Filmul după romanul „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”

scris de Ion Gavrilă Ogăranu

Filmul prezintă o poveste bazată pe fapte reale, concentrându-se pe lupta pentru

libertate a poporului român împotriva Regimului Comunist dusă de un grup de partizani.
Grupul era format din tineri studenţi, profesori şi muncitori. Personajele principale din grupul
partizanilor includ nume precum Ion Gavrilă Ogăranu, Ion Chijdea, Ion Ilioi, Silviu Socol,
Gheorghe Șovăială, Gelu Novac, Nelu Novac, Ghiță, Laurian, Remus Sofonea, Mihai Moga,
Virgil Radeș, Jan Pop, Victor Netea, Toma, Marcel, Andrei Mogoș, Andrei, Nicolai Mazilu,
Rudău (care s-a dovedit a fi un turnător). Printre personajele din rândul miliției se remarcă
Generalul Pintilie Gheorghe.
Filmul începe cu un discurs în stil comunist, oferind contextul istoric al perioadei,
inclusiv momente cheie precum sosirea trupelor sovietice în București în august 1944,
fraudarea alegerilor de către comuniști în noiembrie 1946, începutul naționalizării în iunie
1948 și interzicerea deținerii de pământ în martie 1949. Aceste evenimente au marcat istoria
economică a României și au dus la aproape 50 de ani de regim comunist greu și întunecat.
Aceşti 50 de ani au fost foarte grei pentru români. Nu toţi au fost de acord cu ocupaţia
sovietică, peste 250 mii de persoane au fost ucise în lagăre, închisori sau locuri ascunse în
munţi datorită opoziţiei Regimului Comunist.
Regimul Comunist era foarte dur, din punctul meu de vedere, pentru că cei din rândul
miliţiei nu ţinea cont că loveşte sau omoară o femeie, un copil sau oameni bătrâni.
Acțiunea filmului se desfășoară în diverse locații, inclusiv câmpuri de grâu, munții
Făgăraș și satele învecinate, evidențiind căutarea și capturarea partizanilor, precum și
torturarea rudelor și cunoștințelor acestora de către autorități. Membrii grupului de partizani
comunică prin bilete lăsate în locuri prestabilite.
Grupul partizan era în căutare constantă de provizii, arme și muniție, iar localnicii
care nu puteau lupta direct împotriva regimului îi ajutau furnizându-le tot ce era necesar. În
timp ce Partidul Comunist lua măsuri severe, începând cu arestarea legionarilor sub pretextul
că sunt mincinoși și susținători ai dușmanilor, al doilea pas consta în construirea coloniilor de
muncă, adică a lagărelor de muncă.
Direcția Generală pentru Securitatea Poporului se întâlnește cu comandanții Forțelor
Regionale de Securitate pentru a discuta despre problema informatorilor, revoltele din
localități și, în special, despre bandele anticomuniste. În urma acestor întâlniri, mulți membri
ai grupurilor anticomuniste își pierd viața, iar comuniștii, inspirați de măsurile luate de
Uniunea Sovietică, doresc să impună controlul total asupra fiecărui individ și fiecărei porțiuni
de pământ.
Partidul nu neglijează nici aspectul religios, încercând să elimine orice obstacol în
calea supunerii absolute. Astfel, locuitorii și preoții ortodocși și catolici, în special, sunt
maltratați pentru a le înlătura credința în divinitate.
Un moment semnificativ pentru partizani este moartea lui Stalin în martie 1953, iar la
data de 27 septembrie 1957, grupul condus de Ogăranu este încercuit și atacat, rezultând în
rănirea membrilor și ulterior arestarea și condamnarea acestora la moarte. Execuția are loc în
noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1957. Ion Gavrilă Ogăranu reușește să scape, dar este
capturat în 1976. Fusese condamnat la moarte şi închisoare pe viaţă, dar pedepsele erau deja
prescrise. După 6 luni de interogări şi declaraţii este eliberat, iar în 2006, după 30 de ani,
decedează.
 Concluzia remarcă necesitatea acestor filme pentru a informa generațiile de după 1989
despre atrocitățile comise asupra populației și asupra celor care s-au opus regimului
comunist. Filmele, dar şi cărţile oferă o perspectivă asupra suferințelor oamenilor și a
confiscărilor de bunuri, și prin ele, generaţiile următoare pot înțelege mai bine atrocitățile
comise de comuniști și securitate.