Iuliu Hossu (30 ianuarie 1885, Milașul Mare, comitatul Cluj – 28 mai 1970,

București)

Iuliu Hossu a urmat școala confesională elementară în satul natal, studiile secundare la
Reghin și Târgu Mureș, liceul (Gimnaziul Superior Greco-Catolic) la Blaj. Student la Institutul
„De Propaganda Fide”, a obținut doctoratul în Filosofie în 1906, iar în 1910 pe cel în Teologie. A
fost hirotonit preot al Eparhiei Lugoj (1910). În timpul Primului Război Mondial a fost capelan
militar, iar în 1917 a fost numit episcop al Diecezei Gherla.
A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 și a citit
celor prezenți „Declarația Unirii”.
După mutarea sediului Episcopiei la Cluj, la 15 august 1930 devine episcop de Cluj-
Gherla. Episcopul vizitațiilor canonice, numit astfel datorită sutelor de vizite pe care le-a făcut
comunităților și familiilor de credincioși, Iuliu Hossu a reînviat pelerinajele la mănăstirile din
eparhia sa (cel mai cunoscut este la Mănăstirea Nicula, la 15 august).
După Dictatul de la Viena, a rămas la Cluj, devenind și Administrator Apostolic al
Eparhiei de Oradea. În calitate de ierarh al Bisericii Greco-Catolice a fost senator de drept (până
în 1940). A fost ales membru de onoare al Academiei Române (1945).
La 7 octombrie 1948, împreună cu episcopii Valeriu Traian Frențiu, Alexandru Rusu,
Ioan Bălan și Ioan Suciu, Iuliu Hossu a semnat un memoriu către președintele Prezidiului Marii
Adunări Naționale, în care a protestat față de încercările autorităților de a-i determina pe
credincioșii greco-catolici să treacă la ortodoxie. A fost arestat în noaptea de 27/28 octombrie
1948 și, după câteva zile într-o celulă a Ministerului de Interne, a fost dus într-o casă de odihnă a
Patriarhiei Române, la Dragoslavele, jud. Argeș, unde a fost plasat în domiciliu obligatoriu. În
februarie 1949, a fost transferat la Mănăstirea Căldărușani, iar în mai 1950 încarcerat la
penitenciarul Sighet, fără a fi judecat și condamnat (până în ianuarie 1955).
Iuliu Hossu, împreună cu ceilalți doi episcopi supraviețuitori de la Sighet (Alexandru
Rusu și Ioan Bălan) a fost dus în domiciliu obligatoriu la Curtea de Argeș, apoi, din 1956, la
Mănăstirea Căldărușani. Cei trei episcopi au adresat mai multe memorii autorităților, în care au
cerut să se anuleze decretul care desființa Biserica Greco-Catolică. Din acest motiv, după o
scurtă ședere la Mănăstirea Samurcășești, au fost despărțiți (Iuliu Hossu retrimis la Căldărușani).
Lui Iuliu Hossu i s-au ridicat restricțiile domiciliare în aprilie 1968, dar, pentru că nu
avea un domiciliu propriu (a transmis autorităților că locuința sa este Palatul Episcopal din Cluj),
a rămas în continuare la Mănăstirea Căldărușani. În întreaga perioadă de la arestare până la
moarte a fost strict supravegheat, prin informatori, care raportau Securității și Departamentului
Cultelor, și interceptarea corespondenței.
Deși era printre puținii supraviețuitori dintre fruntașii Adunării de la Alba Iulia, nu a fost
invitat la serbările pe care regimul le-a organizat pentru marcarea semicentenarului Unirii. În
septembrie 1969, preotul Emil Riti a reușit să-l înregistreze pe Iuliu Hossu recitind Actul Unirii,
pe care l-a trimis, clandestin, la München, la postul de radio Europa liberă.
În aprilie 1969, episcopul Iuliu Hossu a fost numit cardinal in pectore de către Papa Paul
al VI-lea, care a anunțat acest lucru în martie 1973. A decedat la Spitalul Colentina din
București, la 28 mai 1970, și a fost înmormântat, a doua zi, la Cimitirul Bellu.

La 2 iunie 2019, Papa Francisc a oficiat slujba beatificării episcopilor greco-catolici

Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru
Rusu și Iuliu Hossu pe Câmpia Libertății de la Blaj.