Spiritualitate creştină versus legionarism

în detenţia comunistă
Studiu de caz: Ioan Ianolide1

ADRIAN NICOLAE PETCU

R ecuperat mai târziu, dar rămas în conútiinĠa supravieĠuitorilor temniĠelor comuniste,

Ioan Ianolide a fost unul dintre apropiaĠii lui Valeriu Gafencu, considerat încă din tim-
pul vieĠii ca „sfântul închisorilor”.
Astăzi, Ioan Ianolide este cunoscut mai ales prin lucrarea sa memorialistică, Întoarce-
rea la Hristos. Document pentru o lume nouă2, scrisă sub persecuĠia comunistă, ajunsă pe
căi clandestine úi păstrată cu grijă de persoane de încredere din exil, iar mai apoi publicată
în anul 2006, prin osteneala maicilor de la mănăstirea Diaconeúti, din judeĠul Bacău. Cartea
constituie o veritabilă mărturie de credinĠă creútină ortodoxă úi o rememorare parĠială a celor
suferite în temniĠa comunistă (aici remarcăm smerenia autorului, de altfel omniprezentă în
memoriile sale). Sunt multe aspecte inedite, iar altele care reÀectă monstruozitatea regimu-
lui „democrat-popular” în opera de represiune la adresa elitelor româneúti úi a potenĠialilor
opozanĠi.
Prin urmare, lecturând această carte, ne gândim, probabil, dacă doza de subiectivism,
speci¿că unei astfel de literaturi, nu este prea mare. Altfel spus, ce se con¿rmă sau nu cu alte
mărturii, ¿e ale contemporanilor, ¿e din cele găsite în arhivele fostelor organe de represiune
comuniste?
Totuúi, în demersul nostru, nu ne propunem să veri¿căm cele scrise de Ianolide în car-
tea sa, ci încercăm să-l cunoaútem pe Ioan Ianolide din perspectiva documentelor SecurităĠii,
evident într-o privire obiectivă úi critică, contribuind astfel la creionarea biogra¿ei úi faptelor
sale, dar úi la cunoaúterea spiritualităĠii ce a marcat detenĠia din penitenciarul Tg. Ocna.
După câteva investigaĠii în arhivele fostei SecurităĠi, astăzi aÀate în custodia arhivei
Consiliului NaĠional pentru Studierea Arhivelor SecurităĠii (ACNSAS), am reuúit să identi-
¿căm câteva dosare în care numele lui Ioan Ianolide apare în sute úi sute de ¿le. Principalul
1
Studiul de faĠă are la bază comunicarea Ġinută la 9 februarie 2013, la Parohia „Sf. Parascheva úi Sf. Genoveva” din
Paris, cu înalta binecuvântare a Înaltpreas¿nĠitului Mitropolit Iosif, în cadrul conferinĠei „Martor 4-Ioan Ianolide”,
organizată de Departamentul Cultural al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale úi Meridionale.
2
EdiĠie îngrijită la Mănăstirea Diaconeúti, Bucureúti, Editura Christiana, 2006, 534 p. cu anexe.

46
 Spiritualitate creştină versus legionarism în detenţia comunistă

dosar este cel care conĠine procesul intentat în 1959 lotului de 30 de „duúmani ai poporului”

Studii
în frunte cu Ioan Ianolide úi Constantin Voicescu, sub cota fond Penal, dosar nr. 327, cu 21
volume. Un alt dosar penal este cel aÀat sub cota 971, cu 6 volume, care conĠine ancheta úi
procesul din 1941. Un dosar diferit este cel de urmărire informativă, sub cota fond Informa-
tiv, dosar nr. 233.727, cu 3 volume, întocmit împotriva lui Ianolide după ieúirea din detenĠie
úi până la trecerea la cele veúnice. De asemenea, Ioan Ianolide mai apare în câteva dosare
penale, precum 328, cu 10 volume, care conĠine anchetele din 1948 în care sunt cercetaĠi mai
mulĠi studenĠi în frunte cu tânărul Constantin Voicescu.

Repere biografice

Ioan Ianolide s-a născut la 27 ianuarie 1919, într-o familie de aromâni din Blata-Mace-
donia (Bitolia), aúezată mai apoi în comuna Dobroteúti, judeĠul Teleorman. Având o situaĠie
materială bună, părinĠii l-au trimis pe tânărul Ioan să urmeze Facultatea de Drept din Bucu-
reúti. Aici cunoaúte curentele politice care se manifestau tot mai mult în contextul unui regim
care ducea România la prăbuúire. În 1937, intră în FrăĠiile de Cruce (FDC), activând până la
des¿inĠarea partidelor politice (februarie 1938). Potrivit declaraĠiei dată la SiguranĠă, chiar
dacă guvernul „naĠional-legionar” fusese instalat din septembrie 1940, Ianolide activează în
FDC abia din noiembrie, se pare din cauza unei probleme de sănătate. După rebeliunea legi-
onară (ianuarie 1941), el nu mai activează politic3.
La 19 octombrie 1941 este arestat de SiguranĠă, în pădurea de la Băneasa, alături de alĠi
tineri, pe motiv că ar participa la o úedinĠă legionară. A cunoscut beciurile SiguranĠei, din
declaraĠiile olografe de la anchetă reieúind că a fost torturat ¿zic4. Ianolide a reclamat că ar
¿ victima unei înscenări a SiguranĠei. De altfel, la instrucĠie, procurorul militar i-a disjuns
dosarul, astfel încât ceilalĠi 20 arestaĠi cu el erau eliberaĠi5.
Procesul s-a desfăúurat la Curtea MarĠială a Comandamentului Militar al Capitalei, în-
cepând cu data de 14 noiembrie 1941. În depoziĠia sa, Ianolide a susĠinut că este victima unei
înscenări a PoliĠiei úi că declaraĠiile i-au fost luate cu forĠa6.
Cu toate acestea, prin SentinĠa nr. 2208 din 21 noiembrie 1941, Ioan Ianolide a fost con-
damnat la 25 ani muncă silnică, pentru infracĠiunea de „crimă de participare la organizaĠie
interzisă de lege”, pedeapsa expirând la 12 octombrie 19667.
În timpul detenĠiei din vremea regimului antonescian, Ianolide a cunoscut închisorile
de la Jilava (decembrie 1941)8, Văcăreúti, Aiud (din 13 ianuarie 1942)9 úi Alba Iulia (din ianu-
arie 1944)10.
La Aiud, comandantul Aurel Munteanu îl considera „f.f. periculos”, iar atunci când urma
să-l transfere la penitenciarul din Alba Iulia, susĠinea că ar „face parte din echipa de pregătire
a rebeliunii cu scop de evadare din penitenciarul Aiud. Credem că mutarea lui din acest peni-
tenciar nu este oportună, putând da loc la alte surprize în legătură cu SiguranĠa Statului”11.
Potrivit foii matricole de închisoare, „la data de 9 mai 1942 [Ianolide] a fost notat în
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

regim de carceră ca un element rău úi recalcitrant pentru anumite abateri”; la 2 decembrie

3
ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 971, vol. 1, f. 47.
4
Ibidem, ff. 48-49v.
5
Ibidem, f. 124.
6
Ibidem, ff. 160-160v.
7
Ibidem, dosar nr. 327, vol. 12, ff. 284-285, 296.
8
Ibidem, ff. 293, 297.
9
Ibidem, ff. 265, 292.
10
Ibidem, f. 286.
11
Ibidem, f. 287.

47
 Adrian Nicolae Petcu

1943, a primit „6 lovituri cu cureaua la spate pentru că a refuzat să salute pe primul gardian”,
Studii
apoi, „a fost izolat 10 zile celulă pentru că a activat în educaĠia legionară în penitenciar etc.
etc. etc”. În consecinĠă, Ianolide a primit „regim celular 1 an úi 6 luni, de la 13 ianuarie 1942,
până la 13 august 1943”12. Într-un alt document se arată că a fost „pedepsit 1 zi izolare pentru
abatere de la regulamentul plimbării; pedepsit cu 15 lovituri cu cureaua la spate pentru că a
încercat să provoace rebeliune în penitenciar”13. Multe din aceste pedepse erau rezultatul urii
manifestate de comandantul Munteanu faĠă de deĠinuĠii legionari încă din perioada carlistă,
după cum ne încredinĠează însuúi Ianolide în memoriile sale14.
La 14 februarie 1945, Ioan Ianolide a făcut recurs la condamnarea primită în 1941, în
solicitare arătând înscenarea căreia îi căzuse victimă, cum a fost torturat ¿zic în ancheta Si-
guranĠei úi nevoit să scrie declaraĠiile cu mâna stângă, iar că la percheziĠie i s-a găsit numai
Biblia, nu úi celelalte corpuri delicte invocate de organele de cercetare penală15.
În 1946, prin decret regal, lui Ianolide i-a fost redusă pedeapsa cu 6 ani úi trei luni16.
În timp ce se aÀa la Aiud, în mai 1948, Ianolide a solicitat să se căsătorească cu logodni-
ca sa, Valentina, sora lui Valeriu Gafencu. AutorităĠile au refuzat cererea lui Ianolide17.
În septembrie 1948, lui Ianolide i s-a refuzat graĠierea condamnării din vremea regimu-
lui antonescian, în urma cererii tatălui său depusă cu un an înainte18.
În perioada comunistă, Ianolide a fost deĠinut în mai multe închisori, precum: Aiud
(1954, 1958, 1960), Tg. Ocna (30 mai 1950-1953), Gherla (1957), Văcăreúti (13 iunie 1959),
Jilava (1960). La 30 mai 1950 a fost mutat la penitenciarul Tg Ocna, ¿ind adus de la Piteúti19.
Între 22-24 august 1953 a fost transferat de la Caransebeú la Văcăreúti, pentru „internare în
spital”20. La 3 decembrie 1954 era mutat de la Caransebeú la Aiud21.
În octombrie 1952, mama lui Ioan Ianolide înainta o petiĠie către DirecĠia Penitenciare-
lor în care solicita aprobarea trimiterii unui colet cu alimente către ¿ul său aÀat în penitenci-
arul Tg. Ocna22. Conducerea DirecĠiei Penitenciarelor a cerut penitenciarului Tg. Ocna să se
conformeze „întocmai regulamentului asupra aplicării regimului penitenciar úi instrucĠiuni-
lor în vigoare”23.
Dintr-un memoriu al lui Nicolae Ianolide aÀăm că abia la 26 noiembrie 1952 ¿ul său a
putut trimite acasă o carte poútală, scrisă în 10 rânduri, în care cerea îmbrăcăminte. Numai
că toate cele patru colete, cu alimente úi îmbrăcăminte trimise de către cei de acasă, au fost
refuzate de penitenciar. Tatăl său a făcut o întâmpinare către DirecĠia penitenciarelor, fără
însă a primi vreun răspuns. În 27 mai 1953, Nicolae Ianolide înainta un alt memoriu, în care
solicita permisiunea de a trimite ¿ului său câte un colet pe lună cu alimente úi medicamen-
te24. Din nou, fără răspuns.
În 1954, pe când era deĠinut la Caransebeú, lui Ianolide i-a fost interzis dreptul de a
primi pachet25, deoarece gardianul-úef înaintase către conducerea penitenciarului următorul
referat: „În ziua de 12.04.1954 am împărĠit pachetele la deĠinuĠi ce au fost sosite prin poútă úi,
12
Ibidem, f. 265v.
13
Ibidem, f. 266v.
14
IOAN IANOLIDE, op. cit., pp. 30-37, 45, 48-50.
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

15
ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 327, vol. 12, ff. 280-282.
16
Ibidem, f. 265.
17
Ibidem, ff. 263-264.
18
Idem, fond Informativ, dosar nr. 233.727, vol. 3, ff. 3, 6, 10.
19
Idem, fond Penal, dosar nr. 327, vol. 12, ff. 181v, 262v.
20
Ibidem, f. 205.
21
Ibidem, vol. 1, f. 181v.
22
Ibidem, vol. 12, f. 261.
23
Ibidem, ff. 260-261.
24
Ibidem, ff. 259-259v.
25
Ibidem, f. 201.

48
 Spiritualitate creştină versus legionarism în detenţia comunistă

la vorbitor, am găsit în pachetu´ deĠinutului Ianolide Ioan, în carne băgată una fotogra¿e cu

Studii
niúte nume scrise úi totodată a fost indisciplinat faĠă de cap[oralul] Vâlceanu Mihai. S-a luat
la ceartă cu el pentru medicamente, că de ce nu-i dă toate medicamentele care i le-a adus la
vorbitor. Cap[oralul] Vâlceanu Mihai i-a spus că are dreptul numai la 4 feluri de medicamen-
te. Eu propun ca acest deĠinut să ¿e pedepsit cu tăierea pachetului úi vorbitorului, conf[orm]
regulamentului”26.
Cu toate acestea, tatăl său a înaintat un alt memoriu către conducerea penitenciarului
Caransebeú, însă fără a primi vreun răspuns27.
La 30 martie 1955 a fost mutat în salonul 4 „spital” al penitenciarului Aiud28. În martie
1956 a fost internat în in¿rmeria penitenciarului Aiud, „salonul 3”, cu diagnosticul „hepatită
epidemică”, pentru ca, la 16 aprilie, să ¿e mutat în Celular29.
În mai 1955, Ianolide înaintează o contestaĠie la executarea pedepsei, care însă va ¿ res-
pinsă, în iunie acelaúi an, de Tribunalul Militar Bucureúti30.
În august 1956, pe când era deĠinut în penitenciarul Aiud, Ioan Ianolide a cerut reju-
decarea procesului din 1941. Însă, la 30 octombrie 1956 cererea i-a fost respinsă de către
Tribunalul Militar Bucureúti31.
În ianuarie 1957, tatăl său a înaintat un memoriu către conducerea penitenciarului în
care ruga ca Ioan să primească pachet, menĠionând că, „de trei ani de zile nu mai am nici
un rând de la ¿ul meu”, totodată trimiĠând o carte poútală scrisă către ¿ul său32. Pe referatul
despre comportamentul lui Ioan Ianolide în detenĠie, directorul închisorii punea rezoluĠia:
„Se clasează”33.

Ancheta

În cartea sa, Ianolide spune că „în toamna lui 1958” a fost mutat de la Aiud la Securita-
tea de pe Calea Rahovei din Bucureúti34. Totuúi, „procesul verbal de depunere úi percheziĠie
corporală”, privind „încarcerarea în interesul cercetărilor” a lui Ianolide în unitatea „C” din
Bucureúti, adică sediul Ministerului Afacerilor Interne, este datat 13 martie 1959, ora 10.3935.
Se poate ca, iniĠial, Ianolide să ¿ fost adus în arestul din Calea Rahovei.
Alături de Ianolide mai erau arestaĠi 28 de persoane, după cum urmează: Gheorghe Penciu,
din 9 august 1958; Constantin Voicescu, Vasile Petrescu úi Aurora Soltaniuc, din 31 octombrie
1958; Grigore Gladcov, din 26 noiembrie; Grigore Contra, din 22 decembrie; Ion PerĠa, din 24
decembrie 1958; Constantin ğoĠea úi Alexandru Cranciova, din 25 decembrie 1958; Gheorghe
Samuel, George Răzeúu, Justin Paven, George Georgescu, Alexandru Angelescu, Vasile Purice,
Eugen ùahan úi Constantin FinanĠu, din 30 decembrie 1958; ùtefan Miere, din 7 ianuarie 1959;
Constantin Samargescu, din 17 ianuarie 1959; Nicolae Floricel, din 18 ianuarie 1959; Nicolae
Grozav úi Radu Trifan, din 24 aprilie 1959; Virgil Popa, din 30 aprilie úi Victor Stoica, din 2 mai
1959. Alături de aceútia au mai fost introduúi în lot mai mulĠi condamnaĠi încă din vremea regi-
mului antonescian: ùtefan Szabo, Ion Cazacu, Gheorghe Ovezea úi Constantin Dragodan.
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

26
Ibidem, f. 202.
27
Ibidem, f. 245.
28
Ibidem, f. 192.
29
Ibidem, ff. 178-179.
30
Ibidem, f. 238.
31
Ibidem, f. 235.
32
Ibidem, ff. 229-230v.
33
Ibidem, f. 228.
34
I. Ianolide, op. cit., p. 197.
35
ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 327, vol. 12, f. 214.

49
 Adrian Nicolae Petcu

Abia după o lună de detenĠie în beciurile Ministerului Afacerilor Interne, lui Ioan Ianoli-
Studii
de i-a fost consemnat primul proces verbal de interogatoriu de către locotenentul Constantin
Cenuúe. În memoriile sale, Ianolide îl descrie pe anchetator „un copilandru spelb, cu oche-
lari, pipernicit. Cu grad de locotenent-major. [...] Cu toate că s-a purtat brutal úi impertinent,
am simĠit la el úi o s¿ală”36.
Această întârziere probabil că se datorează refuzului lui Ianolide de a face declaraĠii
pe placul anchetatorilor. În primul interogatoriu consemnat, anchetatorul s-a mulĠumit să
noteze doar activitatea lui Ianolide până în 1941, adică până la condamnarea din vremea
regimului antonescian, evidenĠiind astfel apartenenĠa sa la FDC37. Practic, interogatoriul nu
are nici măcar o pagină. Se pare că Ianolide nu era dispus să mărturisească aúa cum doreau
anchetatorii.
Totuúi, la 6 aprilie 1959, în penitenciarul Aiud era interogat Ion Popescu, în calitate de
martor. A fost întrebat asupra activităĠii legionarilor pe care îi întîlnise în perioada 1950-
1953, în penitenciarul Tg. Ocna. Popescu i-a nominalizat pe toĠi cei care practic fuseseră ares-
taĠi de Securitate pentru această anchetă. De asemenea, Popescu a mai arătat: „În perioada
cât am stat în Tg. Ocna útiu că legionarii Gafencu Valeriu, până în 1952 când a decedat, iar
după aceea Ianolide Ioan, au fost cei ce s-au ocupat cu imprimarea liniei mistice úi pregătirea
în acest sens a legionarilor úi a celorlalĠi deĠinuĠi din penitenciar. Atât Gafencu, cât úi Iano-
lide purtau discuĠii pe teme mistice cu noi, căutând să ne convingă de faptul că va trebui să
desconsiderăm greutăĠile prin care trecem în această viaĠă. ùtiu că Gafencu a compus mai
multe principii de conduită úi spunea legionarilor úi celorlalte elemente condamnate să se
călăuzească după ele în viaĠă”38.
Un alt aspect subliniat de Popescu era acela de adoptare de către legionari a unei căi
mistice, diferită de linia politică: „Legionarul Ianolide Ion propovăduia legionarilor din peni-
tenciar retragerea la mănăstiri, socotind că numai astfel se vor putea îndeplini în întregime
principiile formulate de Gafencu Valeriu. El mai spunea că miúcarea legionară trebuie să
renunĠe la violenĠă, deoarece ea propovăduind în acelaúi timp úi misticismul ar însemna să
se contrazică”. În acest sens, „în afara discuĠiilor ce se purtau, se cântau úi rugăciuni, cât úi
diferite texte biblice aúa cum este cazul textelor din Evanghelia după Ioan. Aceste scrieri cir-
culau printre noi atât pe cale verbală, cât úi scrise pe scânduri unse cu săpun. Chiar úi eu am
primit spre memorare asemenea scrieri pe săpun de la pastorul Wurmbrand Richard, care
m-a pregătit în această disciplină”39.
Tot Popescu mai arăta că la Tg. Ocna funcĠiona un adevărat sistem de întrajutorare creú-
tin: „Toată această activitate se ducea în spiritul principiilor formulate de Gafencu Valeriu úi
Ianolide Ion. În acelaúi spirit, în penitenciar legionarii se ajutau între ei cu diferite servicii,
alimente úi îmbrăcăminte”40, nominalizându-i pe o parte dintre arestaĠii acestui lot.
Tot Popescu a mai arătat că la Tg. Ocna circulau poezii mistice scrise de Valeriu Gafen-
cu, Constantin Aurel Dragodan, Victor Stoica úi alĠii din rândul celor arestaĠi în lot41.
La 15 aprilie a urmat interogatoriul luat lui Nutti Pătrăúcanu, unul dintre cei reeducaĠi în
temniĠa de la Piteúti, mai apoi transferaĠi la Tg. Ocna. Acesta a declarat cum încă din 1942 legio-
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

narii închiúi la Aiud s-au împărĠit în două categorii: una a celor cu activitate legionară „fără com-
promisuri” úi alta care a adoptat o „linie mistică”, iniĠiată de comandanĠii Trifan úi Marian Ion.
Aceútia din urmă justi¿cau adoptarea liniei mistice pentru a ajunge la „biruinĠa legionară”, de-

36
I. Ianolide, op. cit., p. 198.
37
ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 327, vol. 1, ff. 4-5.
38
Ibidem, ff. 9-9v.
39
Ibidem, f. 10.
40
Ibidem, f. 10.
41
Ibidem, f. 10v.

50
 Spiritualitate creştină versus legionarism în detenţia comunistă

oarece, „prin faptele comise, organizaĠia legionară ajunsese la un conÀict cu Dumnezeu, acela de

Studii
a ¿ comis crime, fapte care sunt incompatibile cu legile divinităĠii”. Ei îúi întăreau argumentaĠia
prin faptul că această linie mistică este „autentic codrenistă”. Ulterior, prin pregătire temeinică,
această linie a fost moútenită de tineri legionari, precum Valeriu Gafencu úi Ioan Ianolide, pe care
să o continue în închisoare, apoi chiar în libertate ca „un serios mijloc de conspirare a activită-
Ġii legionare”42. Tot Pătrăúcanu mai arăta că Gafencu a făcut un set de „instrucĠiuni mistice” pe
care legionarii din închisori să-l urmeze, inspirat din literatura legionară, precum: cartea „Pentru
legionari” a lui Codreanu, „Jurământul gradelor legionare” sau „Îndreptarul FDC”. Potrivit, lui
Pătrăúcanu, aceste instrucĠiuni ar ¿ fost puse în practică în timpul detenĠiei de la Tg. Ocna, mai
ales prin aúa-zisul „ajutor legionar”, adică prin susĠinerea bolnavilor cu alimente, medicamente,
îmbrăcăminte úi alte ajutoare. Apoi, educaĠia mistică de la Tg. Ocna presupunea două ipoteze:
prima –„acea a ieúirii lor în libertate, ¿ind la putere regimul comunist, când spuneau că legionarii
trebuie să se menĠină pe linia mistică, să nu susĠină cu nimic regimul comunist, să caute să mun-
cească numai atât cât este necesar, pentru a-úi câútiga existenĠa, pentru că altfel ar însemna să se
pună în slujba satanei”; a doua ipoteză –„aceea ca legionarii să ¿e eliberaĠi odată cu răsturnarea
regimului comunist. În acest caz ei spuneau că la început legionarii să nu ia conducerea úi să lase
să facă acest lucru partidele istorice, care să ducă greul perioadei de trecere”, pentru ca, ulterior,
„legionarii să scoată capul úi să pună mâna pe puterea din stat”43.
Cele declarate de Nutti Pătrăúcanu nu făceau decât să-l incrimineze pe Ioan Ianolide,
¿ind evident pe placul anchetatorilor. De acum, ancheta a căpătat o altă direcĠie, practic,
total împotriva lui Ianolide. Cum însă declaraĠiile lui Pătrăúcanu úi Ianolide erau în opoziĠie,
atunci procedura anchetei penale reglementa consemnarea unei confruntări între cei doi.
Această procedură s-a consumat în data de 17 aprilie 1959, între orele 7.30-20.00. În
declaraĠia sa, Pătrăúcanu a repetat toate acuzaĠiile la adresa lui Ianolide, privind adoptarea
liniei mistice de către legionari ca formă de rezistenĠă, pentru ca ulterior, după eliberare, să
participe la acĠiunea de subminare a regimului democrat-popular, până la „biruinĠa de¿niti-
vă a organizaĠiei legionare”44.
În replică, Ianolide a a¿rmat: „Recunosc că, în anul 1941, ¿ind transferat la penitencia-
rul Aiud, am stat acolo până în 1946, când am fost trimis în colonia «Unirea». În acest timp
am cunoscut pe comandantul legionar Trifan Traian úi Marian Ion. Cu aceútia nu am purtat
discuĠii niciodată până în 1946. Nu recunosc să ¿ desfăúurat activitate legionară úi nici mis-
tică úi nici să ¿ fost pregătit în acest sens de legionarii de mai sus. De asemenea, nici eu nu
am pregătit pe linia activităĠii legionare pe nimeni în penitenciarul Aiud. Principiile de viaĠă
creútină despre care a declarat Pătrăúcanu Nutti au fost concepute de legionarul Gafencu
Valeriu, nu pot preciza când, însă eu am luat cunoútinĠă de ele în anul 1950, chiar de la el în
penitenciarul Tg. Ocna”45.
În continuare, Pătrăúcanu a declarat că aceste principii de viaĠă creútină, cu fundamente
ideologice legionare, au fost transmise de comandanĠii legionari susamintiĠi lui Gafencu, re-
spectiv Ianolide, în timp ce se aÀau în colonia de muncă de la «Unirea».
În replică, Ianolide a a¿rmat: „Nu recunosc nimic din cele declarate de Pătrăúcanu
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

Nutti. Eu útiu că nu am desfăúurat nici o activitate legionară, am trăit numai o viaĠă creútină
interioară, fără a mă exterioriza”46.
Cu toate acestea, Pătrăúcanu a continuat să susĠină că cei doi (Gafencu úi Ianolide) au
demarat o întreagă activitate legionară în penitenciarul Tg. Ocna, prin răspândirea „literatu-
42
Ibidem, ff. 11-11v.
43
Ibidem, ff. 12-15v.
44
Ibidem, ff. 27-27v.
45
Ibidem, f. 28.
46
Ibidem, ff. 28-28v.

51
 Adrian Nicolae Petcu

rii mistice”, „ajutor legionar”, impunerea principiilor de viaĠă creútină úi că atunci când se vor
Studii
elibera legionarii vor trebuie să conspire împotriva regimului47.
Întrebat de anchetator asupra celor spuse de Pătrăúcanu, Ianolide a răspuns: „Declar că
tot ceea ce Pătrăúcanu Nutti a declarat nu corespunde adevărului úi precizez următoarele: În
penitenciarul Tg. Ocna s-a făcut într-adevăr ajutor între deĠinuĠii contrarevoluĠionari printre
care erau úi legionari. Ajutorul a constat în executarea diferitelor servicii celor care erau grav
bolnavi úi în darea diferitelor alimente din raĠiile noastre celor ce aveau nevoie de ele. Men-
Ġionez că executarea serviciilor se făcea în mod legal, deoarece administraĠia útia acest lucru.
Ajutorul în alimente ce s-a făcut de către noi în penitenciarul Tg. Ocna nu era făcut în mod
legal, deoarece regulamentul interior interzicea. De asemenea, ajutorul organizat între noi
a mai constat úi în confecĠionarea diferitelor obiecte de îmbrăcăminte (din lână), pentru cei
care aveau nevoie de ele. Cel care confecĠiona asemenea obiecte de îmbrăcăminte a fost legi-
onarul Cazacu Ion, care a ajutat în acest fel pe mai mulĠi deĠinuĠi. Cazacu Ion mi-a confecĠio-
nat úi mie un pulover. Nici acest ajutor nu era prevăzut de regulamentul închisorii. Personal
am ajutat cu alimente pe legionarul Gafencu Valeriu, cât úi pe deĠinuĠii contrarevoluĠionari
Filipescu Ene úi Tobescu.
În aceeaúi perioadă, cât am stat la Tg. Ocna, eu am trăit o viaĠă creútinească, având
convorbiri de ordin religios îndeosebi cu legionarul Gafencu Valeriu. […] În cadrul convor-
birilor ce le-am avut am abordat o serie de probleme care privesc viaĠa creútină úi îndeosebi
atitudinea în faĠa morĠii, atitudine în care constă în credinĠa în viaĠa de apoi în vederea căreia
trebuia să ne pregătim suÀeteúte. Am discutat despre rugăciune, despre spovedanie, împăr-
tăúanie, dragostea creútină úi alte probleme de felul acesta.
În anul 1950, ¿ind împreună cu legionarul Gafencu Valeriu la Tg. Ocna, acesta mi-a
făcut cunoscută starea lui de conútiinĠă în faĠa morĠii, pe care el úi-a ¿xat-o într-un număr
de aproximativ 36 principii intitulate, sub diferite forme ca: «Principii de viaĠă creútină»48,
«NăzuinĠe creútine»49 úi «votul meu».
Aceste principii au un caracter exclusiv creútin úi ele aveau drept scop integrarea omului
creútin-ortodox în învăĠătura úi dogmatica Bisericii creútine. Ele se refereau úi la cei care nu
sunt creútini úi cei ce sunt mai puĠin creútini, în scopul de a-i aduce úi pe aceútia pe adevărata li-
nie creútină. […] Scopul cu care am discutat principii de viaĠă creútină cu cei menĠionaĠi mai sus
a fost cunoaúterea de către ei a învăĠături creútine úi a mijloacelor de puri¿care suÀetească.
Unul dintre grupurile de principii concepute de legionarul Gafencu Valeriu se intitu-
lează «NăzuinĠele creútine», compus din 7 puncte. Aceste principii se referă la felul cum tre-
buie dusă viaĠa creútină în cadrul Bisericii, pentru a se obĠine mântuirea. Unele asemănări
între aceste principii úi cele elaborate de Codreanu în lucrările sale se datorează măsurii în
care acesta s-a integrat învăĠăturii úi dogmei creútine. Acelaúi lucru îl susĠin úi în legătură cu
celelalte principii elaborate de Gafencu Valeriu, în sensul că úi ele cuprind norme de viaĠă
creútină, stabilind hotărârile de viaĠă personală pe care el úi le-a luat úi care au fost valabile
pentru orice creútin”50.
FaĠă de cele a¿rmate cu tărie de Ianolide, Nutti Pătrăúcanu a continuat totuúi să susĠină
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

că principiile de viaĠă creútină lansate de Gafencu în penitenciar au un fundament ideologic

legionar sub înfăĠiúare religioasă, căutând să demonstreze asemănările cu scrierile lui Co-
dreanu.
În replică, Ianolide a făcut o delimitare clară între principiile legionare date de Codrea-
nu, cu un conĠinut luat din dogma úi morala creútină, úi principiile lui Gafencu care au fun-
47
Ibidem, ff. 29-30.
48
A se vedea Anexa 1.
49
A se vedea Anexa 2.
50
ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 327, vol. 1, ff. 30-31.

52
 Spiritualitate creştină versus legionarism în detenţia comunistă

dament creútin-ortodox, în concordanĠă cu învăĠătura Bisericii: „Recunosc că aceste principii

Studii
au în parte asemănări cu formulările lui C. Z. Codreanu, ele ¿ind valabile deopotrivă úi pentru
legionari úi pentru nelegionarii care ar ¿ fost de acord cu ele. Astfel, atât C. Z. Codreanu în
lucrările sale, cât úi Gafencu Valeriu în principiile sale vorbesc despre înviere, cu singura de-
osebire că primul se referă la învierea neamului românesc făcută în organizaĠia legionară, iar
Gafencu Valeriu se referă la învierea tuturor neamurilor.
De asemenea, úi unul úi celălalt vorbesc de o úcoală de educaĠie creútină. Codreanu vor-
beúte despre crearea unei úcoli creútine, unde să intre numai legionarii neamului românesc,
pentru a se pregăti în vederea creării statului român legionar, iar Gafencu Valeriu se referă la
crearea unei úcoli legionare [sic!] cu participarea tuturor neamurilor care acceptă principiile
sale, în scopul desăvârúirii lor úi din punct de vedere creútin. Spre deosebire de Codreanu,
care accentua numai latura legionară a educaĠiei, Gafencu pune pentru prima dată problema
úi a desăvârúirii din punct de vedere mistic”51.
FaĠă de cele spuse de Ianolide, anchetatorul insistă cu întrebarea: „Precizează dumneata
atunci dacă principiile lui Gafencu Valeriu au ori nu un caracter legionar?”
Ianolide răspunde: „Principiile lui Gafencu Valeriu au numai unele asemănări cu prin-
cipiile din doctrina lui C. Z. Codreanu, cât úi cu scrierile celorlalĠi conducători legionari. Legi-
onarul Gafencu Valeriu a ajuns la concluzia că, în doctrina sa, Codreanu s-a abătut de la ade-
văratul creútinism, subordonându-l ideii naĠionaliste úi politice. Legionarul Gafencu Valeriu,
în principiile sale, se ¿xează pe un plan spiritual universal, cuprinzând în el toate neamurile.
Aceste principii sunt valabile úi pentru legionari, cu condiĠia de a úi le însuúi úi accepta în
forma în care le-a conceput el”52.
La întrebarea anchetatorului: „Cu ce scop aceste principii au fost concepute úi răspân-
dite în rândul legionarilor de la Tg. Ocna?”, Ianolide a răspuns: „Aceste principii au fost
concepute úi răspândite în rândul celorlalĠi deĠinuĠi din Penitenciarul Tg. Ocna, printre care
úi legionari, cu scopul ca ei să cunoască starea de conútiinĠă a lui Gafencu Valeriu, putând úi
ei să o adopte în viaĠă”53.
În urma confruntării, anchetatorii au constatat că tot ce a¿rmase Pătrăúcanu, practic
fusese răsturnat de Ianolide.
În consecinĠă, o lună mai târziu, anchetatorii au recurs la o altă confruntare, de data
aceasta cu Vasile Petrescu, un alt deĠinut de la Tg. Ocna, din perioada 1950-1953. Petrescu a
repetat într-o formulare mai scurtă cele spuse de Pătrăúcanu, adăugând că Ianolide a conti-
nuat această educaĠie mistică în penitenciarul de la Caransebeú54, în perspectiva schimbării
regimului politic. Drept răspuns, Ianolide a a¿rmat că nu recunoaúte nimic din cele spuse de
Petrescu, susĠinând că atât „discuĠiile mistice”, cât úi „ajutorul legionar” de la Tg. Ocna s-au
adresat legionarilor úi celorlalĠi „deĠinuĠi contrarevoluĠionari”. De asemenea, Ianolide arăta
că cele a¿rmate de Petrescu „o parte sunt exagerate, iar o parte ireale”55. Astfel se încheia
ultima confruntare a lui Ianolide.
La 3 iunie 1959, anchetatorul Cenuúe întocmea concluziile de învinuire, în care arăta:
„Începând cu anul 1950, ¿ind trimis pentru o perioadă mai îndelungată în penitenciarul Tg.
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

Ocna, Ioan Ianolide úi legionarul Gafencu Valeriu au elaborat úi difuzat în rândul legionarilor
din penitenciar instrucĠiuni de activitate legionară sub masca misticismului, iar în baza lor
au trecut la reorganizarea úi pregătirea acestora în vederea trecerii lor la activitate criminală

51
Ibidem, f. 31v. Se poate remarca interpolarea la consemnarea interogatoriului, cu termenul „legionar”, făcută de
către anchetator.
52
Ibidem, f. 32.
53
Ibidem, f. 32.
54
A se vedea Anexa 3.
55
ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 327, vol. 1, ff. 40-43.

53
 Adrian Nicolae Petcu

împotriva puterii democrat-populare din RPR, după eliberare. Susnumitul a condus întreaga
Studii
activitate legionară din penitenciar, a participat la recrutarea deĠinuĠilor condamnaĠi pentru
astfel de activitate politică în organizaĠia legionară úi a difuzat scrieri cu caracter legionar în
rândul complicilor săi, în scopul menĠinerii moralului lor legionar.
În afara instrucĠiunilor scrise, elaborate úi difuzate de Ianolide Ioan, acesta a mai dat
legionarilor Voicescu Constantin, Petrescu Vasile úi celorlalĠi membri ai grupului, instrucĠi-
uni practice de felul cum să activeze subversiv, cât úi asupra metodelor criminale pe care să
le folosească în activitatea lor contrarevoluĠionară. În baza acestor instrucĠiuni, începând cu
anul 1954, un număr important de legionari, care au fost puúi în libertate, s-au constituit într-
un grup contrarevoluĠionar sub conducerea lui Voicescu Constantin úi au trecut la activitate
subversivă împotriva regimului democrat din RPR”. În consecinĠă, Ianolide era încadrat la
infracĠiunea de „uneltire contra ordinii sociale”, prevăzută úi pedepsită de art. 209, pct. 1 din
Codul Penal56.
Potrivit Codului Penal al RPR din 1958, această încadrare juridică presupunea: „unelti-
rea contra ordinii sociale, care se pedepseúte cu munca silnică de la 15-25 ani úi degradarea
civică de la 5-10 ani, adică faptul de a iniĠia sau constitui, în Ġară sau în străinătate, organizaĠii
sau asociaĠii care au drept scop schimbarea ordinii sociale existente în stat sau a formei de
guvernământ democratice, ori de a activa în cadrul unei asemenea organizaĠii sau asociaĠii,
ori de a adera la aceasta”57. Prin urmare, Ianolide era acuzat de infracĠiuni pe care nu le să-
vârúise.
A doua zi, lui Ianolide i s-a consemnat ultimul interogatoriu, pentru a lua la cunoútinĠă
concluziile de învinuire. Ianolide a recunoscut că a pus în circulaĠie principiile de viaĠă creú-
tine, adăugând: „Faptul că aceste principii au unele formulări asemănătoare cu scrierile lui C.
Z. Codreanu se datorează că úi Codreanu úi Gafencu s-au inspirat dintr-un izvor comun, care
este Biblia úi învăĠătura creútină.
În perioada 1950-1953 am purtat discuĠii pe marginea acestor principii, cu scopul puri¿-
cării suÀeteúti, înĠelegerii vieĠii creútine úi mântuirii suÀetelor. […] Celor cu care am discutat
le-am spus ca toată viaĠa să respectăm úi să trăim învăĠătura creútină”58.

Procesul

A urmat procesul desfăúurat la Tribunalul Militar Bucureúti, în care Ianolide a fost con-
siderat, alături de Constantin Voicescu, vârf de lot în fruntea celor 30 de inculpaĠi. În depozi-
Ġia de la proces, din 19 august 1959, Ianolide spunea: „În 1950-1953 am stat la Tg. Ocna. Aici,
singurul meu prieten cu adevărat mi-a fost Gafencu Valeriu. CeilalĠi deĠinuĠi au fost egali în
faĠa mea, indiferent de apartenenĠa politică. ùtiu că Gafencu Valeriu a părăsit linia politică úi
s-a dedicat celei religioase. A făcut aceste principii úi poezii. Neg că ar exista asemănare între
principiile lui Gafencu úi principiile legionare. Principiile lui Gafencu întruchipează Biserica
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

creútină. Eu am discutat problema creútină cu toĠi deĠinuĠii. Nu a existat deĠinut cu care să nu

¿ discutat probleme creútine, respectiv principii creútine. Cred că m-aú ¿ preoĠit úi eu dacă aú
¿ fost vreodată liber. Gafencu Valeriu spunea că ar vrea să se călugărească. Discutând aceste
chestiuni, poate atât eu, cât úi Gafencu am fost auziĠi de alĠii”59.

56
Ibidem, ff. 6-7.
57
Ministerul JustiĠiei, Codul Penal. Text o¿cial cu modi¿cările până la data de 1 iunie 1958, urmat de o anexă de
legi penale speciale, Bucureúti, Editura ùtiinĠi¿că, 1958, p. 109.
58
ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 327, vol. 1, ff. 8-8v.
59
Ibidem, vol. 7, ff. 156-156v

54
 Spiritualitate creştină versus legionarism în detenţia comunistă

La 28 august 1959, Tribunalul Militar Bucureúti dădea SentinĠa nr. 844, prin care Ioan

Studii
Ianolide era condamnat la 25 ani muncă silnică úi 10 ani degradare civică60. Pedeapsa se co-
muta de la data arestării, adică de la 19 octombrie 1941.
Ioan Ianolide a aÀat de condamnare la 30 septembrie 1959, pe patul spitalului Văcă-
reúti61. Totodată, el înainta cererea de recurs: „La Tg. Ocna a fost cea mai tragică existenĠă:
boală, moarte, temniĠă úi teroarea reeducării. Am ajutat úi am discutat cu aceeaúi dragoste
cu evrei, unguri, bulgari, Ġărăniúti, comuniúti ori legionari. Am fost pe poziĠie creútină. Am
respectat legile, dar mie nu mi s-au respectat legile úi mi-am distrus viaĠa în temniĠă. Princi-
piile lui Valeriu au caracter strict spiritual, bisericesc-ortodox úi nepolitic. Ele se confundă cu
însăúi principiile structurale ale creútinismului. Cine poate condamna îndemnul spre realiza-
rea unei armonii universale prin dragoste úi prin desăvârúirea spirituală a omului? Aceasta
reprezintă aceste principii!62 Am îndemnat úi am fost exemplu de legalitate tot timpul. Cer să
nu loviĠi Adevărul úi Dreptatea, căci eu pot să mor, dar ele nu. Pentru mine viaĠa nu mai are
nici o chemare, căci s-a rupt úi ultima legătură ce o păstrăm cu viaĠa, dar vă cer să faceĠi drep-
tate. S-au eliberat din temniĠe marii criminali, criminalii de război, comandanĠii legionari úi
eu continui să ¿u deĠinut úi să asist zi de zi cum mor. Sunt în¿orat de trist nu că sufăr úi mor,
ci pentru ceea ce mi-au oferit mie oamenii pe care i-am iubit, i-am iubit mai mult decât pe
mine însumi”63.
În continuare, Ianolide cerea „casarea sentinĠei ori retrimiterea spre judecare la tribunal,
având în vedere că: Nu există organizare contrarevoluĠionară, ci viaĠă de penitenciar; nu există
iniĠierea nici unei acĠiuni contrarevoluĠionare, ci numai discuĠii întâmplătoare cu caracter spi-
ritual; aceste principii creútine respectă legile din stat; pe baza acestor principii creútine nu se
poate organiza decât Biserica, prin clerul haric, aúa că nu poate ¿ vorba de altă organizare”64.
Cu toate acestea, prin Decizia nr. 2781 din 31 octombrie 1959 a Tribunalului al Regiunii
a II-a Militară i-a fost respins recursul65.

Detenţia

Încă din timpul anchetei, Ianolide a fost spitalizat la Văcăreúti, probabil din cauza tor-
turilor pe care le primise în anchetă. La 16 octombrie 1959 a fost mutat de la Văcăreúti la
Gherla, deoarece era în faza de „terminat spitalizare”66.
În noiembrie 1959, Ianolide se aÀa la Gherla, atunci când primea vestea că recursul îi
fusese respins, iar noua condamnarea de 25 de ani rămăsese de¿nitivă67.
La 5 aprilie 1960, a fost mutat de la Gherla la Jilava, cu menĠiunea „atenĠie f. periculos.
Legionar”68. La 9 aprilie 1960, adus de la Jilava, Ianolide era depus în arestul Ministerului Aface-
rilor de Interne, „în interesul cercetărilor”69. În iunie 1960 a fost retrimis de la Jilava la Gherla70.

60
Ibidem, f. 377. La 25 ani muncă silnică au mai fost condamnaĠi: Constantin Dragodan, Ion Cazacu úi Victor Sto-
ica. La muncă silnică pe viaĠă au fost condamnaĠi: Constantin Voicescu, Constantin Samargescu, Nicolae Grozav,
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

Gheorghe Penciu, Constantin ğoĠea, Grigore Gladcov, Vasile Purice, Eugen ùahan úi Radu Trifan (Ibidem).
61
Ibidem, vol. 12, ff. 220-221.
62
Aúa este în text!
63
Ibidem, vol. 8, ff. 122-122v.
64
Ibidem, f. 122v.
65
Ibidem, vol. 12, f. 216.
66
Ibidem, f. 207.
67
Ibidem, ff. 216, 219.
68
Ibidem, ff. 208, 218-unde se vorbeúte de luna martie.
69
Ibidem, f. 215.
70
Ibidem, f. 212.

55
 Adrian Nicolae Petcu

Ulterior, la 29 august 1960, Ianolide a ajuns la Aiud71. Aici a refuzat reeducarea, potri-
Studii
vit adeverinĠei-caracterizare semnată de colonelul Gheorghe Crăciun la 10 iulie 1963: „În-
cepând din 1962 a fost antrenat în munca cultural-educativă, unde de la început s-a postat
pe o poziĠie net duúmănoasă muncii culturale. ùi în prezent se menĠine pe aceeaúi poziĠie de
rezervă úi refractară, cu inÀuenĠă negativă în rândul deĠinuĠilor. Nu este folosit la munci”72.
Caracterizarea era întocmită în vederea îndeplinirii procedurilor care presupunea aprobarea
„recursului în supraveghere” solicitat de Ianolide, care evident că i-a fost refuzat73.
Într-o altă caracterizare de la Aiud, datată 15 iulie 1964, se arată că Ianolide „a fost pe-
depsit cu 23 zile izolare, pentru stabiliri de legături, încălcarea programului, obiecte interzi-
se. Este un element înrăit, fanatic úi recalcitrant”74.
La 31 iulie 1964, Ion Ianolide a fost eliberat din penitenciarul Aiud, după graĠierea con-
ferită de Decretul nr. 411/1964 al Consiliului de Stat al RPR75.

După eliberare

Imediat după eliberare, conform unui ordin al SecurităĠii din 30 septembrie 1964, Ia-
nolide intra în „supravegherea operativă” a organelor de represiune, constituind obiectivul
„Misticul”76. A fost ¿lat, urmărit îndeaproape úi fotogra¿at77. I s-a reĠinut corespondenĠa in-
ternă úi externă, primită în perioada 20 septembrie 1968 – 20 martie 196978. Cel puĠin aúa
reiese din documentele la care am avut acces.
SuferinĠele din închisoare l-au marcat mult pe Ianolide, care devenise un om interio-
rizat, semnalat de informatorii dirijaĠi de Securitate în jurul său, ca unul apatic, fără a se
angrena în discuĠii la locul de muncă sau de ordin politic79. Se ferea să se întâlnească cu foútii
colegi de detenĠie.
La 14 august 1972, împotriva lui Ianolide, Securitatea deschidea un nou dosar de urmă-
rire informativă cu numele conspirativ „Iamandi”80. Doi ani mai târziu, dosarul a fost închis,
pe motiv că obiectivul „nu se exteriorizează ostil”81.
Totuúi, în mai 1977 a fost chemat la Securitate úi avertizat pentru relaĠiile sale cu Octavian Voi-
nea, fost deĠinut, căruia îi împărtăúise „concepĠiile sale legionare, de nuanĠă mistico-religioase”82.
La 31 mai 1984, sursa „Giovani” informa Securitatea că Ioan Ianolide este „bolnav de
ciroză úi de inimă”, însă, cu toate acestea lucra acasă pentru cooperativa la care era angajat83.
Tot în mai lui Ianolide i s-a refuzat o deplasare ca turist în FranĠa, tot aúa cum se întâmplase
în februarie 198284.
A fost urmărit de Securitate, până în ianuarie 1986, când sursa „Giovani” informa Secu-
ritatea că Ioan Ianolide a decedat úi că urmează a ¿ înmormântat în cimitirul de la mănăsti-
rea Cernica85.
71
Ibidem, f. 299.
72
Ibidem, f. 173.
73
Ibidem, ff. 180, 182-183, 209.
74
Ibidem, f. 174.
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

75
Ibidem, f. 170-171.
76
Idem, fond Informativ, dosar nr. 233.727, vol. 1, ff. I, 188.
77
Ibidem, ff. 193-193v, 247.
78
Ibidem, f. 307.
79
Ibidem, ff. 106, 131.
80
Ibidem, vol. 2, f. I.
81
Ibidem, f. 1.
82
Ibidem, vol. 3, f. 131.
83
Ibidem, f. 154.
84
Ibidem, ff. 155-155v.
85
Ibidem, ff. 108, 160.

56
 Spiritualitate creştină versus legionarism în detenţia comunistă

Studii
Concluzii

Traseul istoric pe care l-am parcurs pe urmele lui Ioan Ianolide în lumina documentelor
fostei SecurităĠi, credem că aduce o contribuĠie însemnată la cunoaúterea acestei persona-
lităĠi úi deschide o discuĠie fundamentală despre ceea ce presupune spiritualitatea creútină
în gulagul românesc. Evident că este doar un episod, dar unul pe care îl considerăm impor-
tant, deoarece propune o abordare pe tema conÀictului între atitudinea politică, legionară
úi comportamentul spiritual, chiar mistic, dezbrăcat de orice nuanĠă ideologică în temniĠa
comunistă.
În consultarea surselor de arhivă, observăm că avem de-a face cu un limbaj eminamente
politic, agresiv la adresa spiritualităĠii creútine, menit să întruchipeze úi cele mai abominabile
conspiraĠii legionare la adresa regimului comunist. Practic, ne aÀăm în faĠa unui limbaj greu
de decriptat, care necesită confruntarea cu alte surse de aceeaúi provenienĠă, dar úi din cele
memorialistice úi de istorie orală.
Aúadar, după o analiză atentă, obiectivă úi determinată de rigoarea útiinĠi¿că, ne aÀăm
în faĠa unui tablou istoric, care până de curând era doar creionat de către supravieĠuitorii
temniĠelor comuniste. Bunăoară, în anul în 1994, părintele Constantin Voicescu Ġinea o con-
ferinĠă la „Memorialul rezistenĠei anticomuniste” de la Sighet în care vorbea despre vieĠuirea
autentic creútină din penitenciarul Tg. Ocna86. Poate puĠini îl credeau la vremea aceea, mai
ales că documentele erau inaccesibile, dar părintele Voicescu mărturisea tocmai ceea ce cu-
noscuse úi trăise la Tg. Ocna, o vieĠuire creútină cum poate nu s-a mai împlinit în gulagul ro-
mânesc úi despre care astăzi aÀăm prin documentele de arhivă, prin cele mărturisite cu tărie
de Ianolide în anchetă, la proces úi în cererea de recurs.
Chiar úi aúa, regimul comunist a dat acestui tip de trăire total străin de orice a¿liere po-
litică o catalogare legionară. Securitatea considera că la Tg. Ocna se întreĠinuse o activitate
legionară de îndoctrinare, organizare úi recrutare, pentru ca după eliberare protagoniútii să
atenteze la temelia regimului comunist. Iar această conspiraĠie se desfăúura paralel cu acĠiu-
nea dusă de grupul reeducatorilor veniĠi de la Piteúti, între care se remarca úi Nutti Pătrăúca-
nu. În acest scenariu securistic, paradoxal este faptul că úi „misticii” úi „reeducaĠii” erau con-
sideraĠi legionari care activează cu ordine de la comandamentul legionar din apus. Realitatea
istorică dovedită de apariĠiile istoriogra¿ce87 relevă faptul că „reeducaĠii” erau ajutaĠi în mod
susĠinut de către organele de Securitate din penitenciare úi din Ministerul Afacerilor Interne,
de multe ori ¿ind direcĠionaĠi împotriva „misticilor” de la Tg. Ocna.
De aceea, în ancheta din 1959 declaraĠiile acuzatoare veneau chiar de la aceúti reedu-
catori, precum Nutti Pătrăúcanu, astfel încât putem susĠine astăzi că procesul intentat celor
30 de inculpaĠi în frunte cu Ioan Ianolide úi Constantin Voicescu88, dar úi altele din această
perioadă, a fost îndreptat tocmai împotriva exponenĠilor din temniĠa comunistă, care adop-
taseră vieĠuirea creútină mai presus de orice atitudine de natură politică. Altfel spus, a fost un
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

proces împotriva conútiinĠei creútine din închisorile comuniste. Iar declaraĠiile lui Ianolide
în acest sens sunt cât se poate de clare, sunt mărturiile unui creútin autentic, mai ales atunci
când îl contrazice pe Pătrăúcanu.

86
CONSTANTIN VOICESCU, „ViaĠa religioasă în închisoarea Târgul Ocna (1950-1954)”, în Analele Sighet. Memoria ca
formă de justiĠie, Academia Civică, Bucureúti, 1994, pp. 183-190.
87
MenĠionăm aici: ALIN MUREùAN, Cronica unei sinucideri asistate, prefaĠă de Ruxandra Cesereanu, IICCR, Po-
lirom, 2007; MiRCEA STĂNESCU, Reeducarea în România comunistă (1945-1952), vol. 3 (Tg. Ocna, Ocnele mari,
Canalul Dunăre-Marea Neagră), IICCR, Polirom, 2012.
88
Analiza noastră pe procesul intentat acestui lot va continua cu o privire specială asupra cazului Constantin Voicescu.

57
 Adrian Nicolae Petcu

În concluzie, a nu analiza obiectiv úi riguros documentele procesului intentat lui Ioan

Studii
Ianolide, úi nu numai, ar însemna să negăm că la Tg. Ocna, dar úi în alte temniĠe comuniste,
a existat fenomenul trăirii autentice creútine, în lumina dogmatică úi liturgică a Bisericii lui
Hristos. Cine neagă această realitate, chiar úi după lecturarea surselor, înseamnă că nu face
decât să colporteze retorica persecutorului, chiar úi astăzi la peste un sfert de secol de la că-
derea regimurile totalitare comuniste din estul Europei.

Anexa

1. [1950-1952], Principii de vieĠuire creútină alcătuite de Valeriu Gafencu, care circu-

lau în penitenciarul Tg. Ocna;
2. [1950-1952], Manifestul lui Valeriu Gafencu privind îndemnul la o viaĠă creútină;
3. 1954 aprilie 3, Fragment din nota informativă dată de Dumitru Bârjoveanu despre
viaĠa spirituală a lui Ioan Ianolide în penitenciarul Caransebeú;
4. 1960 aprilie 4, Fragment din nota informativă a sursei „Hocneru Victor” despre
a¿rmaĠiile lui Ioan Ianolide făcute în celulă, între etapele de anchetă;
5. 1974 aprilie 25, Notă a sursei „Constantin Velicu” despre vieĠuirea creútină a lui
Ioan Ianolide în penitenciarul Tg. Ocna.

1. [1950-1952], Principii de vieĠuire creútină alcătuite de Valeriu Gafencu, care circu-

lau în penitenciarul Tg. Ocna

Principii de vieĠuire creútină alcătuite de Valeriu Gafencu:

1. Principiul dragostei. Supunem întru totul iubirea noastră iubirii lui Dumnezeu úi în
ea ne iubim unii pe alĠii;
2. Principiul cinstei suÀeteúti. Recunoaútem adevărul úi poziĠia noastră faĠă de el. Sun-
tem nepărtinitori, recunoscând ¿ecăruia ce este al lui. Cunoscând toată uneltirea genului rău,
alegem cu înĠelepciune, lupta cinstită în care úi cei ce cad sunt hăruitori;
3. Principiul educaĠiei. Zi de zi mă lepăd tot mai mult de omul cel vechi ca să mă desă-
vârúesc în cel nou. Nu eu, ci Hristos trăieúte în mine;
4. Principiul rugăciunii. ÎnsoĠim întreaga noastră viaĠă de rugăciune, singuri úi în co-
munitate. Rugăciunea este prima armă duhovnicească;
5. Principiul unităĠii. De suntem trei sau oricâĠi am ¿, unul suntem: prin Hristos úi prin
S¿nĠi, martirii úi eroii creútini a căror biruinĠă o continuăm úi noi împotriva porĠilor iadu-
lui, ca luptători ai poporului ales pentru împlinirea împărăĠiei lui Dumnezeu pe pământ. Un
duúman dintre noi este mai periculos decât o mie din afară. Dragostea dintre noi este mai
puternică decât orice ar putea să ne despartă;
6. Principiul ascultării. Supunem întru totul voia noastră superiorilor noútri, ascultători
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

făcându-ne până la moarte. Unde sunt doi, unul ascultă. Ascultarea duce Biserica la biruin-
Ġă;
7. Principiul libertăĠii. În Hristos cunoaútem libertatea suÀetească úi de acĠiune, nepri-
hănită, plină de înĠelepciune úi de îndrăzneală. Libertatea, în adevăr, respectă ascultarea,
înfrumuseĠează unitatea, măreúte simĠul răspunderii;
8. Principiul sfatului ecumenic. Fiecare stăruie în a descifra adevărul, dat toĠi avem o
singură hotărâre luată în sfat ecumenic în care avem un „primus inter pares”. Astfel, împă-
căm libertatea cu autoritatea, egalitatea cu ierarhia úi inovaĠia cu tradiĠia, toate sub urmări-
rea Duhului Sfânt;

58
 Spiritualitate creştină versus legionarism în detenţia comunistă

9. Principiul comunităĠii. Unul întregeúte ceea ce îi lipseúte celuilalt, astfel ca nimănui

Studii
să nu-i prisosească úi nimănui să nu-i lipsească. Forma ideală o ating cei ce dăruiesc totul, în
smerenie. Încadrând astfel interesele particulare interesului general, tindem către o armonie
universală;
10. Principiul băii suÀeteúti. În dragoste frăĠească ne mărturisim greúelile unii altora úi
controlăm executarea hotărârilor luate. Prin S¿ntele Taine úi prin această baie suÀetească ne
puri¿căm;
11. Principiul jertfei permanente. Muncim úi jert¿m până la moarte, având în faĠă bu-
curia mântuirii;
12. Principiul cunoaúterii. Cunoaútem tot ceea ce poate ¿ cunoscut úi stăpânim tot ceea
ce poate ¿ stăpânit spre folosul, înălĠarea úi mântuirea omului. Cercetăm totul ca din toate să
alegem ce e bun”89.

2. [1950-1952], Manifestul lui Valeriu Gafencu privind îndemnul la o viaĠă creútină:

„Năzuim spre înviere!

Vrem să aducem neamurile la Biserică, pentru a le împăca cu Dumnezeu;
Vrem să creăm o úcoală de educaĠie úi cultură creútină pentru desăvârúirea omului, care
să canalizeze toate energiile creatoare omeneúti;
Vrem să formăm omul nou născut din nou din Dumnezeu úi din strădania lui personală;
Vrem să înfăptuim împărăĠia lui Dumnezeu pe pământ cu ajutorul Duhului Sfânt, lup-
tând împotriva forĠelor satanice;
Vrem să trăim într-o comunitate creútină care să dea unitate în diversitatea formelor
vieĠii úi care să smulgă pe om din suferinĠa morală úi ¿zică;
Prin omul nou vrem să dăm expresie creútină, în conĠinut úi formă tuturor problemelor
omeneúti din toate timpurile”90.

3. 1954 aprilie 3, Fragment din nota informativă dată de Dumitru Bârjoveanu despre
viaĠa spirituală a lui Ioan Ianolide în penitenciarul Caransebeú:

„Trăirea mistică religioasă – deĠinutul Ioan Ianolide spune că această trăire se reali-
zează printr-o permanentă încordare a tuturor gândurilor omului la Dumnezeu, că acest exer-
ciĠiu trebuie făcut timp îndelungat úi că la un moment dat omul ajunge să simtă pe Dumnezeu,
care coboară deasupra capului său úi îl luminează úi că din acel moment harul lui Dumnezeu
intră în omul respectiv. De asemenea, Ianolide spune că rostind în acest timp, în mod perma-
nent, anumite rugăciuni scurte, ca de ex. «Doamne, mântuieúte-mă pe mine păcătosul», omul
ajunge să spună această rugăciune în mod automat. În urma acestui exerciĠiu omul ajunge să
¿e permanent însoĠit de Dumnezeu úi să nu mai facă păcate, ¿ind deci un om perfect”91.
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

4. 1960 aprilie 4, Fragment din nota informativă a sursei „Hocneru Victor” despre
a¿rmaĠiile lui Ioan Ianolide făcute în celulă, între etapele de anchetă:

„Lumea nu va trăi în liniúte, dacă nu va pleca de la popor dragostea úi mila aproapelui,

adică în mod conútient trebuie să treacă la încetarea urii úi vrajbei între oameni. […] Nu
vorbeúte ca un legionar úi că el se dedă puterii divinităĠii úi omul să ¿e mai conútient faĠă de
89
ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 327, vol. 5, ff. 5-6.
90
Ibidem, f. 4.
91
Idem, fond Informativ, dosar nr. 233.727, vol. 1, f. 163v.

59
 Adrian Nicolae Petcu

Dumnezeu. Aceia care nu cred în Dumnezeu sunt contra lui úi fac numai rău. […] Dacă ar
Studii
urmări úi cunoaúte oamenii învăĠăturile lui Hristos, el, Ianolide, este sigur că oamenii nu vor
¿ aúa cum sunt, foarte răi úi nemiloúi, vor avea suÀet úi se vor iubi între ei. Cu alte cuvinte,
Ianolide Ioan propagă o aúa zisă dragoste de aproapele úi milă după Biblie”92.

5. 1974 aprilie 25, Notă a sursei „Constantin Velicu” despre vieĠuirea creútină a lui
Ioan Ianolide în penitenciarul Tg. Ocna:

„În tot acest timp se bucura de o autoritate morală asupra tuturor deĠinuĠilor în sensul
că, când se iveau unele probleme care trebuiau rezolvate, sfatul său era ascultat. Nu a apărut
niciodată într-o postură de om impulsiv úi în relaĠiile cu administratorii era foarte supus úi
docil. În acea perioadă Ianolide, în discuĠii, considera că doctrina legionară a ajuns la un
stadiu depăúit úi este înlocuită ca trăire cu înalta linie creútină, manifestând un misticism
ponunĠat, care se concretiza la el printr-o stare de rugăciune permanentă; pretinde că o rugă-
ciune scurtă de 10 minute a ajuns să o spună în 24 ore de cca. 20.000 ori. Acest sistem de ru-
găciune permanentă îl recomandă tuturor celor mai intimi: Lungeanu Mihai, Florin Nicolae,
Voicescu Constantin úi alĠii, inclusiv sursa. În acea perioadă considera că pentru el nu există
altă viaĠă mai bună (dacă se va elibera) decât monahismul, pe care îl recomandă úi altora cu
condiĠia dacă se simte în stare să-l respecte”93.

Abstract

ADRIAN NICOLAE PETCU, Christian Spirituality versus legionarism in communist detention. Case
study: Ioan Ianolide
Ioan Ianolide is known today mainly through his memoirs, “Return to Christ. Document for a New
World”, written under Communist persecution, but published in 2006 by the nuns from Diaconeúti
monastery, Bacau County.
In our approach, our purpose is not to check what Ianolide wrote in his book, but to know him
better in the light of the documents the Security had on him, thereby contributing to shaping his
biography and deeds, but also to understanding the spirituality that marked his detention in the
prison of Tg. Ocna.
While consulting the archives, we see that we are dealing with an eminently political language,
aggressive towards Christian spirituality, which was meant to embody the most heinous legionary
conspiracies against the communist regime. Security believed that in Tg. Ocna was concealed a
Legionary activity of indoctrination and recruitment, so that after their release, the protagonists to
strike the foundation of the communist regime.
Therefore, the trial in 1959 against the 30 defendants, with Ioan Ianolide and Constantin Voicescu
to the fore, as well as other trials from this period, were directed precisely against those who, de-
spite being in a communist prison, had adopted the Christian way of life above all political attitude.
Tabor, nr. 10, octombrie 2015

In other words, it was a lawsuit against Christian conscience in communist prisons.

KEYWORDS: Communist persecution, Ioan Ianolide, Christian spirituality, Security ¿les, legionar-
ism

92
Ibidem, f. 159.
93
Ibidem, vol. 3, f. 89.

60