Revist` lunar` Dac` dorim s` în]elegem

de cultura ideilor
editat` de
ceva din mersul lumii,
Academia Ca]avencu nu prea mult,
Director
trebuie s` ne debaras`m
H.-R. Patapievici de resentiment.
Anul II Num`rul 4 (7)
Aprilie 2005 Jean Genet
30 000 lei / 3 lei noi

Daniel Barbu
De c\te feluri este
România?

R`ul
colectivismului
H.-R. Patapievici
 idei \n dialog Anul II NUM~RUL PATRU ({APTE) h APRILIE 2005

Pag. 5 h ALEX. LEO {ERBAN

O stafie b\ntuie Europa: Europa! (Înc`) o tendin]` în cinematograful actual (II)
Pag. 14 h ADRIAN MURARU
Aceast` formul` de cooperare, în care promisiunea progresului func]ioneaz` Septuaginta – Geneza
ca mijloc de presiune, paralizeaz` opinia critic` [i promoveaz` idei riscante,
a ajuns la noi prin medita]ia [i practica unui reprezentant tipic al traumei Pag. 18 h ANDREI BREZIANU
care a ocupat, de la începutul secolului 20, centrul cerebral al Europei. Omul Utopie profan` [i violen]`
se nume[te Jean Monnet [i e supranumit P`rintele Europei. Pag. 19 h BRÎNDU{A PALADE
Realpolitik [i limbajul moral al alian]elor
Pag. 21 h DANIEL BARBU
h TRAIAN UNGUREANU PAG. 3 Între stat [i sat: de câte feluri este România?
Pag. 26 h IOAN STANOMIR
Literatura român` în comunism.
DGLR Preliminarii la o anatomie
Pe cât de mari sunt meritele Dic]ionarului, care beneficiaz` de Pag. 30 h HORA}IU PEPINE
oameni perfec]i profesional în context, pe-atât de urât sare-n ochi
je m’en fiche-ismul Coordonatorului general în distribuirea
Ispita c`ii comode
accentelor, verdictelor [i spa]iilor. Cu aceasta intr`m în cea de-a Pag. 31 h HORIA BARNA
doua caren]` – nu vital`, dar stânjenitoare – a acestei munci UE: educa]ie permanent` din leag`n pân` în
extraordinare: clientelismul. Plezirismul de nabab sfid`tor. {i
folosirea reu[itei de grup în folosul blazonului personal.
mormânt
Pag. 32 h C~T~LIN AVRAMESCU
h DAN C. MIH~ILESCU PAG. 7 Pira]i [i diploma]i în secolul Luminilor
h EUGEN MUNTEANU PAG. 11 Pag. 33 h VALENTIN CONSTANTIN
Stilistica statului [i stilistica societ`]ii
FURTUL UNEI NA}IUNI Pag. 34
Pag. 40
h CARTE RAR~
h SORIN LAVRIC
h ANDREI }~RANU PAG. 23 Arta de a arunca cu piatra în Noica (III)
Pag. 43 h ALFRED BULAI
Construc]ia partinic` din România a fost, cred eu, una polar`, cu multe dorin]e refulate [i cu spe- Cartea de consum
ran]e uria[e, cu tic`lo[ii [i cu acte de mare bravur`, dar nu a fost nici într-un caz construc]ia coe-
Pag. 44 h MIRCEA MIH~IE{
rent` a unor grupuri de interese (conform lui Gallagher, aproape toate legate de fosta securitate),
care concertat au construit democra]ia în România în chiar detrimentul societ`]ii în ansamblu. Lumina, remu[carea
Pag. 47 h POEM
Pag. 48 h ANDREI POGORILOWSKI
Melancolic` Timpul tuturor lucrurilor [i timpul muzicii
ra]iune Pag. 50 h EUGEN CIURTIN
Despre manufacturi, trambuline
Odat`, pe strad`, am fost oprit de doi tineri, vizibil misionari. M-au & alte cacealmale
întrebat dac` [tiu cine conduce, de fapt, lumea. La ridicarea mea indife- Pag. 52 h SCRISORI
rent` din umeri, mi-au înmânat o bro[ur` care demasca interna]ionala Pag. 50 h RADU PARASCHIVESCU
ocult`, iudeo-francmason`.
Cronica traducerilor
Pag. 55 h H.-R. PATAPIEVICI
h ADRIAN MIHALACHE PAG. 36 Despre r`ul colectivismului
Scriu \n acest num`r Honigberger, Treizeci [i cinci de ani în Orient, 2004; Du ma carte: Literatura român` \n post-ceau[ism, vol. 1, 2004. Andrei Pogorilowski Teoretician independent al tim-
C`t`lin Avramescu Doctor în filozofie al Universit`]ii corps humain au carrefour de plusieurs savoirs en Inde. Eugen Munteanu Profesor la Universitatea "Al. I. pului muzical. Ultima carte publicat`: Energii ale timpu-
din Bucure[ti. Ultima sa carte: Filozoful crud. O istorie a Melanges Arion Ro[u a son 80 anniversaire, 2004. Cuza" din Ia[i, colaborator la "Proiectul Septuaginta". lui muzical, 1994.
canibalismului, 2003. Valentin Constantin Lector la Universitatea de Vest, Ultimul volum tip`rit: Studii de lexicologie biblic`, 1995. Ioan Stanomir Pred` la Facultatea de [tiin]e politice.
Daniel Barbu Profesor de [tiin]` politic` la Universi- Timi[oara. Ultima carte publicat`: Doctrin` [i jurispru- Adrian Muraru Pred` la Universitatea „Al. I. Cuza“ Ultima carte publicat`: Na[terea Constitu]iei, 2004.
tatea Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Politic` [i socie- den]` interna]ional`, 2004. din Ia[i, coordoneaz` traducerea textelor stoicilor în Alex. Leo {erban Critic de film. A publicat \n colabo-
tate \n România postcomunist`, 2004. Sorin Lavric Doctorand în filozofie al Universit`]ii din limba român`. rare cu {tefan B`lan, Mihai Chirilov: Lars von Trier:
Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus Bucure[ti, cu o tez` despre ontologia lui Constantin Brîndu[a Palade Este doctor în filozofie, pred` la filmele, femeile, fantomele, 2004.
Carlos Fuentes, Diana [i Jil]ul vulturului. Noica. Ultima carte publicat`: Cartea de Cr`ciun, 1997. Facultatea de {tiin]e Politice [i Administrative (SNSPA). Andrei }`ranu Politolog, pred` la SNSPA. Ultima
Andrei Brezianu Scriitor, jurnalist. Stabilit, din 1985, Adrian Mihalache Profesor la Universitatea Ultima carte publicat`: Amurgul Leviathanului: carte publicat`: Comunitarismul – o posibil` doctrin`
la Washington, DC. Ultima carte publicat`: Itinerarii "Politehnica" din Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Supravie]uire [i libertate în comunism, 2000. politic`, 2004.
euro-americane, 2004. Verva Thaliei, 2004. Radu Paraschivescu Scriitor, traduc`tor. Ultima carte Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist
Alfred Bulai Sociolog pred` la SNSPA. A publicat Mircea Mih`ie[ Scriitor, anglist, critic literar, pred` la publicat`: Fanionul ro[u, 2005. politic, cronicar [i eseist sportiv. A publicat Manifestul
Metode de cercetare calitativ`. Focus grup în investi- Universitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte publi- H.-R. Patapievici Scriitor. Ultimele c`r]i publicate: fotbalistic, 2004.
garea sociologic`, 2001. cat`: Schelete în dulap, 2004. Discern`m\ntul modernit`]ii, 2004; Ochii Beatricei, 2004
Eugen Ciurtin Doctor în istorie, profesor invitat EPHE, Dan C. Mih`ilescu Scriitor, critic [i istoric literar. Ulti- Hora]iu Pepine Corespondentul Deutsche Welle în
Paris. Ultimele apari]ii: J.M. România.

Adres`: B-dul. Regina Elisabeta nr. 7-9, sector 3, 030016

Bucure[ti. Tel. redac]ie: 021–314 0238/39. Fax: 021-314 0258. CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN: SECRETARIAT {I ABONAMENTE: DISTRIBU}IE: NDC
Email: redactia@ideiindialog.ro Elena Gogo] COORDONATOR:
elena@catavencu.ro Cristi Domni]eanu
Revist` lunar` de cultura ideilor vie]ii, 1528, [i pot fi g`site \n ulti- lui Devis Grebu. MARKETING: Sorin Axinte cristi@catavencu.ro
editat` de Academia Ca]avencu. ma parte a lucr`rii sale Vier Bücher REDAC}IA
0723 131 532 Tip`rit la Tipografia
Apare în prima miercuri a fiec`rei von menschlicher Proportion. Toate desenele acestui num`r au
fost realizate de Devis Grebu. România Liber`
luni. De[i apare la Bucure[ti, ID nu DIRECTOR: H.-R. Patapievici axu@catavencu.ro
Acesta este num`rul lunii aprilie EDITOR:
este o revist` bucure[tean`. REDACTOR-{EF: George Arun PUBLICITATE: prin
2005 [i este distribuit \ncep\nd cu Fotografia de la p.40 a fost realizat` SC Ca]avencu SA
de Alisa Tarciniu. arun@ideiindialog.ro SPLENDID MEDIAZECE
Caracterele cu care este scris 6 aprilie. Are 56 de pagini. MANAGER GENERAL:
acronimul ID au fost desenate de Andrei Bijutescu 0721 314 288 Sorin Vulpe
Albrecht Dürer în ultimul an al Lucrarea de pe copert` apar]ine DTP: Florin Iaru andrei.bijutescu@smz.ro
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
3

O stafie bîntuie Europa:

EUROSCEPTICISMUL
Europa!
o TRAIAN UNGUREANU o

A
FACERILE firmei J.G. Monnet s-au împot-
molit pe la începutul lui 1923. Declinul a
venit neanun]at. Mult timp, copiii
b`trînului Monnet, negustor iscusit de
coniac, s-au crezut în siguran]`. Afacerile
tat`lui fuseser` preluate cu succes de Jean, fiul cel
mare. Adev`rat, prin 1910, firma trecuse prin clipe
grele. Hennessy, o companie nou` [i agresiv`, schim-
base bunele obiceiuri ale negustoriei cu lichioruri,
coniac [i alte b`uturi fine. Hennessy f`cea produc]ie de
mas`, î[i croia drum pe creasta unei campanii de pu-
blicitate cum nu se mai v`zuse [i d`dea de du[c`, la
intervale regulate, firmele mici, de familie. Îns` Jean
Monnet nu era omul care s` se lase m`turat de pe pia]`.
În cîteva luni, el a reu[it s` sporeasc` veniturile com-
paniei, de[i pia]a de desfacere a continuat s` se
îngusteze. Odat` firma a[ezat` pe picioare, tîn`rul
Monnet [i-a putut permite s` ias` din comer]ul cu
b`uturi, spre a începe o uluitoare [i greu vizibil` cari-
er` politic`. Îns`, pe la începutul nenorocosului 1923,
Monnet se întorcea cuminte [i harnic la catastifele
firmei. Urnit de insisten]ele disperate ale sorei sale, el
revine [i salveaz` firma familiei. Istoria vie]ii profe-
sionale [i a ideilor extraprofesionale ale domnului
Monnet a r`mas mult` vreme necunoscut`. Ea a fost
dezgropat` abia dup` 30 de ani de cercet`tori
minu]io[i, navigînd prin arhive în c`utarea r`d`cinilor
intelectuale ale Uniunii Europene. Treptat, purtat` de
enormul curent al unionismului european, corabia a
ajuns la confluen]a cu istoria personal` a unui om
excep]ional [i în acela[i timp perfect necunoscut.
Ceea ce nu înseamn` c` Jean Monnet a r`mas o
enigm`.

Un p`h`rel cu Monsieur Monnet

Discret pîn` la autoanulare, Jean Monnet avea dou`
convingeri intime. Le-a cultivat f`r` abatere, cu o
r`bdare t`cut`, aproape mistic`, [i le-a transformat,
treptat, în for]e istorice. Ele au gr`bit rena[terea con-
tabil` a onorabilei firme J.G. Monnet [i tot ele au
schimbat fa]a Europei, dup` o lucrare lent` [i ne-
curmat` care a avut efectul negativ al unei eroziuni
geologice, dar a rodit, fertil, prozeli]i [i un cult politic.
Prima din convingerile ascunse sub fruntea acestui om
civilizat [i laborios, copie real` a imaginii virtuale a lui
Hercule Poirot, a fost importan]a rela]iilor directe
într-un sistem închis. De aici, credin]a în eficien]a con-
clavului [i preferin]a pentru decizia luat` în sînul
unei confrerii elitare. A doua, decurgînd din prima:
aversiunea fa]` de caracterul incontrolabil, polemic [i
dezordonat al sistemelor deschise. De aici, gîndul
dizolvant urzit democra]iilor na]ionale. Tot de aici,
spaima de politic` în sensul clasic [i preferin]a pentru
o tehnic` de evitare [i amînare (compromisul), în
defavoarea principiilor. Toate aceste atitudini vor
forma, dup` o rafinare îndelungat`, articula]iile
„Proiectului European“. Mediocritatea lor net`, în con-
textul a 20 de secole de art` politic` european`, a fost
mascat` [i protejat` de un alibi extraordinar, inataca-
bil: progresismul. Aceast` formul` de cooperare, în
care promisiunea progresului func]ioneaz` ca mijloc
de presiune, paralizeaz` opinia critic` [i promoveaz`
idei riscante, a ajuns la noi prin medita]ia [i practica
unui reprezentant tipic al traumei care a ocupat, de la
începutul secolului 20, centrul cerebral al Europei.
Omul se nume[te Jean Monnet [i e supranumit P`rin-
tele Europei. Trauma se nume[te frica de istorie, are
cauze precise, a supravie]uit [i a prosperat în interiorul
unui continent pe care nu l-a în]eles niciodat`. Mai
întîi îns`, urmarea pove[tii despre m`rirea, dec`derea
[i iar`[i m`rirea firmei de coniacuri fine J.G. Monnet.
Merit`. Adev`rat, trecutul acestei case de comer]
a[ezate în inima regiunii Cognac e mort. Ideile celui ce
a dictat, la un moment dat, mersul înainte al firmei sînt
îns` vii. Ba chiar dominante. {i în Cognac, [i în jur, pe
o raz` de cîteva mii de kilometri. În afara acestui cerc
se z`resc, la vest, Atlanticul [i, la est, Uralii.
Primul Cet`]ean European
(vechi debitor canadian)
Cînd, prin 1910, tîn`rul director al companiei
Monnet a remarcat c` încep vremuri noi, era, probabil,
prea tîrziu. O firm` de familie nu se putea bate cu i
ma[ina de produc]ie [i publicitate Hennessy. Jean Aceast` formul` de
Monnet a jucat o carte pe care pu]ini directori de cooperare, în care
firme de familie ar fi cutezat-o. Unul din partenerii promisiunea progresu-
tradi]ionali ai firmei Monnet era Hudson Bay lui func]ioneaz` ca
Company, o firm` canadian` care f`cea come] cu mijloc de presiune, pa-
b`uturi, printre alte feluri de comer]. Hudson Bay ralizeaz` opinia critic`
Company î[i cuno[tea îns` bine pia]a [i nu a[tepta [i promoveaz` idei
invita]ii pentru a folosi ocaziile de profit. Presat de con- riscante, a ajuns la noi
curen]`, Monnet vindea ieftin. De cealalt` parte, prin medita]ia [i practi-
Hudson Bay Company g`sise clientul perfect pentru ca unui reprezentant
alcoolul ieftin livrat de Monnet: indienii americani. tipic al traumei care a
Livr`rile de alcool erau perfect ilegale, dar [i perfect ocupat, de la începutul
profitabile pentru participan]ii la schem`. Monnet secolului 20, centrul
putea suplini prin livr`rile c`tre compania canadian` cerebral al Europei.
declinul de pe pia]a intern`. Compania canadian` Omul se nume[te Jean
f`cea pe pia]a rezerva]iilor indiene un profit stra[nic Monnet [i e supranu-
[i neimpozitat. Monnet fiul a salvat firma tat`lui, iar mit P`rintele Europei.
Hudson Bay Company a r`mas un partener amical. În
1914, dup` izbucnirea primului r`zboi mondial, firma

4
canadian` a sim]it poten]ialul de extindere în furni-
turile de front. Firma a intervenit [i l-a recomandat pe
Monnet, amic vechi [i de încredere, ca reprezentant în
proiectul mai larg de organizare a unei re]ele inter-
na]ionale de livr`ri pentru efortul de r`zboi. Monnet
era într-adev`r omul ideal. Al`turi de un num`r
EUROSCEPTICISMUL
crescînd de politicieni, intelectuali [i diploma]i
europeni, Monnet se îndrepta rapid spre o nou`
filozofie a istoriei europene. Dup` carnagiul industri-
al al primului r`zboi mondial, aceast` filozofie avea s`
prind` aripi. Ea î[i punea în primul rînd problema
r`zboiului [i g`sea c` Europa nu va supravie]ui decît
dac` e salvat` de ea îns`[i. R`zboiul european era, con-
form acestei filozofii terorizate de istorie, rezultatul
dezvolt`rilor necontrolabile la nivelul statului na]io-
nal-înarmat. În rezumat: industriile armamentului [i
muni]ia oratoric` a demagogiei na]ionaliste conduc
mereu spre ciocniri cataclismice [i acest ciclu nu
poate fi întrerupt decît prin sl`birea statului na]ional
[i prin organizarea unei structuri suprana]ionale, cu
puteri de comand` asupra programelor industriale,
financiare [i externe ale fostelor state na]ionale. Se
n`[teau astfel ideile primare ale Proiectului European.
Ele aveau s` fac` o carier` fulger`toare în dou` din sfe-
rele de influen]` major` ale Europei: în lumea politi-
c` de forma]ie socialist` [i înclina]ie pacifist` [i în rîn-
durile numeroase ale noii clase de coordonatori ai civi-
liza]iei tehnice a Occidentului – birocra]ii. Exemplar
str`lucit al acestei armate civile, Jean Monnet nu era
un vis`tor. Spre deosebire de ceilal]i partizani ai Ideii
Europene, de la economi[tii [i ideologii nazi[ti [i
fasci[ti (niciodat` în posesia unui plan concret de
unificare) la interna]ionali[tii de profil esperanto ai
saloanelor diplomatice, Monnet era un om practic [i
activ. Ideile sale nu au murit între coper]ile c`r]ilor.
Deocamdat`, în primul an de r`zboi mondial, Monnet
are o propunere irezistibil`: aprovizionarea Fran]ei tre-
buie plasat` în regia unei firme apte de planificarea
ra]ional` a unei întreprinderi de propor]ii globale.
Monnet poate chiar face o recomandare precis`:
Hudson Bay Company. Francezii accept`, englezii
sus]in ideea coordon`rii importurilor [i compania
canadian` prime[te licen]a de opera]ii, pe un con-
tract fabulos: 150 de milioane de lire sterline. Gra]ios,
Monnet nu cere nimic. El va avea îns` curînd ocazia s`
cear` companiei canadiene s` întoarc` favoarea. Prima
oar` în 1923, cînd un împrumut generos al canadie-
nilor îl ajut` s` readuc` la via]` compania de coniacuri
a familiei. A doua oar` dup` marea criz` financiar`
mondial`, cînd o nou` interven]ie a canadienilor
recunosc`tori îl salveaz` de la obscuritate [i îl ajut` s`
se relanseze în lumea financiar` interna]ional`. Mon-
i net p`trunde definitiv în lumea care elaboreaz` poli-
Discu]ia despre valoa- tici [i ia decizii de importan]` continental`. O va
rea Proiectului p`r`si, formal, abia în 1976, cînd se retrage pentru a-[i
European e de obicei scrie memoriile, încununat cu titlul de Cet`]ean de
ucis` în fa[`. La centru, Onoare al Europei, acordat de Consiliul Europei.
ea e în`bu[it` de o Monnet a fost [i va r`mîne, probabil, singura întrupare
retoric` luminoas` care natural` a acestei categorii juridice f`r` con]inut popu-
conjur` neobosit lar. Plecarea definitiv` se petrece pe 16 martie 1979,
Idealurile Europene. La cînd Monnet moare, la 90 de ani. Venerat de noua biro-
periferie, în lumea can- cra]ie comunitar`, Monnet este, totu[i, un necunoscut
dida]ilor mici [i absolut pentru popoarele Europei. Din p`cate. C`ci,
nevoia[i pe care dup` 60 de ani de geniu al manevrei indirecte, Monnet
România îi ilustreaz` era omul care schimbase definitiv via]a na]iunilor
prea bine, discu]ia nu europene. Testamentul s`u politic, a[a cum a fost for-
atinge nici m`car faza mulat în ultimele rînduri ale memoriilor publicate cu
prera]ional`. Ea e pu]in timp înainte de moartea autorului, este exact,
înlocuit` de un fes- profetic [i nelini[titor: „Statele na]ionale ale trecutu-
tivism pe care lui nu pot rezolva problemele politice ale prezentului.
Caragiale însu[i l-ar fi Ele nu-[i pot asigura evolu]ia viitoare. Comunitatea [i
socotit excesiv. numai ea duce spre lumea organizat` a zilei de mîine“.
Delictul de Philadelphia
Nici m`car în ziua de 9 mai 1950, de atunci încoace
inclus` ca Ziua Europei în calendarul aseptic al fes-
tivismului comunitar, Jean Monnet nu a consim]it s`
p`r`seasc` penumbra. Faimoasul plan Schuman,
anun]at într-un discurs radiodifuzat de Robert
Schuman, ministrul de externe francez, e, de fapt, o
produc]ie sut` la sut` Monnet. Planul anun]a, în
numele p`cii, comasarea industriilor-cheie ale Fran]ei
[i Germaniei. Era pasul prim [i ireversibil spre
unificarea european`, pe care Monnet continua s` o
doseasc` în spatele pretextelor economice [i a idealis-
mului pacifist.
Ast`zi, arhivele ne arat` cît a oscilat Monnet de-a
lungul a 8 variante sucesive. Ultima redactare re]ine o
referin]` vag` la „prima etap` pe drumul spre o
Federa]ie European`“. Ezit`rile [i tehnica vagului sco-
lastic nu sînt întîmpl`toare. Monnet – la fel Altierro
Spinelli, un veteran comunist italian care a lansat, se-
parat, în 1941, [i a urm`rit pîn` la moarte, în 1986,
proiectul Statelor Unite ale Europei – a sus]inut f`r`
încetare c` adev`rata miz` a proiectului eruopean,
Unificarea, nu trebuie dezv`luit`.
Embargoul a fost ridicat, par]ial, doar în ziua de 28
februarie 2002, cînd delega]i din 25 de state, reuni]i la
Bruxelles, au salutat lansarea lucr`rilor Comisiei
menite s` redacteze proiectul de Constitu]ie
European`. Obiectivul final devenea, în sfîr[it, viz-
ibil. Discursurile delega]ilor au cochetat savant cu
referin]a m`gulitoare la lucr`rile ilu[trilor politicieni,
juri[ti [i oameni de stat reuni]i în vara anului 1778, la
Philadelphia, pentru a redacta Constitu]ia Statelor
Unite ale Americii. Trimiterea e lipsit` de sens.
Un demos în minus
Discu]ia despre valoarea Proiectului European e de
obicei ucis` în fa[`. La centru, ea e în`bu[it` de o
retoric` luminoas` care conjur` neobosit Idealurile
Europene. La periferie, în lumea candida]ilor mici [i
nevoia[i pe care România îi ilustreaz` prea bine,
discu]ia nu atinge nici m`car faza prera]ional`. Ea e
înlocuit` de un festivism pe care Caragiale însu[i l-ar
fi socotit excesiv. Referendumul organizat [i falsificat
(ba nu! scos din lumea inteligibil`) de guvernul
N`stase, în 2003, va sluji cîndva de fundament al noii
comediografii a românismului. Ocultat` birocratic la
centru [i carnavalesc la periferii, discu]ia asupra
Europei Unite e atît de lipsit` de con]inut, încît Europa
face figura unui continent mic [i confuz, narcotizat de
iluzii geopolitice supreme [i incapabil de ruptura cu
tradi]ia traumatic` fixat` la Verdun, unde 700.000 de
oameni au fost uci[i de industriile militare reunite ale
na]iunilor europene. Ceva a aruncat, atunci, intelectul
director european într-un declin pe care timpul n-a
reu[it s`-l îndrepte. Demografia european`, în c`dere
liber` pe treptele prosperit`]ii sem`nate de tancurile
americane, în 1945, a gr`bit siguran]a de sine a Ideii
Europene. Cu o popula]ie în sc`dere, condi]ionat` de
o emigra]ie arabo-african` pe care nu o mai poate
refuza sau opri, Europa face, la Bruxelles, figura unui
centru de progres post-istoric, dar tr`ie[te în realitate
o epuizare biologic` [i o sterilitae mental` cu aspect
terminal. Pilonii edificiului sînt [ubrezi sau, pur [i sim-
plu, lipsesc. S` privim o clip`, f`r` a face apel, dup`
practica obi[nuit`, la detaliile de legisla]ie intern` sau
declara]iile generale emanate de unul sau altul din
organismele Uniunii. Poate fi Europa o uniune în
felul celei americane? R`spunsul e simplu: nu. Cauza:
absen]a unui demos european. Cu alte cuvinte, nu
exist` o na]iune european` (sau, dac` ea a existat, s-a
stins odat` cu primul [i ultimul ei cet`]ean: Jean
Monnet). Inexisten]a unei na]iuni europene are con-
secin]e evidente. Ea nu permite gradul de integrare ca
puterea Statelor Unite ale Americii. Politica de stat pro-
movat` la Washington poate povoca nemul]umiri în
California, dar nu va fi niciodat` sesizat` ca inter-
ven]ie str`in`. Politica birocra]iilor nealese de la
Bruxelles nu e acas` nici m`car la Bruxelles. Ignorînd
cu bun` [tiin]` acest adev`r elementar, institu]iile [i
politicienii Europei Unite lucreaz` împotiva unui fapt
natural. Aceast` contradic]ie nu conteaz` ast`zi, cînd
fondurile Uniunii înlocuiesc dezbaterea real` în statele
mai s`race [i mai „prostu]e“ ale Estului [i Sudului euro-
pean. Îns` mîine aceste na]iuni vor trebui s` aleag`: fie
protestul inutil, fie resemnarea. În ambele variante,
na]iunile Europei vor trebui s` urmeze cursul dictat de
un centru care avanseaz` dogmatic spre miezul lips`
al propriilor idei. Altfel spus: care e, de fapt, mobilul
fundamental al „construc]iei europene“? Pacificarea
european`? Dar aceast` problem` a încetat demult s`
existe. Uniunea la care visau, în primul lor juniorat,
intelectualii anilor ’20 , era menit` s` evite repetarea
primului r`zboi mondial. Bineîn]eles, al doilea r`zboi
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
mondial a avut loc. El nu poate fi imputat Ideii
Europene, dar a reu[it, printre altele, s` demoleze
premisele acestei Idei.
Dup` 1945, datele cardinale ale Europei s-au schim-
bat definitiv. Sf`rîmat` de dou` r`zboaie mondiale, [i
totodat` dou` r`zboaie civile europene, distribu]ia
continentului s-a schimbat. Fran]a [i Germania, Anglia
[i Italia înceteaz` s` mai aib` gravita]ie istoric`. Ele
renasc pe bani [i idei americane, dar apar bra] la bra]
cu fantoma istoric` a fostelor puteri n`sc`toare de
r`zboaie europene. Mobilul sacru al Ideii Europene se
dovede[te un fals, men]inut [i între]inut pentru a
acoperi adev`ratul obiectiv al „construc]iei europene“:
statul centralizat, fantasma [i destina]ia unei Europe
împu]inate în toate sensurile (demografic, intelectual
[i politic). Numim acest proiect Uniunea European`.
Doar abonamentul la ma[ina de subven]ii [i subdez-
voltarea adîncit`, în Est, de regimurile comuniste ne
fac s` ignor`m adev`rata natur` a proiectului. Nede-
mocratic` prin defini]ie (c`ci absen]a unui demos
exclude apari]ia unei democra]ii), Uniunea European`
pare, în secolul 21, drept mo[tenirea inutil` a unui
secol ratat de la Verdun la Stalingrad: secolul 20.
„Deficitul democratic“, admis, discret [i terapeutic, în
discu]iile oficiale despre Proiectul European, e mult
mai larg decît s-ar putea în]elege din eufemismele de
serviciu. Uniunea se mîndre[te cu alegerile europene,
dar relevan]a lor e m`surat` exact de neprezentarea
unei Europe care trimite la urne, în una sau alta din
na]iunile ei, 15, 20 sau, în zilele faste, 30% din
aleg`tori. Acela[i exerci]iu de mimetism democratic se
repet` în ritualul referendumurilor. În cazul în care
spune „Nu“ proiectului european, referendumul se
repet` de cîte ori e cazul (vezi Danemarca). Dac` refe-
rendumul se încheie cu „Da“, el devine liter` de lege.
Peste tot, în Spania sau în Fran]a, în Marea Britanie sau
în Italia, ma[ina na]ional` mass-media [i, în genere,
motoarele intelectuale modelatoare de opinie slujesc
f`r` jen` drept instrument de presiune [i [antaj, în be-
neficiul Ideii Europene. Într-un bra] al balan]ei st` me-
reu, grea de Progres, Ideea European`. În cel`lalt, spec-
trul barbariei. Alege]i!
Vorbim mai tîrziu
Ce poate face România? Pu]in, dar cu rost. În primul
rînd, s` aib` temeritatea de a plasa Uniunea European`
pe lista subiectelor discutabile. Dezbaterea nu a
început, dar primele lu`ri de cuvînt au avut loc. Cî]iva
jurnali[ti curajo[i au ridicat primele semne de între-
bare (Cristian P`tr`[coniu [i Gusztav Molnar, în
Cotidianul). Restul va veni, la fel ca în Cehia, Polonia [i
Estonia, dup` aderare. Îns` ceva important s-a întîm-
plat deja. Ambivalen]a contestat` a pre[edintelui
B`sescu, între axa Washington-Londra-Bucure[ti [i
mantra integr`rii europene, e un calcul politic mult
mai realist decît ne putem închipui ast`zi. România nu
poate dicta sau negocia alian]e. România are, indis-
cutabil, de cî[tigat din Proiectul European, de[i
omenirea cenu[ie, r`u calificat` profesional, a popu-
la]iei de peste 45 de ani va fi dat` cu capul de to]i
pere]ii ader`rii. Cî[tigurile vor fi, totu[i, mai mari
decît pierderile. Simpla infuzie de fonduri comunitare
va produce – defectuos, dar va produce – alinierea la
standardele materiale [i juridice ale secolului 21. În
acela[i timp, România va intra, din nou, dup` prizo-
nieratul sovietic, într-o fuziune istoric` pe care nu a
negociat-o de pe pozi]ii de discern`mînt. Deschizînd al
doilea canal de comunica]ii, c`tre luma atlantic`,
pre[edintele B`sescu a asigurat genera]iilor ce vin un
spa]iu minim de manevr`. S-ar putea ca acele genera]ii
s` fie martore la deznod`mîntul istoric al proiectului
ini]iat, cu un amestec de disperare [i competen]` sub-
teran`, de directorul firmei de coniacuri fine J.G.
Monnet. S-ar putea s` nu fie deloc ocazia unei apo-
teoze. Autorul acestor rînduri e convins c` Proiectul nu
e altceva decît ultima zvîrcolire utopic` a spiritului
european înainte de capitularea în fa]a erei americane
sau de jonc]iunea cu blocul musulman. Dar despre asta
mai vorbim peste 50 sau 100 de ani. j
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
(Înc`) o tendin]` în
cinematograful actual (II)
o ALEX. LEO {ERBAN o
N „episodul“ trecut –
Î
scris pe un col] de mas`
în sala de pres` a
Festivalului de la Berlin,
înconjurat de zeci de
tastaturi ]`c`nitoare –, teoria
„terapiei rewind“ era schi]at`
în liniile ei esen]iale:
întoarcere în trecut prin
descompunerea à rebours a
mi[c`rii; „deconstruc]ia“ con-
ven]iei de tip flashback; suflul
scurt al noii metode, incom-
patibil` cu diegeza unui lung-
metraj. Simt nevoia s` revin
(„rewind“!) asupra
implica]iilor acestei tendin]e
– identificabile, deocamdat`,
în scurt-metraj – înainte de a
bifa tendin]a urm`toare…
Umbra & urma
Ce este aceast` „terapie“?
Este, în primul rînd, o for-
mul` care inoveaz` nu atît la
nivel tehnic (procedeele de
„filmare invers`“ sînt relativ
curente în cinema), cît la
nivel semantic. Prin ce se
deosebe[te el de flashback?
În principiu, flashback-ul
este un procedeu care se
folose[te pe segmente scurte,
întorcînd ac]iunea în trecut
pentru a explica ra]iunile ina-
parente ale unui personaj,
sensul unui moment prezent
sau pentru a modifica per-
cep]ia curent` asupra acelui
moment sau personaj. De[i
flashback-ul are, probabil, ori-
gini literare [i poate fi întîlnit
în multe povestiri, se poate
spune cu siguran]` c` abia
cinematograful i-a dat faima
pe care o are ast`zi – aceea de
scurt`tur` explicativ` prin
h`]i[ul memoriei. Aceasta se
vede în felul în care recurgem
în mod curent la „t`ieturi de
montaj“, respectiv la „flash-
back“-uri în istorisirea unor
întîmpl`ri: cred c` nu
exagerez afirmînd c` felul în
care le povestim, ast`zi, este
marcat de felul de a povesti
tipic cinematografic.
Flashback-ul este împrumutul
f`cut cinema-ului de c`tre
literatur` [i pe care cinema-
ul, luîndu-l în posesie [i
[tampilîndu-l cu termenul
„flashback“, îl restituie litera-
turii – sau povestirilor orale –
cu men]iunea: „copyright“.
Crustacés et coquillages
Sophie Scholl
– Die Letzten Tage
Odat` brevetat, procedeul
[i-a „permis“ – în cinema, cel
pu]in – s` se transforme, trep-
tat, din instrument în orna-
ment. Folosit, cum spuneam,
pe „distan]e“ scurte – ca ni[te
note de subsol sau ca ni[te
propozi]ii secundare într-o
fraz` arborescent` –, flash-
back-ul a fost tentat s` fac`
pasul imediat urm`tor, para-
zitînd „fraza“ propriu-zis` [i
ajungînd s-o reduc`, de fapt,
la pozi]ia unei propozi]ii
secundare; altfel spus, paran-
teza a devenit subiectul
însu[i: exist` filme celebre (de
la Sunset Boulevard [i Contesa
descul]` – anii ‘50, la Titanic –
anii ‘90) care nu sînt altceva
decît un lung flashback [i în
care semnifica]ia „parantezei“
este aceea care d` consisten]`
întregului.
Toat` aceast` practic` –
devenit` canonic` – a paran-
tezei/flashback este, îns`, lip-
sit` de reflexivitate. Nu
„memoria“ utiliz`rii sale este
în cauz` – istoria cinemato-
grafului fiind, cum ar`tam,
bogat` în pelicule-flashback –
[i nici con[tiin]a faptului c`,
uneori, numai acest procedeu
este justificat pentru a istorisi
anumite subiecte; îns`
„instrumentul-devenit-orna-
ment“ a ajuns s` se complac`
în aceast` postur` de formataj
diegetic, punînd filmul la
col]ul pre-vizibilit`]ii. În
condi]iile în care ma[in`ria
cinematografic` ruleaz` în
gol, incon[tient` de impas,
pasul salutar urm`tor nu
poate fi decît o „punere între
paranteze“ a procedeului [i
recurgerea la o formul` care
s` dea seama, în acela[i timp,
de con[tiin]a limitelor atinse
[i de necesitatea dep`[irii lor.
Din acest punct de vedere,
rewind-ul face dublul oficiu de
dep`[ire a impasului [i de te-
rapie. Dep`[irea impasului
este relativ facil`: cum
spuneam, nu este vorba de o
formul` neap`rat nou` (de[i,
tehnic vorbind, aparatura di-
gital` simplific` mult
filmarea), ci de ideea îns`[i a
recurgerii la rewind pentru a
trage pe linie moart`
flashback-ul. Ce este exaltant,
în cinema, ]ine de aceast`
continu` reciclare a pro-
cedeelor, de hibridare a lor
pentru a comunica sensuri
noi: de[i elementele funda-
mentale ale gramaticii cine-
matografice r`mîn teoretic
neschimbate, înnoirea instru-
mentelor practice de manipu-
lare a acelor elemente deter-
min` reconfigur`ri spectacu-
loase. Un exemplu: pîn` de
curînd, montajul digital p`rea
s` fie r`spunsul fericit la
întrebarea: este filmul con-
damnat la „execu]ia final`“ pe
masa de montaj? Ast`zi, cînd
multe filme se monteaz` „din
mers“ – anulînd, prin aceasta,
dependen]a de „imaginea
întregului“ [i dînd o mai mare
libertate regizorului de a
schimba structura [i accen-
tele filmului chiar în timpul
turnajului –, posibilit`]ile
deschise de aparatura ultra-
performant` „condamn`“ o
anumit` liniaritate a regiei la
desuetudine: filmul a încetat
s` se adune, cuminte, în
bobine, a[teptînd momentul
„croielii“ sale definitive –
acum, el amestec` momentul
impresiunii [i cel al compresiu-
nii într-o practic` mult mai
rapid` [i mai eficient` care
privilegiaz` decizia cvasi-
instantanee…
Lucrul interesant – [i
simptomatic – este c` aceast`
„accelerare“ a realiz`rii pro-
dusului finit, ce pare s` pun`
între paranteze intervalul
reflec]iei asupra filmului,
provoac`, aproape inevitabil,
nostalgia acestui interval. „Le
retour du refoulé“. E un fel de
a spune c`, [i în cinema,
nimic nu se pierde: efer-
vescen]a tehnologic`,
deschiz`toare de noi drumuri
în plan strict formal, produce
– în mod „natural“ a[ zice –
necesitatea interioriz`rii
„p`r]ii care se pierde“ (= re-
flec]ia) într-o analogie vizibil`
a acesteia. Aceast` „analogie
vizibil`“ este terapia – mai
precis, terapia „rewind“: e ca
[i cum filmul – de-acum
st`pîn pe modalit`]i euforice
de manipulare a diegezei, [i
deci a timpului – ar sim]i
nevoia unui alt loc, stabil [i
senzualmente perceptibil, din
care s` priveasc` „fuga“
peliculei. Fiind vorba de cine-
ma, acest „alt loc“ nu poate fi
decît (tot) un construct for-
mal – un analog figurativ; iar
acest „analog figurativ“ este
mai mult decît un ornament:
este o metafizic` în imagini.
Filmul se întoarce la originile
practicilor sale de semanti-
zare (imaginea = sensul) pen-
tru a-[i reapropria, într-un
scurtcircuit istoric, ra]iunea
venirii sale pe lume. C`ci
na[terea „celei de-a [aptea
arte“ nu este doar un capriciu
tehnologic sau un r`sf`] de
„sfîr[it al artelor“: este un
imperativ istoric-necesar al
revenirii imaginii la metafizic`.
„Terapia rewind“ face exact
asta: readuce filmul la medi-
ta]ia care l-a f`cut posibil.
Dac` – ast`zi – ritmul poves-
tirilor cinematografice este
din ce în ce mai accelerat,
existînd riscul dispari]iei sen-
sului într-o „fug` înainte“ dra-
pat` în aparen]e efemere,
întoarcerea în trecutul din
care provine orice imagine
este modalitatea salvatoare
(chit c`, probabil,
5
FILMEMORIE
incon[tient`) prin care acest
cinema recupereaz` m`car o
parte a memoriei sale. În
fond, poate c` [i flashback-ul
se va fi n`scut dintr-o necesi-
tate similar` – mai mult decît
din cine [tie ce ra]iuni de
limpezire psihologic` sau
diegetic`; dar el a capotat – ca
procedeu – în ce spuneam
mai sus: un soi de cli[eu cine-
matografic lipsit de alt` rele-
van]` (simplu instrument sau
ornament). Terapia rewind, în
schimb – de[i poate p`rea, la
o privire gr`bit`, un truc facil,
un fel de „uite ce putem face
cînd avem cu ce!“ –, readuce
cinematografului ceea ce
pierduse nu se mai [tie cînd,
nu se mai [tie unde, f`r` a [ti
c` pierduse: umbra [i urma
trecerii sale prin cinemateca
ochilor no[tri.
Jurii & premii
Dintre cele trei festivaluri
bifate într-o lun`
(„Solothurner Filmtage“,
Festivalul de scurt-metraj de
la Clermont-Ferrand [i
Berlinala), numai primul dis-
tribuie premii a[a-zicînd
„obi[nuite“: pentru Cel mai
bun lungmetraj de fic]iune,
Cel mai bun documentar, Cel
mai bun scurt metraj, Cel mai
bun film de anima]ie, Cel mai
bun rol principal, respectiv
Cel mai bun rol secundar.
Spre deosebire de Oscar-uri,
César-uri, BAFTA, Golden
Globes, Goya sau David di
Donatello, nu exist` – la
elve]ieni – o desp`r]ire a acto-
rilor de actri]e, ceea ce mi se
pare normal: se premiaz`
rolurile (principale sau secun-
dare), nu sexul celor care le
joac`… Îns` [i Clermontul, [i
Berlinul se supun regulii care
const` în separarea rolurilor
feminine de cele masculine:
este o „tradi]ie“ inept` [i
inutil`. În orice caz, cre[terea
num`rului de premii – pe cri-
terii uneori bizare, oricum
bizantine – este un semn al
vl`guirii spiritului critic: mul-
tiplici premiile pentru a
mul]umi, cît de cît, pe toat`
lumea. Aceasta, combinat` cu
o form` de auto-publicitate
mai mult sau mai pu]in mas-
cat`: la Clermont-Ferrand

6
exist` cam tot atîtea jurii ([i
premii) cîte categorii de
vîrst`, breasl` sau organiza]ie
semi-profesional` se pot
închipui – de la juriul „tîn`r“
(departajat, la rîndul lui, pe
sec]iuni: „na]ional“ [i „inter-
na]ional“) la cel al presei
(împ`r]it în trei mini-jurii:
„na]ional“, „interna]ional“ [i
„Labo“, adic` experimental) [i
al acelor organisme de care
FILMEMORIE
aminteam: Adami, Canal +,
FNAC, SACD, Procirep, aso-
cia]ia „Les amis du Vieux
Clermont“ (!) [i, chiar, un
juriu pentru… „Premiul rîsu-
lui“!! Plus premiul publicului
– dar aici, fire[te, nu e nevoie
de nici un „juriu“.
Dintre acestea, singurul
care are o îndrept`]ire este
Wayward Cloud
„Labo“, instituit în urm` cu
doi ani. Este o sec]iune oare-
cum conjunctural`, rezultat`
în urma huiduielilor [i
fluier`turilor de care aveau
parte, de regul`, scurt-metra-
jele experimentale prezentate
în celelalte dou` sec]iuni. Nu
acoper`, neap`rat, împ`r]irea
filmelor în „realizate pe
pelicul`“ [i „ realizate digital“,
dar este evident c` acestea din
urm` permit o mai lesni-
cioas` manipulare experi-
mental`. Pîn` la urm`, de[i –
cum spuneam – conjunctura-
l`, sec]iunea „Labo“ reu[e[te
s` rezolve nu doar chestiunea
(jenant`!) a reac]iei unui anu-
mit public nefamiliarizat cu
„eseul cinematografic“, ci [i s`
i propun` o idee despre cinema
De cîtva timp, îns`, – un cinema refractar
juriile Federa]iei canoanelor, ideilor primite,
omniprezente & prejudec`]ilor tematice sau
omnipotente sînt secon- formale… – care este sortit,
date – cam la acelea[i deocamdat`, s` func]ioneze în
festivaluri, dar la regim de ni[`. În plus, a face
cel`lalt cap`t al spec- parte din juriul „Labo“ ofer`
trului politic – de o un avantaj minor, dar rela-
inven]ie contra-naturii xant: ai mai pu]ine filme de
numit` „juriul ecu- v`zut! Anul acesta, la
menic“. „Ecumenicii“ Clermont, au fost prezentate
premiaz`, iar în ce pre- 77 de filme în cele 14 pro-
miaz` primeaz` grame interna]ionale, 59 în
mesajul – nicidecum cele 12 na]ionale [i numai 39
cinema-ul! în cele 5 „Labo“.
În mod „tradi]ional“, scurt-
metrajele fran]uze[ti sînt cele
mai slabe: anul trecut (o pre-
mier` în istoria festivalului!),
juriul na]ional – din care a
f`cut parte [i Rona Hartner –
a hot`rît s` nu acorde Marele
Premiu („Vercingetorix“-ul de
aur), considerînd c` numai o
astfel de „grev`“ a deciziei ar
putea trage un semnal de
alarm` privitor la calitatea
(sub)mediocr` a filmelor
fran]uze[ti… Cum exist` [i un
juriu al presei pe sec]iunea
„na]ional`“, lucrul cel mai
important – atunci cînd
ajungi la Clermont – este s`
nu ai ghinionul s` fii solicitat
ca membru în acest juriu;
n-am fost: am avut norocul s`
fac parte din juriul „Labo“,
al`turi de o jurnalist` de la
Libération [i de redactorul-[ef
al unei reviste canadiene de
film. A fost o experien]` sim-
patic` [i – cum ziceam –
relaxant`: filmele au fost, în
marea lor majoritate, intere-
sante [i incitante, iar
hot`rîrea premiilor – „une
partie de plaisir“… Nu [tiu
cum au fost dezbaterile în
celelalte jurii, dar un lucru e
sigur: în juriul nostru („Presse-
Labo“) nu am cedat criteriilor
politice! C`ci – inutil s` mai
spun –, [i la Clermont-Fer-
rand (supranumit „le Cannes
du court“), ca [i la Cannes,
premiile se acord` adesea pe
criterii care nu au mai nimic
în comun cu valoarea estetic`
a filmelor: cazul lui Fahrenheit
9/11, de anul trecut, este cel
mai celebru – dar Clermontul
m` obi[nuise, deja, cu cîte o
pletor` de premii acordate
oric`rui film mai „r`s`rit“
care bifa, con[tiincios [i ideo-
logic, urm`toarele puncte:
anti-americanism, altermon-
dialism, multiculturalism. La
filme de valoare egal`, era pre-
miat – f`r` ezitare – acela care
bifa mai multe puncte din
cele enun]ate mai sus…
Clermont 2005 n-a f`cut
excep]ie: El Otro sueño ameri-
cano, al mexicanului Enrique
Arroyo, este un astfel de film –
o incursiune f`r` menaja-
mente în „visul american“
care (v-a]i dat seama) de fapt
este un co[mar. Din neferi-
cire, n-am v`zut suficient de
multe scurt-metraje din com-
peti]ia interna]ional` pentru
a-mi face o idee clar` dac`
premiul pentru Arroyo este
pe deplin meritat ([tiu c` – de
pild` – Papa, al canadianului
Emile Proulx-Cloutier, era un
film minunat!); din fericire, El
Otro sueño americano este –
totu[i – cinema la cea mai
înalt` temperatur` (incomod,
îndr`zne], puternic), a[a încît
premierea lui [i pe criterii
politice poate fi luat` ca un
dezastru colateral.
Dac` Clermontul încearc`
s` fac` o echilibristic` comic-
periculoas` printre impera-
tivele esteticii, ale politicii [i
ale marketingului celui mai
cras, exist` – m`car – dou`
pacoste de care este, deocam-
dat`, ferit: instituirea unui
juriu FIPRESCI [i a unuia
„ecumenic“.
FIPRESCI (Federa]ia inter-
na]ional` a presei cinemato-
grafice – care reune[te criticii
de film afilia]i asocia]iilor
respective din ]`rile membre)
a reu[it s` se infiltreze în mai
toate marile festivaluri:
Cannes, Vene]ia, Berlin,
Toronto, Locarno, Salonic…
(Nu este absent` nici din cele
mijlocii sau mai mici!).
„Rotativa“ ungerii ca membru
al unui juriu func]ioneaz`
imperturbabil, pe principiul:
cu cît mai mare func]ia în
boardul de conducere
FIPRESCI, cu-atît mai dese
particip`rile la marile festiva-
luri. {i, de[i ace[ti membri se
mai schimb` – de la un an la
altul, Cutare se poate trezi nu
la Cannes, ci tocmai la
Vene]ia, Berlin sau Toronto!
–, principiile de premiere
r`mîn neschimbate: între un
film bun [i un film foarte bun
este premiat al treilea – care
are „con[tiin]` social-poli-
tic`“. Iar dac`, prin absurd, nu
are a[a ceva (de[i este pu]in
probabil, preselec]iile marilor
festivaluri func]ionînd – deja
– ca ni[te filtre care las` s`
treac` cît mai multe astfel de
filme), atunci este cert c` pre-
miul cel mare al FIPRESCI se
va duce într-o direc]ie la care
nimeni nu s-a gîndit (decît
membrii juriului)… În general
([i pentru c` am f`cut parte
dintr-un astfel de juriu, deci
[tiu cum func]ioneaz`), pre-
miile acordate de aceast` über-
breasl` ar trebui s` recom-
penseze „direc]ii noi“ în cine-
ma; în particular – [i, în „sis-
temul FIPRESCI“, numai par-
ticularul dureaz`… –, acest
lucru se-ntîmpl` rar: sînt pre-
miate, pur [i simplu, filmele
deja-[tampilate cu marca
Autorului. Cu alte cuvinte, nu
sînt premiate filmele, ci filmele
anumitor autori! Dac` un autor
„are cot`“ [i a mai luat astfel
de premii, este foarte probabil
s` mai primeasc`; dac` nu, e
mai problematic. FIPRESCI
face autorul, iar autorul face
FIPRESCI. Excep]iile exist`,
dar ele – la modul cel mai
banal – nu fac decît s`
confirme regula.
De cîtva timp, îns`, juriile
Federa]iei omniprezente &
omnipotente sînt secondate –
cam la acelea[i festivaluri, dar
la cel`lalt cap`t al spectrului
politic – de o inven]ie contra-
naturii numit` „juriul ecu-
menic“. Nu se [tie prea bine
cine e în spatele ei, cine sînt
cei care fac parte din juriile ei
[i cu ce se laud` ace[tia, profe-
sional vorbind, de ce [i pe ce
criterii sînt ale[i, etc., etc., dar
un lucru e sigur: „ecumenicii“
premiaz`, iar în ce premiaz`
primeaz` mesajul – nicidecum
cinema-ul! Dac` fiprescienii
(care au, totu[i, în spate – în
ciuda p`catelor – o compe-
ten]` dovedit` în materie de
film) dau premii pe criterii
politice (într-o r`sturnare per-
vers` a misiunii lor ini]iale),
„ecumenicii“ dau premii
numai pe criterii politice (f`r`
nici o competen]` dovedit` în
spate!). Primii sînt critici, teo-
reticieni [i jurnali[ti de cine-
ma cu o agend` personal`
ascuns` [i o agend` colectiv`
nem`rturisit` (de stînga);
ceilal]i sînt preo]i, teologi sau
jurnali[ti obscuri care n-au
nici o agend` personal`: ei
[tiu doar c` trebuie s` se uite
dup` filme „cu tematic`“
(iubirea de aproape, pacea în
lume, drama ca mîntuire
[.a.m.d.) [i s` le premieze cu
ochii închi[i. Uneori, se-ntîm-
pl` ca deciziile lor s` fie chiar
fericite (Evanghelia dup` Matei
a primit,, în trecut, un astfel
de premiu), dar este vorba de
accidente: ori membrii juriu-
lui ecumenic erau, pour une
fois, personalit`]i luminate,
ori, pur [i simplu, nici un alt
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
film (mai prost) pe aceea[i
tematic` nu era disponibil.
La Berlin func]ioneaz` ju-
riul FIPRESCI (a acordat pre-
miul s`u, la edi]ia 55, coreo-
pornograficului The
Wayward Cloud al taiwanezu-
lui Tsai Ming-Liang), cel ecu-
menic (la aceea[i edi]ie,
[col`rescului-dar-bine-
inten]ionatului-film-despre-
rezisten]a antinazist` Sophie
Scholl – Die Letzten Tage al ger-
manului Marc Rothemund) [i
– surpriz`! – cel 100% gay,
numit „Teddy“ (premiu: sado-
masochistului cum HIV Un
año sin amor al argentiniencei
Anahi Berneri). Acesta este,
într-un fel, copia pe dos a
celui ecumenic: cînd unul
premiaz` drapajele
în`l]`toare, cel`lalt premiaz`
derapajele coborîtoare. Unul
caut` sufletele în rai, cel`lalt
caut` corpurile în infern. Sînt
complementare, suplimenta-
re – [i teribil de inadecvate,
amîndou`. C`ci, pentru amîn-
dou`, important este mesajul,
mesajul, mesajul – [i
(aproape) nimic altceva…
Cinema-ul este un accesoriu –
„chestia aceea“ care ajut` la
transmiterea mesajului. Iar
asta explic` [i faptul c` sînt,
mai mereu, al`turi cu drumul
cinematografului: la edi]ia de
anul acesta, de pild`, juriul
ecumenic ar fi putut premia
filme precum Asylum,
Accused, Peacock sau Solnze –
fiecare dintre ele bifînd, tan-
gen]ial, imperativul mesaju-
lui [i avînd [i certe merite ci-
nematografice; a preferat,
îns`, un film conven]ional [i
plat – o dram` de mucava.
Invers, „Teddy“-urile ar fi avut
la dispozi]ie – din bogata
ofert` de filme cu tematic`
gay, cu care Berlinala nu e
niciodat` zgîrcit` –
nenum`rate alte titluri, dintre
care deliciosul Crustacés et
coquillages al tandemului
Olivier Ducastel-Jacques
Martineau (un film pe care i-l
„recomand“, din inim`,
impenitentului familiofil &
cinefob Dan C.): între aceast`
fars` solar`, obraznic` [i
savuros de frivol` despre vari-
abila geometrie a familiei la
urma[ii dlui de Marivaux
(so]ia cu amantul, so]ul cu
amantul [i copiii – de capul
lor) [i drama sumbr` [i sor-
did` a unui gay argentinian,
s`rac [i bolnav, „teddy“-ii au
ales drama… Sînt într-o com-
panie select`: cei care decid
Oscar-urile ar fi f`cut la fel.
C`ci, pentru ca un film s` fie
premiat – în anul de gra]ie
2005 –, el trebuie s`
întruneasc` urm`toarele
„calit`]i“: s` fie dramatic; s`
fie politic; s` fie politic-corect;
s` aib` aspira]ii înalte &
mesaj universal.
Cinema-ul nu este obliga-
toriu. j
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
7

Dic]ionarul general:
observa]ii din respect
o DAN C. MIH~ILESCU o

DGRL
A
M scris aici luna trecut` durile [i visele noastre, din genera]ia carte despre sufletul ]`r`nesc de tot- Unde au avut dreptate coordonatorii
despre cea dintâi fixa]ie a lui Gagarin [i Titov. S` fim prin deauna“, iar Cornel Regman admira s`-mi înlocuiasc` textul este în cazul lui
lui Eugen Simion în cali- întreaga noastr` via]` la în`l]imea în Cavalerii de pe Coast` „evocatoarea Marcel Bresla[u: acolo am optat pentru
tate de coordonator general timpului nostru socialist“ (Contem- memorie etnografic`“ [i „expresivi- treizeci de rânduri cu citate distrug`-
al Dic]ionarului general al porani cu viitorul, E.P., 1962). „Ca ni[te tatea dialogurilor“ – numele lui B. toare („cu ochii min]ii limpezi,/ce-acu-
literaturii române: lavajul politic al bio- puternice raze de lumin`“, cuvintele este adesea citat la umori[ti, gra]ie ma se deschid,/pe cartea care-i scri-
grafiilor vinovate, în numele valorilor lui G.G. Dej la congresul III al PMR „microsioanelor“ sale; cât despre s`/povestea ]`rii-ntreag`,/citim cuvân-
estetice. Dac` în principiu putem fi de i-au slujit la fel de bine autorului [i umorul acestora, mai bine cit`m do- tul simplu/[i minunat: PARTID“) [i o
acord cu punctul 7 din Cuvântul s`u sub Ceau[escu: prezent în publicis- u` exemple, f`r` comentarii: „Sigur, situare crud`: „Autor de partid, ba înc`
înainte („pamfletul nu-i modalitatea tic`, reportaj [i romanul cu ]`rani, în e nepl`cut s` ]i se taie capul. Dar n-o teoretizând rosturile liricii angajate, B.
potrivit` într-un dic]ionar academic“) [i poemul în proz`, schi]a satiric` [i s` mori din asta. Curaj!“; „în cele do- va frecventa, din nefericire, editurile
dac`, desigur, „zece pagini de injurii“ literatura pentru copii, în romanul u` spânzur`tori atârnau doi spânzu- pentru tineret, umplând rafturi întregi
într-un atare context „ar reprezenta un militar etc., B. scrie despre ingineri [i ra]i, dar nici dup` moarte nu puteau cu fabule indigest sau n`tâng-mora-
exces“, nu este mai pu]in adev`rat c` baraje, despre „sleirea fântânii“ din fi egali, fiindc` unul se spânzurase lizatoare, partidul fiind întotdeauna
ocultarea, înv`luirea în eufemisme a sat, despre nun]i, iubiri, ]igani, în- singur, iar cel`lalt fusese spânzurat“. „uria[ul din basme“, „inima c`lit` în
unor destine [i opere literare constituie
o practic` la fel de non-academic`. Mi-a-
duc aminte c` [i când am comentat Dic-
]ionarul Scriitorilor Români am avut re-
zerve în acest sens.
Spre a da un exemplu dintre cele
mai umile, eu nu în]eleg nici acum de
ce s-au înc`p`]ânat coordonatorii s`-mi
resping` pân` la urm` articolul despre
Vasile B`ran, dup` ce – recunosc – i-am
t`iat corni]ele pamfletare. Judeca]i [i
dvs. Iat` textul:

De[i a publicat (dac` am num`rat

bine) 34 de volume în 38 de ani,
lumea scriitoriceasc` îl re]ine pe B.
întâi de toate ca „secretarul de partid
de la «România literar`»“, sau „po-
litruc“, în limbajul mai vechi, omul
mereu „gata la datorie“, „ideologul de
serviciu“, omnidisponibilul pentru
tot ceea ce însemna „comandament
literar major“. Cât despre cititori –
care [i câ]i vor fi fiind ei – îl [tiu ca
pamfletar g`unos, dup` 1990, la
„România Mare“, vindicativ la modul
grobian, fie, în cel mai bun caz, ca un
epigon al realismului socialist în
tiparele ruralismului decorativ, de-
gradând morome]ianismul prin in-
flexiuni din B`r`ganul lui V.Em.
Galan, umorul de tip Ion B`ie[u –
prin specificul satirei cultivate la
sovietica revist` „Krokodil“ [i sores-
cianismul din La Lilieci – prin patosul
lozincard al reportajelor tipice hei- [el`ciuni, rachiu, satul de pe Coast`, Ei bine, lua]i, rogu-v`, acum textul lupte [i primejdii“, „mintea luminat`“,
rupismului stalinist. Debutând în oameni care fac avere vânzând co- lui Mihai Iov`nel, preferat de redac]ie. „comoara-n]elepciunii“ [.a.m.d. Do-
1961 cu o bro[ur` dedicat` comunei vrigi [i bricege, despre r`zboi, s`r`cie, Singura deosebire este c` explicitul per- mniile lor au optat pentru o prezen]` de
Scornice[ti, în spe]` GAC „Drumul seceri[, b`t`i, be]ii, curelari, Saie, siflat se înf`[oar` aluziv diplomatic în vreo [apte ori mai mare a lui Bresla[u,
bel[ugului“ (Gospod`ria agricol` colec- Dinu lui Cârciog, Cerbic`, tran[ee, formule precum „debutul lui B. se cir- aproape dou` pagini de dic]ionar, unde
tiv` – izvor de bun`stare [i bel[ug, f. ed., Cârciuma La Gingirone zis Gingie cumscrie speciei, mult frecventate în Nicolae Bârna pune accentul pe „via]a
1961) [i cu angajamente repor- etc. – totul pe spa]ii mici [i invadate epoc`, a reportajului literar contraf`cut dubl`“ a poetului, între ciclul partinico-
terice[ti despre „constructori entu- de dialog, în decoruri de kitsch pr`- în sensul pozitivului propagandistic (…) infantil cu Bondocel [i „problematica
zia[ti pe [antierul socialismului“, p`dit, abia salvate când [i când de De[i evident mediocr`, aceast` litera- major existen]ial`“ (!) a „imagistului
„cutez`tori spre cetatea [tiin]ei [i gustul pentru satir` – [i acesta bine tur` a beneficiat de ecouri critice pozi- remarcabil“, a „peisagistului subtil“ etc.
culturii“ sau „modelul în via]` – temperat de con[tiin]a cenzurii, mai tive“. Iar în locul trimiterilor mele la Au- Curat sp`lare de imagine, în numele
chipul comunistului“, B. era convins bine zis: de cerin]ele ei. De[i Aurel rel Martin [i C. Regman, la Iov`nel apar duplicit`]ii proletcultismului… mal-
în 1962 c` „facem parte, prin gân- Martin g`sea în Limpezirea fântânii „o Mircea Iorgulescu [i Gabriel Dimisianu. aimé!

8
Ceea ce nu se mai întâmpl` la Ion
Crânguleanu. Citesc articolul lui
Lauren]iu Hanganu [i îl recitesc pe al
meu: z`u dac` pricep de ce mi l-au
înlocuit. Iat`-l (nota bene: sper s` m`
crede]i când v` spun c` nu din ra]iuni
de vanitate ori din cine [tie ce stupid`
ambi]ie de a-mi „valorifica“ pân` [i ulti-
mul strop de scriere reproduc aici astfel
de texte. O fac fiindc` ele reprezint` o
categorie, o op]iune dând seam` de prin-
cipiile, practicile [i, în cele din urm`, de
specificul unei p`r]i substan]iale din
Dic]ionar. Acolo unde nu e nimic de
comentat, fiind vorba pur [i simplu de
impunerea convingerilor [i voin]ei
Coordonatorului – cum se întâmpl` în
eliminarea textului meu despre {erban
Cioculescu, înlocuit cu textul lui Eugen
DGRL
munismului liric românesc. El va
interesa viitorul exegezei exclusiv
din unghiul patologiei literare, ori al
sociologiei. Nu lipse[te, ce-i drept,
nimic din arsenalul poeziei ca instru-
ment al Agitprop-ului: inventarul
meseriilor (poeme dedicate elec-
tricienilor „liniori“, minerilor, plu-
ta[ilor, Cioplitorului, Pescarul tân`r,
Zidarii, Oamenii sondelor etc., etc.),
unde totul este construc]ie, înde-
plinirea [i dep`[irea planului cinci-
nal, întrecere socialist`, demnitate
sub flamura steagului ro[u [.a.m.d.
„Spre tine vin/Lumin`-n piept s`-mi
scuturi“ – sun` (bizar! în tonalit`]i de
vitalism nietzscheano-blagian) un
poem dedicat Partidului în Lumina de
dragoste, 1964. „Tr`im la vârsta se-
m`-nal],/Ca un mugur ie[it din în-
veli[ul de smal]./{i-ai s`dit entuzias-
mul în mine,/S`-mi vibreze inima
pe raze [i strune“ (s` lu`m aminte la
tonalitatea de psalm arghezian a tex-
tului, de la Dumnezeu la Partid
nefiind – afectiv vorbind – cale lung`
pentru vitalismul liric la comand`).
Se poate face, la rigoare, o radiografie
a ceau[ismului pornind de la cro-
nologia crea]iei lui C., de la (înc`)
proletcultismul anilor ‘60, la na]io-
nalismul drapat ruralist [i frenetic în
Ritmuri române (1969): „s` l`ud`m
adânc p`mântul cu fântâni [i stru-
guri“, „blând Ardeal – acolo bivolii
r`gesc la ceruri/[i apele se duc în
suduri“, înspre posibilit`]ile ludicu-
lui infantil al anilor ‘70 (v. prozele
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
gandistice ale oficialit`]ilor momentu-
lui“) reprezint` o onoare nemeritat`.
Ca s` nu mai spun c` finalul articolului
lui Teodor Vârgolici despre Ion Dodu
B`lan („un temperament liric înclinat
spre confesiune [i medita]ie“) este… o
poezie.
Ma[ina de tuns gazonul
Cea dintâi semnalare mai consis-
tent` a DGLR în pres` i-a apar]inut – mi
se pare firesc – lui Nicolae Iliescu
(Ma[ina de num`rat, în pagina „Aca-
demice“ a ziarului Ziua, 10 ian. crt.).
Începe prost, borné [i otr`vit f`r` sens: „…
recuno[ti c`-i, de departe, cea mai
serioas` întreprindere de acest gen, nici
nu-i greu, fiindc` este singura“. A spune

Simion –, chiar c` nu am nimic de zis. În
plus, pe acela nu-l mai pot reproduce
aici, având peste cinci pagini). Crân-
guleanu, deci:
Caz tipic de stahanovism liric, C.
a publicat, în medie, cam un volum
pe an în intervalul 1962-1989. Ceea
ce Marian Popa numea, eufemistic,
„temperament cu st`ri variate, ex-
ploziv, senten]ios, ostentativ stenic [i
solar“, „ruralist viguros [i patriotic
ardent“ va s` zic` poezie de propa-
gand` atât de umflat`, încât pare [ar-
j`, parodie, autoanulare prin mega-
butaforie lozincard`. G. Iva[cu, care
l-a debutat în Contemporanul, prefa-
]ându-i cartea de debut, Anotimpurile
Grivi]ei, în 1962, nota, simplu, „carac-
terul de manifest“ al acestei poezii în
care „sensibilitatea [i capacitatea de
vibra]ie la realitate“ trec „prin filtrul
inimii“ pentru a ajunge la nucleul
vital care este Partidul: „poet al civi-
liza]iei socialiste, C. îi cânt` entuzi-
ast izbânzile [i peisajul“. Scurt [i
cuprinz`tor. Într-adev`r, de la Ano-
timpurile Grivi]ei (1962) pân` la „poe-
mul eroic“ Torentul ro[u (1989) dedi-
cat epocii Nicolae Ceau[escu, C. poa-
te fi citit ca sinteza perfect` a panco-
tei,/Când totul vrea s` doar`/s` vin- din Viitorul vine din toate p`r]ile, 37
dece, s` creasc` în zboruri colective“, texte cu personaje pu[te[ti, Hapic
se în[ir`, în vecin`tatea entuzias- Orlando, Garderob`, Scor]i[oar`, fan-
melor labi[iene, un Cântec de miner. tezii cam strepezite, localizate prin-
Întrebat, la gura minei, de Soare, tre blocurile din Drumul Taberei) [i
comp`timitor: „Iar e[ti cuprins de pân` la stupefiantul – ast`zi – [i
noapte [i de grab`?“, minerul se um- absolut incredibilul – mâine – volum
ple de idilismul triumfalismului dedicat cuplului Ceau[escu în 1989,
comunist [i r`spunde mobilizator: unde Elena Ceau[escu este „îns`[i
„Îmi va r`mâne timp [i s` petrec cu Lumina Firii“, ca „raz` a [tiin]ei“, iar
tine/S`-]i beau lumina în pahare pli- Ceau[escu este Totul: prezent, viitor,
ne“. Comunismul reprezint` „mare- trecut de aur, „sceptrul marelui
le ]`rm“, sus]ine, la debut, C., prezent timp“, „constructorul centrului civic
în colec]ia „Luceaf`rul“ al`turi de [i vital“, lumina lunii [i a soarelui,
Floren]a Albu, Ilie Constantin, An- efigia mun]ilor Carpa]i, pe scurt:
ghel Dumbr`veanu, Leonida Neam- „materia toat`“. „Fiecare poezie pe
]u, Mihai Negulescu, Darie Nov`- care o scriu repet` condi]ia mea“,
ceanu, Florin Mihai Petrescu, Ion spune autorul pe coperta vol. Ritmuri
Rahoveanu, Horia Zilieru, dar [i de – române. „Mereu la dep`rtare de gru-
e drept – Nichita St`nescu [i Cezar p`rile de poe]i [i glorie, îmi port, de
Baltag. Nenum`rate serb`ri [colare, unul singur, prin lume rostul. Cred
montaje literar-politic-artistice, fes- frenetic în dreptul omului la pâine
tivit`]i patriotice etc., etc. au bene- liber` [i poezie.“ Acest paradoxal
ficiat de logoreea, grandilocven]a [i orgoliu al singur`t`]ii întru abera]ie
perfecta supunere la tiparele propa- amestec` propaganda de cea mai
gandei, din crea]ia lui C. dedicat` joas` spe]` cu imnica germina]iei
Partidului meu: „Alergam printre oa- (totul, aici, se înal]`, forfote[te de
meni/ Cu picioarele goale/Când tu energii, totul e stelar, cosmicizat,
mi-ai ie[it/Puternic în cale./Mângâ- megaloscopat, totul fierbe extatic),
indu-mi cre[tetul m`runt/M-ai che- mineritul V`ii Jiului [i Motrului cu
mat lâng` tine s` tr`iesc/S` retorica p`unescian` a anilor ‘70
(„de-i cineva în sal` [i se-ndoie[te/De
sângele meu, arde]i-l cu sunete [i
reflectoare“) [i cu convingerea –
deplorabil` – c`, în colectivism, pân`
[i cimitirele zumz`ie de creativitate:
„Muncesc în cimitirul de pe coast`
viermii/E plin de via]` cimitirul
plâns“. Mai mult nici c` se poate.
Din aceast` perspectiv`, foarte bine a
rezolvat Roxana Sorescu lucrurile la
Maria Banu[. Cu sagacitatea-i recunos-
cut`, Roxana Sorescu a preluat un text
alc`tuit „pe stilul vechi“, adic` laconic –
[i l-a dezvoltat excelent, cu multe nu-
an]`ri: „… una dintre reprezentantele de
seam` ale realismului socialist (…) inten-
sitatea angaj`rii fa]` de idealurile comu-
niste (…) adoptând în mare m`sur` sim-
plismul versifica]iilor proletcultiste (…)
Dar spre sfâr[itul anilor ‘50 poeta g`se[te
[i exploateaz` un culoar mai decent.
Universul domestic disloc` treptat dis-
cursivit`]ile heirupiste (…) B. [i-a extra-
vertit tr`irile, pentru a-[i reg`si, cu tre-
cerea anilor, unitatea emo]ional` a per-
sonalit`]ii…“.
Nu acela[i lucru i-a reu[it lui Nicolae
Bârna la Teofil B`laj, unde pân` [i luarea
prea în serios a gogo[ilor („poetul cul-
tiv` mai accentuat, dar [i foarte con-
ven]ional mândria patriotic` [i se simte
dator s` se arate preocupat de devenirea
]`rii conform consemnurilor propa-
„singura“, dup` care num`r` vreo cinci,
apoi a taxa Dic]ionarul Scriitorilor Români
„cam pentru liceu“ [i a minimaliza apor-
tul (substan]ial) al Dic]ionarului ie[e-
nilor la cel de fa]` cu formula: „îl reia în-
tr-o oarecare m`sur`“ – iat` o perfor-
man]` care m` face s`-l întrev`d pe
Nicolae Iliescu printre cei viza]i, dar
nenumi]i de Niculae Gheran în ALA, nr.
706/2 mart. 2004 (cf. vol. Sertar, 2004, p.
415): „Crezi c` are ceva Eugen Simion cu
tine? (…) Doamne, p`ze[te! P`cat c` s-a
înconjurat îns` cu multe becuri arse, ce
nu-i vor lumina drumul c`r]ii“.
„Fire[te – î[i încheie Nicolae Iliescu
salva de întâmpinare –, asamblarea
celor peste o sut` [i mai bine de autori
a c`zut în cârca (sarcina?) coordona-
torului general, profesorul Simion, care
a retu[at colo o virgul`, dincolo un
adjectiv, colo o exclama]ie, dincolo un
citat anapoda.“
O virgul`, un adjectiv, o exclama]ie?
M` rog, din cola]ionarea f`cut` de mine
(semnatar a 17 texte în vol. I [i 11 în II),
rezult` ceva mai mult decât atât. Când
este vorba de eliminarea lui Nicolae
Manolescu din finalul articolului de-
spre Mircea Daneliuc („cum nota Ni-
colae Manolescu pe coperta unuia din-
tre romane, «originale, puternice, în-
dr`zne]e stilistic [i atent construite»,
c`r]ile lui D. «trebuie considerate prin-
tre marile revela]ii ale prozei noastre
postdecembriste»“), s` zicem c` baiul
nu-i prea mare, de[i cuvintele cu prici-
na constituie o valorizare nu de ici, de
colo. Hai s` nu ne sup`r`m nici când mi
se introduce în text o informa]ie, ca în
cazul CV-ului lui Gabriel Chifu: în loc
de „redactor la revista Ramuri din 1985“,
mâna cu virgulele filosoresciene a
Coordonatorului a în[urubat o paran-
tez` cu venin: „Este adus de Marin
Sorescu în redac]ia revistei Ramuri în
1985; dup` îndep`rtarea acestuia de la
direc]ia revistei (ac]iune condus` chiar de
C.) ajunge director“ (subl. ns.). Ei, ce
zice]i? Nici aici nu-i baiul cel mare, chit
c` parc` hot`râsem s` fim… academici!
N-ar fi o tragedie nici când ]i se taie
o jum`tate de pagin` despre {tefan Bór-
bely, într-o exprimare resim]it`, pare-se,
ca prea subiectiv`: „B. s-a remarcat înc`
din primii ani de studen]ie prin serio-
zitate, acribie filologic`, orizont com-
paratist (e cunosc`tor de german`, en-
glez`, francez`, maghiar`). Ardeleanul
cu [taif habsburgic, pe cât de scrupulos
bibliografic, pe atâta de pedant ca om,
cultiv` aparen]e clasiciste în tipare
scor]oase (este tipul universitarului aca-
demic) fiind, în fond, un kafkian fantast
[i supus anxiet`]ii, un ins ce]os, fascinat
l pag. 10

10
l de thanatologie, decadentism [i
psihanaliz` (psihoistoria de sorginte
new-yorkez` fiindu-i cea mai recent`
preocupare). În filigranul paginii sale se
poate descifra palpitul reveriei magis-
teriului alchimic, în vreme ce obsesia
obsesiilor, pe nume Nietzsche, d`
m`sura voin]ei de putere, nostalgia
suprema]iilor [i puternicului filon liri-
co-sangvin prin care Biblioteca [i eru-
di]ia revel`, finalmente, figura militan-
tismului himeric, cu fantasme «impe-
riale»“.
Unde-i, îns`, baiul mare e la Gabriela
Adame[teanu. Iat` ce „virgule, adjec-
tive, exclama]ii“ mi s-au t`iat:
În 1984, când a ap`rut romanul
Diminea]` pierdut` (Ed. C.R., pe pagi-
DGRL
na de gard` fiind înscris anul 1983),
lumea literar` româneasc` a fost lite-
ralmente bulversat`. A. intra [ocant,
cople[itor [i triumf`tor în prima
linie de prozatori, tulburând ierarhi-
ile. Critica literar` s-a dezl`n]uit,
numele autoarei a fost numaidecât
raliat la mari repere narative inter-
belice (Camil Petrescu, Hortensia
Papadat Bengescu, G. C`linescu), cele
dou` volume anterioare ale autoarei
(Drumul egal al fiec`rei zile, Ed. C.R.,
1975, [i D`ruie[te-]i o zi de vacan]`, Ed.
C.R., 1979) au fost imediat resusci-
tate, reinterpretate, revalorizate, iar
Diminea]` pierdut` a c`p`tat cu
frenezie etichet` dup` etichet`. A
fost citit deopotriv` din unghiul psi-
hologiilor (admirabil construite [i
str`lucitor etalate), ca roman al
b`trâne]ii, ca roman al feminit`]ii
alterate de biologic [i ultragiate de
meandrele istoriei, dar [i din unghiul
sintezei istorice române[ti. O istorie
deloc eseizat`, deloc meditat` la
modul livresc-fastidios, niciodat`
expus` declarativ, colorat` parabolic
ori impus` didactic. Dimpotriv`: o
istorie filtrat` prin multiple straturi
[i substan]e umane, într-o tulbu-
r`toare suit` de figuri ale degrad`rii
[i destr`m`rii implacabile, ale e[ecu-
lui ireversibil, ale fatalit`]ii, adic`.“
Hai s` zicem c`-i vorb`rie. Li s-o fi
p`rut prolix. Bun. Îns` nev`zuta mân`
cu [ublerul taie acum exact situarea
axiologic` a autoarei: „Situat – prin for]a
de exemplaritate general` – în preajma
Morome]ilor, iar prin tipologie [i sub-
strat reflexiv – în linie cu Scrinul negru
[i Cronic` de familie, romanul Diminea]`
pierdut` transform` un simplu ax fami-
lial în carusel de istorie colectiv`“. Ei bi-
ne, fraza aceasta – esen]ial` ca pozi]io-
nare valoric` a romanului – a disp`rut
din Dic]ionar. Abia dup` ea se intra în
comentariul propriu-zis. Pe de alt` par-
te, dinspre final au disp`rut citatul din
Carmen Mu[at despre Întâlnirea (2003)
[i urm`torul pasaj despre carte: „În
1990, analizând nuvela, Monica Lovi-
nescu opina c` «împletirea timpurilor,
schimbarea unghiurilor de privire, în-
mul]irea perspectivelor narative, mono-
logul interior alternând cu discursul
obiectivat, trecerile de la persoana întâi
la a doua (acel tu adresat ]ie însu]i, acel
Vous din La Modification a lui Butor),
flashback-urile [i incursiunile în viitor
– toate nu ni se par a apar]ine categoriei
experimentului în sine»“. S` m` mai
întreb, oare, de ce au t`iat cuvintele
Monic`i Lovinescu, de vreme ce, în
ciuda mult visatei exhaustivit`]i a Dic-
]ionarului, ni se sugerase la un moment
dat c` Monica Lovinescu [i Virgil
Ierunca nici nu vor figura în sumar, dat
fiind c` n-au nimic în comun cu litera-
tura, nefiind altceva decât ni[te spea-
ker-i de radio…?!? Ce-i drept, la stiliz`ri
în a[a m`sur`, eu unul presupun mai
degrab` mâna Magdalenei Bedrosian,
care a t`iat exact ce [tia c`-i displace Co-
ordonatorului general: situarea Dimi-
ne]ii pierdute în vecin`tatea Morome]ilor
[i a Cronicii de familie plus citarea Mo-
nic`i Lovinescu.
Mo[ia personal`
Cu aceasta intr`m în cea de-a doua
caren]` – nu vital`, dar stânjenitoare –
a acestei munci extraordinare: cliente-
lismul. Plezirismul de nabab sfid`tor. {i
folosirea reu[itei de grup în folosul bla-
zonului personal. Pe cât de mari sunt
meritele Dic]ionarului, care beneficiaz`
de oameni perfec]i profesional în con-
text, precum Gabriela Om`t, Florin
Faifer, Dan Horia-Mazilu, Roxana So-
rescu, Nicolae Mecu, Elvira Sorohan,
Dorina Gr`soiu, Andrei Nestorescu, Dan
M`nuc`, Mariana Vartic, Daniel Cristea-
Enache, [i care – lucru excelent – ne
aduc laolalt` cu scriitorii personalit`]i
ca Vasile Conta ([i chiar P.P. Carp: ce-a-
re-a face c`-n afar` de discursuri nu are
decât dou` traduceri?), care ne ofer`
pentru prima oar` masiv literatura
basarabean` [i lumea exilului nostru
occidental (vezi de exemplu Nicu Cara-
nica, Leontin Jean Constantinescu,
Centrul Român de Cercet`ri din Parisul
lui 1949) – pe-atât de urât sare-n ochi je
m’en fiche-ismul Coordonatorului ge-
neral în distribuirea accentelor, verdic-
telor [i spa]iilor.
Sigur, suntem în România, unde
institu]iile-s moft, totul e persoana. Pen-
tru cei mai mul]i dintre noi, UNITER-ul
va s` zic` „Galele de le face Caramitru“,
Humanitas-ul nu-i altceva decât „editu-
ra lui Liiceanu“, premiile Academiei
sunt în fapt „premiile lui Simion pentru
oamenii lui“. Poate NEC [i Polirom s` fi
intrat ne-personalizat în con[tiin]a pub-
licului, dar asta numai fiindc` Andrei
Ple[u este vizat mult altfel decât la Co-
legiu, iar lui Silviu Lupescu nu-i place
prim-planul pentru el, ci numai pentru
firm`. Dac` despre DSR se spune, f`r`
nici o mare exagerare, c`-i „dic]ionarul
lui Zaciu“, d-apoi DGLR-ul va fi, f`r`
nici o îndoial`, numit „dic]ionarul lui
Simion“.
Este, prin urmare, cazul s` mai com-
par`m capitolul Caiete critice cu, s`
zicem, capitolul Contrapunct (Bucure[ti,
1990)? E totuna cu a încerca s` pui în
oglind` Transf`g`r`[anul cu groapa din
fa]a casei. Este, oare, cazul s` te mai
întrebi de ce – dac` tot s-a stabilit c` în-
tr-un astfel de dic]ionar intr` numai
autori cu minimum dou` c`r]i publi-
cate – Eugen Simion aloc` aproape o
pagin` de carte Amintirilor unui la[
(1998) de Nicolae Corbeanu? O carte, nu
zic nu, tulbur`toare în felul ei, dar sin-
gura produc]ie a autorului pân` la Vara
transfugului din 2002, prins`, aceasta, la
bibliografie, dar se vede clar c` – fire[te
– necitit` de autorul articolului la data
redact`rii textului. Mai este cazul s` te
întrebi pentru ce lui Daniel Cristea-
Enache – un autor despre care m`
gr`besc s` spun c` am toat` simpatia –,
care publicase o singur` carte la data
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
cuprinderii sale în Dic]ionar, Nicolae
Bârna îi aloc` dou` pagini, adic` atâta
cât i se d` lui Ioan Petru Culianu, au-
torul a zeci de volume, sau mai mult de-
cât dublu decât au Nicolae Densu[ianu,
Lucia Demetrius, Virgil Duda, Daniel
Dimitriu etc.? {i mai este cazul s` pre-
vezi ce se va întâmpla în volumele
viitoare, pe de o parte cu oameni ca
Gheorghe Grigurcu sau Monica Lovi-
nescu, iar pe de alta, cu F`nu[ Neagu,
Marin Sorescu [i ceilal]i „caieti[ti“ [i
„literatori“?
Ca s` termin cu mir`rile, voi spune
c` spa]iul acordat de Nicolae Bârna lui
Paul Daian este de-a dreptul n`ucitor. E
aproape cât Cezar Baltag. {i tot via
Nicolae Bârna, i se aloc` Anc`i Delia
Com`neanu mai mult decât Denisei
Com`nescu, decât Ioanei Dinulescu,
decât Ioanei Cr`ciunescu…
Întrebam ceva mai sus de necesitatea
prezen]ei lui P.P. Carp într-un dic]ionar
al literaturii române. M` gândeam c`, la
urma urmei, atât de mult am suferit de
prea pu]in, încât, pentru o dat`, prea
multul e preferabil nimicului. Totu[i,
când îl vezi pe Constantin T. Belimace,
autorul a doar 15 poezii publicate de
Hristu Cândroveanu în antologia Un
veac de poezie aromân`, 1985, sau îl vezi
prezent pe Bogdan Pite[ti, infinit mai
mult personaj decât autor (adev`rat:
prezen]` fabuloas` pentru mul]i litera]i
dâmbovi]eni), te întrebi atunci de ce
lipsesc Matei Cazacu, Ion Dur, Smaran-
da Cosmin sau Marian Victor Buciu?
În sfâr[it, s-a f`cut bine în redac]ie
actualizarea în 2003 a bibliografiei,
numai c` în majoritatea cazurilor vol-
umele cu pricina nu figureaz` în textul
analitic (vezi ce spuneam de N. Cor-
beanu). Ceea ce, de pild`, reu[e[te
Teodor Tihon pentru Nina Cassian, cu
primul volum din Memoria ca zestre, nu
s-a mai reu[it, s` zicem, la Matei C`-
linescu, unde Portretul lui M e prins la
bibliografie, nu [i în articolul Monic`i
Spiridon; la Ruxandra Cesereanu, cu
textul oprit la 1998 [i bibliografia inclu-
siv pe 2003; la Al. Cistelecan, oprit în
2000, dar „prins“ inclusiv cu monografia
Mircea Iv`nescu din 2003 [.a.m.d.
Alte observa]ii – venite, ca [i cele de
fa]`, tocmai din profundul respect fa]`
de aceast`, repet, extraordinar` reu[it`
colectiv` – sunt de g`sit la Gabriel
Dimisianu, în ALA, 8 febr. (absen]a lui
D. Dr`ghicescu) [i în special la Mircea
Anghelescu, în cronica sa din Cuvîntul
1/ian.
Am auzit c` pân` la finele acestui an
editura inten]ioneaz` s` publice cele-
lalte patru volume. Vom reveni, cu si-
guran]`. j
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
11

Câteva note critice

privitoare la un recent
dic]ionar

DGRL
o EUGEN MUNTEANU o

N recent ap`rutul Dic]ionar gene-

Î
ral al literaturii române (vol. I-II,
Bucure[ti, Editura Univers Enci-
clopedic, 2004; coordonator gen-
eral: Eugen Simion), în vol I, p.
510 [i urm. sunt incluse dou` articole
dedicate Bibliei în general [i Bibliei de la
Blaj în particular. Semnate de d-nii
Camil Mure[an (C.M.) [i R`zvan Voncu
(R.V.), primul articol [i, respectiv, Ca-
mil Mure[an (C.M.), al doilea articol,
cele [apte pagini de dic]ionar cuprind,
pe lâng` informa]ii corecte [i in-
terpret`ri judicioase, unele informa]ii
eronate sau lacunare, inadverten]e,
interpret`ri gre[ite sau formul`ri defec-
tuoase. Cu toat` deferen]a colegial`
datorat` muncii autorilor, voi face în
continuare câteva observa]ii, în speran-
]a c` vor fi de folos pentru o eventual`
edi]ie revizuit` a lucr`rii men]ionate.
Încep cu câteva minore informa]ii
eronate. În primul paragraf ni se
aminte[te de faptul c` „pe la sfâr[itul
secolului al II-lea d.Hr. i s-a dat
numele de «biblie», care, dup` ce în
grece[te însemnase «fâ[ie de papirus»
a ajuns s` însemne diminutivul pen-
tru «carte»“ (p. 510, col. 1). Dincolo de
lipsa de limpezime a formul`rii, sem-
nal`m aici dou` erori. Mai întâi: dup`
cum [tie orice încep`tor în studiul
limbii grece[ti, gr. to biblíon „carte“ este
un derivat diminutival de la gr. bíblos
(sau byblos) „papirus“, dar [i „carte“,
forma tà biblía reprezentând pluralul „celelelte c`r]i“ (tà loipá ton biblíon), treac`t fie spus, transcrierea este cea între conceptele de „biblic“ [i
(„c`r]ile“). În al doilea rând: aceast` referindu-se expres la c`r]ile care, tradi]ional` în alfabet latin a numelui „bisericesc“. De exemplu, dac` în lista
form` de plural a ajuns s` desemneze al`turi de Pentateuh [i Profe]i, f`ceau eruditului care a dat în sec. al II-lea vechilor tip`rituri române[ti cu
generic c`r]ile sacre ale tradi]iei deja parte din canonul ebraic. d.Hr. o nou` versiune greceasc` a con]inut biblic putem accepta la
iudaice nu atât de târziu cum afirm` Pe col. 2 a aceleia[i pagini citim cu Vechiului Testament este Aquilas [i nu, rigoare [i Evangheliarele sau Psaltirile
autorii articolului, ci (dup` cum ne mirare c` Biblia a fost „t`lm`cit`, trep- cum scriu d-nii C.M. [i R.V. (p. 512, (de[i acestea sunt c`r]i de slujb` în
spun izvoarele indirecte [i chiar textul tat, în toate limbile p`mântului“, ceea col. 2), Akylas! care materia biblic` este ordonat`
biblic) mult mai devreme, [i anume ce este o hiperbol` pioas`, Biblia fiind, Idiomul de traducere forjat de fra]ii dup` criterii cerute de scenariul litur-
înc` din secolul al II-lea î.Hr., când au de fapt, tradus`, par]ial sau integral, în Chiril [i Metodiu [i urma[ii lor (sec. al
fost redactate [i traduse în grece[te doar aproximativ trei-patru sute de IX-lea–al X-lea) pentru a transpune
texte precum C`r]ile Macabeilor sau limbi din cele peste zece mii inven- textele sacre în limba popoarelor slave l DIC}IONARUL
În]elepciunea lui Iisus Sirah. Gestul tariate de c`tre lingvi[ti. din Moravia [i din Balcani [i devenit` GENERAL AL LITERA-
filologic elementar al consult`rii unor Voi trece acum în revist` câteva ulterior limb` liturgic`, limb` literar` TURII ROMÂNE A-B
dic]ionare sau concordan]e biblice ne din, dup` p`rerea mea, multele for- [i limb` oficial` inclusiv pentru Editura Univers Enciclope-
furnizeaz` informa]ia c`, de exemplu, mul`ri defectuoase din articolul de români, este numit de speciali[ti limba dic, 2005, 732 pp.
în 1.Mac. 2,59 se vorbe[te despre dic]ionar la care m` refer. Când spun slavon` (fr. le slavon, engl. the slavonian) DIC}IONARUL
„c`r]ile Legii“ (tà biblía tou nómou) [i în c` unele p`r]i ale Bibliei „nu sunt sau, mai rar, vechea slav` bisericeasc` GENERAL AL LITERA-
1Mac. 12,9 despre „c`r]ile sfinte“ (tà recunoscute ca organice nici de tradi]ia (germ. Altkirchenslavische), dar nu slav` TURII ROMÂNE C-D
hagía biblía). De asemenea, în jurul iudaic`, nici de o parte a celei cre[tine“ medieval`, cum o numesc d-nii C.M. [i Editura Univers Enciclope-
anului 130 î.Hr., eruditul Siracid (p. 510, col 2), d-nii C.M. [i R.V. au, R.V. (p. 512, col. I), cu o sintagm` care dic, 2005, 812 pp.
aminte[te, în prologul c`r]ii sale, desigur, în minte caracterul canonic se preteaz` la numeroase confuzii.
despre „c`r]ile str`mo[ilor“ [i despre sau necanonic al unor c`r]i biblice. În O confuzie repetat` [i „sistematic`“

12
gic), Liturghierul în schimb, principala
carte de ritual, este o carte biseri-
ceasc`, f`r` s` fie îns` [i o carte biblic`
(a[a cum ni se spune la p. 513, col. 2).
Câteva rânduri mai jos d`m peste o
fraz` unde ni se vorbe[te despre „cir-
cula]ia oral`, eventual manuscris`, a
Bibliei“, ceea ce reprezint` un non-
sens, românii neputând constitui, în
Evul Mediu, o excep]ie de la tradi]ia
cre[tin`, care nu cunoa[te fenomenul
înv`]`rii „pe de rost“ a Sfintei Scrip-
turi [i al transmiterii ei pe cale oral`.
Pe de alt` parte, printr-un Evangheliar
slavon „copiat la 1405 de Nicodim de
la Tismana“ (p. 512, col. 2) textul bi-
blic nu putea „p`trunde“ în literatura
român` (care înc` nu exista!), cum
spun d-nii C.M. [i R.V. ci, cel mult, în
DGRL
cultura medieval` a românilor.
Despre Psaltirea în versuri a mitro-
politului Dosoftei (Uniev, 1673)
autorii articolului ne informeaz` c`
nu a fost „canonizat` niciodat`“ (p.
514, col. 2), ca [i cum în Biserica
româneasc` ar fi fost instituit cândva
[i ar func]iona un sistem sau un
mecanism de „canonizare“ a textelor,
altul decât uzul [i acceptarea lor tacit`
în biserici, înt`rit` prin tip`rirea [i
difuzarea cu binecuvântarea ierarhu-
lui locului. M`rturisesc de asemenea
c`, fie [i în contextul ei mai larg, fraza
„traducerile ulterioare ale Bibliei, în
afar` de necesarul proces de actu-
alizare lingvistic`, au marcat [i o
accentuat` deliteraturizare“ (p. 515,
col. 1) r`mâne pentru mine f`r` o
referin]` clar`, întrucât nu reu[esc s`
pricep ce vor s` spun` autorii prin ter-
menul deliteraturizare. Dac` au avut
cumva în gând ideea c`, treptat, versi-
unile biblice române[ti ar fi pierdut
caracterul „literar“ (i.e. „estetic“),
atunci afirma]ia este inexact`,
întrucât, dimpotriv`, „evolu]ia“ a fost
de la strictul literalism ini]ial c`tre
mai mult` claritate [i expresivitate li-
terar` (cu apogeul atins în versiunea
Radu-Galaction din 1938). Dac` s-au
gândit îns` la emergen]a principiului
traducerii interpretativ-semantice
(„sensus de senso“) în dauna
transpunerii literale („verbum a
verbo“), atunci aser]iunea este
adev`rat`, numai c` termenul delitera-
turizare înseamn` orice altceva, numai
„renun]are la literalism“ nu!
Ce s-ar putea în]elege prin formula-
rea „primele manifest`ri scriptice ale
limbii române“ (p. 513, col. 1) se
descifreaz` din context; este vorba, vor
s` spun` autorii, de manifest`ri scrip-
turale, c`ci, în româna contemporan`,
scriptic înseamn` cu totul altceva! De
altfel, la p. 515, col. 1, cuvântul scrip-
tural apare întrebuin]at corect („textul
scriptural“). În schimb, cu totul
abscons` r`mâne pentru cititor, oricât
de binevoitor ar fi acesta, afirma]ia c`
„stabilirea unor cronologii exacte“
pentru copiile manuscrise ale
primelor traduceri române[ti biblice
este dificil`, „din cauza unor erori de
copiere a colofoanelor criptate“ (p.
513, col. 1). Or, în afar` de o controver-
sat` sigl` chirilic` existent` pe manu-
scrisul Psaltirii Scheiene, toate celelalte
versiuni manuscrise ale Psaltirii sau
Apostolului din sec. al XVI-lea (Psaltirea
Vorone]ean`, Psaltirea Hurmuzachi,
Codicele Vorone]ean, Apostolul Popii
Bratul, Codex Sturdzanus) nu con]in
nici un „colofon“, fie el criptat sau nu!
Prin discu]ia asupra a[a-numitelor
„texte rotacizante“, trecem acum la o
alt` categorie de inadverten]e, cele
care dovedesc, din p`cate, lips` de in-
forma]ie filologic` la zi [i care conduc,
implicit, la reafirmarea [i perpetuarea
unor ipoteze dep`[ite. Problema
dat`rii, localiz`rii [i mai ales a
explic`rii cauzelor [i a condi]iilor
istorice, culturale [i confesionale în
care au fost elaborate primele tradu-
ceri cu con]inut biblic în limba
român` („manuscrisele rotacizante“) a
reprezentat o veritabil` „chestiune
homeric`“ a filologiei române[ti, care
a produs o ampl` literatur` [i multiple
controverse. Din marea varietate de
ipozeze [i „teorii“ emise de mai bine
de un secol în filologia româneasc`,
d-nii C.M. [i R.V. men]ioneaz` doar
„influen]a catolic`, influen]a refor-
mat` [i cea husit`“ (p. 513, col. 1) [i se
declar`, cu rezerve, e drept, adep]i ai
„teoriei husite“, sus]inut` ini]ial de N.
Iorga [i acceptat` ulterior de al]i isto-
rici [i filologi, între care G. Iv`nescu [i
I.A. Candrea (care a [i renun]at ulteri-
or la ea!). Or, gra]ie în special
cercet`rilor efectuate în ultima
jum`tate de secol de c`tre filologii I.
Ghe]ie [i Al. Mare[, „misterele“
începutului scrisului literar românesc
sunt, în linii mari, convenabil
clarificate. În esen]`, este vorba despre
faptul c` manuscrisele rotacizante
conservate la BAR sunt cópii efectu-
ate, în a doua parte a sec. al XVI-lea, în
zona dialectal` nordic` a spa]iului
daco-român (cel mai probabil
Maramure[ sau Moldova de nord),
dup` traducerile originale ale unor
anonimi din regiunea Banat-Hunedoa-
ra. Dup` cum atest` documente scrise
indirecte, precum [i alte monumente
literare din epoc`, intensa ac]iune
prozelitist` a calvinismului, sprijinit`
succesiv de câ]iva dintre principii
maghiari ai Ardealului, s-a soldat în
secolele al XVI-lea [i al XVII-lea cu
oarecare succes printre românii din
Banat [i Hunedoara; timp de câteva
genera]ii, în centre precum Lugoj,
Caransebe[, Or`[tie, Deva, comunit`]i
de români relativ compacte au profe-
sat calvinismul. Dat` fiind importan]a
capital` acordat` de calvini
transpunerii în „limba poporului“ a
mesajului scriptural [i pe baza unui
„strat lingvistic“ b`n`]ean-hunedore-
an în infrastructura lingvistic` a tex-
telor conservate, apare cum nu se
poate mai legitim` concluzia c` tra-
duc`torii români ai primelor texte cu
con]inut biblic trebuie c`uta]i în
sânul acestor calvinizan]i români din
Banat-Hunedoara. Dar despre con-
tribu]iile în materie ale reputa]ilor
cercet`tori bucure[teni men]iona]i
mai sus autorii articolului din
Dic]ionarul general al literaturii române
par s` nu fi aflat nimic!
În acela[i climat calvinizant a fost
alc`tuit` [i tip`rit` Palia de la Or`[tie
(1581-1582), monument important al
vechii culturi române[ti, volum care
con]ine traducerea româneasc` inte-
gral` a primelor dou` c`r]i biblice,
„Bitia“ (Geneza) [i „Ishodul“ (Exodul).
Originalul (nem`rturisit!) al traducerii
a fost Pentateuhul în limba maghiar`
([i nu „o Biblie în limba maghiar`“,
cum spun d-nii C.M. [i R.V., p. 513, col.
2), tip`rit în 1551 la Cluj de cunoscu-
tul c`rturar Heltai Gáspár, un izvor
secundar fiind [i Vulgata latineasc`.
Beneficiind de excelenta edi]ie critic`
a Vioric`i Pamfil (1966), textul Paliei
este binecunoscut speciali[tilor în
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
vechea român` literar` [i ilustreaz`
cazul, relativ rar în secolul al XVI-lea
românesc, în care ampla „predoslovie“
ne ofer` informa]ii detaliate [i precise
privitoare la persoanele implicate [i la
scopurile tip`riturii respective. Pentru
justificarea aprecierilor pe care
urmeaz` s` le formulez la adresa
„metodei“ d-lor C.M. [i R.V., dar [i pen-
tru frumuse]ea în sine a textului, îmi
permit citarea unor secven]e mai
ample din „predoslovie“ (dup` edi]ia
Pamfil, pp. 10-11):
„Cu mila lui Domnedzeu [i cu aju-
toriul Fiiului [i cu s`vîr[itul Duhului
sfînt, eu, Torda[ Mihaiu, ales piscopul
românilor în Ardeal [i cu Herce
{tefan, propoveduitoriul evangheliei
lu Hristos în ora[ul C`v`ran
Sebe[ului, Zacan Efrem, dasc`lul de
d`sc`lie a Sebe[ului [i cu Pe[ti[el
Moisi, propoveduitorul evangheliei în
ora[ul Logojului, [i cu Achirie,
potropopul varmigiei Henedoriei,
]inum într-una pentru jelanie scrip-
tureei sfinte, c` v`dzum cum toate
limbile au [i înfluresc întru cuvintele
sl`vite a lui Domnedzeu, numai noi,
românii, pre limb` nu avem. Pentru
aceaia cu mare munc` scoasem den
limb` jidoveasc` [i greceasc` [i sîr-
beasc` pre limb` româneasc` 5 c`r]i
ale lui Moisi prorocul (…) [i le d`ruim
voo, fra]ilor rumâni (…). Den mila lu
Domnedzeu în dzilele lu Bat`r Jigmon,
voivod` Ardealului, d`ruim (…) ceaste
dou` dentîiu: Bitie [i Ishodul. Celui
domn de steag [i vestit viteaz Gesti
Frean]i, alesu hotnogiu Ardealului [i
}`rîei Ungure[ti, l`cuitoriu în Deva,
cum aceste doo c`r]i s` fie pîrg` (…).
Gesti Frean]i fu cu tot agiutoriul [i
le-au scris în cheltuial` mult` [i cu al]i
oameni buni înc` lîng` sine [i le-au
d`ruit voo, fra]i românilor, pentru
aceaia ruga]i pre Domnedzeu prentru
M`rie lui. (…) Den mila lui
Domnedzeu eu, {erban diiacu,
me[terul mare a tiparelor, [i cu
Marien diiac, dîndu în mîna noastr`
ceaste c`r]i, cetind [i ne pl`cur` [i
le-am scris voo, fra]ilor români, [i le
ceti]i (…). Porojdestva Hristovo, 1582.
În cetate în Or`[tie“.
A[adar, ce afl`m din respectiva
„predoslovie“? Locul exact al tip`ririi,
data exact` [i numele principelui
Ardealului (Sigismund Báthory),
numele „sponsorului principal“
(Geszthy Ferenc, guvernatorul militar
al Ardealului), numele episcopului
român calvin (Mihai Torda[i), dar, mai
ales, numele celor patru c`rturari
români care au lucrat efectiv la tradu-
cere (Herce {tefan, Zacan Efrem,
Pe[ti[el Moisi [i Achirie), împreun` cu
definirea exact` a func]iei lor de profe-
sor, predicatori calvini [i, respectiv,
protopop, ca [i a localit`]ii de unde
vin. Mai afl`m de asemenea numele
tipografilor, {erban, fiul diaconului
Coresi, [i un anume Marien diac.
Pentru interpretarea corect` a acestor
detalii nu avem decât s` consult`m
oricare din istoriile literaturii române
vechi, nu mai departe, de exemplu, pe
cea a lui N. Cartojan (ed. din 1980, pp.
108-111).
În loc de aceste informa]ii clare [i
la îndemâna oricui, în paragraful dedi-
cat de d-nii C.M. [i R.V. Paliei (p. 513,
col. 2), cititorul de bun`-credin]`
întâmpin` o serie de omisiuni
(numele traduc`torilor!) [i erori, între
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
care cea mai de neîn]eles este
atribuirea întregii întreprinderi celui
care a fost doar tipograf ({erban, fiul
lui Coresi) [i… unui inexistent „Matei
Gr`maticul“ (sic!). Renun] la a mai
intra în detalii, cititorul interesat
putând el însu[i s` compare
enun]urile din Dic]ionarul general cu
informa]iile cuprinse în amplul citat
pe care l-am dat mai sus. Ceea ce mi se
pare ciudat este s` constat c` o simi-
lar` lips` de informa]ie filologic` ca-
racterizeaz` [i referirile la Palie din
„Precuvântarea“ semnat` de ÎPS
Teoctist la „edi]ia jubiliar`“ a Bibliei
(versiunea „Anania“, 2001, p. 5), unde
impozanta tip`ritur` de la 1582 este
atribuit`… Diaconului Coresi!
Paragrafele (pp. 514-515) dedicate
tip`rire. Avem deci, din secolul al
XVII-lea, trei versiuni ale VT, diferite,
dar înrudite textual (ms. 45, ms. 4389
[i textul tip`rit la 1688). Acestea sunt
faptele, pe care oricine le poate
verifica prin compararea celor trei
vechi versiuni biblice men]ionate,
publicate pe coloane paralele în seria
Monumenta linguae Dacoromanorum
(Ia[i, vol. I-V, 1988-1997; vol. XI, 2003;
coord.: Al. Andriescu, V. Arvinte, P.
Miron).
În dic]ionarul la care ne referim,
citim în schimb urm`toarele: „Soarta
dramatic` a textelor vechi face ca nici
una dintre încerc`rile lui Nicolae
Milescu în direc]ia transpunerii Bibliei
în române[te s` nu ajung` la noi [fals:
avem textul lui, revizuit, în ms. 45!],
stituit textul de referin]` al tradi]iei
biblice române[ti, punctul de pornire
pentru succesivele revizuiri, începând
cu cea mai radical` [i mai important`,
cea efectuat` de Samuil Micu la 1795.
Ajuns în acest punct, confirm
ideea, poate nu îndeajuns subliniat`
de autori, c` Biblia de la Blaj (1795)
este, de fapt, „mama“ Bibliilor
române[ti moderne, reedit`rile din
secolul al XIX-lea (edi]ia de la Sankt
Petersburg, 1819; edi]ia Filotei, Buz`u,
1854-1856; edi]ia {aguna, Sibiu, 1856-
1858) nefiind decât reedit`ri ale versi-
unii lui Samuil Micu. Mai mult înc`,
„versiunea sinodal`“ de la 1914 (din
care deriv` toate Bibliile autorizate de
BOR) reprezint` [i ea o revizuire, e
drept, radical`, dar revizuire, a textu-
13
În fine, înainte de a încheia, mai
am de f`cut dou` observa]ii.
C` autorii articolului dau credit
total legendei despre „cei [aptezeci“ de
c`rturari evrei din Antichitate care au
alc`tuit „Septuaginta“ (legend` trans-
mis` de a[a-numita Scrisoare a lui
Pseudo-Aristeas), ignorând criticile
exegezei moderne privitoare la
veridicitatea istoric` a acestor relat`ri,
este o op]iune a d-lor, pe care nu o
comentez. Dar a vorbi (p. 510, col. 2)
despre „influen]ii supu[i“ evrei ai
regelui elenistic egiptean Ptolemeu al
II-lea Filadelful (285-246 î. Hr.) este
deja prea mult, cunoscute fiind statu-
tul de „asediat“ al neamului lui Israel
în oikumena greceasc` [i marile
dificult`]i de „aculturalizare“ [i de

de d-nii C.M. [i R.V. Bibliei de la Bucu-
re[ti (1688) con]in [i ele lacune de
informa]ie [i aprecieri eronate neper-
mise într-un dic]ionar. De[i citate în
bibliografia final` de la articolul
despre Biblia de la Blaj (1795), lucr`rile
lui V. Cândea [i Al. Andriescu,
cercet`tori care au adus, al`turi de
N.A. Ursu, contribu]ii filologice
importante la clarificarea complicatei
istorii a Bibliei de la Bucure[ti, nu par s`
fi fost realmente luate în seam`.
Rezum, foarte succint, etapele acestui
proces. Pe când era agent diplomatic al
domnului Moldovei la Istanbul (1661-
1664), tân`rul c`rturar Milescu a efec-
tuat o traducere integral` a Vechiului
Testament, având ca „izvod“ principal
textul grecesc al Septuagintei, în edi]ia
tip`rit` de protestan]i la Frankfurt am
Main în 1597 [i reputat` în epoc`
drept cea mai bun`. În condi]ii neelu-
cidate pe deplin, textul lui Nicolae
Milescu a fost supus unei revizii de un
moldovean (probabil Dosoftei, dup`
N.A. Ursu), de aici rezultând textul
p`strat în ms. 45 de la Filiala din Cluj
a BAR. Acest text a servit ca surs` de
inspira]ie [i control pentru alc`tui-
torul ([i el anonim; probabil, dup`
N.A. Ursu, Daniil Panoneanul), unei
alte versiuni integrale a VT, conser-
vat` [i ea în ms. 4389 de la BAR.
Grupul de c`rturari de la Bucure[ti,
coordonat de Fra]ii {erban [i Radu
Greceanu, c`rora voievodul {erban
Cantacuzino le-a cerut în 1688 s`
tip`reasc` Biblia în întregime, au luat
ca baz` textul din ms. 45, pe care l-au
supus unei sumare revizii înainte de
de[i numeroase izvoare ne informeaz`
c` acesta a tip`rit la Frankfurt tradu-
cerea integral` a Vechiului Testament,
ba mai mult decât atât, c`, aflat la
Constantinopol ca agent diplomatic,
t`lm`cise integral Biblia. Manuscrisul
s`u, se presupune, va fi stat la temelia
Bibliei de la Bucure[ti“ (p. 514, col. 2).
Care ar fi acele „numeroase izvoare“
nu ni se spune, dar, dac` ar fi
adev`rat`, afirma]ia c` Milescu a
tip`rit traducerea Vechiului Testament
la Frankfurt ar schimba radical
peisajul literaturii române vechi. Nu
este îns` decât o enormitate, sc`pat`
probabil din goana condeiului! Mai
citim în continuare c` Biblia de la
Bucure[ti este „considerat` de
speciali[ti drept una dintre cele mai
bune traduceri din lume“ [i c`
„apari]ia ei coincide cu maturizarea
limbii române“, afirma]ii generale lip-
site de o baz` real`. Ca unul care m`
ocup de peste dou`zeci de ani cu
aceast` problematic`, am constatat c`
speciali[tii sunt de cu totul alt` p`rere,
[i anume c`, în ciuda enormei sale
importan]e culturale [i a statutului
s`u simbolic de excep]ie, textul de la
1688 este în fapt o traducere minat`
de literalitate, cu ample pasaje ili-
zibile. De asemenea, din punct de
vedere strict lingvistic, avem de a face
în Biblia de la Bucure[ti cu un amestec
de norme moldovene[ti [i muntene[ti,
fapt care gole[te de con]inut orice pre-
supus aport decisiv la „maturizarea“
limbii române (literare). Este îns`
adev`rat c`, a[a cum spun [i autorii
articolului, Biblia de la Bucure[ti a con-
lui ilustrului ardelean.
Sunt [i eu, asemenea d-lor C.M. [i
R.V., un admirator al harnicilor [i
devota]ilor reprezentan]i ai {colii
Ardelene, c`rora le dator`m con-
figurarea identit`]ii noastre culturale
moderne („ {coala Ardelean` […] a
a[ezat temelia culturii [i con[tiin]ei
na]ionale moderne“, p. 515, col. 1).
Pornirile antifanariote (implicit anti-
grece[ti) [i fobia fa]` de slavonismul
ambiant al vechii culturi române[ti
ale unor Samuil Micu, Petru Maior,
Gheorghe {incai [i ale urma[ilor lor
din sec. al XIX-lea (Timotei Cipariu, A.
T. Laurian [.a.) se explic` [i se justific`
în contextul epocii, al luptei lor pen-
tru emancipare cultural` [i na]ional`,
precum [i prin logica pro-occidental`,
latinizant` [i purist-etimologizant` a
discursului lor militant. A sus]ine îns`
ast`zi pozi]ii subiectiv-depreciative
fa]` de alte etape sau momente din
istoria culturii române[ti mi se pare
anacronic [i contraproductiv. Din
aceast` cauz`, nu cred c` a vorbi în
continuare despre „deform`ri refor-
mate“ prezente în unele texte vechi
române[ti (p. 513, col. 2), despre
„scrierile (…) cople[ite de grecismul
sus]inut de domnii fanario]i“ (p. 515,
col. 1) sau despre „caftanul greoi [i
învechit al slavonismului“ în opozi]ie
cu „elegan]a rezonan]elor (…) origi-
nale, latine“ (p. 515, col. 2) este cel mai
[tiin]ific fel de a vedea lucrurile. De
altfel, astfel de aprecieri subiective
nici nu [i-ar avea locul într-un
dic]ionar, în care cititorul avizat caut`
informa]ii obiective [i clar exprimate.
DGRL
adaptare la universalismul politeist
elenistic, pe care le întâmpinau evreii
monotei[ti inclusiv în Egipt, chiar
dac` aici mai pu]in decât în Palestina
st`pânit`, în epoc`, de Seleucizi.
Referin]a la „pleiada de scriitori
patristici str`români“ (p. 512, col. 2)
pentru a sugera o ipotetic` circula]ie
printre români, în perioada timpuriu-
medieval`, a Vulgatei [i a Septuagintei
indic` faptul c` autorii articolului pe
care îl recenzez împ`rt`[esc „credin]a“
acelora care socot c` autori latini
importan]i din patristica secolului al
IV-lea, precum Dionisie Exiguus sau
Niceta de Remesiana, ar fi… str`-
români. Dup` cum am scris cu alt`
ocazie, a califica drept „str`români“
scriitori de limb` latin` care au tr`it
cu secole bune înainte ca poporul
român s` se fi n`scut, pe baza simplu-
lui fapt c` sunt originari sau au activat
în cet`]i romane din cele dou` Moesii,
Panonia sau Dardania (unde urma s`
apar`, peste secole bune, poporul
român), este la fel de amuzant ca a
vorbi despre Sf. Augustin, episcop de
Hippona (azi Annaba), ca despre un
scriitor… „str`-algerian“, despre
Grigorie din Tours ca despre un scri-
itor… „str`-francez“ sau despre Isidor
din Sevilla ca despre un autor… „str`-
spaniol“.
Închei reafirmând bunele inten]ii
[i buna credin]` care stau la baza con-
sidera]iilor de mai sus. j

Cu prilejul \mplinirii a 10 ani de activitate, Editura Polirom lanseaz`
concursul anual „Ioan Petru Culianu“
Concursul este adresat debutan]ilor, autori de studii [i eseuri \n dome-
niul [tiin]elor socio-umane
Editura Polirom anun]` instituirea unui concurs anual de debut pentru
c`r]i de studii [i eseuri. Concursul va purta numele „Ioan Petru
Culianu“. Lucr`rile prezentate trebuie s` se \nscrie \n domeniile: istoria
religiilor, studii culturale, mentalit`]i, antropologie. Pot participa [i
manuscrise din domeniul altor [tiin]e socio-umane (psihologie, soci-
ologie, [tiin]` politic``, studii de gen, asisten]` social``), comunicare,
rela]ii publice, studii media.
Valoarea premiului este de 1000 de euro, iar lucr`rile premiate vor fi
publicate. S\nt acceptate \n concurs [i manuscrise ale autorilor care au
participat cu materiale \n volume colective deja publicate.
Manuscrisele vor fi expediate \n plic, f`r` semnatur` [i prefa]ate de un
motto, pe adresa editurii din Ia[i, B-dul Carol nr. 4, C.P. 266, \n format
electronic [i print (ambele obligatorii). |n plic separat, concuren]ii s\nt
ruga]i s` introduc` acela[i motto, precum [i un CV al autorului. Ambele
plicuri vor purta men]iunea „Pentru concursul Ioan Petru Culianu“.
Manuscrisele nu se \napoiaz`.
|n anul 2005 vor fi luate \n considera]ie manuscrisele primite \n perioa-
da 1 aprilie-30 septembrie a.c. Este de preferat ca manuscrisele s`
con]in` \ntre 200 [i 300 de pagini a c\te 2000 de semne. Manuscrisele
sosite pe adresa editurii vor fi examinate de un juriu a c`rui compo-
nen]` va fi comunicat` la data anun]`rii premiului.
Informa]ii suplimentare pot fi obtinute prin e-mail la adresa
concurs@polirom.ro.
i

14
Recenzie la
CRONICA EDI}IILOR
Septuaginta (Geneza)
o ADRIAN MURARU o
NGERII trimi[i s` distrug` Sodoma au mai întâi
Î
grij` de Lot, gazda lor: îi cer s`-[i salveze sufletul,
neprivind înapoi, [i s` plece pe munte. Lot
crede c` nu se poate salva în munte: are o alt`
solu]ie. Textul Septuagintei (LXX) continu`:
„Iat`, cetatea aceasta este aproape, ca s` m` refugiez
acolo, ea este mic`, acolo voi fi salvat, [i ea nu este
mic`“ (Geneza 19, 20). Ce ne spune acest enun]? Ce ar
putea comunica Lot, pe lâng` contradic]ia evident`?
Mai mult: ce ne transmite un autor care utilizeaz` con-
tradic]ia, confuzia ca mod de expunere? Mai este acest
autor credibil?
R`spunsurile date întreb`rilor anterioare reflect`
atitudinea fiec`rui cititor fa]` de LXX, dar [i istoria tex-
tului Genezei, carte cuprins` în traducerea Septuagintei
ini]iat` de Cristian B`dili]` [i realizat` sub auspiciile
Colegiului „Noua Europ`“ din Bucure[ti. Ce [ans` are,
în fa]a lectorului, un text ce nu [tie a respecta minimul
exigen]ei logice? Cel care crede, fundamental, în logica
aristotelic` [i în principiile clasice ale literaturii va
respinge textul: de aici faima, persistent` în cercuri ele-
vate ale Antichit`]ii târzii, unei scrieri indecente, vici-
ate de abaterile, foarte numeroase, de la cerin]ele logi-
ce, gramaticale minime. De aici [i prostul renume al
cre[tinilor, ce încercau s`-i conving` pe finii degus-
t`tori ai lui Platon [i Tucidide c` Septuaginta, carte
esen]ial` a noii religii, cuprinde revela]ia Zeului. A citi
LXX trebuie s` fi fost, pentru cei ce nu credeau în acest
zeu, un supliciu: nu numai facilitatea textului, ci [i ero-
rile enorme de redactare f`ceau LXX ilizibil`.
Existau îns` cititori ce plecau de la alte premise ale
lecturii: LXX, ca mesaj al celui ce este diferit de noi, ne
indic`, prin chiar „pietrele de poticnire“ ce ne apar în
drumul lecturii, ce înseamn` „diferen]a“. Pentru ace[ti
lectori, textul LXX, infirm dup` logica noastr`, are
semnifica]ie: datoria fiec`rui cititor este s` descopere
logica textului, s` afle, în cazul enun]ului amintit
anterior, care este „cetatea“, cea care este mic` [i, de
asemenea, care nu este mic`. O semnificativ` tradi]ie
cultural` î[i va asuma aceast` datorie [i va cerceta.
Exegeza patristic`, parte a acestei tradi]ii, va fi rezul-
tatul interoga]iei.
Mai exist` o atitudine posibil`, [i ea exersat`
diacronic: recunoscând în LXX o scriere revelat`,
abaterea de la norma logic` sau gramatical` cotidian`
a fost „îmblânzit`“ prin discrete corecturi. Justific`rile
acestei practici puteau fi numeroase, „[tiin]ifice“
(atunci când s-a pledat pentru corectarea unor texte
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
pervertite, voluntar sau involuntar, ori alienate chiar
prin actul traducerii: Septuaginta este una dintre ver-
siunile grece[ti ale Scripturii ebraice). Ori „propagan-
distice“: un text adecvat a[tept`rilor cititorului are mai
multe [anse de a fi receptat. {i exigen]e interne puteau
determina corectarea LXX: infinita ra]iune nu poate
izvodi ceea ce, pentru noi, este de neîn]eles. Aceast` ati-
tudine a fost ajutat` [i de c`derea în uitare a limbii în
care a fost redactat` LXX: traducerea în limbile ver-
naculare, ce oblig` acum la consultarea unui dic]ionar
[i la practicarea unui anume tip de suspiciune, va
favoriza tendin]a. În cazul textului biblic citat la
început, rezultatul acestei atitudini va fi interven]ia
asupra textului: enun]ul nu poate fi autocontradicto-
riu, a[a c` el trebuie citit altfel. Cum? Simplu: „Iat`,
cetatea aceasta este aproape, ca s` m` refugiez acolo,
ea este mic` [i acolo voi fi salvat. Nu este mic`?“.
Înlocuirea unei conjunc]ii, kai\ , cu un semn de punc-
tua]ie [i ad`ugarea unui punct supralinear în finalul
enun]ului (diferen]a dintre semnul ce indic` o scurt`
pauz`, virgula, [i semnul ce indic` interoga]ia este
minim` în greac` : acesta din urm` este notat ); a „nor-
malizat“ textul. Acesta este textul recept ast`zi, text ce
apare în edi]ia A. Rahlfs a Septuagintei. Ceva poate
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
nemul]umi în continuare cititorul: contradic]ia a
disp`rut, îns` în text s-a strecurat dubita]ia. Traduc`-
torul român, C. B`dili]`, continu` aceast` ac]iune de
„normalizare“: „Iat` cet`]uia aceasta pe-aproape, ca s`
scap acolo, e mic`, acolo-mi voi g`si sc`pare. Nu-i a[a
c`-i mic`?“. Pseudo-interoga]ia este dezvoltat`, elabo-
rat`, urmând un model sintactic str`in: îndoiala a fost
[i ea expurgat`.
Am început aceast` recenzie comparând textul
LXX, a[a cum este el atestat în secolul al treilea (de
c`tre Origen) [i, ulterior, în secolul al cincilea (Rahlfs
utilizeaz` în edi]ia sa Codex Vaticanus, Codex Sinaiticus
[i Codex Alexandrinus, redactate ulterior), amintind [i
solu]ia traduc`torului C. B`dili]`. Apelul la istoria
textului LXX ar putea p`rea inutil` aici: traduc`torul
român men]ioneaz` insistent c` el va urma doar edi]ia
lui Rahlfs. Îns` discutarea istoriei textului LXX, a ati-
tudinii ce o înso]e[te, este necesar`. Dac` ceea ce s-a
amintit pân` acum nu a convins, rândurile urm`toare
vor încerca s` argumenteze.
Traducerea trebuie raportat` la edi]ia Rahlfs: doar
aceasta este urmat`. Suntem sili]i s` accept`m aceas-
ta: vom discuta, în consecin]`, traducerea oferit` citind
doar textul edi]iei recepte, a lui A. Rahlfs. {i pentru c`
spa]iul acestei recenzii se supune [i altor constrângeri,
vom privi, în principal, varianta oferit` de C. B`dili]`
primului capitol din cartea Facerii. Op]iunea pentru
acest capitol este dat` de situa]ia privilegiat` a lui,
observat` [i de traduc`tor: de aici pleac` zeci de scrieri
exegetice care î[i propun s` în]eleag` hexaemeron-ul,
crea]ia divin`. Privirea va fi condus` de ceea ce C.
B`dili]` î[i asum` ca principiu în traducere, exacti-
tatea, fidelitatea fa]` de original, singurul principiu
acceptabil pentru un patrolog ce cunoa[te bine obsesia
interpretativ` focalizat` pe aceste prime rânduri ale
tratatului biblic (a se vedea opinia de la p. 34, semnat`
de C. B`dili]`, ce consider` c` aceast` traducere a
Septuagintei se caracterizeaz`, printre altele, printr-o
„echivalare precis` a originalului LXX“). Pentru a
în]elege exegezele patristice ale locului trebuie s` dis-
punem de un text tradus atent, care s` nu neglijeze nici
un termen al textului LXX, care s` nu se dep`rteze nici
m`car de la punctua]ia originalului elin. Semn c`
aceasta a fost inten]ia autorului este abaterea de la
norma limbii române, care impune ca dup` un impe-
rativ s` urmeze, predilect, un anume semn de punc-
tua]ie. Or, C. B`dili]` traduce, la versetul (v.) 1,3, astfel
cuvântul divin: „S` fie lumin`“. De altfel, toate porun-
cile/cerin]ele divine care instaureaz` lumea sunt
traduse aici f`r` a utiliza semnul de punctua]ie
obi[nuit. Aceasta, probabil, pentru c` limba greac` nu
are un semn special pentru a indica finalul unui enun]
ce cuprinde o cerin]`, utilizând un obi[nuit punct în
final. Acest punct, în pofida normei din limba român`,
este preluat de traduc`tor.
Teoretic, dar [i în practic`, fidelitatea fa]` de textul
elin conduce traducerea. Cu atât mai mult intrig`, ast-
fel, câteva dintre op]iunile traduc`torului. Pentru c`
am amintit de scrupulul supunerii la semnele de
punctua]ie ale originalului, mir` neglijen]a din v. 1,2,
care nu reia, dup` Rahlfs, un semn de punctua]ie:
secven]a „genunii [i“ este divizat`, în original, de vir-
gul`. Lipsa semnului de punctua]ie oblig` la o
în]elegere ce sfideaz` originalul elin. Aceea[i manipu-
lare deficient` a semnelor de punctua]ie prezente în
edi]ia Rahlfs poate fi constatat` [i la v. 1,29.
{i pentru c` citim v. 1,2, surprinde aici [i eliminarea
unei conjunc]ii, kai\ , excizie cu posibile consecin]e
exegetice. Tot aici este eludat` complinirea verbal`,
necesar` în text: în alte situa]ii traduc`torul nu uit` s`
adauge verbul subîn]eles în text (e.g., în v. 1,4 verbul
nu apare în originalul elin, îns` traduc`torul nu-l
ignor`: „lumina era bun`“). Op]iunile traduc`torului
au produs o form` special` a v. 1,2, ce se dep`rteaz` de
textul recept al LXX.
În versetul 1,3 verbul genhqh/tw este tradus „s` fie“.
În v. 1,6 acela[i verb este echivalat „s` se fac`“. Ulterior,
forma de plural a aceluia[i verb este tradus` „s` fie“
(v. 1,14). Inconsecven]a traduc`torului surprinde, cu
atât mai mult cu cât el dore[te a respecta principiul
unit`]ii terminologice (v. observa]iile traduc`torului
privitoare la aceast` chestiune la p. 34).
Versetul 1,4 ne prezint`, s-a spus deja, o secven]`
eliptic`, verbul eviden]iat fiind ad`ugat de c`tre tra-
duc`tor: „a v`zut Dumnezeu c` lumina era bun`“.
Complinirea era necesar`, îns` op]iunea pentru imper-
fect este discutabil`: exegezele, anticele traduceri ale
LXX în latin` subîn]eleg, men]ioneaz` aici prezentul
indicativ al verbului „a fi“ [i nu imperfectul, care este
alegerea traduc`torului. Prezentul era, de altfel,
îndeob[te utilizat pentru complinire. Men]ionarea
acestei abateri de la norma curent` ar p`rea superflu`
dac` op]iunea traduc`torului nu ar avea consecin]e:
regulile din consecutio temporum, specifice limbii
române, oblig` la deosebire între enun]ul „a v`zut c`
lumina era bun`“ [i secven]a „a v`zut c` lumina este
bun`“. De aici necesare urm`ri exegetice.
Versetul 1,5 utilizeaz`, în dou` rânduri, acela[i
verb, e)ka/lesen, îns` traducerea îl aminte[te doar o
dat`: „{i a numit Dumnezeu lumina «zi» [i întunericul
«noapte»“. Poate p`rea inutil s` men]ionezi de dou` ori
un verb în acela[i verset, notând c` Dumnezeu a
numit lumina „zi“ [i c` tot El a numit întunericul
„noapte“. În plan exegetic îns`, atunci când c`ut`m un
în]eles, nu este acela[i lucru s` observi o singur` nomi-
nare, care înso]e[te lumina întunericului, sau dou`
nomin`ri, una pentru lumin` [i alta pentru întuneric.
Pare o pre]iozitate, îns` trebuie amintit c` au existat
autori ce au dedicat tomuri câte unui verset, ori chiar
unei secven]e, din aceste prime pagini ale Facerii.
Finalul aceluia[i verset ne ofer` o alt` op]iune dis-
cutabil` a traducerii: de[i nota alc`tuit` de traduc`tor
demonstreaz` c` sintagma h(me/ra mi/a a fost în]eleas`
ca „o zi“ în exegez` (o dovad` suplimentar` este
op]iunea predilect` a vechilor traduceri în latin` ale
LXX pentru aceea[i variant`; argument ar putea fi [i
textul ebraic), C. B`dili]` pune în text „ziua întâi“.
Dic]ionarul noteaz`, într-adev`r, [i utilizarea ordinal`
a numeralului cardinal mi/a, îns` doar în câteva situa]ii,
neidentificabile aici. Numeralul cardinal este utilizat
emfatic, pare a ne spune exegeza (nu despre „o zi“ ar
fi vorba, ci despre „ziua una“). Ceea ce a dictat op]iunea
traduc`torului este atitudinea fa]` de LXX: textul este
„normalizat“, acomodat unui intelect ce dore[te ca suc-
cesiunea „ziua a doua“, „ziua a treia“, „ziua a patra“,
prezent` în text, s` fie deschis` de „ziua întâi“. Tra-
ducerea ucide, din p`cate, interoga]ia. {i desfiin]eaz`,
totodat`, o semnificativ` literatur` exegetic`.
În versetul 1,6 apare, pentru întâia oar`, sintagma
a)na\ me/son, prezent` în alte câteva locuri în primul
capitol al Genezei. Echivalarea acestei sintagme variaz`
îns`, chiar dac` ea este plasat` în contexte similare: în
v. 1,6 unica ocuren]` a sintagmei este tradus` „în
dou`“, în v. 1,7 cele dou` ocuren]e ale sintagmei
primesc o singur` tâlcuire, „la mijloc“, pentru ca în
v. 1,14 alte dou` ocuren]e s` nu mai fie traduse, ca [i
în v. 1,18. Ce poate explica tratamentul diferit al sin-
tagmei? Ar fi fost necesar`, cred, o not` care s` discute
despre originea sintagmei [i despre o traducere adec-
vat`, eventual. Oricum, diferen]a în traducere sem-
naleaz` un neajuns.
{i pentru c` s-a observat tratamentul diferit al unei
sintagme cu mai multe ocuren]e în acest prim capitol
al LXX, ar trebui notat c` practica este curent`: o alt`
sintagm`, kata\ ge/noj, prime[te mai multe traduceri,
f`r` ca aceasta s` se justifice. În v. 1,11 [i 1,12 sintag-
ma e tradus` „dup` fel“; în v. 1,24 [i 1,25 avem o alt`
traducere a sintagmei, „soi dup` soi“. Acolo unde sin-
tagma se modific`, substantivul ge/noj fiind utilizat la
plural (v. 1,21), traducerea este aceea[i: „soi dup` soi“.
De multe ori singularul este tradus ca plural, iar
pluralul ca singular, nu numai în cazul discutat ante-
rior. Pluralul ta\ susth/mata este tradus, în v. 1,10, ca
„mul]ime“. În versetul urm`tor xu/lon, un singular, este
tradus cu pluralul „pomi“. Un alt singular, to\ spe/rma,
este tradus mai întâi, dup` cuviin]`, „s`mân]`“ (v.
1,11), apoi cu pluralul „semin]e“ (v. 1,12). Aceste
„nesemnificative“ varia]ii au consecin]e sesizabile
chiar [i pentru cei ce ignor` tradi]ia exegetic` a Genezei.
Un exemplu evident: traduc`torul consider`, sugerând
astfel o anume doctrin` a providen]ei, deja prezent` în
lumea veche, c`, dup` cele [ase zile ale crea]iei,
Dumnezeu „s-a uitat la tot“. În fapt, LXX ne spune altce-
va: ac]iunea divin` nu se îndreapt` spre tot, ci spre
toate, ei=d) en ta\ pa/nta (v. 1,31). Dumnezeu nu prive[te
la tot, ci le prive[te pe toate (consultarea textului
ebraic ar putea fi iar`[i un solid argument pentru o tra-
ducere adecvat`, dac` Septuaginta nu reu[e[te s`
15
conving`). Mai amintesc un ultim exemplu de inver-
siune a num`rului: v. 1,18 ajunge s` spun` c` lumin`-
torii sunt crea]i ca „s` st`pâneasc` zilele [i nop]ile“. Ei
st`pânesc, de fapt, ziua [i noaptea: exegeza va lua în
seam` singularul din original.
O sintagm` prezint` dou` ocuren]e în original: „s`
CRONICA EDI}IILOR
lumineze p`mântul“ (v. 1,15) înseamn` pentru tra-
duc`tor „ca s` lumineze pe p`mânt“ (v. 1,17). Un agre-
gat format din prepozi]ie [i substantiv, ei)j fau s= in,
este tradus mai întâi „ca s` lumineze“ (v. 1,14), apoi
„pentru lumin`“ (v. 1,15): nici o traducere nu red` ori-
ginalul. {i tot în leg`tur` cu astrele: o secven]` dificil`
a v. 1,14, care a f`cut pe unii cititori ([i traduc`tori) ai
LXX s` considere c` astrologia are justificare biblic`,
este „purificat`“ prin traducere de orice tenta]ie.
Secven]a cuprinde un verb [i patru sintagme formal
identice, corelate coordonator de conjunc]ia „[i“:
astrele „s` fie spre [a da] semne [i spre vremi [i spre zile
[i spre ani“ (e)s
/ twsan ei)j shmei=a kai\ ei)j kairou=j kai\
ei“j h‚me/raj kai\ ei“j e“niautou\j). C. B`dili]` reformeaz`
textul: astrele „s` r`mân` ca semne pentru anotimpuri,
pentru zile [i pentru ani“. Solu]ia unor traduceri mo-
derne este facil adoptat`. Supraordonarea termenului
„semne“ în noua configura]ie îndep`rteaz` ispita de a
vedea în revela]ie un suport pentru practica astrolo-
giei: astrele sunt semne pentru anotimpuri, pentru zile,
pentru ani. Originalul elin, citit atent în patristic`, nu
permite îns` aceast` traducere. Ispita este învins`,
îns` rescriem LXX, anul`m interoga]ia [i uit`m
exegeza iscat` de un text dificil al Septuagintei.
Exist` [i alte secven]e infidel redate de traduc`tor
(v. 1,12; 1,30). Nu le discut aici: recenzia are dimensi-
uni limitate.
Multe alte imprecizii în traducere pot fi observate:
o sintagm`, ei)j a)rca\j, este tradus` nominal ca
„st`pân“ (v. 1,16). Sintagma, articulat`, ta\ qhri/a th=j
gh=j, este tradus`, corect, „fiarele p`mântului“ (v. 1,25).
În versetul anterior, aceea[i sintagm`, nearticulat`
ini]ial, are o echivalare problematic`: „fiarele p`mân-
tului s`lbatice“. Este evident` aici [i graba traduc`toru-
lui: semn este topica v`c`rescian`.
Practica opus`, relativ r`spândit`, este simplificarea
LXX: secven]a to\ spe/rma au)tou= este tradus` prin
excizia celui de-al doilea termen, ca „s`mân]`“ (v.
1,11). Acela[i procedeu este utilizat în v. 1,26: tw=n
e(rpetw=n tw=n e(rpo/ntwn este redus, în traducere, la
„târâtoare“. Ca [i în v. 1,28. Ca [i în v. 1,30, unde avem
un text al LXX pu]in diferit. „Târâtoarea care se târâie“
ar fi fost, desigur, pleonastic. Septuaginta nu s-a ru[inat
îns` de versiunea ebraic`, [i a tradus-o fidel. C. B`dili]`
nu ofer` varianta exact` a Septuagintei; trebuie s` ne
consol`m cu gândul c` el corecteaz` textul.
S` mai privim doi termeni, afla]i în conjunc]ie de
obicei, yuch/ zw=sa: dou` versete, 1,20 [i 1,24, dau
echivalarea „suflet viu“. Participiul zw=sa este tradus ca
adjectiv. Ceea ce influen]eaz`, spre exemplu, tradu-
cerea aceluia[i participiu în alt loc, în v. 26,19, unde
u(/datoj zw=ntoj este tradus „ap` vie“. Îns` exegeza a
în]eles uneori aceast` sintagm` diferit, respectând ca-
tegoria morfologic` a termenului tradus: ea semnific`
„apa celui viu“ (v., e. g., Origen, Adnotatio in Genesin, PG
12, 122C). Ceea ce înseamn` altceva. S` accept`m
totu[i solu]ia traduc`torului. Vom putea accepta [i tra-
ducerea diferit` a aceluia[i termen, yuch/, care este
în]eles ca „suflet“ în v. 1,20 [i ca „suflare“ în v. 1,21?
Care este temeiul diferen]ierii? În lipsa enun]`rii aces-
tuia, traducerea nu se sus]ine.
O ultim` discu]ie în acest segment al recenziei,
discu]ie impus` de insisten]a pe semantica lui pera/th|.
l SEPTUAGINTA
Traducere de
Cristian B`dili]`,
Editura Polirom,
495.000 lei, 2004

16
Avraam, numit „evreul“ în versiunea greceasc` a Torah
redactat` de Akylas, este desemnat ca pera/th| de c`tre
LXX (v. 14,13). C. B`dili]` traduce pera/th|: „înstr`ina-
tul“. Afl`m din not` c` termenul grec era un neologism
[i c` el ar semnifica „cel care vine de dincolo [de
Eufrat]“, „imigrantul“. Termenul pare a fi, într-adev`r,
CRONICA EDI}IILOR
un neologism. Semnifica]ia lui trebuia îns` l`murit`:
pera/th|, ca substantiv, este un derivat al verbului
pera/w, ce semnific` „a trece“, „a traversa“, derivat con-
struit cu sufixul th, ce indic`, în general, agentul unei
ac]iuni. Pe acest temei, pera/th| semnific` „cel care
trece“, „trec`torul“. Ca neologism construit pentru a
acoperi originalul ‘ivri, î[i va transfera asupr`-[i seman-
tica termenului ebraic. Textul LXX este simbiotic:
în]elesurile versiunii ebraice sunt necesare în expli-
ca]ie. Doar prin acest transfer pera/th| va ajunge s`
semnifice „cel din cealalt` parte“, „cel ce vine de din-
colo [de râu]“. „Cel ce trece“ devine astfel „cel ce este
str`in“.
Dac` figura „înstr`inatului“ ar fi preocupat cu
adev`rat, s-ar fi dat aten]ie [i altor locuri din Genez`,
sugestive. Acela[i Avraam, ne spune LXX, coboar` în
Egipt „ca s` locuiasc`“ acolo (v. 12,10). Tradi]ia
exegetic`, discutând situa]ia celui „înstr`inat“,
deosebe[te îns` între paroike/w, verbul utilizat în acest
loc de LXX, [i katoike/w, verb utilizat în alte locuri.
Origen, care citea atent Scriptura, observ` c` în cazul
lui Avraam, a celui drept, este utilizat verbul paroike/w:
„Avraam nu locuie[te în Egipt, ci peregrineaz`,
locuie[te ca un str`in, prin el“ (Adnotatio in Genesin, PG
12, 112B). Dimpotriv`, ferezeii [i cananeii, fiind r`i,
locuiesc p`mântul (v. 13,7): aici este folosit verbul
katoike/w (v. Origen, Adnotatio in Genesin, PG 12, 112B).
Diferen]a semantic` dintre paroike/w [i katoike/w nu
este exploatat` de C. B`dili]`: v. 26,2-3 sunt tâlcuite
„a[eaz`-te (katoi/khson) unde-]i voi spune, locuie[te
(paroike/w) în ]ara aceea“. Traducerea a eliminat con-
junc]ia „[i“ din miezul enun]ului elin, înlocuind-o cu
o virgul`. Dac` aceasta nu s-ar fi întâmplat, poate c`
traduc`torul s-ar fi interogat asupra semnifica]iei celor
dou` secven]e, aflate în coordonare, observând [i difer-
en]a dintre paroike/w [i katoike/w: Origen, urmând
textului LXX, crede c` „dac` cineva va peregrina acolo
unde trebuie s` se stabileasc`, sau se va stabili acolo
unde, urmând poruncii lui Dumnezeu, trebuie s` pere-
grineze, Dumnezeu nu va fi cu el [i nici nu-l va binecu-
vânta“ (Origen, Adnotatio in Genesin, ad locum). Fra]ii
lui Iosif, atunci când cer faraonului îng`duin]a de a se
refugia în Egipt, spun c` au venit s` peregrineze, s`
locuiasc` ca str`ini (paroikei=n), în ]ara Faraonului (v.
47,4). Faraonul, ca orice conduc`tor al Egiptului, va fi
generos: ei vor locui, se vor stabili (katoikei/twsan) în
regiunea Gesem. O lectur` mai atent` a LXX ar fi
poten]at discursul despre „cel ce trece“, „înstr`inat“,
pera/th|.
Despre notele traduc`torului s-a amintit [i pân`
acum. Prima secven]` a notei 1,2, plasat`, se pare, în
acel loc de lectura gr`bit` a unui comentariu orige-
nian, ar fi trebuit s` fie parte a notei 1,1: cititorul atent
va observa c` ipoteza materiei preexistente î[i poate
avea temei într-un anume în]eles al verbului ini]ial,
din v. 1,1, e)poi/hsen, fiind doar sugerat` în v. 1,2. S-a
remarcat altundeva c` notele indic`, uneori,
echival`rile potrivite, evitate în traducere: s-a discutat
despre nota 1,5, care livreaz` echivalarea corect` a ter-
menului mi/a, împreun` cu argumentele pentru aceas-
ta.
Traducând v. 1,11 al Genezei („P`mântul s` nasc`
p`[une cu iarb`, sem`nând s`mân]` dup` fel“), C.
B`dili]` explic`: „Participiul neutru spei=ron nu-l deter-
min` nici pe femininul bota/nh („p`[une“), nici pe
masculinul co/rtoj („iarb`“). Am preferat s` p`strez în
traducere ambiguitatea imposibil de rezolvat a textu-
lui LXX.“. Traducerea contrazice nota; nota este, în
plus, inexact`.
Discu]ia despre acordul termenilor, considerat inex-
istent în traducere, era necesar`. Îns` traducerea nu
cuprinde vreun dezacord, asta [i datorit` conforma]iei
particulare a limbii române, în care genul neutru nu
are specificitate formal`. În original, un participiu
neutru, spei=ron, nu se acord` cu nici unul dintre ter-
menii care îl preced`, un substantiv feminin, bota/nhn,
[i un altul masculin, co/rtou. O traducere sugestiv`
pentru sintactica originalului ar fi: „P`mântul s`
rodeasc` firul câmpului, sem`nând` s`mân]` dup`
spe]`“. Cititorii considerau c` textul con]ine un deza-
cord. Iar dezacordul a fost sesizat [i de c`tre cre[tini.
Poate este mai bine ca unul dintre ei s` ne explice: „Nu
trebuie trecut cu vederea c` s-ar p`rea c` exist` un sole-
cism în enun]ul «P`mântul s` rodeasc` firul câmpului,
sem`nând` s`mân]` dup` spe]`». C`ci nu s-ar potrivi
bine neutrul «sem`nând`» (spei=ron), pe lâng` «firul
câmpului» (bota/nhn co/rtou). Cum ar putea fi gândit
în afara solecismului, de vreme ce majoritatea este de
p`rere c` «sem`nând`» este determinant pentru «firul
câmpului»? Este posibil îns`, folosind semnul pauzei
[literal: «punct supralinear», echivalent al semnului;
din român`], s` se citeasc` astfel: «P`mântul s`
rodeasc` firul câmpului», [i, dup` o pauz`, «sem`-
nând` s`mân]` dup` spe]`». Astfel încât s` citim:
«P`mântul s` rodeasc` firul câmpului, dup` spe]`
sem`nând` s`mân]`», cuvântul «spe]`» fiind adus
lâng` sintagma «sem`nând` s`mân]`»„ (Origen,
Adnotatio in Genesin, PG 12, 92C-93A). Opera]iunea era
posibil`, c`ci participiul problematic se acord` în gen,
num`r [i caz cu substantivele secvente: de fapt, ne
spune Origen, trebuie s` în]elegem acest participiu ca
determinând substantivul „spe]`“. Interven]ia lui
Origen în text poate scandaliza, nu îns` [i pe cei care
trateaz` liberal punctua]ia Septuagintei. În cele din
urm`, chiar [i virgula, prezent` în text, poate sugera
solu]ia origenian`: ea desparte sintagma „firul câm-
pului“ de participiul „sem`nând`“, hiatul d`ruind
posibilitatea acordului corect.
În consecin]`, solecismul este, urmând tradi]iei
patristice, inexistent. Men]iunea final` a notei, care
insist` c` dezacordul din text, denumit eufemistic
„ambiguitate“ de c`tre C. B`dili]`, este imposibil de
rezolvat, este contrazis` de lectura anticilor [i respins`
chiar de forma enun]ului tradus (ar fi poate util s`
amintesc c` mai exist` o „solu]ie“ a solecismului, ofe-
rit` de Sfântul Vasile cel Mare).
Nota 1,16 este [i ea inexact`: C. B`dili]` ne spune c`
op]iunea traducerii sintagmei ei)j ¢rca\j prin „st`pân“
nu este singura. În fapt, sintagma s-ar traduce altfel:
„pentru a st`pâni“. Substantivul Septuagintei devine ast-
fel verb în versiunea româneasc`, în varianta acurat`
a traducerii. Observarea indistinc]iei morfologice a tra-
ducerii ar fi pedant` dac` în acest loc nu ar fi preocu-
pat, în tradi]ia patristic` solicitat` de patrologul C.
B`dili]`, inclusiv chestiunea deosebirii între substan-
tivul ¢rch/ [i verbul ¢rceu/w, dimpreun` în text.
Men]iunea din nota 1,19, ce insist` pe identificarea
origenian` a astrelor cu „ornamentele“ cosmosului,
demonstreaz` o lectur` gr`bit`, inexact` a primei
omilii la Genez`: Origen indic` altceva important
acolo. {i pentru c` Origen este un autor solicitat, el este
iar`[i desfigurat prin teoria „spiritelor“ propus` de C.
B`dili]` (nota 1,27). Origen este trihotomist în
antropologie, [i el spune altceva în locul indicat de tra-
duc`tor („omul nostru l`untric const` din duh [i
suflet. Duhul e numit «b`rbat», iar sufletul poate fi
numit «femeie»...“). Recitirea atent` a sursei era nece-
sar`. Ca [i citirea unei observa]ii redactate de acela[i
Origen, observa]ie ce contrazice afirma]ia din nota
41,45, ce consider` c` Origen în]elege numele Psonto-
mphanech ca semnificând „omul care dezv`luie fa]a
ascuns` a lucrurilor“ (v., pentru clarificare, Adnotatio in
Genesin, PG 12, 136A).
Atitudinea traduc`torului fa]` de text este vizibil`
mai pretutindeni: multe note încearc` s` o justifice în
fa]a publicului. Uneori încercarea, asumat`, temerar,
doar de traduc`tor, d` gre[: în nota 9,24 acesta face con-
sidera]ii asupra textului biblic, observ` c` Ham nu
putea fi feciorul mezin al lui Noe [i, în fine, explic`
op]iunea pentru traducerea liber` a textului biblic.
A[adar, nu vom citi în Genez` despre „feciorul cel mai
tân`r“ care a s`vâr[it gre[eala fa]` de tat`l s`u, ci
despre „feciorul necopt“ (9,24). Este evident un abuz al
traduc`torului, ce nu poate în]elege textul, în litera sa,
[i hot`r`[te s`-l modifice. Dificultatea din LXX fusese
îns` observat` înc` de acum dou` milenii, [i tot atunci
primise o dezlegare: tradi]ia iudaic` [tia s` respecte un
text revelat. Origen nu va face altceva decât s` ne
transmit` o explica]ie, plauzibil`, a acestui loc dificil
(v. Origen, Adnotatio in Genesin, PG 12, 108B-109A):
despre „feciorul cel mai tân`r“ vorbe[te Scriptura, nu
despre vreun fecior „necopt“. Câteodat`, observ`m,
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
nota traduc`torului încearc` s` salveze onoarea
autorului LXX. Exist` îns` [i surprize: putem afla
dintr-o not` (19,24) c` în comentariile antice se face o
distinc]ie teologic`, „primul [indicat în text] fiind
Cuvântul celui de-al doilea, Dumnezeul suprem“. Nu
se [tie dac` lectorul poate profita de explica]ia tra-
duc`torului.
Aceast` recenzie a dorit s` verifice, observând în
principal primele dou` pagini ale Genezei, adecvarea
traducerii la principiul enun]at de traduc`tor, fideli-
tatea. Din p`cate, foarte multe op]iuni ale traduc`toru-
lui neglijeaz` acest principiu. Ni se ofer` un text „nor-
malizat“, uneori simplificat sau chiar alienat. Este
greu s` urm`re[ti o exegez` patristic` a hexaemeron-
ului utilizând aceast` traducere: dac` autorii vechi ar
fi avut în fa]` acest text, în configura]ia dat` de tra-
ducere, tradi]ia hermeneutic` a acestui incipit ar fi fost
cu totul alta. Impresia este de negociere continu`
între traduc`tor [i textul tradus, între în]elesurile
Scripturii [i în]elegerea traduc`torului: cei vechi pro-
cedau la fel, îns` aceast` confruntare se petrecea în
comentarii. S-ar putea replica: procedeul utilizat de C.
B`dili]`, negocierea de în]elesuri soldat` cu modi-
ficarea textului, nu mai trebuie ast`zi recuzat. Ajung
astfel s` m` întreb, cu team`, ce am fi citit dac` tra-
duc`torul nu ar fi fost atât de inteligent. În plus,
negocierea înseamn` dialog, iar dialogul cu cel`lalt,
pentru a fi dialog, trebuie s` respecte diferen]a, trebuie
s`-l \nvesteasc` pe cel`lalt cu încredere [i s`-l accepte
ca atare. Altfel, dialogul devine egolalie, vorbire de
sine.
Notele explic` rarisim op]iunile contestabile ale tra-
ducerii. Literatura exegetic`, abundent men]ionat`, nu
este prezent` ca rod al confrunt`rii, rabd`toare, cu tex-
tul LXX, ci prin simpl` preluare dup` alte note. {i o
ultim` sc`dere, important`: împotriva a[tept`rilor,
traducerea nu este înso]it` de textul elin, necesar unei
lecturi atente [i, totodat`, facile.
În concluzie, traducerea oferit` de C. B`dili]` poate
fi considerat` cea mai competent` traducere, recent`,
în aria limbii române a primului tratat al Septuagintei.
Într-o cultur` ce a tradus minimal [i incongruent
patristica, adic` exegeza la aceast` carte, traducerea lui
C. B`dili]`, plasat cultural acolo unde orice marginal
dore[te s` ajung`, este incontestabil singular`.
Urm`toarea traducere a Genezei, mai bun` decât cea
recenzat` pân` aici, va ap`rea doar într-o cultur` în
care „catedrala“ Septuagintei va fi înconjurat` de chilii,
modeste, ale travaliului patristic. {i poate c` atunci [i
atitudinea fa]` de textul LXX, de textul revelat, va fi
alta: exerci]iul patristic ne va fi înv`]at dac` nu mod-
estia, smerenia intelectului în fa]a unui cuvânt difer-
it de al nostru, cel pu]in etica dialogului.
Înainte de a nimici Sodoma, îngerii îi cer lui Lot s`
p`r`seasc` cetatea [i s` urce pe munte. Obi[nuit s`
vie]uiasc` la [es, Lot crede c` încercarea este peste put-
erile lui: iat`, exist` o cetate mic`, cetatea în care el se
poate salva, cetatea care nu este mic`. Care este aceast`
cetate, se întreba odinioar` Origen? Trebuie s`
cercet`m pentru a [ti ce semnific` acest cuvânt, pen-
tru a afla cetatea. Defini]ia curent` a cet`]ii ne-ar
putea ajuta: cetatea este numele dat asocierii, leg`turii
dintre mai mul]i, este o ipostaz` a unului plural. {i
pentru c` este amintit` nu cetatea, ci acea „cetate“ care
salveaz`, nu va fi vorba despre orice înso]ire, ci de cea
exemplar`: vom avea o întov`r`[ire minor`, neînsem-
nat`, cât` vreme vom în]elege Legea dup` liter`.
Aceasta este cetatea mic`. Când Legea va fi în]eleas`
dup` duh, întov`r`[irea noastr` va fi una însemnat`:
aceasta este cetatea care nu este mic`. Ne putem refu-
gia [i noi în aceast` cetate, îns` pentru aceasta va tre-
bui ca, privind carnea literei, s`-i percepem duhul.
Doar atunci vom în]elege care este „cetatea“ în care Lot
a aflat refugiu. Doar atunci vom în]elege cuvântul
Scripturii, cel neînsemnat, minor dup` liter`, îns`
însemnat întru duh. j

18
Utopie profan`
CRONICA IDEILOR
[i violen]`
o ANDREI BREZIANU o
A
NDRÉ Malraux,
D’Annunzio [i Arthur
Koestler; T. E. Lawrence,
Benito Mussolini [i Che
Guevara; F. T. Marinetti,
Tro]ki [i Ernst Junger; Hitler [i Stalin.
Dincolo de cortina timpului c`zut`
între decenii [i epoci, ce fir invizibil ar
putea apropia aceste atât de diverse
personaje de demult, f`cându-le rele-
vante pentru convulsiile clipei post-
moderne, tr`it` ast`zi cu dramatic`
intensitate pe multe din ariile culturii
mondiale? Identificând surse,
asem`n`ri [i filoane de idei, noua
carte a americanului William Pfaff
Cântecul glon]ului vine s` arunce aici
lumin` proasp`t` asupra unei teme de
reflec]ie de t`ioas` actualitate.
Cunoscut pentru penetrantele sale
analize politice publicate de-a lungul
anilor în The New Yorker [i în
International Herald Tribune, autorul a
ales s`-[i intituleze lucrarea The
Bullet’s Song – parafraz` inspirat` de
„What the Bullet Sang“, titlul unui
poem de Bret Harte. Glon]ul din
poezie era un glon] personificat – un
glon] cuvânt`tor, care, într-un elan
suprarealist de directe]e [i sinceritate,
î[i m`rturise[te în vers [uierat
pl`cerea de a fi s`geat`, euforia zboru-
lui instantaneu, pocnetul, be]ia vitezei
în acel icnet al clipei, fericirea s`rutu-
lui metalic aplicat uciga[ ]intei la
cap`t de traiectorie.
Actualitatea glon]ului, a violen]ei
armate în contextul de istorie marcat
ast`zi de terorism [i, în replic`, de nu
mai pu]in violenta orchestrare de
dezl`n]uiri punitive la adresa acestui
flagel –nu neap`rat [i a cauzelor lui—
sunt repere ce fac din recenta carte a
lui William Pfaff un punct de mir`
demn de aten]ie. Scriitorul american
ofer` un buchet de interpret`ri inci-
sive [i bogat documentate pentru
în]elegerea câtorva dintre r`d`cinile
îndep`rtate – doctrinare [i ideologice
– ale debrid`rilor de violen]` din sec-
olul trecut [i zilele noastre, devenite
l William Pfaff
THE BULLET’S SONG: ROMANTIC
VIOLENCE AND UTOPIA
Simon & Schuster, New York, 2004, 368
pp.
posibile dup` c`derea istoric` a
vechilor bariere care f`ceau cândva
din disciplinarea instinctului de
violen]` o emblem` a defunctului cav-
alerism. Un întreg segment al c`r]ii –
„Chivalry“ – grupeaz` de altfel analize
ale acelei vechi mentalit`]i, surprins`
în câteva întruchip`ri personale cre-
pusculare. Dup` William Pfaff, era
cavalerismului s-a încheiat, doborât`
de pragmatism [i materialism, sufo-
cat` de ecloziunea malefic` a ideologi-
ilor profane n`scute în siiajul primei
conflagra]ii mondiale, devenite ini]ial
practic` politic` intolerant` [i abso-
lut` în Italia fascist`, Germania
nazist` [i Rusia sovietic`, cu toate
sechelele [i expand`rile lor, directe [i
indirecte.
|n acest filon interpretativ, Cântecul
glon]ului abordeaz` câ]iva dintre sâm-
burii de idei care au dus la afirmarea [i
prosl`virea violen]ei totalitare în
urm`rirea unor utopii profane, cele
care aveau s` transforme treptat, înc`
din secolul trecut, o seam` de
abstrac]iuni în adev`ruri dogmatice
de credin]` – rasa pur`, omul nou,
societatea f`r` clase, viitorul de aur al
omenirii fiind unele dintre acestea. |n
urm`rirea acestor scopuri – dup` cum
au ar`tat-o cu prisosin]` dictaturi
ast`zi revolute –, gestul ap`s`rii pe
tr`gaci în numele unor cauze consid-
erate „drepte“ a fost legitimat printr-o
nou` moral`, numit` de autor „totali-
tarian morality“, moralitatea
regimurilor totalitare. Una dintre
desf`[ur`rile examinate în The Bullet’s
Song este tocmai de aceea progre-
siunea acestei noi linii etice – materi-
alist` [i laic` –, în virtutea c`reia
vechiul model machiavellic, al scopu-
lui scuzând mijloacele, avea s` urce în
cele din urm` pân` la rangul de doc-
trin` cu putere de difuzare global`.
Cântecul glon]ului trece în revist`
parte din sem`n`tura de idei [i
mitologii din care, de-a lungul secolu-
lui 20, [i-au glanat sursele de
inspira]ie precursori culturali, oameni
de ac]iune, scriitori, tovar`[i vremelni-
ci de drum ori participan]i la marile
r`scruci revolu]ionare ce aveau ulteri-
or s` mo[easc` – cu forcepsul [i ]eava
pu[tii –, modele de noi de structurare
[i organizare a societ`]ilor, într-o
zadarnic` ambi]ie de a remedia prin
for]` toate relele îndurate de om sub
juguri [i tiranii de-a lungul istoriei.
|n acest sens bol[evismul [i, desig-
ur, fascismul. Surprinz`tor, poate, pen-
tru noile genera]ii (în ochii c`rora fas-
cismul este o simpl` etichet` politic`
denun]`toare cu caracter general [i
spectru de aplicare vag), William Pfaff
se apleac`, de exemplu, asupra
nuan]elor [i a gesta]iei sinistrului
fenomen premerg`tor, în stadiile lui
ini]iale. Autorul american vine s` ne
reaminteasc` cum, timpuriu, al`turi
de marxism [i socialism, un izvor al
stilului de gândire caracteristic dicta-
turii mussoliniene a fost futurismul
demolator al unui om de litere ca
Marinetti, preconizând strident, în
numele sfânt al viitorului, distrugerea
total`, stârpirea vechiului, pretinzând
f`urirea unui nou model de umanitate
„ne-uman`“, un om nou, c`lit în exer-
ci]iul actului belicos practicat f`r`
scrupule. |ntr-o [ocant` precizare de
mai târziu (publicat` prin anii treizeci
în International Conciliation a funda]iei
americane Carnegie Endowment for
International Peace) Mussolini nu se
sfia s` admit` c` „cu cât observ` [i
urm`re[te viitorul [i dezvoltarea
omenirii dincolo de considerentele de
moment, fascismul ca doctrin` nu
crede nici în posibilitatea [i nici în
utilitatea p`cii perpetue; singur`
starea de r`zboi e cea chemat` s`
poten]eze la maximum energiile
umane, punând pecetea noble]ei (sic)
asupra celor care au curajul s` o
îmbr`]i[eze“. Un alt exemplu din vre-
mea gesta]iei intelectuale a funestului
curent este cel al rodomontadelor
unui Gabriele D’Annunzio,
proclamând trecerea prin foc a putre-
gaiului vechii societ`]i, [i lansând
atunci formula cu posteritate
faimoas` „cine nu este cu noi e
împotriva noastr`“ (la Fiume, în
octombrie 1919) . Este chiar principiul
ce avea s` fie îmbr`]i[at cu elocven]`
agresiv` de fascism, ca [i de alte
demersuri politice absolutizante–
nazismul [i comunismul înainte de
toate – în autoproclamatele lor misiu-
ni de avangarde în „mar[ul înainte al
istoriei“. |n 1938 Mussolini avea s` ia,
teatral, cuvântul la mormântul lui
D’Annunzio.
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
Tema nu este nou`. A[a cum
repet` William Pfaff, invocarea prin-
cipiului c` scopul scuz` mijloacele, a
justificat în secolul trecut, ca niciodat`
pân` atunci în istorie, violen]a în
toate formele ei, f`când, într-adev`r, ca
pornind de la teorii, s` domneasc` în
lume, la propor]ii nemaiîntâlnite,
puterea nud` a glon]ului. R`zboaie,
asasinate, lag`re de concentrare, lovi-
turi de stat, revolu]ii, deport`ri,
schingiuiri, extermin`ri, cotropiri con-
ven]ionale [i neconven]ionale [i, nu
în ultimul rând, genocidurile [i holo-
caustul sunt dovezile acelei realit`]i
noi [i oribile, cu neputin]` de t`g`duit
[i la care mul]i dintre noi am fost mar-
tori. Pornind de la examinarea câtorva
r`d`cini de gândire, William Pfaff d`
astfel relief nou mai vechii concluzii
potrivit c`reia tr`s`tura distinctiv` a
acelei domnii a for]ei r`mâne c`, la
scara istoriei, cele mai mari atrocit`]i
din secolul trecut au fost s`vâr[ite în
numele unor arogan]e intelectuale
generatoare de utopii, altfel spus de
crezuri profane privind viitorul. Ele
sunt cele care au [i permis ca profeti-
zatul urcu[ c`tre crearea de lumi „mai
bune“ s` legitimeze – pentru teoreti-
cieni [i f`pta[i – c`lcarea peste
cadavre.
„Utopian thought rests upon the
belief in progress“, noteaz` William
Pfaff. El î[i încheie de altfel cartea cu
un întreg capitol consacrat ideii ilu-
ministe de progres, loc comun al
filoanelor de gândire utopic`.
Invocând numele unor mentori de
gândire de statura unor Alexis
deTocqueville ori Edmund Burke, pe
Lord Acton, Hannah Arendt, Raymond
Aron [i George Kennan, William Pfaff
î[i m`rturise[te îns` scepticismul [i
delimit`rile fa]` de absolutizarea con-
ceptului de progres – o stâng`cie de
gândire, consider` el, împ`rt`[it` de
unii azi în forme retorice noi, îndeose-
bi dup` pr`bu[irea comunismului.
Realitatea este, desigur, mai complex`
[i mai nuan]at` cu multiplele ei fa]ete,
reflectând influen]e, efecte – directe [i
indirecte – [i, desigur, nu în ultimul
rând, r`d`cini [i cauze. |n acest sens,
autorului american optimismul exu-
berant al unora i se pare deplasat, pro-
blema istoriei fiind [i r`mânând în
ultim` instan]` una grav`, de natur`
nu himeric`, ci moral` [i pragmatic`:
capacitatea de a aborda, f`r` iluzion`ri
[i teorii rupte de realitate, ceea ce el
nume[te „the old problem of evil“,
perena problem` a r`ului. Solu]ia
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
r`ului existent în lume [i în sînul
omenirii nu poate veni, scrie el, nici
din be]ia orgiastic` a unor fapte de
arme, nici din teorii melioriste pro-
fane, nici din aplicarea din exterior a
unor constrângeri urm`rind – la
nevoie prin moarte de om – schimb`ri
ale con[tiin]ei altora prin siluire; ci,
A sacrifica alte fiin]e umane pentru a
crea o „lume mai bun`“ este un act
tipic de moralitate totalitar` [i toto-
dat` o întreprindere futil`. Nu exist`
solu]ie de tip colectiv aplicabil`
condi]iei umane“, mai scrie el.
„Singurul lucru care ne r`mâne de
f`cut este s` ne reînnoim din interior
lutism totalitar, de stânga [i de dreap-
ta, însc`unat, dup` anumite re]ete de
idei, pe multe din meridianele plan-
etei prin puterea oarb` a glon]ului .
„Prin violen]` po]i ucide pe cel
care ur`[te, dar nu po]i ucide ura.
Întunericul nu poate for]a întunericul
s` dispar`; singur` iubirea o poate
19
gândire [i ac]iune semnalat – ca pe
coperta unui num`r recent al revistei
The Economist, în formule ambigue,
precum „Democracy At Gunpoint“2.
Dezbaterea de idei despre puterea
glon]ului, prezent` pe scena de azi a
culturii americane – [i nu numai
americane –, profit` îns` incontesta-

dimpotriv` [i în primul rând pe calea
–ast`zi în general p`r`sit` – a
renov`rii interioare personale, propa-
gat` [i cultivat` exponen]ial om cu
om, la scara corpului social, pân` la
e[aloanele cele mai de sus, unde mar-
ile decizii s` fie ghidate nu de n`luci
ideologice universaliste, apetituri
oarbe, mituri, utopii [i violen]`, ci de
reflec]ie sobr` [i de o în]elegere real-
ist` a naturii umane în diversitatea [i
modula]iile ei nesfâr[ite. William
Pfaff nume[te f`r` înconjur aceast`
cale – calea revenirii personale la vir-
tute. „Natura uman` este ceea ce este.
pe noi în[ine. Societatea are datoria s`
se preocupe de propria ei virtute [i
perfec]ionare. Avem obliga]ia intelec-
tual` de a ne consacra energiile
situa]iilor existente, nu celor la care
am fi \nclina]i, în dorin]ele noastre, s`
vis`m“1.
William Pfaff încheie aducând în
prim-plan o pronun]are clasic`: vir-
tutea, nu violen]a, este cea chemat` s`
ofere un r`spuns cât de cât pozitiv
impasului tragic al condi]iei umane,
suferind ast`zi de sechelele
amoralit`]ii [i ororilor îndurate de
milioane de oameni sub vechiul abso-
CRONICA IDEILOR
face“, spunea – cu pu]in înainte de a bil, înc` de pe acum, de pe urma inci-
c`dea sub gloan]e – o important` per- tantei provoc`ri la reflec]ie lansat`,
sonalitate american` a veacului tre- din unghi occidental, de noua carte a
cut, Martin Luther King . {i, pentru c` lui William Pfaff.
domeniul preferat al glon]ului este,
desigur, r`zboiul, nu-i poate nepotriv- l
it` citarea aici a unui alt mare ameri- 1 Op. cit., pag. 319
can – soldat [i om politic, comandant 2 Num`rul din 29 ianuarie 2005. j
de o[ti [i pre[edinte –, generalul
Dwight D. Eisenhower, care
m`rturisea la final de carier`: „After
my experience I have come to hate
war. War settles nothing“.
Cântecul glon]ului este f`r` îndoial`
o carte incomod` pentru curentul de

Realpolitik [i limbajul
moral al alian]elor
Cazul politicii externe a României
o BRÎNDU{A PALADE o

Într-un fragment din Dialogul [i nescrise legate de rela]iile dintre

despre guvernarea Floren]ei (1524),
Francesco Guicciardini, contemporan-
ul [i compatriotul lui Machiavelli,
observ` c` dac` cineva ar fi sus]inut în
senat sau într-o adunare public` a
vremii sale o politic` extern` care se
opunea utilit`]ii sau interesului statu-
lui, ar fi fost imediat ridiculizat de to]i
cei prezen]i. El admite c` a purta un
r`zboi de expansiune din pur` pl`cere
a domina]iei [i a comite în numele
imperialismului crime, jafuri [i vio-
luri este un tip de ac]iune contrar`
con[tiin]ei [i moralit`]ii cre[tine. Dar,
la fel ca [i Machiavelli, Guicciardini
prefer` s` plaseze ra]iunea de stat într-o
sfer` separat` a moralit`]ii [i s`
sus]in` c` un conduc`tor nu poate
controla eficient un stat real ac]ionînd
în acord cu con[tiin]a [i cu
Dumnezeu.1 Concilierea între morala
privat` [i imperativele publice ale
men]inerii puterii de stat ar fi, de
aceea, profund nerealist` [i utopic`.
Dar dac` aceast` „moralitate“
specific` jocului men]inerii puterii,
numit` mai tîrziu realpolitik sau real-
ism politic, era nu doar corect` politic,
ci chiar întrucîtva obligatorie în epoca
lui Guicciardini [i Machiavelli, f`r` ca
prin profesarea urm`ririi interesului
propriu un stat s` încalce reguli scrise
state, în zilele noastre se practic` un
limbaj cu totul diferit în politica
extern`. A declara ast`zi f`]i[ c` î]i
urm`re[ti cu prec`dere interesul
na]ional, în numele c`ruia, se
subîn]elege, ai fi dispus s` sacrifici
anumite promisiuni, acorduri sau
alian]e, presupune o u[oar` deviere de
la cutumele retorice ale diploma]iei
contemporane [i o mic` abatere de la
corectitudinea politic` de ast`zi. Dac`
un politician insist` prea mult în a-[i
promova interesul na]ional expressis
verbis (ar fi de notat c` nici unul din
statele vizibile [i importante ale lumii
de ast`zi nu face asta), poate chiar
risca s` fie interpretat literal, ap`rînd
ca ap`r`torul unor valori m`rginite
sau lipsite, în orice caz, de larghe]ea de
spirit ce permite accesul la viziunea
globalist` contemporan`.
Ce s-a întîmplat îns` între timp,
reu[ind s` bulverseze relativa accept-
abilitate de care se bucura realpolitik-ul
în politica statelor din Rena[tere?
Cred c` r`spunsul se poate g`si unde- lui, Hobbes define[te contractul social Prin acest contract, p`r]ile î[i recunosc
va în teoriile politice ale secolului al ca pe un pact sau o conven]ie statutul formal egal [i devin previzi-
XVII-lea. Mai precis, cred c` etica con- (covenant) prin care p`r]ile stabilesc de bile una fa]` de cealalt`, ceea ce este
tractualist` elaborat` de Thomas comun acord s`-[i respecte promisiu- compatibil [i cu interesul fiec`reia
Hobbes în scrierile sale politice ne nile, angajîndu-se s` întreprind` pe dintre ele.
poate oferi un r`spuns adecvat. viitor o anumit` ac]iune, specificat` în Mai departe, în capitolul al XV-lea
În capitolul al XV-lea al Leviathan-u- acordul scris sau men]ionat` verbal.2 al Leviathanului, Hobbes înt`re[te pre-

20
scrip]ia legalist` de a-]i respecta
obliga]iile contractuale în virtutea
avantajului ra]ional pe care îl po]i
ob]ine prin acest act de conformitate,
printr-o list` de principii sau de
„virtu]i morale“ (Morall Vertues) ce
include dreptatea, recuno[tin]a, mod-
estia, echitatea [i mila – toate menite
CRONICA IDEILOR
s` garanteze moral respectarea for-
mal` a contractelor. Hobbes ata[eaz`
astfel un soi de moral` deontologic`
minimal` ra]ionalit`]ii utilitare de a-]i
urm`ri interesele prin respectarea
unui acord social ce î]i garanteaz`
pacea [i prosperitatea. O asemenea
deontologie limitat` ar putea sus]ine
obliga]ia contractual` pe un nivel mai
profund decît cel strict juridic.3
Apari]ia Leviathanului lui Hobbes
marcheaz` astfel, între altele, [i
afirmarea intelectual` a unei para-
digme diferite de „moralitatea“ domi-
na]iei politice sau de realpolitik: o etic`
a rela]iilor contractuale între
parteneri egali în drepturi, formulate
în termeni moderni [i seculari, în
m`sura în care Hobbes sus]ine f`r`
echivoc c` nu se pot încheia nici con-
tracte cu Dumnezeu, nici prin inter-
mediul preo]ilor S`i [i nici în numele
S`u.4 Acest eveniment intelectual,
nelipsit desigur de rezonan]e icono-
claste la vremea cînd s-a produs, a
putut genera cel pu]in dou` con-
secin]e:
Legitimitatea unei ra]iuni de stat
sus]inute ca un scop suveran al
politicii, ce ap`rea ini]ial ca o sfidare
la adresa moralei private [i în special a
celei cre[tine, a început s` intre în
declin în retorica [i în teoria politic`.
De[i Hobbes a fost perceput de con-
temporanii s`i ca un demolator de
idoli, „revolu]ia“ sa conceptual` avea
s` pun` bazele afirm`rii unei etici sec-
ulare a urm`ririi interesului personal
prin cultivarea rela]iilor contractuale
– o etic` ce urma s` cî[tige în timp [i
respectabilitate.
Aceast` moralitate secular` a
rela]iilor contractuale, destul de
difuz` în secolul al XVII-lea chiar [i
dincolo de cercul intelectual al lui
Hobbes, pare s`-[i fi g`sit o ilustrare
atît în doctrina suveranit`]ii statelor,
cît [i în conceptul de echilibru de
putere – ambele definite ca norme ale
rela]iilor dintre state în momentul
încheierii Tratatului de pace de la
Westfalia (1648). În baza doctrinei
suveranit`]ii, nici un stat nu avea
dreptul s` intervin` în treburile
interne ale unui alt stat, statele avînd
drepturi egale inalienabile, la fel ca [i
indivizii. Conform principiului echili-
brului de putere, dac` un stat
amenin]a cu domina]ia alte state,
acestea din urm` aveau dreptul s`
previn` acapararea puterii prin
încheierea de alian]e defensive.5 Etica
rela]iilor contractuale a dat astfel o
anumit` substan]` moral` alian]elor
strategice dintre state, sau, cel pu]in, a
reu[it s` infiltreze limbajul politicii
externe.
Doctrina suveranit`]ii statelor
pare s` fi c`zut în desuetudine c`tre
sfîr[itul secolului trecut, odat` cu
legitimarea unui concept de
interven]ie umanitar` universal`, în
cazurile de înc`lcare grav` a drep-
turilor omului. În schimb, ar fi greu de
spus c` [i conceptul de echilibru al
puterii s-a demonetizat. Dup` ter-
minarea R`zboiului rece, mul]i
anali[ti au deplîns tocmai dispari]ia
„echilibrului bipolar“ anterior [i lipsa
posibilit`]ii de a se st`vili un eventual
imperialism american. Consolidarea
unei Comunit`]i Europene pe parcur-
sul anilor ’90 trebuie pus` în leg`tur`
[i cu dispari]ia blocului sovietic, ce a
l`sat în urm` un vid care ar fi putut
l`sa loc monopolului american total
asupra rela]iilor interna]ionale.
Tendin]a actual` pare s` fie consol-
idarea Uniunii Europene în direc]ia
unui parteneriat cît mai echilibrat cu
Statele Unite [i Marea Britanie (aceas-
ta din urm` avînd, fire[te, o plasare
ambivalent` pe harta geopolitic`, dat`
fiind, pe de o parte, aderarea sa euro-
pean` [i, pe de alt` parte, rela]ia sa
special` cu Statele Unite). În special
dup` ce a devenit evident c` între ]`ri
ca Fran]a sau Germania [i Statele
Unite exist` unele dezacorduri în priv-
in]a solu]ion`rii crizelor
interna]ionale (cazul recent al
Irakului nu mai necesit`, cred, comen-
tarii), identitatea politic` a Europei
pare s` se defineasc` în contururi tot
mai ap`sate, la fel ca [i aspira]ia euro-
pean` de a reconstitui „echilibrul
bipolar“ în termeni mult mai amiabili
decît cei ai conflictului ideologic [i
militar al R`zboiului rece.
Pe acest fundal, a face parte din
Uniunea European` pare s` implice
aderarea la un nucleu de valori [i ele-
mente de defini]ie identitar` proprii
unei entit`]i politice [i culturale
robuste [i autonome. Moralitatea care
sus]ine o asemenea comunitate cul-
tural` pare s` stea undeva dincolo de
etica contractualist`: Uniunea
European` pare c` î[i extrage resursele
de legitimare moral` [i din anumite
principii organiciste. Ea revendic` o
unitate de spirit [i apare ca o federa]ie
compus` din ]`ri care s-au identificat
recurent, începînd cu Secolul
Luminilor, cu „civiliza]ia european`“,
ca [i din state integrate mai recent, dar
c`rora li se recunoa[te „o cert` voca]ie
european`“. Pentru „vechea Europ`“,
cum au fost denumite ]`rile occiden-
tale fondatoare ale Uniunii Europene,
mesajul transmis „noii Europe“
(]`rilor nou-venite în UE sau care
aspir` la statutul de membru) pare s`
fie limpede: integrarea european` pre-
supune o loialitate aproape
necondi]ionat` fa]` de entitatea
politic`, administrativ` [i cultural` a
Europei. Corectitudinea politic` euro-
pean` înseamn` astfel [i un limbaj al
politicii externe care privilegiaz`
întotdeauna Europa.
Cazul politicii externe române[ti
actuale pare s` fie u[or recalcitrant
fa]` de aceste reguli scrise [i nescrise
ale integr`rii europene. Bucure[tiul [i-
a fixat de curînd ca pe o prioritate a
politicii sale externe un parteneriat
strategic mai strîns cu SUA [i cu
Marea Britanie [i nu ezit` s` declare
frecvent, prin vocea pre[edintelui
Traian B`sescu, c` [i-ar urm`ri în
primul rînd interesul na]ional,
sporirea propriei vizibilit`]i externe [i
ob]inerea unui rol politic mai însem-
nat în regiunea din sud-estul Europei
[i din zona M`rii Negre. De[i definit`
în primul rînd în termeni politici [i
militari, plasarea prioritar` a
cooper`rii cu SUA [i cu Marea
Britanie pe agenda Bucure[tiului este
perceput` de „vechea Europ`“ ca
situînd cooperarea cu Uniunea
European` pe un plan secundar. Gest
care ar fi, probabil, lipsit de consecin]e
nefavorabile, dac` România nu ar avea
înc` o economie necompetitiv` [i
dac` nu ar bate la por]ile Europei –
între altele [i în speran]a de a-[i ame-
liora starea economic` [i social`.
Reac]iile fa]` de aceast` subit`
profesiune de loialitate politic` [i mil-
itar` fa]` de SUA [i Marea Britanie nu
au întîrziat s` se fac` auzite: la Paris,
de exemplu, României i se repro[eaz`
deja pe un ton de binevoitoare sur-
prindere diplomatic` o anumit`
infidelitate fa]` de alia]ii s`i tradi]ion-
ali (între care Fran]a a jucat totdeauna
un rol de seam`). Mai mult decît atît,
gestul recent al unui euro-parlamen-
tar german de a-[i sesiza colegii de la
Bruxelles, în leg`tur` cu oportunitatea
activ`rii clauzei de salvgardare ce ar
urma s` întîrzie aderarea european` a
României cu un an, ar putea s` nu fie
f`r` leg`tur` cu priorit`]ile strategice
declarate recent de Bucure[ti.
Desigur, în teorie [i în inten]ii,
lucrurile pot p`rea clare [i oneste: pri-
oritatea legat` de parteneriatul strate-
gic cu SUA [i Marea Britanie, care ar
urma s` atrag` [i instalarea de baze
americane pe teritoriul ]`rii, ar sta pe
un nivel diferit fa]` de cooperarea eco-
nomic` [i social` a României cu ]`rile
Uniunii Europene, ca [i fa]` de aspi-
ra]iile europene ale României în gen-
eral. Economic [i cultural, România se
dore[te o ]ar` european`. Dar, sub
aspect politic [i militar, prefer` avan-
tajele ob]inute din cooperarea cu SUA
[i cu Marea Britanie. {i toate acestea
dintr-un motiv cît de poate de
respectabil: România nu face altceva
decît s`-[i urm`reasc` (deschis [i
explicit) interesul na]ional.
Cu toate acestea, de la Bruxelles,
Paris [i Berlin, lucrurile par s` se vad`
altfel. Obliga]iile nescrise de corectitu-
dine politic` fa]` de Europa par s`
îng`duie destul de pu]in` libertate în
privin]a privilegiilor diplomatice
oferite de un poten]ial membru al UE
unei alte entit`]i politice decît Europa.
Nu este exclus nici ca, la Bruxelles, un
limbaj diplomatic prin care un stat î[i
urm`re[te prea explicit interesul
na]ional s` fie perceput ca un simp-
tom relativ îngrijor`tor pentru
tendin]ele sale „rebele“ fa]` de Europa.
Aceste semnale nu ar putea avea,
desigur, aceea[i semnifica]ie dac`
între Bruxelles, Paris [i Berlin, pe de o
parte, [i Washington [i Londra, pe de
alt` parte, ar exista o cooperare mai
echilibrat` în domeniul militar (alta
decît cea care folose[te structurile
NATO). Dar incapacitatea de pîn`
acum a UE de a-[i constitui o for]`
militar` autonom` care s` poat` ges-
tiona pe cont propriu o criz`
interna]ional`, f`r` a se face apel la
SUA sau la NATO, ca [i recentele
divergen]e de p`reri între SUA [i
„vechea Europ`“, fac ca o asemenea
cooperare strategic` s` fie înc` lipsit`
de substan]`, dac` partenerii implica]i
sunt atît de inegali. În aceste condi]ii,
un apel direct al unei ]`ri candidate la
UE la asisten]a militar` a Statelor
Unite semnaleaz` tocmai vulnera-
bilit`]ile strategice ale Europei. Inutil
s` mai adaug, chiar dac` efectul nu e
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
inten]ionat, o asemenea emfatizare a
sl`biciunii militare [i strategice a UE
nu este de natur` s` flateze imaginea
de sine a „vechii Europe“.
Pentru a sintetiza, Europa
unificat` a împins retorica contractu-
alist` a alian]elor tradi]ionale dincolo
de limitele contractualismului,
ajungînd s` cultive tacit exigen]a unei
loialit`]i de profunzime a membrilor
s`i fa]` de alc`tuirea sa cvasi-organic`.
Or, dac` limbajul prea f`]i[ al realpoli-
tik-ului sau a devenit inacceptabil în
politica alian]elor înc` de mai bine de
acum trei secole, fiind înlocuit cu
idiomul moral al respect`rii mutuale a
promisiunilor, el este cu atît mai
pu]in prizabil în contextul european
de ast`zi. Pe acest fundal, o cooperare
strategic` prioritar` a unui candidat la
UE (ce-[i promoveaz` f`r` echivoc
interesul na]ional) cu puterea militar`
dominant` a lumii, fa]` de care
Europa manifest` unele rezerve, risc`
s` fie interpretat` ca un gest nu toc-
mai oportun de realpolitik. Un gest care
neglijeaz`, desigur, nu doar corecti-
tudinea politic` a integr`rii europene,
ci [i resursele de reac]ie militar` ale
Europei.
Un Guicciardini contemporan ar
trebui probabil s` remarce c` a profesa
ast`zi deschis pragmatismul politic,
într-un forum interna]ional care prac-
tic` limbajul moral al politicii externe,
e o atitudine care risc` nu doar s`
încalce codul diplomatic tacit, ci [i s`
surprind` prin excesul de onestitate
public`. Fire[te, gestul de a-]i declara
linia pragmatic` a propriei politici
externe ar putea dobîndi semnifica]ie
utilitar` numai dac` ar putea conduce
la o sporire a puterii statului care îl
adopt`. Foarte probabil îns`,
Guicciardini n-ar recomanda „uti-
lizarea acestui argument nici fa]` de
alte persoane (în afara unui cerc
restrîns de ottimati – n.m.), nici în
locurile unde se afl` mult` lume“6.
Distinc]ia între exoterism [i esoterism
politic (sau nevoia de a p`stra anu-
mite secrete ale guvern`rii) s-a atenuat
considerabil în politica democratic` a
statelor contemporane. De[i respec-
tarea ei nu este, uneori, decît o urm`-
rire calificat` a interesului na]ional.
l
1 Guicciardini, Dialogue on the
Government of Florence, trad. de Alison
Brown, Cambridge, Cambridge
University Press, 1994, pp. 158-9.
2 Thomas Hobbes, Leviathan, ed. de
C.B. Macpherson, Harmondsworth,
Penguin Books, 1985, p. 193.
3 Pentru elaborarea intui]iei c`
Hobbes ar oferi unele baze pentru o
etic` deontologic` limitat`, vezi [i arti-
colul lui Martin Harvey, „Teasing a
Limited Deontological Theory of
Morals aut of Hobbes“, în The
Philosophical Forum, Vol. XXXV, 1/2004,
pp. 35-50.
4 Thomas Hobbes, Leviathan, op. cit.,
p. 197.
5 Vezi fli Henri Kissinger, Are
nevoie America de o politic` extern`?
C`tre diploma]ia secolului XXI , trad. de
Andreea N`stase, Bucure[ti: Incitatus,
2002, pp. 10-11.
6 Guicciardini, Dialogue on the Go-
vernment of Florence, op. cit., p. 159. j
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
21

Între stat [i sat:

CIVILIZA}IA ROMÂNEASC~
de câte feluri este România?
o DANIEL BARBU o

U
NA dintre opera]iunile favorite ale arit-
meticii sociale postcomuniste este
împ`r]irea: numero[i locatari principali
ai spa]iului public se întreab` periodic în
câte segmente politice [i/sau culturale
poate fi divizat` societatea româneasc`. Câte un
întreprinz`tor civic se refer`, improvizând pe mar-
ginea limbajului [tiin]elor sociale, la o „paradigm` a
celor dou` Românii“: o Românie european`, relativ
dezvoltat` [i capabil` s` disting` între programele [i
orient`rile partidelor politice, [i o Românie a agri-
culturii de subzisten]`, apar]inând Lumii a treia [i
aflat` în captivitatea electoral` a Partidului Social
Democrat. Al]i militan]i ai societ`]ii civile [i-au luat
obiceiul s` opun` România ardeleneasc` [i
b`n`]ean` (occidental`, harnic`, întreprinz`toare [i
productiv`) unei Românii a Vechiului Regat (bal-
canic`, imobil`, înapoiat` [i asistat` bugetar). Un
fost prim-ministru, Adrian N`stase, i-a împ`r]it [i el
pe români în dou` categorii: cei exila]i de soart` în-
tr-o Românie rural`, s`rac`, îmb`trânit` [i neaju-
torat`, pe care social democra]ia î[i propune s`-i
reprezinte, [i cei care locuiesc într-o Românie
urban`, cu voca]ia prosperit`]ii [i gustul valorilor
liberale, ce a sprijinit la urne, în noiembrie 2004,
Alian]a Dreptate [i Adev`r. La rândul s`u, Corneliu
Vadim Tudor crede c` poate discrimina o „mafie“ a
oligarhiilor corupte din politic`, administra]ie [i
economie de o „patrie“ a cet`]enilor cinsti]i [i mun-
citori. Începând cu 20 mai 1990 exist` chiar, într-un
registru mai discret, voci intelectuale care-i distri-
buie pe români într-o sanior pars (inteligent`, culti-
vat`, informat`), al c`rei cuvânt ar trebui s` atârne
mai greu în formarea deciziilor publice [i o major
pars needucat` pentru democra]ie, f`r` discern`-
mânt politic [i care se înc`p`]âneaz` s` voteze
ira]ional. Cu o abunden]` de date empirice pe mas`,
sociologi precum Profesorul Dumitru Sandu divi-
zeaz` România în [ase „lumi sociale“ distincte: tiner-
variabile precum vârsta, nivelul de educa]ie, pozi]ia incriminat adesea drept agent politic al supravie-
ii de la sate, cei de la ora[, adul]ii din mediul rural,
fa]` de instan]ele de recunoa[tere public`, [tiin]a de ]uirii comportamentelor [i re]elelor socialismului de
adul]ii din spa]iul urban, vârstnicii de la ]ar` [i
a identifica [i mobiliza resurse, abilitatea pentru stat, a fost o dat` [i jum`tate mai popular în mediul
or`[enii de vârsta a treia. Prin excep]ie, pentru
socializare, habitatul sau localizarea geografic`. rural decât în cel urban. În schimb, preferin]a pentru
Traian B`sescu popula]ia României este, din punct
R`mâne îns` clar` tendin]a unor asemenea consi- Alian]a dintre Liberali [i Democra]i, coali]ie parti-
de vedere al demografiei politice, o singur` mul]ime
dera]ii [i comentarii de a separa [i de a opune dou` zan` cu inten]ii reformiste [i modernizatoare
ce se dovede[te a fi chiar mai mare decât ea îns`[i,
Românii extreme, oarecum ideal-tipice, f`r` declarate, a fost de 1,7 ori mai mare la ora[e decât la
din moment ce, în discursul inaugural din 21 decem-
portretizarea c`rora nu pot fi surprinse nici tipurile ]ar`. Altfel spus, arhipelagul de vârste, ocupa]ii [i
brie 2004, el s-a proclamat pre[edinte al tuturor
sociale intermediare. Prima ar fi ilustrat` de versi- atitudini sociale al României profunde pare c`
românilor, al celor dou`zeci [i dou` de milioane din
unea postcomunist` a lui homo oeconomicus, de un locuie[te înc` în trecutul comunist, în vreme ce
localit`]ile României [i a celor [ase din afara fron-
cet`]ean în plin` maturitate, din ce în ce mai euro- România de vârf, progresist` [i occidental`, a
tierelor de stat.
pean [i tot mai deprins s` lamineze [i s` pun` la str`puns deja plafonul viitorului s`u european.
Cei mai diver[i observatori constat` deci c` Ro-
îndoial` ierarhiile, s` fac` alegeri independente [i Pentru a verifica dac` a[a stau lucrurile, s` privim
mânia este de mai multe feluri. Oricât de nuan]ate [i
responsabile, [i s` prefere situa]iile concuren]iale îndeaproape via]a la ]ar`, acest contrapunct întârziat
contradictorii ar fi distinc]iile lor, ele pot fi totu[i
celor reglementate de autoritatea statului. Cea de-a al ritmului schimb`rii societ`]ii române[ti. Iar o
distribuite analitic pe o ax` determinat`, la un cap`t,
doua ar fi populat` de o ]`r`nime în curs de cercetare microscopic`, ca cea pe care Katherine
de straturile cele mai dinamice [i mai instruite din
îmb`trânire, dependent` etic [i economic de voin]a Verdery (The Vanishing Hectare. Property and Value in
ora[ele mari, iar la cel`lalt cap`t de zonele agricole
guvernului, lipsit` de ini]iativ`, cu mentalitate Postsocialist Transylvania, Ithaca and London, Cornell
s`race, blocate într-o practic` elementar` a supra-
colectivist`, prizonier` a unui tradi]ionalism University Press, 2003, 426 pp.) a consacrat-o unui
vie]uirii. Între aceste limite exist`, desigur, suburbii
pietrificat, exterioar` circula]iei ideilor secolului al sat de pe Mure[, ne poate oferi un punct de
muncitore[ti dezafectate economic, târguri
XXI-lea [i ignorat` în privin]a disciplinei civice [i a observa]ie foarte bine plasat. Opinia documentat` a
moldovene[ti amor]ite de corup]ia patronajului
exigen]elor normative ale Uniunii Europene. Faptul antropologului american este c` s`tenii hunedoreni
politic local, elite rurale competitive, for]` de munc`
c` aceste dou` Românii nu sunt contemporane una nu se manifest` ca purt`tori ai unei mentalit`]i
antrenat` de pendulul migra]iei sezoniere, adul]i cu
cu cealalt` este f`cut imediat evident de modul dife- socialiste durabile [i au motive întemeiate de insa-
forma]ie profesional` solid` care au pierdut cursa
rit în care se comport` atunci când sunt convocate la tisfac]ie fa]` de administra]iile postcomuniste, cu
tranzi]iei [i o diversitate de moduri de capitalizare [i
urne. La ultimele alegeri, Partidul Social Democrat, prec`dere fa]` de cele social democrate. }`ranii s-au
de întrebuin]are a experien]ei sociale, dependente de

22
împ`cat spontan cu riscurile pe care decolectiviza-
rea era menit` s` le introduc` într-o societate obi[-
CIVILIZA}IA ROMÂNEASC~
nuit` s` fie ap`rat` de e[ecul economic [i au accep-
tat f`r` re]ineri individualizarea rela]iilor de reci-
procitate [i a re]elelor de obliga]ii mutuale ce guver-
nau agricultura socialist`. Ei au în]eles, în acela[i
timp, c` o agricultur` modern` nu se poate face f`r`
subsidiile publice substan]iale de care beneficiaz`
fermierii europeni [i americani. Dac` statul nu-i
ajut` s` fie productivi [i competitivi, nic`ieri
agricultorii nu se pot ajuta singuri. Descris` de
Verdery, capacitatea de calcul economic a ]`r`nimii
nu a fost nici mai pu]in liberal`, nici mai ira]ional`
decât cea pus` în lucru de întreprinz`torii urbani. În
compozi]ia economiei rurale, p`mântul nu constitu-
ie decât materia prim`: timpul, creditul, rela]iile de
munc`, dotarea cu echipamente [i gestiunea riscului
sunt factori de produc]ie mai importan]i chiar decât
titlul de proprietate. Aflate sub influen]a unor
interese corporate [i preocupate fiind de men]inerea
unor costuri sc`zute ale consumului alimentar
urban, guvernele din 1992-1996 [i 2001-2004 au
comprimat constant pre]ul produselor agricole,
împiedicând micile exploat`ri individuale s` acu-
muleze capital [i s` se echipeze pentru pia]`. Agri-
cultorii independen]i nu au avut astfel mijloacele de
a produce valoare, devenind proprietari ineficien]i.
Dup` 2001, demonstreaz` Katherine Verdery,
p`mântul [i-a pierdut locul în economia vizibil` [i a
devenit, pentru ]`rani, o valoare negativ`, ce nu
poate fi revalorizat` decât prin înstr`inare sau rent`.
S`tenii nu constituie, a[adar, o popula]ie arhaic`
[i nostalgic` ce s-a „întors“ în via]a public`
româneasc` dup` 1989 [i care, înarmat` cu o agend`
social` [i economic` proprie, se înc`p`]âneaz` s`
d`inuie sub form` de obstacol în calea europeniz`rii
]`rii [i a liberaliz`rii politicii postcomuniste.
Dimpotriv`, The Vanishing Hectare ia act de „moartea
]`r`nimii“, a[a cum aceasta a fost modelat` succesiv
de reforma agrar` din 1921, de colectivizare [i de
dezmembrarea propriet`]ii colective la începutul
anilor ’90. În termeni de antropologie social`, dece-
sul colectiv al ]`ranilor a prezentat, dup` Verdery,
urm`toarea patologie. Mai întâi, demodernizarea:
agricultorii nu sunt ag`]a]i de trecutul socialist [i de
precaritatea capitalului lor social din proprie voin]`,
ci sunt refula]i din viitorul capitalist datorit` politi-
cilor unui stat ce refuz` s` sprijine capitalizarea
micilor exploat`ri. Apoi, dezr`d`cinarea ]`r`nimii, pe
de o parte prin fenomenul proletariz`rii ei în cadrul
migra]iei interna]ionale, iar pe de alt` parte prin
descompunerea natural` a vechilor re]ele de corpo-
ratism domestic [i de obliga]ii reciproce [i, mai ales,
prin ruperea leg`turii identitare dintre ]`ran [i
p`mânt. În al treilea rând, delegitimarea autorit`]ilor
publice, a administra]iei locale [i a justi]iei în
primul rând, în m`sura în care experien]a reîmpro-
priet`ririi s-a dovedit în general dezam`gitoare [i nu
a dus la emanciparea social` [i economic` a fo[tilor
cooperatori; decolectivizarea a reprodus de regul`
scara privilegiilor din agricultura socialist`, elitele
rurale utilizând mo[tenirea comunismului ca un
mijloc de lupt` împotriva competi]iei [i de a se
insera în noua economie capitalist`. Al patrulea
simptom ar fi devalorizarea p`mântului, „dispari]ia
hectarelor“, atât ca instrument de ierarhizare [i
clasificare social`, cât [i ca surs` de venituri
satisf`c`toare pentru cei mai mul]i s`teni. În al cin-
cilea rând, polarizarea care a împins sub pragul
s`r`ciei cu prec`dere genera]iile vârstnice, incapa-
bile s` produc` pentru pia]`. În sfâr[it, noua aservire
(new subjectification) fa]` de stat: fragmentarea [i indi-
vidualizarea lumii sociale a satelor, costul ridicat al
ac]iunilor colective, dificultatea accesului la credit,
dialectica scutirilor de taxe [i impozite, mecanica
distribuirii subsidiilor sunt instrumente de control
care, în procesul decolectiviz`rii, au sporit capaci-
tatea de domina]ie guvernamental` asupra lumii
rurale.
A[adar, aparenta tensiune dintre dinamica
urban` [i înapoierea rural` este, în România postco-
munist`, rezultatul recent al politicilor guverna-
mentale, [i nu produsul geologic al unor istorii
suprapuse [i dependente una de cealalt`, a[a cum ar
trebui s` fie pentru a se califica în liga clivajelor
sociale majore, definite [i cartografiate de Stein
Rokkan. A[a cum a fost gândit` [i aplicat`, desface-
rea propriet`]ii socialiste din agricultur` nu s-a ma-
nifestat sub specia previziunii economice [i a justi-
]iei sociale, ci în form` de excludere [i ca un gest de
inechitate comis sub aparen]a restabilirii dreptului.
Politica de restituire a propriet`]ilor funciare, con-
ceput` [i pus` în oper` din 1991 pân` în 2001, a scos
în afara societ`]ii politice pe cei mai mul]i dintre ti-
tularii unor exploat`ri economice familiale [i rurale
de tip oikos. Avem de-a face cu o excludere politic`
impus` „de sus în jos“, [i nu cu o „boicotare“ cultura-
l` [i voluntar` a istoriei postcomunismului din
partea ]`ranilor, din moment ce lumea satelor se
dovede[te mai degrab` preocupat` de eficien]a
exploat`rii p`mântului decât de valoarea simbolic`
a acestuia, dup` cum a constatat Béatrice von
Hirschausen dup` o atent` explorare a geografiei
umane a cursului inferior al Mure[ului. Atâta vreme
cât retrocedarea propriet`]ilor a fost urmat` de scu-
tirea acestora de sarcini fiscale pentru o lung`
perioad`, românii ocupa]i în agricultur` pe cont pro-
priu (38% din popula]ia activ`) nu au participat în
ultimul deceniu al secolului al XX-lea la constituirea
bugetului public, continuând în schimb s`
primeasc` desp`gubiri în caz de calamit`]i, asisten]`
medical`, aloca]ii, pensii [i educa]ie gratuit`. Statul
le-a restituit propriet`]ile f`r` deliberarea, participa-
rea [i responsabilizarea lor. }`ranii au fost, cu bun`
[tiin]`, scuti]i de datoria de a se comporta ca
cet`]eni. De aceea, reîmpropriet`rirea nu s-a dovedit
o metod` de producere a politicului prin analogie cu
practica responsabilit`]ilor [i riscurilor ce ]in de
sfera economic` privat`, ci a func]ionat ca un pro-
cedeu de eliminare a locuitorilor satelor din politeia
democratic`. }`ranii nu au fost invita]i s` participe
la avantajele regimului democratic [i nici s` profite
de libertatea economic` pe care acesta o presupune.
În schimb, cei mai slabi dintre ei au fost ]inu]i
explicit sub tutela statului [i a re]elelor de patronaj
[i influen]` care au întrupat acest stat în numele [i
în profitul Partidului Social Democrat.
Cu toate acestea, la sate, delegitimarea actorilor
politici succesori ai Partidului Comunist nu s-a ma-
nifestat ca o pierdere a încrederii în regimul politic
ca atare. Nu numai c`, în mod de acum clasic, parti-
ciparea la vot, adic` voin]a de a fi inclus în func]io-
narea regimului democratic, este mai mare în me-
diul rural decât în cel urban, dar unul din trei ]`rani
se arat` chiar mul]umit de calitatea democra]iei
române[ti (34%), în timp ce doar un sfert din popu-
la]ia ora[elor nutre[te acela[i sentiment (24-26%).
Aceasta este concluzia – r`sturnat` fa]` de situa]ia
din Uniunea European`, unde ora[ele mari sunt mai
satisf`cute de performan]ele regimului politic (61%)
decât satele (57%) – a raportului na]ional pentru
România al Eurobarometrului 62, ale c`rui date au
fost culese în toamna anului 2004 de Profesorul
Dumitru Sandu (www.infoeuropa.ro/docs/EB62).
Corespunz`tor, cet`]enii din zonele urbane mizeaz`
mai mult (66%) decât locuitorii de la ]ar` (52%) pe
sporul de democratizare pe care-l va aduce inte-
grarea european` a României. În rest, dinamica
calit`]ii vie]ii este perceput` la fel în spa]iul rural [i
în cel urban, pe toat` stratigrafia social`, iar speran]a
în schimb`rile ce vor fi aduse de aderare sunt întru
totul comparabile pe tran[ele de vârst` 15-34 [i peste
55 de ani atât la ]ar`, cât [i la ora[e. S`tenii nu sunt
nici m`car cu mult în urma or`[enilor cu privire la
informa]iile pe care le-au strâns despre structura
institu]ional` a viitorului lor european: ei [tiu s`
numeasc` în medie 3,6 institu]ii europene, fa]` de
cel 4,6 de câte au cuno[tin]` locuitorii ora[elor.
Raportul este întru totul similar cu distribu]ia
cunoa[terii Uniunii Europene în cele zece ]`ri ale
ultimului val de aderare. Din punct de vedere al va-
lorilor [i speran]elor sociale, România de la ora[e [i
sate este de un singur fel: optimist` [i relativ
încrez`toare în propriile [anse.
Votul rural pe care au contat neîntrerupt
agen]iile politice succesoare ale Partidului Comunist
(Frontul Salv`rii Na]ionale, FDSN, PDSR, PSD) nu
este deci rezultatul unei particulare simpatii, de fac-
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
tur` nostalgic`, colectivist` [i ira]ional`, pe care
satele le-ar avea pentru acest unic partid cu mai
multe nume, ci efectul pervers al unei încrederi în
democra]ie obligat` s` se exprime electoral în cadrul
unor rela]ii de dependen]` a ]`r`nimii fa]` de fuzi-
unea dintre birocra]ia de stat, interesele corporate
din agricultur` [i patronajul partizan. Agricultorii
fac, constant, o alegere contingent`, dar profund
ra]ional` [i individual`. De cincisprezece ani, social
democra]ii, cu prec`dere cei din orizontul local, în
ciuda delegitim`rii etico-politice de care sunt afec-
ta]i, r`mân pentru ei singurul interlocutor cu care
î[i pot negocia îmbun`t`]irea statutului economic [i
social. Acest lucru este dovedit, tautologic, de faptul
c`, demoderniza]i, dezr`d`cina]i, devaloriza]i ca pro-
prietari, dezam`gi]i de modul în care este guvernat`
]ara, polariza]i economic [i aservi]i social, ei ar putea
s` nu fac` nici un fel de alegere [i s` se refugieze
într-o complet` dezafectare politic`, dup` exemplul
muncitorimii urbane. }`ranii voteaz` PSD nu pen-
tru c` acesta este un partid rural [i nici pentru c` ar
fi mai democratic decât altele. Votul pentru PSD nu
este nici spontan [i nici captiv. Dup` cum au dovedit
referendumul constitu]ional din octombrie 2003,
alegerile locale din iunie [i primul tur al alegerilor
preziden]iale din noiembrie 2004, el este un vot care
se cere mobilizat [i a c`rui utilitate trebuie argumen-
tat` circumstan]iat în fiecare localitate rural`, dac`
nu chiar în pragul fiec`rei gospod`rii. O singur`
dat`, în noiembrie 1996, aceste argumente nu au fost
conving`toare [i partidul a coborât sub trei milioane
de voturi. Guvernarea CDR-USD-UDMR nu a adus
îns`, pentru lumea rural`, politici care s` merite s`
fie ulterior sus]inute la urne [i a e[uat în încercarea
de a de[ira ]es`tura dintre administra]ia public`,
clientelismul local [i marile afaceri agricole. Cum
nu s-au sim]it chema]i s` fac` în sfâr[it experien]a
cet`]eniei, ]`ranii au decis s` exploateze din nou
posibilit`]ile de emancipare individual` oferite de
social democra]i. De[i, dup` 2001, ace[tia nu le-au
oferit decât revalorizarea p`mântului prin rent` [i
înstr`inare în schimbul valorific`rii lui directe prin
munc`, PSD s-a ridicat în 2004, datorit` votului
rural, cu înc` un prag electoral peste ceea ce
ob]inuse FDSN în 1992.
Pentru c` nimeni nu le-a oferit un pactum societa-
tis, un contract social care s`-i transforme în cet`]eni
liberi economic [i responsabili civil, ]`ranii s-au
v`zut nevoi]i s` accepte un pactum subiectionis demo-
cratic, al c`rui pre] a fost recunoa[terea autorit`]ii
politice a unui partid ce li se înf`]i[eaz` sub triplul
chip exemplar al birocratului, notabilului [i între-
prinz`torului. România, a[a cum este definit` consti-
tu]ional [i perceput` de sensibilitatea comun`, ar fi
trebuit s` se întemeieze, în calitate de construc]ie
politic`, pe un soi de stat-sat, din moment ce satul
este celebrat ca loc în care „poporul“ se dezv`luie în
toat` autenticitatea sa. Satul-comunitate – spa]iu
unificat în jurul câtorva axe etice (familie, biseric`,
cinste, întrajutorare, h`rnicie, participare la via]a
comunit`]ii) în stare s` genereze leg`turi civice tari
– este îns` un mit literar al ve[niciei române[ti pe
care cet`]enia postcomunist` s-a decis s` îl ignore.
Nu exist` în România vreun fel oarecare – sau mai
multe – de ]ar` rural`, ci doar o re]ea mobil` de
spa]ii economice private legate de glie, o colec]ie de
gospod`rii inegale sub raportul productivit`]ii [i al
competitivit`]ii. România este, f`r` dubii, un stat
suveran membru în toate organiza]iile mondiale ce-i
pot conferi recunoa[terea cu titlu de subiect al drep-
tului interna]ional public. Cu toate acestea, de[i sta-
tul român de]ine în proprietate exclusiv` [i inalie-
nabil`, potrivit titlului I al Constitu]iei, un teritoriu,
un popor, cet`]eni, persoane apar]inând
minorit`]ilor na]ionale, o capital`, comune, ora[e,
municipii [i jude]e, frontiere, un drapel, un imn [i o
zi na]ional`, o stem` [i un sigiliu, o limb` oficial`, o
form` de guvern`mânt republican`, partide [i sindi-
cate, el nu are totu[i un corp politic, fie chiar [i
br`zdat de clivaje. României politice nu i se poate
atribui ast`zi un fel anume de a fi, pentru c`, spre
deosebire de ve[nicia na]ional`, cet`]enia democra-
tic` nu s-a n`scut înc` la sat. j
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
Furtul unei na]iuni [i
dec`derea elitei politice
o ANDREI }~RANU o
N mod sigur în mediile interesate
|
de spa]iul politic cartea lui Tom
Gallagher Furtul unei na]iuni.
România de la comunism încoace a
trezit interes [i dezbateri despre
modalit`]ile în care poate fi privit` [i
interpretat` o realitate social` [i politic`
în acela[i timp de mai mul]i oameni.
Pentru c` aceast` lucrare, cu multe
minusuri de fapt, d` not` de percep]ia
alterit`]ii în raport cu societatea ro-
mâneasc`, [i în special cu ceea ce
îndeob[te numim „clasa politic` din
România“. Ceea ce este important este
c` aceast` lucrare nu este scris` cu sim-
patie fa]` de unii sau fa]` de al]ii, dar
nici cu dispre], a[a cum probabil în-
cearc` s` vad` unii cititori români, mai
ales cei din numita clas` politic`. Este
scris` cu un fel de deta[are [i distan]`,
benefice unei asemenea întreprinderi, [i
care rupe cu tradi]ia analizelor de tip
Brucan, în care partis-pris-ul [i bârfele
din cartierul Prim`verii se împletesc cu
analiza politic` [i ar trebui s` poat`
scoate din complexul provincial pe
orice politolog român, în ideea c` po]i
analiza sine ira et studio orice societate,
inclusiv cea româneasc`.
Esen]a c`r]ii lui Gallagher, pe care
acesta nu o ascunde, este aceea c` so-
cietatea româneasc` nu s-a dezvoltat
niciodat` complet datorit` unui grup
(totdeauna altul) care i-a confiscat soar-
ta, iar grupurile sociale insuficient de
autonome nu s-au putut împotrivi aces-
tui proces. Din acest motiv, crede
autorul, România ca stat [i poporul ei se
afl` într-un continuu proces de demo-
cratizare, care nu se mai sfâr[e[te da-
torit`, am spune noi, circula]iei elitelor
în sensul lui Vilfredo Pareto. Elitele care
se autopropun, încearc` s` ne conving`
Gallagher, nu au nici o leg`tur` cu so-
cietatea româneasc`, pe care aparent o
dispre]uiesc, [i singura lor problem`
este aceea de a-[i conserva statusul
social în raport cu alte elite. Dinamica
social` apare deci ca un proces paretian,
o dialectic` a elitelor (intelectuale,
politice [i economice) care nu are ca
scop împlinirea în spiritul universal al
na]iunii, ci doar ob]inerea de avantaje
meschine. „Ideea principal` a acestei
c`r]i este c` un num`r mare de factori
au subminat pe termen lung planurile
apari]iei unei democra]ii independente
autonome în România. Rela]iile abuzive
dintre o grupare privilegiat`, aflat` în
vârful societ`]ii, [i majoritatea restului
popula]iei a func]ionat ca regul` secole
la rând.“1
Asumându-[i un asemenea demers,
Tom Gallagher porne[te pe un drum
destul de interesant, dar credem noi
destul de futil, c`ci la fel ca mult prea
23
ISTORIE RECENT~
mul]i al]i autori el cartografiaz` doar nomic` va r`mâne tot atât de depri- ap`rarea propriei pozi]ii cu un efort
elitele pe care le-a pus „în vârful socie- mant`.“2 autentic [i sus]inut de a îmbun`t`]i
t`]ii“ [i nu se mai intereseaz` aproape Cele trei idei principale doresc s` situa]ia [i perspectivele popula]iei“4.
deloc de restul societ`]ii, care apare – în sprijine o asemenea supozi]ie, iar prima Natural, deci, având asemenea tare fun-
aceea[i manier` în care este v`zut` [i de este cea mai trist`: românii î[i merit` damentale, societatea româneasc` nu
elite – ca un balast, o mas` inform` [i soarta, pentru c` spre deosebire de putea s` treac` cu bine prin tranzi]ia
lipsit` de orice voin]`. Or, printr-o
asemenea paradigm` schimbarea
social` nu mai poate fi explicat` decât
exclusiv prin teoria circula]iei elitelor,
adic` cele deja trei alternan]e la
guvernare ar fi doar jocuri de culise,
manipul`ri perfide ale aleg`torilor sau
pur [i simplu în[el`torii ale demo-
cra]iei. Desigur c` politica [i presa
româneasc` se bazeaz` pe elite [i nici nu
prea v`d cum s-ar putea altfel, în orice
loc din lume se întâmpl` astfel [i în
orice societate cât de cât etatizat`.
Nic`ieri cultura participativ` nu a con-
dus la democra]ia direct`, ceea ce d`
seam` c` un anumit dezinteres pentru
etic` [i politic` exist` oriunde, deci nu
numai societatea româneasc` sufer` de
a[a ceva. În acela[i timp este foarte
adev`rat c`, dac` to]i se complac într-o
oarecare indiferen]` fa]` de cetate,
exist` grade de participare [i interes, iar
societatea româneasc` este destul de
deficitar` în domeniul culturii politice,
mai degrab` de tip dependent decât par-
ticipativ.
Este evident c` lucrarea a fost desti-
nat` unui alt public decât cel românesc,
pentru c` sunt o sum` de capitole intro-
ductive care fac o istorie sumar` (poate
cam prea sumar` în raport cu ce ar tre-
bui s` sus]in` ideatic) a spa]iului româ-
nesc, începând cu Unirea Principatelor
[i terminând cu revolu]ia de la 1989,
pentru ca apoi s` intre în substan]a
c`r]ii, [i anume tranzi]ia româneasc`
pân` în 2004. Cartea are trei idei prin-
cipale care se circumscriu unui postulat
fundamental – România nu are prea
multe [anse de a deveni o democra]ie,
fiind mult mai aproape de modelul
]`rilor Lumii a treia decât de vecinele
sale central europene: „ În loc s` com-
par`m România cu Polonia [i Cehia, ar
fi mai util` compara]ia cu alte ]`ri foste
comuniste în care elitele conduc`toare
s-au îmbog`]it din banii publici,
închizând supapele pentru proteste [i
pentru cererile de reînnoire socio-
politic`; ne gândim imediat la Angola, vecinii no[tri, suntem prea supu[i [i spre democra]ie, ci s` rateze complet
ca [i la alte state foste comuniste din gata s` îndur`m „un tratament mai r`u reforma politic`, economic` [i social`.
Asia. Relat`rile din Luanda, cu elitele din partea conduc`torilor“3 decât al]i {i aceasta este [i premisa de la care se
conduc`toare c`l`torind pe drumuri ca balcanici. Un asemenea model com- pleac` în analiza propus` de Tom
vai de ele în ultimele modele de BMW portamental conduce la asumarea unei Gallagher: „Cartea aceasta acord` o
sau Mercedes, evoc` unele paralele stân- culturi politice de tip parohial-depen- aten]ie special` e[ecului reformei în a
jenitoare pentru Bucure[ti. Îns` chiar dent (cultura politic` a statelor nede- doua parte a anilor ‘90 (…)“, asumând de
dac` elementele competitive ale de- mocratice), adic` dependen]a de o elit` la bun început [i vinova]ii – elita inte-
mocra]iei române[ti se afirm` cu t`rie, negativ`. Aceasta ar fi [i a doua su- lectual` (considerat` de autor na]iona-
abilitatea acesteia de a se consolida va fi pozi]ie a autorului: „România nu [i-a list`) [i fo[tii comuni[ti „reforma]i“.
subminat` atâta timp cât situa]ia eco- format niciodat` o elit` care s` combine Adic` toat` lumea bun` a societ`]ii

24
române[ti, lume bun` care domne[te [i
manipuleaz` o mas` s`rac`, naiv` [i
obedient`, lipsit` de viitor [i deci de
speran]`.
A porni de la o asemenea premis`
este într-adev`r provocator [i cere o
analiz` foarte atent` [i clar`, lucru care
nu se întâmpl` întotdeauna. Ceea ce
ISTORIE RECENT~
frapeaz` este lipsa unei teorii coerente
pe baza c`reia s` se fac` analiza, mo-
delul strict descriptiv se împlete[te cu
analiza etic` a unor fapte politice sau
economice. De exemplu, „[…] Radu
Vasile va dezvolta o strategie prin care
va încerca s` asigure FMI sau UE c`
aveau loc schimb`ri [i s`-i conving` în
acela[i timp pe muncitorii români c` li
se va asigura o plas` de protec]ie care s`
le apere bun`starea“5. Or, în plan politic,
un asemenea gest nu este [i nu poate fi
catalogat ca lipsit de etic`: nu numai la
nivelul discursului, dar [i comporta-
mental societatea are nevoie de asi-
gur`ri din partea politicului c` va fi
securizat` în diverse planuri (m`car
pentru faptul c` aceasta ar fi motiva]ia
fundamental` a politicului), iar cel eco-
nomic este unul dintre ele.
Dac` ar fi folosit [i o alt` teorie decât
cea a elitelor (care mai mult transpare în
text, decât este declarat`), lucrarea ar fi
fost mult mai coerent`, iar multe din
explica]ii ar fi fost, poate, mult mai cre-
dibile. E aproape de neîn]eles cum o
lucrare despre o ]ar` din Centrul [i Estul
Europei s` eludeze aproape complet
experien]a [i/sau titlurile despre vecinii
acestei ]`ri. De exemplu, dac` autorul ar
fi citit Traiectoriile post socialiste, carte
foarte comun` în mediul cercet`torilor
de Central European Universiy, de
exemplu, ar fi trebuit s` ]in` seama de o
sum` de aspecte paradigmatice, [i citat-
ul dat de mine mai sus nu ar fi existat în
aceast` formul`. Autorii Traiectoriilor
precizeaz` la un moment dat:
„Capitalismul est-european apare în
condi]iile extraordinare definite de
extinderea simultan` a drepturilor de
proprietate [i a celor politice. Orice
strategie de dezvoltare economic` va
avea succes numai dac` va ]ine seama
de problemele asociate cu aceast`
simultaneitate“6. A eluda mediul [i
chiar realit`]ile înconjur`toare d` o
not` de negativitate nejustificat`,
aproape reactiv`.
Desigur c`, în esen]`, lucrurile au
stat [i înc` stau prost din punct de
vedere economic în România, dar exist`
[i motive întemeiate pentru care ele
stau prost, care nu sunt generate doar de
clasa politic`. De[i e mult prea uzitat`,
nu trebuie uitat c` [i „greaua mo[tenire“
a perioadei ceau[iste este o motiva]ie
extrem de pertinent`. Clasei politice,
în ansamblul ei, i se poate repro[a c` nu
a f`cut tranzi]ia mai repede. Dar, cel
pu]in guvernelor din perioada CDR, nu
li se mai poate repro[a perpetuarea
l TOM GALLAGHER
FURTUL UNEI NA}IUNI.
ROMÂNIA DE LA COMUNISM |NCOACE
Editura Humanitas, 2004, 430 pp.
modelelor politice comuniste. Chiar
dac` nu au reu[it s` administreze coe-
rent economia [i administra]ia româ-
neasc`, partidele care [i-au asumat pute-
rea în momentul respectiv, precum [i
mul]i din reprezenta]ii lor au f`cut-o,
sunt convins, cu bun` credin]`, [i chiar
au încercat s` mi[te România din loc. A
nega aposteriori orice transformare a
politicii române[ti – mai ales c` în 2004
a avut loc a treia alternan]` la guvernare
– d` un semnal extrem de pesimist asu-
pra ]`rii, nu chiar întotdeauna corect.
Un alt punct contestabil ar fi cel legat
de teoria partidelor române[ti, sau de
fapt de lipsa acesteia. Paradoxal pentru
un autor politic, partidele române[ti
intr` în scen` f`r` s` fie enun]ate aproa-
pe deloc modelul, forma [i mediul
politic în care s-au format acestea.
Exist`, într-adev`r, reveniri pe parcursul
lucr`rii, care explic` apari]ia fiec`rui
partid mai important în parte. Dar un
model totalizator nu este instituit, ceea
ce face, cel pu]in pentru un cititor ne-
avizat, ca modelul de partide române[ti
s` apar` ca un model identic cu cel din
]`rile occidentale, ceea ce nu este
adev`rat. A[a cum arat` Dan Pavel, par-
tidele române[ti sunt atipice – [i de fapt
majoritatea partidelor din Europa
Central` [i de Est –, pentru c` ele trans-
cend teoriile clasice. „Ele au un caracter
de exterioritate. În cazul României post-
comuniste, termenul ar desemna si-
tua]ia lor de marginalitate, de ex-cen-
tralitate fa]` de sistemul de referin]` al
puterii (care nu avea deloc o natur` par-
lamentar`), reprezentat în acel moment
de FSN. […] {i atunci, toate partidele în
afar` de FSN au fost partide de crea]ie
exterioar` puterii, dar nu sunt partide
de crea]ie exterioar`, în sensul lui
Duverger, pentru c` ele au precedat
apari]ia parlamentelor. (…) Majoritatea
partidelor care vor face parte din CDR
sunt partide preparlamentare, prin
urmare nu sunt partide exterioare par-
lamentului, pentru c` din activitatea
lor se na[te parlamentul, ele impun un
parlament, prin for]a protestului de-
mocratic (apari]ia CPUN).“7
Eludarea unei asemenea teorii care,
chiar dac` poate fi discutat`, nu prea
poate fi scoas` din joc, d` not` de faptul
c` partidele de dup` 1989 [i-au con-
struit o istorie a lor înainte de alegerile
din 20 mai, desigur limitat`, dar prin
aceasta nu lipsit` de importan]`. Astfel,
partidele care vor constitui CDR nu
sunt ni[te apari]ii clientelare ale unor
personaje obscure, a[a cum ar putea s`
transpar` din perspectiva lui Gallagher.
Mai mult, multe din partidele ap`rute
în perioada respectiv` s-au format ca
sateli]i ai FSN-ului [i au beneficiat de
avantaje importante prin aceast` alian]`
informal` cu partidul de la guvernare.
Construc]ia partinic` din România a
fost, cred eu, una polar`, cu multe
dorin]e refulate [i cu speran]e uria[e, cu
tic`lo[ii [i cu acte de mare bravur`, dar
nu a fost nici într-un caz construc]ia
coerent` a unor grupuri de interese
(conform lui Gallagher, aproape toate
legate de fosta securitate), care concer-
tat au construit democra]ia în România
în chiar detrimentul societ`]ii în ansam-
blu. Ceea ce m-a frapat a fost impresia
de ubicuitate a personajului Virgil
M`gureanu în lucrarea autorului bri-
tanic. Dac` pui cap la cap informa]ia
legat` de fostul [ef al SRI-ului apare clar
impresia c` singurul care a [tiut, [i pro-
babil [tie, cum se face politic` în Ro-
mânia este Virgil M`gureanu.
Lipsa unei coeren]e teoretice a lucr`-
rii este îns` salvat` de o prezentare ex-
haustiv` a subiectului, ceea ce salveaz`
în bun` m`sur` lectura. Principala sa
surs` de inspira]ie este presa româ-
neasc` [i dac` exist` partis-pris-uri (ine-
rente la un asemenea tip de lucrare), ele
provin mai degrab` din articolele citate,
[i nu din analiza autorului. Din contr`,
Gallagher încearc` s` p`trund` adânc în
politica dâmbovi]ean` [i s` o explice
prin construc]ii obiective, lipsite de
prejudec`]i, ochiul analistului occiden-
tal fiind mai des prezent decât litera
celui prins în realitatea cotidian` a Ro-
mâniei. De aceea, lucrarea este extrem
de u[or [i de interesant de citit atât pen-
tru un român, cât [i pentru un cet`]ean
str`in interesat de ]ara noastr`. Faptul
c` nu dore[te s` ajung` la nici o con-
cluzie ideologic`, ci doar s` explice o
stare de fapt, face ca multe din p`cate
(cel pu]in cele recep]ionate de mine ca
atare) s` fie salvate.
Sunt [i câteva capitole extrem de
interesante, [i a[ vrea s` îl men]ionez în
special pe cel dedicat Partidului Româ-
nia Mare. Acest capitol poate fi, incon-
testabil, punctul de plecare pentru o
lucrare în sine, c`ci analiza este mult
mai consecvent` [i mai plin` de sub-
stan]` teoretic`. Portretul pe care îl face
Gallagher lui Corneliu Vadim Tudor [i
acoli]ilor acestuia este unul în tu[e
groase, neschematice, cu scopul, mai
mult decât evident de a ar`ta c` somnul
politicii bazate pe dreptatea procedural`
na[te mon[tri. Citându-i pe diver[i
anali[ti români (Brucan, Cornel Nis-
torescu etc.), Gallagher devoaleaz`
leg`tura intelectual` [i politic` dintre
Ion Iliescu [i Corneliu Vadim Tudor [i
demonstreaz` excelent c` lipsa unui
proces structural al comunismului a
generat o solidaritate uria[` între cei
care au slujit [i cântat regimul „epocii
de aur“. Autorul britanic dore[te s`
demonteze prejudecata prin care dac`
Vadim Tudor l-a înjurat pe Iliescu,
rela]ia dintre ace[tia s-a deteriorat ire-
mediabil. Mai degrab` micile scandaluri
pot fi puse pe seama unui joc abil, la
dublu între cele dou` partide cu cei mai
mul]i nostalgici comuni[ti în rândurile
lor: „Vadim a fost invitat la congresul
PDSR [i a fost primit cu atâta c`ldur` de
delega]i în momentul în care a intrat în
sal`, pe 21 iunie 1997, c` Iliescu s-a
v`zut nevoit s` îl invite pe scen`. Acolo
cei doi lideri s-au îmbr`]i[at.“8
Duplicitatea [i inconsecven]a lui
Vadim s\nt remarcate de Gallagher, [i,
în acela[i timp, teoretizate ca model
comportamental al politicianului ro-
mân, explica]ie plauzibil` pentru tra-
seism [i pentru inconsecven]a ideolo-
gic` a politicienilor de pe Dâmbovi]a:
„Este posibil ca ast`zi s` vrea s` îi scoat`
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
ochii lui Ion Iliescu, mâine i-ar putea
s`ruta mâna în semn de respect, iar
poimâine ar putea spune c` n-a auzit în
via]a lui de el“9. Astfel, acest Mesia
politicianist ar reprezenta în perspecti-
va autorului excrescen]a pe fa]a Ro-
mâniei a tuturor bolilor ce se afl` în cor-
pul politic [i economic al ]`rii, expli-
ca]ie pentru subdezvoltare [i înapoiere
intelectual` a majorit`]ii cet`]enilor
români.
Analiza ultimilor patru ani de gu-
vernare PSD este din nefericire mult
mai pu]in riguroas`, c`zându-se în ceea
ce a[ numi capcana personalismului,
faptul c`, din perspectiva autorului,
jocurile se fac [i s-au f`cut în alt` parte
decât în România cu cooperarea mafio-
tic` a guvernului Adrian N`stase. Cre[-
terea economic` nu mai este, crede
autorul, produsul societ`]ii [i al moder-
niz`rii, ci al unei conjura]ii de clici
externe (Berlusconi, Blair etc.) cu cli-
cile interne. Ceea ce în subsidiar ar fi
foarte grav (iar evolu]iile ulterioare au
demonstrat ca [i nerealist), pentru c` o
asemenea analiz` duce la concluzia c`
Uniunea European` este dispus` s` î[i
caleze [i ea politicile dup` sistemul de la
Bucure[ti, acceptând în sânul s`u mafie
[i corup]ie politic` – adic` România va
face chipul Uniunii [i nu invers.
Cartea lui Tom Gallagher nu repre-
zint` neap`rat o premier` în spa]iul
editorialistic românesc, dar reprezint`,
f`r` nici un dubiu, o oglind` destul de
fidel` a modului în care este perceput`
România în spa]iul academic occiden-
tal. O ]ar` aflat` la marginea lumii civi-
lizate, cu accente duale, orientale [i occi-
dentale [i a c`rei popula]ie se afl` in-
con[tient sub jugul unei clici de poten-
ta]i, autodenumi]i elit`. Mi-e greu s`
recunosc c` Tom Gallagher are dreptate,
dar cantitatea uria[` de informa]ii, sis-
tematizarea lor în coeren]` [i, în plus,
ochiul lipsit de prejudec`]ile cet`]ii
interioare ar putea s` îmi clatine cre-
din]ele [i acele analize (considerate ca
obiective) pe care se întemeiaz` cunoa[-
terea subiectiv-politic` despre propria
]ar`. Oricum, dup` lectura acestei c`r]i
România r`mâne o ]ar` magnific` în
peisaje [i odioas` în politic`.
l
1 Tom Gallagher Furtul unei na]iuni.
România de la comunism încoace, Humanitas,
2004, pag 374.
2 idem pag. 30
3 idem pag. 25
4 idem pag. 17
5 idem pag. 208. Din lips` de spa]iu d`m
doar acest exemplu, dar ele abund` în
lucrare
6 D. Stark, L. Bruszt, Traiectorii post socia-
liste. Transformarea politicii [i a propriet`]ii în
Europa Central` [i de Est, Editura Ziua, 2002
7 Dan Pavel, Iulia Huiu, Nu putem reu[i
decât împreun`. O istorie analitic` a Conven]iei
Democratice, 1989-2000. Ed Polirom, Ia[i 2003
8 Gallagher, op.cit pag 330
9 Cornel Nistorescu, citat de Gallagher,
op.cit. pag. 330. j
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
26

Literatura român` în
ISTORIE INTELECTUAL~

comunism: preliminarii
la o anatomie
o IOAN STANOMIR o

I
NTERVALUL comunist, mai mult
sau mai pu]in omogen din punct
de vedere al practicii de guvernare
[i al obiectivelor politice, prezint`,
la nivelul produc]iei literare, o par-
ticularitate pe care nici o analiz` nu o
poate ignora: apari]ia unei voci care î[i
asum` misiunea de a rosti adev`rurile
esen]iale, cea a partidului, de]in`tor,
pân` la cap`t, al adev`rului manifest, pe
care îl administreaz`, suveran, comu-
nit`]ii. De aici, necesitatea natural` de a
contextualiza obiectul „estetic“, de a-l
reda unui mediu în a c`rui absen]`
profilul s`u ultim nu ar fi imaginabil.
Istoria literar` tradi]ional`, operând
strict cu o gril` de lectur` fasonat` de
legatul interbelic [i de sediment`rile
decelabile în anii de relaxare post-1965,
este obligat` s` se deschid` c`tre noi te-
ritorii, s` asimileze practici de inter-
pretare a textului, cu poten]ial de deco-
dificare a mesajului ce înceteaz`, în cele
mai multe ocazii, s` fie unul doar literar.
Volumele Sandei Cordo[ [i ale lui
Eugen Negrici sunt relevante pentru
direc]ia în care anatomia artei epocii
totalitare evolueaz` în spa]iul autohton:
contextualizarea se traduce, inevitabil,
prin raportarea fenomenului realist
socialist din spa]iul R.P.R la originile
sovietice, codificate în normativul par-
tinic, ca [i prin indicarea manierei în
care oficialitatea intervine în via]a
breslei, ca [i în selec]ia tematic`. Istoria
literaturii în comunism impune, în cele
din urm`, prin hibridizarea discursului
critic. Sunt expuse mecanismele de
generare ideologic` [i sunt radiografiate
tipurile de interac]iune între produ-
c`torul de text [i detentorul puterii
politice, cel care se afl` în posesia unui
capital simbolic recognoscibil ca atare. Sub zodia proletcultismului, ca [i, de pe alt acces c`tre un teritoriu cu propria sa lu]ia conducând, legic, la consacrarea
versant, ciclul de Unde scurte al Monic`i logic` de agregare societal` [i cultural`. monopolului partinic în chestiunea
NTRE abordarea de tip diacronic, Lovinescu au marcat, decisiv, impune- estetic`, în spa]iile sovietic [i autohton,

Î conducând la o panoram` a litera-

turii organizate pe tronsoane de
timp [i genuri literare, [i aplicarea
minu]ioas` pe un text sau un tip de
problematic` particular`, op]iunea în
anii de dup` 1989 a fost una privilegiind
mai degrab` prima op]iune. Investiga]ia
Anei Selejan, Literatura în totalitarism,
notabil` sub aspect documentar, dar
decep]ionant` la nivelul aparatului de
lectur` critic`, cartea lui M. Ni]escu,
rea în câmpul critic a unor preocup`ri
marginale pân` atunci. Sanda Cordo[ [i
Eugen Negrici ilustreaz` servitu]ile [i
beneficiile celor dou` abord`ri inven-
tariate: în ambele cazuri, îns`, imaginea
reconstituit` are drept punct de pornire
un peisaj intelectual imposibil de anali-
zat doar prin recursul la categoriile
esteticului. Glisarea c`tre cartografierea
imaginarului politic, c`tre excavarea
documentelor partinice este calea de
La început
a fost cuvântul…
Literatura între revolu]ie [i reac]iune.
Problema crizei în literatura rus` [i român`
este o contribu]ie fundamental` în m`-
sura în care ea revizuie[te însu[i voca-
bularul critic aplicabil în relectura epo-
cii postbelice. Sinonimia dintre „prolet-
cultism“ [i „realism socialist“ este expu-
s` ca frauduloas` intelectual, iar evo-
este reconstituit` în tu[e sigure, prin
apelul la un set de texte pierdute, dece-
nii de-a rândul, în fondul documentar al
bibliotecilor.
Miza contribu]iilor Sandei Cordo[
r`mâne identificarea unui tip de trans-
fer, operat din zona politicului în cea a
literaturii. Contaminarea este reflexul,
natural, al unei preeminen]e niciodat`
contestate cu adev`rat, decât cu riscul
exil`rii în bolgia diziden]ilor/ereticilor.
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
Dup` cum, la fel de paradoxal în apa-
ren]`, este decalajul dintre revolu]iona-
rismul ostentativ [i natura profund
rudimentar` a viziunii pe care ideologii
partidului, în patria de origine, ca [i în
întreg lag`rul socialist, o proiecteaz`
asupra literaturii.
Examinarea comparativ` a cazurilor
rus/sovietic [i românesc î[i relev` întreg
poten]ialul hermeneutic, expunând
mecanismul ce motiveaz` comporta-
mentele produc`torilor de text. Ana-
tomia „literaturii rurale“, dezvoltat` în
cele dou` spa]ii analizate, aduce la
suprafa]a discursului critic o serie de
omologii [i traseaz` o genealogie a
transform`rii, gra]ie c`reia, dincolo de
compromisuri, romanul devine o arhiv`
a memoriei colective. Cazurile lui Ma-
rin Preda [i D.R. Popescu (acesta din ur-
m` înainte de schimbarea la fa]` pauli-
nic`, care îl metamorfozeaz` în imund
func]ionar de partid) [i, în oglind`, cele
ale lui Cinghiz Aitmatov, Valentin Ras-
putin probeaz` vitalitatea unei contes-
t`ri optând pentru poliglosia romanului
în defavoarea dimensiunii monocorde a
ideologiei. Ambiguitatea literaturii în
comunism, [i în particular a romanului,
ambiguitate sesizat`, cu fine]e, într-u-
nul din eseurile lui Sorin Titel, Cititorul
de romane, are drept punct de pornire
aceast` tentativ` de emancipare de sub
tutela partinic`, ce îi confer` capacitatea
de a-[i asuma o func]iune de gardian al
adev`rului comunitar. Iluziile acestei
modalit`]i de pozi]ionare vor fi vizibile
abia în anii deplinei libert`]i. Pân`
atunci, scriitorul se plaseaz` în aceast`
postur` privilegiat`, pe care ordinea
totalitar` o legitimeaz`:
„Îndeplinind, a[adar, înainte de
func]ia estetic`, o func]ie civic`, supli-
nind pagina de ziar, buletinul de [tiri
sau tratatul de istorie contemporan`
(întrucât toate consemneaz` doar în-
f`ptuirile glorioase ale regimului), lite-
ratura ajunge la un statut paradoxal.
Dac` discursul autoritar al puterii,
proclamat în rudimentarul limbaj de
lemn prin toate institu]iile sale, acre-
diteaz` o realitatea inexistent`, fic]io-
nalizat`, pe care nimeni nu o locuie[te,
nici unul nu o vede, dar despre care to]i
trebuie s` depun` m`rturie, atunci lite-
ratura renun]` la propria sa natur` [i se
recomand`, subversiv, ca un discurs al
adev`rului. Ea î[i asum`, astfel, atunci
când iese din caden]a puterii [i când
refuz` s` legitimeze fantasmagoria pu-
terii, un rol demistificator“.
Din perspectiv` diacronic`, domes-
ticirea/exterminarea avangardei ruse,
eliminarea suprareali[tilor români,
emergen]a realismului socialist traduc
ostilitatea implacabil` fa]` de orice
alternativ` în câmpul discursiv. „Auto-
nomia artei“ este, în termeni partinici,
un concept subversiv. Traiectul asocia-
]iilor regrupându-i pe creatorii sovietici
dup` victoria revolu]iei anticipeaz`,
distopic, muta]iile din ansamblul regi-
murilor de democra]ie popular`, dup`
cel de-al doilea r`zboi mondial. În afara
bisericii partidului, orice mântuire este
imposibil`.
Glisarea de la toleran]a începuturi-
lor, marcate de adeziuni entuziaste, la
rigiditatea academizant` a jdanovismu-
lui reflect` extinderea controlului la
scara întregii societ`]i. Ceea ce dezbate-
rile, oricât de timide, de la sfâr[itul ani-
lor 1920 aduc în prim-plan este incapa-
citatea regimului sovietic de a reconci-
lia propriile teze cu recunoa[terea gra-
dului de libertate decurgând din spe-
cificul literaturii înse[i. De la Zamiatin
[i Eihenbaum pân` la Maiakovski în-
su[i, revela]ia perspectivei administr`rii
teritoriului literar cu severitatea unei
cazarme este prezent` în textele de în-
tâmpinare prin care o întreag` comu-
nitate caut` s` î[i reafirme, dramatic,
dreptul la diferen]`, în condi]iile fide-
lit`]ii fa]` de crezul revolu]iei. Liberta-
tea asociativ` este un reziduu burghez
[i partidul nu va ezita s` intervin`, im-
punând, simbolic, reunirea tuturor cre-
atorilor într-o Uniune a scriitorilor, ima-
ginat`, sindical, ca o curea de trans-
misie.
Esen]ial` în acest proces de rede-
finire a „scriitorului“, repartizat de par-
tid nu „în rol de inginer, ci în rol de sala-
hor, de executant orb al ordinelor par-
tinice“, este prima adunare a Congresu-
lui scriitorilor sovietici, din august 1934,
înscris`, imagologic, în vasta campanie
pe care intelectualii „iubitori de pace“ o
desf`[oar` împotriva fascismului, cul-
minând cu reuniunea de la Paris din
1935, [i în ale c`rei culise se întrevede
silueta abilului Willy Münzenberg.
Lec]ia pe care anul 1934 o ofer` creato-
rilor este, în formul`rile lui Andrei
Jdanov [i Maxim Gorki, impunerea f`r`
drept de apel a unei estetici modelate de
cuvântul lui Stalin [i de cel al loc]iitoru-
lui s`u în chestiuni „literare“. Alocu-
]iunea lui Jdanov anticipeaz` experi-
mentul regimului democrat popular în
România anilor de dup` 1948. Înregi-
mentarea scriitorului este parte din
noul contract pe care partidul îl ofer`
creatorilor. Rezultanta, previzibil` [i ea,
este dedublarea/schizoidia marcând
genera]ii. O dedublare care nu este decât
un alt nume pentru totalitarism:
„Se afl` aici întreaga doctrin` stali-
nisto-jdanovist` despre literatur`. Scri-
itorii sunt solda]i, combatan]i, lupt`tori,
ingineri (fie ei [i ai sufletelor) – în scurt,
executan]i ai unor directive [i sarcini.
Ce-a mai r`mas din meseria lor de baz`?
Literatura e cenzurat` în viziunea, tipul
de reprezentare, tipologia personajelor
[i func]ia ei social`. Ce mai r`mâne din
literatur`? {i ei, scriitorii, atât de iubi]i
de partid [i atât de p`r`si]i de muze, ce
mai au de f`cut? În ascuns, ei continu`
s` r`mân` scriitori (Platonov, Bulgakov,
Pasternak, Mandelstam) [i, f`r` drept de
a publica operele, se înt`resc în credin]a
c` «manuscrisele nu ard» (Bulgakov). Ei
[tiu c` spiritul de partid este vremelnic;
spiritul literaturii este f`cut s` dureze.
Când vorbesc cu voce tare, în fa]a iubi-
toarei puteri bol[evice, scriitorii spun
altceva“.
Un capitol precum „De la construc-
tivism la triumfalism (Spre prim`vara
României)“ poate fi citit ca o schi]` a
unei posibile istorii a intervalului 1944-
1956. Procesul de schimbare la fa]` al li-
l Sanda Cordo[
LITERATURA ÎNTRE
REVOLU}IE {I REAC}IUNE.
PROBLEMA CRIZEI ÎN LITER-
ATURA RUS~ {I ROMÂN~
edi]ia a doua, rev`zut` [i ad`ugit`,
Editura „Biblioteca Apostrof“, Cluj,
2002.
teraturii, avându-[i originile în estetica
pe care jdanovismul o export` în teri-
toriile colonizate de puterea sovietic`,
este pus în pagin`. Dosarul „crizismu-
lui“, cu particip`rile unor Virgil Ierunca
sau Ion Caraion, este redeschis [i, odat`
cu el, este revizitat unul dintre punctele
de inflexiune postbelice. Denun]area
falsei crize a culturii este ocazia, opor-
tun`, de a reafirma, în contra oric`rei
veleit`]i autonomiste, utilitatea anga-
jamentului „revolu]ionar“. „Criza cul-
turii“ devine hârtia de turnesol care
relev` incapacitatea autorit`]ii partinice
de a imagina un dialog cu intelectuali-
tatea neînregimentat`. Dosarul întoc-
mit de Sanda Cordo[ este cu atât mai
semnificativ cu cât intervalul permite
înc`, datorit` logicii de fals` coali]ie,
existen]a pluralismului demonizat în
anii de dup` 1948: o seam` dintre vocile
identificabile în aceast` polemic`, de la
Tudor Teodorescu-Brani[te pân` la
Constant Tonegaru, va pl`ti, prin exil
intern sau exterminare concentra]io-
nar`, un pre] al libert`]ii. Insurgen]a, în
acest caz, este sinonim` cu refuzul de a
admite dependen]a discursului literar
fa]` de un factor politic hegemon.
Demnitatea cuvântului este reabilitat`,
o dat` cu demnitatea umanului însu[i.
Nota]iile lui Constant Tonegaru, citate
de Sanda Cordo[, sunt ap`rarea unei
cet`]i aflate sub asediu:
„În 13 februarie 1947, Dreptatea g`z-
duie[te replica lui Constant Tonegaru,
una dintre cele mai importante, prin fer-
mitate, inteligen]`, luciditate, din în-
tregul dosar al problemei. Opunându-se,
la rândul s`u, directivelor politice în
literatur`, tân`rul poet recunoa[te o
func]ie social` operei literare, dar con-
test` rolul ei de de a servi o anume clas`
social`: «Fire[te, cum nu exist` poezie
pentru mo[ieri [i bancheri, tot a[a nu
exist` o poezie pentru ]`rani [i munci-
tori. Exist` o poezie pentru cei ce cunosc
poezia, care au cultura necesar` s` o
primeasc`». Or, tocmai subjugarea li-
teraturii claselor sociale «revolu]iona-
re» o încearc` regimul politic; de aici,
rezult` produc]ii hot`rât neliterare, pre-
cum cele publicate în Scânteia, din care
Tonegaru citeaz`, spre exemplificare,
«Colindul muncitorului». (…) Parcur-
gând asemenea pagini, Tonegaru diag-
nosticheaz` cu precizie: «Criza culturii
este aici. O sim]im deasupra tip`ritu-
rilor proaspete ce-]i lipesc pe degete cer-
neala, ca [i cum ar fi polenul de pe ari-
pile fluturilor întuneca]i. Plute[te ase-
menea fumului care se înal]` peste a[e-
z`rile cuprinse de molim`, dragon ne-
gru ce se risipe[te [i cade pe p`mânt toc-
mai cu coada cu care a plecat înainte,
ridicat` deasupra [ezutului r`stit la ste-
le. Salut`m cu respect noul glas lite-
rar»“.
27
{
I totu[i, epoca ce se deschide
apar]ine noului „glas literar“ [i
timbrul dominant, recuperabil
ISTORIE INTELECTUAL~
în interven]iile oamenilor de
partid (e cazul lui Gheorghe Gheorghiu-
Dej însu[i, la 1946) sau al „criticilor“
inchizitori, de la Mihai Novicov [i N.
Moraru pân` la Georgeta Horodinc`,
este al fanatismului anulând, deliberat,
în numele dialecticii, orice grad de liber-
tate. Ritualurile epocii sunt reconstitu-
ite, [i ceea ce impresioneaz` este conti-
nuitatea unui normativ partinic. „Jda-
novismul“, [i nu „proletcultismul“, este
marca identitar` a produc]iei elaborate,
sub îndrumarea oficialit`]ii, între 1948
[i 1964. O marc` identitar` care va
influen]a, de o manier` decisiv`, esteti-
ca ceau[ismului însu[i:
„Proletcultismul, de altfel, a ie[it
foarte repede din scen`, unde s-a aflat
pentru scurt timp, doar pentru a supor-
ta o corec]ie stra[nic`, în calitatea sa de
devia]ionism. În schimb, literatura
român` a continuat s` dea în pârg înc`
mult` vreme «în lumina lucr`rilor lui
A.A. Jdanov», care au continuat s` o
lumineze chiar [i atunci când numele
ideologului sovietic nu mai era pome-
nit, dar estetica sa rudimentar` r`m`-
seser` în uz. În discursurile emulilor
s`i Leonte R`utu, I. Chi[inevschi, N.
Moraru, Traian {elmaru, I. Vitner, M.
Novicov sau, nu mult mai târziu, Nico-
lae Ceau[escu. Când îi dator`m atât,
cum s` numim altfel epoca literar`
1948-1964 decât «jdanovism»?“.
Literatura român`
sub comunism
Nucleul generator al celor dou` vo-
lume ale Literaturii române sub comu-
nism, dedicate de Eugen Negrici poeziei
în epoca stalinismului integral [i prozei,
este postfa]a pe care istoricul literar o
plasa în continuarea suitei de texte an-
tologate în Poezia unei religii politice.
Racordul dintre produc]ia literar` [i
explorarea imaginarului propagandistic
este vizibil, dup` cum vizibil` este
afinitatea dintre acest tip de analiz` [i
cel avansat de Lucian Boia în seria de
studii focalizate asupra imaginarului
comunist, fie el românesc sau sovietic.
Revizitarea literaturii este inseparabil`
de recitirea unor texte ce procur` poe-
ziei, dramaturgiei sau prozei cadrul ide-
ologic de care nu se poate face abstrac-
]ie. Ipoteza de lucru este enun]at` din
primele pagini [i ea este responsabil`
pentru profilul unei retrospec]ii care
abandoneaz` raportarea exclusiv` la cri-
teriul estetic. Literatura în totalitarism
impune un discurs asupra metodei:
„Cine dore[te s` în]eleag` specificul
literaturii de dup` 1948 [i evolu]ia ei va
trebui s` ]in` seama de influen]a tenace
a politicului în fiecare dintre cele trei
mari etape ale comunismului româ-
l Eugen Negrici
LITERATURA ROMÂN~ SUB
COMUNISM. PROZA
Editura Funda]iei „Pro“, Bucure[ti,
2002
LITERATURA ROMÂN~ SUB
COMUNISM. POEZIA. I
Editura Funda]iei „Pro“, Bucure[ti,
2003.

28
nesc. Anamneza nu poate face abstrac-
]ie de faptul c`, dincolo de aparentele lui
concesii [i de deschiderile operate din
ISTORIE INTELECTUAL~
când în când, regimul care, esen]ial-
mente, a fost unul dictatorial, a socotit
mereu literatura [i pe scriitori ca pe
instrumentele sale. Dac` nu le mai
putea st`pâni [i folosi nemijlocit ca în
primii zece ani, le putea manipula dis-
cret, ca în ceilal]i treizeci [i ceva“.
Simptomatic, incursiunea în teri-
toriile prozei [i poeziei agitatorice
debuteaz` cu examinarea surselor
esteticii [i conturarea demarca]iilor
temporale capabile s` furnizeze un
cadru analizei textelor selectate. Rela]ia
dintre comanditar [i inginerul de
suflete noi este formulat` distinct în
contextul fiec`rei epoci pe care Eugen
Negrici o identific`. Amendabil sau nu,
decupajul avansat furnizeaz` o gril` de
lectur` [i avertizeaz` un cititor inocent
al anului 2005 asupra arcanelor imagi-
narului comunist. De la „Faza funda-
mentalist`“ pân` la „Etapa na]ionalis-
mului comunist [i a izola]ionismului
ceau[ist“, trecând prin „Etapa concesi-
ilor tactice“ [i „Reorientarea politic` a
României dup` 1964. Fantasma liber-
t`]ii“, profilul scriitorului este modelat
de presiunea unei istorii administrate
de un partid care nu î[i abandoneaz`
nici un moment rolul de „centru vital“
al societ`]ii. Identitatea locutorului par-
tinic este, pân` la un punct cel pu]in,
una inter[anjabil`.
Omogen` din punct de vedere tema-
tic [i monocord`, poezia agitatoric` a
anilor 1948-1953 prezint`, în contrast
cu rafinamentul esopic al romanului,
un profil mai degrab` inospitalier. {i
totu[i, exploatând poten]ialit`]ile sche-
mei interpretative avansate în postfa]a
la antologia men]ionat`, Eugen Negrici
recupereaz`, intact, poten]ialul de sem-
nificare al discursului poetic ce acom-
paniaz` crima politic`, cu o vivacitate
prozodic` amuzant` doar la nivel epi-
dermic. Evocarea schemei de comuni-
care, invocarea rela]iei dintre emitent [i
destinatar, identificarea m`rcilor stilis-
tice ale poeziei agitatorice, inventari-
erea modalit`]ilor de captare a lectoru-
lui sunt tot atâtea dimensiuni pe care
anatomia lui Eugen Negrici, valorizând
un patrimoniu hermeneutic struc-
turalist, le cartografiaz` în acest prim
volum dedicat poeziei dezvoltate în anii
stalinismului integral.
Imagini exilate în arhivele bibliote-
cilor [i ignorate de memoria colectiv` a
ultimilor 14 ani sunt astfel salvate [i
amplele citate inserate în volum con-
trasteaz` cu amnezia societal` cau-
]ionând evitarea examenului comunitar
în marginea jum`t`]ii de secol comu-
niste. Elementarul exerci]iu de contex-
tualizare red` poeziei agitatorice comu-
niste func]iunea ei originar`. Distan]a
dintre tragedia colectiviz`rii, dintre cal-
varul (ast`zi perfect documentabil) al
Elisabetei Rizea din Nuc[oara [i euforia
mesei de ]`rani consemnate, poematic,
de un Mihu Dragomir în „{edin]a“ este
inseparabil` de interoga]ia purtând
asupra complicit`]ii artistului la cri-
mele ideologice ale secolului.
Nimic mai diferit, prin opozi]ie cu
omogenitatea poeziei agitatorice, decât
complexitatea unei proze postbelice pe
care Eugen Negrici alege s` o (re)ci-
teasc`, legitim, prin coroborarea cri-
teriului estetic cu unul „est-etic“, acesta
din urm` configurat de rela]ia compli-
cat` care se na[te între discursul fic]i-
onal [i autoritatea comunist`. Între „li-
teratura aservit`“ [i cea „tolerat`“, cele
dou` categorii definind imaginea post-
1964 a literaturii autohtone, dialogul
are ca punct de pornire disponibilitatea
creatorilor de a se emancipa de tutela
ideocratic`, f`r` a opta, cu minime
excep]ii, pentru confruntarea direct`
cu partidul, cu consecin]a ei inevitabil`,
recursul la exil sau la inexistentul, la
noi, samizdat. Un întreg set de referin]e
familiare oric`rui lector cultivat sunt
redistribuite, astfel, în taxonomiile mo-
delate de rela]ia cu dinamica politicului.
Strategiile de supravie]uire sunt expuse,
prin identificarea spa]iilor de libertate
pe care autorii au fost preg`ti]i s` le
exploreze.
Ceea ce relectura lui Eugen Negrici
aduce radical diferit în peisajul critic
este efortul de (re)examinare a obiec-
telor canonizate antedecembrist, re-
curgând la un instrumentar [i la o sen-
sibilitate aflate în ruptur` cu paradigma
anterioar`. Din acest punct de vedere, o
istorie a criticii ar putea profita din
punerea în paralel a paginilor lui Eugen
Negrici, datând din 2002-2003, cu cele
semnate, înainte de 1989, de Nicolae
Manolescu sau Eugen Simion. Critica
literar` îns`[i este departe de a fi
inocent` ca statut [i discurs, în cadrul
unui mecanism de validare cultural cu
care partidul între]ine o rela]ie privile-
giat`. Asumarea „adev`rului“, expu-
nerea erorilor „obsedantului deceniu“
reprezint` o dimensiune recuperabil`
nu numai în textele „clasiciza]ilor“
Augustin Buzura sau Constantin }oiu,
dar [i în cele puse în circula]ie de un
Dumitru Popescu sau Petre S`lcudeanu.
În acest caz, care este unul politic
înainte de a fi estetic, grani]a dintre cele
dou` teritorii este extrem de dificil de
trasat [i succesul prozei de aceast` fac-
tur` poate fi analizat prin integrarea ei
în cadrul mecanismelor de contestare
pe care partidul însu[i le oferea comu-
nit`]ii.
Solu]ia de continuitate este decela-
bil` [i în maniera în care Eugen Negrici
reevalueaz` unul dintre cazurile de suc-
ces postbelice: „desanti[tii“ devin, în
capitolul final al volumului dedicat
prozei, personajele unei nara]iuni cri-
tice în care ironia poten]eaz` o severi-
tate abia mascat`. Portretul de grup al
optzeci[tilor este plasat pe fundalul
unei alte imagini, nu mai pu]in po-
lemice în desenul ei: aceea a literaturii
e[uând în confruntarea cu autoritatea,
abdicând de la imperativele unei istorii
tragice. „Ratarea [ansei intr`rii în mo-
numentalitate“ este inseparabil` de
radiografierea muta]iilor societale, mu-
ta]ii pe care fic]iunea, revendicându-se
de la un primat al memoriei, ar fi fost
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
obligat` s` le arhiveze, ac]ionând sal-
vator. Mai mult decât un e[ec de ordin
estetic, ceea ce pamfletul critic al lui
Eugen Negrici acuz` este proliferarea
unei „proze lene[e“, incapabil` s` con-
teste fundamentele ideocratice ale re-
gimului. Fi[a de diagnoz` este de o radi-
calitate nedisimulat`:
„Dintr-o team` exagerat` de repre-
siune [i sub pretextul învior`tor al
«salv`rii culturii», scriitorii no[tri – noi
cu to]ii, de fapt – au sacrificat marile
adev`ruri ale fiin]ei [i au practicat o
art` infantil`, lipsit` de îndr`zneal`,
spiritual`, «îng`duitoare [i onest`»,
cum ar fi spus Gombrowicz. Prozatorii
[i-au consumat energia fie într-o litera-
tur` a [opârlelor, nu numai îng`duite,
dar [i asumate cu bun`voin]` de c`tre
cenzur`, fie într-una, aparent curajoas`,
care izbea în comunismul anilor lui
Gheorghiu-Dej [i a comunismului în
general, amplificându-i puterea [i legiti-
mând-o“.
B
~T~LIA canonic` purtat` la
începutul anilor ’80, [i care
sfâr[e[te prin a impune reno-
varea optzecist`, este marcat`
de un tip de mobilizare politico-cultur-
al` amendabil` retrospectiv: promo-
varea noii genera]ii de autori se explic`
prin ambi]ia criticii de a omologa o
literatur` „curajoas`“, susceptibil` de a
submina ordinea osificat` a ceau[ismu-
lui. „Eroarea benefic` de receptare“ s-ar
afla la originea valid`rii: deconstruc]ia
lui Eugen Negrici vizeaz` demontarea
unui e[afodaj al prestigiului. Prin
alexandrinism, optzecismul ar fi respon-
sabil de evacuarea din scen` a neo-
modernismului, iar prin maniera de
raportare la real, de deta[area în rela]ia
cu un dezirabil radicalism etic. Privite în
oglind`, punerile la punct ale lui Eugen
Negrici [i nota]iile critice ale lui Nicolae
Manolescu din „Lista lui Manolescu“
ofer` dou` perspective asupra mecanis-
mului de configurare a canonului.
Juxtapunerea decupajului din Literatura
român` sub comunism [i a imaginii acre-
ditate de Postmodernismul românesc al
lui Mircea C`rt`rescu este necesar` în
aceast` ordine a identific`rii posterit`]ii
unei grup`ri remarcabile prin [tiin]a
negocierii cu instan]a critic`.
În dosarul recept`rii postmoder-
nismului autohton, pe cale de a se con-
stitui, vocea lui Eugen Negrici se dis-
tinge prin refuzul de a subscrie la o dis-
ciplin` a entuziasmului, care anuleaz`
însu[i spiritul critic. Imaginea „falangei
optzeciste“, mobilizându-se, similica-
zon, pentru a coloniza, în anii de dup`
1989, un teritoriu abandonat de com-
petitori [i care inund` spa]iul mediatic,
este, dincolo de amendamente [i umori,
una memorabil` stilistic. C`ci în struc-
tura de adâncime a istoricului literar
este decelabil timbrul cronicarului
muntean, din familia lui Radu Popescu.
Nota de implicare personal` este, în
cele din urm`, parte din regula jocului.
C`r]ile Sandei Cordo[ [i ale lui Eu-
gen Negrici marcheaz` o dat` [i propun
o invita]ie la reflec]ie metodologic`:
sfâr[itul lecturii poate fi punctul de
articulare a unor interoga]ii din ecua]ia
c`rora investigarea rela]iei dintre scri-
itor [i r`ul secolului nu mai poate fi
absent`. C`ci abandonarea certitudi-
nilor mo[tenite, [i lec]ia lovinescian` o
probeaz`, este premisa oric`rei revi-
zuiri. j

30
Ispita c`ii comode
o HORA}IU PEPINE o
N
OI nici nu am
auzit de directiva
POLITICA
Bolkestein. Avem
problemele noas-
tre cu liberalizarea
circula]iei de capital, iar con-
cet`]enii no[tri pleac` oricum
s`-[i ofere „serviciile“ ilegal,
chiar [i conform legisla]iei de
acas`. Dup` episodul spaniol,
într-o singur` s`pt`mîn` de la
mijlocul lunii martie, poli]ia
de frontier` a întors din drum
20.730 de persoane. Dar dac`
îi l`s`m deoparte pe briganzi
[i pe cer[etori sau pe copiii
care au deprins o miraculoas`
prestidigita]ie a supravie]u-
irii, românii care pleac` f`r`
acte în regul` ar putea fi con-
sidera]i pionierii Europei li-
berale. Clandestinitatea lor e
dezonorant`, dar cît` vreme
acas` nu au sentimentul dem-
nit`]ii pe care ]i-l ofer` propri-
etatea, inclusiv acel tip de
proprietate imaterial` pe care
o de]ine scriitorul de limb`
român`, ei nu au, la drept
vorbind, nimic de pierdut.
Situa]ia emigran]ilor
sezonieri a devenit emblema-
tic` pentru noi, de vreme ce
ministrul agriculturii,
Gheorghe Flutur, a colindat el
însu[i Europa în c`utare de
lucru [i s-a întors apoi cu
banii strîn[i s`-[i construiasc`
o cas` [i s` fac` politic` libe-
ral`. Dar chiar dac` aceste
mi[c`ri produc efecte sensi-
bile [i aici în ]ar`, ele au o mai
mic` semnifica]ie pentru noi
decît pentru Europa l`rgit`,
pe care o provoac` clip` de
clip` s` devin` mai liberal`,
într-o lupt` acerb` cu sindi-
catele, cu sociali[tii [i cu to]i
protec]ioni[tii în general. Cît
prive[te îns` buna organizare
a vie]ii politice de la noi, ea
nu mai ]ine atît de mult de
integrarea european`.
O disociere cu urm`ri greu
de prev`zut s-a produs între
obiectivul integr`rii europene
[i rea[ezarea vie]ii publice pe
baze s`n`toase. Din clipa în
care Uniunea European` a
validat regimul Iliescu, acor-
dîndu-i [ansa de a încheia cu
bine preg`tirile de aderare, cei
care sper` într-o reformulare
de fond a politicii române[ti
s-au g`sit f`r` o ancor` sigur`
în afar`. Op]iunea american`,
a[a zicînd, s-a impus de la
sine. De[i se spune îndeob[te
c` politica extern` a pre[edin-
telui, care refuz` s` mizeze
exclusiv pe cartea european`,
ar fi motivat` de considerente
de securitate, s-ar putea s`
aib` mai curînd motiva]ii
interne. Dac` vrea s` schimbe
din temelii regimul din ]ar`,
pre[edintele are nevoie de o
solid` validare extern`, cu
toate costurile implicate. A[a
s-a n`scut strategia de com-
batere preventiv` a teroris-
mului care a[teapt` validarea
CSAT [i tot de aici deriv`
con]inutul [i tonul discu]iilor
purtate la Washington.
Ac]iunile rapide ale pre[edin-
telui sînt îns`, de cele mai
multe ori, fie gre[it în]elese,
fie dezaprobate. În orice caz,
st`m într-un moment de
cump`n` în care priorit`]ile
parc` nu s-au ales. Un risc real
este ca guvernul [i pre[edin-
tele s` cad` pe malurile
diferite ale unei falii care
anun]` s` se deschid`.
L
A suprafa]` m`car a
devenit limpede c`
guvernul merge într-o
direc]ie diferit` decît
cea sugerat` de pre[edinte.
Primul ministru [i Partidul
Na]ional Liberal au explicat
în formul`ri precaute, dar lip-
site de echivoc, c` nu doresc
alegeri anticipate [i c` nu au
alte obiective decît cele
n`scute din administrarea
curent` [i din punerea în apli-
care a reformelor pretinse de
la Bruxelles. În 9 martie, dup`
o reuniune a conducerii
Partidului Na]ional Liberal,
purt`torul de cuvînt Eugen
Nicol`escu a declarat c`
alegerile anticipate nu figu-
reaz` pe agenda partidului [i
c`: „Principalele noastre prio-
rit`]i le reprezint` integrarea
european` [i, mai ales,
realizarea programului de
guvernare cel pu]in pîn` în
2007“.
Nici nu pare pu]in, dar nu
este destul de clar de pe acum
cît de departe dore[te s`
mearg` cu aceste reforme. În
fa]a sa se deschide un orizont
foarte larg [i, chiar dac` pîn`
acum cabinetul T`riceanu s-a
distan]at enorm de guvernul
anterior în deciziile sale
administrative, în stilistica
exprim`rii publice [i în pro-
punerile sale legislative, dis-
tan]a parcurs` este destul de
mic`. Premierul manifest`
ambi]ia cît se poate de ono-
rant` de a reformula temele
consacrate, ca restituirea pro-
priet`]ilor, situa]ia copiilor
abandona]i, rela]ia puterii
politice cu presa [i societatea
civil`, combaterea corup]iei,
dar nu [i pe aceea de a inven-
ta teme noi. Ambi]ia sa este
de a duce România, la ter-
menul stabilit, în UE, unde va
ocupa locul rezervat de pe
acum, [i nu de a zgudui
temeliile vechiului regim.
PNL este o grupare moderat`,
alc`tuit` din oameni practici
cu ambi]ii modeste [i care nu
au nimic împotriv` din a
accepta tacit un soi de
amnistie pentru marile fraude
[i derapaje ale regimului
Iliescu-N`stase. Iar cît prive[-
te PD, acesta înc` nu s-a defi-
nit limpede dup` plecarea lui
Traian B`sescu [i ezit` între a
urma modera]ia PNL-ului [i a
da curs viziunii pre[edintelui.
Emil Boc a spus, e drept, într-o
parafraz` reu[it`, c` nu
accept` ca Guvernul
T`riceanu s` fie cel mai bun
guvern al regimului Iliescu,
dar declara]ia aceasta a r`mas
f`r` ecou. Tenta]ia c`ii
comode este mult prea puter-
nic` [i poate c` numai respec-
tul pentru pre[edinte îi mai
împiedic` pe militan]ii
Partidului Democrat s` aban-
doneze explicit proiectele
preziden]iale.
C
EEA ce tulbur` totu[i
siguran]a coali]iei
guvernamentale este
tonul schimbat al
Uniunii Europene.
Indulgen]a suspect` a lui
Günter Verheugen a fost sub-
stituit` de intransigen]a
subit` a lui Olie Rhen, cît se
poate de motivat` în logica sa
intern`, dar neadecvat` la
context. Crispat` de noii
veni]i, UE este tentat` s` se
replieze chiar înl`untru pe
pozi]ii protec]ioniste, mani-
festînd totodat` o vigilen]`
sporit` fa]` de ]`rile candi-
date. Amînarea începerii
negocierilor cu Croa]ia este
un avertisment foarte clar nu
doar pentru Turcia, dar [i
pentru România. Olie Rhen
n-a glumit atunci cînd a spus
c` nu va ezita s` propun` acti-
varea clauzei de salvgardare.
Inadecvarea st` îns` în faptul
c` exigen]a sporit` se
adreseaz` unei administra]ii
române[ti mai bine inten]ion-
ate [i mai hot`rîte s` fac`
reforme decît guvernarea
anterioar`.
A[adar primul ministru
C`lin Popescu T`riceanu e
pus s` ghiceasc` cît de mari
sînt a[tept`rile UE [i cît de
departe trebuie s` mearg` în
campania anticorup]ie. În
schimb Monica Macovei,
ministrul de Justi]ie, care
ac]ioneaz` cu totul indepen-
dent de politica de partid, e
hot`rît` s` provoace demisia
magistra]ilor cu func]ii de
decizie [i s` stimuleze ulterior
investiga]ii de anvergur`. S`
nu uit`m c` Monica Macovei
este singurul demnitar al
actualei administra]ii care a
vorbit despre cercetarea tran-
scrierilor dup` benzile înre-
gistrate în timpul [edintelor
PSD. Cît` vreme fermitatea
ministrului se bucur` de suc-
ces în ]ar` [i mai ales la
Bruxelles, Monica Macovei va
avea sus]inerea integral` a
guvernului. Dar din momen-
tul în care vor ap`rea
dificult`]ile nu ar fi de mirare
ca în sînul majorit`]ii s`
apar` manifest`ri de diso-
ciere. Chiar [i pîn` acum a
fost v`dit c` reprezentan]ii
majorit`]ii nu se simt datori
s` sus]in` eforturile ministru-
lui de Justi]ie cu declara]ii
publice sau ac]iuni parla-
mentare. Lipsa unei strategii
de comunicare, apatia intelec-
tual` a unora sau altora pot
servi ca explica]ie, dar faptul
ca atare c` ofensiva împotriva
magistra]ilor corup]i îi las`
indiferen]i pe deputa]ii [i se-
natorii majorit`]ii ca [i cum
nu ar c`dea în r`spunderea
lor ar putea avea consecin]e
catastrofale.
În orice caz, în 18 martie,
primul ministru anun]a în
numele PNL, [i nu al Alian]ei
PNL-PD, c` inten]ioneaz` s`-[i
asume r`spunderea în parla-
ment pe un pachet de legi
referitoare la restituirea inte-
gral` a propriet`]ilor. E un
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
lucru necesar [i urgent f`r`
nici o îndoial`, dar asumarea
r`spunderii cu privire la
legile propriet`]ii epuizeaz`
moralmente procedeul [i nu
mai îng`duie, practic,
repetarea lui pentru legile
referitoare la Justi]ie. Dar
dac` ministrul de Justi]ie va
propune schimb`ri legislative
dup` recomand`rile
con]inute în raportul
Freedom House, atacat deja
cu violen]` de magistra]ii
viza]i [i de opozi]ia politic`,
ar fi foarte greu s` le impun`
prin procedurile parla-
mentare ordinare.
N
E g`sim într-o clip` de
cump`n`. PNL a
anun]at deja c` are alte
priorit`]i decît cele sugerate
de Palatul Cotroceni [i
urmate pas cu pas de minis-
trul de Justi]ie. Ce se poate
întîmpla în continuare? Iat`
doar ipoteza cea mai
întunecat`:
Clasa politic` româneasc`
va ini]ia, pe ascuns, dar nu
pentru c` ar avea vreun senti-
ment de vinov`]ie, ci doar ca
s` nu declan[eze prea
devreme diatriba morali[tilor
[i a radicalilor marginali, un
pact de neagresiune, unul
menit s` ofere în afar` [i în
special la Bruxelles aparen]a
unei schimb`ri de substan]`.
S-a conturat deja o perspec-
tiv` menit` s` asigure pacea
politic`, calmul social [i cel
mai lin traseu al integr`rii
europene. Guvernul are
nevoie s` demonstreze c` a
întreprins schimb`ri de
anvergur`, dar, cu anumite
excep]ii, acest lucru este
imposibil pîn` în toamn`,
cînd va fi prima evaluare de
dup` închiderea negocierilor.
Cine ar putea crede, de exem-
plu, c` la toamn` PNA sub
conducerea lui Ion Amarie ar
reu[i s` prezinte un raport
conving`tor al activit`]ii sale?
Este limpede c` PNA ar putea
totu[i salva aparen]ele dac`
principalele for]e politice de
la putere [i din opozi]ie ar
conveni asupra unei agende
minimale de investiga]ii judi-
ciare, una care s` presupun`
cîteva sacrificii suportabile
din partea PSD-ului. j
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
UE: educa]ie permanent`
din leag`n pân` în mormânt
o HORIA BARNA o
C
OMISIA European`
a adoptat o nou` ge-
nera]ie de programe
integrate care mi-
zeaz` cel mai spec-
taculos pe conceptul de edu-
ca]ie permanent`. Ana Magra-
ner [i Gonzalo Zaragoza au dis-
cutat pe aceast` tem` cu repre-
zentan]i ai cadrelor universi-
tare române, la invita]ia Insti-
tutului Cervantes din Bucu-
re[ti.
Denumirile celor mai multe
concepte de programe ale UE
sunt îns` imbatabile în engle-
z`, cea folosit` cu prec`dere la
Bruxelles – Lifelong Learning
definind în spirit britanic sin-
tetic felul în care [i românii,
al`turi de viitorii lor concet`-
]eni europeni, ar trebui s` înve-
]e from the cradle to the grave
(adic`, din leag`n pân` în mor-
mânt) ca s` se poat` integra, pâ-
n` la… urm`, a[a cum se cu-
vine.
Totu[i, aceast` viziune nu
este tocmai lipsit` de noim`.
Împreun` cu specialista de
origine spaniol` de la Direc]ia
general` pentru educa]ie [i cul-
tur` a Comisiei de la Bruxelles,
Ana Magraner, administrator
principal al programului Eu-
ridice – egalitate de [anse, la
discu]ia exploratorie [i infor-
mal` de la Institutul Cervantes
a participat [i Gonzalo Zara-
goza, ata[at pentru înv`]`mânt
al Ambasadei Spaniei la Bucu-
re[ti. Cât este de îngrijor`tor
pentru unii c` prin respectivul
concept se repune prea acut
problema educa]iei obligatorii.
{i permanente.
Doar fizica [i chimia
înv`]ate la 16 ani?
Pân` la urm` – cum spunea
Gonzalo Zaragoza – este o
obliga]ie, o necesitate, un drept
[i o îndatorire s` te educi toat`
via]a. În general, educa]ia obli-
gatorie este concentrat` pân`
la vârsta de 16 ani, iar unui
român sau spaniol de 15-16 ani
i se pred` fizica [i chimia la
nivelul anului în care înva]`.
Apoi, nu mai trebuie s` [tie
nimic de-a lungul vie]ii lor
despre evolu]ia acestor [tiin]e.
Asta-i complet ridicol – excla-
ma Gonzalo Zaragoza –, pentru
c` o persoan` de 80 de ani are
doar cuno[tin]ele de fizic` [i
chimie de pe vremea când avea
16 ani, nu cele actuale. Se în-
tâmpl` asta la nivelul majori-
t`]ii membrilor unei societ`]i,
din orice ]ar`, pentru c` nu
exist` metode de dobândire
suplimentar`, la zi, de cuno[-
tin]e de-a lungul vie]ii, a[a cum
ar fi logic.
Chiar dac` unele canale
mediatice moderne dau impre-
sia unei sporiri a educa]iei [i
contribuie la apropierea de no-
ile descoperiri, r`mâne vizi-
unea despre [coal`, care este
absolut anacronic` în zilele
noastre. Cei mai mul]i abia
a[teapt` s` termine studiile
obligatorii. {coala devine tot
mai anchilozat`, plin` de pre-
judec`]i. Peste tot în Europa.
Pentru mult timp de-acum
încolo, r`mâne [i problema
comunic`rii directe. Europa va
fi mereu multilingvistic`, dar
înv`]area limbilor str`ine va
deschide multe u[i: spre o cari-
er` mai satisf`c`toare, spre [an-
sa de a tr`i [i studia în str`in`-
tate, spre vacan]e mai pl`cute
în alte ]`ri. Dar înseamn` mai
mult decât atât, fiindc` limba
reprezint` o latur` a identit`]ii
[i culturii unor popoare. În]ele-
gerea felului lor de a gândi, a
mentalit`]ilor specifice, poate
pune frâne rasismului, xenofo-
biei [i intoleran]ei. Este ambi-
]ia UE la nivel de mase, nu doar
la nivelul unor elite.
Grundtvig – educa]ie
pentru adul]i
Ana Magraner a explicat c`
domeniile generale vizate de
UE sunt mai ample: educa]ie [i
perfec]ionare, cultur`, tineret
[i sectorul audiovizual, [i c`
programul de ac]iune integrat`
ar urma s` fie adoptat de Consi-
liul Ministerial [i Parlamentul
European pân` la sfâr[itul anu-
lui 2005, pentru a fi pus în apli-
care între 2007-2013. Bugetul
propus este de 13,62 miliarde
de euro. Negocierile merg bine
[i s-ar putea s` se tripleze buge-
tul pentru educa]ie [i cultur` al
UE fa]` de intervalul 2000-
2006.
Noutatea const` în faptul c`
Socrates, programul care cu-
prindea Comenius [i Erasmus,
dispare ca atare, p`strându-se
îns` conceptul [i activit`]ile,
iar în cadrul Programului inte-
grat pentru Educa]ie [i Forma-
re Permanent` al UE vor func-
]iona interactiv [i înl`n]uit pa-
tru sectoare specifice de pro-
grame:
Comenius va implica cel
pu]in 5% din elevii institu]i-
ilor de înv`]`mânt preuniver-
sitar din UE în activit`]i educa-
]ionale comune.
Erasmus va oferi posibili-
tatea de studiu la universit`]i
din str`in`tate în cadrul UE
pentru un total de 3 milioane
de studen]i pân` în 2011.
Leonardo da Vinci urm`re[te
s` sporeasc` pân` la 150.000
num`rul amplasamentelor [i
centrelor de perfec]ionare în-
tr-o alt` ]ar` a UE în 2013.
Grundtvig vrea ca 25.000 de
adul]i integra]i în cursurile de
educa]ie specifice lor s` bene-
ficieze de studii în str`in`tate.
Agen]iile comunitare se vor
uni într-una singur`, dar în
cadrul acestui program inte-
grat exist` [i un alt program
numit Transversal, cel mai
important obiectiv al s`u fiind
dezvoltarea politicii educative
în cele patru sfere men]ionate.
Dac` finan]`rile vor ajunge [i
în România, facult`]ile noastre
de stat se vor vedea nevoite s`
introduc` aceste cursuri de for-
mare a adul]ilor, inclusiv ca o
solu]ie de supravie]uire.
Integrarea în
knowledge society
În tot acest ansamblu exist`,
de asemenea, conceptul de cali-
tate – spunea Ana Magraner –,
respectiv educa]ia [i cultura
de-a lungul întregii vie]i le per-
mite oamenilor s` se cunoasc`
mai bine, s` intre mai bine în
rela]ii unii cu al]ii, s` fie mai
ferici]i, a[adar se poate miza pe
un element important de satis-
fac]ie, precum [i pe o dorin]`
de reducere a conflictelor so-
ciale [i de cre[tere a interac]i-
unii, cooper`rii [i mobilit`]ii
cet`]enilor europeni.
Sociologic [i demografic, se
constat` c` oamenii tr`iesc mai
mult. Înv`]ând toat` via]a, ei se
pot integra mult mai u[or [i
mai rapid în ceea ce de pe acum
poart` numele semnificativ de
knowledge society – aproxima-
tiv: societatea cunoa[terii. Cu o
dezvoltare economic` într-a-
dev`r sustenabil`, locuri de
munc` mai multe [i mai bune,
o coeziune social` mai mare. E
o lume în care intr` no]iuni ca
participarea, voluntariatul,
organiza]iile persoanelor de
vârsta a treia, motivate s` fac`
diverse activit`]i în muzee, în
sport, exist` – sus]ine Ana Ma-
graner – foarte multe activit`]i
de educare formal` [i infor-
mal`.
Grundtvig va oferi programe
de cooperare cu alte universi-
t`]i care au mai mult` expe-
rien]` în domeniu, precum [i
posibilitatea de a nu pleca de la
zero, profitând de planurile
dezvoltate de al]ii. UE strânge,
printre altele, informa]ii din
toate statele membre. Euridice –
excelent` re]ea informa]ional`
– împline[te 25 de ani în 2005.
Dar nu e vorba doar de strân-
gere, ci [i de analiz` de date, pe
baza celor trimise de unit`]ile
la nivel na]ional. Îns` norma-
tivele din statele membre nu
corespund întotdeauna cu rea-
litatea din institu]iile de înv`-
]`mânt. Euridice nu face o
munc` de teren ca s` vad` ce se
întâmpl`, ci r`mâne la infor-
ma]ia obiectiv` pur`. Doar
pân` la nivel universitar exist`
informa]ii foarte detaliate [i
clare.
Egalitatea de [anse
Pentru toate aceste pro-
grame, punctul de plecare ar
trebui s` fie existen]a unei
egalit`]i de [anse între ]`rile
membre [i schimburi de idei,
comunic`ri. Dar nu a[a se-n-
tâmpl`: situa]ia economic` a
unui profesor român nu sea-
m`n` deloc cu cea a unui pro-
fesor german. Trebuie spriji-
nite mai mult acele ]`ri care au
mai pu]ine mijloace. Un fran-
cez care vrea s` înve]e spaniol`
ia trenul, se duce în Spania [i
studiaz`. Un român care vrea
s` mearg` în Spania, Italia sau
Fran]a nu î[i poate permite
financiar acest lucru.
Ca s` poat` tr`i, mai ales în
România, un profesor trebuie
s` aib` cel pu]in dou` slujbe,
dar ele pot fi înrudite. Un înv`-
]`tor are îns` ca variant` doar,
de exemplu, posibilitatea unei
slujbe de sear` într-o cafenea.
A[a c`, la activit`]i de formare
care presupun pierderea unor
ore, nu vor putea merge prea
31
INTEGRARE EUROPEAN~
mul]i. „Dac` m` duc la o reuni-
une la Institutul Cervantes sau
la Universitate asta ar putea s`
însemne c` renun] s` mai dau
o medita]ie, s` ]in un curs în
alt` parte, s` fac diverse alte
lucruri care s` fie pl`tite“, ob-
serva cu triste]e Gonzalo Zara-
goza, povestind c` a v`zut
cazuri de oameni c`rora li se
ofer` un post mai bun într-o
societate privat`, dar ei con-
tinu` s` predea fiindc` le place.
„Nu vreau s` renun] la liceu,
dar iat`, aici sunt pl`tit mult
mai bine, ce s` fac?“.
Fondul Europei este unul
comun, atât la nivel spiritual,
cât [i la cel al civiliza]iei mate-
riale de baz`. {i totu[i, diferen-
]ele specifice au ap`rut de-a
lungul istoriei. Îns` nu exist`
programe strict specializate pe
rezolvarea problemelor aduse
de diferen]e, preciza Ana Ma-
graner. Ele se refer` doar la
chestiunile globale de educa]ie
[i se presupune c` exist` o anu-
mit` doz` de sensibilizare, de
aceea se vorbe[te despre dia-
logul între culturi, inclusiv cele
extra-europene – în perspecti-
va lui 2008 care va fi Anul Eu-
ropean al Dialogului Intercul-
tural.
Programele sunt [i de pre-
g`tire economic`, dar [i de edu-
care, de formare, de schimbare
a mentalit`]ilor, de în]elegere a
faptului c` facem parte dintr-o
nou` Europ`, din UE [i c` un
efort comun are rost. S` sim]i
c` faci parte cu adev`rat dintr-o
Uniune [i s` percepi acest lu-
cru ca pe ceva favorabil, cu
drepturi [i îndatoriri, presu-
pune un mare efort de adap-
tare, dar unul pe care toate
]`rile care s-au integrat pân`
acum l-au compensat în ciuda
greut`]ilor. j

32
Pira]i [i diploma]i
ISTORIE & ISTORII
în secolul Luminilor
o C~T~LIN AVRAMESCU o
N 1784, pe 12 Mai, Con-
Î
gresul Statelor Unite ale
Americii i-a împuterni-
cit pe John Adams, Benja-
min Franklin [i Thomas
Jefferson s` negocieze un tratat
de „prietenie [i comer]“ cu sul-
tanul Marocului. Reprezen-
tan]ii noului stat trebuie s` fi
considerat tratatul ca foarte
important, de vreme ce au de-
legat pe trei dintre cei mai de
seam` oameni politici ai mo-
mentului s` se ocupe de el.
{tiin]a politic` a uitat, în ge-
neral, de acest document. El
merit` o soart` mai bun`.
Mai întâi, câteva preciz`ri
istorice. În 1787, atunci când a
fost ratificat acest tratat de
c`tre Congres, SUA erau o na-
]iune abia ie[it` din R`zboiul
de Independen]`. Constitu]ia
nici m`car nu era adoptat`
atunci când Adams [i Jefferson
au semnat (în luna Ianuarie)
acest text cunoscut [i sub nu-
mele de Tratatul de la Marra-
kesh, negociat de fapt de un
emisar american, pe numele
s`u Thomas Barclay. Era pri-
mul tratat interna]ional sem-
nat de noua republic` cu o pu-
tere neutr` [i a fost ratificat de
Congres în luna Iulie a acelui
an.
Îns` formulele de debut ne
arat` c` „tratatul“ nu era de
fapt un tratat în sensul obi[-
nuit al termenului. Originalul
este în arab`, este datat în anul
1202 dup` calendarul islamic [i
începe cu formula: În numele
lui Allah cel Atotputernic!. El este
de fapt o cart` pe care sultanul
Marocului o d`ruie[te „Celui
Mare din Statele Americane,
pre[edintelui“. Adresarea din
textul „tratatului“ este la per-
soana I, fiind limpede c` este
vorba de concesii acordate [i
condi]ii reclamate de suvera-
nul marocan. Formula Pacea fie
cu cei care ascult` de sfatul cel
bun! este clasic` în raporturile
cu necredincio[ii, însemnând
c` ei nu merit` un salut cu for-
mulele obi[nuite, iar plasarea
sigiliului în partea de sus a
scrisorii este semnul unei mari
superiorit`]i de rang fa]` de cei
c`rora le este adresat docu-
mentul. El nu e semnat de tri-
misul american, care l-a primit
de la palat printr-un slujitor.
Barclay l-a expediat (împreun`
cu o traducere f`cut` de un
interpret spaniol din Maroc)
lui Adams [i lui Jefferson, afla]i
în misiune diplomatic` la
Londra [i, respectiv, Paris, care
îns` au trebuit s` semneze o
copie, nu pe original, proto-
colul maur nepermi]ând a[a
ceva.
Bizareriile îns` abia acum
încep. De[i se introduce ca
unul de pace, tratatul pare s`
stipuleze doar clauze referi-
toare la r`zboiul maritim, fie
între p`r]i, fie cu ter]i. Astfel,
afl`m regulile care vor guverna
întâlnirile dintre vasele comer-
ciale [i cele de r`zboi, moda-
lit`]ile inspec]iei pe mare sau
condi]iile de ie[ire din port. De
fapt, ceea ce e esen]ial în acest
document pare s` fie rezumat
de articolul 9: Dac` vreun maur
va aduce cet`]eni ai Statelor Unite
sau bunurile lor la Majestatea sa,
cet`]enii vor fi pu[i imediat în
libertate [i bunurile restituite, iar
dac` vreun maur care nu e supus
al s`u va captura pe vreunul din
cet`]enii Americii sau bunurile lor
[i le va aduce în vreunul din por-
turile Majest`]ii sale, ei vor fi ime-
diat elibera]i…
Acesta nu este un tratat în-
cheiat cu un suveran „normal“.
Este o în]elegere cu c`petenia
unor pira]i.
Într-adev`r, în 1784, îngrijo-
ra]i de activit`]ile pira]ilor din
nordul Africii, care de acum
înainte promiteau s` afecteze [i
pe cet`]enii noii republici,
Congresul pune deoparte
80.000 de dolari, o sum` con-
siderabil` pentru acele tim-
puri, pentru a cump`ra bun`-
voin]a conduc`torilor africani.
Tratatul cu Marocul nu men-
]ioneaz` ce tribut anual va
primi sultanul, dar stabile[te
c` în caz de „r`zboi“, „prizo-
nierii“ vor fi r`scump`ra]i cu
câte o sut` de dolari mexicani
fiecare.
În aceast` privin]`, Statele
Unite nu f`ceau decât s` adere
la o practic` pe care au inau-
gurat-o Olanda, care a încheiat
primul asemenea tratat cu un
stat-pirat din Mediterana în
1663, [i Anglia, care încheie un
tratat în 1672. Aceast` zon` era
înc` din Antichitate renumit`
pentru pira]ii s`i, unul din cei
captura]i de ei fiind chiar
Iulius Cezar. Începând din
perioada Cruciadelor, aici apar
state islamice, cum ar fi Alger,
Tunis sau Tripoli, care tole-
reaz` sau chiar patroneaz` pi-
rateria, îndreptat` mai ales îm-
potriva cre[tinilor. Formal par-
te a Imperiului Otoman, aces-
tea erau în general republici
militare ce tr`iau dintr-un
amestec de comer] [i expedi]ii
de prad`. Pira]ii care operau
din aceste porturi, denumite
generic Coasta Barbariei, devin
o amenin]are de propor]ii în
secolul al XVII-lea, r`spândind
teroare mult dincolo de bazi-
nul Mediteranei. În 1627 pira]ii
algerieni atac` [i devasteaz`
sudul Islandei, iar în 1645 ei
încearc` s` ocupe Edinburgh-
ul. Puterile europene r`spund
uneori militar, bombardând
citadelele pira]ilor. Cel mai
adesea îns`, datorit` mai ales
dezbin`rii dintre puterile eu-
ropene, tactica adoptat` a fost
aceea a acomod`rii la preten-
]iile corsarilor. Apare astfel o
adev`rat` economie alimen-
tat` de luarea de ostatici, iar
unele ordine religioase se spe-
cializeaz` în r`scump`r`ri,
cum ar fi trinitarienii, cei care
l-au r`scump`rat în 1580 pe
Cervantes din mâinile pira]ilor.
C`l`torul prin Roma poate ve-
dea [i acum o biseric` a acestor
trinitarieni (San Carlo alle Quat-
tro Fontane) proiectat` de Bor-
romini. Suveranii Europei, la
rândul lor, pl`tesc tribut sta-
telor-pirat pân` la începutul
secolului al XIX-lea, în schim-
bul ab]inerii de a ataca navele
care navigau sub pavilionul
lor.
Acest „împ`ciuitorism“ nu a
fost întotdeauna norma. Pri-
mul Secretar de Stat al SUA,
Jefferson, a sus]inut c` singurul
lucru de care ascult` pira]ii este
tunul [i a cerut o alian]` mili-
tar` a europenilor [i ameri-
canilor pentru a elimina pira-
teria, dar pasivitatea celor din-
tâi a f`cut ca Statele Unite s`
fie, la rândul lor, nevoite s`
încheie „tratate“ de protec]ie
cu statele-pirat nord-africane.
Nu pentru mult timp, îns`.
Primul pre[edinte al Americii,
George Washington, a cerut,
în 1786, crearea marinei ame-
ricane tocmai cu scopul de a
cur`]a m`rile de pira]i. Ajuns,
la rândul s`u, pre[edinte, Jef-
ferson ordon` nou-formatei
U.S. Navy s` treac` la ac]iune.
În 1803, o canonier` american`
î[i îndreapt` tunurile asupra
palatului din Tanger [i îl con-
vinge astfel pe sultanul „pri-
eten“ din Maroc s` opreasc`
atacurile asupra navelor civile.
În urm`toarele dou` decenii,
inspirate de succesul ameri-
canilor, Marea Britanie, Olanda
[i Fran]a trec la ac]iune. În
1830, odat` cu ocuparea Alge-
riei de c`tre francezi, cortina
cade asupra pirateriei islamice
în Mediterana.
T
RATATELE încheiate
de puterile occiden-
tale cu statele-pirat
ridic` o serie de pro-
bleme juridice fundamentale.
Pentru teoreticienii dreptului
natural, piratul este un per-
sonaj profund problematic. El
nu tr`ie[te într-o comunitate
normal`, ci într-una care se
îndeletnice[te, a[a cum obser-
vase Aristotel în Politica, cu
vân`toarea de oameni. Pentru
Cicero, pira]ii sunt „inamicii
comuni ai omenirii“ (hostis hu-
manis generis), o defini]ie relu-
at` de numero[i autori. De
aceea, oricine are dreptul s` se
ridice împotriva unor aseme-
nea indivizi. Conform clasi-
fic`rii lui Grotius, r`zboaiele
pot fi „private“ (între indivizi),
„mixte“ (între indivizi [i stat)
sau „publice“ (r`zboaiele pro-
priu-zise, între state suverane).
În principiu, doar r`zboiul pu-
blic poate fi drept într-o lume
civilizat`, dar Grotius admite
c` în cazul pira]ilor oricine are
dreptul s` poarte r`zboi contra
lor, pentru c` el îndepline[te
un serviciu public.
Monstru anti-politic, ce cal-
c` în picioare legile dreptului
naturii [i na]iunilor, piratului i
se rezerv` un tratament puni-
tiv extrem. Cezar, ne spune
Plutarh, o dat` ce scap` din
mâinile pira]ilor, se întoarce
pentru a-i crucifica. În secolul
al XVIII-lea, legea m`rii le per-
mite c`pitanilor s` îi spânzure
pe pira]i, f`r` nici un fel de
solemnitate, direct de catarg.
În aceea[i perioad`, pira]ii
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
spânzura]i în docurile Londrei
erau l`sa]i s` putrezeasc`, fiind
uneori lega]i cu lan]uri sau
închi[i în cu[ti de fier.
Din punct de vedere legal,
oricine are, a[adar, un motiv
just de r`zboi (jus ad bello)
împotriva piratului. Grotius
sus]ine, în De jure belli ac pacis
(1625: cartea III, capitolul I), c`
aceasta include [i atacarea unui
vas cu pira]i, chiar dac` sânt [i
oameni inocen]i la bord, ale
c`ror vie]i pot fi puse în peri-
col. Rezult` de aici c` ideea
unui tratat de pace cu pira]ii ar
fi incoerent`.
{i totu[i, cum anume au
ajuns statele europene s` treac`
de la postularea unui drept la
r`zboi nelimitat împotriva
pira]ilor, la aranjamente meni-
te s` r`scumpere o pace fragil`?
Desigur, considerente prag-
matice le vor fi împins la o aco-
modare cu regatele piratere[ti
din Mediterana. Dar aceast`
evolu]ie s-a petrecut [i pe fon-
dul unei muta]ii în teoria drep-
tului na]iunilor.
Astfel, în vreme ce Grotius
(1625: cartea III, capitolul III)
arat` c` pira]ii [i bandi]ii nu
pot forma niciodat` un corp
politic, chiar dac` au o ierarhie
proprie, pentru c` singura le-
g`tur` dintre ei este aceea a
comiterii de crime, Cornelius
van Bynkershoek, un alt fai-
mos jurist olandez, cel care a
propus distan]a de trei mile de
la ]`rm ca fiind limita apelor
teritoriale, sus]inea, în Quaes-
tiones juris publici (1737: cartea I,
cap. XVII), c` în cazul „popoa-
relor“ de pe coasta Barbariei,
ace[ti oameni nu sunt pira]i,
pentru c` ei tr`iesc în „state
organizate“ [i respect` tratatele
pe care le-au semnat.
Aceste state au fost cele dis-
truse de artileria naval` a eu-
ropenilor [i americanilor, la
începutul secolului al XIX-lea,
pentru c` ele continuau s` to-
lereze sau s` patroneze pirate-
ria, [i pentru c` tributul [i
r`scump`rarea au devenit obi-
ceiuri inacceptabile pentru
noul drept interna]ional al
p`cii [i r`zboiului. Ce a r`mas
a fost figura individual` a pira-
tului, aflat în conflict cu civi-
liza]ia [i cu legile ei. Dar aceas-
ta este o alt` istorie. j
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
Stilistica statului
[i stilistica societ`]ii
o VALENTIN CONSTANTIN o
N
UM~RUL 61/2005 al revistei
Dilema veche are ata[at un
supliment girat de So-
cietatea Academic` din
România [i finan]at prin
Phare, supliment care reprezint` o sin-
tez` a unei prime conferin]e, din febru-
arie curent, sub titlul „Europa de dup`
noi. Rela]iile României cu vecinii dup`
integrarea în UE: Moldova [i Ucraina“.
Versiunea mea despre rela]iile cu
vecinii în Europa de Est ]inea de Europa
veche. Rela]iile cu vecinii se bazau în
general pe o reciprocitate relativ rigid`
(vezi insisten]a cu care au fost promo-
vate tratatele bilaterale), pe cooper`ri
strict necesare [i în general limitate.
Frustr`rile reciproce acumulate în timp
au servit ca baz` ideologic` pentru
diverse forme de aversiune reciproc`.
Rela]iile sînt esen]ial statice [i nu v`d
cum s-ar putea modifica spectaculos
dup` intrarea României în UE. Ast`zi,
cînd reciprocitatea este par]ial „stimu-
lat` de ter]i“, adic` atunci cînd al]ii sug-
ereaz` c` vecinii au nevoie de tratate
bilaterale, nu trebuie s` fii un mare spe-
cialist în rela]ii interna]ionale ca s`
în]elegi c` o cooperare bine structurat`
r`mîne o problem`. Pentru c`, de exem-
plu, rela]ia actual` de vecin`tate cea
mai expresiv`, dintre România [i Ucrai-
na, aminte[te vechiul principiu „s`r`-
ce[te-]i vecinul“ atît în chestiunea
canalului Bîstroe, cît [i în cea a pla-
toului continental în Marea Neagr`. În
alt` ordine de idei, într-o strategie de
extindere a democra]iei cît mai departe
înspre est, afirmat` de Statele Unite [i de
UE, este clar c` Ucraina [i Moldova sînt
atît candidate NATO, cît [i candidate
UE. Iar intrarea României în UE nu
diminueaz` cu nimic perspectivele de
integrare ale vecinilor. Dimpotriv`. Este
evident c` relaxarea criteriilor eco-
nomice [i politice în procesul de inte-
grare a României [i Bulgariei în UE face
plauzibil` [i integrarea celor doi vecini,
poate chiar pe termen scurt. Pentru c`
relaxarea criteriilor este un puternic
semnal pentru cele dou` ]`ri [i le indic`
faptul c` nu sînt invitate s` fac` salturi
utopice spre un prag prea înalt. În con-
secin]`, România, Ucraina [i Moldova
nu au altceva mai bun de f`cut decît s`
încerce s` acumuleze în viitor, în bun
spirit comunitar, cît mai multe solidari-
t`]i de facto. În ce m`sur` o rela]ie de
cooperare structurat` cu vecinul poate
s` apar`, s` creasc` în intensitate [i s`
devin` durabil`, asta este o alt` chestiu-
ne care nu depinde numai de guverne.
Personal, a[ fi înclinat s` cred c` proce-
sul depinde mai mult de societ`]i.
Discu]iile despre vecini din Dilema
veche sînt centrate pe stat. Un fapt nor-
mal, în m`sura în care România a
declan[at recent o specie de ofensiv`
diplomatic` care ]inte[te, inter alia, s`
dizloce pragul de aversiune/indiferen]`
reciproc` dintre vecini. Nu [tiu îns`
dac` în acest moment, în care avem un
statut interna]ional tranzitoriu, rela]iile
interna]ionale centrate pe suveranism
mai pot fi foarte relevante. În curînd
politica noastr` extern` va fi condi-
]ionat` suprana]ional. Concret, dup`
intrarea României în UE autonomia
politicii noastre externe (care ast`zi, ca
[i întotdeauna, este ghidat` difuz de
ceea ce credem c` se a[teapt` de la noi)
este posibil s` fie limitat` în mod for-
mal, dac` aranjamentele institu]ionale
ale politicii externe [i de securitate
comun` (PESC) vor deveni opera-
]ionale. Este adev`rat c`, la mai bine de
10 ani de la instituire, PESC înc` nu
func]ioneaz`. Exist` doar o diploma]ie
unional` dotat` cu o influen]` colectiv`
difuz`. Îns` cadrul normativ al PESC
exist` [i nimic nu împiedic` statele UE
s`-l pun` în oper`. Din aceast` perspec-
tiv` institu]ional` european` s-ar putea
spune ceva concret despre rela]iile
României cu Ucraina [i Moldova doar în
prezen]a tuturor actorilor implica]i. O
astfel de reuniune ar sem`na mai mult
cu o conferin]` diplomatic` decît cu o
conferin]` academic`.
C
ONFERIN}A SAR cuprinde dou`
tipuri de discursuri distincte,
unul diplomatic (legat de practi-
ca interguvernamental`) [i unul acade-
mic (legat de teoria rela]iilor inter-
na]ionale). Amalgamarea lor este intere-
sant`. Cred c` înv`]`mîntul nostru aca-
demic este ast`zi suficient de liber încît
s` putem atribui discursul academic
societ`]ii române[ti. În aceast` ordine
de idei, problema pe care mi-a pus-o
Conferin]a SAR ar fi urm`toarea: ce s-ar
fi putut întîmpla dac` ideile [i prefe-
rin]ele noastre politice ar fi fost comu-
nicate pe viu responsabililor diplo-
matici [i reprezentan]ilor academici ai
tuturor entit`]ilor implicate?
Probabil c` interven]ia ministrului
de externe Mihai-R`zvan Ungureanu,
care explic` „noua stilistic` a politicii
externe“, ar fi înc`lzit atmosfera oric`rei
reuniuni multilaterale. Pledoaria pentru
transparen]`, amici]ie [i relaxare [i
disponibilitatea de a sus]ine un efort de
integrare euro-atlantic` a Moldovei, dar
[i a Ucrainei nu ar fi putut fi decît bine
primite. În schimb, stilistica tinerilor
profesori din cadrul SNSPA este sensibil
diferit`. De exemplu, Iulian Fota afirm`
textual c` Moldova „este un stat euro-
pean, dar stat european sub ocupa]ie
militar`“. Aceast` afirma]ie, care pentru
mine nu este foarte evident`, nu se
bucur`, din p`cate, de nici o explica]ie
adi]ional`. Sau, Iulian Chifu afirm`:
„r`zboiul rece s-a terminat, dar nu [i pe
Marea Neagr`“ [i „la ora actual`, Marea
Neagr` este o mare închis`, ea e nego-
ciat` între Rusia [i Turcia“. Nu se
în]elege deloc nici de ce nu s-a terminat
r`zboiul rece pe Marea Neagr` [i nici
cum [i cînd au schimbat Rusia [i Turcia
regimul interna]ional actual al M`rii
Negre într-un regim de lac cu ap` s`rat`.
Asemenea idei tari fac figura abuzului
de oximoroni din liric`, nu îns` cu
acela[i efect.
Îns`, de departe, cea mai radical`
interven]ie apar]ine lui Andrei Miroiu
[i are un titlu pe m`sur`: „Eu nu vreau
Ucraina în UE“. În jurul preferin]ei
politice din titlu, autorul convoac` trei
argumente: un argument care ]ine de
condi]ia statal` a Ucrainei, un altul care
apar]ine securit`]ii interna]ionale
regionale [i, în fine, unul care ]ine de
România. În ce prive[te Ucraina, aceas-
ta este descris` de Andrei Miroiu în tu[e
sumbre: nu are identitate na]ional`, nu
este amabil` cu vecinii, posed` grani]e
ad referendum, nu este un stat demo-
cratic [i nici nu va ajunge prea curînd.
Nu exist` nici o îndoial` c` aceast` vizi-
une le-ar l`sa prietenilor ucrainieni un
gust prea amar. Dac` a[ fi ucrainean
n-a[ r`mîne nici m`car la discu]ii pe
teme geopolitice, [i cu atît mai pu]in la
discu]ii pe teme de cooperare. În ma-
terie de securitate interna]ional`, An-
drei Miroiu crede c` interesul Occiden-
tului pentru Ucraina provoac` Rusia,
ceea ce i se pare cît se poate de periculos.
Cît despre România, pe care o consider`
„b`iatul de aur al Occidentului“, autorul
crede c` simpatia Occidentului pentru
Ucraina va consuma automat provizia
de „enorm` simpatie“ de care se bucur`
România. M-am oprit asupra acestei
interven]ii pentru c` reprezint` zona
de maxim contrast în care se plaseaz`
stilistica societ`]ii în raport cu stilistica
guvernamental`. Stilistica societ`]ii
pare aici legatara istoricismului [i a
unei sume considerabile de prejudec`]i.
Pentru mine, orice discu]ie despre
Ucraina trebuie s` plece de la urm`torul
fragment din realitate: Ucraina este
prima putere nuclear` „legal`“ cu care
UE are o frontier` terestr`. Acest mic
am`nunt ar putea fi în sine un genera-
tor de simpatie greu de concurat.
33
DISCURS & REALITATE
NTR-UN discurs ]inut în 1951, la
Î Philadelphia, despre independen]a
Americii, John F. Kennedy spunea
c` Europa [i SUA au nevoie de o
„Declara]ie de Interdependen]`“. Oricît
ar fi marcate de istoria luptei pentru
propria lor independen]`, România,
Moldova [i Ucraina vor trebui s`
descopere [i s` fixeze în comun valorile
interdependen]ei. Între tratate bilaterale
[i declara]ii de interdependen]` este o
diferen]` sensibil`. Interdependen]a
este o mare consumatoare de indepen-
den]`, iar procesul ar putea s` par` mai
pu]in dramatic dac` vom reu[i s` ne
asum`m loialitatea comunitar`. O
întîmplare recent` mi-a sugerat cît este
de dificil. Am v`zut la televizor un film
istoric în care, venind vorba despre
raporturile unui stat slab cu o mare put-
ere, personajul care a asigurat subti-
trarea s-a sim]it obligat s` traduc` în
române[te loyalty prin servilism. Nu mai
e vorba aici de cenzur`, e clar c` bietul
traduc`tor nu putea concepe c` un stat
mic ar putea manifesta pur [i simplu
loialitate în raporturile cu aliatul s`u
atunci cînd acesta din urm` este [i o
mare putere. {i atunci despre ce ar putea
fi vorba, dac` nu despre servilism? A[a
devine UE metamorfoza Înaltei Por]i.
Dac` statul român se percepe ast`zi
pe sine ca fiind sfî[iat de dou` loialit`]i
concurente, cea federal`, fa]` de UE,
care-i pretinde s` asigure securizarea li-
mitelor spa]iului Schengen, [i cea na-
]ional`, fa]` de Moldova, care-i pretinde
s` p`streze o frontier` transparent`,
atunci rela]iile cu vecinii vor r`mîne
inevitabil crispate. Îns` mi-e team` ca
diferen]a dintre stilistica amenit`]ii
guvernamentale (o bun`voin]` plin` de
[arm) [i stilistica condescenden]ei din
societate (o bun`voin]` care lupt` cu
dispre]ul) s` nu exprime faptul c`
„agenda noastr`“, despre care vorbea
Alina Mungiu-Pippidi, nu este agenda
societ`]ii române[ti. Este normal ca în
lumea ideilor politice interna]ionale
statul s` se mi[te mai rapid decît socie-
tatea. Nu este reconfortant` îns` o dis-
tan]` atît de mare între percep]iile stat-
ului [i percep]iile societ`]ii. Dac`
aceast` distan]` între societate [i stat
este o constant`, m` tem c`, vorba lui
Wallace Stevens, „ea [societatea] nu va
c`l`ri niciodat` calul ro[u pe care el
[statul] îl descrie“. j
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
34
Corbin, A: Varia]iuni pe aceea[i tem`. Ehrenstein, Albert:Tubutsch.
Berlin, 1923 Mit l2 Zeichnungen von O. Kokoschka.
Wien-Leipzig, Verlag Jahoda und Siegel,
60 neue Zeichnungen. 1-9 Tausend. Berlin, Malik Verlag, 1930
1926
Cartea lui Albert Ehrenstein (1886-1950), reprezentant al expresionismu-
lui german, a avut succes în 1911, anul primei apari]ii. Nu [tiu dac` dese-
nele lui Kokoschka au fost motivul ori povestea în sine, o satir` grotesc`,
care-l caracteriza pe autorul nefericit, evreul r`t`citor al legendei, care a
murit într-un spital pentru s`raci din New York, dup` ce a str`b`tut ora[ele
CARTE RAR~

lumii, ca [i Kokoschka.
Aceast` edi]ie din 1926 este semnificativ` pentru expresionism [i pentru
autor.
Tipografii au marca tipografic` din ini]ialele lor: J [i S [i au marele merit
de a fi f`cut s` circule aceast` carte a expresionismului, reprezentat prin-
tr-un om pacifist, care a tr`it cea mai îngrozitoare perioad` a secolului, flan-
cat` de dou` r`zboaie mondiale.
Despre ilustra]iile lui Kokoschka nu e nevoie de vorbe, ele r`mân expre-
sive [i durerose, sau cum spunea pictorul: „… am f`cut portretul oamenilor
în anxietatea [i suferin]a lor. „
Ultima edi]ie a fost cea de la New York din 1946, pu]in înaintea mor]ii
autorului, socotit` de americani „prima edi]ie american`“. j

Nu [tim nimic despre autor, pare s` fi f`cut parte din gruparea avan-
gardist`. Sub forma Corbin ori alt` variant`, n-a intrat în literatura
român`. Are onoarea de a fi autorul singurei c`r]i ilustrate de P. Iorgu-
lescu-Yor, cu cele 9 ilustra]ii „hors-texte“, mai ales c` pictorul, de o oare-
care notorietate, moare în 1939.
Tip`rit` la Berlin în 500 de exemplare numerotate, la Institutul de arte
grafice H. S. Hermann, cu inten]ii bibliofile, c`ci prima sut` de exemplare,
scoase pe hârtie Bütten, are ilustra]iile colorate de mân`. Aceste exem-
plare nu prea sunt de g`sit. Desenele lui P. Iorgulescu-Yor sunt spirituale
[i inspirate din text. Pe copert`: o menorah aprins`, cu fl`c`rile din femei
goale. Motto: „Critiquer les moeurs des hommes il y faut plus de naivité
que je n’en possède. A vrai dire, je trouve qu’il font toujours bien quand il
font leur plaisir.“
Exemplarul Nr. 361, prezentat aici, are [i un autograf de lume artistic`:
„Amicului H. Maxy“, semnat de Andreescu-Ladmiss, deci se anun]` din-
tr-un anumit cerc artistic, de scriitori [i pictori. Cei care l-au cunoscut pe
acest „necunoscut“ sunt deja în lumea umbrelor. j

h
Lucr`rile prezentate au fost puse la dispozi]ie de Marius Nicolescu (Anticariatul „Curtea veche“,
str. Francez` nr. 54, tel. 0744. 351. 649 sau 312. 23. 57)
Paginile de carte rar` au fost prezentate de Mariana Jaklovszky
Expert \n carte rar`
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
35

Valéry, Paul: Chose tues. Cahier d’impressions et d’idées.

Portrait de P. Valéry par Edmond Marie.
Eaux-fortes originales et dessins par l’auteur.
Paris, aux éditions Lapina, 1930. 130 p.
(Colection: Les images du temps. X)

CARTE RAR~
Paul Valery este reprezentarea bibliofiliei.
Majoritatea c`r]ilor sale, f`cute aproape în totalitate
de el – [i nu au fost pu]ine –, sunt gândite a[a de bine,
încât te întrebi de ce n-a [i tip`rit-o. Dup` ce [i-a inter-
calat desenele în fiecare carte, reiese c` nici ilustra-
torii nu-s foarte necesari.
Cartea aceasta camufleaz` un fel de dic]ionar
filozofic cu specializare pe art`, cu mici desene
întreb`toare [i l`muritoare. Frazele sunt parabole
explicabile, comentate de mici desene: „Oboseala
ne face s` vedem în sfâr[it o lume nou`. Somnul care
te cuprinde la teatru sparge formele, face lumina
atroce, lucrurile tremur`toare, vocile supranaturale
[i false. „Ideea poetic` este aceea care, trecut` în
proz`, î[i cere versul“, „Trebuie s` fii u[or ca o pas`re
[i nu ca o pan`“.
Paginile sunt întrerupte de mici desene, în func]ie
de text: o masc`, o mân` cu un toc, o cioar` cu aripi-
le desf`cute, o clepsidr` etc. Exist` în carte o singur`
gravur` original` cu portretul lui P. Valery de
Edmond Marie, restul desenelor [i al gravurilor
apar]in autorului, care explic` cum s` faci o carte s`
fie vie, s` incite curiozitatea, s` nu plictiseasc` nici
prin fraze, nici prin desene.
Colofonul c`r]ii l`mure[te de ce frumoasa edi]ie
e conceput` din imagini [i fraze. {i aceasta chiar din
titlu, care te îndeamn` s-o cite[ti. A fost un scriitor
foarte fecund [i a editat un num`r impresionant de
c`r]i; pân` [i în timpul celui de-al doilea r`zboi mon-
dial a continuat s` scoat` edi]ii bibliofile ilustrate de
nume celebre: Jaques Béltrand, Daragnès, Picasso,
Paul Véra, Siméon, Carlegle, Jous, H. Martin; Pierre
Laprade face chiar acuarele în 1926. Numai în aceast`
perioad` de pace între cele dou` r`zboaie i-au ap`rut
aproape 100 de c`r]i la edituri prestigioase: NRF,
Editions du Capitole, Editions des cahiers libres,
Cahiers de la quinzaine, Editions de France, Plon,
Editions de la Pléiade, Stols (Bruxelles), Champion,
B. Grasset, multe fiind plachete cu tiraj mic, în edi]ii
bibliofile. Dup` obiceiul edi]iilor bibliofile, un anu-
mit num`r de c`r]i sunt „Hors commerce“, mai ales
când e vorba de abona]i ai societ`]ilor bibliofile.
Edi]iile originale sunt edi]ii prime îngrijite de autor
în limba [i forma dorite de acesta. În aceast` carte
apar temeni rar folosi]i, urm`ri ale situa]iei eco-
nomice: exemplare pe hârtie japon reimpozate,
cuprul barat al portretului (gravuri pe un aliaj de
cupru). Termenul barat provine din heraldic` [i
înseamn` o ramur`
nelegitim`. j

36
Melancolic` ra]iune
o ADRIAN MIHALACHE o
Ziua de na[tere a ra]iunii
10 noiembrie 1619 este ziua de na[tere a ra]iunii, în
sensul modern al cuvântului. Nu se poate spune c`
oamenii n-ar fi ra]ionat [i pân` atunci, numai c` au
în]eles ra]iunea în alt fel. Exerci]iul dialectic, promo-
vat de Socrate, viza atingerea st`rii de contemplatio, în
ESEU
care ideile pure s` devin` perceptibile, în radia]ia
poetic` a mitului. Ra]iunea trebuia exersat` pentru a
se dobândi reminiscen]a, deoarece adev`rurile, odat`
nemijlocit accesibile, fuseser` uitate [i trebuiau recu-
perate. Pe de alt` parte, silogistica aristotelic`, practi-
cat` [i dezvoltat` de scolastici, î[i propunea s` fac` din
ra]iune instrumentul revela]iei. Trezit dintr-un vis
inspirator, pe care Freud, analizându-l, avea s`-l con-
sidere banal, Descartes schimb` radical punerea pro-
blemei, meditând mai pu]in la ce este ra]iunea, cât la
ce poate face ea. El noteaz` data memorabil`: „10
noiembrie 1619, pe când eram plin de entuziasm [i pe
punctul de a descoperi fundamentele unei [tiin]e
admirabile“1. Descoperise „metoda“ prin care orice
problem` poate fi rezolvat`, pe c`i pur ra]ionale, prin
descompunerea ei sistematic` în subprobleme din ce
în ce mai simple. De la aceast` dat`, se deschide calea
care conduce, în linie dreapt`, la [tiin]a calculatoarelor
de ast`zi. Rezolvarea de probleme, adic` urm`rirea
scopului, se substituie c`ut`rii adev`rului. Ra]iunea
urma s` ofere cele mai nimerite c`i pentru atingerea
obiectivelor. Aten]ia s-a deplasat, de la adev`rul obiec-
tiv, la „adev`ratul“ obiectiv.
Cu o genera]ie mai târziu, Pascal a aplicat metoda
ra]ional` pentru a dovedi nu existen]a lui Dumnezeu,
ci oportunitatea credin]ei în El. Pariul lui Pascal, aflat
la baza teoriei deciziilor ra]ionale, arat` c` op]iunea
credin]ei este cea care maximizeaz` câ[tigul mediu,
chiar în condi]iile în care existen]a lui Dumnezeu are
doar o probabilitate infim`. Ra]ionamentul, pe cât de
cinic, pe atât de elegant, ascunde o capcan`. Pascal
introduce, ca date ale problemei, câ[tiguri [i pierderi
infinite (via]a ve[nic`, respectiv, damnarea etern`), în
timp ce judec`]ile ra]ionale nu func]ioneaz` decât în
domeniul finitului. Anticip`m pierderile sau câ[tigu-
rile noastre între limite rezonabile [i într-un orizont de
timp limitat. „Cel ce vede infinitul în orice lucru îl vede
pe Dumnezeu“, spunea William Blake, deci pariul lui
Pascal, jonglând cu infinitul, presupune, de fapt, a pri-
ori, existen]a Divinit`]ii. El atrage, de fapt, ra]iunea în
dou` capcane: aceea de a calcula cu cantit`]i infinite
[i aceea de a considera ca de la sine în]eleas` obliga-
tivitatea de a paria.
A fi ra]ional înseamn`, de la Descartes încoace, s`
ac]ionezi astfel încât satisfac]ia s` fie maxim`, sau dis-
confortul minim. Pentru aceasta, trebuie s` exprimi
ceea ce [tii, nu ceea ce sim]i sau crezi. R`mâne îns`
întrebarea dac` scopurile pe care ra]iunea î[i propune
s` le ating` sunt, întotdeauna, ele însele, ra]ionale.
Jürgen Habermas crede în ra]ionalitatea axiologic`,
adic` în faptul c` procesele de comunicare interu-
man` decid, în mod democratic, asupra ra]ionalit`]ii
scopurilor. De fapt, comunicarea este condi]ionat` de
ra]iune, nu invers. Nu po]i comunica decât cu cel
care judec` ra]ional.
Scopul ra]ional al omului occidental este, prin
excelen]`, manifestarea poten]ialului s`u creator. În
ultim` instan]`, valorile ra]ionale sunt, pentru el, cele
aflate în slujba vie]ii: sunt constructive, nu distructive.
De aceea, sacrificiul de sine este, pentru occidentali,
ceva ce dep`[e[te ra]iunea. Dac` p`rintele se sacrific`
pentru copii, o face pentru c` este condi]ionat genetic.
Dac` sacrificiul se face în numele unei cauze abstracte,
avem de a face cu un construct cultural excep]ional,
care trebuie celebrat ca atare. Dimpotriv`, în societa-
tea islamic`, sacrificiul este considerat de la sine
în]eles, iar cei care [i-l asum` r`mân anonimi.
Teroristul este ra]ional în privin]a atingerii scopurilor,
dar nu [i în privin]a definirii lor.
Pentru Descartes, ra]iunea este la chose du monde la
mieux partagée, un mod de a spune c` e democratic` [i
universal`. Oricine-[i poate însu[i metoda, dar tot
oricine o poate [i folosi în propriile lui scopuri, care nu
sunt neap`rat ra]ionale. Locul [i timpul în care
Descartes [i-a dezvoltat metoda sunt marcate, ele înse-
le, de pulsiuni ira]ionale. Poate de aceea, Descartes
simte nevoia s` împ`rt`[easc` cititorului nu numai
ideile lui, ci [i circumstan]ele în care acestea i-au
venit: „M` aflam atunci în Germania, unde m` pur-
taser` r`zboaiele ce nu se terminaser` înc` [i, întor-
cându-m` de la încoronarea împ`ratului la Pa[te,
începutul iernii m-a oprit într-o tab`r` unde, neavând
cu cine s` discut [i, din fericire, nici griji, nici pasiuni
care s` m` tulbure, st`team toat` ziua închis în camer`
[i aveam r`gazul s` m` dedic gândurilor mele“ 2.
În 1618, Descartes, în vârs` doar de 22 de ani, a ple-
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
cat din Fran]a în Olanda [i s-a înrolat în armata prin-
]ului Mauriciu de Nassau. Frances Yates comenteaz`
c` aceast` decizie pare destul de ciudat` pentru un
catolic educat de iezui]i3. În 1619, se duce în Germania
[i se înroleaz` în trupele ducelui de Bavaria. Ce c`uta
neam]ul în Bulgaria, c`uta Descartes în Bavaria. El avea
s` se g`seasc` în mijlocul unor evenimente confuze,
care marcau începutul R`zboiului de Treizeci de Ani.
Împ`ratul Rudolf al II-lea murise în 1612. El l`sase
grijile b`t`liilor unor oameni de spad`, printre care
Mihai Viteazul, pentru a se închide în palatul s`u din
Praga, dedicându-se preocup`rilor alchimice, în com-
pania unor magi [i savan]i ca Tycho Brahé, Johaness
Kepler sau Rabbi Loew. Absorbit de [tiin]` [i de eso-
terism, conflictele religioase i se p`reau derizorii. Nu
acela[i lucru era valabil pentru urma[ii s`i. Friedrich,
principe elector [i al Palatinatului, cu capitala la
Heidelberg, fusese ales, de boemieni, rege la Praga. Era
o provocare pentru habsburgii catolici. Friedrich [i
so]ia lui, Elisabeta, fiica regelui James I al Angliei, erau
protestan]i, iar o ax` Londra – Haga – Heidelberg –
Praga ar fi creat un traseu periculos, pân` în inima
Europei. De aceea, principii catolici pornesc r`zboiul,
la care particip` [i Descartes. El intr` în Praga în 1620,
dup` b`t`lia de la Muntele Alb, [i se impregneaz` de
farmecul ora[ului, cu via]a lui intelectual` ie[it` din
comun, care îmbina misterul cu matematica. Din
acest mister matematizat f`cea parte [i organiza]ia
rosicrucian`.
Fra]ii Crucii [i ai Trandafirului se revendic` de la
Christian Rosenkreutz, figur` legendar` de iluminat,
despre care se credea c` s-ar fi n`scut în 1378 [i c` ar
fi tr`it 106 ani. Povestea lui este descris` în enigmati-
ca lucrare C`s`toria Chymic` a lui Christian Rosenkreutz
a lui Johann Valentin Andreæ, un înv`]at german
interesat de [tiin]ele oculte. Ini]iat în doctrinele ori-
entale, fondatorul fraternit`]ii rosicruciene viza s`
reverse adev`rata în]elepciune asupra Occidentului
corupt, îndreptând astfel gre[elile bisericii (catolice,
bineîn]eles). Descrierea criptei în care se g`sea mor-
mântul s`u prezint` interes. De[i soarele nu p`trun-
dea, o lumin` interioar` îi umplea interiorul. Pere]ii
erau acoperi]i de desene geometrice înrudite, prin
con]inutul lor, cu lucr`rile lui Paracelsus. Alegoria
bol]ii reprezenta alian]a (nou`, în epoc`) dintre
purificarea alchimic`, legat` de terapia medical`, [i
sublimarea prin calculul matematic, apt` s` conduc`
la miracolele mecanicii. Demersul rosicrucian, ca alter-
nativ` la proiectul contemporan al iezui]ilor, urm`rea
reformarea global` a lumii sub semnul unirii dintre
mistic` [i [tiin]`, dintre esoteric [i exoteric, dintre
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
alchimie, kabal` [i matematic`. Rosicrucienii erau
de]in`torii principiilor secrete ale întregii cunoa[teri
umane, astfel încât, dac` aceasta, prin accident, s-ar fi
pierdut, ei ar fi fost capabili s` o reconstituie în toat`
amploarea ei.
În acela[i an, 1619, în care Descartes î[i elabora
metoda, Andreæ publica o Utopie, sub numele
Reipublicæ Christianopolitanæ Descriptio. Conceput` în
spiritul lui Thomas Morus, Christianopolis este o cetate
ideal` locuit` de creaturi îngere[ti. Este bine luminat`,
atât din motive practice, cât [i din ra]iuni simbolice.
Via]a social` a cet`]ii este impregnat` de pietate, iar
via]a cultural`, de [tiin]`. Abilit`]ile mecanice sunt
pre]uite, iar muncitorii au o educa]ie aleas` [i înalt`,
care le stimuleaz` creativitatea. În Christianopolis nu
sunt primite dou` categorii de persoane: actorii, pen-
tru c` dispun de prea mult timp liber, [i impostorii,
deoarece tind s` se dea drept rosicrucieni.
Utopia lui Andreæ are atât o savoare matematic`,
cât [i una esoteric`. Mai târziu, cele dou` aveau s` se
separe, prima cantonându-se în ra]ionalism, a doua re-
fugiindu-se în imagina]ie. Legenda lui Christian Rosen-
kreutz [i cetatea Christianopolis erau îns` zone în care
imagina]ia [i ra]iunea se aflau, împreun`, la putere.
Un loc care reunea imagina]ia [i ra]iunea era [i
Heidelberg-ul, de unde veniser` la Praga Friedrich [i
Elisabeta. Aceasta din urm`, descendent` a familiei
York, arbora între armoarii roza ro[ie. Palatinatul se
afla în preajma locurilor unde se formase mi[carea
rosicrucian`. Matthäus Merian a imortalizat în splen-
dide gravuri gr`dinile de la Heidelberg, organizate
dup` principii simbolice. Bibliotheca Palatina, îngrijit`
de Janus Gruter, reunea c`r]ile cele mai pre]ioase [i
mai bizare. Dup` înfrângerea de la Praga, Friedrich [i
Elisabeta se refugiaz` la Haga, iar Palatinatul este de-
vastat; biblioteca [i gr`dinile sunt distruse. A[a se face
c` jum`tate din Codex Aureus a ajuns la Vatican, iar
cealalt` jum`tate la Alba-Iulia, în Biblioteca Batthyáni.
Descartes avea s` între]in` rela]ii îndelungate [i
apropiate la Haga cu Elisabeta [i, mai ales, cu fiica ei,
cu care coresponda [i c`reia avea s`-i dedice o lucrare,
Principia. Deocamdat`, el se g`sea în miezul acestor
conflicte militare [i mi[c`ri spirituale. În timp ce-[i
elabora Discursul despre Metod`, a dus o via]` solitar`
[i meditativ`, nu îns` f`r` unele contacte cu ni[te per-
soane de la care a auzit despre o societate stabilit` în
Germania sub numele „Fra]ii Crucii [i ai Trandafi-
rului“, care f`g`duia o nou` în]elepciune [i „o [tiin]`
adev`rat`“. Se pare c` nu a avut contacte cu ei, dar, în
iunie 1620, la Ulm, l-a cunoscut pe Johann Faulhaber,
una dintre primele persoane care publicase o scriere
adresat` fra]ilor rosicrucieni. Când s-a înapoiat la
Paris, în 1623, a aflat c` [ederea lui în Germania îi
câ[tigase, lui însu[i, reputa]ia de rosicrucian. La Paris
domnea, atunci, panica rosicrucian`: se credea c` orga-
niza]ia secret` trimisese emisari în toate centrele
lumii, pentru a submina ordinea politic` [i religioas`.
Biograful s`u relateaz` circumstan]ele:
„În ultimele zile, se vorbise mult la Paris de Fra]ii
Crucii [i ai Trandafirului, pe care el îi c`utase zadarnic
în Germania în timpul iernii lui 1619 [i începea s` se
r`spândeasc` zvonul c` el (Descartes) se înrolase în
Fraternitatea lor. Aceste [tiri l-au uimit atât pentru c`
asemenea lucru nu st`tea în firea lui, cât [i pentru c`
nu se potrivea cu înclinarea pe care o avusese dintot-
deauna de a-i considera pe rosicrucieni drept impostori
[i vizionari. În Paris, erau numi]i Invizibilii [i se d`dea
drept sigur faptul c`, dintre cei treizeci [i [ase de dele-
ga]i pe care conduc`torul lor îi trimisese în întreaga
Europ`, [ase veniser` în Fran]a în februarie [i erau
g`zdui]i la Paris, în Marais; dar c` nu puteau comuni-
ca pe cale normal` cu nimeni [i nimeni nu putea
comunica astfel cu ei; comunicarea se f`cea numai
prin gând asociat cu voin]a, adic` într-un fel imper-
ceptibil pentru sim]uri.
Faptul cu totul întâmpl`tor c` au sosit la Paris în
acela[i timp cu domnul Descartes ar fi putut avea un
efect sup`r`tor asupra reputa]iei sale dac` s-ar fi ascuns
sau ar fi tr`it în singur`tate, a[a cum se obi[nuise s`
fac` în timpul c`l`toriilor sale. Dar i-a pus în
încurc`tur` pe cei care voiau s` profite de coinciden]`
ca de o confirmare a calomniei lor. Putea fi v`zut de
oricine [i mai ales de prietenii s`i, care nu aveau
nevoie de alt argument pentru a se convinge c` nu era
un membru al Fraternit`]ii rosicruciene sau, altfel
zis, al Invizibililor, [i s-a folosit de acela[i argument, al
invizibilit`]ii lor, pentru a explica celor curio[i de ce
i-a fost cu neputin]` s` g`seasc` în Germania fie [i un
singur rosicrucian.
Prezen]a lui a avut drept efect s` calmeze agita]ia
prietenului s`u, p`rintele Mersenne, care fusese cu atât
mai tulburat de acest zvon fals, cu cât era mai pu]in
înclinat s` cread` c` rosicrucienii sunt invizibili sau,
pur [i simplu, imaginari“4.
Anton Dumitriu neag` principial orice rela]ie din-
tre Descartes [i fraternitatea rosicrucian`, deoarece
calea rosicrucienilor este o cale esoteric`, în timp ce
metoda lui Descartes este deschis` tuturor, accesibil`
oric`rei inteligen]e. O b`nuial` a stârnit, totu[i, în-
semnarea din Cogitationes privatæ: Ut comœdi, moniti, ne
in fronte appareat pudor, persona induunt: sic ego, hoc
mundi theatrum conscensurus, in quo hactenus spectator
existiti, larvatus prodeo5. S-a interpretat în numeroase
feluri ce în]elegea Descartes prin faptul c` „purta o
masc`“. S-a opinat c` metafora privea modul în care
în]elegea s`-[i apere doctrina de eventualele represalii
ale bisericii, având în vedere c` lucrurile se petreceau
între cele dou` procese ale lui Galilei, din 1616 [i
1631. Publicarea documentelor aferente proceselor
arat` îns` c` biserica nu se sinchisea de preocup`rile
fizicianului care arunca bile, m`surându-le timpul de
c`dere, ci dorea s` pedepseasc` îndr`zneala intelectu-
alului care î[i dep`[ea domeniul, intervenind în dez-
baterile teologice. Nu credin]a este cea care pune piedici
ra]iunii, ci imagina]ia. De aceea, s-a încercat ipoteza ca
„masca“ s` acopere identitatea rosicrucian` a lui
Descartes. Este limpede faptul c` acesta nu era satis-
f`cut de o [tiin]` care s` fie pur instrumental`, din care
avântul imagina]iei [i anvergura filosofic` s` fie
excluse.
„Pe când eram mai tân`r am studiat, dintre ramurile
filosofiei, logica, iar dintre cele ale matematicii, anali-
za geometrilor [i algebra, trei arte sau [tiin]e care
p`reau capabile s` contribuie într-un fel la realizarea
scopului meu. Studiindu-le, mi-am dat seama c`, în
ceea ce prive[te logica, silogismele [i majoritatea celor-
37
lalte reguli ale sale servesc mai degrab` la a explica
lucruri care se [tiu sau chiar, ca în arta lui Lullus, la a
vorbi f`r` temei despre lucruri pe care nu le cuno[ti,
decât la a le înv`]a. (…) În ceea ce prive[te analiza celor
vechi [i algebra modernilor, dincolo de faptul c` se
refer` la materii foarte abstracte [i care nu par a fi de
vreun folos, prima se limiteaz` la studiul figurilor [i nu
poate face intelectul s` lucreze f`r` a obosi mult ima-
gina]ia; cât prive[te pe cea de-a doua, ne l`s`m domi-
na]i într-atâta de reguli [i cifre, încât s-a ajuns la o art`
confuz` [i obscur`, care mai mult încurc` spiritul, în
locul unei [tiin]e care s`-l cultive“ 6. Imagina]ia stâr-
nit` de preocup`rile oculte a poten]at, f`r` îndoial`,
demersul lui Descartes. Acesta din urm` s-a dezvoltat,
îns`, prin raportare contrastant` la ocultism, nu prin
preluarea metodelor sale. Ra]iunea cartezian` s-a
n`scut sub Zodia Scorpionului, cea care stimuleaz`
intui]ia, imagina]ia [i misticismul, dar s-a impus ca
alternativ` „clar` [i distinct`“ la acestea. „Masca“ lui
ESEU
Descartes ascunde, probabil, acel rest al imagina]iei pe
care ra]iunea nu l-a asimilat.
Ra]iune [i imagina]ie
În 1793, Hegel, Schelling [i Hölderlin erau tineri
studen]i la Tübingen, îmb`ta]i de vântul libert`]ii, care
b`tea dinspre Fran]a. Au plantat un arbore, arborele
libert`]ii, [i au dansat în jurul lui, plini de speran]e în
puterile omului [i ale gândirii sale desc`tu[ate. Peste
câ]iva ani, în 1796-1797, cei trei redacteaz` împreun`
cel mai vechi program sistematic al idealismului ger-
man (Älteste Systemprogramm des deutschen Idealismus),
r`mas în manuscris [i descoperit mai târziu în arhiva
lui Hegel. Din lectura manuscrisului, rezult` c` tine-
rii se de[teptaser` repede din euforie. Ei î[i închipui-
ser` c` iacobinii au respins autoritatea ecleziastic` în
numele principiilor ra]iunii, pe când ace[tia au redus
ra]iunea la ra]iunea de stat, supunând libertatea de
gândire la ceea ce ei defineau ca „binele public“. N-au
f`cut decât s` schimbe o autoritate cu alta: monoteis-
mul cre[tin cu monocefalismul ideologic. Marchizul
de Sade caracteriza ironic schimbarea ca „regonflare a
Himerei“ [i ca „redeghizare a marionetei“. O ra]iune
care s` conduc` la solu]ii unice, impuse tuturor, nu
avea cum s`-i atrag` prea mult. Devenit` instan]`
suprem`, ra]iunea fondeaz` o societate unitar`, disci-
plinat`, o lume care s` fie aceea[i pentru to]i, care s`
vorbeasc` o singur` limb`. Or, în aceast` limb` se aude,
de cele mai multe ori, doar glasul conduc`torului
autoritar (fie acesta Robespierre sau Napoleon), care î[i
arog` dreptul de a gândi, el singur, pentru to]i, în
numele ra]iunii, desigur. Poe]ii [i filosofii doreau nu
numai s` gândeasc` liber, dar [i s` gândeasc` divers. Ei
î[i doreau o fuziune între ra]iune [i imagina]ie, pentru
c`, a[a cum va spune Shelley în Ap`rarea poeziei,
ra]iunea este spiritul care contempl` rela]iile dintre
gânduri, dar imagina]ia este chiar spiritul care d`
lumin` gândurilor. Friedrich Schlegel, mai radical,
afirm` c` o condi]ie sine qua non a libert`]ii este com-
pletarea monoteismului ra]iunii cu politeismul ima-
gina]iei umane: „Poezia începe cu suspendarea demer-
sului ra]iunii „rezonabile“, pentru a ne transporta în
frumuse]ea dezordonat` a imagina]iei, în haosul pri-
mordial al naturii umane, pentru care nu g`sesc sim-
bol mai adecvat decât frem`tarea polifonic` a zeilor
antici“7. Monoteismul ra]iunii [i al inimii, politeismul
imagina]iei [i al artei, iat` ce doresc [i cei trei
entuzia[ti: Hegel, Schelling [i Hölderlin, care se
exprim`, îns`, într-o form` mai elaborat` [i mai pu]in
avântat` decât Schlegel. „Ideile, înainte de a primi o
dimensiune estetic`, adic` mitologic`, nu prezint`
interes pentru popor; invers, o mitologie care s` nu aibe
dimensiune ra]ional` este o ru[ine pentru filosof. (…)
De aceea, mitologia trebuie s` devin` filosofie pentru
ca poporul s` se comporte ra]ional, iar filosofia trebuie
s` devin` mitologie pentru ca filosofii s` fie umani“8.
Cu alte cuvinte, ra]iunea [i imagina]ia trebuie s`
mearg` mân` în mân`, iar filosoful s` fie dublat de
poet. Ideea e frumoas`, tocmai pentru c` e imposibil`,
dar poate c`dea u[or sub [fichiul unor ironi[ti precum
Caragiale: „numai cu condi]iune d-a fi [i cet`]ian cine-
va bun pompiar este, [i viceversa“.
Meandrele vie]ii i-au desp`r]it pe cei trei tineri
care visau la uniunea perfect` dintre ra]iune [i poezie.

38
Schelling a devenit tipicul profesor, care are ideile
ultimei c`r]i citite: a trecut de la Fichte la Spinoza, de
la Spinoza la neoplatonism [i de la neoplatonism la
Jakob Böhme. El a îmbr`cat ve[mântul cel mai comod
al ra]iunii, erudi]ia, [i [i-a supus acesteia imagina]ia.
Hölderlin a ales poezia, pe care a urmat-o pân` dinco-
lo de limitele ra]iunii. Hegel a abandonat imagina]ia
[i s-a mul]umit cu ra]iunea, reu[ind s` se conving` de
faptul c` tot ceea ce este real este [i ra]ional, pân` [i
istoria fr`mântat` [i haotic` a vremii sale.
Andrei Bolkonski [i Pierre Bezuhov, eroii lui
Tolstoi, ar fi fost foarte surprin[i s` afle c` un filosof
contemporan cu ei putea s` vad`, cu atâta claritate,
cum Ra]iunea guverneaz` Lumea. Erau, ei în[i[i,
oameni ra]ionali, tineri, ambi]io[i: Andrei vrea s` se
remarce, Pierre, s` se dezvolte. Stimula]i de exemplul
r`v`[itor al lui Napoleon, amândoi doreau s` lase, în
lume, o urm`. Convin[i de necesitatea unei solidarit`]i
luminate, în absen]a c`reia nici o activitate nu e
ESEU
eficace, devin francmasoni. Prin]ul Andrei e mai
ner`bd`tor, pleac` la r`zboi, este r`nit la Austerlitz,
unde ra]iunea lui se confrunt` cu misterul mor]ii. În
timp de pace, se implic` în reformele institu]ionale,
colaboreaz` cu Speranski, redacteaz` regulamente
militare [i proiecte de legi, dar ra]iunea ajunge s`-i fie
tulburat` de un alt mister, cel al dragostei. Pasiunea,
inexplicabil` ra]ional, a Nata[ei pentru Anatol
Kuraghin, îl deconcerteaz`. Ajuns din nou în vârtejul
r`zboiului, reu[e[te, când îns` e prea târziu, s`
în]eleag` c` ra]iunea, dac` vrea s` fie puternic`, trebuie
s` se despart` de orgoliu. Pierre î[i men]ine mult`
vreme toate op]iunile deschise: el tatoneaz`, experi-
menteaz`, se formeaz`, nu ac]ioneaz`. Ra]iunea prin-
]ului Andrei este crunt lovit`, dintr-o parte de absur-
dul istoriei, din cealalt`, de haosul sentimentelor.
Ra]iunea lui Pierre ajunge la împlinire, pentru c` are
timp s` se maturizeze, astfel încât accept` vecin`tatea
cu ira]ionalul.
Alexei Alexandrovici Karenin, so]ul Annei, este, [i
el, un om ra]ional. Bun organizator, particip` cu sârg
la procesul de modernizare a Rusiei. Ra]iunea lui este
[ocat` nu de contactul cu dragostea, ci cu sexualitatea.
Momentul în care ra]ionamentele seci, logice, clare,
menite s`-i salveze c`snicia [i pozi]ia în societate, îi
sunt tulburate de o nelini[te difuz` [i de o nesiguran]`
insidioas` este remarcabil:
„Se g`sea fa]` în fa]` cu via]a – cu virtualitatea unei
iubiri a so]iei sale pentru un altul decât el, [i aceasta
îi p`rea absurd [i de neîn]eles fiindc` era îns`[i via]a.
Alexei Alexandrovici î[i tr`ise via]a [i muncise în
sferele birocratice care aveau de a face numai cu
oglindirea vie]ii; [i ori de câte ori se ciocnea cu via]a
îns`[i, se d`dea la o parte. (…)
În tot timpul acestei plimb`ri, [i mai ales pe par-
chetul sufrageriei luminate, Alexei Alexandrovici se
oprea [i-[i spunea: „Da, totul trebuie rezolvat [i curmat;
trebuie s`-mi ar`t p`rerea [i hot`rârea“. Dar, de îndat`
ce intra în salonul întunecat, un glas începea s`-i
spun` c` nu era tocmai a[a“9.
De fapt, Karenin este varianta caricatural` a lui
Bolkonski. Ra]iunea prin]ului Andrei este dinamic` [i
profund`, a lui Karenin este uscat` [i mecanizat`.
Prin]ul este un reformator, cu viziune politic`, în timp
ce func]ionarul este un simplu birocrat. Primul î[i
în`bu[` umilirea ca b`rbat, al doilea o exhib` în mod
grotesc. La amândoi, ra]iunea se confrunt` cu proble-
me care-i sfideaz` limitele: prin]ul Andrei, pe câmpul
de lupt`, în b`taia mor]ii; Karenin, în cercurile dedicate
practicilor paranormale ale spiritismului. Primul se
ridic` la o în]elegere spirit filosofic`, ultimul cade în
supersti]ie.
Hegel avea s` redacteze lec]iile sale de filosofie a
istoriei abia în anii 1820, când apele se mai a[ezaser`
[i politica european` î[i reg`sise, dup` Congresul de la
Viena, stabilitatea. Este [i perioada epilogului roma-
nului R`zboi [i pace, când afl`m ce au devenit eroii a
c`ror tinere]e a fost spulberat` de experien]` [i ale
c`ror planuri ra]ionale au fost dejucate de istorie.
Artistul ra]ional
Când Goya întituleaz` plan[a 79 din Capricii
„Somnul ra]iunii produce mon[tri“, el se situeaz` net
de partea ra]iunii, nu a mon[trilor. El î[i ra]ionalizea-
z` demersul, considerându-se un satiric, cum avea s`
fie, mai târziu, Daumier. Ca un bun iluminist, afrance-
sado10, ce se afl`, pretinde c` î[i râde de tot ceea ce con-
sider` impostur`: politicieni, mondeni, cochete, bigo]i
[i orgolio[i. Dar, observ` André Malraux, „Goya e
ra]ionalist, cum a fost Cervantes autor de romane de
aventuri, iar Dostoievski, de romane sociale“11. Ca
artist, se supune imagina]iei; ca intelectual, se pretinde
dominat de ra]iune.
Imaginarul dezl`n]uit al lui Goya nu pl`smuie[te
doar sabaturi de vr`jitoare, gigan]i feroci sau oameni-
p`s`ri, figuri aflate, oricum, în repertoriul fantasmatic
universal. Portretistul este mai original decât supra-
realistul.
Mult` lume a privit portretele sale, îndeosebi cele
executate pentru familia regal`, ca pe ni[te [arje
satirice. Într-adev`r, artistul nu încearc` s`-[i înfru-
muse]eze modelele, mai mult, le accentueaz` dizarmo-
nia tr`s`turilor, dar ar fi greu de crezut c` familia
regal` l-ar fi cople[it de favoruri, iar nobilimea ar fi stat
la rând s`-i pozeze, dac` el n-ar fi f`cut decât s`-i cari-
caturizeze. Goya î[i transfigureaz` modelele, con-
ferindu-le intensitate [i stranietate. Un portret al s`u
nu este doar expresia instantanee a unei clipe de via]`,
ci jurnalul condensat al unei deveniri. În el vedem,
simultan, trecutul [i viitorul unei fiin]e, primul, mar-
cat de traume, al doilea, prefigurat de pofte. Numai c`,
în tablouri, ravagiile trecutului devin experien]e
semnificative, iar dorin]ele meschine, pulsiuni abisale.
Modelele lui Goya au fost flatate, nu pentru c` ar fi fost
înfrumuse]ate, ci pentru c` au putut s` se vad` în
ipostaza lor demoniac`. Imaginarul refulat de ra]iune
se întoarce, infiltrând demoniacul în cotidian.
Cu mult înainte de Goya, un mare artist renascen-
tist, Albrecht Dürer, se l`sase prins în mrejele ra]iunii.
Cu o sut` de ani înainte de Descartes, Dürer credea c`
descoperise metoda ra]ional`, prin care putea rezolva
problema frumuse]ii. Fusese cucerit de conceptul de
ra]iune ca ratio, raport de m`suri, apt s` genereze fru-
mosul într-un mod strict determinist, lipsit de apro-
xima]ii. La întoarcerea din a doua c`l`torie în Italia, în
anul 1507, Dürer era convins c` artistul cu har trebuie
s`-[i sporeasc` puterea [i vigoarea prin arta ra]ional`,
acea Recta ratio faciendorum operum, adic` maniera
corect`, ra]ional`, de a realiza operele de art`.
Descoperise teoria ra]ional` a artei [i credea c` va
putea defini frumuse]ea unic`, universal` precum
ra]iunea, cu ajutorul compasului [i echerului. Zece ani
mai târziu, admite c` abordarea pur ra]ional` este, în
art`, imposibil`. Matematicile, pe care le-a studiat cu
ardoare [i speran]`, s-au dovedit incapabile s` dea for-
mula frumuse]ii. Noteaz` cu melancolie: „Dar ce este
frumuse]ea, eu nu [tiu. Cel care-[i confirm` situa]ia [i
dezv`luie adev`rul profund prin geometrie trebuie s`
fie crezut de c`tre to]i, dar exist` falsitate în cunoa[-
terea noastr`, iar întunericul este atât de adânc s`dit în
noi, încât chiar [i pe încercate rat`m scopul“ 12. Aceste
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
gânduri sunt înc` mai bine exprimate figurativ, în
gravura Melencolia I, decât prin cuvinte. Figura femi-
nin` înaripat`, în care iconologii13 au v`zut o fuziune
între Saturn, Melancolie [i Geometrie, este artistul
savant, r`mas pe gânduri, cu compasul în mân`, l`sând
celelalte instrumente risipite pe podea. El întoarce
spatele p`tratului magic (în care suma numerelor de
pe orice linie sau coloan` este aceea[i), simbolizând
vanitatea ra]ionamentelor matematice. Pare c` antici-
peaz` confesiunea lui Descartes: „Îmi pl`cea matema-
tica pentru certitudinea [i eviden]a ra]ionamentelor ei,
dar nu remarcasem înc` adev`rata lor întrebuin]are [i,
crezând c` nu serveau decât artelor mecanice, m`
miram c` pe aceste fundamente atât de ferme [i solide
nu s-a construit nimic mai deosebit“14. Al`turi de el,
reprezentând practica oarb`, empiric`, un copil ]ine
acul de gravat într-o manier` stângace. În fa]`, un
splendid poliedru, un romboedru sec]ionat, st`
m`rturie a perfec]iunii savante, dar reci, a artistului
ra]ional. Dup` ce a fost campionul pasionat al artei
ra]ionale, Dürer a în]eles c` sursa profund` a puterii
creatoare se afl` altundeva, într-un dat pur ira]ional [i
individual15. Privim, în gravur`, ra]iunea devenit`
melancolic`, pentru c` î[i d` seama de limitele ei.
Dincolo de ele, domne[te imagina]ia.
Gravura lui Dürer pare un comentariu subtil la con-
sidera]iile unui filosof contemporan cu el, Henri de
Gand, privind raportul dintre ra]iune [i imagina]ie.
Spune acesta: „Exist` dou` feluri de oameni, care difer`
prin natura [i prin limitele propriilor facult`]i inte-
lectuale. Sunt cei dota]i cu aptitudinea pentru ra]ion-
ament metafizic, anume cei a c`ror imagina]ie nu le
domin` gândurile. Dar exist` [i cei care, pentru a con-
cepe o no]iune, trebuie s` o adecveze în func]ie de pro-
pria imagina]ie, adic` s` o reprezinte în spa]iu. (…)
Intelectul lor nu le poate dep`[i imagina]ia…Orice
lucru pe care îl gândesc trebuie s` aib` întindere sau,
asemenea unui punct geometric, s` ocupe o pozi]ie în
spa]iu. De aceea, ei sunt melancolici [i cei mai buni
matematicieni, dar [i cei mai slabi metafizicieni, pen-
tru c` nu pot s`-[i extind` inteligen]a dincolo de spa]iu
[i m`rime, pe care se fondeaz` matematicile“ 16.
R`spunsul lui Dürer este c`, în pofida p`rerii c`rtu-
rarului, imaginativii nu sunt, neap`rat, matematicieni
melancolici, ci arti[ti îndr`zne]i, capabili de a pune în
opera lor figuri pe care nimeni înaintea lui nu le-a
v`zut sau conceput. P`rerea impus` în acea vreme de
neoplatonistul Marsilio Ficino era c` imagina]ia ar fi
o facultate inferioar` ra]iunii care, la rândul ei, se
subordoneaz` contempl`rii. Imaginatio, Ratio, Contem-
platio formeaz` o scar` ascendent` de valori. Artistul
ra]ional vede ra]iunea în centrul demersului s`u, ca o
insul` sigur`, înconjurat` de m`rile învolburate ale
imagina]iei. Dac` ra]iunea este adev`rul, imagina]ia,
spune Baudelaire, este regina lui. {i cum posibilul
este doar una dintre provinciile adev`rului, rezult` c`
imagina]ia debordeaz` ra]iunea, fiind infinit`.
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
Fuga de [tiin]` [i de ra]iune
În 1999, la New York, Muzeul de Art` Modern` a
organizat o expozi]ie cu tema „Fuga de [tiin]` [i de
ra]iune“. Emblema expozi]iei era un tablou abstract, cu
un fond negru, pe care se suprapuneau linii punctate
paralele, de culoare galben`. Grila liniar` era submi-
nat` de informalul care se ghicea în spatele ei. În
expozi]ie figurau opere ale expresionismului abstact
american [i lucr`ri inspirate din culturile arhaice,
îndeosebi din cele africane, printre ele figurând [i
dou` sculpturi în lemn de Brâncu[i. Cu doi ani înainte,
tot la New York, s-a desf`[urat un simpozion inter-
na]ional, având aceea[i tem`. Savan]ii î[i manifestau
îngrijorarea în fa]a faptului c` valorile ra]iunii erau din
ce în ce mai desconsiderate. Autoritatea, de care se
bucuraser` din plin pân` nu demult, le era contestat`,
prestigiul social le era subminat. Istorici ai [tiin]ei ca
Thomas Kuhn ridicaser` v`lul care ascundea activi-
tatea din`untrul laboratoarelor, unde lucrau cei dedi-
ca]i cercet`rii ra]ionale, ar`tând cum ideile se impun
mai mult prin for]a grupurilor de presiune sau prin
schimb`ri fatale de paradigme culturale, decât prin
for]a argumentelor ra]ionale. Tehnologia informa]iei
faciliteaz` impostura, permi]ând simularea unor pseu-
do-contribu]ii [tiin]ifice cu aparen]e onorabile, menite
s` completeze liste de lucr`ri. Unii fizicieni, deveni]i
perplec[i în fa]a dificult`]ii problemelor cu care erau
confrunta]i, au ajuns s`-[i formuleze ideile în limbajul
doctrinelor mistice, cum procedeaz` Fridtjof Capra în
celebra sa carte, Fizica lui Tao. Umani[tii, mult timp
complexa]i de lipsa lor de instruc]ie matematic`, au
prins curaj, contestând cu aplomb obiectivitatea
ideilor ra]ionale. Filosofi, altfel înzestra]i cu ingenio-
zitate, caut` r`spunsuri la problemele omului con-
temporan în scrierile Sfin]ilor P`rin]i.
Paradigma postmodern` contest` demnitatea [i
universalitatea ra]iunii ca pe o meta-nara]iune care [i-a
tr`it traiul. Conform acesteia, descoperirile [tiin]ifice
n-ar fi decât fic]iuni, constructe culturale, determinate
social. Pornind de la ideea c` teoria lui Newton se
bazeaz` pe ideea de for]` – concept macho –, feminis-
tele denun]` Principia Mathematica drept un manual de
viol. Demersul ra]ional experimental, efectuat în spi-
ritul lui Francis Bacon, pentru a „smulge“ naturii
tainele ei, cap`t` blamul ecologi[tilor. Anne Carson,
profesoar` de studii culturale la Universitatea McGill
din Montréal, contest` ideea, eminamente ra]ional`, de
progres: „Înainte de Revolu]ia Francez`, oamenii cre-
deau c`, folosind luminile Ra]iunii, vechile supersti]ii
[i idei puteau fi înl`turate, astfel încât s` ia fiin]` o
societate pur ra]ional`. Din nefericire, ei au fost prada
unei iluzii“17. Progresul nu este posibil, dup` ea,
deoarece el este judecat dup` fapte, iar faptele nu
exist` ca atare, ci doar reprezent`rile multiplicate [i
manipulate, pe care noi în[ine le construim.
Contestarea ra]iunii n-a r`mas în limitele dis-
putelor intelectuale, ci a p`truns în cultura de mas`,
influen]ând publicul larg. Efectul a fost o exacerbare
a imaginarului degradat, în detrimentul ra]ionamen-
tului sistematizat. În filmul Double Vision al lui Chen
Kuo Fu, cu David Morse [i Tony Leung, o serie de
crime atroce [i misterioase comise în Taiwan este
investigat`, în tandem, de doi detectivi: un american
sanguin [i ra]ional [i un oriental flegmatic, cu încli-
na]ii mistice. Diferen]ele culturale î[i spun cuvântul.
Primul impune o abordare pragmatic`, pornind de la
mobiluri [i alibi-uri, al doilea o interpretare fantastic`,
bazat` pe un vechi manual esoteric de ob]inere a
nemuririi. În seara în care americanul anun]` solu]ia
logic`, el este, la rândul s`u, asasinat. R`mâne cel`lalt
s` duc` lucrurile la un sfâr[it care, dac` nu este „bun“,
este m`car spectaculos. În literatura poli]ist` din tim-
pul când ra]iunea era înc` venerat`, Hercule Poirot î[i
folosea exclusiv „micile celule cenu[ii“, iar miss
Marple, experien]a dobândit` în cunoa[terea naturii
umane. P`rintele Brown, detectivul lui G. K. Chester-
ton, rezolv` orice mister, excluzând de la bun început
aparen]ele supranaturale. Fiind credincios, nu putea fi
supersti]ios.
Fenomenele paranormale au devenit materie pen-
tru imagina]ie [i subiect de colportaj. Ele constituie,
pentru mul]i, unicul domeniu în care-[i exercit` in-
telectul, multiplicând ipotezele [i explica]iile, ca [i
cum „briciul lui Occam18“ s-ar fi tocit demult. Carl
Sagan explic` exerci]iul prin nevoia de ruptur` cu
via]a monoton` [i de compensa]ie pentru speran]ele
nerealizate: „ne imagin`m c` posed`m imense puteri
înc` nedezv`luite ori ne închipuim c` for]e nev`zute
ne pot salva de noi în[ine sau c` exist` o form` [i o
armonie ale universului, înc` nerecunoscute“19. În-
tr-adev`r, pentru cei deruta]i de incertitudine, imagi-
na]ia este consolatoare, ra]iunea, îns`, nu.
Cu cât lumea ne pare mai complex` [i mai greu de
controlat cu mijloacele ra]iunii, cu atât se r`spânde[te
ideea c` organiza]ii secrete stau la punctul de
comand`, astfel încât ceea ce ni se pare nou` haotic
]ine, de fapt, de realizarea unui plan minu]ios urm`rit.
În zadar a ironizat Umberto Eco, în Pendulul lui Foucault
asemenea concep]ii, în zadar Prigogine a descris
matematic fenomenele de autoorganizare: oamenii
r`mân la p`rerea lor.
Best-seller-ul interna]ional al lui Dan Brown, Codul
da Vinci, pune dou` organiza]ii secrete s` se lupte
între ele. Una dintre ele, succesoare a templierilor,
p`streaz` peste veacuri secretul, chipurile, îngropat
înc` de la începuturile cre[tinismului: Iisus ar fi fost
c`s`torit, iar urma[ii lui ar tr`i [i în zilele noastre.
Cealalt`, oculta Vaticanului, Propaganda due, vrea s`
[tearg` urmele teribilului secret [i s`-i lichideze pe
urma[ii lui Iisus. Ac]iunea este palpitant` [i pres`rat`
cu dezleg`ri rebusistice, nu mai ingenioase, îns`, decât
cele n`scocite de Constantin Chiri]` în ciclul Cire[arii.
Miza filosofic` apropie cartea de produc]iile lui Paulo
Coelho. Dac` ultimul se mul]ume[te s` reproduc`
interpret`ri luate de la al]ii, Dan Brown se încumet` s`
fie original. El sus]ine c` ascunderea adev`rului
privind starea civil` a lui Christos s-ar datora încerc`rii
Bisericii de a exclude din cre[tinism misterul femi-
nit`]ii. Dând argumenta]iei aparen]e de ra]ionalitate,
pretinde a descifra în fresca lui Leonardo da Vinci, Cina
cea de Tain`, figura presupusei consoarte a lui Iisus.
Desigur, într-o imagine, fiecare vede ce dore[te, dar
arbitrariul este, aici, exagerat. Dac` interpretarea este
aberant`, faptele aduse în sprijinul ei sunt de-a drep-
tul false. Astfel, este pur [i simplu un neadev`r s`
afirmi c` natura divin` a lui Christos n-ar fi fost admis`
înainte de Conciliul de la Niceea. La acest conciliu, s-a
elaborat doctrina dublei naturi [i dogma Trinit`]ii, dar
Dan Brown probabil c` n-ar pricepe diferen]a.
Candidul autor de succes se poate oricum prevala de
faptul c` po]i dovedi cuiva, în mod ra]ional, c` nu
spune adev`rul, dar nu po]i niciodat` dovedi c` ar fi un
mincinos.
Filmul The Recruit, al lui Roger Donaldson, mizeaz`
pe aceea[i p`rere r`spândit` despre puterea societ`]ilor
secrete. Un tân`r dotat [i dezorientat (Colin Farrel) este
antrenat de un specialist rasat (Al Pacino), pentru a
deveni agent CIA de elit`. Antrenamentul presupune
supunerea recrutului la nenum`rate situa]ii limit`, pe
care el le crede reale, pân` când realizeaz`, cu stupoare,
39
c` nu erau decât simulate, pentru a i se testa reac]iile.
Ajunge s` nu mai deosebeasc` realitatea de simularea
ei, crezând c` tot ce i se poate întâmpla nu este decât
un test suplimentar.
Pentru încheiere, iat` [i o experien]` personal`. O
dat`, pe strad`, am fost oprit de doi tineri, vizibil
misionari. M-au întrebat dac` [tiu cine conduce, de
fapt, lumea. La ridicarea mea indiferent` din umeri,
mi-au înmânat o bro[ur` care demasca interna]ionala
ocult`, iudeo-francmason`. Am restituit-o, declarân-
du-mi dezacordul. „De unde [ti]i atât de sigur c` nu
este a[a?“, m-a întrebat unul din ei. „Din principiu.
Lumea este prea complex` ca s` poat` fi condus` în
sensul în care crede]i. De fapt, sensul în care lumea
evolueaz` este imprevizibil. Noi, cu to]ii, facem
viitorul, f`r` ca nimeni s`-l cunoasc` dinainte“. „Cum,
nici m`car Dumnezeu?“, a replicat cel`lalt, ultragiat.
„Dumnezeu s-ar plictisi îngrozitor, ca la un spectacol
pe care l-ar fi v`zut deja. El ne-a dat capacitatea de a
ESEU
gândi [i urm`re[te cum o folosim. Se bucur` când
reu[im, cu ajutorul ei, s` cre`m ceva nou, frumos [i
bun [i b`nuiesc c` prive[te ironic pe cei care renun]`
la ea“. Perplexitatea lor se transforma în enervare.
„Cum explica]i atunci dezordinea, haosul, care dom-
nesc în lume? Nu sunt ele induse de for]ele oculte?“
Mi-am amintit de o variant` a briciului lui Occam,
datorat` lui Hanlon: „Nu atribui]i unor for]e malefice
ceea ce poate fi explicat mai simplu, prin prostie“.
Abuzat`, tr`dat`, venerat`, deformat`, ra]iunea se
vede ast`zi neglijat`, rânduit` în muzeul conceptelor,
pentru a fi vizitat`, din când în când, de elevii veni]i cu
[coala. Ea st` melancolic`, în vitrin`, ca în gravura lui
Dürer, a[teptând ca vremea ei s` vin` din nou.
l
1 Citat în: Anton Dumitriu, Eseuri, Eminescu, Bucure[ti,
1986, p. 536.
2 René Descartes, Discurs despre metod`, Editura
Academiei, Bucure[ti, 1990, p. 118.
3 Frances Yates, Iluminismul rozicrucian, Humanitas,
Bucure[ti, 1998, p. 137.
4 Adrien Baillet, La Vie de Monsieur Descartes, Paris, 1693.
Citat` în: Frances Yates, Iluminismul rozicrucian, Humanitas,
Bucure[ti, 1998, pp. 138-139.
5 Dup` cum actorii, când sunt chema]i pe scen`, pentru ca s`
nu li se vad` jena pe fa]a lor, î[i pun masca: la fel [i eu, când urc pe
scena lumii în care pân` ast`zi am fost un spectator, înaintez mas-
cat. Id., p. 540.
6 René Descartes, Discurs despre metod`, Editura
Academiei, Bucure[ti, 1990, p. 121.
7 Friedrich Schlegel, Discurs despre mitologie. În: Europe,
avril 2004, Le romantisme révolutionnaire, p. 53.
8 Rita Bischof, Les romantiques allemands et l’impossible
mythe de la modernité. În: Europe, avril 2004, Le romantisme
révolutionnaire, pp. 22-39.
9 L. N. Tolstoi, Anna Karenina. Vol. 1, pag. 110. Editura
Cartea Rus`, Bucure[ti, 1957.
10 Fran]uzit, (bonjurist), adept al ideilor franceze, mai
înaintate în epoc`.
11 André Malraux, Saturn. Eseu despre Goya. Bucure[ti,
Editura Meridiane, 1970, pag. 39.
12 Citat în Klibansky, R., Panofsky, E., Saxl, F., Saturn [i
melancolia. Bucure[ti, Polirom, 2002, pag. 458.
13 Klibansky, R., Panofsky, E., Saxl, F., Saturn [i melancolia.
Bucure[ti, Polirom, 2002.
14 René Descartes, Discurs despre metod`. Bucure[ti,
Editura Academiei, 1990, pag. 116.
15 Klibansky, R., Panofsky, E., Saxl, F., Saturn [i melancolia.
Bucure[ti, Polirom, 2002, pag. 453.
16 Citat în Klibansky, R., Panofsky, E., Saxl, F., Saturn [i
melancolia. Bucure[ti, Polirom, 2002, pag. 424.
17 Anne Herschbach, Imaginary Gardens. In: Gross, P. R.,
Levitt, N., Lewis, M. W. (eds.), The Flight from Science and
Reason. John Hopkins Univ. Press., Baltimore and London,
1998, pag. 12-15.
18 Briciul lui Occam este principiul conform c`ruia argu-
mentele nu trebuie multiplicate dincolo de necesit`]ile
ra]ionamentului (Pluralitas non est ponenda sine neccesitate).
19 Carl Sagan, Creierul lui Broca. Editura politic`, col. Idei
contemporane, Bucure[ti, 1989, pag. 87. j

40
Arta de a arunca
cu piatra în Noica (III)
DEZBATERI
o SORIN LAVRIC o
S
ÎNT c`r]i la a c`ror lectur`
sim]i nevoia s` te întrebi
dac` nu cumva filozofia a
înc`put pe mîna chibi]ilor
ideologici. Iar pragul
chibi]`riei în materie de exegez`
filozofic` se atinge în momentul în
care lipsa unei idei proprii face cas`
bun` cu prevalen]ele politice. Acesta e
cazul c`r]ii Filozofie [i na]ionalism.
Paradoxul Noica. Citind-o, î]i dai seama
c` nimic nu este mai dezolant decît s`
vezi cum un filozof cu idee, ca Noica,
este comentat de un exeget f`r` idee,
ca Alexandra Lavastine. Spuneam în
episodul trecut c` ceea ce d` c`r]ii
Alexandrei Lavastine un statut aparte
este perfidul ei efect psihologic. Acest
efect î[i trage în mare m`sur` vigoarea
din procedeul pe care autoarea, scriin-
du-[i cartea, îl aplic`. El const` în
îmbinarea a cinci elemente ce sînt
adunate la un loc gra]ie unui dozaj ce
mimeaz` consisten]a compact` a unui
discurs exegetic: 1) citatele 2) frazele
de exegez` neutr` [i inofensiv` 3)
întreb`rile retorice [i insinuante 4)
laudele discrete 5) verdictele ideolo-
gice. S` le lu`m pe rînd.
Citatele
Jum`tate din carte este alc`tuit`
din citate, citate [i iar`[i citate, ca în-
tr-o crestoma]ie în care criteriul ale-
gerii [i în[iruirii lor este unul hot`rît
exclusiv de autorul ei. Vrea cititorul s`
afle ce crede Noica despre democra]ie?
Sau despre modernitate? Sau despre
libertatea individului? Nu-i r`mîne
decît s` caute capitolul în care
Lavastine ne prezint`, prin citate, con-
cep]ia lui Noica despre aceste teme. În
felul acesta te pomene[ti, pe parcursul
a numai zece pagini, cu citate din cam
tot atîtea c`r]i, ceea ce ar fi un lucru
cît se poate de l`udabil dac` între
acele c`r]i ar exista o cît de mic`
coeren]` sau similitudine tematic`. De
pild`, a înghesui în dou` pagini citate
din trei c`r]i (Cuvînt împreun` despre
rostirea româneasc`, De Caelo [i {ase
maladii ale spiritului contemporan) [i a
declara cu senin`tate c` „de la De Caelo
pîn` la {ase maladii ale spiritului con-
temporan, din 1937 pîn` în 1978“ (p.
117) concep]ia lui Noica nu s-a
modificat în privin]a iluziilor pe care
lumea modern` le-a avut despre liber-
tatea individului înseamn`, exegetic
vorbind, a fi pur [i simplu în afara
chestiunii. Între De Caelo [i {ase mala-
dii… exist` cam aceea[i leg`tur` ca cea
dintre Alexandra Lavastine [i ontolo-
gia lui Noica, adic` nici una. S` pre-
cizez: cînd î[i scria De Caelo, Noica era
un eseist al c`rui talent de scriitor nu
era deocamdat` înso]it de o viziune
proprie de tip filozofic; pe scurt, în
1937 Noica nu era înc` un gînditor, ci
un eseist sclipitor posedînd o incon-
testabil` cultur` filozofic`: îi lipsea
îns` viziunea, îi lipsea ideea [i, de[i în
privin]a stilului st`tea pe propriile
picioare, centrul de greutate al gîndirii
sale era în afara lui. În schimb, în
1978, anul public`rii celor {ase mala-
dii…, Noica î[i c`p`tase ideea [i,
implicit, viziunea ontologic` asupra
lumii: avea o alt` anvergur`, o alt`
coeren]`, ba chiar [i un alt stil al
scrisului, [i ajunsese astfel s` fie ceea
ce în perioada interbelic` nu fusese
deloc: un filozof, iar nu un simplu
exeget comentînd [i compilînd ideile
altora. Iar {ase maladii… nu este nimic
altceva decît aplicarea pe un caz con-
cret – cultura uman` – a unor scheme
conceptuale de tip ontologic. Nici o
alt` carte a lui Noica nu este mai
închegat` [i mai lipsit` de sincope dis-
cursive ca aceasta. În compara]ie cu
ea, De Caelo aduce cu strîngerea con-
juctural`, între coper]ile aceleia[i
c`r]i, a unor articole [i eseuri ce nu se
îmbuc` între ele decît în chip silnic: s`
începi cu gnoseologia, s` sari la socio-
logie [i la filozofia culturii [i s` închei
cu considera]ii de etic` cre[tin` –
amalgamul acesta tematic d` lucr`rii
aspectul zdren]uit al unei c`r]i f`cute
în prip`, lucru în întregime atipic pen-
tru un scriitor ca Noica, a c`rui virtute
st`tea chiar în înl`n]uirea pas cu pas,
ca într-o schel`rie etajat`, a ideilor
c`rora le d`dea glas. Într-un cuvînt, în
{ase maladii…, Noica face o urzeal` de
filigran într-o montur` curat ontolo-
gic`, în schimb, în De Caelo, acela[i
Noica brodeaz` conceptual în
postavul opac al unei eseistici f`r`
idee. {i atunci, a spune c`, în privin]a
iluziilor catastrofale cu care epoca
modern` a gîndit autonomia subiectu-
lui uman, concep]ia lui Noica nu s-a
modificat esen]ial în timpul scurs
între redactarea lui De Caelo [i a celor
{ase maladii… (dou` c`r]i în care Noica
trateaz` problema individului uman)
e totuna cu a spune c`, de pild`, între
La mormîntul lui Aron Pumnul (1866) [i
Luceaf`rul (1883) – dou` poezii în care
este vorba de un „luceaf`r“ – viziunea
lui Eminescu despre luceaf`r a r`mas
în linii mari aceea[i. În fine, nu exist`
carte mai nereprezentativ` pentru
umoarea speculativ` a lui Noica decît
De Caelo, [i asta deoarece solu]ia pe
care o propune pentru salvarea [i
reabilitarea individului în fa]a for]elor
anonime – istoria, lumea fizic` [i
mul]imile anonime – este una
cre[tin`: spiritualizarea agonic` prin
credin]`, c`in]` [i remu[care. Numai
c` aceast` solu]ie cre[tin`, dat` unei
probleme filozofice, este de neg`sit în
vreo alt` carte a lui Noica, [i cu atît
mai pu]in în {ase maladii…, unde de
altfel numai de solu]ii nu e vorba, ci
de o schem` conceptual`: individu-
al–determina]ii–general (I–D–G) [i de
trei paliere ale fiin]ei: 1. extraindivid-
ual 2. individual [i 3. intraindividual,
cu mutarea succesiv`, de pe un palier
pe altul, a unghiului de vedere din
care Noica î[i prezint` exemplele.
Numai c`, în ochii Alexandrei
Lavastine, fleacurile acestea ontolog-
ice p`lesc în fa]a cople[itoarei impor-
tan]e pe care gînditorul politic Noica
o acord` în carte adev`ratelor teme
care îl preocupau. S` le mai scriu oare,
sau totul seam`n` cu o poveste ce „îmi
pare c` ea cur` încet repovestit` de o
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
str`in` gur`“?: democra]ie, moderni-
tate, libertate, totalitarism.
Ontologie
de categorie grea
Rezultatul compil`rii unor citate ce
sînt legate prin subterfugiul
întreb`rilor retorice sau al poncifelor
consacrate în materie de Noica
(I–D–G, „e bietul eu sub noi“, ethosul
neutralit`]ii, contradic]ia unilateral`)
este c` cititorul închide cartea avînd
impresia c` Noica s-a fr`mîntat toat`
via]a spre a rezolva probleme de
filozofie politic` [i c` acestea, [i nu
altele, au fost marile [i predilectele lui
teme de gîndire, cînd de fapt
democra]ia, modernitatea [i libertatea
indivizilor e tot ce poate fi mai secun-
dar în cadrul filozofiei lui Noica. În
aceast` filozofie e vorba de cu totul [i
cu totul altceva, bun`oar` de o fiin]`
ce este gîndit` simultan dup` schema
hegelian` individual-determina]ii-
general [i dup` modelul fizic al ordinii
în]elese ca entropie mic` [i informa]ie
mult`, apoi e vorba de trecerea dialec-
tic` de la un palier al fiin]ei la altul pe
baza unui algoritm tetradic de tip cir-
cular, de gîndirea paradoxal` a esen]ei
(model ontologic) ca fiind ulterioar`
existen]ei (element) [i de ob]inerea
din esen]` [i existen]` a fiin]ei ca
fiin]`, [i dup` aceea mai e vorba de
formularea unui principiu sui generis
al individua]iei inspirat de modelul
ondulatoriu al no]iunii de cîmp din
fizic` [.a.m.d. Numai c` tocmai aceast`
ontologie, pe care Lavastine o consid-
er` o doctrin` croit` în etuva mental-
it`]ii legionare, tocmai ea nu intr` în
sfera de preocupare a exegetei noastre,
rezultatul fiind c` distinsa autoare
uit` am`nuntul crucial c` Noica este
ontolog, nu gînditor politic, nu soci-
olog [i nici agent de propagand`.
{i pentru c` neglijeaz` acest lucru,
autoarea începe s` amestece planurile
[i reperele în func]ie de care Noica
poate fi judecat. Dac`, de pild`, a[ lua
un boxer de categorie supergrea [i l-a[
a[eza pe cîntarul destinat unuia din
categoria pan`, explicînd apoi pub-
licului nu numai c` for]a pumnului [i
alonja bra]ului sînt asem`n`toare, dar
c`, pe deasupra, nu ar fi nici o dram`
dac` în ring i-a[ împinge la lupt` pe
amîndoi, a[ proceda întocmai ca
autoarea noastr`. C`ci a pune în
acela[i ring al discu]iei, adic` în
acela[i context tematic, gîndirea lui
Noica cu cea a lui Arendt sau a lui
Patocka înseamn` a confunda cate-
goriile pugilistice [i a crea o confuzie
l pag. 42

42
l din care nici unul dintre cei
pomeni]i nu au nimic de cî[tigat. Pe
Noica nu îl compari cu Arendt decît în
dou` situa]ii: cînd nu ai în]eles o iot`
din spiritul operei lui Noica, sau cînd
vrei s` reduci b`taia ontologic` a unei
gîndiri de tip enciclopedic la traiectoria
flasc`, dar aflat` în vog`, a verdictelor
ideologice. Neîndoielnic c` spiritul lui
Noica este unul „totalitarist“, atîta doar
c` totalitarismul de care este vorba în
cazul lui ]ine de cuprinderea „totului“, de
în]elegerea întregului acestei lumi, iar nu
de o convingere filozofic` antidemocra-
DEZBATERI
tic` pe care Noica a c`p`tat-o în tinere]ea
legionar` [i a dus-o cu sine în mormînt.
În fa]a unei gîndiri totale ce n`zuie[te s`
prind` totul – regn mineral, vegetal, ani-
mal [i uman – nu po]i veni cu sentin]ele
fade ale unui ideolog indignat de
nep`sarea cu care Noica refuz` pur [i
simplu s` gîndeasc` în tiparele modei
politice.
Exegez` inofensiv`
[i întreb`ri retorice
S` trec îns` la urm`toarele dou`
elemente (considera]iile exegetice
neutre [i întreb`rile retorice) ce intr`
în melanjul lucr`rii Alexandrei
Lavastine: întrucît, în orice carte,
citatele nu pot fi aruncate alandala pe
pagin`, ci trebuie legate printr-un
liant care s` lase impresia unei
înaint`ri narative coerente, Lavastine
recurge la dou` pun]i de leg`tur` între
calupurile de fragmente citate: mai
întîi, autoarea folose[te o serie de fraze
aseptice [i aparent nep`rtinitoare, a
c`ror lips` de virulen]` d` aparen]a
unei analize obiective [i, în al doilea
rînd, exegeta face uz de toat` gama
întreb`rilor strategice aflate azi în uz:
acestea din urm` sînt fie retorice, ele
fiind formulate cu scopul de a umple
goluri de coeren]` [i de a da impresia
de înaintare a gîndului („Cum s`
în]elegem acest pasaj?“ p. 129 sau „Ce
s` în]elegem prin aceast` formul`?“, p.
109, doar c` din explica]ia care
urmeaz` întreb`rilor de acest fel citi-
torul nu poate s` în]eleag` ce anume
trebuia de fapt în]eles din pasajul sau
formula lui Noica), fie sînt întreb`ri de
tip insinuant, prin care cititorului i se
sugereaz` r`spunsul („Textele cele
mai abstracte, cele mai «tehnice»,
filozofice[te cele mai «pure» ale lui
Noica – precum ontologia sau logica
sa – s` fie total lipsite de inten]ii
politice [i na]ionale?“, p. 62).
Procedeul acesta de sudare a
citatelor prin propozi]ii neutre, de a
c`ror valabilitate nu se îndoie[te
nimeni pentru simplul motiv c` nu
spun nimic, [i prin intercalarea în
exces a întreb`rilor retorice, menite a
umple lipsa unei gîndiri exegetice pro-
prii, fac cititorul s` simt` nevoia sîcîi-
toare de a relua deseori lectura unora
din pagini, [i asta numai în speran]a
c` la a doua lectur` va în]elege ceea ce
nu pricepuse de prima dat`. Numai c`
recitirea paginilor nu ajut` la nimic, [i
asta deoarece textul c`r]ii este precum
o ap` tulbure a c`rei curgere este atît
de lini[tit` c` nimic nu ]i se
întip`re[te în minte, dar asta numai
pîn` în momentul cînd, brusc, unda
unui vîrtej î]i atrage aten]ia: un ver-
dict ideologic, o anatem` politic` sau
o sentin]` spus` în jargonul scrobit al
terminologiei politice vin s`-]i spun`
ceva clar [i r`spicat: fascist, legionar,
colaborator. Psihologic vorbind, pro-
cedeul este eficient: cînd prive[ti o
întindere deprimant` prin
desf`[urarea monoton` a unor fraze
f`r` tonus [i verv`, e firesc s`-]i sar` în
ochi cea mai mic` abatere doctrinar`
de care se face vinovat Noica. {i în
felul acesta paginile trec într-o atonie
strivitoare, întrerupt` doar de ciupitu-
ra previzibil` a unei noi categorisiri
ideologice, pentru ca la sfîr[it, în lipsa
unor idei clare cu care autoarea s`
p`[easc` în aren`, în mintea cititoru-
lui r`mîn s` zumz`ie doar acele
cuvinte care au reu[it s`-i atrag`
aten]ia. {i atunci, iar`[i: fascist, antide-
mocrat, legionar, colaborator, intelec-
tual la[, spirit totalitar etc. În rest,
Alexandra Lavastine nu poate dovedi
c` ontologia noician` are un profil
na]ionalist pentru bunul motiv c` nu
a în]eles-o [i nici nu [i-a propus vreo-
dat` s` o în]eleag`.
Laudele otr`vite
Al patrulea element ce intr` în
melanjul lavastinian sînt laudele mod-
erate, f`cute cu aerul unui exeget
c`ruia exigen]a obiectivit`]ii îi cere ca,
înainte de a critica, s` recunoasc`
meritele filozofului analizat. Laudele
în cauz`, avînd înf`]i[area unor
aprecieri menite a fixa în memoria
cititorului o calitate indubitabil` a lui
Noica, au de fapt rolul de a preg`ti,
sub forma m`gulirii, terenul pentru
administrarea loviturii de gra]ie. Cum
s-ar putea s`-]i treac` prin minte c` un
exeget care îl laud` din loc în loc pe
Noica ar putea s` nu aib` dreptate
atunci cînd, în alte locuri, îl critic` pe
acesta pîn` la desfiin]are? Palmele
venite din partea unui om ce mai întîi
te-a s`rutat nu se poate s` nu fie înte-
meiate, c`ci ele au acea plauzibilitate
pe care le-o confer` satisfacerea,
printr-un s`rut, a amorului t`u pro-
priu. Cum s-ar spune, tu ai crezut c` te
iubea, cînd de fapt, s`rutîndu-te, se
preg`tea deja s` te spînzure. Aceasta e
situa]ia aprecierilor exegetice ale Ale-
xandrei Lavastine. De pild`, comen-
tînd aberant categoria de „autonomie“
cu care Noica înlocuie[te categoria
kantian` a „comunit`]ii“ din clasa
rela]iei (inutil s` mai spun c` ra]iunile
pentru care Noica face aceast` înlo-
cuire scap` în întregime Alexandrei
Lavastine), autoarea noastr` scrie la
un moment dat: „Asta ar însemna, cre-
dem, s` comitem un contrasens [i s`-l
subestim`m pe finul exeget al lui Kant
care a fost întotdeauna Noica.“ (p. 128)
Ca cititor, te sim]i de-a dreptul flatat
s` vezi c` în rîndurile finilor exege]i
kantieni se num`r` [i un român, dar
tresari imediat amintindu-]i c`
afirma]ia aceasta este f`cut` într-un
context în care Lavastine pune în evi-
den]` furorul antidemocratic ce a ali-
mentat mereu gîndirea lui Noica, [i
atunci bucuria de la început se
risipe[te toat` [i întreag`, cu atît mai
mult cu cît complimentul adus lui
Noica sub forma finei exegeze
ascunde, pe alt plan, o desconsiderare.
De ce? Deoarece exegeza a ]inut [i va
]ine întotdeauna de e[alonul doi al
gîndirii filozofice, adev`ra]ii gînditori
nefiind de obicei ni[te fini exege]i a
predecesorilor lor. Exegeza cere
cumin]enia impersonal` a unui
cercet`tor care a fost în întregime
confiscat de opera pe care [i-a ales-o
drept obiect de studiu. Un om cu idei
în filozofie nu mai are nevoie s` fac`
exegez`, cum tot a[a unul ce nu î[i
g`se[te ideea nu poate s`-[i justifice
existen]a în filozofie decît a[a, f`cînd
exegez`. {i dac` lumea filozofiei a
ajuns s` fie ast`zi atît de plin` de
exege]i este pentru c` gînditorii ei au
început s` apar` tot mai rar.
Altfel spus, dac` Noica ar fi fost un
exeget al lui Kant, nu ar fi reu[it nicio-
dat` s` fac` acea str`lucitoare inter-
pretare a categoriilor kantiene pe care
o întîlnim în Încercare asupra filozofiei
tradi]ionale (vol. I din Devenirea întru
fiin]`), asta însemnînd c` o asemenea
interpretare cere for]a unei gîndiri de
care exege]ii duc cu des`vîr[ire lips`:
î]i trebuie o idee proprie, î]i trebuie
arm`tura unor scheme dure ca s` po]i
s` faci ce face Noica în acea carte:
acolo vezi literalmente cum tabelul
categoriilor kantiene se tope[te la pro-
priu, preschimbîndu-se în forma
lichefiat` a unor termeni ce trec unul
în altul, desf`cîndu-se [i împletindu-se
rînd pe rînd, ca într-o cascad` ce curge
univoc în ritmul straniu al cifrei
patru. Cînd reu[e[ti s` r`suce[ti con-
ceptele acelea inerte [i s` le preschim-
bi în trombele vii ale unei gîndiri cu
sens, atunci interpretarea ta nu mai
este interpretare propriu-zis`, adic`
comentariu smerit al unui exeget sîr-
guincios, ci este gîndirea proprie a
unui om care are puterea de a-l
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
îmbr`ca pe Kant în haina unei idei
originale.
Verdictele
Al cincilea element din seria ingre-
dientelor ce intr` în compozi]ia c`r]ii
sînt verdictele ideologice. Le-am
pomenit de atîtea ori încît nu mai are
rost s` le în[ir din nou. Important este
îns` altceva: c` ele sînt premerse de
aprecierile laudative [i de frazele
inofensive din punct de vedere
exegetic. Amestecul acesta are un
efect cu mult mai d`un`tor decît dac`
toat` cartea ar fi con]inut numai
invective la adresa lui Noica.
Explica]ia am dat-o deja: demolarea
unui gînditor e întotdeauna mai credi-
bil` cînd [tii s-o împlete[ti cu mici
reveren]e m`gulitoare.
{i înc` un lucru: \n chimie exist`
a[a-numi]ii „indicatori“, ni[te sub-
stan]e a c`ror culoare, schimbîndu-se,
indic` mediul acid, bazic sau neutru al
unei solu]ii. Culoarea indicatorului
corespunde acelei variabile stranii [i
totu[i atît de banale pe care chimi[tii
o numesc „pH“. Cu alte cuvinte, ceea
ce culoarea indicatorului ne spune în
plan vizual ne spune [i m`rimea pH-
ului în plan matematic. Numai c` cea
dintîi este doar expresia sensibil` a
unui calcul de tip inteligibil, un calcul
al c`rui rezultat este întotdeauna o
cifr`, o simpl` [i anodin` cifr`. Pe cît
de anodin` e cifra aceasta a pH-ului,
pe atît de important` este ea în sta-
bilirea naturii acide sau bazice a sub-
stan]ei pe care o studiez. Dac` [tiu
semnifica]ia chimic` a acestei cifre,
atunci nu numai c` în]eleg de ce
aceea[i substan]` î[i poate modifica
pH-ul, colorînd diferit acela[i indica-
tor, dar în plus în]eleg de ce indicatori
diferi]i sînt colora]i diferit de aceea[i
substan]`. Dac` îns` nu [tiu
semnifica]ia chimic` a pH-ului, atunci
nu în]eleg nimic din culorile pe care
le v`d în cazul acelei substan]e,
ner`mînîndu-mi decît s` interpretez
dup` cum m` taie capul ni[te culori al
c`ror substrat chimic oricum nu îl
în]eleg. În limbaj filozofic, sensibilul
nu are sens decît prin inteligibilul a
c`rui expresie este.
Lavastine este precum un chimist
care, necunoscînd semnifica]ia pH-
ului, se chinuie s` studieze substan]a
operei lui Noica dup` culoarea pe care
o las` ea pe benzile impregnate cu
indicator. Dac` indicatorul interbelic
al lui Noica este verde, atunci gîndul
s`u acid este unul legionar. Dac` îns`
indicatorul este ro[ul postbelic, atunci
gîndul lui Noica este o baz` coroziv`
de tip comunist. Problema este c` din
culoarea verde sau ro[ie (sau orice alt`
culoare) nu pot deriva statutul acid
sau bazic al gîndirii lui Noica decît
dac` îi cunosc pH-ul. Or, doamna
Lavastine nu cunoa[te pH-ul lui
Noica, adic` nu îi cunoa[te ontologia,
nevrînd s` în]eleag` nimic din arit-
metica intim` a operei sale. Mai mult,
chiar dac` i-ar cunoa[te perfect pH-ul,
Lavastine nu va putea s` converteasc`,
în verdicte ideologice, aciditatea sau
bazicitatea lui Noica decît dac` va con-
funda cu bun` [tiin]` planurile [i
reperele filozofice. Ceea ce de fapt
autoarea noastr` face f`r` scrupule de-
a lungul întregii sale c`r]i. j
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
43

Cartea de consum
o ALFRED BULAI o

A
M citit de curând o carte

PRETEXTE
care se anun]a teribil de
interesant`. Un autor timi-
[orean promitea într-un
volum destul de volumi-
nos o excursie istoric` cu totul inedit`.
Era vorba de o istorie a be]iei la români.
Cartea lui Mircea B`lan, ap`rut` la
Editura Eurostampa, chiar a[a se [i
cheam`: Istoria be]iei la români. Un
asemenea titlu este nu doar provocator,
dar cu siguran]` unul care treze[te
deopotriv` interesul cump`r`torului
obi[nuit, dar [i al celui avizat. O per-
spectiv` inedit` de analiz` a istoriei
românilor este, desigur, incitant` [i vine
s` acopere numeroasele caren]e ale
analizelor istorice existente la noi. Nu
suntem [i nu am fost obi[nui]i, cel
pu]in la nivelul publicului larg, s` priv-
im istoria na]ional` altfel decât ca isto-
rie politic`, ca istorie a luptei seculare,
eroice, pentru independen]`, pentru…
Cu siguran]` c` temele mici, cotidi-
ene, temele care nu vizeaz` conducerea
politic` sau r`zboaiele, ci cultura, men-
talit`]ile, modurile de via]` existente la
mai vechii sau mai noii români consti-
tuie o parte insignifiant` a istoriografiei
române deschise marelui public. Nu c`
nu ar exista nimic, dar cu siguran]`
cercetarea istoric` de la noi nu ne-a
obi[nuit cu aceste tipuri de perspective
paradigmatice, care dicolo de un peri-
metru academic nu prea au trans-
paren]`.
Iat` prin urmare o lucrare care pro-
mite foarte mult. Istoria be]iei este cu
siguran]` un subiect interesant, subiect
care ar putea s` ne fac` s` gândim altfel,
poate chiar mai corect, numeroasele
aspecte ale istoriei vie]ii cotidiene de pe
aceste meleaguri, ori, de ce nu, am putea citeasc`. liu minor. S` admitem de dragul dis- În realitate, nu prea [tim foarte
crede c` avem [ansa s` în]elegem mai Am deschis [i eu aceast` carte [i cu]iei c` nu avem înc` o problem`. multe despre popula]iile care au tr`it
bine istoria recent` sau chiar prezentul chiar am încercat s` o citesc. Trebuie s` Totu[i, dac` citim primul capitol al aici înaintea cuceririi romane [i, de fapt,
tumultuos pe care îl tr`im [i nu întot- recunosc c` am avut din start o mic` lucr`rii sim]im oarecum c` suntem un chiar [i pentru o bun` perioad` de dup`
deauna îl în]elegem. Bineîn]eles, nu este problem` consultând cuprinsul. Auto- pic în[ela]i. Autorul vorbe[te relativ p`r`sirea provinciei de c`tre romani.
obligatoriu s` ne construim aceste rul nu ne vorbe[te doar de români, ci, în pu]in despre ge]i [i daci [i mai mult de Apare atunci destul de exagerat s` vor-
tipuri de a[tept`ri atunci când ne întâl- dulcea tradi]ie a istoriografiei noastre, traci, mergând pe o logic` a induc]iei. bim despre obiceiuri, despre modul de
nim cu o astfel de lucrare, ea poate s` fie cartea începe cu ge]ii [i dacii. Mai Ce este valabil pentru traci o fi [i pentru via]` sau despre be]ie la aceste popula]ii
mai pu]in spectaculoas`, mai pu]in con- degrab` autorul vorbe[te de geto-daci, daci, c` doar fac parte din acest neam. despre care m`rturiile arheologice sunt
sistent` decât am dori noi, sau poate de[i acest hibrid nu a existat ca atare Ca s` fiu sincer, întrebarea pe care mi- practic singurele care conteaz` cu
chiar decât [i-a propus autorul. Este îns` niciodat`, ge]ii fiind numi]i a[a de greci, am pus-o este una pe care o am în minte adev`rat. Pe undeva nici autorul nu
cert c` ne a[tept`m la o lectur` intere- fiind localiza]i în Dobrogea, iar dacii, de mult, înc` din facultate, când am vorbe[te prea mult. Pagini întregi sunt
sant`, savuroas` [i obligatoriu provo- numi]i a[a de romani, ceva mai târziu fost confruntat destul de des cu acest tip
catoare pentru orice intelectual, dar [i îns`, fiind localiza]i în principal în de abordare. Pe vremea aceea eram
pentru oricare cititor care „gust`“ su- Nordul Dun`rii [i în Transilvania. Pro- înv`]at c` aproape orice începe fie în
biectele istorice, care iube[te provoc`- babil c` erau to]i de origine tracic`, de[i antichitate, cu geto-dacii, fie în evul
rile c`r]ii. singura descriere a fizionomiei dacilor mediu, cu Dimitrie Cantemir. Am avut
Da, cu certitudine trebuie s` re- ne spune c` erau cam blonzi, înal]i [i cu un profesor care chiar a scris o carte l Mircea B`lan
cunoa[tem c` ideea titlului este una ochi alba[tri. Cercetarea istoric` se- despre etica geto-dacilor. ISTORIA BE}IEI LA
ingenioas` [i un lucr`tor destoinic în rioas` ne poate dovedi oricând c` pe A]i putea întreba: care este hiba? Nu ROMÂNI
marketing ar putea fi invidios. Este aceste meleaguri, dar [i în cele învecin- pare s` fie ceva grav. Problema este Editura Eurostampa,
foarte probabil c` prima tenta]ie a celui tate, au tr`it numeroase triburi, inclusiv totu[i aceea c` întreaga istoriografie Timi[oara, 2004, 344 pp.
care intr` frecvent într-o libr`rie este s` cele ale ge]ilor [i dacilor, dar ace[tia nu universal` nu ne ofer` decât câteva
pun` mâna aproape instinctiv pe o ast- au format un popor de sine st`t`tor în men]iuni despre ge]i, respectiv despre
fel de carte [i cel pu]in s` o r`sfoiasc`. La sensul în care istoriografia glorioas` a daci. Referin]ele la ace[tia sunt cumplit
fel de posibil este ca aceast` idee de deceniilor trecute a încercat s` ne fac` de pu]ine, de multe ori fiind vorba doar
marketing s` îi fac` pe foarte mul]i s` s` credem. de simple preciz`ri colaterale altor
cumpere cartea [i poate chiar s` o [i Bun, dar s` nu exager`m cu un deta- prezent`ri.

44
dedicate – este drept, nu doar în acest
capitol – problemei cultiv`rii vi]ei de
vie sau a prezent`rii unor dovezi arhe-
ologice, care ne sugereaz` c` ge]ii sau
dacii au f`cut comer], inclusiv cu vin.
De fapt nu se vorbe[te prea mult de
be]ie în acest capitol, cu excep]ia
prezent`rii episodului Deceneu.
Trebuie s` spunem îns` c` registrul
tematic al be]iei nu este prea clar
nic`ieri în carte [i cel mai probabil nici
pentru autor. Într-o form` [col`reasc`,
domnul B`lan ne d` defini]ia be]iei, a
alcoolismului etc., înc` la începutul
c`r]ii, utilizînd surse bibliografice de
PRETEXTE
„mare autoritate“, cum ar fi Dic]ionarul
explicativ al limbii române, sau Dic]ionarul
de psihologie din anii 70 al lui P. Popescu
Neveanu. De fapt, în carte, cel mai ade-
sea be]ia este redus` la consumul de al-
cool, ceea ce cu siguran]` ne transform`
pe noi, marea majoritate a locuitorilor
planetei, în be]ivi. Exist`, prin urmare,
o u[oar` perspectiv` malefic` în lucrare.
Aproape to]i românii, în toate epocile [i
la toate nivelele de organizare social`,
au fost be]ivi. Este drept, cartea se vrea
o istorie a be]iei, dar pare mai degrab` c`
ea pur [i simplu afirm` c` oamenii
obi[nui]i, conduc`torii, clerul [i cine
mai vrem noi au b`ut „de-au stins“ de-a
lugul întregii istorii. Este o exagerare de
dragul exager`rii, care nu are acoperire
în fapt în numeroasele texte [i m`rturii
istorice pe care chiar autorul le prezint`.
Este foarte adev`rat, exager`rile au
voca]ia sublinierii, a presiunii capabile
s` schimbe perspectivele de în]elegere,
ele sunt utile spre exemplu eseistului
care vrea s` reliefeze importan]a unui
element, la care poate nici nu ne gândis-
em, pentru a surprinde [i în]elege un
crâmpei al realit`]ii. Din acest motiv,
dac` lucrarea ni s-ar fi propus ca un
eseu [i ar fi fost înnobilat` cu stilul [i
savoarea pe care acest gen literar trebuie
s` le de]in`, probabil c` am fi adus chiar
o laud` în acest articol.
Cartea lui Mircea B`lan se vrea îns`
Lumina, remu[carea
o MIRCEA MIH~IE{ o
R
ELA}IILE lui Leonard
Cohen cu lumea industriei
muzicale n-au fost niciodat`
cordiale. La sfâr[itul anilor
‘90, când discurile i se
cump`rau incredibil de bine („Doar în
era CD-ului a vândut peste treispre-
zece milioane de exemplare“ –
Boucher, 2004: 45), nu-[i putea repri-
ma resentimentul fa]` de felul în care
fusese tratat la primele înregistr`ri.
Victim` perfect` a tehnicienilor de
studio, i se p`rea c` ace[tia îl for]eaz`
s` intre în una din categoriile la mod`.
Adic` s`-l transforme într-un Bob
Dylan cu acompaniament de viori,
sau, în cel mai bun caz, într-un folk-ist
ceva mai exotic.
Cunoscând mania persecu]iei care
una [tiin]ific`. Ea este departe de stan-
dardele unui eseu, pentru c` este foarte
departe de a avea un stil [i un rafina-
ment care s` ne cucereasc`. Autorul nu
ne propune îns` nici o lucrare [tiin]i-
fic`, pentru c` nu interpreteaz` [i nu
analizeaz` practic nimic. Ea abund` de
citate [i referiri la documente, dar se
prezint` mai degrab` ca un material
documentar, care a încercat s` strâng`
într-o lucrare cam tot ce se g`sea la dis-
pozi]ie privitor la consumul [i fabri-
carea alcoolului, la vânzarea sau cum-
p`rarea de alcool etc. Mai mult, sursele
utilizate sunt într-un mod cu totul nese-
rios amestecate, fiind pu[i împreun`
autori care în mod normal nu au ce s`
caute în aceea[i mas` de studiu.
Poate totu[i avem de-a face cu o
simpl` lucrare de „popularizare“, cu o
carte destinat` unui public larg, care
iube[te mai mult nara]iunea istoric`
decât istoria. Este foarte posibil ca
lucrurile s` stea a[a. Este cert c`, în
multe din episoadele sale, cartea ofer`
nara]iuni care pot s` fie spumoase, care
pot s` te fac` s` pari spiritual, sau ca
având, în fa]a unor prieteni, eventual la
un pahar, o cultur` general` solid`.
Acesta este indiscutabil un merit al
c`r]ii [i strategia de marketing, de care
vorbeam la început, probabil c` d`
roade [i cartea se va vinde bine.
{i de ce atâta tevatur`? – a]i putea
întreba în final. Nu este decât o carte de
vacan]`, de citit în momentele libere, o
carte care se vrea destinat` marelui pub-
lic, care are nevoie [i de acest gen de
lucr`ri. Lucrurile nu stau din p`cate
chiar a[a. Lucrarea se vrea în realitate
una foarte serioas`, una referen]ial` în
cercetarea acestei tematici [i nic`ieri
nu ni se sugereaz` c` lucrurile ar sta alt-
fel. Nu este desigur problema acestei
lucr`ri, ci o problem` general` a c`r]ii
publicate în România de azi. Aproape
oricine poate s` scrie [i pu]ini sunt cei
care încearc` s` dea coeren]` [i claritate
torentului de pagini scrise sau traduse.
i-a dominat întreaga existen]`, e posi-
bil ca adev`rul s` fie undeva la mijloc:
inginerii de sunet, orchestratorii, ma-
nagerii erau, cu siguran]`, obtuzi, dar
nici Cohen nu se dovedea capabil s`
explice exact ce voia. Situa]ia avea s`
dureze mult` vreme, pân` când,
înv`]ând s` cânte la pian, a reu[it s`-[i
impun` punctele de vedere. În fond,
ceea ce încercau speciali[tii de la
Columbia Records era s` amplifice
pu]in sunetul, s` dea consisten]` liniei
melodice, dar mai ales s` ascund`
imperfec]iunile vocii prin relevarea
calit`]ilor glasului – adic` ale timbru-
lui inconfundabil. Într-adev`r, la
pu]ini cânt`re]i distinc]ia dintre voce
[i glas poate isca atâtea argumente pro
sau contra ca în cazul lui Cohen.
Marketingul a p`truns [i la noi în
libr`rii [i în mod cert multe c`r]i se
vând bine doar pentru c` sunt prezen-
tate, au o imagine foarte atractiv`, au
titluri profunde, pompoase sau sexy [i
din p`cate doar atât. Senza]ia mea este
c` multe, foarte multe din lucr`rile cu
adev`rat valoroase sunt corigente de
multe ori la capitolul marketing.
Poate c` nu e chiar a[a, poate c` exa-
ger`m, îns` cred cu convingere c` tre-
buie s` se instaureze [i la noi o decen]`
a editorilor [i autorilor. Un singur exem-
plu: cu ceva timp în urm` a fost tradus`
la noi o lucrare destinat` marelui pu-
blic, a unui autor francez, Dominique
Simonnet, Cea mai frumoas` istorie a
iubirii. Cartea este departe de a fi o ana-
liz` istoric` serioas`, fiind scris` sub
sceptrul revela]iei pe care o astfel de
tem` o poate atrage prin lectur` [i medi-
ta]ie pentru cititorii s`i. Cartea se bazea-
z` pe interviurile realizate de celebrul
jurnalist francez cu personalit`]i de
excep]ie din Fran]a, cum ar fi: Jacques le
Goff, Jacques Sole, Jean Courtin, Paul
Veyne sau Pascal Bruckner. Tocmai de
aceea cartea are un stil savuros, curge
interesant [i deopotriv` captivant.
De ce am dat acest exemplu? Pentru
c` cele dou` lucr`ri au vrut în fond ace-
la[i lucru, o excursie prin istoria unui
fenomen social [i individual universal
[i deopotriv` izbitor de cotidian. Care
este diferen]a? Autorul francez ne pro-
pune nu Istoria universal` a iubirii sau
Istoria iubiririi la francezi, ci Cea mai fru-
moas` istorie a iubirii. Pe de alt` parte,
atât el cât [i to]i cei intervieva]i sub-
liniaz` permanent dificultatea proble-
maticii, subiectivismul propriilor ana-
lize, temerile [i variantele de inter-
pretare posibile. Cartea lui Simonnet
nu se vrea [tiin]ific`, ci doar o provocare
pentru gândire, pentru reflec]ie, pen-
tru medita]ia asupra unor probleme
existen]iale universale. Atât autorul, cât
[i personalit`]ile intervievate încearc`
s` dea aceast` dimensiune intelectual`
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
lucr`rii, [i de aici permanente întreb`ri,
alternative de interpretare [i de r`spuns,
dar mai ales o expresie des întâlnit`,
crunt`, dar foarte cinstit`: „lucrul `sta
nu îl putem [ti“.
Cartea autorului francez nu este ne-
ap`rat o capodoper` [i am putea cu sig-
uran]` s`-i g`sim o mul]ime de caren]e.
Nu ne-am propus îns` s` o analiz`m. Ea
are îns`, dincolo de orice minusuri, o
calitate cert`. Reu[e[te s` fie decent`,
chiar dac` are [i ea o voca]ie izvorât`
din principiile marketingului [i s-a
raportat evident la cerin]ele impuse de
pia]a c`r]ii.
Marketingul, atunci când este vorba
de carte, de[i cred c` putem vorbi [i la
modul general, trebuie s` pun` în va-
loare calit`]ile unui lucru, ale unui pro-
dus, construindu-se eventual o imagine
pozitiv`, a[tept`ri, sau poate dorin]e, în
raport cu produsul. Deontologia în
rela]ia cu clien]ii se impune în timp pe
o pia]` matur` [i evident liber`. Ea ne
oblig` s` în]elegem c` marketingul nu
presupune s` min]im [i s` spunem c`
un produs are o calitate pe care de fapt
nu o are, c` cele mai importante atri-
bute pozitive, care sunt prezentate ca
certe, nu se reg`sesc în fapt în produsul
pe care îl vinzi. Marketingul presupune
s` exagerezi, dar este o naivitate s` gân-
dim c` el se reduce la a inventa mesaje
pe care cump`r`torii vor s` le aud`,
chiar dac` nu au leg`tur` cu produsul.
Poate c` nu o fi detergentul pe care toc-
mai l-ai cump`rat cel mai bun de pe pia-
]`, [i po]i accepta exagerarea, dar cu sig-
uran]` nu avem în minte c` în cutia fru-
mos colorat` este praf de cret` sau var.
Trebuie s` recunosc sincer c` nu am
putut s` termin întreaga carte a lui
Mircea B`lan. Undeva pe la jum`tate am
început doar s` o r`sfoiesc. Într-un final
m-am oprit. Apropierea de contempo-
rani nu schimba nimic în istoria noas-
tr`. M-am speriat [i v-am scris aceste
rânduri. j
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
C` inginerii de sunet au lucrat cu
unit`]i de m`sur` infinitezimale
mi-am dat seama în ultimii ani, când
am putut compara variantele masteri-
zate, de pe CD-uri, cu vechile înregis-
tr`ri, de pe band` de magnetofon.
Printr-o stranie selec]ie a sunetului, în
variantele „poor-quality“ accesibile
mie în anii ’70 -’80, m` g`seam
aproape de ceea ce p`rea a fi fost ide-
alul lui Cohen: adaosurile din studio
se estompaser` aproape cu totul, audi-
bile fiind doar vocea [i ghitara bardu-
lui. Precaritatea tehnic` m` transfor-
mase în destinatarul ideal al „mini-
malistului“ Cohen!
Realitatea e c` problemele de stu-
dio de la înregistrarea primului disc
dispar, ca prin minune, la al doilea.
„Terori[tii“ din New York au fot
înlocui]i de „provincialii“ din
Nashville, Tennessee, unde cânt`re]ul
se deplaseaz` pentru munca de studio.
Cu pu]in` vreme în urm` îl întâlnise
pe Bob Johnston, specialistul num`rul
unu în produc]ia folk-rock, pe care
Cohen p`rea, de bine, de r`u, s-o ilus-
treze. Johnston se ocupase [i de dis-
curile lui Bob Dylan (par]ial de Blonde
on Blone [i în întregime de John Wesley
Harding [i Nashville Skylines), a[a c`
probabil casa de discuri nu renun]ase
la ideea de a-l clona pe autorul lui A
Hard Rain’s A-Gonna Fall în diverse
variante: de la aceea hard, aproape
metal, a lui Bruce Springsteen, la
aceea sulfuroas`, mistico-erotic`, a lui
Cohen.
N
ASHVILLE era atunci, la
mijlocul anilor [aizeci – [i a
r`mas [i ast`zi –, un bastion
al conservatorismului repu-
blican, locul de origine al industriei
„Country and Western“, dominat de
un cre[tinism militant ce se transfor-
ma, nu arareori, în formule ale na]io-
nalismului agresiv. Îns`[i ideea de a-l
trimite pe acest „evreu lugubru, de
extrac]ie urban`“ (Nadel, 1996:164),
ultrasofisticat [i nevrotic, în groapa cu
lei populat` de b`ie]i coborâ]i direct
de la ferm` pentru a-[i cânta iubirea
fa]` de p`mânt, de acareturi, de natura
înconjur`toare, [i abia la urm` de tot
despre fata care-i a[tepta în pridvor cu
cina aburind`, poate p`rea o glum` de
prost-gust.
În teorie, lucrurile chiar a[a [i
st`teau. În practic`, ele erau mai
nuan]ate. Vechea [coal` a cow-boy-
ilor „puri [i duri“ era, încet-încet, con-
trabalansat` de câ]iva cânt`re]i care
încercau s` modernizeze dac` nu
con]inutul, cel pu]in sunetul de tip
Nashville. Johnny Cash, Kris
Kristofferson (acesta alternând identi-
tatea de vedet`, peste zi, cu aceea de
paznic de noapte chiar la studiourile
pentru care înregistra!), Elvis Presley,
Buffy Sainte-Marie [i, mai ales, Ray
Charles au operat o muta]ie esen]ial`
în însu[i conceptul „Country and
Western“.
Insuficient pentru Cohen, care n-a
ezitat s` se autodefineasc`, în contrast
cu to]i cei de mai sus, drept un
cânt`re] de „Country and Eastern“! Era
formula persiflatorie prin care el, fiu
al Torei, se delimita de Nashville-ul
care, între altele, era [i capitala ameri-
can` a produc]iei de Biblii. Suficiente
motive, a[adar, pentru un start cât se
poate de prost. Din fericire, lucrurile
au decurs diferit. Fiin]a lui întunecat`,
aerul misterios, total nepotrivit cu
degajarea „sudicilor“, cuvintele rostite
rar, cu aerul lor de pre]iozitate
îndelung studiat`, impuneau deîndat`
respect. Contrastul era evident atât
pentru muzicieni, cât [i pentru tehni-
cieni, obi[nui]i s` aib` de-a face cu
indivizi mai degrab` neciopli]i, simple
anexe ale unui talent natural, dar cât
se poate de limitat. Ei bine, Cohen le
promitea tuturor acestora o schimbare
major` – de ton [i de stil.
Aventura la Nashville a fost mai
îndelungat` decât î[i imaginase
ini]ial. Cele câteva s`pt`mâni proiec-
tate de înregistr`ri au devenit aproape
doi ani, petrecu]i într-un or`[el,
Franklin, situat la vreo câteva zeci de
kilometri de studiouri. Cohen a fost
înso]it acolo de frumoasa Suzanne
Elrod, muza pe care-o întâlnise, exact
ca pe Janis Joplin, într-un lift, la New
York. A fost o dragoste fulger`toare, de
ambele p`r]i: de[i „între]inut`“ de un
om de afaceri bogat, ea n-a ezitat se se
mute în mica înc`pere de la Chelsea
Hotel a lui Cohen. Rela]ia lor plin` de
conflicte, dar [i de intens` comuni-
care, avea s` dureze zece ani. Mam` a
celor doi copii ai lui Cohen, Lorca [i
Adam, Suzanne era o surs` perma-
nent` de paradoxuri: pasional` pân` la
marginea s`lb`ticiei, era [i o delicat`
plastician`, specializat` în ceramic` [i
reproduceri dup` operele arti[tilor cla-
sici. Un biograf avea perfect` dreptate
s-o descrie drept „o pisic` persan` în
salonul unei doamne, gata s` sar` în
orice clip`, cu ghearele scoase“.
(Am avut curiozitatea s` accesez
site-ul Suzannei Elrod, care tr`ie[te
actualmente la Paris [i Los Angeles.
Am descoperit o artist` total lipsit` de
originalitate, virând puternic spre
kitsch. Deseneaz` [i ast`zi portrete în
maniera mae[trilor de odinioar`.
Totodat`, posed` o incredibil` capaci-
tate de a reproduce la perfec]ie
lucr`rile unor vechi arti[ti. Câteva
instantanee o înf`[i[eaz` la Luvru,
„copiind“ cu râvn` uleiuri renascen-
tiste. O fotografie a lui Suzanne poate
fi v`zut` pe coperta discului din 1977
al lui Cohen, Death of a Ladies’ Man).
Diferen]a de vârst` dintre Cohen [i
Suzanne – cincisprezece ani – n-a fost
un impediment. Natur` profund artis-
tic` ea îns`[i, Suzanne a avut o
influen]` durabil` asupra crea]iei
cânt`re]ului. Ironia sor]ii face, îns`, ca
piesa de pe albumul anterior, marele
lui hit, s` fi fost inspirat de alt`
femeie! Faptul c` a acceptat s`
petreac` doi ani în Tennessee într-o
singur`tate deprimant` (Cohen
d`duse [i în patima oarb` a vegetari-
anismului, urmând o ciudat` „diet`
macrobiotic`“) vorbe[te în favoarea
autenticit`]ii sentimentelor ei pentru
cânt`re]. Ira B. Nadel, cel mai bun
biograf al lui Cohen, sus]ine c` simpli-
tatea în care tr`iau, vecin` cu mizeria,
se reflecta [i în faptul c` adeseori
cuplul „nu avea nimic altceva de oferit
întâmpl`torilor musafiri decît ceai de
soia“ (Nadel, 166).
„Izolarea romantic`“ a acelei
perioade s-a dovedit fructuoas`, chiar
dac`, în planul vie]ii psihice, Cohen
continua s` sufere la fel de mult.
Misterioasa lui melancolie nu putea fi
vindecat` nici de lini[tea f`r` margini
a p`durii ce se întindea în fa]a casei,
nici de puritatea idilic` a pârâului ce
se prelingea chiar pe sub verand` [i
nici de desf`t`rile erotice pe care
Suzanne i le oferea din plin („Totul
pentru poet!“, obi[nuia ea s` descrie,
cu amuzament cinic, situa]ia lor din
acei ani.) Dar o dat` intrat în studio,
Cohen s-a mobilizat în mod nea[tep-
tat, admirabil sus]inut de Bob
Johnston. Acesta sesizase „fragilitatea
cântecelor [i amestecul lor de poezie
[i muzic`“ (Nadel, 167) [i încerca din
r`sputeri s` li se subordoneze.
Bon Johnston a sesizat un lucru
esen]ial în leg`tur` cu piesele lui
Cohen: ele nu erau, ca mod de com-
pozi]ie, în primul rând crea]ie muzi-
cal`, ci crea]ie plastic`: ni[te „picturi“
sonore care trebuiau tratate a[a cum
pictorul trateaz` culorile pe [evalet:
amestecându-le încet, cu grij`, privi-
legiind semitonurile [i armonia, ca
premise ale expresivit`]ii. Amintin-
du-[i de rolul jucat în timpul înregis-
tr`rilor, Johnston se definea drept un
„bodyguar musical, care-l proteja pe
Cohen [i muzica lui de intruziunile
artificiale [i de falsificarea sunetului“.
Dac` Leonard Cohen a [tiut vreo-
dat` s` exploreze cu asemenea preg-
nan]` latura fragil`, vulnerabil`, de-o
infinit` delicate]e a personalit`]ii sale,
atunci cu siguran]` Song From A Room
e documentul unei experien]e
str`lucite. O experien]` stranie, îns`: a
45
neputin]ei de a lua o hot`râre, de a
opta pentru o situa]ie sau alta. Exist`
o fractur` dureroas` în fiecare cântec,
o tânjire f`r` obiect, o durere miste-
rioas` \ncorporat` în fiecare strof`.
Piesele albumului sunt mai degrab`
fragmentele unei t`ceri întrerupte de
]ipete, decât p`r]i ale unui discurs
muzical intersectat de necesare pauze.
Urm`rindu-l cum cânt` la chitar`,
fascinat de geometria sever` a ges-
turilor [i de perfec]iunea plastic` a
întregului tablou, Johnston avea s`
spun` mai târziu c` nu se putea sus-
trage vrajei hipnotice r`spândite de
acel „p`ianjen veninos“ ce domesticea
MUZICA
sunetele. Pe cât de nesigur în privin]a
propriei vie]i [i voca]ii, pe atât de
sigur de sine s-a dovedit Cohen pe par-
cursul înregistr`rii discului.
Contrastul puternic cu felul de
muzic` practicat în studiorile din
Nashville (doar vioara lui Charlie
Daniels, un emul al lui Bob Dylan, ce
avea s` fac` ulterior o serioas` carier`,
amintea, vag, de patria „Country and
Western“-ului) a contribuit în mare
m`sur` la reu[ita albumului: cei din
studio sim]eau c` se afl` în fa]a unei
provoc`ri [i, prin urmare, erau stimu-
la]i s` ias` din rutin`, ba chiar s`-[i
dep`[easc` limitele.
Songs From A Room con]ine zece
piese, dintre care una singur`, „The
Partisan“, apar]ine altui autor.
Melodia e un vechi cântec din timpul
Rezisten]ei franceze, interpretat` în
ambele limbi, atât în original, cât [i în
englez`, Cohen fiind acompaniat
de-un grup de trei fran]uzoaice. Data
oficial` a lans`rii albumului e martie
1969. În ciuda premiselor, discul a
consolidat „reputa]ia lui Cohen de
prin] consort al pesimismului“ (Nadel,
168). E drept c` autorul [i instrumen-
ti[tii puseser` mult` culoare în pasta
sonor`, dar asta nu înseamn` c`
nuan]ele dominante erau altceva
decât obi[nuitul cenu[iu-negru al
muzicii coheniene.
„Aspru, ap`s`tor [i emo]ionant“ –
sub aceast` etichet` avea s` ias` în
lume al doilea disc al lui Cohen, [i sub
© David Boswell

46
acest drapel urma s` înfrunte timpul.
Clasamentele americane îl primesc cu
o c`ldur` moderat` (ca single, melodia
„The Old Revolution“ a urcat pân` pe
locul 63 la „Billboard“), în schimb,
Europa e de-a dreptul sedus`: Le
Nouvel Observateur îl declar` „le folk-
singer de l’année“, iar criticii muzicali
îl ova]ioneaz` f`r` rezerve: „Dac` o
fran]uzoaic` posed` un disc, e foarte
probabil s` fie unul de Leonard
Cohen“, nota un reporter. „Ulterior, s-a
aflat c` însu[i pre[edintele Georges
Pompidou avea obiceiul s` ia cu sine
în vacan]` discurile lui Leonard
Cohen“ (Nadel, 169).
Songs From A Room e, într-o formul`
MUZICA
abstract`, cel mai confesiv dintre
albumele artistului. Dac`, ulterior, o
seam` de cântece au fost legate direct
de o experien]` sau alta, acum el î[i
face un portret psihic [i moral indi-
rect, cam în felul în care, în romane, [i
mai ales în The Favourite Game, î[i
deconspira adev`rata identitate [i
adev`ratele aspira]ii. „Vocea
r`spânde[te disperare [i durere,
reflectând cu fidelitate starea
sufleteasc` a cânt`re]ului“ (Boucher,
113), aruncând asupra realit`]ii o dâr`
întunecat`, sumbr`, produs` de o
con[tiin]` torturat`.
O parte a cântecelelor de pe disc
sunt compuse, ori schi]ate, în Grecia.
Cohen se aflase acolo, câ]iva ani mai
devreme, împreun` cu Marianne
Ihlen. Pe Marianne o întâlnise pe insu-
la Hydra, ca prieten` a lui Axel Jensen,
un romancier norvegian. Marianne
lucrase ca model, în Norvegia, Grecia
[i Fran]a, dar desp`r]indu-se, la scurt
timp, de Jensen r`m`sese, practic, f`r`
acoperi[. Cohen o ad`poste[te împre-
un` cu copilul ei, devenind muza lui
vreme de mai mull]i ani.
Întrupare a „femeii europene“,
Marianne era doar cu un an mai
tân`r` decât Cohen. „E des`vâr[it`“,
avea el s-o evoce într-o scrisoare.
„Chiar felul în care-mi cere s` scriu
capodopere e blând [i amuzant [i mult
mai subtil decât î[i d` ea seama.“ Cert
este c` Marianne, cu tandre]ea [i
în]elepciunea ei deprinse nu se [tie de
unde, a fost un bun paznic al exceselor
lui Cohen. Nu l-a lecuit de droguri, dar
i-a diminuat dorin]a de a le lua. {i, mai
presus de orice, l-a inspirat [i l-a obli-
gat s` scrie [i s` compun`.
„Bird on the Wire“, piesa care
deschide discul, a fost mult` vreme [i
cântecul de debut al concertelor lui
Leonard Cohen. Melodia f`cea apel la
un resort psihic secret, func]ionând
asemeni unei chem`ri la ordine:
„Notele piesei par s` m` retrimit` la
îndatoririle asumate. Nu [tiu de ce,
dar n-am reu[it niciodat` s` fac din ea
un cântec des`vâr[it. Kris
Kristofferson sus]ine c` a[ fi furat o
parte a melodiei de la un compozitor
din Nashville. Dar a mai spus [i c` o
s`-[i graveze primele versuri pe mor-
mânt. Am s` m` simt vexat dac` n-are
s-o fac`!“. Compozitorul la care se
refer`, în interviul din care am citat
rândurile de mai sus, se nume[te Lefty
Fitzell, iar piesa se intituleaz` „Mom
& Dad’s Waltz“. N-am avut posibili-
tatea s` verific afirma]ia lui
Kristofferson, dar sunt de acord c` ver-
surile de început ale cântecului merit`
re]inute: „Like a bird on the wire/ Like
a drunk in a midnight choir / I have
tried in my way to be free“.
Dac` primul disc, Songs Of Leonard
Cohen, stabilise temele [i oferise tona-
litatea în care avea s` evolueze întrea-
ga muzic` a autorului, Songs From A
Room e plan[eul solid pe care se vor
a[eza crea]iile urm`toare. E „the most
basic of all Cohen albums“, spunea un
critic. Într-adev`r, în multe sensuri,
cântecele acestui album reprezint`
gradul zero al suferin]ei, al fragilit`]ii,
al blânde]ii, al disper`rii, al nevrozei,
al cinismului, al remu[c`rii, al bolii, al
neputin]ei (ce e acel „worm on a
hook“ din primul cântec al discului
decât metafora eternului prizonierat, a
înfrângerii asigurate chiar dinainte
de-a te fi n`scut?).
„Bird on a Wire“ concentreaz`, în
formula unei balade ce-[i afirm` cu
mândrie ascenden]a ilustr` („Like a
knight from some old-fashioned book/
I have saved all my ribbons for thee“),
o vast` poetic` a resemn`rii [i spe-
ran]ei. Cufundat în noroaie [i plutind
în aerul plin de primejdii al libert`]ii,
cânt`re]ul adreseaz` un ]ip`t sfâ[ietor
lumii cu polii inversa]i: cer[etorul e
cel ce d` poman`, copilul refuz` s` se
nasc`, viermele prins în cârlig nu mai
ispite[te prada acvatic`, iar iubita
preia ini]iativa strategiilor seduc]iei
amoroase: „I saw a beggar leaning on
his wooden crutch/ He said to me:
«You must not ask for so much»/ And
a pretty woman leaning on her dark-
ened door/ She cried to me «Hey, why
not ask for more»“.
Precaritatea p`s`rii pe sârm` este,
desigur, o metafor` a vie]ii fragile, a
aspira]iilor niciodat` împlinite. Com-
pus, într-o prim` variant`, în Grecia,
într-o perioad` în care în insula Hydra
nu erau nici telefoane [i nici curent
electric, cântecul e rezultatul obser-
v`rii felului agresiv în care civiliza]ia
îl urm`re[te pe om pretutindeni.
Lumea timpuriu-medieval` în care se
vedea plonjat, un imaginar „secol al
unsprezecelea“, e la fel de lipsit` de
[anse precum metaforica zbur`toare
încremenit` într-un zbor frânt.
Regimul metaforei [i cel al
parabolei au egal` îndrept`]ire de a
exista în majoritatea cântecelor discu-
lui. Una dintre cele mai comentate
balade este „The Story of Isaac“, o
transpunere a episodului biblic
(Geneza, 22, 1-14) în care Dumnezeu îi
cere lui Avraam s`-[i sacrifice unicul
fiu. Perceput ca un manifest
antir`zboinic (ne afl`m în plin`
perioad` a r`zboiului din Vietnam),
textul lui Cohen este, în realitate,
mult mai ambiguu. Nimic din
milostivenia universal` a flower-power-
ului nu transpare în versurile
caden]ate aspru, ca într-un ritual
p`gân. Cuvintele nemiloase ale tat`lui
sugereaz` un personaj fanatic, supus
Legii oarbe, pe care [i-o asum` cu o
hot`râre transuman`: „He said «I’ve
had a vision/ and you know I’m strong
and holy»“.
Ritualul sacrific`rii e identic celui
din textul biblic, dar motiva]ia opririi
m`celului nu rezid` în voin]a divin`,
ci în denun]ul fraudei, al p`catului
întemeietor. Versul-cheie al poemului,
„A scheme is not a vision“, modific`
raportul de for]e între cel ce se consi-
der` sfânt în numele credin]ei oarbe [i
victima poten]ial`, aflat` de partea
ra]iunii. „Scheme“, cuvânt plurise-
mantic, înseamn` [i „plan“, [i
„metod`“, dar [i „conspira]ie“ – nu e
suficient s` pl`nuie[ti pentru a putea
s` te consideri alesul Divinit`]ii.
Resemnat în premisele sale, textul e
esen]ialmente conflictual, încheind, în
indeterminare [i paradox, cu o subtil`
not` de perversitate: adu[i la acela[i
nivel de fr`]ia crimei, victima [i
c`l`ul, r`zboinicul [i omul p`cii,
p`c`tosul [i sfântul sunt prin[i în
plasa ambiguit`]ilor existen]iale: „And
if you call me Brother now,/ forgive if
I enquire:/ Just according to whose
plan?/ When it all comes dust to dust,/
I will kill you if I must,/ I’ll help you if
I can./ When it all comes dust to dust,/
I will help you if I must/ I’ll kill you if
I can./ And mercy on our uniform,/
man of peace, man of war – / the pea-
cock spreads his fan!“.
Nu sunt sigur c` p`unul din ulti-
mul vers este un simbol al
„solarit`]ii“, al „puterii de
transmuta]ie“, al „nemuririi“, a[a cum
sugereaz` dic]ionarele. Îl v`d, mai
degrab`, ca pe o cezur` coborât` brusc
peste scenariul încremenit în sensuri
uzate: e semnul sfâr[itului, al sus-
pend`rii vitalit`]ii lucrurilor. În ulti-
ma pies` a discului, „Tonight Will Be
Fine“, ideea, subliniat` de râsul sar-
donic al cânt`re]ului, revine, în cheie
ironic`. Repeti]ia nu are rol de
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
înt`rire, ci de preg`tire a anticlimaxu-
lui: „Tonight will be fine, will be fine,
will be fine, will be fine… / For a
while“. Aceea[i stragem` retoric` e
aplicat` în [i în „The Old Revolution“,
unde neputin]a de a alege îl determin`
pe eroul liric s` lupte simultan în
ambele tabere: [i de partea Stafiei, [i
de aceea a Regelui.
În „Lady Midnight“ se p`streaz` o
logic` similar` a activ-pasivului: dac`
în cântecul men]ionat anterior
cânt`re]ul „evadeaz` în închisoare“, ca
într-un loc paradiziac, al pl`cerii [i
salv`rii, în acesta seduc]ia e o formul`
de identificare cu for]a magnetic` a
necunoscutului: „I said: Lady, unfold
me, but she scorned me/ And told me I
was dead and could never return.[…] /
„She said: Don’t try to use me, or slyly
refuse me/ just win me or lose me – / it
is this that darkness is for“.
Mult` vreme nu mi-am dat seama
de mesajul pe care Cohen a vrut s`-l
transmit` prin contra-coperta acestui
album de-o neobi[nuit` sofisticare. E
fotografia alb-negru a unei camere
mobilate sumar. În prim-plan, o mas`
pe care, indistinct, stau dou` obiecte.
În fundal, obloanele de lemn ale unui
geam prin care p`trunde o dâr`
sub]ire de lumin`. În dreapta, un pat
simplu, acoperit cu o p`tur` alb`. În
stânga, la o m`su]`-birou, a[ezat` pe
un scaun cu sp`tar, Marianne Ihlen
pare c` scrie la ma[in`. Are fa]a
acoperit` pe jum`tate de p`rul blond-
argintiu. E bronzat` [i zâmbe[te enig-
matic înspre aparatul de fotografiat:
încântare, timiditate, speran]`,
resemnare, uimire. Fotografia pare o
metafor` a t`cerii plin` de sugestii.
Sunetele s-au evaporat cu totul. La fel
[i culorile. Ca într-o conspira]ie
îndelung urzit` – iat`, „the scheme“
poate fi „a vision“! –, femeia [i cân-
tecul intr` [i ies, ies [i intr` în / din
camera secret` a remu[c`rilor târzii
ale lui Leonard Cohen.
l
David Boucher, Dylan & Cohen, Poets of
Rock and Roll, Continuum: New York, 2004.
Ira B. Nadel, Various Positions. A Life of
Leonard Cohen, Vintage Canada: Toronto,
1966.
Am folosit, de asemenea, informa]ii
[i scurte citate de pe site-urile
www.leonardcohenfiles.com,
www.birdonthewire.com. j
l LEONARD COHEN
SONGS FROM A ROOM
Bird on the Wire/ Story of Isaac/ A
Bunch of Lonsome Heroes/ The
Partisan/ Seems So Long Ago, Nancy/
The Old Revolution/ The Butcher/ You
Know Who I Am/ Lady Midnight/
Tonight Will Be Fine.
Columbia Records: New York, N.Y.,
1969
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
47

h
Petre Stoica

POEM
E timpul beatitudinii

Noapte bun` fericire [i trage z`voarele grele

s` nu intre furnicile viet`]ile acestea blindate

î]i m`nânc` idealurile trage perdelele jupoaie pielea

lupului din oglind` ora e foarte mentolat` foarte altfel

luna î[i înfoaie coada verzuie sub pl`pumi uzate

b`trânii c`s`tori]i recit` alfabetul e timpul beatitudinii

ascult` cum î]i cre[te barba de cupru în h`]i[ul ei

apostolii arunc` s`mân]a încerc`rii mai [tii

poate în zori te scoli r`zvr`tit dar fii f`r` grij`

potopul se amân` cu câteva zile cisternele

sunt înc` pe drum

Carnaval prenocturn, Cartea Româneasc`, Bucure[ti, 2004, p. 108


48
Timpul tuturor lucrurilor
[i timpul muzicii
TEORIA MUZICII
o ANDREI POGORILOWSKI o
Trei enun]uri
UNU. S` fie vreo dou`zeci de ani de
când am aflat [i eu c` unii compozi-
tori contemporani sunt \n c`utarea
unui nou sistem de exprimare muzi-
cal` care s` func]ioneze ca un fel de
numitor comun, larg acceptat de
comunitatea savant` a „artei
sunetelor“ – ceva asem`n`tor „prac-
ticii comune“ din vremea celor care
compuneau muzica pe care ast`zi o
ascult`m la Ateneu [i pe care o
numim „clasic`“. Sisteme noi exist`,
dup` cum exist` nenum`rate teorii,
dar nici unele nu au fost, se pare,
destul de ofertante \ncât s` atrag`
\ndeajuns de mul]i muzicieni [i s`
putem vorbi azi de un nou „limbaj
comun“. Nici o problem`.
DOI. Pe de alt` parte, \n ultima
jum`tate de secol s-a adunat atât de
mult patati-patata teoretic \n satul
academic global, „patriotismele“ de
natur` estetic` [i discu]iile au devenit
\ntr-atât de \ncâlcite \ncât unii muzi-
cieni, cu \nclina]ie spre [tiin]ele
exacte [i laborator, au scos exceda]i
[ublerul din garaj [i au inventat „mu-
zicologia cognitiv`“. Adic` au l`sat
estetica \n hibernare (sau \n vacan]`
\n Fran]a – unde, de altfel, estetica se
simte mi-nu-nat) [i s-au pus s`
studieze ce naiba auzim noi de fapt –
adic` au pornit s`-[i descopere [i
\nst`pâneasc` creierul, capacit`]ile lui
cognitive [i mecanismele percep]iei
muzicii. Le-au venit \n ajutor colegi
din domeniul psihologiei cognitive,
psihologiei experimentale,
psihofizicii, purt`tori de centur`
neagr` ai [tiin]elor creierului, univer-
sit`]ile [i Internetul.
TREI {I… |n fine, ce au f`cut
oamenii ace[tia cu percep]ia/cogni]ia
sunetelor muzicale nu [tiu foarte bine,
dar [tiu ce au f`cut cu percep]ia tim-
pului muzical: au disecat-o \n labora-
toare [i au modelat-o (de la „model-
ling“) pe computere pân` au limpezi-
t-o, cu toate c` nu exist` \nc` o singur`
carte care s` spun` d-a fir a p`r
povestea acestui proces.
Povestea timpului muzical e mai
complicat`. De[i timpul este singurul
parametru sine qua non al muzicii
(sunetul cu \n`l]ime determinat` nu
este o precondi]ie, dar gâdil` auzul
\ntr-un mod pl`cut), teoria timpului
muzical a fost aruncat`, \n conserva-
toare, undeva \n bra]ele teoriei gene-
rale a muzicii. Mai pe [leau spus,
exist` profesori [i catedre de armonie,
de contrapunct, de forme muzicale,
dar nu [i de timp muzical (m`car \n
varianta „ritm [i metric`“). Dac`
intra]i de curiozitate \ntr-o bibliotec`
muzical` [i v` pune]i s` compara]i
opurile dedicate armoniei [i sis-
temelor de organizare sonor` cu cele
care trateaz` timpul muzical o s`
face]i repede distinc]ia dintre fanfar`
[i sfârâiac. Ciudat, nu?
Lucrurile stau a[a [i nu altfel pen-
tru c`, din ra]iuni de sincronizare a
vocilor [i a instrumentelor muzicale, o
viziune dura]ional` – [i nu perceptu-
al` – a acaparat domeniul timpului
muzical \n emisfera vestic` [i, prin
globalizare, \n toat` lumea. Astfel, teo-
ria clasic` a ritmului se bazeaz` pe
rela]ii simple, aritmetice, \ntre durate,
pe „doi [i cu doi fac patru“. Nota]ia
aferent` exact asta reprezint`, iar com-
plexific`rile ulterioare nu au spart \n
chip incontestabil atotputernicia aces-
tei viziuni.
Aici intr` \n ecua]ie termenul de
„competen]`“, a[a cum l-au definit
corifeii gramaticii generative. A[a
cum flor`reasa de la col]ul blocului
meu ar putea vorbi fluent latin`, basc`
[i chiar româna literar` (dac` [i-ar
pune mintea), tot astfel muzicienii ar
avea competen]a s` se exprime tempo-
ral [i dincolo de patafizica lui „doi
plus doi“ dac` ar cunoa[te savantlâcul
(gramatic` & vocabular) care duce la o
astfel de abilitate. Or, chestia e c` teo-
ria metro-ritmului nu duce acolo, pe
când cunoa[terea [i asimilarea
temeiurilor perceptuale [i cognitive
ale felului \n care putem pl`m`di
forme de timp da – adic` duce! {i
anume, undeva unde teoria timpului
muzical st` pe picior de egalitate cu
armonia [i cu celelalte discipline mu-
zicale academice deja clasicizate.
Elemente de vocabular
V` aminti]i de cei cu [ublerul?
Printre primele lucruri pe care le-au
descoperit a fost c` oamenii posed` nu
numai un ambitus sonor (pe câte
octave, de la „b`!“ din piept la „hi!“ din
cap se pot \ntinde), ci [i unul tempo-
ral. Au descoperit adic` faptul c`,
atunci când ne punem s` \n[ir`m la
nesfâr[it durate egale, nu o putem face
nici oricât de lent [i nici oricât de
repede, cauzele acestor limit`ri
nefiind de natur` fiziologic`. Au
descoperit c` „cea mai lent` melodie
posibil`“ \n[ir` cam dou` sunete la
trei secunde, dincolo de acest prag
abilit`]ile noastre de a produce durate
egale intrând \n zona lamentabilului
[i a vagii estim`ri. Au mai descoperit
c` sistemul nostru nervos central
func]ioneaz` ca un pahar de cristal
care \ncepe s` vibreze [i apoi se chiar
sparge din pricina acutei unei
soprane, adic` intr` \n rezonan]` \n
jurul unei anumite frecven]e (\n jur de
0.5 secunde), ceea ce explic` perfect
feet-tapping-ul, DJ-ii (bâci-bâci-bâci-
bâci…) [i, pe ringurile de dans, sparge-
rea-n figuri fix \n jurul acestui tempo.
Au mai descoperit c` dou` pulsa]ii
aflate la 0.18-0.2 secunde una de
cealalt` intr` \ntr-o rela]ie de con-
topire perceptual` (de tip Gestalt) [i
c`, odat` ce te-ai hot`rât s` le produci,
nu mai po]i da \napoi, ceea ce explic`
senza]ia de vertij virtuoz, punere-n
abis (mami]o, Pederaski, m-a-nnebu-
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
nit`r` [.c.l.) produs` de pasagiile mai
rapide de cinci pulsa]ii pe secund`. Au
mai descoperit c` sunetele \n[irate
cam câte zece pe secund` reprezint`
nu numai limita cea mai de sus a
ambitusului pomenit mai devreme,
dar [i c` de-acolo-ncolo totul sun` ca o
contopire c`reia \n principiu nu-i mai
putem discerne valen]e ciclice (me-
trice). Acestea, [i multe, foarte multe
lucruri asem`n`toare au descoperit
oamenii cu [ublerul.
|ntre toate aceste praguri percep-
tuale exist` alte sub-praguri [i mult`
[tiin]` & fundament experimental
gata s` le defineasc`. Cum \n muzic`
pragurile adesea coexist`, o \ntreag`
gramatic` temporal` poate fi dedus`
din felul \n care acestea
interac]ioneaz`. Autorul acestor rân-
duri a inventat chiar [i o nota]ie care
s` reprezinte timpul muzical \n ace[ti
termeni (ai percep]iei). Mai e un pas…
Pu]in` istorie
& geografie temporal`
Totul a \nceput \n a doua jum`tate
a secolului al XIX-lea, când ni[te psi-
hologi germani precum W. Wundt [i
K. Vierordt s-au pus s` studieze felul
\n care oamenii percep timpul. Au
f`cut câteva experimente [i au deschis
un drum urmat \n secolul urm`tor [i
de al]ii, printre care H. Piéron, H.
Woodrow [i, mai târziu, J. Piaget [i G.
Oléron – care au asumat cu respect
psihologia experimental`, \ncadrând
percep]ia timpului \n propria sa
ontologie. Dar figura care a dominat
secolul XX \n acest domeniu a fost
Paul Fraisse, ale c`rui studii [i c`r]i
despre psihologia timpului au tot
ap`rut, cu o frecven]` ame]itoare,
\ntre 1937 [i 1984. Tot el este cel care a
v`zut printre primii cât de importante
pot fi descoperirile lui [i ale colegilor
s`i pentru muzicieni. Au fost urechi s`
aud` ce spunea Fraisse, dar nu destule.
Pe de alt` parte, \n 1966 un vizionar pe
nume J. T. Fraser crea The
International Society for the Study of
Time (ISST, \n care este membru [i un
român), un club aflat sub semnul
interdisciplinarit`]ii [i pe care J. T.
Fraser \l tuteleaz` [i ast`zi ca
pre[edinte fondator. Sunt mul]i muzi-
cieni printre cei trei sute [i ceva de
membri ai societ`]ii iar câmpul larg
de dezbatere i-a ajutat pe ace[tia s`
scoat` domeniul timpului muzical din
condi]ia de cenu[`reas` a disciplinelor
muzicale \n câteva universit`]i impor-
tante (de ex. Columbia [i Indiana
Universities). Dou` nume ies aici (ca
Afrodita) din spume: Lewis Rowell [i
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
49
compozitorul Jonathan Kramer,
ultimul fiind ani de zile
vicepre[edinte al ISST [i primul muzi-
cian care a produs o carte-sintez` &
reper despre timpul muzical (The
Time of Music, 1988). {apte ani mai
târziu, din satul de laurea]i Nobel
(Massachusetts Institute of
Technology) a ap`rut un al doilea

TEORIA MUZICII
tom, la fel de important, intitulat
Shaping Time [i scris de dirijorul &
muzicologul David Epstein.
Muzicienii aveau \n sfâr[it o baz`
solid`, pe care nu mai trebuia s` o
culeag` din mii de articole r`zle]ite [i
capitole de c`r]i. |n aceea[i perioad`,
muzicienii cu [ublerul (cei preocupa]i
de cogni]ia percep]iei/produc]iei tim-
pului) \ncepuser` s` \ncing`
Internetul, s` capete bani pentru deru-
larea proiectelor [i s` organizeze con-
ferin]e. Voi numi doar câteva nuclee:
Rhythm Perception and Production
Workshop (Belgia), Music, Mind and
Machine Group (Olanda), The Society
for Music Perception and Cognition
(SUA), The International Conference
of Music Perception and Cognition (o
organiza]ie tutelar`). Ast`zi literatura
din domeniu dep`[e[te capacitatea de
absorb]ie a unui om care ar vrea s` o
citeasc` 16 de ore pe zi timp de 40 de
ani (adic` pân` la nani, respectiv pen-
sie).
{i, cu toate acestea, dac` m` \ntâl-
nesc mâine pe strad` cu un muzician
doxat [i \i povestesc de toate cele
scrise pân` aici, \n nou` cazuri din
zece va da din umeri: „Exist` a[a
ceva?“. Da, nu numai c` exist`, dar…

Practica comun`
[i percep]ia educat`
… Mai e un pas [i tot acest savantlâc
adunat cu trud` se va transforma din
teorie \n limbaj. Un limbaj de sine
st`t`tor care va releva caracterul
func]ional al timpului muzical, imen-
sa lui ofert` (zdrobitoare \n raport cu
teoria clasic` a metro-ritmului) [i care
nu doar va studia muzica existent`, ci
o va [i (re)crea dup` chipul [i
asem`n`rea sa prin intermediul unei
gramatici [i a unei semiografii anco-
rate \n fenomenele percep]iei umane.
Anul trecut a ap`rut deja o prim`
lucrare \n care muzicologia cognitiv`
referitoare la timp se \mbin` fericit cu
aparatul teoretic preexistent: Hearing
in Time, scris` de profesorul Justin
London de la Carleton College. Nu \n teoria metro-ritmului [i capacitatea praguri perceptuale, rezonan]`, De aceea
este pasul decisiv dar este \nc` un pas, de a produce, cu timpul, structuri tem- antrenare, iner]ie, actoni, structuri
adunat \ntre copertele unei singure porale dificile. Un limbaj, a[adar, pulsatorice de tip Gestalt, integrare noul limbaj comun care va s` vin`
c`r]i. asem`n`tor unui instrument muzical interpulsatoric` de toate soiurile, de la va avea tupeul s` fie prizat de \ntreaga
Compozitorii care [i-au tot dorit n`r`va[ care nu poate fi strunit decât contopire la „chunking“ [i „pattern- comunitate muzical` – pentru c`
reapari]ia unei „practici comune“ pot cu pre]ul unor „copil`rii ratate“. ing“, goluri temporale, dihotomii de nimeni nu va putea s`-[i reformateze
sta lini[ti]i: vine. Nu este rodul unei Sistemele de organizare a tip accent-neaccent, de la accentul de creierul sau s`-i nege mecanismele
singure min]i de geniu ci, asemeni \n`l]imilor sonore nu au putut face durat`, de intensitate, prozodic, cognitive dovedite. Un vals care \[i va
armoniei tonale, al unui \ndelungat abstrac]ie de un fenomen acustic ori- subiectiv la cel de climax [i cele de tip \n[ira fiecare dintre cei trei timpi din
efort colectiv (deocamdat` mai mult ginar: armonicele naturale ale unui „top-down“ [i „bottom-up“. Mai exist` cinci \n cinci secunde nu va invita pe
teoretic), nu va „asigura preeminen]a sunet fundamental. Ele sunt vinovate o \ntreag` poetic` a „momentului nimeni la dans niciodat`, decât dac`
muzicii germane pentru o sut` de ani“ se pare, de taxinomia subiectiv` „con- prezent“ care pune \n perspectiv` vom deveni foarte gra[i [i foarte
(Schönberg dixit), nu va fi (cum se sonan]`-disonan]`“, adic` „sun` bine- toate aceste fenomene… Nu este locul lene[i.
b`nuia) ceva despre \n`l]imi sonore [i sun` r`u“. Timpului muzical, a[a cum s` explic aici aceast` terminologie, ci Muzicienii vor trebui s` fac` fa]`
nu va fi la \ndemâna oricui. De ce? este el predat \n [colile de azi, nu i se doar s` ar`t c` felului \n care creierul acestei noi provoc`ri. |n momentul \n
Pentru c` asemenea auzului armonic (re)cunoa[te un astfel de fundament nostru proceseaz` informa]iile de care, a[a cum spuneam, teoria se va
(capacitatea de a numi rapid ce acor- (psiho)fizic. Sistemul nostru nervos natur` temporal` nu i se poate sus- transforma \n limbaj [i nota]ie, iar
duri [i ce func]ii armonice \nl`n]uie central proceseaz` percep]ia timpului trage nici un muzician, pentru c` acestea vor presupune efort de asimi-
\ntr-o compozi]ie) [i tipul de auz tem- pe mai multe paliere simultan. Exist` „baza“ raport`rii noastre la percep]ia lare, [motru, specula]ie creativ` [i ta-
poral din noul limbaj presupune un categorii de aten]ie, de memorie (de la formelor de timp discret se afl` bine lent prev`d o epoc` interesant` \n isto-
efort uria[ de (re)educare a percep]iei. ceea ce se nume[te „working memory“ ferecat` \n circumvolu]iuni [i sinapse ria muzicii. Mi-ar pl`cea s`-i prind, la
Mai presupune asimilarea unui cu la memoria pe termen scurt [i cea pe care nu le putem elibera nici cu b`trâne]e, primele tres`riri. j
totul alt vocabular decât cel existent analitic`), exist`, cum am v`zut, LSD, [i nici cu rachiu aprig de Câln`u.

50
Despre manufacturi,
trambuline & alte
cacealmale
POLEMICI
o EUGEN CIURTIN o
A
CEST text este o polemic`.
Pe magistrala foarte gola[`
a studiilor indiene publi-
cate la noi, efluviile de re-
cenzent ale dlui L. Borda[
(aici LB) nu ne arunc`, ancorat în patru
pagini din num`rul anterior al ID, nici
m`car un colac de salvare. Am citit
stupefiat, apoi amuzat comentariul ti-
trat lung [i mediatic pe care l-a livrat
edi]iei mele din memoriile lui Honig-
berger (Polirom, 2004; aici JMH). Con-
cluziile comentariului îl apropie de
impostura afacerii Sokal. Rog redac]ia
[i cititorii s`-mi permit` s` fiu plictisi-
tor, r`spunzând unor critici false, ca-
lomnioase [i care, ca tematic`, apar în
premier` absolut` ([i nu doar la noi)
într-o publica]ie cultural` de larg tiraj.
Pentru a nu incomoda eventuala oste-
neal` a celui care va dori s` fac` con-
fruntarea – din ra]iuni pe care aceast`
revist` le ap`r` chiar [i pentru cei ce nu
le ilustreaz` – voi prelua ordinea obiec-
]iilor. Textul s`u continu` altele: a de-
butat cu unul scurt despre mai multe
volume pe care le-am editat [i a ajuns,
iat`, la dou` recenzii intitulate, foarte
lungi, despre o singur` carte. Cum a
redactat, cinci ani dup`, [i interven]ii
foiletonistice la un singur articol, e
autorul unei mici monografii despre
mine. Regretabil, pentru c` în rest LB
are prezen]e publice minore, de[i
glosând despre ce am publicat a scris
zeci de pagini debutând nu numai la
Zal`u. LB î[i contrazice în recenzie alte
dou` texte: „Scrisori de la un alt Pont
Euxin“, Caiete silvane nr. 1/2000 (LB
2000) [i un interviu în seria „|ntâlni-
rilor cu sacrul“, Convorbiri literare (LB
2004). Timp de câ]iva ani, nu a recen-
zat nici un alt, cum s` spun, autor nede-
cedat, fie el indianist, [ansonetist sau
pomicultor. Dac` am putut pân` acum
ignora bizareria, cititorii pot, într-un
rând, afla c` „profesionalismul“ venti-
lat de LB deriv`, de fapt, dintr-o fixa]ie,
[i c` obiec]iile – din care una nu e fon-
dat` – sunt lejer maniacale. Mai mult
mofturos decât indianist [i, decât mof-
turos, mai mult recenzor cu agend`,
[i-a ales o ]int` unde nu las` urme,
chiar dac` tirul de specialist al lui
„de[i“ (cum [i începe…) poate fi zgomo-
tos. S` o lu`m pe rând.
1. La lucr`rile anonime despre Ho-
nigberger din „ultimul deceniu“, LB
putea cita exact studiile noastre, nu
l`sa impresia c` sunt ultimul venit;
unele au ap`rut în centre de indianis-
tic` care nu a[teapt` p`rerile unui doc-
torand român ca s` func]ioneze. „Chiar
[i o scurt` monografie“ e un volumen
pe care i l-am [i semnalat la timp, [i
recenzat în Bulletin d’études indiennes,
Paris, 21 (2003), p. 283-286. Edi]ia nici
nu e m`car „cea mai recent` apari]ie“
despre JMH.
2. Nu „dore[te s` se înscrie progra-
matic“ pe urmele lui Arion Ro[u, ci edi-
torul utilizeaz` [i rezultatele unui stu-
diu în curs de apari]ie într-un periodic
asiatic din Occident, elaborat împre-
un` cu Arion Ro[u. JMH cuprinde de
fapt dou` c`r]i: traducerea c`r]ii din
1851/1852 [i montura istoric` necesar`
unui public divers. Grav este îns` c`
discrediteaz` absurd aceast` colabo-
rare în subiecte de indianistic` care alt-
minteri i-au r`mas inaccesibile.
3. Despre editor spune c` „se pro-
nun]` cu exigen]`“: cum [i LB e discu-
tat (p. 385, 439, etc.). |ntre exigen]e e [i
aceea ca, atunci când cineva va dori
s`-[i bat` de joc de volum sau s`-l mini-
malizeze, s` se fac` singur de râs.
4. LB crede c` un control [tiin]ific [i
o „evaluare profesionist`“ lipsesc edi-
]iei. E abuziv [i neinformat, ignorând
grav pe cele trei din volum (Arion
Ro[u, Bernard Le Calloc’h, Jean-Marie
Lafont, care nu sunt „francofoni“, ci
francezi, iar editorul a publicat india-
nistic` mai mult la Paris), manipulând
grosolan contextul interna]ional în
care se desf`[oar` cercetarea asupra lui
JMH (pp. 87-89).
5. Vrea s` fac` „un prim [i modest
pas, asociat (…) cu un rol benefic“. De
vreme ce ]ine s` publice concomitent
dou` articole, „un prim pas“ e de fapt
salt de-a binelea.
6. |n gol, îns`. Anun]` c` va discuta
„meritele [i sc`derile edi]iei“, dar nu
discut` nici un merit, în dezacord abso-
lut cu to]i cei care au discutat-o, [i abia
o optime din ce cuprinde JMH. Ignor`
totul cu privire la: por]iunile de istorie
a medicinii, identific`rile botanice, is-
toria Panjabului, episoadele principale
ale biografiei sale, colegii s`i de la
Lahore.
7. Sc`derile îi apar]in. „Pare“, „poa-
te“ [i „probabil“, „nu pu]ine“, „nu toc-
mai“ [i „adesea“, sursele sale „profesio-
niste“ de [leau, escaladeaz` afirma]ii
grave. Stupefiant e c` tot ce poveste[te
ca [i cum ar lipsi din JMH se afl` exact
acolo. Poate verifica oricine: celor câ-
torva zeci de fraze ale lui LB le cores-
pund zeci de pagini din edi]ie. Spune
îns` „de obicei trecute cu vederea sau
minimalizate“, [i poveste[te prost car-
tea crezându-se inedit.
8. Se discrediteaz` complet afir-
mând, de pild`, c` editorul are „surse
recente, cel mai adesea de prima mân`,
dar f`r` s` le poat` controla“ (sic!).
Portretul acesta de magician afazic nici
nu e prea distractiv. Sursele nu sunt
„recente“, ci egal repartizate pe ultime-
le dou` secole.
9. Ce pricepe LB prin „control“ e
ame]itor: despre Körösi Csoma [i Ho-
nigberger, LB 2004 declara c` „au privit
înspre filozofiile [i religiile Indiei din
prisma preten]iei lor fundamentale –
aceea de a fi demersuri transforma-
tive“. Acum opusul: „Ca om practic
care nu se încurc` prea mult cu filo-
sofia [i ideile religioase, Honigberger
privea fie cu indiferen]` fie cu superi-
oritate religiile indiene“…
10. LB e absurd crezând c` îl „ro-
mânizez“: de la primul subtitlu (p. 15:
„Un sas din Bra[ov în Panjab [i Kash-
mir“) pân` la sfâr[it (p. 439: „nu era
român, ci un farmacist sas din Bra[ov
în amintirea c`ruia scriu aceste pa-
gini“) spun contrariul. Hans Barth, un
istoric sas, a recenzat JMH ajungând [i
aici (e drept, gra]ie „respectului cole-
gial“ cu care m` îndatoreaz`) la con-
cluzii total opuse lui LB („Ein großer
Siebenbürger Sachse – den wir ver-
gessen haben“, Siebenbürgische Zeitung,
München, Folge 3, 2005).
11. Din 444 pagini în care vâneaz`
gre[eli, LB flutur` ca fanion doar Devā
(în loc de Devı̄ ), dar la p. 70 vorbesc
despre „‘so]ia fidel`’, al c`rei model
mitic este zei]a (Devā, Durgā, Parvatı̄)“.
A[adar mn. Devā (f. Devı̄) corespunde
acelui „model mitic“ (precedat de „al
c`rei“, nu de „un… care“), iar pofta de
feminine e r`spl`tit` cu dou`, care îi
sunt zei]ei chiar nume. N-am scris nici
Daiva, nici deya („dat“), nici deśa („re-
giune“), nici deha („corp“), nici m`car
devr. i („frate vitreg“).
12. M` v`d exclus dintr-un condei
nombrilist [i dintre indiani[ti, [i dintre
necunosc`torii – inombrabili! – ai san-
scritei. LB d` – nechemat, nerespins –
verdicte: un „ne-indianist“. Nu sufl` un
cuvânt despre impostorii parohiali de
la noi care scriu despre sine c` sunt
„indiani[ti“, nu compar`, ci, viclean, î[i
etaleaz` fixa]ia. |l sup`r` afirma]ia mea
c` „România nu are indiani[ti“, sur-
prinz`toare, ce-i drept.
13. Dar de ce-ar fi surprinz`toare?
Am sprijinit-o cu o eviden]` limpede [i
concis`: „(…) cultura român` are ori-
cum – exact ca Anglia [i ca Argentina –
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
atâta orientalistic` pe cât ]ine s` aib`“.
LB crede c` ofensez „indiani[ti ro-
mâni“, care vede [i el c` nu exist`, c`ci
îi exemplific` cu dou` institu]ii (!!),
care, zice, „au [i sec]iuni de indologie
mai mult sau mai pu]in ocupate“ plus
patru cercet`tori exila]i (în Japonia,
Elve]ia, Germania [i Australia), inegali
ca preg`tire, dintre care conteaz` profe-
sorul Florin Deleanu, citat în edi]ie, pe
care îl admir foarte mult, precum
întreaga [coal` de indianistic` de la
Tokyo cu care colaborez. LB nu pricepe
c` afirma]ia, cu volumul din jurul ei de
pild`, ofenseaz` doar vidul [i impos-
turile (aici [i a sa).
14. M` acuz` complet toxic de
„inten]ii [i politici de imagine de tip
monopolist“, f`r` leg`tur` nu numai
cu JMH, dar chiar cu restul recenziei
sale! Nu am livrat nic`ieri, ca LB, aser-
]iuni despre „indiani[ti români“ citând
expatria]i [i concurând, a[adar, retori-
ca PSD despre exilul creierelor, nici nu
am f`cut recomand`ri-trambulin`
unei edituri (de ce nu mai multora?).
15. LB e îns` [i exact în critici, cele
despre Eliade: nu putem, vai, coincide,
c`ci, o spune singur (2004), „demersul
meu – pornit mai degrab` dintr-un
instinct ‘organic’ (scuze pentru ter-
men) decât ca urmare a unui moment
de decizie ra]ional` — este unul de tip
‘anarhist’, adic` opus simetric elitismu-
lui [i democra]iei în cultur`. (…) Eliade
însu[i era un ‘anarhic’, c`ci ierarhia de
partea c`reia se situa nu f`cea parte, [i
nu poate face parte, din lumea sublu-
nar`.“ Opus „elitismului [i democra]i-
ei“ simetric? Eliade nu a fost anarhic de-
cât prin 1937, iar LB, cu o recenzie anar-
hist`, a produs excogita]ii suficient de
alarmante ca s` mai fie considerat
obiectiv când atac` JMH, o edi]ie sub-
lunar` dar strâns` din toate continen-
tele lui Honigberger. LB nu are ce
corecta? Dimpotriv`. Despre Eliade
(n`scut la 28 februarie) [i LB scrie LB
(2004): „eram prezida]i de constela]ii
asem`n`toare datorate datei identice la
care ne-am n`scut“. Despre data de
na[tere a lui LB, doar LB a mai scris
(2000, p. 42): „Pe 27 februarie corpul
meu a intrat în cel de-al 27-lea an de
existen]` terestr`“. Aici e [i nivelul
cacealmalei produse de LB. Sper din
atât penibil s` nu ias`, în loc de vreo
edi]ie sau m`car o recenzie corect`,
vreun mit. Ca [i textul, aici, polemica
s-a încheiat, c`ci reajung la vorba lui
C`t`lin Avramescu: ce mai am eu de
demonstrat aici? j

52
Unde ar trebui amplasat`
Catedrala Patriarhal`
SCRISORI
Stimate domnule
Horia-Roman Patapievici
Subiectul scrisorii mele este unul
despre care nu sunt sigur c` a]i mai
vrea s` auzi]i: Catedrala Patriarhal`.
Cred \ns` c` vina pentru aceast` even-
tual` lehamite nu subiectul o poart`,
ci maniera \n care este el \ndeob[te
abordat.
C`ci ideea, ap`rut` odat` cu
Patriarhia [i revenit` de câte ori s-a
putut, pune \n discu]ie un concept
esen]ial, definit prin chiar titulatura
obiectivului: Catedrala Mântuirii
Neamului. Inspirat nume, pe care ar fi
bine s` [i-l merite. Strategia \ns` nu
este prea clar`. Cum proced`m: \ntâi
ne mântuim [i apoi ridic`m o cate-
dral` \ntru celebrarea evenimentului,
sau folosim prilejul unic al edific`rii
spre a pune ordine \n ceea ce suntem
[i a porni astfel pe respectiva cale?
C`ci, evident, o catedral` a mântuirii
\n afara ideii de mântuire nu are sens,
de[i, din p`cate, problema tocmai ast-
fel se pune. Dovada este c` nu [tim
nici cum, nici unde s` o facem. {i nici
de ce… |n astfel de situa]ii, \nainta[ii
no[tri, con[tien]i de faptul c` o biseri-
c` este Casa Domnului, cereau mai
\ntâi consim]`mântul S`u. Primirea
lui era \nso]it` de semne care precizau
cel mai adesea locul, caracteristicile
formale, uneori pân` la detaliu,
rezultând. Primim noi astfel de
limpeziri? Avem Consim]`mântul?
Greu de spus. Este drept c` \n
Bucure[ti a existat pe timpuri un
amplasament privilegiat, semnalat
chiar de patriarhul Miron Cristea: la
baza Dealului Mitropoliei, \n Pia]a
Bibescu, oferind posibilitatea consti-
tuirii unei axe sacramentale \n tan-
dem cu biserica mitropolitan`. Totu[i,
de[i s-au alocat [i fondurile necesare,
proiectul nu s-a realizat, poate, cred
eu, [i datorit` faptului c` „locul“ nu
era \nc` suficient „preg`tit“, oferind
prea pu]ine indicii despre „cum“ tre-
buie s` arate noua construc]ie. Ceea ce
\nsemna c` pur [i simplu nu-i venise
\nc` vremea. {i c` menirea ei trebuia
s` fie cu mult mai cuprinz`toare decât
se putuse aprecia.
De atunci [i pân` nu demult,
demol`rile, canalizarea Dâmbovi]ei,
construc]ia metroului [i mai ales
Bulevardul Victoria Socialismului,
acea funie monumental` atârnat` de
trupul monstruos al Casei Poporului,
au tensionat semnifica]iile zonei pân`
aproape de paroxism, mai dramatic
decât oriunde \n Bucure[ti. |n timp ce
lucr`rile de suprafa]` au populat situl
cu toate fantomele Epocii de Aur (care
\l bântuie [i ast`zi nestingherite), cele
subterane par a fi fost trasate \n a[a fel
\ncât s` descurajeze din fa[` orice
inten]ie rezonabil` de modelare.
Astfel s-a \mp`mântenit ideea tacit` c`
acel amplasament nu mai este utili-
zabil.
{i totu[i, dac` ar fi s` se ridice o ca-
tedral`, acolo [i numai acolo trebuie
ridicat`, pentru toate motivele din
lume. F`când pentru moment
abstrac]ie de ce se afl` \n subteran,
observ`m c` locul dispune \n prezent
de o geometrie riguros determinat` [i
ideal` pentru o astfel de cl`dire: biseri-
ca ar trebui centrat` pe intersec]ia din-
tre axul Bulevardului Unirii (perfect
„orientat“) [i cel al aleii care coboar`
de la Mitropolie, punct marcat deja de
jedoul fântânii principale. Beneficiind
de perspectiva bulevardului, ea ar
scoate \n acela[i timp din anonimat
patrulaterul tern [i deocamdat` mult
prea risipit al Pie]ei Unirii, conferind
relief peisajului urban. Asta doar prin
simpla prezen]` ca obiect.
{tim \ns` c` exact acolo nu se poate
construi. Dedesubt este plan[eul
sta]iei de metrou, care, desigur, nu a
fost proiectat s` suporte o asemenea
sarcin`. Aici intervine \ns` principala
virtute a locului: aceea de a determina
caracteristicile compozi]ionale ale
cl`dirii, expresia [i propor]iile cele
mai favorabile. Dac` nu poate fi
masiv`, de ce s` nu fie supl`? Dac` nu
poate fi grea, de ce s` nu fie u[oar`, ca
o pas`re, ca un \nger? O structur` me-
talic`, eventual tridimensional`, poate
lua orice form`, chiar [i pe aceea de
biseric`. {i abia dac` are nevoie de
reazeme. Ceva \mi spune c` acolo
unde ne vor trebui, le vom avea. Chiar
c` merit` \ncercat!
Acum, c` am amplasat Catedrala [i
o avem \n ninte ca alur`, ne putem
imagina [i un alt tip de impact.
Privind \n lungul Bulevardului Unirii,
constat`m c` pia]a omonim` nu
exist` vizual decât din momentul \n
care p`trundem \n ea. Exist` \ns` Casa
Poporului, cu asupra de m`sur`,
aducând ansamblului o tonalitate
frustrant` care nu poate fi atenuat`
decât contrapunctic. De ceva foarte
puternic, dar distinct, atât \n spirit, cât
[i \n materie. Masivitatea Casei nu
poate fi concurat` de o alt` masivitate,
dar poate fi \mblânzit` [i supus` prin
gra]ie [i elegan]`. De notat c` nu orice
fel de obiect \[i permite a[a ceva. Un
teatru sau o sal` de sport, nu… O cate-
dral`, da. Interesant c`, \ntr-o astfel de
viziune, pare c` \nse[i vicisitudinile
epocilor trecute lucreaz` pentru pro-
pria lor izb`vire. Nu \mi asum acum
\ndr`zneala de a califica acest fel de
\ndrept`ri drept „semne“, m` gândesc
\ns` c` ar fi extrem de improbabil ca o
astfel de coeren]` s` rezulte doar din
jocul \ntâmpl`rii.
Ceva r`mâne totu[i de rezolvat
\ntre noi: de regul`, interven]ii
„neortodoxe“ precum aceasta sunt pur
[i simplu ignorate, dintr-un gen de
reac]ie care combin` comoditatea \n
gândire cu tot felul de aprehensiuni,
transformabile la rigoare \n verdicte
ex cathedra: fie tehnice (cum s` con-
struie[ti peste metrou!), fie economice
(e prea scump [i n-avem atâ]ia bani!),
fie mai ales dogmatice (o biseric` orto-
dox` trebuie s` respecte tradi]ia!).
Poate chiar a[a e, sau poate nu… S` le
lu`m pe rând: pentru un bun inginer,
aproape orice este posibil, dac` merit`
(dar asta urmeaz` s` se stabileasc`). {i
n-ar fi exclus ca problema tehnic` s`
fie aici mai simpl` decât pare. Cât
despre cea economic`, trebuie spus c`
ceea ce se va cheltui \n plus pe cali-
tatea elementelor constructive (proba-
bil din o]el inoxidabil [i cristal) va
proveni \n bun` m`sur` din
renun]area la imensul volum de mate-
riale grele care, altfel, ar trebui puse \n
oper` [i finisate ([i pentru care am fi
avut bani).
Iar tradi]ia bisericilor ortodoxe,
ancorat` undeva, oriunde, \n pre-
modernitate, nu cred c` este atât de
exclusiv` pe cât se afirm`. Vorbind
despre reu[ite, pu]ine asem`n`ri pot fi
g`site \ntre, s` zicem, bisericile din
Bucovina [i cele maramure[ene. Atât
\n privin]a stilului, cât [i a pro-
por]iilor [i materialelor. Ele exprim`
cu mijloacele cele mai potrivite spiri-
tul locului [i al timpului, de aceea [i
sunt reu[ite. E[ecurile, da, au toate un
stil comun: un eclectism searb`d,
provenit din lipsa de idei [i de curaj,
de sensiblitate, \n]elepciune [i cultur`,
cel mai adesea a comanditarului, fa]`
de care arhitectul nu a avut de regul`
alt` vin` \n afara aceleia de a fi con-
sim]it. Uria[` vin`! M` \ndoiesc c`
asta este tradi]ia bisericilor ortodoxe
care ar trebui \ncurajat`, iar o biseric`
de câteva mii de locuri oricum nu face
parte din nici o tradi]ie autohton`.
Cred c` tocmai de aceea ar trebui
schimbat ceva \n abordarea subiectu-
lui, nu prin renun]area la tradi]ie, ci
prin reg`sirea ei, anume a spiritului
creator din vremurile \n care arhitec-
tura noastr` religioas` avea \nc` drep-
tul s` dea capodopere.
Vor putea oare societatea
româneasc` [i Biserica ei s` fac` acest
pas? C` este greu se vede din calitatea
argumenta]iei desf`[urate cu ocazia
confrunt`rilor care au loc periodic,
rezumabil` \n esen]` la „pentru c` a[a
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
vreau (nu vreau) eu“. Necazul este c`
astfel am fost trata]i de c`tre cei care
ne conduc, nu doar de [aizeci de ani,
inducându-ni-se, ca popor, un blocaj
mental atât de total [i de insidios,
\ncât nici nu-l mai percepem ca atare
[i care ne plafoneaz` dramatic
aspira]iile. {i nu sunt prea dese ocazi-
ile care, precum cea de fa]`, s` ne ofere
[ansa de a avea o perspectiv` coerent`
de dizlocare a lui, de ie[ire din
marasm. C`ci o astfel de zidire are
\nainte de orice o puternic`
\nc`rc`tur` simbolic`, exprimând
ceva esen]ial despre constructorul ei.
Definind rela]ia noastr` cu
Dumnezeu, cu noi \n[ine [i cu lumea,
rezultatul, fie el [i dezam`gitor, nu
poate fi decât adev`rat. Ace[tia sun-
tem. Acum. Faptul \nsu[i de a o afla ar
reprezenta un uria[ pas \nainte.
|n acest moment, Biserica, \n cali-
tate de beneficiar, se afl` \n pozi]ia cea
mai favorabil` s` \l fac`. Ce alt prilej
mai bun pentru o adev`rat` con-
fruntare de opinii, de natur` s`-i
cuprind` toate ierarhiile, de la
Patriarh [i pân` la Enoria[, decât ela-
borarea temei pentru proeictul cate-
dralei? {i sunt atâtea lucruri fasci-
nante de discutat, numai dintre cele
direct legate de aceasta! Despre nucle-
ul tare al Dogmei, cel ale c`rui limite
nu trebuie cu nici un pre] dep`[ite.
Despre libertate [i \n ce m`sur` poate
fi ea folosit` \n redescoperirea
resurselor expresive ale ortodoxiei.
Despre scopul major al investi]iei. {i
câte altele. Momentul nu ar trebui
ratat cu nici un pre], c`ci, indiferent
de rezultatul imediat, chiar punerea
problemei ar \nsemna lansarea unei
campanii pentru o adev`rat`
metanoia, o schimbare de mentalitate
care nu poate s` r`mân` \n timp f`r`
ecou. Succesul ei ne-ar oferi o
desprindere calm` de trecut, ne-ar va-
lora prezentul, ne-ar poten]a viitorul.
Succesul ei ne-ar ajuta s` iert`m [i s`
fim ierta]i. Ar fi \nceputul unui proces
de purificare moral` având drept
c`l`uz` „Catedrala Mântuirii
Neamului“, denumire care abia a[a
cap`t` un \n]eles. Privit` astfel, ridi-
carea ei este pentru noi de o stringent`
actualitate.
Tudor Miric`
Bucure[ti, 27 februarie 2005
N.B.: Aceasta este o idee pe care v-o
ofer. A[tept, prin intermediul dum-
neavoastr`, dialogul.
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
53

Scrisoare deschis`
(c`tre cine vrea s-o deschid`)

În nr.2, 10-16 martie, Observatorul un compendiu provizoriu (un manual ral, programul este limitat [i în con- tre recunosc cu o sinceritate simpati-

SCRISORI
cultural public` mai multe lu`ri de tip`rit la Universitatea „Spiru Haret“ centrarea c`tre specializare. De[i c`: „am ales o variant` conservatoare,
pozi]ie în leg`tur` cu reforma din înv`]`mîntul paralel, particular). numai 3-4 genera]ii ne despart de vre- care nu reprezint` un plan nou, ci mai
„bolognez`“ prin care înv`]`mîntul Totu[i, nivelul de cuno[tin]e constatat mea cînd se scria române[te în alt alfa- degrab` o prescurtare a celui vechi“.
nostru univeristar se preg`te[te s` la examene e foarte redus [i nu trece bet decît ast`zi, paleografia chirilic` Dac` varianta de patru ani este
treac`. Am re]inut din aceste de marginile „modulului“ respectiv, este o materie op]ional`, a[a c`, în socotit` prea costisitoare – c`ci, la
observa]ii [i reflec]ii c` Medicina, a[a c`, dac` a înv`]at ceva despre „bi- locul ei, cineva poate alege epigrafia urma urmei, de economii e vorba sub
Dreptul [i Teatrul (nu [i Arhitectura?) seric` [i cultur`“, absolventul nu [tie greac` sau egiptean` sau paleografia pretextul moderniz`rii înv`]`mîntu-
vor p`stra durata lor actual`. Între mai nimic despre „stat [i institu]ii“ turco-osman`, caz în care absolventul lui superior –, chiar în cuprinsul a trei
aceste excep]ii de la reducerea genera- sau despre „economie [i societate“. Facult`]ii de Istorie va fi incapabil s` ani mai este posibil` o reorganizare a
l` a primului ciclu de preg`tire nu se Pentru a înghesui toat` materia în descifreze pisania unei biserici sau domeniului care s` p`streze în via]`
num`r` [i Istoria, cum ar fi dorit unele 20 de ore pe s`pt`mîn`, autorii proiec- inscrip]ia de pe o piatr` de mormînt. mo[tenirea unei tradi]ii umaniste de
cadre didactice de la respectiva tului de plan de înv`]`mînt care e pe S` nu mai vorbim de faptul c` care nu ne putem înstr`ina decît
Facultate a Universit`]ii din Bucure[ti. cale de a fi adoptat nu au putut face absen]a din planul de înv`]`mînt a uitînd ce a fost cultura româneasc`.
La [edin]a catedrei de Istorie univer- loc unor cursuri de istorie a literaturii unor elemente de metodologie a Dar team` mi-e c` ast`zi universitatea,
sal` (medie, modern` [i contempo- [i a artei, de[i necesitatea lor era cercet`rii sau de scriere academic` ne ca [i societatea, str`juite amîndou` de
ran`) la care am participat luna tre- demult foarte vizibil`. În definitiv, noi îndreapt`, sigur [i nu tocmai încet, cele mai rigide conven]ii intelectuale,
cut`, partizanii men]inerii unei durate urm`rim s` preg`tim înainte de toate spre o performan]`: studentul care nu se prosterneaz` înaintea unui viitor cu
de patru ani au avut quasi-unanimi- oameni de cultur` capabili s` cite[te, dar nici nu [tie s` scrie. În atît mai înce]o[at cu cît e f`r` trecut.
tatea, ceea ce îns` nu se reflect` în în]eleag` istoria. Rezultatul constrîn- schimb, de cî]iva ani, a p`truns în
concluziile Consiliului profesoral, gerilor pe care le-au impus ultimele curriculum, ca materie independent` Andrei Pippidi
unde s-a adoptat f`r` ezitare un plan reforme este c`, a doua zi dup` un (nu, cum ar fi normal, ca parte din cea
de înv`]`mînt pe trei ani. Nu e locul exerci]iu mecanic de memorizare prin mai recent` istorie),“integrarea euro-
s` st`rui acum asupra motivelor care a ob]inut, cu chiu cu vai, nota de atlantic`“, înc` un exemplu al repezi-
(numai b`nuite) pentru care opinia trecere, studentul r`mîne, cum spunea ciunii cu care imit`m.
divergent` a disp`rut din scripte. Ceea Bogdan Murgescu, „privat de o viziune Colegii care ar fi avut prilejul de a
ce mi se pare urgent, cît înc` nu s-au de ansamblu“. îndrepta m`car unele din aceste
f`cut pa[i mai departe într-o direc]ie Limitat în extinderea sa spre gene- defecte de organizare a studiilor noas-
care ar prejudicia grav viitorul
meseriei noastre, este s` atrag aten]ia
asupra noilor gre[eli care, ad`ugate la
altele mai vechi, ne vor aduce în
impas. În acela[i m`nunchi de articole
din Observatorul cultural exist` [i unul
semnat de colegul Bogdan Murgescu,
exprimînd mari rezerve fa]` de aceast`
situa]ie. Spre deosebire, îns`, de ple-
doaria sa pentru o reîmp`r]ire
inteligent` a materiei pe trei ani, eu
sînt de p`rere c` patru ani (la cî]i s-a
ajuns dup` 1990 prin reducerea celor
cinci din trecut) reprezint` un minim
indispensabil.
Primejdia pentru domeniul de
cunoa[tere pe care-l avem în vedere a
ap`rut de cînd a crescut necontrolat
num`rul studen]ilor, accepta]i dup`
un examen de admitere indulgent sau
pe locuri suplimentare pl`tite. Nu
numai c` ei vin dintr-un liceu unde
calitatea înv`]`mîntului istoriei s-a
deteriorat, dar au dificult`]i s` se ori-
enteze în sistemul actual de reparti-
zare a materiilor, care-i oblig` s`
absoarb` simultan preistorie, antichi-
tate [i Ev Mediu, a[a încît ies de la o
lec]ie despre conflictul dintre papali-
tate [i imperiu ca s` se întoarc` la
fra]ii Gracchi. Seminarul de istorie
medieval` european`, neap`rat nece-
sar fiindc`-i deprinde cu analiza critic`
a documentelor, este în prezent limi-
tat la dou` [edin]e pe lun`.
Alt neajuns al situa]iei c`reia-i sîn-
tem prizonieri de trei ani este
împ`r]irea pe „module“ a problema-
ticii unei epoci pe care alt`dat` o
prezenta un singur curs magistral. E
adev`rat c`, în principiu, informa]ia
general` îi este oferit` studentului de

54
Corec]ii
CRONICA TRADUCERILOR
de Jonathan Franzen
o RADU PARASCHIVESCU o
Jonathan Franzen a aterizat
în România pe aripile elogiilor
din alte z`ri. Romanul de a c`rui
traducere m` ocup în cele ce
urmeaz` a primit un premiu
important – The National Book
Award în 2001 – [i a fost cufun-
dat într-o baie de elogii. Citin-
du-l în original, te dumire[ti c`
î[i merit` acoladele. Par-
curgându-l în traducere, sim]i
nevoia s` a[ezi lâng` statuia
ampl` a lui Franzen un monu-
men]el dedicat celei care a
mijlocit întâlnirea cu publicul
român. Diminutivez fiindc`
oricât de mult ar sclipi t`lma-
ciul, el tot vioara a doua r`mâne,
mereu în umbra maestrului [i
gata s`-l slujeasc` într-un ano-
nimat simplu [i umil. Cornelia
Bucur a tras pesemne mult aer
în piept înainte de a se pune pe
treab`. Avea toate motivele.
Cartea este extenuant` prin
dimensiuni, iar autorul n`r`va[,
versatil [i greu predictibil.
Franzen î[i complic` textul cu
bun` [tiin]`, recurgând la mai
multe tipuri de discurs, fiecare
cu seva [i rostul lui. În plus, sis-
temul de a[tept`ri al cititoru-
lui de aici a înglobat deja marile
complimente ale criticii occi-
dentale la adresa Corec]iilor. Pu-
blicul nostru a[tepta, vezi bine,
capodopera anun]at`. {i nimeni
nu l-ar fi iertat pe traduc`tor
dac` ar fi ratat execu]ia. Dac`
s-ar fi isc`lit pe un surogat. Dac`
în loc de un meniu pantagruelic
ar fi împins sub nasul mesenilor
o zeam` chioar` [i un coltuc de
pâine uscat`.
Cornelia Bucur are un pal-
mares bine calibrat, fiind unul
dintre speciali[tii care au tradus
[i din literatura englez`, [i din
cea american`. Rostim câteva
nume [i ne l`murim: Salman
Rushdie, Julian Barnes, William
Golding, Lawrence Durrell sau
Ian McEwan pe de o parte, Gore
l Jonathan Franzen
COREC}II
Editura Polirom
Colec]ia „Biblioteca Polirom“
Traducere din englez` de
Cornelia Bucur
558 pagini, pre] neprecizat
Vidal, Philip Roth, Andrei Co-
drescu, Christopher Buckley sau
Jonathan Franzen pe de alta.
Avem de-a face, a[a stând lu-
crurile, cu un om care ]ine în
buzunar chei potrivite pentru
toate u[ile limbii engleze [i ale
veri[oarei sale transatlantice.
Nu m` simt dator cu un „enko-
myon“ fa]` de Cornelia Bucur, ci
doar cu plasarea ei într-un plu-
ton de angli[ti sârguincio[i [i
disponibili (Mona Antohi,
George Volceanov, Irina Horea,
Liviu Bleoca, Radu Pavel Gheo,
Dana Cr`ciun) care au preluat
[tafeta de la mae[tri [i le-au
c`lcat decis pe urme. M` simt
dator s` constat, în schimb, c`
nu e treab` u[oar` s` recompui
în român` un tratat de descom-
punere în englez`. Fiindc` asta
ascund de fapt Corec]iile lui
Jonathan Franzen, un studiu
acru-am`rui despre dezagre-
gare, o fotografie nemi[cat`, dar
mi[c`toare a bolilor care nu-i
rod doar pe indivizi, ci [i rela]iile
dintre genera]ii apar]in`toare
aceleia[i familii, o fresc` pe care
dalta a lucrat când cu violen]`,
când cu vârful învelit în vat`.
Pentru ca textul s`-[i p`stre-
ze percu]ia, nuan]ele [i melo-
dicitatea, el trebuie încredin]at
unui profesionist grijuliu, unui
om capabil deopotriv` de cu-
fundarea total` în fluidul nara-
tiv [i de necesara deta[are care
se cuvine s` înso]easc` efortul
rotund [i mereu împrosp`tat al
traducerii. Este nevoie, altfel
spus, de un ochi cald [i de unul
rece. De empatie (nu încetez s`
repet acest termen, capital pen-
tru succesul oric`rei versiuni
fidele) [i de încredere în propria
capacitate de a crea [i de a rege-
nera. Cornelia Bucur [i-a asumat
textul lui Franzen cu naturale]e
[i i-a creat o dublur` care nu
numai c` nu-i face deservicii,
dar chiar îl instaleaz` conforta-
bil în vitrina cu izbânzi. C`ci e
mare lucru s`-]i pliezi respira]ia
pe un autor care scrie o carte
extrem de vie despre moarte.
Despre sfâr[itul trupului [i, în
egal` m`sur`, despre apusul
speran]elor. Despre un Parkin-
son la propriu [i un Alzheimer
la figurat. Despre tensiunea
niciodat` aceea[i a raporturilor
dintre ni[te oameni colinda]i
pe rând de frustr`ri, spaime,
incertitudini [i – din când în
când – mici puseuri jubilative.
Cornelia Bucur transpune în
român` toat` aceast` viitur`
epic` f`r` s` i se schimbe pulsul.
Ea nu trebuie s` sape cu disper-
are dup` solu]ii. Le are la înde-
mân`, fiindc` de aproape cinci-
sprezece ani asta face: traduce
meticulos, uneori pedant, alte-
ori n`valnic, niciodat` negli-
jent. Ve]i spune, poate, c` nu e
mare scofal`. Am onoarea s` v`
contrazic. {i m` gr`besc s` ex-
plic de ce. Fiindc` traduc`toarea
lui Franzen are totodat` în spate
experien]a redactorului de
carte. Ca unul care a înnobilat
din umbr` destule traduceri
submediocre, [tiu foarte bine
ce reflexe declan[eaz` aceast`
dubl` postur` – de re-creator [i
de monitor al textului. Este
vorba, în primul rând, de o
form` de bun` cuviin]` fa]` de
omul care cite[te în urma ta, cu
pixul în mân`. Iar în al doilea
rând de ambi]ia de a nu preda
traducerea pân` nu ai cl`tit-o
în câteva ape ale ochiului. Pân`
nu e[ti sigur c` po]i sta în fa]a
celui mai riguros redactor f`r`
teama de a ro[i sub repro[uri.
E greu s` alegi un fragment
din povestea familiei Lambert
ca s` probezi c` laudele pentru
traduc`tor sunt meritate. Nu
fiindc` ai avea mult de c`utat, ci
din cauz` c`, optând pentru un
decupaj anume, nedrept`]e[ti
multe altele. S` încerc`m, to-
tu[i: „Din nefericire, metalul în
stare liber` – o bar` zdrav`n` de
o]el sau un sfe[nic solid de alam` –
reprezenta un nivel superior de
ordonare, în timp ce Natura era
[leamp`t` [i prefera dezordinea.
Fragilitatea ruginei. Promiscui-
tatea moleculelor în solu]ie. Haosul
obiectelor calde. St`rile de dezor-
dine aveau mult mai multe [anse
de a se declan[a spontan decât
cuburile perfecte de fier. În confor-
mitate cu a doua lege a termodi-
namicii, era nevoie de o cantitate
mare de efort pentru a rezista în
fa]a tiraniei probabilului, pentru
a for]a atomii unui metal s` se com-
porte cum se cuvine. Alfred era con-
vins c` electricitatea putea face
acest lucru. Curentul care circula în
re]ea echivala cu ordinea impus`
de la distan]`. În termocentrale,
bucata de c`rbune devenea un
meteorism de gaze inutile [i calde;
un lac artificial în`l]at [i cuminte
devenea un accident entropic, care
se transforma într-o delt`. Aseme-
nea sacrificii ale ordinii produceau
utila segregare a sarcinilor elec-
trice, pe care el o punea la treab`
acas`“ (pag. 262-63).
Evident, nu m-am oprit în-
tâmpl`tor asupra acestui frag-
ment. El ilustreaz` doar unul
dintre palierele limbii engleze
mobilizate de Franzen pentru
Corec]ii. Americanul schimb`
pe nesim]ite registrul [i te
treze[ti, cititor versat cum te
[tii, c` ai alunecat din engleza
cvasi[tiin]ific` în dialoguri
familiale strepezitor de comune
sau din dinamica jargonului
publicitar în proiec]iile simp-
tomatologice ale bolnavilor care
populeaz` romanul. Este, în
aceste condi]ii, Jonathan Fran-
zen un mare jongleur? Cate-
goric da, spune]i, dac` nu citi]i
coperta a patra. Dac` o citi]i,
afla]i c` i-au trebuit zece ani ca
s` rescrie întruna ceea ce a
sim]it c` va fi cartea care îl va
lansa pe orbita scriitorilor inter-
continentali. Asta înseamn` c`
Franzen nu e neap`rat un geniu
exploziv, ci mai degrab` un
[lefuitor tenace [i incontur-
nabil. Probabil c` metoda flau-
bertian` de citire a frazelor cu
voce tare, pân` la suprapunerea
deplin` cu ritmurile fire[ti ale
respira]iei, e desuet` în ochii
prozatorilor gr`bi]i ai începutu-
lui de mileniu. Cu toate aces-
tea, în Corec]iile lui Jonathan
Franzen se contopesc maies-
tuozitatea lene[` a clasicilor [i
imboldul furibund al contem-
poranilor. Americanul scrie
masiv [i totodat` nervos. Intr`
în detalii microscopice [i în
acela[i timp are mereu sub ochi
tabloul întreg. Poate dezvolta
cu aceea[i lejeritate teorii me-
dicale [i traiectorii ale perso-
najelor. E limpede c` a scris
citind. Romanul lui debordeaz`
de informa]ii, trimiteri sur-
prinz`toare [i plonjoane în tre-
cut. Totul se transfer` ca atare în
limba român`, f`r` scurgeri [i
perisabilit`]i. Gimnastica lui
Franzen include flash-back-uri
nea[teptate, inser]ii la limita
[tiin]ifico-fantasticului, b`l`celi
sordide în mla[tina captivit`]ii
noastre trupe[ti. Traducerea
Corneliei Bucur conserv` armo-
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
nios proiectul autorului. Tu[ele
caricaturale sunt la fel de groase,
aluziile la fel de precise. Nu lip-
se[te nimic: nici s`ge]ile trimise
spre excesele globaliz`rii, nici
deruta familial`, nici clivajul
dintre p`rin]i [i copii, nici goana
dup` himere. Radiograf al Mid-
west-ului, Jonathan Franzen nu
scrie în func]ie de o agend`
anume. El nu [i-a propus s`
epateze, s` tulbure sau s` indis-
pun`. Dorin]a lui este s` adune
între coperte pove[ti ai c`ror
protagoni[ti am putea fi noi
în[ine. Dac` nu cumva am fost
deja, f`r` s` ne d`m seama.
Ne desp`r]im de Corec]ii cu
sentimentul unui prilej fruc-
tificat. Al unei rela]ii în triunghi
– autor, traduc`tor, cititor – în
care nimeni nu a (fost) tri[at.
Romanul lui Jonathan Franzen
curge ca un râu unde nu te po]i
l`sa în voia apei, fiindc` nu [tii
niciodat` când ajungi pe buza
cascadei sau în mijlocul vârte-
jului. Trebuie s` înot`m mai
departe [i s` nu ne gândim la
maluri. Avem mult de lucru
pân` la cap`tul drumului, chiar
dac` Franzen ne avertizeaz` c`
nu tot ce facem e bine: „Specia
uman` primise dreptul de a
st`pâni p`mântul [i profitase de
ocazie pentru a extermina alte
specii, pentru a supraînc`lzi atmos-
fera [i, în general, pentru a dis-
truge totul în jur, dar pl`tea scump
pentru aceste privilegii: trupul de
carne perisabil [i limitat al acestei
specii con]inea un creier capabil de
a concepe infinitul [i de a dori s` fie
el însu[i infinitul. Venea îns` o
vreme când moartea înceta s` mai
fie simbolul acestei limit`ri [i înce-
pea s` apar`, în schimb, ca o ultim`
[ans` pentru o transformare ra-
dical`, singura cale posibil` c`tre
infinit. Dar faptul de a fi v`zut ca
o carcas` finit`, într-o mare de
sânge, de a[chii de os [i de materie
cenu[ie – faptul de a le impune alto-
ra aceast` versiune a sa – consti-
tuia o violare atât de profund` a
propriei intimit`]i, încât se p`rea c`
aceast` imagine îi va supravie]ui.
De asemenea, se temea c` ar putea
s` doar`“ (pag. 449-50). j
 NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
Despre r`ul
colectivismului
o H.-R. PATAPIEVICI o
D
E{I scriu despre un om, care se întîmpl`
s`-mi fie prieten, vreau s` ating un prin-
cipiu. Omul este Alex. Leo {erban, iar prin-
cipiul este spa]iul de siguran]` al indi-
vidului. R`ul f`cut sensibilit`]ii [i sim-
]ului de demnitate ale acestui om nu poate fi reparat,
dup` ce acestea au fost ultragiate, [i nu un articol de
ziar o va putea face. Dar principiul care a fost agresat
prin acest ultraj trebuie reafirmat. Acesta este scopul
articolului pe care îl citi]i acum.
Un ziar imund, proprietatea unor in[i care fac bani
din nenorocirea semenilor lor sub pretextul c` respec-
t` [i informeaz` opinia public`, a publicat un num`r
de poze intime cu Alex. Leo {erban. Din comentariile
care înso]esc fotografiile, ar p`rea c` autorii denun-
]ului în imagini nu prea [tiu cine este Alex. Leo {er-
ban. Acesta e prezentat ca fiind „impresionat“ de
oamenii celebri pe care îi frecventeaz`, ca fiind „mîn-
dru“ c` este primit în anumite cercuri – pe scurt,
portretul este acela al unui b`iat de presta]ie profe-
sional` incert` care se gudur` pe lîng` mai marii cul-
turii. Pentru cine cunoa[te presta]ia intelectual` a lui
Alex. Leo {erban, elegan]a, talentul, sagacitatea, cul-
tura, fine]ea, spiritul, mordantul, iu]imea [i sub]iri-
mea lui, acela [tie c` sugestia acestor comentarii
grosolane e inept`. În plus, tonul lor afecteaz` c`
redac]ia a f`cut publice aceste fotografii anume pen-
tru a-i informa pe Lucian Pintilie, R`zvan Vasilescu,
Nae Caranfil c` e compromi]`tor s` apar` în public
al`turi de Alex. Leo {erban. De ce? Deoarece atunci
cînd e singur acas` Alex. Leo {erban se fotografiaz`
nud, iar în intimitate ar practica sexul oral cu b`rba]ii.
Altfel spus, Lucian Pintilie, Nae Caranfil et alii sunt
avertiza]i c` s-au „înh`itat“ cu cineva nefrecventabil.
Chestiunea ridicat` de acest atac are mai multe
straturi: presa, opinia public`, intimitatea, colectivi-
tatea, r`ul.
Presa
Ca om de pres`, ce m` impresioneaz` extrem de
nepl`cut la unii dintre colegii mei este tonul vulgar,
superficialitatea satisf`cut`, arogan]a groas`. Vulga-
ritatea vine din sentimentul, pe care prea mul]i jur-
nali[ti îl au, c` tr`im într-o lume în care nimic nu
merit` admirat. Or, dac` nimic nu merit` admirat,
atunci raportul natural cu lumea este de tras de [ire-
turi [i de b`taie pe burt`. Superficialitatea satisf`cut`
vine din presiunile inumane ale scoaterii cu orice pre]
a edi]iei, situa]ie oarecum de în]eles, dac` nu s-ar com-
bina în chip resping`tor cu incultura [i cu încredin-
]area jurnalistului c` el nu e responsabil decît în fa]a
patronilor s`i [i deloc în fa]a adev`rului ori a drept`]ii.
În fine, arogan]a groas` provine din sentimentul c`
presa este singura putere de care se tem toate celelalte
puteri [i care nu are a se teme de nici o alta. Tonul jur-
nali[tilor care au comentat pozele intime ale lui Alex.
Leo {erban are toate viciile enun]ate mai sus. Pre-
caritatea nivelului de informare, dispropor]ia dintre
modestia intelectual` a textelor [i vizibilitatea pe care
tirajul [i institu]ia presei libere le-o acord`, toate aces-
tea transform` ireversibil uzul de pres` într-un abuz
de pres`.
Opinia public`
În societ`]ile democratice, opinia public` a devenit
un zeu. Iar acestui zeu, spun ideologii democra]iei,
trebuie s` îi jertfim totul. Or, cînd e vorba de jertfit
ceva în societate, cel aruncat la Moloh este întotdeau-
na individul. Nu colectivit`]ile se jertfesc, ci omul sin-
gur, omul f`r` de partid, cel f`r` de lobby [i de grup de
presiune; individul, omul privat, particularul lipsit de
func]ii [i putere. Pornind de la ideea evident` [i salu-
tar` c` nici o guvernare nu poate guverna împotriva
opiniei publice, s-a acreditat ideea populist` [i fals` c`
opinia public` trebuie s` [tie totul. {i c` presa are
datoria s` scruteze totul, f`r` limit`, opreli[te sau
r`gaz. E fals. Opinia public` nu trebuie cu nici un chip
s` [tie ce face în casa lui fiecare individ în parte, tot a[a
cum nici un vecin nu este îndrept`]it în vreun fel
s`-mi intre în cas`, pe motivul c` opinia public` a
vecin`t`]ii e datoare s` [tie tot ce mi[c` în vecin`tate.
De unde? Opinia public`, format` cum [tim din totali-
tatea indivizilor care î[i pot în principiu forma o
opinie, este limitat` în prerogativele ei la spa]iul pri-
vat al fiec`ruia. Guvernarea, fiind public`, are a da
seam` opiniei publice. Dar indivizii, fiind persoane
private, nu. Dac` opinia public` este suveran` în
raport cu guvernarea, [i indivizii trebuie s` fie
suverani în raport cu ea. Este, deci, legitim ca ziarele s`
se ocupe de via]a privat` a indivizilor? Nu. Orice
înc`lcare a acestui principiu este un viol. Travestirea
acestui viol în gratuitatea monden` a bîrfei (în revis-
tele de cancanuri) nu poate ascunde faptul c` toate
aceste „[tiri“ [i „informa]ii“ sunt scoase cu furca [i în
mod violent din via]a privat` a fiec`rui VIP (chiar
dac`, în incon[tien]a lor narcisiac`, aceste vipuri se
las`, ba [i vor). A bîrfi este a-]i înmuia limba în sîngele
aproapelui. Suculen]a bîrfei mascheaz` monden, [i
prost, truculen]a instinctelor, care cer imol`ri. Dac`
citim cu aviditate ziarele care colporteaz` aceste
„[tiri“ [i aceste „informa]ii“, umplîndu-i astfel de bani
pe cei care violeaz` intimitatea semenilor no[tri pen-
tru ca în felul acesta curiozitatea noastr` s` fie servit`,
s` ne asum`m în mod curajos [i responsabilitatea fap-
tului c` ceea ce facem este un viol: nu unul direct, ci,
cum e mai la[, prin delega]ie.
În concluzie, despre omul privat, chiar dac` e per-
soan` public`, opinia public` nu este îndrept`]it` s`
afle NIMIC, dac` nu e cu voia celui vizat. Iar presa care
violeaz` acest principiu este o pres` de viol.
Intimitatea
Oricare dintre noi are un propriu [i un intim.
Uneori, cînd iubim sau cînd c`ut`m pl`cerea (solitar`
ori ba), intimul ne inund` chipul. Nu aceasta este fa]a
noastr` public`, fa]a pe care o ar`t`m în mod curent
semenilor no[tri [i care este una de contact. Fa]a de
contact este pentru toat` lumea, chipul nostru intim
este îns` ascuns: pe el nu îl d`ruim decît intimilor, sin-
gur`t`]ii sau lui Dumnezeu. Este un chip în alt fel
inteligent, frumos ori expresiv decît cel public. De
aceea este un sacrilegiu s` aduci chipul intim al cuiva,
cu for]a, în public. Intimul nu este f`cut s` fie dat în
vileag, nu numai pentru c` intimul are alte criterii de
evaluare decît cele publice, ci [i pentru c` intimul nu
poate decît s` fie strivit de lumina necru]`toare a
spa]iului public. Orice joc ori fantezie din spa]iul
intim poate p`rea o bizarerie idioat` ori scelerat` în
lumina spa]iului public. Intimul este ludic, spontan,
necenzurat, iresponsabil (în felul regilor) [i, de[i muri-
tor, tr`itor printre zei (ca semizeii). Nu po]i s`-l
dezv`lui f`r` s`-l dema[ti. Orice dezv`luire este, de
aceea, un denun], iar denun]urile, nou`, ne sun` ori-
55
ACORD/DEZACORD
bil, pentru c` [tim c` urmarea lor este fie stigmati-
zarea, fie excomunicarea, fie moartea. Oricum, se
sufer` din demasc`ri [i denun]uri, iar suferin]a adus`
de ele este atroce.
Colectivitatea
În beneficiul cui se produce demascarea? În bene-
ficiul unui monstru nes`]ios, tîmp [i nesim]it numit
colectivism. Societ`]ile sunt cum sunt, comunit`]ile
la fel – dar colectivismul este oribil: o agregare de indi-
vizi care [i-au pierdut, delegat ori negat individuali-
tatea [i care, de dragul ad`postului gregar, au ales s`
stea sub semnul mas`rii [i comas`rii. Cînd un om este
denun]at pentru intimul s`u, indivizii pierd, masele
triumf`. Colectivismul pretinde ca totul s` fie pus în
colectiv. Intimul însu[i trebuie supus regulii scoaterii
în vileag, cu scopul de a transforma în bun integral
public ceea ce ar fi trebuit, potrivit logicii individu-
alit`]ii, s` r`mîn` un bun integral privat. Orice teorie
care ne îmbie s` ne transform`m privatul în public, s`
d`m intimul în vileag [i s` subordon`m individul
societ`]ii este în esen]a ei colectivist`, indiferent de
inten]iile bune cu care î[i justific` inevitabilul drum
înspre iad. Marea înfruntare a epocii noastre este relu-
area procedeelor totalitare în cheie progresist`, folo-
sind atuurile democra]iei, invocînd formal cultul pen-
tru op]iunile individuale ale marginalilor de pe vre-
muri, dar mobilizînd în permanen]`, al`turi de pasi-
unea pentru denun] [i demascare a revolu]ionarilor,
argumentele [i seduc]iile colectivismului. În mod
straniu, ast`zi [i dreptul la individualitate este reven-
dicat în mod public sub forma dreptului de a fi con-
siderat colectivitate. Nimeni, sau prea pu]ini, mai
îndr`znesc s` fie originali sau excentrici f`r` s` se
afilieze. Ast`zi e de rigoare originalitatea înregimen-
tat`, cu pînzele profitabil orientate în direc]ia de unde
bate vîntul istoriei. Alex. Leo {erban a fost [i a r`mas
un individualist nu doar în op]iunile sale, ci [i în felul
în care [i le asum` public. Îndr`znesc s` afirm c`
demascarea sa ca homosexual a stîrnit satisfac]ia
tuturor colectivismelor acum active: [i colectivismu-
lui na]ionalist, [i celui politic corect, [i celui gay [i
celui straight [i celui, foarte numeros, al netalenta]ilor,
invidio[ilor [i mediocrilor.
R`ul
R`ul const` în suspendarea interesat` a capacit`]ii
de a ne pune în pielea semenului nostru. R`ul este
întrebarea „Sunt eu paznicul fratelui meu?“, aruncat`
de Cain, deja criminal, unui Dumnezeu îngrijorat de
soarta nu numai a victimei, ci [i a uciga[ului. S`-mi
spun` cei care citesc aceste rînduri, cui i-ar pl`cea s`
apar` într-un ziar cu poze din timpul actului sexual, al
defeca]iei, al scobitului în nas, din timpul clipelor de
prostra]ie (pe care to]i le avem), al rug`ciunii sau al
certurilor în familie? Nim`nui. Atunci de ce savur`m
violul, cînd victima nu e a noastr`? Pentru c` ne ima-
gin`m c` nu ne va veni rîndul. Vestea proast` este c`
tuturor ne va veni, dac` acest tip de pres` va continua
s` prospere. A doua veste proast` este c`, dac` nu vom
spune public c` „Alex. Leo {erban ca victim` sunt [i
eu“, atunci nu mai este posibil` nici o veste bun`. j