Sub umbr

Daca te-a iubi prin firul

Zcmantului uitat n pielea ta
A cugeta tot neavutul ca o pierdere.
Ce libertate s-ar mai zace n mine
Atunci cnt tu, nscndu-te n fiecare scncet
De neptruns i-ai cnta rapsodia nvierii.
Sprijinit de o vaga ipotez
Dactilogrfiat public ntr-o trecere de sperane
Dertate amorf mi spui c voi muri printr-o palpitaie
n credulitatea unui de ce ?mult prea frust.
Acum revd tagma zicerii de sine.
Prisma ta are un nevromisimil
De imperferct crescut prin noi.