,,iosip Broz Tito Și Iugoslavia Socialistă,, Referat

Iosip Broz Tito și Iugoslavia socialistă
Personalitatea politică care a marcat în gradul cel mai înalt destinul statului iugoslav
comunist a fost Iosip Broz Tito.Afirmația a fost atestată în timp și are drept fundament dubla
ipostază a destinului celui care a stat la baza reîntemeierii statului multinațional iugoslav, în
paradigmă leninistă, la sfârșitul celui de –al doilea război mondial1.
Este bine de știut că comunismul iugoslav al lui Tito a fost cu mult diferit față de cel
din cadrul țărilor Tratatului de la Varșovia.Tito și menținut ,, cota ,,în mod constant pe piața
occidentală de profil, el situându-se, într-un clasament ,, sui generis,, , imediat după interesul
acordat de istoricii din ,, Lumea liberă ,, lui Stalin, Castro și Mao Tze Dun 2.Destrămarea
violentă a Iugoslaviei în 1991 a captat noi energi istoriografice , în această dată de a căuta
resorturile deconstrucției iugoslave, în miezul sistemului politic pe care Tito l-a creat în 19453
De multe ori a fost catalogat ca , ,, evreu maghiar , ,, agent austro-ungar ,, , ,, etnic rus
,, , viața sa a fost mereu în balanță cu ,, austeritatea de care dădeau dovadă ceilalți lideri
comuniști.A fost foarte atras de viața de lux și boemă care era un pic străină pentru un lider
comunist obișnuit.Apetența sa pentru femei frumoase, pentru uniforme ,, chic, pentru yahturi
de lux
Iosip Broz Tito(nume la naștere: Josip Broz) s-a născut la 7 mai 1892 în comuna
Kumrovec, în acea vreme parte din Imperiul Austro - Ungar 4. Tatăl său, Franjo Broz era de
origine croată, în timp ce mama sa Marija era slovenă din Marijia din Javerșek. Anii copilăria
și-a petrecut alături la bunicul său maternal din satul Podsreda, în anul 1900 înscriindu-se în
școala primară ( de patru clase ) în Kumrovec, nereușind să termine clasa a doua însă a
absolvit-oo în 19055.
În anul 1907 devine ucenic într-o fabrică din Sisak, ocazie în care se simte atras de
mișcarea comunistă precum și de mișcarea sindicală privitoare la obținerea unor condiții de
muncă mai bune.participă cu entuziasm la demonstrațiile de 1 mai 6, precum și la ciocnirile
muncitorimii cu poliția, din ziua respectivă.În 1910 se va înscrie în sindicatul muncitorilor
metalurgiști, precum și în Partidul Social Democrat din Croația și Slovenia.
În anul 1913 va fi încorporat în armata austro-ungară, după ce se declanșează
ostilitățilem acesta refuză de a mai lupta, el fiind arestat de autoritățile imperiale pentru
propaganda antirăzboinică și va fi închis în fortăreața Petrovaradin, de lângă Novi Sad 7.În
ianuarie 1915, este trimis pe Frontul din Galiția să lupte împotriva Rusiei.A fost remarcat ca
un soldat devotat, fiind înaintat la gradul de sergent major în Armata Austro – Ungară.Pentru
curajul său în fața dușmanului, i-a fost recomandată Meladia de Argint pentru Vitejie, însă a
1
Dan Lazăr ,, Naționalismul în Balcanii secolului XX. Ideologii, mitologii, extremisme ,, , Editura
Universității ,, Alexandru Ioan Cuza ,, , Iași, 2011
2
Dan Lazăr ,, Naționalismul în Balcanii secolului XX. Ideologii, mitologii, extremisme ,, Ibidem
3
Dan Lazăr ,, Naționalismul în Balcanii secolului XX. Ideologii, mitologii, extremisme ,, Ibidem
4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosip_Broz_Tito
5
6
Dan Lazăr ,, Naționalismul în Balcanii secolului XX. Ideologii, mitologii, extremisme,, op. cit.
7
Dan Lazăr ,, Europa de sud-est în perioada contemporană.Ideologii, lideri, naționalisme ,, Editura
Universității ,, Alexandru Ioan Cuza ,, din Iași , 2007
fost luat prizonier înainte de a fi recunoscut oficial. Pe 25 martie 1915, de Paște, în timp ce se
afla în Bucovina, a fost rănit grav și capturat de ruși 8.
În primii ani ai activităţii sale în fruntea comuniştilor, Tito s-a străduit din plin să
transpună în practică planul destrămării Iugoslaviei în mai multe state şi de trecere a unor
provincii în stăpânirea unor ţări vecine.Astel în primăvara anului 1918, s-a alăturat secției
iugoslave al Partidul Comunist Rusesc. În iunie, Broz a plecat din Omsk pentru un loc de
muncă și pentru a-și întreține familia și a fost angajat ca mecanic aproape de Omsk timp de un
an. În ianuarie 1920, el și soția sa au parcurs un drum lung și dificil către Iugoslavia, ajungând
în septembrie9.
Odată ajuns, Broz s-a alăturat Partidului Comunist Iugoslav. Influența PCI în viața sa
politică din Regatul Iugoslaviei a fost amplificată rapid. În alegerile din 1920, comuniștii au
câștigat 59 de locuri în parlament, devenind al treilea partid ca putere. Câștigând numeroase
alegeri locale, aceștia au câștigat chiar și un bastion în Zagreb, alegându-l pe Svetozar Delici
ca primar. Cu toate acestea, odată cu asasinarea lui Milorad Drašković, ministrul iugoslav de
interne, de un tânăr comunist pe 2 august 1921, PCI a fost declarat ilegal sub Actul Securității
Statului Iugoslav din 192110.
Din 1920-1921, toate mandatele câștigate de comuniști au fost anulate. Broz a
continuat să lucreze în subteran, în ciuda presiunii comuniștilor de la guvern. Din 1921, s-a
mutat la Veliko Trojstvo în apropiere de Bjelovar și a găsit de lucru ca mașinist 11. În 1928
devine secretarul filialei PCI din Zagreb.
În 1934 Comitetul Provincial de l-a trimis pe Tito la Viena unde toate Comitetele
Centrale ale Partidului Comunist Iugoslav
Atitudinea politică a lui Tito a început să se modifice după aprilie 1941, atunci când,
într-un complex context istoric, Iugoslavia regală a încetat să mai existe. Tito şi-a propus un
dublu obiectiv:refacerea unităţii iugoslave într-un sistem federal şi cucerirea puterii de către el
şi partidul în fruntea căruia se afla, cu alte cuvinte instaurarea uni regim comunist12.
Pe 6 aprilie, forțele armate ale axei invadează Iugoslavia.Pe 10 aprilie, Tito răspunde
prin formarea unui Comitet Militar în cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist.
Atacată din toate părțile, forțele armate ale Regatului Iugoslaviei s-au năruit rapid. Pe 17
aprilie, după ce Regele Petru al II-lea și alți membrii ai guvernului au părăsit țara,
reprezentanții rămași ai guvernului și ai armatei s-au întâlnit cu oficialii germani în Belgrad.
Au acceptat rapid încetarea rezistenței militare13.
Pe 1 mai, Tito a emis o publicație cerând poporului să se unească în lupta împotriva
ocupanților.Pe 4 iulie 1941, după ofensiva Germaniei împotriva Uniunii Sovietice, Tito a
convocat o întâlnire a Comitetului Central pe 22 iunie 1941, la care a fost numit comandant
militar și a emis un apel la arme14. În aceeași zi, partizanii iugoslavi au format Detașamentul
Întâi Partizan Sisak (alcătuit în mare parte din croații din apropierea orașului).
8
9
10
11
12
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/iugoslavia-lui-tito-ascensiune-si-decadere
13
14
În ciuda conflictelor prin colaborarea cu mișcarea cetnică, partizanii lui Tito au
reușit să elibereze teritorii, în special „Republica de la Užice”. În această perioadă, purta
discuții cu liderul cetnic Draža Mihailovici pe 19 septembrie și 27 octombrie 1941 15. În aceste
teritorii eliberate, partizanii au organizat Comitete Populare operând ca guvern civil.
Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ), care a fost
convocat în Bihaci pe 26 noiembrie 1942 și în Jajce pe 29 noiembrie 1943, era un organism
reprezentativ înființat de rezistență în care Tito a jucat un rol de conducere. În cele două
sesiuni, reprezentanții rezistenței au înființat temeiul pentru organizația post-belică a țării,
alegând o federație a națiunilor iugoslave.
În Jaice, Tito a fost numit Președinte al Comitetului Național de Eliberare și Mareșal al
Iugoslaviei. Pe 4 decembrie 1943, în timp ce mare parte din țară era ocupată de Puterile Axei,
Tito a proclamat un guvern iugoslav provizoriu democratic16.
După ce partizanii au reușit să reziste și să evite atacurile constante ale Axei în
perioada ianuarie - iunie 1943 iar colaborarea cetnicilor a luat proporții semnificative, liderii
Alianței au încetat sprijinirea lui Draža Mihailovici în locul lui Tito.
Regele Petru al II-lea, președintele american Franklin Roosevelt și prim-ministrul
britanic Winston Churchill s-au alăturat premierului sovietic Iosif Stalin pentru recunoașterea
oficială a lui Tito și a partizanilor la Conferința de la Teheran. Astfel, aliații au parașutat în
spatele liniilor Axei, ajutându-i pe partizani. Pe 17 iunie 1944 pe insula Vis a fost semnat un
tratat prin care se încerca unirea guvernului condus de Tito (AVNOJ) și guvernul în exil al
regelui Petru al II-lea17.
Acest tratat a fost cunoscut sub numele de Acordul Tito-Șubașici). Ca lider al forțelor
iugoslave, Tito era o țintă pentru forțele Axei din Iugoslavia ocupată. Partizanii au fost
susținuți prin proviziile aeriene aruncate la sedii, împreună cu brigadierul Fitzroy Maclean.
care a jucat un rol important în misiunile de legătură18. Forțele Aeriene Balcanice ale RAF au
fost înființate în iunie 1944 pentru a conduce operațiunile care erau în general menite să-i
ajute trupele.
În spaţiul iugoslav, preluarea puterii de către comunişti s-a făcut în cursul luptei
împotriva ocupantului străin. Tito şi cei din jurul său au apărut în faţa populaţiei că exponenţi
consecvenţi ai idealului de eliberare ca şi ai unor aspiraţii naţionale specifice fiecăruia dintre
popoarele Iugoslaviei19.
În anii 1945-1948, Tito a aplicat întru totul pe plan intern modelul sovietic. Câteva din
afirmaţiile sale sunt semificative din acest punct de vedere:„În nicio ţară din lume, în niciun
partid comunist din afara Uniunii Sovietice nu există un devotament mai mare faţă de aceasta
şi faţă de Stalin personal decât în Iugoslavia”.
15
16
17
18
19
Gheorghe Zbuchea, Istoria Iugoslaviei, Editura Corint, București, 2001; Apud
La 31 ianuarie 1946 a fost adoptată o nouă constituţie, ale cărei prevederi făceau din
Iugoslavia o ţară „socialistă”20.
Comuniştii iugoslavi au jucat un rol important în constituirea, în anul 1947, a
Cominformului, prezentat atunci că un răspuns la planul Marshall şi la doctrina Truman. În
consecinţă au fost răsplătiţi pentru rolul şi ataşamentul lor, sediul Cominformului fiind stabilit
la Belgrad;în acelaşi timp, numărul reprezentanţilor iugoslavi în conducere era dublu în raport
cu cel al altor partide membre (exceptând pe sovietici).
Iugoslavia chiar dacă era autonomă nu putea alege decât modelul sovietic , bazat pe
putere absolută a Partidului comunist, ajuor material suficient și o experiență de 30 de ani în
domeniul agriculturii și colectivizării21.
După sfârșitul războiului, partidele comuniste inițiază planuri cincinale, conform celor
practicate în URSS începând cu anii 20.Iugoslavia, nu se abate de la regulă, și încă din aprilie
194722 adoptă planuri cincinale.Pentru unii conducători ca ministrul de finanțe Zujovic,
ministrul industriei Hebrangg, susțineau ideea că nu se puteau implementa planurile cincinale,
fără un dialog și o evaluare prealabilă a mijloacelor de producție
Rupta Belgrad- Moscova
Spre deosebire de celelalte state comuniste din Europa Centală și de Est, Iugoslavia s-a
auto-eliberat de sub stăpânirea Axei, cu sprijin redus din partea Armatei Roșii. Rolul de
conducere a lui Tito în eliberarea Iugoslaviei nu doar i-a sporit statutul în partid și în cadrul
populației iugoslave, dar, de asemenea, l-a făcut mult mai insistent deoarece Iugoslavia își
putea urmări propriile interese23. Spre deosebire de restul liderilor din Bloc, aceștia aveau mai
multe motive să recunoască eforturile sovieticilor care i-au ajutat să-și elibereze țările de sub
conducerea Axei. Acest lucru a condus deja la unele neînțelegeri între cele două țări înainte ca
Al Doilea Război Mondial să se sfârșească. Deși Tito era un fost aliat oficial al lui Stalin după
Conflagrația Mondială, sovieticii au trimis un cerc de spioni în partidul iugoslav la începutul
anului 1945, tulburând alianța24.
După sfârșitul războiului, s-au produs mai multe incidente armate între Iugoslavia și
Aliații occidentali. Iugoslavia a dobândit după război peninsula italienilor Istria precum și
orașele Zadar și Rijeka. Conducerea iugoslavă căuta să anexeze și orașul Trieste, lucru cu care
Aliații occidentali nu erau de acord. Acest lucru a dus la mai multe incidente armate, în
special atacuri aeriene ale avioanelor de luptă iugoslave asupra aeronavelor de transport din
SUA, stârnind critici dure ale occidentalilo 25r. Din 1945 până în 1948, cel puțin patru
aeronave ale SUA au fost doborâte. Stalin s-a împotrivit acestor provocări, crezând că URSS
nu era pregătită să înfrunte Occidentul într-un război deschis atât de curând după pierderile
survenite în A Doua Conflagrație Mondială26. În plus, Tito sprijinea partea comunistă din
Războiul Civil Grecesc, în timp ce Stalin și-a păstrat distanțarea după cum căzuse de acord cu
20
21
22
23
24
25
26
Churchill să intervină. În 1948, motivat de dorința de a crea o economie independentă și
puternică, Tito a format planul de dezvoltarea economiei independent de la Moscova, care a
dus la o escaladare diplomatică, urmată de un schimb dur de scrisori prin care Tito afirma că:
“ Studiem și luăm drept exemplu sistemul sovietic, dar noi aplicăm socialismul
în țara noastră în forme oarecum diferite. (...) Indiferent cât de mult ar îndrăgi fiecare dintre
noi țara socialismului, URSS-ul, el nu-și poate iubi țara mai puțin. ”27
Răspunsul primit de la sovietici la 4 mai l-au blamat pe Tito și Partidul Comunist

Iugoslav (PCI) pentru refuzul de a-și recunoaște și rezolva greșelile continuând să-l acuze că
erau prea mândri de succesul lor împotriva Germaniei, menționând că Armata Roșie i-a salvat
de la dezastru. Ca răspuns dat la 17 mai, Tito a propus ca problema să fie rezolvată la o
întâlnire a Cominformului în luna iunie. Cu toate aceste, Tito nu s-a prezentat la a doua
întâlnire a Cominformului, temându-se că Iugoslavia va fi atacată deschis 28. În acel moment
crizele aproape au escaladat într-un conflict armat, trupele maghiare și sovietice se adunau la
granița nordică a Iugoslaviei.Pe 28 iunie, celelalte state membre au exclus Iugoslavia
menționând „elemente naționaliste” care au reușit în cursul ultimelor cinci sau șase luni să
ajungă la o poziție dominantă de conducere" în PCI. Expulzarea a alungat efectiv Iugoslavia
din partea asociației internaționale ale statelor socialiste, în timp ce alte state socialiste din
Europa de Est au suferit, ulterior, epurările pretinșilor „titoiști”. Stalin a luat problema
personal - pentru prima dată s-a încercat să fie asasinat dar fără succes în mai multe ocazii.
Înrtr-o corespondență între cei doi lideri, Tito i-a scris:
“ Nu mai trimite asasini ca să mă omoare... Dacă acest lucru nu încetează, voi

trimite un om la Moscova și nu va mai fi nevoie să mai trimit și alții”29.
Cu toate acestea, Tito s-a folosit de înstrăinarea cu URSS pentru a obține ajutorul
acordat de SUA prin intermediul Planului Marshall, precum și să implice Iugoslavia în
Mișcarea de Nealiniere, în care acesta a asigurat o poziție de conducere pentru Iugoslavia.
Evenimentul a fost important nu numai pentru Iugoslavia și Tito, dar și pentru dezvoltarea
globală a socialismului, deoarece aceasta a fost prima sciziune majoră între statele comuniste,
punând la îndoială cererile Cominternului pentru ca socialism să fie o forță unificată, care va
controla în cele din urmă întreaga lume, iar Tito a devenit primul lider socialist (și singurul cu
succes) care a sfidat conducerea lui Stalin în Cominform. Această ruptură cu Uniunea
Sovietică i-a adus lui Tito multă recunoașterea internațională, dar a declanșat, de asemenea, o
perioadă de instabilitate adesea menționată ca perioada Informbiro. Forma de comunism a lui
Tito era numită de Moscova „Titoism”, care a încurajat epurările împotriva „titoiștilor” din
întregul Bloc răsăritean.
27
28
29
Ca urmare a rupturii cu URSS, guvernul iugoslav a înființat o închisoare pe insula
croată Goli Otok și Sveti Grgur pentru inamicii suspectați a fi pro-sovietici față de regimul lui
Tito și al PCI. În 1949, întreaga insulă a fost oficial transformată într-o închisoare de maximă
securitate și lagăr de muncă. Până în 1956, pe toată perioada Informbiro, a fost folosită pentru
a încarcera prizonieri politici. Aceștia au inclus cunoscuți și presupuși staliniști, dar și alți
membri ai Partidului Comunist sau chiar cetățeni de rând acuzați care prezintă orice fel de
simpatie sau înclinații față de Uniunea Sovietică. Unele surse susțin că aproximativ 32000 de
persoane au fost încarcerate numai în lagărul de la Goli Otok.
Bibliografie
Lazăr, Daniel ,, Naționalismul în Balcanii secolului XX. Ideologii, mitologii, extremisme ,, ,

Editura Universității ,, Alexandru Ioan Cuza ,, , Iași, 2011
Lazăr, Daniel ,, Europa de sud-est în perioada contemporană.Ideologii, lideri, naționalisme ,,
Editura Universității ,, Alexandru Ioan Cuza ,, din Iași , 2007
Zbuchea, Gheorghe, Istoria Iugoslaviei, Editura Corint, București, 2001;
Surse web:

,,iosip Broz Tito Și Iugoslavia Socialistă,, Referat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

,,iosip Broz Tito Și Iugoslavia Socialistă,, Referat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Iosip Broz Tito și Iugoslavia socialistă

Răspunsul primit de la sovietici la 4 mai l-au blamat pe Tito și Partidul Comunist

“ Nu mai trimite asasini ca să mă omoare... Dacă acest lucru nu încetează, voi

Lazăr, Daniel ,, Naționalismul în Balcanii secolului XX. Ideologii, mitologii, extremisme ,, ,

S-ar putea să vă placă și