul
proclamării independenţei de stat a României.
Ion Ghica
A fost unul dintre fondatorii societăţii secrete ''Frăţia'' (1843) şi a contribuit la apariţia la Iaşi a
revistei ''Propăşirea'' (1844).

Din iniţiativa lui Ion Ghica şi a lui C.A. Rosetti, în Ţara Românească se constituie în aprilie
1848, în jurul societăţii ''Frăţia'', un comitet revoluţionar. Ion Ghica face parte, de asemenea,
din comitetul revoluţionar cu componenţă lărgită din Ţara Românească, constituit la 10/22
mai 1848, alături de Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, I.C. Brătianu, Cezar Bolliac, fraţii
Goleşti, Ion Heliade Rădulescu ş.a.
Alecu Russo

a fost poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar român (originar din Basarabia),

ideolog al generației de la 1848. Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim.
Fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute
litigii de paternitate literară din istoria literaturii române. A participat la 
Revoluția de la 1848 din Moldova, după care a luat parte la Marea Adunare Națională
românească de la Blaj din 3/15 mai 1848 și la adunarea de la Lugoj din 15/27 iunie 1848. A
fost arestat la Dej și întemnițat la Cluj. A militat pentru Unirea Principatelor Române. A murit
de tuberculoză și este înmormântat la Biserica Bărboi din Iași.
Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Bolintineanu (1825-1872) face parte din categoria oamenilor extraordinari cu care soarta
a fost una crudă. Scriitor, turist, revoluţionar şi chiar ministru, Bolintineanu este una dintre
personalităţile culturii giurgiuvene însă a murit în mizerie, singur şi cu inima plină de amărăciune,
uitat de un popor pentru care a luptat toată viaţa.

Câştigă o bursă de studiu la Paris, iar în 1848 publică împreună cu Nicolae Bălcescu şi Cezar Bolliac
mai multe articole patriotice după care se implică activ în Revoluţia Paşoptistă. Nevoit să trăiască în
exil după înăbuşirea revoluţiei, călătoreşte mult, ajungând până în Orientul Apropiat. Publică
întâmplările din locurile vizitate, fiind printre primii autori români ai unor jurnale de călătorie.
Grigore Alexandrescu
Poetul Grigore Alexandrescu se încadrează în preromantism şi în romantism nu numai prin
speciile lirice cultivate, ci şi prin temele şi motivele poetice cultivate: ruinele, mormintele,
peisajul nocturn şi fantastic, eroi istorici excepţionali, contrastul dintre individ şi societate.
Capodopera poeziei patriotice a lui Grigore Alexandrescu este "Umbra lui Mircea. La Cozia",
în care prezintă, cu o artă poetică remarcabilă figura marelui voievod Mircea cel Bătrân.
Poezia a fost scrisă, după cum mărturiseşte poetul, la Mănăstirea Cozia, "într-un amurg, când
apropierea serii da obiectelor colori fantastice şi deştepta nenumăratele voci ale singurătăţii".
Creaţie prin excelenţă romantică, poezia lirică patriotică citată cuprinde elemente de pastel
nocturn şi fantastic, de odă şi de meditaţie într-o îmbinare specifică esteticii romantice.
Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri(n.21 iulie 1821, Bacău — d. 22 august 1890, Mircetii, judetul Iasi) a fost un poet,
dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român,membru fondator
al Academiei Romane, creator al teatrului românesc și a literaturii dramatice în România,
personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.Vasile
Alecsandri, scriitor apartinand perioadei pașoptiste, a avut un rol hotarator in formarea și
dezvoltarea dramaturgiei nationale, prin alcatuirea unui repertoriu romanesc, prin scrierea
primelor piese originale si prin eforturile sustinute de a forma gustul publicului pentru teatru.
Atașat de viziunea pasoptista,Vasile Alecsandri a fost liderul mișcării literare a epocii, fiind un
deschizator de drumuri pentru diferite specii si genuri literare. Socotind că se va: "fi adapat cu
invatatura cuvenita spre a fi de folos patrii",cativa ani, Alecsandri se dedica literaturii cu pasiune.
 Introducerea se axează pe evidențierea necesității de realizare a unei
literaturi naționale originale și pune în mișcare o schemă de idei generale;

Teme și motive romantice;

Trăsăturile Istoria este aleasă drept sursă de inspirație pentru o lirică a patriotismului
ardent;

pașotismului Natura este o coordonată a sufletului românesc;

Literatura populară și mitologiile orientale sunt valorificare;

Libertatea de creație, aspirație spre absolut, spirit rebel și contestatar.

Poezia pașoptistă

Poezia pașoptistă cultivă câteva specii lirice și epice, iar în anumite opere se îmbină trăsături ale mai multor specii.
a) Poezia lirică
• Pastelul – Vasile Cârlova – “Ruinele Tărgoviștii”;
• Vasile Alecsandri – “Pasteluri”;
• Elegia – Vasile Cârlova – “Păstorul întristat”;
• Meditația – Grigore Alexandrescu – “Meditație”
• Ion Heliade Rădulescu – “Visul”;
• Oda și imnul – Vasile Cârlova – “Marșul oștirii romane”;
• Satira și epistola – Grigore Alexandrescu – “Duhului Meu”;
b) Poezia epică
• Baladă de inspirație folclorică – Ion Heliade Rădulescu – “Zburătorul”;
• Poemul – Vasile Alecsandri – “Dumbrava Roșie”;
• Legenda – Vasile Alecsandru – “Legenda ciocârliei”;
• Fabula – Alexandru Donici – “Fabule”;
• Snoava în versuri – Anton Pann – “Povestea vorbei”;
• Epopeea – Ion Heliade Rădulescu – “Antolida”, “Mihaida”.
c) Proză
• „Alexandru Lăpușneanu”, „Sobieski și românii”, „O alergare de cai” de Costache Negruzzi
• „Memorial de călătorie”, de Grigore Alexandrescu
• „Balta albă”, „Buchetiera de la Florența” sau „Istoria unui galbân” de Vasile Alecsandri.

d) Dramaturgie
• „Despot-Vodă”, de Vasile Alecsandri.
Revolutia de la 1848
Pașoptiștii au inteles ca patria este un teritoriu locuit de români pe
care îl conduceau. Pregatirea unitatii de cunostinta nationala o
constituia o ideologie numită daco- țaristă. Așadar, in 1840 a
aparut in ziarul "România", obligandu-se astfel sa facă și un
repertoriu general al literaturi românesti, in care vor fi trecuti toti
scritori moldoveni, munteni ,ardeleni, banateni și bucovineni.
Prin decretul guvernului revolutionar al Țării Românesti, din 14
iunie 1848 se stabilea ca drapelul să aibă culorile: roșu, galben și
albastru. Așezate pe orizontală, pe culbarea din miloc trebuia
înscrisa deviza revoluției:"Dreptate-Frăție" .Dispunerea culorilor
tricolorului pe orizontală s-a păstrat pâna la unirea din 1859
realizată de domnitorul Al. I. Cuza.
 rfi.ro

Bibliografie libertatea.ro

Wikipedia.ro
 Corbu Bianca-Alice

Proiect Damaschin Alexandra-

realizat de Ioana
Nisip Andreea