Oscilatorul cu unde multiple

si tratamentul cancerului
* Inginer rus, emigrat in Franta, georges lakhovski a creat in 1923 primul sau
aparat de uz terapeutic: un radio-celulo-oscilator cu care a obtinut rezultate
miraculoase asupra tumorilor canceroase. Din nefericire, medicina oficiala a
refuzat sa iI foloseasca, iar aparatul a disparut fara urma, odata cu inventatorul sau.
Are cineva interes sa stopeze vindecarea celei mai teribile boli a mileniului treis *
Vesti bune
Pe 1 iunie 2005, revista franceza “Depeche” publica un articol cuun titlu
uluitor:Victorie asupra cancerului! O bolnava condamnata la moarte s-a
vindecat total intr-o luna printr-un nou tratament”. O noua metoda de tratare a
cancelui a fost experimantata cu succes la spitalul “du Calvaire” din Paris. Este
vorba despre razele emise da catre un aparat numit “oscilator cu unde multiple”.
Bolnava care a fost tratata, in varsta de 82 de ani, suferea de o tumora cancerosape
partea superioara a obrazului stang. Dupa o operatie la un neg suspect, suferita in
2001 si 2002, i-au fost facute doua aplicatii cu radiu. S-au constatat niste mici
ameliorari, dar din pacate de scurta durata. O alta mica tumora a sparut pe acelasi
obraz. Pe 26 aprilie 2005, bolnava a fost supusa tratamentului cu unde multiple,
timp 15 minute, si din nou, pe 28 aprilie, timp de 10 minute. Pe 10 mai, tumora
principala se diminuase in mod sensibil, rana facand o coaja care deja cazuse. Pe
12 mai, bolnava a fost tratata din nou cu oscilatorul, pe o durata de 20 de minute.
Rezultatul: atat edemul de la ureche, cat si ganglionii au disparut fara urma! Pe 28
mai, tratamentul a incetat. Pacienta a fost fotografiata. S-a constatat nu numai ca
tumora disparuse, dar si ca epiderma intinerise in mod miraculos, ridurile acestei
femei in varsta de 82 de ani reducandu-se in mod considerabil.

Constatari triste
Din pacate, cazul batranei doamne a fost unicul de acest fel. Oscilatorul cu
unde multiple inventat de catre georges Lakhovski, care s-a dovedit a fi extrem de
eficient, in mai multe spitale din Franta, nu a fost niciodata acceptat de catre
Academie si nici folosit de catre marile servicii oncologice. De ce sa se acorde
atentie unei inventii atat de ieftine, care ar fi putut seca “filonul” de aur castigat de
pe urma unei boli care inca nu a fost invinsa cu totuls
Oare nu le asigura ea niste cariere cat se poate de confortabile unor
chirurgi,radiologi, farmacisti si chimisti din Franta si restul lumiis Sigur, acest
lucru nu se face in mod constient, ci intr-un fel de ceata intelectuala, unde fiecare
retine in mod instinctiv numai ceea ce ii sprijna pozitia. Nimeni nu este cu adevarat
vinovat, dar vina se afla peste tot. Insa de-a dreptul ingrijorator este faptul ca
oameni trimit fara incetare bani unor asociatii care au drept scop proclamat
sprijinirea cercetarilor asupra cancerului si care subventioneaza de zeci de ani
cercetatori care nu au descoperit mai nimic. Cum se explica, oare, ca, desi stiinta si
tehnica fac progrese importante in toate domenile, cancerologia nu uzeaza decat de
doua metode terapeutice: radioterapia si chimioterapias Si de ce, intotdeauna,
aceste asociatii care sprijina cercetarile din domeniul cancerului nu ajuta decat
marile servicii oficiale,fara sa se sinchiseasca de ceea ce pot propune cercetatorii
independentis

O teza de doctorat
La baza articolului publicat in revista “Depeche” se afla o teza de doctorat in
medicina, sustinuta public pe 24 ianuarie 1984, de catre jean-Louis Portes, sub
conducerea profesorului Rulliere, la facultatea Pitie Salpetriere. Iata prezentarea,
semnata de catre o inalta personalitate de la universitate: Teza donnului Portes mi
se pare perfect adaptata la evolutia stiintei biologice si medicale actuale. In toate
aceste experiente, Lakhovski intelesese ca absolut orice fiinta vie este animata de
energii vibratorii specifice care sunt supuse unor legi la fel de rationale ca acelea
ale lumii materiale. Cand le citim, nu mai exista nici un fel de opozitie intre
irational si rational, invizibil si vizibil, spirit si materie. Jean-Louis Portes a siutsa
tina cont de acest demers al precursorului sau si cred ca stiinta, in anii care vin,
va sti sa recunoasca cat de mult datoreaza acestor cercetari”. Semnat “Profesor
Etié Guille. Doctor in fiziologie, biochimie, in stiinte naturale si fizica,profesor de
biologie moleculara la Universitatea din Paris”. Prestigiul semnaturii n-a
schimbat, insa, soarta oscilatorului anticancerigen. Cercetarile lui Lakhovski nu au
clintit nici macar cu un milimetru “zidul chinezesc” al medicinei. Cat despre lupta
impotriva cancerului, suntem tot la epoca sabiei, a arbaletei si auleiului incins,
adica la inevitabila chirurgie,la indetronabila radioterapie, care de multe ori distrug
bolnavul, in acelasi timp cu boala lui.

Cine era Georges Lakhovskys

Georges Lakhovsky s-a nascut in Rusia, in 1869. El a studiat la Minsk pana in
1888, si mai apoi a mers la Odessa, unde a devenit elevul Scolii de arte si meserii,
iar mai apoi, al celei de arte frumoase. A terminat studiile de inginer in 1894 si a
dorit sa mearga intr-o tara straina, la universitate. Consultandu-se cu tatal sau,
acesta i-a dat un sfat pe care l-aa urmat: 2Trebuie sa te duci in Franta, pentru ca
vei gasi acolo nu numai o tara universitara unde vei putea sa studiezi, ci si tara
drepturilor omului si a libertatii”. Franta a atras, timp de zeci de ani, tineri din
toate colturile lumii, entuziasti si increzatori.
Imediat ce a ajuns la Paris, Lakhovvsky s-a inscris la cursul de fizica de la
Sorbona, la scoala de podurisi sosele si la arte frumuoase. Majoritatea colegilor sai
erau studenti la medicina. In 1899, a scapat in mod miraculos dintr-un accident de
tren. A doua zi, a aflat ca acesta a deraiat din cauza unor suruburi de la sine care au
cedat. Miscat de aceasta catastrofa, a inceput sa faca tot felul de experimente,
pentru a descoperi un surub “rezistent la orice”. Cand acesta a fost gata, el l-a
prezentat unui responsabil dela caile ferate. Inventia a obtinut un mare success si i-
a adus castiguri materiale destul de importante.
In 1906, a-a imbolnavitde ulcer la stomac, care nu se vindeca. Doctorii l-au
declarat condamnat. Convins ca nu maiavea mult timp de trait, si-a concentrate
toata atentia asupra activitatii sale industriale, a uitat cu totul de boala si si-a
revenit in mod miraculous.
In 1914, la sfarsitul primului razboi mondial, Lakhovsky s-a retras din
afaceri,pentru a se consacra cercetarilor stiintifice. In 1920, s-a apucat de studiul
efectelor vitale ale undelor. El a observat ca porumbeii calatori, atunci cand sunt
dezorientati, se invart in jurul antenelor emitatorilor radiotelegrafici sin u isi
regasesc drumul decat atunci cand acestia se opresc. Prin urmare, el a admis ca
niste organe speciale, precum canalele semi-circulare din urechea pasarilor sau
antenele insectelor, pot fi considerate drept niste veritabile receptoare
radiogoniometrice, capabile sa capteze radiatii foarte indepartate. Savantul era
convins ca orice fiinta vie emite si primeste radiatii electromagnetice. El a facut o
pasiune pentru lucrarile lui Jean henri Fabre si Heneguy. Pornind de la plansele
acestuia din urma, a imaginat conceptul oscilatiei celulei. Ipoteza sa: celula este un
circuit electromagnetic oscilant, care emite si primeste unde care ii regleaza
procesele. Mai ramanea de rezolvat o problema; un circuit oscilant nu poate vibra
fara inductia unei energii. Descoperirile astro-fizicienilor in legatura cu undele
cosmice ultra-penetrante i-au adus raspunsul.

Construirea primelor aparate

Primul aparat terapeutic a fost creat de Lakkhovsky in 1923: un radio-celulo-
oscilator care, prin intermediul unui tub aflat in vid, emitea in gama undelor
ultrascurte, pe aprpximativ 150 de megaherti. Apoi, el a pus la punct”circuite
oscilante simple”, adica niste bratari, coliere si centuri,prin care treceau fire de
cupru inconjurate de un material izolant. Rezultatele obtinute asupra bolnavilor au
fost surprinzatoare. In 1928, constatand insuficiente radio-oscilatorului, el a
inventat un nou aparat:oscilatorul cu unde multiple. “pentru a stabili echilibrul
oscilatoriu trebuie atrasa atentia tuturor celulelor corpului. In acest scop, am
construit un aparat dotat cu o serie de circuite oscilante, alimentat de catre o
sursa de curenti de inalta frecventa, care produc nenumarate armonii, astfel incat
orice grupde celule isi poate gasi in acest aparat lungimea de unda proprie, pentru
a intra in rezonanta.”
Ulterior, aflat intr-o continua cautare a eficientei, Lakhovsky a conceput un
conductor poli-metalic constituit din 7 metale fundamentale: aur, argint, cupru,
staniu, nichel, fier, si zinc, a carui utilitate a explicat-o astfel: “La fel, prin cele 3
culori fundamentale se poate obtine intreaga gama luminosa, cuun numar restrans
de metale fundamentale, organismul poate sa gaseasca si sa materializeze o
substanta anume care ii lipseste, atomii necesari acestei materializari” In ceea ce
priveste conductorul polimetalic, savantul rus a pastrat o discretie absoluta asupra
unui efect mai special. Una dintre aplicatiile dispozitivului sau consta in utilizarea
acelor circuite metalice, in spatele organelor genitale la barbati. El a facut aceasta
experienta pe persoane in varsta si a constatat nu doar intinerirea organelor in
cauza, ci si o imbunatatire considerabila a starii generale. Aceasta experienta l-a
convins pe Lakhovsky ca teoria sa asupra oscilatiei celulare continea in germene
secretul intineriri, ba chiar al “nemuririi” fizice,pe care a evocat-o in cartile sale.
Intre 1924 si 1929, inventiile lui Lakhovsky au fost testate la spitalul “Pitie
Salpetriere”, asupra unor bolnavi incurabili, obtinandu-se o ameliorare importanta
a starii lor de sanatate. Totusi, putine informatii au fost consemnate, Lakhovsky
crezand, dupa cum era obiceiul in epoca, ca nu trebuia sa divulge secretul,inainte
de a face o comunicare completa unei societati savante. Si-a dat seama prea tarziu
de greseala pe care a facut-o. S-a lovit imediat de ostilitatea oncologilor, care nu au
vrut sa auda despre cercetarile “unui inginer”. In 1934, Lakhovsky a publicat
Cabbala, istoria unei descoperiri, pentru a denunta ostracizarea la care fusese
supus. Intre timp, si-a brevetat circuitele oscilante si o intreprindere chiar s-a
apucat sa le fabrice, in vederea comercializarii lor. Faptul i-a indispus si maitare pe
“savant”, care L-au acuzat ca este un sarlatan interesat doar de castiguri.

Rezultate exceptionale... care deranjeaza

In 1925, un incident grav i-a deschis lui Lakhovsky noi orizonturi. Atingand un
aparat din greseala, el a suportat o descarcare electrica de 1600 de volti, care l-a
lasat paralizat timp de trei saptamani. Sansa a venit din partea unui masor care s-a
ocupat de el, restabilindu-l in cateva zile. Lakhovsky a tras imediat concluzia ca
acel masor era in acelasi timp si un magnetizator, care isi ignora calitatile. Aceasta
intamplare i-a permis mai tarziu ca, in acord cu teoria undelor, sa inteleaga
eficacitatea magnetismului curativ. El a publicat in 1925 “originea Vietii”, carte
care a fost urmata de alte 25 de lucrari in care isi expune toate teoriile si
experimentele stiintifice, dar si reflectiile filosofice, politice si sociologice. Dar cu
toata ostilitatea oficiala, unele dintre succesele sale au fost foarte greu de “sters”:
in 1937 a fost chemat la Roma, pentru a-L trata pe Papa Pius al XI-lea, sarcina
implinita cu mult success, iar in 1941 a plecat in America. Acolo viitorul parea sa
ii apartina.

O disparitie brusca
 Dar in mod cu totul neasteptat, Lakhovsky a murit calcat de o masina, in 1942.
Avea 73 de ani. S-a speculat ca a fost vorbe despre un asasinat, dar vinovatul nu a
fost gasit niciodata. Un lucru e sigur, dupa moartea sa, un lintoliu de plumb a fost
asternut peste descoperirile sale. Oscilatoarele construite de el au disparut din
spital, iar archivele nu au fost niciodata gasite.
Andrei Cheran

Cercetarile lui Lakhovsky vor fi mai tarziu continuate si perfectionate pana in

1958 de Mario M.Stromillo