Sunteți pe pagina 1din 56

Revist` lunar`

de cultura ideilor
editat` de
Academia Ca]avencu

Director
H.-R. Patapievici

Anul IV Num`rul 6 (45)


IUNIE 2008
4,9 lei

Canonul [i vestitorul
Ortodoxiei
Mihail Neam]u

Pulsul Americii ca reper


Andrei Brezianu
IDEI \N DIALOG
Anul IV NUM~RUL {ASE (PATRUZECI {I CINCI) h IUNIE 2008

3 h T R A I AN U N GU REA N U
Umanism secund sau A[a (iresponsabili, imuni [i în via]`)
umanism al discordiei? 5 h A L E X . LEO {ERB A N ÎN D IA LOG CU A LEX A N D RU B U D A C
Avem nevoie de minimalism? (II)
Unul dintre articolele publicate în num`rul din aprilie
7 h DA N C . MI H~ ILESCU
al revistei, nu lipsit de leg`tur` cu îngrijor`rile lui H.-R.
Patapievici din ultima sa carte (Despre idei & blocaje), mi-a Urna Monica [i urna Virgil în sfâr[it acas`
dat ocazia s` reiau pe cont propriu câteva dintre întreb`rile 11 h DA NIEL CRISTEA - EN A CHE
acestuia privitoare la inconsisten]a spa]iului nostru cultural.
Marea fotografie (II)
13 h A NDREI B REZIA N U
h L A U R A PA M F IL P A G . 24
Pulsul Americii ca reper
16 h S. DA MI A N

Ce vine dup` tranzi]ia Laturile unui triunghi


18 h A L E X A N D RU MA TEI
postcomunist`? Limbajul democra]iei
În curând se împlinesc dou` decenii de la evenimentele din decembrie 20 h M I H A IL N EA M}U
1989 [i înc` ne întreb`m dac` transform`rile continu` [i ar trebui
s` continue în cadrul tranzi]iei postcomuniste sau dac` nu cumva
Canonul [i vestitorul Ortodoxiei
am intrat deja într-o alt` etap` a unei societ`]i normale, stabile. 22 h B O G D A N C. EN A CHE

h LAZ~R VL~SCEANU PAG. 32 Incoeren]a discrimin`rii pozitive


30 h H O R A }I U P EP I N E
Experien]a italian`
Michael Novak [i 31 h H O R I A B A RN A
Emigra]ia clandestin`
teologia economiei 37 h I A R O MI RA P OP OVICI
Putem afirma, cu certitudine, c` o sintez` ca cea a lui Michael Moartea [i societatea de consum
Novak dovede[te c` America are multe de oferit unei Europe ce 42 h POEM
pare a-[i fi uitat r`d`cinile.
44 h I O A N STA N OMIR
Un anotimp în paradis
48 h C A M IL GOLU B
h R O BER T LA Z U P A G . 45
O perspectiv` analitic` asupra limitelor gândirii
49 h A DR IA N MI HA LA CHE
Ciber-identitatea: este posibil` deta[area de corp?
Sincopele dansului. 52 h P A U L SA N D U
Despre miza traducerii
Concordan]` [i specificitate 53 h A NDREI MU RA RU

Dansul în România este, inclusiv cel clasic, o art` care sufer` Vocea de sub pern`
de pe urma incapacit`]ii de a recupera un evident decalaj sau 54 h VL A DIMI R TISM~ N EA N U
care se afl` mereu în umbra altor mijloace de expresie artistic`.
Monica, Hannah, Nadejda (I)
55 h H .- R . P A TA P I EVICI
h V IVI A N A IA CO B PA G . 39 Umanismul matematicii

SCRIU |N ACEST NUM~R


Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus Viviana Iacob Bursier Fulbright, Masterat în Istoria Mihail Neam]u Doctor în teologie al Universit`]ii din Universitatea din Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Spiritul
Carlos Fuentes, Diana sau Zei]a solitar` a vîn`torii, 2003 [i [i teoria teatrului, Universitatea de Stat Illinois - Londra. Ultima carte publicat`: Bufni]a din d`râm`turi. conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga, 2008.
Jil]ul vulturului, 2004. Departamentul de studii teatrale. Insomnii teologice în România post-comunist`, 2008 (edi]ie Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`:
Andrei Brezianu Scriitor, jurnalist. Stabilit, din 1985, la Robert Lazu Scriitor [i filozof catolic. Ultima carte revizuit` [i ad`ugit`). De ce vedem filme, 2006.
Washington DC. Ultima carte publicat`: Între Washington publicat`: Enciclopedia lumii lui J.R.R. Tolkien, 2007. Laura Pamfil Doctor în filozofie. Ultima carte publicat`: Vladimir Tism`neanu Profesor de {tiin]e Politice la
[i Bucure[ti, 2006. Alexandru Matei Doctor în litere al Ecole des Hautes Noica necunoscut. De la uitarea fiin]ei la reamintirea ei, University of Maryland. Ultimele c`r]i publicate: Stalinism
S. Damian Critic literar, a predat la Universitatea din Etudes en Science Sociales din Paris [i al Universit`]ii 2007. pentru eternitate – O istorie politic` a comunismului româ-
Heidelberg. Ultima carte publicat`: Trepte în sus, trepte din Bucure[ti. H.-R. Patapievici Scriitor. Ultima carte publicat`: nesc; Refuzul de a uita, 2007.
în jos, 2006. Adrian Mihalache Profesor la Universitatea Despre idei & blocaje, 2007. Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist politic,
Bogdan C. Enache Licen]iat în [tiin]e politice, „Politehnica“ din Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Hora]iu Pepine Ziarist [i publicist. cronicar [i eseist sportiv. Ultima carte publicat`: Eroi [i
Universitatea Bucure[ti. Înaintând mascat, 2007. Iaromira Popovici Jurnalist, doctorand al Universit`]ii jocuri populare, 2007.
Daniel Cristea-Enache Critic literar. Ultima carte Dan C. Mih`ilescu Scriitor, critic [i istoric literar. Ultima din Bucure[ti. Laz`r Vl`sceanu Profesor de sociologie la
publicat`: Convorbiri cu Octavian Paler, 2007. carte publicat`: Literatura român` \n postceau[ism III, 2007. Paul Sandu Student la Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Sociolo-
Camil Golub Doctorand în filozofie la Universitatea din Andrei Muraru Cercet`tor la Institutul de investigare a Universitatea Bucure[ti. gie [i modernitate. Tranzi]ii spre modernitatea reflexiv`,
Bucure[ti. crimelor comunismului. Ioan Stanomir Pred` la Facultatea de [tiin]e politice, 2007.

Adres`: Pia]a Presei Libere nr.1, Casa Presei, corp A3, et.4, sector 1,
CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN: DTP: Florin Iaru, Virgil Mercean DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SA
Bucure[ti, cod 013701. Tel. redac]ie: 021–549 3696
SECRETARIAT {I ABONAMENTE: DIRECTOR DISTRIBU}IE:
www.ideiindialog. ro; email: redactia@ideiindialog.r0 Elena Gogo] elena@catavencu.ro Alexandru Miri[tea
MARKETING: Sorin Axinte 318 55 31; 318 55 32
Revist` lunar` de cultura ideilor vie]ii, 1528, [i pot fi g`site \n ulti- Lucrarea de pe copert` apar]ine Daniela Polianschi alexandru.miristea@catavencu.ro
editat` de Academia Ca]avencu. ma parte a lucr`rii sale Vier Bücher lui Devis Grebu. REDAC}IA (brand manager) Tip`rit la Tipografia
Apare în prima miercuri a fiec`rei von menschlicher Proportion. daniela.polianschi@catavencu.ro România Liber`
luni. De[i apare la Bucure[ti, ID nu Toate desenele acestui num`r au DIRECTOR: H.-R. Patapievici
tel: 021 210 13 24 EDITOR: SC Ca]avencu SA
este o revist` bucure[tean`. Acesta este num`rul lunii fost realizate de Devis Grebu, cu REDACTOR-{EF: George Arun
DEPARTAMENT V|NZ~RI MANAGER GENERAL
iunie 2008 [i este distribuit excep]ia lucr`rii de la pag. 43, a lui arun@ideiindialog.ro PUBLICITATE: Sorin Vulpe
Caracterele cu care este scris \ncep\nd cu 4 iunie. György Mihaly. SGR: Alexandru Gabor Miruna Toma (sales manager)
acronimul ID au fost desenate Are 56 de pagini. alexandru.gabor@ideiindialog.ro miruna.toma@gruprc.ro
de Albrecht Dürer în ultimul an al CORECTUR~: Radu Dobând` tel: 311 40 61; fax: 311 40 63
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
3

A[a
(iresponsabili, imuni [i în via]`)

ACTUALITATEA
Abolirea delictelor

B
ECALI! O carte deschis`. Un manual Dumneavoastr`, nu argumentul. Neavînd nici
de istorie. Noua Biblie. Cine vrea, va o func]ie în stat, nici o rud` cu func]ie în stat, – apogeul parlamentar
g`si, acolo, tot adev`rul, toate tainele nici o pozi]ie în schema de baz` sau m`car în
[i cheia tuturor bolilor României. Pe 8 schema extins` a re]elei de contracte [i trafic pe Alt` situa]ie: m` cheam` Teia Sponte. Dup`
mai, la 48 de ore dup` ce oamenii lui au bani publici, nici un club de fotbal [i mai pu]in înscenarea de la Cluj, am plecat din ]ar`. E ilegal?
fost înregistra]i punînd la cale blatul cu “U” Cluj de 500.000 în cont, nu ave]i nici un drept. Contul Port crucea binefacerilor pe care Becali le revars`
[i la 48 de ore de cînd oamenii lui au fost umfla]i conteaz`. Prin urmare, nu conta]i. oriunde vede un român suferind. Dup` Cluj, am
cu 1,7 milioane euro în geant`, Becali r`cne[te ]î[nit pe direc]ia Barcelona, pentru c` domnul
pe la televiziuni c` n-a dat mit`. Care mit`? Avea Abolirea delictelor – proiectul “U” Becali a pl`tit 70.000 de euro pe opera]ia care
de gînd s` cumpere ni[te terenuri, chiar la Cluj [i a salvat, acolo, un român suferind de cancer.
taman în zi de meci. De cînd e a[a ceva interzis? În schimb [i din toate aceste motive, Becali A[a sînt eu: abia s-a încheiat meciul de la Cluj
{i nu e numai asta. Varianta cu terenurile e doar conteaz`, [i asta dovede[te c` nu a dat mit`. N-a c` gîndul meu a zburat spre un pat de spital, la
una, între atîtea [i atîtea variante posibile, legale dat pentru c` nu avea cum s` dea. De ce nu avea Barcelona, [i a luat cu el [i persoana fizic`, pe
[i, pîn` la urm`, normale. Dup` ipoteza achizi]iilor cum s` dea? Pentru c`, în România, nu exist` mit`. care anchetatorii ar fi dorit s-o mai vad` [i s-o
de teren, Becali a lansat op]iunea “ofertei publice De ce? Pentru c` în România nu exist` infrac]iuni. mai întrebe. Nu numai c` sînt legal, dar sînt [i
de sponsorizare” – cum a definit el însu[i, doct [i De ce? Pentru c` nu exist` lege. De ce? Pentru c` milostiv, cre[tin [i exemplar. De ba[tin`, sînt
exact, opera]iunea de la Cluj. Da, Becali a vrut s` exist` dou` rase, dou` societ`]i [i dou` rînduri de tovar`[ de oierit cu Becali. Ca [i el, armîn. Re]eaua
dea bani Universit`]ii Cluj. S` sponsorizeze un legi, adic` nici una comun`. Legea celor mici care armîneasc`? Aici trebuie spus c`, vorbind de
club la ananghie, dar apt de performan]`. Abia apoi se aplic` uneori [i direct propor]ional cu lipsa comploturi ungure[ti, Becali incrimineaz`, cu
Universitatea urma s` dea sau s` nu dea întreaga de mijloace a f`pta[ului. {i legea demnitarilor [i aceea[i logic`, palmaresul armînilor, redu[i, astfel,
sum` sau o parte a sumei – a precizat Becali, a borfa[ilor din plutonul doi – acel grup difuz, la legionarism febril [i la afacerismul brutal pe
înt`rind incursiunea în jurispruden]a carit`]ii cu influent [i însetat, cu depozite de sub 10 milioane care l-au practicat în în]elegere cu comuni[tii [i,
un detaliu, în acela[i timp senza]ional [i autoritar: dar nu mai jos de un milion –, lege cu un singur apoi, în alian]` cu mafiile politice postcomuniste
“Am f`cut trei ani la drept!”. Acest am`nunt articol care spune clar: avem voie s` facem orice. (bun venit, domnule Babiuc!). A[adar, sînt Sponte,
biografic str`lucit pleac` înso]it de avantajul Putem fura de la stat sau din buzunarul privat, m-am ridicat din n`molul de sub oi [i am venit
nout`]ii [ocante [i promite dezvolt`ri ulterioare: putem conduce be]i, putem manipula Bursa, putem la Bucure[ti, la ]anc, pe cînd începuser` ho]ii s`
am putea afla, curînd, întreaga schem` secret` omorî pietoni, putem falsifica acte, putem intra [i împart` ]ara la ho]i. Am primit de la Ministerul
a palmaresului academic al lui Gigi Becali. Pîn` ie[i ilegal din ]ar`, putem pl`ti ziari[ti, judec`tori, Agriculturii, contra cost, terenuri, la Mogo[oaia.
atunci, întrebarea r`mîne: ce e ilegal în episodul precum [i curve de func]ie strict sexual`, putem La un pre] de 100 de ori mai mic decît pre]ul
Cluj? Ni[te oameni au muncit [i Becali a dorit, tr`sni orice lege, putem face orice. Nu ni se va pie]ei. {i? E ceva ilegal? A[a mi le-au dat. Putea
din gratuitate pur`, din admira]ie sau din bun` întîmpla nimic. Orice delict nu e un delict. Orice s` fie altcineva în locul meu. N-a fost. S-a nimerit
cre[tere, s` îi r`spl`teasc`. S` le recunoasc` efortul, delict nefiind un delict, grupul titular al acestui s` fiu eu. E asta o vin`? Pe urm`, am vîndut la
s` încurajeze munca, d`ruirea [i alte virtu]i. paradox tr`ie[te într-o aporie, într-o stare de pre]ul pie]ei [i am f`cut 70 de milioane de euro.
Care mit`? Dovedi]i voi c` am vrut s` dau sau suspensie care bate orice filozofie, orice îngrijorare Dumneavoastr`, adic` tu, boule, care n-ai creat, ca
c` am dat mit`! Becali are dreptate. N-a dat mit`. etic` [i orice repro[ juridic. Observatorii critici, mine, locuri de munc`, n-ai f`cut nimic pentru ]ara
Mai simplu [i mai clar spus, Becali v` invit` la fie ei interni, fie ei titra]i cu func]ii europene, asta, da’ stai toat` ziua [i mîzg`le[ti prin ziare, tu n-
unanimitate, la bunul-sim] generalizat în materie nu în]eleg nimic [i, la drept vorbind, nu au nici ai fi f`cut la fel? N-ai fi f`cut, c` e[ti fraier. Trebuia
de infrac]iune justificat` umanitar. Aplica]i o putere asupra acestei realit`]i paradoxale dar s` fiu [i eu prost ca s` m` declara]i voi cinstit?
cuvintele lui Becali la cazul dumneavoastr`, înving`toare. Despre inutilitatea discu]iilor Înc` o situa]ie: m` cheam` N`stase, sau Mitrea,
la p`]aniile de fiecare zi, a[a cum le-au tr`it, în morale la marginea amoralit`]ii [i despre puterea sau Dan Ioan Popescu [i am bani, case, tablouri.
fa]a ghi[eului func]ion`resc, p`rin]ii [i le vor f`r` margini a omului care refuz` s` ia asupra sa De unde? Uita]i-v` în hîrtii. Totul e în regul`. Nu
tr`i nepo]ii dumneavoastr`. A]i sosit la ghi[eul valorile etice, un pic mai jos. Deocamdat`, despre e în regul`? Mergem la tribunal [i o s` vede]i c`
Prim`riei cu cererea, cu peti]ia, cu reclama]ia, lipsa de culp` a clasei extralegale. procedura dup` care v-a]i b`gat nasul în treburile
cu memoriul [i a]i pus, între file, 50 sau 100 de În legea care lucreaz` pentru clasa de sus, nici mele e ne-con-sti-tu-]io-na-l`. Nu ne pute]i prinde,
euro. Nu ave]i num`rul de mobil al {efului de un delict nu e delict, pentru c` nu poate fi dovedit. pentru c` n-am f`cut nimic. A[a s-a hot`rît: noi
Departament [i nici jeep care r`zbate printre De exemplu: umplu un portbagaj cu bani [i îl duc nu putem gre[i, orice am face. A[a a hot`rît
paznici. Ave]i doar suta de euro [i o a]inti]i spre la Cluj ca s` cump`r echipa Universit`]ii. Ei [i? Justi]ia, nu noi. De unde decurge cel`lalt principiu
func]ionarul de la ghi[eu. Poate asta îl va face s` Ce e ilegal? Sînt banii mei. Ce f`ceam cu banii, la fundamental al realit`]ii române[ti: Justi]ia e acea
pun` cererea mai în fa]`. El se alege cu provizii pe o Cluj, în zi de meci? Îi plimbam, c` sînt ai mei. Dar putere de stat îns`rcinat` cu g`sirea [i îmbog`]irea
s`pt`mîn`, dou` sau cu un cadou pentru “`la mic” pe o înregistrare telefonic` se aude c` vreau s` dau solu]iilor care îi scot din cauz` pe demnitari.
iar p`sul dumneavoastr` face un pas înainte, dup` banii juc`torilor lui “U” Cluj. Poate s` se aud` orice. Restul decurge de la sine [i e subtitrat în andonez`,
o lung` [i mut` a[teptare. A]i dat mit`? Cine poate Vorbeam la mi[to. Rîdeam de `ia de la Cluj. Vreau limbajul juridico-l`ut`resc de pe urma c`ruia a
dovedi asta? A]i pus banii în cerere pentru c` vre]i s` fac un film despre fotbal [i caut actori. Mai întîi, paralizat CNSAS.
s` îl face]i pe func]ionar s` se simt` bine. {i el, [i îi încerc la telefon. {i, oricum, m-a]i prins pe mine, Astfel, Parlamentul nu poate lucra în r`sp`r [i
dumneavoastr`. Fiecare la scara [i dup` nevoile lui. Becali, cu banii în mîn` [i cu mîna în buzunarul nu se poate, dintr-o dat`, face martorul pasiv al
De cînd nu mai avem voie s` ne ajut`m unii lui Dobo[, pre[edintele “U” Cluj? Nu. {i atunci? abuzurilor judiciare. Nu mai sîntem în comunism.
pe al]ii? Dac` ve]i folosi, în fa]a judec`torilor, Coman, fostul meu fotbalist [i actual juc`tor al lui Legea dicteaz` [i legea e grea. Legea cere legiuitorilor
acest soi de argumente rezonabile, omene[ti [i “U”, a recunoscut, în anchet`, c` el urma s` duc` o aten]ie încordat` pe cel mai m`runt detaliu
române[ti dar ve]i continua s` nu fi]i Becali, Mitrea banii la Dobo[. Asta spune el, dar de unde [ti]i c` [i o anume voca]ie a dubiului: decît o sentin]`
[i asocia]ii, nu ave]i nici o [ans`. O s` v` rîd` în `sta e adev`rul? Poate î[i retrage declara]ia. Dac` nedreapt`, mai bine o mie de inculpa]i nejudeca]i
nas [i o s` v` condamne sec [i exact, conform legii a fost bruscat, b`tut sau chiar torturat? Dac` l- sau ierta]i. Parlamentul nu are de ales în democra]ie:
num`rul cutare, paragraful litera cutare combinat au cump`rat ungurii? Transilvania va fi luat` de trebuie s` vegheze la buna purtare a legii [i nu poate
cu alineatul cutare, în stare agravat`. Nu o s` v` unguri. La asta trebuie s` se uite procurorii, nu la tolera transformarea, automat, a demnitarilor în
ia în serios, pentru c` nu sînte]i de luat în serios. Becali! suspec]i. Acesta e sensul înalt [i prea adesea r`u
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
4
în]eles al prevederilor, filtrelor, excep]iilor [i, în cele stat, pentru a face din el o ]ar` corect` e o fantezie Vom sfîr[i [i va fi bine!
din urm`, al imunit`]ii juridice a demnitarilor. jalnic`, iar persisten]a ei vorbe[te despre condi]ia
Camera [i Senatul au rezolvat str`lucit o schizoid` a corpului intelectual românesc. Vis`m, Experimentul nihilist românesc e serios. {i
problem` complex`, care amenin]a s` fac` din adic`, s` fim altceva, într-o ]ar` pe care o stabilesc, ridicol. Victima e, în acela[i timp, de plîns [i de
demnitari grupul-victim` prioritar, numai [i de la bun început [i în fiecare clip`, cei mai dispre]uit, C`ci victima e doar uneori, în cazuri,
numai pentru c` democra]ia obi[nuie[te s`-[i vînd` resping`tori oameni n`scu]i în România. totu[i, pu]in numeroase, omul normal, omul onest
sufletul în c`utarea succesului popular. Imunitatea [i stimabil. În mult mai multe cazuri, victima e
total` a demnitarilor va fi, curînd, demonstra]ia Adaptare în subdezvoltare complicele care trece, din prima tinere]e, în rîndul
suprem` a echilibrului democratic, într-un stat care borfa[ilor de rang mic [i mediu, omul care se
înva]` astfel s` ridice legea la rangul suprem [i s` Care e, îns`, sensul acestei nenorociri? – ve]i stric`, lipsit de educa]ie dar [colit de un instinct
nu cedeze în fa]a tenta]iilor vulgare [i p`tima[e întreba. Ce în]eles, ce ra]iune istoric` are acest fel murdar care îl trage spre dezm`] [i dispre]. Spre
ACTUALITATEA

care împing spre lin[ajul elitelor. Ajunge un de a tr`i? Dac` ace[ti oameni au distrus legea [i în]elepciunea tradi]ional` a românului care a
T`m`d`u [i niciodat` înc` o Gherl`! statul, ce rost mai are ]ara în care tr`im laolalt`? La constatat c` î[i poate bate joc de orice [i va tr`i
ce bun au anihilat ei noima ]`rii în care continu`, mul]umit. Banii [i fandoseala monden` ajung astfel
Istoria [i r`d`cinile deform`rii totu[i, s` tr`iasc`? De ce împing ei economia, piloni sacri. Via]a se înf`[oar` în jurul lor. A[a apare
b`ncile, presa, Parlamentul, [colile [i Justi]ia spre specia subuman` a omului dr`gu], simp`ticu],
Nu e nimic premeditat în acest mecanism, care ruina total`? C`ci e limpede [i logic: într-o zi, nu în]olit, adînc agramat, superficial, pilos, f`r` p`reri,
are, din p`cate, o naturale]e istoric` profund`. În peste mult timp, România se va termina, pur [i dar necru]`tor de lacom cînd d` ochii cu [paga,
fond, republica ho]ilor [i aporia statal` român`, simplu. Se va pr`bu[i, va deveni nerentabil`, va fi mita, recompensa, rostuiala. Între bani [i via]a celui
care se des`vîr[e[te împ`r]ind ]ara în casta sacr` a prea s`rac` pentru nevoile [i ifosele ho]ilor de rang. de-al`turi, el va alege, îndat` [i întotdeauna, banul
borfa[ilor [i turma f`r` valoare a pro[tilor, au fost Depinde. Aici intervine eroarea moral-umanitar` pe [i va întoarce spatele oricui, dezvoltînd cu o art`
fondate printr-o fars` judiciar`. Pierdem vremea care o facem to]i cei ce ne batem cu degradarea [i spontan` alibiuri imaginare. Între nevoia brutal` de
discutînd obsesional actualitatea [i detaliile vie]ii prevestim dezastrul. Iar eroarea e, practic, insisten]a tihn` sau promisiunea unui tun de cîteva sute de
politice. Ro]ile mari ale istoriei au c`lcat strîmb [i înc`p`]înat` cu care judec`m lumea româneasc` în mii, el va d`rîma orice cas` veche a Bucure[tiului,
au hot`rît enorm în cazul României. Atît de mult, termeni ideali [i cu o scar` de valori care nu exist` va face pulbere str`zi, va face o past` sau o zgur`
încît “dezbaterea politic`” e pierdere de vreme, iar în interior [i pentru interior. Ne pas` c` o s` cad` o din amintirea [i bunul-gust al celor ce ne-au l`sat
prelungirea ei mediatic` nu e decît o diversiune lume care nu s-a ridicat, nu vede de ce s-ar ridica [i, ceva [i va necinsti poieni, mun]i [i v`i, cu tot cu
eficient`, o trecere de timp irosit pe care sistemul de fapt, a c`zut, demult. sate [i obiceiuri. Vila [i gr`tarul ciuruiesc paradisuri
însu[i mizeaz` cu perversitate. S` ne aducem R`spunsul la întrebarea “încotro [i cu ce risc?” cumin]i, hotelul [i banca zdrobesc m`runt singura
aminte: statul a fost fondat cu un act sacrificial e: nu conteaz`. Nechibzuin]`? Nu. Fiziologie noastr` istorie urban`.
vizibil, aproape propagandistic. Ceau[escu a fost dezinvolt`. Comportament carnivor, într-un parc Trista Românie care se pr`bu[e[te sub presiunea
executat a[a cum o cer riturile de sacrificiu care etnic [i instinctual care n-a devenit niciodat` marilor ho]i [i face fi]e occidentale pe la televiziuni
marcheaz`, în societ`]ile tradi]ionale, trecerea într- societate. În primul rînd, nu trebuie crezut c` sau în lumea bun` a cluburilor e, deja, un de[eu. Un
un timp istoric proasp`t [i reconcilierea unei cet`]i totul se va termina curînd cu r`sunetul bubuitor loc de patim` [i distrac]ie în care bîntuie o cium`
învr`jbite. Numai c` actul sacrificial a fost, la noi, o al unui faliment clasic. C`derile economice discret` [i amabil`. Nimeni nu moare pentru c`
înscenare [i, prin urmare, a purificat o fars`. Tot ce sînt dictate de regulamentul strict al pie]ei, iar toat` lumea se descurc`, [i se descurc` pentru c` e
a urmat a fost preten]ia, simulacrul [i via]a într-o pr`bu[irea popoarelor are, mereu, îndrept`]irea [i vaccinat`, demult, cu morbul care d` imunitatea la
ordine proclamat` f`r` acoperire. Singura realitate gloria pe care le aduc, tragic, cataclismele externe: con[tiin]` [i r`spundere, imunitatea total`, amnezia.
a acestei lumi e antirealitatea, justi]ia r`sturnat`, invaziile, schimb`rile de er` climateric`. În schimb, Aceast` form` de nesim]ire a atins nivelul organic
dreptul ca practic` subteran` [i privilegiu de cast`. surparea din interior e un spectacol s`rac [i vicios, suprem, s-a integrat existen]ial, d` forma [i temeiul
Problema ocna[ilor români cu func]ii publice [i un lung preambul al subjug`rii de sine în fa]a vie]ii sociale [i se dovede[te, astfel, singura noastr`
statut na]ional e c` to]i sînt fundamental pro[ti [i propriei neputin]e. Acest soi de agonie nu are condi]ie autentic`. Rareori s-a întîmplat în istorie ca
to]i au dreptate. Pro[ti, pentru c` nu pot concepe sfîr[it, pentru c` î[i contest` imaginea [i invoc` un neam s` se scufunde cu atîta pasiune [i sfidare
sau cuceri nivelul cerebral [i, condamna]i fiind mereu ne[ansa sau înzestrarea superioar` pentru în propria def`imare [i declasare. Dac` mai e ceva
la biologie, nu dep`[e[c apuc`turile plantei. Iar suferin]`. Persisten]a [i acomodarea colectiv` la de spus la acest cap`t de lume, atunci ar trebui
dreptate au, pentru c` nu pot fi [i nu vor fi vreodat` subdezvoltare, rezisten]a la jaf [i obi[nuin]a rînced` în]eles c` l`s`m în urm` imaginea unui neam de o
pedepsi]i sau m`car adu[i în fa]a unei instan]e de a unui popor cu boala [i viciile, cu ho]ia pe care o amoralitate abisal`.
judecat`. Asta, logic, pentru c` nu au f`cut nimic [i rabd` sau o transfer` asupra urm`torului am`rît Ceva ne-a f`cut definitiv nep`s`tori [i vicio[i,
i nu vor face nimic, orice ar fi f`cut [i vor face. nu trebuie subestimate. Capacitatea de a tr`i în f`r` credin]` [i încredere, vicleni [i atei în fa]a
C`derile economice Spa]iul legal vid creat pentru confortul acestor degradare, indolen]` [i subuman e formidabil`, ca oric`rei speran]e comune. Se poate tr`i [i a[a.
sînt dictate de oameni pleac` de la inexisten]a r`spunderii [i orice dependen]` care educ` un organism infectat. Ru[ii, adev`ra]ii no[tri fra]i de degradare – de[i,
regulamentul strict al ]inte[te imunitatea etern`. Legile generate de ei [i Ru[ii – mae[tri ai genului – au f`cut din propria incomparabil mai violen]i [i preg`ti]i moral pentru
pie]ei, iar pr`bu[irea aplicate de judec`torii din buzunarul lor asigur` tragedie abject` un mit spiritual [i i-au dat aparen]a crime de nivel genocidal – tr`iesc a[a de multe sute
popoarelor are, mereu, mi[carea spre absolvire complet` [i repet`, astfel, unei virtu]i: voca]ia ruseasc` a suferin]ei! În al de ani. Se poate tr`i [i a[a, c`ci nic`ieri nu scrie c`
îndrept`]irea [i gloria aplecarea istoric` ampl` a mentalit`]ii române[ti doilea rînd, chiar dac`, într-o zi, România va deveni oamenii trebuie s` fie neap`rat umani sau c` trebuie
pe care le aduc, tragic, spre eradicarea complet` a no]iunii de r`spundere. prea mic` sau va fi larg` [i goal` ca o savan`, asta s` se împov`reze cu exerci]ii inexplicabile [i gratuite
cataclismele externe: Ultimele cîteva luni sau, poate, ultimii doi-trei nu îi intereseaz` cîtu[i de pu]in pe primii ei tîlhari. de legalitate [i demnitate. Întrebarea teologico-
invaziile, schimb`rile ani au imprimat, treptat, o anume mi[care de În fond, de[i vorbesc limba (pocind-o cu o vigoare filozofic` “de ce e mai curînd ceva decît nimic?” a
de er` climateric`. În automat, o trans` care mîn` tot sistemul spre arogant` [i n`du[it`), de[i chiuie pe la nun]i [i se fost r`st`lm`cit` pe române[te în surata ei dec`zut`:
schimb, surparea din consecin]ele ultime. Acesta e în]elesul deplas`rii simt neao[i, ace[ti oameni sînt români în sens strict “de ce am tr`i cu scop, cînd o putem face f`r`?” Ce
interior e un spectacol colective a Parlamentului spre func]ia de instan]` vegetal. Au crescut aici [i atît. România, ca spa]iu am reu[it, deja, s` demonstr`m [i ce vom demonstra
s`rac [i vicios, un lung judiciar` preventiv`, a[a cum a devenit limpede de civiliza]ie, le e indiferent`. Statul, societatea, mai departe e c` nimic nu conteaz` cu adev`rat. C`
preambul al subjug`rii dup` preluarea cazurilor Mitrea, Sere[, N`stase [i orice altceva exist` atît cît exist` p`mîntul de sub putem supravie]ui, autodevorîndu-ne.
de sine în fa]a propriei a celorlal]i demnitari fura]i de sub escorta DNA. buruian`. Din el vine întotdeauna ceva util [i cu Comunismul însu[i poate fi, în definitiv, în]eles
neputin]e. Acest soi de Becali [i Mitrea, N`stase [i DIP nu mai pot fi el se poate întîmpla orice. Ace[ti oameni n-au avut ca o suit` de autoamput`ri succesive. În 1989, cînd
agonie nu are sfîr[it, contrazi[i, sanc]iona]i, pedepsi]i. Final de destin. niciodat`, nici o clip`, mental [i genetic vorbind, nu mai r`m`sese, practic, nimic de devorat, tribul
pentru c` î[i contest` Îns`, cu adev`rat important e începutul. C`ci din senza]ia c` au o rela]ie, de vreun fel oarecare, cu [i func]ionarii lui politici [i-au mai acordat o [ans`,
imaginea [i invoc` chiar clipa în care asemenea figuri sub-valorice s-au locul în care tr`iesc. R`spunderea, facultatea de a au reinventat prada, [i-au mai d`ruit o epoc` [i s-au
mereu ne[ansa sau a[ezat în capul mesei, povestea e gata. te reprezenta al`turi de ceilal]i [i de a te îngrijora relansat, mimînd statul liber. Supravie]uim, f`r`
înzestrarea superioar` Problema nu e cum s` îi facem s` se supun` de mersul comun nu exist`. A disp`rut, îngropat` cea mai mic` tres`rire, f`r` drame [i probleme, în
pentru suferin]`. legii. Problema e c` ace[ti oameni au ajuns în de o istorie nenorocit`, de un lung antrenament igrasie sau lux arend`[esc. Consecin]a e e[ecul total
fruntea statului (pentru c` l-au creat), controleaz` antisocial, nihilist, nesim]it, sabotor [i la[, din care [i definitiv al vie]ii na]ionale. Inegalitatea a fost mai
economia [i decid tot ce li se pare nimerit folosind românii au înv`]at toate vicle[ugurile pr`d`torului întîi un fapt. Acum e un drept în stare de libertate
instrumentarul politic pentru a administra camuflat, cu instincte joase, cu sim]urile arcuite [i face ture, pe post de justi]ie. N-are importan]`.
afacerile clanului. Asta e problema. Ei, aceste în a[teptarea clipei de sl`biciune a adversarului, Supravie]uim. Lunga noastr` aclama]ie în jurul
exemplare în care prostia [i viclenia s-au distilat dar gata oricînd de împ`care, cedare [i supunere. capacit`]ii istorice de rezisten]` [i boicot, în mun]i,
cristalin, au construit noua lume româneasc`. Iar Comunismul a sosit plenar [i dogmatic, a dat p`duri etc., nu ascunde nimic altceva. Tr`iesc sau
ho]ii vor alc`tui, întotdeauna, republica ho]ilor, nu acestor deprinderi for]` administrativ`, dup` care nu? Am cas` [i mas`? Mai l`sa]i-m` în pace cu
statul de drept, de[i î[i vor declara republica stat a trîntit o lespede siderurgic` deasupra prezentului nem]ii vo[tri. Habar n-au ce-i via]a! Pîn` la urm`
de drept. Tot ce vine dup` e prea tîrziu. Oricine va [i a lumii urm`toare. Ce se întîmpl` ast`zi nu to]i ajungem în groap`! La viermi. {i eu, [i Becali, [i
putea în]elege [i comenta drama, dar nimeni n-o va se întîmpl` pur [i simplu, nu e un subiect de Mitic` [i Kant. De acolo nu s-a întors nimeni. Isus?
mai putea întoarce din drum. Istoria cl`dit` strîmb actualitate, ci urmarea consecvent` a unei involu]ii Cu el, e bine s` te pui bine. S`-]i faci cruci [i alte alea.
continu` s` se dezvolte spre maxima ei deformare. care î[i caut` des`vîr[irea. Din acest motiv, r`ul nu De asta s-a inventat ortodoxia. A[a am prins [i a[a se
Ideea dup` care gunoaiele României au creat un se va putea repara curînd. {i e, probabil, ireparabil. cade. Important e c` vom tr`i mai departe. A[a. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
5

Avem nevoie
de minimalism? (II)

CINEDIALOGURI
Alexandru Budac: Drag` Alex. stil” (sau un gen), ci se refer` doar la (inclusiv artistice). Pîn` la urm`, ceea dou`, cu siguran]` da. Trebuie spus c`
Leo {erban, m-am gîndit c` ar fi oportun un film, indiferent de stil/gen, care ce conteaz` este adaptarea acelor filmul la care te referi este un remake
s` abord`m o distinc]ie sortit` parc` face încas`ri considerabile, tot astfel mijloace la povestea de pus pe ecran. dup` filmul omonim al olandezului
s` devin`, cu trecerea timpului, tot mai “filmul de autor” poate îmbr`ca stiluri Consider – cum [tii – c` exist` o singur` Theo Van Gogh (nepotul pictorului,
greu de p`strat, dar care e nelipsit` [i genuri diferite. (Fellini, de pild`, nu form` (ideal`) de a spune o poveste; [i ucis de un fundamentalist islamic
din articolele [i eseurile tale. M` refer a fost “minimalist”, dar nimeni nu l-ar am impresia (ba chiar, certitudinea) c` în plin` strad`), ca atare povestea
la polaritatea art` – entertainment. a[eza în alt` parte decît la “autori”.) pove[ti precum aceea din Marfa [i banii, era deja-spus`, dar Buscemi a avut
Pentru ca discu]ia noastr` pe aceast` Cred c` deosebirea esen]ial` ]ine de Moartea domnului L`z`rescu, A fost sau ideea – [i bine c` a avut-o! – s` o reia
tem` s` nu devin` prea luxuriant`, cred autenticitatea ([i/sau originalitatea) n-a fost?, Hîrtia va fi albastr` sau 4, 3, 2 într-un film mai bine “servit” din
c` e suficient, deocamdat`, s` ne oprim la demersului. Ca regul` general`, un nu ar fi avut de “cî[tigat” dac` ar fi fost punct de vedere al bugetului (deci,
un fenomen concret, provocator [i deloc blockbuster este rezultatul aplic`rii spuse într-o alt` form`… (Idem – dac` e fa]` de filmul lui Van Gogh, este mai
desuet: minimalismul în cinema. Desigur, unei re]ete, deci se confund` cu filmul s` ne raport`m – filme precum Dogville pu]in “minimalist” – ca s` facem o
termenul “minimalist” a devenit foarte hollywoodian. Într-un astfel de caz, etc.; dar ra]iunile, aici, sînt altele.) glum`!). Dar ceea ce conteaz` este,
generos, iar cadrul trasat de mi[carea conteaz` mai pu]in – sau chiar deloc Indiferent ce crede publicul (care se cum bine ai sesizat, tonul pove[tii
artistic` omonim` care a reac]ionat la – autenticitatea [i originalitatea, simte alienat de realismul brutal al [i al filmului; de[i nu este deloc
expresionismul abstract pe la jum`tatea cît mai ales fidelitatea fa]` de re]eta acestor filme), filmul românesc nu poate o poveste “simpl`” – dimpotriv`:
veacului trecut e permanent redesenat [i originar`. Evident, aplicarea tale quale
chiar preluat în limbajul curent. Acum a unei re]ete nu asigur` automat
putem fi minimali[ti cînd ne amenaj`m succesul masiv de public: dac` ar
habitatul ori cînd ne scriem e-mail- fi atît de u[or, Hollywoodul nu ar
urile. Totu[i, în art`, dac` în]eleg bine, produce decît lovituri de box-office! E
a fi minimalist înseamn` a [ti cum s` nevoie – în primul rînd – de întîlnirea
mobilizezi cu ingeniozitate un minim (greu de premeditat 100%) între
de mijloace artistice pentru a ob]ine un talentul regizorului/interpre]ilor,
maxim de efect estetic. Minimalismul tema filmului respectiv [i interesul
poate s` presupun` doar prim-plan [i publicului la un moment dat. Dar
s` reduc` sau chiar s` anuleze fundalul nici acest lucru nu asigur` succesul;
– de pild`, un conflict între personaje mai e nevoie [i de [ans` – adic` de o
puternic individualizate, dar scoase din “chimie”, imposibil de cuantificat,
contextul social ori din cel temporal – sau, între film [i spectator. Exist`, îns`, o
dimpotriv`, s` favorizeze un fundal doz` de sofism atunci cînd se vorbe[te
prin stilizarea a tot ceea ce el urmeaz` de blockbustere: “succesul” unui film
s` primeasc` – cum ar fi accentuarea nu ar fi altceva decît rezultatul
func]iei umbrei într-o fotografie alb-negru. unei adun`ri simple – cutare film
Aceast` defini]ie general` ne permite s` a f`cut cutare num`r de spectatori;
spunem chiar [i despre parabolele lui dar nimeni nu st` s`-i întrebe pe
Kafka, teatrul lui Beckett ori povestirile spectatori dac` acel film chiar le-a Scen` din California dreamin' de Cristian Nemescu
lui Carver c` sînt minimaliste, dar ce se pl`cut… Este un simplu argument de
întîmpl` în cinema? Am g`sit plasate marketing – foarte în[el`tor, dup` fi decît minimalist; orice alt` formul` este, aproape, un montagnes russes
sub umbrela minimalismului filme foarte cum se poate vedea. (Ca o curiozitate: este evazionist`. continuu de simulacre [i demasc`ri,
diferite, de la T`cerea la Dogville [i de la [i Blair Witch Project a fost minimalist, A.B.: Relativ recent, am v`zut un “Debord înscenat” ca s` zic a[a… –,
Vivre sa vie la Reservoir Dogs. Expresia dar a avut succesul pe care-l [tim!) Interview, filmul lui Steve Buscemi. A Buscemi a p`strat ce era mai bun în
“film minimalist” tinde oare s` se refere Revenind la întrebarea ta; dac` fost o experien]` minimalist` în sine, filmul ini]ial, dîndu-i îns` un glan]
tot mai pu]in la un stil precis, [i încearc`, scoatem din discu]ie “minimalismul deoarece sala era complet goal`. M-a suplimentar (frumoasa Sienna Miller
în schimb, s` fac` diferen]a între Cinema diacronic”, s`-i zic a[a – adic` aceast` impresionat tocmai economia de mijloace etc.) care este absolut în spiritul uneia
[i blockbuster? sintagm` bun` la toate în care folosite de regizor spre a ilustra o poveste dintre subtemele pove[tii: glamour-
Alex. Leo {erban: Ca s` încep intr` [i arhitectur`, [i literatur`, [i banal` pentru o privire gr`bit`. Dublul ul. Este un mod foarte inteligent de a
cu ultima ta întrebare, r`spunsul cinema; deci un stil la fel ca oricare rol al Katyei este îns` atît de bine conceput “deturna” (c` tot am vorbit de Debord)
e: Nu. Pentru c` minimalismul, altul –, atunci trebuie s` vorbim, [i jucat încît te p`c`le[te în primul rînd acele idioate soap operas într-o poveste
oricît de “bine privit” – [i primit necesarmente, despre un anumit pe tine, cel din scaunul de cinematograf. plin` de neprev`zut (confiden]e,
– de majoritatea criticilor, nu poate angajament care nu e doar estetic, ci Dramatismul strident [i hilar din acele decep]ii, tr`d`ri, r`zbun`ri etc.) care
acoperi, totu[i, toat` realitatea (din [i etic. Cred c` este ceea ce distinge soap operas care au consacrat-o devine se adreseaz` spectatorului inteligent.
teren, cum se zice) a “filmului de minimalismul cinematografic capcana ideal` în duelul cu Pierre Peders. Asta ar fi “farsa empatic`”, eventual?
autor”… Problema, a[a cum bine ai românesc de alte minimalisme (cel Un film excelent, dar c`ruia, din p`cate, A.B.: Exact la deturnarea aceasta
intuit, este: pîn` unde po]i întinde – în iranian, s` zicem) [i ceea ce îl apropie, nu i s-a acordat cine [tie ce aten]ie, de[i se refer`. Am folosit-o întrucît toate
timp – aceast` etichet` elastic`? Dac` mai degrab`, de neorealismul italian nu e deloc genul solicitant, exigent cu filmele minimaliste care-mi vin în minte
este “un stil” ([i eu cred c` exact asta de dup` r`zboi: necesitatea de a veni spectatorul. Simplitatea aparent` a în momentul acesta î[i sporesc impactul
este), ar trebui poate s` ne întreb`m: cu un cinema nou (ca atitudine), intrigii, accentuat` de selectivitatea asupra spectatorului datorit` unei
ce anume îl provoac` – altfel spus, cumva social (ca tematic`) [i destul camerei de filmat [i farsa empatic` sînt întors`turi me[te[ugite [i, mai cu seam`,
care sînt condi]iile (obiective) ce duc de poverist (ca expresie) – deci, un virtu]i ale cinemaului minimalist? nea[teptate, de situa]ie.
la preluarea lui, la un moment dat. cinema “economic” în toate sensurile A.L.{.: Nu prea mi-e clar ce în]elegi În Interview, deturnarea sfîr[e[te
A[a cum blockbuster-ul nu este “un termenului. Economie de mijloace prin “farsa empatic`” – dar celelalte într-un soi de revela]ie – nici unul
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
6
dintre protagoni[ti nu-[i dezv`luie, substantivul însu[i. Ast`zi sim]im, Bomba californian` hurducîndu-se pe a minimalismului – pentru c` ea
pîn` la final, adev`ratele inten]ii, de[i parc`, un fel de scor]o[enie, de trepte, scena de amor care culmineaz` cu con]ine, la modul “istoric” a[ zice (ca
în permanen]` ai impresia c` fiecare se inadecvare în epitetul “vital” – de[i el supraînc`rcarea re]elei de electricitate [i o preistorie a termenului), tot acel
afl` cu un pas înaintea celuilalt –, dar înseamn` fix acela[i lucru. explozia conductelor de ap`, clasica replic` germene etic care i-a f`cut pe italieni
în Caché, de pild`, filmul lui Michael Ca s` revin la întrebarea ta, a[ “I’ll be back !” spus` de un demnitar, ca (pe un Rosselini, De Sica [i chiar
Haneke, te cople[e[te tocmai sentimentul zice c` “a avea via]`” este condi]ia s` dau cîteva exemple, fac parte dintr-o Visconti) s` filmeze oamenii simpli
c` urmeaz` s` se produc` o ultim` definitorie, sine qua non, a artei memorie cinefil` foarte vast`, or, unul [i vie]ile lor, descoperind adev`rul.
deturnare teribil de violent`, dup` ce ai cinematografice: este singura art` dintre meritele lui Cristian Nemescu Noi am fost priva]i, brutal [i total,
fost deja luat nepl`cut prin surprindere f`cut` cu oameni adev`ra]i (actorii)! este tocmai transformarea acestor locuri de accesul la adev`r; acesta ni s-a
în apartamentul lui Majid. Dar ea va Filmul, deci, “are via]`” prin natura comune într-un stil foarte personal. Nu picurat (în filme) în doze homeopate,
CINEDIALOGURI

fi amînat`. E valabil, într-o oarecare lui: încapsuleaz` – pe celuloid, în insinuez c` ai gre[i atunci cînd afirmi c` pentru a mai “recunoa[te”, totu[i,
m`sur`, [i pentru 4, 3, 2. În scena bobine – via]` (sau vie]i). {i, de[i orice abatere de la minimalism în filmul ceva dintr-o “realitate” desfigurat`
restaurantului, chelnerul alege din meniu Cocteau a numit cinematograful “la românesc constituie o formul` evazionist`, – de aceea, ast`zi, pe de o parte,
exact acele feluri de preparate din carne mort au travail”, cred c` nu era (înc`) dar m` întreb dac` nu cumva sîntem sentimentul de “samizdat” cu care
pe care n-ai vrea s` le auzi men]ionate, un paradox de-al s`u: fiind Via]`, e pe cale s` uit`m tocmai “autorul” [i s` izol`m acele momente, ca pe ni[te
iar diminutivele (“toc`ni]`”, “fic`]ei”) firesc ca el, Cinematograful, s` fie feti[iz`m, în schimb, “-ismul”. epifanii transcinematografice (Da,
confer` un aer [i mai cinic întregii pîndit de Moarte… m`car faptul c` A.L.{.: Este limpede, sper, c` uite, domnule, se mai puteau spune
situa]ii. Privirea Otiliei, îndreptat` ([i) actorii mor [i c`, de multe ori, în situarea mea de partea minimali[tilor unele lucruri, chiar [i atunci…!) [i, pe de
spre noi, cei din sal`, închide nu doar clipa în care-i vedem, ei nu mai sînt nu exclude aprecierea pe care o dau alta, senza]ia foarte iritant`, uneori,
povestea, dar [i o întreag` re]ea a – vedem ni[te fantome… diverselor c`ut`ri auctoriale… Este c` “un pic de adev`r” este mai pu]in
complicit`]ii, capabil` s` treac` de pînza Dar n-a[ merge pîn`-ntr-acolo încît vorba, îns`, despre ceea ce a[ numi decît nici un adev`r – pentru c`,
ecranului. Cred c` aici, în acest make- s` consider “vitalitatea” o categorie “oportunitate strategic`” – [i care are, atunci cînd [tii c` “nici un adev`r” nu
believe trebuie c`utat` chimia dintre estetic`. {i nici s` o asociez, neap`rat, pîn` la urm`, destul de pu]in de-a a fost filtrat, riscurile sînt minime. E
film [i spectator despre care vorbeai. Un cu ideea de “autor”; ce-i drept, face cu ceea ce vor autorii [i foarte ca [i cum oamenii s-ar împ`ca, pîn` la
critic literar englez, ast`zi aproape uitat, cîteva din cele mai puternice opere mult cu ceea ce vrem s` vedem noi, urm`, cu faptul c` totul a fost controlat
William Hazlitt, considera vitalitatea cinematografice ale tuturor timpurilor criticii (m` rog, unii dintre ei – eu, de [i n-ar mai avea nici un fel de speran]`
o suprem` categorie estetic`. El folosea sînt crea]ia unor autori (Dreyer, exemplu), în aceast` formul`. Altfel – nu s-ar am`gi c` ar mai fi ceva de
cuvîntul “gusto” pentru a se referi la Renoir, Welles, Fellini, Kurosawa…), spus, eu consider c` acest moment descoperit… Or, “controlul” pervers
inexprimabilul “posedat de inim`, dar, în cazul lor, “a avea via]`” este extrem ([i f`r` precedent) de al cenzurii (care l`sa s` treac` “unele
consfin]it de imagina]ie”. Carna]ia vie însemna oarecum altceva decît a fi, important în cinematografia noastr`, lucruri”) face imposibil` aceast`
din picturile lui Tizian, for]a muscular` pur [i simplu, “vitalmente corec]i”, pentru c` el nu înseamn` numai siguran]`-f`r`-speran]`: “lucrurile”
degajat` de trupurile din lucr`rile s` zic a[a: însemna a reconfigura emergen]a filmului românesc în fiind atît de amestecate (realitate [i
lui Michelangelo, inventivitatea f`r` modul de a vedea lumea, a redesena circuitul mondial, ci [i recuperarea “realitate”, minciun` [i sferturi de
limite a lui Shakespeare debordeaz` de limitele realit`]ii [i a insufla cadrelor (în fine!) a unei con[tiin]e de realitate “adev`r”…), ast`zi ne d`m seama c`,
“gusto”, considera Hazlitt, pentru c` acea poezie a realului în lipsa c`reia care s-a manifestat mai mult episodic de fapt, sînt inutile – nu, mai r`u: sînt
pot face concuren]` vie]ii. Sînt con[tient filmul n-ar fi decît literatur` filmat`… (sau accidental) pîn` acum. Vreau s` contraproductive! – momentele de
de romantismul acestei viziuni, îns` a[ Dar exist`, desigur, [i o alt` accep]ie spun, prin asta, c` noi – a[a cum bine “epifanie”. Dac` “au trecut”, înseamn`
vrea s` te întreb dac` putem considera a acestei posibile “vitalit`]i”: vorbim [tii – nu am avut neorealism (din c` trebuia s` treac`…
vitalitatea o categorie estetic` în cazul despre acele filme care sînt atît de motive evidente, politico-ideologice în Revenind la ceea ce spuneai, eu
filmului de autor? “realiste”, atît de “adev`rate” (vezi primul rînd) [i c` nu e niciodat` prea cred c` – tocmai – conteaz` autorul, [i
mai pu]in “ismele”; dar cu o condi]ie:
ca autorul acela s` mu[te din realitate
(din realitatea aceea ca un fruct
interzis), întorcînd spatele, pentru o
clip`-dou`, tenta]iei de a face “art`
pentru art`” sau “art` pentru public”;
exist` ceva ca o presiune moral` de a
lua pulsul realit`]ii în care tr`im, de a
te angaja (etic) de partea realit`]ii. Ei
bine, da, nu m` feresc s` folosesc acest
cuvînt: “angaja”! Iar un cineast angajat
este acela pentru care nu exist`
“directive” venite de “sus”, ci numai
dictàturi venite din con[tiin]a proprie
[i din orizontala realit`]ii. {i mai cred
c` o asemenea pozi]ie este cu atît
mai problematic`, ast`zi, cu cît este
polemic`: publicul nu vrea realitate,
vrea evaziune, vis`ri & roman]e.
Minimali[tii (sau neoreali[tii) no[tri
întorc spre public o oglind` în care
publicul nu vrea s` se vad`.
Nemescu nu f`cea altceva: filmul
s`u este – în ciuda inventivit`]ii
regiei [i scenariului, a trucurilor de
“mare spectacol” – un film, în fond,
“poverist”, etic, deloc evazionist!
Doar c` el spune aceast` poveste
poverist` sub form` de fabul` – este
singura deosebire. Nemescu era (l-
Scen` din California dreamin' de Cristian Nemescu am numit a[a, la un moment dat)
singurul nostru neorealist magic; adic`
A.L.{.: Hmm, nu [tiu ce s` zic… carna]ia lui Tizian, for]a muscular` a tîrziu pentru a-l avea. Nici m`car 50 nu era, stricto sensu, minimalist, dar
Cred c`, de fapt (cu toat` simpatia lui Michelangelo…) încît ni se pare c` sau 60 de ani mai tîrziu! Neorealism, era neorealist. Consider c` distinc]ia
pentru bietul t`u Hazlitt), exist` au f`cut un pact cu Via]a îns`[i: filmul [i nu “neo-neorealism”, cum am mai neorealism – evazionism este mai
formule care ies din uz – [i asta cred pare, în astfel de cazuri (sau în unele auzit, întrucît e o sintagm` d`t`toare pertinent` decît aceea minimalism
c` este una din ele. Nu pentru c` ar fi, momente), pur [i simplu un furt – un de confuzii: e ca [i cum noi am fi avut, – [i restul… Pentru c`, de fapt,
vreo clip`, fals` (c`ci nu e), ci pentru rapt de realitate! Vies volées… de fapt, neorealism (la momentul minimalismul nu este decît un mijloc
c`, pur [i simplu, nu mai numim a[a. A.B.: Nu iese California Dreamin’ respectiv, anii ’40 s` zicem – deci – un mod, cum spuneam, de a lua
Nu mai spunem despre un artist din tiparele minimaliste? A[ spune c` sincron cu italienii), iar acum ne-am fi pulsul realit`]ii; dac` po]i face acest
(sau cap de oper`) c` e “vital”, ci c` filmul lui Cristian Nemescu este, pur [i “întors” la el… Evident, nici pomeneal` lucru [i pe alte c`i, cu atît mai bine.
e “plin de via]`”, nu? Probabil c` simplu, spumos. În plus, aduce în prim- de a[a ceva. {i cred c`, pîn` la urm`, Dar a întoarce spatele realit`]ii, în
exist` un sens, profund [i nostim, în plan citatul filmic juc`u[ într-o manier` aceast` formul` (a neorealismului) acest moment, este o form` de miopie,
aceast` renun]are la adjectiv pentru inedit` pentru cinematografia româneasc`. este mult mai pertinent` decît aceea din punctul meu de vedere. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
7

Urna Monica [i urna


Virgil în sfâr[it acas`

VIA}A LITERAR~
“În diminea]a zilei de 25 aprilie Scriitori [i gazetari care i-au ignorat ca Alex. {tef`nescu, Ioana Pârvulescu,
2008 aeronava preziden]ial` Romavia a persoane, i-au ironizat ca simboluri [i Gheorghe Grigurcu [i Alexandru Ni-
decolat de pe aeroportul Le Bourget din nu le-au comentat c`r]ile etalate mai culescu.
Paris cu urnele funerare ale Monic`i bine de un deceniu g`sesc acum suflul “Avea o putere uimitoare de iden-
Lovinescu [i Virgil Ierunca. La bordul precipitat sau pontifical pentru a în`l]a tificare cu o cauz` abstract` – rostirea
avionului, ca înso]itori, s-au aflat Ga- imnuri acestor “martiri ai libert`]ii de adev`rului în libertate – dar [i empatie,
briel Liiceanu [i Mihnea Berindei. La expresie”. Ce-i drept, dup` cum ne asi- compasiune, generozitate: elanul de a
aterizarea pe aeroportul Henri Coand` gur` Cristian Teodorescu în Cotidianul, se emo]iona lucid. A criticat cu seve-
doi militari au preluat urnele funerare, blogurile n-au întârziat s` reverse [i ritate compromisurile morale sau de-
trecând, pe covor ro[u, printre [iruri cu aceast` suprem` ocazie ura jegoas`, rapajele din lumea elitelor române[ti,
de onoare ale regimentului «Mihai rican`rile veninoase, impreca]iile celor dar a sprijinit cu fervoare gesturile de
Viteazul». Urnele funerare au fost pentru care cuplul-blazon al Europei curaj, pulsa]iile civismului pl`pând sau
depuse în foaierul Ateneului Român, Libere n-a fost decât expresia subver- ale eroismului necugetat. Dac` uneori
unde a avut loc un moment comemo- siv` a CIA, iar Monica Lovinescu (copil teza era iacobin` în numele unor valori
rativ, urmat de pelerinajul celor care bastard, fire[te!) – o imagine-n oglind` nonnegociabile ([i ce bine c` în plasti-
au dorit s` aduc` un ultim omagiu. Au a Anei Pauker (de ce nu o variant` citatea mai mult sau mai pu]in malign` al unui înger exterminator, Monica Lo-
participat personalit`]i ale vie]ii cultu- pentru Vida Nedici!?!), slujind, adic`, a reactivit`]ii române[ti în ciocnirea cu vinescu n-a fost o simpl` prezen]` com-
rale din România, printre care Nicolae la fel de fanatic o doctrin`-religie la fel istoria au existat [i redute impenetra- pensatoare în debandada intelectual` [i
Manolescu, Horia-Roman Patapievici, de vinovat` ca [i comunismul: antico- bile!), antiteza întâlnirilor personale sufleteasc` instaurat` de totalitarism.
Ana Blandiana, Romulus Rusan, Livius munismul. C`ci asta cred insuportabil nelimitat în]eleg`toare închide ro- A fost un criteriu. Purt`toarea de cu-
Ciocârlie, Andrei Oi[teanu, Radu Fili- de mul]i ast`zi – culmea, chiar dintre tund, în cazul Monic`i Lovinescu, una vânt a nordului etic. Vocea ei ne hr`nea
pescu. Au fost de fa]` pre[edintele Tra- cei care ascultau cu fervoare “Teze [i dintre marile biografii [i opere cultu- t`cerile [i ne ve[tejea la[itatea. Timbrul
ian B`sescu, premierul C`lin Popescu antiteze la Paris” [i “Actualitatea româ- ral-umane d`ruite istoriei moderne a ei inconfundabil, verdictul ei nemilos,
T`riceanu, membri ai Cabinetului. Au neasc`” acum un sfert de veac. României” (Emil Hurezeanu, Cotidianul ambalat, totu[i, într-un fel de ironic`
]inut discursuri comemorative Gabriel De fapt, dac` gândim la rece, constan- din 24 aprilie, num`r în care mai scriu amenitate, înd`r`tul c`ruia se sim]ea
Liiceanu, Horia-Roman Patapievici [i tele feroce ale opozi]iei, spumega]iile despre acela[i subiect Teodor Baconsky, buna-cre[tere [i exerci]iul transfigura-
Traian B`sescu” (22, nr. 18 din 29 apri- du[manilor, ca [i rezervele, uneori de Liviu Antonesei [i Traian Ungureanu, tor al culturii temeinice, vor r`mâne,
lie – 5 mai 2008). esen]`, ale fo[tilor alia]i recunosc`tori cel care imagineaz` o ispititoare, chit cel pu]in pentru genera]iile frustr`rii
cândva, dau – într-o mai mare m`sur` c` nostalgic-amar`, miniutopie a unei pre-decembriste, un model al conduitei
Închiderea cercului decât imnografia – imaginea valorii Românii dezvoltate normal dup` 1944, de front. Monica Lovinescu a sacrificat
celor doi. Tenacitatea pozi]iilor irecon- unde Monica Lovinescu revine în ]ar`, o mare voca]ie de critic literar [i, poate,
Pe prima pagin` a revistei din care ciliabile, crusta de beton a calomniilor cu doctoratul luat la Sorbona, în 1950, de scriitor, pentru lupta de gheril` a
am citat mai sus, textul semnat Mihnea emanate de Vadim Tudor, hot`rârea ia premiul Funda]iilor Regale [i umple adev`rului prigonit”.
Berindei [i Gabriel Liiceanu, dup` ce crispat` a generalului Ple[i]` când î[i amfiteatrele universitare, în vreme În acela[i stil definitiv, amu]itor
rezum` perfect esen]a vie]ii celor doi afirm` [i azi regretul c` Monica Lovi- ce infractorul Ilie Merce, în vârst` de prin precizie, Ple[u nu se teme – pre-
(“au practicat aproape un misticism al nescu a r`mas în via]` dup` b`taia regi- 20 de ani, e condamnat pentru viol [i cum, din p`cate, mul]i al]ii – s` reliefe-
libert`]ii”), subliniaz` cu dreptate: “Cu zat` de Securitate [.a.m.d. le reflect` cel furt calificat, iar I.P. Culianu este, în ze patriotismul Monic`i Lovinescu. Un
aceast` revenire se închide frumos cer- mai bine redutabila natur` de adversar 1973, rectorul onorific al Universit`]ii “patriotism al exigen]ei necru]`toare”,
cul unora dintre vie]ile cele mai pline pe via]`. Bucure[ti...) ca [i la Cioran, a[ ad`uga eu, inversul
din câte a cunoscut România. Cu cei doi S` rezum`m, totu[i, verdictele pozi- Un emo]ionant exerci]iu de asociere patriotismului mesianic de tip Eliade-
se închide o epoc` a istoriei [i se oma- tive exprimate cu aceast` ocazie. simpatetic` face Alina Mungiu-Pippidi Noica-Vulc`nescu, dar nu mai pu]in
giaz` exilul combatant ca înc`p`]ânare “Au jucat un rol nepre]uit în ridica- în România liber` din 24 aprilie, core- substan]ial, vibrant, constructiv. De
a rostirii adev`rului. Un exil care [i-a rea moralului nostru, al celor din ]ar`. lând destinele Adrianei Georgescu [i bun` seam` c`, exigent [i necru]`tor
atins cap`tul la sfâr[itul lui 1989, dar Ne-au inspirat încredere. {i, într-un Monic`i Lovinescu, pentru a conchide: fiind, patriotismul Monic`i Lovinescu
simbolic – prin revenirea r`m`[i]elor fel, nu ne-au l`sat s` dormim somnul “{i atunci au în]eles c` vor fi în tran[ee (o fiin]` altminteri ostil` f`]i[ fa]` de
lor în România – abia ast`zi”. dogmatic al celei mai oribile nop]i din toat` via]a. Dar aveau resurse – [i orice form` de retorism patriotard) a
Ca întotdeauna (doar la noi?) moar- întreaga noastr` istorie” scrie Nicolae mai ales umor – [i pentru acest lung fost contestat, persiflat sau ignorat de
tea aduce, m`car aparent, împ`carea. Manolescu în România literar` nr. 16 r`zboi. R`zboiul a devenit logica vie]ii regimul comunist: “În România, con-
Nu mai exist` imprevizibil, surprize din 25 aprilie. “O urau îngrozitor” Monic`i, c`reia i se subordona totul, un chide Ple[u, nimeni nu-[i iube[te ]ara
nepl`cute, salturi riscante, pericole – iat` primul rând al evoc`rii semnate r`zboi de la distan]`, adesea purtat prin nepedepsit”.
virtuale. Acuma poate redifuza [i de Livius Ciocârlie exact în sensul în intermediari, dar care putea deveni “Estetica Monic`i Lovinescu a fost
Televiziunea Român` interviul luat care vorbeam înainte. {i continu`: “a periculos în orice moment”. un excep]ional manual de etic` supe-
pe patul de suferin]` unei Monica se vorbi despre tine la Europa liber` Andrei Ple[u în Dilema nr. 219 rioar`”, puncteaz` Bedros Horasangian
Lovinescu devastat` de neputin]`. era, paradoxal, un certificat de imu- din 24-30 aprilie: “Nu dorea s` ate- în Observator cultural, nr. 162-163, din
Aceea[i televiziune care lipsea detes- nitate. Un fel de a fi protejat. P`r`seai nueze r`ul, ci s`-l extirpe. Nu credea 24 aprilie – 7 mai, pentru ca Vitalie
tabil la începutul anilor ‘90, când sute rândurile celor anonimi, asupra c`rora în lo]iuni calmante, ci în incizie [i Ciobanu s` ne furnizeze o informa]ie
de persoane umpleau frenetic, avide de se puteau exercita tot felul de presiuni, terapie intensiv`. Vorbea cu siguran]a extrem de pre]ioas` în context: “Ar fi
adev`r, îmb`rb`tare [i autografe, curtea [i te pomeneai tratat cu deferen]` de [i intransigen]a unui judec`tor care cât se poate de fericit` ideea edit`rii pe
GDS, unde Monica [i Virgil iradiau pur organe (...) Monica Lovinescu [i Virgil î[i refuz` r`gazul nuan]ei infinitezi- CD a emisiunilor sale de radio, pentru
[i simplu într-un cerc aproape magic. Ierunca ne-au protejat [i de noi în[ine. male [i al spiritului de conciliere. Cu c` aceste înregistr`ri reprezint` deja
În triumf, ne facem c` nu-i vedem. Au fost instan]e morale”. În acelea[i r`ul nu se negociaz`. De o inteligen]` piese de patrimoniu cultural. L-am
La dezastru, ne repezim lâng` pat. pagini ale României literare mai scriu str`lucitoare, dublat` de stilul casant auzit recent pe ministrul Adrian Iorgu-
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
8
lescu f`când o asemenea promisiune moar` organelor represive. De altfel, tel, se livreaz` suferin]ei, confesiunii depinde soarta lumii – [i a lor. Aveau
pe un post de televiziune [i sper ca despre acest paradox au scris nu o dat` crude, fragilit`]ii finale. “Pur [i simplu voca]ia exigen]elor religioase, în absen]a
b`t`liile politice de la Bucure[ti, care se atât Monica [i Virgil, cât [i scriitorii nu am avut imagina]ia propriei noastre voca]iei religioase înse[i (...) Dar mai
anun]` furtunoase în acest an electoral, din ]ar`. neputin]e fizice”. “Nimeni nu vrea s` presus de toate boala i-a strâns înc` o
s` nu arunce în uitare aceste salutare “Se interesau de fiecare dat`, no- ne procure cucuta”. “Cincizeci de ani dat` în misterul iubirii lor, indiscerna-
inten]ii” (Contrafort, nr. 4, aprilie). teaz` Buzura, cum puteau s` m` ajute am tr`it cu el. Îl strig noaptea în somn”. bil uni]i, împletindu-i prin suferin]ele
Într-adev`r, pentru rela]ia etic-estetic, mai bine. Astfel c` stabilisem diverse “M-am m`ritat cu Virgil în urma unui ei într-un ultim strig`t comun, pe
punctul vital în existen]a literar` a coduri pentru eventualitatea în care mi poem. O iubire poate s` apar` pe o care Virgil l-a dat cel dintâi [i pe care
Monic`i Lovinescu, o antologie sonor` s-ar întâmpla ceva nepl`cut. N-am abu- baz` livresc` atunci când personajele Monica l-a preluat apoi în trupul ei (...)
VIA}A LITERAR~

a emisiunilor ei de la RFE ar fi ceva zat de ele (...) O singur` dat`, când am sunt livre[ti. Virgil [i cu mine tr`iam Datorit` iubirii lor, pot vedea triumful
extraordinar. avut teribilele scandaluri cu romanul atunci în literatur` ca într-o m`n`stire. acolo unde moartea a f`cut ravagii”.
Apropo de acea imunitate parado- meu Refugii, am riscat telefonându-le {i tr`iam numai în literatur`”.
xal` de care vorbea Livius Ciocârlie, din Bucure[ti [i rugându-i ca în cronica Este readus` brusc [i atroce la Posteritatea dilemelor
oferit` scriitorului din ]ar` de anali- pe care urmau s` o consacre c`r]ii s` condi]ia de femeie, la durere, ago- insolubile
zele [i verdictele pozitive pronun]ate nu aminteasc`, pe cât posibil, cuvântul nie [i singur`tate, ceea ce-i tulbur`
de Monica Lovinescu la microfonul «miner» (...) Pentru mine Monica Lovi- irepresibil sim]ul m`surii, îi contra- De-abia de acum înainte se vor
Europei libere, e de citat interven]ia nescu [i Virgil Ierunca r`mân un reper riaz` luciditatea, îi spore[te zestrea derula amintirile fiec`ruia dintre cei –
lui Augustin Buzura din nr. 16 (25 moral [i intelectual esen]ial”. vinov`]iei [i-i readuce co[marul mor]ii înfior`tor, aproape inuman de mul]i, a[
aprilie) al României literare. Adev`rat, Inseparabili în absolut toate Ecaterinei B`l`cioiu. “Gândul teribil zice – care au trecut pragul casei de pe 8
pe de o parte “certificatul” de valoare m`rturiile, vechi [i noi, Monica [i c` via]a mamei s-a sfâr[it în chinuri, la Rue François Pinton. Ele se vor ad`uga
literar-moral` primit de la microfonul Virgil au avut “o moarte pe potriva 72 de ani, din cauza ei. Monica trebuie deja masivului dosar evocativ umplut
parizian putea func]iona ca un veri- du[manilor” – spune Ion Cocora citân- s` se apere cumva de acuza care st` de toat` floarea exilului românesc, dar
tabil Ausweiss în ochii diriguitorilor du-l pe A.E. Baconski (Luceaf`rul, nr. 17 înfipt` ca o schij` p`truns` cândva în [i de o seam` de scriitori din ]ar`, de la
represivi ai culturii din ]ar`, îns`, pe de din 14 mai): “S`-i biruie [i umileasc` subcon[tientul ei, c` ar fi r`spunz`toare Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu,
alt` parte, el putea avea la fel de puter- înc` o dat`. R`mân în istorie dou` des- pentru moartea mamei”, spune Gabriel Eugen Simion, Marin Sorescu [i Vale-
nic, în func]ie de circumstan]e [i de ca- tine de o m`re]ie tragic`. Dou` modele Liiceanu [i continu` cu o irezumabil` riu Cristea, la Simona Popescu [i Liviu
priciile sistemului, o valoare agravant`, umane [i intelectuale”. suit` de halucina]ii (“creierul ei bun Antonesei.
coercitiv`, demolatoare. Uneori te se lupt` cu creierul ei în deriv`”) în Monica [i Virgil st`pâneau în cel
ocrotea, acordându-]i chiar un statut de Cea mai tulbur`toare care Mama [i Securitatea se împletesc mai înalt grad arta plierii pe structura
impunitate. Alteori te condamna pur [i m`rturie... într-un mod diabolic. “Moartea mamei interlocutorului. Î[i p`strau, de bun`
simplu. Greu de cuantificat cazurile de am suportat-o pentru c` îl aveam pe seam`, convingerile, î[i urm`reau
autori salva]i de la represiune [i chiar ...îi apar]ine, cred, cum era de Virgil. Nemaiavându-l, rana mor]ii ei neab`tut ]inta mai mult sau mai pu]in
anihilare, fa]` de cazurile în care chiar a[teptat, lui Gabriel Liiceanu (“Monica se redeschide”. prestabilit` a dialogului, dar omul din
simpatizan]i ai cuplului Lovinescu- Lovinescu în c`utarea mamei”, Cotidi- Adev`rul e c` nu am întâlnit fa]a lor era ferm convins c` numai cu
Ierunca îi acuzau c` ac]ioneaz` parc` anul, 25 aprilie), pereche f`cându-i pa- niciodat` un cuplu mai des`vâr[it el s-a discutat a[a, numai lui i s-au spus
în postura de consilieri sau referen]i gina emo]ionant` publicat` de Doina complementar, în care, sigur, Anima acele adev`ruri, numai el conteaz` în
speciali ai cenzurii, etalând la soare Jela în nr. 162-163 al Observatorului precump`nea la el [i Animus la ea, dar ochii gazdelor. Astfel încât evoc`rile
[opârlele, adic` extr`gând provocator, cultural. Cople[it` de co[marul mamei unde ironia casant` a Monic`i se v`tuia pot da, la limit`, senza]ii de vertij prin
cu inexplicabil sadism, din contextul [i înjum`t`]it` aproape la propriu de în melancoliile lui Virgil, ra]ionalitatea varietatea uneori antinomic` a “insec-
estetic anume doza de venin subver- dispari]ia lui Virgil, Monica Lovinescu ei se c`ptu[ea cu elanurile lui meta- tarului”. Oaspe]ii – structura lor soma-
siv, parc` spre a da ap` (calificat`) la î[i d` jos armura, a[az` armele-n ras- fizice, propensiunea lui c`tre grandi- to-psihic`, ambi]iile, nevoile, misiile [i
locven]` era sistematic cenzurat` de mizele lor – sunt adeseori în chip fla-
precizia inciziilor rezultate din bistu- grant deosebi]i, circumstan]ele variaz`
riul ei, iar modul în care-[i orientau, aiuritor, iar interesele de moment ale
dozau [i împ`r]eau op]iunile contura gazdelor, gata s` vad` în cel mai insig-
invariabil asamblarea perfect` a dou` nifiant gest de dezobedien]` partinic`
jum`t`]i colorate diferit, str`lucind un sâmbure de disiden]`, determin`
sau umbrindu-se alternativ, etalând în deopotriv` accente de entuziasm [i
aparen]` impulsuri contrarii, dar su- simpatie, urmate de decep]ii, rican`ri [i
punându-se acelora[i legi ale armoniei. rejet`ri la fel de hot`râte. Mul]i dintre
Nimic nu era mai apetisant decât s`-i cei sus]inu]i la 1970-80 (s` nu uit`m cât
auzi tachinându-se (literar [i domestic) a pledat Monica Lovinescu pentru pu-
reciproc, distribuindu-[i contradictoriu blicarea la Paris a pieselor soresciene)
simpatiile (“evident c`-i ]ii partea lui le-au devenit, din alia]i, potrivnici dup`
Patapievici”, ofta ea, care-l admira la 1989: rela]ia etic-estetic-politic e sortit`
fel de mult pe Horia. Dup` care-]i f`cea s` r`mân` indecidabil`, insolubil`.
complice cu ochiul, ad`ugând conspi- “Monica Lovinescu manifesta prin
rativ: “Patapievici e marea feble]e-a intermediul criticii literare un ma-
lui Virgil”), persiflându-[i cu tandre]e gisteriu etic – scrie Horia-Roman Pa-
preferin]ele culturale atunci când li se tapievici în Evenimentul zilei din 24
p`rea c` acestea se desfoliau în exces. aprilie – [i, sub pretext estetic, formula
“Da, da, [tiu, tu cu St`niloae al t`u”, judec`]i etice (...) Paradoxul este c`
ricana Monica la câte-un elan isihast acest predicator etic a avut drept au-
al lui Virgil, pentru ca acum s` ajung` dien]` simpatetic`, în ]ar`, genera]iile
s` spun` la plecare un “Doamne ajut`”, de critici care f`ceau din autonomia
“neverosimil” – cum bine observ` esteticului singura salvare etic` posi-
Doina Jela, “neverosimil în rostirea bil`. Pe eroarea lor s-a bazat succesul
agnosticei care a fost, cu regret, întrea- ei. Monica Lovinescu l-a continuat pe
ga via]`”. E. Lovinescu din ultima sa perioad`,
De fapt, chiar în num`rul trecut al autorul magnificului ciclu junimist,
Ideilor în Dialog H.-R. Patapievici a scris acel Lovinescu care recuno[tea c` el
des`vâr[it despre Unul care au fost Mo- s-a în[elat, iar P.P. Carp a avut dreptate.
nica [i Virgil. “Nu exista nici o deosebi- În timp ce genera]iile de critici care o
re între ei, la nivelul convingerilor, iar ascultau cu admira]ie îl continuau pe
pasiunile lor personale erau, toate, im- acel Lovinescu care a fost urmat [i sur-
personale, adic` publice. Totul, în cei clasat de G. C`linescu: Lovinescu din
doi, m`rturisea virtu]ile obiectiv`rii: Critice [i Istoria literaturii române. Eroul
luciditatea, umorul, discre]ia, polite]ea Monic`i Lovinescu era Soljeni]în. Al
(...) Peste toate, tr`s`tura dominant` era celor care o ascultau cu admira]ie era
gravitatea. Monica Lovinescu [i Virgil Roland Barthes. Ea comenta literatura
Ierunca aveau gravitatea celor care român` sub comunism cu gândul la
nu pot ignora nici o clip` c` moartea disiden]a politic`: cei care o scriau
înghite totul. În acela[i timp, f`ceau erau cu gândul la geniul literar. Ea
totul ca [i când de adev`r [i dreptate ar spera s` fie cronicara ie[irii l pag. 10
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
10
l României din promiscuitatea co- scriitori substan]iali estetice[te, dar recunosc, aproape demolator – al dezi- vocii de la Europa liber` va fi dep`[it
munist`. Cei care o ascultau cu interes, indiferen]i politice[te, la[i omene[te cerilor, contrazicerilor, revizuirilor [i infinit, prin for]a ei extraordinar` de
dac` erau scriitori, sperau s` intre în ori abulici “cre[tine[te”: îi trecem cu “tr`d`rilor” pe motive conjuncturale. influen]are [i matri]are a opiniei, mica
canonul pe care emisiunile ei îl con- vederea. Dar atunci cum vor ar`ta ierar- {tiu c` a]i mizat plusând adesea, prin noastr` lume literar`. În schimb acum,
struiau, iar dac` erau doar amatori, hiile? Cum s` în]eleag` Eugen Simion for]a lucrurilor, pe subvalori estetice din în posteritate, cunoscut` numai din
aveau sentimentul c` urm`resc cronici [i Valeriu Cristea, Paul Goma [i Nico- speran]e etico-politice, dup` cum a]i ne- volumele publicate, Monica Lovinescu
literare mai libere, un fel de Nicolae lae Breban, F`nu[ Neagu, }epeneag, glijat valori reale din pricina caren]elor are exclusiv [ansa de-a-i fi citate numai
Manolescu [i Eugen Simion lipsi]i de Mircea Iorgulescu, Mircea Dinescu [i de caracter, a oportunismului, carieris- formulele analitico-literare. În ziua în
constrângeri [i cenzur`. Se în[elau. Mo- câ]i al]ii fluctua]iile conjuncturale ce mului, apolitismului etc. N-are-a face, le- care fiecare june recenzent va sim]i
VIA}A LITERAR~

nica Lovinescu a fost, cu mijloacele co- marcau verdictele literare în func]ie am zis, sunte]i pagin` de istorie [i gata, automat (adic` instinctiv [i nu deliberat,
mentariului literar, un critic ideologic de cutare culp` moral-politic`? Ce te toate riscurile trebuie asumate [i digera- din calcul) nevoia s` caute, ca referin]`
[i un catalizator politic c`ruia i-a lipsit faci când Ion L`ncr`njan, una dintre te. “Dumneata de ce crezi c` nu-[i adun` critic`, în volumele Monic`i Lovinescu
reac]ia pe care s-o precipite. Aceasta a cele mai negre oi ale emisiunilor Manolescu toate cronicile în volum?” la fel ca în “lista lui Manolescu”, în
fost una din dramele ei, pe care e[ecul Monic`i Lovinescu, are pagini pline m-a contrat Monica Lovinescu... “scriitorii români” ai lui Simion, în DSR
sau în DGLR, abia atunci se va împlini
destinul postum al acestei femei care,
cum spune Patapievici, [i-a “iubit ]ara
a[a cum numai marile caractere pot
s` o fac`”.
În aceea[i ordine de idei, avem
datorii serioase fa]` de ethosul politic
al acelei Monica Lovinescu “opuse
oric`rei gândiri unidimensionale”, cum
o vede Vladimir Tism`neanu în cel
de-al patrulea episod al serialului s`u
din Evenimentul zilei (“De ce conteaz`
Monica Lovinescu”, 14 mai): “când a
fost cazul, a [tiut s` demitizeze infinita
ipocrizie [i stupiditate etic` a unor in-
telectuali dispu[i s` cânte ode infamiei.
Când gruparea de la Tel Quel în frunte
cu Philippe Sollers [i Julia Kristeva
savura dogmele maoiste, gânditoarea
român` a expus frauda. Nu a trecut
uitat faptul c` eseistul Pierre Daix a
fost artizanul campaniei împotriva lui
Viktor Kravcenko (...) Dup` cum, fidel`
acestei etici a amintirii, nu i-a uitat
nici pe David Rousset ori pe Margarete
Buber-Neumannn, care i-au sfidat pe
Daix [i pe protectorii s`i, între care
Louis Aragon [i Elsa Triolet...”
“Vreo 15-20 de ani de acum înainte
tot ce putem spera de la stângismul
mondial e s` se accepte, m`car în prin-
cipiu, compararea ca atare (necum
echivalarea) a nazismului, fascismului
[i comunismului” – mi-a spus prin
1992-93, când jubilam traducând din
Revel. A[a a fost. Abia acum – dar nu
peste tot [i nu cu inima u[oar` – simpla
al`turare comparativ` a gemenilor pare
a fi devenit bun comun. Oare s` trecem
[i subiectul acesta la dileme insolubile?
Asta-mi aduce în minte înc` un
merit enorm al Monic`i Lovinescu [i
al lui Virgil Ierunca, despre care s-a
vorbit [i se vorbe[te nedrept de pu]in,
[i anume rolul de]inut în deceniul tre-
cut în sprijinirea masiv` a proiectului
Humanitas, prin care Gabriel Liiceanu
a schimbat fundamental starea cultu-
rii politice române[ti. Niciodat` nu
le vom fi îndeajuns de recunosc`tori
pentru aceasta.
Revin, totu[i, cu întrebarea: de ce
oare le pare multora prea pu]in când
mi[c`rii Goma îl ilustreaz` (...) Lupta de acele adev`ruri istorico-politice pe Fapt e c` mai înregistr`m aici un vorbe[ti de Monica Lovinescu – critic
ei a fost nu atât pentru o literatur` care, altminteri, le exaltau sistematic paradox, unul dintre multele care literar? S` fie (din) aceea[i iritare pro-
frumoas`, cât pentru o societate de ca- “Tezele [i antitezele” pariziene? {tiu i-au c`ptu[it existen]a, amenin]ând dus` de “literarocentrismul” ce carac-
ractere. Pe ele le c`uta [i dup` apari]ia din experien]` direct` o sumedenie de s`-i nedrept`]easc` ori s`-i h`r]uiasc` terizeaz` gândirea (filosofic`, [tiin]ific`
lor tânjea”. sup`r`ri stupefiate în lumea scriito- posteritatea. În m`sura în care a fost etc.) româneasc`? Din punctul meu de
Ei bine, cuvinte esen]iale, adev`rat, riceasc` post 89 fa]` de tratamentele un critic literar formidabil dotat (saga- vedere, nu am cum s` fiu b`nuit de par-
îns` în ele se poate citi la fel de mult aplicate autorilor în jurnalele Monic`i citate, profunzime analitic`, darul for- tizanat, de vreme ce doamna Monica
bine cât r`u, potrivit unghiului în Lovinescu, tot mai severe în judec`]i, mulei, for]` ierarhizant`, asociativitate, a decretat înc` de acum 15 ani, la noi
care se situeaz` receptorul verdictului, cu ochiurile sitei tot mai mici, ba chiar panou referen]ial universal) Monica acas`, cum c` “dintre voi doi, nu dum-
respectiv scriitorul l`udat ieri [i pro- cu preferin]ele ultime – num`rate pe Lovinescu este constant [i vehement neata e[ti criticul literar, ci Tania Radu.
bozit azi în numele acelora[i idealuri. degetele unei singure mâini! – autosub- concurat` de comentatorul politic care Ea are toate calit`]ile pentru actul cri-
Pron`m primatul estetic, dar ceea minate necru]`tor, dup` cum o demon- a fost. Multora li se pare mult prea tic. Dumneata e[ti orice – eseist, istoric
ce precump`ne[te este rectitudinea streaz` [i grupajul (las` c` tenden]ios pu]in s` se vad` în Monica Lovinescu literar, gazetar – numai critic nu”.
moral`. Avem dovezi de rectitudine croit) din Cotidianul, 23 aprilie. pur [i simplu un critic literar în descen- Uite-a[a m-a eliberat de toate ispite-
moral`, dar ele slujesc cel`lalt partid, În ce m` prive[te, i-am îndemnat nu den]` lovinescian`, a patra genera]ie le [i am`girile, iar pentru asta îi s`rut
prin urmare ignor`m sau chiar ve[tejim o dat` s`-[i adune în volum cronicile, maiorescian` [.a.m.d. Poate c`, dece- în gând cinstita dreapt`, acolo unde
inclusiv estetic opera în cauz`. Avem trecând peste riscul – mare, periculos, nii de-a rândul, audien]a na]ional` a se afl`. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
11

Marea fotografie (II)

CRITIC~ LITERAR~
B
~UTORII de absint ca pentru a ne dovedi c` un fond, m`tasea/ porumbului… c`pc`uni, luminoas` – [i incomplet`. La Ion
echivaleaz` cu cinci c`r]i în cele din urm`, finit [i comun este mingi de foc, scripc`,/ beh`ieli de Mure[an, urletele provocate de aceast`
cuprinse într-una. Atât actualizabil în maniere distincte, capr`, poezii (poezii?), lanuri de orez,/ p`pu[`-sperietoare, într-un ritual
de diferi]i sunt ace[ti personale. Ca s` vedem specificul pu[ti cu alice, pic`turi de pus în ochi, voodoo inversat, întors spre agent,
poe]i de vârste, totu[i, fiec`rui autor, trebuie s` observ`m scrum [i corturile/ ]iganilor, rou`… [i dau cea mai bun` defini]ie a poeziei.
apropiate (cel mai vârstnic, Liviu [i aceste apropieri. Formal posibile, mai [tiu eu ce…” Poemul despre poezie este poemul
Ioan Stoiciu, e n`scut în 1950; cel ele dovedesc, la o lectur` atent`, Moartea îns`[i este v`zut` “cu despre R`ul din care cresc florile negre
mai tân`r, Ioan Es. Pop, în 1958), diferen]ele de profunzime. La Traian un ochi de copil [i altul de b`trân”, ale versului: “Toat` via]a am adunat
încât o poetic` genera]ionist` nu-i T. Co[ovei, “calea lung`, ferat`” cu aten]ia distributiv`, re]inând nu cârpe s`-mi fac o sperietoare/ îmi
poate subsuma decât aproximativ. simbolizeaz` f`r` rest c`l`toria doar detaliile funebre, a primului amintesc zilele în care ascuns sub pat
Viziunile [i retoricile lor sunt printr-o via]` zbuciumat`, al`turi [i cu dragostea retroproiectiv` îmi des`vâr[eam/ lucrarea gr`mada
divergente, ilustrând nu un de “[u]i, [andralii, culeg`tori de a celui de-al doilea, fostul puber de pantofi vechi pe care îmi rezemam
set comun postmodernist, ci chi[toace, fantome” [i alte categorii devenit la rândul lui tat`. În acela[i capul uneori/ când adormeam iar
specific`ri individuale substan]iale socio-profesionale, curente ori stil aparent incoerent, dezlânat, de acum când e gata noapte de noapte/
[i expresive. Sigur postmodern supranaturale. Din Neon, clasa a fapt fragmentar [i fracturat, Liviu sting lumina [i numai b`nuind-o
(dar un postmodernism muiat treia curge o nostalgie sfâ[ietoare, Ioan Stoiciu î[i cite[te ca pentru sine acolo încep s` urlu de spaim`”. La Ioan
de sentimentalism) este Traian a poetului-menestrel pe care-l po]i episoade alt`dat` tr`ite: “O strângere Es. Pop, p`pu[a de gum`, ferfeni]it`, e
T. Co[ovei. Fragmentarismul [i citi “printre [ine de tren”: “Stau pe de mân` [i/ o înc`rc`tur` de cherestea un dumnezeu personal, abia încropit,
“incoeren]a” elaborat` sunt bine rambleu, pr`bu[it din toate cuvintele/ pe cerul zilelor de demult,/ privind procurat cu enorm` dificultate,
exploatate artistic de Liviu Ioan care pot deveni viitor –/ lâng` calea totul în jur cu/ un ochi de copil [i altul în absen]a Dumnezeului celui
Stoiciu. Ceilal]i trei b`utori de lung`, ferat`./ Ascult [i eu difuzorul de b`trân: urcat pe// prima treapt` adev`rat [i viu. Este un simulacru de
absint se distan]eaz` îns` vizibil de f`r` de mam`, f`r` de tat`…/ M` dau a po[talionului. A unui po[talion transcendent [i o lege moral` cu “o
textualismul livresc [i biografismul cu capul de dozatorul `sta de via]`, care/ pare s` influen]eze trecerea/ mân` s`rit` din um`r” [i “cauciucul de
apter, c`utând un drum propriu [i poate de via]a ta./ Tr`geau `[tia dâre timpului. Pe/ o strad` înecat` în pe pântece t`iat”. Convulsiile fiin]ei,
– dac` nu e prea emfatic spus – o groase peste obrazul de tinichea/ care noroi, în mijlocul/ harababurii [i al urletul expresionist sunt de o teribil`,
condi]ie de excep]ionalitate liric`. se lipise de vitrina g`rii ciugulit` vacarmului, la/ sfâr[it de s`pt`mân`, des`vâr[it` inutilitate: “la treizeci [i
Pentru Nichita Danilov într-o bun` de vr`bii.// Credeam c` [i g`rile când se deschid capacele/ l`zilor [ase, am înv`]at s` m` rog. am f`cut
m`sur`, iar pentru Ion Mure[an [i ad`postesc cor`bii –/ [u]i, [andralii, de zestre în sat. Când/ se deschid rost cu chiu, cu vai/ de un dumnezeu al
Ioan Es. Pop într-un mod decisiv, un culeg`tori de chi[toace, fantome, capacele subcon[tientului. Sp`lat// meu, o p`pu[` din gum`, ferfeni]it`,/
poem nu este un text, un oarecare stafii…/ M` bâlbâiam la macazul care-i [i îmbr`cat în haine curate. Plâns. cu buzele groase, cu o mân` s`rit` din
produs cultural, parte a unei conven]ii comut` pe mor]i [i pe vii./ Tr`geam Tu, icoan`/ a firii. Sp`lat [i/ îmbr`cat um`r,/ cu cauciucul de pe pântece
mai larg acceptate. Un poem este o du[c` adânc`, marin`reasc`/ în haine curate, mortul/ e vizitat t`iat. pân` la urm`,/ numai atâta
Textul, cu majuscul` [i articol hot`rât; din nunta l`tr`toare, câineasc` de rude [i prieteni, care depun pe/ dumnezeire mi-a fost dat mie s`
sau nu este nimic. – v`rgat`/ în c`z`tura de scânduri, în pieptul s`u daruri în scris [i b`nu]i…” aflu/ [i nu-i, poate, p`pu[a asta din
De aici survin diferen]e atât în [andramaua de tir tapetat` cu plictis [i (Când se deschid l`zile de zestre). La gum` cel mai pu]in dumnezeu/ ce i
registrul scrierii poeziilor, cât [i în delir:/ tribun` de cale prelung`, ferat`/ Nichita Danilov, moartea mamei este s-a dat unui om.// de asta, în camera
întinderea lor propriu-zis`. Traian unde urla difuzorul sângelui meu o amintire dureroas`, traumatic`, de unde stau, l-am pus la loc de cinste,
T. Co[ovei [i Liviu Ioan Stoiciu sunt din roat` din]at`”. Pentru Liviu Ioan adult pe deplin con[tient. Despre orice pe mas`./ la dumnezeul meu, acesta,
favoriza]i de textele mai scurte, care Stoiciu, [ina de tren, terasamentul, s-ar vorbi, în lungul poem Fluture cap- nu îmi e ru[ine s` m` rog/ nici când
formeaz` serii, accentul c`zând pe traversele ]in de o arheologie a de-mort, imaginea mamei crucificate m` întorc acas` pe patru c`r`ri, abia
însumarea versurilor. E greu de memoriei, de copil`ria într-un Canton pe masa de disec]ie revine ca un reu[ind s` îi arunc/ dou`-trei vorbe
selectat, la ei, un poem anume care s` cu luminiscen]a paradisului. Calea laitmotiv implacabil-terifiant. Clipele de[ucheate înainte s` m` pr`bu[esc/
ias` în eviden]`; [i nu pentru c` n-ar ferat` nu e deci o imagine a c`l`toriei, decisive ale existen]ei, secven]ele cu sc`fârlia pe mas` [i cu mâna peste
fi capabili s` scrie asemenea buc`]i, a trecerii, a alunec`rii spre moarte, adev`rului ultim [i îngrozitor, ajung beregata lui.// e drept, cu dumnezeul
ci fiindc` gândirea lor produc`toare e ci, dimpotriv`, o imago mundi ie[it` s` orchestreze compozi]ia textului, `sta de gum` o s` fiu mai pu]in iertat./
serial`. Mai elaborat [i mai desf`[urat din bog`]ia perceptiv` [i fabulatorie s`-l organizeze în jurul unor nuclee dar, a[a schilod cum este, pare mai
este, în multe piese, Nichita Danilov, a copilului. Din loc în loc pe terasament tragice, de care poetul nu poate [i pu]in nep`s`tor./ [i când m` rog nu
care face din teatralizarea discursului reproiecteaz` imaginea lumii [i a nu vrea s` scape: “…Strivit` între urlu, n-are rost, oricum n-aude,/ totu[i
o tehnic` de a expune [i aprofunda raiului concepute atunci: “din loc în blocuri,/ dormiteaz`-n Cucu b`trâna i-am retezat urechea, ca s`-mi par`/ c`
drama fiin]ei. {i la el, îns`, sistemul loc, pe terasament, ciorile, pietre/ Sinagog`/ spre care se îndreapt`/ dac` i-o l`sam m-ar fi putut auzi. deci
poetic, lumea liric` cresc prin mai mari, ascu]ite, m` t`iau în t`lpi: apostolii lui Goga./ {i trec morminte când m` rog/ nu urlu. nu m` jelui. nu
adi]ionare [i însumare. În schimb, la mergeam tot/ descul], din travers` pe [enile,/ se opresc la intersec]ii,/ cer îndurare. am înv`]at s` m` rog/
Ion Mure[an [i Ioan Es. Pop, aproape c` în travers`, pe linie, dup`/ ce trecea ci îmi aduc aminte de tine, mam`,/ ca la orice lucru f`r` rost. nu m` mai
nu exist` pagin` care s` nu marcheze un m`rfar, p`s`ruic`, înalt` cât un întins` pe o mas`, în sala de disec]ii./ uit la cer,/ e limpede: nu am venit de-
mizele [i tensiunile întregului. copil, tot ciugulind bobi]e,/ pân` Îngenuncheat pe dale,/ îmi fr`mânt în acolo”.
Semnifica]ia e deodat` particular` [i ajungeam în cer: aici, numai/ ce un mâini neputincioasa p`l`rie/ [i sting
global`, vizionarismul cuprinzând înger, cu o petal`, de trandafir, în gur`, cu ea lumân`rile ce ard pe n`s`lie…”
Totul într-un text [i întregul text într- dup`/ ce se hlize[te, face o piruet`, Mai mult decât o component`, o l Traian T. Co[ovei,
un vers. Postmodernism productiv, de se/ mai [terge o dat` la ochi [i zice: masc` [i un vector poetic, tragicul Nichita Danilov, Ion
continuit`]i textuale, [i modernism în definitiv,/ intrarea e liber` (…)// [i este la Ion Mure[an [i Ioan Es. Pop Mure[an, Ioan Es. Pop,
de ruptur` [i criz`, captat într-un numai ce scoteam creionul chimic o dimensiune. Operând cu una [i Liviu Ioan Stoiciu
univers liric organic: iat` cele dou` [i/ umezeam câte un loc, pe picioare, aceea[i imagine, cei doi mari poe]i (ca B~UTORII DE ABSINT
paradigme în care se plaseaz` cei pe mâini, pe/ burt`, m` rog, peste tot s` nu evit`m evaluarea [i încadrarea Prefa]` de Bogdan Cre]u
patru poe]i, avându-l pe al cincilea ca unde puteam/ scrie, pe mine, s` nu uit de ansamblu) transform` o banal` Editura Paralela 45, Pite[ti,
termen median. Poate nu e o simpl` ce am v`zut acolo, repede, în/ trans`, p`pu[` de cârp` ori de gum`, juc`rie a 2007, 416 pp.
coinciden]` c` tocmai acesta a venit cu în vis: tran[ee, cozi de vulpi la p`l`rie, copil`riei în ani nu foarte îndep`rta]i,
ideea ([i cu selec]ia) antologiei. gard de m`r`cini,/ motani verzi, într-un extraordinar de pregnant
Câte o imagine, simbolic` sau fanioane CFR nou-nou]e,/ flanele simbol negru. Al demonicului f`r`
pur vizual`, apare la ace[ti autori de cas`, de lân`, cariere de ghips, de care via]a noastr` ar fi senin`,
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
12
A[a cum paraliticul apare la Traian trenul Orient” (Orient-expres). definitorie pentru stilul [i resursele fericite în cimitire”, “Acest vi[in
T. Co[ovei, Liviu Ioan Stoiciu [i Dac` Traian T. Co[ovei mizeaz` acestui “optzecist” eretic: “Se învârte înflorit./ Ochiul însângerat, ochiul
Nichita Danilov, la Ion Mure[an [i pe muzicalitate, sugestivitate liric- deasupra capului t`u/ aureola plin` de mare cât o vit`/ st` rezemat între
Ioan Es. Pop intr` în scen` m`celarul. eufonic`, în texte fluidizate de un fum [i de sânge/ Iau ap` în c`u[ [i îmi crengile lui./ Ochii mei mici, ochii
{i iar`[i, într-un chip definitoriu curent afectiv, Liviu Ioan Stoiciu, privesc chipul/ înainte de a mi-l sorbi mei atâta de mici încât privirea/ cum
pentru axa de crea]ie artistic` a “r`]u[ca cea urât` [i înd`r`tnic`”, strig:/ acesta nu sunt eu [i aceasta nu nu poate ie[i prin ei/ iese prin piele
fiec`ruia, în timp ce la primul scrie o poezie din linii frânte. este fa]a mea/ [i apa-mi r`spunde:/ ca o spum` roz`”, “ghemuit în col]ul
dintre ace[tia lumea graviteaz` în Planurile disparate, amintirile acesta e[ti tu [i aceasta este fa]a ta/ pe camerei/ pip`ie-]i cu disperare corpul/
CRITIC~ LITERAR~

jurul poeziei, preluându-i regulile [i proiec]iile de viitor, senza]iile care o ascunzi în clarul de lun`/ P`s`ri cu ochii holba]i la sfârcurile mici [i
[i codurile, imaginile [i coeren]a vechi [i cele proaspete (deopotriv` de noapte/ se las` pe umerii mei/ [i cenu[ii ca dou`/ sigilii ale mor]ii”…
(“Oricum, eu stau în fa]a/ crezului cu ra]ionalizarea lor), oralit`]ile pe cre[tetul meu buha ]ip` ca pe un Textele unor vedete din ultimele
poetic ca în fa]a unei femei/ f`r` compun o liric` voit discontinu`. Nu horn/ peste ora[e însângerate/ peste promo]ii sunt de o mediocritate
piele ce î[i pudreaz` venele, iar îns` [i distorsionat` de polemismul case vechi p`r`site/ [i str`zi albe ca stânjenitoare, dac` le citim prin
dac` o s`rut uneori/ cu ce sunt eu autorului, a[a cum poate ne-am fi varul/ V`d câinii vagabonzi/ cum se raportare la un alt fragment memorabil
mai presus decât m`celarul ce dup` a[teptat. Acerb [i uneori excesiv învârt în fa]a bisericii seara/ {i ling al acestui poet… incomparabil: “O fraz`
închiderea/ pr`v`liei/ plângând î[i combatant în spa]iul publicistic, crucea celui r`stignit sub m`slini unic`, un zgârci alb întins de la gur` la
îngroap` fa]a în h`lcile de carne care Liviu Ioan Stoiciu este un poet foarte înro[i]i/ îmi acop`r cu mâinile fa]a gur`,/ un colac de frânghie în pl`mâni
i-au r`mas nevândute” – În`l]area la elaborat, cu o sensibilitate ascu]it` [i strig:/ acesta nu sunt eu [i aceasta –/ asta mi-a ar`tat Dumnezeu în vis,
cer), la autorul “nou`zecist” lirica este [i un puternic sentiment al timpului nu este fa]a mea/ [i apa-mi r`spunde:/ în ziua a zecea/ a lunii, când vântul a
o platform` de organizare [i înscenare – care, f`r` a fi condensat [i ritualizat acesta e[ti tu [i aceasta este fa]a ta/ pe ridicat gunoaiele la cer.// Spiritul rânjea
a v`zutelor [i nev`zutelor. Aceasta-i în câteva momente privilegiate, î[i care o ascunzi în claruri albastre de în marginea creierului, ca o maimu]`
Poezia, puncteaz` mereu Ion Mure[an, întinde r`d`cinile [i ramurile prin lun`/ Gonesc pe str`zi l`turalnice/ sub ie[ind ud` din/ mla[tin`, tremurând
scriind o poezie cu majuscul`. Iat` tot universul l`untric. Textele sale cl`diri bântuite de umbr`/ [i-n spatele în aerul rece, c`]`rându-se anevoie
Lumea, pare s` ne spun` Ioan Es. fiind piese dintr-un ansamblu, un meu simt umbre de câini vagabonzi/ într-un/ mesteac`n – asta mi-a ar`tat
Pop, f`când de asemenea o poezie mare puzzle interior, [i organizate, cum din goan` îmi adulmec` pa[ii/ La Dumnezeu în vis, în ziua a zecea/ a
excep]ional`: “în m`cel`ria ta mi-ar fi cum spuneam, serial, lectura suitei îl fiecare col]/ îmi r`sare în fa]`/ chipul lunii, când vântul a ridicat gunoaiele
pl`cut [i mie s` lucrez/ m`car o dat` pe avantajeaz` mai mult decât decuparea celui r`stignit sub m`slini înro[i]i/ la cer”.
s`pt`mân`, în ziua mea liber`,/ dar unei singure unit`]i. Totu[i, Era dup` fiecare col]/ pun un zlot de Aceea[i senza]ie stranie, de
nu în fa]`, unde vinzi [i unde/ to]i în ochi un exerci]iu are atuul de a argint/ în gura cer[etorului mort [i familiaritate [i alteritate, o avem
îmbrac` halate [i poart` m`nu[i,/ fi reprezentativ`: “era, în ochi, un strig:/ acesta nu sunt eu [i aceasta nu [i la lectura textelor lui Ioan
mie îmi place în hala din spate, unde exerci]iu artistic mersul pe/ o [in` de este fa]a mea/ [i gura celui mort îmi Es. Pop, revela]ia liric` a anilor
mu[tele roiesc/ [i unde, oricât te cale ferat`… adic`?/ mare scofal`:/ s`-]i r`spunde:/ acesta e[ti tu [i aceasta postrevolu]ionari. La el, diferen]ele
str`duie[ti s` îi extermini,/ [obolanii ]ii echilibrul, s` nu calci în gol, s`-]i este fa]a ta/ pe care o ascunzi în clarul dintre poezie [i proz`, reflec]ie moral`
mi[un` peste tot.// acolo, t`v`lit spargi/ capul, doamne fere[te… `…/ hai albastru de lun`”. [i fi[` clinic`, jurnal al întâmpl`rilor
pe câte-o halc`, s` pot sta singur,/ dup` mine, îi/ strigam vacii (adus` pe “Complicate [i elegante ceremonii” mici [i spovedanie abisal`,
cu coatele în sânge animal,/ s` m` zon`, la p`scut), tun`tor –/ [i ea, nu?/ apar [i în poemele lui Ion Mure[an, dostoievskian`, se [terg. Ca [i Cristian
zgudui de plâns [i s` m` rog./ dup` opt dansatoare, care lua în serios toate îns` într-un regim al sarcasmului [i Popescu – dar, evident, altcumva
ceasuri de rug`ciune dintr-asta,/ a[ ie[i prostiile mele, cu/ clopo]ei la glezne, al jubila]iei negre. Autorul acesta atât decât el –, Ioan Es. Pop î[i inventeaz`
afar` cu ochi limpezi [i surâz`tori// [i o dat` o/ v`z cum prinde vitez` pe de original, de la care toat` lumea o limb` proprie, o perspectiv`
[ase zile dup` aceea a[ fi blând ca un linie [i urc`…/ [i urc`, [i urc`, `h`, cu a[teapt` un volum nou, de[i el a (r`sturnat`) care e numai a lui [i
miel/ [i gata de orice sacrificiu,/ fericit tot cu cortul [antierului CFR// [i trece realizat deja o performan]` creativ` o sintax` poetic` inconfundabil`.
c` în a [aptea zi m` pot întoarce/ în în partea dinl`untru a ochilor mei/ practic irepetabil`, este un histrion În timp ce Ion Mure[an creeaz`
m`cel`rie, printre h`lci,// fiindc` (…) altfel, când sosea tata acas`, seara, tragic în ale c`rui versuri trupul [i prin esen]ializare, contragere,
numai din cauza c`rnii te rogi/ [i cu târziu, cu trenul,/ cu geanta lui mare sufletul gem, gura bolborose[te, iar intensiune, autorul Ieudului f`r` ie[ire
cât e carnea mai mult`,/ cu atât te rogi de serviciu plin` cu/ c`r]i de instruc]ie ochiul contempl` netulburat oroarea. exploreaz` pân` la cap`tul cap`tului
mai sfâ[ietor”. [i-mi viziona/ visul întins cât/ tot În timp ce Traian T. Co[ovei [i mul]i o lume întins`, dar închis`, cu cupola
Cititorul [i-a putut face o idee cerul de deasupra cantonului/ 248, îmi al]i autori g`sesc un model în Nichita transcendent` sf`râmat` [i cu un
despre notele particulare ale unor cioc`nea/ capul (b`, e numai t`râ]e), St`nescu, Ion Mure[an polemizeaz` eu friabil întinzând, disperat, pun]i
poe]i extrem de diferi]i, reuni]i într- metodic/ [i l`sa (cum îi pl`cea lui, implicit, în fibra vizionarismului s`u c`tre Nimeni. În termenii lexicali
o antologie f`r` alt program decât teatral, înduio[at, s` dea un/ exemplu liric, cu elegiile abstracte ale marelui cei mai obi[nui]i, selecta]i tocmai
acela estetic. Traian T. Co[ovei, în natur`) s`-i cad` o/ lacrim` pe/ poet “[aizecist”. Transparen]ele [i dup` criteriul non-poeticit`]ii, [i în
ini]ial influen]at de neomodernismul plita fierbinte, în buc`t`rie, lacrim` incandescen]ele, luminozitatea, dialoguri sau monologuri amintind
abstract al lui Nichita St`nescu, î[i va care sfârâia,/ s`rind [i disp`rea dematerializarea [i decorporalizarea, uneori de Marin Sorescu, Ioan Es. Pop
c`uta [i g`si efectele cele mai bune instantaneu:/ «asta-i soarta» (era/ ticul ie[irea din spa]iu, din timp, din deruleaz` [i “titreaz`” drama esen]ial`,
în registrul afectiv. Citadinismul lui lui verbal)… treci [i te culc`”. sine sunt întoarse aici într-o bolgie tragedia omului modern prins în
(“str`fulgerarea secundelor electrice”, La Nichita Danilov parcurgem dantesc` a concretului omenesc, propria condi]ie ca într-o capcan`.
“lacrimi de glicerin`”, “soarele de un adev`rat ceremonial poetic, cu cu reprize nesfâr[ite [i spasme de Pentru cei mai mul]i contemporani,
o mie de wa]i”, “luminile ora[ului asimilarea expresionismului blagian tortur`. Începutul de la Izgonirea din aceast` sintagm`, condi]ia uman`, este
(ce) par un imens computer”) nu îl [i inser]ia vechilor drame moderniste poezie, frecvent citat de critici, î[i vidat` de con]inut [i func]ioneaz`
direc]ioneaz`, ca pe avangardi[ti, c`tre într-un discurs bogat, de cea mai bun` p`streaz` [i ast`zi întreaga putere de doar ca referin]` cultural`. În paginile
dinamitarea, spulberarea lumii vechi, factur` livresc`. Utilizând o retoric` fascina]ie: “Nu am decât o singur` lui Ioan Es. Pop, umanitatea poate fi
expus` noilor ritmuri. Sentimental, mai ampl` [i mai supl`, autorul prejudecat` – realitatea,/ la fel ca v`zut` într-o lumin` crepuscular`,
nostalgic, plâng`tor, eul liric apare [i alterneaz` planurile [i nuan]eaz` pân` Democrit materialistul cel care [i-a pr`bu[it`, surpat` sub ochiul
dispare ca un “tânguitor de silabe”. la epuizare semnifica]iile, aducându-l scos ochii/ pentru a nu-l stânjeni în necru]`tor al unui mare poet: “dar
“B`iatul cel plâns, cel b`trân, cel pe lector în postura de a accepta ca cercet`rile sale f`cute cu ochii/ min]ii ce ochi mai limpede ca al meu vede
f`cut din cuvinte” (în care îl recunosc fire[ti – în ordine liric` – ocuren]e, dar mi-e dat mie s` v`d cum galben` lumina în sine,/ cu venele ei negre
[i pe “milenaristul” Marius Ianu[) ipostaze, metamorfoze simbolice [i mare ca un stârv de oaie/ urechea gata s` plesneasc`,/ mai tulbure ca
este, a[adar, personajul predilect, de un insolit violent. E suficient omenirii plute[te pe aripile unei o placent` aruncat` la gunoi,/ mai
iar amintirile lui, frânturile de via]` s` spun c` Fluturele cap-de-mort mla[tini printre albe stânci/ de calcar grea ca mercurul când fat` icnind,/
prinse în secven]e autoreferen]iale [i dintr-un lung poem-parabol` (genul [i fo[nitoare pâlcuri de trestii”. [i-atunci când o vede, care ochi
emo]ionale, dau poezia: “Am v`zut predilect al lui Nichita Danilov) De observat c` Ion Mure[an treb`luie[te/ în jurul ei ca în jurul
prin geamul s`lii de a[teptare: fe]e este puternic “cât un buldog” [i, lucreaz`, a[a zicând, cu mâinile unei c`ld`ri cu asfalt?”. Textul, amplu
–/ postfe]e de via]` –/ culeg`torii de scos la plimbare de domnul Anatol, la vedere, folosind tropii cei mai [i dens, merit` citit cu încetul [i citat
chi[toace care a[teapt` trenul Orient./ urineaz` precum câinii pe stâlpi, “accesibili” pentru a frânge gâtul în întregime.
Chipuri turnate în cimentul absen]ei: garduri, pere]i, burlane, pentru a ne retoricii artificioase [i a face s` Ce-ar mai trebui spus, la finalul
trupuri zidite în zgur` de o]elar –/ familiariza cu tehnica [i imagistica ]â[neasc` viziunea. Dori]i compara]ii? acestui lung excurs analitic? C`
chipie, [epci, ceaprazuri [i b`[ti –// autorului. El conjug` diurnul cotidian, Pofti]i compara]ii, pare el c` ni se B`utorii de absint ar fi putut num`ra
Mam`, eu n-am silabisit abecedarul istoric contextualizat, cu oniricul adreseaz` f`cându-ne un serviciu înc` cinci poe]i oricând antologabili.
acesta de m`[ti!// Am privit prin suprarealist, într-o poezie pe cât de – [i las` apoi s` cad` câte o secven]` (I-am men]ionat: Ion Stratan, Mariana
geamul murdar [i-am crezut c` am flexibil` [i inteligent` discursiv, pe uluitoare: “iat`, ferestrele cârciumii Marin, Mircea C`rt`rescu, Alexandru
iubit ispitit r`zvr`tit/ în acvariul `sta atât de grav` [i problematizant`. umflându-se ca ni[te s`cule]i de piele Mu[ina, Cristian Popescu.) Fotografia
de m`ri [i oceane f`r` de continent…// Peregrin`ri, pe un scenariu biblic, catifelat`/ [i ca ni[te ugere de vac`”, de grup ar fi fost atunci, desigur, mai
Creasta aceea de val, umbra [uvi]ei cu repeti]ii de efect ap`s`tor [i “foarte clar, ca ni[te saci negri, ca ni[te mare; dar mi-e greu s` cred c` [i mai
tale de p`r/ fluturând în zadar din incantatoriu, ca la Emil Botta, îmi pare sâni negri,/ Mormintele se bâlbâiau conving`toare. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
13

Pulsul Americii

MODELUL AMERICAN
ca reper
U
N subiect vast, în care ideea de puls e, Marshall McLuhan – “The medium is the message”.
desigur, o metafor`. Ea serve[te de pretext Potrivit aforismului cunoscut, fibra intim` a mesaju-
pentru a întreprinde orientativ o scurt` lui apare repl`m`dit`, transformat`, relansat` sub alt
trecere în revist` a unor indicii [i semne, chip prin lucrarea for]ei intrinsece a instrumentelor
a unui num`r de simptome decelabile în comunic`rii: vehiculul preia func]ia mesajului! În configura]ia actual` a puterii americane – ilustrat`
evolu]iile de la acest început de secol ale modelului acest sens, chiar chipul cumva aiuritor, sigur specta- prin actul s`u incontestabil de prezen]`, acas` [i în
american, model care – prin pluralitatea, dinamismul cular al Americii, croit [i refasonat cu glan], sclipici, lume. Pentru observatorul scenei americane, aceast`
[i amploarea dimensiunilor sale – îmbrac`, în multiple senzualitate [i explozii de violen]` la Hollywood, component` definitorie de gândire [i comportament
sensuri, propor]iile unui Leviatan. imaginea euforic`, debridat`, trivial` a vie]ii ameri- – America valorilor religioase – e îns` abia vizibil` în
E vorba, desigur, de pluriformul puls al celei mai cane proiectate în tir diluvian pe sticl` nu sunt decât prim-planul re]elelor de mass-media. Explica]ii – chiar
mari puteri umane cunoscute vreodat` de istorie. Vor- hipertrofieri ale unui mesaj refasonat prin mass-media, dac` nu rostite întotdeauna cu glas tare – exist`.
bim despre respira]ia unui corp – social, cultural, eco- o transfigurare în care “media” tinde s` se substituie America spiritului religios [i a valorilor morale î[i
nomic, politic [i, f`r` îndoial`, militar – f`r` echivalent mesajului. Mesajul îns` exist`. Mai aproape de genuin, face îns` sim]it` vocea în sânul acestor congrega]ii
comparabil, nici în trecutul omenirii, nici în prezent. urechea poate degaja ceva mai mult din realitatea lui de vast` influen]` – la care vin s` se adauge catolicii
De oriunde am privi, vocile, formele, contururile, me- atunci când se apleac` din alt unghi asupra unora americani de toate riturile, aproape 70 de milioane de
sajele acestui uria[ corp de umanitate covâr[esc prin dintre simptomele relevante –prezente [i decelabile suflete. Na]iunea american`, arat` statisticile, este una
for]a cu care î[i afirm` primatul global – printre altele, – în chiar larma sclipitoarelor construc]ii de butaforii dintre cele mai religioase de pe glob. 93% dintre ame-
în comunicare –, cu reverbera]ii [i pulsa]ii resim]ite [i artificii luminoase care, pentru mul]i consumatori ricani declar` c` cred în Dumnezeu [i în via]a de apoi.
în toate vasele comunicante de pe glob, în arterele [i de mass-media, întruchipeaz`, într-un fel sau altul, Peste 73% cred în existen]a îngerilor. Fapt important,
capilarele culturii [i civiliza]iei de pretutindeni. dominanta visului american. aproape trei sferturi din americani – îndeob[te din
For]a impactului american, ast`zi atotprezent prin Trei aspecte ale mesajului american ar putea re]ine rândurile neoprotestan]ilor – cred în sensul literal al
mass-media, tinde într-adev`r s`-[i pun` amprenta orientativ aten]ia, în calitatea lor de simptom. Mai cuvintelor Scripturii. Frapant, peste 17% din america-
în cele mai diverse moduri asupra vie]ii cotidiene, a întâi, [ocant poate, America valorilor morale. Apoi, nii ast`zi în via]` cred c` vor apuca s` vad` cu propriii
culturii [i a comportamentelor din multe locuri. El fe]ele violen]ei. {i, nu în ultimul rând, semnale venind lor ochi sfâr[itul lumii, profetizat de ultima carte a
influen]eaz` în mic [i în mare treptele cunoa[terii [i din direc]ia artelor [i culturii înalte. Bibliei, Apocalipsul.
ac]iunii, modific` [i reface releele comunic`rii, impul- În cartea sa despre democra]ie în America, Alexis Printre cele mai libere lecturi ale Scripturii având
sioneaz` ac]iunile [i reac]iile societ`]ilor cuprinse azi de Tocqueville f`cea observa]ia c` civiliza]ia acesteia putere de circula]ie printre americanii cu frica lui
în mrejele marelui n`vod, în uria[ul cântec de siren` este “produsul a dou` elemente perfect distincte care, Dumnezeu se num`r` cele ce interpreteaz` Biblia într-
al globaliz`rii, a c`rui cutie superlativ` de rezonan]` pe alte meleaguri, s-au r`zboit frecvent, dar pe care un singur sens: cel literal. Dante, ne reamintim – [i,
este America. americanii au reu[it s` le încorporeze cumva unul dup` el, o întreag` [coal` exegetic` –, distingea, pentru
În cartea sa Bruits, gânditorul francez Jacques Attali într-altul [i s` le îmbine admirabil: spiritul religios [i citirea scrierilor biblice, patru nivele de interpretare:
f`cea demonstra]ia c` pulsul unui corp social se simte spiritul de libertate”. literal, moral, analogic [i mistic.
cel mai bine aplecând urechea la sunetele pe care America valorilor morale este o realitate pe care Din acest tip literal de lectur` a Bibliei – repudierea
acesta le degaj`; la felul cum r`sun` în sânul s`u mu- o g`sim r`sunând la propor]ii de mas` în marile evolu]ionismului de c`tre mul]i. Tot de aici – crezuri
zicile, artele, zgomotele vie]ii, zumzetul [i armoniile, adun`ri de credincio[i de cele mai diferite convingeri milenariste. De asemenea, convingerea împ`rt`[it` de
strig`tele, cântecele [i murmurele cet`]ii. “Lumea nu se [i apartenen]e, acea multitudine de culte religioase mul]i potrivit c`reia p`mântul f`g`duit prin cuvântul
cite[te, lumea e f`cut` ca s` ne aplec`m asupra ei ure- în care roluri proeminente joac` ramurile baptiste, lui Dumnezeu Israelului biblic se cuvine s` revin` în
chea [i s` o ascult`m. Punctul de vedere [tiin]ific a fost cre[tinii evanghelici [i, prin caracterul lor singular [i întregime statului cu acest nume din zilele noastre.
de a veghea, a socoti [i num`ra, a abstrage, a emascula stricte]ea organiz`rii, adep]ii Bisericii fundamentaliste De asemenea, în sensul celor de mai sus, interpretarea
sim]urile, uitând c` via]a este zumzet [i zgomot (…) a “Sfin]ilor Zilei de pe urm`”, mormonii. dat` de mul]i americani Scripturilor atunci când cartea
Zumzetul muncii, zgomotul petrecerilor, zumzetul [i Eflorescen]a extraordinar` [i continu`, diversitatea sfânt` vorbe[te despre Armaggedon, b`t`lia final` din-
forfota cotidian` a vie]ii, fream`tul fo[nitor al naturii; confesiunilor practicate în Statele Unite reprezint` tre bine [i r`u, vremurile de apoi [i sfâr[itul lumii.
strig`rile de la tarabe, strig`te impuse ori în`bu[ite, pân` în zilele noastre una din expresiile practice ce Cum se împac` aceast` realitate de cultur`, domi-
strig`te de revolt`, de revolu]ie, de furie, de disperare vin s` dea dreptate observa]iilor timpurii ale lui Alexis nat` de candoare, cucernicie [i frica lui Dumnezeu,
(…) Muzici [i dansuri. Plângeri [i sfid`ri. Nimic din ceea de Tocqueville. cu imaginea a c`rei striden]` e atotprezent` în mass-
ce este esen]ial nu se petrece în lume f`r` sunet, nimic Evident, nu toate confesiunile practicate azi de ame- media: aceea a unei Americi materialiste [i consumiste
nu se petrece mute[te. Ast`zi, într-un moment când ricani au pondere vizibil` [i impact egal asupra scenei – America moravurilor u[oare, superficial`, brutal`,
s-ar p`rea c` privirile nu mai sunt la în`l]ime, când tin- publice. Conform statisticilor, trei sau patru sunt cele hedonist`, instinctual`, nest`pânit`, a[a cum o vedem
dem s` ne declar`m mul]umi]i cu un prezent limitat la cu înrâurire pregnant` asupra culturii [i societ`]ii. Ex- în[irat` în tir continuu pe sticl`, pe marile ecrane, în
spectacole, la limbajul vacarmului economiei [i pie]ei, ceptând catolicii – numeric majoritari ca bloc în raport publica]ii [i uria[e reclame?
e momentul s` ne acord`m auzul pentru a asculta [i cu toate celelalte denomina]iuni –, statisticile arat` c` Un r`spuns provizoriu ar fi c`, în ]ara tuturor
judeca o societate ghidându-ne dup` sunetele pe care grupul religios de presiune cu cel mai important im- libert`]ilor, exist` libert`]i mai strident vizibile decât
le degaj`, dup` arta ei, dup` festivit`]ile ei, mai curând pact pare s` fie cel al bapti[tilor. Conven]ia Na]ional`, altele. Pulsul religios al Americii adânci e azi ]inut
decât dup` statisticile ei. Aplecând urechea la sunetele care-i reune[te pe cei din sud – The Southern Baptist tot mai mult la distan]` de spa]iul public, din cauza
lumii în care tr`im, vom în]elege mai bine unde este Convention –, joac` un important rol în via]a ameri- “corectitudinii politice” – care, dând noi interpret`ri
ea târât` de nebunia omeneasc` [i încotro se îndreapt` can` cu cei peste 16 milioane de membri, c`rora li se gândirii constitu]ionale americane, consider` c` locul
viitoare rena[teri care se pârguiesc de pe acum”1. adaug` cei aproape 4 milioane afilia]i la The National religiei e exclusiv în biserici. Hollywoodul, cu uria[ele
Larma mediatic`, cortegiul de sunete [i r`sunete Baptist Convention. Ei sunt urma]i îndeaproape de lui orchestr`ri de sunet, ac]iune, publicitate [i imagine
ce înso]e[te azi actul de comunicare al Americii cu corpul credincio[ilor mormoni – 6 milioane – [i de cei e de partea acestui punct de vedere.
lumea se preteaz` unui astfel de unghi de abordare. peste 4 milioane de penticostali. Libertatea Hollywoodului [i libertatea de interpre-
Zgomotul de peste Ocean reverberat ast`zi pe glob vine Spectrul social ([i, prin rico[eu, electoral) influen]at tare a unor c`r]i de c`p`tâi ale majorit`]ii americanilor
s` dea în parte dreptate [i mai vechiului adagiu al lui de credincio[ii acestor culte explic` bun` parte din se afl` aici în contrapunct – cu o diferen]` clar` de
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
14
expunere în mass-media. Acesta nu e singurul paradox, tocmit sub administra]ia Reagan de o comisie special` ile de violen]` delictual` din arena intern` american`
c`ci America este [i r`mâne un t`râm al contrastelor. a Departamentului american al educa]iei. “Funda]iile a zilelor noastre.
În ]ara care a dat [i d` cel mai mare num`r de laurea]i ai educa]ionale ale societ`]ii noastre sunt de la un timp A[a cum arat` statisticile, majoritatea americanilor
Premiului Nobel, mass-media abia dac` î[i pomene[te erodate de un val crescând de mediocritate care ame- sunt oameni crescu]i în frica lui Dumnezeu – chiar
laurea]ii, titanii [tiin]ifici, geniile, scriitorii. Preponde- nin]` însu[i viitorul nostru ca na]iune” – avertiza în dac` uneori candid luminat`. Exist` îns`, la extremit`]i
rent prezente sunt pe sticl` [i în media vedetele indus- 1983 acel raport. “Dac` o putere str`in` inamic` ar fi ale societ`]ii, uneori foarte jos, alteori în vecin`tatea
MODELUL AMERICAN

triei de divertisment [i cele sportive. încercat prin absurd s` impun` Americii mediocri- vârfurilor, grupuri pentru care libertatea este – ast`zi
În mass-media, la Hollywood, în pres`, vom g`si, tatea performan]elor educative care exist` azi în ]ara mai mult decât ieri – interpretat` ad libitum. O pre-
a[adar, doar palide reflect`ri ale culturii înalte, doar noastr`, am avea tot dreptul s` consider`m o astfel de eminen]` a manifest`rilor acestora este vizibil`,
palide oglindiri ale fa]etei morale a culturii america- ingerin]` un act de r`zboi”. Sunt cuvintele ministrului exploziv prezent` în mass-media. Efectele muta]iei se
ne populare, cea din care î[i hr`nesc convingerile [i de atunci al educa]iei, T.H. Bell, avertizând executivul simt, fie prin mimetism, fie prin c`derea barierelor de
credin]ele foarte mul]i dintre membrii marelui corp. de atunci în leg`tur` cu un fenomen în acel timp înc` discern`mânt, pân` departe.
Paradoxal, parte din r`sfrângerile acestei importante în fa[`. A[adar, pe de o parte, caren]e majore de educa]ie
componente a spiritului american – a[a-numita “moral Derapaje crescânde în sistemul de educa]ie public [i, pe cale de consecin]`, o diminuare accentuat` a
majority” – se reg`se[te îns` înv`luit` în formul`ri – nu neap`rat particular, nu neap`rat “Ivy League” facult`]ilor intelectului cognitiv, la mul]i – înde-
cumva ambigue, prezente discursiv în sfera politicii –, dar mai cu seam` în cel primar [i mediu, declinul osebi la tân`ra genera]ie. E cunoscut` proverbiala
– evocate frecvent în retorica unor campanii electorale cuno[tin]elor generale, mediocritatea performan]elor ignoran]` a multor americani în materie de geografie
–, subiect de care ne vom ocupa pu]in mai târziu. din înv`]`mântul de stat aveau îns` s` continue [i istorie. Apoi, în numele “corectitudinii politice”,
dup` anii administra]iei Reagan. Prin for]a lucrurilor, libertatea unora de a pune sub obroc factorul moral în
Fe]ele violen]ei concurentul [colii s-a afirmat în schimb tot mai mult educa]ie, ca [i o surdin` pus`, deliberat sau nu, asupra
tubul catodic, televizorul, filmul, panoplia armelor de cuno[tin]elor edificatoare de cultur` [i comportament,
Circul` printre solda]ii din Irak un scurt poem difuzare a informa]iei în mase, instrumente mediatice cândva obi[nuite în vechea Americ`.
despre cruzimea glon]ului. Versurile apar]in lui Brian [i electronice formatoare de mentalit`]i, frânând mult Pe de alt` parte, libertatea releelor de mass-media
Turner, sergent [i poet, prezent la un moment dat în puterea c`r]ii, limitând tot mai mult [i tot mai drastic de a influen]a societatea prin administrarea unor sufo-
mijlocul carnajului început acum cinci ani în Meso- timpul de reflec]ie al multora asupra cuvântului scris. cante doze de violen]`, fie sub form` de divertisment,
potamia. În vechea Americ`, educat` tradi]ional, cet`]enii fie sub form` de informa]ie – lansat` prin film, jocuri
Poemul s`u, intitulat “Here Bullet”, a ap`rut recent
pe prima pagin` a s`pt`mânalului Book World, supli-
ment al marelui cotidian The Washington Post: “Dac`
trup pofte[ti, iat`-l: carne [i mu[chi,/ tendoane [i zgârci,
clavicula spart`,/ aorta cu valvele vrai[te,/ saltul privirii
pe sinapsa spintecat`./ Adrenalina pe care o pofte[ti
– iat-o./ Fulger inexorabil, intrat în sânge,/ metal în
clocotul corpului viu…/ Ascult` la mine, glonte:/ Nu tu
închei fraza/ Când [uieri spre ]int`./ Aici eu vorbesc,/
din adâncul r`runchilor,/ cu toat` puterea rostirii,/
trimit în pocnet spre tine cuvântul./ În icnetul clipei,
]eav` e gura:/ La rafalele tale/ Merg [i eu drept la ]int`./
Ascult` glonte la mine: pun punct prin cuvânt./ Cuvân-
tul bate, el pune punct b`t`liei:/ Ascult`, glonte: aici de
fiece dat`,/ aici e sfâr[itul lumii”.
Puterea cuvântului fa]` în fa]` cu puterea glon]ului
a fost abordat` din alt` perspectiv` de William Pfaff în
Cântecul glontelui – The Bullet’s Song –, o incisiv` reflec]ie
despre fe]ele violen]ei în contextul general de istorie
marcat, ast`zi [i ieri, de r`zboaie, de terorism; de bruta-
la orchestrare de dezl`n]uiri de violen]` organizat` ce
nu cunoa[te limite [i frontiere.
Vorbim îns` mai întâi despre mass-media [i pulsul
violen]ei în contextul american de acas`. Violen]a
debridat` ca simptom al pulsului american prive[te
pe to]i cei ce absorb aproape zilnic bombardamentul
mediatic prin care imaginea Americii e difuzat` la ora
actual` în lume. O anume cultur` a pu[tii, a revolve-
rului – “gun culture” – e într-adev`r exploziv prezent`
pe micile [i marile ecrane, în jocuri video, pe Internet,
ecou al unor realit`]i brutale a c`ror dinamic` coloreaz`
bun` parte din manifest`rile marelui corp american, în
strident contrapunct cu America valorilor religioase.
Un fapt capital este c`, dintotdeauna, dreptul de a
purta arme a f`cut [i face parte din tradi]ia american`.
El figureaz` de peste dou` secole în Constitu]ie, sub ti-
tlul doi din The Bill of Rights. {i totu[i niciodat` ca acum,
în epoca exploziei informa]ionale [i a atotprezen]ei
releelor de mass-media, societatea american` nu a cu-
noscut atâtea explozii de violen]` delictual`, omoruri
în locuri publice – [i, detaliu [ocant!, multe dintre ele
în colegii, licee [i [coli. s-au bucurat dintotdeauna de dreptul de a purta arme. video, televiziune. Pe de o parte, numeric minoritare,
Au ]inut afi[ul violen]ele juvenile de la Columbine Libere dezl`n]uiri de omoruri cu arme de foc ca în pre- goluri de con[tiin]`, caren]e de cultur` moral` [i in-
[i, mai recent, masacrul de la Virginia Tech. În filmul zent nu s-au întâlnit niciodat`. Michael Moore a abor- telectual`. Pe de alt` parte, contextul permisiv în care
Bowling for Columbine, Michael Moore pune în prim- dat alte dimensiuni ale aceleia[i probleme în cel`lalt – desigur, nu de ieri, de alalt`ieri – americanii au acces
plan delincven]a cu arme de foc, încercând s` suge- film al s`u, Fahrenheit 9/11. Acolo unghiul de atac era nestingherit la arme.
reze premisele unei explica]ii cauzale: armele ar fi de pus mai ap`sat pe cauzele materiale, pe interesele eco- Ace[tia sunt doi dintre factorii ce dau pulsului Ame-
vin`… Ca la Virginia Tech, masacrul de la Columbine nomice [i politice subiacente fenomenului. ricii de azi, a[a cum îl vedem proiectat în mass-media
s-a produs îns` în incinta unui a[ez`mânt de carte, La o judecat` mai atent`, aplecând urechea la pulsul – paradoxal, în contrapunct cu valorile religioase –, o
de educa]ie. Cum sunt astfel de dezl`n]uiri, în astfel corpului social zvâcnind din adânc, e limpede îns` c` coloratur` brutal`. Ar putea fi atinse aici conota]iile
de locuri, cu putin]`? Lucrul pune de fapt chestiunea nu posesia armelor ori produc]ia de arme în sine pot de interes economic: ar intra la acest capitol intere-
raportului dintre dou` realit`]i în raport de interdepen- explica originea [i cauzele flagelului, c`ci americanii sele industriilor de armament, interesele re]elelor de
den]`. Educa]ia, pe de o parte – mai bine zis, caren]ele s-au bucurat de dreptul de a purta arme dintotdeauna, divertisment mediatic care cultiv` pe unde violen]a
ei. {i, desigur, disponibilitatea instrumentelor materi- f`r` s` se fi înregistrat în istorie dezl`n]uiri gratuite pentru ra]iuni comerciale de “rating” etc. Acestea sunt
ale necesare violen]ei. de violen]` omicid` precum cele cunoscute în zilele subiacente fenomenului cu b`taie vast` despre care
Despre educa]ie mai întâi. Anul acesta marcheaz` noastre. Nu armele ca obiect, ci ceva modificat în vorbim.
împlinirea a 25 de ani de la apari]ia unui document structura moral`, în forma]ia etic` a unei anume p`r]i Pornind de aici, gr`itor e reversul – s`-i zicem penal
intitulat A Nation At Risk – O na]iune în primejdie –, în- a marelui corp social american vine s` explice explozi- – al acestei st`ri de fapt: cea mai religioas` na]iune
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
15
din lume ]ine în închisorile ei un sfert din totalul John Updike sau Philip Roth î[i p`streaz`, desigur, as- sincroniz`rilor; prin modul în care poate servi ac-
de]inu]ilor închi[i în celelalte ]`ri de pe glob. America- cendentul, dar actul lor de prezen]` în aren` este palid tului de comunicare al altor culturi cu America.
nii însumeaz` îns` doar 5% din popula]ia planetei. prin compara]ie; [i de interes public limitat. În mass- Condi]iile acestui act cognitiv depind în bun` m`sur`
Paradoxul despre care vorbim invit` la reflec]ie, media, numele lor [i ale altora ca ei, rareori prezente de distinc]iile pe care le oper`m la momentul când
c`ci rolul instrumental al re]elelor de mass-media nu în prim-plan, nu stârnesc interesul social pe care, nu tragem, chiar [i cu titlu provizoriu, concluziile: acel
poate fi pus la îndoial`, nici în ceea ce prive[te decli- foarte departe de noi, îl stârneau un Saul Bellow sau distinguo necesar care d` fiabilitate actului intelectual

MODELUL AMERICAN
nul cunoa[terii intelectuale [i morale, nici în ceea ce Norman Mailer. Poezia unor Mark Strand sau Charles atunci când obiectul impune prin însemn`tate.
prive[te proiec]iile de violen]` propagate exploziv în Wright treze[te interes în cercuri la fel de înguste. Mai Ce ar fi de re]inut de pe urma acestei sumare ochiri
ochii marelui public – cu for]a exploziv` a exemplului popular` e poezia rostit` [i cântat` pe viu la microfon asupra celor trei simptome abordate aici sumar – spi-
– prin televiziune, publicitate, jocuri video [i, nu în ul- de un publicist, romancier, cânt`re] [i poet ca Garrison ritul religios, factorul violen]`, factorul crea]ie – ]ine
timul rând, enorma influen]` a Holywoodului asupra Keillor, care î[i datoreaz` renumele prezen]ei sale con- de sim]ul selectiv [i discern`mântul propriu fiec`ruia.
culturii de mas`. Contrapunctul dintre America valori- stante la radio. E vorba despre dreptul de a judeca, de a afirma valori
lor morale [i America mediocrit`]ii intelectuale, Ame- Mai percutant` [i direct` prin impactul ei cvasi- într-un fel sau altul. Despre dreptul de a reac]iona
rica industriei de entertainment, a afi[`rii violen]elor [i mediatic, mai inconfundabil` de la prima ochire, prin cuvânt [i fapt` la violen]`. Despre dreptul de a
a impulsurilor debridate prin mass-media nu poate fi este, desigur, eflorescen]a artelor vizuale americane. aprecia critic, prin delimitare, simptomele unei culturi
mai clar. În acest sens, recenta expozi]ie “The American Evolu- – atunci când excesele ei devin stridente.
Cum se r`sfrânge paradoxul acestor dou` fa]ete, tion: A History Through Art”, deschis` în prim`vara Este evident` capacitatea Americii de a influen]a [i
numeric inegale, se poate vedea, ca simptom distant, acestui an la Muzeul Corcoran din Washington. Luate modifica, prin for]a impactului ei, coordonate preexis-
în sfera politicii, unde un electorat în majoritatea ca simptom, artele pot vorbi într-adev`r conving`tor tente din alte arealuri de civiliza]ie [i cultur`. Pe de alt`
lui integru [i religios (e drept: [i u[or de confuzat, [i despre pulsul succesiv al momentelor de civiliza]ie, parte, America este departe de a fi perfect`. Ea ofer`,
de obedien]e multiple) a putut încredin]a prin vot despre profilul culturilor în evolu]ie, în mers. Citim totu[i, unul dintre cele mai percutante modele de so-
cârma unor factori de decizie care, invocând numele din mers atmosfera unei epoci de civiliza]ie, aerul cietate cunoscute de istorie. Influen]a ei se r`sfrânge
moralit`]ii – a[a-numita “moral clarity” –, au slobozit, unui secol, atunci când, vizitând un muzeu, p`[im azi în fel [i chip pe glob. În fluxurile [i refluxurile sale,
cu arme [i bagaje, demonii r`zboiului mult dincolo dintr-o sal` într-alta [i suntem frapa]i de diferen]`. for]a acestui model, masiv prezent în comunicare [i
de hotarele Americii, sem`nând violen]` [i moarte în Trecând dintr-o înc`pere în alta, de la arta medieval` mass-media, î[i pune astfel pecetea în cele mai felurite
sânul unor comunit`]i umane de la mari dep`rt`ri, la arta european` a Rena[terii, ochiul iubitorului de maniere asupra altor arealuri de civiliza]ie [i cultur`,
f`r` leg`tur` cu atentatele criminale din septembrie frumos tr`ie[te contactul cu diferen]ele [i evolu]iile a existen]ei cotidiene, a moravurilor, a crea]iei, a
2001, invocate îns` ca ra]iune… Vorbim de acele locuri de stil ale unei societ`]i. De la Fra Angelico la Leonar- mentalit`]ilor. Ale noastre. În acest sens, aplicabilitatea
unde toate fe]ele fratricidului – ura sinuciga[` [i vraj- do – dou` epoci, dou` pulsuri de societate [i cultur` unora dintre concluzii la condi]ia proprie locului b`tut
ba –, sc`pate din frâu în desc`tu[`ri haotice, îmbrac` pentru civiliza]ia [i cultura Italiei. Ca trepte de reper de istorie unde ne afl`m d`, f`r` îndoial`, context bogat
formele unei tragedii omene[ti aparent f`r` ie[ire. Irak istoric, una e Olanda lui Bruegel (a c`rui pânz` “Lupta considera]iilor noastre.
este unul din numele acestui impas, care continu` dintre Carnaval [i P`resimi” e incisiv comentat` de Ca reper în comunicare, pulsul Americii ne prive[te
– reflectat zi de zi, prin interminabilele lui consecin]e, Attali în Bruits) – alta, Olanda lui Rembrandt. Ca una pe to]i. Aplecând urechea la semnele relevante,
în mass-media… dintre vocile cet`]ii, artele sunt un indicator de puls operând distinc]iile de rigoare, sporim [i adâncim
În arena marii democra]ii care este America, fa]` social [i istoric, un contor al prefacerilor ce survin capacitatea noastr` de în]elegere a condi]iei umane la
în fa]` cu gura tunului [i ]eava pu[tii, cuvântul nu în gust [i maniere; al modului de a reflecta umanul, un important punct de r`scruce al istoriei; ne înt`rim
tace. În fa]a acestor întors`turi, în care media, presa [i ierarhiile [i valorile, mersul înainte al lucrurilor, ten- capacitatea de a stabili [i între]ine raporturi, nu doar
jurnalismul american au fost [i sunt implicate, cuvân- siunile creatoare, unele polariz`ri din sânul corpului sincrone, dar [i constructive – la rigoare critice –, cu
tul, chiar dac` cu relativ` întârziere, d` acum – critic social. modelul despre care vorbim.
[i public – replic` glon]ului. E [i aceasta o fa]et` din Din acest punct de vedere, artele vizuale americane Cu toate excesele decelabile în pulsa]iile lor,
dinamica unei societ`]i libere în c`utarea [i reg`sirea de azi trimit un mesaj mult diferit de cele înregis- direc]iile americane de început de mileniu nu las` pe
unui echilibru [i a echidistan]ei fa]` de evolu]ii domi- trate anterior în istoria artelor plastice cultivate de nimeni indiferent. Ele invit` la reflec]ie. Semnificativ,
nate, pe scena istoriei, de rezonan]e multiple ale fe]elor genera]iile precedente. E vorba de o vizibil` desc`rcare un critic al exceselor postmoderne – l-am numit pe
violen]ei. iconoclast`, de o rebeliune contra canoanelor, mergând Papa Benedict al XVI-lea, devenit recent Doctor Hono-
Realizatorul de televiziune Morgan Spurlock, cre- pân` la cvasi-spulberarea prezen]ei umane tradi]ionale ris Causa al universit`]ii clujene – î[i exprima recent,
atorul programului TV de mare popularitate “Thirty din cadru. Frumosul însu[i e pus în chestiune de mul]i când s-a aflat la Washington, încredin]area c`, în pofi-
Days”, a atacat cu verv` tema violen]ei r`zbun`toare, [i, în maniere [ocante, întors pe dos. Expozi]ii de acum da oric`ror umbre, America a fost [i r`mâne un loc al
sc`pat` din frâu peste hotare, într-un documentar de câ]iva ani ca “Regarding Beauty” de la Hirshhorn speran]ei: un loc unde binefacerile libert`]ii au dat [i
lung metraj intitulat Where in the World Is Osama Bin sau “Sensation” de la Brooklyn Museum sunt câteva dau mereu speran]ei o [ans`. C`ci pentru americani,
Laden. Premiera a avut loc la Washington [i New York exemple la îndemân`. {tergerea diferen]elor dintre popor al speran]ei, nimic nu este ireversibil.
în prim`var`. Filmul lui Spurlock vorbe[te despre înalt [i trivial, dintre profan [i sacru, dintre frumos [i Nu am gre[i foarte mult spunând c` pulsul Ame-
efectele cu b`taie lung` ale violen]elor ce debordeaz` urât în reprezentare constituie tot atâtea simptome. ricii de azi în actul comunic`rii cu alte meridiane de
peste hotare, în replic` la cele întâmplate în septembrie Impactul tehnologiilor digitale asupra artelor plastice cultur` poate servi ca reper nu doar în privin]a unor
2001. Spurlock a scos [i o carte cu acest titlu. ca [i inserarea trupului viu al artistului în oper`, fie delimit`ri necesare, ci [i în lec]ia major` de desprins
Din alt unghi, noi aspecte legate de justific`ri ale ca presta]ie video, fie ca diseminator verbal de mesa- – cu realism [i luciditate – din experien]a ei unic`, de
acelora[i dezl`n]uiri de violen]` – ca [i de r`spunderea je, este [i ea o realitate. Stârnind scandal, plasticiana înainte-merg`toare pe t`râmul a ceea ce am înv`]at s`
presei [i a jurnalismului legat` de acestea – au fost Renée Cox s-a autoreprezentat, de pild`, în costumul numim, de la ea, “trial and error”.
recent abordate de David Barstow într-un articol Evei ocupând în picioare locul central între apostoli,
scrupulos documentat cu titlul “Behind TV Ana- într-o parodie a Cinei de Tain` – “Yo Mama’s Last Sup- l
lysts – Pentagon’s Hidden Hand”, ap`rut în The New per”. Un alt exemplu de prim-plan e Matthew Barney, 1 “Le savoir occidental tente, depuis vingt-cinq siècles, de

York Times. Textul ilustreaz` pe baz` de fapte drama creatorul unor secven]e video intitulate “Cremaster”, voir le monde. Il n’a pas compris que le monde ne se regarde
interac]iunii dintre integritate, media, politic` [i inspirate de fe]e anatomice ascunse ale corpului uman pas, qu’il s’entend. Il ne se lit pas, il s’écoute. Notre science a
violen]ele istoriei în mers. în mi[care (în spe]` mu[chiul testicular, cu mi[carea sa toujours voulu surveiller, compter, abstraire, castrer les sens
alternant` între sus [i jos). Zoomorfizat prin adaos de oubliant que la vie est bruyante (…) bruits du travail, bruits de
Pulsul Americii în vocile frumosului urechi ovine, artistul în persoan` î[i îmbin` prezen]a fête, bruits de vie et de nature; bruits achetés, vendus, impo-
cu lucrarea, figurând al`turi de un ]ap, nu îns` orice sés, interdits, bruits de révolte, de révolution, de rage, de dése-
În A Nation at Risk, raportul de acum un sfert de ]ap: ]apul cu patru coarne din Insula Man, coarne care spoir (…) Musiques et danses. Complaintes et défis. Rien ne se
secol, efectele de lung` durat` ale crizei din educa]ia – ciud`]enie [i raritate a naturii – pot fi îndreptate când passe d’essentiel dans le monde sans que le bruit s’y manifeste.
american`, pe atunci incipient`, erau descrise prin în sus [i când în jos. Aujourd’hui, à un moment où le regard semble faire faillite, où
prisma unor repercusiuni negative în viitor asupra Vorbind despre crea]ia lui Matthew Barney – luat ca l’on se contente d’un present fait de spectacles, de vacarmes et
progresului economic. Descriere exagerat de pesimist`, exemplu [i ca simptom de civiliza]ie –, criticul David de marches, il faut apprendre à juger une société à ses bruits, à
c`ci, departe de a fi afectat` de declinul educa]iei gene- Joselit, care pred` istoria artei la Yale, nota c` “acesta, son art et à ses fêtes plus qu’à ses statistiques. À tendre l’oreille
rale, economia american` a prosperat în paralel spec- ca [i mul]i arti[ti ap`ru]i dup` anii ’90, sugereaz` o aux bruits du monde on comprendra où l’entraîne la folie des
taculos, mânat` înainte de legile profitului material lume post-uman`”, în care, prin inversare, diferen]ele hommes, quelles renaissances sont déjà à l’oeuvre” (Jacques
[i insa]iabilele exigen]e ale produc]iei [i comer]ului. dintre regnurile uman [i animal sunt pervers estom- Attali, Bruits – Essai sur l’économie politique de la musique, Fayard,
În acest context, în`bu[ite [i de consumism, cultura pate. “Corpul uman el însu[i e în]eles ca apar]inând PUF, 2001, p. 11).
[i artele – obnubilate de media – au intrat îns` treptat sferei publice”. Iar diferen]ele dintre genuri, sexualit`]i, 2 “Like many artists of 1990’s, Barney suggests a new post-

într-un con de relativ` penumbr`, vizibilitatea lor pe cele de sus [i cele de jos apar abolite. Dup` aprecierea human world in which the body itself is understood as a public
marea scen` american` devenind dramatic mai mic`. profesorului David Joselit ar fi vorba de “o reac]ie de sphere. Here the relaxation and even suspension of sharp dif-
Faima unor mari personalit`]i literare de statura unor alternan]` critic` la adresa comandamentelor nescrise ferentiation between genders, sexualities and ethnicities may
Faulkner sau Hemingway, ocupând cândva avanscena, ale unei lumi devenite prizonier` a comercializ`rii offer an alternative to a world that has been hemmed in by the
]ine azi de domeniul trecutului. Aureola unor poe]i fiec`rui act, a fiec`rui gând, a fiec`rei emo]ii”2. commercialization of virtually every act, thought and emotion”
ca Wallace Stevens sau Robert Penn Warren nu mai Relevan]a unei incursiuni selective ca aceasta (David Joselit, American Art since 1945, Thames and Hudson,
este admirat` azi decât în cercuri închise. Prozatori ca rezid` în felul cum poate fi util`, în spirit realist, 2003 p. 240). j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
16

Laturile unui triunghi


INTERPRET~RI

S
CRIIND despre tandemul baricadelor. Admir`m un nivel de administrative, interzicerea de a ]ine semnalele false pe care le-a difuzat, dar
Malraux – Drieu La rafinare intelectual`, de des`vâr[ire a cursuri. Cel care i-a luat ap`rarea a fost care a coagulat o echip` de ale[i, a fost,
Rochelle am re]inut un sensurilor [i a exprim`rii, rod al unei Jaspers, nu f`r` mustr`ri de con[tiin]` cum spune Mihai {ora, un “trezitor”,
moment ie[it din firesc. evolu]ii în timp, al unei selec]iuni dup` conflictul de principii care i-a un “nelini[titor”, în nici un caz un
Întrebat de un reporter în în cultur`. Sunt momente fericite de separat. El a amintit c` se discut` [arlatan. O încercare de reîntregire
1936 cum s-ar comporta pe câmpul împlinire, care se reediteaz` greu [i cazul unui mare filosof [i c` r`t`cirea a spiritului grup`rii l-a obsedat pe
de lupt` dac` în tran[eea opus` s-ar care revendic` o interpretare adecvat`. condamnabil` a durat doar o perioad` Eugen Ionescu, care a continuat [tafeta
afla prietenul s`u, Drieu a r`spuns, Întrez`rim structuri paralele (pilde [i nu trebuie s` duc` la intoleran]`. lui Sebastian. Fotografia din pia]a
voind s` par` obiectiv, c` l-ar împu[ca propuse: Sebastian – Eliade, Jaspers, Ca s` se explice, ceea ce Heidegger n-a Fürstenberg în Paris îi arat` pe cei
f`r` ezitare. De altfel, a ad`ugat el, ca Heidegger), evident, diferen]ele, în f`cut prea des, vinovatul i-a m`rturisit trei (Ionescu, Cioran, Eliade) senini,
s` atenueze provocarea, era convins consisten]a organic`, în amploarea mai târziu c` i-a fost ru[ine (“Ich habe expansivi, optimi[ti, au ref`cut o
c` dac` n-ar proceda în acest fel, demersului, sunt enorme, dar îng`duie mich geschämt”). Era ru[inea unui om absen]`, au avut puterea de regenerare.
Malraux s-ar fi sim]it jignit, n-ar fi [i definirea unei înrudiri de tipul foarte mândru, care atinsese o culme a Ca o coinciden]` de ursit`, au s`rb`torit
vrut în ruptul capului s` fie favorizat vaselor comunicante. în]elegerii spirituale, dar c`lcase gre[it atunci în biografia lor un nou debut,
de soart`. Striden]a ap`rea îns` în alt` Am avertizat c` similitudinile nu în rela]iile dintre oameni, am`git de o au început o alt` carier`, cucerind
parte, în aparen]a de normal pe care estompeaz` marile diferen]e, care pe n`luc`. faima în lume, compunând câte o
o c`p`ta declara]ia despre practicarea drept cuvânt înt`resc senza]ia c` orice Trecând pe un alt versant al capodoper`, Cânt`rea]a cheal` – Eugen
ferocit`]ii. Era perioada când conflictul apropiere e imposibil`. M` preocup` culturii, semnalez puncte de Ionescu, Tratatul despre descompunere
dintre extrema dreapt` [i extrema aici îns` ceea ce îi înrude[te, dincolo de intersec]ie cu dilema lui Mihail (Précis de décomposition) – Emil Cioran,
stâng` c`p`ta propor]ii neb`nuite, contraste, adic` o credin]` în afinitatea Sebastian, f`r` a specula pe Istoria credin]elor religioase [i Mitul
iar înregimentarea ideologic` avea afectiv`, determinat` în special de suprapuneri în ce prive[te liniile eternei reîntoarceri – Mircea Eliade. Era
absolut` prioritate. În cei aproape zece con[tiin]a valorii. De aici asocierea pe cuget`rii. Jurnalul ap`rut postum a o aventur`: saltul de la anonimitate
ani care au urmat, cei doi scriitori au care o fac cu drama tr`it` de Heidegger provocat vâlv` pentru c` a zugr`vit la suprema notorietate sub cupola
polemizat cu înver[unare între ei, [i Jaspers, ciclul apropierii [i vrajbei cu mult` for]` declinul unei iluzii. unei în]elegeri umaniste, democrate.
totodat` nu s-au pierdut din priviri, dintre ei. Au respectat obiceiul s` se Autorul nu-[i putea dezlipi privirea La fiecare are loc o rena[tere de la
s-au str`duit chiar s` intervin` unul în vad`, în intervalul pa[nic, cel pu]in de la spectacolul rinoceriz`rii celui zero, timpul anterior, cel al primei
sprijinul celuilalt când o amenin]are o dat` pe s`pt`mân` vreme de mai mai bun prieten, Mircea Eliade, brusc tinere]i, e estompat, de[i el subzist` la
se apropia n`valnic. Am evocat în mul]i ani. Amfitrion, Jaspers îi oferea captiv în cu[ca s`lb`ticiei. Sebastian o examinare mai atent`. În acest trio,
articolul consacrat tandemului faze oaspetelui o camer` din apartamentul nu înceteaz` s` viseze cu ochi treji Eugen Ionescu preia într-un fel func]ia
de tensiune: Drieu, în calitate de s`u modest la Heidelberg, un spa]iu ziua dezmeticirilor, când va putea lui Mihail Sebastian, împiedicat
controlor al literelor desemnat de auster, un pat [i o mas` de lucru fi mântuit [i prietenul contaminat: de o fatalitate s` supravie]uiasc`
nem]i s` supravegheze comportarea unde Heidegger putea ziua citi, scrie, “Strada urca pân` la noi, vrând- [i s` celebreze împ`carea [i marea
breslei, a evitat totu[i s` fie sanc]ionat iar seara se vedeau ca s` dialogheze nevrând în cea mai anodin` reflec]ie împlinire.
Malraux, l`sat s` se relaxeze în b`taia nestingherit. Când conversau o f`ceau simt sp`rtura mereu mai mare Nu putem uita îns` cea de-a treia
soarelui la ]`rmul m`rii. La rândul cu o neînfrânat` sinceritate, istorisind dintre noi. Îl voi pierde pe Mircea latur` a triunghiului, ideologia
s`u, acesta a încercat s`-l smulg` despre colegi, profesori universitari, pentru atâta lucru? Pot uita tot ce devoratoare. Uime[te din aceast`
din capcana fascist` [i la sfâr[it n-a despre birocra]ia în cancelarii [i mai e excep]ional în el, generozitatea perspectiv` un fenomen care prinde
putut împiedica tentativa repetat` ales despre c`r`rile în filosofie pe care lui, puterea lui de via]`, omenia lui, contururi acum paradoxale, se
de sinucidere. Cople[it de fric`, de le defri[au împreun`. Ap`rea curios c` dragostea lui, tot ce e tân`r, copil`ros, r`stoarn` semnifica]iile. Se sus]ine
ru[ine, de dezn`dejde, Drieu a cerut tocmai cei doi apostoli ai clarit`]ii [i sincer în el? Nu [tiu. Sunt între noi non[alant c` nu adeziunea la Legiune a
în ultimele clipe ca prietenul lui s` fie profunzimii cugetului se avântau cu t`ceri jenante. Voi face tot posibilul fost sursa r`t`cirii, r`ul nu a fost chiar
executor testamentar, misiune de care voluptate pe un drum în necunoscut. ca s`-l p`strez. Totu[i…” Era un soi atât de r`u. Garda de Fier e sacralizat`,
el s-a achitat irepro[abil. Nu prevedeau unde vor ajunge. de jur`mânt de devo]iune care nu s-a considerat` o baie a revigor`rii. Nu
Între cei doi s-a instituit un liant Aveau încredere oarb` în îndeletnicirea mai putut des`vâr[i. Sebastian a murit se mai vorbe[te de înclina]ia c`tre
al dependen]ei. Îmi imaginez re]eaua care nu se desena înc` limpede, imediat dup` pr`bu[irea fascismului totalitarism, de aversiunea fa]` de
de fire care îi unea sub forma unui tatonau în cea]`, f`r` s` cunoasc` exact într-un accident stupid. Occident, de simpatia pentru nazism,
triunghi: pe o latur` ie[ea la iveal` ]inta. Heidegger adnota: “noi nu [tiam Când reconstituie atmosfera de elogiul închiderii [i al întoarcerii la
talentul, erau a[i în cursa pentru amândoi ceea ce vrem, totu[i suntem întâlnirilor, membrii grupului de origini, cu anatemizarea modernului.
glorie, de]ineau deci o valoare purta]i de o în]elegere a lucrurilor scriitori interbelici î[i aminteau de Mai ales e omis` xenofobia, care nu se
incontestabil`. La o alt` dimensiune care nu s-a închegat explicit”. Apoi climatul dialogului [i li se p`rea rezuma la planul teoriei, ci încuraja
se închegase un ata[ament cu totul va exclama într-o alt` epistol`: “Es c` asist` la o frenezie a spiritului. în cotidian violen]a [i crima ordinar`.
particular, tr`iau nostalgia afinit`]ii wird noch philosofiert! Gute Nacht!” Ei atinseser` o performan]` a Str`duin]a de a reabilita mari spirite
spirituale, deveniser` amici la (Se mai face filosofie! Noapte bun`!) comunic`rii, cugetul [i expresia s-au prin demonstra]ia c` au avut revela]ia
cataram` (în Condi]ia uman` va fi Era supremul elogiu adus simbiozei rafinat la maximum în aceea etap`, degringoladei, c` s-au lep`dat de
proclamat` “fraternitatea viril`” între lor intelectuale. Nutreau aspira]ia limbajul de toate zilele p`trunsese în Satana (ispita fascist`) – este anulat`.
eroi, campioni ai ac]iunii). Colegi de a reface celebre momente ale gândirea abstract`, iar idei de mare Ni se spune c` p`catul (afilierea la
de profesie, ei g`siser` împreun` comuniunii de spirit, ca între Goethe [i eleva]ie erau transpuse pe în]elesul Legiune) a fost tocmai fapta bun`,
un limbaj al rafinamentului estetic, Schiller, Wagner [i Nietzsche. str`zii. Era un moment de conjunc]ie mântuitoare. E ceva care contrazice
în]elegeau lucruri neaccesibile Apoi s-a c`scat pr`pastia, discursul [i de eflorescen]` dup` o acumulare modul de gândire european`, o
cititorilor de rând, atinseser` rara penibil al lui Heidegger cu ocazia lung` în timp care cu greu se mai putea discordan]`. Cineva conchidea recent
performan]`. Cea de-a treia postur` era prelu`rii rectoratului de la Freiburg, reface. Cioran nimere[te caracterizarea într-un comentariu: “atrac]ia legionar`
înrolarea ideologic`, factor de ruptur`, ploconirea în fa]a lui Hitler, n`zuin]a potrivit`: “Pre]uiam în ele mai ales asupra celor mai str`lucitoare spirite
fanatismul convingerilor îi situa la lui copil`reasc` [i suspect` de a fi un fel harul cu care tân`rul Eliade umplea de [i talente care define[te acest fenomen
antipozi. Astfel, includ în aceast` serie de c`l`uz` a conduc`torului (“Führer fream`t orice idee, o f`cea molipsitoare. intelectual [i artistic singular ca
alte exemple, destine cu o evolu]ie des Führers”). Coborârea în infern n-a O împresura cu un fel de isterie, intensitate în cultura român`”. Oare
similar`. Se deosebeau evident gradele durat mult, dar filosoful nu [i-a putut dar o isterie pozitiv`, stimulatoare, poate fi acesta versantul productiv
de implicare. dest`inui dezacordul cu sistemul nazist s`n`toas`”. La fel se putea zice despre pentru spiritualitatea nou`? De ce au
Recunoa[tem cristalizarea unui în condi]iile dictaturii. Mai târziu a ceilal]i, despre Nae Ionescu, c`l`uz` satisfac]ie unii intelectuali când se
contact în afara ideologiei, în afara trecut prin furcile caudine, sâcâieli malefic`, suspect`, care a p`c`tuit prin separ` de gândirea european`? j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
18

Limbajul democra]iei
Literatura, istoria [i genul autobiografic
ESEU

P
ROBABIL c` cea mai consistent` teorie a v`zut` ca deznod`mînt, dramatizat`; altminteri, ea c`rui observare poate înlesni formularea unor norme
literaturii contemporane este cea pe care fi- “este” pur [i simplu, semnifica]ia ei obiectivat` nefiind descriptive ale societ`]ilor sau culturilor tematizate.
lozoful francez Jacques Rancière o dezvolt` decît una cultural`: r`spunsul la întrebarea “Ce f`ceau Adev`rului revelat conform unei logici care st` la
în cîteva volume, începînd cu Mallarmé. La oamenii înainte s` moar`?” Istoria mentalit`]ilor este, baza Poeticii aristoteliciene (bios superior lui zoe) i se
politique de la sirène1 [i terminînd cu Politique vrea s` spun` Rancière – [i asta în contextul proiectu- opune adev`rul drept “cuvînt mut”, ca discurs nearti-
de la littérature2, trecînd prin La Parole muette. Essai sur lui lui de teorie a ideii de literatur` –, istoria vremurilor culat pe care istoricul vine [i-l integreaz` în propriul
les contradictions de la littérature3 [i Le Partage du sensible. democratice, atunci cînd oricui i se poate da cuvîntul lui discurs. Or, tocmai aici e problema. Faptul c` acest
Esthétique et politique4. Dar poate c` interesul filozofului în numele unei colectivit`]i pe care o reprezint`, cînd adev`r nud – i-am putea spune fenomenologic, pentru
pentru literatur` ca revolu]ie politic` a limbajului în- orice gest devine, prin repetabilitate, tipic pentru un c` se vrea adev`rul “lucrului” a[a cum apare – este tot
cepe cu La Nuit des prolétaires. Archives du rêve ouvrier5, anume obiect al cunoa[terii. o poveste; sunt tot cuvinte. {i atunci, revine Rancière,
carte în care figura muncitorului apare ca întruchipa- Rancière introduce în ecua]ie o alt` observa]ie pe trebuie s`-i ad`ug`m biografiei ca document o “critic`
rea ideii moderne de om – Blanqui se declar` muncitor care, iar`[i, o face de-a lungul întregului s`u proiect a ra]iunii biografice”, adic` a categoriei de “tr`ire” care
în 1836, cînd este arestat, uimind autorit`]ile cu acest teoretic: diferen]a dintre zoe [i bios – sau dintre “via]a devine în limbaj argument în expunerea unui proces
substantiv care nu le spunea nimic despre cel care-[i nud`” [i “traseu al vie]ii”, a[a cum se reg`se[te ea inter- de subiectivare. Aceast` critic` poate lua dou` forme:
dezv`luia astfel identitatea. Ideea de punere în oper` pretat` de Poetica lui Aristotel. Pentru Stagirit, logica într-o variant`, aceast` tr`ire subiectiv` este “obiec-
a fic]iunii ca literatur` [i ideea de punere în oper` a inventat` a ac]iunii are mult mai mare impact – estetic, tivat`”, adic` distins` de datele ei strict subiective,
comunit`]ii ca utopie (socialist`)6 relev` de aceea[i am spune azi – decît empiricitatea searb`d` a vie]ii individuale. Exemplu: Alain Corbin, Le monde retrouvé
preocupare pentru ceea ce putem numi, parafrazîndu-l clip` cu clip`. Literatura trebuie s` inventeze un par- de Louis-François Pinagot10. Autorul biografiei “unui
pe Rancière, “intrarea în istorie”7 a ceva pîn` atunci ne- curs care, verosimil, pare mai adev`rat decît adev`rul necunoscut” încearc` s` refac` firul vie]ii persona-
numit, a[a cum psihanaliza introduce “dera]iunea” în “nud”, cel mai adesea banal. Aceasta este, de altfel, [i jului pornind doar de la actele lui administrative. În
ra]iune prin pove[tile în care prinde resturile semnifi- legea poeticii clasice din clasicismul francez. cea de-a doua variant`, m`rturia scris` a personajului
cate ale incon[tientului prin liantul semnificantului. Or, istoria mentalit`]ilor se desparte, în proiectul devine adev`rat` tocmai prin diferen]a ei radical` fa]`
Poate tocmai de aceea interesul filozofului se în- ei de redare a adev`rului, de Poetica lui Aristotel. În- de procedurile comune de scriere [i este interpretat`
dreapt` atît spre estetic` – e[ecul utopiei comunitare cearc` s` nu mai “inventeze”, cu riscul de a reifica, de ca manifestînd adev`rul omenesc în ireductibilitatea
politice face s` vin` vorba despre proiectul comunit`]ii a depersonaliza. Ajungem astfel la un nod al textului lui subiectiv`, mai adînc` decît orice fapt obiectivabil,
estetice, tot de sorginte luminist` –, cît [i spre istorio- lui Jacques Rancière: moartea mare[alului, a[a cum reprezentabil. Este cazul lui Michel Foucault, cel din
grafie. Altfel spus, pe Rancière îl intereseaz` limbajul e relatat` de Duby, r`mîne aparent arondat` poeticii Moi, Pierre Rivière, ayant égorgé ma mère…11
adev`rului în epoca democra]iei, fie c` se opre[te aristoteliciene, dar în cu totul alt fel: cauzalitatea de- Aceast` conjunc]ie dintre o scriitur` [i o expresie –
asupra expresivit`]ii literare, fie c` z`bove[te asupra vine expresiv` – [i nu linear` –, iar exemplaritatea nu pîn` acolo încît scriitura încearc` s` anuleze distan]a
semnificativului din istoria mentalit`]ilor, ambele mai e moral`, ci [tiin]ific`. Din cauz` c` moartea lui care o separ` de expresie, a[a cum strig`tul înseamn`
moduri de subiectivare [i obiectivare în acela[i timp Guillaume exprim` ceva este ea povestit`, iar aceast` spaim` sau cum culoarea unui tablou înseamn` an-
între care adev`rul alearg` neîncetat, încercînd s` le moarte este prezentat` ca fiind un item dintr-un set goas` (scrie Sartre în Situations II) – revel` caracterul
prind` laolalt` pe amîndou` [i spovedindu-se f`r` s` care caracterizeaz` o anumit` cultur` la un moment de simptom al autobiografiei [i, astfel, caracterul ei
vrea în aceast` navet` sisific`. dat. Istoria mentalit`]ilor ar reu[i, astfel, s` fac` din literar în m`sura în care literatura modern` este un
Încerc`m s` urm`rim în acest eseu raportul pe care biografie un document înzestrat, dac` este bine ex- limbaj bolnav, tarat12, limbajul care alege pentru
filozoful îl stabile[te între discursul literaturii moder- ploatat, cu valoare de adev`r [tiin]ific; obiectivat. comunicare expresii ale sublimului, adic` expresii
ne, cel al istoriografiei [i cel al istoriei mentalit`]ilor Dar aici intervine altceva: limbajul literaturii. Pen- mai puternice decît cele care au putut [i pot fi repre-
– în care prima, literatura, joac` rolul de revelator tru ca istoria s` redea adev`rul omenesc din punct de zentate, semantizate, incluse într-un sistem stilistic
–, [i respectiv con]inutul lor epistemic. Altfel spus: vedere cultural, ea trebuie s` recurg` la “via]a nud`”. normativ conform poeticilor clasice.
cum se transmite adev`rul dup` ce sacrul religios a Nu are cum s` ajung` acolo decît prin intermediul Aceast` scriitur` este un mod privilegiat de subiecti-
fost ghilotinat? expresiei lingvistice. Or, regimul de discurs care are vare, pentru c` ea nu cere s` fie integrat` unei nara]iuni
Într-unul din capitolele din Politique de la littérature, în centru suprema]ia expresiei asupra reprezent`rii, deja scrise, ci consacr` subiectul ca autor – chiar [i in-
Jacques Rancière abordeaz` o chestiune fundamental` a empiricului asupra logicii, a lui a exista asupra lui a voluntar – dup` criteriul performan]ei estetice de care
pentru statutul epistemologic al literaturii. El aduce fi (într-un fel) [i a libert`]ii (incon[tiente) asupra cen- d` dovad` –, iar scriitorului (istoricului) nu-i r`mîne
împreun` trei tipuri de discurs: cel al istoriografiei zurii (ra]iunii) este literatura: adic` tot o fic]iune. Sau, decît s` valideze consacrarea, s` asiste la na[terea ei
clasice, cel al istoriei mentalit`]ii [i cel al literaturii. în cuvintele filozofului francez: “Pentru ca moartea public`, a scriiturii care na[te sublim, s-o expun` în
Întreprinderea este cu atît mai important` cu cît nu natural` a unui cavaler s` duc` la o istorie [tiin]ific`, vitrin`, a[a cum Marcel Duchamp a expus pisoarul
mai avem de-a face cu o opozi]ie tipic` fic]iune versus trebuie ca aceast` logic` s` fie frînt` pe chiar terenul în 1912, transformînd ideea de art` din me[te[ug
istorie, ci cu dou` cupluri antonimice: istorie clasic` ei, trebuie ca via]a obi[nuit` s` fie recunoscut` nu “ra]ionalizat” în voin]` de etalare a “vie]ii nude”.
versus mentalit`]i [i mentalit`]i versus literatur`. numai drept obiect posibil al unui poem, ci ca obiect Aceasta este – [i astfel trec la sintagma cea mai inte-
Georges Duby, cu a sa Guillaume le Maréchal8, îi poetic prin excelen]`”9. resant` care define[te proiectul lui Rancière – politica
ofer` ocazia primei confrunt`ri. Povestea mor]ii lui O asemenea tez` nu poate prinde u[or. În primul literaturii; o politic` a vremurilor democratice, pe de
Guillaume, a[a cum este spus` de Duby, nu are nimic rînd, pentru c` e paradoxal`. Pe de o parte, istoria o parte, deoarece consacrarea poate viza pe oricine [i
în`l]`tor. Moartea personajului nu se înscrie în nici mentalit`]ilor nu mai focalizeaz` momente mari ale oricînd în func]ie de con]inutul estetic al expresiei
un epos; nu este exemplar`, nu are nimic eroic. Este istoriei [i personaje surprinse în manifest`rile supre- sale, pe de alta o politic` “elitist`”, pentru c` r`stoarn`
vorba despre un ceremonial obi[nuit, a c`rui relatare me ale puterii lor publice. Istoria mentalit`]ilor nu normativitatea reprezent`rii, a vie]ii ca bios, pentru a o
ofer` cititorului ocazia extrapol`rii, nu a admira]iei. mai ia “de bun`” voin]a manifest` a acestor personaje înlocui cu estetica via]ii ca zoe; semnifica]ia expunerii
De[i personajului i se putea ata[a o biografie exem- pentru a extrage din ea un exemplu (pentru prezent) unor astfel de scriituri nu poate fi în]eleas` – sau m`car
plar` – un personaj istoric conduc`tor de o[ti r`mîne cu valoare în acela[i timp de ilustrare a unei epoci în acceptat` ca purtînd un adev`r – de c`tre oricine.
mereu un exemplu –, Duby a preferat s`-l surprind` în adev`rul ei suprem (conform convingerii c` adev`rul Aceasta este [i politica lui Mallarmé.
momente comune în m`sura în care moartea este un este echivalent cu absolutul). Repliindu-se pe fapte Politica sirenei este prima carte în care Jacques
astfel de moment: nu la nivel individual, ci din perspec- banale [i pe repetitivitate – ca [i psihanaliza, de altfel Rancière î[i pune problema politicii literaturii. La
tiv` sociologic`: toat` lumea moare; moartea devine –, istoria mentalit`]ilor încearc` s` redea adev`rul prima vedere, nimic spectaculos. Mallarmé este un
un eveniment care poate fi prezentat ca sublim numai istoric inductiv, pornind de la empiricul obiectivat a poet ermetic, poate cel mai ermetic dintre poe]ii mo-
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
19
derni. Poemele lui sînt ni[te anjambamente filate care poezia modern`, prin extensie – anun]` o nou` er`,
nu pot fi citite în ordinea grafic` a versurilor pentru a fi deschizînd locul unei noi comunit`]i. Ora aceasta înc`
în]elese ca ni[te enun]uri. Lectura de suprafa]` trebuie nu a sosit, poetul st` în continuare retras pentru a-[i
s` se combine cu cea de adîncime pentru a “prinde” primi ale[ii. Poezia preg`te[te o Revolu]ie a[a cum, s`
ceva. Întrebarea pe care Rancière [i-o pune de la bun în- zicem, topirea Celor Trei St`ri în Adunarea Constitu-
ceput este urm`toarea: acest “ceva” de prins este chiar ant` preg`te[te apari]ia st`rii civile. Poezia modern`
ceea ce trebuie prins? În felul acesta, filozoful francez este echivalentul acestei st`ri civile: apari]ia “limbaju-
încearc` s` submineze pozi]ia critic` împ`mîntenit`, lui civil”, adic` neutru, care poate fi orice, care poate
a unui Mallarmé ermetic. Dar cum ar putea fi poetul spune orice cu condi]ia de a nu i se mai cere înscrierea
Dup`-amiezii unui faun un poet deschis? în ordinea social` revolut`. A[a interpreteaz` Jacques
Rancière î[i începe studiul cu analiza a dou` Rancière paralela dintre revolu]ia politic` [i cea poe-
poeme. Analiz` care nu-i justific` interpretarea. Da, tic` sau, cu o sintagm` care-i apar]ine, “politica litera-
Mallarmé e un poet dificil, dar asta dac` vrem neap`rat turii”. Literatura modern` ar fi un socialism utopic al
s` în]elegem poezia lui ca pe un rebus, s-o rezolv`m ca limbajului, nicidecum o îndep`rtare trufa[` de cititor,
Ariadna, cînd noi sîntem de fapt minotaurul pierdut ci o invita]ie adresat` oricui de a fi alesul poeziei, de a
în labirint. Dar poezia lui Mallarmé nu este un rebus, umple intrînd în acel vid în care, acum, se desf`[oar`
nu este un labirint. Este, vom vedea – iar pentru acest ceremonialul poetic, mut [i departe de cel al mul]imii
cuvînt care aduce împreun` poezia [i fabrica filozoful care vegheaz` la construirea Templului noii religii. Se
francez merit` toat` lauda –, o siren`. Ceea ce poezia aude o muzic`, nu se v`d instrumentele. Se cite[te un

ESEU
lui Mallarmé transmite e un ritm, o muzic`, ceea ce ea ritm, nu se “în]eleg” enun]uri. Cartea înseamn`, scrie
performeaz` este o celebrare. Rancière, “instituirea unui loc”. {i adaug`: “«le sens en-
Jacques Rancière î[i expune cîteva dintre ideile seveli se meut et dispose, en chœur, des feuillets»16 nu
despre regimul discursiv al literaturii, în descenden]` pentru a participa la o ceremonie nihilist`. Mormîntul
foucauldian`: dac` pe vremea Beleliterelor fiecare c`r]ii, a[a cum îl sculpteaz` «suicidul» poetului, este
pies` literar` reprezenta în felul ei ordinea lumii, ceea ce separ` destinul omenesc de groapa comun`,
un cosmos, începînd cu literatura modern` aceast` de eternitatea producerii [i reproducerii vie]ii”17. Este,
adecvare [i aceast` ierarhie au disp`rut. Literatura nu a[adar, singura consacrare posibil`, deci consacrarea
mai încearc` s` vorbeasc` despre ceva anume în stilul unui alt om.
obligat de statutul acelui obiect care urmeaz` s` fie Foucault [i Mallarmé, vrea s` spun` Rancière,
reprezentat, ci s` dea cuvîntul acelor lucruri [i fiin]e duc de fapt aceea[i politic`: una a consacr`rii unei
care vorbesc f`r` s` [tie ce spun, care semnific` incon- alte comunit`]i care înc` nu exist`. Una în care
tinent f`r` s` posede con[tiin]a a ceea ce comunic`. Pierre Rivière [i Mallarmé s` nu reprezinte excep]ii,
Literatura devine discursul care încearc` s` dea lumii iar consacrarea primului de c`tre Foucault [i cea a
o con[tiin]`, dar f`r` s` i-o impun`, f`r` s` impun` comunit`]ii visate de Mallarmé s` se poat` actua-
“incon[tientului” lumii ridicarea lui la con[tiin]`, liza dincoace de nivelul utopiei literare. Pentru c`,
ci l`sîndu-i inocen]a de a vorbi nearticulat pentru a în cele din urm`, Rancière ne spune c` literatura
putea veni ea, apoi, ca s`-i articuleze zgomotele, s`-i este limbajul politic al utopiei, adic` un limbaj cu o
formuleze expresia. Poezia lui Mallarmé nu este, de puternic` func]ie social` în chiar momentul în care
aceea, o literatur` autotelic` [i autosuficient`. Dimpo- pare, prin gradul de abstractizare, c` abandoneaz`
triv`. Ea contureaz` [i deschide un loc. Ca argument orice angajament. Despre aceast` literatur` se spune,
al acestei ipoteze apare [i capitolul surprinz`tor inti- ast`zi – prevenitor, defensiv –, c` a murit. A murit
tulat “Poetul [i muncitorul”. odat` cu modernitatea care, pentru un filozof ca
Jacques Rancière se inspir` din cartea lui La Nuit Rancière, înseamn` în primul rînd proiectul realiz`rii
des prolétaires. Archives du rêve ouvrier atunci cînd comunit`]ii omene[ti perfecte autosuficiente.
relateaz` un eveniment petrecut la 1832, în ajunul Am scris acest text nu atît pentru a face mai vizibil
unei r`zmeri]e republicane. Se deschidea, într-o raportul dintre Revolu]ia francez` [i ideea francez`
duminic`, Templul noii religii – munca. Se s`pa a “literaturii moderne”, ci mai ales pentru a dovedi
funda]ia Templului, de c`tre brig`zi de muncitori [i înc` o dat` c` valoarea unui discurs “de stînga” este
burghezi. Acest eveniment este comparat de filozof – atunci cînd este – una estetic`. Cred, în continuare,
cu Noua Carte la care viseaz` Mallarmé, dar cu o carte în stînga bibliografic` [i în stînga politic` numai în
înscris` în carnea lucrurilor, nu pe fila alb` de hîrtie; m`sura în care literatura a avut mereu politica ei.
o carte realizat`. Un templu construie[te [i poezia
mallarméan`, dar din poemele lui Mallarmé lipse[te l
ceremonialul religios. Lipse[te consacrarea unui cult. 1 Hachette, 1996.
Poemele lui Mallarmé sînt ni[te ode în negativ, spune 2 Galilée, 2007.
filozoful, pentru c` ceea ce laud` ele nu exist` înc`. 3 Hachette, 1998.

Nu poate fi vorba de munc`. Munca este o activitate 4 La Fabrique, 2000.

atît de banal`, atît de lipsit` de glorie, încît nu poate fi 5 Fayard, 1981.

consacrat` ca monument: “repeti]ie care imit` o eter- 6 “L’association, substituée à la propriété individuelle, fon-

nitate simpl`, f`r` repliere: pe scurt, tot ceea ce poate dera seule le règne de la justice par l’égalité. De là cette ardeur
fi rezumat în chiar numele de proletar [i arunc` în croissante des hommes d’avenir à dégager et mettre en lumière
derizoriu orice ritual de consacrare a muncii”13. les éléments de l’association. Peut-être apporterons-nous aussi
{i atunci? Atunci, crede Rancière, consacrarea pe notre contingent à l’œuvre commune” (Auguste Blanqui,
care o împline[te literatura se afl` în alt` parte. Nu 1834, citat de V.P. Volguine în Auguste Blanqui, Textes choisis,
acolo, în mijlocul muncii, ci într-un aiurea pe care Editions sociales).
poezia îl poate face s` str`luceasc` de departe: “Orice 7 “Il s’agissait d’opposer au toujours déjà écrit du «vécu»

raport care va s` vin` între poet [i popor trece, în le trajet d’une entrée en écriture, depuis la rencontre avec les
prezent, printr-o decizie de separare care sustrage sar- mots des autres jusqu’à la constitution d’un discours supposé
cina poetului din ciclul normal al zilei [i al nop]ii, din propre au sujet ouvrier” (Politique de la littérature, op. cit., p.
tîrgul obi[nuit dintre munc` [i aur”14. Poezia este mai 204).
întîi un non-loc [i un non-timp: dincolo-ul zilelor de 8 Guillaume le Maréchal ou le meilleur chevalier du monde, Fa-

munc` [i al nop]ilor de odihn`, clipa supranumerar` yard, Paris, 1984.


de dincolo de timpul muncii [i al r`spl`]ii. Utopia [i 9 Politique de la littérature, p. 196.

ucronia sînt instituite prin poezie. Poetul este cel care 10 Flammarion, 1998.

deschide, în poezie, locul unei comunit`]i care va s` 11 Gallimard, 1973.

vin`, care nu exist` înc`, dincolo de rutina cotidian`, 12 Sau “marcat”, a[a cum pentru depistarea cancerului ex-

dar el î[i ascunde propriul eu. Aceasta este probabil ist` testul cu “marc`ri”.
marea diferen]` dintre poezia romantic` [i cea a lui 13 Jacques Rancière, Mallarmé…, op. cit., p. 62.

Mallarmé: ultima nu se scrie pentru a celebra eul, ci 14 Ibid., p. 63.

pentru a putea celebra pe oricine ar intra în acest loc 15 Ibid., p. 64.

deschis: “pentru poet, nimeni n-a primit, în compozi]ia 16 “Sensul îmb`ls`mat se mi[c` [i dispune, în cor, de file”,

sufletului lui, aurul sau fierul distribuit de c`tre divi- citat din “Action restreinte”, Mallarmé, Oeuvres complètes, Gal-
nitate. De aceea au fost f`cute revolu]iile: pentru ca limard, 1945, p. 372. Traducerea mea.
«alesul» s` poat` fi oricine”15. Poezia lui Mallarmé – [i 17 Jacques Rancière, Mallarmé, op. cit., p. 66. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
20

Canonul [i vestitorul
Ortodoxiei
ANTITEZE

“Omul instruit caut` în fiecare gen gie” (I); “Roma [i Antiohia: dou` viziuni c` nu exist` în cultura contemporan` o tic din mozaicul cre[tinismului aposto-
doar gradul de precizie despre apostolicitate [i Biseric`” (II); “Ca- în]elegere exact` asupra performan]ei lic presupune demitologizarea câtorva
implicat de natura subiectului.” nonul Scripturii [i canonul Adev`rului” speculative de excep]ie înf`ptuite în locuri comune ale apologeticii ortodoxe
Aristotel, Etica Nicomahic`, 1095a (III); “Canonul apostolic al Bisericii: lex R`s`rit de toate marile Sinoade ale Bise- îndatorate tribula]iilor etniciste [i parti-
orandi – lex credendi – lex vivendi” (IV) [i ricii vechi”2. Cre[tinismul nu este doar o zanatelor politice din zbuciumatul secol
“R`scump`rând vremea” “Canonul liturgic al Bisericii” (V). Acest religie a piet`]ii, ci presupune o întreag` XX. Ioan I. Ic` Jr. ne aminte[te faptul
prim volum va fi urmat, dup` cum ne arhitectur` a existen]ei, articulat` dog- c` “noi românii trebuie s` reînv`]`m
Cunoscut publicului de specialitate anun]` editorul, de alte patru tomuri matic, intuit` mistic [i experiat` liturgic statornic” un fapt elementar, dar
prin impresionanta activitate editorial` monumentale: Canonul dogmatic [i disci- printr-o suit` de aproxim`ri asumate providen]ial: “nici Ortodoxia, nici Iisus
din ultimele dou` decenii – alc`tuit` din plinar al Sinoadelor Ecumenice (325–843) la nivel personal [i corecturi exprimate Hristos nu s-au n`scut în Carpa]i”6.
numeroase studii [i traduceri din c`r]i (II); Canonul dogmatico-polemic al Bisericii într-un plan comunitar. O atare afirma]ie Cre[tinismul nu poate fi arondat unei
teologice, filozofice [i istorice acoperind bizantine (843–1453) (III); Canonul hagio- recunoa[te existen]a unui centru invi- singure culturi lingvistice sau unei sin-
aria vast` a culturii cre[tine antice [i grafic al Bisericii bizantine (IV) [i Canonul zibil sau, altfel spus, permanen]a unui gure tradi]ii cultice, chiar dac` “vârsta
moderne1 –, diaconul Ioan I. Ic` Jr. (n. dogmatico-polemic al Bisericii r`s`ritene nucleu tare al religiei cre[tine capabil de aur” a Bizan]ului ofer` jum`tate din
1960), profesor de spiritualitate cre[tin` postbizantine (V). s` func]ioneze ca un catalizator apofatic materialul dogmatic, canonic [i hagio-
la Facultatea de Teologie Ortodox` din [i catafatic al “tainei lui Hristos” (Ef. 3, grafic al Canonului Ortodoxiei. F`r` s` fie
Sibiu, ofer` la începutul anului 2008 Redescoperirea 4). O asemenea tez` nu neag` valoa- mai pu]in apusean` decât r`s`ritean`,
un prim tom din ceea ce va reprezenta universalit`]ii rea pastoral` [i utilitatea psihologic` ori mai mult sudic` decât nordic`,
f`r` îndoial` opera magna a unuia dintre a varia]iunilor “deutero-canonice” sau religia ucenicilor lui Iisus Hristos are
cei mai reputa]i teologi est-europeni Împlinit printr-o oper` str`lucit` de chiar a prelungirilor folclorice (în cule- poten]ialul convertirii oric`rui punct
contemporani: Canonul Ortodoxiei. Ca- analiz`, documentare [i sintez`, acest gerile paremiologice, bun`oar`) din ceea longitudinal sau latitudinal. Cititorii
nonul apostolic al primelor secole. Tip`rit proiect s-a n`scut dintr-o nevoie adânc ce Mircea Eliade numea “cre[tinismul acestui volum vor descoperi r`d`cinile
în condi]ii grafice superbe, prin efortu- resim]it` de multe decenii în cultura cosmic” al apocrifelor. iudaice ale exegezei biblice, evolu]ia
rile conjugate ale editurii Deisis [i ale ecleziastic` [i secular` de limb` român`. Totu[i, posibilitatea recunoa[terii liturghiei [i m`rturisirii cre[tine, iradie-
M`n`stirii Stavropoleos din Bucure[ti, Într-o ]ar` pentru care identitatea con- unui profil distinct al cre[tinismului rea ampl` a Crezului ortodox, în`untrul
volumul expune [i dezbate în peste o mie fesional` cre[tin-ortodox` este u[or în peisajul mereu pestri] al istoriei fruntariilor romane, dar [i dincolo de
de pagini datele fundamentale legate de clamat`, sub ipoteza – arareori verificat` credin]elor [i ideilor religioase presu- grani]a imperial`, în teritorii precum
na[terea cre[tinismului universal. Într- – a unor continuit`]i nezdruncinate între pune existen]a unui canon veridic în Libia, Egiptul, Etiopia sau Persia.
un proces de autodefinire [i distan]are un timp ancestral [i contemporaneitate, termeni compatibili cu distinc]ia catego- Aceast` diversitate nu reprezint` o
dialectic` fa]` de celelalte mari tradi]ii sursele care atest` con]inutul dogmatic, rial` între esen]` (ousia) [i accident (kata banal` contingen]` de ordin geografic.
religioase din oikumene, teologii prime- moral [i cultic au r`mas accesibile doar symbebekos). Din acest postulat poate În spatele unei asemenea descoperiri
lor patru veacuri au dat na[tere unei fragmentar, f`r` ca unitatea de ansamblu fi derivat` conceptual distinc]ia dintre stau procese foarte complexe de agre-
sus]inute reflec]ii exegetice, doctrinare, [i nuan]ele interdisciplinare s` fie întot- ortodoxie (canon integral, determinat de gare identitar`, pe care grila de lectur`
etice [i liturgice. deauna percepute. Prea pu]ini speciali[ti atribute proprii) [i erezie (canon distorsi- plin` de stereotipii a formalismului
Concertul de idei [i practici care în studiile biblice au acceptat conversa]ia onat, determinat de atribute improprii). sau tradi]ionalismului le deformeaz`
definesc întreaga constela]ie de valori cu reprezentan]ii teologiei sistematice, În România ultimului veac, o asemenea sistematic. În loc s` foloseasc` vehicu-
a Bisericii primare poate fi ascultat în savan]ii patrologi, istoricii Antichit`]ii în]elegere ampl`, deopotriv` sobr` [i lele de m`rturisire pravoslavnic` doar
condi]ii de maxim` claritate în paginile târzii, exper]ii din domeniul liturgicii [i înaripat`, asupra revolu]iei culturale [i ca pe ni[te c`l`uze într-un loc nev`zut
introductive ale unui masiv studiu al dreptului canonic, pentru a reface un civiliza]ionale produs` de Evanghelie al revela]iei, ap`r`torii exclusivismelor
semnat de Ioan I. Ic` Jr. Prefa]a acestui tablou general accesibil marelui public. a propus p`rintele profesor Dumitru confisc` fragmente de adev`r [i le idola-
formidabil volum ar fi putut reprezenta Autoritatea scrierilor patristice a fost St`niloae (1903–1993)3. Ar`tând în ce trizeaz` prin recurs la sectarism retoric.
o carte de sine st`t`toare, cuprinzând frecvent invocat` în ultimul veac, f`r` m`sur` pentru ortodoc[i “Biserica, Scrip- Or, a[a cum ne spune faimoasa butad`
peste trei sute de pagini dense, perfect contextualizarea filologic` [i concep- tura [i tradi]ia sunt indisolubil unite”4, lansat` de Alfred Korzybski (1879–1950),
ancorate în rigorile erudi]iei istorice [i tual` de rigoare. În sfâr[it, întrebarea pr. St`niloae a definit contextul eclezi- the map is not the territory (“harta nu este
nuan]ele hermeneuticii teologice. Izvoa- central` care ghideaz` acest proiect – “ce ologic al na[terii [i p`str`rii kerygmei teritoriul”)7. Oceanograful nu poate con-
rele traduse din limbile originale (greac` anume reprezint` esen]a ireductibil` a apostolice, situat` mereu la intersti]iile funda fotografia apelor din adânc – aflate
[i latin`) sunt împ`r]ite sub mai multe Ortodoxiei?” – a fost arareori ancorat` dintre predanie [i comunitatea interpre- mereu în mi[care – cu altceva decât o
capitole: “Evanghelie, martiriu, apolo- în polifonia tematic` a cre[tinismului tativ` f`r` de care Cuvântul devine doar urm` sau un simptom de manifestare al
apostolic. Demersul diaconului Ioan I. o carte. Împrejur`ri ap`sate de izolare mediului marin. Aflat în c`utarea “Per-
Ic` Jr. ini]iaz` acest dialog foarte greu de cultural` l-au împiedicat pe pr. St`niloae lei” ascunse în abisul cavernos al min]ii
l diacon Ioan I. Ic` jr imaginat mult` vreme în mediul ecle- s` ofere diagrama cronologic` a acestui unite cu inima, cre[tinul se folose[te de
CANONUL ziastic românesc. El reu[e[te, totodat`, raport sofisticat. Obligat s` evolueze orice instrument – rug`ciune, sacramen-
ORTODOXIEI performan]a de a relansa conversa]ii într-o epoc` istoric` plin` de ingratitu- te, ascez`, studiu, medita]ie, conversa]ie,
I. CANONUL întrerupte uneori de cercet`torii occiden- dini, pr. St`niloae a fost tentat – precum lectur`, relectur` –, f`r` s` absolutizeze
APOSTOLIC tali, obliga]i la specializ`ri foarte stricte, maestrul [colii “castaliene” de la P`ltini[ descoperirile de parcurs. Descoperirea
produc`toare de mare rafinament anali- – s` adopte expresia apodictic-sapien]ial` [i asimilarea gradual` a unor repere nor-
AL PRIMELOR
tic, îns` greu convertibile într-un discurs a inteligen]ei credin]ei5. mative (cum ar fi sinoadele ecumenice)
SECOLE
generalist, de “vulgarizare” superioar`. capabile s` indice misterul Ortodoxiei
Ed. Deisis 2008, 1042 pp.
Una din sursele de inspira]ie care “Harta nu este teritoriul” nu coincid cu asimilarea unui adev`r in-
au motivat primele demersuri ale epuizabil – cel izvorât din transcenden]a
ini]iatorului a fost reflec]ia lui Constan- Încercarea de redescoperire a infinit` a lui Dumnezeu. Confruntat cu
tin Noica (1909–1987), cel care “regreta densit`]ii cromatice [i a reliefului stilis- paradoxul complementarit`]ii textelor [i
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
21
al interdependen]ei institu]iilor Ortodo- Surprinde [i bucur`, aici, diversitatea s`-[i afirme sentimentul privilegiat al rativului practic al carit`]ii17, subminând
xiei, fiecare restaurator [i chivernisitor al temelor abordate. Ioan I. Ic` Jr. probeaz` elec]iunii în fa]a mul]imilor ostile sau in- astfel imperativul totalizant al ideologi-
monumentelor trecutului este invitat s`- o cunoa[tere exhaustiv` a temelor fun- diferente de coreligionari [i concet`]eni. ei? În ce m`sur` erezia, localizat` doar
[i ascut` cea mai de pre] virtute duhov- damentale care definesc mi[carea de La rigoare, Canonul este îns`[i persoana la nivelul unei ra]ionalit`]i teologice, nu
niceasc`: discern`mântul. Numai astfel evolu]ie a cre[tinismului de la statutul Fiului prin care cunoa[terea Dumnezeu- contamineaz` alte arii de competen]`?
va putea s` perceap` “natura muzical` unei “secte de provincie” în Palestina lui adev`rat – Tat`l – devine manifest`, De ce, pe de alt` parte, Ortodoxia doctri-
profund` a formelor canonice. În defini- secolului I pân` la rangul de religie civil` prin puterea Duhului. Diac. Ioan I. Ic` Jr. nar` nu garanteaz` o via]` eminent` în
tiv, canonul e [i un gen muzical”8. în Imperiul Roman de pe tot cuprinsul adopt` o formulare mai precis`: “mister slujba virtu]ii?
Diaconul Ioan I. Ic` Jr. asum` luci- bazinului mediteranean, undeva c`tre multidimensional, Forma Canonic` es-
ditatea istoricului con[tient de limi- sfâr[itul primei jum`t`]i a secolului IV. hatologic` a cre[tinismului se refract` în Dincolo de ideologii
tele intrinseci oric`rei reconstruc]ii Nou în dezbaterea teologic` româneasc` via]a [i limbajul Bisericii într-o polisemie
coreografice a marii nara]iuni de care este accentul pus pe limbajul performa- ireductibil`”14. Pentru a r`spunde acestor întreb`ri
se leag` destinul Ortodoxiei în lumea tiv al doctrinei. Dintr-o incomprehensi- este necesar` mai întâi o reflec]ie
veche. În mod repetat, suntem avertiza]i bil` abstrac]ie, dogma antinomic` devine Ortodoxie, nu ortodoxism atent` asupra rela]iei dintre Ortodoxie
c` intrarea Bisericii într-o conjunc]ie concretul viu al contempla]iei [i se arti- [i ortopraxie în matricea cre[tinismului

ANTITEZE
favorabil` unui anume tip de activitate culeaz` cu maxim` elocven]` în liturghia Din multitudinea de subiecte apostolic. R`mâne, f`r` îndoial`, im-
(e.g., institu]ia Sinoadelor Ecumenice) Bisericii. De asemenea, pe urmele studi- dezb`tute nu putem selecta aici decât un portant s` re]inem natura aporetic`
a coincis cu pierderea altor tr`s`turi de- ilor unor autori occidentali – cum sunt num`r restrâns, legat poate de dilemele [i paradoxal` a m`rturisirii evanghe-
finitorii pentru cre[tinismul apostolic. Louis Bouyer (1913–2004) sau John Behr teologico-politice ale omului contempo- lice din aceast` perioad`. M`rturisind
Aici se impune distinc]ia epistemologic` (n. 1967) –, diac. Ioan I. Ic` Jr. surprinde ran. Refuzul cre[tinismului este adesea plin`tatea ne[tirbit` a descoperirii
între “contextul descoperirii” instan]ei centralitatea Sfintelor Scripturi în dezba- întemeiat printr-o repulsie fa]` de logica slavei lui Dumnezeu în Evanghelia
de judecat` dogmatic` a unui sinod local terile interne care au marcat Sinagoga [i disjunctiv` “ori-ori” respectat` de orice lui Iisus Hristos, Cel r`stignit [i înviat,
sau ecumenic, bun`oar`, [i “contextul Biserica primelor veacuri. Într-un anumit enun] doctrinar [i norm` canonic`. Ortodoxia care subîntinde scrierile
justific`rii” ulterioare a deciziilor aces- sens, se poate spune c` doctrina repre- Omul recent prefer` formula “New Age” unor autori precum Sf. Iustin Martirul
tuia. Condamnarea ritualic` a ereziilor zint` pentru Ortodoxie, ascuns` în spate- tocmai pentru c` adev`rul dogmatic [i [i Filozoful sau Sf. Irineu al Lyonului
în Duminica Ortodoxiei care deschide le ]es`turii biblice, o urzeal` de propozi]ii nevoia articul`rii unei Weltanschauung se bazeaz` pe no]iunea fundamental`
ciclul liturgic al Postului Mare avea un paradoxale, simboluri pregnante, viziuni pot fi amânate în mod repetat. Teama de “recapitulare” (anakephalaiosis).
alt sens în secolul al IX-lea (dup` victo- mistice, nara]iuni vaste sau vertiginoase de Ortodoxie – exprimat` de teologii li- Ortodoxia r`mâne deschis` nu printr-
ria iconodulilor asupra iconocla[tilor) apologii. O erezie ]ine nu numai de mio- berali ai cre[tinismului sau iudaismului, o relativizare a propriilor temelii, ci
decât în secolul al XXI-lea (când practica pia spiritual`, ci [i de par]ialitatea unei bun`oar` – se traduce adesea prin nostal- cultivând receptivitatea selectiv` [i
iconodul` nu mai stârne[te pasiuni iar hermeneutici biblice, în care misterul gia pacifist` pentru starea de împ`care inteligent` fa]` de vocile adev`rului [i
iconoclasmul se revendic` din nihilis- pascal al jertfei [i preasl`virii lui Iisus a omului cu natura [i, totodat`, prin drept`]ii care preced istoric na[terea
mul indiferen]ei)9. Receptivitatea fa]` de ar trebui s` func]ioneze ca un câmp de fobia fa]` de înregimentarea de tip co- Evangheliei. De asemenea, contribu]ia
trecutul patristic, a[adar, nu trebuie s` rezonan]` magnetic`. Ortodoxia [i erezia lectivist. Rigorile cazone care sperie sunt monahismului din secolele IV–V la
duc` la obnubilarea chipului viitorului nu î[i succed ca ni[te curente literare, ci u[or de identificat în texte cum sunt ap`rarea ortodoxiei dogmatice, pe de
sau la orbirea în fa]a formelor canonice reprezint` op]iuni spirituale, teologice [i Constitu]iile Sfin]ilor Apostoli prin Clement o parte, dar [i la interpretarea profund
ale cre[tinismului ortodox actual. exegetice perfect simultane. (sec. IV)15. Ortodoxia sugereaz`, prin personalist` a no]iunii de canon etic,
Aceasta nu înseamn` c` antiteza chiar etimologia cuvântului (“dreapta pe de alt` parte, reprezint` un reper
Canon sau canoane? protestant` “metafizic` versus Scriptur`” sl`vire”), preten]ia de monopol asupra imposibil de ocolit. În apophthegmata
poate fi adoptat` f`r` riscuri11. Exist` adev`rului. Pe scurt, cadrul general de patrum descoperim cum adev`rata
În siajul acestor preciz`ri, Ioan I. Ic` pasaje biblice fundamentale – în cartea judecat` al modernit`]ii opune rezisten]` ortodoxie se revars` într-o ortopraxie
Jr. purcede la prezentarea “Canonului [i Exodului (3, 14)12 sau în Evanghelia dup` fa]` de orice încercare de reapropriere simultan capabil` de “acrivie” în plan
canoanelor cre[tinismului apostolic”10 Ioan (8, 58)13, de pild` – care nu sunt ne- a Ortodoxiei invocând leg`tura mereu interior [i “iconomie” în dimensiunea
urmând aceast` diviziune: 1) “Itinerare utre din punctul de vedere al ontologiei problematic` dintre sfera religiosului [i intersubiectiv`. Sfin]enia la care con-
teologice” (oferind schi]a unui rapid grece[ti. Un mod anume de a în]elege domeniul politic. duce asimilarea plin` de discern`mânt
parcurs al ideii de simbol al credin]ei între structura temporalit`]ii (subminând Frances M. Young, o eminent` specia- a Ortodoxiei prin ortopraxie ]ine de
Ortodoxia româneasc` [i Ortodoxia ecu- linearitatea ek-stazelor clasice: trecut, list` în domeniul literaturii patristice, se experien]a p`rt`[iei în orizontul mereu
menic` a ultimelor patru secole); 2) “Te- prezent, viitor) poate emerge din analiza întreba cândva – dup` modelul incerti- îmbog`]it al revela]iei unui adev`r per-
ologia [i natura ei – reflec]ii [i cotituri Scripturii, a[a cum o în]elegere anume tudinii psihologice cultivate de Anglican sonal. Oricât de atent` la p`strarea for-
decisive” (afirmând na[terea dogmei în a fiin]ei umane, a raportului natur`- Communion – dac` nu cumva no]iunea melor, ortopraxia centrat` pe esen]ial
contextul m`rturisirii baptismale, dar [i persoan`, a diferen]ei act-poten]`, a de ortodoxie nu este a priori responsabil` anuleaz` mai ales sentimentul idolatru
dependen]a doctrinei de exegeza scriptu- în]elegerii categoriei rela]iei (schesis) de apari]ia violen]ei religioase16. Putem al posesiei adev`rului [i reaminte[te
ristic` [i dialogul teodramatic presupus [.a.m.d. intr` în discu]ie. Nu stau u[or în identifica aici un clasic ra]ionament credinciosului importan]a no]iunii de
de aceasta); 3) “Cre[tinismul apostolic picioare nici acuza precoce de intelectu- falacios de tipic post hoc ergo propter hoc? participare, f`r` de care zelul pentru
ortodox dup` 2000 – contesta]ii, muta]ii, alism adresat` patristicii filozofice, nici Logic vorbind, simpla corela]ia empiric` ortodoxie se transform` în angoasa
revizuiri” (cu referiri la sincretismul prioritatea exegezei biblice în raport cu nu înseamn` neap`rat o determinare deposed`rii sau obsesie protec]ionist`.
op]iunilor religioase contemporane, reflexia metafizic` sau fenomenologic`. cauzal`. Ateismul subiectiv al lui I.V.
stimulate de respingerea no]iunii de Rezervor inepuizabil pentru imagina]ia Stalin (1879–1953), exprimat în sadismul l
canon, centru dogmatic, ortodoxie); teologic` bine rânduit`, Ortodoxia refuz` persecu]iilor anticlericale din Gulagul 1 Pentru o tradi]ie fracturat` istoric de
4) “Canonul inevitabil, dar ambiguu. – ca miez invizibil al realului – strâmtoa- sovietic, nu anuleaz` [ansele unui ateu secven]a ocupa]iei islamice (sec. XV–XIX)
Clarific`ri teoretice” (con]inând o sobr` rea unui adev`r propozi]ional. Revela]ia liberal, cum ar fi istoricul oxonian Robin [i apoi destabilizat` de experien]a unei
delimitare fa]` de ispita modern` a nu se las` rostit` pe o singur` voce într- Lane Fox (n. 1946), de a practica toleran]a moderniz`ri ambivalente (sec. XIX–XX), între
juridiz`rii no]iunii de “Canon al Orto- un limbaj privat de sens [i creativitate. în raport cu semenii (relevat` de pasi- polii extremelor politice, nu este deloc comod`
doxiei”); 5) “Canonul biblic” (oferind Desigur, înaintea oric`rei teologumene, unea gr`din`ritului). Pe de alt` parte, recuperarea memoriei originilor, dincolo de
un survol al istoriei redact`rii, transmi- purificarea l`untric` r`mâne testul indis- recuren]a unui fenomen cum a fost, este distorsiunea romantic` a trecutului (“uto-
terii [i recept`rii Scripturilor iudaice pensabil pentru preambula fidei. [i probabil va mai fi agresivitatea religi- pia”) sau ancorarea ideologic` a prezentului
[i cre[tine din perioada lui Ezdra pân` Dincolo de orice detaliu tehnic, r`mas oas` ne oblig` la urm`toarele întreb`ri: (“ideologie”)18. Dac` pulsiunea paseist` a fost
la Sf. Clement Romanul); 6) “Canonul deschis interpel`rilor viitoare venite din cum poate evita discursul identitar al resim]it` în istoriografia ecleziastic` din vrem-
credin]ei – Simbolul credin]ei” (propu- partea speciali[tilor, volumul reu[e[te unei confesiuni – cum este cre[tinismul uri de vitregie (e.g., turcocra]ie sau, mai grav,
nând o lectur` a primelor documente s` argumenteze o tez` fundamental`: tradi]ional – capcanele tipic moderne ale experien]a totalitar` est-european`), tenta]ia
doctrinare ale cre[tinismului apostolic Canonul Ortodoxiei, aici cu majusculele ideologiei? Când devine Ortodoxia un reducerii Ortodoxiei la un set de sloganuri
în contextul politic, religios [i cultural de rigoare, nu reprezint` un siloz înc`rcat simplu ortodoxism? Presupune Ortodo- ata[at unui discurs al puterii este resim]it` mai
al epocii); 7) “Canonul institu]ional cu texte teologice, ci calea privilegiat` xia un discurs hegemonic? Este tenta]ia ales sub zodia libert`]ii. Este meritul deosebit
al Bisericii vechi: tradi]ie – constitu]ii de acces c`tre taina persoanei lui Iisus ideologic` mai puternic` în modernitate al diaconului Ioan I. Ic` Jr. de a fi relansat, prin
– canoane apostolice” (cu o explica]ie a Hristos, Cel care a lansat ucenicilor S`i decât în istoria Bizan]ului? În ce fel publicarea acestui tom esen]ial pentru lumea
trecerii de la no]iunea de Canon integral întrebarea peren` [i inconturnabil`: distinc]ia dintre “ortodox” [i “eretic” – ne- teologic` [i filozofic` româneasc`, întrebarea
[i inepuizabil, centrat în jurul persoanei “voi cine zice]i c` sunt Eu?” (Mc. 8, 29). cesar` [i legitim` la nivel epistemologic obsedant` a modernit`]ii (aici, în formularea
lui Iisus Hristos, spre pluralitatea canoa- Dorin]a de a oferi un r`spuns intim aces- – poate evita suprapunerea cu duetul lui H.-R. Patapievici): “ce se pierde atunci
nelor etice [i nomotetice ale Bisericii tei interpel`ri a condus la na[terea unei “prieten” versus “du[man” inspirat de când se câ[tig`?” R`spunsul final [i exhaus-
primare); 8) “Canonul liturgic” (schi]ând întregi culturi orale [i a tradi]iilor scripti- antropologia lui Thomas Hobbes (1588– tiv la aceast` interoga]ie are probabil ecouri
orizontul de apari]ie a primelor oficii, ce subsecvente, chemate s` filtreze eveni- 1679) [i ranforsat ca esen]` a politicului eshatologice, dar c`r]i rare precum Canonul
consubstan]iale cu cele mai vechi forme mente f`r` precedent (Învierea, În`l]area de juristul Carl Schmitt (1888–1985)? Se Ortodoxiei ne reamintesc de ce fiecare genera]ie
de praxis cre[tin: Euharistia, rug`ciunea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh etc.) poate spune c` prietenia afectiv` cu un istoric` [i cultural` are sarcina regândirii în
liturgic` etc.). în memoria comunit`]ilor care nu ezitau adversar teologic se subordoneaz` impe- termenii apartenen]ei sale – dorit`, cerut`,
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
22
primit`, celebrat`, r`t`cit`, refulat`, imagi- func]ionat în beneficiul vindec`rii traumei trebuie cântat`. Scripturile sunt partitura te- 13 “Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam”
nat` sau recâ[tigat` – la tradi]ia venerabil` a istorice din perioada interbelic`. ologiei cre[tine. Crezul ne indic` gama în care (In 8, 58).
cre[tinismului apostolic. Acesta este proiectul 6 CO, p. 10. muzica Revela]iei se cuvine interpretat`”. 14 CO, p. 139.

neschimbat al editurii Deisis, fondat` în anul 7 Jonathan Z. Smith, Map is not Territory: 9 Acela[i tip de ra]ionament explic` uneori 15 Constitu]iile apostolice XLVII.9 (CO,

1993 sub directoratul diac. Ioan I. Ic` Jr., având Studies in the History of Religions, E.J. Brill, 1978, “iconomia” omiterii referin]elor la catehume- p. 771): “To]i credincio[ii care intr` ´în bi-
scopul eminent – deja îndeplinit – de a oferi împinge aceast` aser]iune important` în ni din Liturghia bizantin` (catehumenii sau seric`¨ [i ascult` Scripturile, dar nu r`mân
culturii române repere noi pentru dezbaterea direc]ia anul`rii discursului esen]ialist. În is- “cei chema]i” fiind în trecut invita]i s` ias` din la rug`ciunea ´euharistic`¨ [i la Sfânta
religioas`. toria religiilor, mai mult decât în teologie, ro- biseric` dup` lectura [i tâlcuirea Evangheliei). Împ`rt`[anie, trebuie îndep`rta]i ca unii care
{TIIN}A POLITIC~

2 Diac. Ioan I. Ic` Jr., Canonul Ortodoxiei. lul taxonomiilor [i al reconstruc]iei “familiei Contextul punctual al descoperirii anumitor produc dezordine în biseric`”. Acelea[i rigori
Canonul apostolic al primelor secole ´abreviat: de asem`n`ri” (în limbajul lui Wittgenstein, practici antice nu coincide mereu cu mult mai se aplic` clericilor: CA XLVII.27 (CO, p. 773),
CO¨, Ed. Deisis, Sibiu, p. 5. Familienähnlichkeit) între diferitele tipuri de complicatul context al justific`rii acelora[i “clericul care love[te un credincios sau un ne-
3 CO, p. 11, unde pr. St`niloae este onorat discurs religios este acela de a eviden]ia alea- practici în modernitate. Aceast` distinc]ie nu credincios s` fie depus”.
prin apelativul de “incomparabil exeget al toriul proximit`]ilor (modelul continuit`]ii reclam` numaidecât un aggiornamento gr`bit 16 F. Young, The Making of the Creeds, Lon-

Tradi]iei ortodoxe”. prin suprapunerea firelor într-o funie) [i [i superficial, pus apoi în slujba unei triste dra, SCM, 2002, p. 15: “the «idea» of ortho-
4 Pr. Prof. Dumitru St`niloae, Teologie dog- incertitudinea legat` de postulatul originii opere de autosecularizare a Bisericii. doxy cannot but breed intolerance”.
matic` ortodox`, vol. I, Ed. Institutului Biblic comune (modelul continuit`]ii prin deriva- 10 CO, pp. 13–320. 17 Pe aceast` tem`, vezi studiul important

[i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, rea ramurilor din trunchiul comun al unui 11 Aceasta este tenta]ia analizei lui John al lui Eric Osborn, “Love of Enemies and Reca-
Bucure[ti, 1996, p. 48. copac). Behr, aflat în opozi]ie cu mitropolitul John pitulation”, Vigiliae Christianae, vol. 54, no. 1
5 Urmez aici lectura lui Sorin Antohi, 8 CO, p. 9. Am riscat o compara]ie simi- Zizioulas, dup` cum arat` Alan Brown, “On (2000), pp. 12–31.
“Naveti[ti în Castalia. {coala lui Noica: lar` în Mihail Neam]u, “Canonul confesi- the Criticism of Being as Communion in An- 18 Pentru aceast` tem` specific`
cultur` [i putere în România comunist`”, unii apostolice ´2003¨,” Gramatica Ortodoxiei. glophone Orthodox Theology”, in Douglas modernit`]ii occidentale, vezi superbul eseu
R`zboaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public, Tradi]ia dup` modernitate, Ed. Polirom, 2007, Knight (ed.), The Theology of John Zizioulas: Per- al lui Paul Ricoeur, “Ideologia [i utopia: dou`
Ed. Polirom, Ia[i, 2007, pp. 41–82. Atât pentru p. 68: “Prezen]a intact` a notelor muzicale sonhood and the Church, Aldershot, UK: Ash- expresii ale imaginarului social”, Eseuri de
pr. Dumitru St`niloae, cât [i pentru Constan- într-o partitur` veche nu înseamn` nimic gate, 2007, pp. 35–78. hermeneutic`, trad. rom.: V. Tonoiu, Ed. Hu-
tin Noica, complexul psihologic al uit`rii a f`r` cunoa[terea gamei în care acea pies` 12 “Eu sunt Cel ce sunt” (Ex. 3, 14). manitas, Bucure[ti, pp. 274–286. j

Incoeren]a
discrimin`rii pozitive

S
UB presiunea integr`rii Translatat în Europa sub numele (co- are ca sarcin` ini]ierea, coordonarea [i afirmative” în favoarea comunit`]ii
europene, discriminarea rect) de discriminare pozitiv`, conceptul monitorizarea unor politici de asisten]` afro-americane sau chiar, cu anumite
pozitiv` a fost adoptat` de a pierdut îns` orice conota]ie de egalita- a rromilor, cât [i ap`rarea colectiv` a ocazii, de mi[carea feminist`. Conform
autorit`]ile române ca baz` te formal`, vizând în schimb, în spatele intereselor acestui grup social la nivelul acestui tip de argumente, discriminarea
pentru o serie de politici unui discurs holist, o form` de egalitate factorilor de decizie public`. pozitiv` reprezint` un act de justi]ie
publice menite s` asigure ameliorarea real` între indivizi. Concret, discrimi- Dar care sunt argumentele care jus- reparatorie. Spre deosebire de prima
condi]iilor socio-economice a unor gru- narea pozitiv` implic` adoptarea unor tific` toate aceste politici preferen]iale clas` de argumente morale, cea de-a
puri considerate dezavantajate. Exem- m`suri politice menite s` conduc` la adoptate în favoarea unui grup social, doua clas` nu se concentreaz` asupra
plele cele mai elocvente în spa]iul au- o reprezentare propor]ional` a unor îns` finan]ate de to]i contribuabilii? trecutului, ci are ca referin]` un ideal,
tohton sunt diversele m`suri legislative grupuri sociale într-o multitudine de do- {i, în al doilea rând, sunt toate aceste incomplet precizat, de societate. Astfel,
[i administrative adoptate în favoarea menii, de la pia]a for]ei de munc` pân` m`suri eficiente, adic` reprezint` ele conform argumentelor morale de acest
comunit`]ii rrome. De regul`, dou` ca- la administra]ia public`, de la activit`]i mijlocul adecvat de a atinge obiectivele tip, discriminarea pozitiv` reprezint`
tegorii de argumente se aduc în sprijinul sportive pân` la mediul de afaceri, de propuse, în spe]` ameliorarea condi]iei un act de justi]ie social` izvorât din
discrimin`rii pozitive: argumente etice la educa]ie pân` la armat` [.a.m.d., do- economice a rromilor? exigen]ele unei societ`]i drepte care ar
[i argumente structural-func]ionale. menii în care grupurile în cauz` au fost Argumentele morale sunt cele mai fi ap`rut în absen]a oric`ror forme de
Îns`, la o analiz` mai atent`, ambele în mod tradi]ional marginalizate sau r`spândite când vine vorba de justifica- discriminare [i injusti]ie.
sunt imposibil de sus]inut. sunt doar incidental reprezentate. În rea politicilor de discriminare pozitiv`. Ca justi]ie reparatorie, discrimina-
Adaptare a conceptului american România, de exemplu, tinerii rromi be- Ele se împart în dou` clase: cele care iau rea pozitiv` are efecte paradoxale. S`
affirmative action, sintagma “discrimi- neficiaz` – ca s` nu men]ion`m decât o ca referin]` trecutul [i cele construite în lu`m ca exemplu alocarea unui num`r
nare pozitiv`” denot` mult mai precis singur` m`sur` – de un num`r de locuri jurul ideii de justi]ie social`. Argumen- de locuri la facult`]ile de stat pentru
sensul politicilor contemporane reunite speciale la facult`]ile de stat, finan]ate tele în favoarea discrimin`rii pozitive candida]ii rromi, locuri finan]ate de la
sub acest nume. Ini]ial, affirmative action de la buget. Exist` îns` un num`r de care iau ca referin]` trecutul afirm` c` buget. De aceast` m`sur` vor beneficia
nu era decât o reluare a principiului strategii guvernamentale [i proiecte societatea de ast`zi este datoare fa]` de de fapt cei mai avantaja]i membri ai
egalit`]ii formale între indivizi, indi- legislative care doresc extinderea acesto- victimele discrimin`rilor din trecut, comunit`]ii rrome [i nu membrii s`i
ferent de ras`, sex, credin]e religioa- ra, precum [i adoptarea altor m`suri de c`ci, chiar dac` fenomenul discrimin`rii cei mai defavoriza]i, adic` cei care au
se [.a.m.d. Îns` treptat, la presiunea discriminare pozitiv` – cum ar fi intro- unor grupuri sociale a încetat, fost expu[i cel mai mult unui trata-
ac]iunilor politice partizane – [i cu ducerea de posturi rezervate rromilor în descenden]ii victimelor discrimin`rii ment discriminatoriu în trecut. Ea va
asentimentul instan]elor juridice (dar structurile executive ale administra]iei directe continu` s` fie victime indirecte penaliza îns` tinerii non-rromi cei mai
contrar titlului VII al Civil Rights Act din locale [i centrale, conform principiului ale practicilor discriminatorii, deoa- dezavantaja]i, c`ci, dac` cei cu o situa]ie
1964!) –, conceptul a ajuns s` desemneze propor]ionalit`]ii. De altfel, comunita- rece în competi]ia cu restul societ`]ii material` bun` vor putea s` frecventeze
tratamentul preferen]ial pe care un grup tea rrom` beneficiaz`, înc` din 1997, de ace[ti indivizi au plecat de pe o pozi]ie forme private de înv`]`mânt, tinerii
social sau altul este îndrept`]it s`-l pri- o structur` de reprezentare special` la dezavantajat` de care societatea, în an- non-rromi proveni]i din familii mai
measc` drept compensare pentru prac- nivelul executivului, Oficiul Na]ional samblul ei, s-ar face responsabil`. Acest s`race nu vor avea aceast` posibilitate.
ticile defavorabile, discriminarea sau pentru Rromi, transformat în 2005 în tip de argumente este adesea oferit în Eroarea const` de fapt în r`st`lm`cirea
excluderea la care a fost supus în trecut. Agen]ia Na]ional` pentru Rromi, care Statele Unite de sus]in`torii “ac]iunilor no]iunii de justi]ie. În fond, ambele
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
23
clase de argumente morale în favoa- dinamic de descoperire [i crea]ie, tiv` – deoarece încurajeaz` diversitatea util tuturor membrilor societ`]ii. Ceea
rea discrimin`rii pozitive opereaz` în a[a cum este în realitate, ci în mod [i integrarea social`. ce face de nesus]inut de la bun început
fundal cu no]iunea de justi]ie social` static, ca o mare pl`cint` la care toat` Diversitatea este f`r` îndoial` acest argument este tocmai premisa pe
[i tocmai acest fapt le face imposibil de lumea ar fi ex officio îndrept`]it` [i pe un factor necesar pentru progresul care se ridic`: primatul grupului asupra
sus]inut. care statul, în spe]` politicienii, sunt oric`rei organiza]ii [i al societ`]ii individului. În practic`, m`surile de
No]iunea de justi]ie social` [i concep- îns`rcina]i s` o împart` în mod cât umane în ansamblu. Multitudinea ori- discriminare pozitiv` tind mai degrab`
tul de discriminare pozitiv` ca specie de mai egal între diversele grupuri sociale. ginilor, tradi]iilor, opiniilor, viziunilor, s` produc` conflict decât integrare. De
justi]ie social` vizeaz` prin îns`[i natura Conceptul de justi]ie social` este de mentalit`]ilor favorizeaz` un anume exemplu, un student admis la o faculta-

{TIIN}A POLITIC~
lor grupuri [i colectivit`]i. Individul fapt reflexul unei concep]ii egalitariste dinamism creativ. Cu toate acestea, te pe locuri special create pentru rromi,
ca agent autonom nu exist` în aceast` asupra naturii umane. În consecin]`, diversitatea e un concept complex. subven]ionate de la bugetul de stat,
mecanic` conceptual` decât ca element no]iunea de merit – indisociabil` de Criteriile în baza c`rora definim diver- risc` s` fie stigmatizat de colegi. Locuri-
al clasific`rilor categoriale. Or, ideea de ideea tradi]ional` de justi]ie – este sitatea (ca de exemplu originea, vârsta, le speciale pentru rromi nefiind supuse
justi]ie poate caracteriza cu sens doar înlocuit` cu no]iunea de beneficiu, religia, statutul social sau na]ionalitatea) concuren]ei, notele de admitere sunt în
ac]iunile agen]ilor individuali. Doar ele în spatele c`ruia st` de fapt ideea c` o sunt nenum`rate. În definitiv, fiecare general sub media de intrare pe locurile
pot fi calificate ca fiind juste sau injuste. anumit` categorie de oameni posed`, individ e unic. În consecin]`, stabilirea normale subven]ionate de la bugetul
Nu grupul social ca atare comite cutare ex officio, o crean]` fa]` de eforturile unui anumit criteriu în baza c`ruia de stat. A[adar, sunt mari [anse ca stu-
ac]iune, ci indivizii care îl compun, nu membrilor mai merituo[i ai societ`]ii. o anumit` categorie de indivizi este dentul rrom din respectiva facultate s`
grupul social ac]ioneaz`, ci membrii Ca urmare, conceptul de discriminare avantajat` în raport cu ceilal]i nu indic` fie suspectat de restul colegilor c` nu
grupului social. {i nu în ultimul rând, pozitiv` e dependent de o concep]ie încurajarea diversit`]ii. Chiar dac`, î[i merit` locul [i c` a fost admis doar
ideea de justi]ie este inseparabil` de egalitarist` a condi]iei umane, iar în prin absurd, o lege ar statua reprezen- pentru c` face parte dintr-un anumit
no]iunea de merit. Justi]ia se manifest` practic` egalitarismul penalizeaz` in- tarea propor]ional` pe baza criteriului grup social. Chiar [i studentul rrom ar
în raport cu meritul judecat în baza divizii cei mai merituo[i [i înlocuie[te etnic, de exemplu, în orice organiza]ie putea, în aceste condi]ii, s`-[i piard` în-
ac]iunilor individuale. recompensarea abilit`]ilor individuale comercial`, institu]ie de înv`]`mânt, crederea în sine. Departe de a favoriza
Îns` no]iunea de justi]ie social` cu beneficiul derivat din apartenen]a institu]ie social` [i institu]ie public`, integrarea, discriminarea pozitiv` pro-
atribuie adjectivul just sau injust pe cu la un anumit grup social. Or, ocupa- acest lucru nu serve[te la încurajarea duce tensiuni, animozit`]i, conflicte [i
totul alte considerente decât meritul rea unui loc de munc`, admiterea la diversit`]ii; dimpotriv`, ar indica mai de- descurajeaz` cooperarea prin interme-
individual. Ea presupune, ipso facto, un facultate, câ[tigarea unei sume de bani grab` c` libertatea este în pericol. La baza diul competi]iei între indivizi.
ideal de societate, deci postuleaz` un trebuie judecate în baza meritului in- discrimin`rii pozitive st` o distinc]ie Ineficace din perspectiva obiective-
criteriu de organizare sau distribuire a dividual [i nu ca un beneficiu inerent clar`, pe fond determinist, între diverse lor pe care [i le propune [i injust` din
bunurilor într-o comunitate [i distinge apartenen]ei la un grup. A proceda al- grupuri sociale. Or, diversitatea nu este perspectiva presupozi]iilor etice pe
ceea ce este drept de ceea ce este ne- tfel înseamn` de fapt a substitui justi]ia atât un concept static cât unul dinamic, care se sprijin`, discriminarea pozitiv`
drept prin raportarea la acest criteriu cu injusti]ia. În consecin]`, argumen- prin urmare incompatibil cu clasific`rile nu e în realitate decât un instrument
[i nu prin raportare la ac]iunile fiec`rui tele morale în favoarea discrimin`rii [i categoriz`rile nete proprii conceptului de inginerie social` [i, ca atare, nu
individ. Bunurile materiale sunt, ca pozitive trebuie respinse. de discriminare pozitiv`. face decât s` conduc` la extinderea
urmare, concepute ca ni[te entit`]i A doua categorie de argumente În sfâr[it, argumentul integr`rii so- coerci]iei în detrimentul cooper`rii
“naturale”, date [i depersonalizate, f`r` aduse în sprijinul discrimin`rii poziti- ciale. Conform acestuia, discriminarea voluntare, la anularea responsabilit`]ii
creatori [i deci f`r` proprietari legitimi, ve înlocuie[te perspectiva etic` cu cea pozitiv` se justific` prin aceea c` duce [i a meritului individual în favoarea
iar economia, în ansamblul ei, este func]ional`. Discriminarea pozitiv` la conciliere între diversele grupuri uniformiz`rii sociale – pe scurt, la înlo-
în]eleas` nu ca proces antreprenorial este justificat` – din aceast` perspec- sociale [i deci îndepline[te un serviciu cuirea justi]iei cu injusti]ia. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
24

Umanism secund sau


umanism al discordiei?
DIALOG

În mod nea[teptat, unul dintre articolele publicate în num`rul din aprilie al revistei,
nu lipsit de leg`tur` cu îngrijor`rile lui H.-R. Patapievici din ultima sa carte (Despre
idei & blocaje), mi-a dat ocazia s` reiau pe cont propriu câteva dintre întreb`rile aces-
tuia privitoare la inconsisten]a spa]iului nostru cultural, imposibilitatea dialogului
între membrii aceluia[i domeniu, incapacitatea de a articula o tradi]ie

Î
NTRUCÂT, recenzând cartea mea a disfunc]iilor ei. A[adar, înapoi la pild`, odat` ie[i]i în agora? Vedem c` s` nu fie câtu[i de pu]in închipuite ca
Noica necunoscut. De la uitarea fondul problemei! filosofia, prad` ra]iunii instrumentale, “periferice”, iar butucul s` nu fie redus
fiin]ei la reamintirea ei (Biblioteca din scop în sine a devenit mijloc, la condi]ia de centru dominator, opus
Apostrof & Casa C`r]ii de {tiin]`, În]elep]ii agresivi c` filosoful, adesea “om de lume”, “periferiei”. Poate c` spiritul filosofic
2007), Andrei Cornea denun]` [i muta]ia filosofiei dac` nu chiar om politic, a c`p`tat reg`sit reproduce într-adev`r condi]ia
printre rânduri starea de lucruri de- certitudini. Dialogul lui cu altul din fiin]ei “al c`rui centru e pretutindeni
scris` de H.-R. Patapievici aici, îmi per- De câte ori m` gândesc la acutul agora e, în ciuda aparen]elor, cvasi- [i periferie nic`ieri”, cum sugera nu
mit s` îi r`spund pe fondul explicit al tablou pe care îl face H.-R. Patapievici inexistent. Dac` muta]ia practicii demult Noica. Pentru a în]elege ce s-a
aceleia[i c`r]i. Domnia sa se întreab`: lumii culturale române[ti, sfâ[iat` în filosofiei din sensul de exerci]iu pierdut, s` facem un mic ocol asupra
Un “necunoscut” – Constantin Noica? [i discordii [i grupuri de interese, îmi spiritual pur în cel de “mijloc de distinc]iei dintre intelectual [i omul
denun]` necitarea presupus culpabil` spun: de fapt, nu este atât de grav. trai” afecteaz` mai pu]in culturile spiritual la filosoful ceh Jan Patočka.
în special a unui coleg de breasl`, Moderni [i priva]i cum suntem de ce se aflau la maturitate în pragul
altfel cu o notabil` activitate în mass- experien]a armoniei publice, uit`m modernit`]ii, e de presupus c` o Trei tr`s`turi
adesea c` discordia intelectualilor, cultur` ca a noastr`, decapitat` [i ale omului spiritual
care la noi d` gustul frust al criogenat` pre] de dou` dictaturi, va
Balcanilor, ducea frecvent în Grecia suferi din plin [ocul acestei muta]ii. Într-un seminar privat despre
antic` la veritabile “snopiri” în pia]a Fostul filosof, abia întrez`rit prin Originea [i sfâr[itul Europei, ]inut în
public`, admonest`ri brutale [i jocuri câteva nume mari, a fost înlocuit de aprilie 1975, în perioada redact`rii
de culise cum vedem [i azi (a se reciti profesionistul culturii, un fenomen celebrelor Eseuri eretice de filosofia
de pild`, f`r` prejudec`]i culte, Vie]ile de prim` instan]`, un intelectual istoriei, Jan Patočka evoc` diferen]a
[i doctrinele filosofilor a lui Diogene lansat cu entuziasm într-o realitate dintre omul spiritual [i intelectual
Laer]iu). În r`sp`rul a[tept`rilor exterioar` analizabil` sociologic, reluând totodat` întrebarea privitoare
noastre “civilizate”, trebuie s` ce presupune o anumit` formare, la func]ia originar` a filosofiei.
admitem, nu doar din exemplul grec, diplome [i competen]e în filosofie. În mod curios, calitatea cea mai
ci [i din altele moderne, c` discordia Este [i el, poate, profesor, jurnalist proprie a omului spiritual aici nu
înv`]a]ilor este legea imuabil` a lui cultural, chiar creator [i, spre are nimic de-a face cu competen]a [i
homo humanus dintotdeauna, în timp deosebire de filosoful autentic greu experien]a profesional` cuantificabil`
ce concordia e doar un artificiu roman de detectat în masa “func]ionarilor exterior, a[a cum ne-a obi[nuit azi
târziu, r`mas mult` vreme mai mult culturali”, nu este problematic. Este profesionistul filosofiei. Red`m
un efect retoric, o fantastic` limit` notoriu, dar în multe privin]e el nu mai jos câteva tr`s`turi relevante în
de atins. Îns` faptul c`, în timpurile mai are nimic de-a face cu filosofia situa]ia de fa]`.
aurorale ale filosofiei, cinicul [i care a n`scut marile tradi]ii europene. În primul rând, afirm` Patočka,
marginalul Diogene era gata oricând Nu e nimic de mirare aici; [tim deja omul spiritual este rezultatul bunei
de frond` agresiv` fa]` de, s` spunem, de la Platon c` exist` o diferen]` între administr`ri a experien]ei negative,
centralul Platon, nu a împiedicat Socrate [i Hippias. Tr`im, pe propriile a inconsisten]ei [i lipsei de teren
miracolul filosofiei grece[ti s` dea riscuri, epoca lui Hippias! ferm a lumii înconjur`toare, la
o splendid` tradi]ie, cu linii de for]` Nu am nici o îndoial`, reg`sirea care, spre deosebire de intelectual,
specifice [i continuitate milenar`. sensului filosofiei ]ine în mare m`sur` nu consimte defel s` închid` ochii.
media, suspectând c` epitetul “necu- Semn c` gâlceava în]elep]ilor nu este de reevaluarea problemei centrului [i Într-adev`r, nu este întregul platonism
noscut” din titlul c`r]ii ar inten]iona o cel mai r`u lucru care ni se poate a marginii, deja amintit` în paginile o problematizare mereu reluat`
ocultare a demersului acestuia. întâmpla. revistei [i capabil` într-adev`r s` a eviden]ei unei realit`]i ce ni se
Îi mul]umesc pentru prezentarea, Dar atunci ce face dramatismul redea pozi]ia central` între [tiin]e nu livreaz`, dar care se dovede[te de
altminteri binevoitoare, care m` special al situa]iei noastre culturale? a filosofiei ca disciplin` înglobatoare, fiecare dat` “în alt` parte”, ascuns`
onoreaz`, chiar dac` nu l`mure[te Nu cumva disfunc]ia institu]iilor c`ci aceasta s-a pierdut spre propriul con[tiin]ei? Nu este el o c`utare
întocmai inten]iile c`r]ii, [i v` propun noastre, incapabile de a coagula beneficiu, ci a spiritului ei originar, de terra ferma pornind, împotriva
ca pornind de la con[tiin]a experien]ei într-o tradi]ie, are la baz` un r`u mai f`când perfect valabil modelul ro]ii cu curentului vie]ii naive, de la
negative a culturii noastre s` ne profund, nu neap`rat autohton, [i spi]e din cartea lui H.-R. Patapievici, stranietatea [i singularitatea situa]iei
întreb`m, din nou, aplicat la cazul de anume pierderea sensului originar al cum adevere[te [i Mircea Dumitru noastre în lume? Socrate [i Platon,
fa]`, care poate fi cauza mai profund` actului filosof`rii însu[i? Ce vedem, de într-un articol1? Cu condi]ia ca spi]ele ne spune Patočka, sunt l pag. 26
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
26
l prototipurile omului spiritual care la manière de Freud, “uria[ele crime [i nici una demn` “de men]ionat”, de[i anun]at de dinainte de Hristos c`,
î[i asum` condi]ia de permanent` masacre ale secolului XX, altminteri ele nu sunt deloc pu]ine [i continu` dimpotriv`, filosoful “[tie c` nu [tie
dezr`d`cinare, posibilitatea ca lumea secolul cel mai civilizat, cel mai s` apar` în ritm constant, uneori cu nimic”. Îndr`znesc s` afirm c` nici
vie]ii, primit` ca neproblematic`, cultivat, mai [tiin]ific din istorie” zbatere [i enorm sacrificiu, la edituri acum nu [tim, din multiple motive.
s` dezam`geasc`, fiind permanent (p. 168). Pentru a face s` dispar` din mai pu]in mediatizate din diverse În primul rând, nu [tim pentru
expus` negativit`]ii. istorie camerele de gazare, tortura, ora[e din ]ar`. S` nu fi g`sit Andrei c` exegeza în domeniu se afl` la
Pe de alt` parte – iar aici se revel` abuzul de putere, Andrei Cornea Cornea între lucr`rile ap`rute la Ia[i, început. Nu s-a cercetat aprofundat, în
a doua tr`s`tur` important` a omului ne propune, dac` am în]eles bine, o Cluj, Slobozia, Arad, Deva, Bra[ov paralel cu marile încerc`ri europene,
spiritual –, întreb`rile lui Socrate terapie a drept`]ii secunzilor, un fel etc., sau la edituri secunde [i adesea cea heideggerian` [i cea francez`,
adresate celorlal]i testeaz` capacitatea de mijloc curativ care ar împiedica trecute sub t`cere din Bucure[ti, nici de pild`, problema articul`rii unei
acestora de a r`mâne într-o unitate faptul ca, în situa]ii de criz`, “imensele o carte a c`rei existen]` s` merite ontologii pornind de la resursele
cu ei în[i[i, de a nu adopta atitudini frustr`ri ale civiliza]iei”, ]inute altfel adus` la cuno[tin]a publicului larg? limbii. De[i discursul public asociaz`
contrarii în cadrul aceluia[i dialog, în frâu de “principiul realit`]ii”, s`-[i Oare Ion Dur, de pild`, autor a dou` adesea numele lui Noica cu cel al
demers echivalent cu aptitudinea de a- r`zbune nedrept`]ile prin afirmarea volume despre Noica publicate la lui Patočka, nu exist` o cercetare în
[i asigura o via]` identic` cu ea îns`[i, “principiului pl`cerii”. Trebuie s` Editura Eminescu, respectiv la Editura domeniu care s` ateste am`nun]it
o unitate între ceea ce sunt [i ceea le facem dreptate [i marginalilor, Universit`]ii Bucure[ti, s` nu fi avut apropierile [i desp`r]irile celor dou`
ce cred c` sunt – o via]` etic`. Omul lui Callicles, Hippias, Glaucon etc., nimic interesant de spus, m`car una tipuri de gândire. Mi-ar pl`cea s`
DIALOG

spiritual, spre deosebire de intelectual, care au [i ei dreptatea lor [i pe care dintre c`r]ile sale fiind, în acest sens, citesc un studiu aprofundat care s`
este consecvent cu sine. Socrate, profitând de “centralitatea” demn` “de men]ionat”? Pe toate argumenteze cum a fost posibil`
În sfâr[it, con[tiin]a faptului c` [i autoritatea pozi]iei sale în agora, îi acestea, recenzentul, altfel un adept al apari]ia unui tratat de ontologie în Est
lumea dat` [i cotidianitatea imediat` nedrept`]e[te. “umanismului secund”, le omite ca [i dup` proclamarea gândirii slabe a lui
nu sunt totul se traduce la acesta în S` remarc`m în trecere straniul cum nici n-ar exista. Desigur, autorul Gianni Vattimo în Europa, altfel decât
con[tiin]` a sacrificiului. Dincolo de freudism pe care Andrei Cornea îl se poate sim]i îndrept`]it s` omit` cu explica]ia facil` a inferiorit`]ii
ororile care au marcat toat` istoria aplic` inclusiv categoriei filosofilor complet orice referin]` “secund`” pe noastre ancestrale. A[ vrea s` [tiu în
omenirii, exist` aceast` con[tiin]` [i posibilitatea, deloc neglijabil`, ca criterii valorice, caz în care trebuia am`nunt, pentru relevan]a politic`
a sacrificiului care face s` apar` principiul pl`cerii s` nu intre câtu[i s`-[i justifice alegerile, dat fiind c` a problemei, ce crede Noica despre
speran]a în mijlocul tenebrelor. De de pu]in în contradic]ie cu principiul “secunzii” sunt totu[i majoritari în ideea de comunitate [i cum trebuie
aceea, omul spiritual – care nu este realit`]ii – mai ales în cazul omului câmpul exegezei noiciene. În lipsa s` raportez aceasta la gândirea
[i nu poate fi un politician în sensul spiritual, care ne intereseaz` aici. oric`rei justific`ri, aceste excluderi marxist` impus` de fostul regim. Ar
curent al termenului, adic` nu poate fi S` mai not`m în subtextul acestei “de drept exegetic” devin cu atât mai fi relevant` o carte despre problema
parte a conflictelor care sfâ[ie lumea atitudini pe care autorul o nume[te frapante cu cât, cu ocazia coment`rii lui “ceva nou” la Noica [i despre cum
– nu are dreptul s` dispere sau s` se “umanism secund”, cel pu]in dou` unor teme secundare în economia a fost posibil` desp`r]irea de spiritul
team`; el trebuie doar s` aduc` la premise importante: 1. puterea, în c`r]ii mele, autorul completeaz` kantianismului la un autor intrat
lumin` noile posibilit`]i ale vie]ii. m`sura în care se afirm` ca putere, discret lista de trimiteri bibliografice în filosofie prin poarta lui Kant. O
Altminteri, vorbim despre sofistul este întotdeauna vinovat`, 2. libertatea cu dou` dintre propriile lucr`ri carte despre raportarea lui Noica la
care face cultur` în scop lucrativ. replicii secunzilor este mai mult ap`rute la aceea[i mare editur` din Descartes, Leibniz, Aristotel. O foarte
Sintetizând, ceea ce face marca “înscenat`” decât real`. Nu discut`m Bucure[ti, de[i acestea nu sunt nici frumoas` carte despre Noica [i Platon.
distinct` a omului spiritual în acum eficacitatea [i principialitatea exegeze noiciene, nici nu sunt legate Una despre numeroasele aluzii biblice
viziunea filosofului ceh este unitatea acestei solu]ii. S` spunem doar c`, de tema c`r]ii discutate, care este din ontologia lui Noica [i despre
strâns` dintre teorie [i practic`; el în m`sura în care vizeaz` echilibrul, uitarea fiin]ei în ontologia lui Noica. raportarea lui la Dumnezeu [.a.m.d.
interac]ioneaz` la propriu cu ideile, ini]iativa unui umanism secund îmi Subliniez înc` o dat`, excelenta Or, aceste studii nu exist`; ele î[i
la care nu se raporteaz` niciodat` ca pare mai mult decât important` [i calitate a muncii lui Andrei Cornea a[teapt` abia de acum înainte autorii.
un subiect la obiectul lui [i care îi binevenit` atât în peisajul cultural este un bun câ[tigat atât pentru De aceea cred, în pofida lui Andrei
determin` constitu]ia de fiin]` prin local, cât [i în contextul mai larg, cultura român` cât [i pentru fiecare Cornea, c` mai degrab` nu [tim.
aceste evenimente majore: asumarea deloc nou, al e[ecului umanismului dintre noi personal. Dar nu despre În al doilea rând, “necunoscutul”
experien]ei negative, consecven]a cu european. Ceea ce ne intereseaz` aici munca domniei sale era vorba aici ([i Noica pentru care depun m`rturie
sine, spiritul de sacrificiu [i sfâr[itul este punerea în practic` a acestei nici m`car despre articolele meritorii aici, a[a cum clarific înc` din prefa]`,
oric`rei temeri. Odat` îndeplinite atitudini, întrucât ne-am propus pe care domnia sa le-a scris sporadic este un Noica întors împotriva liniei
aceste caracteristici, filosofia [i-ar s` vedem în ce m`sur` cei mai despre Noica), ci despre prezentarea absolutiste a tradi]iei filosofice,
reg`si, ne asigur` Patočka, caracterul buni dintre noi respect` condi]iile ideii principale a c`r]ii recenzate [i imagine ce contrasteaz` dramatic cu
ei originar de exerci]iu spiritual, iar definitorii ale omului spiritual al evaluarea interpret`rii pe care aceasta prejudecata r`spândit` a unui Noica
organismul cultural al cet`]ii s-ar lui Patočka, reu[ind s` dea speran]a o propune, prin raportare, eventual, la “ultim filosof tradi]ionalist”. Dator`m
îns`n`to[i. unei ie[iri din spiritul nefilosofic al cele ap`rute anterior. acestei prejudec`]i, aruncat` pe pia]a
Revenind la peisajul cultural lumii de azi. S` trecem la consecven]a Ceea ce, vom vedea, autorul omite ideilor f`r` explica]ii subiacente, o
descris de H.-R. Patapievici, m` întreb: cu sine, de care fac uz dialogurile s` fac`, preferând în locul criticii de mare parte din imaginea pr`fuit` pe
îndeplinim noi azi m`car o parte socratice [i pe care filosoful ceh o specialitate, care ar fi dat un dialog care o avem azi despre el. Opunându-
din aceste condi]ii care ne-ar putea indic` drept tr`s`tur` esen]ial` a mai fertil, s` se refere cu prec`dere se ei, demersul meu scoate la lumin`
da articulare istoric`? Îndr`znesc s` omului spiritual. Cum pune în scen` la titlu, epilog [i necitarea presupus un paricid filosofic asupra “p`rintelui
cred c`, dac` foarte pu]ini dintre noi Andrei Cornea, în cazul de fa]`, culpabil` a unui coleg de breasl`. S` le Parmenide”, interven]ii majore în
sau m`car unul singur le-ar îndeplini preconizatul umanism secund? lu`m pe rând, nu înainte de a specifica doctrina kantian` ce fac posibil`
exemplar, întreaga cetate ar fi, poate, Domnia sa constat` faptul c` editorii c`r]ii sunt Biblioteca lectura Criticii ra]iunii pure nu în cheie
salvat`. Nu încape nici o îndoial`, îmbucur`toarea sporire a literaturii de Apostrof [i Casa C`r]ii de {tiin]`, [i epistemologic`, cum f`cea întreaga
speran]a redres`rii – care ar aduce cu specialitate privind persoana istoric` nu cum gre[it men]ioneaz` Andrei [coal` tradi]ional` româneasc`, ci ca
ea solu]ia încet`rii conflictelor, c`ci [i filosofia lui Constantin Noica. Cornea, omi]ând complet aportul metafizic`, în spiritul interpret`rii lui
omul spiritual este esen]ialmente un Din prima categorie ne recomand` ultimei institu]ii clujene, în ciuda Heidegger din Kant und das Problem
conciliator – trebuie c`utat` la cei mai cartea lui S. Lavric Noica [i Mi[carea prezen]ei celor dou` sigle pe coperta der Metaphysik, o desp`r]ire profund`
buni dintre noi. Legionar`, iar din a doua consider` c` IV a c`r]ii [i pe pagina de gard`. Le de Hegel, ale c`rui ra]iune neutr`
“sunt de men]ionat”, pe lâng` cartea datorez Martei Petreu [i echipei sale [i încercare de a gândi nefiin]a în
Umanismul secund prezentat`, cea lui A.D. Giulea, Fiin]` editoriale, dar [i editurii Casa C`r]ii sine înc` din prima triad` dialectic`
în ac]iune [i proces în ontologia lui Noica, [i cea de {tiin]`, întreaga recuno[tin]` provoac` îndep`rtarea lui Noica
a lui S. Lavric, Ontologia lui Noica. pentru eficien]a [i profesionalismul de influen]a cea mai notabil` a
Trebuie spus c` Andrei Cornea, Aceste trei lucr`ri pe care Andrei sprijinului lor. gândirii sale [i totodat` de punctul
eminent clasicist c`ruia cultura Cornea le selecteaz` din masa larg` terminus al tradi]iei filosofice.
român` îi datoreaz` minu]ioase a scrierilor despre Noica pentru a le Un Noica necunoscut, Ceea ce conduce gândul noician la
traduceri din Platon, Aristotel, Plotin, recomanda cititorilor au ap`rut toate critic al tradi]iei intersectarea cu Heidegger, un antipod
îndepline[te cu asupra de m`sur` la aceea[i mare editur` bucure[tean`, al tradi]ionalismului care a f`cut s`
prima condi]ie pus` de Patočka. Bun a c`rei calitate nu este în nici un fel în Mai putem vorbi de un Noica se vorbeasc` adesea, justificat sau nu,
cunosc`tor al dialogurilor socratice, discu]ie aici. “necunoscut” dup` cele dou` exegeze despre “radicalismul” pozi]iei sale.
domnia sa î[i asum` limpede lipsa de Ca orice recenzent onest, e de ap`rute la Humanitas? se întreab` A[a se face c` eu nu demonstrez
sol ferm a realit`]ii înconjur`toare, presupus îns` c` autorul a citit, Andrei Cornea. El pare s` cread` c` nu “influen]a decisiv` pe care idealismul
în care recunoa[te urma experien]ei f`cându-ne aceste recomand`ri, [i au r`mas multe lucruri semnificative german – mai ales prin Hegel [i
negative, cum se vede din cartea sa celelalte peste 20 de c`r]i despre Noica de cercetat în urma acestora. “Acum urma[ii s`i, dar [i prin Kant – a
Când Socrate nu are dreptate. A[a se ap`rute în România dup` 1990. Dintr- [tim”, ne d` acesta de în]eles, în exercitat-o asupra lui Noica”, cum
face c` încearc` s`-[i explice, relativ à un motiv sau altul îns`, nu g`se[te r`sp`rul spiritului socratic care ne-a gre[it informeaz` cititorii Andrei
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
27
Cornea, ci, exact pe dos, ar`t cum se de veridicitate a interpret`rii, se va dore[te s` demonstreze c` orice la un critic al lui S. Lavric3, dar încalc`
produce ruptura lui Noica de marea reg`si permanent în carte, dar a face filosofie este reductibil` la o imagine flagrant atitudinea conciliant` pe
cucerire a idealismului german, Hegel din el o tem` principal` echivaleaz` care func]ioneaz` ca “reprezentare care Patočka o rezerv` prin excelen]`
[i hegelianismul, [i pe ce linie are cu a spune c` Fenomenologia spiritului intuitiv` a lumii”, aceasta fiind [i “omului spiritual”. Omi]ând citarea
loc decisiva întâlnire cu Heidegger. de Hegel nu are ca principal scop ideea-cheie a c`r]ii sale, eu ilustrez autorilor mai pu]in sau deloc
Tocmai pentru c` desp`r]irea de devenirea spiritului, ci metoda recuren]a motivului cercului mediatiza]i – contrar teoriei drept`]ii
Hegel, din motive istorice, poate, nu dialectic`, identificabil` la fiecare în gândirea lui Noica ca simpl` secunzilor –, recenzentul cade, cum s-a
se mai petrece la scen` deschis`, ca nivel al Fenomenologiei. introducere la studiul sursei hegeliene v`zut, [i la testul autoincluziunii (care
cea de Goethe, ea are nevoie de o Cercetarea am`nun]it` a sursei a ontologiei sale. A[a cum am ar`tat cere ca un autor s` se poat` supune
explica]ie am`nun]it`. kantiene, mai ales a tablei categoriilor, [i cu alt` ocazie2, nu pot împ`rt`[i pe sine teoriei pe care o propune
În sfâr[it, exist` [i un sens mai ar fi indispensabil` unei cercet`ri, premisele cercet`rii lui Sorin Lavric celorlal]i), pe care îl formuleaz` el
general în care vorbesc de un Noica de pild`, despre “cum e cu putin]` [i nu condi]ia circular` a filosofiei, însu[i într-una din c`r]ile sale pentru
necunoscut, [i anume cel reprodus ceva nou”, problem` inspirat` din important` pentru el, e în discu]ie în testarea viabilit`]ii unei teorii.
gre[it de Andrei Cornea. “De aceea unitatea sintetic` de apercep]ie cartea mea, ci felul în care reu[e[te M` întreb: crede A. Cornea
«Noica este necunoscut», deoarece kantian`, dar ar fi fost irelevant` s` concilieze Noica “radicalismul” c` transformarea exegezelor din
«nucleul dur» al filosofiei sale ar în acest context. Aici, centrul de heideggerian al problemei uit`rii eforturi recuperatoare în câmpuri
fi r`mas nel`murit”, printre altele, greutate al interpret`rii se mut` c`tre fiin]ei cu tradi]ia filosofic`. Sigur c` de b`t`lie între exege]i ne va

DIALOG
în favoarea multelor interpret`ri reevaluarea întreb`rii privitoare la abuziv putem apropia un demers ajuta s` administr`m mai bine
istoriciste f`cute pân` la aceast` or`, fiin]`, pus` anterior de Heidegger, în de oricare altul; dar nu despre acest mo[tenirea operei lui Noica? Nu
ne spune recenzentul imputându-mi contextul unei ontologii care concepe lucru e vorba într-o recenzie, ci despre cumva “umanismul secund” este,
o “preten]ie exagerat`” în acest sens. fiin]a structurat (IDG), în lucruri sesizarea a ceea ce este specific fiec`rei pentru domnia sa, un umanism al
Cititorul nu trebuie s` în]eleag`, [i nu dincolo de ele, [i nu admite
cum pare s`-l îndemne recenzentul, privilegiere ontic`, a[a cum admitea
nici c` pledez împotriva cercet`rii Heidegger pentru Dasein în Sein und
personajului istoric Noica, nici Zeit. Analiza preg`titoare a surselor
c` îmi propun s` aduc în lumin` tradi]ionale se impune îns`, dac` ne
o clarificare a ontologiei pe care amintim c` analitica heideggerian` î[i
lucr`rile anterioare ar fi ratat-o. propunea scoaterea din uitare a fiin]ei
Nu m` recunosc în nici una dintre aruncând peste bord secole întregi de
aceste presupozi]ii, care sunt, în fapt, filosofie tradi]ional`, practic întreaga
unilaterale [i nefilosofice. filosofie de dup` presocratici, ceea
Ceea ce afirm eu este c` în]elegerea ce Noica nu recomand` în nici un
ontologiei are preeminen]` [i c` caz. Cum reu[e[te filosoful român s`
interpret`rile istoriciste ale omului reaminteasc` fiin]a f`r` s` renun]e la
Noica, cu ader`rile [i visele sale unele achizi]ii “sigure” ale tradi]iei
utopice, trebuie s` rezulte din filosofice, bun`oar` platonismul
interpretarea operei. Abia opera face – iat` tema c`r]ii de fa]`. Iar Kant este
posibil` în]elegerea biografiei, acesta prezent în acest program numai în
este gândul enun]at aici, care nu m`sura în care tema o cere.
îmi apar]ine mie, ci lui Heidegger.
A[ezându-ne în prim` instan]`, Umanismul secund
a[a cum a f`cut cultura român`, pe se întoarce
reperele comode ale biografiei, nu
putem ajunge decât la ignorarea a ceea În sfâr[it, A. Cornea se declar`
ce este esen]ial pentru un gânditor – [i întâi mirat de faptul c` nu citez
anume a ceea ce îl face s` avanseze cartea lui A.D. Giulea – care nu
pe “drumul gândirii”. Ceea ce refuz` se ocup` de uitarea fiin]ei, ci de
Noica în evenimentul biografic atunci devenire ca procesualitate –, apoi
când cere, în nota testamentar`, s` fie de-a dreptul stupefiat c` nu o citez
judecat dup` c`r]ile sale, este posibila pe cea a lui Sorin Lavric, cu care i se
asimilare a gândirii cu o experien]` pare c` a[ împ`r]i tema circularit`]ii
subiectiv` individual` (din aderarea filosofiei. Dat fiind c` la baza c`r]ii
la legionarism, de pild`, nu se poate st` o tez` doctoral` sus]inut` în
deduce o “gândire legionar`”). Acest 2005, lucru notat în prefa]a c`r]ii
pericol s-a f`cut sim]it odat` cu (p. 16) [i remarcat de recenzent – în
apari]ia metafizicii subiectivit`]ii, consecin]`, ambele teze au fost scrise
când fiin]a era redus` la subiect, în aceea[i perioad` (2001–2005) –,
subiectul la ego-ul individual, iar [i fiind limpede c` este imposibil s`
gândirea la psihologie sau la o viziune citezi o tez` aflat` în curs de scriere,
despre lume. Or, nu despre aceste m`rturisesc c` “stupefac]ia” domniei
lucruri e vorba în povestea fiin]ei pe sale îmi pare nejustificat`. (De altfel,
care o red` ontologia. constat acum c` [i Andrei Cornea
este unul dintre marii absen]i ai
Uitarea fiin]ei [i Kant bibliografiei, întrucât mi s-a p`rut
firesc s` citez numai titlurile care interpret`ri ce se propune pe pia]a discordiei? În mod evident, nu aceasta
Este regretabil`, ne mai spune mi-au influen]at, într-un fel sau ideilor. este atitudinea care poate schimba
recenzentul, omisiunea unui altul, interpretarea.) Trebuie spus Îndemnul recenzentului de a lucrurile aici, în marginea Orientului.
capitol despre influen]a lui Kant c` interven]ia ulterioar` într-un interveni în text cu referire la cartea
în ansamblul lucr`rii, care ar fi dat material unitar deja scris se impune lui Sorin Lavric ar fi fost justificat, Abandonând
seama de gândirea asumat circular` dac` literatura de specialitate poate, de convingerea c` aceasta ar fi curajul de a fi
a lui Noica [i ar fi putut pune în înregistreaz`, între perioada scrierii [i fost o important` achizi]ie teoretic`
leg`tur` tabla categoriilor kantiene cea a public`rii unei c`r]i, progrese ale în cercetarea discutat`. Or, Andrei Ne întoarcem la întreb`rile lui
cu Prelegerile de istoria filosofiei ale lui temei în discu]ie, capabile s` schimbe Cornea este de p`rere c` “ea are Horia Patapievici puse la început:
Hegel [i cu Metafizica lui Aristotel. cursul interpret`rii – ceea ce nu e dreptate (Laura Pamfil, n. mea) [i nu dl de ce nu putem articula o tradi]ie?
Apreciez interesul lui Andrei Cornea cazul aici, Noica necunoscut fiind prima Lavric” [i c` ar fi fost “mai interesant`” Ce trebuie f`cut pentru ca spiritul
pentru condi]ia circular` a filosofiei, [i singura carte ap`rut` în România o “confruntare” între exege]i, a[a filosofic, dincolo de orice ispit`
dar nu aceasta este tema c`r]ii cu privire la uitarea fiin]ei [i sursele cum au mai ap`rut în paginile acestei autoritarist`, s`-[i recapete func]ia
discutate. Sursele gândirii lui Noica europene ale gândirii lui Noica. reviste. Pe scurt, era mai interesant s` originar`, radiind spre [tiin]ele
tratate în carte nu sunt alese aleatoriu; Astfel, o lectur` mai atent` f`cut` polemizez, fie [i succint, cu un coleg particulare for]a care ]ine laolalt`
ele urm`resc traseul temei principale, atât c`r]ii mele cât [i celei a lui de breasl` decât s` m` ocup monoton centrul [i marginea, [i care a f`cut
enun]at` de titlu: uitarea fiin]ei. Iar Sorin Lavric l-ar fi convins, cred, pe de sursele europene ale gândirii gloria timpurilor aurorale ale
uitarea fiin]ei nu este câtu[i de pu]in Andrei Cornea c` nu ne referim la lui Noica. Sugestia recenzentului filosofiei? Nu numai o reevaluare
o preocupare kantian`. Este adev`rat acela[i lucru. În timp ce colegul meu, de a fi introdus post festum astfel de a problemei actului etic, ci [i una
c` motivul circularit`]ii, ca un test folosind metafora noician` a undei, fragmente polemice este explicabil` a raportului centru-margine din
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
28
perspectiva omului spiritual ar putea unilateralitate al dualismului etic) unuia dintre cei mai remarcabili în]elesurilor lui mai adânci de via]`,
restabili acest sens originar, a[a nici nu vrem s` c`dem ru[inos la intelectuali români nu vrea s` fie troienite în el”6.
cum am sugerat de la început. Iar în «testul Gyges» abandonând orice “filosof”, ceea ce i-ar impune unele {i dac` este adev`rat c` “omul
acest sens, ini]iativa umanismului decen]`”4. Omul nou al lui Andrei sacrificii. C`ci spiritul filosofic, pentru politic nu iube[te viitorul”, ac]ionând
secund al lui Andrei Cornea trebuie Cornea nu vrea s` fie “nici filosof”, Patočka cel pu]in, înseamn` “curaj dup` deviza “Dup` mine, potopul!”,
aplaudat`, chiar dac` necesit` “nici martir”, “nici demon”, ci “om pentru esen]a ultim` a fiin]`rii, de a[a cum tot Noica o recunoa[te
amendamente serioase. obi[nuit”, f`r` riscul expulz`rii din la care via]a naiv` încearc` s` se undeva, m` întreb dac` [i c`rturarii,
C`ci domnia sa ne propune un casta conduc`toare, exercitându-[i eschiveze”5. la rândul lor “conchistadori ai
umanism defensiv, care ascult` de integrismul etic numai în condi]ii de Or, acest curaj, care presupune spiritului”, ar avea vreo justificare de
regula etic` [i totodat` se abate de “normalitate”, în “starea de excep]ie” socratic con[tiin]a negativ` a a face la fel. Filosoful de la P`ltini[, în
la ea atunci când situa]ia o cere, (r`zboi, situa]ii-limit`) fiindu-i limit`rilor, asumarea finitudinii rând cu Patočka, ar spune c` nu. Este
deoarece adev`rul, ne spune el, nu îng`duit s` fac` a[a cum îi dicteaz` vie]ii [i a faptului c` lumea extern` adev`rat c` lumea nu este condus`
trebuie slujit cu orice pre] [i în orice instinctul de conservare, astfel încât poate dezam`gi, fiind lipsit` de teren de spirit – iat` un adev`r etern pe
circumstan]e. Nici integrism etic de s` nu-[i ard` aripile la lumina normei ferm, ne lipse[te mai tuturor, oricât care Marx l-a dat omenirii! – [i c`
tip socratic, cu riscul pedepsirii sau etice “aidoma fluturilor care cad de productivi suntem în disciplina în acest sens Socrate va nedrept`]i
al “expulz`rii din casta paznicilor- noaptea pe o lamp`” (p. 184). numit` filosofie. Realitatea noastr` mereu secunzii, a[a cum s-a întâmplat
conduc`tori”, nici dualismul lui Ce diferen]` între omul spiritual cultural` ne dezv`luie mai degrab` în toate epocile, dintotdeauna. Dar
DIALOG

Glaucon. Ca demn comentator al al lui Patočka, consecvent cu sine tem`tori pentru pu]inul achizi]ionat aceasta nu înseamn` c` trebuie s`-i d`m
lui Aristotel, A. Cornea ne propune [i gata de autosacrificiu tocmai în (ubicua publicitate), incapabili de dreptate secundului Callicles for]ând
o cale de mijloc, o mediocritas în vremuri “de excep]ie”, în pofida a ne asuma finitudinea (obsesia mâna istoriei, ci c`, apud Noica, trebuie
care vede “marea încercare etic`”, în oric`rui instinct de conservare, [i perpetu`rii prin autocitare, ca [i s` facem dreptate lumii secunde a
spe]` o cale “a noastr`, a oamenilor acest supravie]uitor în vremuri de cum memoria etern` sau chiar spiritului, oriunde s-ar afla ea – chiar
obi[nui]i, care nu putem ([i nici pace, ca [i în vremuri de r`zboi! Este perpetuarea existen]ei unui popor ar cu riscul, indiferent pentru un filosof,
fi ceva de la sine în]eles), gata oricând al expulz`rii din casta conduc`toare!
de compromisuri pentru a ne asigura În acest sens, cred c` era de g`sit
un loc social [i uzând de filosofia un în]eles mai adânc în încercarea lui
astfel redus` la statutul de simpl` Michel Onfray de a formula o istorie
disciplin`. Lucruri de neconceput a filosofiei secunde (O contraistorie
din perspectiva omului spiritual al a filosofiei. I. În]elepciunile antice)
lui Patočka, a c`rui via]` este “opera decât simpla însumare filologic`
vederii eterne a divinit`]ii” – cum de inexactit`]i [i erori (de care nu e
în]elege acesta identitatea aristotelic` scutit` nici filosofia “oficial`”), pe
între hedoné, theoría [i enérgeia care o face Andrei Cornea în num`rul
theou. Ceea ce înseamn` c` exist` trecut al revistei prezentând volumul
întotdeauna în el pu]in` fericire în ap`rut la Editura Polirom. C`ci
m`sura în care o tr`ie[te filosofând, spiritul filosofic nu contabilizeaz`,
lucru ce ar trebui s`-l fac` imun la ci, cum [tim de la Hegel, ridic` totul
“pedepse” sau la “excluderea din casta la adev`r. Dincolo de ispita primar`
paznicilor-conduc`tori”. a conflictului, pesemne c` adeverirea
hegelian` este singurul mod de a
Ce e de f`cut? r`s-buna cultura noastr` de azi în
spiritul lui Noica, pentru care “totul
Coborând la practic` [i scurtând, cu este joc secund [i numai r`s-bunarea
riscul simplific`rii, prima concluzie ´îm-bunarea, n. mea, L.P.¨ unui lucru
care se impune este nevoia unei altfel îl face bun, numai r`s-pl`tirea lui
de în]elegeri a centrului [i a marginii îl pl`te[te”7. Da, s` accept`m c`
micii noastre culturi, nu întâmpl`tor istoria e nedreapt`, în toate epocile
marginal`. C`ci, îmi permit s` cred, [i locurile, [i s` ne adeverim totu[i
disfunc]iile manifeste dintre diversele propria cultur` în loc s` emigr`m,
zone ale unei culturi tr`deaz` ceva geografic, spre “normalitate”, într-un
din disfunc]iile spiritului filosofic al dezacord total cu spiritul filosofic,
locului. S` ne cit`m autorii mai pu]in care înseamn` îndrept`]ire secund`,
mediatiza]i mai ales dac` ne situ`m consecven]` cu sine [i uneori pierdere.
“la centru”, c`ci aceasta face dintr-o Închei exprimându-mi uimirea
cultur` un organism unitar [i nici o c` Andrei Cornea, care l-a cunoscut
împlinire a centrului nu scute[te de pe Noica personal, a colaborat cu el
responsabilitatea fa]` de “margine”. la edi]ia Platon [i l-a frecventat la
S` ne d`m seama, a[a cum bine P`ltini[, nu a putut g`si premisele
ne-a avertizat Noica, de faptul c` unui umanism secund mai fertil în
pactizând cu lumea culturii, am opera acestuia, de[i ea abund` de
p`truns într-un univers al naturii obsesia secundarului, de la afirma]ia
secunde în care nici m`car ispitele c` “omul este o fiin]` secund`” pân`
nu mai pot fi cele de prim` instan]` la marile instan]e ale fiin]ei în lucruri,
(bani, carier`, imagine public`) care nu sunt reale decât ca instan]e
[i care ne oblig` s` d`m un sens secunde. Este, cred, simptomatic
ispitelor secunde, ispitelor târzii pentru toate frumoasele dialoguri
ale spiritului. Lumea naiv`, ostil` r`mase neîntâmplate în cultura
filosofiei, de care vorbea Patočka, noastr`.
încercat` întâi de demonul pustiirii
prin discordie, este înlocuit` l
acum de lumea indirect`, lipsit` 1 Mircea Dumitru, “Filosofia, [ansa unei

de spontaneitate, a reflec]iei. Este echilibr`ri a spa]iului public al culturii


lumea secund`, singura care îi poate române[ti”, ID, nr. 1 (40), 2008.
reda omului unitatea cu sine [i care 2 Laura Pamfil, “Riscul jocului filosofic”,

înveste[te cu sens realitatea de prim` ID, nr. 2 (17), 2006.


instan]`. Oricine în]elege aceasta 3 Andrei Cornea, “P`tratul pseudo-logic”,

nu numai c` nu mai poate invita la ID, nr. 10 (25), 2006.


discordie, dar este [i obligat s` fac` 4 Când Socrate nu are dreptate, p. 186.

totul pentru frumuse]ea [i adev`rul 5 Remarques sur la position de la philosophie

acestei lumi secunde, în m`sura dans et en dehors du monde, în Liberté et sacrifice.


în care e om. C`ci “lumea aceasta Ecrits politiques, Jérôme Millon, 1990.
nu voim m`car) s` fim sfin]i sau astfel explicabil – [i nu mai pu]in nou` nu e un sat f`r` st`pâni, nu 6 C. Noica, Cuvânt împreun` despre rostirea

martiri (prin aplicarea integrismului simptomatic pentru cultura noastr` e satul lui Cremene. Este o lume a româneasc`, Editura Eminescu, 1987, p. 184.
etic), dar care (prin excesul de – c` omul umanismului secund al omului, fire[te a min]ii lui, dar [i a 7 C. Noica, op. cit., p. 271. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
30

Experien]a italian`
S
POLITICA

OCIALI{TII luate la întîmplare, dintr-un însemnele vinovate ale puterii. dedesubtul ei. {i am descoperi referiri explicite, îi vizeaz` cu
condamn` din ]esut viu de via]` urban` ale A[adar tipul acesta de aici o realitate concret` care predilec]ie pe români.
principiu m`surile c`rei obiectiv`ri în piatr` proprietate public` istoric` scap` descrierii juridice [i 2 Dup` cum se va vedea el nu

guvernului supravie]uiesc [i ast`zi. nu mai poate fi ap`rat decît pe care politicul se zbate, e este capitalistul liberal.
Berlusconi 1. Dar multe ora[e, din Italia prin subterfugii6, dar în mod adev`rat, cu [anse pu]ine, 3 În ciuda aparen]elor, abia

Încredin]a]i c` posesiunea [i pîn` în nordul german, indiscutabil mo[tenitorii s` o reintegreze în limbajul arbitrariul (acceptat) al bog`]iei face
lucrurilor fizice este un fapt poart` o amprent` istoric` (legali sau spirituali) acestor respectabil. În fine am vedea posibil sentimentul egalit`]ii civice.
istoric arbitrar, un hazard puternic` [i decisiv`. Ora[ul spa]ii resimt durerea ex- c` nu exist` la drept vorbind 4 Poate c` odat` cu pacificarea

corijabil prin interven]ii occidental “s-a deschis”, dar el proprierii lor [i a socializ`rii solu]ii, ci poate cel mult o Europei principala disciplin`
ra]ionale, oamenii de stînga continu` s` p`streze, la fel ca nelimitate. Turismul este una îndrumare moral`. istoric` ar fi trebuit s` fie istoria
intoneaz` neîntrerupt un memoria membrului amputat, din formele exproprierii, una Noi10 sîntem prea pu]in artelor, pentru c` doar ea mai
recviem pentru proprietate. sentimentul spa]iului închis care aduce totu[i cî[tiguri capabili s` particip`m la d` seama de o tradi]ie [i de o
Tipul pur, [i inexistent [i protejat, al unui anumit tip compensatoare, dar imigra]ia aceast` dezbatere, din cauz` identitate utilizabil`. Chiar [i istoria
ca atare, al omului de de urbanitate care atrage ast`zi maselor de oameni din ]`rile c` ne g`sim ca identitate româneasc` ar dobîndi mai mult
dreapta2 invoc`, dimpotriv`, milioane de turi[ti din toate s`race [i f`r` tradi]ii de colectiv` de partea minciunii prestigiu din perspectiva culturii
fundamentul propriet`]ii, col]urile lumii. Atrac]ia pe urbanitate este pur [i simplu o favorizate [i, din p`cate, vechi cre[tine.
care se înf`]i[eaz` ca un fapt care o exercit` vechile ora[e expropriere f`r` desp`gubiri. t`cerea aceasta, ca în atîtea 5 El nu se opune de fapt

motivat prin ac]iune creatoare, europene pentru turist sau Drama care se petrece rînduri, se va întoarce antreprenorului capitalist, care
devotament [i sacrificiu. pentru c`l`torul meditativ sub ochii no[tri este surd` împotriva noastr` cu for]a nici nu participa la aceast`
Un Cratylos al propriet`]ii este unul dintre lucrurile [i nu provoac` strig`te de unui bumerang r`zbun`tor. disput`, profitînd, în t`cere, de
mai poate exista a[adar, evidente pe care nu caut` dezn`dejde doar pentru c` Faptul de a ne fi g`sit mereu împrejur`ri. Polemica sa îl vizeaz`
dar el o duce ast`zi destul nimeni s` le explice. ritmul ei se desf`[oar` la în istorie pe versantul stîng pe conservator. De aici [i confuzia
de greu, f`cînd figura unui În orice caz, un frumos ora[ alt` scar` decît aceea a vie]ii al noilor veni]i (poate [i de de la noi unde nu se în]elege de ce
reac]ionar, asimilat adesea, în vechi european este ca o ram` umane. Nimeni nu mai trece aceea ne isteriz`m necontenit italienii protesteaz` sonor, cu toate
versiunea vestic-european`, cu de piatr` sculptat`, înl`untrul ast`zi de orizontul vie]ii pe tema vechimii milenare) c` trag serioase foloase economice.
populistul xenofob. c`reia un lucru oricît de proprii [i de aceea distrugerea ne r`pe[te for]a [i luciditatea 6 Schimbînd ce e de schimbat,

Ast`zi singura form` de umil dobînde[te un plus de devine suportabil` [i uneori privirii. {i poate nici nu am aceasta este [i povestea centrului
proprietate care apare tuturor demnitate. E adev`rat c`, chiar insesizabil`. face din asta o problem`, dac` vechi al Bucure[tiului.
pe deplin motivat` [i care adesea, burghezul contrariaz`, Dar dac`, însufle]i]i de nu ne-ar ap`sa atît de evident 7 AFP: „Ne confrunt`m în

mai are for]a de a se sustrage manifestînd mai mult` etosul progresului social, am lipsa de stim` a celorlal]i. prezent cu un val de rasism care îi
unui anume tip de pozitivism pre]uire pentru ram` decît ignora aceast` dram`, nu am Dar, dac` noi credem c` vizeaz` pe to]i imigran]ii prezen]i
juridic este proprietatea pentru tabloul însu[i, dar pe mai în]elege nimic [i ar trebui o vom cî[tiga apelînd la pe teritoriul italian, atît pe cei
intelectual`. Doar aici, în acest de alt` parte preferin]a aceasta s` ne mul]umim cu limbajul poli]ia ideologic` ne în[el`m legali, cît [i pe cei ilegali“, directorul
domeniu al imponderabilului exprim` adev`rul, mai pu]in curent, care recurge la termeni amarnic. Am trimis, de pild`, Amnesty International Italia,
imaterial, crea]ia mai e cu evident, a ceea ce înseamn` ca “rasism” [i “xenofobie” [i la Bruxelles cî]iva deputa]i Daniela Carboni, 28 mai 2008)
adev`rat recunoscut` ca artificiu, simbolizare [i alte formule ideologice goale specializa]i în discursul 8 Guvernul T`riceanu a adoptat

surs` moral` [i inalienabil` a decupaj semnificativ. În de con]inut. Nu am [ti, în orice moralizant, sperînd, iluzoriu, în schimb o pozi]ie discret`,
propriet`]ii. În rest ne g`sim sfîr[it, de[i acest lucru scap` caz, s` combatem versiunea ca prin “corectitudinea” lor acceptînd solu]iile dac` nu [i
integral în spa]iul conven]iilor descrierii juridice, ora[ul- larg r`spîndit` c` legile agresiv` s` ne disimul`m presupozi]iile omologilor italieni.
juridice [i al ordinii legale3. ram` este “proprietatea” guvernului Berlusconi ar fi propria precaritate11. 9 AFP: „Italia risc` s` devin`

Dar, a[a cum am sugerat burghezului, a comunit`]ii legi antiumaniste7, îndreptate, În ]ar`, de fapt, opinia o ]ar` periculoas`, în prezent
deja, m`surile Guvernului istorice care l-a creat în injust, împotriva unor este scindat` [i incapabil` pentru romi [i români, dar mîine,
din Italia au o leg`tur`, virtutea talentului [i d`ruirii persoane inocente8. Termenul s` se coaguleze. Dreapta este poten]ial, pentru to]i“, Daniela
recunoscut` sau nu, cu de sine [i pe care are datoria tehnic este “discriminare” paralizat` de oportunism12, Carboni, 28 mai 2008
un anumit sentiment al s`-l apere [i s`-l protejeze. [i el vehiculeaz` conota]ii ziari[tii, cît` vreme depind 10 E un “noi” ezitant, care

propriet`]ii. Dac` în trecut Ignorînd cu bun` [tiin]` sumbre care trimit la ku-klux- de public, nu risc` nici ei dore[te s` aproximeze dominanta
dreptul pozitiv nu recuno[tea tradi]ia, socialistul generic5 klan [i practicile fasciste9. sc`derea de popularitate [i spiritului public, un “noi” de la care,
proprietatea intelectual`, nici este du[manul acerb al Minciuna este a[a de prizat` nimeni în general nu crede în realitate, m` recuz, dar pe care îl
o legisla]ie nu recunoa[te acestui drept de proprietate, întrucît ea alimenteaz` o mare c` ar fi oportun s` deschid` utilizez din motive strict retorice.
ast`zi dreptul unei comunit`]i întrucît el tinde s` socializeze speran]`. E vorba de aspira]ia subiectul. Pare riscant din 11 Vezi declara]iile de la

anumite asupra spa]iului “rama” în mod nelimitat, s` stîngii, camuflat` oportunist multe motive, unele care ]in Bruxelles ale deputatei ALDE,
public urban. Ceea ce este o dezmembreze în favoarea sub un discurs modernizat chiar de istoria româneasc`. Renate Weber, care a cerut demisia
public este spa]iu deschis [i “con]inutului” omenesc [i care a renun]at aparent la Ungurii ar putea, bun`oar`, lui Franco Frattini în 4 mai 2008.
universal [i nu admite nici o tot mai abundent. For]a sa mesianismul marxist, de a s` rup` armisti]iul [i s` 12 Deputa]ii no[tri de la

exclusivitate. Cu toate acestea propagandistic` este sporit` reu[i, într-un final, socializarea redeschid` dosarul otr`vit al Bruxelles, fie de stînga fie
spa]iul urban ar putea fi enorm de faptul c`, aparent, tuturor bunurilor p`mînte[ti. ora[elor din Ardeal. În sfîr[it, populari de dreapta, au adoptat
legat de o experien]` istoric` artistul pactizeaz` cu el [i La rîndul lor, Drepturile poate c` nu e vorba doar de acela[i ton [i acela[i discurs
particular` [i de efortul c` se întreab` în felul s`u omului, în]elese ca discurs pruden]a unor ziari[ti sau “corect”, incriminînd la unison
organizat, întins pe secole, al distinct asupra rosturilor “de sus” despre om, tind s` intelectuali care î[i calculeaz` discriminarea. Asem`narea nu este
unei comunit`]i cu identitate “ramei”, pe care la rigoare nu devalorizeze creativitatea, succesul, ci de o neputin]` foarte surprinz`toare de vreme ce,
precis`. Vasari, bun`oar`, ezit` s` o desfiin]eze, sugerînd efortul [i devotamentul, general` de a discerne, de un odat` proiectate la nivel european,
descrie dezbaterile febrile nelimitatul [i dezarticularea punîndu-le roadele la dispozi]ia fel de a ne privi na]iunea ca partidele române[ti sînt inevitabil
din adun`rile eforiei de la vechilor conven]ii. Sociali[ti, oricui “f`r` discriminare”. pe un tot indistinct, ca pe o de stînga, a[a cum am ar`tat în “O
biserica Santa Maria del Fiore arti[ti [i revolu]ionari de Dac` vrem s` dep`[im comunitate genetic`13. na]iune de stînga”, ID, nr. 12(27),
din Floren]a privind în`l]area toate speciile au luat cu asalt partizanatul opiniilor comune din decembrie 2006.
cupolei sau fr`mînt`rile lui ora[ul burghez, cautînd [i s` g`sim un criteriu de l 13 S-ar putea s` avem nevoie

Filippo Brunelleschi umilit de s`-i distrug` contururile, judecat`, atunci ar trebui 1 M` refer la pachetul de legi de aceast` umilin]` italian` ca s`
neîncrederea concet`]enilor pe care le-au denun]at, cu s`-l c`ut`m chiar în aceast` privind combaterea imigra]iei ne emancip`m, treptat, de tirania
s`i4. Sînt doar cîteva probe, mare eficacitatate, ca fiind situa]ie [i nu deasupra sau ilegale în Italia, care, de[i nu face omogenit`]ii. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
31

INTEGRAREA EUROPEAN~
Emigra]ia clandestin`

E
UROPA tr`ie[te Simplu: emigran]ii nu pot s` fie emigran]ilor – este absolut fie români, r`spândi]i ilegal libert`]ilor elementare la ei
vremuri interesante. f`cu]i responsabili de toate relele. normal s` nu-]i dore[ti pe tot cuprinsul comunitar acas`. În plus, magrebienii,
Noul guvern italian Asimilarea particularului degradarea situa]iei. mai mult timp decât permite subsaharienii, asiaticii sau
condus de Silvio cu generalul e gata s` se Zguduirea temeliilor norma european`. chiar mul]i sud-americani
Berlusconi a trecut produc` din nou. Estim`rile prosperit`]ii europene, Tabloul emigran]ilor de pe înaltele platouri
la fapte [i a aprobat în luna oficiale despre emigran]i nesiguran]a [i teama nu ilegali din UE este andine aduc cu ei, aproape
mai ce a promis în campania ilegali în Italia, mul]i dintre sunt provocate îns` doar de multiplu [i complicat. incon[tient, un alt tip de
electoral` de la începutul ei români, sunt de circa valul de emigran]i intra [i Între cei comunitari cultur` [i civiliza]ie la nivelul
anului: cur`]area Italiei de… 600.000 de persoane. Care extracontinentali. O serie [i cei extracomunitari comportamentului curent,
“gunoaie”. Oricât ar p`rea ar urma s` fie arestate [i s` de m`suri comunitare luate diferen]ele de motiva]ii sunt de via]`. Cât` vreme erau în
de [ocant, pe fondul crizei supraaglomereze închisorile în ultimii ani [i efectele lor destul de diferite. M`sura num`r redus, acest lucru nu
prelungite a mun]ilor de italiene, deja saturate. Dac`, neprev`zute pe termen scurt conservatorilor italieni devenea vizibil, nu incomoda
gunoaie strânse la Napoli, în afar` de clandestin, [i mediu zguduie în egal` îngrijoreaz` guvernul cu nimic modelul de via]`
primul consiliu de mini[tri emigrantul mai comite [i un m`sur` aceste temelii. Printre socialist de la Madrid, care occidental. Ba, mai mult,
al coali]iei conservatoare alt delict dovedit, pedeapsa ele, cea mai “subversiv`” se teme, pe bun` dreptate, c` era privit ca un exotism,
italiene a decis s` legifereze, obi[nuit` va fi sporit` în se dovede[te reducerea fluxul migratoriu va lua calea comunit`]ile de emigran]i
pentru prima oar` în Europa, cazul lui cu o treime. subven]iilor agricole în ]`ri ale Spaniei, deocamdat` ceva mai erau încurajate s` dea
delictul de a fi emigrant Prevederile “ineficiente UE care, mul]i ani, au primit permisiv` în aceast` privin]`. “spectacole” de diversitate.
f`r` acte. Un proiect de lege [i contraproductive” ale fonduri enorme [i au atras Treptat, în etape succesive, Treptat, apari]ia tot mai deas`
ar urma s` fie prezentat [i decretului-lege italian sunt mân` de lucru ieftin`, str`in`. prosperitatea ]`rilor Europei a “v`lului” musulman sau
validat în iulie de Parlamentul dintre cele mai diverse. Diverse state membre occidentale a fost asigurat` dezv`luirea opera]iilor de
de la Roma, dar decretul-lege Proprietarului unei locuin]e ale UE protesteaz` fa]` de fluxuri de emigran]i. E un clitoris la minore, al`turi de
este aplicat pân` atunci. închiriate unui emigrant de înc`lcarea drepturilor lucru destul de bine cunoscut multe altele, a stârnit proteste
La prima vedere, clandestin i se confisc` pur elementare ale omului în acum, dar nu întotdeauna [i polemici, apoi nelini[te.
m`sura a fost accelerat` de [i simplu casa, adic` bunul Italia, invoc` iminen]a unor recunoscut: milioane de Emigrantul est-european
comportamentul minorit`]ii propriu. Vor fi lipsi]i de pogromuri. Germania, Fran]a turci, italieni, spanioli sau ajunge în Occident cu o
rroma originare din România, dreptul exercit`rii drepturilor sau Marea Britanie au îns` portughezi, plus români [i doz` egal` de discre]ie [i
stabilit` în diverse [atre – sau p`rinte[ti cei care î[i trimit deja legi antiemigra]ie ilegal` al]i est-europeni, la care s-au de nelini[te. O lume relativ
tabere, cum li se spune mai copiii s` cer[easc`, obicei destul de severe. Ambasadorii ad`ugat africani [i asiatici, diferit` la nivel de stricte]e
elegant – pe teritoriul italian. “tradi]ional” la ]igani. Vor UE au convenit pe 22 mai, au contribuit în anii 1960 [i a normelor, dar familiar`
Aceste [atre au fost atacate fi mult mai atent cercetate în acord cu Parlamentul 1970 la dezvoltarea accelerat` ca structur` general`, îl
de napolitani ([i nu numai c`s`toriile cu persoane European care va vota în a Germaniei, Fran]ei, Marii întâmpin` cu o oarecare
de ei) exceda]i de cer[etorie, extracomunitare – iar dac` iunie, asupra m`surilor Britanii sau Olandei. De vreo deferen]` combinat` cu
tâlh`rii, scandal, nesiguran]`, se constat` c` sunt formale, din proiectul Directivei de 10–15 ani mai ales, Spania, asprimea dorin]ei de eficien]`
promiscuitate [i “gunoaie” în nu se mai acord` automat Repatriere, pentru limitarea Italia [i Portugalia au devenit profesional` devenit` regul`.
general. Un stat cu preten]iile na]ionalitatea. Unific`rile la [ase luni a duratei de ]`ri receptoare de emigran]i Curând, est-europeanul
[i caracteristicile Italiei, de familii extracomunitare re]inere a emigran]ilor din Europa de Est [i din simplu se integreaz` mai
bun`stare latin` [i turism se vor face pe baza analizei ilegali în spa]iul comunitar. diverse p`r]i ale lumii. Valul mult sau mai pu]in bine, în
interna]ional, trebuie s` fac` de ADN a peti]ionarilor, {i precizeaz` c` “re]inerea a crescut enorm, venind din sensul c` devine “invizibil”.
des cur`]enie. Napoli e un extrem de scump`. Pentru un va fi permis` dac` alte toate p`r]ile planetei. Românii Merge doar la biserica lui,
ora[ minunat [i periculos prin transfer de bani în str`in`tate, m`suri coercitive nu pot fi au umplut Europa, îndeosebi se mul]ume[te cu mediul
excelen]`. Dac` la învârtelile agen]ia de intermediere aplicate”, de[i mai prevede Italia [i Spania, într-un num`r familial [i, eventual, se mai
Camorrei (Mafia regional`) trebuie s` fac` de acum c` autorit`]ile pot prelungi f`r` precedent în toat` istoria vede cu unii cona]ionali. Rar
se mai adaug` [i ale altora, încolo o fotocopie a actelor de deten]ia pân` la 12 luni dac`, noastr`. Dar înaintea lor au se împrietene[te cu nativii.
situa]ia devine exploziv`. identitate ale trimi]`torului. de exemplu, emigrantul venit eternii nomazi: ]iganii. Din pruden]` [i chiar din
Numai c` ]iganii no[tri Emigrantul descoperit f`r` refuz` s` coopereze. {i ne-au pus, ca na]ie, o pecete “frica” de a nu se afla despre el
sunt cet`]eni europeni acte va fi dus într-un centru Dar viitoarea directiv` greu de [ters. [i ai lui mai mult decât e cazul.
[i se bucur` de o serie de de identificare, unde poate comunitar` reglementeaz` Pe est-europeni îi mâna Nu la fel stau lucrurile
“privilegii” comunitare, r`mâne pân` la 18 luni. [i m`surile de deportare spre Occident doar dorin]a cu ]iganii no[tri. Via]a lor
printre care [i libera circula]ie Pedepsele cu închisoarea sunt a emigran]ilor ilegali, re- de a câ[tiga mai bine, cu se caracterizeaz` printr-o
în ]`rile membre ale UE. Îns` de la [ase luni la patru ani. admiterea în ]ara de origine perspectiva de a reveni, exteriorizare lamentat` (au
pentru o perioad` limitat` M`rfurile pe care emigran]ii sau garanteaz` accesul cu ceva cheag, în ]ar`. înv`]at chiar fraze standard
de timp [i în anumite ilegali sunt prin[i c` le ONG-urilor în centrele C`derea blocului comunist despre “drepturile omului”)
condi]ii: trei luni de [edere vând pe strad` vor putea s` de deten]ie UE. Nu oblig` [i a sistemelor totalitare le [i o comunitate închis` dar
neîngr`dit`, dup` care trebuie fie distruse imediat, f`r` guvernele s` pl`teasc` pentru adusese cel pu]in o oarecare agresiv` în ochii nativilor
s` demonstreze c` au un venit judecat`. asisten]a juridic` a unor libertate de mi[care, iar prin manifest`ri curent
constant [i un domiciliu real. Fire[te, decretul-lege emigran]i, a[a cum unele ar distan]ele relativ mai “pitore[ti”. O cunoa[tem
Opozi]ia de centru-stânga vizeaz` [i destule m`suri fi dorit s` o fac`. În schimb, scurte dintre ]`rile bogate de acas` [i m` v`d aproape
din Italia a calificat decizia antimafia. Berlusconi e ferm le invit` s` aloce fonduri [i cele s`race de pe b`trânul obligat s` m` autocenzurez,
guvernului ca “ineficient` [i [i clar: “un stat democratic necesare pentru ajutorarea continent, ieftinirea [i sistematic, ca nu cumva s`
contraproductiv`”, anun]ând trebuie s` le garanteze celor r`ma[i f`r` mijloace diversificarea transporturilor fiu acuzat de incorectitudine
o b`t`lie aprig` în Parlament, cet`]enilor dreptul de a nu le de subzisten]`. Directiva au determinat o migra]ie politic`. {i totu[i, nu m`
la var`, chiar dac` majoritatea fi fric`”. Frica de necunoscut, fixeaz` reguli comunitare masiv` dinspre ultimele autocenzurez. Legile locului
absolut` este a coali]iei de de ce e str`in, se transform` pentru expulzarea a circa sate s`r`cite de colectiviz`ri (lex loci), în toate sensurile
centru-dreapta, condus` de în xenofobie. E normal [i… 12.000.000 de persoane aflate for]ate [i apoi de tranzi]ie. acestei formule, nu doar în
Berlusconi. Nici Biserica uman. Când ]i-ai asigurat un ilegal în spa]iul Uniunii Extracontinentalii nu cel juridic, trebuie s` primeze,
Catolic` nu accept` m`surile anumit grad de prosperitate, Europene. Dintr-o socoteal` vin în Europa – inclusiv oricât ar p`rea de nedrepte la
guvernului [i consider` c` siguran]` [i stabilitate – simpl`, cel pu]in o zecime în România – doar mâna]i un moment dat celor care vin
sunt o “gre[eal`”. De ce? uneori chiar pe seama muncii din aceast` cifr` ar putea s` de s`r`cie, ci [i de lipsa din afar`. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
32

Ce vine dup` tranzi]ia


postcomunist`?
SOCIOLOGIE

Alt` tranzi]ie cu conflictele ei duale,


alt` sociologie cu incertitudinile ei

Î
N curând se împlinesc dou` de- urm` de o societate capitalist` tot întrucât “dependen]a de cale” a fost studen]i? S` formulez, totu[i, altfel în-
cenii de la evenimentele din de- mai dinamic` [i tot mai integrat` în insistent demonstrat` [i validat`, dar trebarea: nu cumva se întâmpl` ca, odat`
cembrie 1989, pe care mul]i nu spa]iul euroatlantic. Pentru al]ii, trecu- nici nu poate ezita s` caute predic]ii cu celebrarea justificat` a desp`r]irii de
ezit` s` le pun` sub umbrela unei tul r`zbate în cele mai ascunse intersti]ii pentru a chema viitorul s` contribuie trecut [i în a[teptarea unei “normalit`]i”
revolu]ii, [i înc` ne întreb`m dac` sociale [i înc` ne trage înapoi, astfel c` la configurarea prezentului. Dar care îndelung sperate, ajungem [i în situa]ia
transform`rile continu` [i ar trebui s` nu am atinge stadiul de “normalitate” “prezent social” [i cum s` fie studiat de de a ignora multe din caracteristici-
continue în cadrul tranzi]iei postcomu- decât atunci când acest trecut va fi pe de- sociologie? Nu cumva sociologia îns`[i, le prezentului social tocmai întrucât
niste sau dac` nu cumva am intrat deja plin [i definitiv adus în fa]a “judec`]ii de cu teoriile [i controversele ei, deja con- oper`m cu categorii sociologice care,
într-o alt` etap` a unei societ`]i norma- apoi”. Cele dou` categorii de r`spunsuri sacrate în spa]iul academic autohton, se m`car par]ial, [i-au pierdut relevan]a?
Astfel formulat`, întrebarea vizeaz`
atât domeniul ontologiei sociale cât [i
lumea conceptelor sau teoriilor soci-
ologice. Scopul ar fi acela de a analiza
dinamica divergent` sau convergent` a
schimb`rilor ce se produc în interiorul
ambelor. Sociologia ar fi o con[tiin]`
a timpului social numai în m`sura în
care teoriile sale ar fi contemporane cu
acel timp [i ar oferi individualit`]ilor
posibilit`]i de “în]elegere interpreta-
tiv`” (Max Weber) a ac]iunilor lor in-
dividuale [i a celor sociale. Altfel, între
timpul social [i con[tiin]a sociologic` a
acestuia intervin un decalaj [i un efect
de inadecvare.
Pentru a interpreta temele avansate
de sociologii preocupa]i de moderni-
tate [i precedate de teza “moderniz`rii
societ`]ilor moderne”, formulat` de filo-
sofii {colii de la Frankfurt, voi admite c`
societatea noastr` actual` este scindat`
de puternice dualit`]i conflictuale. De
o parte trecutul, deja destul de dep`rtat,
care-[i trimite înc` fantomele în iposta-
ze dintre cele mai bizare, surprinz`toare
[i înc` insistente. De cealalt`, explozii
ale unei lumi în facere [i desfacere, ce
se rostogolesc rapid [i n`valnic pentru a
cuceri noi teritorii. De o parte, zone so-
ciale [i persoane izolate, ascunse în ni[e
sociale pe care parc` nimic [i nimeni nu
pare s` le tulbure. De cealalt`, zone tot
mai cosmopolite, reale sau virtuale, care
particip` la marele spectacol al lumii
contemporane. Dualit`]i maniheiste,
vor spune unii; poli ai unor conflicte în
desf`[urare, ar afirma al]ii. Întrebarea
le, stabile, asiguratoare, în care fiecare [i ne fac s` pendul`m între trecutul înc` str`duie[te înc` s` fac` fa]` propriului mea este, îns`, alta: cine d` seama în so-
to]i ne-am reg`si cu speran]ele [i proiec- tenebros [i viitorul înc` promi]`tor, narcisism academic, mai ales când este ciologia noastr` actual` de aceste lumi
tele noastre. R`spunsurile sunt tot atât l`sând îns` prezentul în grija propriilor încurajat` de succese, chiar dac` insu- duale în conflict?
de “epocale” pe cât sunt întreb`rile em- configur`ri, care nu pot fi decât duale. ficient confirmate, ale sondajelor de S` admitem de îndat` c` sociologia
fatice de acest fel. Pentru unii, tranzi]ia Sociologia, [tiin]a despre prezen- opinie, sistemelor de comunicare sau este comparativ, la noi [i pretutindeni,
postcomunist` este demult l`sat` în tul social, nu poate uita nici trecutul, de protec]ie social` sau ale atragerii de o [tiin]` relativ tân`r`. Ea a ap`rut odat`
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
33
cu societatea industrial` [i, prin marile s`u imberb [i emfatic [i a tot pl`tit pen- interne sau migra]ii externe; seturile de construc]ia de identit`]i individualizate,
teorii clasice ale lui A. Comte, E. Durkhe- tru p`catul rostirii. Totu[i, tot ce a urmat status-roluri standardizate se disipeaz`, s` se ajung` la succese sau performan]e
im, Max Weber sau K. Marx, ca [i prin a confirmat diagnosticul pus. O simpl` asumarea [i jocul de roluri apar]in pe ale tuturor. Contrariul pare a fi regula,
teoriile mai recente ale func]ionali[tilor c`l`torie în jurul Bucure[tiului sau al deplin individului responsabilizat [i ceea ce conduce la multiplicarea [i
T. Parsons sau R.K. Merton, D. Bell sau altor ora[e industrializate în trecut ar pentru succes sau e[ec, [i în absen]a adâncirea inegalit`]ilor sociale de care
A. Tourraine, s-a referit cu insisten]` la eviden]ia cum [antierele industriale oric`rei aloc`ri institu]ionale; incertitu- tocmai indivizii în[i[i sunt f`cu]i res-
problemele moderniz`rii, respectiv la vechi devin mall-uri, locuri predilecte dinile se multiplic`, odat` cu cre[terea ponsabili. Totu[i, individualizarea bio-
tranzi]iile de la societ`]ile tradi]ionale ale noilor cartiere reziden]iale sau ale num`rului de op]iuni [i a deciziilor grafiilor [i a traiectoriilor individuale
la societatea industrial` modern`. Ce se zonelor de recreere [i prea pu]in ale ce privesc locul de munc`, educa]ia de via]`, într-un spa]iu social tot mai in-
întâmpl`, îns`, atunci când societatea noilor industrii care oricum sunt mult sau consumul. Dac` în trecut locul de egalitar, nu trebuie în]eleas` ca izolare,
industrial` a ajuns la maturitate [i î[i mai economicoase în privin]a folosirii munc`, profesia, apartenen]a de clas` atomizare, emancipare într-un univers
devine sie[i “tradi]ie”? Dezvolt`rile nu spa]iului geografic. Produc]ia industri- [i politic`, familia sau reziden]a erau social cât mai diferen]iat. Diferen]ierea
mai sunt convergente, urmeaz` traiec- al` mo[tenit` se pr`bu[e[te sub ochii prescrise [i linear realizate în contextul social` a indivizilor a ap`rut odat` cu ex-

SOCIOLOGIE
torii distincte. De o parte, produc]ia no[tri, contextul ei sistematic de via]` [i integrat al unei societ`]i în care erau tinderea [i afirmarea logicii structurale
industrial` continu` [i ajunge în stadiul munc` a încetat deja s` existe [i nu mai reglementate cu rigoare atât spa]iul a societ`]ii industriale în forma claselor
în care s` fie centrat` pe informa]ie [i func]ioneaz` decât episodic ca un con- public, cât [i cel privat, în prezent sociale, organiza]iilor ra]ionalizate,
cunoa[tere, devenind produc]ie postin- text al experien]elor de via]`. Indivizii au acest context integrat este descompus familiilor nucleare, vecin`t`]ilor omo-
dustrial`. De cealalt` parte, societatea fost elibera]i de certitudinile locului de în componente separate [i prea pu]in gene, comunit`]ilor localizate [i deli-
industrial`, consacrat` înc` din epoca munc`, ale salariului garantat, ale pro- integrate. Fiecare individ este for]at s` mitate etc. Ast`zi, îns`, în locul claselor
revolu]iei industriale [i având pro- gramului zilnic standardizat, ale cariere- devin` autorul propriei biografii [i s` separate apare o structur` social` flui-
pria structur` social`, de organizare [i lor lineare [i fixe dintre prima angajare [i-o reconstruiasc` permanent pentru a dizat`, cu inegalit`]i accentuate [i cu o
institu]ional`, se destram` [i se separ` [i fidelitatea fa]` de vechimea în munc` o adapta la contexte schimb`toare. porozitate extrem` a grani]elor dintre
de produc]ia postindustrial`. În aceast` în acela[i loc [i pensionarea onorabil`, A[adar, conform acestei ipoteze, soci- categorii sau straturi sociale; al`turi de
separare, o nou` lume se relev`. Prin- ale transportului sau navetei ieftine [i etatea româneasc` actual` se confrunt` familia nuclear` tradi]ional` [i pe costul
cipiile ei constitutive [i conceptele sigure, ale apartenen]elor institu]ionale cu un conflict de amploare între dou` diminu`rii ponderii ei cantitative apar
[i teoriile sociologice care o prezint` riguros reglementate. Nu au mai r`mas lumi: lumea societ`]ii industriale, care [i se multiplic` noi tipuri de familii [i
devin contradictorii. De o parte avem nici seturile standardizate de roluri, înc` se prezint` sub forma aparent` a noi structuri de rudenie; organiza]iilor
societatea industrial` [i teoriile despre nici regulile care le reglementau [i nici unui context sistematic cu propriile birocratice li se substituie, când nu le
tranzi]ia de la societatea tradi]ional` la sistemele sau contextele de via]` în care structuri institu]ionale, [i lumea acelor dubleaz`, multe organiza]ii adhocratice;
cea modern`. De cealalt` avem socie- se configurau. Au ap`rut, în schimb, individualit`]i multiplicate, care-[i con- vecin`t`]ile omogene sunt înlocuite
tatea postindustrial` care, înc` din anii pia]a privatiz`rilor, pia]a muncii, pia]a struiesc propriile identit`]i [i biografii de vecin`t`]i bazate pe “contiguit`]i
1960, î[i trimitea semnalele, r`mase educa]iei [i tot evantaiul de pie]e [i de în contexte experien]iale autonome. distan]ate” oferite de tehnologiile
îns` par]ial ignorate [i par]ial asimila- libert`]i ale alegerilor în condi]ii de Pe de o parte, sistemele [i structurile se comunic`rii computerizate, tot a[a cum
te cu cristaliz`rile specifice societ`]ii incertitudine [i de inegalitate tot mai ex- prezint` ca [i când ar fi viabile [i ope- comunit`]ile localizate sunt dublate de
industriale. A[a putem constata cum tins`. {i au r`mas indivizii care plutesc rante, de[i e[ecurile dep`[esc cu mult locuri care-[i pierd comunit`]ile [i de
pretinse “teorii” sociologice, care se în spa]iul social înso]i]i de libertatea de succesele lor în domenii cum ar fi sala- comunit`]i virtuale f`r` nici un loc, în
refer` cu concepte vechi la un tip nou de a c`uta sensurile vie]ii [i muncii în con- rizarea, angajarea, [omajul, inegalitatea, afara celui eterizat.
tranzi]ie, sunt înc` dominante [i ignor` texte pe care ei în[i[i le pot configura, gestionarea pensiilor, construc]iile [i În asemenea contexte, structuri-
un conflict de amploare între produsele chiar atunci când nu le r`mâne decât arhitectura din comunit`]i etc. Pe de le înse[i se dezintegreaz`, iar logica
[i configur`rile societ`]ii industriale [i excluderea. Simbolurile, aranjamentele alt` parte, indivizii sunt for]a]i s`-[i social` dominant` ajunge s` fie cea
cele ale societ`]ii postindustriale. institu]ionale, rela]iile [i conduitele gestioneze singuri propriile experien]e a individualiz`rii. Cum multe din-
M` voi referi în continuare la trei personale, dar mai ales apartenen]ele de via]` [i munc` în forme care variaz` tre structurile vechi încearc`, totu[i,
întreb`ri pentru a testa rezisten]a la de clas`, ocupa]iile, identit`]ile, seturile de la mobilitate [i migra]iune pân` la s`-[i conserve baza institu]ional`, în
schimbare a m`car unei p`r]i a sociolo- de roluri, zonele reziden]iale, locurile practicarea mai multor slujbe [i adopta- ciuda manifest`rilor individualismului
giei noastre academice actuale: de munc` se fragmenteaz`, chiar dispar rea de noi stiluri de via]`, munc` [i con- institu]ionalizat, un clivaj major apare
I. Ce se întâmpl` ast`zi cu societatea multe dintre ele [i las` loc altor re]ele sum. Conflictul dintre cele dou` lumi între institu]iile vechi, care înc` încearc`
industrial` mo[tenit`? [i altor cercuri de rela]ii cu rate reduse este, sociologic vorbind, un conflict s`-[i conserve configur`rile [i structura
II. Cum se schimb` societatea actu- de supravie]uire, altor ocupa]ii, în zona între sisteme sau structuri sau totalit`]i, lor intern`, [i institu]iile noi, care sunt
al` [i care este raportul dintre individ serviciilor mai ales, dar [i [omajului care nu mai exist` decât în imaginarul modelate de indivizi în lumea propriei
[i societate? sau infla]iei. Statul protec]iei sociale social al unora, [i individualit`]ile care vie]i [i în afara institu]iilor tradi]ionale.
III. Cum se poate deschide sociolo- creeaz` o plas` întreag` de recuperare se str`duiesc s` fac` fa]` unei veritabile Acesta este un conflict institu]ional de
gia c`tre schimb`rile actuale? [i ajutorare, dar, în confruntare cu “revolu]ii biografice a identit`]ilor” (J.-C. amploare, care erodeaz` pe mai departe
cerin]ele [i mai ales cu dorin]ele [i Kauffman). baza institu]ional` a societ`]ii industri-
I. În întreaga perioad` a regimului aspira]iile declan[ate de un consum A doua ipotez` interpretativ` se ale [i se autoîntre]ine în interiorul [i nu
trecut, industrializarea [i multe din con- tot mai încurajator, se dovede[te a fi refer` la ceea ce U. Beck nume[te, ur- în afara institu]iilor.
ceptele-cheie ale societ`]ii industriale au prea s`rac [i prea individualizat. Apare mându-l pe T. Parsons, individualizarea În al treilea rând, constatând existen]a
fost statornic invocate, impuse [i realiza- solu]ia migra]iei, a mobilit`]ii sociale institu]iilor, adic` acel individualism unor institu]ii f`r` structuri [i a unor
te; ra]ionalitatea clasic`, având r`d`cini [i geografice, a flexibilit`]ii muncii [i institu]ional prin care fiecare individ multiple structuri sociale f`r` indivizi,
în epoca Rena[terii [i Iluminismului, a stilurilor de via]`. Multe familii se des- î[i alege din evantaiul institu]iilor pe nu ne r`mâne decât s` observ`m cum
fost dus` pân` la extrema ira]ional` a tram`, copiii sunt separa]i de p`rin]i acelea care-i reprezint` cel mai bine indivizii genereaz` [i între]in conflicte
controlului exhaustiv de tip totalitar; [i, dac` au [ansa, r`mân sub protec]ia interesele [i îl ajut` s`-[i construiasc` [i despre politicile institu]ionale în interi-
societatea ca sistem integrat, ca un tot bunicilor sau a unor institu]ii de stat, s` realizeze în mod autonom [i respon- orul institu]iilor destabilizate [i mereu
bazat pe logica planific`rii, a produc]iei întreprinderile industriale vechi se des- sabil propria biografie [i identitate. E. în c`utarea unei normalit`]i parc`
[i a dirij`rii riguroase a vie]ilor perso- tram` [i apar altele de alt tip, institu]iile Durkheim, referindu-se la trecerea de nicicând de atins. La suprafa]` nu ajung
nale, opera cu certitudini extinse în democra]iei se consolideaz` etc. Astfel la societatea tradi]ional` la cea industri- decât incertitudini, îndoieli, ambiguit`]i,
toate lumile vie]ii [i produc]iei [i cu de configur`ri mi se par interpretabile al`, identifica individul a-nomic, care se devieri [i permanente reconstruc]ii. S`
contexte ale experien]elor publice care prin trei ipoteze. str`duia s` fie cât mai individual într-o consider`m doar sistemele legislative
restrângeau la maximum spa]iul vie]ii Prima se refer` la interven]iile societate a diferen]ierii structurilor [i listele electorale. Cine, nespecialist
private. Sistemul integrat, linearitatea institu]iilor pie]ei generalizate (în produc]ie, [i a oscila]iilor între institu]iile vechi fiind, nu ar putea constata contradic]iile
dezvolt`rii, utopia proiec]iilor într-un finan]e [i consum, dar [i în politic`, educa]ie, dezintegrate [i institu]iile noi înc` lip- [i instabilitatea normativit`]ii legale?
viitor al marilor promisiuni [i întregul c`s`torie etc.) în direc]ia dezintegr`rii site de autoritate. Pentru noua epoc` a Sau cine ar mai putea spera în existen]a
evantai al controlului social exhaustiv sistemului societ`]ii industriale. S` nu ne dezintegr`rii societ`]ii industriale, se unor liste electorale complete [i cât de
ilustrau o societate industrial` pe cât de în[el`m, totu[i: societatea industrial` instituie individul auto-nomic, care este cât stabile în condi]ii de mobilitate [i
comunizat` pe atât de integrat`. continu` înc` s` se manifeste în ima- for]at s`-[i construiasc` [i s` devin` o migra]iune extinse [i rapide? Cât din
Dar ce s-a întâmplat dup` 1990 cu ginarul social ca un sistem organizat individualitate autonom` în condi]iile contururile comunit`]ilor mai poate
aceast` societate industrial` mo[tenit` cu institu]ii proprii. Numai c` sub pre- structurilor dezintegrante ale societ`]ii fi trasat cu grani]e deloc ambigue [i
[i cu produc]ia ei industrial`? Iat` o siunile dezintegr`rii înceteaz` s` ofere industriale [i în condi]ii de deschidere pentru cât timp mai po]i paria pe stabi-
întrebare care nu a încetat s` solicite condi]iile de manifestare [i cristalizare a op]iunilor pentru acele combina]ii litatea unei legi?
r`spunsuri. Un tân`r prim-ministru ale experien]elor de via]` individual`. de institu]ii, adic` de norme [i reguli, Instabilitatea [i inconsecven]a le-
a formulat la începuturile tranzi]iei Contextele [i experien]ele de via]` devin unele inclusiv inventate, care conduc la gislativ` se traduc în conflicte în in-
primul r`spuns la o a[a întrebare des- tot mai individualizate. Persoanele o identitate bricolat`. teriorul institu]iilor juridice de tipul
pre industria [i produc]ia industrial` individuale sunt eliberate de controlul Una din consecin]ele inevitabile ale Consiliului Superior al Magistraturii.
mo[tenit`: “o gr`mad` de fier vechi”. De social al comunit`]ilor geografice [i de acestei construc]ii identitare este inega- Listele electorale incomplete sau de-a
atunci a tot fost vânat pentru r`spunsul munc` [i pot opta pentru mobilit`]i litatea. Nimeni nu se poate a[tepta ca, în dreptul incorecte îndrept`]esc opozi]ia
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
34
s` se plâng` de fraude electorale. {i teoretice: cum este posibil` o comunita- duse transna]ional, culturi deetnicizate [i deloc inten]ionate se produc cu parti-
toate acestea întrucât categoriile vechi te sau o societate individualizat`? rezultate din comunic`ri globale tot mai ciparea fiec`rui client.
[i sistemul lor institu]ional sunt cu intense. Este evident c` în prezent cele Dincolo de fa]ada spa]iilor, vitrinelor
consecven]` invocate. Analiza socio- II. Dou` schimb`ri importante [i de trei abord`ri convie]uiesc într-un spa]iu sau jurisdic]iilor na]ionale sau dincolo
logic`, inclusiv empiric`, persevereaz` amploare sunt induse de dou` din cele al conflictelor [i incertitudinilor, care de domina]ia declarat` a atitudinilor
[i ea în invocarea categoriilor trecute, mai reprezentative procese sociale ale genereaz` înc` prea mult` ideologie [i [i identit`]ilor na]ionale, se extinde o
pentru ca în succesiunile de date empi- vremurilor noastre: globalizarea [i in- mult mai pu]in` teorie. realitate non-na]ional` tot mai agresiv`
rice s` nu observi decât discontinuit`]i, dividualizarea. Primul proces erodeaz` Observa]iile curente [i consecin]ele [i mult prea adesea atr`g`toare, care
iar în interpret`rile teoretice decât grani]ele dintre statele [i societ`]ile ac]iunilor individuale ale actorilor soci- transform` sau schimb` perspectiva
continuit`]i despre o lume pe cale de na]ionale [i prezint` sociologiei un ali ne îndrept`]esc s` facem o distinc]ie na]ional` din`untru [i de la baz`. De
dispari]ie. Sandu Dumitru [i echipa lui univers social nou al societ`]ii desp`r]ite între globalizarea neinten]ionat`, cotidi- aceea se ajunge la situa]ia în care e[ti cu
de analiz` a migra]iei transfrontaliere de statul na]ional. Al doilea proces ero- an`, la care actorii individuali particip` atât mai na]ional cu cât e[ti mai global:
de la noi se refer` la migra]ia econo- deaz` structurile [i categoriile sociale [i induc prin consecin]ele perverse ale numai con[tiin]a critic` a globalit`]ii
SOCIOLOGIE

mic` a românilor [i la locuirea lor integratoare ale societ`]ii industriale [i ac]iunilor lor nonlogice extensii ale unei contribuie la afirmarea na]ional` a
temporar` în str`in`tate [i au dreptate prezint` sociologiei un [antier profund globaliz`ri spontane. Exist` îns` [i globali- identit`]ii [i numai un stat orientat
când spun c` asist`m în unele regiuni novator al societ`]ii [i comunit`]ii indivi- zarea con[tient`, programat`, indus` global în politicile publice promovate
ale ]`rii, [i în zone din Italia sau Spania, dualizate. prin ac]iuni logice sau inten]ionate în este un stat autentic na]ional. Pentru
la felul în care unele comunit`]i autoh- S` consider`m mai întâi efectele vederea gener`rii acelei con[tiin]e a aceasta este îns` necesar` separarea
tone construiesc re]ele migratorii [i globaliz`rii asupra grani]elor constitu- globalit`]ii care direc]ioneaz` globali- statului, na]iunii [i societ`]ii, astfel
circulatorii [i se mut`, uneori integral, tive ale societ`]ii. Pentru orice sociolog zarea [i-i diminueaz` riscurile, incer- încât s` se evite falsitatea inferen]elor
pe alte coordonate geografice: un sat al vremurilor moderne, dup` ie[irea titudinile [i conflictele inerente. Iar o despre societate doar pe baza analizei
moldovean sau teleorm`nean ajunge s` din cadrele conceptului universal, astfel de globalizare este promovat` [i societ`]ilor na]ionale; s` se reziste tenta]iei
fie reconstruit, de exemplu, în Spania atotcuprinz`tor [i filosofic-metafizic de globali[tii finan]elor [i economiei, de a considera globalul ca o simpl`
[i s` continue s` existe înc` în Româ- al societ`]ii (pre)iluministe, societatea consumului [i turismului, culturii extensie geografic` a na]ionalului (de
nia. Media încearc` s`-[i construiasc` a fost identificat` cu statul na]ional: mediatice [i re]elelor virtuale facilitate exemplu în analizele mai vechi ale lui
redac]ii [i în alte ]`ri pentru a da de câte state na]ionale tot atâtea societ`]i de Internet, dar [i de antiglobali[tii mai Im. Wallerstein despre “sistemul mon-
[tire comunit`]ilor dislocate despre [i chiar atâtea sociologii. În epoca de mult sau mai pu]in zgomoto[i. Între dial” sau în cele mai recente ale lui J.
cei în curs de dislocare sau destructu- dominare a societ`]ilor [i sociologii- cele dou` tipuri de globaliz`ri pot surve- Meyer despre emergen]a [i difuziunea
rare. Partidele politice duc campanii lor na]ionale, studiile transna]ionale ni convergen]e, dar [i ignor`ri reciproce normelor globale) sau s` dep`[easc`
electorale transfrontaliere [i sper` s` comparau [i compar`, adesea destul de ce ascund sau pun surdin` unor conflic- maniheismul separ`rii adversative de
adune voturi din str`in`tate pentru o simplificator, societ`]i na]ionale [i for- te latente de anvergur`. Globalizarea tipul “sau na]ional sau global” în vede-
conducere administrativ` local` care mulau sau formuleaz` concluzii despre con[tientizat` poate fi subsumat` in- rea analizei conjunctivului “[i na]ional
mai are prea pu]in de-a face cu cei de societ`]ile na]ionale [i rela]iile dintre terpretativ [i unei conspira]ii a marilor [i global”. Desp`r]irea statului na]ional
dincolo. Acolo unde investiga]ia empi- ele, f`r` a se gândi la vreo societate puteri na]ionale sau a multina]ionalelor de societatea na]ional` [i trecerea la ana-
ric` identific` discontinuit`]i, analiza supra sau extrana]ional`, care oricum ce controleaz` cea mai mare parte a liza conjunctiv` a societ`]ilor na]ionale
interpretativ` persevereaz` în a evoca nu ar fi fost decât o fantom`. Analize economiilor [i investi]iilor sau poate [i a formelor transna]ionale de via]`, co-
tocmai continuitatea prin operarea cu exotice de geopolitic`, întoarse cu fa]a chema na]ionalismul în ajutor pentru municare [i construc]ie ale identit`]ilor
acelea[i categorii despre structurile c`tre un trecut revolut, aduc geografia, a-i controla efectele dezna]ionalizante. individuale sunt schimb`ri necesare în
destructurate. geologia [i arheologia social-politic` Globalizarea spontan` poate fi conside- abord`rile sociologice contemporane.
Ca exemplu, s` ne referim la în prim-planul analizei frontierelor [i rat` ca sum` a efectelor neinten]ionate Cel`lalt proces reprezentativ al vre-
comunit`]i, concept sociologic tot atât grani]elor pentru a contura tectonica induse de for]ele circumstan]iale ale murilor actuale este individualizarea.
de vechi ca [i sociologia [i tot atât de unor conflicte [i eventuale cuceriri, unei pie]e economice f`r` grani]e [i Efectele sale sunt profunde, generând
des invocat pe cât sunt schimb`rile separ`ri sau contract`ri na]ionale. În scrupule morale. Ambele perspecti- transformarea societ`]ii industriale a
[i tranzi]iile societale. Putem, mai astfel de abord`ri societatea este statul ve au aceea[i origine, în mare parte structurilor într-o societate individuali-
întâi, s` observ`m dualitatea societ`]ii na]ional, sociologia este na]ional` sau ideologizat`, întrucât sociologia sau zat`.
române[ti. De o parte, reprezentat` de a na]iunii. orice [tiin]` social` care ia societatea Baza social` a individualiz`rii este
comunit`]ile izolate sau cufundate într- O întrebare de interes, care deriv` na]ional` ca obiect inert, stabil, uni- dublu orientat`. Pe de o parte, asist`m
un ruralism al purei supravie]uiri, pe din constatarea extinderii proceselor versal [i referen]ial al analizelor teore- la destructurarea modurilor de via]` ale
care numai un muzeu gustian al satului de globalizare, este urm`toarea: mai tice e[ueaz` în nerecunoa[terea lumii societ`]ii industriale, respectiv la dimi-
le-ar mai accepta în scopuri de ilustrare poate fi identificat` societatea cu statul globale emergente [i în recunoa[terea nuarea, pân` la anulare, a efectelor coor-
a locurilor cu comunit`]i în curs de na]ional atunci când grani]ele statului lumii statelor na]ionale despa]ializate donatelor sau structurilor sale sociale de
dispari]ie. De cealalt` parte, se instituie na]ional se dezintegreaz` în imaginarul sau defrontierizate. Aceast` dubl` iluzie tipul clasei, genului, comunit`]ii, famili-
comunit`]ile virtuale f`r` localiz`ri pre- social [i devin profund poroase în reali- a sociologiei ce se vrea ast`zi na]ional` ei, etniei, vecin`t`]ii etc. Pe de alt` parte,
cise sau comunit`]ile cu localiz`ri mul- tatea mobilit`]ii [i migra]iei? R`spunsul ignor` atât conflictul dintre globalizare s-a pus în mi[care configurarea unor noi
tiple [i transfrontaliere legate cu pasare- la aceast` întrebare poate lua cel pu]in [i na]ionalism, cât [i acele configur`ri coordonate reprezentate de institu]iile
le ale mobilit`]ii [i migra]iei neîncetate. trei forme. “glocale” (B. Barber) ale globaliz`rii care pie]ei muncii, statului bun`st`rii,
Rela]iile primare fluctueaz` de-a lungul Primul este de tip ontologic [i ar se produc cotidian prin armonia dintre educa]iei, mobilit`]ii, migra]iei sau
unei variet`]i de c`i, cele intermediate consta în decuparea unei societ`]i local (na]ional, comunitar) [i global. consumului de orice fel. Ca urmare a
se multiplic`, grani]ele se mut` sau sunt “dezna]ionalizate”, respectiv în separa- Principiul na]ionalismului metodolo- interven]iei acestor institu]ii, indivizii
atât de ambigue c` numai h`r]ile vechi rea societ`]ii de statul na]ional cu sco- gic, care genereaz` astfel de iluzii, nu sunt for]a]i s` produc`, s` manifeste [i
le mai pot ilustra. Structura social` pul de a reveni la mai vechiul concept se refer` defel doar la existen]a unei s`-[i pun` în rela]ie propriile identit`]i
comunitar` se poate concentra asupra (pre)iluminist de societate universal` pe sociologii na]ionale sau a unor sociologi [i biografii. Individualizarea este toc-
dualit`]ii, de[i pericolul duplicit`]ii sau care A. Comte, de exemplu, îl sus]inea. A na]ionali[ti. Anti sau non-na]ionali[tii mai acest proces de inventare a sinelui
al c`derii într-un dualism discriminato- doua form` de r`spuns ar fi de tip episte- îl pot aplica [i ei cu mult` sârguin]`, individual în contexte experien]iale de-
riu amenin]` cu prea mult` for]` pentru mologic [i ar viza eliberarea sociologiei atâta vreme cât se men]in în containe- structurate, proces de autoidentificare,
a-l ignora. Structura social` emergent` de categoriile [i conceptele na]ionale rul statului na]ional odat` cu ignorarea de construc]ie responsabil` a propriei
caut` noi categorii antropologice, mo- centrate pe etnii, specific na]ional, dimensiunilor globale. S` consider`m identit`]i.
rale sau politice, dar glasul sociologiei culturi diverse, diferen]iate [i eventual cazul nostru na]ional. Când circa dou` Pe când în societatea industrial`
clasice din epoca de apus, nu de r`s`rit, separate într-un container al multi- milioane de români lucreaz` [i tr`iesc în identitatea era un “dat”, rezulta din
al societ`]ii industriale tun` înc` în ana- culturalismului, politici [i institu]ii str`in`tate, când mall-urile sunt pline de apartenen]a de clas`, de gen, comuni-
lizele [i interpret`rile teoretice. În loc na]ionale, partide na]ionale, interese produse cosmopolite, când pia]a muncii tar` sau “reziden]ial`”, odat` cu diminu-
s` auzim comentarii sociologice despre na]ionale etc. Al treilea r`spuns ar fi me- se confrunt` cu deficite [i importuri de area efectelor acestor structuri am ajuns
disolu]ia sau sfâr[itul sau reconstruc]ia todologic [i ar consta în construc]ia unei for]` de munc`, când muzica popular` în situa]ia de a face din individualizare
comunit`]ilor în epoca globaliz`rii, noi sintaxe a combin`rii na]ionalului [i este confruntat` în concursuri mediatice un proces social, un destin pe cât de co-
mult mai realist mi s-ar p`rea s` d`m transna]ionalului pentru a produce cu muzica pop [i multe melodii “u[oare” lectiv, întrucât îi implic` mai mult sau
curs chem`rilor spre autenticitate ale ceea ce U. Beck nume[te “[tiin]` social` sunt fredonate cu cuvinte engleze[ti de mai pu]in pe to]i, pe atât de individual,
migran]ilor ce se confrunt` cu culturi al- cosmopolit`”. Aceasta ar fi o [tiin]` în expresie româneasc` sau când restau- pentru c` fiecare este responsabil de
ternative sau ini]iativelor [i investi]iilor care “na]ionalismului metodologic” i se rantele cu meniuri române[ti sunt o ceea ce poate [i face.
în reconstruc]ie comunitar` ale acelor substituie “cosmopolitismul metodo- raritate iar cele italiene, thailandeze, Individualizarea ca autonomie,
individualit`]i care reinventeaz` comu- logic” pentru a analiza riscuri globale, grece[ti, fran]uze[ti, austriece, irlandeze emancipare, libertate [i autoeliberare
nitatea sau comunit`]ile, oricare ar fi ele, interdependen]e între state na]ionale, apar aproape la fiecare col] de strad` [i individual` are r`d`cini istorice vechi
întrucât oricum sunt plurale. Problema dar [i între al]i actori ce transcend în cele mai dep`rtate [i exotice ora[e, [i a fost amplificat` mai ales de filosofia
este una pe cât de sociologic`, pe atât de grani]ele na]ionale [i se pozi]ioneaz` cred c` nu mai putem ezita în a spune c` iluminist` centrat` pe ra]iune [i legile
nou` în configur`rile [i implica]iile ei transna]ional, inegalit`]i na]ionale in- efectele globaliz`rii spontane, cotidiene ei. Sociologia clasic`, prin l pag. 36
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
36
l Durkheim, Weber, Marx sau Ton- Totu[i, în aceste succesiuni [i teoreticienilor [i la pierderea relevan]ei “eterna tinere]e”. S`-l ascult`m din nou
nies, a insistat asupra afirm`rii autono- multiplic`ri biografice, a tr`i propria sociologiei pentru imagina]ia socio- pe Weber: “Problemele culturale care
miei individuale într-o societate tot mai via]` nu înseamn` neap`rat a tr`i o logic` a individualit`]ilor confrun- anim` oamenii apar mereu în noi forme
diferen]iat` structural [i ra]ionalizat` via]` atât de specific` [i de unitar` încât tate cu istoria. De atunci, paradigma [i contururi, astfel c` spectrul a ceea ce
birocratic. Referindu-se la trecerea de la nu ar avea nimic comun cu a altora. func]ionalist` a intrat în declin [i o va- este semnificativ [i cu sens pentru noi,
societatea tradi]ional`, bazat` pe o soli- Evantaiul alegerilor este oferit de pia]` rietate de sociologii, fenomenologice, a ceea ce apare ca «istoric specific» din
daritate mecanic`, la societatea indus- [i are grani]e date, astfel c` repetarea interac]ioniste, etnometodologice [i de cadrul acelui flux mereu nesfâr[it de
trial`, bazat` pe diferen]iere structural` deciziilor [i tr`irea vie]ii personale ca o alte orient`ri, a animat [tiin]a social`. manifest`ri individuale, r`mâne fluid.
[i autonomie individual`, E. Durkheim via]` standardizat`, ce rezult` din com- Problema specific` formulat` de Wri- Contextele de gândire în care este con-
s-a referit la st`rile [i indivizii anomici binarea intereselor individuale cu soci- ght Mills era a teoriei sociologice, dar siderat [i [tiin]ific înregistrat acest flux
care rezultau ca urmare a “exploziei etatea ra]ionalizat`, induc uniformit`]i ea nu a r`mas deloc cantonat` în acest sunt subiecte ale schimb`rii. Ca atare,
dorin]elor [i a[tept`rilor nedisciplinate ale diversit`]ii. Biografia bricolat` este cadru, întrucât problema mai general` punctele de ini]iere ale [tiin]elor cul-
de bariere sociale”. Prin prisma unor în acela[i timp original`, redundant` [i viza raportul dintre individ [i istorie. turale vor r`mâne deschise schimb`rii
SOCIOLOGIE

astfel de abord`ri, individualizarea cla- nonlinear`. Institu]iile sunt mereu în În felul acesta [i-a conservat pe deplin în viitorul nelimitat ce se deschide în
sic` ap`rea ca rezultat al diferen]ierii criz` [i reconstruc]ie, iar func]iile indi- relevan]a, referindu-se la acea istorie fa]`, atâta vreme cât nici o paralizie
structurilor sau al acelei ordini sociale viduale nu se mai exercit` prin rolurile care nu-i doar o în[iruire de evenimen- chinezeasc` a vie]ii intelectuale nu
bazate pe statul na]ional ap`r`tor, pe prescrise ce ap`reau la intersec]ia dintre te sau o interpretare a acestora din înl`tur` la oameni obiceiul de a formu-
clase sociale ce-[i construiau partide, institu]ii [i individ, ci prin ac]iunile perspectiv` individual`, ci o lung` [i la noi întreb`ri despre o via]` mereu
sindicate [i alte grup`ri de reprezentare individuale. Individul ajunge s` fixeze dramatic` relevare de diferen]ieri, con- inepuizabil`”.
[i protec]ie, pe etnii cu culturi omogene, regulile propriilor roluri, s` instituie juncturi, dependen]e, consecin]e logice A[adar, schimbarea realit`]ii sociale
pe familii stabile [i protectoare sau pe regula propriei ac]iuni, nu mai caut` sau nonlogice, semnifica]ii transpa- solicit` o nou` “imagina]ie sociologic`”,
vecin`t`]i solidare [i asiguratoare. s` se conformeze regulilor prestabilite, rente sau pline de paradoxuri etc. Iar prospectarea a noi abord`ri [i analize
Numai ca toate acestea sunt acum teoretice prin intermediul c`rora s`
în declin. Logica linear` a structurilor repozi]ion`m sociologia în universul
evolutive, integratoare [i cu un echilibru construc]iilor de semnifica]ii ale vie]ii
al ordinii sociale interne mereu afir- individuale [i sociale [i în cel al conflic-
mate este acum înlocuit` de o logic` a telor cu care ne confrunt`m.
nonlinearit`]ii sistemelor deschise, ade- Se [tie prea bine din propriile
sea confruntate cu dezechilibre [i incer- experien]e repetate: certitudinile care
titudini, în care individul se confrunt` ne asigurau confortul de via]` [i inte-
aproape permanent cu nevoia de a lua lectual sunt acum convertite în multi-
decizii datorit` multiplic`rii op]iunilor ple întreb`ri [i într-o foame nes`]ioas`
[i a solicit`rii de ac]iuni individuale. de r`spunsuri. O form` sau alta de
De la mo[tenirea tradi]ional` a incertitudine ne înso]e[te parc` perma-
identit`]ii [i apoi la construc]ia con- nent [i pretutindeni. Vechi conduite [i
formist` [i imitativ` a identit`]ii comportamente rutiniere sunt chestio-
diferen]iate structural în societatea nate: limba de lemn, subordonarea fa]`
industrial` s-a ajuns, în societatea de [ef, adeziunile necritice la ideologii…
postindustrial`, la construc]ia res- Fiecare avem propriile r`spunsuri,
ponsabil` [i în propor]ii de mas` a dar pu]ini, chiar nimeni parc`, nu ne
autoidentific`rii. O etic` a autoîmpli- ascult` [i de aici irit`rile, repetatele
nirii [i autorealiz`rii se impune tot mai reac]ii de contrazicere [i contestare
mult la nivelul vie]ii personale, întru- sau de ap`rare prin agresare. Abolirea
cât alegerea, decizia, modelarea propri- conduitelor rutiniere desc`tu[eaz`
ei vie]i, construc]ia propriei identit`]i întreb`ri existen]iale. Deciziile care pri-
devin cerin]e imperioase induse social. vesc stilul de via]` ating [i cheam` în
Ca atare, individ [i devenire individu- ajutor transcenden]a. Via]a de fiecare zi
al` înseamn` ast`zi altceva [i mai mult ajunge s` fie “teologizat`” postreligios
decât individualismul posesiv [i egoist în termenii individuali ai vie]ii private.
al neoliberalismului pie]ei libere sau Individul se substituie societ`]ii, lui
decât individualismul etic [i altruist al Dumnezeu [i naturii pentru a g`si el
Iluminismului centrat pe ideea de “a fi însu[i r`spunsurile la marile probleme
individual”. Problema acum este cea a ale existen]ei individuale. {i atunci,
“modului de a deveni individual” în con- care sociologie [i care imagina]ie so-
textele institu]ionale ale pie]ei genera- ciologic` pentru care societate [i in-
lizate, când nu numai unii, ci to]i sunt divid? Iat` întrebarea pe care nu ar
prin[i în cursa individualiz`rii. trebui s` încet`m a ne-o pune când ne
Societatea individualizat` are pro- confrunt`m cu noi tranzi]ii.
priile probleme [i maladii. De[i indi-
vidualizarea este o realitate [i o ten- ci inventeaz` [i combin` reguli pe baza acestea nu pot fi în]elese decât printr-o Referin]e
din]` istoric`, formele ei de realizare unor judec`]i de apropriere [i maximi- imagina]ie sociologic` mereu înnoit`, J.-C. Kaufmann, L’Invention de soi.
sunt multiplu diferen]iate, mai ales zare a profitului personal. Rezult` astfel chiar dac` în confruntare cu multiple Une théorie de l’identité, Paris, Hachette,
în contextul modernit`]ilor multiple o pluralitate a stilurilor de via]`, o per- incertitudini. 2004
[i coexistente din societatea noastr`. sonalizare a e[ecurilor [i mai ales o mar- Invita]ia este s` d`m seam` de noi U. Beck, Cosmopolitan vision, Cam-
Apar diferen]e între indivizii ce apar]in ginalizare a crizelor sociale, întrucât [i configur`ri, ceea ce înseamn` pentru bridge, Polity Press, 2006
structurilor duale remanente [i înc` performan]a, [i e[ecul sunt justificabile sociologie, ca [tiin]` a prezentului so- Sandu Dumitru (coord.), Locui-
rezistente la schimbare, cel pu]in în personal [i nu structural sau sistemic. cial, s` r`mân` asociat` cu ceea ce Max rea temporar` în str`in`tate. Migra]ia
anumite zone ale socialului, cum ar fi Dac` admitem o astfel de logic` a Weber numea “eterna tinere]e” a [tiin]ei economic` a românilor – 1990–2006,
cele de tip dihotomic: urban – rural, faptelor [i reverber`rilor, atunci devi- sociale: “Exist` [tiin]e care sunt înzestra- Bucure[ti, FSD, 2006
masculin – feminin, industrial – agricol, ne clar c` societatea individualizat` te cu darul tinere]ii eterne, în special B. Barber, Jihad vs. McWorld, New
calificat – necalificat, instruit – nein- func]ioneaz` altfel decât societatea toate disciplinele istorice, toate acelea York, Ballantine Books, 1995
struit. Totu[i, trecerea de la monogamia sistemic` [i structural`. Ea solicit` o alt` pe care fluxul cultural mereu înnoitor Im. Wallerstein, The Capitalist World
la poligamia locurilor de via]` [i munc`, logic` a construc]iei teoretice [i metodo- le alimenteaz` continuu cu noi proble- Economy, Cambridge, CUP, 1979
la care se refer` Z. Bauman [i al]i socio- logice, adic` o alt` sociologie. me. Tranzien]a tuturor construc]iilor, J. Meyer et al., “World Society and
logi, sau de la angajarea într-un serviciu ca [i inevitabilitatea mereu înnoitelor the Nation-State”, în American Journal
la angajarea concomitent` în mai multe III. Charles Wright Mills a publicat construc]ii de tipuri ideale, ofer` esen]a of Sociology, 103, 1, 1997
sau de la fidelitatea prelungit` la fideli- în 1959, cum se [tie, o lucrare polemic` menirii acestora”. Z. Bauman, Liquid Modernity, Cam-
tatea pe termen scurt a angaj`rii gene- [i profund original`: The Sociological Ra]iunea acestei perspective weberi- bridge, Polity Press, 2000
reaz` “detradi]ionalizarea biografiei”, Imagination. Critica era îndreptat` îm- ene este cu atât mai actual` ast`zi pen- Max Weber, Gesammelte Aufsätze zur
tr`irea vie]ii personale ca o via]` mereu potriva a ceea ce a numit “Grand The- tru sociologie cu cât procese sociale de Sozial – und Wirtschaftseschichte, Tübin-
în c`utare de experiment`ri. Biografiile ory” a lui T. Parsons [i “mindless empi- genul globaliz`rii sau individualiz`rii gen: Mohr., 1988, p. 206 [i p. 184
devin tot mai pu]in standardizate [i tot ricism”, bazat pe tehnicile de analiz` evoc` nu doar noi tipuri de tranzi]ii, L. Vl`sceanu, Sociologie [i modernitate.
mai mult “biografii elective”, supuse empiric` ini]iate de P. Lazarsfeld, care ci [i noi solicit`ri teoretice pentru Tranzi]ii spre modernitatea reflexiv`, Ia[i,
construc]iei. contribuiser` la blocarea imagina]iei sociologia care aspir` s`-[i conserve Polirom, 2007 j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
37

Moartea [i societatea
de consum

STUDIU
C
ONFORM lui Baudrillard este cea mai lipsit` de mijloace: (libidoul), în ecua]ia conserv`rii cu practicile tradi]ionale de post. De[i
(Societatea de consum. Mituri principiul ei nu este altul decît Penia speciei [i a perpetu`rii vie]ii. societatea crede c` a scos la iveal` un
[i structuri, traducere (pauperitatea)” (p. 133). Lipovetsky În societatea de consum, instinctul raport armonios între om [i corpul
de Alexandru Matei, se refer`, în continuare, la cele mai sexual devine “principiul pl`cerii” s`u, Baudrillard arat` c`, de fapt,
Comunicare.ro, Bucure[ti, frecvente critici aduse societ`]ii de (Baudrillard, p. 174), unul dintre apare o “încrîncenare autodistructiv`
2005), una dintre principalele consum: “Opulen]` material`, deficit principalele resorturi de func]ionare irepresibil`” (p. 183), în care “corpul
tr`s`turi ale societ`]ii de consum este de fericire; proliferarea bunurilor de a acesteia: “La fel cum trebuie s` devine, printr-o r`sturnare absolut` de
abunden]a: “multiplicarea obiectelor, consum, spirala penuriei: în societatea func]ioneze libera determinare semnifica]ie, un obiect amenin]`tor,
a serviciilor, a bunurilor materiale de hiperconsum, insatisfac]iile [i interesul personal – principii care trebuie supravegheat, redus,
(…), care reprezint` o muta]ie sporesc mai repede decît ofertele de formale ale libert`]ii individuale ale schingiuit în scopuri delicat-«estetice»“
fundamental` în ecologia speciei fericire. (…) Universul mercantilizat muncitorului – pentru ca for]a de (p. 184). “Toate contradic]iile acestei
umane” (p. 29). Tr`im înconjura]i de agraveaz` metodic suferin]a moral` munc` s` se poat` converti în cerere societ`]i se g`sesc rezumate la nivelul
obiecte, mai mult decît de al]i oameni, a oamenilor, provocîndu-le o salarial` [i valoare de schimb, tot corpului”, continu` Baudrillard,
continu` Baudrillard: “Conceptele de nemul]umire iremediabil`. Astfel, a[a trebuie ca individul s`-[i poat` în care se amestec` “frumuse]ea [i
«mediu», de «ambian]`» au ajuns la Penia se erijeaz` în figur` emblematic` redescoperi corpul [i s`-l poat` represiunea” (p. 184), “principiul modei
mod` numai de cînd tr`im, în fond, a hiperconsumatorului, un simbol al învesti narcisic – principiu formal [i principiul mor]ii” (p. 184).
mai pu]in în vecin`tatea altor oameni, “tragicului” opulen]ei” (p. 137). Cele al pl`cerii – pentru ca for]a dorin]ei Lipovetsky, referindu-se, de
în prezen]a [i în discursul lor, cît mai enun]ate mai înainte nu constituie s` se poat` transforma în cerere de ast` dat`, la cea de-a treia faz` a
degrab` sub privirea mut` a unor opinia lui Lipovetsky, care [i-o va obiecte-semne manipulabile” (p. 174). societ`]ii de consum, [i anume la
obiecte (…) care ne ]in mereu acela[i definitiva pe a sa în aceast` privin]` în Individul trebuie s` se considere “cel cea a hiperconsumului, vorbe[te
discurs, al puterii noastre împietrite, capitolele urm`toare. Ci, mai curînd, a mai frumos dintre obiecte, cel mai despre “obsesia s`n`t`]ii”. În cadrul
al abunden]ei noastre virtuale, al teoreticienilor din ceea ce Lipovetsky pre]ios material de schimb”, adaug` acesteia, tot corpul este “eroul”:
absen]ei noastre reciproce” (p. 30). nume[te “Faza II” a consumului, cea a Baudrillard. Corpul omenesc, introdus “Neoconsumatorul nu caut` atît
În citatul de mai sus deja apar mul]i consumului de mas`, la care se refer` astfel în ecua]ie, reprezint` partea vizibilitate social`, cît o luare în
dintre termenii esen]iali în definirea Baudrillard în studiul s`u: “pentru muritoare a sinelui [i – prin func]ia st`pînire mai complet` a trupului
rela]iei dintre moarte [i societatea cet`]eanul modern, consumatorul, sa de reproducere – instrumentul s`u cu ajutorul tehnologiilor
de consum: “abunden]`” [i “absen]`” nu se pune problema s` se priveze prin care nemurirea a fost confiscat` medicale: mod de a lupta împotriva
sînt cei mai importan]i dintre ei. de aceast` constrîngere la fericire [i speciei (Norman O. Brown, Life Against fatalit`]ii naturale, consumul tinde
“Abunden]a” am v`zut-o, deja, definit` pl`cere, echivalentul, în noua etic`, al Death: The Psychoanalytical Meaning s` func]ioneze ca un antidestin” (p.
de Baudrillard în paragraful precedent. constrîngerii tradi]ionale la munc`. of History – New York, Viking Books, 46). Rolul preocup`rii excesive pentru
Edgar Morin, citat de Zygmunt Omul modern î[i dedic` tot mai pu]in 1959 –, în Bauman, p. 35). Dar în s`n`tate este, în ultim` instan]`,
Bauman (Mortality, Immortality timp produc]iei prin munc` [i din ce în acela[i timp, cel pu]in în societatea tot de opozi]ie fa]` de moarte:
and Other Life Strategies, Stanford, ce mai mult producerii [i reinvent`rii de consum, cap`t` un rol important inten]iilor narcisiste, pe care punea
California, Stanford University Press, neîncetate a propriilor sale nevoi în lupta împotriva mor]ii: în faza a accentul Baudrillard, le corespund,
1992, p. 13), în studiul s`u L’Homme [i bun`st`ri. (…) Dac` uit`, i se va doua, de care se ocup` Baudrillard, aici, unele “mai tehniciste, ale lui
et la mort (Paris, Seuil, 1970), afirm` reaminti amabil [i prompt c` nu are corpul se opune mor]ii, sacralizîndu-se, Prometeu. Un Prometeu înl`n]uit,
c` “ideea de moarte este o idee f`r` dreptul s` nu fie fericit” (p. 101). devenind “obiect de cult narcisic sau totu[i, prin aceea c` ini]iativele lui
con]inut”, sau al c`rei con]inut este Ideea de “fericire obligatorie” sau element de tactic` sau ritual social” sunt extrem de limitate, dat` fiind i
“inimaginabil, inexplicabil, un “je “fun morality” (p. 101) din citatul (p. 169). Frumuse]ea [i erotismul autoritatea de care se bucur` normele Una dintre posibilele
ne sais quoi conceptual”. Iar Bauman lui Baudrillard nu este lipsit` de devin imperative [i leitmotive ale [i dispozitivul medical” (p. 46). Dup` defini]ii ale mor]ii
adaug` c` “oroarea de moarte tragismul de care vorbea Lipovetsky: societ`]ii de consum. Interesant este “tortura” estetic`, consumatorul în este absen]a. Cei doi
reprezint` oroarea golului, a ultimei fericirea impus` din aceast` faz` c`, pentru a ajunge la ele, în acela[i rol de pacient î[i supune trupul [i termeni, “absen]a”
absen]e, a nefiin]ei” (p. 13). Una dintre a consumului nu este una real`. joc al ambivalen]ei eros/thanatos, al uneia curative. Scopul accept`rii [i “abunden]a”, sînt,
posibilele defini]ii ale mor]ii este, deci, Este doar o modalitate extrem` de a dualit`]ii dragoste/moarte, corpul se acestor ritualuri medicale este cel pu]in la prima
absen]a. Cei doi termeni, “absen]a” [i acoperi teama de moarte, de absen]`, supune unei mor]i par]iale sau Penii: se tocmai dorin]a cet`]eanului societ`]ii vedere, în contradic]ie.
“abunden]a”, sînt, cel pu]in la prima de gol, de Penie. Excesul, în cazul de înfometeaz`, conform obsesiei siluetei, de consum de a-[i lua în mîini, Abunden]a societ`]ii de
vedere, în contradic]ie. Abunden]a fa]` consumist, nu constituie decît o golindu-se pentru a oferi mai din plin controla propria soart`. Dar, a[a cum consum urm`re[te s`
societ`]ii de consum despre care alt` fa]` a acesteia, situat` aparent la resorturile fericirii: “în societatea de cosmetizarea [i igienizarea excesiv`, acopere tocmai aceast`
vorbe[te Baudrillard urm`re[te s` polul opus, dar, de fapt, înglobînd-o, supraconsum (alimentar), suple]ea în cazul corpului etalon al modei, absen]`.
acopere tocmai aceast` absen]`. Un conform principiului ambivalen]ei devine un semn distinctiv în sine” (p. reprezentau o represiune asupra
alt teoretician al ei, Gilles Lipovetsky de care vorbe[te Bauman: “Nici 182). Pentru a ajunge la aceast` suple]e, acestuia pentru a putea apoi rena[te
(Fericirea paradoxal`. Eseu asupra începutul, nici sfîr[itul nu sînt corpul este supus, conform aceluia[i într-o nou` ipostaz`, tot astfel, în
societ`]ii de hiperconsum, Polirom, absolute. Nu doar spiritul, ci [i trupul principiu al ambivalen]ei, unei duble situa]ia îngrijirilor medicale, trupul
Bucure[ti, 2007, traducere de Mihai este ireparabil sfî[iat între mortalitate solicitudini: una “gratificant`” (p. 182) este golit de puteri pentru a deveni
Ungurean), nu folose[te termenul [i imortalitate: sortit sfîr[itului, pe de [i alta “represiv`” (p. 182). Cea din apoi mai puternic: “Pacientul este cel
de “absen]`”, ci unul înrudit, dar nu o parte, fiecare dintre ele este destinat urm`, cea represiv`, exprim` toate care decide s` se supun` consulta]iilor
complet echivalent, [i anume cel de s` dureze prin cel`lalt, pe de alta. Nici obsesiile colective legate de corp, [i s` se îngrijeasc`. (…) Dup` care,
“Penie”. Penia înseamn` pauperitate unul nu este doar într-un fel sau altul, cele legate de igien` în primul rînd. ansamblul tehnico-[tiin]ific, avînd
(p. 133), iar Lipovetsky, citînd una amîndou` sînt ambivalente” (p. 19). Baudrillard apropie ritualurile din c`r]ile în mîn`, preia conducerea
din teoriile societ`]ii de consum, Aceea[i ambivalen]` care, conform lui acest domeniu de tehnicile sacrificiale opera]iunilor, «excluzîndu-l»
consider` c` “Societatea care exhib` Freud (Bauman, p. 19), completeaz` de preg`tire a corpului. Tot aici pot aproape total pe individul în cauz`”
cel mai mult s`rb`toarea fericirii instinctul mor]ii cu cel sexual intra [i dietele, pe care le aseam`n` (Lipovetsky, p. 46). Pentru a se
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
38
regenera, sau m`car pentru speran]a d` posibilitatea s` uit`m lucrul cel melancolia prezentului, în monotonia
regener`rii, corpul, ca parte esen]ial` a mai sup`r`tor, [i anume ideea mor]ii, unei repeti]ii f`r` sfîr[it (Bauman, p.
individului consumator, este supus, în ideea de mortalitate: “Nu pot face 175).
ambele situa]ii, unei mor]i temporare, nimic s` desfid mortalitatea. Dar pot Repeti]ia r`mîne principalul
este sacrificat precum în ritualurile face multe s` evit leucemia. Pot s` nu mijloc de produc]ie în societatea de
ini]iatice. În cazul medicaliz`rii mai m`nînc ou`, s` nu mai fumez, s` consum: ea reprezint` o multiplicare
excesive, consumatorul devenit fac gimnastic`, s`-mi ]in greutatea sub a reprezent`rii, “reprezentarea
pacient renun]` la control, l`sîndu-se control; precum [i multe alte lucruri. pentru oamenii s`raci” (Bauman, p.
pe seama tehnicii, sperînd ca, astfel, {i, în timp ce fac toate aceste lucruri 176). În timp ce reprezentarea este
s`-[i sporeasc`, în timp, puterile juste [i m` ab]in de la cele gre[ite, nu considerat` un act singular, repeti]ia
asupra vie]ii. În acela[i timp, corpul mai am timp s` cuget la inutilitatea, îi asigur` omului de rînd participarea
se obiectualizeaz`, apropiindu-se în ultim` instan]`, a fiec`rui lucru la visul nemuririi: “Imortalitatea,
de obiectele despre care Baudrillard pe care îl fac” (p. 138). Lupta cu în versiunea ei de mas`, a fost
spunea c` tind, tot mai mult, s` cauzele mor]ii devine sensul vie]ii, tradus` ca o posibilitate infinit` a
înlocuiasc` oamenii din jurul nostru: chiar dac` lupta cu mortalitatea în repeti]iei” (Bauman, p. 177). Aceast`
“Multe comportamente eviden]iaz` sine r`mîne f`r` sens. Transcenderea fragmentare a duratei în momente
faptul c`, în prezent, corpul este mortalit`]ii este înlocuit` cu ducerea efemere, spargerea timpului liniar [i
STUDIU

considerat drept un material apt de a la bun sfîr[it a capacit`]ii tehnice domnia inconsecven]ialit`]ii creeaz`
fi corectat ori transformat dup` voie, de a tr`i. Escatologia este dizolvat` probleme identitare cet`]eanului
asemenea unui obiect l`sat la discre]ia în tehnologie, instrumentalitatea societ`]ii de consum: “Fiindc`
subiectului” (Lipovetsky, p. 46). triumf` asupra metafizicii, identitatea nu poate fi stabilit` pentru
Nu doar exteriorul corpului evenimentul asupra eternit`]ii: totdeauna, [i cum nici o afirmare a
este controlat, ci [i interiorul: “De- “Triumful întîmpl`rii asupra sinelui, oricît de spectaculoas` [i de
acum înainte, subiec]ii vor s`-[i timpului, a prezentului tr`it asupra celebrat` la momentul respectiv, nu
aleag` dispozi]ia, s`-[i controleze mor]ii viitoare. Viitorul a fost abolit, poate garanta pentru permanen]a
tr`irea cotidian`, s` devin` st`pînii alungat din cîmpul vizual. A fost identit`]ii pe care o gireaz` sau
hazardului emo]ional recurgînd la înlocuit de timpul care nu curge preveste[te – nelini[tea în ceea ce
medicamente psihotrope despre al (Jetzeit) al lui Walter Benjamin, timp prive[te identitatea satureaz` toate
c`ror consum se [tie c` nu înceteaz` f`r` continuitate sau consecin]e, un prezenturile în care procesul vie]ii
s` creasc`” (Lipovetsky, p. 46). Vrînd prezent continuu” (Bauman, p. 141). s-a f`rîmat. Via]a este transformat`
s` scape de oboseal`, insomnie, Dac` modernismul poate fi asociat într-o nesfîr[it` [i niciodat` apt` de
anxietate, consumatorul î[i produce începutului societ`]ii de consum, a fi satisf`cut` urm`rire a identit`]ii
st`ri afective “la cerere”. Dorin]a postmodernismului îi corespunde individuale sau împ`rt`[ite, colective”
de a reduce [i st`pîni toate aceste actuala ei faz`. Postmodernismul duce (Bauman, p. 193). Hiperconsumatorii
expresii personale ale mor]ii duce, mai departe demersul modernismului (denumirea lui Lipovetsky) se v`d,
pîn` la urm`, tot la moarte, în sens de în ceea ce prive[te atitudinile fa]` de astfel, în situa]ia de a fi obliga]i
pierdere a controlului [i dependen]`: timp [i moarte: “În loc s` încerce (în s`-[i aleag` o identitate: nu mai
“Individul dornic s`-[i dirijeze ori s`-[i zadar) s` colonizeze viitorul în prezent, exist` nici o autoritate care s`
rectifice dup` plac interioritatea se dizolv` viitorul în prezent. Nu permite le-o impun`: “Nu Big Brother ne
transform` în individ «dependent»: ca finalitatea timpului s`-i îngrijoreze urm`re[te pe noi, noi sîntem cei
cu cît oamenii revendic` puteri pe cei ce tr`iesc; [i încearc` s-o fac` în care îl urm`rim pe Big Brother” (E.
mai depline asupra vie]ii, cu atît se principal despicînd timpul în episoade Allemand, Pouvoir et television – Paris:
dezvolt` noi forme de sclavie ale scurte, efemere. Scap` mortalitatea Anthropos, 1980 –, în Bauman, p. 195).
indivizilor” (Lipovetsky, p. 47). de teroarea ei îngrozitoare sco]înd-o Libertatea op]iunii duce la crearea de
Nepl`cerile medicale sînt cauze din ascunz`toare, [i azvîrlind-o în comunit`]i postmoderne, dar efemere,
ale mor]ii. Dac` moartea, ca atare, regatul familiarului [i al obi[nuitului dependente de statistici, mode [i
nu poate fi învins`, se poate lupta, – ca s` fie exersat` acolo zi [i noapte. sondaje de opinie: “Socializarea
îns`, cu cauzele acesteia, care pot fi Via]a de zi cu zi devine o repeti]ie comunit`]ii postmoderne nu
diminuate: “Lupta cu moartea poate general` a mor]ii” (Bauman, p. 187). presupune sociabilitate. Adunarea
r`mîne nesemnificativ`, dar lupta cu Dac` modernismul deconstruise membrilor ei nu implic` integrare.
cauzele mor]ii devine sensul vie]ii” mortalitatea, postmodernismul, Via]a comunit`]ii postmoderne este ea
(Bauman, p. 140). În capitolul s`u consider` Bauman, deconstruie[te îns`[i o repeti]ie zilnic` a mortalit`]ii;
despre modernitate, Bauman vorbe[te imortalitatea: “Maiestuoasa, dar, sau a nerelevan]ei imortalit`]ii pentru
despre deconstruirea mortalit`]ii: în acela[i timp nemuritoarea afacerea vie]ii – ceea ce duce, pîn`
“Marea construc]ie a mortalit`]ii binecuvîntare este deconstruit` într- la urm`, la acela[i lucru” (Bauman,
a fost împ`r]it`, din cap pîn`-n o mul]ime de satisfac]ii mai mici p. 199). Concluzia lui Bauman în
picioare, în suferin]e mai curînd sau mai mari, dar întotdeauna la privin]a societ`]ii de consum nu este
neînsemnate, [i poten]ial vindecabile, îndemîn`, în a[a fel încît, în extazul prea vesel`: deconstruirea imortalit`]ii
decît însp`imînt`toare; ele î[i pot bucuriei, aplecarea pentru suprema las` loc mortalit`]ii, care apare acolo
acum g`si locul în fiecare cotlon [i perfec]iune s` se dizolve [i s` piar` unde exist` o incapacitate colectiv`
ungher al vie]ii. Acum moartea nu din vedere. Fiecare moment, sau nici de a construi via]a ca o realitate, de a
mai vine la sfîr[itul vie]ii: se afl` acolo unul este nemuritor. Nemurirea este o lua în serios. Lipovetsky, pe de alt`
de la început, necesitînd o continu` aici – dar nu ca s` r`mîn`. Nemurirea parte, este mai optimist, întrez`rind
veghe [i înterzicîndu-]i orice moment este la fel de trec`toare [i efemer` ca – sau sperînd la – sfîr[itul actualei
de relaxare a acesteia. Moartea st` [i restul lucrurilor” (Bauman, p. 164). faze a consumului. Conceptul s`u de
cu ochii pe noi – [i noi trebuie s` Logica modei, a fluxului continuu fericire poate fi echivalat cu demersul
st`m cu ochii pe ea – cînd muncim, al nout`]ii specifice societ`]ii de pentru g`sirea imortalit`]ii: “Va veni o
iubim, ne odihnim” (Bauman, p. 140). consum asigur` apari]ia [i dispari]ia zi cînd c`utarea fericirii în consum nu
Modernitatea î[i asum` moartea repetat` a obiectelor [i fenomenelor: va mai avea aceea[i putere de atrac]ie
supravheghind-o din timpul vie]ii “Obiectele vin [i pleac`, apoi vin din (…): preocuparea pentru realizarea
[i descompunînd-o în elemente nou, niciodat` nestînd mai mult decît sinelui va sfîr[i prin a se lipsi de
constitutive, mai u[or de controlat. le permite capacitatea aten]iei de a se cursa f`r` sfîr[it spre satisfac]iile
Moartea nu mai este privit` ca focaliza. (…) Ce era ieri demodat devine consumatorii. (…) O r`sturnare în
totalitate, ci precum o suit` de cazuri azi o mod`, dar este condamnat s` ierarhia valorilor care nu va anun]a
particulare, în care sînt amenin]ate alunece din nou în uitare chiar înainte domnia Supraomului, ci, mai degrab`,
persoane particulare. Cu aceste de a-[i for]a calea spre a fi în centrul a democra]iilor postconsumeriste
întrup`ri concrete ale ei se poate aten]iei zilei de azi” (Bauman, p. 174). unde hedonismul n-ar mai constitui
lupta mai u[or: “Moartea ca atare Dispari]ia ia locul mor]ii, iar repetarea principiul axial sau structurant al
este inevitabil`; dar fiecare instan]` acesteia îi ofer` un model: mortalitatea vie]ii. (…) Un posthedonism care,
a mor]ii este trec`toare. Moartea repetat` zilnic devine imortalitate. inevitabil, va avea repercusiuni asupra
este omnipotent` [i invincibil`; dar Totul devine nemuritor, dar, în sistemelor de educa]ie [i de formare,
nici unul din cazurile ei specifice nu acela[i, timp, nimic nu este. Numai asupra modurilor de a gîndi [i preg`ti
este”. Reducerea mor]ii la instan]e efemeritatea e durabil` (Bauman, viitorul, asupra conceptului de via]`
particulare [i cazuri individuale ne p. 174). Imortalitatea se dizolv` în bun`”. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
39

Sincopele dansului
Concordan]` [i specificitate

ARTE
D
ANSUL în România este, inclusiv cel clasic,
o art` care sufer` de pe urma incapacit`]ii de
a recupera un evident decalaj sau care se afl`
mereu în umbra altor mijloace de expresie
artistic`. E adev`rat, exist` [i momente care
puncteaz` o extrem` actualitate [i care submineaz`
ideea lipsei de concordan]` cu centre transformative
în ceea ce prive[te dansul cum ar fi New York, Dresda
sau Moscova. Ce înseamn` îns` aceste ipostaze? Ce le
face vizibile din punctul de vedere al unei recuper`ri ce
]ine de istoria dansului modern la noi? Ideea cea mai
plauzibil` este congruen]a ideilor legate de modul în
care corpul este în]eles ca mod de expresie în centrele
mai sus amintite [i accep]iunea sa în ]ar`. Aceste mo-
mente (par]ial recuperate ast`zi) sunt îns` marcate de
o specificitate istoric` [i cultural` care întotdeauna
altereaz`, corodeaz` (40 de ani de comunism las` urme
adânci) sau dau o nou` dimensiune ideii de corp în]eles
în func]ie de reperele istorice/teoretice care contureaz`
acest mod de reprezentare la centru. În cazul unor
personalit`]i precum Lizica Codreanu, Iris Barbura,
Floria Capsali, Adina Cezar, Sergiu Anghel, atât fluen]a
acestor idei despre corpul dansului modern (emanate
de diferite centre), cât [i specificitatea de care vorbeam
sunt aspecte ce trebuie luate în considerare dac` dorim
ca aceste momente de actualitate adesea uimitoare s`
nu sublinieze de fapt inconsisten]a, lipsa unui discurs
închegat despre dansul modern la noi.
Rela]ia centru-periferie, o posibil` surs` a modul`rii
discursului despre dansul modern în România, este cir-
cumscris` de imaginea unui corp care iese din tiparele de ideea de libertate de mi[care, s`n`tate, simplitate, dia Jeschke and Gabi Vettermann3, dansul german a
prescrise de dansul clasic. De la primele încerc`ri core- armonie, de corp natural. Pentru ea baletul se situeaz` reac]ionat întotdeauna la estetica propus` de balet,
grafice incongruente, cum ar fi Doamna de aur în 1870, la polul opus, este o form` artificial`; corsetul [i poan- care în cele din urm` s-a dovedit productiv` mai ales
înainte de constituirea primului corp de balet în 18981 tele devin pentru ea, ca [i pentru Loïe Fuller [i Ruth dup` cel de-al Doilea R`zboi Mondial. Înainte de anii
(pe lâng` Teatrul Liric, la acea vreme colocatar stin- St. Denis, un simbol al degrad`rii feminine [i al unei ’30 îns`, principala influen]` asupra dansului modern
gher cu trupa Teatrului Na]ional în prima sa cl`dire Europe decadente (pe de alt` parte îns`, pentru Duncan german timpuriu sunt principiile euritmice ale mu-
oficial`, Teatrul cel Mare, actualul hotel Novotel), [i influen]a ideilor naturalistului german Ernst Haeckel zicianului [i compozitorului elve]ian Émile Jacques-
pân` ast`zi, corpul creeaz`, din aproape în aproape, un duce la formarea viziunii despre corpul s`n`tos/corpul Dalcroze (1865–1950). Metoda sa presupunea dezvol-
discurs care, în peisajul cultural contemporan, ajunge natural). Isadora respingea apelativul de “balerin`”, tarea unei serii de mi[c`ri care erau folosite ca analog
s` aib` elocven]a textului scris [i de multe ori este pentru a se diferen]ia net de “produsul” [colii clasice, pentru concepte muzicale în încercarea de a dezvolta
chiar mai pregnant decât acesta. Îns` recunoa[terea [i se autointitula “artist”. Duncan [i Fuller elibereaz` o apreciere/în]elegere a sunetului corporal integrat`.
acestui fapt de c`tre autorit`]ile în pozi]ii de decizie mi[carea de tehnica rigid` [i transformativ` a baletului Sistemul s`u este unul dintre cele mai populare [i
(i.e., Ministerul Culturii) înc` întârzie. Incapacitatea de [i de striden]a vodevilului, transformând dan cunoscute în dansul contemporan, iar [coala, al c`rui
a percepe maturitatea unui proces [i de a-l sprijini este sul, corpul într-un mijloc cu ajutorul c`ruia ex- fondator [i promotor este, devine mult mai faimoas`
motivul din spatele protestelor de la Centrul Na]ional prim` idei filosofice, religioase etc. Viziunea lor despre chiar decât cea a Isadorei Duncan, care se men]inuse
al Dansului. Acesta este, în opinia mea, argumentul corp reinventeaz` literalmente mersul, alergatul [i pentru o lung` perioad`, devenind un succes dup` Pri-
întrev`zut în declara]iile lui Florin Fluera[: “Ce m` imaginea despre corpul feminin dansant. Cu toate mul R`zboi în Germania, sub direc]ia Elisabetei (sora
deranjeaz` de fapt e c` simt din nou discriminarea acestea, de la apari]ia sa, dansul modern este desti- Isadorei) [i a partenerului ei, Max Merz, pân` în 19604.
asta total prosteasc` fa]` de dans în rela]ie cu teatrul. nat unei elite care în]elege [i este dispus` s` accepte Îns`, în paralel cu viziunea euritmic` a lui Dalcroze,
Din fraza aia cu baletul care se poate juca [i la Odeon construc]iile coregrafice propuse, [i, în linii mari, în Rudolf Laban dezvolt` o teorie (care îi este transmis`
se simte clar c` avem un ministru care tr`ie[te pe alt` peisajul cultural american, baletul este cel care culege [i lui Wigman în parte) edificat` pe ideea în]elegerii
lume sau cel pu]in cu câteva zeci de ani în urm`, proba- laurii victoriei, fiind de cele mai multe ori beneficiarul propriei corporalit`]i [i, în consecin]`, implica ideea
bil în vremea comunismului. În dansul contemporan, dona]iilor [i a mecenatului în dezavantajul explor`rii de control pe baza poten]ialului individual [i nu în
bale]elele cumin]ele cu care s` ne delect`m duminic` unui altfel de dans. func]ie de coordonatele unei tehnici riguroase, c`reia
seara [i care se pot prezenta [i la Odeon sunt tot mai În Germania, un alt centru, în anii ’20 baletul se bu- corpul trebuia s` i se supun` precum în baletul clasic.
rare, din fericire”2. Afirma]iile lui Florin Fluera[ pot cura de o structur` clar` [i de o dependen]` de institu]ii Pentru Laban, dansul este o explorare interdisciplinar`
servi drept introducere pentru ipoteza propus`, corela- precum opera [i opereta, care îi asigur` existen]a (un a autonomiei corporale în mi[care, în spa]iu. Dansul
rea ideilor de concordan]` [i specificitate în trasarea unei model la care, de altfel, râvneam [i noi în acea vreme). liber este, de fapt, experien]a naturii la nivel corporal.
schi]e argumentative asupra ideii de corp [i dansul Dansul pe care îl promoveaz` Laban [i Wigman în Mary Wigman (1886–1973) studiaz` cu Jacques-
modern în România. nenum`ratele [coli pe care le înfiin]eaz` la Dresda în Dalcroze la Dresda [i Hellerau (1910–1913) [i cu Rudolf
Într-adev`r, baletul [i dansul modern nu pot fi puse 1922 [i mai apoi Hamburg, Erfurt, Frankfurt [i Berlin în Laban la Monte Verità [i Munich (1913–1914), dar,
decât cu nuan]ele aferente sub aceea[i umbrel`. Pen- 1926 reprezint` o încercare de a aduce în aten]ia lumii spre deosebire de cei doi, ea este interesat` de puterea
tru Isadora Duncan (1877–1927), unul dintre p`rin]ii culturale aceast` nou` viziune asupra capacit`]ilor absolut` a momentului creativ. Mi[carea creatoare nu
dansului modern, imaginea corpului este conturat` de expresie ale corpului. În viziunea autorilor Clau- era dominat` de ritm, ci se traducea într-o încercare de
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
40
a transmite prin dans propria ei for]`. Astfel, dansul ab- coregrafic` dep`[e[te acest prim amalgam de clasic [i avangardei ruse este interesant pentru noi deoarece ne
solut al lui Wigman are acea dimensiune superuman` modern. R`mân de recuperat în acest sens personalit`]i încadr`m în coordonate similare – [i anume, realismul
[i adesea tenebroas` care va influen]a mi[carea butoh. precum Iris Barbura (balerina lugojean` discipol` a lui socialist. Cu ocazia unei expozi]ii dedicate artei mi[c`rii
Prezentarea de fa]`, de[i succint`, poate crea o Wigman [i care, dup` o perioad` petrecut` în Germa- în Moscova anilor ’20, Nicoletta Misler deschide su-
imagine despre ideile vehiculate în rela]ie cu o nou` nia, încearc` s` r`spândeasc` conceptele expresioniste biectul corpului în cadrul avangardei ruse[ti. Conform
manier` de a vedea dansul la începutul secolului XX. [i în România, iar ulterior fondatoarea unei [coli de lui Misler, “Revolu]ia” a inspirat studierea [tiin]ific`
În principal, aceast` imagine excludea antrenamentul dans modern în Statele Unite în cadrul Universit`]ii a mi[c`rii [i ideea c` dansul ar trebui s` fie cercetat
clasic [i propunea moduri alternative de explorare a din Itaca), dar [i nume precum Delia Bârlea [i Edith în medii precum laboratorul coregrafic înfiin]at în
ideii de dans [i corporalitate. În spa]iul românesc, la Potoceanu, care, pe lâng` forma]ia clasic`, studiaz` cu 1923 de Alexei Sidorov, un laborator dedicat cercet`rii
aceast` imagine [i deriva]iile ei ader` [i arti[ti precum aceea[i Wigman8. mi[c`rii în totalitatea ei. Karl Toepfer14 apreciaz` c`
Lizica Codreanu [i Floria Capsali, îns` pentru ele, la fel Dac` la începutul secolului XX în România se poate în preocuparea pentru dansul modern ru[ii nu pro-
ca [i pentru Iris Barbura, Delia Bârlea [i Edith Potocea- vorbi de o concordan]` de idei cu centre importante, iecteaz` acea ostilitate obi[nuit` fa]` de balet. Notând
nu, în fundal se afl` întotdeauna forma]ia clasic`. de o sensibilizare fa]` de influen]ele puternice care vin aerul erotic pe care fotografiile prezente în expozi]ie
Lizica Codreanu, activ` în avangarda parizian`, este dinspre aceste centre, de[i în mic` m`sur` recupera- îl eman`, Toepfer conchide, afirmând c` avangarda
amintit` de cele mai multe ori în spa]iul românesc te9, în acela[i timp se poate observa [i o hibriditate a rus` a fost un fenomen preocupat în mod special de
în corela]ie cu Brâncu[i (a[a o pomene[te [i Erwin forma]iei individuale – ea nu exclude forma]ia clasic` elaborarea unei anumite imagini asupra corpului [i
Kessler)5 [i cercul de prieteni ai sculptorului român. în nici unul din cazurile men]ionate [i se constituie nu de încercarea de a contura o nou` estetic` a mi[c`rii
În afar` de introducerea pe care ne-o face Drago[ în nota specific` a acestei perioade. În 1931, când (mare parte din imaginile prezente în expozi]ie sunt
Mor`rescu (2002), referin]ele la activitatea sa coregra- bucure[tenii apreciau noutatea [i prospe]imea core- de fapt momente/tablouri care surprind mai degrab`
ARTE

fic` sunt limitate [i iau adesea forma notelor de subsol. grafiilor Floriei Capsali, Anton Romanovski era poate calit`]ile fizice ale corpului decât un anume deziderat
Lizica Codreanu pleac` în 1919 la Paris, ora[ prins cea mai popular` figur` în coregrafia româneasc`, iar estetic). Este posibil ca aceast` lips` de tensiuni între
atunci în febra baletelor lui Diaghilev [i a muzicii lui dansul cu “D” mare în România era corpul de balet genuri (clasic, modern) s` fie, în schimb, o dovad` a
Stravinski. Urmeaz` cursurile de euritmie la [coala de pe lâng` Opera Român`. Influen]a [colii ruse de capacit`]ii regimului de a recicla. Kasian Golozeivsky
lui Dalcroze, înfiin]at` la Paris în 1914 (dup` cum balet este de net`g`duit în peisajul cultural românesc (1892–1970) este unul dintre coregrafii moderni tim-
am v`zut, principii pe care le cuno[tea [i Wigman), [i începuturile dansului în România sunt legate, de purii care introduc aceast` viziune atletic` a corpului
cursurile de cultur` fizic` ale lui Georges Hébert, frec- fapt, de aspira]ia c`tre baletul de [coal` rus`. Aceast` în coregrafia de balet, c`reia el i se dedic` mai târziu.
venteaz`, de asemenea, cursurile clovnilor Frattellini, aspira]ie este îns` legat` de necesitatea existen]ei unui Golozeivsky este prezent într-o înregistrare video din
dar î[i perfec]ioneaz` [i tehnica clasic` cu Allesandrie corp de balet românesc pe lâng` Opera Român`. Chiar ’60, când, de altfel, se încerca reintegrarea oficial` a
Valadine [i Bronislava Nijinska. În peisajul românesc, dac` înc` din 1904–1905 se d`deau spectacolele de experimentelor dinainte de ’30 în Rusia [i când simpla
fotografiile Lizic`i din studioul lui Brâncu[i sunt îns` balet, cum ar fi Coppelia, nu însemn` c` dansatorii erau apari]ie a unui nud într-o expozi]ie nu mai era tabu,
cea mai bun` referin]` pentru activitatea sa coregrafic`, români. Egizio Massini se ocup` în 1919 de crearea cor- un element care corupea morala s`n`toas` [i sem`na
de alt` natur` decât clasic`. Costumele în care pozeaz` pului artistic al operei [i, a[a cum ar`ta Mihai Cozma disensiuni datorit` posibilelor nuan]e încriptate15. (O
[i al c`ror designer este Brâncu[i fuseser` create pentru (2001), întreaga echip` era de provenien]` vienez`. art` care nu era în]eleas` de conduc`torul suprem avea
Gymnopediile lui Satie. Nu [tim cu siguran]` care este Anca Florea men]ioneaz` c` la înfiin]area “Societ`]ii pu]ine [anse de a fi în]eleas` de tovar`[ul de rând, iar
natura dansurilor propuse pe muzica lui Satie, Stravin- Opera Arti[ti Asocia]i/Societatea Liric` Român` Opera” avangarda s-a f`cut întotdeauna vinovat` de aceast`
ski sau Marcel Mihalovici (compozitor român plecat la (data oficial` de na[tere a operei publice este 1 aprilie tar`.) Corpul, în acest mediu [i mai cu seam` când vine
Paris de ceva vreme) – exist` totu[i filmul lui Somptier, 1921, când Societatea Opera devine Opera de Stat)10, vorba de marca noastr` de comunism, apare ca vehi-
Le P’tit Parigot (1926), [i rolul Lizic`i, Pierrot Éclaire. O chiar în casa aceluia[i Massini, ca mae[tri de balet culul preferat “prin intermediul c`ruia se urm`re[te
imagine, de[i nu neap`rat elocvent` (mai ales în lipsa figurau Charles Godlevsky [i Tereza Battaggi. Anton realizarea unor scopuri mai înalte decât cele individua-
unui vocabular critic de nivelul celui care exista în Romanovski11, partenerul stelei baletului rus Ana Pa- le”16, de unde coregrafiile halucinante elaborate pe sta-
Germania în aceea perioad`), a dansurilor propuse de vlova, vine ca maestru de balet la invita]ia lui George dioane, fenomenul gimnasticii române[ti [i lipsa unui
Lizica este descrierea lui Raymond Charpentier (23 Georgescu. Lui Romanovski i se datoreaz` forma]ia sprijin pentru forme artistice precum dansul, altul
ianuarie 1923, ziarul Comoedia): “Une vie de Polichinelle artistic` solid` a corpului de balet la începuturile sale decât baletul clasic. Corpul înseamn` performan]` (de
este interpretat de Lizica Codreanu pe muzic` de ex- [i tot el este cel care transmite tehnica baletului rus orice fel, dar mai ales reproductiv`), apar]ine în între-
trem` avangard` (…) atitudinile de factur` cubist` sunt mai departe. gime statului, este redus la un singur sex, uniformizat,
ingenioase [i adesea gra]ioase”. Lizica Codreanu aduce Corpul de balet al Operei Române era prestigios ascuns [i instrumentalizat17.
o imagine despre corp care este într-adev`r proasp`t`, [i atrac]ia Floriei Capsali fa]` de acest mediu era de Este pu]in probabil c` într-un asemenea mediu
dar atât în prezen]a publicului român, cât [i a celui pa- în]eles în contextul recep]iei, care la acea or` punea un dans care s` exploreze posibilit`]i de expresie ale
rizian, ea nu se dezice niciodat` de vocabularul clasic. pe locul întâi baletul clasic [i sub titulatura de divertis- corpului ar fi putut fi sprijinit. Intr-un interviu, Gigi
Pe afi[ele anexate de domnul Mor`rescu textului s`u ment alte forme coregrafice. Capsali creeaz` coregrafia C`ciuleanu (unul din pionierii dansului contemporan
i vedem f`r` excep]ie [i suite clasice. pentru baletele Operei Române [i dup` 1947, când, în Fran]a)18 vorbe[te despre atmosfera sufocant` a
P`strând propor]iile [i O imagine la fel de hibrid` asupra corpului propune încetul cu încetul, realismul socialist cangreneaz` anilor ’70 [i despre grupul de arti[ti de care era legat
nuan]ele, în România, [i Floria Capsali. În 1931, în revista Muzic` [i Teatru arta coregrafic` româneasc`, ajungându-se în 1962 la în acel moment, Johnny R`ducanu, Miriam R`ducanu
începând cu 1947, apare un articol despre balerina Floria Capsali [i reci- realiz`ri precum “Nunta în Gospod`rie”, a c`rei libret etc. În acela[i timp îns`, Sergiu Anghel m`rturise[te
arta coregrafic` este talul sus]inut pe 6 decembrie, cu ocazia unui oarecare începe cu “Duminica dup`-amiaz` în fa]a cooperativei c` în 1973 fondeaz` împreun` cu Adina Cezar o trup`
identificat` oficial festival. Aprecierea, de[i, îndr`znesc s` spun, nu mai de produc]ie”. {coala rus` devine mai mult decât o de dans contemporan ca urmare a impactului pe care
în mod singular cu pu]in confuz` decât cea a lui Charpentier, descrie o prioritate, devine un ideal. În 1950, Gelu Barbu este l-au avut trupe precum cea a lui Alwyn Nikolais (cola-
baletul [i, evident, coregrafie care nu mai aducea a balet clasic: “Dansu- trimis la Vaganova, Leningrad, [coala unde studiaser` boratorul Hanyei Holm, deci un exponent al dansului
cu [coala rus`. {i, rile de caracter na]ional ori cosmopolit, dansuri de Pavlova [i Nijinski, iar în 1953 sunt men]ionate dou` modern american). Chiar [i dup` ’77, Bucure[tiul îi
identic cazului rus, alte [coal` clasic`, baletul cu pointe [i piruette în tuti à la astfel de grupuri trimise la perfec]ionare la Leningrad g`zduie[te pe Nikolais [i Alvin Ailey. Anii ’80 par
mijloace de exprimare Isadora Duncan ori Clotilda Sakharoff, mimica, poza-i [i Moscova, Institutul Lunnacearski. În 1959, Magdale- îns` vl`gui]i. În volumul Anii ’80 [i bucure[tenii, un
coregrafic` sunt cel hieratic`, dinamismul ori acroba]ia pur`, toate darurile na Popa (poate unul dintre cele mai uimitoare talente dic]ionar al cotidianului comunist, g`sim, la litera T
pu]in descurajate, dac` suflete[ti [i îndemânarea ml`dioas` a unei gimnastici române[ti) urmeaz` [i ea cursurile [colii Vaganova. {i (Totu[i), relat`ri despre via]a artistic` a Bucure[tiului
nu anihilate complet. des`vâr[ite”6. Floria Capsali d`dea îns` recitaluri în dac` mai era loc de îndoial` despre linia “estetic`” abor- din acea perioad`. Despre expozi]ii [i adun`ri la care
Canonul stalinist ]ar` înc` din 1923; studiase la [coala lui Dalcroze [i, dat` de partid începând cu anii ’70, secretarul general “citea” Mircea Horia Simionescu, cânta Pavel Croi-
impune sterilizarea ca [i Lizica, se preocupase de perfec]ionarea forma]iei al partidului se erijeaz` în corifeul crea]iei artistice de toru [i dansa grupul Contemp [i Raluca Ianegic pe
peisajului cultural în clasice. Erico Cecchetti, maestrul sub îndrumarea factur` na]ional-stalinist`. Festivalul “Cântarea Româ- muzica lui Aurel Stroe. De altfel, proiectul, ini]iat de
Rusia, iar avangarda c`ruia studiaz` la Paris, colaborase cu Diaghilev [i niei” (începând cu 1977) este, de fapt, o ofensiv` lansat` Manuel Pelmu[, Suprafe]e, parte a platformei critice
rus`, mi[care ce al s`u Ballets Russes [i se poate spune c` metoda sa împotriva “artei neideologice”12. Regimul încurajeaz` resourcing, urm`re[te identificarea spectacolelor [i
dezvolt` o cercetare pedagogic` reunea atât tradi]ia italian` [i gustul pen- prezentarea în fiecare an a coregrafiilor care promo- creatorilor-surs` din dansul contemporan în intervalul
comprehensiv` asupra tru conven]iile extrem de teatrale, cât [i st`pânirea veaz` o art` “revolu]ionar` [i eficient educativ`”. În 1960–1990, cu accent pe anii ’8019.
capacita]ii expresive impecabil` a tehnicii cerute de baletul clasic. Maestrul mod evident, calitatea acestor crea]ii nu avea cum s` Regimul comunist for]eaz` un decalaj în ce prive[te
a corpului, de care italian era invitat de Diaghilev ca maestru al compa- uimeasc` în fiecare an, chiar dac` tehnica dansatorilor evolu]ia dansului în România, iar perioadele de racor-
românii par a nu avea niei [i în aceast` calitate a lucrat cu Nijinsky [i Lifar7. era în multe cazuri str`lucit`. dare, de concordan]`, dac` acestea pot fi identificate,
cuno[tin]` în epoc`, este Studiile Floriei Capsali cu Cecchetti [i Legat nu par P`strând propor]iile [i nuan]ele, în România, înce- pot fi v`zute [i în rela]ie cu politica cultural` a regi-
în scurt timp eradicat`. a exclude influen]a lui Christine Kerf [i a acroba]ilor pând cu 1947, arta coregrafic` este identificat` oficial mului. În 1971, de exemplu, perioada premerg`toare
Solnier, dimpotriv`, combina]ia pare s` fi facilitat în mod singular cu baletul [i, evident, cu [coala rus`. ini]ierii circului na]ional “Cântarea României”, citim
pentru Capsali o deschidere spre în]elegerea necesit`]ii {i, identic cazului rus, alte mijloace de exprimare co- în “Cuvântare la întâlnirea cu oameni de art` [i cul-
experimentului [i cercet`rii în domeniul coregrafic. regrafic` sunt cel pu]in descurajate, dac` nu anihilate tur` 10 februarie 1971” îndemnul lui Ceau[escu de a
Pasiunea pentru folclorul românesc, pentru cercetare complet. Canonul stalinist impune sterilizarea peisa- contribui la patrimoniul civiliza]iei interna]ionale cu
(crearea spectacolului “Nunta din Carpa]i” ca rezultat jului cultural în Rusia, iar avangarda rus`, mi[care ce mândrie [i de a accepta deschiderea atât c`tre ]`rile so-
al acestei preocup`ri), forma]ia hibrid`, care nu exclu- dezvolt` o cercetare comprehensiv` asupra capacita]ii cialiste, cât [i c`tre societ`]ile democratice progresiste:
de antrenamentul clasic, fac din Floria Capsali un mo- expresive a corpului13, de care românii par a nu avea “Totodat` consider`m c` a te izola, în orice domeniu
ment clar de concordan]` [i specificitate. Personalitatea ei cuno[tin]` în epoc`, este în scurt timp eradicat`. Cazul de activitate înseamn` a renun]a s` progresezi în pas
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
41
cu cuceririle cunoa[terii umane, a renun]a la aportul can precum Graham. Se [tie, de exemplu, c` Graham admira special – între acestea, studiile lui Suric [i Misler (“European
gândirii [i cunoa[terii altor popoare”. Oricât de obscuri, crea]ia lui Ernst Barlach. (Deborah Jowitt, Expression and ex- Early Modern Dance”, 1994).
anii ’80 p`streaz`, aparent la un nivel subliminal, pressionism in American modern dance, 1994). 14 Karl Toepfer discut` conceptul [i recep]ia expozi]iei care

comunitatea dansului contemporan. Adina Cezar, de 5 Ana Maria Munteanu, Aurora Fabritius ed., The World of are ca subiect arta mi[c`rii în Moscova, în anii ’20, organizat`
exemplu (cofondatoare Contemp, împreun` cu Sergiu Romanian Dance, Plural, Bucure[ti, 2002. sub curatoriatul profesorului Nicoletta Misler, Departamen-
Anghel [i Nata[a Tr`istaru, care func]ioneaz` înc` 6 Anca Florea, Opera Român`, Al doilea deceniu, INFO-TEAM, tul de studii est-europene, Universitatea din Napoli, Museo
din ’72), adun` în jurul ei tineri cu diferite orient`ri, Bucure[ti. 2002. Acquario Romano, Roma, martie-aprilie 1999. “Al principio
care nu veneau neap`rat din dans, ci [i din teatru sau 7 Acest gust pentru teatral este totu[i folosit în era il corpo: l’Arte del Movimento a Mosca negli anni 20”, The
gimnastic`, cultivând astfel o imagine a corpului care revolu]ionarele crea]ii ale companiei precum Le Carnaval (Fo- Drama Review 44, 3 (T167), Fall 2000.
nu se limita la forma]ia clasic`. Într-un interviu cu kine, 1910), Shehérazade (Fokine, 1910), Firebird (Fokine, 1910), 15 Susan E. Reid, “In the Name of the People, The Manège

Silvia Ciurescu în 2002, Adina Cezar descrie metoda sa Petrushka (Fokine, 1911) si The Good Humoured Ladies (Massine, Affair Revisited”, Kritika: Explorations in Russian and Eurasian
pedagogic`, vehiculând nume foarte cunoscute ast`zi: 1917). Giannandrea Poesio, Enrico Cecchetti, The Influence of Tra- History 6, 4 (Fall 2005): 673–716.
“Vava {tef`nescu, R`zvan Mazilu, Mihai Mihalcea [i dition, 1994. 16 Gail Kligman, Procesul comunismului. Politica Duplicit`]ii,

mul]i al]ii au înv`]at de la mine [i ast`zi sunt nume 8 Ibidem, pp. 6, 61. Bucure[ti, Humanitas 2000.
importante în dansul contemporan. Acum, al]ii sunt în 9 Argumentele de fa]` nu sunt prezentate cu preten]ia 17 Codru]a Cuceu, “Gen, corp, politic` în comunism” (Gen-

echipa mea, unii dintre ei din gimnastic`, al]ii din body creion`rii unui tablou complet, ci, a[a cum am mai spus, sunt der, Body, and Politics during Communism), Journal for the
building. Îmi place s` cercetez [i s` descop`r”20. o schi]` de cercetare. Study of Religions and Ideologies, No.10 /Spring 2005, p. 194.
10A nca Florea, Opera Român`, Primul deceniu, INFO-TEAM, 18 Ibide m, 6, 235.

l Bucure[ti 2001. 19 Mihaela Michailov, Suplimentul de cultur`, 105, 05–11

ARTE
1 Cu Adina Cezar se observ` un moment (neîndoios, nu 11 Romanovski vine în România la invita]ia lui George ianuarie 2008. Proiectul reune[te un grup independent de
singurul) revigorant. Decalajul fa]` de centru (la acea vreme Georgescu în 1925 [i aparent g`se[te un corp de balet pe care arti[ti [i teoreticieni din teatru, dans [i arte vizuale (între care
dansul contemporan în Statele Unite în anii ’60–’70) exista, se angajeaz` s` îl preg`teasc` pentru o coregrafie preten]ioas` Andreea Dumitru, Manuel Pelmu[, Lia Perjovschi, Sebastian
f`r` îndoial`, iar specificitatea acestei perioade (care nu în- precum Petru[ka în 1927. Big, {tefan Tiron), fiind coordonat de Asocia]ia ECUMEST, cu
seamn` absen]`!) ]ine în mare parte [i de atmosfera politic` a
acestei perioade. Începând cu anii ’90, Liana Tugearu consem-
neaz` înfiin]area oficial` a companiei Orion [i fragmentarea
excesiv` care urmeaz` dup`: din compania Orion se desprind
compania Marginalii în 1992, ini]iat` de Florin Fieroiu, Cos-
min Manolescu (fondator, în 1996, al Studio DCM), Mihai
Mihalcea [i Irina Costea. De asemenea, în 1999 se înfiin]eaz`
MAD (MultiArt Dance Center), condus de Vava {tef`nescu; un
centru care punea la dispozi]ie pentru prima dat` un spa]iu
creativ, stabil din punct de vedere institu]ional [i posibilitatea
e a îndruma o nou` genera]ie (Manuel Pelmu[ [i Eduard Ga-
bia). Aceste organiza]ii [i, mai târziu, Centrul Na]ional al Dan-
sului sus]in o febrilitate [i o efervescen]` care recupereaz` [i se
adapteaz` cu o rapiditate uimitoare. Discursul despre corp se
dezvolt` cu o asemenea rapiditate, încât arti[ti precum Man-
uel Pelmu[21, care î[i începe educa]ia cu dansul clasic, afirm`
într-un interviu cu Silvia Ciurescu: “{tii, dansul s-a schimbat
chiar mult în ultimii 20, 25 de ani. A devenit mult mai variat.
Dansul nu înseamn` doar corp, i.e. doar un corp, doar un tip
de expresie; o mul]ime de tehnici noi au ap`rut. Felul în care
oamenii se raporteaz` la corp, mi[care, prezen]a pe scen`,
reprezentarea coregrafic` s-a schimbat considerabil. Am v`zut
dansatori care au început s` danseze foarte târziu, la 20 sau 23
de ani, f`r` fundamentul coregrafiei clasice. Corpul se mi[c`
altfel a[a. Are alte sensibilit`]i”22.
P e l mu[ vorbe[te despre viziunea actual`, concordant`, în
care specificitatea este definit` de o explorare a acestei actualit`]i.
Este o imagine pe care Centrul Na]ional al dansului o propune
de la înfiin]are – altfel cum ar fi fost posibil s` îl vedem pe
Jérôme Bel la Bucure[ti?
Don Hogan discuta, într-un articol în New York Times,
2005, despre dansul european [i despre re]eaua de curatori [i
produc`tori c`rora “nu le este fric` s` experimenteze”. Acest
argument punea pe hart` Bucure[tiul al`turi de centre precum
Berlin, Brussels, Paris [i Viena23. În acela[i editorial, la numai
o zi, apare un articol de Gia Kourlas, “How New York Lost
Its Modern Dance Reign”, în care criticul î[i pune problema
vitalit`]ii artistice coregrafice newyorkeze. În viziunea ei, “Eu-
ropa devine ceea ce New York-ul era odat`”, referindu-se la en-
tuziasmul anilor ’60: “În Europa inova]ia circul` de la o ]ar` la
alta ca apa. Crea]ia, variat` din punctul de vedere al calit`]ii, este
caracterizat`, f`r` îndoial`, de o energie care are doar în parte
de-a face cu finan]area [i resursele (i.e., cazul românesc, n.m.). Se
poate înc` vedea dans în New York, dar ora[ul este în pericol de
a pierde elementul care a f`cut lumea dansului aici atât de vital`
înc` de la început: curajul”24. De[i articolul Giei Kourlas este
întâmpinat de cel al lui Wendy Peron (editor Dance Magazine),
în care se subliniaz` importan]a (de net`g`duit, de altfel) a dan-
sului american contemporan în Europa, nu este mai pu]in lip-
sit de importan]` faptul c` atmosfera creativ` din România ne
situeaz` pentru prima dat` la centru. Poate de aceea dezbaterea 12 Drago[ Petrescu, “400.000 de spirite creatoare, «Cântarea sus]inerea Funda]iei ERSTE.
din jurul renov`rii TNB/evacu`rii CND este atât de important`. României» sau stalinismul na]ional în festival”, Miturile Co- 20 Ibidem, pp. 6, 80.

T i ld e Urseanu, Ion Ianegic, Liviu Ionescu, Istoria baletu- munismului Românesc II, Editura Universit`]ii Bucure[ti, 1997, 21 Pelmu[ câ[tig` Concursul Interna]ional de Balet la Laus-

lui, Editura Muzical`, Bucure[ti, 1967. p. 115. anne, prime[te o bursa la Opera din Hamburg [i aici descoper`
2 “Florin Fluera[, artist dans contemporan”, http://alterna- 13 Discutând tendin]e istoriografice Michael Huxley [i o alta latur` a dansului, mai întâi cu John Newmaier.
tiv.ro/stirea/stirea/ineditorial/management-arta-de-a-conduce men]ioneaz` c`, începând cu anii ’80, interesul crescut fa]` 22 Ibidem, pp. 6, 179.
3 Andrée Grau, Stephanie Jordan ed., Europe Dancing: Per- de faza incipient` a dansului european cre[te [i, al`turi de re- 23 Don Hogan Charles, “Jérôme Bel’s troupe performed

spectives on Theatre Dance and Cultural Identity, Routledge 2000, afirmarea rolului lui Mary Wigman (Cohen (1977), de exem- «The Show Must Go On» at Dance Theater Workshop in
p. 55. plu, aduce în aten]ie eseul seminal al lui Wigman, din 1933, spring”, The New York Times, 6 septembrie 2005.
4 Influen]ele pot fi urm`rite [i în sens invers. Expresion- Filosofia dansului modern, sunt introduse [i studii care se con- 24 Gia Kourlas, “How New York Lost Its Modern Dance

ismul german influen]eaz` personalit`]i ale dansului ameri- centreaz` asupra avangardelor europene [i a celei ruse[ti în Reign”, The New York Times, September 6, 2005. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
42

Nichita Danilov
Nimic nu lu`m
POEM

Nimic nu lu`m
nici un b`] de chibrit
nici un cap`t de a]`,
nici un ac, nici un mucur de lumînare
ba eu am s` iau,
am s` iau – spuse zîmbind Feofan,
sigur am s` iau,
sigur am s`-mi umplu buzunarele
cu panglici multicolore
cu chibrituri, cu mosoare de a]`
[i mucuri de lumînare
ba chiar am s` iau [i niscaiva scrum
mai ales scrum
astfel cînd am s` ajung dincolo
voi desf`[ura mosoarele
ca s` v` strecura]i
trupurile prin a]ele ploii
sau v` voi trimite
grindina de m`rimea unui ou
de hulub sfînt
peste acoperi[ul sufletelor voastre bolnave
[i am s` iau [evaletul [i mai ales culorile
vopsele pe baz` de ulei de in
pe baz` de argil`
sau de fum
pentru ca în zori s` împodobesc
cu chipuri de sfin]i aurii
fiecare bobi]` de rou` 

Centura de castitate, Ed. Cartea Româneasc`, 2007, p. 90


Desen de György Mihaly
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
44

Un anotimp în paradis
ISTORIE INTELECTUAL~

Î
N anii de dup` 1948, destinul Lovinescu poate fi pus sub acest semn citadelei, estetizant [i occidentalizant, [i cum Cehov ar scrie cu gândul
familiei Lovinescu este unul prin al Arcadiei pierdute. Privirea înapoi, primul Horia Lovinescu apar]ine la viitorul luminos al omenirii un
excelen]` marcat de labi[iana c`tre echilibrul familiei, devine genera]iei lui Dinu Pillat [i Adrian final angajat al “Livezii de vi[ini”.
“er` a entuziasmului”. Dac` posibil` doar prin medierea memoriei. Marino. Deocamdat`, la 1947, nepotul Destinul textului este o hârtie
istoricul literar [i criticul E. Odat` ce E. Lovinescu înceteaz` s` criticului este el însu[i un Lovinescu. de turnesol ce probeaz` succesul
Lovinescu este obiectul unei damnatio mai fie parte a indexului postbelic, convertirii lui Horia Lovinescu: parte
memoriae, fiica exilat` devine, în vocea lui Horia Lovinescu se încarc` Întuneric [i lumin` a canonului, ea r`mâne, pân` în 1989,
scurt timp, vocea ce î[i asum` de un patos nostalgic cu dificultate unul dintre reperele în jurul c`rora
calitatea de gardian al memoriei reprimat. Dincolo de silueta Punctul de inflexiune în cariera se organizeaz` memoria politic` a
interbelice. Dincolo de acest teritoriu dramaturgului angajat se întrevede postbelic` a lui Horia Lovinescu va teatrului românesc. Dup` cum nu mai
al interdic]iei sau expatrierii, Vasile [i profilul exorcizat al celuilalt Lovinescu. fi unul ocultat deliberat de autorul pu]in interesant` este posteritatea
Horia Lovinescu sunt cei care î[i vor Înainte de a fi cronicarul unui sfâr[it de însu[i: “Lumina de la Ulmi”, textul ei critic`. Canonic` în cel mai înalt
construi un spa]iu definibil printr-un lume, Horia Lovinescu este parte din ce închide în sine compromisul grad, “Citadela” va fi recitit` de un
complicat aliaj de t`cere, ezoterism aceast` nara]iune a familiei burgheze. fondator, anun]` inventarea unui Ion Vartic sau Nicolae Manolescu
sau complicitate cu un partid F`lticeniul este acel acas` pierdut, în “inginer de suflete noi”. Departe de atunci când relevan]a agitatoric` a
comunist creator de canon postbelic. economia c`ruia împ`carea cu propriul a fi un accident maculant, debutul piesei cade în plan secund. Dep`rtarea
În cele din urm`, traiectoriile celor sine se poate realiza, în cele din urm`. formuleaz` temele pe care le va rafina de stalinism face posibil` o lectur`
trei Lovinescu sunt semnificative Interviul din 1973 recontextualizeaz` dramaturgia ce îi urmeaz`. În miezul “estetic`” a textului de la 1955.
pentru ni[ele pe care un intelectual un episod biografic [i deschide o u[` unui ev aprins, Horia Lovinescu î[i Dup` o jum`tate de secol, “Citadela
le putea ocupa în teritoriul comunist. c`tre un sine reprimat: “E foarte greu plaseaz` pe rugul dramatic identitatea sf`râmat`” nu poate fi disociat` de
De la demonul localizabil în oficinele de spus. Toat` copil`ria mea este legat` sa, intelectual` [i social` în egal` un destin care îi este înscris în codul
propagandei occidentale pân` la omul de prezen]a lui la F`lticeni, trei luni m`sur`. Omul nou se zide[te la scriiturii înse[i. Lectura ce pune între
de litere ce alege drumul progresului, pe an, când venea vara acolo. Dup` vedere, în fa]a unui public spectator paranteze politica rateaz` una dintre
trecând prin autorul obscur ce cum tot foarte greu îmi este s` vorbesc [i a unor critici ce contempl` na[terea mizele asumate la vedere de c`tre
populeaz` subterana: iat` cele trei [i despre Anton. Cu Holban eram unui Lovinescu epurat de r`t`cirile dramaturg: cronic` a unei evolu]ii
ipostaze pe care Monica, Horia [i Vasile prieten, a[a cum poate s` fie, [tiu [i tinere]ii. În cele din urm`, a[a cum va sociale, piesa lui Lovinescu apar]ine
le reprezint`, în acest bestiariu al eu, un copil de zece ani cu un tân`r nota un critic la debutul cu “Lumina unei specii ce domin` realismul
Republicii Populare [i apoi Socialiste. de dou`zeci [i trei de ani. Dar Holban de la Ulmi”, numele de Lovinescu era socialist românesc, [i nu numai.
În colec]ia de biografii a timpului lor, era foarte copil`ros [i era totdeauna salvat de amprenta sa reac]ionar`. Reabilitarea schemei mitologice a
fiecare dintre cei trei este a[ezat sub înconjurat în special de cei mici din Pe acest drum al noului Horia moralit`]ii medievale ofer` partidului
umbra celui al c`rui nume îl poart`. familie, de verii [i veri[oarele lui mai Lovinescu, întâlnirea cu Lucia [ansa de a-[i transfera teatral mesajul.
Mai mult sau mai pu]in oblic, fiecare mici. Or, toate rela]iile astea creau un Sturdza Bulandra este un semn al “Zugr`virea procesului obiectiv
dintre ei î[i va proiecta propria solu]ie univers de familie [i de familiaritate în destinului: asemeni Mariei Filotti, al descompunerii burgheziei” (în
de constituire a unei identit`]i. Ceea acela[i timp, care m` împiedic` s` am actri]a este exemplar` pentru maniera formularea lui Horia Lovinescu
ce difer`, dramatic, este maniera în o privire lucid` [i distan]at` fa]` de ei. în care un segment al artei teatrale însu[i) se produce pe fundalul unei
care rela]ia cu istoria [i cu vehiculul ei Poate mai pu]in fa]` de E. Lovinescu, se întâlne[te cu comanda social` confrunt`ri ce opune, previzibil,
partinic va fi administrat`. pentru c` era un om teribil de sobru, comunist`. Reticent/ostil fa]` de binele [i r`ul, definite dialectic, în
Între Monica [i Horia, grani]a este de rezervat, de distant chiar. Vara se avangard`, realismul socialist va pre]ui termenii imagina]i de partid.
trasat`, etic [i estetic, odat` pentru adunau la F`lticeni, f`când familie în în Lucia Sturdza Bulandra capitalul Ca [i al]i contemporani, de la Lucia
totdeauna [i rememor`rile Monic`i jurul bunicii”. simbolic pe care arta îl poate pune în Demetrius la Alexandru Mirodan,
Lovinescu nu vor atinge decât în Intertextualitatea poate fi serviciul revolu]iei. Devotat` na]iunii, Horia Lovinescu aspir` s` dea
treac`t misiunile de agent de influen]` mobilizat` în aceast` tentativ` devotat` partidului, doamna Bulandra conflictului social, de clas`, o lectur`
ale lui Horia, misiuni pe care partidul de în]elegere a acestui prim realizeaz`, aparent organic, leg`tura teologic`. Salvarea este provocarea
i le încredin]eaz`. Reabilitarea Horia Lovinescu, cel de dinaintea dintre “realismul” interbelic [i noul pe care partidul o pune în fa]a celor
lui E. Lovinescu se realizeaz` schimb`rii la fa]`: decorul este cel avânt emulat de exemplul sovietic. care apar]in lumii vechi. Mi[carea
în circumstan]ele unei libert`]i holbanian, din Bunica se preg`te[te Ini]ierea lui Horia Lovinescu în teatru ascensional` sau c`derea în infern
controlate, dup` cum adversitatea s` moar`, iar sensibilitatea o evoc` este, gra]ie doamnei Bulandra, o sunt parte a drumului pe care orice
regimului fa]` de exilul reac]ionar pe cea din Medelenii lui Teodoreanu. ini]iere în compromis. Optimismul con[tiin]` este somat` s` îl parcurg`.
r`mâne implacabil`. Glacialitatea Moldovenismul îi coloreaz` viziunea actri]ei este, ca [i al altor venerabili Între infern [i paradis, purgatoriul
rela]iilor dintre Horia [i Monica lui Lovinescu, iar rememorarea omagia]i de partid, unul cau]ionând este refuzat de comunism. T`cerea
traduce imposibilitatea de a reconcilia este un exerci]iu de asumare a unei tirania. Atunci când arta nu mai intelectualului este inacceptabil` într-
“adeziunea” [i rezisten]a. Între cei doi identit`]i abjurate, în deceniile de serve[te poporul, oficialitatea reduce pe o epoc` a revolu]iei.
se interpune un întreg patrimoniu de dup` 1948. Acela[i interviu trimite la regizor sau pe actor la postura de mort Astfel redistribuite, destinele
suferin]e. un alt detaliu f`r` de care t`g`duirea viu: cazul Mariettei Sadova este doar înceteaz` s` mai fie pur individuale [i
lui Lovinescu nu poate fi recuperat`, unul din aceast` istorie tenebroas`. particip` la o tragedie ce nu cunoa[te
Dincolo de citadela ca într-un puzzle subteran. Înainte de Rena[terea lui Horia Lovinescu grani]e. Familia Dragomirescu
sf`râmat` a fi autorul “Luminii de la Ulmi” [i al în lumina partidului este asociat`, înfrunt` o istorie ce redefine[te
“Surorilor Boga”, Horia Lovinescu este natural, “Citadelei sf`râmate”: lec]ia omenescul însu[i: replierea c`tre
Recursul la genealogia familial` tân`rul ce viziteaz` acel cenaclu în doamnei Bulandra este însu[it`, c`ci lini[tea citadelei [i siguran]a deceptiv`
este obligatoriu în cazul lui Horia centrul c`ruia se situeaz` prezen]a [i locul intelectualului autentic este a lumii de ieri nu sunt o op]iune
Lovinescu mai mult decât în cazul umbra lui E. Lovinescu. Simptomatic, al`turi de popor. Piesa din 1955 are teologic acceptabil`. Partidul precipit`
altor congeneri ce se raliaz`, entuziast, atunci când cei din ultima genera]ie toate atributele unei capodopere o judecat` de apoi, în numele
istoriei comuniste în mers. Ereditatea lovinescian` vor gira efemerul a teatrului postbelic: soliditatea poporului însu[i. Teatrul este doar un
determin` un set de op]iuni aproape Sbur`tor, Horia Lovinescu va citi un edificiului se întâlne[te, salutar, cu instrument ce mediaz` o întâlnire a
psihanalizabile. E[ecurile, ca [i eseu dedicat lui Rimbaud. Atunci când, prezen]a unui mesaj colorat partinic. con[tiin]elor.
compromisul, sunt imaginate prin în 1947, Horia Lovinescu î[i sus]inea Sinteza lui Horia Lovinescu merit` Moralitate socialist`, “Citadela
aceast` oglind` a trecutului care doctoratul în litere la Ia[i, cu o tez` re]inut`: realismul socialist ibsenian sf`râmat`” închide în paginile sale
îl bântuie pe dramaturg. Simbolic, de exegez` rimbaldian`, profilul s`u ofer` revolu]iei [i construc]iei lumii sacrificiul ritual al unui intelectual [i
întregul parcurs al lui Horia originar era perfect conturat. Om al noi o imagine clasicizant`. Este ca al unei genera]ii. Odat` cu anul 1955,
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
45
Horia Lovinescu alege s` î[i dea un însu[i: “Pe Matei l-am spânzurat nu teatrului. Op]iunea din deceniile ce În cele din urm`, traiectul mundan
nou nume, distinct de cel pe care i-l pentru satisfac]ia cititorului, ci pentru urmeaz` indic` deta[area, deliberat`, de al lui Horia Lovinescu este textul
l`sase legat unchiul a c`rui umbr` îl a mea, personal`!”, va nota scriitorul efigia acelui Horia Lovinescu angajat dramatic suprem al vie]ii sale. În
bântuie. T`g`duirea familiei este cheia în 1964. al anului 1955. “Jocul vie]ii [i al mor]ii tragedia postbelic`, scriitorul a
pe care scriitorul o va duce cu sine în Piesa din 1955 clarific`, teatral [i în de[ertul de cenu[`” [i adaptarea jucat, pân` la cap`t, nu f`r` ezitare
mormânt. Desp`r]irea de Arcadia trece simbolic, rela]ia lui Horia Lovinescu scenic` a Fra]ilor Karamazov închid [i adâncimi psihologice, rolul celui
prin v`mile dramatice. Matei poate cu ereditatea lovinescian` [i deschide un cerc al metamorfozei. În citadela care se salveaz` gra]ie partidului.
fi citit ca un Horia ce ar fi putut fi: în un drum marcat de interoga]ii [i de la “Nottara”, Horia Lovinescu Mântuirea maculant` a lui Horia
absen]a partidului, Horia Lovinescu ar incertitudini. Horia Lovinescu devine, imagineaz` moralit`]i prin intermediul Lovinescu este, ast`zi, o not` de
fi putut r`mâne un Lovinescu adâncit din 1960, directorul unui teatru c`rora î[i interogheaz` propria natur` subsol în istoria spiritului public sub
în Citadela pe cale de a se pr`bu[i. bucure[tean, “Nottara”: paradoxal, cel dual`. Compromisul [i abjurarea comunism. Întoarcerea spre Arcadia
Sinuciderea personajului este o form` ce t`g`duise citadela î[i zidea, an cu sunt c`r`mizile pe care se a[az` a nepotului r`t`citor nu s-a întâmplat
de redemp]iune a lui Horia Lovinescu an, un nou l`ca[-refugiu, în numele onorabilitatea acestui Lovinescu. cu adev`rat niciodat`. j

TEOLOGIE
Dup` Weber
Michael Novak [i teologia economiei

Î
MPOTRIVA imaginii deformate unul din cei mai prolifici gânditori pasiuni [i energii neb`nuite: “Care este c`lug`rul franciscan Leonardo Boff [i,
pe care Statele Unite ale Americii politici din ultimele decenii. Dac` calea cea mai concret` [i eficace de a mai ales, teologul peruvian Gustavo
continu` s` o aib` în min]ile mul- participarea sa la cea de-a doua sesiune spori bog`]ia na]iunilor? Ce anume Gutiérrez ocup` locuri de frunte. Teo-
tor europeni, anumite contribu]ii a Conciliului Vatican II i-a conferit cauzeaz` bog`]ia?” Analizând critic logia eliber`rii pretinde c` porne[te de
culturale de marc` vin s` probeze o perspectiv` teologic` asupra lumii contribu]ia lui Max Weber, Novak la o exigen]`, sintetic`, similar` celei a
consisten]a vie]ii religioase de peste explorat` în monografia The Open eviden]iaz` principala lacun` a gândi- Sfântului Thoma d’Aquino confruntat
ocean. James V. Schall S.J., George Church (1964), studiile de la Harvard rii ilustrului s`u predecesor – rela]ia cu filosofia aristotelic`. Acest impera-
Weigel, Richard John Neuhaus, Phillip (unde a ob]inut, în 1966, titlul de Mas- inextricabil` dintre libertatea econo- tiv al sintezei culturale a fost exprimat,
E. Johnson, Avery Dulles S.J., William ter în Istoria [i Filosofia Religiei) l-au mic` [i libertatea politic` nu este mar- cu claritate, de c`tre Arhiepiscopul
Dembski – iat` doar câteva nume ce ajutat s` descopere izvoarele gândirii cat` corespunz`tor –, punct de la care Camara. Aflat în vizit` la Universitatea
pot confirma oricând for]a gândirii politice [i economice moderne. În acest porne[te întreaga sa argumenta]ie. din Chicago, ierarhul a invocat nece-
americane de inspira]ie cre[tin`. Îns` mod i s-a deschis înainte calea c`tre o Pentru a prezenta într-o manier` sitatea “de a face cu Karl Marx ceea ce
nu despre ace[tia vom vorbi în cele ce concep]ie asupra c`reia teologia cato- relevant` concep]ia lui Michael Novak Sfântul Thoma, în zilele sale, a f`cut cu
urmeaz`. Eseul de fa]` este dedicat unui lic` [i-a pus inconfundabila amprent`. am ales dou` lucr`ri nemen]ionate în Aristotel” (apud Michael Novak, op. cit.,
alt autor, pe cât de cunoscut în lumea Din lunga list` a celor peste 30 de scurta list` bibliografic` de mai sus: The p. 19). Manifestând un zel politic lipsit
de limb` englez`, pe atât de pu]in cu- c`r]i semnate de Novak, consemn`m Spirit of Democratic Capitalism (publi- de discern`mânt filosofic, Cardenal
noscut la noi: Michael Novak (n. 1933). lucr`ri substan]iale precum Catholic cat` în 1983, lucrarea i-a adus – în 1994 s-a remarcat [i el prin afirma]ii înc` [i
Plasat adesea, mai mult sau mai pu]in Social Thought and Liberal Institutions: – premiul Templeton, în valoare de mai halucinante: “Cristos m-a condus
justificat, în descenden]a teologului Freedom with Justice (1987), The Catholic un milion de dolari) [i Will it Liberate? la Marx” sau “Pentru mine, cele patru
iezuit John Courtney Murray S.J. (autor Ethic and the Spirit of Capitalism. What Questions about Liberation Theology (New Evanghelii sunt deopotriv` comunis-
consacrat prin contribu]ia sa privi- Max Weber Missed (1993), The Fire of In- York: Paulist Press, 1986). Vom începe te”. În fa]a unor asemenea supozi]ii,
toare la raporturile dintre libertatea vention: Civil Society and the Future of the cu cea din urm`, datorit` mizei speciale dup` dep`[irea stupefac]iei ini]iale,
religioas` [i un guvern constitu]ional), Corporation (1997), Universal Hunger for a acesteia, o miz` care prive[te inclu- orice gânditor se va interoga asupra ori-
Novak s-a remarcat prin eforturi con- Liberty: Why the Clash of Civilizations is siv o ]ar` precum România recent`. ginii lor. Dornic s` p`trund` în esen]a
stante în direc]ia edific`rii unei teologii Not Inevitable (2004), al`turi de recenta Dup` cum ve]i putea vedea pe parcurs, unei asemenea atrac]ii fatale fa]` de
a economiei. Conform opiniei multor lucrare dedicat` substratului religios al anumite teme [i chestiuni suscitate de ideologia marxist`, Michael Novak
speciali[ti în domeniul gândirii sociale, gândirii primului pre[edinte american: problema s`r`ciei ]`rilor din America a dedicat, con[tient de importan]a
opera lui Michael Novak poate fi consi- Washington’s God (2006). Latin` sunt, deopotriv`, specifice ]`rii dezbaterii, un întreg volum gândirii
derat`, f`r` exagerare, una din cele mai Implicat în dezbateri precum aceea noastre. teologilor “eliber`rii”.
importante contribu]ii de acest gen despre legitimitatea r`zboiului din Prima constatare pe care o
dup` Max Weber. Irak, Novak a manifestat un ata[ament Iluziile libert`]ii deconstruie[te, cu r`bdare, se refer`
constant fa]` de valorile conservatoare [i gândirea politic` la perspectiva antiamerican` speci-
“American Dream”: americane, chiar [i atunci când a intrat în stil “latino” fic` acestei ideologii. Fie c` e vorba
o perspectiv` nea[teptat` în coliziune cu perspectiva oficial` a de teologi sud-americani l pag. 47
[i un traseu mai pu]in Vaticanului. Dintr-o perspectiv` rigu- Will it liberate? (New York: Paulist
obi[nuit ros catolic`, modul în care gânditorul Press, 1986) abordeaz`, frontal, cel mai
american interpreteaz` Doctrina So- controversat curent teologico-politic l Michael Novak
Istoria form`rii distinsului gândi- cial` a Bisericii pare uneori inadecvat, n`scut vreodat` în spa]iul Americii de WILL IT
tor american este una sinuoas`, care chiar critic fa]` de aceasta. Totu[i, la o Sud: teologia eliber`rii. De[i condam- LIBERATE?
începe odat` cu înscrierea în rândul lectur` atent`, devine evident` o alt` nat de c`tre Congrega]ia pentru Doc- Paulist Press, 1986
poten]ialilor candida]i la preo]ie (în inten]ie a sa: aceea de a oferi lumii trina Credin]ei [i, totodat`, amendat
cursul anilor 1955–1960, când este catolice o interpretare a doctrinei sever de Papa Ioan Paul al II-lea, acest
bacalaureat în teologie la Universitatea din perspectiva Lumii Noi, asimilând amalgam ciudat de teologie [i mar-
Gregorianum din Roma), continuat` creator libertatea individual` situat` xism a exercitat o influen]` constant`
apoi, surprinz`tor, prin decizia de a de- la temelia vie]ii politice anglo-ame- asupra min]ilor celor care tr`iesc în
veni scriitor profesionist de literatur`. ricane. Întrebarea la care încearc` s` ]`ri precum Brazilia, Argentina sau Co-
În ciuda acestor viraje voca]ionale, r`spund`, constant, în multe din c`r]ile lumbia. Ea este ilustrat` de gânditori în
actualmente el este (re)cunoscut drept [i conferin]ele sale, e una care treze[te rândul c`rora poetul Ernesto Cardenal,
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
47
l precum cei deja men]iona]i, de în sfera politic`; eliberarea de sub tirania Menirea sa e aceea de a proteja – în de ideologi, care consider`, asemenea
gânditori exalta]i din Statele Unite sau s`r`ciei în sfera economic`; libertatea conformitate cu regula subsidiarit`]ii corifeilor marxi[ti, omul drept o fiin]`
de anumi]i ierarhi ai Bisericii Catolice, con[tiin]ei, a informa]iei [i a ideilor în – libertatea indivizilor ce se pot asocia suprem` într-o lume f`r` de Creator,
discursul uzual invoc`, constant, im- sferele vie]ii religioase, culturale [i morale” în mod liber spre a crea institu]ii. Un acest principiu e necesar pentru a
perialismul american care ar submina (op. cit., p. 35). al doilea element al unei teologii a eco- diminua orice încredere utopic` în
interesele ]`rilor s`race. Cu alte cu- Discutând diagnosticul pus de teolo- nomiei este, aproape de la sine în]eles, bun`tatea intrinsec` a naturii umane.
vinte, ideea imixtiunii malefice a unui gii eliber`rii actualei situa]ii din Ame- Întruparea. Maniera în care Michael Recunoscând pecabilitatea [i înclina-
agent imperialist extern este, ca [i în rica Latin`, Novak respinge ideea dup` Novak interpreteaz` acest principiu pe rea spre concupiscen]` a omului, dar [i
cazul na]ionali[tilor români din toate care actuala ordine economic` ar fi una care îl aplic`, într-o manier` simbolic`, consecin]ele universale ale p`catului
epocile, un ingredient inevitabil. Mer- capitalist`. De fapt, a[a cum arat` în vie]ii politico-economice moderne e originar, o gândire social` s`n`toas`
gând mai adânc, furnizând constant câteva pagini unde înregistreaz` statis- surprinz`toare. Lectura sa porne[te de va [ti s` resping`, totdeauna, exce-
citate precum acela în care P`rintele tici de natur` economic` (pp. 96–105), la unul din momentele de mare tensi- sele unor politruci care consider` c`
Miguel d’Escoto (ministru al afacerilor realitatea e cu totul alta. În toate ]`rile une consemnate în Noul Testament: ac]ioneaz`, f`r` gre[eal`, în numele
externe din Nicaragua) sus]ine c` “în- Americii de Sud avem de-a face cu o arestarea Mântuitorului Isus Cristos unui ideal perfect. Similar principiului
tregul capitalism este în mod intrinsec ordine social` [i economic` precapita- în gr`dina Ghetsimani. Interzicându-i întrup`rii, cel al p`catului originar

TEOLOGIE
gre[it de la baz`”, Novak devoaleaz` list`, din care clasa de mijloc lipse[te lui Petru interven]ia armat`, belicoas`, este menit s` temporizeze orice infla-
motiva]ia cea mai adânc` a discursului aproape cu des`vâr[ire. Segmentele Mântuitorul roste[te câteva cuvinte mare entuziast` a unor autori atin[i
antiamerican al teologilor “eliber`rii”: conduc`toare se rezum` la clasa ofici- memorabile: “Crezi c` n-a[ putea s`-l de iluzia utopic` a societ`]ii sublime.
înainte de a fi promarxi[ti, ei sunt, în alilor guvernamentali, a proprietarilor rog pe Tat`l Meu [i Mi-ar pune îndat` Urmând aceea[i logic` a lucrurilor,
marea lor majoritate, anticapitali[ti. de p`mânt [i a militarilor de carier`. la dispozi]ie mai mult de dou`sprezece cel de-al cincilea element propus de
A[a cum se poate vedea în best-seller-ul Grosul este alc`tuit, ca [i în România, legiuni de îngeri?” (Matei 26, 53). De autorul lucr`rii The Spirit of Democratic
lui Juan Luis Segundo, Teologie pentru dintr-o popula]ie pauper`, incapabil` aici putem în]elege, în primul rând, Capitalism consider`, implicit, separa-
artizanii unei noi umanit`]i: “Singura s`-[i clameze drepturile fundamentale faptul c` armiile angelice pot interve- rea puterilor dintre lumea spiritului [i
cale pentru noi e aceea de a alege între [i inapt` în sensul manifest`rii unei ni, direct, în cursul evenimentelor is- cea secular` drept o necesitate de prim
dou` opresiuni. Iar istoria marxismu- creativit`]i economice concuren]iale. toriei. Novak merge, îns`, mai departe, rang. “Da]i Cezarului ce este al Ceza-
lui, chiar opresiv` ea îns`[i, ofer` chiar În asemenea condi]ii, se în]elege lesne interpretând aspectul negativ al acestei rului [i lui Dumnezeu ce este al lui
acum mai mult` speran]` decât istoria de ce discursul luptei de clas`, alimen- declara]ii a întemeietorului religiei Dumnezeu” (Matei 22, 21). Invocând
capitalismului existent (…) Marx nu tat cu declara]ii fulminante de c`tre cre[tine. De vreme ce Isus Cristos a acest verset arhicunoscut, Novak sub-
a creat lupta de clas`, capitalismul ideologi precum Gustavo Gutiérrez, refuzat s` se foloseasc` de prerogati- liniaz` un lucru nepl`cut integri[tilor
interna]ional a creat-o” (apud Michael este dominant: “Lupta de clas` este vele Sale divine, acest lucru con]ine religio[i: “sistemul politic al capitalis-
Novak, op. cit., p. 18). un fapt actual [i neutralitatea în acest un mesaj, o lec]ie ce trebuie în]eleas` mului democratic nu poate fi, principi-
Primul lucru pe care noi, vie]uitori punct este absolut imposibil`” (apud în contextul vie]ii noastre sociale. al, un sistem cre[tin” (p. 351). Respec-
în ]`ri aflate decenii de-a rândul la Michael Novak, op. cit., pp. 22–23). Ori- Iat` cum interpreteaz` Novak acest tând acest principiu, cre[tinii trebuie
cheremul tiraniei comuniste, îl putem zontul luminos al societ`]ii socialiste aspect: “Dac` Dumnezeu însu[i nu a s` lupte, în conformitate cu contro-
m`sura este orbirea apologe]ilor multilateral dezvoltate le pare, în nefe- trimis legiuni de îngeri spre a schimba versata declara]ie Dignitatis Humanae
“eliber`rii” fa]` de m`rturiile venite din ricirea lor, unicul dezirabil… lumea pentru El, de ce ar trebui s` ne privind libertatea religioas` emis` la
gulagul sovietic sau din penitenciarele compl`cem într-un asemenea vis za- Conciliul Vatican II, pentru a prezerva
române[ti. Pentru nici unul din gân- Economie [i creativitate. darnic al unei schimb`ri subite f`cute libertatea de op]iune a oric`rei fiin]e
ditorii sud-americani acestea nu sunt {ase principii pentru de dragul nostru? Speran]a cre[tin` umane, indiferent de religie, ras` sau
fapte reale, la fel cum pentru Sartre [i o teologie a economiei este realist`” (p. 341). Întruparea lui sex. De[i cre[tinii au dreptul – aseme-
emulii s`i crimele “statului temnicer” Dumnezeu Fiul în istorie nu justific` nea oric`rui alt grup – de a transmite
comunist nu erau decât fantasmagori- În enciclica Sollicitudo rei socialis speran]a realiz`rii Paradisului, aici [i corpului social propriile valori, ei tre-
ile unui gânditor exotic precum Emil (1988), Papa Ioan Paul al II-lea ar`ta acum, pe p`mânt. Orice mi[care poli- buie s` se fereasc` de a prelua puterea
Cioran… Negând consecin]ele male- c` negarea dreptului la ini]iativ` eco- tic`, orice form` economic` îndreptat` uzurpând drepturile altor grupuri ce
fice ale ideologiei marxist-leniniste, nomic` “reduce sau chiar distruge în spre un asemenea scop trebuie evitat` ac]ioneaz` conform propriilor idea-
ei urmeaz`, în fond, logica neantului fapt spiritul de ini]iativ`, adic` subiec- cu str`[nicie. Dup` Babel, confuzia luri. În fine, la cap`tul acestui traseu
descris` de Alain Besançon în Originile tivitatea creatoare a cet`]eanului” (art. limbilor d` m`rturie – pân` la sfâr[itul jalonat cu o serie de elemente care pot
intelectuale ale leninismului. Întrebarea 15). Insistând pertinent asupra acestui lumii [i al istoriei – de existen]a edifica o teologie a economiei, Novak
pe care Novak le-o adreseaz` cu insis- aspect, masivul Compendiu de Doctrin` blestemului aruncat de Dumnezeu încheie men]ionând caritatea drept
ten]` deschide por]ile unor reflec]ii Social` a Bisericii (Consiliul Pontifical asupra omenirii m`cinate de p`cat. Nu cheia de bolt` a unei viziuni integrale.
deopotriv` teologice [i politice asupra pentru Justi]ie [i Pace, 2004)2 sublinia, noi suntem aceia care, prin propriile Form` activ` [i concret` a iubirii fa]`
nedrept`]ii sociale: “Dar îi va elibe- în articolul 337, urm`toarele: “Di- puteri, îl putem îndep`rta. Speran]a de aproapele, caritatea reprezint`,
ra?” A[a se nume[te, concret, cel de-al mensiunea creatoare este un element noastr` trebuie s` fie una rezonabil`. într-un anumit sens, sufletul unei lumi
doilea capitol al c`r]ii sale, unde abor- esen]ial al ac]iunii umane [i în câmpul Dac` putem spera c` Dumnezeu nu care, f`r` a fi construit` dup` modelul
deaz` o chestiune ce poate avea la baz` întreprinz`tor [i se manifest`, în mod ne va abandona în ciuda gre[elilor unei structuri politice teocratice, res-
extraordinarul eseu al Cardinalului special, în atitudinea de planificare [i noastre, ar fi complet supradimensio- pir` în mod liber valorile fundamenta-
Ratzinger, Eshatologie [i utopie1. Michael inova]ie” (op.cit., p. 271). Intersectând, nat` aspira]ia c`tre o lume f`r` clase le ale religiei cre[tine.
Novak distinge, cu claritate, cele dou` în acest punct, Doctrina Social` a Bise- [i inegalit`]i, care ar corespunde vi- Reflectând asupra unei asemenea
perspective intelectuale capabile s` ori- ricii, Michael Novak denun]` inhibarea selor sublime ale ideologilor marxist- lumi înc` din 1936, Jacques Maritain
enteze o teologie a economiei politice: creativit`]ii economice – de care se face lenini[ti. “Întruparea ne oblig` s` re- vorbea în termenii unui ideal nereali-
utopic` [i realist`. Spre a exemplifica vinovat orice sistem centralist, etatist ducem dimensiunea nobilelor noastre zat. Dup` prima sa experien]` ameri-
discursul utopic îl citeaz` pe Episco- sau de inspira]ie marxist` – drept prin- a[tept`ri” (p. 344). Al treilea element can`, în 1958, recuno[tea cu uimire în
pul Tutu din Africa. Acesta, chesti- cipala caren]` a vie]ii economice din propus de Novak e cel al competi]iei. Reflections on America faptul c` socie-
onat asupra modelului pe care-l are America Latin`. Asupra acestei idei, el Dup` cum în vie]ile sfin]ilor întâlnim tatea pe care o v`zuse în Statele Unite
în vedere când proclam` necesitatea a insistat, îndelung, în provocatoarea modelul unei adev`rate “concuren]e” p`rea s` fie împlinirea visului tinere]ii
eliber`rii Africii prin construc]ia unei lucrare The Spirit of Democratic Capita- în ce prive[te dobândirea virtu]ilor, sale. Investiga]ii viitoare ne vor putea
lumi drepte, recunoa[te c` nu poate lism3. Aici el propune elementele unei dorin]a de a spori în competen]e ar`ta dac` se în[ela sau nu. Deocam-
ar`ta o societate de felul celei pe care posibile teologii a economiei. Care ar umane, seculare, orientate moderat dat`, putem afirma, cu certitudine, c`
o recomand`. Similar, nici unul dintre fi acestea? spre dobândirea unei vie]i decente o sintez` ca cea a lui Michael Novak
apostolii eliber`rii Americii Latine În primul rând, începutul tuturor pe durata vie]ii noastre terestre e [i dovede[te c` America are multe de
nu poate indica un model social real. lucrurilor, Sfânta Treime. Novak con- ea legitim`. Singurul punct în care oferit unei Europe ce pare a-[i fi uitat
Asta pentru simplul motiv c` nu exist` sider` c` un Dumnezeu a c`rui fiin]` argumenta]ia sa las` de dorit e acela al r`d`cinile.
unul. To]i, f`r` excep]ie, se revendic` este ipostaziat` de trei persoane egale principiului ascetic al “desprinderii de
de la o “viziune” care se cere realizat`, în demnitate – Tat`l, Fiul [i Sfântul lume”, care, dup` înv`]`tura sfin]ilor l
întrupat`, într-un viitor istoric nede- Duh – se opune, principial, oric`rei confirmat` de Biseric`, trebuie s` ne 1 Publicat în limba german` în revista
finit. În acest punct, manifestându-[i forme de izolare sugerat` de o divinita- conduc` la o deta[are complet` de Communio, nr. 6 din 1977, textul a fost tradus
atitudinea critic` fa]` de proiectele uto- te solitar` cum ar fi Primul motor aris- orice ata[ament fa]` de lucrurile eva- de Mihaela Voicu în revista Verbum, 1–6/1991,
pice, Novak introduce în discu]ie mo- totelic. Doctrina trinitar` întemeiaz`, nescente. Privit` din acest unghi, pp. 87–98.
delul politico-social furnizat tocmai de f`r` t`gad`, ideea de comunitate, care – competi]ia în ordinea secular` a lu- 2 Folosim edi]ia româneasc` tradus` de Pr.

pretinsul “du[man” al eliber`rii: Statele dup` cum sugereaz` atât Sfânta Scrip- crurilor devine, dintr-o dat`, destul de dr. Lucian F`rca[ [i publicat` la Ia[i, în 2007,
Unite. Vorbind deschis despre cele trei tur`, cât [i Tradi]ia cre[tin` – repre- problematic`. Al patrulea principiu de Editura Sapientia.
libert`]i fundamentale ale societ`]ii zint` “cea mai înalt` valoare” (p. 338) necesar, în viziunea lui Novak, unei 3 Edi]ia pe care o folosim e aceea reeditat`,

civile americane, el le în[iruie, siste- social`. Acest principiu trinitar se afl` viitoare teologii a economiei se refer` în 1991, în Anglia: London: The IEW Health
matic: “eliberarea de tiranie [i tortur` la originea oric`rui sistem democratic. la p`catul originar. De[i respins adesea and Welfare Unit. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
48

O perspectiv` analitic`
asupra limitelor gândirii
FILOZOFIE

F
ILOSOFIA analitic` nu logic` [i filosofia logicii. Graham Priest contradic]ii adev`rate, iar demersul istoric nu este decât un mijloc de
se bucur` de prea mult` este considerat (înc`) o “oaie neagr`” lui Priest din Dincolo de limitele gândirii ilustrare a tezei centrale privind natura
popularitate printre oamenii printre filosofii analitici, pentru c` vizeaz`, în ultim` instan]`, tocmai dialetheic` a limitelor gândirii.
care se îndeletnicesc cu este un sus]in`tor al dialetheismului [i acest scop: de a ar`ta c` gândirea Priest reconstruie[te acest
filosofia în România, fiind al logicilor paraconsistente, idei pe noastr` – în]eleas` într-un sens obiectiv, nucleu conceptual esen]ial sub
privit` îndeob[te ca o activitate care le-a articulat pentru prima dat` fregean (ce prive[te con]inutul st`rilor forma unei structuri logice, numit`
intelectual` steril`, ca un joc logic ai într-un sistem închegat în anii ’80. noastre intensionale), [i nu în sensul Schema Incloziunii, în care un rol
c`rui participan]i î[i autocenzureaz` Dialetheismul este concep]ia conform de con[tiin]` subiectiv` – nu poate important este jucat de procedeul
excesiv discursul [i metodele, evitând c`reia exist` contradic]ii adev`rate, iar evita contradic]iile, atunci când î[i ia logic al diagonaliz`rii. Nu voi intra
escapadele metafizice [i atacarea logicile paraconsistente sunt sisteme ca obiect propriile ei limite. Desigur, aici în detaliile formale ale acesteia,
problemelor clasice ale filosofiei. Nu formale în care nu este acceptat` regula Priest nu este original în aceast` prezentând numai ideile centrale care o
îmi propun aici o evaluare critic` c` dintr-o contradic]ie decurge orice. privin]`; Kant, pentru a lua exemplul subîntind. În fiecare dintre antinomiile
a modelelor de discurs filosofic Cele dou` viziuni sunt strâns legate: cel mai la îndemân`, a dedicat multe sau paradoxurile analizate de Priest,
predominante pe pia]a autohton` a un dialetheist este obligat s` adere la o pagini din Critica ra]iunii pure explor`rii exist` o totalitate (a tuturor lucrurilor
ideilor, îns` voi încerca s` profit de logic` paraconsistent` pentru a putea “antinomiilor ra]iunii pure”. Înc` conceptibile, exprimabile etc. – genul
apari]ia edi]iei române[ti a unei lucr`ri propune o pozi]ie teoretic` coerent`. de la Aristotel [i Platon, aporiile [i de totalitate determinând [i categoria de
de referin]` a filosofiei analitice recente, Dialetheismul este privit de paradoxurile par s` fie fenomene limite cu care avem de-a face: limitele
Dincolo de limitele gândirii a filosofului majoritatea filosofilor analitici cu filosofice prin excelen]`, simptome ale exprim`rii, limitele conceptibilului,
englez Graham Priest1, pentru a ar`ta neîncredere sau chiar cu perplexitate. autenticit`]ii unei gândiri reflexive de limitele cogni]iei sau limitele iter`rii)
cât de nedreapt` [i anacronic` poate fi Ideea c` atât o propozi]ie, cât [i profunzime. Inedit` este îns` atitudinea [i o opera]ie corespunz`toare sau o
aceast` imagine. Dac` exist` cu adev`rat nega]ia ei pot fi adev`rate în acela[i pe care o propune Priest în fa]a acestor mi[care a gândirii care genereaz` un
un clivaj între tradi]ia filosofic` anglo- timp [i sub acela[i raport pare s` intre contradic]ii de la limitele gândirii: obiect ce se afl` deopotriv` în`untrul
saxon` [i cea continental`, lectura în conflict nu numai cu principiul acceptarea lor ca atare, decelarea unei [i în afara totalit`]ii. Priest nume[te
unei c`r]i precum cea a lui Priest ne aristotelic al non-contradic]iei, ci structuri logice comune tuturor [i aceste situa]ii Închidere [i, respectiv,
poate îndrept`]i s` afirm`m c` nu [i cu bunul-sim]. Aceast` reac]ie integrarea lor în viziunea noastr` Transcenden]`. Argumentele, atât cele
filosofii analitici sunt cei care între]in intuitiv` de respingere provine îns`, despre lume, în opozi]ie cu tradi]ia pentru Închidere, cât [i cele pentru
aceast` separa]ie. Îmi permit s` sper, potrivit lui Priest, din educa]ia logic` filosofic`, unde întâlnim dou` reac]ii Transcenden]`, se folosesc de o anumit`
de asemenea, c` publicarea sus]inut` a filosofilor contemporani, mai precis generice – încercarea de a g`si o solu]ie form` de auto-referin]`. De exemplu,
a unor astfel de lucr`ri paradigmatice din puternica influen]` exercitat` la paradoxuri, de a ar`ta c` nu exist` de Nicolaus Cusanus ar`ta c`, de vreme ce
ale filosofiei analitice în limba român` asupra cadrelor lor de gândire de fapt o contradic]ie acolo unde pare s` fie Dumnezeu este infinit, nu poate exista
va face, în cele din urm`, ca însu[i teoria logic` ortodox` a timpului una, respectiv abstinen]a teoretic`, altfel nicio modalitate în care s` Îl sesiz`m,
termenul de “filosof analitic” s` nu mai nostru, dezvoltat` de Gottlob Frege spus, asumarea neputin]ei noastre de a premisa implicit` fiind aici c` nicio
aib` o rezonan]` tehnicist` [i sectar` [i Bertrand Russell în preajma anilor conceptualiza coerent astfel de aporii, ce categorie finit` nu poate “acomoda”
printre intelectualii români cu valen]e 1900. Astfel, r`spunsul la întrebarea r`mân insolvabile. un obiect infinit, iar categoriile noastre
umaniste. de ce este dialetheismul atât de Cartea lui Priest este structurat` ca sunt finite. Iar dac` a[a stau lucrurile,
Voi fi interesat aici, a[adar, mai insuportabil pentru sensibilitatea o istorie a antinomiilor provocate de nu numai Dumnezeu este insesizabil,
pu]in de o raportare critic` la ce spune filosofilor moderni este sociologic, mai încercarea de a dep`[i limitele gândirii – ci [i faptele despre Dumnezeu sunt
Priest în Dincolo de limitele gândirii (teze degrab` decât ra]ional. Autoritatea lui începând cu Aristotel, Sextus Empiricus dincolo de orice posibilitate de a le
care au f`cut, de altfel, obiectul unor Aristotel, ce nu a fost pus` în discu]ie [i al]i filosofi din vechime, continuând gândi sau exprima (Transcenden]`).
vii dezbateri în literatura filosofic` de timp de secole, precum [i succesul cu Kant [i Hegel [i ajungând la logica Îns` Cusanus nu este oprit de aceste teze
limb` englez`), cât de cum spune ceea teoriei logice moderne (m`surabil matematic` din ultimele dou` secole metafizice fundamentale s` exprime
ce spune [i de anvergura investiga]iilor în gradul ei de complexitate, rigoare [i la cele mai provocatoare viziuni (sau s` sesizeze) diferite fapte despre
sale logico-filosofice. [i elegan]`, dar [i în adecvarea la din filosofia analitic` a limbajului Dumnezeu. Simplul fapt de a pretinde
Înainte de a vorbi despre ideile practicile inferen]iale obi[nuite) sunt, (Wittgenstein, Quine, Davidson), c` Dumnezeu este insesizabil înseamn`
propriu-zise din aceast` monografie, afirm` Priest, cauzele atitudinii rigide incluzând în ultima parte, în mod a exprima ceva, un anumit fapt, despre
socotesc c` este necesar s` fac a majorit`]ii filosofilor pu[i fa]` în aparent surprinz`tor, capitole dedicate Dumnezeu (Închidere).
câteva preciz`ri introductive despre fa]` cu sisteme logice paraconsistente. lui Derrida, Heidegger [i filosofului Lectura c`r]ii lui Priest îi va da
contribu]iile semnificative din Dac` vom reu[i s` ne deta[`m de aceste indian Nāgārjuna. Îns` avem de-a cititorului ocazia s` observe felul
ultimele decenii ale autorului ei în obi[nuin]e de gândire, vom vedea cât face numai în aparen]` cu o lucrare în care aceast` structur` logic` [i
de pu]in intuitiv` este, de fapt, ideea de istorie a ideilor. Concentrându-ne conceptual` este recurent` în toate
c` acceptarea unei contradic]ii ar numai asupra perspectivei istorice [i a cazurile istorice analizate, inclusiv
l Graham Priest “infesta” întregul nostru corp de opinii corectitudinii exegetice a ideilor expuse în acele situa]ii în care Priest însu[i
DINCOLO DE [i credin]e, c` o teorie ce con]ine o de Priest, am rata miza fundamental` nu este convins c` am avea de-a face
LIMITELE GÂNDIRII contradic]ie este incoerent` în întregul a c`r]ii lui: aceea de a ar`ta c` cu un paradox autentic. Persisten]a
Editura Paralela 45, Pite[ti, ei. Logica clasic` nu ne va mai ap`rea aporia aristotelic` a materiei prime, Schemei Incloziunii arat`, potrivit lui,
2007, trad. rom. Dumitru atunci ca o [tiin]` imuabil` a legilor antinomiile kantiene sau paradoxul c` nu numai gândirea noastr`, ci îns`[i
Gheorghiu, 516 pp. gândirii, ci ca o simpl` teorie despre mul]imilor al lui Russell nu sunt realitatea este contradictorie, f`r` a
felul în care func]ioneaz` particulele accidente istorice în evolu]ia filosofiei presupune prin aceasta vreo metafizic`
logice, ce poate fi revizuit`, de pild`, occidentale, ci manifest`ri ale unei realist` specific` (de pild`, c` ar exista
pentru a da seam` în mod coerent de structuri conceptuale unice, iar orice fapte contradictorii). Teza ultim` a
existen]a unor contradic]ii adev`rate. încercare de a le rezolva sau dizolva nu c`r]ii lui este c` realitatea, în]eleas` ca
Nu ne mai r`mâne decât s` ne va duce decât la o alt` contradic]ie obiect al gândirii noastre, nu poate fi
demonstr`m existen]a unor astfel de esen]ial` de acela[i tip. Astfel, materialul conceput` [i descris` f`r` a ajunge la
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
49
contradic]ii, atunci când în joc intr` textul nu ar avea o motiva]ie filosofic` dau dovad` atâ]ia oameni pasiona]i de [i cât de multe lucruri separ` înc` cele
conceptul de totalitate. autentic` sau c` autorul nu ar face filosofie, se va vedea c` simboliz`rile dou` tradi]ii filosofice.
Un cititor nefamiliarizat cu textele decât s` se joace cu no]iuni abstracte [i demonstra]iile formale nu sunt l
de filosofie analitic` va fi, probabil, [i argumente ingenioase. Cartea lui decât ni[te instrumente extrem de 1 Un merit esen]ial pentru apari]ia acestei

surprins de câteva aspecte stilistice Priest este o dovad` c` se poate vorbi utile în articularea riguroas` a unei edi]ii române[ti îl are, desigur, profesorul

CULTURA {TIIN}ELOR
[i metodologice ale lucr`rii pe care nu numai criptic, aforistic [i abscons teze metafizice substan]iale: la grani]a Dumitru Gheorghiu, care a realizat o
o are în fa]`. În primul rând, lipse[te despre limitele gândirii, ci [i direct, a ceea ce poate fi gândit exist` lucruri traducere exemplar`. Transpunerea unei
din scriitura lui Priest orice semn al clar [i precis. Probleme autentice ale care nu pot fi gândite, dar care pot fi lucr`ri de filosofie analitic` în limba român`
implic`rii emo]ionale a autorului. Cei filosofiei sunt rediscutate într-un totu[i gândite. În spiritul lucr`rii lui este mai dificil` decât ar putea p`rea, tocmai
care consider` c` sensul [i valoarea limbaj transparent, iar instrumentele Priest, voi încheia cu o contradic]ie – pentru c` terminologia româneasc` specific
unei scrieri filosofice rezid` în logicii formale sunt folosite cu una doar aparent`, ce-i drept. Dincolo de filosofic` este înc`rcat` adesea cu anumite
impactul afectiv al acesteia, în emo]ia non[alan]`. Este adev`rat c` anumite limitele gândirii, prin anvergura tezelor presupozi]ii [i sensuri ce vin din tradi]ia
pe care reu[e[te s` o transmit`, vor fi capitole ale c`r]ii nu pot fi citite sus]inute [i prin deschiderea autentic` cultural` autohton`. Dumitru Gheorghiu a
dezam`gi]i. Tensiunea existen]ial`, decât cu creionul în mân` [i f`când manifestat` fa]` de filosofi precum reu[it îns` s` ne ofere un text viu, scris într-
ornamentele literare sau puseurile minimul efort de a urm`ri articula]iile Heidegger sau Derrida, ne arat` cât de o român` fluid` [i expresiv`, f`r` a pierde
lirice nu î[i au locul într-o lucrare de logice propuse. Îns`, odat` dep`[it` artificial` este grani]a dintre filosofia nimic din precizia [i exprim`rile sintetice ale
filosofie analitic`. Asta nu înseamn` c` “formulofobia” inexplicabil` de care anglo-saxon` [i cea continental`, dar textului original. j

Ciber-identitatea:
este posibil` deta[area de corp?

Motto: Golem-ului, a înlocuirii omului de aceea[i familie care abordeaz` dome- din literatur`, autoarea pare a se situa
Man has no Body distinct from his c`tre ma[inile gânditoare, dar unilate- niul (un bun exemplu este P`mântul este în pozi]ia “da, dar…” Ea nu accept` [i nu
Soul for that calld Body is a portion of rale, a fost dezb`tut` f`r` sa]iu, odat` plat. Scurt` istorie a secolului al XXI-lea, de respinge nimic pe de-a-ntregul. Încearc`
Soul discernd by the five Senses. The chief cu apari]ia ciberneticii, a roboticii [i a Thomas L. Friedman, Editura Polirom, o situare moderat` în spa]iul dialectic
in let of Soul in this age inteligen]ei artificiale. 2007) mimeaz`, în discursul tip`rit, al lui “[i-[i”, având mereu grij` s` nu fie
(William Blake, Marriage of Heaven Maturizarea analizei critice apare modalit`]ile hiper-lecturii specifice “nici prea prea, nici foarte foarte”. Per-
and Hell, pl. 4, E34) abia în anii 1960, prin demersurile spa]iului virtual. Ele se constituie din sonal, prefer o situare mai tran[ant` în
teoreticienilor mediilor de informare aglomer`ri de fragmente, din salturi câmpul dezbaterilor, mai ales c` nu cred
Contextul (Marshall McLuhan) [i ale futurologilor capricioase de la o idee la alta, aidoma c` adev`rul s-ar situa vreodat` la mijloc
(Alvin Toffler, John Naisbitt, Bertrand navig`rii prin mediul virtual. Lucia (ar putea fi, mai curând, la sec]iunea de
Reflec]ia critic` asupra tehnologiei de Jouvenel etc.). Pentru prima dat` se Simona Dinescu s-a ferit de un aseme- aur). Ca urmare, am fost deseori contra-
are o tradi]ie recent`, în care s-au îmbi- în]elege c`, pe de o parte, inovarea teh- nea procedeu. Ea a scris o carte cu cap riat de concluziile autoarei, ceea ce nu
nat naivitatea cu precaritatea. Naiv` a nologic` nu se produce independent de [i coad`, în bun` manier` tradi]ional`, m-a împiedicat s` fiu receptiv la fine]ea
fost credin]a c` tehnologia ar fi neutr` paradigmele culturale dominante [i, pe cartografiind [i sistematizând cu metod` analizelor sale.
din punct de vedere cultural [i c` doar de alt` parte, c` impactul ei se manifest` problematica virtualit`]ii [i a trecut în Cartea este compus` din patru ca-
modul de utilizare al ei, în conformitate prin metisajul [i nu prin opozi]ia dintre revist`, într-o viziune panoramic`, dis- pitole, tratând, respectiv, hibridizarea
cu valori asumate, ar fi cel care conteaz`. om [i ma[in`. Apari]ia mediului virtu- cursurile referitoare la aceast` problema- corpului prin tehnologie (ciborgul),
Banala fraz`: “Orice dispozitiv (cuvântul al, sus]inut de infrastructura re]elelor tic`. S-a documentat temeinic, [tie totul identitatea virtual` (avatarul), condi]ia
poate fi înlocuit cu orice: ceas, telefon, de calculatoare (Internet), a impul- despre subiectul ei [i ceva pe deasupra. postuman` [i ciber-feminismul. În
automobil, bomb` cu neutroni sau sionat practicile specifice societ`]ii Mi[cându-se cu gra]ie [i dezinvoltur` toate acestea este vorba, în fond, de
calculator electronic) nu e decât un informa]ionale: comunicarea, colabora- printre teorii contradictorii, emise din libertatea de a ne trata corpul ca pe un
instrument, important este doar ceea ce rea, construc]ia la nivel simbolic. Aceste perspectivele diverse ale unor discipline obiect [i de posibilitatea ca o identitate
facem cu el” este expresia ideii c` tehni- practici au determinat emergen]a unor ca filosofia, antropologia, sociologia, es- desprins` de corporalitate s` fie, cu
ca se dezvolt` de la sine, neinfluen]at` noi semnifica]ii, valori [i convingeri, tetica sau feminismul, ea nu se las` nici adev`rat, posibil`.
de mediul cultural, acesta din urm` care formeaz` ingredientele noii culturi sedus`, nici intimidat`. Având, evident,
preluând-o apoi [i dându-i semnifica]ii. pe care o numim cibercultur`. De data o preg`tire multidisciplinar`, ea [tie s` Ciborgul
Precaritatea s-a manifestat prin temele aceasta, inovarea tehnologic` a g`sit discearn`, s` se delimiteze, s` adopte
dezvoltate de discursul cultural, care n-a terenul preg`tit pentru o abordare doar ceea ce i se pare potrivit din fiecare Dispozitivele de putere modific`
reu[it s` dep`[easc` limitele unor vechi serioas`, în care reflec]ia, neintimidat` metod` [i din fiecare concep]ie analizat`. forma corpului, impunându-i vari-
cli[ee. Discursul critic despre tehnologie de jargonul tehnicist, nu cade în negati- A construit “un peisaj din piesele de pu- ate pósturi [i postúri. Corpul, ca in-
a fost, de regul`, apocaliptic, dezvoltând vism, ci contribuie, prin analiz` critic`, zzle ale condi]iei virtuale”, evitând, din strument, a fost mereu deformat [i
figura “ucenicului vr`jitor”: oamenii la modificarea obiectului reflec]iei, fericire, determinismul tehnologic, dar [i
vor ajunge s` declan[eze, prin tehnic`, respectiv la ameliorarea [i la cre[terea constructivismul semiotic postmodern.
procese pe care nu le vor mai putea eficien]ei practicilor înse[i ale societ`]ii S-a p`strat departe “atât fa]` de idea- l Lucia Simona Dinescu
]ine sub control. Motivul continu` s` informa]ionale. lismul utopic, cât [i de catastrofismul CORPUL ÎN
se reg`seasc` în demersul ecologi[tilor. distopic”. Avantajul metodei este acela IMAGINARUL VIRTUAL
Pe de alt` parte, tema primejdiei la care Un studiu erudit c` te situeaz`, concomitent, în dou` Ed. Polirom 2006, 296 pp
tehnologia expune valorile umaniste lumi: cea virtual` [i cea tangibil`. De
a f`cut, [i ea, obiectul a nenum`rate Un asemenea tip de demers lucid st` aici, posibilitatea de a adopta o atitudine
lucr`ri, aflate sub semnul sentin]ei la baza c`r]ii Luciei Simona Dinescu, critic` [i empatic`, în aceea[i m`sur`.
science sans conscience n’est que ruine de Corpul în imaginarul virtual, care studiaz` Riscul unui astfel de demers este eclec-
l’âme. Depersonalizarea, mecanizarea, modificarea raportului dintre identitate tismul, iar Lucia Simona Dinescu cade,
pierderea idealurilor ar fi pre]ul pl`tit [i corp, în noua situa]ie în care acesta din nu o dat`, în capcana lui. Erudi]ia are [i
pentru confortul material oferit de urm` nu mai poate fi separat de mediul dezavantajul c` î]i d` impresia c` totul a
dezvoltarea tehnologic`. În sfâr[it, tema s`u tehnologic. Numeroase lucr`ri din fost deja spus. Fa]` de fiecare concep]ie
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
50
reformat, printr-un joc permanent Julieta lui Shakespeare credea c` ideea c` acesta va fi cru]at ne u[ureaz`. dincolo de previziunile duali[tilor.
între înn`scut [i dobândit, interior [i numele nu are nici o importan]`, doar Cealalt`, contrar`, sus]ine c` dispensa- Con[tient` de acest fapt, Lucia Simona
exterior, natural [i artificial. Forma el nu este “mân`, picior, sau alt` parte rea de propriul corp este perfect posi- Dinescu, care nu este, în nici un caz,
lui este rezultatul echilibrului între a corpului”. “Oricum ai numi trandafi- bil`, r`mânându-ne con[tiin]a intact`. o neo-cartezian`, atrage aten]ia c` a
for]e interne [i externe. Mariajul dintre rul, el ar mirosi la fel de frumos” – ar- Sus]in c`, în practicile ciberculturale, considera trupurile drept “accesorii la
CULTURA {TIIN}ELOR

biologie [i tehnologie a fost demult gumenteaz` ea, cerându-i lui Romeo s` nu corpul, ci imaginea corporal` este mod`”, în loc ca acestea s` constituie
consumat, înc` de la apari]ia proteze- renun]e la numele de Montagu, adic` la în joc. Sim]ul identit`]ii poate fi dobân- “fundamentul fiin]ei”, poate fi peri-
lor, a ochelarilor [i a pacemaker-urilor. toat` istoria care le sugrum` iubirea. dit nu doar prin corpul oglindit (vezi culos (cf. p. 157). Autoarea prive[te
Noutatea hibridului numit ciborg vine Platon ne-a înv`]at, în dialogul Cra- “stadiul oglinzii”, la Jacques Lacan), ci reprobativ faptul c` ciber-persoana,
din subminarea frontierei care separ` tylos, c` numele n-au nici o leg`tur` [i prin imaginea corporal`, body-image, cu unitatea psihic` intact`, î[i poate
exteriorul de interior. Corpul nu mai cu lucrurile, ele fiind doar conven]ii care ne înso]e[te în fantasmele noastre. privi propriul s`u corp într-un mod
este o entitate de respectat, ca anve- sociale, care permit desf`[urarea pro- Eminescu, în fragmentul Archaeus, deta[at, eliberat de constrângeri bi-
lop` a sacralit`]ii, ci un teritoriu de ceselor de comunicare. Totu[i, jocul spunea c` noi to]i am dori s` fim mai ologice. Ea avertizeaz` c`, de aici, se
asanat. Dou` tehnologii revolu]ionare cu semnele nu este lipsit de primejdii. frumo[i [i mai de[tep]i, dar nimeni nu ajunge, în mod sigur, la culmina]ia
îl invadeaz`: genetica [i prostetica. Consecvent` cu ideea c` numele nu [i-ar dori s` fie un “altul”. unui lung [ir de divor]uri: între sex
Prima ac]ioneaz` la nivelul codului conteaz`, Julieta o extinde la nivelul tu- Ciber-existen]a, în chip de avatar, [i gen, între sex [i concep]ie, între
genetic, transformând evolu]ia într-o turor semnelor. Dac` “numele tranda- presupune, evident, deta[area de corp. b`trâne]e [i procrea]ie, între senza]ii
problem` de alegere ra]ional`. A doua firului” îi este indiferent, de ce s-ar feri Desigur, r`mân la birou, cu mâna pe [i imagina]ie. Îi mai trebuia un pas ca
invadeaz` corpul, for]ându-l s` se com- de semnele exterioare ale mor]ii, având mouse, cu ochii la ecran, dar nu m` s` fac` jonc]iunea cu enciclica Verita-
porte conform cu anumite specifica]ii. în vedere c` acestea sunt ambigue, deci simt “acolo”, în spa]iul tangibil, ci tis Splendor a Papei Ioan Paul al II-lea,
Amândou` presupun o permeabilitate derutante? Logica ei este impecabil`, sunt, pe de-a-ntregul, în cel virtual. care sus]inea unitatea trup-suflet, rea-
a conexiunii directe dintre intimitate dar, din nefericire, periculoas`. Un Lucia Simona Dinescu îl urmeaz` mintind c` “sufletul ra]ional este per
[i lume. Pielea nu mai este o suprafa]` savant matur ca p`rintele Lorenzo ar fi pe Horner (2001), fiind de p`rere c` se et essentialiter forma trupului”. A-]i
de protec]ie, ci o interfa]`, un canal de trebuit s` [tie acest lucru [i s` fie mai “de[i exist` o aparent` suspendare a exercita libertatea asupra trupului, în
comunicare. Ea nu mai separ`, ci se las` precaut în administrarea po]iunilor eului în real, fizic, comportamentul numele unor valori culturale, tempo-
str`puns`, permi]ând implantul. care dau simptome false. Se [tie doar online nu poate fi decât dependent de rale, deci relative, înseamn` tocmai
Lucia Simona Dinescu men]ioneaz` ce a urmat. prezen]a material` offline” (p. 121). s`-]i subminezi libertatea, devenind
numeroase demersuri tehno-artistice, Dac` numele este tip`rit pe co- Acest lucru este adev`rat doar în ca- prizonierul unei culturi particulare,
în care corpul este folosit ca material perta unei c`r]i sau dac` el înso]e[te zurile în care exist` un disconfort fizic fie aceasta o cibercultur`. Cum spunea
de expresie. Penetrarea în corp a senzo- fi[ierele diseminate în mediul virtual, v`dit, când ne sim]im corpul tangibil William Blake, pus în exerga acestui
rilor controla]i de calculator reprezint` leg`tura dintre el [i corp sl`be[te pân` ca pe o povar`, nu [i când, s`n`to[i articol, “trupul nu este altceva decât
contraponderea practicilor de body-art. la dispari]ie. Numele unui autor se fiind, îl putem lini[ti]i ignora. Navi- acea parte a sufletului perceptibil` cu
Corpul este tratat ca obiect de modelat leag` de imaginea lui corporal`, nu de garea prin ciberspa]iu nu este înso]it` sim]urile noastre”.
în conformitate cu imagina]ia fiec`ruia. corpul lui real. Stendhal seam`n` mai decât de un minimum de percep]ii
În mod judicios, Lucia Simona Dinescu mult cu frumosul Fabrice del Dongo kinestezice. Putem îns` s` g`sim un su- Bibliografie:
include fitness-ul [i piercing-ul ca forme decât cu corpolentul Henri Beyle. Bal- port al identit`]ii în “imaginea corpo- D e lle , A. et al (eds), Lines that Divide: His-
incipiente ale acestui demers. În cele zac a cucerit-o pe Evelyna Hanska prin ral`”, reprezentare a corpului derivat` torical Archaeologies of Race, Gender, and Class.
din urm`, prin interven]ii sistemati- stil, nu prin farmec. Când se vor întâlni din senza]iile interne, schimb`rile de Univ. of Tennessee Press, 1999.
ce, corpul poate deveni un ansamblu pe malul lacului Neuchâtel, se vor privi pozi]ie, contactele cu obiectele [i oame- F o uca ult , Michel, The Order of Things.
modular cu componente înlocuibile. prin voalul textual ]esut de lectur`. nii din afar`, experien]ele emo]ionale Archaeology of the Human Sciences. New York:
Problema care se ridic` este aceea[i ca Multimedia permite s`-]i sau fanteziile noastre. Ca [i cei al c`ror Pantheon, 1970.
în cazul cor`biei lui Tezeu. Acesteia i construie[ti acea imagine virtual` care nume nu le este legat de corp, ci de scri- G e r ge n , Kenneth J, The Saturated Self.
se înlocuiesc mereu p`r]i din lemn`ria se potrive[te cel mai bine textelor pe erile lor, suntem reprezenta]i de o reto- New York: Basic Books, 1991.
putrezit`, astfel încât devine imposibil care le redactezi. Ast`zi, un Cyrano de ric` proprie, prezent` în situl personal, G idde n s, Anthony, Modernity and Self-
s` determini momentul exact când ea a Bergerac – spiritual, dar urât – n-ar mai în blog, în e-mail-uri. Cibernautul nu Identity. Stanford University Press, 1991.
devenit o “alta”: o alt` corabie, care [i-a avea nevoie de un mesager atr`g`tor dispune dup` voin]` de corpul s`u, G o f f ma n , Erving, The Presentation of the
p`strat doar numele. Este îns` numele între el [i Roxana. I-ar putea trimite fai- dar, atâta vreme cât acesta este s`n`tos, Self in Everyday Life. Doubleday Books, 1959.
legat strict de corp? moasele scrisori prin e-mail, ata[ându- îl poate înlocui cu imaginea corporal`, H o r n e r , David Sanford, Cyborgs and Cy-
le un avatar avantajos. imagine pe care o poate manipula, berspace. Personal Identity and Moral Agency.
Nume [i corp disemina, promova a[a cum dore[te. In: Munt, Sally R. (ed.), Technospaces: Inside
Identitate f`r` corp Sunt, în aceast` privin]`, în acord cu the New media. Continuum, London and New
Numele unui om oarecare este soli- Madell, nu cu Penelhum: “[tiu c` acest York, 2001.
dar cu corpul s`u. În termenii semiotici, Poate avatarul constitui o identitate corp este al meu, în virtutea faptului H o w a r d, Tharon, A Rhetoric of Electronic
numele propriu este un indice, adic` un decorporalizat` pentru navigatorul din c` este centrul experien]elor mele [i Communities. Ablex Pub Corp, 1997.
semn care nu poate fi interpretat decât ciberspa]iu? Psihologia postuleaz` c` fi- sub controlul voin]ei mele. Din contra, I sc a n , Mehmet Yasar, Kennedy, Ken-
dac` este contiguu fa]` de referentul ecare con[tiin]` este indisolubil legat`, nu cred c` experien]ele îmi apar]in în neth A.R. (eds), Reconstruction of Life from the
s`u, este “propriul” acestuia. Cartea de în mod biunivoc, de un corp: “un corp = virtutea faptului c` sunt legate de acest Skeleton. Alan R. Liss, New York, 1989.
identitate are, în afara numelui [i a co- o con[tiin]`”. Corpul este indispensabil corp” (p. 62). Îmi pot modifica imagi- La c a n , Jacques, Le stage du miroir. Galli-
dului personal, un icon, respectiv poza pentru a face distinc]ia dintre identi- nea corporal` dup` voin]` [i fantezie mard. 1967.
posesorului. Nici aceasta nu are sens tate [i similaritate, iar continuitatea [i pot chiar ac]iona tehnologic asupra Ma de ll, Geoffrey, The Identity of the Self.
dac` nu se afl` “la purt`tor”. Când m` corporal` este necesar` pentru a oferi corpului meu tangibil, pentru a-l face Edinburgh University Press, 1981.
prezint, întinzând mâna sau cartea de un suport continuit`]ii psihice. Astfel, s` corespund` acestei imagini. Ma r t in , Luther H., Gutman, Huck, Hut-
vizit`, afirm explicit leg`tura dintre cor- Penelhum (1970) pretinde c` o exis- Madell merge mai departe, ar`tând ton, Patrick H. (eds.), Technology of the Self. A
pul care m` poart` [i numele pe care-l ten]` acorporal` nu este posibil`, deoa- c` identitatea mea personal`, fie ea Seminar with Michel Foucault. Amherst: The
port. Numele de familie ]ine de o istorie, rece, f`r` a avea un corp, nu [tim cum acorporal`, este un întreg care nu admi- University of Massachusetts Press, 1988.
cel de botez, de o personalitate. Aceia s` decidem c` dou` experien]e psihice te diviz`ri, precum identit`]ile altora, Ma scuc h , Michael, Origins of the Individ-
care se prezint` indicând doar numele diferite apar]in unui aceluia[i subiect. pentru mine. Un altul poate fi compus ual Self. Stanford University Press, 1996.
de familie sunt fie foarte mode[ti, pen- La fel, Lucia Simona Dinescu pretinde din calit`]i [i defecte, din fragmente Mih a la c h e , Adrian, Riscul declinului.
tru c` accept` s` se înscrie într-o filia]ie, c` “ruptura de subiectivitatea trupului atr`g`toare [i altele resping`toare. Despre dimensiunea cultural` a tehnologiei.
fie foarte mândri, pentru c` se revendic` fizic este o negare a corporealit`]ii [i a Doar eu sunt un Eu întreg, dincolo de Bucure[ti: EDP, 1994.
de la o tradi]ie. Cel care indic` doar nu- identit`]ii întrupate a fiin]ei umane în orice analiz`. Eul nu poate fi în]eles Mih a la c h e , Adrian, Navi-gând-ind. Intro-
mele de botez se crede sortit unicit`]ii. lume” (p. 120). O experien]` mental` ca integrarea, la un moment dat, a ducere în cibercultur`. Editura Economica, seria
Napoleon semna Bonaparte, cât timp a celebr` ofer`, în aceast` privin]`, un calit`]ilor sale, nici ca integrarea va- Societatea Informa]ional`, Bucure[ti, 2002.
fost general [i prim consul, apoi doar cu interesant subiect de reflec]ie. Fie un riatelor sale ipostaze, asumate de-a Mih a la c h e , Adrian, Demonul dimine]ii.
ini]iala N, când s-a proclamat împ`rat. prizonier care urmeaz` s` fie torturat. lungul unei linii temporale: “faptul c` Exerci]ii pentru computer solo. Editura Vinea,
Cel nesigur de sine î[i consider` În ultimul moment, i se spune c` pe du- experien]a pe care o încerc este a mea Bucure[ti, 2003.
numele derizoriu, de aceea caut` acope- rata torturii corpul lui va fi înlocuit cu nu este ceva care s` poat` fi definit Pe n e lh um, Thomas, Survival and Dis-
rire sub umbrela unei bresle sau a unei un altul, urmând ca dup` aceea corpul printr-o descriere obiectiv`”. embodied Existence. London: Routledge and
institu]ii. El pune profesiunea înaintea s`u propriu s`-i revin` intact. Încer- Kegan Paul, 1970.
numelui, respectiv institu]ia, în coada când s` ne punem în situa]ie, sim]im, C`tre enciclica Sa lkin , Jeri, Body Ego Technique. Spring-
lui. Se recomand` ca “profesor Ionescu”, firesc, o mare u[urare. De aici, rezult` Papei Ioan Paul al II-lea field: Thomas, 1973.
“inginer Popescu”, “arhitect Georgescu”, dou` interpret`ri contradictorii. Una Tur kle , Sherry, Life on the Screen: Identity
“Gelu de la Externe” sau “Mimi de la pretinde c` ata[amentul fa]` de pro- Practicile ciberculturale au adân- in the Age of the Internet. New York: Simon and
Apaca”. priul corp ne este atât de puternic încât cit pr`pastia dintre trup [i suflet Schuster, 1995. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
52

Despre miza
traducerii
FILOZOFIE

O
RICE traducere a unei din scrieri gravitând în jurul celebrei întâlnim mereu de-a lungul drumului Ultima parte a citatului oferit
scrieri heideggeriene lucr`ri deja numite, Heidegger afirma, gândirii heideggeriene. Ele marcheaz` ar trebui s` aduc` o justificare a
ofer` un r`spuns pozitiv citând din cartea a VI-a a Republicii, destinul operei de art` ca cearta dintre renun]`rii la drumul urmat în perioa-
la întrebarea cu privire la c` a[a cum ochiul fizic are nevoie lume [i p`mânt (Streit von Welt und da fenomenologic`, îns` justificarea
posibilitatea traducerii în de un lumin`tor pentru a vedea, la Erde), al adev`rului ca stare de neas- sun` a paradox. Înc` mai mult decât
genere. Aceasta înseamn` c`, de fapt, fel orice cunoa[tere filosofic` “poate cundere (a[a cum a fost el în]eles mai atât, paragraful aduce mai degrab` cu
orice traducere se mi[c` într-un cerc. s` dezv`luie fiin]a (…) numai dac` întâi de greci) [i astfel destinul fiin]ei o rescriere a unui paragraf incipient
Presupune posibilitatea traducerii, aceasta î[i cap`t` la rândul s`u lumina îns`[i. Toate acestea se petrec tocmai din Sein und Zeit. În acest paragraf,
posibilitate în orizontul c`reia orice sa”2. Acest r`spuns, care v`dea timpul pentru c` “din Ereignis ca atare, din Heidegger sus]inea c` de[i nu se poate
traducere ia fiin]`, îns` aceast` posi- ca sens al fiin]ei, va fi abandonat de evenimentul revel`rii propriului, face ajunge la în]elegerea fiin]`rii f`r` a
bilitate r`mâne totu[i de întemeiat. Heidegger “II”, care se va concentra parte o Enteignis, adic` o sustragere de fi în posesia unui sens al fiin]ei, în-
Acest lucru se întâmpl` pentru c` nici asupra fenomenologiei rostirii, fiind sine a propriului. Prin ea, evenimentul cercarea de a ajunge la sensul fiin]ei
o traducere [i nici totalitatea traduce- astfel condus c`tre “Ereignis”, în cu- revel`rii propriului nu se d` cu totul plecând de la o fiin]are (fie ea privile-
rilor nu întemeiaz` definitiv, în sensul prinsul c`ruia “Timpul [i fiin]a ´în pe sine, ci î[i p`streaz` în proprietatea giat`) nu se mi[c` într-un cerc vicios.
unei garant`ri, ceea ce s-ar putea numi apartenen]a lor reciproc`¨ î[i reveleaz` sa ceea ce îi este propriu” (p. 50). Din perspectiva textului prezent,
traductibilitate. Traducerea se poate ceea ce le este propriu” (p. 49). Conceptul de Ereignis este str`in lucrurile par a sta îns` altfel. Aceast`
împlini, îns` nu este nici o necesitate Acest cuvânt obi[nuit al limbii scrierilor din deceniul fenomeno- problem` semnalat` aici nu poate fi
[i nu ]ine de nici o regul` s` se întâm- germane, “Ereignis”, care ar putea fi logic, îns`, cu toate acestea, câ]iva urm`rit` mai departe, având în vedere
ple acest lucru. Orice traducere, la fel tradus unidimensional prin eveniment comentatori3 sus]in c` este con]inut amplitudinea ei, îns` se poate trage
ca orice rostire, în fond, st` în leg`tur` sau întâmplare, dobânde[te o veritabil` într-un fel în acel “Da” care intr` în o concluzie preliminar`: anume c`
cu ceea ce, în lucrarea Pe drumul spre tridimensionalitate odat` ridicat la constitu]ia Da-sein-ului ca loc de aceast` conferin]` continu` lucrarea
limb`, Heidegger numea “der Dank”1, rangul de “vehicul filosofic”. Cuvân- deschidere al fiin]`rii. De[i întrebarea de tinere]e a filosofului german, îns`
mul]umirea, ca reveren]` a gândirii, tul î[i p`streaz` sensul curent, îns` dac` acest “das Da” este în]eles ca loc continuitatea ascunde în mod cert un
fa]` de ceea ce s-a ar`tat, îns` ar fi în`untrul acestuia alte sensuri cap`t` de deschidere al fiin]ei în genere înc` moment fertil de antitez`.
putut la fel de bine s` nu se arate. form`, împlinindu-l. În “Ereignis” din Sein und Zeit este o întrebare care Conferin]a Timp [i fiin]`
Volumul Despre miza gândirii, r`sun` mai întâi ideea de propriu, a generat nenum`rate controverse, solu]ioneaz` întrebarea privitoare la
ap`rut anul trecut la editura Huma- pe care se construise în Sein und Zeit posibilitatea ca drumul gândirii he- sensul fiin]ei prin aceea c` trece din-
nitas, este alc`tuit din textul unei o întreag` dimensiune existen]ial`. ideggeriene s` fie anticipat în felul colo de ea. Aceast` trecere “dincolo de”
conferin]e ]inute de Heidegger cu Apoi, urmând firul etimologic, se unei con]ineri înc` de la început este trimite tocmai c`tre dispari]ia proble-
titlul Timp [i Fiin]`, înso]it` de un pro- face sim]it` trimiterea la fenomenul fascinant` în m`sura în care pare mei fiin]ei, asupra c`reia Heidegger
ces verbal pe marginea seminarului vederii, “pornind de la forma veche a avea de-a face chiar cu fenome- însu[i atrage în mod explicit aten]ia în
]inut de autor pe marginea respecti- a verbului ereignen, care este er-äugen nul revel`rii propriului. În lucrarea procesul verbal încheiat pe marginea
vei conferin]e [i de alte dou` texte: (…), sugerând c` ceea ce este propriu amintit`, Heidegger pare a fi îns` mai conferin]ei ]inute, al c`rei titlu “nu
Sfâr[itul filosofiei [i sarcina gândirii [i unui lucru ajunge s` fie întrev`zut, preocupat de fenomenul privativ al vrea s` spun` nicidecum c` «fiin]a» [i
Drumul meu în fenomenologie. Textul ajunge la revelare” (p. 43). deschiderii (în]eles ca încercare de «timpul» sunt p`strate pe mai departe
central al volumului este îns`, f`r` “Ereignis” va fi tradus, a[adar, prin fug` din postura situ`rii în deschis a [i c` la sfâr[itul conferin]ei ar trebui
îndoial`, conferin]a Timp [i Fiin]`, care evenimentul revel`rii propriului. Alege- Dasein-ului), dimensiunea propriului, s` se vorbeasc` din nou despre ele.
construie[te o punte peste mai bine de rea f`cut` de cei trei traduc`tori, în a autenticului fiind obnubilat`. Acest Evenimentul revel`rii propriului este,
dou` decenii [i jum`tate de gândire ceea ce prive[te redarea acestui cu- lucru se întâmpla în Sein und Zeit, din dimpotriv`, în a[a fel gândit încât s`
heideggerian`. vânt, este în egal` m`sur` o traducere nevoia resim]it` de filosoful german nu poat` fi fixat definitiv nici ca fiin]`,
Conceptul central al acestei scrieri [i o interpretare. “În egal` m`sur`” nu de a oferi un sol ontic discursului nici ca timp” (p. 84).
este cel de Ereignis, concept prin care vrea s` spun` aici altceva decât c` toc- ontologic, metod` care va fi mai târ- Ce r`mâne atunci, de aici înainte în
Heidegger ofer` un r`spuns pozi- mai pentru c` este o traducere este o ziu, începând cu anii ’30, înl`turat`. “sarcina gândirii?” R`spunsul aduce
tiv întreb`rii fundamental-ontolo- interpretare, adic` o tr`dare de partea Textul conferin]ei ap`rut în aceast` cu sine înc` o întoarcere, [i anume la
gice care a func]ionat ca întrebare celui tr`dat. În favoarea acestei tradu- traducere exprim` în mod evident momentul parmenidian al celei din-
c`l`uzitoare a lucr`rii Fiin]` [i Timp ceri stau cuvintele autorului însu[i: nevoia de a gândi tocmai în lipsa unei tâi rostiri filosofice a fiin]ei. Gândirii
[i a întregii gândiri heideggeriene. În “Ceea ce numim aici prin Ereignis nu întemeieri ontice, de a ajunge la fiin]` nu-i r`mâne decât “inima nicicând
perioada fenomenologic`, alc`tuit` este ceva ce poate fi reprezentat luând f`r` a întreba fiin]area despre ea: “Ceea zbuciumat` a st`rii de neascundere
ca fir c`l`uzitor semnifica]ia curent` a ce urm`rim s` facem în conferin]a de (…) deschiderea lumin`toare a deschi-
cuvântului; c`ci atunci îl vom în]elege fa]` este s` spunem câte ceva despre sului” (p. 127).
l Martin Heidegger în sensul de «întâmplare» sau de încercarea de a gândi fiin]a f`r` a face
DESPRE MIZA «survenire a unui incident», iar nu recurs la fiin]are, adic` f`r` a c`uta l
pornind de la acea «ajungere a ceva acolo o întemeiere a ei. Încercarea de 1 Martin Heidegger: Unterwegs zur Sprache,
GÂNDIRII
Trad. rom.: C`t`lin Cioab`, în propriul s`u» care are loc o dat` cu a gândi fiin]a f`r` fiin]are a devenit Stuttgart: Klett-Cotta, 2007, 207, p. 267.
Gabriel Cercel, Gilbert destinarea [i cu oferirea ce presupune necesar` deoarece altminteri, dup` 2 Martin Heidegger: Problemele fundamen-
Lep`datu jocul dintre luminare [i ascundere” cum îmi pare, nu mai exist` nici o alt` tale ale fenomenologiei, Bucure[ti: Humanitas
Humanitas, 2007, (p. 47). posibilitate de a aduce în perimetrul 2006, trad. Bogdan Minc` [i Sorin Lavric, p.
166 pp. În încercarea de a ne deschide privirii fiin]a a ceea ce este ast`zi pe 454.
drumul c`tre adâncurile cuvântului tot cuprinsul globului p`mântesc, [i 3 Von Herrmann, F.W.: Subjekt und Dasein,

“Ereignis”, Heidegger face referire la cu atât mai pu]in de a determina (…) Frankfurt a M (pp. 16, 72, 79); Kettering, E.:
“jocul dintre luminare [i ascundere”. rela]ia omului cu ceea ce pân` acum a Nähe. Das Denken Martin Heideggers, Pufflin-
Nenum`rate “m`[ti” ale acestui joc le fost numit fiin]`” (p. 12). gen: Neske‚ 1987, pp. 91 [i urm. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
53

Vocea
de sub pern`

MEMORII
P
RIMA [i ultima amintire a de ani, în 1955, cel mai tân`r director Ioana M`gur` atinge [i proble- so]ii Costea, el (Adrian Costea) viitor
mea despre Radio Europa din toat` istoria RFE, Noel a fost, ca ma mor]ilor suspecte de la Radio. Ea actor în tranzi]ia dâmbovi]ean`. Ajun[i
Liber`: la mijlocul lui de- orice mit, contestat [i adulat. Atitudi- nume[te acest fenomen “selectivitatea, la München ca persecuta]i politic, cei
cembrie 1989, ai mei, a[eza]i nea sa fa]` de orice form` de rezisten]` cel pu]in bizar`, cu care moartea [i-a doi arti[ti au câ[tigat rapid încrederea
în sufragerie în jurul apa- anticomunist` este rezervat`, dar nu ales victimele în Departamentul ro- lui Bernard. Se dovedesc îns`, în scurt
ratului de radio “Gloria”, ascultau cu rece. Cazul Berna (1955) [i al Ungariei mânesc”. Bra]ul lung al Securit`]ii nu timp, doi escroci, reu[ind s` dispar` cu
înfrigurare (la propriu!) relat`rile eve- (1956) sunt edificatoare în acest sens. se oprea aici. Încerc`ri repetate de inti- 8.000 de m`rci. Ioana M`gur` Bernard
nimentelor din acele zile. Coordonarea Nici o mi[care de rezisten]` împotriva midare împachetate în atacurile unor se întreab`, f`când leg`tura cu scanda-
transmisiunii era asigurat` de Liviu dictaturii ro[ii nu putea fi sus]inut` publica]ii extremiste din exil, telegra- lul public postdecembrist, dac` cei doi
Tofan, director al [tirilor. Fost discipol de Europa Liber` în lipsa unui sprijin me de amenin]are, scrisori anonime, ac]ionau aventurier în nume personal
al lui Bernard. Spiritul lui Noel d`inuia pragmatic al Occidentului. Altfel, plângeri adresate conducerii, campanii sau erau trimi[ii regimului.
astfel la opt ani de la dispari]ia sa. pozi]ia asumat` ar fi diminuat doar de intimidare din interiorul postului La finalul volumului, m`rturiile
Rezisten]a ca tradi]ie. încrederea în “vocile libert`]ii” [i ar fi de radio. Afl`m, de asemenea, despre despre “directorul postului nostru
(Re)Publicat dup` 16 ani, volumul inoculat o fals` solidaritate. încercarea instrumentat` de Aristide de radio” curg neîncetat: de la direc-
de fa]` este omagiul unui angajat al Noel Bernard a fost al`turi de Cornel Buhoiu de atragere a lui Noel în ]ar`. torul RFE (Ralph Walter) la Monica
Europei Libere adus directorului pos- Chiriac, Neculai Constantin Munteanu Avizul negativ a fost dat din sugestia Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma,
tului. {i mai mult, dac` acest angajat [i al]i câ]iva, reperul de care ascult`torii lui Pacepa. Ca orice legend`, Noel Ber- angaja]i ai postului, amici, admiratori
este [i fosta so]ie a directorului, atunci din România aveau atâta nevoie. În nard nu era ferit de gre[eli. S-a în[elat, [i terminând cu Andrea Bernard, fiica
necesitatea de a transforma memoria fapt, volumul doamnei Bernard este a[a cum arat` so]ia sa, nu de pu]ine Ioanei. Volumul Ioanei M`gur` Ber-
în amintire este cu atât mai pregnant`. [i o incursiune fireasc` în via]a unei ori în privin]a unor oameni. A descon- nard este o cronic` despre o legend`.
Cartea este un elogiu adus unui per- institu]ii pe care a slujit-o ani la rând. siderat amenin]`rile [i “programul” C`ci, vorba lui Dorin Tudoran, “Noel
sonaj care dep`[ise, în anii ’70–’80, Afl`m, printre altele, de încrederea Securit`]ii în privin]a Europei Libere. Bernard este numele unei legende”.
cu mult grani]ele undelor de emisie. acordat` de directorul postului lui Cor- De altfel, lupta pe care a dus-o vreme de Cartea doamnei Bernard mai are un
Era un personaj pe care românii nu-l nel Chiriac [i “Metronom”-ului dintr- dou` decenii cu regimul comunist avea merit. Acela de a spune o poveste fas-
v`zuser` niciodat`. Intra în casa lor un sim] al realit`]ii cotidiene. Nevoia dou` componente esen]iale: Ceau[escu cinant`. Povestea RFE. Dosarele despre
[i îi fascina. Cei mai mul]i dintre noi contemporan` de muzic` a tineretului [i Securitatea. Directorul postului Europa Liber` stau ast`zi pe rafturile
îl ascultam pe Noel cu perna peste din România. Apoi continuitatea în nu i-a pus niciodat` o întrebare lui din depozitele CNSAS. Un singur om
aparatul de radio. Vocea sa era prea ascultarea frecven]elor RFE de c`tre Ceau[escu, de[i a avut ocazia. Ches- s-a încumetat s` le cerceteze, s` le
periculoas` pentru autorit`]i. Vocea tineri. {i, în final, transformarea lor, tionat de un coleg (Sorin Cunea) în deschid` [i s` spun` povestea nespus`
sa era panic` pentru putere. De aceea, în ani, în ascult`tori fideli ai “vocilor leg`tur` cu aceast` problem`, Noel Ber- a eterului românesc: Nestor Ratesh.
Noel Bernard r`mâne, pentru mul]i, în libert`]ii”. nard a declarat c` i-ar ura lui Ceau[escu În rest, t`cere [i indiferen]`, cum îi
mod paradoxal, un necunoscut. O voce Orice discu]ie despre Europa Liber` s`rb`tori fericite [i ani mul]i. st` bine societ`]ii române[ti de ast`zi.
de sub pern`. nu poate exclude cutremurul. Nu cel Micile exemple, dar gr`itoare pentru Nimeni nu se încumet` s` scrie despre
Firul pove[tii începe din momentul constant, de intensit`]i diferite, dozat atmosfera de radio, zecile de personaje legenda unui post care f`cea audien]`
în care Ioana M`gur` Bernard ajunge pentru urechile atente ale regimului. zugr`vite în câteva cuvinte sau în pa- cât toate talk-showurile de la variabile-
la München [i îl întâlne[te pe cel care Ci cel real, din 1977. {tirea, venit` de gini de descrieri gazet`re[ti dau farmec le noastre televiziuni. Nimeni nu vrea
îi va deveni director. Apoi so]. Apoi la Observatorul seismic din Colora- volumului-document. Din toate îns` s` caute în “albumele” cu note informa-
unica persoan` din via]a ei. Doamna do, oamenii, din România totalitar`, r`zbate, ca dintr-o carte de legende tive despre oamenii de radio cu norm`
Bernard are tenta]ia scrisului când [i redactorii, de la Europa Liber` de medievale, imaginea lui Noel Bernard. în cumul la Securitate. Nimeni nu vrea
amintirile despre Noel nu mai pot fi la München, au fost ingredientele Directorul postului nostru de radio. s` afle, dincolo de senza]ionalismul
st`vilite. For]a de a evoca vine de al- pentru crearea unui pod telefonic [i Cartea aduce, într-o manier` departe de ieftin de gazetar dun`rean, povestea
tundeva. Din biografia [i din activitatea teleidentitar. Bernard [i-a dat seama senza]ional, discu]ia despre contactele unor oameni mor]i pentru cuvinte, a
proeminent` a fostului ei so]. Destinul de utilitatea unui asemenea demers [i, lui Bernard cu lumea. Despre întâlnirile unor “victime de radio”. Înc` o tem`
Ioanei M`gur` se leag` aproape om- ca de obicei, [i-a urmat cursul. Cursul sale. Câ]i dintre cei cu care se întâlnea mohorât` pentru istoriografia româ-
bilical de cel al lui Bernard. Începând succesului. erau de bun`-credin]` [i câ]i transfor- neasc`, mai nou, la mod`, a “autorilor”
cu întâlnirea de la München (1970) [i Pomenisem la începutul acestei mau discu]ia într-o stenogram`? De la de documente [i a istoriei scrise pe
pân` la momentul desp`r]irii (1981), recenzii despre Liviu Tofan, cel care în actori, litera]i, oameni simpli [i pân` la genunchi. j
via]a celor doi a rezonat liber. La Euro- 1989 era directorul adjunct al postului. politruci de la Bucure[ti erau într-un
pa Liber`! {i asta nu pentru c` lucrau Întâlnirea din 1973 dintre Tofan [i periplu permanent la directorul RFE.
la acela[i post de radio. Ci pentru c` Bernard nu l`sa, la prima vedere, s` se Întrevederile erau amabile [i degajate.
via]a lor era dedicat` unei ]`ri pe care întrevad` dovada vreunei colabor`ri de Rareori ele deveneau “stânjenitoare”. l Ioana M`gur` Bernard
o abandonaser` pentru a o elibera. Iat` durat`. Liviu Tofan, un tân`r naiv, se Episodul întâlnirii cu Nicolae Bre- DIRECTORUL
ce declara ea: “Cel mai dificil aspect al întâlnise cu Noel Bernard, un director ban este relevant pentru dispre]ul lui POSTULUI NOSTRU
c`sniciei mele cu Noel l-a reprezentat pragmatic. Primul [i-ar fi dorit o cari- Bernard fa]` de profitorii regimului. DE RADIO
faptul c` era «directorul» meu. Am er` în teatru. Al doilea l-a dorit într-un Pentru ultimul, Goma era un disident Postfa]` de Vladimir
[tiut de la bun început c` nu-mi va fi post de redactor pe Liviu. L-a adus în autentic. La replica lui Breban cum Tism`neanu, Bucure[ti
u[or s` lucrez într-o sec]ie al c`rei [ef RFE dup` un stagiu ini]iatic în care c` Paul Goma ar fi lipsit de talent [i Ed. Curtea Veche, 2007,
îmi era so], dar continuarea activit`]ii atitudinea intransigent` a maestrului notorietate pentru o ac]iune public`, 224 pp.
mele la Europa Liber` a fost condi]ia cu l-a ajutat pe fiul r`t`citor s` se întoarc`. Bernard a fost neîndur`tor: l-a acuzat
care am acceptat s` m` m`rit”. O rela]ie care avea s`-[i arate roadele. de la[itate [i de pactizare cu regi-
Bernard este povestea de succes a Tofan avea s` devin`, peste ani, director mul pe Breban. O alt` vizit` devenit`
unui om de radio. Devenit, la numai 30 adjunct al RFE. surprinz`toare, din acela[i an, 1974:
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
54

Monica, Hannah,
ACCENTE {I IPOTEZE

Nadejda (I)
P
REG~TINDU-M~ s` scriu acest articol, mi- centrare, persist` dou` din tr`s`turile fundamentale ale Scria Nadejda Mandel[tam: “Sunt uluit` ce greu le este
am amintit un cântec al lui Bulat Okudjava, totalitarismului: uitarea for]at` [i crearea unui climat de oamenilor s` p`[easc` peste acest prag fatal. În interdic]ia
intitulat “Trei surori”. Numele lor – Vera, irealitate. Amândou` vor continua s` fac` ravagii [i dup` cre[tin` a sinuciderii exista ceva absolut asem`n`tor cu
Nadejda, Liubov. A[adar, Credin]a, Speran]a, 1989, când fo[tii propagandi[ti, exper]i în impostur`, vor firea omului, c`ci el nu recurge la acest pas, de[i via]a este
Iubirea. Este vorba de trei dimensiuni ale afi[a m`[tile unui democratism specios. Stalinismul, ca [i mult mai cumplit` decât moartea, cum ne-a dovedit-o
umanului pe care totalitarismul a încercat s` le aneantize- nazismul (pe care, de altfel, l-a precedat întru diabolice ex- epoca noastr`. {i pe mine, când am r`mas singur`, m-a
ze. În locul credin]ei în valorile eterne, a propus ideologia perimente) înseamn` anihilarea irevocabil` a demnit`]ii: sus]inut mereu fraza lui O.M. (Osip Mandel[tam – V.T.):
urii de clas` ori de ras`. În locul speran]ei ca dimensiune “Victima nu numai c` urma s` fie distrus` psihic, dar [i «De ce crezi tu c` trebuie s` fii fericit`?» [i cuvintele
ce ne apropie de transcenden]`, a ipostaziat devotamentul amintirea ei trebuia s` dispar`. }`rile cu adev`rat tota- protopopului Avvacum: «Cât mai avem de mers, proto-
pentru Partidul unic [i a glorificat sinistrul Fürhrerprinzip. litare nu-[i pot oferi luxul cimitirului [i al memoriei. În popule?» l-a întrebat so]ia, ajuns` la cap`tul puterilor.
În fine, în locul Dragostei (acel amor mundi despre care ideal, un om înghi]it de un lag`r de concentrare sau de «Pân’ la mormânt, preoteas`», i-a r`spuns so]ul, iar ea s-a
Hannah Arendt a scris pagini de o mistuitoare actualita- o închisoare de tip totalitar, nu numai c` dispare, dar n-a ridicat [i a pornit mai departe. Dac` însemn`rile mele se
te), totalitarismul, fie el ro[u sau brun, a sacralizat violen]a existat niciodat`”3. vor p`stra, oamenii, citindu-le, ar putea crede c` le-a scris
ca substrat al ac]iunii istorice. Mnemofobia a fost inerent` acestor sisteme. Ceea ce un om bolnav… Fiindc` ei vor uita tot [i nu vor crede nici
Aceste teme sunt, de fapt, obsesiile (folosesc acest a [i f`cut gesturile celor care au refuzat s` uite atât de o m`rturie. (…) De curând am citit observa]ia ra]ional` a
concept în sensul de preocupare constant`) Monic`i semnificativ-subversive. O Anna Ahmatova care poart` cuiva: «Se zice c` acolo TOAT~ LUMEA se temea. Este
Lovinescu, dar [i ale Hannei Arendt [i ale Nadejdei în memorie poemul Requiem, scris în 1937, anul de vârf al imposibil s` se team` toat` lumea, unii se temeau, al]ii
Mandel[tam. Hannah [i Nadejda, al`turi de Jeanne Her- Marii Terori, o Nadejda Mandel[tam care devine depozi- nu…» Inteligent [i logic, n-am ce zice, dar via]a noastr` nu
sch, au fost poate cele mai importante repere ale reflec]iei tara (legatara) scrierilor so]ului ei, poetul prigonit [i asa- era nici pe departe atât de logic`”7.
politice [i morale a Monic`i Lovinescu. Pe 15 martie 1973, sinat pentru c` a îndr`znit s` scrie în 1934 câteva versuri În Nadejda Mandel[tam, Monica Lovinescu a salutat
la dou` decenii de la moartea lui Stalin, Monica Lovinescu ironice (devastatoare, e drept) la adresa “montagnardului un martor [i un scriitor comparabil cu Soljeni]în. Într-o
se ocupa de lucrarea clasic` a Hannei Arendt, Originile de la Kremlin” sunt dovezile supreme ale faptului c` lume în care lacrimile sunt interzise, iar jelirea celor
totalitarismului1. Noteaz` c` studiul ap`rut în traducere bocancul totalitar nu poate strivi mereu reînnoita ispita disp`ru]i este considerat` un atentat la adresa “securit`]ii
francez` con]ine de fapt doar partea a treia din capodope- a libert`]ii4. Tot astfel, împotriva celor care au sus]inut statului”, Monica, fiica pe veci marcat` de cumplitul
ra arendtian`, scris` cu câ]iva ani înainte de moartea celui [i sus]in c` excesul de amintire ar putea cumva d`una destin al propriei mame, ucis` în Gulagul românesc, se
care, împreun` cu Hitler, a personificat R`ul absolut. Pen- unui suspect echilibru al unei societ`]i f`r` fr`mânt`ri reg`se[te în cuvintele dezn`d`jduite ale Nadejdei: “Sunt o
tru c`, în viziunea Hannei Arendt, împ`rt`[it` de Monica [i remu[c`ri, deci una a nesim]irii, Monica Lovinescu v`duv` care nu [i-a înmormântat so]ul, [i-mi îndeplinesc
Lovinescu, Stalin nu a fost un despot de tip tradi]ional, scria: “numai memoria e în stare s` redea unei societ`]i astfel datoria fa]` de un mort cu un num`r matricol la
ci un maniac pentru care îndeplinirea preceptelor ideo- peste care a domnit totalitarismul o respira]ie normal` picior, gândindu-m` la el [i plângându-l, dar f`r` lacrimi,
logice ale bol[evismului justific` oricâte crime, oricâte ori cvasinormal`. A scrie despre ce s-a întâmplat în soci- deoarece apar]inem genera]iei ce nu cunoa[te lacrimile.
ac]iuni scelerate. Fire[te, odat` cu moartea lui Stalin, etatea totalitar` din România de-a lungul stalinismului M` a[tept în orice clip` s` mi se confi[te notele. NU le
cele mai monstruoase tr`s`turi ale sistemului au fost nu corespunde dorin]ei de a redeschide r`ni ce altfel s-ar voi da de bun`voie. Ele nu vor putea fi luate decât odat`
abandonate, dar ele au r`mas, fie [i prin ramifica]ii, parte cicatriza singure, ci e unica metod` de a trece cu adev`rat cu mine. Dac` acest lucru se va întâmpla, voi înceta s-o
a unei mo[teniri pe cât de dureroase, pe atât de traumatice pragul dac` nu spre un tip de societate liber`, cel pu]in invidiez pe Antigona”8. Antigonele urgiei totalitare au tre-
din punct de vedere psihologic. Scrie Monica Lovinescu: spre una de tip dictatorial. ´…¨ Slujindu-se de cuvânt, buit s`-[i poarte doliul în clandestinitate, pe furi[, victime
“Dac` ne referim la principala caracteristic` a sistemului scriitorii nu pot s` nu sufere cei dintâi de dedublarea lui. c`rora li s-a confiscat dreptul de a exista ca individualit`]i
totalitar a[a cum se desprinde ea din studiul lui Hannah Pentru ei, d`inuirea sistemului totalitar, chiar atenuat în reale, osândite s` supravie]uiasc` în de[ertul masific`rii [i
Arendt, [i anume n`zuin]a de a schimba radical natura aspectele lui cele mai agresive, poate agrava schizofrenia al complicit`]ilor sordide: “{i aici Nadejda Mandel[tam se
uman` prin tripla ucidere a persoanei morale, a persoanei ce amenin]a înc` – la 20 de ani de la moartea lui Stalin întâlne[te – tot f`r` s-o fi citit, foarte probabil – cu Hannah
juridice [i a individualit`]ii – rezultatul ultim al acestei – întregul corp social”5. Diagnostic implacabil al unei Arendt, care definea sistemul totalitar prin atomizarea
triple crime, cu [i f`r` cadavru, urmând s` fie câinele maladii ce avea s` ia forme paroxistice în anii urm`tori. societ`]ii gra]ie denun]ului devenit sistem de guvern`mânt
de tip pavlovian, [i dac` mai constat`m c` locul ideal al În aprilie 1975, Monica Lovinescu r`spunde celor care [i arest`rii inocen]ilor”9.
unei astfel de transform`ri, lag`rul de concentrare, s-a se angajau în cronici encomiastice la adresa romanului
f`râmi]at ca institu]ie de prim` importan]` în sistemul Delirul de Marin Preda, proclamat drept cronica “celei mai l
comunist ´…¨ atunci nu putem s` nu d`m dreptate lui negre perioade din istoria României”, întrebând: “Criticul 1 Hannah Arendt, The Origins of Totalitarianism (New Edition
Hannah Arendt: totalitarismul ca ma[in` de fabricat acesta n-a tr`it în ]ar` în tot timpul stalinismului?” {i, with Added Prefaces, San Diego: Harcourt Brace Jovanovich, 1973).
absurdul, ca demen]` în stare pur` a disp`rut de pe scena mai departe, citeaz` din Nadejda Mandel[tam, cea care Trad. rom. de Ion Dur [i Mircea Iv`nescu, edi]ia a II-a, Humanitas,
istoriei. Îns` r`m`[i]ele lui d`inuie nu numai în forma a dat, poate, cea mai sfâ[ietoare radiografie a sistemului 2006.
lag`relor [i spitalelor psihiatrice din Uniunea Sovietic`, totalitar în faza transei staliniste, a deplinei disolu]ii a 2 Monica Lovinescu, Seismograme/Unde scurte II (Bucure[ti: Hu-

dar [i în aspecte mai pu]in controlabile [i aparent, dar umanit`]ii. Totalitarismul a fost barbaria organizat` pe manitas, 1993), p. 59.
numai aparent, mai pu]in grave”2. baz` de ideologie, omorul în mas` drapat în ve[tmintele 3 Idem, p. 60.

Am mai spus-o [i nu ezit s` o repet aici: în eseurile filantropiei universale: “Trebuie s` fi tr`it via]a noastr` 4 Vezi György Dalos, The Guest from the Future: Anna Akhmatova

Monic`i Lovinescu reg`sim acele teme, ipoteze [i analize pentru a în]elege acest adev`r: atâta vreme cât mai g`se[ti and Isaiah Berlin (New York: Farrar, Straus and Giroux, 1998); Martin
pe care s-a putut/se poate fonda o gândire româneasc` cadavre pe str`zi [i pe drumuri, via]a mai este posibil`. Malia, The Soviet Tragedy: A History of Socialism in Russia (New York:
apt` s` explice fenomenul totalitar, inclusiv experimen- Atâta vreme cât o femeie mai poate s`-[i caute b`rbatul Free Press, 1994), pp. 227, 340. Poemul lui Mandel[tam este motto
tul “socialismului dinastic”. Descins` din tradi]ia mora- pe str`zile ora[ului s`u, via]a mai p`streaz` ceva ome- al esen]ialului capitol “Purge and Consolidation. 1935-1939”.
lismului camusian, dar [i din aceea a filosofiei critice a nesc. Dar odat` ce aceast` femeie e nevoit` s` mearg` la 5 Monica Lovinescu, Seismograme, op. cit., pp. 60–61.

istoriei ilustrat` de Raymond Aron, Monica Lovinescu lucru, s`-[i pun` ro[u pe buze (adic` s`-[i ascund` durerea 6 Ibidem, p. 124.

ofer` dezvolt`ri de o remarcabil` adâncime conceptual` pentru a nu fi remarcat`), via]a nu mai este cu putin]`”6. 7 Nadejda Mandel[tam, F`r` speran]` (Ia[i: Polirom, 2003), trad.

ale perspectivei arendtiene. Tezele Hannei sunt inter- R`mâne atunci sinuciderea, gestul disper`rii finale, al Nicolae Iliescu, pp. 78–79.
pretate dialogic în reflec]iile Monic`i. Observa ea c` în repudierii unei lumi în care s-a dep`[it orice prag al 8 Seismograme, op. cit., p. 127.

România lui Ceau[escu, chiar în absen]a lag`relor de con- unui absurd cu care putem stabili un efemer armisti]iu. 9 Ibidem, p. 128. j
NUM~RUL 6 (45) IUNIE 2008
55

Umanismul matematicii

J
OI 27 martie, în Aula Academiei Române s-a de- umane: este singur`tatea care decurge din retragerea zint` matematica în lume”), [i con]inutul activit`]ii
rulat un eveniment memorabil: profesorul So- matematicianului în limbajul disciplinei sale, pentru matematice vii, a[a cum arat` ea în momentul în care
lomon Marcus [i-a rostit discursul de recep]ie a da un sens problemelor pe care [i le pune. Dar, “nu se face (“via]a ei ascuns`”), este izbitor: “La suprafa]`,

ACORD
la Academie (membru corespondent din 1993; cumva tocmai izolarea la care este condamnat` îi matematica este dominat` de deduc]ii, de formule [i
titular din 2001), pe care l-a intitulat, progra- confer` matematicii universalitatea?”, se întreab` de algoritmi; ea procedeaz` de la defini]ii, leme [i teo-
matic, “Singur`tatea matematicianului”. I-a Solomon Marcus. Ca s` fie matematic`, activitatea ma- reme la demonstra]ii, corolare [i exemple. În c`ut`rile
r`spuns academicianul Marius Iosifescu, matematici- tematicianului trebuie s` fie izolat`. În acela[i timp, [i fr`mânt`rile ei, ea este str`b`tut` de întreb`ri,
an el însu[i, cu aceast` adresare: “Sunte]i un membru problemele cele mai interesante ale matematicii nu le încerc`ri, ezit`ri, gre[eli, e[ecuri, taton`ri, analogii,
atipic al confreriei noastre. Interesele Dumneavoas- vin matematicienilor din matematic`, ci din interfa]a asocieri de tot felul, amintiri din ce-am tr`it sau ce-am
tr` dep`[esc cu mult pe cele asociate unei singure ei cu restul lumii. Spre aceast` zon` de interfa]` [i- visat cândva, reprezent`ri vizuale, test`ri pe exemple
discipline. Nu ave]i corespondent în celelalte sec]ii a orientat profesorul Marcus cea mai mare parte a particulare, mir`ri, intui]ii, emo]ii.” E matematic`?
ale Academiei noastre.” Involuntar, respondentul i-a cercet`rilor, iar contribu]iile sale majore au venit din E art`! O deosebire esen]ial` exist` totu[i: fixat` în
oferit vorbitorului una din cauzele singur`t`]ii sale, încercarea de a dep`[i aceste singur`t`]i: [i gramaticile forma ei definitiv`, arta arat` a[a cum se face [i se
pe care îns` acesta, din modestie, nu a socotit-o între contextuale, [i poetica matematic`, [i cercet`rile sale contempl` a[a cum e. Matematica e îns` foarte diferit`
cele demne de men]ionat. de semiotic` sunt tentative de a face o poart` în zidul în forma ei finit` de forma ei in statu nascendi sau de
Discursul profesorului Solomon Marcus a avut care p`rea s` nu poat` admit` vreuna. Confesiunea procesele mentale prin care ajunge s` fie perceput` [i
patru linii de for]`: destr`marea unit`]ii culturii [i ru- plin` de patetism a profesorului Marcus î[i extrage în]eleas`. Aceast` discrepan]`, în parte (restul provine
perea culturii nu doar în [tiin]ific` [i umanist`, ci într- for]a din adev`rul acestui paradox: de[i matematica e din stâng`cia procesului educativ), este responsabil`
o puzderie de specialit`]i care nu comunic` între ele; indispensabil` culturii moderne, iar beneficiile ei soci- de reputa]ia de “pedeaps`” pe care o are matematica
explorarea specificului gândirii matematice, din per- ale sunt f`r` egal, ea, totu[i, r`mâne izolat` de cultur` printre cei mai mul]i.
spectiva unit`]ii spiritului uman; problema educa]iei, [i de societate, deoarece toate cele trei singur`t`]i sem- Pentru a face din ea art`, profesorul Marcus ne
din perspectiva demnit`]ii inteligen]ei umane; în nalate mai sus se altoiesc pe trunchiul unei singur`t`]i propune s` vedem matematica dinspre “via]a ei as-
fine, firul matematicii în istorie de la Platon la Edwin înc` mai mari, care pare a ]ine de chiar geniul ei: cuns`” – a[a cum se face ea când e descoperit` (ori
Abbott, privind din perspectiva împletirii lui naturale asemeni regelui Midas care era blestemat s` transfor- inventat`); a[a cum e ea resim]it` când e gândit` [i
cu umanioarele (întrep`trunderea dintre sagacitatea me în aur tot ce atingea, matematica transform` în în]eleas`. Atunci e matematica ea îns`[i, când contra-
matematic` [i talentul literar al marilor creatori, fapt matematic` tot ce atinge. Ea poate scoate [tiin]ele din zice poncifurile care, în câmpul culturii, o izoleaz` de
pe care Solomon Marcus îl nume[te “spiritualitatea izolarea lor, dar numai cu pre]ul includerii acestora celelalte activit`]i ale spiritului. Acolo unde imaginea
matematicii”). Împletind cu aceste patru fire [i firul în singur`tatea ei, din care matematica nu poate ie[i standard vede chingile care rezult` din supunerea
biografiei sale intelectuale, discursul profesorului decât fie încetând s` mai fie matematic`, fie transfor- spiritului la ra]ionamentele constrâng`toare, Solo-
Marcus a fost în acela[i timp o lec]ie magistral`, o con- mând toat` societatea în matematicieni. mon Marcus ne îndeamn` s` vedem libertatea ma-
fesiune, o predic` [i un dialog personal cu înainta[ii. Ceea ce, într-un fel, profesorul Marcus î[i [i propu- tematicianului de a vagabonda unde [i cum pofte[te
Trei ar fi singur`t`]ile matematicianului. Este ne s` fac`, încercând s` demonstreze c` matematica – printre numere, imagini, concepte [i tot ce îi e de
singur`tatea [colar` a matematicii, care ]ine de este asemenea oric`rei alte înalte activit`]i a spiritului. folos când gânde[te; dreptul lui de a gre[i [i de a nu
prejudec`]ile încorporate în procesul educativ. Este Matematica este un mod de gândire exemplar. Este se l`sa tras la r`spundere, nici c` se în[eal`, nici c`
singur`tatea disciplinar` a matematicii – a ei, între cultur`. Este art`. Este frumuse]e, spectacol, muzic`. nu urm`re[te vreo finalitate practic`; pl`cerea lui
[tiin]e, [i a matematicienilor, între umani[ti. {i mai De pild`, pentru vechii greci, inventarea unei teoreme de a c`uta frumuse]ea [i bucuria de a g`si adev`ruri
este singur`tatea social` a matematicii, evocat` de era o achizi]ie spiritual`, pentru Pitagora matematica inutile. De ce ne trebuie matematic`? Pentru c` ma-
Gheorghe }i]eica în discursul s`u de recep]ie la Aca- [i muzica erau inseparabile. Iar Solomon Marcus, tra- tematica (i) “este un mod de gândire cu valoare uni-
demie (29 mai 1914): “M` g`sesc în fa]a d-voastr` ca sând genealogia “spiritualit`]ii matematicii”, vrea s` versal`”; (ii) [i “prilejuie[te bucurii spirituale la care
reprezentant al unei [tiin]e pe care, cei mai mul]i, o ne sugereze c` noi, azi, nu mai în]elegem activitatea orice fiin]` uman` ar trebui s` aib` acces”. Refuzând
socotesc mohorât`, pentru care lumea are o deosebit` matematic` a[a cum ar trebui, deoarece îi confund`m s` vad` în matematic` (doar) produsul finit [i op-
groaz`, fa]` de care chiar respectul unora nu e lipsit de valoarea cu utilitatea, iar forma finit` cu veritabila tând, în definirea ei, pentru spontaneitatea activit`]ii
un fior care ]ine pe om la dep`rtare; în scurt, reprezint esen]`. Atunci, ce este matematica? Lista pe care ne-o prin care cunoa[terea matematic` se construie[te [i
o [tiin]` pu]in simpatic` ´…¨. {tiin]a matematic` nu ofer` profesorul Marcus e savuroas`. Matematica este: inventeaz`, Solomon Marcus afirm` c` matematica
e legat` de niciunul din resorturile noastre suflete[ti (a) domeniu de cunoa[tere [i cercetare; (b) fenomen de este identic`, în modul ei de generare, cu toat` cul-
care s-o fac` iubit`. Istoria, cu scrutarea [i reînvierea cultur`; (c) [tiin]`; (d) art`; (e) unealt` util` în anumite tura [i redescoper` astfel sursa unui umanism uni-
trecutului, literatura, cu bog`]ia de închipuire [i situa]ii; (f ) limbaj; (g) mod de gândire; (h) catalizator al versal: cunoa[terea ca bucurie pentru to]i, înv`]area
str`lucirea de expresii, geologia, chimia, biologia cu unor transferuri de idei, metode [i rezultate; (i) disci- ca rela]ie “maestru-discipol” biunivoc`, rezultatele
problemele lor de interes practic [i na]ional n-au nevo- plin` predat` în [coli [i universit`]i; (j) fenomen social; cunoa[terii asemenea capodoperelor artistice, ca
ie s`-[i dovedeasc` foloasele. Fiecare din reprezentan]ii (k) joc; (m) mod`; (n) mijloc de intimidare [i chiar de partituri ale unei simfonii luminoase. Aceasta este
lor aici înf`]i[eaz` câte o bog`]ie a ]`rii: bog`]ie de terorizare; (o) form` de snobism; (p) posibil` form` tradi]ia în]eleas` ca onoare a spiritului uman: “în mate-
gândire, bog`]ie de sim]ire, bog`]ie de energii. Singur` de patologie; (q) mod de a în]elege lumea; (r) mod de matic` fiecare predare [i preluare a [tafetei este atât
matematica nu are [i nici nu poate avea o însemn`tate via]`; (s) mod de a în]elege propria noastr` minte; (t) de explicit`, de clar`, încât po]i contempla în toat`
na]ional`”. Acest discurs de singur`tate este, poate parte a vie]ii noastre spirituale; (u) filozofie – iar lista grandoarea sa acest spectacol în care eforturile unor
recunoa[te înc` azi oricine, paradigmatic. r`mâne deschis`. Ce este, deci, matematica? Simplu: oameni care au tr`it în perioade dintre cele mai dife-
Aceste trei singur`t`]i se trag din instalarea mate- totul, dar în special o parte a lui. Care? Cuvintele care rite ale istoriei se conjug` într-un singur elan, pentru
maticii în trei tipuri de izol`ri: izolarea matematicii urmeaz`, de[i precise, se potrivesc aproape tuturor a conduce la rafinamentul de gândire al matematicii
în programele educative, izolarea matematicii fa]` disciplinelor: “idei, istorie, conflicte, interac]iuni cu contemporane.”
de câmpul intelectual [i izolarea matematicii în alte discipline, dileme privind formarea conceptelor”, Acest spectacol al tradi]iei vii îi inspir` profesorului
societate. Ceea ce constituie un dramatic paradox, gândire inductiv`, deductiv`, abductiv`, triadic`, Marcus un “sentiment ame]itor”. Singur`tate? Poate. E
deoarece educa]ia modern` nu poate fi conceput` binar`, analogic`, metaforic`, ipotetic`, infinit`, îns` una în care ne reg`sim to]i. Iar aceast` solidaritate
f`r` matematic`, majoritatea activit`]ilor intelectu- combinatoric`, probabilist`, recursiv`, topologic`, peste veacuri compenseaz`, în ideal, singur`tatea în
ale moderne sunt legate de matematic`, iar valoarea algoritmic`, imaginativ` [i a[a mai departe. Nici o timp a matematicianului. Cât prive[te singur`tatea
social` a matematicii nu poate fi pus` la îndoial` nici list` nu o epuizeaz`, nici o defini]ie (nici esen]ial`, nici româneasc` a matematicianului, trebuie spus c`, prin
m`car de c`tre ignoran]i. Deci, de unde singur`tatea? func]ional`, nici contextual`) nu o rezum`. Ca toate acest discurs, profesorul Solomon Marcus ne arat`
Când Solomon Marcus spune c` “Matematicianul formele majore de cultur`, matematica poate fi mai cum anume recep]iile la Academie ar putea deveni
are nevoie de singur`tate pentru a se proteja” el nu se u[or f`cut`, decât definit`. Matematica este, în fond, s`rb`tori ale întregii societ`]i române[ti, în care se
refer` la lini[tea necesar` crea]iei, ci la auto-separarea inefabil`, conchide profesorul Marcus. Contrastul (auto)celebreaz` ceva profund vital din ra]iunea care
sa de limbajul [i de lumea tuturor celorlalte activit`]i dintre forma ei finit`, scris` (“modul în care se pre- asigur` coeziunea unei societ`]i. j