I

Trecuse un al treilea val al arestărilor, determinat în mare parte de lichidarea revoluţiei

anticomuniste de la Budapesta, şi probabil că puţini se mai gândeau că deocamdată
vor mai fi arestaţi pe motive politice. Însă ochiul vigilent al Partidului, Securitatea,
avea să descopere în jurul episcopului Chesarie Petrovici al Dunării de Jos o aşa-zisă
conspiraţie legionară. De la început organul represiv a considerat că în această poveste
sunt implicaţi clerici absolvenţi ai Seminarului Teologic "Sfântul Andrei" din Galaţi, din
perioada interbelică, atraşi în militantismul legionar de către unii profesori adepţi ai
Mişcării Legionare. A fost ziua de 22 decembrie 1961, când Securitatea din Galaţi a
trecut la arestarea preoţilor Anghel Gomolea de la Biserica "Sfânta Cruce", din Brăila,
Ştefan Căşaru, de la Biserica "Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena" din Brăila,
Constantin Rusu şi Iov Carp de la "Sf. Modest" din Galaţi, Ioniţă Buşilă, funcţionar la
Episcopia din Galaţi, cât şi pe mirenii Vasile Ciubuccu, Ion M. Frosin şi Gheorghe
Rădulescu. Primul dintre aceştia, Anghel Gomolea, s-a născut la 4 octombrie 1912, în
comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Brăila. A absolvit Seminarul Teologic din Galaţi în
1933, după care a fost cântăreţ la Biserica "Sf. Gheorghe" din Brăila şi student al
Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. După obţinerea licenţei, în 1936 a fost hirotonit
preot pe seama Parohiei Oprişeneşti din judeţul Brăila. Însă, din cauza presiunilor la
care era supus pentru a se înregimenta politic, în 1940 s-a hotărât să devină confesor
militar al Garnizoanei din Suceava. A slujit ca preot în Armata Română până la
desfiinţarea instituţiei clerului militar în august 1948, când a fost numit preot la
Biserica "Sfânta Cruce" din Brăila. Al doilea preot brăilean, Ştefan Căşaru, s-a născut la
22 iunie 1911, în Ruşeţu, judeţul Brăila. Între 1925 şi 1933 a urmat Seminarul Teologic
din Galaţi, iar între 1933 şi 1937, cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. După
obţinerea licenţei a fost hirotonit preot pe seama unei parohii din noua Episcopie a
Maramureşului, pentru ca în august 1940 să fie nevoit să se refugieze ca urmare a
Diktatului de la Viena. Până în martie 1941, a slujit ca preot refugiat la Biserica
"Sfântul Spiridon" din Galaţi, apoi la câteva parohii din Episcopia Dunării de Jos, pentru
ca din toamna aceluiaşi an să fie numit la Cimişchioi, în Episcopia de Ismail-Cetatea-
Albă. Aici a slujit până la retragerea administraţiei româneşti din Basarabia în 1944,
refugiindu-se ca preot la Brateş, în apropiere de Făurei, pentru ca din 1 octombrie
1946 să fie numit la Biserica "Sfinţii Împăraţi" din Brăila. Ulterior, între 1948 şi 1959,
acesta a ocupat postul de protopop de Brăila.

II
Alături de preoţii brăileni, în lotul arestat de Securitate în 22 decembrie 1961 s-au aflat trei slujitori
gălăţeni. Primul dintre ei, Constantin Rusu, s-a născut la 24 iunie 1916, într-o familie de oameni
simpli din Mihălceni, judeţul Râmnicu-Sărat. După cursul primar, în 1929-1937 a urmat Seminarul
Teologic "Sf. Andrei" din Galaţi, apoi în 1941 a absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuţi cu
licenţă în Teologie. Deoarece erau prea puţini intelectuali în satul natal care să activeze în Mişcarea
legionară, în timpul guvernării naţional-legionare, din toamna lui 1940, tânărul teolog Constantin
Rusu a fost nevoit să intre în Mişcarea legionară, numit şef de cuib şi chiar de sector legionar.
Înregimentarea politică era o condiţie pentru obţinerea bursei sociale de care avea atâta nevoie în
vederea finalizării studiilor teologice. În mai 1942 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei
Tescureni, judeţul Bălţi. După doi ani se refugiază peste Prut, revenind şi slujind în satul natal. La 15
august 1947 a fost numit la Parohia "Sf. Modest" din Galaţi. Pentru activitatea legionară din toamna
lui 1940, la 6 ianuarie 1950 a fost reţinut de Securitate, sub acuzaţia de activitate anticomunistă,
mutat la Penitenciarul Jilava, apoi anchetat la Ministerul de Interne din Bucureşti. Este trimis la
Canal, la muncă obligatorie, în mai multe colonii: iunie-decembrie 1951, Cernavodă; decembrie
1951-iunie 1952, Km. 4; iunie 1952-decembrie 1952, Capu Midia; decembrie 1953-19 mai 1953,
Castelu, de unde este eliberat.
Al doilea cleric gălăţean este Iov Carp. Acesta s-a născut la 15 iulie 1906, în comuna Smulţi, judeţul
Galaţi. După şcoala primară, între 1918-1927, a urmat Seminarul Teologic "Sf. Andrei" din Galaţi,
fiind coleg cu viitorul episcop Valerian Zaharia. Ajunge pedagog la seminarul pe care abia îl
absolvise şi urmează cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti. În 1929 a fost hirotonit preot pe
seama Parohiei Dăeni, judeţul Tulcea, unde slujeşte până în 1931, când este numit la Piscu, judeţul
Galaţi. În iulie 1937 este numit la Parohia gălăţeană "Sf. Modest". În timpul guvernării legionare
încearcă să mobilizeze mai mulţi preoţi gălăţeni să activeze politic, însă nu reuşeşte. În timpul
rebeliunii susţine un discurs în faţa statuii lui Costache Negri din Galaţi, faptă care mai apoi a fost
considerată ca participare la nesupunere faţă de autorităţile statului şi condamnată de justiţie cu un
an de închisoare. Execută pedeapsa la Aiud, după care este trimis pe front, până în august 1944.
Pentru faptele sale de pe front este decorat cu "Regina Maria".
Al treilea preot gălăţean este Ioniţă Buşilă. S-a născut la 30 mai 1958, în Găneşti, judeţul Galaţi.
Între 1921 şi 1929 a urmat Seminarul Teologic "Sf. Andrei" din Galaţi, apoi cursurile Facultăţii de
Teologie din Cernăuţi. Din 1935 a slujit în Parohia Giurcani, azi în judeţul Vaslui. În 1947 se mută în
Galaţi, fiind profesor de religie la Şcoala pedagogică, de limba română până în 1949, apoi de
matematică până în 1954. Timp de trei ani suplineşte Parohia Maroteşti, comuna Osmanu, judeţul
Brăila, iar din 1957 este funcţionar la Episcopia din Galaţi, slujind în parohiile lipsite de preoţii
închişi de autorităţile comuniste.

Lotul preoţilor de la Episcopia din Galaţi sub teroarea Securităţii comuniste (III)
Adrian Nicolae Petcu
Vineri, 18 Mai 2012
ZiarulLumina.ro
Numai o parte dintre cei cinci preoţi, pe care i-am prezentat până acum,
aveau un trecut politic legionar. Unii, precum Ştefan Căşaru, fuseseră
implicaţi profund în actele politice legionare de la Galaţi, din toamna lui
1940, atunci când la putere se aflau generalul Ion Antonescu şi Mişcarea
Legionară. Activitatea lor nu a constat în acte reprobabile, ci în implicarea în
ceea ce Mişcarea dorea să schimbe în interiorul Bisericii. Gesturile lor politice
s-au precipitat în confuzia creată de rebeliunea legionară, fără efecte, dar
pentru care ulterior s-au găsit motive de trimiteri în justiţie. Excepţie face
cazul lui Iov Carp, a cărui condamnare este discutabilă, atâta vreme când
din ordinul expres al generalului Antonescu foarte mulţi preoţi au suferit
abuzurile funcţionarilor din Poliţie şi Justiţie, numai pentru faptul că dintre
aceştia se manifestaseră alături de guvernarea legionară. Toate acestea au
constituit antecedente politice în ochii ofiţerilor de Securitate, alături de
pregătirea teologică a acestor cinci preoţi pe care o aveau la Seminarul
Teologic din Galaţi. Apoi, păstrarea şi cultivarea legăturilor acestor clerici cu
episcopul Valerian Zaharia al Oradei, cunoscut în evidenţele Securităţii cu
trecut "legionar", în contextul anihilării fenomenului Vladimireşti şi sub valul
arestărilor determinat de revoluţia de la Budapesta, în diferite ocazii,
precum: la întâlnirea de 30 de ani de la absolvirea seminarului (1957), la
sfinţirea unor biserici, sprijinul acordat familiilor preoţilor aflaţi în detenţie,
toate acestea au fost elementele prin care ochiul vigilent al partidului a
considerat că se afla în faţa unei "conspiraţii legionare" în jurul episcopului
gălăţean Chesarie Păunescu. Toţi cei cinci preoţi au fost arestaţi în data de
22 decembrie 1961 şi trimişi în ancheta Securităţii din Galaţi, alături de alţi
trei mireni: Vasile Ciubucciu, cunoscut croitor al clericilor şi seminariştilor din
Galaţi; Ion Frosin, învăţător, şi Gheorghe Rădulescu, inginer electromecanic,
apropiaţi de activitatea misionară a acestor clerici. După aproape un an de
anchete, la 5 noiembrie 1962, clericii gălăţeni erau condamnaţi de Tribunalul
Militar Bucureşti pentru infracţiunea de "uneltire contra ordinii sociale" la
închisoare corecţională şi confiscarea averii, prin Sentinţa nr. 58, fiecare
primind după cum urmează: Anghel Gomolea - 5 ani; Ştefan Căşaru - 7 ani;
Constantin Rusu - 9 ani; Iov Carp - 5 ani şi Ioniţă Buşilă - 3 ani. În urma
recursului, prin Decizia nr. 312/14 decembrie 1962 a Colegiului Militar
Bucureşti, au fost reduse pedepsele pentru Ştefan Căşaru la 5 ani şi
Constantin Rusu la 7 ani. Fiecare cleric a executat pedeapsa dată de "justiţia
populară", după cum urmează: Anghel Gomolea a cunoscut penitenciarele
de la Galaţi (1962), Jilava (1962-1963) şi lagărele de muncă de la Salcia-
Ostrov (după august 1963), fiind eliberat la 1 august 1964; Ştefan Căşaru a
cunoscut penitenciarul de la Galaţi, fiind eliberat la 16 aprilie 1964;
Constantin Rusu a cunoscut penitenciarele de la Galaţi (1962), Jilava (1962-
1963) şi Ostrov (din martie 1963), fiind eliberat la 1 august 1964; Iov Carp
a cunoscut penitenciarele de la Galaţi (1962), Jilava (1962-1963), Aiud
(martie 1963) şi lagărul de muncă de la Ostrov (din mai 1963), fiind eliberat
la 1 august 1964, şi Ioniţă Buşilă, care a fost deţinut în penitenciarul de la
Galaţi, până eliberare, la 16 aprilie 1964.