Revist` lunar`

de cultura ideilor
editat` de „Adev`rata religie
Academia Ca]avencu este o disciplin` a sufletului,
Director nu a statului.“
H.-R. Patapievici

Anul V Num`rul 2 (53)

FEBRUARIE 2009
Russell Kirk
4,9 lei

Dosar :
Conservatorismul american
Coordonator: Mihail Neam]u

Absolutismul
socializ`rii
Hora]iu Pepine

Cele dou` suflete

Mircea Mih`ie[
 IDEI \N DIALOG
Anul V NUM~RUL DOI (CINCIZECI {I TREI) h FEBRUARIE 2009

3 h T R A I AN U N GU REA N U
Montherlant [i Cioran Totem, tragedie [i idolatrie american`
5 h A L E X A N D RU B U D A C | N D I A LOG CU A LEX . LEO {ERB A N
despre Saint-Simon Despre Valoare
7 h DA N C . MI H~ ILESCU
[i despre ei în[i[i N`ravuri, vigilen]`, bani, criz`
11 h B O G D A N GEORGE SILI ON
În Saint-Simon, [i Montherlant, [i Cioran [i-au f`cut portretul. Modelul discursului indirect în gândirea lui Eliade
Concluzia compar`rii imaginilor lui Saint-Simon în oglinzile 15 h DO R I N P ETRI {OR
puse de Cioran [i de Montherlant în fa]a Memoriilor sale Paralaxa liberalismului
este c` testul absolutului conduce, în cazul ambilor scriitori, la
acela[i rezultat. Dosar : Conservatorismul american
h H. - R . PA T A PI EVICI P A G . 54 16 h M I H A IL N EA M}U
Argument
Despre avantajele spirituale 18 h VL A DIMI R TISM~ N EA N U
Calvarul lui Whittaker Chambers
ale modernit`]ii tîrzii 20 h B O G D A N D U CA
Anticomunismul american
22 h R U SSELL K I RK
Laicitatea a luat, cu for]a, de pe umerii Bisericii sarcina de a Erorile ideologiei
gestiona întregul. Explicarea universului [i a istoriei, norma la 24 h W I L L IA M F . B U CK LEY J R.
care se raporteaz` întreaga structur` social` nu mai sînt oferite,
Degringolada educa]iei contemporane
în modernitatea tîrzie, de religie.
26 h A L L A N B LOOM

h A N CA MA N O L E S C U PAG. 42
Declinul înv`]`mântului umanist
30 h J E F F REY O. N ELSON
Conservatorismul american: 10 c`r]i fundamentale
Apocalipsa 32 h VI C T OR P OP A
Alexis de Tocqueville: între conservatorismul
spiritului na]ional 34 h
american [i alian]a dreptei
VL A D TOP A N
Pe cînd se n`[tea, genul istoriilor literare na]ionale W. F. Buckley Jr. [i capcanele pragmatismului
r`spundea unui alt fel de urgen]e istorice: era epoca form`rii politic
statelor în jurul ideii revolu]ionare de na]iune, iar na]iunile 37 h M I H A IL N EA M}U
nu-[i puteau argumenta legitimitatea prin drepturi divine, Reflec]ii geopolitice despre Islam
dar o puteau face prin unitatea lor cultural`.
39 h T E R E ZA - B RÎN D U {A P A LA D E
Idolii recesiunii
h I O A N BU D U C A P AG . 13 40 h POEM
44 h H O R A }I U P EP I N E
Sacrificiul Occidentului? 45 h
Absolutismul socializ`rii
H O R I A B A RN A
Atunci când vorbe[te de kitsch-ul etic [i de lenea Vestului, Riemen Dependen]` energetic` acut`
uit` c` acest mod de gândi [i ac]iona nu mai este caracteristic 47 h A NG ELO MI TCHIEVI CI
numai Vestului sau Occidentului. Estul Europei nu este numai Dictatorul „discret“
amnezic, dar poate [i imita, [i cu mai mult` convingere, 49 h C H R I S TI A N F EREN CZ
kitsch-ul. În Asia, America Latin` sau Africa, o mare parte din Husserl în limba român`
elite, [i nu numai, au aceia[i idoli. 51 h VL A DIMI R TISM~ N EA N U
Revolu]iile din 1989. Cauze, semnifica]ii, consecin]e
52 h M I R CEA MIH~ I E{
h IU L I A MO TO C PAG. 46 Cele dou` suflete

SCRIU |N ACEST NUM~R

Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus
Carlos Fuentes, Diana sau Zei]a solitar` a vîn`torii, 2003
[i Jil]ul vulturului, 2004.
Ioan Buduca Publicist, critic literar. Ultima carte
publicat`: Matricea G/C, 2007.
Bogdan Duca Licen]iat în teologie ortodox`, masterand
în teologie biblic`.
Christian Ferencz Doctorand în filozofie la Facultatea de
Filosofie, Univesitatea Bucure[ti, bursier NEC 2008-2009.
Anca Manolescu Cercet`tor la Colegiul Noua Europ`.
Ultima carte publicat`: Europa [i întølnirea religiilor, 2005.
Iulia Motoc Profesor universitar la Universitatea din
Bucure[ti [i raportor special ONU. Este doctor în drept al
Universit`]ii Paul Cézanne Aix-Marseille [i doctor în etic` al
Facult`]ii de Filosofie, Universitatea Bucure[ti. Ultima carte
publicat`: Plaidoyer pour les droits de l’homme, 2008.
Dan C. Mih`ilescu Scriitor, critic [i istoric literar. Ultima
carte publicat`: Idei cu zim]i, 2008.
Mircea Mih`ie[ Scriitor, anglist, critic literar, pred`
la Universitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte
publicat`: Metafizica detectivului Marlowe, 2008.
Angelo Mitchievici Prozator, critic literar. Pred` la
Facultatea de Litere [i Teologie a Universit`]ii „Ovidius“
din Constan]a. Ultima carte publicat`: Mateiu I.
Caragiale. Fizionomii decadente, 2007.
Mihail Neam]u Doctor în teologie al Universit`]ii din
Londra. Ultima carte publicat`: Bufni]a din d`râm`turi.
Insomnii teologice în România post-comunist`, 2008.
Tereza-Brîndu[a Palade Doctor în filozofie, pred` la
Facultatea de {tiinte Politice, SNSPA. Ultima carte
publicat`: Atena [i Ierusalimul. Pentru a reg`si curajul
de a c`uta adev`rul, 2008.
H.-R. Patapievici Scriitor. Ultima carte publicat`: Despre
idei & blocaje, 2007.
Hora]iu Pepine Ziarist [i publicist.
Dorin Petri[or Licen]iat în filozofie, jurnalist.
Victor Popa Licen]iat în Comunicare [i Rela]ii Publice
al {colii Na]ionale de Studii Politice [i Administrative
Bucure[ti.
Bogdan George Silion Doctorand în filozofie la
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Ia[i. Ultima
carte publicat`: Rusia [i ispita mesianic`, 2004.
Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`: De
ce vedem filme, 2006.
Vladimir Tism`neanu Profesor de {tiin]e Politice la
University of Maryland, Fellow, Woodrow Wilson Center.
Ultimele c`r]i publicate: Stalinism pentru eternitate – O
istorie politic` a comunismului românesc, 2007; Refuzul
de a uita, 2007; Perfectul acrobat. Leonte R`utu, m`[tile
r`ului (coautor Cristian Vasile), 2008.
Vlad Topan Cercet`tor, Institutul Ludwig von Mises –
România, lector universitar, Facultatea de Rela]ii
Economice Interna]ionale, ASE Bucure[ti.
Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist politic,
cronicar [i eseist sportiv. Ultima carte publicat`: Încotro
duce istoria României, 2008.

Adres`: Pia]a Presei Libere nr.1, Casa Presei, corp A3, et.4,
este o marc` a grupului CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN: SECRETARIAT {I ABONAMENTE: DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SA
sector 1, Bucure[ti, cod 013701. Tel. redac]ie: 021–549 3736
Elena Gogo] DIRECTOR DISTRIBU}IE:
www.ideiindialog. ro
elena@catavencu.ro Alexandru Miri[tea
DEPARTAMENT V|NZ~RI alexandru.miristea@catavencu.ro
Revist` lunar` de cultura ideilor al vie]ii, 1528, [i pot fi g`site Lucrarea de pe copert` apar]ine REDAC}IA PUBLICITATE: Florin Petre tel: 318 55 31; 318 55 32
editat` de Academia Ca]avencu. \n ultima parte a lucr`rii sale lui Devis Grebu. (Advertising Brand Manager) PUBLISHER:
Apare în prima miercuri a fiec`rei Vier Bücher von menschlicher DIRECTOR: H.-R. Patapievici florin.petre@gruprc.ro Nicolae-Ionu] Sârbu
luni. De[i apare la Bucure[ti, ID nu Proportion. Toate desenele acestui num`r REDACTOR-{EF: George Arun tel: +40.722.151.344 DIRECTOR QUALITY MEDIA:
este o revist` bucure[tean`. au fost realizate de Devis Grebu, arun@ideiindialog.ro TRAFFIC MANAGER: Mihnea Vasiliu
Acesta este num`rul lunii cu excep]ia lucr`rii de la pag. 41, SGR: Alexandru Gabor Ana-Maria Smarandache EDITOR: SC Ca]avencu SA
Caracterele cu care este scris februarie 2009 [i este distribuit a lui Nicolae Alexi. alexandru.gabor@ideiindialog.ro anamaria.smarandache@gruprc.ro
acronimul ID au fost desenate \ncep\nd cu 4 februarie. PRODUC}IE: Gabriel Preutu Tip`rit la Tipografia
CORECTUR~: Radu Dobând`
de Albrecht Dürer în ultimul an Are 56 de pagini. DTP: Virgil Mercean gabriel.preutu@gruprc.ro România Liber`
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Totem, tragedie [i
idolatrie american`
C
EVA în inima sistemului american de valori
[i credin]e s-a schimbat ireversibil: Statele
Unite sînt conduse de un idol. Func]ia
preziden]ial` e surclasat` de carisma per-
soanei. Însu[i conceptul clasic de politic` a
migrat spre o defini]ie mai larg` dar mai comod`, mai
cuprinz`toare dar mai superficial`, mai promi]`toare
dar mai în[el`toare. E devreme, Barack Obama, cel de-al
44-lea pre[edinte american, conduce de mai pu]in de
o lun`, îns`, într-un fel, lucrurile au fost deja tran[ate.
Cadrul general, suma ideilor [i sentimentelor colective
americane, e fixat pentru o perioad` înc` necunoscut`,
dar indiscutabil mai lung` decît perioadele de gra]ie
solidar` acordate de obicei unui pre[edinte sau unei
administra]ii federale. Perfec]iunea de totem a imaginii
lui Obama [i acordul aproape universal optimist al
mul]imilor [i elitelor au f`cut jonc]iunea, transformînd
vizibil calitatea tr`irilor publice americane.
Întreg suflul conceptual [i etic american e ordonat, co-
masat [i condus de anticipa]ia succesului [i de satisfac]ia
echit`]ii. Politica pare, dintr-o dat`, un act posibil [i o
ocupa]ie elementar`, accesibil`, foarte asem`n`toare,
dac` cumva egal`, cu binefacerile carit`]ii militante.
Odat` cu Obama, tot ce era pîn` la el frustrare [i comple-
xitate devine imediat rezolvabil. Realitatea problematic`
a existen]ei politice se deschide într-un estuar navigabil.
Gesticula]ia verbal`, ini]iativa proclamat` prin comitet
decid [i împlinesc o agend` de umanism [i resurse neli-
mitate. Un perpetuum mobile estetico-politic se autoali-
menteaz` misterios [i f`r` gre[. Totul devine perfectibil
[i se mi[c` spre ideal cu acea u[urin]` pe care o permit
doar visul [i magia. Compactul consensual stabilit în
jurul lui Obama are logica realiz`rii instantanee (atri-
butul de baz` al lumilor eliberate de presiunea istoriei:
basmul, mitul [i, mai aproape de noi, regimurile politi-
co-magnetice). Cu Barack Obama sîntem departe de au-
toritarismul carismatic al fascismului [i bol[evismului.
Sîntem în preajma unui spa]iu istoric nou, de trecere:
idolatria democratic`. Consecin]ele acestei muta]ii sînt
imprevizibile. Îns` cîteva din riscurile ei sînt previzibile.
Fragilitatea acestei construc]ii, în mare parte virtual`, e
tocmai absen]a realit`]ii într-o lume înconjurat` [i pre-
sat`, din ce în ce mai sever, de realitate. De altfel, prima
supozi]ie critic` care îl înso]e[te pe noul pre[edinte e
pericolul pr`bu[irii politicii externe americane. Îns`
aceast` presupunere tentant` e superficial`. Politica
extern` american` a pornit, sub pre[edintele Obama,
pe o traiectorie deja testat` [i nu comport` nesiguran]a
pe care o invit` analizele neatente ale presei. Paradoxal,
riscul major de care se apropie Statele Unite e intern.
Problema pe care ar putea s` o genereze obamismul e
structural`, nu teritorial`. Ea prive[te sfera de influen]`
american` în America, [i nu în afara Americii.
Cheney redivivus
Instalat pe 20 ianuarie, Barack Obama a trecut imediat
la abordarea promisiunilor lansate insistent în campania
electoral`. Decizia [i promptitudinea cu totul neobi[nuite
ale noului pre[edinte au electrizat o pres` deja electrizat`.
În consecin]`, televiziuni [i ziare de mare calibru au des-
coperit un nou hobby: un soi de cronometru istoric, afi[at
[i actualizat zilnic. În fiecare sear` ecranele televizoarelor
[i în fiecare diminea]` paginile ziarelor anun]` bilan]ul [i
glorific` randamentul cotidian al noului pre[edinte.
Pentru prima oar` o pre[edin]ie american` e cuanti-
ficat` în regie sportiv`: Obama Ziua 1, Ziua 2, Ziua 3 etc.
Pre[edintele a jucat perfect aceast` a[teptare [i a oferit
spre contabilizare o rafal` de decizii, semnînd din prima
zi, [i apoi în fiecare zi, „Presidential Orders“ – decrete
preziden]iale. Toate sînt expresia [i prelungirea acelei
capacit`]i retorice formidabile [i, simultan, imateriale
pe care pre[edintele a perfec]ionat-o înc` din campania
electoral`. Unul din aceste decrete blocheaz` salariile
angaja]ilor la Casa Alb`, dar m`sura e cu totul lipsit` de
valoare atîta vreme cît nu e clar dac` [i cu cît urmau s`
fie m`rite salariile angaja]ilor. Un alt decret salutat cu
energie în pres` pune cap`t intruziunii lobby-ului pro-
fesionist în sfera de decizie a Casei Albe. Oare? Decretul
a fost prezentat în pres` ca un gest de separa]ie brutal`
a deciziei politice de lobby-ul înso]itor, dar în realitate e
cu totul altceva: o m`sur` par]ial` [i contradictorie care
nu exclude decît un subcaz minor al lobby-ismului, [i
anume activitatea persoanelor care au mai f`cut lobby
[i numai în cazul în care activitatea a avut loc cu mai
pu]in de doi ani în urm`. Un alt decret interzice sau
pare s` interzic` folosirea torturii în timpul interog`rii
de]inu]ilor aresta]i sub acuza]ia de terorism.
Aici lucrurile trebuie s` stea a[a cum le prezint` corul
de pres`. Sau poate nu. Principala tem` a acestei dezba-
teri prelungite a fost a[a-numita „waterboard“, o metod`
de presiune care d` anchetatului senza]ia acut` c` se
îneac`. Relat`rile de pres` au l`sat impresia c` decretul
preziden]ial scoate aceast` m`sur` în afara legii. Nu e
a[a. Nici un decret nu mai poate scoate „waterboard“ în
afara legii dup` ce a fost o dat` scos în afara legii printr-
o decizie intern` a CIA, înc` din 2006. Decretul semnat
de Obama [i trecut cu mare rapiditate prin fa]a opiniei
publice nu a fost deslu[it prea bine. Decretul interzice
– desigur, în mod generic – metodele de for]`, dar mai
important e, [i în acest caz, ce nu spune decretul. Lipsa
oric`rei referin]e la „Army Field Manual“ (îndreptarul
de lucru al autorit`]ilor militare) înseamn` c` tot ce e
deja aprobat [i în vigoare r`mîne în vigoare. Decretul
lui Obama e o declara]ie general` de bune inten]ii pe
care doritorii au confundat-o cu o schimbare radical`. Iar
doritorii sînt în stare de contorsiuni incredibile.
Revista Newsweek, adversar neîmp`cat al pre[edintelui
Bush [i sus]in`tor f`r` limite [i perdea al candidatului
Obama, a descoperit, îndat` dup` instalarea noului
pre[edinte, c` tehnicile de interogare curente, a[a cum
au fost ele fixate de vicepre[edintele Cheney, au meritele
lor. Coperta edi]iei din 19 ianuarie subtitra revelator: „De
ce s-ar putea ca în curînd Obama s` g`seasc` merite în vi-
ziunea lui Cheney“. Cert e c` pre[edintele Obama a g`sit
o sumedenie de merite în toat` linia de politic` extern`
american` promovat` de pre[edintele George Bush, fos-
tul inamic ireductibil din campania electoral`.
E pur non si muove!
Retragerea american` din Irak a încetat s` mai fie o
urgen]a imediat` [i a devenit un scenariu de închidere
posibil dup` stabilizarea ferm` a democra]iei. Reducerea
3
ACTUALITATEA
activit`]ii militare în Afganistan a disp`rut din retorica
preziden]ial`. Problema general` a Orientului Mijlociu
a fost redimensionat` înc` mai devreme. Pe toat` durata
s`pt`mînilor preinstalare, pre[edintele ales Obama a
refuzat de facto s` se lanseze în declara]ii anti-israeliene.
T`cerea a fost atît de evident` încît clientela arab` a re-
toricii pro-palestiniene a organizat primele demonstra]ii
anti-Obama. În orice caz, dup` instalare, noul pre[edinte
a aplicat Orientului Mijlociu un gest de recuzit` istoric`.
A numit trimi[i speciali în Orientul Mijlociu [i Orientul
Îndep`rtat. Richard Holbrooke [i George Mitchell sînt
doi diploma]i distin[i, dar, în cele din urm`, nimic alt-
ceva decît înc` doi trimi[i speciali, o specie protocolar`
pe care pre[edin]ii americani recen]i au emanat-o f`r`
efect. E de a[teptat ca noii trimi[i speciali s` prezideze
peste conferin]e interna]ionale, s` fac` turele de rigoare,
s` raporteze pre[edintelui [i noului secretar de stat, Hil- i
lary Clinton, care va avea, la rîndul ei, toat` libertatea Cu Barack Obama
s` repete ritualul conferin]elor de pace [i al semn`rii de sîntem departe de
acorduri istorice. autoritarismul
În form` [i în esen]`, nimic nu s-a schimbat. carismatic al
Ini]iativele pre[edintelui Obama în Orientul Mijlociu bi- fascismului [i
feaz` repertoriul tradi]ional de tehnici, figuri [i ini]iative bol[evismului. Sîntem
diplomatice. Politica extern` american` va fi, neîndoios, în preajma unui spa]iu
laminat` într-o retoric` superioar` [i porne[te sprijinit` istoric nou, de trecere:
din oficiu de simpatia european`. Schimb`rile sînt îns` idolatria democratic`.
minime, dac` nu inexistente. Sistemul e fix. E pur non Consecin]ele
si muove! Singura deosebire vine din simpatia global`, acestei muta]ii sînt
adic` din salutul interna]ional al celor ce vor s` cread` imprevizibile. Îns`
c` lucrurile s-au schimbat radical. Excep]ia în aceast` cîteva din riscurile
serie de decrete de mare precizie retoric` [i efect nul pare ei sînt previzibile.
s` fie faimosul decret anti-Guantanamo. Într-adev`r, Fragilitatea acestei
decretul semnat de pre[edintele Obama pune cap`t construc]ii, în mare
existen]ei centrului de deten]ie american. Cu o nuan]`: parte virtual`, e tocmai
nu înc`. {i asta din motive care nu aveau cum s` scape absen]a realit`]ii într-o
pre[edintelui Obama. lume înconjurat` [i
presat`, din ce în ce
Principiul Guantanamo: mai sever, de realitate.
ceva se întîmpl` cînd se întîmpl`
Guantanamo a fost blestemat, denun]at [i demo-
nizat de trupele reunite ale organiza]iilor civice [i ale
opiniei „bine“ americane, pre] de [apte ani de tortur`
mediatic`. Îns` Guantanamo a func]ionat bine [i a
meritat. În primul rînd, pentru c` informa]iile smulse
mai mult sau mai pu]in silit de la clien]ii centrului
de deten]ie Guantanamo au asigurat, direct sau in-
direct, [apte ani de pace intern` [i atacuri teroriste
zero în interiorul Statelor Unite. Pre[edintele Obama
nu avea cum s` nu fac` aceast` leg`tur` elementar`.
Cel`lalt lucru pe care pre[edintele Obama îl cunoa[te
cu siguran]` e c` de]inu]ii din centrul de deten]ie
Guantanamo nu au fost recolta]i la întîmplare [i nu se
ocup` cu promovarea p`cii în lume. În schimb, majo-
ritatea se pricep la chimia explozibililor, au participat
la conspira]ii teroriste sau cunosc în detaliu structura
de comand` a organiza]iilor din care au f`cut parte. Ce
se va întîmpla cu acest lot atît de doct în materie de
terorism dup` eliberare? Va fi el luat acas` de avoca]ii
[i litera]ii care au presat pentru a ob]ine închiderea
centrului de la Guantanamo? Deocamdat` nu s-au
anun]at voluntari.

4
Problema închiderii centrului de la Guantanamo e
totuna cu problema unei cantit`]i enorme de informa]ie
vital`, în carne [i oase, umbl`toare. Din nou, pre[edintele
Obama nu are cum s` nu fie la curent cu aceast` situa]ie.
De unde se vede asta? Chiar din decretul care anun]`
„închiderea“ centrului de la Guantanamo „în nu mai
mult de un an de la emiterea prezentului decret“.
Simpatizan]ii lui Obama au tot dreptul la o traducere
mai exact`. Noul decret nu ia nici o m`sur`, ci promite
c` va lua o m`sur`, în timp ce ofer` simpatizan]ilor oca-
zia de a proclama o mare victorie împotriva detestatei
ACTUALITATEA
infrastructuri antiteroriste construite de pre[edintele
Bush. Decretul lui Obama instaleaz` între realitate [i
proiect un tampon generos de un an de zile. Pîn` în ia-
nuarie 2009, pacificarea temei Guantanamo e asigurat`.
În ianuarie 2009, dup` încheierea party-ului mediatic,
pre[edintele va avea toat` libertatea s` considere [i s`
reconsidere decretul semnat în ianuarie 2008. {i o va
face în func]ie de nevoile reale ale strategiei de securitate
americane, adic` va asculta de realitatea politic`, nu de
obsesiile militante ale stîngii pacifiste. Lucrurile r`mîn
a[a cum r`mîn lucrurile dintotdeauna.
Ceva se întîmpl` cînd se întîmpl`, [i nu înainte.
Centrul de la Guantanamo se va închide cînd se va în-
chide. Nu înainte. {i deocamdat` nu s-a închis. Singurele
lucruri pe care le închide celebrul decret sînt logoreea
grupurilor de presiune [i tema care ar putea ciobi aura
noului Pre[edinte-Idol. Bilan]ul postelectoral al fostu-
lui candidat [i al actualului pre[edinte e surprinz`tor
de strict [i prudent pîn` acum. Practican]ii cultului
Obama nu par s` fi în]eles legea fundamental` a gene-
ratorului de iluzii Obama: nimic nu se pierde, nimic nu
se schimb`, totul se transform` în limbaj. Îns` aceast`
prim` prob` de abilitate nu recomand` [i nu repet`
un caz de cinism clasic, disimulat în penaj progresist.
Adev`rata necunoscut` problematic` începe odat` cu
zona pe care americanii o consider` croit` pentru rezol-
varea prin „efectul Obama“: economia.
Obama – fiul [i ostaticul crizei
Dup` toate probabilit`]ile, pre[edintele Obama nu
va fi cunoscut de posteritate ca pre[edinte al r`zboiului
împotriva terorismului. Acest titlu a fost deja cucerit de
pre[edintele Bush, iar viitorul va în]elege, foarte proba-
i bil, cu totul altceva prin aceste cuvinte, dup` ce le va
Dac` Barack Obama transforma în merit. De altfel, reabilitarea operei de po-
va continua s` litic` militar` [i extern` a pre[edintelui Bush a început.
promoveze, f`r` Primul ei partizan e un anume politician care a decis s`
corec]ie, programele confirme [i s` prelungeasc` linia Bush: Barack Obama.
New New Deal, În schimb, sînt toate [ansele ca pre[edintele Obama s`
efectele ar putea fi fie cunoscut, recunoscut, detestat sau celebrat de post-
dramatice. Pericolul nu eritate în calitate de pre[edinte al r`zboiului împotriva
e corup]ia, pentru c` crizei economice.
americanii au nevoie de Barack Obama are o leg`tur` personal` [i
o reeducare oriental` providen]ial` cu formidabila criz` economico-financi-
masiv` înainte de ar` dezl`n]uit` în a doua jum`tate a lui 2008. Înainte
a abandona etica de orice, îi datoreaz` pre[edin]ia. F`r` criza pie]elor [i
egalitar`. Pericolul e f`r` replierea îngrijorat` a societ`]ii americane, Barack
etatizarea economiei [i Obama n-ar fi ast`zi pre[edinte. În august 2008, dup`
anchiloza ini]iativei. triumfalismul bombastic al Conven]iei Partidului
Declinul economic va fi Democrat, Barack Obama pierduse curentul popular [i
sesizat [i se va întoarce c`dea în sondaje. În a doua jum`tate a lui septembrie,
împotriva figurii sub presiunea dramelor de pe pia]a creditului, publicul
aurorale a lui Obama. american se întorcea la reflexul colectiv de baz` în vre-
Idolatria se va încheia muri de criz` [i opta pentru candidatul partidului care
brusc, pentru c` nici o nu guverneaz`. Barack Obama urca imediat în sondaje
idolatrie nu poate face [i, din acel moment, nimeni [i nimic nu aveau cum s` îl
fa]` irup]iei realit`]ii ajung` sau s` îl opreasc`.
Noul pre[edinte e genetic legat de criza economic`
[i, logic, aceasta e tema de referin]` a (primului s`u)
mandat. Sprijinul popular larg [i schi]a de interven]ie
lansat` în campania electoral` au r`mas intacte [i ele
dau premisele desf`[ur`rilor ce vor urma. Spre deosebire
de politica extern`, angajamentele interne ale lui Barack
Obama sînt foarte greu reamenajabile. În fond, detracto-
rii politicii externe a lui Bush sînt foarte pu]in interesa]i
[i [tiu foarte pu]in despre politica american` în ]`ri greu
de localizat pe hart`. Ei sînt cu adev`rat interesa]i de
propriul ego, de nevoia de autogratificare etic` [i, odat`
ce aceste necesit`]i au fost premiate de Decretul Guan-
tanamo, restul e indiferent.
Problemele economiei americane sînt cu totul altce-
va. Lipsite de fanfar` mediatic`, ele intereseaz` multe
zeci de milioane de oameni [i vor decide, cu siguran]`,
viitorul pre[edintelui Obama. Aici e testul, marele test
care va m`sura consisten]a mitului salvator Obama.
Promisiunile programului economic Obama sînt cu atît
mai stabile [i vor fi cu atît mai sigur urmate cu cît ele sînt
în acord cu percep]ia popular` (nu [i profesional-econo-
mic`) [i se sprijin` pe un precedent formidabil. Progra-
mul economic anticriz` Obama e, practic [i transparent,
reluarea re]etei New Deal, faimoasa doctrin` aruncat` de
pre[edintele Franklin Delano Roosevelt în calea monu-
mentalei crize economice a anilor ’30, terapia prescris`
[i urmat` inflexibil de el între 1933 [i 1945.
New Deal – copie [i original
Statele Unite au fost lovite atunci de o c`dere econo-
mic` în care americanii recunosc sau cred c` recunosc
problemele grave de ast`zi: pia]a bancar` se pr`bu[ise,
pia]a de credit era blocat`, [omajul atinsese cote dra-
matice (mult peste datele de ast`zi). Asem`n`rile sînt
totu[i relative [i aproape nimeni nu mai evoc` acum
diferen]ele fundamentale. Marea criz` a anilor ’30 a
fost, în mare m`sur`, rezultatul anomaliilor globale
instalate [i perpetuate în toate economiile majore de
primul r`zboi mondial. Numai istoricii î[i mai amintesc
ast`zi c` avalan[a a pornit atunci din Europa, odat` cu
pr`bu[irea Creditanstalt, în Austria. Criza de atunci
a fost rezultatul unui [oc istoric propagat în sistemul
bancar-financiar. Criza de ast`zi e mai degrab` rezulta-
tul unei muta]ii în mentalitatea genera]iilor postbelice
americane.
Într-un rezumat simplificator, criza a fost provo-
cat` de obi[nuin]a americanilor de a consuma credit
imobiliar ieftin pentru a finan]a case a c`ror presupus`
cre[tere etern` de valoare a finan]at achizi]ia de bunuri
de consum. Îns` dincolo de aceste diferen]e, pre[edintele
Obama [i, odat` cu el, un concert de guverne occidentale
sînt de acord c` solu]ia New Deal-FDR e solu]ia corect`.
De aici suita fabuloas` de programe de refinan]are a
pie]elor [i b`ncilor [i megaprogramele de investi]ii
publice ale statului care ar urma s` genereze locuri de
munc` [i venituri care ar urma s` relanseze consumul
care ar urma s` relanseze economia.
Disputa asupra eficien]ei acestui gen de terapie e de-
parte de a fi încheiat`. Ea se duce îns` în conclavul erme-
tic al dezbaterilor savant economice. La nivel popular, ea
e cel mult asimilat` cu polemica fundamental` Keynes
– Hayek sau, altfel spus, cu dilema interven]ionism sau
laissez-faire, numele tehnico-economic al binomului
etatism – capitalism. Mai important, abordarea New
Deal e, fire[te, încurajat` de administra]iile [i birocra]iile
guvernamentale, în calitate de prime beneficiare ale
oric`rei deplas`ri spre reglementare [i centralizare.
Disputa nu are, probabil, un sfîr[it, ci doar o practic` is-
toric` schimb`toare. Îns` precedentul în materie, epoca
New Deal, e, în realitatea ei istoric` [i economic`, foarte
diferit` de imaginea care îi stabile[te ast`zi virtu]ile [i
eficien]a. Pe scurt: New Deal n-a reu[it.
R`zboiul economic de 30 de ani
În primul an al pre[edin]iei Roosevelt, [omajul
atinsese 25%. Pre[edintele a reac]ionat masiv. O serie
de legi federale au limitat mi[carea pie]elor [i au regu-
larizat toate etapele [i actorii vie]ii economice. NIRA
(National Industrial Recovery Act – 1933) a reglemen-
tat pre]urile. Consecin]a, prea pu]in men]ionat` ast`zi,
a fost c` uniformizarea a permis practici de trust [i
pre]urile au crescut neîntîrziat. În 1935, NLRA (Natio-
nal Labour Relations Act) a impus sindicalizarea for]ei
de munc`. Consecin]a: sindicatele au impus salarii mai
mari iar cre[terea salariilor a produs imediat cre[terea
[omajului,. În ciuda reglement`rilor succesive, pia]a
a continuat s` dicteze, subteran, realit`]i pe care
administra]ia federal` le-a ignorat sau a refuzat s` le
în]eleag`. Roosevelt a preluat economia american`
la 25% [omaj, a reu[it s` o aduc` în 1937 la 14%, dar
din 1938 cota a crescut iar la 19% [i nu a mai coborît.
Henry Morgenthau, ministrul de finan]e care a prezi-
dat peste execu]ia programelor New Deal, nota exaspe-
rat în jurnal: „Am cheltuit cum n-a cheltuit nimeni, dar
nu merge!“
Problema pare s` fi fost programul însu[i. În cea mai
mare parte, New Deal a fost finan]at din cre[terea taxe-
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
lor, impozitelor [i accizelor. Americanii au fost v`mui]i
enciclopedic: alcool, ]ig`ri, automobile, chibrituri, ape-
luri telefonice, radiouri, margarin`, bilete de cinema
– toate au fost taxate [i din nou taxate. Impozitul pe
venit [i impozitul pe profit au crescut de la 12 la 24%,
respectiv de la 25 la 79%. Filozofia acestei epidemii fis-
cale provocate spunea c` statul, finan]at din impozite,
va deschide proiecte enorme care vor crea slujbe, iar
acestea vor aduce pe pia]` consumatori. În realitate,
consumatorii strivi]i fiscal s-au retras de pe pia]`, iar
angajatorii, elimina]i de concuren]a statului, au încetat
s` mai creeze locuri de munc` în sectorul privat.
Contradic]ia dintre ce se vede [i ce nu se vede a
produs o implozie pe care administra]ia a refuzat s` o
trateze prin schimb`ri de program. Astfel, în timp ce
produc]ia de slujbe artificiale livrate de stat a r`mas
vizibil`, distrugerea slujbelor reale din sectorul privat
a r`mas invizibil`. Economia nu s-a pus în mi[care [i
ce nu admite ast`zi prea mult` lume e c` New Deal a
blocat economia, ferind-o de colaps [i împiedicînd-o s`
se redreseze. Via]a economic` s-a întors la valorile din
1929 abia la jum`tatea anilor ’50. Reanimarea economi-
ei americane a venit la cap`tul unui r`zboi economic
stat – privat de 30 de ani pe care New Deal l-a pierdut de
mai multe ori, iar societatea l-a cî[tigat prin epuizarea
mitologiei tip FDR. New Deal nu a salvat economia
american`. În schimb, a introdus în inima con[tiin]ei
publice americane ideea de Big Government. Cel mai
durabil efect al New Deal-ului a fost politizarea [i
centralizarea unei economii în mod fundamental [i
primordial libere. Aici apare riscul suprem al liniei
Obama.
New York s-a mutat la Washington
(nu va fi singura schimbare)
Pachetele financiare aruncate în direc]ia econo-
miei [i a consumatorilor se vor cifra probabil la sute
de trilioane de dolari. Cu [anse de succes dubioase.
S-ar putea ca înd`r`tnicul om economic american s`
reac]ioneze cu totul altfel decît î[i închipuie guver-
nul federal, [i anume ab]inîndu-se de la consum [i
hot`rînd s` economiseasc`, s` ]in` cu din]ii fiecare
dolar, în a[teptarea „vremurilor mai bune“. În aceste
condi]ii, impasul generat de New Deal în anii ’30 se
va repeta [i economia va întîrzia în criz`, a[teptînd
înl`turarea terapiei gre[ite [i a regizorului ei mitolo-
gic: Pre[edintele.
Deocamdat`, sumele galactice deversate de guver-
nul federal ([i de guvernele britanic, german, francez,
chinez) nu au oprit c`derea pie]elor [i adîncirea
[omajului. În schimb arbitrajul financiar al statului a
început s` produc` efectul negativ de politizare [i cen-
tralizare cunoscut din anii ’30. Centrul politic a de-
venit adev`ratul controlor al pie]elor [i industriilor.
New York s-a mutat la Washington. Fostul babilon
financiar a fost retrogradat [i scena e ocupat` acum de
birocra]ia federal` a capitalei politice. Washington-
ul e singurul în stare s` produc` tutele, s` împart`
protec]ie, s` cru]e sau s` sacrifice industrii [i sectoare
muribunde. Dac` Barack Obama va continua s` pro-
moveze, f`r` corec]ie, programele New New Deal,
efectele ar putea fi dramatice. Pericolul nu e corup]ia,
pentru c` americanii au nevoie de o reeducare orien-
tal` masiv` înainte de a abandona etica egalitar`. Pe-
ricolul e etatizarea economiei [i anchiloza ini]iativei.
Declinul economic va fi sesizat [i se va întoarce
împotriva figurii aurorale a lui Obama. Idolatria se
va încheia brusc, pentru c` nici o idolatrie nu poate
face fa]` irup]iei realit`]ii. Economia e adev`rata
problem` a lui Barack Obama [i a cultului obamist.
Totemul se va destructura, nu înainte de a fi aruncat
societatea american` într-o grav` criz` de op]iuni.
Barack Obama e o persoan` remarcabil` [i gre[it
evaluat`. Obama a reu[it s` conving` pe toat` lumea
pentru c` poate fi altcineva în func]ie de interlocutor
[i r`spunde astfel tuturor aspira]iilor f`r` s` r`spund`
vreuneia. În spatele acestei capacit`]i de multipli-
care fenomenal` palpit` o lips` de emo]ie total` [i
o r`ceala invizibil`, acum, printre aburii idolatriei.
Barack Obama e mult mai distant [i mai nesigur decît
propria sa imagine. Dac` [i cînd acest lucru va deveni
evident, va fi prea tîrziu. Tragedia american` va urma
cursul oric`rei idolatrii: c`derea. j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Despre Valoare
Alexandru Budac: Din cîte
[tiu, e[ti singurul critic de film
care a avut inspira]ia s` aplice
criteriile estetice ale lui Vladimir
Nabokov în cinematografie. O
abordare destul de riscant`,
dac` ne gîndim c` literatura
[i filmul (am putea ad`uga:
muzica [i artele plastice)
presupun modalit`]i de
exprimare foarte diferite. Totu[i,
de fiecare dat` cînd l-ai pus la
încercare (de pild`, într-unul
din eseurile despre Hitchcock),
crezul artistic al autorului
Lolitei s-a dovedit perfect
aplicabil. Acest transfer de la
literatur` la film func]ioneaz`
[i datorit` faptului c` e vorba
de viziunea asupra literaturii,
asupra artei, în general, a unui
scriitor cu o sensibilitate ie[it`
din comun, care a în]eles foarte
bine c` valoarea estetic` nu e
stabilit` dinainte, ci e creat`
de indivizi speciali care percep
lumea din jurul lor cu totul
altfel decît oamenii obi[nui]i.
Am avut întotdeauna senza]ia
c` alegerea lui Nabokov drept
reper în pledoariile tale pentru
educarea gustului [i privirii în
materie de Cinema se datoreaz`
accentului pus de el, în Lectures
on Literature, pe imagina]ia
f`r` limite [i abandonarea
teoretiz`rii – condi]ii obligatorii
pentru o autentic` experien]`
estetic`. A[a e?
Alex. Leo {erban: Nu [tiu
dac` sînt singurul – probabil
c` din România? (Aici, de[i nu
auzi, te asigur c` exist` ni[te
rîsete…)
Literatura [i cinemaul
au modalit`]i de exprimare
diferite, dar eu cred ([i sper)
c`, pîn` la urm`, criteriile
estetice [i, pe cale de
consecin]`, axiologice sînt
tot acelea[i. Valoarea este
valoare, indiferent c` ea este
exprimat` de Mozart, Monet,
Montale, Montherlant sau…
Monicelli (m-am str`duit s`
aleg, dup` cum vezi, doar
arti[ti care încep cu „Mo“).
Nabokov îmi place [i pentru
c` este unul din acei arti[ti
care ne-a l`sat nu doar o oper`
romanesc` excep]ional`, ci [i
un corpus de medita]ii, la fel
de excep]ionale, despre arta
romanului ([i nu numai!). Le
numesc „medita]ii“, de[i – la
o adic` – prefe]ele, eseurile
[i cursurile sale de literatur`
compun o autentic` oper` de
critic à part entière… În fond,
nu sînt mul]i aidoma lui: în
spa]iul anglo-saxon, singurul
nume „greu“ care-mi vine în
minte este Henry James. Iar
asta, dac`-mi permi]i s` mai
z`bovesc asupra lui Nabokov,
cred c` vine – la el – tocmai
din exigen]a fantastic` fa]`
de ceea ce înseamn` Art`,
fa]` de ideea de Valoare [i
fa]` de el însu[i, ca artist:
pur [i simplu, Nabokov nu
suporta ideea ca opera pe care
avea s-o lase posterit`]ii s`
fie judecat` pripit sau gre[it,
banal sau superficial. Opera
lui [i, desigur, a altora: atunci
cînd scrie – sau vorbe[te,
la cursuri – despre Tolstoi,
Flaubert, Proust [.a.m.d., el
arat` cum trebuie citite operele
fundamentale, iar sensul
implicit al acestor (adeseori!)
admonest`ri, polemici etc.
este c` dorea ca opera lui s`
fie judecat` la fel de bine,
adic` de exact. Nu accepta
aproximativul la fel de mult
cum nu accepta lecturi inepte,
de pild` cele ideologice…
El, ai punctat foarte corect,
nu era un „teoretician“ (de[i
exist`, în cursurile sale,
destul` materie pentru a-l
acredita ca atare), era un mare
artist [i – a[ zice – [i un mare
critic, prin asta în]elegînd
acel om care [tie s` citeasc`
o oper` [i s` mediteze
competent asupra ei.
Or, cinemaul nu are foarte
mul]i arti[ti care s` fi fost [i
buni critici… Exist` Noul Val
francez, care a pornit dinspre
critic` (Truffaut, Rohmer,
Rivette, chiar [i Chabrol,
pentru a nu mai vorbi despre
Godard, scriau excelent),
dar, odat` deveni]i regizori,
to]i ace[tia au renun]at la
„armele“ (inclusiv în sens
heraldic) criticii pentru a
face film… Cu excep]ia lui
Godard, care a continuat s`
se r`zboiasc`, precum i-e
felul, cu filmele altora (chiar
[i ale fo[tilor prieteni, vezi
Truffaut) în filmele pe care
le-a f`cut [i – mai ales – în
ale sale Histoire(s) du cinéma,
care sînt mai mult ni[te
Exercices d’admiration, adic`
de critic` în sens omagial:
te „r`zboie[ti“ cu o întreag`
istorie cinematografic`
propunînd numai autorii care-
]i plac; cei care nu figureaz`,
aproape c` nu exist`…
Cred c` Nabokov [i Godard
au în comun dou` lucruri:
un sim] al ierarhiei foarte
dezvoltat, aproape „terorist“,
[i un sim] al detaliului,
de asemenea, aproape
„monstruos“. Nabokov te
înva]` s` cite[ti, subliniind
c` imagina]ia, gustul [i
experien]a estetic` sînt
primordiale; Godard te înva]`
s` prive[ti, f`cînd apel cam la
acelea[i lucruri. Reveren]ele
lor la adresa marilor
precursori sînt sincere
[i, uneori, emo]ionante
– pentru c` le sim]i ca pe
ni[te polemici înver[unate
cu t`v`lugul istoriei [i cu
t`v`lugul opiniilor comune,
care vor s` amestece tot. Or, ei
tocmai asta nu concep: pentru
a (mai) exista Valoare (în sens
tare), e nevoie de o ecologie
sever`. {i, ca to]i „janseni[tii“,
uneori sînt nedrep]i. Dar asta
face parte din regula jocului…
A.B.: Dac` valoarea e creat`
de arti[tii redutabili, atunci în ce
const` autoritatea criticului?
A.L.{.: P`i valoarea asta
nu este, întotdeauna, ceva
aparent, de la sine în]eles!
Ea cunoa[te sincope istorice
(vezi proasta p`rere a
secolului XVIII francez despre
Shakespeare, de-o pild`),
eclipse, hiatusuri, lapsusuri…
Trebuie s` în]elegi contextele
în care, s` zicem, Shakespeare
a fost negat sau subapreciat,
dar asta nu înseamn` c`
trebuie s` le dai [i credit. Sau
po]i descoperi autori pe care
contemporanii lor nu d`deau
doi bani – poate pentru c`
erau mult înaintea epocii
lor – [i care, ast`zi, pot fi
aprecia]i la justa valoare.
Acest din urm` lucru se
întîmpl` îns` mai cu seam`
în literatur`, eventual în
pictur`, dar nu am cuno[tin]`
de astfel de cazuri în muzic`
sau cinema. N-a[ [ti s` spun
de ce. E greu de crezut c` mai
exist` „mari compozitori“,
respectiv „mari regizori“ din
trecut de care s` nu fi auzit…
Nuan]`rile sînt întotdeauna
binevenite, dar m`-ndoiesc
c` putem da peste cazuri
de schimbare radical` a
verdictului asupra unui
regizor sau muzician.
Ast`zi, cînd totul se
relativizeaz`, e mai necesar
ca oricînd s` repet`m [i
s` postul`m un lucru care
contravine doxei dominante:
anume c` Valoarea este, ei da!,
etern`.
S-ar p`rea c` nu fac altceva
decît s` contrazic ceea ce
afirmam mai devreme, a[a
c` d`-mi voie s` explic – mai
ales c`, din punctul meu de
vedere, una n-o exclude pe
alta:
1. evident c` operele ([i,
implicit, valoarea lor) sînt
produsul unui anumit
context istoric, cu valorile lui
[.a.m.d., dar
2. ele sînt, din însu[i acest
motiv, eterne.
Nu este un paradox, este
ceea ce a[ numi „metafora
muzeului“: acolo sînt opere
din toate epocile, unele mai
„bune“ (din perspectiva
prezent`), altele mai „proaste“;
toate au fost, îns`, (mult)
apreciate la vremea lor…
Conform paradigmei
relativiste, ar însemna ca
acel muzeu s` nici nu poat`
func]iona, pentru c` operele
ar fi permanent scoase/
mutate/readuse în prim-plan
de capriciul epocii istorice în
care ar fiin]a [i de schimbarea
punctelor de vedere despre
valoare. Admitem c` o
asemenea situa]ie este
absurd` [i neproductiv`
pentru ideea de muzeu [i,
deci, de valoare?
Ei bine, valoarea (aceea „de
la un moment dat“) r`mîne
valoare, chiar [i atunci cînd
o epoc` ulterioar` nu o mai
consider` astfel; iar cei care
[tiu c` „a fost valoare“ ([i, deci,
este, sub specie aeternitatis) sînt
exper]ii.
S` presupunem c`,
la un anumit moment
dat, Shakespeare va intra
– din nou – într-o eclips` a
recept`rii… Piesele sale nu vor
mai fi jucate [i omenirea, în
ansamblu (s` risc`m o astfel
de generalizare grandioas`),
nu va mai rezona cu operele
sale… Va însemna asta,
cumva, c` „Shakespeare nu
este valoros“? Nicidecum;
va însemna, pur [i simplu,
c` epoca aceea nu se va
ridica la în`l]imea operei lui.
Shakespeare va (re)intra într-
un con de umbr`, a[teptînd
clipa în care ar fi redescoperit.
Iar cel care ar face-o nu va fi,
neap`rat, un critic: ar putea fi
un regizor, sau un actor, sau
un dramaturg – un artist.
Cred c` un critic/expert
5
CINEDIALOGURI
este cel care descoper` –
înaintea altora – valoarea unui
artist. Aceast` descoperire
poate fi recunoscut`, [i
deci validat`, de opinia
comun`, dar faptul acesta
este secundar (este important
doar pentru autoritatea
acelui critic). Rezult` logic
c` lucrarea sa este strict
contemporan`: nu po]i
„descoperi“ autori deja
descoperi]i, ar fi ridicol. Po]i,
cel mult, demonstra c` un
autor din trecut nu a fost
just apreciat la vremea sa
[i-l po]i repune în circula]ie,
a[teptînd verdictul celorlal]i.
Dar cred, totodat`, c` un critic
are a se m`sura cu autorii
contemporani lui, l`sînd
istoricilor [i esei[tilor sarcina
de a scrie despre marii autori
ai trecutului.
Acestea fiind spuse,
validarea unui critic vine
din faptul c` verdictele sale
cî[tig` b`t`lia cu timpul.
Autorii „redutabili“ pe care
a mizat el, la un moment
dat, sînt blazonul lui. Nu
este un critic bun pentru c`
repet` ceea ce deja a devenit
un loc comun; este un critic
bun pentru c` a spus/scris,
înaintea tuturor, c` autorul
X este mare. Din asta vine
autoritatea lui.
A.B.: Ai atins de cîteva ori,
în discu]iile noastre, o problem`
delicat`, extrem de veche (o
putem urm`ri pîn` la Platon
– unde î[i are sursa, de altfel)
[i de nest`vilit în energia cu
care aprinde polemici: rela]ia
artei cu adev`rul. Ori de cîte ori
este invocat, adev`rul sfîr[e[te
prin a fi asociat cu „realitatea,
exact a[a cum este ea“ sau, mai
r`u, cu onestitatea artistului.
În plus, adev`rul trebuie s`-[i
dovedeasc` capacitatea de a ]ine
stra[nic laolalt` re]elele noastre
morale, s` confere coeren]`
unuia sau mai multor mesaje
menite a ne aduce într-o stare de
veritabil` trezie. Pe scurt, toate
discu]iile actuale despre adev`r
în art` se reduc la angajamentul
etic [i la mesajul social. Cred
c` valoarea estetic` nu trebuie
niciodat` definit` pornind de la
diversele teorii ale cunoa[terii, [i
cu atît mai pu]in prin invocarea
relevan]ei morale, sociale ori
a analizei ideologice (de orice
orientare ar fi ideologia). Eu
unul îl voi sus]ine întotdeauna
pe regele Polixenes din The

6
Winter’s Tale, care în actul al
IV-lea îi spune Perditei: „The
art itself is nature“. {tim foarte
bine c` natura e în[el`toare,
mincinoas`, capricioas`…
A.L.{.: Onestitatea
artistului, cum [tim, nu
intr` la socoteal`. Onest
fa]` de cine? Fa]` de arta
sa, ar putea veni r`spunsul
CINEDIALOGURI
– numai c` noi cunoa[tem,
vai!, destule cazuri (glorioase)
de arti[ti aservi]i puterilor
momentului care au creat
la comand`, iar ceea ce au
creat au fost uneori, iar`[i
vai!, capodopere… Pentru a
relua un loc comun, arta are
propriul s`u adev`r, care nu
are leg`tur` cu „adev`rul“.
Pe de alt` parte, este
evident c` acel adev`r (al
artei) nu are leg`tur` nici cu
„realitatea, exact a[a cum e
ea“. Operele cu adev`rat mari
nu doar c` dau socoteal`
numai propriului lor adev`r,
dar ele schimb`, de multe ori,
„realitatea a[a cum e ea“ (a[a
cum o [tim). Ele înseamn` o
Lolita (1997), în regia lui Adrian Lyne, cu Jeremy Irons [i Dominique Swain
tulburare a acelei „realit`]i“
– [i, pe cale de consecin]`, a
„re]elelor noastre morale“.
Asta nu înseamn` c` ele
trebuie s` fie subversive cu
orice pre] – eventual, s`-[i
propun` asta; dar orice oper`
cu adev`rat fundamental`
re-fundamenteaz` mentalul
acelei epoci.
Pentru a lua un exemplu la
îndemîn`: Lolita nu este „un
îndemn la pedofilie“ (asta ar fi
„lectura“ trist`, îngust`, mic-
burghez` – dar [i proletar`! –,
a c`rei meschin`rie îl ulcera
pe Nabokov pentru c` nu
are nici o leg`tur` cu lectura
adev`rat`, adic` estetic`),
este doar un roman care are
drept personaj principal un
pedofil. A reduce bog`]ia
estetic` a unui astfel de
text la preferin]a sexual` a
personajului principal este
la fel de inept ca [i a sus]ine
c` Hamlet este o pies` despre
castelul Elsinore…
Revenind la „adev`rul
artei“: acesta nu are de-a
face nici cu morala, nici
cu absen]a acesteia; pur
[i simplu, morala nu este
scopul final al unui act
artistic. Dar lucrarea artei
asupra noastr` de[teapt`,
nici nu s-ar putea altfel, toat`
„lucr`tura“ moral`, social`,
eventual ideologic` al c`rei
rezultat sîntem. Cu cît opera
respectiv` este mai adev`rat`
– adic` mai capabil` s`
de[tepte lucrurile acelea
–, cu atît este mai valoroas`.
Operele care nu fac altceva
decît s` mîngîie obi[nuin]ele
morale/sociale/etc. în sensul
p`rului sînt de slab` valoare
– [i ele însele n`pîrlesc, l`sînd
în urm` un ghem de p`r.
Colorat în culorile timpului.
A.B.: William Kerrigan,
un reputat profesor american, a
f`cut o distinc]ie interesant` între
„critics“ [i „scholars“ (critici [i
înv`]a]i/c`rturari). Distinc]ia a
ap`rut în urma disputelor dintre
speciali[tii în Shakespeare, dar
s-a extins repede la întreg studiul
literaturii. Criticii, sus]ine
Kerrigan, cred în personajul
literar, în „efectul biografic“.
Mai simplu spus, un scriitor
î[i d` m`sura creativit`]ii în
capacitatea de a insufla via]`
paginilor sale. Pentru a putea
vorbi despre piesa Hamlet,
trebuie s`-l în]elegi mai întîi
pe b`rbatul Hamlet, trebuie
s`-i studiezi deciziile, ac]iunile,
evolu]ia scenic`. Înv`]a]ii,
în schimb, cred c` nu exist`
individualitate creatoare [i
c` orice personaj literar se
reduce la cuvintele a[ternute
pe hîrtie [i nimic mai mult, iar
a vorbi despre „dezvoltarea
sau transformarea“ acestuia
e neîntemeiat [i ridicol. Ar fi
interesant de verificat dac`
o bifurca]ie asem`n`toare
celei descrise de Kerrigan se
reg`se[te în celelalte arte,
întrucît e evident, ne place
sau nu, c` tr`im într-o er` a
înv`]a]ilor (poststructurali[ti,
deconstructivi[ti, istori[ti [i
mul]i al]ii). Criticul apreciaz`
manierele mereu surprinz`toare
în care forma [i con]inutul intr`
în armonie, pe cînd înv`]atul
vede fie numai forma, fie numai
con]inutul operei literare prin
ni[te lentile focalizate înainte de
a se a[eza la citit.
Ludwig Wittgenstein nu
a fost nici critic, nici scholar,
ci un filozof genial, îns` cu
atitudini cel pu]in stranii fa]`
de art`. De exemplu, a avut
asupra cinemaului o percep]ie
pur tehnic`. El a comparat
filmul cu automobilul supus
permanent procesului de uzur`
fizic`. Un film vechi e la fel de
greoi precum un automobil
vechi. Despre alegoriile lui
Shakespeare a afirmat (în
Însemn`ri postume) c` sînt
proaste [i c` autorul lor e doar
un „creator de limbaj“ [i de
lumi nerealiste, asem`n`toare
viselor. Înzestrarea Bardului din
Stratford, considera gînditorul
vienez, const` în talentul de
a „trasa linii“ menite a ne
convinge c` merit` s` fie privite.
Nu e cumplit de nedrept [i de
reduc]ionist s` caracterizezi un
mare poet (prozator, cineast,
pictor) doar ca pe un abil
mînuitor de forme?
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
A.L.{.: Cu siguran]`,
numai c`, fiind vorba despre
un „filozof genial“ – ca
Wittgenstein –, gîndurile sale
nu pot s` nu ne intereseze. Ele
pot, în func]ie de dispozi]ia
noastr`, s` fie percepute
drept o miopie caracteristic`
filozofilor (vezi [i Noica), o
lips` de aderen]` la universul
shakespearian per se sau
la limbajul poetic pur [i
simplu, sau drept o intui]ie cu
adev`rat „genial`“… Uneori,
nedrept`]ile unor mari min]i
fa]` de realiz`rile altor mari
min]i sînt mai semnificative
decît „drept`]ile“ unor min]i
mijlocii, care nu fac decît s`
repete platitudini.
P`rerea lui Wittgenstein
(pe care n-o [tiam) mi se
pare, deci, semnificativ`
în m`sura în care-l descrie
pe Wittgenstein mai mult
decît pe Shakespeare. Sau
pe Wittgenstein-în-rela]ie-
cu-Shakespeare. C`ci ce
înseamn`, în fond, „lumi
nerealiste, asemenea viselor“?
Eu v`d aici îns`[i defini]ia
cinemaului! Or, Shakespeare
n-a f`cut filme, din cîte
cunosc! Apoi, „creator de
limbaj“ – dar care scriitor
(mare) nu este a[a ceva?!
Dac` Wittgenstein a vrut,
prin aceasta, s` bagatelizeze
meseria îns`[i de scriitor,
tot ce pot spune e c` i-a ie[it
un mare adev`r: într-adev`r,
un scriitor creeaz` limbaje.
({i un cineast „creeaz`
limbaje“. {i un pictor. Etc.
Dar cred c` este evident c`
– b`nuiesc eu – iritarea lui
Wittgenstein vine din faptul
c` un scriitor ca Shakespeare
„se joac`“ cu limbajul
verbal…) A[ spune: cu cît
un scriitor este un „creator
de limbaj“, cu cît reu[e[te
s` creeze „lumi nerealiste“,
„asemenea viselor“, cu atît
este mai mare. C`ci visele
pot fi mai semnificative
decît întîmpl`rile diurne ale
vie]ii. Iar via]a v`zut` ca vis
(nu e nevoie s`-l invoc`m
pe Calderón pentru asta)
este unul din acele lucruri
rare, infinit pre]ioase, care
valideaz` valoarea unui
scriitor… Adev`rul poate fi,
uneori, acea privire vizionar`
care descoper` infinitul în
gr`untele unui vis: cine poate
afirma cu t`rie c` ceea ce ni
se întîmpl` în vis nu este mai
„real“, mai „adev`rat“ [i mai
semnificativ decît ocuren]ele
în[el`toare ale st`rii de trezie?
Cît prive[te distinc]ia
(dihotomia, polemica…) între
critici [i c`rturari, î]i propun,
drag` Alex, s` o l`s`m pentru
o discu]ie ulterioar`. Nu
de alta, dar pozi]iile sînt
într-atît de tran[ante [i de
aparent ireconciliabile, încît
am nevoie de un r`gaz de
deliberare pentru a m` dumiri
în care dintre ele mi-ar pl`cea
s` figurez (rîsete, din nou)… j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
N`ravuri, vigilen]`,
bani, criz`
C
UM subiectul literar
arz`tor al momentului
este a doua respingere a
candidaturii lui Nicolae
Manolescu de la statutul
de membru corespondent la cel de
membru plin al Academiei Române,
nu vreau s` r`mân r`u în]eles de
Cristian Teodorescu [i Alina Purcaru
de la Cotidianul, c`rora le-am refuzat
un comentariu pe aceast` tem`. De
ce? Din pricina unei întrist`toare
experien]e, o amarnic` lec]ie de
cinism gazet`resc pe care mi-a servit-
o Alexandru V`rzaru de la Academia
Ca]avencu. N-am stat s` le spun
povestea la telefon, dar cred c` merit`
scoas` în public acum [i aici.
Lec]ia lui V`rzaru
Luna trecut`, Alexandru V`rzaru
m-a sunat (nu ne cunoa[tem personal)
s` m` întrebe cum m` pozi]ionez în
prezent fa]` de Traian B`sescu, dup`
coali]ia PD-L–PSD, ca fost cosemnatar
al faimosului Protest publicat în
revista 22 când cu suspendarea,
referendumul [.a.m.d. Am început
prin a-i spune c` n-am nicidecum
inten]ia de a ap`rea în pres` cu vreun
comentariu, c` politica nu este nici
sl`biciunea [i nici partea mea tare,
c` atunci a fost un context aparte,
de solidarizare intelectual`, c` nu
e r`zboiul meu etc. I-am dat detalii
dintr-un un exces de bun`voin]`, ca
s` în]eleag` omul c` nu-l refuz din
antipatie fa]` de revist` ori fa]` de el
personal.
Ei bine, de[i, repet, refuzasem
ini]ial participarea la anchet`, parte
din argumenta]ia mea a fost preluat`,
asezonat` [i publicat` bine mersi chiar
în deschiderea articolului semnat de
Alexandru V`rzaru. Furibund, m-am
aruncat pe mail [i i-am spus cinstit
autorului c` procedeul cu pricina
constituie pur [i simplu o m`g`rie
[i c`-l asigur de toat` du[m`nia mea
prezent` [i viitoare. Sigur, cuvintele
erau cam tari, dar ce s` fac dac` m`
apucaser` furiile?
Care a fost r`spunsul
împricinatului? „…într-adev`r, asta am
f`cut (o m`g`rie, n.n.). Dac` a]i apucat
s` semna]i acea scrisoare, nu mai
sunte]i inocent din punctul meu de
vedere (…) Accept du[m`nia dvs.“
Mândria sfid`toare din formula
final` m-a dat gata. Omul era încântat
de sine ca un gladiator care-[i f`cuse
breloc din ]easta mea ne[tiutoare
de tactici ziaristice postmoderne.
Discutând apoi cu mai multe persoane
p`]ite, am aflat c` – „hehei, e[ti copil
b`trâne!“ – n-ai nici o [ans` de a sc`pa
de malinterpret`ri, r`st`lm`ciri,
contorsion`ri tenden]ioase etc. decât
dac` spui direct „nu comentez“, ori, [i
mai bine, închizi imediat telefonul.
Acuma, dac` mi-am v`rsat oful
cu V`rzaru, s` le spun prietenilor de
la Cotidianul c`, luat brusc într-un
subiect de care habar n-aveam la ora
aceea, indiferent ce reac]ie a[ fi avut,
picam prost, contradictoriu, neavenit.
Subiectele delicate [i care au nevoie
de nuan]`ri atente nu se pot trata
a[a, în picioare, la botul calului sau
pe col]ul mesei, în prip`, dou` vorbe
[i nedocumentat. Dac` declaram
c` nu-i un subiect incandescent
(fiindc` Nicolae Manolescu nu are
nevoie de nici o academie pentru a
r`mâne în istoria literaturii române
a[a cum [tim bine c` va r`mâne) ar
fi rezultat c` persiflez o nedreptate
flagrant`. Dac` m-a[ fi apucat s` ap`r
dreptul firesc al unei institu]ii de
a-[i alege sau respinge democratic
noile candidaturi, f`r` s` se simt`
obligat` s`-[i explice criteriile [i
s`-[i motiveze idiosincrasiile, ar fi
rezultat c` m` fac avocatul diavolului,
c` sunt autoritarist cu carapace
reac]ionar`. Iar dac` începeam s`
spumeg academofob, în`l]ând un
imn directorului României literare [i
probozind tombaterele resping`toare
de valori, ar fi putut rezulta c` o fac pe
fond resentimentar, ca unul alungat
acum [ase ani din sfera cercet`rii
[tiin]ifice patronate pe atunci de „Prof.
dr. Acad. Eugen Simion“.
Ei, cum po]i aglomera, detalia [i
argumenta la iu]eal` toate astea într-o
propozi]ie rostit` la telefon? Nu, mai
bine, refuzi s` te pronun]i? Iertare, dar
pentru un ins tic`it, intens dilematic
[i cu mania contextualiz`rilor
nuan]ate, a[a cum, din p`cate, m`
laud c` sunt, subiecte precum rela]ia
Academie – Nicolae Manolescu
necesit` oleac` mai mult spa]iu [i
timp decât sunt dispuse s`-]i ofere
coloanele unui cotidian.
Cimpoi, Eminescu,
Simion [i Breban
Cotidianul din 22 ianuarie
2009 public` o anchet` în care
sunt aborda]i nu mai pu]in de 33
7
VIA}A LITERAR~
academicieni din cei 41 participan]i la s`-l sperie chiar [i pe fostul pre[edinte,
sesiunea în discu]ie. Din declara]iile Eugen Simion!“ (Academia Ca]avencu,
acestora rezult` c` lui Nicolae nr. 3 din 21–27 ian.)
Manolescu i-ar fi fost favorabili 28 de Cel mai amenin]`tor mi se pare
votan]i, cu 5 mai mult decât a reie[it faptul c` ne afl`m în fa]a celei
în urma num`r`rii voturilor. Dac` de-a doua respingeri: membru
a[a ar fi stat lucrurile [i pe teren, corespondent al Academiei din 1997,
Manolescu ar fi fost acum ales! Numai lui Manolescu i s-a refuzat calitatea
c` votul e secret [i e foarte posibil ca de membru plin [i în 2005, cu sau
omul care laud` azi s` se fi exprimat f`r` sprijinul lui Simion [i lucr`turile
invers ieri. Unii participan]i afirm`
c` totul s-a desf`[urat într-un calm
imperturbabil, al]ii spun c` au v`zut
„reac]ii aproape viscerale, de simpatie
[i antipatie“ deopotriv`. Unii spun c`
pledoaria lui Eugen Simion a fost mai
sub]iric` la Manolescu [i mai intens,
mai simpatetic angajat` la Nicolae
Breban, cel care a [i reu[it s` devin`
membru plin.
Picant` este, îns`, ca întotdeauna,
zvonistica întâmpl`rii.
Cineva mi-a spus c` Eugen Simion
ar fi folosit cu skepsis formula
„discutat` [i discutabil`“ referitor
la Istoria critic`… a lui Manolescu.
Altcineva sus]ine c` Mihai Cimpoi
ar fi împ`r]it printre colegi fotocopii
ale unui articol „denigrator“ despre
Eminescu, în care Manolescu ironiza
calificativul „na]ional“ acordat
poetului, urmând linia relativizant-
demitizant` a junilor este]i la
mod`. Cu alte cuvinte, dumnealui
ve[teje[te, m`-n]elegi?, figura mitic`,
de lupt`tor la fruntariile patriei, a
pamfletarului metafizic. Or, a[a ceva,
pentru o institu]ie dominat` cândva
de impun`torul Miti]` Sturdza,
pentru care caragialismul era o
impardonabil` cangren` pe trupul
românismului, devine c` e peste
poate! veninoase tip Cimpoi, ceea ce
Asta v`d c-a auzit [i Ioan T. Morar: denot` o bizar` rezisten]` la valoare,
„Trei voturi i-au lipsit lui N.M. pentru excep]ie [i for]` creatoare din partea
ocuparea fotoliului, în vreme ce, în institu]iei. Bineîn]eles c` nu calitatea
paralel, cu aceea[i ocazie, Nicolae academic` ar fi schimbat ceva în
Breban lua cu un vot în plus fa]` destinul, bibliografia [i statutul
de barem (…) Din culisele votului profesional-politic al candidatului
s-a putut afla c` unul dintre cei care Manolescu, îns` mentalitatea
au stârnit academicienii împotriva rezultat` din aceast` respingere este
lui Manolescu a fost Mihai Cimpoi, întrist`toare. S` zic [i „revolt`toare“?
din Republica Moldova, ajuns Haide s` accept`m posibila acuz`
academician român din motive de „lezna]iune“ printr-o eventual`
sentimentale. De fapt, în spatele pledoarie demitizant` a criticului fa]`
titulariz`rii lui Nicolae Manolescu de cultul eminescian. Las` c` ar fi fost
este un fel de team` a unora c`, o manifestare cum nu se poate mai
dac` va fi academician plin, criticul fireasc` a spiritului critic, dar poate
literar ar putea ajunge, anul viitor, oare vreo minte s`n`toas` s` pun` în
pre[edintele Academiei, institu]ie cam balan]` o opinie strict circumstan]iat`
lipsit` la ora actual` de personalit`]i cu o oper` de calibrul, profunzimea,
de calibru. {i perspectiva asta poate cuprinderea sintetic` [i cantitatea

8
raftului Manolescu din bibliotecile
noastre?!?
Am întâlnit frecvent la na]ionali[ti
– mul]i de bun`-credin]`, anima]i de
un patriotism curat [i deloc xenofob
– astfel de m`rginiri violent exprimate
la adresa câte unui june impulsiv
antitradi]ionalist, anti-mioritic, anti-
Blaga, Sadoveanu etc., cosmopolit în
VIA}A LITERAR~
exces, subminat acneic de avânturi
socialiste [.a.m.d. „Trebuie distrus“,
ricanau ei b`trâne[te, cu toate c`
tân`rul subiect era hiperdotat, plin
de ardoare cultural` [i de patima
construirii spirituale, aburit pe
moment de aiurelile deconstruc]iei
cum au fost mul]i dintre noi pe
vremea structuralismului [i-a
Noului Roman francez. Cea mai
în]eleapt` [i profitabil` metod` nu
e „raderea“, limitarea, anihilarea lui
(adesea nu doar imposibil`, dar [i
contraproductiv`!), ci sfânta cale a
venerabilului Trahanache în cazul
insurgentului Ienache Siripeanu: „dar
dac`-l putem aduce s` voteze cu noi?“
Cum îl [tim pe Nicolae Manolescu
un om de putere, mare juc`tor (nu
doar de [ah), tenace întru hedonism,
seduc`tor [i exersat tactician, cred
c` va [ti s` a[tepte surâz`tor [i acum
(numai vegetarienii s-ar fi retras din
curs` dup` primul refuz academic),
convins c` vigilen]a excesiv` a
Academiei de azi nu-i decât un semn
de vulnerabilitate ce se impune
cucerit`.
Bani [i pl`ceri culturale
Oricât m-am for]at s` nu m` las
dus de isteria crizismului care ne
domin` sufocant dinspre sfâr[itul lui
2008 – v`zând în noul val de jeluire
înc` o inginerie social` planetar` cu
subtext anticapitalist, potrivit` erei
globalizante –, tot m-am întunecat
aflând c` Ziarul de duminic` [i Descoper`
au trecut în sistem online. (Trag
n`dejde c` excelenta revist` Time out,
coapt` delicios de Anca Ioni]` pentru
un public incredibil de variat, nu va
avea aceea[i soart`, ori va ajunge, din
s`pt`mânal, lunar!) Va s` zic` m`car
ceva – [i tot e adev`rat!
Cum s` nu am, atunci, nostalgia
frumoaselor a[tept`ri [i a revela]iei de
la începutul lui noiembrie 2008, când
Oana Pellea m-a invitat la deschiderea
promo]ional` a celei de-a [asea serii
a cursurilor Erudio-Erisma? Lumea
afacerilor, oamenii cu bani, au nevoie
de lumea culturii [i a spectacolului
– iat` pl`cuta, uluitoarea revela]ie.
Dar ca s` ajung aici, trebuie s` fac
pu]in` istorie recent`.
}ine]i minte surprinz`toarea
apari]ie a grup`rii URR pe la începutul
anilor 2000? Nu pu]ini (dar nici mul]i)
au fost cei care [i-au legat speran]ele
de tinerii întreprinz`tori coagula]i
de elegantul, seninul, conving`torul
Cosmin Alexandru, om de afaceri
de succes, ins calm, cald [i sigur de
reu[it` ca un budist petrecut prin
arcanele balcanismului de iarmaroc
bucure[tean. L-am v`zut atunci
sus]inut mediatic de Victor Rebengiuc,
de Gabriel Liiceanu [i Horia-Roman
Patapievici, dar nu i-am acordat
nici o [ans` din momentul în care,
interesându-m` cine – ce for]` nev`zut`
– se afl` în spatele forma]iunii lor,
am aflat c` nu sunt sus]inu]i de nici
un segment al serviciilor secrete, de
nici un segment militar, de nici o
putere financiar-mediatic`. Numai
inteligen]`, competen]`, tinere]e,
bun`-credin]`, capacitate managerial`
[i profesionalism patriotic drept
suprem` condi]ie de reu[it` politic` în
România? }i-ai g`sit!
Fire[te, deci, c` nu au câ[tigat
nimic. Nici atunci, nici dup`. În ce m`
prive[te, am mai înregistrat cu trist
cinism [i jovial sarcasm un faliment
al onestit`]ii în cuprinsul politic
dâmbovi]ean, dup` care m-am instalat
în confortabilul, sinuciga[ul nostru
fatalism dup` care „n-a fost s` fie“ este
marca destinului împlinit… cumsecade.
Dup` ceva vreme, vorbind cu
prietenul Marian Popescu, am aflat
c` – dincolo de preocup`rile lor de
businessmen, management, PR, exper]i
media, consultan]` bancar` etc.
– „oamenii lui Cosmin“, cu sau f`r`
MBA-uri eclatante, s-au grupat într-o
asocia]ie care [i-a propus, între altele,
„antrenamentul cultural“, asimilarea
de tehnici comunica]ionale, de trucuri
retorice [i persuasiune nonverbal`,
de tactici comportamentale, creative
writing [.a.m.d. Cu alte cuvinte,
speciali[tii tehno-comerciali, oameni
realiza]i profesionalmente, cu CV-uri
redutabile în domeniul lor, au resim]it
nevoia apelului la cultur` – estetic`,
practici teatrale, literatur`, sociologia
crea]iei, educa]ia gustului, feeling
artistic în toate cele –, convin[i c`
exactitatea are nevoie de frumuse]e,
c` [tiin]a f`r` art` e ca o carcas` f`r`
miez, c` materialitatea se sprijin` pe
idealitate dup` cum vizibilul respir`
(prin) invizibil, c` inefabilul sus]ine
pragmatismul, pe scurt: c` pentru a fi
deplin, omul de afaceri are nevoie nu
doar de arsenalul specific, dar [i de
fr`gezirea prin cultur`.
Estimp, mai trecusem printr-o
experien]` gra]ioas`, d`t`toare de
dulci speran]e în acela[i sens: o mare
firm` interna]ional` de medicamente
inten]iona ca în cadrul unui team
building s`-[i premieze performerii
cu câte-o carte aleas` anume pentru
fiecare de, vezi Doamne, „Omul
care aduce cartea“ la Pro Tv. Dup`
ce am mul]umit [ocat de inten]ie,
am cerut, desigur, CV-ul fiec`ruia
– sex, vârst`, locul na[terii, studii,
preferin]e literare –, ca s` [tiu dac`
merg pe Murakami, Borges, Pamuk,
Amos Oz sau C`rt`rescu, pe Bucure[tii
Ioanei Pârvulescu, albume de art`,
Buc`t`ria lui Radu Anton Roman,
c`r]i motiva]ionale, Jeni Acterian… A
fost o pl`cere nebun` s` umblu într-o
diminea]` cu PR-ul firmei pe sc`rile
de la C`rture[ti, propunând, alegând,
schimbând, apoi scriind câte ceva
(„personalizat“) pe fiecare pagin` de
gard`. Pentru ca la urm`, sorbind un
suc, s` aud incredibila întrebare: „Bun,
acuma s` v` întreb [i eu care-i fee-ul
dvs.?“
„Fee“ scriu eu acum, post factum,
fiindc` atunci am în]eles c`-i vorba
de fiul meu. Or, „noi avem o fat`!“, am
exclamat eu holbat. Dup` ce mi s-a
explicat c` este vorba despre termenul
englez pentru onorariu, m-am relaxat
[i-am cerut pur [i simplu, la rându-mi,
o carte (nu-i spun pre]ul!).
Ei, în]elege]i merchezul? Dac`
oamenii ace[tia, care au tot ce-[i
poate dori un om normal, au ajuns s`
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
considere cartea ca o r`splat`, o pl`cere
stimulativ`, un semn de considera]ie
al brandului fa]` de persoana lor, l`sând
de o parte – fie [i numai pentru o dat` –
celelalte, uzuale, recompense materiale,
apoi asta înseamn` ceva pentru lumea
culturii, nu crede]i? Dac` adaug aici
multele întâlniri ale litera]ilor cu
financiari, medici, actori, cu liceeni
[i studen]i, conferin]ele diverselor
asocia]ii de protejare a Bucure[tilor,
publicul conferin]elor TNB, multele
ini]iative din sectorul privat care-i
pun fa]` în fa]`, cale de dou` ore
dialogale, pe speciali[tii realiza]i într-
un domeniu economic, tehnic, bancar,
comercial cu personalit`]i din cultur`,
arte, [tiin]e, ajung la o concluzie cât
se poate de îmbucur`toare. Vechea,
ranchiunoasa noastr` atomizare,
traiul paralel, reciproc p`gubitor,
cedeaz` loc solidariz`rii, colocvialit`]ii
interprofesionale, fuziunilor afective
[i suflete[ti de care avem o nevoie
aproape vital`.
Revenind la Oana Pellea [i acea
diminea]` de 7 noiembrie, în sala Paris
de la Novotel, la cursurile Erudio,
ca simplu spectator am tr`it câteva
ceasuri de încântare. Numai cinci
sau [ase b`rba]i am num`rat al`turi
de cele 21 de fete venite la atelierul
Oanei Pellea [i-al lui Marian Popescu s`
înve]e trucuri actorice[ti de atitudine
[i comunicare în public. Oameni cu
slujbe însemnate, de la companii
renumite, realiza]i, altminteri, social
[i profesional, dar care se simt înc`
nesiguri pe gesturile lor, pe energia
personal` [i harul transmiterii
mesajului prin mimic` sau aluzii
gestuale, stânjeni]i de rigorile posturii
directoriale, de morga contextelor
oficiale, de artificialitate, sicitate [i
nonpersuasiune în dialogul cu mass-
media etc.
Regret c` nu sunt ubicuu [i nu
am putut s` particip [i la atelierul de
scriere creativ` al Ioanei Pârvulescu,
dar aici, la Oana [i Marian, am r`mas
perplex v`zând o sum` de oameni
serio[i c` se plâng c` nu [tiu ce gesturi
s` evite, c` nu [tiu cum s` atrag`
aten]ia asupra lor în situa]ii publice,
c`, de[i conduc`tori de grupuri, nu
[tiu cum s` creeze osmoz` între
participan]i, c` vor s` înve]e „cum se
comunic` un lucru pe care, totu[i, vrei
s`-l ascunzi, adic` s` nu-l verbalizezi“,
„cum s`-mi gestionez emo]iile“, tehnici
de relaxare rapid`, „drumul de la gest
la decizie“, cum s` evi]i [abloanele într-
un mediu care – totu[i – î]i impune
drastic respectarea lor [.a.m.d. Ba înc`
o doamn` suav-juc`u[` a declarat c` se
afl` acolo din pur` curiozitate, fiindc`
vine dintr-o lume feroce [i „voiam
s` v`d cum este s` fii în lumea fin`“!
To]i erau interesa]i de rela]ia Persoan`
– Masc`, de metodele prin care s`-]i
deghizezi sl`biciunea. Cum s` par
puternic [i sigur pe mine – acesta a
fost numitorul comun al motiva]iilor
prezen]ei lor acolo. O prezen]`, e de
spus, bine pl`tit` de firma la care
lucreaz` cursantul.
S` v` mai spun de harul Oanei
Pellea – atent secondat` de Marian
Popescu la inter-medierea cu inten]iile
auditoriului – de a face din cel mai
mic gest un evantai de semnifica]ii
[i din fiecare întrebare o s`rb`toare
cvasimetafizic`? De la simpla intrare
pe u[` la interviul pentru l pag. 10
Rui Zink
Cititorul din pe[ter`
Traducere de Micaela Ghi]escu
Lectura: Mihai Dobrovolschi
Despre Rui Zink
Titlul c`r]ii în portughez` este O Aniba-
leitor, aluzie la un anume dr. Hannibal Lec-
ter, protagonistul a trei romane de Thomas
Harris, printre care T`cerea mieilor (1988).
Micaela Ghi]escu, România literar`:
„Autor de romane, nuvele, eseuri, piese
de teatru, c`r]i pentru copii, al primului
e-book portughez ([i chiar al unui libret de
oper`), traduc`tor al lui Samuel Bellow, im-
plicat în teatru stradal [i în happening-uri,
laureat, în 2005, al Premiului Pen Clubului
portughez pentru roman, Rui Zink ne ofer`
prin Cititorul din pe[ter` o mic` bijuterie
– adev`rat` pledoarie pentru lectur` într-o
manier` amuzant-ironic` [i totodat` tandr`
– care, odat` citit`, nu se poate uita“.
Mihai Dobrovolschi: „Un mic lucru ciudat
[i neprev`zut mi s-a-ntâmplat când înregis-
tram c`rticica asta. Undeva prin al treilea
sfert, în timp ce o citeam la microfon, am
sim]it un reflux de emo]ie c` mi se c`]`ra
în gât. Vocea mi-a alunecat. Nu m-a mai
emo]ionat fizic o carte din copil`rie, de la
Cire[arii. De ce acum? Pentru c` o citeam cu
voce tare. Asta nu putea s` însemne decât
c` atunci când citesc acas`, în pat, lini[tit,
nu m-aud destul de tare din în`untru, din
propriul adânc. Pe viitor voi ciuli urechile.
Petre }u]ea
Vorbe memorabile
|n lectura lui Valentin Uritescu
Gabriel Liiceanu: „Cum singur spune,
}u]ea s-a rev`rsat în al]ii. Când apele spi-
ritului s`u s-au retras, ele au l`sat în urm`,
cristaline, [lefuite de patim`, suferin]` [i
inteligen]`, câteva sute de vorbe memo-
rabile. „
Valentin Uritescu: „Pentru cei care l-au
v`zut pe }u]ea la televizor r`spunzând
{i sper c`, dup` ce-o s`-mi auzi]i vocea, o s`
v` auzi]i mai bine [i pe voi. Când citi]i“.
Alina Purcaru, Cotidianul: „Cititorul din
pe[ter` de Rui Zink este un microroman
despre dependen]a mortal` de citit.
C`r]i, c`r]i, c`r]i. Oase [i c`r]i, c`r]i [i
oase, c`r]i [i iar c`r]i, r`spândite pretutin-
deni. O macabr` maree a depozitat acolo
r`m`[i]ele p`mânte[ti a sute de oameni, pre-
cum înc`rc`tura rev`rsat` a unui petrolier,
dac`, în loc de aur, ar fi transportat c`r]i.
Asta g`se[te mica pramatie din cartea
portughezului Rui Zink, când deschide
ochii dup` un naufragiu care îl aruncase
pe o insul` s`lb`ticit`. B`iatul, potlogar
de mahala, nimerise la bordul unei cor`bii
care naviga, cu cala plin` de c`r]i, s` vâneze
un monstru cu obiceiuri nemaiv`zute, pe
Anibal Lector, devoratorul de c`r]i.
În loc s` îl cr`n]`ne între dou` romane
de Proust pe nea[teptatul vizitator, Anibal
Lector îl strune[te într-ale lecturii. E[ti
dispus s` schimbi câteva idei cu mine, pe o
tem`? Aceasta e întrebarea cu care începe
o neobi[nuit` [i parabolic` prietenie între
pu[tiul nedus la biseric` [i canibalul sensi-
bil la c`r]i“.
Despre Dobrovolschi
Dan C. Mih`ilescu, Idei în Dialog: „S`
vede]i criz` la Dobrovolschi! M` [ti]i cum
exult când prind câte-un rebel pe teri-
George Top\rceanu
El major [i ea minor`
In lectura lui Andrei Ple[u
Audiobook-ul cuprinde 24 de poezii
selectate de Andrei Ple[u:
Toamna în parc, Albumul, Gelozie, În jurul
unui divor], Balada unei stele mici, Cioara,
Bacilul lui Koch, Prohod, Chinurile lui Ulise, De
profundis, Balada chiria[ului gr`bit, Vara la
întreb`rilor puse de acei care [tiau cine e
}u]ea [i cât de personal se exprim`, acele
emisiuni vor r`mâne pentru totdeauna
în mintea [i sufletul lor, prin uimirea [i
fascina]ia care te cople[eau cum îl vedeai
[i ascultai. {i dac` auzul este modalitatea
senzorial` cea mai strâns legat` de intelect
[i dac` ascultarea vorbirii altuia este [i o
vorbire interioar` proprie, pentru mine, ca
actor, care î[i înva]` rolurile vorbind tare
toriul Normalit`]ii. (…) Citez cu pl`cut`
uimire: Sunt mai mult decât bucuros s`
m` aflu printre cei care au o criz` legat` de
existen]`, decât s` am o criz` inexisten]ial`
sau semi-existen]ial`, cum au ceilal]i. Criza
vine din realitatea c` existen]a mea se mut`,
u[or-u[or, în alt` parte, întinzând r`d`cini de
gum`. Adic` nu m-am mai uitat la televiziu-
nile de mas`. M` uit la documentare de fizic`
cuantic`. M` uit la filme ruse[ti sau canadie-
ne. Citesc Pidalionul [i Platon. Am renun]at
]ar`, La Pa[ti, Întoarcerea fiului risipitor, Între-
bare [i r`spuns, R`spunsul micilor func]ionari,
Plou`, Cobe, Blesteme, Triste]i provinciale, Un
duel, R`spunsul Cometei, Expunere de motive,
Testamentul unui poet cunoscut.
Andrei Ple[u: „Topîrceanu a fost una din
volupt`]ile literare ale adolescen]ei mele.
Un perfect dozaj de me[te[ug, emotivitate
în mod natural la consumul iresponsabil de
femei [i le simt altfel, probabil o s` ajung
monogam (…) Încerc s` m` las de un drog
înfior`tor de par[iv: nevoia de a fi simpatic
(…) Am descoperit, dup` ani de c`utare a ex-
tazului, frumuse]ea lucidit`]ii. {i m` bucur de
criza asta, pentru c` [tiu c` o s` m` duc` spre
briz`. Am aflat, ca mul]i dintre voi, c` locul
meu e aici, dar pu]in mai încolo. Not funny?
But it’s so much fun! Aferim, Dobro, numai
s` te ]in`!“
[i ironie, rezumat gra]ios al unei Românii
belle époque, a[a cum îmi place s` mi-o
imaginez: cu r`gazuri civilizate, îndr`zneli
citadine [i candori rurale. Se spune, mereu,
c` poezia lui Topîrceanu este minor`. Se
poate. Dar exist` un minorat sfâ[ietor al
fiec`rui fragment de via]`, dac` îl privim
pe fundalul monumental al celor dou`-
trei evenimente majore de care nu scap`
nimeni. Major` cu adev`rat e, în fond,
numai moartea. Restul e zbaterea minor`
a cotidianului, materia trec`toare a unei
trec`toare umanit`]i. Cu alte cuvinte, re-
stul e Topîrceanu…“
– nu le po]i însu[i decât ascultând cum
sun`, lectura pentru sine fiind insuficient`
–, propunerea editurii Humanitas Multi-
media de a imprima pe un disc str`lucitor
[i fermecat vorbele memorabile ale lui
}u]ea a fost o vie emo]ie. Îmi asumam o
mare responsabilitate.
Doamne Maic` a Domnului, mi-am
zis, d`-mi putere [i pricepere ca ascultarea
vocii mele s` fie pe placul vorbirii VOAS-
TRE interioare, ca împreun` s` v` delecta]i
de sclip`tul spiritului m`iestru, de for]a [i
substan]a ideilor, spontaneitatea [i marea
originalitate a acestui Socrate al români-
lor.“

10
l ob]inerea unui job (este esen]ial
cum î]i faci apari]ia) pân` la focalizarea
energiei colective în persoana ta, atunci
când te afli în centrul aten]iei, Oana
a magnetizat atmosfera povestind
despre familiarizarea cu propriul eu
(tehnici de autolocuire [i autolecuire),
despre semnifica]iile grimaselor,
autocunoa[tere, cultul firescului [i
VIA}A LITERAR~
comunicarea disimulat`, despre for]a
de a-]i asuma ADN-ul [i de a ie[i din
cli[ee, despre disponibilitatea fiin]ei [i
for]a cooperant` în social, despre cum
se poate înfrunta sau ignora mârl`nia
cotidian`, f`când în treac`t o observa]ie
care mi s-a p`rut extraordinar`. R`ul
în educa]ia celor de vârsta noastr`,
a spus ea, vine din copil`rie, din
„modul în care am fost sco[i la tabl`:
ca o pedeaps`, nu ca un merit [i o
r`splat`“. Am fost anume deprin[i s`
ne uit`m mereu în jos, nu direct în ochii
interlocutorului.
De-a lungul celor aproape patru
ceasuri petrecute acolo (dup` orele de
atelier, a avut loc o întâlnire în plen
a cursan]ilor cu Oana Pellea [i Horia-
Roman Patapievici) am v`zut limpede
efectele acestei veritabile terapii
suflete[ti („discurs motiva]ional“, aflu
c` i se spune în limbajul de specialitate)
pe care duhul artei [i culturii a
întip`rit-o pe chipurile celor forma]i în
corpuri profesionale deprinse cu logica,
rigiditatea, contabilitatea, tehnica – pe
scurt, întru ignorarea esteticului [i-a
armoniei interioare.
Îmbibarea mediului de afaceri cu
sevele lumii culturale este, în ceasul
de fa]`, una dintre cele mai frumoase
provoc`ri – mai delicate, mai reciproc
necesare [i mai pl`cut riscante – ale
vie]ii intelectuale.
O scrisoare de la
Ion D. Sîrbu
Nu [tiu de câte ori am regretat
în ace[ti ani c` am pierdut num`rul
10-12 din 1995 al Caietelor critice
dedicat lui Ion D. Sîrbu! M` lamentez
acum o dat` mai mult v`zând
scrisoarea complicatului diarist c`tre
Edmund Pollak tip`rit` integral
(fragmente au ap`rut în respectivul
num`r al Caietelor) în revista
SpectActor editat` de Teatrul Na]ional
din Craiova, nr. 3, iulie-septembrie
2008. Din nota redac]iei în]elegem
c` în arhiva Elisabetei Sîrbu exist`
înc` multe inedite (m` întreb ce s-o
fi ales din lotul epistolar de]inut de
Dorina Al-George). Chiar dac` mari
surprize din unghi documentar sau
anecdotic nu prea mai sunt de sperat,
fapt e c` fabuloasa energie epistolar`
a lui Ion D. Sîrbu merit` [i trebuie
cât mai curând, mai amplu [i adecvat
adnotat` într-o edi]ie special`. Nu-mi
pas` c`, poate, exagerez scandalos din
perspectiva rigorilor istorico-literare,
dar în ochii mei scrisorile lui Sîrbu ]in
bine cump`na lui Ion Ghica la final de
veac 20 [i sunt oper` literar` exact cât
epistolarul caragialian.
17 sept. 1987: „Dar s` revin la
scrierile mele: am terminat patru c`r]i
grele [i, dup` a mea p`rere, foarte
serioase. Mi-am recâ[tigat libertatea
de expresie, scriu a[a cum gândesc
în numele poporului meu nefericit
[i pierdut. Am un roman în dou`
volume, destinat Occidentului, Adio,
Europa! 1000 de pagini (titlu francez
ironic: «la condition roumaine»).
Nu l-am ar`tat nim`nui, nu e pentru
colegii mei frico[i [i pruden]i la
maximum. Încerc`rile mele, taton`rile
mele discrete [i disperate de a-l
trimite «dincolo» au e[uat: tr`iesc
în fundul unei gropi de [obolan, nu
am nici o posibilitate, nici o rela]ie,
nici o speran]` c` îl voi putea trimite.
Cred c` acest roman e mai bun (sau
aproape la fel de bun) decât scrierile
unor celebri ru[i sau polonezi, în
aceea[i situa]ie cu mine. Doar c`
e foarte românesc, foarte actual,
începe ridicol [i se sfâr[e[te tragic. O
sintez`. Un ]ip`t inteligent, o febr`
yalta, halucina]ie [i moarte, adev`r [i
acuzare. L-am terminat în anul 1965,
toamna (…) Numele meu legal (din
actele civile) este Dezideriu Stehlick.
Fiul lui Josef Stehlick (de religie
romano-katolic`) [i al Ecaterinei
Glaser, tot katolic`, ambii coloni[ti
din sudul Boemiei (sec. XVI-XVII),
în sudul Banatului, comuna Gârnic,
lâng` Moldova Nou`. Am circulat cu
acte falsificate prin liceu [i facultate:
de c`tre Ioan Sîrbu am fost adoptat
legal abia în 1956, 19 Dec.: acesta
e secretul familiei mele [i al meu.
Fratele meu, din c`s`toria cu acela[i
Stehlick, a murit la Saõ Paolo, unde
am o gr`mad` de nepo]i [i str`nepo]i
(…) Dac` ar fi s` fac scandal, voi opta
pentru na]ionalitatea Mamei mele:
am dreptul, am dreptul ca la sfâr[itul
vie]ii s`-mi dau seama c` am dou`
suflete, dou` etnii, dou` ]`ri ca patrie.
Nu o fac decât ca un act de disperare
[i moarte: sunt deja pe moarte, doresc
doar s` fac ceva împotriva acestei
barbarii române[ti care m` umile[te [i
m` umple de ru[ine moral`, politic` [i
intelectual`“.
Tot aici apare un fragment dintr-
o scrisoare adresat` lui Nicolae
Carandino în vara lui 1975, cei doi
având un proiect de a-[i trimite
reciproc câte nou` epistole, în linia
Alecsandri – Ghica sau Caragiale –
Vlahu]`, spre a le reuni apoi în volum.
Unde sunt, exist` ele? Iar dac` exist`,
fie [i incomplet, de ce nu le public`
nimeni?
Pentru mesajul picant, aleg [i de
aici un paragraf: „De un fapt sunt îns`
sigur, c` ultimul cresc`tor de vite din
Co]ofeni este capabil de o luciditate
politic` mult superioar` tuturor
nebunilor de tip Cohn-Bendit sau
Jean-Paul Sartre, [i mai sunt sigur c`,
pentru popoarele adolescente, ideile
sunt o simpl` epiderm`: se schimb`
din cinci în cinci ani, fondul arhaic
fiind cel care le dirijeaz`, de sub
p`mânt, atât instinctul de conservare,
cât [i formele prin care dejuc`m
impozitele metafizice“.
Nu sun` tulbur`tor [i acum?
„Revelion multicultural“
A[a se intituleaz` ceea ce a[ putea
cataloga drept „articolul lunii“. Este
relatarea f`cut` de Mihail Neam]u
în Dilema veche nr. 257 din 15–21
ianuarie crt. Un text care te umple
de amar, cu accente hazlii, dar
fundal sumbru, nedrept la modul
acut [i urât prevestitor pentru soarta
cre[tinismului în regimul mediatic [i
educa]ional al Occidentului. {i care
poate face bine pereche cu editorialul
lui Horia-Roman Patapievici din
num`rul trecut al ID.
„În seara de revelion am fost
invitat de un cuplu studen]esc din
Ann Arbor pentru o gustare frugal`,
înainte ca gongul s` bat`. O discu]ie
multicultural` purtat` undeva în
vecin`tatea campusului putea p`rea
o ofert` promi]`toare. Al`turi de
gazde, la mas` erau invitate Alima,
o arabist` irakian` atras` de teme
recente în antropologia migra]iei &
Rachel, o tân`r` american`, interesat`
de impactul lui Pu[kin asupra
literaturii ebraice contemporane
& în sfâr[it, Sonia, o doamn` din
Suedia cu preocup`ri în zona poeziei
americane. Prezen]e agreabile, fine [i
educate (…) Nu era un mister pentru
mine c` [tiin]ele umane se predau
la University of Michigan dintr-o
perspectiv` angajat progresist`. Între
paradigma Marx [i modelul Eliade de
studiere a religiei, autorul Capitalului
se bucur` în continuare de prestigiu,
reveren]` [i chiar pietate“.
Ei, de aici începe co[marul când
agresiv, când grotesc, bizar [i dureros
totodat`, al compatriotului nostru.
Care, dincolo de simpatia pentru
talentul relat`rii, merit` toat`
compasiunea noastr`.
Rezum.
Rachel începe prin a decreta
intoleran]a „mult mai grav`
a cre[tinismului (în raport cu
iudaismul [i islamismul) fa]` de
homosexualitate. Chiar dac` exegeza
talmudic` a Torei [i jurispruden]a
aplicat` de rabinii contemporani sunt
drastice (recomandând flagelarea), iar
sharia islamic` condamn` unilateral
sodomia (dup` cum ne arat`
pedepsele publice din Arabia Saudit`
contemporan`), totu[i cre[tinismul
e mai vinovat decât celelalte
monoteisme“.
Nu conteaz` contraargumentele,
impreca]ia continu`: „cre[tinismul
este violent nu doar cu minorit`]ile,
ci cu toate popoarele umanit`]ii.
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Christianity is the most murderous
religion on earth“. Iar cina va continua
în aceea[i atmosfer` de intens`
culpabilizare a bietului cre[tin
pravoslavnic.
Gloseaz` Mihail Neam]u cu
înnegurat` dreptate: „Ceea ce
oamenii lui Lenin, Stalin sau Ana
Pauker [i propagandi[tii PCR din anii
1950 n-au reu[it s` demonstreze cu
«Biblia vesel`» în fa]a burgheziei [i
a ]`r`nimii li se livreaz` ca dogm`
studen]ilor dintr-o universitate
excep]ional` din America de Nord
(…) E[ti cu adev`rat bun doar dac`
ai opinii mainstream. S-ar cuveni
s` încasezi setul de insulte într-un
mod vesel, tonic, între un banc
[i alte dou` pahare. Nu po]i îns`
ironiza [amanismul sau animismul
tribal din Kazahstan sau Tanzania,
nu po]i discuta critic prozelitismul
homosexual, excesul de retoric`
feminist` sau erorile din affirmative
action, nu po]i chestiona pacifismul
prosovietic din timpul R`zboiului
Rece“ [.a.m.d.
Concluzia: „A[a se n`ruie dialogul
alterit`]ilor într-o universitate
secular` unde anumite teme au
devenit tabu, iar altele propun
iconoclasmul deschis, în regim
perpetuum mobile. Cât e[ec, totu[i, într-
un asemenea proiect educa]ional dac`
oamenii ajung s` discute la un nivel
inferior conversa]iei dintre lipovenii
cre[tini (vechi-calendari[ti) [i t`tarii
musulmani din Dobrogea!“
Spre consolare, citim în nr. 9 din
decembrie 2008 al revistei Tabor un
interviu (realizat de Felicia Dumas) cu
p`rintele Placide Deseille, „unul dintre
cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei
din Fran]a“, din care afl`m c` s-a
tip`rit recent un ghid al m`n`stirilor
ortodoxe din ]ara lui Pascal [i Voltaire.
Ne puteam închipui noi c` acestea
sunt nu mai pu]in de dou`zeci, cu 180
de monahi [i monahii, dup` tipicul
chinovial [i chiar eremitic?
Ce-i drept, p`rintele Placide adaug`
un bemol nec`jit jubila]iei noastre:
„În Fran]a, îns`, institu]iile nu sunt
religioase. Spre exemplu, când trebuie
s` complet`m un formular pentru
fisc, pentru cadastru sau pentru
o firm` de asigur`ri [i trebuie s`
men]ion`m locul unde locuim, ne
este aproape imposibil, c`ci niciunul
dintre chestionare nu se poate
aplica unei m`n`stiri ortodoxe. Pur
[i simplu, ca monahi tr`itori într-o
m`n`stire ortodox`, noi nu exist`m
(…) Nu intr`m în nici o categorie,
suntem în afara legii, În Fran]a,
orice francez se poate asocia cu cine
dore[te în diverse scopuri, s` joace
fotbal, s` pescuiasc` sau s` joace c`r]i,
iar pentru asta le trebuie o simpl`
declara]ie la prefectur`. Dac` vrem
s` ne asociem pentru a duce o via]`
religioas` ca monahi, este necesar`
o anchet` din partea serviciului de
informa]ii, a poli]iei, un aviz favorabil
din partea Consiliului de Stat, un
decret al ministrului afacerilor interne
semnat de ministrul însu[i. Din punct
de vedere institu]ional, suntem cu
adev`rat cet`]eni de al doilea rang“.
Of! S` ne revedem cu bine luna
viitoare! j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Coincidentia oppositorum
modelul discursului indirect în gândirea lui Mircea Eliade
M
IRCEA Eliade nu a vorbit niciodat`
în termeni teologici despre
Sacru. De[i nu face afirma]ii
directe referitoare la Divinitate,
el utilizeaz` totu[i un discurs
analogic, prin intermediul simbolului coinciden]ei
contrariilor. Discursul analogic este un semn al unui
limbaj apofatic, chiar dac` inten]ia savantului nu
este aceea de a ini]ia cititorul în teologia negativ`
de tip areopagitic. Acest tip de limbaj este mai mult
conotativ, f`când posibile analogiile, omolog`rile
diverse [i ciocnirile de sensuri. Iar Mircea Eliade, în
m`sura în care utilizeaz` acest simbol, sugereaz` o
abordare apofatic` a problemei Sacrului [i, implicit,
a Divinit`]ii.
Când vorbe[te despre coincidentia oppositorum,
Eliade face ori asump]ii divergente, ori trateaz`
problema cu frivolitate. În realitate, ceea ce poate
p`rea ambiguitate extrem` ar putea semnifica
substan]a unui limbaj, el însu[i polifonic [i
conotativ. Coincidentia oppositorum nu descrie nimic,
întrucât nu favorizeaz` un sens reg`sit implicit
în interiorul discursului, ci trimite c`tre diverse
sensuri, toate validate de esen]a acestui limbaj.
Iat` o modalitate de exprimare polisemantic`,
ce subliniaz` caracterul ambiguu [i analogic al
conceptului studiat: „Într-adev`r, dac` pentru
gândirea indian` condi]ia uman` se define[te
prin coexisten]a contrariilor, eliberarea (adic`
abolirea condi]iei umane) echivaleaz` cu o stare
necondi]ionat` care dep`[e[te contrariile, ceea
ce este acela[i lucru cu o stare în care contrariile
coincid“1 . Altfel spus, coincidentia oppositorum
favorizeaz` contradic]ia [i paradoxul. În acest
sens, dep`[irea contrariilor este, în acela[i timp,
coinciden]` sau coexisten]` de contrarii, fapt ce
trimite c`tre un limbaj independent de logica unei
gândiri necontradictorii. Un astfel de limbaj nu este
îns` discursiv, din dou` considerente: în primul
rând, propozi]iile cu sens nu pot s` se refere la nici
un fel de coincidentia real`. Gândirea este obi[nuit` s`
reprezinte realit`]i opuse, care nu pot fi conciliate,
în sensul coexisten]ei lor în aceea[i judecat` [i
sub acela[i raport. Doar un al treilea termen poate
realiza sinteza, numai c`, în cazul discursului
coinciden]ei contrariilor, de cele mai multe ori
acest al treilea termen este absent. El poate fi cel
mult sugerat, dar niciodat` numit sau descris într-
un anumit fel2. Coincidentia oppositorum nu este, în
acest sens, o dialectic` din care ar rezulta o sintez`.
Realit`]ile sunt conciliate, f`r` îns` a se sugera
prezen]a unui nou obiect al gândirii. Într-o a doua
accep]iune, un discurs logic obi[nuit este descriptiv,
în timp ce în limbajul ambiguu al coinciden]ei
contrariilor nu se descrie nimic.
Coexisten]a contrariilor trimite c`tre o stare de
necondi]ionare absolut`, care este totuna cu o stare în
care contrariile coincid. Consider`m c` prin aceast`
afirma]ie nu se descrie o stare de lucruri, ci se
sugereaz` doar un sens ce scap` oric`rei decodific`ri
ra]ionale. Un astfel de limbaj este autoreferen]ial,
întrucât se propune pe sine ca limit` a oric`rui
discurs coerent. În interiorul s`u, sensul este
suspendat, iar judec`]ile cu caracter normativ
[i descriptiv lipsesc cu des`vâr[ire. Evident c`
un astfel de limbaj este un apanaj al misticilor
iconocla[ti, care prefer` un discurs negativ despre
Dumnezeu decât unul pur descriptiv. Eliade
nu a fost un mistic, dar s-a folosit de teologia
misticismului oriental în special pentru a exprima
cele mai importante teorii ale sale. Una dintre
acestea este cea a irecognoscibilit`]ii misterului,
teorie care este de ordin apofatic în viziunea lui
Ricketts3. Interpretarea misterelor religioase este
eficient` cu condi]ia s` nu se reu[easc` descifrarea
acestora. Irecognoscibilitatea Sacrului camuflat
în profan este de fapt līla, jocul permanent dintre
iluzie [i realitate. Dumnezeu nu se mai las`
cunoscut doar pe calea experien]ei mistice, ci se las`
„cunoscut“ mai ales pe calea irecognoscibilit`]ii.
Altfel spus, revelându-se, Dumnezeu de fapt
se oculteaz`, iar cunoa[terea noastr` devine
necunoa[tere [i, bineîn]eles, dup` o logic`
circular`, prin necunoa[tere, prin e[ecul aplic`rii
unei interpret`ri pozitive, se „verific`“ prezen]a
lui Dumnezeu. În acest sens, cunoa[terea este de
tip apofatic. De aceea consider`m c` în discursul
despre Sacru [i Divinitate, Eliade utilizeaz` metoda
apofatic`, pe care o filtreaz` prin intermediul logicii
contradictorii a lui Nāgārjuna. Prezen]a v`zut` ca
absen]`, aparen]a care, în mod paradoxal, devine
realitate sunt teme frecvent reg`site în scrierile
logice budiste4. Îns` dac` teoria budist` se sprijin`
pe pseudoconceptul de vacuitate, Eliade î[i sus]ine
teoria camuflajului sacrului în profan prin limbajul
universal al misticii.
Este momentul îns` s` preciz`m un aspect
important al gândirii lui Eliade: de[i utilizeaz`
din plin discursul apofatic al misticilor, scopul
savantului este unul strict „metodologic“. El nu este
interesat din punct de vedere teologic ori metafizic
de prezen]a unei anumite realit`]i inefabile aflate
în spatele multiplicit`]ii lumii. Pentru istoricul
religiilor, Realitatea Ultim` este un principiu
metodologic, Urgrund care poate face posibil`
hermeneutica. Într-adev`r, teoria irecognoscibilit`]ii
miracolului nu poate impune decât o hermeneutic`
bazat` pe amânarea sensului, varia]ii sau ciocniri de
sensuri. Eliade avea nevoie de un astfel de discurs
pentru a-[i fundamenta concep]ia ecumenic`
despre hermeneutica creatoare. Coincidentia
oppositorum împline[te acest ideal metodologic.
În plus, îns`[i metoda fenomenologic` utilizat`
de Eliade se bazeaz` pe limbajul apofatic. În
viziunea lui Altizer, epoché nu este altceva decât un
apofatism metodologic, ce are ca scop suspendarea
limbajului [i favorizarea nega]iei în construirea
unei hermeneutici a sacrului. Baza teoretic` a
raportului sacru-profan este manifestarea sacrului
prin negarea profanului [i invers, fapt ce trimite
c`tre o suspendare a oric`rei judec`]i în procesul
de manifestare a sacrului5. Sacrul se exprim`
mai u[or prin ceea ce nu este decât prin ceea ce
este – altfel spus, printr-un limbaj apofatic. Dar
apofaticul este semnul coinciden]ei contrariilor.
Întrucât realitatea îns`[i este paradoxal`, este un
permanent joc al prezen]ei – absen]ei sacrului în
lume, [i limbajul despre aceast` realitate este un joc,
līla, în permanen]` descentrat, dual. Coinciden]a
contrariilor devine astfel o structur` de limbaj
ce semnific` realitatea contradictorie. A[a cum
afirmam mai sus, el este autoreferen]ial, pentru c`
11
î[i circumscrie limitele morfologice [i sintactice. El
ESEU
se constituie în raport cu limbajul logicii obi[nuite
[i face trimitere, în mod evident, c`tre un Dumnezeu
ascuns, ce nu poate fi definit în nici un fel.
Ajun[i în acest punct, trebuie s` remarc`m
c` absen]a discursului despre Divinitate la
savantul român î[i g`se[te explica]ia în aceast`
incapacitate funciar` a limbajului conceptual de
a vorbi despre realit`]i transcendente. Eliade nu
folose[te discursul teologiei pozitive, întrucât nu
crede în valoarea argumentelor ra]ionale privind
demonstrarea existen]ei lui Dumnezeu6. Despre
Divinitate se poate vorbi doar analogic [i, în
acest sens, coincidentia oppositorum este limbajul
care se potrive[te perfect unei cunoa[teri prin
necunoa[tere. T`cerea lui Eliade în ceea ce prive[te
obiectul disciplinei sale, [i anume Dumnezeu, nu
semnific` nici lipsa credin]ei [i nici o indiferen]`
de tip agnostic. Pur [i simplu, Dumnezeu, ca o
coincidentia oppositorum total`, nu face obiectul
nici unui discurs coerent, este suprasensul care
face posibil orice sens, dar care descentreaz` toate
semnifica]iile posibile. Coincidentia oppositorum
poate semnifica [i posibilitatea existen]ei unui
limbaj dual despre Dumnezeu, în care nu descrierea
atributelor Acestuia, ci, dimpotriv`, t`cerea mistic`
ori metafora analogic` îl pot intui cu adev`rat. Prin
t`cere se une[te contradic]ia, se surprinde misterul.
În nuvela Ivan misterul existen]ei echivaleaz`
cu Dumnezeul necunoscut. „Eviden]ele mutual-
contradictorii“ reprezint` o încercare de a spune în
mod apofatic „ceva“ despre Realitatea Ultim`. În
rest, cuvintele sunt neputincioase; doar prin nega]ie
[i amânare a sensului se poate „deschide“ misterul.
Inefabilul se confund` cu misterul, iar ambiguitatea
limbajului semnific` apropierea de Fiin]`. În Podul,
coincidentia oppositorum este folosit` cu sensul de
cunoa[tere prin necunoa[tere a lui Dumnezeu.
Sensul cunoa[terii apofatice este dat îns` nu de
teologia Areopagitului, ci de sintagma upanishadic`
neti-neti! Prin negare se realizeaz` deta[area de
obiectele lipsite de esen]` [i se ajunge, în cele din
urm`, la identitatea primordial` ātman-Brāhman. i
În Istoria credin]elor [i ideilor religioase, Mircea T`cerea lui Eliade în
Eliade consider` logica Trinit`]ii ca fiind foarte ceea ce prive[te obiectul
apropiat` de concep]ia despre dumnezeire din disciplinei sale, [i
Kabbala sau de metafizica lui Nāgārjuna. Ca [i anume Dumnezeu,
pentru Dionisie Areopagitul sau Cusanus, [i pentru nu semnific` nici
Eliade, Trinitatea este simbolul sintezei dintre Unu lipsa credin]ei [i
[i Multiplu. Unitatea treimic` recapituleaz` în nici o indiferen]` de
sine multiplicitatea, este Fiin]a-f`r`-de-contrarii, tip agnostic. Pur [i
totalitate absolut`. Vorbind despre teologia simplu, Dumnezeu,
Sfântului Bonaventura, Eliade sus]ine ideea unui ca o coincidentia
Dumnezeu „Unu-Tot“, acela[i în cre[tinism [i la oppositorum total`,
evrei: coincidentia oppositorum „este evident` în nu face obiectul nici
monoteismul biblic: Dumnezeu este infinit [i unui discurs coerent,
personal, transcendent [i activ în istorie, etern este suprasensul care
[i prezent în durat` etc. Aceste contrarii sunt [i face posibil orice sens,
mai izbitoare în persoana lui Iisus Hristos. Dar dar care descentreaz`
Bonaventura elaboreaz` [i organizeaz` un sistem de toate semnifica]iile
coincidentia oppositorum, luând ca model Trinitatea, posibile.
în care Persoana a Treia reprezint` principiul
mediator [i suveran“7. Doctrina perihoretic` despre
Trinitate urmeaz` astfel ontologia arhaic`, în care
Principiul creator al Universului este conceput
ca Tot. Coincidentia oppositorum este, prin urmare,

12
semnul transcenden]ei, categoria cea mai pu]in
inadecvat` pentru a exprima transcenden]a
polarit`]ilor: „On pourrait dire que la coïncidence
des opposés est dans le discours, la structure
logique de ce qui, dans l’expérience religieuse,
dépasse la logique discursive. Elle est le concept de
l’Image et du symbole, en un mot, le concept du
non-concept… Comme tout concept, elle n’arrive
pas à exprimer adéquatement la réalité ultime.
Mais mieux que tout autre concept, elle tend à
le faire. La coïncidence des opposés est dès lors
le concept le moins inacceptable pour exprimer
l’inexprimable“8.
Eliade nu accept` ideea mor]ii lui Dumnezeu,
propov`duit` de reprezentan]ii „dead theology“.
Dac` Dumnezeu este mort, atunci c`utarea sensului
[i a semnifica]iei nu ar mai fi posibil`. Atitudinea
savantului român este una specific` teologiei
negative. „Dumnezeu este ca ceapa, pentru c` e
ESEU
bun [i ne face s` plângem“. Aceast` defini]ie a
Sfântului Silvestru, afirmat` de altfel de Eliade9,
este o perfect` ilustrare a teologiei negative,
care nu încearc` s` demonstreze existen]a lui
Dumnezeu, l`sând loc certitudinilor personale
[i suspend`rii sensului10. Cel mai reprezentativ
simbol al teologiei negative este, în viziunea lui
Eliade, acela al coinciden]ei contrariilor. Dar
coincidentia oppositorum nu spune ceva anume
despre Divinitate, ci doar îi afirm` paradoxul,
misterul aflat dincolo de posibilit`]ile ra]ionale de
în]elegere. „Dumnezeu este coincidentia oppositorum“
i înseamn` de fapt Dumnezeu este mister. Lipse[te
La Eliade, coinciden]a semnifica]ia ultim`, iar în interiorul acestei
contrariilor nu este absen]e, Eliade încearc` s` construiasc`, folosind
un discurs despre concepte ale teologiei negative, disciplina istoriei
Dumnezeu, ci despre religiilor. Toate conceptele importante ale acesteia
paradoxala confuzie – sacrul, simbolul, hierofania, arhetipul etc. – sunt
din lumea aceasta concepte-minimale, de fapt pseudoconcepte,
dintre sacru [i profan. datorit` gradului redus de aproximare pe care îl au.
Lumea este un La Eliade, apofatismul, nega]ia, analogia, simbolul,
paradox, este mister, misterul construiesc semnifica]ia [i discursul.
iar coincidentia Dar limbajul apofatic nu este îns` propriu-zis un
oppositorum nu limbaj, ci un simulacru al Realit`]ii Ultime, care
numai c` vorbe[te se dezv`luie nu în sensurile cuvintelor, nu în ceea
despre acest mister, ci ce se spune, ci doar în t`cerile semnificative ale
este însu[i misterul. istoriei religiilor11. Limbajul apofatic devine astfel
Sus]inem ideea c`, un camuflaj perfect al sacrului. Dar el favorizeaz`
raportat la limbajul nu numai p`trunderea în mister, ci [i participarea
apofatic c`tre care în mod direct la Realitate. Dac` se d` jos camuflajul,
trimite, coincidentia lumea se dezv`luie a[a cum este ea [i se ajunge la
oppositorum este, în identificarea ultim` cu realul semnificat de sacru.
viziunea lui Eliade, În nuvela Podul se reveleaz` aceast` epifanie a
mai mult decât un limbajului care poate trimite în mod nemijlocit,
artificiu iconic al f`r` exprimare analogic` sau simbolic`, la prezen]a
misterului, imposibil obiectului exprimat. Limbajul devine ritual,
în alt fel de comunicat; superior oric`rei forme de simbolism. Vi]a-de-vie
el are un rol creator nu semnific` [i nici nu sugereaz` sensul, ci trimite
în cel mai puternic chiar c`tre Hristos, este Însu[i Mântuitorul. Func]ia
sens cu putin]`. limbajului nu mai este aceea de a comunica, ci
Limbajul coinciden]ei de a face posibil` participarea la realitatea pe
contrariilor este un care, impropriu, defectuos, o numim într-un
instrument ontologic fel, de exemplu cu termenul de „sacru“. Aceast`
care construie[te Fiin]a participare efectiv` la Realitatea Ultim` este
[i îi afirm` existen]a posibil` doar prin repeti]ie etern`. Totul trebuie
s` se repete – acesta este limbajul sacrului, cel care
exprim` mereu acela[i lucru. Redundan]a este un
semn al puterii de hierofanizare a cuvântului. El
nu este un simplu act semnificant al realit`]ii, ci
o reconstituie, o recreeaz` pe aceasta. Acest limbaj
autodevorator este tot negativ, întrucât nu face
posibil` interpretarea, este o revela]ie continu` a
misterului Spiritului ascuns în materie, dar aceste
cuvinte nu spun de fapt nimic, întrucât inefabilul
ucide totul, inclusiv vorbirea despre el.
Limbajul conceptual despre sacru este îns`
derivat din limbajul prereflexiv al teologiei
negative. Adev`rata esen]` a limbajului este
constituit` din „eviden]e mutual-contradictorii“,
hierofanii paradoxale [i camuflaje mai mult sau mai
pu]in discrete. Acestea constituie „obiectele“ istoriei
religiilor, de care un cercet`tor onest trebuie s`
]in` seama. În acest sens îns`, discursul istoricului
religiilor este non-descriptiv, iar orice norm` pe
care ar impune-o s-ar baza doar pe certitudini
personale, în timp ce arhetipurile anistorice nu ar
fi decât deduc]ii pe baza variet`]ii experien]elor
personale, în confruntarea omului cu misterul de
nep`truns al lumii. Simbolismele arhetipale sunt
îns` expresii ale unei realit`]i extralingvistice, care
suport` o pierdere de sens atunci când se încearc`
decodificarea lor în unit`]i lingvistico-denotative.
Interpretarea simbolurilor devine partea cea mai
important` a hermeneuticii, numai c` acest demers
este el însu[i unul incomplet [i nesubstan]ial.
Limitele limbajului conceptual sunt [i limitele
hermeneuticii care încearc` s` traduc` o realitate
de gradul II – simbolul (care deja este interpretare
a realit`]ii de gradul I) – într-un al treilea nivel, ce
pierde îns` din multivalen]a [i substan]ialitatea
nivelului anterior. Ambiguitatea devine astfel
semnul adev`ratei realit`]i, acea realitate în care
limbajul [i Fiin]a nu sunt disociate în obiect [i
subiect al cunoa[terii: „Ontologiquement parlant,
le statut des symbolismes archétypaux serait
donc le suivant: ils sont fondamentalement les
expressions d’une réalité extra-linguistique; ils
se manifestent là où le langage «s’ajuste» de plus
près à la réalité vécue. Les symboles «codent» la
réalité. On peut les décrypter de multiples façons
et à des degrés divers d’interprétation. Ils sont
le reflet des énigmes et des ambiguïtés de toute
existence, ainsi que des infinies possibilités qui
s’ouvrent à la démarche philosophique“12 (12).
Varietatea interpret`rilor rezultat` din plurivalen]a
semnifica]iilor simbolului îmbog`]e[te creativitatea
hermeneutului.
În realitate, simbolul este un instrument de
cunoa[tere superior conceptului, dar [i el limitat
în compara]ie cu bog`]ia semnificativ` a realit`]ii
înse[i. Premisa kantian` se p`streaz`: esen]a
lucrurilor nu poate fi cunoscut`, fiind obturat` de
limbaj. Simbolismul, ca [i limbajul conceptual, te
men]ine într-un univers abstract. Dar nu simbolul
este important, ne transmite Eliade, ci obiectul
însu[i în care acesta se manifest`. Acesta este
misterul, iar dac` d`m v`lul la o parte, accedem
direct. În fond, simbolul nu e decât cortina care
trebuie înl`turat` pentru a accede necondi]ionat
la Realitatea Ultim`. Eliberarea de ignoran]` se
face prin participare direct`, în t`cere, dincolo de
orizontul limbajului, la transcenden]`. Participarea
direct` la aceast` realitate este extralingvistic`.
Limbajul non-descriptiv, apofatic, suspend`
interpretarea [i face ca realitatea s` se dezv`luie în
absen]a simbolului. Dar nu numai la o realitate de
dincolo de lume se refer` transcenden]a gândit` de
Eliade. În aceast` lume se poate reg`si misterul, în
fapte banale, în concretul existen]ei. Interpretarea
este posibil` prin simbol [i deschide perspective
noi, dar nu deschide un nou mod ontologic.
Dobândirea unui nou mod de a fi se face prin
identificarea in concreto cu obiectul simbolizat: vi]a-
de-vie este însu[i Hristos, iar în actul liturgic, ne
identific`m concret, real cu El.
Pentru Eliade, deci, limbajul apofatic are rol
soteriologic. El nu este folosit explicit, ci sugerat
de t`cerile semnificative cu care se confrunt`
interpretul. Simbolul nu este exhaustiv [i, de
aceea, nici interpretarea nu este perfect`. Dincolo
de acestea sunt t`cerile istoriei religiilor, al c`rei
„obiect“ îl constituie perfecta camuflare a sacrului
în profan. Coincidentia oppositorum reveleaz`
structura misterului, dar face posibil` [i identitatea
extrageneric` dintre dou` realit`]i contradictorii. La
Eliade, coinciden]a contrariilor nu este un discurs
despre Dumnezeu, ci despre paradoxala confuzie
din lumea aceasta dintre sacru [i profan. Lumea este
un paradox, este mister, iar coincidentia oppositorum
nu numai c` vorbe[te despre acest mister, ci este
însu[i misterul. Sus]inem ideea c`, raportat la
limbajul apofatic c`tre care trimite, coincidentia
oppositorum este, în viziunea lui Eliade, mai mult
decât un artificiu iconic al misterului, imposibil în
alt fel de comunicat; el are un rol creator în cel mai
puternic sens cu putin]`. Limbajul coinciden]ei
contrariilor este un instrument ontologic care
construie[te Fiin]a [i îi afirm` existen]a. El nu
corespunde Realit`]ii semnificate, nici nu este o
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
interpretare a acesteia, este îns`[i realitatea pe
care o construie[te. Limbajul apofatic are putere
autonom` de a se manifesta [i de a construi
realitatea. De aceea, atunci când se spune c`
Dumnezeu este coincidentia oppositorum, dincolo
de rolul ontologic al afirma]iei, se utilizeaz` un
limbaj el însu[i contradictoriu pentru a exprima
contradic]ia. Autoreflexivitatea este un semn al
apofatismului, a[a cum am v`zut, dar [i un semn
al absolutei autonomii a limbajului de a instaura
o realitate fa]` de care el însu[i nu se supune.
Realitatea întreag` este coincidentia oppositorum, iar
limbajul despre aceast` realitate este el însu[i o
aparen]`.
l
1 Mircea Eliade, Imagini [i simboluri, Editura Humanitas,
Bucure[ti, 1994, p. 104.
2 Unitatea ātman-Brāhman sau complexul indian Mitra-
Vāruna ar putea reprezenta un astfel de termen-sintez`,
numai c` el nu are un alt sens decât cel sugerat de unul
dintre termenii Mitra sau Vāruna. Mitra este [i Vāruna, în alt`
ipostaz`, unitate ce semnific` dou` aspecte complementare
ale Divinit`]ii.
3 Mac Linscott Ricketts, R`d`cinile române[ti ale lui Mircea
Eliade. 1907–1945, Criterion Publishing, Bucure[ti, 2004.
4 „A proclama fiin]a în sine a unui lucru care a c`p`tat
existen]` [i a sus]ine distrugerea sa ulterioar`, aceasta este
o dogm` despre nimicire. Atâta timp cât nu ve]i fi capabili
s` stabili]i existen]a cauzalit`]ii, a leg`turilor [i a eliber`rii,
precum [i a celorlalte fenomene, în contextul absen]ei naturii
proprii, orice ve]i face pentru eliminarea acestor dou` dogme,
nu ve]i dep`[i pe nici una dintre ele: abandonând extrema
permanen]ei, ve]i fi constrân[i s` admite]i extrema anihil`rii;
abandonând extrema anihil`rii, ve]i fi constrân[i s` admite]i
extrema permanen]ei“, Nāgārjuna, Tratat despre Calea de
Mijloc, Editura Herald, p. 134. La cap`tul acestui ra]ionament
inexpugnabil, ca de altfel al oric`rui alt ra]ionament, se
situeaz` vacuitatea tuturor lucrurilor, ba chiar a vacuit`]ii
înse[i, cum rezult` din textul urm`tor: „Dac` ceva ar fi nevid,
ar putea exista ceva vid; dar întrucât nu exist` nimic nevid,
cum ar putea s` existe (un lucru) vid? Biruitorii au declarat c`
vacuitatea este extirparea tuturor dogmelor [i i-au proclamat
incurabili pe cei care fac din vacuitate o dogm`“, ibidem, p.
123.
5 A se vedea Thomas J.J. Altizer, Mircea Eliade and the
Dialectic of the Sacred, Philadelphia, Westminster Press, 1963,
pp. 42–43. Pentru Allen, problema epoché-ului metodologic a
lui Eliade este mult mai complex`. Ea conduce la postulatul
ireductibilit`]ii sacrului, care nu are nici o leg`tur` cu
apofatismul de tip areopagitic, a se vedea Douglas Allen,
Mircea Eliade et le phénomène religieux, Payot, Paris, 1982, pp.
74–75.
6 A se vedea Mircea Eliade, în Jurnal, vol. I, 23 iulie
1965, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2003, p. 547; „toate
argumentele clasice pro sau contra existen]ei lui Dumnezeu
îmi par naive [i chiar infantile (…) Problema trebuie l`sat` în
suspensie ca atare. Va trebui s` ne mul]umim cu certitudini
personale, cu r`m`[aguri fondate pe vise, divina]ii, extazuri,
emo]ii artistice. {i acesta este un mod de a cunoa[te, dar
f`r` argumente (de orice natur` ar fi: logice, cosmologice,
ontologice etc.)“.
7 Mircea Eliade, Istoria credin]elor [i ideilor religioase, Editura
Universitas, Chi[in`u, 1994, vol. III, p. 201. A se vedea, de
asemenea, aceea[i lucrare, p. 65, unde Eliade identific`
teologia negativ` a lui Dionisie Areopagitul cu metafizica
Upanishadelor.
8 Shafique Keshavjee, Mircea Eliade et la coïncidence des
opposés ou L’existence en duel, Berne, Peter Lang, 1993, p. 438.
9 În Jurnal, Editura Humanitas, Bucure[ti, 2003, 1959, p.
329, vol. 1.
10 A se vedea [i Carl Olson, The theology and philosophy of
Eliade, St. Martin’s Press, 1992, p. 54.
11 „misterul e de nep`truns (…) Cum s` ar`]i t`cerile,
lungile, aridele t`ceri care traverseaz` istoria religiilor care, de
fapt, alc`tuiesc în bun` parte istoria religiilor, ca [i, de altfel,
oricare alt` istorie în general?“, „Adio“, în Proz` fantastic`, vol.
III, Editura Funda]iei Culturale Române, 1991, p. 61. Eliade
este convins c` piesa de teatru trebuie s` arate inefabilul,
s` încerce s` îl joace – este singura expresie dramaturgic`
a unui teatru „apofatic“, în care personajele reveleaz`
misterele existen]ei. Ele nu interpreteaz` un rol, ci se las` a fi
interpretate de inefabil.
12 Douglas Allen, op. cit., pp. 231–232. j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Apocalipsa
spiritului na]ional
– pe urmele Istoriei lui Nicolae Manolescu –
G
C~LINESCU [tia în ce
afacere se afla atunci
cînd scria Istoria
literaturii române de la
origini pîn` în prezent:
statul român era supus unui proces
de destr`mare teritorial`. Rostul
c`r]ii sale, un monument, era [i acela
de a se constitui într-un argument
cultural la masa unor negocieri
istorice ce ar fi urmat s` redefineasc`
statele europene.
Pe cînd se n`[tea, genul istoriilor
literare na]ionale r`spundea unui
alt fel de urgen]e istorice: era
epoca form`rii statelor în jurul
ideii revolu]ionare de na]iune, iar
na]iunile nu-[i puteau argumenta
legitimitatea prin drepturi divine,
dar o puteau face prin unitatea lor
cultural`. Imaginea de sine a acestei
unit`]i culturale venea în explicitul
ei [i prin genul istoriilor literare
na]ionale.
Noile genera]ii de critici [i istorici
literari abia dac` mai con[tientizeaz`
conjuncturile istorice ale na[terii [i
gloriei acestui gen literar, dar î[i dau
seama, vag, c` motiva]ia adînc` a
perpetu`rii genului, azi, a disp`rut,
iar stricta motiva]ie academic` este,
acum, pe cale de dispari]ie, asemenea
unor specii biologice, cu diferen]a
c` nu apar ONG-uri care s` militeze
pentru supravie]uirea acestui gen.
Dimpotriv`: cultul istoriilor literare
na]ionale este v`zut, acum, ca o
reminiscen]` a na]ionalismului
în acele întrup`ri ale lui care sînt
suspectate c` ar putea alimenta
mentalit`]ile antiglobalizante.
Sfîr[itul epocii de glorie a istoriilor
literare na]ionale vine pe valul
noilor mentalit`]i multiculturaliste,
de obedien]` globalizant`, care
au început s` citeasc` istoria
cultural` prin grila politicilor de
putere spre a le denun]a, ca [i cum
multiculturalismele n-ar fi [i ele tot o
metanara]iune de obedien]` politic`:
una, îns`, mondialist`.
Întîmplarea c` în România anului
2008 apare o nou` monumental`
istorie a literaturii române de la
origini pîn` în prezent nu are
nimic de-a face cu forme polemice
de rezisten]` a spiritului na]ional
românesc, cu atît mai pu]in cu
„propaganda“ de inspira]ie relativist
multiculturalist`. Este, pur [i simplu,
imaginea întîrziat` a unui fenomen
de ie[ire dintr-o criz` cultural` care
s-a cristalizat într-o epoc` istoric`
de retardare politic`. Românii
anilor ’60 din secolul trecut au
devenit, conjuncturalmente, liberi
s` con[tientizeze c` în deceniul
anterior au fost supu[i unui agresiv
proces de dezna]ionalizare care i-ar fi
putut aduce într-o situa]ie cultural`
anterioar` ideii revolu]ionare de
na]iune (ceea ce, la noi, era totuna cu
st`ri de statalitate vasal`).
R`spunsul na]ional al acelei
genera]ii de români cul]i din
deceniul al [aselea al secolului
trecut n-a putut fi unul politic, dar
a putut fi unul literar. Acum [tim
prea bine c` nu am dat mari valori de
circula]ie universal`, dar am reu[it
s` remotiv`m con[tiin]a na]ional`
[i demnitatea ideii de na]iune pîn`
într-atît încît sistemul politic din
România s-a putut converti într-una
din cele mai primitive forme de
na]ionalism [i s-a putut reconfigura
în jurul unei metanara]iuni istorice
în propor]ie de 99% falsificat`
potrivit unui interes politic care nu
s-ar fi putut autoreproduce dac` nu
ar fi cenzurat cea mai bun` parte din
istoria cultural` a na]iunii.
Fic]iunea literar`, prin natura
ambiguit`]ilor ei, sc`pa cel mai mult
de ghilotinele Cenzurii [i a[a se face
c`, vrînd-nevrînd, ea avea s` joace
rolul noii con[tiin]e na]ionale [i
avea s` cau]ioneze, prin meritele [i
prin firescul ei, cea mai nefireasc`
[i mai nemeritorie epoc` din istoria
cultural-politic` a ]`rii.
A face, pe vremea aceea, un fel de
work in progress ce urma s` devin` o
nou` istorie literar` na]ional` nu ar
fi putut avea decît o singur` ra]iune
istoric`: a pune în pagin`, fa]` în
fa]`, modalit`]ile prin care literatura
a ales calea rezisten]ei estetice [i
ideologice [i modalit`]ile prin care o
anume parte a litera]ilor a ales calea
vasaliz`rii în raport cu na]ionalismul
primar-agresiv al propagandei
oficiale.
În 2008, cînd [i-a definitivat opul,
Nicolae Manolescu a ales s` pun`
în pagin` numai partea plin` a
paharului, literatura care a rezistat
sau a încercat s` reziste presiunilor
na]ionaliste ale puterii politice,
un aisberg masiv care, în epoc`,
a între]inut mîndria na]ional` a
elitelor române[ti c`rora le devenise
imposibil s` mai fie mîndre de
politicile statului lor.
Este singurul repro[ important
pe care îl pot face Istoriei lui Nicolae
Manolescu: nu vom putea reconstitui
din paginile ei r`zboiul cultural care
s-a desf`[urat, pe tot frontul literar,
chiar în anii cînd domnia sa domina
scena printr-o simpl` cronic` literar`
– da, dar men]inut` vreme de 25
de ani, s`pt`mîn` de s`pt`mîn`,
la cotele celui mai calificat
discern`mînt.
M` uime[te, în num`rul anterior
al revistei de fa]`, reaua-credin]` a
repro[urilor pe care a ales Daniel
Cristea-Enache s` le fac` acestei
istorii literare. Fiind una care se
declar`, chiar prin titlu, istorie
critic`, adic` [i una a recept`rii
critice a literaturii române, nu v`d
ce relevan]` ar putea avea faptul
c` autorul nu [tie latin`, greac` [i
slavon`. Ca s` ce? Ca s` fi cercetat
arhivele „literaturii“ noastre vechi?
Dar nu e mai important s` afl`m
diacronia recept`rii acestui segment
de istorie cultural` româneasc`?
Ce surprize mai pot oferi arhivele,
pentru Dumnezeu?! Un C`rt`rescu în
limba slavon`? Un Nichita St`nescu
în neogreac`?
Dar asta mai treac`-mearg`. S`
accept`m c` Nicolae Manolescu a
ratat ocazia de a g`si un Arghezi
slavonesc în arhivele mîn`stire[ti.
Îl va g`si altcineva. Ceea ce nu
mai „trece-merge“ este r`utatea à
la Alexandru Piru cu care Daniel
Cristea-Enache vrea s` sugereze,
potrivit unui calcul al efortului fizic
de lectur`, c` Nicolae Manolescu
n-a avut timp s` citeasc` tot ceea ce
comenteaz`. Adic`, nici mai mult,
nici mai pu]in, am avea de-a face cu
opera mincinoas` a unui impostor
care a citit criticii lui Eminescu, dar
n-a citit Eminescu, a citit criticii lui
Rebreanu, dar n-a citit Rebreanu.
13
DEZBATERI
O aiureal` mai mare ca asta n-am
mai citit de mult sub condeiul unui
critic literar. Calculul efortului
fizic de lectur` (cîte pagini poate
citi un om pe zi? etc.) este unul
pentru discern`mîntul necalificat
al meu (care în]eleg ce în]eleg, dar
fac pu]ine conexiuni) [i altul pentru
discern`mîntul unui G. C`linescu
(care în]elege mai mult decît mine
[i face conexiuni mai multe [i mai
ample).
Nu e o gre[eal` ce face Daniel
Cristea-Enache. E o gaf`. Îl judec`
pe Nicolae Manolescu cu propria
sa m`sur`. Nu sîntem egali [i nici
m`surabili cu metrul liniar. Doar
doasele de la CNSAS pot fi m`surate
a[a. Dar [i pe acelea un fost ofi]er
de securitate le va pricepe mult mai
iute, mai u[or [i mai corect decît un
neprofesionist. Iar un profesionist al
lecturii critice nu pricepe într-o zi cît
al]ii în 24 de ore, ci mult mai mult [i
mult mai bine.
Îmi pare r`u pentru Daniel
Cristea-Enache c` s-a expus
ridicolului în felul acesta. Ar fi avut
dreptate cu calculele sale (de 6666 de
zile ar fi avut nevoie Manolescu ca
s` citeasc` tot ce comenteaz`!!!) dac`
s-ar fi referit la altcineva. De pild`, la
un coleg din genera]ia domniei sale
care abia s-a apucat de citit [i care
cite[te numai c`r]ile despre care are
de scris.
În fine, s` trecem dincolo de acest
accident de receptare f`r` bun`-
credin]`.
Istoria lui Nicolae Manolescu
nu poate fi m`surat` cu o astfel de
metric` (cîte revela]ii documentare?
cîte ore de lectur`?) [i nici corect
judecat` într-o astfel de perspectiv`,
dup` cum nici în detalii nu poate sta
sensul ei monumental (de ce cutare
scriitor e mai amplu valorizat decît
altul, de pild`).
Dac` putem accepta c` în]elesul
cuvîntului apocalips` este acela de
revela]ie (dezv`luirea lucrurilor
ascunse), atunci sensul major al unei
astfel de construc]ii monumentale
nu poate sta în altceva decît în
revela]iile ei: dup` opinia mea, Istoria
critic` a literaturii române apare ca
o apocalips` a spiritului na]ional.

14
Ce vreau s` spun? Manolescu nu
mai simte urgen]a c`linescian` de
a-[i construi monumentul ca pe un
argument al na]iunii, asta e clar.
Mai mult decît atît: Manolescu
scrie cu un sentiment post-na]ional.
Na]iunea este consolidat`. Nu
mai este nici în epoca stataliz`rii,
nici într-o perioad` de statalitate
primejduit`. Noile pericole ar putea
veni din alte direc]ii – pierderea
autonomiei esteticului în favoarea
unor iluzii ideologice, de pild`.
Dar în 2008, cînd î[i definitiveaz`
DEZBATERI
opul, Manolescu nu mai are în fa]`
primejdii institu]ionalizate. Are în
spate memoria unor astfel de situa]ii.
Ce îl va mîna în lupt`, prin urmare?
Doar o datorie moral`. Are de dat
seama despre r`zboiul genera]iei sale.
A avut de tr`it vremuri interesante,
cînd literatura român` a trebuit s`
lupte pentru salvarea sa ca institu]ie
liber` [i a trebuit s` se reinventeze
reînnodînd un fir rupt într-un anume
punct al tradi]iei sale.
Paradoxul [i ironia istoriei au
f`cut ca aceast` misiune de maxim`
importan]` na]ional` s` se întîmple
într-o conjunctur` care pervertise
spiritul na]ional într-atît încît critica
[i istoria literar` aveau de ales între
prostituarea în bordelul na]ionalist-
ceau[ist [i cea mai radical`
sincronizare (în sensul lovinescian al
conceptului).
Dar cu ce s` faci sincronizarea în
condi]iile în care circula]ia ideilor
[i a valorilor literare interna]ionale
era supus`, în România, unui cvasi-
embargou? Treceau grani]a, spre
noi, doar întrup`rile stîngiste ale
teoriei literare, iar literatura manifest
reac]ionar` (antimodernii, de pild`)
nu putea intra în ]ar`. Sincronizarea
s-a f`cut, în aceste condi]ii, înapoi,
înnodînd cu propria tradi]ie
modern` mai mult decît cu prezentul
mi[c`tor al valorilor universale.
Iat` de ce literatura noastr` a avut
o formidabil` înflorire a poeziei
în condi]iile în care în Occident
(modelul moderniz`rii noastre) genul
liric tr`ia o criz` de identitate f`r`
precedent.
În privin]a prozei (a romanului,
mai ales), Nicolae Manolescu
evit` s` judece prin compara]iune
sincronizant`. Mai exact, face aceast`
compara]iune, dar o sincronizeaz`
numai cu romanul occidental de
pîn` la al doilea r`zboi mondial, ceea
ce, de ast` dat`, nu ne mai putea da
avantaj comparativ.
Acesta nu mai poate fi un repro[,
ci o fatalitate ironic` de descris:
noi, românii, am avut, într-un fel,
noroc cu desincronizarea politic`
[i cultural` din anii de dinainte de
1989, f`r` de care n-am fi dat cea mai
bun` poezie care se va fi scris atunci
în literaturile din Occident. Numai c`
aceast` fatalitate ironic lucr`toare nu
poate fi descris`. Nici m`car geniul
critic al unui nou G. C`linescu n-a
putut scrie înc` [i nu va putea scrie
ceea ce s` se poat` chema o istorie
a literaturii occidentale. E clar c` nu
pot fi scrise decît istorii na]ionale
ale literaturilor, iar contextele
sincronice (cu toate ironiile
lor de desincronizare) nu pot fi
reconstituite în absen]a unei na]iuni
a[a-zicînd occidentale. În viitorul
ipotetic, dac` va exista a[a ceva, o
na]iune occidental` adic`, vom putea
discerne cine pe cine a influen]at
[i cum au circulat sincroniz`rile
– de[i, iat`, la noi de pild`, în context
na]ional românesc, nimeni n-a reu[it
deocamdat` s` desfac` firele din
ghem în a[a fel încît s` vedem clar ce
a venit (dac` a venit) din Ardeal în
Moldova (în afar` de bunicii lui Ion
Creang`) ori ce s-a dus din Moldova
spre creuzetul din Bucure[ti.
Vreau s` fiu [i mai explicit: nu i se
poate cere unei istorii literare s` dea
seama de harta tuturor sincroniilor
[i sferelor de influen]` sub care
evolueaz` un context cultural
na]ional; dar dac` nu poate face
asta, care ar mai fi rostul acestui gen
literar?!
S` ne uit`m un pic la istoriografia
necultural`, cea strict istoric`. Ea ce
mai caut` pe firele evenimentelor
de tot felul? Cum arat` ghemul pe
care îl toarce ea? În Occident arat`
occidentalocentric, e clar. Cum ar
ar`ta ni[te istorii care ar vrea s` fie
egiptocentrice ori sinocentrice? E clar
c` Occidentul are o centralitate ca [i
natural` în evolu]ia istoric` sub care
ne afl`m. Au a[a ceva [i literaturile
occidentale? Care dintre ele? De
ce literaturile [i nu istoria ideilor
(religioase, filosofice, [tiin]ifice)?
Pentru priceperea mea, nu
literaturile în sine (ca institu]ii
na]ionale ori ca serii de singularit`]i
numite capodopere) ar putea fi
firul (firele) dintr-un ghem care ar
c`uta s` scrie o istorie a centralit`]ii
occidentale (de ce Occidentul [i nu
China?).
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Atunci ce? Avansez o ipotez`. În
cuprinsul a ceea ce numim literatur`
d`m peste felurite feluri de a
con[tientiza rela]ia cu zeii, cu natura
uman` ori cu istoria. Observ`m
o anume evolu]ie general`? Nu.
Pentru c` locuim, culturalmente [i
suflete[te, în particularit`]ile noastre.
S` lu`m în`l]ime [i un telescop
de privit spre noi în[ine. Nichita
St`nescu spunea c` sentimentele
nu evolueaz`, c` nu s-au schimbat
de pe vremea lui Homer. Ei bine,
dac` ne uit`m „din avion“, vom
vedea, prin telescop, c` nu iubim ca
pe timpul lui Ahile, nici nu avem
acela[i fel de mîníi, vom în]elege c`
exist` o istorie a sentimentelor [i a
felului cum con[tientiz`m lumea
prin sentimentele noastre. Vin ideile
noastre din sentimentele noastre ori
sentimentele ne sînt reconfigurate
de idei? Avem idei care ne schimb`
sentimentele ori sentimente care
ne schimb` ideile? Cum fac ele feed-
back?
Dup` cît pot s` pricep, istoriile
literare ori vor merge în direc]ia
unor astfel de noi deschideri, ori vor
deveni un jurassic park al unei epoci
care [i-a imaginat despre sine c`
are de [tiut ceva despre dinozaurul
numit cultur` na]ional`.
Cum nici economiile nu mai pot
fi autarhice, na]ionale, cu atît mai
pu]in vom mai reg`si în urm`toarele
decenii aceste forme de monopol
cultural care s-au con[tientizat pe
sine ca literaturi na]ionale. Pariem?
Sentimentele noastre evolueaz`. Vom
muri [i vom vedea.
Oprindu-[i investiga]ia în 1989,
Manolescu nu mai avea cum s`
dea seama [i de ceea ce se petrece,
acum, dup` apocalipsa spiritului
na]ional. Literatura care se scrie în
prezent în lumea cu care continu`m
s` ne sincroniz`m devine tot mai
pu]in literarocentric` [i tot mai
pu]in centrat` în spiritul unei
na]iuni. Pare c` am intrat într-o
er` a crizei sale generalizate de
identitate. Se întîmpl` ceva cu
sentimentele noastre. Dar ce oare?
Înc` nu vedem în clar. {i pe timpul
form`rii sentimentelor na]ionale
se întîmpla ceva: începeau s` fie
activ con[tientizate diferen]ele [i
conflictele diferen]elor.
În prezent s-ar prea putea s`
fim pe cale de a activa conflicte
de con[tientizare a diferen]elor de
civiliza]ii? Înc` nimic nu e clar.
Dovad` [i felul în care Nicolae
Manolescu se îngrijoreaz` c` anume
accente din eseistica lui Horia-
Roman Patapievici, singurul autor
de dup` 1989 recenzat pe larg, ar
putea cristaliza ceva asem`n`tor
fundamentalismului islamic,
judecat` nelalocul ei cît` vreme
acest autor admir` rolul istoric al
separa]iei Biseric`-Stat.
În viitorul previzibil, istoria
cultural` ne va pune, probabil, în
fa]a unei con[tientiz`ri mai acute
a ideilor care fac [i desfac istoria.
{i lucr`rile monumentale de felul
Istoriei critice a literaturii române î[i
au istoria lor. Neputînd fi opere de
tinere]e, ele apar, iat`, la sfîr[itul
unei epoci, atunci cînd ceva nou
începe s` vad` c` nici viitorul nu mai
e ce-a fost. j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Paralaxa
liberalismului
D
E regul`, democra]ia liberal`
este definit` prin câteva prin-
cipii esen]iale de func]ionare:
schimbarea pa[nic` a puterii,
ca urmare a votului neviciat,
stat de drept, sus]inut prin separa]ia pu-
terilor, libertatea de expresie etc. Lipse[te
din aceast` în[iruire exact esen]ialul:
democra]ia liberal` nu supravie]uie[te
decât în condi]iile în care via]a pu-
blic` este autoritar guvernat` de princi-
piul ra]ionalit`]ii. Acest autoritarism al
ra]iunii nu se manifest` efectiv decât în
situa]ia în care, dintre cele dou` principii
identificate de Alexis de Tocqueville în
Despre democra]ie în America, cel aristo-
cratic (sau al libert`]ii) [i cel democratic
(sau al egalit`]ii), suveranitatea apar]ine
celui dintâi. În caz contrar, democra]ia
liberal` devine doar o aparen]`, e golit`
de sens. Suveranitatea principiului aris-
tocratic este asigurat` de prestigiul de
care se bucur` în societate dou` modele
etice aparent opuse ca sens.
Primul model etic este sus]inut de
credinciosul „pur“. Acest tip uman
refuz` atât prelungirea ilicit` a dogmei
în ideologie sau [tiin]e, cât [i asumarea
dogmei ca adev`r cunoscut. Ca atare,
credinciosul pur nu poate fi decât liberal
prin excelen]`. El crede în valoarea de
adev`r a dogmei, nu [tie. Nu amestec`
niciodat` doxa (subiectivitatea în form`
pur`) cu episteme (ceea ce poate fi comu-
nicat în mod real întrucât este ra]ional).
În consecin]`, credinciosul pur se fere[te
de ispita aplic`rii dogmei la datele mun-
danului. Este minimalist, astfel c` nicio-
dat` nu va citi „semnele Apocalipsei“ în
banale evolu]ii politice, tehnologice, ci
le va p`stra locul cuvenit, extraspiritual.
Cu o expresie evanghelic`, întotdeauna
va da „Cezarului ce e al Cezarului“.
Al doilea model etic este, aparent
paradoxal, sus]inut de ateul „pur“, adic`
a-religiosul, nu anti-religiosul. Aidoma
credinciosului pur, ateul pur [tie doar
c` nu [tie nimic. Ateismul alterat, cel
militant, î[i degradeaz` substan]a întru-
cât apeleaz` la un prozelitism de sens
contrar celui religios. {i în cazul ateis-
mului militant doxa se substituie ilicit
epistemei (subiectivitatea în form` pur`,
specific` în aceea[i m`sur` ateismului
pur ca [i credin]ei, nu poate fi comuni-
cat` ra]ional). Ateul pur nu numai c` nu
[tie c` dogma ar constitui Adev`rul, el
nu crede în nici o form` de adev`r. Cum,
la fel ca [i credinciosul pur, ateul pur nu
suprapune niciodat` doxa peste episteme,
el va fi cu necesitate liberal în sens tare
(liberalismul în sens tare se raporteaz`
doar în subsidiar principiului pie]ei li-
bere, centralitatea paradigmei liberale de
gândire se întemeiaz` în principiul auto-
nomiei politice a individului, adic` exact
în „aristocratismul“ lui Tocqueville).
Exist`, totu[i, un palier al
subiectivit`]ii pure în care liberalismul
credinciosului prime[te accente mai
ap`sate decât cel al ateului. Subiectivi-
tatea credinciosului se întemeiaz` în
ideea de monarhie divin`, astfel încât
ideea ierarhiei „celor de jos“ i se impune
cu insisten]` silogistic`. Suntem liberi în
virtutea particip`rii dup` chip la liber-
tatea absolut` a divinit`]ii, fapt care, pe
cale de consecin]`, restrânge egalitatea la
recunoa[terea subiectivit`]ilor. Ca atare,
extinderea principiului egalit`]ii în sfera
cunoa[terii ra]ionale este în mod evident
ilicit`. A[a cum lumea material`, obiect
al cunoa[terii senzoriale, este inferioar`,
pe model platonician, celei spirituale,
principiul ierarhiei domin` fatalmente
[i în ordinea orizontal` a umanului,
care este tocmai politicul. În consecin]`,
opiniile diver[ilor subiec]i participan]i
la via]a public` nu pot fi decât inegale va-
loric. Democra]ia, pentru a fi [i liberal`,
este cenzurat` cu necesitate de ierarhie
(principiul aristocratic), altfel cade in-
evitabil în anarhie (conform lui Aris-
totel, care pune semnul egalit`]ii între
democra]ie [i anarhie, apreciere corect`
în cazul doar ipotetic al unei „democra]ii
pure“). Liberalismul clasic, singurul
autentic [i suportabil, s-a putut impune
[i a func]ionat ca atare pân` la mijlocul
secolului trecut doar întrucât modelul
ierarhic de societate era asumat de ma-
joritate. Ierarhia social` în democra]ia
liberal` nu este urmare a norm`rii, ci
are caracter de cutum`, se concretizeaz`
prin prezen]a „modelului“. Excelen]a în
varii domenii impune prin simplul fapt
de a fi.
Un al doilea motiv pentru care li-
beralismul clasic putea fi mai eficient
sus]inut de credinciosul pur decât de
ateul pur (modele etice minoritare,
pân` la urm`, în orice cultur`) rezid`
în sentimentul mai insistent instalat
al solidarit`]ii în primul caz. Ancora
subiectiv` aruncat` de credinciosul pur
în monarhia divin` implic` automat
recunoa[terea mai ap`sat`, pe orizon-
tal`, a celorlalte subiectivit`]i. Astfel,
agregarea civic` devine mai lesnicioas`
în societ`]ile religioase. Ateul pur este,
în schimb, mai degrab` solitar, ca atare
„schimburile cu mediul social“ sunt
strict controlate de ra]iune. Kantiana
„lege moral`“ propus` de ateu drept
substitut legitim al monarhiei divine nu
poate avea t`ria acesteia dintr-un motiv
cât se poate de simplu: ateul poate fi doar
convins de originaritatea legii morale, în-
trucât, conform structurii subiectivit`]ii
sale, nu poate crede în aceasta. Cele trei
secole în care liberalismul [i-a asigurat
suprema]ia au cunoscut, în fapt, centra-
litatea ideii ierarhice în societate. Astfel,
democra]ia clasic` este mai degrab` o
aristocra]ie, chiar dac` nu de sânge.
Suveranitatea popular`, a[a cum
a fost imaginat` de Rousseau, este, în
aceste condi]ii, cea mai grotesc` eroare
a culturii moderne. Aceasta întrucât,
oricât de „libere“ ar fi alegerile prin
care poporul î[i deleag` suveranitatea,
majoritatea covâr[itoare a indivizilor
din orice societate nu au ce suverani-
tate s` transfere, pentru c` nu dispun
de autonomie. Doar credinciosul pur
[i ateul pur sunt autonomi, întrucât
î[i recunosc permanent failibilitatea,
deci ra]ionalitatea este însu[i modul
lor de via]`. Restul nu trec de imperiul
emo]iilor. Atâta vreme cât majoritatea
a sim]it c` trebuie s` foloseasc` busola
autonomilor, suveranitatea popular` nu
impieta asupra unei vie]i publice con-
stituite pe coordonatele ra]iunii. Odat`
luat` în serios farsa numit` suveranitate
popular`, ra]iunea s-a retras din via]a
public`. Faptul c` mi[c`rile totalitare
ale secolului trecut au f`cut ravagii por-
nind tocmai din Europa suveranit`]ii
populare îmi pare extrem de relevant.
Democra]iile actuale sunt suportabile
doar pentru faptul c` nu suprim` insu-
lele de autonomie, nu pentru c` ar fi mai
pu]in anarhice în manifest`ri.
Democra]ia clasic`, de tip liberal,
a pierdut suportul ambelor tipuri de
subiectivit`]i, religioas` [i atee. Credin-
ciosul pur nu mai este luat în calcul
drept posibil model de excelen]` nici
m`car de fragila ecclesia contemporan`.
Pân` [i Biserica pare s` ignore excelen]a
credinciosului pur. De cealalt` parte,
ateul pur cade prad` unei neputin]e
congenitale în a impune modelul izvodit
din suprema]ia legii morale. Pentru el,
exhibarea subiectivit`]ii este impudic`,
astfel încât nu poate fi propus` spa]iului
public.
Cele dou` tipuri umane strict guver-
nate de iubirea excelen]ei sunt recesive
în raport cu mul]imile tot mai hedo-
niste. Mul]imi care, aritmetic, decid,
dar întrucât nu mai recunosc imperiul
ierarhiei izvorâte din excelen]`, î[i trans-
fer` suveranitatea indivizilor care se în-
cadreaz` în tiparele majorit`]ii. Indivizi
15
DEZBATERI
arogan]i, întrucât nu cunosc sfiala în fa]a
monarhiei divine sau a legii morale. De o
inteligen]` precar`, la limita gregarului,
întrucât nu pot interioriza failibilita-
tea propriilor opinii. Imorali, întrucât
nu accept` centralitatea principiului
ra]ionalit`]ii în via]a public` – lenea
mental` este imoral` prin defini]ie.
Prezen]a deciziei politice ra]ionale,
opuse celei umorale, poate fi lesne con-
firmat` sau infirmat`. Decizia politic`
este ra]ional` doar atunci cât este supus`
testului falsific`rii, similar celui descris
de Karl Popper în Logica cercet`rii, apli-
cabil, în viziunea filosofului austriac,
doar cunoa[terii [tiin]ifice, nu [i ac]iunii
politice. Testul este îns` simplu de apli-
cat [i deciziei politice: decizia politic`
ra]ional` genereaz` automat un mai
bine pentru mai mul]i. Efectul concret,
m`surabil, al deciziei politice îi confer`
acesteia m`sura ra]ionalit`]ii. Politicia-
nul gregar, exponent al mul]imii grega-
re, nu este capabil s`-[i testeze în acest
fel deciziile, întrucât, spre deosebire de
modelele credinciosului pur sau ateului
pur, el confund` doxa cu episteme. i
Un singur exemplu: în perioada Liberalismul clasic,
interbelic` domina]ia doxei na]ionaliste singurul autentic [i
a fost la un pas s` produc` o catastrof` suportabil, s-a putut
economic` [i social`. Majorit`]ile poli- impune [i a func]ionat
tice ale vremii au promovat ira]ionalul ca atare pân` la
numerus clausus pentru evrei în dome- mijlocul secolului
niul profesiilor liberale (avocatur`, trecut doar întrucât
medicin`, inginerie etc.) – ira]ional, modelul ierarhic de
întrucât practicarea acestora nu avea societate era asumat
nici o leg`tur` cu etnicul, nici cu reli- de majoritate. Ierarhia
giosul. Cum majoritatea speciali[tilor social` în democra]ia
în aceste domenii erau evrei, domenii liberal` nu este urmare
întregi au fost pe cale s` falimenteze a norm`rii, ci are
din lipsa practican]ilor, asta f`r` a mai caracter de cutum`,
aminti de groz`via înfomet`rii unei p`r]i se concretizeaz` prin
a popula]iei cauzat` de na]ionalizarea prezen]a „modelului“.
unor ocupa]ii. Excelen]a în varii
În aceste condi]ii, democra]ia liberal` domenii impune prin
de tip clasic este la zenit. O mai perce- simplul fapt de a fi
pem ca atare doar prin efectul de para-
lax` (soarele pe care-l vedem apunând
în fapt a apus deja, dar noi îl „vedem cum
apune“ datorit` refrac]iei luminii solare
în atmosfer`). Anarhia s-a instaurat
discret deja în societ`]ile contempora-
ne, asemeni slavilor care au p`truns pe
furi[ în Imperiul Bizantin, f`r` a-l for]a
militar s`-i accepte drept coloni. Un Ev
Mediu timpuriu translatat în epoca IT.
Modelul excelen]ei î[i mai p`streaz` cen-
tralitatea strict în domeniul tehnologiei,
domeniu care nu suport`, prin defini]ie,
ira]ionalul. Ierarhia [i excelen]a au
fost îns` evacuate din aria tehnologiei
politice. j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
16

Relieful american
al gândirii
DOSARELE

conservatoare
Tr`im într-o epoc` în care semnifica]ia cuvintelor vechi, ca [i a multor altor lucruri, a devenit nesigur`.
„Cuvintele se încovoiaz`, crap` [i uneori se rup sub greutate“, spunea T.S. Eliot. La început a fost Cuvântul, dar
acum Cuvântul se confrunt` cu Ideologia ce perverte[te orice cuvânt, spus sau scris. Nu numai tinerele talente
politice ale epocii noastre nu [tiu s` în]eleag` corecta întrebuin]are a cuvintelor importante – [i în]eleg gre[it
mai ales întrebuin]area cuvântului ideologie. S` ne aventur`m, indiferent de [anse, împotriva limbii de lemn
a ideologilor. Triumful ideologiei ar fi triumful a ceea ce Edmund Burke numea „lumea antagonist`“ – lumea
dezordinii –, în timp ce conservatorul încearc` s` p`streze lumea ordinii pe care a mo[tenit-o de la str`mo[ii s`i.
Mintea conservatoare [i mintea ideologic` stau ca doi poli opu[i, iar lupta dintre aceste dou` mentalit`]i poate
fi cel pu]in la fel de aprig` în secolul XXI precum a fost în secolul XX (Russell Kirk, Erorile ideologiei)

Scriu \n acest dosar: Traduceri din:

Mihail Neam]u Russell Kirk (1918-1994) Politolog, istoric [i critic literar.

(coordonator) William F. Buckley Jr. (1925-2008) Comentator, intelectual public, fondator al
Vladimir Tism`neanu National Review.
Bogdan Duca Allan Bloom (1930-1992) Filosof, eseist [i profesor la universit`]ile Chicago, Yale,
Victor Popa Cornell [i University of Toronto.
Vlad Topan Jeffrey O. Nelson Vicepre[edinte al Intercollegiate Studies Institute, SUA.

Argument

L
A invita]ia lui Horia-Roman
Patapievici am gândit la
alc`tuirea unui dosar cu
marile repere ale reflec]iei
etico-politice de sorginte
conservatoare. Motiva]ia editorial`
invoc` doar câteva urgen]e modeste:
racordarea dezbaterii române[ti
despre anticomunism, tradi]ie,
modernitate [i postmodernism la
dialogul cultural de sorginte nord-
atlantic`. Aceast` sincronizare nu-[i
propune mai mult decât restituirea
unor teme frecvent neglijate într-o
Europ` cu adânci reflexe socialiste:
rolul propriet`]ii, importan]a familiei,
pre]uirea patrimoniului cultural,
respectul fa]` de tradi]ia religioas`
iudeo-cre[tin`, respectul antirelativist
pentru ordinea natural` a lumii (ceea
ce înseamn` o distinc]ie net` între
sfin]i [i tic`lo[i, între de[tep]i [i pro[ti,
între c`rturari [i ignari etc.). Se adaug`
la acestea mefien]a fa]` de utopiile
revolu]ionare, acceptarea principiului
democratic al reprezent`rii, încrederea
în creativitatea natural` a omului
disciplinat de tradi]ie (a c`rui stare de
con[tiin]` este ireductibil` la sinteza
marxist` a „mijloacelor de produc]ie“),
angoasa fa]` de modernismul
progresist, teama de babilonia urban`,
pruden]a în rela]iile interumane,
legitima c`utare a profitului prin
capitalism [i cultivarea compasiunii
prin filantropie etc.
Conservatorismul trebuie în]eles
nu ca sistem metafizic derivat
axiomatic din câteva principii
prime, ci mai degrab` ca stare de
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
spirit. Edmund Burke a numit-o
common sense, care s-ar traduce liber
([i pe placul regretatului Alexandru
Paleologu) prin sintagma „bun-sim]“.
Accentul gândirii conservatoare
cade a[adar pe no]iunea de praxis
– epistemologia discursului politic
bazându-se pe achizi]iile trecutului.
Datele tradi]iei – care ne spun c`
b`rba]ii au fost dintotdeauna mai
ap]i pentru exerci]iul militar decât
femeile, a[a cum femeile n-au putut
ocoli decât rareori voca]ia maternit`]ii
– sugereaz` c` for]a explicativ` a
experimentului întrece valoarea
argumenta]iei abstracte.
Vom discuta câteva din
pozi]ion`rile sale teoretice
independent de taxonomiile recente
care au distins între principiile
paleo- [i neoconservatoare. (Pentru
cea mai bun` prezentare a acestor
nuan]e, fac trimitere la George H.
Nash, The Conservative Intellectual
Movement in America Since 1945
–Thirtieth-Anniversary Edition–,
ISI Books, 2006.) De fapt, asimilarea
literal` a dezbaterii între „paleo“
[i „neoconservatori“ reprezint` un
nonsens pentru pia]a româneasc`
de idei, mai ales dac` recunoa[tem
rolul nesemnificativ jucat de
capitala Bucure[ti în decorul
geopolitic mondial. Cu toate acestea,
o important` parte din valorile
propov`duite de conservatorismul
american vor putea s` g`seasc`
în câteva medii culturale din
România un sol primitor. Memoria
dreptei a fost mult prea mult timp
urm`rit` de trauma extremismului
interbelic (îndatorat corporatismului
etatist) pentru a nu fi încercat s` se
reinventeze dup` 1989.
Din nefericire, marca oficial`
a conservatorismului românesc a
fost recent deturnat` de un partid
aliat cu fostul FSN (mo[tenitorul
dialectic al PCR [i campion al
discursului antiproprietate în anii
1990). Situat la stânga e[ichierului
politic, actualul Partid Conservator
reprezint` o caricatur` a valorilor
sus]inute de figuri eminente precum
Titu Maiorescu, Mihai Eminescu,
I.L. Caragiale, P.P. Carp, Lasc`r
Catargiu sau Alexandru Marghiloman
(redescoperi]i recent prin studiile
de politologie [i filozofia culturii
semnate de Ioan Stanomir). Oameni
opu[i demasc`rii fostei Securit`]i,
fo[ti partizani ai protec]ionismului
economic („nu ne vindem ]ara“),
parteneri privilegia]i de afaceri cu
statul sau complici ai fraudelor
financiare din lunga noastr` tranzi]ie
– toate aceste voci uzurp` ast`zi
prestigiul etosului conservator.
Impostura local` e imediat relevat`.
Sub forma unei modeste contribu]ii
la restabilirea reperelor doctrinare
din mediul politic [i intelectual
autohton, oferim cititorilor români
câteva traduceri inedite din trei autori
fundamentali: William F. Buckley
Jr., cu un eseu despre „degringolada
educa]iei contemporane“; Allan
Bloom, cu o analiz` a standardelor
universitare în [tiin]ele umaniste
(prelungind astfel diagnosticul
din volumul s`u celebru, tradus în
român` de Mona Antohi, cu titlul
Criza spiritului american);
Russell Kirk, despre „erorile
ideologiei“ – mai precis, despre acel
comportament gregar al inteligen]ei
[i al sensibilit`]ii, c`ruia principiul
individualiz`rii îi r`mâne adesea
inaccesibil. La ace[tia se adaug`
Jeffrey O. Nelson, care comenteaz`
bibliografia esen]ial` a domeniului
– o list` de zece c`r]i care ar putea
stârni cândva interesul unor edituri
române[ti.
Acest dosar reune[te câteva voci
interesate de revirimentul acestei
Russell Kirk
mi[c`ri culturale în America celei de-a
doua jum`t`]i de secol.
Vladimir Tism`neanu face
portretul unei personalit`]i tragice:
Whittaker Chambers, convertit
de la pasiunea pentru stângismul
bol[evic la realismul lucid al unui
angajament patriotic, constitu]ionalist
[i antisovietic. Chambers, autorul
unor memorii r`mase mul]i ani best-
seller, a con[tientizat rapid pericolul
reprezentat de regimul stalinist
în plin` er` atomic`. Extinderea
comunismului global reprezenta nu
doar o amenin]are fa]` de interesele
comerciale americane, ci mai ales
un pericol pentru pacea lumii.
Activismul politic putea fi perceput ca
o injonc]iune etic` epuizant`, a[a cum
a fost cazul senatorului McCarthy.
Bogdan Duca recite[te odiseea
acestui personaj complicat (McCar-
thy), compromis prin erori de strategie
personal`, îns` deopotriv` discreditat
f`r` argumente de mass-media
liberal-progresist`. Éra „McCarthy“
a coexistat cu avântul f`r` margini
al ideologiei comuniste, r`spândit`
prin teroare (e.g., Budapesta 1956) în
trei mari continente: Europa, Asia [i
Africa. În absen]a avertismentului
militar [i a unei vigilen]e a serviciilor
secrete americane, victoria împotriva
nazismului putea fi compromis` de
ascensiunea bol[evismului asupra
civiliza]iei occidentale (infiltrarea
KGB în mediile artistice din Europa
apusean` fiind o practic` reu[it`).
Conservatorismul american postbelic
a ren`scut a[adar pe acest fond de
traum` postbelic` [i angoas` social` în
plin r`zboi rece. În atare împrejur`ri,
pacifismul aprioric [i anistoric putea
p`rea o utopie vinovat`.
Nu aceasta a fost [i opinia altor
avoca]i ai Constitu]iei americane.
Vlad Topan face o critic` a
militantismului agresiv al politicii
SUA din ultima jum`tate de veac,
privind îndeaproape polemica lui
William F. Buckley Jr. cu eminentul
economist – reprezentant al {colii
austriece – Murray Rothbard. În
bun` tradi]ie libertarian`, Rothbard
ridic` puternice semne de întrebare
cu privire la dogma secular` despre
monopolul violen]ei etatiste. Care
sunt limitele agresiunii statului
împotriva cet`]enilor nesubordona]i
sau, mai grav, care sunt costurile
neinten]ionate ale interven]iilor
militare în r`zboaiele conduse de ]`ri
17
libere precum Marea Britanie ori SUA
împotriva unor alia]i ai guvernelor
totalitare (e.g., conflictul cu Coreea de
Nord sau cu Vietcong)? Conservatorii
de persuasiune cre[tin` vor g`si cu
mare dificultate r`spunsul complet
la aceast` dilem` etic` formulat`
de libertarieni. Îns` nu e deloc mai
u[or de reconciliat deciziile teologice
ale unei Biserici cre[tine care ap`r`
deopotriv` ontologia non-violen]ei
în comunit`]ile reconcilierii de tip
monastic, dar [i sanctitatea unor
personaje politice remarcabile precum
Constantin cel Mare (responsabil
DOSARELE
pentru moartea fiului Crispus [i a
so]iei Fausta) sau {tefan cel Mare
(„degrab` v`rs`toriu de sânge
nevinovat“). Contradic]ia este real`,
tensiunea este vizibil`, dar rezolvarea
poate fi g`sit` într-o reflec]ie de tip
antinomic la care ader` frecvent [i
conservatorii, atunci când justific`
„r`zboiul preventiv“.
Asumând o binef`c`toare distan]`
fa]` de polemicile etico-politice
contemporane, Victor Popa caut`
r`d`cinile etosului conservator în
scrierile lui Alexis de Tocqueville
(cunoscut la noi mai ales prin
cercet`rile lui Aurelian Cr`iu]u,
Virgil Nemoianu [i Sorin Antohi).
Desigur, a[a cum ne arat` biográfii
din ultimele genera]ii, Tocqueville
a fost nu doar democratul entuziast,
iubitor al unei Americi lucrative [i
virtuoase, ci [i o minte bântuit` de
nelini[ti pascaliene. Cu alte cuvinte,
„vechea ordine“ (nelipsit` de referin]a
la sacralitatea legii naturale) [i noua
direc]ie a politicii moderne (mefient`
fa]` de orice instinct social teocratic)
se împletesc armonios în opera unui
gânditor cu voca]ia sintezei.
În sfâr[it, eu voi discuta aici
atitudinea intelectual` a doi influen]i
gânditori conservatori (Bernard
Lewis [i Samuel Huntington)
fa]` de Islamul radical. Din nou,
interoga]ia lansat` de perspectiva
libertarian` nu poate fi evitat`: cât
de legitim` poate fi agresarea unui
sistem politic [i religios care încalc`
sistematic dreptul la proprietate,
valoarea intrinsec` a persoanei
umane precum [i dreptul acesteia la
emancipare fa]` de orice colectivitate?
Ca r`spuns, conservatorii vor
opera distinc]ia între scopurile
(atenuarea abuzului permanent
perpetuat de Islamul radical) [i
mijloacele (folosirea temporar` a
for]ei) puse în joc de Statul liberal.
Perspectiva tragic` a realit`]ii face
ca întâlnirea societ`]ii moderne cu
problematica violen]ei, a conflictului
[i a mor]ii s` fie inevitabil`. Spre
stupefac]ia intelighen]iei liberal-
stângiste, interven]iile americane
din Afganistan [i Irak pot primi
totu[i o interpretare plauzibil` din
perspectiva judec`]ii istorice longue
durée. (Este unghiul specific de analiz`
care cau]ioneaz` alian]a tranzitorie
între America democrat` [i URSS în
contextul luptei antifasciste.)
Departe de a reprezenta mai mult
decât un semnal bibliografic [i o
invita]ie la o mult mai larg` dezbatere
între universitari, jurnali[ti [i actorii
politici, acest grupaj ID despre relieful
american al gândirii conservatoare
este totodat` o glos` pe marginea
virtu]ii fidelit`]ii [i continuit`]ii. j

18
Apostazie [i salvare:
calvarul lui Whittaker Chambers
DOSARELE
Personaj de o moralitate profund`, el a crezut întotdeauna în posibilitatea reconvertirii, în dreptul individului
la eroare, atâta timp cât aceast` eroare nu implica dezastrul unei întregi colectivit`]i h Citindu-i tulbur`toarea
confesiune, Witness, André Malraux exclama: „Tu nu te-ai întors din infern cu mâinile goale“ h Revolu]ia
conservatoare asociat` cu numele lui Ronald Reagan [i-a aflat una din sursele etico-teoretice în opera lui
Chambers
A
M scris pentru prima oar`
despre Whittaker Cham-
bers în prim`vara anului
1989, pornind de la un
simpozion ce avusese loc
la Heritage Foundation, cunoscutul
think tank conservator din Washington.
Într-un eseu transmis la Radio Europa
Liber`, notam c` la 26 martie 1984,
într-un remarcabil gest de repara]ie
valoric`, pre[edintele Ronald Rea-
gan a decernat, post-mortem, Medalia
Libert`]ii lui Whittaker Chambers1.
Era vorba de o ac]iune politic` [i spi-
ritual` înc`rcat` de cele mai profunde
semnifica]ii istorice, de un act de înalt`
semnifica]ie moral` menit s` confere
cea mai important` distinc]ie civil` a
Whittaker Chambers
acestei ]`ri unui om care a îndr`znit s`
]in` piept, într-o clip` crucial` pentru
via]a na]iunii, ofensivei totalitare sub
toate formele sale, vizibile [i invizibile.
Spre a cita memorabilele cuvinte ale
pre[edintelui Reagan: „Atâta vreme cât
umanitatea va vorbi despre virtute [i
visuri de libertate, via]a [i operele lui
Whittaker Chambers vor înnobila [i
vor inspira. Cuvintele lui Arthur Koest-
ler sunt epitaful s`u: martorul s-a dus,
m`rturia sa r`mâne“.
N`scut în 1901, Whittaker Cham-
bers a f`cut parte dintr-o genera]ie care
a cunoscut iluziile [i deziluziile roman-
tismului radical, ale comunismului ca
mesianism revolu]ionar, s-a dedicat cu
juvenil` exaltare unei cauze utopice
în care vedea solu]ia tuturor dramelor
umanit`]ii. A îmbr`]i[at comunismul
cu un zel febril, ca pe o adev`rat` Bun`
Vestire. Intrat în mi[carea de extrem`
stâng` înc` din anii de studii la Uni-
versitatea Columbia din New York, el
se va consacra servirii comunismului
mondial în chip total [i cu des`vâr[ire
altruist. Intelectual de marc`, obsedat
de chestiuni etice fundamentale, avid
cititor de Sf. Augustin, Pascal, Nietzsche
[i Dostoievski, Whittaker Chambers
nu va întârzia s` constate degenerarea
sistemului sovietic într-o dictatur`
macabr`, intrarea revolu]iei bol[evice
în faza sa terorist-poli]ieneasc`. Inte-
grat în aparatul secret al Partidului
Comunist din Statele Unite (CPUSA),
Chambers a devenit rapid con[tient
de amploarea ac]iunii de subversiune
pus` la cale de agen]ii Moscovei, de
formidabila ramificare a surselor de
informa]ii [i a formelor de influen]`
comuniste în aceast` ]ar`. Asemenea
altor intelectuali de seam` ai acestui
veac – [i a[ pomeni aici numele unor
personalit`]i precum Arthur Koestler,
George Orwell, Max Eastman, Dwi-
ght Macdonald, Sidney Hook, Manès
Sperber, Philip Rahv, Boris Souvarine,
James Burnham, Nicola Chiaromonte,
Ignazio Silone, André Gide, Panait
Istrati sau Victor Serge –, Whittaker
Chambers a în]eles perfect semnifica]ia
înscen`rilor judiciare cunoscute sub
numele de „Procesele de la Moscova“
din deceniul al patrulea. A în]eles îna-
intea atâtor altora c` Moscova devenise
capitala unui nou demonism, nu mai
pu]in primejdios decât nihilismul na-
zist. Ruptura cu comunismul nu mai
putea fi amânat`. La curent cu soarta
atâtor defectori asasina]i de fo[tii lor
„camarazi“, Chambers va tr`i un timp
în clandestinitate, pentru a deveni,
dup` 1939, redactor al revistei Time.
Din anii activit`]ii în sec]ia special` a
partidului comunist (prima sa clandes-
tinitate ca membru a ceea ce s-a numit
Apparat), Chambers cuno[tea înc`
o serie de personalit`]i infiltrate în
structurile guvernamentale americane,
oameni care furnizaser` documente
dintre cele mai importante agenturii
sovietice în Statele Unite.
Whittaker Chambers s-a desp`r]it
de comunism cu am`r`ciune [i grea]`,
fiind convins c` fusese în[elat de mi-
rajul propagandistic al unui sistem
esen]ialmente represiv. Asemeni lui
Koestler, privea „mirajul“ comunist
drept o cumplit` am`gire, o idil` cu o
vicioas` prostituat` perceput` ini]ial
drept o imaculat` virgin`. Personaj de
o moralitate profund`, el a crezut în-
totdeauna în posibilitatea reconvertirii,
în dreptul individului la eroare, atâta
timp cât aceast` eroare nu implica
dezastrul unei întregi colectivit`]i. Nici
m`car dup` ruptur`, victim` a unui
ocean de injurii [i calomnii, nu a arbo-
rat postura de inchizitor. Divor]ul s`u
de comunism l-a f`cut s` în]eleag` ne-
cesitatea identific`rii adev`ra]ilor ad-
versari ai acestei democra]ii, obliga]ia
de a avertiza factorii de decizie ai
politicii americane asupra existen]ei
re]elei subversive dirijate de Moscova.
Informa]iile oferite de Chambers au
fost luate în serios îns` abia dup` 1948,
când euforia alian]ei din anii celui de-
al doilea r`zboi mondial l`sase locul
unei acute con[tiin]e a pericolului
totalitar. Chambers avea s` fie convo-
cat în fa]a Comisiei pentru Cercetarea
Activit`]ilor Antiamericane (HCUA),
unde, dup` o lung` [i chinuitoare
cump`nire, el avea s` depun` m`rturie
împotriva fostului s`u complice, Alger
Hiss. O m`rturie sincopat`, ale c`rei la-
cune aveau s` fie utilizate împotriva lui
Chambers de c`tre sus]in`torii fanatici
ai lui Hiss. Între ace[tia, Eleanor Roose-
velt, pentru care chiar aspectul fizic al
celor doi era suficient ca s` se situeze de
partea r`sf`]atului establishmentului
liberal. Ceea ce a urmat a fost o dram`
de propor]ii dostoievskiene: Alger Hiss
era copilul favorit al campionilor New
Deal-ului rooseveltian, intelectual
supermanierat, idolul saloanelor din
cartierul Georgetown din Washington,
diplomat de carier`, protejatul lui
John Foster Dulles – într-un cuvânt,
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
„eroul“ birocra]iei de la Washington.
Pre[edinte al prestigioasei Funda]ii Car-
negie pentru Pace Interna]ional`, Hiss
p`rea situat deasupra oric`rei b`nuieli.
Cât despre Chambers, el p`rea o întru-
chipare a unei scandaloase insolen]e,
un ratat care înfrunta simbolul perfect
al succesului politic american. A fost
nevoie de perseveren]a [i tenacitatea
tân`rului congresmen Richard Nixon
pentru a se trece dincolo de aceast`
imagine de mucava iar Chambers s`
fie v`zut drept purt`torul de cuvânt
al adev`rului, exponentul unei tra-
gedii politice [i spirituale într-adev`r
sfâ[ietoare. Whittaker Chambers nu a
fost delator, nu s-a compl`cut în gloria
îndoielnic` [i profitabil` a informato-
rului zelos. El i-a pretins arogantului
Alger Hiss s` traverseze acela[i supliciu
al lucidit`]ii pe care el însu[i [i-l asu-
mase în urm` cu un deceniu. A urmat
procesul intentat de Hiss, sprijinit de
cei mai abili avoca]i ai epocii, urm`rind
condamnarea lui Chambers pentru
„def`imare“.
Lupta care se d`dea între Alger
Hiss [i Whittaker Chambers a fasci-
nat America, a dat na[tere uneia din
acele cauze celebre ce nu contenesc s`
bântuie memoria colectiv`. Cum scria
Sidney Hook în indispensabila sa carte
de memorii: „Nu se poate scrie în chip
adecvat o istorie intelectual` [i politic`
a Statelor Unite în al treilea sfert al
secolului dou`zeci f`r` o referin]` deta-
liat` la cazul lui Whittaker Chambers.
M`rturia sa a distrus cariera public`
a lui Alger Hiss [i a creat rupturi în
mi[c`rile liberale [i radicale americane
care înc` nu s-au vindecat. (…) Com-
portamentul lui Chambers a fost cel al
unui idealist romantic care [i-a trans-
ferat devotamentul pentru o schem`
secular` de total` izb`vire social` c`tre
o form` mai tradi]ional religioas` de
salvare personal`“2. Probele materiale
ale tr`d`rii lui Hiss vor decide condam-
narea acestuia la cinci ani de închisoare
pentru sperjur, dar nu-i vor convinge
pe partizanii s`i asupra culpabilit`]ii
sale reale. Asemeni cazului Rosenberg,
procesul lui Alger Hiss va fi utilizat
propagandistic de c`tre neobosi]ii
exper]i ai stalinismului dintotdeauna.
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Ei vor încerca s` acrediteze ideea unei
înscen`ri împotriva „inocentului“
Hiss [i nu vor [ov`i s` recurg` la cele
mai sordide calomnii împotriva lui
Chambers. Acesta din urm`, resemnat
cu soarta sa, se va consacra scrisului,
oferind astfel unul dintre documentele
capitale ale literaturii antitotalitare a
secolului al XX-lea, lucrarea autobio-
grafic` intitulat` Witness3. Este vorba
de o r`scolitoare confesiune, de o che-
mare disperat` c`tre cei r`t`ci]i, de o
nou` spovedanie a unui învins, spre
a face apel la titlul faimoasei opere a
lui Panait Istrati. Pentru Whittaker
Chambers, chestiunea vital` consta
în dep`[irea viziunii nihiliste a comu-
nismului, în în]elegerea substratului
distructiv al acestei concep]ii care, prin
al s`u hybris ateist, suprima distinc]iile
esen]iale dintre Bine [i R`u.
„Comunismul înseamn` moarte
spiritual` pentru mintea [i sufletul
omului“, spunea Whittaker Chambers.
Ceea ce urm`rea el era vindecarea lui
Alger Hiss [i a semenilor acestuia, rea-
ducerea lor în lumea celor cu adev`rat
vii, destr`marea imperiului minciunii.
Lupta lui Chambers nu a fost nici
o clip` inspirat` de considerente de
meschin` revan[`, nu a avut nimic
inchizitorial, a evitat orice procedee
înjositoare. Whittaker Chambers a fost
un personaj de o atitudine etic` impre-
sionant`, o fiin]` care a tr`it necontenit
sub semnul celui mai autentic tragic;
citindu-i tulbur`toarea confesiune,
André Malraux exclama: „Tu nu te-ai
întors din infern cu mâinile goale“.
Sunt pu]ine texte în literatura secolului
XX comparabile ca vibra]ie moral` [i
for]` explicativ` cu acea „Letter to My
Children“ publicat` ca prefa]` a volu-
mului Witness3. Citindu-l pe Chambers
în]elegem atât for]a de seduc]ie a religi-
ei degradate care a fost (este?) comunis-
mul, cât [i [ansele individului de a se
sustrage acestui miraj mortificant prin
reg`sirea transcenden]ei. Witness este
povestea unei c`deri [i a unei rena[teri,
a pierderii [i reg`sirii sinelui:
„În 1937 am pornit, precum Laz`r,
pe drumul întoarcerii imposibile. Am
început s` m` rup de comunism, s`
m` ca]`r din abisul catacombelor
sale unde, timp de [ase ani, fusesem
îngropat. M` întorceam în lumea
oamenilor liberi. «Când murim am în-
viat...» obi[nuiam s` spun în acele zile
so]iei mele, care, chiar dac` nu a fost
niciodat` comunist`, mi-a împ`rt`[it
speran]ele revolu]ionare [i tr`ia acum
al`turi de mine aceast` chinuitoare
trezire: «Când murim am înviat...»
Titlul unei piese de teatru de Ibsen pe
care nu am citit-o vreodat` exprima
[i oglindea sentimente pe care nu
reu[eam s` le redau altfel: fric`, nesi-
guran]`, îndoial`, la[itate, sl`biciunea
voin]ei – reac]iile normale ale unui
om care decide s`-[i schimbe drumul în
via]` la jum`tatea propriei existen]e. În
acela[i timp m-am sim]it cople[it de o
senza]ie de dezrobire, de libertate, pre-
cum un om care reu[e[te s` se salveze
în ultima clip` de îmbr`]i[area mortal`
a m`rii“4.
Apari]ia memoriilor lui Chambers,
în 1952, a bulversat America. A fost nu
doar un formidabil bestseller, dar [i ceea
ce se cheam` un eye-opener, acea surs`
de iluminare de care era o vital` nevoie.
Gra]ie lui Chambers, aprehensiunile
conservatorilor tradi]ionali în raport
cu mistica revolu]ionar` a comunismu-
lui se dovedeau cât se poate de legitime.
Chambers a scris sub semnul urgen]ei
morale, cu un sim]`mânt aproape apo-
caliptic, c` încle[tarea global` a acelor
ani putea duce la dispari]ia civiliza]iei
democratice. A identificat inamicul
în bol[evismul totalitar, înarmat, în
tradi]ia lui Neceaiev, Bakunin [i Lenin,
dar [i a lui Marx, cu o ideologie ateist`
militant`, exclusivist` [i negativ-me-
sianic`. Pentru Chambers, comunismul
era contrareligia absolut`. Putem spune
c` în viziunea sa deliberat accentuat`,
Chambers a fost printre cei dintâi care
au intuit natura salva]ionist-profetic` a
religiei seculare comuniste. Tocmai de
aceea l-a admirat William F. Buckley,
cel care a avertizat mereu în leg`tur` cu
capcanele ideologiilor fals-redemptive,
ale acelor radicalisme care urm`resc
„s` imanentizeze eshatonul“. Pentru
Buckley, ca [i pentru Chambers, fa]ada
pozitivist-scientist` a comunismului
ascundea un univers emo]ional îmbi-
bat de uri, fobii, resentimente [i pasiuni
vindicative.
M`rturiile aposta]ilor au jucat un
rol central în construc]ia unei reac]ii
anticomuniste credibile [i robuste.
{tim din memoriile Monic`i Lovinescu
cât de mult a pre]uit Mircea Eliade
amintirile fostei comuniste americane
Elizabeth Lipper despre lag`rele sovie-
tice în care a fost închis`. Tot astfel,
Margarete Buber Neumann, a c`rei
sor`, Babette, fusese so]ia super-pro-
pagandistului comunist Willy Mün-
zenberg (probabil ucis de NKVD în
1940, dup` ruptura cu Cominternul), a
fost printre primele voci care au rostit
adev`rul despre Gulag, înainte ca acest
acronim s` devin` universal cunoscut
gra]ie lui Soljeni]în. Chambers a oferit
anticomunismului democratic acel
substrat metafizic f`r` de care exista
riscul canton`rii în pur` facticitate. Nu
c` nu l-ar fi interesat anecdoticul, dar
a [tiut s`-l filtreze [i s`-l prezinte într-
un cadru moral menit s` d`inuiasc`.
Merit` astfel citate cuvintele filoso-
fului Sidney Hook, unul dintre cei
mai activi combatan]i în tran[eele
anticomunismului de orientare social-
democrat`, din recenzia c`r]ii Witness,
ap`rut` pe prima pagin` a atât de in-
fluentei publica]ii The New York Times
Book Review: „Nu face parte dintre cele
o sut` de c`r]i mari. Dar arunc` mai
mult` lumin` asupra caracterului
conspirativ [i religios al comunismului
modern, asupra încâlcitului complex
de motiva]ii care fac ca b`rba]i [i femei
de bun`-credin]` s` se autoimoleze
într-o necesitate istoric` fantasmat`,
decât toate cele o sut` de c`r]i mari ale
trecutului puse laolalt`“5.
Chambers a tr`it în solitudine, ]int`
a s`ge]ilor stângii, pân` în 1961. Cu
excep]ia lui William F. Buckley [i a lui
Ralph de Toledano (el însu[i un fost om
de stânga care rupsese cu comunismul
în urma Pactului Molotov-Ribbentrop),
pu]ini au fost cei care au avut acces la
drama subiectiv` a ultimilor s`i ani de
via]`. A nutrit o mare admira]ie pentru
Koestler, Malraux [i Camus. În 1959,
cu doi ani înaintea mor]ii, a c`l`torit
19
în Europa, unde, la îndemnul lui Ko-
estler, s-a întâlnit cu Manès Sperber
(romancier, psihanalist [i eseist, fost
asistent al lui Alfred Adler, el însu[i
apostat [i autor al unei trilogii consa-
crate marii deziluzii, numit` uneori
„trilogia Cominternului“), care, la
rândul s`u, l-a prezentat lui Margare-
te Buber Neumann, cândva nora lui
Martin Buber, fost` de]inut` în Gulag
[i prietena Milenei Jesenská, prietena
lui Kafka, al`turi de care a împ`r]it
infernul de la Ravensbrück. Într-o scri-
soare adresat` lui Buckley, Chambers
nota: „Am stat acolo [i am vorbit. Apoi
DOSARELE
am realizat c` din specia noastr`, a ve-
chilor activi[ti, suntem aproape unicii
supravie]uitori“6. A f`cut parte din
cercul lui Buckley la National Review,
îns` a f`cut-o cu melancolic` disperare.
Sceptic [i îndurerat, Chambers privea
la spectacolul credulit`]ii triumf`toare,
fiind convins c` for]ele pe care le
denun]ase erau mai puternice decât
valorile democra]iei occidentale. I se
p`rea c` semnalul s`u de alarm` fusese
ignorat. El nu avea cum s` [tie, victim`
a conspira]iei malefice a stângii, c`
un nou val antitotalitar începe s` se
coaguleze. Nu putea [ti, în voluntara-i
recluziune, c` opera sa, m`rturia sa,
stigmatizarea [i crucificarea sa con-
tribuiser` decisiv la op]iunea politic`
a celui care avea s` devin` în 1980
pre[edintele Statelor Unite. Revolu]ia
conservatoare asociat` cu numele lui
Ronald Reagan [i-a aflat una din sursele
etico-teoretice în opera lui Chambers.
Witness, o carte care ar trebui urgent
tradus` în române[te, nu este doar o
cople[itoare lucrare memorialistic`,
ci, a[a cum scrie Sam Tanenhaus, bio-
graful lui Chambers [i actualul editor
al lui New York Times Book Review, este
[i „un manifest spiritual, o chemare
la arme morale“7. În m`rturia sa vom
afla argumente inextingibile pentru
dreptul omului la fericire [i demnitate,
pentru lupta împotriva for]elor malefi-
ce ce ne interzic salvarea [i caut` s` ne
îngenuncheze.
l
1 V. „M`rturia lui Whittaker Chambers“
în Vladimir Tism`neanu, Scopul [i mijloacele.
Eseuri despre ideologie, tiranie [i mit (Bucure[ti:
Curtea Veche, 2004), pp. 244-247. Pentru o
analiz` de maxim` acurate]e a subiectului, v.
Allen Weinstein, Perjury: The Hiss-Chambers
Case, (New York: Knopf, 1978).
2 V. Sidney Hook, Out of Step: An Un-
quiet Life in the 20th Century (New York:
Harper&Row, 1987), p. 275.
3 V. Whittaker Chambers, Witness (Wash-
ington DC, Regnery Gateway, 1980) (edi]ia
original` a ap`rut în 1952 la celebra editur`
Random House).
4 Idem, p. 25.
5 Sidney Hook citat de Sam Tanenhaus,
Whittaker Chambers: A Biography (New York:
Random House, 1997) p. 464. Spirit sceptic [i
puternic influen]at de pragmatismul liberal
al lui John Dewey, exponent al unei stângi
deopotriv` antifascist` [i anticomunist`,
Hook a privit cu mari re]ineri cosmologia
religios-etic` propus` de Chambers ca anti-
dot la himera comunist`. În egal` m`sur`, el
a împ`rt`[it opinia distinsului critic literar
Lionel Trilling despre Chambers ca „a man of
honor“.
6 V. Sam Tanenhaus, „The End of the Jour-
ney: From Whittaker Chambers to George W.
Bush“, The New Republic, July 2, 2007, p. 46.
7 Ibidem. j

20
Anticomunismul american
[i o istorie „incorect` politic“:
Joe McCarthy
DOSARELE
Joe McCarthy a fost vinovatul de serviciu, menit s` justifice, chiar [i în zilele noastre, falsele spaime ale
liberalilor americani cu privire la viitorul democra]iei din Statele Unite h El a fost, pentru dreapta american`,
un foarte util ]ap isp`[itor, asupra c`ruia au c`zut toate p`catele adev`rate sau false pe care, din ra]iuni
electorale, politicienii republicani au în]eles s` [i le asume h Departe de a fi un intelectual anticomunist, el
a reu[it antiperforman]a de a se îndep`rta de ace[tia. Probabil c` principala sa calitate a fost aceea de american
onest care a [tiut s` se serveasc` de propriile sale ambi]ii, servindu-[i ]ara
E
XIST~ „umbre“ [i în istoria
Statelor Unite. Acest gând
lini[te[te pe to]i cei obosi]i
de hegemonia politic` [i de
domina]ia cultural` exer-
citat` de America ultimelor decenii.
Una din aceste „umbre“, poate cea mai
mediatizat`, este fenomenul numit
„mccarthyism“.
Prin „mccarthyism“, lumea în]elege
ast`zi un soi de epurare stalinist`, prac-
ticat` doar în stil american. Filme, c`r]i,
articole, studii mai mult sau mai pu]in
serioase, lungi articole prin enciclopedii
au fost dedicate acestei teme, construind
o imagine negativ` unui curent ce, pur-
tând în mod nepotrivit numele senato-
rului Joe McCarthy, nu a reprezentat alt-
ceva decât reac]ia ferm` [i democratic` a
Statelor Unite în fa]a infiltr`rilor comu-
niste [i a spionajului sovietic. Institu]iile
ce au jucat un rol în aceast` perioad` a
„mccarthyismului“ au ac]ionat tot tim-
pul în limitele legisla]iei americane,
neafectând prin nimic func]ionarea
democra]iei americane. Departe de a in-
stitui un regim poli]ienesc, autorit`]ile
americane implicate în investiga]iile
din deceniile cinci [i [ase ale secolului
trecut au ac]ionat moderat dar ferm
în fa]a unei realit`]i: dezvoltarea unui
comunism american prosovietic ce
sabota, prin ac]iuni de spionaj, de sub-
minare a loialit`]ii fa]` de SUA [i prin
propagand`, democra]ia american`, ca
[i efortul occidental de a rezista noului
r`zboi mondial: r`zboiul rece.
Scopul acestui articol este acela de
a încerca s` prezinte o scurt` istorie,
nu f`r` accente incorecte politic, a
„mccarthyismului“. Pe cât posibil, voi
evita conceptul de „mccarthyism“, pre-
ferându-l pe cel sinonim (dar mult mai
expresiv) de „panic` ro[ie“. De altfel,
originile acestui concept nu sunt deloc
academice. Prima dat`, termenul „mc-
carthyism“ apare într-o caricatur` din
Washington Post.
Comunismul din
Statele Unite
În general, ignor`m caracterul
interna]ionalist al ideologiei comu-
niste. Revolu]ia din octombrie 1917,
departe de a fi o revolu]ie cu un ca-
racter na]ional, a avut scopul definit
de a fi primul act dintr-un plan ce î[i
propunea declan[area unei revolu]ii
interna]ionale. Acest lucru a fost
eviden]iat clar la întemeierea celei de-a
treia Interna]ionale comuniste, în 1919,
c`reia i s-a delegat misiunea de a lupta
„prin toate mijloacele posibile, inclusiv
lupta armat`, pentru r`sturnarea bur-
gheziei mondiale [i pentru formarea
unei republici sovietice interna]ionale,
ca un stadiu de tranzi]ie c`tre abolirea
definitiv` a statului“.
Anii imediat urm`tori revolu]iei
bol[evice au fost ani în care, prin
ac]iuni teroriste [i de spionaj, agen]ii
cominterni[ti din întreaga lume au în-
cercat s` provoace revolu]ia comunist`
mondial`. În Statele Unite, în cursul
anului 1919 au fost trimise nu mai pu]in
de 38 de colete cu bomb` pe adresele
unor cunoscu]i magistra]i, politicieni
[i oameni de afaceri americani. Acestui
val de atentate inedite li s-au ad`ugat
atentatele „clasice“ cu bomb` – cel mai
mare dezastru l-a provocat atentatul de
pe Wall Street, care a ucis 38 de persoa-
ne [i a r`nit alte trei sute. Pe lâng` acest
val de atentate, agen]ii comuni[ti au
dus o intens` activitate de radicalizare a
sindicatelor muncitore[ti din SUA.
Reac]ia autorit`]ilor americane a fost
una ferm`, bucurându-se de sprijinul
total al opiniei publice, care a avut un
rol important în descurajarea înt`ririi
comunismului în Statele Unite chiar
prin reprobabile lin[aje.
Partidul comunist din Statele Unite
a pierdut foarte mult din popularitate,
reducându-[i, la începutul anilor ’20,
num`rul de membri cu aproximativ
80%. De altfel, popularitatea [i influen]a
politic` a partidului comunist a intrat
pe o pant` descendent`, comunismul
încetând s` mai fie un actor politic de
luat în considerare. Despre comunismul
american de dup` e[ecul încerc`rii de a
declan[a o revolu]ie proletar` exist` un
text foarte important, citit [i citat, din
p`cate, doar în cercurile conservatoare
americane de ast`zi: Witness, semnat de
Whittaker Chambers.
Whittaker Chambers (1901–1961) a
fost un comunist ilegalist care, dezam`git
de tr`darea idealurilor comuniste de
c`tre bol[evici [i colaboratorii acestora,
a p`r`sit partidul [i a jucat un rol impor-
tant în dezv`luirea unei impresionan-
te conspira]ii comuniste. Majoritatea
afirma]iilor lui Whittaker Chambers,
contestate în momentul public`rii lor,
sunt confirmate odat` cu trecerea anilor,
deschiderea arhivelor [i, desigur, reduce-
rea importan]ei mizelor politice. Partidul
comunist american ini]iase un plan com-
plex de infiltrare a administra]iei Statelor
Unite (incluzând [i armata). Aceast`
infiltrare dusese practic la apari]ia unui
partid comunist underground, paralel cu
partidul comunist oficial, cel urm`rit,
înc` din timpul atentatelor din anul
1919, de c`tre serviciile americane de
informa]ii. Infiltrarea a fost cu atât mai
mult posibil` cu cât, dup` marea recesiu-
ne economic` de la începutul anilor ’30,
noua administra]ie democrat`, condus`
de pre[edintele Frank Delano Roosevelt,
era deschis` spre experimente econo-
mice [i politice stângiste de inspira]ie
comunist` [i fascist`, lucru demonstrat,
între al]ii, de Chambers.
Despre New Deal, politica economic`
[i social` a pre[edintelui Roosevelt,
se vorbe[te numai „de bine“, aceasta
transformându-se într-un mit pozitiv
american, ignorându-se e[ecul real,
dovedit statistic, al acesteia, precum [i
consecin]ele pe termen lung. Dar acest
subiect, al demitiz`rii epocii Roosevelt,
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
este o provocare ce revine dreptei con-
servatoare [i libertariene, [i nu articolu-
lui nostru. Acestei infiltr`ri a trebuit s`
îi r`spund` atât celebra subcomisie se-
natorial` condus` de Joe McCarthy, cât
[i celelalte institu]ii americane care au
stat la baza „odiosului“ mccarthyism.
Comitetul pentru Activit`]i
antiamericane (HUAC)
Comitetul pentru activit`]i antiame-
ricane (HUAC) a fost adesea confundat
cu subcomisia condus` de senatorul
Joseph McCarthy. În fapt, acest comitet
[i-a început activitatea cu mult înainte
de intrarea în politic` a senatorului
McCarthy [i era un comitet organizat
de Camera Reprezentan]ilor, [i nu de
Senatul SUA, unde a activat McCarthy.
Aceast` confuzie a fost între]inut` (cu
bun` inten]ie?) chiar de c`tre mass-
media american`, cotidiane centrale
precum Los Angeles Times [i Washington
Post vorbind despre HUAC ca despre
„Comitetul lui McCarthy“1.
Scopul ini]ial al acestui comitet nu
a fost investigarea comunismului, ci a
nazismului. Propaganda nazist` putea
s` „prind`“ foarte bine într-o Americ` în
care Ku Klux Klan era înc` o for]` politic`
[i unde rasismul era înc` o caracteristic`
definitorie pentru popula]ia din mai
multe state. Activitatea comitetului
(1934–1975) poate fi periodizat`. Avem
mai întâi perioada 1934–1945, când
adversarii cei mai periculo[i ai Americii
nu erau comuni[tii, ci nazi[tii [i alia]ii
lor, ]inând cont de realit`]ile politice im-
puse de cel de-al Doilea R`zboi Mondial.
Investiga]iile cu privire la comuni[ti au
vizat posibilele infiltr`ri de c`tre ace[tia
a uneia din agen]iile ap`rute în cadrul
New Deal: Works Progress Adminis-
tration (incluzând aici Federal Theatre
Project).
Departe de a fi abuzive, investiga]iile
Comitetului din aceast` perioad` au fost
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
marcate de ineficien]`. Administra]ia
american` a continuat s` fie infiltrat`
de comuni[ti sub acoperire în timp ce
imaginea institu]iei a fost afectat` de, în
definitiv, comice întâmpl`ri. În timpul
investiga]iilor în jurul Federal Theatre
Project, unul din membrii comitetului,
congresmenul Joe Starnes, a fost intere-
sat s` afle dac` dramaturgul elizabetan
Christopher Marlowe (1564–1593) a
fost membru al partidului comunist
[i a dat de în]eles cum c` „domnul Eu-
ripide“ a incitat, prin tragediile sale, la
declan[area luptei de clas`2.
A doua perioad` de activitate a co-
mitetului a fost cea dintre 1945 [i 1975,
fiind asociat` cu „panica ro[ie“ în timpul
c`reia s-a f`cut remarcat Joe McCarthy.
De aceast` perioad` se leag` poate cea
mai faimoas` investiga]ie întreprins` de
HUAC, aceea privitoare la comunizarea
Hollywood-ului. În timpul investiga]iei,
mai bine de 300 de arti[ti, scenari[ti
sau regizori de la Hollywood au fost
demasca]i, fiind supu[i ulterior unui bo-
icot din partea studiourilor [i publicului.
Celebrit`]i, precum Charlie Chaplin, au
fost obligate, din ra]iuni strict financiare,
s` p`r`seasc` teritoriul Statelor Unite.
Dramele economice ale celor 300 de
„victime“ ale comitetului (în fapt, vic-
time ale unei credin]e utopice) au fost
ulterior exacerbate prin filme [i c`r]i,
construind imaginea, teribil`, de „stali-
nism democratic“, a „mccarthyismului“.
Chiar [i acum, dup` ce crimele comu-
nismului au devenit eviden]e [i pentru
ochii occidentalilor, campania aceasta
de denigrare a perioadei „panicii ro[ii“,
ca fiind o perioad` în care s-ar fi comis
abuzuri dictatoriale, continu`. Actorul
Sean Penn rememora pentru New York
Times, în decembrie 2002, dezastrul prin
care a trecut familia sa dup` ce tat`l s`u,
regizorul [i produc`torul de televiziune
Leo Penn, a fost trecut de HUAC pe una
din „listele negre“ ale comuni[tilor de la
Hollywood. Efectele acestui dezastru?
Familia Penn a fost silit` s` renun]e la
menajer`3, când în anii ’50 cei pe care
tat`l s`u îi simpatiza zdrobeau cu tan-
curile Revolu]ia Maghiar` [i umpleau
închisorile din estul Europei [i aproape
toat` Asia.
Dar nu to]i actorii [i regizorii de la
Hollywood chema]i la audieri au avut de
suferit sau au considerat de cuviin]` s` se
victimizeze. Unul din cei audia]i a fost [i
viitorul pre[edinte al Americii, Ronald
Reagan, ulterior devenit conduc`torul a
ceea ce Guy Sorman a numit (în mod ne-
inspirat) „revolu]ia conservatoare ameri-
can`“. Neinspirat, pentru simplul motiv
c` nu este în natura nici unei mi[c`ri
conservatoare s` fie revolu]ionar`. De
asemenea, printre membrii comitetului
s-a aflat, pe vremea când era congresmen,
Richard Nixon. Men]ionarea lui Reagan
[i a lui Nixon nu este întâmpl`toare.
Nici unul dintre ei nu a sim]it nevoia
dezavu`rii activit`]ilor lor de pe lâng`
HUAC, ob]inând, fiecare în momentul
s`u istoric, sus]inerea majorit`]ii ame-
ricanilor pentru func]ia de pre[edinte
al SUA. Un vot pentru ei a însemnat,
într-o societate cu o aten]ie politic` bine
dezvoltat` (astfel încât orice p`cat al
tinere]ii te poate costa func]ia pentru
care candidezi), [i un vot de creditare a
posteriori pentru HUAC.
Dup` 1960, activitatea comitetului a
cunoscut un lung [i lent declin, pân` la
dizolvarea sa, în anul 1975. Acest declin
nu trebuie îns` asociat cu dezavuarea
activit`]ii comitetului, ci doar cu schim-
barea ac]iunii politice a Statelor Unite în
contextul r`zboiului rece. Cu éra Nixon,
prin activitatea diplomatic` a lui Kissin-
ger, r`zboiul rece intra într-o alt` faz`.
Senatorul Joe McCarthy
Joe McCarthy a fost vinovatul de
serviciu, menit s` justifice, chiar [i
în zilele noastre, falsele spaime ale
liberalilor americani cu privire la vii-
torul democra]iei din Statele Unite4.
De asemenea, el a fost, pentru dreapta
american`, un foarte util ]ap isp`[itor,
asupra c`ruia au c`zut toate p`catele
adev`rate sau false pe care, din ra]iuni
electorale, politicienii republicani au
în]eles s` [i le asume. Într-un interviu
despre posteritatea senatorului, so]ia
lui Joe McCarthy spunea c` fiecare
cuvânt rostit despre el dup` c`derea sa
în dizgra]ie este o minciun`, incluzând
în aceast` list` a minciunilor pân` [i
conjunc]iile verbale5.
Dar adev`rul despre Joe McCarthy
este incredibil de simplu. A fost un
senator republican anticomunist, altfel
un om ambi]ios, interesat s` î[i fac` o
carier` politic` str`lucit`, folosind arme
politice „clasice“, între care [i demago-
gia. Pretinzând, din ra]iuni electorale,
c` ar avea informa]ii suplimentare ce
vizau un fenomen insuficient investigat
– infiltrarea de c`tre agen]i comuni[ti a
mai multor institu]ii guvernamentale
(inclusiv armata) –, Joe McCarthy a so-
licitat [i a ob]inut conducerea unei sub-
comisii din cadrul Senatului îns`rcinate
cu investigarea loialit`]ii func]ionarilor
de stat. Investiga]iile sale nu vizau nici
m`car activit`]ile comuniste, ci doar
felul în care loialitatea func]ionarilor
guvernamentali americani era sau nu
afectat` de îmbr`]i[area ideologiei ad-
versarului (s` nu uit`m c`, practic, pe
frontul din Coreea, Statele Unite erau în
stare de r`zboi cu regimul comunist).
O alt` acuz` care se aduce adesea
lui Joe McCarthy este aceea de a nu
fi „prins“ nici un comunist. F`când
abstrac]ie de faptul c` nu ]inea de „fi[a
postului“ s`u de senator [i pre[edinte al
unei subcomisii senatoriale s` captureze
comuni[ti, lista func]ionarilor federali
deconspira]i în urma activit`]ii subco-
misiei nu este una mic`. Dar cel mai
mare mit este cel al asocierii lui McCart-
hy cu activit`]ile HUAC [i implicit cu
scandalul cel mai de r`sunet din epoc`:
cel al listelor negre de la Hollywood. Se
pare c` a existat chiar o mod` \n mediile
americane de stânga, un fel de titlu de
onoare în a pretinde, chiar dac` nu a
fost adev`rat, c` ai fost chemat în fa]a
subcomisiei lui McCarthy.
De asemenea, activitatea propriu-zis`
a lui Joe McCarthy a durat doar câ]iva
ani (1950–1954), perioad` în care a fost
pre[edintele subcomisiei de investiga]ii
a Senatului. Un aspect interesant al
activit`]ii politice a lui McCarthy este
legat de alian]a dintre acesta [i familia
Kennedy. De[i democra]i, cei din familia
Kennedy au fost al`turi de Joe McCarthy
în timpul activit`]ii sale politice. Joe
McCarthy a denun]at cu vehemen]`
administra]iile democrate de pân` în
1952, acuzându-le de tr`dare („dou`zeci
de ani de tr`dare“ – afirma]ie public`
ce a f`cut nu pu]ine valuri în epoc`).
Cu toate acestea, activitatea public` cea
mai intens` a senatorului McCarthy a
fost cea de pân` în 1952, în timpul unei
administra]ii democrate, iar rela]iile
sale cu familia Kennedy au inclus [i
colaborarea cu tân`rul Bobby Kennedy,
ce î[i începe în epoc` investiga]iile cu
privire la mi[carea sindical` american`
condus` de Jimmy Hoffa (acuzat în
aceast` prim` faz` a „r`zboiului“ cu fa-
milia Kennedy de colaborare cu partidul
comunist).
Al]i alia]i importan]i ai lui Joe Mc-
Carthy au fost catolicii americani. An-
ticomunismul Bisericii Catolice, la
sfâr[itul celui de-al Doilea R`zboi Mon-
dial, era unul ferm. Roma considera ca
fiind excomunica]i latae sententiae. De
asemenea, realitatea tragic` a ceea ce
papa Pius al XII-lea numea „Bisericile
t`cerii“ (comunit`]ile catolice aflate în
ilegalitatea impus` de regimurile comu-
niste) f`cea ca sensibilitatea catolicilor
americani fa]` de comuni[ti s` fie mai
mare.
Popularitatea lui McCarthy a fost,
de asemenea, una foarte ridicat` în mo-
mentele activit`]ii sale, investiga]iile lui,
ca [i cele ale HUAC, fiind urm`rite cu
foarte mult interes de cet`]eanul ame-
rican, con[tient de miza real` a acestor
dezbateri: securizarea visului american.
Încheierea carierei publice a lui Joe
McCarthy s-a f`cut prin impunerea unei
cenzuri asupra acestuia, atât din partea
colegilor s`i senatori, cât [i din partea
mass-media. Aceast` lichidare politic`
a senatorului a fost f`cut` în urma unei
investiga]ii declan[ate de subcomisia
condus` de McCarthy asupra armatei
americane. În timpul acestor audieri,
confruntarea senatorului cu un general
veteran de r`zboi, Ralph W. Zwicker, a
atras o reac]ie negativ` asupra sa, atât
din partea armatei SUA, cât [i din partea
pre[edintelui Eisenhower, liderul de la
Casa Alb`, de[i democrat, nefiind unul
din simpatizan]ii senatorului McCarthy.
Armata l-a acuzat pe senator pentru
trafic de influen]`. Audierile ce au
survenit acestei acuze au cumulat nu
mai pu]in de 36 de ore de transmisiuni
televizate în direct. De[i senatorul a
fost exonerat de orice culp`, efectul
acestor audieri a fost dezastruos pen-
tru imaginea sa. Iar sc`derea brusc` a
popularit`]ii sale (de la 50% la 34%,
conform unui sondaj Gallup) a putut
duce la divor]ul Partidului Republican
de senator.
Acestor audieri li s-a ad`ugat [i o
campanie de pres` dur` contra senato-
rului, mai ales un episod întreg dintr-o
emisiune foarte popular` în epoc`, „See
It Now“ al lui Edward Murrow. Ultimii
ani de activitate politic` [i de via]` ai
senatorului McCarthy au fost marca]i
de cenzur`. Cenzura a fost oficializat`
în urma audierilor unei comisii speci-
ale, condus` de senatorul Watkins, [i
în urma votului Senatului. McCarthy
a fost al patrulea senator cenzurat din
istoria Statelor Unite.
Discursurile sale în Senat, ulterioare
acestei decizii, au fost sus]inute în fa]a
unor s`li goale, ignorat de c`tre pres`.
To]i biografii s`i sunt de acord asupra
declinului psihic [i fizic ce a urmat
cenzur`rii senatorului. Devenit alcoolic,
Joe McCarthy a murit din pricina unui
ulcer în anul 1957.
Posteritatea lui McCarthy a fost una
neagr`. Acest lucru i-a putut determina
pe mul]i din cei dezam`gi]i de evolu]ia
ulterioar` a evenimentelor s` vad` în se-
natorul american un erou. Joe McCarthy
a fost un om cu multe ambi]ii [i, desigur,
21
multe defecte. Acestea au contribuit în
egal` m`sur` la sfâr[itul politic al sena-
torului. Departe de a fi un intelectual
anticomunist, el a reu[it antiperforman]a
de a se îndep`rta de ace[tia. Probabil c`
principala sa calitate a fost aceea de ame-
rican onest care a [tiut s` se serveasc` de
propriile sale ambi]ii (cel pu]in pân` la
un moment) servindu-[i ]ara.
Anticomunism în America
Ac]iunile întreprinse de oficialii
americani conservatori împotriva
comuni[tilor din perioada „panicii ro[ii“
DOSARELE
nu pot fi în]elese decât în contextul
r`zboiului rece. Senatorul McCarthy, ca
[i ceilal]i oficiali, a trebuit s` reac]ioneze
în fa]a unui adversar ideologic, dar nu
politic. Partidul comunist din Statele
Unite era un actor politic insignifiant,
iar simpatiile comuniste sau socialiste
ale popula]iei americane nu erau deloc
relevante. Ca urmare, miza acestor an-
chete [i audieri nu era una politic`, de
lichidare nedemocratic` sau la limita
democra]iei a unor adversari, ci una care
privea securitatea Statelor Unite.
Fie c` accept`m m`rturia lui Whit-
taker Chambers, fie c` o contest`m,
r`mâne o eviden]` faptul c` to]i
comuni[tii americani de dup` cel de-al
Doilea R`zboi Mondial aveau de ales
între op]iunile lor ideologice [i loiali-
tatea fa]` de Statele Unite. {i cum miza
comunist` nu avea cum s` fie una poli-
tic`, din moment ce opinia public` din
Statele Unite era zdrobitor anticomu-
nist`, activitatea ideologic` a oric`rui
comunist nu putea s` fie decât una
subversiv` (prin încercarea dobândirii
hegemoniei culturale, dup` modelul
gramscian) sau de spionaj în favoarea
Uniunii Sovietice.
În fa]a unei asemenea realit`]i, se
pot în]elege [i aproba toate activit`]ile
comisiilor, comitetelor [i subcomisii-
lor federale americane ce au încercat
s` surprind` [i s` limiteze activit`]ile
comuniste din America. Imaginea în-
tunecat` a acelei perioade, suferin]ele,
reale sau nu, ale subiec]ilor audierilor
[i investiga]iilor din acea perioad`
trebuie privite doar prin compara]ie cu
suferin]ele victimelor regimului comu-
nist de dincolo de „cortina de fier“. A
uita c` în acei ani se purta un r`zboi rece
(sau r`zboaie fierbin]i: Coreea de Nord,
ocuparea Tibetului, r`zboiul civil din
Grecia sau „accidentul de parcurs“ din
Ungaria) în care democra]ia se confrun-
ta cu ceea ce Reagan a numit inspirat
„imperiul r`ului“ ne-ar putea face s` nu
în]elegem acele evenimente, \n toat`
gravitatea [i urm`rile lor.
l
1 O prezentare a fenomenului, ca [i o ex-
celent` analiz` a demoniz`rii publice a sena-
torului Joe McCarthy se pot g`si în cartea lui
M. Stanton Evans, Blacklisted by History. The
Untold Story of Senator Joe McCarthy and his
Fight against America’s Enemies, Crown Forum,
New York, 2007, p. 9.
2 Benedict Nightingale, „Mr. Euripides
Goes to Washington“, în The New York Times,
18 septembrie 1988.
3 V. Ann Coulter, Treason. Liberal Treach-
ery from the Cold War to the War on Terrorism,
Three Rivers Press, New York, pp. 249–250.
4 Folosesc, desigur, conceptul de „liberal“
în accep]iunea sa consacrat` de cultura poli-
tic` american`: aceea de socialist.
5 Apud Ann Coulter, op. cit., p. 59. j

22
Erorile ideologiei
Ideologia este o religie inversat`. Dar politicianul prudent [tie ca Utopia de fapt înseamn` Nic`ieri; c` nu putem
DOSARELE
m`r[`lui spre un Rai pe p`mânt; c` natura uman` [i institu]iile omului nu sunt perfectibile; c` a urm`ri cu
agresivitate îndeplinirea unei „justi]ii sociale“ se sfâr[e[te în v`rs`ri de sânge. Adev`rata religie este o disciplin`
a sufletului, nu a statului
A
CEAST~ carte de mici
dimensiuni este o ap`rare
a politicii pruden]ei în
fa]a politicii ideologice.
Autorul sper` s` conving`
noua genera]ie s` se opun` fanatismu-
lui politic [i aranjamentelor utopice ce
r`scolesc lumea din 1914. „Politica este
arta posibilului“, î[i spune în sine con-
servatorul: el în]elege metodele politi-
cului ca m`suri ce urm`resc p`strarea
ordinii, justi]iei [i libert`]ii. Ideologul
îns` în]elege politicul ca un instru-
ment revolu]ionar pentru transforma-
rea societ`]ii [i chiar a naturii umane.
În mar[ul s`u c`tre Utopie, ideologul
este lipsit de compasiune.
Russell Kirk
De la sfâr[itul celui de-al doilea
r`zboi mondial, opinia public` ameri-
can` a avut înclina]ii mai mult sau mai
pu]in conservatoare. Totu[i, conserva-
torii în[i[i sunt în pericol s` alunece
spre o ideologie sau o cvasi-ideologie
– chiar dac`, a[a cum scria H. Stuart
Hughes acum vreo patruzeci de ani,
„conservatorismul este nega]ia ideolo-
giei“. A[adar, aceast` carte este adresat`
în special conservatorilor. Capitolele
sale sunt eseuri (la origine prelegeri
universitare) ce analizeaz` principii,
personalit`]i, c`r]i [i probleme care
subliniaz` contrastul dintre viziunea
conservatoarea [i dogma ideologic`.
În acest prim capitol, subliniez
diferen]ele dintre ideologie [i crezul
conservator. Da]i-mi voie s` încep prin-
tr-o încercare de a defini ideologia.
Cuvântul ideologie a fost inventat pe
timpul lui Napoleon. Destutt de Tracy,
autorul operei Les Éléments d’idéologie
(cinci volume, 1801–1815), era un
intelectual abstract de soiul acum de-
venit familiar pe malul stâng al Senei,
ce îl num`r` în ultimele decenii [i pe
faimosul liberator al Cambodgiei, Pol
Pot. Tracy [i discipolii s`i urm`reau o
reform` a educa]iei care s` fie bazat`
pe pretinsa [tiin]ificitate a ideilor; ei
recurgeau la psihologia lui Condillac
[i de departe la cea a lui John Locke.
Respingând religia [i metafizica, ace[ti
primi ideologi credeau c` pot descoperi
un sistem de legi naturale – sistem
ce, dac` era ascultat, putea deveni
temelia armoniei [i satisfac]iei univer-
sale. Doctrine ale propriului interes,
ale productivit`]ii economice [i ale
libert`]ii individuale erau amestecate
[i ele în acest sistem. Copii târzii ai
Iluminismului muribund, ideologii
pretindeau c` o cunoa[tere sistema-
tizat` derivat` din senza]ii ar putea
perfec]iona societatea prin metode
etice [i educa]ionale [i printr-un con-
trol politic bine organizat.
Napoleon i-a îndep`rtat pe ideologi
remarcând c` lumea nu este guvernat`
de idei abstracte, ci de imagina]ie. John
Adams a numit aceast` ideologie de
mod` nou` „[tiin]a imbecilit`]ii“. Cu
toate acestea, ideologii s-au înmul]it ca
[i cum cineva, ca Iason, ar fi sem`nat
col]i de dragoni ce deveneau oameni
înarma]i. Ace[ti ideologi au fost în
general inamici ai religiei, tradi]iei,
obiceiurilor, conven]iilor [i vechilor
institu]ii. Conceptul „ideologie“ a fost
modificat considerabil la mijlocul
secolului al XIX-lea de c`tre Karl Marx
[i [coala sa de gândire. Ideile, sus]inea
Marx, nu sunt altceva decât expresiile
intereselor de clas` legate de produc]ia
economic`. Ideologia, pretinsa [tiin]`
a ideilor, devine astfel nimic mai
mult decât o justificare sistematic` a
revendic`rilor unei clase.
Pentru a exprima acest argument în
termenii obtuzi [i caustici ai lui Marx,
ceea ce s-a numit pân` atunci filozofie
politic` reprezint` de fapt numai o
masc` pentru egoismul economic al
asupritorilor. Ideile [i normele care
se afl` la putere constituie o masc`
în[el`toare purtat` de clasa dominant`,
prezentat` asupri]ilor ca „un etalon
al conduitei, pe de o parte pentru a
sm`l]ui, pe de alt` parte pentru a fur-
niza suport moral pentru opresiune“.
Asta îi scria Marx lui Engels. Cu toate
acestea, Marx sus]ine c` [i cei exploata]i
î[i construiesc sisteme de idei pentru a-
[i promova inten]iile revolu]ionare.
Deci ceea ce numim marxism este o
ideologie ce inten]ioneaz` s` realize-
ze revolu]ia, triumful proletariatu-
lui, [i mai apoi comunismul. Pentru
marxistul consecvent, ideile nu au
valoare intrinsec`: ele, ca toate artele,
au sens numai ca mijloace de a ob]ine
egalitatea condi]iilor [i satisfac]ia
economic`. Luând în derâdere orice
ideologie de alt` orientare, marxistul
î[i construie[te r`bd`tor, cu viclenie [i
pricepere, propria ideologie.
Chiar dac` a fost cea mai puternic`
ideologie, marxismul – numai recent
pierzându-[i energia – are competitori:
forme variate de na]ionalism, négritude,
feminism, fascism (o cvasi-ideologie
ne-deplin realizat` în Italia), nazism
(un germene de ideologie, scria Han-
nah Arendt), sindicalism, anarhism,
social-democra]ia, [i câte [i mai câte.
Cu siguran]` vor fi n`scocite multe
alte tipuri de ideologii [i în secolul
XXI. Kenneth Minogue, în cartea sa
Alien Powers: the Pure Theory of Ideology,
folose[te termenul „ideologie“ pentru
a indica „orice doctrin` care prezint`
adev`rul ascuns [i salvator asupra
lumii sub forma analizei sociale. O
tr`s`tur` a tuturor acestor doctrine
este includerea unei teorii generale
cu privire la gre[elile comise de restul
lumii“. Acel „adev`r ascuns [i salvator“
este o în[el`torie – un complex de mi-
turi falsificatoare scornite, deghizate
în istorie, despre societatea pe care am
mo[tenit-o. Raymond Aron, în Opiul
intelectualilor, analizeaz` cele trei mituri
care au sedus intelectualii parizieni:
Stânga, Revolu]ia [i Proletariatul.
Pentru a rezuma analiza ideolo-
giei întreprinse de c`rturari precum
Minogue, Aron, J.L. Talmon, Thomas
Molnar, Lewis Feuer [i Hans Barth, cu-
vântul ideologie, de la al Doilea R`zboi
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Mondial încoace, înseamn` de obicei
o teorie politic` dogmatic` ce repre-
zint` o încercare de a înlocui cu ]eluri
[i doctrine seculare anumite scopuri
[i înv`]`turi, promi]ând s` r`stoarne
„st`pânirea“ prezent` pentru eliberarea
celor asupri]i. Promisiunile ideologiei
sunt ceea ce Talmon nume[te „me-
sianism politic“. Ideologul promite
mântuirea în aceast` lume, declarând
cu ardoare c` nu exist` alt t`râm al
existen]ei. Eric Voegelin, Gerhart Nie-
meyer [i al]i scriitori au accentuat c`
ideológii „imanentizeaz` simbolurile
transcenden]ei“ – cu alte cuvinte, corup
viziunea mântuirii prin gra]ia divin` în
moarte prin promisiunea fals` a ferici-
rii ne[tirbite pe aceast` lume.
Ideologia, pe scurt, este o formul`
politic` ce promite omenirii un paradis
lumesc, dar în fapt ea a creat o serie
de iaduri lume[ti. Mai jos în[ir câteva
dintre viciile ideologiei.
1. Ideologia este o religie inversat`,
negând doctrina cre[tin` a mântuirii
prin gra]ia divin` în moarte [i înlocu-
ind-o cu mântuirea colectiv` aici pe
p`mânt prin violen]a revolu]ionar`.
Ideologia mo[tene[te uneori acel fana-
tism ce a tulburat credin]a religioas` [i
îl aplic` preocup`rilor seculare.
2. Ideologia face imposibil compro-
misul politic: ideologul nu va accepta
nici o deviere de la Adev`rul Absolut
al revela]iei sale seculare. Aceast`
viziune îngust` duce la r`zboi civil,
extirparea „reac]ionarilor“ [i distruge-
rea func]ion`rii benefice a institu]iilor
sociale.
3. Ideologii concureaz` între ei
pentru „cea mai pur`“ fidelitate fa]`
de Adev`rul Absolut [i sunt foarte
vehemen]i în a denun]a devia]ionismul
de la ortodoxia partidului. Astfel apar
fac]iuni violente în rândul ideologi-
lor ce se afl` în r`zboi continuu, ca
stalini[tii [i tro]ki[tii.
Dovezile ruinei ideologice se g`sesc
la tot pasul. Cum este posibil ca atrac]ia
ideologiei s` î[i p`streze for]a într-o
mare parte a lumii?
R`spunsul la aceast` întrebare ne
este oferit în parte de observa]ia lui
Raymond Aron: „Când intelectualul
nu se mai simte ata[at nici de comu-
nitatea, nici de religia str`mo[ilor
s`i, el prive[te spre ideologie pentru
a-[i umple golul. Principala diferen]`
între progresismul unui discipol al lui
Harold Laski sau Bertrand Russell [i
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
comunismul unui discipol al lui Lenin
const` nu atât în con]inutul, cât în stilul
acestor ideologii [i în loialitatea pe
care ele o pretind“. Ideologia ofer` o
religie fals` [i o filozofie fals`, ce ofer`
alinare atât celor care [i-au pierdut
sau nu au cunoscut vreodat` credin]a
religioas` autentic`, precum [i celor ce
nu sunt suficient de inteligen]i pentru
a în]elege filozofia adev`rat`. Princi-
palul motiv pentru care trebuie s` ne
opunem ideologiei – scrie editorul
elve]ian Hans Barth – este c` ideolo-
gia este opusul adev`rului: ea neag`
posibilitatea adev`rului în politic` sau
în orice altceva, înlocuind normele
trainice cu motiva]ii economice [i in-
terese de clas`. Ideologia neag` pân` [i
con[tiin]a uman` [i liberul arbitru. În
cuvintele lui Barth, „efectul dezastruos
al gândirii ideologice în forma sa radi-
cal` este nu numai punerea la îndoial`
a calit`]ii [i structurii min]ii omului, ce
constituie caracteristica sa distinctiv`,
dar [i subminarea fundamentelor vie]ii
sale sociale“.
Ideologia poate atrage pe omul plic-
tisit al clasei educate care s-a îndep`rtat
de religie [i de via]a comunit`]ii, do-
rind în schimb s` cunoasc` puterea.
Ideologia poate încânta pe oamenii
tineri, prost-[coli]i, care în izolarea lor
sunt gata s`-[i investeasc` entuziasmul
latent într-o cauz` emo]ionant` [i
violent`. Iar promisiunile ideologilor
pot atrage adep]i din rândul grupuri-
lor sociale care se simt marginalizate
– de[i astfel de recru]i pot foarte bine
s` nu în]eleag` prea mult din doctri-
nele ideologilor. Alc`tuirea timpurie
a Partidului Nazist ilustreaz` suficient
capacitatea ideologiei de a atrage ele-
mente disparate ale societ`]ii.
La începutul acestui capitol am
sugerat c` unii americani, incluzând
pe cei cu orient`ri conservatoare, ar
putea s` îmbr`]i[eze o ideologie a
„capitalismului democratic“, a „noii
ordini mondiale“ sau a „democratis-
mului interna]ional“. Totu[i, majori-
tatea americanilor ce au o înclina]ie
nem`rturisit` pentru cuvântul ideolo-
gie nu urm`resc s` distrug` toate pu-
terile existente. Ceea ce ace[ti oameni
în]eleg prin „ideologia democratic`“
este mai degrab` o formul` pentru o re-
ligie civic`, o ideologie a americanismu-
lui, sau poate a Lumii Libere. Problema
cu aceast` religie este c` majoritatea
americanilor au deja o religie a lor [i nu
una cârpit` în vreun departament din
Washington. Dac` aceast` religie civic`
– sau „ideologie soft“ – ar fi construit`
prin vreun proces subtil în a[a fel încât
s` ajung` s` înlocuiasc` amestec`tura
de credin]e r`spândite în aceast` ]ar`,
atunci ea ar ar`ta aceea[i ostilitate
fa]` de transcendent [i acela[i dispre]
pentru „religiile înalte“ ca [i principiile
de baz` ale ideologiilor ce au devastat
lumea în ultimele opt decenii.
Îns` este posibil ca inten]ia acestor
adep]i ai ideologiei anticomuniste s`
fie doar sus]inerea unei declara]ii de
principii politice [i concepte economi-
ce care ar urma s` devin`, prin aprobare
legislativ`, un fel de ghid pentru politi-
cile publice; ea ar fi predat` mai apoi [i
în [colile de stat. Dac` numai asta este
inten]ia, de unde insisten]a de a catalo-
ga acest demers ca fiind unul ideologic?
O ideologie inofensiv` nu este acela[i
lucru cu diabolismul cre[tin – a ata[a
eticheta de „ideologie“ la a[a ceva ar fi
ca [i cum ]i-ai invita prietenii la un foc
de tab`r` de Halloween [i ai anun]a ca
petrecerea va fi un nou Holocaust.
Chiar dac` în practic` aceast` ide-
ologie democratic` nu s-ar dovedi a
fi mai mult decât un program civic
na]ional pentru [colile publice, tot
ar fi necesar s` fie supravegheat`
cu aten]ie. Îmbuibarea la clase cu
frumuse]ile capitalismului democra-
tic mai degrab` ar plictisi elevii [i ar
revolta persoanele mai inteligente. Nu
cursurile de educa]ie civic` sunt cele
care formeaz` în primul rând mintea
[i con[tiin]a noii genera]ii, ci studiul
[tiin]elor umaniste. Nu a[ dori s` v`d
înlocuite r`m`[i]ele studiului literatu-
rii dintr-o [coal` public` normal` cu o
propagand` oficial` despre sfin]enia
C`ii Americane, a Lumii Libere sau a
Democra]iei Capitaliste.
Sunt de p`rere c` nu ar trebui s`
b`g`m pe n`ri tinerilor americani mi-
resmele îmb`t`toare ale unei noi ideo-
logii. Dac` cineva treze[te demonii din
adâncul omenesc, pot ei s` fie alunga]i
sau chema]i înapoi? Ceea ce trebuie noi
s` sus]inem este pruden]a politic`, nu
beligeran]a politic`. Ideologia este ma-
ladia, nu remediul. Toate ideologiile,
inclusiv ideologia maximei vox populi,
vox Dei, sunt ostile ordinii, justi]iei [i
libert`]ii – deoarece ideologia este po-
litica ne-ra]iunii înfl`c`rate.
Mai jos voi a[terne câteva reflec]ii
asupra pruden]ei politice în contrast
cu ideologia.
A fi prudent înseamn` a fi chibzuit,
precaut [i perspicace. Platon [i mai
târziu Burke ne spun c` la un om de
stat pruden]a este cea dintâi virtute.
Un politician prudent este acela care
mai întâi gânde[te [i apoi porne[te;
care studiaz` îndelung situa]iile; care
[tie c` politica este arta posibilului. Am
precizat mai sus trei erori profunde ale
ideologiei. Acum voi contrasta aceste
neajunsuri cu anumite principii ale
pruden]ei politice.
1. Dup` cum am scris mai devreme,
ideologia este o religie inversat`. Dar
politicianul prudent [tie ca Utopia de
fapt înseamn` Nic`ieri; c` nu putem
m`r[`lui spre un Rai pe p`mânt; c`
natura uman` [i institu]iile omului
nu sunt perfectibile; c` a urm`ri cu
agresivitate îndeplinirea unei „justi]ii
sociale“ se sfâr[e[te în v`rs`ri de sânge.
Adev`rata religie este o disciplin` a
sufletului, nu a statului.
2. Am remarcat faptul c` ideologia
face imposibil compromisul politic.
Politicianul prudent, au contraire, este
con[tient c` principalul obiectiv al sta-
tului este s` p`streze pacea. Acest lucru
nu poate fi atins decât printr-o balansa-
re atent` a marilor interese din societa-
te. Partide, grupuri de interese [i clase
sociale trebuie s` ajung` la compromi-
suri dac` se dore[te p`strarea s`biilor
în teac`. Când fanatismul ideologic res-
pinge orice compromis, cei slabi sunt
pu[i la zid. Atrocit`]ile ideologice din
„lumea a treia“ în ultimele decenii ilus-
treaz` pe deplin acest punct: masacrele
politice din Congo, Timor, Guineea
Ecuatorial`, Ciad, Cambogia, Uganda,
Yemen, El Salvador, Afganistan sau
Somalia. Pruden]a politic` urm`re[te
concilierea, nu exterminarea.
3. Ideologiile sunt adânc marcate
de un fac]ionalism feroce, pe prin-
cipiul „camaraderie sau moarte“.
Revolu]iile î[i devoreaz` copiii. Poli-
ticienii pruden]i, respingând iluzia
uni Adev`r Politic Absolut fa]` de
care fiecare cet`]ean trebuie s` jure
credin]`, în]elege c` structurile econo-
mice [i politice nu sunt pur [i simplu
produse ale teoriei, pentru a fi ridicate
într-o zi [i demolate într-o alta; mai
degrab`, institu]iile societ`]ii se dez-
volt` de-a lungul secolelor, printr-un
proces aproape organic. Reformatorul
radical, proclamându-se omniscient,
î[i doboar` fiecare oponent pentru a
ajunge mai rapid la Paradisul Terestru.
Conservatorii în schimb obi[nuiesc s`
ia cina cu opozi]ia.
În fraza precedent`, am folosit în
mod deliberat cuvântul „conservator“
ca fiind sinonim cu expresia „politician
prudent“ deoarece liderul conservator
este cel care, opunându-se tuturor
ideologiilor, se ghideaz` numai dup`
lumina experien]ei. Pe parcursul aces-
tui secol, acele lucruri ce pot fi numite
permanente au fost cel mai adesea
ap`rate de atacurile ideologilor de c`tre
cei ce la modul general se revendic` de
la mi[carea conservatoare.
De la sfâr[itul celui de-al doilea
r`zboi mondial, publicul american a
privit din ce în ce mai favorabil terme-
nul de conservator. Sondajele de opinie
sugereaz` c` în probleme politice
majoritatea aleg`torilor se consider`
conservatori. Dac` ace[tia chiar în]eleg
principiile politice ale conservatoris-
mului este o alt` problem`.
La mijlocul celei de-a doua
administra]ii a pre[edintelui Reagan,
o cuno[tin]` de-a mea avea o discu]ie
la Washington cu un tân`r care tocmai
ob]inuse o func]ie politic` în guvernul
federal. Acel tân`r ignorant a început
s` vorbeasc` despre o „ideologie con-
servatoare“. Cuno[tin]a mea i-a adus
aminte destul de t`ios de conota]iile
sinistre ale cuvântului „ideologie“, la
care tân`rul politician i-a r`spuns des-
tul de neconving`tor cu „ei, [tii doar
la ce m` refer“. Este foarte posibil ca
nici m`car el s` nu fi [tiut la ce anume
se refer`. Oare îi pl`cea s`-[i închipuie
c` „ideologia“ înseamn` un set bine
gândit de principii politice? Oare i-ar
fi pl`cut s` descopere un astfel de set
de formule simpliste pentru a r`spândi
capitalismul în lume? Sau poate chiar
î[i dorea s` r`stoarne prin violen]` or-
dinea noastr` social` [i s-o înlocuiasc`
cu o societate artificial` mai aproape
de visele lui?
Tr`im într-o epoc` în care
semnifica]ia cuvintelor vechi, ca [i a
multor altor lucruri, a devenit nesi-
gur`. „Cuvintele se încovoiaz`, crap`
[i uneori se rup sub greutate“, spunea
T.S. Eliot. La început a fost Cuvântul,
dar acum Cuvântul se confrunt` cu
Ideologia ce perverte[te orice cuvânt,
spus sau scris. Nu numai tinerele talen-
te politice ale epocii noastre nu [tiu s`
în]eleag` corecta întrebuin]are a cuvin-
telor importante – [i în]eleg gre[it mai
ales întrebuin]area cuvântului ideologie.
O doamn` în vârst` îmi scrie despre o
mi[care trecut` numit` „Reînarmarea
Moral`“ care pretindea acum trei dece-
nii s` ofere Americii o ideologie. „Este
posibil s` gre[esc, dar întotdeauna mi-a
p`rut c` ideologia înseamn` puterea
ideilor“, scrie ea. „Lumea este condus`
de idei, bune sau rele. Avem nevoie de
o idee sau de un ideal nou care s` înlo-
cuiasc` ideile false ce domin` ast`zi.
Cum putem supravie]ui ca o na]iune
23
liber` dac` pân` [i cuvântul libertate a
fost corupt?“
Remarca final` a doamnei este una
p`trunz`toare, dar trebuie s` mai adaug:
„Cum putem supravie]ui ca o na]iune
liber` când cuvântul ideologie, împreun`
cu for]a sa corup`toare, este gre[it în]eles
ca ap`r`tor al libert`]ii ordonate?“
Nu doresc s` ironizez pe nimeni,
fiindc` întâlnesc aceast` confuzie la
oameni pe care îi cunosc bine [i îi
respect deosebit. Un exemplu este o
alt` doamn`, scriitoare de succes cu un
suflet curajos, care îmi atrage aten]ia c`
dic]ionarele sale – Oxford [i Webster
DOSARELE
– nu par a fi de acord cu defini]ia com-
plicat` oferit` de Russell Kirk pentru
cuvântul ideologie. „Dac` Oxford-ul are
dreptate [i ideologia înseamn` «[tiin]a
ideilor», nu ar putea ele s` fie idei
bune? Sunt de perfect acord c` multe
ideologii fac foarte mult r`u, dar cu si-
guran]` nu toate! În orice caz, eu sunt o
pragmatic` din na[tere“, încheie ea, „iar
semantica nu este punctul meu forte“.
Nu doamn`, toate ideologiile fac mult
r`u. Sunt totu[i încurajat de o scrisoare
primit` de la un publicist experimentat
[i influent care îmi apreciaz` critica
acid` îndreptat` spre tinerii ideologi
care-[i închipuie c` sunt conservatori
[i spre tinerii conservatori care sper` s`
se transforme în ideologi. Acest cores-
pondent este de acord cu mine asupra
faptului c` ideologia este bazat` numai
pe „idei“, adic` pe abstrac]ii [i fantezii
rupte în mare parte de realitatea soci-
al`; pe când viziunea conservatoare se
bazeaz` pe obiceiurile, conven]iile [i
experien]ele umanului. În fiecare zi
întâlne[ti tineri ce se consider` conser-
vatori, dar nu au nici un respect pentru
pruden]`, cump`tare, compromis,
pentru tradi]ia amabilit`]ii sau pentru
patrimoniul cultural.
„P`durile sunt pline de astfel
de f`pturi“, scrie domnul în cauz`.
„«Mi[carea» conservatoare pare s` fi
trezit la via]` o nou` genera]ie rigid`
de ideologi. M` îngrijoreaz` s` îi g`sesc
în num`r atât de mare [i în atât de
multe institu]ii. Bineîn]eles, mul]i
sunt libertarieni, nu conservatori. Indi-
ferent cum î[i spun, ei nu sunt de bun
augur nici pentru ]ara asta, nici pentru
civiliza]ia noastr`. Viziunea lor asupra
vie]ii este una brutal` [i cinic`“.
Încuviin]ez. Este conservatoris-
mul o ideologie? Doar dac`, precum
Humpty Dumpty, for]`m cuvintele s`
însemne ceea ce vrem noi, ca apoi s`
r`mân` „doar problema cui conduce
[i atât“. Invit conservatorii s` apere
limba englez`, împreun` cu restul
lucrurilor bune care ne-au mai r`mas.
S` ridic`m stindardul vocabularului
onest [i precis. S` ne aventur`m, in-
diferent de [anse, împotriva limbii de
lemn a ideologilor. Triumful ideologiei
ar fi triumful a ceea ce Edmund Burke
numea „lumea antagonist`“ – lumea
dezordinii –, în timp ce conservatorul
încearc` s` p`streze lumea ordinii pe
care a mo[tenit-o de la str`mo[ii s`i.
Mintea conservatoare [i mintea ideo-
logic` stau ca doi poli opu[i, iar lupta
dintre aceste dou` mentalit`]i poate fi
cel pu]in la fel de aprig` în secolul XXI
precum a fost în secolul XX. Este posi-
bil ca aceast` carte a mea s` fie de ajutor
celor din noua genera]ie care au curajul
s` se opun` fanatismului ideologic. j
Traducere de Cosmin Victor Popa

24
Degringolada educa]iei
contemporane
DOSARELE
Revin la nemul]umirea mea legat` de teoria libert`]ii academice, ]inând seama de practica ei [i luând ca exemplu Uni-
versitatea Harvard. Consider c` universit`]ile ar trebui în linii mari s`-[i în]eleag` libertatea de a-[i defini scopuri civi-
lizate [i s` îi îndemne pe studen]i s` împ`rt`[easc` lumii o în]elepciune cultivat`. Sus]in totodat` faptul c` universit`]ile
mai mici, colegiile tipic americane, sunt cele mai potrivite pentru experimentare [i reform`.
E
XIST~ în declara]iile cu care
e[ti bombardat zilele acestea,
în special ale pre[edin]ilor
universit`]ilor [i colegiilor
mai mari, o monotonie de-
opotriv` cumplit` [i reconfortant` în
leg`tur` cu ]elurile educa]iei americane.
John Barrymore a afirmat cândva c`
[i-ar putea induce o stare serioas` de
„delirium tremens“ doar gândindu-se
la cantitatea de whisky b`ut pe parcur-
sul vie]ii. Paharul care putea con]ine
întreaga b`utur` ar fi trebuit s` fie de
m`rimea unei mici s`li de teatru, el
plutind deasupra [i a[teptând s` o ia
din nou de la cap`t. Tân`rul pre[edinte
de colegiu, proasp`t la birou, ar trebui
s` p`leasc` la gândul c` mii de cli[ee îl
separ` de ultimul discurs de absolvire [i
c`, dou`zeci de ani mai târziu, va spune
în esen]` cam acela[i lucru.
William F. Buckley Jr.
Dar de ce ne plictisim de declara]iile
luminate f`cute chiar [i de cei ce res-
ping educa]ia progresist`? De ce foarte
elocventul pre[edinte al Universit`]ii
din California (Los Angeles) sun` atât
de asem`n`tor cu foarte elocventul
pre[edinte de la „Sarah Lawrence“, care
sun` aproape leit cu foarte elocventul
pre[edinte al „Swarthmore“, care – în
sfâr[it – vorbe[te timp de un ceas ca pro-
dusul unei fabrici de cli[ee, îng`duind
numai diferen]e de ingeniozitate sin-
tactic`?
R`spunsul are de-a face cu insuficien]a
unei filozofii exclusiv educa]ionale. Ori-
cât de pl`cut` este fuga pe m`sur` ce ea
se desf`[oar`, satisfac]ia final` este amâ-
nat` pân` când toate vocile individuale
dar armonioase se unesc pentru a forma
unitatea lor esen]ial`. Luat` individual,
critica educa]iei progresiste formuleaz`
câteva idei importante, dar adesea doar
cu acestea r`mânem în aer [i parc` nu
mai ateriz`m niciodat`.
Cred c` de cele mai multe ori profe-
sorii no[tri ([i vorbim acum despre cei
buni), pe m`sur` ce ajung s` descopere
ce nu este educa]ia, nu mai [tiu sigur
ce este educa]ia. Ace[tia nu [tiu [i nu
pot [ti în primul rând pentru c` sunt
împiedica]i s`-[i urm`reasc` scopurile
pedagogice de mistica unei libert`]i
academice care ofer` numai promisiuni
f`r` rezultate. Plutind perpetuu, liber-
tatea aceasta r`mâne, în felul s`u, la
fel de antiintelectual` [i pernicioas` ca
preceptele educa]iei progresiste.
Suntem cu siguran]` de acord cu
acest postulat important: din ra]iuni
personale [i sociale, este dezirabil ca
oamenii s`-[i exercite facult`]ile spe-
cific umane (în principal capacitatea
de a ra]iona [i aceea de a contempla
frumosul). Dar care anume din ]elurile
educa]iei a[a cum sunt ele stabilite de
obicei ne las` senza]ia nedes`vâr[irii?
De unde vine acea senza]ie de incomplet
care duce în cele din urm` la frustrare [i
plictiseal`?
Cu siguran]` nu suntem înv`]a]i cum
s` explic`m conflictele profunde care
dezbin` lumea educat` de ast`zi. Dac`
educa]ia este o experien]` civilizatoare,
atunci am fi îndrept`]i]i s` corel`m
educa]ia cu civiliza]ia. Dar lucrurile
nu stau a[a întotdeauna. Profesorii [tiu
sau ar trebui s` [tie, scrie pre[edintele
de colegiu Dr. Herbert Lowry, „cât de
vitale sunt colegiile [i universit`]ile
pentru insuflarea unor idei de prim`
importan]` pentru via]a na]iunii – de
la primul pân` la ultimul cet`]ean.
Profesorii [tiu c` educa]ia este, pân` la
urm`, un fel de dinamit`“. Un exploziv
detonat în zilele noastre în diferite p`r]i
ale lumii: sub regimul socialist, fascist [i
comunist. Dr. I.L. Kandel a recunoscut
adev`rul deplorabil c` „educa]ia este cel
mai fascist aspect din Revolu]ia Fascist`,
cel mai comunist aspect al Revolu]iei
Comuniste [i cea mai nazist` expresie a
Revolu]iei Na]ional-Socialiste“.
Corela]ia, cu alte cuvinte, nu
func]ioneaz` în mod automat. Nu este
lipsit de pericol s` spui: Cunoa[terea
înseamn` în]elepciune. În termeni de
pur` cunoa[tere sau [tiin]` de carte,
Lenin [i Tro]ki aveau pu]ini egali în ]ara
lor. Totu[i, ar fi fost de mare ajutor pen-
tru întreaga lume dac` cei implica]i în
cultivarea capacit`]ilor acestor oameni
ar fi fost convin[i s` se opreasc`. Unii vor
spune c` faptul de a te îngrijora pentru
comuni[ti, nazi[ti [i fasci[ti înseamn`
s` iei în seam` ni[te abera]ii – muta]ii
intelectuale c`rora nu ar trebui s` le
permitem s` ne distrag` aten]ia de la for-
mularea legilor generale ale pedagogiei.
S` presupunem c` a[a stau lucrurile [i s`
ne îndrept`m atunci c`tre o zon` a lumii
guvernat` de idei politice [i filosofice
conven]ionale. S` ne oprim la Londra.
În capitala fostului Imperiu îl des-
coperim pe Bertrand Russell. Lordul
Russell [tie mai mult despre mai multe
lucruri decât, foarte posibil, orice con-
temporan al s`u. Înseamn` asta ceva
pentru el? Dar pentru noi? În afar` de
contribu]iile sale tehnico-filosofice,
care posed` o semnifica]ie important`
dar strict specializat`, ce a f`cut el
pentru a u[ura sau pentru a canaliza pe
c`i productive str`daniile unei întregi
societ`]i? Ce a f`cut el pentru a rafina
în]elegerea? Ce a f`cut el pentru el însu[i?
A beneficiat de mai mult decât cele dou`
tipuri de educa]ie necesare, în opinia
dlui Robert Hutchins (fost pre[edinte
al Universit`]ii din Chicago), pentru
fericirea conjugal`, iar Lordul Russell a
fost c`s`torit de cinci ori1. A luat nume-
roase pozi]ii iconoclaste în ultimii trei-
zeci de ani, contestând fundamentele
convingerilor occidentale despre etic`
sau teologie. Iar acum, în deplin`tatea
în]elepciunii sale, Lordul Russell ne
îndeamn` s` ced`m Uniunii Sovietice.
Ar fi mai bine s` ced`m barbariei mai
degrab` decât s` lupt`m pentru salva-
rea institu]iilor noastre tradi]ionale.
„Lumea civilizat` va fi distrus`!“ Marele
C`rturar tremur`, repetând cuvintele
care au subminat voin]a romanilor de a
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
se împotrivi barbarilor lor acum un mi-
leniu [i jum`tate – o neputin]` moral`
descris` mai p`trunz`tor decât oriunde
altundeva de însu[i Lordul Russell într-
una din c`r]ile sale. A fost ]elul explicit
al educa]iei dlui Bertrand Russell s` ne
pov`]uiasc` astfel? În mod cert, putem
identifica o anumit` logic` în sfatul
s`u. {i-a devotat întreaga via]` neg`rii
adev`rului convingerilor occidentale;
prin deduc]ie, reiese c` ele nu merit` a
fi ap`rate cu riscul r`zboiului.
Dup` Londra, s` ne oprim în Cam-
bridge, Massachusetts, cutreierând
s`lile de curs [i ascultând cu aten]ie
în]elepciunea spre care ne-ar putea
purta „adev`rata educa]ie“. Aici, întors
din r`zboaiele Indiei, îl g`sim pe profe-
sorul John Kenneth Galbraith, fost am-
basador al peninsulei. El insist` ast`zi
asupra faptului c` premisele organiz`rii
noastre economice sunt demodate, fiind
sus]inute doar de „judecata vulgar`“.
Poate c` are dreptate, fiind un om edu-
cat, care nu [i-a omorât orele libere din
liceu cu [coala de [oferi sau cursurile de
dezvoltare personal`. Dar dac` cineva
merge la Universitatea din Chicago [i
îl ascult` pe Friedrich Hayek, un om cel
pu]in la fel de bine educat, va afla c` dru-
mul propus de Galbraith duce mai întâi
la servitute [i apoi la s`r`cie. Dl Robert
Hutchins, un om foarte educat chiar [i
pentru standardele sale exigente, con-
sider` absurde unele din p`rerile dlui
James Conant2, un om excelent instruit
pentru standardele oricui. Profesorul
Sidney Hook3, un om foarte educat, ne
spune c` trebuie s` ne emancip`m de
robia religiei, iar profesorul Reinhold
Niebuhr4, [i el un om foarte educat, ne
spune c` prin religie afl`m adev`rul,
libertatea, [i poate chiar mântuirea.
Ce este de f`cut cu toate aceste pro-
bleme curente despre care auzim atâtea,
de la conflictele armate pân` la prolife-
rarea mahalalelor? Pentru a r`spunde
acestor întreb`ri, ni se sugereaz`, avem
nevoie de solu]ii îndr`zne]e: gândi-
re modernizat`, revizuit`, reînnoit`,
îmbun`t`]it`, de felul c`reia ar putea
s` apar` numai în societ`]ile educate la
genul de [coli pe care le-ar administra dl
Hutchins. Dar care sunt solu]iile la care
s-ar ralia un public cu adev`rat educat?
De ce s` nu-i întreb`m pe cei care au
avut acea educa]ie încuviin]at` de c`tre
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
dl Hutchins? Ce vor ei s` fac` na]iunea?
Ei bine, fire[te c` punând aceast` între-
bare ne îndrept`m spre Turnul Babel.
To]i vorbesc [i o fac în limbi diferite.
Exist` cu siguran]` [coli de gândire. Unii
spun c` s-a sfâr[it vremea în care proble-
me sociale majore pot fi rezolvate la
nivel individual sau în sfera asocia]iilor
voluntare. Ni se spune c` trebuie s`
recurgem la ajutorul statului. Avem în
schimb o opinie contrar`, care sus]ine c`
statul, din ra]iuni ce ]in de metafizic` [i
de pruden]`, este tocmai agentul gre[it
pentru orice reform` social`.
Sunt numeroase puncte de vedere,
multe dintre ele ireconciliabile, despre
colonialism, drepturi statale – despre
orice. Ceea ce sus]in, foarte simplu, este
faptul c` elitele educate nu sunt în acord
cu privire la problemele centrale pe care
educa]ia urm`re[te s` le clarifice, ca s`
nu mai vorbim despre solu]iile lor; sau
c`, în rândul elitelor, exist` diferen]e
radicale [i ireconciliabile, care nu au
nimic de-a face cu m`rimea creierului
ori cu durata sau amploarea educa]iei.
Mergând mai departe, consider c`
atunci când elita educa]ional` ar p`rea
c` sus]ine unanim o opinie, aceasta este
deseori impulsiv`, aiurit` [i superficial`,
ca atunci când, spre exemplu, intelectu-
alii au recunoscut impetuos c` Darwin
l-a îngropat pe Dumnezeu.
În ceea ce m` prive[te, sunt convins
c` o bun` educa]ie este justificat` sufici-
ent prin ceea ce ofer` individului care o
prime[te. Nici o alt` justificare extern`
nu este necesar`. Dar nu cred c` vom fi
vreodat` conving`tori în efortul nostru
de a mobiliza na]iunea pentru o educa]ie
bun` pân` nu formul`m ]elurile unei
asemenea educa]ii într-un mod mai in-
teligibil. {i nu putem realiza acest lucru,
dup` câte îmi dau seama, cât` vreme
nu ne eliber`m de supersti]iile libert`]ii
academice. Atâta timp cât libertatea
academic` este în]eleas` ca dreptul unui
cercet`tor de a c`uta cunoa[terea f`r` ca
legea s` constituie un obstacol, doctrina
este invulnerabil`. Dar nu are nici un
sens s` sugerezi, a[a cum se întâmpl`
în atât de multe campusuri universita-
re, c` libertatea academic` ar trebui s`
constrâng` o institu]ie s` p`streze postul
pentru un profesor care-[i dedic` tot
timpul submin`rii premiselor ce stau la
baza [colii unde pred` sau la temeliile
societ`]ii în care tr`ie[te. Un astfel de
profesor ar putea fi considerat pe bun`
dreptate nepotrivit [i orice colegiu care
ajunge la aceast` concluzie ar trebui s`
aib` libertatea de a-l înlocui, la fel cum
orice comunitate este liber` s` înlocu-
iasc` un func]ionar public pentru ale
c`rui servicii nu mai exist` cerere.
Este în mod special important s`
fie abandonat` libertatea academic` în
în]elesul de custode al parit`]ii doctri-
nale, de ap`r`toare a no]iunii c` toate
ideile sunt egale. Sub no]iunea de liber-
tate academic`, universitatea modern`
se presupune c` ar trebui s`-[i aroge
pozi]ia de „neutralitate“ între ideile
concurente. „O universitate nu ia nici o
pozi]ie în dezbaterile care au loc în s`lile
sale“, afirm` o comisie de cercet`tori [i
absolven]i ai Universit`]ii Yale în 1952;
„În universitatea ideal` fiecare punct de
vedere al unei dezbateri este prezentat
cât mai impar]ial cu putin]`“. A proceda
în alt fel, spun ei, ar prejudicia o între-
cere în care, dac` to]i concuren]ii sunt
l`sa]i complet nesprijini]i, adev`rul cu
siguran]` va triumfa.
Toate acestea sunt basme. Scopul
educa]iei este promovarea cunoa[terii
[i a bunei conduite – cu pre]ul sacrific`rii
unor puncte de vedere. Omul educat,
sus]ine tran[ant Russell Kirk, este per-
soana care a înv`]at cum s` în]eleag`
normele etice prin mijloace intelec-
tuale. Pe scurt, el a ajuns s` cunoasc`
ce înseamn` conduita just` [i de ce
o persoan` trebuie s` se comporte în
mod just, cunoscând aceste lucruri prin
în]elegerea temeiului ra]ional al unui
astfel de comportament. Atât timp cât
profesorii [i oficialii unui centru de
studii umaniste spun c` nu vor sus]ine
o idee în defavoarea alteia, ei afirm` c`
nu cunosc ce înseamn` conduit` just`
(în contrast cu o conduit` nefast`). Mai
mult, ei spun c` nici nu vor [ti vreodat`,
deoarece libertatea academic` nu este
conceput` ca un mecanism care î[i
poate pune cap`t singur [i care poate fi
aruncat la gunoi dup` „Marea Descope-
rire“. Libertatea academic` este conce-
put` ca un instrument perpetuu al ega-
litarismului dogmatic: ne reaminte[te
c` nu putem [ti nimic cu certitudine
– ceea ce eu consider a fi un alt mod de a
spune c` nu putem [ti cu adev`rat care
sunt ]elurile educa]iei.
A spune c` un colegiu nu ar trebui s`
sus]in` o idee în defavoarea alteia deoa-
rece nu-[i poate asuma riscul de a alege
ideea gre[it` înseamn` a condamna cole-
giile la un destin al z`d`rniciei intelectu-
ale [i morale. A presupune, a[a cum face
implicit „libertatea academic`“ de ast`zi,
c` fiecare student, în domenii non-
[tiin]ifice, ar trebui s` înceap` mereu
de la zero, ca [i cum Platon [i Aristotel,
Sf. Augustin [i Sf. Toma d’Aquino nu
ar fi ajuns între ei m`car la o concluzie
demn` de încredere, înseamn` a te îndoi
de îns`[i structura înv`]`rii; înseamn`
a te îndoi c` educa]ia are vreun ]el, în
afar` poate de unul pur utilitarist.
Dac` se poate sus]ine c` educa]ia lui
Lenin a produs o abera]ie, atunci este
admis tacit c` exist` standarde dup`
care abera]iile pot fi judecate. Rezult` de
aici c` exist` standarde dup` care putem
judeca dac` Lenin [i Hitler – sau leninis-
mul [i hitlerismul – merit` un respect
[i o aten]ie egale din partea studen]ilor
no[tri; dac` o universitate ar trebui s`
fie „impar]ial`“ fa]` de ele. Iar dac` exist`
standarde de judecat`, atunci ar trebui
s` fie explicate în teoria educa]iei. O
astfel de teorie ar suna cam a[a:
„Via]a are un scop. Acest scop este cu-
noscut par]ial deoarece a fost dezv`luit
par]ial. Omul este dotat cu ra]iunea prin
care poate pricepe, m`car par]ial, scopul
vie]ii. Dasc`lii ar trebui s` transmit`
mai departe adev`rurile care au fost
descoperite [i s` înzestreze studen]ii cu
în]elegerea proceselor prin care acele
adev`ruri ajung s` fie recunoscute ca
atare. A realiza acest lucru reprezint`
cea mai important` contribu]ie pe care
o poate face o institu]ie de înv`]`mânt:
este ]elul educa]iei, c`ruia îi sunt sub-
ordonate toate celelalte. Dac` educa]ia
îi poate înarma pe studen]i cu puterile
discern`mântului etic [i ra]ional, afir-
mându-[i astfel devotamentul pentru
marile certitudini ale Occidentului,
atunci vom avea o categorie de oameni
capabili s` se achite de responsabilit`]ile
pe care le va avea de înfruntat ca urmare
a condi]iilor în continu` schimbare“.
Pledez în favoarea îndoctrin`rii?
Acesta este un cuvânt malefic, capabil
s` tiranizeze orice discu]ie despre teoria
academic`. De fapt, pare imposibil s`
ac]ionezi conform directivelor abstracte
ale libert`]ii academice. La fel cum este
imposibil ca un individ s` fie în totali-
tate neutru, este de asemenea imposibil
ca o catedr` dintr-o facultate s` fie pe
deplin neutr`, sau chiar ca întreaga
universitate s` fie complet neutr`. „În-
doctrinarea“, în sensul impunerii unei
doctrine în defavoarea alteia, se întâm-
pl` tot timpul; ba mai mult decât atât,
unii din cei mai zgomoto[i sus]in`tori ai
libert`]ii academice sunt ei în[i[i princi-
palii promotori ai îndoctrin`rii.
Editorii unui ziar pentru studen]ii
de la Harvard – The Crimson – au efec-
tuat recent un sondaj extins asupra
op]iunilor politice [i religioase în rândul
studen]ilor. Prin mijloace [tiin]ifice, edi-
torii au descoperit ceea ce era de mul]i ani
foarte limpede oric`rei min]i luminate, [i
anume c` Universitatea Harvard, precum
atâtea alte centre academice, a ajuns un
motor al valorilor seculare [i colectiviste.
Unul din doi protestan]i care trec pe la
Harvard î[i pierd credin]a, în mare parte
din cauza caracterului secular accentuat
al corpului profesoral [i al planului de
înv`]`mânt. Evreii [i catolicii nu par a
ceda la fel de u[or, dar un procent con-
siderabil al acestora întorc de asemenea
spatele religiei. În politic` [i economie,
se face apel pentru tot mai mult` centra-
lizare. Editorul sintetizeaz`: „subven]iile
federale cap`t` rapid aura de sintagm`
magic`. Înconjura]i de un climat liberal,
majoritatea studen]ilor de la Harvard par
preg`ti]i s` accepte activitatea crescut` a
guvernului federal în aproape toate ariile
vie]ii na]ionale – de la programele pentru
construirea de locuin]e [i teatre pân` la
fabrici [i ferme agricole“.
Cât prive[te rela]iile interna]ionale,
impactul educa]iei oferite de Har-
vard este m`surat prin urm`toarea
informa]ie: o treime din studen]i prefer`
mai degrab` op]iunea capitul`rii în fa]a
Uniunii Sovietice decât cea a r`zboiului
nuclear.
De ce au ajuns studen]ii s` gândeasc`
în acest fel?
„În cea mai mare parte“, scrie ra-
portul ziarului Crimson, „studen]ii nu
au venit în Cambridge, Massachussets
cu aceste opinii; le-au c`p`tat la Har-
vard. Peste jum`tate din ei recunosc c`
op]iunile lor politice au fost puternic
influen]ate de la înscrierea din primul
an, iar din ace[tia [apte zecimi [i le-au
schimbat «de la conservator la liberal»
sau «de la liberal la mai liberal»„.
Este posibil ca îndoctrinarea
studen]ilor cu liberalismul politic [i
agnosticismul filosofic s` îi îndrume
pe ace[tia c`tre adev`r – cert este c`
Harvard-ul se comport` conform acestei
ipoteze. Relevant în dezbaterea de fa]`
nu este ce orientare adopt` Harvard-ul, ci
faptul c`, înc`lcând premisele libert`]ii
academice, adopt` oricare orientare;
remarcabil este c`, în pofida dictatelor
literaturii teoretice ce continu` s` se re-
verse dinspre Cambridge, Alma-Harvard
nu este nici „impar]ial`“, nici „neutr`“.
Faptul c` unii dintre noi nu agreeaz`
tendin]ele politice de la Harvard nu are
leg`tur` cu însemn`tatea pentru noi to]i
a unei devieri clare de la imperativele
doctrinare ale libert`]ii academice.
Cu siguran]` colegiile mici [i studen-
tul individual trebuie s` devin` princi-
palii agen]i ai reformei educa]ionale.
Numai în colegiul de mici dimensiuni
se g`se[te mobilitatea organiza]ional`,
25
f`râma de credin]`, preocuparea pentru
studentul individual [i pentru nevoile
sale intelectuale [i spirituale, precum
[i spiritul independent ce poate rezista
comandamentelor educa]iei de mas`.
În`untrul micului colegiu, cu grupul
s`u de profesori ce nu caut` prestigiu
sau birouri la Casa Alb`: de acolo m`
a[tept s` porneasc` rena[terea.
Studentul este strâns legat de aceast`
reform`. Cum poate el s`-[i ]in` în
frâu energia moral` cu care se na[te
fiecare om, când prive[te lumea [i re-
flecteaz` c` ea este lumea construit` de
educa]ie?; nu, nota bene, lumea constru-
DOSARELE
it` de s`r`cie, maladii sau analfabetism.
Marile noastre nenorociri sunt rezul-
tatul ideologiei sprijinite de puterea
statului. Este nevoie de Stat pentru a
traduce viciile individuale în blesteme
universale. Statul a fost cel care a tra-
dus ideile din Mein Kampf în lag`re de
concentrare. Studentul cu sensibilitate
moral` se va revolta, neîndoios; [i cred
c` va descoperi c` în colegiul privat de
mici dimensiuni opiniile sale vor avea
cea mai mare greutate.
Spun doar c` în]elepciunea este acolo,
[i c` teoria educa]ional` ar trebui s`
se adapteze la acest fapt. Condi]iile în
continu` schimbare despre care auzim
atât de des nu influen]eaz` validitatea
sau aplicabilitatea principiilor centrale
referitoare la conduita uman`. Dac` cei
care strig` tot timpul c` avem nevoie
de solu]ii curajoase pentru problemele
noastre par a acorda mai mult timp ce-
rerilor zgomotoase de noi solu]ii decât
c`ut`rii acestora, nu-i judeca]i prea
aspru; nu au de ales. Edmund Burke i-ar
fi tratat cu toleran]`, la fel cum a f`cut
cu contemporanii s`i, despre care a spus:
„{tim c` noi nu am f`cut descoperiri, [i
credem c` descoperiri nu se pot face, în
plan moral; nici multe în marile principii
ale guvern`rii, nici în ideea de libertate,
care au fost în]elese cu mult înainte ca
noi s` ne fi n`scut, a[a cum vor fi dup`
ce mormântul î[i va a[terne ]`râna peste
îngâmfarea noastr`, iar cavoul t`cut va
acoperi impertinen]a limbu]iei noastre“.
Traducere de Cosmin Victor Popa
Nota redac]iei: Fragment din cu-
vântarea adresat` Consiliului pentru
Dezvoltarea Colegiilor de Mici Di-
mensiuni (Los Angeles, 15 septembrie
1966), publicat` cu titlul „The Aimless-
ness of American Education“, Newsday
(5 martie 1960), pp. 6–8.
l
1 WFB exagereaz`, Bertrand Russell fiind
c`s`torit doar de patru ori (n.t.).
2 James Bryant Conant (1893–1978), chi-
mist de profesie, pre[edinte al Universit`]ii
din Harvard în perioada 1933–1953. Conant
a pledat pentru îndep`rtarea programei aca-
demice de studiul clasicilor în beneficiul unor
materii moderne [i „progresiste“ (n.t.).
3 Sidney Hook (1902–1989) a fost un filo-
zof pragmatic american, fiind critic al totali-
tarismului, dar, în tinere]e cel pu]in, un sim-
patizant al ideilor de stânga (n.t.).
4 Reinhold Niebuhr (1892–1971) a fost
un teolog protestant, prieten al socialismului
într-o prim` instan]`, dar convins dup`
r`zboiul al doilea mondial de necesitatea „re-
alismului cre[tin“, în care teza failibilit`]ii
umane este central`. Între c`r]ile sale merit`
men]ionate: Pious and Secular America (1958)
[i The Structure of Nations and Empires (1959)
(n.t.). j

26
Standardele universit`]ii
[i declinul
înv`]`mântului umanist
DOSARELE
Anii '60 au adus la suprafa]` faptul c` Universitatea nu mai are un scop unitar, nici o comuniune de subiect,
materie sau viziune. Cele dou` domenii ale Universit`]ii, natural [i uman, sunt doi pasageri care c`l`toresc
aproape accidental, împ`r]ind aceea[i corabie h {tiin]ele umaniste sunt valoroase tocmai pentru c` amintesc
de cu totul altceva decât utilitatea. Cea mai înalt` voca]ie într-o democra]ie este oferirea alternativelor la
perspectivele dominante ale omului [i via]a fericit` de dragul libert`]ii gândirii h Maladia a cuprins în primul
rând [tiin]ele umaniste, iar vindecarea trebuie s` vin` tot de acolo
A
M putea începe o eva-
luare a standardelor
universit`]ii contempora-
ne cu cea mai evident`, cea
mai cuantificabil` (faptul
c` acest cuantificabil este singurul
lucru persuasiv reprezint` simptomul
problemei) schimbare de standarde din
ultimii dou`zeci de ani: infla]ia notelor
studen]e[ti. De[i profesorii nu mai pot
fi siguri fa]` de ce criterii î[i fac autoe-
Allan Bloom
valuarea, studen]ii [tiu c` sunt nota]i
cu acele A, B, C, D, [i F-uri, sau mai
degrab` acele A-uri [i B-uri, iar media
de absolvire care însumeaz` realiz`rile
lor totale la finele celor patru ani. Chiar
[i în cele mai bune universit`]i infla]ia
de note bune s-a potrivit cu cea din
economie, cu diferen]a c` în economia
academic` nu se poate majora acel A;
nu poate fi dep`[it, astfel c` studen]ii
practic se împart în cei boga]i [i cei
recent îmbog`]i]i. A-urile sunt u[or
de câ[tigat, B-urile reprezint` premiul
de consolare; o neobi[nuit` lips` de
aten]ie sau neîndeplinirea temelor se
încheie cu un C. Un F este o realizare,
preferabil unui C, deoarece pare s`
rezulte dintr-un act de voin]` din parte
primitorului, mai degrab` decât un
semn al mediocrit`]ii. D a disp`rut.
Cu 40% spre 60% dintre studen]i pri-
mind titluri de merit, festivit`]ile de
absolvire au deveni pentru universit`]i
ceva stingheritor care le prive[te pe
ele însele [i sunt privite ca standarde
de produc]ie (standard-bearers), pentru
oricine [tie c` aceasta nu e rezultatul
unui progres în pedagogie, ci a ieftinirii
produsului.
Consecin]ele infla]iei
de note
Dar ce este gre[it în asta, în special
de când sunt motive întemeiate s`
credem c` aceste colegii studen]e[ti
muncesc mai mult decât oricând, cu
siguran]` mai mult decât au f`cut-o în
ultimii [aizeci de ani? Vechiul sistem
de notare a fost pân` la urm` doar
o conven]ie, pe care cu timpul am
adaptat-o la un nou sistem. Ei bine, în
primul loc, moneda devalorizat` înc`
poate servi unor scopuri domestice; dar
consumatorul extern, care sunt [colile
profesioniste (pia]a la care apeleaz`
acum produsele noastre în mod larg),
nu se mai încred în marca noastr` de
aprobare (seal of approval). Arhiva co-
legiului nu indic` talentele reale sau
realiz`rile, cu siguran]` nu adev`rata
superioritate. De aici, ei se bazeaz`
pe scrisori de recomandare [i pe teste
standardizate. {i de vreme ce scrisorile
sufer` de acela[i fel de infla]ie (pân` la
urm`, ele sunt scrise de profesori care
dau note [i a c`ror generozitate este
încurajat` de amenin]`rile guverna-
mentale la confiden]ialitate), testele ies
câ[tig`toare, având cel pu]in o anumit`
severitate a obiectivit`]ii.
Astfel, studen]ii [i încep s` consi-
dere testele ca etaloane veritabile ale
realiz`rii, iar aparatele Serviciului
de Testare Educa]ional` înlocuiesc
universit`]ile ca surse ale evalu`rii [i
ale standardelor. Ideea educa]iei libera-
le cu propria multiplicitate în unitate,
cu varietatea înv`]`mântului [i sensibi-
litatea pe care o promoveaz`, încep s`-[i
piard` din autoritate, nemaiavând efect
decât ocazional la vreun eveniment,
este înlocuit`. Dac` nu este condus`
în propria lume, dac` ceea ce d`ruie[te
în mod unic nu e în]eles ca ceva care-l
preg`te[te pentru via]a pe care o va
duce, atunci Universitatea poate fi cu
greu luat` în serios de c`tre student ca
o surs` de educa]ie, mai degrab` decât o
propedeutic` la o formare voca]ional`.
Una este pentru un student s` devin`
doctor, [tiind c` o experien]` universi-
tar` distinct` precede preg`tirea medi-
cal` [i c` admiterea sa la o [coal` medi-
cal` va fi determinat` de performan]ele
sale academice. Este cu totul altceva
îns` dac` el crede c` Universitatea îl
preg`te[te pentru examin`ri speciali-
zate în profesia pe care [i-a ales-o. În
acest caz, integritatea [i independen]a
acestei pauze civilizatorii în via]` sunt
nedeterminate. Este oarecum absurd c`
patru ani de studiu [i experien]`, în loc
s` descopere calit`]ile studentului într-
un mod comprehensiv [i concret, sunt
depreciate în favoarea unui test unic.
Dar situa]ia este mai complicat`. În
locul unei irelevan]e a not`rii, noua
distribuire a f`cut din studen]i vân`tori
de note. Media de absolvire conteaz`
la ceva. B-ul este aproape asigurat,
astfel c` A-ul devine o oportunitate [i
în mod aparent la îndemâna oricui.
Se dau atât de multe A-uri încât un A
nu poate verifica un talent veritabil
pentru st`pânirea disciplinei avute în
vedere; este doar util pentru scopul
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
mai larg de a avea un nivel ridicat al
mediilor. Marele accent pus pe note
de dragul notelor este o consecin]`
direct` a prejudec`]ilor fa]` de notarea
din anii [aizeci. Atunci s-a argumen-
tat c` trebuie urm`rit` cunoa[terea
în sine, iar lipsa not`rii sau cursurile
admis-respins erau op]iuni pentru
cel ce insista. Reformismul absurd,
în indiferen]a sa fa]` de realitate, a
avut ca rezultat exact efecte contrare
celor inten]ionate. Neîndoios, dorin]a
pentru distinc]ie nu se suprapune cu
grija pentru cunoa[tere, dar este un
motiv puternic care îi poate atrage pe
tineri pentru studii pe care mai târziu
vor înv`]a s` le iubeasc` pentru ele în-
sele. Dac` notele reprezint` adev`rata
realizare într-o disciplin`, atunci ele
joac` rolul dublu de paznici ai ei [i
stimulente pentru a o respecta. Dac`
sunt folosite corespunz`tor, notele [i
meritele sunt un scop al educa]iei; iu-
birea dezinteresat` pentru cunoa[tere
este rezultatul ei firesc. Aceast` agita]ie
împotriva notelor a dus la situa]ia în
care rezultatul sporadic al unei bune
educa]ii s` fii proprietatea obi[nuit`
a oric`rui student încep`tor. Reu[ita
acestei agita]ii a suprimat atât aspira]ia
pentru realizare cât [i teama fa]` de
disciplinele ale c`ror profesori nu le
respect`. Dar nu a f`cut nimic ca s`
scoat` din sufletele tinerilor iubirea na-
tural` pentru onoare. Aceast` dorin]`
de a fi primul, împreun` cu necesitatea
practic` pentru a ierarhiza studen]ii a
men]inut importan]a notelor (condu-
când par]ial la infla]ia not`rile: fiind tot
mai multe, ele devin irelevante). Nota
a devenit atât vânat`, cât [i dispre]uit`.
Semnifica]ia sa în rela]ia cu procesul de
înv`]are a fost efectiv distrus`.
Consecin]ele au fost severe pentru
moralul studen]ilor. Ast`zi exist` o
anumit` autoironie, pentru c` ei sunt
con[tien]i c` acest fel de egalitarism
este fraudulos. Egalitarismul legitim
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
î]i îng`duie s` fii ceea ce e[ti; egalita-
rismul demagogic î]i spune c` tu e[ti
ceea ce [tii c` nu e[ti. Dac` despre
cineva se spune c` este frumos, atunci
cuvântul î[i pierde sensul f`r` ca ci-
neva s` beneficieze sau m`car s` fie
convins. E ridicol s` spui c` jum`tate
din croitori, fermieri sau doctori sunt
excelen]i [i c` practic restul sunt foarte
buni. Mai degrab` decât o clasificare,
egalitarismul nostru universitar i-a
în`l]at la nivelul unei aristocra]ii a
intelectului. Studen]ii, desigur, nu cred
nimic din toate acestea. Ei vor m`suri
reale ale valorii lor. Ei doar înceteaz`
s` mai respecte Universitatea ca loc
în care sunt testa]i [i forma]i pentru
via]`, punând la îndoial` seriozitatea
profesorilor lor.
Iar întreaga cauz` a înv`]`mântului
a f`cut un grav deserviciu prin eviden-
tul caracter arbitrar al standardelor.
Dup` cum o diplom` de colegiu nu
mai garanteaz` un înv`]`mânt definit,
tot a[a a sc`zut importan]a vârfurilor,
diplomele de onoare ob]inute în cele
mai bune universit`]i. Suntem pu[i în
fa]a pericolului ca standardul real [i
intransigent al adev`rului s` ne scape
în timp ce suntem ocupa]i cu redistri-
buirea distinc]iilor care apar]in în mod
natural scopului adev`rului.
Responsabilitatea
facult`]ii
Cum s-au putut întâmpla acestea?
Gre[eala, desigur, vine de la profesori.
Ei nu doar dau notele, ci [i vor aceas-
ta; iar aici se afl` semnifica]ia acestei
istorii, pentru c` infla]ia notelor în
mediul studen]esc este doar un simp-
tom al sl`birii esen]ei universit`]ii.
Confuzia standardelor externe aplicate
studen]ilor reflect` declinul standarde-
lor interne din sufletele profesorilor.
Ei nu mai sunt siguri ce trebuie s`
înve]e sau m`car ce anume trebuie s`
fac` în calitate de cercet`tori. Dar, ca
s` fim mai coeren]i, nu pe profesori
în general îi caracterizez, ci pe profe-
sorii de [tiin]e umane [i sociale. C`ci,
bineîn]eles, din partea lor de univer-
sitate vine infla]ia de note. Savan]ii
disciplinelor naturale au o în]elegere
mai clar` despre obiectul lor de studiu;
ei cunosc urgen]ele interne propriei lor
[tiin]e, fiind preocupa]i în primul rând
cu progresul. Ei pot vedea mai u[or
realiz`rile studen]ilor având în minte
acest ]el. ´…¨
Egalitarismul radical
[i integritatea intelectual`
a universit`]ii
Aceast` infirmitate sau sl`biciune a
[tiin]elor umane [i sociale se deceleaz`
în anii 1960. America a trecut atunci
printr-una din crizele periodice de egali-
tarism radical1. Acesta e un fenomen co-
nectat intrinsec cu regimul politic, care
se fundamenteaz` explicit pe principiile
filozofice ale egalit`]ii. Institu]iile for-
mate pentru a întrupa egalitatea erau
într-adev`r pentru a controla cele mai
radicale impulsuri egalitariste, acelea
care se revolt` împotriva inegalit`]ilor
necesare s` conserve egalitatea [i s` pro-
moveze excelen]a uman`. Dar acele im-
pulsuri ne înso]esc permanent, alimen-
tate de prezen]a inegalit`]ilor nedrepte
[i de doctrinele despre egalitate care nu
accept` constrângerile gândite necesare
de c`tre P`rin]ii Fondatori. Întotdeauna
exist` tenta]ia de a se revolta împotriva
naturii, împotriva inegalit`]ilor natu-
rale ale trupului [i ale sufletului, la fel
de bine ca împotriva celor derivate din
conven]ie.
În anii [aizeci, acest capriciu a
lovit pentru prima oar` în istoria
noastr` împotriva universit`]ilor [i
a vie]ii intelectuale în general2. Pân`
acum universit`]ile noastre nu erau
]inta pasiunilor populiste americane,
iar r`spunsul egalitarist la marile
universit`]i de pe coasta de est a fost
construirea universit`]ilor dup` acest
model în întreaga ]ar`. Cele mai bune
universit`]i americane au men]inut
un nivel intelectual relativ sever (se-
rious), par]ial departe de dragostea de
adev`r, de snobism. Spun par]ial de-
oarece ele au avut ca model [i cenzur`
universit`]ile europene, care aveau,
pân` la al doilea r`zboi mondial, cele
mai înalte standarde [i produceau
mul]i savan]i de renume. La primul
atac asupra integrit`]ii intelectuale
a universit`]ii, cele trei elemente ale
acestei structuri erau deja subminate,
iar ea s-a pr`bu[it la primul asalt.
Climatul moral
al anilor [aizeci
Trebuie s` încerc`m o reconstruire
a situa]iei cu care s-au confruntat pro-
fesorii în anii [aizeci pentru a în]elege
care a fost reac]ia lor. Studen]ii erau în
avangarda unui atac, iar profesorilor le
era greu s` reziste, sau cel pu]in s` se
opun` acestor sentimente puternic ex-
primate. De ce? Pentru c` [i profesorii
erau americani [i le era greu s` reziste
opiniei publice. Pe lâng` asta, într-o
]ar` în care utilitatea este principiul
dominant [i demnitatea vie]ii teoretice
este în mod corespunz`tor diminuat`,
via]a înflore[te doar în m`sura în care
cei care o tr`iesc [i comunitatea în
sens larg au convingerea comod` c`
scopurile teoretice sunt folositoare.
Vocea stins` a ra]iunii ezit` înainte
de izbucnirea indign`rii morale. Iar
prima chestiune care ia prim-planul
este cea care atinge cel mai conving`tor
con[tiin]a american`: rasa. Sclavia a
fost cea mai mare injusti]ie a Americii,
iar aceasta a jignit principiul nostru
conduc`tor: egalitatea – probabil singu-
rul principiu juridic. Nici un cet`]ean
decent nu poate evita responsabilitatea
de a face maximum pentru a-[i curma
mo[tenirea. Cet`]enia [i cercetarea ne
impun diferite preten]ii, iar noi ducem
lips` de un principiu mediator. Scopul
universit`]ii este s` în]eleag` – nu s`
schimbe – lumea. Dar nu întotdeauna
aceasta este perspectiva celor care fac
parte din ea, iar în anii [aizeci mul]i au
vrut s` reformeze societatea cu ajutorul
universit`]ii.
Una e s` faci efortul deschiderii c`ii
spre educa]ia universitar` a comunit`]ii
tale, dar e cu totul altceva s` schimbi
caracterul educa]iei pentru a o face
accesibil` celor care au fost lipsi]i de ea.
Iar a doua situa]ie s-a desf`[urat în ciuda
– par]ial din cauza – celor mai bune
inten]ii. Mai întâi au fost coborâte stan-
dardele de admitere. Apoi s-au operat
schimb`ri în program`, fiind propuse
modific`ri urgente ale metodologiei de
lucru. A urmat o fatal` în]elegere pentru
a folosi rasa drept criteriu în c`utarea
unei facult`]i, ceea ce a însemnat o
abandonare a transcenden]ei universi-
tare (dobândit` cu mare greutate) fa]` de
ras`, clas` social`, na]iune [i religie – o
transcenden]` bazat` doar pe universali-
tatea adev`rului. În consecin]`, segrega-
rea în case de acomodare [i chiar în s`li
de clas` a început s` fie tolerat`. Iar în
final au fost martori la atacuri repetate
[i pertinente asupra libert`]ii de expre-
sie [i a libert`]ii de gândire. Aceasta a
fost înso]it` de o îndoial` amenin]`toare
(ominous) fa]` de integritatea discipli-
nelor – pân` la urm` nu erau ele, mai
mult sau mai pu]in subtil, rasiste? Toate
acestea au fost acompaniate de o relan-
sare a gândirii marxiste, care interpreta
Universitatea ca un vehicul al „ideolo-
giei burgheze“ – de[i mai înainte fusese
simbolul [i substan]a devotamentului
democra]iei liberale fa]` de principiul
conform c`ruia adev`rul îi va face pe
oameni liberi.
În spatele sentimentelor morale
vehiculate de mi[carea drepturilor
civile predomina mi[carea împotriva
r`zboiului. Aceast` mi[care, de[i f`cea
apel la legitimitate ca la o for]` ce nu
avea nici o baz` în universitate, ampli-
fica pasiunile siguran]ei de sine la un
asemenea nivel încât orice revendicare
din partea sus]in`torilor ei devenea
instantaneu respectabil`. Esen]a aces-
tui apel era ostilitatea fa]` de orice
autoritate, nu simpla autoritate aleas`
oficial (alegerile, desigur, sunt toate
frauduloase) care îi trimitea pe tineri la
r`zboi, ci [i autoritatea tradi]iei, [i cea a
profesorilor, sau, mai mult, autoritatea
talentului, virtu]ii, [tiin]ei [i a c`ut`rii
adev`rului. Organizarea universit`]ii,
deosebirile dintre profesori [i studen]i
[i primatul studiului asupra pred`rii
(the primacy of learning over teaching)
erau în]elese ca f`când parte dintr-un
amplu sistem de dominare –o sclavie.
Rezultatul acestor opinii a fost o mare
suspiciune fa]` de facultate, o eroziune
a autonomiei [i a locului ei în universi-
tate, o nou` modificare a curriculum-
ului pentru a corespunde cerin]elor,
o înl`turare a unei mari p`r]i din
înv`]`mântul tradi]ional care nu se
putea justifica în ochii studen]ilor.
Ultimul dintre cele trei mari valuri
moralizatoare (of moralizing) care au
ruinat Universitatea a fost feminismul.
Acesta a fost avantajat de dispozi]ia
general` a certitudinii morale, profi-
tând de analogia cu sclavia [i funda-
mentându-se pe ideologia eliber`rii
de sub domina]ie. Feminismul nu a
alterat tendin]ele aduse de celelalte
valuri; doar le-a înt`rit. În particular,
a extins atacul asupra curriculum-ului
tradi]ional, prin aceea c` majoritatea
lucr`rilor de literatur` [i filozofie pot
fi acuzate de sexism [i astfel discre-
ditate, cât timp acuza]iile de rasism
pot fi reduse la minim. Insisten]a cu
care Universitatea a intrat în lupta
împotriva sexismului, mai ales asupra
rolurilor conven]ionale masculine
[i feminine, a suscitat un efort mai
dificil [i mai chestionabil deoarece
– în timp ce aproape fiecare membru al
universit`]ii era declarat împotriva de-
osebirilor rasiale [i [tia în bun` m`sur`
ce înseamn` dep`[irea lor, cel pu]in în
cadrul universit`]ilor – nici una dintre
aceste condi]ii nu a prevalat în cazul
mi[c`rii feministe.
Cele trei p`cate capitale din cre-
zul egalitarist – rasismul, sexismul
[i elitismul – au devenit dogme ale
27
universit`]ii. De vreme ce ochii savan-
tului pot fi distra[i foarte u[or de la
scopul lui inefabil, care are o mic` re-
levan]` popular`, întreg aparatul setat
s` împlineasc` noi scopuri s-a dovedit
a fi foarte distras. Universit`]ile au pri-
mit noi birocra]i care s` supravegheze
politica, iar cei vechi s-au angajat s` se
dedice eficacit`]ii politicii. Guvernarea
federal`, ini]iat` [i stimulat` de modul
de configurare al universit`]ilor, nu a
ezitat s`-[i impun` ac]iunile afirma-
tive asupra lor. Multor universit`]i
li s-a alocat câte un administrator
cu titlul minunat de „func]ionar al
DOSARELE
bun`voin]ei“ (compliance officer). Ast`zi,
nimeni care se gânde[te la aceste lu-
cruri nu se poate gândi la educa]ie [i
studiu. Spectaculoasele procese civile
care ocup` primele pagini ale ziarelor
nu spun adev`rata poveste despre
otrava subtil` care str`bate acum atmo-
sfera universit`]ii. Caracterul special,
voca]ia universit`]ii [i încrederea sa
intern` sunt amenin]ate. Printre atâtea
lucruri, ipocrizia defileaz` agresiv:
ipocrizia acelora care insist` pe pro-
gramele de munc` [i manipuleaz` fap-
tele sau în[al` [i ipocrizia acelora care
cred c` nu muncesc, dar care cunosc
consecin]ele fatale ale faptului de a fi
calificat necredincios (nonbeliever).
„Antielitismul“
[i scopul Universit`]ii
A[a-numitul elitism este viciul
înrudit direct cu standardele, deoarece
standardele sunt în]elesurile elitis-
mului. Iar antielitismul este cea mai
important` provocare pentru univer-
sitate. Antirasismul [i antisexismul
sunt periculoase doar în m`sura în
care ele promoveaz` un egalitarism
contrar vie]ii intelectuale. În]elese
corect, revendic`rile pentru egalitatea
genuin` a negrilor [i a femeilor pot fi
împlinite foarte u[or f`r` a schimba
caracterul esen]ial al universit`]ii.
Dar stupiditatea, tenden]iozitatea,
egoismul [i indolen]a intelectual` nu
se pot integra. Disciplinele variate au
nevoie de talente specifice care nu pot
fi ignorate [i pe care nici un profesor
nu trebuie s` ezite s` le favorizeze.
Educa]ia trebuie s` încurajeze o ier-
arhie natural` – care, chiar dac` nu e
respectat` întotdeauna, este tot timpul
acolo – pentru binele comunit`]ii,
pentru binele înv`]`mântului [i pentru
dreptatea individualit`]ilor.
Elitismul este astfel un termen
pseudo[tiin]ific popularizat de [tiin]a
social` care prive[te naturalul ca pe
ceva conven]ional [i corupt. Într-o anu-
mit` m`sur`, retorica antielitismului a
fost st`vilit` de c`tre [tiin]ele naturale.
Ele au pasat r`spunderea [tiin]elor
sociale [i umaniste, ceea ce s-a dove-
dit mai potrivit. Savan]ii [tiin]elor
naturale erau de altfel americani [i
atra[i de noua atmosfer`. Dar ei erau
con[tien]i de ceea ce f`ceau. Perspecti-
va optimist` în care [tiin]a este condi]ia
necesar` [i suficient` a democra]iei
– ambian]a în care [tiin]a adoarme cu
con[tiin]a curat` – se ofile[te, în parte
sub influen]a criticii radicale; totu[i,
obiectul lor, modalitatea în care tre-
buie studiate acele obiecte [i ceea ce
constituie adev`rul despre ele le sunt
clare savan]ilor [i ei sunt de acord asu-
pra lor. Matematica este [tiin]a model.
Probabil [tiin]a contemporan` [i-a

28
dobândit autoritatea dintr-o îngustare
care în cele din urm` îi este d`un`toare;
iar asta s-a f`cut prin imposibilitatea
de a vorbi despre ceva uman [i despre
lumea care ne intereseaz`.
Dar în toate acestea, savan]ii nu se
pot în[ela c` fac [tiin]` în timp ce nu
fac asta. Ei au m`suri opera]ionale de
competen]`. Iar în sinea lor ei cred, cel
pu]in din experien]a mea, c` singura
cunoa[tere este cunoa[terea [tiin]ific`.
În dilema cu care se confrunt` – mate-
maticienii vor, spre exemplu, s` vad`
mai mul]i negri [i mai multe femei
angajate, dar nu pot g`si decât pu]ini
DOSARELE
Dar istoricii americani înv`]au c`
egalitatea este principiul fundamental
al regimului [i c` acest principiu, la
care au subscris to]i P`rin]ii Fondatori,
condamn` în cele din urm` sclavia.
Ace[ti profesori erau, prin doctrinele
lor, du[manii celor care erau interesa]i
s` arate c` acest regim este r`d`cina [i
ramura rasismului [i trebuie înlocuit
cu altul. Pentru a r`mâne în gra]iile
evolu]iei istorice, faimosul istoric
Edmund Morgan a avut parte de o
convertire nea[teptat` [i a descoperit
c` egalitatea era inven]ia ideologic`
a aristocra]ilor din Virginia pentru
mare, sperând c` [tiin]ele le vor ceda o
buc`]ic` din imperiul lor, promi]ând c`
nu o vor explica. Imagina]ia [i creativita-
tea sunt termeni-parol` folosi]i în mod
tipic împotriva evolu]iei [tiin]ei, dar
ele se dovedesc a fi lipsite de con]inut,
în m`sura în care nu î[i g`sesc un loc
în natur`.
Reac]ia [tiin]elor sociale
Aceast` diferen]` justific` deose-
birea dintre reac]iile [tiin]elor uma-
niste [i sociale la cererile f`cute de
c`tre studen]i [i de c`tre comunitate.
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
preferin]e. Angajamentul fierbinte cel
pu]in eviden]iaz` grija posesorului pen-
tru valori, o preten]ie pe care ra]iunea
glacial` nu o poate face. În perspectiva
anapoda ce o deschide distinc]ia fapt-
valoare, intensitatea ira]ional` devine
un mijloc, singurul mijloc de a valida
preferin]ele. Studen]ii i-au întors acas`
pe profesori. Aici era r`splata angaja-
mentului, real sau simulat (nu sunt
criterii obiective pentru a face deose-
birea între cele dou`); iar sociologii au
început s` se întrebe dac` nu cumva
preferin]ele lor pentru democra]ia libe-
ral` nu erau un simplu conformism ce

care s` aib` competen]e –, ei vor s` a-i am`gi pe albii s`raci spre a se alia {tiin]ele sociale, cu excep]ia economi- se opune preferin]elor neconven]ionale
spun` de fapt c` umani[tii [i sociologii cu cei boga]i în vederea înl`tur`rii ei, au abandonat de mult simpla expli- ale studen]ilor.
trebuie s`-i angajeze. Subiacent acestei sclaviei mai degrab` decât s` urmeze care mecanic` a omului [i a societ`]ii David Easton, într-o cuvântare
atitudini era profundul dispre] fa]` de adev`ratelor lor interese de clas`, care în favoarea metodei lui Max Weber, preziden]ial` c`tre Asocia]ia {tiin]ei
[tiin]ele umane [i sociale, de[i savan]ii ar fi generat solidaritatea între albii care face deosebire între fapte [i va- Politice Americane, a dat r`spunsul5. În
[tiin]elor naturale de cele mai multe ori s`raci [i negri4. Astfel istoria î[i face au- lori. Faptele sociale, asemenea celor esen]`, el spune c` sociologii au fost in-
le fac promisiuni de[arte. Într-adev`r, tocritica [i se elibereaz` de rasism. Doar naturale, admit o abordare [tiin]ific`. sensibili la întreb`rile despre valoare [i
anii [aizeci au adus la suprafa]` faptul cei care erau dispu[i s` fac` asemenea {tiin]a social`, s-a b`nuit, nu a avut suc- c`, dac` studen]ii, numi]i acum „post-
c` Universitatea nu mai are un scop concesii puteau evita pericolul acestor ces pân` acum deoarece ea amestec` behaviori[ti“, îi vor permite, [tiin]ele
unitar, nici o comuniune de subiect, teribile acuza]ii [i al pierderii nivelului judec`]i de valoare cu formul`ri factua- sociale vor folosi în viitor scopurilor
materie sau viziune. Cele dou` domenii moral ca egalitate împins` la extrem. le. O [tiin]` social` neutr` fa]` de valori lor. David Easton le-a înmânat sabia
ale Universit`]ii, natural [i uman, sunt Nu doar faptul c` savan]ii umani[ti (value-free) poate atinge acela[i grad de suveranit`]ii [i a predat Universitatea
doi pasageri care c`l`toresc aproape [i sociologii erau singuri în primele obiectivitate ca [tiin]ele naturale. Dar în mâinile celor mai vitale dou` for]e
accidental, împ`r]ind aceea[i corabie. rânduri a stat la baza sl`biciunii lor. Si- aceast` aser]iune este în acela[i timp o ale lumii contemporane: [tiin]a [i
Nici unul nu are nevoie de cel`lalt în multan, ei erau pu[i în fa]a unei dileme recunoa[tere a faptului c` ceva specific opinia public`. {i, dup` cum observ`
mod real. Ruptura este mu[amalizat` interne despre veridicitatea propriilor uman scap` competen]ei [tiin]ifice. oamenii de [tiin]`, opinia public` este
cu cli[ee despre cultur` spre emacierea discipline. În termeni mai simpli, ei Iar acel lucru este cel mai important partenerul vârstnic (senior partner) de
studen]ilor, dar, dup` ce partea din cur- chiar credeau c` singura cunoa[tere este din perspectiva vie]ii. Protestantism, dialog. {tiin]a livreaz` puterea; opi-
riculum ce apar]ine educa]iei liberale
este încheiat`, cele dou` lumi nu se vor
mai întâlni niciodat`.
Crezând, pe de alt` parte, c` nu
exist` standarde veritabile, savan]ii
au presupus c` trebuie f`cute unele
ajust`ri. Cu cea mai profund` irespon-
sabilitate, ei au fost de acord cu aspecte-
le variate ale ac]iunii pozitive, presupu-
nând, de exemplu, c` orice minoritate
studen]easc` admis` f`r` calific`rile
necesare va fi transferat` altor departa-
mente dac` ei nu au rezultate bune în
[tiin]`. Savan]ii nu anticipeaz` e[ecul
la scar` larg` a acestor studen]i, cu
consecin]ele teribile care rezult`; ei
mizeaz` pe faptul c` vor reu[i în alt
domeniu al universit`]ii.

Dispari]ia convingerilor
Aspectul crucial al acestei întregi
istorii e c` savan]ii [tiin]elor umaniste
[i sociologii capituleaz` sau mai de-
grab` î[i dau voios acordul; pentru c`
eu cred c`, având convingerea valorii [i
validit`]ii muncii lor, oamenii de [tiin]`
ar fi luptat [i ar fi ie[it câ[tig`tori. Dar
aceast` convingere lipse[te [i trebuie s`
ne întreb`m care este ra]iunea lipsei de
convingere pentru a pune un diagnos-
tic bolii noastre [i pentru a prescrie un
tratament.
În primul rând, [tiin]ele sociale [i
umaniste au în vedere omenirea, asupra
c`reia mi[c`rile politice ale anilor [ai- cea [tiin]ific` [i, în m`sura în care nu democra]ie [i [tiin]` sunt toate valori nia public` decide cum va fi folosit`.
zeci [i [aptezeci au încercat s` impun` sunt [tiin]ifici, ei sunt lipsi]i de funda- egale, f`r` temei ra]ional, care formeaz` Easton a admis aceast` ra]iune [i de
o nou` interpretare. Pentru activi[ti, mente. Aici disciplinele umaniste [i so- [i transform` faptele pe care le percepe aici înainte Universitatea nu mai are
aceste discipline erau, în m`sura în ciale se despart. Ele converg în faptul c` ra]iunea. Astfel, când studen]ii îi acuz` standarde dup` care s` se ghideze, s`
care ei promovau perspective diferite, amândou` trebuie s` vorbeasc` despre pe sociologi c` nu studiaz` lucrurile se instruiasc` sau s` reziste în fa]a
inamicul care trebuia înfrânt. Din lucrurile omene[ti [i c` modelul [tiin]ei care trebuie, c` ignor` valorile [i c` de- preferin]elor opiniei publice. El a
câte [tiu, nici o grupare radical` nu [i al cunoa[terii îngreuneaz` mult acest fileaz` în ritmul impus de ce îi pl`tesc, propus un „angajament“ mai mare din
gânde[te no]iunile relativit`]ii [i ale lucru. Dar r`spunsurile lor la aceast` ultimii nu au cu ce s` r`spund`. Nu partea [tiin]elor sociale, un angajament
evolu]iei opunându-le3. Doar anumite dificultate sunt diferite. {tiin]ele soci- pot critica valorile studen]ilor în cadre ce r`spunde la exigen]ele „relevan]ei“.
aplica]ii ale [tiin]elor naturale – furni- ale încearc` [i fie [tiin]ifice într-un fel ra]ionale; în realitate, ei sunt intimida]i
zând imperiali[tilor arme sau tehnolo- sau altul, pentru a cuantifica studierea de acele valori, atât în con]inutul Reac]ia [tiin]elor
gie capitali[tilor pentru a polua mediul omului, [i astfel se rup de îmbr`]i[area lor cât [i expresia angajamentului umaniste
înconjur`tor – erau condamnate, iar otr`vit` a disciplinelor umaniste [i se studen]esc fa]` de acestea. Ei nu pot
oamenii de [tiin]` puteau dezaproba cu al`tur` celor naturaliste în albele lor ap`ra libertatea academic`, pentru c` În contrast, profesorii de [tiin]e
u[urin]` aceast` folosire a muncii lor [i uniforme de laborator. Umani[tii, în aceasta este numai o valoare, o prefe- umaniste au r`spuns cu o doz` de dis-
erau ner`bd`tori s` fac` a[a. contrast, caut` o alt` surs` de legiti- rin]` nu mai pu]in valid` decât alte perare. Ei s-au sim]it inutili, pentru c`
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
ce relevan]` mai au Sofocle sau Milton
pentru treburile urgente ale zilei? Mul]i
dintre ei au abandonat grupul lor cu o
revolt` aproape ca o form` de peniten]`
pentru c` s-au perindat prin p`[uni
verzi în timp ce în lume este suferin]`.
{tiin]ele umaniste erau într-o pozi]ie
incomod`. Ele nu aveau autoritatea
[tiin]ei [i erau legate într-un anumit
fel de tradi]ie, stil [i form` – toate fiind
contrare gusturilor democra]iei [i ana-
tem` pentru mi[c`rile radicale. Agonia
specific` a acestei situa]ii poate fi jude-
cat` cu acel gen de argumente despre
stilul de scris specific la care profesorii
de englez` s-au înjosit [i prin care mul]i
dintre ei s-au al`turat atacului asupra
gramaticii. În anii [aizeci, curriculum-
ul [tiin]elor umaniste a fost r`v`[it.
Respectul pentru clasici [i cunoa[terea
acestora au sc`zut drastic.
{tiin]ele umaniste nu aveau s`
r`spund` dup` cum a f`cut-o Easton.
Ele puteau s` r`mân` pasive, privind
cum clien]ii s`i pleac`, preg`tindu-se
s` dilueze ceea ce au servit. Ce anume
se întâmpl` cu standardele umaniste
când literatura veche nu e luat` în
serios e ilustrat de exemplul pe care
Oxford English Dictionary îl d` pen-
tru cuvântul standard: „Ne întoarcem
întotdeauna la scrierile antice ca la
standardul adev`ratului gust“. Aceasta
este steaua polar` a [tiin]elor uma-
niste precum matematica este pentru
[tiin]ele naturale. Când nu str`luce[te,
noi suntem în deriv`; iar acoperirea ei
cu nori este cauza capitul`rii rapide [i
a extermin`rii iminente.
{tiin]ele umaniste reprezint`
t`râmul celei mai profunde crize. Pen-
tru a începe cu asta, nimeni nu e chiar
sigur ce este. Câmpul nu are rim` sau
ra]iune. Dac` cineva se uit` la [tiin]ele
naturale, el vede sensul diviziunilor,
dar [i interconexiunile. Ei î[i pot face
propriul bilan]. De[i statutul [tiin]elor
sociale este cu mult mai problematic,
despre ele se poate spune ceva simi-
lar. În contrast, partea umanist` a
universit`]ii este doar un conglomerat
de departament f`r` o ordine percepti-
bil` sau o viziune a întregului din care
face parte, nici o explicare a genului de
cunoa[tere pe care îl urm`re[te sau care
este contribu]ia ei la educa]ia omului
întreg (whole man). În cel mai bun caz,
cu un snobism nesigur, [tiin]ele umane
afirm` c` sus]in cultura. Câmpul arat`
ca un morman de resturi – reziduuri
umane [i incomprehensibile – dup` ce
[tiin]ele naturale au împ`r]it lumea. În
mijlocul [tiin]elor umaniste st` colosul
pl`pând al filozofiei, care avea perspec-
tiva disciplinelor [i le repartiza locul în
întregul coerent al cunoa[terii umane.
Ea a devenit mai ales istorie a filozofiei,
care este istoria încerc`rilor nereu[ite
de a stabili aceast` perspectiv`, sau me-
toda [tiin]ei, regulile dup` care trebuie
s` se desf`[oare o disciplin`. În realitate
nimeni nu e interesat de adev`r, sau de
o parte semnificativ` din el, în [tiin]ele
umaniste. Ele par s` existe ca un mor-
mânt al dorurilor neîmplinite dup`
cunoa[terea vie]ii bune.
Umani[ti [i oameni
de [tiin]`
Gr`itor pentru actuala situa]ie inte-
lectual` este un articol recent din The
New York Times ce descrie vizita unui
profesor de muzic` la Rockefeller Uni-
versity. Oamenii de [tiin]` care lucrau
acolo de o via]` [i-au luat prânzul as-
cultând lectura muzicologului. Proiec-
tul a fost inspirat din ideea stupid` a
lui C.P. Snow despre cele dou` culturi:
ruptura va fi abolit` dac` umani[tii
înva]` a doua lege a termodinamicii
iar fizicienii încep s`-l citeasc` pe Sha-
kespeare. Desigur, aceast` ini]iativ`
ar fi fost altceva decât un exerci]iu de
toleran]` [i de în`l]are spiritual` doar
dac` fizicienii ar fi înv`]at ceva im-
portant pentru fizic` din Shakespeare
[i dac` umani[tii ar fi profitat în mod
similar de a doua lege a termodina-
micii. De fapt, nu a rezultat nimic de
acest experiment, fiindc` pentru omul
de [tiin]` disciplinele umaniste repre-
zint` o recrea]ie (purtându-le adesea
un profund respect, pentru c` în]elege
c` este nevoie de mai mult decât ofer`
el), iar pentru umanist [tiin]ele natu-
rale sunt cel mult indiferente, dac` nu
chiar str`ine [i ostile.
Times îl cita pe Joshua Lederberg,
pre[edintele Rockefeller University
– o institu]ie din care a fost eliminat`
recent filozofia –, afirmând, dup` lec-
tur`, c` C.P. Snow e pe drumul cel bun,
de[i „într-o direc]ie gre[it`.“ În fond,
nu sunt dou`, ci mai multe culturi,
un exemplu din acestea fiind cultura
Beatles. Aceasta reprezint` ultima tri-
vializare a unei idei triviale, care este
doar o ultim` oprire pe povârni[ul
unei pante. Lederberg nu a v`zut în
[tiin]ele umaniste cunoa[terea uman`
complementar` studierii naturii, ci
doar înc` o expresie a ceea ce se pe-
trece cu lumea. În sfâr[it, totul este
un show business mai mult sau mai
pu]in sofisticat. Cultura are exact acea
semnifica]ie devalorizat` pe care o are
în sociologie când se vorbe[te despre
„cultura adolescen]ilor“ sau despre
„cultura drogurilor.“ Ceea ce, la ori-
gine, avea un în]eles înalt a devenit
eviscerat [i lipsit de în]eles într-o
mare a relativismului democratic.
Subîn]eles în afirma]ia lui Lederberg
[i în concep]ia fiec`ruia era faptul c`
[tiin]a natural` are un statut special.
Restul e doar o problem` de opinie sau
de gust. Nu exist` un adev`r uman la
care s` ajung` [tiin]ele umaniste.
Influen]a nociv`
a lui Nietzsche
Aceast` criz` a unit`]ii intelectuale
din Universitate [i concomitenta lips`
de comunicare dintre membrii ei a fost
pus` la cale de mai mult` vreme, iar
tulbur`rile din universitate doar le-au
ascu]it [i le-au scos în eviden]`. Din an-
tichitate [i pân` în anii [aizeci, [tiin]a
a fost un întreg articulat, fiecare parte
a ei era necesar` [i coerent` restului.
Omul era o parte a naturii, iar studie-
rea omului era în]eleas` ca o ra]ional`
[tiin]` natural`. Fizica [i biologia nu î[i
propuneau s` fac` incomprehensibil
omul a[a cum îl [tim ast`zi. Marii filo-
zofi erau la fel de buni cunosc`tori ai
[tiin]elor naturale cât [i ai politicii. Dar
spre sfâr[itul secolului XVIII, fizica s-a
emancipat [i a atins ceea ce se credea
c` este neutralitatea metafizic`. Rezul-
tatele ei au contribuit foarte pu]in la
întrebarea original` a filozofiei: ce este
via]a fericit`? Natura, privit` din pris-
ma atomismului matematic, era prea
joas` pentru a oferi un standard pentru
moralitate. Sub eticheta filozofiei se
stabilea o nou` organizare a [tiin]elor,
care p`rea s` salveze fenomenul uman.
Deosebirea dintre natur` [i libertate,
sau diferen]a dintre natur` [i istorie era
consacrat`. {tiin]a natural` trebuia s`
studieze natura, iar [tiin]a uman` omul.
Deosebirea se fundamenta pe dou` di-
mensiuni ale realului. {tiin]ele umane
– în special istoria, filologia, estetica
[i etica – trebuiau s` furnizeze bazele
ra]ionale pentru în]elegerea omului [i
pentru a r`spunde la întreb`rile cele
mai mari care îl preocup`. Influen]ate
de aceast` inspira]ie, marea erudi]ie a
secolului XVIII a luat avânt: ea urm`rea
un rezultat moral scontat. Totu[i, cu
toate c` rezultatele nu erau pe m`sura
a[tept`rilor lui Kant, spre exemplu,
separa]ia din natur` a devenit perma-
nent`. Lipsa de finalitate [i dezolarea
[tiin]elor naturale au fost acut diagnos-
ticate de c`tre Nietzsche [i al]ii înc` din
anii 1870. El a ad`ugat un nou element
impasului (malaise) academic, argu-
mentând pertinent c` [tiin]a uman` nu
ar putea fi niciodat` [tiin]`, c` ra]iunea
despre lucrurile omene[ti este doar o
ra]ionalizare. El a inventat termenul de
valoare într-un sens modern [i a argu-
mentat faptul c` valorile sunt produsul
subcon[tientului [i o lucrare a artei.
Înv`]`turile lui Nietzsche, care erau
profund antiacademice, au devenit o
parte însemnat` a opiniei academice [i
un element major în lipsa de scopuri co-
erente din studiile umane. Impulsul pe
care l-a dat nu a instituit noi discipline,
nici nu le-a revitalizat pe cele vechi. Mai
degrab` a contribuit la auto-îndoial` [i
la ata[amentul pletoric fa]` de artele
neacademice ale modernismului. Noile
[tiin]e sociale au invadat domeniul lor
[i au r`pit o mare parte din credin]a
c` adev`rurile importante se înva]`
din ele. Ele au devenit o]ioase [i în
mare parte muzeale. În timp ce [tiin]a
natural` mergea din succes în succes,
locul umanioarelor în universitate era
conservat de c`tre tradi]ie, [i nu pentru
o nevoie vital`. Iar func]ia lor primar` a
ajuns s` fie conservarea tradi]iei.
Democra]ia [i voca]ia
[tiin]elor umaniste
Dar acesta este exact locul unde
regimurile moderne se opun cel mai
mult vie]ii intelectuale. Tocqueville a
ar`tat în mod str`lucit c` în democra]ie
oamenii au încredere în propriul
discern`mânt, iar deasupra lor nu ac-
cept` alt` autoritate. Tradi]ia este doar
informa]ie. De asemenea, principiul
utilit`]ii le domin` via]a. {tiin]a natu-
ral` poate fi admis` pentru utilitatea ei
în producerea bun`st`rii. Dar [tiin]ele
umaniste nu pot fi admise; în m`sura în
care încearc` s` se justifice pe terenul
utilitarist unui public motivat de uti-
litate, ele se autodeformeaz`. Ele sunt
valoroase tocmai pentru c` amintesc
de cu totul altceva decât utilitatea. Cea
mai înalt` voca]ie într-o democra]ie
este oferirea alternativelor la perspec-
tivele dominante ale omului [i via]a
fericit` de dragul libert`]ii gândirii. Dar
voca]ia este cel mai adesea amenin]at`
[i desconsiderat` în democra]ie. Atunci
când tocmai [tiin]ele umaniste se
îndoiesc de valoarea tradi]iei, cauza
este pierdut`. Doar vigilen]a cea mai
intransigent` [i aten]ia la gravitatea
autentic` din Platon sau Shakespeare
mai pot ]ine flac`ra aprins`.
29
Iar eu sus]in c` interesul este foarte
sc`zut. Ultima tendin]` (urmând mul-
tor altora, toate urm`resc s` g`seasc`
ceva folositor în clasici f`r` s`-i în se-
rios ca autorit`]i) este criticismul, mai
ales noua variant`, un nietzscheanism
de mâna a treia. O form` a acestuia este
deconstructivismul, care presupune im-
posibilitatea în]elegerii unui autor a[a
cum s-a în]eles el însu[i. Asta înseamn`
c` nu putem descoperi în]elepciunea în
scriitorii din trecut. Noi suntem de fapt
creatorii textului. Inten]ionat sau nu,
aceast` îngâmfare victorioas` ne-a rupt
de influen]a trecutului, reprezentând
DOSARELE
ultimul pas al democratiz`rii. Profeso-
rii acestei concep]ii sunt un fel de Huey
Long6 ai lumii intelectuale, fiecare om
este un critic.
Argumentul meu este c`, mai înain-
te de toate, [tiin]ele umaniste trebuie s`
fie sursa standardelor din universitate
ca întreg, opunându-se criteriilor speci-
alizate ale [tiin]elor naturale. Consacra-
rea pentru marii clasici ai filozofiei [i ai
literaturii genereaz` standarde nonar-
bitrare, iar motivul acestei consacr`ri
este relevan]a acestor clasici pentru
situa]ia noastr`. Pentru c` noi putem
recunoa[te criza intelectual` doar în
lumina standardelor pe care ni le ofer`.
Poate c` ele nu au r`spunsurile, dar ele
ne ofer` atât întreb`rile cât [i c`l`uzirea
pentru modul de abordare. Chestiunea
arz`toare dintotdeauna [i de acum este
locul omului în natur`. Sfidarea acestei
chestiuni este sursa dezbin`rii din uni-
versitate. Maladia a cuprins în primul
rând [tiin]ele umaniste, iar vindecarea
trebuie s` vin` tot de acolo.
Traducere de Vlad D`r`ban
l
1 M` limitez la experien]a Americii, de[i
problema intelectual` în sine ([i sursele poli-
tice subiacente) este global`, generând efecte
diferite dup` felul cum sunt reflectate în
diferitele media na]ionale.
2 O expresie aparent moderat` a acestui
radicalism g`sim la John Rawls în A Theory
of Justice (Cambridge, Mass.: Harvard Univer-
sity Press, 1971), unde argumenteaz` c` toate
inegalit`]ile, [i în particular talentele super-
ioare, au dreptul la dezvoltare [i la expresie
doar atât timp cât de ele beneficiaz` cei mai
dezavantaja]i membri ai societ`]ii. Talentul
este proprietatea comunit`]ii, el poate fi culti-
vat sau nu doar în func]ie de voin]a societ`]ii.
Aceast` carte a devenit un text standard de-
spre drepturi [i este acceptat` de-a lungul
unui întins spectru de opinie în America.
3 Primii comuni[ti, desigur, au f`cut asta.
Dar mi[c`rile anilor [aizeci au fost mai pu]in
teoretice [i preocupate mai pu]in de propriile
contradic]ii.
4 American Slavery. American Freedom: The
Ordeal of Colonial Virginia (New York: Norton,
1975).
5 „The New Revolution in Political Sci-
ence“, American Political Science Review, vol.
63, nr. 4 (decembrie 1969), p. 1051–1061.
6 Huey Long (1893–1935) a fost un politi-
cian american, având o orientare democrat`
radical populist`. În 1934, Long a înfiin]at
programul Share our Wealth, care avea ca
motto: „Every Man is a King“ (nota trad.,
V.D.). j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
30

Conservatorismul american:
zece c`r]i fundamentale
DOSARELE

Înc` din vremea lui Franklin Roosevelt, conservatorii de toate tipurile au denun]at cre[terea statului asisten]ial
(welfare state) în America h Anticomunismul, opus imperialismului sovietic, a fost o alt` for]` puternic` în
dezvoltarea conservatorismului american dup` 1945. O carte f`r` îndoial` marcant` a fost eseul lui Whittaker
Chambers intitulat Martorul – poate cel mai influent volum produs de grupul conservatorilor anticomuni[ti h
Încercarea de a redobândi „normele morale“ ale societ`]ii a constituit apanajul aripii tradi]ionaliste din mi[carea
conservatoare postbelic`. La fel ca libertarienii, tradi]ionali[tii au încercat s` g`seasc` un sens în co[marul celui
de-al doilea r`zboi mondial. Ace[tia au socotit c` actorii conservatori ar trebui s` devin` „tutori“ ai trecutului
cultural

„Dac` ne dorim continuitatea
ideii conservatoare este necesar`
cunoa[terea tradi]iei c`reia aceasta
îi apar]ine; chiar dac` societatea nu
va putea fi integral recl`dit`, ideea
conservatoare ne ajut` s` salv`m din
cenu[` fragmente arse de civiliza]ie.“
Russell Kirk, Spiritul conservator
Rândurile de mai sus au fost
a[ternute pe hârtie cu gândul la marea
mo[tenire a reflec]iei conservatoare
din Occident, la tragedia experien]ei
umane întrez`rit` de poe]i [i romanci-
eri, de filozofi [i oameni de stat. Aceste
Jeffrey O. Nelson
gânduri s-ar putea referi cu u[urin]` la
perioada urm`toare celui de-al doilea
r`zboi mondial. Dac` vrem s` recl`dim
ordinea social` în aceast` ]ar` (Statele
Unite ale Americii), atunci trebuie s`
aducem la lumin` din istoria recent`
intern` acele c`r]i care au influen]at
întreaga genera]ie de intelectuali [i
figuri publice conservatoare, c`r]i al
c`ror mesaj a rezonat cu popula]ia
]`rii [i care au avut consecin]e politice
remarcabile.
La data public`rii acestor c`r]i nu
exista o singur` mi[care cu caracter
conservator, doar convingeri în interi-
orul unui grup neuniform de gânditori
pentru care ideile conservatoare aveau
ceva de zis unei societ`]i saturate de
liberalism. Cum bine observa filozoful
catolic Frederick D. Wilhelmsen, sin-
gurul bun de care dispuneau conser-
vatorii era propria lor viziune. Ast`zi,
conservatorismul s-a integrat a[a de
bine în societatea american` încât
este dificil s` în]elegem extraordina-
ra reu[it` a organiz`rii unei mi[c`ri
care, în cuvintele lui Henry Regnery,
„nu numai c` s-a opus cu succes libe-
ralismului (de stânga), ci a constituit
în sine o for]` vital`“. Cu toate noile
oportunit`]i [i deschideri aflate ast`zi
la îndemâna conservatorilor, este u[or
s` uit`m c` mi[carea care s-a ivit la
mijlocul secolului XX a ap`rut dup` o
lung` perioad` de îndoctrinare liberal`,
reprezentând o ie[ire din servitutea
fa]` de aceasta.
William Bennett observa c` una din
preocup`rile principale ale conservato-
rilor ar trebui s` fie rearticularea unui
tip aparte de gândire în acord cu soci-
etatea [i guvernarea conservatoare pe
care o sus]inem [i o contrapunem mo-
delului propus de stânga liberal`. Pri-
mul pas pe calea acestui efort trebuie s`
fie refamiliarizarea noastr` cu tradi]ia
– mai precis, c`r]ile, persoanele [i ideile
– care au însufle]it conservatorismul,
care l-au f`cut „o for]` [i un fapt“ pe
arena socio-politic` american`.
Mi[carea intelectual` conservatoare din
America începând cu 1945 a lui George
Nash constituie lucrarea de baz` care
trateaz` rena[terea intelectual` con-
servatoare. Aici, autorul eviden]iaz`
na[terea unei mi[c`ri conservatoare
americane din`untrul a trei grupuri
intelectuale distincte: libertarienii,
anticomuni[tii [i tradi]ionali[tii. În
termeni de organizare pare normal
s` consider`m fiecare grup pe baza
operei produse, deoarece acestea sunt
lucr`rile care au dat na[tere mi[c`rii
politice cu care suntem cu to]ii famili-
ari. Înc` din vremea lui Franklin Roose-
velt, conservatorii de toate tipurile au
denun]at cre[terea statului asisten]ial
(welfare state) în America. În special
dup` a doua conflagra]ie mondial`,
mul]i conservatori erau alarma]i de
sc`derea libert`]ii economice în Ame-
rica [i de ascensiunea colectivismului
în str`in`tate. Hipertrofia unui stat
omnipotent a dus la un grad ridicat de
deteriorare cultural`, fapt care i-a alar-
mat pe mul]i intelectuali.
A[a-numi]ii libertarieni au fost pri-
mii care au reac]ionat la schimb`rile
nedorite aduse de acest nou super-stat
american. Libertarienii erau atra[i de
ideile politice [i economice clasice de
secol XIX care trateaz` drepturile civile
individuale. În opinia lor, principiile
care ar trebui s` ghideze guvernarea
sunt pia]a liber`, proprietatea privat`,
libera ini]iativ` [i func]ia executiv`
limitat`; pe scurt: laissez-faire. Anii ’30
ai secolului XX, deceniul „Noului Con-
tract“ (The New Deal), au fost nefavora-
bili pentru iubitorii libert`]ii economice
[i individuale. Abia dup` r`zboi, ideile
libertariene au câ[tigat teren. A[a cum
mai mul]i savan]i au ar`tat, libertarienii
postbelici au fost sus]inu]i teoretic [i
filozofic prin asocierea cu {coala aus-
triac` de economie. Înc` de la sfâr[itul
secolului al XIX-lea, economi[tii din
cadrul [colii sus-men]ionate au fost
critici acerbi ai tuturor variantelor de
anticapitalism [i colectivism. Cel mai
cunoscut reprezentant al acestui curent
de gândire a fost Friedrich von Hayek, a
c`rui carte, Drumul c`tre servitute (1944),
a fost esen]ial` pentru definirea tim-
purie a mi[c`rii conservatoare. Hayek
avertizase c` „de[i am fost preveni]i de
unii din cei mai mari gânditori politici
ai secolului al XIX-lea, Tocqueville [i
Lordul Acton, c` socialismul înseamn`
subjugare, am perseverat în direc]ia
socialismului“. Scopul acestei c`r]i
era de a explica „cum [i de ce anumi-
te mecanisme de control economic
tind s` paralizeze for]a motrice a unei
societ`]i libere“. Economistul Harry C.
Veryser a constatat c` particularitatea
acestei c`r]i a fost urm`toarea: „când
guvernarea [i economia se centralizau,
Hayek argumenta c` sporirea gradului
de planificare [i control guvernamental
asupra economiei va crea condi]iile de
na[tere a unui nou totalitarism de felul
celui care a zguduit Germania, Italia
[i Rusia“. Pentru Hayek, sociali[tii ne
împingeau c`tre servitute înapoi sub
pretextul egalit`]ii; ei declan[au starea
de dependen]` politic` [i economic` a
individului fa]` de stat [i alungau astfel
idealul societ`]ii libere. Cartea i-a adus o
recunoa[tere na]ional` lui Hayek, fiind
expus` succint în Reader’s Digest [i pro-
pus` la titlul de „Cartea lunii“.
O alt` figur`-cheie a libertarienilor
din perioada postbelic` a fost Ludwig
von Mises, mentorul lui Hayek. Cartea
sa intitulat` Socialismul a reprezentat
un volum influent pentru gândirea
conservatoare nou ivit`, sfidând ide-
ile din spatele proiectului economic
socialist, expunându-l în inutilitatea
sa funciar`, v`dit` de incapacitatea de
a aloca eficient resursele rare, dar [i
în opozi]ia fa]` de tr`s`turile funda-
mentale ale naturii umane. Economia
colectivist` nu recunoa[te rolul central
jucat de antreprenor în simpla organi-
zare socio-economic`. Pentru Mises,
socialismul era departe de a reprezenta
o alternativ` pentru pia]a liber`. Dim-
potriv`. Negând aspectul uman – rolul
pe care individul îl joac` prin comu-
nicarea informa]iei economice vitale
–, socialismul, potrivit lui Mises, era
sortit e[ecului.
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Una din publica]iile clasice liberale
a fost Freeman, fondat` de Albert Jay
Nock. Un autor incisiv, care ar merita
mai mult` aten]ie ast`zi, A.J. Nock a
fost citit de multe dintre figurile-cheie
ale intelectualit`]ii conservatoare,
influen]ând profund preferin]ele lui
William F. Buckley Jr., Russell Kirk
[i Robert Nisbet. Memoriile unui om
inutil de Albert Jay Nock a fost citit`
asiduu de majoritatea conservatori-
lor postbelici, l`sându-[i amprenta
asupra formei pe care mi[carea urma
s-o ia. Cartea nu este o autobiografie
confesional`, ci mai degrab` „autobi-
ografia unei con[tiin]e“, o medita]ie
extins` asupra vie]ii lui Nock [i a pu-
ternicelor sale prejudec`]i împotriva
adep]ilor economiei centralizate. În
opinia sa, statul este „inamicul nos-
tru“, amestecându-se agresiv în via]a
social` [i economic` a cet`]enilor s`i,
asumându-[i cu arogan]` dreptul de
a dirija problemele umane. El credea
c` „în]elegerea [i conven]ia“ mai de-
grab` decât „cucerirea [i confiscarea“
trebuiau s` fie mijloacele prin care
regimul ar putea fi schimbat. Într-un
influent eseu intitulat „Îns`rcinarea
lui Iov“, Nock invoca profetul biblic
pentru a sugera c` societ`]ile deschise
libert`]ii [i liberei ini]iative trebuie
]inute vii de c`tre acei oameni „capa-
bili s` dep`[easc` datele culturii de
mas`, uniform`, materialist`, precum
[i oportunismul politic, cu scopul
de a tr`i o via]` uman`“ (Charles
Hamilton). Peste toate, viziunea indi-
vidualist`, anticolectivist` promovat`
de libertarieni a fost [i continu` s` fie
central` în mi[carea conservatoare
american`.
Anticomunismul, opus imperialis-
mului sovietic, a fost o alt` for]` puter-
nic` în dezvoltarea conservatorismului
american dup` 1945. O carte f`r` îndo-
ial` marcant` a fost eseul lui Whittaker
Chambers intitulat Martorul – poate cel
mai influent volum produs de grupul
conservatorilor anticomuni[ti. Relata-
rea fascinant` a zilelor când Chambers
func]iona ca agent comunist [i, mai
târziu, drept „contrarevolu]ionar“, a in-
spirat genera]ii de conservatori. Acesta
a jucat un rol decisiv în deconspirarea
unui fost înalt oficial din Departamen-
tul de Stat, Alger Hiss, ca spion sovietic
în 1948. Cartea r`mâne [i ast`zi la fel
de prev`z`toare [i mi[c`toare ca la data
primei apari]ii (în 1952). Pe un ton alert,
Chambers descrie natura crizei cu care
societatea american` s-a confruntat în
perioada postbelic`. „Unii oameni“, no-
teaz` acesta, „sunt a[a de obtuzi încât
nu-[i dau seama de criza existent` [i
de faptul c` aceasta le amenin]` via]a
în fiecare moment. Este o criz` soci-
al`, o criz` total` – religioas`, moral`,
intelectual`, politic` [i economic`.
Este criza lumii occidentale, de fapt a
întregii lumi. Comunismul este în sine
un simptom [i o substan]` iritant` a
acestei crize“. Pentru Chambers, criza a
fost cuprins` în lupta sa cu Alger Hiss,
o confruntare devenit` un conflict la
vârf între „dou` credin]e ireconciliabile
pentru timpurile noastre: comunismul
[i libertatea“. În cele din urm`, pentru
Chambers, „criza lumii occidentale
se datoreaz` într-o anumit` m`sur`
indiferen]ei sale fa]` de Dumnezeu.
Împ`rt`[ind viziunea materialist` a
comunismului, Occidentul este a[a de
orbit de logica interpret`rii materialis-
te a istoriei, a politicii [i a economiei
încât nu în]elege ce se întâmpl`; pen-
tru lumea apusean`, singurul r`spuns
posibil la provocarea comunist` este
credin]a în Dumnezeu“.
O alt` personalitate anticomunist`
a mi[c`rii conservatoare a fost Frank
Meyer. Lucrarea sa În ap`rarea libert`]ii
a influen]at decisiv direc]ia postbelic`
a mi[c`rii conservatoare. În primul
rând, el împ`rt`[e[te o viziune ex-
comunist` cu privire la natura flage-
lului comunist; în al doilea rând, el
cheam` la o „fuziune“ între libertarieni
(cu importan]a acordat` de ace[tia
libert`]ii ca punct terminus al societ`]ii)
[i conservatorii tradi]ionali (care ple-
dau pentru ordine [i lege ca linii de
for]` ale oric`rei societ`]i). A[a cum
sublinia George H. Nash, proiectul lui
Meyer reprezint` un moment culmi-
nant în istoria mi[c`rii conservatoare
deoarece probeaz` „legitimitatea inte-
lectual` a coali]iei ce se dezvoltase înc`
de la mijlocul anilor ’50“. Meyer afirm`
cu vigoare [i în]elepciune c` „scopul
prim [i central al societ`]ii era liberta-
tea persoanei“. Mai mult, el argumenta
c` exist` „o rela]ie intrinsec` între
libertate ca scop final [i principalele
convingeri ale conservatorismului“. În
mod semnificativ, proiectul fuzionist al
lui Meyer devine principiul c`l`uzitor
al nou înfiin]atei reviste conservatoare
National Review.
Unul dintre cei mai mari teore-
ticieni conservatori ai secolului XX,
Michael Oakeshott, sublinia odat` c`
„dorin]a de a g`si o scurt`tur` c`tre
Paradis este la fel de veche ca specia
uman`“. Filozoful istoriei Eric Voegelin
vedea în comunism cea mai recent`
tentativ` de a n`scoci o astfel de cale
spre Eden. În influentul s`u volum
Noua [tiin]` a politicii, Voegelin arat`
cum una din tr`s`turile importan-
te ale modernit`]ii a fost învestirea
sferei politicului cu populara idee a
mântuirii, de[i într-un sens secular.
Modelele [i obiectivele transcendente
n-au mai constituit un punct de reper
pentru via]a politic`. Autorul a trasat
leg`tura dintre vechea erezie a gnosti-
cismului [i ideologiile moderne care
pretind faptul de a fi descoperit cheia
fericirii promise, legile istoriei, p`cii [i
împlinirii universale. În timp ce lupta
împotriva comunismului s-a apropiat
de sfâr[it, ideea c` suntem implica]i
într-o mare încle[tare civiliza]ional`
cât [i impulsul gnostic care determin`
lumea s` caute Paradisul pe p`mânt
r`mân, ambele, în vigoare.
Încercarea de a redobândi „normele
morale“ ale societ`]ii a constituit apa-
najul aripii tradi]ionaliste din mi[carea
conservatoare postbelic`. La fel ca
libertarienii, tradi]ionali[tii au încercat
s` g`seasc` un sens în co[marul celui
de-al doilea r`zboi mondial. Ace[tia au
socotit c` actorii conservatori ar trebui
s` devin` „tutori“ ai trecutului cultural;
s-au angajat într-o critic` a culturii de
mas` [i a relativismului moral, [tiind
în acela[i timp c` acest lucru nu era
suficient. Tradi]ionali[tii au realizat c`
înainte ca cineva s` rafineze o tradi]ie,
trebuie mai întâi s` se defineasc` pe
sine. Articularea unei tradi]ii veritabil
conservatoare a fost o sarcin` nemaiîn-
tâlnit` de la încheierea celei de-a doua
conflagra]ii mondiale. Aceasta a fost
încercarea asumat` de personalit`]i
proeminente ca Russell Kirk, Richard
Weaver [i Robert Nisbet.
Dintre ace[tia, Russell Kirk este cel
mai influent exponent al conservato-
rismului autentic. Cartea intitulat`
Spiritul conservator este probabil cea
mai definitorie lucrare a mi[c`rii con-
servatoare. El dore[te s` demonstreze
c` nu exist` un „sistem“ sau o ideo-
logie conservatoare. Pentru Russell
Kirk, conservatorismul reprezint` o
dispozi]ie interioar`, un mod de a fi [i
de a tr`i via]a. El identific` [ase „criterii
conservatoare“ care stau la baza unei
viziuni filozofice coerente. Pe terenul
guvern`rii politice, Kirk a considerat c`
pruden]a al`turi de gândul cel bun con-
stituie o cale sigur`; astfel, politicul de-
vine „arta posibilului“. Pentru a sus]ine
aceast` idee, Kirk reface o întreag`
genealogie intelectual` a operelor au-
torilor americani [i britanici, printre
care Edmund Burke, John Adams, John
Randolph, James Fenimore Cooper, Na-
thaniel Hawthorne, Herman Melville [i
T.S. Eliot. În contrast cu moda universi-
tar`, Kirk demonstreaz` cu persuasiune
centralitatea ideii conservatoare pentru
via]a politic` american`, conservatoris-
mul american fiind, în termenii lui
Henry Regnery, „conceptul unificator“
mult dorit. „În esen]`“, noteaz` Kirk,
„ansamblul de convingeri pe care noi
îl denumim conservatorism reprezint`
o afirma]ie a firescului în preocup`rile
societ`]ii. Exist` modele pe care le
putem reface; omul nu este perfectibil,
dar poate atinge o treapt` tolerabil` de
ordine, justi]ie [i libertate“. A sus]ine
aceste standarde este grija oric`rui
conservator. Kirk afirmase c` genera]ia
de conservatori postbelici a fost pre-
ocupat` „de regenerarea spiritului [i
a caracterelor – a ordinii l`untrice, de
refacerea în]elegerii etice [i a sim]ului
religios dup` care via]a merit` tr`it`“.
În opinia aceluia[i autor, acesta este
„conservatorismul de înalt` clas`“.
Un alt scriitor influent a fost Ri-
chard Weaver. Cartea sa intitulat`
Ideile au consecin]e a contribuit din plin
la coeren]a filozofic` a mi[c`rii. Frank
Meyer spunea despre acest volum c`
ar putea fi „socotit fons et origo pentru
mi[carea conservatoare american`“.
În opinia lui Meyer, paginile acestei
c`r]i schi]au „principiul l`muritor“ al
mi[c`rii conservatoare: „unitatea între
tradi]ie [i libertate“. Weaver deschide
volumul cu o formulare banal`: „Aceas-
ta este o alt` carte despre disolu]ia Ves-
tului“. Î[i focalizeaz` apoi argumentul
în jurul observa]iei c` cea mai bun`
reprezentare a schimb`rii viziunii
omului despre realitate a fost contro-
versa nominalist` din secolul al XIV-
lea. Disputa nominalist` a fost centrat`
pe negarea existen]ei universaliilor,
ducând inevitabil la deteriorarea cul-
tural` [i, mai târziu, la boala principal`
a Occidentului: relativismul moral.
Autorul remarca: „negarea lucrurilor
care transcend experien]a uman` duce
inevitabil la negarea adev`rului. Ne-
gând astfel adev`rul obiectiv, nu exist`
sc`pare din relativismul lui Protagoras,
conform c`ruia omul este m`sura tutu-
ror lucrurilor“.
Acest sentiment a fost împ`rt`[it de
sociologul conservator Robert Nisbet. În
c`utarea comunit`]ii ocup` un loc aparte
în galeria c`r]ilor care au modelat con-
servatorismul american. Nisbet argu-
menteaz` c` apari]ia dup` Evul Mediu
a „statului teritorial centralizat“ a avut
31
un impact decisiv asupra organiz`rii so-
ciale occidentale. Nisbet este receptiv la
apari]ia „comunit`]ii na]ionale“, statul
politic definitiv, men]ionând ideea c`
dec`derea Vestului a fost intim legat`
de declinul „institu]iilor“ intermediare
dintre individ [i societate. George H.
Nash sublinia succint teza lui Nisbet:
„Sl`birea sau disolu]ia acestor leg`turi
ca familia, biserica, breasla profesi-
onal` n-au eliberat omul, a[a cum
au sperat foarte mul]i. Dimpotriv`,
dispari]ia lor a produs alienare, izolare,
dezolare spiritual` [i apari]ia rolului
omului f`r` personalitate“. Astfel, dup`
DOSARELE
Mark C. Henrie, „omul nu (mai) are
pe ce s` se sprijine pentru a articula o
perspectiv` diferit` de cea a politicii [i
culturii liberale“. Nisbet i-a prevenit pe
conservatorii postbelici c` „cercetarea
comunit`]ii nu va fi oprit` deoarece
izvor`[te din cele mai puternice nevoi
ale omului – nevoia unui sens cultural,
de apartenen]` la o comunitate, de
pozi]ie social` [i continuitate“.
Ideile cuprinse în operele scrise de
conservatorii tradi]ionali[ti, al`turi
de alte lucr`ri clasice redactate dup`
al doilea r`zboi mondial, se dovedesc
mai mult decât relevante preocup`rilor
contemporane. Toate discu]iile despre
„r`zboaiele culturale“, despre valori
familiale, droguri, educa]ie, bun`stare
sau crim` arat` con[tiin]a faptului
c` ]ara noastr` „plute[te“ la voia
întâmpl`rii, îndep`rtându-se periculos
de un trecut comun. Punem în acest fel
în pericol îns`[i existen]a patriei gân-
dit` de P`rin]ii fondatori. Totu[i, exist`
destule indicii c` tradi]ionala critic`
social` [i prescrip]iile pentru remediu
pot g`si un sprijin în voin]a na]ional`.
Nu avem altceva de f`cut decât s` pur-
cedem la o reexaminare a operelor lui
Kirk, Weaver [i Nisbet.
Fiecare din elementele comu-
ne mi[c`rii conservatoare – liber-
tarianismul, anticomunismul [i
tradi]ionalismul – are în comun pro-
funda antipatie fa]` de liberalismul
stângist al secolului XX. Spre sfâr[itul
anilor ’50–’60, aceste grupuri dispa-
rate au început s` se coaguleze. Dup`
alegerile din 1964, în special dup`
implementarea programului lui Lyn-
don Johnson numit „Marea Societate“,
mi[carea conservatoare f`cea o primire
c`lduroas` celei ce avea s` devin` a
patra component` a coali]iei intelec-
tuale. Denumi]i în mod popular „ne-
oconservatori“, acest grup de liberali
decep]iona]i s-au declarat „în[ela]i de
realitate“, migrând astfel c`tre cauza
conservatoare. Reac]ionând, pe de-o
parte, fa]` de mi[c`rile sociale din anii
’60, dar [i fa]` de izola]ionismul [i an-
tiamericanismul Noii Stângi, iar pe de
alt` parte nemul]umi]i de consecin]ele
guvernamentale ale activismului soci-
al, ace[ti nou-veni]i au realizat c` doar
bunele inten]ii nu garanteaz` o bun`
guvernare.
Irving Kristol este principalul ex-
ponent al neoconservatorilor, cartea
sa Despre ideea de democra]ie în America
ajutând [i modelând mi[carea din ulti-
mele decenii. Subiectul acestei c`r]i tra-
teaz` „tendin]a republicilor democra-
tice de a se dep`rta de principiile sale
vii, originare, producând grave crize
în ordinea politic` [i moral` a lumii“.
Privindu-i pe libertarieni, el avea dou`
aser]iuni de f`cut despre capitalism.
Kristol observa c` „în anumite limite,

32
teoria «mâinii ascunse» î[i are locul
s`u pe pia]`“, dar [i c` poate „duce la
rezultate dezastruoase când este ac-
ceptat` ca o organizare social` de sine
st`t`toare“. Pentru Kristol, „autoguver-
narea, principiu de baz` al republicii,
se degradeaz` inexorabil în favoarea
propriei nep`s`ri [i a egoismului agre-
siv“. (Multe din ideile acestea au fost
prinse în cartea sa Neoconservatorismul:
autobiografia unei idei. Aceste memorii
ofer` o introducere inegalabil` privind
DOSARELE
dezvoltarea gândirii neoconservatoare
în America).
Dup` cum se poate observa pe baza
c`r]ilor prezentate, gândirea conserva-
toare american` n-a fost una monolitic`.
Din contr`, este o colec]ie de grupuri in-
telectuale distincte, cu tradi]ii intelectu-
ale specifice. Privind retrospectiv, Geor-
ge H. Nash observa faptul remarcabil
c` cei mai mul]i conservatori au r`mas
în cele din urm` uni]i [i cooperan]i.
Într-un interviu cu Nash, jurnalistul
John Chamberlain preciza c` trecerea
de la „primele principii“ c`tre „primele
ac]iuni“ a stins multe din luptele inter-
ne ale conservatorilor. Succesul politic
se putea baza doar pe cooperare.
S` nu ne a[tept`m ca toat` lumea s`
fi citit aceste c`r]i. Este îns` important
de recunoscut faptul c` ra]iunea î[i
face loc prin ziare, prelegeri academice,
predici, politic`, convorbiri radio [i te-
leviziune, pân` ce „un grup de oameni,
total nepreveni]i fa]` de sursele con-
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
vingerilor lor, pornesc s` îmbr`]i[eze o
viziune particular` religioas`, moral`
sau politic`“. În felul acesta, aceste c`r]i
au exercitat influen]` asupra culturii
noastre americane. Ce pot face pentru
noi ast`zi autorii conservatori este, a[a
cum remarca Richard Brookhiser, „s`
ridice întreb`ri incomode, s` ne arate
ce am pierdut“. Tot restul ne revine
nou`. j
Traducere [i adaptare de Narcis Ta[ca

Alexis de Tocqueville: între

conservatorismul american [i
alian]a dreptei

O paralel` între principiile sus]inute de conservatorii americani contemporani [i gândirea lui Tocqueville se
justific` în contextul actualei dezbateri despre identitatea dreptei, unde redescoperirea unei tradi]ii intelectuale
comune a diferitelor curente de dreapta este esen]ial` pentru atenuarea unei aparente tensiuni între „]elurile
ultime“ ale libert`]ii individuale [i virtu]ii h Temerile resim]ite de Tocqueville în leg`tur` cu democra]ia
sunt pe deplin complementare cu principiile [i ideile conservatoare, dar inten]ia aici nu este de a-l înf`]i[a pe
gânditorul francez ca exponent strict al conservatorismului

„Libertatea este cu adev`rat ceva
sacru. Doar un singur alt lucru
merit` mai mult apelativul, [i acela
este virtutea. Dar ce reprezint` virtutea
dac` nu alegerea liber` a binelui?“1
Alexis de Tocqueville
Polemistul Buckley Jr.
Întrebat acum mai bine de dou` de-
cenii ce opere ar include într-o list` de
lecturi de baz` reprezentativ` pentru
conservatorismul american modern,
William F. Buckley Jr. r`spunde c`
lecturile fundamentale nu sunt nici
moderne [i nici nu apar]in exclusiv
conservatorilor, enumerând Republica
de Platon, Etica nicomahic` de Aristotel,
Despre Cetatea lui Dumnezeu de Augus-
tin, Democra]ia în America de Tocque-
ville [i Demonii de F.M. Dostoievski2.
Dup` o schi]are rapid` a tr`s`turilor
conservatorismului american a[a cum
sunt ele în]elese de William F. Buckley
Jr. [i Russell Kirk – doi dintre cei mai de
seam` reprezentan]i ai s`i –, voi ar`ta
cum gândirea lui Tocqueville de natur`
liberal` prefigureaz` alian]a modern` a
dreptei, dar [i tensiunile sale inerente.
În introducerea unui volum despre
conservatorismul american din 19703,
Buckley ofer` cheia de în]elegere a cu-
rentului conservator autentic folosind
istoria lu`rilor de pozi]ie ale revistei
National Review (NR, al c`rei fondator
[i editor era din 1955) fa]` de diverse
doctrine [i idei ap`rute la dreapta [i la
stânga spectrului politic american.
Astfel, pentru Buckley [i NR conser-
vatorismul genuin intr` în coliziune cu
filosofia moral` propus` de Ayn Rand,
considerat` un sistem închis dominat
de un materialism al tehnocra]iei [i
un individualism maximal ce exclude
orice existen]` „întru mister [i pentru
revelare“ (ra]iunea individual` este
suprem`, religia [i statul fiind inamicii
principali în concep]ia randian`)4. Un
astfel de sistem intr` în coliziune cu
rolul fundamental al transcenden]ei [i
cu respingerea intrinsec` a dogmatis-
mului ideologic ca m`rci distinctive ale
conservatorismului5.
În dezbaterea privind limitele impu-
se ac]iunii statului, la fel de important`
este respingerea de c`tre conservato-
rismul autentic a doctrinei anarho-
capitalismului propus` de Murray
Rothbard. Buckley repro[eaz` acestei
doctrine faptul c` se alimenteaz` mai
mult dintr-o ur` oarb` fa]` de stat
decât dintr-o evaluare lucid` a realit`]ii
[i istoriei. Spre exemplu, Buckley se
întreba cum asocia]ii voluntare de
solda]i, oameni de [tiin]`, diploma]i
sau strategi ar putea vreodat` s` fac`
fa]` unui pericol real [i iminent ca cel
pus de URSS în timpul r`zboiului rece6.
Astfel, din perspectiv` conservatoare,
exist` situa]ii unde numai puterea
exclusiv` a statului poate îndeplini
anumite func]ii, „apriorismul extrem
rothbardian în probleme extraecono-
mice“7 fiind respins tot ca o form` de
dogmatism ideologic.
În problema religiei, pozi]ia adop-
tat` de Buckley Jr. este f`r` echivoc:
religia cre[tin` joac` un rol central în
viziunea conservatoare asupra lumii,
dar nu într-un sens intolerant sau
fanatic, credin]a fiind considerat` o
binecuvântare pentru cei ce o au [i o
„ne[ans`“ pentru cei ce nu o au8. Ateis-
mul militant, îns`, e respins de princi-
piile religioase ale conservatorismului,
împreun` cu viziunea hiper[tiin]ific`,
dezvr`jit` [i relativist` asupra lumii9.
Buckley identific` tr`s`turi incon-
fundabil americane ce sunt totodat` aso-
ciate principiilor conservatoare [i care
pot fi rezumate în sintagma „rezisten]a
american` la secolul XX“: neîncrederea
în veleit`]ile salvatoare ale statului (în
pofida politicii New Deal, statul a fost
întotdeauna privit cu suspiciune de
c`tre americanul de rând), respingerea
cinismului [i credin]a în existen]a cer-
titudinilor morale [i politice bine repre-
zentate de gândirea p`rin]ilor fondatori
(o mare parte din americani având o vi-
ziune tradi]ional` asupra vie]ii, ceea ce
separ` etosul Americii rurale „de mijloc“
de coasta de est [i de vest puternic urba-
nizate). C`utarea acestor adev`ruri eter-
ne este vizibil` în efervescen]a societ`]ii
civile americane [i a dezbaterii publice
axate pe principiile conservatoare ale
na]iunii – o efervescen]` debordant`
mai ales dup` al doilea r`zboi mondial,
venit` ca reac]ie la expansiunea socia-
lismului)10. Pentru Buckley, „secolul XX
poart` semnele infamiei universale în
numele egalit`]ii [i a sclaviei mizere fa]`
de idealisme institu]ionale obscure“11,
iar rolul Americii (cel pu]in la origine
conservatoare) este s` apere în continu-
are în fa]a lumii idealul de ordered liberty
sau acea „simbioz` între libertate, ordi-
ne [i tradi]ie“ ce exprim` cel mai bine
crezul conservator.
Russell Kirk:
câteva direc]ii
Într-o manier` asem`n`toare abor-
deaz` [i Russell Kirk caracterizarea
conservatorismului american. În pri-
mul rând, Kirk nu consider` c` avem
de-a face cu o ideologie sau cu un sis-
tem politic, ci mai degrab` cu o mani-
er` de a privi ordinea social`12. Aceasta
din urm` este ghidat` de anumite prin-
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
cipii bine delimitate: existen]a unei
ordini morale transcendente (credin]`
în „dreptul natural“ sau într-o autori-
tate moral` statornic`); continuitatea
social` (libertatea, ordinea [i justi]ia
sunt rezultatele artificiale ale unor
experien]e sociale milenare, ce nu
pot fi redefinite instant [i în bloc prin
preceptele unei ideologii); principiul
prejudec`]ii (unele norme morale sau
politice, chiar [i unele drepturi – ca
dreptul la proprietate spre exemplu
–, trebuie s` fie aprobate fie [i numai
datorit` vechimii lor; judecata sau
ra]iunea individual` nu sunt capabile
f`r` lumina experien]ei trecutului s`
decid` în problemele morale cu care
omul se confrunt` dintotdeauna);
principiul pruden]ei (consecin]ele pe
termen lung ar trebui s` aib` întot-
deauna prioritate); principiul variet`]ii
(inegalit`]ile sunt inerente condi]iei
umane, iar conservatorii consider`
esen]ial` diversitatea complex` ce
rezult` în timp din institu]ii sociale
[i moduri de trai diferite; singura ega-
litate autentic` este cea în fa]a legii
[i cea de la Judecata de Apoi); princi-
piul imperfectibilit`]ii (omul nu este
des`vâr[it, ceea ce înseamn` c` nici
o ordine social` perfect` nu poate fi
stabilit` pe p`mânt)13.
Pentru a formula succint esen]a
conservatorismului, Kirk sus]ine c`
politica pentru conservatori înseamn`
„arta posibilului“, nu „arta idealului“.
El nu vede totu[i în principiile expuse
mai sus ni[te norme dogmatice ce nu
sufer` abatere, deoarece în viziunea
conservatoare (cu r`d`cini adânci în
gândirea lui Edmund Burke) dimensi-
unea „local`“ joac` un rol primordial,
circumstan]ele particulare variind
semnificativ [i având prioritate fa]` de
concepte universale abstracte14.
Potrivit acestei în]elegeri, conserva-
torismul american pre]uie[te în opinia
lui Kirk acele elemente distinctive
form`rii [i istoriei na]iunii americane:
Constitu]ia [i interpretarea sa literal`,
opozi]ia fa]` de centralizarea puterii
politice, fa]` de sporirea impozitelor [i
a schemelor de asisten]` social` tipice
statului-bun`stare, suspiciunea fa]` de
structuri masive (fie ele guvernamen-
tale, industriale, muncitore[ti etc.),
respectul pentru proprietatea privat`,
respingerea ideologiei comunismului
[i nelini[tea cauzat` de [ubrezirea
moralit`]ii private [i publice 15 . În
esen]`, Kirk sugereaz` c` a fi conser-
vator înseamn` a pre]ui ordinea [i
siguran]a oferite de modéle str`vechi
[i încercate de istorie16.
Perenitatea lui Tocqueville
În cazul lui Kirk, numeroase princi-
pii identificate ca fiind conservatoare
sunt revendicate ca f`când parte din
mo[tenirea intelectual` a lui Edmund
Burke, în special datorit` criticii de-
vastatoare a acestuia la adresa for]elor
dezl`n]uite de Revolu]ia francez`,
v`zut` istoric ca cea mai teribil` distru-
gere a ordinii [i normelor str`vechi atât
de îndr`gite de conservatori. Totu[i,
dac` privim atent crezul conservator
a[a cum este el în]eles [i sus]inut
de Buckley [i Kirk, putem observa
asem`narea cu ideile [i temerile unui
alt mare gânditor clasic-liberal: Alexis
de Tocqueville. Opera acestuia a cunos-
cut în ultimele decenii o redescoperire
remarcabil`, cu numeroase c`r]i, studii
[i articole în jurnale academice fiin-
du-i dedicate gânditorului francez17.
Democra]ia în America [i Vechiul Regim
[i Revolu]ia au devenit c`r]i de referin]`
pentru cei care studiaz` [tiin]ele politi-
ce, dar [i pentru publicul larg interesat
de problematica democra]iei moderne.
O paralel` între principiile sus]inute
de conservatorii americani contem-
porani [i gândirea lui Tocqueville se
justific` în contextul actualei dezbateri
despre identitatea dreptei, unde re-
descoperirea unei tradi]ii intelectuale
comune a diferitelor curente de dreapta
este esen]ial` pentru atenuarea unei
aparente tensiuni între „]elurile ulti-
me“ ale libert`]ii individuale (ca pilon
central în filosofia politic` liberal` sau
libertarian`, pentru a folosi termenul
american) [i virtu]ii (ca no]iune în
jurul c`reia graviteaz` principiile con-
servatoare)18.
Tocqueville este unul dintre prin-
cipalii gânditori reprezentativi pentru
o astfel de tradi]ie. Pe toat` întinderea
operei sale se poate observa modera]ia
cu care încearc` s` în]eleag` [i s` explice
„starea social`“ democratic` ap`rut` pe
cele dou` maluri ale Atlanticului, pu-
nând accent atât pe importan]a p`str`rii
elementelor pozitive ale „vechii ordini“,
cât [i pe promovarea unei „noi ordini“
din dorin]a de a ap`ra libertatea [i
demnitatea uman`. El condamn` ex-
cesele Revolu]iei franceze, dar nu [i
idealurile ce au animat ini]ial mi[carea
revolu]ionar`, considerând mar[ul spre
democra]ie ordinea fireasc` a lucrurilor
dorit` de Dumnezeu19.
Scopul pe care Tocqueville l-a
urm`rit în scrierile sale era modelarea
democra]iei, temperarea exceselor
acesteia [i combaterea tendin]elor ei
distrug`toare pentru libertate 20. În
viziunea lui Tocqueville, egalitatea
condi]iilor (tr`s`tura fundamental`
a democra]iei) produce în oameni
ata[amentul pentru independen]`
[i, implicit, pentru institu]ii libere21.
Totu[i, egalizarea condi]iilor distruge
orice putere intermediar` între indi-
vizi [i stat, acesta fiind singura putere
central` care se înal]` deasupra tuturor;
indivizii sunt mici, iar societatea pare
mai mare [i mai îndrept`]it` s` prime-
ze în fa]a individului întrucât î[i trage
seva din „voin]a popular`“22. În fluxul
continuu al democra]iei, leg`tura din-
tre genera]ii sau încrederea în str`buni
sunt distruse [i individul se retrage în
sfera privat`, judecând de acolo lumea
dup` propria sa ra]iune, [i las` proble-
mele comune ale societ`]ii în mâna
autorit`]ilor 23. Singurul „sf`tuitor“
acceptat este opinia public`, adev`rul
presupunând a fi de partea celor mul]i
– un ra]ionament gre[it, ce las` mân`
liber` tiraniei majorit`]ii24. Tocqueville
dezaprob` [i tendin]a (pentru el foarte
33
nou`) ca statul s` fie privit drept agent
al educa]iei [i carit`]ii, subminând
diversitatea educa]iei, batjocorind mo-
ralitatea vertical` [i crescându-[i astfel
controlul asupra societ`]ii25.
Consecin]a unei astfel de st`ri sociale
este mediocritatea r`spândit` în întrea-
ga fibr` a societ`]ii, statul ajungând
astfel s` fie v`zut mai degrab` ca un
„dasc`l“ decât ca monopol al for]ei26.
„Despotismul blând“ în viziunea lui
Tocqueville este instaurat prin cedarea
progresiv` a spa]iului ac]iunii libere în
fa]a reglement`rilor minu]ioase, „timi-
de“ [i bine inten]ionate ale statului. Cea
DOSARELE
mai mare iluzie a popoarelor democrate
este c` ele p`streaz` „frâiele“ societ`]ii
fiindc` sunt chemate regulat la alegeri,
neîn]elegând c`, odat` cu trecerea tim-
pului, ele î[i pierd capacitatea de a se
autoguverna [i ajung o mas` amorf`
„p`storit`“ de stat, incapabil` s` aleag`
o guvernare liberal` autentic`27.
Principalele remedii pentru aceste
pericole sunt în gândirea lui Tocquevil-
le descentralizarea administrativ` (ac-
centul pe arta autoguvern`rii locale),
oficiali ale[i uninominal (responsabili-
tate în fa]a cet`]enilor, nu a puterii cen-
trale), arta asocierii voluntare (societate
civil` puternic`, dialogul permanent al
ideilor), libertatea presei (ca principal
formator al opiniei publice [i aliat al
indivizilor nedrept`]i]i), independen]a
justi]iei (puterea juridic` trebuie
s` î[i m`reasc` protec]ia acordat`
cet`]eanului pe m`sur` ce preten]iile
statului la reglementarea minu]ioas`
a vie]ii sociale cresc) [i recunoa[terea
rolului esen]ial al protec]iei drepturilor
individuale28. Pe lâng` aceste remedii,
în gândirea lui Tocqueville religia este
baza ordinii sociale [i for]a decisiv` ce
poate permite indivizilor s`-[i p`streze
libertatea [i solidaritatea în tumultul
democratic29.
Toate aceste temeri resim]ite de
Tocqueville în leg`tur` cu democra]ia
sunt pe deplin complementare cu
principiile [i ideile conservatoare, dar
inten]ia aici nu este de a-l înf`]i[a pe
gânditorul francez ca exponent strict
al conservatorismului. Sistemul s`u de
gândire este mult mai complex [i prefi-
gureaz` alian]a modern` între liberali
[i conservatori.
Astfel, pentru Tocqueville libertatea
individual` este fundamental`, îns`
pentru ca ea s` se dezvolte [i în vremuri
democratice este necesar` p`strarea
leg`turilor profunde între indivizi în
sânul comunit`]ii. În acest context,
credin]a religioas` pentru Tocqueville
este important` nu numai pentru a tem-
pera excesele individualismului [i mate-
rialismului, dar [i pentru a trasa o limit`
moral` ac]iunilor umane posibile30.
C`l`toria întreprins` în America pentru
în]elegerea [i observarea democra]iei,
precum [i dorin]a de a ap`ra libertatea
în noul context social democratic (f`r`
iluzii legate de întoarcerea la Vechiul
Regim) subliniaz` receptivitatea lui
Tocqueville la nou [i necunoscut. La fel
ca liberalii [i conservatorii moderni, To-
cqueville critica aspru etica [i practicile
asisten]iale ale statului31.
În cele din urm`, Tocqueville poate
fi considerat mai mult decât un precur-
sor al conservatorismului american,
sistemul lui de gândire exemplificând
contopirea coerent` a principiilor li-
berale [i conservatoare ce stau la baza
alian]ei moderne a dreptei.

34
l (1962) a c`r]ii Man, Economy and State, scris`
1 Alexis de Tocqueville, Journeys to Eng-
land and Ireland, Transaction Publishers,
1987, p. 117.
2 v. „Basic Readings in Conservatism: A
Letter from William F. Buckley“ în Library
Journal (Iunie 1981); restul scrisorii poate fi
accesat în arhiva complet` a scrierilor lui
Buckley la http://cumulus.hillsdale.edu/
buckley/Standard/index.html
3 American Conservative Thought in the
Twentieth Century, William F. Buckley, ed., In-
dianapolis & New York: Bobbs-Merrill Com-
pany, Inc., 1970, p. xv (disponibil în arhiva de
pe Hillsdale.edu ca „Did you ever see a dream
DOSARELE
walking?“).
4 Buckley, „Did you ever see a dream
walking?“, pp. xx–xxi; formularea criticii îi
apar]ine lui Whittaker Chambers în recenzia
acestuia pentru romanul Atlas Shrugged pub-
licat de Ayn Rand în 1957.
5 Ibidem, p. xxii.
6 Ibidem, pp. xxiii–xxiv.
7 Ibidem, p. xxiv; construc]ia apar]ine
economistului Henry Hazlitt [i este de altfel
singura critic` important` într-o recenzie
foarte pozitiv` ap`rut` în National Review
W. F. Buckley Jr. [i capcanele
pragmatismului politic
Este posibil` o coali]ie libertarianism-conservatorism? Sub ce form` poate ea subzista? S-a realizat ea în SUA în
perioada postbelic`? Este, pân` la urm`, exemplul lui Buckley Jr. unul de urmat? h Dac` privim conservatoris-
mul ca pe un „libertarianism-plus“, da. Dac` este vorba de un conservatorism cât de pu]in etatic, nu. Este o astfel
de apropiere posibil` în România? La nivelul dezbaterilor de idei nu v`d de ce nu, în termenii de mai sus. La
nivel politic, problema nu se pune
„Oricine poate s` slujeasc` la
nivelul vorbelor idealul libert`]ii
atâta vreme cât acest lucru nu are
consecin]e specifice în planul
politic [i al ac]iunii. Principiile
generale r`mân verbiaj obscur
dac` nu sunt sistematice [i dac`
nu sunt aplicate problemelor
punctuale; iar r`spunsurile la astfel
de probleme sunt confuze, f`r`
speran]`, cât` vreme r`mân ad hoc
[i nu se subsumeaz` unor principii
diriguitoare.“1
Murray N. Rothbard
I
DEI ÎN DIALOG a publicat de cu-
rând câteva articole2 despre Willi-
am F. Buckley Jr., probabil persona-
litatea cea mai marcant` a conser-
vatorismului american din a doua
jum`tate a secolului XX. De asemenea,
scena publicistic` [i politic` româneasc`
jongleaz` în ultima vreme cu idei de tipul
unei fuziuni între doctrina clasic liberal`
[i cea conservatoare3. Evident, o surs`
de Rothbard.
8 Ibidem, pp. xxx–xxxii.
9 Ibidem, p. xxxii: „The atheists have not
got round to answering Huxley’s self-critical
confession that neither he nor his followers
had succeeded in showing how you can de-
duce Hamlet from the molecular structure of
a mutton chop“.
10 Ibidem, pp. xxxvii–xl.
11 Ibidem, p. xl.
12 Russell Kirk, The Essential Russell Kirk
– Selected Essays, George A. Panichas, ed., ISI
Books, 2007, p. 6.
13 Ibidem, pp. 7–9.
14 Ibidem, p. 9.
15 Ibidem, pp. 15–16: autorul consider`
Federalistul, oper` scris` în 1787 de James
Madison, Alexander Hamilton [i John Jay
pentru a cre[te sprijinul acordat Constitu]iei
în rândul americanilor, ca fiind reprezen-
tativ` pentru conceptele conservatoare de
modera]ie, echilibru, ordine [i pruden]`.
16 Ibidem, p. 21: „If we penetrate to the
root, we discover that conservatism is a way
of looking at the human condition. As a con-
servative Polish proverb puts it, old truths, old
important` de inspira]ie pentru astfel de
planuri [i programe este arena politic`
american` a ultimilor cincizeci-[aizeci
de ani, unde mi[carea conservatoare a
încercat – la nivel discursiv cel pu]in – o
astfel de sintez` ideologic-doctrinar`, al
c`rei episod de maxim succes este consi-
derat dublul mandat de pre[edinte al lui
Ronald Reagan (1979–1988). {i cum atât
la originea, cât [i pe parcursul acestor
evolu]ii îl reg`sim cu influen]e determi-
nante pe William F. Buckley Jr., poate c`
nu e deloc dispropor]ionat a-i mai aloca
înc` un articol.
Vechea [i noua dreapt`
în SUA
Doctrina conservatoare este, de
regul`, a[ezat` la dreapta spectrului
politic, motiv pentru care istoria con-
servatorismului (american, cel pu]in)
se suprapune în multe privin]e peste o
istorie a dreptei (americane). Buckley
s-a considerat el însu[i – [i a fost per-
laws, old boots, old books and old friends are
the best. (…) Out of the deep well of the past
comes order, and as Simone Weil reminds us,
order is the first need of all“.
17 Pentru o privire de ansamblu a celor
mai importante noi interpret`ri ale operei
lui Tocqueville, vezi Aurelian Cr`iu]u,
„Tocqueville’s Paradoxical Moderation“,
The Review of Politics, vol. 67 (2005) no. 4, pp.
599–600.
18 Vezi introducerea din B. Frohnen, J.
Beer, J.O. Nelson (eds.), American Conserva-
tism – An Encyclopedia, ISI Books, 2006 pentru
o analiz` a binomului libertate-virtute ca
ax central al conservatorismului american
(în]elegerea acestuia din urm` fiind extins`
pentru a include [i libertarianismul, pe lâng`
conservatorismul „tradi]ional“ al lui Buckley
sau Kirk).
19 Alexis de Tocqueville, Democracy in
America, edi]ie de Harvey C. Mansfield, Chi-
cago, The University of Chicago Press, 2002,
pp. 6–7.
20 Ibidem, p. 7.
21 Ibidem, p. 639.
22 Ibidem, p. 641; vezi [i p. 703: „Forcing
men to march in the same march, towards
ceput ca atare – un om de dreapta. De
aceea cred c` e util s` creion`m succint
evolu]ia dreptei americane în secolul
XX. For]ând pu]in, am putea spune: s`
analiz`m diferen]a dintre perioada pre-
Buckley [i cea post-Buckley4.
„Vechea dreapt`“ american`, în ter-
menii lui Murray Rothbard – care
acoper` grosso modo circa trei decenii,
de la începutul anilor treizeci [i pân`
la cump`na dintre deceniile [ase [i
[apte –, este un important episod al
istoriei ideilor politice în SUA seco-
lului XX, de la care pornind, putem
în]elege evolu]ia ulterioar` a ideilor
conservatoare [i libertariene. Este vorba
de un grup de intelectuali inspira]i de
Albert Jay Nock [i Henry L. Mencken5,
formând o coali]ie mai degrab` lax`:
Isabel Paterson, Rose Wilder Lane, John
T. Flynn, Garet Garrett, Felix Morley,
Robert McCormick6, sau mai târziu
Frank Chodorov, F.A. Harper, Leonard
E. Read [i al]ii. Ace[tia nu se considerau
în mod con[tient sau explicit conser-
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
the same object – that is a human idea. To in-
troduce an infinite variety into actions, but to
combine them in a manner so that all these
actions lead by a thousand diverse ways to-
ward the accomplishment of one great design
– that is a divine idea“.
23 Ibidem, pp. 643–645: AT sus]ine c` in-
divizii accept` numai în principiu absen]a
interferen]ei statului în sfera privat`, în re-
alitate fiecare urm`rind ob]inerea sprijinu-
lui acestuia pentru propriile interese. Astfel,
statul cre[te în toate direc]iile unde este solici-
tat, expansiunea sa fiind natural` [i ajutat` de
faptul c` indivizii sunt în continu` mi[care,
pe când el este o entitate imobil`.
24 Ibidem, pp. 239–245.
25 Ibidem, pp. 652–655.
26 Ibidem, p. 663.
27 Ibidem, p. 665.
28 Ibidem, pp. 666–671.
29 V. Sanford Lakoff, „Tocqueville, Burke
and the Origins of Liberal Conservatism“,
The Review of Politics, Vol. 60, Nr. 3 (1998), pp.
453–454.
30 Lakoff, pp. 443–444.
31 Cf. Alexis de Tocqueville, Memoir on
Pauperism, Londra, Civitas, 1997. j
vatori. Împ`rt`[eau – în paginile unor
publica]ii ca Analysis sau The Freeman,
precum [i-n operele lor – opozi]ia fa]` de
politicile interven]ioniste de inspira]ie
mussolinian` ale New Deal-ului ini]iat
de F.D. Roosevelt pe plan intern [i fa]`
de politica extern` imixtionist` a aces-
tuia [i a succesorilor s`i.
Pandantul politic al acestei mi[c`ri
intelectuale este a[a-numita „Coali]ie
conservatoare“, iar`[i informal`, for-
mat` din membri ai Congresului, dintre
care cei mai cunoscu]i [i mai importan]i
au fost senatorul de Ohio, Robert A.
Taft, senatorul de Georgia, Richard
Russell Jr., [i congresmenii de Virginia
[i Georgia, Howard Smith [i, respectiv,
Carl Vinson7. De asemenea, dup` r`zboi
se remarc` în preajma lui Taft, Howard
Buffet [i Frederick C. Smith.
Dac` ar fi s` detaliem pu]in, pe plan
intern ace[tia respingeau: m`surile din
cadrul New Deal-ului (sporirea taxelor;
controlul pre]urilor [i al produc]iei în
sute de ramuri industriale [i în agricul-
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
tur`; interven]ia masiv` în pia]a muncii
prin stabilirea de salarii minime legale [i
prin poten]area f`r` precedent a puterii
sindicatelor; statul asisten]ial n`scut
gata dezvoltat ca Atena din capul lui
Zeus prin Social Security Act; reforma-
rea Cur]ii Supreme pân` la punctul la
care a devenit instrument de girare a
ini]iativelor executivului, nicidecum
cenzor); protec]ionismul impus prin
tariful Smoot-Hawley; politicile în do-
meniul concuren]ei – legisla]ia antitrust
– sau chiar din cel al educa]iei. Totul în
numele unei pledoarii pentru libertatea
persoanei [i pe baza acelei prezum]ii c`
statul este, în ultim` instan]`, principa-
lul ei inamic. Bineîn]eles, respingerea
nu era una simplu visceral`, ci bazat`
pe argumente coerente împotriva ideii
c` marea criz` ar fi fost cauzat` de
func]ionarea sistemului pie]ei, [i în
favoarea celei conform c`reia la baza
crizei stau diferite forme de interven]ie
guvernamental` (interven]iile „corec-
toare“ neputând decât s` agraveze pro-
blema)8.
Pe plan extern, în logic` similar`, ve-
chea dreapt` dezavua: interven]ionismul
militar extern ([i chiar practica alian]elor
– asta în lumina recomand`rilor lui Wa-
shington de a între]ine cu celelalte state
ale lumii doar rela]ii comerciale, nu [i
politice) de tipul r`zboiului din Coreea;
Doctrina Truman; NATO; serviciul mili-
tar obligatoriu.
O schimbare de accent a ap`rut
dup` al doilea r`zboi mondial. A fost
anun]at` de vân`toarea de comuni[ti
din anii cincizeci – efectuat` prin mij-
loace etatiste – ini]iat` de senatorul
McCarthy. În acei ani a ap`rut volumul
The Conservative Mind (1953) al lui Rus-
sell Kirk, urmat de lansarea publica]iei
National Review (1955) prin eforturile
lui William Buckley9. De[i, pe filiera
tat`lui s`u, Buckley cunoscuse [i apre-
cia ideile lui Albert Jay Nock – având
astfel afinit`]i cu vechea dreapt` –,
noua publica]ie avea s` creioneze o vi-
ziune diferit`, care apoi l-a [i consacrat.
Aceast` viziune se reg`se[te în articolul
intitulat „A Young Republican’s View“,
publicat în Commonweal (ianuarie,
1952). Articolul are dou` p`r]i. Amin-
tind de fuzionismul dezvoltat ulterior
de Frank Meyer, în prima parte Buckley
are o pozi]ie cvasi-libertarian`, pentru
ca în a doua s-o pun` în parantez` în fa-
voarea con[tientiz`rii caracterului pree-
minent al amenin]`rii sovietice. Astfel,
dac` în prima parte tân`rul republican
se revendic` de la Herbert Spencer,
acceptând odat` cu acesta c` statul este
„n`scut din agresiune [i prin agresiune“
(begotten of aggression and by aggression),
[i face trimiteri favorabile la Mencken [i
Nock (criticând partidul republican c`
nu ofer` o alternativ` real` la etatismul
tot mai împov`r`tor al establishmentu-
lui), în a doua parte schimb` macazul.
Invincibila agresivitate a URSS repre-
zint` o amenin]are iminent` la adresa
securit`]ii americane [i a securit`]ii glo-
bale, prin urmare americanii trebuie s`
accepte un guvern extins, un stat mare,
pe timpul confrunt`rii cu aceasta. C`ci
un r`zboi – defensiv sau agresiv – nu
poate fi purtat decât prin intermediul
unei birocra]ii totalitare la intern (Ro-
thbard are o tu[` ironic`: pesemne s`
ne scape de imensul pericol venit din
partea unei alte birocra]ii totalitare!)10.
În consecin]`, noul program înseamn`:
legisla]ie fiscal` adecvat` nevoilor unei
politici externe anticomuniste vigu-
roase; armat` numeroas`, for]e aeriene
asemenea, energie nuclear`, servicii se-
crete, consilii de planificare a produc]iei
ca în r`zboi [i în general aferenta cen-
tralizare a puterii în Washington. In
nuce, aici este cuprins profilul „noii
drepte“, de reg`sit ulterior în politicile
lui Nixon, Reagan, Bush senior sau juni-
or. A[ ad`uga c` dup` 1990 consolidarea
neoconservatorismului coincide cu
debarasarea de orice r`m`[i]e de retoric`
libertarian` sau specific` vechii drepte
(e drept c` Buckley însu[i nu sufer` o
astfel de evolu]ie).
Pe fond, Buckley propune o viziune
ampl`, dar prea pu]in sistematic`, [i
suferind` tocmai la acele inflexiuni
argumentative esen]iale pentru a o face
acceptabil`. Dac` pe de o parte î[i face
un titlu de glorie din inabilitatea sa de
a l`muri vreodat` audien]ele cu care s-a
confruntat ce înseamn` conservatoris-
mul11, pe de alta propune viziuni vagi
de tipul: „Conservatism is the politics of
reality“12. Dar poate cel mai deranjant
lucru este c` presupune, f`r` argument,
ca indiscutabil adev`rat, tocmai lucrul
pe care ar trebui mai abitir s`-l justifice.
De pild` ca atunci când spune (vizân-
du-l [i pe Murray Rothbard): „R`zboiul
strategic defensiv [r`zboiul rece] în care
suntem angaja]i de ceva vreme pe o
mul]ime de fronturi nu poate fi purtat
prin asocieri voluntare de solda]i [i oa-
meni de [tiin]` [i diploma]i [i strategi,
iar când acest fapt obtrusive î[i face loc în
calculele celor care ur`sc statul, majori-
tatea, oftând, cedeaz` în fa]a eviden]ei, în
timp ce minoritatea restrâns`, obsedat`
de antagonismul ei fa]` de stat, refuz`
s`-i confere acestuia puterile necesare
pentru salvgardarea comunit`]ii“13. Or,
tocmai lucrurile acestea sunt în discu]ie:
dac` „r`zboiul rece“ a fost propriu-zis
un r`zboi; dac` interven]iile militare
întreprinse au avut caracter defensiv;
dac` n-ar fi putut fi realizate altfel; dac`
neputând fi realizate altfel, ar mai fi fost
cazul s` fie întreprinse; c` statul salvgar-
deaz` în vreun fel comunitatea; [i a[a
mai departe. De asemenea, este uneori
greu de în]eles în ce m`sur` este el de-
dicat libert`]ii individuale [i pre]uie[te
via]a, ca atunci când spune, referindu-
se la o anumit` evolu]ie din perioada
r`zboiului din Vietnam: „De asemenea,
un alt semn ´c` situa]ia din Vietnam este
bun`¨ este cre[terea relativ` a pierderilor
în rândul sud-vietnamezilor [i sc`derea
num`rului de pierderi americane, lucru
care arat` c` încep s` poarte tot mai
mult din povara uman` a r`zboiului“14.
{i exemplele pot continua.
O ultim` precizare la acest punct: Ro-
thbard [i Gottfried consider` c` în dou`
rânduri a corectat Buckley conservato-
rismul american ca mi[care politic`: a
înv`]at din experien]a McCarthy c` e
nevoie de o mi[care institu]ionalizat`,
formal structurat`; iar din experien]a
proprie a candidaturii la prim`ria New
York-ului [i mai ales din cea a candida-
turii lui Barry Goldwater la pre[edin]ie
(învins f`r` drept de apel de Johnson
în 1964) s-a lecuit de „vandabilitatea“
electoral` a elementelor radicale ale
doctrinei conservatoare marcat` înc` de
„fuzionism“. Dup` 1964 nu a fost vorba
atât de o lupt` de idei, cât de una pentru
putere. {i n-a fost vorba de o încercare de
a propaga idei considerate bune în rân-
dul oamenilor, cât de a câ[tiga gra]iile
celor din arena democratic`. De aici [i
succesele politice ulterioare (culminând
cu Reagan) ale republicanilor la care
mi[carea conservatoare a contribuit
din plin.
„Fuzionismul“
[i exigen]ele
pragmatismului politic
Teoreticianul „fuzionismului“, al
combin`rii între viziunea libertarian` [i
cea conservatoare, a fost Frank Meyer. În
Recrudescent American Conservatism15, el
precizeaz` succint nucleul de idei care
st` la baza conservatorismului fuzionist:
„Conservatorismul asum` existen]a
unei ordini morale obiective bazate pe
fundamente ontologice (…) Oricum,
aspectul esen]ial este acela c` un con-
servator prive[te problemele politice [i
sociale cu presupozi]ia c` exist` stan-
darde obiective ale comportamentului
uman [i criterii obiective pentru evalu-
area teoriilor [i institu]iilor, pe care este
datoria oamenilor s` le în]eleag` cât mai
profund cu putin]` [i în func]ie de care
trebuie s`-[i ghideze ac]iunile“16.
Prin contrast, pozi]ia „liberalilor“
în sens american – adic` a sociali[tilor,
etati[tilor, colectivi[tilor – este
„esen]ialmente opera]ional` [i instru-
mental`. Dac` lumea conservatorului
este, dup` formularea lui Richard Wea-
ver, o lume a esen]elor de care trebuie s`
ne apropiem (a world of essences to be ap-
proximated), lumea Liberalului ´în sens
William F. Buckley Jr.
american¨ este una plin` de probleme
de rezolvat“17. (Meyer d` aici o imagine
potrivit` modului în care Buckley însu[i
avea s` abordeze problematica politico-
economico-social`; adic` acel pragma-
tism ironic la adresa principiilor).
Credin]a într-o ordine moral` obiec-
tiv` are drept corolar – în termenii
aceluia[i Meyer – ideea conform c`reia
„în limitele ´acestei¨ ordini morale
obiective, referin]a primordial` a gân-
dirii [i ac]iunii politice [i sociale con-
servatoare este persoana individual`“18.
Practic, prin aceast` op]iune, Meyer
cel pu]in, dac` nu întregul conserva-
torism care-l accept` ca purt`tor de
cuvânt, m`rturise[te o pozi]ie aproape
indistinct` în raport cu ideologia liber-
tarian`19.
Ultimul element pe care Meyer ]ine
s`-l precizeze în leg`tur` cu conservato-
rismul fuzionist este – cum era de altfel
de a[teptat – cel legat de amenin]area
comunist`: „În devo]iunea lor pentru
civiliza]ia occidental` [i patriotismul
lor spontan [i lipsit de sfial`, conservato-
35
rii v`d comunismul drept o amenin]are
înarmat` [i mesianic` la adresa îns`[i
a existen]ei civiliza]iei occidentale [i
a Statelor Unite. Ei cred c` întreaga
noastr` politic` extern` [i militar`
trebuie s` se bazeze pe recunoa[terea
acestei realit`]i. Prin opozi]ie cu vagul
interna]ionalism [i optimismul naiv
(wishful thinking) legate de «îndulcirea»
(mellowing) comunismului sau de valoa-
rea Na]iunilor Unite care caracterizeaz`
gândirea [i ac]iunea liberal-stângist`, ei
consider` ap`rarea Vestului [i a Statelor
Unite ca fiind imperativul primordial al
politicii publice“20.
DOSARELE
Dac` standardele obiective de jude-
care a ac]iunii umane, inclusiv a celei
politice, [i devo]iunea fa]` de persoana
uman` apropie viziunea conservatoris-
mului fuzionist de libertarianism, ele-
mentul ultim – identificarea comunis-
mului ca prim` [i maxim` amenin]are
la adresa culturii vestice [i a SUA – le
separ` iremediabil. Este interesant de
observat c` tonul se schimb` imediat
atunci când vine vorba despre acest
ultim aspect al doctrinei. Aici persoana
nu mai pare s` stea în centru. Impor-
tant` a devenit „civiliza]ia occidental`“,
fiin]a SUA, patriotismul implicit în
devotamentul fa]` de acestea. Oare în
numele persoanei sunt iubite acestea?
Din pozi]ia fuzionist` a[a cum este ea
exprimat` de Meyer în acest loc pur
[i simplu nu rezult`. La acest punct se
deschide discu]ia prin care vom putea
da r`spunsuri mai clare la întreb`rile
sugerate pân` acum în acest text: este
posibil` o coali]ie libertarianism-con-
servatorism? Sub ce form` poate ea sub-
zista? S-a realizat ea în SUA în perioada
postbelic`? Este, pân` la urm`, exemplul
lui Buckley Jr. unul de urmat?
M`rul discordiei:
politica extern`
Cum se rezolv` tensiunea dintre
a[a-zisa necesitate a unei cruciade anti-
comuniste [i respectul fa]` de persoan`?
Dac` avem în vedere ac]iuni militare,
întreprinse în logic` etatist` (finan]ate
prin taxe; cu acceptarea de principiu
a victimelor [i pagubelor colaterale).
Or, asta [i-ar fi dorit Buckley, Meyer [i
ceilal]i conservatori asocia]i cu National
Review. Ac]iune forte, imediat` [i f`r`
prea multe scrupule21.
R`spunsul libertarian este imedi-
at [i trimite (cel pu]in) la principiile
r`zboiului just: r`zboiul trebuie s`
aib` caracter defensiv; distinc]ia între

36
combatan]i [i non-combatan]i [i între
obiectivele militare [i cele civile tre-
buie f`cut` [i trebuie s` fie posibil` cel
pu]in la nivel de principiu [i vizat` cu
maxim` exigen]` pe teren – erorile pe
aceast` direc]ie c`zând în seama celui
care „intervine“ la fel ca orice pagub`
material` sau v`t`mare fizic` produs`
în mod obi[nuit în societate.
Doresc aici s` deschid o parantez`: ac-
ceptarea de principiu chiar [i a unei sin-
gure victime colaterale certe (subîn]eles
fiind faptul c` dac` e victim`, e nevi-
novat`) deja plaseaz` ac]iunea în sfera
unui impersonalism periculos. Din
DOSARELE
p`cate, politica modern` – dar nu numai
– a trecut demult (poate dintotdeauna)
dincolo de acest prag. Dup` cum preci-
zeaz` autorul textului Machiavelli and
the Moral Dilemma of Statecraft22, pân` la
urm` tocmai aceasta este datoria unui
om de stat – diferen]iindu-l de ipostaza
sa ca persoan` privat` –, s` fie preg`tit la
nevoie s` suprime un nevinovat pentru
binele ob[tesc. {i exemplul dat în ma-
terialul men]ionat nu este altul decât
cel al lui Caiafa fa]` cu problema (din
punctul lui de vedere) lui Hristos [i a
men]inerii bun`voin]ei st`pânirii roma-
ne în condi]iile în care acesta ar fi putut
fi perceput ca subversiv la adresa establi-
shmentului politic (iudeu [i roman). Le
spune Caiafa celor din sinedriu, care toc-
mai ridicaser` aceast` problem` (Ioan,
11): „(49) Voi nu [ti]i nimic; (50) Nici nu
gândi]i c` ne este mai de folos s` moar`
un om pentru popor, decât s` piar` tot
neamul“. Pân` la urm` accept`m ca
legitim argumentul lui Caiafa? A[ zice
c` e greu de acceptat, dac` n-a[ crede c`
e inadmisibil.
De observat îns` c` la baza politicilor
care nu sunt dispuse s`-[i asume inte-
gral exigen]ele respectului fa]` de per-
soan` în ac]iunile militare, asisten]iale,
educa]ionale sau de orice alt tip st`
– volens, nolens – principiul lui Caiafa.
Interesant este [i faptul c` unul dintre
colaboratorii lui Buckley Jr. la National
Review ([i-n aventura conservatoare
postbelic` în general; fost profesor al
s`u la Yale), Willmoore Kendall, ajunge
exact în acest punct atunci când argu-
menteaz`, de pe pozi]ii asumat conser-
vatoare, c` atenienii aveau tot dreptul
(ba chiar datoria) s`-l execute pe Socrate,
[i bine au f`cut c` l-au executat.
Pe de alt` parte, r`spunsul libertarian
prompt la problema aceasta îl d`, printre
al]ii, Walter Block, care în]elege imediat
c` în ultim` instan]` respectarea per-
soanei (prin respectarea expresiei sale
integrale, deci a propriet`]ii sale private
legitime) implic`, în cazul în care ni[te
prezumtivi extratere[tri ar amenin]a
p`mântul cu distrugerea dac` oamenii
nu ucid un nevinovat (un non-agresor,
în jargonul libertarian), un r`spuns ne-
gativ [i asumarea dispari]iei umanit`]ii
din univers.
Nu doar cu acest r`spuns principial
vin îns` libertarienii împotriva poli-
ticii externe de tipul celei propuse de
Buckley. Dincolo de problemele – ime-
diat vizibile pentru cine vrea s` le vad`
– pe care orice interven]ie armat` peste
grani]e le implic`, nu trebuie uitate
consecin]ele pe plan intern. O ilustr`
tradi]ie, pe care [i conservatorilor de
toate felurile le place s-o invoce, aver-
tizeaz` c` r`zboiul – chiar cel victorios
– este cea mai scurt` [i sigur` cale spre
tiranie pe plan intern23. Într-o enumera-
re sumar` ar fi vorba de: sporiri de taxe;
h`]i[ de reglement`ri, multe vizând
direct libert`]ile cet`]enilor (vezi Patriot
Act); sporirea birocra]iei (vezi departa-
mentul Homeland Security); sporirea
marjelor de manevr` [i a bugetelor
serviciilor secrete, a c`ror putere astfel
cre[te; tendin]a de a evita finan]area
r`zboiului prin taxe (sunt nepopulare)
[i de a recurge la infla]ie [i la expansiu-
nea creditului (de unde [i redistribu]ie
masiv` sau chiar crize economice).
Apoi libertarienii mai consecven]i
dezavueaz` destul de tran[ant arme-
le nucleare (vârfurile de lance în ca-
drul r`zboiului rece), prin aceea c` nu
ofer` posibilitatea discrimin`rii între
combatan]ii inamici [i victimele colate-
rale, fiind prin aceasta inerent agresive.
De asemenea, un argument pe care n-am
s`-l mai dezvolt aici24 spune c` o soci-
etate socialist` bazat` pe proprietatea
comun` asupra mijloacelor de produc]ie
nu este viabil` economic, pr`bu[indu-se
pân` la urm` din cauza imposibilit`]ii
de a se lansa în mod calculat, econo-
micos în proiecte investi]ionale. URSS
con]inea în inima regimului economic
ales sâmburele propriei pierzanii. Nu
în ultimul rând, e de prisos s` utiliz`m
termeni ca „r`zboi“ în mod lax – ca-n
sintagma „r`zboi rece“. În m`sura în
care comunismul impunea în primul
rând o confruntare ideologic`, r`zboiul
stricto sensu era înc` departe.
Rezult` oare din cele de mai sus c`,
din perspectiv` libertarian`, URSS [i
fostul lag`r comunist nu au fost lu-
cruri odioase? C` Arhipelagul Gulag,
interven]iile din Ungaria 1956 sau
Cehoslovacia 1968, fenomenul Pite[ti,
Gherla, Aiud, Canalul [i toate celelalte
sunt realit`]i mai pu]in importante
decât problemele cruciadei anticomu-
niste a SUA? Nicidecum. Rezult` doar
c` – oricât de odioase ar fi fost25 – aceste
aspecte nu pot justifica victimele cola-
terale. Nici pe cele din SUA (victimele
expansiunii statului), nici pe cele din
teatrele de opera]iuni ale r`zboiului
rece. {i de[i hido[enia comunismului
face cumva mai de în]eles hot`rârea
[i fermitatea unora ca Buckley, ea nu
poate constitui în sine un argument.
Et caetera
A r`mas oarecum în suspensie, la
punctul despre fuzionism, întrebarea
dac` exist` o contradic]ie între ideea de
moral` obiectiv` [i cea de respectare a
libert`]ii persoanei. Prin urmare, dac`
un conservator (adept al primeia) are
un diferend ireductibil cu un liberta-
rian (adept al celei din urm`). Cred c`
este o fals` problem`. A pune problema
moralei independent de orice idee de li-
bertate este fie nonsens, fie contradic]ie
în termeni. C`ci orice agent moral
trebuie, implicit, s` fie liber atunci
când alege. Prin urmare, posibilitatea
îns`[i a ac]iunilor morale presupune o
preexistent` libertate. Cu alte cuvinte,
adeptul moralit`]ii conservatoare, cum
bine observ` Hoppe26, trebuie s` fie
mai întâi [i teoretician al libert`]ii, in-
clusiv al celei sociale. Mai mult, având
în vedere c` principiul libertarian al
inviolabilit`]ii propriet`]ii private le-
gitime („axioma non-agresiunii“) este
un veritabil prag minim, conservatorul
consecvent trebuie s` fie nu un „anti-
libertarian“, ci un „libertarian-plus“,
ca s` zic a[a. Adic` dup` ce accept` c`
singura utilizare a for]ei [i coerci]iei
este cea defensiv` – de restaurare a
acelui prag minimal al non-agresiunii,
de unde se poate pune apoi pentru toat`
lumea problema ac]iunilor morale – s`
se lanseze în campanii bazate pe per-
suasiune, exemplu sau cel mult boicot
privat în vederea apropierii semenilor
s`i de standardele morale sau valorilor
obiective pe care le pre]uie[te (fami-
lie, comunitate, heterosexualitate,
cre[tinism etc.).
Dac` adeptul conservatorismului
consider` c` e necesar` ac]iunea sta-
tului – implicit înc`lc`toare, prin
îns`[i natura sa, a propriet`]ii private
legitime a persoanei (nume mai tehnic
[i mai opera]ional pentru „libertatea
persoanei“) –, atunci acesta cade într-o
scizionist` contradic]ie: vrea s` restau-
reze elemente de civiliza]ie uman` care
sunt presupus valoroase tocmai pentru
c` pot cataliza adeziunea liber` [i deli-
berat` a persoanei, prin constrângere
agresiv`. (Devine inteligibil` astfel [i
pozi]ia libertarian` care invoc` princi-
piul libert`]ii ap`rând comportamente
imorale ca prostitu]ia, f`r` ca asta s`
însemne c` este numaidecât fie relati-
vist, necrezând în valori obiective, fie
demoniac, crezând c` exist` valori [i
non-valori obiective [i optând pentru
cele din urm`).
A[adar, la final, este posibil` o fuziu-
ne libertarian-conservatoare? Dac` pri-
vim conservatorismul ca pe un „liber-
tarianism-plus“, da. Dac` este vorba de
un conservatorism cât de pu]in etatic,
nu. Este o astfel de apropiere posibil`
în România? La nivelul dezbaterilor de
idei nu v`d de ce nu, în termenii de mai
sus. La nivel politic, problema nu se
pune. C` nici m`car nu avem surogate
de liberalism clasic/libertarianism [i
conservatorism fa]` cu care s` ridic`m
chestiunea. Tr`im în epoca social-
democra]iei generalizate.
l – îmi apar]ine.
1 Murray N. Rothbard, The General Line,
editorialul primului num`r al jurnalului Left
and Right, 1965, prim`vara; http://mises.org/
journals/left-right.asp.
2 Mihail Neam]u, „În linie dreapt`: Wil-
liam F Buckley, Jr. (I)“, „Cultura libert`]ii:
William F Buckley, Jr. (II)“, „Triumful [i
amurgul unui señor: William F Buckley, Jr.
(III)“, publicate în februarie, martie [i aprilie
2008 în revista Idei în Dialog.
3 Drago[ Paul Aligic`, Valeriu Stoica, „Re-
inventarea dreptei“, articol publicat în august
2008 în Idei în Dialog.
4 Voi folosi cu prec`dere Murray Rothbard,
The Betrayal of the American Right, The Ludwig
von Mises Institute, Auburn, Alabama, 2007,
disponibil` on-line la http://mises.org/books/
betrayal.pdf; Rothbard, The Transformation of
the American Right, publicat` ini]ial în Con-
tinuum, 1964 (vara), pp. 220–231, disponibil`
la http://mises.org/etexts/transformation.pdf;
Paul Gottfried, The Conservative Movement, Re-
vised Edition, Twayne Publishers, New York,
1993.
5 Ace[tia, la rândul lor, revendicându-se
de la o ilustr` tradi]ie individualist`: Locke,
Jefferson, Paine, Cobden, Bright, Bastiat, Toc-
queville, Thoreau, Spooner, Spencer, Acton,
ca s`-i men]ion`m pe câ]iva din exponen]i.
6 Ideile lor se reg`sesc expuse în lucr`ri
precum: Albert Jay Nock, Our Enemy, the State
(1935; disponibil on-line la http://www.mis-
es.org/etexts/ourenemy.pdf); Isabel Paterson,
The God of the Machine (1943; http://mises.org/
books/godofmachine.pdf); Rose Wilder Lane,
The Discovery of Freedom (1943; http://mises.
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
org/books/discovery.pdf); John T. Flynn,
As We Go Marching (1944; http://mises.org/
books/aswegomarching.pdf); Garet Garrett,
People’s Pottage (1953; http://mises.org/books/
pottage.pdf)
7 Este interesant c` aceast` coali]ie infor-
mal` a fost transpartinic`, cum se spune. Taft
era republican, iar ceilal]i democra]i. De unde
se vede c` sistemul partinic nu d` seama de
adev`ratele mize ale arenei politice. Rareori se
identific` binele, eficien]a, dreptatea cu vreun
partid anume. Partidele tind s` se cimenteze
în establishment, adoptând într-o logic` pre-
vizibil` pozi]ii tot mai interven]ioniste, rolul
de a ap`ra cet`]eanul de iner]ia întregului
sistem revenind pân` la urma aproape întot-
deauna unei ariegarde a libert`]ii cuprinzând
oameni politici înc` insuficient perverti]i,
adev`rate anomalii ale scenei politice (cum
este în prezent Ron Paul; din p`cate, nu am
un exemplu pentru România).
8 Teorii de tipul celor împ`rt`[ite de Mis-
es, Hazlitt, Robbins sau, ulterior, Rothbard.
9 Alte persoane importante implicate în
National Review au fost: Russell Kirk, Will-
moore Kendall, Brent Brozell, James Burn-
ham, Whittaker Chambers.
10 Redau în român` dup` citatele oferite
de Rothbard în Betrayal…, p. 159.
11 „I have never failed, I am saying, to
dissatisfy an audience that asks the mean-
ing of conservatism“, American Conservative
Thought…, p. xviii.
12 William F Buckley, interviu în revista
Playboy, în mai 1970, republicat în Inweighing
We Will Go, G.P. Putnams’ Sons, New York,
1972, p.37.
13, Buckley, American Conservative
Thought…, p. xxiv.
14 Buckley, Inveighing…, p. 24.
15 Disponibil în Buckley (editor), Ameri-
can Conservative Thought in the Twentieth Cen-
tury, oper` la care am f`cut trimitere într-o
not` anterioar`.
16 Frank S. Meyer, Recrudescent American
Conservatism, în Buckley (ed.), op cit., pag. 81.
Traducerea – ca [i în cazul citatelor urm`toare
17 Ibidem.
18 Ibidem.
19 Vezi Murray Rothbard, Frank S. Meyer:
The Fusionist as Libertarian Manqué, http://mis-
es.org/rothbard/fusion.pdf
20 Frank S. Meyer, op.cit., p. 83.
21 Rothbard poveste[te chiar de discu]iile
tipice între unul dintre conservatorii de la
National Review [i so]ia sa, în care acesta pu-
nea problema dac` SUA ar trebui s` lanseze
un atac nuclear imediat asupra URSS sau dac`
ar trebui mai întâi s`-i dea un ultimatum.
22 http://www.friesian.com/machiav.htm
23 John V. Denson, op. cit., p. xiv: „victori-
ous wars have been the primary method by
which power has been centralized into the
Federal government“ (idee exprimat` [i de
Bruce Porter, în War and the Rise of the State:
The Military Foundations of Modern Politics,
New York, Free Press, 1994, p. 278). În acela[i
loc e citat Tocqueville: „All those who seek to
destroy the liberties of a democratic nation
ought to know that war is the surest and the
shortest means to accomplish it“ (p. xxi).
24 Vezi Ludwig von Mises, Birocra]ia [i im-
posibilitatea planific`rii ra]ionale în regim social-
ist, Institutul Ludwig von Mises – România,
Bucure[ti, 2007.
25 Odio[enia, barbaria regimului comu-
nist nu constituie subiectul prezentului ar-
ticol. E o problem` distinct`, care cred c` nu
invalideaz` cu nimic discu]ia de principiu
prezentat` aici.
26 Hans-Hermann Hoppe, Incoeren]a in-
telectual` a conservatorismului, http://misesro-
mania.org/432/ j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Reflec]ii geopolitice
despre Islam: Bernard Lewis
[i Samuel Huntington
Specificul american
Care sunt ra]iunile pentru care poli-
tica extern` a Statelor Unite ale Ameri-
cii a dezvoltat în ultimele decenii o alt`
atitudine fa]` de Islamul radical decât
percep]ia european`? Distan]a geogra-
fic`, absen]a unei memorii proaspete
legat` de conflictul direct cu semiluna,
efervescen]a religioas` local` specific`
Americii, toate acestea sunt elemente
dintr-o ecua]ie c`reia speciali[tii în
rela]ii interna]ionale i-au dedicat zeci
de monografii. În acest text vom ar`ta
– asumând riscul unui anumit reduc-
tivism – leg`tura dintre analiza siste-
matic` a culturii [i civiliza]iei islamice
f`cut` de profesorul Bernard Lewis (n.
1916, actualmente emeritus la Princeton
University) [i tezele geopolitice lansate
de Samuel Huntington (1927–2008)
în faimoasa carte – deopotriv` influ-
ent` [i contestat` – despre Ciocnirea
civiliza]iilor (1996).
Ambii autori au fost asocia]i cu
stratégii neoconservatorismului, între
care fostul vicepre[edinte Dick Cheney
(n. 1941), Michael Ledeen (n. 1941) sau
Martin Kramer (n. 1954). Lewis [i Hun-
tington s-au lovit de ostilitatea f`]i[`
a unor intelectuali publici precum
Noam Chomsky (n. 1928) sau Edward
Said (1935–2003), ideile lor nefiind
primite cu mult entuziasm în spa]iul
academic european. În timp ce la Paris,
Berlin sau Londra finan]area saudit` a
construc]iilor de moschei încurajeaz`
organizarea de noi simpozioane despre
integrarea minorit`]ilor religioase,
administra]ia Bush de la Washington
DC a avut magnet pentru alte argu-
mente de ordin istoric-politic. Res-
ponsabili pentru aceast` stare de fapt
sunt doi mari profesori universitari. S`
facem cuno[tin]`.
Bernard Lewis:
erudi]ie [i geopolitic`
N`scut la Londra în 1916 ca fiu al
unei familii evreie[ti, Bernard Lewis [i-
a dezvoltat înc` de mic talentul pentru
limbile semitice (ebraic`, aramaic`) [i
interesul pentru istoria Orientului Mij-
lociu. Înaintea celui de-al doilea r`zboi
mondial, un doctorat în istoria Islamu-
lui era o raritate pentru universit`]i
britanice. St`pânind foarte bine per-
sana, araba [i turca, tân`rul asistent
de la School of Oriental and African
Studies (Londra) merge pe linia clasic`
a specializ`rii1. În scurt timp, Lewis î[i
câ[tig` reputa]ia de istoric al ramurii
ismailice a islamului [iit (The Origins of
Ismailism, 1940). Dup` 1945, câmpul de
cercetare se diversific` [i vizeaz` lumea
arab` în general (The Arabs in History,
1950; The Assassins: A Radical Sect in
Islam, 1967), dezvoltarea Turciei mo-
derne (The Emergence of Modern Turkey,
1961) [i istoria cultural` [i diplomatic`
a Imperiului Otoman (Istanbul and
the Civilizations of the Ottoman Empire,
1963). În 1970, Lewis devine coeditor
al prestigioasei colec]ii The Cambridge
History of Islam (vol. 1 & 2), fapt care
îl consacr` ca autoritate indiscutabil`
printre orientali[tii americani. Ca jur-
nalist, particip` la dezbaterile despre
sionism sau panarabism, comentând
rela]iile amestecate dintre palestini-
eni [i statul Israel. C`r]ile sale cap`t`
treptat un coeficient suplimentar de
relevan]` geopolitic` extrem-contem-
poran`.
Lewis caut` s` explice nu doar vesti-
giile culturii islamice din Antichitatea
târzie, ci [i persisten]a unor tropisme
religioase în plin` postmodernitate.
În mod special, eruditul britanic este
interesat de justificarea ideologic` a
r`zboiului de cucerire (jihad) în tradi]ia
juridic` [i teologic` a Islamului clasic.
Discursul ofensiv al profetului Ma-
homed, observ` Lewis, s-a concretizat
deja în primii s`i ani de activitate în
regiunea Medina: comunitatea de
evrei din oaza Khaybar a fost de la bun
început tratat` drept inamic`, în timp
ce cre[tinii din Imperiul Roman [i Im-
periul Persan au primit câ]iva ani mai
târziu (628 e.n.) porunca supunerii2.
Simbolismul sabiei în Coran [i retorica
beligerant` face, a[adar, foarte greu
compatibil Islamul cu defini]ia de „re-
ligie a p`cii“ (vehiculat` de diploma]ii
unor institu]ii precum ONU sau UE).
Peninsula arabic` a fost construit` de
la bun început plecând de la aspira]ia
c`tre omogenitate religioas` – con-
vertirea sub amenin]are având o cert`
valoare soteriologic`. Separa]ia între
puterea Cezarului [i autoritatea lui
Dumnezeu este imposibil de reperat în
textul Coranului, fapt pentru care – din
nou – studiul neutru al acestei religii
monoteiste are aproape întotdeauna o
relevan]` geopolitic`.
Cu acest persistent interes pentru
demitologizare, profesorul american [i-
a pus numeroase întreb`ri cu o puter-
nic` înc`rc`tur` etic`. Ce anume s-a de-
fectat? este titlul unei c`r]i în care, spre
iritarea consensului politically correct,
Lewis vorbe[te despre decalajul sem-
nificativ dintre realiz`rile [tiin]ifice [i
culturale ale Europei occidentale, pe de
o parte, [i retardarea socio-economic`
din Orientul Mijlociu, dominat ast`zi
de islami[tii revolu]ionari ai grup`rilor
Hamas sau Hezbolah3. Problema Isla-
mului în raportul s`u cu Vestul mai
]ine [i de faptul c` militarismul religiei
mahomedane inflexibilizeaz` structu-
rile interne ale societ`]ilor dominate
de principiile etico-metafizice ale Co-
ranului, l`sându-le vulnerabile în fa]a
competi]iilor globale ale modernit`]ii
târzii.
Restan]ele moderniz`rii
F`r` s` caute r`spunsuri simplifi-
catoare la o întrebare-cheie (what went
wrong?), Lewis constat` acumularea
enormei iner]ii a inteligen]ei critice
din interiorul institu]iilor educative
ale lumii otomane (aflat` timp de
patru secole în vecin`tatea Rusiei [i
a Europei). Genera]ii la rând, sultanii
Înaltei Por]i din Istanbul au nesocotit
importan]a tranzac]iilor culturale [i a
nego]ului de idei cu Apusul. Institu]ia
sclaviei – pus` sub semnul întreb`rii
de P`rin]i fondatori precum George
Washington (1732–1799) sau John
Adams (1735–1826) – a r`mas mult`
vreme nezdruncinat`. Num`rul de
ambasadori la Viena, Paris sau Londra
n-a atins o mas` critic` decât târziu,
spre finele secolului XVIII. Tip`rirea de
c`r]i str`ine sau traducerile din limbile
latin`, greac`, german`, englez`, fran-
cez` sau italian` s-au f`cut într-un ritm
lent, incomparabil cu fluxul înregistrat
în bibliotecile occidentale, mai ales
dup` revolu]ia lui Gutenberg. „Prima
catedr` din Fran]a pentru limba arab`
a fost fondat` de c`tre regele Francisc
I la Collège de France în anul 1538.
Prima invazie francez` a unei ]`ri arabe
a avut loc în anul 1798“4. Cu alte cuvin-
te, gratuitatea curiozit`]ii oamenilor
de [tiin]` europeni a precedat cu mult
calculul utilitarist al unei logici impe-
rialiste, fapt care i-a asigurat b`trânului
continent un avans epistemologic
considerabil fa]` de cultura islamic`,
mai ales dup` Rena[terea italian` din
secolul XV.
Pentru Bernard Lewis, prestigiul in-
contestabil, îns` efemer, [i str`lucirea
genuin`, dar insular`, a unor capitale
precum Bagdad, Damasc sau Istanbul
nu poate camufla un set regretabil
de întârzieri sprijinite pe reflexele
37
DOSARELE
profunde ale societ`]ilor islamice,
unde centralismul administrativ rigid
[i controlul foarte strict de ordin re-
ligios au taxat libera ini]iativ`, cura-
jul creativit`]ii, elanul spre inova]ie,
gândire autonom` [i zelul produc-
tiv. Institu]ii politice precum Magna
Charta, constitu]ionalismul britanic,
garan]iile oferite propriet`]ii în me-
diul anglo-saxon, pia]a liber` a bu-
nurilor, sistemul tot mai sofisticat de
tranzac]ii bancare dezvoltat de republi-
cile italiene, cultura frugalit`]ii printre
de]in`torii de capital (evrei, catolici
sau protestan]i, deopotriv`) – toate
acestea, sugereaz` Bernard Lewis, sunt
lucruri arareori întâlnite în sfera de
influen]` a religiei islamice. În mod
fatal, retardarea economic` [i paralizia
cultural` au canalizat frustr`rile laten-
te în manifest`ri de violen]` politic` [i
religioas`.
În mare parte, analiza lui Bernard
Lewis coincide cu diagnosticul rece
pus de c`tre Daniel Pipes acelora[i
societ`]i5. Comunitatea na]iunilor is-
lamice (umma) n-a cunoscut impulsul
moderniz`rii decât sub raport polemic
– a[a cum regimurile comuniste au
putut între]ine competi]ia cu statele
capitaliste doar prin coerci]ie [i enor-
me sacrificii umane. Adoptarea tehno-
logiei occidentale în industria de arma-
ment sau în exploatarea petrolului n-a
mers pân` la asumarea presupozi]iilor
metafizice ale Occidentului, pentru
care – dac` îl credit`m pe savantul
Pierre Duhem – credin]a religioas` n-a
însemnat decât arareori o frân` pentru
avansul cunoa[terii pozitive despre
natur` [i univers. Spre deosebire de
cre[tinism, care a supravie]uit reforme-
lor politice de inspira]ie democratic`
(prosperând chiar în locuri precum Sta-
tele Unite, Estul Europei, Coreea de Sud
sau America Latin`), Islamul s-a temut
de consecin]ele dizolv`rii ierarhiilor
sociale premoderne (pentru care locul
femeii, bun`oar`, este unilateral pre-
stabilit într-un registru func]ionalist-
reproductiv). Chiar [i acolo unde mo-
dernizarea tehnologic` a fost importat`
cu succes (Turcia, Egiptul, ]`rile din
Golf), apari]ia pilonilor societ`]ii civile
– pluralismul doctrinar [i partinic,
educa]ia privat`, presa liber`, dreptul
individului la asocierea profesional`
– s-a l`sat îndelung a[teptat`. A[a cum
era de a[teptat, pretextul ideal pentru
refuzul unei culturi a libert`]ii l-a re-
prezentat decaden]a moral` galopant`,
relativismul cinic [i indiferen]a spiritu-

38
al` a Occidentului european din ultima
jum`tate de secol XX.
Samuel Huntington
[i „civiliza]ia islamic`“
Cre[terea dramatic` a popula]iei de
credin]` islamic` în spa]iul european
(estimat` ast`zi la peste 20 milioane
de locuitori) corelat` cu escalada-
rea activit`]ilor de tip terorist în ]`ri
tradi]ional islamice6 – toate acestea au
deplasat întrebarea what went wrong?
din sfera strict academic` în zona de-
ciziei politice exercitate, îndeob[te, în
DOSARELE
capitala Statelor Unite ale Americii.
Fiind sensibil la metanara]iunea lui
Bernard Lewis (brutal rezumat` mai
sus), Samuel Huntington a f`cut un
pas înainte vorbind despre Islam nu
doar sub aspect religios, cultural sau
economic. În r`sp`r cu vulgata post-
modernist` iritat` de orice „discurs
esen]ialist“, profesorul de la Harvard
a preferat s` defineasc` Islamul în ter-
meni de „civiliza]ie“.
Dup` evenimentele din 1989, Sa-
muel Huntington a împ`r]it lumea
în opt tipuri de civiliza]ie: (1) Oc-
cidentul; (2) Islamul; (3) China; (4)
civiliza]ia indian`; (5) America Latin`;
(6) civiliza]ia cre[tin-ortodox`; (7) Ja-
ponia; (8) civiliza]ia african`7. Aceste
entit`]i complexe cuprind laolalt`
state, na]iuni, etnii, culturi [i religii
învecinate. Civiliza]iile reprezint`
ultima marc` identitar` la care un
subiect poate face apel individual sau
o comunitate de pe scena global`. Un
vast set de tradi]ii, practici, valori [i
aspira]ii se constituie într-o ordine
simbolic`, aflat` uneori în competi]ie,
iar alteori în armonie cu alte civiliza]ii.
În`untrul fiec`rei civiliza]ii – pentru
care geografia reprezint` un factor
secundar – se pot g`si o multitudine de
voci, opinii sau idiosincrasii. Situa]iile
de conflict revel` îns` solidarit`]ile
profunde, resim]ite la nivelul etosului
comunitar.
Civiliza]ia occidental` euroame-
rican` (identificat` de mahomedani
ca Dar al-harb) se remarc` printr-un
puternic ata[ament fa]` de valori pre-
cum Statul de drept, schimbul liber
de bunuri materiale, ini]iativa indi-
vidual`, drepturile omului, separa]ia
între Stat [i Biseric`, institu]ia carit`]ii,
ra]ionalism codificat într-un vast sis-
tem de educa]ie superioar`, superio-
ritate militar`, dinamism cultural [i
pluralism politic, o preferin]` net`
în favoarea democra]iei, primatul
interoga]iei critice, respectul pentru
diferen]` [i resemnare în fa]a lipsei de
omogenitate religioas`. Apusul poate
tolera ideologiile marginale (cum ar
fi marxismul) care contest` punctual
validitatea aplica]iilor politico-sociale
a unora dintre aceste teze – nucle-
ul comun al identit`]ii occidentale
r`mânând intact.
La polul opus civiliza]iei occidenta-
le se afl`, în opinia lui Samuel Huntin-
gton, civiliza]ia islamic`. Compus` din
numeroase subunit`]i culturale, etnice
sau confesionale, Dar al-Islam este
unit` printr-o orientarea neechivoc`
spre principiul teocratic de organizare
social`. Reprezentând peste 20% din
popula]ia întregului glob, credincio[ii
musulmani ader` într-o covâr[itoare
majoritate la axioma subordon`rii inte-
grale a domeniului public [i privat fa]`
de comandamentele etice exprimate de
Coran [i scrierile Hadith. Na[terea unei
culturi muzicale sau dramaturgice de
culoare islamic` va r`mâne cvasiim-
posibil` atâta vreme cât, citit literal,
textul revelat profetului Mahomed
(570–632) interzice asemenea forme de
expresie artistic`. Este greu de imaginat
un Pachelbel, Vivaldi, Bach, Mozart sau
Rahmaninov într-o cultur` a izomor-
fismelor juridice lipsite de plasticitate.
Absen]a acestei aplec`ri (sau abateri)
spre un topos cultural „dilematic“ – sa-
turat cu nuan]e psihologice [i infinite
varia]iuni de ordin stilistic – explic`
extraordinara for]` de mobilizare mi-
litar` a societ`]ilor islamice, guverna-
te de sharia. Cu excep]ia reformelor
kemaliste din Turcia, modernizarea
spa]iului dominat de semiluna verde
a fost întotdeauna un proces selectiv,
atent delimitat fa]` de orice posibil
„occidentalism“. Mai mult, o moderni-
zare rapid` produce angoasa alien`rii [i
reculul identitar compensator (vizibil
în procesul de intensificare a sentimen-
tului religios prin metode tehnologice
avansate: e-mail, internet, telefonie
celular`, televiziune prin satelit).
Resurgen]a musulman`
Huntington îl citeaz` frecvent pe
Bernard Lewis pentru a-[i sus]ine
afirma]iile de ordin cultural. La aces-
te observa]ii despre Islam se adaug`
analiza unor factori social-economici
imposibil de neglijat, cum ar fi rata
foarte ridicat` de reproducere [i pro-
centajul semnificativ de popula]ie
tân`r` trimis` în [omaj de numeroase
economii ineficiente [i guverne co-
rupte. Când adolescen]ii mahomedani
sunt lipsi]i de [ansa unei educa]ii
pluraliste [i a unei reale emancip`ri
economice, reîntoarcerea agresiv` la
ortodoxia religioas` – compus` din
reguli stricte, invective na]ionaliste [i
denun]uri (fatāwā) universale la adre-
sa Occidentului („Marele Satan“). „A
ignora impactul resurgen]ei islamice în
politica din emisfera estic` a sfâr[itului
de secol XX echivaleaz` cu nesocotirea
impactului Reformei protestante asu-
pra politicii europene la finele veacului
XVI. Resurgen]a difer` fa]` de Reform`
în privin]a unui aspect fundamental.
Consecin]ele Reformei s-au resim]it
pân` la hotarele Europei nordice, având
pu]ine ecouri în Spania, Italia, Europa
r`s`ritean` [i teritoriile habsburgice, în
genere. Resurgen]a, în schimb, a atins
aproape fiecare societate musulman`.
Începând cu anii 1970, simboluri,
credin]e, practici, institu]ii, politici [i
organiza]ii islamice au câ[tigat ade-
ziunea [i sprijinul a peste un miliard
de mahomedani în întreaga lume, din
Maroc pân` în Indonezia [i din Nigeria
pân` în Kazahstan“8.
Aceast` înt`rire a identit`]ii isla-
mice poate fi depistat` atât la nivelul
popula]iei neinstruite, cât [i în sfera
elitei. Civiliza]ia islamic` ofer` atât
poligoane de antrenament pentru
mujahedinii imberbi, cât [i spa]ii de
propagand` cultural` pentru universi-
tarii postcoloniali. Migra]ia popula]iei
islamice în ]`ri precum SUA, Cana-
da, Fran]a sau Marea Britanie produ-
ce pu]ine convertiri la paradigma
constitu]ionalist`, la gândirea proca-
pitalist` [i atitudinea clasic-liberal`,
poten]ând îns` sentimentul de indig-
nare [i pofta de r`zbunare istoric` fa]`
de „infideli“. Sloganuri precum „Islam
(supunerea) este solu]ia“ evoc` nevoia
de simplificare a mesajului combatant.
Dintr-o religie contemplat` în palatul
nev`zut al interiorit`]ii, Islamul devine
o ideologie provocatoare – echivalentul
unei permanente gesticula]ii belicoase,
pe care vecinii o studiaz` cu respect [i
mai ales cu team`.
Pentru Occident, argumenteaz`
Bernard Lewis [i Samuel Huntington,
problema se ascunde într-o profund`
criz` de încredere în propriile sale
institu]ii. Accidente istorice precum
institu]ia sclaviei (abolit` cu mult în-
aintea ]`rilor islamice) sau discrimina-
rea minorit`]ilor (reparat` îndat` dup`
al doilea r`zboi mondial) au ajuns s` fie
percepute de savan]ii apuseni sau de
liderii de opinie ai spa]iului nord-atlan-
tic drept vinov`]ii constitutive. Singura
form` de expiere a acestei culpe ima-
ginare presupune, pentru numeroase
voci ale stângii, denun]ul temeiurilor
iudeo-cre[tine ale civiliza]iei occiden-
tale. Urmând auto-deconstruc]iei mo-
ralei tradi]ionale din Apus (e.g., virtu]i
precum fidelitatea, respectul pentru fa-
milie [i tradi]ii, creativitatea personal`,
meritocra]ie, cump`tarea, destoinicia),
civiliza]ia islamic` î[i redescoper`
mândria [i faima de cuceritor.
Misionarismul musulman înregis-
treaz` ast`zi progrese necunoscute de
nici o alt` religie, în afar` de cre[tinism.
Universalismul [i claritatea discursu-
lui apologetic adoptat de Islam sunt
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
contrastate de sfiala anemic` [i de
pacifismul jenat al reprezentan]ilor
religiei cre[tine dintr-o Europ` profund
secularizat`. Portretizarea întregului
Occident sub forma unor caricaturi
convenabile – materialism, cultul
sexului [i al banului – a permis perpe-
tuarea suspiciunii fa]` de oricare alter-
nativ` politic` la teocra]ie. În paralel,
universit`]ile apusene au descurajat în
ultimele decenii critica deschis`, lipsit`
de calific`ri suplimentare, a stilului
de via]` impus de Islam (perceput ca
un „Cel`lalt“ fratern, exclus de prea
mult` vreme din circuitul simpozioa-
nelor academice). Huntington rezum`:
„Problema de baz` pentru Occident nu
este fundamentalismul islamic. E mai
degrab` Islamul – o civiliza]ie diferit`,
ale c`rei popoare sunt convinse de su-
perioritatea culturii lor [i obsedate de
inferioritatea puterii acesteia“9.
Îndr`zneala de a tematiza cu atâta
luciditate „conflictul civiliza]iilor“
are o indiscutabil` marc` american`.
Elementul filozofic de tip conservator
al analizei lui Bernard Lewis [i Samuel
Huntington poate fi identificat în scep-
ticismul fa]` de utopia p`cii universale
– întotdeauna dezirabil`, dar mai ales
implauzibil`.
l
1 Bernard Lewis, From Babel to Dragomans:
Interpreting the Middle East, Oxford University
Press, Oxford, 2004, p. 2 sq.
2 Bernard Lewis, „Politics and War“, în J.
Schacht [i C.E. Bosworth (eds.), The Legacy of
Islam, Oxford University Press, Londra, 1961,
p. 181.
3 În anul 1992, World Bank estima faptul
c` popula]ia de religie islamic` era respon-
sabil` pentru doar 11% din totalul produc]iei
economice mondiale (fa]` de cifra de 4,9%
atribuit` societ`]ilor occidentale, inferioare
sub raport demografic), cf. Samuel P. Hunting-
ton, The Clash of Civilizations and the Remaking
of the World Order, Simon & Schuster, New
York, 1996, p. 87.
4 Bernard Lewis, Islam and the West, Ox-
ford University Press, Oxford, 1993, p. 126.
5 Daniel Pipes, In the Path of God. Islam
and Political Power, Basic Books, New York,
1983. Recurent` în cartea lui Daniel Pipes
(fiul eminentului sovietolog Richard Pipes)
este compara]ia dintre Islam [i comunism
– punctul comun fiind reprezentat de sensul
totalizant preluat de ac]iunea politic`.
6 Într-un anumit sens, scala manifest`rilor
sângeroase ale terorismului islamic radi-
cal reprezint` o realitate nou`, f`r` multe
precedente istorice. O important` excep]ie
ar putea s-o constituie „secta asasinilor“ – o
grupare ismaelit` care a bântuit Orientul Ap-
ropiat timp de aproape dou` veacuri (între se-
colul XI pân` la invazia mongol`), instituind
în Persia [i Siria crima ritualic` (e.g., t`ierea
gâtului sau a gâtlejului cu hangerul, urmat`
de urlete îndoliate). O asemenea practic` a
fost, desigur, nerecunoscut` de ortodoxia
islamic` (cf. Bernard Lewis, The Assassins: A
Radical Sect in Islam ´1967¨, New York, Basic
Books, 2003, p. 127). Amintirea acestui radi-
calism a alimentat totu[i patosul revenirii la
preceptele fundamentalismului în mi[carea
wahhabit` a Islamului sunnit, începând cu
secolul XVIII. Sub raport doctrinar, ace[tia au
profesat un unitarianism foarte strict, menit
s` întemeieze reformele politice [i morale
într-un timp afectat de decaden]`.
7 Huntington, The Clash of Civilizations,
pp. 45–47.
8 Idem, p. 111.
9 Idem, p. 217. j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Idolii recesiunii
Status questionis
Criza cu care se confrunt` lumea
de ast`zi este un efect al corup]iei [i
abuzurilor din domeniul specula]iilor
financiare. Lumea financiar` pare
s` fi devenit o ma[in`rie autonom`,
care a ajuns s` scape de sub controlul
oamenilor care au inventat-o. Este
semnificativ faptul c` nu o disfunc]ie
a economiei reale a generat criza, ci o
paralizie, care pare a avea cauze psi-
hologice [i spirituale mai profunde, a
specula]iilor asupra tranzac]iilor din
economia real`. Criza este, de aceea,
mai curând una a perceperii corecte a
realit`]ii; este o criz` a inteligen]ei ac-
tive sau a capacit`]ii min]ii omene[ti
de a surprinde cauzele reale ale feno-
menelor.
De ce se confrunt` lumea contem-
poran` cu o asemenea criz`? Pentru a
încerca s` g`sim un r`spuns, cred c` o
scurt` incursiune în ontologia realist`
a lui Aristotel ne va permite cîteva
clarific`ri importante.
Ce este cu adev`rat real
în ordinea fiin]ei?
Nu putem da un r`spuns la aceast`
prim` întrebare dac` nu urm`m un
drum al gîndirii care dep`[e[te sfera
sensibil` [i imaginar`. Dac` vreau
s` întrez`resc ce anume este real în
Socrate în ordinea fiin]ei, trebuie s`
trec de caracteristicile accidentale ale
individului Socrate – de ceea ce se
poate spune despre Socrate –, s` las în
urm` impresia pe care o poate exer-
cita asupra mea fizionomia sa unic`
[i caut ceea ce precede, în ordinea
realit`]ii, caracteristicile individului
singular Socrate. Pentru a afla ce este
„cu adev`rat real“ (ontos on), trebuie,
a[adar, s` pot sesiza ceva din ce este
primar, din ceea ce ]ine de sfera princi-
piilor existen]ei individului Socrate.
Desigur, Socrate este un om. Genul
lui Socrate [i al oric`rui alt individ
uman este fiin]a uman`. Dar care este
principiul care întemeiaz` acest gen
în ordinea realit`]ii? A fi om este o
modalitate a fiin]ei, f`r` a fi îns` un
principiu al existen]ei fiin]ei umane.
De[i „omul“ ofer` o descriere inteli-
gibil` a categoriei de care apar]ine
Socrate, observ`m c` nu este cel dintîi
în ordinea realit`]ii – c` nu ne spune
de ce exist` Socrate [i întregul gen al
fiin]elor umane.
Trebuie, a[adar, s` sesiz`m un
principiu comun, invizibil, care ofer`
un temei pentru „omul“ Socrate.
Acest principiu comun este esen]a, pe
care, în Metafizica (1041a-b), Aristo-
tel o nume[te substan]` [i care este
cauza formal` imanent` a fiin]elor
compuse. Conform Categoriilor lui
Aristotel, spre deosebire de accidente,
care sunt totdeauna predicate despre
un subiect, substan]a nu se enun]`
despre un subiect, nefiind prezent` ca
atare în subiectul individual – în omul
individual sau în copacul individual.
Totu[i, de[i substan]a nu e prezent` în
indivizi, în calitatea sa de principiu al
inteligibilit`]ii [i al existen]ei (de prin-
cipiu a ceea ce este) poate fi întrez`rit`
prin contemplarea lucrurilor particu-
lare de c`tre o inteligen]` care se des-
prinde de determina]iile accidentale
ale acestora.
Spre deosebire de accidente, care,
în cadrul experien]ei umane, fac lu-
crurile s` par` nesfîr[it de complexe,
substan]a este întotdeauna simpl`. Ea
poate fi surprins`, de aceea, de o privi-
re direct` [i simpl`, interesat` numai
de realitate, de ceea ce este „cu adev`rat
real“. F`r` o asemenea privire simpl`,
inteligen]a noastr`, care e de obicei
captivat` de ceea ce este „interesant“
[i „util“, nu poate fi activ` [i nu poate
sesiza nici un principiu. Privirea care
caut` substan]a trebuie s` fie, de ase-
menea, liber` [i dezinteresat`, pentru
c` principiul, obiectul ei invizibil, nu
exist` decît în sine [i prin sine [i nu
poate fi surprins decît de inteligen]a
care nu are nici un alt scop în afara
cunoa[terii propriu-zise.
Substan]a, spre deosebire de ac-
cidente, poate fi, a[adar, privit` ca
existînd în ordinea profund` a fiin]ei,
ca o determina]ie ultim` a ceea ce
este (în Metafizica 1028b, Aristotel
afirm` c` fiin]a este mai presus de
toate substan]`). Substan]a este cauza
formal` a ceea ce este. Fiind o cauz`,
este „cu adev`rat real`“ în ordinea
fiin]ei, de[i nu putem face experien]a
ei – ca principiu, substan]a nu poate fi
sesizat` decît de inteligen]`, [i numai
cu condi]ia ca aceasta s` fie „în act“,
punîndu-[i întreb`ri cu privire la
realit`]ile ultime.
O astfel de întoarcere a inteligen]ei
c`tre principiile fiin]ei ne poate ajuta
[i s` ne apropiem de realitatea invi-
zibil` a Fiin]ei prime, de realitatea
lui Dumnezeu. (Pentru Sfîntul Toma,
crea]ia divin` este numai o crea]ie a
substan]elor, care nu include [i acci-
dentele). Totu[i, în absen]a habitus-
ului gîndirii de a c`uta ceea ce este
primar în ordinea realit`]ii, mintea
uman` va fi mereu tentat` s` pun`
între paranteze realit`]ile ultime [i
scopurile finale [i s` capituleze în fa]a
scopurilor secundare, de obicei legate
de „util“ [i „interesant“.
O cauz` ireal`?
O asemenea capitulare în fa]a
utilit`]ii [i a pl`cerii imediate caracte-
rizeaz` mentalitatea omului contem-
poran. Iar pentru a face fa]` cererii
masive de utilitate [i de satisfac]ie
imediat`, [tiin]a, aservit` progresului
tehnic [i economic, s-a dovedit instru-
mentul cel mai adecvat.
La omul de ast`zi predomin`,
a[adar, habitus-ul min]ii de a substitui
scopurile ultime cu cele secunda-
re, care, între altele, a transformat
inova]ia [tiin]ific` într-un surogat
de Providen]`. Ritmul accelerat
al dezvolt`rii tehnice [i cre[terea
economic` au ajuns s` fie venerate
ca o form` suprem` a binelui. Din
mijloace pentru sporirea bun`st`rii
oamenilor, au devenit scopuri în sine,
care merit` orice sacrificiu (familie,
rela]ii omene[ti, valori umane [i
religioase etc.). Ele au sc`pat, astfel,
de sub controlul oamenilor [i au de-
venit ni[te idoli autonomi, cu temple
str`lucitoare ce î[i a[teapt` adoratorii
– vizita ritual` la hypermarket a ajuns
s` înlocuiasc` nu numai mersul la
biseric`, ci [i plimbarea în aer liber [i
via]a social`.
Lumea de ast`zi are [i un cult al
vizibilit`]ii. A fi „vizibil“ înseamn`
pentru orice obiect (aproape în egal`
m`sur` pentru oameni, ca [i, de pild`,
pentru produsele cosmetice) a fi real, a
exista cu adev`rat. Aceast` vizibilitate
este de obicei creat` [i între]inut` de
publicitate [i mass-media. Ea ]ine,
a[adar, de sfera artefactului, [i nu de
ceea ce exist` în realitatea obiectiv`.
În plus, departe de a trimite la ceea ce
e primar [i substan]ial, aceast` vizibili-
tate este o elaborare a accidentalului
care recurge permanent la imagina]ie.
Inteligen]a uman` blocat` în aceast`
sfer` imaginar` nu se poate desprinde
de accidente, pentru a întrez`ri ceea ce
este ultim [i cu adev`rat real în ordi-
nea fiin]ei.
Dar dac` obiectele care, cel pu]in,
folosesc o materie deja existent` sunt
privite ca avînd o adev`rat` „realitate“
numai dup` ce au fost prelucrate arti-
ficial de mass-media [i publicitate, ce
putem spune despre lumea financiar`,
care este mai abstract` decît economia
[i lumea social` real`, fiind un terito-
riu în care predomin` cifrele [i calcu-
lele matematice? Dup` r`sturnarea
ierarhiei între principii invizibile
(cauzele tuturor lucrurilor existente),
realit`]i singulare concrete [i artefac-
te, s-ar p`rea c` asist`m la o r`sturnare
[i mai radical`: domeniul ireal [i abs-
tract al specula]iei financiare ajunge
s` fie privit drept „realitatea prin exce-
len]`“. A[a se explic`, probabil, de ce
în prezent o criz` interna]ional` care
prive[te numai sfera specula]iilor fi-
nanciare este tradus` automat ca o „re-
cesiune economic` mondial`“. Altfel
spus, de[i criza nu a afectat, cel pu]in
în prima faz`, produc]ia [i schimburi-
39
DEZBATERI
le economice reale, ea este privit` ca
motorul unei recesiuni globale, care
ar fi atins (deja) [i economia real`. În
termeni aristotelici, criza financiar` ar
fi cauza recesiunii economice mondia-
le. Extrapolînd rela]ia cauzal`, putem
spune c` lumea specula]iilor financi-
are, de[i ireal`, este considerat` ast`zi
cauza prim` a tot ceea ce se întîmpl`
în lume [i principiul „cu adev`rat
real“ al lumii. Desigur, nu putem
ad`uga „în ordinea fiin]ei“, pentru c`
ordinea a ceea ce este e diferit` de ceea
ce percepe privirea, atras` de scopuri
secundare [i aservit` imaginilor publi-
citare, a omului contemporan.
Dar aceast` „cauz`“ ]ine de un do-
meniul ireal (al specula]iei, sau al pari-
ului asupra schimburilor economice).
În ontologia realist` aristotelic`, o
astfel de cauz` ireal` este de neconce-
put – pur [i simplu, ea nu poate avea
statutul de cauz`. i
Totu[i, putem constata empiric c`, O astfel de întoarcere
de[i este lipsit` de o realitate ontolo- a inteligen]ei c`tre
gic`, aceast` cauz` determin` în fapt principiile fiin]ei ne
comportamentele indivizilor: în urma poate ajuta [i s` ne
efectului de panic` generat de criza fi- apropiem de realitatea
nanciar`, consumul a sc`zut în multe invizibil` a Fiin]ei
]`ri occidentale, ceea ce va duce inevi- prime, de realitatea lui
tabil la o sc`dere a volumului schim- Dumnezeu. Totu[i, în
burilor [i la o diminuare a produc]iei. absen]a habitus-ului
Dar, dac` criza financiar` este gîndirii de a c`uta
numai o cauz` ireal` sau aparent` a ceea ce este primar
recesiunii economice, înseamn` c` în ordinea realit`]ii,
adev`rata cauz`, cauza mai profund`, mintea uman` va
se afl` în alt` parte. Ea pare a sta fi mereu tentat` s`
chiar în dificultatea cronic` a omului pun` între paranteze
contemporan de a percepe corect realit`]ile ultime [i
realitatea [i de a acorda prioritate prin- scopurile finale [i
cipiilor [i cauzelor cu adev`rat reale. s` capituleze în fa]a
Ignorînd cauzele reale, omul a ajuns scopurilor secundare,
s` ignore cu obstina]ie chiar adev`rul de obicei legate de
despre lume. Aceast` atitudine îl „util“ [i „interesant“
face s` substituie scopurile finale cu
cele secundare [i s` nu mai perceap`
corect realitatea. O lume în care orice
cadru universal al valorilor bazat pe
principii este privit ca indiciul unui
conservatorism desuet ajunge la un
moment dat, în mod natural, s` se
confrunte cu consecin]ele ignor`rii
adev`rului. Privit` în lumina unei
filozofii realiste, criza actual` nu poate
avea, a[adar, o cauz` „ireal`“. Cauza ei
este mai curînd necunoa[terea princi-
piilor universale, refugiul în accidente
[i în imagina]ie [i incapacitatea de a
mai asuma valorile care decurg din
contemplarea cauzelor prime. j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
40

Caius Dobrescu
O femeie tîn`r` spune:
Sînt foarte obosit`, nu m` atinge acum. Cred
c` nici du[ n-a[ putea s` fac. Stropii care
m-ar atinge, s-ar scurge pe mine… Cred
POEM

c` m-ar scoate din min]i… {i to]i `[tia…

care se holbeaz` la mine… În fiecare zi!
Tu [tii ce-nseamn` asta? Peste tot, la servici,
pe coridoare, în autobuz, la pîine, nu conteaz`
c` sînt singur` sau cu copiii atîrna]i de mine!
Peste tot numai b`trîni tremur`tori, care
m` pîndesc, sau tipi cu ochi cleio[i, cu fe]e
de [erpi… }ie ce-]i pas`! Nu vezi cît sînt
de obosit`? Nu sim]i cum îmi pulseaz` tîmplele?
De ce nu faci nimic? De ce nu m` aperi?
Doar ]i-am cusut, ]i-am g`tit,
]i-am sp`lat c`m`[ile [i ciorapii, doar între bra]ele tale
am suferit fericit`! Ieri, pe strad`, un b`ie]andru
s-a izbit în mine, inten]ionat, cînd veneam cu saco[ele.
Am sim]it c` mi se zdruncin` creierii. Dar m`car el
vroia ceva de la mine, vroia s` m` simt`.
Dar tu?… Tu te ui]i la mine ca la un covor f`cut sul [i
a[ezat dup` u[`, cînd facem cur`]enie… Hai, apropie-te,
ajut`-m` s`-mi desfac nasturii, vezi c` degetele
nu m` mai ajut`, c` mi se frîng! Ajut`-m`
s`-mi dau jos bretelele… încet… sînt [i astea
ni[te hamuri! Uite ce urme îmi las`-n carne.
Dac` a[ intra acum în baie… dac` m-a[ uita în oglind`…
A[ vedea istovirea pîn` [i-n umbrele viorii
pe care le las` sînii… de parc` [i ei
ar avea cearc`ne… M` gîndesc la „mine“: un bolovan
imens, de pulbere, stînd s` se pr`bu[easc` peste mine…
sînt obosit`. Ia-m` de mîn`. Du-m` cu tine, a[terne-m`
încet, pe undele limpezi ale cearceafului, pe lumina
lui alb`struie… Îmbr`]i[eaz`-m`,
d`-mi putere
pentru înc` o zi! 
UNIVERSITAS. A fost odat` un cenaclu… (antologie, coordonator: Mircea Martin), Editura MNLR, 2008, pp. 313–314

42
ITINERARII SPIRITUALE
i al doctrinelor religioase le pot oferi
Laicitatea a luat, cu
for]a, de pe umerii
Bisericii sarcina de
a gestiona întregul,
întregurile. Explicarea
universului [i a istoriei,
norma la care se
raporteaz` întreaga
structur` social` nu
mai sînt oferite, în
modernitatea tîrzie,
de religie. Religia nu
mai asigur` sensul
global al lumii sau al
comunit`]ii în care
tr`im. Institu]iile
credin]ei [i credincio[ii
accept` ei în[i[i faptul
c` religia nu mai este
vîrful organizator al
societ`]ilor noastre, ci
doar un aspect printre
multe altele
Întreb`ri despre
avantajele spirituale ale
modernit`]ii tîrzii (II)
Diversitatea religioas`
Legat` imediat de principiul
libert`]ii religioase [i de con[tiin]`
apare tema diversit`]ii religioase, cu
abordarea ei modern` care nu se mai
m`rgine[te la solu]ia monopolului
[i a exclusivismului. Principiul laic
de acceptare a diversit`]ii religioase
a început s` capete [i transpunere
religioas`, chiar teologic`. De[i fun-
damentalismele violente, uciga[e
sînt ast`zi mult mai vizibile decît
colegialitatea, au loc totu[i mari
adun`ri de „Oameni [i religii“; teologi
liberali înainteaz`, nu f`r` piedici
institu]ionale, în reflec]ia asupra în-
temeierii doctrinare pe care o poate
c`p`ta diversitatea religioas`; încep s`
cerceteze beneficiile pe care dialogul
interreligios [i studiul comparativ
pentru adîncirea propriei teologii.
Dar se admite îndeob[te c` fiece cre-
din]` î[i p`streaz` un nucleu dur, de
dogm` esen]ial`, unde dialogul nu
poate p`trunde, unde „convergen]a
religiilor“ nu poate fi men]inut` f`r`
riscul de a c`dea în relativism. Unui
cre[tin îi va fi greu s` accepte c` omul
se poate salva [i altfel decît prin Iisus
Christos, cel întrupat în istorie. Teolo-
gii musulmani ortodoc[i privesc Unul
treimic drept o imagine insuficient
monoteist` a lui Dumnezeu [i soco-
tesc tradi]ia ebraic` drept un monote-
ism dep`[it. Nu mai vorbim de faptul
c` teologii dialogului interreligios
sînt pu]in numero[i, contesta]i ade-
sea de autorit`]ile institu]ionale ale
propriei tradi]ii [i c` ei se recolteaz`
mai ales din cre[tinism (preg`titor al
modernit`]ii laice).
În orice caz, dialogul interreligi-
os – cu teologia lui, oricît de onest`
[i de subtil`, cu un ecumenism al
credincio[ilor oricît de generos – e
stingherit în momentul cînd trebuie
s` se declare asupra nucleelor tari ale
credin]elor, asupra crezurilor religi-
oase în litera lor diferit`. Tocmai aici,
unde se pune în discurs ceea ce fiecare
religie prive[te ca esen]ial despre Unul
divin, tocmai aici diversitatea pare de
nedep`[it, multiplicitatea pare ireduc-
tibil`.
Iat` un paradox care ne poate re-
aminti în mod frapant deosebirea de
nivel dintre experien]a noetic` [i for-
mularea ei conceptual`, faptul c` cea
din urm` nu este decît figur` orienta-
tiv` spre adev`rul eliberator perceput
de cea dintîi. Or, a r`mîne, în materie
de credin]`, de cunoa[tere spiritual`,
la treapta conceptului risc` s` produc`
idolatrie, spune abrupt Grigore de
Nyssa; risc` s` pun` un Absolut limitat
de îns`[i formularea lui. De la Sfîntul
Pavel la Grigore de Nyssa, la teologia
negativ` sau apofatic` a Orientului
[i a Occidentului cre[tin, formularea
divinului e solicitat` pîn` la limitele
ei, e folosit` pentru a trimite spre ceea
ce este dincolo de formulare [i de con-
cept. E o formulare care î[i pune atent
în scen` propria dep`[ire, mobilizînd
intelectul spre T`cerea infinit plin` de
sensuri a lui Dumnezeu.
Fiind ceva de ordinul conceptului [i
al formul`rii, nici un discurs (teologic
sau altul) nu va putea armoniza pîn` la
cap`t, nu va putea împ`ca mul]umitor
mai multe „absoluturi“. Cînd acest
prag, cînd aceast` perplexitate au fost
atinse, diversitatea religioas` î[i poate
da eventualul beneficiu metafizic.
Atunci, discursul de tip „sedentar“
al religiei – cel care „imobilizeaz`“
revela]ia într-un sistem, care o reduce
la un absolut obiectivat în formulare
– va fi îndemnat, poate, s` î[i recu-
noasc` limitele. Con[tiin]a religioas`
va fi pus` în fa]a faptului c` expunerea
sistematic` a doctrinei nu este decît o
etap` pe drumul cunoa[terii, c` însu[i
acest discurs nu face decît s` formuleze
disciplinat, ra]ional [i limpede, dar nu
complet adecvat, o revela]ie, experien]a
ei teologal`, o stare de cunoa[tere di-
rect`, sintetic`. Con[tiin]a religioas`
î[i poate aminti astfel c` o doctrin` spi-
ritual` capabil` s` transforme umanul
(sau s` îl împlineasc`) vizeaz` intui]ia
intelectual` a Adev`rului, c` articularea
dintre aceast` intui]ie [i expunerea ei e
decisiv`1.
Cînd, în zorii modernit`]ii, Nico-
laus Cusanus mediteaz` asupra unei
metode de armonizare a religiilor, el
ocup` aproape tot spa]iul tratatului
s`u De pace fidei cu o dezbatere ra]ional`
privind unicitatea În]elepciunii spre
care tind toate credin]ele. Dar îna-
inte de a porni acest demers, tema
diversit`]ii religioase e situat` în ori-
zontul misterului divin, „f`r` mod“ [i
f`r` distinc]ii, în orizontul lui „Dum-
nezeu ascuns“. Solu]ia cusan` de ar-
monizare a credin]elor se întemeiaz`
pe utilizarea lor pîn` la cap`t, pîn` la
cap`tul infinit pentru care au fost insti-
tuite; se întemeiaz` pe consumarea lor
mistic`. Abia dup` ce aceast` exigen]`
este pus`, consecin]ele ei sînt reflectate
în discurs, explicitate ra]ional, asuma-
te, de-a lungul dialogurilor din De pace
fidei, în con[tiin]a participan]ilor2.
În sine însu[i, Dumnezeu se re-
veleaz` [i este de cunoscut f`r` mod,
spune Meister Eckhart3. Atîta vreme
cît o religie e în]eleas` ca mod vectorial
spre aceast` ]int` f`r` mod, ea va putea
fi intelectual integratoare, realizînd
din ce în ce mai intens concordan]a
modurilor religioase autentice. În
locul expansiunii unui mod, universa-
litatea unei religii se va putea exercita
drept comprehensiune, drept în]elegere
a Aceluia[i, descoperit [i în celelalte
„moduri religioase“, evitînd astfel în-
chiderea în particularit`]ile propriului
mod religios, ale oric`rui mod. Meister
Eckhart face din aceast` atitudine un
criteriu de bun` situare spiritual`:
„Dumnezeu nu a legat mântuirea
omului de vreun mod anume (…) Binele
f`cut [i dat de Dumnezeu printr-un
mod anume poate fi reg`sit în toate
celelalte moduri. Într-un mod sunt
de integrat toate modurile bune, iar
nu particularit`]ile lor. Fiindc` omul
doar un lucru poate lucra, iar nu toate
lucrurile deodat`. Trebuie s` fie acel
lucru, unul, [i în acel unul, s` le preia
pe toate“4.
Astfel în]eleas`, convergen]a religii-
lor se opune net relativismului, c`ci re-
lativismul const` în a z`bovi indefinit
în teritoriul particularului, cu aten]ia
fixat` pe evantaiul modurilor între
care ezi]i, între care alegi, pe care le
socote[ti la fel de bune. Astfel în]eleas`,
convergen]a religiilor se opune net
fundamentalismului, c`ci cel din urm`
ridic` particularitatea unui singur mod
la rang absolut. Prea adesea conflic-
tual`, diversitatea religioas` – pe care
mondializarea o face de neocolit, c`reia
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
modernitatea tîrzie îi d` statut legitim
– poate fi a[adar o imagine metafizic
mobilizatoare.
Laicitatea
Laicitatea a luat, cu for]a, de pe
umerii Bisericii sarcina de a gestiona
întregul, întregurile. Explicarea univer-
sului [i a istoriei, norma la care se ra-
porteaz` întreaga structur` social` nu
mai sînt oferite, în modernitatea tîrzie,
de religie. Religia nu mai asigur` sensul
global al lumii sau al comunit`]ii în
care tr`im. Ea e practicat` de anumite
grupuri din societatea mare, care intr`
în dialog, în competi]ie, în conflict
cu adep]ii altor imagini despre lume.
Institu]iile credin]ei [i credincio[ii ac-
cept` ei în[i[i faptul c` religia nu mai
este vîrful organizator al societ`]ilor
noastre, ci doar un aspect printre multe
altele. Dac` dimensiunea religioas` e o
dimensiune fundamental` a omului,
ea nu mai este în societ`]ile noastre
o dimensiune pretutindeni prezent`,
vizibil`, afirmat`.
Al`turi de consecin]ele nefaste ale
acestei st`ri de lucruri, care îi sînt
posibilele valorific`ri spirituale? În
primul rînd, divinul e eliberat, a[
îndr`zni s` spun, de prestigiul social.
Imaginea lui nu mai este, în societ`]ile
noastre, cea a suveranului ceresc, prea
îndeaproape cuplat cu suveranit`]i
terestre. În spectacolul lumii moderne,
aspectul de atotputere a divinului nu
mai este evident. Tr`s`turile afirmative
ale divinului, în genere, acele tr`s`turi
utile [i utilizabile pentru organizarea
unei societ`]i nu mai sînt pregnant [i
la tot pasul prezente, unanim admise.
Evident` este mai degrab` discre]ia,
„retragerea“ lui, enigma unui Dum-
nezeu care accept` s` fie nu doar
respectat [i invocat, ci [i ignorat, l`sat
deoparte, contestat.
Situa]ia aceasta poate mobiliza
con[tiin]a religioas` s` elibereze di-
vinul de ceea ce Berdiaev numea „so-
ciomorfism“: conceperea lui mai ales
potrivit unor categorii care regleaz`
via]a societ`]ilor omene[ti (putere, po-
sesiune), adic` divinul privit mai ales
ca suprem administrator al treburilor
publice [i private; un Dumnezeu c`ruia
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
i se confer` doar atîta transcenden]`
cît s` rezolve satisf`c`tor problemele
creaturii sale.
Chiar în epocile de maturitate religi-
oas`, via afirmativa, necomplementat`
de via negativa, ar fi riscat s` reduc`
divinul la o condi]ie incomplet`: s`
fie apreciat, c`utat, gîndit, celebrat
mai ales în func]ie de opera sa, s` fie
configurat pornind de la tr`s`turile,
sublimate, ale crea]iei sale. „Lupta îm-
potriva sociomorfismului“ lui Dumne-
zeu este o tem` important` a tradi]iilor
religioase: componenta lor profetic`,
contemplativ`, monastic`, doctrinele
metafizice, efortul mereu reluat al
deta[`rii de lume o dovedesc5.
În societ`]ile moderne, Dumnezeu
accept` o discre]ie pe care nu a avut-o
niciodat`. Se ofer` cunoa[terii [i apro-
pierii mai degrab` prin urmele lui, prin
numele lui negative, prin aspectele lui
inaparente, prin T`cerea lui sau prin
adierea subtil` a Duhului. Pentru H.-
R. Patapievici, modernitatea – epoc` a
de-substan]ializ`rii – poate fi folosit`
ca tehnic` spiritual` dac` îi prelu`m
tendin]a pentru a explora „miresme-
le“ mobilizatoare ale divinului, mai
degrab` decît formele în care el poate
fi „cuprins“ [i utilizat6. Eliberat de abu-
zul afirmativ, rev`rsîndu-se dincolo de
portretul institu]ional, El apare drept
Str`inul de urmat.
Laicitatea, în care Dumnezeu are
o nemaiîntîlnit` discre]ie, ne ofer`
reflexul, inversat ca orice reflex, al
îndep`rtatului pol divin care ne atrage
spre infinitul lui ascuns. Laicitatea
impune de asemenea omului religios
o singur`tate, riscant` desigur, dar [i
catalizatoare pentru a-[i descoperi [i
solicita „dimensiunea seniorial`“, cum
o numea Henry Corbin, cea care e apt`
de participare la divinul eliberat de
sociomorfism.
Democra]ia ca suport
pentru gîndirea alterit`]ii
absolute
{tim cu to]ii c` democra]ia mo-
dern` e, prin defini]ie, un model de
societate netotalizant`. Nici un pro-
gram, nici o norm`, nici o lege nu se
adopt` în cuprinsul ei f`r` persisten]a
unei minorit`]i potrivnice sau indife-
rente, recunoscut` drept legitim` în
pozi]ia ei de alteritate. Rînd pe rînd,
valorile care asigurau leg`tura social`
în democra]iile moderne s-au dovedit
erodabile. Descump`ni]i, în c`utare de
solu]ii, anali[ti [i cercet`tori în [tiin]ele
sociale au fost nevoi]i s` admit` c` reli-
gia – pe care, la un moment dat, o consi-
derau pe cale de a se „privatiza“ complet
– se dovede[te totu[i destul de trainic`
[i în aceast` privin]`: grupuri destul de
largi de oameni, chiar europeni, v`d în
religia lor o tr`s`tur` identitar`, un fac-
tor de solidaritate [i de ac]iune public`.
Dar nici religia nu mai este în societ`]ile
noastre pluraliste un bun împ`rt`[it de
toat` lumea, iar cei care îl împ`rt`[esc
nu o fac la fel. Omul democra]iilor euro-
pene gînde[te, lucreaz`, se mi[c` într-o
structur` de realitate întemeiat` pe
refuzul monopolului, pe discreditarea
unit`]ii – care, în lipsa verticalei trans-
cendente, e conceput` ([i temut`) în va-
rianta ei plat`, uniformizant`, totalitar`.
Prin defini]ie, omul democra]iilor eu-
ropene tr`ie[te în orizontul pluralit`]ii
neunificabile. Societatea noastr` nu mai
vrea, spre deosebire de modelul cet`]ii
platoniciene, s` fie una. Idealul ei este
exact opus.
În societ`]ile tradi]ionale, spiritual
integratoare – care, din punct de vedere
tîrziu modern, sînt socotite „mono-
poliste“ –, divinul cuprindea, ordona
[i orienta spre unitate toate entit`]ile
lumii. În contrast cu acele societ`]i, noi
tr`im cu o mereu mai acut` con[tiin]`
a par]ialit`]ii noastre. Mondializarea
ne pune în fa]a celuilalt, diferit nu doar
prin datele [i op]iunile lui individuale,
ci prin civiliza]ie, cultur`, religie. Din-
colo de gardul mediului nostru fami-
liar st` o alteritate pe care o accept`m
în principiu ca legitim`, dar pe care
nu prea [tim cum s` o împ`c`m cu
identitatea noastr`. Toleran]a, valoare
central` a modernit`]ii, este, cum re-
marca Andrei Ple[u, strategie de gestio-
nare a unui inconfort: inconfortul unei
alterit`]i descump`nitoare, „nerezolva-
bile“7. Nu mai putem integra îndeob[te
aceast` alteritate în propria noastr`
identitate, oricît de l`rgit`. Cel`lalt nu
mai poate fi considerat un marginal,
de evanghelizat sau de civilizat; nu mai
poate fi considerat un „necredincios“ de
comb`tut; în pofida ideologiei multi-
culturaliste, nu e considerat un „coleg“
sau un „partener“ decît în discursuri
umanitariste ori în afaceri; el este în
genere str`inul, altul – de respectat, de
suportat sau de evitat ca str`in.
Îns`[i imaginea noastr` despre lume
nu mai are o arhitectur` armonioas`, o
satisf`c`toare rotunjime. Dar con[tiin]a
acestei tr`s`turi poate fi orientat` as-
cendent, iar atunci exist` [ansa ca frag-
mentarea, par]ialitatea, neterminarea
s` fie transpuse în deschidere. Situarea
noastr` într-o lume neîncheiat` poate
deveni impuls de a gîndi o sfer` care ne
dep`[e[te, care ne propune alteritatea
ei radical`. Berdiaev spunea c`, pentru
el, formele artei clasice sînt metafizic
sufocante tocmai datorit` perfec]iunii
lor, închis` în propriile contururi,
ceea ce „creeaz` iluzia perfec]iunii în
finitudine“8. Schi]a, fragmentul, „ogiva
incomplet`“, cu un arc aruncat în alt
plan, despre care vorbea undeva Henry
Corbin – iat` un tip de forme care fac
prezente v`zutul [i nev`zutul, tensiu-
nea între finit [i infinit.
La sfîr[itul Evului Mediu, universul
– cu ierarhica lui arhitectur` avîndu-l
drept cheie de bolt` pe Dumnezeu – a
început s` par` unor gînditori cre[tini
prea „perfect“. Transcenden]a devenise
prea vecin` cu lumea; era doar vîrful
celei din urm`. Reac]ia fa]` de prea
ap`sata continuitate între sfera crea-
turii [i cea a Creatorului a constat în
accentul pus pe transcenden]a tare a
divinului. Pornind de la aceast` tem`,
se puteau dezvolta mai multe linii de
gîndire. Solu]ia lui Cusanus, de pild`,
a mizat pe antinomie, pe coinciden]a
opuselor care se poten]eaz` unul pe
cel`lalt. La fel de „tare“ ca separarea
este, la Cusanus, uniunea între infinit
[i finit. Transceden]a tare a divinului
are o leg`tur` intim` cu entit`]ile lumii
create. Ontologic vorbind, ele constitu-
ie, toate, o desf`[urare a posibilit`]ilor,
a inten]iilor divine, sînt chiar manifes-
tarea Unit`]ii în multiplicitate, „etala-
rea“ ei în univers. Lumea e o uria[` ([i
indefinit`) constela]ie în care pulseaz`
aceea[i lumin`, prea-îndep`rtat`9.
Dar nu solu]ia de tip paradoxal a
prevalat în modernitate, ci una inte-
lectual mai „mecanic`“: solu]ia unei
distan]e din ce în ce mai indiferente
între cele dou` sfere10. Dup` cîteva
secole, din transcenden]a „prea-se-
parat`“ de lume a divinului a decurs
principiul laicit`]ii tari: „Dumnezeu
este «separatul»; el nu se amestec` în
treburile politice ale oamenilor“11. Dar,
desigur, în aceste condi]ii, Dumnezeu
a devenit treptat nu doar „separatul“,
ci „absentul“, „ignoratul“. Prezen]a în
alteritate a divinului a devenit politic,
cosmologic [i mental nerelevant`, a
fost scoas` din scen`, pentru a ceda
locul policromei alterit`]i umane,
unei diversit`]i legitimate, puse ca dat
esen]ial al democra]iei.
Îns` dac` perspectiva e redresat`,
atunci prezen]a de neresorbit a celui
diferit de noi poate deveni simbolul
– imediat [i masiv prezent – al Celui
de dincolo de noi. Experien]a curent`
a alterit`]ii poate deveni îndemnul
de a gîndi cum apare „din polul plus“
tema identit`]ii [i a alterit`]ii. În ori-
zontul ei cel mai larg, ea ar putea suna
cam a[a: cum a fost posibil` crea]ia,
un spa]iu unde s` fie un altceva decît
Dumnezeu?
Paradoxul crea]iei const` în po-
sibilitatea lui Dumnezeu, Identitate
absolut`, de a da spa]iu [i fiin]` unei
alterit`]i. Printre concep]iile religioase
asupra crea]iei exist` o linie care nu
porne[te de la un inexplicabil, deja
dat, domeniu de fiin]` „din afara“ lui
Dumnezeu. Ea situeaz` tema crea]iei
chiar în interiorul divin. Ea consider`
c` Dumnezeu nu a f`cut lumea lu-
crînd ofensiv, c`tre [i într-un domeniu
din afara lui. În calitate de creator,
Dumnezeu este, pentru aceast` linie
de gîndire, atotputere, plenitudine de
realitate care se autolimiteaz`. El însu[i
se „retrage“ pentru a face loc crea]iei
sale. Prezent` în mistica iudaic` din
secolul al XVI-lea, dar [i în alte tradi]ii,
aceast` concep]ie consider` c` prima
mi[care divin` ce conduce la crea]ie
const` în concentrarea lui Dumnezeu,
în „contrac]ia“ sa, care las` astfel un
spa]iu pentru desf`[urarea lumii, un
teritoriu unde s` poat` rezista o fiin]`
care nu are realitatea lui tare. André
Scrima cita o spus` a lui Hölderlin po-
trivit c`reia Dumnezeu i-ar fi creat pe
oameni precum oceanul continentele:
retr`gîndu-se. Nu este vorba despre o
mi[care limitativ`, prin care Dumne-
zeu „se strînge pu]in“ ca s` fac` loc [i
operei sale. „Contrac]ia“ are aici sensul
efectiv „concentrare“: Dumnezeu se
cufund` în propriul lui abis, se retrage
în misterul lui insondabil, infinit, dez-
golind în urma sa un ]`rm.
Contrac]ia divin` (]im]um) din Caba-
la, kenoza christic`, cele 70.000 de v`luri
de lumin` [i întuneric pe care Allah le
pune între sine [i crea]ie pentru a nu
o mistui cu splendoarea lui, toate sînt
strategii ale divinului pentru a l`sa s`
fie un altceva decît El. Toate creeaz` un
spa]iu de alteritate care subzist` datorit`
„urmelor de realitate“ l`sate de divin în
retragerea sa. Iar în acest spa]iu, Dumne-
zeu revine în mod acoperit, ascuns, pen-
tru a-[i r`spîndi acolo „suflul milostiv“,
pentru a configura realit`]ile lumii prin-
tr-un rafinat amestec de mil` [i rigoare,
de norm` [i de libertate, de autoritate [i
de respect al alterit`]ii umane.
Divinul î[i desf`[oar` crea]ia drept
spectacol paradoxal al alterit`]ii în
raport cu sine însu[i; dar o alteritate
43
învestit` cu realitate numai fiindc` e
locul în care El se contempl` ca diferit
de sine. Aceast` manifestare în alteritate
ITINERARII SPIRITUALE
a divinului poate fi, pentru omul cre-
dincios, îndemn la o atitudine comple-
mentar`, simetric`. Tradi]iile spirituale
socotesc c` omul este singura oglind`
responsabil` a divinului, singurul loc în
care alteritatea chipului S`u oglindit
poate primi un r`spuns recuperator,
poate fi recondus` spre non-dualitatea
suprem`, spre unitatea dintre alteritate
[i identitate.
Tr`im într-un tip de societate lip-
sit` de pol unificator, unde alteritatea
este puternic resim]it` la tot pasul.
N-ar putea deveni aceast` situa]ie un
exerci]iu pentru a admite, pentru a
gîndi, pentru a tatona sfera unui Altce-
va radical, în care identitatea [i alterita-
tea î[i afl` paradoxala unitate?
l
1 André Scrima insist` asupra acestei
articul`ri decisive în Experien]a spiritual` [i
limbajele ei, Humanitas, 2008; de asemenea în
Despre isihasm, Humanitas, 2003.
2 Îmi face pl`cere s` men]ionez c` au
ap`rut în 2008 dou` traduceri ale tratatului:
în Nicolaus Cusanus, Coincidentia oppositorum,
edi]ie bilingv`, studiu introductiv, traducere
[i note de Mihnea Moroianu, Polirom, vol. II,
pp. 9–112 [i în volumul Nicolaus Cusanus, Pa-
cea între religii, traducere [i note de Wilhelm
Tauwinkl, Despre Dumnezeul ascuns, traducere
[i note de Bogdan T`taru-Cazaban, prefa]` de
Anca Manolescu, Humanitas.
3 Cartea dumnezeie[tii mângâieri, II, în
Maestrul Eckhart, Despre omul nobil, cupa din
care bea regele. Tratate, traducere din germana
medieval` de Gabriel H. Decuble, Humanitas,
2007, p. 65.
4 Cuvinte de înv`]`tur`, 17, în Maestrul
Eckhart, Despre omul nobil…, pp. 143–144.
5 „Fuga de lume“ nu este totu[i faza ultim`
a drumului spiritual. Exemplele, pomenite
mai sus, de spirituali care [i-au dus pîn` la
cap`t traseul arat` c` treapta final` const` în
revenirea asupra lumii din punctul de vedere
al libert`]ii verticale, printr-o prezen]` care
iradiaz` în lume aceast` libertate.
6 H.-R. Patapievici, „Despre faptul de a fi
modern“ (paragraful „Modernitatea ca tehnic`
spiritual`“), Discern`mântul moderniz`rii, Hu-
manitas, 2005, pp. 135–139.
7 Andrei Ple[u, „Toleran]a [i intolerabilul.
Criza unui concept“, Despre bucurie în Est [i în
Vest [i alte eseuri, Humanitas, 2006.
8 Nikolai Berdiaev (Cunoa[terea de sine.
Exerci]iu de autobiografie filozofic`, Humani-
tas, 1998, p. 46) î[i declar` neiubirea fa]` de
clasicism, care „creeaz` iluzia perfec]iunii în
finitudine. Perfec]iunea poate fi atins` doar
în infinit. N`zuin]a c`tre infinit [i etern nu
trebuie curmat` de iluzia perfec]iunii finite“
(p. 46).
9 „Creatura e manifestarea Creatorului de-
finindu-se pe sine însu[i, adic` a luminii, care
e Dumnezeu, manifestîndu-se pe sine îns`[i“
(De non aliud, 117, în Du Non-Autre, trad. Hervé
Pasqua, Paris, Cerf, 2002, p. 116).
10 Despre deosebirea dintre doctrina
cusan` [i linia Occam, Luther, Descartes în
ce prive[te transcenden]a tare a divinului [i
raportul ei cu universul: Walter Schulz, Le
Dieu de la métaphysique moderne, traduction,
présentation et notes par J. Colette, Paris,
Éditions du C.N.R.S, 1978; Louis Dupré, „Na-
ture and Grace in Cusa’s Mystical Theology“,
American Catholic Philosophical Quarterly, vol.
LXIV, Winter 1990, Special Issue: Nicholas of
Cusa, edited by Louis Dupré, pp. 153–170.
11 Marcel Gauchet, Ie[irea din religie, Hu-
manitas, 2006, p. 69. j

44
Absolutismul socializ`rii
U
POLITICA
NEORI de reform` ar trebui
s` ne temem. Cuvîntul a
primit un sens luminos,
deschiz`tor de orizonturi [i
circumspec]iile pot s` par`
reac]ionare. Dar e timpul, cu siguran]`,
s` vedem care sînt riscurile ascunse în
gena proiectului reformator.
Exist`, în general, o mecanic` a
reformei, pe care nu o voi analiza aici,
[i care împinge lucrurile înainte f`r`
s` aib`, întotdeauna, un sens precizat.
Dar în acest elan care nu mai caut`
direc]ii, lucrurile se petrec adesea în
mod obscur, propulsate de resorturi
necunoscute sau poate doar disimula-
te. Reforma electoral`, de exemplu, a
ie[it altfel decît a fost gîndit` deoarece
a preluat în mi[carea ei faptul, ascuns
cu grij` de înse[i partidele „reforma-
toare“, c` lucrurile urmau s` fie l`sate
i neschimbate.
Libertatea, în]eleas` Se pare îns` c` intervine, mereu,
ca decalaj fa]` de ceva care scap` premedit`rii. Nu îmi
societate, depinde imaginez, bun`oar`, c` autorii strate-
îns` poate mai pu]in giei1 de reform` a [colii comandate
de materia de studiu, de pre[edintele Traian B`sescu [i-au
cît de autonomia propus s` corup` criteriile de evaluare
intelectual` a profesional`. M` tem îns` c`, dac` pro-
profesorului. Or, iectul va fi pus în aplicare, acest lucru
modelul [colii pe care se va petrece cu adev`rat. {i riscul nu
îl descrie strategia e neglijabil dac` lu`m în calcul tonul
oficial` de reform` categoric al textului, modul mecanic
reprezint`, în mod [i suspect interesat în care a fost asu-
cert, versiunea cea mat de sindicatele [colare [i absen]a
mai avansat` (dus` oric`rei reflec]ii la nivelul partidelor
la limit`) a tendin]ei politice.
de restrîngere a Iat` mecanismul pe care,
libert`]ilor surprinz`tor, strategia îl descrie în
toate articula]iile sale:
„4.2. La sfîr[itul anului [colar, fieca-
re cadru didactic va fi evaluat. La baza
evalu`rii vor sta:
(a) Autoevaluarea presta]iei la
clas`;
(b) Evaluarea din partea a 3 colegi
de aceea[i specialitate (unul desemnat
de cadrul didactic în cauz`, doi de c`tre
conducerea [colii);
(c) Evaluarea din partea conducerii
[colii.
Coeficientul final de evaluare, va-
riind între 1 [i 5 va fi stabilit de c`tre
Consiliul de Administra]ie [i va consti-
tui baza salariz`rii pentru urm`torul
an. (…) Termen: 2009–2010“2.
Ce va urma nu e greu de în]eles.
Din momentul în care autoritatea ex-
terioar` va disp`rea (o evaluare f`cut`
de persoane cu totul str`ine de [coala
cu pricina), membrii corpului profe-
soral vor conveni s` se pun` de acord.
Nu dintr-o dat`, desigur, procesul ar
putea s` treac` prin fr`mînt`ri înde-
lungi [i dureroase, dar, mai devreme
sau mai tîrziu, oamenii vor consim]i
s` se acomodeze [i s` se autovalideze
avantajos, f`r` tensiuni. În intimi-
tatea moral` a acestui proces se vor
petrece îns` cele mai triste întîmpl`ri,
de vreme ce rela]iile dintre membrii
corpului didactic vor fi guvernate de
complicitate, intimitate promiscu`
sau, în grupurile mai largi [i mai
preten]ioase, de patronaj brutal [i
umilin]` servil`.
În acest context, independen]a inte-
lectual` va fi complet abolit`. Nici un
profesor nu va putea sus]ine ceva ce [tie
c` „examinatorii“ s`i dezaprob`, decît
cu pre]ul umilirii [i al descalific`rii
sale. Chiar dac` nu este vorba ca un
profesor de ciclu secundar s` produc`
idei sau s` revolu]ioneze practica
[colar`, autonomia gîndirii este sin-
gura cale a unei pedagogii autentice
[i eficiente. Or, rebeliunea, clasic`, a
tinerilor profesori împotriva anchilo-
zei, a prejudec`]ilor didactice, a ideilor
primite de-a gata va fi curmat` din fa[`.
În [coal` va fi instituit un totalitarism
al grupului omogen [i care nu va avea
nici un motiv s` îng`duie excep]ii. Ur-
marea este dispari]ia oric`rei dorin]e de
perfec]ionare [i, în final, o omogenizare
la nivelul cel mai de jos.
Ast`zi, tinerii dota]i nu mai intr`
în sistemul [colar din cauza salarii-
lor mici, mîine nu or s` mai intre de
teama ambian]ei sufocante. {coala va
fi, a[adar, o sit` extrem de eficace, care
va selecta anumite tipuri umane, pre-
ferînd conformismul, prostia la[` sau
lichelismul. Din acest incubator se vor
na[te ni[te mon[tri de incompeten]`
[i ignoran]`. Reforma, a[a cum a fost
ea schi]at` de Strategia asumat` de
pre[edinte, sucomb`, dramatic, într-un
absolutism al socializ`rii.
Poate c` exagerez. În definitiv me-
canismul acesta de evaluare este doar
o mic` parte dintr-o strategie mai larg`
[i ar putea fi o simpl` inadverten]`. {i
totu[i. Proiectul valid`rii consensuale,
pe care se sprijin`, explicit, crearea
unei noi elite didactice, se înscrie
în aceea[i tendin]` cu obiectivul cel
mai general al reformei, care î[i pro-
pune s` subordoneze [coala integral
contingen]ei sociale. Critica [colii de
azi porne[te invariabil de la decalajul
dintre con]inuturile didactice [i „noile
exigen]e“ ale unei societ`]i în schimba-
re. A[adar reforma, chiar dac` nu [tie
încotro merge, î[i propune, în orice caz,
cu hot`rîre, s` elimine decalajul dintre
[coal` [i via]a social`.
Tema mai general` este, a[adar,
aceea raporturilor dintre individ [i
societate. În Criza culturii, un eseu din
anii ’50, Hannah Arendt ar`ta c`, în
ceea ce prive[te situa]ia individului,
exist` o diferen]` important` între
primele stadii ale societ`]ii [i societa-
tea de mass`. Atîta timp cît societatea
era redus` la anumite categorii ale
popula]iei, individul avea înc` destule
[anse s` reziste presiunilor sale, gra]ie
refugiului pe care îl puteau oferi cele-
lalte spa]ii sociale. Pe cînd, mai tîrziu,
în condi]iile societ`]ii de mass` care va
încorpora toate straturile popula]iei, o
bun` parte din dezn`dejdea modern`
a indivizilor se va datora bloc`rii
oric`rui refugiu. Doar artistul, observa
Hannah Arendt, î[i va mai conserva
vechiul statut, care implicase [i conti-
nu` s` implice o cert` ostilitate fa]` de
societate. Dar ostilitatea era a culturii
înse[i, care va intra în criz` exact din
clipa în care va fi, la rîndul ei, încor-
porat` în societate. Societatea a tins s`
monopolizeze „cultura“ utilizînd-o în
propriile ei scopuri, legate de statut [i
prestigiu.
Criza culturii deriv`, a[adar, în anali-
za Hannei Arendt, din ceea ce am numit
eu aici absolutismul socializ`rii.
Arta este, într-adev`r, teritoriul
de frontier`, acolo unde contingen]a
pare cea mai ap`s`toare. E mai clar,
în aceast` lumin`, [i de ce artistul de
ast`zi exhib` atîtea tendin]e antica-
pitaliste. Artistul plastic î[i ur`[te,
bun`oar` galeristul „exploatator“, dar
faptul acesta de a fi de „stînga“ are
mai pu]in de-a face cu marxismul sau
cu alt` variant` marxizant` a criticii
sociale decît cu reac]ia spontan` [i
neconceptualizat` la absolutismul
socializ`rii. Societatea, identic` în ex-
tensia ei cu pia]a, a devenit inevitabil
tiranic` [i constrîng`toare. Ceea ce nu
se vinde nu are nici o valoare [i cine
mai crede ast`zi în judecata de apoi a
poe]ilor? A[adar durerea se consum`
în revolt`, adesea preluat` în beneficiul
luptei anticapitaliste.
Modernismul [i-a epuizat ultimele
experien]e de izolare orgolioas`, spi-
ritualist`, antisocial` într-o ambian]`
de exasperare a publicului tot mai
pu]in tolerant. De la Mondrian [i
Kandinsky [i pîn` la instala]iile ironic-
triviale expuse ast`zi în locuri publice
preten]ioase3 e distan]a de la spa]iul
ultim al libert`]ii (de care moderni[tii
vor fi abuzat!) la asfixia social`.
Contesta]ie exist` [i ast`zi, e
adev`rat, dar nu mai e contesta]ia
contingen]ei4 sau a vie]ii triviale, ci
este o contesta]ie de natur` politic`, do-
mesticit` a[adar, inclus` deplin în so-
cietate [i pe deplin validat` de ea. Este,
paradoxal, o contesta]ie servil`, deoa-
rece nu mai atac` decît ]intele dinainte
desemnate de avangarda ideologic`.
Ceea ce vedem ast`zi e, prin urmare,
rezultatul unui proces de restrîngere
treptat` a spa]iilor de libertate pîn` la
anihilarea lor total`.
Se poate obiecta c` paralelismul pe
care l-am schi]at este impropriu, de
vreme ce [coala are printre func]iunile
sale [i pe aceea a socializ`rii. {coala
transmite nu doar un patrimoniu, dar
[i norme [i conduite sociale. Cu toate
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
acestea, în ceea ce a avut mai bun,
[coala a fost nu doar o mnemotehnic`
cultural`, ci a reprezentat avanpostul
însu[i al culturii [i locul din care omul
s-a preg`tit pentru toate conformismele
[i, totodat`, pentru toate contesta]iile.
Este vital pentru noi ca [coala s`-[i
rezerve [i de aici înainte un loc (fie [i
unul informal) în care urgen]ele socia-
le s` fie abolite [i unde noii oameni s`
gîndeasc`, necondi]ionat, viitorul.
Dar, a[a cum a fost gîndit` reforma
pîn` acum, [coala nu va mai con]ine
nici o rezerv` de idealitate sau, altfel
spus, de inutilitate [i chiar iresponsabi-
litate social`. Studiile clasice (complet
inutile), artele (provocatoare5) [i religia
(subversiv` 6) sînt aproape complet
suprimate.
Libertatea, în]eleas` ca decalaj 7
fa]` de societate, depinde îns` poate
mai pu]in de materia de studiu, cît de
autonomia intelectual` a profesorului.
Or, modelul [colii pe care îl descrie
strategia oficial` de reform` reprezint`,
în mod cert, versiunea cea mai avansat`
(dus` la limit`) a tendin]ei de restrînge-
re a libert`]ilor.
Concluzia este, desigur, relativi-
zant`: ne afl`m, indiscutabil, în cîmpul
unor tendin]e globale, irepresibile. Ar
trebui s` ne îngrijoreze îns` riscul ca,
în elanul acesta nereflexiv, procesul
de „modernizare“ s` dobîndeasc`, la
noi, forme insolite, excesive, s` devin`,
altfel spunînd, o dezvoltare patologic`
a unor tendin]e generale, pe care al]ii,
gra]ie unei mai ferme leg`turi cu
tradi]ia, [tiu s` le echilibreze.
l
1 Strategia „Educa]ie [i Cercetare pen-
tru Societatea Cunoa[terii“, http://www.
presidency.ro/static/ordine/Educatie_si_Cer-
cetare_pentru_Societatea_Cunoasterii.pdf
2 Vezi nota 1.
3 Vezi, de pild`, instala]ia „Entropa“ de la
sediul Consiliului European de la Bruxelles a
artistului ceh David Černý.
4 Modernismul pare s` dispre]uiasc` acut
societatea în general din cauz` c` societatea
îns`[i s-a definit tot mai mult ca pur` contin-
gen]`.
5 Teoria geniului, de exemplu, care in-
tervenea mereu în explica]ia poemului
„Luceaf`rul“ a provocat dintotdeauna teribile
stupori în cîmpul socializan]ilor.
6 Religia, în ciuda înv`]`turii morale [i a
conformismului programatic, este totu[i din
ce în ce mai ostil` societ`]ii prin antrenamen-
tul pe care îl recomand` pentru dep`[irea
contingen]ei. De aceea, modernizatorii de
toate culorile caut` s` elimine înv`]`mîntul
religios din programa [colar`.
7 Exist`, desigur, [i un alt tip de decalaj,
care decurge din izolarea dramatic` din anii
comunismului iar cei care vorbesc despre
modernizare g`sesc în acest plan argumente
puternice pentru reforme indispensabile, dar
[i alibiuri pentru proiecte excesive. j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Dependen]`
energetic` acut`
D
E câ]iva ani, în luna ianua-
rie, ]`rile Uniunii Europene
– deocamdat`, mai ales cele
din Est – s-au obi[nuit s`
tremure pu]in de frig [i
de frica repet`rii crizei de alimentare
cu gaz rusesc. Înc` nu a devenit o
„tradi]ie“, dar are toate [ansele: conform
previziunilor, pân` în 2020 dependen]a
general` a UE de gazele naturale poate
cre[te de la 40% în prezent la 70–80%.
Iar exporturile ruse[ti de gaz, acum de
26%, se pot dubla pân` atunci.
Rusia are cele mai mari rezerve de
gaze naturale din lume, dar [i cele de
]i]ei sunt aproape la fel de mari ca ale
Irakului. Cererea de energie cre[te pe
plan mondial, în special datorit` spec-
taculoasei lans`ri economice a Chinei,
ajuns` acum printre primele puteri ale
lumii în privin]a Produsului Intern
Brut (PIB). A[a c` bog`]ia [i puterea
poten]ial` a Rusiei au toate [ansele s`
sporeasc` de asemenea.
Diploma]ia combustibilului este folo-
sit` de noua oligarhie de la Kremlin ca
o arm` din ce în ce mai eficient`. Cu
cât cre[te scandalul gazelor naturale,
cu atât devine mai mult o chestiune
de politic` regional` [i global`. Con-
flictul recent cu Ucraina a f`cut ca
Parlamentul de la Kiev s` cear` desti-
tuirea pre[edintelui Victor Ianukovici
(aceast` doz` de „gaz letal“ îi poate
distruge definitiv cariera politic`, dup`
ce, cu ani în urm`, o otrav` înc` ne-
cunoscut` îl relansase), dar [i demisia
guvernului condus de Iulia Timo[enko
– mai pu]in probabil`.
Scandalul gazului întrerupt c`tre
Europa în plin` iarn`, exact pe fondul
unui amplu val de frig, afecteaz` de ase-
menea Rusia. Concernul rus Gazprom
[i guvernul de la Moscova începuser`
s` cucereasc` oarecum simpatia unora
dintre ]`rile [i guvernele europene.
Dar iritarea justificat` a milioanelor
de consumatori din UE a învinuit în
egal` m`sur` Ucraina [i Rusia. De[i
în]elegeau mai bine situa]ia, politici-
enii europeni au acuzat tot Moscova
pentru aceast` criz`. Guvernul de la
Kiev condus de Timo[enko r`mâne,
totu[i, pentru ei un poten]ial partener
direct în UE [i NATO.
Dac` la Kiev ajunge s` câ[tige teren
gruparea de politicieni care nutre[te o
aversiune cumplit` fa]` de Rusia, este
foarte posibil ca Ucraina s` taie com-
plet ([i definitiv) transportul gazului
rusesc spre Europa. Fire[te, cu riscul
înc`lzirii precare a Ucrainei doar cu
propriul gaz [i c`rbuni, ori cu motorin`
importat`, plus efectul de încetinire
semnificativ` a dezvolt`rii economice.
Na]ionali[tii ucraineni par îns` gata
s`-[i taie cu senin`tate craca de sub
picioare, fiindc` pierderea pie]ei euro-
pene de gaz, pe fondul crizei mondiale,
ar reprezenta o lovitur` de propor]ii
dat` Rusiei. Marea conduct` de gaze ru-
seasc` din Marea Baltic` (Nord Stream),
cu ie[ire direct în Germania, poate s`
devin` func]ional` abia spre finalul
anului 2011.
În aceste condi]ii, consumatorii
europeni ar fi nevoi]i s` opteze pentru
alte surse de energie. Dar întreruperea
brusc` [i total` a aliment`rii ruse[ti cu
gaz spre Europa poate s` însemne un
dezastru economic pentru destule state
membre ale UE. Folosind îns` energia
ca pe o arm` politic`, Rusia începe s`
influen]eze tot mai mult luarea anu-
mitor decizii ale UE. Practicând „divide
et impera“, Moscova [i-a extins planu-
rile de gazoducte care s` evite trecerea
spre UE prin ]`ri vecine care îi sunt
înc` ostile. Gazoductele North Stream
care trece prin Marea Baltic` [i South
Stream prin Marea Neagr` fac parte
din aceast` strategie. Consolidat` de
fluxul constant de petrodolari [i petro-
euro, oligarhia de la Moscova face mari
eforturi pentru blocarea planurilor de
gazoducte care evit` teritoriul rusesc
dinspre Asia Central` spre UE.
În Europa de Est, fostul bloc comu-
nist, se afl` cele mai multe ]`ri membre
UE ostile Moscovei: Lituania, Letonia,
Estonia, Polonia, Republica Ceh` [i
Slovacia. La polul relativ opus se afl`
un grup de ]`ri loiale, care au ajuns s`
între]in` rela]ii bune [i avantajoase cu
Rusia – respectiv Austria, Grecia [i Ita-
lia. Între aceste dou` grup`ri clar opuse
se afl` ]`ri care critic` prudent politica
Moscovei: România, Slovenia, Suedia,
Bulgaria, Ungaria [i Marea Britanie. Cel
mai important este îns` grupul statelor
membre ale UE care sunt parteneri
taci]i [i care cuprinde Belgia, Dane-
marca, Finlanda, Fran]a, Germania,
Irlanda, Luxemburg, Olanda, Portuga-
lia [i Spania. Cipru [i Malta, insule în
Mediterana, nu se sinchisesc prea mult
de politica energetic` a Rusiei.
Simpatia sau antipatia fa]` de Mos-
cova nu reprezint`, deocamdat`, princi-
palul factor perturbator al rela]iilor din
sânul UE. Dar este destul de limpede
c` Rusia este dispus` s` se angajeze
în proiecte de gazoducte doar cu ]`ri
ca Italia, Austria, Germania, inevitabil
cu Bulgaria [i Slovenia (fiindc` South
Stream ar trece pe la ele, iar pe Serbia
pot conta oricum). Pe de alt` parte,
Moscova î[i arat` deschis inten]ia de a
„izola“ ]`ri ca Polonia, Cehia, Slovacia
[i cele trei ]`ri baltice.
Liderii ru[i nu se tem deloc c` UE
le-ar putea impune sanc]iuni economi-
ce, a[a cum s-a v`zut cu ocazia crizei
georgiene din vara anului trecut. Mos-
cova mizeaz` în orice caz pe dreptul
de veto al unor ]`ri prietene, cum ar fi
Italia sau Germania, [i, poate, curând
chiar Spania, unde Gazprom face presi-
uni pentru achizi]ionarea unui pachet
consistent de ac]iuni ale companiei
energetice na]ionale.
Pânza de p`ianjen a Gazprom, com-
binat` cu acorduri de construire a
unor centrale nucleare în ]`ri „mai
penetrabile“ din Est [i cu planurile de
instalare a unor baze militare ruse[ti în
]`ri din Orientul Mijlociu (ca reac]ie la
instalarea celor americane în ]`ri cen-
tral-europene), configureaz` situa]ia
de dependen]` energetic` acut` a UE
fa]` de Rusia, precum [i faptul c` Mos-
cova î[i recâ[tig` treptat influen]a în
Europa.
Într-o analiz` strategic` a politicii
energetice comunitare, Comisia Eu-
ropean` avertiza toamna trecut` c`
Europa va continua s` depind` cel
pu]in înc` un deceniu de importurile
masive de petrol [i gaz. UE are tot inte-
resul ca pia]a mondial` a petrolului s`
func]ioneze cât mai bine [i mai trans-
parent, cu pre]uri moderate [i previzi-
bile. Nu la fel stau lucrurile în privin]a
gazului. Dependen]a de gazoducte
creeaz` interdependen]e de-a lungul
întregului lan] de aprovizionare.
În atare condi]ii, Bruxelles dore[te
un parteneriat energetic echilibrat cu
Rusia, încercând s` reînnoiasc` Acor-
dul de Parteneriat [i Cooperare, care
s` includ` rela]iile energetice într-un
acord de tip comercial mult mai amplu.
Îns` firmele ruse[ti se mul]umesc s`
investeasc` în dezvoltarea câmpurilor
petroliere [i de gaze naturale. Pe de alt`
parte, UE este îngrijorat` de sarabanda
piedicilor juridice întâmpinate de fir-
mele europene care investesc în Rusia
(Shell sau BP), obligate s`-[i vând` c`tre
Gazprom active-cheie pentru a putea s`
î[i continue activitatea acolo.
Con[tien]i îns` c`, în anumite
condi]ii, nici m`car „]`rile prietene“
din UE nu ar fi dispuse s` mearg` prea
departe în evitarea sanc]iunilor eco-
nomice sau blocarea unui nou tratat
45
INTEGRAREA EUROPEAN~
de baz` cu Rusia, Moscova joac` atent
cartea întreruperilor de alimentare cu
gaz a Europei. Cu toate acestea, dac`
ar avea loc perturb`ri repetate în
aprovizionare de-a lungul urm`torilor
ani, pre]ul mondial al gazului ar urca
alarmant, iar Moscova ar fi chiar în
stare s` vând` doar unor state membre
UE [i s` le ignore pe celelalte. Solidari-
tatea european` ar începe s` „cl`n]`ne
de frig“.
Nu exist` nici un plan de urgen]`
coerent al UE pentru situa]ii de penurie
sau perturb`ri repetate în aprovizio-
nare, dar Comisia trebuie s` ia m`suri
în aceast` privin]`. De altfel, dac`
Tratatul de la Lisabona va fi pân` la
urm` ratificat (Irlanda proiecteaz` cu
optimism un al doilea referendum pe
aceast` tem`), Comisia sus]ine c` ar
trebui introdus un mecanism care s`
consolideze solidaritatea statelor mem-
bre când apar situa]ii deosebit de grave,
mai ales în domeniul energetic.
UE produce cam un sfert din gazul
pe care îl consum`. Import` alt sfert
din Rusia, 16% din Norvegia [i 15%
din Algeria, iar restul provine din
Libia, Nigeria sau Asia Central`. Apa-
rent, dependen]a Uniunii de gazul
rusesc nu este chiar atât de mare, îns`
la nivel geografic situa]ia este foarte
diferit`. Spania nu import` deloc
gaz rusesc, în timp ce Polonia, ]`rile
baltice [i Finlanda depind sut` la sut`
de el. Din 2008, Moscova a început
demersuri pentru înfiin]area unui
„OPEC al gazelor naturale“, un cartel
interna]ional în care doar Rusia, Iran
[i Qatar ar de]ine 60% din rezervele
actuale. Un astfel de cartel este îns`
foarte greu de constituit cu garan]ia c`
poate s` fie func]ional. Spre deosebire
de petrol, transportul gazului r`mâne
îns` o activitate la nivel regional, iar
livr`rile depind de infrastructura cos-
tisitoare a gazoductelor.
Criza declan[at` de sustragerile
unor cantit`]i de gaz de care a fost
acuzat` Ucraina în ianuarie este acum
speculat` [i ca o indirect` ma[ina]iune
american` în regiune. Pentru a contro-
la transportul direct spre Europa, stra-
tegii americani au diversificat aceste
c`i de livrare, evitând teritoriul Rusiei.
Dup` anul 2000, în era Putin, Moscova
a început s` se scuture [i a demarat
proiectele sale de gazoducte sau oleo-
ducte pe sub M`rile Baltic` sau Neagr`.
Iar din 2006 „taie“ regulat gazele care
trec prin Ucraina, provocând panic` în
Europa. j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
46

Sacrificiul Occidentului?
STUDII UMANISTE

L
A sfâr[itul anului trecut a
ap`rut în colec]ia „Constela]ii“
de la Editura Curtea Veche
traducerea uneia dintre cele
mai importante c`r]i ale
anului trecut, Noble]ea spiritului: un
ideal uitat, semnat` de Rob Riemen,
directorul Institutului Nexus din
Olanda. În argumentul c`r]ii,
coordonatorul colec]iei, Vladimir
Tism`neanu, c`ruia îi dator`m aceast`
traducere atât de rapid`, explic`
ambian]a insulei intelectuale pe care o
conduce Rob Riemen, anume Institutul
Nexus, pe care acesta l-a creat în
1994, fiind, a[a cum explic` filosoful,
ultima [i singura sa solu]ie pentru a
se putea exprima într-un spa]iu atât
de diferit de el. Institutul î[i propune
„s` îmbine erudi]ia [i toleran]a, este
opus oric`ror forme de limitare, cum
ar fi sectarismul sau [ovinismul, nu
î[i dore[te nici mizeria intelectual`
de a nu afla nimic, nici arogan]a de a
afla totul“. A[a cum explic` Vladimir
Tism`neanu, lucrarea este inspirat` de
nelini[tea moral` fa]` de fragmentarea
valorilor umaniste într-un timp
dominat de „uitare, egoism, narcisism,
consumism, mercantilism [i de
ubicua lips` de în]elegere a tragediilor
secolului XX“.
Prefa]a lui George Steiner
sintetizeaz` admirabil proiectul lui
Riemen [i [ansele sale. Situându-l
pe Thomas Mann, idolul lui Riemen
[i ultimul umanist, în Weltliteratur,
Steiner identific` influen]ele culturii
clasice, dar [i pe cele ale literaturii ruse
în scrierile autorului Muntelui vr`jit.
Pentru c` este ultimul mare umanist, marginalitate, ceea ce nu invalideaz` în cunoscuta ideologie „every terrorist mo[tenire intelectual` a pre[edintelui
opera sa fundamental` r`mâne cu nimic proiectul lui Riemen. is a freedom fighter“, g`sind justific`ri Franklin D. Roosevelt. Thomas Mann,
Doctor Faustus. Steiner pare con[tient Postfa]a scris` de H.-R. Patapievici actului în politica occidental` idolul declarat a lui Riemen, descrie
c` Mann trebuia s` anticipeze ne introduce în atmosfera acestei c`r]i [i în special american` fa]` de în jurnalul s`u discu]ia pe care a
tranzi]ia c`tre nihilism [i relativism. speciale, începând în acela[i timp „dezn`d`jdui]i“. Excesele iresponsabile avut-o cu pre[edintele [i modul în
Care este valoarea proiectului lui dezbaterea despre dimensiunea ideal` ale intelectualit`]ii americane au care a reu[it s`-i influen]eze discursul,
Riemen, exprimat [i în cele patru a Proiectului European, dialog care r`d`cini mai profunde în influentul dac` nu [i deciziile. În textul pe care
capitole ale c`r]ii [i materializat în lipse[te aproape complet în spa]iul relativism al celor care au devenit mai Mann îl d`duse lui Roosevelt, „Despre
Institutul Nexus? Steiner î[i exprim` românesc. Uniunea European` de întâi idolii intelectualilor americani, viitoarea victorie a democra]iei“, el
scepticismul cu care ne-a obi[nuit. Într- ast`zi nu mai reprezint` umanismul exemplul clasic fiind Derrida (care vorbe[te despre democra]ie ca despre
o epoc` în care elitele se orienteaz` european, cartea lui Riemen este revine dup` 11 septembrie asupra o form` de guvernare care are în
spre [tiin]ele tehnologice [i cele ale expresia umanismului ca experien]` ideilor sale, dar este prea târziu). centrul s`u demnitatea uman`. Mann
naturii, locul umanismului [i, mai de via]`. Pentru Patapievici, Noble]ea Nu o s` mai reiau aici aceste teme, nu ignor` domina]ia meschin`riei
mult decât atât, al simplei comunic`ri spiritului este un poem didactic ci voi încerca s` schi]ez aspectele umane, egoismul, cruzimea, la[itatea [i
a „logosului“ pare condamnat la amintind cele dou`sprezece principii etice ale c`r]ii. Rob Riemen a fost stupiditatea din lumea în care tr`ie[te,
pe care le-a formulat prietena lui în România în luna decembrie la dar crede c` adev`rata democra]ie are
Czesław Miłosz, Jeanne Hersch, despre Institutul Cultural Român. Într-unul în centrul s`u omul care î[i cultiv`
l Rob Riemen acela[i subiect. Patapievici traseaz` din pu]inele interviuri acordate, demnitatea prin pasiunea pentru art`
NOBLE}EA SPIRITULUI: genealogia „noble]ei spiritului“ Riemen vorbe[te despre amnezia [i [tiin]`, pentru adev`r, frumos [i
UN IDEAL UITAT începând cu Cicero, continuând cu Estului fa]` de trecutul totalitar [i ideea de justi]ie. Roosevelt î[i începe
Traducere din neerlandez` de Goethe [i Thomas Mann. lenea Vestului fa]` de majora sa criz` discursul de inaugurare vorbind despre
Gheorghe Nicolaescu Într-un articol scris de Mircea spiritual`. Pe 2 ianuarie anul acesta, aceast` posibil` rena[tere spiritual` a
Argument de Vladimir Mih`ie[ în România literar`, Riemen public` în America, într-una Americii.
Tism`neanu acesta descrie iresponsabilitatea dintre cele mai de succes publica]ii Amintindu-i de ceea ce spunea
Postfa]` de Horia-Roman
intelectualilor relativi[ti [i admir` liberale, Huffington Post, o scrisoare Socrate [i în spiritul lui Thomas Mann,
Patapievici
Curtea Veche, 2008
curajul lui Riemen de a scrie aceast` deschis` c`tre pre[edintele Obama. Riemen consider` criza economic` din
carte. Dup` 11 septembrie, mul]i dintre Prin aceast` scrisoare, Riemen încearc` America o criz` a unei civiliza]ii care
intelectualii influen]i – Dario Fo, Susan s` dialogheze cu Obama, care invocase a dezvoltat prea mult cultura banilor
Sontag, Norman Mailer – au reac]ionat pe parcursul campaniei importanta în detrimentul valorilor spirituale.
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Aceast` criz` î[i produce efectele [i
asupra educa]iei, care în America
este una practic` [i utilitarist`, într-o
]ar` care a încurajat mult prea mult
antiintelectualismul. Alegerea lui
Obama i se pare lui Riemen semnul
unei schimb`ri de climat în SUA, un
moment favorabil unei modific`ri
de amploare. Discursul inaugural
al lui Obama, analizat de pres` mai
pu]in decât vestimenta]ia cuplului
preziden]ial la baluri, reaminte[te de
refacerea Americii, de responsabilitate,
de discrepan]ele economice. Nu putem
[ti dac` Obama a citit scrisoarea lui
Riemen, dar putem spera c` se va
întâlni cu el.
Cu siguran]`, aceast` scrisoare îi
poate surprinde pe cei care nu l-au
citit cu aten]ie pe Riemen. Nici criticii
americani, pu]ini deocamdat`, care au
recenzat cartea, nici cei britanici nu au
reu[it s` ias` dintr-una din dihotomiile
pe care Riemen le consider` o patologie
a crizei democratice contemporane:
politizarea intelectualilor. Riemen a
fost criticat de stânga cu cli[eele sale
obi[nuite – „spirit inegalitar“, „via]a
ca art`“ – [i elogiat de dreapta pentru
„reîntoarcerea la tradi]ii“. Aceast` cheie
de lectur` se dovede[te gre[it` [i nu
îl mir` pe Riemen. Scris` într-un stil
literar, cu dialoguri imaginare, cartea
lui Riemen nu poate fi încadrat`,
pentru c` a fost conceput` ca o
critic` a multor cli[ee intelectuale
contemporane.
Preludiul c`r]ii, cu motto-ul lui
Walt Whitman, „Cine e[ti tu, s`-i
cân]i ori s`-i vorbe[ti Americii?“, ar
putea fi considerat o nuvel`. Riemen
se întâlne[te, pe 7 noiembrie, ziua
în care erau comemorate na[terea
[i moartea lui Platon, la faimoasa
River Café din Brooklin, pe care o
cunoa[tem [i din scrierile lui Paul
Auster, cu fiica cea mic` a lui Thomas
Mann, Elisabeth Mann Borgese. Dup`
r`zboi, Elisabeth împreun` cu so]ul
Dictatorul „discret“
A
P~RUT~ în 1993 prin
regruparea eseurilor
prezentate înainte de
1989 la postul de radio
Europa Liber` – o a
treia edi]ie, rev`zut` [i ad`ugit`,
apare în 2008 –, Arheologia terorii
devenea un instrument esen]ial în
radiografierea sistemului totalitar
românesc. Din corpul ei se desprinde
[i acest ultim volum al lui Vladimir
Tism`neanu, Perfectul acrobat
Leonte R`utu, m`[tile r`ului (Editura
Humanitas, Bucure[ti, 2008), realizat
printr-o colaborare judicioas` cu
tân`rul istoric Cristian Vasile [i cu
participarea prestigioas` a lui Mihai
{ora într-un dialog care orienteaz`
ei, celebrul antifascist [i cercet`tor
în domeniul literaturii Giuseppe
Borgese, militase pentru frumoasa [i
utopica idee a unei federa]ii mondiale,
bucurându-se de sprijinul lui Gandhi,
Sartre, Camus, Bertrand Russell,
Einstein [i tat`l ei, Thomas Mann. A
fost profesoar` de drept maritim [i
ecologic „avant la lettre“, mult înaintea
figurii emblematice Al Gore. La cina
de la River Café apare unul dintre
cele mai impresionante personaje
ale c`r]ii, Joseph Goodman. Tân`r
pianist de excep]ie, îndr`gostit de
Elisabeth la sfâr[itul anilor ’30, când
Mann pleac` în America, Joe ar fi
putut fi u[or catalogat ast`zi drept un
ratat. Dup` c`s`toria lui Elisabeth cu
Borgese, renun]` la pian, vinde c`r]i
într-o libr`rie [i apoi cânt` pe vapoare
de croazier`; dup` moartea fiicei sale,
divor]eaz` [i tr`ie[te ast`zi în s`r`cie,
pe care o ascunde cu mare discre]ie.
Joseph Goodman a renun]at la pian
pentru c`r]i, are un cult pentru Walt
Whitman similar cultului lui Riemen
pentru Thomas Mann. În timp ce to]i
trei discutau despre problema r`ului
a[a cum este ea resim]it` dup` 11
septembrie, Joseph Goodman le arat` o
cantat` simfonic` de solo, compus` de
el pe versurile lui Walt Whitman din
Leaves of Grass. Cantata lui Goodman
se nume[te „Noble]ea spiritului“.
Pentru Joseph Goodman, Whitman
crezuse în faptul c` via]a este arta
devenirii prin cultivarea spiritului
uman, a „adev`rului, iubirii, frumuse]ii
[i bun`t`]ii“. Goodman moare la dou`
luni dup` întâlnirea de la River Café;
înainte de moarte î[i distrusese tot ce a
scris. Elisabeth îi propune lui Riemen
s` continue în Olanda idealurile în care
crezuse Joseph.
Tema sacrificiului a fost expus` de
Riemen [i în deschiderea conferin]ei
sale de la Institutul Aspen, în 2006.
Riemen proiecteaz` fragmente din
ultimul film al lui Tarkovski (pe
avantajos perspectiva. Dac` marii
pontifi ai comunismului, de la Stalin
la Gheorghe Gheorghiu-Dej sau
Nicolae Ceau[escu, au beneficiat
de biografii elocvente – merit`
men]ionat aici un alt portret de
autor al lui Tism`neanu, Fantoma lui
Gheorghiu-Dej (Humanitas, Bucure[ti,
2008) –, cercet`torul român face loc
nu doar principalilor actori pe scena
politic` a totalitarismelor de stânga,
ci [i unor personalit`]i care au [tiut
s` manevreze din umbr`, cu eficien]`
maxim`, personalit`]i „discrete“.
Urm`rind tectonica principalelor
grupuscule sectare implicate în
politomahiile hegemoniste, dar chiar
[i a anturajului [i personalit`]ilor
care, cu excep]ia so]iei sale, Kirsten,
nu-l v`zuser`m nimeni din audien]a
sofisticat-intelectual` de la Aspen).
Sacrificiul lui Tarkovski începe cu
o întrebare similar` concluziei lui
Steiner din prefa]a c`r]ii. Fiul lui
Alexander îl întreab`: „{i la începutul
lumii ce a fost, tat`?“ Prin invocarea
dramatic` a lui Alexander, actor
ateu care îi jur` lui Dumnezeu c`
va sacrifica totul pentru a salva
omenirea de la holocaustul nuclear,
Riemen comunic` într-un mod mai
direct decât în carte aceea[i dispari]ie
a spiritualit`]ii. De aceast` dat`,
conferin]a lui se intitula „Kitsch [i
criza Vestului“. Prin kitsch, Riemen nu
în]elege exclusiv valorile estetice, ci [i
pe cele etice. Un lucru poate fi frumos,
dar poate fi neadev`rat – din punctul
de vedere al lui Riemen, acest lucru
este kitsch. Cultura american` este
dominat` exclusiv de cultul banilor, de
Martha Stewart [i Donald Trump, pe
care îi denume[te Doamna [i Domnul
Kitsch.
Atunci când vorbe[te de kitsch-ul
etic [i de lenea Vestului, Riemen uit`
c` acest mod de gândi [i ac]iona nu
mai este caracteristic numai Vestului
sau Occidentului. Estul Europei nu este
numai amnezic, dar poate [i imita, [i
cu mai mult` convingere, kitsch-ul. În
Asia, America Latin` sau Africa, o mare
parte din elite, [i nu numai, au aceia[i
idoli.
Dup` ce invoc` pasager figura
lui Spinoza [i leg`tura dintre
regimul politic [i etic`, Riemen reia
figura lui Socrate în capitolul trei,
pentru a discuta despre „tr`darea
intelectualilor“. Socrate a fost
condamnat, dar a [i ales s` moar`,
iar lumea lui Cephalus, convins c`
bog`]ia lui l-a f`cut drept, [i a fratelui
lui Platon, Glaucon, sau a lui Kallikles
(to]i convin[i c` nimeni nu este
drept de bun`voie [i c` nedreptatea
este preferabil` drept`]ii), pare s` fi
mai îndep`rtate ierarhic, cercet`torul
realizeaz` un adev`rat tablou de gen,
conectat la cel al unei istorii private
(Phillipe Ariès [i Georges Duby) a
comunismului. Acest tablou este
construit atât minimalist, din interior,
la nivelul informa]iilor extrem de
pre]ioase de istorie oral`, al detaliilor
semnificative, al scurticircuitelor
subversive, cât [i maximalist, ca
deconstruc]ie a strategiilor politice
[i ca „sintez` revelatoare a m`[tilor
stalinismului românesc“, a[a cum
este definit` biografia lui Leonte
R`utu, cel care [i-a pus indelebil
amprenta asupra distrugerii culturii
române[ti dup` 1947. Biografia
unor personaje-cheie precum sus-
47
triumfat ast`zi. Spinoza a refuzat s`
predea, con[tient c`, în epoca fra]ilor
de Witt, expunerea principiilor sale
etice nu ar fi atras decât adversit`]i, [i a
ales s` continue s` lucreze ca optician,
murind tân`r, ca to]i cei ce practicau
atunci aceast` meserie, inhalând
praful [lefuirii lentilelor. Camus a
ISTORIE RECENT~
spus „Nu“ prietenilor s`i [i posibilul
s`u destin r`mâne necunoscut din
cauza accidentului s`u. Sacrificiul lui
Alexander descris de Tarkovski este
redat de un film atât de pu]in cunoscut,
iar pe Joseph Goodman l-au ascultat
doi-trei semeni. Istoria acestor oameni,
de la Socrate la Joseph Goodman,
constituie trama sacrificiului pentru
idealul „noble]ei spiritului“.
Cu siguran]`, în fa]a destinului
lui Goodman, Steiner î[i exprim`
scepticismul fa]` de orice renun]are
a Occidentului la valorile pe care le
are ast`zi. Riemen pare con[tient de
aceste lucruri. În acela[i timp, el crede
într-o datorie a intelectualilor, prin
care în]elege atât oamenii de litere,
cât [i oamenii politici, de a ar`ta
celorlal]i „cum trebuie tr`it` via]a“, ca
r`spuns la întrebarea moral` socratic`
fundamental`.
Ultimul capitol al c`r]ii,
condamnarea la moarte de c`tre
fasci[ti a lui Leone Ginzburg,
formuleaz` acest r`spuns. Înainte de
moarte, Ginzburg poart` un dialog
imaginar cu un preot catolic care
venise s`-l viziteze cu zece ani în
urm`; atunci trebuise s` plece din
Universitate. Dialogul lor traseaz`
datoria moral` pe care intelectualii
o au ast`zi: s` uite de orice diviziuni
politice, religioase, personale [i s`
continue s` cread` [i s` vorbeasc`
despre valorile morale fundamentale
– adev`r, frumos, libertate, deosebirea
dintre bine [i r`u. Probabil c` unul
dintre cele mai dificile lucruri este
solidaritatea intelectualilor. S` implice
acest lucru atât de mult curaj? j
numitul se înscrie metodologic
într-o analiz` a profilului mentalitar
al unei clase politice [i cred c` merit`
subliniat` alian]a avantajoas` pe
l Vladimir Tism`neanu,
Cristian Vasile
PERFECTUL ACROBAT.
LEONTE R~UTU,
M~{TILE R~ULUI
Editura Humanitas,
Bucure[ti, 2008
464 pp.

48
care o realizeaz` Tism`neanu între
document, istorie oral`, biografie [i
literatur`, fapt care individualizeaz`
acest tip de cercetare în spa]iul
românesc. Trebuie men]ionat c`
cercet`torul vine dinspre zona
documentarului [i urm`re[te
detectivistic firul „nara]iunii“ pân` la
ISTORIE RECENT~
desc`rcarea faptului politic în chiar
spa]iul literaturii [i al dezbaterii
culturale cu dirijismul [i cau]ion`rile
ei politice. Trecând peste imixtiunea
politicului în literatur`, realismul
socialist constituind corpul doctrinar
al simbiozei ideologice dintre
literatur` [i politic`, Tism`neanu
se arat` interesat de perspectiva
de ansamblu, de „geneza politicii
anticulturale a stalinismului
românesc“ scandat` de ascensiunea
acestui culturnic malevolent, Leonte
R`utu. „Discre]ia“ personajului, una
dintre m`[tile sale funambule[ti, nu
ascunde nicidecum un intelectual
idealist al comunismului românesc
(de pild`, un Tudor Bugnariu), ci
un chip al terorii a c`rui fizionomie
o realizeaz` Tism`neanu, demers
c`ruia îi descop`r o afinitate cu cel al
lui Paul Johnson din Intelectualii.
Cred c` o viitoare istorie a
intelectualit`]ii în România nu se
va putea dispensa de investigarea
rolului politic pe care l-au jucat
culturnicii comuni[ti, de la Nestor
Ignat, Paul Georgescu, Mihai
Novicov, Ov. S. Crohm`lniceanu,
N. Tertulian, Savin Bratu, Silvian
Iosifescu, Marcel Breazu [i Traian
{elmaru pân` la Dumitru Popescu,
Gh. Achi]ei, Gh. Stroia, Ion Iano[i,
Ion Dodu B`lan, Dumitru Ghi[e,
Pompiliu Marcea, Valeriu Râpeanu,
Ion Brad [i Mihai Dulea. Unul
dintre paradoxurile inevitabile ale
hermeneuticii prosopografice a
deciden]ilor politici într-un sistem
care anihileaz` personalitatea [i
detest` excep]ia prestigioas` îl
constituie tocmai încercarea de a
reconstitui o personalitate nu doar în
sine, ci ca sintez` a totalitarismului.
Este extrem de subtil` [i profitabil`
aceast` permanent` deplasare a
cercet`torului de la cazul particular,
persoana empiric` Leonte R`utu,
în care s-a dizolvat orice rezidiu de
umanitate, la fenomenul general
al staliniz`rii societ`]ii române[ti.
Posed` acest exterminator al culturii
române[ti un excep]ionalism
paradoxal? Înclin s` cred c`
r`spunsul dat de Tism`neanu
este afirmativ, iar în construc]ia
lui, autorul c`r]ii porne[te de la
capacitatea de a supravie]ui la vârf
– în climatul suspiciunii generalizate
pe care o eman` regimurile totalitare
comuniste aceast` abilitate se ridic`
la rangul unei arte – [i ilustreaz`
rafinamentul unui curtean
machiavelic care a atins des`vâr[irea.
Portan]a malefic` a „personajului“,
aureolat printr-o serie de superlative
parafrastice, „autenticul autor al
ideologiei comuniste în România“,
„eminen]` cenu[ie“, „Supremul
inchizitor“, „antrenorul intelectual
al lui Dej“ etc. se reflect` [i la nivelul
întrebuin]`rii sale literare în romane
precum cel al lui Ivasiuc, Cunoa[tere
de noapte, sau cel al lui Petru
Dumitriu, inclusiv în critica literar`,
pentru care articolul lui Nicolae
Drago[, „Te recunosc, domnule
Trotu[anu“, publicat la a doua edi]ie
a romanului lui Ivasiuc, era nu doar
o radiografie transparent` a epocii,
dar [i un avertisment la adresa
culturnicului. Avem de-a face cu un
adev`rat Bildungsroman documentar
pentru c` subiec]ii lui au calitatea
personajelor în regimul unei
pseudofic]iuni aberative de tipul
distopiei marcate de „paradoxuri
terminale“ (Milan Kundera). Într-
un articol remarcabil, intitulat
semnificativ „Demonii“, publicat
în România literar`, cu referire la un
alt op al lui Vladimir Tism`neanu,
Stalinism pentru eternitate, Mircea
Mih`ie[ observa caracterul romanesc
al primei istorii comparative [i
comprehensive a comunismului
românesc, dar [i „caracterurile“
acestei istorii damnate. Cu Vladimir
Tism`neanu intr`m în culisele
lumii tenebroase a aparatcik-ilor,
ale unui baroc reînvestit ideologic
[i ridicat la puterea terifiantului,
unde fiecare gest public [i fiecare
decizie r`spund economiei simbolice
a gnozei partinice pentru care stau
martori clonele Rahmetov-ului lui
Cernî[evski. Cred c` investigarea
rolurilor jucate de scriitori î[i g`se[te
o mai judicioas` punere în ecua]ie
prin intermediul decel`rii strategiilor
regizorale la nivelul forurilor
superioare.
Tism`neanu relev` la fiecare pas
calitatea de model exemplar a lui
Leonte R`utu, de unic` auctoritas
în construc]ia tabloului general
al culturii române sub stalinism,
subordonându-[i o serie de
locotenen]i fanatici precum Mihai
Roller, Nicolae Moraru, Pavel }ugui,
Ofelia Manole, Paul Niculescu-
Mizil etc. Pentru r`ul incalculabil
produs de aceast` balcanic`
incarnare a machiavelismului
– cercet`torul forjeaz` inspirat
termenul de bizantinism pentru a
defini specificul matricei totalitare
române[ti – stau nenum`rate
m`rturii, printre care procesul
intentat grupului Noica – Pillat,
dizolvarea [i stigmatizarea grupului
Mili]a Petra[cu – Mihail Andricu
– Marius Nasta – Dora Massini,
execu]ia moral` [i marginalizarea
numelor mari ale literaturii române,
Blaga, Barbu, Arghezi (excomunicat
[i reabilitat), dar mai ales lichidarea
[colii sociologice române[ti
edificate sub patronatul spiritual
al lui Dimitrie Gusti [i dizolvarea
psihologiei ca disciplin` academic`,
pentru a nu vorbi de filozofie,
unde nulit`]i de anvergura lui C.
Ionescu-Gulian – care i-a demolat
la comand` pe Titu Maiorescu, P.P.
Negulescu, Mircea Florian, Lucian
Blaga [i Eugen Lovinescu – dau
fizionomia noii institu]ii academice.
Remarcabil` mi se pare încercarea de
a identifica o forma mentis a acestor
„intelectuali de partid“, deciden]i
culturali absoluti[ti, mul]i dintre ei
cu o forma]ie intelectual` precar`.
Plasarea afinit`]ilor lor culturale în
secolul al XIX-lea [i în literatura rus`,
majoritatea intelectualilor din aparat
fiind de origine basarabean` sau
reprezentan]i ai unor minorit`]i [i
având un contact pasager cu cultura
român`, permite alc`tuirea unui
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
profil cultural în orizontul c`ruia
se situeaz` o mistic` cu accente
eshatologice. Dincolo de acest caz
al legitim`rii culturale a viitorilor
deciden]i în cultura român`, Cristian
Vasile conduce excelent dialogul cu
Vladimir Tism`neanu c`tre o serie
de problematiz`ri litigioase: anularea
identit`]ii evreie[ti la primul val de
func]ionari ideologici, jocul dublu
jucat de o serie de scriitori, joc care
nu mai transpare atât de clar f`r`
aportul istoriei orale etc.
Acest joc al permanentelor
repozi]ion`ri tactice, jocul cu puterea
în favoarea sau în detrimentul
culturii române, are în Vladimir
Tism`neanu un analist excep]ional.
Esen]ial` pentru demonstra]ia
sa este paralela dintre Leonte
R`utu [i Andrei Jdanov, la nivelul
rolurilor politice jucate jubilatoriu
[i distructiv, paralel` urm`rit`
pe diversele niveluri energetice
ale puterii, unde, spre exemplu,
un Mihai Beniuc apare pân` la
un punct distribuit în rolul lui
Aleksandr Fadeev (doar c` acesta a
ales s` se sinucid` dup` „raportul
secret“ al lui Hru[ciov din 1956).
Construc]ia sistemului se suprapune
în arealul oric`rei dictaturi peste
construc]ia absolutist` a autorit`]ii,
iar cercet`torul realizeaz` una
dintre cele mai minu]ioase analize
ale stratagemelor manipulatorii
[i ale conflictelor care apar la
nivelul diferitelor fac]iuni în lupta
pentru putere, a[a cum se reflect`
ea la nivelul unor institu]ii, de
la cele politice, precum SPA, la
cele culturale, precum USR, [i al
campaniilor succesive de înfierare
a rezisten]ilor, a indeci[ilor. Cartea
con]ine [i un bogat material
documentar, iar discursul cu valoare,
paradigmatic-fondatoare de directiv`,
din octombrie 1949, „Împotriva
cosmpolitismului [i obiectivismului
burghez în [tiin]ele sociale“, poate
sta prin toxicitate, ignominie [i
impact al`turi de rechizitoriul
lui Sorin Toma din ianuarie 1948,
„Putrefac]ia poeziei sau poezia
putrefac]iei“, eseu care-l „desfiin]a“
pe [ov`ielnicul Arghezi (s` not`m
c` în epoc` Sorin Toma era cel mai
apropiat prieten al lui R`utu).
Indirect, Tism`neanu ofer` [i un
model de abordare a comunismului
în România prin obiectivitate,
marcând cu acribie spa]iile
dubitative, documenta]ie erudit` [i
o plasare onest` a datelor propriei
biografii în contextul cercet`rii. Pe
valul contest`rilor ap`rute dup`
publicarea Raportului Final al
Comisiei Preziden]iale de Analiz` a
Dictaturii Comuniste din România,
coordonat împreun` cu Dorin
Dobrincu [i Cristian Vasile, având
ca rezultat [i recenta marot`, Iluzia
anticomunismului, noua carte nu face
decât s` probeze seriozitatea unui
demers care tinde spre nuan]area
unei sinteze precum aceea din
excelenta lucrare Stalinism pentru
eternitate [i cartografierea politic`
pân` la cele mai mici detalii a unei
jum`t`]i de veac de comunism
cu parantezele sale interbelice [i
postrevolu]ionare. j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Husserl în limba român`
A
RTICOLUL de fa]` este pri-
mul dintr-o serie dedicat`
situa]iei în care se g`sesc
traducerile filozofice în
limba român`. Proiectul
este motivat de trei inten]ii: 1) aceea de
a oferi o eviden]` – cantitativ`, dar [i
calitativ` – a traducerilor semnificative
existente; 2) aceea de a atrage aten]ia
asupra traducerilor care, din diverse
motive, se cer ref`cute; [i 3) aceea de
a pune în dezbatere soliditatea unei
terminologii filozofice române[ti for-
mate în urma unor traduceri mai mult
sau mai pu]in inspirate. Fire[te c` cele
trei paliere sunt puse în joc în propor]ii
diferite, în func]ie de autorul aflat în
discu]ie.
Într-un anumit sens, Husserl nu se
num`r` printre autorii greu de tradus.
Frazele sale r`mân, chiar [i atunci când
sunt mai lungi sau mai complicate,
suficient de limpezi în ceea ce prive[te
structura lor fundamental` încât s`
nu creeze ambiguit`]i, iar termenii
pe care îi folose[te sunt mereu clari [i
]in de limba uzual`, Husserl evitând
din principiu inova]iile terminologice
pe care le practic` frecvent un autor
precum Heidegger. În genere, un text
husserlian este marcat de o apleca-
re atât de v`dit` înspre o precizare
limpede [i cât se poate de lipsit` de
echivoc a sensului, încât un cititor
atent [i întrucâtva avizat nu are cum
s` rateze nuan]a dorit` de el. Pe de alt`
parte, îns`, tocmai acest lucru îl face cu
adev`rat dificil pentru un traduc`tor.
C`ci exist` texte care sunt greu de tra-
dus pentru c` sunt ele însele nebuloase
[i imprecise [i pline de echivoc, [i altele
care sunt astfel doar pentru c` îi cer
traduc`torului s` fie el însu[i precis
pân` la milimetru a[a cum sunt ele –
din aceast` ultim` categorie fac parte [i
textele lui Husserl.
De aceea, ai fi tentat s` crezi c`
problemele traducerilor din Husserl
se leag`, la noi ca [i pretutindeni, de
nuan]e. Nu este îns` nicidecum cazul.
Ceea ce deosebe[te traducerile noas-
tre mai bune din Husserl de cele mai
proaste nu este nicidecum o diferen]`
de grad, de tipul unei terminologii ceva
mai exacte sau al unei fraze ceva mai
apropiate de construc]ia originalului.
Nu, diferen]ele sunt esen]iale [i ele ]in
nu atât de nuan]e, cât de condi]ia ele-
mentar` a oric`rei traduceri, ce trebuie
s` poat` subzista în chip autonom, ca
text de sine st`t`tor, în limba în care a
fost tradus`, pentru a putea „func]iona“
ca traducere. Din punctul de vedere al
cititorului, asta înseamn` c` el trebuie
s` o poat` „scoate la cap`t“ cu tradu-
cerea, f`r` a recurge la original sau la
alte traduceri pentru a în]elege. Cu
alte cuvinte, un cititor care are deja un
comer] de principiu cu Husserl – care îl
cite[te cu u[urin]` în original [i în alte
traduceri – ar trebui, cel pu]in, s` poat`
„urm`ri“ traducerea de la un cap`t la
cel`lalt.
Aceasta este, dup` cum spuneam,
condi]ia minim` a oric`rei traduceri
[i tocmai acest principiu este cel care
departajeaz` traducerile Husserl în
limba român`. Iat`, de pild`, tradu-
cerile domnului Boboc – Filosofia ca
[tiin]` riguroas` (1994), Criza umanit`]ii
europene [i filosofia (1997) [i Conferin]e
pariziene (1999), ap`rute la editura Pai-
deia. Fiecare pagin` [i fiecare alineat
ale acestor traduceri reprezint` pentru
cititor o lupt` disperat` în efortul de a
în]elege ceva. {i, de[i nu este imposibil
s` duci munca unei atare lecturi pân`
la cap`t, parcurgând unul dintre texte
în întregime, este cert c` ceea ce ai par-
curs nu este „construc]ia ideal`“ a unei
comunic`ri cu sens, ci un permanent
ambuteiaj de fraze [i propozi]ii.
Criticul unor atare traduceri este
pus în dificultate: nu este vorba aici de
inadverten]e punctuale, de pasaje dis-
parate r`mase obscure sau de op]iuni
terminologice mai pu]in conving`toare,
ci de texte ininteligibile alineat cu aline-
at [i în întregul lor, [i tocmai de aceea
nu v`d cum altfel a[ putea s` redau
mai gr`itor impresia pe care o las` ele,
decât punând cap la cap trei pasaje
husserliene cu varianta lor la domnul
Boboc. Selec]ia fragmentelor este pur
întâmpl`toare, lucru de care orice cititor
se poate convinge alegând dup` voie
orice alt alineat de pe orice alt` pagin`.
La dl Boboc: Noi o resim]im numai a
propos de Europa noastr`. Aici se afl` îns`
ceva unic, sesizabil [i în cazul altor grup`ri
umane, ceva care, în voin]a neîntrerupt`
de autoafirmare spiritual` dincolo de orice
preocupare utilitar`, devine pentru sine un
motiv de a europeniza mai mult sau mai
pu]in; aceasta dac` avem despre noi în[ine
o în]elegere corect`, dac` nu încerc`m de
pild` s` ne indianiz`m.
Ce scrie Husserl: Putem sim]i acest
lucru în chip limpede tocmai cu privire la
Europa noastr`. Ea are un anumit ceva
specific, pe care îl simt cu privire la noi [i
celelalte comunit`]i umane, un anumit ceva
care, dincolo de orice considerent legat de
utilitate, constituie mereu un motiv pentru
ceilal]i de a se europeniza, chiar [i atunci
când vor în continuare [i în chip ferm s`-[i
p`streze propria identitate spiritual`, în
timp ce noi, dac` ne în]elegem pe noi în[ine
cu adev`rat, nu vom accepta niciodat` s`
ne „indianiz`m“, de pild`1.
La dl Boboc: M-a[ încumeta, în aceast`
conferin]`, s` redobândesc interesul pentru
tema atât de mult discutat` a crizei europe-
ne, de fapt s` dezvolt ideea istorico-filosofic`
(sau sensul teleologic) de umanitate euro-
pean`. Întrucât prin aceasta ar`t chiar
func]ia esen]ial` pe care au s` o exercite, ca
[tiin]e ale noastre, filosofia [i ramifica]iile
ei, criza european` va dobândi ea îns`[i o
nou` elucidare.
Ce scrie Husserl: A[ vrea s` încerc,
în cadrul conferin]ei de fa]`, s` recâ[tig
interesul pentru mult discutata tem` a
crizei europene, [i a[ îndr`zni s` fac acest
lucru pe calea unei dezvolt`ri a ideii de
umanitate european`, a[a cum apare
ea dintr-o perspectiv` a filosofiei istoriei
(adic` din punctul de vedere al sensului
ei teleologic). Sper s` pot pune într-o nou`
lumin` aceast` problem` a crizei europene,
ar`tând în ce anume const` rolul esen]ial
pe care îl joac`, în contextul ei, filosofia [i
diferitele ei ramuri, adic` diferitele noastre
[tiin]e2.
La dl Boboc: Din ra]iuni ce ]in de
fondul lucrurilor, starea metodologic` în
[tiin]ele spiritului este, din p`cate (în sen-
sul în]elegerii devenite pentru noi de acum
inteligibil`), cu totul diferit`.
Ce scrie Husserl: Din p`cate, îns`, [i
din ra]iuni inerente [tiin]elor spiritului,
situa]ia metodic` a acestora (în acea
accep]ie devenit` deja curent` pentru noi)
se prezint` într-un chip diferit3.
Cele trei citate sunt toate extrase
din Criza umanit`]ii, dar pasaje absolut
similare se pot g`si pe orice pagin`
din celelalte dou` c`r]i. Iat`, de pild`,
o scurt` mostr` din Filosofia ca [tiin]`
riguroas`:
Este suficient s` ne amintim de „nai-
vitatea“ cu care, potrivit celor spuse mai
sus, [tiin]a naturii accept` natura ca dat;
o naivitate care, pentru a spune a[a, este în
ea îns`[i imperisabil` [i care, de pild`, se
repet` din nou la fiecare etap` a procedurii
sale, unde recurge la o experien]` foarte
simpl` [i, în cele din urm`, readuce orice
metod` [tiin]ific` experimental` chiar la
experien]a îns`[i.
Chiar dac` ar fi numai ocuren]e
întâmpl`toare, asemenea pasaje ar pre-
judicia în mod considerabil în]elegerea
unor texte precum cele husserliene, în
a c`ror lectur` este foarte important
s` nu pierzi „firul“. Dar, în cazul tra-
ducerilor domnului Boboc, asemenea
pasaje sunt desp`r]ite de altele având
aceea[i factur`, astfel încât problema
nu este nicidecum aceea c` din când
în când pierzi „firul“, ci c`, în fapt, nici
m`car nu ajungi s` îl prinzi. Este greu
s` pui un diagnostic unor asemenea
traduceri, identificând în mod exact
unde anume se g`sesc „problemele“
lor. Îns`, dincolo de aceast` greutate,
un asemenea inventar de am`nunt nici
m`car nu merit` întreprins, c`ci el nu
ar face decât s` sl`beasc`, sub forma
a nenum`rate observa]ii punctuale,
constatarea de ansamblu care este
singura relevant` aici: aceste texte nu
îndeplinesc condi]ia minim` a oric`rei
traduceri: aceea de a putea fi citite.
Lucrul este cu atât mai sup`r`tor cu
cât toate cele trei texte reprezint` mai
degrab` lucr`ri de popularizare ale lui
Husserl, ceea ce le face, în primul rând,
mai facile, [i deci mai u[or de tradus,
[i în al doilea rând, foarte potrivite
49
RECEPT~RI CRITICE
pentru o introducere în fenomenolo-
gia husserlian`. De altfel, aceasta [i
este inten]ia c`reia ele erau din capul
locului menite s`-i serveasc`. Doar
c` serviciul pe care domnul Boboc a
crezut c` îl face populariz`rii fenome-
nologiei în România prin traducerile
sale se dovede[te un deserviciu de
propor]ii. C`ci în forma în care se
prezint` ele, aceste texte nu numai c`
nu pot trezi nim`nui interesul pentru
fenomenologie [i pentru tematica hus-
serlian`, dar ele, dimpotriv`, au efectul
de a goni pe oricine din calea unor
asemenea produc]ii. Cu siguran]` c` nu
sunt pu]ini aceia care „s-au l`murit“ cu
privire la Husserl, pe baza traducerilor
f`cute de domnul Boboc. Nu putem
de aceea decât s` spunem tran[ant c`
aceste trei texte, ce se num`r`, tocmai
pentru c` sunt texte programatice,
printre cele mai pasionante scrise de
Husserl, î[i a[teapt` înc` traducerea în
limba român`.
Trebuie remarcat c`, în zelul s`u de a
oferi publicului român o cât mai bogat`
ini]iere în fenomenologie, domnul
Boboc adaug` în toate cele trei volume,
pe lâng` textele anun]ate pe copert`,
[i diferite alte materiale suplimentare,
precum un articol al domnului Walter
Biemel, dou` variante ale celebrului
articol despre „fenomenologie“ scris
pentru Encyclopædia Britannica, câteva
scrisori ale lui Husserl c`tre Brentano
[.a.m.d., toate în traducerea domniei
sale (printre ele [i câteva pre]ioase
încerc`ri de a reda pasajele heidegger-
iene pe care le citeaz`, în articolul s`u,
Walter Biemel). Singura problem`
este c` toate aceste cadouri sunt [i
ele atât de bine împachetate în limba
domnului Boboc, încât nu au cum s`
ne desp`gubeasc` pentru calitatea tex-
telor „principale“, c`ci nu este chip s`
ne putem bucura nici de ele.
Singurul motiv pentru care Ideea de
fenomenologie, ap`rut` în 2002 la editura
Grinta din Cluj în traducerea domnului
Boboc, ce merit` o men]iune separat`,
este faptul c` textul pune la b`taie câ]iva
termeni fenomenologici esen]iali, care
pun anumite probleme traduc`torului,
probleme pe care, de altfel, domnul
Boboc, le solu]ioneaz` în maniera cea
mai nefericit` cu putin]`. Cel mai ecla-
tant exemplu este termenul fundamen-
tal de Selbstgegebenheit. Spunem c` un
lucru este Selbstgegeben atunci când ne
este dat „prin el însu[i“, când ne este pre-
zent ca atare, [i nu prin mijlocirea vreu-
nui alt lucru. Dl Boboc traduce cu „datul
autonom“, trimi]ând cititorul într-o cu
totul alt` direc]ie, c`ci culoarea unui
lucru aflat în fa]a noastr` ne este dat`
prin ea îns`[i (Selbstgegeben), r`mânând
cu toate acestea esen]ial neautonom`.
Altminteri, reg`sim [i aici, ca [i în tex-
tele anterioare, acelea[i neajunsuri de
principiu: este imposibil s` deduci cum

50
anume se leag` între ele propozi]iile din
cadrul unei fraze [i frazele din cuprinsul
unui alineat4.
Traducerea f`cut` de domnul Au-
relian Cr`iu]u Medita]iilor carteziene
(Humanitas, 1994) ofer` din capul
locului o experien]` diferit`, [i asta cu
RECEPT~RI CRITICE
atât mai mult cu cât este vorba de unul
dintre textele cele mai dificile ale lui
Husserl. Cu toate acestea, ea r`mâne de
evaluat prin prisma aceleia[i condi]ii
minimale. Traducerea domnului Boboc
este rând cu rând ininteligibil` – iar
când se în]elege ceva, este de regul`
gre[it. Traducerea domnului Cr`iu]u
are por]iuni bune în care este limpede
[i fluent`, astfel încât cititorul poate s`
urm`reasc` firul c`r]ii [i s` se lase an-
trenat de mersul reflec]iei. Dar tocmai
aici intervine problema: exist` nume-
roase pasaje în care în]elegerea este pur
[i simplu obturat`, „firul“ se rupe, iar
lectura se înfund`. Dac` ar fi fost vorba
numai de câteva asemenea alineate,
poate c` ele ar fi putut fi surmontate.
Nu este îns` cazul. Asemenea pasaje
apar o dat` la cinci sau [ase pagini,
înstr`inându-l încetul cu încetul pe
cititor de derularea textului, pentru ca,
pân` pe la jum`tatea c`r]ii, textul s`-[i
„piard`“ garantat orice cititor care nu se
ajut` cu originalul.
Aceste dificult`]i au mai multe
cauze. Ar putea, mai întâi, s` fie vorba
de faptul c` domnul Cr`iu]u folose[te
drept reper, dup` cum declar`, tradu-
cerea francez` a lui Emmanuel Lévinas,
ap`rut` în 1931, cu privire la care Hus-
serl î[i exprima în scrisorile sale c`tre
Roman Ingarden nemul]umirea, con-
siderând tocmai c` este vorba de o tra-
ducere plin` de „blocaje“. Este greu de
spus în ce m`sur` domnul Cr`iu]u se
afl` realmente sub influen]a traducerii
franceze, dar este cert c` dificultatea, în
cazul s`u, este aceea[i, poten]at` consi-
derabil. O alt` problem` o constituie
exprimarea sau topica stângace a mul-
tora dintre fraze, care îi fac cititorului
fie dificil, fie de-a dreptul imposibil s`
în]eleag` despre ce este vorba. De multe
ori nu este vorba decât de un singur
cuvânt sau chiar de o prepozi]ie, care,
schimbat`, ar face inteligibil` fraza, dar
care, pus` astfel, este suficient` pentru
a deturna în]elegerea [i a-l pierde pe
cititor. De pild` în expresia: „în modul
unei credin]e pentru ceva deja crezut“
(p. 40). În cursul unei fraze mai lungi,
acest enun] nu poate fi în]eles pentru
c` expresia „o credin]` pentru ceva“
pur [i simplu nu se leag`. În alte cazuri
este vorba de cuvinte mai importante
care sunt traduse neglijent, astfel încât
întregul frazei devine neclar: „O simpl`
judecat` prezumtiv` se conformeaz`
lucrurilor [i faptelor însele prin trece-
rea ei la eviden]a corespunz`toare“ (p.
40). Nu este vorba de o „conformare“,
ci de faptul c` judecata prezumtiv` „se
orienteaz` (sich richten nach) în func]ie
de“ st`rile de fapt. Iar alteori problema
const` într-o neîn]elegere de principiu
a sensului unui enun] altminteri banal,
dar a c`rui ratare provoac` ratarea sen-
sului întregului alineat. De pild`, la p.
51: „Ceea ce mai degrab` – [i exact prin
aceasta – sau, mai clar spus, ceea ce
prin aceasta îmi revine mie, ca subiect
care mediteaz`, este via]a mea pur`“
(Husserl spune: „Ceea ce ob]inem noi
astfel, sau mai degrab` ceea ce ob]in eu,
subiectul acestor medita]ii etc.“ Preci-
zarea, prin acel „mai degrab`“, se refer`
tocmai la acest „noi“, [i nu la..., în fine,
nu îmi este foarte limpede ce anume se
precizeaz` la domnul Cr`iu]u).
Tuturor acestor derapaje, care par
minore, dar care blocheaz` sistematic
[i invariabil în]elegerea, li se adaug`
rat`rile [i neclarit`]ile din terminolo-
gia „cu greutate“ a c`r]ii. Gama acesto-
ra se întinde de la gre[eli ce sunt mai
pu]in importante, pentru c` în ciuda
lor se în]elege totu[i despre ce este
vorba5, la ambiguit`]i repetate [i deru-
tante6. Unele din op]iunile terminolo-
gice majore – precum „[tiin]e de fapte“
pentru Tatsachenwissenschaften sau „a
experimenta“ pentru erleben – risc` s`
nu fie în]elese, iar altele – precum „a
bifa“ pentru durchstreichen – nu au cum
s` nu fie în]elese gre[it. C`ci un lucru
bifat înseamn` în mod uzual un lucru
„dus la bun sfâr[it“, „t`iat de pe list`“,
[i nu un lucru „neutralizat“ [i dat în
forma lui „ca-[i-cum“. De asemenea,
în mod destul de straniu, Erfassen [i
Auffassen, doi termeni fundamental
diferi]i ai lui Husserl, sunt tradu[i la
fel, ceea ce reiese [i din indexul de la
finalul c`r]ii.
Astfel, cu toate meritele ei7, pe care
orice compara]ie cu traducerile dom-
nului Boboc le pune perfect în lumin`,
traducerea domnului Cr`iu]u nu este
nici ea, înc`, lizibil` pe române[te.
Diferen]a este c`, pe când traducerea
ap`rut` la Humanitas este perfectibil`,
cu ajutorul unor repara]ii serioase,
volumele domnului Boboc nu au nici o
alt` [ans` decât aceea de a fi retraduse.
Meritul de a trece acest prag minim
al lizibilit`]ii revine, în sfâr[it, ultimei
traduceri Husserl ap`rute la editura
Humanitas. Este vorba de primul
volum, din cele patru anun]ate, al
Cercet`rilor logice, tradus de Bogdan
Olaru. Odat` cu acest volum, citito-
rul poate parcurge pentru întâia oar`
un text husserlian în limba român`,
având – în ceea ce prive[te inteligibi-
litatea traducerii cel pu]in – toate [an-
sele s` o scoat` la cap`t f`r` original,
f`r` s` se înfunde nic`ieri în chip ire-
mediabil [i f`r` s` fie în nici un punct
aruncat pe o pist` gre[it` [i deturnat.
Iar asta nu este, dup` cum am v`zut,
pu]in lucru.
Pe de alt` parte, fire[te c` asta nu
este înc` totul. Înainte de orice, este
nevoie ca o traducere s` fie func]ional`
pentru ca dezbaterile de detaliu cu pri-
vire la op]iunile terminologice [.a.m.d.
s` poat` cel pu]in demara, iar traduce-
rea lui Bogdan Olaru face, f`r` îndo-
ial`, acest pas. Ea este „func]ional`“ [i
constituie astfel un progres calitativ [i
nu doar cantitativ fa]` de tot ceea ce s-a
mai tradus din Husserl la noi. P`strând
aceast` diferen]` esen]ial` în minte,
trebuie s` remarc`m [i sl`biciunile ei,
c`ci ea nu este nicidecum o traducere
perfect`. Astfel, cititorul poate dese-
ori s` observe o apropiere prea mare
de original, care se reflect` fie într-o
topic` nefireasc` 8, fie în formul`ri
u[or caraghioase9, care nu sunt pu]ine,
dar care, în orice caz, nu blocheaz` în
mod esen]ial înaintarea în]elegerii.
Alteori, într-adev`r, exist` [i fraze
din care pur [i simplu nu se în]elege
nimic, precum aceasta: „Cel inteligent
nu ar avea nici un avantaj fa]` de cel
prost [i este problematic dac` ar mai
avea în genere vreun avantaj esen]ial
fa]` de el“ . Dar este de regul` vorba de
fraze secundare sau de citate care sunt
frecvent traduse sub nivelul textului
propriu-zis.
Toate aceste am`nunte r`mân, îns`,
nimicuri, deranjante doar din punct
de vedere „estetic“, atâta timp cât nu
prejudiciaz` con]inutul fundamental
al textului [i nu îngreuneaz` în chip
esen]ial lectura. Exist` îns` un punct
în leg`tur` care m` îndoiesc c` poate
fi trecut cu vederea: este vorba de tra-
ducerea termenului german Einsicht [i
a deriva]ilor s`i. Einsehen înseamn` în
germana obi[nuit` „s`-]i dai seama de
ceva“, s` devin` ceva v`dit sau evident
pentru tine. De aceea, deseori Einsicht
este pur [i simplu echivalentul lui Evi-
denz la Husserl. Bogdan Olaru traduce
termenul de cele mai multe ori prin
„intuire“ – în condi]iile în care Husserl
tematizeaz` într-un mod pregnant, în
cadrul aceluia[i text, [i „intui]ia“, An-
schauung. Or, între intuire [i intui]ie nu
poate exista alt` diferen]` decât fie aceea
dintre „cerere“ [i „cerin]`“, fie aceea
dintre „voire“ [i „voin]`“ – nici una
dintre acestea nefiind corect` în cazul
termenilor husserlieni. Diferen]a dintre
cele dou` forme – la nivelul „gramaticii“
cuvintelor – este aceea dintre o form`
verbal` [i una substantival` a aceluia[i
lucru: unul dintre termeni denume[te
o ac]iune (cerere, voire), iar cel`lalt fie
subiectul sau capacitatea responsabil`
de ac]iune (voin]`, voli]ie), fie obiectul
(cerin]`) acelei ac]iuni. Or, cuvântul
„intui]ie“ îmbin`, ca [i în german`,
ambele aspecte, atâta doar c` cei doi
termeni husserlieni nu se afl` în nici
una din aceste rela]ii: Einsicht nu este
ac]iunea al c`rei subiect sau obiect este
Anschauung. Asta face ca propozi]iile,
nu pu]ine, în care apar ambii termeni
s` fie principial neinteligibile în limba
român`: „La fel, [i adev`rul este o idee,
o tr`im precum orice alt` idee, într-un
act de idea]ie bazat` pe intui]ie (An-
schauung) (prin acest act avem desigur
în vedere actul intuirii ´Einsicht¨)“ (p.
191: un act de intuire care se bazeaz`
pe o intui]ie!), „nici în cercul intui]iei
(Anschauung), nici în cel al intuirii sale
(Einsicht)“ etc. – sau, ceea ce e mai r`u,
ele sunt în]elese gre[it. Faptul c` alte-
ori traduc`torul duce confuzia [i mai
departe, traducând pur [i simplu [i pe
Einsicht cu intui]ie, nu este nicidecum
de natur` s` limpezeasc` lucrurile.
Este drept c` de fiecare dat` termenii
originali, provenind evident din familii
diferite, sunt da]i în parantez` cu semn
de avertisment, dar acest lucru nu poate
ajuta cu adev`rat un cititor ne[tiutor de
german`.
Dac` facem abstrac]ie de acest
punct, de care, repet, nu sunt convins
c` se poate face abstrac]ie, în condi]iile
în care termenii din parantez` nu sunt
în]ele[i, ci doar semnalizeaz` în chip
exterior existen]a unei diferen]e ab-
stracte, putem spune, totu[i, c` tradu-
cerea realizat` de Bogdan Olaru pune
o prim` temelie serioas` recept`rii lui
Husserl în limba român`.
Husserl este un gânditor care, ase-
menea lui Kant, nu se distinge nici prin
spectaculozitatea con]inutului s`u [i
nici printr-o virtuozitate discursiv`
deosebit`. Dar el constituie, precum
Kant [i, de asemenea, precum Aristotel,
o veritabil` [i riguroas` [coal` de filo-
zofie. De aceea, fire[te c` o cultur` în
care traducerile urmeaz` mai degrab`
calea unor preferin]e de sentiment nu
se gr`be[te s` [i-l însu[easc`. Kant a în-
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
ceput s` fie tradus în române[te la 200
de ani dup` moartea sa, iar la 75 de ani
de la moartea lui Husserl traducerea sa
în limba român` de-abia începe.
l
1 În limba german`, în original: „Wir er-
spüren das gerade an unserem Europa. Es
liegt darin etwas Einzigartiges, das auch allen
anderen Menschheitsgruppen an uns emp-
findlich ist als etwas, das, abgesehen von al-
len Erwägungen der Nützlichkeit, ein Motiv
für sie wird, sich im ungebrochenen Willen
zu geistiger Selbsterhaltung doch immer zu
europäisieren, während wir, wenn wir uns
recht verstehen, uns zum Beispiel nie india-
nisieren werden“.
2 În limba german`, în original: „Ich will
in diesem Vortrage den Versuch wagen, dem
so viel verhandelten Thema der europäisch-
en Krisis ein neues Interesse dadurch ab-
zugewinnen, daß ich die geschichtsphiloso-
phische Idee (oder den teleologischen Sinn)
des europäischen Menschentums entwickle.
Indem ich dabei die wesentliche Funktion
aufweise, welche in diesem Sinn die Phi-
losophie und ihre Verzweigungen als unsere
Wissenschaften zu üben haben, wird auch
die europäische Krisis eine neue Erleuchtung
gewinnen“.
3 În limba german`, în original: „Ganz
anders ist leider (im Sinn der uns schon ganz
verständlich gewordenen Auffassung), und
zwar aus inneren Gründen, die methodische
Lage in den Geisteswissenschaften“.
4 Un singur exemplu, de pe prima pagin`
a primei prelegeri: „În atitudinea natural`
suntem îndrepta]i, intuind [i gândind, spre
lucrurile care ne sunt date în momentul re-
spectiv [i, ca ceva de la sine în]eles, chiar dac`
într-o form` diferit`, [i într-un mod diferit de
a fi, dup` izvorul de cunoa[tere [i gradul de
dezvoltare“.
5 La p. 45, Selbsterfassung este tradus ca
„sesizare proprie“ – de[i este vorba de o „ses-
izare a lucrului însu[i“. La p. 55 e vorba de o
formul` (Wendung), [i nu de o orientare a lui
Descartes etc.
6 Acel Geltung ce apare [i în Aussergeltung-
setzen, la p. 50, este tradus constant când cu „va-
labilitate“, când cu „valoare“, acest din urm`
sens nefiind nicidecum implicat de Husserl
în problematica reduc]iei. Reduc]ia nu este
nicidecum o „devalorizare universal`“, cum
scrie la pagina citat` mai sus. O alt` ambigu-
itate se leag` de Erfüllung, care e tradus când cu
„umplere“, când cu „realizare“, când cu „con-
firmare“, f`r` s` reias` din text c` ar fi vorba
de acela[i lucru. De asemenea, Eigenheit nu se
refer` în cea de-a V-a Medita]ie la „specificitate“,
ci doar la „sfera proprie“. Toate cele trei exem-
ple au, într-adev`r, în germana uzual` [i acel al
doilea sau al treilea sens – dar sensurile respec-
tive nu sunt puse în joc de Husserl, iar invocar-
ea lor nu face decât s` provoace confuzie.
7 Între ele, numeroase solu]ii termi-
nologice [i un prim index de termeni, am-
bele achizi]ii pre]ioase pentru orice viitor
traduc`tor din Husserl.
8 „´O¨ probabilitate moderat` a unui pro-
gres viitor al [tiin]ei este suficient`“, „Ceea ce
revine [tiin]elor veritabile, valabile, [tiin]elor
ca atare, cu alte cuvinte, ceea ce constituie
ideea de [tiin]` este ceea ce inten]ioneaz` s`
cerceteze logica, pentru a putea astfel m`sura
dac` [tiin]ele empirice existente corespund
ideii lor, în ce m`sur` se apropie de ea [i prin
ce anume se abat de ea“, „procedarea dup`
metode principial absurde, întrucât sunt
incomensurabile cu adev`ratele obiecte ale
disciplinei“ etc.
9 „Suntem foarte de acord“, „vraja magic`“,
„excelentul Drobisch“, „starea atât de r`mas`
în urm` a acestei [tiin]e“ etc. j
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
Revolu]iile din 1989
Cauze, semnifica]ii, consecin]e (II)
S
EMNIFICA}IA ultimelor
luni ale anului 1989, rolul
disiden]ilor (intelectuali
critici, neînregimenta]i) în
revitalizarea societ`]ii civi-
le, aflat` pentru atâ]ia ani în stare de pa-
ralizie, criza generalizat` a regimurilor
comuniste [i declinul hegemoniei parti-
nice au fost subiectul unui num`r consi-
derabil de lucr`ri [tiin]ifice în ultimele
dou` decenii. Tenta]ia ini]ial` a fost
aceea de a celebra rolul disiden]ilor în
pr`bu[irea sovietismului [i în rena[terea
ini]iativelor civile from below1. Aseme-
nea interpret`ri euforice ale acestui val
revolu]ionar, nu de pu]ine ori comparat
cu „Prim`vara Na]iunilor“ din 1848, au
fost predominante, scrierile lui Timothy
Garton Ash fiind exemple elocvente
în acest sens. Este de ajuns s` amin-
tim p`trunz`toarele sale articole din
New York Review of Books, pe care apoi
le-a adunat în volumul The Magic Lan-
tern2. Interpretarea prevalent` consta
în conceptualizarea revolu]iilor drept
component` a unei mi[c`ri mondiale
înspre democratizare în detrimentul
aspira]iilor colectivist-iacobine. O ase-
menea viziune a inspirat [i reflec]iile
filozofului politic Bruce Ackerman asu-
pra viitorului revolu]iei liberale. Acesta
considera c` schimb`rile radicale din
Europa Central` [i de Est se încadrau
în fenomenul de rena[tere planetar` a
liberalismului. Cu alte cuvinte, succesul
sau e[ecul lor, într-o lume definit` de
interdependen]` politic`, economic` [i
cultural-simbolic`, urmau s` aib` un
impact direct [i hot`râtor asupra viito-
rului liberalismului în Occident3.
Foarte pu]ini anali[ti au insistat
asupra unor componente mai pu]in
vizibile, care îns` erau persistent nonli-
berale [i neoautoritare. Predic]ia sumbr`
a lui Ralf Dahrendorf a fost unul dintre
pu]inele semnale de alarm` în acest
sens: „Cel mai mare pericol este proba-
bil o nou` form` de totalitarism. Ezit
s` folosesc termenul, dar îmi este greu
s` îl alung din minte: fascism. M` refer
la acea combina]ie dintre nostalgia fa]`
de o ideologie a colectivit`]ii care s`
traseze o distinc]ie dur` între cei care
apar]in [i cei care nu, [i o nou` form`
de monopol politic al unui singur om
sau a unei «mi[c`ri», cu un accent pu-
ternic pus mai degrab` pe organizare
[i mobilizare decât pe libertatea de a
alege“4. Sedu[i de efectele am`gitoare
ale tumultului revolu]ionar, majorita-
tea speciali[tilor au preferat s` treac` cu
vederea natura eterogen` a mi[c`rilor
anticomuniste. Nu to]i cei care au res-
pins leninismul au f`cut-o pentru c`
visau la o societate deschis` [i la valorile
liberale. Printre revolu]ionari se aflau [i
o mân` de enragés, neinteresa]i de logica
compromisului [i a negocierii. Existau
fundamentali[ti populi[ti, dogmatici
religio[i, nostalgici fa]` de regimurile
precomuniste, inclusiv unii care ad-
mirau dictatori pronazi[ti precum Ion
Antonescu sau Miklós Horthy. Doar
odat` cu destr`marea Iugoslaviei [i
divor]ul de catifea ceh-slovac au început
cercet`torii s` realizeze c` promisiunea
liberal` a revolu]iilor din 1989 nu ar
trebui luat` ca dat` [i c` anii ce vor urma
comunismului nu vor duce inevitabil
la prosperitatea democra]iei liberale. La
începutul deceniului nou` a devenit evi-
dent` realitatea perioadei postcomunis-
te care ascundea numeroase amenin]`ri
la adresa p`cii [i democra]iei: r`zboaie
etnice sângeroase, tulbur`ri sociale [i
o contagioas` dezvoltare a multiple
forme de populisme [i tribalisme, vechi
[i noi5.
Principala mea tez` este aceea c`
evenimentele din 1989 au avut efec-
te revolu]ionare care au schimbat
lumea. Unii autori accentueaz` rolul
societ`]ii civile, al intelectualilor critici
[i al disiden]ilor. Al]ii se opun acestei
interpret`ri, dar nu neag` faptul c`
evenimentele în sine au avut drept prin-
cipal` consecin]` sfâr[itul regimurilor
leniniste în Europa Central` [i de Est.
R`mâne de discutat doar dac` termenul
„revolu]ie“ este cea mai bun` caracteri-
zare a acestora. Importan]a mondial` a
transform`rilor declan[ate de mi[c`rile
din 1989 [i concluzia c` ele au impus o
nou` concep]ie asupra politicului sunt
dincolo de orice îndoial`. Timothy Gar-
ton Ash a oferit o excelent` evaluare în
acest sens: „A existat totu[i ceva nou; a
existat o idee mare, care a fost revolu]ia
îns`[i – ideea revolu]iei nerevolu]ionare,
a revolu]iei evolutive. Motto-ul lui 1989
ar putea s`-i apar]in` unui important
critic al lui Lenin, Eduard Bernstein:
«scopul nu are valoare în sine, mi[carea
înseamn` totul». (…) Astfel, aceasta a
fost o revolu]ie care nu a fost definit`
de un ceva precis, ci de modul în care s-a
desf`[urat. Acel motto al unei masive
nesupuneri civile pa[nice, consecvent`
[i fascinant de inventiv`, promovate de
o elit` critic` preg`tit` s` negocieze [i
s` ajung` la un compromis cu cei de la
putere (pe scurt masa rotund`) – aceasta
reprezint` noutatea istoric` a anului
1989. Dac` ghilotina este simbolul lui
1789, atunci masa rotund` este cel al
lui 1989“6.
În explicarea fenomenului 1989
trebuie s` ne concentr`m asupra a trei
mari teme: semnifica]iile profunde
ale pr`bu[irii regimurilor comuniste
în Europa Central` [i de Est, natura
revolu]iilor la sfâr[itul secolului XX [i
sensul lor pentru secolul XXI, [i rolul
intelectualilor critici (publici) în poli-
tic`. Totodat`, pe parcursul unui astfel
de demers trebuie s` fim con[tien]i de
extraordinara complexitate a mi[c`rilor
revolu]ionare din 1989 pentru a fi
capabili s` explic`m o serie de evolu]ii
îngrijor`toare în postcomunism: margi-
nalizarea (în Europa Central`) a primei
elite post-1989 (de cele mai multe ori
recrutat` din contraculturile disidente);
revirimentul fo[tilor comuni[ti (con-
versiunea) [i revenirea lor la putere; [i
confuzia etic` ce a urmat, înso]it` de
un cinism generalizat care bântuie înc`
societ`]ile din regiune.
Odat` cu 1989 au disp`rut nu numai
zonele de influen]` [i Pactul de la
Var[ovia, dar [i Zidul Berlinului, acel
ru[inos simbol al dispre]ului pentru
drepturile civile, [i Republica Demo-
crat` German`. Germania a fost uni-
ficat`, iar r`zboiul rece s-a încheiat cu
victoria indiscutabil` a Occidentului
liberal. Ast`zi, când scriu aceste rân-
duri, astfel de consecin]e par evidente,
poate chiar banale, dar acum dou`zeci
de ani un asemenea deznod`mânt al
confrunt`rii dintre Est [i Vest p`rea un
scenariu de-a dreptul suprarealist. De
aceea, consider c` reevaluarea [i analiza
principalelor interpret`ri ale valului
revolu]ionar din 1989, în fapt cel mai
fascinant fenomen al istoriei recente a
Europei, sunt fundamentale din punct
de vedere intelectual [i politic.
Cum s-au n`scut aceste revolu]ii? Ce
for]e profunde, greu decelabile, le-au
pus în mi[care? Au fost ele revolu]ii în
sensul clasic al conceptului [i dac` da,
ce idei [i practici noi au propus ele? Este
adev`rat, a[a cum au afirmat unii autori
(Habermas, de pild`), c` acestea nu au
fost nimic altceva decât eforturi de a
îndrepta r`ul produs de experimentul
comunist sau, mai bine zis, au fost ele
doar încerc`ri de revenire la situa]ia de
dinainte de ’45/7? Au fost aceste revolu]ii
primordial cauzate de e[ecul economic
al leninismului, de incapacitatea eco-
nomiilor planificate de «a ajunge din
urm` [i a dep`[i» Vestul, de a r`spunde
provoc`rilor epocii postindustriale? Care
a fost impactul factorilor moral-culturali
în apari]ia ini]iativelor civice în regimu-
rile comuniste posttotalitare? Care a fost
importan]a disiden]ei [i a tradi]iei revizi-
onist-marxiste în variile ]`ri din Europa
Central` [i de Est? Cum putem explica
natura nonviolent` [i autolimitativ` a
revolu]iilor [i absen]a unor încerc`ri de
r`zbunare, revan[` [i pedepsire la nive-
lul întregii societ`]i împotriva celor care
51
ACCENTE {I IPOTEZE
s-au aflat la putere? Care a fost adev`rata
atitudine societal` fa]` de disiden]i [i
cum ne putem explica tranzi]ia de la
„revolu]ia de catifea“ la „contrarevolu]ia
(restaura]ia) de catifea“?
Nota redac]iei - Comunicare
prezentat` în cadrul conferin]ei „Revo-
lu]iile din 1989: origini, desf`[urare,
mo[tenire“, organizat` de Stanford Uni-
versity [i University of Berkeley (Palo
Alto, 14–15 martie 2008). Lucr`rile
conferin]ei vor fi publicate într-un
volum special al revistei Journal of Con-
temporary European History.
Traducere în limba român`
de Bogdan Cristian Iacob
l
1 Vezi William Echikson, Lighting the Night
(New York: William Morrow, 1990); Vladi-
mir Tism`neanu, Reinventing Politics: Eastern
Europe from Stalin to Havel (New York: Free
Press, 1993, paperback edition with a new
afterword; edi]ia a doua, rev`zut` [i ad`ugit`
cu o nou` postfa]`, Polirom, Bucure[ti, 2007),
Andrew Nagorski, The Birth of Freedom: Shap-
ing lives and Societies in the New Eastern Europe
(New York: Simon & Schuster, 1993); Ivo
Banac, ed. Eastern Europe in Revolution (Ithaca:
Cornell University Press, 1992).
2 Timothy Garton Ash, The Magic Lantern:
The Revolutions of 89’ Witnessed in Warsaw, Bu-
dapest, Berlin, and Prague (New York: Vintage
Books, 1993). În limba român` aceste eseuri
sunt incluse în volumul: Timothy Garton
Ash, Foloasele prigoanei: Eseuri despre destinul
Europei Centrale [i de Est; Lanterna magic`: Mar-
tor la revolu]ia din ‘89 la Var[ovia, Budapesta,
Berlin [i Praga (traducere de Catrinel Ple[u [i
Corina Popescu), Editura Funda]iei Culturale
Române, 1997, Bucure[ti.
3 Bruce Ackerman, The Future of Liberal
Revolution (New Haven: Yale University Press,
1992).
4 Ralf Dahrendorf, Reflections on the Revolu-
tion in Europe (New York: Times Books, 1990),
p. 111. Edi]ia român` a fost publicat` de Hu-
manitas, Bucure[ti, 1993.
5 Vladimir Tism`neanu, Fantasies of Salva-
tion: Nationalism, Democracy, and Myth in Post-
communist Europe (Princeton, NJ: Princeton
University Press, 1998); edi]ia român` a fost
publicat` la Polirom, Ia[i, 1999. Pentru po-
litica postcomunist`, v. Padraic Kenney, The
Burdens of Freedom: Eastern Europe since 1989
(London: Zed Books, 2006).
6 Timothy Garton Ash, „Conclusions“, in
Sorin Antohi and Vladimir Tism`neanu, Be-
tween Past and Future: The Revolutions of 1989
and Their Aftermath (New York and Budapest:
Central European University Press, 2000), p.
398. Edi]ia român` a fost publicat` la Curtea
Veche Publishing, Bucure[ti, 2006. j

52
Cele dou` suflete
C
E-{I poate dori mai mult
o doctrin` religioas`
decât s` devin` arbitru
în confruntarea dintre
ESEU
altele dou`? De[i nu
semnul universalismului trebuie
s`-l c`ut`m aici, tocmai asta g`sim.
În secolul al XVII-lea, când b`t`lia
dintre Contrareform` [i protestantism
continua mai ales la nivel de
subtilitate a demonstra]iei, Bossuet,
unul din adversarii „pluralismului
doctrinal“ ce m`cinase cre[tinismul
începând cu secolul al XIV-lea, g`se[te
de cuviin]` s` aduc` drept argument
într-o confruntare cu protestan]ii un
exemplu împrumutat din iudaism.
Dialogul e surprinz`tor, pentru
c` inflexibilitatea pozi]iilor lui
Bossuet e bine cunoscut`. Episcopul
de Meaux a fost un campion al
denun]`rii pluralismului din sânul
protestantismului drept „o dovad`
a faptului c` el nu poate reprezenta
adev`rul neschimbat al revela]iei
divine, a[a cum a f`cut-o romano-
catolicismul prin aderarea sa la
credin]a unic` [i adev`rat`“ (Jaroslav
Pelikan, Tradi]ia cre[tin`. O istorie a
dezvolt`rii doctrinei, vol. IV, Reforma
Bisericii [i a dogmei 1300–1700, Ed.
Polirom, 2006, p. 395).
{i totu[i, pentru a-[i înfrânge
adversarii, Bossuet nu ezit` s` ias`
din spa]iul argument`rii doctrinare
cre[tine [i face o apologie a rug`ciunii
pentru cei mor]i prin invocarea un
ritual iudaic. Dac` pentru marii
doctrinari ai protestantismului, Calvin
[i Luther, primul cu bine cunoscutul
radicalism, cel`lalt mai dispus la
compromis, rug`ciunea pentru mor]i
e „un fel pervers de a te ruga“, Bossuet
invoc` vechimea ei. Cum în tradi]ia
cre[tin` rug`ciunea pentru mor]i
apare relativ târziu, Bossuet o caut`
acolo unde, în opinia sa, exist` de când
lumea: la evrei. E mai pu]in important
c` pân` [i un savant de for]a lui
Bossuet face confuzii terminologice:
din cauza sonorit`]ii apropiate, el
confund` cuvântul kaddish cu keddush
(„o rug`ciune de r`spuns recitat`
la recapitularea celor Optsprezece
Binecuvânt`ri“). Important e c` are
curajul de a ie[i din sfera propriei
credin]e pentru a construi un
argument ce vorbe[te în egal` m`sur`
despre o convingere proprie, dar [i
despre nevoia universal` de a r`spunde
în chip asem`n`tor unor situa]ii
asem`n`toare.
Din analiza lui Leon Wieseltier
a[ re]ine concluzia, [i nu demersul
istorico-analitic prin care
detecteaz` minore neconcordan]e
factologice. „Înfrumuse]`rile“ lui
Bossuet (introducerea no]iunii de
purgatoriu e doar una dintre ele)
sunt parte a demonstra]iei ce nu-i
altereaz` judec`]ile. Important e
gestul apropierii, [i nu eventuala
lui stâng`cie: „Ignorarea de c`tre
cre[tini a iudaismului e una din
marile tragicomedii ale istoriei. – Dar
câ]i evrei au citit povestea lui Akiva
ca poveste a unei rug`ciuni pentru
cei mor]i, a[a cum a f`cut-o clericul
catolic?“ S` recunoa[tem: omologarea
„str`inului“ e un gest ce arat` nu
doar noble]ea omului tradi]iei, ci [i
indiscutabila valoare a celui care-i
invoc` valorile.
Înd`r`tul discu]iilor savante, ca
de obicei, pânde[te precaritatea vie]ii
cotidiene. Coborârea e abrupt` [i ea
mobilizeaz` mai degrab` nevrozele
decât certitudinile autorului. Rutina
nu mai înseamn` mare lucru, de
vreme ce nu u[ureaz` suferin]a fiului.
Lupta cu sinele înseamn`, adeseori,
[i lupta cu indiferen]a celorlal]i.
Dificultatea de a fi evreu într-o
Americ` hiperactiv` iese la suprafa]`
ori de câte ori practica ritual` curent`
se love[te de cursa nebuneasc` a
afirm`rii sociale. Secularismul se
instaleaz` iremediabil, prin pierderea
interesului pentru tradi]ie [i ignorarea
tot mai frecvent` a îndatoririlor.
E vorba, de fapt, de pierderea
iremediabil` a memoriei. Leon
Wieseltier a identificat cu precizie
sursa suferin]ei, care nu e un deficit de
credin]`, ci un deficit de implicare. Î[i
promite, ca act preventiv, s` nu cad`
el însu[i victim` aceleia[i incurabile
boli, adic` triste]ii de a nu-[i mai aduce
aminte de suferin]a celuilalt, dup`
ce-[i va fi dep`[it propria suferin]`:
„În seara asta, pentru prima oar`
de când am devenit dependent de
cvorumul de zece b`rba]i, n-am reu[it
s`-i strângem pe cei zece b`rba]i. Cel
îns`rcinat cu adunarea cvorumului nu
ne-a num`rat, cum se face de obicei, cu
versetul tradi]ional din zece cuvinte.
A folosit drept mnemotehnic` cele
zece nenorociri. Soarele apunea, iar
noi abia ajunseser`m la ulcer`ri! Apoi
a sosit grindina, apoi l`custele, iar apoi
întunericul [i pe urm` a izbit flagelul
mor]ii întâilor n`scu]i, [i atunci am
fost gata. M-a mi[cat vioiciunea cu
care ace[ti oameni î[i l`saser` balt`
treburile [i s-au gr`bit s` ajung` în
Georgetown, ca al]ii s` nu sufere
din cauza neglijen]ei lor. Va veni în
prim`vara viitoare, dup` ce-mi voi
fi încheiat kaddish-ul, o sear` când
telefonul o s`-mi sune la ceasurile
amurgului. Iar eu nu voi da uit`rii
amurgul zilei de azi. A[a sper“.
Eforturile de a r`mâne în interiorul
tradi]iei dezvolt` o hipersensibilitate
ale c`rei ecouri tind, la rândul lor, s`
acopere o întreag` palet` a memoriei
[i durerii. Un fragment din Deuteronom
NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
îi relev` dramatismul f`r` ie[ire
al situa]iei în care se afl`. Atunci
când recit` versul „{i zilele doliului
t`u se vor încheia“ simte cum îl
podide[te plânsul, dându-[i seama c`
e prizonierul unui cerc al presiunii
psihologice [i al presiunii ritualurilor.
Situa]ia e formulat` memorabil:
„Dintr-o dat`, în]elesurile publice au
fost uzurpate de în]elesurile intime“.
Dintr-o dat`, o întreag` lume de
abstrac]iuni se întrupeaz` în mica ta
fiin]`, gata s` fie podidit` de plâns. De
mila de sine, de mila de lume.
Interesul unor asemenea
fragmente e cu atât mai acut cu cât ele
reamintesc, patetic, centralitatea fiin]ei
umane. Luni în [ir, autorul a stat
între texte, s-a îmbibat de sacralitatea
lor material-imaterial`. {i totu[i,
f`r` prezen]a – fie ea [i una aparent
insignifiant` – a omului, întregul
edificiu al tradi]iei se pr`bu[e[te.
Suficient de des pentru a-]i sugera c`
faimoasa teorie a manifest`rii sacrului
în plin profan e plin` de îndrept`]ire,
mintea scriitorului alunec` dinspre
îndatorirea asumat` înspre realitatea
în mijlocul c`reia îi e dat s`-[i petreac`
cele mai importante momente ale
zilei: „Un b`rbat slab, parc` de pe
alt` lume, s-a a[ezat în spatele shul-
ului – un b`rbat cu tr`s`turi obosite, blând`, are o str`lucire domoal`, în
col]uroase [i cu o barb` cenu[ie, care structurile caselor de c`r`mid`
lung`, cu ochelari coco]a]i pe nas, sunt absorbite de suprafe]ele bogate în
îmbr`cat cu un caftan înf`[urat strâns. modele [i texturi. V`d numai lucruri
Se ruga în legea lui. Era înv`luit m`runte. Când conduc rug`ciunile,
într-un parfum de ascetism. Mi-a nu-mi pot controla gândurile.
f`cut pl`cere s`-l am aproape. Când Hoin`resc. Lucruri m`runte, lucruri
am plecat de la shul, l-am v`zut pe m`runte. Gândurile [i cuvintele
pietist oprindu-se în lumina înalt` a mele n-au nici o leg`tur` între ele.
soarelui care-l inunda. Nu [tiu la ce se Dar cuvintele continu` s` vin`, f`r`
gândea, dar nu se gândea cu siguran]` s` ]in` cont c` le-am abandonat.
la lumin`. Eram martorul coliziunii Triumful înv`]atului pe de rost“. Parte
dintre dou` grade al frumuse]ii. a acestui univers, Leon Wieseltier î[i
Lumina era frumoas`, indiferen]a fa]` contempl` nu doar înfrângerea, ci [i
de lumin` era frumoas`“. Un elogiu indirecta victorie: a [ti pe de rost un
al relativismului? Sau descoperirea lucru înseamn` a ]i-l asuma dincolo de
cioburilor metafizicului într-un loc cuvinte, adic` dincolo de ra]iunea sa
[i într-un timp din care ele par s` fi de a exista. Oare [i dincolo de credin]`?
fost izgonite? E [ansa acestei c`r]i de a Perspectiva e nelini[titoare.
nu le abandona nici pe unele, nici pe Rug`ciunea de doliu ]i se impune
altele. ca o limit` [i, prin simpla ei for]` de
Imersiunile în via]a cotidian` nu iradiere, te trimite în necunoscut. O
au doar rolul de a contrapuncta, de c`l`torie a descoperirii de sine ori o
a marca distan]a dintre problemele prob` a dublei identit`]i? Fiu [i savant,
spiritului [i problemele propriu- suflet în suferin]` [i cititor însetat
zise ale existen]ei. Ele încearc` s` s` afle secretul textelor vechi, Leon
dovedeasc` perfecta compatibilitate Wieseltier simte acut constrângerile
dintre lumi, chiar dac` mintea identit`]ii multiple [i neajunsurile
scriitorului nu pare capabil` s` autocunoa[terii. Într-o maxim`
r`spund` satisf`c`tor nici uneia dintre din Against Identity, el prefigura
ele. Aproape înfrico[at de h`ul indus dificultatea situa]iei în care avea s` fie
de str`baterea ora[ului gol, într-o pus, în cu totul alt context, dar la fel de
zi de s`rb`toare, autorul nu vede acut, de practicarea asidu` a rug`ciunii
coeren]a, nu simte ritmul interior de doliu: „Aud spunându-se despre
al universurilor de care este locuit: cineva c` duce o via]` dubl`. Îmi spun
„M` între]in cu fantomele. Seara, în în gând: numai dou`?“ Acum, la ceasul
lini[tea Georgetown-ului, lumina e suferin]ei [i al tulbur`rii provocate
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
de aceasta, reac]ia e la fel de energic`:
„La cin`, îi descriu unei prietene toate
drumurile mele la shul, iar ea îmi
spune aproape protestând: «Dar eu
cred în Dumnezeu, tu nu!» Dac` vrea
s` spun` c` nu cred a[a cum crede ea,
atunci are dreptate. Totu[i, nu studiez
[i nu m` rog doar din motive filiale.
Nu sunt doar fiu“.
Mi[carea de ap`rare e suficient de
agresiv` pentru a ne da seama c` s-a
atins un punct nevralgic. Pentru a-]i
face datoria, e nevoie de credin]`, sau
e suficient respectul fa]` de tradi]ie?
Po]i accepta existen]a misterului
f`r` s` ai preten]ia c` e[ti parte a
lui? În lipsa argumentelor contrare,
suntem obliga]i s`-l credem: cel
care scrie cartea Kaddish nu e doar
un fiu îndoliat. Orfanul de rând s-
ar fi mul]umit s` respecte tradi]ia.
Or, Leon Wieseltier r`scole[te jarul
aproape extinct nu neap`rat pentru
a rede[tepta flac`ra de odinioar`,
cât pentru a deplânge formele
degradate ale actualit`]ii ei. La fel de
importante ca semnifica]iile textelor
sunt raport`rile contemporane la ele.
Senza]ia de vizit` într-un muzeu, de
contemplare pasiv` a unor exponate
aproape evacuate de sensuri arunc` un
aer de am`r`ciune asupra întregului
discurs.
Nu ne mir`, atunci, scurtele
zvâcniri ale autorului, gata de atac-
ap`rare, preg`tit s`-[i asume întregul
parcurs al unei dificile, întortocheate
istorii a suferin]ei [i reflec]iei asupra
suferin]ei. Dup` câteva luni de
practic` a rug`ciunii de doliu, mintea
[i inteligen]a par s` cedeze locul
unei entit`]i arareori invocate cu
mai mult` pasiune: sufletul. Indirect,
oarecum sfios, autorul ne dezv`luie [i
cealalt` identitate care-l îndrept`]e[te
la un loc privilegiat între cei care se
roag`, dar [i între cei care nu se roag`:
„Sufletul nu este niciodat` doar fiu.
Dimpotriv`. Este fie suflet, fie fiu
– uneori“. Eliptic`, formularea tulbur`
prin excesul de precizie care conduce
la imprecizie: sufletul se adevere[te a
fi o valoare în sine, imuabil`, str`in`
de servitu]ile descenden]ei. Sufletul
are drept la propria existen]` – dac` nu
cumva [i la un dublu al s`u, dup` cum
încearc` s` ne conving` Jung. Într-o
conferin]` sus]inut` la Kulturbund din
Viena în noiembrie 1932, el afirm`:
„Prea pu]ini oameni [tiu ceva
despre sufletul ancestral [i înc` mai
pu]ini sunt cei care cred în existen]a
lui. Nu suntem noi oare depozitarii
întregii istorii a umanit`]ii? De ce e
oare atât de greu s` credem c` fiecare
dintre noi are dou` suflete? Când
omul ajunge la cincizeci de ani, o
parte a lui n-a tr`it decât o jum`tate
de veac. Cealalt` parte, care tr`ie[te de
asemenea în psihicul lui, este veche
de milioane de ani. Fiecare nou-n`scut
vine pe lume cu un creier perfect
echipat. Chiar dac` în primele stadii
ale vie]ii spiritul n-a dobândit înc` un
control des`vâr[it al corpului, el este
precondi]ionat s` reac]ioneze la lumea
exterioar`; altfel spus, are capacitatea
de a o face. Astfel de structuri mentale
î[i exercit` influen]a de-a lungul
întregii vie]i [i marcheaz` într-un mod
decisiv felul de gândire al persoanei.
Nou-n`scutul nu începe s`-[i dezvolte
facult`]ile mintale atunci când vine pe
lume. Spiritul s`u, structur` închegat`,
rezultat a numeroase vie]i anterioare
ce o precede pe a sa proprie, este
departe de a fi lipsit de con]inut. (…)
Cele dou` suflete dau loc unor
frecvente contradic]ii pe planul
gândirii [i al sentimentului. Psihicul
personal [i psihicul impersonal se afl`
adeseori în opozi]ie direct`. (…) Am
îngrijit pacien]i ale c`ror viziuni se
raportau la evenimente vechi de mai
multe secole. Toate acestea nu pot
veni decât din incon[tient, din sufletul
impersonal, din creierul gata format al
nou-n`scutului. Omul contemporan
nu este decât ultimul fruct al arborelui
rasei umane. Nimeni dintre noi nu [tie
ce [tim“ (C.G. Jung parle. Rencontres et
interviews, Editions, Buchet/Chastel,
Paris, 1995, pp. 54–55).
Formula socratic` prin care Jung
parafeaz` un ra]ionament extrem de
seduc`tor se întâlne[te cu opiniile lui
Leon Wieseltier, agent activ într-un
scenariu a c`rui lectur` o face pentru
prima oar`, dar având intui]ia c`, în
felul acesta, î[i descoper` o identitate
întip`rit` în adâncurile fiin]ei sale de
la începuturile lumii. „Sufletul nu e
niciodat` doar un fiu“ – sufletul e [i
crea]ie de sine, [i mo[tenire, fiecare
dintre aceste componente clamându-
[i importan]a în func]ie de context.
În raport cu ceilal]i, fiul îndoliat d`
la iveal` sufletul impersonal, zestrea
genetic`, de a c`rei existen]` nu e
întotdeauna con[tient. În raport cu
sine, cu durerea, sfâ[ierea [i regretele
resim]ite, mintea mobilizeaz` sufletul
personal, cel construit din amintiri
directe, din cunoa[terea con[tient`,
din întreaga istorie a câ[tigurilor [i
pierderilor petrecute în raport cu
fiin]a disp`rut`. Tradi]ia mare, cea
perpetuat` prin reguli, se suprapune
astfel tradi]iei personale. Nu
întotdeauna, ci doar în acele momente
în care fiind ori fiu, ori suflet, e[ti,
totu[i, amândou`.
A vorbi, în aceste condi]ii, de
„autonomia fiului“ în raport cu
p`catele tat`lui este pur` inutilitate.
Datoria fa]` de p`rinte e înscris` în
îns`[i formula potrivit c`reia creierul
are perfect` autonomie în clipa
na[terii, [i nu începând cu momentul
na[terii. Îndatoririle fiului dep`[esc,
a[adar, explica]iile de tip sociologic
sau religios – ele provin din îns`[i
structura personalit`]ii individului.
Exemplele pot fi luate din Biblie
(a[a cum face [i Leon Wieseltier),
dar realitatea lor adânc` provine din
misterioasa alc`tuire a min]ii umane:
„Autonomia e necondi]ionat`, dar
exist` în anumite condi]ii. Fiul e liber,
dar [i influen]at. Iar aici nu exist`
nici o contradic]ie. Este materialul
brut al vie]ii morale“. Mai trebuie
doar ad`ugat c`, lega]i de cordonul
aceleia[i legi spiritual-biologice,
p`rin]ii [i fiii nu au o libertate de
mi[care necondi]ionat`. Singurul
lucru ce s-ar putea spune în ap`rarea
lor e c` atunci când condi]ionezi, de
fapt accep]i. Iar când accep]i, lucrul se
întâmpl` pentru c` nu ai încotro. Un
lan] al virtualit`]ilor opresive de care
nu scap` nimeni.
Nu trebuie s` ne am`gim c`
m`rgelele tradi]iei se înnoad` de
la sine, c` e inevitabil ca un popor
sau un grup omogen de oameni s`
împ`rt`[easc` acelea[i valori. Efortul
constant, truda atent direc]ionat`,
c`utarea perpendicularei pe ]int`
confer` for]` [i ra]ionalitate unei
energii care altminteri s-ar risipi
în vânt. Ben Sira, autorul c`r]ii
deuterocanonice Sirach, descoper`
un cerc al necesit`]ii [i voin]ei în
trecerea înv`]`turii de la tat` la fiu, în
construirea lan]ului sufletesc pe care
se bazeaz` orice idee de comunitate:
„Omul care-[i înva]` fiul î[i va face
du[manul invidios [i va triumfa
asupra lui dinaintea prietenilor. Când
tat`l va muri, va fi ca [i când n-ar fi
mort, pentru c` las` în urm` pe cineva
asemenea lui“.
Cineva asemenea lui: întreaga
tensiune a tradi]iei se poate reduce la
aceast` formul` în care similitudinea
nu e înc` identitate. Continuitatea
tradi]iei – ca [i intervalele când ea
e suspendat`, ori redirec]ionat`
– î[i are explica]ia în dorin]a fiin]ei
umane de a-[i g`si dublul. Or, acest
lucru presupune nu doar seduc]ia
apropierii, ci [i fascina]ia îndep`rt`rii.
Leon Wieseltier simte c` a descoperit
un punct vulnerabil [i nu se sfie[te
s`-l pun` în eviden]`: „în]eleg c`
transmiterea tradi]iei pretinde o
asem`nare semnificativ` între tat`
[i fiu. Dar afirma]ia este mult prea
categoric` pentru a fi pe gustul meu,
[i asta nu pentru c` neag` finalitatea
mor]ii. Nu trebuie negat` nici
finalitatea diferen]ei dintre tat` [i fiu.
Adev`r exist` [i în propozi]ia al c`rei
sens e invers: cel care tr`ie[te exact
cum a tr`it tat`l lui este ca [i cum n-ar
fi tr`it“.
Am atins, prin aceste abord`ri
53
piezi[e ale subiectului, punctul de
mare vulnerabilitate al autorului.
Lupta de un an de zile, efortul de a
respecta tradi]ia e, de fapt, o lupt` cu
moartea. Mai mult decât explicit, el
accept` c` a intrat în aren` f`r` gândul
de a se opune for]ei exterminatoare a
mor]ii. Într-un fel, el neag` însu[i rolul
kaddish-ului, a c`rui menire e s` [tearg`
urmele prezen]ei mor]ii. Dovedindu-
se un evreu credincios, el ajunge s`
pun` la îndoial` tocmai principiul
în numele c`ruia s-a construit o
formidabil` fort`rea]` de argumente
[i idei. Ajuns într-un moment al
desp`r]irii apelor de uscat, î[i accept`
postura de outsider – nu atât din voin]a
de implicare, ci pentru c` [ansele de
a se sustrage destinului sunt nule:
ESEU
„În toat` aceast` lupt` cu memoria,
familia, identitatea, moralitatea, istoria
[i divinitatea, exist` un subiect cu care
nu m` lupt – moartea. Pe evrei nu-i
intereseaz` extinc]ia decât în m`sura
în care i se opun. Totu[i, pe mine m`
intereseaz` extinc]ia, pentru c` m`
a[tept s` vin`. Evreii nu vor s` moar`;
dar evreii vor muri, iar eu sunt unul
dintre ei“.
Tulbur`toare, aproape de
nesuportat, aceast` perspectiv`
destram` v`lul neîn]elegerilor,
inhibi]iilor [i frustr`rilor dominante în
multe din textele dedicate kaddish-ului.
„Ne putem înfrâna s` p`c`tuim. Dar nu
ne putem înfrâna s` murim“, lanseaz`
un atac autorul. Îns` dac` absen]a
p`catului nu asigur` imunitatea în
fa]a mor]ii, înseamn` c` un întreg
edificiu bazat pe necesitatea sfin]eniei
se pr`bu[e[te. Sigur, p`catul originar
î[i are partea de responsabilitate în
aceast` joac` de-a (ne)murirea. Dar el
diminueaz` ardoarea celui ispitit s`
ating` perfec]iunea. Or, prin dispari]ia
nemuririi dispare [i motiva]ia
fundamental` a ab]inerii de a p`c`tui.
Spre norocul s`u, scriitorul are
[ansa refugiului în scris. Am`r`ciunea,
dezam`girea, triste]ea se topesc în
rândurile de proz` înalt` care vorbesc
în numele unei t`ceri deja aproape
asumate: „E luna septembrie [i m`
trezesc la aceea[i or` p`c`toas` (nu,
nu e p`c`toas`), iar acum e întuneric.
Ajunsesem s` depind de soarele
care m` punea în mi[care, care îmi
compensa corvoada prin ce urma
s`-mi dezv`luie. Lumina dimine]ii
era momeala. Acum deschid ochii în
întunericul dimine]ii. Dar ce bine îmi
face, dar ce bine! (Povestea acestui an:
un lucru r`u, urmat de unsprezece luni
de lucruri care-mi fac bine)“. j
Fragment dintr-un eseu în lucru despre
Kaddish-ul lui Leon Wieseltier
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
54

Montherlant [i Cioran
ACORD/DEZACORD

despre Saint-Simon
[i despre ei în[i[i

Î
N 1943, Montherlant a fost invitat s` scrie
prefa]a unei selec]ii din Memoriile ducelui
Saint-Simon. Citise Memoriile de la un cap`t la
cel`lalt în 1928 (la dou`zeci [i nou` de ani) [i
a fost cople[it. Dar le citea pe ascuns înc` din
adolescen]`, cu o febrilitate pe care nu o resim]ea nici
când îi c`deau în mân` texte obscene, c`utând în el
dezv`luiri dezagreabile cu privire la str`mo[ii s`i. A
reluat Memoriile la patruzeci [i patru de ani, nu f`r`
oarecare dezam`gire, descoperind un Saint-Simon
care scrie de multe ori banal (de façon quelconque), pe
pagini în [ir [i în capitole de-a rândul, lucru pe care
nu-l observase mai înainte. Aceast` dezam`gire, ca
[i timpurile pe care le tr`ia (înfrângerea, ocupa]ia)
i-au dat un soi de epuizare agasat`. A rezultat din
acest amestec, [i din sentimentul c` scriind despre
severit`]ile lui Saint-Simon fa]` de contemporanii s`i
scrie inevitabil despre atrocit`]ile comise de contem-
poranii lui, un text magnific, a c`rui redactare a luat
doi ani [i care vorbe[te cu for]` deopotriv` despre
duce [i despre el1.
Cioran, pe la sfâr[itul anilor ’60, a pl`nuit s`
alc`tuiasc` o antologie în engleze[te din Memoriile lui
Saint-Simon. Urma ca el s` fac` selec]ia fragmentelor nesc. Oricât de profund`, arta portretistului pune în al naturii noastre. Dar dac` n-au sim]it r`ul capital,
[i s` verifice traducerea, la care se angajase o prieten` lumin` numai personalitatea de contact, omul exteri- intrinsec, inerent naturii omene[ti, în schimb nu
din America. Cioran i-a propus s` înceap` cu ce e mai or. Când e penetrant, portretul reu[e[te s` str`pung` avea cum s` le scape r`ul acesta mediocru [i general,
greu: portretul ducelui de Noailles, un concentrat deghizamentele omului exterior: dar numai pentru a în lupt` cu un bine de aceea[i teap`.“ Bine [i r`u de
aproape insuportabil din tot ceea ce confer` geniu ob]ine demascarea unei m`[ti, sub care g`se[te vidul. aceea[i teap`: totul a fost spus. Adev`rul relevat de
stilului lui Saint-Simon. E[ecul traducerii a îngropat Cioran ne sugereaz` c` portretul în care exceleaz` morali[ti este un „adev`r de eroare“3. Ce i se poate
proiectul antologiei engleze[ti, dar a dat o form` morali[tii este într-adev`r o eliberare a adev`rului cere mai mult acestui adev`r e s` ating` limitele ero-
nea[teptat` dorin]ei lui Cioran de a se vindeca de de toate falsific`rile vie]ii sociale, dar acest adev`r rii, dar [i aceast` eroare nu e etern`, e datat`. Pentru c`
entuziasmul pentru Saint-Simon scriind despre el o este o eliberare în nimic. Când sunt mari, portreti[tii ignor` cu dezinvoltur` omul interior, to]i morali[tii,
carte. Tot citindu-i [i recitindu-i portretele, s-a gândit francezi mânuiesc în chip nimicitor un instrument de crede Cioran, administreaz` victimelor lor un venin
c` misterul artei lui Saint-Simon ar putea fi aprofun- demascare a caducit`]ii pe care Cioran îl nume[te „su- cu marc` istoric` înregistrat`: deopotriv` activ [i ex-
dat alc`tuind o antologie a portretului din secolul perba fiere a celui care a scris Maximele“ (e vorba de pirat. Când întâlnim un moralist cu venin neexpirat,
al XVII-lea pân` în secolul al XIX-lea, care s` fie în La Rochefoucauld), care e îns` incapabil s` spun` ceva cum este Pascal, nu mai g`sim la el portretiz`ri ale
acela[i timp [i o ilustrare a limbii subtile, elegante, despre aceast` caducitate îns`[i. „Dac` indiscre]iile unor oameni data]i, ci numai portrete ale omului
p`trunz`toare, veninoase [i primejdioase în care au lor nu cru]` misterul nim`nui este tocmai pentru c`, etern, al omului interior. Cel mai mare moralist pe
fost scrise. A rezultat astfel, peste ani, o Antologie a por- în ochii lor, nimeni nu este învestit cu nici un mister, care l-a dat limba francez` nu mai este un portretist
tretului de la Saint-Simon la Tocqueville, ap`rut` postum vreau s` spun cu misterul acela esen]ial care ne leag` [i, din acest motiv, opera sa, care con]ine un singur
(1996), o capodoper` de portret indirect, pentru care a cu absolutul [i care face din noi altceva decât ni[te formidabil portret, al Omului, e cu totul lipsit` de por-
scris o prefa]` [i o l`murire2. marionete funebre sau ridicole.“ Cioran exalt` arta trete de oameni. Istoricii nu au ce face cu el; filozofii
„N-am scris cartea ´despre Saint-Simon]¨, a[a c` portreti[tilor pentru exact motivele care îi arat` limi- nu au ce face cu to]i ceilal]i morali[ti.
admira]ia mea pentru acest autor abisal a r`mas tele [i, în profunzimea ei, superficialitatea. Analiza lui Cioran pleac` de la premisa c` esen]ialul
intact`.“ Când vorbe[te de Saint-Simon, Cioran se Când îi evalueaz` profunzimea (ca s` îi în]eleag` e de partea omului interior, iar pozi]ia sa intransi-
refer` aproape numai la arta sa de portretist. Ce îl superficialitatea), Cioran are fa]` de aceast` art` gent` are drept consecin]` paradoxul c` marea art` a
fascina la aceast` „art` atât de dificil`“ era capacitatea aspira]iile teologului [i exigen]ele filozofului. Teoria morali[tilor este o perfec]iune exercitat` pe chestiuni
limbajului de a fixa un personaj în exact datele care sa pleac` de la distinc]ia Magistrului Eckhart între lipsite de importan]`. Când am extras de la morali[ti
îl desfiin]eaz`. Nu ca om, ci ca absolut, ca suflet ne- omul interior [i omul exterior, punând valoarea în tot ce pot s` ne spun`, afl`m cam totul despre nimic:
muritor. „Saint-Simon, cel mai mare memorialist, era primul [i caducitatea în al doilea. Din acest motiv, despre vicii [i anecdote, o puzderie de maxime; despre
nedrept [i profund; era nedrept pentru c` era p`tima[ între morali[ti, îi recunoa[te numai lui Pascal meritul partea din noi care se zbate disperat` s` nu moar`,
[i era profund pentru c` voia s` ajung` pân` la limite, de a fi ]intit miezul metafizic al existen]ei umane. nimic. Oglinda pe care o pune Cioran în fa]a mari-
pân` la zonele extreme ale fiin]elor.“ Potrivit teoriei „Al`turi de el, to]i ceilal]i, f`r` excep]ie, par frivoli, lor morali[ti este absolutul. Iar în aceast` lumin`,
dezvoltate de Cioran în eseul cu care [i-a prefa]at an- pentru c` n-au perceput mizeria noastr`, ci mizeriile portretistica lor, de[i formidabil`, e o perfec]iune a
tologia, aceste limite extreme sunt ale superficialit`]ii noastre, suma aceasta de neajunsuri, de infirmit`]i insignifian]ei. Pasajul care l`mure[te într-o proz`
fiin]ei umane, nu ale profunzimii sufletului ome- inevitabile [i oarecare, ce nu exprim` decât un aspect demn` de marii morali[ti obiec]ia împotriva lor poate
 NUM~RUL 2 (53) FEBRUARIE 2009
fi g`sit în eseul „Les deux vérités“: „Pour appréhen-
der l’essence du processus historique, ou plutôt son
manque d’essence, il faut bien se rendre à l’évidence
que toutes les vérités qu’il charrie sont des vérités
d’erreur, et elles sont telles parce qu’elles attribuent
une nature propre à ce qui n’en possède pas, une
substance à ce qui ne saurait en avoir. La théorie de la
double vérité permet de discerner la place qu’occupe,
dans l’échelle des irréalités, l’histoire ´…¨. À vrai dire,
elle ne manque pas absolument d’essence, puisqu’elle
est essence de duperie, clé de tout ce qui aveugle, de tout
ce qui aide à vivre dans le temps“4.
La nivelul acestei insignifian]e, Saint-Simon atinge
perfec]iunea. Portretele sale au for]a maximei, a uneia
care explodeaz`: explodeaz` în text, r`spândindu-se pe
mai multe pagini f`r` s`-[i piard` nimic din for]a celui
mai concentrat enun]; îi explodeaz` în fa]` cititoru-
lui, cople[indu-l cu verva n`ucitoare a adjectivelor, cu
acumularea halucinant` a tr`s`turilor individuale, cu
îngr`m`direa n`valnic` a t`ieturilor în carne vie [i cu
for]a hipnotic` a am`nuntelor, care toate ]â[nesc din
pana lui Saint-Simon precum schijele explozive din
bombele cu fragmentare. Geniul lui Saint-Simon este
„acela al unui scriitor care, pentru c` se simte prea
strâmtorat într-o limb`, o dep`[e[te [i evadeaz` din ea
– cu toate cuvintele pe care le con]ine… Le siluie[te,
le smulge din r`d`cini, [i le însu[e[te, ca s` fac` tot
ce i se n`zare, f`r` nici o considera]ie pentru ele, nici
pentru cititor ´…¨. Nici o abstrac]ie la el, nici un stig-
mat clasic; situându-se exact la nivelul imediatului, el
este spiritual cu sim]urile [i, dac` este adesea nedrept,
nu este fals niciodat`. Toate celelalte portrete, al`turi
de ale sale, par ni[te scheme, ni[te compozi]ii stilizate,
c`rora le lipse[te vigoarea [i veracitatea“. Pentru Cio-
ran, Saint-Simon este un soi de replic` literar` a Vie]ii
înse[i, c`reia, odat` cu pasiunea pentru am`nunt, i-a
împrumutat [i indiferen]a fa]` de absolut: în totul, i-a
avut [i geniul, [i defectele, [i m`rginirea.
Cu totul alta este oglinda pe care a pus-o Monther-
lant în fa]a lui Saint-Simon. „Oare a reflectat cât de cât
la via]a sa?“, se întreba Montherlant. Citindu-i doar
Memoriile, nu s-ar zice. Pline de am`nunte în [uvoi [i
doldora de pove[ti forfotitoare, Memoriile par opera
unui om lipsit de gândire (alte lucr`ri ale lui, precum
Projets de gouvernement, aduc îns` dovada unei gândiri)5.
Comparat cu deschiderile [i în`l]imile lui Chateaubri-
and, Saint-Simon este plat, lipsit de suflu [i incapabil
de viziune. Nu are cap, nu are coad`, e dezlânat, nu
stabile[te propor]ii, iar când le stabile[te, o face prost.
„Nu are profunzime [i nu are adâncime.“ Acestea fiind
spuse, Montherlant conchide c` stilul lui Saint-Simon
este stilul care arde [i devoreaz` totul în cale, un stil de
foc: ignorând regulile, desfigurând sintaxa, batjocorind
a[tept`rile, stilul lui Saint-Simon este de o verv`, de un
venin [i de o nervozitate care, la propriu, te iau pe sus.
Prin compara]ie, orice alt stil pare s`rac, pedant, inex-
presiv. Ca for]` a stilului, numai Pascal îi st` al`turi (cu
men]iunea c` Pascal a fost un geniu pur [i simplu, în
timp ce Saint-Simon a fost doar un scriitor de geniu).
Cum este posibil acest contrast în judecat`? Se
vede imediat c` ochiul cu care Montherlant prive[te
Memoriile este, [i el, al moralistului. Dar nu este al mo-
ralistului de tradi]ie francez`, cum a fost Saint-Simon,
ci al moralistului de sorginte stoic` [i de extrac]ie
latin`. Confruntat cu spectacolul r`ut`]ii atroce a spe-
ciei umane [i cu falsitatea insuportabil` a societ`]ilor
ridicate de om pentru a-i st`pâni pe al]i oameni,
societ`]i în care fiecare om, sclav ori st`pân, tr`ie[te
un co[mar f`cut din ipocrizie, indiferen]` [i cruzime,
Montherlant pare s` a[tepte de la Saint-Simon lapi-
daritatea elocvent` a unui Seneca6, rigoarea casant`
a unui Cato, severitatea unui Tacit [i în]elepciunea
unui Marc Aureliu: nu g`se[te la Saint-Simon decât
limitele unui memorialist lipsit de filozofie, în pan`
de exigen]e (altele decât cele obi[nuite la oamenii
din clasa lui)7, inapt de viziune – pe scurt, un om al
c`rui suflet [i a c`rui inteligen]` au fost sub nivelul
extraordinarului s`u talent literar.
Portretizându-l cu cruzimea cu care o face, Mon-
therlant nu adopt` punctul de vedere al filozofului,
ci perspectiva m`re]iei suflete[ti, a caracterului, a
ceea ce el numea „qualité d’âme“: „Je me résous avec
peine ´…¨ à penser d’un homme qui est parmi les trois
ou quatre écrivains les plus doués de toute une littéra-
ture nationale, et à ne trouver pas dans son caractère
quelque trace de grandeur“8. M`re]ia sufleteasc`
este un absolut. {i de[i folose[te un alt absolut decât
Cioran, Montherlant d` un verdict asupra lui Saint-
Simon care, mai pu]in admira]ia necondi]ionat` a
românului (datorat`, poate, împrejur`rii c` era un
recent în limba francez`)9, cade peste judecata aces-
tuia: „Nu exist` nici o m`re]ie în Saint-Simon. De tot
ce a v`zut, a atins ori a pl`nuit s` fac` s-a apropiat
dinspre partea m`runt`: era duce în fleacuri“. Pentru
Montherlant, Saint-Simon, omul care [i-a petrecut
treizeci de ani din via]` ca s` scrie trei mii de pagini
despre al]i dou`zeci, pe care i-a tr`it luând noti]e
minu]ioase, este literatul în stare pur`, monstrul de-
plin, st`pânul limbajului care câ[tig` totul prin for]a
cuvintelor, care pot fi ([i sunt adesea) mai puternice
decât adev`rul. „Nu are nimic de spus, dar o spune
minunat“ – acesta este verdictul lui Montherlant, care
citeaz` în sprijin un cuvânt al Sfântului Ioan al Crucii
(San Juan de la Cruz), pentru a constata enormitatea
situa]iei: „Stilul bun ridic` [i îndreapt` lucrurile cele
mai c`zute [i mai stricate, tot a[a cum fraza rea le
stric` [i le pierde pe cele mai bune“. Ceea ce deplânge
Montherlant în absen]a m`re]iei la Saint-Simon nu
este doar micimea sufleteasc`, este atotputernicia
regulii c` izbânda literar` te scuz` în toate, iar e[ecul
nu te iart` de nimic. Acest lucru, crede Montherlant,
este imoral [i neru[inat: dar a[a e f`cut` lumea, iar
el, ca scriitor, este primul care s` profite de pe urma
acestei st`ri de lucruri.
În Saint-Simon, [i Montherlant, [i Cioran [i-au f`cut
portretul. „Un suflet ecuatorial, de o luxurian]` exor-
bitant`, devastat de propriile sale rev`rs`ri, incapabil
s`-[i impun` acele îngr`diri care decurg din deliberare
sau reculegere. ´…¨ Crezi c` cite[ti un elogiu, dar repede
î]i dai seama c` te-ai în[elat; subit apare o tr`s`tur`
neprev`zut`, un adjectiv fulgurant care ]ine de pam-
flet. ´…¨ Te duce cu gândul la un Rembrandt furios.“
Cine vorbe[te? Cioran despre Saint-Simon sau Saint-
Simon despre Cioran? „A spus nu doar c` na]iunea
noastr` este superficial` [i nestatornic`, c` principala
ei motiva]ie e vanitatea, c` francezii sunt îmboldi]i de
geniul lor ‘s` se lupte între ei când nu sunt ocupa]i cu
înt`râtarea altora’; a folosit calificativele grave ‘josnicie’
[i ‘tic`lo[ie’.“10 Cine vorbe[te? Montherlant despre
Saint-Simon sau Saint-Simon despre Montherlant?
Concluzia compar`rii imaginilor lui Saint-Simon
în oglinzile puse de Cioran [i de Montherlant în fa]a
Memoriilor sale este c` testul absolutului conduce,
în cazul ambilor scriitori, la acela[i rezultat. Testul
profunzimii suflete[ti (Cioran) arat` c` maximum de
adâncime la care poate aspira perspectiva morali[tilor
este o perfec]iune a insignifian]ei. Argumentul lui
Cioran este c` omul exterior, spre deosebire de cel
55
interior (pe care portretistica morali[tilor \l ignor`
cu non[alan]`), nu e capabil de adev`r, ci numai de
un adev`r de eroare. La fel, testul grandorii suflete[ti
(Montherlant) arat` [i el c` adâncimea lui Saint-
Simon este în stil, adic` în capacitatea de a folosi o
limb` magnific` [i incontrolabil` împotriva tuturor,
[i chiar împotriva adev`rului. Pentru Montherlant,
Saint-Simon a fost mare în fleacuri [i m`runt în lu-
ACORD/DEZACORD
crurile importante.
Ambele teste ne arunc` în misterul compact al
p`relniciei, pe care geniul literaturii îl st`pâne[te
perfect [i de care spiritul cititorului, oricât de exigent,
este deopotriv` fascinat, subjugat [i, uneori, în ciuda
obiec]iilor sale, îngenuncheat. În Saint-Simon, prin
Montherlant [i Cioran, este surprins` atât for]a marii
literaturi, cât [i nelini[titoarea ei indiferen]` fa]` de
orice fel de absolut.
l
1 Henry de Montherlant, „Saint-Simon“ (Textes sous une
occupation, 1952), in: Essais, Préface par Pierre Sipriot, Pléiade,
1963, pp. 1505–1521.
2 Cioran, Antologia portretului de la Saint-Simon la Tocqueville,
traducere din francez` [i note de Petru Cre]ia, Humanitas,
2003. Adjectivele caracterizând limba din fraza precedent`
sunt ale lui Petru Cre]ia. Nota traduc`torului se afl` la pp. 5–8
(seria adjectivelor, la p. 5), iar introducerile lui Cioran la pp.
9–32 (L`murire [i Prefa]`). Prefa]a la Antologia portretului con-
cord` în mare parte cu eseul „L’Amateur de mémoires“, care a
ap`rut în 1979 în volumul Écartèlement.
3 Formula „adev`r de eroare“ este luat` din eseul „Les deux
vérités“, din volumul Écartèlement ´1979¨ (Sfârtecare, edi]ia a
doua, traducere din francez` de Vlad Russo, Humanitas, 1998,
p. 8). M` despart de Vlad Russo în traducerea conceptului-
cheie „vérité d’erreur“, pe care l-am tradus prin „adev`r de
eroare“; dac` ar fi fost „adev`rul erorii“, cum traduce Russo, în
francez` s-ar fi spus „vérité de l’erreur“. E vorba de adev`ruri
din registrul erorii, nu de adev`rul erorii.
4 Cioran, Écartèlement ´1979¨, in: Œuvres, Gallimard,
„Quarto“, 1995, p. 1410 (Sfârtecare, edi]ia a doua, traducere din
francez` de Vlad Russo, Humanitas, 1998, pp. 8 sq.). Am p`strat
originalul francez pentru a putea gusta superba francez` în
care Cioran, un str`in, [tia s` vorbeasc` de vârfurile prozei
franceze.
5 În 1960, Montherlant înc` e preocupat de „gândirea“ lui
Saint-Simon: „Exist` totu[i anumite pasaje ´din Memorii¨ care
au aerul unei gândiri, dac` bineîn]eles încerc`m s` traducem
în francez` incredibila încâlceal` (fr. charabia) în care scrie. De
pild`, acest gând: e imposibil s` faci binele când faci parte din
guvernare, deoarece interesele opuse binelui sunt întotdeauna
mai puternice“ (Henry de Montherlant, Garder tout en com-
posant tout (1924–1972). Carnets inédits – derniers carnets, textes
réunis, annotés et présentés par Jean-Claude et Yasmina Barat,
Gallimard, 2001, p. 253).
6 Citând o fraz` a lui Seneca din a [asea scrisoare c`tre Lu-
cilius (volumul I), „Illius, cum qua homines moriuntur, pro
qua moriuntur“ („´Aceast`¨ prietenie cu care murim, pentru
care murim“), Montherlant exclam`, transportat: „Ce scriitor!“
(Le treizième César, Gallimard, 1970, p. 84). Îns` Montherlant,
de[i îl admir` pe Seneca, nu este deloc blând cu el. Aceea[i
pozi]ie fa]` de Saint-Simon.
7 „Catholique, mais pas éclairé: quand il se met à parler du
Saint-Esprit, il devient imbécile“ (Essais, p. 1506; portretul lui
Saint-Simon din care am spicuit mai sus se afl` la aceast` pa-
gin`).
8 Dup` Montherlant, al`turi de Pensées [i Mémoires d’Outre-
Tombe, Memoriile lui Saint-Simon au creat proza francez` mod-
ern` (toate trei, observ` Montherlant, sunt lucr`ri postume).
Remarca este din anul 1931 [i se afl` în Carnetul XIX (Essais,
p. 990).
9 „A[ vrea s` pot scrie cu libertatea unui Saint-Simon, f`r`
s` m` încurc cu gramatica, f`r` supersti]ia normelor gramati-
cale [i f`r` teama de solecisme. Trebuie s` fii mereu la un pas
de incorectitudine dac` vrei s` dai un aer de vioiciune stilului.
´…¨ Nenorocirea scrisului într-o limb` de împrumut: nu-]i po]i
permite luxul de-a o înnoi prin gre[eli care s`-]i apar]in` cu
adev`rat“ (Cioran, Caiete I (1957–1965), traducere din francez`
de Emanoil Marcu [i Vlad Russo, Humanitas, 2001, p. 228 sq.).
10 „Il n’a pas dit seulement de notre nation qu’elle était lé-
gère et inconstante, que son principal ressort était la vanité,
que leur génie portait les Français «à se faire la guerre entre
eux quand ils ne sont pas occupés par des guerres étrangères»;
il a prononcé les mots graves de «bassesse» et de «vilenie».“
j