IOSIF CAPOTĂ

TOMA GEORGETA
• Iosif Capotă născut la
24 ianuarie 1912 și
decedat la 2 septembrie
1958 a fost, alături de
Alexandru Dejeu,
liderul unui grup de
rezistență
anticomunistă care a
acționat în zona
Huedin, județul Cluj. A
fost condamnat la
moarte (8 iulie 1958) și
executat prin
împușcare la 2
septembrie 1958, în
Penitenciarul Gherla.
• Iosif Capotă s-a născut la 24 ianuarie
1912 în localitatea Mărgău, pe atunci în
comitatul Cluj, într-o familie numeroasă
de țărani înstăriți români greco-catolici.
A absolvit Liceul „George Barițiu” din
Cluj și Facultatea de Medicină
Veterinară din București. Ulterior, s-a
stabilit în Huedin, exercitându-și
profesia în oraș și în localitățile
învecinate. La Huedin și-a organizat o
gospodărie prosperă, cuprinzând
aproximativ 350 de oi, cabaline și
bovine, și o livadă destul de mare cu
pomi fructiferi. S-a căsătorit cu Elena
Leu și a avut două fete: Adriana și
Mariana. În septembrie 1940, după
instaurarea ocupației maghiare, familia
Capotă s-a refugiat la Câmpia Turzii, de
unde a revenit în Huedin după 23 august
1944
 • În perioada anterioară alegerilor a început și
• Iosif Capotă s-a angajat în activitatea politică de
colaborarea cu Alexandru Dejeu, alături de care
partea Partidului Național Țărănesc, al cărui a pus apoi bazele unui grup anticomunist
membru era, se pare, încă din perioada
interbelică. În legătură cu intrarea sa în PNȚ
există și un alt punct de vedere, conform căruia
ar fi devenit membru al acestui partid abia în
primăvara anului 1946. Astfel, într-o „Fișă
socială” întocmită de miliția din Huedin, la
capitolul „Activitatea politică din trecut” se
afirmă: „A făcut parte din P.N.Ț.-Maniu din
alegerile din anul 1946, a fost ca președinte de
plasă și candidat de deputat”. Cert este, însă, că
la alegerile din 1946, Iosif Capotă candida din
partea PNȚ pentru o funcție de parlamentar
ocupând poziția a treia din lista comună
țărănisto-liberală, după Emil Hațieganu și
Alexandru Lapedatu.
• Și în zona Huedinului scrutinul electoral a fost
marcat de incidente, printre victime aflându-se
și doctorul Capotă, agresat fizic de un agitator
comunist în secția de votare nr. 2 din Huedin
când se numărau voturile. În perioada de după
alegeri hărțuielile asupra sa au sporit în
intensitate. În martie 1947, acuzat că desfășura
o „activitate instigatoare” împotriva regimului,
a fost arestat pentru 10 zile. Eliberat temporar, a
fost ținut mai departe sub o strictă „observare”
fiind amenințat chiar cu asasinatul sau, după
alte variante, cu rearestarea. Prevenit la timp în
legătură cu aceste scenarii de către Mihai
Simula, membru în organizația de bază a
P.C.R., Iosif Capotă a părăsit Huedinul la 9 mai
1947, în locul său fiind executat tocmai cel care
îi sugerase să se ascundă.
• După aproximativ 11 ani de clandestinitate și o intensă
activitate de urmărire a sa din partea autorităților, la 7
decembrie 1957 Iosif Capotă a fost arestat. În noaptea de 6/7
decembrie a fost transferat la Brăișor un batalion de Securitate
de la Florești (jud. Cluj), care a înconjurat satul. O echipă de
intervenție s-a deplasat la casa familiei Borțig Ioan, unde era
ascuns Iosif Capotă. Arestarea s-a desfășurat fără incidente,
ofițerii fiind confundați cu Ioan Borțig care era așteptat să
revină acasă în aceeași noapte dintr-un sat vecin. Luat cu totul
prin surprindere, Iosif Capotă a încercat să se sinucidă în
ultimul moment prin otrăvire dar nu a reușit. În mai-iunie 1958
la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militare din Cluj s-a
desfășurat procesul lotului „Capotă-Dejeu”, format din
aproximativ 50 de persoane, în trei grupuri distincte. Procesul a
fost public, iar Iosif Capotă a invocat clemență pentru oamenii
incriminați în dosar. La 8 iulie 1958 a fost condamnat la moarte
și a fost executat prin împușcare la Penitenciarul Gherla, în 2
septembrie 1958, după ce, în prealabil, i-a fost respins recursul
de comutare a pedepsei la muncă silnică pe viață.