Revist` lunar`

de cultura ideilor
„Dac` este o orbire nefireasc`
editat` de s` tr`ie[ti f`r` s` cau]i ceea
Academia Ca]avencu
ce e[ti, este una îngrozitoare
Director
H.-R. Patapievici s` tr`ie[ti în r`u crezând
Anul V Num`rul 12 (63) c` e[ti cu Dumnezeu.“
DECEMBRIE 2009
4,9 lei Pascal

Marxismul
[i religiile politice
Vladimir Tism`neanu
 IDEI \N DIALOG
Anul V NUM~RUL DOISPREZECE ({AIZECI {I TREI) h DECEMBRIE 2009

3 h B O G D A N IVA {CU
Gre[eli fecunde Tenta]ia simplific`rii
5 h A L E X . LEO {ERB A N
Am observat c` de multe ori mari idei, texte care deschid
drumuri noi, con]in gre[eli, dar nu atât de grave încât s`
{i totu[i, de ce „The End“?
anuleze sau m`car s` mic[oreze caracterul de pionierat al 7 h DA N C. MIH~ I LESCU
ideilor respective. Dimpotriv`, aceste gre[eli apar ca un P`]anii de ob[te [i am`r`ciuni solitare
ingredient aproape inevitabil al nout`]ii propuse. 10 h DA NIEL CRISTEA - EN A CHE
Bric-à-brac
12 h S. DAMI A N
Enigma unei dezert`ri
h S O LO M O N M A RCUS P A G . 33 14 h DI A N A - MI HA ELA A P OSTOL
Noua Economie
Dilema electoral` 16 h C O NSTA N TI N B ~ L~ {OIU
De la frica de capitalism la gândirea oximoronic`
Societatea este tocmai aceea care se constituie în jurul unui 17 h I O A N B U D U CA
narator creditabil, cei care îi contest` acestuia autoritatea fiind
exclu[i de la sine. În pofida a ceea ce se crede, societatea este, nu
Pedeaps` [i regenerare
prin exces, ci prin defini]ie, exclusivist` [i intolerant`, dup` cum 19 h C A M IL U N GU REA N U
ea nu poate evita s` devin` ridicol` [i obtuz`. Art` [i religie în Antichrist
23 h A NA P OP
De la fic]iune, înapoi la realitate
h H O R A }IU P E P IN E PAG. 30 26 h SE B ASTIA N B O}I C
Semnalul fotografic
Cronica edi]iilor: Sein 28 h G I NA {ERB ~ N ESCU
Dialog între idei coregrafice
und Zeit în limba român` 31 h H O R IA B A RN A
Un tratat pentru nelini[tea european`
Nici una dintre însemn`rile de traduc`tor ale lui Gabriel 32 h VA L E N TI N CI OVEIE
Liiceanu nu con]ine men]ionarea unei adeziuni la vreun
elaborat teoretic în problema traducerii. Nu avem de-a face
Fenomenologia cotidianului bucure[tean
aici cu o caren]`, ci cu o interiorizare profund` a sarcinii 34 h M A R IN A D U MI TRESCU
traduc`torului în termenii lui Walter Benjamin, ca povar` Pentru o lege a mecenatului
asumat` deplin. 37 h R O B E RT LA ZU
h G A BR I EL K O H N P A G . 20 Eterna poveste
38 h T E R E ZA - B RÎ N D U {A P A LA D E
Drumul c`tre izvoarele divine
Consumul de droguri 39 h I O A N STA N OMIR
Conservatorism, memorie [i demnitate
În contrast cu problema legaliz`rii drogurilor ce a ap`rut 41 h M I H A I L N EA M}U
recent în România, alte state se ocup` cu onestitate de Critica noului ateism
preven]ia, tratamentul [i stoparea acestei maladii. Organiza]ii 42 h POEM
guvernamentale [i nonguvernamentale, asocia]ii ale fo[tilor
44 h VL A D IMI R TI SM~ N EA N U
dependen]i de droguri, funda]ii, asocia]ii umanitare deruleaz`
programe de informare [i educare a publicului. Marxismul [i religiile politice
45 h H .- R . P A TA P I EVICI
h MIH A I CO P ~ CE A NU PAG. 24 Revolu]ia român` [i anul 1989

SCRIU |N ACEST NUM~R

Diana Apostol Pred` la Universitatea Cre[tin` „Dimitrie
Cantemir“, doctorand la ASE cu o tez` despre Noua
Economie.
Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus
Carlos Fuentes, Diana sau Zei]a solitar` a vîn`torii, 2003
[i Jil]ul vulturului, 2004.
Constantin B`l`[oiu Licen]iat în teologie [i [tiin]e
politice.
Sebastian Bo]ic Doctorand cu o tez` despre
epistemologia planific`rii urbane [i teoriei arhitecturii,
Centre for Urban and Regional Studies (YTK), Helsinki.
Ioan Buduca Publicist, critic literar. Ultima carte
publicat`: Matricea G/C, 2007.
Valentin Cioveie Doctor în filozofie cu o lucrare despre
fundamentele fizicii, pred` la Facultatea de Litere,
Universitatea Bucure[ti.
Mihai Cop`ceanu Licen]iat în teologie [i psihologie. A
publicat: Freud sau Religia. Totem. Iluzie. Critic`, 2008.
S. Damian Critic literar, a predat la Universitatea din
Heidelberg. Ultima carte publicat`: Trepte în sus, trepte
în jos, 2006.
Marina Dumitrescu Realizator radio [i publicist. Ultima
carte publicat`: Fragmente dintr-un mozaic necunoscut,
2009.
Bogdan Iva[cu Doctor în istorie al Universit`]ii „Babe[-
Bolyai“, Cluj-Napoca. Ultima carte publicat`: Na[terea
unei noi elite: Transilvania (1945-1953), 2008.
Gabriel Kohn Germanist, traduc`tor, lect. univ. la Catedra
de germanistic` a Facult`]ii de Litere, Istorie [i Teologie a
Universit`]ii de Vest din Timi[oara. Ultima carte tradus`:
Hans-Georg Gadamer, Adev`r [i metod`, 2001.
Daniel Cristea-Enache Critic literar. Ultima carte
publicat`: Timpuri noi, 2009.
Robert Lazu Scriitor [i filozof catolic. Doctorand la
Facultatea de Filozofie, Universitatea de Vest din
Timi[oara. Ultimele c`r]i publicate: Cybercritica, 2008 [i
C`l`tor prin America [i alte eseuri, 2009.
Solomon Marcus Matematician, academician, profesor
consultant la Universitatea din Bucure[ti. Ultima carte
publicat`: Words and Languages Everywhere, Milano,
2007.
Dan C. Mih`ilescu Scriitor, critic [i istoric literar.
Ultima carte publicat`: Despre omul din scrisori. Mihai
Eminescu, 2009.
Mihail Neam]u Doctor în teologie al Universit`]ii din
Londra. Ultima carte publicat`: Verbul ca fotografie.
Comentarii politice [i disiden]e culturale, 2009.
Tereza-Brîndu[a Palade Doctor în filozofie, pred` la
Facultatea de {tiinte Politice, SNSPA. Ultimele c`r]i
publicate: Ra]iune, credin]` [i demnitate a omului. Despre
via]a [i gîndirea lui Edith Stein, 2008; Noaptea gândirii
metafizice: o istorie a nominalismului lui Hobbes, 2008.
H.-R. Patapievici Scriitor. Ultima carte publicat`: Despre
idei & blocaje, 2007.
Hora]iu Pepine Ziarist [i publicist.
Ana Pop Licen]iat` a Facult`]ii de Litere, Universitatea
Bucure[ti, publicist.
Ioan Stanomir Pred` la Facultatea de {tiin]e Politice,
Universitatea din Bucure[ti. Ultima carte publicat`:
Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae
Iorga, 2008.
Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`:
4 decenii, 3 ani [i 2 luni cu filmul românesc, 2009.
Gina {erb`nescu Critic de dans, doctorand în filozofie al
Universit`]ii Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Dansul
contemporan – sensuri ale corpului, 2007.
Vladimir Tism`neanu Profesor de {tiin]e Politice
la University of Maryland, Fellow, Woodrow Wilson
Center (2008-2009). Ultimele c`r]i publicate: Stalinism
pentru eternitate – O istorie politic` a comunismului
românesc, 2005; Stalinism Revisited:The Establishment
of Communist Regimes in East-Central Europe (editor),
2009; Despre 1989. Naufragiul Utopiei, 2009.
Camil Ungureanu Pred` filozofie politic` la Universitatea
Pompeu Fabra (Barcelona), Departamentul de [tiin]e
sociale [i politice.

este o marc` a grupului
Revist` lunar` de cultura ideilor
editat` de Academia Ca]avencu.
Apare în prima miercuri a fiec`rei
luni. De[i apare la Bucure[ti, ID nu
este o revist` bucure[tean`.
Caracterele cu care este scris
acronimul ID au fost desenate
de Albrecht Dürer în ultimul an
Adres`: Pia]a Presei Libere nr.1, Casa Presei, corp A3, et.4,
CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN: ABONAMENTE: Elena Teodorescu PUBLISHER:
sector 1, Bucure[ti, cod 013701. Tel. redac]ie: 021–549 3736
elena.teodorescu@gruprc.ro Nicolae-Ionu] Sârbu
www.ideiindialog. ro tel. 021/3114061 DIRECTOR QUALITY MEDIA:
mail: abonamente@gruprc.ro Mihnea Vasiliu
al vie]ii, 1528, [i pot fi g`site Lucrarea de pe copert` apar]ine REDAC}IA DEPARTAMENT V|NZ~RI EDITOR: SC Ca]avencu SA
\n ultima parte a lucr`rii sale lui Devis Grebu. PUBLICITATE: Raluca Vasiliu
Vier Bücher von menschlicher DIRECTOR: H.-R. Patapievici raluca.vasiliu@gruprc.ro Tip`rit la Tipografia
Proportion. Toate desenele acestui num`r REDACTOR-{EF: George Arun România Liber`
TRAFFIC MANAGER:
au fost realizate de Devis Grebu, arun@ideiindialog.ro Ana-Maria Smarandache
Acesta este num`rul lunii cu excep]ia lucr`rii de la pag. 43, SGR: Alexandru Gabor anamaria.smarandache@gruprc.ro
decembrie 2009 [i este distribuit a lui R`dvan Alexandru. alexandru.gabor@ideiindialog.ro PRODUC}IE: Gabriel Preutu
\ncep\nd cu 2 decembrie. gabriel.preutu@gruprc.ro
CORECTUR~: Radu Dobând`
Are 48 de pagini. DTP: Virgil Mercean DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SA
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
Tenta]ia simplific`rii
Spre un ideal de claritate
În sfera istoriei recente, cât [i în cea
a istoriei ideilor sau a filozofiei poli-
tice, diversele viziuni asupra lumii s-
au ciocnit cu intensitate de-a lungul a
ceea ce obi[nuim s` numim moderni-
tate. Spa]iul dezbaterii publice a fost
deseori marcat de dorin]a de a stabili
cu certitudine semnifica]ia unic` [i
ultim` a unei structuri conceptuale
sau serii de evenimente. Cunoa[terea
în aceast` accep]iune presupune un
lan] necesar de repere [i criterii con-
stitutive. {tiin]ificitatea, transparen]a
demonstra]iei [i a construc]iei argu-
mentului, claritatea [i rigoarea devin
punctele inconturnabile ale oric`rei
construc]ii teoretice. Un ideal de
cunoa[tere prescris de canonul [tiin]ei
pozitive a secolului XIX [i care a con-
tinuat, con[tient sau nu, s` domine o
bun` parte din paradigma [tiin]elor so-
ciale [i în secolul urm`tor. Triumful
marxismului încarnat într-un regim
politic al unei superputeri poate fi o
explica]ie a prestigiului de care s-a bu-
curat aceast` perspectiv` epistemolo-
gic` ce revendica un [ir de opozi]ii clar
delimitate, determinism riguros [i o
serie cauzal` unic`, în pofida dovezilor
constante care pledau pentru o aborda-
re mai nuan]at`. Polarizarea ideologic`
s-a repercutat asupra filozofiei politice,
generând de multe ori ambi]ia unei ar-
hitecturi armonioase a ideilor care ex-
clude nuan]ele [i echivocul.
Tendin]a de mai sus este legat` cu
prec`dere de gândirea de tip ideologic,
ajuns` la apogeul împlinirii sale în se-
colul trecut. Ea împarte lumea în dou`
tabere [i construie[te [iruri antagoni-
ce în tot ceea ce ]ine de realitatea fizic`
sau lumea ideilor. Filozofia politic`
sau sociologia nu scap` nici ele aces-
tor tipare, dimpotriv`, ele sunt cele mai
asaltate în condi]iile în care trebuie s`
ofere suportul teoretic justificativ pen-
tru un program de ac]iune. Simultan s-
a produs aproprierea anumitor concep-
te-cheie, având loc o adev`rat` b`t`lie
pentru monopolul semnific`rii lor. Fe-
nomenul este prezent atât la dreapta
cât [i la stânga spectrului politic. Ter-
meni ca „revolu]ie“, „reform`“ sau „pro-
gres“ sunt asocia]i [i acapara]i efectiv
de c`tre o stâng` de cele mai multe ori
minoritar`, dar foarte vocal` [i agre-
siv`. Reformator [i promotor al înnoi-
rii nu poate fi decât un om de stânga;
dreapta este întotdeauna echivalentul
reac]iunii, al prejudec`]ilor [i al trecu-
tului tenebros. Reciproc, dreapta ideolo-
gic` se str`duie[te s` confi[te sensurile
unor no]iuni ca „patriotism“, „tradi]ie“,
„na]iune“. Simpatizantului stângii i se
refuz` calitatea de patriot sau de urma[
al tradi]iei, el este pe veci distribuit în
rolul fiului risipitor sau chiar al parici-
dului. Aceast` viziune are de multe ori
la baz` o metafizic` biologic` [i o filo-
zofie organicist` proiectat` în teorii ra-
siale ale sângelui [i p`mântului. Pentru
a cita doar un exemplu faimos, româ-
nul autentic se distinge de cel care este
doar „bun român“.
Stânga intelectual` exceleaz` îns` în
acest gen de logic` [i, chiar dac` pier-
de câteva b`t`lii politice, câ[tig` prac-
tic dup` al Doilea R`zboi Mondial pe
teren cultural. Lumea academic` occi-
dental` se suprapune, chiar dac` nu ri-
guros [i în totalitate, ideilor stângii, fie
c` în]elegem prin aceasta diversele va-
riante de marxism, fie c` avem în ve-
dere ideologia anticolonialist` sau spi-
ritul lui mai ’68. Conteaz` mai pu]in
faptele reale [i contribu]iile efective la
dezbaterea de idei, faptul c` [i dreapta
a furnizat suficiente min]i str`lucite [i
ipoteze de lucru originale. Ceea ce este
important este c` se câ[tig` b`t`lia de
imagine [i cea a semnifica]iilor. Ter-
menul de „intelectual“ trimite prac-
tic în mod tacit [i aproape exclusiv la
eternul revoltat împotriva brutalit`]ii
ordinii existente, mereu favorabil uto-
piilor prezente sau viitoare. „Intelec-
tual de stânga“ ajunge în acest con-
text o repeti]ie pleonastic`. În mod si-
milar, sub conceptul de gândire no-
vatoare în planul filozofiei sociale
în]elegem automat gândirea de stânga,
cu toate atributele aferente – creativita-
te, prospe]ime, originalitate – refuzate
implicit adversarului.
Comunism-capitalism; progres-
reac]iune; trecut întunecat versus vi-
itor luminos; supersti]ie [i misticism
versus ra]iune; apele se separ` cu lim-
pezime [i dezv`luie o lume str`b`tut`
de opozi]ii esen]iale, o viziune gnos-
tic`. Dispare penumbra, echivocul, dis-
par punctele de controvers` [i reflec]ia
nuan]at`. Conceptele esen]iale trebuie
semnificate univoc.
La baza acestei traiectorii a gândi-
rii se afl` o tendin]` dezvoltat` în zorii
epocii moderne, odat` cu transform`rile
spectaculoase care au loc în paradigma
[tiin]elor naturii [i în filozofia [tiin]ei.
Ele genereaz` complexul de inferiori-
tate [i invidia rudelor mai s`race din
[tiin]ele sociale. Totodat` stârnesc [i
dorin]a de imita]ie. Chiar [i un gânditor
de talia lui Karl Popper, care a respins
scientismul vulgar [i consecin]a sa de-
zastruoas` în planul filozofiei istoriei,
istoricismul, regreta faptul c` [tiin]ele
sociale nu [i-au g`sit înc` „un Galileo
al lor“. Or, la debutul modernit`]ii, de-
mersul cercet`rii în [tiin]` se structu-
reaz` pe patru criterii esen]iale, dac` ar
fi s`-i d`m crezare lui Funkenstein: uni-
vocitate, omogenitate, matematizare [i
mecanizare1. Un limbaj riguros [i uni-
voc, capabil s` corespund` unei [tiin]e
de aceea[i croial` ale c`rei idei „clare
[i distincte“ [i combina]iile lor unice
s` poat` fi exprimate de aceea[i mani-
er`2. Cu timpul, acest ideal s-a mai es-
tompat, odat` cu schimb`rile de para-
digm` [tiin]ific`. Reflec]ia asupra omu-
lui [i societ`]ii va r`mâne îns` blocat`
pentru mult timp în acest tipar episte-
mologic. În fond, încerc`rile unui Au-
guste Comte sau Karl Marx se circum-
scriu ambi]iei de a reprezenta în câm-
pul reflec]iei filozofico-sociale ceea ce
Optica lui Newton a reprezentat pentru
[tiin]ele naturii.
Claritate, transparen]`, lips` de echi-
voc. Ceea ce nu poate fi afirmat în
spa]iul ra]iunii discursive, în concep-
te clare [i distincte, nu merit` dezb`tut.
Mo[tenirea epistemologic` a [tiin]ei se-
colului XVII greveaz` asupra instru-
mentarului analitic al disciplinelor care-
[i propun investigarea realit`]ii istori-
ce [i sociologice. Poate aceast` aborda-
re s` surprind` dimensiunea complex`
a rela]iilor interumane, a comunit`]ilor
[i a ideilor? Dup` cum vom încerca s`
ar`t`m, plasarea unui ideal de rigoa-
re [i claritate în centrul demersului de
cercetare nu ne scute[te de confuzii [i
distorsion`ri, uneori deloc inocente.
Revolu]ia,
monopol al stângii
Termenului de „revolu]ie“ i s-au dat
numeroase defini]ii [i a produs o lite-
ratur` consistent` în încercarea de a-
i surprinde toate nuan]ele semantice
[i de a cuprinde întreaga realitate de-
semnat` de acesta. Un exemplu rele-
vant în acest sens îl constituie cartea
consacrat` revolu]iilor de c`tre istori-
cul Martin Malia3. Sunt lucr`ri docu-
mentate, erudite, caracterizate prin ar-
gumentarea solid` a interpret`rilor,
3
ISTORIA IDEILOR
modera]ia tonului [i grija pentru evi-
tarea afirma]iilor excesive. Evident, nu
despre acest mod de a analiza revolu]ia
va fi vorba mai jos. Ci despre revolu]ie
a[a cum a fost ea definit` mult` vreme
de c`tre o parte a stângii politice [i in-
telectuale, defini]ie care se afirm` prin-
tr-o rigoare ce ascunde reduc]ionismul.
Revolu]ia este în acest sens transfor-
mare radical` a societ`]ii [i a formelor
mentale, valul regenerator al noului
care cur`]` vestigiile unei ordini putre-
de. Violen]a revolu]ionar` dobânde[te
valen]ele unui foc sacru purificator.
Ea este legitim` [i oportun`, spre de-
osebire de cea a reac]iunii. În acela[i
timp, sensul revolu]iei nu poate fi dat
decât de c`tre ideile stângii. O aseme-
nea mi[care tinde în mod firesc spre o
mai echitabil` distribu]ie a resurselor
[i spre o form` mai bun` de societate,
de dreptate social` (pentru comuni[ti
chiar cea ideal`). Revolu]ia [i stân-
ga se garanteaz` reciproc: prima este
bun` pentru c` este furnizat` de stân-
ga, iar stânga este bun` pentru c` aduce
revolu]ia. i
Mitologia revolu]ionar` a stân- Comunism-capitalism;
gii va fi zguduit` de dou` seisme im- progres-reac]iune;
portante. Primul va fi inserarea fascis- trecut întunecat
mului [i a nazismului în seria radica- versus viitor luminos;
lismelor revolu]ionare ca revolu]ii de supersti]ie [i misticism
dreapta, abordare adoptat` de mul]i versus ra]iune; apele
savan]i de prestigiu. Al doilea const` se separ` cu limpezime
în d`râmarea Revolu]iei franceze de pe [i dezv`luie o lume
soclul pe care o instalase hagiografia is- str`b`tut` de opozi]ii
toriografic`, demers de asemenea solid esen]iale, o viziune
documentat [i sus]inut de nume cu gre- gnostic`. Dispare
utate dintre istorici. penumbra, echivocul,
Interpretarea de inspira]ie marxist- dispar punctele de
leninist` clasá nazismul drept puse- controvers` [i reflec]ia
ul de disperare al burgheziei, ultima nuan]at`. Conceptele
solu]ie la care recurge o clas` exploa- esen]iale trebuie
tatoare ce simte c` tectonica istoriei îi semnificate univoc.
smulge p`mântul de sub picioare. Na-
zismul reprezint` fa]a real` a capita-
lismului, hidra burghez` care a aban-
donat orice masc`, reac]iunea cea mai
neagr`. Reprezentarea de tip geometric
ne indic` o imagine clar`, f`r` umbre [i
zone obscure: doctrinele politice stau
în[iruite frumos pe o ax` u[or de dis-
tins. La un cap`t, comuni[tii – locomo-
tivele istoriei. Apoi social-democra]ii,
liberalii, conservatorii, iar în periferia
interlop` a politicii cei mai feroce par-
tizani ai trecutului condamnat, bestiile
naziste. Câteodat`, când interesul sau
partidul o cere no]iunile se confund`
[i se contopesc: social-democra]ii devin
social-fasci[ti, iar burghezia liberal` la-
cheii fascismului.
Dar imaginea fascismului [i na-
zismului ca încarn`ri ale spiritu-

4
lui reac]ionar nu rezist` la o ana-
liz` serioas`. Dimpotriv`, latura lor
revolu]ionar` sare în ochi chiar [i
la o privire superficial`. Fascismul
nu-[i propune s` restaureze vreun
Vechi Regim, nu are nostalgii aristo-
cratice, nu regret` ordinea patriarhal`.
„Contrarevolu]ie“ e un termen impro-
priu asociat. Fascismul nu se define[te
ISTORIA IDEILOR
prin reac]ie la o revolu]ie, ci se dore[te
el însu[i o revolu]ie. Bol[evismul nu
e comb`tut în numele unei ordini an-
terioare, ci ca un concurent periculos
cu propria sa promisiune de mântui-
re. Fascismul [i nazismul reprezint` de
asemenea ambi]ii revolu]ionare, dar în
numele particularului. Ele nu se ma-
nifest` în numele unui trecut, ci, a[a
cum remarca François Furet, for]a lor
de seduc]ie rezid` în faptul c` posed`
[i ele, ca [i bol[evismul, magia viito-
rului4.
Dar aceast` religie revolu]ionar`
nu se inspir` din valorile stângii.
Ea nu propov`duie[te o mai dreapt`
distribu]ie a bog`]iei [i nici nu pretinde
ca ordinea viitoare s` fie construit` cu
ajutorul ra]iunii. Dimpotriv`, tradi]ia
ra]ionalismului european [i a iluminis-
mului este respins` cu dispre] [i iden-
tificat` drept sursa decaden]ei. Cul-
tul conduc`torului, al unit`]ii organi-
ce, exaltarea instinctului, a pasiunii [i
a violen]ei se opun mo[tenirii Lumini-
lor. Cu toate acestea, totalitarismul de
dreapta nu este mai pu]in o revolu]ie.
Împ`rt`[e[te cu radicalismul stân-
gii ura împotriva filistinismului bur-
ghez [i a prezentului dec`zut, proiectul
transformist al omului [i al societ`]ii,
i credin]a într-un viitor purificat.
Utopia epistemologic` În fa]a acestei concluzii, intelec-
înso]e[te [i tualul vulnerabil la discursul stân-
fundamenteaz` gii se revolt`. Pentru el, termenul de
utopia politic`, „revolu]ie“ are o semnifica]ie clar` [i
cau]ionându-i edificiul definitiv fixat`. El apar]ine sanctua-
teoretic abstract. El rului de concepte de care este legat
este veridic pentru emo]ional [i a c`ror noble]e nu poate
c` indic` cu claritate fi mânjit` cu semnifica]ii impure. În
originea r`ului [i Berlinul anului 1933, intelectualii fran-
prezint` un [ir de cezi afla]i acolo negau cu furie c` nobi-
ra]ionamente frumos lul termen „revolu]ie“ ar putea fi asoci-
înl`n]uite. Dar asta at cu evenimentele care se desf`[urau
nu înseamn` c` orice sub ochii lor. {i totu[i, dup` cum re-
efort de sistematizare a marca unul dintre ei, ce se putea cere
cunoa[terii este pasibil mai mult decât schimb`rile de oameni,
de clasare în registrul de clas` conduc`toare, de constitu]ie
ideologic. sau de ideologie?5
Includerea nazismului în templul
sacru al revolu]iei insult` sensibilitatea
celor care, desprin[i de religiozitatea
tradi]ional`, [i-au investit speran]ele
în mântuirea promis` de umanismul
secular. Dar ea deranjeaz` [i idealul de
armonie geometric` ce d` o imagine a
ideilor [i ideologiilor ordonate axial,
f`r` confuzii. Ea este greu de acceptat
deoarece tulbur` universul ideilor clare
[i distincte [i idealul de claritate con-
ceptual`. Aparatul nostru categorial
forjat în modernitate este bruiat de con-
fuzia semnifica]iilor, care [i pâng`re[te
pe deasupra unul din idealurile sacre
ale utopiilor seculare. Complicitatea
tainic` a celor dou` mi[c`ri totalita-
re, împrumuturile reciproce, transfe-
rul credincio[ilor dintr-o parte în cea-
lalt` (cazul cel mai notabil fiind proba-
bil Mussolini) infirm` imaginea liniar`
a spectrului politic [i nu poate fi expli-
cat` prin platitudini de genul „extreme-
le se atrag“. De fapt, dup` cum remar-
ca un istoric al structurilor imaginaru-
lui, reprezentarea liniar` a ideologiilor
nu este o figur` real`, ci mitologic`. To-
talitarismele de dreapta sau de stânga
nu se afl` la extreme opuse, ci în zone
apropiate. Un liberal nu este mai aproa-
pe de fascism decât un comunist6.
Revolu]ia francez` a fost învestit`
de asemenea cu o semnifica]ie univoc`:
ridicarea ra]iunii, zdrobirea c`tu[elor
ira]ionalului, ie[irea dintr-o lung` pe-
rioad` de întuneric. Evenimentele isto-
rice au fost tratate drept consecin]a fi-
reasc` a înfrunt`rilor dintre cele dou`
for]e. Episoadele violente ca teroa-
rea iacobin` sau masacrele din Van-
deea au fost tratate ca derapaje mino-
re în cel mai bun caz, atunci când nu
au fost justificate vehement ca m`suri
necesare pe care puterea revolu]ionar`
trebuia s` le ia pentru a contracara
conspira]ia reac]iunii [i a nu l`sa s` se
sting` speran]a oferit` omenirii.
Îns` începând cu anii ’60, aceast`
viziune general-acceptat` se schimb`.
Studii scrise de istorici serio[i pun în
eviden]` costurile sociale [i umane ale
revolu]iei [i totodat` atrag aten]ia asu-
pra unui fapt: teroarea ca fenomen al
revolu]iei, departe de a reprezenta un
aspect marginal, ]ine de filonul consti-
tutiv al acesteia. În logica revolu]ionar`
nu exist` divergen]` de opinie care
s` poat` fi reglementat` prin dialog.
Simplificarea [i amalgamarea grosi-
er` pune la un loc to]i oponen]ii. Orice
împotrivire este v`zut` drept expre-
sia ac]iunilor unui du[man demonic
ce trebuie zdrobit. „Repertoriul ei po-
litic nu a f`cut niciodat` nici cel mai
mic loc expresiei legale a dezacordu-
lui“7. Ra]ionamentul va fi reluat peste
150 de ani într-un context diferit, ma-
rota antifascismului func]ionând dup`
aceea[i schem`.
Moment fondator al unei noi ere,
Revolu]ia francez` cau]ioneaz` prin
prestigiul s`u evenimentele din Rusia
lui octombrie 1917. Falsa filia]ie institu-
it` îi va determina pe mul]i s` ezite în a
se delimita de atrocit`]ile sectei leninis-
te. A condamna bol[evismul însemna a
condamna implicit Revolu]ia francez`,
Luminile [i întreaga mo[tenire a aces-
tora, a da ap` la moara reac]ionarilor.
Este vorba despre acela[i mecanism
mental care-i va determina dou`zeci
de ani mai târziu pe adversarii lui Sta-
lin s` recunoasc` învinuirile fantezis-
te din cadrul proceselor-spectacol de
la Moscova. Revolu]ia este a[a cum o
prezint` sfânta tradi]ie a stângii sau nu
este deloc. Nuan]`rile, acceptarea unor
interpret`ri în afara canonului repre-
zint` primul pas spre erezie. Înc` o dat`
idealul de univocitate, coeren]` [i clari-
tate se impune asupra evalu`rii lucide.
Arhitectura mitologic` a revolu]iei [i
progresului este prea frumoas` pentru
a renun]a la ea [i a o l`sa s` fie [tirbit`
de observa]ii meschine. Pentru mul]i, a
tr`i cu imaginea unei Revolu]ii france-
ze compuse din lumini [i umbre, sau cu
ideea unei revolu]ii apar]inând dreptei,
înseamn` a tr`i cu o disonan]` cogni-
tiv` imposibil de surmontat.
Sunt doar dou` exemple despre
modul în care opereaz` gândirea ideo-
logic`, distrugând nuan]ele în numele
unit`]ii construc]iei. De[i se autopro-
clam` novatoare, ea r`mâne tributar`
unei concep]ii a [tiin]ei care identific`
cunoa[terea [tiin]ific` cu certitudinea
[i transparen]a procesului cunoa[terii.
Îns` aceast` viziune este pus` de mult
timp sub semnul întreb`rii.
Scurt excurs în filozofia
contemporan` a [tiin]ei
Imaginea consacrat` a [tiin]ei con-
struite pe filiera ra]ionalism-pozitivism
va fi zguduit` de dou` nume celebre ale
filozofiei [tiin]ei: Karl Raimund Pop-
per [i Thomas Kuhn. De[i adversari ire-
conciliabili în dezbaterea de idei, între
„kuhnieni“ [i „popperieni“ având loc un
adev`rat r`zboi începând cu anii ’70, ei
sunt uni]i în demontarea mitologiei sci-
entiste dominante.
Karl Popper va ataca într-o lucra-
re care-l va face celebru, imaginea
[tiin]ei ca citadel` a adev`rurilor de-
finitiv demonstrate 8 . Opunându-se
„verifica]ioni[tilor“ lui Carnap, Popper
încearc` s` arate c` în [tiin]` nu exist`
teorii demonstrate, ci doar nefalsificate
înc`. Mai mult, modelul epistemologic-
inductiv baconian al faptelor pe care
se construie[te teoria este contestat [i
el. Pentru Popper, teoria precede întot-
deauna faptele, orice selec]ie a corpu-
lui de fapte presupunând o teorie. Un
model ipotetico-deductiv este propus a-
l înlocui pe cel inductiv.
Dac` Popper va pune sub semnul
întreb`rii [tiin]a ca loc al certitudini-
lor, Thomas Kuhn va merge mai de-
parte, contestând caracterul discursiv
al ra]ionalit`]ii [tiin]ifice, transparen]a
ra]ionamentelor deductive [i inducti-
ve. Observa]ia sa fundamental` este c`
între modul în care istoria cunoa[terii
[tiin]ifice este prezentat` în manuale
[i modul în care ea se dobânde[te efec-
tiv exist` o discrepan]` major`. Istoria
[tiin]ei prezentat` în manuale este în
fond o reconstruc]ie idealizat` a genezei
cunoa[terii. Ea prezint` actuala stare de
fapt drept un efort la care au contribu-
it toate genera]iile de oameni de [tiin]`
transmi]ând [tafeta cunoa[terii de la o
genera]ie la alta. Cu alte cuvinte, o fa-
bula mundi.
La baza acestei cunoa[teri st` pa-
radigma [i comunitatea [tiin]ific`,
prin paradigm` în]elegându-se
realiz`rile [tiin]ifice exemplare care
ghideaz` instruirea unei comunit`]i
[tiin]ifice. Kuhn pledeaz` pentru rolul
„cunoa[terii tacite“, paradigmele nefi-
ind teorii formulate clar, iar membrii
comunit`]ii nu primesc cuno[tin]ele
prin studiul teoriei formulate, ci al
exemplelor concrete. Know how are pri-
oritate la Kuhn în fa]a lui know that. Un
om de [tiin]` poate fi eficient în utili-
zarea modelelor puse la dispozi]ie de
paradigm`, f`r` a putea ar`ta neap`rat
pas cu pas toate elementele constitu-
tive cercet`rii. Obiectivul omului de
[tiin]` nu mai este nici verificarea, nici
falsificarea teoriilor, ci „rezolvarea de
puzzle“, g`sirea unor solu]ii la proble-
me din cadrul paradigmei, dar a c`ror
rezolvare este garantat` de aceasta. Re-
zolvarea se face prin g`sirea unei struc-
turi de asem`nare între problemele
studiate [i modelele-etalon. El practic`
astfel „[tiin]a normal`“. Descoperirea
[tiin]ific` sau „[tiin]a extraordinar`“,
departe de a fi regula [i obiectivul
activit`]ii de cercetare, este mai degrab`
excep]ia, deoarece presupune abando-
narea unei paradigme [i a unei zone de
confort. Trecerea de la o paradigm` la
alta ca urmare a înmul]irii num`rului
anomaliilor neexplicate de instrumen-
tele sale este explicat` printr-o analogie
cu psihologia gestaltist`. Acela[i corp
de fapte, acelea[i date ale experien]ei
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
sunt v`zute într-o configura]ie nou` a
rela]iilor dintre ele. Cercet`torul care
prive[te datele experien]ei vede altce-
va acolo unde înainte existase consens,
iar anomalia plasat` în marginea pa-
radigmei existente devine fundamen-
tul celei noi. De aceea, descoperirile se
fac de obicei de c`tre oameni tineri, ca-
pabili a se desprinde de viziunea accep-
tat`, care n-au apucat s` fie roda]i într-
o tradi]ie de cercetare girat` de o comu-
nitate [tiin]ific`9. Înc` un punct în care
Popper [i Kuhn sunt de acord.
Ceea ce este pus în cauz` nu este
ra]iunea ca instrument al progresului
în [tiin]`, ci imaginea ra]iunii în imagi-
narul nostru ca furnizor de certitudini
absolute [i a cunoa[terii ca proces lim-
pede, discursiv, identificabil [i descrip-
tibil în orice punct al evolu]iei sale. În
special la Kuhn se desprinde imaginea
unei ra]iuni „nedemocratice“ al c`rei
mod de a scoate la iveal` con]inuturile
cunoa[terii nu este întotdeauna un
bun care poate fi expus publicului în
manuale. Ceea ce vedem acolo este o
reconstruc]ie coerent` ca prezentare,
dar inevitabil fals` raportat la faptul
în sine. Indiferent c` vorbim de isto-
ria social-politic` sau de istoria [tiin]ei,
se pare c` aceasta e condamnat` s`
r`mân` „o nara]iune simplificat`, dra-
matizat` [i învestit` cu sens“10.
Gândirea ideologic` r`mâne imun`
la acest gen de perspective. Utopia epis-
temologic` înso]e[te [i fundamenteaz`
utopia politic`, cau]ionându-i edificiul
teoretic abstract. El este veridic pentru
c` indic` cu claritate originea r`ului
[i prezint` un [ir de ra]ionamente
frumos înl`n]uite. Dar asta nu în-
seamn` c` orice efort de sistematizare a
cunoa[terii este pasibil de clasare în re-
gistrul ideologic. În definitiv, probabil
c` mintea noastr` nu poate func]iona
în absen]a unei ra]ionalit`]i orienta-
te, generatoare de ierarhii [i structuri,
inevitabil selective. Nu avem nici un
motiv s` credem c` vom sc`pa vreodat`
de tenta]ia simplific`rii, a ordon`rii
realit`]ii într-un ansamblu ce presu-
pune selec]ie, ierarhizare [i exclude-
re. Pentru ca un asemenea demers s`
devin` ideologic, este nevoie îns` de
mai mult de atât. Simplificarea devi-
ne simplism acuzator doar înt`rit` de
for]a devastatoare a resentimentului.
l
1 Amos Funkenstein – Teologie [i imagina]ia
[tiin]ific`. Din Evul Mediu pân` în secolul al
XVII-lea, Humanitas, 1998, pp. 29–38.
2 Ibidem, p. 30.
3 Martin Malia – History’s locomotives:
Revolutions and the making of the modern world,
Yale University Press, 2008.
4 François Furet – Trecutul unei iluzii. Eseu
despre ideea comunist` în secolul XX, Humani-
tas, 1996, p. 190.
5 Raymond Aron – Opiul intelectualilor,
Bucure[ti, Curtea Veche, 2007, p. 52.
6 Lucian Boia – Jocul cu trecutul. Istoria între
adev`r [i fic]iune, Bucure[ti, Humanitas 1998,
pp. 163–164.
7 François Furet, Mona Ozouf – Diction-
naire de la Révolution française, Flammarion,
1998 apud Jean Sévillia – Terorismul intelec-
tual, Humanitas, 2007, p. 155.
8 Karl Popper – Logica cercet`rii, Editura
{tiin]ific`, Bucure[ti, 1981.
9 Thomas S. Kuhn – Structura revolu]iilor
[tiin]ifice, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`,
Bucure[ti, 1976.
10 Lucian Boia, op. cit. j
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
{i totu[i,
de ce „The End“?
Se poate tr`i din critica de film? R`spunsul este ca-n bancul acela de la Radio Erevan:
Sigur c` se poate, dar e p`cat!
Î
N zilele [i s`pt`mînile
care au urmat public`rii
textului meu de r`mas-
bun din Dilema veche,
am fost asaltat de
propuneri de interviu. Am
fost pus în situa]ia – ingrat`
– de a-l refuza chiar [i pe
Cezar Paul-B`descu (fost
coleg dilematic [i cu care
colaboram la Adev`rul literar
[i artistic). Ce nu aveam cum
s` b`nuiesc – de[i experien]a
jurnalistic` autohton` ar fi
trebuit s` m` previn` – este
c` o discu]ie telefonic`,
purtat` cu Simona Chi]an
de la Evenimentul zilei, avea
s` se materializeze într-un
articol (ap`rut în num`rul
din 12 noiembrie a.c.) despre
decizia mea de a renun]a
la meseria de critic [i de a
p`r`si România – cu vorbele
mele (off the record, credeam
eu…) puse s` înt`reasc`
articolul! Mai mult: am fost
solicitat pîn` [i pentru a
„comenta“ apropiatele alegeri
preziden]iale!! Ca [i cum
ultimul lucru pe care l-a[ fi
dorit, plecînd din ]ar`, ar fi
fost s`-mi spun p`rerea despre
infla]ia de politicianism de
care – printre altele – vroiam
s` scap.
Nu a[ vrea s` se-n]eleag`
c` pun la îndoial` buna-
credin]` a celor care au
procedat astfel. În]eleg perfect
c`, dintr-un anumit punct de
vedere, plecarea mea poate
fi considerat` „o [tire“: una
minuscul`, c`ci cultural`,
dar totu[i o [tire. Problema
este, tocmai, c` nu vroiam
ca ea s` devin` [tire! Nu-mi
doream s` plec f`cînd valuri
melodramatice, ci discret, pe
vîrful picioarelor, preg`tindu-
m` – deja – pentru un
anonimat pe care-l anticipam,
la care tînjeam cu mare [i
sincer` bucurie… „Cuvîntul de
r`mas-bun“ din Dilema veche
era, fire[te, necesar; tot el s-
a dovedit îns`, din p`cate, un
bumerang.
{i totu[i – cum spune [i
titlul –, de ce „The End“?
Motivele sînt numeroase,
în parte sugerate de articolul
dilematic. Le voi relua, aici,
încercînd o sistematizare [i
dezvoltare a lor.
1. Critica de film
este pe duc`
Nu o spun eu, este
concluzia logic` a „realit`]ii
din teren“.
Dac` ne uit`m la realitatea
din teren din SUA – ]ara în
care aceast` meserie a dus-
o cel mai bine, simbolic ([i
probabil material) vorbind,
[i-n care prestigiul s`u
era direct propor]ional cu
puterea ei de facto –, aceasta
se prezint` dramatic. Critici
importan]i, de la publica]ii
importante, sînt concedia]i
de azi pe mîine, urmînd s` se
descurce cum pot – cel mai
adesea, reorientîndu-se spre
înv`]`mîntul academic.
Nu este doar „vina“
crizei; este vina unei întregi
atmosfere generale anti-
elitiste, în parte generat` de
presiunile marilor studiouri
(care n-au nici un interes s`-
[i vad` produc]iile în care-au
investit milioane masacrate
în pres`), în parte alimentate
de practica – gratuit`, din
toate punctele de vedere – a
blogurilor. Blogurile ([i, în
mare, scrisul pe suport virtual)
au înlocuit, treptat dar ferm,
reflec]ia specializat` asupra
filmelor. Fenomenul este
galopant în SUA [i – deja – în
curs de globalizare. Probabil
c`, în cîteva decenii (varianta
optimist`) sau cî]iva ani
(varianta pesimist`), blogurile
[i blog`rii vor înlocui critica
de film propriu-zis`, f`cut`
de oameni care [tiu c`
Cinematograful s-a n`scut în
1895, [i nu în 1985… Reflec]ia
despre aceast` (a [aptea) art`
va r`mîne rezervat` mediului
universitar, care va sem`na
tot mai mult cu o (într-adev`r)
rezerva]ie cinefil` în care se vor
discuta, analiza [i interpreta
toate acele filme pe care nu le
mai vede nimeni. Cît prive[te
Europa, probabil c` Fran]a
va r`mîne rezerva]ia cinefil`
par excellence – et par exception
culturelle –, continuînd o
tradi]ie a reflec]iei riguroase
([i cumva autiste), care va
dura, [i ea, cît va dura…
(Parantez`: fiind destul
de prezent, în ultimul timp,
în peisajul bloggerimii
autohtone, pot spune c`
exist` – [i aici – toat` gama
de comentarii, de la cele
aplicate [i informate la cele
amatoristice [i inculte. De
fapt, ierarhiile de pe bloguri
tind s` refac` – în condi]ii
„democratice“ – ierarhiile
din lumea real`, cu aceast`
particularitate îngrijor`toare:
cei care „[tiu mai mult“
sînt percepu]i – destul de
repede – drept „eliti[ti“,
deci establishment, deci
nefrecventabili! Turma are
un sim] infailibil al detect`rii
„du[manului dinl`untru“,
care trebuie divulgat ca atare
[i marginalizat. Prev`d, f`r`
mare efort de imagina]ie, o
„mîndr` lume nou`“ în care
pîn` [i bloggerii (= proletarii)
cultiva]i [i cu gust s` fie
pu[i la zidul infamiei pentru
„vina“ de a [ti mai mult decît
grosul blog`rimii… Închid
paranteza.)
2. România nu are
o tradi]ie cinefil`
Lucrul se vede în dublul
standard cu care au operat
oficialit`]ile în chestiunea
cheltuirii banului public.
Un festival precum „George
Enescu“, de pild`, are [i a avut
parte de o sus]inere aproape
iner]ial` în virtutea faptului
c` poart` numele lui Enescu
(„cel mai mare compozitor
român“, nu?), c` „toat` lumea
iube[te Muzica“ (chiar [i aia
simfonic`, la o adic`…) [i c`
„face s` se vorbeasc` despre
România“.
Argumentele sînt
un haloim`s de fapte
indiscutabile (Enescu =
„cel mai mare compozitor
român“), de aproxim`ri dup`
ureche [i de preconcep]ii
hazardate. Un festival ca
„Enescu“ este sprijinit –
masiv – pentru c` o cultur`
precum cea româneasc` este
înc`, în mod la fel de masiv,
una tradi]ional`, gravitînd în
jurul triadei canonice Muzic`-
Literatur`-Pictur`. În interiorul
acestei idei despre „Ce este
Cultura“ exist` foarte pu]in
loc pentru arte mai recente
– precum cinematograful,
artele vizuale (deci pe alte
suporturi decît pînza) sau
dansul (deci nu baletul).
Acestea se dezvolt` oarecum
în marginea culturii oficiale,
iar atunci cînd ocup` centrul,
motivul este fie recunoa[terea
– imposibil de ocultat – din
afar` (vezi succesele filmelor
„noului val“), fie scandalul
para-artistic circumstan]ial
(vezi „cazul poneiului roz“).
S` nu ne prefacem c` nu [tim:
dac` filmele lui Cristi Puiu,
Corneliu Porumboiu, Cristian
Mungiu, Cristian Nemescu [i
ale celorlal]i nu s-ar fi întors
încununate de cele mai mari
distinc]ii de la Festivalul de
la Cannes, ele nu ar fi fost
legitimate de establishment-ul
cultural autohton! Validate,
în cel mai bun caz, de critici
– care, oricum, n-ar fi avut
(nu au) nici o putere pentru
a schimba ceva în percep]ia
publicului…
Este un caz perfect de
cerc vicios: oficialit`]ile (cu
5
FILMEMORIE
excep]ia, trebuie subliniat
f`r` nici un parti-pris, a ICR-
ului!) nu gust` neorealismul
noilor filme, ca atare nu are
nici un motiv s` le sprijine;
marele public, pe de alt` parte,
nu gust` nici el aceste filme,
înt`rind politica oficial`. {i
unii, [i al]ii sînt captivii unei
paradigme desuete despre
„Ce este Arta“, perpetuînd
prin asta un provincialism
cultural în care Filmul nu este
materie (nici m`car op]ional`)
de studiu în licee. Cum s`
produci un public pertinent
s` guste [i s` judece filmele
mai noi [i mai valoroase
din Cinema-ul românesc
dac` lucrurile sînt l`sate de
izbeli[te într-o bramburit`
buruieneal` institu]ional`,
cu un stat care nu e în stare
de minima inteligen]`
pragmatic`: a capitaliza pe
succesul „noului val“, f`cînd
din Film domeniu prioritar?
În cei aproape cinci ani cît s-
au scurs de la premierea Mor]ii
domnului L`z`rescu, statul nu
a f`cut nimic pentru a ridica
Filmul la rangul care i se
cuvine – m`car temporar –
, dovedind o (aceea[i; [tiut`)
miopie strategic`.
Noul film românesc este
brandul cultural cel mai
prestigios în momentul
de fa]`. Cu toate acestea,
statul îl las` la latitudinea
(discre]ionar`) a CNC-ului
mereu-corupt [i infinit-
coruptibil, într-o jenant` fars`
a „priorit`]ilor“ culturale
negociabile…
3. (Contra)exemplul
personal
În to]i ace[ti ani (exaltan]i,
dac`-i priveam dinspre
Cannes; ano[ti, dac`-i priveam
din România), nu am reu[it
s` mi[c nici un fir de p`r de
pe cre[tetul cona]ionalilor
mei, convin[i c` noul cinema

6
românesc este un „moft“, un
„fenomen de mod`“ sau –
[i mai r`u – un ucaz oficial
„geostrategic“… {i eu, [i
confra]ii mei ne-am agitat
degeaba scriind, vorbind,
premiind: „noul val“ continu`
s` fie privit drept un corp
str`in în trupul „s`n`tos“ al
Artei-[i-Culturii autohtone.
Or, dac` exist` o noim` în
f`rîma de notorietate pe care,
eu sau ei, am atins-o, aceasta ar
FILMEMORIE
fi trebuit s` fie tocmai folosirea
ei pentru ca cinematograful
românesc „dup` Cristi Puiu“
(deci dup` 2001, anul lans`rii
filmului Marfa [i banii) s`
fie, dac` nu iubit, m`car
respectat… Nu s-a întîmplat
a[a. Din p`cate, acea iner]ie
a publicului, combinat` cu
iner]ia institu]ional` de care
vorbeam au f`cut ca „marfa“
cea mai vandabil` la export
(deci, [i „banii“!) s` zac` în
rafturile/s`lile neao[e. Ce
sens are s` continui s` scrii –
empatic, evaluativ, explicativ
etc. – despre un produs ocolit
de marele public?! Bun, s`
zicem c` „marele public“ – în
materie de cinema românesc
– este un concept extravagant
[i deci inoperant; dar m`car
micul, fragilul, instabilul public
„de ni[`“?!
La drept vorbind, am fost
mai bine citit [i comentat de
regizorii în[i[i – [i de confra]i
– decît de publicul (restrîns)
c`ruia m` adresam…
Este greu de exprimat
sentimentul de inutilitate
pe care [i eu, [i ceilal]i critici
de film români îl încerc`m
în lupta cu prejudec`]ile –
care se dovedesc tot atîtea
mori de vînt. Altfel spus,
ele, prejudec`]ile, sînt cît se
poate de concrete – palpabile
chiar; dar lupta cu ele are ceva
donquijotesc. Probabil c`,
la fel ca [i în cazul societ`]ii
române[ti în ansamblul ei,
trebuie s` treac` o genera]ie-
dou` pentru ca lucrurile s`
evolueze în sensul bun. Dar
cine garanteaz` acest „sens
bun“? În zona filmului,
semnalele sînt mai degrab`
dezam`gitoare…
(Parantez`, din nou; aici, la
Buenos Aires – de unde scriu
textul de fa]` –, am încercat de
cîteva ori s` m` uit la televizor.
Ce triste]e! Ce-i drept,
programele nu sînt parazitate
– în propor]ie de 90% – de
politic, ca în România; dar
filmele pe care le-am prins, pe
cele peste 80 de canale (dublate
în spaniol` sau subtitrate),
erau – toate – de o „calitate“
atît de îndoielnic` încît m-
au f`cut s` regret ProCinema-
ul [i (fire[te) Culturalul… S-ar
zice c`, pentru argentinieni,
„film“ este echivalent cu orice
pelicul` care n-are nimic de-
a face cu Cinema-ul! Sînt,
toate, entertainment – nici
m`car un film, un titlu m`car!,
care s` prezinte un cît de vag
interes cinefil. Or avea, [i
ei, canale „de ni[`“? Or avea
(tele)cinematec`? Deocamdat`,
nu le-am descoperit. Iar asta, în
condi]iile în care noul cinema
argentinian este – ca [i cel
românesc – printre cele mai
cotate la bursa festivalurilor…
Închid paranteza.)
Dac` intui]ia mea este de
luat în considerare – [i pot
confirma c`, pîn` acum, ea a
func]ionat –, atunci viitorul
sun` r`u. {i sun` r`u nu doar
pentru filmul românesc, ci
pentru filmul de autor în
general. Genera]iile care vor
veni, crescute în fa]a ecranului
de computer [i hr`nite
cu jocuri virtuale, în plus
caracterizate – de mici – de
deficit de aten]ie (short attention
span), vor muta cu totul
cinematograful în salonul sau
dormitorul personal, ie[ind
la multiplexuri exclusiv
pentru a bifa ultimele mega-
produc]ii cu efecte speciale
generate pe computer. Acel
public „de ni[`“, care mai
asigur` succesul (relativ) al
cinematografelor de art` [i
experiment, se va sub]ia tot
mai mult, pîn` cînd se va
dovedi nerentabil s` se mai
produc` astfel de filme…
Sper din tot sufletul s` m`
în[el. Dar nu cred.
4. Aporii [i atavisme
Unul dintre lucrurile care
mi-au provocat un disconfort
durabil, în to]i anii ace[tia în
care am scris despre film, este
asimilarea criticii de film –
în ochii unora – cu un fel de
subspecie de literatur`.
Am g`sit, recent, formulat`
explicit aceast` „fatalitate“
în cronica (la cartea lui
Andrei Gorzo) a unui tîn`r
cronicar literar, inteligent
[i incomod adeseori: Mihai
Iov`nel. Evident, fiind vorba
de un literat, trasul spuzei
pe turta Literaturii nu are de
ce s` mire: Iov`nel – care m`
citeaz` [i pe mine de cîteva
ori, polemic într-un loc –
î[i spune p`rerea în calitate
de specialist într-ale „artei
cuvîntului“. Teza lui este
c` nu verdictul este ceea ce
ar trebui s` primeze într-
o cronic`, ci stilul; [i c`, la o
adic`, verdictul însu[i nu este
altceva decît o „emana]ie“ a
aceluia[i stil…
Am tematizat, de multe
ori, aceast` pozi]ie în textele
mele. Eseul despre Histoire(s)
du cinéma al lui Godard,
de pild`, este – aproape
cap-coad` – o încercare
de circumscriere ([i, sper,
transcendere) a acestei aporii.
În Histoire(s)…, Godard face
oper` de critic ([i istoric)
cinematografic, comentînd
corpusul exemplelor alese
de el în [i prin imagine.
Încercam s` demonstrez,
pornind de la exemplul
s`u, c` – pîn` la urm` –
nu e nevoie s` scrii (pentru
a analiza filme), po]i ([i)
s` manipulezi imaginea.
(Evident, [ansele s` î]i
ias` ceva memorabil cresc
exponen]ial dac` te nume[ti
Godard.) Indiferent, îns`, de
rezultat, metoda godardian`
arat` c` a[a ceva este posibil,
deci c` exemplul poate fi
urmat.
Pe de alt` parte, dac`
aporia (non)scrisului despre
Cinema poate fi dep`[it`
– posibil ca, dac` se va
mai vorbi (în sensul de a
comenta) despre filme, în
viitorul mai mult sau mai
pu]in îndep`rtat, acest
lucru s` ia tocmai forma
„experimentului“ lui
Godard! –, leg`tura „fatal`“
dintre critica de film (sau
orice form` de critic`) [i
Literatur` pare s` se lase
mai greu p`r`sit`… Statutul
însu[i al criticii – în sens de
prestigiu [i îndrept`]ire –
risc` s` sufere ca urmare a
unei asemenea întreprinderi:
dac` „scrisul despre“ î[i
pierde consangvinitatea cu
Literatura, ce mai r`mîne
din el? În mod sigur, nu
„[tiin]ificitatea“ – mereu pus`
în discu]ie [i sub semnul
întreb`rii…
În ce m` prive[te, am
considerat întotdeauna
includerea criticii de film în
subspecia respectiv` o form`
de atavism. Este evident c`,
pîn` la apari]ia aparaturii
(domestice) de înregistrare/
redare a imaginilor [i,
mai nou, a facilit`]ilor
computeristice, a scrie despre
filme presupunea recursul
(inevitabil) la cuvînt. Stilul
fiec`rui comentator f`cea
legea în acest domeniu, iar
capacitatea retoric` asigura
succesul. Chit c` nu reu[eai
s` convingi – cum se spune –
decît pe cei dinainte convin[i,
pactul dintre comenta(u)tor
[i cititor func]iona de la sine,
punînd între paranteze [i
aporiile sus-men]ionate, [i
sugestia (perfid`) legat` de
atavisme.
Or, iat` c` peisajul
acesta bucolic tinde s` fie
alterat de noile tehnologii
fix în momentul în care –
ziceam – critica de film d`
semne de duc`. Întrebarea
este dubl`: 1. mai are sens
s` comentezi filme, f`cînd
din verdict cheia de bolt` a
activit`]ii tale, în condi]iile
în care verdictul însu[i –
ca semn al unei ierarhii
valorizante – este privit cu
tot mai mare neîncredere
de practica orizontal` a
blog`rilor „democratici“? {i
2: mai are sens s` comentezi
comentariile însele, în
condi]iile acestea de
„anything goes“, de expulzare
a „stilului“/verdictului pe
u[a din dos [i de, practic,
dizolvare a edificiului
argumentativ „clasic“ în
favoarea unui dispozitiv de
tip copy/paste [i de „montaj“
f`cut – simplu – din cîteva
clicuri?…
Concluzie
În ce m` prive[te, recunosc
c` am ales the easy way
out: am spus un (oricît de
melodramatic) „adio“ criticii
de film, preferînd s` nu fiu de
fa]` la tristul, dar inevitabilul
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
ei deznod`mînt…
Nu cred c` lucrul acesta
va antrena un (la fel de
melodramatic) strig`t colectiv
de „Tr`dare! Tr`dare!“, dup`
cum nu cred c` demisia
mea dintr-o pozi]ie de
(vremelnic`) „autoritate“ are
vreo importan]` – în afara
celei pur personale, desigur.
Cred c` acord`m prea mult`
importan]`, de fapt, lucrurilor
care ]in de ceea ce facem
(profesia, cariera etc.) [i prea
pu]in`, sau deloc, celor care
]in de ceea ce sîntem. Am
ajuns la concluzia (mai bine
mai tîrziu decît niciodat`!)
c` nu vreau s` mai fiu definit
prin activitatea mea (= de
„critic de film“). Este o pozi]ie
care, nu neg, mi-a adus
destule satisfac]ii; dar nici
nu pot s` neg c`, în vremea
din urm`, am perceput-o mai
mult ca pe o corvoad` decît
ca pe o binecuvîntare. Cînd
atingi o anumit` notorietate
(testul infailibil fiind c` î]i
surîd pe strad` oameni pe
care nu-i cuno[ti; recunosc
îns` c` m-am gîndit [i la un
început de Alzheimer!), riscul
este s` dispari – pur [i simplu
– ca persoan`, devenind un
fel de copy/paste al percep]iei
celorlal]i despre tine… Este
teribil de frustrant [i de
alienant.
Marius Chivu a scris
odat`, într-un „3,14“, c` toat`
lumea ar trebui s` viseze –
în viitor – la 15 minute de
anonimat (întorcînd pe dos
sentin]a warholian`). Mi
se pare unul din cele mai
inteligente lucruri pe care le-
am citit, drept pentru care
am decis – de comun acord
cu mine însumi – s`-l pun în
practic` o perioad` mai lung`,
invocîndu-l totodat` pe Joyce
[i însu[indu-mi „armele“
blazonului s`u: „t`cerea,
exilul [i viclenia“…
Aici, la Buenos Aires, tr`iesc
pe deplin exaltarea de a nu fi
„al[“, ci un simplu anonim.
Less maintenance, more fun! j
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
P`]anii de ob[te
[i am`r`ciuni solitare
T
ARE ingrat` postur`: s`
trebuiasc` s`-mi predau
rubrica duminic`, 22
noiembrie, când a doua
zi sunt alegerile de la
Uniunea Scriitorilor! Nu c` m-a[ îndoi
vreo clip` de realegerea lui Nicolae
Manolescu, dar, m` rog, altceva este s`
glosezi post festum decât ante portas.
Luat cu altele mai sobre, nu
am apucat s` scriu aici despre
am`r`ciunea pe care mi-a cauzat-
o dom’ profesor Manolescu în urm`
cu vreo dou` luni, când a fost acea
[edin]` a Sec]iei de Critic` de la USR
care a discutat normele electorale [i
de candidatur`, spre finalul c`reia
Alex {tef`nescu avea s` p`r`seasc`,
enervat [i pe nedrept umilit, sala. Nu
doar c` seara am fost chestionat – fie
furibund, fie par[iv-amical – cum c`
de ce am absentat la [edin]`, dar în
chiar deschiderea acesteia am auzit
c` pre[edintele s-ar fi întrebat, între
altele: de ce lipse[te Mih`ilescu, care,
de altminteri, tot critic` Uniunea, f`r`
s` ia parte la activit`]ile ei!?!
Ei bine, a[a ceva e greu de suportat
în t`cere! Cum s` vin la ceva despre
care ([i unde) nu m-a anun]at ([i
invitat) nimeni? Adev`rat, în seara
precedent`, vorbind întâmpl`tor
la telefon cu Alexandru George, d-
sa avea s`-mi spun`, în final, „dar
vorbim oricum, mâine, la întâlnire“.
Care întâlnire?, întreb siderat. P`i, la
Uniune. Bine, dar habar n-am de a[a
ceva, n-am primit nici o în[tiin]are.
De unde s` [tii c` te po]i prezenta
a[a, tam-nesam, într-o institu]ie, la o
consf`tuire unde prezen]a-i selectiv`?
Pe scurt, m`rturisesc aici c` a[ fi
venit [i pe targ` la o discu]ie a Sec]iei
de Critic`, mai ales c` ar fi fost o
premier` absolut` pentru mine. De
felul meu sunt nu doar curios, dar
[i habotnic la datorie: cei patru ani
petrecu]i în juriul pentru premiile
breslei cred c` au dovedit-o din plin.
Uniunea [i solitudinea
În fond, poate c-a venit vremea s`
m` întreb [i eu – la un sfert de veac
de la depunerea cererii de intrare
în USR [i la aproape 20 de ani de
la acceptarea ei – în ce m`sur` m`
pot numi un adev`rat m`dular al
b`trânei doamne! Nu am împrumutat
nici un leu de la Fondul literar, nu
am frecventat casele de odihn` ale
breslei (cu excep]ia unei s`pt`mâni la
Sovata, la insisten]a bietului Nedelciu
via Turturic`), iar de la restaurantul
Uniunii (unde n-am stat niciodat` la
mas`, pân` prin anii ’90) am cump`rat
doar de dou` ori neuitatele bezele.
Pân` în 2005 nu am participat la
nici o întâlnire cu cititorii, la nici o
sindrofie profesional` (minus ziua
în care am luat premiul de debut, în
1983), iar de trimis în delega]ie în
str`in`tate n-am avut decât câteva
zile la un colocviu de poezie (!) la Bor,
în Serbia (împreun` cu Liviu Ioan
Stoiciu), unde a binevoit cu [`galnic`
generozitate s` m` expedieze Mircea
Dinescu în vara lui 1990, dup` o
mucalit` stupoare interogativ`: „Cum,
b`trâne, tu n-ai ie[it niciodat` din
]ar`?!?“
„Copilul care nu plânge r`mâne
f`r` lapte“ – mi-a [optit pe atunci
Radu G. }eposu, când vedea cum
m` ]in departe de toat` forfota
istericoas`, belicoas`, delicioas`,
etilic` [i mercantilic` din constela]ia
restaurantului Uniunii („Madam
Candrea“), a casieriei „domnului
B`trâneanu“, a „nababului Traian
Iancu“, a „ministrului de externe“ Ion
Hobana [.a.m.d., peste care veghea
ocult privirea „patern`“ a colonelului
Victor Achim.
N-o s` m` strecor tocmai acum
în patul suspendat al dilematicului
pictor Jonas, întrebându-m` o dat`
mai mult ce-i de ales între solitaire
[i solidaire, dar e cert c` m-a ferit
(sau… m-a privat!?) Dumnezeu de
spiritul gregar, de pasiunea coteriei,
sl`biciunea [i la[itatea atacului
în hait`, de exuberan]a crâ[mei [i
falsul ei magnetism fraternizant, de
]u]`rism, slug`rnicie, parvenitism,
amorlâc [i codo[lâc… Asta, chit c` –
prin metafizica mahalalei – îl simt
mai aproape pe alde Pirgu decât pe
Pantazi [i Pa[adia…
Dup` 1990 am tot sperat c`
Uniunea va deveni un vârf de lance
al societ`]ii civile, refuzând haosul
jovial în favoarea construc]iei social-
estetice [i atr`gând în jurul nucleului
literar tot ce ]ine de rânduiala
mentalului colectiv: filosofia, religia,
etnologia, sociologia, politologia,
antropologia. Fusese, cum [tim,
decenii de-a rândul un substitut de
parlament, pluralism [i democra]ie, cu
o stâng` feroce [i o dreapt` boiere[te-
ezitant`, o rezerva]ie îng`duit` a lumii
vechi, unde varietatea stilistic`,
libertatea individual`, hedonismul
[i capriciile narcisiace nu erau
considerate p`cate capitale, ci mici
7
VIA}A LITERAR~
concesii f`cute „bunului mers“ al unui
Leviatan altminteri grobian, nes`]ios,
antina]ional [i criminal cât cuprinde.
Nu am mar[at la ASPRO. Am fost o
singur` dat` la întâlnirile „b`ie]ilor“,
la cinematograful „Miori]a“,
instigat de Nedelciu [i Agopian, iute
dup` 1990, [i am în]eles c` eram
instrumentaliza]i de Lefter în ideea
c` „e cazul, adic` a venit timpul s`
prelu`m puterea“, mai precis averea,
sediile, structura [i infrastructura
Mamutului, dac` vrem s` fim viitorii
st`pâni ai Junglei.
În timp, am vorbit pân` la
damblagire despre statutul acestei
bresle dulci [i hachi]oase: hulit`,
venerat`, n`p`stuit` [i alintat`,
supralicitat`, minimalizat`, otr`vit`
sau diabolizat`, dispre]uit` ori
sanctificat`, scriitorimea reprezint`
– orice ar zice lumea filozofilor,
sociologilor [i politologilor – terenul
predilect al tuturor marilor dileme,
dispute, polemici [i experimente
artistico-psiho-sociale care definesc
Ideea [i societatea româneasc`. C`
nu le place speciali[tilor în una [i
alta, totu[i aici, în Litere – adic` în
lirism, fic]iune [i memorialistic`,
în „l`ut`rismul“ eseului literar, în
foiletonismul impresionist [i plezirist
al criticii literare –, sunt leag`nul,
vatra, arena, punctum saliens al oric`rei
discu]ii despre rosturile românit`]ii.
Sindicat, sau simbol al societ`]ii
civile? Pensionari de Ci[migiu, sau
institu]ie vital`? Sinecurism, blegeal`
tradi]ionalist` [i partizanat politic,
sau concuren]` vânoas`, deschidere
experimental` [i eficien]` pe toate
planurile? Iat` întreb`rile Uniunii.
Întreb`ri care, din p`cate, primesc
de obicei r`spunsuri pripite, acrit
subiective [i intens personalizate, într-
un antagonism betonat, de parc` am
tr`i în tran[ee, nu la masa negocierilor.
De-asta m-au [i consternat multe
dintre manevrele „epocii Ulici“, dar
mai ales aranjamentele legislative
din perioada Eugen Uricaru, unele
crunt clientelare, cu vinovat` b`taie
strategic` automercantil`, gen
COPIRO, o inginerie incredibil`, care
pare intangibil`, infailibil` [i, poate
– pe termen lung –, inconturnabil`
(?) {i tot din cauza asta m-a deprimat
disputa Agopian-Manolescu din
ultimele s`pt`mâni, dec`zut` – din
pricina tonului deplorabil adoptat de
autorul lui Tobit – înspre deriziune,
mahala [i arghirofilie prost deghizat`.

8
Umblând n`uci
[i f`r` ]int`
Ce mult mi-am dorit [i ce normal
ar fi fost s` facem din prim`var`
încoace o serie de pritociri ale
diverselor programe electorale! Mi
se spune c`, de câteva s`pt`mâni,
po]i consulta saitul USR ca s` vezi ce
VIA}A LITERAR~
sus]in Manolescu [i Agopian, Breban,
Costi Stan [i Cipariu. Dar de ce s`
ajung de unul singur pe sait ca s` v`d
ni[te banale, utopice [i neangajante
în[iruiri de infinitive lungi (ca de
pild`, în programul brebanian,
„înfiin]area de cluburi“, „sprijinirea
mai decis` a unei autonomii
financiare a Filialelor din toat` ]ara“,
„sus]inerea financiar` a autorului
viu, supus la vexa]iuni“, „reluarea
leg`turii active cu lumea [colii“
[.a.), în loc s` citesc zeci de puncte
de vedere responsabil-acidulate
în România literar` [i Apostrof, în
Convorbiri, Timpul [i Observator, în
Acolada, Tribuna sau Contemporanul,
nu neap`rat cu lobbysm pentru unul
sau altul dintre candida]i, cât cu
îndoieli bine provocatoare, tactici
constructive [i perspective strategice.
Pe de alt` parte, dac` s-ar fi angajat
[i câteva energii reportericesc-
investigative de pe la ziare, poate am fi
f`cut în fine cuno[tin]` cu subsolurile
financiare ale epocii Uricaru, sau
am fi avut corect [i detaliat etalat`
mica mare disput` cu fondurile USR
alocate revistei Noua literatur`. {i n-
ar fi fost mult mai productiv ca nervii
consuma]i de Carmen Mu[at spre
a-i r`spunde polemic lui Nicolae
Manolescu în chestiunea Nobel, ori
fie [i chiar sarcasmul lamentabil al
lui Decuble, v`rsat cu aceea[i ocazie
c`tre aceea[i ]int`, s` se încorporeze
temeinic în discutarea statutului USR,
a[a cum a f`cut-o Observatorul cu
MCC-ul ani de-a rândul?
A[a, din principala „b`t`lie
electoral`“ – Manolescu vs. Agopian
– în]eleg c` totul se rezum` la
gestionarea banilor. Adic` la cine-
i încaseaz`, îi num`r` [i-i distribuie.
Restul e moft? „Manolescu – zice
Agopian în Academia Ca]avencu
din 18–24 nov. crt. – are un singur
dezavantaj: a fost patru ani pre[edinte.
Bun, a f`cut [i lucruri bune, dar le-
ar fi f`cut oricine nu este tâmpit. În
rest, lozinca lui a fost: «Când avem
bani, cheltuim în ne[tire, când nu,
Dumnezeu cu mila!». Lozinca mea
este: «Hai s` avem mai pu]in tot
timpul!»„
M` rog, eu pot s` întreb: dar de ce
s` nu avem „mereu mai mult“?, dar
asta nu schimb` cu nimic chestiunea.
Pân` la urm`, partea rezum` întregul,
a[a c` alegerile de la Uniune repet` în
esen]` situa]ia alegerilor preziden]iale:
o lupt` de orgolii personale, de
frustr`ri, instincte vindicative [i
manevre deopotriv` deocheate, în
absen]a unor nuclee doctrinare,
inventive, expansive, care s` scoat`
Uniunea din me[ii pension`re[ti, din
pr`foasa-i v`g`un` somnolent`, din
lamentabila imagine de afacere de
familie, cu sinecurismul de rigoare.
Dezarmant` este [i neimplicarea în
angrenaj a multor energii scriitorice[ti
cu adev`rat active [i dispunând de
o real` for]` de impact, cu atitudini
prematur blazate, preferând
jemanfi[ismul, sarcasmul p`gubos [i
calitatea de ironic spectator amuzat.
Asta în vreme ce veteranii hâr[i]i
în gheril`, pic`tura chinezeasc` [i
bran[area t`cut` la ]u]uroi, ori mare
parte din sutele de nume veleitare
nou-venite în ultimul deceniu
cultiv` fie sistemul presiunii piezi[e,
strecurarea clientelar` sau dulcele
[antaj reciproc, fie tupeul negustoresc,
solidaritatea provincial` [i „sfânta“
tradi]ie a trocului.
Se pare c` pân` la urm` terorismul
sindical practicat la nivel na]ional va
învinge [i aici, în dauna competi]iei,
a meritocra]iei [i imagina]iei
creatoare. N-ar mai lipsi decât cantina,
ciorbele populare, balul cu tombol`
de revelion [i propriul cabinet de
protetic` dentar`.
Câte femei, atâta b`rb`]ie
Ce stranie potriveal`! Anul trecut,
exact pe vremea asta, cu vreo dou`
s`pt`mâni înainte de târgul de carte,
când m` lamentam de pu]in`tatea
titlurilor la care am palpitat de-a
lungul anului, am dat peste memoriile
cafegiului Gheorghe Florescu, la
Humanitas. Acum, alunecând cu
[`galnic plictis pe lista volumelor
prezentate în 2009, dau de [i mai
pu]ine titluri atractive (strict subiectiv
vorbind, desigur), care culmineaz`
tot cu memorialistic`, în spe]` cu
dou` jurnale: Oana Pellea în var`,
Constan]a Buzea în noiembrie, ambele
la Humanitas.
La poezie nu g`sesc nimic
(recentul volum al Angelei Marinescu
nu-i decât o umbr` debil` a cruzimilor
de odinioar`, demn` de laudele Norei
Iuga), la proz` se deta[eaz` violent,
a[ zice, patru volume – Lizoanca
Doinei Ru[ti, Medgidia lui Cristian
Teodorescu, surprinz`toarea revenire
a Danielei Zeca (Istoria roman]at`
a unui safari) [i Varujan Vosganian
cu Cartea [oaptelor, apoi Memoriile
lui Valeriu Anania, Jurnal de c`min
de Zoltán Rostás [i Sorin Stoica,
senza]ionalul caz Silviu Cr`ciuna[
la INMER, Dora Mezdrea cu cele
dou` tomuri C. Noica [i Securitatea,
Sebastian-ul Martei Petreu, de departe
marea provocare istorico-literar` a
anului, extraordinarul Caiet Cioran în
L’Herne, plus ineditul Despre Fran]a,
cartea lui Tism`neanu [i Cristian
Vasile despre Leonte R`utu (unde,
totu[i, cred c` a r`mas înc` destul loc
pentru multe ne-spuse), volumul al
doilea din istoria B`ncii Na]ionale a
României (Cristian P`unescu, Mihaela
Tone, Nadia Manea), dic]ionarele de
istorie de la Meronia [i – la desert, spre
savoare – ultimul volet din Millenium-
ul lui Stieg Larsson.
Hm: uite c` mi-au ie[it nea[teptat
de multe la num`r`toare. La
Gaudeamus, acum, aud c` apare la
Art înc` un Paul Cernat redutabil
– romanul românesc interbelic,
de pus, probabil, ca vân` eseistic`,
lâng` incursiunea lui avangardist`,
lâng` Sebastianul Martei Petreu,
Eminescul Ilinei Gregori [i cel al lui
Iulian Costache, I.D. Sîrbul lui Daniel
Cristea-Enache [i Steinhardtul lui
George Ardelean.
Dar altceva voiam s` spun:
citind acum jurnalul Constan]ei
Buzea din 1969–1971 (Cre[tetul
ghe]arului) am realizat dintr-o dat`
ponderea fermec`toare, deplin
ata[ant`, a Femininului în seria de
memorialistic` de la Humanitas. E
teribil s` vezi cum s-a umplut în ani
galeria acestor chipuri ale d`ruirii,
suferin]ei [i triumfului spiritual, de la
Jeni Acterian, Cornelia [i Pia Pillat la
Ani]a Nandri[-Cudla [i Elisabeta Rizea,
de la Sanda Stolojan [i Annie Bentoiu
la Oana Pellea [i Constan]a Buzea!
For]e senzuale, energii spectaculoase,
destine cumplite [i t`rie moral`, cultul
familiei, intensitate cultural`, nimic
frivol [i gratuit, totul tr`it cu gravitate,
la temperaturi greu suportabile
dezumaniz`rii noastre. Dac` le
ad`ug`m alte câteva nume de adev`rat
blazon istoric, sentimental [i cultural
– Regina Maria, Martha Bibescu,
Alice Voinescu, Maria Cantacuzino-
Enescu, Sanda Golopen]ia sau Zoe
C`m`r`[escu –, mai c` m` cuprinde,
taman acum, la b`trâne]e, pofta de-un
doctorat despre noble]ea feminit`]ii în
memorialistica român`…!
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
Humanitas a forat enorm – [i
decisiv – în peisajul temei, mai cu
seam` în anii ’90, când Jeni Acterian
ap`rea înso]ind memoriile, jurnalele,
coresponden]a [i confesiunile lui
Eliade, Cioran, Noica, Ionesco, }u]ea,
Anton Dumitriu, Mihai R`dulescu,
generalul S`n`tescu, dar [i Monica
Lovinescu, Virgil Ierunca [i primele
volume din seria Argetoianu, stârnind
apoi o binecuvântat` concuren]`
editorial` în domeniul confesivului,
gra]ie c`reia aveau s` ne n`p`deasc`
fericitor volumele lui Petre Pandrea,
I.D. Sîrbu [i Ion Gavril` Ogoranu,
Alice Voinescu, Mircea Zaciu,
Victor Felea [i Titus Popovici, Virgil
Nemoianu [i Ion Vianu, C`rt`rescu,
Breban, Dimisianu, Al. S`ndulescu,
Închisorile lui Ion Ioanid, dar [i linia
politicului ceau[ist (Dumitru Popescu,
Gafton, Curticeanu, Ion Brad etc.),
pân` la c`r]ile din constela]ia O lume
disp`rut`.
Scriu, îns`, de Constan]a Buzea
în context USR-istic, fiindc`, în
afara axului malefic, umilitor [i
efectiv chinuitor al c`r]ii – care este,
bineîn]eles, Adrian P`unescu –,
nota]iile poetei cuprind o mul]ime de
nume din breasl` – MRP, Ivasiuc, DRP,
Manolescu, Simion, Dimisianu, Preda,
Nichita, Gabriela Melinescu, Titus
Popovici, Blandiana [i Rusan, B`ran,
B`nulescu, Iva[cu, Geo Dumitrescu,
Adi Fianu, Coman {ova, Breban,
Baltag, Jebeleanu, Aurel Drago[
Munteanu [i câ]i al]ii – cu petrecerile,
sfor`riile, ambi]iile, chiverniseala,
împrumuturile la Fond, adulterele,
complicit`]ile politice, fric]iunile
inter-genera]ioniste [.a.m.d. Sigur,
scopurile [i maniera se situeaz` exact
antipodic fa]` de jurnalul lui Mircea
Zaciu (aici nu domin` sarcasmul, ci
afectivitatea, nu detaliul incriminant,
ci sugestia delicat`, nu procesul
verbal caustic detaliat, ci m`rturia
nevinovat` etc.), dar ca pozi]ionare
fa]` de fenomenul scriitoricesc
institu]ionalizat [i, mai ales, fa]` de
perspectiva domestic` a vie]ii literare,
jurnalul Constan]ei Buzea con]ine o
sum` de observa]ii suculente pentru
cine are r`bdarea ([i experien]a)
cutreierului prin culise.
Spun asta fiindc` am
presentimentul c` toat` lumea se va
arunca, inevitabil, pe detaliile urâte,
jenante, meschine, crude, sadice
(dar [i masochiste!) ale mariajului
cu P`unescu („amorul nostru –
abrupt, nes`rat, sumar, ca un viol, ca
o nes`buin]` (…) S` m` ocroteasc`
spre a m` supune, poate ca pe o
victim` ideal`, u[oar`, nu ca pe un
partener. S`-i r`mân în permanen]`
la îndemân`, ca o prad` pe care s`
nu o extermine fizic. Via]a noastr` a
devenit o bizarerie, un ghem de lân`
cu molii în dep`n`tur` – minciun`
ce se complic` [i din vina mea, pân`
ast`zi, într-o criz` crâncen`, nesfâr[it
r`zboi f`r` înving`tori“), ignorând
peisajul literar înconjur`tor [i în
special capitolul american al c`r]ii, cu
un Mircea Eliade memorabil.
T`ciuni de Bucure[ti
Tocmai am terminat de citit, cu
un soi de be]ie vizual` tot mai rar
încercat`, cea mai frumoas` carte,
cred, a anului care trece: albumul
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
Bucure[ti. 550 de ani de la prima
atestare documentar`, 1459–2009,
editat de ArCub („Arta [i cultura
Bucure[tiului“) – Centrul de proiecte
culturale al prim`riei Bucure[ti, o
crea]ie editorial` a lui Radu Oltean,
cu istoricul medieval realizat de
Constantin Rezachevici, istoria
vestimenta]iei prefirat` de Adrian-
Silvan Ionescu, gr`dinile cutreierate
mental [i bibliografic de Emanuel
B`descu [i arhitectura examinat` de
Cezara Mucenic, totul cu un preambul
semnat de (pe drept) inconturnabilul
în materie Adrian Majuru.
Fire[te c`-i o s`rb`toare pentru
paseistul valah, pentru reveriile, furiile
neputincioase [i fantasmele sale, s`-[i
scalde privirile în sutele de stampe [i
fotografii de epoc`, s` afle c`, de pild`,
Cotroceni vine de la verbul a cotroci
(a se ascunde, ceea ce a f`cut {erban
Cantacuzino în 1672–73), s` vad` cât`
aversiune a stârnit Brâncoveanu în
boierime t`ind cam cu anasâna din
propriet`]i pentru a construi Podul
Mogo[oaiei, s` afle c` moldovencele
au fost „mai avangardiste“ în
vestimenta]ie decât muntencele sau
c` ocupa]ia rus` din 1828–34 ne-
a adus moda parizian`, s` vad` c`
etimologia „malacovului“ provine de la
o fort`rea]` din Sevastopol, foarte greu
cucerit` de francezi, s` fac` inventarul
catastrofelor care ne-au cople[it un
sol [i a[a mocirlos (ciuma: 1716–
1719, 1730, 1735, 1738, 1748, 1756
plus „a lui Caragea“ din 1812–1814,
apoi incendiile devastatoare – 1718,
1719, 1737, 1739, 1766, ba[ca 1804 –,
cutremurele din 1727, 1738, 1763, 1771,
1787, 1789, 1790, 1793, 1794 [i cel din
1802, ca s` nu mai enumer`m invaziile
turco-t`tare sau revoltele de la 1716
la 1821), s` vezi instantanee cu ofi]eri
germani ocupan]i la Primul R`zboi,
cu tancurile ruse[ti „eliberatoare“, cu
manifesta]iile staliniste sau legionare,
de la cutremurul din 1940 sau de la
bombardamentele americane, ori s`-
]i scalzi nostalgiile privind imaginile
unor locuri [i monumente pierite
pentru totdeauna: Halele, spitalul
Brâncovenesc, Sfânta Vineri, statuia
Br`tianului de la Universitate, Teatrul
Na]ional, m`n`stirea V`c`re[ti,
cartierul Uranus, hotelul Carlton,
Morga lui Minovici…
Dar dup` spectacolul t`cut [i
n`ucitor, cum s` nu te cuprind` jalea
aproape-nimicului care ne-a r`mas
din acest „ora[ neiubit“, cum bine l-a
definit Ple[u? Realizatorii albumului
ne spun – fire[te, cu partea lor de
dreptate – s` nu ne l`s`m cople[i]i de
resemnare, c` nu-i chiar totul pierdut,
c` înc` exist` insule de frumuse]e
autentic` (a[a este: m` întreb cine va
face un album cu toate arhitecturile
lui Ion Mincu înc` existente?) [i c` –
de[i suntem o capital` în vârst` de 550
de ani care nu mai are nici o cas` mai
veche de 140 de ani (Sighi[oara are [i
de la 1500, iar englezii cump`r` [i azi
postav de la pr`v`lia de unde cump`ra
Shakespeare) – suntem totu[i departe
de a ne motiva comportamentul
apocaliptic.
De[i profund sceptic, îmi dau
[i eu bice singur [i men]ionez aici
câteva articole [i ini]iative gazet`re[ti
remarcabile pentru un subiect a[a de
amar [i furibund în vulnerabilitatea
lui.
În Bucure[tiul cultural din 6 oct.,
care apare, cum [tim, în „nacela“
revistei 22, prof. arh. Nicolae Lascu
ne semnaleaz` un Plan Director de
Sistematizare a Municipiului din 1935,
„întocmit în câteva luni de un grup de
5 speciali[ti, 4 arhitec]i [i un inginer:
Duiliu Marcu, G.M. Cantacuzino,
Roger Bolomey, Ion Davidescu [i
inginerul Theodor R`dulescu“. Ar fi
de re-studiat ast`zi fiindc` se pare c`
are un just echilibru între conservarea
elementelor tradi]ionale [i insurgen]a
moderniz`rii. „Continuitatea în
construc]ia urban` este esen]ial`“,
spune profesorul Lascu. Tot d-sa
evoc` imensul scandal iscat în Paris
de ]â[nirea Turnului Montparnasse,
urmat de excelenta decizie de a
construi urie[eniile SF în cartierul
La Défense, „care este foarte vizibil
din ora[, dar partea central` nu a fost
afectat` în nici un fel“.
„Una este s` locuie[ti în ora[ [i
alta este s` ai o cultur` a urbanit`]ii“,
sun` concluzia. M` bucur s` aud
c` Funda]ia Soros preg`te[te în
colaborare cu libr`ria C`rture[ti o
serie de 12 întâlniri lunare – începând
cu 8 decembrie crt. – dedicate tocmai
dobândirii acestei culturi urbane, pe
care cei mai mul]i dintre noi nu o
de]inem.
Imediat al`turi, un incitant
interviu cu Stelian T`nase, vechi
împ`timit de istoria Bucurescilor, bine
temperat, îns`, de acel tip cioranian
de iubire-ur` [i atrac]ie-detestare.
Bucure[tii sunt pentru el o ratare
spectaculoas`: î[i putea conserva
exotismul, „în sensul de ora[ aparte,
dat de amestecul de lume austriaco-
ungaro-transilvan` cu Balcanii, cu
Istanbulul, cu influen]ele ruse[ti.
Ei bine, Bucure[tiul a ratat aceast`
ocazie. Pot s` dau un exemplu:
bucure[tenii au ras toate dealurile. Era
odat` a[ezat pe [apte dealuri. Apoi am
acoperit Dâmbovi]a, în loc s-o l`rgim
[i s` leg`m Bucure[tiul de Dun`re.
A[a ar fi f`cut olandezii, nem]ii…
Acum am putea s` facem altceva: s`
împingem ora[ul la nord, iar lacurile
de acolo – Her`str`ul, de exemplu –
s` vin` în mijlocul ora[ului, pentru c`
Bucure[tiul se sufoc` într-un strat gros
de praf, f`r` o ap` mare“.
Sigur c` „avem un geniu al r`ului“,
cum spune Stelian T`nase. „Adamism“
i s-a mai spus, „geniu inaugural“ îi
spune d-sa, dar [i „manolism“, de
la blestemul cunoscutei legende
de me[terit atavismul destruc]iei.
Pretutindeni în lumea normal`, fiecare
genera]ie î[i adaug` fain-frumos
înnoirile celor de dinainte, p`strând
esen]a, specificul, traseele originare.
„Toate marile ora[e occidentale s-au
construit prin sate succesive care s-au
a[ezat unele lâng` altele. La noi, toat`
lumea vrea s` intre în zona istoric`,
cump`r` [i d`râm` case vechi [i face
câte o barac` de 7 etaje, f`r` nici un
sens. Este o meteahn` veche la noi
aceast` chestie de a demola [i de a
construi exact acolo unde au construit
genera]iile precedente. Toat` lumea
vrea în centru, între Pia]a Unirii [i
Pia]a Victoriei, între Oper` [i pia]a
Pake Protopopescu. Nu se poate. Avem
alte terenuri enorme. Nu trebuie s`
intri pe Calea Victoriei, s` d`râmi
Pensionul Moteanu ca s`-]i faci un
bloc de business. A]i v`zut cazul
Catedralei Sf. Iosif – este sinistru.
Acel bloc se putea construi cu 500 m
9
mai încolo, unde sunt terenuri goale,
pustii, care au b`l`rii înalte de 3 m“.
Ca s` nu mai spun de
monstruozitatea care este cl`direa
BCR-ului de lâng` La Fayette, a c`rei
urie[enie turte[te complet delicata
frumuse]e a zonei BNR-Lipscani
dinspre vechiul Han al Grecilor.
Ei bine, ce crede]i c` viseaz` acela[i
VIA}A LITERAR~
Stelian T`nase care vitupereaz` pe
drept cuvânt huidumele de sticl` [i
beton ce r`pun o zon` a c`rei esen]`
erau cl`dirile cu unul, dou` etaje?
Tocmai un turn de 400 m în`l]at între
Dâmbovi]a [i Casa Poporului, „care
ar da o ax` a ora[ului, un punct de
reper“. P`i, asta ar ar`ta precum un
stâlp de ghilotin`, care chiar c` ar
decapita pe vecie ora[ul, nu crede]i?
Acela[i specific de „ora[-palimpsest“
(confin cu Belgradul [i Cairo) îl încânt`
pe arhitectul Alexandru Beldiman în
interviul acordat în suplimentul URBS
– Memoria urban` al revistei 22 nr.
279 din 22 sept. D-sa opteaz` pentru
Pia]a Palatului ca adev`ratul centru
(viitor) al capitalei, dar adaug`: „Un
alt spa]iu cu poten]ial de a deveni
reper urbanistic este scuarul situat la
intersec]ia Str. Pictor Verona cu Bd.
Magheru în dreptul cinematografului
ARO (Patria)“, adic` lâng` deja-
evocata libr`rie C`rture[ti, nucleul
programului de revitalizare urban`
PRODID, condus de {erban Sturdza.
Este cât se poate de limpede c` seria
întâlnirilor Soros-C`rture[ti ar putea
deveni un prilej ideal de solidarizare
a multelor ini]iative de resuscitare a
(ruinelor) ora[ului.
Pe alt` pagin` a aceluia[i supliment
– un interviu cu {erban Sturdza,
unde ni se evoc` jalnica delabrare a
ora[ului Sinaia, un ora[ care mie-mi
pare de câ]iva ani ca o gur` masacrat`
de gingivit`, cu m`sele stricate, din]i
f`râmi]a]i, halen` fetid`, unde tot ce
era os [i albea]` odinioar` o ia acum
la vale într-o expectorare vecin` cu
septicemia.
Vorbind despre „distrugerea
bezmetic`“ a Bucure[tilor, {erban
Sturdza relateaz` „c` exist` un
sistem foarte abil de transfer al unor
propriet`]i. De exemplu, dac` ave]i
o buc`]ic` de p`dure undeva în
Moldova, face]i un schimb cu cei de la
Silvicultur` cu o suprafa]` echivalent`
la Sinaia, dup` aceea o b`ga]i în
perimetrul construibil, intravilan,
[i apoi o defri[a]i [i v` face]i o vil`.
Acesta a fost un sistem prin care s-a
distrus marginea ora[ului (e vorba de
Sinaia, n.n.), rela]ia cu peisajul [i cu
zona neconstruit`“.
Când hoin`resc prin Sinaia [i v`d
malurile pr`v`lite, funda]iile caselor
fisurate, g`uroaiele din asfalt, p`durea
tot mai uscat`, cu copaci tot mai rari
[i mai rup]i, inhalând un aer tot mai
pr`fos [i mai mort, nu [tiu dac` s`
urlu de neputin]` sau s` m` bucur de
necazul „ba[tanilor“ care au exterminat
mii de brazi, f`r` s` replanteze
vreunul, în favoarea viloaielor ce se
sufoc` între ele [i care par c` stau s-
o ia la vale pe povârni[urile sub care
gâlgâie amenin]`tor o pânz` freatic`
fo[nitoare… ca un giulgiu. j
Nota redac]iei: Luni, 23 noiem-
brie, Nicolae Manolescu a fost reales
\n func]ia de pre[edinte al Uniunii Scri-
itorilor din România.

10
Bric-à-brac
CRITIC~ LITERAR~
D
EBUTUL editorial al lui
Alex. Leo {erban a fost
unul „bicameral“, de
parc` autorul ar fi dorit s`
compenseze printr-o dubl`
lovitur` înc`p`]ânarea anterioar` de
a nu-[i strânge în volum publicistica.
De ce vedem filme. Et in Arcadia Cinema
are un titlu [i un subtitlu suficient de
l`muritoare asupra con]inutului s`u.
În schimb, Dietetica lui Robinson, cu un
titlu jucat [i afectat-postmodern, nu-[i
devoaleaz` din start profilul tematic,
invitând cititorul s` se a[tepte la orice.
E limpede îns`, dup` primele
pagini ale acestei c`r]i, c` Alex. Leo
{erban a c`utat un criteriu pentru
a-[i organiza multitudinea de texte
„risipite“ în reviste. Ghilimelele, aici,
sunt [i ele de dou` ori ironice: o dat`
pentru c` a publica un articol (un
eseu, o recenzie, o cronic`, un poem,
un fragment de roman) într-o revist`
e un mod de a-l comunica publicului
[i a-l arhiva cu anticipa]ie, nicidecum
o risip`; [i apoi pentru c`, în unele
cazuri, contribu]iile publicistice
aparent disparate fac un sistem critic
[i exprim`, în graficul lor, o gândire.
Printre aceste cazuri se înscrie [i cel
de fa]`. Odat` ajun[i la finele acestui
volum consistent la propriu [i la
figurat, realiz`m c` pariul de sistem –
f`r` sistem` – al „risipitorului“ Alex.
Leo {erban a fost câ[tigat.
Dup` o l`murire în stilul [arjat
b`trânesc al bunului roman englezesc,
„Cuprinsul Cuf`rului ce «Dietetic`
a lui Robinson» îi mai zice“,
autorele o ia [i mai dinapoi („Proto-
Dietetica“), dup` care î[i grupeaz`
textele sub câte o formul` sintetic`
de capitol: „Tangente“, „Incidente“,
„Coincidente“, „Accidente“. E un
efort spre o ironie a geometriei
care sec]ioneaz` masa de articole,
prin identificarea constantelor [i a
excep]iilor; dar [i un mod simpatic
[i expresiv de a spune c` ceea ce
p`rea, la un moment dat, esen]ial
era de fapt accidental, [i ceea ce
figura ca incidental se supune, pân`
la urm`, unei logici de etap` sau de
parcurs. Dietetica lui Robinson este o
carte, evident, construit`, dar [i una
a construc]iei celui care i-a scris în
timp, într-o alt` ordine, paginile.
Dup` [aisprezece ani de articlerie
în cele mai variate publica]ii, Alex.
Leo {erban debuteaz` nu numai
bicameral, ci [i paradoxal. C`ci, dac`
ne referim strict la prezenta Dietetica…,
momentul debutului coincide cu
momentul bilan]ului. Linia de start
[i tonul bombastic-proiectiv al
debutan]ilor obi[nui]i nu se potrivesc
câtu[i de pu]in cu acest volum
insolit, tip`rit dup` nenum`rate ture
publicistice [i gândit a posteriori. Nu
este cap`tul, finalul bibliografic al lui
Alex. Leo {erban (în 2009 el a mai scos
un volum cinefil, 4 decenii, 3 ani [i 2
luni cu filmul românesc), dar autorul l-a
construit ca [i cum ar fi.
Se prive[te mult [i des în urm`,
în Dietetica lui Robinson, [i abund`
simbolurile sau formele concrete
ale arhiv`rii selective. Autorul
r`spunde la Chestionarul lui Proust;
î[i inventariaz` [i ierarhizeaz`
titlurile din Biblioteca ideal` (cele
zece c`r]i pe care le-ar lua pe o
insul` pustie); vine imediat dup`
aceea (iat` diferen]a dintre o carte
de publicistic` [i publicistica îns`[i!)
cu liste de preferin]e prozastice [i
cinematografice; î[i face o „Mic`
antologie personal`“ de ma[inu]e
distruse în copil`rie, [i apoi un
inventar de automobile întâlnite în
filme; în fine, punând la un loc [i
confruntând toate aceste op]iuni,
Alex. Leo {erban se folose[te de
Cuf`rul lui Robinson ca de un obiect
al depozit`rii [i relief`rii afinit`]ilor
sale. „A face ordine între preferin]ele
noastre, p`strând numai ce e esen]ial“
(p. 25) este un impuls a[a zicând
igienic; [i, totodat`, miza bine marcat`
a unui volum pe cât de înc`p`tor,
pe atât de selectiv. Pe care Alex. Leo
{erban îl compune din fragmente,
dar ca pe o suit`, urm`rindu-se la
date [i în ipostaze diferite, pe întreaga
claviatur` a pasiunilor lui. Analizând,
spre sfâr[itul volumului, Bricabrac al
lui Lucian Pintilie, autorul vorbe[te
indirect despre propria carte f`cut`
„din buc`]i“: „Lucian Pintilie nu este
omul jum`t`]ilor de m`sur`. El scrie/
adun` o carte ca aceasta (Bricabrac)
a[a – adic` din f`râme, din fragmente,
en miettes – tocmai pentru c` numai
a[a ea îi d` sentimentul întregului!
Paradox: o carte «închis` la to]i
nasturii», cu «început», «cuprins»,
«încheiere» – «impecabil`», cu alte
cuvinte – este un fragment; o carte
convulsiv`, f`cut` din buc`]i, din
fragmente, este un întreg. O m`sur`
întreag`“ (p. 341).
În Dietetica lui Robinson, dincolo de
distribu]ia tematic` [i de excep]iile
voite grefate în capitole [i sec]iuni, se
observ` trei faze distincte de reflec]ie
socio-cultural` [i scriitur` personal`.
Altfel spus, sunt trei avatari ai lui
Alex. Leo {erban care contribuie la
umplerea Cuf`rului; [i trei identit`]i
ce se topesc una în alta, l`sând s` se
vad`, îns`, conturul ini]ial. Deoarece
textele (fragmentele) nu sunt datate,
cititorul nu poate reconstitui decât
detectivistic contextul primei
public`ri, din anumite elemente ale
realit`]ii traversate de noi to]i sau
dup` unele teme care au preocupat
intelligentsia autohton`. Dar cel mai
bun control r`mâne cel stilistic: într-
un fel scria autorul în primii ani ’90,
într-altul dup` jum`tatea aceluia[i
deceniu [i într-un mod, iar`[i, diferit
o face de pe la începutul deceniului
actual, când lumea româneasc` în
ansamblul ei se deschide c`tre lumea
civilizat`.
Prima perioad`, de tinere]e propriu-
zis`, este una a rezisten]ei prin
cultur` înalt` [i printr-un înduio[`tor
snobism la cenu[iul mizerabil al
ceau[ismului târziu. E faza lecturilor
grele, a licen]ei cu joycianul Finnegans
Wake [i a scrisorii adolescentine
c`tre Julien Green, care, dup` ce se
va fi întors de la… Polul Nord, îi va
[i r`spunde admiratorului s`u din
lag`rul socialist. Este perioada unui
Alexandru {erban practic necunoscut,
înconjurat de m`tu[i [i str`m`tu[i,
scriind „comentarii literare“ subtile
[i indigeste, cu un vocabular pre]ios
nedigerat suficient („Exerci]ii de
aneantizare“, „Oare Pierre Ménard ar
fi rescris «Alice în }ara Minunilor»„?),
mergând la Ateneu „la costum negru,
papion, teni[i albi, un ciorap verde [i
unul ro[u“ – „ah, [i o insign` cu Mao
la rever!“ (p. 66) [i dansând estimp,
febril, pe hit-urile optzeciste ale lui
Michael Jackson.
E de apreciat faptul c` în loc s`
se dezic` de acest avatar juvenil [i
acneic, care tr`ie[te întru cultur`, dar
[i într-o oarecare confuzie artistic`,
Alex. Leo {erban îl recupereaz` [i îl
proiecteaz` pe ecranul c`r]ii. Înainte
ca pseudonimul cool s` se impun`
pe viitoarea pia]` dâmbovi]ean`,
purgatoriul stilului c`znit-savant
trebuia parcurs: „În opera pe care o
privim, mai mult decât o discut`m
– c`ci discutarea ei ar antrena
inevitabil instituirea unei taxinomii
[i nu, a[a cum am dori, codificarea
unei imposibilit`]i, a unei enorme
iminen]e a dezastrului (în sensul
pe care i-l d` Maurice Blanchot în
L’écriture du désastre) –, în opera
privit`, deci, acest vertij al dispari]iei
semnifica]iei, al alunec`rii verticale
a operei în neant («danger que le
désastre prenne sens au lieu de
prendre corps», spune Blanchot)
este ceea ce opera derobeaz`
neîncetat, trimite în planul secund,
în acel subsol pe care, în lipsa unei
etiminologii (sic!) a neantului, îl vom
numi «parabolic», fiind permanent
neîncrez`tori în avantajele, altele
decât func]ionale, ale unei asemenea
denumiri“ (p. 120).
Faza a doua, [i cea mai interesant`
din punctul meu de vedere, este cea
deschis` prin întâlnirea tân`rului
de treizeci de ani cu momentul
decembrie 1989. Cele câteva texte
civico-politice incluse în ultima
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
sec]iune („Accidente“) sunt într-adev`r
accidentale; [i neconving`toare.
Alex. Leo {erban nu se dovede[te
un cet`]ean implicat [i responsabil,
cu atât mai pu]in un activist politic
c`ruia îi plac baia de mul]ime [i
supraîn`l]area unei tribune. Vrea s`
fie – [i este, de acum încolo, tot mai
mult – un spirit contemplativ [i estet,
un individualist hedonist detestând
sincer colectivismul, presiunea
social` [i na]ional`, [i dispre]uind
neechivoc gustul public (care i se pare
o contradic]ie în termeni). În 1991,
autorul nostru ajunge pentru prima
oar` la Paris. În 1993, îl întâlne[te pe
Cioran într-o galerie de pe rue Visconti
[i îi sesizeaz` nota de cochet`rie,
„evident` pentru oricine are ochiul
exersat în acest sens“. Este ochiul celui
sigur pe el deja exersat? Descrierea
e în orice caz inspirat` [i ea fixeaz`
nu numai dandysmul lui Cioran,
ci [i pe acela spre care aspir` înc`-
tân`rul observator: „În stilul s`u [ui
de a se îmbr`ca exist` semnele unei
mari elegan]e – ale unui dandysm
târziu, care se eviden]iaz` mai pu]in
ostentativ, printr-o inadecvare îndelung
cultivat`! Este aproape incredibil cum
omul acesta, care a exersat toat` via]a
intensitatea-ca-distinc]ie, care [i-a
tr`it obsesiile la acea altitudine care
poate fi ridicol` dup` cum poate fi
sublim` (a fost a doua, în cazul s`u!),
omul acesta al refuzului strategic, al
écart-ului orgolios [i al sentin]elor
zdrobitoare («Camus… o cultur` de
înv`]`tor!») a avut un «look» (trebuie
s` vorbim [i despre asta) carrément
anodin – de Monsieur Tout-le-monde
with a difference; iar «diferen]a» era
exact faptul c` aceast` «indistinc]ie»
era voit`, construit`, «fals`». O
aparen]`, a[adar“ (p. 71).
De la teribilismul vestimentar
din anii liceului, Alex. Leo {erban
va trece (cum singur indic`, în
„Autocolant“) la the next level: un
teribilism, o frond`, un snobism dus
în „straturile de adâncime“, inaparent,
stilizat [i interiorizat, accesibil numai
rafina]ilor cunosc`tori ai accesoriului
devenit esen]`. Neobi[nuit este îns`
c` aceast` rafinare prin sublimare
(un dandy care nu este dandy decât
sub privirea expert` a altuia din
confrerie) a fost procesat` de c`tre
autorul-personaj în acela[i interval
în care el a vrut s` se fac` realmente
cunoscut marelui public. Pe de o
parte, Alex. Leo {erban se „lucreaz`“
[i se „sub]iaz`“, în anii ’90, pentru a
intra [i a figura în elit`, pentru a fi
legitimat simbolic ca membru al unei
caste de oameni fini, hiperinteligen]i,
extrem de înzestra]i, neînchipuit de
sofistica]i. Pe de alt` parte, el caut` în
aceea[i perioad` un public mult mai
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
larg în ai c`rui ochi, mai blegi, s` se
impun`. Conversa]iile înalte purtate
în cercul unor „prieteni de-ai mei de la
Paris“, momentele „de mare tandre]e,
(tot) la Paris, într-un apartament plin
de lucruri frumoase“, codificarea
strict`, galic`, a pup`turilor de salut
[i semnele complice schimbate cu
connaisseur-ii de pe Rive Gauche fac
din Alex. Leo {erban un ini]iat. Dar
ini]iatul acesta nu vrea anonimat
social românesc, ci dimpotriv`,
recunoa[tere [i omologare public`.
{i întrucât omul nostru nu e din
categoria celor care umbl` prin pie]e
[i comunic` spontan cu restul lumii,
platforma lui de contact [i contract
comunitar este cea jurnalistic`.
Notorietatea lui Alex. Leo {erban
se datoreaz`, indiscutabil, libert`]ii
de exprimare câ[tigate în 1989; dar [i
pasului decis f`cut la timp de c`tre
snobul îndr`gostit de modernismul
[i experimentalismul literar, pe
interfa]a larg` a propriei publicistici.
Precum conservatorul popular Dan
C. Mih`ilescu, care a devenit Dan
C. pentru cunosc`tori [i „omul care
aduce cartea“ pentru marele public,
narcisistul [i flamboaiant-artistul
Alex. Leo {erban a ob]inut un a.l.[.
iconic [i, practic în aceea[i perioad`,
un statut de expert pentru to]i
consumatorii de cinema. A vrut atât
consacrarea în breasla criticilor de
film, cât [i calitatea de brand.
Din orice unghi am privi lucrurile,
performan]a este remarcabil`. Ea
poate fi, de altfel, urm`rit` în Dietetica
lui Robinson: anume în acele pagini
în care discursul suficient sie[i,
autocentrat al vechiului autor devine
permeabil la o realitate cultural`
mai larg`, pe care continu` s` o
filtreze critic, îns` f`r` exclusivisme
moderniste. Înainte de a.l.[., Leo
este marca identitar` a acestei
muta]ii, pe care societatea deodat`
descoperit`, spa]iul public dintr-
odat` respirabil [i ofertant, o produc
în sistemul de repere [i valori al
unui ins care supravie]uise pân` în
1990 cu Biblioteca [i cu Cinemateca.
Dac`, imediat dup` 1989 [i tot mai
accelerat, în anii urm`tori, majuscula
glorificatoare a Bibliotecii, a C`r]ii,
a Operei s-a erodat, reac]ia lui Alex.
Leo {erban nu a fost una de ap`rare
[i retran[are într-un univers cultural
alternativ, într-un empireu al valorilor
eterne neatinse de c`tre crescândul
dezinteres postcomunist. În Cuf`rul
simbolic de acum exist` [i varii
strategii de adaptare la o realitate
socio-cultural` în continu` schimbare.
Sterilitatea editorial` este reversul
freneziei jurnalistice, iar aceasta din
urm` are o pronun]at` component`
pragmatic`, dup` cum rezult` din
„Complexul Pa[adia“: „În to]i ace[ti
ani – scria autorul în 2003 –, am tr`it
din jurnalism cultural. Probabil c`
am ajuns [i la o anumit` notorietate
de bine ce numele meu este mai
cunoscut decât cel al multor autori
de c`r]i. Nu este ceva ce mi-am dorit
neap`rat, ci consecin]a unei activit`]i
continue timp de 13 ani. Jurnalismul
cultural – voi emite un truism acum –
î]i ofer` o vizibilitate pe care condi]ia
«de ni[`» de autor de c`r]i (mai mult
sau mai pu]in specializate) nu ]i-o
ofer`. De fapt, ceea ce m-a interesat –
în to]i ace[ti ani, «irosi]i» probabil,
dintr-o perspectiv` sever-auctorial` – a
fost s` comunic. {i nu oricum, ci repede.
Mi-am dat seama c` unul din lucrurile
care nu m` atrage absolut deloc în
ipostaza de autor de carte este lipsa
unui feedback imediat: trebuie s`-]i
pierzi cel pu]in un an din via]` scriind
o carte, apoi s` mai a[tep]i pân` se
public` pentru ca, în fine, la cap`tul
unei perioade variabile – dar, oricum,
destul de substan]iale – de timp s` ai
parte de un ecou firav printre pu]inii
cititori care sunt interesa]i de Film
(s` zicem)… Este prea mult. Este
ridicol de mult. {i contraproductiv,
în vremurile rapide pe care le tr`im“
(pp. 39–40). Greutatea tradi]ional`
a literaturii nu se mai vede, nu se
mai simte în marea de imagini a
televiziunii. Scriitorul nu mai de]ine
suprema]ia imaginarului colectiv.
Pentru a r`mâne în sistem, el trebuie,
o dat` în plus, s` se adapteze: „De la
terorismul «soft» al reclamelor [i
clipurilor muzicale la [tiri, talk-show-
uri [.cl., televiziunea se constituie în
mijlocul cel mai eficient de schimbare
a mentalit`]ilor. Evident, televiziunea
nu este «art`»; este jurnalism.
Impactul s`u este imediat, relevan]a
lui este efemer` – [i totu[i, totu[i,
c` ne place sau nu, televiziunea a
învins în lupta – nedeclarat` – pentru
suprema]ia Imaginarului. Bombarda]i
de imaginile transmise de ea, este greu
de crezut c` vreun scriitor – oricât
de anahoret – ar reu[i s` se sustrag`
influen]ei ei: ceva, ceva tot ajunge
pân` la el (m`car pe c`i ocolite)… În
aceste condi]ii, exist` dou` solu]ii:
retragerea – orgolioas` – în propriul
turn de filde[, întoarcerea spatelui
în fa]a mizeriei Lumii [i construirea
unei Castalii de cristal, sau înv`]area
câtorva dintre mecanismele ei
(auto)publicitare pentru a ajunge la
«zgomotul [i furia» care ne definesc
contemporaneitatea“ (pp. 42–43).
Frazele merg drept la ]int`, indicat`
[i ea cu suficient` claritate. Lipsesc
înfloriturile, ornamentica pre]ioas`
[i acele stileme care l-au consacrat pe
Alex. Leo {erban. Diferen]a fa]` de
faza anterioar` vine din transparen]a
[i tranzitivitatea discursului; [i, în
acela[i timp, din corectarea (dac` nu
anularea) coeficientului de gratuitate
artistic` [i existen]ial`. Luând pulsul
actualit`]ii globalizate [i sesizându-
i direc]ia plus ritmul, publicistul
devine eseist, [i înc` unul p`trunz`tor,
cu un punct de vedere analitic expus
meticulos. Modelul literaturocentric
din timpul regimului trecut i se
pare, acum, vetust, retardatar,
cvasiautist. Ce se câ[tig` atunci când
valorile apar diminuate [i reperele
tind s` se [tearg`: cele mai bune
[i mai dense pagini din Dietetica
lui Robinson focalizeaz` procesul
prin care imagosfera [i realitatea
virtual` schimb` sub ochii no[tri
fa]a culturii [i a omului, obligând
literatura [i celelalte arte, ba chiar
[i realitatea înconjur`toare, la
modific`ri spectaculoase de substan]`
[i sintax`. Spectaculoase, spectaculare,
speculare…
De la reality show la reality blow
(al doilea termen fiind inventat de
un a.l.[. pasionat pân` la obsesie
de Blowup al lui Antonioni),
rafinamentul mediatic nu mai
cupleaz` cu cel artistic. Primul este o
perversiune în toat` puterea imaginii,
[i const` în îns`[i capacitatea
televiziunii de a ne media [i a ne
„subtiliza“ realitatea palpabil`. Se
suprapun [i supraexpun cadre ce
sunt deconstruite tot din interiorul
imagosferei, iar nu printr-un discurs
critic autonom. Eseistul inteligent,
subtil, cu lecturi [i vizion`ri la zi
sesizeaz` un „amestec înfrico[`tor
de sofisticare scenaristic` [i autentic
netrucat“ (p. 138). „Suntem în era
vizualit`]ii – adic` a transparen]ei
totale, în care Obiectul din realitate a
disp`rut în spatele imaginii sale foto-
filmate; or, paradoxul face c` tocmai
aceast` «transparen]`» (mediat`
de tehnic`, imediat` de percep]ia
noastr`) aduce cu sine o opacitate
care vine, pe de o parte, din dispari]ia
distan]ei reflexive (explicative) [i, pe
de alta, din caracterul autoreferen]ial
[i plurisemnificant al acestor imagini“
(p. 142).
Dac` fragmentul acesta poate p`rea
prea „tehnic“, e rolul exemplelor
(relevante), al citatelor (edificatoare)
[i al întreb`rilor directe c`tre Don
DeLillo s` plasticizeze transparen]a
opac` [i inconsisten]a suprasaturat`
a prezentului nostru global. Odat`
cu apari]ia a ceea ce se nume[te [i
se prezint` live, realitatea se tope[te
inevitabil în show, se confund` (în loc
s` se confrunte) cu acesta. Vechea [i
formativa curiozitate pentru fic]iune,
pentru lumile artistice se vede tot mai
mult – tot mai larg – substituit` de o
curiozitate public` pentru… realitate,
oferit` în formatul televiziunii non-
stop [i în inimaginabila f`râmi]are
vizual` [i semantic` a internetului.
Miile de imagini înseamn` nici o
imagine. Sub bombardamentul de
fotograme [i informa]ii actualizate,
artistului îi este imposibil s` mai
lucreze, ast`zi, la o Imagine profund`
[i atemporal` a Omului. Literele mari
le p`str`m doar iner]ial; ele nu ne mai
caracterizeaz` nici rezultatele, nici
eforturile de pân` la ele.
În viziunea lui DeLillo, adoptat`
aproape f`r` rezerve de un Alex.
Leo {erban upgradat [i devenit
a.l.[., romancierii lupt` pentru
imagina]ia lumii cu… terori[tii.
Mao cel purtat la rever, ca insign`
a nonconformismului radical, de
c`tre adolescentul bucure[tean se
întoarce, profilat amenin]`tor, înc`
din titlul romanului Mao II, pe care
eseistul îl cite[te [i-l interpreteaz`
în urechile cam surde ale publicului
nostru escapist-telenovelistic [i vital-
manelistic. Iat` un dialog n`ucitor
din roman: „– … atâta vreme cât exist`
o prezen]` occidental`, aceasta este
o amenin]are la respectul de sine,
la identitate. – Iar voi replica]i cu
teroarea. – Vrea s` spun` c` teroarea
este ceea ce folosim ca s` le d`m
oamenilor locul lor în lume. Ceea ce
obi[nuia s` fie realizat prin munc`,
noi câ[tig`m prin teroare. Teroarea
face posibil noul viitor. To]i oamenii
– un singur om. Oamenii tr`iesc în
istorie ca niciodat` înainte. Spune
c` noi f`urim [i schimb`m istoria
minut cu minut. Istoria nu e cartea
sau memoria umanit`]ii. Noi f`urim
istoria diminea]a [i o schimb`m dup`
prânz“ (v. la p. 304). {i un dialog non-
fic]ional între prozatorul american
[i admiratorul s`u român, abordând
11
exact tema central` a pierderii partidei
simbolice de c`tre scriitor, literatur`,
cultura înalt`: „–… spunea]i c`
«teroarea este un limbaj»: implica]i
cumva prin aceasta c` teroarea este
Limbajul – singurul posibil în ziua de
ast`zi? Dac` a[a stau lucrurile, ce rost
mai are s` scrii? – Cred, într-adev`r, c`
CRITIC~ LITERAR~
teroarea este un limbaj, [i o viziune, [i
c` are o structur` narativ` profund`
– este un act calculat, nicidecum
întâmpl`tor. Un act terorist este
desf`[urat timp de zile, s`pt`mâni, ani
atunci când sunt implica]i ostatici;
aceast` nara]iune neagr` acoper`
o nevoie pe care oamenii o simt. În
Mao II exist` mul]imi, dup` cum a]i
observat; întrebarea pe care o pune
este – Cine vorbe[te acestor mul]imi?
Este oare romancierul, cu sim]ul
lui tradi]ional de autoritate? sau a
început cumva teroristul s`-i uzurpe
aceast` autoritate?… Este lupta pentru
imagina]ia lumii“ (p. 294).
F`r` a miza pe jocurile de cuvinte
(o pl`cere pe care autorul polimorf [i
oximoronic, un hedonist preocupat
[i responsabilizat, [i-o îng`duie
frecvent), s` spun c` Alex. Leo
{erban se str`duie[te, la rândul lui,
s` delimiteze un câmp imaginativ. E
propria lui imagina]ie, evocatoare ori
transgresiv`: a formelor artistice care
l-au impregnat [i a episoadelor pe care
le-a parcurs. Pentru un dandy, via]a
este oper` de art`. Al treilea [i ultim
avatar al autorului-protagonist e unul
care îi include pe ceilal]i f`r` a-i mai
radiografia critic [i a se delimita de ei,
în sensul unei mai bune pozi]ion`ri
în ordine pragmatic`. Contactul
cu scena public` este resim]it,
acum, ca prea lung, iar contractul
cu a[tept`rile cititorilor, editorilor,
jurnali[tilor, criticilor, spectatorilor,
telespectatorilor, columni[tilor [i
forumi[tilor e deja obositor. E nevoie
de o recuperare a eului, care merge
pe orizontal`, prin restrângerea
contribu]iilor publicistice, [i simultan
pe verticala revizit`rii unor ipostaze,
modele [i momente anterioare.
Autorul vorbe[te despre „imagoteca
mea personal`“ [i despre „balonul de
oxigen pe care-l constituie amintirile
mele“; [i scrie în lumina lor. Analistul
devine memorialist. Eseistul evoc`
[i interpreteaz` ceea ce, la toate
nivelurile, îl formeaz`. Un bric-à-
brac controlat, dând prin fragmente,
f`râme, impresii de sensibilitate [i
expresii ale forma]iei intelectuale
m`sura acestui atât de original,
neîncadrabil, inclasificabil autor.
Când am aflat c` Alex. Leo {erban
a plecat definitiv (?) din România
pentru a se stabili în Argentina
(!) nu m-a mirat decât „loca]ia“.
Cuf`rul era umplut [i a[tepta decizia
proprietarului. j
l Alex. Leo {erban
DIETETICA LUI
ROBINSON
Editura Curtea Veche
Bucure[ti, 2006, 448 pp.

12
Enigma
unei dezert`ri
RECITIRI
O ingenioas` paralel` între itinerarii literare a scos în relief în studii mai vechi
filosoful rus Lev {estov (1866–1938). Pornesc de la distinc]ii formulate de el [i încerc
s` îndrept cercetarea în acest domeniu c`tre actualitate. {estov a emis o ipotez` care,
la prima vedere, pare hazardat`. A existat, a afirmat el, pe traseul biografic al unor
celebri autori, diferi]i net ca structur` [i veleit`]i, o conciden]` de destin
C
ELE trei modele propuse
(Dostoievski, Tolstoi [i
Nietzsche) traverseaz`
fiecare un moment de
ruptur` foarte asem`n`tor
[i al c`rui mecanism de declan[are
r`mâne în esen]` misterios. Brusc,
a avut loc în via]a lor o lep`dare de
identitate. Au disp`rut teme [i obsesii
care d`deau impresia c` sunt ferm
fixate pentru totdeauna. Nimeni nu
ar fi putut anticipa o muta]ie atât de
radical`, care a r`sturnat ceea ce era
definitoriu în concep]ia lor despre
rostul artei [i în sistemul de valori
morale.
Ce a provocat seismul ? Cum s-a
produs dezertarea ? {estov a observat
un fapt curios. De obicei locvace [i
risipitori în confesiuni, autorii cu
pricina au fost în aceast` privin]`
extrem de avari cu dest`inuirile. Sub
[ocul unui hiatus au preferat s` tac`,
n-au r`spuns la întreb`ri iscoditoare,
s-au retras în umbr`, l`sând ac]iunea
s` se desf`[oare de la sine. În c`utarea
adev`rului, cititorul a putut s` deduc`
treptat ce s-a întâmplat, înregistrând
conduita, retorica, felul de angajare
caracteristic unor personaje cu
func]ie de purt`tor de cuvânt. {estov
a considerat îns` c` scriitorii nu le-ar
fi acordat aceast` legitimare : „Toate
acestea au un singur scop : s` ne
reaminteasc` faptul c` cei asem`n`tori
lui Raskolnikov, Ivan Karamazov,
Kirillov [i altor personaje din romanele
lui Dostoievski vorbesc numai în
numele lor [i nu au nimic comun cu
autorul“ (Lev {estov, Filosofia tragediei,
Studiu introductiv de Ramona Fotiade,
p. 165).
Se poate b`nui c` recurgând la
camuflaj ei au recunoscut implicit
o stânjeneal`, ca si cum ar fi trebuit
s` ascund` ceva, o nou` profesiune
de credin]`, poate nu prea onorabil`.
Deplasarea s-a s`vâr[it de sus în jos
[i a echivalat cu o coborâre, cu un
abandon. Totu[i filosoful nu crede c`
surparea s-a repercutat asupra valorii
literare. Dimpotriv`, procedând astfel,
cei trei, fiecare pe alte coordonate, au
trecut printr-un purgatoriu care n-
a dus la sec`tuire sau la degradarea
operei. În noile condi]ii crea]ia a
c`p`tat chiar un impuls fecund. Abia
dup` schimbarea la fa]` Dostoievski
a compus marile romane Crim` [i
pedeaps`, Idiotul, Fra]ii Karamazov.
Nietzsche s-a hot`rât s` scrie dup`
acela[i [oc A[a gr`it-a Zarathustra.
Nici la Tolstoi nu s-a petrecut altfel
cu romanele R`zboi [i pace sau Anna
Karenina. M` str`duiesc s` reproduc
demonstra]ia lui {estov care pleac`
de la o certitudine, c` a descoperit un
ax similar în evolu]ii foarte variate.
Nu elimin [i anumite rezerve de pe
o alt` platform` [i rezultat al unor
interpret`ri proprii, dac` mi le permite
injonc]iunea la o teorie care nu prea
admite contrazicerea.
Intersec]ii
De[i a eviden]iat înrudiri
nea[teptate, filosoful a exclus
influen]ele reciproce. Nici n-
a fost tentat de posibilitatea unei
contamin`ri. Totu[i Dostoievski
[i Toltoi au tr`it în acela[i spa]iu
geografic [i au fost contemporani. Din
coresponden]a lor reiese c` erau la
curent fiecare cu ce public` cel`lalt, î[i
notau impresii de lectur`, comentau
romane chiar când nu aveau la
dispozi]ie decât fragmente ale lor. În
revista Russkijesnik a ap`rut în foileton
Anna Karenina (1875 – 1877), iar apoi
Fra]ii Karamazov (1879 – 1880). Dup`
citirea textelor cei doi autori au avut
fiecare în parte [i observatii, chiar
obiec]ii ce n-au fost strânse într-un
comentariu amplu. Nu s-au întâlnit
niciodat`, au survenit mereu piedici
obiective care au amânat întrevederea,
precum, se presupune, [i intrigile
unor intermediari (criticul Strahov la
conferin]a lui Vladimir Soloviov).
Ce îi repro[a Tolstoi lui Dostoievski
era o anumit` logoree, por]iuni
artificiale, diformarea unor scene; la
rândul s`u acesta a remarcat sl`biciuni
în romanul Anna Karenina, a spus la
început c` „ e destul de plictisitor“,
pentru ca mai târziu s` declare
contrariul, c` e o oper` perfect`
pe linia lui Lomonosov, Pu[kin [i
Gogol, cei care pentru el întruchipau
calea de aur a literaturii na]ionale. A
repetat c` i-a pl`cut Amintiri din casa
mor]ilor, evoca în public drame ale
întunericului care l-au impresionat.
Tolstoi [i Dostoievski erau de fapt
dou` temperamente neomogene, unul
prefera echilibrul, cump`tarea, m`sura,
iar cel`lalt izbucnea tumultuos, nu
suporta z`gazurile, risca pr`bu[irea
în neant. V`zute de aproape, imediat
dup` lansare, contururile nu erau atât
de pregnante ca dup` o sedimentare
lung` în receptare. Abia dou` decenii
dup` decesul lui Dostoievski, v`duva
Anna Grigorievna a efectuat o vizit`
de curtoazie la Iasnaia Poliana. Tolstoi
a întâmpinat-o cu mult` caldur`. S-
a putut constata din confruntarea
ecourilor c` autorii s-au pre]uit
reciproc [i c` au regretat separarea. M`
ghidez [i dup` nota]ii din monografiile
lui Ion Iano[i compuse cu spirit de
discern`mânt [i mult` competen]`, o
busol` sigur` în explorare.
Un examen comparativ va st`rui
asupra unor similitudini, chiar
[i asupra unor diversific`ri sau
alternative. Reiese limpede c` un
imbold comun îi lega, acela de a ap`ra
prestigiul na]ional, de a conserva o
cultur` de factur` oriental` expus`
invaziei [i modernit`]ii occidentale.
Dincolo de acest ata[ament erau afilia]i
unor curente de gândire pu]in unitare.
În]elegeau diferit obliga]ii civice de a
l`uda alc`tuirea în practic` a regimului
]arist, nu se sim]eau egal supu[i unei
autorit`]i, nu aveau aceea[i atitudine
fa]` de ortodoxie, cu miturile ei. În
contact cu institu]iile de stat, Tolstoi
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
îsi luase singur permisiunea de a
boicota ordinea prescris`, cl`dind un
alt centru de putere, devenind al doilea
]ar, cu un protocol specific, primind
în audien]`, acceptând un pelerinaj.
Dostoieski era mai pu]in slobod în
mi[c`ri dup` experien]a pu[c`riei,
se conforma [i unor reguli, [tia c` e
supravegheat, evita conflictul direct
pe planul concret palpabil. La un etaj
mai sus, cultiva o sfidare [i o erezie
care dep`[eau momentul imediat, era o
revolt` absolut`, de care poli]ia terestr`
se ocupa mai de departe, nev`zând un
pericol sesizabil. Sunt sumare disocieri,
care ar merita fire[te lungi ilustr`ri.
Cu Nietzsche, care scria într-o
alt` limb` [i tr`ia într-un perimetru
care lor nu le era familiar, tangen]a
era mai dificil`. Transpar ecouri vagi
în coresponden]a lui Tolstoi, situat
în faza bigotismului moral, când
a aruncat s`ge]i cu venin la adresa
unor cuget`tori str`ini, printre care [i
Nietzsche, pe care l-a caracterizat drept
„obraznic“ .
S` fie rodnic` p`rerea lui {estov c`
pe c`i nev`zute au repetat o experien]`
crucial` ajungând la concluzii
comune ? Oricum, când au avut ocazia
s` consemneze p`rerile celorlal]i,
niciunul n-a vorbit de o asemenea
înrudire.
Drumul se bifurc`
În memoria lui Dostoievski se
s`pase un eveniment de r`spântie : î[i
aducea aminte cu nostalgie de noaptea
f`r` somn când doi prieteni litera]i,
Necrasov [i Grigorovici au început
s` citeasc` în manuscris povestirea
Oameni s`rmani [i, captiva]i de subiect,
n-au mai f`cut pân` în zori nici o pauz`.
Diminea]a, foarte devreme, au b`tut la
poart` s`-i comunice vestea, crezând
c` îl trezesc pe autor. Acesta nu se afla
îns` în pat, adic` venise de la un chef cu
prieten, nu se a[teptase s` se precipite
lucrurile. Cu aceea[i grab` s-au
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
îndreptat spre casa lui Belinski, criticul
ascultat, suprema autoritate în epoc` [i
l-au îndemnat s` r`sfoiasc` povestirea,
o revela]ie. Verdictul „freneticului
Vissarion“ a fost categoric, s-a decis
lansarea în cercul lui literar. Botezul de
foc a r`mas pilduitor. Dup` un secol,
[i Kafka, m`cinat de sentimentul de
nesiguran]` (dac` are sau nu voca]ie
de literat), a evocat noaptea de pomin`
tr`it` de scriitorul rus când s-a decis
cu asemenea extaz consacrarea
unui nou talent. {i el ar fi dorit s` i
se curme îndoielile printr-un act de
consacrare cert [i solemn. Dostoievski
s-a sim]it bine în cercul lui Belinski,
vorbea cu venera]ie de criticul ascet
[i de atmosfera de lucru care domnea
printre confra]i. Pe vremea aceea [i el
împ`rt`[ea elanul schimb`rilor. {estov
citeaz` dintr-o scrisoare particular`
a lui Belinski frazele care denot`
convingerile revolu]ionare : „Nu-
mi doresc fericirea nici dac` ar fi s-o
ob]in gratuit, atâta vreme cât nu voi fi
lini[tit de soarta fiec`ruia dintre fra]ii
mei de sânge.“ (Idem, p. 35) Aceast`
ierahie a îndatoririlor îl marcase [i pe
Dostoievski.
Apoi a urmat aruncarea în vârtej.
Este arestat, fiindc` a participat la
[edin]ele unui cerc clandestin (fra]ii
Petra[evski), unde s-a complotat
[i împotriva ]arului. Un punct al
acuza]iei va fi citirea scrisorii de
mustrare a lui Belinski c`tre Gogol,
citire pe care a efectuat-o Dostoievski.
A fost condamnat la moarte [i, dup` o
înscenare de prost gust a unei execu]ii,
a fost eliberat [i trimis la ocn`. Dup`
anii de munc` silnic`, a fost somat s`
semneze declara]ii de loialitate fa]`
de regimul autocrat. Orice mutare de
aici înainte va trebui s` fie anun]at`
oficialit`]ilor, [i el nu s-a putut apropia
de Moscova decât dup` alte dovezi
de dependen]`. {estov socoate c` de
atunci a început perioada de docilitate
a lui Dostoievski, cu toate c` filosoful
precizeaz` c` dup` ie[irea de la ocn`
câteva luni nu s-a putut distinge înc`
o dezicere fa]` de convingerile de
june]e. Se ivise o r`sturnare. Amicii
din trecut devin acum vr`jma[i în
publicistic`, scriitorul se r`zboie[te nu
numai cu liberalii, dar [i cu partizanii
revoltei sociale. {i fa]` de Belinski
comportarea lui se schimb`. Îl irit`
acum stilul autoritar, distant, capriciile
de despot. De fapt criticul obosise, nu
mai avea r`bdare pentru discipoli, se
retr`gea într-un ungher lini[tit [i chiar
insisten]a lui Dostoievski îl scotea
din s`rite. Discordia nu a pornit de la
rela]iile intime. {estov sesizeaz` c` s-
a modificat preocuparea în pânzele
epice, unghiul de percep]ie e altul. De
aici înainte nu-l mai inspir` ostentativ
destinul oamenilor umili]i [i asupri]i.
Tema principal` începând cu Crim` [i
pedeaps` devine omorul [i psihologia
vinovatului.
M` încumet s` spun c` prin
segmentarea cam rigid`, filosoful nu
]ine seama de complexitatea unor
raporturi. E adev`rat c` la etajul de
jos al tabloului realist nu mai apare
interesul pentru cei slabi [i înjosi]i. Nu
se poate îns` afirma c` el a disp`rut.
Sus]in c` la un nivel mai sus, acolo
unde se ]es în esen]` marile conflicte
dintre om [i societate, dintre om
[i Dumnezeu, tema justi]iar` nu s-
a estompat. În discursul lui Ivan
Karamazov, vizionar [i patetic, se pot
g`si accente care trimit spre primele
scrieri. Tot a[a mi se pare nedreapt`
negarea ironic` a personajelor
ultrapozitive (Alio[a [i prin]ul
Mâ[chin). {estov insinueaz` mali]ios :
„ îi era team` de groz`viile pe care le
descoperea [i î[i concentra toate for]ele
spirituale pentru a se feri de ele într-un
fel sau altul, chiar cu ajutorul primelor
« idealuri ap`rute ». În acest mod au
fost create figurile prin]ului Mâ[chin [i
a lui Alio[a Karamazov.“ (Idem, p.165)
Îmi este greu s` subscriu la sentin]a
c` prin]ul Mâ[chin este un „zero“ [i
c` la Alio[a Karmazov r`sar numai
„bâlbâieli monotone „. Dac` figurile
sunt construite cu o alt` tehnic`, la care
nu mai func]ioneaz` ambiguitatea,
reversibilitatea [i discontinuitatea
reac]ilor – aceast` paradoxal` anomalie
nu justific` respingerea lor prin
persiflare. {e[tov se las` captivat de
o ipotez` cu caracter dogmatic, dup`
care învinge ceea ce îl desparte de
altruism [i generozitate, c` opteaz`
pentru realism [i egoist` retragere în
individualism prin respingerea iluziei
de solidaritate [i de participare la
efortul de schimbare.
Cine cu cine comunic`
În opera lui Nietzsche linia de
demarca]ie nu se deta[eaz` limpede
ca în cazul lui Dostoievski (ie[irea
din ocn`). De[i a investigat textele
epistolare, m`rturiile contemporanilor,
{estov n-a g`sit în derularea biografiei
un incident concret care s` poat`
avea consecin]e atât de drastice. La
un moment dat tân`rul a abandonat
o viziune optimist`, senin`, când a
terminat Na[terea tragediei, pentru a
str`bate drumul invers, contrazicându-
se [i pe sine. De la început
transfigurarea a fost perceput` ca o
smulgere din r`d`cini a unei exalt`ri.
{estov s-a oprit la episodul rela]iei
lui Nietzsche cu Wagner. Se [tie c`
filosoful a investit mult` energie în
conservarea prieteniei. Nenum`rate
semne de admira]ie [i devotament au
fost înregistrate. La fel, Nietzsche s-
a prezentat ca un credincios adept al
lui Schopenhauer, hot`rât s` difuzeze
mai departe preceptele sale de via]`.
Atât de mare fusese obedien]a fa]` de
cele dou` c`l`uze, alese cu bun` [tiin]`,
încât gurile rele au reluat porecla care îl
ridiculiza ca „ lacheu spiritual“.
Într-o bun` zi, f`r` vreun
avertisment, Nietzsche a adoptat o
pozi]ie opus`, a uitat jur`mintele de
fidelitate [i s-a angrenat într-o ac]iune
de combatere a lui Wagner, insistând
asupra unor defecte pe care, dintr-
o alt` perspectiv`, înainte le l`udase.
Totodat` a retractat adeziunea fa]`
de tezele lui Schopenhauer. Dup` o
confruntare a documentelor, {estov a
ajuns la concluzia c` metamorfoza în
atitudine a avut cauze interne, c` a fost
urmarea unei crize neiscate de vreun
factor extern. Era o supozi]ie logic`
dup` testarea celorlalte pricini posibile.
Prin confruntarea cu propria boal`,
Nietzsche a priceput c` dilema s`n`t`]ii
e mult mai grea decât a presupus, a
fost for]at s` se izoleze, n-a mai putut
comunica normal cu nimeni. A ajuns
captivul durerilor, care l-au paralizat
fizic. În acest supliciu, Nietzsche a
rupt firele care îl legau de vechile
prietenii [i nu a pregetat s` se r`zbune
tocmai pe idolii de alt` dat`, care n-
aveau nici o vin`. În furia demol`rilor
s-a comportat excesiv, nu a acceptat
subterfugii, voia s` mearg` pân` la
cap`t. S-a luat la har]` vehement cu
apostolii binelui, cu propagatorii milei
[i ai generozit`]ii. Cu inteligen]a sa
ascu]it` a demontat falsele simboluri
ale romantismului la care alt`dat` s-
a închinat el însu[i. S-a emis p`rerea
c` a atins un pisc al revoltei spirituale
care l-a apropiat de Dostoievski. Numai
c` el nu [i-a ascuns noile convingeri,
nu a recurs la persoane intermediare
care s` preia spada în lupt`, s-a aruncat
singur în aren` [i a rostit cu voce tare
gândurile scandaloase. Este interesant
c` [i Cioran, care se înscrie ca ucenic
la Nietzsche în alte împrejur`ri, exilat
la Paris, surprinde dubla natur` a
pamfletarului : „Cel mai adesea opera
este o masc`. Nietzsche joac` un rol,
se erijeaz` în judec`tor sau profet,
î[i atac` prietenii [i du[manii [i se
plaseaz` orgolios în centrul viitorului.
În schimb, în scrisori se plânge, e
nenorocit, abandonat, bolnav, am`rât,
e tocmai contrariul a ceea ce se vedea
în necru]`toarele sale verdicte [i
impreca]ii, adev`rat` însumare de
diatribe“. Aceast` antinomie nu e
proiectat` îns` de Cioran pe filierea
descris` de {e[tov, adic` în sensul unei
c`deri, de rupere de echilibru între
interior [i exterior din cauza t`inuirii
maladiei.
Din lectura operei epice a lui Tolstoi,
{estov a extras tot o chemare tainic` la
satisfacerea egoismului. Se schi]eaz`
un versant al închiderii, refractar vechii
generozit`]i. Un element central al
argumenta]iei l-a constituit trecerea
în revist` a serpentinelor din existen]a
lui Levin, un personaj deloc liniar A
fost o vreme când tân`rul mo[ier, cult,
destoinic, sigur pe sine s-a l`sat tentat
de marile ]inte: lichidarea injusti]iei
sociale, sl`virea patriei, Rusia etern`.
Apoi evantaiul de aspira]ii s-a îngustat,
s-a restrâns la propria ograd` cu
solicit`rile ei modeste. Senza]ia c` a
înfipt plugul adânc în p`mânt i-a dat
un suport fundamental. Acesta era
binele suprem spre care acum n`zuia.
{i în dragoste ambi]iile se reduc, se
mul]ume[te cu ce era lesne de ob]inut.
Pe Kitty, pe care aproape o dispre]uia
pentru frivolitate, o apreciaz` în noua
faz` ca partener` la locul ei p`mântean,
eficient`. Coboar` preten]iile pentru
a fi mai realist. „ Eroul principal al
romanului, alter egoul autorului….
declar` deschis c` slujirea con[tient`
a binelui este o minciun` inutil`. Iat`
cum descrie autorul « mai înainte
( începând aproape din copil`rie [i
mergând progresiv pân` la maturitate»,
când el (Levin) c`uta s` fac` ceva
din care s` ias` un bine pentru to]i –
omenirea, Rusia, toat` ]`r`nimea –
, b`g` de seam` c` gândurile acestuia
îi provocau pl`cere, dar activitatea
lui r`mânea stângace ; acum, dup`
însur`toare, începu s` se m`rgineasc`
tot mai mult la propria lui via]`, de[i
nu mai avea nici o pl`cere gândindu-
se la activitatea sa, totu[i el era sigur
c` munca lui e necesar`, cre[te mereu,
[i c` treaba merge tot mai bine. Acum,
parc`, împotriva voin]ei sale, Levin
intra tot mai adânc în p`mânt, ca
un plug, încât nu mai putea ie[i f`r`
s` r`stoarne o brazd`.“(Idem, p. 46)
13
Metafora plugului îl urm`re[te, o scoate
edificatoare. Cu toate c` dintre toate
personajele acesta îi este cel mai drag,
scriitorul îl înf`]i[eaz` cu obiectivitate.
„A[a este Levin – ne spune contele
Tolstoi – [i exagerat de gelos, [i egoist,
se eschiveaz` de la probleme sociale, un
om posac, neîndemânatic [i necioplit,
[i cu toate acestea binele îl înso]e[te,
via]a lui are un anumit sens al binelui.“
{i în alte episoade ale romanului Anna
Karenina, Tolstoi reia antiteza dintre
decolare [i resemnare terestr`. {estov
evoc` o scen` când prin]ul Bolconski,
în agonie [i cu aripile frânte, zace
într-o camer` [i al`turi mediocrul
RECITIRI
Nicolae Rostov se scufund` în agita]iile
lui lume[ti. Tolstoi îl trateaz` pe
muribund cu nep`sare, nu-l mai
intereseaz` medita]iile eroice înaintea
sfâr[itului. În schimb, la cel`lalt Rostov
îl atrage energia modest` care are un
randament. Izbitor reiese pozi]ia lui
Tolstoi în prezentarea zbuciumului
Annei. {estov conchide : „ o a[teapt`
r`zbunarea h`r`zit` de contele Tolstoi.
Ea a p`c`tuit [i trebuie p`r`sit`“
(Idem, p. 43). În fond femeia a înc`lcat
normele de convie]uire ale stratului ei
social.
Ce vrea s` sus]in` filosoful ? C`
o atestare a prezen]ei instinctului de
conservare, cu admiterea poftei de
d`inuire [i a unui egoism elementar
ucide ipocrizia. Omul nu e f`cut
pentru eroism, pentru sacrificii, mai
ales când n-are [ans` s` izbândeasc`.
Unde survine exagerarea? În aplicarea
unei teze, care opre[te mi[carea [i face
s` fie eludate nuan]ele [i posibilitatea
contrarie. Comentariile lui {estov
r`mân mereu foarte fine, demne de
re]inut. De pild` reîntorcându-ne la
Dostoievski, un pivot al demonstra]iei
e spovedania unui ocna[ care rezum`
complexa deliberare. Auzind c` se
pr`bu[e[te lumea, el e mul]umit c`-
[i poate bea ceaiul nestingherit. În
însemn`rile la Crim` [i pedeaps` {estov
observ` laconic c` autorul nu descrie
mai pe larg ce se petrece în sufletul
celor dou` femei, victime ale voin]ei de
putere care îl anim` pe Raskolnikov.
Delictul grav se consum` mai mult
în creierul f`pta[ului, e o construc]ie
teoretic`, zbaterea unui ins care
vie]uie[te în scheme abstracte [i aspir`
s` dovedeasc` o virtute, c` posed` o
capacitate napoleonian`.
Transferând dezbaterea pe aria
romanului românesc, am discutat
în detalii c` în descrierea f`r`delegii
intervine necesitatea pedepsei, a
replicii simetrice (m-am referit
bun`oar` la tentativele narative ale
lui Nicolae Breban). Eroii s`i sunt
contamina]i de o maladie a voin]ei
de putere [i refuz` mila [i iertarea.
Am stabilit c` se repet` o obsesie, în
felurite variante se insist` [i asupra
efectelor unui lapsus (nep`sarea în
fa]a moralei). Ce se întâmpl` când
din argumentarea epic` lipse[te un
termen antagonic? Personajele simt
ispita marilor gesturi, aud un glas
tiranic, dorul de posesiune, de etalare a
for]ei – dar nu se lovesc de un obstacol
firesc, re]inerea etic`. Constat cu
întârziere c` a[ fi putut extinde terenul
disputei, introducând în dezbatere [i
comentariile lui {estov, mai ales în
privin]a lui Dostoieski (a fost sau nu
eficace în logica artei situarea pedepsei
dup` crim` ?). j

14
Noua Economie
Câteva lec]ii uitate pe în]elesul tuturor
STUDIU
C
ONCEPTUL de Noua Econo-
mie, de[i generic [i destul de
controversat, a început s` fac`
voga teoriilor productivit`]ii
de limba anglo-saxon` înce-
pând cu anii ’90. A fost inspirat în special
de cre[terea investi]iilor în ICT (Infor-
mation and Communication Technology)1
începând cu anii ’80, pentru ca boom-ul
investi]iilor [i cre[terea spectaculoas` a
productivit`]ii din anii ’90 s` consacre
ICT ca tehnologie a prezentului [i mai
ales a viitorului, un posibil echivalent
al tehnologiilor anterioare (motorul cu
aburi, telegraful, motorul cu combustie
intern` [i electricitatea/motorul electric)
care au declan[at revolu]iile industriale
pe care le cunoa[tem.
Nici teoria economic` nu s-a l`sat prea
mult a[teptat`. Astfel, la mijlocul anilor
’80 computerele încep prin a fi indexa-
te în func]ie de schimb`rile în pre]-cali-
tate, iar anii ’90 includ eforturi de tratare
a software ca input sau investi]ie de capi-
tal capabil` s` furnizeze beneficii câ]iva
ani la rând2; a fost observat astfel decli-
nul sus]inut al pre]urilor pentru compu-
tere, ca [i output-ul lor; inova]ia metodo-
logic` a fost înso]it` de o alta în anii ’90:
input-ul ICT a fost separat de tipurile de
input non-ICT, iar sectoarele industria-
le intens-utilizatoare de ICT au fost sepa-
rate de sectoarele non-ICT (care nu utili-
zeaz` ICT) [i de sectoarele produc`toare
de ICT în m`sur`torile econometrice3.
Astfel, ICT a fost mai bine observat în sto-
cul de capital activ, iar cifrele cre[terii eco-
nomice din a doua jum`tate a anilor ’90
ar`tau c` întreaga cre[tere este furnizat`
de produc]ia [i utilizarea de ICT; sectoa-
rele intens-utilizatoare de ICT erau de fapt
principalii contributori conform cifrelor,
marcând dup` toate aparen]ele începutul
unei ere industriale noi [i trezind intere-
sul economi[tilor din întreaga lume.
Ce doresc s` v` propun cu acest text
este o mic` introducere în Noua Econo-
mie. De[i s-a scris enorm în Occident, la
noi fenomenul abia dac` este cunoscut,
dac` nu foarte confuz. Voi l`muri deci o
serie de termeni, iar în func]ie de modul
în care în genere sunt interpreta]i vom
afla câteva lucruri despre dezbaterea din
Occident, pe care o consider direct rele-
vant` pentru noi; voi încheia cu o suges-
tie asupra nevoii de Noua Economie în
România, instructiv`, cred eu, pentru
criza economic` de ast`zi.
Între vechi [i nou
Câteva lucruri aveau s` capteze aten]ia
în a doua jum`tate a anilor ’90 în SUA:
ICT, sc`derea [omajului [i cre[terea eco-
nomic`, care a s`rit cu aproape 3% fa]`
de perioada 1973–1995. Ce s-a întâmplat
de fapt? Pre]urile ICT au sc`zut vertigi-
nos în a doua parte a anilor ’90 (cca 28%
pe an), iar investi]iile au crescut cu 22%
fa]` de perioada 1973–1995. Declinul
pre]urilor a fost explicat în special prin
cre[terea puterii de procesare a micro-ci-
purilor, care se dubleaz` conform Legii
lui Moore (1965) la fiecare 18 luni, iar re-
zultatul a fost un boom în investi]iile în
ICT4. Aparent ca o consecin]`, sectoarele
industriale intens-utilizatoare de ICT au
fost cele care au raportat cele mai impor-
tante contribu]ii la cre[terea PIB (51%),
pentru ca sectoarele produc`toare de
ICT (4%) [i sectoarele non-ICT (44%) s`
fie responsabile pentru rest5. Cre[terea
rapid` a stocului de capital ICT (cu cca
60% din totalul investi]iilor) pare prin-
cipala explica]ie; semnificativ, input-ul
non-ICT nu a raportat nici o cre[tere a
contribu]iilor fa]` de prima parte a ani-
lor ’906. Astfel, ce pare s` explice atrac]ia
ICT pentru antreprenorii care au investit
masiv în el în anii ’90 e combina]ia din-
tre posibilitatea de a utiliza un input ief-
tin în cantit`]i mai mari per capita (adân-
cire de capital) [i performan]a noilor teh-
nologii (progres tehnologic).
Cu Noua Economie, deci, volumul,
compozi]ia [i performan]a capitalu-
lui s-au modificat substan]ial. Astfel, te-
oria economic` a fost for]at` s` intro-
duc` tipuri noi de input-uri în func]ia
de produc]ie: software, capital intangi-
bil. Dac` a f`cut acest lucru, a fost pen-
tru c` ICT p`rea s` fie slab observat,
sub form` de computer hardware [i echi-
pamente de comunica]ie 7, dar mai
ales pentru c` prezint` un poten]ial de
substitu]ie [i/sau de combinare tehno-
organiza]ional` neobi[nuit, pentru foar-
te mul]i economi[ti împingând lucruri-
le în direc]ia unei alte sustenabilit`]i sau,
cu o expresie, a unei noi paradigme tehno-
economice.
Ce este clar e c` economi[tii au intuit
corect poten]ialul ICT, dar au fost [i sunt
diviza]i asupra modului în care el contri-
buie la cre[terea economic`. Întreaga po-
veste a Noii Economii ar putea fi spus`,
dac` vre]i, de aceast` dezbatere, care
poate fi împins` înapoi pân` la lucr`rile
seminale asupra productivit`]ii ale lui
Robert Solow din anii ’50.
Voi explica despre ce e vorba. Output-
ul sau produsul final al unei firme este re-
zultatul utiliz`rii unor input-uri, capital
[i munc`. Începând cu sfâr[itul secolului
al XIX-lea, economi[tii au c`utat s` le ex-
prime în unit`]i marginale, de exemplu
cu cât cre[te cantitatea de output a unei
firme dac` cantitatea de input cu care lu-
crez cre[te cu o unitate (produs marginal),
[i au descoperit o serie de lucruri extrem
de importante (dar dou` sunt semnifica-
tive pentru noi): primul a fost c` cre[terea
output-ului, produs` prin ad`ugarea de
noi unit`]i de input, tinde mai curând
s` scad` decât s` creasc`, iar acest lucru
a fost cunoscut sub numele de principiul
diminu`rii produsului marginal. Cel`lalt
lucru – mai târziu în timp – a fost c` dup`
extragerea contribu]iei (marginale a)
input-urilor8 continu` s` r`mân` o can-
titate de output neexplicat` în termeni
(marginali) de l`rgire a bazei de capital
[i/sau cre[tere a factorului munc`9. Ast-
fel, func]ia de produc]ie a fost îmbog`]it`
cu înc` un factor (factorul tehnologic),
cunoscut ca Rezidualul lui Solow sau Total
Factor Productivity.
O formulare a rela]iei ar putea fi
urm`toarea: Y = A × F(K, L), unde Y e ou-
tput-ul, K capitalul, L munc`, iar A fac-
torul sau nivelul tehnologic. Rela]ia este
aproape intuitiv`, în orice caz este u[or
observat rolul extra-marginal sau rezidu-
al pe care A îl joac` în explicarea cre[terii
output-ului, ca parte a cre[terii care nu
poate fi imputat` direct input-urilor sau,
[i mai simplu, ca diferen]` dintre output
[i cre[terea total` a input-urilor10.
Pentru mul]i economi[ti, producti-
vitatea factorului tehnologic e conside-
rat` crucial` pentru cre[terea output-
ului unei ]`ri, pentru c` de el depinde
cre[terea nivelului salariului, a standar-
dului de via]` etc. Probabil este nevoie s`
subliniez, Noua Economie nu a schim-
bat nimic în aceast` rela]ie. Corec]iile
care i-au fost aduse Rezidualului în anii
’60 –’70, dup` o serie de progrese majo-
re în m`surarea calit`]ii capitalului11 [i
a muncii12, reducându-i contribu]ia în
func]ia de produc]ie de la evalu`ri de
80% pân` la 40% sau chiar mai pu]in13,
ca [i modul foarte diferit în care a fost
explicat, traverseaz` miezul dezbaterii
al Noii Economii. A[ putea pretinde c`
aproape nimic nu s-a schimbat aici. A[
putea ad`uga chiar c` lucrurile par mai
încurcate azi, considerând digitalizarea
informa]iei [i cre[terea substan]ial` a ce-
rerii de intangibile raportate la ICT, care,
dincolo de beneficiile lor directe, pro-
duc avantaje pentru mul]i al]ii, numi-
te externalit`]i pozitive, efecte de re]ea
sau spillovers, f`când [i mai dificil` ob-
servarea lor.
În miezul problemei
Ce e deci major în dezbaterea de
ast`zi este modul în care continu` s` fie
interceptat factorul tehnologic A sau
Rezidualul lui Solow din rela]ia de mai
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
sus. Modesta mea retrospectiv` econo-
mic` permite totu[i o observa]ie asu-
pra dezbaterii: o serie de economi[ti (ne-
oclasicii) au crezut c` produsul marginal
al factorilor e slab m`surat, ceea ce face
ca Rezidualul s` fie supraevaluat. Pen-
tru ei, cre[terea output-ului rezult` în
special din adâncirea de capital (cre[tere
a volumului de capital per capita), res-
pectând principiul diminu`rii produsului
marginal. Au fost necesare, evident, câ-
teva inova]ii econometrice, care aveau
s` intre foarte curând în m`sur`torile
standard ale cre[terii, precum rata de de-
preciere a capitalului, costurile de utili-
zare14 etc.
Ce este crucial aici poart` numele
de substitu]ie [i este o solu]ie de cre[tere
economic` (exprimat` printr-o rat` de
substitu]ie) direct dependent` de pro-
gresul tehnologic înregistrat mai cu-
rând în exterior (exogen, adic` a[a cum
este de exemplu progresul tehnologic
din sectorul produc`tor de semicon-
ductori care afecteaz` productivitatea
multor firme care nu produc dar uti-
lizeaz` semiconductori etc.) decât de
eforturile interne de adoptare sau endo-
genizare a noilor tehnologii. Declinul
vertiginos al pre]urilor ICT din a doua
parte a anilor ’90 nu a f`cut decât s` re-
trezeasc` interesul pentru explica]iile
de tip exogen ale cre[terii [i substitu]ie.
Astfel, sc`derea pre]urilor a afectat pat-
tern-urile de cre[tere ale antrepreno-
rilor maximizatori de profit în a[a fel
încât ei au ales s` substituie ICT altor
tipuri de input-uri. Solow a crezut c`
schimbarea tehnologic` e pe fond exo-
gen`, iar aceast` pozi]ie pare s`-i dea cel
mai mult dreptate. În aceste condi]ii,
ar trebui s` fie clar c` rolul Rezidualu-
lui lui Solow e foarte redus, în orice caz
exprim` erorile rezultate din indexa-
rea factorilor, nu progresul tehnolo-
gic în]eles ca spor în eficien]` al facto-
rilor, generat de investi]iile în adopta-
rea tehno-organiza]ional` a noilor teh-
nologii, i.e., efort de endogenizare a pro-
gresului tehnologic. Studii precum Jor-
genson [i Stiroh (2000), Stiroh (2002),
Jorgenson (2004) confirm` aceast`
pozi]ie, acordând un rol redus Rezidua-
lului, dar o semnifica]ie major` cre[terii
din input-uri.
Cealalt` serie de economi[ti
(optimi[tii) exprim` o receptare dife-
rit` a Rezidualului, iar acest lucru este
de natur` s` modifice din temelii inter-
pretarea fenomenului Noii Economii.
S` ne întoarcem din nou la o explica]ie
clasic`. Conform principiului diminu`rii
produsului marginal, [tim c` o cre[tere
cu o unitate a unui input este profita-
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
bil` cât` vreme beneficiul marginal nu
scade, ci cre[te sau cel pu]in se p`streaz`
la egalitate cu costul ad`ugat (marginal).
Astfel, e posibil s` identific`m o limit`
peste care cre[terea în input-uri devine
neprofitabil`. Acest lucru explic` de ce
produc`torii au fost preocupa]i în gene-
re de a g`si solu]ii de cre[tere care s` nu
implice modific`ri în volumul de capi-
tal, ci mai curând în eficien]`, prin in-
troducerea de inova]ii [i/sau realoc`ri
de factori în combina]ii noi, mai pro-
ductive.
Ce e, sper, vizibil este c` tendin]a pro-
dusului marginal de a sc`dea, mai ales
în condi]ii de cre[tere a bazei de capital,
e constrâng`toare, în orice caz nu poate
explica cre[terea veniturilor, a standar-
dului de via]` sau chiar a investi]iilor.
Astfel, factorul tehnologic A din rela]ia
noastr` e crucial, de[i este mai greu de
identificat [i poate fi explicat doar ca re-
zidual15. Corec]iile care i-au fost aduse, [i
care sunt în mare m`sur` corec]ii de ob-
servare a modific`rilor în calitatea input-
urilor, n-au reu[it s`-l elimine, ci doar s`-
l reduc`. Astfel, afirma]ia lui Kevin Sti-
roh, conform c`reia „dac` cre[terea
input-ului este subevaluat` (supraeva-
luat`), cre[terea output-ului este suprae-
valuat` (subevaluat`)“, este amendabil`,
în termenii diminu`rii produsului margi-
nal. Cre[terea Rezidualului, ca cre[tere în
eficien]` a factorilor, este bine verificat`
de experien]a cre[terii productivit`]ii
din sectoarele comer]ului en gros [i en
detail (investitori majori în ICT), care
reflect` o sc`dere de aproape un punct
procentual, fiecare, în input-urile capital
[i munc`, pentru 1995–2000, dar expun
simultan o cre[tere de ¾ din cre[terea
total` a productivit`]ii16. Aceasta face,
evident, ca o cre[tere a Rezidualului s`
nu fie asociat` cu o cre[tere în investi]ii
– mai curând se exclud reciproc (adic` o
cre[tere în investi]ii e echivalent` mai
degrab` cu o sc`dere temporar` în ou-
tput [i în Rezidual, care implic` faptul
c` firmele cheltuiesc mult cu adopta-
rea [i înv`]area de a utiliza noile tehno-
logii) –, dar ce este mai important e c`
ne oblig` s` reconsider`m rolul pe care
inova]iile tehno-organiza]ionale, pe care
le impun adoptarea noilor tehnologii, îl
joac` în func]ia de produc]ie. Declinul
investi]iilor în ICT, în a doua parte a
anilor ’90, din sectoarele comer]ului en
gros [i en detail, dublat de o cre[tere ac-
celerat` a output-ului, confirm` aceast`
observa]ie.
Cu alte cuvinte, cre[terea Rezidua-
lului arat` c` produc`torii care inves-
tesc în ICT investesc simultan cam în
toate genurile de lucruri (mai greu de
observat) precum inova]ii tehnologice
[i manageriale, reduceri de costuri din
varii combina]ii sau avantaje ob]inute
din experien]a altor firme (spillovers)17.
Personal, cred c` aceast` pozi]ie fur-
nizeaz` o baz` explicativ` mai larg`
[i mai bun` fenomenului Noii Econo-
mii, permi]ând observarea [i interpre-
tarea schimb`rilor în management,
în structura ocupa]ional` [i tehno-
organiza]ional` a firmei, a utiliz`rii de
spillovers, de intangibile etc.
Nu m-am referit la cre[terea din anii
2000–2005 în mod inten]ionat. Cre[terea
economic` s-a redus sim]itor, în mod
egal au sc`zut investi]iile în ICT. Out-
put-ul sectoarelor produc`toare de ICT
exprim` probabil cea mai important`
descre[tere. Productivitatea Rezidualu-
lui expune în schimb o cre[tere semnifi-
cativ` în sectoarele utilizatoare de ICT,
un semnal c` acolo func]ioneaz`, dup`
boom-ul investi]iilor în ICT din anii ’90,
o nou` sustenabilitate, pe care am întâl-
nit-o deja în sectorul comer]ului din anii
’90, amplificat` de evolu]iile din sectoa-
rele serviciilor18. Dar perioada 2000–
2005 e traversat` de o serie de crize, pre-
cum crizele NASDAQ (2000), dot-com-
urilor (2000), sectoare intens-utilizatoa-
re de ICT, [i recesiunea din 2001–2002,
care cer mai multe explica]ii pe care nu
le putem da acum.
Concluzie
Sarcina concluziei de a închide
aceast` discu]ie este mai simpl` acum.
Noua Economie func]ioneaz`, dac`
vre]i o nou` sustenabilitate bazat` pe
ICT func]ioneaz` în special în state-
le dezvoltate ale lumii, de[i ne-am re-
ferit doar la experien]a SUA. Boom-ul
investi]iilor din anii ’90, cre[terea pon-
derii ICT în stocul de capital pân` la
60%, cre[terea output-ului [i mai ales
a factorului tehnologic în paralel cu o
sc`dere semnificativ` în input-uri, în
mod vizibil în sectorul comer]ului, în
sfâr[it evolu]iile în func]ia de produc]ie
determinate de investi]iile în inova]ii
tehno-organiza]ionale [i spillovers con-
firm` aceast` pozi]ie, f`r` nici o alt`
discu]ie despre sc`derea infla]iei [i a
[omajului. Afirma]ii precum Paradoxul
Productivit`]ii lui Solow (1987), conform
c`ruia „vedem computere peste tot, ex-
ceptând statisticile productivit`]ii“, sunt
dep`[ite în lumina experien]ei-ICT din
a doua parte a anilor ’90. Cre[terea fac-
torului tehnologic este probabil sem-
nalul principal c` o nou` sustenabilitate
func]ioneaz` [i c` perspectivele econo-
miei sunt ireductibil legate de adoptarea
[i utilizarea de ICT. Dezbaterea recent`,
dac` conserv` tensiunile mai vechi de
interpretare a Rezidualului lui Solow, ac-
centuând asupra input-urilor sau asu-
pra factorului tehnologic, sub constrân-
gerea inevitabil` a principiului diminu`rii
produsului marginal, recunoa[te pe fond
c` ICT a modificat pattern-urile de
produc]ie în sectoarele intens-utiliza-
toare de ICT (fie în termenii substitu]iei,
fie ai schimb`rii tehnologice puternic en-
dogenizate).
F`r` îndoial`, aceast` experien]` este
direct relevant` pentru România, în spe-
cial din dou` motive: a) ICT e un input
special, care, dac` poate fi abordat cu in-
strumentele clasice ale teoriei econo-
mice, este inevitabil în noile modele de
cre[tere economic`, nu doar în teoriile
productivit`]ii recente. România rapor-
teaz` cifre în genere mici la nivelul Eu-
ropei pe capitolele ICT, cercetare [i dez-
voltare, aplica]ii de patente, acces la In-
ternet etc.19; b) studii precum cele ale lui
Malerba, Nelson, Orsenigo [i Winter20
sau Soete [i Weel21 accentueaz` asupra
rolului pe care inova]ia (tehnologic`, de
produse noi) îl joac` în câ[tigarea de ni[e
de pia]`, dar ce este major pentru to]i e
tipul de regim tehnologic [i mai ales ca-
pacitatea tehnologic` intern` (cumula-
tiv`) de a exploata inova]iile, l`rgindu-
[i astfel pia]a [i deschizând drumul unei
noi ere tehnologice. Cum România este în
situa]ia de a expune mai curând decala-
je tehnologice mari la nivelul Europei,
acest lucru pare s` o exclud` din start ca
poten]ial competitor, în special în sec-
toarele care utilizeaz` intens noile teh-
nologii/ICT. Exact lucrul acesta trebu-
ie corectat prin politici publice, cu atât
mai mult cu cât progresul tehnologic
sus]inut [i nivelul de ICT din Vest [i o
serie de ]`ri CEE ar putea accentua de-
calajul tehnologic existent.
l factorului constant fiind limitat. Pentru mai
1 ICT desemneaz` în genere echipamente
de telecomunica]ie, computere [i software.
Este o defini]ie standard, adecvat` metodo-
logic [i cuprins` în mod obi[nuit în defini]iile
mai largi ale ICT care includ mai multe forme
de bunuri intangibile [i perifericele.
2 Brent R. Moulton, „GDP and the Digital
Economy: Keeping Up with the Changes“,
BEA, 1999, pp. 6, 10–11, http://mitpress.mit.
edu/books/0262523302/ude/demoultn.pdf
3 Anii 2000 continu` eforturile de
m`surare/observare a contribu]iilor ICT, cu
introducerea intangibilelor asociate cu ICT.
Un software este un bun intangibil [i are prin-
cipala calitate de a fi infinit-expansibil. Asta în-
seamn` c` de[i presupune costuri foarte mari
de producere, costurile marginale de multi-
plicare/copiere sunt foarte reduse sau chiar
inexistente; limitele fizice sau rivalitatea, va-
labil` în cazul bunurilor de ordin fizic, este
anulat` în cazul bunurilor intangibile. Astfel,
cre[terea spectaculoas` a consumului de in-
tangibile (produse non-substan]iale) la sfâr[itul
anilor ’90 i-a determinat pe unii economi[ti
precum Bradford DeLong, Michael Froom-
kin, Stephen Cohen sau John Zysman s` con-
sidere c` extinderea utiliz`rii lor, stimulat`
mai ales de apari]ia Internetului, va propulsa
economiile. Pentru ei, un rol-cheie îl joac`
sectoarele tehnologice lider. Exemplele de
bunuri non-substan]iale asociate ICT nu se re-
duc la software, ci includ nenum`rate tipuri
de bunuri, precum blue-print-uri, produse
ob]inute din cercetare [i dezvoltare, inova]ii
(non-tehnologice) la nivelul organiza]iei, sis-
teme (complementare) ERP etc. Eforturile de
m`surare urm`resc tratarea bunurilor intangi-
bile ca input sau bunuri de investi]ii, [i nu ca
bunuri de consum sau intermediare: doar în
SUA cheltuielile cu aceste tipuri de input-uri
s-au ridicat în 1999 la un miliard de USD.
4 Dale W. Jorgenson and Kevin J. Stiroh,
„Raising the Speed Limit: US Economic Growth
in the Information Age“, Federal Reserve Bank
of New York, May 1, 2000, http://www.ivie.
es/downloads/ws/esc/ponencia04.pdf; Kevin
Stiroh, „Information Technology and the U.S.
Productivity Revival: A Review of the Evi-
dence“, Bussines Economics, January 2002.
5 Kevin Stiroh, 2002, p. 7.
6 Barry P. Bosworth and Jack E. Triplett,
„What’s New about the New Economy? IT,
Economic Growth and Productivity“, Brook-
ings Institution, 2000, pp. 2–3, 8–9, www.
brookingsinstitution.org/views/papers/bos-
worth/20001020.pdf
7 Stephen D. Oliner and Daniel E. Sichel,
„Computers and Output Growth Revisisted:
How Big is the Puzzle?“, Brookings Papers on
Economic Activity, 1994.
8 A crescut sau nu produsul marginal
al factorilor ad`ugând înc` o unitate de in-
put, considerând ceilal]i factori constan]i?
Dac` a sc`zut, chiar dac` output-ul total
cre[te, output-ul a crescut de fapt cu mai
pu]in. Astfel, produc`torul maximizant de
profit trebuie s`-[i stopeze investi]ia la nive-
lul la care costul marginal este mai mic sau
egal cu produsul marginal; costul marginal
reprezint` costul ad`ugat la costurile curente
de produc]ie [i e folosit ca limit` sau margine
pentru a indica punctul optim de produc]ie,
ca r`spuns la schimb`rile de pre]uri pe pia]`:
dac` cresc costul de produc]ie ad`ugând o
unitate de input, cu cât cre[te produc]ia?
Teoria productivit`]ii marginale este nu
întâmpl`tor o teorie a distribu]iei. Dac` pro-
15
dusul marginal este mai mic ad`ugând o uni-
tate de input, produc]ia cre[te prea pu]in pen-
tru a justifica investi]ia; c` produsul marginal
scade, se vede foarte bine în exemplele cu doi
factori în care unul cre[te în timp ce cel`lalt
r`mâne constant, poten]ialul de produc]ie al
multe detalii vezi Lavinia Ra[c` [i {tefan Ne-
delea, Teorie [i practic` în microeconomie, ASE
– Biblioteca Digital`, Cap. 5.2.1, http://www.
biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.
asp?id=62&idb=
9 Vezi Robert Solow, „Technical Change
and the Agregate Production Function“, Re-
view of Economics and Statistics, Vol. 39, No. 3,
August 1957. Pentru a spune doar atât, pentru
Solow: „Metoda se sprijin` pe afirma]ia c` fac-
STUDIU
torii sunt pl`ti]i pentru produsele lor margi-
nale (marginal products) ´…¨“ (p. 320).
10 Semnificativ, Solow a g`sit c` acumu-
larea (adâncirea) de capital era calculat` pen-
tru 13% din cre[terea economic` din SUA, iar
87% pentru progresul tehnologic sau rezidu-
alul Total Factor Productivity, în prima parte a
secolului XX (Robert Solow, 1957, p. 320).
11 Zvi Griliches and Dale Jorgenson,
„Sources of Measured Productivity Change:
Capital Input“, The American Economic Review,
Vol. 56, No. 1/2, Mart–May, 1966.
12 Edward F. Denison, Why Growth Rates
Differ, Washington, The Brookings Institu-
tion, 1967.
13 Pentru o excelent` retrospectiv` asupra
dezbaterii vezi Dale W. Jorgenson, „Account-
ing for Growth in the Information Age“, 2004,
Department of Economics, Harvard University,
pp. 31–40, http://www.economics.harvard.
edu/faculty/jorgenson/files/acounting_for_
growth_050121.pdf
14 Vezi Griliches and Jorgenson, 1966; Jor-
genson, 2004, pp. 31–40.
15 John G. Fernald and Shanthi Ramnath,
„The acceleration in U.S. total factor produc-
tivity after 1995: The role of information
technology“, 1Q, Economic Perspectives, 2004,
Appendix, http://www.chicagofed.org/publi-
cations/economicperspectives/ep_1qtr2004_
part4_fernald_ramnath.pdf
16 Ibidem, p. 55; pentru explica]ii similare
vezi Bart van Ark, „Europe’s Productivity Gap:
Catching Up or Getting Stuck?“, GGDC, 2006,
pp. 24–27, http://ideas.repec.org/p/cnf/wpa-
per/0602.html
17 John G. Fernald and Shanthi Ramnath,
2004, p. 62.
18 Barry P. Bosworth and Jack E. Triplett,
„The Early 21st Century U.S. Productivity
Expansion is Still in Services“, International
Productivity Monitor, 2007, http://www.csls.
ca/ipm/14/IPM-14-bosworth-e.pdf; Susanto
Basu and John G. Fernald, „Information and
Communications Technology as a General
Purpose Technology: Evidence from U.S. In-
dustry Data“, FRBSF Economic Review, 2008,
http://www.frbsf.org/publications/econom-
ics/review/2008/er1-15.pdf
19 Pentru o consultare sumar` vezi Euro-
stat, Europe in figures. Eurostat Yearbook 2008,
Eurostat European Commission, 2008, Cap.
12, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/
ITY_OFFPUB/KS-CD-07-001/EN/KS-CD-07-
001-EN.PDF
20 Franco Malerba, Richard Nelson, Luigi
Orsenigo and Sidney Winter, „Demand, Inno-
vation and the Dynamics of Market Structure:
the Role of Experimental Users and Diverse
Preferences“, CESPRI, WP n. 135, 2003, ftp://
ftp.unibocconi.it/pub/RePEc/cri/papers/WP-
135Malerba.pdf
21 Luc Soete and Bas ter Weel, „Schum-
peter and the Knowledge-Based Economy:
On Technology and Competition Policy“,
1999, http://edocs.ub.unimaas.nl/loader/file.
asp?id=105 l

16
De la frica de capitalism
la gândirea oximoronic`
DIALOG
T
EXTUL lui Sorin Cucerai din
Idei în Dialog nr. 5, 2009 con-
tinu` s` trezeasc` discu]ii.
De exemplu, Ioan Buduca
cu „Gândirea oximoronic`“,
în Idei în Dialog, nr. 10, 2009. Ioan Budu-
ca îl citeaz` oarecum polemic pe John
Medaille, care pare, dimpotriv`, extrem
de încântat de textul lui Cucerai, de[i îl
împinge într-o direc]ie pe care Cucerai
n-a anticipat-o, producând o diferen]`
excentric` ([i anarhist`) între pia]` [i
capitalism1. Ce cred c` face Cucerai e
mai curând s` genereze probleme decât
s` rezolve. Dezavuez superficialitatea
cu care este abordat Cucerai, el însu[i
superficial cu diferitele segmente ale
teoriei lui.
Ce doresc e s` sus]in c` pozi]ia lui
Cucerai e fundamental problematic`.
E liberal` ca finalitate, cu toate c` po-
lemizeaz` cu ultraliberali (anarhi[ti)
conform c`rora autosuficien]a capita-
lismului ar fi clar` [i ireductibil`, pen-
tru c` se sprijin` în natura uman`, care,
de[i este posesiv` sau egoist`, posed`
ra]iune, astfel încât toate resorturile
progresului, prosperit`]ii, cooper`rii
sau civiliza]iei capitaliste pot fi g`site
în ea; în aceste condi]ii, statul este o
inven]ie ciudat`, care nu face decât s`
pun` în dificultate capitalismul din mo-
tive în general obscure; inclusiv istoria
este citit` într-o cheie a b`t`liei resor-
turilor umane capitaliste de a se elibe-
ra mai întâi de împilarea religiei (prac-
ticarea dobânzii, esen]` a preferin]ei
de timp [i motorul principal al capi-
talismului în sens ultraliberal, a fost
mult` vreme interzis` de biseric`), apoi
de cea a statului. Ca s` fie limpede, nu
`sta e liberalismul lui Cucerai în textul
pe care îl discut`m (în altele, da)2, Bu-
duca îl descrie oarecum corect ca anti-
liberal. Dac` deci Cucerai r`mâne libe-
ral, r`mâne în miza textului, pentru c`
încearc` s` fac` con[tient capitalismul
de limitele sau inconsisten]a lui natu-
ral` în raport cu natura uman` [i mai
ales de istoria comun`, pe care o împar-
te de la origini cu statul.
Am s` trec la subiect. Teza lui Cuce-
rai poate fi formulat` foarte simplu: ne
este fric` de capitalism pentru c` ne este
intim str`in. În Manuscrisele economico-
filosofice, Marx credea c`, tocmai fiindc`
produce alienare prin intermediul bani-
lor care se substituie muncii prin care
se exprim` esen]a uman`, capitalismul
este str`in omului (muncitorului), dar
Cucerai refuz` o explica]ie de acest tip.
Pentru Cucerai, frica de capitalism este
explicat` printr-un bizar recurs antro-
po-sociologic, care pretinde s` coboa-
re în negura istoriei, acolo unde antro-
pologii [i sociologii, din câte [tiu, n-au
reu[it s` ajung`. Pentru el, umanitatea
a cunoscut probabil la începutul istoriei
familiile sau grupurile mici, compacte,
disparate, în sfâr[it înzestrate cu nevoi
sumare [i u[or de satisf`cut. Schimbul,
comunicarea cu alte grupuri sau altceva
asem`n`tor erau evident inutile. Pentru
Cucerai, natura uman` este bine expri-
mat` în aceste formule minuscule de
existen]` ancestral`. Capitalismul, ori-
cât de funciar l-am în]elege, e din capul
locului exclus.
Aten]ie!, pentru c` pune în con-
trast capitalismul cu formulele lui an-
cestrale de comunit`]i, Cucerai poate
s` spun`: capitalismul e lipsit de orice
consisten]` cu natura uman`. Textul lui
nu con]ine o alt` structur` de conflict
cu capitalismul sau ceea ce el nume[te
frica noastr` de capitalism. Ce omite în
mod imprudent Cucerai s` spun` este:
de ce acolo e mai mult` natur` uman`
decât în capitalism (resorturile umane
ale capitalismului)? Egoismul, avari]ia
[i altele asemenea sunt piesele umane
de baz` ale capitalismului. Sunt ele ne-
naturale? Avem dificult`]i în a fi aten]i
[i genero[i cu ceilal]i, nu posesivi sau
r`i. Conlucrarea sau solidaritatea cu
ceilal]i e foarte dificil` atunci când nu
extragi un beneficiu personal din ea.
În sfâr[it, scrie Sorin Cucerai texte de
acest fel complet dezinteresat de pro-
fitul pe care îl ob]ine? Dac` din ace[ti
bani sau al]ii î[i p`streaz` standardul
de via]`, bicicleta sau ma[ina, e asta re-
zultatul unei simple manipul`ri capita-
liste? Sl`biciunea principal` a textului
lui Cucerai e aici. Ioan Buduca e corect
când amendeaz` abordarea lui Cucerai
exact în acest punct, cu toate c` o face
printr-un recurs spiritual pe fond des-
tul de straniu [i împ`ciuitor.
Recapitulez. Cucerai consider` c`
natura uman` nu suport` capitalis-
mul (probabil c` cei mai buni dintre
capitali[ti precum Ford, Rockefeller
sau Bill Gates sunt cumva [i cei mai
perverti]i în materie de natur` uman`).
Ce îi este specific e mai curând o form`
ancestral` sumar` de existen]`, pe care
umanitatea a cunoscut-o, dac` a cu-
noscut-o vreodat`, în zorii umanit`]ii.
Asta înseamn` nevoi minime, în sfâr[it,
autosuficien]a intern` a grupurilor de a
le satisface. Dac` trebuie s` c`ut`m na-
tura uman` undeva, spune Cucerai, aici
este. Capitalismul nu e contiguu în ra-
port cu omul sau cu resorturile lui prin-
cipale. Din acest motiv, capitalismul ne
provoac` mai curând anxietate sau reti-
cen]`, nu simpatie sau ata[ament.
Ce face posibil totu[i capitalismul?
Pentru Cucerai, statul. Capitalismul s-
a n`scut din nevoia statului de bani.
Ca banii sa fie introdu[i, statul a inter-
venit în grupule]ele ancestrale, pe care
le-a spart, punându-le în situa]ia de a
apela la cooperarea cu al]i oameni [i
schimburi taxabile bazate pe bani. A[a
a ap`rut capitalismul.
Originalitatea tezei lui Cucerai este
extrem`, iar celor doi autori le repro[ez
superficialitatea cu care au abordat
acest segment al textului. E suficient s`
spun c` ordinea capitalist` e doar una
din zecile de formule prin care formele
de putere pe care le-a cunoscut istoria
au ajuns s`-[i umple visteriile. Capita-
lismul, cu pia]a liber`, proprietatea pri-
vat` [i inapeten]a lui tradi]ional` pen-
tru stat, nu merge prea mult înapoi
în timp, începând cel mai probabil cu
comer]ul ora[elor italiene în Medite-
rana din veacurile XIV–XV [i formarea
primelor colonii în America [i Africa,
sustragerea dobânzii de sub interdic]ia
religioas` a bisericii [i apari]ia unei
clase noi, direct interesat` de profit
(dup` unii, înzestrat` inclusiv cu o
nou` concep]ie etic` despre munc`,
izvorât` din credin]`). Pân` aici, eco-
nomiile au func]ionat f`r` s` evolue-
ze prea mult, exploatând masiv munc`
nepl`tit` în câteva forme pe care le
cunoa[tem din manualele de istorie.
Mai e o problem` la acest nivel. Pen-
tru Cucerai, statul nu e posibil f`r`
inova]ia banilor. La rândul lui, capita-
lismul nu e posibil f`r` stat. Capitalis-
mul este astfel inven]ia statului dintr-
o simpl` nevoie intern` de bani. Circu-
laritatea e clar`, sper. Cucerai nu evit`
o reciprocitate perfect ireductibil`, care
marcheaz` apari]ia comun` a statului
[i capitalismului. Nici capitalismul,
nici statul nu pot fi explicate separat.
Mai mult, apari]ia statului r`mâne un
fenomen inexplicabil în ordinea na-
tural` ancestral` autosuficient` a gru-
purilor, nu întâmpl`tor neobi[nuite
cu schimbul sau banii sau altceva
asem`n`tor. Dac` deci statul explic`
apari]ia capitalismului, ce face posi-
bil` existen]a statului? Capitalismul,
dar r`spunsul e circular [i deci inaccep-
tabil. Neglijen]a lui Cucerai în formu-
larea acestui segment al teoriei lui e re-
gretabil`. Regretabil` este [i neglijen]a
celor doi, care l-au citit neatent pe Cu-
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
cerai în acest punct. Cucerai trebuie
amendat mai ales pentru lipsa datelor
de ordin antropo-sociologic.
S` strângem acum datele discu]iei.
Pentru Cucerai, capitalismul ne pro-
voac` anxietate pentru c` intim ne este
str`in. {i e natural s` fie a[a, pentru c`
este o inven]ie a statului. Asta s-a întâm-
plat cu mult timp în urm`, conform lui
Cucerai, când oamenii tr`iau înc` în
grupule]e împ`cate cu sine [i capabile
s`-[i ofere singure toate satisfac]iile pe
care le c`utau. Statul s-a n`scut, nu [tiu
de ce, în aceast` lume care func]iona
minunat, dar ce este clar e c` el a produs
capitalismul dintr-o nevoie intern` ele-
mentar` de bani. O astfel de explica]ie,
dincolo de lipsa ei cert` de valoare an-
tropo-sociologic`, are meritul de a le
comunica libertarienilor mai vero[i c`
statul [i capitalismul sunt fundamen-
tal inseparabile; Cucerai adaug` c` sta-
tul mai face [i alte lucruri, de pild` când
încearc` s` previn` problemele pe care
pia]a le genereaz`, precum [omajul [i
s`r`cia în care unii sunt pur [i simplu
expulza]i, în competi]ia pe pia]`. Pen-
tru pozi]iile lor extrem de vocale anti-
interven]ioniste din ultima vreme,
pozi]ia lui Cucerai trebuie s` cad` ca un
ciocan pe deget, cu atât mai mult cu cât
Cucerai, dac` s-a f`cut remarcat cu ceva,
s-a f`cut cu texte extrem de hoppeene3,
care fac din corpul uman [i non-agresi-
une, constitutiv` de exemplu unui dia-
log sau unui schimb economic volun-
tar pe pia]` sau unei invita]ii politi-
coase de a coborî primul din autobuz
etc., un principiu al propriet`]ii priva-
te, iar în prelungirea lui, un principiu
de func]ionare a capitalismului, trans-
formând astfel statul, cu sistemul lui de
constrângere [i impozitare, într-o pre-
zen]` inoportun` [i parazitar` (pentru
Hoppe, libertatea are sens doar în ter-
meni de proprietate privat`; singur`,
pia]a liber` e spa]iul etic potrivit prin
care se poate exprima).
Înainte de a spune câteva cuvin-
te despre textul lui Buduca, s` nu
arunc`m [i copilul odat` cu apa. Cuce-
rai este plauzibil când consider` c` sta-
tul este nenatural în termeni umani.
Indiferent cum în]elege el c` s-a n`scut
lumea [i civiliza]ia, fapt este c` ordinea
capitalist`, a[a cum o cunoa[tem azi, e
o inven]ie târzie într-o perioad` în care
statele dispuneau deja de birocra]ii so-
fisticate, devenind treptat mai eficien-
te în metodele de constrângere [i ta-
xare4. Sorin Cucerai este deci plauzi-
bil în acest punct. Construc]ia lui e în
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
schimb problematic`, dac` nu chiar
ambarasant`. Nu cred c` avea nevoie
s` coboare pân` în zorii umanit`]ii ca
s` ne spun` asta, în orice caz nu cu atâ-
tea riscuri. În plus, toate astea implic` o
deplasare destul de bizar` de la pozi]iile
lui anterioare pe linia lui Hoppe, care
vedea în pia]a liber`/capitalism forma
potrivit` prin care se poate exprima na-
tura uman`, v`zut` la cel`lalt cap`t al
propriet`]ii private.
Buduca a sesizat foarte bine proble-
ma lui Cucerai în natura uman`. Dar
ce face el e s`-l citeasc` pe Cucerai, ac-
ceptând diferen]a dintre naturi suge-
rat` de John Medaille, adic` o natur`
uman` autentic`, exprimat` exclusiv
în formulele ancestrale de existen]`
de tip Cucerai, [i o natur` perturbat` de
impunerea capitalismului. Medaille în
mod excentric consider` c` pia]a [i ca-
pitalismul sunt dou` lucruri diferite:
pia]a, adic` schimbul economic de bu-
nuri [i bani, e veche, natural` [i indis-
pensabil`, capitalismul, dimpotriv`, e
o inven]ie nou`, care împinge lucrurile
în direc]ia l`comiei nelimitate [i a unui
soi de pre]iozitate a omului modern, in-
acceptabil` probabil într-o optic` etico-
teologic`, pentru el. Ce este capitalis-
Pedeaps` [i regenerare
I
AHVE este Persoana divin`
care se revel` în Istorie [i
în aceasta const` marea lui
noutate“– constat` Mircea
Eliade. De aceea, aceast`
teofanie de tip nou nu mai are a fi nici
reversibil`, nici repetabil` (ciclic`).
C`derea Ierusalimului nu repet`
c`derea Samariei, spune savantul,
continuînd astfel: „ruina Ierusalimului
reveleaz` o alt` teofanie istoric`, o alt`
«mînie» a lui Iahve“. Asemenea mînii
pun în eviden]` acea tremenda majestas
dependent` de o Persoan` [i nu de o
putere religioas` transpersonal`. Iahve
ac]ioneaz` în istorie [i între]ine rela]ii
cu persoane istorice, iar „cînd Dumne-
zeu-Tat`l se «arat`» într-un fel radical
[i complet, încarnîndu-se în Iisus Hris-
tos, istoria devine ea îns`[i o teofanie“.
„Aceasta a fost o mare revolu]ie reli-
gioas` – zice Eliade –, atît de mare încît
n-a putut fi asimilat` nici în dou` mii
de ani de cre[tinism“ (Mituri, vise, miste-
re, Univers enciclopedica, 2009).
Putem constata noi în[ine ce n-a fost
înc` asimilat: nu avem înc` o teologie
cre[tin` oficial` a istoriei, de[i ea a fost
prezentat` profetic în cartea Apocalip-
sei, sub inspira]ia direct` a Fiului lui
Dumnezeu. Gîndirea cre[tin` s-a cris-
pat în fa]a acestei c`r]i ca [i cum dac` ar
fi vulgarizat (popularizat) în]elegerea
ei, ar fi fost date m`rg`ritare porcilor.
Poate c` ]inerea cheilor apocaliptice in
ocultum a men]inut unitatea credin]ei,
ferind-o de centrifuga unor sectarisme
imprevizibile. Am v`zut: protestan]ii
mul f`r` pia]`? Iat` deci o problem`
pur oximoronic`. Medaille, în graba lui
de a amenda capitalismul, dar l`sând
oarecum neatins` pre]iozitatea materi-
al` a omului modern, care continu` ast-
fel s` depind` de pia]a schimburilor li-
bere, produce o idee în cel mai bun caz
excentric`. Pia]` liber` f`r` capitalism?
Buduca sesizeaz` oximoronul, dar toat`
discu]ia este împins` mai departe în
aceia[i termeni. Astfel, Buduca este cel
care încearc` s`-i sugereze lui Cucerai
c` a doua natur`, care poate fi conside-
rat` anecdotic natura noastr` dec`zut`
[i alimentat` de pia]`/capitalism, este
acceptabil` fie [i ca semnal c` o alt`
natur` mai bun` exist` dincolo de ea.
Ce este aproape ironic în abordarea lui
Medaille e c` Sorin Cucerai n-a [tiut
c`, încercând s` apere capitalismul, dar
s`-l [i împace cu statul, a ob]inut mult
mai mult anarhism decât ar fi crezut,
restituindu-l astfel pozi]iilor sale mai
vechi [i mai prietenoase fa]` de Hans-
Hermann Hoppe.
Cred c` pot opri discu]ia în acest
punct. Sorin Cucerai r`mâne proble-
matic. Cu atât mai problematic cu cât,
de la apari]ie la apari]ie, pare s` exhi-
be deplas`ri noi, uneori perfect opuse.
au pus cheile la îndemîna oricui [i s-au
pulverizat în sute de secte.
Dar ideile de la 1789 (Revolu]ia fran-
cez`) au lovit puternic chiar în centrul
unit`]ii cre[tine a credin]ei. De ce nu va
fi ap`rut atunci, dup` Revolu]ie, un Da-
niel al cre[tinilor? Sau a ap`rut [i nu l-
am b`gat în seam`? Da, nu ne-am uitat
unde trebuia. Ne-am uitat c`tre oame-
nii Bisericii, dar Daniel a ap`rut din
afara lor. Contele Joseph de Maistre era
un vechi francmason cre[tin, iar preju-
decata epocii era c` nimic bun pentru
cre[tinism nu poate s` vin` de la franc-
masoni, ba chiar c` Revolu]ia ar fi fost
opera lor conspirativ`.
Nu [tiu cît de bun francmason va fi
fost contele, dar v`d c` a [tiut s` r`mîn`
un cre[tin integral [i integru: a v`zut
cel dintîi c` „mînia“ divin` începuse s`
lucreze asupra Fran]ei [i prin ea asu-
pra cre[tin`t`]ii întregi. A scris înc`
din 1827 despre infailibilitatea Papei
(Du Pape, Lyon, Paris, 1830) ca nefiind
nimic altceva decît sinonimul spiritual
al suveranit`]ilor temporale [i strategie
a întrup`rii Persoanei divine în istoria
institu]ional` a omenirii cre[tine.
N-a fost auzit decît de cî]iva scriitori
antimoderni, dar nici unul dintre ei nu
mai avea urechea teologic` neafectat`
de zgomotele ideilor moderne. N-au
descifrat oximoronul pedeaps`-regene-
rare pe care contele îl punea în centrul
gîndirii sale, [i îl punea acolo fiindc`
avea credin]a netulburat` c` Persoana
divin` îl pusese în centrul istoriei prin
care avea s` se manifeste dup` Întrupa-
Sper ca m`car dificult`]ile de pozi]ie ale
domniei sale din acest text s` fie clare.
l deja la el. O alt` apari]ie e Sorin Cucerai, Or-
1 M` bazez pe citatele [i comentariile lui
Ioan Buduca asupra lui John Medaille.
2 În 2003, Cucerai dezvolt` un punct de
vedere perfect anarhist în sens ultraliberal,
bazat pe principiul non-agresiunii lui Hans-
Hermann Hoppe, probabil unul dintre cei
mai vero[i ultraliberali europeni. Textul ex-
ploateaz` ideea c` non-agresiunea este con-
stitutiv` calit`]ii de agent uman, derivat`
conform lui Hoppe din proprietatea natural`
asupra propriului corp, implicit` în toate
activit`]ile interumane voluntare sau non-
agresive pe care le presupune pia]a liber` (de
exemplu, Hans-Hermann Hoppe, Teoria so-
cialismului [i capitalismului, Institutul Ludwig
von Mises, 2002, cap.2, http://misesromania.
org/344?#*). Astfel, pia]a (care devine etic
non-neutr`) [i statul, cu sistemul lui birocrat-
ic de impozitare, devin brusc incompatibile,
l`sând larg deschis` poarta spre un libertari-
anism de tip anarhist. Cucerai se distan]eaz`
azi fundamental de Hoppe [i acest segment ul-
traliberal (vezi Sorin Cucerai, „Free Exchange
and Ethical Decisions“, Journal of Libertarian
Studies, vol. 17, no. 2, 2003, http://mises.org/
journals/jls/17_2/17_2_1.pdf).
3 Probabil c` cel mai elocvent text în cheie
re, tot a[a cum se manifestase [i înainte
ca istoria îns`[i s` devin` o teofanie.
Întrebarea lui era a[adar urm`toarea:
cum s-a ar`tat Providen]a în r`ul radi-
cal, satanic, al Revolu]iei? Ca mînie,
fire[te. Ca pedeaps`, desigur. Întru re-
generare (mîntuire), f`r` îndoial`. Ce ar
vrea Providen]a s` ne înve]e spre bine-
le mîntuirii noastre? Poate c` vrea s` ne
înve]e chiar gîndirea oximoronic` asu-
pra celor pe care le numim Istorie?
Înv`]`torii rabini ai lui Marx [tiau
aceast` gîndire. Hegel o sistematiza-
se într-o triad` curg`toare, dialectic`.
Tot ce a mai putut face mintea lui
Marx, deja secularizat` pîn` la ateism
de sorginte satanic`, a fost s` g`seasc`
un scop al istoriei, altul decît mîntui-
rea. {i l-a g`sit la gnostici: scopul Istori-
ei are a fi dezalienarea naturii umane.
Într-adev`r, era (este) alienat` înc` de
la p`catul originar [i de la urm`rile
lui (sexualitate, munc`, moarte – pe-
depse divine fiecare în parte [i toate la
un loc).
Cu sexualitatea [i cu moartea s` se
ocupe Freud [i Jung, va fi zis profetul
din el, eu m` voi ocupa de munc`. {i
a[a a aflat Marx c` munca l-ar fi f`cut
pe om, prin urmare tot ea are s`-i des-
fac` lan]urile înstr`in`rii de sine. Cum?
Nimic mai simplu: nu ne lipse[te, deo-
camdat`, decît un stat în care s` nu mai
existe proprietari, iar munca s` devin`
un fel de art`. Paradisul ne a[tepta
dup` col].
Am v`zut acest Paradis. El a f`cut
parte dintr-o pedeaps` secund` care
17
hoppean` este Sorin Cucerai, „Free Exchange
and Ethical Decisions“, 2003. Ne-am referit
dinea politic` [i Ordinea libert`]ii, conferin]`
video, 26 octombrie 2006, http://liberalism.
ro/wordpress/index.php/2006/10/26/ordin-
ea-politica-si-ordinea-libertatii-video/. Cuce-
rai continu` s` sus]in` o pozi]ie ultraliberal`
de tip anarhist, separând ordinea politic` de
ordinea libert`]ii, ultima un mediu anarhic
complet capabil s` asigure nevoia de coop-
erare dintre indivizi. O deplasare categoric`
e deja Sorin Cucerai, „Libertarianismul: o
promisiune problematic`“, Idei în Dialog,
nr. 8, august 2008. Cucerai consider` aici
principiul non-agresiunii insuficient chiar
[i într-o viziune pur libertarian`, riscând
s` degenereze pentru el în ceea ce nume[te
ideologie, odat` luat izolat de altele. Ce face
ESEU
Cucerai e s` legitimeze prezen]a statului
prin recursul la un alt principiu, pe care
îl nume[te asisten]ial [i care înseamn` c`
pentru a sus]ine ordinea liberal` e nevoie de
interven]ii care intr` în conflict uneori cu
principiul non-agresiunii.
4 Pot sugera aici dou` c`r]i extrem de
instructive: H.H. Gerth and C. Wright Mills,
From Max Weber: Essays in sociology, Oxford
University Press, 1958, cap. VIII, [i Norbert
Elias, Procesul civiliz`rii, Polirom, 2002. j
ar putea fi descris` a[a: dac` nu ve]i
în]elege c` prin Revolu]ia francez`
ave]i de-a face cu promisiunea unei
regener`ri a cre[tinismului, ve]i p`]i [i
alte pedepse similare ca s` înv`]a]i s`
lucra]i întru aceast` promisiune.
În curînd, avem a vedea biciul lui
Dumnezeu [i mînia Sa în felul în
care Islamul ne va pedepsi pentru
neîn]elegerea acestei promisiuni. {i
multe altele stau s` urmeze, zice cartea,
dac` vom fi avînd inimile [i mai încre-
menite în scandaloasa piatr` de potic-
nire pe care ne-am oferit-o atunci cînd
am decis c` suveranit`]ile temporale
nu vor mai avea nimic de-a face cu in-
failibilitatea spiritual`.
Nu [tiu cît chef de glum` avea Cio-
ran cînd se delecta pedepsind arogan]a
decaden]ei franceze cu profetisme-
le sale („Peste cincizeci de ani, Notre-
Dame va fi o moschee“), dar avem a
vedea înc` din zilele noastre c` Isla-
mul tr`ie[te la ora istoric` la care noi,
cre[tinii, ne preg`team de Prima Cru-
ciad`.
O
NOAREA de a aborda apo-
caliptica sub inspira]ia [i
curajul unei în]elegeri f`r`
team` [i cutremur nu i-a
revenit unui cre[tin, ci unui rabin
(filosof [i istoric al religiilor, de aseme-
nea), anume lui Jacob Taubes, [i cînd
anume? – în 1947, dup` ce s-a [tiut
totul despre crima f`r` precedent pus`
la cale împotriva poporului care a dat
na[tere gîndirii apocaliptice.

18
Nu e lipsit de contradic]ii oximo-
ronice, fire[te. Pe de o parte, spune:
„Cunoa[terea apocaliptic` are drept
consecin]` o atitudine pasiv` fa]` de
evenimentele istoriei. (…) Destinul is-
toriei universale este prestabilit, [i ar fi
absurd s` încerci s` i te împotrive[ti“.
Dar tot el vede limpede izvorul activis-
mului: „Locul istoric al apocalipticii
revolu]ionare este Israel. Israel aspir` la
«conversiune» [i o încearc`. (…) Atitu-
dinea esen]ial` a lui Israel fa]` de via]`
este determinat` de patosul revolu]iei.
Speran]a lui Israel culmineaz` cu
autocra]ia lui Dumnezeu“ (Escatologia
occidental`, Tact, Cluj, 2009).
Unde ar fi contradic]ia logic`? Nu e
nici una, ca în orice oximoron cu valoa-
re ontologic-apocaliptic`. Avem de-a
ESEU
face cu o coincidentia oppositorum. Dou`
planuri opuse într-o în]elegere static`
(greco-elenistic`) a lucrurilor coincid
într-una dinamic` [i teleologic` (iu-
daic-cre[tin`). Pasivismul opereaz` în
în]elegerea fatalist` a lucrurilor (a is-
toriei), iar activismul e pur spiritual [i
vine s` dea seama de un fatum al istori-
ei înse[i (care nu are a fi altul decît mîn-
tuirea de istorie).
A
CEEA{I fatalitate face îns`
s` existe întotdeauna spi-
rite atît de înr`d`cinate
în p`mîntesc încît s` nu
poat` rezista tenta]iei de
a înr`d`cina [i natura pur spiritual` a
profetismului apocaliptic. Augustin a
fost un astfel de spirit. Pentru el, impe-
riul de o mie de ani din cartea Apocalip-
sei este chiar timpul domina]iei istori-
ce a Bisericii. Cetatea lui Dumnezeu nu
mai este o realitate a viitorului, ci una a
prezentului, iar sediul ei nu mai este în
ceruri, ci pe p`mînt.
Transformarea revolu]ionarismului
apocaliptic în apocaliptic` re vo lu-
]ionar` ([i în revolu]ii mesianic-esca-
tologice) l-ar putea revendica drept
profet. Nu mai mult îns` decît pe
Ioachim de Fiore, cel care d` un prim
cap de pod lumii moderne cu viziu-
nea sa trinitar` asupra întrup`rilor lui
Dumnezeu în istorie, profet al unei
Epoci a Duhului Sfînt, dup` aceea
a Tat`lui (Vechiul Testament), în-
cheiat`, [i aceea a Fiului (Noul Tes-
tament), în curs de s`vîr[ire. Refor-
ma n-a mai avut decît s`-l revendice
drept temei profetic al failibilit`]ii vi-
carului lui Hristos: Duhul Sfînt are s`
bat` unde vrea el [i va cutreiera spiri-
tele f`r` cenzur` papal`. Iar Hegel nu
mai avea de împlinit decît o descrie-
re ra]ional-intelectual` a împ`r`]iei
spirituale în ritmul trinitar tez`-anti-
tez`-sintez`.
Toate acestea s-au întîmplat [i mai
apoi s-a întîmplat [i Revolu]ia fran-
cez`. Epoca Duhului Sfînt venise. Ke-
noza prin care se instaleaz` în lume ia
forma modest` a ra]iunii. Cî]i au putut
s`-l recunoasc` pe Mesia în hainele
dulgherului? Cî]i vor fi în stare s` recu-
noasc` originea divin` a ra]ionalit`]ii?
Deja sînt legiune cei care pariaz` c`
dincolo de hainele lume[ti ale ra]iunii
nu e nimic care s` dea gîndurilor noas-
tre fric` [i cutremur. Sînt la mod` din
nou marcioni]ii de pe vremuri, care, se
[tie, ziceau c` Iisus Hristos a coborît
în Iad ca s`-i scoat` de acolo pe marii
anarhi[ti din istoria mîntuirii (Cain
[i al]ii), iar pe Adam, pe Noe, pe Avra-
am [i a[a mai departe nu i-a scos. M`
rog, nu `sta e limbajul lor, azi, dar în-
treab`-i dac` nu cumva Hitler [i Sta-
lin sînt în Rai, dup` p`rerea lor, c`ci au
zguduit lumea din temelii, iar temelii-
le lumii erau (sînt) rele.
Oximoronica gîndire de tip apoca-
liptic (avînd mereu de-a face cu pedep-
se în istorie întru regenerarea de din-
colo de istorie) poate fi, într-adev`r,
m`rg`ritar dat de mîncare porcilor.
Eliade are accente profetice în acest
sens: „Cre[tinul modern reu[e[te poate
s` se apere de tenta]iile vie]ii, dar îi
este imposibil s` reziste în calitatea lui
de cre[tin, odat` prins în ro]ile Istori-
ei. Or, tr`im o epoc` în care nu putem
evita roata Istoriei decît printr-un cura-
jos act de evaziune. Dar evaziunea este
interzis` adev`ratului cre[tin. Pentru
el nu exist` ie[ire; pentru c` Încarna-
rea a avut loc în Istorie, pentru c` ve-
nirea lui Hristos marcheaz` ultima [i
cea mai înalt` manifestare a sacralit`]ii
în lume, cre[tinul nu se poate salva
decît în via]a concret`, istoric`, via]a
aleas` [i tr`it` de Hristos. Noi [tim ce-
l a[teapt`: «groaza [i frica», «sudoarea
cu pic`turi mari de sînge», «agonia»,
«triste]ea pîn` la moarte»„ (idem).
C
UTREMURUL de la Lisa-
bona a zguduit puternic [i
încrederea iluminist` în
ra]ionalitate [i progres, se
[tie. Cel dintîi r`zboi mon-
dial a cutremurat întreg secolul XX.
Dup` acest r`zboi, care pare s` fi avut
mai pu]ine cauze decît efecte [i mai
multe scopuri obscure decît explica]ii
ra]ionale, nimic din ce p`rea stabilizat
prin construc]ia liberal` a Europei nu
mai st`tea în picioare. Neîncrederea în
ceea ce fusese stînga [i dreapta politic`
dup` Revolu]ia francez` atinge apogeul.
Subteranele escatologiei occidentale ies
din ruinele lor [i încearc` reconstruirea
fericirii generale (aici, nu dincolo) în
numele unei noi teologii politice, una
capabil` din nou s` justifice [i r`ul
(violen]a) în numele binelui.
Va urma secolul cel mai scurt [i mai
criminal din istorie (1914–1989). La
cap`tul acestui tunel luminat de false
lumini pro [i antiiluministe, libera-
lismul ideilor de la 1789 iese l`murit
precum aurul în foc. Nimeni nu mai
poate repro[a liberalismului ceva f`r`
s` ri[te alunecarea fie în pr`pastia fas-
cist-nazist`, fie în pr`p`stiile comunis-
te. Nici m`car criza financiar` global`
din 2008–2009 nu mai poate întune-
ca str`lucirea de aur l`murit a dogma-
tismului liberal. Resuscitarea unor idei
conservatoare (de pild`, o reform` mo-
netar` global` bazat` pe readucerea au-
rului în joc) trece drept conspira]ie ana-
cronic` a unor spirite eretice care ar dori
s` pun` cap`t dezvolt`rii nelimitate. În-
trucît resursele naturale sînt totu[i limi-
tate, de ce n-ar r`mîne banii neancora]i
în aur izvorul nelimit`rii din dogmatica
dezvolt`rii, f`r` de care nu ne mai [tim
concepe nici libertatea, nici libert`]ile?!
Prima con[tiin]` de sine pe deplin
con[tient` de sine în lumea c`zut`,
post-adamic`, Iisus Hristos, dezv`luie
pentru omenire revela]ia faptului c` is-
toria universal` este ea îns`[i una a spi-
ritului, una escatologic` a[adar, una în
care eschatos Adam va ie[i, în cele din
urm`, de sub ritmul pedeaps`-regenera-
re [i va fi reintegrat pneumaticului din
care a fost dec`zut întru psihic. Înce-
putul acestei ie[iri din Egiptul c`derii
a fost simbolizat prin Botez. Nimic des-
pre dezvoltarea nelimitat` a PIB-uri-
lor în cuprinsul acestei revela]ii! Neli-
mitat` are a fi doar economia pneuma-
ticului de Apoi. Economia conceput`
de oamenii p`catului n-are nimic esca-
tologic în conceptul ei central – doar
vie]uire [i supravie]uire.
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
Cum ar ar`ta, oare, o economie
pe deplin escatologic`? Dogma ei
num`rul 1 ar fi, asta e sigur acum, s` nu
permit` politici de tip escatologic. Li s-
a m`surat deja poten]ialul demonic. A
doua: con[tientizarea în spirit, iar nu
în concept, a faptului c` nici resursele
cosmice (Soarele, de pild`) nu sînt neli-
mitate, doar via]a are a fi nelimitat` în
pneumaticul ei. A treia: con[tientizarea
pe deplin spiritualizat` a faptului c`
omul nu a ap`rut în lume pentru bani,
ci banii au ap`rut pentru om, anume
pentru a-i reaminti constrîng`tor c`
se afl` înc` sub legile dec`zute ale
Prin]ului acestei lumi, pentru a-i aduce
aminte în cele din urm` (escatologic)
c` are un Rege care nu cump`r` ceva,
ci r`scump`r`.
Origen, care a influen]at ca nimeni
altul teologia cre[tin`, zice Jacob Ta-
ubes, a fost cel care a transformat apo-
caliptica general` a originilor (iudai-
ce [i primar cre[tine) în ceva care de
la Augustin încoace va fi de natur` in-
dividual`.
Am îndr`znit s` consider a fi un fel
de crispare aceast` turnur` a curajului
cre[tin spre o pur` îndr`zneal` mona-
hal`. Dar dac` noi, cre[tinii, am r`mas
în explica]ia origenist` despre rolul pe-
dagogic al Providen]ei întru educarea
sufletelor noastre, am pierdut paideea
pe care Providen]a o dezvolt` prin fap-
tele sale, care sînt evenimentele istorice
majore (rolul împ`ratului Constantin,
apari]ia acelei figuri miraculoase care
a fost Jeanne d’Arc, intrarea heliocen-
trismului în lumina istoriei, Revolu]ia
francez` – doar cîteva exemple).
Ritmul providen]ial pedeaps`-rege-
nerare nu mai este în]eles, acum, nici
m`car la nivelul pedagogiei omene[ti.
Am interzis orice fel de alt` pedepsire
a elevilor decît aceea prin notare (eva-
luare) [i sîntem pe cale s` facem din
pu[c`rii lag`re de divertisment.
A
M crezut c` sîntem în
centrul lumii întrucît P`-
mîntul ar fi centrul acestei
lumi [i am putut avea dea-
supra Cerul – pentru c` în
toate direc]iile era la egal` distan]` de
noi [i perfect simetric opus nou` („pre-
cum în Cer a[a [i pe P`mînt“).
Am crezut apoi c` Soarele este în
centru, iar noi, la periferie; [i am pier-
dut simetriile, coresponden]ele Cer-
P`mînt.
Avem a con[tientiza c` nici
P`mîntul, nici Soarele nu sînt în cen-
trul lumii (ceea ce [tim deja). Viul
vie]ii [i via]a spiritului sînt în centru
– pentru c` sînt Izvorul a toate cele
ce sînt [i pentru c` sînt unul [i acela[i
lucru, curgînd într-o anume dialectic`,
str`v`zut` în logicul ei de gîndul hege-
lian. V`rsarea lor în mare se nume[te
escatologie [i apocalips` [i descrie o
reintegrare a periferiilor [i a centrelor
aparente în adev`ratul Centru.
Mai putem recupera Cerul în
con[tien]a faptului c` viul este cen-
trul?
Nu toate sînt egal dep`rtate [i per-
fect simetrice fa]` de acest centru.
Noul Cer care ni se va revela are a
fi unul al asimetriilor bine împ`cate
[i a[a cum în timp nu e pe deplin vie
decît clipa (adev`ratul Centru al tim-
pului), iat` c` buna împ`care a tuturor
asimetriilor are a fi sfîr[itul timpului
(adev`ratul Centru al viului etern). j
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
Art` [i religie
în Antichrist
E
LA mod` s` tratezi despre
religie, iar arti[tii nu sunt o
excep]ie. F`r` îndoial`, unele
„performan]e“ artistice se ba-
zeaz` pe un credo simplu: cu
cît mai [ocante sunt imaginile anticleri-
cale sau antireligioase, cu atît au o valoa-
re artistic` mai mare.
Senza]ionalismul facil nu poate fi
aplicat îns` Antichristului, ultimul film
al regizorului danez Lars von Trier. De[i
pu]ini se îndoiesc de talentul excep]ional
al lui von Trier, filmul a fost aproape una-
nim criticat. Opinia lui Tom Charity –
critic de film de la CNN –, conform c`reia
Antichristul este o „calamitate atroce“, re-
prezint` regula, nu excep]ia1. În esen]`,
au fost ridicate trei obiec]ii împotriva An-
tichristului: prezen]a nejustificat` a unor
scene de violen]` excesiv`; propunerea
unei teologii perverse satanice; [i presu-
pusul s`u misoginism.
Trama Antichristului e cunoscut`. O fe-
meie f`r` nume (actri]a Charlotte Gains-
borough) joac` un rol în acela[i timp tra-
gic [i demoniac. Filmul prezint` magis-
tral exacerbarea gradual` a conflictului
s`u interior dintre bine [i r`u [i felul în
care r`ul pune st`pînire pe ea. So]ul ei, in-
terpretat de Willem Dafoe, încearc` f`r`
succes s` o vindece prin intermediul dia-
logului [i al ra]iunii terapeutice.
Marea majoritate a criticilor moraliza-
tori ignor` tema prin excelen]` spinoas`
a filmului, [i anume cea a r`ului radical
(radikale Böse), a[a cum l-a numit Kant2.
Von Trier înfrunt` aceast` problem`
cu mare curaj, subtilitate [i o angoas`
sfî[ietoare. R`d`cina ultim` a r`ului ra-
dical, dup` cum observ` Kant, este chiar
libertatea uman`. R`ul radical are – pre-
cum libertatea – un caracter transgre-
siv, imprevizibil [i, prin urmare, este ire-
ductibil la un algoritm ra]ional sau la o
tehnic` terapeutic` dat`. Radicalitatea
r`ului rezid` tocmai în caracterul s`u ex-
cesiv, gratuit [i imprevizibil; de aceea,
[ocantul [i monstruosul nu sunt, în cazul
lui von Trier, un substitut al fondului ar-
tistic, ci ]in de fenomen ca atare3.
Rela]ia dintre violen]a excesiv` [i
ra]iunea terapeutic` nu este o tem` nou`,
ea fiind tratat`, spre exemplu, de Kubrick
în capodopera sa Portocala mecanic`. „Ul-
traviolen]`“ (ultraviolence) este modul în
care Alex, miticul personaj principal al
Portocalei mecanice, nume[te aceasta vi-
olen]` gratuit`, lipsit` de orice finali-
tate. Kubrick arat` cum transformarea
unei probleme morale – i.e. responsabili-
tatea fa]` de ultraviolen]` – într-o ches-
tiune de tehnic` terapeutic` duce la riscul
form`rii unei utopii socio-politice, [i prin
urmare la exacerbarea r`ului. Pretinzînd
s` trateze r`ul moral în mod [tiin]ific,
ra]iunea terapeutic` sfîr[e[te într-un
exces de ira]ionalitate. În timp ce Ku-
brick este interesat de o manier` socio-
politic` inadecvat` de a trata problema
„ultraviolen]ei“, von Trier se focalizeaz`
asupra originii r`ului [i a dificult`]ii in-
trinseci de a-l „vindeca“ [i accepta la nivel
ra]ional [i religios4.
Un paradox determin` abordarea ori-
ginal` a lui von Trier. Scenele de vio-
len]` sunt explicite [i neestetizate, îns`
r`ul radical nu este de ordinul eviden]ei:
r`ul este pe atît de explicit pe cît de inscruta-
bil. Fa]` în fa]` cu radicalitatea r`ului, pri-
virea ra]iunii î[i pierde claritatea. Pentru
a o exprima, von Trier recurge la un lim-
baj „indirect“, simbolic-mitologic sau reli-
gios (animale care vorbesc; imagini medi-
evale ale unor femei posedate de diavol).
Von Trier nu propune o concep]ie „natu-
ralist`“ sau teologic` a r`ului, [i nici ve-
chea dihotomie dintre simboluri religioa-
se [i categorii ra]ionale. Diavolul sau An-
tichristul exist` în aceea[i m`sur` în care
animalele vorbitoare ale lui von Trier
st`pînesc gramatica englez`.
În decodificarea lui Kant, Antichris-
tul este, ca simbol al r`ului radical,
du[manul invizibil. Totu[i, von Trier
nu adopt` o pozi]ie ra]ionalist` de tip
kantian. Pentru von Trier, simboluri-
le nu reprezint` o crust` superficial` a
adev`rului dezv`luit de ra]iune. Regizo-
rul danez este departe de protestantismul
trecut prin filtrul ra]ionalismului filozo-
fic [i într-un final reconciliator al lui Kant.
În pofida prezen]ei r`ului radical, pentru
Kant esen]a religiei este o moral` univer-
sal` ce presupune credin]a într-o „uniune
a tuturor inimilor“.
Dimpotriv`, patosul protestant a lui
von Trier este în parte de sorginte kierke-
gaardian`. Prin intermediul simbolurilor
ca fic]iuni reale, von Trier exprim` o anxi-
etate infinit` fa]` de r`ul radical [i dificul-
tatea de a-i identifica fie o cauz` ra]ional`
ultim`, fie o justificare teologic` accepta-
bil`. Von Trier exprim`, a[adar, angoa-
sa [i revolta generate de imposibilitatea re-
concilierii cu experien]a r`ului.
Dac` pentru Kierkegaard credin]a
e un paradox, fiind simultan o imposi-
bilitate [i o certitudine de neclintit, în
schimb, pentru von Trier, prezen]a r`ului
radical pare s` delegitimeze speran]a
unei credin]e [i încrederea într-o recon-
ciliere ra]ional` sau religioas` cu lumea
de aici. Credin]a e definit`, în viziunea
lui Kierkegaard, de un moment esen]ial
de non-reconciliere reprezentat de isto-
ria sacrificiului lui Isaac5. În cazul lui
von Trier, absen]a posibilit`]ii reconcilie-
rii surp` credin]a [i speran]a. Protestantis-
mul se transform` într-un strig`t de protest
[i o culp` autodestructiv`. În cele din urm`,
protestul lui von Trier se întoarce împo-
triva protestantismului însu[i.
h BIZ/Movies/10/24/review.antichrist
În sfîr[it, este Antichristul un film mi-
sogin? Este femeia „poarta“ prin care
intr` r`ul în lume, conducînd astfel la
ruina armoniei divine primordiale?6
Von Trier pune adeseori personajele fe-
minine în situa]ii-limit` care ajung s` le
frîng` fizic sau spiritual. Totu[i, a spune
c` Antichristul diabolizeaz` femeia în ge-
neral este un abuz hermeneutic. Este
clar c`, istoric vorbind, b`rba]ii au fost
într-o propor]ie covîr[itoare promotorii
violen]ei (radicale sau nu). Dar Antichris-
tul construie[te o viziune tragic` ce nu
este [i nici nu trebuie s` fie reprezenta-
tiv` în toate sensurile.
Reflec]ia asupra violen]ei [i a r`ului
radical s-a intensificat în secolul XX,
odat` cu ororile totalitarismului comu-
nist [i nazist. Hannah Arendt considera
r`ul radical drept tema central` a seco-
lului XX. Desigur, violen]a din Antichrist
nu are o dimensiune direct politic`; von
Trier nareaz`, esen]ializând, povestea
tragic` a unui cuplu. Îns` zelul excesiv [i
imagina]ia „demonic`“ de care deseori dau
dovad` criminalii din timpul comunis-
mului, nazismului, conflictelor etnico-
religioase, „neotribale,“ sau al r`zboaielor
în general, nu pot fi explicate numai prin
referin]a la ideologia politic`7. În acest
sens, reflec]ia angoasant` a lui von Trier
asupra r`ului radical are o semnifica]ie
mai general`.
Antichristul este un film dificil, care
nu a fost f`cut pentru cei care-[i imagi-
neaz` c` cinematograful este doar un di-
vertisment. Estetica magistral` a filmu-
lui este cu atît mai impresionant` cu cît
von Trier nu cade în tenta]ia estetiz`rii
violen]ei. Filme vizionare ca Dogville,
19
ARTE
Breaking the Waves sau Antichristul îl situ-
eaz` pe von Trier în compania unor mari
regizori precum Orson Welles, Ingmar
Bergman sau Stanley Kubrick8.
l
1 Vezi http://edition.cnn.com/2009/SHOW-
2 Am folosit Immanuel Kant, „Religion
within the boundaries of mere reason“, în The
Cambridge Edition of the the Works of Immanuel
Kant (Religion and Rational Theology), ed. Allen
W. Word [i George di Giovanni, Cambridge
University Press, 2005. Kant nu identific` r`ul
radical cu r`ul extrem. Prin „radical“, Kant are
în vedere r`d`cina sau originea r`ului. Pentru
Kant, r`ul extrem sau „diabolic“ este deci una
dintre fe]ele r`ului radical.
3 S-a obiectat c` Antichristul ar fi un film por-
nografic. Dar scenele de violen]` sexual` trebuie
în]elese din aceast` perspectiv` a r`ului radical
[i a unei reflec]ii post-cre[tine care îl asociaz` cu
sexul, p`catul [i culpabilitatea. (Vezi mai jos.)
4 Pentru dou` critici ale „ra]iunii terapeu-
tice“, vezi Alasdair MacIntyre, Tratat de Moral`.
Dup` Virtute (traducere de Catrinel Plesu),
Humanitas, 1998 [i, mai recent, Charles Taylor,
A Secular Age, Harvard University Press, 2008.
5 Vezi, de pild`, S. Kierkegaard, Fric` [i cu-
tremur, traducere din danez` [i Studiu introduc-
tiv de Leo Stan, Humanitas, 2002.
6 Îi datorez aceast` formulare lui {erban
Székely-Popescu. O discu]ie mai detaliat` a ro-
lului femeii ar trebui sa ia in considera]ie toat`
filmografia lui von Trier.
7 Pentru un exemplu recent, vezi impresiile
cutremur`toare din Congo ale lui Mario Vargas
Llosa, „Viaje al corazón de las tinieblas“, http://
www.elpais.com/articulo/portada/Viaje/cora-
zon/tinieblas.
8 Pentru dou` contribu]ii române[ti, vezi
Costic` Br`d`]an, ‘I was a stranger, and ye took
me not in’:Deus ludens and theology of hospitali-
ty in Lars von Trier’s Dogville, Journal of European
Studies, 39 (1), 58-78, 2009 [i {tefan B`lan, Mihai
Kirilov [i Alex. Leo {erban, Lars von Trier: filmele,
femeile, fantomele, Idea, 2004. La data scrierii arti-
colului de fat`, nu am avut la dispozi]ie aceste
materiale. j

20
Privire asupra unei
CRONICA EDI}IILOR
manufacturi din sticl`
Sein und Zeit în limba român`
F
AIMOSUL studiu al lui
Walter Benjamin, Sarcina
traduc`torului (Die Aufgabe
des Übersetzers, 1923),
atinge de la bun început
opozi]ia dintre un proiect moderat [i
unul radical al traducerii. Benjamin
afirm` r`spicat c` o traducere
mijlocitoare este tautologic`, iar
acurate]ea ei aparent` atinge de
fapt doar ceea ce este secundar:
„o traducere care [i-ar propune s`
mijloceasc` n-ar putea mijloci nimic
altceva decât comunicarea – deci un
lucru neesen]ial“1. A medita asupra
traducerii înseamn` mai curând a da
socoteal` de situarea idiomurilor în
raport cu matricea lor ini]ial` din care
s-au desprins ca fragmente. Pentru el,
ruina Turnului Babel aminte[te de
e[ecul voin]ei omene[ti [i indic` faptul
c`, în noua sa condi]ie degradat`,
limbajul nu î[i mai este sie[i suficient
[i va fi înso]it de acum, aproape
inseparabil, de urgen]a traducerii.
Traducerea nu este a[adar în mod
esen]ial practic` a unei voin]e de a
mijloci sensuri, ci mai curând travaliu
dificil rezultat dintr-o necesitate fatal`.
Se produce aici o r`sturnare esen]ial`:
voia omului devine astfel o nevoie a sa.
Înainte de a fi o tehnic` ce ac]ioneaz`
ca o interfa]` între limbi diferite,
traducerea este expresia nevoii noastre
fundamentale de a ne reajusta mereu
rela]ia cu limbajul prin intermediul
unor incursiuni ocolitoare în idiomuri
str`ine.
Eseul lui Benjamin inspir` la o
distinc]ie între traducerea ca rezultat
al unei desemn`ri (Auftrag) [i cea
care reprezint` o form` autentic` de
asumare (Aufgabe). Diferen]a dintre
cele dou` este dat` de modul în care
traduc`torul abordeaz` sarcina sa.
Traduc`torul desemnat este preocupat
de atingerea unei performan]e
satisf`c`toare [i încearc` s` evite
scandalizarea critic`. Exigen]a sa fa]`
de sine ]ine de registrul competen]ei.
Asumarea adev`ratei poveri a
traducerii nu dispune, dimpotriv`, de
o imagine riguroas` a sfâr[itului ei.
Traducerea în]eleas` ca îns`rcinare
prin desemnare opereaz` pornind de
la exigen]e externe [i este una mai
curând analitic`, în timp ce traducerea
asumat` ca sarcin` este determinat`
de confruntarea cu propriile exigen]e,
este (auto)reflexiv`. Varianta
moderat` a traducerii ca îns`rcinare
este una de tip analitic, determinat` de
un principiu al competen]ei exercitate
teleologic, ce duce la rezultate
acceptabile, utilizabile, folositoare.
Varianta radical`, traducerea asumat`,
este mai curând hermeneutic` [i este
dominat` de exigen]ele aspre cu care
traduc`torul alege s` se confrunte
pe sine însu[i prin ocolul amplu al
traducerii. Versiunea româneasc` a lui
Sein und Zeit oferit` în 2003 de Gabriel
Liiceanu [i C`t`lin Cioab` ]ine de cea
de-a doua categorie.
das Sein; das Seiende; Dasein;
Vorhandenes; Zuhandenes; Sicht;
Umsicht: Rücksicht; Nachsicht;
Durchsichtigkeit; Hinsehen; In-der-Welt-
sein; In-Sein; Erschlossenheit; Entdecktheit;
Geworfenheit; Entwurf; Befindlichkeit
{irul de mai sus reproduce în parte
setul acelor vocabule heideggeriene
pe care traduc`torii s`i în român`,
Gabriel Liiceanu [i C`t`lin Cioab`,
au ales s` le supun` unui tratament
explicativ suplimentar într-un
„Excurs asupra cîtorva termeni
heideggerieni din Fiin]` [i timp“ anexat
traducerii propriu-zise. Versiunea
român` se construie[te, se încheag`
pornind în bun` m`sur` de la ace[ti
termeni. Ei nu reprezint` reductiv o
simpl` list` a dificult`]ilor majore
întâmpinate de-a lungul muncii
de traducere. Nu avem a face cu
un pomelnic explicativ defensiv,
nu este vorba despre m`rturisirea
tradi]ional` a unui sindrom sisific
al traduc`torului melancolic la
încheierea trudei sale. Excursul nu
este menit nici s` atenueze eventuale
rico[euri ale recept`rii, eventuale
inaderen]e ce se trag din doza de
stranietate a variantelor române[ti
propuse ca r`spuns la inovativitatea
pe care o v`de[te originalul german.
Traduc`torii amintesc chiar în nota
ce deschide volumul interdic]ia
formulat` de c`tre editorii germani
[i urma[ii lui Heidegger de a ad`uga
traducerii textelor sale studii
introductive2. {i o respect`.
Dar atunci care este rostul acestui
„Excurs…“ în economia public`rii
întregii traduceri? Este excursul o
inflamare a traducerii, consecin]a
violen]ei pe care orice traducere o
exercit` asupra unui original, urmarea
contuziei pe care traducerea o
provoac` la contactul cu originalul? {i
ar fi trebuit oare publicat` versiunea
româneasc` purtând în ea, la vedere,
contuzia sau ar fi fost mai bine s`
se a[tepte vindecarea traducerii,
retragerea inflama]iei, în favoarea
plin`t`]ii singure a textului însu[i?
Sufer` cumva aceast` traducere de o
form` de gigantism3?
Toate aceste întreb`ri sunt fire[ti
[i, totu[i, minore. Pentru a afla mai
mult despre lec]ia pe care o ofer`
aceast` traducere este cu mult
mai recomandabil s` examin`m,
dimpotriv`, în ce m`sur` suplimentul
exegetic nu accesorizeaz` varianta
româneasc`, în ce m`sur` acesta
deriv` nu din versiunea româneasc`,
ci chiar din originalul german.
Zestrea textului german
S` ad`ug`m mai întâi listei de
termeni heideggerieni versiunile
române[ti propuse de Liiceanu [i
Cioab`:
fiin]`, fapt-de-a-fi (pentru Sein),
fiin]are (pentru Seiendes), fiin]are-
simplu-prezent`, ceea-ce-este-simpl`-
prezen]`, ceva care este simplu-prezent
(pentru Vorhandenes), fiin]are-la-
îndemîn` (pentru Zuhandenes), privire
´teoretic`¨ (pentru Sicht), privire-
ambiental` (pentru Umsicht), privire-
considerativ`, respect (pentru Rücksicht),
indulgen]`, privire îng`duitoare (pentru
Nachsicht), transparen]` (de sine)
(pentru Durchsichtigkeit), considerare,
privire considerativ` (pentru Hinsehen),
fapt-de-a-fi-în-lume (pentru In-der-Welt-
sein), fapt-de-a-s`l`[lui-în, s`l`[luire-
în (pentru In-Sein), stare de deschidere
(pentru Erschlossenheit), stare de des-
coperire (pentru Entdecktheit), stare
de aruncare (pentru Geworfenheit),
proiect (pentru Entwurf), situare afectiv`
(pentru Befindlichkeit).
Expansivitatea diferit` a termenilor
din cele dou` limbi este evident`: prin
compara]ie, germana se înf`]i[eaz`
contractiv`, compact` (chiar [i când
întâlnim forme cum ar fi In-der-Welt-
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
sein, In-Sein), sintetic`, aglutinant`
în sens larg, în timp ce româna se
prezint` la acest apel expansiv`,
în forme largi, înl`n]uite straniu
prin cratim`, sau cum spune chiar
Liiceanu „ca o limb` despletit`“.
Problema expansivit`]ii diferite nu
]ine îns`, în fond, de o opozi]ie sau o
tensiune abstract` între dou` limbi, de
fatalitatea întocmirii materiale diferite
a limbii traducerii în rela]ie cu cea a
originalului. Întinderea diferit` deriv`
dintr-un plan general al traduc`torilor
elaborat pornind din-spre originalul
german, [i nu din marginea acestuia.
Caracterul idiolectal al limbajului
filozofic al lui Heidegger a devenit
un loc comun al exegezei textelor
acestuia. În monografia sa dedicat` lui
Heidegger, George Steiner vede codul
heideggerian în înrudirea sa cu un [ir
de texte ale modernit`]ii ce vorbesc
într-un ton postapocaliptic [i profetic
despre crizele [i aspira]iile unei epoci
[i care î[i caut` expresia într-un limbaj
reînnoit: „Între 1918 [i 1927, într-
un interval de abia nou` ani apar în
german` o jum`tate de duzin` de c`r]i
care potrivit întinderii acestora [i
caracterului lor extrem sunt mai mult
decât simple c`r]i“4. Sunt amintite în
aceast` re]ea: Geist der Utopie (1918)
de Ernst Bloch, volumul întâi din
Untergang des Abendlandes (1918) al lui
Oswald Spengler, varianta ini]ial` a
comentariului datorat lui Karl Barth
la Epistola c`tre Romani a Sfântului
Apostol Pavel (1919) [i pe marginea
textelor pauline, Stern der Erlösung
(1921) de Franz Rosenzweig, Sein und
Zeit (1927) al lui Martin Heidegger,
ba chiar Mein Kampf (vol. 1 1925, vol.
2 1927) al lui Hitler. Ele ilustreaz`,
potrivit lui Steiner, o mi[care
con[tient` [i violent` de înnoire a
germanei – prin inven]ii radicale [i
reîntoarcerea selectiv` la câteva surse
ocultate, uitate de prezent –, mânat`
de nevoia unei rupturi fa]` de trecut,
a unei posibile dep`[iri a acestuia:
„Der Stern der Erlösung [i tratatele
mesianice ale lui Bloch, exegezele
lui Barth [i, înainte de toate, Sein
und Zeit reprezint` acte de limbaj
revolu]ionare în cel mai înalt grad“5.
Acesta este mediul în care Steiner
observ` câteva din tehnicile codului
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
heideggerian: parataxa, reluarea
anaforic`, personalizarea unor
abstrac]iuni, tratamentul gramatical
aplicat categoriilor abstracte [i celor
prepozi]ionale considerate în chip
de „prezen]e nominale“, incursiunile
etimologizante. Acestora li s-ar mai
putea ad`uga în plan mai general
mobilitatea sintactic` deosebit` a
germanei, precum [i capacitatea ei
aproape nelimitat` de scindare a
cuvintelor.
O aten]ie special` se cuvine aici
componentei de oralitate a discursului
[i gândirii heideggeriene. Martorii
cita]i de Steiner sunt Karl Löwith,
Hans-Georg Gadamer [i Hannah
Arendt, care experimenteaz` direct
[i vorbesc despre filonul pedagogic
[i motivele socratice din gândirea
filozofului german, dar ar putea
fi invoca]i [i Walter Biemel sau
Alexandru Dragomir6. De aceea, spune
Steiner, „a-l citi pe Heidegger este, într-
un anumit sens, nu doar o cale dificil`,
ci [i una nefireasc`“7.
Inventarul propus, e drept c`
mai mult în treac`t, de Liiceanu [i
Cioab` semnaleaz` urm`toarele
„tehnici de confec]ionare“ a codului
filozofic heideggerian: deturnarea [i
revalorificarea sensului unor cuvinte
ale filozofiei tradi]ionale sau al unor
cuvinte obi[nuite, substantivizarea
prepozi]iilor, conjunc]iilor [i
adverbelor [i transformarea lor în
concepte, recursul la etimologii
[i la sensuri pierdute sau ascunse,
aglutinarea sensului prin aglutinarea
unor termeni-pachet, crearea
sensului prin segmentarea analitic`
a cuvântului, substantivizarea
participiilor prezente sau trecute,
crearea de noi termeni, deghizarea
adjectival` a unui substantiv8. Toate
aceste subansamble contribuie la
construirea unui discurs ce ar aminti
de o fug` [i care ar dobândi astfel
coeren]a sever` a unui cod de gândire.
Ideea este prefigurat` înc` din Jurnalul
de la P`ltini[ [i reluat` în U[a interzis`9.
Acestea sunt, a[adar, datele unei
limbi (germana) împreun` cu zestrea
ei combinatorie [i principiile de
construc]ie a textului cu care se
întâlnesc traduc`torii.
Zestrea traduc`torilor
Dar cu ce fel de gânduri sosesc
traduc`torii la întâlnirea cu textul
german, care este atitudinea lor
fundamental` privitoare la modul
în care se poate efectua o traducere,
ce au de gând s` fac` [i cum? E de
evitat aici folosirea cuvântului
„teorie“, c`ci tandemurile de
traduc`tori ai lui Heidegger (Liiceanu-
Kleininger [i Liiceanu-Cioab`) îl
evit` de asemenea. Nici una dintre
însemn`rile de traduc`tor ale lui
Gabriel Liiceanu (fie ele cuprinse
în Jurnalul de la P`ltini[, în Epistolar,
în U[a interzis` sau în comentariile
ce înso]esc traducerile acestora) nu
con]ine men]ionarea unei adeziuni la
vreun elaborat teoretic în problema
traducerii. Gesticula]ia teoretic`
de traduc`tor este astfel redus` la
minimum. Absen]a unui manifest
teoretic al traduc`torilor este ea îns`[i
gr`itoare pentru modul de efectuare
a traducerii. Nu avem de-a face aici
cu o caren]`, ci cu o interiorizare
profund` a sarcinii traduc`torului
în termenii lui Walter Benjamin, ca
povar` asumat` deplin, în numele
unei clarific`ri proprii, al unui proiect
propriu al traduc`torului, a c`rui miz`
este el însu[i.
În ciuda pu]in`t`]ii reflec]iilor
traductologice afl`m, totu[i, despre
cele dou` alegeri posibile ale oric`rui
traduc`tor al lui Sein und Zeit:
calea traducerii pioase, literaliste
(urmat` de Emmanuel Martineau),
a c`rei r`splat` este corectitudinea,
iar pre]ul pe care îl pl`te[te este
sacrificarea inteligibilit`]ii, [i calea
fidelit`]ii hermeneutice fa]` de textul
lui Heidegger, cuplat` cu redarea
liber` a în]elegerii acestuia în limba
traduc`torului (traseu ales de c`tre
americanii John Macquarrie [i
Edward Robinson, dar [i de Françoise
Vezin în cazul francezei). Alegerea
traduc`torilor români în favoarea
celei de-a doua c`i este limpede, iar
miza alegerii este formulat` astfel:
„Cea de-a doua variant`, r`mînînd
fidel` originalului, n`zuie[te la
mai mult: s` ofere cititorului felul
în care a fost formulat gândul lui
Heidegger dac` acesta ar fi scris în
limba traduc`torului“10. Exist` aici
o posibil` adecvare cu una dintre
cele mai venerabile pozi]ion`ri din
zona reflec]iei asupra traducerii. Ceea
ce enun]` Liiceanu î[i afl` ecoul în
tripletul imita]ie-metafraz`-parafraz`,
formulat de John Dryden în secolul
al XVII-lea pe marginea traducerilor
sale din Hora]iu, Ovidiu, Juvenal [i
Virgiliu. Idealul traducerii pe calea
parafrazei, a[a cum îl enun]` Dryden
în Prefa]a din 1697 la traducerile
sale din Virgiliu, evit` subminarea
autorit`]ii originalului [i indic`
tocmai modul în care ar fi ar`tat
originalul dac` ar fi fost conceput în
limba noastr`. Aceast` coresponden]`
nu este îns` deloc ilustrativ`, de[i
coinciden]a este seduc`toare.
Arareori s-a v`zut o pozi]ionare
explicit` atât de onest`, de
rezonabil` [i în acela[i timp mai
pu]in l`muritoare, gr`itoare în
ceea ce prive[te efectuarea concret`
a traducerii decât aceasta, c`ci,
pornind doar de la datele stilistice
[i de concep]ie ale traducerii lui
Liiceanu [i Cioab`, natura autentic` a
performan]ei acestora r`mâne în bun`
m`sur` umbrit` [i neexplicat`.
Accesul celor doi la textul
heideggerian nu este unul determinat
de miza traducerii ca performan]`
tehnic`, ci de o ]int` speculativ`. Iat`
de unde se trage dezechilibrul dintre
considera]iile tehnice introductive
[i excursul din final. Acesta nu
este menit s` justifice solu]iile de
traducere adoptate, iar punctul s`u
de referin]` nici m`car nu este textul
românesc al traducerii, cât mai curând
însu[i originalul german. Ceea ce i se
înf`]i[eaz` cititorului român ca o serie
de considera]ii explicative menite s`-
i limpezeasc` sensul câte unui pasaj
dificil al textului traducerii între]ine
mai curând o rela]ie cu gândul
lui Heidegger în forma sa ini]ial`,
plasat în orizontul germanei, [i nu
al românei. Expresia acestui raport
inaparent este motivul traducerii ca
imagine intestinal` a alc`tuirii textului
str`in. Liiceanu recurge – nu o dat`
– la acest motiv pentru a descrie
rezultatul felului în care a efectuat
traducerea sa: „S` ne imagin`m, în
cazul traducerii, spectacolul unui
avion cu toate piesele sale care
îl propulseaz` la vedere, un trup
omenesc cu carcasa transparent` [i cu
visceralitatea expus`, astfel, privirii
etc.“11 În U[a interzis` – volum în care
nota]iile privitoare la traducerea lui
Sein und Zeit ocup` un loc important –,
acest motiv este figurat prin imaginea
textului german „demontat ca uria[ul
motor al unei rachete interplanetare,
pies` cu pies`, [i apoi reasamblat,
prin chiar actul traducerii ca suprem
argument al în]elegerii lui“12.
Aceast` extrovertire a traducerii
prin „Excurs…“, ce nu vizeaz` înainte
de toate reu[ita comunic`rii cu
publicul limbii g`zduitoare, cât
rela]ia traduc`torului cu originalul
str`in, se poate explica pe dou`
c`i. Pe de o parte, traducerea se
pliaz` pe idiolectul unei gândiri
str`ine v`dit în codul acesteia, iar
suplimentul explicativ nu face
decât s` reconstruiasc` acest cod.
Îns` traduc`torii români aleg s`
fac` aceast` recl`dire apelând la o
repovestire a gândului heideggerian
în termeni heideggerieni, plasând tot
acest spectacol în cuprinsul românei:
traducerea se expliciteaz` pe sine
apelând la propriile-i componente, la
propriul vocabular. Aceast` aparent`
tautologie ]ine, îns`, de îns`[i natura
codurilor filozofice, spune Liiceanu:
„Codul trebuie s` aib` în el ceva
de litanie [i autorul lui este primul
care îl folose[te astfel, neputându-se
abate nici m`car un milimetru de la
închisoarea lingvistic` pe care singur
[i-a creat-o. O filozofie rezist` ca
filozofie tocmai dac` poate fi înv`]at`
ca un catehism, ca un limbaj care nu
poate fi evitat. Comentatorii unui
gânditor sunt cei care îi atest` codul
tocmai prin faptul c` îl explic` f`r` s`
poat` ie[i nicidecum prin el. Pentru
c` un cod nu poate fi tradus, ci doar
reprodus, comentatorii îngîn`, repet`,
reiau pân` la detaliu [i la formul`
textul comentat“13. {i adaug` apoi
c` abia actul traducerii poate trezi
sentimentul prezen]ei atotputernice
a codului14. Excursul aduce cu sine
o astfel de îngânare a c`rei coeren]`
privilegiaz` raportul cu textul german
în chip de variant` originar` a
gândului îngânat.
Un exemplu elocvent în acest sens
îl ofer` considera]iile lui Liiceanu
pe marginea traducerii perechii
conceptuale In-der-Welt-sein (faptul-
de-a-fi-în-lume)/In-sein (fapt-de-a-
s`l`[lui-în lume). Ceea ce deosebe[te
„faptul-de-a-fi-în“ de „faptul-de-a-
s`l`[lui-în“ ]ine de realitatea c` „în“
(in) poate avea atât un sens spa]ial,
cât [i unul existen]ial. În primul caz
„în“ (in) indic` cuprinderea a ceva
în altceva. Îns` valen]a spa]ial` a lui
„în“ (in) este valabil` pentru fiin]`rile
cu excep]ia uneia: Dasein-ul. Acesta
din urm` pretinde un fel-de-a-fi-
în-lume propriu, care îns` nu mai
poate apela la categorii ale spa]iului,
c`ci lumea din perspectiva Dasein-
ului este o proiec]ie totalizant` a
acestuia. Prin urmare, în cazul Dasein-
ului „faptul-de-a-fi-în-lume“ sufer`
o conversie ce îl transform` într-
o categorie existen]ial`. Consecin]a
acestui fapt este conversia existen]ial`
21
a propozi]iilor spa]iale. În cazul lui
„în“ (in) conversia poate fi dezv`luit`
[i printr-o examinare etimologic`:
in deriv` din forma veche innan cu
sensul de „a locui“, „a-[i avea s`la[ul“.
Ei bine, aceast` explicitare a
ra]iunilor de traducere a perechii
CRONICA EDI}IILOR
conceptuale In-der-Welt-sein/In-sein
prin „faptul-de-a-fi-în-lume“/“fapt-de-
a-s`l`[lui-în lume“ nu face decât s`
reia interpretarea pe care Heidegger
o atribuie acestor concepte în chiar
textul tradus, iar traducerea lui
Liiceanu se revendic` în mod deschis
de la aceast` interpretare: „În român`
am tradus das In-Sein prin chiar
interpretarea pe care i-o d` Heidegger
(faptul-de-a-s`l`[lui-în)“.
Exemplul arat` c` „Excursul…“
împ`rt`[e[te prin fenomenul îngân`rii
raportarea privilegiat` la original a
traducerii îns`[i. „Excursul…“, chiar
dac` nu este în sens propriu parte
a traducerii, se împ`rt`[e[te din ea
f`r` a duce la o infla]ie a acesteia. El
con]ine, prin explicitarea pe care o
ofer` în calitate de discurs alternativ,
proiec]iile de rezerv` ale traducerii
închegate, împlinite.
Traducerea ca îngânare
Exist`, îns`, dincolo de mecanismul
incantator al îngân`rii observat în
cadrul „Excursului“, [i o form` de
îngânare proprie traducerii îns`[i.
George Steiner aminte[te
în leg`tur` cu particularit`]ile
discursului filozofic al lui Heidegger
din perioada lui Sein und Zeit despre
str`duin]a acestuia de a dobândi
un limbaj general, netehnic, despre
existen]a unei hot`râri ferme de
a p`trunde [i de a avansa înspre
r`d`cinile omului [i ale fiin]ei sale în
lume slujindu-se de comprimarea, de
aglomerarea unor cuvinte simple din
care construie[te noduri primordiale
de adev`r15. Acela[i comentator
observ` apoi c` aparenta simplitate
lapidar` a germanei din Sein und Zeit
re]ine cu bun` [tiin]` lectura pentru a
o împinge înspre adâncimile textului.
Toate aceste caracteristici pot fi
explicate pornind dinspre o atitudine
hermeneutic` mai ampl` a filozofului
german formulat` în privin]a
„enun]ului“. Heidegger e plin de
rezerve fa]` de tendin]ele nivelatoare
prezente în enun]uri. Aceast`
mefien]` deriv` dintr-o concep]ie
asupra no]iunii de „sens“ potrivit
c`reia: „Noi nu restrângem mai întâi
conceptul de sens la semnifica]ia de
«con]inut al judec`]ii», ci îl în]elegem
ca fenomen existen]ial pe care deja l-
am caracterizat, în cuprinsul acestuia
devenind vizibil în genere cadrul
formal a ceea ce poate fi deschis
prin în]elegere [i articulat prin
l Martin Heidegger
FIIN}~ {I TIMP
Traducere din german`
de Gabriel Liiceanu [i C`t`lin
Cioab`
Humanitas, 2003, 678 pp.

22
explicitare“16. Dimpotriv`, enun]ul
– ca „punere în eviden]` care d` o
determinare [i care comunic`“17
– aduce cu sine o modificare a
raport`rii primare hermeneutice fa]`
de lume. Exemplul „ciocanului“, pe
care Heidegger îl propune în Fiin]` [i
CRONICA EDI}IILOR
timp, arat` c` efectuarea originar` a
explicit`rii nu rezid` într-o propozi]ie
enun]iativ`, ci, bun`oar`, în punerea
deoparte a ustensilului f`r` a pierde
nici m`car un cuvânt legat de
aceasta18. Enun]ul, pe de alt` parte,
modific` perspectiva ob]inut` în
prealabil despre ciocan, transform`
„ca“-ul originar în care se anun]a
experien]a mundan` a me[te[ugarului
într-un enun] predicativ despre un
obiect prezent aici de fa]`, c`ruia
îi este atribuit` o calitate. Prin
urmare, enun]ul reific` raportul
ini]ial hermeneutic, iar Heidegger
avertizeaz` în privin]a consider`rii
enun]urilor drept simple afirma]ii
privitoare la obiecte prezente,
identificabile, c` astfel s-ar pierde
din vedere înr`d`cinarea limbajului
în structura de grij` a Dasein-ului.
Enun]ul coboar`, a[adar, limbajul din
zona hermeneutic` în cea apofatic`.
Se în]elege de aici motivul pentru
care limbajul lapidar din Sein und
Zeit îi apare lui Steiner drept unul
întârzietor [i se în]elege astfel [i
sensul condens`rilor lexicale în
acele noduri primordiale de adev`r.
Inventivitatea lingvistic` reprezint` o
încercare de deposedare a cuvintelor
de func]ionalitatea lor tradi]ional`,
cimentat` în enun]uri. Aceast`
atitudine se reg`se[te ilustrativ în
setul de concepte heideggeriene
amintite la început.
Prin compara]ie, variantele
române[ti par s` redea structuri
propozi]ionale, în contradic]ie cu
inten]ia originalului. Situa]ia este
îns` cu totul diferit`. S` extragem
din lista de termeni heideggerieni
amintit` introductiv urm`torul
binom: Vorhandenes, Zuhandenes.
{i s` ne c`l`uzim pentru început
dup` comentariul traduc`torului
român. Traducerea acestor termeni
se prezint` astfel: fiin]are-simplu-
prezent`, respectiv fiin]are-la-îndemân`.
Ambii termeni sunt construi]i \n
german` pe nucleul semantic al lui
Hand („mân`“) prin al`turarea unor
prepozi]ii, de unde rezult` formele
vor-handen, zu-handen cu sensurile
proprii „în fa]a (mâinii)“, respectiv
„la înde(mân`)“. Forma adverbial`
vorhanden e banal` (însemnând faptul
c` ceva e de fa]` în mod palpabil), în
timp ce zuhanden (însemnând faptul
c` ceva este „la îndemân`“) nu e la
fel de nefireasc` în germana comun`,
iar din limbajul filozofic lipse[te cu
totul. Pentru Vorhandenes se poate
apela la un precedent hegelian
(Nachahmung des Vorhandenen)
pornind de la care termenul poate fi
redat mai întâi prin „ceea ce vedem,
ceea ce se afl` în fa]a noastr`“. Având
în vedere c` Heidegger p`streaz`
termenul ca atare, traduc`torii
preiau sintagma [i o adapteaz`
codului heideggerian de gândire pe
care l-au extras din Sein und Zeit, de
unde rezult` varianta intermediar`
„ceea-ce-este-simpl`-prezen]`“
[i apoi forma „fiin]are-simplu-
prezent`“. În contrast, Zuhandenes
nu dispune de o genealogie reflexiv`
atestat`, ci constituie un exemplu
de inventivitate heideggerian`.
Vorhandenes reprezint`, în fond,
expresia prelu`rii în uz propriu a
grecescului pragma – adic` obiectul
utilizat pe parcursul unei practici,
al unei ac]iuni, al unei îndeletniciri
cu ceva. {i aici traduc`torii pornesc
în prim` instan]` de la o variant`
intermediar` – „ceva la îndemân`
în vederea utiliz`rii“ – pentru a se
opri apoi la „fiin]are-la-îndemân`“.
Formele finale ale traducerii
puncteaz` [i aici cap`tul unui
efort hermeneutic [i nu constituie
coresponden]e terminologice, ci prada
unei în]elegeri. Traducerile deriv`
dintr-o idee smuls` originalului,
[i anume c` „tocmai pentru c` nu
avem de-a face cu obiecte pure, ci
cu ustensile, raporturile pe care le
între]inem cu «obiectele» nu sînt
teoretice [i pur contemplative. Noi
nu cunoa[tem contemplînd, ci
utilizînd. Vedem numai în m`sura în
care mînuim, producem, utiliz`m“19.
Se ob]ine astfel ideea fiin]`rii-la-
îndemân`, plecând de la care se
ajunge apoi la fiin]area-simplu-
prezent` ca „un soi de «grad zero»
al fiin]`rii diferite de Dasein (…) tot
ceea ce se îndep`rteaz` într-o m`sur`
oarecare de la calitatea de element
într-un complex ustensilic“20.
Demn de aten]ie este aici felul
în care originalul [i traducerea
împ`rt`[esc acela[i tip de creativitate.
Înaintarea unui gând nu-[i caut` în
mod obligatoriu drept fundament de
limb` o form` deja apelat`, cunoscut`,
familiar` (Vorhandenes) pentru a
înainta apoi pe un teren verbal mai
pu]in c`lcat (Zuhandenes), ci pare,
invers, s` reinventeze elementul
cunoscut pornind de la un element cu
un grad de stranietate pronun]at. Un
asemenea tip de inventivitate lingual`
a originalului, dublat` de creativitatea
orientat` similar a traducerii pot
fi v`zute ca ni[te încerc`ri de
refunc]ionalizare a cuvintelor. Ideea
aceasta se sprijin` pe precau]ia,
neîncrederea filozofului german în
fa]a for]ei nivelatoare a limbajului, pe
care am discutat-o mai sus. Pornind
de la virtu]ile neconsumate prin
enun]`ri anterioare ale lui Zuhandenes,
Heidegger revine de fapt la caracterul
propriu al cuvintelor, la un nivel de
limbaj în care nu se r`resc sensurile
rafinate func]ional, la un strat al
limbii în care cuvintele au mai pu]in
sensuri [i mai mult „propriet`]i“.
Se trece apoi la o recontextualizare,
la o redefinire, la o utilizare nou`
potrivit unui gând propriu care se cere
desf`[urat în limb`.
În acest punct intervine atât
în cazul autorului german, cât [i
la traduc`torii s`i un moment de
suspensie în care se ia decizia unei
turnuri noi a cuvintelor. În cazul
traducerii, el survine dup` achizi]ia
variantelor intermediare [i premerge
gestul creativ, riscant [i îndr`zne] al
formul`rii unei abduc]ii (în termenii
lui Charles Sanders Peirce) pe care o
întrupeaz` apoi formele române[ti
finale. Inser]ia elementului nou
dobândit de traduc`tori se face printr-
o recontextualizare diferit`, prin
amenajarea unui sol textual al noii
(noilor) forme care sunt înconjurate
de ceva inedit [i în acela[i timp
familiar.
Rolul acestei s`diri a termenilor în
textul traducerii propriu-zise îi revine
în cazul nostru „Excursului asupra
câtorva termeni heideggerieni“.
Formula reflexiv` a acestei implant`ri
este ceea ce Constantin Noica numea
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
„fabula subiacent`“ a oric`rei expresii
filozofice abstracte. În raport cu
versiunea în român` a lui Sein und Zeit,
„Excursul…“ este fabula subiacent` a
traduc`torilor asupra textului german
[i e un element organic al traducerii
efectuate, care ni se înf`]i[eaz`
astfel nu doar în contururile ferme
ale produsului finit, ci în cuprinsul
manufacturii din sticl` în mijlocul
c`reia a fost construit`.
Prin intermediul „Excursului…“,
aceast` traducere poart` cu sine într-
un mod atât de transparent propriul
ei proiect constitutiv, îl ilustreaz` atât
de evident [i riguros, încât, raportat la
acesta, judec`]ile de valoare aplicate
pornind de la criteriile clasice ale unei
critici a traducerii n-ar constitui decât
un simplu exerci]iu de comparatism
filologic.
l
1 Walter Benjamin, Sarcina traduc`torului,
în Secolul 20, 5/1972, p. 155 (dispunem de
dou` versiuni în român` ale acestui eseu: cea
a lui Dieter Fuhrmann, în Secolul 20, 5/1972 [i
cea a lui Catrinel Ple[u, în Walter Benjamin,
Ilumin`ri, Ideea Design & Print, Cluj-Napoca,
2002).
2 Vezi Fiin]` [i timp, „Not` asupra edi]iei“,
p. IX, traducere din german` de Gabriel
Liiceanu [i C`t`lin Cioab`, Humanitas,
Bucure[ti, 2003.
3 Aceea[i întrebare poate fi legat`, cu
u[urin]`, nu doar plecând de la „Excurs…“,
ci [i dinspre nenum`ratele note explicative
privitoare la concepte singulare – note
introduse în chiar corpul versiunii în limba
român` – ce pot fi g`site în traducerile din
Heidegger publicate înainte de apari]ia lui
Fiin]` [i timp (vezi Originea operei de art`,
Bucure[ti, Editura Univers, 1982 [i Repere pe
drumul gândirii, Bucure[ti, Editura Politic`,
1988), dar [i dinspre m`rturiile de traduc`tor
ale lui Gabriel Liiceanu cuprinse în volume
confesive (Jurnalul de la P`ltini[, Bucure[ti,
Humanitas, 1991, Epistolar, Bucure[ti, Cartea
Româneasc`, 1987, dar [i U[a interzis`,
Bucure[ti, Humanitas, 2002).
4 George Steiner, Martin Heidegger. Eine
Einführung, Carl Hanser Verlag, München/
Wien, 1989, p. 9.
5 George Steiner, Martin Heidegger, p. 14.
6 Vezi Walter Biemel, Fenomenologie [i
hermeneutic`, Giurgiu, Editura Pelican, 2004
[i Alexandru Dragomir, Crase banalit`]i
metafizice, Bucure[ti, Humanitas, 2004.
7 George Steiner, Martin Heidegger, p. 18.
8 Vezi Fiin]` [i timp, „Not` asupra edi]iei“,
p. XVI.
9 Gabriel Liiceanu, U[a interzis`,
Bucure[ti, Humanitas, 2002, p. 137.
10 Idem. Vezi aici [i scrisoarea c`tre
Petru Cre]ia din Epistolar, în care Liiceanu
enumer` ca parte a zestrei prieteniei care îi
leag` [i faptul c` de la Cre]ia a înv`]at „care
este, într-o traducere, distan]a optim` fa]`
de textul original, cum se face ca o traducere
s` sune ca [i cum ar fi fost vorba din capul
locului de un text alc`tuit în limba român`,
ea r`mînînd totu[i fidel` fa]` de modelul
ini]ial“, p. 241.
11 Fiin]` [i timp, p. XVII.
12 U[a interzis`, p. 167.
13 U[a interzis`, p. 137.
14 Ibidem, p. 140.
15 George Steiner, Martin Heidegger ,
1989, p. 52.
16 Fiin]` [i Timp, p. 214.
17 Ibidem.
18 Ibidem, p. 215.
19 Fiin]` [i timp, p. 595.
20 Idem. j
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
De la fic]iune,
înapoi la realitate
A
DEVENIT un loc comun, în
timpurile mai apropiate sau
mai îndep`rtate, faptul c`,
pentru toate sfâr[iturile de
ciclu istoric [i pentru toate
formele vechi de via]`, ultima faz` este
chiar comedia ei. Acest moment de „bun`
dispozi]ie“ este sanc]iunea ineluctabil` a
trecutului din care nu au mai r`mas decât
iner]ia formelor, a normelor [i o anu-
mit` stereotipie social`. Comedia, într-un
asemenea context, este contraponderea
pentru deriv`, scindare, criz`, este nucleul
metaforic al reprezent`rii existen]ei din
unghiul critic al spectacolului rizibil. Pro-
tagonistul unei astfel de manifest`ri poate
fi artistul, un individ de excep]ie, spirit
profund [i original, refulat sau expansiv,
prin]ul de sânge, „Alesul“, un cap luminat
chemat s` devin` p`rintele neîncoronat al
poporului s`u, cabotinul, vanitosul, escro-
cul, vr`jitorul, to]i privilegia]i, urmându-[i
voca]ia de ale[i, pendulând între sl`biciune
[i autoritate.
Statutul unui astfel de personaj se
define[te, de cele mai multe ori, prin ca-
litatea raporturilor care se stabilesc între
existen]` [i con[tiin]`, între lumea exteri-
oar` [i individ. Aproape întotdeauna este
vorba despre o discrepan]` între oglindi-
rea subiectiv` a realului [i obiectul însu[i
al reflect`rii, o pendulare fantastic` între
fixarea temporar` a falsei con[tiin]e [i „vi-
cleniile“ lumii obiective care genereaz`
am`girea. Aceast` ezitare între în]elegerea
situa]iei reale [i iluzionarea cu privire la
ea are îns` [i o dimensiune tragic`. Este,
în sens thomasmannian, expresia unei
decep]ii, a unei nemul]umiri interioare,
este produsul unei judec`]i negative prin
raportare la o norm` implicit`, ignorat`
sau înc`lcat`. M`re]ia înseamn`, cel mai
adesea, c`dere, lipsa autenticit`]ii, deghi-
zare, un fals entuziasm în fa]a realit`]ii
de lemn [i carton aurit. Extraordinarul î[i
are reversul în nefericire, automatismul
ia locul vitalit`]ii, repeti]ia alung` spon-
taneitatea.
Tema dictatorului, în literatur`, mar-
cheaz` drumul parcurs de la nostalgia
libert`]ii c`tre con[tientizarea [i trans-
formarea în fapt a acestei laten]e. „Cu cât
dezn`dejdea [i descurajarea produse de
prezentul tulbure sunt mai adânci, cu atât
este mai arz`toare – spune Huizinga –
aceast` n`zuin]`“. Tendin]a de transforma-
re a trecutului într-o alegorie a prezentului,
pe de o parte, [i manifestarea pregnant` a
opresiunii, a degrad`rii, neg`rii, distruc]iei,
pe de alta, au f`cut ca Dictatorul s` devin`
un aspect tematic obsedant al romanului
de pretutindeni [i în special al celui latino-
american. Referindu-se la tragedia Ameri-
cii Latine, Alejo Carpentier demonstra c`
procesul de colonizare a continentului,
grefarea pe un vast spa]iu geografic a unor
structuri inadecvate, revigorarea acestora
în contextul capitalismului au condus spre
„o monstruoas` proliferare de dictaturi“,
magistral surprinse în romanele lui Migu-
el Ángel Asturias, Roman Hernandez, Ga-
briel García Márquez, Augusto Roa Bastos,
Mario Vargas Llosa.
Care este, de fapt, imaginea tiranului
pe care spa]iul geografic, social [i politic
amintit a generat-o? Evident, personaje-
le se construiesc în cadrul unei rela]ii spe-
cifice între real [i fic]ional. Dac` Roa Bas-
tos, de exemplu, în Eu, Supremul (Univers,
Bucure[ti, 1982, trad. Andrei Ionescu), fi-
xeaz` imaginea unui protagonist cu exis-
ten]` istoric` real`, José Gaspar Rodrigu-
ez de Francia, dictator al Paraguay-ului,
Gabriel García Márquez concentreaz` în
figura lui Nicanor Alvarado (Toamna Pa-
triarhului, Univers, Bucure[ti, 1979, trad.
Darie Nov`ceavu) tr`s`turile unei suite de
dictatori din trecutul Americii Latine. Pri-
mul Magistrat, din romanul lui Carpenti-
er (Recursul la metod`, Univers, 1988, trad.
Dan Munteanu), la rândul s`u, reune[te
particularit`]ile unor conduc`tori des-
potici (Machado, Guzmán Blanco, Estra-
da Cabrera etc.), pe care autorul le preci-
zeaz` chiar în procente. Indiferent îns` de
formula folosit`, inten]ia acestor scriitori
este aceea de a crea un personaj tipic care
s` concentreze o multitudine de ipostaze
într-una definitorie.
Evolu]ia destinelor acestora [i a dictatu-
rii îns`[i se face pe o traiectorie circular`:
ele se „nasc“ brusc sau mai lent, cunosc o
ascensiune rapid` [i se pr`bu[esc, de obi-
cei, în momentul apogeului. În prima faz`
a instal`rii puterii dictatoriale, tiranul, cel
care, exercitându-[i autoritatea, intr` în
conflict cu voin]a colectiv`, are ca scop
imediat anihilarea personalit`]ii celor care
îl înconjoar` [i înl`turarea definitiv`, cu
orice mijloace, a celor care ar mai încerca
s` se opun`: „Nu m` pot purta cu menaja-
mente cu cei care m` h`r]uiesc [i m` sap`.
Tic`lo[ii `[tia sunt cei mai primejdio[i“,
afirm` categoric Primul Magistrat, tr`dând
unul dintre aspectele esen]iale ale meca-
nismului puterii. Poporul devine „o ]ar`
de idio]i“, iar cei care vor s` emigreze,
ni[te „n`pârci migratoare“ de care Supre-
mul dispune dup` propriul plac. Strategia
sa politic` are în vedere, într-o urm`toare
etap`, cumularea tuturor func]iilor im-
portante: „În afar` de Dictator Perpetuu,
trebuie s` fiu, în acela[i timp, [i ministru
de r`zboi, Comandant-{ef, Judec`tor Su-
prem“ (Toamna Patriarhului). Pentru ca pu-
terea sa s` se consolideze este concretizat`
o întreag` strategie a suspiciunii, a minciu-
nii [i a fricii: „F` în a[a fel încât s` se spione-
ze unii pe al]ii“ – îi ordona Supremul Ma-
gistrat lui Patino, secretarul s`u particular.
Un pericol real îl reprezint`, mai ales,
intelectualitatea, în condi]iile în care mor-
bul dictaturii este consecin]a tensiunii
dintre puterea pe care o de]ine [i caren]ele
sale spirituale grave, chiar grote[ti. Pros-
tia este garan]ia obedien]ei. Studentul
care se opune, în plan real [i simbolic, Pri-
mului Magistrat, în romanul lui Carpen-
tier, face parte din categoria periculoas`
a revolta]ilor, asupra c`ruia mecanismul
atrofierii con[tiin]ei nu func]ioneaz`.
Se poate observa, de asemenea, c`
înl`turarea tuturor celor care prezint` un
pericol real sau poten]ial este urmat`, in-
evitabil, de o înstr`inare de sine a dictato-
rului. Izolarea genereaz` mi[c`ri contrarii
în mecanismul psihologic-comportamen-
tal al de]in`torului puterii, tr`date uneori
de o atitudine specific baroc`: „In tristia hi-
laris, in hilaritate tristis“. Primul Magistrat
(Recursul la metod`) are momente puternic
marcate de incertitudine [i derut`. Dictato-
rul Perpetuu (Eu, Supremul) simte nevoia s`
se ascund` într-un Eu dublu: „Eu este El, în
mod definitiv, Eu, Supremul Imemorial.
Nepieritor“. Imaginea dublului dobânde[te
propor]ii monstruoase: cap de leu, corp de
capr` [i coad` de balaur. O himer` ]inând
prin fizionomie de regimul nocturn al ima-
ginarului, o pl`smuire din specia celor care
populeaz` t`râmurile infernale.
Necesitatea permanent` a iluziei [i
dedubl`rii este urmat` de demistificarea
final`. Alienarea, sub orice form` s-ar ma-
nifesta, conduce treptat la desacralizarea
dictatorului: el este odios, atroce, dar nu
mai însp`imânt`. În faza de maxim` ma-
nifestare a puterii, când începe de fapt [i
c`derea vertiginoas`, huzurul, ca efect al
himerei de care este posedat, [i opulen]a
în care tr`ie[te atrofiaz` rela]iile sale cu re-
alitatea. În „imperiul interzis“ în care locu-
ia Nicanor Alvarado, prin perdelele de bro-
cart, în mijlocul dormitoarelor cu lumina
verde inundând prin ferestre, al saloanelor
de audien]`, pentru prima dat` începe s` se
simt` „mirosul de m`cel`rie al vulturilor
[i duhoarea de le[„. Nimic nu mai vorbe[te
despre putere în aceast` lume a paradei [i
a ostenta]iei. Confuzia între]inut` prin re-
fuzul constant al ra]ionalului se extinde
acum asupra tuturor structurilor. Dislo-
care. Haos. Materia mimeaz` spiritul într-
un ultim gest de supunere: „O uniform` de
cânep` f`r` galoane, cu mâna dreapt` în-
doit` sub cap pentru a-i servi drept pern`,
a[a cum dormise noapte de noapte, în
toate nop]ile din atât de lunga lui via]` de
despot singuratic“.
23
LITERATURA
Inevitabil, lectura oric`reia dintre
c`r]ile amintite duce la parcurgerea
drumului în sens invers, de la o isto-
rie desf`[urându-se în planul romanesc
(fic]ional) la o istorie concret`, foarte actu-
al`, imprevizibil`, la fel de absurd`, aproa-
pe halucinant`, care tinde s` concureze
imaginarul [i care desfiin]eaz` tot mai
mult diferen]ele culturale, sociale, poli-
tice etc. În volumul de memorii Pe[tele în
ap` (Humanitas, 2005), în care Mario Var-
gas Llosa abandoneaz`, dat fiind specifi-
cul c`r]ii, „realul miraculos“, în favoarea
evenimentului tr`it (de[i are mereu nos-
talgia întoarcerii „acas`“, în spa]iul ima-
ginarului), autorul fixeaz` succint arhe-
tipul istoriei contemporane (nu numai
pe cel latino-american!): „Lingu[itorii re-
gimului vorbesc despre o nou` etap` (…)
despre reînnoirea social`, despre o schim-
bare a cutumelor politice. Nu este acesta
oare vechiul [i eternul refren al tuturor
curentelor antidemocratice din istoria
modern`?“ Desigur, istoria o ia de la cap`t.
Paradoxal îns`, în destinul colectivit`]ilor,
rolul esen]ial îi r`mâne individului, omu-
lui care, tocmai prin fiin]area în lume,
poate g`si resurse pentru dep`[irea de-
terminismului istoric. Secretul dureros
al zeilor [i al regilor e c` oamenii sunt li-
beri. Miticul Orestes [tia [i el c` „de îndat`
ce libertatea a explodat într-un suflet de
om, zeii nu mai pot face nimic împotriva
lui“. Între grav [i hilar, între tr`ire auten-
tic` [i conven]ional, între real [i imaginar i
([i invers) este drumul perpetuu al deve- Tema dictatorului, în
nirii, este „spectacolul“ în care el, omul, literatur`, marcheaz`
r`mâne captiv, am`git, intrigat, provo- drumul parcurs de
cat, sperând, exasperând, abandonând, la nostalgia libert`]ii
triumfând, indiferent de istorie, cultur`, c`tre con[tientizarea
tradi]ie. Sau poate c` adev`rul este în alt` [i transformarea
parte, într-un gest prin excelen]` intelec- în fapt a acestei
tual, pe care scriitorul croat Miroslav Kr- laten]e. Tendin]a
leža îl fixeaz` în replica unui personaj de transformare
dintr-un roman pe aceea[i tem` a auto- a trecutului într-o
ritarismului excesiv: „Cutia cu litere de alegorie a prezentului,
plumb este singurul lucru pe care omul l- pe de o parte, [i
a inventat pân` ast`zi ca arm` de ap`rare manifestarea
a demnit`]ii lui“. Într-o manier` [i mai ca- pregnant` a opresiunii,
tegoric`, Llosa, la cap`tul unei c`l`torii la- a degrad`rii, neg`rii,
birintice, va descoperi c` „literatura [i po- distruc]iei, pe de alta,
litica se exclud reciproc“. au f`cut ca Dictatorul
Relevant`, pân` la urm`, r`mâne s` devin` un aspect
mi[carea continu`, în ambele sensuri, tematic obsedant
între existen]` [i proiec]ia ei în oper`, al romanului de
între memoria colectiv` [i cea individu- pretutindeni [i în
al` (mai ales afectiv`), între timpul tr`it [i special al celui latino-
timpul sacru, între istorie [i literatur`, f`r` american.
a putea spune care zon` este mai spectacu-
loas`, dar purtând fiecare germenele unei
schimb`ri esen]iale, implicit un sens al
duratei (destinului), reîmprosp`tându-se
[i reinventându-se reciproc. j

24
Consumul de droguri
O abordare psiho-social`
STUDIU
D
ROGURILE [i dependen]a
de droguri sunt o problem`
mult mai veche decât ne
imagin`m. În 1378, emirul
Soudon Sheikhouni al Ara-
biei a încercat s` pun` cap`t abuzului
de cânep` indian` în rândul s`r`cimii,
distrugând toat` cânepa, închizându-
i pe to]i consumatorii de cânep` [i
poruncind s` li se scoat` din]ii celor
condamna]i 1. Balzac era dependent
de cafea, iar Freud de ]ig`ri, ceea ce
le-a cauzat moartea. Îmi propun prin
acest articol 2 s` ar`t câteva dintre
implica]iile individuale [i colective po-
sibile ale legaliz`rii drogurilor. Pentru o
în]elegere clar` a fenomenului voi pre-
zenta efectele dependen]ei de droguri
nu pe baza unor prejudec`]i, mituri sau
teorii false ci, luând ca suport cercet`rile
[tiin]ifice recente, adic` eviden]e.
Dac` defini]ia dependen]ei de dro-
guri este înc` sub semnul întreb`rii
(dependen]` fizic` vs dependen]` psi-
hic`, adic]ie, sistem motiva]ional bul-
versat, alegere con[tient` vs mecanism
înv`]at ce opereaz` mânat de un im-
puls incon[tient, brain disease, boal`),
totu[i clinicienii au c`zut de acord c`
cel pu]in trei dintre urm`toarele simp-
tome trebuie s` persiste timp de [ase
luni pentru stabilirea diagnosticului:
dorin]` continu`, pierderea controlu-
lui, preocupare frecvent`, continuare în
ciuda consecin]elor negative, cre[terea
intensit`]ii [i frecven]ei comportamen-
tului, renun]are la activit`]ile sociale
[i iritabilitate în lipsa comportamen-
tului. În multe cazuri persoana depen-
dent` î[i exprim` dorin]a sincer` de a
nu mai lua drogul, îns` de fiecare dat`
e[ueaz` în men]inerea abstinen]ei 3.
Dependen]a este progresiv`.
Drogurile au efecte diferite. Un Ecs-
tasy î]i provoac` o stare de euforie,
pe când o doz` de heroin` te face s`
te sim]i somnolent [i apatic: „m` tre-
zeam diminea]a cu crampe stomacale
[i dureri musculare [i o senza]ie groaz-
nic`“4. Drogurile î]i pot oferi senza]ia
eliber`rii de anxietate („când consumi
heroin` dispare senza]ia de singur`tate.
E ca [i cum ai avea un iubit“), o contro-
lare a impulsurilor agresive sau o eli-
minare a simptomelor psihotice5. Teh-
nologia modern` permite ast`zi des-
coperirea ac]iunii fiec`rui tip de drog
asupra neuronilor [i receptorilor cere-
brali [i mai ales asupra secre]iei de do-
pamin`, care func]ioneaz` ca o înt`rire
pozitiv` (cocaina)6. Modific`rile la nive-
lul acestui neurotransmi]`tor pot duce
la atrofierea celulelor cerebrale sau la
anormalit`]i în circula]ia sângelui [i
în metabolismul glucozei cerebrale din
cortexul prefrontal sau în alte arii lim-
bice care ofer` substratul efectelor ne-
urobiologice în cazul depresiei, com-
portamentelor compulsive sau defici-
telor cognitive7. În func]ie de modul
de administrare, drogurile au o ac]iune
rapid`, de la o or` (ingestie) pân` la câ-
teva minute sau secunde (injectare in-
travenoas`). Comportamentul este greu
de st`pânit. Începem întâi cu o ]igar`,
apoi înc` una, continu`m cu o doz`
mic` inhalat`, apoi injectat`, [i în final
o supradoz` [i ne pr`p`dim. Unele dro-
guri produc adapt`ri fiziologice, astfel
încât corpul nu func]ioneaz` într-un
mod obi[nuit în absen]a lor8.
În anul 2005, United Nations Office
on Drugs and Crime oferea publicit`]ii
o list` ce aproxima num`rul consuma-
torilor de droguri: 200 de milioane con-
sumau droguri ilegale, 76 de milioane
sufereau din cauza alcoolului, iar 1.000
de milioane din cauza fumatului, din-
tre care majoritatea erau dependen]i9.
În ceea ce prive[te situa]ia din Europa,
EMCDDA oferea urm`toarele date: 74
milioane de europeni au consumat can-
nabis m`car o dat`, 13 milioane cocain`
[i 12 milioane amfetamine10. În Româ-
nia, de[i studiile serioase au început s`
apar` doar din 2004, num`rul consuma-
torilor s-a estimat a fi sub 2% din întrea-
ga popula]ie (în 2007). În Bucure[ti, din
cei 31.625 de consumatori doar 1.891
au beneficiat de tratament11. Droguri-
le, asemenea cafelei [i ]ig`rilor, demon-
streaz` într-un mod excep]ional capaci-
tatea de a se înr`d`cina. Oamenii con-
sum` din nou un drog deoarece ulti-
ma dat` când l-au consumat efectul a
fost pl`cut, iar ultima experien]` o pro-
pune pe urm`toarea [i pe urm`toarea
dup` aceasta, astfel c` obiceiul se for-
meaz` treptat, iar urma deprinderii de-
vine întip`rit`12. Pl`cerea este imediat`,
iar durerea se amân`. Un adev`r psiho-
logic fundamental este c` pl`cerea ime-
diat` va avea o influen]` mult mai puter-
nic` asupra comportamentului decât dure-
rea ulterioar` [i incert`13. Se declan[eaz`
epidemia consumului.
Efectele consumului
de droguri
La nivel individual: Primul care
sufer` este consumatorul însu[i, cel care
crede c` dac` trage un fum se va sim]i
mai bine. Dimpotriv`, dependen]a are
ca rezultat multiple afec]iuni medica-
le: cardiovasculare, respiratorii, digesti-
ve, hepatita B, C, HIV, tulbur`ri psihice:
afectarea memoriei, aten]iei, func]iilor
executive, depresie, anxietate etc. Dar
cea mai bun` m`rturie despre schim-
barea propriei vie]i o pot da persoane-
le dependente. Ele pot m`rturisi cum
buna-dispozi]ie [i eficien]a la munc` au
disp`rut [i în schimb drogul le-a oferit
probleme psihice [i de rela]ionare soci-
al`. Dac` întâi fumezi o ]igar` vei sfâr[i
tragic, c`ci ]igara te va fuma pre tine. În
cele mai triste situa]ii, datorit` supra-
dozelor apare decesul („a b`ut pân’ a
murit“, adic` a murit pentru c` a b`ut,
poate fi înlocuit azi cu „s-a drogat“).
Un studiu longitudinal recent a scos la
iveal` c` 28% dintre dependen]ii de he-
roin` au decedat în timp ce erau în tra-
tament14. Calculele pe plan mondial
indic` un num`r de 200.000 de decese
anual cauzate de consumul de droguri.
Num`rul se crede a fi subestimat15.
Comorbiditate: Drogurile nu vin
singure, ci aduc cu ele [i alte neca-
zuri. În 2003, Treatment Episodic Data
Set (TEDS) descoper` c` 21% dintre
adolescen]ii dependen]i de droguri pre-
zentau o tulburare psihic`16. Cercet`rile
arat` c` persoanele cu dublu diagnostic
(tulbur`ri mentale [i dependen]`) pre-
zint` o rezisten]` mai mare la tratamen-
tul medical decât persoanele cu o sin-
gur` tulburare17. Alte cercet`ri recen-
te indic` o leg`tur` strâns` între consu-
mul de marijuana [i schizofrenie18. În
cazul unor interven]ii chirurgicale de
urgen]` acestea vor fi imposibile, deoa-
rece corpul trebuie întâi dezintoxicat.
Influen]a social`: Prima tenta]ie a
drogului am sim]it-o în urm` cu câ]iva
ani pe str`zile unui or`[el din nordul
Italiei, când aproape zilnic pe via Zam-
boni m` întâmpinau doi-trei punkeri
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
rugându-m` s` iau un „fumo“. În week-
end, la fiecare petrecere din campusul
universitar sim]eam un miros straniu.
Luca, colegul italian, îmi explica: se dro-
gheaz` [i carabinierilor nu le pas`. Mul-
tiple cercet`ri au subliniat c` unul din
cei mai puternici factori de influen]` în
rândul tinerilor este „prietenul“ sau „se-
menul“19. Sociologii numesc influen]`
social` normativ` comportamentul prin
care membrul unui grup de prieteni va
ac]iona în conformitate cu cerin]ele gru-
pului doar pentru a fi acceptat de grup
(„nu tragi cu noi un fum, nu e[ti de-al
nostru“). Iar acest aspect joac` un rol
semnificativ în perioada adolescen]ei,
când deseori grupul devine superior
familiei. Tot aici, psihologul Bandura
adaug` termenul de cogni]ie social`, prin
care explic` modul în care tinerii proce-
seaz` informa]ia social` – cu alte cuvin-
te, importan]a acelor role models, care
ac]ioneaz` ca ni[te „înv`]`tori“ pen-
tru când, cât de mult, unde [i cum este
consumat un drog20. Comportamentul
tân`rului este în cea mai mare parte re-
glat pe procese cognitive de acest tip.
De exemplu, un adolescent va înv`]a
c` e acceptabil, ba chiar indicat s` con-
sume droguri în weekend sau la petre-
ceri. {i va adopta acest comportament.
În sfâr[it, psihologia cognitiv` ne mai
înva]` c` în aceste condi]ii gândirea in-
tuitiv`, care este rapid` [i influen]at`
de emo]iile noastre, primeaz` în defa-
voarea gândirii analitice. Riscurile ce
vor surveni în viitor nu sunt profunde
pentru gândurile noastre, iar experien]a
imediat` are un mai mare impact asupra
ac]iunilor noastre decât reprezent`rile
mentale ale factorilor din viitor21.
Probleme de familie: Dependen]a
creeaz` probleme atât suferindului cât [i
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
celor din preajma sa. Familia este prima
vizat`. Probleme financiare (banii se
duc pentru procurarea drogurilor, nici
m`car pentru alimente), certuri, divor],
abuzuri, violen]`, depresie [i sinucidere
sunt doar câteva variante. Un alt risc ar
fi expunerea copiilor. Fiind o substan]`
legal` [i ieftin` (în cazul legaliz`rii,
dup` cum voi argumenta mai jos), dro-
gul se va afla la îndemân` în cas`, iar co-
piii nesupraveghea]i, imitând gesturi-
le p`rin]ilor ori din curiozitate, foarte
u[or vor consuma, punându-[i via]a în
pericol. Ceea ce se întâmpl` cu ]ig`rile [i
alcoolul. Primul fum de ]igar` l-am tras
(de fapt am suflat) la vârsta de patru ani,
observând gestul [armant al p`rintelui
[i având Kent-ul în dormitor. Isprava n-
a r`mas nepedepsit`.
Probleme antisociale: violen]`, ja-
furi, vandalisme, violuri [i altele. Un
procent semnificativ din accidente-
le rutiere se datoreaz` conducerii sub
influen]a alcoolului. Dac` oamenii con-
sum` alcool la volan, de ce n-ar consu-
ma [i droguri? Num`rul crimelor e alar-
mant (5.000 în Mexic)22.
Probleme la locul de munc`: 40%
dintre cei ce se drogheaz` înregistreaz`
absenteism la locul de munc`, 30% fac
gre[eli, 25% au probleme cu [eful [i tot
25% au probleme în îndeplinirea sar-
cinilor23.
Închisoarea: În 2005, The Arreste
Drug Abuse Monitoring Program a iden-
tificat 64% dintre b`rba]ii [i 63% din fe-
meile încarcerate ca fiind testate pozi-
tiv. Un procent de 25% dintre de]inu]i
au comis crime pentru ob]inerea drogu-
rilor24. Tot în Statele Unite, în 2005 au
fost închise peste 500.000 de persoane
în urma delincven]elor cauzate de con-
sumul de droguri25.
Legalizarea.
Posibile consecin]e
Drogurile, cu toate c` au o istorie
destul de lung`, au fost interzise foar-
te târziu. În Anglia cocaina a fost inter-
zis` abia în 1916 (legea 40b)26. În SUA,
[ase ani mai târziu, din cauza efectelor
ucig`toare asupra societ`]ii, Curtea Su-
prem` a interzis farmaci[tilor s` mai
prescrie droguri27. Ast`zi, Afganista-
nul a devenit cel mai mare produc`tor
de opium (90% din pia]a mondial`), iar
cocaina e livrat` în cantit`]i uria[e din
Columbia, Mexic, Peru [i Bolivia28.
Îns` ceea ce este bun pentru
popula]ie nu este bun [i pentru guvern.
Dac` guvernul p`streaz` legea interzi-
cerii drogurilor, aceasta cu siguran]`
nu va duce la dispari]ia total` a consu-
mului [i a traficului. Dar odat` legaliza-
te vor avea mult mai multe efecte nega-
tive decât în prezent. Dr. Edwards, ex-
pert mondial în problema dependen]ei
de droguri, explic` posibilele efecte
ale legaliz`rii drogurilor. În rândurile
ce urmeaz` o s` fac deseori referire la
cercet`rile domniei sale.
Legalizarea drogurilor
aduce cu sine ieftinirea
[i accesibilitatea lor29
Drogurile vor deveni ieftine toc-
mai pentru a elimina concuren]a
pie]ei negre. În sens invers, cre[terea
pre]urilor nu va determina o reducere
brusc` a consumului de droguri, pen-
tru c` exist` [i o alt` variant`: aceea a
reorient`rii spre alte droguri. De exem-
plu, cre[terea pre]ului la heroin` duce
la o centrare pe consumul de cocain`30.
Cu alte cuvinte, e nevoie de un substi-
tut. {i se vor g`si al]i [i al]i substitu]i.
Îns` cert este c` drogurile vor deveni
mai accesibile. Este o p`c`leal` ideea
guvernan]ilor români c` odat` lega-
lizat consumul, va exista un control
total asupra drogurilor. Legal nu în-
seamn` siguran]` [i ilegal nu înseamn`
anarhie31. Dimpotriv`, ele vor deve-
ni mult mai accesibile [i consumul va
cre[te. În urm` cu dou`zeci de ani, în
România telefoanele mobile erau un
vis, apoi un lux, iar ast`zi aproape fie-
care român are telefon, de la copila[ul
de gr`dini]` pân` la ciobanul de la
stân`, îns` pentru mul]i dintre utili-
zatori telefonul s-a transformat în ob-
sesie, e de nelipsit – [i, evident, [i da-
torit` pre]urilor joase. Unul dintre be-
neficiile ilegalit`]ii drogurilor este fap-
tul c` nu permite achizi]ionarea lor de
c`tre majoritatea popula]iei [i astfel
num`rul celor dependen]i nu este ridi-
cat32. Un argument pentru sprijinirea
acestei afirma]ii este interzicerea he-
roinei în 1970 în Harlem (New York),
fapt care a redus num`rul consumato-
rilor de heroin` [i al deceselor datorate
supradozelor33.
Simbol cultural
Treptat, drogul, în continuarea mo-
delului ]ig`rilor [i alcoolului, va c`p`ta
o valoare cultural`. La români, un
cartu[ de Kent, un trabuc fin sau o
sticl` de whisky reprezint` ast`zi un
semn al considera]iunii fa]` de o per-
soan` onorabil` sau fa]` de un bun pri-
eten. Probabil c` marijuana sau coca-
ina vor avea aceea[i soart`: un simbol
al pre]uirii, un cadou distins la ocazii
speciale.
Drogurile vor deveni o marc` sau
vor intra sub inciden]a unor m`rci,
vor fi comercializate în mod agresiv,
iar companiile multina]ionale vor
c`p`ta dreptul de a min]i în privin]a
lor [i de a le construi imagini popu-
lare favorabile34. Drogurile nu vor fi
asociate cu personaje celebre ce au su-
ferit în urma dependen]ei (John Len-
non sau Bob Dylan), dar vor fi asocia-
te cu actori, fotbali[ti sau vedete ado-
rate de marele public. R`spândirea va
fi de nest`pânit. S` ne gândim doar la
epidemia cafelei. Cafeaua se consuma
odat` doar în câteva regiuni din Ara-
bia, ast`zi, dup` ]i]ei, din perspectiv`
economic` este cea mai tranzac]ionat`
marf` din lume35. În aceea[i logic` a
veniturilor, [i institu]ia statului va de-
veni interesat` de taxele percepute de
la companiile multina]ionale, va deve-
ni dependent` de veniturile percepute
din accize, iar consecin]ele vor fi într-
o m`sur` mai mare negative decât po-
zitive36. Statul va trebui s` aleag` între
venit [i s`n`tate public`.
S`n`tatea public` ar fi deosebit de
afectat`. Câteva dintre efectele consu-
mului de droguri, adic` boli psihice [i
somatice, le-am prezentat mai sus. O
fabric` de ]ig`ri poate introduce 600 de
aditivi d`un`tori cu scopul de a opti-
miza func]ia ]ig`rii ca furnizor de nico-
tin`37; tot a[a, [i în droguri pot fi intro-
duse aditivi pentru a cre[te efectul psi-
hoactiv (de exemplu, prin permiterea
unei absorb]ii mult mai rapide)38.
Costurile sociale sunt enorme. În
SUA, în 2004 tratamentul direct pen-
tru dependen]ii de tutun a costat peste
81,9 miliarde de dolari39. În Austra-
lia, costurile totale pentru tratamentul
dependen]ei de droguri (aici incluzând
toate tipurile de droguri) au fost de
34,4 miliarde de dolari40. La acestea se
adaug` [i costurile pentru preven]ie [i
pentru deficitele de la locul de munc`.
{i s` nu uit`m c` o bun` parte din
neferici]i nu au asigur`ri de s`n`tate.
Din perspectiv` istoric`, legalizarea
complet` a tuturor drogurilor în pre-
zent ilegale nu constituie o invita]ie
la un nou început glorios, ci un salt
neînfricat în trecut, ignorând istoria.
Prohibi]ia drogurilor a fost adoptat`
deoarece oamenii au considerat intole-
rabile prejudiciul [i amenin]area acce-
sului neîngr`dit. Una dintre ra]iunile
legaliz`rii invocat` deseori este dreptul
la libertate. Or, aci deciden]ii se în[al`.
O persoan` dependent` de droguri nu
mai este o persoan` liber`. Ea va fi con-
strâns` s`-[i satisfac` cerin]ele organi-
ce indiferent de consecin]e sau de prin-
cipiile ra]iunii.
Sl`biciunile preven]iei
[i ale tratamentului
Dou` pachete/zi, patruzeci de ]ig`ri,
fiecare ]igaret` câte dou`sprezece fu-
muri, în total 480 de gesturi repetitive/
zi. Iar buzele sunt zone cu înc`rc`tur`
erogen`. Senza]ia de pl`cere determin`
repetarea comportamentului deseori in-
voluntar; nici nu-]i dai seama c` ai mai
aprins o ]igar`. Iat` cum se instaureaz`
dependen]a. {i de aici consecin]ele ne-
faste. Tratamentul presupune motiva]ie
puternic`, r`bdare, suport, cheltuieli fi-
nanciare [i timp îndelungat. Uneori
chiar ani de zile. Indiferent de abord`rile
terapeutice sau de substan]ele farmaco-
logice recomandate, o cercetare efectu-
at` la nivel european pe o perioad` de
10 ani a ajuns la concluzia c` nici tra-
tamentul [i nici m`surile de preven]ie
în to]i ace[ti ani nu au avut un efect
substan]ial asupra consumului de dro-
guri41. Multe dintre încerc`rile de dez-
intoxicare de heroin` sfâr[esc prin de-
penden]` de metadon`42. Mai mult,
nu to]i dependen]ii beneficiaz` de tra-
tament. În SUA, persoanele dependen-
te nu-[i pot primi tratamentul deoarece
se reg`sesc pe liste lungi de a[teptare43.
În majoritatea cazurilor apare reinsta-
larea comportamentului chiar [i dup`
ani de zile de abstinen]` [i totul înce-
pe de la cap`t. Din p`cate, multe per-
soane au probleme [i nu cer ajutor.
Întâi pentru c` nu pot crede c` au o
boal` sau le e ru[ine [i team` de propria
percep]ie [i de opinia celorlal]i. Stigma-
tizarea influen]eaz` stima de sine. Îns`
r`d`cinile dependen]ei se înfirip` pe
locuri neb`nuite. Dup` cum spuneam,
de ru[ine, nu vor cere ajutor. Iat` c`
în Elve]ia doar 5 % dintre dependen]i
se reg`sesc în terapia asistat` cu hero-
in`44.
În contrast cu problema legaliz`rii
drogurilor ce a ap`rut recent în Ro-
mânia, alte state se ocup` cu onesti-
tate de preven]ia, tratamentul [i sto-
parea acestei maladii. Organiza]ii gu-
vernamentale [i nonguvernamentale,
asocia]ii ale fo[tilor dependen]i de dro-
guri, funda]ii, asocia]ii umanitare deru-
leaz` programe de informare [i educa-
re a publicului (de eliminare a mitului
ce veste[te inocen]a drogurilor u[oare),
traininguri pentru cei interesa]i, servi-
25
cii de voluntariat, strângerea de fon-
duri, proiecte activiste, programe uma-
nitare [i sociale. {i totu[i unii oameni
consum`. De ce? Exist` numero[i fac-
tori de risc care-i determin`, precum
cei genetici, psihologici, tulbur`rile
psihice, abuzurile sexuale sau depriva-
rea social`. Îns` pe lâng` ace[tia se mai
dore[te ad`ugarea unuia: legalizarea.
Care sunt solu]iile? Întâi, solu]ii uni-
versale nu exist`. Îns` se poate face
ceva. A) se poate face o educa]ie timpu-
rie a s`n`t`]ii cu efect asupra copiilor.
Îns` nu o simpl` informare plicticoas`,
pliante [i bro[uri prin co[uri de gunoi,
ci formare, sensibilizare [i, de ce nu?,
[oc, astfel încât nici silit un tân`r s`
STUDIU
nu se gândeasc` la drog. B) restric]iile,
înt`rirea legisla]iei. Limitarea accesu-
lui are un rol pozitiv pentru c` oame-
nii nu [tiu s` utilizeze inteligent sau
cu modera]ie. Ei doar consum`. Dac`
un medic îi va spune simplu unui de-
pendent c` dac` nu va înceta va muri
nu rezolv` problema. Chiar dac` este
con[tient de acest fapt, pacientul nu se
va opri, pentru c` este dependent. C)
responsabilitate social`. Cuvânt prea
pu]in cunoscut românilor. Responsabi-
litatea cade în seama tuturor (a so]ului,
prietenului, vecinului sau oric`rui
cet`]ean), dar [i a statului, care facili-
teaz` oferta [i consumul de droguri. Sta-
tul se transform` în promotor al bolilor
[i suferin]elor, al incidentelor [i mor]ii.
Statul, care prin Constitu]ie este obli-
gat s` ia m`suri pentru s`n`tatea pu-
blic` (art. 34. alin. 1), devine un compli-
ce al criminalit`]ii, un Pilat sp`lat pe
mâini, care arunc` vina doar pe individ,
adic` pe pacient, [i pe sl`biciunile sale.
Vedem nenorocirea altuia [i nu facem
nimic. Preo]ii se rezum` la o singur`
acuz`: p`cat. Îns` f`r` a oferi un spri-
jin real. Cu to]ii suntem codependen]i.
Credem c` nou` nu ni se poate întâm-
pla niciodat`. {i ar mai fi o recoman-
dare. În comisiile parlamentare, din
moment ce parlamentarii cunosc prea
pu]in realitatea suferinzilor, nici nu au
formare clinic` [i nici experien]a tra-
gic` a dependen]ei, ar trebui invita]i
nu ca audien]i, ci ca membri atât din-
tre clinicienii cu experien]` îndelun-
gat` în problematica dependen]ei cât
[i victimele, dependen]ii în[i[i. {ti]i
de ce? Pentru c`, potrivit unui argu-
ment, poate cel mai puternic, tot din
cercet`rile americanilor, nici m`car ei,
dependen]ii, nu sunt de acord cu legali-
zarea drogurilor45.
l
1 Griffith, Edwards, Drogurile – o tenta]ie
uciga[`, trad. de Octav Ciuc`, Paralela 45,
2006, p. 175.
2 Acknowledgements: îmi exprim recu-
no[tin]a Funda]iei Dinu Patriciu, care mi-
a oferit o burs` pentru a studia problema
adic]iei la Kings College London.
3 Robert West, The Theory of Addiction,
Blackwell Publishing Addiction Press, Ox-
ford, 2006, p. 10.
4 Griffith, op. cit., p. 170.
5 West, op. cit., p. 37.
6 Ibidem, p. 97.
7 Ari Kalechstein, Wilfred G. van Gorp,
Neuropsychology and Substance use, Taylor &
Francis, London, 2007, p. 113.
8 West, op. cit., p. 23.
9 Ibidem, p. 23.
10 http://www.emcdda.europa.eu/stats09/
gps, site-ul European Monitoring Centre for
Drugs and Drugs Addiction.

26
11 http://www.emcdda.europa.eu/publi-
cations/country-overviews/ro
1 2 Griffith, p. 262.
1 3 Idem.
1 4 Susan A. Sussman, Drug Abuse. Concep-
tion. Prevention. Cesation, Cambridge Univer-
sity Press, 2008, p. 53.
ARTA FOTOGRAFIEI
1 5 Darke Shane, Lousa Degenhardt, Rich-
ard Mattick, Mortality amongst illicit drug user.
Epidemy, causes and intervention, Cambridge
University Press, 2007, p. 136.
1 6 Ibidem, p. 27.
1 7 Idem.
1 8 Peter Reuter, „Ten years after the Unit-
Semnalul fotografic
O analiz` în marginea teoriei semiotice în fotografie
T
EXTUL de fa]` pleac` de la
analiza semiotic` a fotografi-
ei propus` de Barthes (1961,
1964), încercând s` reliefeze
locurile în care, de[i corecte
conceptual, pozi]ia barthesian` este prea
rigid`. Direc]ia noastr` const` în a spune c`
regulile de compozi]ie a imaginii se com-
port` ca o combina]ie de semne între]esute
ce genereaz` un text. Format din elemente
denotative [i conotative, textul devine,
privit ca rela]ie a elementelor conotative, un
cod (Sebeok, 1993: 24). Ignorarea fotografi-
ei ca o astfel de instan]`, împreun` cu toate
consecin]ele logice ce se desprind de aici,
constituie, vom încerca s` demonstr`m, una
din sc`p`rile interpret`rii barthesiene.
Partea a doua a lucr`rii arat` cum, fo-
losind semnalul, definit ca semn care natu-
ral sau conven]ional declan[eaz` o reac]ie
din partea unui receptor (Sebeok, 1993:
195), fotografii urbani din zorii modernit`]ii
au reu[it s` medieze între dou` lumi diferi-
te, ora[ul tumultului [i a tehnologiei galo-
pante, pe de o parte, [i calmul pastoral al
ruralit`]ii, pe de alta. Acest exerci]iu, nici-
decum dezinteresat, este simultan o experi-
en]` democratic` [i factor important pentru
dezvoltarea urban`.
Ultima parte este gândit` mai degrab`
ca un studiu de caz, unde, urmând analiza
semiotic` amendat` a lui Barthes, vom încer-
ca s` ar`t`m racordul fotografului român
Nicolae Ionescu la curentul interna]ional
expus anterior. De[i vom analiza crea]ia
sa fotografic` în ansamblu, fotografia Bule-
vardul Regina Elisabeta în 1932 va servi
drept dezvoltare am`nun]it`.
1.1. Despre cod, semn
[i text în abordarea
semiotic` a fotografiei la
Barthes
În Rhetoric of the Image, Barthes (1964:
269–70) î[i propune, urmând aborda-
rea semiotic`, s` r`spund` la o serie de
ed Nations General Assembly Special Session
(UNGASS): assessing drug problems, policies
and reform proposals“, in Addiction, Vol. 104,
Issue 4, 2009, p. 511.
19 Sussman, op. cit., p. 99.
20 Ibidem, p. 209.
21 West, op. cit., pp. 54–55.
22 Reuter, op. cit., p. 512.
23 Sussman, p. 264.
24 Ibidem, p. 266.
25 Reuter, op. cit., p. 511.
26 Sussman, op. cit., p. 116.
27 Ibidem, p. 48.
28 Reuter, op. cit., p. 511.
întreb`ri ce privesc rela]ia special` ce
se instaureaz` între semnifica]ie [i ima-
gine. Liminar, semnifica]ia este definit`
ca o rela]ie ce se stabile[te între o form`
[i referentul ei (Sebeok, 1993: 195) sau,
mai exact, între semnificant – parte a
unui semn care face trimiterea, forma
– [i semnificat – partea la care se face tri-
miterea, referentul. Pentru a limita do-
meniul relativ vast al ipostazelor foto-
grafice, prin asta în]elegând atât „su-
biectele alese“, cât [i modul lor de „trata-
re“, Barthes (1964: 272) alege pentru in-
terpretare o fotografie publicitar` care
dezv`luie trei niveluri ale mesajului co-
municat: un mesaj lingvistic, unul ico-
nic codat (coded iconic message) [i, în fine,
unul iconic ne-codat (non-coded iconic
message). Ultimul, în]eles de autor ca un
mesaj ne-codat, reprezint` „aranjamen-
tul“ obiectelor reale ce intr` în câmpul
aparatului de fotografiat; rela]ia dintre
semnificat [i semnificant în acest caz
pare a fi cvasi-tautologic` [i, ca urma-
re, nu exist` un cod imanent mesajului
transmis. Consider c` aceast` pozi]ie nu
poate fi sus]inut`, întrucât pare a anula
importan]a regulilor de compozi]ie în
structurarea codului semiotic.
Modul în care fotograful a[az` obiec-
tele în scen` formeaz` un text, o „]esere“
de semne, cu scopul de a comunica ceva.
De regul`, primul mesaj c`utat este cel
de stabilitate a ansamblului. Imagina]i-
v` o linie trasat` pe o pagin` alb`, la
o distan]` de 2/3 de marginea superi-
oar` a colii de hârtie. Aceast` minimal`
compunere confer`, prin raportare la
o linie pozi]ionat` la jum`tatea colii,
senza]ia de greutate, c` „st`“. Sigur, un
exemplu banal [i în racursi, îns` mul-
titudinea de reguli de compozi]ie for-
meaz` un sistem men]inut în coeziu-
ne de însu[i rela]iile pe care le instituie.
Sebeok (1993: 24) descrie ipostaza prin
care codul cartezian genereaz` un text de
amenajare urbanistic` a zonei centrale
din Manhattan.
29 Griffith, p. 285.
30 Robert Holman Commbs, Handbook of
Addictive Disorder. A practical Guide to Diagno-
sis and Treatment, 2004, John Wylie & Sons,
Inc, New Jersey, p. 508.
31 Bancroft, Angus (2009), Drugs intoxica-
tion & Society, Polity Press, Cambridge, p. 114.
32 Ibidem, p. 124.
33 Idem.
34 Idem.
35 Griffith, op. cit., p. 89.
36 Ibidem, p. 284.
37 Ibidem, p. 114.
38 Ibidem, p. 115.
Cu toate c` Barthes pare a dezavua
capacitatea regulilor de compozi]ie de
a forma un cod, el are dreptate atunci
când aminte[te de simultaneitatea ci-
tirii mesajului perceptual [i cultural
(Barthes, 1964: 273). Urmând direc]ia
structuralist`, ne apare ca evident`, în
lectur` barthesian`, o anume subordo-
nare a mesajului perceptiv fa]` de cel
simbolic care cre[te, ca o gref`, pe aces-
ta. Totul se rezum` la a spune c`, în fapt,
cele trei categorii de mesaje enun]ate
ini]ial pot fi mai bine aproximate ca
lingvistic, denotativ [i conotativ, unde
nivelul denotativ este reprezentat de
ansamblul de obiecte în]eles ca suport.
Din nou, problema compozi]iei foto-
grafice este ignorat`, în m`sura în care
denota]ia este individual` [i nu de an-
samblu. Fotografia are un caracter ana-
logic greu de eludat, de aici [i tenta]ia
de a ne prevala mai degrab` de carac-
terul ei denotativ. Unele obiecte pe
care le reg`sim în fotografie sunt auto-
referen]iale; ele nu spun mai mult decât
propria lor poveste, [i, a[a cum vom
vedea, existen]a lor este salutar`. Altele,
dimpotriv`, ofer` mai mult decât pro-
pria lor r`sfrângere interioar`, dar, ceea
ce trebuie re]inut, ansamblul lor ofer`
„întreaga“ nara]iune. Vreau s` spun c`
exist` fotografii unde aranjamentul,
compozi]ia, are propria ei semnifica]ie,
a[a cum, de altfel, [i Barthes (1961: 201)
concede. Ceea ce nu acord` îns` foto-
grafiei este semnifica]ia întregului an-
samblu, nu doar a p`r]ilor citite ca an-
samblu. Bun`oar`, compozi]ia unor
„obiecte“ ca o fereastr` a c`rei vedere co-
boar` spre o podgorie, în fa]a ferestrei
un album de fotografii, o lup` de citit [i
o vaz` cu flori îi ofer` lui Barthes (1961:
202) prilejul de a localiza detectivistic
scena: suntem la ]ar`, într-o cas` de bur-
ghezi (vaza de pe mas`) al c`rei st`pân
este probabil în etate (lupa de vedere)
care î[i retr`ie[te o parte din tinere]e (al-
bumul de fotografii).
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
39 Ibidem, p. 52.
40 Ibidem.
41 Reuter, Peter, pp. 510–517.
42 Robert Schwartz [i col., „Attitudes to-
ward buprenorphine and methadone among
opioid-dependent individuals“, The American
Journal of Addiction, 17, 2008, p. 396.
43 Sussman, op. cit., p. 262.
44 Peter, op. cit., p. 513.
45 Roberto A. Trevino, Alan J. Richard
(2002), „Attitudes towards drug legalization
among drug users“, in The American Journal
of Drug and Alcohol Abuse, Volume 28, Issue 1,
pages 91–108. j
Problema cu acest tip de lectur`, ori-
cât de penetrant ar fi, este aceea c` ofer`
o înc`rc`tur` singular` obiectelor; fie-
care dintre ele are o conota]ie, un semn
sub care st`. Sentimentul meu este c`,
poate chiar [i în acest exemplu, rela]ia
spa]ial` dintre obiecte, echilibrul în care
ele se reg`sesc, are o semnifica]ie care
a[teapt` s` fie relevat`. Barthes (1964:
277–8, 1961: 196) gre[e[te, din nou,
atunci când refuz` s`-i acorde fotografi-
ei aceste reguli de compozi]ie imanente
ce fac sens, care au semnifica]ie, atribute
pe care, de altfel, nu ezit` s` le concead`
picturii. Desenul, chiar [i denotativ,
este guvernat de reguli de compozi]ie
(rule-governed transpositions) la cel pu]in
trei niveluri (Barthes, 1964: 277), pri-
mul fiind chiar existen]a lor. Am de-
monstrat, cred, c` rela]ia ce se stabile[te
între obiectele aflate într-o compozi]ie
de tip „natur` moart`“ este, în sine, un
cod; preluarea analogic` în fotografie
nu poate decât s` p`streze caracterul ori-
ginar. Al doilea nivel necesit` o cezur`
între semnificat [i semnificant, în sen-
sul în care desenul are un grad de re-
producere – juxtapunerea cu modelul
real transpus – redus, în timp ce foto-
grafia nu poate interveni în compozi]ie
decât prin efecte post-instantanee. Altfel
spus, Barthes (1964: 277) concede pic-
turii/desenului un stil, denota]ia fiind
mai pu]in „pur`“ decât în cazul foto-
grafiei. Analiza este corect`, concluzia
nu. Faptul de a fi mai pu]in denotativ
nu implic` lipsa de denota]ie din partea
fotografiei. Admitem c`, pentru ochiul
pu]in exersat, un desen î[i deceleaz` mai
u[or semnifica]ia, este mai cognoscibil
decât o fotografie. Dar asta nu spune, în
fond, mare lucru. Ultimul argument, ul-
timul nivel de demarca]ie, îl reprezint`
necesitatea uceniciei în deprinderea
calit`]ilor de pictor, desenator. Apare ca
evident un imperativ similar în cazul fo-
tografiei [i nu consider c` este necesar`
o demonstra]ie în acest sens.
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
„Paradoxul fotografic“ rezid` (Bart-
hes, 1961: 198) în coexisten]a a dou`
mesaje, unul necodat, fotografia ana-
log`, [i unul codat, „arta“ fotografiei.
Barthes (1961: 200) ac]ioneaz` bizar
atunci când judec` „compozi]ia“ fo-
tografic` ca o modificare a realit`]ii,
ceea ce [i este, f`r` a în]elege resortul
asem`n`tor din pictur`. Într-adev`r,
fotografia tinde s` fie perceput` mai
degrab` denotativ, de unde [i „perico-
lul“ fotografiilor trucate. Dar asta nu
exclude, din fericire, existen]a codului,
prin simplul fapt c` fotografia este mai
mult decât un „instantaneu“. Într-un
articol interesant, Singer (1977: 41–2)
arat` cum, în fapt, o fotografie nu este
o imagine fidel` a realit`]ii. Argumen-
tul s`u se sprijin` pe faptul c` realitatea
ne este revelat`, mereu, printr-o rela]ie
spa]ial`. Prin imobilitatea percep]iei [i
încastrarea ei într-un cadru ce elimin`
vederea periferic`, fotografia schimb`
obiectul, schimbând modul prin care
îl privim.
Unde Barthes (1964: 278–9) are drep-
tate, [i o face magistral, este în]elegerea
fotografiei ca experien]` tributar`,
mereu încorsetat`, rela]iei între aici-
acum [i acolo-atunci. De[i denot` un mo-
ment precis în timp, uneori cu o exac-
titate aproape neverosimil` – perfect
diferit` de cea a unui desen (când e
„f`cut“ desenul: când artistul [i-a ales
tema, când l-a început, când l-a termi-
nat sau când l-a expus?!) –, fotografia va
trimite permanent la un moment care
nu mai poate fi recuperat. Psihologic,
fotografia poate s` trezeasc` sentimen-
tul nostalgiei mai u[or decât o pot efec-
tua alte medii – în discu]ie aici, pictura.
Apropiindu-ne mai mult de tema pro-
pus`, constat`m c` una din observa]iile
barthesiene (1964: 282) de profund`
acuitate r`mânea cea referitoare la
rela]ia denotat-conotat în interiorul
textului mesajului. Lexicul, în[iruirea
necontingent` a semnelor, cuprinde, fi-
resc, elemente denotative [i conotative.
Suntem obi[nui]i s` în]elegem c`, în
m`sura în care tot mai multe elemente
devin conotative, vom acorda un nivel
superior de interpretare a mesajului;
înc`rc`tura simbolic` cre[te odat` cu
frecven]a conotativ` a elementelor din
lexic. Cu toate acestea, exist` o limit`
care nu poate fi dep`[it`: pentru ca dis-
cursul s` func]ioneze, ca s` aib` sens,
câteva semne trebuie s` r`mân` de-
notative. Semnifica]ia ini]ial` a unui
semn, denotatum-ul s`u, reprezint` o ca-
tegorie anume.
Sebeok (1993: 24), bun`oar`, vorbe[te
despre semnifica]ia denotativ` a cu-
vântului pisic`, ce este, de fapt, pisicita-
tea, o imagine mental` prototipic` mar-
cat` de tr`s`turi distinctive specifice.
Atunci când ajungem, a[a cum face Bart-
hes (1964: 281), la decelarea italinicit`]ii
dintr-o imagine, parcurgem o transbor-
dare a în]elesului prin conota]ie. Pro-
blema care trebuie îns` evitat` aici
este cea a esen]ei. Nu ne intereseaz`
care este esen]a pisicit`]ii, bun`oar`, ci
cum func]ioneaz` ea. Pe lâng` miza fi-
losofic` pronun]at`, lunga confrunta-
re dintre existen]iali[ti [i nominali[ti,
lucrul care trebuie avut acum în vede-
re este contextul cultural al lectorului.
Conota]ia se adreseaz` celor ce au repe-
rele necesare lecturii ei. Barthes (1961:
195) în]elege c` rela]ia dintre emi]`tor
[i receptor se înscrie în aceast` traiecto-
rie sociologic`.
1.2. Ora[ul fotografilor
Am v`zut mai sus c` rela]ia de co-
dependen]` dicteaz` raporturile din-
tre denota]ie [i conota]ie la nivelul le-
xical al semnifica]iei [i [tim de „parado-
xul fotografic“ barthesian. Ca urmare nu
este greu s` în]elegem c` preponderen]a
denota]iei în lexicul mesajului, în cazul
nostru „veridicitatea“ fotografiei, este un
instrument puternic de modelare socio-
logic`. Hales (1984: 2), autorul de care ne
vom sluji în continuare, aminte[te cum
fotografii începutului de secol XX utili-
zau o varietate de procedee tehnice pen-
tru a transforma lentila aparatului în in-
strument revelator al adev`rului. În car-
tea sa, care oglinde[te rela]ia dintre fo-
tografi [i dezvoltarea urban`, Silver Ci-
ties: Photographing American Urbanizati-
on, 1839–1939, Hales (1984: 421) enun]`
cele dou` mari traiecte pe care se va în-
scrie fotografia urban` a secolului XX.
Pe de o parte, avem imaginea progresist`
a unui ora[ mutabil a c`rui dinamic`
va fi trasat` de statisticieni, politologi,
urbani[ti, într-un cuvânt de speciali[ti.
În sarcina lor va c`dea ritmul dezvolt`rii
[i experien]a expansiunii spa]iale. Pe
de alt` parte, avem o viziune formalist-
modernist` a unui ora[ cu legile sale in-
terne, inexorabil [i omnipotent, indife-
rent la voin]a speciali[tilor [i mult prea
complex pentru a fi rezolut în]eles. {i
aceasta este o viziune dinamic` asupra
ora[ului, dar accentul se mut` pe sensi-
bilitatea individual` a „celor trei e-uri“:
s` exploreze, s` experimenteze, s` expri-
me (Hales, 1984: 422).
Privit a[a, ora[ul este o matrice de ele-
mente interconectate, în care fotografi-
ei îi revine rolul de a ilustra, integral [i
f`r` selec]ie, toate aceste ipostaze urba-
ne. Geografie, munc`, via]` de familie,
program de locuin]e [i reziden]`, via]`
de noapte, guvern`mânt, toate fa]etele
vie]ii urbane se reg`sesc în obiectivele
fotografilor.
Fotografia devine vehiculul vizual al
experien]ei democratice (Hales, 1984:
3), v`zut` atât ca ranforsare a tradi]iei
politice, cât [i ca mod de dispersie omo-
gen în câmpul social. Rolul ei este de
acomodare, de mediere, între dou`
lumi diferite [i antinomice pân` la un
punct. Este vorba despre ora[ul tumul-
tuos care întâlne[te calmul pastoral al
ruralit`]ii; [i asta nu e câtu[i de pu]in
o formul` metaforic`. Ora[ul american
al primilor fotografi urbani, situat un-
deva între 1839 [i 1870 (Levine, 1985:
381), era aglomerat [i zgomotos. Atenu-
area acestor tare s-a f`cut prin alegerea
unor „subiecte“ familiare [i confortabi-
le care s` fac` tranzi]ia posibil`. Atunci
apar [i perspectivele plonjante (bird’s
eye perspectives), odat` ce acoperi[urile
cl`dirilor au fost cucerite. Aparatul de
fotografiat devine un cordon sanitaire,
excluzând problemele inerente marilor
aglomer`ri sau abordându-le într-o ma-
nier` insolit` care, mai repede decât o
condamnare, oferea un spectru simpa-
tetic pentru solu]ionarea lor. Manipu-
latori taciturni, fotografii urbani au ghi-
dat interesul public spre valorile sociale
elitiste [i, prin cadrele perfect st`pânite
prin obiectivul aparatului de fotografi-
at, au creat o ordine acolo unde haosul
domnea (Levine, 1985: 380).
Lucrarea lui Hales uzeaz` ca metodo-
logie abordarea semiotic` pentru a ar`ta,
prin semne [i simboluri, cum com-
portamentul urban este influen]at de
percep]ie [i estetic`. Levine (1985: 382)
recunoa[te în asta modul de abordare a
lui Barthes, c`ruia Hales îi este profund
tributar, dar cheia de citire o reprezint`
în]elegerea fotografilor nu ca produs al
mediului cultural, ci, mai aproape, ca ge-
neratori de noi valori. Fotografiile sunt
lexicul noi lumii, lumea „Ora[elor Idea-
le“, dar Barthes este p`r`sit atunci când,
din perspectiva istoricilor care folosesc
ca instrument de sondare semiotic`, fo-
tografiile sunt „metafore, rar analogii [i,
chiar mai pu]in, dovezi istorice suficien-
te“ (Lesy, 1975: 3).
2.1. Nicolae Ionescu,
promotor al dezvolt`rii
urbane
Ceea ce resim]im imediat în fa]a fo-
tografiilor lui Ionescu este caracterul
lor exclusiv urban. Cu excep]ia unei
fotografii din 1927, în care apare inte-
riorul unui local din cartierul Crucea
de Piatr`, aparatul fotografului g`se[te
numai ipostazele spa]iului public. Pen-
tru c`, asemeni „fotografilor urbani“
americani, ora[ul este mediul care tre-
buie apropiat din punct de vedere socio-
logic; ora[ul, în toate ipostazele sale, iat`
miza fotografiei ionesciene, a[a cum voi
demonstra în textul care urmeaz`.
Care ar fi, la o analiz` atent`, subiec-
tele predilecte ale fotografului interbe-
lic? Cred c` nu gre[im dac` aproxim`m
Imaginea poate fi vizualizat` gra]ie proiectului PHOTHEREL-Minerva care are ca obiectiv prezervarea
Patrimoniului Fotografic European (Photographic Heritage E-learning).
dou` direc]ii principale. Prima, [i cea
mai numeroas`, ]inte[te armoniza-
rea for]elor latente în modernitatea ro-
mâneasc`, un ]`r`nism idealizat [i do-
minant [i un cosmopolitism oarecum
timid, dar de foarte bun` calitate. Dac`
ne gândim la seria fotografiilor cu Târ-
gul Mo[ilor în s`rb`toare, la instantane-
ele cu vânz`torii ambulan]i, la fotogra-
fiile cu obiceiurile rituale, Steaua, Sorco-
va, C`lu[arii, nu putem neglija acest sen-
timent de permanen]`, de obicei rural ce
supravie]uie[te la ora[, de bun` continu-
itate româneasc`. Spre exemplu, Sorco-
va anului 1930 ofer` toate ingredientele
pentru a lini[ti spiritele celor speria]i de
industrializarea [i birocratizarea mediu-
lui urban: în prim-plan, doi copila[i ado-
rabili care sorcovesc un b`rbat la vârsta
27
maturit`]ii, îmbr`cat gros, dar simplu,
dup` obiceiul ]`r`nesc, a c`rui privire
caut` ceva peste fotograf, mult în stân-
ga. Este imaginea arhetipal` a ciobanu-
lui meditativ, cu cu[m` groas`, musta]`
bogat` [i un zâmbet calm [i meditativ
u[or schi]at. Fundalul ne dezv`luie case
ARTA FOTOGRAFIEI
simple, cu un singur cat [i ferestre înal-
te, ritmate din loc în loc de por]ile mari,
din lemn masiv, fruste [i stabile. Nimic
din frumuse]ea obiceiului nu e alterat,
pare a ne spune fotograful, nimic nu s-a
pierdut aici, în mahalalele bucure[tene.
Mai exist` o component`, puternic
s`dit` [i indispensabil` în inima ]`ra-
nului român, care nu poate s` lipseasc`
din acest formidabil exerci]iu de aco-
modare cultural` întreprins din spatele
lentilei aparatului: religia. Bucure[tiul
este ora[ul bisericilor, înc` din tim-
purile în care turlele lor dominau ne-
contestate peisajul a[ez`rii. M`n`stirea
Antim este o fotografie ca o icoan`: rea-
lizat` din portalul întunecos al claus-
trului, biserica se profileaz` curat pe
cer. O s`rb`toare a credin]ei în lumin`.
Moa[tele Sfântului Dumitru, un alt exem-
plu din 1928, ce preia procesiunea ce
urc` Dealul Patriarhiei, asigur` conti-
nuitatea ritualului religios, dar, con-
comitent, subliniaz` sfin]ii protectori
ai locului. Bucure[tiul este un ora[ cu
tradi]ie, nu un loc uitat de Dumnezeu
– iat` mesajul ce se desprinde treptat
din imagine.
Odat` ce Ionescu ne-a asigurat c`
nimic din farmecul autohtonismului
românesc nu s-a pierdut, e momentul s`
încerc`m un pas spre nou. Iat`-ne într-
o benzin`rie a anului 1928, în care sun-
tem încadra]i de un automobil cu un de-
cupaj sobru [i elegant [i, surpriz`!, de un
m`gar c`l`rit de un tân`r în port popu-
lar ce ]ine în mân` o sticl` cu gaz lam-
pant. Benzin`ria devine un loc de întâl-
nire a celor care î[i permit o ma[in`, dar
asigur` [i caselor neelectrificate confor-
tul de care au nevoie.
E timpul s` privim marile bulevar-
de pentru a în]elege destinul ora[ului.
Evident, nu toate sunt la fel. În timp ce
Bulevardul Regina Elisabeta [i Calea Vic-
toriei tr`iesc într-o cochet`rie parizian`
rela]ia cu spa]iul public, un loc al întâl-

28
nirilor [i al promenadei, un focar de oa-
meni, tr`suri [i ma[ini, Bulevardul Ma-
gheru afi[eaz` o sobrietate func]ionalist-
modernist`. F`r` [icane, la alt` scar`
decât precedentele, via]a oamenilor se
ARTA SPECTACOLULUI
dezvolt` într-un mediu f`r` surprize [i
decep]ii, f`r` bucurii nea[teptate sau
triste]i adânci. La fel de curat [i senin ca
fa]adele ce-l str`juiesc, Magheru depu-
ne m`rturie pentru un alt Bucure[ti, cu
care trebuie s` înv`]`m s` dialog`m f`r`
angoase. Asta e rolul meu, pare a spune
Ionescu, de aceea escaladez acoperi[uri
imposibile sau terase înfrico[`tor de în-
alte: pentru a v` ar`ta c` putem s` ne
obi[nuim [i, aici e miza, s` ajungem s`
iubim acest ora[.
2.2. Analiza fotografiei
Bulevardul Regina
Elisabeta în 1932
Urmându-l aproape pe Barthes
(1964: 270), primul mesaj al fotogra-
fiei este lingvistic. Codul din care
acest mesaj pleac` este împrumu-
tat din cunoa[terea alfabetului [i a
abilit`]ii de citire a limbii române. Fir-
mele luminoase sunt perfect decupa-
bile de bulevardul scufundat în noap-
te [i permit o descifrare imediat`; ele
anun]` prezen]a unor cinematogra-
fe [i, uneori, titlurile filmelor care se
joac`. Num`r`m cel pu]in 8 s`li de ci-
nematograf al c`ror nume – Regal, Fe-
mina, Capitol, Palace, Bizantin, Tria-
non, Forum – fac trimiterea la o expe-
rien]` istoric` excep]ional`. Aveam
deja dou` mo[teniri, una latin` (Capi-
tol, Forum) [i una bizantin` (Bizantin),
toate înf`[urate în purpura regalit`]ii
(Regal, Palace). Unde suntem pân` aici?
Pe o strad` cu multe cinematografe care
joac`, dup` toate aparen]ele, filme dife-
rite; un ora[ mare, cu o via]` cultural`
Dialog între
idei coregrafice
B
ALKAN Dance Platform,
platform` itinerant` de dans
contemporan, este organi-
zat` o dat` la doi ani într-o
]ar` balcanic`. Manifestarea
a fost fondat` în anul 2000 de Funda]ia
Proiect DCM [i Red House din Sofia,
prima edi]ie având loc în noiembrie
2001 la Sofia. Începând cu anul 2004,
Asocia]ia ArtLink din Bucure[ti este par-
tenerul român în cadrul acestui proiect.
În toamna acestui an a avut loc a
cincea edi]ie a Platformei Balcanice
de Dans Contemporan, care a fost or-
ganizat` în Serbia, la Novi Sad. Ini]ial,
accentuat`. Limba apar]ine spa]iului
indo-european, fondul latin. Lega]ia bi-
zantin` depune m`rturie pentru o lo-
calizare precis`, balcanic`, a unei limbi
latine: suntem în România.
Odat` ce dep`[im mesajul lingvistic,
ce vedem? Avem, simplu spus, imaginea
unei str`zi. Elementele ei sunt firme-
le luminoase, în]elese acum ca obiect,
ma[inile sta]ionare, strada [i trotuarul, a
c`ror îmbr`c`minte este diferit`, respec-
tiv piatr` cubic` [i covor asfaltic, stâlpii
electrici [i casele cu front continuu, de
regul` cu parter [i dou` etaje înalte. Sis-
temul în care sunt a[ezate determin` o
compozi]ie u[or lizibil`. Fotografia este
luat` dintr-un unghi care îi permite ca
punctul de fug` a str`zii s` fie escamotat
de stâlpul de telegraf, pozi]ionat la 1/3
de marginea lateral stânga a cadrului.
Exist`, deci, o conota]ie a fiec`rui ele-
ment, dar [i al ansamblului. Firmele lu-
minoase dau m`sura unui mediu flam-
boaiant [i modern, ma[inile m`rturisesc
progresul tehnicii, în timp ce fa]adele
caselor amintesc interven]iile hauss-
manniene din Paris. Bucure[tiul are
toate ingredientele unei capitale euro-
pene. La nivelul compozi]iei, semnalul
este dat de stâlpul electric din primul
plan, care, prin modelatur` [i elansa-
re, afirm` caracterul progresului tehnic
ce a f`cut posibil` dezvoltarea urban`;
în spatele lui se ascunde punctul de
fug` a str`zii care nu ne este accesibil`
vizual, ceea ce semnific` c` acest pro-
gres nu î[i cunoa[te limitele. Aproape
perceptiv, dar îndep`rtat fizic, de par-
tea cealalt` a str`zii g`sim o firm` lu-
minoas` înalt`, proiec]ie parc` a stâlpu-
lui din plin plan. Epur` radiant` a fon-
tei ce-l îmbrac` pe primul, avem simbo-
lul func]ion`rii lui, crearea de lumin`
în întuneric, apropierea spa]iului prin
lumin` [i st`pânirea lui. Simultan finit`
selec]ia spectacolelor care urmau a fi
incluse în programul Platformei a fost
destul de generoas`, dar, ca urmare a
aloc`rii unui buget de austeritate, orga-
nizatorii festivalului au fost nevoi]i s`
reduc` substan]ial num`rul spectacole-
lor de dans contemporan invitate în ca-
drul evenimentului. Din fericire, dimi-
nuarea a avut loc mai mult în plan can-
titativ decât în plan calitativ. Calitatea
artistic` a spectacolelor a fost mai ridi-
cat` decât în cazul unor edi]ii anterioa-
re tocmai pentru c` au r`mas pe afi[ul
manifest`rii spectacolele cel mai bine
cotate de c`tre selec]ioneri.
[i infinit`, compozi]ia proiecteaz` o
semnifica]ie rafinat`.
Tehnica fotografic` aplicat` aici este
cea cu timp de expunere prelungit. Ur-
mele farurilor de ma[in` se citesc ca tra-
soare de lumin` ce ghideaz` privirea în
lungul str`zii. Fotografia î[i pierde, deci,
caracterul ei analogic. Ea nu e o imorta-
lizare în sensul a ceva ce noi, în locul fo-
tografului, am putea sim]i. Lectura pozei
devine acum dihotomic`, limita celor
dou` medii materializându-se în stâl-
pul electrificat. La stânga avem o ima-
gine static`, un trotuar lat, perfect gol [i
sp`lat de o ploaie proasp`t`, în timp ce la
dreapta imaginea este dinamic`, urmând
direc]ia luminoas` l`sat` de evanescen]a
ma[inilor ce str`bat bulevardul. Un ora[
deopotriv` calm [i agitat, pentru pietoni
[i ma[ini, curat [i radiant.
De[i în plin` noapte, fotografia are
zeci de inflexiuni de lumin`. Ploa-
ia a n`scut o pelicul` sub]ire de ap`
care îmbr`]i[eaz` cald [i plin toate
protuberan]ele str`zii, fiecare muchie
din pavimentul ei, toat` profilatura bor-
durii. Oamenii lipsesc. Trotuarul e liber
[i adâncit în somnul lui. E un moment
de repaos în ora[ul zbuciumat din tim-
pul zilei. Doar undeva departe, la mar-
ginea trotuarului opus, spectrul unui
cuplu antrenat într-o discu]ie aminte[te
de beneficiarii acestei imagini urbane
miraculoase.
În final, tot ceea ce se desprinde din
serenitatea fotografiei cuprinde un
mesaj ca o speran]`. Noaptea [i ploa-
ia, dou` for]e naturale ce au reu[it s`
înfrico[eze, s` trimit` spre ad`post
fiin]ele omene[ti de mii de ani, stau aici,
în acest ora[, pe acest bulevard, sigure
în splendoarea lor, dar dezrobite de te-
ribila lor masc`. Îmblânzite [i docile,
îmbr`]i[ând blând întreaga crea]ie pen-
tru a se scurge apoi prin lentila aparatu-
Dedublarea, spectacol \n coregrafia M`d`linei Dan
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
lui, ele par a spune: „Iat`, privi]i, acesta
este ora[ul vostru!“
De partea cealalt`, mereu în umbr`
[i t`cut, Nicolae Ionescu zâmbe[te.
Dup` trecerea sa, angoasa marilor ora[e
se faneaz` [i nimeni, acum sau printr-
un arc de timp de 80 de ani, nu va uita
Bucure[tiul interbelic.
Bibliografie
Gunther Barth, 1985, „Silver Cities:
The Photography of American Urbani-
zation, 1839–1915“ (recenzie la) în The
American Historical Review, 90: 496.
Roland Barthes, 1961, „The Pho-
tographic Message“ în Sontag, Susan
(ed.), A Barthes Reader, London: Jona-
than Cape, 1982: 194–211.
Roland Barthes, 1964, „Rhetoric of
the Image“ în Alan Trachtenberg, Clas-
sic Essays on Photography, New Haven,
Connecticut: Leete’s Island Books,
1980: 269–285.
Peter Bacon Hales, 1984, Silver Citi-
es: Photographing American Urbanization,
1839–1939, Albuquerque, New Mexico:
University of New Mexico Press, 2006.
Michael Lesy, 1975, „The Photogra-
phy of History“ în Afterimage, 2: 1–5.
Robert M. Levine, 1985, „Semio-
tics for the Historian: Photographers
as Cultural Messengers“ în Reviews in
American History, 13: 380–385.
Thomas Sebeok, 1993, Semnele: o
introducere în semiotic`, trad.: Sorin
M`rculescu, Bucure[ti: Humanitas,
2002.
Singer, Irving, 1977, „Santayana
and the Ontology of the Photographic
Image“ în The Journal of Aesthetics and
Art Criticism, 36: 39–43.
Alan Trachtenberg, 1980, Classic Es-
says on Photography, New Haven, Con-
necticut: Leete’s Island Books. j
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
29
A cincea Platform` Balcanic` de
Dans Contemporan a reunit [apte
spectacole diferite ca problematic`,
dar care, în esen]`, au transmis para-
digme specifice viziunilor coregrafice

din Europa de Est. De fapt, acesta este
scopul manifest`rii: de a aduce laolalt`
tendin]ele cele mai importante care se
manifest` în discursurile coregrafice
din aceast` zon`.
Spectacolele au avut loc la Teatrul
Na]ional din Novi Sad, pe parcursul a
trei zile, în prezen]a unui public nu-
meros, care, din fericire, nu a avut prea
multe motive s` se simt` dezam`git de
num`rul redus al spectacolelor.
Directorul Platformei a fost Saša
Asentić, un artist cunoscut publicu-
lui de dans din România, care l-a putut
vedea în 2007 la Bucure[ti cu perfor-
mance-ul My Private Biopolitics, la Cen-
trul Na]ional al Dansului din Bucure[ti.
Cu aceea[i crea]ie, Saša Asentić a fost
prezent la Platforma Balcanic` de Dans
Contemporan organizat` acum doi ani
la Atena.
Evenimentul din 2009 de la Novi
Sad a fost deschis cu spectacolul co-
regrafei M`d`lina Dan, Dedublarea, o
crea]ie binecunoscut` publicului din
România, care a avut succes – de altfel
anticipat – [i la Novi Sad. este spec-
tacolul de absolvire al M`d`linei Dan
[i este prezentat ca o critic` a cli[eelor
des întâlnite în arta coregrafic`. „Dedu-
blarea, lucrarea mea de licen]`, este o
autoreflec]ie asupra dansului, a felu-
lui în care acesta poate fi în]eles, acce-
sat [i practicat. Mi-am permis s` abor-
dez anumite problematici-tabu ale dan-
sului contemporan cu deta[are [i iro-
nie, am încercat s` vorbesc despre aces-
tea din interiorul discursului coregra-
fic, plasându-m` lucid în mijlocul ci-
tatului, al cli[eelor [i al conven]iilor,
transformând contraexemplul în ma-
terial de lucru [i surs` de inspira]ie.
Într-un cuvânt «s-o pun sub semnul
întreb`rii», s-o desacralizez. Rezultatul
a fost disimularea [i crearea unei alte
identit`]i“ (M`d`lina Dan).
În acest demers, prin care se
urm`re[te, cu inteligen]` [i umor, cla-
rificarea conceptului de identitate în
dans [i eviden]ierea pericolelor care
pot ap`rea în cadrul unei crea]ii co-
regrafice, M`d`lina Dan i-a distribu-
it pe Carmen Co]ofan`, Paul Dunca
[i Florin Fluera[, care au „întrupat“,
al`turi de autoare, ipostaze ale criticii
men]ionate.
Spectacolul creat de Dragana Bulut
(Serbia), Gillie Kleiman [i Ligia Soares,
The Giant Woman Present The Greatest
Show in Town, a fost gândit ca o critic`
la adresa „anului cercet`rii [i inov`rii“
[i ca o reflec]ie asupra unor abord`ri
socio-politice paradigmatice pentru
Europa de Est. Acesta este un subiect,
se pare, inepuizabil înc` pentru scena
de dans din Serbia.
Aceea[i problematic`, dar integrat`
mai vizibil contextului interna]ional,
a fost eviden]iat` cu doi ani în urm`
[i de Saša Asentić în performance-ul
mai sus men]ionat, My Private Biopoli-
tics. Traumele politice, c`utarea unei
identit`]i artistice delimitate de eter-
na marc` occidental` a autenticit`]ii
în crea]ia coregrafic` de azi constitu-
ie temele de baz` ale spectacolului The
Giant Woman present The Greatest Show
in Town. Demersul celor trei coregra-
fe prezint` îns`, la nivelul formei, ele-
1 poor and one 0, spectacol al companiei BADco din Croa]ia
mente înc` necristalizate [i asump]ii
neduse pân` la cap`t, transmi]ând
adesea, pe parcursul reprezenta]iei,
senza]ia c` asist`m la un work in pro-
gress. Un alt aspect este legat de ceea ce
ar trebui s` constituie fondul concep-
tual configurat de cercetarea aferent`
demersului coregrafic: de exemplu, în-
cercarea de a reda prin limbaj corporal,
elemente [i nume din filosofia structu-
ralist` [i post-structuralist` nu este co-
erent rela]ionat` cu problematica cen-
tral` a spectacolului. Recursul la anu-
mite doctrine – la mod` sau nu – ar tre-
bui s` pledeze mai clar în favoarea ideii
centrale a unei crea]ii. Invocarea lui Fo-
ucault [i Deleuze r`mâne astfel într-un
spa]iu inconsistent, în care nu este lim-
pede dac` demersul este ironic sau seri-
os, dac` este rezultatul unei cercet`ri a
unor paradigme relevante pentru ceea
ce transmite spectacolul sau dac` este
pur [i simplu o enumerare aleatorie a
unor nume sonore cu care, e drept, dra-
maturgia coregrafic` [i critica de speci-
alitate sunt constant rela]ionate.
Spectacolul coregrafei Ioanna Porto-
lou din Grecia, Flesh, de[i a început cu
o imagine promi]`toare, care anun]a
un subiect generos pentru configura-
rea unui spectacol coregrafic coerent, a
r`mas din p`cate la nivelul unei tenta-
tive – nedus` pân` la cap – de a trans-
mite o form` ambigu` de rela]ionare
între dou` personaje feminine. E aproa-
pe inutil s` mai spunem c` a introdu-
ce mi[care într-un spectacol nu ajunge
pentru a face din el o crea]ie coregra-
fic`. A aduce în scen` dans nu este sino-
nim cu a prezenta un spectacol de dans.
Diferen]a specific` rezid` întotdeauna
în mesajul transmis [i în demersul asu-
mat. În cazul de fa]`, am avut de-a face
cu o reu[it` scenografic` [i cu descope-
rirea unui demers care se afla de cele
mai multe ori în dezacord cu propria
inten]ionalitate.
Rosana Hribar [i Gregor Luštek,
importan]i coregrafi sloveni [i – trebu-
ie spus – dansatori de excep]ie, atât la
nivelul tehnicii cât [i al expresivit`]ii,
au prezentat, prin spectacolul Dance Me
Out, Please!, o modalitate de a r`sturna
paradigme tradi]ionale ale dansului.
Aceste paradigme au fost filtrate prin
prisma unor alternative de expresie,
care pendulau între parodierea lor [i
încercarea de a le turna într-o nou`
form`. Dance Me Out, Please!, demers în
egal` m`sur` teatral [i coregrafic, ar fi
putut fi o crea]ie inedit` dac` nu ar fi
intervenit prea mul]i timpi mor]i, care
ajungeau s` oculteze atât expresivita-
tea interpre]ilor cât [i conceptul cen-
tral. Repetitivitatea unor gesturi este,
desigur, un instrument fertil atunci
când se dore[te accentuarea unei idei
artistice prin demersuri performative.
Aceast` metod`, îns`, poate deveni cu
u[urin]` un generator de redundan]`
dac` nu este bine dozat`.
Aleksander Georgiev (Macedonia),
un artist aflat la început de drum, autor
al solo-ului Heidi, a prezentat o scurt`
crea]ie a c`rei principal` inten]ie este
asumarea, într-un trup masculin, a
unei identit`]i feminine inocente cu
destin tragic. Tân`rul coregraf [i dan-
sator ne-a prilejuit descoperirea unei
interpret`ri oneste, la care sper`m ca pe
viitor s` se adauge un mai mare curaj
în planul elabor`rii concep]iei c`reia îi
este integrat` interpretarea.
Spectacolul trupei Kinesthetic
Project din Bulgaria, Void, a fost un
exerci]iu reu[it de elaborare a unor
forme inedite de motricitate. Modul
în care au rela]ionat cei trei dansatori,
impecabil realizat la nivelul mi[c`rii, a
avut îns` de suferit în plan conceptual,
unde se impunea o mai mare vizibilita-
te a sensului generat de „vidul“ dintre
momentele de comunicare între dan-
satori. Trupurile aparent androgine au
fost puse în valoare prin demersuri mo-
trice reu[ite la nivel fizic [i vizual, dar
care, în multe momente, p`reau c` exe-
cut` mi[care de dragul mi[c`rii.
ARTA SPECTACOLULUI
Cel mai bine construit spectacol
al Platformei, atât din punct de vede-
re al limbajului coregrafic cât [i din
punct de vedere interpretativ [i dra-
maturgic, a fost spectacolul compani-
ei BADco din Croa]ia. 1 poor and one
0 are ca punct de start prima scen`
de film din istoria cinematografiei:
muncitorii filma]i ie[ind pe poarta
Fabricii Lumière. Munca [i identita-
tea muncitorilor imortaliza]i la origi-
nea lumii filmului devin fondul care
genereaz` un demers interdiscipli-
nar. Istoria dansului [i istoria muncii
sunt prezentate în oglind`, paradig-
mele lor fiind descifrate coerent îm-
preun`. Cele dou` istorii sunt „citite“
prin prisma modific`rilor de perspec-
tiv` asupra conceptului de imagine,
aflat în rela]ie cu conceptul de mi[care.
În cazul acestui spectacol, repetitivita-
tea are o func]ie specific`: aceea de a
conduce spre o introspec]ie bine diri-
jat` în istoria colectiv` [i istoria perso-
nal` [i de a creiona o hart` a coeren]ei
dintre limbaje aparent str`ine, precum
limbajul corporal al celor care mun-
cesc [i limbajul corporal al creatori-
lor din perimetrul coregrafic. Aceast`
hart` indic`, de fapt, c` un demers cor-
poral f`r` inten]ionalitate artistic`
(cel al muncii) poate constitui para-
digma „în oglind`“ a unui demers cu
inten]ionalit`]i conceptuale [i estetice
(cel coregrafic).
Directorul celei de-a cincea Platfor-
me Balcanice de Dans Contemporan,
Saša Asentić, concluziona c` obiecti-
vul manifest`rii a constat în încerca-
rea de a aduce laolalt` tendin]e funda-
mentale ale dansului contemporan din
Europa de Est, de a stimula comunica-
rea dintre arti[tii din zon` [i de a spri-
jini coregrafii afla]i la început de drum.
Dac` evalu`m cu aten]ie evenimentul
[i observ`m dialogul dintre ideile ex-
primate prin demersurile coregrafice
prezente în Platform`, putem spune c`
obiectivul a fost atins. j

30
Dilema electoral`
Problema electoral` este bine rezumat` de Andrei Ple[u atunci cînd se întreab`:
POLITICA
Ce e mai bine? S` te înjure Dinescu sau s` te laude Antonie Solomon [i Gigi Ne]oiu?
Se vede de aici c` miza alegerii nu se mai raporteaz` la candida]i, ci, mai curînd, la o
bun` situare în societate
V
OTUL este o ches-
tiune de adecva-
re, de gust, de
nuan]e1 [i poate
mai ales de con-
formitate. Un vot dezastruos2
poate fi primit în triumf în
cercul de prieteni, dup` cum
un vot bine informat [i bazat
pe reflec]ie politic` te poate
stigmatiza. Contextul social
este autoritar [i neiert`tor.
1) Prima problem` pe care
o pune „dilema“ lui Andrei
Ple[u este aceea a deleg`rii
judec`]ii politice. Membrii
societ`]ii nu gîndesc pe cont
propriu, nu se informeaz` [i
nu dezbat, nu aprob` o po-
litic` [i nu o contest`. Ei
poart` în schimb o intens`
[i interminabil` conversa]ie
despre opiniile lui Dinescu,
Solomon [i Ne]oiu. Nu-
mele candidatului nici nu
apare, el este absent [i va
r`mîne a[a de-a lungul între-
gii deliber`ri. Punctul de con-
vergen]` exist`, dar este ca
punctul de fug` plasat unde-
va în afara tabloului.
În acest cadru, realitatea
pare indiscernabil` sau pur [i
simplu inaccesibil`. A[a încît
s-ar p`rea c` o strategie bun`
ar fi recursul la opiniile alto-
ra mai bine plasa]i.
Retorica modern` a roma-
nului a disociat nu doar între
autor [i narator, dar [i între
naratorul creditabil [i ceilal]i
povestitori tolera]i ca voci se-
cundare. Un narator dramati-
zat poate fi învestit de autor
cu rolul unor comentarii edi-
ficatoare, în timp ce al]ii, de[i
pitore[ti [i dezirabili, sînt
dintru început acoperi]i de
umbra circumspec]iei. Credi-
bilitatea naratorului învestit
ca purt`tor de cuvînt al auto-
rului nu poate fi îns` pus` la
îndoial`, ea este, pur [i sim-
plu, postulat`. De aceea, într-
un anumit sens, o carte nu are
decît o singur` „lectur`“. „Vo-
turile“ cititorilor nu pot diferi
între ele decît în cazul unor
grave r`st`lm`ciri.
În societate lucrurile se
petrec la fel. E adev`rat c` în
via]a real` autoritatea oricui
poate fi pus` la îndoial`, dar
trebuie spus c` societatea (ca
[i romanul) este tocmai aceea
care se constituie în jurul
unui narator creditabil, cei
care îi contest` acestuia auto-
ritatea fiind exclu[i de la sine.
În pofida a ceea ce se crede,
societatea este, nu prin exces,
ci prin defini]ie, exclusivist`
[i intolerant`, dup` cum ea
nu poate evita s` devin` ri-
dicol` [i obtuz`. Proust ne
ofer` o descriere remarcabil`:
Swan, b`nuit înc` din prime-
le clipe c` „voteaz`“ cu cine
nu trebuie, a sfîr[it, a[a cum
[tim, prin a fi exclus din salo-
nul doamnei Verdurin. Iar cei
r`ma[i, fidelii, au continuat
s` decline convingerile clanu-
lui, într-un dezinteres netul-
burat fa]` de adev`rata mon-
denitate. Aceasta este de fapt
nota dominant` a oric`rei
societ`]i, scopul conversa]iei
nefiind niciodat` l`rgirea
cunoa[terii, ci pur [i sim-
plu consolidarea grupului.
Adep]ii devin n`tîngi cu pro-
gram, acceptînd o supunere
necondi]ionat` fa]` de per-
spectiva creditabil`.
2) În al doilea rînd, s`
contempli laudele lui Solo-
mon sau Ne]oiu înseamn`
s` cuno[ti lucrurile indirect,
prin reflexul oglinzii.
În general, cunoa[terea
st`rii politice este indirect`
([i prin aceasta nesigur`) într-
o mai mare m`sur` decît am
crede la prima vedere [i în
pofida transmisiilor în di-
rect. De aceea au atîta im-
portan]` conversa]iile, bîrfe-
le, colport`rile chiar în cer-
curile „bine informate“. Ce
se str`vede din intimitatea
Puterii devine moned` forte
pe pia]a s`rac` a comenta-
riilor. Din acela[i motiv al
nesiguran]ei vrem în fiece
clip` s` ne confrunt`m [i s`
ne confirm`m opiniile. Atîta
numai c` o adunare de per-
soane care împ`rt`[esc anu-
mite vederi nu e deloc intere-
sat` de argumente, ci de con-
solidarea oglindirii, a refle-
xului creditabil. Virtu]ile in-
telectuale sînt puse [i ele în
slujba acestui efort de lustru-
ire a oglinzilor.
Se explic` acum mai u[or
de ce situa]ia presei (televi-
ziunii) de ast`zi e resim]it`
atît de dramatic. Ea nu se mai
mul]ume[te s` reflecte. Ea
tulbur` reflectarea altora. Ea
sparge oglinzi. Întrucîtva, te-
leviziunea lupt` împotriva
societ`]ii, c`utînd s` surpe
autoritatea naratorilor credi-
tabili. Iat` de ce situa]ia te-
leviziunilor de ast`zi apare
a fi exact negativul acele-
ia din 1990. TVR consolida
pe atunci vocea autorit`]ii
instituite în societate 3 , iar
opozi]ia „huliganic`“ sp`rgea
oglinzile, în timp ce ast`zi,
dimpotriv`, televiziunile sînt
acelea care distrug versiunile
societ`]ii instituite.
Consecin]a principal` a
acestei cunoa[teri mediate,
trecute prin multe oglinzi
cu dispuneri diferite este nu
doar o masiv` ignoran]`, dar
[i un sentiment general de
nesiguran]`, care pretinde
strategii elaborate de inter-
pretare. Lauda lui Solomon
sau Ne]oiu nu e decît rare-
ori luat` tale quale. E recepta-
rea candid`. Ea poate fi asu-
mat` [i ca ingredient nefericit
într-o interpretare global po-
zitiv`, dup` cum poate fi pur
[i simplu întoars` în opusul
ei. Riscurile sînt mereu foar-
te mari [i destui se r`t`cesc
f`r` s` [tie. Ce faci de exem-
plu cînd cei r`i au dreptate?4
Pierdut în imaginea reflexe-
lor secundare, vei c`uta o cale
de orientare [i vei fi tentat s`
reac]ionezi prin nega]ie. Citi-
torii/spectatorii buni, one[ti [i
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
nobili, vor respinge cu oroare
relat`rile povestitorului r`u,
chiar [i atunci cînd, dintr-un
motiv sau altul, acesta spune
adev`rul. Cînd cei r`i au drep-
tate este de fapt situa]ia cea
mai nefericit`, este aporia
moral` perfect`.
Cred îns` c` dilema elec-
toral` nu poate fi rezolvat`
din interiorul societ`]ii, sau
numai din interiorul ei. De
altfel, prin chiar formularea sa
dilema de mai sus îmbin` per-
spective diferite. Ea este chiar
dilema lui Swan, aflat mereu
cu un picior în`untru [i cu
altul în afara micului nucleu,
acceptînd delicat perspectiva
societ`]ii, dar p`strînd toto-
dat` [i o imagine mai înalt`.
l
1 Un poet, ignorat ast`zi, îmi
explica în prim`vara lui 1990
diferen]a dintre a vota cu Câmpea-
nu [i a vota cu Ra]iu. Cu primul,
spunea el, votau opozan]ii de serie,
edifica]i dar lipsi]i de în]elegerea
rafinamentului unei tradi]ii disti-
late care s-ar fi potrivit celui de-al
doilea.
2 Criteriile dup` care am putea
aprecia calitatea votului – dincolo
de partizanatul inevitabil – au de-
venit dup` 20 de ani de la c`derea
comunismului tot mai nesigure
[i, de aceea, tonul prezum]ios al
multor comentatori mi se pare
neadecvat, el p`rînd s` exprime
mai curînd nostalgia dup` o epoc`
în care binele [i r`ul erau bine de-
limitate. În ciuda infernului post-
comunist din anii ’90, con[tiin]a
politic` tr`ia pe atunci clipe feric-
ite de certitudine calm`.
3 Preocuparea obsesiv` pentru
securi[tii infiltra]i exprima senti-
mentul c` societatea este penetrat`
de vocea autorit`]ii pîn` în cele
mai mici celule ale sale [i a[adar
lupta se d`dea în primul rînd în
societate, împotriva feseni[tilor
din familie sau din grupul profe-
sional.
4 Opozi]ia lui Andrei Ple[u în-
tre critica lui Dinescu [i lauda lui
Ne]oiu pune o dilem` chiar [i mai
complicat` de atît. j
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
Un tratat pentru
nelini[tea european`
T
RATATUL de la Li-
sabona, în fine sem-
nat [i ratificat de
c`tre toate statele
membre ale UE, a
intrat în vigoare la 1 decembrie
2009. Este prima cart` cu puteri
constitu]ionale [i de organizare
a Uniunii la adoptarea c`reia a
participat [i România ca stat
membru. Tratatul cuprinde
dou`sprezece inova]ii princi-
pale legate de noile institu]ii [i
mecanisme decizionale ale UE,
care îi vor permite o capacitate
de ac]iune mai clar`, mai ampl`,
îndeosebi pentru reprezentarea
pe plan interna]ional. Noile
reglement`ri vor sta la baza
interac]iunii organismelor eu-
ropene cu institu]iile na]ionale
[i definesc instrumentele de
care dispun cet`]enii europeni,
prin intermediul ini]iativei
cet`]ene[ti sau al parlamente-
lor na]ionale, pentru a contri-
bui direct la emanciparea UE.
„B`trâna Europ`“ – califi-
cat` astfel nu demult, cu tru-
fie, de americanii Dick Cheney
[i Donald Rumsfeld – are acum
instrumente [i oameni noi pen-
tru a ocupa un loc important
pe scena interna]ional`. Sum-
mitul extraordinar de la Bru-
xelles, convocat în noiembrie
2009 de actuala pre[edin]ie se-
mestrial` suedez`, a reunit con-
sensul necesar pentru desem-
narea liderilor stabili ai Con-
siliului. Fostul premier belgi-
an Herman Van Rompuy a de-
venit astfel primul pre[edinte
permanent al liderilor Celor 27,
desemnat pentru cel pu]in doi
ani [i jum`tate, iar fostul comi-
sar britanic pentru comer] al
Comisiei, Catherine Ashton, a
urcat pe a doua pozi]ie comu-
nitar`, fiind aleas` în func]ia de
înalt reprezentant al Uniunii
pentru Politic` Extern` [i Secu-
ritate Comun` (PESC).
Dup` tergivers`rile succe-
sive din partea Irlandei, Polo-
niei [i Cehiei pentru aproba-
rea final` a Tratatului, p`rea
pu]in probabil` ob]inerea unui
consens legat de o desemna-
re rapid` a liderilor UE. Nu-
mele [i figurile lor sunt înc`
aproape necunoscute de ma-
joritatea cet`]enilor europeni.
În lunile din urm` au fost puse
pe tapet diverse nume sono-
re, de la britanicul Tony Blair
la spaniolul Felipe González,
ambii sociali[ti. În locul unei
personalit`]i recunoscute (dar
care nu întrunea suficient spri-
jin), pentru ob]inerea unui
consens a fost preferat un re-
prezentant „anonim“ al drep-
tei populare europene, prin-
cipala for]` politic` în Parla-
mentul European, for]` care,
în plus, ob]inuse tot „din fa-
milie“ realegerea pre[edintelui
Comisiei, portughezul José
Manuel Durão Barroso. Con-
sensul a însemnat pân` la
urm` împ`r]irea principalelor
func]ii: ambele pre[edin]ii co-
munitare pentru dreapta euro-
pean`, PESC pentru sociali[tii
europeni, cu desemnarea unei
femei.
De[i „anonimi“, cei doi li-
deri permanen]i ai Consiliu-
lui European au totu[i sufici-
ent` experien]` [i capacitate
profesional`. Van Rompuy nu
este carismatic, ce-i drept, dar
ca politician de carier` [i-a de-
monstrat capacitatea de ne-
gociator pe scena belgian` în
rela]ia ultracomplicat` din-
tre valoni [i flamanzi. Cel mai
pu]in rela]ionat cu o carier`
de înalt eurofunc]ionar, fa]` de
Barroso [i Ashton, Van Rom-
puy beneficiaz` îns` de alte
atuuri, pân` la urm` pesemne
cele mai utile în noua func]ie
de lider al Europei: este poli-
glot, are un fin sim] al umo-
rului [i o voca]ie cre[tin` ne-
echivoc` – este autorul unei
c`r]i intitulate „Cre[tinismul,
o gândire modern`“. Pierderea
men]ion`rii cre[tinismului
ca element fundamental al
civiliza]iei europene pe dru-
mul sinuos al redact`rii formei
finale a Tratatului va fi acum
tradus prin fapte de fiecare de-
mers al noului pre[edinte eu-
ropean, spre satisfac]ia Vati-
canului, cealalt` putere cert`
care planeaz` asupra unei mari
p`r]i din UE.
Se poate spune c` axa fran-
co-german` coordonat` de
Sarkozy [i Merkel [i-a impus
voin]a la ultimul summit al
Consiliului, respingând candi-
datura fostului premier labu-
rist Tony Blair, a[a cum dorea
Londra, în favoarea democrat-
cre[tinului Herman Van Rom-
puy. Britanicii au primit totu[i
un premiu de consolare prin
desemnarea lui Ashton, iar
Marea Britanie un post impor-
tant în ecua]ia european`. Pe
de alt` parte, gruparea de stân-
ga a guvernelor comunitare
este servit` [i, pe deasupra, se
r`spunde la cererea de eman-
cipare a femeilor în via]a po-
litic` la cele mai înalte nive-
luri. Simpl` distribu]ie între
„p`rin]ii fondatori“ ai UE?
Analizele pe marginea aces-
tei formule stabilite între mari-
le puteri europene atrag aten]ia,
deocamdat`, c` încredin]area
noilor puteri executive ale
UE în sarcina unor politicieni
„de rangul doi“ ar pune prac-
tic frâiele adev`ratei puteri
în mâinile marilor state, iar
acest lucru ar fi în detrimentul
vizibilit`]ii suprana]ionale ve-
ritabile a Uniunii. Semnalat`
constant ca una dintre prin-
cipalele sl`biciuni ale UE, re-
prezentarea extern` comuni-
tar` a avut parte, pân` acum,
de o figur` marcant`, spanio-
lul Javier Solana, fost minis-
tru de externe [i secretar gene-
ral al NATO. Dar „comerciala“
Ashton poate s` deprind` i]ele
diploma]iei înalte la fel de bine
ca [i actualul secretar de stat
al SUA, Hillary Clinton, avo-
cat`, senatoare [i fost` „prim`
doamn`“ a Americii.
În caz contrar, pozi]ia eu-
ropean` are toate [ansele s`
sl`beasc` [i mai mult pe plan
interna]ional. Ultima vizit`
a lui Barack Obama în Asia
con]ine toate elementele unei
noi antante între SUA [i China
pentru reîmp`r]irea bipolar`
a lumii, care las` pe planul al
doilea Europa, dar [i Rusia, Ja-
ponia sau celelalte dou` puteri
emergente, India [i Brazilia.
A[adar, pentru lini[tea ei,
pentru evitarea acestui nou
joc bipolar între Washington
[i Beijing (asem`n`tor contra-
dansului perpetuat îndelung,
cu ani în urm`, de Casa Alb`
[i Kremlin) [i îndeosebi pen-
tru a se pozi]iona ferm în toate
centrele de decizie ale lumii
globalizate, Europa trebuie
s` gr`beasc` punerea în stare
de func]ionare a noilor sale
institu]ii, a[a cum sunt ele defi-
nite [i acceptate de Tratatul de
la Lisabona. UE are mai ales de
pus la punct, în mod real, pro-
cesul de uniune [i de coeziune
comunitar`, nu doar cel econo-
mic, monetar sau social, [i, în
actualul context, elementele
concrete de politic` extern` [i
de securitate comun`.
Scopul principal pe termen
foarte scurt trebuie s` fie ocu-
parea locului al treilea – cel
pu]in – în „târguiala“ de pe
scena interna]ional`, loc pe
care îl vizeaz` [i Rusia, care
se bazeaz` pe elemente deloc
ignorabile: puterea sa energe-
tic` [i nuclear`. Probabil c`
]inta cea mai previzibil` strate-
gic este un ménage à quatre, în
a[a fel încât SUA [i China s` nu
reu[easc` s` configureze o con-
ducere mondial` bipolar`.
Uniunea European` nu be-
neficia pân` acum de persona-
litate juridic`, singura dotat`
cu a[a ceva fiind Comunitatea
European`. În urma intr`rii
în vigoare a Tratatului, Comu-
nitatea European` va înceta
s` existe, iar acquis-ul s`u va fi
preluat în întregime de UE, cu
tot cu personalitatea juridic`,
pentru prima oar` în istoria
proiectului european. Aceast`
inova]ie a Tratatului de la Li-
sabona va avea efecte impor-
tante asupra ac]iunii externe
a Uniunii. SUA sau China vor
[ti în fine pe cine s` sune la te-
lefonul ro[u.
Un astfel de proces de armo-
nizare [i coeziune intern` cere
totu[i timp. Tratatul de la Lisa-
bona este un tratat de amenda-
re a tratatelor existente. Odat`
cu intrarea sa în vigoare, Trata-
tul de la Lisabona amendeaz`
automat cele dou` tratate de
principal` importan]` struc-
tural` ale Uniunii: Tratatul pri-
vind Uniunea European` (TUE),
adoptat la Maastricht, în 1992,
precum [i Tratatul de instituire a
31
INTEGRAREA EUROPEAN~
Comunit`]ii Europene, adoptat la
Roma, în 1957, care va fi rebote-
zat Tratatul privind func]ionarea
Uniunii Europene (TFUE). TUE,
a[a cum este amendat de Tra-
tatul de la Lisabona, reflect` ca-
drul general al Uniunii [i prin-
cipiile sale, incluzând, de ase-
menea, [i dispozi]iile specifice
privind PESC.
Coeziune social` [i econo-
mic`, energie [i mediu sunt
relativele nout`]i ale Tratatu-
lui, îns` armonizarea lor coe-
rent` este inevitabil de durat`.
Lisabona precizeaz` c` state-
le membre sunt cele care atri-
buie competen]e Uniunii în
vederea atingerii obiectivelor
stabilite de comun acord. Al-
tfel, atribu]iile apar]in state-
lor membre. Tratatul de la Li-
sabona marcheaz` un progres
important în ceea ce prive[te
clarificarea distribu]iei de
competen]e între UE [i statele
membre, cu trei mari categorii
de competen]e: exclusive, par-
tajate [i de sus]inere, coordona-
re sau completare.
UE are de acum un rol spe-
cific în domeniul PESC. Tra-
tatul ofer` îns` o procedur`
specific`, o clauz` de flexibili-
tate, care permite adecvarea
competen]elor comunitare la
obiectivele stabilite. Consi-
liul, la propunerea Comisiei
[i dup` aprobarea Parlamen-
tului European, poate adopta
m`suri, doar în unanimitate,
dac` o ac]iune a Uniunii este
necesar` pentru a atinge unul
dintre obiectivele tratatelor,
iar atribu]iile necesare în acest
sens nu sunt specificate.
Indiferent de procedura de
decizie aplicabil`, Consiliul î[i
exprim` voin]a prin vot. De-a
lungul timpului, ca urmare a
extinderii Uniunii Europene,
probabilitatea unui blocaj deci-
zional prin exercitarea dreptu-
lui de veto al statelor membre a
crescut. Astfel, aria de aplicare
a regulii unanimit`]ii a fost re-
strâns`, iar deciziile în tot mai
multe domenii au ajuns s` fie
luate cu majoritate calificat`.
Rolul lui Van Rompuy va fi
destul de delicat, cel pu]in într-
o prim` etap`. j

32
Fenomenologia
cotidianului bucure[tean
ACCENTE
Pentru Laura [i cei din genera]ia ei
I
MNUL doxologic ridic` treptat
acel punct inefabil al aten]iei din
negurile inerente oric`rui suflet
uman. Frica, nelini[tea, gândurile
grele nu dispar cu vârsta, înve]i
numai (mai bine sau mai prost) s` te
strecori printre ele. Diaconul începe s`
t`mâieze credincio[ii, înclinându-se. Îmi
place foarte mult acest respect ritualic [i
îi r`spund de fiecare dat` cu o înclinare
pe care o consider c` ]ine de manierele
vechilor cavaleri: respectului s`-i ar`]i un
[i mai mare respect. M` întorc spre u[` [i
atunci privirea cuprinde cealalt` jum`tate
a spa]iului unde exist` Ea în atât de feluri-
te ipostaze. Sunt extraordinare chipurile
feminine la vremea rug`ciunii: o for]` a
delicate]ii [i încrederii, speran]` împletit`
cu durerea grijilor zilei, dorin]e [i neîmpli-
niri grele transfigurate într-un unic dor ce
radiaz` spre cele nev`zute. Abia reu[esc
s` observ liniile delicate ale siluetelor [i
diaconul se întoarce din nou la altar. Oare
privirea aceasta care gust` frugal chipul
celuilalt nu este cea mai autentic` privire
a noastr`? Oare nu este aceasta singura
privire acordat` cu un centru de calitate al
fiin]ei? Probabil c` exagerez pu]in.
Ies din biseric` [i m` întorc la munca
zilei. Sunt unul dintre acei oameni care
au reu[it s`-[i transforme interesele reale
[i de adâncime în profesie. M` întorc deci
cu lini[te [i bucurie spre cas`.
A doua zi acela[i drum spre centrul
capitalei. Metroul care vine la intervale
neru[inate de zece minute. Puhoiul de oa-
meni. Mul]i numai la prima sau cel mult
a doua genera]ie în Bucure[ti. În spate aud
clar o voce tân`r`, feminin`, rostind bla-
zat: „C`cat!“ Ceva se crispeaz` în mine [i
am tendin]a involuntar` s` m` întorc, dar
nu o fac. A câta oar` a[ constata na[terea
[i perpetuarea unui nou tip feminin: vul-
gar, agresiv [i drept condi]ie necesar` foar-
te s`rac în cele ale duhului. Pentru scurt
timp m` imaginez involuntar vorbindu-le
despre complexitatea latent` a sufletelor
lor, despre minunatele daruri ale femeii cu
care s-ar putea destinde atmosfera adesea
de carcer` cu nebuni a Bucure[tiului.
Dup` curs, o student` îmi spune des-
pre un articol c` este mi[to. Îi r`spund scurt
„da, e bine scris“ [i sper din toat` inima ca
accentul dat celor dou` cuvinte s` fie su-
ficient pentru a le semnala falsul drum al
celuilalt feminin, cel deformat pân` la de-
monic` schimonosire în vorbe, gesturi [i
atitudini.
B`rbatul bucure[tean viril este un
b`rbat cu burt` [i bine hr`nit. Îl întâlne[ti
peste tot: se apropie de tine amenin]`tor
cu automobilul, frânând în ultimul mo-
ment, atunci când treci ordonat zona pi-
etonal` pe verde. Nu are r`bdare s` stea
la coad`, pentru c` unui om important i
se deschid imediat u[ile. Iar b`rbatul viril
este un om important. La Vodafone s-a
introdus sistemul nem]esc, foarte civili-
zat, de ordonare a celor care a[teapt` prin-
tr-un num`r pe care îl iei de la un aparat
când intri în cl`dire. B`rbatul viril trage
num`rul, dar vede un ghi[eu f`r` clien]i.
Trece peste noi cei care a[teptam înaintea
lui [i se duce ]int` la ghi[eu. Se agit`, voci-
fereaz`, este deplin convins c` este în[elat
pe fa]`. A priori. Func]ionara rezist`: trebu-
ie s` termine actele ultimului client [i ori-
cum nu urmeaz` la rând conform pano-
ului electronic. B`rbatul viril este un mo-
ment blocat de r`spunsul func]ionarei,
continu` îns` s` morm`ie [i trece prin
momente penibile întorcându-se la coad`
la locul s`u. Îmi aduc aminte imediat de
o scen` din Germania: unul dintre tine-
rii care nu agreeaz` prea mult ordinea so-
cial`, un rocker sau punk, a[teptând cu-
minte dup` linia trasat` la 2 m în fa]a
ghi[eului. Nici cea mai mic` ner`bdare,
contrastând net cu ]inuta lui noncon-
formist`. B`rbatul viril bucure[tean nu
a ajuns înc` la nivelul de în]elegere soci-
al` a rocker-ului occidental. Precis a pro-
dus unul sau doi copii [i îi va educa în
consecin]`.
Nu doar limbajul [i atitudinea unui
tip feminin în Bucure[ti sunt vulgare, ci
capitala în genere geme sub înjur`turi,
dr`cuituri, claxoane asurzitoare, scuipa]i,
hârtii aruncate lâng` co[ul de gunoi.
Bucure[tiul are o cultur` predominant
]ig`neasc`. Ea se îmbin` paradoxal cu
încerc`ri de a da alt chip acestei mari
mahalale (noul pasaj de la Universitate)
[i convie]uie[te cu o cultur` a sfin]eniei,
cultur` care în lumea occidental` s-a
sub]iat treptat de dou` secole. Nu am
v`zut un singur ora[ occidental în care
semnul Sf. Cruci s` fie vizibil la nivelul
gesticii str`zii. Un cre[tinism f`r` post,
ascez` [i privegheri, ba chiar f`r` de-
moni [i rug`ciune. Un cre[tinism foar-
te sub]ire.
Scriu aceste rânduri poate în primul
rând pentru tinerii de la liceu [i din facul-
tate. {i acestor tineri vreau s` le pun trei
întreb`ri scurte la care pot medita dinco-
lo de educa]ia lor din societate [i din fami-
lie. Cum vor s` arate [i s` ar`t`m cu to]ii
peste zece ani:
Vulgari [i agresivi sau instan]iind ti-
puri feminine [i masculine elevate, no-
bile?
Ho]i [i cu o mentalitate de fraud` sau
în]elegând c` fiecare gest cinstit, oricât de
mic poate p`rea la nivelul cotidian, adu-
nat zi de zi cu gesturile de aceea[i natur`
ale celorlal]i, va conduce la eliminarea
acestei stricate mentalit`]i social-politice
române[ti?
Pro[ti sau de[tep]i?
{tiu, este foarte greu [i pentru mine
s` te controlezi zi de zi, s` fii de fieca-
re dat` politicos când ceilal]i nu sunt.
Este foarte greu pentru al]ii s` renun]e
la jocul pe calculator, la incursiuni dubi-
oase sau pur [i simplu la pierderea tim-
pului în spa]iul virtual. Dar de unde ilu-
zia [i acest stupid r`sf`] c` via]a este un
lucru comod? Oare nu este mai tonic`,
mai trepidant`, o via]` în care te lup]i cu
tine pân` la sânge? Oare nu cumva toc-
mai prin trecerea permanent` de propri-
ile limite ajungi la un izvor de adânc de
energie proasp`t` în tine? Iar dac` st`m
s` privim situa]ia onest, martirajul ast`zi
nici nu este atât de radical.
Pierderea credin]ei [i a unei prac-
tici religioase reprezint` un simptom al
degrad`rii genera]iei tinere care d` cu-
loare acestei ]`ri. S` nu uit`m, credin]a
nu poate fi egalat` numai cu pariul lui
Pascal, cu un simplu salt în necunos-
cut. Credin]a este o modalitate complex`
de cunoa[tere complementar` cunoa[terii
ra]ionale. F`r` ea, este ca [i cum ]i-ai pro-
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
pune s` mergi cu un picior [i s` m`nânci
cu o mân`.
Dac` a[ avea putere, a[ m`ri num`rul
studen]ilor de la facult`]ile teologice, in-
stituind în acela[i timp nu un examen de
admitere, ci o prob` ini]iatic` dur`, un
fel de prob` a focului care s` ateste cert
adev`rata chemare a viitorilor preo]i. De
unde s` vin` îndrumarea celor tineri dac`
„sarea p`mântului“ miroase din start în-
doielnic?
Dou` spa]ii configureaz` Bucure[tiul:
cel haotic al str`zii, al lumii economice [i
mondene, al politicii, iar pe de alt` parte
spa]iul sacru. Uneori ele interfereaz`, de
cele mai multe ori se opun. Iar aceste
spa]ii sunt create de inten]ionalit`]ile di-
ferite ale fiin]ei umane care tocmai prin
tipuri distincte de raportare la ceilal]i [i
la tot ce ne înconjoar` genereaz` dou`
specii umane.
Când intri într-o biseric` la vremea
slujbei un alt univers te întâmpin` [i
te marcheaz`, chiar dac` nu ]i-ai g`sit
credin]a. În cadrul unei astfel de slujbe
nu numai sim]urile sunt modificate de at-
mosfera din biseric`, dar mai ales adâncul
uman este atins, [i acest lucru îl ve]i ob-
serva prin furtunile care se pot declan[a
interior, dac` experien]ele care s-au se-
dimentat în dumneavoastr` sunt exce-
siv de profane. Participând la vecernia de
sâmb`t` seara, spre exemplu, sim]ul vi-
zual este reorientat radical fa]` de lumea
profan`: lumina natural` este diminuat`,
iar aceasta oblig` aten]ia s` devin` mai vie;
lumân`rile deschid o dimensiune de mis-
ter a spa]iului, care corespunde dimensiu-
nii de tain` real` a fenomenului religios.
Icoanele ne stau înainte ca alte chipuri, de
o cu totul alt` expresie [i stare interioar`
decât lumea agresiv`, depresiv` [i obosit`
de afar`. Ele ne trec o alt` stare fundamen-
tal` a sufletului, de lini[te, interiorizare,
smerenie [i fericit` întristare. Sim]ul ol-
factiv las` în urm` mirosurile tari, profa-
ne, [i este întâmpinat prin t`mâiere de un
parfum diafan. Auzul este prins în sui[ul
imnografiei bizantine, care nu poate fi
perceput decât drept o cântare îngereasc`,
divin`. În locul privirilor agresive, a vor-
belor grele din metrou [i de pe strad`, sun-
tem binecuvânta]i. Înclin`rile reciproce
ale celor care slujesc [i ale credincio[ilor
nu fac decât s` arate respectul reciproc
care trebuie cultivat permanent între noi,
cei care locuim acela[i spa]iu social.
Oare în ce m`sur` se poate transfigura
cotidianul în experien]` liturgic`?
Voi, cei care sunte]i acum în vremea
liceului sau a studiilor universitare, voi
ave]i de dat un r`spuns istoriei, propriei
con[tiin]e [i în fa]a lui Dumnezeu. j
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
Gre[eli fecunde
– gre[eala poate fi fecund`, corectitudinea poate fi stearp` –
Despre ce fel de gre[eli
este vorba?
Am observat c` de multe ori mari
idei, texte care deschid drumuri noi,
con]in gre[eli, dar nu atât de grave
încât s` anuleze sau m`car s` mic[oreze
caracterul de pionierat al ideilor respec-
tive. Dimpotriv`, aceste gre[eli apar
ca un ingredient aproape inevitabil
al nout`]ii propuse. Explica]ia ar fi
urm`toarea: o idee de o mare nouta-
te comport`, în prezentarea ei, o anu-
mit` stâng`cie, o dificultate de limbaj,
o tatonare, o nesiguran]` [i, deci, o ezi-
tare, acestea confisc` aten]ia autoru-
lui [i, ca urmare, apar gre[eli în partea
care beneficiaz` mai pu]in sau deloc
de aten]ie.
Un alt fenomen, dar strâns legat de
cel de mai sus, pe care ne propunem s`-
l ilustr`m este capacitatea unor gre[eli
de a ascunde adev`rate mine de aur, în
sensul c` acolo unde ele se produc se
afl`, poten]ial, punctul de plecare al
unor noi drumuri interesante, al unor
noi domenii sau noi importante rezul-
tate. Acest lucru este [i el de în]eles,
este chiar de a[teptat, deoarece atunci
când un mare om de [tiin]` (cum va fi
cazul în exemplele pe care le vom da)
gre[e[te, este foarte plauzibil c` fap-
tul a avut loc acolo unde se afl` anu-
mite capcane, anumite situa]ii mai di-
ficile, mai delicate, de o semnifica]ie
mai profund`, care, deci, pentru ca
s` nu ne scape, cer o aten]ie m`rit`.
Gre[eala are, în acest caz, o func]ie de
semnalizare, de advertisment. A]i ob-
servat, în trafic, semnul care anun]`
conduc`torilor de vehicule apropierea
unei cotituri periculoase? Acest sem-
nal a fost preluat, într-un celebru tratat
de matematic` al lui Nicolas Bourba-
ki, pentru a semnala „cotiturile pericu-
loase“ ale subtilit`]ilor de ra]ionament
care urmeaz` în text [i care cer o vigi-
len]` deosebit`. De acest fel sunt locu-
rile în care, cu predilec]ie, matematici-
enii pot gre[i.
Faptul c` exemplele pe care le voi
da sunt din matematic`, din logic`, din
lingvistic`, din informatic` se explic`
în primul rând prin familiaritatea mea
cu aceste domenii. Dar mai este [i fap-
tul, deloc neglijabil, c` în matematic` [i
în disciplinele conexe distinc]ia dintre
gre[eal` [i corectitudine este mai clar`
decât în orice alte domenii. Aici nu se
poate confunda gre[eala cu diferen]a de
impresie, de opinie sau de punct de ve-
dere. Se joac` „cu c`r]ile pe mas`“, cum
observa matematicianul Iuri Manin,
într-o alt` ordine de idei. Dar ar fi un
exerci]iu intelectual de mare interes
testarea considera]iilor de fa]` în alte
domenii.
Gre[eala lui Arhimede
Nu exist` un simbol mai clar al
perfec]iunii, al armoniei [i al simplit`]ii
decât cercul [i sfera. Prezente în mai
toate tradi]iile culturale, ele au fasci-
nat pe arti[ti [i pe savan]i. Vechii greci
([i poate [i alte civiliza]ii înaintea lor)
au descoperit un fapt uimitor: toate cer-
curile, deci nu numai cele observabi-
le, ci [i cele numai imaginabile, dar [i
cele numai posibile, îns` situate dinco-
lo de imagina]ia uman`, au o proprieta-
te comun`: raportul dintre lungimea [i
diametrul lor este acela[i pentru orica-
re dintre ele. Aceast` valoare care sim-
bolizeaz` universalitatea circularit`]ii
a fost notat`, începând cu secolul al
XVIII-lea, cu litera greceasc` π, num`r
care intervine în exprimarea tuturor
parametrilor fundamentali ai cercului
[i sferei, ai cilindrului [i conului.
În aceste condi]ii, era de a[teptat
ca stabilirea valorii lui π s` devin`
o preocupare important`. În tratatul
s`u M`sura cercului, Arhimede propu-
ne pe 3,1416 ca valoare aproximativ` a
lui π. A trebuit s` treac` mult` vreme
pentru ca s` se descopere c` Arhimede
se în[elase asupra cifrei de pe locul 4,
dup` virgul`: nu era 6. Gre[eala lui Ar-
himede a stimulat cercetarea zecima-
lelor succesive din aproximarea lui π.
Importan]a acestei goane dup` zecima-
lele lui π a crescut considerabil atunci
când, în secolul al XVIII-lea, s-a aflat c`
π este un num`r ira]ional, deci c` dez-
voltarea sa zecimal` este infinit` [i ne-
periodic`. Nu demult, se ajunsese la
cunoa[terea a sute de milioane de ze-
cimale ale lui π, dar din când în când
se descoper` gre[eli în evalu`rile ante-
rioare. De exemplu, progresul metode-
lor de evaluare i-a permis lui D.F. Fer-
guson s` descopere în 1945 c`, dintre
cele 607 zecimale ale lui π propuse de
W. Shanke în 1853, cifrele începând cu
rangul 527 erau toate gre[ite. Gre[eala
a fost mereu un stimulent de a desco-
peri metode tot mai bune de aproxima-
re a lui π.
Gre[eala lui Cantor
Mii de ani considerat inaccesibil
min]ii umane, infinitul actual a deve-
nit obiectul sistematic de studiu al lui
Georg Cantor, în ultima parte a seco-
lului al XIX-lea. În lucr`rile sale de pi-
onierat (care i-au împ`r]it pe matema-
ticieni în dou` tabere, unii, ca Dede-
kind [i Hilbert, admirându-le, al]ii, ca
Kronecker [i Poincaré, respingându-
le) privind teoria numerelor cardinale
transfinite [i a celor ordinale transfin-
ite, Cantor a comis o infrac]iune chiar
în modul de definire a num`rului car-
dinal, mod care implica un cerc vici-
os (Frege c`zuse [i el în aceea[i cap-
can`). Abia ulterior aceast` situa]ie
a fost corectat`. Dialogul lui Cantor
cu Vaticanul r`mâne un exemplu de
interac]iune interesant` a [tiin]ei cu
teologia. Inexisten]a unui cel mai mare
num`r cardinal transfinit a surprins
prin caracterul ei insolit.
Gre[eala lui Hilbert
Putem transfera ideea de consecu-
tivitate de la numere naturale la nu-
mere cardinale transfinite? Admi]ând
c` num`rabilul are, în lumea transfin-
it`, rolul lui zero în domeniul numere-
lor naturale, care este num`rul cardi-
nal transfinit urm`tor num`rabilului?
Aceasta este faimoasa problem` a con-
tinuului, prima pe lista de 23 de pro-
bleme formulate de David Hilbert în
urm` cu peste o sut` de ani. Nu s-a g`sit
înc` r`spunsul la ea. Hilbert a crezut
c` l-a g`sit [i l-a publicat în 1926, dar
se în[elase, dup` cum a ar`tat Gusta-
ve Choquet în 1945. Dar, prin gre[eala
sa, Hilbert l-a stimulat pe Paul Cohen,
care, la începutul anilor ’60 ai secolului
trecut, provocat [i de un rezultat ante-
rior al lui Kurt Gödel (din 1939), a sta-
33
CULTURA {TIIN}ELOR
bilit o teorem` care, împreun` cu aceea
a lui Gödel, implica independen]a ipo-
tezei conform c`reia între num`rabil [i
continuu nu exist` un num`r cardinal
intermediar. Prima problem` a lui Hil-
bert r`mâne în continuare o provoca-
re: se va putea reorganiza axiomatic te-
oria mul]imilor astfel încât la întreba-
rea „exist` un num`r cardinal transfi-
nit cuprins strict între num`rabil [i
continuu?“ s` se poat` r`spunde prin
da sau nu?
Gre[eli la cei care
au marcat informatica
[i lingvistica: Turing
[i Chomsky
P`rintele calculatoarelor electroni-
ce, Alan M. Turing, [i-a lansat proiectul
printr-un articol de pionierat din 1936–
1937, în Proceedings of the London Math.
Society, dar a revenit imediat cu o corec-
tare esen]ial`, într-un num`r urm`tor
al aceleia[i reviste.
P`rintele gramaticilor generative,
Noam Chomsky, [i-a lansat proiectul
care avea s` marcheze lingvistica [i in-
formatica printr-un articol din 1956,
dar, în ciuda caracterului s`u de pio-
nierat, acest articol abund` în gre[eli
sintactice [i semantice, unele benigne,
altele maligne, dar care nu afectau pro-
vocarea major` pe care o lansa auto-
rul: trecerea de la o lingvistic` descrip-
tiv` [i analitic`, axat` pe structur`, la
una generativ`, axat` pe competen]`.
Chomsky punea atunci bazele teoriei

34
limbajelor de programare la calculator.
A fost nevoie de 17 ani pentru corecta-
rea gre[elilor sintactice ale lui Choms-
ky; acest efort a avut nevoie de 17 ani [i
a culminat cu monografia Formal Lan-
guages a lui Arto Salomaa (1973). Dar
r`mâneau gre[elile semantice, privind
modul de interpretare, pentru limbaje
naturale, a no]iunilor din teoria gene-
rativ`, elaborat` pentru limbaje forma-
le. Acestea au fost detectate abia în anii
’80, iar controversele în jurul lor sunt
înc` vii. Dar, independent de evolu]ia
ulterioar` a acestor controverse, efec-
DEZBATERI
tul lor benefic pentru cunoa[terea mai
profund` a limbajului natural este in-
contestabil.
Unde dai [i unde crap`:
de la problema lui Fermat
la chimie [i filosofie
Ernst Kummer (secolul al XIX-lea)
a e[uat în încercarea sa de a rezolva
problema lui Fermat. Dar cât de bine
inspirat a fost e[ecul s`u! Pe parcur-
sul demersului s`u lipsit de succes,
Kummer a introdus un concept care
s-a dovedit esen]ial în teoria numere-
lor, cel de num`r ideal, [i în algebr`:
ideal într-un inel. Dar efectul concep-
tului lui Kummer s-a manifestat [i din-
colo de matematic`: la 5 aprilie 1928,
Harris Hancock, de la Universitatea
din Cincinnati, prezint` la Sec]iunea
din Ohio a Asocia]iei de Matematic` a
Americii o comunicare cu un titlu de o
semnifica]ie surprinz`toare: „The Ana-
logy of the Theory of Kummer’s Ideal
Numbers with Chemistry and its Pro-
totype in Plato’s Concept of Idea and
Number“. Pe de alt` parte, chiar cel care
a reu[it, relativ recent, s` demonstre-
ze teorema lui Fermat, Andrew Wiles,
a fost, în prima sa tentativ`, victima
unei gre[eli, dar efortul de a o corecta a
fost pe deplin r`spl`tit: varianta final`,
deci cea corect`, a demonstra]iei a fost
Pentru o lege
a mecenatului
V
ECHE de cînd lumea, isto-
ria mecenatului coincide,
într-un fel, cu istoria artei
[i a iubirii pentru frumos.
„Secolele de aur“ din isto-
ria cultural` a omenirii, din Antichitate
pîn` la Rena[tere, dar [i dincolo de
aceast` delimitare, se leag` de patro-
najul pe care cei puternici l-au acordat
celor creativi. Romanul Caius Maece-
nas, protector al artelor [i literelor în
sec I î.d.Hr., este de fapt cel care fixeaz`
mai simpl` decât cea ini]ial`. Din nou,
gre[eala s-a dovedit a fi fecund`.
Încercând s` înl`ture
o gre[eal`, Poincaré
a creat [tiin]a haosului
La a 60-a aniversare a Regelui Oscar
al Suediei [i Norvegiei s-a organi-
zat o competi]ie la care Henri Poin-
caré a candidat cu un memoriu pro-
pus pentru publicare în revista scandi-
nav` Acta Mathematica, având ca tem`
faimoasa problem` a celor trei cor-
puri (cum se mi[c` trei corpuri aflate
în interac]ie gravita]ional` mutual`,
cum ar fi Soarele, P`mântul [i Luna?),
problem` înc` nerezolvat`. Poincaré
câ[tig` competi]ia, lucrarea sa intr` la
tipar, dar chiar în timpul procesului de
tip`rire matematicianul suedez Phrag-
men identific` în manuscrisul lui Poin-
caré o gre[eal` destul de grav`. I-o sem-
naleaz` lui Poincaré, care se dedic` ime-
diat încerc`rii de înl`turare a respecti-
vei lacune. Între timp se [i tip`rise un
prim tiraj al acelui num`r din Acta Ma-
thematica, dar Poincaré a cerut s` nu fie
difuzat. Dup` mult` trud`, el reu[e[te
s` elimine gre[eala, dar r`splata i-a fost
pe m`sur`: noua versiune constituia
actul de na[tere a ceea ce numim azi te-
oria haosului. Poincaré a pl`tit din pro-
priul buzunar retip`rirea cu versiunea
corect` a num`rului respectiv din Acta
Mathematica. A costat, dar merita! Toate
acestea se întâmplau spre sfâr[itul se-
colului al XIX-lea.
Geometria fractal`
[i p`catele începutului
În anii ’70, Benoît Mandelbrot publi-
ca lucrarea sa de pionierat, The Fractal
Geometry of Nature, unde se propunea
o alternativ` la geometria tradi]ional`,
bazat` pe idealul de frumuse]e al Gre-
ciei antice, asociat cu simplitatea, si-
numele unuia din cele mai fructuoase
raporturi interumane [i sociale de-a lun-
gul timpurilor. E suficient s` preciz`m
c`, secole de-a rîndul, crea]ia artistic` a
fost rezultatul „comenzilor“ pe care cei
boga]i le d`deau celor talenta]i (ghida]i
de intui]ia fa]` de poten]ialul acestora)
pentru a în]elege c` f`r` mecenat nu ar
fi existat nici Capela Sixtin`, nici Gio-
conda, nici Arcimboldo, nici Mozart.
A[a cum, f`r` protectoratul vizionar
al unui Joseph Johnson sau Thomas
metria [i armonia. Rena[terea a prelu-
at [i ea acest ideal de frumuse]e. Figu-
rile geometrice regulate au fost astfel
plasate în centrul aten]iei. Simetriile
hexagonale ale cristalelor au fost aso-
ciate cu lumea inert`, iar cele penta-
gonale au devenit reprezentative pen-
tru lumea vie.
Secolul al XIX-lea a marcat o modi-
ficare, de exemplu, prin Florile r`ului
de Charles Baudelaire, în poezie (a se
vedea, ulterior, în poezia româneasc`,
Flori de mucigai de Tudor Arghezi), [i
prin mul]imile [i func]iile „urâte“, în
sensul c` reprezent`rile lor vizuale se
derogau de la dezideratul tradi]ional
de simplitate [i de regularitate sau,
mai grav, se sustr`geau, pur [i simplu,
oric`rei reprezent`ri vizuale. Aici se
plaseaz` graficele func]iilor continue,
dar f`r` derivat` (Karl Weierstrass) sau
curbele care umplu un p`trat (Giusep-
pe Peano). Unii matematicieni ai seco-
lului al XIX-lea, precum Charles Her-
mite, respingeau aceste obiecte, plasân-
du-le în afara teritoriului matematicii,
sub motivul c` ele nu ar corespunde
lumii reale. Geometria fractal` propus`
de Mandelbrot argumenteaz` în mod
conving`tor c` numeroase obiecte, de
la nori la fulgii de z`pad` [i de la coas-
tele oceanelor la mi[carea brownian`,
tocmai de astfel de modele matematice
au nevoie. Dar marea surpriz` o consti-
tuie faptul c` defini]ia propus` ini]ial
pentru obiectele fractale, care lua drept
criteriu de fractalitate natura dimensi-
unii lor, c`reia i se cerea s` nu fie expri-
mabil` printr-un num`r întreg, era ul-
terior înlocuit` cu o alta, în care accen-
tul cade pe proprietatea de auto-simila-
ritate a obiectelor fractale. De aceast`
dat` nu mai este vorba de o gre[eal` de
ra]ionament, ci de o ezitare de natur`
conceptual` – fapt care se poate accep-
ta atunci când, ca aici, o teorie se afl` la
primii s`i pa[i. Deocamdat`, deci, nu
exist` un consens în aceast` privin]`.
Butts, William Blake nu [i-ar fi adus la
perfec]iune manuscrisele înluminate [i
nu ar fi deschis poate niciodat` m`re]ul
[antier al ilustra]iilor la Divina Come-
die. Fie c` s-au numit Pericle, Adrian, sau
Irod Atticus, Lorenzo de Medicis, Papa
Iulius al II-lea, Rudolf al II-lea, Iosif al
II-lea, Francisc I sau Ludovic al XIV-lea,
asemenea oameni [i mul]i al]ii ca ei au
modulat practic, prin op]iunile, ideile
sau preferin]ele lor, capitole întregi din
istoria culturii.
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
Cuvântul fractal este o inven]ie a
lui Mandelbrot, care l-a format dup`
latinescul fractus. Aplica]iile geome-
triei fractale sunt dintre cele mai
nea[teptate, de exemplu în domeniul
finan]elor. Unii a[teapt` ca Mandel-
brot s` primeasc` Premiul Nobel pen-
tru economie.
Cum ar putea fi stearp`
corectitudinea?
La prima vedere, nu i se poate
repro[a nimic corectitudinii. În nu-
meroase cazuri, poate c` în cele mai
multe, corectitudinea, în]eleas` ca
respectare a unor reguli prestabilite
(ele pot fi reguli explicite sau impli-
cite de comportament social, reguli
gramaticale, reguli de ra]ionament
etc.), este necesar`, iar educarea ei
este unul dintre principalele atribu-
te ale [colii. Dar corectitudinea ]ine
numai de igiena vie]ii sociale, numai
de igiena exprim`rii, numai de igie-
na gândirii noastre. Ea, corectitudi-
nea, nu este aceea care constituie car-
nea, fondul vie]ii noastre, acestea din
urm` având nevoie de semnifica]ii,
de idei, de spiritualitate, de afectivita-
te, de valori morale [i estetice. Acestea
sunt hrana, în absen]a c`reia putem
muri de foame, în condi]iile celor mai
perfecte norme de igien`. Numai c`
semnifica]iile, ideile, spiritualitatea,
afectivitatea, valorile morale sau es-
tetice nu pot fi supuse unor reguli de
tipul acelora care guverneaz` corecti-
tudinea de orice fel. Baremurile folo-
site la evaluarea celor care au de tre-
cut diverse examene se prevaleaz`
de ceea ce este reglementat, pentru a
ob]ine obiectivitatea [i comoditatea
evalu`rilor. Se ajunge astfel de multe
ori, a[a cum se poate vedea, de exem-
plu, în numeroase manuale [colare,
la proliferarea corectitudinii sterpe,
adic` f`r` acoperire semantic`. j
Pe m`sur` ce modernitatea [i-a in-
trat în drepturi [i auctorialitatea s-a
emancipat, mecenatul [i-a modificat
profilul. {i chiar filosofia. Pe m`sur`
ce timpul s-a scurs, transformînd ve-
chimea în patrimoniu, comandita-
rii de odinioar` au devenit protectori
ai memoriei. Secolul XX constituie în
acest sens un punct crucial, în m`sura
în care con[tiin]a valorii trecutului [i
importan]a conserv`rii lui au generat
un nou tip de mecenat, a c`rui actua-

36
litate e tot mai stringent`. F`r` ca pre-
zentul s` fi disp`rut din raza noilor me-
cena, e normal ca patrimoniul acumu-
lat de-a lungul secolelor s` necesite din
partea lor o aten]ie preponderent`.
Azi, în plin postmodernism, non-
conformism secular [i ofensiv` anti-
canon, se configureaz`, treptat, în
lumea occidental`, un veritabil „reflex
Mecena“, implicit o nou` categorie de
binef`c`tori culturali – con[tien]i de vi-
cisitudinile epocii. Tot mai spectaculoa-
se sînt situa]iile cînd mari averi (perso-
nale sau de grup economic) se lanseaz`
DEZBATERI
în aventuri de restaurare a patrimoniu-
lui local sau mondial, pe de o parte, sau
de sus]inere a unor cauze nobile (cum e
cazul funda]iei lui Bill Gates), pe de alt`
parte. Sigur, logica lumii capitaliste
vrea ca orice dai s`-]i aduc`, neap`rat,
ceva în schimb – drept pentru care pa-
siunea sau actul dezinteresat („de amo-
rul artei“) nu mai sînt la mod`. Iat` de
ce, în mod firesc, legisla]ia privind me-
cenatul, acolo unde exist`, prevede o
compensa]ie fiscal` substan]ial` pen-
tru cei care fac acest tip de investi]ie.
Cu toate acestea, e de remarcat c` opera
de mecenat autentic se bazeaz`, chiar [i
în plin` er` a profitului, pe convingerea
c` ea este culturalmente necesar`. De al-
tfel, în aceasta const` deosebirea funda-
mental` dintre mecenat [i sponsorizare
– limitat` la sprijinirea unui eveniment
sau experiment cu impact imediat, f`r`
garan]ia unei durate a valorii.
Exemplul francez ilustreaz` ideea
c` societatea industrial` a progresului
tehnologic nu se poate lipsi de comori-
le trecutului [i c` patrimoniul cultural
este un „organ vital“ al ei. Faptul explic`
amploarea pe care a luat-o, mai ales în
ultimele dou` decenii, institu]ia mece-
natului, fondat`, între altele, pe o nou`
viziune asupra raportului public-pri-
vat. Dac` în America dezvoltarea mece-
natului patrimonial al secolului XX ex-
prim` nostalgia istoric` a unei na]iuni
foarte tinere, în Fran]a ea reflect` ma-
turitatea unei culturi de veche tradi]ie,
confruntat` cu viciile moderniz`rii.
Din ce în ce mai nuan]at`, „temerea“
ca patrimoniul (material sau imateri-
al, clasat sau ne-clasat) s` nu se piard`
a dus la o diversificare impresionant` a
actelor de mecenat, pîn` la „implicarea“
lor în schimbarea st`rii de spirit fa]` de
anumite pagini ale istoriei. În 2007, de
pild`, vasta opera]iune de restaurare a
Galeriei oglinzilor de la Versailles, re-
alizat` de grupul Vinci, iar în 2008 re-
deschiderea Micului Trianon (refugiul
Mariei Antoaneta), impecabil recon-
stituit prin mecenatul fabricantului de
ceasuri Bréguet (furnizorul Cur]ii, în se-
colul XVIII), deveneau cumva [i „resti-
tuiri“ simbolice, întîmpinînd sensibi-
la tendin]` de reconciliere a societ`]ii
franceze cu trecutul monarhic decapi-
tat la Revolu]ie. Un alt exemplu indic`,
pe de alt` parte, pîn` unde poate merge
pasiunea unui mecena: în toamna lui
2009, la cap`tul a patru ani de lucru
intens, gr`dinile castelului Chantil-
ly c`p`tau din nou forma originar` in-
tegral`, imaginat` de André Le Nôtre
în secolul XVII, reintegrînd în circuit
excep]ionalul sistem hidraulic, parali-
zat dup` devast`rile de la 1789. Mega-
opera]iunea, în valoare de peste 6 mi-
lioane de euro, a fost sprijinit` în bun`
parte de Funda]ia pentru conservarea
[i dezvoltarea domeniului Chantilly,
creat` în 2005 de prin]ul Karim Aga
Khan – una din personalit`]ile cele
mai rafinate ale mecenatului contem-
poran, ini]iatorul unui mare premiu
interna]ional de arhitectur` [i devenit
în 2008 membru al prestigioasei Aca-
démie des Beaux-Arts.
E limpede c` asemenea gesturi nu
se produc decît cînd puternicii zilei
au suficient discern`mînt pentru a
merge contra curentului [i a nu aban-
dona reflec]ia cultural`. Pe lîng` aceas-
ta, ele implic` [i un element de solida-
ritate, prin asumarea faptului c` Statul
nu poate duce totul pe umerii s`i. Un
interesant act de mecenat colectiv salva
bun`oar` de la înstr`inare, cu doi ani
în urm`, celebrul tablou (de patrimo-
niu) al lui Poussin, „Fuga în Egipt“, pe
care proprietarul c`p`tase, totu[i, drep-
tul legal de a-l vinde contra a 17 milioa-
ne de euro. Îngrozit de perspectiv`, Mu-
zeul de Art` din Lyon declan[a imedi-
at o ampl` mobilizare pentru p`strarea
capodoperei, la care au participat, cot la
cot, institu]ii ale statului, firme [i per-
soane private. Dup` doi ani de eforturi
concertate (la care trebuie ad`ugat`
bun`voin]a proprietarului, con[tient
de amploarea mizei), suma necesar`
a fost strîns` pentru ca tabloul s`-[i
p`streze locul în patrimoniul statului
francez.
Îns` ar fi gre[it s` ne închipuim c`
numai valorile „notorii“ au parte de
asemenea nobile tratamente. De circa
20 de ani, activeaz` în Fran]a o funda]ie
specializat` în protejarea [i reabilita-
rea patrimoniului care nu este clasat
ca monument istoric: vechi case, co-
nace sau alte obiective „de proximita-
te“, a c`ror valoare const` în capacita-
tea de a evoca vremuri apuse. Purtînd
un nume simplu, „Funda]ia pentru pa-
trimoniu“, aceasta finan]eaz` proiec-
tele de recondi]ionare a cl`dirilor care
nu sînt de competen]a Monumentelor
Istorice, încurajînd persoanele private
s` nu renun]e la tradi]ia unui mod de
via]` ancorat în trecut.
Între gratuitatea pasiunii [i utilita-
tea public`, actul de mecenat al zile-
lor noastre poate p`rea uneori „rupt
din poveste“ (cum e cazul editoarei
italiene Marilena Ferrari, care dona
recent Bibliotecii Na]ionale a Fran]ei
o monografie Michelangelo legat`
în coper]i din marmur` de Carrara [i
pre]uit` la 100.000 de euro!) a[a cum,
alteori, poate derapa spre… polemic` –
dac` frontiera dintre oper` [i profit nu
e suficient de net`. O situa]ie de acest
gen se afl` de cîtva timp în aten]ia
opiniei publice franceze, în contex-
tul a[a-numitului proiect Luvru-Abu
Dhabi – un fel de replic` a celebrului
muzeu, ce ar urma s` apar` în capi-
tala Emiratelor Arabe Unite în 2013.
De[i pus sub semnul mecenatului (în
m`sura în care partea arab` ar asigu-
ra finan]area din pur interes cultural,
f`r` vreo compensa]ie economic`),
proiectul r`mîne în ochii multora am-
biguu. Întîi, fiindc` propunerea a fost
lansat` unilateral de guvernul emira-
telor, iar apoi, fiindc` acceptarea ei de
c`tre francezi ar fi fost în principal mo-
tivat` de uria[a sum` aflat` în joc: 1
miliard de euro, e[alona]i pe 30 de ani,
dintre care 400 de milioane „avans“
pentru dreptul de utilizare a numelui
„Luvru“. Pentru a fi conving`tor, sus]in
ap`r`torii deontologiei mecenatului,
un asemenea proiect ar fi trebuit s` re-
zulte din ini]iativa comun` a unor fo-
ruri culturale din ]`rile respective.
Diversitatea formelor de manifes-
tare a mecenatului secolului XXI, ca
[i labilitatea grani]ei dintre interesul
cultural [i cel comercial sînt inerente
ambian]ei mercantil-mediatice în care
tr`im. Dar acest lucru nu atenueaz`,
cred, fenomenul pe care îl pomeneam
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
la început: profilarea tot mai limpede a
unei disponibilit`]i pentru acest tip sui
generis de investi]ie – în contratimp cu
ritmul infernal al vie]ii moderne.
Dar România? Are sau nu are nevo-
ie patrimoniul na]ional de mecenat?
Ignorarea subiectului, ca [i frecventa
lui identificare cu sponsorizarea ne pot
face s` credem c`… nu. {i totu[i proble-
ma e de maxim` actualitate. Avem at-
îtea valori (materiale [i imateriale) de
salvat de la pieire, încît adoptarea unei
legi a mecenatului este mai necesar` ca
oricînd. Parafrazînd un controversat
poet, a[ spune: „da, mai avem“ (totu[i)
mult patrimoniu de salvat [i/sau prote-
jat, pe care trebuie s` recunoa[tem c`
Statul (singur) nu are cum s`-l acopere.
Ceea ce, în schimb, Statul poate face ([i
nu face de atî]ia ani) este s` ofere unor
virtuali mecena cadrul adecvat, legisla-
tiv [i moral, pentru a se manifesta. Da,
mai avem patrimoniu – îns` periclitat.
Începînd cu Delta Dun`rii [i cu biserici-
le în cret`, paleocre[tine, de la Basarabi,
pîn` la patrimoniul urban bucure[tean
l`sat pe mîna speculan]ilor, România e
plin` de virtuale [antiere de restaura-
re sau reabilitare, laice sau religioase,
care, în lipsa unor veritabile opere de
mecenat, nu au [anse de supravie]uire.
Primul pas este, desigur, legislativ.
Fran]a poate reprezenta, [i de ast` dat`,
un model fiabil. Legea în vigoare din
2003 este actualmente socotit` una din
cele mai bune din lume, oferind, între
altele, o degrevare fiscal` de 90% pe su-
mele investite în ac]iuni de mecenat.
Ansamblul prevederilor ei a f`cut de
altfel ca, între 2003 [i 2006, num`rul
funda]iilor în domeniu s` creasc` de
la 5 la 77. Pe cît e de necesar`, o even-
tual` lege a mecenatului adoptat` în
parlamentul României nu ar rezolva
îns`, peste noapte, nimic. C`ci forma
astfel creat` ar urma s`-[i g`seasc` fon-
dul adecvat. Adic` ini]iativele care s` o
fac` necesar`, s` o activeze. Al doilea
pas, mai important chiar decît primul,
l-ar reprezenta deci sensibilizarea or-
ganizat` a de]in`torilor de averi, spre
acel „contratimp“ al convingerii cultu-
rale. Angrenarea lor în ideea c` profitul
poate fi tradus în termeni de prestigiu
[i c` astfel devine chiar mai durabil.
{tiu. Dac` voi spune c` mediul de
afaceri neo-românesc, bog`ta[ii actu-
ali sau firmele prospere sînt înc` de-
parte de a fi dobîndit acel „reflex Me-
cena“ tot mai r`spîndit printre omolo-
gii lor din Occident, mi se va r`spunde
probabil cu o serie de contraexemple:
Funda]ia pentru cultur` Voiculescu,
Funda]ia Anonimul, Bursele Patriciu,
Galeria de Art` sub acela[i patronaj, cî-
teva expozi]ii finan]ate de }iriac, „10
pentru România“, bisericile construite
de Becali. Din p`cate, îns`, majoritatea
acestor exemple r`mîn în logica trocu-
lui de interese [i influen]`. Cînd miliar-
darii no[tri vor sprijini cu discern`mînt
[i pasiune, s` zicem, o vast` ac]iune de
reabilitare a portului Sulina, sau re-
constituirea întocmai a unui edificiu
distrus de comuni[ti, sau restaurarea
unor fresce de biseric` medieval`, sau
crearea unui muzeu privat, atunci ei
vor fi primii care vor în]elege ce repre-
zint` cu adev`rat calitatea de protector
al artelor [i culturii. {i ce imense be-
neficii le poate aduce. E drept, îns`, c`
f`r` o lege adecvat` a mecenatului nu
se poate face nimic. j
Paris, noiembrie 2009
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
Eterna poveste
A
CCESIBILE unui public
specializat, lucr`rile
dedicate unor autori
precum Origen, Dionisie
Areopagitul, Grigore
de Nyssa sau Maxim M`rturisitorul
nu par a fi mai mult decât pasti[ele
infidele ale unor gânduri prea înalte
pentru lumea de azi. Presa]i fie de
interesele carieristice ale publicisticii
academice, fie de cele ale propriilor
ambi]ii, cei mai mul]i dintre erudi]ii
contemporani scriu f`r` a se mai
întreba, pur [i simplu, „La ce bun?“
Pentru Mihai-Vlad Niculescu, îns`,
apari]ia primei sale lucr`ri-volum
în limba englez`, The Spell of the
Logos. Origen’s Exegetic Pedagogy in
the Contemporary Debate regarding
Logocentrism (Gorgias Press, 2009),
reprezint` ceva mai mult decât un nou
titlu ad`ugat la CV-ul s`u american
de profesor al Universit`]ii Bradley.
Rod al unui travaliu intelectual care
s-a întins pe durata a mai bine de
zece ani, monografia lui Niculescu,
ampl` [i sofisticat`, expune dilemele
unui spirit ale c`rui fr`mânt`ri devin,
uneori, transparente.
Întreb`ri anti-metafizice
F`r` precau]ii inutile, Vlad
Niculescu adreseaz` exegezei
[i teologiei cre[tine întreb`ri
tulbur`toare, ce vizeaz` înse[i
fundamentele în]elegerii lumii a[a
cum a fost ea d`ltuit` în carnea Ideii
de P`rin]ii Bisericii. El este credibil [i
provocator nu doar prin întreb`rile
pe care le ridic`, ci [i prin maniera
sa temeinic` de abordare. În primele
sec]iuni ale masivei sale monografii,
ce poart` titluri gr`itoare precum
„Spelling Salvation. Speech Address
as Messianic Advent“, „Spiritual
Leavening as The Grand Scenario of
Origen’s Exegetical Pedagogy“ sau
„Emmaus and Beyond. The Growth
of the Kingdom Documented by
the Doxological Gestures, Postures
and Feelings of a Priestly Homilist“,
Niculescu prezint` [i analizeaz`, cu
o [tiin]` întemeiat` pe cunoa[terea
virtuoas` a limbilor [i textelor clasice,
doctrina origenian` despre Logos.
Având în centru, cum era de a[teptat,
logocentrismul propriu Evangheliei
dup` Ioan, interpretarea origenian`
poate fi sintetizat` sub forma unei
pove[ti cu o „intrig` mesianic`“.
Interpretarea Scripturii nu a fost [i
nu poate fi o lectur` „exterioar`“,
referitoare la evenimente datate.
Dimpotriv`. Ampl` nara]iune ce
îmbr`]i[eaz` întreaga istorie a lumii
de la origini pân` la judecata final`,
exegeza spiritual` a fost, este [i
trebuie s` fie o poveste mântuitoare,
ce-i angajeaz` spiritual atât pe
narator cât [i pe cei ce o ascult`.
Esen]a acestui basm etern poate fi
desemnat` cu un termen drag lui
J.R.R. Tolkien: „eucatastrofa“ (i.e.
„catastrofa fericit`“). Consumat` pe
lemnul crucii, unde a fost r`stignit
Logos-ul însu[i, aceast` istorie se
roste[te, camuflat, sub aparen]ele
existen]elor-cuvinte ce o articuleaz`
[i o m`rturisesc. Valen]ele sale
soteriologice nu mai trebuie
subliniate. Totul este orientat spre
împlinirea sensului mesajului divin
revelat în cele trei medii predilecte de
manifestare: omul, textul, istoria.
„Story“ etern ce acoper`
universalitatea tuturor epocilor
[i erelor umanit`]ii, macro-logia
Alexandrinului deschide câmpul
unor interoga]ii exprimate de
Mihai-Vlad Niculescu astfel: „Can
Origen’s exegetical spell of the
Word as universal Gospel prevent
the silencing of the otherwise than
Christian speech of, let us say, the
Greek or the Jew? If it turns out that
it cannot, does the silence of the non-
Christian Greek or Jew still spell out
something when phrased by Origen’s
Christian Word as universal Gospel?“
(p. 2). Conectate la problematica
ridicat` de Emmanuel Lévinas,
Hannah Arendt sau Jean-Luc Marion,
interoga]iile sale pot fi integrate
studiilor unor exege]i precum Alan
Culpepper („Anti-Judaism in the
Fourth Gospel as a Theological
Problem for Christian Interpreters“,
în Anti-Judaism and the Fourth Gospel,
editori R. Bieringer, D. Pollefeyt [i F.
Vandecasteele-Vanneuville, Louisville:
Westminster John Knox, 2001, pp. 61–
82) sau Luke Timothy Johnson, „New-
Testament’s Anti-Jewish Slander and
the Conventions of Ancient Polemic“
(Journal of Biblical Literature, 108, 1989,
pp. 419–441). F`r` a se l`sa, totu[i,
captat în p`ienjeni[ul unor polemici
mult prea ideologizate, Niculescu
atinge miezul lucrurilor printr-o
întrebare bine ]intit`: „would the
Logos lose His messianic appeal, if He
were to cease keeping His disciples
under a metaphysical Universalist
spell?“ (p. 3)
Magia cuvântului
Influen]at de critica anti-
metafizic` a lui Lévinas [i Marion,
autorul nostru accept` teza conform
c`reia „reduc]ionismul metafizic“
ar exercita asupra min]ilor
receptoare un soi de fascina]ie
magic`, desemnat` de Marion prin
termenul „idolic“. Aceast` fascina]ie
este originat` în premisa unui unic
Principiu care guverneaz` întreaga
existen]`, premis` ce ar conduce,
necesarmente, la o imanentizare
– noi am spune: reificare – a
transcenden]ei. Colectând în undele
sale tumultuoase numero[i afluen]i
proveni]i din platonism, aristotelism
sau din epistema philonian`, fluviul
gândirii origeniene poart` spre z`rile
teologiei contemporane o vast` meta-
nara]iune logocentric`. Considerând
toate discursurile posibile drept
simple ecouri, mai mult sau mai
pu]in deformate [i deformante, ale
unicului Cuvânt divin, Origen ar fi
legitimat o interpretare maximalist`
a istoriei ce nu las` loc discursurilor
alternative. Proclamând Golgotha
drept punct crucial unde sfâr[itul
istoriei s-a petrecut deja, Origen poate
fi considerat, f`r` exagerare, drept un
autentic predecesor al lui Fukuyama.
Atins de undele fascinantului
fluviu al viziunii origeniene, poetul
catolic Paul Claudel a fost, în lectura
lévinasian`, captat de vraja metafizicii
logocentrice. Într-o oper` – Emmaüs
(1949) – inspirat` de Rabanus Maurus
din Mainz, el a propus o interpretare
a istoriei ce a suscitat reac]ia prompt`
a lui Emmanuel Lévinas. În termenii
lui Claudel, drumul pelerinilor
c`tre Emmaus a prilejuit justificarea
final` a exegezei cre[tine a Vechiului
Testament, interpretat, pe urmele
Sfântului Augustin, drept pre-
figurare a Noului Leg`mânt. În opinia
lui Lévinas, acest tip de exegez`
„tipologic`“ ilustreaz` o lectur`
„totalitar`“ a Vechiului Testament,
lectur` ce poate conduce la derapaje
istorice cu consecin]e din cele mai
dramatice.
De[i drapat` în faldurile unei
polemici cu aparen]e maiestuoase,
aceast` dezbatere nu e nimic mai
mult decât o m`rturisire a propriei
(ne)credin]e, indiferent` la piruetele
[i artificiile utilizate de cei implica]i.
Adânc înfipt` în centrul istoriei lumii
c`zute, crucea pe care fost r`stignit
Cristos face inevitabil r`spunsul –
pozitiv sau negativ – al oric`rui autor,
fie el clasic sau modern. Paradoxal,
nici m`car discursul cu preten]ii de-
totalizante nu poate sc`pa ispitei
reduc]ioniste, chiar dac` este
întemeiat pe exigen]a, nu mai pu]in
totalizant`, a lipsei oric`rei reduc]ii.
Solu]ia alternativ`?
Cu excep]ia lui Joseph Ratzinger,
pu]ini gânditori contemporani au
acordat aten]ia cuvenit` unui autor
care, în ciuda fascina]iei exercitate
în epoc` de metafizica thomist`, s-
a distan]at critic fa]` de excesele
„ra]iunii suficiente“. Sfântul
Bonaventura (1221–1274) a semnalat
37
TEOLOGIE
de timpuriu pericolele unei ra]iuni
ce vrea s` ofere r`spunsuri la toate
întreb`rile de tain` ale teologiei
[i metafizicii. Atent analizat` în
paginile monografiei Theology of
History in St. Bonaventure (Chicago:
Franciscan Herald, 1971), semnat`
de Ratzinger, interpretarea Sfântului
Bonaventura con]ine o posibil`, de[i
involuntar`, replic` adresat` tocmai
acelei „ra]iuni suficiente“ care se
afl` la originea reduc]ionismului
metafizic generator de meta-
nara]iuni totalizante. Asimilând
spiritul unor mae[tri ai duhului
precum Dionisie Areopagitul [i
Grigore de Nyssa, Bonaventura a
insistat asupra a ceea ce numim
„corectiv apofatic“ aplicat oric`rui
discurs teologic „pozitiv“. Astfel,
excesul ra]ionalist în domeniul
metafizic, precum [i nara]iunile
totalizante de natur` teologic` pot
[i trebuie evitate prin recursul la
virtutea principal` ilustrat` de
Sfântul Francisc: umilin]a. Adresat`,
în primul rând, intelectului, aceast`
virtute reprezint` singurul remediu
posibil împotriva tenta]iilor marilor
pove[ti integratoare. Din p`cate, îns`,
se pare c` prea pu]ini dintre modernii
angaja]i în aceste dispute pot trece
testul umilin]ei intelectuale. C`ci,
înainte de orice altceva, ea poate
implica renun]area la prezen]a
public` sau la preten]ia, fie ea doar
implicit`, de a fi capabil s` transmi]i
altora mesaje „mântuitoare“.
Despre George Santayana se
poveste[te c`, într-o bun` zi, pe
când sus]inea la Harvard unul din
cursurile sale obi[nuite de filosofie,
a privit spre peisajul prim`v`ratic
ce tocmai înmugurea în campusul
universit`]ii. Trezit din be]ia
„logocentric`“, ne-ar fi l`sat drept
m`rturie dou` cuvinte [i un gest de
neuitat: „Ce frumos!“, a exclamat el,
dup` care a p`r`sit pentru totdeauna
amfiteatrele „ra]iunii suficiente“.
Dac` r`spunsul s`u e cel mai bun,
noi nu putem [ti. Ne r`mâne bucuria
de a contempla o zi frumoas` de
prim`var`. j
l Mihai Vlad Niculescu
THE SPELL OF THE
LOGOS
Gorgias Press, 2009

38
Drumul c`tre
izvoarele divine
TEOLOGIE
Teologia mistic`, scrierea unui c`lug`r
siriac ce a tr`it la sfîr[itul secolului al V-
lea [i începutul secolului al VI-lea, sem-
nat` cu pseudonimul neotestamentar Di-
onisie Areopagitul, i-a inspirat atît pe mis-
ticii greci – în special pe Sfîntul Maxim
M`rturisitorul, în secolul al VII-lea – cît [i
pe teologii latini din Evul Mediu. Sfin]ii
Albert cel Mare, Toma de Aquino [i Bona-
ventura au receptat cu to]ii influen]a scri-
erilor areopagitice.
În secolul al XIV-lea, un tratat ano-
nim, scris de un autor englez care nu a
putut fi identificat, relua în mod radical
mistica apofatic` a lui Dionisie bazat` pe
experien]a contemplativ` a sufletului care
se gole[te de toate imaginile, amintirile [i
conceptele sale, preg`tindu-se pentru înt-
îlnirea cea mai înalt` cu divinitatea „supra-
divin`“. Tratatul poart` titlul The Cloud of
Unknowing (Norul ne[tiin]ei). Aceea[i teo-
logie apofatic` bazat` pe golirea radical` a
sufletului de sine, pentru a se putea întîlni
cu Dumnezeul „inaccesibil“ [i a îl l`sa s`
ac]ioneze liber asupra lui, a reap`rut în se-
colul al XVI-lea la Sfîntul Ioan al Crucii.
Tratatul anonim era relativ necunoscut
în Occident pîn` în anii ’60, cînd tendin]ele
sale neoplatonice „întunecate“ [i calea de a
intra în rug`ciune prin „nega]ie“ era con-
trar` modei spirituale igna]iene a timpu-
lui. Iezuitul irlandez William Johnston a
fost îns` atît de fascinat de autenticitatea
sa [i de similitudinile cu mistica Sfîntului
Ioan al Crucii încît a scris o tez` de docto-
rat în teologie despre opera acestui autor
anonim. Teza a fost publicat` în 1967, sub
titlul The Mysticism of „The Cloud of Un-
knowing“. În edi]ia din 2000, Johnston a
ad`ugat o sec]iune comparativ`, în care
mistica apofatic` din The Cloud este rapor-
tat` la metodele orientale de contempla]ie.
Compara]ia este justificat` de faptul c`,
în Occidentul de azi, experien]a mistic`
descris` în The Cloud poate fi lesne con-
fundat` cu o „tehnic`“ spiritual` similar`
practicilor Zen. Johnston arat` c`, de[i
„tehnicile“ de medita]ie [i rug`ciune erau
l William Johnston
THE MYSTICISM OF „THE
CLOUD OF UNKNOWING“
Foreword by Thomas Merton,
New York: Fordham University
Press, 2000, 285 pp.
r`spîndite în lumea cre[tin` medieval`,
ele nu se opreau doar la o dorin]` de con-
trol psihologic asupra propriei imagina]ii
[i memorii, ci erau numai ni[te acte
preg`titoare în vederea întîlnirii cu Dum-
nezeu, care nu este asemenea f`pturilor
sale. Contemplativul se golea de sine, in-
trînd cu o iubire curajoas` în întuneric, în
norul uit`rii, numai pentru a se apropia mai
mult de misterul de nep`truns al lui Dum-
nezeu. Iar ac]iunea lui Dumnezeu asupra
sufletului care se apropie de el printr-o
asemenea purificare nu este una „psiholo-
gic`“, ci supranatural`, ]inînd de har [i de
libertatea divin` – prin urmare, dep`[e[te
domeniul practicilor Zen.
Autorul lucr`rii The Cloud previne,
cum aminte[te Johnston, [i împotriva fal-
sei mistici, bazate pe ambi]ia spiritual`
care urm`re[te egoist experien]e „extati-
ce“ ie[ite din comun. Aceast` ambi]ie spi-
ritual` este nu numai cel mai serios obsta-
col în calea apropierii mistice de Dumne-
zeu, ci [i o aventur` periculoas`, care poate
exacerba orgoliul [i poate duce la serioase
devia]ii morale [i psihice (în zilele noastre,
aceast` c`utare a experien]elor extatice se
folose[te de multe ori [i de droguri).
Johnston se confrunt` cu provoca-
rea lui Aldous Huxley [i a altor contem-
porani, care sus]in c` mistica lucr`rii The
Cloud s-ar situa deasupra dogmei catoli-
ce, în sensul în care înv`]`tura Bisericii, la
fel ca teologia budist` a practicilor Zen, ar
fi ni[te accesorii preparatorii, ce nu sunt
intim legate de con]inutul experien]ei
mistice propriu-zise. Autorul anonim al
lucr`rii The Cloud ar propune, astfel, o se-
parare de dogma cre[tin` în a c`rei tradi]ie
se înr`d`cineaz`. Johnston este con[tient
de faptul c` în tratatul The Cloud, în care
autorul ofer` o direc]ie spiritual` pentru
cunoa[terea cea mai înalt` a lui Dumne-
zeu, misticul nu trebuie s` nege doar con-
ceptele ra]ionale [i toate imaginile sale
„idolatre“ despre Dumnezeu, ci [i dogma
cre[tin`. Dar el arat` c` aceast` „negare“
trebuie corect în]eleas`, ca o suspendare
func]ional` care îi permite misticului s`
se apropie mai direct de divinitate în cel
mai înalt stadiu al des`vîr[irii sale spiri-
tuale, în care toate imaginile [i ideile sale
despre Dumnezeu devin ni[te obstaco-
le. „Negarea“ nu respinge, a[adar, formal
ra]iunea [i dogma, ci aprofundeaz` obiec-
tul lor, intrînd mai adînc în misterele reve-
late în limbaj omenesc prin dogmele Bise-
ricii. La fel ca orice mistic autentic, autorul
anonim al lucr`rii The Cloud recunoa[te
implicit rolul ra]iunii [i ordinea gîndi-
rii, f`r` a ceda tiraniei ira]ionalului [i
nu neag` importan]a luminii credin]ei
care îi permite credinciosului obi[nuit
s` p`trund` în misterele revela]iei1. Joh-
nston aminte[te [i c` Dionisie î[i înce-
pe tratatul Teologia mistic` invocînd Tre-
imea: în misterul trinitar, care este „de
nep`truns“ („supranatural, supradivin [i
suprabun“), se intr` pe poarta dogmei. Au-
torul anonim englez [i Sfîntul Ioan al Cru-
cii propun într-adev`r o intrare în mister
prin cufundarea în t`cere [i „nimicnicie“,
p`strînd în inim` doar numele lui Isus [i
gîndul la Dumnezeu, f`r` reprezent`rile
dogmatice obi[nuite legate de misterele
vie]ii lui Isus pe p`mînt, care corespund
unei trepte mai pu]in des`vîr[ite (dar ne-
cesare) a rug`ciunii. Dar finalitatea mis-
ticii contemplative este cea mai intim`
aprofundare a misterelor credin]ei care îi
poate fi dat` omului în via]a p`mînteasc`,
în trupul s`u muritor. Mai precis, dac` su-
fletul aflat pe culmile medita]iei discursi-
ve asupra Patimilor simte c` este chemat
la o rug`ciune mai t`cut` [i mai înalt`, în
care inteligen]a, imagina]ia [i emo]iile nu
mai pot juca nici un rol, autorul tratatu-
lui The Cloud îl îndeamn` s` renun]e la ele
voluntar, s` se goleasc` de sine intrînd în
întuneric [i s` a[tepte în t`cere ca Duhul
Sfînt s` ac]ioneze liber asupra lui, trezind
în el mi[carea întunecat` a celei mai pro-
funde iubiri – iubirea care este rodul uni-
unii mistice a sufletului cu Dumnezeu.
Sufletul se înconjoar` de norul luminos
al uit`rii, asemenea lui Moise pe muntele
Sinai, [i se încredin]eaz` umil adev`rului
divin. Aceast` chemare mistic` este îns`,
cum specific` autorul anonim, adresat` de
Dumnezeu numai celor mai apropia]i pri-
eteni ai s`i. Totu[i, darul de a p`trunde în
cunoa[terea „necunoa[terii“ lui Dumne-
zeu nu ]ine de meritele celui c`ruia îi este
oferit – nimeni dintre oameni nu „merit`“
o asemenea favoare din partea lui Dumne-
zeu, fie c` are sau nu o inim` inocent`.
Discern`mîntul legat de voca]ia mis-
tic` este îns` crucial la autorul anonim,
cum specific` Johnston. În primul rînd,
nici un încep`tor nu poate practica de
la început contempla]ia mistic` f`r` a-[i
pune în pericol s`n`tatea psihic`. În norul
uit`rii nu se intr` „responsabil“ decît dac`
e[ti chemat de Dumnezeu la contempla]ie
din interior – chemarea din afar`, emo]ia
trec`toare provocat` de lectura unei c`r]i
sau de vizionarea unui film documen-
tar despre via]a contemplativilor poate fi
un har obi[nuit, dar nu este de obicei in-
diciul unei chem`ri la via]a mistic`. Cei
care nu sunt chema]i pe nume din interi-
or ac]ioneaz` mai în]elept dac` r`mîn cu
umilin]` „la u[`“ sau la poalele muntelui,
asemenea evreilor care a[teptau întoarce-
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
rea lui Moise de la întîlnirea cu Dumne-
zeu – prin care Dumnezeu manifesta de
fapt caritatea fa]` de ei to]i. Iar cel care nu
este acum chemat ar putea fi chemat în
viitor, dac` a[a îi va fi pl`cut lui Dumne-
zeu. În al doilea rînd, cum precizeaz` auto-
rul anonim, cineva nu poate intra în norul
uit`rii decît dup` mul]i ani de rug`ciune
[i medita]ie asupra textelor Sfintei Scrip-
turi. În]elepciunea cea mai înalt` a misti-
cii, apropierea de Dumnezeu a[a cum este
El în El însu[i, este dobîndit` de obicei dup`
în]elepciunea filozofic` [i teologic`. În
acest sens, Johnston reaminte[te c` Sfîn-
tul Ioan al Crucii nu este numai Doctorul
Mistic al Bisericii, ci [i un teolog tomist for-
mat la [coala dominican` de la Salamanca.
Sfîntul Toma însu[i a avut experien]a mis-
tic` ce l-a f`cut s` vad` în toat` cunoa[terea
lui ra]ional` [i dogmatic` o adun`tur` de
„paie“ dup` ce a scris tratatele [i comenta-
riile teologice [i filozofice care reprezint`
culmea Scolasticii medievale.
În norul uit`rii sau în „noaptea întune-
cat` a sufletului“ nu se intr`, a[adar, decît
pentru a dobîndi cunoa[terea mistic` a
„necunoa[terii“ lui Dumnezeu, renun]înd
la în]elepciunea imperfect` a metafizicii [i
a teologiei speculative. Mesajul implicit al
autorului anonim este c` sufletul care nu
este chemat pe nume la contempla]ia mis-
tic` se poate apropia de Dumnezeu prin
ra]iune [i credin]`, evitînd falsa mistic`
care îl poate duce la exaltare de sine [i au-
todistrugere. În zilele noastre, dup` pro-
clamarea „mor]ii lui Dumnezeu“ urmat`
de pream`rirea omului, nu trebuie s`
dispre]uim nici o cale care ne poate apro-
pia de adev`r [i ne poate elibera de tirania
ideologiilor [i de servitutea fa]` de tehno-
logie. Altminteri, într-o cultur` în care ni-
meni nu îl mai caut` pe Dumnezeu, glasul
care îl cheam` pe om pe nume din „rugul
aprins“ ar putea s` nu mai fie auzit.
l
1 Mistica cre[tin` nu presupune totdeauna o
negare „existen]ial`“ atît de radical` a activit`]ii
facult`]ilor naturale. De pild`, în Abba, Tat` (Gal-
axia Gutenberg, 2008, pp. 64–65), Marie-Domi-
nique Philippe sus]ine, împreun` cu to]i misticii
cre[tini, c` rug`ciunea contemplativ` în t`cere
este lucrarea direct` a Duhului Sfînt, indepen-
dent` de calit`]ile noastre omene[ti, dar nu reco-
mand` renun]area la inteligen]`, virtute [i gen-
erozitate. Marie-Dominique Philippe explic` [i în
alte lucr`ri ale sale c`, de[i aceste calit`]i umane
nu joac` un rol propriu-zis în actul contempla]iei
în t`cere, ele îl pot p`zi de pericolul fideismului
pe cel care nu poate tr`i în mod radical numai
din Dumnezeu (o voca]ie mistic` extrem de rar`
în Biseric`). j
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
Conservatorism,
memorie [i demnitate
D
ESTINUL, uman [i intelec-
tual, al lui Alexandru Du]u
este unul marcat de cezura
postbelic`: în absen]a lun-
gului interval comunist,
parcursul s`u ar fi fost cel al unui
savant interbelic, parcurs împ`r]it
între truda scrierii c`r]ilor [i lini[tea
medita]iei cotidiene, parcurs punctat
de bucuria întâlnirii cu studen]ii
în sânul Universit`]ii. Înc` o dat`,
ceea ce ar fi putut fi nu a fost s` fie [i
ironia vie]ii sale face ca revenirea în
Universitate s` se fi produs târziu, în
anii senectu]ii. Simbolic, drumul s`u
se sfâr[ea acolo unde începuse, ca [i
cum lunga traversare a de[ertului nici
nu ar fi existat.
Doar aparent solitar, înc`rcat de o
impresionant` capacitate de emo]ie [i
empatie, Alexandru Du]u se desp`r]ea,
în 1999, de o lume ale c`rei valori nu
p`rea s` le împ`rt`[easc`. Critica sa
conservatoare, reflec]ia etic`, apelul
la înv`]`tura cre[tin` erau prezen]e
prea pu]in familiare pentru un uni-
vers ce fusese modelat dup` un alt
tipar. Atunci când efortul s`u p`rea
unul donchi[otesc, el se adresa, în re-
alitate, duratei lungi, cu speran]a se-
cret` c` pedagogia modera]iei [i echi-
librului va duce la rena[terea acelei
Românii Severe pe care o intuia [i ce-
lebra în paginile dedicate textelor lui
G.M. Cantacuzino.
În interven]ia erudit` sau în pa-
gina de revist`, Alexandru Du]u era
un polemist redutabil, ce p`stra din
frecventarea lui G.K. Chesterton gus-
tul pentru formula memorabil` [i ca-
sant`. Era un om al unui alt veac, iar
distan]a care îl separa de contempora-
nii s`i în evul comunist nu fusese cu
nimic afectat` sau mic[orat` în anii de
dup` 1989. Umanitatea pe care o ipos-
tazia el r`mânea ca un semn al unei
Românii care a fost, asemeni cl`dirilor
ce întâmpin` c`l`torul pe str`zile
Bucure[tiului salvat de istorie. De
aici, poate, o melancolie ce se accen-
tua odat` cu înaintarea în timp, me-
lancolie temperat` doar de senin`tatea
cre[tin` a celui care [tia c` î[i va întâl-
ni Creatorul, dincolo de acest orizont
mundan.
Progresiv, dialogul lui Alexandru
Du]u se purta din ce în ce mai mult cu
un viitor pe care p`rea s` îl întrevad`,
ignorând zgura prezentului apter.
Scriind, cândva, despre istoria mode-
lelor umane, Alexandru Du]u celebra,
în comunism, exemplaritatea c`r]ilor
ce au f`urit civilitatea occidental`.
În cele din urm`, propriul s`u destin
era o ap`rare [i o ilustrare a virtu]ii
c`rturarului ce, tr`ind sub vremi,
are demnitatea de a trezi memoria
comunit`]ii din care s-a ridicat.
Despre neuitare
Recuperate acum, la un deceniu de
la moartea sa, textele risipite de Ale-
xandru Du]u în revistele postcomu-
niste pot fi privite ca un testament in-
telectual, a c`rui severitate clasic` [i
t`ietur` tacitian` le apropie de eseu-
rile lui Petru Cre]ia. Ca [i acesta din
urm`, Alexandru Du]u a apar]inut, bi-
ografic [i mentalitar, emigra]iei inter-
ne ce a populat subteranele României
Populare, pentru a ie[i doar par]ial la
suprafa]` dup` 1964. Forma]ia „bur-
ghez`“, „reac]ionarismul intelectual“,
„misticismul“ erau tot atâtea stigmate
definind marginalitatea social` [i ex-
centricitatea lui Du]u. În cazul s`u, ca
[i al altora, distan]a a însemnat rezis-
ten]`, în aceea[i m`sur` în care culti-
varea demnit`]ii era îns`[i contrazice-
rea unui cod comunist oficial.
Traseul de formare al lui Alexan-
dru Du]u unea, în mod paradoxal, fi-
liera teologic` [i cea umanist`: ceea ce
se n`[tea în anii de dup` 1989 nu era
decât o prelungire a unui destin mode-
lat în zilele în care intelectualul frec-
venta cursurile teologice [i participa
la întâlnirile „Rugului Aprins“. Bio-
grafia sa, ca [i cea a lui Andrei Scrima,
particip` la un curs al istoriei secrete
a comunismului. Dincolo de epiderma
realist-socialist` pulsa via]a cercurilor
reunind fragmentele lumii ce murea.
Dispari]ia lui Barbu Sl`tineanu este
epilogul acestui episod ce ]ine de tra-
gedia intelectual` în comunism.
Apartenen]a lui Alexandru Du]u
la cele dou` lumi, tradi]ional separa-
te în spa]iul românesc modern, terito-
riul umanist-politic, pe de o parte, [i
cel teologic, pe de alt` parte, d` vocii
sale o nuan]` profetic` [i stenic` ce
a sc`pat contemporanilor s`i. Con-
ciliind credin]a cu guvernarea limi-
tat`, altoind ortodoxia pe un trunchi
al gândirii libertare, Alexandru Du]u
se desp`r]ea, radical [i asumat, de o
linie ortodoxist` filetist` [i etnicist`,
prin chiar natura gramaticii sale inte-
lectuale. Odat` cu Du]u, credin]a iese
din spa]iul recuzitei utilizate de statul
na]ional pentru a mobiliza/disciplina
pe cet`]eni [i devine un reper al unei
viziuni întemeiate pe centralitatea „bi-
nelui comun“. Ortodoxia este purifi-
cat` de elanul ei totalitar interbelic, re-
fuzul oric`rei versiuni de „fascism cle-
rical“ fiind parte din pedagogia inte-
lectual` a lui Alexandru Du]u.
Pe aceast` cale, ce este una în egal`
m`sur` demo-cre[tin` [i conservatoa-
re, Du]u se intâlne[te cu o direc]ie
esen]ial` din fibra conservatorismu-
lui anglo-american. Citite ast`zi, pagi-
nile lui Du]u sunt afine cu reflec]iile
din publica]ii precum Modern Age, Sa-
lisbury Review sau Intercollegiate Re-
view. Fuziunea dintre modestia con-
servatoare [i tradi]ia cre[tin` devine
parte din reinventarea conservatoris-
mului postbelic: peste decenii, etho-
sul conservator este regenerat de re-
întâlnirea cu tradi]ia [i cuvântul Bise-
ricii. {i nu este un accident faptul c`
exist` in gândirea de adâncime a lui
Alexandru Du]u o viziune distributi-
vist` ce îl apropie de G.K. Chesterton
– afinit`]ile trimit la un fond comun
de modera]ie polemic` [i la fidelita-
tea fa]` de o anumit` dezinhibare în
fa]a idolilor modernit`]ii. Celebrarea
diversit`]ii, apelul la pluralitate [i ac-
centul plasat pe rolul corpurilor inter-
mediare din societate sunt tot atâtea
nuan]e chestertoniene ale reflec]iei
lui Alexandru Du]u.
Singularitatea formulei sale conser-
vatoare este dat` de empatia raport`rii
la o tradi]ie pe care mainstreamul con-
servator autohton a ignorat-o: reciti-
rea textelor prin care Biserica î[i trans-
mite înv`]`tura ei deschide calea c`tre
o în]elegere mult mai nuan]at` a Ve-
chiului Regim românesc. Ortodoxia
este, în cazul lui Du]u, nu doar o pre-
zen]` exotic` [i „oriental`“, ci una din-
tre acele c`r`mizi pe care s-a întemeiat
proiectul de societate înainte de 1830.
Fervoarea moderniz`rii din spa]iul ro-
mânesc, sugereaz` Du]u, este respon-
sabil` pentru o traum` identitar` ce se
afl` la originile derivei totalitare inter-
belice. Abandonarea solidarit`]ilor or-
ganice în beneficiul centraliz`rii sta-
tale este un legat al acestei epoci în
care se produce inventarea Principa-
telor. Conservatorismul lui Alexan-
dru Du]u este, înainte de toate, unul
al memoriei. Ruptura revolu]ionar`
de trecut este respins` în virtutea unei
în]elepciuni burkeene.
Citirea comunismului [i a epocii
de tranzi]ie se supune acestei grama-
tici conservatoare de adâncime. Într-
unul dintre textele sale memorabile,
39
ISTORIE INTELECTUAL~
pe urmele „Furtunii“ lui Shakespea-
re, Alexandru Du]u traseaz` o genea-
logie a sensibilit`]ii utopice, marcând
tenta]ia luciferic` a confuziei dintre
mundan [i divin. Nimeni nu poate
ambi]iona, în cadrul limitat [i failibil
al umanit`]ii c`zute, s` organizeze fe-
ricirea colectiv`: rezisten]a fa]` de uto-
piile secolului XX este parte din seria
luptelor pe care spiritul conservator
le duce cu sensibilitatea progresist`
prometeic` sau cu reduc]ionismul
genocidar nazist. Întoarcerea spre
carte [i c`tre for]a ei modelatoare,
noteaz` Alexandru Du]u în prime-
le luni ale lui 1990, este replierea din
care se va hr`ni efortul de constitui-
re a comunit`]ii politice. Tonalitatea
tacitian` este vizibil`, înc` o dat`, în
aceste rânduri grave [i calde dedicate
paginilor ce au înv`]at [i au consolat
în anii de restri[te. Emigra]ia intern`
c`reia i-a apar]inut Alexandru Du]u s-
a fondat, etic [i intelectual, pe aceast`
încredere în umanitate [i în reperele
ei fondatoare. De la Radu Petrescu la
Petru Cre]ia [i Alexandru Du]u, spi-
ritul ei a însemnat, înainte de toate, o
afirmare a omenescului, dramatic de
fragil, dar atât de rezistent în confrun-
tarea sa cu barbaria.
Ie[irea din comunism, [i aici
nota]iile lui Alexandru Du]u sunt
afine cu o linie liberal-conservatoare
din care se nutre[te [i „Raportul final
al Comisiei preziden]iale pentru ana-
liza dictaturii comuniste din Româ-
nia“, nu poate fi imaginat` în absen]a
onor`rii unei datorii de memorie. Ui-
tarea r`pe[te victimelor demnitatea
sacrificiului lor. Destinele pierdute [i
vie]ile curmate înceteaz` s` mai aib`
un sens dac` ele nu vor mai fi con-
vocate de urma[ii lor. Misiunea celor
care r`mân este acela de a rosti nu-
mele lor. Exorcizarea r`ului trece prin
exerci]iul neuit`rii. j
l Alexandru Du]u
LUMEA DIN~UNTRU
{I LUMEA DINAFAR~
Edi]ie \ngrijit`
de Lauren]iu Vlad
Editura Universit`]ii
Bucure[ti, 2009
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
Critica noului
ateism (II)
R
~SPUNSUL oferit de teologul
american David Bentley Hart
recentului val de contest`ri
la adresa cre[tinismului este
atipic. Autorul apar]ine unei
comunit`]i religioase minoritare – Biseri-
ca Ortodox` din America –, dar nu simte
nic`ieri nevoia autovictimiz`rii. De[i îi
repugn` vulgaritatea propagandistic` a
ateismului chic, Hart nu demasc` o cabal`
perfid` împotriva pravoslavnicilor, nici
nu caut` proba existen]ei unei conspira]ii
mondiale. În locul acestei strategii false
sub raport istoric, perdante sub aspect
retoric [i epuizante din punct de vedere
psihologic, Hart propune un tip de apo-
logetic` arareori practicat` în spa]iul
r`s`ritean: demersul de tip hermeneutic,
chemat mai întâi s` rezume opiniile
adverse, s` le contextualizeze apoi isto-
ric [i biografic, pentru a le evalua apoi
din perspectiva consisten]ei lor logice.
Autorul nu se limiteaz` la neutralizarea
judec`]ilor contrare credin]ei biblice, ci
sugereaz` un alt orizont intelectual [i
afectiv de inteligibilitate pentru adev`rul
cre[tinismului. Astfel, asist`m la confrun-
tarea nu dintre dou` apriorisme surde, ci
mai ales la dialogul spumos ori vehement
între dou` tipuri de sensibilitate. Nu doar
contra-silogismul conteaz`, nici coeren]a
intern` a unui sistem propozi]ional,
ci evocarea persuasiv` a unor fapte,
judec`]i, principii [i valori care vizeaz`
atât consim]`mântul ra]iunii discursive,
cât [i intui]ia moral` [i receptivitatea mis-
tic` a unui organ de cunoa[tere ignorat de
moderni: inima.
Astfel, cartea lui David Bentley Hart
are patru p`r]i: o introducere, în care auto-
rul expune atât „evanghelia necredin]ei“
promovat` de autori recen]i precum
Sam Harris, Daniel Denett, Christo-
pher Hitchens et eiusdem farinae, cât [i
presupozi]iile teoretice ale celor mai
mul]i dintre adep]ii acestui nou curent
cultural. În esen]`, Hart ridiculizeaz` pre-
tinsul progresism moral de la în`l]imea
c`ruia campionii noului ateism vorbesc
lumii. Iluzia c`, spre deosebire de oame-
nii altor epoci, modernii recen]i benefi-
ciaz` de un statut superior anticilor sub
raport etic [i epistemologic este imedi-
at risipit`. Oricât ar fi fost de valoroas`
sub raport filozofic [i artistic, reflec]ia
umanist` a întregului secolul XX, ne
reaminte[te D.B. Hart, n-a putut împiedi-
ca marile hecatombe produse de utopiile
politice totalitare. Ororile umane produ-
se de Gulag, Holocaust ori alte forme de
genocid (Armenia, Ruanda, Serbia etc.)
cânt`resc atât de mult pentru con[tiin]a
istoric` a umanit`]ii, încât sugestia unei
superiorit`]i morale intrinseci a epocii
moderne în raport cu Evul Mediu merit`
reevaluat`. Epoca libert`]ilor politice
– perfect oportune [i necesare – a coin-
cis adesea cu amnezii profunde: „uita-
rea fiin]ei“ (Heidegger), dar [i pierderea
con[tiin]ei failibilit`]ii (Paul Ricoeur).
Abandonarea voluntar` a tradi]iilor
culturale cu r`d`cini pre-moderne, în
contextul Revolu]iei franceze sau al
Revolu]iei bol[evice, bun`oar`, atest` una
din supersti]iile veacului nostru: exalta-
rea voin]ei individuale în detrimentul
oric`rui semnal pre-critic [i ante-predica-
tiv al con[tiin]ei. Hart arat` apoi c` acest
atomism individualist este incapabil s` în-
temeieze ontologic valorile cardinale ale
unui subiect responsabil. Tratate drept ori-
zont al libert`]ii noastre individuale, „in-
finitele posibilit`]i“ de alegere, celebrate
de modernitatea noastr` târzie, pot camu-
fla sau ascunde uneori vidul nostru inte-
rior, lipsa de criterii [i un discern`mânt
precar. Percep]ia negativ` a grecilor an-
tici asupra infinitului (în]eles ca indeter-
minare) a disp`rut ast`zi, când bricola-
jul perpetuu, combinatorica sincretic` [i
terapeutica sui generis au luat locul cano-
nului [i exigen]elor tradi]iei. Or, ne atra-
ge aten]ia David Bentley Hart, nimeni
dintre noi nu poate alege într-un spa]iu
al perfectei vacuit`]i. Critica feroce a
prejudec`]ilor „pre-moderne“ [i postulatul
egalit`]ii tuturor ofertelor morale sau me-
tafizice tr`deaz`, în fapt, un indiferentism
de extrac]ie nihilist`. „Credem, a[a-zicând,
c` nu exist` nici un criteriu substan]ial
prin care s` putem judeca op]iunile noas-
tre – un criteriu aflat deasupra ideii de
liber` alegere (free choice), [i deci tindem
s` consider`m orice judecat` din afar`
– divin` sau uman` – drept o înc`lcare
a libert`]ii noastre“ (Atheist Delusions, p.
21). Ajuns în acest punct, David Bentley
Hart demonstreaz` c` este mai degrab`
un conservator decât un libertarian: este
con[tient, astfel, de eficacitatea con[tiin]ei
istorice [i, mai mult, de rolul paideic al
memoriei culturale (care, prin defini]ie,
p`streaz` reflexe, nostalgii sau amintiri).
O atare observa]ie nu contest` rolul bene-
fic al pluralismului [i al respectului pen-
tru diferen]` – standarde minime de coabi-
tare în absen]a c`rora cre[tinismul antic ar
fi disp`rut cu des`vâr[ire. Hart doar atrage
aten]ia asupra paradoxului logic ascuns în
defini]ia discern`mântului: nu e[ti liber
doar atunci când alegi, ci doar când alegi
bine. Rela]ia de prealabil` participare a
subiectului în realitatea ontologic` (iar
nu doar nominal`) a binelui este ceea ce
garanteaz` corectitudinea alegerilor sale
secundare. Acest obiectivism platonic,
ap`rat cu patos de Hart, este antiteza per-
spectivismului nietzscheean, în care hao-
sul [i aleatoriul (in)deciziilor noastre mo-
rale î[i g`sesc corespondentul.
Partea a doua a c`r]ii este intitulat`
„Mitologia vârstei seculare: rescrierea mo-
dern` a trecutului cre[tin“ [i ofer` [apte
clarific`ri punctuale privind câteva din-
tre cele mai r`st`lm`cite puncte din isto-
ria cre[tinismului: rela]ia dintre credin]`
[i ra]iune (în care op]iunile anticilor re-
prezentativi au mers dincolo de fideismul
fanatic sau ra]ionalismul arid al multor
contemporani); raportul dintre revela]ia
biblic` [i virtu]ile inteligen]ei; atitudi-
nea cre[tinilor fa]` de mo[tenirea cultu-
ral` a antichit`]ii clasice [i a elenismului;
contribu]ia teologiei medievale la [tiin]a
modern`; problema intoleran]ei [i a
persecu]iilor institu]ionalizate de Biseric`
în Evul Mediu; chestiunea r`zboaielor
confesionale [i, în sfâr[it, aportul de
lumin` (sau întuneric) adus în plan soci-
al de prezen]a sau absen]a cre[tinismului
în ultimele dou` veacuri.
Partea a treia a c`r]ii se intituleaz`
„Revolu]ia: inventarea cre[tin` a uma-
nului“ [i discut` modul în care apari]ia
cre[tinismului în bazinul Mediteranei a
schimbat radical sensibilitatea europeni-
lor: de la atitudinea plin` de compasiu-
ne fa]` de cei s`raci, femeile neocrotite,
copiii abandona]i [i nevoia[i pân` la sto-
parea jocurilor sângeroase din Colosse-
um [i alte arene romane. „La începuturi,
cre[tinii erau – sau cel pu]in doreau s` fie
– un popor aparte: un alt neam în sânul
fiec`rui neam (cum îi pl`cea s` spun` lui
Origen), o nou` umanitate care (în opi-
nia lui Iustin Martirul) a înv`]at s` nu-i
mai dispre]uiasc` pe cei de alt` ras`, ci s`
tr`iasc` împreun` cu ace[tia ca fra]i [i su-
rori. Biserica – guvernat` de propriile sale
legi [i nerecunoscînd alte fidelit`]i exte-
rioare – a sperat s` devin` o na]iune uni-
versal` – mai mult decât oricare imperiu
al zeilor sau al oamenilor, fiind supus`
doar lui Hristos. Nici un alt crez nu putea
fi mai subversiv pentru în]elepciunea
lumii vechi [i nici o alt` mi[care nu putea
fi mai demn` de ura celor pentru care
acea în]elepciune era adev`rul veacului“
(Atheist Delusions, p. 116). Cre[tinismul,
este adev`rat, a aruncat o umbr` melan-
colic` peste exuberan]a dionisiac` a gre-
cilor, z`d`rnicind totodat` credin]a ro-
manilor în eficacitatea soteriologic` a pu-
terii militare: în locul cultului imperi-
al, cre[tinii au propus închinarea în fa]a
Pruncului n`scut în ieslea din Betleem;
41
ANTITEZE
în locul freneziei afrodisiace [i al atrac]iei
pentru be]ia erotic-carnal`, cre[tinii au
ales s` contemple taina smerit` a Fecioa-
rei Maria; vitalismul sanguinar al cultu-
lui mitraic a primit replica sobrei ini]ieri
în liturghia euharistic` etc. Cre[tinismul,
pe scurt, a demascat nuditatea oric`rei
forme de „auto-îndumnezeire“, propu-
nând o alt` cale c`tre cer: de[ertarea de
sine, sub specie crucis, în a[teptarea plin`
de bucurie a învierii [i a comuniunii cu
Dumnezeu. Hart identific` aici un mesaj
cu adev`rat eliberator – o nou` gramatic`
a existen]ei, a c`rei profunzime merit`
deslu[it` de fiecare genera]ie. Prin figu-
ra lui Hristos, Biserica a restructurat ico-
nic no]iunea p`gân` de dignitas – oferind,
cu alte cuvinte, un chip celor f`r` de chip.
Chiar [i fa]` de sclavie, arat` cu perspica-
citate teologul american, cre[tinii din an-
tichitate au exprimat rezerve: într-o fai-
moas` omilie, Sf. Grigorie de Nyssa a de-
legitimat caracterul „natural“ al acestei
institu]ii deosebit de importante pentru
economia imperiului. Numai aceast` cu-
rajoas` viziune antropologic`, social` [i
teologic` poate explica rapida converti-
re a unei minorit`]i din Imperiul roman
– chiar [i sub persecu]ii – la Evanghelia
apostolilor: de la câteva mii de persoane
în timpul misiunilor pauline s-a ajuns la
începutul secolului IV la peste [ase mili-
oane de credincio[i (date care preced con-
vertirea lui Constantin cel Mare).
În sfâr[it, ultima parte a c`r]ii lui
David Bentley Hart discut` „victime-
le secularismului“ agresiv [i resurgen]a
paradoxal` a credin]elor antichit`]ii –
de[i într-o alt` sintax`, de tip new age.
Cre[tinismul este departe de a mai putea
aspira ast`zi la statutul de religie domi-
nant` (sau dominatoare) pe care l-a avut
cândva. Ca atare, solu]ia propus` este re-
aproprierea virtu]ilor Bisericii din prime-
le veacuri, când drumul c`tre pustia egip-
tean` [i respira]ia calm` în biblioteca ale-
xandrin` erau gândite într-o complemen-
taritate antinomic`, dar necesar`. j
l David Bentley Hart
ATHEIST DELUSIONS.
THE CHRISTIAN
REVOLUTION AND ITS
FASHIONABLE ENEMIES
Yale University Press
New Haven & Londra, 2009
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
42

Benjamin Fondane
Nu sunt cârmaciul
`stei cor`bii sc`ldate cu ape falnice de zorii zilei,
POEM

– de amurguri. Nu pot
s` poruncesc n`praznicului val,
nici s` adun
pu]in` spum` pentru-ale mele zile de pe urm`. Spumele toate,
pesc`ru[ii
altor priviri se-nchin`. Eu,
c`l`torul de-abia îng`duit pe punte, nu sunt legat
de voi decât prin dreptul de-a fi zvârlit cât colo, peste
bord, la cap`tul acestei odisei. Mísia mea nu-i de a face uz
de ce mi se îng`duie. Adânc` plec`ciune,
oameni ai m`rii, [i ]ie, cârmaciule,
mâna ]i-o-ntind, c`pitanul meu. Pe punte,
cu to]ii sunte]i ca la voi acas`. A[a este, dar eu
nu sunt de-aici,
de zorii zilei m` las p`truns. Stric`ciune-aduc.
Nu v` împ`rt`[esc destinul. Sudoarea mea
nu se adaug` sudorii voastre. Înstr`inat îmi este
chipul. Da, dar la apus,
în lumina sfe[nicului, sub teasc îmi caut
mustul zilei. Timpul s-a încheiat. Începe
alt` drume]ie. Iar acum
laolalt` suntem
cu to]ii împreun` în miezul de poem în care am ajuns cârmaci
al unui timp, – un timp f`r` de timp. 
1943

Au temps du poème, din antologia Le mal des fantômes, Paris, Éditions Verdier, 2006, p. 247.
Traducere din limba francez`, studiu, note, comentarii [i anexe de Luiza Palanciuc [i Mihai {ora - volum inedit în limba român`

44
Marxismul
ACCENTE {I IPOTEZE
[i religiile politice
M
ARXISMUL s-a n`scut în
secolul XIX ca r`spuns
la criza modernit`]ii
burgheze. Cum a spus
Marx, filosofii, în special
cei care se ocup` de drama politicului, nu
apar precum ciupercile dup` ploaie, ci în
condi]ii precise. Marx a fost printre primii
filosofi care s-au ocupat de drama politi-
cului. Viziunea central` a marxismului a
fost cea a comunit`]ii perfecte, menit` s`
suprime înainte de toate „înstr`inarea“,
tem` care vine de la Hegel [i întreaga
filosofie romantic` german`. Trilogia lui
Leszek Kołakowski, Principalele curente
ale marxismului, începe cu aceste cuvinte
foarte simple: Karl Marx a fost un filosof
german. Conceptul de înstr`inare era
configurat în scrierile lui Marx, tema
central` referindu-se la posibilit`]ile de
abolire a acesteia. El ajunge la concluzia
c` alienarea fiin]ei umane poate fi abolit`
doar printr-o revolu]ie îndreptat` înainte
de toate împotriva ordinii economice
existente. În centrul acesteia se afl` cea
mai demonizat` formul` prin care uma-
nitatea a g`sit de cuviin]` s` inspire orga-
nizarea, pe care din timpuri imemoriale,
în orice caz de la Platon încoace, diver[i
teoreticieni, uneori [i P`rin]ii Bisericii,
au considerat de cuviin]` s` o condamne:
proprietatea privat`. Abolirea acesteia,
considera Karl Marx în Manuscrisele
economico-filosofice din 1844, este secretul
dep`[irii crizei în care subzist` umani-
tatea. O astfel de revolu]ie, credea el, nu
poate fi decât total`1. În 1968, Raymond
Aron, un excep]ional marxolog ce nu a
contenit o secund` s` se r`zboiasc` cu
spectrul lui Karl Marx, a fost invitat de
UNESCO s` ]in` principala alocu]iune la
ceremonia festiv` consacrat` anivers`rii
a 150 de ani de la na[terea filosofului ger-
man. Aron a spus atunci: „dup` atâtea zeci
de ani de lupt` cu Karl Marx, nu pot s`-l
numesc decât echivoc [i inepuizabil“.
Revolu]ia total` invocat` de marxism
este mai mult decât o explozie social`, o
simpl` înlocuire a unui regim cu un altul.
Scopul ei este o r`sturnare antropologic`,
o renovare a îns`[i condi]iei umane. În re-
ligiile politice ale secolului XX, violen]a
este sacralizat`, sanctificat`. Într-o fai-
moas` prefa]` la cartea Les Damnés de la
Terre a lui Franz Fanon, Jean-Paul Sar-
tre compara violen]a cu lancea lui Ahile:
cu cât taie mai puternic, vindec`. A[adar,
conform lui Sartre, violen]a avea deo-
potriv` valoare de bisturiu cât [i calit`]i
t`m`duitoare. Iat` cultul violen]ei, direct
[i f`r` cea mai mic` ezitare, pus în slujba
presupusei eliber`ri revolu]ionare. Co-
munismul ca religie secular` este un pro-
iect transcendent, f`g`duie[te o muta]ie
cosmic` în condi]ia uman` sau, cum spu-
nea Engels, saltul din imperiul necesit`]ii
în cel al libert`]ii. Salvarea se na[te tocmai
din aceast` cezur` total` în care proletari-
atului îi revine misiunea de a încarna fi-
gura eroului mesianic2.
Exist` îns` un element important
care distinge marxismul de contrapartea
sa totalitar`, fascismul: marxismul se în-
temeiaz` pe cultul ra]iunii în istorie. În
perspectiva marxian`, legile care guver-
neaz` istoria impun determinismul ne-
cesar perpetu`rii credin]ei în împlini-
rea escatologic` a destinului umanit`]ii.
Din teodiceea desacralizat`, ra]ionalizat`
a marxismului disp`rea în fond liberta-
tea uman`. În Marx exist` [i texte care s`
sus]in` o oarecare parte de libertate, dar
revolu]ia este justificat` pe baz` de legi [i
a fi cu adev`rat liber înseamn` s` te înscrii
de partea sensului istoriei pe care acestea
îl con]in [i exprim`. Este vorba despre un
ra]ionalism exacerbat, care se contope[te
cu cultul [tiin]ei, al tehnologiei [i al pro-
gresului. În ultim` instan]`, putem afir-
ma, precum François Furet, c` în cazul co-
munismului avem de-a face cu o patolo-
gie a universalismului3. Utopia marxist`
postuleaz` rolul proletariatului ca agent
istoric universal, de unde semnifica]ia
temei interna]ionaliste care nu a fost
îmbr`]i[at`, de pild`, în nazism. Este una
dintre atrac]iile comunismului – delir,
miraj, himera care a atras milioane de oa-
meni pe întreaga planet`, de la Shanghai
la Barcelona. Nu a fost doar cazul româ-
nesc sau cel rusesc, ci o pierdere a ra]iunii
care a afectat întreaga umanitate. Din
aceast` perspectiv`, revolu]ia [i gândirea
lui Marx sunt într-adev`r globale.
Un gânditor francez, fenomenolog grec
la origine, Kostas Axelos, vorbea despre
„la pensée planétaire“. Marx întrune[te
calit`]ile filosofilor planetari care gândesc
în termenii grandorii istorice. Dar impu-
nerea unei astfel de sc`ri conceptuale face
ca adev`rurile factuale s` devin` cel mult
secundare. Atrac]ia exercitat` de doctrina
marxist` decurge din structura metaforic`
profund`, ceea ce Alvin Gouldner a numit
„matricea paleo-simbolic`“ a acestei filo-
sofii. Este vorba, mergând pe linia anali-
tic` propus` de Karl Popper, despre tensi-
unea dintre dimensiunea profetic-oracu-
lar` [i aceea pozitivist-centrist` a marxis-
mului4. Marxismul este o revolt` împo-
triva moralit`]ii burgheze, mai mult, îm-
potriva celei iudeo-cre[tine. Ateismul se
afl` în chiar inima acestui proiect ce divi-
nizeaz` o umanitate definitiv emancipat`.
Pe scurt, religiile politice sunt anti-religii.
Ele plaseaz` salvarea umanit`]ii în aceast`
lume, într-un viitor mai mult sau mai
pu]in îndep`rtat, sub forma unui ordin so-
cial ce urmeaz` a fi inventat. Toate marile
teme ale religiei cre[tine – c`derea, ferici-
rea originar`, reg`sirea, isp`[irea, subiec-
tul mesianic – se reg`sesc în mitul istori-
co-escatologic al marxismului.
Fascismul [i comunismul propun pro-
priile utopii comunitare, bazate pe ipote-
za clasei alese. Ceea ce se promite [i ceea
ce rezult` se afl` în [ocant contrast, de
unde [i teza lui Kołakowski, pe care în-
cerc s` o dezvolt, despre rolul diavolului
\n istorie. Ani de-a rândul, numero[i in-
telectuali au tr`it cu ideea c` exist` o pro-
misiune care a fost cumva tr`dat` în prac-
tica istoriei. Comunismul se întâlne[te
cu o important` problem` etic`, sau mai
degrab` cu absen]a unei filosofii etice
din propriul corp de idei. A[a cum spu-
nea Albert Camus, nici unul dintre relele
denun]ate de totalitarism nu este mai r`u
decât totalitarismul însu[i: este un prin-
cipiu care trebuie avut în vedere. Sigur
c` relele exist`, dar nici unul dintre de-
fectele care pot fi denun]ate în raport cu
societ`]ile non-totalitare – inegalitatea,
crizele economice, bigotismul etc. – nu
este mai r`u decât ce se petrece dup` ve-
nirea totalitarismului la putere.
A[a cum [tiam de la Hannah Arendt,
totalitarismul a fost o form` nou` de po-
litic. Nu vom în]elege niciodat` secolul
XX dac` nu accept`m c` bol[evicii, odat`
cu scindarea social-democra]iei ruse, in-
venteaz` un partid de tip nou, parti-
dul avangard`. Este de-ajuns s` ne amin-
tim de celebrul citat dintr-unul din lide-
rii bol[evici care, dup` expresia englez`
„right or wrong, it’s my country“, a afir-
mat „right or wrong, it’s my party“. Nu
este vorba despre oricine, ci despre Lev
Tro]ki, num`rul doi al partidului bol[evic
în 1923. Partidul apare ca încarnare a pro-
letariatului, instrument al salv`rii perso-
nificate, Prometeu modern [.a.m.d. Nu
pu]ini anali[ti au remarcat c` pentru
bol[evici existen]a personal` era un sub-
semn al existen]ei partidului, iar via]a
partidului prevaleaz` asupra vie]ii fizi-
ce. Leninismul provine, prin urmare, din
întâlnirea dintre o tendin]` autoritar` a
marxismului [i hubris-ul istoric. Lenin
este ascetul revolu]ionar, iacobinul seco-
lului XX.
Bol[evismul adaug` ceva nou mitologi-
ilor revolu]ionare ale secolului al XIX-lea:
incluziunea puterii într-un tip de repre-
zentare care define[te partidul ca entita-
te magic`. Sl`virea statutului predestinat
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
al partidului împreun` cu insisten]a obse-
siv` asupra formelor conspirative de orga-
nizare („celulele“ revolu]ionare) [i cu un
cult al înregiment`rii fanatice au generat
o nou` form` de radicalism politic, irecon-
ciliabil cu tradi]ia liberal` individualist`
occidental` sau, cel pu]in în aceast` pri-
vin]`, cu socialismul democratic (liberal)
antiautoritarist. Iuri Piatakov, unul dintre
favori]ii lui Lenin din genera]ia tân`r` a
vechii g`rzi bol[evice, a exprimat aceast`
identificare cu partidul în cei mai drama-
tici termeni: „Da, voi considera negru un
lucru pe care l-am sim]it [i l-am conside-
rat alb, de vreme ce în afara partidului, în
afara acordului cu partidul nu exist` via]`
pentru mine“5. Este executat în 1937. Ab-
solutismul ideologic, sacralizarea scopu-
lui suprem, suspendarea facult`]ilor cri-
tice [i cultul liniei de partid ca expre-
sie perfect` a voin]ei generale au fost în-
corporate în proiectul bol[evic original.
Subordonarea tuturor criteriilor morale
conven]ionale fa]` de scopul suprem al
ob]inerii unei societ`]i f`r` clase a consti-
tuit principala problem` a leninismului.
Acesta împ`rt`[ea cu marxismul ceea ce
Steven Lukes numea „viziunea emanci-
pat` a unei lumi în care principiile ce pro-
tejeaz` o fiin]` uman` de alta nu vor mai fi
necesare“6. Consider c` aceast` demante-
lare a individului [i a moralit`]ii presupu-
se de asumarea de c`tre acesta a autonomi-
ei propriei personalit`]i reprezint` cheia
în]elegerii efectului magnetic exercitat de
religiile seculare în secolul XX.
Versiunea complet` a acestui articol va fi inclus`
într-un volum dedicat rolului religiilor politice în se-
colul XX care este editat de profesorii Camil Pârvu [i
Camil Ungureanu [i care urmeaz` s` fie publicat de
editura Polirom. Nota autorului.
l
1 Lezsek Kołakowski, Principalele curente
ale marxismului. Fondatorii (Bucure[ti: Curtea
Veche, 2009).
2 Igal Halfin, From Darkness to Light. Class,
Consciousness, and Salvation in Revolutionary Rus-
sia (Pittsburgh: University of Pittsburgh Press,
2000).
3 François Furet, Trecutul unei iluzii (Bucure[ti:
Humanitas, 1996).
4 Karl Popper, Societatea deschis` [i du[manii
ei. Epoca marilor profe]i: Hegel [i Marx, edi]ia a II-a
(Bucure[ti: Humanitas, 2005).
5 Piatakov citat în Andrzej Walicki, Marxism
and the Leap into the Kingdom of Freedom (Stan-
ford: Stanford University Press, 1995), p. 461.
6 Steven Lukes, „On the Moral Blindness
of Communism“, Human Rights Review 2, nr. 2
(ianuarie-martie 2001), 120. j
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
Revolu]ia român`
[i anul 1989
Revolu]ia român`: câteva fapte,
câteva paradoxuri
Caracteristicile revolu]iei române[ti o fac
atipic` în raport cu celelalte revolu]ii care au dus la
pr`bu[irea regimurilor comuniste din Europa de Est.
(1) Întâi de toate, revolu]ia român` a depins, în
declan[area ei, de modificarea situa]iei geopolitice.
Revolu]ia român` a urmat altora [i, poate, f`r`
efectul cumulativ al acestora, nu s-ar fi produs (sigur
nu în aceast` form`).
(2) Apoi, ea nu a fost rezultatul unor negocieri
între societate [i partid, ca în Polonia [i Ungaria,
ci a unei înfrunt`ri sângeroase de strad`, în care o
revolt` popular` spontan` [i haotic` a fost reprimat`
cu mitralierele [i blindatele. Rezultatul: 126 mor]i
[i 1107 r`ni]i ([i mutila]i: s` nu uit`m niciodat`
mutila]ii).
(3) Spre deosebire de Polonia, Cehoslovacia [i
Ungaria, mi[carea disident` româneasc` nu a jucat
nici un rol în declan[area evenimentelor [i nici în
gestionarea deznod`mântului lor. Din punct de
vedere retoric, acest fapt a avut drept consecin]`
absen]a total`, din imaginarul revoltei str`zii, a
reprezent`rilor revolu]ionare clasice (Revolu]ia
Francez`, Comuna din Paris, Revolu]ia din
Octombrie, Mai ’68).
(4) Revolta popular` a constituit pretextul
declan[`rii unei ac]iuni de preluare a puterii de
c`tre o grupare marginal` din interiorul Partidului
Comunist Român. Aceast` grupare nu a f`cut
niciodat` disiden]` deschis` în Partid, ci a fost
marginalizat` de Cea[escu din motive dinastice.
Printr-o manipulare de propor]ii, executat` f`r`
cusur prin fenomenul „Revolu]ia în direct la
televizor“, aceast` grupare uzurpatoare a reu[it s` se
legitimeze în ochii popula]iei care nu a participat la
revolu]ie decât stând la televizor drept „emana]ie a
Revolu]iei“.
(5) Mecanismul legitim`rii a constat într-
o înscenare sângeroas` de propor]ii: ca s` par`
salvatorii na]iunii (ceea ce nu erau: erau doar
profitorii unei revolte la care nu au contribuit
decât cu frica ori cu la[itatea), noii conduc`tori au
inventat terori[tii, presupu[i ap`r`tori desperados ai
regimului Ceau[escu, proveni]i din trupele de elit`
ale Securit`]ii. Împotriva acestora, noua conducere
a chemat popula]ia în strad`, s` apere revolu]ia. A
urmat un m`cel incoerent [i sumbru, care a f`cut
în [ase zile 978 mor]i [i 2214 r`ni]i ([i mutila]i).
Pân` ast`zi, nu a putut fi g`sit, arestat [i judecat nici
un „terorist“ al revolu]iei. O originalitate sinistr` a
revolu]iei române este c` înl`turarea lui Cea[escu de
la putere a f`cut de [apte ori mai pu]ini mor]i decât
aducerea la putere a noii echipe de nomenclaturi[ti.
(6) Revolu]ia român` din 1989 este singura
revolu]ie est-european` care a condus la c`derea
regimului comunist prin aducerea la putere tot
a unor comuni[ti, recruta]i din înal]ii activi[ti
marginaliza]i de Ceau[escu. A fost ca o revan[` a
aspira]iilor comunismului anilor ’50 asupra mizeriei
comunismului anilor ’80, în condi]iile în care, în
jurul României, legitimitatea politic` a (fo[tilor)
lideri comuni[ti se pr`bu[ise. Re-legitimarea public`
a unor vechi lideri comuni[ti (unii, odio[i) a fost
una din urm`rile cele mai nea[teptate ale revolu]iei
române.
(7) Început` în 15 decembrie ca o solidarizare
a popula]iei Timi[oarei cu un pastor reformat
maghiar, supus unor persecu]ii în care motiva]iile
religioase nu puteau fi distinse de cele etnice1,
revolu]ia român` nu s-a încheiat odat` cu
fuga lui Nicolae Ceau[escu, în 22 decembrie
19892, când trupele scoase în strad` pentru
reprimarea revoltei de la Bucure[ti au fost retrase
în caz`rmi, iar aresta]ii str`zii au fost elibera]i. Ea
a fost constrâns` s` intre în logica de desf`[urare
a „duratei lungi“ de divergen]a de inten]ii [i
convingeri între (a) oamenii care [i-au învins frica
[i au ie[it în strad` s`-[i strige revolta împotriva
lui Ceau[escu [i a comunismului s`u, care, cu to]ii
aveau acest sentiment, nenorociser` România, [i (b)
nomenclaturi[tii care [i-au învins la[itatea profitând
de destabilizarea regimului pentru a-i prelua
centrii de putere (pe moment ezitan]i) [i pârghiile
de comand` (momentan libere) – opera]iune
desf`[urat` la ad`postul [i, prin minciun`, în
numele revoltei str`zii, cu care de fapt nu avea nici
o leg`tur`.
(8) Din aceste motive, revolu]ia român` e înscris`
într-o durat` lung`. Durata ei poate fi calculat`: ea
este determinat` de intervalul de timp în care s-
a manifestat în mod public, cu o putere motrice de
natur` politic`, divergen]a radical` dintre valorile
„revolu]ionare“, exprimate de revolta str`zii, [i
politica de „restaurare“, dus` de puterea „emanat`“
la r`sturnarea puterii comuniste (ceea ce mai sus am
numit „complotul nomenclaturist“).
Revolu]ia român`, prin urmare, nu este un
bloc compact, nu este o mi[care împins` spre
deznod`mânt de o inspira]ie unic`, ci este o
rezultant`. În analiza revolu]iei române, trebuie s`
distingem între partea care ]ine de revolta str`zii
[i partea care ]ine de complotul nomenclaturist.
Cele dou` componente ale revolu]iei române sunt
ca dou` fire, din care s-au ]esut atât contrastele ei
bizare, cât [i istoria ulterioar`, la fel de special`,
a României. La început, firul revoltei populare [i
firul complotului nomenclaturist nu s-au aflat în
conflict. Am putea spune c`, dac` revolta a declan[at
revolu]ia, atunci complotul a câ[tigat-o. Apoi
complotul s-a legitimat în fa]a popula]iei ca fiind
toat` revolu]ia, ceea ce l-a împins spre o logic` a
restaura]iei, ceea ce l-a obligat s` se ridice împotriva
revoltei. {i cum, dup` mascarada terori[tilor,
complotul nomenclaturist a reu[it s` acapareze
toat` puterea în stat, ocupând tot spa]iul public,
revolta a r`mas, un timp, f`r` voce.
Componenta nomenclaturist` s-a identificat
spontan cu ra]iunea de stat [i cu guvernarea.
Din punct de vedere ideologic, aceasta a adoptat,
succesiv, mai multe discursuri justificative:
primul, în timpul revolu]iei, a fost un discurs de
tipul „valorile socialismului au fost întinate de
45
ACORD/DEZACORD
dictatura lui Ceau[escu“; al doilea, în lunile care au
urmat revolu]iei, a fost discursul luptei împotriva
„capitalismului s`lbatic“ (având ca premis` ideea
c` nu exist` alt capitalism în afara capitalismului
s`lbatic); al treilea, adoptat din momentul începerii
luptei politice cu opozi]ia, în vederea alegerilor, a
fost un discurs mimat dup` discursul socialismului
occidental. Din punctul de vedere al politicii
externe, componenta nomenclaturist` a adoptat
o perspectiv` pro-sovietic` pân` la dispari]ia
URSS, în decembrie 1991, apoi una de expectativ`
prietenoas` fa]` de evolu]iile din spa]iul rusesc
(perioada Comunit`]ii Statelor Independente) [i,
în cele din urm`, o atitudine de prudent` apropiere
de UE [i de NATO (consecin]` oportunist` a
presiunilor exercitate asupra puterii de la Bucure[ti
de c`tre o geopolitic` marcat` de extinderea
acestora). În timpul r`zboiului din fosta Iugoslavie,
atitudinea componentei nomenclaturiste a fost
net pro-ruseasc`, pro-sârbeasc` [i anti-NATO. În
economie, imediat dup` revolu]ie, componenta
nomenclaturist` a revolu]iei a adoptat o pozi]ie
net anticapitalist`, pe care a moderat-o numai pe
m`sur` ce privatiz`rile se f`ceau în beneficiul ei, iar
primii „capitali[ti“ se num`rau din sânul s`u. Pentru
nomenclatur`, capitalismul este r`u dac` [i al]ii
decât membrii ei câ[tig` [i este bun dac` numai ei se
îmbog`]esc. Din punct de vedere al spa]iului public,
în primii ani de dup` revolu]ie vocea componentei
nomenclaturiste a dominat cu autoritate spa]iul
public. Ea a marcat profund mecanismele guvern`rii
[i arhitectura statului postcomunist românesc. A[
risca afirma]ia c` statul român, din acest motiv,
este fundamental de stânga. Este [i motivul pentru
care, dup` 1989, toate guvern`rile de dreapta au fost
stângace.
Paradoxul for]ei celor slabi
Era fatal, pe m`sur` ce libertatea devenea o
realitate tot mai concret` a spa]iului public, ca vocea
nomenclaturist` a revolu]iei române s` înceap` s`
fie concurat` de vocea pe care pân` atunci reu[ise
s-o amu]easc`: vocea revoltei str`zii. Aici intervine

46
primul paradox pe care doresc s` îl semnalez. Cum
am spus mai înainte, revolta str`zii a declan[at
revolu]ia, în timp ce complotul nomenclaturist a
câ[tigat-o. Odat` cu revolu]ia, a câ[tigat [i puterea în
stat. Ei bine, paradoxul este c`, de[i a avut puterea de
a guverna (care a fost, în primii ani, discre]ionar`),
complotul nomenclaturist nu a avut nici o clip` [i
puterea de a-i defini natura, atât a revolu]iei, cât [i
ACORD/DEZACORD
a puterii sale înse[i. Paradoxul este c`, în România,
cine a declan[at revolu]ia nu a câ[tigat-o, în schimb,
de[i f`r` nici o putere în stat, a p`strat constant,
în ochii societ`]ii române[ti, dreptul de a-i defini
natura. Acest drept a r`mas, în mod misterios,
privilegiul revoltei str`zii.
Dac` posteritatea complotului nomenclaturist,
prin adjudecarea guvern`rii, a transformat revolu]ia
român` într-un discurs de legitimare a propriei
puteri, posteritatea revoltei str`zii a transformat
o insurgen]` înfuriat` [i dezordonat`, cum fusese
înc` din primele clipe revolu]ia, din punct de vedere
empiric, într-o mi[care conceptual coerent`, cu
tr`s`turi ideologice clare. Câteva luni, ca urmare
a lipsei de acces la mijloacele de pres` (monopol
discre]ionar al complotului nomenclaturist), aceste
tr`s`turi au fost articulate public numai în strad`.
Este motivul pentru care revolu]ia român` a fost la
fel de mult f`cut` de revolta împotriva lui Ceau[escu
din perioada 16–21 Decembrie 1989, revolt` care a
declan[at revolu]ia, cât [i de seria de demonstra]ii
împotriva puterii care a rezultat din revolu]ie
(puterea complotului nomenclaturist), din perioada
Ianuarie – Iunie 1990, revolt` care a des`vâr[it
revolu]ia, în sensul c` i-a fixat identitatea ideologic`.
Luptele de strad`, soldate [i ele cu mor]i, din
prima jum`tate a anului 1990 fac parte integrant`
din defini]ia revolu]iei române. Astfel, revolu]ia
român` con]ine paradoxul de a fi fost câ[tigat` de
o for]` care era din capul locului incapabil` s`-i
confere legitimarea [i s`-i furnizeze defini]ia. C`ci
legitimitatea putea fi dat` numai de anticomunism,
pe care complotul nomenclaturist, în nici o situa]ie,
nu îl putea invoca. Mai mult, guvernarea instalat`
de complotul nomenclaturist nu a îndr`znit
niciodat` s` se defineasc` în fa]a societ`]ii în
termeni neocomuni[ti, cum i-ar fi impus-o natura sa
veritabil`.
Blestemul complotului nomenclaturist, care avea
toat` puterea, [i, în acela[i timp, triumful misterios
al revoltei str`zii, care nu avea nici o putere, a fost
acela c` noua guvernare a fost constrâns` de logica
anticomunist` a schimb`rilor revolu]ionare s` se
defineasc` nu în termenii ei proprii, ci în termenii
revoltei str`zii. Cu cât era mai puternic` guvernarea,
cu atât era mai lipsit` de legitimitate. Mai mult,
cu cât încerca s` fie mai legitim`, cu atât era mai
mult silit` s` adopte limbajul revoltei str`zii,
care o delegitima, înc` o dat`. De aici o tensiune
intern` între for]ele care au f`cut revolu]ia român`,
tensiune care nu a fost eliminat` decât târziu,
prin integrarea României în sistemul occidental
de alian]e [i prin uniformizarea vie]ii politice
române[ti în „mediocritatea“ democra]iei [i sub
impactul politicianismului inerent exercit`rii ei
române[ti.
Paradoxul vocii care
spune adev`rul
Spuneam mai sus c` posteritatea complotului
nomenclaturist a fost simbolic exprimat` prin
mecanismele guvern`rii [i c`, din acest motiv,
tarele guvern`rii, în România, sunt, genetic vorbind,
tarele complotului nomenclaturist. Care a fost,
îns`, posteritatea revoltei str`zii? În ce a constat ea?
Lipsit` de voce public`, revolta str`zii din timpul
revolu]iei s-a prelungit dup` revolu]ie, tot în strad`,
în opozi]ia la puterea instaurat` de complotul
nomenclaturist. Teza mea este c` revolta str`zii a
fost preluat` [i exprimat` de figura Intelectualului
Public, pe care revolta str`zii l-a creat anume pentru
a-[i articula vocea. Astfel încât, prin gâtuirea vocii
revoltei str`zii de c`tre complotul nomenclaturist
(o politic`, pe termen lung, cu totul perdant`),
revolu]ia român`, din profunda ei tensiune intern`,
a n`scut func]ia social` a Intelectualului Public, pe
care pu]inii disiden]i români pe care i-am avut nu au
putut-o na[te înainte de 1989.
S` m` explic. Spre deosebire de Rusia sau
Cehoslovacia, disiden]a din România nu a avut
suficient prestigiu în ochii societ`]ii române[ti
încât s` creeze figura social` emblematic` a
intelectualului public. I-a revenit acest rol revolu]iei
române. Din tensiunea existent` între excesul
de voce-vid` al complotului nomenclaturist [i
absen]a de voce-plin` a revoltei str`zii a rezultat
configurarea unei func]ii sociale critice, c`reia îi
NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
revenea serviciul public de a defini natura revolu]iei
[i natura puterii. Anume aceast` func]ie social` a
impus pe scena public` figura intelectualului critic.
Vorbesc în termeni de func]ie social` pentru
c` aceast` figur` critic` a fost exprimat`, în
România, nu atât de o singur` figur` individual`
emblematic` (precum, în Fran]a, într-o anumit`
epoc`, Jean-Paul Sartre ori Albert Camus), ci de o
grupare de intelectuali – de fapt, dou`: „Grupul
pentru Dialog Social“, înfiin]at în decembrie 1989,
[i „Alian]a Civic`“, înfiin]at` simbolic, printr-o
mare demonstra]ie, în 15 Noiembrie 1990. Fire[te,
aceste dou` grup`ri au num`rat între membrii lor
foarte puternice figuri individuale de intelectuali,
care, fiecare în parte, [i-a avut rolul s`u în definirea
[i fixarea obiectivelor revoltei str`zii. Dar ac]iunea
acestor intelectuali individuali este mai inteligibil`
dac` o privim simbolic ca fiind unitar exprimat`
prin ac]iunea unei figuri simbolice, Intelectualul
Public. De aceea, voi numi în continuare aceast`
grupare liber` de intelectuali din „Grupul pentru
Dialog Social“ [i „Alian]a Civic`“ – Intelectualul
Public.
De Intelectualul Public este legat al doilea
paradox al revolu]iei române. De[i revolu]ia român`
nu a fost pus` la cale de intelectuali, tensiunea
care i-a fost proprie a f`cut ca anume intelectualii
s` fie aceia care i-au definit natura, obiectivele [i
agenda politic`. În România, nu partidele politice
au fixat agenda dezbaterii politice, ci Intelectualul
Public. De[i au fost persecuta]i de guvernarea
neocomunist`, iar ziarele în care scriau au fost puse
la index, în pofida asasinatului moral la care au
fost supu[i de c`tre presa controlat` de guvern [i a
discreditului public, intelectualii critici au fost cei
care au reu[it s` impun` întregii societ`]i agenda
dezbaterii publice (inclusiv celor care îi persecutau).
Paradoxul este c` de[i nu a avut vreo legitimitate
ca f`uritor al revolu]iei ori ca participant la ea,
Intelectualul Public a fost singurul învestit, social
vorbind, cu legitimitatea de a vorbi despre revolu]ie
[i despre obiectivele politice legitime ale României
(fire[te, [i oamenii complotului nomenclaturist
au încercat s` fixeze obiective politicii interne ori
externe: dar acestea nu au fost percepute ca fiind cu
adev`rat legitime nici m`car de sus]in`tori).
În România, ]ar` cu un popor despre care în 1990
Corneliu Baba spunea c`, între toate popoarele,
î[i ur`[te cel mai mult elitele, succesul ac]iunii
Intelectualului Public a fost uluitor. În doar [ase
ani, figura sa emblematic` a reu[it s` încline balan]a
votului în favoarea partidelor care i-au îmbr`]i[at
agenda [i programul. Rota]ia puterii, care pentru
toate ]`rile ex-comuniste (cu excep]ia României)
s-a produs în 1990, a avut loc în România abia în
1996, printr-o radical` schimbare de agend` politic`,
agend` care, lucru surprinz`tor, se confunda
cu agenda Intelectualului Public [i care, fapt la
fel de surprinz`tor, a fost integral adoptat` de
societate. Probabil nu exist` în Europa ]ar` cu o
intelectualitate mai rupt` de „popor“ decât România
(nici alta mai bovaric îndr`gostit` [i în acela[i
timp dezgustat` de el). Cu toate acestea, electoratul
popular a îmbr`]i[at, în alegeri, agenda politic` a
Intelectualului Public. În condi]iile în care ]ara este
mai degrab` de stânga, intelectualitatea public`
româneasc` este de dreapta. {i cu toate acestea,
guvernarea neocomunist`, care era de stânga, a fost
silit` s` se plieze pe agenda intelectual` a reformei
economice [i politice, care era de dreapta.
Este aici un paradox. Un paradox care ]ine de
misterul puterii celor f`r` de putere. Tot ce putem
sociologic constata este c`, în ansamblu, mi[carea
social` cu cel mai mare succes politic din România
a fost mi[carea politic` legat` de aceste grup`ri
intelectuale, care nu au func]ionat niciodat` nici
disciplinat (ca un partid, de pild`), nici dup` criterii
manageriale, nici în regim de activism social (cu
eficien]a unui ONG profesionist, de pild`) [i al c`ror
succes, din aceste motive, era nu doar improbabil,
ci p`rea de-a dreptul imposibil, în condi]iile în care
acestea erau complet lipsite de mijloace, nu aveau
acces la resurse materiale publice, fiind supuse
unui total blocaj mediatic la televiziune [i fiind,
 NUM~RUL 12 (63) DECEMBRIE 2009
47
în plus, mereu batjocorite de puterea constituit`.
Cum au reu[it s`-[i impun` agenda? Mister. Or,
cum spunea Apostolul, Dumnezeu a chemat
lucrurile slabe ale lumii ca s` le fac` de râs pe cele
puternice. Într-un sens, aceasta ar putea fi o cheie
explicativ` a revolu]iei române, deoarece, f`r`
nici un fel de bigotism ori de referin]` explicit` la
religie, sloganul-tip al revoltei str`zii, aflat spontan

ACORD/DEZACORD
pe buzele demonstran]ilor secera]i de gloan]e, a
fost „Vom muri [i vom fi liberi“. Slogan care este
o parafraz` transparent` [i gra]ios-non[alant` a
cuvintelor lui Hristos din Evanghelie: „Ve]i cunoa[te
adev`rul, iar adev`rul v` va face liberi“.

Paradoxul contrarevolu]iei
Aplicat evenimentelor din Decembrie 1989
din România, termenul de revolu]ie nu este
impropriu. Pentru a marca indecizia în evaluarea
ei [i a consecin]elor sale, unii dezam`gi]i au taxat
revolu]ia român` (în mod cu totul neinspirat) drept
„lovilu]ie“, pentru a marca în acest mod îmbinarea
inextricabil` de revolu]ie veritabil` [i lovitur` de
stat. Motiva]iile sunt limpezi: pentru c` refuzau
s` recunoasc` vreo legitimitate revolu]ionar`
componentei nomenclaturiste a revolu]iei [i pentru
c` refuzau s` accepte realitatea prelu`rii puterii de
c`tre „emana]ii“ revolu]iei, identifica]i cu autorii
loviturii de stat. În fapt, ceea ce hot`r`[te asupra
caracterului unei schimb`ri politice este amploarea
[i radicalitatea acesteia. Când schimb`rile sunt atât
de masive încât modific` natura regimului politic,
transform` statutul propriet`]ii, schimb` sistemul
juridic [i elibereaz` rela]iile economice (indiferent
de modul în care se produc transform`rile ori de
opinia actorilor asupra acestor schimb`ri), atunci
putem vorbi cu îndrept`]ire de revolu]ie. Fire[te,
nu o revolu]ie dup` modelul clasic ([i sinistru) al
Revolu]iei Franceze, dar nu mai pu]in o revolu]ie.
Exist` o carte de convorbiri cu Adam Michnik excesele [i succesele Terorii, a fost demontat din inaugureaz` era revolu]iilor îndreptate împotriva
realizat` de Daniel Cohn-Bendit. Undeva, în min]ile noastre de procesele [i succesele revolu]iilor valorilor centrale ale civiliza]iei europene. 1989
cuprinsul ei, revolu]ionarul din Mai ’68 îi spune de catifea. Cel mai blând [i politicos regim politic realizeaz` primele revolu]ii în favoarea valorilor
revolu]ionarului de la 1989, cu nostalgie [i din Europa acelor vremuri, l’Ancien Régime, a centrale ale civiliza]iei europene. Poate de aceea
retrospectiv` tandre]e: „Nous l’avons tant aimée, fost r`sturnat de violen]ele inimaginabile ale construc]ia european` a înflorit cu atâta vigoare
la révolution“. Aceast` not` afectiv` este extrem Revolu]iei Franceze; cel mai crud [i brutal regim dup` 1989: na]iunile occidentale au sim]it c` ceea ce
de sugestiv` [i ea îi separ` de o manier` tran[ant` politic din istorie, comunismul de tip sovietic, a fost vine dinspre Europa de Est nu este doar o modificare
pe revolu]ionarii clasici de revolu]ionarii anului r`sturnat f`r` violen]`, prin invocarea principiilor de regim politic: este o revendicare victorioas`
1989. Revolu]ionarii tuturor revolu]iilor clasice vor liberalismului clasic. împotriva tuturor devia]iilor [i radicalismelor aduse
revolu]ia, iubesc revolu]ia, tr`iesc pentru revolu]ie. în istorie de nebunia Revolu]iei Franceze, a miezului
Ei vor revolu]ia de dragul revolu]iei, pentru c` Prima revolu]ie de centru central al civiliza]iei europene. 1989 este contrariul
imaginarul lor este intoxicat de ideea fals` c` din istoria omenirii lui 1789. Anul 1989 a înfrânt radicalismele deschise,
revolu]ia constituie idealul suprem de moralitate precum o cutie a Pandorei, de anul 1789, prin
politic`. Este marota revolu]iilor care [i-au luat Revolu]iile [tim cum sunt: eruptive [i violente. Se revenirea la valorile clasice (pentru c` centrale) ale
model din Revolu]ia Francez`. Oamenii anului 1989 rup de trecut eliminându-i cu for]a din istorie pe cei modernit`]ii europene: stat de drept, ordine social`
nu gândeau în categorii de revolu]ie, ci în categorii considera]i a-l reprezenta. Revolu]ia institu]ional` a propriet`]ii private, spirit critic, ra]ionalism
de societate civil`, de drepturile omului [i de stat de presupune o schimbare uman`. Revolu]iile vor s` [tiin]ific (nu ideologic), echilibru non-iacobin între
drept. La originea atitudinii oamenilor de la 1789 schimbe lumea încercând s` modifice tipul uman. religie [i politic` etc.
st` ideea rupturii violente de trecut; la originea Aceasta se face supraveghind, însp`imântând, Paradoxul suprem al revolu]iilor anului 1989
atitudinii oamenilor de la 1989 st` ideea revenirii înregimentând, ucigând. Cu cât mai radical` este este c`, spre deosebire de Revolu]ia Francez`, care
(pa[nice) la st`rile de lucruri capabile s` anuleze o revolu]ie, cu atât mai uciga[` este for]a ei de a avut nevoie de Teroare pentru a sc`pa de cel mai
violen]a rupturii de trecut produs` de revolu]iile schimbare. Specific unei revolu]ii este c` ucide nu blând [i mai politicos regim din istorie, revolu]iile
comuniste ale perioadei 1945–1948. Revolu]iile pentru a izbândi, ci pentru a transforma cu for]a. anticomuniste din 1989 au sc`pat de cel mai odios
anului 1989 reprezint` cu adev`rat o revenire în Cei uci[i sunt învin[ii. Acesta este modelul clasic, [i mai brutal regim din istorie f`r` violen]`, f`r`
trecut, a[a cum etimologia cuvântului „revolu]ie“ deschis de Revolu]ia Francez` [i perfec]ionat de victime, f`r` represalii, f`r` lag`re, f`r` persecu]ii,
o cere: o revenire la tradi]iile libert`]ii, care, pentru Revolu]ia Rus`. f`r` reeducare. Pur [i simplu, prin revenirea la
regimurile comuniste, se aflau, toate, în trecut. Paradoxul revolu]iilor care au condus la normalitatea modernit`]ii europene, normalitate
Pentru a face o revolu]ie clasic` (de tipul celei pr`bu[irea regimurilor comuniste din Europa este împotriva c`reia s-au ridicat revolu]iile sângeroase
franceze), trebuie s` accep]i s` ucizi, întrucât c` nu au func]ionat dup` tiparul clasic. Victimele pe care revolu]iile pa[nice din 1989 le-au infirmat,
scopul, care se identific` cu mijloacele, este de a au fost din rândul revolu]ionarilor, nu din rândul invalidat, demontat [i aruncat la groapa de gunoi
viola toate lucrurile cu care oamenii sunt deprin[i. învin[ilor. Dac` revolu]ia comunist` a produs a istoriei. În 1989 s-a petrecut prima revolu]ie de
Pentru a duce la îndeplinire acest „ideal“, trebuie s` victime de ordinul zecilor de milioane, revolu]iile centru din istoria omenirii.
mobilizezi o mas` critic` de oameni dispu[i s` fac` anticomuniste nu au produs nici o victim`. Au fost
orice împotriva oricui. Pentru a-[i atinge scopurile, revolu]ii pa[nice, care au pus cap`t, f`r` v`rsare l
revolu]ia clasic` scoate la iveal` ceea ce este mai de sânge, unor tiranii extrem de perfec]ionate, de 1 Indistinc]ie standard pentru orice regim comunist,

josnic în om, în speran]a de a realiza în cele din
urm` tot ceea ce acesta are, prezumabil, mai bun.
Indiferent de obiectivele ei ideologice, tipul clasic
de revolu]ie presupune în mod necesar violen]a
[i accept` cu entuziasm crima. Revolu]iile din
1989, dimpotriv`, [i-au propus ca principiu non-
violen]a [i au refuzat cu dezgust crima. În 1989, în
agresive [i de bine împ`mântenite. Aceste revolu]ii
nu au fost ni[te contrarevolu]ii, pentru c` atunci
ar fi trebuit s` se comporte ca ni[te revolu]ii:
au fost contrariul unor revolu]ii. Originalitatea
revolu]iilor anului 1989 este de a fi reprezentat
contrariul principiului revolu]ionar pe care l-a adus
pe lume revolu]ia anului 1789. Lec]ia istoric` cea
care î[i permite s` fie [i antisemit, [i rasist, [i na]ionalist, [i
orice ar corespunde idiosincrasiilor liderilor s`i maximi sub
pretextul c` nu face decât s` urm`reasc` logica luptei de
clas` – iar stânga marxizant` de oriunde, progresist` fire[te,
aplaud` lupta de clas` acolo unde ar fi trebuit s` condamne
[ovinismul ori antisemitismul.
2 Ceea ce opinia public` nu a [tiut, pentru c` noua

Europa de Est, s-a desf`cut ceea ce a fost f`cut în mai interesant` a evenimentelor de acum dou`zeci putere a ascuns, este c` Nicolae Ceau[escu [i so]ia sa au
1789, în Europa de Vest. Legitimitatea principiului de ani este c` originalitatea anului 1989 reprezint` fost captura]i imediat, chiar în ziua fugii lor din cl`direa
violen]ei politice, montat în min]ile noastre de exact contrariul originalit`]ii anului 1789. 1789 Comitetului Central. j