Coperta

ti

uiziunea graficd:

Doina DUMITRESCU

Sigla colecliei: Regele Darrid (manuscris)

Muntele Atbos, Mdnhtirea Esfignxenou

ALEXANDRU MIRONESCU

KAIROS
Eseu despre teologia istoriei

@Anastasia
rsBN 973-9239 34

6fif5ffi

,,Md.nia Domnului nu se ue potoli,

p6.nd nu ua tmplini planurik inimii lui.
Veli lnlelege tn totul lucrul acesta tn
cursul uvemilor. "
Ieremia (23, 20)

t9{}8

Ll3Lt3

.1

,1n

Ut

Isturta. ca tnoiere a sensurilorx

Ce este istoria ? Ce este un ,,fapt" istoJic ? Este un

simplu fapt ? Existi oare un simplu fapt ? Este faptul
istoric o int2mplare intAmpldtoare, ca sd zic astfel,
ceva care se explici - gi explicarea aceasta cdti va'
loare are | - prin nigte cauze, prin niEte pricini imecliate de ordinul intereselor obignuite, vulgare ?
E istoria o absurditate, o ingrdmidire de impliniri
l'Ird nici o noimi ? CXnd nu o depigegte v2rful nasului, pare sd fie. De mai departe, vedem nigte Culturi,
adevirate universuri autonome, o adevdtati' consftuctie bine afticulate, semne gi urme efective, materiale,
cxpresii inchegate, materializale, a1e unui proces spirirual interior gi organic.
E istoria aceasta un joc al filosofiei, cu doui feie ?
IJna oferind prilejul unor controverse nesfdrgite, mai
mult de vorbe decXt de criterii gi concluzii; alta oferind prilejul unei migciri pe concepte simpliste la o
concluzie cunoscuti, de fapt, de mai lnainte ?
Poate fi modificatd istoria ? - mare gi teribili intrebare ! Nu misoari oare istoria o abatere, o derogare de la o ordine, profundi, adevdratd, a vielii ? Nu
sunt oare faptele acestea ale istoriei locmai semnele
unei asemenea abateri? Nu cumva - cum spune Le

* Eseul-fluviu al lui A1. Mironescu a fost diYizat ln

unjtiti loSice: ti(lurile xpardn. prin urmare. e(lilurii.

l"t:::']:

d la pbilosopb* Senne in lntroduction

ci 'nu experieltu " u::,"1
i;i';;' *ult in '""tuladicd
legile' ci raqiunea' aotcr
,)"'" funa.n a raliunea'
N

expetienra;;i;, i;;;,'a n'n

Ji.illit^5i::
) cea c:
inteles obiEnuit,
Ptin urmrrc'
reautatea'
ilil.;:l;t3re o faure$te
o ordine '-o:]*1"'
^
lil ."-'" *ttia l"gulitutt'lumea
oscileazd *:'"""
oalienii'

;;:t #;;".o-ul,

;;";";;;;;ii

'

lll:'

ga"d
ir popo"'"t' o resimt I a":"11]":

p"n''..-' a porneni
n"* ililil-vut!ry'
o
;;bdh;inij' e convins ca istoria este

ll:n..;;;,

d: fl:':::*;"#?t"'ffi:Tl;
i"
"'
timent general care ne lno
il'^,^i'""Jil'."i"-".'"::;i',1i"::,?;';lff
:i.':
t""

,u,u".r'""..

Ot",1;'..i;;"r"i.
vorbele lui: ,,lstoria
i'i"trrtf" frr
oe care chimia intelectulul
EI ne face si visdm' imbatd
""".""r".
in ele false amintiri' exagereazl -re-

fi":1';;;"scute
rrdmlntr'in
t;;;et'ne ue'hile lor rini' le
il::t:';;;,"^t,"
innatiunile' Ie face mlndre'

linistea lor 9i amird$te

ttt".*ulf "'Et pline de deseniciunet'
in mod t'-sYtii,11
o'ic"
"rem
inglobeazit totul 5l da
ne invalZ nimic, penl'ru cd

""t#;';J.ifrte

il

5.^;il'J1;; :Jf"t:"X';,,:i:fg",:'
,;!i;?i::
t:
suoerficialitate I Asta sa
t:l:b^'r

emolionant'
;""J;;;i';;.sta. patetic' uriae'sacrificiile'
persev;;-;;;;" ori, devotamentele' anele' *t"1:1l^-",l^";

rentele, prrbusirile, rnonumentele,

o absurditate' o tlaslll
i"'tijri,i-,"^ sa iie istorie'sens'
destinati' in cele dm
de orice
;;;;""iltn;
aceasta este o minune'
,*,i ."""ttir"i ?" sau "lumea
face o treabd intechiar intdmpinarea insdqi

unde
8

ligenti; unde probabilitatea, posibilitatea joacd acelaEi

r-ol ca certitudinea ?" Ori - cum am avut de atdtea ori
impresia ci e g2ndu1 nemirturisit al marxiqtilor, al
tuturor ,,maniEti1or" - lumea asta, cum afitmd lvanof ,
unul dintre personajele romanului Le zdro et I'infini
al lui Arthur Koestler', e ,,un soi de bordel cu emolii
metafizice" ? Sa fie viala aceast,, care abia ne ingiduie si bdnuim ce este omul, o efervescenli a descompunerii ? Dar atunci - mi intreb - de ce omul
stiruie si fie o problemi pentru el insugi, de ce orice
mare peiioadd de culruri, odce mare perioadi a istoriei este condusd, organizald, fecundati, transforrnati
efectiv intr-o rcalitate, in ceva consistent, palpabil, de
o anumitd conceptie pe, care omul gi-o fiuregte despre sine ? De ce fondul omului e mereu stipanit de
c2teva ireductibile 9i de nezdruncinat credinle: pdcatul, v2rsta de aur, ciderea, nemurirea ? De ce un
popor sau o epocd nu existe - ca gi omul - dec2t in
misura in care se depigesc ? Nu pierim, nu ne anemiem complet dacd rdm2nem inchigi in noi inqine,
dacd devenim noi propriul nostru scop, al existenqei
in sine firi nici o iegire ? Nu e oare nici o enigml,
nici o intrebare fundamentali comuni deopotrivi
personalitllii gi istoriei popoarelor ? I^td alatea ir^trebiri - gi cite altele nu se nasc din ele ! - care m-au
cercetat mereu in aceqti ani de mari fi'imlntdri, de
cind triim nigte vremuri exceplionale, o istorie de
veacuri comprimate in c2teva decenii, o istorie de
recursuri intr-un ritm precipitat, plni la aspecte de
apocalipsd ! Vremurile acestea dovedesc pind la evidenqd neputinla oamenilot de a face ceva pentru
soafta lor - am si adaug: fdtd ajutorul lui Dumnezeu

folosincl metoclele oarbe, nebunegd, ale unol- socoteli Ei aran'amente mereu pline cle sper-ange 9i
mereu falimentare. Cei nai mulli oameni din vreme'.r
noastri igi inchipuie - ce mare eroare ! - ci numai
universul fizic, rnaterial igi are legile, normele lui, iar
universul valorilor vietii este lipsit de asemenea
noine gi criterii. intr-o parte gtiinla descoperi legi
pe care toli oamenii suni linuti si le respecte, in alti
parte totul e vag, aproximativ teren de improvizalii,
de indrizneli arbitrare, de lovituri, de besmetice sau
neruginate aventuri.
in ce mi privegte, realitdlile de care m-am impiedic t efectiu, materialmente, in viala mea - aceasta
este experienfa pe care o merturisesc - n-au fost ca
scaunele gi ca pietrele, ci de ordinul ginga; al inefabilului. Scaunul l-am clat la o parte, sau l-am ocolit,
sau mi-a fost mai u;or si rezolv o problemi materialn, de pildd si dau cle mAncare copiilor, decat se realizez o inlelegere efectivd cu omul cu care trebuia si
mi ingeleg. Universul motal - vdd qi cred, iar vremea noastri ne oferi din plin aceasti experienfi include o re;ea de norme qi de puncte fixe, pe care
nu o putem infirma, sau nesocoti, declt cu riscurile
de a ne sfirlma, de a ne dezorganiza profund existenla. Mai cred ci poporul care dovedegte, la scard
istorice, existenla unor norlne de conduitl, uneori a
unei intransigente, a unor baliere 9i sensuri interzisc
circulagiei, este poporul evreu. El e cel dint2i care a
surprins, a intuit acest adevir, chiar pind in infiqigarea lui teribili, terifianti, ca apoi cregtinii si descc>
pere reversul medaliei, libertatea, rispunclerea ;i

Cr

agostea.

10

Din nenorocire nimic din ceea ce e tainic, abscons, nu poate fi infi;igat sistematic. Discr:rsul, clialogul obiEnuit pe care suntem nevoiqi sdJ folosim intre noi transformi impresiile, descoperirile personale
intl-o generalitate, ucigdnd, anullncl tocmai valoarea
particulari, excep[ionali a unui eveniment; glatui,
latea, inutilitLltea lui fecundi, miracolul lui, puterea
Iui creatoare. Cine n-a avut prilejul si descopere personal clt e de greu, uneori imposibil chiar., si comu,
nicim un fapt intim, gingag, o experiengi mai deosebi6, comunicare care reclami condigii foarte
deosebite, greu de realizat, nu va inlelege prea ldrnurit ce-am vrut si spun. in absenla unor condiqii
(ele se pot produce uneori intr-un chip ciudat), de
indati ce pronunlim cuvintele care ar mulgumi toati
lumea, bune pentru toate lumea, numaideclt ceea
ce am dori si corrunicim ?gi pierde ualoarea, adjcA
bogdlia, suculenga, semnificatia, mesajul, puterea creatoare. Sifuatia e foarte curioasd: exactitatea comunicdni nu mai depinde de termeni, ci de conditii. Tin
si spun acestea chiar de la inceput, ca si gtii, cititorule, ci md gindesc la toate greutllile pe care le va
int2mpina efortul meu de a comunica gdndurile gi
sentimentele care mi cerceteazl gi pe care aq dori
si !i le incredinfez in subsranla lor cit mai deplind.
Mai Stiu, de mult, ci ingeleger.ea nu poate fi rodul
unei constrangeri, nici chiar al unei constringeri ,,logice", ci al unei liber-tigi, dar gi al posibiliti;ii pe car-e
o are celilalt partener si descopere personal, la un
moment dat, valoarea, semnificatia celor ce i se comunicd. Nu existe inlelegere veritabili in afari de
aceasti descoperire personall, fdcuti si de celilalt.
11

Nu existd inlelegere adevdratd in afard de aceastl

descoperire personald, in afard de aceasti minunati
fnuieie a sensurilor 9i in cel5lalt. in zada; bundoari,
i se explici cuiva cu metodd valoarea unui tablou de
Ren-rbrandt, cl,ci pdnl la urmi o singurd metodi opercazd, gi anume sd i se vorbeasci celuilalt de toate 9i
in toate chipurile p2ni cdnd e scurt uitat intr-un chip
greu de definit, si spunem miraculos, pdnd clnd s-au
lealizat acele condilii, in c4re scapdrd in el o intuifie
personall care devine cheia, pentru el, a inlelegerii
geniului lui Rembrandt. Pl'ni la lvirea acestei minuiate clipe tot ceea ce i se spune e, mai mult sau mai
putin, o ingirare de vorbe - poate nu chiar un ,,fum
,onor" - cum spune in jurnalul siu Jules Renard dar sigur o ingirare de vorbe care curg ca aPa pe
giscn.lnsi indati ce scaperi scanteia, totul se limu;egte, se incheagi, se organizeazd, comunicarea, comuniunea capdtd o bazi, ;i miracolul intelegerii inceoe si se desfisoare' E oare vorba aici de vreo
sug,estionare ? Nu. in orice caz se vede bine numaidecdt aceasta, pentru ce celdlalt nu repetd ce i s-a
spus, ci preia chestiunea pe cont propriu 9i ascultim
un nou fel de a vorbi din care rezulti insi ci omul a
inleles esen$alul. intre maimufireala unei inlelegeri 9i
o autenticd inlelegere, echivocul, confuzia nu mai
sunt posibile.
Istoria - abia acum imi dau bine seama - e un
studiu important, fundamental 9i, daci a9 putea, a$
pune, in invi.lamantul secundar, accentul principal
pe Istorie. Multe din gregelile efective 9i de iudecati
isupra atator evenimente Ia cate am participat toli
," drtor"ra unei ignofanle sau cunoaqteri cu totul
12

superficiale a istoliei. Firegte, exisd mai n-rulte feluri

cle istorie. Istoria plini de date, invadatl cle cronologie gi nume proprii inutile si inutil obositoare gi nesemnificative, nu e istoria la care mi glndesc. Rizboaie, cifre gi orage, date care se adreseazi unei
\ irluozilili a memoriei nu prezinti aproape nici o
valoare. Poate se fie un material, dar dacd lucrurile
r-imin aici, mai bine lipsd. Am deschis, evident, qi
cateva tratate ,,serioase" (serioase sunt, pare-se, cele
obiectiue, seci, uscate, cu o vedere de ici pini colo,
nu prea departe, opuse celor infli'cirate,
^ngaiate,
cu paitipriuri), dar trebuie si spun ci nu am aflat in
ele ceea ce cdutam: o invetature, un cuvant penfi.rl
experienle si pentru meditalia mea. Cu gabloane qi
b^nalitdtj, mare lucn-r nu e de ficut. Iati, deschid o
istorie a lui Seignobos: ,,De partea c2mpului lui
Marte, in piala ldsatd goali in vederea Republicii, s-a
consfiuit sub impirali un mare numdr de portice, galerii cu coloane sub care se putea circula la adlpost
de ploaie sau de soare. Unele erau impodobite de
statui qi de pichrri, ca un muzeu. De partea cealaltl a
Tibrului, Adrian construise un monument funerar,
Mausoleul lui Adrian, cu un pod de piatrd. El repari
de asemenea Panteonul lui Agripa. La sfirgitul domniei lui August erau deja 7 apeducte pentm a aduce
apa izvoarelor la Roma; se construiseri alte trei noi.
in total 428 kilometri de canal, dintre care 32 pe ab
cade. Roma era mult mai bine alimentatd cu apd
decdt Parisul sau Londra. O parte din aceastd. api
serwea la alimentarea bdilor publice. Termene roate
constfl-lite sub imperelii (Agripa, Neron, Tifus, Traian). Aceste bii, unde mergea lumea atat ca si se re1.3

uneascd, sd cliscute, cat Si si se imbeieze, erau edificii

enorme..." g.a.m.d., toati scrise in spiritul acesta informativ, fir-i o apreciere, fdri o sugestie, ceva complet incolor; fdri nici un haz, dacd imi e permis si
vorbesc astfel in legituri cu un autor atdt de faimos !

Dar sd vedem ce scrie in capitolul intitulat ,,Creqtinismul", care, oricum, parcd a insemnat ceva in istoria
lumii. Citez: ,,Religia cre;tind. Sub domnia lui Tiberiu,
Hristos a fost condamnat de consiliul (consiliul ?)
evreilor din Ierusalirn Ei crucificat. El nu avea decdt
un foarte mic numir de credincioqi (ceea ce nu e
tocmai adevirat), cei doisprezece apostoli' El insuqi
(unde
anunlase cd, religra sa va avea inceputuri umile
a spus asta ?): impatdgia lui Dumnezeu este asemenea
griuntelui de mugtar. Din cea mai mici sdmAnli iese
iotugi o plantd mai inaltd decat toate celelalte, la umbra cfuiia pdsirile cerului vin sd se addposteascd'
(Ce-o fi fosi in capul lui Seignobos ca sd aduci acest
citat in sprijinul afirmaliei anterioare, nu prea pricep !
Confuzia Ei nepriceperea insi, aici, imi apar inspdimdntdtoare !) Hristos a spus discipolilor sii: Mergeqi 9i
invela[ toate popoarele (Seignobos scrie: toate naliunile l). Ei s-au numit de atunci apostoli; 9i au mers
in toate pi4ile (ceea ce iarigi nu prea e adevirat) sd
anxn\e EDanghelia, adica buna uestire, vestea ci
Dumnezeu a iobor2t pe pimXnt sub forma lui Hristos ca se mintuiasci oamenii cafe vor crede in el'
Aceia care adoptaserd aceast; credinli s-au numit
cre;tini... Pent?u afi desdudr;it, trebuie mai tnt6i sd
iubepti. Sd iubeqti pe Dumnezeu din tot sufletul tiu,
iar pe aproapele tiu ca pe tine insuli' A iubi pe alli
inseamne ale face bine (ce-o fi asta: a le face bine?
14

md lntreb 1...). Hlistos ne-a invifat si iubim slricia; chiar el a dat exemplul, mergdncl din oraE in orag
lf,r-d si aibd nimic... El a invitat umilinta. El se interesa mai ales de sdraci, de bolnavi, de femei, de
copii, de aceia, pe care lumea ii preluia mai pu1in. El
:rva ca discipoli ni;te bieli oameni (ceea ce iarigi
nu e tocmai adevdrat), qi le spunea: ,,Fi;i buni qi smedti cu inima' (e aproape ilar l). El iubea copiii gi spunea: "impirilia lui Dumnezeu e a acelora care le
seamini'. El a propoviduit renunlarea la toate lucrurile lumegti, la bogilie, la onoruri, la putere, la familie"... At2t. Acesta e Hristos, 9i acesta e creqtinismul
clupd ilustrul Seignobos ! Nici o caracteizare, nimic
din care si rezulte micar ca un fapt istoric, o explicalie a unui eveniment, cici de bund seami nu din
naivitate s-a desperlit istoria ?n doui. Dintr-o astfel
de relatare... istorici nimeni nu poate sd-qi dea seama
nici cine a fost Hristos, qi nici ce este Cregtinismul.
Totul e anodin, spilicit, $i totul e un fel de a minli,
spun2nd adevdrul; mai exact ceva adevAtat.
in aceeagi ordine de idei - Ei md g2ndesc fdrd voia
mea la Descartes care scria ci intr-o poezie sunt mai
multe idei gi mai mult adevir declt in lucririle multor
filosofi - aE dori si utllizez citeva pasaje dintr-un alt
autor, in care simt alt timbru, gi unde e vorba de Biblie, de Evanghelia de care vorbea gi savantul de
adineauri: ,,Carte strhnie: niciodati nimeni n-a citit-o
in intregime; o tot citegti qi paici niciodati n-o istove$ti, ceva a rdmas sau la o parle.5au necuprins: o
reciteqti Si ai aceeagi impresie, qi tot as,a la nesfXrqit.
Ca gi cerul nopfii, pe care, cu cat il contempli mai
mult, cr,r atat descoperi stele mai nulte... Lumea, aqa

75

cum este, gi cartea aceasta nu pot se existe impreLlni. Ori una, 01i alta: ori lr.rrnea trebuie sd inceteze
de a mai fi ceea ce este, ori aceaste Cafte trebuie si
dispari clin lume. Lumea a inghigit-o cum un om sinitos ?nghite o olravd, sau cum un om bolnav ia o
doctorie gi se lupti cu ea, pentru a o asimila sau a o
arunca pentru totdeauna. Iate, au trecut douizeci de
veacuri de cand line aceasti lupt;, gi in cursul acestor
ultime veacuri lupta a devenit atat de aspre, de teribilt,
incat pana gi-un orb vede cd lumea ;i cartea aceasta
nu pot sta impreuni: e sfdrEitul uneia sau alteial".
in contrast, o pagine de naivitate tipici gi incomplehensiune de care uneori dau dovadd in mod surprinzitor anumi;i fiiosofi, cum este acesta, de a cirui
obiectivitate qi informalie au fdcut uniiinvdldcei mare
caz: ,flindcd insl mintea omeneascd - oficiazd el in
Istoria filosofiei contemporane, deci tot o istorie, de
aceea o Si pomenesc - nu putea renunla, cu nici un
prei, la inlelegerea lumii, qi-a ciutat refugiul in ultima
posibilitate (ca gi cum filosofia ar fi un azll aI dezmostenililor so4ii !) ce-i mai rdmanea, fdcdnd apel la
ajutorul puterilor supranaturale ce pireau a o sdpani. firi discutje. cu totul. qi erau prin urmare singurele in stare s-o lumineze, direct sau indirect, asupra
misterelor lumii. Aga a luat nagtere laza "misticd" a
cugeterii filosofice". in aceste r2nduri neinlelegerea,
superficialitatea, naivitatea imi apar monumentale.
Se poate oare nagte aga o Filosofie ? - o carte de filosofie, poate, dar o Filosofie ?'! Un alt filosof, mai mirunt, e drept, imi spunea intr'-o conversalie: Eh I sd fi
vrut eu, ag fi avut la opere !
16

P1'opozitia aceasta e cle necrczut, cleoerece se inr,'l. ge:r c i. Ircntl U L'I. oper.:r filrrsofici punr, nirnrli o
1>icr,lic:i fizici, mecanici, obose;rla cle a tine crrnde_
iLrl *si a-l fianevra. Cu ceva mai ntuita energie in
..I)uterea rnuq;chiior siri", operele fliosoficc. ar fi curs

u duiunrul !
Cu lucrdrile clcclic:rte evenimentektr cle Culturi, is_
toliei Crrlturii. tonalitatea se schimb;j, pentru ci aici
lrcbuie se funclioneze o conceplie, acor.ctatd la un
rrlterial mai subtire. Aici ade.seori istorictrl trebr"rie
sri tic un critic, un artist, intr-un fel, si aibi niste intrrrtii sr niijloacc de expresie, si cunoasci mai bine ce
( src \.iafa <lecll
,.savantul" $i si restituie cu alt:i fidelitate
:rspectelc ei. in aceasti materie, lucr-irile mecliocre nu
lipsesc, fireste, clar cele bune sunt mai nuantate. iar
t t'lc- carc contiri refcrinle la epoci sunt remurr.c.abile in
t cir n.r:ri mare parte, Ceea ce insi nu existi. sau eu
|lu ltir.l s2i existe, nu o islorie religioaszi, sau a r.eligii_
ior'. sau cer.a a-semir-ritor. ci o istorie spirituali a lu_
rrii. care si explice succesiune:r evcr-rimentclor va_
krrificir-rd o conceptie spirituald, o mi;care a istoriei
pc centl'e ale spiritului, o clinamici liuntr-iczi. clincolo
rlc nevr>i e conomice, de sr.rsceptibiliti [i nationalc, de
irnpuisuri cle posesie, de crrcerjre etc. O istorie axati
pe. o vizir.rne r.netaflzici.
Poate nu e pree clar ce vr.eaLl :ji splln, clar ca o in_
clicatie e;; adilrga ci singlrra istorie cle:rcest f'el este,
tlrrpi pir-erea lt.tee, cea a evreilor, cuprinsi in Vechiul
'lbstament. E o ingele.qere
cle pe dinlziuntru a istoriei,
crr sir zic asa, clar e istoria cvreilor, nu a lumii ?ntr-egi,
cleqi prezentalea aceasta leugegte si riclice la o sem_
nificatic generali, unii'ersali, o istorie cu Lln caracter
t

17

o:lreclllrr l'egional $i nafional. Ca istorie cu semniflcalii esenlial spirin-rale, Vechiul Testamenl rin'rine, gi
este un moclel, chiar Moclelul insusi al unei astfel cle
Istorii.
O asernenea Istorie clr strllctuli exclusiv spirituali,
in vrernea noastri, nu rn5 mir si apari oricui cel
pufin ca o bizarerie, pcntru ci, in fond., intr-un fel
sau altul, cle la Risdrit la Apr"rs gi de la Apus la Risifit, concepgia clominanti e cea materialisti: interese,
acorduri comerciale, tratative cu creionul in mlnd 5i
pe loturi de bognlii naturale gi exploatabile, de la
cale toti a$teapti rezolvarea tuturor dificultililor prezente gi viitoare. N-a111 si contest temeiurile unoi asetnenee conceplii si, <lesi nu irnpafii$esc r jziunea materialisti a lumii 9i a istoriei, n-am nici o singurd clipd
naivitatea sd ignor - Doamne feregte - insemnitatea
valorilor materiale, fizice, comerciale, baza materiali,
cum se spLlne, a relagiilor dintre oameni. Nu suntem
ingeri, nu suntem spirite pure, este evidentra insisi, Ei
cleci nevoile materiale igi au rostul lor incontestabil.
Domini insi ele viata in mod cliscreqionar ? Sunt in
lotul lor soluliile esentiale ale problemelor care confrunti viaga personali gi viaqa oamenilol in-rpreuni la
coordonatele istoriei ? Eu nu arn motive temeinice si
nu cred. Iati, pe masa nea, lucldri cle paleontologie, geneticl, embriologie, de concepgii evolufoniste, de economie politici... Concluzia ? indoiala,
echivocul, totul e telibil de incurcat, de controversat, de fluent, de instabil, cle contradictofill.
Pe de altl parte, ce este istoria in viziunea cealaltd
a venirii lui Hristos, a Dr.rn-mezeului intrupat si min18

Irri:rscti lumca ? lin falirrent I Un falin"rent si o Biruin

trl, clar fuliruentul parci se veclc t.nai bine;i, in orice
( 1r2. cic l.nei multi I Fl ct.uce.l un falirlent,
sau o ltiru
inti i' Calc e .structur.t acleuciratd, esengiali a lurnii, a
istoriei, a univercului ? Doui .l,iziuni se confrunti,
se

inll'unti, cLl argLlmente convingitoare ;i necon-

Nici un argument nu are, pini la un-ni,

un caracter cle constringerc, fiecare rimine totugi li_
l;ef si alcagl, si opteze. pe ce temei ? in cele clin
rrlnt:i pc singr-rrul temei care este o intuitie, o credin,
trl. l:r r,rnii Crcclinta in toate, cu riclicini in laborator.ul
Lrnci r.n:ri mult sau mai putin profunde experienfe
pcrsonalc. ..Argur.nentele", firegte, isi au si ele rostul
lrr', clar clecisivl e creclinqa, cu literi mici sau cu rnajrrscr-rl:i. Ea este, cel clintdi gi prin excelenli, semnul
onlir.rii sltir ituale, iar ca problemi - temeiul oricit ei
t xpcrienfe ;i :rl or-icirui destin spiritual, indiviclual,
l)( rs()nal sau comunitar.
(lcrtitudine ? Da, certitucline. in orice caz: si o cer_
tituciine, clar nu e ceea ce ne intereseazi aici. Actul
Iirnclan-rental al omului care ia contact cu realitatea
lrersonali sau cu realitatea ce l^Ital e sd creadd, nu in
sensul constringerii, ci pentrll ci numai astfel ia
r)astere o intelegere, eventual o concep(ieJ posibili_
l:rtea de mi;care prin meanclrele existentei. E cam
stimar:i inclicatia despre structur.a spirituali a lumii ?
,\Llnt cle acor(l ci e cam sumari, dar nu este neesen_
t i:rlui. aga ci r.oi consicler a ci, pini
clncl nu se r.a
scrie o istorie in care sI fie ir-r-rplicati textura aceasta
spiritr,rali, nLl vonl putea spune czj am aflat tdlcul
rrcllnc pe carc I a tr.iit.si il tl.iieste mereu lumea.
\ ing:rtoare.

19

Politica

;i

oamenii ei

Cineva ar putea se zlmbeasci. Eu insumi a$ putea

si zimbesc la ideea unei asemcnea istorii cu apisate
implicagii raetafizice, c2nd conclucitorii lumii, con
dutitorii cle popoare 9i ,,fiuritorii de destine", cum ie
place unora sI se numeasci sau sd-i numeasci, nu
pr"n a.ttota nici micar istoria cealalti, istoria de manuale. Oamenii sunt atat de ignoranli I $i nu md refer
la cei oarecare. Ivli-aduc aminte ci, fiind str-rdent, am
fost uimit si constat ci un profesor de sociologie,
rnembru in nun-reroase acaclemii, baqca in atitea
conlitete Si comisii, nu citise Capitalul lui Marx, ci
citise numai un compendiu, un rezumat. Tot era ceva, clesigur, dar eu nu-tni putusem inchipui ci ntl citise opera integrali a celui care pirea s'i dea o noui
viziune asupra istoriei politice, economice' si intFun
fel ;i spirituale, a lumii. Eu, ca student, o citisem; 9i
al! colegi de-ai mei.
Apoi ani c1e zile m-a izbit, cum nici nll pot spune'
ignoranla oamenilor politici cale, constatam' nu cunoteau cirli Si docutrlt:nte elementare, apoi uimirea
mea cincl am constatat ci cei care conduceall mari
popoare se uitau ca m21a in calendar la ce ficea
Uitler ci, prin urmare, nici unul nt ctttse Mein
KampJ uncle viitol-Lrl ciictator destiimrise planurile qi
proglamul siu. Se veclea bine, de asemenea, ci nu
citiseri nici ceea ce se publicase in legiturl cu per20

soana h,ri Hitler, cLl national-socialismul, unde erau

clate in vileag fapte ;i informatii psihologice cle o iml)odanfi covlr;itoaIe. Pentru cei cale cunosteau aceste clocunente, politica gertlrani aproape nu mzri avea
nici un secret. dar oamenii politici erau sulprin$i, picau clin cer la ilecare nou demers al lui Hitler, clnd
t:l ciesfd;ura un program de multi vreme anunfat
irpfoapc punct cu punct. Dar cali au gtiut exacL in
scnsul informa;iilor care n-au lipsit niciodati, ce se
petrece in llusia, qi ce este in fond comunismul ? in
:lceasti pfivin[i, sau ;l ?n aceasta privinti, orbeciiala,
icnoranla, aiureala ,,oamenilor de stat" au luat prcl)orlii catastrofale, cum ne putem da seama in fiecare
zi. Eu nu cred, firegte, ci oamenii sunt aceia care fac
ist()ria, mai ales cind vedem bine ci e vorba de biegi
olirreni, dat nu pot sd tigiduiesc ci noi, oamenii, o
Putern sluji cu o oarecare pricepere, sau ne puteln
irlpletici ca belele in rofle ei, sau cdlca in strichini la
Iiccare pas, cu grave consecinle pentru to!i. Nu este
orr-e o stupiditate, o crimd deseori, ca desfdgurarea
:rnurnitor sensur-i ale istonei si ceari, si solicite o
tnurniti participale, un anumit concLlrs, iar oamenii
s:i faci lucrurile exact pe clos ? Nu se vede totdeauna
clar, de acotd, clar noi avem totu;i ni;te sarcini, nigte
inclatoriri - chiar zr,s:r, ca oameni obi;nuili - 5i clacd
nLl le cuno:l$tcrm. in sensul cd nu le cunoagtem la

nivelul unei constiinle teoretice. atunci in situalii

destul cle clare ne colnportim ca niste in'rbecili, slu-

lind pe clos fapte "sl o2msnl c'.rle se transfbrmi pentru

toti in adevirate c;rtastrofe. Nesiguranla in materie
cle probleme, cle infolmaiii elen-rentare, cletelmin'i
cl-riar la nivelui cel n'rai cle sus o penibili bijbiiali, iar
21

la nivelur-i mai scdzute formule care clau irlpresia unorcleplorabile irnprovizagii qi ;mecherii. Curn s-ar putea
bunioari explica, cu seriozitate, stupefiantul acord,
cLl in]brdfi$If i gi declaralii uimitoare, intenzentii la un
moment dat, intre Hitler si Stalin, cincl fulminantele
declarafii anterioare ficuserl din ei gi din poziliile
lor ireductibile adversitili ? Acorcl ? Haidade ! O ,,smecherie" de cea mai vulgari Ei detestabile calitate. Anglo-saxonii, gelosi din aceasti. cauzd, au pus la cale
ceva asemdnitor, derog2nd de la recomandiri si experienle elementare, asociindu,se Ei ei cu ru;ii, clin,
dule bani gi sperlnd si tragi beneficii pe urma ara
tor confuzii Ei incurcdturi. Ce-a iegit din toate aceste
socoteli de interese imediate, de flagrante derog?iri,
se vede.
Domeniul politicii nu este, desigur, ?mpiritia lui
Dumnezeu, iar oamenii politici nu sunt ni;te ingeri,
der ca nerusinarea si lie rprolpe singurul criteriu de
migcare, neru;inarea qi minciuna sfiuntati, asta nu
se poate fird nigte consecinte foarte grave pe toate
planufile vielii omene$ti. Cum. adici, tri;im cu toate
cele ? Nu mai existi nici un criteriu tic, absolut niciunul ? Unde plltea si duci politica lui Hitler care
declala, bunioari, ci apiri civilizatria uninclu-se cu
rugii, si promov eazd. ra.sa ariani unindu,se cu japofiezit ?
N-arn si rnai insist, mai ales ci pentru noi, contemporanii cu atat de extlaol.dinafe evenin-rente ,
ricliciri, pribu;iri spectaculoase, risturniri neaSteptate, mlllte relatdri ar fi nigte obositoare repetiri, ctar
nu pot sA nu afirm concluzia ci nimic temeinic nll se
poate ?ntemeia pe n-rinciuni, pe o sfidare a acleviru-

Iui, ci oameni 9i intin-rpliri care anuntau clomnii cle o

mie de ani au fost mitura;i, spulberali c:r gi cum n_ar
Il fosr !
Nu fac o carte Fi nu fac niFte plecloarii, iar digre_
siunile care por si dea impresia ci mi despart dJ fi_
rul principal pe care il urmiresc sllnt numai simple
irnpresii, cdci in aceasti, in fond, mirturisire n_am si
piercl vederea de ansan'rblu.
Acum citeva luni de zile am primit un numir din
rcvista Europe, ?n care era un articol al lui Dzelepy,
rlltor care nu-mi era necunoscut, ci dimpotr-ivi: ceea
cc mai citisem de el imi ldsase impresia unui spirit in_
lcresant gi pdtrunzitor. Articolul din revisti l_am citit
rrurlaidecit. Iati ce spunea, spre inmirmurirea mea.
l)\' lrazl unor recenle documente, tljn crre chiar d:i_
tlc:a citate. in faza faimoasei ?ntruniri cle la Niirem_
lrcrg a partidului nalional-socialist, cAncl Hitler era o
jrrcirrie pe scena politici gi in sforiria ei, generalii
11t'l-nrani, care lgi ddduseri seama ce intri ?ntr_o aven_
Irrr:i, ci se va provoca un rizboi nenorocit, care va fi
I)cntru Germania o catastrofi, au pus la cale aresta_
rea lui Hitler. De comun acord cu lomandantul mili_
t:rr al Bedinului - se vede seriozitatea clemersuhri _
Lrlma sd aibd, in casa unui general, o intilnire cu
IJitler Fi si se procedeze la arestarea lui. Generalii
eveau asupra Jor,gi proclamagia care urma sd fie dati
ltoporului gennan, dupi arestare. D aceastd arestare
- culmea ! - fusese informat $i cabinetul britanic_
.gencralii socotind cd englezii, urrnirincl o politici de
pace, vol' privi favorabil acfiunea lor. Dar tata cd la
Ntiremberg, pe nea$teptate, Hitler primegte o tele_
gramd din partea lui Chamberlain, care il anunta cd

vine a doua zi sil vacli la Belhtesgarclen. Hitlcr nu

se mai duce astfel la Berlin, cum fusese convenit. e,srr
ci matcri'almenle arestarea nu rnai era cu putinlir,
pentru ci, clupi declaratia unui general, ei tot il
zlrestau, cll toatri teleS;rama lui Chamberlain, claci venea la Berlin. Ne putem inchipui derutarea, perplexitatea generalilor. Apoi dupi citev*a zile gi-au dat seama cI planul trebuie aminat, cleoarece devenise mult
raai dificili arestarea unui orn care intrase in t^tative cu Marea Blitanie. ,,intirnplarea" e greu de priceput. iar Dzelepy merge pinl acolo inclt se intrcabi, acuzindu-I, ce a urmdlit Chamberlain, gi <laci nu
a ficut, oare, intenfionat acest gest. Poatc ci binuiala
aceasta e greu cle sustinut, dar binuiala unor jocuri
nccurale sflruie. E insi cle rclinut, totusi. si ci cvenimentele - mai ales cincl functioneazi in estimarea
lr>r criterii arbitrare sau laqe - se intlmpli cu totul
altfel clecdt cum au fost puse la cale. Oamenii le ticluiesc intr-un fel, iar ele se desfigoari altfel. Probiema insi se pune qi ar trebui mai cu n'retodi stucliati.
Daq oamenii, ?n frunte cu oamenii politici, gindesc
ir-r asernenea imprejr.rriri cI nu au fost destul de
,,abili", termenul ar fi .,destul de gmecheri", ca si-i
tragi pe algii pe sfoarl, 9i nu ci au gregit fali de o ordine sau o legalitate mai prof'undd, astfel ce. procedeazit cu prilejul unndtor Ia fel, chiar daci mocljfici
la suprafagi socotelile qi jocul. in aceasti privinqiL,
psihologia poporului german mi se pare clasici, pentru cli cle patl uzeci de ani el comite gregeala cle a
crecle c:'i poate st,rpeni lumea pe calea armelor, clncl
ar fi oblnut rezultate remarcabile prin puterea economici, prin prestigiul spiritultri, prin viltutile oncs24

lit:-rtii si xle conrpetentei. Elo:rre:r lor e ci au picrdut

r:rzboiul pentlu ci nu l-au pregittt clestul cle binc.
t rczind ci n-au fbst destul cle pler.:iz:ik>ri, c:r ;;i cr-rr.r-r
lt::rlitateir ar putea fi complet prinsi in reteaua socott,lilor-, oricit de bine ar fi ele ticluite.
Dur nu numai ne rnlii lecurg la asemenea explicelii gi jLrstificiri. cind naive, clnd stupicle, cincl aberante, .,explicincl" risturnarea paharului pentru cil
I lu lovit cu cotul din nebigare de seaml. Naivitatea,
li<.licolul explicaliilor pe ca1'e le pot acluce oamenii
rlepiqesc a<leseori orice misuli ! Cine se intreabi
rlac:i nu cumva in asefi)enea situalii pricina ar tlebui
(:lutati rnai acllnc, in vreo clerogare de la ni$te princi1-rii, de la nigte lucruri mai gingage care trebuie resl)cctate \si, evident, cunoscute. Cine se intreabi daci
( cea ce se
- sau ni se - ?ntArnpll ln afari nu cste o
(()nsecinti seu are o legiltrri cu ceeal ce se intimpll inliuntru ? in sfnrsit, dacl istoria nll este cum\.:l
lrlrnscrierea, la coordonatele mari ale unei epoci, a
r:nor evenimente, pozitive sau negative, suhtile, care
s-:ru petrecut sau se petl'ec in primul rincl in intintit:rtea inimii omenegti.

Rusia

,si

spidtul european

cl s:i zic astfel, m-a impresionat profuncl. Poxte m-ar

li convins claci inflicirarea lui, stilul s'iu pasionat
n-ar ti stlrnit o reticenfd. Cind insi am citit caftea
Irri Gicle, Retour de I'U.R.S.S., atunci am fost pe deplin

Eroriie pe care le comitem in estimar ea evenimentelor istorice, plni a fi ciutate ?n lipsa unei comprehensiuni metafizice a istoriei, le putem discerne qi
in modul cel mai sin-rplu intr-o nepern' sI ignoranliL a
faptelor, in aspectele lor cele mai elementare, nai
banale gi mai rispindite. Un exemplu decisiv il oferi
raporturile noastre si ale lumii europene cu rusii.
unde am asistat gi probabil vom mai asista ia cele
mai grosolane gi stupide simptome de ignorangS, de
Lpsn de informalii, de lipsi a cunoagterii in trecutul
ei cel mai apropiat. in iceaste situalie, la ?nceput qi o
scurti bucati de vfeme, m-am gisit gi eu, degi, o
spun cu toatA modestia, am a\ut niSte intuilii gi destul
de repede niste convingeri care mi-au 5i permis sd
mi dau la o parte qi si aleg cu fermitate o linie de
conduiti.
in tinereqe, ca mulli al1ii, am crezut ci experienla
ruseasci, de uriage propol'tii gi inifial cu mari eianuri
de libertate in toate domenrile, va fi o leformd etici a
societifli, fird precedent. Destul de cur2nd insi,
mi-am dat seama cd rn-am in$elat. Elam la Paris cdnd
afiicolele publicate de Panait Istrati in les Nouuelles
Litteraires au produs ?n mine o puternic; tresirire.
Nu pot si spun cd mi-am dat seama ci, asemenea
minllor geniale, Panait Istrati surprinsese intr-un sinqur caz, o lege, un fenomen esenlial, dar pilania lui,
26

l:irrurit. Gicle, pentru mine, vAzuse totul, esentialul

ircvocabil, ireversibil, cu o claritate $i cu o patrunrlerc uirnitoare $i convingitoare. Nu n'ni era pentru
ntine nici o alti ipotezi de fdcut, nici o aqteptare,
rrici o iluzionare. S-a adiugat apoi rdzboiul cu Finlrrn.l:r. cucl-r ce insernna. pentru un leginr ..umanitarist", darea in vileag a substlatului monstruos a
unui regim de sficlare 9i minciuni, care nu se di
ir-repoi si clistrugi un popor pulin numeros, dar vrednic ca cel flnlandez. Mai era nevoie de algumente
srrLr clc explicalii ? inlelesesem totul, plnl la fundul
rnnirlicir:nii totzLle. Urmeazd tlrgul, de neconceput,
il(f in stare s'i faci se-ti stea mintea in loc, cum se
( )l)reste ceasornicul.
$i totugi I in timpul rdzboiului
rnonclial iar s-a strecurat o indoiali, in sensul ci parCri in unele sectoare ale statului sovietic se produsescr-i anurnite transformiri pozitive. Aceasti indoiali,
llccasti oscilalie, de foarte scurti durati de altfel, s-a
produs tot datoriti ignoraniei, datoriti lipsei de cunoastere temeinici a istoriei. Putea fi oare luati cu
superficialitate recomandarea unui om ca $tefan cel
Nlare ? El se luptase cu turcii 47 de ani, clar lisase cu
lirnbi de moarte se nu intrim slugi la muscali. impotriva pirinlilor, 'a mogilor $i shemogilor, pe care
i-am clat la o parte cu o vinovati suficienli, ca orice
tinil ingimfat, gata si-gi inchipuie ci degteptarea incepe cll el, m-am ingelat, am oscilat cu superficialitxte, E o profundi eroare gi si luim fdli nici un dis27

cernlmant mo{itenirile treclitLlluj, clar';i s:i lc inliturim cu o condamnabil:i suficientir. cu se ntimentlll

fuls cI suntem incornparabil mai groz:rvi clccit cei
clrc ru tliil in:tint(il nu:l<lri.
$i iati ce mi s-a mai intin'rplat. Printre c qiie mele
aveam o bro$urf, necititi: .,Rontinismul gi panslavisrrrr.rl", articole de Emincscu. Acum citel'a luni cle zile,
intr-o anllmitl ambianli cle ginduri si de impresii,
imi spun: ia si citesc si vicl ce spune Eminescu,
omui acesta genial Ei serios, in problen'ra ruseasci.
Un poet are totdeauna intllilii de care nu e recomandabil sd facem abstraclie. Un poet escalacleazd
rutina, vrafurile de clocutnente plicticoase, inexpresive, neconcludente, Si, cu ochi vulturesc, indicd
esentialul. Ochiul lui uede, urechett lui aude ceea ce
altele nu alld. Poate mi intrebi de ce nu citisem
aceasti brosuri ? Pentru ci un numir de ani raporturile mele cu Eminescu se stricaser;, in sufletul neu,
pentrlr o seamd cle poezi\ dar rnai aies pentrll pozilia
lui spirituali, pentru faptul cd geniul lui rirnisese
striiin de problematica cregtini. Dar si trecen. Fapt e
ci nu citisem broEura, deSi citisem clndva articolele
lui politice, unde sllnt cr:prinse $i acestea la care mi
refer acun-r. Si ce descopir'? EmineScu triise $i vizllse luclurile acestea. in legdturi cu m;ii, cu o claritate
deiinitivd. O ioti nu va mai putea cineva $tee sau
adiuga la ceea ce a scris Eminescu in aceastl probleni, qi fir:i incloiald ci intr o zi ar trebui ca gi OccicLentul si cunoasci aceasti analizi magistralir gi de o
adincirne care epuizeaz'a sr-rbiectul. Ca un mate jurnalist cie facturi occidentali, Eminescu nu a improvizat, nu e cantat dupi ureche, nu a exploatat resen-

tirr( nl(' sllu irtrltrt'sii, ti st' r'eclc limpccle c;r x stucliat

( lr( stiLlnc:I, protnovincl eviclent intuiliile sale . dal- pe
t, nt('iul Lrnei cunoas,teri aprofunclate a temei ruseFti.
\r r vr c:llt s:i rczum si nici s'i conunic in vleo fbtrrrrl:i sinte ticir ce spunc acoio Eminescu, pentru ci
t|rlrrl, in ficc -e ptopozitiune e pur 9i simplu cxlrir()r(lin:rl, meriti osteneala bine rirsplititi s'i fie citit
i rn('(litlrt, si as plopune si fie traclus in toate limbile
cite1r;rnrintuh.ti. Totr-r;i, nu pot si rezist si nu citez
ci
istoria
r rr p:rs:tjc, polu en avoir l'ide. ,,Netdgdcluit
lirrsici, strrclieta in legitura ei de cauze 5i efecte (arti,,,lLrl sc cheamd .,Iclealul istoric al Rusiei"), ne va arita
rrr: li'l tlt' Llnitate de c1e:n'oltare, precum n-o intlllnim
l;r rrn:rlt popor (comunismul, vedem azi, continlli
,lt' llpt vechea linie a politicii moscovite). La popoart lt' ntrri ale Europe.i observ'im mai cu seami un fel
ar fi
r IL sliil.litoar-e lupte interne; oricilt cle inse mnate
-in
afari, inliurltru l'eaparer dr'rpi inche,,rr, t'csclc lor
it rt'rr oricirei pici, simlnla vecinic vie a dezbinirii;
rrl;rli de aceea, statele europene, de cite ori sunt bilutc, isi nuti oarecum curentul lor istoric, vicl lur'r'r-rrile cu alf ochi de cum le vizuseri mai inainte"...
Alt pasaj remarcabil: ,,C-un cuvant statele Europei
lLrcreazi ?n mod cazuistic, se schimbi in afard cu
orice schimbare dinliuntru, nu au 21cea fixitatc energicd pe care o manifesteazii Rusia- Aceasti clin urmi
putere este poate unica care, bitlnd, s-a ielit, bitltte
ir-a pierdut nimic, sau aproape nimic, cdci iniiluntrul
ei toate s-au ficut pe incetul, firi nici un f-el de sirillrri; nici o bltilie piercluti n-a fdcut si piarcld tinta
fixzrtd inainte: de o mie de ani incd ea nu vede cu
elti ochi clcclt cu aceia;i pe care-i avea ia inter

29
28

neiefea uria$ei sale puteri". Acum o uilr'ritoxl c previziune:,,Dupi clcsfacefea impirifiei austro-Ltngare
si a ceiei turceqti, Rusia s-ar pune ?n capul unei confederalii, clirijate clin Constantinopol (cleocamclat'i se
n"rullrmeqte s o dirijeze de la Moscova). Aceasti confecleraqie ar cuprinclc: 1. Regatul cehesc (e gr-ozav I)
cuprinzind: Boemia, Moravia si partea de norcl-vest a
Ungariei cu noud t-nilioane cle locuitori. 2. Regatul
slrbo croat, cuprinzlnd... 3. Ilegatul Bulgariei.4. Regatul Romaniei cu partea de sus a Bucovinei, Transilvania pini la Mure; Ei parte din Basarabia ruseascd. Pentru aceast; cesiune, Rusia s-ar compensa clr
Delta dunireani gi cu Dobrogea. 5. Regatul grecesc
cu... 6. Regatul maghiar, constand... lin text sunt toate
precizirilel. 7. Teritoriul Jarigradului cu pirqile Rumeliei, lirmurii asiatici ai Bosforului, ai mdrii de Marmara gi ai Dardanelelor, peninsula Galiopoli gi insula
Tenedos". Alt pasaj.: ,,Teoriile acestea nu sunt lipsite
de o oarecare mirefie :ii de o manieri de a privi istoria universului intr-un mod specific slav. in orice
caz, ni se pare ciudat cum noi, RomXnii, cate triim
llngi Dunire, suntem cu totul cufundali in ideea Occidentului, pe cdncl din toate pirlile imprejuru-ne
pulseazi o viati istorici, care in dispozilia ei generali
se deosebe$te atat de mult cle istoria Occidentului.

E aici o problemi foarte inportante pentru noi ;i

care ar trebui cindva examinati mai deaproape".
in alt articol ,Jendenge cle cucerire", afldm: ,,R5siriti
din mse mongolice . de natura lor cuceritoare, agezate
pe stefe intinse a ciror monotonie are inriurire asLt
pra inteligenlei omene$ti, lipsind-o cle mlddioEie gi
dlndu i instincte fanatice pentru idei de o vagd
30

r)rauelie, Rusia e mocl egal muma mlnchiei ;i a lipsei

rlc culturi, a fanatismului gi a despoqiei... in tendin1r-rie de cucerire, in aga-numitele misiuni istot'ice,
( lrre-Si callti marginile naturale, nu e ninic cleqlesubt
rlcclt pur ;i simplu ne$tiinta gi gustul de spoliere. in
zlclar cauti. un popas in ?ntincleri teritotiale, in

in r:azbctaie ceea ce ii lipsegte in chiar sufletrrl h:i; sub nici o zoni din lume nu va gisi ceea ce
l)umnezeu a voit ca sd fie rezultatul muncii a multor
gt'ncralii dedate la lucru... De aceea, ni se pare ci,
rlin nefericire, Ru;ii sunt sub dominarea unui deqert
srrtletesc, a unui urlt, care,i face se caute in cuceriri
(cca ce n-au inliuntru lor. Noui ni se pare ci cert rrilc culte, in loc de a stevili a.cest honor uacui, in
loc cle al implea prin munci gi culturi, il asmuli
r r rntra Europei pe care o numesc imbitl'aniti gi enervirt:r, coaptd pentru a cidea intreagi sub dominalie
rrrscasc2i. Europa le plare astdzi in starea in care era
Itiz:rnqul la3pali\i^ unui neam asemenea mongolic, a
'lirlt'ilor... in Rusia chiar miezul culturii e in Ingerrrr:rnland qi in cele trei provincii baltice, in mlinile gi
r':rpetele a poate doui sute de mii cle oameni de origini germani... Astfel misiunea istorici de care se
llce atita vorbi nu-i o misiune care-Ei are originea in
;rlari, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barlreni spoite cu frac gi m1nugi, a unui de;ert care de-ar
st:ipani pimantul, tot nu s,ar imple... De mult, dar
rnai cu seami de o suti cincizeci de ani incoace, !in,
ta cuceririlor rusegti sunt 1irile l-esiritene ale Europci... cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasrnagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir plni
sr-rb zidurile Veneliei, qi apoi mai departe... tot mai
cleparte".
t rrccriri,

37

Iati

acum zugr:'ivite cZitevl olticeiuri, citeva metocle. pe care ce bine al fi fost daci le cunostcaln
toti: .,Se stabileste in tratatul cle ia L)an-Stefano inclepenclenqa Romlniei si cu-n rAncl clupii aceea se stabilegte cu-n al tleilea rlnd, f:iri cle noi, dreptzt.l de
d-si h'ece tntpele prin tdra trcastrd (subl. lui Enrinescu-) c1e a ocupa cll alte cuvinte doi ani de zile. Doi
ani - vizincl gi ficind - s-ar preface apoi ?n zecc
si-n o suti... Se stabiieste principiul ca Basarabia si
fie cedati prin liberi inrciali - ceeil ce presuptme ci
suntern in clrel>r e o cccla sau e nu o ced:r. Nc irotari.rn de a nu o ceda ;i Rusia a oclrpat-o astdzi pe
deplin (subl. lui Em.). in fine, susqinind dreptul nostru, vedem ivindu-se coltii prietegugului. Bucuregtii
sunt impresurali dc trupe, in Vla;ca cazacii iqi bat joc
de populaqie, ciind oamenii afari din case. trenurile
noa-stre cu minitii sunt oprite in drum, cu-n cuvint
Iiusia a inceput a intrebuinla mijloacele ei civilizatrice pentru a ne intir.nicla... cornplicitatea cu Rusia e
totdeauna fatald... Se pozrte ca llusiei si i se intimple
soafia pe care ne-o pregirteste noui... Aducem aminte convorbirile dintle pdncipele Gorciacof ;i genelalul Ioan Ghika cari convolbiri zlveau un aer clcja
neinminu;at... Gorciacof se riste$te... gfiji tot ne inspiri, ba putem spune siguranqa ci ne a$teaptl vrengrele. Dcspre biruinta cauzei drepte nu ne indoirn,
precum nu ne incloim cI oricare ar fi curentul ce sc
miqci ?n contra civilizatiei, el trebr.rie si fie nimicit
cu vremea. Dar acea \.reme e aclesea foafie departe '.
in alticolul,,Rusia pretincle retroceclarea Basarabiei'.
Eninescu scrie: ,,in sflrgit veclc'n'r limpecle. Generalul
Ignateff a pfopus guvernului nostrll retrocedafe2t
32

Ilasarabiei in schimbul a nu StiLl ciror petece de

p:in-rlnt cle peste Dunere. Rom2nia este singurul stat
( llre astizi e in primejdie de a fi clezmembratd de
t hiar aliatul ei, dupi ce a incheiat cu e1 o convenfe,
;xin care i se garanteazd integritatea teritoriului (r'inrlrrrile acestea parcd ar fi scrise in zilele noastre).
Ilominia vede sburdnd ca pleava in vdnt asigurlrile
rrnei convenlii, ale cdrei iscdlituri sunt inci umede 9i
l)(' czlre a incheiato c-o impiralie mare, pe al c;rei
cuvi"nt se creclea in drept sd se intemeieze... Se gtie
t :i cliplomaqia e glezd, impreund cu vanzarea beiului
grcc Mornzi, a fost cauza cesiunii Basarabiei... Man(l:rtarul Europei vine si mantuie popoarele creqtine
rlt: sub jugul turcesc Si incepe prin a-$i anexa o parte
;r rrnui pimdnt, stipanit de cregtini, in care nu-i vorlril tlt: ;ugul turcesc (azi ne apdrd de imixtiunile .im1x'r'r:rligtilor care vor sd ne ocupe gi si ne subjuge !,)...
irrtl rrnul din numerii trecuti am iruegistrat sgomotul
cri in lJasarabia s-ar fi luat deja misuri administrative
(lin partea Rusiei, care trec dincolo de marginile convcnliei incheiate... lan noastri a fost cilcati de vreo
l)atru, cinci ori in acest secol de citre Rusia; din
rlceasti cauze come4ul gi agricultura noastri au tfelruit si sufere nigte catastrofe aproape periodice care
la fiecare zece, cincisprezece ani ne fac a pierde tot
t'rucruI muncii noastre. Noi suntem baza de operalii a
Ilusiei in contra imperiului Turcesc... I-am dat in
atatea randuri bogetia noastri, fructr:l muncii noasre;
cle asti dati i-am dat gi slngele nostru. Daci s-ar
trage o socoteali, nu gtim cine ar rimlne dator,
nrarea Rusie sau mica Rom2nie ?".
33

Din alt articol: ,,De atunci pdnd in zi:ua de astizi,

Rugii inainteazi mereu atat spre rdsirit, clt qi spre
miazdzi. Popoare putemice oclinioard au cizut gi s-au
sfirdmat sub pasul lor. Lesii au pierit ca neam
hotdrdtor de pe fala pdmXntului; cetele de cazaci,
care inci la 1711 luptau aldturi de Turci, au cizut
sub stdpAnirea Jarului... Ca orice putere mare, Rugii,
acolo unde vid ci vor intimpina rezistenl5 mare, se
opresc gi lucreazd cu o ribdare seculari, spre a surpa
incet, incet temeliile puterilor ce li se pun impotrivd.
Puterea ior in lirile ocupate e blXndd, dar plind de o
dulceagi demonlizatoarci qi tot asrfel in lerile cucerite
la inceput sunt plini de ingrijire pentru binele cucerililor, incetul cu incetul insi ei se inispresc pXni
ajung de cer, nu averea, ci sufletul cuceri;ilor... mIsurile silnice penfu starpirea romi.nismului se iau
.

flri

curmare. Administralia, biserica gi gcoala sunt cu

desivdrpire ruseqti, incat esle oprit a c2nra in ziua de
Pagti .Christos a inviat, in rom2negte... Cete inhegi
de familii romnnegti sunt luate cu de-a sila ori duse
cu amigiri departe... pentru ca incetul cu incetul
populalia se se amestece , sd. piardd energia caracterului nalional... lupta in unire cu Rugii era un act de
sinucidere (gi a rimas)... qi orice lupti in unire cu
Slavii este o risipi de puteri. CXnd rizboiul a izbucnit, Rominilor nu le ri.mXnea dec2t si-;i pdstreze
puterile, multe, puqine c2te erau lce sfat extraordi,
nar !1, $i se agtepte cu hotdrdre nestremutate momentul cind nu vor mai putea evita lupta pentru interesele proprii.
MdngXierea noastre e ci atunci cdnd se discuti
chestiunea atitudinii ce trebuia si obserue Rom2nia,
34

s-au gisit in lari destul oameni lutninali care s-au

lostit ldmurit contra Rusiei 9i au pus in vedere iuturor
pr-incipiul ci orice biruinld a Slavilor nu poate si fie

r.l.,cit'o .te.torocire pentru Romdni"' Un partid ruso fil ori nrrco-fil n-a existat in Romlnia' Marea maiolirate a rominilor aveau bunul siml firesc cle a respingc atat pe unii, cit 9i pe allii, qi... Sute de ani,
itorninii au fost, cel pulin indirect, stepaniii de Turci;
niciodatd insi, in curgerea veacurilor, Turcii nu au
pLrs in disculiune limba nationali Ei naqionalitatea
rrllr-rind... Nu prevederea politicd, nu conFtiinla misiLrnii Statului romdn, nu bunul siml firesc au lipsit
lr:irbalilor de Stat ai Rominiei; le-au lipsit onestitatea,
vr ringa hotiritd gi indr S"zneala bdrblteasci"'
Ilominii se cred foc de deqtepli: ,,rom2nii e degrt Dti . Ei cred. chiar clnd nu mdriurisesc' ci ii vor
,,,ig. p" sloard pe altii. cind in realitate plni la urmi
mai e cetr )l ci pldtesc oalele sparte, sau furate' Dar
vrr, ;i anume lipsa unor criterii. De inqelat, firegte,
l{)li n(' putem inSela. cici e omenesc. caci nu e om
crrre si nu greEeasce, dar in viald' important nu e sA
nu greEefti,;i gre;ind sd remai totuqi pe drumu1 adeuirtllui. Se intXmpli ci un om care greqegte' dar se
norme,
line de un fir de foc al conEtiinlei, de anumite
inla
urmd,
pind
rezolvl,
gregala lui omeneasci se

ir'-un fapt pozitiv. Pe citi vreme greqala care se comite printi-o triEare interioar; se transformd intr-o adevdiatd catastrofi,, cu atat mai greu de reparat cu cdt
derogarea de la o conduild a fost mai mare qi mai

incurcati.

continue Eminescu * se rdsplndeqte

ogtile ruse$ti au trecut hotarele 9i au cilcat

,intr-o zi
;tirea

ci

35

pe pimantul romanesc Ei ci marele cluce Nicolae.

comandantul suprem al anlatei din Europa, a aclresat
Rorninilor o proclamagie, in car.e ii ,,rmeqt" .locuitori
romini,, (echivocuri asiatice, ca $i acufil clncl nu se
spune Republica Rom2niei qi Republica Romind, cu
o perfidi socoteald). $tirea aceasta stribate ca un fior
toatd. traia; iar in Bucuregti, ulilele
Si localurile publice
se umplu de oameni nedumerigi... Trecerea Rugilor,
degi se putea prevedea, era o surprindere pi atii
aceaste surprinclcre, cit gi nrodul in care s_a fdcut erau
negafiuni ale Stanrlui romAn. Firi de gtirea invoirea
;i
Romlnilor, Rugii au cilcat pirn2ntul rom2nesc gi,
nemulgumili de a fi nesocotit Statul roman, ei mai in_
tampinau pe Romdni ca pe nigte simpli ,,locuitori,,,
spunlnduJe cu toate accstea ce vin ca amici... aceas_
ta nu vasd.zicd, amicifie, ci dispreg, qi marea majori_
tate a Rom2nilor simlea ci Statul Romdn a fost luat
peste picior. Era insi in gari un mic numdr cle oa_
meni care Stiau ce se petrece.,, intr-adevir, Istoria se
repeti ! Dar iata un aminunt de o atat d,e afiate
ironie, de amare $i vegnicd ironie: ,,Un ziar liberal,
Urt.irea Democrafiei (fiecare cuv2nt de aici suni ca o
ironie), scria, in ziua cdnd tara a fost cilcati de ostir_
ile striine, din cuvdnt in cuvdnt: Rusii au trecut pru_
tul ! Acestea sunt cuvintele cu care oamenii se salutd
unii pe altii.
Alt zit hberal, Romd.nrzl (Rominul !), care, pe
cAnd zd,pdceala era atdt de mare, li.murea pe ceriro;ii
sei asupra foloaselor materiale (cl-asta a ipus Emi_
nescu: cine o indrigi streinii m2nca-i-ar inima ciinii l)
de cale Romdnii vor purea sd n.agi din trecerea ostirilor ruseqti prin 1ari.
36

Dupi l'eclerile cercurilor politice, ale ciror organe

('r:lll rceste doui ziale, nivilirea ogtirilor ruse;ti in
{rrr,r era o intlmplare fericitl, doriti gi chiar pregititi
t tr ;tilea gi invoirea Rom2nilor... S-a clizoh'at Senatul
;;i s-a ales in pripi altul, care in adevir a gi votat convcnlia. Cand cetele de cazaci at trecut hotarele firii,
rroul Senat nu era inci constituit, gi c2nd corpurile
It girritoare s-au intrunit spre a lua o hotirire relativ
lrr atjtuclinea \irii f^\d cu nivilirea o9tirilor ruse$ti,
l:uil ct'a ocllpllti cle aceste oftiri, adunerile nafionale
strru :r;a-ziclincl sub tunurile rusegti, osta9ii romlni se
r ('lraij4Lnu cx ni;te sibari! din calea nivilitorilor, qi
lorrti luurea i;i pierduse bunul cumpdt. [Ceea ce este
t xlnrorclinar e teribila actualitate a acestor rinduri !l
l{rr;ii rrrr mri aveau de-a lace cu un stat romin, ci cu
o;rthrrr:-rturi cle locuitori romini, pe care surprinderea
l.r( lrtil ( u iitirea gi invoirea guvernului lor ii lipsise de
t( );rtir ('n('lgi:1... negocierea cu Rusia era o curati corrrt rlir'. () singure putere mai rimanea pe care Statul
rorrr:"ur mai putea se mai pund temei: voinla Europei.
Ast:'rzi e lucru doveclit ci, fdri de invoiala Europei,
l(U$ii nlr pot ori cel putin nu cuteazd s1 faci nimic
lperci am fi in zilele noastrel gi de aceea drepte, patri()ticc erall cuvintele pentru care birbalii de stat mai
plevirzltori au celut in Cameri Si Senat ca, dup,
l()xte cele petrecute, Rominia si nu incheie nici un
li'l cle convenfie cu llusia, ci sd-9i puni toati increrlerea nu in Rusia, ci in convingerea cd Rusia nu va
cUteza si nesocoteasci principiile civilizagiei moderne gi si calce drepturile unui popor ce se pune sub
odotirea Europei. Dar guvernul Si majorititile creiate
in Cameri gi Senat au nesocotit aceste cuvinte, Si
37

convenliunea s-a incheiat. Aceasti convcntiLlne era

un act de capitulafe.
De clncl linem minte intimplirile pctrecute pe
faqa pimintului, nu s-a pomenit, afari cle polonezi,
nici un popor care si fi dat altui popor voie a trece
peste pemantul sdu, spte a se rizboi cu al treilea,
firi ca insugi si ia pafie la lupti... Este o mare neno,
rocire ca un popor sd fie silit a se lupta contra intereselor sale: este insi o nenorocire, numai o nenorocire, urmatd din rapomtri de puteri; aceia ce s-a ficut
in conventia incheiati cu Rusia e insi mai rnult dec2t
o nenorocire, este o renunlare la tot ce di unui popor dreptul de a fi. [Mi se pare cu totul vrednic de a
reline ce spune Eminescu in acest punct esenfial.l
Am in;eles ca Ruqii se inre in lara $i Rominii sd-i
primeascl bine ca pe nigte aliagi, am fi inleles ca
Rugii sA intre gi Romlnii si nu faci nimic, am fi ?ngeles ca guvernul si incheie o conventie cu comandantul trupelor rusegti; cand insl chiar corpur.ile le,
giuitoare au votat o convenlie, a cirei premisi era
condilia ca Rom2nii si nu ia parte la rdzboi, Rusia ;i
indeobgte Slavii, au putut striga Europei: iati poporul
atat d fudul, la picioarele noasrre.
incheierea conventiei de la 4 Aprilie a fost, pentru
ca si nu zicem o vdnzare, o gfegali atat de mare,
inc2t nu putea fi reparati. clecit printr-o noul gregali
lce obserwaqie peftinentil... inclatd ce s-au simtit
biruitoti, aceiagi Rugi care ceruseri. ajutot'ul Romlni
lor, au inceput a fi insolengi fati de fratii lor cle arme
gi a cere drept risplati a biruin;ei o bucati de pimint din vatra lirii, cu al cdrei ajutor au ajuns la biru38

inli... Tot ce facem, facem cu invoirea Rominilor...

Ilusia niciodatd nu se simte legati prin cuvinte, in
closul cdrora nu sunt destule baionete... Vorba nu era
daci aveam si pierdem ori sd nu pierdem Basarabia; vorba era si ne pdstrem demnitatea, sa ne aretim vrednici de increderea poporului de la apus, sI
nu o pierdem din vina noastrd, s- nu renunldm de
buni voie, si nu o vindem".
S-ar putea - mai gtii ! - ca aceste ultime cuvinte,
Lrnora, si li se pari desuete... ,,demnitate"--. ,,vrednici
tle increderea"... q.a. Faptul ar mdsura decrepitudinea
?n care am ajuns, simptomul pribugirii acestei lumi
europene, pentru ce f*A indoiald ce nici pe aici nu
s-ar putea gandi a$a daci atmosfera lumii ,,civilizate"
n-ar indreptdli asemenea atitudini. N-ag vrea si fie o
scuzi, ci o constatare. Socotesc insd ci paginile lui

lirninescu sunt de o putere, de o seriozitate, de o

intelepciune excepfionale, qi s-ar cuveni, in gcolile
noastre, cdndva, elevii, copiii nogtri, se le cunoascd
pe dinafara. Acestea sunt pagini de istorie memorabile, care dovedesc ci efortul de a le cunoaqte bine
nu constituie o sterilitate, ci, dimpotrivd, fecundeazi
o cunoa$tere a realitdlilor istorice. E cumplit sA ne
ginclim cd nu am cunoscut asemenea pagini, ci nici
un profesor de istorie nu ne-a vorbit de ele. Ar fi
oare exagerat si spun cd toate manualele pe care
le-am invigat in liceu nu mai valoreaze nimic comparate cu paginile lui Eminescu ? Mi-ag permite si
spun ci invetemantul istoriei, practicat altfel decit in
acest spirit revelatoriu, este pur 9i simplu stupid, iau'
til in orice caz.

in legituri cu rugii, ag dori si mai atra:l atenlia

asupra unei probleme, care mi se pare telibil de importante, pentru ci rugii, comunigti sau necomunigti,
sunt pentru noi o grozavd realitate- Avem pafie acum
de o experienli dramatici, tragicd,. Ea pune in cumpini nu infiligarea formali a existenlei noastre ca
stat, ci pur $i simplu primejduiegte, mai mult dec2t
oricdnd in istoria noastre, existenla ca popor, gi poate
chiar substanla noastri biologice. Nu este o exagetare vorbirea aceasta, qi mi s-al pdrea o gh-rmi sinistri
si mai vorbim de cele gapte viegi in pieptul nostru
de ararnl... am rezistat, e adevirat, multor l-icisitudini,
dar ar fi o crimi s; ne mai leginim cu nigte amintiri,
cind azi sunt mijloace ca un popor si fie ras dupi
fala pdmdntului. Desiguq sperim ci acest lucru nu se
va int2mpla, degi am procedat in vremea din urmd
cu o criminald ugurinlI in grave probleme, dar e ora
a douisprezecea si capetdm con$tiinla mijloacelor
tehnice care permit unor mari popoare si desfiinleze
mici comunitifi naqionale. Personal sunt convins ce
vom rezista gi de data
printr-un concurs cle
^ceasla, vom face ?n viitor',
imprejuriri, dar problema
e ce
vom da dovadd tot de o uqurin;i inspiirnintitoare,
ori ne vom trezi la seriozitalea, \a gravitatea noilor
. ^ ale istoriei ? Cu Rusia, e profunda mea
convingere, vom mai avea de a face, in presupunerea ci acum va fi readusi la justele plopo4ii. Cu Rusia, ciJar inliuntrul generaliei noastre, lumea va rnai
evEr prooieme grele, pentru ce, pare-se, poporul rus,
tum este, nu e (leloc lipsit de un siml mesianic.
-iziune finalisu adici spiriruali, a istoriei, nu

c.ste exclus ca nirnoh.rl acesta l'Llsesc si fie chemat

s:i fertilizeze, si revigoreze terenul r:nei civilizagii er,r-

lopene irnbitrinite, clevitaliz2rte de atlt confort, de

:rtitea rafinamente, dar 9i de atitea eforturi ficute in
nenorocite conflicte de familie. in atitea rdsturniri
tle perspectivi, in atitea crize, spiritul european s-ar
putea sl-gi piardi din virtugile majore, si intre intr-o
slibinogile, intr-o cleruti, intr-o lipsi cle incredere
in eminenla valorilor spiritului. Deja s-ar putea vorbi
rle rrn soi de parazitisnl, in Europa, pe spinarea unui
.qlorios trecut, intrat insi in multe impasuri. Sunt
('sentiale valorile spiritului ? Sunt unele indispensalriic ? Despirgirea de ele ar putea aduce moartea unei
civilizagii ? Iati ceea ce pare ci Occidentul nu mai gtie
ii nu mai resimte ca ahddatiL. Suferintele i-au creat
rnei degrabi sentimentul unor aproximalii Si a unor
inutilitdgi. Nu mai sunt destul cle primitivi ca si fie
virulenli, 9i nici desrul de orientali ca si mai poati intr1)cluce un efort de clarit;ti. E ceva incropit, cildicel
;i facil in atmosfera europeand, cum, dupi gtiinla
nrea, nu a mai fost. in vizduhul pe cale il respirirn
rrai plutegte inci ceva din ,,miracolul european", clar
parcl multe probleme chiar au inceput sI se puni
rrltfel, chiar daci nu ne ddm deloc bine seama cum
ilnufiIe se pun.
Pe rugi i-am vazut, $i i-am simtit. Sunt balbari. Se
poate, la noi, vorbi de o nivdlire a balbarilor, dar,
iatd, crecl in ceva, sunt fierbinli, sunt vinllenli chiar
clacd stiruinqa lor e intr-o eroare. Rivisesc confbrmisme gi pun plobleme vechi sau noi, reactualizind termenii unor emolii. $i si nu uitint ci e o tard
41

cle experiente teribile' care s-ar

cu
ptrtea ,i reprezinte mereu un material exploziv
dat'
iiaoti.r.. Nu vicl deloc exclusd, la un moment Abia
realitate
o..r."i, *"t"t, in culturi, ca oilmare
acum' in conface
l.u- ,-o migcat. Jocul pe care
totut tn-ii civllliate, e primar' e rudimentar' e 'inqein foni, dar vor veni timPuri cznd
;;;,';;;;;"
care se va
lucruril"e vor cdpitta o alti infiiigare' in
virulengi genimanifesta cu libertate 9i cu o efectivi
aspiralii
;i";;t;; l'usesc, amestec de grandoare cu istoria
,f.. t"Ufi- 9i de mizerii infernale' Evident' cinde
.ri .a-p de io4e in care omul e mereu depdqit'
tot,"g"lit, inghitit, dar flrd indoiall existe o
.r,-,
"r,. de-a conlucra cu istoria, sau o modalitate
modalitate
atunci
de a i te opune' cu o crasd nepricepere' 9i
colaboreacare
nino n or^u. primejdii Prin oamenii
tl fu'""r,ru.it" melole ale isloriei se na$te in istorie
aluviunile
,r.r stit.ur., in albia unui puhoi, dreneazi
sensurt
gi le folosegte. istoria capiti o organicitate'
In
inlelegere'
mai evidenie, la o scari mai vasti de
-orir.
rut este evident cd nu e totuna a pafiicipa la
cu nigte
p."**f istoric cu discerndmint, sau inarmat compiet
criterii, sau a te amesteca in el ca o cafiila'
putea ca pentm
orb qi vegnic orbeciind' Evident, s-ar
cum se
o asemenea misiune rugii sd fie nevrednici'
pentru un
doveclesc acum anglo-saxonii nevrednici
ca
rol pe care parci erau totuqi chemagi siJ.ioace in
.o ,riEte preoli (cum scrie Baudelaire
"-i,
"ii,5 ta"l, 9i nu ca nigte negustori' E neindoielnic
i"i""ilr
rdm2ne
insi ci rugii reptezinld o energie spirituali'.qi
Dea" ,rarut cum va fi aceasta indrumati 9i folositd

plinA de maltif

42

i,

pincle numai de ei ? in ploblema aceasta suntem,

lorn fi solicitati tofi. Trebuie si fim atenti, trebr"rie si
ilrsl.fumentim cliteriile unor conceplii vetificate, tre lrrric sd meditim gi sI avem posibilitatea de a ne
t r rrrsfitui, de a dezbate asemenea lucruri, pentru a
l)ulca cu pricepere si folosim golf-stream-urile istor it'i, vintul in pinzele istoriei, Trebuie si inlelegem,
slrs(in, ci toati povestea asta a istoriei lumii ale un
singur sens: promovarea gi implinirea unui desiin
spiritual al omenirii.
Noi ce vom face ? E o intrebare cardinali, pentru
(:i lroi apartinem in atitea privinle civilizatiei occir lt'rrtale, clar printr-o structurd profundi de risirit, de
(; (. nlr ne putem despirli qi pe care nu o putem
rrit i lirgldui. E posibil si trecem cu toate armele gi
lr;rrirr jclc cte partea Apusului ? Nu cred, 9i apoi riscim
r,ir linr totcleauna la remorca lui, vorbesc in sens spiritrrrrl. irr sensul culturii, nigte imitatori, nigte maimute,
( unr rnr ;i fost de la ,,marea fevolu(ie pagoptiste", in
r'rrrt a risunat ca o ironie gi ca o profegie funestl:
,,1'|onjour, popor !".
'li'ecem ca o clesfrinati, cu poalele peste cap, de
l)irrtca cealalta ? Sigur ne pagte primejdia de a fi
inghififi. De fapt, (inind seama de instinctele noastre
tlc apirare, nici aceasti trecere nu o putem face in
c hip onest. E imposibil sI nu privim cu un ochi micar spre Apus, de care nu suntem deloc cu totul striini. Aparlinem efectiu spiritxtalitdlii iudeo-eline-laline-cre;tine, pe care am mogtenit-o in corrrun cu
rupusul, de care pe undeva ne gi despdrlim funda
rnental. Vreau si spun cd. ortodoxia noastrd cu ct
43

ruSilor e o realitate comunci couArsitoare, cle care

mu\i poate nu-;;i clau seama, dar pirerea mea e ci
vom fi silili, obligali, mai. tatzi!, s'i luam cuno$tinti
mai consistenti cle acest fapt. S-ar putea si sporeasci
atunci convingerea ce acesta este filonul nostru creator, al rugilor gi al nostru. Sunt insl gi aici nigte riscuri,
sd facem ,,double emploi", qi sd iegim turtili de sub
povara unora care seamini cu Dostoievski, cu Berdiaev, cu Bulgakov, cu Lossky etc., etc. Nu e o problemi de vorbe, ci una reall;i e, plin urmare, foarte
greu. Mai e adevdrat cd noi nu am explorat aproape
deloc pararnetrii acestei arii spirituale implicate in
virtualitigile noastre profunde. Un studiu mai aprofundat, dupi Ftiinla mea, 9i. in sensul in care vorbesc,
nu s-a ficut inci. Ne lipsegte aproape intreg materialul informativ, nu avem o con$tiinfd clari a problemelor, iar de solufi nici vorbi. Ca o indicaEie de viitor, ag dori sd putem contribui la realizarea tnei
federagii europener inlluntrul cireia toate tensiunile
intestine ar cdpdt?- sensuri pozitive gi de emulalie.
S-ar stabili atunci un proces de osmozi spirituald gi
niddjduiesc cd cei mai valoroqi ar da ce au mai bun
spre folosul intregii comuniteti.
Nu cred ci e spre bineie nostru sau a1 slujirii valorilor spirituale o solidarizare cu Rusia. Prietenie, bune
relalii, da, gi fireEte in mi.sura in care pot fi gi reciproce. Creatori cu adev;rat cred ci nu vom fi decit

integrati in comunitatea europeani, ad2ncind in

cadrul ei caliti;ile care ne sunt proprii, Si pe care
atunci, cu ajutorul celorlalte popoare, le vom cunoagte mai bine decit le cunoagtem acum. Nu ne cunoa9-

rt'm clestul cle bine, acesta este

adevirul. in aceasti
, ,rtlinc de iclei ar rnerita
si ne ganclinr .. o;,;;;
rrr r. irnpofl ante. ce influenri
bineficlroare a;;J;;
.rprrsenilor ru5ii care au pirisir
nuri" ,i ,
;r1rrrs. Ar fi foarte interesant
"rrs.rlijnai
fructuos
p""r-,a,
5si
( rrnoastem
bine aceste influenqe. afr".nil J.
,i
rlitic
efemer,
l',
haber nu avem de a" ,nu,n" a" .,o"_
rri.(.c. imporrant $i in realitate.
in O..;a"nt.l" ;ni".i_
s( ctia uno,r^extrem cle puternice
influenEe, l*.;;;;
st' numdri in prirnul rlnd aceea
, f o.onto. 9i i.oi
L rgilor ru;;i. Ignorim
mereu esenlialul. Oe altiel, il_
t(,r iit. (. ct.t nrult-m:ri importanti
in substraturile ei
,rr.(;rt o vedern in imediat
9i cu ochii incetosa(i de
r',Iicli:rn. Este pentru mine incontestabil
.t;;ti:;;:
r ir;r,. in epoca noastri,
mari influenle qi a.i.._i.i
rrr.rri transformdri in lumea
inreaga.
,1,, ir rcle urrndrire de ei.
"i"i" ;;;;;;
Isroria;i;'.;";.X,,
,l,r i,.st. eltfel clecir in socorelile
1"'. ar;;, ;r_;o#;
r,,r \.r l)omenesc de o singuri
influenta, ca arii dl
,l( irtl.r \sr indepirtata
ca
o
fata
morgana _ ,,rnitria
.llrl,peani', sub presiunea si ameningirea
rrr;;;;;.';
'.1" ,r'ir nrult ca probrbilitate
de reaJizare.
,.ytl"r, in perspectivele cotidiene, pare
anar_hici,
,
I|r0tici,
ameninlatd, la fiecare pas si fie
inghititi de
de pr.imejdii. par.ca ircmediabit",
l, ;l oe
rj
lncertitudini Si de reforme brutale.
Si asa si
.stt', dar privire lucrur.ile din
alti p.rrp..,iral.lri,
si
rrrpr nigre inerqii, nisre comodirigi.
nigi" nr,r,i
,l'11..::,
noi si stringente probleme;i ,un,!n]
"nll
lut
( ,r)[gall,
sub o presiune $i amenintare de
oronor.rii
' rUn nu a rnai cunoscut istoria pini naun]. ra geria

],:trl

?,,i;;;;

nigte- solulii $tim ce

niste solulii, sd cautdm cel pulin
pen;;;;u ;i"-t.e 9i catasrofe intr-un fel salutare

rcelizet in
olanuri edilitare, imposibil de
eYrolerne..:'
.on.tit'i .,ott't't"le Va naufiegir lttmea
sd ne asuridicol
..-.^'".i, generalia aceasta ? Ar fi in care dragostea'
;; td"i i'lurura"i, dar in misura
noasp^J""" p.*.u adevir se va fi stins in lumea
ra, tesuturile necrozate vor muri'
ly Aclevarul'
ci' iubind'iY'11.111,trine seu carti putem suptavieluj
Ade"
gir"J. aa"' inutil si '^""'ll:=" cd
vdrul cel itiu nu e o carte' ci e o Persoana'

Sp

engler ;i,, Declinul Ocidentului"

;.''-;;";i;

*:'

';t;;

Si ne intoarcem insi la oile noastre.

Frimdntat de astfel de probleme Ei idei gi clorind
s:r iall contact cu o vaste imbrltigare a Istoriei, intr-o
zi r.n-am cufundat in cele cinci masive volume ale lui
S1;e ngler, Declinul Occidentului, lucrare de care s-a
vor-l;it mult, intr-un timp, degi la noi nu prea a avut,
l):rrc-se, cinc ;;tie ce ecou; gi nici in lumea intreagd,
;x'nlrr.r c:i, fiind considerata ca izvoratd. dintr-un pesirrrisnr gcrman niscut dintr-un accident, de fapt dintr o prilrugire, sau dintr-o nereugiti a planurilol gerrrr;rrrt', rnulli oameni s-au ferit de ea. Viziunea li s-a
l';u ul slriml)I, deformati, alienati de o psihologie
r;r('\,r'('11 ca un egec personal, o prdbuqire personali
r,.r ( irl)cte semnificalia unei pribugiri universale. Nirrrt rri insl nu i-a putut contesta lui Spengler prodiliio:rsa informafie qi conceplie buni sau deficitard.
I'c de alti parte, cei care imi vorbiseri de opera
lrri Spengler nu o citisere, ci vorbeau din a doua mAnrr. E si greu sd se hotirascd cineva si se inhame,
rlr'-() vreme atat de trepidantS, sd citeasci mii de
p:rgini.
I)c mine insi problema istoriei mi preocupi din
r't in ce mai mult, cici intr-o zond de penumbri a
( ( )nqtiinlei mele niciodatd nu m-a pdrdsit ideea,
ilx)teza unui sfdr;it de lume, incheierea unui bilanl
citre acest final de mileniu gi isprivirea unui ciclu
47

de culturd. Iar un sfhr;it de lume, chial dacd nu e cu

potop sau foc din cer, e, totuEi, ufi sfA,sit, o pribu-Eire
iefinitivd, o moarte. ,,Noi gtim acum - incepea Val6ry
celebra sa conferinfi - ci noi, cestelalte civilizagii, suntem muritoare." Cu aceasti ipotezi', chiar cdnd n-am
formulat-o niciieri rispicat, am lucrat qi glndit necontenit, mai ales cd vid, cu o mare claritate, structura apocaliptici a istoriei. Apoi gtiam cd marile evenimente, chiar in ordinea laicd, au fost precedate de
profelii gi ci era imposibil in aceasti ordine de idei
ii se faci abstraclie de Dostoievski, Nietzsche' Berdiaev Ei, firegte, de Spengler, care au vorbit, pe limba
gi la vremea lor, despre intunecarea, pribugirea unei
iumi qi, eventual, de zorile sau nagterea unei alte lumi'
Nu puteam nesocoti astfel de afitrnagti, socotindule
artidcioase sau simple incerciri serfla\ionale' Puteam
crede, eventual, cd nu a sosit incd ceasul sau ci apusul acestei lumi nu va fi chiar aga; inleleg aqa cum le
vedem desfdgurdndu-se sub ochii noqtri E foarte
aI unui nou mileniu sd
probabil cd sflrqitul
^cesta
aibe o semnificafie, care ne scapi, mai ales in cazul in
care Si istotia are nigte ritmr-rri, nigte cicluri' Dacd se
naqle o lurne noud, firegte aceasta inseamnd o etapd
haoricd, precum durerile facerii. Se nagte o lume
noui ? Sunt semnele unei iremediabile pribugiri ? Intrebdrile se pun nu din ticul condeiului, ci ele au o
teribili indreptdlire. Ca o lume moare 9i alta se naqte,
nu poate deiit sa ne bucure, sau sa me bucure, dar
a9 fi dorit sd apuc cat mai pulin clin faza agonicd,
haoticd, de penibile confuzii, 9i mai mult din zorile
celeilalte. Dar, in definitiv, de folos poate fi omului
orice v-retne, daci poate micar si desluqeascd, fie Ei
48

ca printr-o ceali, perspectiva unui viitor. In orice caz,

ci triim nigte vl'emuri de apocalipsl, adici de invederale, de dare in vileag a fortrelor, a puterilor care
fliun2nti lumea ca pe un aluat, gi, in bunl parte, cle
clescoperire a sensurilor mai profunde implicate gi
care o stribat nu am absolut nici o indoiali. gi chiar
zic: cine are ochi sd md uadd, vrenea aceasta e o
vreme de riftrieli, de incheiere a socotelilor, la scard
mare, este o vrne de Judecatd, nu de Judecati de

Apoi, nici de repetitie generall, dar una de repetiiii

s-ar putea si fie. O repetilie in mic, in propo4ii rxocleste. amabile chiaq o benigni indicalie de ce va fi
in cele din urmi, dupi cdteva relu,dri,la coordonate
din ce in ce mai vaste, mai complexe gi mai grandi
oase prin implicaqii, pAni cind intr-o zi rdfuiala va
ii uriagi, incluz2nd intreaga umanitate, vii gi mo4i,
cici chiar in mod profan, laic vorbind, qi morfii au
llspundere in ceea ce li se int2mpli celor vii. Chiar
s-:r qi spus, pe buni dreptate, ca istoria e cu mult
mai mult fdcutd de cei mor[i decit de cei vii.
Acum suferi multl lurne qi mul! se simt foarte
apisagi, unii striviti, mulli exasperali, dezniddjduili,
aploape (aproape !) de limita ribdirii, dar suntem
inci departe de situaqia aceea ultimi cind fiecare va
striga, cAnd qi pruncul din leagin va dori moartea gi
nlr o va afla, cind lupta cu viala gi cu noi ingine, cu
picatele noastre va atinge paroxisnrul inspiimintitor.
$tiu, noi luim felul acesta de a volbi in glumi qi nu
m-ag mira deloc ca Si tu, cititorule, sd crezi ci vorbesc in glumi sau ci imi permit un joc intelectual,
sau chiar mai rdu, cd indrug verzi gi uscate. Firegte,
egti libff sd crezi ce vrei, sau ce po!i,.sd supo4i cat
49

socotesti, clar asta nu m j va impieclica sir_;i

spun ci,
dacd ai suferit acum, ?n r,,r.,-,,r..,ri1"
;l'e sigur
ci ai suferit, daci ai tr-emurat de "."r,.o,
spailna foamei a
poliqaiului, a curremurului, a bombetr, a
inchlsorii, a
torturii, s-ar putea ca toate acestea si rimdni
o floare
la ureche pe l2ngi cele ce le vom incerca
si suferi la

o socoteali finali.
Noi cam glumim gi uitim, dar nenorocirile si
suferinqele care ne-au impovdrat gi de care
,re ,r;ltam
ca din guri de garpe nu sunt gi nipte consecinte
ale
unor ugurin;e, ale unei bagateltzdri a vietii ?
Glumele
s-au adunat. em ficut haz de necaz prea
des. gi nu
prea ne-am g2ndit la aspectul serios al vietii,
Si la
consecinfele unor neseriozitifi patente. Evideni.
rrnii
vor spune: eu am fost un om de treabi,
uitind cd

suntem solidari Ia bine si Ia rdu, chiar cind

nu_l prac_
ticim efectiv. dar il lisim se se comite in numele
nostru, noi rimlnAnd intr_o vinovatA pasivitate
cnnd
semenii nogtri fac blestemefii. Nu ne putem
mantui
de unul singur, 9i existd flri nici o incloiala un
lor
de.bucurii, de suferinge gi de rispunderi ."r" n.
revin in comun. Nici un mocl de existeng personale
nu p_oate rimdne completin afara contextului
in care
vrea sau nu vrea, $de sau nu
;tie, sau igi
;e,afie,
inchipuie ci poate si faci_ abstracgie.
Aqadal, cirindu-l pe Spengler cu rnulri arenfie,
cu

un loarte viu interes 5i cu creionul in

mini,

s_au

adunat notife marginale gi alte insernniri, care

nu mi
s-au perut lipsite de interes, mai ales clacd
ele in_
solesc gi textul bogat al ilustrr,rlui istor.ic.
50

Nu m-am ocupat niciodati in mocl special cu istoria - din nenorocire ! -, dar in epoca noastre am tr;it
atatea evenimente extraordinare Si felurite, pe care
le-am urmirit in toati amploarea lor, incit in spiritul
meu s-a ales o perspectivd, sd nu zic o conceptie, o
atitudine faln de intXmpldrile care la un moment dat

alcituiesc dacd nu chiar istoria, in orice c z o perioadd a ei. Putem dob1ndi din reirea gi cunoasterea
unei singure epoci o inlelegere, un punct de vedere
mai larg valabil ? Poate ci da.
in orice caz, eo am se indriznesc se schilez parametrii unei perspective.
Ce impresie mi-a ldsat lectura monumentalei
opere a lui Spengler ? O spun fdrl inconjur: o informalie prodigioasd, o mare putere de a realiza sintez , vaste Fi aerisite deschideri de perspective, o
vervd. care nu mai are nimnic comun cu spiritul acela
greoi german, nenumarate observagii de detaliu, adevdr^te sc7'pdrdri, insd fundamental mi se pare dezorientat, aga ci materialul pe care il prezintd nu se
organizeazd intr-o imagine care si fie, pentru mine,
adevlrul istoriei.
Cultura, adicd fenomenul cel mai important al istoriei, dupd Spengler, e ca o planti, care se nagte,
cregte, poarte roade gi moare. Comparalia imprumutala de l^ $tiinlele naturale este p2ni la un punct adevdrald, dar in fond tot ce este in univers se nagte, se
dezvolti, Ei moare. Mi intreb cu ce se imbogileqte
efectiv cunoa$terea mea, inlelegerea a ceea ce vi.d
cd se petrece in spalul qi timpul istoric, privind istoria sau o epocd a ei ca pe o planti. Spiritul meu rimdne pasiv, aproape panlizat, ca la o desfigurare
<1

fatalzi, ca la inevitabila intoarcere a unor

f.ile cle calen_
dar. Pot ins:i sii nu r.ni intreb: cle ce cresc pfo"tJl
acestea ? Ce rost arc succesiunea lor., ce
necesiti;i in_
terioal'e comandi aceasti succesiune ? Or. clacd n.t
cxiste o asemenea necesit.te _ clcsi o inldniuire
exis_
ti totlt$i - de ce rdsar plantele acestea ? Dintr-o fantez,ie a lor'l
Apoi, daci eveninentele istorice dinliuntrul acestui univers inch.is al unei culturi sunt intamplitoare.
cum se explici faptul ci aceste culturi, privite de
la o
oalecare eltinrcline, aprr, cel pr.rlin in io1, u.rorn,.o
clczviluind un efort de a da expresie unei arituclini,
ag zice clestul de precise, in fatra vieqii ?
De ce ceea ce
apal'e contemporanilor a fi un haos, o anarhie
se
ant\ nTai tirziu a fi avut un sens, qi anume acela cle a
descifra un adevzir. cle a tfage ni$te concluzii,
de a
clegaia ni;te crirerii, ni$te noime. in rua". rrotoci in opera lui Spengler; la intrebirile acestea ".ol
in._
vitabile, socotesc, nu vom afla nici .,n ,isptr.rs.
Dar
nu e nevoie si rnai insist pentru ce o si cercetdm
nutnalctecaf xceasti monumentali operi, cu
to3ti
xtenIia.

Istoria cre$tind:
MereJkowski gi romanul sdu
,Mo&rte& zeilor"

Si mai zibovim insi pu1in. Vreau si spun doui

cuvinte despre romanul lui Merejkowski, Moartea
Zeilorin care se povestegte despre perioada in care a
domnit faimosul impirat Iulian Apostatul. Merejkowski e un autor pe care l-am citit aproape in intregime,
pe care il preluiesc cu deosebire gi de la care am invdlat mlllte lucruri substanliale, mai ales in privinga
istoriei, cici se pricepe sd evoce ceea ce a fost viu
din cenuga trecutului. Am sd profit de prilejul acesta
ca si reproduc cdteva pagini din aceasti carte, pagini care m-au emofionat profund, pe care nu le-am
uitat gi care ilustreazi intr-un chip admirabil amploarea, implica;iile subtile, inefabilul, misterul as
zice, al istoriei. Nu e incl istoria aga cum o vld eu
acum, dar e cu siguranli un mod recomandabil de a
o scrie pentru ca si simtrim ci istoria e un trecut
mereu viu care poate hrlni cu cel mai mare folos
ileditalia gi experienta noastr?i.
ivl-am intrebat o clipi dacd e nevoie de chiar toate
paginile pe care le-an tradus, cle altfel cu o deosebitl
bucurie. $i am rdspuns da, pentru ci ele imi shrjcsc,
crelncl o atmosferi, sd pot comunica inci mai linrpede ceea ce mi-am propus si impefiegesc.
t3

Dupi descrierea incendierii unui templu,

iatd. pagi_

nile care urmeazi:,,in acest timp, ?n camera palaiuiui

din Antiohia, Iulian avea o intrevedere secret; cu pre_
fectul linutului de Rdsirit, Salust Secundul.
- De unde si luim, dtagi, impfuate, pAinea care
trebuie unei asemenea armate ?
. - Am trimis in Sicilia, in Egipt, in Apulia, preturin_
deni unde esre o recolti imbelgugati-! rispunse im_
pnratul. i1i spun, piine va fi...
[Ag vrea_ si observ ci e poate interesant s; refii cI
^ aceasti
in
lupti a lui Iulian Apostatul impotriva creg_
tinilor lipsegte, se opune, ca sd, zic asa, in-primul rdnd
pAinea, pdinea aceasta care era din belgug pretutindeni, in Sicilia, in Egipt, in Apulia, numai ia indemi_
na lui, nu !1.
- Dar bani ?, inrrebi Salust. N-ar fi mai bine si
amdndm aceasta campanie pAnd la anul ? Si mai ag_
teptim pulin ?
Iulian misura inciperea cu pagi mari; dar deodati
se opri in faga bitrAnului:
. . - Si astept !, strigi el cu m2nie. pard tofi v_afi vor_
bit si nu imi spuneti dec2t acelaqi lucru... Si agtept !
Ca_qj cum a$ putea, acum ! Si cumpinesc, si govii
!
G-alileeni, ei agteapti ? pricepe-mi, bitr2ne, rebuie
si fac imposibilul; trebuie sd mi intorc din persia
mare gi infricogitor, teribil... sau si nu md mai intorc
deloc. impicare nu mai e cu putinle, nu mai e cale
de
!... Ce-mi vorbegti de cuminlenie, de jude_
-mijloc
catd,? Crezi tu ci Alexandru Macedon a biruit lumea
cu cuminlenia, cu judecata ? [Vezi, Iulian Apostatul
socotea ce Alexandru Macedon a biruit lumei.l Acest
tdnir imberb care a plecat si batd cu o mini de oa_
54

meni pe stdpinul Asiei nu pare un nebun oamenilor

cu jude cati ca tine ? Cine i-a dat lui bin-rin1a, victoria ?
- Nu Stiu, rispunse ?ntr-o cloard prefectul zlmbind. Eu cred ci valoarea er-oului..- Nu ! strigd Iulian. Sunt zeii. Anzi tu, Salust, zeii
din Olimp pot se-mi diruiascd aceeagi favoare 1... gi
inci una mai mare, daci vor !... Am inceput prin Gali,
voi sfdrgi cu India. Voi strdbate universul de la risdrit
la apus, ca marele Macedon, ca zeul Dionis. Sd vedem atunci ce vor spune galileenii; vom vedea dacl
vor rlde de sabia impiratului roman, cum rdd de sirmanele lui haine de filosof, cind se va intoarce triumfator din Asia.
Ochii lui aveau striluciri de nebun, iar Salust, care
voia si spuni ceva, ticu. C2nd Iuiian incepu din nou
si umble, prefectul di.du din cap gi o mare mili. se
putu vedea in privirea infeleapti a bdtr2nului.
- Armata trebuie sd fie gata de plecare, continud
lulian. Asa vreau. pricepi ? Nu primesc nici o scuza si
nici o zdbavd. Avem treizeci de mii de oameni.
Regele Armeniei, Arzaciu, a promis ajutorul siu.
Paine e. Ce mai trebuie ? [Ei, asta e: ce mai trebuie ? de esla nu prea line niciodata seama istoria pe care o
vor s-o faci oamenii. Nu prea cunosc oameni de stat
care sd vorbeasci in planurile lor gi de Dumnezeu !l
Trebuie si gtiu cd pot, in orice clipi., si pornesc impotriva pergilor. De aceasta ate'rn2. lauzill nu nurnai
gloria mea, dar qi salvarea imperiului roman qi biruinga zeilor auspra galileenilor 1...
Fereastra cea mare ela cleschise. Vinrul cald cere
pitrundea in cameri agita cele trei limbi de foc ale
lampadarului. Stribetand azurul ?ntunecat, o stea
55

cizitoare strirluci $i se stinse. Iulian sirngi un llcxl em

o prevestire rea.
inclirdtul ugii se auziri glasuri. Cineva bitu. [E o
sceni peste care trec. Apoi...l Toli ticuri. Deoclati,
Salust il lui pe in-rpirrat de m2nI gi ii aritl f'ereastra
deschisi.
. Peste cutele intunecate ale norilor, se intindea
incet, agitatl de un vint puternic, o lurnini ro$ietic;,
purpurie.
- Foc ! Foc !, strigari toti cd;i erau de fa1i.
- Dincolo de r'lu !, presupusere unii.
- Nu, la Garaudama, asigurari al1ii.
- Nu, nu !, la Gesireh, la jidovi...
- Nici la Gesireh, nici la Garaudama ! strigi unul
cu acea bucurie a gloatei care vede un foc. E in pidurea Dafneii I
- Templul lui Apolo ! murmuri impdratul, qi tot
s2ngele i se aduni in inimi.
Galileenii ! urli el cu o voce innebuniti, fugind
spre ugi gi apoi pe scari. Sclavi 1... repede 1... calul
qi cincizeci de legionari !
in citeva clipe totul fu gata. Cineva aduse in curte
un nlnz nef;rLl c.rre tremllra din tot crupul, periculos,
privind crr,rcig cu ochii sii injectali de singe.
Iulian stribitu in galop ulilele Antiohiei, urmat cle
cei cincizeci cle legionari. Mullimea insp'iimantatd
fugea, se risipea dinaintea lor. Pe unul 1l cilcari in
picioare; pe altul il stliviri; fipetele nu se auzeau cle
ropotul copitelor gi de zingdnitul armelor. in sflrqit
iegiri din ora; la clmp. Mai mult de doui ore cursa
aceasta duri tot adt de innebunitoare; trei legionali
cizuri imprcuni cu caii lor. ale ciror picioare se um-

)o

in
butucii Lun-rina fbcului clevenea clin ce
:J?;;;;;-;mgea fum'l; cimpul ei snopii prrfuili
flaseri

c'"t

slngerii' curioeii se aratau cle pretutincle lumina focului'

cleni, ca fluturii de noapte atraqi
ca 9i cum toli
lution ot r"roe bucuria acestor chipuri'
acesti oameni alergau la o sirbitoare
J" fo.,-in sfar$it' streluciri in funinginea
a pifumului, deasupr:l culmei ca o danteli
trn
^
i-beratui pitrunse in incinta sacri' in
furrt"ab"r*ii.
n'lutqi schinrbau intre ei glurne 9i

;;;';;i;;;
lil;[

i'a.re;iit".t,ritu.
rideau.
'-;;i1"

inlecalme, prrisite cle toli atilia ani' elau

rupea cresr* J. tl'r-.. Populalia profana pidurea'cilcau
in pifauri, turburau izvoarele'
.ir. iu,.aJi".
'lt"-"a"ie
flo'i 'ctormite Narci$ii $i crinii'
.i""r.
contra
r""ti"a, ft"ptat cu prospelimea lor parfumati
fot"l"i ei duhoarei poporului'
.J;ili;;i;;;"t"
---"
a lui Dumnezeu !' rnurmura bucuroaO

-i.tuta

si mu\imea.
"-

-'eil;. "" ^m vdzut cizind clin cer trisnetul 9i

foc acoPerigul
luind
'":N;;;;tarat!
Minul ' Pimintul s-a despicat
I

lui
iniuntlul templului qi a virsat din nlruntaiele
ctrept dedesubtul iclolului I
fliciri,
'--;.;;;i...
dupi orclinul nelegiuit de.a turbura
fdri nic o suparelicvele t-.. Credeam cd asla la uece

al lui Apolo 9i pror.^* i.--p"frirn r... Iati templul t'iu'

sacru ! S-a isprdvit !
?tiiif
'*'iuf. ,rf. de la izvorul
pe jumitate
io"- uaru in mulqime o femeie
cu un zimbet
no^ii,.n ieqitd din pat; ea admir:i focul
sale un copil de 1aqi'
:,;;;.];;;;t"d pe bralelegenele
copilaqului' drr
i"Jtt",r. it"*t.air inc" in
57

plinsul se potolea sugand cu licomie slnul pe care il

apdsa cu o mlnuli, tinzind ceal^ltl spre fod; ca si
cum ar fi voir si a junga la o ju< irie.
Impiiatul opri calul sdu: nu se mai putea inainta
din pricina cildurii. llJrmeazd. o descriere a focului
care mistuia templul.l
- Oh ! dcelosii !... ricdloqii t...
lUrletele multimii. Un corregiu care poarre pe sacrificatorul templului, aproape muribund.l
Deodatd cantece de bucurie rd.sunard,. impiratul
se intoarse gi vdzu in aleea chiparogilor desfigurln-

du-se o lungi procesiune. o multime citA frunzd,

cdti, iarbd, preoli betrani imbricali in dalmatice de
postav gi de aur, acoperite cu pietre scumpe, diaconi

cidelniland, cilugiri

in negru purtand lumdniri

aprinse, fecioare Ei copilandri imbricali in alb, copii

agit2nd ramuri de palmier, iar deasupra mul1imii, pe
un cer minunat, moagtele Sfintului Valerian, intr-o

racld de argint pe care o reflectau flicirile. Erau

moagtele alungate din ordinul cezarului, din Dafne
in Antiohia. Expulzarea se transformase intr-un mars
victorios. Poporul clnta strivechiul psalm al regelui
David, glorificdnd pe Dumnezeul lui Israel: noiii si
addncurile il inconjoard ! Domin2nd guieriturile vintului zgomotul incendiului, cantecul triumfal al gali_9i
leenilor zbura inrraripat citre eerul luminat de fliinri.
Norii gi ad2ncurile il inconjoari, inaintea Lui umbli focul care prdpideqte dugmanii Lui. Muntii ca
ceara se topesc, inaintea fetrei Domnului ! A Domnu_
lui tuturor I
Iulian pili atzind ce indrdzneald. qi ce bucurie risuna ?n ultimul verset: "Si tremure toti aceia care s1u58

jesc qi se laudi cu idolii lor. $i toli dun-rnezeii si se

plece inaintea Lui 1,.
Atunci imperatul sili pe calul siu, trase sabia 9i
strigd:
- Solda{i !... Urmagi-mi !
El vru si se arunce in mijlocul multimii, se ?mprlgtie aceastd populalie triumfitoare, se ristoarne
racla qi si imprdgtie oasele sfdntului. Dar o m2ni fer-

mi

lMerejkowski are simiul misterioaselor coincidenqe, mina care il opregte pe impdrat tocmai cind
era g la sa comite un sacrilegiu. Trebuie se mirturisesc ci eu m-am gindit la tulburdtoarea legituri dintre hotirdrea migcerii legionare de aJ sanctifica pe
Codrdanu gi asasinarea lui Iorga, asasinat oribil, care
singur putea impiedica atunci o atat de insolifi, de
necugetate hotdrirel apuci friul calului.
- in ldturi de-aici !, strige impiratul furios, ridicAnd
sabia, gata si loveasci.
Dar, aproape in,aceeagi clipi, bra1ul siu cizu.
inaintea lui stetea inteleptul bdtrXn, cu figura triste 9i
ca1mi, Salust Secundul, sosit la timp din Antiohia.
- Cez re, nu lovi nigte dezarm lil Vino-;i in fireca!
Iulian viri sabia in teaci. Coiful ii frigea capul,
gi cum ar fi fost inroqit in foc. il smulse gi-l arunci la
pdmlnt, igi qterse marile broboane de sudoare de pe
frunte. Apoi, singur, fdrd soldali, cu capul gol, merse
spre mullimea pe care o opri cu un semn al mdinii.
- Locuitori ai Antiohiei !, spuse el aproape linigtit,
stepanindu-se printr-o supremi strddanie a voinlei,
sd gtifi: instigatorii gi incendiatorii templului lui Apolo vor fi pedepsili fdre crulare ! Radeli de nenorocirea mea ! Vom vedea cum vefi r2de de furia mea !...
59

a, purea si faci s) clisperi ttc pe

l:::1':j:]-1",1'ln
[r(a
pantantulUi ol.lsul r.osllrr, esa cr
o;trncirii sJ trite
ci a existat Anriohia cea Mare. I_t". pf .l i,
,.ilfror i"r_
potriva pergilor.. Daci zeii irni d:irr.riesc
,i
;-i",;.;
vioorios, vai cle voi, instigatorilor!...
V;
gi ;;;i;
tine, Nazareene, fiu cle tdmplar. I
gi lntinse sabia pe deasupra
mulgimii. [Nu sunt
oare curioase ezitirile ac.stei ?... ia,
u.a.rl"u .ronrt.a
Hitler care goviia, care nu pornegte
imediat contra
Angliei; americanii care eziti s:i se
rifuiasci ;;;;;
cu ruqii !... intirnpliri ? simple intamjei;;,iieffi;:
i se piru ci o voce stranie I spunea:
- Nazareanul, fiul rAnipiarului, i1i pregitegre sicriul

- !
tlu
Iulian, tremur2nd cle un fioq se intoarse;
clar "*
nu
vizu pe nimeni. El trecu mana pest.
ociriisai,'-'
- Ce e ?... Ce nilucire.... inglna ei.
In accasri clipi, inl;iunn.ul ternplului
risuni un
zgomot asurzitor: o pane din ecoper.ig
s" prlUurir.
pcsre sraruia lui Apolo. Idolul se
rostogoli il pl;;;_
reie soclului. ilr.cupe cle aur.pe
care o linea in mini

iate. Scanreile ta$niri inr_un vartel gros cetre

:r_r:11
cer.
Loloana porticullli se clitini, iar capiie-iul
corin_
imrrictiere, chiar in .lt;;
ij""r:i
uir o :.t],:.
rurprna
rupte de crin, se inclini Si cdzu Ii o;_
mar1r.
crezrr ci templul cuprins de flicir.i,
,lu.lian
se
va praDu$r
$j il va srivi.

l':i

;-tr;;;;;;,

Iar str:ivechiul psalm al regelui

Davic.l, glor.ificdncl
pe Dumnezeul lui Israel, se riilice
,p.. .;i;?;;;;;;
zgomorul pri buyirii idolului.
Si se. cutremure toli aceia care slujesc
Ai se laud:i
cu idolii lor !
60

hl toli clumnezeii

s:i se incline inaintea Lui !"

Nu e vorba aici numai de o clescriere. emofjonanti sau literari, ci e vorba de ceva cu mult mai mult,
chiar de altceva, cle evocarea adevlrului istoric, in
inefabilul lui, in ceea ce omul totdeauna gi-a clat seama ci e si ceva ciudat, uirnitor, inexplicabil. Ne
rnigcim aici pe liniile interioare ale istoriei. Dar si
ascultim capitolul urmitor, al XIVlea, care e inci
mai tulburit<>r, mai straniu !
,,Iulian petrecu iarna ficlnd pregitiri pentru campania contra per5ilor. La inceputul primiverii, la 5
martie, el a pirisit Antiohia cu o armati cle gaizeci gi
cinci cle mii de oameni. Zdpacla se topea pe munti.
in livezi, tinetii cai$i, cu pufine frunze, se inrpodobeau cu flori roz. Soldagii mergeau veseli la rdzboi
ca la o petrecere.
$antierele din Samos construiseri clin cedri uriagi,
din stejarii gi brazii tiiali din cheile rnuntelui Taurus,
o floti de o mie doui sute de coribii care scoboriseri Eufratul pini [a oragul Kalinicl're. Iulian, in n-rarq
fo4at, se inc 'eptd prin Hieropolis spre Carres gi urr.ni
Eufratul pini la frontiera persani cle sud. La nord,
o altl armati de treizeci de mii de oameni fusese
tf inisi sub comanda comiliilor Procope gi Sebastian.
inrpreund cu regele armenian Arzace, ei trebuiau
si pracle, si pustiasci, Anadiaben, Heliocom gi. strlbit2nd Corduan, si intilneasci armata principali pe
lirmurile Tigrului, la Ktesifonte.
Totul fusese previzut de impimt [e teribild vorba
asta, infricoqltoare: totul fusese preudzul de impirat.

6t

Totul ! - ca ;i cum omul ar fi atotgtiutor

! Cincl in rea_
lirare...l totul fusese socotir pi curnpdnit
., ;r;;;;;.
Aceia care inlelegeau planui ,...,.i
.r.p".,;
,?;i_
nunau, nu.firi dreptate, de infelepciune",
a.
mr.ii,
gi de sirnplitatea lui.
, La inceputul lui aprilie. atinsesere Circesium rrl_
umut oms roman. puternic fortificat
de Diocleilm
pe rrontlera Mesopotamiei, la unirea
aborului cu guj
fratul. Un pod de vase fu consrruit.
Iulian dind ordin
si se ffeacd frontiera chiar in dimineala ;."rir;;;;.
Seara, tdrziu, cind totul fu gata,
el," iruourr" i., _itul sdu. obosir dar multumir: oprinr.
tu*pr-si rr*la
se ddruiasci lucrutui siu frrJri;,
gane din noplile sale. Era o lucrare a. i"ufa
[mpotriua creslinilor. O scria pe apucate,
h
trompereJor de. rizboi, al cintecejor
;i
$i
santtnelelor. Il bucu ra lupta cu
Galileanul, ." ,.ri"
care o pureau servi lupra: pe clmpul
de
H]:::::,:
uarale
sr cu cartea, cu sabia romani si cu
inteLocirr_
nea elenici. Niciodata impiratul
;.4;;;;;r-;;
scrierile, Sfingilor pirinti, d'e canoanele
", Bisericii gi de
hotdrArile conciliilor.

;;;;"; il.""':
ilsli.,
;;;;i
";;;;;

Noului Tesrament, pe care il

mai prejos decit acela ne
care ii punea pentru platon gi
Homer,
pria sa mAnd. observalii ustureroare. ^",;".;';;.
iufi"" igi ,.J"r".
prifuird,
se
asezd
inaintea
_...i a. fu.ru ri
lrmura
Inmute- trestia in- cdlimari pregitindu_se
sa scrie. Oar
srnguratatea sa fu tu lburatd. Doud ptafete
tocmai sosiserd,. una din Italia, alta de
la I";"rril. ;;;i; ;;
erau deloc imbucuritoare. Un
cutremur d;"r;;;
oraqul Nicodemiei, in Asia Mici.
Bubuituri ;;;.,

-,..l:- T".t'n*,paginilor.
5ruuta
cu un zei lhtru nimic

la culme pe
Sibilelor
locuitorii Constantinopolci.
opteau
trecerea frontierelor timp cle un an [aminuntul acesta ciudat, incontlolabil, ilafional suni acum ca o ironie: totul fusese previzutJ. $tafeta din Ierusalim adusese o scrisoare a demnitarului Alip de Antiohia,
ciruia Iulian ii incredinlase reconstructia. templului
lui Solomon. Printr-o stranie contradiqie lrugii au o
extraordinari sensibilitate pentru aspectlll metafizic aI
vicliil, acest adorator al Olimpului decisese si reconstruiasci templul unui Dumnezeu al Islaelului, distrus
de romani, ca sd dea de minciuni inaintea lumii gi a
veacurilor acest adever al profe$ei evanghelice: .Pialrd pe piatrd nu va rimlne aici; totul va fi distrus
(Mt. )cilv, 2)'.
Evreii au rdspuns cu entuziasm la apelul lui Iulian,
iar darurile au curs din toate pdrfile. Planul reconstrucliei era grandios. Lucrdrile au inceput numaideclt, iar Iulian incredingase supravegherea generali
amicului siu, instruitul gi nobilul comite Alip de Antohia, lost loctiiror in Bretania.
- Ce s-a intdmplat ?, intrebi ingrijorat Iulian, observind lnainte de a deschide scrisoarea figura inpe cleasupra, inspiLimiintase

r-:i piin'J

Cdr-1ile

tunecatd a gtafetei.
- O mare nenorocire, scumpe Cezare I
- Vorbegte. nuJi fie team.i.
- C2t tin-rp luclltorii lucrau la curifirea dir2miturilor Ei dirimau vechile ziduri, totul mergea bine
linteresant - nu ? - ci lucrul mergea bine cdnd ddrdmau ceea ce efa softit distrugerii !1. Dar abia puseserim prima pi^tta noului edificiu, clnd fliciri sub
forrni de globuri^de foc au iegit din pemant res-

62
63

turnand pietrele $i arzand iucritorii.

A doua zi. ciin
oldinul prea nobilului Alip, lucririle
"r;;ir;;p;;:
oari la'fel.
Yi"ul:1 s-a intimplat clin nou. gi a rreia
Cresrinii acun rriumfd; helenii sunt
l"rpair*"i"fil
nici un lucritor nu mai vrea si se coboaie
i" ,rUt..u_
ne. N-a mai rimas nimic din clidire,
o pi"t i ma_
car ! Totul e distrus !
"ici
-.Taci, miselule ! Si ru trebuie si fii un salileean !.
strigi impirarul ridicind mina asupra q,"?";;i-i;;
nuncheate. Astea sunt numai miniiuni'f
... Vorbei_.
Alip n-a gisit altul mai degtept ca tine sil
trimid
qtafeti I
Rupse sigiliul, desfacu scrisoarea gi
o citi. Stafeta
spusese. adevirul; Alip confirma
tui. fui iuuan nu-t venea sd creada ochilor; "pusele
reciti cu atentie mi_
siva apropjind-o de lampd: focul miniei
$t,il;.;;
obrajii. Mugcindu_si buzele pAnd h
llDJorara
sange, morotoli pi arunci papirusul
doctorului Oriba_
zy, care sritea iang; el.
- Citegte !... Tu care nu crezi in minuni !... Sau
comitele Alip a inebunit, sau... Nu I asta
nu ,";";;l
Tinirul
inviqat din Alexandria aau.,l scriJo?rJa
,
oe pe Jos gj-o citi_ cu lini$tea pe care punea
o
in toate
Apoi. fixind asupra lui Iulian privirea sa
ll:*rtl" si inteligenrd [aren1ie,
lrmpede
ci.ci viata ..u tr"pt.
de inle.legere qi de semnifical ti. Oribazy,,.*pti.a;iu_
crurile altfel. Si vedein rotugi cum ,. a.rnaoonie
lrtoria ?1, zise:
- Nu vid aici nici un miracol. invigalii descriu
acest fenomen de multi vreme. in
,"nr.."".i.
vechilor monumente inchise gi lipsite
de n..
de secole, eistd gaze gronr., i.,iu-ua;t.
"a.*.
iC;;.54

poate si fie adevdrat, ca fapt izolat gi generalizat ca o

teode, dar aici, indif'erent cle explicatia generali, faptul se intimpli inlr-o situdlie complexi.l E de ajuns
si cobori in aceste subterane cu o tol'li aprinsi pentru a provoca o explozie, qi fldcirile omoari pe cei
imprudenli. Asta pare un miracol pentru ignorangi;
dar aici ca pretutindeni lpasajul acesta mi se pare exluaotdin^r de serrrificativ Ei de adnncl lumina qtiin;ei
lumineazi tenebrele, superstifiile qi redi liberrate
spiritului uman. Totul e superb, pentru cI totul e natural qi in acord cu vointa Naturii. [Eu ?mi dau seama
ce consecinte au arut mereu de-a lungul istoriei asemenea .discursuri,, platitudine a platitudinilor, a suficienfei crase care impiedici orice inlelegere mai
complexd gi mai nuanlatd a situaliilor reale.l El puse
cu linigte scrisoarea pe masi gi, pe sub buzele sale
subliri, aluneci un z2mbet satisfecut de pedant.
- Da, da, sigur ! spuse Iulian, nu firi un sur'2s
amar. FireEte, trebuie si te consolezi cu ceva ! Totul
putem explica, totul e natural: cuffemurul de pim2nt
din Nicodemia, cel din Constantinopol, profe;iile din
ci4ile sibilinice, seceta din Antiohia, incendiile din
Roma, inundaliile din Egipt. Totul e natural !... Numai cd... e totu$i ciudat cd totul se leagi impotriva
mea, pimantul, cerul, apa gi focul, 9i chiar zeii, cred !
Salust Secundul intrd in cort.
- Sublime August ! Ghicitorii etrusci, insircinati de
tine ca s; cunoasci voinla zeilor, te roagd mult si
a$tepli, s; nu treci mAine frontiera. Pisirile profetice,
in ciuda tllturor ruglciunilol nu vor sI min2nce, rimln abitute gi nu ciugulesc boabele de orz - sbmn

riu

in prinul moment, Iulian incrunti spr2ncenele cu

mXnie, dar indati ochii i se inveseliii, qi rise pe
nea$teptate, incat toli se intoarseri. citre el surpringi.
- Adevdrat, Saluste ! Nu ciugulesc ? Hm I Atunci ce
trebuie si facem cu aceste animale incdpdtan te?
N-ar fi mai bine si le ascultim, sI ne intoarcem
inapoi in Antiohia, ca si fiu de rdsul galileenilor !...
gtii, dragul meu amic ? Du-te numaidecdt la ghicitorii
etrusci si comunicdle porunca mea impiriteascd.
Sacrificatorii si arunce in gdr|d. stupidele lor gdini.
Auzi tu ? Dacd nu le place acestor nizuroase, care
plesnesc de grase ce sunt, si mindnce, vom vedea
daci nu cumva au poftd sa bea... Du ordinele mele.
- GIumeqri, Cezare ! Am inteles oare bine ? Vrei cu
tot dinadinsul si treci frontier a mdine ?
- Da, da ! $i mi jur pe victoriile mele viitoare, pe
marelia Romei, ci nici o pasire profeticd nu mi va
speria; nici apa, nici focul, nici cerul, nici pimdntul,
nici chiar zeii.l E prea tdrziu r. Zarurile sorlii au fosi

aruncate.
Prieteni, in intreaga naturd e oare ceva deasupra
vointei omenes,ti ? ln roate cirgile sibilinice orr. .._
va mai tate decnt cuvintele acestea; .Aqa vreau
" 1". Mai
mult ca oricind simt misterul vieqii mele. Altidati augurii mi legau ca in ochiurile unei mreje qi md
fdceau prizonier. Astizi, cred in ei 9i imi rdd de ei I
Poate e un sacrilegiu ! Cu alat mai riu I N_am nimic
depierdut ! Dacd zeii mi pirisesc, ii voi renega !
Dupi ce toat; lumea s-a retras, Iulian s-a apropiat
de o mici statueti a lui Mercur, cu intenlia, dupn
obiceiul siu, de a se ruga gi de a arunca citeva boa_
be de timdie in vasul cu trei picioare; dar, deodati se
66

inioarse cu un suras, se culci pe blana de leu care ii

servea drept pat gi, stingind lampa, fu cuprins de un
somn liniqtit 9i fdri griji, cum se intlmpli oamenilor
in preziua marilor nenorociri.
Aurora abia se aritase cdnd se sculi, inci mai
vesel dec2t se culcase. Trompetele sunari. Iulian
incilecd gi alergd pe malurile Aborului. Dimineala de
Aprilie era rece. Un v2nticel aducea boarea noplii de
pe malurile marelui fluviu asiatic. in tot lungul Eufratului de la Circesium p2ni in tabdra romani, se
intindea flota, pe o lungime de zece stadii.
Din vremea domniei lui Xerxes nu se mai vdzuse
o asemenea desfigurare de forle. Soarele arunca cele
dintii raze ale sale de dindiritul mausoleului ridicat
lui Gordian, invingdtorul pergilor, ucis aici de Fiiip
Arab:u. Marginile discului purpuriu se aprinserd deasupra orizontului liniqtit al pustiului, ca un cirbune
qi, dintr-o datd, loate v2rfurile catargelor gi pinzelor
se inrogiri in ceaqa diminefii.
impiranrl ficu un semn gi masa aceea de gaizeci 9i
cinci de mii de oameni, cu un pas egal care ficu si
tremure pim2ntul, se puse in migcare. Armata romani incepu sl lre^cd. podul care o despd4ea de
frontiera persanS. Calul lui Iulian il trecu de partea
cealaltl,, pe o inalti colind nisipoasi a pdmdntului
dugman.

in

capul cohortei palatine, umbla centurronul

gdrzllor impardte9ti, Anatol, admiratorul lui Arsinoe.

Anatol se uiti la impdrat. O mare schimbare se putea
vedea in Iulian dupd o htnd petrecutd in plin aeq in
mijlocul muncilor de c2mp, care erau salutare. Era
greu siJ recunoqti, bdrbatul acesta rizboinic, cu figu67

ra
de soare, cu privirea tiniri gi strilucind de
^tsd
bund dispozitie, pe filosoful cu figura trasi gi ga1beni,.cu ochii posornorili, cu pirul qi barba in dezordine, cu migciri neastanperate gi cu degetele pitate de cerneali, ca gi toga, pe retorul Iulian de care
rideau puqtii din Antiohia.

Ascultaqi ! Ascultati I Cezarul are sd vorbeasca !

Toti tecurd. Nu se mai atziird, decdt zlngdnitul aF
meloq zgomotul valurilor care izbeau cordbiile Ei f21f2itul mitdsos al drapelelor.
- Viteii bravi printre bravi l, spuse lulian cu o voce
puternici. Citesc pe fetele voastre o asemenea bucurie gi o asemenea inchdznealiL, un asemenea curaj,
ci nu pot sd mi stip2nesc a nu vd spune citeva cuvinte de bun venit !
Si vd aduceli aminte, canarazi: soafta, destinul lumii este in miinile noastre: vom restabili vechea
mirelie a imperiuiui roman ! imbirbitali deci inimile
voastre; fi;i gata pentru orice I intoarcerea nu mai e
cu putinli. Voi fi in fruntea voastri sau in rlndurile
voastre, cilare sau pe ios, in toate primeidiile gi la
toate lucririle, egal cu cel din urmi soldat, pentlr-t
ci, din aceastd zi, nu mai suntegi sclavii mei, ci prietenii meu, copiii mei I
Daca fatalit^te m5. va face sd cad in mijlocul luptei,
voi fi fericit si mor pentru Roma cea mare, ca marii
oameni care au fost - ca Scavola gi ca Horalii, qi ca cei
mai nobili ai lui Decius. Curaj, deci, camanzil gi aduceti-vi aminte ce cei tali sunt totdeallna invingitori I
intinse apoi sa6ia, aritdnd armatei, cu rin sur2s,
indepertatul orizont. Soldalii ca unul ridicari armele
loq berbecii lor, strigand entuziasmali:
68

Glorie I Glorie Cezarului invingitor !

Galerele despicari apele Eufl'atului. acvilele romane zbrJrard pe cleasupra cohoflelor, iar cel alb purte intr-o vijelie pe impirat in intlmpinarea soarelui
care rislrea. Iar umbra rece, albastri a piramidei lui
Gordian ciclea pe nisip 9i, curand, Iulian trebui sa
pdriseasci razele luminoase 9i sd intre in aceasti umbrd alungitd a mormantului singuratic."

incepe un alt cepitol, al XV-ler.. M-au furrt, lraduc2nd, frumuselea descrierii qi vraia adevlrului
acestei epoci evocate cu geniu de Merejkowski' AE fi
dorit sd mi lin 9i mai departe de litera textului, dar
atunci traducer ea aceasta ar lua o disproporlionatl
amploare. Am si incerc acum mai mult sd risfoiesc
pugi.ril., pigulind - ca pisirile profetice - de ici, de
coL rhduri, fraze, pentru a Pdslta atmosfera acestor
impoftante evenimente, importante pentru cd din
punctul nosfiu de vedere ele ilustreazi minunat acel
inefabil al istoriei - era sd zic acel nu gtiu ce -' care
existi totdeauna in realitatea vie, adevdtati, profundi
a istoriei, ca Ei a vie;ii, pe care insd manualele,
tratatele chiar nu se pricep si:l surprindi"'
Merejkowski descrie la inceputul capitolului, cu
aceeagi ir.;musete, cum aceasti campanie se araLa a fi
ca o plimbare. Vlergeau, mergeau mereu mai departe
dat,
,,fdrd sd intdlneascd vriimaqul". La un noment
trispustiul a devenit ameninlitor, ploaia a cizut -Fi
netul a omordt un soldat. Apoi au inceput cdldurile'
Era o f-ericire si mergi la umbra unei cimile sau a
unei cdrute. Oafrenii mureau de insolalie Totul devenea trist, ,,picioarele se infundau in nisip" Din
69

cXnd

in cind v2ntul asalta armata

,,smulgXnd drapelele... qi chiar corturile. Apoi liniqtea din nou se lisa

stranie, profun dd, pdr6.nd soldalilor speriali mai
grozavd decXt furtuna. Glumele gi cXntecele incetaseri: Tot mai departe gi inamicul nicdieri ! ,,La inceputul lui mai pitrunseserd in pidurile de palmieri ale

Asiriei. La Mazeprackt (...) int2lniri pe pergi pentru

prima oard, dar ,,pergii se retrasere repede, iar romanii traversard canalul care unea Eufratul cu Tigrul
sub o ploaie de sdgeli otrivite". Pergii sfirXmari digurile qi inundari cdmpiile. Oamenii mergeau prin
apd pdni, la genunchi, magindrii intregi dispireau
prin gropi. Drumul rrebuia cercetat cu prijina. ,,Suntem luptitori, 9i nu broagte se ne impotmolim in
noroi", incepur; sd mormdie lagii. Iulian mergea aldfuri de ei pe ios, punind umirul la cdrute gi, tizafid,
le ardta purpura udati gi murdari de noroi...
Pergii rddeau de inamicii 1or de pe zidurile inalte qi
inexpugnabile ale fortirelei Perizaborh. Dar cetate
fu luati... cildura era penibild, oamenii gi dobitoacele
mureau. Apoi o alte fortdreald, Maogamalki. Lupte
cr2ncene, teribile. Romanii credeau insi, dupi cucerirea cetigii Perizaborh, ci impiratul e invincibil gi
aqteptau miracole.
Pentru cucerirea fortdrelei Maogamalki, romanii
recurseri. la subterfugiul unui Fanl 9i al unui tune1.
,,Vom vedea, se g2ndea Iulian juc2ndu-se cu primejdia, dacd zeii l:rrd. vor apdra, dacl. se va intdmpla un
miracol, daci scap, gi acum, de la moarte. $i o curiozil^le de nestdpanit, o sete de supranatural il impingea si se expuni (nu ii sunase inci ceasul) si ispiteasce soarta, cu un sur2s de dispreq... Soldaqii il
70

urmau, vrejili, contaminali de nebunia sa " Dar 9i

celalea aceasta fu cuceriti dupi emolionante peripelii, iar din clipa respective nici un legionat nu se
mai indoia cI, asemenea lui Alexandru cel Mare, ,,Impiratul nu va cuceri inlteaga impdrelie a perqilor
pdni in India".
Imediat Iulian reficu o seamd de lucriri, iar a
doua zi linu un consiliu de frzboi care, prin planurile
lui, ii inspdimdrtara pe toli cei de fagd.. care iegitd
consternafi... ,,Deodatl un foc striluci in noapte'
Toatd lumea igi linu rdsuflarea; privirile se intoarseri
cere imperat. E1 inlelese ce inseamnd focul: dupi inundalii, iata focul. Perqii reugiserd si pund foc coribiilor romane cu ajutorul maginilor lor construite cu
dibdcie... Iulian pili; dar revenindu-gi, se indrepti in
fugi spre prima corabie venitd 9i strigi, adresandu-se
armalei:
! Au tras
- Victorie ! Victorie ! Vedeli focul acesta
dat
.ordin
am
Eu
pe
la ma1 Ei au pus st;panire
!erm.
cohortei si aprindi acest foc in semn de reugitd Urmali-ma, camatazil"
Situalia era dram licd', dat indrizneala lmpiratului reuqi gi de data aceasta spre uimirea tuturor, chiar
a soldalilor care nu pricepusere situalia de la inceput'
Focul a fost localizat 9i stins.
Apoi urmd o alte betelie cu perqii, care linu dou;sprezece ceasuri fdri intrerupere. De la Traian, Vespasian gi Titus, romanii nu mai obqinuseri o_ asemenea extraordinare victorie. Irllreaga ^rm la eta tn
sdrbltoare. Numai augurii erau cu fiecare victorie a
lui Iulian mai morocinoqi. incercarea de a aduce Sacrificiul legiuit cle tauri nu foi cu putintn' 9i nenumirate
71

semne rele se aritau,

,,un n_rumlur de spaimi recu
prin toala otirea .....Unii erru convin.;i
.a ,r.rifi.rl
torii etrusci otriviseri taurii ca .a .. larUrrr.
f.-air_
pre_tul impiratului pentru
$tiinfa lor.,,
erau re-ribile. .,Deodati r tulian ) 59 2ps6piq
.,^ T:T:J.
ue
atrar sr. cu roat, puterea sa. ii izbi
cu piciorul Al_
tarul se clitini. dar nu cazu..... in
sf2r5it. J;il;,;r;_;
generali. risrurne ,rtn*r. .rioi,'.J
:t,:'nr,te
iiStll
Dratele ridic:rte spre cer. cu
ochii strdlucind, srrisi,
5i
- Ju: p: bucuria vesnici. adunara ,i.i, in ;;;;
reneg precum gi voi m_a1i .;".g;t;;
^:^,
.r? .rF,
mine ! Vd p.irdsesc ata cum m_ari pirisit
9i ioi oe
m_ine, djvini neputincio$i I Sunt
singur .orri.,
tra. tantome olimpiene I Sunt asemenea
"oi._
voui; dar
nu
sunt egallll vostru, penrru cd sunt un
o_. inr. J'rrul
rnai niqte zeil... incd, de multi ,rrem",
lnima -;;;;
piri la aceasti eliberare gi, iati, acum
["o.b"l" a.este"
s,Ll,nt parci o profetie. parci
aitcinet a ,rorb"gt" prin
crj rup atranta noastr;. Rid acum de
spaimele mele
pi de profeqiiie voasre copile.re.ii
i., .
;-lqelsririoase
sclav qi as fi putut muri ca un-sclavt...
Dar,
111
:t trezit, am priceput ci eram
lara, :1
m-am
rnai tare decir
zell, pentru ce, sortit mo4ii, am
bituit moartea I Nu e
nevoie nici de tdstele, nici de teami,
nici de victime,
nici de rugiciuni ! S-a ispr:ivit ! le aici
inainte, in via-l
12 mea nu va mai fi nici
o singurd u_nre, ,ri.l ,r,
fior. nimic I Alarit de veqnicul res
lasupra ,arufrl n"_
Sotr;ln, c1e e o drdcie. Merejl,owski are Lrn admiribil
olmpian. pe care vi-l r.apesc. nro4ilor I
N[nic
::ua]u1
,.frti
tocul sacru pe car.e vi. I ripesc, o nemurjro_
9.:
ntor ! vnta mea va fi ca ezurtrl [are c]e
nori in care aqi
72

trlit

c2nclva gi in ca.rc mllriti aculn, ca si lisali locul

oamenilor-dumnezei 1...
Aiureazd,, ii spuse Hormizcla lui Dagalaif, tr-ebuie
si lducem in corrui siu .
Unii il cred nebun, altii bolnav, ca Oribazy medi,
cul gi invilatul, ceruia impiratul ii spuse:
- ,,Aqteapti, Oribazy, am uitat ceva... Da, da !... E
lucru principal !"
Ascultd, nu spune niciodatl, ,,zeii nu mai sunt,,. ci
mai degrabi: ,,Zeii nt sunt inci". Ei nu existi, dar
vor exista, nu ?n fabule, cr pe pdm1nt. Noi toti vom fi
dumnezei; numai ci trebuie pentru aceasta o fiure
inclrd,zneald., cum incd nimeni n-a avut pani acum,
nici chiar eroul din Macedonia I

intdmplirilor acestora, ?n cabiri s-a iscat o

mare confuzie. Unii cereau ridicarea altarului, allii
moartea sacrificatorilor, iar Cezarul, intr-o stare ciudatd, mai spunea incd.: ,,$tii tu, savantul meu prieten,
ci nu e cu putinte se-i ofensim mai mult pe oameni,
decit cu adevirul I".
Capitolul se sflrgegte aga: ,,Numai galileenii nu
aSteptau, se stfecurau pe nesimfite, pdtrundeau pretutindeni, colportau zvonuri sinistre si, ca reptilele
trezite din somnul iernii, inci"lz.ite la soare, guierau
?n urma

fdri si osteneasci: Nu vedeti

Este Dumnezeu care

il

pedepsegte !"

Asta e istorie, incepe sI fie istorie gi nu... literatur;. Li-te-ra,tu-ri e cea de manuale, care, in fbnd,
sub pretextul documentirii gi al obiectivititii, e o vale
a oaselor moarte. Citind-o, te poti intreba prostegte,
nedumerit: de ce s-au intimplat toate acestea ? * vor-

ba unui copil, vorbl care mi-a rimzrs in urechi:

,,Czr
ce ?". Dacd te indoiegti, nu te mai incloi.
Asta e Is_
torie I Aclevirul ? El e mult mai clegrabi aga, nu
$du
daci mi inqelegi bine I irnpotr.iva icepticiior, a reti_
cenqelor, a savanlilor, a consicleratiiloi mai mult
sau
mai putin timpe ! Dar nu irni propun si fac o ple_
doarie sprijiniri pe ,,dovezi,,, ci adun si instrumentez
un material ca si transmit ceva, anufle ce am simtit
gi am descoperit, triind atatea evenimente.
ci este
islorie.
Dar si spicuim mai departe. Cap. XVI se deschide
cu o scurti descriere a maladiei lui lulian, un amestec
de fierbin4eali, cu vedenii, cu momente cle luciditate...
,,Sculat brusc, Iulian igi aminti ci e in inima per_
siei, ci e impirat roman si ci e rispunzetor de gai_
zeci gi-cinci de mii de legionari; cA ziii nu mai existd,
cd a risturnat altarul sacrificiilor I Se cutremuri.
Un
fior ii scuturd tot trupul. I se piru c; se prebugegte
?n
gol 9i cd nu are nimic de care si se tind. El n_ar fi
putut sA spuni daci a stat a;a in starea aceasta de
parci visa, o ord sau douizeci gi patru de ceasuri.
Dar acum nu in vis, ci cl-adevir.at aude pe credin_
ciosul siu. sclav spunindu-i, strecurinclu_gi capul
prin
usa intredeschisi:
- Cezar t. Mi-e teani si te supir gi nu inclrlznesc
si fac neascultiri, dar ai dat ponrnci si te anunt fdri
intirziere... Arifc seful to.m"i sosit in mUeii.- Arife l, strigd sculindu_se."Arife 1... Adul ! Aclul

si

repecle I
Era unul dintre cei rnai br.avi
Fefi, trilds cu un de_
fa$ament ca sd-gi dea seama daci annata cle a).utor,
:rlcetuiti de treizeci de rnii cle oameni sub .on*"a"

comitilor Procop gi Scllrsti:rn, nu sosea aqa cum le

ordonase, impreun:i cu trr:pele aliatultri Arzace, si
se uneasci cu impliratr.rl sub ziclurile cetilii Ktesifonte. Itrlian agtepta cle mLllt acest ajutor cle care atlrna soaltx armatei plinciprrle.
- Adu-l !, strigi imparatul. Mai repede... sau nu...
chiar eu...
Dar slibiciunea nu se risipise inci, cu toati surescitarea sa. Capul i se invirtea, inchise ochii gi trebui
si se lini de zidul de pi,nzi al cortului.
- Di-mi vin... de cel tare... cu apa rece.
Bitrlnul sclav executi repede ordinul gi intinse
cupa impiratului care biu incet $i ie;i din cort.
(...)
Arife veni. $tirile erau vai de lume. Orice nidejde
in ajutorul lui Procop gi Sebastian era pierduti. im-.
piratul era pirisit de aliali sii, in miezul Asiei. Se
vorbea chiar de trddarea giretului Arzace.
in acest moment, impiratul fu anun;at ci un transfug din tabdra lui Sapor dorea si-i vorbeasci. Persanul se prosterni inaintea lui Iulian gi sirute pimantul. Era un monstru. Capul siu chilug, desfigurat de
torturi asiatice, cu urechile teiate, cu nirile sn-rulse,
amintea cdpdtanile de mort. Dar ochii sii sfaluceau,
inteligenli 9i hotS.ri!i.
Era imbrdcat cu o haind lungi, bogatd, de mitase
culoarea focului, ;i vorbea stricat greceqte; era insolit
de doi sclavi. Persanul spllse ce se cheane Afihaban,
ce e un satrap calomniat inaintea lui Sapor, desfigurat
de torturi qi ci venea la romani ca sd se rizbune contra regelui.

/4
75

- O, Stipane al universului l, spuse Arthaban,

fudul gi mincinos, am si fl-l dau legat de Sapor, ca pe

un mielugel de injunghiat. Am se te conduc noaptea
in tabdrd gi binigor ai si-| ai pe rege aici in mina ta,
cum au copiii in mina lor pdsiruicile I Numai si-l asculli pe Arthaban 1... Arthaban poate totul 1... Arthaban cunoaste tainele regelui !
- Ce vrei tu de la mine ?, intrebd lulian.
- Rdzbunarea ! Vino cu minr.

Unde ?
- Spre Nord; de-a lungul deEertului, apoi peste
munti. spre est, drept spre Suse;i Hecbaran...
Persanul atdtd. spre orizont.
- intr-acolo ! lntr-acolo !, repeti el fird si-gi ia
ochii de la Iulian.
- Cezare ! 5opti Hormizda la urechea impirarului.
Bagi de seami !... omul acesta are o ceufiture rea !...
E un vrdjitor... un talhar sau... mai riu, poate... Uneori noaptea prin paraginile astea se intlmpli lucruri
rele. Gonestel... Nu-l ascu ha...

irnpdratul nu dddu nici 'o arenlie vorbelor lui

Hormizda. El en parcd, vrijit'de ochli rugitori ai persanului.

Tu cunogti bine drumul ,iare conduce la Hechttan ?

- O, da ! da l, spuse persanul cu un ras satisf;cut.
Cum nu l-a9 cunoagte ?... Fiecare griunte de nisip al
deqertului... ftecare fint?:nd.,.. Arthaban Stie ce cauti
pisirile, se aude cum cregte ramura de palmieq cum

curg izvoarele pe sub pdmdnt .,.Ya alerga inaintea

ar

matei tale, adulmeclnd \rma, atdtdnd drumul...

76

Crede-mi, in cloudzeci de zrle inlreaga Persie va fi a

ta pl.ni. in India, pini la Ocean !
Inima irnpiratului bitea sd-i spargi pieptul. Si fie
oare miracolul pe care il agteptam ?, se glncli el. in
douizeci de zile Persia si fie a mea ! Abia dacd i9i
mai finea risuflarea.
- Nu mi goni !, murmurd monstrul. Voi sta ca un
c2ine, culcat la picioarele tale ! Cum te-am v;zut
te-am indrigit, Stepane a toatd lumea, mai mult decit
pe sufletul meu, pentru ci egti m2ndru ! Vreau si calci
peste mine, si mI calci in picioare, 9i tot voi linge
lirdna dupd picioarele tale, cXntind, slavd, slavi fiului Soarelui, regelui Risiritului qi Apusului, Iulian !
Persanul slruta picioarele impdratului, iar cei doi
sclavi prosternali gi ei repetau dupd el: slavi, slavi,
slavi !
- Ce si fac atunci cu coribiile ?, spuse Iulian tare.
Si le las dezarmate in m2inile vrdjmaqului sau si le
pdstrez?

le arzil, sufld Arthaban.

Iulian tresiri 9i il privi in chip ciudat pe persan.
- Si le ard ? Ce spui !'
Arthaban, ridicdnd capul, isi cufundi privirile in
acelea ale impiratului.
- li-e frici? Tie !... Nu, nu; numai oamenilor le e
frrcd, dar nu zeilor! Arde cordbiile gi vei fi liber ca
adietea cordbiile nu vor cddea in mdna dugmanului, iar armata va spori cu soldalii luali de la fl'oti'.
Fii mare qi indrizne! pinl la urmd ! ArdeJe gi in zece
zile vei fi sub zidurile Hecbatanei ! in dou'izeci de
zlle to^td Persia i1i va aparfine ! Vei fi mai mare dec2t

Sd

77

fiul lui Filip, invingdtorul lui Darius. Numai" alde

cordbiile tale gi urmeazd-md !... Nu indriznegti
[Hm!ce spui, iubite cetitomle ? Ce ispitd ! in fond,
aga trebuie si se fi petrecut lucrurile' chiar dacd ochii
celor de fald le-a:u vd'nt altfe|. Acest "altfel",' cind in
rcalirate lucrurile nu se intdmpld decktintr-un singur
fel ! E un fel originar de a fi, de a se intdmpla al tuturor lucrurilor, Ei numai cine are o profundi intuilie a
lor le pricepe cu adevdrat. Fdrd aceasld intuilie facem
iporeie, emitem op,inii gi spunem, vai, cdte prostii !l
Daci eu citesc
- $i daci nu sunt decat minciuni ? prinz2nduJ
de
in inima ta ce minfi !, strig; imperatul
ameqi
cu
cealalti
beregall, cu o mdni pe persan,
ninllndu-l cu pumnalul.
Hormizda risufld uqurat.
C2teva clipe ei se priviri flrd si vorbeasci Arthaban nu ldsd ochii in ios inaintea impdratului, iar Iulian incerci din nou farmecul acestor ochi inteligenfi,
indrdzneli Ei servili.
'- Vreau sd mor de mdna ta, dacZ nu mtr crezil,
repete Persanul.
Iulian il ldsi qi puse pumnalul in teace'
- E grozav 9i e dulce a privi in ochii tii, continui
Arthaban, fix2ndul mereu pe impfuat in chip straniu. Chipul tau e al unui Zeu ! Nimeni nu gtie incd
acest lucru; numai eu singur qtiu cine eqti tu " Nu
respinge, StAPane, Pe sclanrl tiu I
- Vo* vedea t, murmuri Iulian ginditor' De mult
voiam si md bat cu regele tiu, in pustiu ' Dar
corlbi.ile...
- Oh ! da ! coribiile l, murmurd Arthaban' Trebuie
si plecdm cdt mai repede cu putinle .. in noaptea as?

78

ta... ca locuitorii din Ktesifonte si nu ne poati vedea !... Coribiilor le vei da foc !
Iulian nu rdspunse.
- Ia-i de-aici !, ordond el legionarilor afirand pe
transfugi. Supraveghiali-i de aproape !
intorcXndu-se in cortul sdu, Iulian se opri qi ridici
ochii:
- Cu adevdrat? Atat de simplu gi atat de repede.
Simt ce voinla mea e ca voinla Zeilor. Abia am gindit
ceva gi se gi intdmpld.
Bucuria in sufletul siu cregtea; surdzdnd, igi puse
mdna pe inimi ca si-i astdmpere tumultul".
(...)
Iulian se hotirigte si ardi cordbiile. Se produce o
rdzmerild. Prietenii gi sfetnicii sunt inmirmurili ca in
fa;a unui act de nebunie, dar ceva tiranic se intdmpli
peste capul tuturor, peste puterile, peste judecata,
peste posibilitilile tuturor, chiar ale impiratului. Se
execulA ceua, insffumentdndu-se nebunii, cuminlenii,
eroisme, neputinle, lagitili. Istoria se face cu oameni,
nu o fac insi oamenii, qi asta se vede in aceste pagini
in mod admirabil, convingdtor. Cor{biile au ars, iar
toate imprecaliile au fost zadarnlce. Rizmerifa se
aptopia ca o furtuni, legionarii urlau.
- ,,Si strige !, spuse Iulian foarte liniqtit. Bielii copii !
Unde vor ei sd se duci fdri mine? Auzili ? Iate de ce
am dat foc cordbiilor, ultima nidejde a lagilor gi a
lenegilor- intoarcerea nu mai e cu putinte, afafi de
vreun miracol. Acum sunteli lega! de mine pe viald
gi pe moarte. in doudzeci de zile Asis va fi a noastri... V-am inconjurat de spaime pentru ca si invingeli totul qi si devenili asemenea mie. Bucurafi-ve !
79

Vi voi concluce, ca Dionis, sd stribateti lun-rea 9i veti

fi stipinii oamenilor 6i ai Zellot !... Veqi fi dumnezei
voi inqivd

!"

Ne putem gindi, in definitiv, ci lucmrile se petrec ca gi cum at exista o chemare uriagi, itezistibili
adresatd oamenilor, din veci, o chemare ca fiecare
si-gi trdiasci viala, si-gi joace rolul, nu ca intr-un
teatru, ca intr-o comedie, ci rolul lui intr-o icononlie
a existeniei; a mantuirii, ca sd vorbim un limbaj
cregtin, qi mai departe, si mai precis. Viata lui Hristos,
in tot contexful sdu atestd o asemenea conceplie $i e
destul de tulburitor si. constatdm ci El nu a murit
pXni nu a implinit, cu o rigurozitate de coincidenqe
geometrice, p2ni in cele mai rnici aminu'nte, rostul
sili, si spunem din nou: rolul siu.
Pentru cine poate si-gi dea seama cI viaga unor
oameni e plini de semnificalii, iar a lui Hristos de
toate semnificaliile majore ale vielii, ale existengei,
atunci acela poate si ingeleagi caracterul de exemplaritate, de unicitate qi desiv2rgire al vielii lui Hristos, precum gi cd Nlantuirea Lumii e, la un anumit
nivel, o problemd de riguroasd, cle absohttd tealizarc
adeudrului.
^ Pentru noi ceilalf , de o inlelegere mai relativ; sau
mai mediocri, extraordinar imi apare faptul ci, degi
derogdm inspiimintitor cle la rohrile noastre - la
limiti de la clestinul nostru, de la chemarea noastri
de a fi sfintri, cici e scris: ,,Fi!i sfinti precum tatel vostru cel din ceruri sfint este" -, totu;i rolztrile acestea, intr-un chip destul de ciuclat, se rc lizeazl, in
sensul ci aducem o contributie buni sart tea, mai
80

lilnpeziti sau trai intunecllt:i. Lt tut t'ectot c:rte sr:ibate istol'ix, \'ia[a noastli cortrun:i cu o clestinatie c:rre
s ar putea sil r-rc':rp:rr:i totu5i clin i:c in ce tnai clari.
N'-l $tiu cLlnl sli spurr, cle alLfcl nrr c' nici u;ot', c[:rr
parc2i toate existenlc'lc noastra sc acluni intr-trn fei
clestr.rl de cur-ios, ca sii dea niFtt: r'ezultate care pot fi
meriti o intelpfetare si carc intr-o perspectivi. care
rllr poatc fi elin-rinati ca iantezisti. pt'nnitc chiat o
desl'r;ire a unei orclini pe carc am nunti-o a acle-

vilului.
pe care le-:rm folosit'in
pagini
le
cle zs-/or-le. Ele descomoci amplu,
socotesc
perii un sau chilr sensul istoriei. S-au petrecul oare
luclr.rlile af21 curn le infiili,scazi N{crejkorvski ? Eviclent,
oricine c libcr si puni aceastit intrebarc, la urrna
Lrtnei inevitabjll. Eu stiu cli sunt mirlli care mcreu
i;i pun o :lselrenea intrebare cu prilejul tuturor ir.rtimpliriJor gi r':imin la ea tiri si poat,l trage vreodati
vreo concluzie sau vreun inr.atirnint pentru comprehcnsiunea vieqii sau x istoriei. Nedumerirea. perplcxitatea, neputinlil cle a stribate prin poarta c;ue
le sti inchisi {linajntc se rcpeti rnerett, gi mcteu. Ei
apar ca plini de prr,rdenqir, cle inlelepciune, pentrll
unii. Ei nLi se... hazarrieaz:i, e clrept ci nici nu inlcleg
vreocletil n:a;e lucru clin ceea ce se intimpli meleu
sub nasul lor. Fli n-au nicioclatl clestule (locunlente ca
si inleleaga 5i s:i se pronunte. Toate eveninrentele ii
surprincl, Ei-i depi;esc. Documente ? Faptc ? Ele nu
lipsesc niciodatl, clal interpretalea e clificilii. ca orice
interpretare, chiar in <loureniul itiintelor exacte. o
indlirzneali, gi llir-i el nimic'nu se poate face r.alabrl
sau inlelege efectiv, e necesari, totdeauna necesar:i.

in

'.rcest sens, aceste pagini

S1

Ea, aceasti indr-azneall despre care vorbesc, nu este

insir nicioclati arbitrari, fantezisti' lipsitl cle orice
acoperire, ci stl pe o intr-rilie, pe o geniali intLlitie
.,neori, care Ei ea e o problemi cle infortnalie, cle
meclitalie, de obserwaqie, cle exercitare, cle pasiune
pentru aclevlt, inclrdzneala aceasta transcende apaie,-rgel., .a si surprindi o realitate mai fini, o structuri
n-rai acoperit'i.,,Personaiele dramei" existi totdeauna'
desfigur-area lor poate fi fragmentari, intren:pti' ezitanti, clar unii care observi bine aceste personaglr
pot citi pergamentul istoriei chiar daci scrierea, ca-

iig.ofio e cleficitari, iar textul este incomplet' in lupagini,-r-r].rn r..r,o. deocamdati sumare consideratii,
le lr-ri Merejkowski mi se par extrem de semnificative
gi ele oferi sigur o inlelegere a evenimentelor de
care se ocupd, astfel inclt aceste evenimente sd
poati fi integrate unei viziuni 9i unei interpretdrii articulate a istoriei.
in aceeaEi perspectivi, dar clintr-un unghi complemental de veclere, aq putea spune ce derogarea
ie la rostul nostru istoric misoari inexistenfa noastrd'
nimicul nostt't-t, prisosul care sunten'r, neantul nostru'
Agadar, coribiile au ars intr-un context de nebunie, de neputinqe gi de ceva mai presus de puterile
oamenilor. Aproape imecliat se clescoperi ci Arthaban nu e un satlap, ci un inqelltoq dal Iulian ingelese, privind flota in fliciri, ci nici o putere omen.rr.i nu mai putea stdvili dezastrul Un vdnt violent
consuna atatea planul i nebunegti Ut meazl momente cle teribili conftrzie, de stdgate, de ameninqiri'
82

cle opinii contradictorii, de refr,rzuri; ,,Patriat patria t

nu vom merge mai depalte !".
Nu vor merge mai departe ! $i totugi ! Se simt pierduqi, igi dau seama ce pelqii i-au prins intr-o cursd.
Allii se gandesc la triumful galileenilor, care l-au blestemat pe Iulian. Unde poate si ne conducd un nebun posedat de demoni ? - se intreabi al;ii.
Iulian in vrelr:'e asta e ca intr-un vis, nimic vizind, nimic auzind. Speranla sa e intr-un miracol, gi
un miracol se va int1mpla, dar carc?

C2nd am citit romanul, mai demult, documentul

acesta adiugat acum mi-a pldcut gi l-am refinut, dar
nu mi-am dat chiar atat de bine seama de valoarea
lui ca acum cdnd il cercetez cu amenuntul qi clnd
traduc pasaje din el. Romanul nu e numai piLtrunziLtor gi frumos, ci este extraordinar. Aproape la fiecare
propozifie ar fi ceva de observat, de refinut, de meditat ca finele psihologici 9i migcare pe liniile majore
ale inlelesurilor istoriei qi vieqii, ale unui om gi unui

popor. E o remarcabili evocare. Dar

si urmirirn

obiectivele noastre principale.

Atmala a tefuzat si meargi mai departe. Si ne intoarcem. Nu numai galileenii, dar gi pig2nii erau
convin;i cI pe capul impdratului era un blestem, cd
Eumenidele il urmiresc. Cn4ile Sibiline qi Apocalipsa,
augurii etrusci, cre$tinii, ingerii, zeii, to{i se uneau ca
si piardi dugmanul comun. Iulian insd tot nutrea
speranla si dea o bidlie cu pergii inainte de a abandona parida, dar pergii nu se mai aritau deloc, voind
si slibeasci la maximum arm ra romand De fapt,
83

cle la
asiaticii a$a au pl'oceclat totcleauna' sttstl'xgerea
a
unui
gol'
o bitilie clecisivi ;i urmirirea ctedrii unui
vlci psihologic, pregitirea unui clezastru subtil al
lui
ctugmnnut.,l.ii iEi rttineazd aclversarul in temeliile
lui Iusufletesti, ca si nu spun metafizice' Soldalii

lian mir':;iluiar-r printr-un pustiu, nort, fumcglnd

'

ttluni'
Four"t]","" incepu. Apoi biltoace, noroi, !an!zui'
Nori.
,'rilrgt. .,.t',i.,ouse, ialamitili peste calamitili'
liPitori'
J""rt,p.u anin'ralelor, care se lipeau ca ni$te
de pielea transpiratd a legionarilor'

cu un

pas

,"Astfei ei nergeau flin-r2nzi' slibigi'

jos, intre un cer neimblinzit si
Eou'di"l.ri., .l., ."pirl in
ir" pe-a"t ars, citrinit' Li se pirea ci Anticristul'
adusese in aceste:
or-r'rul c.rn.lor.nrrat <le Durnnezeu, ii

ilc.rrj bte.te'nxlc. r;' sa-i piatzl b2tfcau tcfii

piangeetl ca niitc

c<..rpri

mr-rlti

cizuri ln iurul. tm-

dr''
odraiului blitcau allin!ate in dezortlin'' suluri
si
nutt
tlin
i..nrn,"n' si Evanglr'-'!ie El sc prcgitee
iu.r'.t" f. .'p"te lui f:tvorita: impotriua crestini.lor"'
in
tate ce in cc;itul siu apiiu Arsinoe, o fari travestid
ciluglr.
ai aflat la ei ceea ce cautai ?
-'ii, tati,
ca c1e ait- Nu. I jrme cie luminir, aluzii' presirntiri'
fel
-- jpretutincieni
str'luSp.tt-t" tot !, o ruEla implratul ai cil'ui ochi
."".-, J" speran![ Ei de recunoqtinlZi'

""

tispuns(' e:l lnoliu Vczi ru' priete.iu,i,, libcltrtea suiietului' dar ee nu .. xisrd acolo I
Da, cla ! Nu e a;a ?, triumfi Iulian"'
Ce pot sd 5tiu

?.

Evanghelia..' impotriua cre$tinilor"' Acum Arsipeste

noe. o fimeie. . Ele, sau 9i ele sunt prezcnte
84

tot... Se i'mpletesc multe ite ii multe ciudiqenii... lspite $i punli. Si reluin-r clialogul.

- ,,Acum, A.rsinoe, si tu il uri$ti

Nu, de ce ?, rispunse ea cu srmplitate. Pentfll ce

sil urisc ? inteleptii Heladei nu se apropiau gi ei de
ceea ce propovicluia galileanul ?
(...)
- Nu, nu ! Trebuie sd-ti spun tot l, spuse tar Arsinoe. Asculta !... $tiu ci il iubegti !.-. Taci, asa este, 9i
aici e blestemul tiu ! impotriva cui te-ai risculat tu ?
Ce du;man eFti tu pentrLl El ? CXnd buzele tale
blestemi pe cel Ristignit, inima ta il doreqte ! CAnd ru
lupli contra numelui Lui, atunci eEti mai aproape cle

l1I...

(...)
- Pleaci, Arsinoe. Uiti tot ce li-aln spus... Umbra
Ristignitului e mereu intre noi."

$i adevirul e ci urnbra Lui e mereu printle o:rmeni, intre oameni gi chiar intre fiecare oi el ?nsugi.
S-ar putea, ca in ultin-ri instanle, asta si fie toati lstoria

..Arsinut' t izu in g. rrunclri in:rintca lui.

- Pentru ce ? Pentr:r-r ce ? Ce faci ? Ai mill de tine,
citd vreme nll e pr:a tirziu ! E o nebunie. Rer.ino,
sau atunci...
- Sau atlrnci voi pieri, asta vrei si spui, Arsinr-'e ?
Fie ! Voi urma drurnlrl meu plnd la capirt, otiutrde
m-ar chrce !"

8i

Nu crezi ca in viala fiecirui om e o lupti a semnelor care parc|vor se-i arate Calea, Calea Mdnruidi'
rczo\vari, si-l apere de primeidiile pe care dis^cerndm2ntul nostru obignuit nu e in stare sa le
desluEeascd

in cele din urmi are loc o luptd cu perEii' iulian e

rdnit de o sigeati infiptd in coapsa lui' E-dus in cortu1 siu... Maire;in fragmentul acesta de dialog'
ghioaga'
- ,,Vede!i ! Mai pot inci... Repede I Sabia,
calul

Victor ii intinse sabia 9i ghioaga lulian Ie lui Ei'

goviind, ca un copil care nu stje inca umbla'- ficu
ciliva pagi. Rana ie redeschise, el lisd sd cadd ar.m"1e, ie pribuqi in bralele lui Otibazy 9i Victor 9i'
ridicdnd ochii, strigd cu un linigtit disprel:
- S-a isprivit !... Ai biruit, Galileene !"
Degi ag pute4 sd mi opresc aici, nu numai penhu
cd este o ioncluzie p^teice, dar 9i pentru ci este
efectiv o concluzie, totuqi am si mai stdrui o clipl
penfu ca tabloul sd fie complet, cici viala qi istoria

rrl.t, numai patetice, ci 9i banale, ori triviale'

urnar,a.u,a, aa"u .a .rr', insemni ci nu pot fi descifrai-rr-t

te filoanele 1or maiore 9i semnificative' Din amvonul

unei biserici, predicatorul Theodorit: ,,Vreau ca pe
un stalp a1 infamiei sd sap pentru generaliile viitoare
istoria iicelosului renegat Iulian Toate veacurile 9i
toate popoarele se citeascd inscriplia mea 9i se
o.-.rr" inaintea dreptdlii lui Dumnezeu !"' Vino ! Vino aici, clldule, garpe al inlelepciunii ! lAstdzi, noi.toli
te ocd;am; toli unili, fralilor, si ne bucurdm, si izbim
din timpane Ei sd cdntdm cXntecul Myeiamei cu dis86

trllgerea Egiptenilor ?n rnarea lto;ie. Si se bucure

pustiul, ca gi Biserica I Iati, n-ri ?mbit de bucurie !
Unde sunt victirnele tale, ceremoniile tale, misterele
tale, impfuate ? Unde sunt invocaliile tale gi ghiciturile ? Unde e gloria Babilonului ? Pergii gi Mezii ?
Unde sunt zeii care te intovArigeau, apiritorii, Iuliane ? Totul a dispdrut, totul te-a ingelat, totul s-a topit !
,,Ah, draga mea, ce barbd !, observi o patriciani
in vdrsti gi boiti, care se afla l2ngi Anatol, aplecandu-se spre vecina sa. E de aur, de aur roEcat !
- Da, dar dinlii ?, replici prietena.

(...)
- N-ar trebui si pierdem circul... au si fie ursoaice
aduse din Bretania. Da, una se cheamd Mica Aurea qi
cealaltd inocenlia. Le hrinegte cu carne de om. $i pe
urmi o si fie gi gladiatori !
- Doamne Hristoase ! Nu trebuie sd pierdem chestia asta ! Si nu mai agteptim sfirgitul, si mergem repede ci nu mai gdsim locuri !"
Amare ironii ! De la rafinamentele lui Iulian Apostatul, care voia sd salveze o ilustri antichitate de barbalia, de primitivitatea, de ignoranla, de fanatismul
distmgitor a1... galileenilor, qi pdnd la banalele disculii din stradl gi dintre mullimea oamenilor vulgari,
ce distangi !
A$a e, si totusi I Viata $i istoria ne stau mereu in
fa;d cu secretele qi caleidoscopul lor cle irnagini, nedumeriri si peracloxrrri i De iept. nu sunt numai ironii.
cici trebuie si ne aducem aminte de vorbele Apostolului: ,,Dumnezeu a ales pe cele proaste ca sd clea

cle

clea cle
rulinez--e

ris pe cele inqelepte, ;i pe cele slabe ca s'i

mr p.."f" tari, gi pe ceie ce nu sunt ca si

r.n]ntlti lscd
o" J"ta ." 5unt ( a nici un tlup si nrt sc
(linLl r)(' strJJx s-Jtl anunlilt ursoeicclc l llcucl()lll
j","ro" t,.g"- biseiicile s ar'r golit urn)cnij
,r ;;tr;
[erncilc'
,i.'*^", Jt: f "gheru"ia,. cilcru in picioare
Lar(
.opii iti pi.r'Jeru lttcrul iie Purporul rlct-sla'
lnainte
tr"tuiu ir, ,i1"1" noastre se devini o obsesie
demnitarii AnaJ a"t.iti.t"t", jocurilor- in amfiteatru'
btonz a
Juni"i oaut"t" ie in loi^ imperiali statuia de
prideslcrc
sc
nc,ului impirat Iovian. cr poporul sa
rcle
noul sttYeran l)rmnitat ii 5arul;lu piclof
vincl ne
'*,'r'i.t"a
rrrdea de irnprrriul mort numinclu'l
t",i'i
lui Plxton sr I lul
?n batiocuri lilosuiul. inlelcpciunee
I lrtx-lc in
ii-rtt-.it il,'o'i., si Phebus nu te-lu pror( ial
che,r'ele Jiecilor. - lllcs{emrtule !
o"i.,
ur"nt.,t asta Mica Autcrl - numcle :lccsla insenr-

gladiatorul si muE-

-iriri.n, clriLgula - cloborise r:ispunse prjntr un

.. ai" . f lrilci .lc"crrne Popr-rrui
(lc va tul
f:i!{]t r )lncn('ic :rmcstecJt cu cant( cc ((5lfconnlzii

rra"a

senlin:enrc
ln t():IlL trjuntlttl
\(Llcrtu
L rit"rt' du conltiinti ! Ei
nici
Anrtol. un rafinar' nr't inli q1tu.s1le1i
ieft ttt stracta'
sDe(lj( olul, nici . Juhuaree poporuiuj Si
,Loi ,. ir-rt,r"t"t aclsi Norptea lumini l:rnrpioenc'
rtdlc:l l)rJt('le
rorre, gillgie. An'.rtol. eu un stttis alnxt
!"'
i, ."i ii ttiig", ,,Cu acievlrut ai bituit' Galileene
ambiguu'
Sfirsitul icesta s-ar putea sd apara cam
ca
o^ blasaproape
.otr'r t-rirn., sii sunc ca o ironie'
!'in
iJ". ,."t, .,Cu adevirat ai biruit' Galileeneatl helintil
cu
i"atf .r"'"..f ur tlc sold'iti c:rrc pLlr'('ct
(le
mujrli \lri(Jte. inl[-o:ltmosferi dc ntitot [)uturos

OI"t".t"". a" incurcarura

;;i;ii"'.

cle

scu si cle torte aprins{i imllrciurtrl unei ursoaice cu

rrrL om sflgial in gr:rir. Sun:i c:altr cltrios, 1:rrci, n-rai
'infrintr-ri.
:rli's c'i. e iotr-ltn contrasl izbit.rr cr.l Iulian
leprczentantul unei ltlmi pe care ne-arll obignuit a o
ccir-rsrclera plini cle frumusele' de clistincqie' de nolrleic, de inalte glnduri, degi e sigur ci in aceast'i
rmagine e n-tult rc.rmantism naiv, pe care muite secolc
n-a reu,sit sl-l risipeasc:i, lurnea piginl riminlnd
intelecl)crrtru mulli incl incarcatd de atatea ispite
iuale qi de atat farmec I
I)esigur, nici eu n-aq $ti s'i -spun, fir'l lreo urmi
(le reze-rvi. ce a fost in intelftiile iui &Ierejkorvski
clind ;r scris paginile acestea minunate, covir:iitr'rr de
convirigitoare, dar e infinit g.ri'obabil ci plin geniul
sill s-a rostit viala cu realitilile ei profr"rnde, cu palpitaliile ei tainice, mai bogatl ;i mai vcridici decit
eventualele lui socoteli. N{ai e adevlrat cI auiorr-il,
ca toli rugii,'chiar foarte pravoslavnici, nu ocolcgte
ispita unui joc neclar, prirnejdios. conul acela de
penumbr'I care insogegte scrisul, manifestarea aproape:i oricirui creator rus. Dar cine ar putea se contesle c,r ol]-rul, viala sa se dezv:iluie mai ales ?n asen'rehea prin-rejdii sau ?n asemenea iocuri de umbre 9i
lurnini puternice. in ot'ice caz, contrastul acesta in
care sflrEe5te povestea unui palpitant cldmpei de isiorie, clarobscurul, paracloxul. ctriar ilonia ambigui,
uil-nirea aceasia restituie misterul neistovit al vie(ii, al
istoriei, comunici inexprimabilul pdienjeniq de i1e
care ne intimpini ori de clite ori scrr.rtint evenirnenlele vielii;i ale istoriei. Stiu clliat cir oamettii
cumsecade cu sutlete drirg,ute, c'-i uasuri stLbliri, cu
sentimente distinse sunt chial contrariati cind, cl'-lp:i

misura lor obignuiti, nu biruie ceea ce socotesc ei a

fi frumos, nobil, mire1. Cum de biruie adeseori riul,
uritul, minciuna, sfambetatea ? Cum de biruie absurdul, marele scandal ? Numai ci in aceste constatiri
se amesteci mereu, in doze felurite, adevirul cu apa. rengele ?ngelitotre, aEa cd. nu orice n- nte e in stare si
descifreze care este cu adevlrat realitatea, si mai
pulin re7-ultatele, consecinlele. Un fapt mai presus
de orice indoiaid e cd intre viziunea apocaliptici a
istoriei gi cea progresistA, Istoria seaneni cu cea dintli.
Apoi nu poate fi vorSa de o inlelegere a evenimentelor istorice uncle nu apar ciiterii gi seri.rnificalii spirituale, pentm ci nimic nu se intlmpli ca sd nu aibd o
semnificagie spirituali, sd nu fie, irr cele clin ui'r'rl, o
contribulie la eluciclarea procesului spiritual in care
sunt cuprinse lumea gi istoria. De asemenea, nu
putem face abstracgie de faptul cd un cuvXnt atlibuit
lui Hristos e cu atat mai autentic cu cit e mai... absurC. Evident, e vorba de o absurditate pe linia cleclara\iei cd inqelepciunea lumii acesteia este nebunie
inaintea lui Durlnezeu, 9i ci socoteliie oamenilor nu
prea se potrivesc totdeauna cu ale Lr:i- De asemenea, nu cred ci se poate face abstraclie de faptul ci
Hristos a declarat: ,,Eu am biruit lumea I". Adici Viala
va birui, a gi binrit, aEa ci in economia istoriei trebr-rie
sd se intdmple ceea ce asigure, pdni la incheierea
unor socoteli, biruinqa Vielii. inldunrrul acestei perspective e necesar se se Una seama ci lupta, lupta
valorilor nu se di numai in arena istoriei lumii, ci Ei
in interiorul, inliuntrul nostru, Ei invers, ca un fenomen de corespondenle Ei de rezonanqe.
90

Dar si nu impingem pnni la false claririli comen,

tariul, sd nu sterilizim bogilia nesfirsiti a textelor
pe care le-am citat, nici a ginclurilor care le_a insotir
gi din care am notat numai crlmpeie. pe cdt
m_am
priceput, am incercat si fac anumite sugestii, sA
des_
chid nigte perspective. in fond, cu virtui sau'cu clnrece tle destr.dbilare. cu ursoaice sau fdrA ursolice,
cu filosofi sau cu pezevenghi _ acestea sunt intj_o
loarte mare misurd probleme personale, adica ale
fiecdruia dintre noi, in lume trebuie sd Lkuie Adeudrul. Ce fac oamenii, fiecare individual, asta e o
problemi a libertilii fieciruia, a dramaticei libertiti a
fieciruia. Extraordinar rimdne faptul acesta, or'ice
condifli oferim noi, virtuoqi sau piiitogi, iscusili sau
imbecili. Ad.eucirul - 9i Adeviml L Hrirto, _ brruie..
El
a gi biruit ,,lumea',.
Iar lucrul acesta e teribil I

Libertatea ca esemlci tt istoriei

e c: dtanui, anr si liclaug - o

Pasiune" Istoria e dranlatici cut"n e orice viali profuncl?i, adevirati, pentt'u ci esenlx ei e libcrtate:r; mai
exact. par-adoxul libertilii.
Nr,r e potrivit s2i votbinl acurn despre accasti mis
terioasir lib.tt"t" clit-r acllncul :rdincurilor existenqei,
clar nu ne-am inqelege bine clacii nu a; da totugi citeva frinturi de glncluri din care socot cd reiese paradoxr,rl unei istorii determinate inliuntrul unui joc fabulos al libert?i;ilor omeneEti. Aici. ca;i in viald, la un
exeme n mai atent aflim ci ansatttblul e necesar, in
lrrenre ce:rminuntul nu e: sall nu e a$a cum il creckn noi. in orice caz, tin si spun din capul locului
ce iibe*atca nu presupune o autonomie cle felul celei
Istc.ria e drtnnaticii

pe carc conceptia spengleriani o atfibuie culturii'

i-rtonomia e sentimentul care nLl poate crelte decat
din patrimoniul lucrurilor mateliale. si inc'ii ! Pentru
.rnrtil .piritrrll. etll( )nomie e (ln n.n \r'lls nt nllu ci'
cu cAt un on-r e r-nai spiritual, ca s:i zic a;e. uai in;urubat in orclinea valorilor spiritualc. cll atat el se
simte rnai <lepcnclent, in sensul de p:r ltitliprtl.e, cle it-tlpirti$ire clintr-o prezentd. A$ spLlnc lsll: ceea ce
.-or.'splrncle autonomiei e sinuciclcrL rt, iltr ccea ce
cor-cspun.ie iibertllii - c:.r ptoblett'rri tlt limitf, -. e
maltiiajul, darttirea din dragoste si tlirr ot'tlinq:i rlrsoltrt'i. lui Dttfirnczeu. Autonomt:r,
o)

cu a h cie capul t:'tu. c cgoismul s;libatic sar,t clispretul,

bunui plac. e in cele <itn urni f:rlirnentul. Libertetea c clrarnatica. c o suferinqi, cl:rr e o re:ilizare, o piin:it:rte, o afii'mare, e ceva clin care cresc
semnele pozitivc ale r.ietti. Noi. cobaii :rri.tor regimur-i
de teroare qi arjtitrar-, sllntem cci mai in nisuri sii
inqelegem profund ci nr: e cu putinti sal se facit ceva
temeil-Iic Lirui libertate, cu suptinrirre a totali a liberi:itii. p('ntru t i. ln lbntJ. un il.\entqnr-l reginr nrr rL:ped:i \,iata. nu crecle ci viara, prin geniul Ei impre,
vizibilul care o caractc riz,etzi, zlre ce\-a de spus.
Aceste reginud nu respecti o economie clati in orga
nicitaiea clezvoitirii nonlaie, creatoare a vietii. Noi
n(-ain pulUl Cun\jnge C3 un Suvrtn C:lr(.vi,tc Cu un
e indoiala. e

program gata ficut, lipsit de sllplete, pentru im,

bunartitirea existentei sociale este un guveln care si
gur va folosi ca metocli tortura. Cine nu respeet.i via,
ta si libertatea nll se poatt s;i nu rccurgi ia silnicle Ei
teroare. ALltonomia, sinuciderea, cste lala satanic:l ?t
libefl:]tii. Pcntlr-l mine , niltuf isesc, libertatca e faptul
cel mai misterios clin cite ir-ni pot inchipui, e tarna
cea rraj greu cle traclus in cuvinte obi;nuite. 51 e alcsigur sernnificativ c;i libertatea ece:tsta cseniiaii, ca
szi nu clevini o zrn:rrhie, tlebuie si fic in acelagi tinrp
;i dragosre; trebuic sii fie libcrtatea ciragostei.
Daci libertatea pe care o L.oate crrnoa$te olttlti
obigmrit (lil>ertatea cealalti. la limiti fiincl a sffu]tului) arc tendinla cle a cler.eni ccva firi mdsurti, ce.v a
care refuzi linitelc, ceva care refuzi conclitiile
(conciitiile libertigii, ceea ce nurn..ri in aparenti e Lln
paraclox), e pentru ci natura omului e in picat. Cihiar
picatul, ega crlrn il prczintir cea nrai veche rlerlitatie
93

refuz al unei
asupra lui, e in cele din urmi tot un
un act
conclilii, nerecunoa$terea unei dependenfe'
ficut de capul omului singur, izolat'
qu'on veut"'
Libeltatea nu este ,yivre, c'est faire ce
lui Dos..,4 ,prr.r. Va16ry sau Marele Inchizitor al (ce.sert;;;;[i, ,,totu1 e permis 1", sd faci ce pofteqti
expresia aceasla dacd ne amintim
,riituti.re'a""ne
'ra
nu este
nuu u poftit rnarttl), pentru ci libertatea
a1 unei
un romantism sau aspectul unei iluzioniri'
al
fictiuni. ci e caracteristica dominanti a unui simt
cuprinl.".r.i"i"i, al realititii in intelesul rigtrros sifoarte cu,a- ,t t.r-"rtului. Mi s-a parut totdeauna
de realism ffui sd se lini seama
rio"
'il" sa a.,d vorbindadrcd
fdtd sd se facd parte 9i zonei
t""i t."tnutea,
a" necunoscut Poate fi libertate cdnd omul
sl t'T
"..i"i,
r. ..*o"na fal' de el insusi si fati de altiipamanlul:
:.n
el er fi iotul, ca Ei cum el ar fi fost cerul Sl
care se substituie totului e nebun'
Omul
-'lrtoriu
iau
e acleseori rdvigitd de oameni care i9i
cum
ca
9l
libertatea sd dispund de lumea aceasta
pe et
aqteptat
fi
i-ar
ei
sau
de
i.r-", u. fi fost fdcuti
.l'i1-ui ,n. rostul. ori Libertatea, in ultimi1uianilizd'
Dumde a face voia
-n p"!," fi decdt necesitatea
"" [.u,, face adica ce trebuie, a respecta - dar,nu
^
le cunoqti - niEte condilii
;;;i;; i" ;"tp.c!i daci nusunt
si rdman temeiurile 1uiui., f,-tr-taut-n."ta1e, care
;;'rb existenlei materiale Ei spirituale Libertatea
este o
irn"tu, care in chip paradoxal este necesitate'
ll'e'rg"ai:,

; i.ttr-.t" "fott disciplinat al clalitdliieste-si

in sensul cle informalie 9i cLrnoastere'

i",si"g"tii,

persol.rn u.t-go1u*""t integral in actul cle realizare

totnle responsa.r"U, d iut" resimlim conEtiinla unei

bilititi. Libefiatea aceasta devine generatoare de acte

autentice, originale, profund conforme cu noi in;ine
Omul ,,moclern", pe care eu il considel deplgit la ora
actuali, degi e mereu vedeti pe scena social-culturali, nu prea pricepe asemenea lucruri. El are rlen-

i'

talitatea unui paryenit - acufit cam scipatat - zdbduc,

aiurit, lmbitat de bogilia neaEtptatd a invengiilor pe
care Stiinta i le-a aruncat in cap, lovindu I parci cu
leuca ! Un anumit realism al vielii de azi l-a plesnit cu
atata violenfi, inc2t literalmente nu mai gtie ce si
creadi, ce sd faci, nu gtie de unde si mai prindi firul
car-e sd-l poarte prin ceea ce ii apare un labirint. Profetii mincino$i ai inceputului veacului trecut l-au legenat in dulcile ficliuni ale unui progres mecanic, inevitabil, treclndu-i pe dinaintea ochilor hipnotrzar,i
cromolitografia unui rai pdm2ntesc. in adevir, cum i
s-a prezentat piesa ? Mai intii progresul gtiinlelor trebuia in mod automat si inevitabil si rezolve... misterele existenlei, savantul si-i aduci pe tipsie secretul
universului, totul nemaifiind declt o chestiune de
timp. Cine se mai indoja. la inceputul secolului trecut, ci qtiinla nu va oferi, chiar celui din urmi neghiob si guri casci, elixirul vielii 9i piatra filosofali ?
Sociologul era convins, mai ales sociologul, de perfecgionarea indefiniti a concliliei umane, iar filosofii
inspirali de Auguste Compte vedeau toli desfigurin-

du-se la picioarele lor taiul cobordt din ceruri, in

sfirgit demistificat, pe pdmlntul in care, iar in sflrEit,
omul igi infipsese picioarele Si mintea care riticise
clestul prin coclaurile metafizice. incepea, in sflrgit, o
epoci de aur matelialisti , izbdviti de toate obscurantismele gi de toate pr-ejudeciflle care petmiteau
95

94

omuh.l; sai JrLl ltri.li Lie:r \r'ibiit alin ll]:lnrl i)('ci()xr:i (le
pe gard I Aga s a ajuns la o politicri si lli o r.ultur;l
carc nu ntai uttr'.:ilcsc tier:il sccllltll-i stlid lr:lteri:rlc,
p;in'Ii trsti. 'inchisc ?rtr-i-tti carc-i sitlpi(l si sr-:liciente
1or insile. Ce '.tt ttt:irelre politice Se l:-rspttlrclc': 1--,I'ospcritate:.r si cic fapt sttt.ccsLtl tli:tteri;tl xl Statullli' care
exploateaz:i t()illl. illclLlsiv llmu1, c:i pc llifte obiccte'
Ornu1 e pe;':incl scl:it'ul naturji, al stattihri, al clasei. al
tehnicii, al socictirtii ..olganiz:rte', pe r-iinci si h acelaq;i
timp. Pc.riitica a ajuns si sluleesci o idolatrie a Slatuhii, pe ntru care :jcoF crice rr-rijloc e bun: pcr ficlie .
rninciuna, iniustitia si cliiar nlonstrttozit:rtea Pe de
altii pai'te. c'cetnornicuJ, r:rmirrincl si ei clobindirea si
m:irirca ne ljntitali a bogaifijicr - clc 1a |as;irit 1;r apus
toti str-igar: rnirri[i produclia | -'. ;i in <iomcnj.ul :Lcesta
orice miiloc oricit cle inrtnan, sau :rlrtrziv, sau chiar
rJisr'r'ugiLtor, e .,bun '.
Onrul acesta ecotlomic a i{rvaclxt clcocalrrcl:tt:i tstori:l. :ri in\':icl.t-o tocmai aculn, la sfirqit dc rnileniu,
cler.oritrci chrblura ruoial:i a omuliti, Di:ntt-u r--a falin{j11tlil unei alsenlenea co:lceptii stl fie totili, pentrLi
cir e.\periclrte s:i fic iot:rlzi.
Ace:rst:t fizir:i politici ;i economici ;r i prim:it ()
anuruit'.i lirie de miScale oalnenilor- si lircruriiot. in
.lc(il\l l l( iir':trl:t I iStOtiL I S-rl l)rrl'r:l 'i1'11;1 3i' i in
a<:cast:.r orcline cle iclei. in ce 1el ctlltttt:t e natllrali cum o consiclct-'.i Spcnglerr - -si in ce rl'.isuri. fiinci
natr.rrai:I. c opet'a spiritr:[:i si a ljbclt?]tii.S-al puiea de
'.lsen.rcnel veclea cunl, trebLLiTltl. s:i lie pe lini.r rtottttrii, a ftti. a fl cscuiui, in se ns ilc ct ilalie, cle t-ocl nc-'rn'ial. poete totusi sli se:ilrat:i, szi clerogc' sir lirrngl la
gfa\.e pcn efsltaiti.

Du sI ne intoarcem din nou la libertate, pentl.u ci

s-ar putea pirea curios ci un om cu o viziune reli-

gioasi insisti atita asupra caracterului gi roh.rlui fundamental pe care il joacd libertatea_ Nu e oare s-ar
putea ivi intrebarea - m6.ntuirea o formi a determinismului ? Ag rispuncle: da, fird. ptea multd teami de
a crea o confuzie pentru ci, nddiiduiesc, s-a vizut in
ce sens paradoxal aq zice da. Dacd ar fi insi nevoie
de un spor de preciziune, aq spune nu, mnntuirea
nu implici un deteminism, ci ni;te ercigenle, Lln maximum de exigenge. Aceasti exigenqd a adevirului,
cum am atras atenlia, a fost resimfiti in chip tfagic,
pentru prima oard in istorie, de poporul evreu, de
Israel. Aqadar, isroria e $i detenninatd - implici adici
ni$te exigenle -, dar e 9i opera libertilii umane. O
comparatie poate ar fi necesari. A$ spune atunci, ca
si ne inlelegem mai deplin, cI istoria seamine. cu
viata care ne este clatd $i pe care, flrd si qtim cum ;i
firi sd cunoaptem in chip limurit implicafiile ei, nu
noi ne-o dlm. Ea insd nu ne este dati gata fdcuti,
ci fiecare - e ca o sarcini personali, ca o misiune, ca
o obligalie - trebuie sd o realizdm. Ce anume trebuie si facem, cum trebuie si o realizim, ni s-a spus
oclatd, 9i nll mai suntem dnddcili in fiecare clipi, aga
ci nu resimlim vreun fel de obligalie imperioasd de a
face ceva determinat. Fiecare e lilnr. sd decfuld singur,
clupd rispunderea;i priceperea lui, 9i vreclnicia lui,
ce urmeazl si faci. Astfel, oarnenii se ingiri intre
cloui extreme: omul intin-rplitor care va realiza - ter.
menul nu mai e porivit - o viatri intimplitoare,
cimia i se poate intampla orice; gi, la capltul celilalt,
sflntul, cilduzit cle exigenlele adevdrului, clin liber-

( lf(xlo-

lirlc bi (lrilgostc. c lr( isi \-:r lllo(l( l:l \ i:ttil \iL

ct
a:t,", :flrntLrltri Iiin(l ')rgrtnizillii :tritrtl ;rrlici
r'i' )lri-t ntl
""t,t
lr"i"nai orgrnicit:ttc. in PclsPecli\ rl ( i ( xt(
rt
i" t or pr.,'* Pro(lucc tlecil antttttilc c nittt'''nle'
."." uoi fi reflexul celor ce se petl'ec inlauntrrr' intr-o
economie interioat i.
o-tranlstoria, trrai exact epocile ei, vizute ca
intimplirilor
al
rJ;;, ;; un teflex xl evenimentelor' aspira(ii' bune'
.f1.,-r.th",uf oamenilor, convinpieri'
alcltt'titit' ca
1..t.. .nnfut"' conceplii, efori' va fi 5i ea
constrllco rezultanti, clin pelioacle haotice' str'rpide'
rspiri.l-e
cere
irl"--i",1,'rt'rrr,.n,". ."'''''lin perio:r'-lc
xrt'culalil
i
un stil le o expt <sie mai cornp)eti ^nla
pcrto:roa
nrei lideli a,, ."", ce sunt o:lntenii intl o
noasputerile
;;;;. Nt este cleci in-rposibil sau peste cu ceea
ce
tre sd ne construilll o viald mai confonld
spune' la un
;;"tt; .;" aspirim si fin'r, 9i si putemrost'
precum c)
rnoment dat, cl ea a a\'-Llt un sens' un
ui; in Jorul leJii. intimplitor' ctt ttn lrihn[ cate
",u""t
cr si ctttn n-ltn
ir,r fi n.,rnttrl sau nimicul Vorlr fi triit
confi fost, fdri si ldsim o urird' Putern cle asentenea
sau'
ei'
sensul
la
,i-ii.,".t", contribui la realitatea ei' n-mlt lliologic'
Jir-r-rr-,ti"a, o putem trii ca un fapt mai
a fbst'
;i aiunci totul r"a fi ca 9i cum n\
irt.rl.rliRcDet. insist: i5loria. cJ si iiltJ llt nistr'
ir((lllctil)llc'
c:riii. incltrrle niSte (lJle fttn.. l:rnlent r lt
de a^le
erl* fifr"n"r"n cle a le cunoaqte' cle a le sh-qi'
slt-t ininno,r, .r,, a ne inchipui ca lc putcrn '' lttcl:r
pt'omoi
t
ilc
ft..,,. l'stori,,' cx 5i vi:rlx' in ensemhltrr
u intr-Lrn fc.l -:i
\ ctza ccvf,. chilt pcstc crpr'tl nosrt
inclttsr tn
clrier inrponivrr noa5tri E tetrta tlr:rttlltli''i
texillta istodei.
t)

Implicaliile fund.ament ale ale istoriei

insi acum care sunt aceste implica[ii, aceste date funclamentale ale istoriei ? Vorn
S:i ne intrebdm

vedea atunci cIaci, aga cum se incearci de cltev:r clecenii, este posibili separarea cor"r-rpleti a planului
politic cle ordine:r spiritului qi daci nu cur.nva aici e o
gravi eroare, pentru ci in realitate puterile spiritului
- ingiduie si spun Duu-nezeu - lucreazi perntanent
in lume.
Iati, noi, oamenii r.remurilor acestora - mi refer Ia
situalia citona generalii -, ne-aln obiqnuit a face
foarte mare ctz de idei. Spunem: e un intelectual I, e
plin de idei ! - ;i ni se pare ci aceasta e totul, e esentialul. Nici nu ne putem inchiptri ci am cunoxtte un
om daci nu cunoastem ideile sale. O intrebare, insi:
omul inseamni ideile pe care le are, sau omul e
ideea pe care o intrupeazi ? Naufragiul atltor inlclectuali pe care i-am vizut bitutri, clitinali cle toate
vlnturile nu mai lasl nici o indoiall asupra rispunsului. insi luclurile acestezr le aflu adrnirabil exprimate de Ortef{a Y Gasset: ,,Dar nu este viati omeneasci, viali care si nu fie mai intii a..sezatl pe
anumite credinge fundamentale, care si nu fie intl un
fel edificatci, clicliti pe aceste creclinle fundanen
tale. Aceste credinle funclamentale nu ies la iveali lzr
cutare ore sau in cutare zi a Vietii noastre; :,lccstea
nu sunt cle fapt idei. glncluri, pireri pe care lc aveln,
99

98

nu sunt nici ralionamente. Ele sunt cu totul altceva Si

formeazd. fondul temeinic al vielii noastre, 9i nu caracterul unui conlinut particular care ar fi situat in
interiorul acesteia. Credinlele acestea sunt ca sipate
in substanla vie a alcdtuirii noastre, sunt ca o amprente, ca un sigiliu pe care il punem pe toate marifestdrile noastre. Ideile intimpldtoare - scrie mai depafie Gasset -, 9i intri aici Ei acelea Stiintifice cele
mai riguroase, putem spune ci noi le producem, cd
noi (s.m.) le suslinem, cd noi le discutdm, cd noile
propagim, cd noile combatem Si ca suntem in stare
id murim pentru ele. ,,De fapt pentru... idei nu se
sacrifici, nu moare nimeni, dar pentru concesii, pentru hipnoze, da". ,,Dat ceea ce ne este cu neputinf;
e... sd trdim din ele. Eie (ideile) sunt opera noastrd,
ceea ce presupune dela viaga noastra, viala noastrd
ale cdrei aqeziri sunt credinfele, pe care nu le producem noi, ci suntem aceste credintre.
Sunt, prin urmare, idei cu care ne intdlnim 9i idei
in care ne intXlnim, in care ne regdsim. La aceste

credin;e

nu

ajungem prin efortul (aq implini

adiug2nd: exclusiv) al ingelegerii noastre, ci ele sunt

acelea care opereazd in adincurile noastre cind incepem si ne gdndim la ceva. De aceea nici nu le foro aluzie la
-ule- .1. obicei, ci ne mdrginin-r si facem pentru
noi
ele, cum se intdrnpli cu tot ceea ce este
realitatea ins5gi.

Teoriile, dimpotrivi, chiar cele mai veridice nu

existi declt in misura in care sunt gindite, de aici
vine nevoia ca ele sd fie traduse in forme. Asupra a
tot ce ne gindim e in fala ochilor noqtri o realitate
problematici gi ocupd in viaqa noastrd un loc secun100

claq comparat cu credinlele noastfe autentice. pe

credinle insi contdrn, nu gdndim asupra lor; raporturile noastle cu ele sunt de incredere, intotdeauna
ceea ce lucreazi in chip decisiv in toate demersurile
noastre e ceea ce nu e gnndit cu o con$tiinfA clare gi
particulare. (Ag vrea sd. attag atenlia cd nu imi insuFesc ceea ce spune Gasset decdt ir linii mari, gi daci
am merge la ptecizie, atunci ag avea qi eu de addugat
anumite completiri in sensul ci nu totdeauna credinlele personale se bazeazd, pe ceea ce este iralional
sau incontrolabil.) Aceasti interven{ie a ceva fdti sd
glndim se cheami conta pe ceua. (,,Cred pentru ci
e absurd" - credo ^quia absurdum - faimoasa propozifie atribuitd lui Tertulian, de obicei redati sub
aceasta forme trunchiate, nu e chiar aga de paradoxald. E adevirat cI o existenli spirituali incepe printr-o
diruire liberi, printr-un act de incredere, de ascultare, intr-un fel printr-o credinld, care, insi, in cele
din urmd, ste pe o experienld, qi nu pe o absurditate. Nu se poate crede - qi credinla nu este un bigotism, o hipnozd,, o [d.cdneali, - un itinerariu dintf-o
absurditate in
Credinla este rodul, trebuie sd fre
^lta. plenare, al unei cunoaqteri,
rodul unei libertiti
al unei
experien{e.) In orice caz: credinlele formeazd fondul
vielii noastre, terenul in care ea se produce gi e fecundi. Ele ne pun in prezefll^ a ceea ce este pentru
noi realitatea insigi. Toati conduita noasffe, toate
demersurile noastre intelectuale depind de natura credinlelor noastre autentice. (To1i oamenii cred in ceva ?
Da, cJci gi scepticismul poate funcqiona ca o credinF, 9i ralionalismul poate fi o cr-edingi, 9i chrar incloiala sistematici.) in ele trdim, ne miscdm, suntem.

fifif

qryA

10i

Noi nu avem clcspre ele o constiinli expresi (c cazul, fireptc, al omului obi;nuit), nu le gindim anume.
clc lucreazi lntr-un cl'rip lent ;i viu, ca implicate in
tot ceca ce facem gi tot ceea ce gindim. Cincl credem in cer.,a cu adevirat, noi nu ;Lvt:n idee despre
acest ce\ra. ci in chip simplu contin'r pe acel ceva
Aceasta ?nseamnd ci intreaga noastri viali intelectuali este secunclari in raport cll viata reali sau
autentici, ;i nu repfezinti ?n aceasta din urmd decit
o dirnensiune virtuald sau imaginari. (De aceea un
intelectr.ral e totdeauna un neputincios, iar pentru
mine tipul intelectualului e belferul de filosofie,
belf'erul universitar).

Cum se formetLzd aceste credinle ? Si ludn'r cazul

extrem al convingerii Ftiinlifice celei mai riguroase,
aceea care se fundeazi pe eviden1e... Ceea ce e evident, fie oriclt de evident (pentru czi presupune o
interpretare) nu e pentrll noi o realitate, nu credem
in ea (cle aceet probele unei plecloarii nu pot fi e/e
singure clovectitoare). Atat doar ci spiritul nostrll nu
poate si ocoleasci de a recunoagte ca adevirat; acleziunea e insi automatl, mecanici. Dar si ne inlelegem: aceasti acleziune, aceasti recunoa;tere a ac[eviruh:i nu ?nseamni altceva decit aceasta: daci
51lnclim asupra acestui subiect, nu admiten in noi
ingine nici o alti pdrere deosebiti cle ceea ce ni se
pare evident, ;i nici ceva care si i se opuni. (Evidenlele acestea pe care le are in vedere aici Gasset
sunt mai mult rezttltatul unei tehnici, un rezultat care
apare mai clegrabi necesar decil evident - evidenla
implici si alte planuri -, necesar penttu ci a fost
702

reguli; ceel ce inse:rmni ci e o necc

sjtate cle con\.en!ie. Ori istoria este o eviclenti, este
ciar-ea in I'tleag a unor eviclente. Ea nu estc o neccsi,
tate cle co .enqie. Din aceasti cauzi istoria ne de_
pdFeqte. Ea nu poate fi fabr-icatd, confccqionati, isto,
ria nu se poate,,face" (curn, sper, s-a vizut si clin
cvocarea epocii lui Iulian Apostatul).
Ilcalitatea este ceea ce se opune vointei noastre. e
accea de care ne impied.iciim. (.Desigur, in sensul c:i
Adevirul e irecluctibil.) De altfel, omul are constiinra
tlrrl l. a intelcctlti ,;tu sc (xef\cJla numai lsuprl ntrtterialului problematic, cd adevirul icleilor se ahmenteazi clin acest caracter problematic. Adevirul
tcesta coruistd in probele pe care le aducem, pe care
le putem aduce. Ideea are nevoie de critici precum
plinlnul are nevoie cle oxigen, ea ne sustine $i se
afirmi sprijininclu se pe alte idei, care la rlndul lor sc
sprijini mai mult sau mai pulin pe altele , fornlnd
impreuni un sistem. Ele formeazii, sau pot forrna,
cleci, armitura unui unir.ers in care se integreazi exclusiv idei, ;i despre care onul stie ci el le fabrici.
Astfel, fen-nitatea icleii celei mai ferme se recluce lzr
soliclitatea !^are ?i permite s.i fie confruntati cr: cclelalte idei.
Adevirul superior e acela al evidcnqei (prin r:rma
re e ;i o evidenii care e o dovaclii), clar valoarea evi
dentei (eviclentir inleleasi in rnod obisnuit: stiintific,i
sau filosoflci) este la rlnciul siu o pur-ui teorie, o iciee
$i o combinatie inteiectLial,l. intre noi qi icletle noastre
exi.st:i cleci. totcleauna, o distanti cle netrecut: acec:r
care merge de la rcal la imaginar. Dilrpotrivi. sun_
terr insepar-abil legati cle creclintele noastrc. F:rDt e
crblinr-rt clup:i

103

ca avem nevoie totdeauna de un oarecare efort pentru a ne compofia conform cu ceea ce gindin-r, adici
pentr-r.r a lua aceasta cornplet in serios (ce just e exprimati
aceastd observafie). Aceasta dovedegte ci nu
-cred.emin
ceea ce gdndim, cd presimlirn cI e un risc
esential in a ne increde in ideile noastre. Daci n-ar fi
aEa, n-am considera ci e ceva eroic in a fi, consecvent cu ideile sale".
inci o observatie iusti: ,,Firi indoiali, in comparalie cu un roman, gtiinfa pare si fie realitatea insdqi,
clar in comparalie cu realitatea autentice bdgim de
seame ce $tiin{a line de roman, de fantezie, de con-

strucfia mentali, de edificiul imaginar".

Suntem vii $i istoria e vie, suntem creatori 9i istoria
e creatoare cind traim pentru afirmarea credingelor
noastre, pentru merturisirea lor.
Lumea ideilor e prima etapd a mate1ializirii, 9i e
inceputul mo4ii spirituale a omului 9i moartea unei
culturi.

Istoria ca mdrturie a credintei

pe intelesul libeltdlii
Am stdruit pulin gi am
^plsal
pe caracterul lor fundagi pe semnificali^ credinlei,
mental gi deJinitoiu al existenlei. pentru cd Istoria, fiind un aspect al existentrei la un anumit nivel de obsen'atie gi ingeiegere, trebuie sd fie in esenia ei o
merturie, o istorie a libertilii 9i a credinlei, a in1elesurilor tainice ale povegtii oamenilor.
Cine ar intruchipa atunci aceastd. dramnticd - dramatice in sensul ?n care am incercat sd precizez - gi
semnificativi poveste ? Cine ? Ei bine, eu cred cd o
familie de oameni care incepe cu Abraham, arhetipul
ei spiritual. Abraham, socotesc, e icoana deplind a
ornului, intruchipati apoi cu toate sernnificaiiile ei in
Hristos. Abraham afirmi implinirea timpului gi vadirea, in inceputurile loq a sensurilor existenlei omenegti. E inceputul Revoluiiei ca o izbucnire a sensului
in lume.
Isto4a este, in esen,a ei, aceizstd experienyd. Revelagia cregtini nu e o revelatrie de concepte, de idei, ci
cle fapte substangiale ,i semnificatiue in inleles suprem. Agadaq afirm ci rniezul istoriei, coloana ei vertebrali, tllcul ei se concentreazd in succesiunea
aceasta de evenimente ?n mijlocul cdrora e Hristos,
Cuvlntul lui Dunrnezeu Celui viu.
Biblia - lucrurile scrise acolo se petrec mereu Vecbiul Si Noul Testamenl, iati centrul de iradiere a

10i

senslrlilol ei. iirt:l lniezlrl istoriL-i. txr Llil)lidcc esle'l

Este prezenta lui Durnnczcn in iunrc. Ninrcrri. clcci,
nu poatc pr-iccpc in chip profr-rncl sensr.rl. r.'.rio:rrel
unui evenirlefrt, ciaci nr-r-l raportcxz,l. nr-r I intelege
in *errrnilic.rti.r lui .p'rittrrli. J rirt-i r'llcit- r Rrr-lrrir.
Existi, prin urn'lare, \n popor a/e.r, Israeiul, si o
intreagd fan'rilie cle oameni, Noul Islael, care se
chcami Biserica creFtini, arhive ale sensurilor proftrncle, in func1ie cle care sti toati istori2r, cat:i a fost si
clti va m:ri fi. Revine lui Abraham cinstea de a 1l
ales. ?n libertatea qi creclinqa lui, pe Dumnezeu, $i cle
a fi fost ale s la lZindul siu de citre Dumnezeu. ntr
intr-o abstraclie ideologica, ci ?n fapta aceea cutremur:itoare a ascultirii, a credintei, :r libertdlii reprezentate prin pregitirea cle a acluce jertfi pe unicul
siu fiu, Is'.r:rc. Cu el inccpe propriu-zis istoria Ei chemarea tainici a tlrturor oamenilor de a lucra la reaiizarea unei icoanc revelatorii, Hristos Cuv?rntul lui
Dumnezeu.
Istoria este acest loc geonetric in care se realizeazl trupul lui 11rrsloE cum afirni Biseric:r, oarlenii
clevenincl midularele Lui. in :rceasti viziune s ar'
putea spllne ci noi, oamenii, suntcm ce niste fermenti, c:r niqte ,,organizatori" - tennenul il imprr-rmut
,.lin q*nrti.:i. si ntt din gene,/i -. Cf, nisl( ..orgrnizrtori" inir-un ozr uria;, universul inl?iuntrul ciruia trebuie. sau lnai exect suntem chcma(i, sir ir-rcrim realizarca chipuJur On'rului.
Fiecare on e chemat -;i ar trebui fiecare si-;i
clescopere ace:isti esenli2rli chemare prin realizarea
celci mai personale existente, dind expresie valorii
spif itllzrle pc carc o poarti, ca Lin t'.rlant, r,enincl pe
106

lune. Omul e clLernat, e .lestinat - cle aici tot zltuciu,

n'rul acesta inens, patetic. emotionant al istoriel _ s:i
te;iizeze chipul Olnuiui inclunnezeit, descoperincl,
identificind, promovind valorile perene pe care le
poarti. Cel ce nu,si descoper-i aceasti chemare,
aceastA destinafie, se destrar.lri intr-un soi cle fali_
ment, un faliment mai mult sau mai putin risunitor
sau insemnat.
.,Si facem pe

onl clupi chipul si aseminarea noas

aclevirul
continut in aceasti cea mai veche traditic a oatTre_
nilor, credincioqi sau necredincioEi, este formulatzi,
in rrltime analizi. insisi probletna otnultri .si a isto
iei. Ace^st|propozilie, aceasti problemi rezumii is,
toria, iar personal sunt sigur ci nimeni nu poate cla o
rnai cuprinzitoare, sd zicem, formuli de inlelegere
si de estimare a ceea ce se intimpld ?n Istorie.
Am si obseru, ln orice caz, ci cel din unr.ri dintre
oameni. ln situaliile cele mai nenorocite sau clegra_
Jlntc. tot riniestc sau genle fc un..lcv:1, de r nu fi
reusit, dupi cea mai anemici pirere a lui, a fi orn.
Dorinqa, nostalgia aceasta, intr-o tainicd laturi a su
fletului, e profundi ;i e comuni tllturor oamenilor.
chier ut igesilor. r:lherilor. rlcslrinrtijor. Voinr si n.linr
,.ca oamenii": aceasti exprcsie nu trebuie inteleas:l
la standardul cel mai de jos, si in foncl cel mai nesemnificativ, cici ?n reaiitate exprcsia chtar detcrio_
ratd, clegradati, tot are, pini la urmi, un inteles spir-i_
tual. Este evident ci a trii,,ca oantenii,, nll poate
insenrna a trdr ca un clobitoc. Oamenii, omul. popo:r_
rele aspird si triiasci, echivocul la un morneni dat
estb exclus, ,,ca oamenii". Cel m:ri nebun dintre con-

tri": trebuie si recunoasci oricine ci in

r07

ducitori gi leformatori, chiar chinuincl gi ucigincl oamenii, se zbuciumi tot pentru ,,mlntuirea" lor, tot ca
si-i faci se triiasci, nu este a$a ?, ,,ca oar.uenii". Chiar
daci ornul, oarnenii, popoarele, conducitorii, din ignoranle, din superficialitate sau din pricina ,,demonului", pe care unii se filesc cdJ poarti, tot problema
Ornului 9i deci a lui Dumnezeu e inclusi ca un filigran in zbuciumul gi demersurile lor. Ce este idolatria, care sub o formi sau alta funclioneaze mereu in
lume la toate nivelurile gi in toate epocile, daci nu
dovada peremptorie ci omul nu poate trii flrd chip,
fdrd chipul umanitilii lui, care ca problemi reali este
chipul lui Dumnezeu.
Am sa spun in treacit cd, ar fi odat6, de aritat intr-o
istorie a afielor, agezatd in aceastd perspectivd, de ce
evreii, care nu arJ cbipul, n-au avut pini in epoca
noastre mari pictori Si sculptori, iar atunci cXnd s-au
manifestat in aceste arte au ficut-o in curente suprarealiste care le-au ingiduit ,,pocirea" chipului omului,
caricatura gi grotescul, ceea ce eu consider teribil de
semnificativ...
Iar ispita, riticirea, ce este daci nu o retecire de
tine insuli, de unde toate derogdrile, abaterile, contorsiunile gi, firegte, primejdiile pentru o integritate
a omuiui, a personalitalii ? Adeseori lucrurile stau gi
mai riu, pentru ci aceste derogiri, aceste ispite sunt
recomandate, cultivate, de cei care au nescocit rafinate teorii ale ,,geniului", ale condiliilor de crealie.
Personal am in;eles de mult cd. icoana lui Hristos este
icoana omului, ci a fi cregtin inseamnd, in cele din
urmi, a fi Orn si a $ti cu clatitate cum sa te indrepti
pe calea care cluce la chipul tiu profund, de om. Dar
108

pini la sfir;itul veaculilor intre

cloul pozitii extreme: unii vor considera acestea o
rirmigili inexplicabili cle prejuclecifi, ni$te naiviti[i, o
poveste, 9i chiar o prostie; iar a\ii igi vor cla mereu
oamenii vor pendula

seama ci. aici sunt probleme esenliale de neistovit,

care merid o meditalie neintrerupti qi o angaiare fagi.
cle ele. Ag intreba clintr-o dati aici qi cu naivitate, cici
nu md tem de ea, nu e ceva profund cutremufitor ca
un om ca Abraham - numele lui imi suni ca un ecou
cle peste veacuri -, simqind chenarea lui Dunnezeu,
se ,instreineazi" de lala gi neamul lui, de niqte particularisme in fond, da nagtere unui popor care suprxvietuieste celorlalte de mii de ani, bdtut, schingiuit,
robit strdbate veacurile tinlnd-o una Ei bund ci: Dumnezeul nostru e Dumnezeul cel viu, Care a ficut cerul
gi pimintul, 9i nu existi alli dumnezei afari de Ell
Din lpetul acesta, proferat fird oboseald gi firi
indoiali, de citre profe! 9i drepqi, se contureazi apoi
o figuri, un chip de om providenlial, care este atit
cle dorit, ?ncdt din spita aceasta se gi nagte Omul, r'iul
lui Dumnezeu, cate va kttra in Ierusalim, va propovddui impirdlia lui Dumnezeu, se va ristigni, va bea
oletul nerecuno$tintei, i$i va da cimaga si fie trasi la
sorfi. Vreau si spun ci, la un moment dat, cloringa
aceasta a fost atit de puternicd, de extraordinari, cle
invincibild, incit ea s-a materializaq a primit rispunsrrl intrupirii. Fapt e cd din ceea ce piruse unor contemporani rafinali gi puternici a fi o ftlrtuni intr-un

pahar cu api, cu un faliment aproape grotesc, ,,o

chestie" in cel mai bun c z, a ifirpdt\tt istoria in dou;,
p6.nd la qi de la, r'dsturndnd imperii, popoare, gcoli,
filosofii, tdzboaie, frimXntdnd congtiinta, niscXnd
709

biser-ici gi catechale, cirgi Ei colo:trrr', ()po-c cle arti,

fironllmente care infioari si in:llti inirne ;i cugetele,
niscind o Etiinti cum nu a niai lirst, o culturd Ei o
civilizaqie firi pereche, agezincl t<>tul, dar absolut to
tul ?ntr-o perspectivi din ce in ce mai fecundi ;i mai
uimitoare. Nu mai e cu putinli si iegim de aici, din
aceste probleme fundament:rle ridicate de feciorul
tlmplarului Iosif, ndscut de Fecioara Maria ! $i arzAnd
toate etapele dintr-o dati, ce este, in definitiv comunismul ? in esenla lui e tot o controversi in care e
implicat cregtinismul pini la o tigiduire deschisi gi
totali, o luptd disperati cu Hristos, de infirmare, de
anexare a omului, de ruinare a lumii daci altfel nu se
poate scipa de Hristos, este o foarte mare dricie,
cllm asemenea unui profet a vizut incomparabilul
Dostoievski.
Privili: pe de o parte, sd nu-1i faci chip cioplit, iar
de altd parte, o nesflrqitd qi penibild procesiune de
poftrete $i busturi, ca o supremi idolatrie; pe de o
parte, iubegte pe Dumnezeu din toati inima ta, de
altd parte nu existi Dumnezeu; de o parte, iubegte pe
aproapele tiu, de alti parte, ura sau o dragoste abstracti, evazivi, teoretice, pentru... umanitate, adicA,
efectiv, pentru nimeni; pe de o parte, omul pecetluit
cu chipul lui Dumnezeu, de alti parte, omul ca funclie sociald, ca piesd interganjabili intr-un malaxor; pe
de o parte, respectul fundamental al omului, dincolo,
scopul scuzd mijloacele; intr-o parte impirilia lui
Dumnezeu e in inima omului, dincolo, magazinul de
stat; intr-o patte, insingurarea, meditalia, intimitatea
omului, lucruri sfinte, dincolo strada, sinclicatul, lozrnca, placa rostitd pini la imbecilitate ;;.e.nr.cl. Lista

1i0

e lungi ;i nu e pr-ca gt-eu cle intocmit, cici e vorba

cle o t?igicluire punct cll punct a credinqei intr-unul
Dumnezeu, folosincl principiul afir-nat de Guicciarclini: tigicluie;te ceea ce vrei si nu se stie si aflrmi
ceea ce vrei sI se creacli !, evident alamlticat gi preparat cu fel de fel de perfidii, minciuni Ei neru;inate
inclrizneli.
Si nu crezi insi, scllmpe cititorule , ci lupta aceasta
despre care e vorba aici e singura. O, nu I Comunisn'rul e nun'rai forma cea mai violenti si mai cleschisi,
de o mare anverguri, intr-o bitilie permanentd ?mpotriva realitilii cregtine a existenlei. intreaga istorie,
intr-un fel, e aceasti lupti: lupta intre feluritele chipuri de tigiduire realitdlii, a crealiei - a realitllii
^ Realitilii a realitdtii lumii, pe
metafizice, substratul
-,
plan istoric, 9i afirmalea substanliali a existenlei, a
lumii prin Hristos. Aceasta e toatA Istoria, 9i aceasta e
orice istorie.
Scriind acestea mi glnciesc la cei ce inleleg ce
spun, dar gi la cei care se vor fi mirind de cele ce
citesc aici, poate pentru prima oari, cdci gtiu ci toate
acestea sunt sau pot fi o necurmati pricini de scandal. Dar istoria asa va trebui scrisd, cici aqa e via1a,
a$a e Viata. Semnul cd un eveniment istoric a fost
inteles in semnifica;ia lui profundi gi aclevirati acesta e: ?ncaclralea lui, a;ezarea lui ?n acest context, care
e lupta de care am vorbit.
Eu nu pot gi nici n-am ciderea sd iau acum inreaga istorie de la inceput ;i s2i o t'iln-ricesc pe limba
aceasta. NLI pot ;i nici nu este stilul meu, o lucrare cle
buchiseali $i de aminunte. Am si incerc, insi. si co-

111

mLrnic o expetienti, si cleschicl fic 5i cele mai modepte perspective.

Mai intai ag dori sd obseru cir lumea cr.egtini se
amesteci azr - anericanti ocupl Japonia ! - cu toate
popoarele lumii, intr-un mocl in care nu tnai e vorba
de o dominalie si o exploatar-e, ci cle un soi de organiz re Qi de contact la nivelul unor valori care nu pot
si nu aibi enorme, daci nu chiar imprevizibile consecinle pentru omogenizarea spirituald a lumii. Sub
aceste valori se aucle un Cuvlnt, pand la rnarginile
pimdntului. De asemenea, aE dori si relev faptul ci
Rusia, care, vei vedea, e tot pravoslavnica Rusie, exercitd o dubli influenti asupra Europei, politici gi spirituali. Pdrjolul care s-a abitut asupra ei, e o convingere profundi a meal nu va fi fost spre distrugerea
Bisericii, ci spre intirirea ei, cici fo4a unei institulii,
de pildn, nu consist; in volumul ei, ci in calitatea ei.
Ori Biserica Rusi are privilegiul de a cunoaste perseculia gi ?nnobilarea cre$tinilor din catacombe. Faptul ci aceasti Rusie e cilare, ca intr-o ga, pe Europa
gi Asia, pe de o parte, iar pe de alta ci se frdmlnri si
joace un rol planetar, me face se cted in foarte mari
gi importante prefaceri in lume. ln perspectiva in care
md migc, aceste fapte in-ri apar cle o covir5itoare
insemnetate, degi in clipa ?n care le notez ele sunt
mai mult ascunse in ceati decit foarte evidente. Eu
le acord o colosali semnificatie.
Probabil la un moment dat zarva, tulburarea din
lune se vor mai potoli, vor mai clescregte, oamenii
vor fi clin nou amigiti de iluziile, de fictiunile ,,bunei
siiri", gi poate, deEi mi. cam incloiesc, se va ajun6;e
chiar la aceea ,,dulceali de a tii", pc o scari incl
1.1"2

neintllniti.

cI tulburarea, involburzrrea aceasta va descregte foarte greu, $i nu

chiar pentru atat de multi vreme. in orice caz, evidenga semnificaliei acestor evenimente de acum se
va intuneca, se va umbri, gi mulli vor socoti iadqi ce
Apocalipsa e o fantezie, iar cei care vor fi vorbit despre ea in mod serios rdmln niste oameni...
Dar vor veni din nou vremuri grele qi primejdioase, popoarele cu puteri inci mai mari se vor
amesteca gi se vor cunoagte iarigi ca ni$te frali rii,
iar oamenii iqi vor pune, pe o scarl din ce in ce mai
mare gi in mod din ce in ce mai profund problema
Omului 9i a Viefii. De problemele acestea Fi de adeudrata lor solutrie interioari nu va scipa absolut nimeni. Cum? Intereseazi mai pulin gi e locul mai multor ipoteze cam deopotrivi de indrepti;ire. Cum se
va int2mpla ca problemele acestea esentiale s;l atingi pe fiecare, evenimentele din ultimele clecenii
ne-au dat anumite semne, care se vor relua la o scarl
din ce in ce mai mare, sub forme pe care le vid tot
mai teribile. Dar inci o dati, cum anume se va intimpla lucrul acesta, deocamdatd nu poate fi dec2t
un lung prilej de vorbe gi de ipoteze. Ceea ce cred
cu putere e c1 va veni momentul cind mai fiecare
om se va intilni cu problema vie;ii lui gi va fi aproape obligat, de gravitatea situafilor, se ia o atitudine
fermd, sd opteze intre o anarhie clezastruoasd, impinati de minciuni, de un soi de negalie care impinge
spre neant, Si calea cat de cit a Aclevirului, a orclinii.
Evident, asta nu ?nsearnni ci istoria si omul vor inceta s; fie in echivoc qi in ambivalenti, dar rot mai
mulli vor dobdncli constiinta cd oplilrnea nu mai e o
Poate ! Degi sunt semne

71.3

glumi, nici o gargariseali intelectualii, ci aproape o

problemi de viali gi de moalte.
Ltpta, dranta istoricd, ,,agonia", ptin urnlare, va
fi din ce in ce mai puternici, mai sfansi, mai greu
de eludat, mai incordatd, mai la o inaltd tensiune.

ci

e cam schematic ce spun, dar o fac tocmai

pentm ca mirturisirea si nu ia infilgare de roman
foileton.
Poate

Criza religioasa

Daf lupta ace sla, spuneam, nu este singufa inldunhul controversei istoriei. Strdbatem, lucm care s-a
spus pini la saturalie, pdod la o golire de conlinut, o
crizd. $i e adevd,rat. Cum s-a manifestat aceaste
crrzd? S-a manifestat ca o sumd de curente reformatoare, sociale, politice, religioase chiar, cu tendinle
radicale de a risturna tradilri, agezl'ti, valori. in numele cui ? Aici ar fi foarte greu, daci nu imposibil de
adus vreo ptecizare. in numele niminui, al unui vag,
in fond. Promotorii lor ? Niqte ideali;ti, mai exact:
niqte ideologi, minuitori de... idei, ori am vezut ce
valoare au ideile ! Iar unii dintre noi am vizut ce valoare au ideologiile !
Ceea ce ag dori se scot in evidenli e c5, degi aparent contradictorii, curentele acestea se aratd la un
examen mai atent a avea un ideal aproape comun:
dinamitatea, h aotizarea tuturor agezdrilor omene9ti.
De la dreapta 1a stlnga gi de la stdnga la dreapta, pe
Loatd clavial]ura nuanlelor, dacd se mai poate vorbi
de nuanfe, acliunea e de amncare in aer a a1ezdtllor
care irr;emeiazd o reali prosperitate a viefii omului.
Nu vorbesc ca un burghez, ci vorbesc ca un cregtin
c te are simpl permanent al nevoilor de primenire,
dar qi de desiLvlrqire a omului.
Ci lucrurile nu vor iegi dupd dorinla acestor curente 9i ci peste socoteala lor se va intdmpla altceva
1.1.5

in lume si istorie, aceast:r e o alt:'r fatir a problemei.

Obsen'im insi ci, fie e vorba cle un antisemitism mai
mult sau mai pulin agresiv, rnai nationalist sau rlai
putin nationalist, mai abstract sau n]ai elementar, el

rimine o fonni camuflati a luptei impotriva cregtinismului, o cursir intinsi, in general vorbind, celor

ci e vorba de pocirea crucii,

cu cdrlige sall cu stea in cinci collur-i; ci e vorba cle
neam, de patrie... .,fara, in sflrgit", cum se exprima
Farfuridi, de nalionalisrne. cu,,isme" in coadi, mai
rnult sau rnai pulin sentimentale ori rltoite; ci e vor,
ba de o $tiinle fluturati ca un steag al unei crase ignoranle, cle o;tiinli care prin gcoli, prin academii,
universitifi, prin broguri, prin sisteme politice, prin
amabile insinuiri, sapl terneiurile credintei, ca barbaml care habar nu are de ce este opera de artd sau
lucrarea cle geniu; ci nu e vorba de mitui tehnologic
gi acultural; cd e vorba de niqte teorii mai mult sau
mri prrtin liloso[ice $i politice (are vor si promoveze
Statul la un colectivism universal, la un monopol uriag, la un control monstruos al mirftlrilor qi al constiinlelor; ci e vorba de Raclio care cinti valsuri de
Strauss, Run-rbe sau face propagandi; ci e vorba de
intruniri libere sau de gedinle d.e sindicat obligatorii;
cd e vorba de o presd liberd care se prcstitueazi ca
si fie pe gustul cttitoriior sau de o presi care ii trateazd ca pe ni;te imbecili, cd e vorba de cinenratogrzf
Sj de revi5te care clisr ute pe pagini inrrcgi nazrrriie
qi n'rofturile vecietelor (am vrut odati sI scriu un artj
col intitulat: De l^ imitatio Cbristi h m:rimutdreala
Holll'wooclului); ci e vorba cle clreptrrrilc femeii care
,,e egala" birbatului sau cle lichidarea f-:u-niliei, pentru
naivi sau elementari;

116

ci

ce mai e .,aia far-r-rilie '1', un contracr or-iclincl rezilia,

bil; cii e vorba de o teorie a ,.muncii", a folosir-ii ,,tinr
pului liber", a muncii cle folos obgtesc F.a.m.d. la nes,
far;it, toate sunt tot atatea feluli, Llneori proste$ti,
alteori n-rergind pind la oarecare rafinamente, de inducere in eroare, de cre:rre cle confuzii, aclici de
spargere, de dezagregare, de lndepirtare a omului
de el insugi, cie confiscare a intimiritii lui, aclici cle
destrimare a lui.
lcleer principlli. ob.esia. ay zice, a ruturor accrtot
actiuitdli e ideea cd imbunitilirea omului, a umanitilii nu se poate nagte decit pe temeiuri materiale.
Miriti productia !, iari strigitul de pretutindeni, la
rugi, la americani, la englezi, gi ci banul e singura
putere prin care se va opera o noui mlntuire a lumii. Niciodatd, ca astezy qi nu e forrnuli de stil, mai

mulli oameni n-au crezut ci singura, exclusiva for

muli de salvare e mirirea productiei gi banul ! Astlzi
e o convingere aproape universali

ci

fericirea e sino-

nimi cu posesia de bunuri materiale. Suprimarea rdului s-a transformat intr-o problemi de posesie de bunuri materiale sau cle profitare de bunuri materiale,
cum e in lotul socialist. Acesta e qi rnotir.ul pentru
care toatd lumea trebuie si munceasci pe brinci gi
si fabrice intr-un soi cle nebunie ce'r'rei gi ce nu vrei.
S-a ajuns la situatia .grotesci, de necrezut, ca mapinile

si lucreze Ia... fericirea omului. Fericilea, mintuirea,

o chestie de fabricate I An'r uneod impresia ci nebunia oamenilor a atins un punct culminant ! De aici, in
otrce c^7-, o serie de bizalerii $i impostut'i caf nLt se
mai termini. Mi refer in prin'rul lincl la acesti ideologi care vorbesc, toli, de idealuri 9i cle paraclisuri,

clar cer sacrificii, sacrificii care, in afari de scandalul

vielii lor personale, nu dau rezultate consistente pentru sclavii 1or. Oriunde omul igi elimini dependenla
de ordinea absoluti lucrurile merg prost sau pe dos,
chiar acolo unde mai funclioneazi nigte bune inten1ii; mi g2ndesc la aria aga-ziselor democralii, unde
se practici o toleranld vinovati, absolviti de exigenla

oriiiror criterii, de fapt o ingiduinqd fald de tine in-

sufi, o toleran!; reciproci, inliuntrul cdreia cdle atan'

disiamente infame nu sunt cu putinld I Tirania 9i

trugerea infloresc la adipostul acestor toleranle'

Bundoari, se pdlivregegte despre pace 9i se triieqte
bine de pe urma industriei de fizboi cate inarmeazd
popoare barbare, rapace qi primitive. Sau popoare
care se bat, dar pe sub mlni iqi v2nd armament
ucigdtor impotriva 1or inqile ! Sau unii plitesc pe al1ii
ca sd se bati pentru ei. Igele acestor drdcii au devenit
foarte incurcate. Spectacolul acesta mi face si mi
glndesc adeseori la Prouerbele lui Breugei, care
evoci balamucul din zilele noasfe !
Priveste la oamenii aceqtia care igi inchipuie ci
toate relele vin din afari, c2nd in realitate ele vin din
inima omului, care igi inchipuie cd perfeclionarea e
in primul rAnd o problemi Unand de mediul inconjuritor, cind de fapt e pe dos. O ambianli ideali, qi
omul va fi firi cusur ! E ceva jalnic ! De aici: mirili
producfia, confortul, bunistarea din care se va naqte
bmul perfect ! E ingrozitor de idiot ! De aici accentul
pe o gtiinld utilitariste Ei o indepdrtare de orice cunoqtinll duhovniceascd ! Cel din urmi producitor de
vreo alifie o recate e un personagiu infinit mai important decat cel mai mare duhovnic in stare se face
118

oameni in toati putelea cuvlntului. Cine se mai glnsar mai caute pentru copilul
deEte btrnioarii,
^sldzi,
siu un mare educator ? Rar, cate un artist de geniu
n-rai cauti in lume vreun maestru, fiind in stare si
stribate prin toate piedicile ca si-l afle Ei si ajungi la
el. Flacira sacri nu mai trece din mdni in mXni, ci la
intimplare sau ca o improvizalie. Conducdtorii de
popoare sau guvernele nu se mai gindesc la crearca
in primul rlnd a unui climat spiritual. Eu n-am vizut
in anii acegtia pe nici un conducitor mergdnd la universitili sau asistind la deschiderea vreunui curs sau
vizilind mai des Academiile sau dind importanla
unui eveniment ca aparilia unei cirfi, vizitand gcolile,
intretinandu-se cu dascdlii, cu elevii, inaugur2nd biblioteci si fdcind caz de ele, mergdnd la expozilii,
discutlnd vreo piesd de teatm sau vreo teorie filosoficI. Terenul acesta e de calfi Fi e mereu fonf. I-am
vlzut insi de milioane de ori fotografi^\i la p^rdzi,
in fabrici de bomboane, pe gantiere sau bitlnd cXmpii in discursuri hilariante, destinate neantului de
vorbe !
Conducerile, guvernele au devenit economice, in
orice caz accentul cizind cu pulere pe economic.
cu ministerele importante Fi cu toate celelalte activititi tiranic subordonate, controlate de reprezentanqii,..
fiscului. Idealul suprem federalizarea economicd a
lurnii. Nu tegeduiesc ci planul acesta e important,
dar de la o viziune ecumenici, soborniceasci a lumii,
la o intreprindere economici universali, ciderea de
tensiLlne mi se pare prea mare, gi chiar jalnici. Despre rAnduiala spirituald se spune: lasi ci asta va
veni, dar mai intai etc., etc... Ori asta e curati dricie,
119

pentrx ci nimic nu vine aqa, picand pari miliiafe in

gura lui de nitifleali I Normal ar fi, in credinp mea,
sa ciulim mai intii..., dar nu rnai vrexu si arunc
mdrgdritarele. . . in orice caz, ca valotrle spiritului si
fie mereu pe undeva pe la coadi ca o cenuqireasi
iremediabili, e cel puqin o neghioabi 9i grosolani
eroare de perspectivd. De asemenea, oamenii de culture care nu caute, nu ajuti, nu promoveazi pe cei
care seamini cu ei, pe cei din familia lor spirituali
sunt foarte vinovali fali de ei inqi;i qi fap de comunitatea in care triiesc qi nu realizeazd cd, de fapt, de
bogdti^ i^ oameni de valoare depind destinul 9i rezor\anta operei lor. Ei dau dovadd de o pernicioasi
sterilitate. $i iati cum ajungem sa constatim din nou
ci lupta, criza esre in fond o crizd spirituali, in
primul rind; mai mult dec2t at1t: o crizd religioase, 9i
incd mai mu1t, o crizi de ordin creEtin' Spun aga pentru ci cle fapt omul se nagte religios, dar devine cregtin contractand niSte obligalii, nigte rispunderi, insumXndu-se unor comandamente. in orice caz, e o
crizd a convingerilor, a atitudinllor, a credin1elor, giin
ultimd analizd o crizd a credintei, o crizd care a izbucnit mai intii in sufletul citotwa, al elitei, $i nu o
crizd lscatl din pricina condiliilor materiale. Ispitele 9i
derogirile, molegeala qi confortul vinovat s-au strecurat mai int2i in sufletul oamenilor, 9i pe aici au ?nceput se sdruie nebunia qi dezagregarea.
Germania in 1914 nu a inceput, cum greqit se argumenteazi, rlzboiul din motive economice. Bunistarea nemtilor era notorie, iar prestigiul Ei influenla
lor in centrul, in lisdritul Europei gi in Rusia erau
enorne. Germania era pe punctul de a cuceri aceasti
1.20

regiune a Europei. Sau poate cinevir si explice starea

paralitici a Frantei dtn L939 prin consideralii economice, cincl este evident ci Franla s-a prdbuEit moralmente, spir itualmente ? Firegte, in contextul unor
sirrptome esenlial, dominant spirituale - metafizice
chiar - sunt, desigur, implicate complexe pe toate
planurile vielii, 9i deci gi in planul economic, dar nu
compiexele economice determini paralizia sau eroarea. Nu existi eveniment al vielii in care sd nu apard
$i ilele economice, 9i deci eeplicaliile economice. Ele
insa nu sunt esentiale ;i au valoare plni la un anu-

mit punct de inlelegere, mai aproape de misura

ornului obiqnuit, de r2nd, sau a ,,realiEtilor" care lin

vrabia de coadd. pind pietd gi vrabia gi cioara de pe
gard. Apoi, ei explici ceea ce s-a intimplat. Mergi !
Iati, eu vorbesc destul de l;murit. E o crizd de incredere, de credinle. R2d cu amlriciune clnd aud:
,,demnitatea umani", ,,libertdli democratice" ;i alte
sforiituri, formule stereotipe care nu mai au nici un
confinut echivalent in inima oamenilor, care au ajuns
un soi de neant sonor, cdnd nu sunt pur;i simplu o
escrocherie de cel mai josnic aluat. Vor salva demnitatea umani, cine ? Negustorii ! Vreun plan economic ? Partidul cutare ? Oamenii care nu cred in nimic ?
Haida de I Si fim seriogi I O rena$tere a valorilor spirituale nu poate se lXqneascd decdt dintr-o noul dramatice $i vie confruntare cu Dumnezeu. $i convingerea mea e ci, fie cu voia, fie firi voia celol care
tot fac planuri, evenimentele 1i vor impinge pe oameni din ce in ce rnai mult gi mai clar spre aceaste
confnrntare Ei reintiinire. La un alt nivel, mai jos daci
vreli, problema se pune qi se reia mereu, ln sensul ci
r27

inceptrtul vielii unor orgd.nistne, conrunitlli, particle

politice, culturale etc. nu se poetc pr'ofila $i cipita
o oarecare consistenli gi eficienlir clcciit printr-o confruntare cu problemele majore ale omului ;i ale vielii,
iar acestea, am vi.zut, nu pot fi detagate de problemele omului cu Dumnezeu. De fapt, aceastd febrili
activitate economici, daci nu este numai un mod de
escamotare a unor realitili vilulente qi pini la utmi
ineluctabile, ele sunt conconitente si cu un soi de
tendin1i... religioasi. Economicul fabricd mai totdeauna gi o religie care distribuie fel de fel de surogate, politice, spirituale, teosofice, sosuri pentru toate
gusturile gi pentru toate etaloanele prostiei bietului
om. Dar este evidenga insiqi cd accesul la o spiritualitate autentic; e o problerni de putere, de personalitate, de efort serios 9i disciplinat. FarA mari experienqe qi mari posibilititi nu se pot cleschide mari
bulevarde spiritului, creatiei gi formirii oamenilor.
Numai prin oameni de mare carieri pot veni mari
daruri, numai ei pot iegi din echivocuri, din nesfirgite
gi sterile dupliciti(, dintr'-o gmecherie interioard care
nu secreti decit confuzie qi, de la o vreme, nu rareori, adevirate dezastre. Daci toati lumea se hrine5te
cu surogate sau cu preparate de tapioci, mare lucru
nu poate si iasi, ci ccl mult lucruri cluioase, drigute,
gi proiecte peste proiecte cu bilanluri nule. Cu toate
ci e mai virulent, pentru cd minciunile au aici un
caracter de sfruntare, gi comunismtrl tot un sllrogat
este ;i nu poate si aduci soluqii valabile nici omului,
nici comuniti[ii. Cu toate aspectelc clurc ale unor
regimuri care simuleazi birbttia gi curajul, ele sunt
in fond niEte sentimentalisme pline clc l:r;itate in fala
122

aclevdratelor probleme ale vielii. Ele in-ri evoci acleseori pe bitrinul Karamazov, ca gi pe acel crin'rinal
.,riu $i sentimental" care se induioseazi de suferinlele
unui goricel gi care a conis abominabile asasinate.
Repet, orice efort economic e zadarnic pind la urmi gi cu rezultate neproporlionale, in orice parte a
lumii, dacd viala nu se poate manifesta cu posibilitille ei geniale gi imprevizibile.
intr-o pafie mai mult, in alta mai putin, lumea s-a
inscris sub o cupoli pe care se poate scrie religia gtiintei $i sub care fiJnc[ioneazi tar mai mult sau mai
pulin o idolatrie a omului. Omul se inchind lui insugi, socotind ci nimic nu mai e dincolo de el, el fiind un soi de alfa gi omega al existenlei, ceea ce este
tot o formd de surogat ?n galeria atator surogate.
Aceaste noui religie propune o mecanici prin care
omului i s-ar lua din sarcini nu numai munca de
robot, dar gi toate problemele care ii tulburd existen1a. Omul e momit cu reveria prin care vor fi suprimate problemeie care nu-i dideau pace. Semnele de
neliniqte gi de intrebare vor fi inliturate, omul va
trece prin vjxt) ca printr-un vis. apoi tot pe o scari
rulanti va fi diruit ,,en douce" neantului; operat sub
anestezie I Am sd reamintesc insi aici cuvintul lui
Baudelaire: ,,Cel mai mare qiretlic al diavolului este si
ne convingi ci nu existi". Poetul clamnat a ficut o
experienlS peste care n-ag recomanda si se treaci
cu uqurinli. in acelagi ansamblu de idei, sfituiesc cu
cilduri cititorul si citeascd subtila carte a lui Denis
de Rougemont: La parl du diable, dtn care rezultl cu
claritate ci dracul nu e o poveste de speriat copiii gi
ignoranlii.
723

meali, inillitor, aproap sublim l gi de pirerea

Religia aceasta a gtiintei, cale nu trcbuie confundatl cu gtiinga, este o aclevirati intreprinclere, cu mijloace ;i tehnici de inducere in ero:rre, de abatere a
omului de la Calea adevirati., 9i pini la urma o tigiduire a situaliei exacte a omului in univers. Este o
intreprindere de amelire gi cle adormire a constiinlei
etice Si de anulare a unor intrebiri gi probleme care
pot restabili un echilibru, un simq ai rispunderii, o
exacle asezare in realitatea in care suntem qi ne
migcdm. La limiti, tendinla este de anulare a congtiinlei pdcatului, ca omul si-gi inchipuie ci e liber sd
facd orice. Dostoievski a pus in termeni riguroEi, imposibil de infirmat, aceasti problemi. Se spunea
oclati, gi in democralii tema subziste, ci uox populi
uox dei, iar in regimurile totalitare dictatorul e vocea
poporului. in realitate, nici vocea lui, nici vocea poporului nu se pot substitui pomncii lui Dumnezeu gi
hotdririlor lui. De obicei calculele, socotelile omenegti lipsite de congtiinla unei dependenge de ordinea absolutului duce la o spargere a unitefii, la silnicii, la distrugeri materiale ;i morale, 9i pini la urmi
la r-rn faliment, la ceva in care daraua a fost mai mare
ca ocaua.

Religia Etiinfei, dupd ce proclami moartea lui

Dumnezeu, afirml infailibilitatea omului. Ce mai e
atunci adevdrul ? O problemd de sufizgiu gi de popularitate, cind in realitate istoria gi viala au ardtal cd,
adevirul totugi il poate deline chiar Unul singur, iar
martirajul Lui poate consfinli aceasti tulburitoare
situafie. Temeiurile noii religii trebuie si fie... $tiin!ifice, 9i... democratice. $tiinlifice, adici scienliate, de
ordinul vulgarizdrn, gt democratice, aclici de toc-

aceasta, ceea ce e destul de interesant, conducitorii

si guvernele, clar gi toli oamenii bine, profesorii de ftlosofie, de pildd, multi savanli, academicieni, care nu
mai pot fi... fanatici, pot, ?nsa, sustine cu invergunare,

bunioari, conceplii politice sau declali Scripturile

naive gi absurde. Ei sunt partizanii Criticii, deasupra
cdreia pun totugi maniile gi tabuurile 1or, partizanti
unei critici administrate din scaun gi cu ochelarii pe
nas, pe care ?nsd nu-i riscd niciodati in furtuna gi
volbura vielii. in scaunul lor confortabil qi bine proteiali de baionete sau alte organizalii, ei devin fanaticii gtiinlei, ai progresului, iar pe parcurs ai confuziilor, ai contradicliilor, ai revenirilor, sau ai atitudinilor
multiple in aceeagi chestiune. Spectacolul e feeric, 9i
uneori profund dezgustitor. AceEti oameni agteapld,
din cind 1n clnd. un geniu care si impace intr-o sintezd superioarl crezurile lui cu cunoagterea dobinditi ,,intre timp". La nevoie acegti oameni se mullumesc si primeascd gi normative, ca si elimine subtile
controverse gi si qtie gi ei cu cine voteazl, in definitiv ! Nu e un pamflet gi nu sunt nigte ironii, pentru ci
unii le-au plitit scump de tot.
Aproximaliile acestea de aproximalii devin jalnice
?n ochii celor care stiu ce existe, ?n universul material
ca qi in cel inefabil, qi puncte fixe, puncte de stabilitate, de referinle.
Toate aceste lucruri qi situatii pot cdpita o incalculabili insemnetate daci le considetim integrate ?ntr-un efort polivalent gi obscur de unificare religioas.i antihristicd a lumii. Aceasta nu e o nilucire sau
vreo obsesie care sa ne laca si vedern pretutindeni
125

mafii, kukluxclanuri, cici ar fi gi o prostic, gi ridicol.

Aici e vorba de cu totul altceva, cle o lucrare intr-un
fel grandioasi, care depisegte consiclerabil socotelile
unor persoane sau ale unor grupuri mai ales implicate in interese locale gi irnediate. Eu md refer la o
lupti antihristicd - despre care vorbesc cu toate claritatea gi libertatea interioard - qi care e un fapt, o realitate, gi nu o ipotezd sau o teorie, pentru cei care
cunosc cd Hristosul nu e o teorie, o fic;iune. De-a
lungul mileniiloq destui au avut aceasti congtiinle,
aceaste viziune clarl, a doud familii de oameni, una
prin care sporeste 9i se implinegte omul gi o alrA familie prin care spore$te discreditarea, deteriorarea
omului, prin care se submineazi ni;te temelii aSezate
de Logosul, de Cuvdntul lui Dumnezeu in lume. Ei
slujesc, mai Stiind, mai negtiind religii pe dos, rdsturnate, inversate. Prostia, u$udn!a, nevrednicia, stupiditatea, absurditatea, mijloacele primitive, abjecte se
amesteci cu rafinamente ale sim;irii gi inteligenlei,
cu iscusite proiecte gi contrafaceri. Atunci, la diferite
trepte, auzim in aceasti noui teologie vorbindu-se, se potfivette, nu se potriveqte - de progres, de invechitele conceplii ale unui trecut, de superstigii, de legende, de ignorange, de noi baze ,,serioase", de metodele gtiinlifice gi atdtea sloganuri de care vizduhul
pe care ?l respiri omul modern este suprasatufat.
imi dau seama de impresia curioasi sau chiar de
scandalul pe care le poate provoca felul acesta de a
vorbi in sensibilitatea celui care aude pentru prima
oari un astfel de limbaj. Totugi, s-au int2mplat in ultimele decenii atatea teribile evenimente in lume, la
toate nivelurile gi in toate compartimentele, incdt so126

cotesc ci a venit lnomentul sd se vorbeasci firi ocoliguri gi fird menajamenre. Sper insi ca oricine si-gi
dea searna ci clespre aseflrenea lucruri nu se poatc
vorbi la rnodul simplist, cum s-ar putea incerca, sau
cum chiar au incercat unii. Pr.in oameni caricaturali
cele mai extraorclinare lucruri risci si fie cleformate
la caricaturi qi grotesc. Iar in acest domeniu se poate
aluneca cu cea mai mare ugurinti. in situatii bufone.
Grimasa gi risul actoricesc p2ndesc aceste lucruri la
fiecare colt. Unii, citind acestea, nu vor ingelege mai
nimic sau deloc, alli vor intelege sau vor bdnui ci se
comunici ceva, ori pe mine aceasti categorie e cea
care mi intereseazi.
Ya sd zicd, trdJfi o crizd, am si adaug acum: chiar
de mare lnvergurd.
Fundalul ei e religios. Nu se vecle inci prea bine,
foarte mulli nu vid deloc realitatea, temeiul unei ast-

fel de afirmatii. Sunt convins cd in epoca noastri

chiar, faptul va transpare din ce in ce cu mai mult
contur Si relief. Unii, pulini, presint, vor primi propozigia, nu se vor cabra, sperlnd ci prin acest fundament religios am ingeles o noud cloctrind religioasd
mai acitirii, rnai apropiatl de mentalitatea omului
moclern, r-r-rai compatibili cu stadiul actual al cunogtinlelor omului etc., etc., o doctrini, o concepFe, o
credin(a universali care sd impace gi capra, gi oaia gi
vana, gi lupul, 9i pe llngi care cregtinismul va fi fosr
o... copilirie !
Ei bine, nu. Referin;a mea e firi nici o putinli de
echivoc la conceplia cregtini. in afafi de ea nu poate
fi decit un sincretism hibrid al tuturor ereziilor, cum
sunt unii prin lumea anglo-saxoni care aspiri la
127

forme inalte de spiritualitate. cat'e sunt teosofi, fac

spif itism, sunt plini de nobile intentii, ir-rbesc la nebunie clinii gi pisicile clrora le riclici rronumente funerare cu inscriplii penibile 9i care, crez2ncl in metempsihoze, speri ori sI miorliie pisica in inima 1or,
ori ei sd vorbeascd prin guri de papagali sau asini
mai bine hrinili. Referinta mea nu este nici la asemenea doctrine, nici la altele care igi propun se ,,salveze" Biserica, prin reforme, ca s-o faci m i.... atractiva. mai acceptrbjla in ochii lumii. in ochii mei.
asemenea proiecte sunt culmi ale imposturii gi ale
lipsei dc bun gust.
La limiti, in perspectiva aceasta - $i lin mult se
subliniez ci nu vorbesc din cir1i, ci dintr-o substantiali experienld qi meditagie -, istoria perioadei
care a inceput qr care, in multe privinle nu va mai
semena cu cele cu care ne-a famlliarizat istoria de
manuale, va lua infdligare a u or repetitii generale la
sciri din ce in ce rnai vaste si mai impresionante a
ceea ce viziune a cregtini a numit Judecata de Apoi.
lin si mai observ ca idolatria, cum oricine poate
aslezi constata, nu e, cum s-a crezut, un fenomen al
ignoranlei, sau al primitivismului, ci e o dimensiune
permanente a omului, de la care nu fac abstracfie
nici cei mai orgoliogi gi rafinafi. Nici profesia, nici
cultura nu-l apiLri pe om cle aceasti. ipostazi. Ba aq
spune, climpotrivd, cu cit gradul cle independenli gi
cle disponibilitate creste, cu atat, in chip paradoxal,
omul e mai susceptibil cle a cidea victimi unei iclolatrii. Cr-rltura nu annleazi nevoia niscocirii de idoli,
claci ornul s-a inclepirtat de zrcleviratr.rl Dumnezeu.
Forma idolilor poate varia, mai mult sau mai plltin,
L28

clar pe pieclestalul care a rimas iau loc mereu allii:

Inteligenqa, Arta, gtiinta, Partich,rl, gtabi, Birbi etc.
Preolii acestor iclolatrii se recruteaze nu din ignolanli, ci clin spirite ,,clistinse" care strigi, la nrodul
clomnului cle Lapalisse, sloganuri: ,,$tiinta a schimbat
faia pimintului I Stiinta a eliberat ornul clin lanprile
sclaviei r.nateliale gi morale" (ceea ce, fie spus in
treacit, nll prea se vede). ,,$tiinla va suprima mistertrl Ei va gtele cu buretele tainele, va spulbera
toate prejudeci[ile". gtiinla, farul etc. vorba lui Dos'
toievski, caracteflzand un personaj: ,,Min1ea spunincl

adevlrul !".
Dar sunt convins ci oamenii vor descoperi treptat,
Istoria e o dramd, ci via\^ e o treabi foarte serioasi Ei ci firi Durnnezeu nu existi solulii adevirate
gi eficiente, ci omul e in intelesul cel mai riguros un
miracol, marele miracol al existenlei !

cI

Istoria ca dramd.
Nodul dramei lui Israel

Pdn toamna anului 1939 sau la inceputul celui urmdtor, nu-mi mai aduc bine arninte, in orice caz intr-o epocl de pronunlati recruclescenti a antisemi,
tismului la noi, am scris un articol intitulat: ,,Drarna
evreilor vdzuti de un cre;tin", pe care l-am dat la r.evrsla Viala Romdneascd. An ficut corecturi in gpalt,
dar n-a apirut fiind in intregirre cenzurat. Articolul
l-am mai citit ?ntre timp catorva. Niciodatd insi nu
s-a mai ivit prilejul cle aJ da publicitigii. Nu gtiu clnd
se va mai ivi prilejul si vadl lumina tiparului. Dar in
definitiv, asta are qi nu ate importanll.
Poate cd nu e cu totLll nepotrivit sIJ reproduc aici,
daci e vorba si ingelegem cit mai bine de ce clestinul acesta al evreilor;i al cr-egtinilor este, firi nici o
indoiald, miezul ?nsugi al istoriei ;i ctreia sernnificaqiilor
ei majore. Vom ingelege de asemenea de ce antisemitismul - aceasti permanentl gi impo|tanti problemi - e o lupti foarte perficli impotriva creqtinismului, vom inlelege rostul, func;ia extraorclinar-i istorici
a acestui popor, mirturia lui printre noi. Vom inlelege ci problema mintuirii nu e o povestc s;i, in sfirgit,
de ce - lucrul apare ca un paradox - un cre;tin aclevirat este obligat sd apere Israelul, chiar cind compoltarea lui riscolegte resentimente antiscmite, sI se
sirnti soliclar cu el, cici Biserica si Israclul, separat
130

si impreuni, joaci palticla mlntuirii neamului omenesc. Pentru mine nu e deloc o intimplare ci in in-rpletitura atator evenimente extraorclinare, cate sunt
ale vremii acesteia, ne izbim clin nou cle evrei, intr-o
formd sau alta, cum de altfel s-a intlmplat mereu
cle-a lungul zbuciumatei istorii. E de asemenea de
notat ci aceasti virulentd prigoani a evreilor inseamntr reaprirtderea cu putere a colxttiinlei Israelului,
tocrnai clnd drama istoriei se plecizeazi. vreau mai
precis si spun, cind se vede mai clar ci moare o
lume gi se naEte o alti lume. '
Iati articolul.

Drama eureilor udztttd de un cre;tin

,,Istoria evreilor taie de-a curmezigul istoria neamului omenesc, ca un dig in calea unui fluviu, pentru a-i ridica nivelul."
L6on Bloy

Poporul evreu riclici ast5.zi o gtava- problemi congtiintei tuturor oamenilor.

Sub imperiul unor evenimente care pregitesc o
riscblire dramaticd a intregii lun-ri, omul veacului )O(
este constrans se ia act cle aceasti pr-oblemd 9i obligat si aibe o atitudine; el nu mai poate rimane indiferent. Statele mari ca Germania Ei Italia, care insumeazi la un loc peste o suti cle rnilioane de
oameni, qi prestigiul unor culturi au ficut din aceastd
problen-ri o pl'eocupare insistenti qi capitali; state
mai mic.i, sub ?nriurirea acestora, au reluat ;i ele mai
vechea lor rifuiali cu evreii. in sfirgit, in alte tiri, pe
clrept cuvlnt nelinigtite cle unele misuli curioase lua-

r37

te inpotriva evreilor, s-a produs o stale cle spirit in

care sunt lesne de deslusit uimirea si revolta.
Mai pretutindeni, astfel, antisemitismul este clin
nou, ?n vremea noastrd, o temi cle viguloasi agitagie
politici, intrelinuti cu stAruintA din clteva focare cle
sugestii. Iar daci, nu a izbucnit chiar pretutindeni in
lume intr-o formi acuti, faptul se datoreste rezistenlelor care mai pot inci stivili violenta. lTermenii
sunt ciutafi gi lucrurile nu sunt spuse chiar direct,
pentru ci voiam sd treacd articolul prin furcile caudine; ceea ce totugi nu s-a ?n6mplatl.
in ordinea morale inse, drama evreilor a intAlnit
conqtiinta tuturof oamenilor; ceea ce ne indreptilegte
si vedem in momentul de fatd in aceastl problemi
motivul unei controverse universale.

in umbra istoriei nu e intaia oati cd. evreii ?ndmpine ostilitatea mulgimilor care, de altfel, sunt in
sentimentele lor atdt de versatile ! Din cele mai indepirtate timpuri a rimas, sdpatd in pi^:uiL, zgariate in
pergament, scrise in cronici povestea zbuciumatei lor
vieti, mai ne?nleleasi, mai stranie de c2t a oricdrui
popor. Astizi le e din nou clat si strdbate zle grele,
poate nu totugi cele mai grele din cite au avut de
sufedt in riticirile lor nesfir;ite plin pustiudle morgii
sau in surghiunurile robiei. Cogmarul de acum, insi,
e mai inspdimintetor pentrlr cd il trdiesc in mijlocul
unei civilizalii, in care asemenea lucruri nu pireau a
nu mai fi cu putinle. Contrastul, astfel, contribuie gi el
la risunetul unof fapte care, nu e prea mult de atunci,
pireau de necrezut. Mulli sunt astizi incrediilali cA a
venit ceasul unei dezlegiri definitive a acestei spinoase chestiuni. Ei ?9i inchipuie ci, in sflrgit, vor ve1

2-t

acun o problemi pe cale saizeci de

secole n-au putltt s-o radieze cle pe ordinea de zi.
Personal, an'r puternice temeiuri si nli indoiesc de
rezultatul acestei intreprinderi, ca gi de iluziile care
s all ndscllt. Vorn incerca, aEaclar, si aritim acelora
care nu sunt in rnod iremediabil prizonierii pirerilor
obignuite Ei banalitililor care s-au ingrimidit in
terenul acestor clisculii ci soarta evreilor nu e in m5.,
na oamenilor Ei nu atfu'ni de vreo socoteali politicl.
clea solutionatd

De altfel. probleme acelstr il lobt cercerati pe

toate felele, nu numai acum. Daq sirind dintr-o dati
chiar la vremurile noastre, trebuie si spunem din capul locului ci cercetirile gtiinlifice neindoielnice contest, orice temei suslinitorilor teoriilor rasiste. Nu
existd, din punct de vedere biologic, rase pure, afari
de, pare-se, cdteva grupuri de eschimo;i gi clteva
grupuri din pieile-rogii. Grupele de oaneni s-au
amestecat intre ele necontenit, firi a urmiri vreodati cu inadinsul p;strarea unor tipul.i pure. De
aceea $i evreii, dupi regiunea pe care o ocupi pe

fala pimintulut, prezinti;i ei insu;irile familiei

omenesti in mijlocul cireia tr.iiesc gi tind citre $tergerea semnelor care ii deosebesc.
Clt priveEte pe nationalisti, ei numai in mod arbitrar gi superficial apasi pe chestiunea antisemiti,
pentru ci, la o analtzd mai sistematicA, mai putin sumari gi la un nivel serios de disculie, obiectivele unui
luminat nalionalism sunt cu totul altele declt o elementare perseculie a,,jidanilor".
1.33

in realitate, notivele mai irnecliate ale acestei acliuni ?qi au originea intr-un joc foarte simplu, chiar
simplist, de inter-ese politico-econor-uice, care inclici
pe evrei ca fiind in stat definitorii posturilor de comandi, in stare si exercite o mare influengi in toate
domeniile de activitate gi si beneficieze de un numir
de avantaje gi bunuri disproporlionate intr-o repartizare propol'lionali. Consideraliile economice, ca si
ln cazul acesta, pot si fie o explicalie pind la un
punct gi in misura in care mai nult sau mai pu4in
toate fenonenele sociale igi aflI o explicagie in lupta
pentru o bucatd de pline, la care s-ar gi reduce, in
definitiv, teoria selecliei prin fo4i, adici sacrificarea
celui care la un moment dat nu se poate apira. Or,
clnd se deschide impotriva lui acea lupti de violenle
care poate merge p2ni la asasinate, atunci evreul
oferi pe planul social gi econon'rico-politic cele mai
multe gi mai facile satisfacfii; Ei cele mai multe foloase materiale, totdeauna atat de ispititoare !
Evreii - intervin altii - sunt elemente de destrimare, de dezagregare sociali; canalul prin care se
scurg in inima unei comunitili toate relele gi blestemi1iile, aEa incnt suprimarea evreilor ar insemna
coborirea, ca prin farmec, a paradisului pe pdmant.
Ura impotriva lor e sporiti Ei de convingere alatota
ci evreii au o mentalitate singulari, care e numai a
lor, o mentalitate foarte particulare $i rezistentd, cu
neputinli de acordat, de topit in climatul moral al
celorlal! oameni. in sflrgit, aceia cate igi aduc aminte,
cu acest prilej, ci sunt creqtini, se socotesc obligaqi, in
sarcina gi mXndria lor rendscute gi a!a!ate, si rimprospiteze un moment istot'ic solemn gi si rizbune o
131

infamie cale, de atllnci, a ocolit lumea, clat- pe care,

mi tern, ar fi ficr,rt-o Fi ei, ar repeta-o gi ei.
Dar si nu mai stir-uim asupra rnotivelor Ei explicafiilor care s-all invocat si care circuli astezi ca locuri comune Si care nu au o valoare, ca si zic astfel,
clecAt psihologici 9i... practici. Aclevdrul lnsi e ci nu
intereseazi pe nir-r-reni. Ca cle obicei, Si in aceasti mai
delicati problemi cei mai mulgi se mulgumesc si. ia
de-a gata ,,argumentele" care se potfivesc cu tenperamentul, cu priceperea sau cu interesele lor, f 'i
absolut nici o preocllpare de cunoaEtere reali a ptoblemei. Principalul este justificarea unei atituclini preconcepute sau a unei reaclii ?n care e amestecat, in
cel mai bun caz, numai temperamentul. Prea putini
sunt aceia care ndzuiesc sd cunoasci adevirul sau
si cunoasci cel pulin un alt punct de vedere decXt
acela al celei mai inspiimdntitoare banalitifi. Celor
mai mulgi le e indestulitor ceea ce se strecoari p6.ni
la ei nigte biete pireri, un simulacm de idei ticluite ca
si alunge, prin jocul repetirii ;i al contaminirii, indoiala ci lucrurile ar putea fi;i altfel gi, in orice caz,
ceva mai complicate decit le prezinti purtitorii de
cuvint ai unei propagande declarate.
Un cregtin, insd, nu se mai poate multumi cu nigte
pledoarii confecgionate, fdrd prea multe impiediciri,
cu o uqurinqd care e aproape de vittuozitate, mai ales
ci pentru el, o asemenea problemi se cere examinatd la cu totul alte coordonate decit acelea pe care
le oferi $tiin!a, politica sau econon-ria. gi apoi, e in
afari cle orice incloiali cd numai cregtinul e in stare,
in aceasti chestiune, si aibi o vedele de ansarnblu,
de totalitate care si ?mbr-iliqeze intreg univer-sul isto,

r35

ric cll r-r-r2rlile gi profunclele lui sen.rnilicalii. Citci nu se

poate privi oricun risipirea evrcilor- printrc toate noroacele gi nici privi oricum uimitoat'ca, inexplicabila
lor supravieluire irnpotliva vitrcgiilor- gi agteptirilor.
Aser.nenea lucrtrri soliciti o alti inlelegere decat
acelea cu care ne intilnim la fiecare pas. ,,Cunosc
bine acest popor - scrie P6guy. Pe pielea lui nu se
afli un singur loc care si nu fie dureros, pe care s'i
nr.r fie o vinitaie, o veche urmi, o durere surcli,
anintirea unei durcri surde, o cicatrice, o lovitut'd, o
rand clin R'isdlit sau din Apus."
Acela care r.r-rerge plni in miezul problemei e cu
neputinli si nu se intilneasci cu semnul de intrebare - ag spune: cu misterul - in'rpletit in nedezlegata $i atat de mereu zbuciumata existenli a lui Israel.
.,Sunteti un popor secret, secl'et chiar pentru voi,
ceilalgi 1", scria BarrEs aclresindu-se evreilor. Ce sd fie
oare cu aceasti .,rimisiti" de oameni, cu acest neam
risipit printre toate celelalte, prezent la toate marile
cotitllri ale istoriei, inconjurat de scandal 9i st2nd in
mijlocul oamenilor ca o permanentd contradiclie ? E
plea LlSor a-i socoti pe evrei ca o naliune asemenea
celorlalte. De multi vreme atllnci n-at mai fi fost
cleclt o amintire, o cr-edinli mai mult sau mai pugin
rituali sar: o filosofie. Dar Israel, cle-a lungul istoriei,
a tulburat impififii qi a pus in cumpini soarta lor. Ca
gi Faraonul, Hitler - afldm uimiti - il loveqte crunt,
clupi o vreme de citeva r.uii cle ani, proferind, in
linii rnari, acelea;i capete cle acuzare.
in orice coll al h-rmii s-all aqezat evreii gi in orice
timp, ura gi perseculia s-au abittut asupra lor cam
penttu aceleaqi motive. De fapt, evreii refac mereu

t36

acelagi ciclu. La inceput popoarele ii primesc cu ingdduinli, uneori la inceputurile existenlei lor nalionale '
chiar ii cheami, apoi, insi, ii persecuti 9i-i alungl

cu urd ca pe ni;te blestemagi gi se scuturi de ei ca de

nigte paria. Aga s-a ?nt2mplat, cum spuneam, pe vremea faraonilor, aga a fost pe vremea impira;ilor romani, aga a fost mereu; gi in zilele noastre. Nu-i
numeqte Tacit ,,lifti respingdtoare", Luther nu vorbegte despre ei numindu-i bestii riufdcdtoare, perverse, satanice, ciumi neagri gi cancer al lumii ? Dar
Voltaire, rafionalistul Voltaire, este oare mar ingdduitor c2nd declari: ,,Nu veli gisi in evrei decdt un
popor ignorant, leneg 9i barbar, care asociazd de
multd vreme cea mai nedemni avariqie cu cea mai de
dispreluit superstifie gi cea mai groaznicd uri penlru
toate popoarele care ii tolereaza si ii imbogiteste".
De ce - se nagte intrebarea - comunitelile omenefti se rdzvrdtesc impotriva lor ca un organism in
care s-a strecurat otrava ? Cum de-i recunoagte lumea
c2nd in inlelesul qtiintific nu e deloc limpede ci ar
constitui o rasa ? Dacd, insi, o sd numim rasa o anumite sructurd morale, o experiente istorici dati, o
comunitate de amintiri ;i nizuinle, atunci evreii sunt
o rasl ca orice comunitate de oameni. in realitate, e
vorba aici de ceva mai mult decit de o rasi, oricum
s-ar tilmici acest cuvant.
Dar e locul si ne mai punem o intrebare: Exist,
oare un tip caracteristic de evreu ? Uneori s-ar spune
ctr da, dar tot in misura in care s-ar identifica un asemenea tip gi la alte neamuri. De multe ori, insi, rispunsul e indoielnic, cici sunt de toate felurile, mirunli Si lnalli, slabi pi gragi, frumogi 9i ur2gi, pirpirii gi
137

voinici, rogii, bruni, patali, curati, buhezi, aventurieri, negustori Ei filosofi. $i totugi - e un fapt - oamenii au deschis mereu pe seama lor acelagi proces,
suslinut mefeu pe aceleagi, si zicem, argumente.
E aici un fapl carc nu mai e gtiinlific, ci e de alt ordin, care nu poate fi contestat oriclte teorii s-ar elabora. Existd, prin urmare, in evreu - peste ceea ce ?l
apropie sau il desparte de restul oamenilor - un sigiliu permanent, tiranic, inviolabil, ca o nedezlegati
fatalitate. Aici e secretul diinuirii acestui firav popor,
al plutirii lui pe toate apele involburate ale istoriei.
Aqa ci nu numai cregtinul, dar oricine nu deslugegte
aici un semn deosebit, mai inalt, mai peste puterea
noasre, a oamenilor, nu va fi niciodati in stare si
inleleagi in sublirimea ei - ca si nu mai spun in
taina ei - aceastd dtamd a evreilor, pecetluite in destinul lor singular.
Pdtrunderea aceasta pdni ?n rosturile care sunt
mai presus de socotelile noastre, ale istoriei, nu este
datd dec2t acelora care cred gi au inqeles ci lumea
nu e o intXmplare, nu e o absurditate, nu e un mecanism orb.
Evreii, agadar, au un rost mai deosebit in istoria
aceasla a lumii, in realizarca semnificalilor ei, descoperite in toatd lumina lor de Revelafla crestine. De
aceea, lupta impotriva evreilor in numele cres,tinismului e o aberalie, e ca o nelegiuire 9i e un mod sigur de a sipa chiar la temeliile lui. Apoi, mai intdi
de toate, creQtinismul mai presus de orice interpretare
si ristilmdcire este Dragoste. Nici un text al Scripturii nu este atat de peremptoriu ca acela referitor la
dragoste, ceci toate limbile omenegti gi ingeregti de
L38

le-ar vorbi cineva gi daci ar avea. clarul proorocirii gi

ar cunorste toate trinele gi ar aver toati gliinla Si

credinp se mute munlii din loc, 9i daci gi-ar impirli
averea qi rrupul l-ar da sd fie ars, nimic nu e fird
dragoste. Dumnezeu e dragoste. IJra, rdzbunarea,
crima sunt nigte nonsensuri, niste aberatii inliuntrul
cregtinismului. Dragostea este chiar nemlrginita pute. re a cregtinismului. Trebuie, totugi, dintr-un spirit realist, sd primim ca pe un fapt - fie el gi paradoxal *
existen[a cregtinismului antisemit.
Faptul acesta este al unei confuzii, nu al unei clariteli, al unui discernim2nt, 9i e posibil numai pentru
cI in noi sufld mai mult duhul lumii, dec2t celilalt, al
sfinfeniei qi al adevdrului. $i numai pentru ci. suntem mai ales sclavii prea lumegtilor nevoi gi hipnoze
am ajuns si batjocorim cu atat de netulburati conqtiinld un neam din care s-a nescut Maica Domnului gi
s-a intrupat insugi Dumnezeu- ,,Uitdm sau mai degrabd vrem se uitim ci Dumnezeul nostru fecut om
este evreu, evreul prin naturi gi. prin excelenli, Leul
1ui luda; cd Maica Sa este evreicl, floarea rasei evreieqti; ci apostolii au fost evrei, ca qi profegii; in sfirEit,
ci Liturghia noastre, in intregime, este luati din cirli
evreie;ti". Aceia dintre noi care i9i inchipuie ci slujesc adevirul, cregtinismul, provocdnd o confuzie intre el 9i jocurile obscure, mai mult sau mai pulin
politice, se ingali amarnic, pentru cd; in realitate, repetim gi subliniem, antisemitismul este o firme sub
care se ascund armele ft.tarnice, perfide ale unei lupte diabolice.
Nu putem tig;dui poporul evreu, care e substratul,
experienla, mdrturia vie in lume cd venirea lui Hris139

tos, gi dci mantuirea, nu sunt o nilucire, o poveste,

ci o realitate istorici gi suprafireasci in acelaEi timp.
Poporul acesta, cu tot ceea ce se leagi de existenta
lui, e garanqia, garanlia materiald, ci ceea ce s-a intdmplat c2ndva nu a fost o niscocire, o poveste, o
aventure. Nu putem, cregtini fiind, si tdgiduim ci Israel a fost ales pistritor gi redactor testamentar al
celui mai mare mesaj care s-a incredinfat vreodati
vreunui popor gi ci este o uriaqd arhivd a promisiunilor lui Dumnezeu. Ori antisemitismul, prin lupta
pe care o duce, falsifici gi incurci datele problemei,
stanienegte calea unei adevetale ingelegeri a lucririi
lui Dumnezeu. Fire;te ci rdtd.ctrea antisemite - dincolo de intenfiile ei, 9i in misura ?n care chiar acliunile driceqti au pdnd la sf2rgit un rost in economia
mantuirii - are Ei ea un talc mai addnc, dacd n-ar fi

decit acela de a lntreline hotarul nevizut intre

poporul ales qi celelalte. intr-o viziune de orizonturi

deschise se poate inlelege in chip paradoxal reversul
pozttiv al ereziilor, bunioard, qi in general al tuturor
strambetdllor omenegti. Nu vom combate antisemitismul printr-un anti-antisemitism, ci printr-o
triire mai profundi, mai vie a cregtinismului. Dar
toate acestea nu se pot pricepe declt intr-o deslugire
spirituali a evenimentelor gi a istoriei lumii. $i numai un cre$tinism intr-o largi imbrd;igare poate se
vadd cu toatd clatitale in Israel hieroglifa procesului
spiritual in care este filigtanatA intreaga umanitate.
Poporul evreu cu deosebire ilustreaze lupta aceasta
steruitoare pe care o atesu istoria la fiecare pas, pe
care o resimlim gi noi - unii cu atata intensitate gi
claritate - lupta omului cu lumea, 9i a lumii cu Dum140

nezeu, lurlea intreagi devenind tteptat un nou Israel. De fapt, Israel chiar aga se traduce: lupti cu
Dumnezeu.
Din aceasti perspectivd sd citim acum rlnclurile
acestea: ,,Atunci Pilat le zise: Dar ce voi face cu Iisus,
ce se cheami Hristos ? Rispund cu tolii; Sd se rdstigneasci ! A zis iardgi Pilat: Dar ce rdu a ficut ? Ei, insi,
mai cu prisos stligau gi ziceau: Ristigneascd-se ! Deci,
vdzind Pilat c; nimica nu folosegte, ci mai mare tulburare se face, a luat apd, s-a spilat pe maini inaintea
mulfimii gi a rostit: Nevinovat sunt eu de singele
acestui drept. Voi veii vedea. Iar tot poporul a rispuns gi a zis: Slngele lui asupra noastri gi asupra
copiilor noqtri !".
in aceste pufine gi zguduitoare cuvinte au fost incredinlate cregtinilor momentele culminante ale dramei lui Israel. Pedeapsa - in ordinea negrditi a dreprIlii - este rispunsul teribil la libertatea noastri
fundamentali de a alege, de a opta. Pedeapsa aceasta nu e o condamnare, nici efectul vreunei rdzbundri.
inaintea lui Pilat judecitorul, evteii au ales lumea,
tigdduind, refuz2nd faga cealaltd pe care o ardtase
Hristos. La acest examen, ca o risctuce a existenlei
lor, au respins mina care li s-a intins, f)'rd si poatd
blnui ci solidar\zarea lor integrali cu lumea, prin insiqi natura omului, nu e cu putinle, omul nefiind numai din lumea aceasta. Aici e, poate, punctul cel mai
sensibil al acestui grozav conflict dinliuntrul destinului, al chemirii lor. Acesta este insi conflictul care se
reflectd in violenga cu care adeseori ii repudiazi - ce
ironie ! - lumea, lumea pe care atunci au ales-o. Totugi, aceaste repudiere apare qi ca o acfiune de strd1.41

lnutare, parczi, clincolo cle barierelc lumii. Rimine

?nsi faptul ci, fa@ de cel mai mar-e cveninent al istoriei, care de altfel a $i impirtit-o in doui, evreii au
oplrs Lln veto, o negare, la care s-a rispuns, ?ntr-un
fel, cu o misurd egali. Pe aici trece fiorul subqire
care desparte cele doui structuri, cele doud pozitii
metafizice: cea iudaicl de cea creStini, care a fost de
acceptare a Bunei-Vestiri.
Cregtinii au biruit spairna morgii Ei au binrit lumea.
Ei au trecut puntea cafe s-a aruncat la un n-roment
dat peste pripastia care se cdscase, in clipa ciderii

omului, intre cele doui lumi:

vizuti

gi nevizutd.

Creqtinii s-au regisit ?n inlelesurile dintii ale universului gi ale vietii.

Evreii; prin chiar hotdrdrea lor, au respins calea
ace sta a Viefii. Apoi - era inevitabil - ca un semn gi
o consecinte a acestei desprinderi, a acestui refuz
gi-au pierdut cuudntul, raina lor de familie gi de legituri cu Dumnezeu, templul din lerusalim a fost dir2mat, iar marele preot, delinitorul tainei, a dispirut
gi el. Astfel, peste el s-a abitut dezorientarea, cliaspora qi celelalte pe care Stim qi care fomeazl zbuciumata lor istolie in continuare, cu alte sennificaqii, cu
alte lntelesuri.

Nodul dramei lui israel se afli, a;adar, in faptul

de a fi ales cdndva lumea aceasta, clorind parci si
mo$teneasci numai bunurile ei. intr-un chip cu totul
nea$teptat, sensibilitatea lor metafizicd s-a poticnit in
momentul crucial al exislentei lor. Ei au rdmas astfel
142

intr-o agteptare, dorind pe Dumnezell 'in aceastd

lume, cu ?r"r-rpirilia lui aici pe pdnt6.nt. intre Israel gi
lume exista o relxtie, drr nu aceea orneneJ5ca pe
care au dorit-o ei, ci una aseminitoare cu aceea dintre Biserici $i lume, asemdnetoare, dar nu identici.
Relaflile acestea comportd o taind. Biserica, lumea,
Israel intri, pe un alt plan, ca elemente ale mantuirii.
Biserica, pliviti nu ca o administralie ecleziastica, ci
ca legdlura vie cu Dumnezeu, este impletiti in textu-

ra lumii; lume in inlelesul profund de crealie a lui

Dumnezeu. in aceasti perspectivd, Israel e qi el in
impletitura lumii, firi sa aparlini in intregime ei. Din
clipa ?n care a tiglduit taina pentru care de fapt fusese ales, neamul acesta - ca si folosesc o imagine s-a desfdcut de la ldrmurile lumii, ca si implineasci
altfel decXt pini atunci, in umbra Bisericii, ca sI spun
aga, rostul sdu in lucrarea mXntuirii.
Israel vrea sd conducd, sd administreze gi el
lumea, in numele unei vointe vegnice Ei mai inaltd
decit statura lui morali qi si aduci intre oameni o
dreptate desdvirgiti; de unde gi formele de ,,umanitarism" pe care le imbraci diferite acliuni ale lor. Mziunea aceasta, inse, este vdduvitd de cardinalitatea esenliale Fi nu este in stare si depdgeasci limitele
omenescului. Stredania aceast^ a aiuns sd fie obscurd
inclegtare cu lumea, cu lumea care parci intuie;te,
simte ci nu i se oferi adevdrata solulie. incleqtarea
a Israelului cu lumea, un creqtin nu o poate
^ceasla
privi drept o indreptdgire a antisemitismului, pentru
ci el trebuie sd inteleagi lucrurile in contextul mantuirii. Biserica duce mai departe lucrarea de riscumpdrare a lumii intr-un chip care line $i de ordinea
143

supranaturali gi cle cea a vesnictiei. Ltr nivelul istoriei

si al finalitatilor- n-rai imecliate se aflir ins:i inhlmat Ei
Israelul, intr-o lucrare mai pimanteascl, si zicem.
Evreul e un feLment in dor.ncniul culturii, al econo,
miei, xl politicii, riscolincl tihna oamenilor inclinagi
spr-e confbrtul $i moartea spirituali pc care o acluce
acest confort. Or, din pricina Israeluh.ri nici oamenii,
nici popoarele, nici dobitoacele, uneori nici chiar
pietrele nu rimln netulburate la locurile lor. El intregine o nernultumire, o aspiratie spre valori gi bunuri
maximale, intreline o agteptare, o nelini;te, o alarrri, o spaimir si chiar o titanie a intrebirilor nedezlegate. Evreul e ca un atentator la inclinarea obi$nuiti de agezare a omului, risturnind multumirea in
nemultumire, ispitind olilul si se ?ntreacl pe sine. El
amesteci posibilul cu imposibilul ;i confrunti o
imagine icleali cu aspectele mizerabile ale existentei;
incurci socoteala preachibzr.riti cu intimplarea gi
dirirla mereu cl ormenii sa construirsca rneleu pe
ternclii mai vaste gi mai noi. Evre.ii au inoculat virusul
poftelor nemdsurate, setea neastamp drati de noutate,
o atmosferi cle liscuri, de incertituclini, strifulgeratd
totugi de rrari sperante. in atrnosfera aceasta, ei se
sirnt la largul lor. Piedicile tru relr$esc si-i clezorganizez.e ;r sunt sinlurii oameni care, in rnod aproape
obisnuit, triiesc mai multe vieli in ristimpul unei siniure existenle. E"'reul insi e gi ribditor la lucru, ager
la minte, are presimlirea vioaie, preluie$te ca nimeni
altul libertatea, cultivi ideile si li se clevoteazi cu
fanatism. ,,Marea fo4i - scria ciner.a - a poporului
evrelr este geniul colportajului. Poate impr-gtia o religie, o idee politici, poate azvitli in aer printr-o dia141

bolici putere cle sLlgestie o institLltie, clupl cum poate afirma o valoare, geniul rasei fiincl puter-ea pe care
o are de a face si circule valori nateriale, ca 9i valori
spirituale. Evident ci nimeni nu al putea face vteo
r.ini poporr.rlui elreu din faptul ci nu va colporta
idei, valori ce-i sunt potrivnice, necum o valoare ce
se declari vrijmagi, neinduplecatl a rasei semite.
Sau, daci vrem, putem spune c; poporul evreu obignuiegte sd colporteze gi ideile adversarilor, clar aqa
cle monstruos clesfigurate, inclt rlvna colportajului
apare ca cea n-rai perfidi rizbunare- A avea ostilitatea semiti inseamni si-[i asiguri acea conspil'atie
nevizuti., activi, ce te intdn'rpini pretutindeni, ce tc
lovegte de pretutindeni."
E, desigur, destul adevir in rindurile de rnai sus,
dar ,,geniul acesta al colportalului", cand e asociat cll
o suferinqd de care tot ornul fuge clar pe care e"'rcul
o cauti parci cu o voluptate a sacrificiului gi cu un
atlt de mare tribut cle siinge, nu mai poate fi chial o
,,perficlie". Neamul acesta din care ies cimit:rri, clar si
filosofi ca Philon si Spinoza, pliteite mereu ,.geniul
colportajului" cu un sacrificiu cate se confuncl2i cu
propliul sIu martira j.

Evreul se poate insi gi pierde, in sens spiritual

firegte, reneginclu-Ei vocagia, clevenind ca,,ceilai1i"Sunt unii intre ei care tlniesc clupi o liniste liuntl'ici
gi vor si gteargi toate semnele care ii mai deosebesc
de ceilalli. Se intimpli atunci un lucru extteclr-clinar,
se intimpli aclici ceva cale ii impiedici cle la an'res-

tecafea cu ceilalli, reimprospitanclu-le con$tiinfa

acelui destin dramatic legat de investitura lui Israel.
Sub ochii nogtri neingelegetori se petrece un asemenea fapt. Niciodatd, in adevir, evreii nu s-au identificat mai mult cu un popor aga cum a fdcut poporul
german, cu cultura lui, cu obiceiurile, chiar cu maniile lui. La procesul acesta de asimilare au pafiicipat
cu tot consimfemintul lor interior, gi chiar cu un soi
de mdndrie. Era insi o abatere, o abatere de la o
conduitd, de la o sdgeati implicati in destinul 1or, gi
atunci tocmai aici s-a produs acea violend reaclie
impotriva lor gi tocmai aici s-a produs o reactivare
violentd, puternici, cutremuretoafe a congtiinlei lui
Israel, congtiinli care incepuse si alipeascd. Vid o
mare semnificafie, pentru un cregtin, in faptul ci tocmai poporul german e acela care i-a azvdrlit din tihna in care se preg:teau s5. moarl", contravenind destinului 1or.

in perioaclele O" rnur, Urrn2"tiri ale lumii, ceea

ce se reluzd evreilor, in fond gi in cele din urmi, e
nici mai mult, nici mai puiin decit dreptul la via15,.
Aga cum au tegiduit ei Adevirul 9i Viafa, aga li se
tagiduieqte gi lol totul. Ura teribili care se abate
asupra lor, se vede limpede, are ceva absolut, o intoleranli totald, care nu mai poate fi justificati de,
sd. zicem, pdcatele, defectele lor omenegti, in raporl
cu care pornirea.impotriva lor este absolut disproporlionati. E aici, in prigoana aceasta colosal de dispfopoflionari, in intransigenla inflexibili fald de ei,

lr6

ceva nesfXrgit mai mult dec2t tragerea la rispunclere

pentnr toate blestemiliile care se pun in salcina lor,
de dugmanii lor, care nici ei nu sunt nigte ingeri. In-

vinuirile nu acopei'i nici pe departe ura dezldngitd

ca o furtuni impotriva lor. invinuirile, este evidenla
insigi, rimin ni$te pretexte. Prigoana, acesta este
adevdrul, starnegte uimirea, perplexitatea 9i cele mai
stranii sentimente. Lumea urdgte in ei vocalia, misiunea, mesianismul lor suprafiresc.
t*t

Socot a nu fi lipsiti de interes, in acest climat de

idei, observalia existenlei in lume a unor tensiuni, o
geografie a incordirilor, a contradi{iilor: Franla-Germania, Rusia-Japonia, Germania-Rusia, Japonia-China, America-Japonia, mari tensiuni, care firegte, ca
intr-un joc de gah, se pot schimba. Dar oricum s-ar
schimba acestea, rdmlne peste ele un arc de inalti
tensiune spirituald; lumea-Israel. Arcadele acestea, cu
rosturi profunde, articulalii ale unor sensuri in procesul istoric, nu vor dispdrea niciodatd, chiar dacd
pozilia lor interioard se va modifica. Neschimbati
rlmelne arcada: lumea-Israel. in tensiunea aceasta,
fiecare popor rispunde in stilul siu, conform posibilitifilor lui morale gi intereselor lui. Unul ii' ce^rtl,
altul ii goneqte, altul le revizuiegte drepturile, altul ii
masacreazd. Reaclia e ?n funcgie, firegte, 9i de contextul prezentului. Cit va dura tensiunea aceasta, lupta aceasta ? E greu, e imposibil de spus. In odce caz,
ea nu depincle, currl se afirmi in chipul cel mai

nerod, de atitudinea ,,vlndufllor" 9i a ,,iidinililor?'.

147

Soarta evreilol l'epet, nu-e in mfu-ra oamenilor. Un

cre$tin trebuie si-qi dea seama cu r,r;urinlir de aclevir ul cuprins intl'-o asernenea afirr-uagie, iar ceilalgi
nu pot face abstraclie ci in gase mii de ani problema
nu a fost eliminati de pe ordinea de zi a istoriei.
Creptinismul aduce in aceasd tulburetoare problemi
o perspectivi cafe nu poate fi datd la o parte. Respunderi aproximative, partiale, solulii ridicole s-au
dat, desigur, dar un rispuns la misura implicaliilor
esenliale ale problemei nu l-au clat declt cregtinii,
care vid in Israel o marturie vie a Scripturilor, ca sd
ne aducem aminte mereu ci aici e un deget providenlial, e Providen;a care lwcreaztr in istoria Creaqiei
Sale.

Suferinla .rr."ilo. in mijlocul lumii cregtine aduce

pe orbita disculiei noastre inci. o problemi, esenfiala
qi aceasta, care este in cea mai strinsi legituri cu
insigi noliunea cle om. in adevir se na;te steruitor
intrebarea dacl omul poate fi restrlns la atributele
lui biologice, celelalte fiind mai mult sau mai pugin
ornamentale, o podoabl in care mai degrabl ne incurcim, sau daci dimpotrivi el este in primul siu
r2nd o persoani, adicd purt;torul unor semnificagii
cu un fost mai inalt. Problema aceasta e cu atat mai
anevoie de clezbdtut astazi, cu cit rizboiul 9i celelalte intimpliri groaznice care s-au produs au compromis plni a nu mai recunoagte prepl vielii omenegti. Omul apare mai mult ca un obiect gi e mai
pulin parci de folos dec2t dobitoacele. Poate, insi,
1.48

un cregtin si adopte o asemenea pelspectivi cencl

crecle ci. omul este ficut dupd chipul si aserrin:rrea
lui Dun-mezeu ? Un cregtin respccti viaqa ;i libertatea
omului ca pe niEte bunuri absolute. Le aplri gi le estimeaza in lumina unor criterii compatibile cu acest
postulat. in prezenla violengei exercitati asupra
oricirui om, ceva trebuie si tresalte ca o umilinld in
sufletul unui crestin. Nimeni nu are clreptul sd-gi
loveasci semenul, nimeni nu are dreptul si faci o
discriminare, despi4induJ pe evreu cle om. in orice
c z,
se pune problen-ra la nivel spiritual. in fapt
gi din nenorocire, cei mai r-nultri derogd, ix azi
insi ^ra
chiar tdgdduiesc aceasta pozilie;i nu depigesc plafonul psihologic, riminlnd in confuzia de sentimente gi resentimente, cu atit mai penibili cu clt
omul e mai striin de sensurile profunde ale cregtinismului, rnai inecar in ordinea omencasca, Ei ea pervertiti. in ordinea psihologici, chiar atunci cand existn fafn de evrei o bunivoingi - unii se mindresc cu
prietenii lor evrei - inci pe uncleva sunt reticenle si
obscure incurcituri. Cati nu sunt clezorientatri ci evreul are un unchi in America $i o sore ?n China, intrebindu-se ce este el mai mult: american sau chinez ?
Iar clncl constate ce nu se dizolvd cu toati coca lui
foarte plastici in mediul in care traiegte, nedumerirea
unora atinge paroxismul. Pentru foart mul1i, asemenea situalii creeazd In sufletul lor incurcituri de neclepigit. Evreul devine atunci mai nesuferit decdt un
neevreu cu plcate;i defecte iclentice. Numai un
cre$tin adeverat poate birur asemenea incurclturi Si
confuzii, nai ales cXncl 9i evreii, fiincl lipsili de o claritate esupra situatiei lor printre popoare si olrneni.
149

intrelin sau chial stirnesc asemenea confuzii de sentimente. Me refer la orgolii iignitoare pentru alte orgolii,
la c\lezan\e car pot fi interpretate drept infi'untiri. $i
cum, printr-o pripiti generaliz^re, tot romdnul e declarat poet, tot astfel e posibili generalizarea unor
caliteli sau defecte proiectate in pianul scandalului
gi revoltei. Cu tot acest material al unor inevitabile
controverse, rdmdne in picioare pentru un cregtin imposibilitatea violenlei, mai ales cind ,,adversarul" nu
se poate apdra; ceea ce e monstruos.
Pe de altd parte, ceea ce pentru unii constituie un
defect, cum ar fi bunioari indrizneala, pentru allii
poate fi semnul pozitiv al unei acliuni creatoare. Se
pot astfel cita numeroase cazuri de poeli evrei care in
mod deliberat ignori normele poeziei sau picteazd.
fird si cunoasci desenul sau compun muzici resturnind raporturj si armonii.
Daq in definitiv, ce este acest neam, acest popor
care scapd de sub controlul criteriilor obignuite, care,
degi imprumutd din trislturile altora, rimine pini
la exasperare identic cu el insugi ? Poporul evreu este
o puternicd unitate spirituali, e intmparea unei anumite semnificafii permanente. El are o anumiti structurd, degi evreii de azi, biologic vorbind, sunt deosebili de strimogii lor, iar de-a lungul istoriei s-au vdrsat
in iuclaism grupe de oameni cu totul str;ine de ei,

prin urmare alte stmcturi. in decursul istoriei, unii

evrei au dispirut inridicin2ndu-se in alti casi, allii
au clevenit iudei venind din afara lui. Oricine s-a
a$ezat sub semnul lui, al iudaismului, a suferit fdri int2rziere destinul lui Islael, implinind funcliunea care
ii e atribuite.
150

$i acum si ne intrebdm deschis: intre Biselici 5i

Israel existd un conflict ? in inlelesul exact al cuvintului, nu; hotdrit nu. O incompatibilitate, da, in misura in care Israel reprezinti o negalie, ingdduirea
Hristosului. si implicit infirmarea riziunii pozitive a
vielii, a realitdlii vietii. E vorba deci de o exclusivitate, in sensul cd Biserica fiind Noul Israel, simpla ei
prezenle ehmine tot ceea ce nu este ea - evident e
vorba de ordinea esenfialitefilor. Totugi, Israel existi
in afara Bisericii, pe o alti pozifie, pe care Biserica o
considerd iluzorie. Sub nici un motiv insi Biserica
nu ocupd fali de Israel o pozitie agresivi care si legitimeze in vreun fel ura sau crima impotriva er,reilor.
Temelia Bisericii e dragostea, iar Biserica se roagi
chiar pentru dusmanii ei. in aceastd exclusivirare,
deci, e vorba aici de o dialectici, de o dialectici necesard, a lucririi Adevdrului in toati lumea.
,

inainte de a incheia, o ultimi intrebare pe care de

altfel am mai pus-o: drama evreilor, pentru un
cregtin, are o dezlegare? Rispundem din nou, dupi
aceastd lunge dezbatere, ci oamenii, oicat s-^t cdzni
si aduci o solufe pe linia obignuitd de a glndi, nu
vor izbuti, afari, de cazul cu desdvirEire extraordinar
ca fiecare om ar deveni un crestjn desevirgit, cind
problema evreilor s-ar goli de orice conlinut. Dar
aceaste presupunere, degi fiind oarecum absurdi, are
totuSi darul se ne atragd tlentia ci oamenii nu o vor
putea rezolva decdt dacd fiecare in p^rte reuqe9te si
o dezlege. Ne intoarcem, astfel, la ideea ci marile gi
1.51.

adeviratele probler-r-re

rimin

Cuprins

legate cle o clarificare

pefsonal,i.
Pelspectiva astfel detine. apxrc risturnati. in sensul cA solulia nu trebuie ciutati in afati, ci in interiorul fieciruia- Solulia ne oblign la o lucrare per-sonali,
acdve, in ingelesul de luminare gi de cregtere personali. Cine are o reald experienli de viali va inlelege
cu ugurinli ci nu e aici vreun paladox, ci solulia normali., adeviratd.
in acelaqi timp, evident, fiecare evreu in parte
poate aduce o solulie sau o contribulie, cdci e gi
problema lui. Evreul - problema e tot personald, 9i e
a libertilii gi a cunoagterii - are posibilitatea si iasi
de sub imperiul iudaismului, si treaci sub semnul
cre$tinismului. sa imbraligeze alt destin. Cand trecerea aceasta nu este un act de oportunitate sau o
contorsiune interioard, ci rodul unei impliniri efective, atunci inseamni cd si el - in cre9tinism nu mai
existd nici evreu, nici elin - a intrat pe drumul clezIegirilor adevdrate ale problemelor care in iudaism
sunt oarecum blocate sau intrate intr-un impas.

Aga cum am ajuns si punem problema gi luminind-o cu afirmagia ci ?n fond a fi cregtin inseamni, in ultimi instantrd, a fi om deplin, ne dim seama
ci problema e a oricirui om, fie eI iudcu sau cregtin
clin intlmplare. Dacd evreul va fi in stare sl faci din
crgtinism, adicd din omenie, din umanitatea lui,
problema fundamentali care trebLlie rezolvatd, atunci
e cu neputinle si nu ajungi la incheierea ci solulia
majord, unici, este Hristos. Pentru evreu, solu$a este
increqtinarea, pentru cregtin, reincregtinarea.
Drama evreilor este, in fond, drama omului.

Istoria ca inuiere a sensuriktr

Politica Si oamenii ei

20

Rusia si spiritul european

26

Spengler si,,Declinul Occidentuht i "

47

I sl o ri a c rest i n d ; Merei ko wski

si romanul sdu ,,Moartea zeilor"

53

Libertatea ca esentd a istoriei

92

Inxpliccttiile fundamentale ale istoriei

99

Istofia ca nzdfturie a credintei

105

Criza religioasd

115

Istoria ca clramd. Nodul dramei lui Israel

130