Liu Nicolae Revolutia Franceza Moment Rascruce Istoria Umanitatii 1994

https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.
ro
https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.ro
REVOLUŢIA FRANCEZĂ
MOMENT DE RĂSCRUCE
ÎN ISTORIA UMANITĂŢII
ACAUEl-1 IA H0~1ANĂ
ll\'STITFll'l, JU,: JSTOJIU: .. ~. JOJU,A"
NICOLAE LlU-
REVOLUŢIA FRANCEZA
MOMENT DE RĂSCRUCE
ÎN ISTORIA UMA.NIT A ŢII
EDITl:HA ACADEMIEI ROMANE

BUCUHE~TI, 199-4
Tlu~ 1"1-eneh Revolu tion, a erueial momt"nt
in the history of mankind
ISBN 973-27-0413--0
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE

79717 B:uctireşH, care-a l3l Sep(einbrie;, Nr. 13
-C. ·P. 5 ...,..;. 4?. , :
Quand on n.e .fait la j-ustice a·u peu-
ple, il la Jait l·ui-meme (Cînd nu se
face dreptate poporului, el şi-o face
singur).
CAMILLE DESMOt'LINS
Lfs honinics naisscnt ct demeurent

l-ibrcs ct ega-u,x cri droits (Oamenii
se nasc şi rărnîn liberi şi egali în
drt>pturi).
J>l,CLARATION DES
DROITS DE J,'HOJ\BIE
ET DU CITOYEN (Decla-
raţia drei,tnrilor omului şi
ah> c<>tăţcaunl11i) 1789.
1789 a conq·uit des ven·tes pour

le monde entier ( 1789 a cucerit
adevăruri pentru lumea întreagă).
A. DE LAMAHTI:"iE
Prrfaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Partt-11 intii
DECENIUL UEVOLUŢIONAU
Capitolul I C:udrul istoric. Prt-mise . . . . . . . . 13

Capitolul II Ev.-nimenle hotăritoare şi transformări iustitntionalt-. Lua-
rt•a Uastilit-i, declarufia de drepturi, primu constituţie . . . . . 61
Capitol,.tl II I E\·«-11inwnte hotăritoare şi transformări instituţionalt-. Că
dt-rt•a monarhit-i şi instaurarea Uepublicii J<'ranceze . . . . . . . 103
Capi ol11l I V Dictatura
1
iacobină. Derapaj sau apt)!Jeu ul lfovoluţiei? 1-43
C api!olul V Hirtttoralul, sfirşit al Ue,·oluţM? 181
Partt•a a doua
HECEPTAHE ~I llESAJE PE~TE TIMP
Capitolul VI llo~tt•nire mtţională şi mesaj universal . . . . . . . . 213

Ca pitoiul V II Două secole de interpretare istorică . . . . . 265
Ca pitoiul V I I I Idei şi imngini afo Uevoluţiei Franceze in conştiinţa ro-
mam•ască . . . . . . . . . . . . . . . . 315
Cîfrva <'OHcluzii 359
Anexe documentare 363
I Declaraţia
drepturilor omului şi ale cetăţeanultti 363
I[ Calendar republican 365
Memento cronologic 369
Bibliografie grnerală curentă 381
Resume . . . . . . . . . . . 405
Repere cartografice . . . . . ◄ rn
Revoluţia Franceză în imagini 427
Indice de nume . . . . . . . . . . ◄ 29
,• •i.1,
PREFAŢĂ
···,Atestat nt apHcaJi"f · la socidaifa unw;i.'f incep:nd di11 prima jiwu'ftate

a src: XV I I 1, evoluind semantic între definfrea reîntoarcerii şi a rcislunuirii
inno-iUJllrl', tcmienul de revoluţie constitufr currnt expresia modernă a u,nei
zgtulmri politice stlu sociale de excepţie şi a unor transfornuiri .fundamn,tale.
Ea e provocată în gmeral de ·o nemulţumire colectivă. Fireşte, nu orice aseme-
ne-a ttemulţumire duce la revoluţie. Contestarea poate fi ÎJl(ibuşifti ab initio sau
se -poate stinge treptat, prin di:atog, concesii şi reforme, cînd 1111 ·cu/minea:,'i prin-
tr-o ·alffd de manifestare de revoWi. S-a observat recent c,'i definiţiile, date pinli
ac·tlm°'" conceptului• de revoluţie sint def1âtare adesea tocmai din acest punct· d.e
vedere. ,':iensul prea larg de ,;violenţă colect1:vă in jocul polihc" sau î11 viaţa so-
cială este în fond comun c11 cel al conceptului de răscoală. J)e aceea s-a proj>ns
ca preferabil,, orientarea· după „uzul 1:storiografic" 2 • S-a uitat î11s,f de exis-
tmţd un.eori în u::, pentru acelaşi fem„nien i'storic, a amb1"/or termrni amintiţi.
·, Din fericire, sintagma ReYoluţia Franceză nu numai că a par/inc par-
ticipanţilor sau altor contemporani, dar s-a generalizat într-atUa încît 1111 txistci
nfri ci alter-nahvă terminologică. Cît despre raportun·te. cu răscoala ori a.lte cu
acte 'şi mişciiri sociale sau politice ale vremii, răspunsul n:rine parJ11ilc-r ce
unnea-:ă:
· Fe11omrne istorice 1::.olate nu exist,i. Fiecare îsi defineşte p,irticularilâ-

ţile famcţ1·011a/, 111 raport cu ·alte feuomrnc deosebite si;u asem,i11âtoare, i11trgrin-
d1t-se într-un sistem diacronic s:11-1, si11cro11fr.
· -Pe justeţea unor asemenea observaţii generale s-a construit, cit prilejul
Co11gres11/ui i11ternatio11(1l al· 1·storicilor d1:n 7955 de la Roma, ipol.c:;a unei sin-
f!.UrJ rt,.'o/uţii de lt; 7770 la 7848, în care s-a integrat ca e /n'sod şi Re<1oluţia
Fra-n-ce-ză. ·
])acă această ifotc.:,'f n-a intrunit- ade:::iimea istoriografiri mondiale, nu
se nu1i poate nega apartrnrnţa revohiţiri din 7789 la 1Jalul de s1.!cccsi,•e frâm-in-
-~ Transferul tcrmi11ologic ,lin domeniul ştiinţelor ex;._cte în cl'I al ştiinţelor sociale a.r fi
a.·111t i'oc mai întii în limba italiană, apoi in c,·a· ei1glcză sau francc1.ă. Cf. \'ernon F. Snow, nie
Conc'l!ţn of Rel.'0111/iotJ in Seventeenlh-Cenlury E1J~!a1Jd, ,.Thc Historica.1 Journal"; 1962, nr. 2,
p. 167- 17-1; Jean Marie Goulcmot, I.c mol /Uvol11tio11 ci la formation du cm1apt dr rivoluJion
politif/fjţ. (fiu X r.· I li" sirele), .,Anna.Ies historiqncs de la _Rholution fran,;ais.•", XXXI.X, 1967,
nr. 190, p. -117-·H-1 şi lucra'r„a ,1„ doctorat la Sorhona a aceluiaşi Discours, hi,<ioire el rit•olu-
tions ( n,prismla/i,',11,s dr i' histoii-r el drscours s11r Ies rivolulio,u de I' •.f1te· C/assiqur aux l.wniirr.s},
Paris, ICJ6.'i. În Uihliofrrn latină şi i,a!iană. Catalog de cărţile latine şi. ilalia1u ee se află în biblio-
taa Co!rgiului naţ:ona 1 , tipărit subt ingrijin,a. hihliotecarului !. G<>nili<•. profesor, Bucureşti,
18-16, lignrcadt ,lin prima jumătatt' a src. X\'11 lncrart'a !ni Alessandro (;iraffi, I.e rivoln,ioni
,li ·.'fopo!i, t. I. re!. l-a, \'cncţia.: 16-17, la p. 29.'i.
:1 Y "'' \I tri<> Bcrd, Rh'o[/r.s ci n'vo/,i/icms ,/ans l'Ew·opr modr.rne (XVJP --XF:JlJC
sied,es), Paris, 1980, p.' 7.
; .9
firi rcvoluţio11are, mai m-ult sait mai piiţin ample şi legate intre ele, care a zg-u-
d11d Europa şi America în epoca sus-amintită.
Dar î11scrii11du-se în şirul acestor explozii: social-politice, marea rtfJ<Jlu-
fie de la sfirşiti,/ secolului al XVJIJ-lea 11-a devenit numai tm 11umitor comun
pmtru mutaţt't"le fundamentale di'.ntr-o întreagă. perioadă istorică, cit 1:t"ctoriile,
ca-re.11/ele şi iluzide sale. Ea a deschis în acelaşi timp drumul re·wluţit'lor imtoi-
to,m~ ale vi#orufoi.
Şi poate 11u intimpliitor, anul siirbătoririi Bicmtenar11lui Revoluţi.ei
drepturilor omului şi ale cetăţeanului este şi cel al iiictoriei Revoluţiei libertăţii
s1: democratici in România.
· Contr;·bufie esenţială la dc:;mltarca istoricii a socieldţii omeneşti, m,rcind
o epocă de râscmce i1z direcţi,1 moderni::iirii acesteia, Revoluţia France;:ă „a
jucat rolul de accelerator şi de catalizator al 1111mâi surde a istoriei", ca sti folo-
sim fericita ex pre sie a unui cunoscut istori'c francez al mentalităţilor ept>ci,i 3 •
Sau cum observa un distins istoric de peste ocean: ,.Dacă amerîcanii au
un număr magic 111 1492, a11ul desc.operirii Americii, cu alte cuvinte al -ince-
p·utului europenizării sale, 1789 oferă un simbol tot pe atit de mare francezi-
lor şi cltiar l11m1"i", ca zori ai libertăţt"i şi egalităţi?'. 4 •
Nenunufrate lucrări ştiinţifice, politice, literar-artistice sau de altă na-
iur,i au fost dedicate Rernlutiei Franceze, ami11tirii si ideilor ei. Ele a1-t i,1cer-
cat sii o· desc{(re::e, st'i-i pot;nţcze activitatea, s,'i o it~ortalizeze şi conti1mă sii-i
fie consacrate din diverse imghiuri pe toate paralelele şi meridianele Pltmetei
Albastre
Su puţine au fost şi luârde de poziţie româneşti di11 trecut: politt"ce, wci-
alc, eccnomice, _iu ridice etc. saH evocările istorice, literare şi artistice. N-a lip-
sit m'.â tentativa monograficii. Deşi o rara avis deficitard faţă de informaţia
istorică mrenlci, ci11d ntt se cuf1mdc'i într-o literaturizare forţafri, coresjmn::.ind
1111-ei concepţii de popularizare depăşite.
ln ceea ce ne priveşte, am urmărit s1'i oferim penim prima dalâ lectorului
contemporan, intr-1111 limbaj tari acces1·bil, o monografie ştiinţ1fidi corespunză
toare exigenţelor actuale, despre marele fenomen istoric de acum două sute
de ani. Implfrînd atit întreaga desfăşurare evem·nunţială de la 1789 la 1799,
cit.şi semnificaţiile multiple pe plan social, economic, politic şi spiritual. Accen-
tufttd asupra mari'./or transformări instituţionale. I11tegrî11d acest monunt de
r,iscruce fn istoria Fra11tei, dar si în istoria universală.
Lectorul va face ;,;_ acelaşi' timp cunoştinţii, de pe po:::iţii obiect1:ve, c1t in-
terpreltirile de baui ale fe11omeni1lm:, şi 111 primul rind cu cele istoriografice.
Capitole speciale au fost dedfrate definirii semnificaţiilor şi moştenirii Revo-
luţiei Franceze, mesa_iului ei peste spaţiu şi timp, receptării sale fn c011ştii11ţa
românească. Lucrarea se încheie cu anexe documentare esentiale, un memento
cronologic şi o contribuţie bibliografic(i generald adusă la zi.
Ilitstraţia; -prin
reproduceri du,pă gravuri şi desene de epoCti, picturi sau alte opere de artă, unele
celebre, facsimile de tiptir#uri şi manuscrise, hărţi şi planuri 1·storico-geogra-
ficr:, diagrame etc. întregeşte imaginea unui fen.omen istoric de excepţie pe care
o dorim cît mai sugestivii şi completă în limitele spaţiului editorial acordat.
Vreme de aproape o jumătate de secol; politica mioapă a fostului regim
totalitar a urmăr1:t, şi în bun(i măsură a reuşit, t'.zolarea nocivă a cercetării Îsto-
nce româneşti de fluxul major al istoriografiei: europene şi mond1'.ale. Fie în
3 Miclwl Yo·1C'lll". La men/a!iti rfrolutiomrnirc, Socift,' el mentaliti s,,us la Rioolutiot1
Frrm-r-t1isr, Paris, 19115. p. 265.

1 R.R. Palmer. 1789, Ies rfrolutions de la liberii el de f"e~a!itf. trad. fr., Paris, 196Ş, p. 11.
spirilul ap<infrii unui anume ,,lag,ir" i11ternafio11al, dovedit prea adesea ie
detenţie, fie în numele unei aşa-zise limiwri a cheltuielilor statului sau al unui
fals patriotism. ln pojt"da oricăror declaraţii oft'ciale contrare.
JJemarî11d în asemenea condiţii puţin propice cu peste douâ decmii in
urm,,, elaborarra monografiei de faţă a trebin't să fie întreruptă in mai multe
rî11d11ri. Am perseverat însă dincolo de orice obstacole. Am ctiutat să comple-
tez pe cele mai diverse ciii marile lacune informaţionale din bibliotecile ţării,
mai ales î11 ce priveşte bibliografia apărutâ în ultimele decenii. Inclusiv prin
corcspondmf,i personalâ şi deplasare in Franţa. N-am neglijat 11ic-i arhivele,
nfri monumentele, nici mu,-,eele ş1: expoziţiile. ln pofida timpului prea scurt
al deplasiirilor şi mijloacelor materiale prea reduse.
Rod al multor a11i de investigaţii pasionate, din care ultimii doi in cadrul
programului ştiinţific al I11stitutului de istorie .,.\·. Iorga", lucrarea 11oastrii
se înscrfr ca 1-m omagiu ad11s Bicentenarului Revoluţiei Fra11ceze şi leglituri·-
lor tradiţionale d1·11tre poporul român şi poporul francez.
Al"TORFL
P a r t e .a • n t i i
DECENIUL REVOLUŢIONAR
Cap~tolul I
CADRUL ISTORIC. PREMISE
· Cercetarea epocii ·prerevoluţionare pune <le la început problema unm

paradox.
l.Jnii contemporani şi după ci nu puţini istorici au insistat de-a lungul
vremii· asupra caracterului neaşteptat al Revoluţiei Franceze. Fireşte, ele-
meatul surpriză n-a lipsit. El e prezent în declanşare, desfăşurare, forţa de
şoc. Dar şi istoricii pentru care revoluţia din 1789 „n-a fost un Iucm necesar",
ci =doar „un accident" caracterizat prin „starea de nepregr1tire absolută în
care s-au găsit cu toţii", au recunoscut uneori că ca ·,,a rezolvit chestiuni
foarte esenţiale; puse de multr1 vreme" 1 •
,., ; De fapt, aşa cum ·s-a subliniat ·în ultimele decenii printr-o formulă
fericită, Revoluţia Franceză n-a însemnat. .,o bubuitud de tunet într-un
cer senin" 2 • Mai mult, cercetările au ·confirmat fără putinţr1 de tăgadă că
furtuna a fost ·amplu pregătită, atît spiritual; cit şi material. Conştient sau
in\onştient. Fie că· se acceptă . sau nu. durata de „ un secol şi mai .bine" pro-
ptis{1 de. uni-i- specialişti pentru acest complicat proces 3 ., Sau dad şi astăzi
premisele epocalei răsturnări social..,politicc continuă să fie -discutate şi. re-
em1Juate 4 • ·
Revoluţia de la 1789 a fost aşadar o·surpr-iză pregătită. .
·Pentru. a -înţelege îr1 ce au constat .cauzel6 Rev.oluţioi F-ranceze şi a
stabili existenţa momentelor şi tendinţelor ,prerevoluţionare în arealul so-
cietăţii franceze de pină acum două secole se ·cuviJIB -să ·ne oprim mai .întîi
a~pra trăsăturilor. tlefinitorii ale acestei .societăţi şi asupra .cadrului \storic
"'. : I•
1· „
N. 'Iorga., Istoria poporului frances. O Îlicercare· de exp\ica:ţie Bnr.urcşti. -1 CJ 19, J'I.'' 3.53.
2 Jacques ,{;odechot, T..a prise. de la Bastilk Paris; 1965. l;ormulă. reluată· .recc11t .de
acelaşi istoric. cu prilejul bicentenarului Revoluţiei Fi·ancezc, în J.'ctal ii, la France .. f>endant
la .Revolutiim (1789:C--1799.), sousladirectionde'Michel Vo·✓ellc,·Paris, 1988. p. 12. . · ·
. . ·a Albert llfathiez, La Revolldioh Fra»~aise, t. ·I. Paris; 1922; p.' I. 'Preci1a:rc-a·,,i"zează' o
c·fafoâre socfaî-politică, dai· "şi spirituală. , :
· :· :4 . La un:s,ecol şi aproape dollil <leccnii aprecia recţnt şi· Pier-re <.;haunu 11\0lllentul de ince•
put al pegătirii intelectuale a Revoluţiei Franceze. El contrazicea astfel limitarea originilor de
ace5t fe_l la .sec. XVIII, ca.în Les ori,:ines intellectuelles de la Revolutio,11 Franfaiu, 1715-1787,
Parjs,. 1_933, c011trib11ţie de artţel apreciată a fosţuli.ii p'r_of. de I~ Sorbona; ·D. · Morn·et. 1'radµcă
torii romăni ai cărţii lui 'Pierre Chaunu, La civilisatîoii· de (Europe claS.ţiq14e, Paris, 1966, identi-
fică_g.reşit pţ,aµtorul acelei „cărţi bune" cu H. Taine, confundîrid-o cu Les origines de la. Fril'ltce
contemporaine. iar din Trâi:tatits theolo,:ico-poiiticus. de Spiitoza, apă1,"1;1t în 1670, fac· două lucrări
de.oş~biţe.(cl, Pierr_e Cpaunu, Civilizaţi.a Europei clasice, ·rol. I, trad: de AMian :~1exandfo Do-
brescu şi Mircea Gheoighc,·nucureşfi,. 1989; 'j>: 20).' ·. ·: .. •. .. : ' .. · · '
·.· ...... _ -, '., ,.
european şi uniwrsal al pregătirii şi declanşării impactului revoluţionar.
Fiindcă dacă revoluţia „Marii Naţiuni" nu se Ya limita la spaţiul etnic fran-
cez, premisele ci n-au fost numai naţionale.
Dacă schimbările din ultimele douft secole, în ce priwşte geografia
fizidl a continentului nostru, sînt relativ reduse, iar etniile care îl popukaz,ă,
în pofida unor mutaţii, sint aproximativ aceleaşi, nu acelaşi lucru se poate
spune despre nivelul economico-social, civilizaţie, mentalitate şi cultură
sau despre organizarea şi dclimitftrile politice.
Cu <lesinenţft geografică, <lar şi spiritualft, înconjurat de aura mitu-
lui <lin antichitatea greco-romană, conceptul <le Europa, în condiţiile nece-
sităţii regăsirii unităţii prin credinţă, reapărea în evul mediu timpuriu su-
prapunîndu-se lumii creştine, propulsat îndeosebi de scopurile uniwrsaliste
ale Bisericii catolice 5 • Reforma şi marile descoperiri geograficr, precum aceea
a Lumii noi, cu misiunile de conchistft, colonizare şi creştinare pc de o parte,
prezenţa şi expansiunea europeană a Imperiului otoman pc <le alta, au t'icut
ca sfera şi conţinutul noţiunilor de Europa şi creştinism sft nu se mai snpra-
punft întru totul. S-a adăugat apariţia Rusiei ortodoxe ca marc putere euro-
peană, odatrt cu Petru cel Marc, care repunea în discuţie ideea unei a treia
Home. ln sfîrşit, suh influenţa dezvoltării filozofiei şi a cunoştinţelor ştiin
ţifice asupra naturi'i şi societăţii, unind raţiunea cu experienţa, în serviciul
celei dintîi, avea loc un proces de „desacralizare" a conceptului. Astfel, Mon-
tesquieu încearcă să explice prin climat şi alte condiţii geografice contrastul
dintre „slăbiciunea Asiei şi puterea Europei", dintre „libertate" ca apanaj
al popoarelor t'uropene şi „servitutea" caracterizin<l popoarele din ţririle
asiatice, între care enumerft Rusia şi Turcia 6 • Iar în 17-15 Academia de
ştiinţe din Paris subliniază că, în vreme ce celelalte pftrţi ale lumii se rarac-
tcrizează prin imobilism, Europa este acea parte a lumii care se schimbă
mereu şi care o schimbă prin progresul cunoştinţelor noastre 7 •
De la focalizarea europeană a creştinătăţii, fundamentatft traJiţional
şi conservator, se trece treptat în sec. XVIII la identificarea Euro1)('i cu „pa-
tria Luminilor" şi a progresului. Impulsuri în această direcţie se manifesta-
seră încă din <'poca Renaşterii. Dar acum regîndirea se baza pe critica uni-
versală. ,,Motor", ca să folosim terminologia mecanicistă a \'remii, impnl-
sionînd, prin sprijinirea ~ pe cuceririle noi ale culturii şi ştiinţei, îmlcpli-
nirea sarcinei reformatoare a „filosofilor". Cu alte cm·intc crearea unei noi
:;;tări de I ucruri care să medieze raţional mai binele universal şi să radieze
terestru fericirea generală. Critica nu cruţă nici creştinismul ca religie re-
velată, înclinîn<l spre „religia naturală" şi universalitatea deismului. Expli-
caţiile mecaniciste ale naturii, lumii şi vieţii pot duce chiar, în anumite cazu-
ri, la materialism şi ateism. Dar eforturile numeroase se îndreaptă spre încer-
carea de a reconcilia religia şi raţiunea, creştinismul fiind acceptat mai ales
ca factor moral necesar. Astfel, în articolul Europe, din celebra Enc:yclopid-ie
apărută între 1751-1772 sub redacţia lui Diderot şi d'Alemhcrt, prin care
se urmărea punerea la indemîna omului, plasat acum în centrul universului,
a unui instrument imediat al fericirii, prin cunoaşterea progresului mate-
rial al societftţii şi a legilor naturii, se recunoaştea că „Europa se impune
• \'ei!i şi Midiel De·,c,c•, l.'F.uropt tl 1, .it.,mdc ii la {i11 d.11 XVJJle sir.el,. Paris, 1970,
p. S şi urm . .,].a capitale ,J., !'Europe est M.ome", citim în ultima ,•,liţi.,, ,Jiu 1771, ,lin Dirtio-
Hna,irr dr Tret1r>11x, publicat ,Ic- il't.uiţi, t. li, p. 9i6.
• Montesquieu, J.' r:sţ>ril d,r.s loi-s, nouvelle, ,<Jition rt·vm· >'.nr Ies 11willcms t,·xks, Paris,
1...an1ier Frere~, f.a., p. 2i9-2.,2.
7 R. M01r.mic.r în _.fr.te-s dt1 r.r,1/.oqu, sur la ur,tfo11 d'Europe, Paris, 1961, p. 18 (Publications
Sorbonne-Recherdrt's, t. \"li).
14
prin creştinismul a dtrui morală hincfăcătoarc nu tinde dccit la fericirea
umanitătii" 8 •
Îm;estrat cu un larg orizont cultural şi îndrăzneală critidt, eliberat
de complexul autorităţii scolastice, filozoful în sens iluminist era înţeleptul
modem cc trebuia să devină principalul ghid spiritual al puterii. ln sen·i-
ciul unor suverani luminaţi erau invitaţi Voltaire sau d'Alembert şi Didc-
rot. Cu atît ar fi putut deveni mai „fericit un stat - se aprecia în citata En-
ciclopedie - cînd regele său va fi un filozof, sau cînd un filozof va fi n·gcle
său"•. S-a încercat chiar idearea unui portret robot al prinţului filozof, în
forma.rea căruia un rol important urma să revină călfttoriilor. Fidin', cn
în cazul Aventurilor lui Telemac de Fenelon, falsă continuare romanescă a
epopeilor homerice, sau în cel al Călătoriei tinăru/.ui Anacharsis în Grecia
de Banhelemy. Concepute didactic de feţe bisericeşti, amhde s-au bucurat
de largă audienţă pînă în răsăritul Europei, fiind apreciate şi în Principatele
Române. Exemplul liYresc nu e str;tin de efectuarea unor călătorii educa-
tive reale. As1fcl Ecaterina a II-a, suveran;i lurninat;l a Rusiei, îsi trimi-
tea în primrn·ara anului 17~2 moştenitorul, pe marele duce Pavel, c~re călă
toreşte sub numele de împrumut „contele de Nord", să viziteze, împreună
cu soţia sa, Europa: Polonia, Austria, Italia de la Florenţa la Napoli, Fran-
ţa şi retur. Deşi în asemenea ocazii pot interveni şi unele situaţii mai puţin
plăcute, ca lectura unei piese nepermise de cenzură: J,lariage de Figaro de
Beaumarchais, întîlniri şi corespondenţă neagreate de ţarinft sau izbucni-
rea indignată în public a mo.;,tenit.orului imperial la Napoli, în faţa regelui
şi reginei, cînd era lăudată legislaţia ţ;'trii sale: .,Lege în Rusia! Lege într-o
ţară în care cca care domneşte nu rrlmÎne pc tron <lecit călcîndu-le pe toate
în picioare!" 111 • Ceea ce demonstra nu numai perspicacitatea viitorului ţar
sau resentimentele pentru mama sa, ci şi creşterea îndrăznelii şi radicali-
1,area opiniilor sale critice datorită călătoriei şi contactelor emopene. Caml
marelui duce Pavel al Rusiei nu era singular. Cînd a aflat că a devenit regele
Gustav al III-lca, prinţul moştenitor al Suediei se găsca într-o lojă a Operei
din Paris. Şi alte niveluri sociale pun în practică acest complement al edu-
caţiei. Se adaugă alte dilătorii avînd ca obiectiv cunoaşterea celuilalt şi
lărgirea orizontului cultural. Se extinde emigraţia occidentală cu preocupări
intelectuale. lntr-o epocă în care de la ideea de „respublica chrir;;tiana" :i,e
trece la ceea ce Voltaire numea „la republique des lettres".
Europa era considerată nu numai cel mai civilizat dintre cele patru
continente cunoscute, ci „partea gînditoare a lumii". Şi în consecinţă vred-
nică să-şi impună autoritatea pretutindeni 11 •
Secolul XVIII reprezintă un moment semnificativ în evoluţia europo-
centrismului. Europenii ţin încă să se confunde cu universul civilizat.
Nu întîmplător regelui Franţei continuă să i se spună de către adulatori
,.primul monarh al universului". ln competiţie cu „monarhia universală'~
a Habsburgilor. Goethe crează conceptul de „Wcltliteratur", gîndindu-se
mai ales la literatura europeană. Iluminismul a adus noi motive de optimism
• Articolul era sem11a.t ,le ca·,alerul dt> Jaucourt, ,Iar e:,,:prima 1111 numai ideii, mai mode-
rate ale acestuia.
1 Vezi ~ F:ncyclnpidie ou IJictiomiairt raisott.itl drs scimces, dn arls ,I tirs Mii/ier •. J'~x-
tes choisis ... par Albert Sohonl, Paris. 1952, p. 1-1.
111 Comte Golovkine, l.u Cour d le Ytl(Jie de Pa1<l /~', Paris, 1910, p. 111.
11 Expresia, formulînd uu tip c\e gîndire specific, aparţine lui Paul Hazard (cf. La Pansh
e.uroţ,ie,1111 du XV/ll-t sih/t ,le .Mo,ile"Slfuiw ,, l.rssit1g, Paris, 19-46; trad. rom., Bucureşti,
198 I, p. 11.,).
15
şt m foi1cţic 'de aceastrl concepţie. Care făcea din Europa centrul•htmii 1:1_
Dar filozofii sint prltrunşi şi de tulburări de conştiinţ;t. Ca în cazul ~lpolo-
g'ici ·dvilizaţiei chineze şi a „bunului srllbatec" american sau a denunţării
exacţiunilor europene din ,,cele două. IndiiP, întreprinsă de abatele Raynal
în· celebra sa „istoric" publicată în 1780 13 • -~ ,· ; .
J)c fapt, celelalte regiuni de pc glob exist:i în funcţie de contacicle cu
Europa: lndcoscbi cu cca occidentală. Expansiunea europeană, începută
cu dt·scoperirile epocii Renaşterii, nu numai că elimină· treptat pctelt: . ~lbe
de pc harta lumii, dar .::reazrt numeroase enclave de dominaţie specifică ..
l)acă nu pune stăpînire pc continente întregi. S-a ajuns astfel la maT.i -im-
perii coloniale, pc bogăţiile dlrora se sprijină- şi dominaţia sau preemţ-iunea
în Europa ~j. Această luare în stăpinire colonială e pc alocuri fragilrt sau
contestată. Secolului XVIII i s-a spus, pc drept cuvint, şi secolul t:omer-
ţului. Stimulat de gindirca mercantilistă şi sclavaj, acest comerţ e în: n"iare
rnrtsui"ă maritim. Puterile coloniale, ca Spania, Portugalia, Olanda, •Anglia
şi Franţa, se confruntrt şi din acest punct de vedere; Pc rutele atlantice, în
Mediterana şi pc coastele Africii, în Pacific, dar mai ales in „Indiile apusene-"
sau ·,,răsăritene". Participarea flotei şi armatei franceze, alături de coloniş
tii englezi răsculaţi în America <le ~ford, la războiul de independenţă al aces-
tora împotriva Angliei a însemnat pentru regele Ludovic al· XVI-iea rea-
finrtatca puterii maritime a Franţei şi o revanşă la pierderea coloniilor fran-
ceze, sub domnia unchiului său Ludovic al XV-lca. Chiar dacă prin -spriji-
nul acordat împotriva duşmanului comun va contribui la apropierea• ban-
crutei regatului său. Financiar{t, dar şi politicfr 1·;_ Şi dacă prin victoria:.unor
colonii împotriva metropolei lor, devcnitrt ircv-PrsibiHi, se <lovedca pentru
prima oară posibilrt o ~uperioritate extraeuropcan[t pc linia i)rogrcsului so-
cia-politic- si a cuceririi li-bert[ttii.
·· · Încă de Jn declanşarea ci,' Revoluţia Franceză şi-a îndreptat ;i.scuţi~
şul împotriva tan,lgr -dezvăluite de criza· ,.wchiului regim". Caracteristic
majorităţii statelor·- europene.' Termenul aparţine epocii şi. ·a fosL utilizat
pri1Hre primii de .Mirahcau 16 . Precizat istoric în veaGul trecut, el îş.i'.păs~
trLaZfl si ·azi· prestigiul stiimific i;_ · ·
·. Pc' plan sooio-ccon~mic,' ;,l'Ancicn -Regimc" corespundea un~i-.. socie-
tăţ i dotriinant a·dstocraticc, · întt-tnciată pe• baze preponderent agran~ de· tra-
diţie feudal rt. Provocată d-c· scleroza sau descompunerea raporturilor -sociale
vx-i::itcnt,e.,şi .prin timiditatea .sau ,neîndeminarca unor tentative -•~.c ::i,s~nare,
. 1s A. l)i1pror1t, în Acfrs d; Coll~que, op. c"il., i;. -48. ,,:
13 M. De·,cze, op. cit., p. 16 şi urm. Vezi şi·cuiegerea de texte a·lui G.·-Esquid·. i1,'A.nti-
~.,,joniaţ~»ze:au X,.Vlll sie,ll! (l'abbe ~aynal), Paris, 194~ ...
8
:. . . . . ...
. • 14 Date sis_tcmatice la frederico Mauro, _l'Expansion europeenne (1600-1870),. Paris,
19M. lucrare apărută în colecţia, ;NoU'orellc Ciio" şi Ia:-M: De•reze, op: cit., apărută în nona i:olec:
ţie „ E·rolutioii de-l'lnimanitc".· Pedtrn imperiul colonial fra.1iccz: · J. Sainfoyant, · T.a· r"olonfsaeîon
Ji-anyaise sous l'.Ancie11 Re.gime (dzcXVe siecle a 1189), ·.rol. 1-,-H, Paris, 191,i~. . •.:.:~:;
.• l;; Histoirc dc_Fl'(fJice, sous .llL direction de Georg_es _Dubr, Paris, 19_8 I, p„ J21.şi 11rJ,·.:. .
•.. 18 .Vezi corespondenţa. secretă din 1790 cu n:gele Ludovic a.I XVI-iea, u·ndc· .,l'a.ncien
tcginie" era pns dcfa-.rrirahil 'îri cun\.pănă Cil „le noti".rcl etat l:Îii chosc",' pto·;o(:atrL de R~Îi't'>luţic.
Tot ca repudiPrc a unui trc,cut detestat, termenul aprtrnse în presă la sfîrşitnl anului anterior:
„Ne pas laisser clans un articlc constitutionnel des traccs de> l'c111cim reginii!" (,.Le Point du
jour'..' din.26 11oie111hri.e 1789).. . . . . .. , . , •
17 ln 1856, Alexis de Toquc-.rllc i~i intitula principala opcd. azi repul,lica_tă şi .re.~~-utaţă
J,'..,foci.e-11 Rcţimc et_la J~eool.uticn, ,J.::xell,lplu .în;,uşjt de Jţip.polytc.T_ain.e._carc .da, titlul de /,' Ancien
J?t'gime, în 1875, primului voi. din Les origitr.es de la Fra11ce_c,onten,po_rai11-c. t·,~ icac m;i._i..);jrzi11,
în 1970, Albert Sohc,ul îşi intitul;i. :(.a cris~ de (A1l~ii:_n ./Ugim_e,p~~•11ul:.r._ilum rliu .uUima.sa mare
$inteză, .La ciţ•ilisa.l(~ dţ_la l~evQLuti_an .Frqnr;ai.se, .ap;j,ruiă în (:pţecţ~?- , ,I,es gra.!1dcs ,c,i'{ilisations"
a .Editurii Ar:tha.nd .. Vezi: şi recenzia. np~str-,:1, iii. ,,Studii. 1'i;·,is.t( .de _isţorie" 1 XXY, · \9,n •.lJr.. 2,
p. "114-417. Anul 1976 adaugă o nouă sinteză remarcabilă, L'A11cim IUgime, de Pierre Gpu,bert.
confruntate cu durinta c,·it{trii sau inl{ttudrii efectelor oncarur reforme
înnoitoare care ating~•au privilegiul şi rutina, criza se a<linccşte exp~oziv
spre sfirşitul Sl'colului XVIII. Deşi tot în cadrul acestei socicUtţi se ivesc
şi se dczrnltrt mai mult sau mai puţin mlftdiţele noii societăţi capitaliste.
E_ drept, mai pretutindeni, n:chiul face cu greu loc noului. Totuşi vraja imo-
b1lit;1ţ ii se rupe tot mai des şi alături <le ideea lui „l'etcrnel retour" sc ;m-
pulll· ideea de progres. Prin dezvoltarea oraşelor şi a economici de schimb,
prin apariţia creditului şi a industriei, prin încurajarea ştiinţelor şi a artei.
Intr-uu cm·înt prin noile lumini ale culturii şi civilizaţiei A căror princi-
pal purtfttor de cm·înt de,·inc Occidentul. Pînft în stepele îndepărtate ale
Rusivi. Sau printre cei zidiţi - ca srt folosim puternica imagine a lui Victor
Hugo - îu fort;ll'eaţa asiaticrt a Imperiului otoman 18 . \'ecesitatca unui
pron·s ren>luţionar e încă discutată. Recunoaşterea iluminismului e apana-
jul elitei şi al unui anume cosmopolitisrP. Dar ideea utilităţii înnoii"ii socio-
economice şi spirituale coboarft pc alocuri scara socialrt, P._rin neprivilegiaţii
înstăriţi sau privilegiaţi sdtpătaţi şi în masa popoarelor. In virtutea comu-
nic;,rii tradiţionale, dar şi a modernizării conceptelor de stat sau naţiune.
Din punct de w<lcre politic, ,.vechiul regim" definea îndcoschi ab-
solutismul monarhic „<le drept divin". Data exactr1 a apariţiei sale e difi-
cil dl' fixat. S-a estimat pentru Franţa o existenţă de trei secole 19 • Cert este
că absolutismul s-a născut din necesitatea de a pune capftt anarhici şi fă
rimitririi feudale, instaurind mai multft stabilitate şi ordine, promovînd un
procl's de centralizare aflat în diferite stadii de finalizare. Acest proces, în
cazul Franţei şi al altor ţări europene, a coincis cu tendinţele de moderni-
zan·, a cftror necesitate s-a resimţit nu numai la nivelul administraţiei de
stat. Monarhia aşa-zis „absolut[t" a fost definitft recent ca „un
compromis instabil între construcţia unui stat modern şi menţinerea prin-
cipiilor de organizare socială moştenite din timpuri feudale. Regim ames-
tecat dl' patrimonial, de tradiţional şi de birocratic, dup{t teminologia lui
Max \\.l'l>N, care n-a încetat s;t teasft o dialcctidt a subversiunii în interi-
orul corpului social". În aceste co;1diţii „vechiul regim c prea arhaic pentru
ceea cc comportft ca model şi prea modern pentru ceea cc arc arhaic. Con-
tradicţie fondanwntalft care SI' dez,·oltă în secolul X\'III, <lupă moartea
lui Ludovic al XI\'-ka. Cei doi poli antagonişti ai săi, stat şi societate, sînt
din ce în cc mai puţin compatibili" 20 .
J)e fapt incompatibilitatea dintre vechi şi nou se manifestrt chiar în
structurile statului. t·rmărind procesul de reformă al statului francez, care
avî11d ca apogl'u domnia Regelui Soare a continuat sub urmaşii săi, contem-
poranii acestuia observau la sfîrşitul secolului al XVIIl-lea, nu fără temei,
c;t monarhia centralizatrt administrativ, actionînd birocratic, caractcris-
ticf1 absolutismului a perpetuat în esenţă „de~potismul" guvernării feudale.
Mai mult, deşi mai puţin „barbarft", noua formă de „ tiranie" ar fi contri-
buit. prin lipsa contactului direct cu poporul, la acutizarea crizei socio-po-
litic,· ~1 . De altfel, forma cca mai inaintatrt a absolutismului din secolul XVIII
18 l>e fapt mar!'lc f>Od frauce, tra11sfig11ra artistic cu forţa g<'niului şi în spirit romantic
sit11aţiaro111{111ilor sul> robie olomanr, (d. \'icior llugo, I.a /fgmde des sih/cs, Paris. 19(16, p. 288
şi urm.).
'"Alh·rt Sol•oul.,,J,. cil .. p. 37.
"° Franr;ois Furl'l, l',·11sa la u,·,,,,/11/ion l'ruur;aisc, Paris, 1978, p. 176 ~i urm.
01 , • .\insi, <l<'puis l'oriţ.:in,· de la monarchie, nous a·,ons alt!'rnati·fl'llll'lll ţ.:<'.•mi sous Ic
despotism,· [{•oda! l't sous le despolisnw ministfric-1 ... !'un appartenoil plus a la harharie, l'autrc
fot atroce" l'lc., /11/rodur/ion ,, la Rfvo/11/ion, .,Rc•,olution ,le Paris", 1790, p. 6 şi urm.
2- c. 6i8 17
a fost definită, nu intîmplf1tor, ca „despotism luminat". Cu alte cuvinte
absolutismul orientat „filozofic" după noile precepte iluministe. Tent::tivr1
reformatoare aplaudată de spiritele înalte ale vremii, avînd ca principali
protagonişti pe regele Frederic al II-lea al Prusiei, pe impr1ratul austriac
Iosif al II-lea şi pe ţarina Ecaterina a II-a. La care se asociază mai devreme
sau mai tîrziu regele Suediei, Gusta\' al III-lea, regele polon, Stanislav Po-
niatowski, sau alţi principi, mai ales din Germania şi Italia, ca marele duce
al Toscanei, Leopold, fratele mai mic al lui Iosif al Ii-lea. Dar şi regatele
iberice prin miniştrii reformatori Aranda, Campomanes şi Floridahl;•nca
la Madrid, marchizul de Pombal la Lisabona. Mişcarea înnoitoare C:j1tatii
în final, prin jumăt;1ţilc de măsură, •inconsccYenţele, procedeele inadeC\·ate
de aplicare sau unde trăsături utopice. Şi mai ales datoritr1 rezistenţei cer-
curilor conservatoare. Opoziţie şi insuccese, credem, hotărîtoare prntm
insuficienta atracţie practicrt a experienţei în cazul r<'gilor Franţei. Chiar
dacă pentru sultanul Sclim al Iii-lea, reprezentantul despotismului asia-
tic pc scena europeană, dar cu Ycleităţi reformatoare, LudoYic al XVI-lca
era întruchiparea demnă de admirat a despotismului luminat 22 •
De fapt, modelul străin cel mai apreciat şi chiar im·idiat în Franţa
epocii rămîne pînă în a doua jumătate a secolului -- oricît de paradoxal
ar părea - cel al Angliei, considerat5 duşman ereditar al monarhit·i ;nc;t
din timpul Războiului de o sută de ani. Calitate transformată periodic, aşa
cum am mai menţionat, de noi contradicţii şi conflicte în realitate curentft.
Dar dacă în timpul fazei parlamentare a Frondei, la mijlocul secolului X\"II,
Parlamentul din Paris căuta să folosească nemulţumirea popular::\. pf'ntru
transformarea puterii parlamentare tradiţional juridice în putere politid
împotriva absolutismului regal, aceste veleităţi nu erau strrtinc de reuşita
Parlamentului din Londra în lupta împotriva regalităţii din timpul pri-
mei Revoluţii engleze. La rîndul său, prinţu! de Conde, vărul regelui Franţei,
în cea de-a doua fază a Frondei, cea a principilor, nu găsca nici în regicid,
nici în protestantismul sau originea social;1 a lui Cromwell vreo piedid se-
rioasă pentru un principe de sînge care· voia să negocieze cu Anglia sprij i-
uirea răsculaţilor francezi. ,.Eu consider - scria el noului lord protector
al Republicii, folosind titulatura de „Alteţa voastrf1" - popoarele celor
trei regate 23 în culmea fericirii, văzînd acum hunurilc şi Yieţile lor încre-
dinţate conducerii unui om atît de mare" 24 •
Dincolo de contenciosul militar şi politic lăsat între Franţa şi Anglia
de domnia regelui Soare, de animozităţile religioase şi dinastice pro,·ocatc
prin revocarea în Franţa a Edictului din Nantes (1685) şi „glorioasa Rcrn-
luţie englezf1" (1688) sau de concurenţa colonială şi maritimă, gîndirea şi
realităţile de peste Canalul Mînecii au rămas un punct <le atracţie, pus in
valoare uneori C'TIComiastic de reformatorii francezi ai Luminilor în secolul
următor 25 • S-a înrădăcinat treptat în spiritul public opinia că monarhia
constituţionalrt şi parlamentară, fundamentată pe colaborarea nobilimi
2 2 Stanforcl J. Sha\\", Hislory of thc 01/oman 1:mpirc 1wd .\Iodem Turkty, ·.,ol, I, t·a.-n-
hriclg,· 1978, p. 260.
23 Anglia, Scoţia şi Irlanda.
24 Eugene Despois. Hivv/11tion d'.-J 11~/dern•, 1603-1688, ,kuxieme cel., Pari,, Lih.iiric
J>agnrrr<', f.a., p. 132 şi urm.
2• ,, Kaţi 111 wa engleză - afirma Yoltaire în Lcltrcs sur Ies A nţlais - este singura de pe
pămînt care a izhntit să îngrăclrască putnea regilor, ţinîndu-le piept; acolo scniorii sînt :nari,
fărli neobrăzare şi fftră vasali, iar poporul ia parte la cirmuirea ţării fără să jeneze".
18
cu marea burghezie, poate prnmova controlul puterii, odată cu salvarea
sau înrădăcinarea altor drepturi şi libertăţi. Apărarea individului prin „ha-
bcas corpus" apare ideală pentru cei ameninţaţi de arbitrare ,Jettres de
cachet". Propusă de John Locke, ideea separării puterilor în stat devine
„clasică" prin Montcsquieu. Dacă din punct de vedere politic, Anglia apare
pe continent ca un exemplu de guvernare mixtă prin colaborarea dintre
monarh şi parlament,. pentru ,:eformatorii economici se transformă într-un
model de rezolvare a problemelor înnoirii tehnice şi organizatorice, <le re-
vitaliza1·e modern;i a comerţului, de cointeresare a aristocraţiei nu numai
în dezvoltarea agriculturii, iar din anii 1760-1780 în leagănul primei „revo-
luţii industriale" 26 •
Acest inceput contribuie însă şi la accentuarea discrepanţelor sociale
<lin :Marea Britanic, odată cu creşterea populaţiei şi înră'.utăţirea situaţiei
materiale a claselor sărace. De aici apariţia spre sfirşitul secolului a discu-
tatei teorii a lui :Malthus 27 • Se deteriorează şi imaginea politică. Ca ecou
al corupţiei şi inechităţii de reprezentare. Datoritrt tentativei nereuşite de
restaurare a puterii personale intreprinsă de regele George al III-lca. În con-
trast cu dezinteresul înaintaşilor săi din dinastia de Hanovra, mai preocu-
paţi de micul lor principat german, care încredinţaseră la Londra condu-
cerea efectivă a puterii executive primului dintre miniştrii lor. Dar mai ales
în urma izbucnirii răscoalei coloniilor engleze din America de ~ford şi eşe
cului înăbuşirii ci.
Momentul declanşării Revoluţiei americane nu e uşor de precizat.
Se propun şi astăzi date diferite: 1763, 1770, 1775, ultima marcind de fapt
începutul Războiului de independenţă sub conducerea lui George Washin-
gton 28 • Oricum ar fi, istorica Dcclaratie de independenţă adoptată de Con-
gresul „reprezentanţilor Statelor {;nite ale Americii" la 4 iulie 1776, a cons-
tituit un moment-cheie ideologic şi politic. Iar autorul său principal, Thomas
Jcfferson, a fost, după Benjamin Franklin, personalitatea care a adus o
20 Vezi şi T.S .. \shtn11, The i11d11s/rial Rrvolution, Lmulra, 1957; E.A. ""rigley, l.t' pro-
cess11s de 111odcniisalio11 ci la revolutirm i11d11s/rielle Nt A 11ţţlelenc, ,,.-\11naks E.S.C.", 1973, nr. 2,

p. 519-5-i0.
27
Ea a fost <'Xpu<t anonim in l:'ssay 011 !he principles of popula/ion, Lou<lra, 1798. Con-
fortu acestei te-orii, populaţia creşte iu proporţie geometrică faţr1 de cn•ştcrea in proporţie arit-
metică a a'll1ţil'i naţionale. De unde concluzii sumbre pentru ·,iitor.
"' Dintre lucrările de specialitate ale istoricilor americani care considnă annl 1763 ca
început al Rt··,oluţici americane, cit[un: E. S. Morgan, The Birlh of Rcp11hlic, 1763-1789,
l\ew York, 19.56; J.T. l\tain, The Uppe1·Ho11sei11 RevolutionaryAmerim,1763-1788,1\la,lison,
1967; :'11. Jcnsen, Fo1111ding of a Xatio11 . .-1 Hislory of the American Uevol11tion, 1763-1776,
l\cw York, 1968; Thc Rei11/erprelation of !he American Revolution, 1763-1789, cd. hy J.P.
(;reene, ~cw York, 1968; E. J. Ferguson, The .4 maica11 Revolutimi. A General History, 1763--1790,
Homewuo<i, 1979. t:neori chiar şi Răzhoinl de indepemlenţă apare dilatat pină la datarea amin-
tită a Re·,oluţiei: D. Higginhotham, The War of .-lmerirn11 Indepmdence. :\filitary attitucles,
policies rwd practi,e, 1763-1789, Xcw York, 1971. Pentru anul 1770 ca început al Revolu-
ţiei cităm; Dornmtnls of tlu Amerinm Rrnolutions, 1770-1783, ,:ol. I-VII, ed. by
K.C. Da·,ics, Sha11110n, 197.,- 197-4; D.B. Da·til·s, The Problem of slavcry iii thc Agc of R,·volu-
tion, 1770-1823, lthaca, 197.5. Opinie susţinută şi de istoricul francez J. Gockchot, cu prilejul
Bicentenarului Revoluţiei Franceze (op. cit., p. 12). Dacă în fa·rnarca de·,ans[1rii anului 1775 se
pronunţa şi prima monografie istorică g<•nerală a l ·. S ..-\. apărută în limha română: .-\llan Xe·,ins
şi Henry Steele Commager, Istoria Stalelor l!11ite, Bucureşti, 19-'15, p. 67, tra,I. antorizatri de
Ambasada Amnicană în Romfmia, în schimb relnind opinii mai ·,echi din istoriografia străină,
monografia lui Alexandru Yianu, Istoria S.F.A., Bucureşti, 1973, p. 1.5, fixcadt începutul „pri-
mei Rc·,oluţii Americane", pentru 1775, o daHt cu „Războiul revoluţionar".
19
contribuţie majorii la cunoaştl'rea şi sprijinirea tînftrului stat de peste ocean
în Franţa şi prin ea în Europa :!9_
Ne afl:un într-o epocă în care pentru elita cosmopolitft de la Madrid
la Petersburg „Europa franceză" era o realitate şi Parisul era considerat
,,model al naţiunilor străine" din pur ctul de vedere al culturii şi civilizaţi
ei 30 • Cit despre limha franceză, ca se impusese de aproape un secol şi ca
principal mijloc de comunicare intcrnaţionalrt pc plan politico-diplomatic 31 •
De altfel, la haza ideologici Revoluţiei americane se regftsesc alături
de ideile lui John Locke şi cele ale lui Jean Jacques Rousseau. Ele rewneau
însf1 pc hătrinul continent cu o forţă nouft prin implicarea în practica poli-
ticft. Iar dacft flota cngledt transporta înapoi în metropolă pe „loialiştii"
conscrvatcri cei mai îndîrjiţi, flota francczf1 readucea în patrie participanţi
înflftcftraţi la victoria revolutici americane, ca marchizul de Lafavettc si
alţi tineri nohili sau burghezi, care v<>r juca un rol important militar sa~
politic în n·,·oluţia din propria lor ţarft 32 •
l·nii contemporani sau istorici considcr;i Rc,·oluţia americanft înche-
iatri odatrt rn I>edaraţia de independenţă. Alţii evită denumirea din dife-
rite motive. 1)ar nu se pcate nega cft Rftzboiul pentru indt'pendenţă din se-
colul XYIII al coloniilor engleze din America de ~orei a implicat o adcvăra
tft revoluţie, inspiratft nu numai de H'Yoluţiile anterioare europene, ci mai
ale:; de necesităţile locale. Can'-i conferă autenticitate şi forţa exemplului.
„Aceasta este incontestabil - s-a precizat recent - o rc,·oluţic politică
prin substituirea printr-o repuhlicft independentă a unei monarhii coloni-
zatoare, o revoluţie socialii cu publicarea de cfttrc fiecare din cele treisprezece
statv confrdcrafr a mwi C<,nstituţii, precedată în general de o << declaraţie
de drepturi,>. Cca a \"irginici ,·a scn·i de altfel drept model in Franţa, la 1789.
Apoi a11:c:amhl11l Statelor t·n 1te este acela care a proclamat o constituţie
în 1781, constituţie înlocuim în 1787 prin alta, mai eficace, încă în vigoare.
Revoluţie socialrt şi prin confiscarc.-.t şi vînzarca către patrioţi a bunurilor
loialiştilor emigraţi, ca şi prin abolirea rcdennţclor cvasifcudalc care apă
sau asupra unor pămînturi. Rc,·oluţie cco11omicâ, în sfîrşit, prin suprima-
rea <<cxclusivului>► care rezerva metropolei dreptul de a transforma mate-
riile prime produse de către colonii şi monopolizarea transportului lor" 33 •
Propaganda americană pentru cîştigarea de alianţe şi simpatic în Eu-
ropa include şi alte capit1k <kcît Parisul (la Haga s-a aflat John Adams),
~• l'c·ntru ,··rnlnţia şi ~r·11111ificaţiil<· 11111llipl<' ak alianţc·i franco-an1c-ricane. ·1<·zi şi: \Y.C.

Shuchco111l><·. FI,,· .·l111.:ri.-f111 l?,1,,,/1-1/io;i "'"{ /he l'rcud1 .-lllifl11.-c. :\',·"· York. 1969, Jkspn· con-
trihuţ ia lui Franklin in moci special: C. Sto11rzh, l1,·11jflmin Fm11hl i11 a11d .-I 111crirnn Foreig,i
Policv, Chicago, 1954. D<'spr<' co:1l rihuţia lui Thomas Jdfnson: D. }lalrnH•, .fcfferson (1111/ his
Time, ·rnl. I. J!oslon, 19~8.
311 J~loricul cll' artfl 1.onis ]{(·au atdigt·a atl'11ţia în f"poca interhelică. într-o lncrarl' <le
răsu1H·t, can· 11r111ftn·a hl'gl'1nonia spiritualft francczft incepind cn Ludo-,ic al \:TY-ll'a, nsupra.
valorii caractc-ri1a111l' a opusc11l11l11i l'aris. /,· mod,'/r des 11alio11s f!l'anghcs, 011 l'I:'uropi: fran-
('oise, \"!'neţia. 1777, publicat de 111archiznl italian Carraccioli. ambasadorul rc•gatutui cil' r\ea-
pok la Curll'a lui L11do1ic al :'\.\"1-h-a (cf. Louis !{{·au. l'I:'11mp„ frfllzyaisc a.11 sicrie des l.wnii:res,
Paris, 1971, p. 9). O rl'c·,aluan· critic:, mai n·n·ntrt a hl'gemonil'i francrzc· amintite, într-un
suhcapitol sp<'cial din mono.!!rafia tui lh·11{· 1'0111<'a11, l.'l:'11rnpc des J.1111,ih-cs. Cos111opolitis111c ct
unii,' , urof'eeunc. J>aris, 191i6.
:n Cd 111ai ·,echi tratat inll'rnaţionat în liml,a francc-ză e considerat Tratatul <ll' pace
incheiat în frhruarie 1679 la '.\"ijmc'g!'n (Olanda) între· Franţa lui l.u<lo-,ic al X\"l-lea, sprijinită
ele A11glia şi S11l'dia, ca putere îrningătoare, ~i Olanda aliatri cu Spania şi Imperiul g<'r111an.
32 Printr!' acc~tia: .\uhert-J>uhar<'I·, Berthic·r, Birou, Custinl', Dampicrrr, l\fathicu
Dumas, Duportait. Jo:mlan. fraţii Thc-odorl', Charll's şi .\lexamlrr Lamrth.
• 3 Jacqul's Godcd101, op. cil., p. Ll.
20
fiind sprijinitft şi de alţi participanţi decit cei francezi la W"izlniul de in<le-
p:~ndenţrt: italianul :\lonzi, prusianul Steubcn, polonezul Kosciuszko. Tot
în serviciul cunoaşterii şi aprecierii se înscriu dlătorii reciproce de studii,
participarea comună la recepţiile curţii, saloane, cluburi sau acţiunile ma-
sonice. Cartea şi presa îşi au rolul lor 34 • Printre cei cîştigaţi de ideile şi ima-
ginea Rcvol uţici americane se aflrt filozoful Condorcet şi publicistul Brissot 35 •
Acesta din urmft întreprinde între altele şi o dl[ttorie de documentare în
America. ,.Deosebirea între clase începe s:i disparii", consemna el dup;t vi-
zita în statul \'irginia ( 1787).
Angajat într-o adl \'[1ratrt campanie pentru democratizarea societrtţii
0
şi !fugirea orizontului de cunoaştere, Jacques Pierre Brissot publica în de-

ceniul 9 al n•acuki tm J•..'xamen rrilique dt's voyages dans l'.~1"nt:riq11c scpte11-
lrio11alc de Jl. fr marquis de C!iastelux. Conceput ca o scrisoare deschisr1 sem-
natrt cu iniţialele J. P. B. de \\'., opusculul îşi îndrepta s;1geţile în special
împotriva opiniilor eronate ale nobilului francez despre quakeri, negri şi
în general despre popor şi om. Folosind un procedeu epistolar similar, Bris-
sot oferea în 1785 exemplul poziti,· al Revoluţil'i americane, cu opera sa
constituţionalii democrati6t şi punerea în ,·aloare a dreptului natural al
popoarelor la insurecţie pentru libertate şi o viaţ;L mai hunft. El supunea tot-
odatrt discreditului public despotismul luminat al lui Iosif al II-lca, fratele
reginei Franţei, prezentat de adulatori drept „Ic monarque accompli", în,
dour1 scrisori pamflet puhlicatl' anonim în Franţa, dar a\'înt! ca localitate
ficti,·;1 de editare, capitala Irlandei 36 • Discuţia era angajatr1 în cea de-a doua
dintre acestea cu referire comparati,·rt la ri"iscoala romfrnilor din 17 84 sub
conducerea lui Horea şi la programul acesteia: ,.Dacă aceste propuneri erau
nedrepte, trebuie spus că declaraţiile din Statck l"nite ale Americii erau la
fel de nedrepte, cr1ci ele sînt exact aceleaşi. Egalitatea perfrct:i pc care Pt'n-
sylvania, de exemplu, o doreşte între toţi membrii societr1ţii, distruge orice
idee de nobilime şi antreneazf1 consecinţa că impozitele trebuie să fie repar-
tizate la fel. Dacr1 americanii erau îndrituiţi sr1 se revolte, fiindd ,·oiau sft-i
impun;1 la taxe făr;1 consimţămîntul lor, cu mai mult aveau acest drept ro-
mânii care nu posedau nici proprietate, nici libertate, care se aflau la bunul
plac al unor stăpîni nemiloşi" 37 •
Dar criza re,·oluţionarft a ,·echiului regim se m;rnikstrt şi in vecinr1ta-
tca Frantei.
Cînd. pe terenul mereu minat din punct de vedere economic şi religios
al Irlandei, unităţile de „lrish Voluntcers", constituite pentru apărarea
"" I{. H. Palmer, l.'infl11t11cr de la. Hivolulin,i amirirnine o, l,urop,, . .,Annaks histori<111C'S
dt· la Ri•·rnlution Fran<;ais<'", II, 1976, Jlf. 226, p. -18-1--19K Despre contribuţia lni John A<lams
în mod sp„cial: S.F. Bemis, Jo/111 Quincy Adams mul !he Fowulatioti of Americrm Forei~ti Policy,
c\'ew York, 19-19.
:i;; \"!'zi si I.nev'.\[. Gidll<'V, l.'iufforno· ,lt-s l~ta/s lr>1is d'.1111irique sur Rrisso/, Cot1dorat
el .llmr Uolau,Î, Paris, 1970. ·
34 Ceh• clonă scrisori dt·schist• alr lni J. l'. Brissot an apărut în broşură snh titlurik: L'n
difmseur d11 pe-11plc ,; /'l,111pa1·ur jos,·ph 1 l sur son rf,:lemenl concernant l'imigrntion, scs diverses
riformcs etc., Dublin, l7X.5, .51 p.; Second,· 1,•tt,·,· tl'uu dffenseur du peuplr ,, /'F111pcre11r Josepli
II sur son rfl(le111enl c,;nccnuinl /'i111igralint1 ci priHcipalemenl sur son revolte drs l'a/aques; o"
l'on discule ,, fond le droit d,· rfro//e du p1·11plt', Duhlin, I 78.\ 9S p . .-\mht'lr forrnl'ază un coligat
la Ilihliot,-,ca lfrgal;l din llrnxt'lll's (cota 11 2.1990 A). Din l'.<'il d1·-a doua scrisoare am folosit
t>xrmplarnl aflat în ,·.o\('cţia d,· vari<' rar;'t a llil,Jiokcii Aca<l<"mi,-,i Rom{ul<' (cota 11 12.5 X7 I),
care a aparţi1111t lui B. P. Hasdeu.
'" Scc011de Id/re, op. cil., p. 79. T<"xtul .. sni~orii" a fost rl'prrnlus n·cent în hvoardt' răs
coalei lui Hurca, sub n·d. ac.ad. )kfa11 Pascu, s<"ria li, ·,ol. 111, publicat ci,·'\". E<lroiu, L. Gycmănt,
Yolkn \\'ollrna1111, E·,a S<·lrrka Mir1a, llur,in·~ti. 191-i. p. 39.5--.-1.12. Yr1i ~i Pompiliu T<'odr>r,
lnterferwţe i/umi11iste w1·oprne, l"luj-'\"apont, 1981, p. l.'i6-- IÎ.>.
21
împotriva unei eventuale debarcări inamice în timpul războiului cu fostele
colonii americane, sprijinite maritim de Franţa şi Spania, ameninţă cu răs
coala pentru a determina guvernul englez să abroge dispoziţiile anticatolice
din Bill of Test privind. ocuparea funcţiilor publice, la Londra izbucnea o
mişcare protestantă potrivnică transformată· în răscoală, cunoscută sub nu-
mele de „Gordon Riots". Vreme de opt zile, în iunie 1780, strada asaltează
casele celor bogaţi şi banca Angliei. Mişcarea s-a soldat cu 300 de morţi şi
!36 de clădiri incendiate. Din 1787 acţiunile insurecţionale irlandeze vor fi
reluate în sudul insulei 38 •
Republică oligarhică, condusă de un patriciat, Geneva era frămîntată
în 1781-1782 de nemulţumirile majorităţii populaţiei îndepărtată de la
guvernare. în fruntea acesteia se aflau „nativii" coborind din emigraţi mai
recenţi de două secole şi lipsiţi de drepturi cetăţeneşti. În aprilie 1782, după
două zile de luptă, puterea restrînsă a patriciatului era înlăturată. Dar după
ce conducătorii acestuia cheamă în ajutor cantoanele elveţiene Berna şi
Ziirich, Piemontul şi Franţa, vechiul regim era restabilit şi revoluţionarii
siliţi să ia drumul exilului. Unii, precum bancherul Claviere, vor juca un rol
important în cursul Revoluţiei Franceze 39 •
Dacă sistemul republican confederativ adoptat de Statele l..rnite ale
Americii n-a fost străin de exemplul elveţian sau olandez, principiul vaselor
comunicante a funcţionat şi în cc priveşte influenţa inversă. Deoarece Vil-
helm ;,l V-lea de Orania, suveranul sau stathuderul Provinciilor Unite, cum
se numea Olanda de la proclamarea independenţei în pragul secolului XVII,
urmftrca sft-şi consolideze puterea personală, şi eventual să se proclame rege,
refuzind reformele cerute atît de către burghezii muncipalităţilor, cît şi de
către „patrioţii" democraţi, aceştia se aliază, înfiinţează cluburi, comitete
de corespondenţă, o gardă civică,. luind exemplu de la patrioţii americani
şi cer ajutor Franţei. Răscoala se întinde în principalele oraşe. În 1786 sta-
thuderul era destituit, iar o comisie de cinci membri se însărcina în numele
patrioţilor s.1. restaureze instituţiile republicane. Vilhelm V apelează la cum-
natul său Frederic Vilhelm II, regele Prusiei, şi la concursul flotei britanice.
Prusienii ducelui de Brunswick (Bral!_nschweig) înfrîng pe patrioţi, restau-
rînd pe stathudcr în atribuţiile sale. In afară de patrioţii închişi, numeroşi
alţii se refugiază în Franţa şi Belgia to_
În acelaşi an, 1787, reformele încercate de Iosif al II-lea în Ţările de
Jos austriace, reprezentînd cea mai marc parte a teritoriului Belgiei de azi,
nemulţumesc cercurile clericale şi conservatoare (statiştii conduşi de avo-
catul Van der Noot), dar şi pe patrioţii ayînd în frunte un alt avocat, Vonck
(vonckiştii), cărora le apar insuficiente. Colaborarea lor alungă pe austriaci.
Un act de unire al provinciilor belgiene după modelul Constituţiei ameri-
cane din 1781 era redactat la 11 ianuarie 1790. Divizarea din nou a von-
ckiştilor şi statiştilor, mai ales după cc Leopold al II-lca preia puterea în
Imperiu, arătîndu-se dispus să renunţe la reforme, uşurează misiunea trupe-
lor austriece, care le ocupă ţara 41 • Prilej cu care era înăbuşită şi răscoala
din Episcopatul de Liege vecin.
38 Jacques (;odechot, op. cit., p. H; Jean Tu larei, Jean Fran,;:ois Fa yard, Alfred Ficrro,
Histoire et dictio1111aire de la /Uvolutio:i franyaisc, 1789-1799, Paris, 1987, p. -438 şi urm.
ag E. Golay, Les caraclcres originaux de la Hevofotion gfnevoisc, .,Bulletin d'histoire de
la Re•,olution fran,;:aise", 1982- 1983, p. -45 -67. ·
40 Vezi şi P. Gcyl, La JUvolution batave, 1783-1798, Paris, 1971 (Societc des etudes
robespicrristcs); S. Schama, Patriots and Libcrators. Revolution in the Netherlands, 1780-1813,
Londra, 1977.
41 J. Cracyl,cckx:, Tlie Brabant )frvolutio11, .,Acta Historiac Nedcrlandica", t. IV, 1970,
extras; J. Polarsky, La revolution brabany0nne, .,Clio", 1979, p. ,5-4-6-4.
În concluzie, ultimele decenii ale secolului XVIII găsesc pc locuitorii
Euro;Jei in faţa unui tlteatmm niundi prea puţin liniştitor şi nu întotdeauna
acce::;i\Jil. Cu_ scene diferite. Cu spectacole în faze deosebite de pregătire sau
dcsfaşurarc. In care ci înşişi joacă un rol mai mare sau mai mic. Mai bine
sau mai puţin bine. De unde îndoita dorinţă de cunoaştere şi comunicare.
Odat,i. cu înţelegerea şi respectarea legilor naturii şi cu voinţa firească de amc-
lioraa: a vieţii individuale şi sociale. ·
În acest scop, unii mai încearcă să întoarcă înapoi roata istorici. Alţii
sînt tot mai convinsi că trebuie căutat ceva mai nou. Două dircctii de schim-
bare caracteristice,' din care cca din urmă explică apariţia Eur~pci Lumini-
lor. Cu rădăcini înfipte în umanism şi clasicism, dar şi în noile cuceriri ale
gindirii şi ştiinţei.
La început, îndrăzneala înnoitoare aparţine mai mult elitei „filozofilor"
şi a principilor sau altor privilegiaţi sprijiniţi pe învăţătura acestora despre
prog,l'.s. Pătrunse de noul spirit, categoriile neprivilegiate ale burgheziei
se pmnunţă pentru lărgirea drepturilor şi libertăţilor uneori pînă la genera-
lizaTL-a lor. Tot mai numeroşi sînt cP-i care consideră drumul spre progres
prea lung şi prea lent. Spiritul reformist nu corespunde întotdeauna frămîn
tărilor din adincuri. De aici răscoale şi revoluţii a căror erupţie sparge crus-
ta imobilismului sau încearcă ruperea zăgazurilor ridicate pentru înaintarea
treptată a forţelor progresului pe făgaşuri ştiute şi în condiţii cît mai puţin
distrugătoare. Tentative înăbuşite de obice.i sîngeros şi conservator.
Europa apărea locuitorilor ei divizată şi inegală, atît ca expresie geo-
politică, cît şi ca nivel de dezvoltare social-economică şi culturală. De aceea
se fac eforturi vizibile de unificare. Nu numai traditional dinastice sau urmrt-
rind tot tradiţional unitatea în numele credinţei, ~i şi prin promovarea spi-
rituiui civic şi reformator, a toleranţei religioase, a educaţiei prin cultură,
a r:,'ipindirii presei şi ideilor. Pe plan politic intern se tinde spre centrali-
zarc:1 administrati,·ă, dar şi spre coroborarea acesteia cu un consens mai
larg.
Concomitent însă, în raport dialectic cu această tendinţă unificatoare,
se manifestă si tcndinta contrarie de individualizare, de desprindere a indi-
Yid~iui din legături ca~e păreau indisolubile vechii societăţi. Unii reformatori
social-politici cred naturală legătura contractuală liberă, pretinsă şi de noua
economie liberalft, care singurrt ar putea creşte „avuţia naţiunilor" în con-
cepţia lui Adam Smith. Apare idealul egalizării şanselor şi al ierarhiei so-
ciale de merit în locul celei tradiţionale de sînge, transformare fără de care
mulţi Huminişti francezi nu pot concepe realizarea terestră a fericirii. Pro-
punind respectarea omului şi dezvoltarea neîngrădită a individului, necesi-
tatea cultivării si pcrfectionării sale, nedinta profundi în valoarea creatiei
libere şi libertăţii cunoaşterii, iluminismul s~ manifestă ca un nou umani~.
Dar noua societate ideată de minţile luminate ale timpului nu înseamnă
o individualizare anarhică, ci promovarea unei ordini noi superioare - na-
ţională, dar şi internaţională. De unde şi propulsarea treptată a noilor ter-
meni de european, patriot sau cetăţean, cu alte cuvinte om al cetăţii, în loc
de gentilom, curtean sau homme de qualite.
Ne aflăm într-un moment istoric în care marile speranţe puse în abso-
lutismul clasic şi în forma sa modernizată - despotismul, sau mai bine ab-
solutismul luminat - apar tot mai puţin întemeiate, deşi caracterizează
marea majoritate a statelor europene. Iar liberalismul de esenţă engleză sau
noua sa formă, democraţia americană, la elaborarea teoretică a căreia şi-a
adus contribuţia şi iluminismul francez, îşi găsesc puncte de sprijin şi în par-
tea continentală a Europei.
23
Cu excepţia oraşelorrqmhlici comerciale, ca Veneţia sau Genova, şi a
confederaţiilor de tipul Elveţiei şi Olandei, statele Europei erau conduse de
suverani laici sau de prinţi ai bisericii. Alrtturi de monarhiile centralizate,
ca Anglia, Franţa, Spania, Portugalia, ~,uc<lia, Prusia, Rusia se înscriu mo-
narhii hibride de tip mcdie\"al, ca Sf. Imperiu de naţiune gcrmanf,, condus
tradiţional de Casa• de Austria, sau statul polon. Italia, mai unitarft etnic,
era divizatr, între formaţiuni şi posesiuni din•rse. Iar popoarele creştine din
Sud-Estul Europei fac parte din Imperiul asiatic otoman, supuse direct sau
hcneficiind de autonomie, ca ţ;irik române.
Hexagon format de Canalul '°Iînccii, Oceanul .-\tlantic, ;\-luntii Pirinei
Marca )kditeranf,, ~lunţii Alpi, Rin şi o frontierr, c011,·enţional;~ pîn:1 l;
Pas-<le-Calais, Franţa wchiului regim a\"ea în deceniul izbucnirii Hc\"oluţici
o formă apropiatr, celei a Franţei de azi. În 1766 Ludo\"ic al X.\"-lea îi adfrn-
gasc prin moştenire ducatul Lorenei, iar în 1768, insula Corsica intra în com-
ponenţa regatului prcluatf, de la Republica Gcno,·a. Toh1şi, latura de ri'1si'1-
rit a hexagonului era departe de a fi stabilizat;L s(~ pf1streaz;1 suprapuneri
de autoritate franco-germanft în Alsacia, :\isa şi Sa,·oia sint piemonkzc.
1n interiorul ţării, fosta reşcdinţ;1 papalft mcdientli't ~hignon şi comitalul
înconjurfttor Venaissin erau încf1 supuse autoritftţii Sfîntului Scaun. Popu-
laţia regatului era în cca mai marc parte franceză, excepţiile cele mai impor-
tante fiind în Alsacia, Corsica, Bretania şi regiunea hasd din Pirinei. De
aceea caracterizarea de către ~Iirahcau a Franţei Ycchiului regim ca „agre-
gation inconstituees de peuplcs desunis", citat;1 şi azi de istorici 4 i, se cuYine
intcrprctatr, mai puţin etnic şi mai curînd politico-allministrati,·, social sau
cultural.
Deşi monarhia absolut;L reprezenta in principiu unitatea regatului,
a statului, persistau în Franţa prerevoluţionară nenumr,rate particularitr1ţi
moştenite de tip regional. Stat alcătuit prin adăugiri succcsi\"l' (rnceriri,
alianţe matrimoniale, moşteniri etc.), Franţa vechiului regim s-a caracte-
rizat printr-o luptă permanentă între tendinţele centralizatoare şi trntati-
,·ele de apf1rarc şi sah-are cu orice preţ a particularitrtţilor şi a ,,lihertriţilor"
tradiţionale. S-a adoptat de obicei o soluţie de mijloc, noua organizare su-
prapunîn<lu-sc mai mult sau mai puţin peste cca \"cehe. Dl'sigur, cu reduce-
rea pri,·ilegiilor şi originalitr1ţii proYinciak în măsura in care împiedicau
funcţionarea instituţiilor centralizatoare. E drept d formele ,·cehi erau ade-
sea respectate de un sistem în care forma şi ceremonialul contează l'norm,
golindu-se treptat de conţinut. Alături de conduccn·a tradiţionalrt provin-
cială, a apf1rut cca militară a gunrnămintclor şi mai tirziu, în sec. XVII,
cca a gencralitrtţilor. Deşi introducerea acesteia din urmă, încredinţat;', inten-
denţilor regali, a întimpinat rezistenţe nu numai în timpul lui Ludovic al
XIV-lca 43, ca ajunge s;L se impună pe prim plan atit financiar, cit şi admi-
nistrativ. Numai în aşa-numitele adun;iri de st;iri provinciale, acolo unde func-
ţioncazrt, se cerc consimţămîntul acestora pentru suhsidiik solicitate de
rege, iar încasarea impozitelor c încredinţată personalului local, efrctuîndu-se
prin metodele tradiţionale. Alf,turi de adunftrile de stfLri, parlamentele, deşi
cu atribuţii juridice, exprimă ,·oinţa aristocraţiei pro\'incialc şi în proble-
mele administraţiei de stat, <lowdindu-sc chiar mai combative.
42 Cf. J. Tulanl, J. F. Fa~•anl, .\. Fic,rro, op. cit., p. 9; Georgrs Soria, Gra11tle histoire
dr /r, Rtfrolutiu11 Fm11rai.<t·, t. I., Paris, p . .'iO.

48 Desprl' acl'ast[1 cpcK.:.\. d. Philippe Sagnac, .-\. de Saint Lcg,•r, T.a pripomlt!ra,,,-, jra -
11
faise, Louis X I I" ( Jt,(,l -- 1715), l'd. 11 rf'f:k11t{1 ~i a11i;:11w11tat•.l, Paris, 19-1-1, p. 191-- 19.l.
Ca şi obligaţiile srniorialt' ak ţftrrmimii, impozitdc dtrc stat erau nu-
meroase şi incîlcitP, cuantumul lor ,·ariind uneori de la regiune la regiune.
Intrate mai curiml în componl'nţa statului, prm·inciile periferice plr1tcau
fiscului mai puţin decît cele clin \'echile posesiuni capcţicnc. Ceea ce le face
s;i reziste la tcntatin·le ele uniformizare. S-a ajuns pinii la urmf1 - cum s-a
observat 44 - la un ade,·ărat „imbroglio administrati""• harababură ilus-
trat;i deosebit de clocn·nt în nnterie juridică. Ea se datora suprapunerilor
de atribuţii, prin numeroasele şi \'ariatcle dependenţe, parlicularismelor
locale exccsiYe. Cinci s-au fixat de la centru circumscripţiile electorale pen-
tru adunarea Stărilor generale din 1789, pc baza circumscripţiilor judiciare
existente (,.haillagcs" şi in sud „senechaussees") s-a constatat pc alocuri o
flagrantf1 ncconcordanţft cu realitatea.
~u se poate nega existenţei unor particularitiiţi regionale tradiţionale
sau luptei pentru recîştigarea libcrUiţilor locale o anume contribuţie la crea-
rea climatului de cfer\'e,-ccnţft care a fa\'orizat declanşarea HcYoluţiei. Deşi
scopurile regionalismului promm·at pînft la Heniluţic erau departe de a fi
revoluţionare.
El se confunda adesea cu patriotismul local pus in slujba separatis-
mului feudal tradiţional şi pentru care libertr1ţile şi drepturile însemnau con-
servarea sau restituirea pri,·ilcgiilor. În lumina acestui regionalism şi a pa-
triotismului arhaic, regele Frantei era ascultat si urmat ca duce în Bretania
sau conte în Pro,·ence. Acelaşi· tradiţionalism, 'însufleţit de o permancntf1
dorinţ;t de putere, dar şi sub influenţa e\'cninwntclor şi a unor exemple strf1ine
face ca aristocraţia laic~1 şi ecleziastică s;t se opun:i nu odată cererilor şi ten-
dinţelor centralizatoare ale monarhiei absolute. Format în proJx>rţie de circa
90% din reprezentanţi ai nobilimii de robI şi fii de pri\·ilegiaţi, Parlamentul
din Paris „se face in tot timpul sec. X\'III instrumentul unei reacţiuni no-
biliare" 45 • lfrzistcnţr1 la care erau chemate direct sau prin puterea exemplu-
lui şi alte instituţii sau alte categorii sociale. Am amintit despre cele dou1"t
tipuri de impunere fiscală, în regiunile de elecţiune (pa_vs d'election) şi cele
ale adun;'uilor de stftri (/m_vs d' etats ). Faptul cf1 nordul continuf1 să fie supus
dreptului cutumiar, în vreme cc sudul Franţei se aflf1 sub jurisdicţia ce-
lui roman, piedicile puse economici de schimb şi formftrii pieţei naţionale
etc. contribuie de asemenea la imposibilitatea încheierii unităţii statale dorite
de LudoYic al X\'-lea şi de nepotul său, Ludm·ic al XVI-lca, in jurul tronului.
S-a afirmat d datorită proceselor de recuperare şi colonizare de pc

\'echiul continent, aria ci\'ilizatr1 a Europei s-a dublat din a doua jum1"ttate
a sec. XVII pînf1 în a doua jumătate a celui următor. Iar pe baza interpre-
tării rezultatelor demografice computerizate s-a aproximat o dublare simi-
lară a populaţiei europene în sec. XVIII, odati'l cu rărirea sau stingerea ma-
rilor epidemii şi sporirea cu zece ani a medici de viaţă adultă. Cu alte cuYinte
se trecea de la „mica Europă clasicf1" la „marca Europf1" ff1ră ele care „se-
colul Luminilor" n-ar fi fost posibil 46 •
Deşi mai redus decît în Anglia, saltul demografic a fost apreciabil şi
în l·•ranţa. Chiar dacă specialiştii nu-l mai consideră re\'oluţionar. Investi-
u J>icrn· (;onl><'rt, Da11id Roclw, /.f.< Fra,irais d /'Ancie.n Hlgimr, t. r, La Sorit'!,! el

l'f:.tal. Paris. 1984, p. 271 şi urm.
4 ° F. Bluche, l.t'S 11u,gislr,1/s du l'arl<,m,:,i/ dt' Paris au XVI/Le sihlc, ,,Annales littcraires
de l'l.!ni·,crsite de· n„sanc,:nn'', .l~. 1960; (;11y Chaussi11a11d-'.\'og-arPt, Unc histoire des ,!li/t'S,
1700~ 1848. rccueil ele tcxfrs, Paris, ) [aga, 197.5. p. 1.15.
•• Cf. J>i,·rrc Chau1111, l.,t ci1•i/isa!io11 d,• /'l,urope <fes T.umii'-res, Paris, 197 I, parlr·a [,
cap. I ,;;i li .
gaţiilc şi calculele din ultimele decenii dau, în ce priveşte numărul populaţiei,
stabilit comparativ pentru asfinţitul Regdui Soare (1715) şi începutul Re-
voluţiei Franceze, cifre v;iriind între 14-22 OOO OOO locuitori pentru. ter-
menul post quem şi 23-28 000000 pentru termenul· ad quem 47 • Oricare ar
ii deosebirea dintre aceste aproximaţii mai mari sau mai mici, ele reflectă
nu numai existenţa unui proces demograf ic evident, ci şi faptul c;"t · populaţia
Franţei deţinea în ajunul Revoluţiei o marc superioritate numerică faţă de
aceea a celorlalte state europene, cu excepţia Rusiei ·48 • Chiar dacă ritmul de
creştere era acum inferior altor popoare, ca de pildă al celui englez, care în-
fftptuia revoluţia industrială. A crescut populaţia rurală, fapt semnificativ
ţinînd scama dt agricultura continuă să reprezinte principala resurs;1 şi baza
economică a Franţei, ca şi a marii majorităţi a statelor de pc continent. A
sporit şi populaţia urbană. Rărirea epidemiilor şi a războaielor devastatoare
a încurajat sporul.
Se cuvine să semnalăm aici neconcordanta dintre datele oferite de
noi!l' metode ak demografiei istorice şi opiniile· epocii despre ca însăşi. Deşi
calcule de „aritmetică politică" apropie pc unii economişti, statisticieni sau
oameni politici ai vremii de rezultatele calculelor istoriei cantitative 49 , în
schimb opinia generalizată spre sfîrşitul secolului conchidea asupra depopu-
l[irii treptate a Franţei. Soluţiile avansate de fiziocraţi ca Turgot sau mar-
chizul de Mirabeau, tatrll viitorului revoluţionar, vizau un interes sporit
pentru ameliorarea culturilor cerealiere, comerţ liber cu grîne etc. Dar în
multe cazuri această „depopulare" care afecta puterea monarhului, aprc-
c!atri tradiţional în funcţie de num~rul supuşilot s[li, era pusă pe seama sări1-
c1rii regatului datoriU vieţii de risipr1 şi desfrîu a clasei conducătoare. De
aici nu numai imprecaţii morale sau critici moralizatoare în diverse libele,
pamflete şi alte scrieri politice, ci -şi propuneri concrete de economie şi cum-
pătare, de spirit gospod!i.resc în serviciul binelui public şi al fericirii univer-
sale. În acest sens, menţionînd în mod special cifra considerată enormă a
„pensiunilor" plătite de rege curtenilor săi, publicarea de către ministru
Nccker pentru prima dată a bugetului general al Franţei i-a atras demite-
rea, la cererea reginei Maria Antoaneta, clar a alimentat şi nrmulţumurile
claselor şi păturilor neprivilegiate împotriva nobilimii parazite.
. Tărănimca, principala clasă productivă a ţării, reprezenta circa 85o/o
dm populaţia Franţei. Dar dacă şerbia, ca dependenţă personală, fusese abo-
lită in marca majoritatea a cazurilor, tot mai numeroşi deveneau ţăranii
liberi fi1rr1 pămint, lucrînd ca zilieri, iar printre proprietarii ţărani numărul
celor nesiliţi să lucreze pentru alţii era foarte redus. În ce priveşte obliga-
H Cifrele minime le-a oferit Robert l\faudro_u (CI. Georges D,;hy, Rob<,rt Mandrou,
Histoirc de la civilisa/io11 (ra11r,aisc, t. lI XVll~-XX" siecle, Pari<;, 198-l, p. 76). Cifrele maxime
corespund calculelor lui C. La.nglois (CI. C. Langlois, 1790, L<l Revolution de vin~t-huit milions
de Frcm,;ais, ,,Anna.Ies de demographie historique", 1976), care aprecia populaţia Franţei din
acel an la 28 100 OOO locuitori intre frontiere)e epocii şi 2S 700 OOO între cele actuale. Aceste
date au fost însuşite şi de J Dupiquier (în l'Etat de la France ... , ~P- cit., p. '.U.1). deşi într-un
alt articol din acelaşi volum (p. 51) cifra era redusă la 28 600 OOO. Incă din prima ediţie a Isto-
riei populaţiei nuntdialc, (Paris, 19-18) reluată ulterior în colahora.re cu A. Armengand (Paris,
1961). la care s-a. ad/iuga.t J. Dupâ.quier (Paris, 1968), Marcel Reinhard propunea cifra de
26 OOO OOO pe ca.re o regăsim şi în ediţiile succesi·.re ale sintezei lui Jacques Godechot, Les
Rlf11olutio11s. Pentru Pierre Goubert , ,toate rezultatele serioase se in·rîrtesc în jurul lui 26, 27,
uneori 28 OOO OOO de locuitori, în preajma lui 1789 (incluzînd Lorena şi Corsica)" (ci. Pierre
Gouhert, Daniel Roche, op. cit., p. 34).
4 ~ Pierre Goubert, Daniel Roche, ibidem, p. 35.
49 Vezi de pildr1 cifrele a'fansate de Lavoisier şi La.place pentru populaţia Franţei la
1784, sau de J.C.S. des Pommelles şi L. Riron de la Tour pentru 1789, în Jacques şi Michel Du-
pâquier, Histoire de la demagraphie, Preface de P. Chaunu, Paris, 1985, p. 183- 188.
26
ţiilc ţărănimii faţrt de seniorul locului, acestea implicau pc lingă numeroase
redc\·cnţc şi alte „drepturi'' în bani sau în natură. Redevenţele puteau fi
rea~'" (rentă, cens achitat în bani, ,.champart'', cotă parte din recoltrt) sau
cazuale (,.lods et vents" îi1 caz de mutare prin vînzare sau moştenire). Drep-
turile senioriale propriu-zise inel udeau pe lîngă corvezi personale în serviciul
seniorului, plata „banalităţilor" cerute de monopolul acestuia asupra morii,
pres,~i de struguri sau cuptorului, vămile, taxele percepute la tîrguri şi pieţe.
1n plus numai seniorul avea dreptul de vînătoarc şi pescuit, de a creşte po-
rumbei etc. La obligaţiile feudale ale ţăranului se adrrngau dijma bisericii
şi impozitele regale. Acestea din urmă erau directe (bir sau „la taille", capi-
taţie, ,.vingticmei• sau a douăzecea parte) şi indirecte (dintre care cel mai
greu era „la gabclle" sau impozitul pe sare). Tot statul pretindea efectuarea
de corvezi la transporturi militate, construirea de drumuri şi şosele etc;
Aşa cum arăta C. E. Labrousse, în fundamentala sa lucrare asupra mer-
sului preţurilor şi veniturilor în Franţa sec. al XVUl•lea, raportul dintre
presiunea obligaţiilor fiscale şi a celor senioriale diferă în funcţie de împreju-
rări, de momentul istoric. Primele depăşesc, de pildă, cu mult mai mult pro-
fitul vînzătorului de cereale, mai ales în deceniile 8 şi 9 ale veacului 50 .
Spre sfirşitul secolului, dificultăţile financiare provocate de cheltuieli
excesive, dar şi de ani mai nefavorabili producţiei agricole, determină retra-
gerea la moşie a unei părţi a nobilimii, cu încercarea de a reactualiza datorii
mai ,·cehi. pe baza revizuirii registrelor. Operaţie în care au fost angajaţi
şi tineri intelectuali, care ca Babcuf vor păstra în amintire rapacitatea pro-
prietarilor şi resentimentele ţăranilor faţă de această încercare de a bene-
ficia de drepturi adesea căzute în desuetudine. Aceeaşi rapacitate determină
tentativa seniorilor de a-şi însuşi o treime din bunurile aparţinînd · comuni-
tăţilor ţărăneşti pc calc legală. În plus, necesităţile crescînde ale statului
fac să creasd"t continuu impozitele directe. Desene de epocă vestejesc această
exrlcatarc seniorială sau feudală. Cnul din ele reprezenta pc un ţăran înco-
voi;:,t sub greutăţile pe care trebuie să le ducă de la curtea nobiliară, urmărit
de ciinii stăpînului şi biciuit simbolic de maimuţa acestuia, dar mnrmurînd
că toate au un sfirşit.
S-au făcut totuşi şi tentative de ameliorare, ca în 1779 cind la propu-
nerea lui Necker au fost abolite dreptul de urmărire a şerbilor fugiţi şi cel de
mîr.:; moartft asupra moştenirii bunurilor ţărăneşti, ultimul însă numai pe
domeniile regale. Drept seniorial care afecta şi moştenirea bunurilor nobi-
liare de către familia celui decedat. ·
în aceste condiţii, nu credem că se mai poate vorbi de revoluţie agricolă.
ln plus diferenţierile se accentuează şi în rîndurile ţărănimii, unii lucrători
ai pămîntului tinzînd spre proletarizare, alţii spre constituirea unei bur-
ghezii rurale (între aceştia din urmă, proprietari înstăriţi ca „Ies laboureurs"
sau arendaşi ca: ,,fermiers", ,.metayers" etc.). Producţia agricolă a crescut
pinf, in pragul deceniului al 9-lea, fără ameliorări tehnice de anvergură şi
fără a se distruge ca în Anglia mica proprietate, în profitul marii exploatări.
Utilitatea şi utilizarea pămînturilor comunale rămîn în picioare chiar dacă
s-au emis decrete şi hotărîri privind împrejmuirea terenurilor comunale şi
dad"t pe alocuri după model englez s-a procedat la îngrădirea păşunilor pen-
tru rentabilizarea lor. Creşterea în această epocă a producţiei agricole tre-
buie pusă pe seama altor factori. De la diminuarea flagelelor tradiţionale.
ca epidemii, secetă etc. 4?i implicit creşterea necesităţilor de trai ak unei
;;o C.E. Lal>rousse, Esquise dii mouvement des prix et des revcmes en France_au XVIII-e,ne
sieclc. Paris, 1933, passim.
27
populaţii agricole sporite, la posibilităţile mai mari şi \'ariat1• dl' \'alorific:ue
a producţiei cerealine. Scmnificati\'fl nu pentru progresde infime ale ino-
vaţiei şi productivitr1ţii agricole, dar pentru modificrtrile de nH·ntalitatc ale
ncmii este şi dez\'oltarea literaturii agricole. După o bibliografie din 1xIO a
lui .'.\lusct-Pathay, dacii în secolul X\'II au ap:1rut numai 130 de lucrări cu
caracter agronomic, în secolul XVIII numr1rul acestora a urcat la 1 214 .. ,S-au
scris lucrări utile asupra agriculturii - obse1Ta \'oltairc, dar continua iro-
nic--, toatrt lumea le-a citit, cu excepţia celor care lucrau p:unintul. S-a
presupus, ieşind dt• la Opera comică, că Franţa an-a griu peste mă~m:-1 de
\"inzare". S-au intreprins totusi unde ddrisări si dc~ecftri, ca în I-kauc1' şi
Picardie. Tradiţia pirloagdor, ~'.onsiderată d~ dtlrttorul englez .-\rthur Young
în 1789 ca una din tarele agriculturii \"l'chiului regim francez :,i, incl'puse
totuşi pc alocuri s:1 fie înlocuitrt treptat prin insfoninţftri de pla11te furajl'TC
(trifoi, fin,lucern:1) care pe ling:t asigurarea unei şeptel sporit ::,1 mai hi1w hrii-
11it, reda solului azotul necesar ameliorftrii randamentului rccoltci de grmc.
Tot în legăturft cu asolamentul se insn ia iniţierea eul ti,·:nii hi 1nual1· a po-
rumbului în alternanţrt cu griul, iar dupft 1760 aceea a cartofului.
S-au mai im·ocat in sprijinul dez,·oltării producţiei şi a creşterii glohale
a populaţiei ag1 icole cererea CH'scîndă de produse agricole din partea ora-
şelor, scăderea speculaţiilor din partea marilm traficanţi şi intermediari care
provocau în perioade de crizrt majorări ,·iokntc de preţmi şi lipsa neaştl'p
tatr1 de grînc, în sfirşit anume variaţii ale climei, ca de pild:1 iernile mai hlindc
care n-au distrus scmănftturile de toamnft şi 11-au afectat însăşi existenţa
fizic;1 a ţrtranului şi familiei sale sau a \'itdor sale de mund 51 . Asigurirnh1-~i
hrana pentru întregul an, acesta găseşte uneori chiar un modt·st surplus de
griu la sfirşitul anului, pc care-l negociazr1 direct sau indirect. .-\lmanalnuile
nemii mcnţioneazft mai mult de 5 OOO de tîrguri ţinute în 6 :'iOO dt· comn-
1w 53 . În sfirsit, chiar si muncitorul cu ziua, frtră p;1mint, .,se dl'scurci"'1 în
.,sezonul mm\", atcstîn'd rclati\'a ameliorare din 1730-177:'i 54 •
Spunem rclati,·r1, deoarece ca nu s-a produs pretutindeni. Din 111;1rtu-
riile lui d'Argenson, pri,·ind anii 1748-1752, afl~m d<"sprc profunda miztrie
de la sud de Loin· şi despre cxccsi,·a scumpire a griului în Tomaine, lip::a
acestuia depă-;;ind chiar pc cca din anul marii foamete, 1709 55 . Uricum, im-
lnm:1tăţirca randamentului muncii agricole stimukadi şi acti\'itatl'a prodnc-
tivft urbanft. Ea apelează şi la artizanatul rural.
De altfel, industria textil;'!, sub forma muncii la domiciliu sau manu-
facturieră, se răspindise pc intreg teritoriul ţftrii. Se faliricft pînzl'tmi în Brc-
tagnt', ~taine, '.\ormandie, Picarclic, Flandre, stofe în Bretagnt·, Sologne,
Picardie, Flandre, Abace, se prelucrează mf1tasea in \'i,·arais, Touraim·, la
Lyon sau în Languedoc, lina la Heims, Scdan, bumbacul la Bri\'\', Angcrs,
\lulhousc, Houen, Lom·icrs. sînt ,·cstite tapiseriile din Paris sau Auhus-
son. Tot în domrniul industriei uşoare amintim fabricile de hîrtic din Angou-
lemc, de la Corheille, clin Bretagne, fabrica de porţelan de la SC:·vres etc. ln
domeniul metalurgiei excdcaz;i departamentele Anknncs, Loraine, Am·crgne,
P~1rences, se dcz,·oltrt nmoscuta uzinrt Creusot. Totuşi, numărul întrqirin-
'' 1 Arthur Yo1111µ-, 1·01·a:.:rs r:11 Frn.11a po11l,r.1tl lrs w,.n,:,-s 1787, 1788, 1789, ed. a 2-a, t. II,
Paris, 1882. p. 12 I ~i 124.
52 i11 lcg{tl11rtt l'II ih_'Vit.-.tă a.nt('liorare n•lati·,ă a cli1natnl11i şi t·n dific11lt."1ţîlt· ..;tal:i]irii
d,·ct,·lor ,alP, d. E. 1.,, Hoy l..admi<', Jlisloirr J,r dimal, Paris, 1967.
"" 1;!'ori::1·s llul>y et. Hol>crt Ma11drou, op. cit., p. X.1.
01 C.E. J.al>ro11sst', op. cil., t. T, p. -497 şi nrm.
•~ '.\farq11is <f':\rg,·11son, .\Umoires ci jo11rn.il, t. III. Paris, 1857, pass:m.
dcrilor industriale cu personal numeros l' rl'lati,· redus. Iar în CL' priH·ştc
modernizarl'a tchnologil'i, fal>ricarea fontei din minereu dl' fier şi cocs, dl'şi
înnTcatft in Anglia şi GL"rmania din 1750, n-a fost expo imentatft în Franţa
<lecit în 17(>9, la Saint Etienne şi Hayange. Primul furnal înalt fnncţionînd
cu cf1rbum· cil' p;1mint se construieşte la C1eusot in 1785 şi tot aici in acelaşi
an na folositrt pentru prima oarr1 în Franţa maşina cu vapori, i1wentatft ele
\Vatt intrl' 1767-1776. A\'ansul Angliei era e,·idcnt şi in cc priwşte meca-
nizarea imh1:-triei textile. E drept că Germania şi Belgia se aflau cam la ace-
laşi niwl cu Franţa, iar industria clin nordul Italici era şi mai rftmas;1 în
urmr1 ~;.
Acti,·itatca industrial;\ l'Ste kgatr1 firl'ştc şi de acti,·itatca sau capita-
lul comercial.;;. La crl'arl'a acl'stor capitaluri contrihuic adl'st·a îmbogrtţirea
spectacularii a unor mari nl'gustori. Astfel, comerţul colonial cu produse tro-
picale din America Cl'ntralii şi :\larea Caraibilor 58 sau reexportarea produse-
lor coloniale spre nordul şi centrul Europei au creat inert dl' pc la mijlocul
secolului awri de 200 OOO pinr1 la 500 OOO line, unele chiar depăşind milio-
nul. Erau concurate astfel marile a\'eri funciare sau cele nobiliare dobînditc
pc alte di. l·n comerţ activ şi prosper se face cu produsele industriei textile.
Dorinţa cil' a imita produsele indicn~ a dus la încurajarea industriei humha-
cului, cu sprijin german şi eln·ţian. ln martie 1787, fabricantul de pînz;1 pic-
taF1 C. P. Olll'rkampf era înnobilat, clup;t cc cu doi ani mai deneme între-
prinderea sa clcn·nise manufacturr1 regală. El va face o strr1lucitr1 carierft
slujind Cil aceeaşi credinţr1 şi Hepuhlica şi pe Napoleon 59 . În decursul seco-
lului X\"III peste dou;t milioane ele africani au trecut Atlanticul clatorit;1
vinz{1torilor francezi ele sclavi. Armatorii francezi desfr1şoar;1 un comerţ im-
portant şi în \Icditerana sau Lc,·ant. Comerţul intern şi extern, pc uscat sau
pc ap;'t contribuie la dezvoltarl'a unor oraşe şi porturi ca: Bordeaux, Nantes,
Marsilia sau Le Hâ\'re. Fireşte, comerţul extern nu e1a lipsit de clificultriţi
create indcosel>i de concurenţa britanidt sau de nesiguranţa liniilor mariti-
me. Dificultftţik comerţului intern se datorau în special numeroaselor viimi
şi taxe de tot felul, unor monopoluri etc. Or, frtră desfiinţarea lor nu era po-
sibil;1 crearea unei ade,·r1ratc pieţe naţionale.
O retca de drumuri si soselc, apreciată si de Arthur Young 60 usureazft
circulaţia ·şi comerţul nu 'm{mai între marile' oraşe. Deşi unele porţi~mi ru-
ticn· au fost trasate ţinînd scama mai mult de interesul marelui proprietar,
mardc profit al ameliorărilor revine „clasei comerciant!,". Ele sînt în cea
mai marl' pai te rezultanta sacrificiilor populaţiei rurale, fiind executaţi
pî11ft la 1776 prin nll',·oad;t obligatorie, consideratft de unii contemporani
,.CL·a mai orihilr1 dare care a fost suportat;i vreodaG" 61 . Chiar dad s-a re-
,-,,, \"l'zi ~i li. Se·,·. llisluir,• fm110111iq11t de la Fra11cc, t_ lI; l)e 1789 ,, 19H, n•(•cl. H.
SC'hnl'rh, l'ari,. 11)51, pa~si111.
ă Yl'zi si l'il'rr<' l.{·011. S/r11c/11rc d11 co111111,·ret· exl<'rieur el fro/11/ion ind11striell<' de la France
,, /rr fin d11 x1-·1 l l-.'111c sihl,·. i11 Cm1jo11c/11rc <'co110111iq11c, str11r/1-trcs sociait's, 1-lomma~e it Ernt>st
La 1 ,n1?:~:--(•, Paris. l'J7·t
;):-; J>p11tru ,.,111H•ricani1an•a" co1ll{'l'ţ11l11i ('Xtt·rior fraHc<·z şi rolul .\ntilc·lor, cf. Pit•1Tc
L{·on. llis/,.irc i',ouo111iq11e ci soritili' t/11 n;o11d,·, I. III, f11erlics ,-/ r.:1•0/11/ious, 17.îll-- 1840. ·,ol.
difr~c· r,ar l.ouis 11,·n:l'rnll, l'aris, 1978. 1'· 75 · 82.
;,!, S. l'llas~a~11<', ()her/,·amf>f. u11 cntrc/Jrtndll' capitaliste c111 si/clc des l.11111ih·es, Paris.
!'.ISO.
"" _\rlhur \'01111c:. o;,. rit., l. 1. p . .'i.i ~i 11r111.
,a l>'.\11lraig11es . .\/1~muir,· sHr /,·s ftals g/1u:ra11x, Paris. I7XX. Î111 t· pri·rl'şte profit11I ,,cla-
sei ( .. ,11(·n·ia11tt·" din , ,spolil'rt'a ceh·i ţttrrlnt·şti", cf. l{(·girn: Peruo11d. / fistoi,-t dr fa bo1-1rgcoisit
c11 i,;·rrnff. 11. l.rs trm/>s mo:l,-m„s. Paris. 198 I, p. 29.,. S-a ajuns la 4(1 OOO k:n d,· drum11ri pi<'-
tn11lc: şi plantatl' nHLr!{inal cu ari-ori {i/,idt·m, p. 17S).
29
nunţat ulterior la ea pemru a se evita spargerea satelor, corvoada ace;ista
a lrtsat urme de neşters în mentalitatea ţărănimii, deosl'bit de vii incf. în
ajunul Revoluţiei.
~ecesităti militare au contribuit, alături de cele comerciale, la am11li-
ficarea reţelei ·rutiere în nordul ţării şi îndeosebi în apropierea Parisului. n:iar
dacă reşedinţa regelui se mutase după 1682 la Versailles, Parisul îşi p:",!-tra
renumele de capitalft şi de principal centru urban al Franţei. ~Ictropol{t c:!reia
i s-a reproşat pe nedrept caracterul atotcentralizator, disproporţionat faţă
de alte centre ale ţării. Ea număra circa 650 OOO de locuitori în preajm;~ iz-
bucnirii Revoluţiei, aproximativ 2,5°~i din populaţia Franţei, în ,-rcmc ce
Londra reprezenta cu cei 1 OOO OOO de locuitori ai siiî. circa 10° ;, din popu-
laţia ţării. În plus Lyon, Bordeaux, Marsilia (peste 100 OOO de locuitori) sau
Nantcs, Toulouse, Strasbourg, Roucn, Lillc (peste 50 OOO) erau centre Cir{1
echivalcnţrt în Anglia 62 • Drept curea de transmisie spre lumea rurală ~i pen-
tru focalizarea intereselor n-gionale se dezvol tii de a~;rmenea un marc număr
de aşezări urbane mai mici, cu misiune administrativă şi activitate economică
sau spiritualrt. l'nde păstrează chiar străzi sau cartfrre ţărăneşti 63 .
Principal centru comercial şi industrial al burgheziei franceze, Pa: isul
prin piaţa sa reprezintă un loc de atracţie pentru nobilime şi bog{tţiile ei ca1e
se investesc în bun{t parte în cartierul Saint Germain, deşi viaţa de curte s-a
mutat la Versailles. Oraşul păstrează din acest punct de vedere şi caracttrul
de centru de legături internaţionale al Franţei. I se adaugi"1 în special ora-
şele porturi la Atlantic, :Mediterana sau jfarea Mînecii, aducîndu-se aur din
Brazilia sau produse coloniale, ca tutunul, cafraua, zahrtrul şi ceaiul-. care se
încetătenesc de la un anumit niYel social în cursul secolului XVIII. )lcrită
citatrt · în acest sens deschiderea aşa-numitelor „Maisons du cafc". cafrnde
care devin cu timpul şi locuri obişnuite pentru schimburi de păreri 64 , aHlturi
de saloanele aristocraţiei sau de primele cluburi şi cabinete de lecturrt.
Dar pentru stimularea marilor tranzacţii comerciale e neYoie <le cre-
dit. De 1mde sprijinul lui Turgot pentru înfiinţarea la Paris a unei bănci de
scont. Ceea ce nu poate totuşi să suplinească lipsa unei mari instituţii ca Banca
Angliei, permiţînd în acelaşi timp activitatea speculatiYă a liancherilcr.
Conştientă de superioritatea sa industrială şi maritimă, Anglia tinde
să pună stăpînire pc principalele pieţe comerciale ale lumii. La eşecurile ex-
pansionismului Companiei franceze a Indiilor în faţa concurenţei engleze,
se adăuga pierderea Canadei şi Luisianei în 1763. În aceeaşi competiţie Franţa
trebuie să renunţe în 1no la poziţia preponderentă în LeYant. Tratatul co-
mercial semnat cu Anglia în 1787 şi bazat pe doctrina liberali"1 a lui „laisser
faire, laisscr passer" nu a îmbunătăţit raporturile bilaterak. De aici creşte1ea
iritaţiei antiengleze. :-.;-ici Tratatul de comerţ semnat de Franţa cu Statele
l·nite în 1778 şi unele prewderi favorabile din Tratatul de pace de la Paris
cu Anglia nu pot restabili echilibrul economici franceze. Într-un momrnt
în care conjunctura economică internă, după curba ascendentft de cîteYa de-
cenii, deyine defavorabilă. Începînd din 1770 preţurile urcă, salariile nu le
pot face faţ{t, concomitent cu un anume marasm al afacerilor şi cn crizele
proYocate <le secetr1, dar şi de supraproducţie, recoltele doYedindu-s,, fie
62 Date stabilite prin confruntarl'a lucr,'trii '.\I. lfrinhanl, :\. Arn1t·ngall(l, Jlistoi;, ;:.'.ni-
rn!c J,. /a poţ•11/atio1t
mondiale, Paris, 1961, cu contrilmţ ii ult,·rioare special.-.
_ 63 \'ezi şi '.\I. Lachi·,er, IA populat ion d1· Jfe11/a11 t[,, .\: 1· I L" au X L'I.~ sii'c!,· ( ,·, rs l<JOU- 1.70 ).
Etll(k ,le <lfmographie historiq11e, Paris, 1969, p. 186.

64 D. '.\lurnet, I.,·s origin~s iut,,[/~rludlt-s d1 la U{-.:o/11/iu1 Fra11(ais1, 1715-1787. raris,
1933, p. 281 ~i urm.
30
insuficiente, fit· prea abundente 65 • Primele mai ales în sectorul cerealier,
celelalte în domeniul viticulturii.
În condiţiile unei agriculturi insuficient perfecţionate, marca <lramfL,
nu numai pentru viaţa ţărănească, dar şi pentru viaţa economică şi sociaHi
a regatului însuşi rămîne proasta recoltă cerealieră. Ea r<'punc în discuţie
nu numai nivelul ele viaţ:1, ci viaţa însăşi pentru cei neinstruiţi. ,,'pianul
bogat sau instărît supravieţuieşte, dar angajcazrL m~i puţini culcgfttori se-
zonieri şi recurge mai puţin la serviciile zilierilor. lntr-un rnYînt întreaga
ierarhie ţărăncasdL este zclruncinat{1, ceea cc se repercutează asupra ansam-
blului piramidei sociale. Marii proprietari sau clecimatorii Yi'tcl veniturile lor
climinuîndu-se şi rcstrîng în consecinţă cumpărăturile de lux. În faţa urc:irii
preţului pîinii, locuitorii oraşelor economisesc mai întîi ce le este mai puţin
urgent, îmbrăcămintea, ceea cc pune în dificultate industria textil;:'... O 1,rcastrt
recoltă se repercutează astfel asupra întregului corp social, 1~rintr-o stri1: de
retroacţiuni negati,·c cu efecte cumulative 66 .
Traditional, societatea francezrL a yechiul ui rcgnn na ierarhiza t:"1 ca

o piramiclr1' în trepte.
În vîrful ierarhici, regele.
l:rmau stările sau ordinele priYilcgiate: clerul, apoi nobilimea.
La bazr1, starea a treia, mult mai numeroasă, a ncpri\·ikgiaţilor /nu-
miţi cu dispreţ roturiers) 11xîncl în frunte burghezia, crijatrL în reprezentant
oficios.
Ordinele a,·cau la rînclul lor cakgorii şi trepte, mai mult sau mai puţin
rigide.
Clerul era secular, cînd nu aparţinea ordinelor monahale sau regular,
cînd făcea parte din ele. ,,Prinţii" biseticii (episcopi, arhiepiscopi, ranli-
nali) şi alţi înalţi ierarhi erau de obicei numiţi (sau aleşi) din marca aristo-
craţie; clerul de rînd mai adesea din rîndurile burgheziei. În 1789 toţi „prin-
ţii" bisericii erau de ascendenţă nobiliară.
Nobilimea putea fi „de spad:t" cu funcţii militare tradiţionale sau reale
şi „de robă" cu funcţii ci,·ile, de obicei de natură juridică sau administra-
tivă. Din rîndurik ci şi ale clerului înalt se detaşau cei ce formau în esenţă
curtea regalrt. între marca aristocraţie şi micul gentilom de prm·incie se aflau
nu odată mai multe trepte greu de trecut decît între cca clintii şi YÎrfmile
burgheziei, unde contactele erau înlesnite de starea mah'rială apropiată sau
de elitismul intelectual.
:Burghezia însăşi putea fi deosebită duprL prcocupftri în financiară, co-
mercială, industrialrt, iar în mod ierarhic dupft opulenţă în lmrghczia marc,
mijlocie şi mică. Ea îşi arogă cu timpul misiunea de a interwni şi în cc pri-
veşte revendidrilc ţrirfoeşti (au apărut mlădiţele burgheziei s;tkşti), pc
lîngă situaţia maselor populare de la oraşe. De care, ele altfrl, treptele infr-
rioare ale burgheziei nu se diferenţiau întotdeauna. Chiar dacrt formarea clim-
telei politice burgheze nu poate elimina 01ice deosebiri de interese şi menta-
li tatc specifice 67 .
"" Jac')t11"s c;o,lpchot, l.C'S Rlmlutions. 1789--1799, !'ari~. 1970. p. 96 ~i mm.

86 Jean l\kyrr, I.a Fr,ma modtT11e, d,· 1515 ,, 1789, Paris, 1985, p. S.,.
~, lk aici tentati·,a <ll'limit[irii un<'i , ,stări" aparte <11• natur{t populan't şi nrhan;1, , ,sta-
r!'a a i'atra". CI. Partea a patra, L,• <Jnatrieme Hat, cap. XIX, Bras nus, prolctain·s ou ,ans-
culottl's? în .\liert Soho11l, np. cil., t. [, p, 31!7--10-1. Proletariatul francez morlcrn se <l<'limi-
tcazrt şi afirmri din S<'C. XI X ca forţă social-politic{~ distinctă,
:n
Scutiţi in general de impozite şi beneficiind oficial de rolul conduc:Hor,
activ, în societatea nemii, membrii ordinelor privilegiate se distingeau de
ohicci ereditar, prin naştere, şi excepţional prin merite deosebite în serviciul
Coroanl'i sau prin „harul divin". Trăsftturi distinctin~ întrunite simbolic în
persoana regdui. Cu timpul însă. stingerea treptatrt a ,·cehilor familii şi ncc-.:-
sitftţik mereu crescîndl' de bani ale regalităţii dcterminrt înnobilarea dupft
critniul bog;iţiei şi ,·inderea principalelor slujbe sau „oficii", dewnite nu o
dat:1 onorifice. Era firesc ca virfurilc stării neptfrilcgiate, în speţ;i ale bur-
gheziei, si"t încerce sft urce treapta aristocratică pe aceastft cak sau pe alte
c:1i. \'mrnlţumirik ci sint augmentate de piedicile ascensiunii.
Sl'colul X\'11 I este şi o epocă de afirmare acti,·:1 a intelectualităţii.
P:1turf1 socialft modern:t, în curs de constituire din clemente ak diver.,;clor
strtri sau clase existente, cu statut inert nedefinit, ei i se datorează in primul
rinei formularea ideologici specifice wacului, cca iluminist:L.
Susţinind preeminenţa raţiunii, iluminismul francez se adresează pen-
tru reformarea socotită necesarft societftţii, pc temeiul spiritului critic, orien-
tat tot mai insistent în direcţia progresului, mai ales deţinătorilor puicrii
prin glasul „filosofilor", al ginditorilor social-politici. Ei propun imaginea
stn-cranului luminat, chemat sft dea o interpretare nouft paternalismului
tradiţional, în lumina noţiunii de frricire şi de bine comun pentru toţi supuşii
dar si a „contractului social".
'l'na din cauzele principale ale l~e,·oluţici Franceze a fost, pentru cei
carl' au înL''tptuit-o, necesitatea dl~ a pune cap:tt osifid'trii social-economice
şi politice a n-chiului rl'gim, sprijinit pe absolutismul monarhic.
E drept cft unii istorici nu numai din Franţa continu[t s;t insiste asupra
incuraj;trii înnoirilor snh ultimul rege absolut, Ludm·ic al X\'I-lea. Eşecul
s;1u n-a fost numai urmarea anui concurs nefericit de împrejur:iri 68 . ,.I>cspo-
ti:-mul luminat - cum ohscn·a Albert Sohoul - s-a soldat în cele din urmf1
aproape pretutindeni printr-un eşec ... Legaţi prin prea multe fire de cle-
rul <•lor», de nobilimea <<lor>>, aceşti monarhi aparţineau şi unii şi alţii ,·c-
chiului regim, edificiu prea ,·echi pentru a fi refăţuit" 69 •
Atrftgind a tcnţia asupra tarelor vechiul ni regim, alr1 turi de r;1scoalclc
locale si de alte manikstr1ri ale nemultumirii colecti,·e, scrierile lui \1ontes-
quicu, \-oltairc, Rousseau, celebra E11ciclopcdie de sub conducerea lui I>ide-
rot şi I>'Alembcrt sau alte luftri de poziţie critice în spiritul Luminilor, im-
plicind uneori eşecuri de prestigiu ale interdicţiei regale, ca succesul _acidei
comedii .Ytm!a !ni Figaro de Beaumarchais, au rftsunat nu odat;t p\n{t la
inăltimilc rarefiate ale Puterii, ca niste adevărate semnale de alarmă, Cind
au f~:-t ascultate era însă prea tîrziu, 'iar mf1surile de îndreptare s-au dovedit
inadecvate. Criza gem'rală a regimului nu a mai putut fi c\'itată. Ea oglindea
ascuţirea extremft a neconcordanţei dintre realitate şi necesitate istorică.
Al:"tturi de cauzele mai generale ale acestei crize fundamentale, cum

erau persistenţa inegalităţilor flagrante social-economice şi politice de csenţ;t
frudalrt, lipsa ele drepturi şi libertăţi şi nesiguranţa \'ieţii pentru cei mulţi,
nin-lul rdati,· scăzut de trai al producătorilor, cu atit mai e\'ident în faţa
luxului frtr:i friu al claselor condudttoarc şi posedante, corupţia sau intole-
ranţa, anii de dupf1 1770 au adus noi moti\'c de criz:t, speciale şi imediate.
6 " Concurs <lt' impn·jurări ilustrat şi prin caracterizarea de „reţ::e g-hi11ionist" (roi 111a/-
cha-11,:,,11x ). Împrumntată din E. Lahrousse, Des oriiines ecmwmiques d svcial,·s de la l_U11olu-
timi, Paris. 1952, ca a senit n·cent ,lrc-pt titlu cil- capitol. Cf. J,·an ~lcyer. op. cit., p. 4.'i?.
"" .\11•:n Suhoul, of. cit., t. l. p. 26h.
32
Cnele dintre ele au îmbrăcat un aspect cu totul particular. Astfel ce-
lebra „afacere a colierului" a pus la îndoială cinstea matrimonială a reginei
supunînd-o tirului unui moment de relativă liberalizare a tiparului (1786).
Dar dacă contemporani ca Goethe puteau aprecia de pe poziţii moral:>. această
manifestare inedită a corupţiei Curţii de la Versailles ca prefaţă a Revolu-
ţiei, azi nu ne mai e permis să.-i acordăm aceeaşi semnificaţie politică exage-
rată. Chiar dadt „bagatela" de 1 600 OOO de livre, la cît fusese preţuit co-
lierul, cu care bogatul cardinal de Rohan spera să cumpere sprijinul regal
pentru a ajunge la guvern şi procesul intentat de rege, încheiat cu achitarea
de către parlamentul din Paris a cardinalului, au afectat spiritul public,
găsindu-şi ecou şi în străinătate 70 •
Am mai amintit despre intrarea în criză a majorităţii populaţiei Fran-
ţei, în urma calamităţilor agricole de după 1770. E drept că faţă de anii de
secetă şi foamete 1708-1710, cînd s-a ajuns la decese depăşind numărul
naşterilor cu dourt treimi, populaţia ţării continuă să fie excedentară. Dar
datorită intemperiilor, recoltele au devenit în general slabe, insuficiente, cu
excepţia viticulturii, unde supraproducţia face să scadă dezastruos preţu
rile de vînzare. Despre anul de marc seceU 1785 se ştie în plus că recolta
de furaj a fost atît de redusă, încît din lipsă de rezerve pentru iarnă, vitele
au trebuit să fie în cea mai mare parte sacrificate. Iar despre iarna 1788-
-1789 martorii timpului amintesc caracterul ei excesiv, ceea ce a dus din
nou la foamete. Urmările acestor calamităţi sînt resimţite de toate catego-
riile rurale, în special de ţăranii producători sau de lucrătorii agricoli cu
posibilităţi restrînse. Nici proprietarii feudali nu erau însă scutiţi de aceste
urmări, cu excepţia redu!lei minorităţi a unor curteni de la Versailles, căreia
regele îi plătea datoriile. Ca urmare nivelul lor de viaţă scade, şi pretenţiile
seniorale cresc. Nevoiţi srt se retragă la moşie, ei se înverşunează să-şi recupe-
reze pierderile, cum am văzut, pe seama supuşilor datornici. Se produce în
acest fel o agraYare a raporturilor nobilimii cu ţărănimea, aceasta pregătin
du-şi pe alocuri furcile pentru a se apăra împotriva duşmanului de clasă,
real sau potenţial. Un fel de repetiţie generală, la „Marea spaimă" din tim-
pul Revoluţiei. Alteori cei lipsiţi imigrează de la sate la oraşe, unde în gene-
ral îngroaşe rindurilc forţei ieftine de muncă şi ale declasaţilor. În schimb,
nobilii visează reîntoarcerea trecutului, uneori legendar, îndreptîndu-şi tot
mai adesea nemulţumirea împotriva absolutismului monarhic, fiindcă îi
deposedase treptat de o parte din putere. În aceste condiţii, o mărtunc ilu-
ministă denunţa în 1783 „la misere et l'humiliation a laquelle la feodalite
a reduit le peupk" 71 • în Yrcme cc nobilimea se pregătea pentru revolta aris,..
tocratică din 1787 care Ya contribui într-un fel, prin ricoşeu, la izbucnirea
Revoluţiei Franceze.
Aplecată pină la pămînt, ţărănimea cumulează povara îndatoririlor
faţă de seniori cu cea a impozitelor şi a altor obligaţii faţă de stat.
70 O recentă rrlatare mai pe larg a „afacerii colierului reginei", cu implicaţiile sale, la
Georges Soria, op. cit., t. I, p. 7-14.

71 Cliquot de Blervache, Le riformateur, Amsterdam, 1783. Şase ani mai tîrziu, mai
precis la 12 iulie 1789, cu numai două zile înaintea izbucnirii Revoluţiei, Arthur Young con-
semna în notele sale de drum o ilustrare concretă a obser,aţiei lui lllervache. O frmeic sărmană
întîlnită în călătoria de la Reims la Metz, încovoiată sub povară şi căreia i-ai fi dat vîrsta
de 60- 70 de ani, deşi spunea că n-are <lecit 28, i-a vorbit nu numai de greutatea jugului
şerbiei şi a lipsurilor unei familii cu şapte copii, ci şi de speranţele puse în zvonul că în pre-
zelil.t s-ar afla unii oameni bogaţi care să facă ceva şi pentru nenorociţii din clasa sa. , ,Domnul
să ne vină în ajutor, adăuga ea, căci dările şi drepturile stăpînilor ne zdrobesc". Cf.. A. Young,
op. cit., t. I, p. 24 I.
3 - c. 678
în această din urmă direcţie îndatoririle sa.le se apropie de cele ale lmrghc-
ziei. Ambele clase sînt obligate să plătească impozite directe şi indirecte şi
tendinţa de urcare a acestora, pc măsura creşterii cheltuielilor statului şi
deficitului financiar al acestuia, se conjugă cu înrăutăţirea situaţiei t'COno-
mice de la sat la oraş. Cu atît mai nedreaptă apare situaţia privilegiaţilor
neimpozabili. Nemulţumirea trece de la impozit la cei care fixează sau per-
cep impozitele, la sistemul fiscal al statului in întregime.
Tot mai sensibilă se arată burghezia vremii la dificultftţile ascensiunii
sale sociale sau la blocarea funcţiilor şi posturilor importante pe m,1sura creş
terii exclusivismului nobiliar. Vechea nobilime caută nu m:mai <-i np('ască
trecerea barierelor aristocratice de către tot mai numeroşii „bastarzi'' ai
înnobilării, dar şi să-şi asigure toate locurile în consiliul regelui, în fruntea
bisericii, armatei sau administraţiei pro,·inciale. Cn decret din 1781 limita
atribuirea directă a gradelor ofiţereşti numai celor ce dovedeau o origine
nobilă de cel puţin patru generaţii. Iar roşul „prinţilor" bisericii catolice nu
se mai atribuia de mult <lecit nobilimii.
închiderea debuşeului rural, micşorarea disponibilităţilor de materie
primă şi concurenţa produselor britanice, nu numai pe piaţa internaţională,
ci şi în interiorul ţării, au avut efecte catastrofale pentru multe întreprinderi
industriale din Franţa. Şomajul de la oraşe se adaugă indigenţei şi şomajului
de la ţară. Se creează astfel mai mult sau mai puţin conştient o anume soli-
daritate de interese. La care se adaugă teama de foamete provocată în mediul
rural şi de zvonurile unui pretins complot aristocratic, care ar urmări să înfo-
meteze poporul în favoarea marilor proprietari. Difuzarea unor asemenea
alarme false, ca şi a celor reale, precum şi solidaritatea dintre burghezia inte-
resată în schimbări sociale şi masa ţăranilor sau a proletariatului urban erau
facilitate şi de dezvoltarea reţelei rutiere, despre care am amintit.
Rolul de detonator al exploziei sociale şi politice a revenit, pe acest
fundal de nemulţumiri generalizate, crizei financiare care a provocat convo-
carea Stărilor generale după 175 de ani, în 1789.
încă din epoca regenţei care a urmat morţii lui Ludovic al XIV-iea,
deficitul tezaurului public nu încetase să se agraveze. Iar dacă în 1740, sub
Ludovic al XV-iea, cheltuielile statului francez se cifrau la 200 milioane,
în 1788 ele urcă la 630 de milioane. Contribuiseră la această urcare specta-
culoasă şi cheltuielile reclamate de războiul purtat în ajutorul luptei pentru
independenţă a coloniilor engleze din America de Nord, dar şi creşterea ex-
cesivă a pensiilor şi a altor beneficii acordate cu prodigalitate pentru servi-
ciile de la Curte, prea numeroasele împrumuturi prin care se încerca str1vi-
lirea bancmtei. ln 1781 ele urcau la 450 milioane livre, în vreme ce vrnitu-
rile :otatuh\i nu depăşeau 264 milioane.
S-a scris mult despre eşecul tentativelor de reformare a finanţelor Fran-
ţei, de la Turgot la Necker. Eşec la care a contribuit substanţial opoziţia Curţii
şi a altor cercuri interesate, folosindu-se de slăbiciunile regelui. Dar şi de
alte posibilităţi de influenţare.
O mare imprudenţă a constituit pentru monarhie restabilirea în drep-
turi a Parlamentului din Paris, suprimat în ultimii ani de domnie ai lui Ludo-
vic al XV-lea Ia sfatul lui Maupeou, care urmărise înlăturarea opoziţiei aces-
tuia la proiectele sale de reformă. Şi în timpul domniei lui Ludovic al XVl-lea
Parlamentul se va dovedi aceeaşi instituţie legată de tradiţie şi de interesele
privilegiaţilor, devenind principala forţă a opoziţiei.
Turgot propusese regelui ca remediu reducerea cheltuielilor Curţii· şi,
în spiritul ideilor fiziocratice, abolirea vămilor de la o provincie la alta pentru
34
libera circulaţie a grînclor, suprimarea breslelor şi a corvezii regale, care îm-
piedica muncile cîmpului. Ultima urma să fie înlocuită printr-o subvenţie
teritonală plătită de toţi proprietarii privilegiaţi sau nu. Dar abilitatea opo-
ziţiei de a specula unele dificultăţi a provocat aşa numitul „război al făinii",
care alături de opoziţia patronilor la edictul asupra breslelor şi nemulţumi
rea în ce priveşte subvenţia teritorială au dus la căderea ministrului. La rîn-
dul său, Necker a trebuit să părăsească postul de controlor general al Fi11an-
ţelor datorită curajului de a fi dat pentru prima oară publicităţii bugetul
statului. Deşi făcuse efortul de a-l prezenta echilibrat, eliminînd tot ce pri-
vea marile cheltuieli de război în America, dar nevoind să treacă peste chel-
tuielile Curţii, ceea ce nu i s-a putut ierta. în plus, propusese crearea unor
adunări provinciale, vizînd de fapt să pună capăt atotputerniciei intenden-
ţilor regali.
Dintre urmaşii lui :Kecker, cei mai reprezentativi s-au dovedit Calonne
şi Lomenie de Brienne. Primul, după ce a ajuns la limita de sus a împrumu-
turilor şi cheltuielilor, pentru a-şi atrage favoarea Curţii regale, relua de
fapt programul lui Turgot, propunînd printr-un Precis d'amelioration des
finances abolirea corvezii şi crearea unei subvenţii teritoriale la caic să fie
supuşi toţi locuitorii, libera circulaţie a grînelor, la care adăuga crearea adu-
nărilor provinciale propusă de Necker. Pentru a evita opoziţia parlamen-
telor, Calonne a obţinut permisiunea de a convoca în februarie 1787 o Adu-
nare a notabililor propuşi de el însuşi din membrii stărilor privilegiate. Desi
le-a înfăţişat în culori întunecate situaţia producătorului şi a făcut apel 1'a
spiritul lor de dreptate, dacă notabilii au fost de acord cu crearea Struilor
provinciale, cu abolirea corvezii şi libera circulaţie a grînelor, au refuzJ t ferm
aprobarea subvenţiei teritoriale, care ar fi atins interesele lor ca privilegiaţi,
invocînd pretextul abil că numai Stările generale, cu alte cuvinte adunarea
reprezentanţilor celor 3 ordine din regat erau competente să stabilească noi
impozite, deşi acestea nu mai fuseseră convocate din 1614. Înlocuirea lui
Calonne cu de Brienne n-a pus capăt opoziţiei notabililor şi adunarea lor, din
care nu lipsea nici Lafayctte, a trebuit dizolvată la 25 mai 1787.
Apoi s-a frtcut apel la serviciile Parlamentului din Paris, în vederea
înregistrării proiectelor de lege. Răspunsul acestuia a fost însă identic cu
al Adunării notabililor. Exilat la Troyes (în august), Parlamentul a persis-
tat în refuzul său, invocînd necesitatea convocării Stărilor generale. În agi-
tatia care a coborît în stradă la Paris, membrii Parlamentului erau aclamati
ca' ,,părinţi ai patriei", iar Maria Antoaneta numită J"\Jadame DJjicit. În cele
din urmă acceptind un nou împrumut, Parlamentul a revenit la Paris. Dar
Bricnne s-a hotărît să adopte soluţia lui Maupeou, fostul ministru al lui Lu-
dovic al XV-ka. La ameninţarea desfiinţării, Parlamentul din Paris a ri-
postat printr-un „arret", din care apărea ca apărătorul libcrtttţilor faţrt de
absolutismul monarhic. Arestarea conducătorilor, d'Epremesnil ţi Mont-
sabert, îndîrjeştc. În final, de Brienne a trebuit să cedeze presiunii nobilimii,
convocînd la 8 august 1788 Stările generale pentru 1 mai 1789. Dar neputînd
împiedica suspendarea plăţilor de stat a trebuit să facă din nou loc lui Ncc-
ker, care reuşeşte un împrumut intern de 75 de milioane. în schimb parla-
mentele, înlocuite prin reforma juridică a lui Lamoignon, au fost restabilite,
în toate prerogativele. Aristocraţia, ordinele privilegiate dădeau astfel prima
lovitură politică gravă monarhiei absolute. Fără să-şi dea seama că prin
aceasta grăbesc prăbuşirea edificiului care le asigură existenţa.
35
Dar nobilimea franceză nu era singura care să-şi fi manifestat cu hotă
rîre nemulţumirea şi împotrh·irea faţă de guvernarea de la sfîrşitul secolu-
lui al XYIII-lea.
În amintirile sale asupra epocii Revoluţiei Franceze, Moreau de Jon-
nes ne-a lăsat o imagine convingătoare a entuziasmului manifestat de tine-
retul studios in sprijinul luptei parlamentare, relatînd despre zilele în care
studenţii în drept de la Rennes chemau pe colegieni să ardă în efigie pe mi-
niştrii Lamoignon şi de Brienne în „strigătele frenetice ale poporului" sau să
escorteze în huiduieli „regimentul detestat al lui Rohan Soubise", pînă la
cazarmă 72 •
Devenite tot mai numeroase în ultimele decenii ale veacului, ,;revol-
tele foamei" exprimă mînia populară, atît la sate, cît şi la oraşe.
Astfrl, o totalizare mărturisit incompletă 73 consemna tulburări so-
ciale izbucnite în 1768 la Rouen, Carentan, Chalons, Coutances, · unde
acestea au durat mai mult de o săptămînă, Granville, Saint Brieuc, Saint-
Lo, precum şi în generalitatea de la Tours. în 1770 la Reims, ,.affreuses"
după opinia contemporanilor; la Troyes, unde corpul <le canonici era· insul-
tat in timpul procesiunii şi la Vitry-le Frarn;ois. În 1771 la Nancy, unde res-
taurarea ordinii n-a putut fi înfăptuită decît după o subscripţie a celor bo-
gaţi, dar şi la Dormans sau Rambervillers. În 1772 era arsă la Metz. efigia
intendentului Calonne, viitorul ministru al finanţelor. În 1773 aveau loc acte
de răz,-rătire la Aix en Provence şi Limoges, la Montauban, la Montpellier,
Toulouse şi în alte locuri din Midi; la Bordeaux tulburările durează dela 10
mai la 12 iunie şi 4 OOO de ţărani merg asupra oraşului. În Touraine, în cursul
răscoalei din 1774 la care iau parte 6 OOO de oameni, au fost uci~i 8 sau 10
jandarmi şi au fost spînzuraţi patru răsculaţi. În 1777 izbucneau revolte la
Grenoble şi Toulouse, avînd ca rezultat 65 de morţi şi răniţi. în 1781 la Mon-
tereau; în 1782 la Poitiers; în 1783 în Vivarais şi Gevaudan; iar în anul ur-
mă tor la Caen, Cherbourg, Carentan, Saint-Lo. în 1785 tulburările cuprind
trei parohii din Poitou, dar şi localităţile Guingand, Morlaix, Niort, ?ainte-
Brieuc. Lyon şi La Rochelle erau afectate în 1786, iar Nîm~s şi Saint Etienne
in 1787.
Nici Versailles, nici Parisul n-au fost scutite de asemenea manifestări
ale nemulţumirii publice. În ce priveşte capitala e bine cunoscut aşa numi-
tul „război al făinii" {1775) care a cuprins şi alte centre din ţară. Uneori să
răcimea, masele muncitoreşti, atacînd depozite de alimente, ca în centrul
industrial Rouen, reuşeau să dispună de ele vreme de mai multe zile. Alteori
răscoalele se asociază sau alternează cu greve (Lyon, 1744, 1752, 1759, 1771,
1774, 1778, 1786; Nevers, 1752, 1754, 1757, 1760, 1768, 1770). Tulburările
de la Lyon din 1786 au început cu greva zidarilor, iscată în legătură cu plata
salariilor. Tesătorii de mătase şi pălărierii intrau la rîndul lor în grevă 'la 7
august, solicitînd creşterea tarifului pentru munca în acord în proporţie cu
scumpirea vieţii. Greviştii îşi asociază şi alţi demonstranţi stră:bătînd ora-
şul, asediază Primăria, în pofida rezistenţei sîngeroase a armatei şi silesc pe
reprezentanţii puterii locale să dea dispoziţii pentru satisfacerea revendi-
cărilor lor. Greva a fost înăbuşită în cele din urmă, conducătorul ei, Pierre
Sauvage, fiind executat şi numeroşi participanţi la răscoală au fost condam-
naţi la galeră. în cursul evenimentelor au căzut patru morţi şi 20 de răniţi.
Tulburări mai mult sau mai puţin grave provoacă noile impozite, lua-
rea la oaste, alte mrtsmi şi reglementări, unele arestări etc. Se pot menţiona
72 Moreau de J onnes, Mimoires, ,.La Revolution Franc;aise", 1890.
73 Cf. D. Mornet, op. cit., p. 442 şi urm.
36
astfel nemulţumirile populare stîrnite de o ordonanţr1 privind comerţul cu
bumbac la Rouen, în 1752; un impozit asupra fructelor în Provence la 1755;
împotâya taxelor de comercializare la Paris în 1756; împotriva noilor im-
pozite la Pamiers şi la Foix, în 1771; împotri,·a vămilor de la trecerea podu-
rilor, la, Merlerault (lingă Aleyon) în lî77. Recrutările prin tragere la sorţi
se soldează cu răzvrătiri şi răscoale, ca în 1752 la Vincennes, în 1766 la Dijon,
în 1767 la Agen sau în 1776 la Nantes. În 1780 hamalii din Paris se rernl tă
din canza unei ordonante. Iar în 1783 o multime de tineri din Bordeaux
ţin piept forţei publice' în urma unei dispute ·1a teatru.
Mişcările de masă cresc în ultimii ani dinaintea Revoluţiei. Riposta
Parlamentului din Paris la hotărîrea lui de Brienne, de a desfiinţa parla-
mentele a dat loc şi în provincie la numeroase manifestări de protest în fa-
voarea celor care apăreau ca apărători ai libertăţilor naţiunii în faţa absolu-
tismului monarhic. Agitaţia populară provocată în Beam, Bretagne sau
Franche Comte, la Hennes, Toulouse sau Dijon, beneficiază chiar, uneori, de
prudenţa sau simpatia comandanţilor militari şi intendenţilor regali. Totuşi
la Dijon, în 11-12 iulie 1788, n-a putut fi împiedicată vărsarea de sînge în
ciocnirea dintre popor şi armată. Iar faptul că în oraşul Pau din Bt~arn locui-
torii satelor coboară din muntii învecinati la solicitarea Parlamentului si a
nobilimii, punînd mîna pe artiierie, parali~ează pe intendent. '
Tulburările cele mai grave din această epocă prerevoluţionară, mar-
cînd după unii istorici chiar începuturile Revoluţiei Franceze 7·1, aveau loc
în Dauphine, în vecinătatea Savoiei şi a Provenţei. Încă de la 21 aprilie Par-
lamentul din Grenoble, oraşul de reşedinţă al provinciei, declara că se va con-
sidera dezlegat de „orice fidelitate faţă de suveran" dacă se va încerca apli-
carea noilor decrete de reformă. Iar la 9 mai refuză să înregistreze edictele
care reduceau puterea parlamentelor de ordin juridic şi dădeau dreptul rege-
1ui srt creeze fără împotrivire impozite provizorii, cei care vor accepta fiind
declaraţi trădători de patrie. Ca urmare Parlamentul a fost închis. Şi fiindcă
magistraţii, reuniţi ilegal, denunţă „despotismul" miniştrilor, se emit ele la
Versailles „lettres de cachet". Dar cînd ducele de Clermont Tonnerre, co-
mandantul trupelor din provincie, a încercat să aresteze pe magistraţii rebeli,
s-a sunat clopotul de alarmă şi acestora li s-au adăugat reprezentanţii celor
40 de bresle meşteşugăreşti ieşite în stradă, precum şi alţi orăşeni sau ţ{trani
de prin satele din împrejurimi. Palatul guvernatorului a fost asediat ~i je-
fuit în urma uciderii unui răsculat. Din balcoane şi de pe acoperişuri soldaţii
au fost bombardaţi cu pietre, dar şi cu olane, ziua de 7 iunie intrînd în is-
toric ca „la journee des tuiles". Comandantul militar şi intendentul
au trebuit să accepte călcarea voinţei regale în ce priveşte Parla-
mentul local, pentru a potoli tulburările. O săptămînă mai tîrziu, o adunare
a notabililor, întrunită cu participarea consulilor oraşului şi formată în majo-
ritate covîrşitoare din reprezentanţi ai stării a treia, ale cărei lucrări erau
conduse de avocatul :Mounier, protestează împotriva măsurilor care lezează
libertăţile, rugind pc Ludovic al XVI-iea să fie de acord cu convocarea stă
rilor provinciale, în adunarea cărora numărul deputaţilor stf1rii a treia să fie
egal cu cel al ordinelor privilegiate. Deşi cererea a fost respinsă, la 21 iulie se
întruneau în castelul de la Vizille, proprietatea marelui comerciant şi indus-
triaş Claude Perier, .165 deputaţi nobili, 50 ecleziastici şi 325 aparţinînd stării
a treia. în bună tradiţie parlamentară, într-un moment de tăcere impusă
a Vezi de pildă Les dibuts de la Rivo/uli<m Franr<1ise en Da11phini, 1788, textes r{•unis
par Vital Chomcl, Grcnohlc, 1981!.
37
Parlamentului din Paris, se votează „mustrări" regelui, sînt chemate la unire
toate provinciile împotriva despotismului şi a plăţii noilor impozite, pînă la
convocarea Stărilor generale. Un nume nou se impune: iînărul avocat Barnave.
în aceeaşi direcţie se pronunţaseră şi Adunarea clerului din Franţa
încheiată la 5 iunie sau valul de foi volante şi broşuri politice care justificau
poziţia parlamentelor şi în primul rînd aceea a Parlamentului din Paris.
Toate aceste frămîntări, dar mai ales apropierea fantomei ameninţ[t
t?are a falimentului financiar al monarhiei, grăbit şi de refuzul plăţii impo-
zitelor, determinrt pe de Brienne să hotărască pc Ludovic al XVI-iea la con-
vocarea Strtrilor generale pentru 1 mai 1789.
E cert d orice revoluţie sau mişcare socio-politică. de revoltă împotriva
autoritrtţii constituite are cu atît mai multe şanse de succes cu cît ştie să-şi
asocieze un număr cît mai mare de interese sau speranţe. S-a observat că, în
condiţiile date, rc,·olta declarată de nobilimea de robă împotriva: absolutis-
mului monarhic, deşi a urmărit în primul rînd păstrarea privilegiilor, a ştiut
adesea să le mascheze demagogic şi să atragă în sprijinul său pe burghezi sau
chiar masele populare 75 • Se cuvine însă adăugat că în curînd neprivilegiaţii
vor relua lupta în propriul lor interes, .asociindu-şi o parte din nobili şi cler.
Ocazie pentru a folosi şi experienţa cîştigată în „revolta nobiliară".
S-a observat pe drept cuvînt că „revoluţia s-a săvîrşit în mintea oame-
nilor cu mult înainte de a fi tradusă în fapte" 76 şi că acţiunea pregătitoare
a parlamentarilor ar fi fost sortită eşecului fără un context intelectual favo-
rabil. :Mai mult, .,Revoluţia de la 1789 nu poate fi înţeleasă dacă se negli-
jează rolul filozofilor" 77 •
E drept dt marii reprezentaţi ai filozofici Luminilor, înccpînd cu Montes-
quieu, \'oltairc, Rousseau s-au stins pe rînd. Dar domnia lui Ludovic al
XVI-iea a coincis cu răspîndirca tot ma,i largă a operei lor şi cu apariţia unor
numeroşi discipoli sau continuatori. Cînd Parlamentul din Paris era aclamat
drept apărător al libertăţilor publice împotriva absolutismului, ca în 1788,
era şi fiindcă în proclamaţiile sale se putea recunoaşte discursul filozofilor
şi ~Iontesquieu era de fapt cel aclamat. .
Cel ce moştenea la 27 de ani baronia de Montcsquicu, odată cu funcţia
de preşedinte de secţie al Parlamentului din Bordeaux şi era primit în ace-
laşi an (1716) membru al Academiei din .acelaşi oraş cu o Dizertaţie asupra
politicii romanilor în domeniul religiei, devenea cunoscut· şi larg apreciat prin
romanul epistolar Lettres persanes (1721), în care sub înfăţ işarca scdud1 toare
a ironiei şi utopiei făcea ca şi Swift, cu al său Guliver, critjca timpului sfm.
Adăuga în plus atracţia epocii pentru Orient şi galanteriile romanului erotic
atît de gustat de înalta societate franceză din epoca Regenţei. A sfida auto-
rităţile epocii rîzînd şi a dezvălui tarele instituţionale, a discuta marile pro-
bleme ale Franţei şi ale omului în căutarea prosperităţii şi a fericirii propu-
nînd respectarea „legil01 naturale" şi refuzul tiraniei, în numele acesteia,
a marilor sentimente si al ratiunii, sînt trăsături definitorii ale acestei camu-
flate demonstraţii politice şi 'sociale. Demonstraţie care va fi reluată mai di-
rect premonitoriu pc coordonatele evocării istorici clasice în Consideratt·o11s
sur les causes de la grandeitr des Romains et de leur decadence (1734).
Fundamentală pentru formularea concepţiei statului de drept la Montcs-
quieu era însă publicarea în 1748 a cărţii sale De l'espri:t des lois. Subtitlul
preciza: .,despre raportul pc care legile trebuie să-l aibă cu constituţia fie-
,.; J. Tularcl, J. Fr. Fa.yard, A. Finro. op. cit., p. 23.
,G Alhert MathieT., op. cit., t. I, p. 15.
•· Jcau Tularcl, Les IUvol11tio1is de 1789 a 1851, Paris, 1985, p, 15.
38
cărei guvernări, moravurile, climatul, religia, comerţul etc.". Şi nu întîm-
plător de la apariţie pînă la Revoluţie, aşa cum s-a observat recent, ,,nu
existl nici o lucrare care, întrebîndu-se despre constituţia cu care Franţa
ar trebui să se doteze, să nu se rdere la ea" 78 •
Primul capitol se deschidea cu afirmarea legităţii universale. ,,Divini-
tatea are legile ei, lumea materială are legile ei, inteligenţele superioare omu-
lui au legile lor, animalele au legile lor, omul are legile sale". In limba fran-
ceză substantivul „etre" înseamnă şi ceea ce este şi fiinţă. în acest sens, Dum-
nezeu apare la :\Iontesquieu ca fiinţă supremă şi raţiune primară sau cum
spune el „primitivft", creînd şi conservînd lumea, în speţă pămîntul şi viaţa,
pe baza „unor reguli" tot atit de neînlăturat ca „fatalitatea ateilor". Aceste
legi generale sau reguli irecuzabile care guvernează lumea pot fi „naturale",
convenind întregii naturi şi „pozitive", aplicabile numai fiinţelor inteligente,
mai precis oamenilor organizaţi în societate. În ce priveşte omul primitiv,
în stare de naturfl, l\Iontesquieu combate pe „homo homini lupus" al lui
Hobbe:;;, cu ideea scumpă iluminiştilor francezi, a omului mai slab, dar egal.
Odată cu afirmarea celei de a patra legi naturale, ,.dorinţa de a trăi în socie-
tate", intervine şi starea de război intre oameni şi grupuri sociale care fac~
necesară apariţia legilor pozitive constituite mai întii în dreptul ginţilor, apoi
în dreptul civil şi în sfirşit în dreptul politic. Expresie a raţiunii umane, legea
guvernează astfel toate popoarele pămîntului, dar legile politice şi civile ale
fiecărei naţiuni diferă în funcţie de fiecare caz de aplicare a raţiunii umane în
parte. -De aceea „c un hazard foarte mare dacă cele ale unei natiuni pot con-
veni alteia". Ceea ce corespunde relativităţii anunţate de subtitlul lucrării.
A studia spiritul legilor înseamnă a examina raporturile legilor cu na-
tura şi cu principiile celor trei moduri de guvernare existente, republican,
monarhic şi despotic, cărora le corespund trei principii deosebite: virtutea,
onoarea şi teama. În funcţie de exercitarea puterii suverane, republica poate
fi democratică sau aristocratică. Oricum, această formă de guvernare se
potriveşte numai statelor mici. Sau cel mult unei federaţii. Cea mai potrivită
dintre cele existente pentru statele mari i se pare monarhia constituţională
şi parlamentarft engleză: ,,Există de asemenea în lume o naţiune care are
ca obiect direct al Constituţiei sale libertatea politică. Noi îi vom examina
principiile pe care e întemeiată. Dacă sînt bune, libertatea va apărea
aici ca într-o oglindă". Examinînd în continuare „Constituţia Angliei",
Montesquieu scotea în evidenţă în primul rînd separarea celor trei puteri:
cea legislativă, cea executivă „pentru cele ce depind de dreptul ginţilor" şi
,,puterea exeet1tivă pentru cele ce depind de dreptul civil" sau, cum se pre-
cizează mai departe, puterea judecătorească. Violenţa excesi,·ă din repu-
bliciie Italiei şi „domnia unui înfricoşător despotism" în Imperiul otoman se
datoresc reunirii asupra aceluiaşi corp de magistraţi sau în mîinile unei sin-
gure persoane a celor trei puteri în stat. În cea mai mare parte a regatelor
euro:)ene moderaţia relativă a guvernelor se datoreşte faptului că prinţul
nu reuneşte în persoana sa decît primele două puteri. Ceea ce nu însea-
rimă că reunind puterea legislativă cu cea executivă s-ar face loc liber-
tăţii sau s-ar înlătura teama „ca acelaşi monarh sau acelaşi Senat să nu facă
legi tiranice pentru a le executa în mod tiranic". Nu există libertate nici dacă
7 -1 Henri Duranton, Fa/lait-il bnlle-r „L'esprit des lois" ?, ,.Dix-huitiemc sicclc", 1989,
nr. 2.1, p. 5\1. lk<lica.t unei duble aniversări: naşterea lui Montesquieu şi declanşarea Revoluţiei
Francez~. acest număr special al prestigioasei re·riste ştiinţifice franceze, îngrijit de Georges
lleureăca.,sa şi Jcan Ehrard, cuprinde o utilă .. cronologie postumă." elaborată de cel dintîi şi un
grupaj de 12 studii de specialitate sub titlul comun „Montesquieu et la Revolutiou".
puterea judecătorească nu e separată de puterea legislativă sau de cea exe-
cutivă. Asigurarea libertăţii politice pentru cetăţean cere ca guvernarea să
fie în aşa fel încît „un cetăţean să nu poată să se teamă de un altul". Influ-
enţa lui John Locke e evidentă. Cît despre guvernarea de către popor, ţi
nînd seama de faptul cr1
„într-un stat liber orice om care e socotit că arc un
suflet liber trebuie să se guverneze prin el însuşi, iar poporului trebuit' să îi
aparţină puterea legislativă", în statele mari „ trebuie ca poporul s;, facă
prin reprezentanţii săi tot ceea ce el nu poate face prin el însuşi". Puterea
legislativă va fi încredinţată unui alt corp ales pentru a reprezenta poporul,
deliberînd separat, dar formînd împreună corpul legislativ. Cele donr p;irţi
componente se înlănţuiesc una de alta prin „facultatea mutuală" de a împie-
dica luarea unor măsuri contra binelui public. în încheierea capitolului, ilu-
ministul francez preciza că nu şi-a propus „să examineze dacă englezii se
bucură actualmente de această libertate sau nu. Îi ajunge că ea c stabilită
prin legile lor şi nu caută altceva". Sînt deduse în spiritul Luminilor legile
educaţiei, diferenţiate după principiul guvernării. Sînt abordate sistemul
judiciar, legile somptuarii şi condiţia femeilor, organizarea apărării şi forţa
ofensivă, politica externă, raporturile dintre impozite şi veniturile publice.
L"n spaţiu larg e acordat influenţei climatului şi aşezării geografice. Nu e
uitat nici impactul exercitat de biserică şi religie, comerţ şi monedă, situaţia
demografică asupra oamenilor, cu moravurile, instituţiile şi legile lor.
Datorită varietăţii problemelor abordate şi soluţiilor oferite de acest
veritabil tratat de politologic, era firesc ca Montesquieu să devină din nou
autorul la modă, după mai bine de treizeci de ani de la moartea sa, precum
şi un interlocutor privilegiat pentru cei ce doreau să-şi spună cuvîntul despre
reforme în anii imediat premergători Revoluţiei. L"n sondaj statistic recent
a furnizat 116 referinţe la Montesquieu, faţă de 65 la Voltaire, 57 la Mably
şi 45 la Rousseau 79 • La rîndul lor, viitori revoluţionari ca A. Deleyre (1758)
şi J. P. ~farat (1785} şi-au manifestat profunda preţuire 80 •
79 Cf. R. Galliani, La.fortw1e de Jfoutesquicu en 1789: "" sondage, ,.Archives <le lettres
modernes", 1981, nr. 197; ,.Etudes sur Montesquieu", 1981, p. 31-61.
Opera marelui scriitor şi gînditor iluminist a cunoscut numeroase rel'ditări, dar şi tra-
duceri, comentarii de prestigi~, într-un cu·,înt o largă răspîndirc chiar din timpul ·,ieţii auto-
rului ei. Un singur exemplu: lncă din 17.'i0 The spirit of law, versiunea engleză a lui T. Nu-
gent, apărută. la Londra în acelaşi an, se afla în rafturile de hibliotec·ă de la Charleston
Library Society, putînd fi regăsită ulterior de vînzarc pe piaţa liberă din acelaşi oras nord-
american. Şi o precizare: Aşa cum ne informează şi pagina de titlu a rPeditării oripnalului
francez în acelaşi an la Geneva, unde apăruse şi ediţia princeps, omul de ştiinţă atent J;i ob-
servaţii şi continuîndu-şi cercetările, nu oboseşte să-şi amendeze textul.
Trei ani după. moartea lui Montesquieu, ieşea de sub tipar prima culegere ck Opere
pregătită de autor şi de fiul său. Cele trei volume masi·,c, in quarto, din acea.stă „noua ccli-
ţie, revăzută, corijată şi considerabil augmentată de autor" oferă ca indicaţii editoriale:
„A Amsterdam ct Leipsick, chez Arktec et Merkus, MDCCL\"111". Ediţia de la Am,:erdam
va fi reluată în repetate rînduri pînă la sfîrşitul secolului, cu schimbarea formatului ~i alte
modificări, de unde un număr sporit de ·,olumc. S-au adăugat în deceniul 7 şi „Reniarques
philosophiques d'un Anonyme", <le fapt adnotări ale lui Elie Luzac. O altă <'diţie <·senţială
de Ocuvres, din care deri·,ă numeroase altele era cea apărută la Londra in 1767, sub direcţia
lui F. Richter, cu concursul fiului lui ~lontesquieu. Primul era şi autorul unui a·,ertisment
prin care critica „obsenaţiile" lui Cr<'·,ier şi „notele" lui Elie Luzac. Dincolo de ediţiil<" din
Lyon şi Saarbruck, ediţia pariziană a lui Ilastien, apărută în ajunul Rc-,oluţiei ( 178S) e sin-
gura care se impune pînă. la aceea a lui Plassan şi La Roche ( 1796).
80 Entuziasmul lui A. Deleyrc, fost iezuit prieten cu Diderot şi Rousseau, ·,,iit(,r df'pu-
tat în Convenţia naţională, s-a manifestat în publicarea cărţii sale Gt'nie de .llo11/csquicu,
trei ani de la moartea celui.care se născuse cu o sută de ani înaintea He·,oluţiei. La rindul
lui, Marat prezenta al său Eloge de J1/ontesquieu în şedinţa din 28 martie 178.'i a Ac.l.dcmil'i
din Bordeaux, la comemorarea a. treizeci de ani de la trecerea in nefiinţă a cek·lirubi pre-
40
_Aportul lui Voltaire, incontestabil cel mai scînteietor reprezentant al
ilumirlismului, la pregătirea Revoluţiei Franceze a fost mai difuz, dar nu mai
puţin viguros şi semnificativ.
Ne-am obişnuit si"'t considcrfim secolul X\'III ca secolul Luminilor prin
prisma dominaţiei raţiunii şi filozofiei iluministe. Cercetările cele mai noi
asupra culturii şi mentalităţii epocii atrag atenţia asupra dificultăţilor implan-
tării şi ale depăşirii stadiului elitar al innoirii iluministe, într-o societate do-
minatft încă de structuri şi de idei înwchitc. Rezistenţa acestora la emergenţa
noului îl determină pc Voltaire, spirit activ şi îndrăzneţ, să-şi risipească forţa
geniului în domenii diferite şi la nivele diferite de înţelegere. El caută sI con-
vingă prin creaţie literară, dar şi prin spectacolul de teatru, prin filozofie,
dar şi prin istorie, prin cartea de nivel intelectual, ca şi prin pamfletul în
limbaj popular.
Atitudinea critică constituie calitatea dominantă din punct de ve-
dere social-politic a operei lui Voltaire . .,Esprit moqueur", el utilizează no-
nia subţire, dar şi scalpelul satirei. Scriitorul rus A. Herzen spunea că „rî-
sul lui Voltaire a distrus mai mult decît plînsul lui Rousseau".
Deist ca şi \fontesquieu, Voltaire merge însă mai departe în contesta-
rea atotputerniciei bisericii şi religiei oficiale, căreia îi impută încurajarea
superstiţiei şi fanatismului, pronunţîndu-se mai ferm, sistematic pentru tole-
ranţa religioasă. Încă din tinereţe condamna, evocînd epoca regelui binefă
cător şi tolerant Henric al IV-lea, crima înfiorătoare din ~oaptea Sfîntului
Bartolomeu. Pentru ca la maturitate, în monografia istorică dedicată cele-
brării Secolului lui Ludovic al XIV-iea, să arate - după propria sa măr
turie - .. ce preţ a plătit Franţa pentru nechibzuita revocare a Edictului diu
Nantes". Datorie primejdioasă poate, recunoaşte autorul, dar suprimînd
asemenea fapte, trebuie să renunţi la istorie. Condamnînd şi fanatismul alto
religii, ca în tragedia Mahoniet on le fanatisme, ironizîndu-1 alegoric în poves-
tirile filozofice Zadig şi Mfrromegas, scriitorul făcea o amplă apologie a tole-
ranţei şi deismului în Essai sur le moeurs et l'esprit des 11ations, adevărată
tentativă de istorie a civilizaţiei. Poeme sur za·
loi naturelle era conceput şi
ca argument al religiei naturale. Uneori, pătruns de înverşunarea luptei
sub deviza „ecrasez I 'infame", dar şi din dorinţa de a capta interesul lecto-
rului vremii, Voltaire uită limitele decentei. Dovadă si umorul gros din La
Pucelle, îndreptat împotriva ignoranţei,' prejudecăţilor şi intoleranţei reli-
gioase puse în slujba politicii de stat într-un moment cheie din Războiul de
o sută de ani. Spre sfîrşitul vieţii, cel care suferise el însuşi în două rînduri
rigorile detenţiunii la Bastilia pentru convingerile sale, dar care acum era
vizitat şi stimat de marile spirite ale timpului şi se bucura de prietenia unor
puternici suverani europeni, nu se mai mulţumea cu artificiul literar sau
exemplul istoric, erijîndu-se în apărătorul unor cauze concrete şi silind jus-
tiţia franceză la rejudecarea proceselor unor victime ale calomniei şi intole-
ranţei şi la reabilitarea lor răsunătoare, deşi postumă (cazurile Calas, Sin'en,
sedinte al Parlamentului local. Dincolo de artificiile retoricii ocazionak si acadrmice sau de

~entimentcle sincc-r exprimat!". lectura propusă <le ·,iitorul lider iacobin p11;1ea în valoare ·,arie-
tatea mijloacelor cu care :Montrsqui<"u a ştiut ~ă facă simţit 1111 numai in Lcltres persa11cs c-i şi
în Esprit des lois „caractrrul odios al unl"i stăpîniri nerln·pte"' şi „să smulgă orice pretrxt tira-
niei noastre", ară tind „cu un rîs amar" rirlicolul argumentelor pc care aceasta le etalează. , ,:'.\-Ia-
rat - scria rC'-cent Ro~cr Barny - admiri't pc Montesquieu, în acelaşi timp pentru a fi dat
o bază ştiinţ.ilică. politicii şi pentru a 1111 o fi separat de drrptul natural, arlică de mora!i't.
Poate că nirneni n-a ştiut s."t-i a<luci:i 1111 omagiu atit de frumos"' (idem, .1Jontcsq11ieu pall"iote?,
,,Dix-huiticmc siecle", 1989, nr. 21, p. 89).
La Barre, Lally-Tollendal). Exemplul său era urmat de Condorcet pentru
cei 3 traşi pe roată la Chaumont (1787).
S-a afirmat că Voltaire n-a avut „la tete metaphysique" 81. Convins
şi el, Bergson nu-i menţionează numele într-un tablou al filozofilor francezi,
din care nu lipsea cel al lui Rousseau. Insuccesul unui Traite de metaphysique
şi faptul că Voltaire a fost atras îndeosebi de „cazuri pozitive" sau şi-a
făcut o plăcere din a demola ample sisteme filozofice printr-un cuvînt aci-
dulat sau o trăsătură scînteietoare de condei pot fi argumente suficiente?
Oricum, lui îi datorăm primul Dicţionar fi:lo::ofic portativ (1764) întitulat sau
subintitulat sugestiv şi semnificativ „La raison par alphabet" în ediţii ulte-
rioare 82 • Semnificativ nu numai pentru conţinutul cărţii, ci şi pentru gîn-
direa autorului în general. Pentru care filozofie înseamnă înţelepciune, dar
şi căutarea adevărului sau atitudine lucidă pentru ameliorarea societăţii.
Tipărit după încheierea nefericită a Războiului de şapte ani şi după interzi-
cerea de către cenzură a Tratatului asupra toleranţei, Dicţionarul filozofic
se înscrie în cadrul „revoluţiei în idei" pe care trebuia să o aducă, în concep-
ţia lui Voltaire, lupta sa împotriva războiului şi a intoleranţei, pentru liber-
tatea de gîndire şi cultivarea ştiinţei indispensabile progresului.
Cu treizeci de ani mai înainte, publicînd Lettres philosophiques în care
cristaliza experienţa exilului englez, Voltaire era cucerit nu numai de pres-
tigiul acordat savantului, scriitorului şi de obţinerea rangului în funcţie de
serviciile aduse statului, de gindirea lui John Locke sau Newton, ci şi de sis-
temul de guvernare englez, apreciind ca şi Montesquieu separaţia şi contro-
lul puterilor sau sistemul de impozite echilibrat, care, după părerea lui, per-
mitea ţăranului să poată trăi adesea în bună stare. Dacă în practică, ţinînd
seama de situaţia reală, gînditorul francez nu va depăşi prezentarea şi sus-
ţinerea ca model a despotismului luminat, propunînd .Franţei exemplul lui
Frederic al II-lea al Prusiei sau al Ecaterinei a II-a a Rusiei, in Dictionarul
filozofic, după ce consideră că forma cea mai veche de stat a fost. c;a repu-
blicană şi că numai regii preferă regalitatea (art. Patrie), idealizează, demo-
craţia, formă republicană dorită de popor, ca „guvernare naturală. şi înţe
leaptă" în care „toţi cetăţenii sînt egali" (art. Politiqu,e). în ce priveşte sis-
temul de impunere, el propunea, utilizînd ficţiunea notelor găsite printre
hîrtiilc unui juristconsult, ca sarcinile de stat să fie plătîteşi de magistraţi,
şi de cei ce muncesc, şi de preoţi, iar „impozitele s1 nu fie niciodată decît
proporţionale" (art. Lois civiles et ecclesiatiques).
Acestea şi alte propuneri similare nu vor trece neobservate nici în tim-
pul Revoluţiei. Dar meritul cel mai mare al operei lui Voltaire, din acest punct
de vedere, îl reprezintă critica vechii stări de lucruri, loviturile de orice fel
care repetate duc la şubrezirea încrederii în vechiul regim. Fie că e· vorba
de greutatea şi nedreptatea impozitelor sau venalitatea funcţiilor (La Hm-
riade), de combaterea spiritului de intrigă şi corupţie (Candide), de nece-
sitatea schimbării întregii maşini administrative (L'ingenu) ori de comba-
terea despotismului şi tiraniei, a abuzurilor justiţiei şi a şerbiei, a sterilităţii
şi ignoranţei arogante din partea unor doctori ai Sorbonei, ca să citez numai
'1 Gusta·,c Lanson, Hisloir~ ,fo la lill!ral11re fraiir;-.1ise, cd. X.XIX, Pa,is [1926],
p. 767.
01 Proiectat si exprime, după expresia lui \"oltaire, ,,tot ceea ce trebuie să gindeascl
asupra lumii de aici şi a~upra cc-leilalte" el însuşi şi , ,oamenii oneşti", Dicţionarul filozofic
nu reprezenta „o interpretare alcătuind un sistem, ci, după citeva linii conducătoare, o reflec•
ţie foarte personală, aplicată la tot ce se află la îndemîna sa" (Rene Porneau, Presentation,
la Voltaire, Dictionnaire philosophique, Paris, 1964, p. 11).
42
cîteva teme din sutele de broşuri şi foi volante răspîndite de Voltaire în ulti-
mele decenii de viaţă.
Într-un amplu tablou colectiv al literaturii franceze din secolele XVII-
-XVIII, semnat de 34 de nume de prestigiu şi publicat în preajma celui
de-al doilea război mondial de Editura Gallimard, Jean Guehenno încheia
portretul lui Voltaire cu o comparaţie. Între „revoluţia" mereu reînnoită în
numele iubirii de adevăr de „burghezul fericit"care ar fi fost bogatul pro-
prietar de la Ferncy, de pe poziţiile „demnitrtţii umane" şi „revoluţia" adre-
sindu-se inimii şi „visînd numai la fericirea oamenilor" a „nefericitului Rous-
seau, in numele celor care „pot risca totul, pentru că n-au nimic de pierdut" 83 •
S-ar mai fi putut adăuga în favoarea poziţiei „fericite" a celui clintii,
faptul că inert din timpul vieţii lui Voltaire, Ferney devenise un loc de pele-
rinaj „la modă" unde se întilneau succedindu-se „mărimile" timpului, lite-
raţi şi artişti, burghezi, o tinerime entuziastă. Iar reîntoarcerea sa finală la
Par:s (1778), cu recepţia solemnă la Academie şi reprezentarea tragediei
Iren: la Comedia Franceză, se transformase într-o adevărată apoteoză. A
fost i:1să destul să intervină moartea, pentru ca iluzia necontestării regali-
tăţii sale spirituale să dispară. Duşmanii săi, printre care arhiepiscopul Pari-
sului i-au refuzat înmormîntarea, aşa cum făcuseră cîndva şi cu Moliere.
,.:\lă gindesc la acea noapte fantastică din 30 spre 31 mai 1778. Persoa-
nele ,1atural pioase - scria Jean Guehenno - n-au putut crede cînd. el a
murit, că acea drăcovenie care insămîntasc lumea ratiunii murise odată cu
el. Ele s-au înverşunat împotriva cada;rului său. Pa~ohul de la Saint' Sup-
lice rduzase inmormîntarea. Cadavrul trebuia aruncat pe maidanul de gu-
noaie. Atunci, repede, familia i-a îmbălsămat trupul. L-au îmbrăcat, 1-:au
coafat, l-au urcat într-o trăsură trasă de şase cai, l-au aşezat pe banchetă;
i-au pus alături un valet care să menţină dreaptrt această carcasft, acest spi-
rit. Şi la drum! [ ... ] Mortul rîdea. Scăpase pentru ultima dată. Avea un văr
abafe şi va fi îngropat în capela unei abaţii. A fost ultima sa fentă şi ultima
minciună" 84 • Pentru salvarea demnitătii umane. Rcvolutia Franceză rccu-
noscindu-i meritele îi va transfera cemi'şa la Pantheon. P.rin opera şi ·.lupta
sa, Voltaire devenise o expresie majoră a înnoirii şi a spiritului i1aţiona:l 115 •
•J Tablea11 de la littiratw·e fran('a-isr de Corneille ,, Chinier, .\'Tl 1° - XVIII" sii:rlcs,

prefa,:~ par Andre Gid<', Paris, 19-J'J; p. 273.
~4 Ibidem, p. 274.
Hi Deşi opera lui Yoltaire dispunl' de la ~firşitul sl'colului tTl·rnt de o c·,idenţă ştiin
ţific:i. r:!{uros elaborată., cu adnotări critic(• şi alte precizări suplimentare (G. Dengesc,u, Vvl-
tai-re, J]ibliograplde de scs oertl'res, t. I - I\", Paris, 11182- 1890), dificultăţile mari ale unei
anchete corecte şi complete n-an permis întotdeauna cuprinderea integrală a ediţiilor unei creaţii
atît de •,aste. La acest<' dificultăţi a contribuit şi numărul mart- de contrafaceri sau .editări
claude,tin<' fără. autor. În aceste condiţii, dacă apreciata bibliografic ·,oltcriană amintită sem-
nala ?.'l de ediţii din Candide înainte de 1789, cercetări ulterioare (A. ?lforizc) au adăugat
14 ed;ţ:l pentrn aceeaşi perioadă. Cull•gcrile de Opere ale lui Yoltaire cunosc, pină la' 1789
inclus,·r, 26 de ediţii. Dar de au crescut considerabil pe măsura epocii de creaţie şi 'de tipă
rire, d,~ la circa 30 de ·1olu111e în 12°, la cele 70 de ,,olume în 8° ale ediţiei clin Kehl:, îngri-
jită de Bt>aumarchais. La 4.l d<' ediţii şi respecti-r 27 din p,westirile filozofice Candide şi Zadig
se ad:i.ugl, după date incomplete-, 3.'i de ediţii din Lcttres philosophiques, 14 din J,'ssai sur Ies
moeurs, 12 din Dictiomraire philosophique (fără a număra tc-xtele din Omvres fatnplt'tes).
Critica rlin•ctă şi-a demonstrat eficacitatea prin pamflete şi alte scrieri mărunt<'. ln consem-
narr:a. r:i.spindirii unor asemenea publicaţii, Ben~escu oscilează între 7 - 8 ediţii ( Traiw sur
la to!:h·,rncc, a l'occasio11 de la mart de Jean Ca/as, I.e diner du comJe de Bol4lainvilliers, E,ra-
men i ,,, forta,il de mi ford JJolinglnoke) sau intre 4-5 ( Les q1testions de J!apata, Colimaf<ms d,.,
R. P. L'Escarbotier, Die11 el Ies l1omrnes, Professio;i de foi. d'tm !Misie}. ln cc pri·,eşte versurile
cu im:-,licaţii politice sau caracter filozofic, Poemcs sur le disastre de Lisbonne /l·t/ siir la /oi
naturet:e cunoaşte 11 ediţii, iar La Hemiade, '14.
43
. Fiu al Genevei, pc atunci oraş republică, rămas de timpuriu orfan de
mamft şi crescut mai mult printre străini, apoi îndeplinind diverse inntţii
mai mult sau mai puţin umile, Jean Jacques Rousseau s-a afirmat mai întîi
ca muzician, în postura de teoretician şi de compozitor. Dar celebritat•,\a·i-a
adus-o premierea sa de către Academia din Dijon (1750), pentru ri'tspunsul
la concursul cu tema: .,Dacă restabilirea ştiinţelor şi artelor a contribuit la
asanarea moravurilor". Clasicismul si iluminismul francez îsi făcuscr:1 un
titlu de glorie din redeşteptarea liter~lor şi artelor dup[t noaptea c,·ului me-
diu. Se aştepta deci nn rftspuns poziti,·. Dar în Discours sur les scirn(ccs et
Ies arts era negatrt nu numai „ştiinţa fără conştiinţă" pc urmele lui Rabelais,
sau se scotea în relief pericolul moral al vanităţii intelectuale pc urmeL· lui
Montaigne, ci se condamnau totodată şi artele tehnice sau frumoase consi-
derate artificii ale luxului şi mondenităţii, născute din vicierea „simplitrtţii
primelor timpuri" cîn<l oamenii erau „inocenţi şi virtuoşi".
S-a subliniat recent că bazindu-sc pc „mîndria republicană" gent'veză
contrariată de insuccesul în lumea bună franceză şi stimulată de exemple ale
clasicităţii greco-romane, ,,această nostalgie nu are nimic creştin, nici mf1car
religios" 86 •
Semnificaţia alegerii exemplelor nu trebuie desigur exageratr1, fond
vorba de un răspuns academic într-o epocă de dominaţie clasicistă în educa-
ţie şi cultură. ln schimb, chiar dacă invocarea calităţii de „cetăţean al Ge-
nevei" nu apare în textul Discursului, deoarece Jean Jacques Rousseau pier-
duse această calitate silit de împrejurări, prin trecerea la catolicism i:n pra-
gul tinereţii, conştiinţa ci şi-a păstrat superioritatea politică dar mai ales
morală fundamentată pe religia copilăriei. Preferinţa declaratr1 din Discurs
pentru „Sparta lui Licurg" corespundea într-un fel celei secrete pentru Ge-
neva lui Calvin, ambele caracterizate prin cinste şi austeritate. Reformei îi
aparţinea şi cultul unic pentru Biblie ca tiprtritură, declarat de Rousseau
în diatriba gcneralr1 împotriva rezultatelor tiparului, şi disocierea dintre
ştiinţă şi virtute, comunr1 de altfel părinţilor bisericii creştine, sau cultiva-
rea aspiraţiei luptătoare faţă de egalitarismul, bunătatea şi fraternitatea
primilor creştini, calităţi transferate de „filozoful creştin", cum se caracte-
riza el însuşi, asupra începuturilor umanităţii. Mai precis asupra „omului
naturii" în contrast cu „omul civil", ca să folosim distincţia din cel de-al
doilea răspuns dat Academici din Dijon, pentru premiul din 175-1, la între-
barea: ,,Care e originea inegalităţii dintre oameni şi dacă ea e îngăduită de
legea naturală". Respins, era dedicat Genevei, cu recon\"ertire cah·i;1:'l şi
reprimirea cetăţeniei.
Genevezul Rousseau înscrisese cu mîndrie ca motto la Discursul prin
care răspundea în 1750 Academiei din Dijon, unul din versurile de exil to-
mitan ale lui Ovidiu: ,,Barbarus hic ego sum quia non intelligor illis" 67 • Dacă
unele aluzii malitioase din „"Mercurc de France" si .. ~iemoires de T reYoux"
la adresa aparteiienţei sale la mica republică au' rămas nesancţionate, el a
răspuns nu odată obiecţiilor critice de conţinut privind lucrarea ~i. ideile
sale. Dintre aceste răspunsuri se distingea cel adresat lui Stanislas Leszcyns-
ki, fostul rege al Poloniei, socrul lui Ludovic al XV-lea şi ducele Lorenei,
care Jămureşte mai critic şi nedisimulat atitudinea faţă de biserică, dai mar-
chează şi o punte spre cel de-al doilea răspuns dat Academiei din Dijon, de-
finind în cîteva cuvinte mecanismul social al decăderii umane: ,.Prima rnrsă
· 911 JacquC's RogC'r, /11/rodtictio,1, la JC'an Jacques Rouss„au, Discours sur Ies scicnces
rt Ies _Ctrts. Discours sur l'ori::iue de l'i11iţaliti, Paris, 1971, p. 1.5.
87 Traducere: ,. Eu sînt barbar aici căci aceştia nu mă înţeleg".
a răului e inegalitatea; din nega.li ta te au pro,·enit bogăţiile, căci cuvintele
acestea de sărac şi de bogat sînt relative şi pretutindeni unde oamenii vor fi
egali, nu vor mai exista nici bogaţi, nici săraci. Din bogăţii s-a născut luxul
şi trîndăvia; din lux au provenit artele frumoase şi din trîndăvie ştiinţele".
Cu toate amendamentele ulterioare, această concepţie rămine definitorie
pentru filozoful iluminist. Erorile de apreciere culturală pe care le sesizăm
azi prO\·eneau din stadiul incipient al industriei şi tehnicii şi caracterizau un
moment în care înalta societate cultiva adesea din amuzament ştiinţa. şi era
prin awre şi rafinament debuşeul principal al valorilor artei. Celelalte idei
le vom găsi susţinute şi în timpul Revoluţiei Franceze. Încurajînd democra-
ţia dar şi unele tendinţe utopice sterile.
Căutînd să aşeze politica pe baza celor mai recente cunoştinţe antro-
pologice, Jean Jacques Rousseau dedica prima parte din Discours sur l' ori-
gine et les fondements de l'inegalitc parmi les hommes descrierii omului naturii,
iar cea de a doua, formării societăţii şi a statului, prin apariţia şi afirmarea
omului civil. Contrazicînd pe teoreticienii dreptul11i natural de pînă la el,
care puneau pc prim plan atributul deosebitor al raţiunii, Rousseau arăta
că omul în „starea primitivă" se deosebea de animal prin „actul de liber-
tate", acţionînd în natură ca „agent liber", deşi sensibilitatea continuă să
fie pi: prim plan. În plus omul este perfectibil, de unde nefericirea speciei.
Rousseau relua opoziţia dintre filozofii care se conduc după luminile raţi
unii şi „la popul ace", cu alte cuvinte masa celor aserviţi instinctelor şi pre-
judecăţilor, pentru a o inversa în favoarea sentimentelor umane ale acestora
din urmă. Preluînd teoria lui John Locke despre formarea proprietăţii, auto-
rul Diswrsului asupra inegalităţii înlătură dreptul primului ocupant al pă
mîntului, reţinînd ca justificare numai munca pentru fertilizare a acestuia.
S-a căutat împăcarea dintre denunţarea proprietăţii ca izvor al inegalităţii
şi rlu ist01ic, în Derniere reponse la Discursul din 1750 şi în prima parte a
Discursului din 17 55 şi afirmaţia făcută în Discours rnr l' economie politique,
elaborat pentru Enciclopedia lui Diderot, că dreptul de proprietate este „cel
mai sacru dintre toate drepturile cetăţenilor". Totuşi apariţia societăţii şi
a proprietăţii face ca inegalităţile naturale, tără urmări importante în sta-
rea naturală a omului, să se transforme în „cea mai groaznică stare de răz
boi". Atunci societatea naturală s-a transformat în societate politică şi a
apărut statul care să elimine războaiele particulare, apărînd viaţa şi avutul
fieclruia, printr-un contract de asociere dintre bogaţi şi săraci şi pe baza
unor legi unanim acceptate. Din cauza violării acestora s-a ajuns la alegerea
unor conducători care nu erau decît cei care-şi luaseră sarcina de a veghea
la înfr1ptuirca voinţei poporului. Magistratura acestora nefiind irevocabilă
s-a apelat la sprijinul bisericii. În încheiere se făcea o trecere în revistă a di-
verselor forme de guvernămînt şi se urmăreşte evoluţia acestora de la repu-
blid democratică la despotism, care este „ultimul termen al inegalităţii şi
punctul extrem care închide cercul şi ajunge lµ. punctul de unde am pornit".
Atunci noi revoluţii dizolvă guvernul sau îl apropie de instituţia legitimă.
De altfel, aşa cum precizase cu doi ani mai înainte în prefaţa piesei Narcisse,
,,toate viciile noastre aparţin nu atît omului, cît omului prost guvernat".
Atît critica teatrului clasic în ce are el aristocratic, cît şi propunerea
revenirii la sărbătorile populare caracteristice unui regim cultivînd virtuţile
civice şi morale din Lettre a d'Alembert sur les spectacles 88 vor influenţa pre-
65 Scrisoarea către d'Alembert ( 1758) fusese publicată drept replică la articolul
Geneve al acestuia, apărut în voi. VII al Enciclopedi~i. în care se propunea înfiinţarea unui
teatru în vechiul oraş de pe malul lacului Leman. Polemica va consfinţi ruperea legăturilor
lui Rousseau cu enciclopediştii.
45
ferinţ-ele Revoluţiei Franceze constituind o bază teoretică pentru marile ser-
bări revoluţionare. Cea mai citită dintre creaţiile lui Rousseau, atît în Franţa,
cit şi peste hotare, a fost fără îndoială amplul roman epistolar Julie ou lti
nouvelle He/oise (1761), cea mai reprezentativă afirmare romanescă a pre-
romantismului, în care idealul burghez de virtute familiară si viată sentimen-
tală sănătoasă era opus corupţiei aristocratice cu manifestă~ile sa'.le de galan-
terie şi erotism.
,,Ne apropiem de sta_rea de criză şi de secolul revoluţiilor" scria Rous-
seau un an mai tîrziu în Emile ozt de l' education, adevărat tratat de pedago-
gie prin care se urmărea înlăturarea prejudecăţilor şi întemeierea unui sis-
tem educaţional bazat pe raţiune, observarea directă a naturii, dezvoltarea
multilaterală a personalităţii umane pentru a forma un cetăţean virtuos şi
luminat în stare să judece prin el însuşi şi să lupte pentru libertate. Religia
natmistă propusă de „vicarul savoiard" se afla la hotaml dintre creştinism,
deism şi panteism 89 •
Cea mai importantă contribuţie a lui Jean Jacques Rousseau la pre-
gătirea Revoluţiei Franceze a reprezentat-o fără îndoialr1 Du contrat social
ou principes du droit politique (1762) 90 •
Dacă în fruntea celui de al doilea Discurs răspunzînd Academiei din
Dijon Jean Jacques Rousseau a adăugat o amplă scrisoare dedicatorie adre-
sată Consiliului general al Republicii Geneva conţinînd o viziune idealizată
a acesteia, tratatul politic din 1762 fusese conceput pentru a indica drumul
de urmat pentru statul genevez, dar şi pentru societatea timpului în general.
De aici caracterul oarecum abstract al noii lucrări, reproşat în atîtea rînduri,
fără a se tine seama de natura si de scopul ei.
Erau' tratate în esenţă do{1ă mari probleme înrudite: suveranitatea şi
guvernarea. În centrul primei din cele patru cărţi se afla pactul social care
stă la baza suveranităţii. Ultima carte era dedicată îndeosebi structurii poli-
tice a republicii romane, ca exemplu practic clasic de guvernare. Un capitol
aparte, în fond ultimul, privea rolul civil al religiei. Contrazicînd autorităţi
juridice ca Grotius, Pufendorf sau Hobbes, care promovînd ideeea contrac-
tului social căutau să o folosească ca bază teoretică a suveranitătii absolute
a monarhului, Rousseau demonstra că suveranitatea trebuie ;ă aparţină
poporului, ca reprezentînd voinţa generală. Încredinţatft prin contract unor
magistraţi ea rămîne inalienabilă şi indivizibilă. Atît proprietatea cît ~i sta-
89 Rousseau mărturisc-a în nna din ultimele ~ale lucrări ( Rousseau j11ge de J ca» Jac-
ques. dialogul III) că a clorit să facă din Hmile o încheiere a Janţului expunerii sale de prin-
cipii, tratînd despre bunătatea originară a omului, viciul şi crnan':1. fiind străine ~truturii
sale şi datorate>~ societăţii.
go Atît Emile, cît şi D,i contrai social au fost tratate cu ],r:,talitate de autoritr,ţile
·.rremii. Tipărit in Olanda_. Contractul social era interzis în Fra,:ţa. Denunţat pentru idc·1lc
eretice de către Sm·bona, Emil era tipărit la Paris, condamnat de arhif·pisc-opul Christophe dt'
Ilcaumont, iar Parlamentul ca instanţi'1 juridică superioară ordona arc;tarea autorului ~i ar-
derea publică a cărţii sale. Rousseau se refugia. în Elveţia, dar la Gc·neva cele clonă dl.rţi erau
condamnate să fie arse. Expulzat de pe teritoriul Bernei, autorul Ier găseşte un refugi:, tem-
porar la Neuchâtel, pc atunci sub jurisdicţia regelui Prusiei şi publică în apărarea sa Lcttre â
Beauniont şi J.ettrcs icritcs de la montrigne, ultimele condamnate la Haf):a şi Paris. Rdugiat în
Anglia, era găzduit pt>ntru scurt timp de filozoful David Hume. Pentru ca reîntors în Franţa.
după un popas la. economistul marchiz ele Miral:ean, tatăl viitorului trihun re·,roluţionar, şi
sub un nume fals pe proprietăţile prinţului de Conti, să-şi reia perq:rinările pină la. moarte
( 1778). Mormintul său din insula plopilor de la Em1enonville va deveni loc de peler:naj,
vizitat la un moment dat şi de regina Maria Antoaneta, atrasă des;gur de faima adoruiui
romanului La nouvelle Hflofse şi al Confesiunilor. După ce elaborase un Proiect de constitiiţie
pentru Corsica ( 1763), R=sseau îşi încheie activitatea de teoretician politic prin Considerations
s11r le go11vernement de Pologne (1771), amhcle lucrări fiind elaborate la cerere, în sprijinul
luptei pentru libertate şi promovînd democraţia.
46
tul sint rezultate ale pactului social. Rousseau nu recunoaşte nici dreptul
celui mai tare, nici dreptul de a ţine în sclavie, iar sistemul de guvernare
preferat, deşi considerat aplicabil numai statelor mici, este republica demo-
cratică. O democraţie exercitată însă direct, nu reprezentativ. Respectării legii
îi revenea un rol deosebit în arta guvernării. Ea trebuia să ţină seama de
condiţiile de loc şi timp, sub influenţa lui Montesquieu. Dar elaborarea legi-
lor fundamentale reveneau nu unui corp legiuitor sau deţinătorului puterii,
ci unui filozof devenit legiuitor, după modelul Spartei şi Atenei antice. Oricum
ar fi, ,.dacă se cercetează în ce constă precis cel mai mare bine dintre toate
- sublinia Rousseau - care trebuie să fie scopul ori cărni sistem de legis-
laţie, se va găsi c1 el se reduce la aceste două obiective principale, libertatea
şi egalitatea". Convins că „libertatea nu poate subzista fără ea". Ceea ce nu
înseamnă „ca treptele puterii şi ale bogăţiei să fie absolut aceleaşi". Ci nu-
mai ca „nici un cetăţean să nu fie atît de opulent ca să poată cumpăra pe un
altu] şi nici atît de sărac ca să fie constrîns să se vîndă". O notă finală la
cartea I preciza: ,,Starea socială nu e avantajoasă oamenilor decît întrucît
are fiecare cite ceva şi oricare din ei nu are prea mult". Sînt idei pe care le vom
regăsi în timpul Revoluţiei. Ca şi concepţia despre dictatura republicană, ca
mijloc de apărare in extremis a societăţii, votul individual şi lichidarea fac-
ţiunilor, recurgerea la „religia civică" sau promovarea patriotismului în
conexiune cu spiritul universal 91 •
în Defense et illustrations de la langue franţaise (1549), Du Bellay vor-

bea printre primii de „acel rotund al ştiinţelor pe care grecii l-au numit enci-
clopedie". Nici nu se putea un titlu mai potrivit pentru „dicţionarul raţional
al ştiinţelor, artelor şi meseriilor" iniţiat de Diderot şi d'Alembert. Inventar
alfabetic comentat al cunoştinţelor epocii, de proporţii grandioase, sau cum
se spunea în prospect, ,.tablou general al eforturilor spiritului uman în toate
genurile şi în toate secolele", întreprinderea librarului Le Breton a devenit
model de cultură al tezaurului iluminismului, dar şi o veritabilă maşină de
război în sprijinul burgheziei care se îndrepta spre cucerirea puterii. Idealul
politic al lui Diderot, d'Alembert şi al celorlalţi colaboratori, declarat în
paginile ei, nu depăşea despotismul luminat. Deşi o privire atentă putea dis-
tinge idei mai îndrăzneţe. Despre articolele privind creştinismul, abatele
Zorzi declara, în 1779, că nu încalcă dogmele bisericii. S-au făcut eforturi
deosebite din partea redacţiei de a limita intervenţia cenzurii şi de a asi-
gura apariţia cărţii nu numai pînă la capătul alfabetului, dar şi cu un pre-
ţios adaos ilustrativ. Cu toate acestea, piedicile puse vreme de două decenii
apariţiei sale, de la atacurile iezuiţilor şi janseniştilor sau ale unor adversari
literari Cei Palissot pînă la cenzura Sorbonei, condamnarea de către Parla-
ment şi papalitate, suprimarea tempo1ară a „privilegiului" de tipări.re de
către Consiliul regelui, abandonarea lucrării de către d'Alembert sau muti-
91 În ce pri-nŢ."e răspîndirea operei lni Rousseau pin;L la Revoluţia Franceză,

Daniel l\lornct a. numărat 18 ediţii ,:::enc-rale de !a I 764 la. 1789, peste 70 de ediţii din romanul
La 110:a•cl!c Hiloise şi a presupus cca. ·lO din Emile, plccînd de la inv2stiga.ţia selectivă a. lui
P. llf. :\fason (cf. Daniel Morr.et, op. cit., p. 135). Dar dacă în 1791 Sebastien l\lercicr susţinea.
despre Contrac:ul social că „era altăda.t,i. cea mai puţin citită dintre toate lucrările lui Rous-
seau", c,)c-a re ,,enca in consens cu mărturisirea lui l\fornet de a nu fi găsit în 500 de cataloage
de bibli.oteci particula.re alcătuite între 1750 şi 1780 decit un singur exemplar, faţă de 126
din La ncavetle Heloise, ultimele ct'rcetări datorate lui Roger Barny au ridicat numărul edi-
ţiilor rnparate la. cel puţ;n 21, fără a !nsuma. prezenţa sa în culegerile de opere diverse sau
complete (Cf. Rezumatul tezei de doctorat din „ Dix-huiticme siecle", 197-4, nr. 6, p. 59-98);
Jean Louii: Lecercle, Introduction la Jean Jacques Rousseau, Du contrat social ou principcs
~ u droit politique, Paris, 1987, p. 66).
47,
larea parţială de către editor demonstrează indirect înnoirea pe care Enci-
clopedia a adus-o în atmosfera spirituală a vechiului regim. Propunîndu-şi să
contribuie activ şi raţional la construcţia şi utilarea Cetăţii oamenilor, atît
pe plan material, cît şi intelectual, autorii articolelor acordă importanţă dis-
rnţiilor asupra supe1stiţiei şi fanatismului (articolele Tolerance, Persecuter
ş.a.), criticii raţionale a credinţei şi afirmătii moralei laice (.,morala poate fi
fără religie şi religia poate fi, chiar adesea, fără morală"). După ce defineşte
omul în articolul cu acelaşi titlu, Diderot abordează semnificaţia termenului
din punct de vedere moral şi politic. Din primul punct de vedere, dacă reli-
gia e însărcinată să ne conducă pe drumul spre fericirea de dincolo de timp,
filozofia studiază motivele naturale ale acţiunilor omului, pentru a-l face
mai bun şi mai fericit în această viaţă trecătoare. În ce priveşte economicul,
interpretarea e marcată de ideile fiziocraţilor, privind intercondiţionarea
dintre om şi pămînt din punct de vedere valoiic şi necesitatea creşterii demo-
grafice. Trebuie încurajate agricultura, libertatea comerţului, diminuat nu-
mărul lucrătorilor de lux şi al servitorilor. Se cer oameni robuşti şi întreprin-
zători (industrieux) şi în acest scop se impune ca ei să fie liberi. Calitatea
administraţiei şi bogăţia unei naţiuni depinde de mărimea produsului net
şi de împărţirea lui . .,Cn produs net împărţit în mod egal poate fi preferabil
unui produs net mai marc al cărui partaj ar fi foarte inegal şi care ar diviza
poporul în două clase, dintre care una ar deborda de bogăţie şi alta ar muri
în mizerie". În articolul Fofre, Turgot se pronunţa pentru libertatea neîngră
dită a comerţului, pentru desfiinţarea piedicilor tradiţionale impuse cîndva
de „guvernul feudal". Ideile şcolii fiziocratice erau dezvoltate şi în articolele
Fermt"ers şi Grains, semnate de Quesnay, principalul ei reprezentant sau
Laboureur şi lmpot de aceeaşi orientare, ultimul abordind necesitatea refor-
mării sistemului fiscal. Sînt explicate noţiuni sociale şi politice ca Egalitatea
naturală, considerată „principiu şi fundament al libertăţii", Libertate şi Mo-
narhie, la definirea amîndurora servind capodopera juridică a lui Montes-
quieu, Patrie şi Popor „care formează întotdeauna partea cea mai numeroasă
şi cea mai necesară a Naţiunii".
Au existat şi alte personalităţi ale epocii care au colaborat la Enciclo-
pedie şi au contribuit într-un fel sau altul la pregătirea Revoluţiei Franceze.
De la gînditorii iluminişti Condillac, Condorcet, Helvetius, d'Holbach sau
Morellet la bancherul elveţian Necker. în fruntea tuturor, prin prestigiu,
Montesquieu, Yoltaire, Rousseau.
în 1753, la doi ani de la apariţia primului volum, temerara Encyclo-
pedie oit Dictionnaire raisonnee des sciences, des arts et des metiers, par une
societe de gens de lettres număra nu mai puţin de 4 OOO de prenumeranţi. Ea
însuma 17 tomuri text şi 11 volume planşe în cupru (Paris, Neuchatel, 1751-
1772). I s-au adăugat 5 volume supliment şi 2 voiume indice (Amsterdam,
Paris, 1772-1780). A fost reeditată de 8 ori în Franţa, Italia, Elveţia şi con-
trafăcută ca Enciclopedie metodicci. .,Journal de Paris" menţiona că s-au
vîndut în Europa 3 OOO de exemplare. Cifrrt semnificativă, date fiind tribu-
laţiile tipăiirii, interdicţiile, mărimea şi preţul ridicat al lucrării.
Enciclopediştii, ca şi marea majoritate a iluminiştilor francezi, au fost
reformişti. Chiar dacă Rousseau avertiza asupra apropierii exploziei revo-
luţionare. Iar secretarul Academiei de ştiinţe, Condorcet, va deveni peste
cîţiva ani unul dintre fruntaşii girondini.
O poziţie aparte era aceea a viitorului lider montaniard Jean Paul
Marat. Fie că acceptăm sau nu încercarea, relatată mai tîrziu de acesta, de
a stabili la numai 18 ani raporturi spirituale cu enciclopediştii. Presupus eşec
48
care ar explica atacurile sale de mai tîrziu la adresa „pretinşilor filozofi".
Cert este dt Marat a căutat să-şi facă din tinereţe o cultură enciclopedică.
Iar în romanul epistolar sentimental Aventurile contelui Potowski, rămas în
manuscris şi publicat în 1847, influenţa romanului similar al lui Rousseau
este e,·identă. Scris cu prilejul primei împărţiri a Poloniei şi plasînd acţiu
nea în perioada imediat anterioară, romanul lui Marat reprezenta în acelaşi
timp un atac la adresa monarhiei în general şi a despotismului ţarinei Ecate-
rina a II-a în special. Prilej ca autorul să acuze „penele mercenare care cîntă
osanale" cdei cc „prin foc şi sînge" sileşte pe polonezi „să-i poarte astăzi
jugul". Aluzia la atitudinea lui Voltaire şi Diderot e transparentă. Aflat la
Londra în 1773 - 1774, ~forat publica nu întîmplător în limba engleză un
Eseu filo::ofic as11pra omului, în două volume conceput iluminist şi un amplu
esm politic: Lanţurile sclariei. Ambele au fost scrise de autor în limba fran-
ceză. Într-o notă de prezentare cu care ~farat însoţea ediţia franceză din
1792 92 , acesta arăta că „dedicîndu-se din tinereţe studiului naturii, a învă
ţat de timpuriu să cunoască drepturile omului". De aceea n-a lăsat să-i scape
prilejul de a le apăra cu ocazia alegerilor parlamentare engleze din 1774. De
data aceasta transfera asupra alegătorului francez „discursul" preliminar a-
dresat iniţial aleg{ttorului englez. ,,Omul e născut liber şi pretutindeni se află
in lanţuri". Această observaţie cu care Rousseau începea primul capitol din
Contractul sodal îl duce pe l\farat la tentativa de a căuta o soluţie pentru a
sf{nîroa aceste lanţuri. El nu se mai opreşte îns{t ca maestrul său, cu spaimă,
în faţa violenţei. Conchide chiar, la un moment dat, că „libertatea iese fără
încetare din focurile răzvrătirii". Ceea ce face ca astăzi Les cltaînes de l' es-
clavage (The chains of slavcry) s{t reprezinte „primul tratat modern de insu-
recţie" 93 • Zece ani înainte de izbucnirea Revoluţiei Franceze, deşi devenit
medicul gărzii personale a contelui d'Artois, ~farat relua idei esenţiale şi pa-
saje chiar din această lucrare, într-un Plan de legislation criminelle. Deoa-
rece legile sînt făcute de stăpîni şi bogaţi în favoarea lor, săracii au dreptul
„să cearft cu forţa" abolirea acestei tiranii a celor puţini. Ambele lucrări i-au
adus admiraţia şi prietenia lui Brissot, care se vor destrăma însă în vîrtejul
Revolut iei.
Specialişti francezi în istoria culturii consideră definitorie pentru sec.
XVIII o intensificare a vieţii culturale, care păstrează disocierea între „cul-
tura elitelor" şi „cultura populară". Ea ar corespunde grosso modo celei dintre
cultura scrisă şi aceea preponderent orală. Prima deschisă înnoirilor, cea de-a
doua trăind din vehicularea conservatoare a traditiei 94 •
Totuşi investigaţiile mai noi demonstreazri' o creştere substanţială a
num{trului ştiutorilor de carte. Dacă aproape 80¾ din francezi nu ştiau nici să
semneze in 1685, un secol mai tîrziu numărul acestora scăzuse la 65%. Iar
între cultura practicată de vîrfurile societăţii şi masele populare există punţi
mai vechi sau mai noi 115 • Am zice, folosind vocabularul curent, d funcţio
nează relee cu staţii intermediare religioase sau profane. În sfîrşit, oralitatea
e caracteristică în marc măsură şi culturii elitelor. De aici şi atenţia deosebită
acordată retoricii în procesul de învăţămînt mediu şi superior.
•2 D. N., Departmcnt des imprimes, 8° Lb41 29-1.

•:1 J. D. Selchc, I11troductio11 la J. P. l\farat, Les chaines de l'esclavage, Paris, 1988,
p. 14.
•·• Cf. Maurice Cruhellicr, Histoirc cui/urc/le de la France, Ix~ - xx<· siccle, Paris, 1974,
p. 26 ~i t:rlll.
o;; :.\lichcl Yo·rcllc, I.a clmtc de la nionarchie, 1787-1792, Paris, 1972, p. 78, 81 şi urm.
La p. 76 o hartă cu progrC'sele alfabetizării în Franţa pînă la 1789. Cea mai mare densitate a
ştiutcrilor de carte apare în nord-est consemnată după procentajul semnăturilor.
t- C. 078 49
Alături de extinderea învfltămîntului elementar, în familie, scoli paro-
hiale etc., un rol deosebit în pr~cesul instructiv-educativ al vechii'.ilui regim
revenea colegiilor patronate de Biserica catolică şi deservite de ordine c:'tlu-
găreşti. Îndeosebi de iezuiţi, ordin creat de papalitate în condiţiile Contra-
reformei, iar după desfiinţarea acestuia in 1772, de oratorieni. Metodele peda-
gogice continuau să fie mai adesea cele ale scolasticii medievale, iar limba de
predare de obicei latină. Cit despre cunoştinţele predate, se punea accentul
ca şi în sec. XVII pe antichitatea clasică, în special romană, însuşită ca r.1odel
şi cadru de referinţă în adaptarea creştină. De altfel mulţi dintre părinţii
elevilor continuau să vadă în fiii lor viitori membri ai baroului şi magistra-
turii, deţinători ai vreunui "oficiu" sau slujitori ai bisericii. Cariere pentru
care retorica reprezenta un studiu de bază. Cînd nu se adresau şcolilor m:liiare,
aflate în curs de modernizare datorită ministrului Saint Germain.
Au existat e drept şi s-au dezvoltat în activitatea colegiilor şi unele în-
cercări de adaptare mai mult sau mai puţin reuşite la necesităţile mai largi
ale realităţii şi la progresul cunoştinţelor. În spiritul învăţămintelor lui Rollin
limba franceză pătrunde nu numai ca unul din obiectele de învflţământ. O
întreagă dezbatere se desfăşoară în legătură cu introducerea alături de limbile
vii a aprofundării matematicii, studiului contabilităţii, util viitorului comer-
ciant, fizicii, altor discipline ştiinţifice, literaturii modeme. Era momentul
în care noţiunea de cultură naţională propusă de La Chalotais încearcă să
mute accentul asupra necesităţilor colectivităţii francf'ze de J~ cde ale bis<'ricii
universale.
:Mulţi dintre participanţii şi chiar dintre liderii Revoluţiei Franc-::zc au
frecventat colegiile amintite 96 • Vnii ne-au lăsat consemnări autobiografice
despre nemulţumirile lor. ,,Cu metoda barbară pe care m-au silit să o urn,~'Z -
scria Brissot despre studiile sale la Colegiul din Chartres - n-am fost în aceşti
şapte ani decît un manechin căruia i se suflau gîndurile şi cuvintele. :\lă tiram
servil după autorii clasici; cunoşteam la perfecţie toate frazele lor, le făceam
să răsune în temele mele şi treceam drept om abil, cînd nu eram decît o maşină
de plagiate". Profesorul de retorică „nu ştia decît să înseileze fraze compuse
din cuvinte pompoase, epitete sforăitoare" în prezentarea unor idei comune,
şi se dovedeşte un model steril. La fel cursul de logică în loc de a-i ofrri o
metodă sigură, raţională se rătăcea în meandrele scolastice. În aceste condiţii
lecturile particulare din Voltaire, Diderot sau Rousseau duc la o adevărată
revoluţie interioară. La fel logica predată scolastic la Colegiul din Angers
apărea doar ca o „îngrămădire de subtilităţi ridicole şi de formule barbare"
tânărului La Reveillere-Lepeaux. În neme ce Duval, profesor de filozofie
al lui Talleyrand, continuă să combată ideile şi de!"coperirile lui Newton.
' · · Au existat însă şi profesori receptivi ori şcoli care nu resping indepen-
denţa de spirit şi dorinţa de înnoire. Dimpotrivă o atmosferă de relativ;, liber-
tate putea fi regăsită la Colegiul oratorienilor din Troyes în epoca în care avea
ca elevi pe Danton şi Bailly. Robespierre şi Camille Desmoulins s-au manifestat
ca elevi străluciţi ai celebrului colegiu parizian Louis le Grand. Cel dintîi era
însărcinat chiar să vorbească în fata lui Ludovic al XVI-lea în numele cole-
gilor săi. În biblioteca părinţilor doctrinei creştine de la Colegiul din Bourges
se găseau lucrări de Condillac, d'Alembert şi J)hn Locke. In 1782 Cokgiul
din Valencienes se abonează la „noua ediţie a Enciclopediei".
Nu puţini dintre profesori vor juca un rol mai mult sau mai puţin im-
portant în Revoluţie. De la oratorienii Billaud, profesor la Colegiul din Juilly,
98 D. l\lornet, op. cit. passim.
50
viitorul Billaud Varenne, Fouche, profesor la Nantes, Juilly, Arras, unde
cunoaşte pe Robespierre, sau Lebon de la Colegiul din Beaune, la Daunou,
Lakanal, Pechmeja, Thirion sau Manuel. l.Jnii se vor manifesta Yioknt ca
adepţi ai decreştinării. .
Incapabile să-şi reînnoiască metodele şi să renunţe la consen·atonsm
în ce priveşte nivelul cunoştinţelor predate, universităţile au o acţiune tot mai
derizorie asupra transformării conştiinţelor 97 • Progresul cunoştinţelor ştiin
ţifice depinde de alte instituţii, ca· Jardin des plantes din Paris, întemeia tr1
de Buffon în domeniul ştiinţelor naturii, precum şi de iniţiative pri,·atc. În
această direcţie erau atrase cercuri de amatori din straturile cele mai înalte
ale societăţii. Chiar dacă uneori cunoştinţele precare de specialitate oferă
prilejul afirmării unor şa1latani ca Mesmer şi Cagliostro. Era moda experien-
ţelor distractive. Delectarea era pusă. de nobilimea de curte în sen-iciul cunoa-
sterii, iar cunoasterea în serviciul delectării. Dar iluminiştii urmăriseră în fond
~timularea apetitului cunoaşterii pentru înţelegerea raţională a lumii şi pentru
optimizarea societăţii.
Efervescenţa stîrnită de acest dublu obiectiv explica în bunr1 mf1sură
de ce dorinţa de a se instrui, de a şti, de a afla ce este nou ~i folositor pătrunde,
mai mult sau mai puţin, la toate nivelele. ,.Avem şcoli în proYincie - scria
în romanul său Faustin ou le s1·ecze pliilosophe, Doray de Longrais, făcind în
1784 un bilanţ intelectual al epocii -, ziare şi reviste magazin, biblioteci şi
culegeri, gazete politice, literare, economice, de medicină, de teatru, almana-
huri, enciclopedii şi dicţionare de ştiinţă, lexicoane şi anale, instituţii de filan-
tropie şi predică, şcoli de artă şi meserii, şcoli de umanităţi, şcoli de drept,
colegii, muzee, licee, gazete şi romane pentru popor, cărţi elementare şi peda-
gogice, societăţi economice, patriotice, literare, tipografice, cabinete de l_ec-
tură, biblioteci, cluburi, cabarete literare, localuri în care se fumează ş1 se
face politică şi literatură etc." 98 •
Fapt semnificativ, din aceast;l lungă enumerare lipsesc instituţii ca
academiile. Lacună justificată desigur în conştiinţa romancierului de carac-
terul tradiţional conservator al acestora.
Totuşi, cu trei ani mai înainte, Academia Franceză se decisese să
propună ca subiect de concurs un „Tratat elementar de morală asupra dato-
riilor omului şi cetăţeanului", sancţionînd astfel preocupăiile de morală
socială şi politică ale vremii.
în ce priveşte tot mai numeroasele academii din centre proYÎnciale
(35 în 1789 faţă de 9 în 1710), la organizarea cărora e drept, clasele privile-
giate jucau adesea un rol precumpănitor, acestea manifestă tendinţe de demo-
cratizare, de trecere de la preocupările umaniste detaşate de realitate, la cele
ştiinţifice şi sociale sau politice. Şi nu odată se tinde spre primatul raţiunii
şi al spiritului critic.
Dacă Academia din Montauban, oraş unde va avea loc confruntarea con-
fesională din mai 1790, propunea ca subiecte pentru concursul de clocinţrt:
„Vanitatea ştiinţelor fără religie" (1744) sau „Zelul lui LudO\·ic al XVl-lea
pentru religie şi bunele moravuri" (1777), Academia din Rouen propunea ca
subiect de premiu în 1783: ,,Care sînt mijloacele de a aduce E11ciclo pcdi,t la
cel mai înalt grad de perfecţiune". Iar Academia din Besarn;on întreba în
1784: ,,Oare patriotismul este egal în monarhii cu acela din republici?".
97
Pierre llarricre, La vie i11tellcctuclle 01 France du Xl'J" sit'cle ,, l'ipoquc confcinţc·t,iine,
Paris, 197-i, p. 311.
98
Textul a mai fost reprodus de D. llornet, op. cit., p. 317, şi J. Tulard, op. cit., p. 23.
51
În 1786 Academia din Arras propunea pentru concurs un studiu despre
l'Espti"t des lois, iar Academia din Bordeaux în 1782, un Elogiu lui Montes-
qu,ieu. În schimb guvernul s-a crezut obligat să inte1zică Academiei din La
Rochelle concursul propus în 1780 pentru un Elogiu lui ]. ] acques Rousseau.
Academia s-a revanşat premiind în 1786 o Odâ la moartea lui ]. ]. Roussean
Alte elogii au adresat lui Rousseau, în 1778, Academiile din Agen şi Amiens.
Devenit celebru prin a sa Istorie filozofică şi politio'i a celor două Indii, care
dezvăluia tarele fanatismului şi ale colonialismului, promovînd dragostea
pentru „sfînta libertate" şi ura faţă de tirani, abatele Raynal era primit triumfal
la 29 august 1780 de către Academia din Lyon, unde înfiinţeazft două premii
literare 99 .
Dintre viitorii conducători ai Revoluţiei Franceze, Robespierre era
premiat de Academia din Arras, abordând tema jurisprudenţei criminale, cu
necesitatea ameliorării ei, iar Brissot era premiat de Academia din Chalons sur
Mame, în 1780, abordînd în discursul său problema raportului între furt şi
dreptul de proprietate în natură şi în societate. El ajungea să susţină că
pentru un flămând furtul este „o a,::ţiune virtuoasă, impusă de natura însăşi".
ln ambele cazuri era evidentă integrarea în tendinţa de reformă a codului
penal sub influenţa lui Beccaria, cu note şi concluzii originale.
Cert este că se afirmă şi în Academiile de provincie, ca şi în rîndurile
altor „societăţi de gîndire" ale vremii, dorinţa de a răspunde orientării epocii,
dar şi unor cerinţe imediat~ 100 • Astfel, în 1787, Academia din Agen publica
un Precis lzistoriqtte sur les Etats Generaux. Iar dacă în 1755 deviza Academiei
din Cherbourg era „Religie şi Onoare", în 1787 cea a Muzeului din Bordeaux
devine „Libertate - Egalitate". Era vorba de o universitate liberă cu 155
de membri, organizată cu patru ani mai înainte, după modelul Muzeului din
Paris. Tot la Agen, Academia va audia în 1789 o dizertaţie privind „influenţa
filozofiei asupra Revoluţiei".
Societăţile, cercurile sau cabinetele literare erau preocupate şi organiza-
toric de probleme social-politice. în statutele Societăţii literare de la Agen
se prewdeau înlăturarea rangurilor, cumpărarea de ziare şi gazete etc., cu
intenţia de a oferi principalilor cetăţeni „mijloacele de a se instrui, de a-şi
împodobi spiritul şi de a raţiona pertinent asupa treburilor Europei". Cahi-
netul literar din Rennes îşi invita asociaţii în 1780 să „comunice Societăţii,
cel puţin în adunările ordinare, ideile şi reflecţiile lor relativ la diferite obiec-
tive ale binelui public". Iar în Cabinetu: literar organizat de burghezie la
Saint Brieuc se vorbeşte despre politică, reforma pentru înlăturarea abuzurilor,
egalitate în faţa impozitelor. De altfel, fapt ~emnificativ, societăţile literare
din Bretania desfăşoară din 1788 o activitate strins legată de primele mani-
festări ale spiritului revoluţionar, iar societăţile literare din localităţi ca Ber-
gerac, Castres, ~lontauban, Moulins, Saint-Antonin vor furniza, după izbuc-
nirea Revoluţiei, cadrele societăţilor Prietenii Constituţiei. În neme ce aso-
ciaţii ale studenţilor din Rennes se unificau în Asociaţia tinerilor cetăţeni şi
studenţi în drept sau pur şi simplu a Junimii (des Jeunes gens).
O moştenire a secolului al XVII-lea care s~a bucurat de o excepţională
extindere sînt saloanele literare. Produs al aristocraţiei, pentru a uni plăcutul
cu utilizarea intelectuală a surplusului de timp liber, rafinarea gusturilor şi
99
Cea mai recc>nt{l şi mai amplă pfr,ire critică de ansambîu la D. Roche. Le si<'de des
Lum'<'rcs cn Prat·iwe. Academie el ac<1:fimiciens provi11cia.1u:, Paris, Haga, 1978.
100 Yezi asupra. sferei conceptului şi Maurice Agulhon. Les socielis de pensie, in L'ela/
de la France ... , op. cil., p. ·14-48.
52
perfecţionarea artei conversaţiei, moda saloanelor se extinde în secolul al X\"111-
lea şi în sinul familiilor burgheze opulente. Rolul de amfitrion aparţine adesea
graţiei feminine, ca suport al sociabilităţii, ceea ce a făcut pe unii comentatori
să amintească de tradiţia piesei Les femmes savantes a lui Moliere. De data
aceasta invitaţii sînt însă, cu puţine excepţii, în mare parte bărbaţi. Sînt
foarte căutate de asemenea personalităţile vieţii literare. Se joacă cărţi, se
vorbeşte despre operă, se colportează cancanuri, dar se şi discutr1 uneori
serios despre ultimele apariţii şi interdicţii literare sau alte probleme ale zilei,
În aceste condiţii, ţinînd seama de temperatura societăţii, saloanele literare
se transformă în saloane filozofice sau politice.
Cafenelele şi cluburile au jucat un rol aparte în pregătirea şi declanşarea
Revoluţiei. Deşi în cele dintîi agenţii poliţiei ntişună şi rişti să fii condamnat
sau chiar spînzurat pentru un cuvînt nechibzuit.
Apărute în timpul regenţei care a urmat domniei lui Ludovic al XIV-lea,
cafenelele se datoresc creşterii importurilo. ccloniale de zahăr şi cafea, dar şi
convingerii străvechi că băutura poate stimula spiritul. De data aceasta
tabla cu ceştile de cafea coboară din mondenitatea saloanelor în mijlocul vieţii
obişnuite. Ele păstreazr1 totuşi anume distincţie corespunzînd numai gusturilor
noi şi alese.
Astăzi numeroasele cafenele ale timpului au dispărut, printre care şi cele
de la Palais Royal, cunoscute prin atmosfera opoziţionistă. O excepţie fericită
face cafeneaua multisecularr1 Procope, mult renovată, dar care te mai invitr1
încă să o vizitezi printr-o placă rememorativă.
În 1782 luafiinţă se pare cel mai vechi ckb politic din Paris. Aprobarea
Ministerului se făcra cu condiţia de a nu se discuta nici despre guvern, nici
despre religie şi să nu fie admise femei. l:'n catehism satiric din 1783 găsea că
aceste cluburi „nou stabilite la Paris după imitaţia celor din Anglia" nu pot fi
decît tripouri. Şi într-adevăr, în 1785 interzicerea jocurilor de noroc a ridicat
puternice proteste. S-au căutat deci alte satisfacţii. ,.Nu de multă vreme -
scria un „aviz sincer" - la clzlub, loc de întîlnire la Paris, destinat să usureze
umanitatea, cineva care propunea să se facă o faptă bună, a lăsat s;1-i 'scape
cuvîntul caritate. t:n clubist s-a ridicat împotriva termenului şi sub pretextul
că erau umiliţi cei cărora li se făcea bine, a susţinut că de ac:um înainte nu
trebuia sr1 se numească decit biurjacere". De la joc de societate la binefacere
s-a trecut în cele din urmă la agitaţie socială şi politică. În 1787 Brissot, re-
întors din călătoria în Statele Unite, înfiinţa împreună cu alţii Societatea galo-
americanr1, fireşte pentru propagarea experienţei revoluţionare a tinerei re-
publici. În acelaşi an s-a hotărît închiderea cluburilor devenite cuiburi de ne-
mulţumire şi protest. Dar în februarie 1788 lua fiinţă Societatea prietenilor
negrilor, pentru desfiinţarea comerţului cu sclavi şi abolirea sclaviei.
În condiţiik diverselor interdicţii de asociere şi pentru a scăpa de sub
supravegherea autorităţilor, unele spirite înnoitoare şi-au găsit adăpost în
organizaţia secretft a francmasoneriei 101 •
Feţe biserice~ti refractare Revoluţiei Franceze au căutat încă din timpul
desfăşurării ci să o reducă la rezultatul unui complot masonic. Cel care a creat
siskmatic şi a reuşit să impună această imagine a fost abatele Barruel, în
cartea sa M emoirrs pour servir al' histoir.e du jacobinisme (1797). Deşi, aşa cum
au demonstrat cercetările obiective, afirmaţiile sale nu au acoperirea docu-
mentarr1 necesară, ele mai găsesc şi astăzi adepţi. Din lojile francmasonice, care
101 Vezi şi H. Le Biban, Loges lt chapitres de la Grande Logc ct dit Gra,li
Orient dr France (sec<mde moititi du XVIlle siecle), Paris, 1967; R. Halevy, Les loges maye,ii-
ques dans la France de l'Ancim Rtigime. Aux origine& de la sociabilite dtimccratique, Paris, 1981.
53
promovau toleranţa religioasă şi un anume deism sub forme mistice şi ezo-
terice, au făcut parte atît unii partizani ai revoluţiei, cît şi unii adversari
ai ci, în frunte ~u membri ai familiei regale şi conducători ai emigraţiei contra-
revoluţionare. Inscrierea presupunea adesea simplă curiozitate faţă de ritua-
luri secrete, nu participare activă, semnificativă. În sfirşit, ,.fraternizarea"
masonică nu afecta întotdeauna exclusivismul de clasă, iar gradele superioare,
care pretindeau supunere oarbă, erau recrutate îndeosebi din rîndurile nobili-
mii, clerului înalt sau vîrfurilor burgheziei bogate.
Dar dacă influenta francmasoneriei n-a fost hotărîtoarc, ea a fost totusi
importantă. Obedienţa'. masonică în preajma Revoluţiei se aproximează a~i
la o mie de loji civile şi trei sute ateliere militare depinzînd de Marea loje şi
ilarele Orient al Franţei 102 • Printre zecile de mii de iniţiaţi se aflau Lafayette,
ducele de La Rochefoucauld şi ducele Philippe d'Orleans, ultimul avînd gradul
suprem de mare maestru şi descinzind în linie directă din fratele lui Ludovic
al XIV-lca.
Broşurile opoziţioniste şi al te tipărituri politice din deceniile 8 şi 9 ale
secolului al XVIII-lea au contribuit prin demascarea şi combaterea relelor
vechiului regim la crearea situaţiei revoluţionare, la promovarea deciziei
înnoitoare şi a conştiinţei luptătoare pentru progres şi libertate şi în Franţa.
Înfruntind curajos cenzura regală.
în ce priveşte presa 103 , gazetele care se înmulţesc sint de obicei foi de
informaţie. Pe lîngă mai vechiul „Journal de politique et de litterature" apărea
în capitala Franţei primul cotidian, ,.Journal de Paris" (1777). Iar din 1783
circulă cotidianul „Le Journal general de la France". Dacă îr, ,.Mercure de
France", publicaţie editată de Panckoucke, om de afaceri, dar şi prieten al
enciclopediştilor, nu apăreau în anii 1750-1751 decît vreo 10 articole sau dări
de seamă mai însemnate asupra problemelor de politică, economie, legislaţie,
în anii 1780-1781 numărul acestora creşte de patru ori. Tot aici Garat
declara în 1780, în legătură cu cartea 1ui Chabri t La monarchie franfaise, că va
tăcea de acum înainte „în legătură cu aceste lucrări de servitute şi minciună
in care se trasează morala regilor, falsificîndu-se istoria naţiunilor; în care,
pentru a învăţa pe prinţi să fie drepţi, li se demonstrează fără încetare că sînt
absoluţi". Atît „Mercure de France", cît şi „Journal de Paris" popularizează
cu consecvenţă personalitatea lui Voltaire sau Rousseau, fără a uita să elogieze
nici pe Diderot, Helvetius sau Mably. Ambele publicaţii reclamă toleranţă
religioasă şi libertatea conştiinţei, fie publidnd dări de scamă despre lucrări
ca Rejlexions sur les avantages de la Uberte d' icrire et d' imprimer sur les matieres
d__c l' administration, despre Histoirc civile et naturclle du royaume de Siam şi
Eloge de Fenclon de La Harpe, condamnate de Sorbona, Incas de Marmontel,
De la verite de Brissot, dar şi texte ca Le fanatisme de Dclorme, versuri cu-
prinzînd imprecaţii la adresa Inchiziţiei, a lui Filip al II-iea, a Nopţii Sfîntului
Bartolomeu etc. sau traducerea unui discurs al lui Beccaria. Nu lipsesc nici
Ode sur la liberte sau un amplu anunţ al celei de a doua ediţii din Mariage
de Figaro de Beaumarchais. Deşi mai conformiste şi evitînd în general discu-
ţiile social-politice, ,.Journal des savants" şi „Annee litteraire" vorbesc de
l'Ecclesiastique citoyen, care condamnă veniturile suplimentare ale monarhiei
(le cast.tel) şi propune distribuirea unei părţi din dijma ecleziastică săracilor.
Sînt de asemenea apreciate laudativ condamnarea torturii în Vue sur la justice
1 0'~M. Agulhon, op. cit., p. 48.

10a Vezi şi C. Bcllanger, J. Godechot, P. Guiral, F. Terrou, Histoire generale de la
presse franfaise, premiere partie, Paris, 1968, passim.
54
criminelle de Le Trosne, poemul lui de Langeac Servitude abolie sau Lettres
d'un eztltii ateus amerjcai11, cu caracter republican.
1
J'>resa de provincie e cert mai timorată. Cu toate acestea, ,,Affiches de

Reims" publică Ode contre les prejuges. ,,Affiches d'Orleans" şi „Affiches de
Bordeaux" fac o popularitate deosebită reabilitării postume a lui Calas, executat
pe nedrept, reabilitare datorată în bună măsurrt lui Voltaire. Iar „Affiches
du Dauphine" celebrează Decretul de toleranţă din 1787, inserînd o odă asupra
acordirii stării civile protestanţilor de către Ludovic al XVl-lea. Se publică dări
de seamă asupra Mijloacelor de a îndulci legile penale (.,Affiches de Toulouse")
sau asupra unui „discurs" în care se condamna prejudecata de a fi stigmati-
zaţi şi p{trinţii celui executat (,,Affiches de Reims" şi cele din Toulouse).
„Discursuri" în versuri omagiază abolirea şerbiei pc domeniile regelui. Sub
pseudonimul Scevola se pledează în versuri şi proză împotriva „tristei inega-
lităţi" şi a muncii aspre a ţăranilor (,,Affiches de Bourges"). Dar dacă gaze-
telor „Affiches des Flandrcs" şi „Affiches de Toulouse" li se permite să se
implice în discutarea suprimării breslelor, cea dintii era arsă din ordinul Parla-
mentului din Douai, pentru publicarea unei scrisori impregnată de doctrina
materialistrt a unui La Mettrie sau Helvetius. În sfîrşit, printre numeroasele
elogii aduse umbrei lui Rousseau de „Affiches de Chartres" se afla şi o para-
lelă dintre Jean Jacques Rousseau şi Buffon, semnată de viitorul membru
dantonist al Co1wcnţici, Herault de Sechelks.
Afişînd co~vingeri liberale contra fcudalit[tţii şi despotismului, un
Mbnoire sur Ies Etats genera-ux, lansat în mijlocul efervescenţei create în jurul
convocării Stărilor generale, recoltează un „imens" succes. ,,Mulţi au consi-
derat că autorul aparţinea partidului naţional, cel care dorea să realizeze re-
forme profunde". Din păcate - aşa cum s-a subliniat recent - .,o lectură
mai atentă a lucrării arată că d'Antraigues nu e un „nobil liberal şi cu atît
mai puţin un democrat". Spirit conservator în fond, cum va demonstra 1i
activitatea sa ca deputat, autorul memoriului din toamna anului 1788 va de-
veni după izbucnirea Revoluţiei unul dintre cei mai activi membri ai emigraţiei
şi ai spionajului contrarevoluţionar 101 •
Tot în toamna anului 1788 lua fiinţă la Paris, pentru orchestrarea cam-
paniei electorale în favoarea stării a treia, La Societe des Trente, din care
făceau parte, atit marii nobili cu vederi liberale, cit şi oameni ai „robei",
oameni de afaceri, oameni de litere şi înalţi funcţionari. Printre ei, Duval
d'Epremesnil şi alţi lideri ai opoziţiei nobiliare din timpul rezistenţei la voinţa
regală a Adunării notabililor şi Parlamentului din Paris. Dar şi personalităţi
care se vor ilustra în cursul Revoluţiei, ca Lafayette, vicontele de Noailles, doi
fraţi Lameth, contele de Mirabeau, Le Chapclier, Talleyrand, Sieyes, Le Pele-
tier, Condorcet, Volney sau Lavoisier.
Acest organism. central inspiră broşuri de propagandă şi răspîndeşte
modele pentru caietele de doleanţe care urmau să fie înaintate Stărilor gene-
rale, cu prilejul convocării lor. Punctele de program care uneau pe cei 30 de
membri nu depăşeau un liberalism limitat conservator. Se prevedeau re-
forme ponderate, care să salveze în acelaşi timp o monarhie „temperată" şi
proprietatea, substituind unei societăţi închise, structuri mai suple, care să
dea 5ansă talentelor, dar să îndiguiască reformist apetiturile considerate anar-
104 Jacques Godechot, Le comte d'Antraigues, 11n espion dans l'Europe des emig,-es,
Paris, 198 6, p. 28- 35.
55
bice ale populaţiei, impunînd pretutindeni în circumscripţiile electorale reven-
dicări identice.
Cu acest prilej apărea şi una dintre cele mai reprezentative broşuri de
propagandă, publicată de unul din membrii societăţii, abatele Sieyes: Q?i'cst-ce
que le Tiers-Etat ?, care s-a difuzat în cîteva săptămîni în peste 30 OOO de exem-
plare 105 • Succesul ei s-a datorat pe de o parte ideilor şi revendicărilor expuse,
pe de alta argumentării lor şi concluziei revoluţionare. Dar şi virtuţilor stilului
sentenţios, de lapidaritate clasică. Textul începea ex abrupto: ,.Planul acestei
scrieri e destul de simplu. Avem să punem trei întrebftri:
1 - Ce este starea a treia? Totul.
2 - Ce-a fost pînă în prezent în ordinea politică? Ximic.
i~ - Ce cere ea? Să fie ceva.
Se va vedea dacă răspunsurile sînt juste. Vom examina apoi mijloacele
care s-au utilizat şi cele care trebuie întrebuinţate, pentru ca starea a treia
să devină, în sfîrşit, ceva.
Astfel vom spune:
4 - Ce au încercat miniştrii şi cc propun privilegiaţii înşişi în favoarea ei.
5 - Ce ar trebui să se facă.
6 - în sfîrşit, ce rămî11e de făcut stării a treia ca să-5i ocupe locul care
se cuvine".
Titlul primului capitol: Starea a treia e o naţiune completă.
Broşura cerea votul individual în adunarea Stărilor generale. Ca prin-
cipal argument aducea faptul că în vreme ce celelalte două stări nu reprezintă
decît un număr restrîns de persoane şi se preocupă numai de privilegiile lor,
puterea reprezentanţilor stării a treia este aceea a 25 OOO OOO de francezi, aceas-
sta deliberînd în interesul naţiunii întregi.
1n concluzie, dacă reprezentanţilor stării a treia „li se va spune că nu pot
forma singuri Stărie generale, e cu atît mai bine! Vor alcătui o adunare na-
ţională" (s.n.). Va fi tocmai hotărîrea pe care o vor lua aceştia în iunie 1789 la
propunerea lui Sieyes.
„Dezbaterea publică s-a schimbat la faţă - scria :Mallet du Pan în
ianuarie 1789 - . Nu mai e vorba decît în mod foarte secundar de rege, de
despotism şi <le Constituţie; e un război între starea a treia şi celelalte două
ordine" 106 •
Rezultatul Consiliului regal din 27 decembrie 1788, în urma raportului
lui Neckcr, preciza că „votul stării a treia, cînd este unanim, cînd e conform
principiilor generale de echitate se va numi întotdeauna vot naţional",. Concesie
celor cc se erijau în partid patriot. Dar problema votului pe stări sau indi-
vidual a rămas nerezolvată.
La 24 ianuarie 1789 se da publicităţii, odată cu circulara de convocare,
regulamentul electoral.
Acesta impune un sistem de vot diferenţiat pe stări, toţi nobilii votîn<l
direct. La fel clerul, dar în adunări electorale separate. l◄emeile nobile, pose-
soare de moşii puteau să participe prin procurr1.
106 Am utilizat textul remaniat de autor al ediţiei a treia din 1789, republicat cu pri-
lejul Bicentenarului Revoluţiei Franceze de Editura Flammarion: Emmanuel Sieyes, Qil'cst-ce
que le T-icrs-Etat? Preface de Jean Denis Bredin, Paris, 1988.
100 Cf. Mallet du Pan, Memoires et correspondanu, Paris, 1851.
Sistemul de alegere indirect al reprezentanţilor stării a treia era mai
complex. Din adunările electorale de la oraşe, ca şi de la sate nu făceau parte
decît contribuabilii de la vîrsta de 25 de ani în sus. Se vota în mai multe
trepte. Astfel, la oraş, locuitorii se întruneau pe bresle sau pe cartiere, în
adunări care alegeau cîte doi delegaţi la o sută de membri. Apoi din aceşti dele-
gaţi se constituia adunarea electorală a stării a treia din oraş, care numea pe
reprezentanţii în adunarea stării a treia din circumscripţia electorală care
corespundea cu cea a administrării justiţiei (baillage). De-abia aceasta din urmă
era îndrituită să aleagă deputaţii în adunarea Stărilor generale.
La ţară se vota pe parohii, delegîndu-se un reprezentant la o sută de
vetre (feux), în adunarea stării a treia din circumscripţie.
în pofida aparenţelor, burghezia se dovedeşte favorizată prin regula-
mentul electoral. Dovadă componenţa reprezentanţilor stării a treia, în care
n-au intrat nici ţărani, nici membri ai maselor populare urbane.
Cunoaşterea precară a situaţiei locale, precum şi alte carenţe infmma-
tive ale consiliului regal şi administraţiei centrale în general au determinat
uneori consemnarea în regulament a unor măsuri contrare celor prevăzute
de şedinţa consiliului din 27 decembrie 1788 pentru convocarea Stărilor
generale. Soluţiile „adesea imperfecte" n-au putut fi evitate nici acum. Ludo-
vic al XVI-iea dorea să se respecte vechile datini, deşi de la ultima convocare
a Stărilor generale (1614} teritoriul regatului crescuse cu o şeptime, se schim-
base densitatea şi numărul populaţiei, se introduseseră forme noi de adminis-
traţie etc., etc. Au fost improvizate astfel modalităţi arbitrare şi disperate de
convocare pentru Alsacia, Lorena, Trois Eveches, Corsica, dar şi pentru Pro-
vence sau Bretagne. Nu este drept, se plîngea nobilimea din Mirecourt, ca în
circumscripţii (baillages) în care nu locuiesc <lecit 5 sau 6 nobili, aceştia să
aleagă 3 deputaţi, ca şi Nancy, care număr mai mult de 200 de nobili. Parohii
care ţineau de Laon şi de Sainte Menehould fuseseră ataşate la Reims. Altele
care depindeau de Troyes sau Vitry fuseseră omise. S-a ajuns la situaţia ca
din Bassigny, Barrois, Charlesville sau din colonii, regiuni la care nu s-a gîndit
nimeni, să se numească deputaţi, în vreme ce clerul înalt şi nobilimea din Bre-
tagne să refuze participarea, iar deputaţii din Navara să nu ia loc în adunarea
Stărilor generale. Ignoranţa şi incuria sau vanitatea unor funcţionari duc la
conflicte, ca şi neînţelegerile dintre stări. Conflictul dintre starostele Parisului
şi starostele negustorilor a fost una dintre cauzele care au complicat şi prelungit
operaţiile din capitală, pînă dincolo de data convocării Stărilor generale 107 •
Şi caietele de doleanţe continuau trndiţia din 1614, modernizind-o.
Regulamentul din 25 ianuarie 1789 consemna în mod expres dorinţa regelui ca
,,din extremităţile regatului său şi din aşezările cele mai puţin cunoscute,
fiecare să fie asigurat ci"t poate face să parvină pînă la el, dorinţele şi reclama-
ţiile sale". De aceea, în afară de votarea în adunarea electora.lădupă apelul
nominal se deliberează în legătură cu redactarea cite unui caiet de doleanţe,
pentru clerul şi nobilimea din circumscripţia electorală respectivă. în ce
priveşte starea a treia, caietele de doleanţe ale breslelor erau contopite în
caietul de doleanţe al oraşului, iar acele ale oraşului şi ale parohiei slujeau la
redactarea caietului de doleanţe ale stării a treia din circumscripţie.
107 Edme Cha'Tlpion, La France d'ap,es Ies cahiers de 1789, ed. V, Paris, 1921, p.
11-20.
.51
S-au păstrat 523 de caiete de circumscripţie electorală (definită,după
baillage sau senechaussee), din 615 redactate, sintetizînd aproape 60 OOO de
caiete, care oferă o amplă imagine a Franţei la sfîrşitul Vechiului Regim 106 •
Un studiu comparativ fatalmente limitat al acestor caiete de doleanţe,
care confirmă sau completează cercetrtri mai noi sau mai vechi, ne duce la
următoarele concluzii.
Dacă toate cele trei stări î~i declarau credinţa faţrt de monarhie, nici
una nu se pronunţa pentru absolutism, pe care multe caiete îl condamnau ca
despotism. Caiete ale stării a treia dar, şi ale nobilimii din Paris cereau în acest
sens desfiintarea mult hulitelor lettres de cachet 109 . Se cerea reformarea fiscali-
tăţii, justiţi.ei şi legislaţiei criminale, garantarea libertăţii individuale şi liber-
tăţii presei. Se cerea convocarea în continuare a unei adunări reprezentative
pentru întreaga ţară, însărcinată cu stabilirea impozitelor şi redactarea legilor.
In acelaşi timp, adunări provinciale alese trebuiau însărcinate cu adminis-
traţia locală.
Adesea însă pentru fiecare dintre cele trei ordine sau în funcţie de tinte-
reselc locale, propunerile de reformă difereau.
Unele caiete nobiliare acceptau egalitatea fiscală, mai adesea, parţială
sau desfiinţarea unor obligaţii feudale. Dar caietele de doleanţe nobiliare res-
pingeau egalitatea în drepturi solicitată de starea a treia ~i se pronunţau
pentru votarea pe stări sau ordine în Adunarea stărilor generale. S-a cerut
elaborarea unei constituţii, înfiinţarea Curţilor cu juraţi pentru împărţirea
justiţiei, s-a protestat împotriva împărţirii bunurilor comunale şi desfiinţării
păşunatului liber sau împotriva efectelor nefaste ale recentului tratat comer-
cial cu Anglia. Uneori propunerile se co:ntraziceau între caietele aceleiaşi stări.
Astfel în unele caiete preoţii propuneau secularizarea unor bunuri biserice,ti.
Tot clerul de jos făcea apel la rege pentru frînarea lăcomiei clerului înalt. Unele
caiete ale ţărănimii din nord cereau stabilirea unui cens pentru a exclude din
viaţa politică pe cei neimpuşi sau cei ajutaţi de asistenţa publică. Unele caiete
ţărăneşti cereau dezmembrarea marilor ferme. Opinii diferite s-au emis şi în
legătură cu problema bunurilor comunale, împrejmuirea cîmpurilor, după mo-
del britanic, aplicarea lui „laissez faire, laissez passer" în comerţul cu grîne.
La redactarea caietelor generale pe circumscripţii s-a căutat să se lase nu odată
în umbră cererile ţărăneşti propriu-zise, pentru a nu irita pe marii alegători,
în fond nobili şi privilegiaţi, sau pe burghezii posesori de feude sau arendaşi
ai drepturilor feudale. S-a remarcat 110 , simpliticîndu-se fără îndoială, că
deşi ţară agricolă, Franţa urma să fie reprezentată în ce priveşte starea a treia
de avocaţi şi procurori, în ce priveşte nobilimea de oameni de salon, iar clerul
adesea prin cititori ai Enciclopediei.
Unii istorici au contestat sau contestă valoarea documentară a caietelor
de doleanţe pentru adunarea Stărilor generale. S-a motivat aceasta prin exis-
tenţa unor caiete tip de revendicări pentru starea a treia mai ales, dar şi prin
caracterul „temperat", în general, al revendicărilor care nu ar permite să se
bănuiască dorinţa unor schimbări structurale. Dar dacă, operă a astrono-
mului Bailly, viitorul primar revoluţionar al Parisului şi a doctorului Guillotin,
al cărui nume va deveni celebru datorită ghilotinei, caietul tip de revendicări
ale stării a treia din Paris cerea egalitate civilă şi constituţie bazată pe suverani-
tos Vezi şi
P. Goubert, M. Denis, 1789, Les Franyais ont la parole, Paris, 1964.
109 Acte dedetenţiune fără judecată folosite în Franţa sub vechiul regim, constînd dintr-o
scrisoare închisă, pecetluită cu sigiliul regal, conţinind ordinul de încarcerare.
no Cf. Pierre Gaxotte, La Revolution Franf.1ise, Paris, 1928, p. 110 şi urm.
58
tatea poporului, prezentînd în acelaşi timp un proiect de Declaraţie a dreptu-
rilor şi un altul de Constituţie, acceptarea lui demonstrează tocmai concordanţa
cu viitoarele revendicări ale Revoluţiei şi nu odată i s-au adus modificări i,i
completări esenţiale. în sfîrşit, documente nu de mult publicate din arhiva
familiei americane bine cunoscute Du Pont de Nemours, pun in lumină activi-
tatea desfăşurată de strămoşul familiei, omul de afaceri şi moşierul fiziocrat
Pierre Samuel du Pont, în cadrul campaniei electorale pentru Stările generale
din 1789. El difuzează un caiet tip similar în regiunea Nemours. Dar re-
dactînd şase caiete parohiale, ţine seama de cererile de a se introduce revendicări
locale, cum e aceea a detalierii sarcinilor senioriale de la Egreville şi zugrăvirea
mizeriei zilierilor agricoli din Brannles, ridicîndu-se împotriva scumpirii pîinii,
solicitînd ajutor social pentru săraci 111 •
111
Marc Bouloiseau, Bourgeoisie eJ rivolution. Les Du .Pont de Nemours (1788-1899 ),
Paris, 1972, p. 47 şi urm.
59
Cap1:tolul li
EVENIMl:NTE HOT ĂRiTOARE ŞI TRANSFORMĂRI

INSTITUTIONALE: LUAREA BASTILIEI, DECLARA TIA
DE DREPTURI, PRIMA CONSTITUŢIE
,.Sin·. statul e în pericol L- .. ] O revoluţie (s.n.) se pregăteşte în ce pri-

veşte principiile guvernării: o aduce cu sine frămîntarea spiritelor. Instituţii
socotite drept sfinte şi prin care această monarhie a progresat vreme de
atitea secole sînt convertite problematic sau chiar discreditate ca nedrepte ...
Orice autor se erijează în legiuitor. Oricine face o propunere îndrăz
neaţă, oricine propune să se schimbe legile, e sigur că găseşte cititori şi
partizani.
Creşterea nefericită a acestei efervescenţe e de aşa natură că opinii
care· păreau cu cîtva timp în um1ă cele mai criticabile, par astăzi rezonabile
şi juste. Şi ceea cc indignează azi pe oamenii de bine va trece poate, peste
cîtă.va vreme, ca potriYit regulilor şi legitim. Cine poate spune unde se va
opri îndrăzneala opiniilor?" .
Reflecţiile de mai sus făceau parte dintr-un memoriu dttre Ludovic
al XVI-lca, conceput ca semnal de alarmă în timpul discutftrii convodrii
stărilor generale şi elaborării regulamentului electoral. Semnat de fratele
său, contele d'Artois, împreunft cu alţi patru principi de singe: prinţul de
Conde, ducele de Bourbon, ducele d'Enghien şi prinţul de Conti, publicat
în două rinduri1, el consemna. la 12 decembrie 1788, de pc poziţii conserva-
toare, dincolo de unele exagerări, existenţa reală a unei efervescente stări
de spirit antifeudale şi a generalizării dorinţei unei societăţi mai drepte şi
eficiente în direcţia binelui general, care se va confirma prin izbucnirea Revolu-
ţiei Franceze. Nu întîmplător principalii ei semnatari sînt viitori conducători
ai emigraţiei. S-ar putea vorbi, în termenii paremiologiei româneşti, de „gura
păcătosului". Fiindcă, aşa cum am mai arătat, Revoluţia a devenit
de neînlăturat şi monarhia a fost pusă în pericol tocmai de susţinătorii unui
regim perimat şi de viciile unor instituţii socotite sacre şi intangibile. La
care s-a adăugat imposibilitatea tot mai evidentă a rezoh-ării crizei prin
paliative.
1 Broşurile 1>0artă titluri diferite: .1Umoi1·e des princes presen/I au roi, f I. 1788, li p.
şi Memoire presen.le au roi par !if. le c<>mte d'Artois, 11[ le pi·ince de Conde, Jf. le duc de Raur-
bon, r.-r. le d11c d'Emthien ci i'vf. le pi-ince de Conti, f. l, 1788, 1.5 p. Cf. Dibliotheque Natio-
nale, Paris (O.N.). DepartemC'nt des imprimes, 8° Lb 39 865; 8° Ll, 39 866. Autorii propuneau
în final renunţarea la dublarC'a numerică a repr<:7<:ntanţilor stării a treia, în schimbul accep-
tării de C:.t.-e ordinC'le pri-rilegiate a egalităţii fiscale.
61
O granu-ft anonimr1 de epocă il înfăţişează pe ministrul de finanţe
rechemat, ~eckcr, reprezentant tipic al căii reformiste, stîn<l cu mi:1drie
în picioare lingă bustul radios al lui Ludovic al XVI-lea, aproape de o masă
cu însemnele regalităţii pe care erau expuse cîteva din lucrările sale, între
care celcbrnl Compte rmdu au roi. El răstoarnă în faţa privitorului un a:nplu
corn al abundenţei, din care, înaintea fructelor simbolice tradiţionale, se
rostogolesc monede de aur 2 • Dar abilitatea celui mai popular dintre miniştrii
monarhiei s-a dovedit în cele din urmă un simplu expedient. Ea nu :rnmai
că nu va putea salva de faliment monarhia absolută, dar va nemulţumi
în final pe toatft lumea.
Cit despre convocarea Stărilor generale în numele regelui, aceasta nu-şi
va îndeplini decît momentan rolul prevăzut de colac de sah-are. Ea va avea
în cele din urmă mai mult efectul unei lovituri de bumerang.
Lucrările Adunării s-au desfăşurat în sala mare din Hâtel des menus
plaisirs, cu alte cuvinte în strînsă dependenţă de complexul Palatului regal
de la Versailles. în aceeasi sală avusese loc si cea de-a doua adunare a nota-
bililor care se pronunţase'în favoarea inevitabilităţii convocării Stărilor gc-ne-
rale. Contele de Saint Priest, fost ambasador la Constantinopol şi Haga,
numit în această vreme membru în Consiliul de stat, justifica prin antece-
dente şi angajamentele regelui apelul lui Necker la convocarea Stărilor gene-
rale. Deşi îi va imputa în memoriile apărute postum faptul că n-a ştiut să
evite alegerea „pentru o măsură atît de critică a unui an secetos, urmare
a relei recolte din 1788" 3 • După pftrerea sa, ministrul de finanţe ar fi fost
convins, încrezător în popularitatea lui, că va conduce autoritar această
adunare, mai mult, că organizînd-o în aşa fel incit să poată fi transfo~1ată
după modelul Parlamentului englez, va putea s-o folosească după exemplul
lui William Pitt pentru a-şi păstra locul de „ministru al regelui", împotriva
Curţii 4 • Contele de Saint Priest se referea fireşte la ideea susţinută cu atita
căldură de către ~ecker, a dublării deputaţilor stării a treia faţă dl' cele-
lalte două stări, ca premisă a sistemului bicameral şi a înfiinţării unei Camere
a comunelor. Idee curentă şi la ~lirabeau sau la alţi reprezentanţi ai stării
a treia. Necker ar fi fost de părere ca Stările generale să fie reunite la Paris,
fiindcă se credea sigur pe influenţa sa în capitală. Dar regele s-a decis
pentru Versailles, susţinea Saint Priest, din „motivul frivol" de a nu-şi
deranja vinătorile şi comodităţile 5 • \fotivaţia e desigur incompletă. Socotim
că la convocarea Stărilor generale la Versailles a contribuit indiscutabil şi
dorinţa regelui şi a Curţii de a ţine Adunarea sub control direct.
Pentru rege şi Curtea sa, reunirea Stărilor generale trebuia să aibă
ca rezultat nu numai rezolvarea dificultăţilor financiare ale monarhiei, ci şi
consolidarea Coroanei, adăugindu-i o nouri strălucire în lumina paternalis-
mului tradiţional. O demonstrează şi completările adăugate pentru circum-
stanţă decoraţiei din „Salle des menns". Era vorba de 18 figuri pictate din
marmoră albă, reprczentînd pe regii Franţei, de basoreliefuri în marmoră
albă ilustrind subiecte din istoria Franţei, precum şi de unele subiecte s:mbo-
lice, ca de pildă ridicarea pe scut a vechilor regi şi exemplificarea calităţii
de taumaturg a monarhului de drept divin, sau alegorice ca reprezentarea
2, B. X., Cabinet des estampes, collection de Vinck, 1354.

3 Comte de Saint Priest, J\,/imoires :t. I:] Regnes de Louis XV et de l.011i s XF I, Paris,
1929, p. 217 şi urm.
4 Ibidem.
6 Ibidem, p. 219.
62
feminină a Franţei, călcînd in picioare invidia şi avînd lîngă ea, de o parte
pacea cu ramuri de măslin, de cealaltă trei figuri caracteristice pentru cele
trei ordine ale statului. O figur;:'1 pictată pe marmură albă reprezenta religia.
Nu era uitat nici războiul cu atributele sale, după cum nu lipseau nici atribu-
tele comerţului şi ale agriculturii sau imaginea înfiinţării manufacturilor.
Dacă dublarea deputaţilor stării a treia a constituit un permanent
obiect de nemulţumire pentru cele dou:i ordine sau stări privilegiate, la
care se va adăuga cea pro\·ocată de propunerea de a se vota individual
de către fiecare reprezentant în parte, o serie de măsuri discriminatorii luate
în legătură cu costumaţia impusă deputaţilor şi ceremonialului prescris a
contribuit de la început la efen·escenţa din sinul stării a treia, oglindindu-se
şi în paginile presei.
Astfel, criticînd regulamentul din 27 aprilie 1789 prin care se stabileau
costume deosebite de ceremonie pentru deputaţii celor trei ordine 6 , ziarul
,.Le Journal de soir" din 30 aprilie publica scrisoarea adresată de „o socie-
tate de cetăţeni" din diferite districte ale Capitalei, avînd în frunte mai mulţi
„electori", care socotea pedantă şi ridicolă „uniforma" stării a treia şi „de
o vanitate mai mult decît puerilă" pe aceea a nobilimii. ,.Livreaua" deosebită,
prescrisă „celor trei clase de e,etăţeni care sînt toţi fraţi, care au făcut în
acest sens profesiunea solemnă de credinţă şi care n-au încetat să anunţe
în toate moţiunile lor dorinţa cea mare a unei perfecte uniri", va putea
fi un obstacol la fuziunea ordinelor. ,,A da un costum deosebit deputaţilor
diferitelor ordine - se putea citi într-o scrisoare semnată Salaville şi publi-
cată de Mirabeau, în primul număr din ale sale „Lettres a ses commettants"
datînd din luna mai - nu înseamnă decît a întări această nefericită distinc-
ţie între ordine, care poate fi privită ca păcatul originar al naţiunii noastre
şi de care trebuie neapărat să fim purificaţi, dacă pretindem să regenerăm".
E drept că Mirabcau, în pofida protestului său, s-a supus de fapt dispoziţiilor
legale, desigur pentru a nu da problemei o importanţă exagerată. Iar decretul
din 15 octombrie a suprimat orice distincţie de costum şi de rang între
deputaţi. Dar în broşura intitulată La troisieme aux grands, atribuită lui
Servan si apărută pe la sfîrşitul anului, regăsim condamnarea măsurii discri-
minatorii într-un atac la adresa maestrului de ceremonii al Curţii regale:
,,în sfîrşit, D. de Breze a binevoit să împrăştie oarecare veselie asupra aces-
tor mici detalii ale puterii arbitrare poruncind deputaţilor ordinului naţio
nal [s.n.] să se îmbrace ca Basile în Figaro. Cele două teatre sînt totuşi
foarte diferite". Au fost şi deputaţi foarte recalcitranţi, ca bătrînul Gerard,
agricultor din Rennes, care n-a vrut să-şi părăsească costumul specific.
De aceea, cu prilejul primirii deputaţilor în audienţă protocolară de prezen-
tare pe stări, la 2 mai, el atrăgea atenţia regelui, care i s-a adresat in mod
special. De unde originea popularităţii lui Pere Gerard, cu al cărui nume va fi
botezat faimosul almanah revoluţionar al lui Collot d'Herbois pentru lumea
satelor.
Deschiderea solemnă a Adunării stărilor generale a avut loc în dimi-
neaţa zilei de 5 mai 1789, cu participarea regelui, a familiei 1egale, a miniş
trilor şi a altor demnitari ai Curţii 7 :::..ocurile deputaţilor nobilimii erau
8 Vezi şi regulamentul tip;trit, ~Pmnat de n_1archizul de Breze, maestrul de ceremonii,
în Recucil de docmnents rclatif aux seanccs des Etats generaux, mai - juin, 1789, prepare
... sous la direction de Georges Lefe bre et Anne Terroine, t. 11 : Les preliminaires - la seance
du 5 mai, Paris, 1953, p. 66-68.
7
S-a păstrat o descriere de epocă a preliminariilor şi desfăşurării şedinţei solemne din
5 mai, aparţinind lui L. Rendoneau, secretar al Comisiei pentru pregătirea conYocării Stărilor
genera]e. Ibidem, p. 360-363.
63
fixate in dreapta tronului, cde ale clerului, in stînga, iar deputaţii stării
a treia erau masaţi în fundul sălii. Cu o zi înainte, procesiunea solemnă
şi slujba religioasă la Catedrala Saint Louis wxaseră nu numai starea a treia
prin detalii de protocol. Muzica regelui separa pc înalţii prelaţi, toţi nobili,
de preoţii simpli recrutaţi dintre neprivilegiaţi. Iar spre deosebire de nobilime
şi cler, care aveau locurile marcate în biserică, deputaţii stării a treia au
trebuit să se îngrămădească cum puteau. Discriminări formale considerate
de rău augur.
Nici scurtul discurs al regelui, minuţios pregătit cu concursul miniştrilor
şi al reginei, dar ambiguu şi fără relief 8 , nici cel aproape neauzit şi neascul-
tat al ministrului justiţiei, care solicita apărarea tradiţiilor împotriva inova-
ţiilor periculoase, dar prudent nu respingea nici regenerarea pe baze monarhice
fericite şi necesare 9 , nici Necker, cu lungul său expozeu asupra gravităţii
situaţiei financiare, din care reieşea că regele limiteazrt in general mandatul
deputaţilor la aprobarea unor măsuri de ordin financiar 10 , n-au adus luminile
şi certitudinile de cart era însetat auditoriul. Nehotărîrea continua să plu-
tească ca un văl de ceaţă şi în ce priveşte desfăşurarea pe mai departe a
lucrărilor. În adunări separate ale stărilor sau in comun. Prin vot individual 11
sau conform tradiţiei, pe stări. Chiar şi wrificarea împuternicirilor deputaţilor
era făcută separat de cler şi nobilime, care dispuneau de încăperi proprii.
Cn semn al timpului: încă din ziua prezentării protocolare la rege,
relatarea publicată de Mirabeau utiliza în loc de starea a treia, termenul de
„comune" (communes), după model englez. în acelaşi timp, el căuta să
justifice de ce „asemenea nuanţe" care au afectat comunele şi „erau dureroase
pentru partea cu adevărat naţională a celor trei ordine" nu trebuia să
ducă la un protest către rege. ,,Codul etichetei a fost pînă aici focul sacru
al oamenilor de curte şi al ordinelor priYilegiate, naţiunea nu trebuie să-i
dea aceeaşi importanţă" 12 • E e\"Îdent că de pe acum pentru Mirabeau naţiu
nea se identifică in esenţă cu reprezentanţii stării a treia, care constituie
marca majoritate a poporului francez, la care se adaugă „partea cu adevărat
naţională" a celorlalte două stări. Opinia afişată de Mirabeau nu era numai
a lui. Ea se întîlnca cu cea exprimată viguros de Sieyes. Era un semn
prevestitor pentru proclamarea o lună mai tîrziu a Adunării naţionale.
Între timp, mcrgînd pe această linie, reprezentanţii stării a treia nu
refuză propunerile clerului frămîntat de clh·ajul intre preoţi ,i episcopi,
în wderea concilierii dintre cele trei ordine. Dar episcopii recurg la arbitrajul
regelui şi problemele de procedură duc întrevederile începute la 30 mai spre
impas, nobilimea refuzînd între altele denumirea de „comune" a stării a
treia. Spre deosebire de şedinţele in încăperi speciale ale ordinelor privilegiate,
starea a treia fusese nevoită să accepte să-şi ţină lucrările în marea sală a
Adunării generale. Dar în tot răul e "i un bine. Heprezentînd majoritatea
faţă de fiecare din celelalte două stări, reprezentanţii „comunelor" profită
de fisurile din rîndurile acestora pentru a atrage la lucrările lor pe membrii
apropiaţi ca orientare politică. Ţinînd şedinţe deschise, ei se află în perma-
nent contact cu creşterea efervescenţei de afară. La sudura rindurilor „patrio-
s Pentru textul discursului, ibidem, p. 281 şi urm. Diferitele propunc-ri-proiect, un ade-

·,ăratlaborator colecfrr de creaţie, in aceeaşi culegere de documente, p. 235-25 I.
9
Ibidem, p. 282-291.
10 Ibidem, p. 292-358.
11 S-a păstrat petiţia cc urma să fie prezentată regelui de Mirabeau, cu rugămintea de
a autoriza Adunarea să discute fără intirzicre problema votului pe cap de participant, în ca-
drul şedinţei inaugurale a Stărilor generale (ibidem, p. 192 şi urm.).
1 ~ Ibidem, p. 112 şi urm.
ţilor" sau „naţionalilor" şi la promovarea ideilor înaintate contribuie şi
discuţiile organizate în afara şedinţelor de deputaţii bretoni, cu participarea
celor din alte provincii. În cadrul acestor discuţii din care lua naştere Clubul
breton, se afirmă autoritar, alături de Mirabeau sau Sieyes, astronomul
academician Jean Sylvain Bailly, devenit de la 11 mai „decanul" stării
3 treia din Adunarea stărilor generale, Mounier şi Barnave, cu rol conducător
in evenimentele amintite din Dauphine, Target, avocat al apărării în procesul
colierului, Le Chapelicr.
Dar Camera comunelor nu constituia în Parlamentul englez <lecit o
parte a reprezentanţei naţionale. Iar oponenţa întîmpinată şi desfăşurarea
evenimentelor făceau proiectul bicameral inaplicabil. La IO iunie starea a
treia se hotăreştc să iasă din premeditata inacţiune aparentă, votînd la pro-
punerealui Sicyes verificarea în comun a împuternicirilor „tuturor reprezentan-
ţilor naţiunii". Ea era conştientă că nici noua repartizare a impozitelor, nici
elaborarea unei constituţii, solicitată de majoritatea caietelor de doleanţe,
nu puteau de\'Cni realitate <lecit prin voinţa comună a reprezentanţilor
celor trei ordine, singura sancţionată de monarh. Cu toate acestea, faptul că
între 12 şi 16 iunie, 19 deputaţi ecleziastici, preoţi şi parohi, dintre care
celebru va deveni abatele Gregoire, se adaugă stării a treia, o încurajează
pe aceasta să răspundă intensificării zvonurilor despre intenţia regelui de
prorogare sau închiderea definitivrt a lucrărilor prin adoptarea la 17 iunie,
dupft o dezbatere de două zile, cu mare majoritate, a denumirii de Adunare
naţională, la propunerea lui Sieyes. O zi mai tîrziu, noua putere suverană,
proclamată revoluţionar, decreta încetarea oricărei încasări de impozit care
n-ar fi primit consimţămîntul său şi punea pe creanţierii statului „sub garda
de onoare şi de loialitate a naţiunii franceze", pentru a-i asigura împotriva
bancrutei regale. Ea îşi propunea să fixeze, împreună cu regele, principiile
regenerării naţionale şi numea la 19 iunie patru comitete în acest scop.
Ceea ce a alarmat atît pe Ludovic al XVI-lea, cit mai ales pe demnitarii
curţii şi familia regală.
Retras cu familia la Marl y, în împrejurările morţii „delfinului", fiul
moştenitor, regele cedează insistenţelor vîrfurilor celor mai reacţionare, în
frunte cu contele d'Artois. La presiunea lor şi datorită amestecului reginei 13 ,
el nu ia în seamă decît prea puţin propunerile conciliante de reformă ale
miniştrilor săi cu vederi liberale. Mai mult, sugestiile din memoriul lui Necker
vor fi convertite reacţionar. O dovedesc cuvîntările ţinute de rege în cadrul
noii şedinţe generale a stărilor din 23 iunie şi Declaraţia în 35 de articole
prezentată ca expresie a voinţei lui 14 • În timpul Restauraţiei postrevolu-
ţionare, prevederile acesteia vor fi scoase în evidenţă ca precedent consti-
tuţional al Cartei concedate de Ludovic al XVIII-iea. Dar concesiile nova-
toare din iunie 1789 erau puţine pentru a confirma această opinie. în plus,
Ludovic al XVI-lea a adoptat tot timpul tonul suveranului absolut, casînd
actele Adunării naţionale şi susţinînd necesitatea păstrării ierarhiei feudale,
13 Încă din epoca şedinţelor Consiliulni de stat pfr,rind convocarea Stărilor generale,
regina Maria Antoaneta „asistă la unele dintre dr, ceea ce era - considera Saint Priest _
fără precedent în monarhie, cel puţin atîta vreme cît regina nu era regentă". La Marly, regina
cheamă pe rege din şedinţa Consiliului, reţinîndu-1 pînă îşi impune punctul de vedere, ,.fapt
pe care nici o regină din domniile precedente n-ar fi îndrăznit să şi-o permită" (cf. Saint Priest,
op. cit., p. 218, 223).
u Textul discursurilor şi de~laraţiilor din şedinţa solemnă de la 23 iunie, în Recueil
de documents relatijs aux seances des Etats generaux, mai - juin, 1789, prepare ... sous la direc-
tion de Georges Lefebvre, t. 12 : La seance du 23 juin, Paris, 1962, p. 273-28-4.
5 - C 678 15
chiar dacă. o recunoştea pe aceea a participării generale la impozite. El se
opunea votului individual în afară de cazuri nesemnificative şi cerea deputaţi
lor să-şi continue lucrările în mod separat, pc str1ri. Şi aceasta la trei zile
după celebrul jurămînt din Sala jocului cu mingea, prin care Adunarea naţio
nală se declarase solidară în rezistenţa ci împotriva oricărei încercări de dizol-
vare atîta vreme cît nu va da ţării o constituţie scrisă şi nu va asigura
regenerarea ordinii publice. Cînd, după şedinţa regală, marchizul de Breze,
maestrul de ceremonii, a solicitat membrilor Adunării naţionale părăsirea
sălii de şedinţe, Bailly a declarat, în calitate de conducător recunoscut al
acesteia, că „naţiunea întrunită nu poate primi ordine". Dar răspunsul pe
care l-a reţinut istoria e acela al lui Mirabeau, care a replicat cu voce tună
toare insistenţelor: ,.Nu ne vom părăsi locurile decît prin forţa baionete-
lor". A urmat adoptarea unanimă a declaraţiei că Adunarea persist;i în hoti\-
rîrile sale şi votarea decretului asupra inviolabilităţii deputaţilor 15 .
ln următoarele două zile, majoritatea clerului şi 47 de deputaţi din
rîndurile nobilimii, în frunte cu La Rochcfoucauld, Clermont Toncne si
ducele d'Orleans se alătură Adunării naţionale. Iar la 27 iunie, deci nnm~i
patru zile după şedinţa regală din 23, regele însuşi, pus în faţa faptului
împlinit, ordonă nobilimii să se reunească cu Adunarea naţională, consacrînd
în mod solemn hotărîrea acesteia din 17 iunie, pe care tot solemn o casase
la 23. Victoria stării a treia se reflectă în iluminaţia pariziană. Mai mult,
Necker, care nu participase la şedinţa din 23 iunie, era purtat acum în
triumf. La 7 iulie Adunarea naţională numea din rîndurile ei un Comitet
pentru Constituţie, cu misiunea specială a elaborării legii.
De fapt cedarea regelui fusese menită mai mult să deruteze. La 26 iunie
primiseră ordine de marş şase regimente din provincie. Iar sub pretextul
păstrării ordinei şi curmării actelor de indisciplină manifestate de gărzile
franceze la Paris, se adăuga la 1 iulie, a doua zi după eliberarea silită a
ostaşilor arestaţi, chemarea altor douăsprezece regimente, în ~ea mai mare
parte străine, fiindcă erau considerate mai sigure. Trupele aşteptate nu sosi-
seră încă toate, cînd regele concedie pe miniştrii consideraţi liberali, în frunte
cu Necker, aducînd la putere, la 11 iulie, un nou minister în întregime
conservator. În faţa primejdiei, Adunarea naţională se declară în sesiune
permanentă şi decretează responsabilitatea miniştrilor.
În aceste împrejurări, faza juridică a revoluţiei căpătă un sprijin <le
masă direct prin frămîntările din capitala Franţei, unde efervescenţa socio-
economică lua tot mai mult un caracter politic. E drept că tulburări pro-
vocate de foamete şi de alte lipsuri mai avuseseră loc la Paris. Chiar la sfîrşi
tul lunii aprilie cîteva sute de lucrători, majoritatea din cartierul Saint Antoine,
şi alţi oameni săraci, îndeosebi salariaţi, au devastat casa şi marea fabrică
de hirtie pictată a lui Reveillon, care preconizase o reducere neomenoasă a
salariilor 18 • Răscoala a fost înăbuşită în sînge de un regiment de gardă şi,
fapt semnificativ, revoltaţii strigaseră între altele: .,Trăiască starea a treia"
J& Un studiu special dedicat şedinţei din Sala jocului cu ming~a. ca moment
reprezentativ al Revoluţiei legislafr.,e sau juridice, la A. Aulard, Etudes et lcfons
sut' la Revvlulion Franfaise, seria I, Paris, 1893, p. 57- 70. Reproducînd răspunsurile lui
Mirabeau şi Bailly citate mai sus, Michel Vovelle conchidea recent: .,Formulare contestată,
pusă într-o formă poate ulterioară, ce interesează? Cu toate veleităţile sale, regele n-a îndrăz
nit să recurgă la forţă împotriva stării a treia adunată Ia un loc". Cf. Micbel Vovelle, op.
cit., p. 121.
18 A. Baudin, L'affaire Reveillon, .,La R~volution Fran1r3.ise", IX, 1885, p. 307-312;
J. Co1lot, L'affaire Reveillon, .,Revue des questions historiques", CXXI-CXXII, 1934-1935,

p. 35-5.5. 239-254.
68
sau „Trăiască regele, trăiască dl. Necker" şi „libertate [ ... ] n01 nu vom
ceda".
ln vara pariziană a anului 1789, teama de foamete nu contenise, pîinea
rămînea scumpă, iar rîndurile celor săraci şi ale celor fără lucru continuau
să crească. Nu încetase nici suprapopularea mai mult sau mai puţin provizo-
rie a cartierelor sărace, prin hemoragia de la ţară. Fapt semnificativ, nivelul
cel mai ridicat al preţului pîinii a fost atins la 14 iulie.
Criza de autoritate din fruntea statului îşi găsea corespondentul la
nivelul conducerii oligarhice a Capitalei. Pentru a o suplini, burghezia pari-
ziană, afirmată cu prilejul adunărilor electorale pentru Stările generale,
formează la sfîrşitul lui iunie un fel de nouă municipalitate tolerată la primă
ria oraşului.
În aceste împrejurări, ştirea demiterii lui Necker, considerat principalul
reprezentant al stării a treia şi salvatorul financiar al regatului, a căzut ca
un trăznet. Se întăreşte, împreună cu celelalte veşti de la Versailles, convin-
gerea în existenţa unui vast complot aristocratic, contrarevoluţionar, urmă
rind dizolvarea Adunării, arestarea unor deputaţi şi blocarea înnoirii 17 • Se
acreditează imaginea încercuirii armate a metropolei, înfometării şi jefuirii
sale apropiate de către trupele străine ale regelui, a cărui efigie îşi pierde
temporar trăsăturile luminoase ale speranţei.
Fireşte, n-au lipsit nici unele incitări mai mult sau mai puţin intere-
sate la revoltă. Cunoscută spre amiaza zilei de duminică 12 iulie, noutatea
schimbărilor ministeriale provoacă închiderea teatrelor, cafenelelor şi prăvăliilor
centrale. Iar panica oamenilor de afaceri, preocupaţi de siguranţa creditului
şi a tranzacţiilor afectate de căderea lui Necker, se manifestă prin hotărîrea
de a închide Bursa a doua zi 18 . In faţa mulţimii adunate la Palais Roya},
în vastul spaţiu comercial şi de promenadă din faţa impunătoarei reşedinţe
a ducelui d'Orleans, nuvelişti - ceea ce ar corespunde gazetarilor, reporterilor
de azi - şi alţi oratori improvizaţi cheamă la arme. Tînărul şi înflăcăratul
avocat Camille Dcsmoulins, care va deveni unul din principalii publicişti
revoluţionari, avertiza chiar despre o apropiată noapte a Sfîntului Barto-
lomeu pentru patrioţi, pusă la cale cu ajutorul regimentelor străine 19• Un
semn prevestitor putea fi şi şarjarea de către regimentul de cavalerie Royal
-Allemand, condus de prinţul de Lambesc, proprietarul său şi rudă a
reginei, a manifestanţilor coborînd pe strada St. Honore cu busturile în
doliu ale lui Necker şi ducelui d'Orleans. Dragonii germani nu s-au retras
pe Champs Elysees spre cantonamentul din Champ-de-Mars <lecit în urma
17 Ideea apropiatei dizobări a Adunării stărilor generale a început f'ă circ1:lc m:ii intii
la Versailles, după 23 iunie, însoţită uneori de aceea a. arestării unui număr de deputaţi ai
,,comunelor" şi eventuala lor recluziune la. Ba.stilia. Cf. Rec1teil de Docwncnts ... , op. cit.,
t. 11 , p. 110. Presupunerea. părea să găsească o confirmare în demiterea lui Neckcr, iar în noap-
tea de 11 spre 12 iulie unii deputaţi au socotit prudent să nu doarmă acasă (cf. J. Go<lechot,
op. cit., p. 233).
1 " Hotărîrea coincidea. şi cu înrăutăţirea situaţiei Casei de Scont, principala instituţie
de credit din Paris. În plus, lnchiderea Bursei din Paris a oferit unor agenţi <le schimb şi
altor funcţionari ai acesteia, posibilitatea participării efective la insurecţia pariziană (ibidem,
p. 2-49 şi urm.). Dancheri şi oa.meni de afaceri contribuie personal la înarmarea miliţiei, cazarea
şi întreţinerea trupelor aliate sau la apărarea ordinei publice. Cf A. Mathiez, Les capitalistes
et la prise de la Bastille, .,Archivcs historiques de la Revolution Franyaise", III, 19-46, p. 570 -
-582.
19 R. Farge, Camille Desmoulins au jar din du Palais Royal, , ,Annales revolutionnaires",
VII, 191-4, p. -4-46--476.
67
intervenţiei hotărîte a gărzilor franceze favorabile Revoluţiei, soldată cu
mai multi răniti 20 •
În faţa situaţiei tulburi, populaţia pariziană hotăreşte să se înarmeze.
În noaptea de 12 spre 13 iulie erau sparte magazinele armurierilor. ' Spre
amiaza zilei de 13, mulţimea caută arme în clădirea gărzii mobile, însuşin
du-şi săbii, scuturi şi alte piese de muzeu, între care un mic tun încrustat
cu argint, dăruit lui Ludovic al XIV-lea de regele Siamului, care va fi folosit
a doua zi la asediul Bastiliei 21 . Sînt cerute cu vehementă arme Primăriei,
de unde mulţimea se întoarce cu promisiuni. În schimb, 'pentru a face faţă
situaţiei, electorii districtelor pariziene alcătuiesc un comitet permanent şi
hotărftsc createa imediată a unei miliţii burgheze, care urma să numere
în final 48 OOO de oameni (800 de fiecare district), menită să vegheze asupra
ordinei publice. Se puneau astfel bazele gărzii naţionale. Într-un moment
în care se răspîndesc teama şi nesiguranţa zilei de mîinc. Căutării de arme
i s-a substituit uneori devalizarea depozitelor alimentare, ca în cazul Minăstirii
Lazariştilor. Iar clădirile vămii de la barierele oraşului fuseseră incendiate
de mulţime.
Din aceste tentative populare de înarmare s-a născut insurecţia pari-
ziană din 14 iulie 1789, care ma1chează simbolic şi azi începutul Revoluţiei
Franceze.
Cea mai bogată recoltă de armament era obţinută chiar în dimineaţa
acestei zile la Hotel des Invalides, de tot mai numeroşii însoţitori ai delega-
tului Comitetului pe1manent, numit la Primărie cu o zi înainte, care venise
să ceară puştile promise. La tergiversările guvernatorului, care aştepta instruc-
ţiuni de la Versailles, mulţimea invadează vasta clădire de unde scoate
peste 30 OOO de puşti păstrate în pivniţă şi patru tunuri. Şi fiindcă utiliza-
rea unui asemenea armament pretindea o mare cantitate de muniţie, mulţi
mea, nemulţumită cu cea găsită la Invalizi şi primită de la Primărie, s-a
îndreptat spre Bastilia, unde se aflase de sosi1ca în ajun a unui asemenea
transport.
Au continuat şi continuă să circule versiuni diferite despre luarea Basti-
liei, despre proporţiile, participanţii şi obiectivele acestui act istoric, intrat
în legendă. E adevărat că impozanta fortăreaţă de veche construcţie medie-
vală, care bloca intrarea în cartierul muncitoresc Saint Antoine, apreciată
încă din punct de vedere militar pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, dar
devenită. închisoare reprezentativă pentru vechiul regim şi sistemul său arbi-
trar de lettres de cacltet, se afla acum în curs de dezafectare.
Interpreţii părtinitori ai documentelor vremii au căutat să minimalizeze
semnificaţia istorică a cuceririi Bastiliei subliniind discrepanţa dintre miile
de atacanţi împotriva unei garnizoane reduse şi eliberarea din închisoare
a numai şapte persoane nedeţinutc din motive politice.
Cercetări de arhivă relativ recente au permis lărgirea cîmpului vizual
şi o interpretare critică mai obiectivă a evenimentului. Atacanţii Bastiliei
aveau ca scop imediat să pună stăpînire pc praful de puşcă despre care se
ştia că fusese recent transferat de la Arsenal. În plus, tunurile fortăreţei
îndreptate în acea dimineaţă asupra străzii Saint Antoine ar fi putut devasta
20 J. Flammermont, Les gardcs franfaises en juillel 1789, ,.La Revolution Fran<;:aise",
XXXVI. 1899, p. 12-24.

21 De utilizarea acestui tun , ,petit de fer, damasquine en argent" amintea şi jurnalul
ceasornicarului J. B. Humbert, .,care a urcat cel dintii în turnurile Bastiliei". Cf. Biblioth~que
Historique de la viile de Paris, 22 778; Albert Soboul, 1789, ,.l' An Un de la Liberte", Paris,
1950, p. 158. Exactitatea detaliilor acestei relatări era certificată de alţi cinci participanţi
activi la luarea fortăreţei.
68
cartierul şi se zvonea chiar că s-ar fi început masacrarea cctr1ţenilor. Zvon
plauzibil într-o atmosferă încinsă încă de „afacerea" Reveillon. Iar dacă
Bastilia se golise de deţinuţi, resentimentele generale împotriva acestui simbol
al tiraniei şi arhitrariulni puterii absolute, unde fuseseră întemniţaţi Voltaire,
Morellet sau Brissot, nu încctaserr1. O dovedesc şi caietele de doleanţe ale
districtelor pariziene.
Luarea Bastilici a an1t loc în doi timpi. Primul a început cu asedie-
rea fortăreţei şi tratativele purtate de Comitetul permanent al municipalită
ţii cu guvernatorul de Launay pentru cedarea pulberii aflate în depozit şi
înlăturarea ameninţării tunurilor. După tergiversări, guvernatorul Bastiliei
a acceptat retragerea tunurilor şi a promis să nu deschidă focul <lecit dad1
va fi atacat. Mulţimea a ocupat fără rezistenţă curţile exterioare, dar atunci
cînd a fost coborît podul care le lega de curtea interioară, de Launay a dat
ordin să se tragă, crezînd d1 se află în faţa atacului general. Asaltatorii au
pierdut 88 de morţi şi 73 de răniţi, asediaţii, bine apăraţi de zidurile înalte
şi puternice ale fortăreţei, au avut un singur mort. În aceste condiţii s-a
pronunţat cuvin tul „ trădare" cerindu-se la primăria oraşului răzbunare şi
pedepsirea celor vinovaţi. Două detaşamente de gărzi franceze, sub conducerea
subofiterului Hulin si a locotenentului d'Elic, au adus la Bastilia tunurile
luate în aceeaşi dimi~eaţă de la Hotel des lnvalides. Împreună cu cel însuşit
cu o zi înainte din clădirea gărzii mobile, ele au fost postate ca forţă de
şoc înaintea porţii centrale. În faţa avansului sutelor de atacatori, soldaţi şi
civili înarmaţi, care nu mai voiau să audă de nici un fel de condiţii şi
la dorinţa garnizoanl'i compuse din 80 de invalizi şi 30 de elveţieni, de
Launay a capitulat. în pofida faptului că rezistenţa garnizoanei provocase
150 de morţi şi răniţi, numai 7 sau 8 membri ai garnizoanei au fost omorîţi.
Deşi, aşa cum s-a remarcat, mulţimea furioasă şi triumfătoare ar fi putut
după o tensiune maximă să se răzbune pe toţi 22 • De Launay n-a mai
putut fi apărat la un moment dat nici de Hulin, care promisese să-l ducă
nevătămat la Primărie şi a fost ucis pe drnm. Pe de o parte învingătorii
Bastiliei n-au mai putut suporta existenţa guvernatorului odioasei închisori-
fortăreţe, vinovat de marele număr de victime din rîndurilc lor şi acuzat
de călcarea cuvîntului dat. Pc de altă parte, încrederea în poziţia nepărtini
toare a Comitetului provizoriu de la Primărie scăzuse considerabii. Nu
întîmplător starostele negustorilor, Jacques de Flesselles, conducătorul interi-
mar al municipalităţii provizorii, care provocase furia populară prin înceti-
neala sa în distribuirea armelor, de unde zvonul că ar fi fost înţeles cu
de Launay, a avut aceeaşi soartă.
Desprinse de trup, pentru a înspăimînta pe duşmanii poporului, capetele
celor. doi au fost purtate demonstrativ în vîrful suliţelor pînă la Palais
Royal. Ceea cc a contribuit la caracterizarea luării Bastiliei de către memoria-
liştii şi istoricii puţin binevoitori Revoluţiei Franceze drept afirmare anarhică
a plebei mai ales frtrft căpătîi. 1n vreme ce guvernatorul închisorii ar fi
menajat părinteşte pe atacatori, ca pc riiştc copii şi ar fi dat dovadă de o
răbdare excesivă „conformă umanităţii timpului", pentru mulţimea atacato-
rilor „atotputernicia subită şi licenţa de a ucide sînt un vin prea tare pentru
natura umană; ameţeala vine, omul vede r-0ştt şi delirul lui se încheie prin
~2 U. Gcorg-c Hude, La /011/c cla11s lu Rtfvol«tio11 Franfaise, Paris, 1982, p. 73.
69
ferocitate" 23 • Se uita că „umanitarul" de Launay făcuse de zece on mai
multe victime, decît „asasinii" nestăpîniţi de „eroi" 24 •
Fireşte că, formată în cea mai mare parte din lucrători de tot felul,
unii şomeri, din meseriaşi şi mici comercianţi, masa cuceritorilor Bastiliei
nu putea corespunde gusturilor alese. Iar înarmarea populară a fost cum
am văzut improvizată, inclusiv cu piese de muzeu. Dar aşa cum demons-
treazr1 pe bază de documente ultimele cercetări, cea mai mare parte din
cei circa 900 de participanţi înregistraţi erau cetăţeni locuind de mai multă
vreme în cartierul Saint Antoine. La care se adaugă cei cu domiciliul în
alte cartiere şi ostaşii din regimentele răsculate. Civilii locuind la mai mult
de un kilometru sau doi de Bastilia erau puţini. În plus, majoritatea parti-
cipanţilor la asediul Bastiliei erau membri înscrişi reglementar în unităţile
de miliţie burgheză în curs de formare. Organizare militară orăşenească
de ordine şi apărare, care trebuia prin definiţie să evite elementele descom-
puse social.
E drept că în niciuna din cele 3 liste de „cetăţeni învingători ai Basti-
liei", aprobate în 1790 de Adunarea constituantă, nu apar menţionaţi <lecit
puţini oameni înstăriţi. ,.Nu se 1emarcă în lista luptătorilor - s-a subliniat -
nici rentierii, nici capitaliştii pentru care Revoluţia era în parte făcută" 2;;_
Totuşi în lista de 662 de supravieţuitori dintre „învingătorii Bastiliei"
întocmită de Stanislas Maillard, unul dintre ci, care indica şi profesiunea
sau domiciliul acestora, printre cei 600 civili găsim menţionaţi trei proprietari
de manufacturi, patru comercianţi cunoscuţi, berarul Santerre, viitor coman-
dant al gărzii naţionale, trei ofiţeIÎ de marină comercială, patru persoane cu
caracterizarea „burghezi" şi alţi prăvăliaşi cu bunăstare 26 • La care se cuvin
adăugaţi şi cîţiva intelectuali, ca avocatul Duport-Dutertre, viitor ministru
de justiţie, C. Desmoulins, abatele Fauchet şi arhitectul Palloy, absenţi din
această listă. Ultimul va lua în antrepriză demolarea Bastiliei şi valorifica-
rea revoluţionară a vestigiilor ci.
În plus, actul de la 14 iulie 1789 n-a fost nici întîmplător, nici pur şi
simplu anarhic. Deşi au lipsit conducătorii unanim recunoscuţi, rolul a fost
îndeplinit pat ţial pentru atacatorii din frunte, de fostul subofiţer Pierre
Augustin Hulin şi ofiţerul Elie din regimentul de gardă al reginei. În sfîişit
trebuie spus, împreună cu Jules Michelet 27 , că dacă Bastilia constituia un
obiecfo· de necucerit fără mijloace de asediu şi atacarea fortăreţei nu-şi
găsea în alte condiţii o justificare raţională, ea a căzut în urma unui act
de credinţă revoluţionară, care a unit la înaltă tensiune forţele înaintate ale
,Temii şi a făcut din 14 iulie ziua poporului întreg.
S-a spus că cucerirea vechii fortăreţe nu mai avea importanţă militară.
Dar bateriile ei puteau să demoleze întregul cartier Saint Antoine, iar căde
rea ei a oprit cert mina înarmată a regelui deasupra Parisului. în plus, în
afa1ă de retragerea trupelor aduse suplimentar la Paris şi Versailles, căderea
Bastiliei a atras după sine urmări profunde de ordin politic, salvînd şi încura-
jînd în poziţia sa Adunarea naţională. Ea a determinat, împreună cu zilele
insurecţionale pariziene care au urmat şi ecoul lor în provincie, cedarea
n H. Taine, Les oritines de la France contemporaine. La RevolHlion, t. I., e<l. 11, Pari~,
1882, p. 58.
u „Car le propre d'unc insurrection populaire, c'est que [ ... ) Ies hcros n'y pe1went
contenir Ies assassins" (ibidem, loc. cit.).
!5 Jean Jaures, Histoire socialiste de la Revofotion Fmn~aisc, e<l. revue par A. Mathiez,
t. I: La ConstilHante, Paris, 1922, p. 303.
t& Noms des vainq,~mrs de la Bastille. Archives N"ationales, Paris (Arch. K.), T. 51-4 •
1
tT J uks Michelet, Histoire de la Revolulion, t. I, Paris, 1979, p. 144.
70
regelui la cererile Adunării privind îndepărtarea trupelor şi hotărirea sa de a
vizita Parisul la 17 iulie. ln aceeaşi zi, contele d'Artois şi principalii condu-
cători ai complotului Curţii luau drumul exilului. A urmat readucerea la
putere a lui Necker, cu colegii săi concediaţi. Dar acesta se va dovedi în
curind incapabil să ţină pasul cu valul revoluţionar sau să mai stăvileasdt
bancruta prin împrumuturi şi promisiuni de reforme.
Continuă să se discute sensul şi autenticitatea relatării unor contemporani
cu aspect anecdotic. În noaptea de 14 spre 15 iulie, atunci cînd ducele
de la Hochefoucauld-Liancourt l-a deşteptat pe Ludovic al XVI-lea ca să-i
anunţe ddcrea Bastiliei, la observaţia regelui: , ,e deci o răscoală'', ducele ar
fi r{tspuns: ,.Sire, e o revoluţie" 28 •
De fapt acceptarea de către rege a invitaţiei noii municipalităţi a
Parisului, avînd în frunte pe academicianul Bailly, primul preşedinte al
Adunrnii naţionale 5i în fruntea „miliţiei burgheze", însărcinat cu păstrarea
ordinei, pe un alt deputat ilustru din Adunare, marchizul de Lafayette,
„eroul celor două lumi", reprezenta tocmai recunoaşterea Revoluţiei şi a
cuceririlor ei de pină atunci.
Michelet reproşa lui Ludovic al XVI-lea că a întîrziat venirea la Paris
cu două zile. Altfel „emoţia atît de mare, ar fi întors totul in favoarea lui" 29 •
În realitate, poporul parizian răsculat n-ar fi putut avea mai degrabă o
poziţie ostilă? Chiar după concesiile făcute de monarh în ultimele zile, mulţi
mea l-a primit în tăcere, sau strigînd numai „trăiască naţiunea" (Vive la
nation). De-abia după ce mulţimea a aflat că regele a fost de acord cu măsu
rile luate de noua municipalitate, recunoscînd ca primar pe Bailly şi numind
pe Lafayctte comandant al noii gărzi naţionale şi după ce suveranul a
arborat la pălărie cocarda îmbinînd culorile roşu şi albastru ale Parisului
cu albul regalităţii franceze, s-a auzit de pretutindeni şi strigătul „trăiască
regele" (\'ivc le roi). Era marcată astfel „epoca unei alianţe auguste şi
eterne dintre monarh şi popor", cum prevedea Bailly în cuvîntul său de
întimpinare, înmînîndu-i pe o tavă de aur cheile Parisului? Sau numai o
„falsă pace" cîştigatrt cu preţul a ceea cc numea ambasadorul american
Jefferson „o amendă onorabilă cum nici un suveran n-a făcut vreodată şi
nici vreun popor n-a primit-o"?
Istoricii de orientare conservatoare văd între 14 iulie, data căderii
Bastiliei, şi 6 octombrie, data transferării familiei regale de la Versailles
la Paris, o epocă de anarhie. Nu întimplător Taine îşi intitula prima parte
a cărţii sale dedicate Revoluţiei „L'anarchie spontanee". În aceste condiţii
insurecţia pariziană ar fi însemnat nu o revoluţie, ci „o disoluţie". ,,Nu
numai dt puterea alunecase din mîinile regelui, dar ea nu căzuse nici în
acelea ale Adunflrii. Ea era la pămînt, în mîinile poporului scăpat din frîu,
a mulţimii violente şi surescitate, a cetelor zgomotoase care o culegeau ca pe
o armă părăsită în stradă. De fapt nu mai exista guvern, edificiul artificial
al societăţii umane se prăbuşea în întregime: se reintra în starea de natu-
ră" 30 • Dar Taine nu credea ca Rousseau în virtuţile acestei reîntoarceri.
"' Consemnată mai întîi în memoriile lui nailly si în cartea de<licată de contele de Ho-
chl'foucauld-Liancourt e·;ocării vieţii tatălui său, pe ·ba:za unor însemnări de epocă, întimplarea
a fost reprodusă de Jules Michelet (op. cit., p. 158), H. Taine (op. [cit., p. 3) şi rediscutată
de J. Codechot (op. cit., p. 308). Concluzia: deşi regele fusese informat în prealabil de două
delegaţii ale Adunării :t-;aţionale, ,,e posibil ca ducele de Liancourt să fi fost primul care i-a
expc:s concluziile pe care trebuie să le tragă din evenimentele pariziene". Cert este că în notele
zilnice ale lui l.udo-,ic al XVI-iea nu figurează la 11 iulie <lecit partida de vînătoarc.
29 Jules Michelct, op. cit., p. 163.
30 H. Taine, op. cit., p. 3 şi urm.
71
Şi prima parte a cărţii sale dedicată Revoluţiei reprezintă numai dezayuarea
violentă şi nedreaptă a unei perioade înfăţişate fără nici un aspect luminos.
Reluînd unele dintre ideile sale, , istoricii contemporani de aceeaşi opinie
caută să nu mai cadă în aceeaşi greşeală.
Care era în schimb realitatea? Cercetări mai recente au adus contributii
noi şi în această direcţie. '
Ţinută la curent cu e\'enimentele din Capitală, prin deputaţii tI imişi
în Adunarea naţională, prin presft sau pe alte căi, incitată sr1 susţinft cauza
înnoirilor, burghezia din provincie trece ea însă~i la răsturnarea municipali-
tăţilor oligarhice, în favoarea democraţiei municipale. Ea se înarmează
pentru a se apăra pe sine şi pentru a proteja local cuceririle Revoluţiei 31 •
Fără a neglija, credem noi, împreună cu Georges Lefeb\'re, nici apărarea Adu-
nării, nici cea a politicii sale 32 . S-au creat astfel comitete cetăţeneşti perma-
nente ale municipalităţilor prin înlăturarea cu ajutorul răzvrătirii populaţiei
a sfaturilor comunale (Ies echevinages), ca la Dijon (15 iulie) şi Lyon (16 iu-
lie).
La Strasbourg primăria a fost devastată şi arhivele comunale dist::-use,
în urma respingerii revendicărilor populare privind comitetul cetăţenesc şi
garda naţională. Trupele au intervenit pentru restabilirea ordinii, după ce
aceste revendicări au fost acceptate. Cîteodată vechea municipalitat~ a
supravieţuit răscoalei. Ca la Valence şi la Valenciennes. La Bordeaux sau
Clermont burghezia a fost asociată vechiului sfat sau consiliu şi ordinea
a fost mai mult sau mai puţin menţinută. Răscoale pro,·ocate de lipsa
grînelor izbucneau cînd într-un oraş, cînd într-altul şi nu o dată uniti'cţile
trimise să le înăbuşe făceau corp comun cu răsculaţii. O asemenea răscoală
înlocuia municipalitatea din Vernon, în Normandia, cu un comitet reprezen-
tativ pentru noua ordine. Autorităţile au reuşit uneori, ca în Flandra mari-
timă, să evite orice stricăciuni coborînd la timp preţul pîinii.
E adevărat că în condiţiile slăbirii regalităţii, puterea intendenţilor
regelui cu caracter centralizator e la pămînt, chiar dacă aceştia n-o sfirşesc
ca Bertier de SaU\·igny, intendentul Parisului, şi socrul săt•, Foulon, cu capul
înfipt în suliţă 33 • Se realiza astfel revendicarea curentă a veacului, de des-
centralizare, dat nu în favoarea nobilimii sau a stărilor provinciale, ci a
burgheziei şi comunelor. Guvernarea din partea municipalităţii sau a comite-
tului permanent se face în numele ora'?ului, cantonului, al naţiunii, sprijinită
pe noua forţă armată, garda naţională. Dar descentralizarea n-a însemnat
izolare. Dive1sele comune simt nevoia să se într-ajutoreze în cadrul unor
federaţii. Fraternizarea era astfel urmărită între aşezările libere, între oameni
liberi. Dar dacă ea este permisă de la început burgheziei bogate şi nobilimii,
în cadrul comitetelor şi municipalităţilor, rîndurile acestora n-au fost deschise
decît micii burghezii şi numai după mari eforturi. Cit despre masele populare,
se căuta ca aprovizionarea acestora să se facă cu preţuri scăzute, dar şi să
fie exclusă pe cit posibil prezenţa celor săraci în garda naţională.
31 Fr. Furet, Denis Richet, La Revolulion Franvaise, Paris. 1987. p. IIM.
32 Georges Lefebvrr. La Revolution Franfaise, Paris, 19.51, p. 13-4 şi urm.
33 Bcrtier deţi1wa 1111 oficiu moştenit; consilierul de stat Foulon se îmbogăţise :a··in-
tendent gt"neral la marină. răzhoi, finanţe, iar după demikrra lui Xecker fusese numit la 12
iulie controlor al finanţelor, în Jocul acestuia. Şi socrul, şi ginrrrlc erau oameni duri, c,1 :ntul
subordonaţi cercurilor celor mai reacţionare ale curţii, duşmani dc-claraţi ai lui ~rckcr· şi ai
ducelui de Orleans. De aceea s-au emis supoziţii cr, ucickrea lor ·,a fi fost 1111 act cir răzhn:mre
personală. S-a afirmat pe ele altă parte că supliciul Iiar har la care au fost supuşi înai :1te şi
rlupă moarte dr cătrr oamrnii din popor n-a reprrzentat dt•cît o replică c-xplicahilit la +o;·tu-
rik şi moartra infamantrt cu care aceştia rrau obişnuiţi de autorităţile timp11lui.
72
În consonanţă cu revoluţia la nivelul puterii legiuitoare supreme sau
la acela al vieţii orăşeneşti, se desfăşoară o tot mai amplă răscoală a ţără
nimii. Ea n-a fost însă, cum se mai susţine, o mişcare paralelă, închisă în
obiective proprii, chiar dacă acestea, cum e firesc, au prevalat. Pc de o
parte tulburările erau îndreptate împotriva deţinătorilor de grîne, seniori,
negustori, fermieri, călugări, dar şi burghezi. Pe de altft parte de urmăreau
ştergerea impozitelor, a redevenţelor. Dar în ce p1iveştc aristocraţii, împotriva
cărora întocmirea caietelor de doleantc reanimase ura si ccrintele abolirii
drepturilor feudale, ţăranul era convins· d d.!că nici o uşurare n"u vine încă
de la Versailles, nobilimea de curte e vinovatf1, ca periclitează soarta deputa-
ţilor trimişi în Adunare şi a „bunului rege". Ecoul insurecţiei pariziene a avut
în aceste condiţii un rol deosebit, atît în ridicarea la luptă a ţărănimii,
cit si la transformarea anxietătii satelor în exasperare.
' Pc această situaţie s-a grefat ceea ce s-a numit „Spaima cca marc",
cea mai spectaculară dintre panicilc sociale din Franţa vechiului regim. După
Georges Lefevbre căruia îi aparţine investigarea fundamentală 34 , această
frămîntare de masă pregătită de răscoalele ţărăneşti nu a cuprins în general
zonele de revoltă deschisă, ci tocmai acelea pentru care imaginea mulţimii
înarmate apare la vecini. De cele mai multe ori e vorba de cîţiva briganzi
care terorizează locurile. Bandele de tîlhari născute ca şi răscoalele ţărăneşti
de spectrul foamei, de data aceasta formate din oameni reduşi la vagabondaj,
cerşetorie şi furt capătă în imaginaţia populară proporţii exagerate. ~u de
puţine ori ele sînt văzute acolo unde nu există. în preocupările lor intră
nu numai jefuirea satelor, ci, la instigarea nobilimii, a duşmanilor poporului,
secerarea griului încă verde, distrugerea recoltei pentru înfometarea acestuia.
O asemenea alarmă falsă, care a provocat deplasarea în cîmpia de la Mont-
morency a unui întreg detaşament de miliţie burgheză dispunînd de artilerie,
era consemnată în gazeta „Revolutions de Paris" din 27 iulie. Jurnalul perso-
nal ţinut de la 25 iulie de un membru al corpului de miliţie burghez din
Aoste (departamentul ls<"re de mai tîrziu), în apropierea graniţei cu regatul
Piemontului, consemnează în acelaşi timp teama de tîlhari şi de interwnţia
piemonteză, de unde ar putea veni contele d'Aoste şi alţi mari seniori exilaţi
cu 20 OOO de savoiarzi . .,Ceea ce ne îngrijorează mai mult - relatează auto-
rul 35 - este lipsa de muniţii şi mai ales lipsa de alimente [ ... ] Am făcut
să se publice o ordonanţă către toţi cetăţenii, să-şi închidă porţile, ferestrele
şi să nu ţină lumină în timpul nopţii". Alarme false se întreţes cu cele reale,
şi acestea exagerate, ajungîndu-se de la 800 la 1 800 de briganzi atacatori
ai satelor. Vineri, 31 iulie se primeşte confirmarea că mai multe castele au
fost arse sau jefuite. Cine erau jefuitorii aflăm din însemnarea următoare:
.,Am primit confirmarea că o trupă numeroasă de ţărani arde, jefuieşte,
pustieşte castelele. Ei se mai află încă la Tour du Pin. Au fost pentru a
treia oară la d-na contesă de Valin, de acolo la dl. de Boissac, la d-na de
Rachais unde sîntem informaţi că n-au lăsat decît zidurile. Au mers la d-na
văduvă Picot-Labuissonniere si la dl. Charreton, notar si castelan la Falla-
vier". În schimb, după cum' consemnează procesul-w1bal al Adunării din
:30 iulie a comuniUţii săteşti din Saint-Alban, localitate aflată azi în acelaşi
departament lsere 36 , ţăranii de aici n-au jefuit, dar au ţinut să ardă toate
34 Georges Lefelnre, La. l!,rande pe11r de 1789, Pari,, 1932, \'<'ii şi idc·m. La. Rfrnl1,tion
Franţ;aise, op. cit., p. 138 şi urm.
35 P. Conan!, Grande peur en Dauphint! (juillet-aoi,t 1789 ). Paris, 1902; ..\ Solioul,
op. cit., p. 185-190.
36
P. Conan!, op. cit.; A. Soboul, op. cit. p. 190- 194.
73
titlurile, hîrtiile şi documentele de proprietate ale moşierilor locului, silindu-i
pe notari să le elibereze hîrtii de proprietate a pămintului.
Răscoalele ţărăneşti s-au aflat astfel în raporturi dialectice cu „Spaima
cea marc". Tăranii înarmaţi împotriva tilharilor reali sau presupuşi ajung să
se lege de seniori. Li se cerc acestora să renunţe la drepturile lor, li se ard
arhivele, cînd nu c jefuit şi ars castelul însuşi. N-au lipsit nici cazuri cind
proprietarul feudal, opunîndu-se, a fost maltratat sau supus morţii. E răz
boiul săracilor împotriva bogaţilor, a celor lipsiţi de drepturi împotriva celor
privilegiaţi. Dorinţei de libertate i se adaugă cea de egalitate. Stăruinţa
ca pămîntul să revină celor ce muncesc capătă valenţe noi în ochii maselor
populare.
În aceste împrejurări avea loc unul din momentele-cheie ale revoluţiei:
şedinţa din 4 august 1789 a Adunării naţionale.
Generalizarea insurecţiei la ţară, răspindirca „Marii spaime" pe cea
mai mare parte a teritoriului Franţei, continuarea revoltelor orăşeneşti cu
participarea maselor nu numai că au creat o psihoză colectivă a „capetelor
pudrate", dar au determinat acţiuni de represiune. Deoarece erau periclitate
nu numai drepturile feudale, în care erau interesate şi unele cercuri ale burghe-
ziei bogate, dar şi bunul mers al afacerilor pentru cei implicaţi în noile
raporturi capitaliste. Ceea ce a determinat Adunarea naţională să voteze
la 23 iulie 37 o moţiune cerind menţinerea ordinii şi liniştii publice prin res-
pectarea legilor, deoarece „nu există cetăţeni care să nu se cutremure
numai la ideea tulburărilor ale căror urmări atît de deplorabile ar fi disper-
sarea familiilor, întreruperea comerţului; pentru cei săraci privarea de aju-
toare; pentru 1ucră tori încetarea muncii; pentru toţi răsturnarea ordinei
sociale". Apelul la calm şi încredere în reprezentanţii naţiunii era făcut în
numele puterii încredinţate Adunării acestora, ,,care a stabilit deja primele
baze pe care trebuie să se sprijine libertatea şi fericirea publică". Dar amploa-
rea şi creşterea violenţei răscoalelor ţ[trăneşti nu poate fi stăvilită. După
doi ani de recoltă proastă, ţăranul se vrea eliberat de orice obligaţie. Unspre-
zece 1ilc mai tîrziu era propusă Adunării, în numele Comitetului de rapoarte,
o nouă hotărîre. Proiectul arăta că „Adunarea naţională, informată că plata
rentelor, dijmelor, impozitelor, censului, redevenţelor senioriale e refuzată
cu încăpăţinare; că locuitorii parohiilor se reunesc şi transpun în acte anga-
jamentul acestui refuz şi că aceia care nu vor să se supună sînt expuşi ame-
ninţărilor cele mai înfricoşătoare şi sînt rău trataţi; dt oamenii înarmaţi se
fac culpabili de violenţă, dt intră în castele, pun mîna pe hîrtii şi tot felul
de titluri şi le ard prin curţi [ ... ], declară că nici o raţiune nu poate legitima
suspendarea plăţii impozitului şi a oricăror alte redevenţe pînă cind ea nu
se va pronunţa asupra diferitelor drepturi" 38 •
Discuţia care a urmat dovedeşte însă că dacă revolta agrară ameninţă
proprietatea, nu numai feudală, reprezentanţii burgheziei nu se puteau
lipsi de sprijinul popular, chiar dacă aceasta î~i simte şi ea ameninţată
proprietatea de răscoala agrară. În plus doreşte să evite o represiune generală
în care comandamentul militar să revină regelui şi guvernului său, care ar
putea atenta împotriva ei însăşi. Ea îşi dă seama că sînt necesare concesiuni
făcute forţelor populare, ţărănimii, înainte de a deveni posibilă restabilirea
ordinei. De unde hotărîrea verificării titlurilor care justifică redevenţele
funciare, operaţiune încredinţată abil unuia dintre cei mai mari proprietari
ai ţării, ducele d'Aiguillon, cunoscîndu-i opiniile liberale. Se răspundea astfel
37 „Gazette nationale ou le Moniteur unbersel", 2J-24 iulie 1789.
38 Ibidem, 1-3 august 1789.
74
acuzaţiilor existente ş1 m caietele de doleanţe că aceste drepturi au fost
ad•~sea uzurpate sau impuse prin violenţă şi în acelaşi timp se căuta să
se creeze o emulaţie printre reprezentanţii claselor privilegiate, pentru părăsi
rea interesului imediat. Cit despre abolirea privilegiilor fiscale, recunoaşterea
egalitrtţii în drepturi, suprimarea servituţilor personale, renunţarea la alte
drepturi privind proprietatea feudală, de data aceasta prin răscumpărare,
propunerea a fost f{tcută în şedinţa din seara zilei de 4 august de vicontele
de ~oailles, c drept cadet fără avere, dar purtînd un nume binecunoscut.
El a fost susţinut cu căldură de ducele d'Aiguillon. Propunerea a apărut
a_stfcl spontană şi a fost aprobată fără şovăire de cei prezenţi. S-au adăugat
ş1 a:tc renunţftri „patriotice": suprimarea dreptului de vînătoare, a dreptului
de justiţie seniorial, a venalităţii funcţiilor (offices) etc. La propunerea unui
reprezentant al nobilimii, clerul renunţă la perceperea dijmei. Iar reprezen-
tanţii pro\'inciilor şi ai oraşelor renunţă în numele acestora la libertăţi şi
alk privilegii moştenite. Ceea cc va facilita centralizarea statului în numele
unit;tţii naţionale. Şedinţa s-a terminat după ora două noaptea cu propu-
ne:·ea de a i se acorda lui Ludovic al XVI-lca titlul de „restaurator al liber-
tăţii franceze". Desigur ca o captatio benevolentiae a celui care trebuia să
sancţ ionezc reformele hotărî te de Adunare 39 • Imediat entuziasmul a cuprins
nu r,umai Capitala, ci şi provincia, fapt atestat şi de presa vremii. Codifica-
rea hotărîrilor a avut loc în şedinţele ulterioare de pînă la 11 august. Primul
articol al decretului 40 sublinia că „Adunarea naţionalrt distruge în întregime
regi!1ml feudal". E adevărat că unele măsuri revoluţionare au fost atenuate
sau au avut în realitate efecte mai limitate (drepturile care grevau asupra
pămîntului au fost declarate numai răscumpărabile, iar de abolirea dijmei
profitau numai proprietarii pămîntului, în majoritate nobili şi burghezi). în
plus, menţinerea răscumpărărilor a îndîrjit masele ţărăneşti. Ele nu vor
depune armele <lecit după cc vor intra în posesia pămîntului fără răscumpă
l'are şi nu vor vedea toate drepturile feudale practic aholite. Totuşi şedinţa
istoridt din noaptea de 4 august, despre care istoricii co11:-;ervatori ai Revolu-
ţiei nu amintesc nimic, a reprezentat pasul hotărîtor pentru distrugerea wr.hiu-
lui regim şi omogenizarea socială şi administrativă a Franţei.
Construcţia noului regim se cerea însă fundamentată pc stabilirea
unor principii generale, ca o călăuză raţională pcrmancntrt. O cerea spiritul
dominant al Luminilor. Aşa s-a născut Declaraţia drepturilor omului şi ale
cetăţeanului, care trebuia să întrunească împreună cu drepturile specifice
timpului şi cetăţii pe cele general umane 41 •
„Pentru ca o constitutie să fie bună, trebuie ca ca să fie întemeiată
pe drepturile omului şi să le protejeze - preciza Mounier în şedinţa din
9 iulie a Adunării naţionale, luind cuvîntul în numele comitetului ales pentru
elaborarea Constituţiei - . Pentru a pregăti o constituţie, trebuie să cunoşti
drepturile pc care just.ţia naturală le acordă tuturor indivizilor, se cuvin
amintite toate principiile care trebuie să formeze baza oricărui fel de socie-
tate şi ca fiecare articol din constituţie să poată fi consecinţa unui princi-
piu [ ... ] AccasU declaraţie va trebui să fie scurtrt, simplă şi precisă".
•• lhidcm, 1-5 august 1789; Buchcz ct Roux, Histei re f'arlamcnfairc de la Revelution,

p. 2:'.~şi urm.
40 f)/cre/ por/a.ni l'abo/itio11 du rigime feodal, des j14s/ices seigneuriales, des dimes, de la
vena!iti des offices, de privili!gcs etc.

41 Vezi textul integral în l.es coiistitutions de la France depuis 1789, presentation
par Jacques Go<lcchot, Paris, 1979, p. 33-35; comentariu rccenl <le Jean l\forange, I.a decla-
ra/ion des droits de /"homme el du citoyen, Paris, 1988.
75
Problema unei asemenea declaraţii preliminare de principii era discutată
ş1 111 şedinţele din l şi 3 august. 11odcratul Malouct o considera periculoasă
şi inutilă în condiţiile date, iar abatele Gregoire propunea completarea Decla-
raţiei de Drepturi cu una a datoriilor. În dimineaţa zilei de 4 august _-\dnna-
rea naţionalf1 decrctcazr1 că o declaraţie a drepturilor omului şi cetăţeanului
\"a precede Constituţia. La 12 august se constituie un comitet de elaborare
al crtrni proiect era citit cinci zile mai tîrziu. La 19 august proiectul "era
abandonat în favoarea celui întocmit de Biroul VI al Adunării, discutat anoi
articol cu articol. ])cclaraţia drepturilor omului şi ale cetcfţea1111lui adoptâtă
de Adunarea naţională la 26 august a fost considerată drept actul de deces
al vechiului regim. N-ar fi însă mai degrabă programul ideologic, îndrepta-
rul de pcrspccti\"fl al unui regim nou care cautft s;1 pună de acord interesele
burgheziei franceze în ascensiune cu ideologia iluministft, cu trebuinţe fu:1da-
mentale naţionale şi umane? Poate nu întîmplf1tor s-a vorbit de catehism.
E adevărat crt s-au constatat asemănftri cu declaratiilc de drepturi
adoptate de unele state din confederaţia americană în epoca Războ1ului
de independenţă sau după încheierea victorioasă a acestuia. Dar şi la
baza lor, ca şi la aceea a declaraţiei franceze de la 1789 au stat aceleaşi
idei, în majoritate de provcnienţr1 franceză şi interese similare. În plus aces-
teia din urmă îi era specific caracterul general umanitar.
S-a observat pc drept cuvînt de către Albert Soboul dl afirmaţia cu
care se deschide primul articol: ,.Oamenii se nasc şi rămîn liberi şi ~gali
în drepturi" rezumă în mod solemn însăşi opera Revoluţiei Franceze 42 . Dar
continuarea nu este numai o aplicare, ci şi o dezvoltare. În articolul 2 se
adaugă la conservarea libertăţii, aceea a proprietăţii şi rezistenţa la opresiune,
ca drepturi înnăscute şi imprescriptibile. Articolul 33 face din naţiune iz,·ornl
esenţial al principiului suveranităţii: nici în grup, nici individual nu se poate
exercita vreo autoritate care sf1 nu emane de la ca. În continuare libertatea
apare definită drept tot ce nu dăunează altora (art. 4). Ea e individuală,
de opinii „fie ele chiar religioase", priveşte comunicarea în scris, tipar sau
viu grai. O îndatorire principafa a statului trebuie sf1 fie aceea de a ci.si-
gura cetăţenilor posibilitatea de a se bucura de drepturile naturale. Dar
ea nu e nelimitată. Legea determină limitele libertăţii şi ale exercitării celor-
lalte drepturi naturale. Egali în faţa legii, cetăţenii au acces la po~t11ri,
demnităţi, funcţii publice in mod egal, fără alte deosebiri decît talentul _şi
virtuţile lor. Contribuţia comună pentru întreţinerea administraţiei şi a
forţei publice obligă pe toţi cetăţenii în raport cu posibilităţile lor. Pedeapsa
trebuie să fie în raport cu culpa, se prevede responsabilitatea funcţionarilor
publici, necesitatea constituţiei pentru a asigura garanţia drepturilor şi a
statornici separarea puterilor. Nu lipseşte nici statornicirea altor limite
sau restricţii. Astfel, dacă orice cetăţean se poate exprima liber, el „va
trebui să răspundă de folosirea abuzivă a acestei libertăţi" (art. 11 ). Chiar
şi proprietatea, considerată. ,,drept inviolabil şi sacru", poate fi expropriată
în cazuri de necesitate publică., cu condiţia unei drepte despăgubiri anticipate
(art. 17). S-a subliniat importanţa mondială a Declaraţiei din 1789. Se consta-
tă şi azi actualitatea unora din prevederile sale. Ea poartă în acelaşi timp
inconfundabilă amprenta celor care au redactat-o, a epocii ascensiunii butghe-
z1e1.
42 Albert Sohoul, La Rit-olu/ion Frcm~aise, 1789-1799, ed. II rn{1zută şi augmentat1\

Paris, 19.51, p. 12.5.
76
• Cna din discuţiile cele mai aprinse în cadrul dezbaterii pe articole
a proiectului de Declaraţie a drepturilor omului şi ale cetăţeanului a avut
loc asupra libertăţii de opinie şi exercitării cultului religios. Era încă o ocazie
pentru Mirabeau de a se afirma ca un orator de excepţie. Discuţia s-a înche-
iat atunci cînd Necker, cum menţionează o relatare contemporană, ,.a oprit
zbornl legislatorilor, forţîndu-i să coboare_ din leagănul lumii la Comitetul
de finanţe. A trebuit ca sublimii arhitecţi ai unui alt univers să se ocupe
de nevoile grosolane ale acestui mic colţ de pămînt şi de apă care se nureeşte
Franţa. Dl. :\'ecker le-a propus aşadar, ţinînd seama de vidul absolut al
tezaurului regal, să voteze un împrumut de treizeci milioane, cu cinci la
sufi". Dar cu tot ,·otul favorabil şi sprijinul material al unor deputaţi, împru-
mutul lansat nu va putea fi acoperit decît în proporţie de a zecea parte.
Ceea ce va contribui efectiv la destrămarea prestigiului politic al directoru-
lui finanţelor.
.,Niciodată nu voi lăsa să se despoaie clerul meu şi nobilimea mea",
declara regele, opunîndu-se sancţionării decretelor dintre 5 şi 11 august.
Naiva captatio benevolentiae adoptată de Adunare la propunerea nobilului
liberal Lally-Tollendal nu-şi atinsese scopul. Au urmat tergiversări care n-au
făcut decît să înteţească adversitatea dintre cele două puteri supreme şi
sisteme de guvernare, între vechi şi nou. Sub influenţa frămîntărilor sociale
„partidul patrioţilor" din Adunare se scindează într-un moment în care
obstrucţia regală ridică problema dreptului de veto al monarhului faţă de
hotărîrile reprezentanţilor naţiunii. Deputaţii de centru dreapta, burghezi
şi nobili liberali, între care Mounier, fost preşedinte al Adunării, şi contele
de Clerrnont-Tonerre, caută să oprească revoluţia cu un compromis social-
politi-c şi chiar să o tragă de se poate puţin înapoi, pronunţîndu-se pentru
sistemul bicameral engle1, sprijinit pe o regalitate puternică. De unde
cererea asigurării pentru Ludovic al XVl-lea a unui drept de veto absolut.
1n opoziţie cu „monarhiştii", abatele Sieyes şi „triumviratul" Bamave-
Duport-Alex. Lameth, se pronunţă pentru acordarea cel mult a unui veto
,.suspensiv" limitat în timp şi pentru un parlament cu o cameră unică.
Singurul mijloc de a evita reconstituirea separatismului elitar aristocratic
şi dominaţia unei „camere înalte" de conivenţă cu monarhul. Reprezentanţa
camerală unică a fost adoptată după ce Adunarea naţională a respins pro-
iectul bicameral cu o majoritate covîrşitoare. Dar concesia făcută prin adop-
tarea veto-ului regal suspensiv pc timp limitat n-a mulţumit pe Ludovic
al X\'1-lea care refuză promulgarea decretelor Adunării sub diferite motive,
chcmînd în acelaşi timp la Versailles din nou forţe armate din provincie.
El caută să profite de sciziunea „patrioţilor", dar se sprijină în Adunare
tot pc deputaţii aristocraţi, în opţiunea sa pentru rezistenţă pasivă. Refuzul
său de a face executorie desfiinţarea societăţii aristocratice şi a relaţiilor
feudale provoacă din nou accentuarea crizei politice. Într-un moment în
care Parisul se afla în plină efervescenţă. La aceasta contribuiseră alegerile
municipale care au înlocuit adunarea electorilor cu aceea a reprezentanţi
lor Comunei. În Capitală regele şi regina devin „Monsieur et Madame Veto".
Criza politică se grefa din nou pe criza economică şi socială, deşi recolta
se anunţa bună. Tulburările din provincie afectaseră piaţa, făcuseră nesigure
căile de aprovizionare, preţul pîinii se menţinea ridicat. Afectate erau în
primul rînd păturile sărace. Restrîngerea industriei de lux mărea numărul
-şomerilor. în aceste condiţii răspunderea cade din nou asupra cercurilor
Curţii regale. Mînia populară izbucneşte atunci cînd, cu prilejul dineului
oferit de ofiţerii din gărzile de corp de la Versailles ofiţerilor regimentului
17
din Flandra recent sosit, s-a băut numai în numele regelui şi reginei căl
cîndu-se în picioare cocarda tricoloră. ,.Nu mai există focar patriotic; e
nevoie de un al doilea acces al revoluţiei; totul se pregăteşte pentru aceasta",
se putea citi în publicaţia „Les revolutions de Paris" încă de la sfîrşitul
lunii septembrie. Manifestaţia antirevoluţionară din seara zilei de 1 octom-
brie, desfăşurată în sala Operei de la Versailles, cu ocazia banchetului amin-
t:t, a fost încurajată la un moment dat de prezenţa imprudentă a familiei
regale.
Aflată la Paris, ~tirea afrontului adus suveranităţii naţionale a ridicat
la luptă nu numai masele populare. Lafayette, comandantul gărzii naţionale,
a trebuit sr1 cedeze în faţa voinţei voluntarilor săi şi în cele din urma să
secondeze la Versailles în numele Comunei manifestatia miilor de femei
pariziene care cereau piine. Se spera că stabilirea familiei regale la Paris
va însemna o dublă garanţie împotriva complotului de la Curte şi a foamei.
În faţa ameninţării Parisului, Ludovic al XVI-iea se hotăreşte să accepte
în seara aceleaşi zile decretele Adunării naţionale. Iar a doua zi, după cc
mulţimea pătrunde pînă în dormitorul re6 inei, careta regală lua drumul
Capitalei în mijlocul unui cortegiu impresionant de zeci de mii de persoane,
sub paza lui Lafayette şi însoţit de o sută de deputaţi. Speranţele se con-
vertesc în entuziasm popular pentru „brutar, brutăreasr1 şi micul ucenic",
cum li s-a spus regelui, reginei şi prinţului moştenitor, de dtre femeile din
halele pariziene care îi însoţeau.
Dar zilele de început ale lui octombrie 1789 au reprezentat o lovitură
din care vechiul regim nu-şi va mai reveni.
Se părea că raporturile dintre rege şi poporul său se restabilesc, că

lucrările Adunării naţionale transformată în Constituantă reluate în sala
Manege de lingă reşedinţa regală din Paris nu vor mai întîlni piedici. Cu
atît mai mult cu cît situaţia alimentară începea să se amelioreze datorită
bunelor recolte. Dar regele şi familia regală nu puteau uita la Tuileries,
palat părăsit ca demodat de Ludovic al XIV-lca cu un secol în urmă, deli-
ciile marelui palat de la Versailles, în care Ludovic al XVI-lea presimţea
poate că nu va mai reintra. El se simţea într-un fel asediat în Paris şi
prizonier al Revoluţiei. Şi devenea în secret un tot mai îndîrjit duşman
al lor. Aşa cum a rămas de fapt tot timpul un adept al absolutismului
monarhic, moderat sau nu. El acceptă să facă de bunăvoie unele concesii
constituţionale supuşilor săi, dar nu dincolo de limitele celor din Declaraţia
din şedinţa regală de la 23 iunie prin care refuza suprimarea privilegiilor
nobiliare, în afară de domeniul fiscal, acceptînd în schimb unele libertăţi.
Acest program, cum dovedesc cercetările documentare, n-a fost inspirat
numai de „austriacă", cum căuta să sugereze imaginea tradiţională a Mariei
Antoaneta. Deşi rolul reginei, influenţată de fraţii ei de pe tronul Austriei,
în bine sau în rău, nu trebuie minimalizat, nici concepţiile ei conservatoare
uitate. Încă din octombrie 1789, Ludovic al XVI-lea trimitea în secret o
scrisoare lui Carol al IV-lea de Bourbon, regele Spaniei, în care spunea
între altele: ,,Am ales pe majestatea voastră, ca şef al celei de-a doua ramuri,
ca să depun în mîinile voastre protestul solemn pe care-l ridic împotriva
tuturor actelor contrare autorităţii regale care mi-au fost smulse cu forţa
de la 15 iulie, acest an. Rog pe majestatea voastră să ţină secret acest protest
pînă la ocazia în care publicarea sa va deveni necesară".
In acest timp Constituanta se străduia să pună bazele legale ale unei
construcţii sociale şi politice noi: monarhia constituţională de tip burghez.
78
Bazată pe separaţia puterilor, prin Constituţie 4 a, conducerea statului reve-
nea pe plan legislativ Adunării naţionale, iar în ce priveşte puterea executivă
regelui, care deţinea şi un control al celeilalte, prin dreptul de veto la sanc-
ţionarea legilor. Dar acesta era provizoriu şi punerea în practică a dovedit
impopularitatea lui. Adunarea constituantă, neîncrezătoare în sinceritatea
regelui, îşi luase măsuri de precauţie pentru a-l lipsi pe cît posibil de autori-
tate reală. Hotărîrea lui nu poate deveni valabilă fără contrasemnarea minis-
trului de resort, iar consiliul de miniştri numit de el e dependent de Adunare,
dreia trebuie să-i dea socoteală. Prin dreptul de control asupra gestiunii
acestora şi asupra activităţii externe teoretic condusă de rege, prin prero-
gativele financiare, ca şi prin imunitatea judiciară a membrilor săi, corpul
legislativ al Franţei ales din doi în doi ani, dar cu activitate permanentă
care nu putea fi întreruptă de rege, devenea principalul deţinător al puterii
de stat. De altfel încă de la 10 octombrie 1789, regele Franţei şi al Navarei
prin graţia lui Dumnezeu, lua titlul de rege al francezilor prin graţia lui
Dumnezeu, dar şi a Constituţiei statului. Franţa scăpa de sub dreptul de
proprietate al celui care din stăpîn devenea numai conducător, ca delegat
al naţiunii şi funcţionar retribuit în limitele listei civile votate de Adunare.
Persoana regelui era inviolabilă şi sacră. El putea fi însă detronat în caz
de înaltă trădare sau dacă părăsea ţara fără permisiunea Adunării naţio
nale.
Chiar dacă Franţa rămînea o monarhie ereditară, întemeiată pe voinţa
divină, sub această faţadă menită să sugereze continuitatea şi care se va
dovedi provizorie, se puneau de fapt bazele republicii burgheze.
Ordinea din jurămîntul civic general prevăzut la art. 5 al titlului II e
semnificativă şi în această privinţă: .,Jur să fiu credincios naţiunii, :1egii
şi regelui şi să menţin cu toate puterile melc Constituţia regatului decretată
de Adunarea naţională constituantă în anii 1789, 1790, şi 1791". Ca orice
cetăţean, Ludovic al XVI-lea va depune şi el acest jurămînt, fireşte fără
indicarea persoanei sale. El recunoştea astfel suveranitatea naţiunii şi supe-
rioritatea legii, dar şi aceea a puterii legiuitoare asupra celei executive.
La compromisul poli1ic cu monarhia, care a făcut din Ludovic al XVI-lea,

pentru a nu-şi pierde coroana, un rege constituţional fără voie, burghezia
franceză adaugă, pentru a-şi asigura dominaţia pe toate planurile, încercări
de compromis cu celelalte forţe sociale şi economice. Clasă de mijloc, ea caută
„le juste milieu" pentru a străbate printre Scyla şi Caribda, altfel spus între
încercările aristocraţiei de a relua puterea şi supralicitarea democratică şi
revoluţionară a maselor populare. Dar apropierea de acestea din urmă
devine tot mai evidentă, pc măsură ce nu numai aristocraţia cu vederi libe-
rale, ci ~i burghezia cu înclinări de dreapta pără!:esc terenul, convinse că
pentru ele revoluţia s-a dîrşit. Dovadă şi valurile migratorii care au urmat
din octombrie 1789, unul din primele fiind format de foşti fruntaşi de orien-
tare monarhică ai patrioţilor din Adunarea naţională, ca Mounier sau Lally
Tollen<lal. Cit despre orientarea spre stînga a Adunării, ea era îndeosebi
îndatorati dezvoltării cluburilor şi presei revoluţionare. Răspunde deci
dorinţei de a cîştiga opinia publică, dar mai ales de a obţine şi sprijinul
larg al maselor populare, deşteptatc la revoluţie de fapt de propriile lor
interese. Se caută însă în acelaşi timp şi canalizarea spre interesele burgheziei
43 Vezi textul integral al primei constituţii franceze, în Les constitutions de la France,
op. cit., p. 33-67.
79
a curentului reprezentat de acestea, sub faţada intereselor naţionale generale.
în acest scop nu erau excluse nici măsuri de mînă forte, ca legea marţială
votată la 21 octombrie 1789 împotriva adunărilor în cete (attroupements)
şi a provocatorilor <le tulburări, adoptată după spînzurarea de felinar a unui
brutar parizian, ca necinstit şi inuman, sau legea Le Chapelier din 14. iunie
1791, urmărind oficial libertatea muncii, dar rămasă în istoric ca început
al interdicţiilor burgheze de asociere a muncitorilor şi a dreptului lor la
gre\'ft.
Alături <le libertate, egalitatea reprezenta un alt drept natural şi
imprescriptibil prevăzut de Declaraţia care slujea ca preambul principal
primei Constituţii franceze. Dar însăşi adunarea reprezentanţilor naţiunii
care a conceput-o fixeazf1 un regulament pentru alegerea acestora bazat pe
inegalitate civică şi politidt.
Nu toţi cetăţenii Franţei se bucurau de dreptul de a alege prima putere
în stat. Participarea sau neparticiparea, modalitatea de participare erau în
funcţie de avere. Din acest punct de wdere dreptul de cetăţeni activi în
calitate de alegători sau eligibili revenea unui număr de 4 300 OOO de persoane,
care puteau plăti un minimum de contribuţie directă, echivalent cu trei
zile de muncă. Circa trei milioane de cetăţeni care nu îndeplineau aceste
condiţii erau declaraţi pasi\'i, cu alte cuvinte lipsiţi de acest fundamental
drept civic. Intrau în această categorie muncitori şi servitori salariaţi, consi-
deraţi după expresia lui Sieyes, , ,maşini de muncă'' sau care nu se bucurau de
independenţa necesară unor opinii proprii. Pasivi erau declaraţi şi cetăţenii,
îndeobşte tineri, care nu plăteau impozite fiindcă trăiau cu părinţii lor.
De altfel vîrsta de la care se puteau exercita drepturile electorale era de
25 de ani, destul de înaintată pentru acea vreme. Se spune că Saint Just
pentru a putea participa la alegeri şi a fi ales, fiind prea tînăr, a trebuit
să se îmbătrînească cu un an sau doi. Şi cetăţenii activi erau divizaţi după
avere, alegerile făcîndu-se în două trepte, iar deputaţii care urmau să for-
meze Adunarea legislativă trebuiau să posede o proprietate funciară şi să
plătească o contribuţie de o marcă de argint. Reprezentanţii marii burghezii
si ai nobilimii liberale, care au avut cuvîntul hotărîtor în Adunarea consti-
tuantă, urmăreau desigur să încredinţeze în continuare activitatea politică
elitei de oameni bogaţi. Presa democratică, prin Marat, Desmoulins sau
Loustalot a protestat împotriva acestor discriminări, denunţînd atotputernicia
celor bogaţi, subliniind că în asemenea condiţii nici Jean Jacques Rousseau,
nici Corneille, nici Mably n-ar fi putut fi eligibili, că succesul Revoluţiei s-a
datorat unor patrioţi care n-au avut cinstea să facă parte din Adunarea
naţională. Chiar şi în Adunare, deşi zadarnic, protestul lui Robespierre împo-
triva censului electoral al mărcii de argint a contribuit la popularitatea
viitorului conducător al iacobinilor. Oricum, lipsit de drept electoral, ca şi
de dreptul de asociere sau grevă, înlăturat din rîndurile gărzii naţionale, ca
nefiind cetăţean activ, omul liber, dar sărac rămînea fără apărare.
Un merit cert al înnoirii instituţionale a statului francez întreprinsă
de Revoluţie l-a reprezentat înlăturarea inegalităţilor haotice ale organizării
administrative specifice vechiului regim. În locul aspectului pestriţ rezultat
din diverse suprapuneri sau adăugiri în timp, s-au creat 83 de departamente
proporţionate şi mai ferm delimitate, numite după fluvii sau munţi, şi
subîmpărţite la rîndul lor în districte, cantoane şi comune. Dacă vechile
generalităţi erau conduse de intendenţi numiţi de rege, departamentele, ca şi
subîmpărţirile administrative inferioare aveau în frunte organe colective
alese. Cantoanele reprezentau unitatea electorală de bază pentru Adunarea
naţională legislativă. La oraş, consiliul municipal ales pe doi ani de către
so
cetăţeni activi, dar prin vot direct înlocuia pe magistraţii municipali cu slujbe
curnr;:.xatc.
S-a observat că, cu acest prilej, s-a trecut brusc „de la sufocantul centra•
lism Lirocratic al vechiului regim la o descentralizare de tip american" 44 •
J\ceastâ descentralizare îşi avea însă sursele mai puţin în „reflectarea ima-
ginii Americii libere", cit în frămîntările care au dus la slăbirea legăturilor
cu administraţia centrală şi descompunerea vechiului regim. Tot de aici şi
sprijinirea reciprocă a unor centre provinciale sau aşa-zisa federalizare a
altora care au precedat noua organizare administrativă.
De largă autonomie se bucură organizarea judecătorească. Principiul
e electiv de sus în jos, de la Tribunalul de casaţie la judecătoria de pace, din
Capitală. la reşedinţa de canton. Deşi justiţia se face în numele regelui,
organizarea ei e deplin autonomă emanînd din suveranitatea poporului. în
plus instanţa supremă, Înalta Curte, alcătuită pentru a judeca pe miniştri
şi înalţii funcţionari culpabili sau crimele împotriva siguranţei statului, de-
pinde in fond de corpul legislativ. Ca tribunale speciale amintim tribunalele
de comerţ formate din judecători aleşi şi dintre comercianţi. Pentru a nu
reînvia sub altă formă opoziţia parlamentelor la sentinţe, instanţele de apel
au fost desfiinţate, unele funcţii fiind îndeplinite de tribunalele de district.
Apar asesorii publici în completul de judecată şi aşa-zişii însărcinaţi cu pro-
cedura; de fapt foştii procurori. Fiecare Consiliu municipal dispune şi de
un procuror însărcinat cu apărarea intereselor comunităţii, avînd şi funcţia
de acuzator public în faţa biroului municipal constituit în tribunal de poliţie,
dar şi de avocat din oficiu al contribuabililor. De altfel în general Adunarea
naţională. desfiinţase privilegiul avocaţial la propunerea lui Robespierre,
părţile putînd să-şi aleagă un avocat din oficiu sau să se apere singure. Inte-
resant este că Robespierre era el însuşi fost avocat, ca şi mulţi alţi membri
ai Adunrtrii constituante.
Pentru a ridica discutarea drepturilor omului şi ale cetăţeanului deasu-
pra deosebirilor confesionale, celebra Declaraţie din 26 august 1789. punea
aceste drepturi sub auspiciile Fiinţei Supreme, ocolind astfel terminologia
creştini. Iar articolul 10 consemna în mod direct ca drept uman şi cetăţenesc
tolcra:1ţa religioasă neîngrădită, cu o singură excepţie: cazurile cînd mani-
festarea opiniilor religioase ar contraveni ordinei publice legale. Mai mult,
jură.mîntul civic nu face nici o aluzie la divinitate. Dar criza religioasă nu
a putut fi evitată. Ea va frămînta conştiinţele în tot cursul Revoluţiei Fran-
ceze. Frămîntări care au şi cauze pur şi simplu materiale.
Chiar de la începuturile ei, acestea sînt strîns legate de nerewlvarea
crizei financiare a monarhiei, care aşa cum am arătat, provocase convocarea
Stărilor generale şi implicit constituirea Adunării naţionale şi fusese una
din c1uzcle izbucnirii Revoluţiei. Odată instalată la Paris, Adunarea încearcă
să ajute guvernul în rezolvarea crizei, devenită mai acută datorită creşterii
datori::i publice, renunţării la o seric de obligaţii fiscale aparţinînd vechiului
regim, dificultăţilor întimpinate la încasarea impozitelor de stat şi imposibili-
tăţii găsirii de noi credite. S-ar fi impus poate să se şteargă cu buretele
obligaţiile faţă de creanţierii vechi, dar, aşa cum am arătat, Adunarea se
însărcinase în mod solemn cu rambursarea acestora, din solidaritate burgheză.
În plus, la datoria veche de cinci miliarde se adăugase încă aproape un
miiiard din răscumpărarea vechilor dijme, plata de către stat a funcţiilor
cumpărate care fuseseră suprimate, preluarea de către stat a creanţelor
H A. Mathiez, op. cit., t. I, p. 118.
6 - C. 678 81
clerului. Se considera însă că proprietăţile Bisericii catolice estimate la trei
miliarde de livre şi alte bunuri ale acesteia ar fi putut acoperi în bună mţ1c:ură
datoria publică. S-ar fi salvat cu acest prilej şi domeniile regale a căror
alienare fusese cerută de unele caiete de doleante. Secularizarea bunurilor
bisericii sau cum s-a spus naţionalizarea lor a fost argumentată chiar de
către un „prinţ al bisericii'' . .,Clerul - afirma Talleyrand, viitorul minis~ru
de externe al lui Napoleon, pe atunci episcop d'Autun, în Adunarea :1aţ10-
nală - nu e un proprietar de felul celorlalţi proprietari, pentru că bunurile
de care se bucură şi de care el nu poate dispune n-au fost donate în interesul
persoanelor, ci pentru serviciul unor funcţii". Ceea ce a provocat o adevărată
furtună printre deputaţii de dreapta ai Adunării, un deputat ecleziastic
ameninţînd chiar pe reprezentanţii burgheziei că după despuierea bisericii
va veni rîndul lor. Un altul a declarat că el nu s-ar opune ca om al bisericii,
ci se opune ca gentilom. În pofida oricăror opoziţii, majoritatea deputaţilor
puneau, în numele Adunării, bunurile clerului la dispoziţia statului, la 2
noiembrie 1789. Un desen satiric de epocă reprezenta „înmormîntarea înal-
tului, preaputernicului şi magnificului senior Cler, decedat în sala Adunării
naţionale, în ziua morţilor, 1789. Corpul lui va fi dus la tezaurul regal în
Casa naţională de d-nii de Mirabeau, Chapelier, Thouret şi Alexandre de
Lameth. El va trece prin faţa Bursei şi a Casei de scont care vor ~nmca
asupra lui apă sfinţită. D-nii abaţi Sieyes şi Maury urmează cortegml de
doliu ca mari bocitoare. Domnul abate de Montesquiou va spune cuvîntarea
funebră, un De profimdis va fi cintat în faux bourdon de doamnele de la
operă care vor fi îmbrăcate în haina văduvei, cortegiul de doliu se Ya duce
la domnul Necker unde sînt rugaţi să se afle creditorii statului". .
La 19 decembrie 1789 Adunarea naţională a hotărît înfiinţarea unei
case speciale, extraordinare, care pc lingă contribuţia patriotică avea s:1 fie
alimentată prin rezultatul înstrăinării unei prime tranşe de bunuri naţionale
formată în cea mai mare parte din pămînturi ale bisericii, în valoare de
patru sute de milioane de livre. Asupra vînzării în curs sau în perspectivă
a acestora se emiteau bonuri de tezaur în aceeaşi valoare, purtătoare ale
unei dobînzi de 5 D,{,. Asa au luat fiinţă „asignatele" care au devenit curînd
hîrtie monedă că{eia i' s-a asigurat un curs forţat. După ce la 17 aprilie
dobînda scăzuse la 3%, la 29 septembrie ca era ir,tegral suprimată şi era
emisă o nouă tranşe de asignate care depăşea un milion. Emiterea asignatelor
monedă a provocat în Constituantă dezbateri aprinse. Una din intervenţiile
cele mai răsunătoare împotriva aplicării noului sistem a reprezentat-o cuvîn-
tarea ţinută de abatele l\faury, unul dintre purtătorii principali de cuvînt
ai dreptei. Acesta . argumenta la 28 septembrie împotrivirea sa, atit prin
esecul lui John Law, de la 1720, care introducind biletul de bancă în Franţa,
ca hîrtie monedă, cu alte cuvinte cu falsă monedă, făcuse ca „această hîrtie
funestă să fie acoperită de lacrimile şi sîngele părinţilor noştri". Opinînd
că legea schimbului nu pern1ite comerţului interior să utilizeze alt mijloc
de schimb decît banul, el atrăgea atenţia că en1isiunea de hîrtie n:m,edă
ar ruina agricultura şi comerţul, de această operaţiune beneficiind 1mmai
datornicii şi speculanţii la bursă. Fiindcă pusă în circulaţie, ca va pierde
în mod fatal din \'aloare . .,Specia sunătoare pe care locuitorul de la ţară
e obişnuit să o judece după greutate şi sunet va avea întotdeauna U!i mare
avantaj asupra numeralului fictiv". Discreditarea asignatelor va fi pro·:ocată
şi de uşurinţa contrafacerilor. Vor apărea în registrele tribunalelor franceze,
ca şi în „codul americanilor" care legiferează împotriva falsificatorilor de
bani, noi „crime" create de guvern. O mare criză economică şi socială preve-
82
deau -~i Lavoisier sau Condorcet în interventiile lor. Inflatia monetară va
duce la creşterea preţurilor alimentare, iar a~easta la scăd~rea consumului,
ceea ce. va afecta profund producţia. focasările franceze nu se vor mai
face în monedă metalică, deoarece moneda slabă alungr1 pe cca lmnr1 şi
plata achiziţiilor din străinătate va pretinde metale preţioase . .,Se spune
că hîrtia alungă din circulaţie metalul. Foarte bine, daţi-ne metal şi nu vă
vom cere bancnote", replica Mirabeau. ,.Să nu ni se vorbească de sistemul
lui Law. E ca şi cum am opune Mississippi-ului abaţia Citeaux sau abaţia
Cluny", exclama marchizul de Montesquiou. Participanţi la discuţie, ca Le
Chapelier sau Beaumetz, au văzut în emisiunea de asignate în special o
problemă politică, ea punînd Constituţia „pe baze stabile şi solide" din
punct de vedere economic. Din păcate prevederile adversarilor în ce priveşte
deprecierea hîrtiei monedă şi scăderea cursului de schimb sau creşterea pre-
ţurilor mărfurilor de consum se vor împlini, creînd noi dificultăţi Revolu-
ţiei. Ca neîncrederea populară în asignate. La Besarn;on, în martie-aprilie
1792, muncitorii folosiţi la fortificaţii au declarat grevă cerind plata în
monedă metalică, care avea un curs real mai ridicat decît acela al asignatu-
lui cu aceeaşi valoare nominală, iar pe brutarii care nu voiau să primească
hîrtie monedă îi ameninţă cu jefuirea prăvăliilor. Datorită autorizării schim-
bului asignatelor cu moneda sunătoare, cu scăderea valorii celei clintii în
proporţie de 25-35%, s-a ajuns la preţul dublu al mărfurilor pe piaţă. La
dispariţia numerarului, mai ales în aur şi argint, au contribuit şi emigranţii.
Tot acestora li se datorează în bună măsură şi falsificarea asignatelor, cu
introducerea clandestină pe piaţa franceză, pentru destabilizarea vieţii c-co-
nomice. Valul inflaţionist va creşte şi datorită altor incidenţe politice. Dar
nu e mai puţin adevărat că vînzarea bunurilor naţionale s-a bucurat de un
succes rapid şi fiindcă la plata acestora asignatul era primit la valoarea
nominală. Creşterea cantităţii de asignate va satisface nu numai nevoile
pieţei, ci şi achitarea datoriei publice enonne. Vor fi acoperite şi alte cheltuieli
ale statului, inclusiv pregătirile de război pentru apărarea Revoluţiei.
Dar cu transformarea şi punerea în vînzare a bunurilor bisericii s-a
creat şi un grup însemnat de proprietari de loturi mai mici sau mai mari,
ceea cc unea interesele burgheziei cu interesele ţărănimii mai înstărite în
apărarea noii ordini economico-rnciale. Din toate aceste puncte de vedere
se poate spune că într-adevăr noul regim constituţional a fost con~olidat
şi, după cum s-a mai observat, să se conchidă că într-un anume fel nu e
exagerată afirmaţia: ,,Asignatul monedă a salvat Revoluţia" 45 •
Deşi în Adunarea Constituantă s-au auzit proteste ale clerului ele la
episcop la abate, de la dreapta la stînga în problema bunurilor bi:-:ericii,
totuşi ataşamentul majorităţii acestuia n-a fost vizibil zdruncinat în ce
priveşte Revoluţia. De altfel la 13 aprilie 1790 s-a votat, în wderea ataşării
clerului la politica noului regim constituţional, un buget special de aplicare
a Constituţiei civile. Catolicismul devenea singurul cult subn·nţionat, chiar
dacă nu era proclamat solemn religie de stat. Şi aici, creşterea cea mai
substanţială a venitului revenea clernlui de jos. Noii salariaţi de stat vor
trebui însă să depună jurămîntul civic ca orice funcţionar public. Cele 130
de dioceze vor fi reduse la 83, cu alte cuvinte corespunzător departamente-
lor. Şi tot pentru a corespunde structurilor eligibile ale statului, episcopii
şi patrioţii Yor fi aleşi de adunări ale alegătorilor, respectiv la ninl departa-
mental şi districtual. Şi pe plan spiritual biserica franceză dennea autonomă,
4~ · Jean James', op. cit., t. II, L' oeui-re de la Co»stituante, Paris, 1922, p. 111.
83
învestitura fiind datr1 de superiorul ecleziastic imediat. Se reluau într-un
fel tradiţiile galicaniste, dar nu s-a mers pînă la convocarea unui consiliu naţional
şi s-a cerut aprobarea papei. Aristocrat el însuşi ca provenienţă, nemulţumit
şi ele integrarea in statul francez a teritoriului papal Ic Comtat Venaissin
cu centrul la Avignon, fosta reşedinţă papală, Pius al VI-lca va anatemiza
constituţia civilr1 a clerului şi jurămîntul ch·ic care „răstoarnă dogmele cele
mai sacre şi disciplina cca mai solemnă" (10 martie 1791). Aceasta, dupr1
ce conform decretului din 27 noiembrie 1790, toţi membrii clerului trebuiau
să depună judmîntul în decurs de două luni. Dacă jumătate dintre membrii
clerului de jos cleveniseră în aceste condiţii constituţionali, numai 7 dintre
episc<;>pi acceptaseră să depună jurămîntul civie; În ce priveşte Adunarea
constituantă o treime din membrii ecleziastici acceptaseră jurămîntul. Hotări
rea papalr1 a creat nu numai un val de retractări, dar a dus la un clivaj
apropiat ele schismr1 între clerul constituţional şi. clerul, refractar, ultimul
devenind suspect ca antirevoluţionar. .Acest clivaj .s-a resimţit şi în rînclul
credincioşilor, adăugindu-se celui dintre catolici şi protestanţi. De el se va
folosi de acum înainte emigraţia şi contrarevoluţia internă, ceea ce va duce
in cde din urmă la războiul civil din ·Vcnclee.
Constituanta a interzis la 27 noiembrie 1790 cxercitarca.-funcţiilor preoţi
lor refractari. Dar a cerut ulterior acestora ·să-si· continue exercitarea atribu-
ţiilor, pînrtla numirea înlocuitorilor. În cadrul dc'zbatcrilor, unul dintre cei mai
elocvenţi deputaţi ai dreptei, Cazales, asemăna decretul amintit îndreptat im-
potrh·a preoţilor cu persecuţia la care au fost supuşî protestanţii prin revoca-
rea Edictului clin Nantes. ,,Pînă acum aţi fost insensiuili la rezistenţa pasivă
a unui cler credincios, dar - afirma el profetic..:_ dacă răivr[1tiţii punînd masca
religiei vor încerca să ridice popoarele, dacă vor răspîndi şomoiagele aprinse
ale fanatismului in mijlocul oamenilor dornici să se foloseasdt de ele, dacă
se vor înarma cu energia pe care o produce totdeauna asocierea revendicărilor
religioase, cine n-ar fi inspăimîntat, cine n-ar condamna pc legiuitorii cruzi
şi nqX)litici care ar produce atîtea rele din simpla \·anitate de a nu reveni
asupra unuia din decretele lor?". Şi el cerea în încheiere colegilor lui să fie
prin această rcwnire adevăraţi părinţi ai poporului, legiuitori înţelepţi şi
umani. Iar fostul ministru al Consiliului regal; episcopul La Luzcrne din Langres,
i-a sfătuit pe refractari să se folosească de prevederile Edictului de tolcranţft
din 1787 care pusese capăt unora din nedreptăţile provocate de revocarea
Edictului clin ~antes. Cum se vede şi Cazales şi La Luzcrnc ajunseseră să
invoce pentru clerul catolic situaţia protestanţilor. Acordînd acestora din
um1ă în decembrie 1789 calitatea de cetăţeni cu drepturi depline şi din punct
de n~derc religios, Adunarc!1 îngrijorase conservatorismul „drept credincioşi
lor" regelui prea creştin. In plus, acestora li se păi:ea că se mersese prea
departe, atit în cc priveşte situaţia clerului monastic, căruia i s-a permis
să pftrăsească mînăstirca şi i s-a interzis nu numai recrutarea de noi membri,
dar şi kgămîntul monahal pe viaţă, cit şi în toleranţa faţă de celelalte culte
şi în măsurile de laicizare. În cele din urmă directoratul executiv al Consi-
liului departamental din Paris a acordat statutul unui cult tolerat preoţilor
catolici refractari. Măsura a fost extinsă asupra întregii ·Franţe de către Adu-
narea constituantă prin decretul din 7 mai 1791. Ceea cc a provocat nemul-
ţumirea preoţilor constituţionali copleşiţi de concurenţă pe aproape jumătate
dm teritoriul ţării. Cu atît mai mult cu cit preoţii destituiţi primeau o pensie
de 500 de livre. In schimb îşi puneau altarul în slujba contrarevoluţiei. Une-
on ei asmuţeau pc credincioşi împotriva concurenţilor recunoscuţi de stat.
84
Cum spuneam, emigraţia căuta să profite de această situaţie, dar nu s-a ajuns
la conflicte grave decît în sudul Franţei, unde existase antagonismul dintre
catolici şi protestanţi. Aici tabăra contrarevoluţionară de la Jales en Viva-
rais, în care a fost atrasă şi o parte din garda naţională, nu şi-a atins scopul,
iar la Montauban răscoala provocată de catolici, datorită căreia garda na-
ţională formată din protestanţi a avut cinci morţi şi 55 de răniţi, a fost în
cele din urmă înăbuşită. În aceste condiţii, dacă contrare,·oluţia a cftpătat
forţe noi, s-a creat în acelaşi timp o tot mai puternică tendinţă anticlericală,
care va duce în cele din urmă la înlocuirea cultului confesional cu cel civic.
Nu întîrnplător la 16 aprilie 1791 un manechin reprezentînd pc papa Pius
al Vl-lea fusese ars. simbolic la Paris în grădinile de la Palais Royal.
Să revenim acum la mijloacele de redresare economică a Franţei :revolu-
ţionare. Ele nu se puteau limita la stabilizarea producţiei agricole şi satisfa-
cerea consumului de cereale în .urma unor recolte bune ca aceea din 1789-
1790 sau la resursele extraordinare din vînzarea bunurilor nationale. A fost
pus la punct un nou sistem fiscai bazat pe egalitate, legalitate şi abandonarea
sistemului protecţionist în favoarea libertăţii de circulaţie a mărfurilor,
libertăţii preţurilor şi profiturilor, s-a renunţat la impozitul pe consumaţie
detestat atit de fiziocraţi, cit şi de masele populare. Dar alianţa cu acestea
din urmă a pretins în acelaşi timp menţinerea bunurilor comunale şi a păşuni
lor în beneficiul celor lipsiţi. Urmărind crearea unei Franţe a proprietăţii
libere şi a liberei întreprinderi, burghezia şi nobilimea liberală au trebuit să
recurgă pe alocuri l_a compromis cu. necesitatea protecţiei sociale şi democra-
tismul micilor interese urbane şi rurale. Pe această bază care va asigura
prioritatea intereselor dezvoltării noii societăţi capitaliste se încearcrt armo-
nizarea intereselor întregii naţiuni.
Marea serbare a Federaţiei care avea loc pe cîmpul lui ~!arte, în faţa
Şcolii militare din Paris, pentru c;omemorarea unui an de la căderea Basti-
liei, considerată început _al Revoluţiei părea că reprezintă expresia vie şi
concludentă a consacrării acestei armonii. La această impresie a contribuit
şi amenajarea prin muncă voluntară a terenului, la care au participat neme
de zece zile burghezi, aristocraţi, oameni din popor, bărbaţi şi femei laolaltă,
intre care şi personalităţi politice că Lafayette şi Sieyes.
De fapt, mişcarea '.Federaţilor îşi' avea originea în timpul „Marii spaime",
reprczcntind un fd de antidot al acesteia prin fraternizarea noilor munici-
palit;iţi. Ea a servit într-un fel ca scut reorganizării elective, descentralizate
iniţial a administraţiei noi a statului•. Totuşi federarea forţelor locale ca
principiu şi-a găsit deplină întrupare in 1790, cînd dorinţa de securitate
a frtcut loc celei de a fi libt:ri împreună, abjurînd privilegiile particulare in
numele aceleiaşi organiz[ni constHuţionale.
O amplă avaritprcmit'r~ a serbării pariziene avusese loc la Lyon, reu-
nind la· 31 mai 1790 oficialităţi; gărzi naţionale, mii de cetăţeni entuziaşti.
Într-o stamprt de epocă distingem central un templu al Concordiei, la baza
unui munte artificial împodobit cu . drapele şi alte ornamente, totul încunu-
nat cu statuia Libertăţii. Dreapta ei se sprijinea pe o suliţă avînd în virf.
boneta frigiană. adoptafa <le Revoluţie ca simbol al eliberării, iar în stînga
o coroanrl de lauri: ··
Pentru a evi.ta, dscut' unei mişcări necontrolate s-a permis numai gă-rzi
lor naţionale di-ri .prov,inde să ,participe la Serbarea Federaţiei din capitală.
S-au reunit şi aşa peste 1-4 OOO de reprezentanţi. Din Paris s-a permis însă
accesul cetăţenilor de toa.tc ca_t~goriile_. _Lateral o mare poartă festivă repre-
zintă un impunător arc de triumf, asaltat de public pentru o viziune pano-
85
ramică. În centru se afla altarul patriei unde slujba religioasă a fost oficiată
de un sobor în frunte cu Talleyrand, episcop de Autun. Tot la altarul patriei
garda naţională pariziană, în frunte cu Lafayette, depQnc jurămîntul civic.
La festivitate asistă de la tribuna regală şi Ludovic al XVI-lea care rosteşte
şi el de acolo jurămîntul, împreună cu mulţimea. Mai participau membrii
Adunării constituante, municipalitatea, alte oficialităţi.
„Spectatoru erau i::>eţi de entuziasm; regalitatea şi libertatea le păreau pe
atunci complet reunite", îşi amintea peste ani fiica lui Necker, cunoscuta
scriitoare Madame de Stael. Chiar dacă Serbarea Federatici din 1790 n-a
fost „ultimul moment de entuziasm cu adevărat naţional".' ea a reprezentat
,,un episod prin care Revoluţia afirmă, prematur fără îndoială, dar cu stră
lucire, triumful său asupra forţelor de dezunire" 46 •
Aceste forţe de ruptură contrarevoluţionară se manifestă în diferite

feluri: pc ascuns sau pe faţă, în capitală, ca şi în regiunile cele mai obscure
şi înapoiate, în oraşe, ca şi la ţară, în rîndurile forţelor armate vechi şi noi,
în sinul bisericii sau pe plan diplomatic, din interior sau din exterior.
Sub aparenţa acceptării de bunăvoie a cuceririlor revoluţionare, regele
însuşi se află în fruntea nemulţumiţilor care îşi propun nu numai oprirea
procesului revoluţionar, ci darea înapoi a istoriei. Iezuitismul lui era menit
să ascundă şi să asigure sprijinirea de către Curte a reacţiunii interne şi
externe, jugularea libertăţii de care vorbea Mme de Stael, primirea sprijinului
militar şi politic în acest scop din partea suveranilor absoluţi înrudiţi· sau
nu. Această atitudine duplicita.ră manifestată după cum am mai amintit
încă din 1789 va deveni tot mai mult o caracteristică a poziţiei monarhiei
faţă de naţiunea franceză şi suveranitatea ei, pînă cînd regele se va manifesta
deschis contrarevolutionar. Prin contele suedez Axel Fersen, fostul ambasador
cu care păstrează legături intime şi prin contele de Men;y-Argenteau, amba-
sadorul împăratului de la Viena, regina Maria Antoaneta a contribuit la
legarea lui Ludovic al XVI-lea de politica suveranilor absoluţi ai Europei.
Dar sprijinul acestora se lasă aşteptat. Atît fraţii reginei, împăiaţii
Iosif al Ii-lea şi Leopold al Ii-lea, cit şi ţarina Ecaterina a II-a erau rimlt
prea preocupaţi de propriile lor interese pentru a da un ajutor efectiv monar-
hiei franceze împotriva propriului său popor. Se cerea încheiat războiul
Prusiei şi Austriei cu Imperiul otoman. Se cerea înăbuşită Revoluţia din
Brabant (Belgia de azi), posesiune pc atunci a împăratului de la Viena.
Prin adoptarea Constituţiei din 1791, regatul polon punea noi probleme celor
trei puteri care participaseră în 1772 la prima împărţire a teritoriului său.
Şi pentru că această Constituţie crea, după model francez, o monarhic consti-
tuţională care putea încurca planurile Rusiei, Austriei şi Prusiei, cele trei
puteri vor recurge la forţa armată pentru a împărţi de comun acord ceea
cc mai rămăsese din regatul polon (1793 şi 1795). Eroica rezistenţă condusă
de Kosciuszko va fi zdrobită.
În lunga aşteptare a unui sprijin extern şi nu o dată în disperare de
cauză, Ludovic al XVI-lea caută să-şi consolideze poziţia în interior.
În Adunarea naţională devenită constituantă, evenimentele din octom-
brie 1789 slăbiseră nu numai puterile dreptei nobiliare (regaliştii) cu alte
cuvinte ale extremei drepte a Adunării, ci şi ale dreptei burgheze (monarhie-
nii) altfel spus ale centrului dreapta. Atragerea lui Lafayette şi Mirabeau
46 Mme de Stael, Consideratio11s sur Ies prindpaux elienemens de la Revolution Frarr·
fois2, t. I, Paris, 1818, p. 378.
86
pe căi. diferite trebuia să asigure un centru stînga favorabil. In primul caz
se flatase orgoliul „eroului celor două lumi" ca protector al familiei regale
şi i se încredinţase şi comanda trupelor din jurul Capitalei. în cel de-al
doilea caz se achitaseră datoriile enorme şi se acorda periodic o pensiune
din caseta regală celui care se bucura de popularitatea unui tribun al poporu-
lui, promiţîndu-i-se în finalul legislaturii o primă de un milion de livre
în patru tranşe, pe care n-a mai încasat-o datorită morţii premature. De unde
la amîndoi o alunecare spre dreapta.
S-a vorbit din acest motiv de două epoci în activitatea parlamentară
a lui Mirabeau. În cea de-a doua, începînd din primăvara anului 1790, n-au
lipsit lu{nile de atitudine în sprijinul Revoluţiei sau chiar împotriva unor
măsuri şi poziţii contrarevoluţionare, cum era combaterea propunerii privind
păstrarea drapelului alb burbonic pentru marina franceză şi ieşirea vehe-
mentă în favoarea tricolorului Revoluţiei (21 octombrie 1790), atitudine
care i-a adus admonestarea Curţii. Dar tot el se pronunţase, la 20 şi 22 mai
acelaşi an, în cadrul dezbaterii privind dreptul de a face pace sau război,
pentru acordarea acestuia exclusiv regelui (hotărîrea adoptată va pretinde
aprobarea suplimentară a unei comisii speciale a Adunării legislative), Iar
atunci cind, după părăsirea Franţei de către cele două fiice ale lui Ludovic
al X V-lea, care se opresc la Roma pentru a cerc Papei sprijin contrarevoluţio
nar, Constituanta lua în discuţie un proiect de lege împotriva emigranţilor
(28 februarie 1791), Mirabeau se opune cu vehemenţă oricărei legiferări de
acest fel, sub pretextul că o asemenea lege n-ar putea respecta separaţia
puterilor, punînd în mîinile Adunării o prerogativă aparţinînd regelui ca şef
al executivului. Şi mai înfeudat politicii Curţii apare consilierul ei secret
în notde pe care le adresează direct acesteia, ca în aceea în care consilia
practicarea unei politici reacţionare mai îndrăzneţe şi bine organizate pentru
a îtnpinge Constituanta la măsuri extreme şi necugetate, care să poată fi
calificate de tiranie (nota 43 din 11 ianuarie, acelaşi an). Legăturile sale cu
Curtea regală n-au rămas total necunoscute, cum dovedesc atacurile lui
Matat din gazeta sa „L'ami du peuple" sau răspîndirea broşurii La grande
trahison du comte de Mirabeau, pe care el însuşi e nevoit să o combată în
Constituantă.
Georges Lefebvrc numea anul 1790 în monograf ia sa închinată Revolu-
ţiei Franceze „l'annee de La Fayette" 47 • Poziţia sa dominantă se exercita
atît pc plan militar, cît şi politic. Din punct de vedere politic salvatorul
familiei regale din 1789 devenise mentorul său la Paris, sau cum spune Albert
l\fathiez ,,le maire du Palais" 48 • Această situaţie de majordom al Palatului
se adăuga visului său de a deveni un Washington al Franţei. .,Eroul celor
două lumi", cum îi plăcea să i se spună, ajunsese la culmea popularităţii
sale cu ocazia sărbătoririi naţionale a Federaţiei, mulţimea sărutîndu-i cismele
şi calul. Ca şi Mirabeau el nu dorea însă răsturnarea regelui, decît poate în
secret, cum dovedeşte „tentaţia de cezarism" despre care vorbeşte Michel
Vovelle 49 • în memoriile adresate de Lafayette lui Ludovic al XVI-lea, ca şi
în notele de serviciu ale tribunului provensal, regele era sfătuit să se ralieze
la Revoluţie pentru consolidarea monarhiei. Se părea că cei doi consilieri
secret i ai Curtii vor colabora armonios. ,.Calitătile dumneavoastră :_ îi scria
Mirabeau lui Lafayette în aprilie 1790 - au nevoie de impulsul meu, impulsul
meu are nevoie de marile dumneavoastră calităţi". Dar în vreme ce îl măgu-
47G. Lefebvre, op. cit., p. 146.
48Vezi titlul cap. VI, din A. Mathiez, op. cit., t. I.
u M. Vovelle, op. cit., p. 142. ·
;m
lea sau i se arăta colaborator sincer, :Mirabcau nu uita să-l ironizeze faţ;i ele
Curte pe „Gilles-Cesar". De fapt nici unul n-a putut înfrînge ostilitatea reginei
şi n-au putut împiedica pe rege să-i dcsmintă în secret. Pentru a influenţa
favorabil opinia publică, Lafayette, care nu se simţea orator, cîstigă de partea
sa mai multe ziare (,,Le Moniteur", ,,Le Patriote franc:,:ais", <le sub conch;cnea
lui Brissot, ,,Cbronique de Paris" al lui Condorcet) şi înfiinţeazi't un duh poli-
tic în care nobilii şi bancherii s;1 se poată întîlni cu deputaţii şi mn-t·liştii
sau gazetarii epocii, ,,Societatea din 1789". ~ici unul din cei doi nu c;ispre-
ţuia oamenii plătiţi. Parte din numeroasele discursuri ale lui .Mirabeau erau
lucrate de fapt de aceştia, cu revizuirea şi completarea ulterioarf1 a te"xtului.
Şi Mirabeau şi Lafayette sperau sfi ajungă în fruntea unui minister, dar
fără rezultat. Împotriva lor s-au ridicat în Adunarea Constituant{1 ~au pe
căi obscure ambiţiile membrilor aşa-zisului „ triumvirat" format din Dnport,
fost membru al Parlamentului, tînărul avocat din Dauphine, Barnan·, orator
mult apreciat pentru logica şi ekganţa intern·nţiilor energice, fostul ofiţer
Alexandre Lameth care luptase în Războiul de independcnţft al Statelor
Unite, aşa cum am mai amintit, împreună cu fratele său Charles, drputat
de asemenea în Constituantă şi făcînd trup şi suflet cu triumviratul. Astfel
cei trei adversari ai lui Mirabeau erau de fapt patru. Ei se afirmaseră şi în
cadrul clubului instalat mai întîi în refectoriul, apoi chiar în biserica vechii
mînăstiri a iacobinilor din strada Saint Honore. Cu alte cuvinte aflatr1 pe
aceeaşi stradă ca şi Sala manejului construită la începutul sec. XVIII în
care îşi ţine şedinţele, începînd de la 9 noiembrie 1789, Adunarea naţională
constituantă.
Acest club al deputaţilor de stînga, devenit celebru sub numele de
„iacobin", continua activitatea clubului breton de la Versailles şi purta
de fapt denumirea de Societatea amicilor Constituţiei. Conceput ca o comple-
tare a activităţii politice parlamentare, el îşi propune pregătirea şi completa-
rea dezbaterilor Adunării, supravegherea şi controlul autorităţilor executivu-
lui. Treptat la şedinţele sale vor participa şi alţi reprezentanţi ai burgheziei
revoluţionare, unii de prestigiu. Dar meritul său mare consta în crearea unei
întregi reţele de societăţi similare afiliate, al căror număr se ridica în vara
lui 1791 la aproape 450. Deocamdată în mare majoritate oameni mai înstăriţi
(cotizaţia era destul de ridicată), dar pătnmşi de spirit revoluţionar, membrii
clubului central şi ai celor asociate fratern intră uneori în conflict cu noile
municipalităţi sau conduceri districtuale şi departamentale, acolo unde pătrun
seseră. aristocraţi sau persoane cu convingeri incerte.
Între cluburile cu activitate şi prestigiu politic am mai amintit de
Societatea din 1789, din care făceau parte deputaţii Lafayette, l\lirahcau,
Sieyes, La Rocbefoucauld, Bailly, Le Chapellier, elemente mai modt'rate
din clubul breton, care se instalează la Palais Royal. Pe măsura creşterii
tensiunii revoluţionare în societatea vremii clubul se dezagregă. Resturile
lui vor contribui împreună cu dizidenţa moderată din Clubul iacobinilor
la crearea Clubului feuillanţilor. l1n club al imprţialilor luase fiiriţă în decem-
brie 1789, iar în aprilie 1790 Clubul monarhic înfiinţat de monarhiştii din.
Adunare. Un caracter politic tot mai pronunţat l-au căpătat şi saloanele
întreţinute de doamnele din marea societate, Academiile din provincie trans-
formate în societăţi fraterne etc. Creat în iama 1790 de abatele Faucbet,
Cercul social devine club. Dar cca mai importantă dintre societăţile politice
din capitală, alături de iacobini, este Clubul cordelierilor care începe din
27 aprilie să-şi ţină şedinţele la Bise1ica cordelierilor din Paris şi păstrează
deocamdată caracterul cel mai popular. Dacă la iacobini se afirmă pcrso-
nalităţi ca amintitul triumvirat, Brissot şi alţi viitori girondini, dar mai ales
Robespierre şi tovarăşii săi de idei, la cordelieri, adică în Societatea priete-
nilor drepturilor omului şi ale cetăţeanului, găsim pe Marat, Danton, Des-
moulins, Freron, Robert, Legendre, Fabre d'Eglantine, dar şi pe viitorul şef
extremist de stînga, Hebert, sau figura cea mai pitorească şi reprezentativă
dintre adepţii revoluţiei universale, germanul Anacharsis Cloots.
Dacă la izbucnirea Revoluţiei presa politică franceză se reducea la
cîteva titluri, numai pentru anul 1791 se află bibliografiatc peste 150 de
publicaţii periodice de acest fel. )lajoritatea au fost efemere, dar au existat
şi unele cu caracter de permanenţă, chiar dacă nu întotdeauna cu apariţie
regulată. De această situaţie specială p10fită şi autorii unor contrafaceri.
Cînd titlul şi-a cîştigat notorietatea. În sfîrşit, multe dintre aceste gazete
erau organele unor cluburi sau societăţi politice. Cercul social sau Societatea
prietenilor adevărului însuma pe subscriitorii la „Bulletin de la bouche
de fer".
Dacă „monarhiştii" au trebuit să se servească de vechea revistă „Mercure
de France", sub conducerea lui Mallet du Pan, presa de extremă dreaptă
cunoaşte publicaţii noi ca „Journal politique national" şi „Actes des a-
potres", care se bucură de pana de prestigiu a lui Antoine Rivarol. După
părerea acestuia Ludovic al XVl-lea „nu va redeveni rege al Franţei decît
dînd Franţei proba că nu mai vrea să fie regele gentilomilor". El dorea
o monarhie autoritară şi populară pentru a ocoli calea capitalistă şi ridicarea
la putere a burgheziei. Dacă „Journal du diable" se considera „îngerul păzi
tor al naţiunii", ,,jurnalul liber, imparţial şi naţional", cum se subintitula
,,Le patriote frarn;ais", scos de „o societate de cetăţeni" şi condus de J. P.
Brissot purta ca motto menţiunea „O gazetă liberă e o sentinelă care veghea-
ză fără încetare pentru popor". Primul era de o orientare mai mult sau
mai puţin lafayette-istă. Cel de al doilea, mai radical, va deveni girondin.
Am mai amintit de gazeta lui Prudhomme „Revolutions de Paris", atît de
populară vreme de 5 ani şi datorită impulsului dat pînă la moartea sa
timpurie de Loustalot, sau gravurilor în lemn înfăţişînd momente semni-
ficative contemporane. Unele publicaţii periodice au un caracter informativ,
ca „Le Moniteur universel" pentru şedinţele Adunării Naţionale, alte eve-
nimente ale zilei şi îndeosebi pentru legi şi decrete. La presa de opinie
revoluţionară se cuvin adăugate „L'orateur du peuple" al lui Freron şi „An-
nales patriotiques", publicaţia lui Carra, fostul secretar al Domnului Moldovei,
Grigore Alexandru Ghica şi autorul unei cărţi franceze de însemnări despre
realităţile româneşti, care a cunoscut mai multe ediţii. în competiţie cu rega-
listul Lemaire care folosea in titlul jurnalului său numele aceluiaşi personaj
popular, Hebert atrăgea în „Pere Duchesne" printr-un limbaj încărcat de
crudităţi, comun populaţiei pestriţe a tîrgurilor. Dominante la stînga mai
erau „Revolutions de France et de Brabant", apreciata publicaţie redactată
de Camille Desmoulins şi „L'ami du peuplc", celebrul jurnal al lui Marat,
care a început să apar;t în septembrie 1789. Vigilenţa populară era stimulatrt
acum prin vehemente atacuri la adresa municipalităţii pariziene, continuînd
cu cele la adresa lui Necker şi ale Adunării constituante. Consecinţă a liber-
tăţii presei, ca şi dorinţa independenţei, imparţialităţii sau a informării mai
prompte, de unde apariţia cotidianului, presa democratică a fost o adevărată
revelaţie a Revoluţiei. Totuşi informarea şi difuzarea ei nu erau fără limite.
Atacurile continue şi fără menajamente la adresa autorităţilor vremii au
dus în mai multe rlnduri la întreruperea temporară a apariţiei „Amicului
89
poporului" şi punerea sub urmărire a lui Marat. De unde lupta permanentă
pentru supravieţuire, de multe ori în clandestinitate, schimbarea titlului etc.
Ştirile din provincie la Paris şi publicaţiile pariziene în provincie
pătrund adesea cu mare întîrziere. Dar provincia îşi are acum şi propriile
organe de presă politică, care nu mai sînt simple reproduceri de anunţuri.
Amintim printre gazetele care se fac expresia tendinţelor vremii: , ,Courrier
de Lyon", ,,L'abeille de Lille", ,,Journal de Marseille", ,,Strasburgische
Zcitung". Pentru lumea satelor aflăm o floare încă rarft: ,,La feuille villa-
geoise" a lui Cerutti.
Tirajul e limitat în general la cîteva mii de exemplare. Mirabeau consi-
dera ca un mare succes difuzarea a 10 OOO din al său „Courrier de Pro-
vence ". Desmoulins vorbea de 200 OOO pentru cutare număr din „Revolutions
de Paris". Cercetă tor ii consideră cifra fie „excepţională", f ic mai probabil
exagerată.
Alrtturi de presa propriu-zisă, mai adesea citită şi discutată în grup,
se cuvin amintite ca formă scrisă de propagandă broşurile politice de mai
îndelungată tradiţie. Se poate vorbi chiar de continuarea şi intensificarea
războiului pamfletelor, în care nici Curtea regală, nici Biserica, nici partidele
sau anume categorii sociale nu erau cruţate. Populare devin şi gravurile
satirice, desenele simbolice, alt material iconografic editat aparte.
Unul dintre meritele certe ale publicaţiei periodice a lui Marat l-a
reprezentat alertarea insistentă a opiniei publice asupra proiectelor de fugă
regală. Le semnalase şi Dubois-Crance la Clubul iacobinilor la 30 ianuarie
1791. Dar de la începutul lui iunie, Mara t anunţa plecarea ca iminentă. Şi
într-adevăr, ea are loc în noaptea de 20 spre 21 iunie.
Ideea zborului regal din aurita colivie pariziană, ca să folosim imagi-
nea unei caricaturi a vremii, era mai veche. Încă de la sfîrşitul anului 1789
se înce1case un plan de evadare a familiei regale în care se presupune că
fusese amestecat contele de Provence. Dar tînărul marchiz de Favras care
trebuia să-l pună în aplicare a fost arestat şi spînzurat (19 februarie 1790).
~u ştim în ce măsură se poate verifica justeţea observaţiei lui F.A.
Aulard, bazată pe corespondenţa contelui de La Marek, gentilom şi diplomat
german aflat în serviciul Palatului şi deputat în Adunarea naţională, dar
care în pofida poziţiei sale de extremă dreaptă a reprezentat prima punte
solidă de contact a lui Mirabeau cu familia regală, că poziţia tribunului în
problema dreptului de pace şi război despre care am amintit a fost deter-
minată de planurile Curţii de a oferi regelui conducerea reală a forţei armate
şi a-i asigura retragerea într-un loc întărit, de unde să înceapă războiul civil
„care oţeleşte sufletele"5 'l. Cert este că conspiraţia şi tentativa de revoltă
lioneză din 25 iulie 1790, pregătită în colaborare cu Salonul francez din Paris
al regaliştilor extremişti, ::.vea tocmai scopul de a-i oferi regelui o asemenea
bază de plecare. Tentativele avortate de revoltă întreprinse de emigraţie,
în special în sudul ţării, la iniţiativa contelui d'Artois, precum şi răspunsurile
puţin încurajatoare din partea Curţii de la Viena şi a altor suverani străini
pe de o parte, neînţelegerile dintre conducătorii Revoluţiei şi frămîntările
provocate pe plan religios pe de altă parte, îl determinau pe rege să creadă
în posibilitatea găsirii momentului cînd, după cum scria Maria Antoaneta,
se va fi revenit într-atîta de pe drumul revoluţiei, încît se va ajunge la situa-
°
5 F. A Aulard, Les orateurs de l'Assamblie Co11stit11anle, Paris, 1882, p. 112, şi urm.
Sfatul în legătură cu războiul civil ar fi fost dat verbal prin contele de La Marek cu prilejul
remiterii unui memoriu pentru , ,Monsieur" (viitorul Ludovic al XVIII-iea) pfrlind retragerea
lui Ludovic al XVI-lea şi a· Adunării naţionale în Normandia (ibidem,· p. · 106). ·
90
ţia „pc care regele a dorit-o întotdeauna, departe de licenţă şi de anarhic",
ceea ce urma să asigure, după părerea sa „o bună şi dreaptă libertate". Era
vorba de fapt de libertatea de acţiune a regelui, dovadă că ideea „evadării"
n-a fost părăsită51 • Presa democratică a sesizat acest lucru. Cînd contele de
Provencc a voit, la 21 februarie 1791, să plece din capitală, trăsura sa a fost
readusă cu forţa la Tuileries de căte mulţime. Iar cînd regele însuşi a vrut
să plece cu familia la Saint Cloud, a doua zi de Paşti, invocînd dorinţa de
a-şi petrece vacanţa acolo ca şi în anul precedent, a trebuit sft se reîntoarcă
la palat oprit de garda naţională, în pofida ordinelor de liberă trecere ale lui
Lafayette. Pentru a adormi vigilenţa revoluţionară, el a declarat a doua zi
in Adunarea constituantă că a renunţat de bună voie la călătoria la Saint
Cloud şi că, acceptînd Constituţia, o va susţine cu toată autoritatea. Tot atunci
a ac;:!resat suveranilor o notă diplomatidt în sensul că aderarea sa la Revolu-
ţie e fără rezerve. Trimitea însă totodată, prin baronul de Breteuil, informarea
secret:\ că, făcute sub constrîngere, declaraţiile sale publice sint lipsite de
valoare. Răspunzînd cererii surorii sale Maria Antoaneta52 , împăratul Leo-
pold al Ii-lea o încunoştiinţa la 18 mai că va trimite la graniţă trupele cerute,
dar va trebui să aştepte ca regele şi regina să părăsească Parisul şi să abjure
Constituţia înainte de a interveni direct.
Cd care trebuia să-l primească pc rege la graniţa franceză era mar-
chizul de Bouille, vărul lui Lafayette, care comanda la Metz armata din
Lorena şi cele trei Episcopate. Acesta se făcuse cunoscut un an mai înainte,
mai precis în august 1790, cînd fusese felicitat de rege şi Adunarea naţională
pentru reprimarea protestului soldaţilor unui regiment elveţian împotriva
întîrzierii soldei, printr-o bătălie care a costat :S00 de morţi şi o represiune
în care parte din regiment a fost trasă pc roată sau spînzurată, parte trimisă
la galeră. După aproape doi ani, cei care au mai scăpat cu viaţă au fost rea-
bilitaţi, sărbătoriţi şi reintegraţi în drepturi. :Marat scria cu acest prilej, sub
titlul lnspăimîntătoarea deşteptare: ,,Se mai poate îndoi cineva că marele
general, eroul celor două lumi, restauratorul nemuritor al libertăţii, nu e
conducătorul contrarevoluţionarilor, sufletul tuturor conspiratorilor împo-
triva patriei?". Indicaţia de a lovi tare, exemplar, ar fi fost dată de Lafa-
yettc însuşi.
Istoricii n-au putut descifra încă rolul lui Lafayette în această aşa-zisă
„afacere de la Nancy" sau în asigurarea condiţiile r fugii lui Ludovic al XVI-iea
şi a familiei sale. Cert este că încă din toamna lui 1790 planul secret al eva-
dării din propria capitală fusese pus la punci: de rege cu marchizul de Bou-
ille, locul de intîlnire prevăzut fiind localitatea Montmedy. Împăratul urma
srt facă la frontieră o demonstraţie militară care s:.i. înspăimînte pe patrioţi,
iar Ludovic al XVI-lea avea două posibilităţi: să se îndrepte asupra Parisului
în fruntea trupelor lui Bouille sau să revină maţ tîrziu cu sprijinul armat al
suveranilor solicitaţi53 • Un amănunt nu lipsit de semnificaţie era şi faptul că
61 Ideea necesităţii părăsirii Parisului devine o constantă. în conştiinţa rc•ginei, din mar-
tie 1790, deşi consideră proiectul încă. prematur. Cf. Mme Campan, Mihnoires sur la vie privee
de 1lfarie Antoine/te, ed. Darriere, t. II, Paris, 1823, p. 106.
5 z Pentm contribuţia reginei la pregătirea fugii de la Varennes, vezi şi Jeanne Arnaud-
Bouteloup, Le role politiqite de Marie Antoinette, Paris, 1924, p. 221-253.

· · 53 Deşi pe· alocuri excesive, reţin încă argumentele lui Jules Michelet privind carac-
terul de ,;corispiraţie străină" al proiectului de fugă al familiei regale franceze. Istoricul denunţa.
rolul declanşator al planului unui consilier al reginei şi om al Austriei, ca fostul ministru de
Breteuil, acum în emigraţie (octombrie 1790) pe cel al insistenţelor reginei pe lîngă rege şi fra-
tele ·e\, ajutorul suedezului Fersen, e·.roluţia cererilor lui Ludovic al XVI-lea, de la _.,demonstra-
ieşirea din palat a avut loc printr-o poartă „uitatr1" de paza asiguratr1 de dtrc
garda naţională, aflată· sub conducerea directă a lui Lafayette.
Nu insistăm asupra filmului fugii regale, nu lipsită de dramatism.
Menţionăm numai că ea a început la două ore şi jumătate <lupă miezul nop-
ţii de 20/21 iunie cu o încăpătoare berlină construită pentru baroana rusii de
Korff, o prietenă a contelui Fersen, acesta jucînd un rol important în prepa-
rative. Operaţiune implicînd sprijinul secret al Austriei, Suediei, Rusiei.
Locul baroanei l-a luat guvernanta prinţului moştenitor şi a sorei lui, sora
regelui era dama de companie, regele, valetul, iar regina juca rolul <le guver-
nantă a propriilor săi copii. Cu toate măsurile de prevederc, întîrzit·rea trf1-
surii, greşeli de organizare şi alte imprudenţe au făcut ca regele să fie oprit
la podul de la Varennes, după ce fusese recunoscut la popasul de poşt:-1 din
Sainte Menehould, de către şeful poştei, Drouet. Ahrma a cuprins munici-
palităţile din trei sate. Garda naţională şi mulţimea de ţărani au dezarmat
sau cîştigat de partea lor detaşamentele de husari prevăzute de Bouille pen-
tru protecţia trecerii regelui. Familia regală a trebuit să doarmă incomod
la primarul băcan din Varennes. Erau iniţiative ilegale care demon.;trau
noul nivel politic al maselor, înflăcărarea lor revoluţionarft. A doua zi totul
era dat pc faţă de regele înspăimîntat. În seara zilei de 25 iunie augustul pri-
zonier bănuit că dorise să dezerteze la duşmani reintra în Capitală, întimpinat
de o imensă mulţime tăcută (,,le silence du peuple est la lcyon des rois'' spu-
sese cîndva Mirabeau) escortat de gărzi naţionale şi însoţit în trăsura de
Petion şi Barnave, doi din cei trei reprezentanţi ai Adunr1rii constituante
trimişi să-l aducă înapoi.
Generalul Bouille, înştiinţat de popasul nedorit de la Varcnnes, sosise
la locul accidentului două orc după plecarea regelui, apoi trecuse frontiera
în Luxemburg. De unde expedia o scrisoare insolentă prin care lua asupra
lui întreaga responsabilitate a fugii acestuia. Se confirma astfel alibiul con-
ţinut în ordinul lui Lafayette privind readucerea în capitală a monarhului
;,răpit de duşmanii revoluţiei". Ordin executat de adjutantul său Mathieu
Dumas. Alibiul fusese invocat şi de primarul Parisului Bailly, dornic să poto-
lească nemulţumirea populară54 sau de majoritatea Adunării constituante,
prezidată de Alex, de Beauharnais, primul soţ al viitoarei împărătese, pentru
salvarea tronului şi împiedicarea unor complicaţii. Deşi Declaraţia-mani
fest lăsată de regele fugar era fără echivoc.
Cît despre faptul că între conducătorii expediţiei de recuperare a fami-
liei regale se aflau deputatul în Constituantă Latour Maubourg şi :Mathieu
Dumas, foşti comilitoni în Războiul de independenţă din America de Nord
şi oameni de încredere ai lui Lafayctte, acesta avea în vedere şi o justificare
a sentimentelor sale revoluţionare. Într-un moment în care erau a doua
oar;1 puse la îndoială, după recentul incident provocat de autorizarea plccării
la St. Cloud, cînd pentru a contracara bănuielile provocate de obedienţa la
ţia" militară austriacă ~i spaniolă (octombrie 1790) la necesitatea ajutorului militar direct.
În plus atît regele, cit şi regina Franţei erau străini în linie maternă (saxonă. şi respectiv aus-
triacă.) franceză, iar „creştinul" l-a ucis în rege pe „francez" (Jules Michelet, op. cit.,
de etnia
t. I, p. 465). Cltima afirmaţie se referea la refuzul regelui de a scmn.i. decrete pri-~ind consti-
tuţia civiHl a clerului şi măsurile luate împotriva celor „refractari", precum şi la sprijinul re-
ciproc a.I Bisericii catolice şi regelui prea creştin împotriva Franţei revoluţionare,
H Comunicatul municipalităţii pariziene datat marţi 2 I iunie, orele 10 dimineaţa,
semnat de primarul Dailly şi secretarul grefier Dejoly în „J..a Gazette nationale et le Mor.iteur
univcrsd", din 22 iunie 1791.
92
dorinţa regală îşi ceruse demisia, e drept respinsă, de la comanda gărzii naţio
nale. ,,Regele şi regina au fugit - anunţa acum într-o scrisoare Jeanne Marie
Rot:md, soţia viitorului ministru de interne girondin. Vă scriu în grabă în
zgomotul tunului şi în mijlocul fe1mentaţiei celei mai mari. Iată războiul
declarat. E aproape imposibil ca Lafayette să nu fie complice" 55 •
Dacă la aflarea „YCştii nemaipomenite", mulţimea năvălise la palatul
Tuilc-rics, unde cinc,·a scria „locuinţă de închiriat", totul nu s-a limitat la a
face haz de necaz. ~ici la distrugerea unor busturi, la înlăturarea unor însemne
regale sau la ştersul cm·intclor „rege" şi „regină" de pe anume firme. Strada
vuieşte, se ţin şedinţe speciale la cluburi şi în secţiuni, gazetele acordă eveni-
mentului o atenţie deosebită, se lansează pamflete şi caricaturi care veşte-
jesc ,.la cochoncrie" şi pc „Ies cochons royals". ·
:\Iai multe secţiuni ale Parisului (din mai 1790 cele 60 de districte fuse-
serrt înlocuite prin 48 de ascme11ea diviziuni administrative cu rol politic)
s-au ckclarat permanente. Cna din cele mai revoluţionare, aceea de la Theâ-
tre frarn;ais, hotăra d Ya primi în sînul ci orice cetăţean în vîrstă de cel puţin
25 de ani, cu domiciliul în Paris şi ştergea din jurămîntul de intrare cuvîntul
„act.iv" alături de cd de „rege". Momentul era folosit aşadar în favoarea
pregJ.tirii sufragiului uni,·crsal. Dar şi în direcţia abolirii regalităţii. ..
Chiar în scara zilei <le 21 iunie avt,a loc la Clubul iacobin o _şedinţă
lrtrgit:t la care participă şi Lafayctte, Sicyes, Le Chapelier, conducătpri ai
Clubului 1789, alături de BarnaYe şi fraţii Lamcth, de Danton şi Robespierrc.
Primul venise să-şi justifice poziţia faţă de fuga regală şi măsuril_e lllate.
în adresa către Constituantă redactatrt de Barnave se spunea că „regele,
răEtcit datorită unor sugestii criminale, s-a îndepărtat de Adunarea Naţio
nală",. Se cerea calmul şi uitarea pentru ca toţi patrioţii să fie strîris.uniţi
în jurul Adunării Naţionale şi a „Constituţiei". Cu conştiinţa că deşinedefini
tivată. aceasta a fost aplicată parţial, dar fundamental prin legislaţia a_dop-
tată. din 1789.
Spiritul conciliant din adresa amintită caractcrizcazrt şi deciziile Adu-
nării constituante, crmtînd o soluţie de compromis. Deocamdată rcgde era
suspendat din atribuţiile sale. în fruntea executivului cu toate protestele
dreptei. Aceste atribuţii urmau sft fie exercitate practic de Adunarea_ însăşi
printr-un comitet special. Dar se recunoaşte că e \'orba de o măsură pro,·izo-
rie. Iar după rc\'enirea familiei regale la Paris şi încercarea de justificare a
lui Ludovic al XYI-lea în faţ:i Adunării nu puţine Yoci se pronunţă pe.ntru
absolvirea celui „răpit". Cu atît mai mult cu cît acesta da asigurări că n-a
dorit şi nu doreşte să părrtscască Franţa cum s-a insinuat 7i declara abil că
prin călătoria întreprinsă şi-a putut da seama că în ţară „opinia este în favoa-
rea constituţiei". Se va decide aşadar la capătul discuţiilor ca suspendarea
si înceteze odată cu adoptarea şi sancţionarea constituţiei. Iar pentru că
Ludovic al XVI-lea se plînsese de ameninţările la adresa sa, iar cererile de
trimitere în judecată dewneau tot mai insistente, Constituanta a votat iiwio-
labilitatea persoanei sale, în aceeaşi zi în care trimitea pc Bouille în contu-
macie în faţa Înaltei Curţi (15 iulie) .
. Fuga de la Varennes pusese pentru prima dată cu acuitate în \'iaţa poli-
tică franceză problema menţinerii pc tron a lui Ludovic al XYI-lea, adăugind
pe aceea a oportunitrtţii păstrftrii regalităţii însăşi.
s.; {!11 „extras ,lin proclamaţia regelui cătrl' cetăţeni la ieşirea din Paris" era citit în
şedinţa Adunării naţionale din 21 iunie prezidată de Alexandre de Ucauharnais. CL tcdul iute-
gral iu anexa lucrării citate despre regina Maria .\ntoaneta de Jeanne Arnaud-llontcloup, p.
J5J-J62.
93
:S--:au ivit după primele eforturi de unire în faţa pericolului intern şi
extern clivaje noi şi s-au adîncit altele vechi. Ele se manifestă atît în activi-
tatea cluburilor, cît şi în sinul Adunării Naţionale. Lupta între diversele orien-
tări se înteţeşte. Asistăm şi la fenomene de translaţie de la o poziţie sau o
alianţă la alta. După cum apărea dominant interesul conservator sau rdor-
mator, opţiunile se îndreaptă spre oprirea revoluţiei sau continuarea ei cu
orice preţ, chiar prin instaurarea republicii.
Astfel dincolo de adîncirea contradicţiilor dintre dreapta conservatoare
şi stînga înnoitoare, cu mijlocul anului 1791 devin evidente fisurile chiar, în
cadrul stîngii parlamentare. ~lai mult, deplasîndu-ne spre dreapta, Duport,
Barnavc, fraţii Lameth se plasează pc orbita Curţii, lnîn<l astfel locul lui
]l'lirabeau, căruia de altfel Barnave îi relevase solemn meritele pentru Revolu-
ţia Franceză cu prilejul morţii (2 aprilie). Cu sprijin din lista civilă a regelui
apărea la sfîrşitul lunii şi noua gazetă „Le Logographe", scoasă de Adrien
Duport şi Charles Lameth şi apreciată pentru procedeul original de consem-
nare a discuţiilor din Adunarea Naţională, precursor al stenografiei.
Deveniţi nu numai avocaţi, ci protectori ai regalităţii, datorită încre-
derii inspirate reginei de către Barnave pe drumul întoarcerii de la Varennes,
triumvirii considerau revoluţia încheiată .
.,Revoluţia s-a terminat - afirmase la tribuna Adunării Adrien Duport,
încă de la 17 mai-Ea trebuie fixată şi apărată combătîndu--i excesele. Trebuie
restrinsă egalitatea, redusă libertatea şi fixată opinia [publică]. Gm·ernul
trebuie să fie puternic, solid, stabil". Şi motiYa mai departe: ,,Ceea cc se
numeşte revoluţie s-a făcut; oamenii nu vor să se mai supună vechilor des-
poţi. Dar dacă nu se păzesc, sînt gata să-şi facă alţii noi, a căror putere mai
recentă şi mai populară ar fi de mii de ori mai periculoasă. Atîta vreme cît
spiritul public nu e format, poporul nu face dccît să-şi schimbe stăpînul;
dar schimbarea aceasta nu merită desigur osteneala de a face revoluţie".
Poziţia conservatoare era justificată astfel prin necesitatea stabilităţii :;ociale
şi prin faptul că poporul e insuficient pregătit pentru viaţa politică. Chiar
dacă ideile de libertate şi egalitate „au pr1truns în toate clasele societăţii"'.
Convingeri similare regăsim în discursul de răsunet rostit de Barnav-:', la
15 iulie, în apărarea inviolabilităţii regale: ,,Astăzi, domnilor, toatr1 lumea
simte şi trebuie sr1 simtă că interesul comun este ca revoluţia să se oprl·ască.
Cei care au pierdut trebuie să-şi dea scama că e imposibil să o facă s;. dea
înapoi. Şi că nu mai e vorba decît de a o fixa; cei care au făcut-o şi care au
voit-o trebuie sr1-şi dea seama că ea e la ultima scadenţă, că fericirea patriei
lor cere ca ea să nu mai continue multă vreme". Mai mult, ,,regii chiar tre-
buie să-şi dea seama cc deprtrtarc e între exemplul unei mari reforme in guver-
nare şi exemplul regalităţii". Oprire şi disociere curînd iluzorii!
Deocamdată, a doua zi chiar, Barna\"c, Duport, fraţii Lameth irnpre-
ună cu alţi 300 de deputaţi se retrăgeau din Clubul iacobinilor, înfiin1înd
aşa-zisul Club al feuillanţilor, în localul mînftstirii Des Feuillants de pe acreaşi
stradă, interzis cetăţenilor pasivi.
Se părea că această hemoragie parlamentară \"a da o lovitură hotfnî-
toare vechiului club. În rîndurile acestuia nu mai rămîneau decît cîţiva depu-
taţi hotărîţi de stînga, ca Robespierre, Buzat, Petion, abatele Gregoire, La
Paris numărul membrilor s-a redus la 5-600. Dar reteaua de socictăti afili-
ate din provincie s-a păstrat în cea mai marc parte dat~rită energiei lui ·Robes-
pierre. Cadrele din Capitală vor fi şi ele completate treptat. Lui Robespierre
şi comilitonilor săi li se \"Or adăuga alte personalităţi revoluţionare hotărîte,
ca Danton şi :Marat.
94
Despre Lafayette, contemporanii care nu-l mbesc sau nu-l mai iubesc,
precum .şi. unii istorici vorbesc ca despre un însetat de putere, dornic sft
ajungă după unii majordomul atotputernic al Curţii regale, după alţii un
nou Cromwell sau Washington. Fuga lui LudO\·ic al XVI-iea de Bourbon
din Paris nu încercase să repete cu mai mult succes pe cea a lui Carol I Stuart
din Londra anului 1642 pentru a restaura cu noi forţe absolutismul? Iar
comandantul gărzii naţionale n-o facilitase cumva cu gîndul ascuns de a apă
rea ca salvatorul regimului parlamentar şi al ţării, înwstit cu puteri excep-
ţionale? În plus el se afla în corespondenţă amicală cu primul preşedinte al
Statelor Unite, sub comanda directă a căruia luptase în Războiul de indepen-
denţă şi pentru care îşi exprimase public admiraţia ca şi pentru exemplul
republican de dincolo de Atlantic. Nu întîmplător în scrisoarea amintită
a lui Bouille, care stîrnise indignare în şedinţa din 29 iuniel 791 a Adunnării
naţionale, era denunţată existenţa unui „partid republican" în chiar corpul
acesteia, în frunte cu Lafayette. Deşi acesta a protestat de la tribună contra
calomniei, raliindu-şi majoritatea, totuşi va mărturisi în Memoriile sale că
după fuga regelui avusese o „pensee fugitive" în legătură cu sugestia republi-
cană a lui Dupont de Nemours. De altfel din micul său grup de prieteni poli-
tici făceau parte şi alţi membri ai Constituantei sau ai Clubului din 1789
care au aderat la acest gînd fugar de a-l ridica pe scut. Dar ultimul dintr-o
stirpe semiorială care număra cinci veacuri, născut la trei luni după moartea
tatălui în luptă pentru monarhie, Lafayette şovăie să calce credinţa jurată
regelui său în public pe Cimpul lui 1farte. Şi soarta, cu capriciile sale, îl va
transforma ca om al ordinei în apărătorul lui sîngeros. Ceea ce va însemna
pierderea în cea mai mare parte a popularităţii excepţionale cîştigate cu
un an în urmă.
Cît despre soarta Revoluţiei Franceze, Lafayette o considera încheiată
încă din iarna 1791, folosind şi experienţa americană. ,,Eu mă voi mulţumi
să spun că - preciza el în şedinţa din 20 februarie a Adunării constituante -
Revoluţia fiind făcută [s.n.], nu mai e vorba decît de a se stabili Constituţia.
Pentru revoluţie, se poate spune că a fost nevoie de dezordini, căci totul era
de distrus. Dacă în acest caz insurecţia e cea mai sfîntă dintre datorii, nu mai
e acelaşi lucru cînd trebuie să stabileşti textul unei constituţii. Atunci ordinea
trebuie să renască şi legile să fie respectate".
Idei şi mai cu seamă atitudini republicane sau antimonarhice au fost
comune şi altor fruntaşi ai Revoluţiei Franceze încă înainte de fuga regelui
din Paris: Brissot, Condorcet, Marat, abatele Gregoire etc. Primii doi făcu
seră cunoştinţă şi cu realităţile americane şi se aflau printre simpatizanţii
lui Lafayette.
Revenirea în capitală a lui Ludovic al XVPea nu potolise animozi-
tăţile, alimentate atît din interior, cît şi din exterior. Dimpotrivă. Stabilirea
centrului emigraţiei franceze contrarevoluţionare la Coblentz, în apropierea
frontierei, intensificarea pregătirilor armate ale emigraţiei la \Vorms, sub
conducerea prinţului de Conde, broşurile de propagandă răspindite în ţară,
sprijinul secret din lista civilă a regelui, apelurile disperate ale acestuia şi
ale reginei Maria Antoaneta la adresa Curţilor de la Viena şi Berlin contri-
buiau activ la înfierbintarca atmosferei.
Dacă deputaţii de dreapta din Adunarea constituantă se pronunţă
vehement împotriva hotărîrii hibride de suspendare a regelui inviolabil,
iar presa de dreapta solicită intervenţia militară străină şi „chiar o baie de
sînge" care singură ar mai putea regenera Franţa, stînga parlamentară,
presa de stînga, cluburile nu încetează să ceară măsuri revoluţionare energice
93
incluzînd pedepsirea regelui şi chiar schimbarea formei de guverilămînt.
Frămîntărilc s-au extins şi în ţară, o petiţie a iacobinilor din Montpellicr
cerind instituirea republicii. La 12 iulie, în ajunul reluării dezbaterilor din
Adunarea naţională asupra fu 6 ii de la Varennes, Clubul cordelierilor lansa
un Appel a la nation, redactat de Chaumette, in care se cerea francezilor
liberi să se transforme în tiranicizi împotriva acelora care vor îndrăzni să
atace hotarele Franţei sau să atenteze la Constituţia ei. În afişul care l-a
răspîndit, el era precedat de o adaptare la realitatea epocii a unor ve1suri
din actul I al tragediei Brutus de Voltaire. în ziua următoare, acelaşi club
frimitea Adunării naţionale o adresă prin care îi cerea „sau să declare fără
întîrzierc că Franţa nu mai e o monarhie, ci este o republică, sau cel puţin
să aştepte ca toate departamentele, ca toate adunările primare să-şi fi dat
votul asupra acestei probleme importante, înainte de a se gîndi să se ·arunce
a doua oară cea mai frumoasă stăpînirc din lume în lanţurile şi capcanele
monarhismului". Adusă la cunoştinţa Clubului iacobin, această poziţie n-a
întrunit adeziunea, fiind respinsă pc motinll că „monarhia se află în consti-
tuţie''.
în seara de 23 iunie, Danton propunea la iacobini un consiliu de inter-
dicţie ales de departamente pentru regele „criminal sau imbecil". S-a pre-
supus dl era vorba de proiectul unui consiliu de regenţă în care rolul hotărî
tor urma să fie rezervat ducelui de Orleans. Nu întîmplf1tor în aceeaşi zi
acesta era primit în mod solemn în Clubul iacobin. Pre,·ăzător, conducătorul
liniei cadete a Burboniloi îşi rebotezase vasta reşedinţă pariziană, cu două
zile mai devreme, din Palais royal în Palais d'Orleans. In plus era notoriu
faptul că Philippe d'Orleans îşi ciştigase anumite merite faţrt de Revoluţie
inclusiv prin sprijinirea materială a unor acţiuni. Mulţi nu puteau ierta totuşi
viaţa prea puţin morală, gustul pentru risipă şi ambiţia nemăsurată ·care îl
îndemna ca în absenţa regelui să se afirme ostentativ. La 28 iunie, ducele
d'Orleans anunţa renunţarea sa la eventualele drepturi la regenţă. În cele
din urmf1 Revoluţia va închide orice calc legală pentru ambiţiile de putere
orlcaniste. Fraţii regelui se aflau amîndoi în emigraţie (contele de Provence
reuşise să fugr1 concomitent cu tentativa regală neizbutită, dar luînd drumul
spre Mons). Iar o hotf1rîre a Adunării constituante nu permitea regenţa pe
linie_ feminină, pentru a spulbera desigur orice speranţe de acest fel reginei
Mana Antoaneta.
Dacă Danton înclinase spre aducerea la putere a ducelui de Orleans,
l\farat cerea numirea imediată a unui „tribun militar, un dictator suprem
care să ucidr1 pc principalii trădători cunoscuţi". Alegerea acestui tribun,
căruia trebuie să i se jure un devotament religios în tot ce va ordona pentru
a putea înfrînge pc duşmanii de moarte ai poporului, va trebui să cadă „asu-
pra cetăţeanului care a arătat pînă acum mai multe cunoştinţe, zel şi fideli-
tate". Adversarii reţineau că Marat s-a propus pe el însuşi 56 • Propunerea sa
cu privire la dictatura „tribunului poporului" aducea aminte de rolul clasic
al lui Marius din istoria Republicii romane. Dar realizarea proiectului va
reveni altora.
Robespierre, despre care Mirabcau spusese la începutul carierei parla-
mentare, fără a se înşela: ,,va merge departe, el crede tot ce spune", se impu-
sese iacobinilor atît prin activitatea sa neobosită, cit şi prin susţinerea perse-
verentă a opiniilor sale. Nu era un orator înnăscut. Dar s-a perfecţionat con-
;s Jules Michclet, op. cit., p. -486; Gerard \\"alter, ,lfarat, Bucureşti, f.a., p. 112.
96
tinuu. Luînd cmfotul aproape în toate problemele importante la ordinea
zilei fie la duh, fie în Adunarea naţională5 7, el s-a manifestat ca duşman
imp1acabil al detractorilor Revoluţiei şi avocat al democraţiei, adept în ace-
laşi timp al marilor principii morale. Autoritatea lui a crescut o dată cu fuga
regelui. Iar discursul rostit în seara zilei de 21 iunie a creat o stare de tensiune,
sensihilizînd intr-atîta auditoriul, incit acesta s-a angajat nu numai să apere
J>e H.obespierrc în acţiunea sa, dar şi să susţină prin jurămînt deviza societăţii:
,.Vine librc ou mourir". în mijlocul discuţiilor el nu se pronunţă direct pen-
tru republică, deşi o preferă, afirmînd la 13 iulie: ,.M-au acuzat că sînt repu-
blican; mi s-a f{tcut prea multă onoare: nu sînt. Dacă m-ar fi acuzat că sint
monarhist, m-ar fi dezonorat: nu sînt nici aceasta". Regăsim acelaşi relati-
vism şi in marca cuvîntare rostită a doua zi în Constituantă împotriva invio-
labilităţii regale. În ambele luări de cuvînt el se pronunţă ferm pentru pedep-
sirea şi dcdtderea din drepturi a lui Ludovic al XVl-lea acuzat de crimă
împotriva naţiunii. Dacă nu se pronunţă pentru republică, el nu vrea ca
scuturîndu-se jugul unui despot să se ajungă la un alt despotism. Aşa cum
Anglia, eliberîndu-se din „jugul regilor" a recăzut sub jugul şi mai umilitor
al unui mic număr de cetăţeni. .,Trebuie să asigurăm naţiunea împotriva
prea. lungii durate a unei guvernări oligarhice". Franţei îi lipseşte şi nici nu i
-se potriveşte geniul unui Cromwell. Cit despre măsurile justiţiare propuse de
,comitete, acestea sacrifică „primele principii ale libertăţii". Robespierre nu
-se poate opri în final să observe că dacă „în principiile comitetelor voastre,
regcL: nu c culpabil, nu există delict! [ ... ] Şi pretutindeni unde nu există
<lclict, nu există complici". De aceea se face apărătorul celor trei ostaşi, al
guvernantei prinţului moştenitor, al lui Bouille însuşi. De cc să fie trimise la
supl:ciu cîtcva victime subalterne?. ,Jncercînd să se sacrifice cel slab în
locul celui tare, nu se caută decît să fie înşelat şi să se abuzeze de popor,
J)entru a se prelungi, nepedepsite, nedreptatea şi tirania!". În încheiere cerea
-să s:' consulte voinţa naţiunii, în legătură cu soarta regelui.
Apelul la votul naţiunii în legătură cu soarta lui Ludovic al XVl-ka,
propus de Robespicrre ca deputat în Adunarea constituantă avusese ca pre-
-cedci:t petiţia celor 30 OOO de cetăţeni adunaţi la 24 iunie în Piaţa Vendome,
care cereau consultarea departamentelor, şi cca din 9 iulie a Clubului cordelie-
rilor, adresată Adunării în acelaşi sens. La 15 iulie se citea în Adunare petiţia
purt:nd o sutrt de semnături ale şefilor societăţilor fraterne de ambele sexe
şi a .. 45 de femei şi de surori romane", cu alte cuvinte membre ale lccstora
care -şi-au propus să rcinvie virtuţile clasice. Dar tot în aceeaşi zi se lua şi
hoU',rirea de c;Hre Adunare a inviolabilităţii regelui. Iacobinii au căutat să
-cana.îizczc pe o linie legală nemulţumirea populară care pătrunsese şi la
sediul Societăţii. În urma hotărîrii Adunării naţionale, petiţia care trebuia
să fie semnată de toţi cetăţenii din provincie, activi sau pasivi, a fost retrasă,
fiind fără obiect. S-a înto::mit o nouă petiţie însă, sub redacţia conducerii
Oubului cordelierilor şi a societăţilor populare, prin care Adunarea naţională
â? Iată. cele mai importante intenenţii parlamentare ale lui Robespierre consemna.te în
•epoctt.: Eligihilitatea actorilor şi cea a eneilor, egalitatea politică şi suprimarea mărcii
,de ar~int la alegerea deputaţilor, juriu generalizat în judecarea proceselor şi organi-
zarea juriului, permanenţa districtelor, tribunalul de casaţie, dreptul de pace şi război,
conshtuţia civilă a clerului, unirea A,,ignonului la Franţa, sprijinirea victimelor lui
Bouillc in „afacerea" de la ::-;-ancy, rezistenţa parlamentelor, dreptul de a testa, dreptul de
petiţi•mare, drepturi politice pentru oamenii de culoare, extinderea gărzii naţionale, reale-
gerea membrilor Constituantei, abolirea pedepsei cu moartea, licenţierea ofiţerilor din armată,
Jii.Jert:i.tcca presei, i1Hio\abilitatea. regală, necesitatea revederii Constituţiei, necesitatea unei
.Convenţii naţionale.
97
era solicitată să revinr1 asupra hotăririi sale, acceptînd ah<licarca r<'gdui
evi<lentrt prin proclamaţia sa către ţară din 21 iunie. Se cerea totodatr1 cmwo-
carca unei noi puteri constituante care „să procedeze într-o manieră cu ade-
vărat naţională la judecarea vinovatului şi mai ales la înlocuirea lui şi la
organizarea unei noi puteri executive". Toţi parizienii erau invitaţi s;1 o
semneze. Circa 6 OOO de persoane ar fi dat urmare acestei im·itaţii a<lunîmlu-se
la Altarul patriei de pe Cimpul lui Marte. Înshcmată de ConRtituant:'t cu clis-
pe1s~rea lor, municipalitatea, în frunte cu Bailly, prcvalîndu-sc de kgca din
22 mai care interzicea colectivităţilor dreptul de petiţionare şi atribuind ma-
nifestanţilor pc nedrept intenţii criminale, a hot,;u ît însă aplicarea legii marţi
ale. Drapelul roşu a fost înălţat la primr1rie şi şarja gărzii naţionale ordonatr1
de Lafayettc s-a soldat cu numeroase victime, cvalnate ele la 50 la citeva
sute, cetăţeni actiYi sau pasivi, bărbaţi sau femei şi copii, moi ţi şi rftniţi.
17 iul ie 1791 a reprezentat astfel o primrt rupturr1 sîngeroasr1 între cla-
sele şi categoriile componente ale strtrii a treia. Decretul Adunrtrii naţionale,
elaborat în consecinţr1 şi motivat de aprtrarea securitr1ţii statului, a_ agr:wat
acest clivaj. În urma lui, numeroşi conducători ai societ;1ţilor populare au fost
arestaţi şi o parte din presa democrată a trebuit să-şi înceteze apariţia. Prin:-
tre cei urmăriti s-au aflat: Desmoulins, ~!arat, Robert, Santcrre, Danton,
care fuge în Anglia. Burghezia înstărită, pentru care pr1strarea regalităţii
însemna apărarea proprietăţii şi consolidarea propriei sale puteri politice,
urmăiise să slăbească şi să înspăimînte opoziţia democratid înrtbuşincl
orice tentativr1 antimonarhică. Au fost introduse restricţii pri,·ind actidtatea
cluburilor şi în constituţia aflată în lucru. S-a scris că în aceste împrejurftri
ar fi fost decapitat partidul democrat. Dar partide propriu-zise n-au existat
în timpul Revoluţiei Franceze. De aceea socotim d nu c bine sr1 folosim acest
termen aici, cum nu l-am folosit nici pînă acum.
La 8 august 1791 s-au reluat în Adunarea naţionaE't discuţiile arnp~·a
Constituţiei, pentru definitivarea ei. Regele Franţei era însă îndemnat de
prinţii francezi aflaţi în emigraţie, printr-un manifest violent, sr1 refuze san-
cţionarea Constituţiei. În schimb acest act trebuia să repună pc Ludovic
al XVI-lea în depline puteri. De aceea, după oarecare rezistenţă, regele ve-
nea în mijlocul Adunării pentru a o semna şi a presta jurămîntul (14 sep-
tembrie). În prealabil ceruse o scrie de modificări, dar s-a aks mai mult cu
promisiuni. De la votarea primului articol trf'cuscră doi ani, clar Aduna-
rea constituantă îşi făcuse datoria.
În ziua în care Adunarea s-a separat, s-a afişat în numele regelui o
proclamaţie în care se spunea: ,.Sfîrşitul Revoluţiei a sosit; fie ca naţiunea
să-şi reia fericitul ei caracter". Încheierea lucrrtrilor avea loc în mijlocul
entuziasmului general, a unor serbrtri date în capitală şi provincie, a stri-
gătelor de „Trăiască regele" (30 septembrie). Mulţi sperau că ruptura din-
tre cel căruia Constituţia îi conferea titlul de „rege al francezilor", în loc
de „rege al Franţei", şi poporul francez aparţine trecutului. Alţii însă mai
lucizi, ca Robcspierrc, considerau cr1 totul nu c decît un armistiţiu. Cit des-
pre RcYoluţie, aceasta se afla la primul său act.
în cc priveşte conţinutul celei dintîi Constituţii franceze, ca era al-
cătuită din 210 articole grupate în şapte titluri şi un preambul. În fruntea
textului se afla Declaraţia drepturilor omului şi ale cctr1ţcanului, clin 26
august 1789.
Preambulul trebuia să fie în acelaşi timp trăsr1tura de unire care mar-
chează trecerea de la expunerea de principii generale la aplicarea lor con-
cretă şi sr1 rezume cuceririle Revoluţiei în trecerea de la vechi la nou: .,Adu-
98
narea naţionalrt voind sr1 statorniceasd1 Constituţia francczft pc principiile
pc care tocmai le-a recunoscut şi declarat aboleşte irevocabil instituţiile
care au vătămat libertatea şi egalitatea drepturilor. ~u mai există nici no-
bilime, nici pairi, nici distincţii creditare, nici deosebiri între ordine, nici
regim feudal, nici drepturi justiţiare patrimoniale, nici unul din titlurile,
denumirile şi prerogati,·cle care derivau de aici, nici unul <lin ordinele cava-
lereşti, nici una din corporaţiile sau decoraţiile pentru care se cereau probe
de nobleţe ~au care presupuneau distincţii dupf1 naştere, nici ,-rco al tft su-
perioritate, decît cea a funcţionarilor publici in exercitarea funcţiilor lor.
Nu mai cxistrt nici venalitatea, nici mostcnirea ereditarii a nctmui oficiu
public. Nu mai exist:"t, pentru nici o parte a Naţiunii, nici pentru vreun in-
divid, nici un pri,·ilcgiu, nici o excepţie la dreptul comun al tuturor france-
zilor. Nu mai cxistrt nici jurandc, nici corporaţii după profesiuni, arte şi me-
serii. Legea nu mai recunoaşte nici legftmintele religioase, nici vreun alt an-
gajament care ar fi contrar drepturilor naturale sau Constituţiei".
Primul titlu, intitulat „Dispoziţii fundamentale garantate de Con-
stituţie" precizează suplimentar, cu indicaţii de aplicare, drepturi naturale
şi civile, plccînd de la Declaraţia din 1789. În cc priveşte egalitate", se pre-
vedea egalizarea modului de percepere a impozitelor şi cca a criteriilor de
aplicare a pedepselor, indiferent de persoană. În cc priveşte libertatea, se
legifera deplasarea fără restricţii, exprimarea în scris sau prin viu grai frtrr1
cenzură şi exercitarea cultului religios dupr1 dorinţrt. Nimeni nu poate să
fie arestat, nici deţinut decît cu respectarea formelor constituţionale. Dar
libertatea de adunare a cetăţenilor era permisă numai în mod paşnic, făr;t
arme şi satisfăcînd „legile poliţiei". Iar libertatea de petiţionare dtre auto-
rităţile constituite era admisr1 numai pentru cererile semnate individual.
Ll'gea poate stabili pedepse pentru actele care neconformîndu-se ei ar fi
dăunrttoarc societăţii, în lumina principiului că libertatea constă în a face
numai ceea ce nu dăunează drepturilor altuia şi siguranţei publice. Im·io-
labilitatca proprietrtţii era garantatr1 în termenii ultimului articol clin De-
claraţia de drepturi.
Constituţia lcgalizeazft existenţa bunurilor naţionale şi vînzarea lor.
S-a eliminat din textul definitiv orice refrrintă controvcrsatr1 la Constitutia
civilă a clerului, menţionîndu-se numai dl ~etăţenii au dreptul sr1 all'~{gă
pe slujitorii cultelor lor. Întrucît organizaţiile de caritate bisericeşti L'rau
desfiinţate, se p1:evedea crearea unui aşezămînt general de „ajutoare publice",
pentru a creşte copiii părăsiţi, a uşura suferinţele infirmilor s;1raci şi a da
de lucru săracilor valizi care n-ar putea să gf1sească singuri mijloace de exis-
tenţr1. Redactorii Constituţiei nu uitaserr1 desigur manifestaţia din 3 iulie
a şomerilor la Paris.
- - Desfiinţarea ordinelor religioase afecta grav invftţămîntul. De aceea
se proiecta reorganizarea instrucţiunii publice. Ea trebuia să devinr1 comună
tuturor cetftţcnilor, gratuită în acele părţi ale învăţ;tmîntului indispensabile
pentru toţi oamenii. Dar aceste aşezăminte „vor fi distribuite gradual, în-
tr-un raport combinat cu clidziunea regatului". Nu erau uitate nici sfu-bă
torilc naţionale, menite „srt păstreze amintirea ReYoluţiei Franceze, sr1 în-
treţină fraternitatea între cetăţeni şi să-i ataşeze de Constituţie, patrie şi
lege". O menţiune specialr1 se făcea in final despre necesitatea unui cod ci-
vil comun întregii ţr1ri.
La 9 august, Adunarea naţionaHi decretase indivizibilitatea Franţei.
Al doilea titlu constituţional începea cu articolul „Regatul este unul şi in-
divizibil, teritoriul său este împărţit în 83 departamente, fiecare departa-
99
ment în districte, fiecare district în cantoane". Denumirea de cantoane aducea
aminte de exemplul elveţian. Erau precfaate calitatea de cetăţean francez,
posibilităţile de dobîndire şi pierdere a acesteia. Jurămîntul civic, aşa cum
era formulat la art. 5, punea fidelitatea faţă de naţiune înaintea celei faţă
de lege şi aceea faţă de lege înaintea celei faţrt de rege. Era inclusă aici men-
ţiunea „din toate puterile" a Constituţiei „decretate de Adunarea naţiona
lă constituantă în anii 1789, 1790 şi 179 l ". Un articol special abordează
necesitatea şi modul general de organizare a evidenţei stării civile „pentru
toţi locuitorii, frtră deosebire" ca datorie a statului. Se precizează că „legea
nu ia în considerare căsătoria dccît ca un contract civil", cu alte cuvinte
din punct de vedere laic. U timcle trei articole privesc organizarea , ,comu-
nelor" şi atribuţiilor „ofiţerilor municipali" ca forme de administraţie locală.
Titlul al treilea, dedicat „puterilor publice", face de la început două
fundamentale precizări generale: a) Suveranitatea aparţine naţiunii în an-
samblul ci, în acest sens fiind indivizibilă, imlicnabilft, imprescriptibilă;
b) De la naţiune emană toate puterile, dar ca nu le poate exercita dccît prin
delegaţie şi în conformitate cu Constituţia. Aceasta precede separaţia celor
trei puteri şi caracterul reprezentati\' al corpului legislativ şi al regelui, ca
delegaţi ai naţiunii cu exercitarea lor. De la începutul capitolului I „despre
Adunarea naţională legislativă" se precizează caracterul ci unicameral, li-
mitarea la doi ani a fiecărei legislaturi, faptul că regele nu poate dizolva
corpul legiuitor. Urmează cinci secţiuni care stabilesc bazele reprezentării
şi numărul reprezentanţilor aleşi, aldthtirca şi rolul adunrtrilor primare şi
electorale ca douft trepte ale alegerilor, mftsuri privind reunirea reprezentan-
ţilor aleşi în Adunarea naţională. Capitolul II tratează despre rl'galitate,
despre regenţă şi despre miniştri cu atribuţiile lor in patru secţiuni. ,.Lis-
ta civilă" d;1 „splendoare tronului" şi compcnscazft domeniile regale pierdute.
Capitolul III e dedicat exercitării puterii legiuitoare, abordatrt în patru sec-
ţiuni, capitolul IV exercitfnii puterii executive in trei secţiuni, capitolul
V puterii judiciare. În fruntea fiecărei legi, cu prilejul promulg:trii, puterea
regală urmcazft să apară ca emanînd nu numai tradiţional „din graţia lui
Dumnezeu", ci şi „din lcgl'a constituţionalrt a statului".
Titlul al patrulea priveşte „forţa puhlică", mai precis organizarea şi
atribuţiile armatei, trupelor destinate siguranţei in interior şi execuţiei le-
gilor, precum şi ale gărzii naţionale. Aceasta din urmă nu formeazrt un corp
militar, nici o instituţie de stat, ci reprezintă pe cetăţenii înşişi reuniţi la
chemarea organelor publice şi aleşi dintre cetf1ţenii activi. Regele este şeful
suprem al armatei, dar el poate da ordine, în caz că tulburările se extind la
un departament, şi pentru restabilirea liniştii publice, cu condiţia informării
corpului legislativ. Ofiţerii gărzii naţionale sînt aleşi, dar distincţiile de grad
şi subordonare nu sînt valabile decît în legătură cu serviciul şi pc durata sa.
Nici un corp de armată nu are dreptul de a delibera, caracterul forţei publice
fiind esenţial acela de a se supune.
Titlul al cincilea priveşte contribuţiile publice, cu alte cuvinte impo-
zitele, ţinerea evidenţei sumelor percepute şi utilizarea lor pentru achita-
rea datoriei naţionale şi plata listei civile, care nu vor putea fi nici refuzate,
nici suspendate. Din această datorie naţională făcea parte şi plata slujito-
rilor cultului catolic în conformitate cu decretele anterioare. Se menţiona
însă că statul nu va plăti nici o datorie sau cheltuială făcută cu titlu par-
ticular. D~sigur pentru a se evita abuzurile trecutului. Fixarea conti-ibuţi
iÎor publice urmează să fie deliberată anual de către corpul legislativ .
. .
100
Titlul al şaselea tratează succint „despre raporturile naţiunii franceze
cu naţiunile străine", iar ultimul titlu despre revizuirea Constituţiei. De
fapt, despre relaţiile externe ale Franţei tratează şi articole din alte titluri
sau capitole. Astfel art. 2 din capitolul IV al celui de-al treilea titlu menţi
onează că regele numeşte pe ambasadori şi ceilalţi agenţi pentru negocieri
politice. Iar secţia a treia a aceluiaşi capitol e dedicată în special relaţiilor
externe, inclusiv pregătirii şi <leclariirii războiului, tratatelor de pace, de
alianţă şi de comerţ şi alte convenţii socotite necesare şi semnate <le rege.
Cu excepţia declaraţiei de r;izboi, unde nnmai propunerea şi sancţionarea
revin regelui, celelalte acte în lcgăturr1 cu puterile străine sînt hotfnite şi
semnate <le rege frtră ratificarea corpului legislativ. Primul alineat din ti-
tlul al şaselea: ,,Naţiunea francezr1 renunţă s:1 întreprindă n-eum război în
vederea cuceririlor şi nu va folosi niciodat:1 forţele sale împotri\·a libertăţii
vreunui popor reproduce de fapt „declaraţia de pace ci:'1tre lume" votată de
Adunarea constituantă la 22 mai 1790. În continuare se precizau drPpturile
şi îndatoririle str:tinilor aflaţi în Fra11ţa.
Pare ciudat la prima n:dere faptul d, aşa cum se consemncaâ în mml
din ultimele aliniate ale ultimului titlu: ,,Coloniile şi posesinnilc franceze
din Asia, Africa şi America, cu toate c;1 fac parte din imperiul francez, nu
sînt cuprinse în prezenta Constituţie". De fapt redactorii ci în forma final:1
au căutat sr1 evite şi de data aceasta o problemă prea dificilrt şi controversată.
Perpetuarea sclaviei şi comerţului cu sclavi, lipsa de drepturi a oamenilor
liberi, de culoare, privilegiile coloniştilor, alte discriminftri, nu puteau cores-
punde spiritului liberal şi orientării spre democraţie a noii kgi fundamen-
tale a Franţei.
Pierderea Canadei şi a dominaţiei în India de d"ttre Ludovic al XV-iea
la 1763 a redus imperiul colonial francez în primul rînd la insulele din Ame-
rica Centrală. Dintre ele colonia cea mai importantă, atît prin amploarea şi
valoarea plantaţiilor, cit şi ca densitate a populaţiei era jumătatea occiclen-
talr1 a insulei San Domingo (Espaîiola lui Columb, astăzi Haiti) din arhi-
pelagul Antilelor mari. Dar colonia franceză din San Domingo numftra şi
cel mai mare număr de sclavi negri (circa 400 OOO), ceea ce a frtcut ca aici
problema comerţului cu sclavi să devină de o deosebită acuitate. Se adfrngau
de asemenea aproape 22 OOO de mulatri şi negri liberi, dar lipsiţi de drepturi
civile, la o populaţie de 27 700 de colonişti albi. Administrarea coloniilor
din „Indiile occidentale" era asigurată de un guwrnator ajutat pc alocuri
de adunări coloniale ascm;mătoare într-un fel adunărilor provinciale din
metropolă. Revoluţia, prin decretul Adunării constituante <lin 8 martie
1790, legaliza aceste adun;tri ale coloniştilor albi. Dar încercarea tic a da
drept de vot şi mulatrilor cetăţeni activi va eşua.
În aceste împrejudri, conflictul dintre colonişti şi aut01itf1ţilc cen-
trale dcn·nea acut în toamna lui 1790, implicînd în mod special insula San
Domingo. Ceea ce a impus o noui:'1 inteiTenţic hotririt;:i în problema colo-
niilor a Adunr1rii constituante (21 octombrie), aflatr1 acum sub preşedinţia
lui Barnavc. Se prc\-edca condamnarea adun;1rii coloniale pentru autono-
mism, dar şi acordarea de mînft libcrr1 coloniştilor asupra situaţiei negrilor
şi mulatrilor. Ceea ce însemna legitimarea sclaviei şi consfinţirea statutului
superior al celor clintii asupra oamenilor liberi de culoare. Prietenia politidt
cu fraţii Lameth, proprietari de mari plantaţii, şi legăturile personale de afa-
ceri l-au determinat pe Barnavc să adopte o atitudine contrazicîncl nn numai
101
opiniile epocii Luminilor exprimate de Montcsquieu, Rousseau, Diderot sau
Raynal, dar şi acţiunea perscverentrl a· sqcietrtţii Prietenii nc-grilor la care
adcrascrii ~lirabcau, Brissot, sau Condorcet. Atitudine care servea acţiunea
politică a Societttţii colonilor sau clubul l\fassiac din Paris şi era atacată
in presrt de ~forat şi Brissot. · ·· ·
Probkma coloniilor era rduatrt de Adunarea constituantrt la 7 mai
1791 într-o largă confruntare la care partidprt de pc poziţii opuse Barnave
de o parte, Robcspicrre şi abatele Gregoire de alta. Dad1 la sfîrşitul discu-
ţiilor (15 mai) sclavia era menţinută, oamenilor de culoare liberi din colonii
li ,.:c acordau drepturi civice. Ceea cc a declanşat noi conflicte. Urmarea: cul-
minarea lor la 22 august prin izbucnirea r1iscoalci sclavilor negri din· San
Domingo, care face sute <le victime, devasteazft plantaţiile de cafea şi tres-
tie de zahrir, inccndiazrt locuinţele şi depozitele, distruge întreprinde-rile
d~ prelucrare şi împreunft cu represiunea ne-miloasă ruineadt comc-rţul colo-
mal francez cd mai prosper. La 27 sepkmbrie acelaşi an, dup[t adoptarea
Constituţiei, Adunarea naţionalrt încerca un compromis care să confirme
resp•ctarea f;trft restricţii a Declaraţiei drepturilor omului în Metropolrt
declarind libc-r pc oricc om viu c1jnns pc teritoriul Franţei, oricare ar fi cu-
loan·a epidermei.
Tot în aceea~i zi din toamna lui 1791, Adunarea constituantă acorda
drepturi de cetăţenie evreilor. Trei zile mai tîrziu, în ultima sa şedinţă, erau
arn11istiaţi „provocatorii ele tulhur;iri" condamnaţi clup{t 1788.
t02
C api t ol II l III
EVENIMENTE HOT ĂRITOARE ŞI 1TRANSFORMĂRI

I.NSTITUTIONALE. CĂDEREA MONARHIEI ŞI INSTAURAREA
REPUBLICII FRANCEZE
La 4 octombrie 1791 se încheia verificarea împuternicirilor noilor re-

prezentanţi ai naţiunii franceze din Adunarea menită să asigure legisiativ
aplicarea noii Constituţii. După care aceştia depuneau jurămîntul. Ea fusese
convocată la 1 octombrie in imediata continuare a lucrărilor primei Adunări
naţi(;nalc, deosebindu-se totuşi de aceasta prin sistemul elecfo· modernizat.
Campania clcctoralrt începuse la nivelul primei trepte, cel al adunărilor
primare, încă din primăvară, - dar se desfăşurase în general după Varennes,
la :;Îvclul superior al adunărilor elective, conform criteriului atît de discu-
tat ;,_[ impunerii echivalente cu o marcă de argint (50 livre).
În urma a<loptrtrii de către Constituantă a propunerii din martie a
lui Robcspierre, nici unul din membrii fostei Adunrtri a stărilor generale nu
mai figura în rîndurilc Adunării legislative. Votînd propunerea împreună
cu deputaţii democraţi de stînga, cei care credeau că noul corp legiuitor va
confmna sfîrşitul Revoluţiei s-au înşelat. Lunile urmrttoare vor fi din cele
mai intense şi ckcisive 1 •
E ade,·[trat c;1 triumviratul Duport, Lameth, Barnave, care promisese
frînarc"a sau „stabilizarea" ei, părea iniţial stăpîn pe situaţie, ca protector
al regelui şi al regalităţii constituţionale. Nu propusese el marea majoritate
a miniştrilor? Dar dad l\fontmorin, ministrul de externe, compromis şi prin
con trascmnarea paşaportului fals al pretinsei baroane de Korff, cu prile-
jul [u~ii de la Varennes, fusese înlocuit cu omul lor, Lessart, primul conti-
nua sft fie consultat şi utilizat de rege ca vechi stîlp de susţinere al politi-
cii sale. \fai mult, majoritatea noii Adunări scapă constituţionalismului
evc!uat conservator. Chiar dacă numărul noilor deputaţi din Clubul feu-
ill::u:ţilor deprtşea cu mult pc cel al deputaţilor înscrişi la iacobini (264 faţă
de 116), acesta din urmrt crescuse simţitor. în plus, circa 350 de deputaţi
constituţionali preferaseră să rămînă pc dinafară, constituind o masă de
manevrrt care Ya înclina noua corabie cînd spre dreapta, cînd spre stinga
în funcţie de condiţiile date. La acest drum nesigur, în zig-zag, va contribui
nu C-'--1 puţin, politica duplicitară a regelui, păstrat ca factor stabilizator. În
fond cei care se considerau principalii apărători ai monarhici şi Constituţiei,
uniţi prin teama de a se mai schimba ceva mai ales în urma presiunii popu-
1 :\fichd YmellP, op. cit., p. 239.
103
lare, nau în continuare despărţiţi prin opţiuni per!'-onalc între adcpţ ii lui
Lafayctte şi cei ai triumviratului. Extrema stingă a Adunării o cprezrn1aur
deputaţi ca Merlin de Thionvillc, Chabot, Basire, din partea Clubului cor~
dclicrilor, devenit popular mai ales prin faptul că nu făcea deosebirea î11tre
cetăţeni activi şi pasivi. O relativă democratizare se găseşte şi la iacohini
din acest punct de vedere. Grupe de presiune, unele ca iacobinii şi cordeli-
erii dispunînd de o largă reţea şi în provincie, cluburile joacă un rol tot mai
important în orientarea Legislativei şi în general în viaţa politică a ţ;,rii.
Deşi la un anumit nivel, se continuă tradiţia saloanelor. :Menţionăm pt' cel
al d-11ei de Stael, frecventat de ,,fayettişti" sau cel al d-nei Roland, frcn't~n-
tat de viitorii conducători girondini, deocamdată încadraţi în Clulml iaccbin.
Ei au primit în epocă numele de „brissotini", cei mai L'prczcntativi fiind
gazetarul Brissot, filozoful iluminist Condorcet, dar care îndeplinise înalte
funcţii financiare şi cei trei deputaţi din departamentul Girondc, în frun-
te cu Vcrgniaud. Ca deputaţi iacobini cu opţiuni montanianle se vor afirma
Lazare Carnot, Robert Lindet şi Couthon.
Pînă în vara anului 1792, cind vor cuprinde şi cetăţeni pasi,·i, cele
48 de secţiuni pariziene permit angajarea politică a cetf1ţcnilor activi ~i un
anume control al evenimentelor. Ele ţin adunări regulate, organizat,_, pc
cartiere şi vor deveni din iulie 1792 centru de acti,·itate politid al mitc[u·ii
populare a sanchiloţilor, poreclă prin care mici burghezi (pr:1Yftliaşi sau r,1cş
teşugari) 7i lucrători parizieni se delimitau prin îmbrăcăminte, dar şi prin
metode şi aspiraţii de burghezi şi aristocraţi 2 •
Conjunctura economică nu se ameliorase dccît parţial. Iar recolta
mediocră mai ales în sudul ţrtrii a provocat din nou urcarea preţurilor agri-
cole spre sfîrşitul iernii 1791--1792. Creşterea costului vieţii se datora şi
inflaţiei, la care contribuie în bună măsură scăderea dczastruoasr1 a v:,iorii
asignatului. Dacă la 1 ianuarie 1791 biletul de o suUt de livre se schimba
la valoarea de 95 de line în numerar, în iulie 1792 el se dq~radasc la 61 %
din valoarea sa. în ce priveşte schimbul extern, pierderea ajunsese la 50%
din valoare, în mai 1792 3 •
JJ1ficultăţile economice atrag izbucnirea de noi tnrlmr;ni sociale. Cnelc
se fresc la Paris şi în alte oraşe în jurul băcăniilor, obligindu-le între al tele
să reducă preţurile la zahăr, cafea şi alte produse coloniale, majorate Ia ns-
tea răscoalei sclavilor din San Domingo. Cele mai multe prin-se alime11tclc
de strictă necesitate. Prilej pentru secţiunile pariziPne sr1 denunţe pc aca-
paratorii de mărfuri.
Şi în ţară nemulţumirile degenerează uneori în proteste sau acţiuni
de revoltă provocate nu numai de modul de înlăturare a regimului feudal
sau de atacarea economiei comunităţilor săteşti. Se citează îmbogăţirea
rapidă a celor cc dispun de mijloace pentru acapararea lmnurilor naţionale
1 , ,IA'l frl cum rxistă în cadrul Rc·,olnţiei un curent ţ[tr[mesc a11tono111, St' tl,·rrnl1:, aici
un cun:nt sanchilot specific". All)('rt Soloul, Les sans-culolles parisims m /'rm 11. :\lom•,uunt
J1opulaiYe ci 1:011pcmmunt revolutioimaire ( 1793-1794), Paris, 1968, p. 14.
Pentru sHbilirra inflaţit'i şi împiedicarea scăderii ·miorii asii,:natl'lor s-au luat
8
diverse măsuri guvernanwntalr . ..\stlel, sîmbătă 25 iunie 1791, or<'k 1 p.m, na11 aro:i· de
instituţia emitentă „Caisse ele l'cxtraordinaire", la reŞt'<linţa sa clin r11c Yi·,it'llll<', asig-t.a;t' în
valoare de IO milioane line, totalul celor distruse prin ardere piuă atunci mcin<l la 170 mili-
oane. În schimh, în şedinţa din aceeaşi zi a Adunării naţionak Sf' auu11ţa ci'L peutru a •,atis-
face nc-.oilc ele monedă măruntă ale pieţei urmau să intre în circulaţie diu ~,1pt,1111iua ,·.rm:,-
toare nu numai patru sute de mii ele li·,rc în monedă mctalid1 di·,izio11ar[, (,ous). ci ~i 11oilt· ,,s,g-
natc cu ·mioare mică recent tip11rite. Cf. ,,l.a Gazettc national<' <m Ir }lc,uikur 1111i·,u,,cl'",
26 iunie 1791.
104
şi creşterea cerşetoriei, violarea nepedepsită a ceea cc se considera de utili-
tate generală, ca defrişarea fără milă a pădurilor, pit:dicile întimpinate de
comerţt1l cu grîne etc. 4 • La insecuritatea rurală şi criza economică contri:..
buie · in,experienţa noilor autorităţi şi uneori complicitatea unor elemente
<lin 'ganla naţională, de unde înfiinţarea jandarmeriei (16 ianuarie 1791).
Pe de altă parte noua putere în stat ajunge la convingerea d se urmrnca
de către contrarevoluţionari flămînzirca poporului şi prin aceasta incita-
rea la excese (proclamaţia din 9 iunie 1792). în aceste circumstanţe, dadt
devin tot mai numeroase cazurile de dosire a producţiei în vederea creşte
rii preţului griului în pofida unor ani farnrabili, au loc tot mai frccwnt ja-
furi în pieţele agro-alimentare sau ale transporturilor cerealiere. Sub pre-
siunea populară, municipalitrtţilc introduc re alocuri, ca în Bcaucc, rn,ţuri
maximale. La Estampes refuzarea stabilirii acestora de către primarul Si-
moneau provoacă masacrarea lui. în sudul şi centrul ţ;irii castdck <mi~ran-
ţilor sînt prădate şi arse.
La rindul ei contrarevoluţia profitrt de discordia rdigioasr1. în august
1791 clerul catolic refractar rrovcadi tulbur;iri ţărănrşt i în Vencll-c, iar
în anul următor în Lozerc. În cc p-iveştc nobilimea, c-a nu c strriinr1 de tul-
burru-ilc de la Avignon, oraş reunit la Franţa, imprcunft cu comitatul vecin,
în septembrie 1791. La 16 octombrie, aristocraţii ,.papalini" ucid pe pri-
marul Lrscuycr, răzbunat prin masacrele din groapa La Glaciere. La paro-
xismul stării de tensiune contribuie si incertitudinea creată de încetineala
preluării de către autoritr1ţile central~ franceze a administraţiei, în aştep
tarea avizului regal.
unii cercetători au considerat această situaţie ca simptcmatici:'t nu
numai pentru lir,sa de autoritate în aplicarea unei noi legalităţi, ci ca ex-
presie a unei faze superioare a îmbolnăYirii corpului sccial. În agraYarca 1Joa-
lei pe plan spiritual n fi fost implicat şi „delirul" luptei îmrotriYa nohili-
lor şi a celor avuţi, încurajat mai ales de răspîndh-ea largă a cluhurilcr şi
societăţilor populare, false d1lftuzc pentru aplicarrn Comtituţiei şi salvarea
patriei3 •
G1 această luptr1 reprezintă o necesitate istorică, nu o sirnplft haluci-
naţie ~au r:1trtcire a poporul francez şi a călăuzelor revoluţiei sale o dowdea
sprijinul primit de emigraţie şi de cei care luptau din interior pentru restabi-
lirea vechiului regim p-in coalizarea puterilor absolutiste rnrop:nc pe cale
de înfăptuire. La care arekază tot mai des Curtea şi familia regală. Clu-
burile de orientare democratică şi socicifiţilc rcpulare s-au dowdit cu acest
prilej nu odată călăuze lucide şi c.ir,ahilc sr1 dea Franţei conducători şi apă
r:"ttori încercaţi. Violrnţde, cit<' an fost şi cite Yor mai fi, nu ccnstitue atît
expresia degrad[lfii organismului social, ci mai de grabr1 efectele secundare
ale unui proces rapid dr creştere, în condiţii adesea potriYnice.
Atlaţi încft la ruter<', triumYiratul şi flllillanţii aratr1 ataşamrntului
lui Ludovic al XVI-ka fatrt de „noua crdinc" constitutionalr1 o incrcd('re
excesivă, atîta Yrcme cît ~cesta declara~c motiYînd s;ncţionarca Ccnsti-
tuţici că a făcut-o, deşi îi rccuncaşte lipurilc, fiinddi cYalucază aplicativi-
tatea ci exrcrimrntal. La frl affrndcntul de care HarnaH· credea că ~c h1-
curft în faţa reginei Mariei Antcaneta era înşelf1tor. Cuplul rrgal îşi pă~trase
convingerile intime şi acţiona de cite ori rra i;osibil în direcţia lor. Politica
+ c;con::,·, 1.dr·l>·,rl', I.,s parsans du Xord poulanl lei Rh:0!11/io11 Fnrnraise, Paris. 1924,
p. COi--611.
6 H. Tainl', op. cil., p. ·%0.
105
sa continua sft fie duplicitarrt. Partizanii ordinci, îi scria la 31 octcmbrie
Maria Antoaneta lui Fersen, ,,nu pot trage nici un folos din această adunare",
cu alte cuvinte din Adunarea legislativă recent întnmitft, fiinddt noii· depu-
tat i trebuie să-şi suplineasdt 1ipsa de prestigiu prin căutarea popularităţii
şi :-cc aflr1 astfel „în noroi". E adevărat că ea deplînge în aceeaşi scrisoare creş
terea continuă a numrtrnlui emigranţilor, considerînd-o ca „o marc neno-
rocire". J)ar o face pentru că aceasta înscamnrt o dezertare „încă şi mai mare
pentru restul Franţei dedt pentru Paris, căci provinciile rămîn lăsate abso-
lut pc scama lor însele sau a unei hoarde de sceleraţi şi de facţioşi". Ea spri-
jini"'t îns;1 pc Ludovic al XVl-lea în veto-ul său împotriva decretului din 9
noillnl>ri(' 1791, dupf1 care „suspecţi de conjuraţie îmrotriva patriei", emi-
granţii sint ca atare pasibili de pedeap~a capitală, confiscîndu-li-se în ace-
laşi timp bunurile, dacă nu revin în ţară pînă la sfîrşitul anului. La 11 noiem-
brie, pentru a arunca praf în ochii poporului şi a contracara efectul negativ
al opoziţiei sale faţă de decretul împotriva emigranţilor, Ludovic al XVI-lea
adresează un mesaj oficial şi publicr1 două scrisori cerind fraţilor săi să revină
in ţarft. Regele refuză de asemenea sancţionarea decretului din 29 noit:mbrie
pe caic regina îl considera „oribil şi insidios", decret care pretindea şi preo-
ţilor refractari un jurămînt cfric, în caz contrar aceştia fiind pasibili de pe-
depsele r,rcvăzute de lege împotriva cetăţenilor suspecţi. Cu acest prilej,
regina dcclarrt într-o ~crisoarc adresată fcuillanţilor, ,.dt nu există decît
dou/'t puncte de vedere: ~au trebuie ca regde să opunr1 n·to, sau trebuie ca
d sft renunţe la Constituţie, fiinddt măsura <' ilcgal;t", nt'constituţională,
contrazicînd, dupft pr1rerca sa, libertatea conştiinţei. De fapt kgca cons-
finţt>a pc alocuri o stare de fapt. Iar cele dour1 veto-uri regale n-au făc,1t de-
cît sr1 şubrezcasdt poziţia proaspetei monarhii constituţionale. Ludovic ;:>}
X \"1-ka redevenea susrcct d însuşi nu numai faţr1 de grupul , ,brissotin"
al iacobinilor, care propusese legile. Ele erau un răspuns la agitaţia no-
bililor emigranţi, la creşterea numftrului emigraţiei contrarevoluţionare,
la sprijinirea ei posibil;1 pc clerul refractar în cazul războiului care părea
tot mai apropiat. Confiscarea bunurilor celor care în curs de două luni nu
se vor întoarce în ţară urma să contribuie şi la ameliorarea situaţiei finan-
ciare a regatului, la contramăsurile de război ale Franţei, prin transfom1area
în bunuri naţionale. Acoperind asignatul în suferinţă, vînzarea lor va asi-
gura creşterea cointeresării revoluţionare. Interesant este că regele a semnat
totuşi decretul din 31 octombrie 1791 prin care se prevedeau două lurii pen-
tru reintrarea în Franţa a contelui de Provence, în caz contrar fiind decă
zut din drepturile la tron. Explicaţia se află în faptul d1 acesta, cu alte cu-
vinte viitorul Ludovic al XVIIl-lea, se proclamase cu de la sine putere con-
ducătorul emigraţiei, punîndu-1 pc fratele aflat pe tron într-o situaţie de-
licată. Dar conducătorii emigraţiei ştiu dl Ludovic al XVI-lea continua să
invoce nonvalabilitatea actelor sale oficiale ca obţinute p1in forţrt, în tra-
tatiwlc sale secrete cu puterile europene, cărora continua să le ceată .întru-
nirl'a într-un „congres", un fel de sfîntă alianţă menită srt salveze m(>"narhia
franceză prin intimidarea guvernului reYoluţionar.
Lansatrt ca efect al eşecului de la Varcnnes şi a suspendării temporare
a regelui Franţei din exercitarea efectivă a funcţiilor sale în favoarea Adunării
reprezentanţilor ţării, ceea cc constituia în fond o formă de guvernare repu-
blicanrt, Declaraţia de la Pilnitz din 27 august 1791, semnatr1 de împ'ăratul
Leopold II şi regele Prusiei Frederic Vilhclm II, deşi atrăgea atenţia suvera-
nilor Europei asupra situaţiei grave din Franţa, subordona intervenţia cerută
de interesul comun al acestora concursului tuturor puterilor. În aceste con-
106·
diţii dicacitatea ci a fost rcdusft la iritarea apftr!Horilor Revoluţiei. De aici
insistenţele reginei Maria Antoaneta pentru un congres sprijinit pc un aparat
mii itar de tcinut pentru 1x>porul francez: ,,Teama de o forţă externă - scria
regina lui Mercy Argcnteau - ar putea srt-1 determine să roage pc rege sft
fie mediator, singurul rol care ii convine, atît prin dragostea pc care o arc pentru
supuşii lui, cît şi pentru a impun·e fracţiunilor emigranţilor" 6 •
Dadt la Curtea Franţei se mai oscila între intimidare şi intervenţie în
spcr,mţa eficacităţii unei acţiuni coalizate strftine în favoarea contrarevoluţiei
inL:·ae, propaganda emigraţiei ameni!1ţa cu apropiata intervenţie militarrt
a u:,or mari puteri p('ntru restaurarea vechiului regim.
În aceste împrcjmiiri, liderii „brissotini" sau „girondini" (nume sub care
au intrat in istoric, fiind în majoritatea lor deputaţi ai departamentului
Girondc) erau nu numai încredinţaţi crt rftzboiul e inevitabil. Ei erau tot mai
con-inşi de necesitatea acestuia pentru înlăturarea acelei săbii a lui Damoclcs
pe c.~re o reprezenta ameninţarea pcrmancntrt a invaziei străine, dar şi pentru
canJ.!izarea ncstrl\"iliki energii revoluţionare a poporului francez, pentru con-
soldarea unit/iţii şi cuceririlor sale.
„Cn răzhoi e gata s;t se aprindii, război indispensabil pentru consumarea
Revoluţiei - afirma girondinul \I. Isnard în Adunarea legislativ;'t, la 29
noic·mbric 1791. 1 ·11 popor în stare de revoluţie este invincibil. Stindardul
libertăţii c cd al Yictorici L... ] Calea armelor este singura de urmat împotriva
rddilor can- nu Yor sft rcvin[t la datorie I._.]. Din înălţimea acestei tribune
puL:n electriza pc toţi francc-zii; toţi, d:truind cu o mînă banii lor, ţinînd în
alt;,, ,;abia, Yor combate aceast:t rasrt orgolioasă şi o vorforţa s:t îndure supliciul
egalit[1ţii" 7 • Discursul era rostit în cadrul dezbaterii asupra atitudinii de
urmat faţ;'t de prqiaratiwle şi strigătele războinice ale emigraţiei contrarevo-
luţionare franceze din (;crmania. Ea a avut ca rezultat final adoptarea de
cfttr,_· :\dunarca legislativă a unui decret prin care regele era im·itat „să cearr1
electorilor clin Trier (Trevcs), din Mainz şi altor principi ai imperiului care
prin,:sc pe francezii fugari si't pună capăt adunărilor şi înrolărilor pe care le
tob·l·az[t la fronticrf1". Decretul va fi sancţionat de Ludovic al XVI-iea şi ca
urm:ire principii amintiţi Yor lua mftsuri pentru restringerea activităţii cmi-
graţiL·i în zona de frontieră. Dar dad dupi"'t rapoartele din 20 octombrie a doi
deputaţi în Adunare o armată propriu-zis;'t a acesteia aproape nu exista înd,
într-o inte1Tenţic parlamcntar;t de la sfirşitul anului 1791 se ar[tta că „numărul
emigraţilor adunaţi şi înarmaţi în Germania în luna decembrie c prezumat
să se ridice la 4 OOO ele oameni". Mohilizarc care justifică tot mai mult politica
unui r:tzboi pren-ntiY pentru desfiinţarea acc-stei primejdii contrarevoluţionare
sprijinitrt ck puterile strrtine. Ceea cc apropia de putere pe girondinii care
den,ascau cu ace-st prilej politica incert[t a guvernului feuillant, susţinutîndt
de i- -ge . .,S:t ne ridicrtm la ini"'tlţimca misiunii noastre - cerea Isnard colegilor
sr1i ,'!.in Adunarea lcgislativi't - , să \'orbim miniştrilor, regelui, Europei, tu
fermitatea cun-nitft nour1; srt spuac-m miniştrilor că pînă acum naţiune-a nu c
prea satisfr1cutrt de conduita ficdruia dintre ci (aplauze îndelungi); dt de acum
ci 1,u mai au a akgc <lecit între recunoştinţa publidt şi braţul legii şi dt priP
cuv:11tul responsabilitate noi înţelegem moartea (aplauzele rl'Înccp); ·srt
spu:1c-m rc-gc-lui dt interesul său c-stc de a apftra Constituţia, d autoritatea ~a
depinde de acest palladi'.um sacru, că el nu domneşte decît prin popor şi pentru
poprn-, crt naţiunea este suwrana sa şi d el este supusul legii. Să spunem
" Fl'nillet ,te- ConclH"s, l,-,11is xr.·1 __1/aric .-lntoi11cllr d ,ll111e E/isahdh, I.cf/r~s el doc11-
111m/:, puhli(•:- par---, t, li, l'aris, Hi6-I, scrisoarra din 28 scpt<"lllhric- 1791,
7 M. Cha:;la11.~c:s, Tex/es his/oriqu,-s, l'aris, 19(,S, p. 50 şi urm,
107
Europei dt poporul francez, dacă va trage spada, va arunca teaca şi nu o v;i.
relu~ <lecit incnnunat de laurii victoriei. Iar dacă în ciuda puterii şi a vitrjiei
sale, el va fi înfrînt apărind libcrtatea, urmaşii săi nu vor domni <lecit peste
cadavre (aplauze). Sr1 spunem Europei că dacă guvernele angajeazr1 pc regi
într-un război contra popoarelor, noi angajăm popoarele într-un război crn:tra
regilor (aplauze)[ ... ]. Să spunCTll în sfîrşit că zece milioane dl' francezi, inar-
maţi cu focul libertăţii, înarmaţi cu sabia, pana, raţiunea şi clocnnţa. ,·or
putea singuri, dacă se vor înfierhînta, să schimbe faţa lumii ~i s;1 fad sr1 trrn~ure
toţi tiranii pe tronurile lor de lut" 8 •
„l"n popor care şi-a cucerit libertatea după 10 secole de robie - susţinea
la sfîrşitnl anului 1791 J. P. Brissot, la Clubul iacobin - arc ncv01c <le
război, îi trebuie războiul pentru a o consolida". În plus, tot mai num, roşi
emigranţi politici care cereau azil şi sprijin Franţei revoluţionare frtceau <1 se
creadă d popoarele Europei se vor ridica spontan în ajutorul acesteia, d
războiul va lua, după expresia lui Brissot, caracterul „unei cruciade de liber-
tate uni,·crsală". Spiritul revoluţionar francez s-a transformat astfrl în crc-
dinţ:1 inehranlabilă. Convingerea punea inert o piatrrt de temelie rnltului civjc,
care va înlocui treptat pc cel religios tradiţional, <le,Tnit stîlp al tir;.,jei.
l~neori prin forţrt. Şi nu numai în Franţa.
Deocamdatr1 se impunea înlăturarea primejdiei externe, mobili,uca
patriotidt şi revoluţionară împotriva ei. Sft fie risipiţi sau distruşi p• ntru
totdeauna cei care ameninţau cu readucerea cătuşelor propriului lor pu1,or.
Să se dea o lecţie usturătoare monarhilor care ii ajutft, iar popoarele care pin;1
acum au răspuns la ordinele despotilor să sc îmbrătisczc sub soarele iihcr!;.i ii.
Chiar dadt nu împărtăşeau ~ptimismul roma~tic şi cntuziasnrnl lor 1~e-
limitat, Lafaycttc şi adepţii săi se alăturft girondinilor în promO\·area răzh-'iu
lui revoluţionar. ,.Eroul celor două lumi" era îndemnat la aceasta nu m,mai
de exemplul războiului pentru indcpen<lcnţ;'t american. Jnterwniser;, şi
motive personale. Pentru a putea candida la funcţia <l.e primar ;11 Parisniui,
dupft demisia lui Bailly, Lafayctte trebuise să demisioneze de la com;rnda
gărzii naţionale. Dar în locul sftu fusese ales iacobinul P{·tion, care cunrniasc
60% din n>turi. La acest insucces contribuise nu numai neîncrederea Curţii,
ci voturile partizanilor ci. ,.Chiar prin excesul r;mlui, scria Maria Antoa,~da,
noi vom pute-a trage foloase mai curînd decît gindim din toate acestea". în
ce-l priveşte pc Lafayettc, rrtzboiul l-ar fi adus în fruntea unei armate şi el ~/era
să-şi creeezc printr-o campanie victorioasă poziţia care să-i permitii ,a în
fruntea trupelor sale să se impună regelui, ca şi Adunririi.
În ce priwşte poziţia Curţii, dacă după opinia regelui „starea fizil~l şi
moralrt a Franţei face ca s;t-i fie imposibil să susţină o jumiHate dl' campa:~ic"
şi Ludovic al XVI-lea, şi :\Iaria Antoaneta sperau cri aceast;1 infrîngcr,· ,·a
aduce înrthuşirea Revoluţiei. ,.Imbecilii, ei nu ,·ăd c;t prin acl'asta ne ~:er-
vcsc" ! exclama regina în corespondenţa cu Fersen, în legr1tnr;1 cu cei care gră
beau confruntarea armatr1 9 •
Alianţa dintre girondini şi faycttişti se consolideazft prin mm1irca, cu
sprijinul acestora din urmrt, ca ministru de război, în deccmhrie 1791, a nnui
adept al lui Lafayettc, contele de Narbonnc, amantul d-nei de Stai-I, în ctrcul
căreia se mai gftseau şi alţi nobili liberali. Dar restul miniştrilor, în cea mai
marc parte propuşi de trium,·irat, se vor opune acestei politici de dzhni şi
Narbonnc, intrînd în conflict deschis nu numai cu ministrnl tk externe l), :1'S-
• Il>i<lflll.
• O, C. l leidt·1istam, .\!arie Anluin,11<', F,r.<,11 ,t llarnri,•.,·. l.e11r (<-rr.-.<f-oillill11c,•. Luis,
191.l, p, 11 1).
108
sart, ci şi cu ministrul marinei lkrt!·and <le Mollcville, omul regelui în guvern,
va fi concediat la începutul anului 1792.
TriumYirii şi miniştrii feuillanţi se temeau de urmările interne şi ex-
ternr: ale unei aventuri militare. Cei dintii încercau să păstreze pacea prin
tratJ.tivc directe cu împăratul Leopold. Ei se socotesc sprijiniţi de Ludovic
al XVI-lea, citrt vreme acesta nu-şi <lă pc faţrt intenţiile războinice. La rîndul
său impăratul Leopold le face aparent jocul, răspunzind favorabil decretului
privind dispersarea emigranţilor. Ceea ce determină Adunarea naţională sft
invite pc rege s:'t cearrt împăratului dezavuarea formală a Declaraţiei de la
Pilnitz. Fărft rezultat însă. Leopold al Ii-lea reînnoieşte ameninţările, în
vreme cc tratează cu Prusia modalitatea unei ofensive comune. Mai puţin
pătruns de convingeri iluministe şi liberale, urcat pe tron după moarteă lui
Leoî)Old, în martie 1792, Francisc, noul împărat al Germaniei şi rege al Un-
gariei şi Bocmiei se pregăteşte să treacă la fapte, în ce priveşte coaliţia puk-
rilor absolutiste contra Franţei revoluţionare.
Poziţia triumYirilor nu era totuşi lipsită de fisuri. În vreme cc Barnavc
se pronunţa hotărît contra războiului, tcmîndu-se că tulburările pe care le
va provoca vor repune în discuţie ordinea constituţională pe care o apără şi
vor deschide perspective victoriei forţelor de stînga, iar politica sa de pace era
susţinută de Duport, fraţii Lameth nu erau potrivnici unui rf1zboi scurt şi limi-
tat. Prin speranţa în stabilizarea Revoluţiei pc această cale, aceştia din urmă
se at1ropiau de poziţia lui Lafayctte.
Poziţia n·a mai hot{1rîtr1 împotriva rr1zboinlui o reprezintă Hobcspil'ne.
Vreme de trei luni el se opune de la tribuna iacobinilor apelurilor războinice
ale lui Brissot şi ale grupului său din cadrul aceluiaşi club, ceea ce va duce la o
divizare pe totdeauna a acestuia. Cine doreşte războiul? se întreba Robes-
pierre în discursul său din 2 ianuarie 1792. Şi răspundea lucid că sediul răului
nu s~ află numai îu centrul emigraţiei, ci şi la Curte sau printre faycttişti, cu
alte cuvinte la Paris. Cum să loveşti în aristocraţii din afară, dacă nu i-ai ni-
mic: t pe cei din interior? Revoluţia trebuie consolidată definitiv în ţară,
înai::tc de a fi propagam printre alte popoare. Iar aceastr1 propagare în străi
nătate nu se poate face cu mina înarmatrt. ,.Nimănui nu-i plac misionarii
înarmaţi". în plus răzhoiul se poate termina prost, deoarece armata e dezor-
ganizată şi insuficient pregătită. Iar în caz de victorie, dictatura unui general
ambiţios ar putea înăbuşi dorinţa de libertate. Gîndindu-se la Lafayette,
Robcspierre îl anunţa pc Napoleon Bonaparte.
Tulburările contrarevoluţionare de la sfîrşitul lui februarie, din Lozere
sau Dauphine, conspiraţia lui La Rouerie în nord-vestul Franţei, drtdeau
dreptate lui Robespierrc. Dar la 15 martie regele aducea la putere renunţînd
la s,:rviciile fcuillanţilor, un minister iacobin de nuanţă girondină, favorabil
1·ăzboiului, avînd în frunte pc soţul d-nei Roland şi aducînd la finanţe pe
elveţianul Claviere.
Între timp opinia publică, cum dovedeşte şi presa vremii, era tot mai
cîştigată de ideea războiului necesar. Robespierre, care se mai bucurase la
început de sprijinul lui Danton sau al unor gazete democrate, între care în
primul rînd „L'Ami du peuple" al lui Marat, se găsea acum singur. De-abia
iminenţa declarării războiului îl va face pe ~farat să-şi expunft punctul de
vedere favorabil păcii într-un amplu articol apărut cu o zi înainte de Decla-
raţia de război. .,Vom avea oare război? Toată lumea răspunde afirmativ".
Există certitudinea dt aceasta este părerea care în cele din urmă a prevalat
în Cabinetul regal, <lupr1 expunerea de motive a lui Lafayette. Acesta nu
putea să-l prezinte decît „ca unicul mijloc de a abate naţiurw~1 -je la afacerile
189
interne pentru a se preocupa de probkmc externe, <le a face să uite <liscnsinnile
<lin interior, în schimbul nout;1ţilor <lin gazete; de a risipi bunurile naţionale
pentru pregătiri militare, în loc de a Ic întrebuinţa pentru eh-grevarea statului
de datorii şi pentru ridicarea poporului, de a zdrobi statul sub greutatea impo-
zitelor şi de a ucide patrioţii armatei de linie şi ai armatei de voluntari, con-
ducîndu-i la măcelărire sub pretextul de a ne apf1ra de exilaţii <lin imp..-_•riu",
dar de fapt pentru „a sfîrşi onorabil cariera sa, din moment cc nu arl' alt
mijloc de a recîştiga încrederea naţiunii prin noi acte de seducţie şi de devota-
ment ipocrit faţă de cauza libertăţii". Falsa imagine a forţelor naţionale şi
exaltarea orgoliului galic fac ca poporul indus în eroare de „inşelf1tori vîncluţi
Curţii", ca girondinii Brissot, Lcmontey, Girardin, Lacroix, Gom·ion, Dn\Tas
să doreasdt războiul tot atit cit şi duşmanii săi implacabili. Amintind c:-t cu
trei ani in urmr1 îl înfăţişase ca resursa supremă a contran·,·oluţiei, sublinia că
de atunci nu şi-a schimbat sentimentele, ,,rr1zboiul fiind în ochii siii cd mai ,rud
flagel care poate distruge regatul". În plus nepregătirea lui ,·a face ca prima
campanie să se soldeze cu un eşec, indiferent de ,·itejia apftri"ttorilor lilx·rtiiţii.
„Sînt convins că a doua va fi mai puţin dezastruoasft şi că a treia ,·a putea
fi glorioasf1 [ ... ] Dar- încheia profetic ~forat - pentru a smulge duşmanilor
noştri victoria, va trebui să purtfun un război lung şi dezastruos" 10 •
Prin Constituţie, operf1 a burgheziei bogate şi nobilimii liberale, pororul

în sens social trebuie să răminf1 pasiv, fără iniţiati,·f1 în ,·iaţa publidt. 1-{,ali-
tatca revoluţionară a demonstrat, atît în pro\'Încie, cit şi în capitalf1, d ac,·ste
prevederi nu se puteau menţine. :Masele populare intervin tot mai activ şi mai
conştient in administraţie şi viaţa politică. Ele inceard ch:ar sft zăgf1zuiasd1,
atunci cînd este ,·orba de alimente de· primr1 necesitate, una din lil1ertăţik con-
siderate fundamentale de alcătuitorii Constituţiei, libe1 tatea economicii, so1ici-
tînd cu tot mai multf1 energie taxarea mărfurilor şi preţuri maximale, la nive-
lul posibilităţilorlordccumpf1rare. În ace~.tc condiţii se înfoip;i la P.11is o
mişcare popularrL autonomr1, care pretinde participarea la o ,·iaţr1 politică.
şi socialr1 organizată după criterii mai democratice, opun indu-se noilor dispa-
rit;iţi socio-economice dintre bogaţi şi săraci în numck „sfintei cgalit:\ţi"
şi a fratcrnitriţii revoluţionare. Expresie a forţei de şoc a maselor populare
orr1şeneşti, sanchiloţii (lcs sa11s-wlottcs) s-au afirmat în special în cadrul
secţiunilor pariziene, transformind în renume porecla dată in ekrîclere de cei
avuţi, purtători de culottc dori sau culotte de soie. Ei nu pot şi nu trebuie con-
fundaţi cu proletariatul modern, ci sînt reprezentanţii unui fd de „stare a
patra", ncrecunoscutrt oficial, în rîndurile lor numărindu-se atît clemente
mic burgheze, ca mici prăvf1liaşi sau meseriaşi, cit şi lucrrttori calificaţi sau nu
şi alte elemente populare. Liantul principal îl rcprezintr1 lupta revoluţionară
pentru răsturnarea aristocraţiei şi a monarhici, apoi a marii burghezii şi
pentru aprtrarea cuceririlor revoluţiei. în sprijinul dtrora cautrt să impună
forme ale democraţiei directe, de unde participarea m„1 sivii la manifestaţiile
cu caracter insurecţional. Sanchiloţii pătrund în cluburi sau societăţi popu-
lare şi contribuie la ştergerea deosebirilor intre cetr1ţenii activi şi pasivi, la
radicalizarea Hevoluţieî. Ca semn revoluţionar adoptă un fel de dciuliţrt de
lină roşie, amintind de boneta frigiană. purtată în antichitate de sclavii eli-
beraţi, şi rozctr1 tricoloră. Ca armament au cîtcodată sabie sau puşcft, dar mai
ales suliţr1. Aceastr1 armft antică reactivată modern, purtind în vîrfnl e1 o
bonetrt frigiană, va deveni la un moment dat simbol al Revoluţiei.
10 ~farat, Tcxles choisis, Paris 1950, p. _56-61.
!19
Spirit lucid, primarul Petion sesiza această ruptud intre burghezie ş1
masele ropulare pariziene, într-o cunoscută scrisoare <lin februarie 1792
cfttre Buzot. Burghezia - spunea el - ,.se crede la acelaşi nivel cu nobilimea
care o dispreţuieşte şi care nu aştcaptft dccit momentul favorabil ca sr1 o
umilească [ ... ] Cit priveşte poporul, e iritat împotri,·a burgheziei, se in<lig-
nea7,ă de ingratitudinea ei şi îi aminteşte serviciile pe care i le-a făcut, îi amin-
teşte că erau toţi fraţi în frumoasele zile ale libertăţii [ ... ] Burghezia şi poporul
unit au făcut Revoluţia. Numai reunirea lor o poate păstra". Iar Robespierre,
considerînd poporul „singurul sprijin al libertrtţii", propunea să fie ascultat
glasul maselor populare de la ţară, iar cele de la oraş sr1 fie înarmate cu suliţe,
,,acea-;tă armă într-un fel sfinţită". În aceste împrejurftri se plasează apropierea
dintre ~forat şi Robespierre. La începutul lui aprilie începe sf1 ~e vor hcasd't de
un nou curent mai democratic. Denumirea de „montaniarzi" va fi consacratr1
prin locul mai înalt ocupat de deputaţii noii grupări în curs de constituire, în
viitoarea Convenţie naţionalft. Dar ~forat salută şi încurajează pe iacobinii
din Marsilia care organizaseră in martie expediţii punitive înarmate împotriva
unor centre ale „moderaţilor" şi ale contrarevoluţiei meridionale, în vreme ce
Robcspierre nu acceptă încă erezia faţl de liberalismul economic al taxării mrtr-
furilor şi se pronunţă pentru respectarea legalităţii constituţionale, în lupta
pentru drepturile poporului. De aici şi titlul ziarului său, apărut la 19 mai
1792, ,.Defenseur de la Constitution". Artic-Jlul program intitulat Exposilion
de ,~s principes demonstra totuşi, în pofida unor mijloace diferite faţă de cele
propuse de „L'Ami du peuplc" al lui ~farat, crt se urmărea în fond un scop
general comun, acela al înlăturrtrii primejdiei dictaturii lui Lafayctte, fie şi
sub mască republicană, precum şi a celei pe care o putea aduce extinderea
cxccsivf1 a puterii regale şi orientarea spre „un fel de g-uvernămînt aristocratic".
,.Prefer o adunare reprezentativă populară şi cetf1ţeni liberi şi respectaţi cu
un rege - afirma Robcspicrrc - decît un popor robit şi înjosit, sub biciul
unui senat aristocratic şi al unui dictator. Nu-mi place Cromwell mai mult
decît Carol I". Aluzia la revoluţia care avusese loc cu un secol şi jumf1tate
înainte în Anglia este evidentft. Adversarii lui Hobcspicrre ca şi aceia ai lui
~Iarat includeau şi pe Brissot, Condorcct şi prietenii lor, consideraţi „pretinşi
patrioţi". Nuc momentul sr1 se pună problema schimbării fo1mei de stat care
ar însîngera Franţa, frur1 a contribui la lărgirea suveranităţii naţionale şi a
egalităţii civile şi politice. i,i amintind de fermitatea cu care a apărat in
Adunarea constituantă drepturile suveranităţii naţionale împotriva „mon-
strului inviolabilităţii", cuvînt care a tulburat minţile majorităţii Adunării
şi care a fost semnalul masacrului din 17 iulie 1791 împotriva unor cetăţeni a căror
singură crimă era aceea de a-şi fi exercitat în mod legal dreptul de petiţionare
consacrat de legi constituţionale, făcea vino\"aţi de această dare înapoi a
Revoluţiei pe Lafayette şi pe Brissot. Intrigilor lor, Robespierre le opunea
un program politic în apărarea Constituţiei care „să forţeze regalitatea să
meargă pc cărarea pe care voinţa suveranului [cu alte cm·inte a naţiunii suve-
rane] i-a trasat-o sau să ducă pe nesimţite şi fără zdruncinări la epoca în care
opinia publică, clarificată în timp sau prin crimele tiraniei, va putea să se
pronunţe asupra celei mai bune forme de guvcrnămînt, care convine intereselor
naţiunii". _
Fărf1 îndoialr1 că articolul lui Robespicrre purta amprenta momentului
în care a fost scris şi publicat. La 20 aprilie, aproape în unanimitate, Adunarea
legislativă votase declaraţia de război adresată lui Francisc al II-lea, ca rege al
Boem.ici şi al Ungariei,! deoarece nu fusese inert încoronat ca împărat. Apelul
hii°R."obespierre la folosirea căii legale pentru canalizarea nemulţumirilor sau
111
la păstrarea şi consolidarea regimului constituţional, avea desigur şi un scop
patriotic. Chiar dacă autorul lui continua sr1 rămînr1 sceptic în cc priYeşte re-
zultatul războiului provocat de adversarii săi politici.
Am subliniat la timpul potrivit realismul lucid al lui Robespierre şi a.l lui
Marat în această problem:\.. El avea în vedere nu numai situaţia din ţară,
vizînd nu mai puţin pe aceea din armata franceză.
Izbucnirea revoluţiei dusese în mod firesc la dezorganizarea vechii armate
regale. Dacă ofiţerii superiori erau aleşi în exclusivitate dintre nobili, şi marea
majoritate a celorlalţi aparţinea nobilimii de spadă mici sau mijlocii, ostaşii
nu puteau ajunge mai sus de posturile de subofiţeri. Ei erau recrutaţi după un
sistem învechit, nu odată dintre oameni fără căpătii. Adunarea constituantă
n-a modificat modul de recrutare a trupei, dar a introdus completarea prin
concurs a posturilor ofiţereşti superioare şi chiar avansarea unor subofiţeri
pentru gradele ofiţereşti inferioare. De altfel mai ales în urma emigrărilor
peste hotare, intensificate după tentativa de fugă a regelui, numărul celor
nouri mii de ofiţeri de origine nobilă scăzuse la mai puţin de două treimi.
Suspiciunea şi chiar duşmănia caracterizau adesea raporturile dintre ofiţeri şi
trupă sau dintre cadrele ofiţereşti vechi şi noi. Fiecare regiment arc în frunte
şi un comitet de ostaşi; într-un asemenea cadru a fost pregătitr1 o răscoală în
regimentul Royal Champagne. La Strasbourg, şapte regimente reprezentate
fiecare prin trei delegaţi au format un congres militar. In momentul în care
Adunarea constituantă îşi încheia lucrările, rapoarte alarmante constatau cr1
Luclmer, Rochambeau şi alţi generali nu mai răspund de nimic. Regimentul
din Auvergne şi-a alungat ofiţerii şi nu mai ascultr1 de nimeni. Al doilea bata-
lion din Beaume e pc punctul de a incendia oraşul Arras. în acelaşi timp,
ostaşii sint nemulţumiţi fie de hrana proastă, fie de pedepsele nedrepte şi umili-
toare, nu întotdeauna înlr1turatc de noul cod militar, fie din alte motive. Tot
mai numerosi trimisi ai acestora vor să pătrundă la ministrul de război sau in
Adunarea n;1ţională. Aceastr1 campanie de petiţii e încurajatt1 şi de partici-
parea soldaţilor la activitatea cluburilor. Se înmulţesc dezertările şi după
fuga regelui efectivele se completează cu unitf1ţi de voluntari.
Alături de trupele de linie au luat fiinţă, datorită Revoluţiei, unităţile
de ordine ale gărzilor naţionale, cu rolul de a sprijini municipalităţile şi în
general administraţia internă. Uneori ele participă la reprimarea unor revolte
locale, alteori la apărarea unor convoaie de aprovizionare sau a unor pieţe,
împotriva celor care doresc să impună taxarea mărfurilor de primă necesitate.
Desigur pregătirea lor militară e inferioară, ca şi armamentul. De unde unele
resentimente faţă de truprle de linie. Au fost cazuri cînd guarzii naţionali
au devenit clement de dezordine. Pătrunderea insft în rindurilc gărzii na-
ţionale a cetăţenilor pasivi a Î!lsemnat în general o infuzie de patriotism şi
spirit revoluţionar.
Armamentul Franţei revoluţionare nu era inferior în general celui a.l
armatelor puterilor vecine. Uneori îl depăşeşte chiar calitativ, cum este cazul
puştii tip 1777 sau tunului tip Gribeauval. Dar el este cu totul insuficient,
mai ales dacă ţinem scama şi de unităţile de voluntari. Încercarea de a suplini
această deficienţă prin utilizarea suliţei a trebuit să se mărginească, în cele din
urmă, numai la unităţile cu rosturi de ordine internă.
La insuficienţa armamentului se adăugau, cum am văzut, indisciplina
sau nepregătirea trupelor, dezorganizarea sau lipsa de unitate. La 6 mai,
Lafayette scria ministrului de război : ,,Nu pot concepe cum de s-a declarat
războiul fără a fi gata cu nimic".
De altfel primele contacte cu inamicul sînt dezamăgitoare.
112
Războiul fuse-se conceput din partea guvernului francez mai ales ca un
conflict politic. E adevărat că Anglia respinsese avansurile trimisului francez
Tallc-yrand 11 , iar Prusia sau Imperiul otoman au respins tradiţionala coaliţie
antiaustriad"1. În neme ce din partea Spaniei sau Suediei, unde Gustav al
Ill-ka, adversarul înverşunat al Revoluţiei fusese asasinat de nobili, nu se
putea cl'rc decit stt rămînă neutre. Dar Brissot şi ministrul de externe Du-
mouriez îşi puneau în primul rînd speranţa în organizarea oficialtt a difuz;1rii
propagandei revoluţionare în Belgia, Olanda, Germania, Elveţia sau Savoia.
S-,i.u constituit şi legiuni străine din emigranţi. Totul părea pregătit pcntrn ca
francezii să fie primiţi ca eliberatori. în plus Dumouriez, ţinînd seama de
cxyicrienţa sa de comandant militar, se însărcinase şi cu planul campaniei.
El prevedea o ofrnsiv;t rapidă pe patru coloane, plecînd la 29 aprilie din Furnes,
Lilll', (;iwt şi Yallenciennes şi punînd în mişcare mai mult de 50 OOO ~e oameni,
care urmau sr1 străpungrt o perdea de numai 30 OOO de soldaţi, întmsr1 de la
Marca ~ordului pînă în Lorena. Această străpungere neaşteptată ar fi permis
ral icre a popoarelor din Tă rile <le Jos. Dar la primele contacte cu inamicul,
deşi awau superioritatea numcrid"t, generalii Biron şi Dillon, care aveau mi-
siunea sr1 ocupe Mons şi Tournai, ordonă retragerea, neîncrezători în trupele
lor. La rindul lor acestea intră în debandadă considerîndu-se trădate. Ucis de
proprii sr1i soldaţi, generalul Dillon a fost ars pc un mare rug ridicat de aceştia,
în piaţa oraşului Lilk. Pe toată linia frontului numai generalul Custinc ob-
ţine un succes, ckterminîndu-i pe austrieci să evacueze Ponentruy. În fond,
cei trei comandanţi de armate, Lafayette, Rochambeau şi Luckner preferau
defensiva sau expectativa. Ei arundt toată responsabilitatea asupra indisci-
pli1wi trupelor şi asupra guvernului prea tolerant. Nu fusescr;t sărbătoriţi la
15 aprilie militarii elwţieni din regimentul implicat în tulburr1rile de la
Nancy, amnistiaţi cu ocazia proclamării Constituţiei? Sărbătorire în care
Lafavettc ,Tdca 1111 afront direct. Cu toate că s-au luat măsuri de urmărire
împ(;triva lui Marat, care îndemnase pe soldaţi să scape de generalii lor, şi
impo1.ri,·a ucigaşilor lui Dillon, comandanţii armatei au declarat la 18 mai dt
nu rot îndeplini ordinele de ofensh·ă, sfătuind pe rege sr1 închieie imediat pace.
La nepn·gătirea trupelor, pe care Dumouriez le vedea exersîndu-sc luptînd, se
adăuga incapacitatea comandanţilor. Dar şi trădarea unora din ei. Astfel
Lafayctte trimisese fostului ambasador austriac Mercy Argenteau, cu o zi
inainte de întrunirea comandanţilor de armată de la Valenciennes, un emisar
care sr1 propună inamicului oprirea operaţiunilor militare pentru a-i permite
sr1 mearg;1 cu tru1xlc sale asupra Parisului. Atacurile democraţilor în frunte cu
Marat sau Hohespierre îşi primeau confirmarea. Motivele încetării oricăror
trntati,·e de ofensivă (după ocuparea oraşului Courtrai, Luckner l-a evacuat
imediat) erau deci în primul rînd de ordin politic. Inactivitatea prelungită
încurajează clezC'rtările. Pe lîngă tot mai numeroase cadre ofiţereşti, în mai au
trecut la duşmani trei regimente întregi.
La Paris brurnidilc cad nu numai asupra generalilor, în frunte cu Lafa-
yttL-. ci, pc drept cuvînt, asupra regelui şi reginei. Se vorbeşte chiar de un
„comitet austriac", deci în solda inamicului, care i-ar sfătui si de care n-ar fi
străin nici triumviratul. Cunoscute fiind raporturile lor cu faycttiştii, Brissot
şi girordinii cautr1 s;1 3c discul pe, ridicîndu-sc deasupra oricăror acuze de
tddarc, prin asocierea la denunţarea de dttrc democraţia presupusului comitet
austriac. Profitind de îngrijiorarea Adunftrii lcgislati,·e în faţa agravruii situa-
11 Totnşi 111isi111wa lui Tallc:yra11<l la Londra din ianuarie 1792 ar fi influenţat Anglia
intîr,iill(\ cu un an intran•a t'i în război. Cf. E. Tarlc, Talleyrand, cd. II, Mosco•,a, f.a., p. 5.
-113
ţici; ei sprijină votarea a trei decrete violente: la 27 mai, pmtru depo1 t:nea
preoţilor refractari; la 29 mai, licenţierea gărzii regale fom1atft în special -din
aristocraţi; la 8 iunie, formarea lîngă Paris a unei tabere de 20 OOO de federaţi.
Opunind veto-ul său la primul şi cel de al treilea, regele se resemnează ~ă-şi
licenţieze garda, dar concediază în acelaşi timp guvernul de orientare girondină.
În noua formaţie a Cabinetului regal intră din nou feuillanţi constituţionali_
Lafayette s-a apropiat definitiv de triumviri şi în Adunarea legislativă se cite-
şte o scrisoare ameninţătoare, pe care generalul a trimis-o din tabăra de Ia
Maubeuge, la 16 iunie, aruncîndu-i Adunării învinuiri ca un dictator. Pentru
a-l scăpa din încurcătură, prietenii politici caută să prezinte scrisoarea ca folsi"t,
Douăsprezece zile mai tîrziu, chiar Lafayette se năpusteşte în mijlocul Adun:t-
rii pentru a susţine autenticitatea unei corespondenţe prin care ceruse dc::-fiin-
ţarca cluburilor şi încetarea apariţiei presei democrate, considerînd că acestea
îndeamnă poporul la răscoală. Atacul era revigorat vaticinar şi argumrntat
prin noile evenimente. Impunerea din partea unui conducător de armată
a unor asemenea măsuri restrictive face efectul pronunciamentului unui
Cromwell. Se cere arestarea imediată a generalului dezertor de la hotarele
ţării, care în loc să-şi facă datoria pc cîmpul de luptft, wnca în Capitală st! dea
lecţii Legislativei. Acestei cereri din extrema stingă a Adunării nu i si. dă
însă .urmare, datoritft intervenţiei unuia dintre partizanii lui Lafayctte. Ieşit
din la Salle du Manege, Lafayette se strecoară la Tuilcries, pentru a dez\"{tlui
regelui adevărata pricină a sosirii sale în Capitală: un plan de evadare a familiei
regale, care aduce aminte de acela al lui Bouille. Deoarece legea permite
regelui şi familiei sale libertate de mişcare pînft la o anumită distanţ;t de Paris,
iar pe acca5tft rază. se află castelul din Compiegne, la o dată convertită de co-
mun acord, Lafayette ar putea salva pc monarh şi familia sa de la acest punct
de întîlnire, apn,piindu-se cu cele mai bune trupe, conflictul de la graniţ;-, ~,-ar
putea stinge şi Ludovic al XVl-lea s-ar putea reîntoarce îm·ingător în Capitală,
recîştigînd încrederea şi dragostea poporului său. Regele a refuzat, dup:'t ezi-
tări, _la îndemnul reginei, care ar fi declarat că preferă pieirea ckcît scăr,nca
prin Lafayettc. După o ultimă încercare deznădăjduită de a pune la cale
salvarea regelui prin răpirea famili~i regale cu ajutorul vechilor partizani clin
garda naţională, care nu răspund în,ă la apel, Lafayctte părăseşte Pa!Î!-ul
într-un moment în care Adunarea legislativă asigură din nou imunitatea lui
Ludovic al XVI-lea. La puţin timp dt11Jă revenirea sa la Metz, unde îşi :1Yca,
ca şi Bouille, cartierul său general, Lafayctte arestează şi întcmniţeazft la Scdan
fărft judecată, pc cei trei comisari din partea Legislativei, wniţi să-i pn;1ă
anumite întrebări. La 19 august dă de ştire armatei că regele a fost arcsL,t .şi
luîndu-şi asupra sa întreaga răspundere a încarcerării deputaţilor din P,nis,
penţru ca vina să nu cadă asupra Consiliului municipal din Sedan, trece fron-
tier;:i.. în Belgia, împreunft cu Alexandre Lameth, contele de La tour ~Iau buug
şi cu alţi 20 de ofiţeri, în bună parte camarazi din Războiul pentru indqwnd,nţă
din America. Întemniţat în Prusia, apoi în Austria, el va putea ieşi din închi-
soare de-abia 5 ani mai tîrziu, cu sprijinul ambasadorului Statelor l-nit(: la
Vic_ri~, guvernatorul Morris, care ocupase acelaşi post la Paris la încerntul
Revoluţiei, al preşedintelui Directoratului Republicii Franceze, Li.Lare
Carnot, şi al generalului victorios, Napoleon Bonaparte, care şi-a putnt ·im-
pu:rw condiţiile sale.
· ···Arestarea regelui an1sese ca preludiu manifestaţia populară din 20 iunie
1792. Era aniwrsarea jurămîntului din la Salle du Jcu de paume şi Sl' împ/nca
un an ele la fuga de la Varennes. Ameninţarea punerii în aplicare a progra-
mului stabilit de comun acord de către Curte şi triumviri, în colaborare cu
114
faye(tiştii şi generalii de la frontieră, pregfttită prin concedierea miniştrilor
pat~ioţi, program care îşi propunea să lovească mortal Clubul iacobin, să întă
reasc;f1 puterea monarhului prin revizuirea Constituţiei, încheind războiul
prinţr~un compromis cu inamicul, la care se adăuga veto-ul regal la două
decrete ale Adunării legislative au făcut pe girondini şi pc prietenii lor, ca
Jeromţ Petion, primarul Parisului, să încurajeze în mod tacit desfrtşurarea
manifestaţiei înarmate a poporului parizian şi a gărzii naţionale, pentru a inti-
mida Adunarea naţională şi Palatul. Canalizarea energiei populare cu ajutorul
gărzii. naţionale urma într-un fel modelul manifestaţiei din octombrie 1789
de la Versailles. Ue data aceasta fără participarea comandanţilor acesteia, cu
excepţia lui Santcrrc, bogatul berar din cartierul Saint Antoine, şef de bata-
lion. Sub conducerea acestuia, masele înarmate din cartierul său şi din car-
tirrul Saint Marceau, precum şi mulţimea care s-a adăugat pc parcurs, pătrund
în sala Adunării legislative, ;într-un cortegiu care a defilat o orft şi jumr1tatc şi a
depus o petiţie care a fost citită la tribunft. Ucclarind că nu doresc dccît ceea ce
corespunde Constituţiei, petiţionarii cereau „ca regele sft nu aibe altri voinţă
decît aceea a legii. Libertatea nu poate fi suspendată". În schimb, regele era
ameninţat cu suspendarea, dad nu acţionează în direcţia voinţei unui popor
de 25 OOO OOO. ,,Dacă din menajament, noi îl menţinem în postul său, c cu
condiţia că-l va folosi în mod constituţional; dacă se îndcpărteazft de aceasta,
el nu mai c nimic pentru poporul francez". Parisul tot c în picioare, sîngek va
curge, dad planurile conspiratorilor nu vor fi dejucat,,. Iar dacă inactivitatea
arm~.telor „derivă din puterea executivă, ca să fie nimicitri". Preşedintele
şedinţei, invitînd pc petiţionari la respectul legii a răspuns c;i Adunarea va şti
să reprime crimele conspiratorilor. :Manifestanţii s-au retras satisfr1cuţi. O altă
part(dintre ci forţa în acest timp porţile palatului Tuilcrics. Ei se bucură
de concursul gărzilor naţionale însărcinate cu paza acestuia, pritrunzirnl în
aparţamentelc regale. La lovitura de secure dată uşii uneia dintre camere,
după cum relata gazeta „R<~volutions de Paris" - Ludovic al XVI-lea a des-
chis el însuşi, strigînd Trăiască naţiunea!, rotindu-şi pălăria deasupra capului,
în se_riin de salut. Regele se afla atunci cu ciţiva preoţi, dintre care mai mulţi
îmbrr1caţi în alb; ei au dispărut imediat, la vederea poporului. El s-a dus apoi
să se aşeze pe o banchetă înaltri, lingă pervazul unei ferestre care da în curtea
cca 'mare, înconjurat <le cinci sau şase guarzi naţionali. Ar fi trebuit să fie aici
un Tcniers sau un Callot ca să picteze după natură ceea cc s-a petrecut. Într-o
clipri salonul a fost plin de oari1cni din popor înarmaţi cu suliţe, coase, furci,
cosoare, ciomcge împodobite cu cuţite, ferestraie etc. În mijlocul acestui dis-
pozitiv cu armament improvizat erau plasate tablele cu Drepturile omului,
redutabila armă ideologică a Revoluţiei <lispusri faţr1 în faţft cu regele, puţin
obişiniit cu un asemenea spectacol. Cetăţenii se înghesuiau înaintea lui. ,.Sanc-
ţionaţi decretele!" îi strigau din toate părţile. << Rechemaţi pc miniştrii patri-
oţi! -Alungaţi pc preoţii dumneavoastră! Alegeţi între Coblentz şi Paris!,>.
Regele, întinzînd mîna unora, îşi agita pălăria pentru a satisface pc alţii, dar
frăinîntarea , zgomotul nu permiteau si'1 fie auzit. zrnind o bonetă roşie în
mîinile unuia dintre cei care-l înconjurau, i-a cerut-o şi a pus-o pc cap. Nu
se p~atc reda efectul produs asupra tuturor spectatorilor la vederea acestei
bonete pc capul regelui. Nu va întîrzia, de altfel, să se răspîndcasdt în toată
Eurc:iim o caricatură care îl va reprezenta pe Ludovic al X VI-lea cu burta mare,
nepu'ţincios, fărr1 prestigiu, împodobit cu boneta roşie şi bind chiar o sticlr1 în
sruiăfotca sanchiloţilor, care strigă: ,.Regele bea! Regele a băut! ... El are
boneta libcrtr1ţii pc cap; dadt _ar putea sr1 o aibă în inimă!". Manifestanţii au
trecut vreme de mai multe orc prin faţa regelui, apoi şi a rC'ginei şi a prinţului
moştenitor. Girondinii Isnard, Vergniaud şi" alţi deputaţi au wnit alături de
Ludovic al XVI-lca ca srt-1 protejeze. La ora opt seara totul reintra în ordine.
Bonomia şi sîngele rC'cc ale lui Ludovic al XVI-lea salvaseră situaţia. Poporul
s-a retras mulţumit şi com·ins dl, avcrtizîndu-1, şi-a recîştigat regele. Dar regele
n-a cedat în cc priveşte rechemarea miniştrilor şi sancţionarea dccretclm·, că
rora le opusese veto-ul său. Sprijinitorii lui au prins din nou curaj. · Jerome
Petion a fost suspendat din funcţia de primar al Parisului, ca şi Manud, pro-
curorul Comunei. O petiţie acoperită de 20 OOO de semnături, autentificat;1
şi depusft la notariat de Dupont de Nemours, precum -;;i un mare număr de
autorităţi departamentale au protestat împotriva insultrtrii majestăţii regale.
Pîn{t şi stînga din Adunarea legislativă a dezavuat oficial manifestaţia din 20
iunie, cu violarea reşedinţei regale. Monarhiştii se simt încurajaţi şi de în-
drăzneţul demers personal al lui Lafayctte din 28 iunie înaintea Adunării
kgislative. Am amintit cft acesta ceruse în numele soldaţilor de sub comanda
sa m;1suri împotriva duhurilor şi în special a iacobinilor. Adăugăm că el
solicita şi urmfirirea autorilor „atentatului" din 20 iunie. Dar niciuna dintre
secţiunile pariziene n-a dezavuat acţiunea popular;t din acea zi şi Adunarea
LegislatÎ\·;t a ridicat, la 13 iulie, suspcndarC'a lui I>etion şi :Manuel, decret pc
can· regele a trebuit s;t-1 sancţioncze.1
De fapt, aflindu-se la 2 iulie dl armata de nord bătea în retragere spre
Lilk şi Valenciennes, temerile exprimate în petiţia din 20 iunie p{trcau con-
firmate. Faimoasa sccn;t care a a \':I t Io~ la 7 iulie în Adunare, cînd la propun-
nerea episcopului constituţional Lamourctte, deputat al departamentului
l{h6ne et Loirc, s-a hot;trît fraternizarea gcncralrt în numele apărării Constitu-
ţiei (.,k haiser Lamourette"}. scenă la care a participat şi regele, nu trebuie_srl
induc{t i11 eroare. Afectată de veto-ul regal, la 2 iulie Adunarea decretase,
în pofida acestuia, autorizarea delegaţilor gărzii naţionale din departamente
s{1 se constituie în tabăr;t militară sub zidurile Parisului, pentru a asista la
.,jur{nnintul frdcrati,· " din ziua de 14 iulie. înspăimîntat de această îndrăz
nealrt, regele şi-a dat în sfirşit aprobarea sa, consfinţind astfel o mftsură ilegal
aplicau.
Dar Adunarea legislativă nu s-a mulţumit cu atît. Ea proclamă la
11 iulie „patria în pericol". Departamentele, districtele, municipalităţile,
dar şi toţi cctrlţcnii în stare să poarte arme, erau puşi „în stare de activitate
pcnnanentft". Armele şi muniţiile trebuiau declarate sub ameninţarea cu în-
chisoarea, pentru a putea fi rechiziţionate la nevoie. O marc campanie de re-
crutare a voluntarilor reunea g;trzile naţionale în capitala districtului, pentru
desemnarea acestora. Ceea cc pune în mişcare întreaga Franţă, antrenîncl
şi lumC'a ruraHt.
Prin proclamaţia constituţională chcmînd naţiunea la arme p~ntru
apiirarca patriei în pericol, poporul francez afla, cum arăta Robcspicrrc în
discursul rostit la Clubul iacobin în ziua de 11 iulie 1792, că nu poate conta
decît pc el însuşi şi, indirect,!t:ă regele a dezertat ele la misiunea pc care o avea
de apărător al Franţei. Franţa se va sa!Ya tocmai pentru că regele n-a putut şi
nici n-a vrut s-o salveze. Prin decretul din 25 iulie, Adunarea legislath·rt
prescria secţiunilor pariziene starea de permanenţă, avînd în vedere desigur
nu numai sprijinirea frontului, ci şi organizarea patrioţilor contra trădărilor
puterii exccuti,·c. Încă din 11 iulie, cînd un cortegiu militar purtînd un.drapel
cu inscripţia „la patrie C'n danger" traversase demonstrativ Parisul, se deschi-
sescră centre de înrolare a voluntarilor, repede asaltate de tineretul patriot.
Numai pînr1 la 14 iulie se înscriseseră peste 4 OOO de persoane.
116
Aniversarea dt<lerii Bastiliei a fost siirLătoritft printr-o marc manifes-
tare cu participarea miilor de federaţi convocaţi ad-hoc din rîndnrilc gărzilor
naţiouale de pc tot întinsul ţrtrii. Ea s-a distins între altek nu numai printr-un
înflăcăn1t clan patriotic, ci şi prin afirmarea intransigenţei revoluţionare. 1n
cadrul serbării s-a dat foc unui arbore îndircat cu toate însemnele \·echiului
regim. Regele a asistat, se spune, ca prostit la această manifestare.
l,a 30 iulie intra în Paris batalionul de voluntari din garda naţională
care plecase de la ~larsilia la 2 iulie, pentru a răspundl" hotăririi luate de muni-
cipalitatea locală la 29 iunie, privind organizarea în primele zile ale lunii urmă
toare a unui marş spre Cai:,italft a 500 <le tineri marsiliezi, .,bine înzestraţi cu
patriotism, cu forţft, curaj, cu arme, bagaje şi muniţii". ;\lăsura contribuia la
pune1·ea in aplicarl" a decretului privind constituirea taberei federaţilor, în-
dreptată împotriva conspiraţiei regaliste şi a primejdiei externe. Accastr1
primejdie creştea prin intrarea Prusiei în război.
Cei cinci sute de federaţi din Marsilia au străbătut intrcaga valt' a
Ronului şi departamentele dintre Lyon şi Paris, in acordurile războinice ale
imnului compus de tînărul căpitan Houget de Lisle pentru armata Rinului,
Chant de guerre pour l'Armee de Rhin. Lansat de acesta la Strasbourg, el
capătă o nouă forţrt de penetraţie prin încetăţenirea la Marsilia. În dn1m
imnul marsilezilor sau cum va deveni cunoscut La M arseillaise a crescut cu
strofa: .,Nous cntrcrons dans la carriere". Tinerii luptători - scria gazeta
„Chronique de Paris" 12 - vin în Capitală după ce „au ff1cut să se audă
această arie războinică în toate satele pc care le-au traversat, si acesti noi
barzi au inspirat astfel la tarft sentimente civice si rftzboinic~". C~i care
reprezentau Revoluţia în ma1'.ş nu numai ca prczenţrt fizică, dar şi prin mobili-
zatorul apel al Marseiezei au stîrnit entuziasmul odată cu intrarea în oraş.
Defilînd prin cartierul muncitoresc Saint Antoine, ei fraternizeazft cu foştii
voluntari de la 14 iulie 1789 şi cu batalionul de gardă naţională condus de
Santerre, care îi invită la un banchet patriotic în Champs Elysees. ,.Ce frumos
şi mişdttor spectacol, observa un contemporan. Eroii din sud reuniţi cu in-
vingătorii Bastiliei ca să aducă omagiu virtuţii. Bravul Santerre, în fruntea
oamenilor de la 14 iulie, deschidea coloana în marş. Suliţele şi puştile, mînuite
împreună, reaminteau epocile memorabile ale Revoluţiei. Veneau apoi
marsiliezii, precedaţi <le tunurile lor şi urmaţi de căruţe şi echipaje. Ar fi
imposibil să redai expresia sentimentelor tuturor cetăţenilor în nenic ce
defila acest cortegiu; lacrimile curgeau <lin ochii tuturor. Acrul r[1sm1a de
strigătele „Trăiascii naţiunea, Trăiască libertatea!" 13 •
Cu cinci zile înainte intrase în Paris o companie <le federaţi din Brest.
Pentru a-i onora şi pc unii şi pe alţii secţiunea de la Theâtre Frarn;:ais a luat
numele de secţiunea Marsiliei, iar secţiunea de la Gobelins pe aceea de secţia
Finisterului. Sigur că acestea nu erau singurele unitr1ţi de voluntari din
provincie. O scrisoare a primarului Petion citită în şedinţa din 18 iulie a
Adunării legislative anunţa un total de 2 960 federaţi înscrişi la municipali-
tatea din Paris. Dar federaţii din Marsilia s-au dovedit cei mai activi şi
hotărîţi.
Trebuie spus că iacobinii an acordat o atenţie deosebită noilor veniţi.
lncă de la 11 iulie s-au rezervat federaţilor tribune speciale la Club şi repre-
zentanţii din Toulon erau primiţi cu aplauze. La indoctrinarea voluntarilor a
u. ,.Chronique lic Paris", 29 inlic 1792.

13 Din păcate la banchetul din Champs Elisecs spiritele s-au inficrbîntat datorită găr
zilor de tendinţă fayetti:,tă şi fraterniza.rea a degenerat în confruntare soldată cu victime.
117
contribuit activ Robcspicrrc. Cel care saluta în ci la 11 iulie pc „apăi·ătorii
libertăţii" din 83 de departamente, satisfăcut c";t „atîtea atentate au deşteptat
în sfîrşit naţiunea", le atrăgea atenţia că misiunea lor nu era aceea dc'a da
un simplu spectacol, ci „de a salva statul". El prezenta ca duşmani ai acestuia
şi ai naţiunii nu numai pe Lafayette, ci şi· pc Ludovic al XVI-lea. ,,Să nu
prestăm jurămîntul decît patriei şi nouă înşine - îndemna Robespierre..:.:... în
mîinile regelui. nemuritor al r,aturii, care ne-a creat pentru libertate -şi care
pedepseşte pc opresori". Sfatul a găsit ecou imediat şi reluat de alţi vorbitori
iacobini în şedinţa din 13 iulie a fost pus în aplicare cu prilejul celei de-a treia
serbări a federaţiei, cînd pe Cimpul lui .Marte s-a strigat numai „Trăiască
natiunea".
· în planul lui Robespierre, acesta trebuia să fie insă numai începutul.
Ideile şi contribuţia penei sale sînt evidente în redactarea violentei -petiţii
adresate de federaţi la 17 iunie Adunării legislative. Prin ea se cerea un coman-
dament suprem pentru salvarea statului, suspendarea regelui şi punerea sub
acuzare a lui Lafayette pentru trădarea naţiunii franceze. E drept că petiţia
nu cerea desfiintarea monarhiei, asa cum făcuseră în sedinta din 13 iulie a
Clubului iacobin' Carra şi Billaud Varenne. Prin aceast~ se ~ăutase nu numai
concilierea punctelor de vedere din cadrul Clubului şi al federaţilor. Trebuia
să nu se trezească mai ales susceptibilităţile celui mai înalt for constituţional
al ţării, căruia i se adresau petiţionarii. Şi aşa lectura adresei lor a provocat
vii dezbateri. Dacă „vreo 20 ele membri şi toate tribunele au aplaudat''., cum
consemncazft procesul verbal al şedinţei Adunării legislative, s-a respins pro-,
punerea ca aceasta srl fie trimisă Comisiei extraordinare înfiinţată pentru
cercetarea nemulţumirilor şi s-a trecut la ordinea de zi.
Dar nici conducătorii federaţilor, nici sprijinitorii lor iacobini nu s-au
descurajat. Comitetul central al federaţilor prezenta in şedinţa din 20 iulie a
Clubului iacobin o adresă dtre toţi francezii, care justifica nerespectarea
dispoziţiei Adunării privind dcsfiinţarl?a talierci de sub zidurile Parisului prin
necesitatea combaterii „unei Curţi perfide, unei coaliţii de practicieni inso-
lenţi". Federaţii jud să rămină neclintiţi la postul lor, orice s-ar intîmpla:
.,Nous devans vaincre on mourir''.
În cadrul numeroaselor petiţii trimise Adun;,_rii legislative dupft 20 iunie
de către municipalitrlţi din toată ţara, cu propuneri de soluţii pentru re-
zolvarea crizei puterii executive şi salvarea ţării, s-a cerut legislatorilor su-
premi, ca de pildă în petiţia semnată ele 61 de „cetăţeni liberi" din oraşul
Seurre (Câte d'or), să transforme Adunarea lor în Convenţia naţională „pentru
a schimba sau modifica Constituţia numai în ce priveşte puterea executivă",
Fiindcă naţiunea nu doreşte să reia „lanţurile pc care le-a rupt" şi deoarece
organizarea actuală poate duce la prăbuşirea generală, puterea executivă
fiind „un adevărat monstru politic, cu un corp al cărui cap concepe într-un fel,
şi al cărui braţ acţionează în sens invers". Argumentarea fusese preluată din
petiţia adresată Adunrlrii de cetăţenii din Bourg, departamentul l'Ain, iar
cererea era adresată în virtutea articolului l din capitolul VII al Constituţiei,
care recunoştea poporului dreptul de a schimba şi de a modifica Constituţia.
Prezentînd Adunării legislative la 23 iulie o nourt petiţie, Comitetul
central al federaţiei cerea, şi la îndemnul lui Robespierre, suspendarea regelui
şi convocarea adunărilor primare, în vederea alegerilor, ,,pentru a se cunoaşte
printr-o modalitate imediată şi sigură, dorinţa poporului" şi „a se numi o con-
venţie naţională ca să se pronunţe asupra anumitor articole pretins constitu-
ţionale". Mai mult, Adunarea legislativă era ameninţată, dacă nu se grăbeşte,
cu insurecţia: ,.Dacă veţi da naţiunii o probă de neputinţă, nu-i va rămîne
118
naţ:unii <lecit o posibilitate: aceasta ar fi să-şi desfăşoare întreaga sa putere
şi.::-:,zdrobeasd ca însăşi pe duşmanii săi". Neprimind răspuns, federaţii in-
sistf1 la 3 august printr-o nouă petiţie: ,,Vă cerem un răspuns categoric:_ pU.teţi
să ne· salvaţi, da sau nu? Poporul s--a sculat, el vrea să salveze statul şi pc voi
cu el". Şi fiindcă timorată şi incertă Adunarea legislativă nu lua nici o măsură
în ::;ensul celor solicitate, federaţii, cu rîndurile întărite prin completările ve-
nit(' din toatrt ţara, se pregătesc de insurecţie, organizarea acesteia revenind
unui Directorat secret din rîndurile Comitetului central.
Prin acesta punctul de vedere şi preparativele lor se pun de acord cu cele
ale puternicei mişcări secţionare pariziene şi cu acţiunile Comitetului ei central,
nu de mult ales.
Pc de o parte continuă acţiunile în vederea acordării dreptului de cetă
ţea:1 activ tuturor cetăţenilor care au un domiciliu şi plătesc o cit de mică
contribuţie. La 30 iulie secţiunea de la Teatrul Francez se pronunţă pentru
sufragiul universal în arondismentul său, devansînd cu patru zile decretul
Adi_mării legislative prin care toţi francezii înrolaţi şi participanţi la campanie
primesc dreptul de cetăţeni activi.
în ce priveşte lupta pentru consolidarea şi democratizarea puterii cxc-
cuti,·e, declaraţia secţiunii de la Mauconseil că nu mai recunoaşte pe Ludovic
al XYI-lea ca rege n-a fost un act izolat. La 3 august 1793 primarul Parisului
Pet;on prezenta în şedinţa Adunării legislative o adresă întocmită de comisarii
a 47 din 48 de secţiuni, care nu se mai mulţumesc cu suspendarea mai mult sau
n\ii puţin temporară a lui Ludovic al XVI-lea şi cerea înlăturarea lui. ,,Această
mart.: măsurft odată luată - se spunea în petiţie - deoarece e îndoielnic di
naţiunea ar putea să mai aibă încredere în dinastia actuală, cerem ca miniştrii,
responsabili în mod solidar, numiţi în Adunarea naţională, dar din afara ei,
dup{t legea constituţională, numiţi prin scrutinul oamenilor liberi, cu voce
tan'., să-şi exercite provizoriu puterea executivă, aşteptînd ca voinţa poporu-
lui, suveranul nostru şi al vostru, să fie pronunţată legal într-o Convenţie
naţională, atunci cînd siguranţa statului o va putea permite". Deşi nu se
pro!mnţa cuvintul, calea spre rcpublidt ar fi fost deschisă. Cum era de aşteptat
corpul legislativ a respins această adresă, a cărei prezentare de către Petion
a stirnit rumoare. Dar hotărirea sectiunilor pariziene era luată. Si fiindc:i
Adimarea naţională n-a îndrăznit să' se pronunţe în mod hotărît, 'secţiunea
-Qu:nze-vingt din cartierul muncitoresc Saint Antoine îi acorda pînă la 9 august
un '-lltim termen.
Reprezentînd, cum am văzut, poziţia cea mai realistă în cadrul Clubului
iacobin, Rol>espierre îşi insuşea într-un mare discurs din 1 august şi dădt;a o
forţJ. nouă unor cuvinte de ordine apărute pînă atunci spontan: . căderea re-
geiui, alegerea prin vot universal a unei Convenţii naţionale care să se pro-
nunţe asupra schimbărilor necesare consfinţindu-le. .
La definitivarea obiectivelor mişdrii antimonarhice şi la concretizarea
lor a contribuit nu cu puţin manifestul semnat de ducele de Brunswick, co-
mandantul armatelor aliate, lansat la Coblentz la 26 iulie si cunoscut la Paris
cinci zile mai tîrziu. El răspundea cererii adresate de Maria Antoaneta suvera-
nilor duşmani de a-i intimida pe revoluţionari şi fusese redactat de unul din
francezii de la Cartierul general al prinţului de Conde, comandantul armatei
emigranţilor. Generalul prusian împărţea ameninţări cu moartea celor care
vor indrăzni să se ape1e împotriva invaziei trupelor sale, vizînd în special gărzile
naţionale. Cel mai mic ultragiu adus familiei regale - se spunea în manifosţ -
va avea ca efect „o răzbunare exemplară şi pentru totdeauna memora.bilă,
oraşul_ Paris fiind lăsat pradă unei execuţii militare ~i unei subversiuni
llP
totale". Familia rcgal;t fiind implicam direct, manifestul lui Brunswi.ck a
exasperat pc parizieni şi poporul francez împotriva ei şi a duşmanului trufaş.
La aceasta contribuia şi iminenţa invaziei teritoriului naţional.
In acest timp girondinii au căutat s;t se foloscasd de evenimente pentru
a reveni la putere. Cind Robespierre face apel la unirea tuturor forţelor demo-
cratice, a întregului popor împotriva pericolului iminent şi pentru salvarea
patriei, asocierea lui Brissot la acest apel nu era întru totul sinccrrt. O dove-
deşte şi faptul că <lupi ce Vergniaud rostise la 3 iulie un ,·chcmcnt discurs
împotriva regelui şi a miniştrilor s.:"ti, acuzaţi de trădare, odată cu demisia
miniştrilor fcuillanţi, girondinii îşi schimbă punctul de vedere. Ei duc tratative
secrete cu familia regală, dar regele îi ţine în espectativă, determinîndu-i in
acelaşi timp să se dezică în public. Astfel Brissot, cel care după Varcnnes se
pronunţa pentru republică, rostea la 26 iulie în Adunarea legislativ;t un vio-
lent discurs, în care pronunţîndu-se împotriva înlăturării regelui şi contra
sufragiului universal, ameninţa că „dacă există oameni care tind să stabile.1scrt
în prezent republica pe ruinele Constituţiei, sabia legii va trchui să loveasd
în ci", ca şi în adepţii activi ai sistemului bicameral şi ai contrarevoluţionarilor
de la Coblentz. La dorinţa oarbă de a ajunge la putere se a<lrmga teama d
masele populare vor pune în pericol stabilitatea internă necesar;t războiului
şi consolidării noilor elite şi averi. ln vreme ce Robcspierrc şi montaniarzii
luptînd pentru putere, se străduiau totuşi să consolideze legr1turilc cu 1x>porul
şi sr1 pregătească pe această bază o nouă legalitate.
La 8 august Adunarea legislativă respingea cu 406 Yoturi împotriva
a 224 orice acuză la adresa lui Lafayette. Iar la 9 august, ultimul termen
acordat de secţiunile pariziene, răspunsul Adunării consta într-un raport al
Comisiei extraordinare prezentat de Condorcet şi era în fond negativ. Se
propunea amînarea înlăturării regelui şi se cerea in schimb, în spirit ilu-
minist, instruirea prealabilă a poporului asupra propriilor sale drepturi.
Adunarea a hotărît tipărirea raportului, care urma să fie discutat.
Dar la miezul nopţii spre 10 august, cum se prevăzuse, s-a sunat deş
teptarea şi adunarea generală. Secţiunea Quinze Vingts invita celelalte secţi
uni să-şi trimită comisarii la primărie. Aceştia, recrutaţi în parte dintre cetri-
ţeni pasivi, formeaz;1 Comuna insurecţională care ia locul spre ziur1 vechii muni-
cipalităţi. Răspunzîn<lla apel, Mandat, comandantul gărzii naţionale, care orga-
nizase apărarea palatului, a fost arestat ~i ucis, iar ordinele sale revocate. Locul
său era luat de Santerre, comandantul batalionului din cartierul Saint Antoine.
Au răspuns la chemarea la insurecţie 42 din cele 48 de secţiuni, drora li
s-au adăugat federaţii marsiliezi şi bretoni. Manifestaţia înarmată cu suliţe.
puşti şi tunuri, dar Ia care participă şi femei şi copii era organizată pc donă
coloane care urman s,i strîngă ca într-un cleşte palatul. Prima dintre ele a
s06it din cartierul Saint Antoine prea tîrziu. Sosită mai devreme, cealaltfl
coloană, care înaintase pc malul stîng al Senei, pătrundea în curtea şi vestibu-
lul castelului, încercînd să fraternizeze cu garda de elveţieni care îl păzea.
Dar ofiţerii acestora hotărăsc deschiderea focului, lansînd un contraatac
sîngeros. Sosirea celei de a doua coloane venite din cartierul Saint Antoine
şi din Montreuil a dat posibilitatea asaltatorilor ca să respingă pe elveţieni
în clădirea palatului şi să îndrepte tunurile pregătite pentru apărarea aces-
tuia împotriva lor. O cunoscută pictură a Iui Bertaux, cxpus;1 la Salonul
parizian din 1793 şi păstrată azi Ia Muzeul din Versailles, evocă plastic acest
moment istoric. Regele speriat s-a refugiat cu familia în sala Adunării
legislative. La intrare, preşedintele Vergniaud i s-a adresat lui Ludovic al
XVl-lea ca monarhului său şi suprema autoritate a puterii executive, asigu-
rîndu-1 de fennitatea sprijinului Adunării naţionale. Deoarece „membrii ei
l20
au jurat să moarlt susţinin<l drepturile poporului şi autorit;iţilc constituite".
Dar îndată cc s-a aflat d't revoluţionarii parizieni au pfttruns în palat şi
regele a ordonat încetarea unei rezistenţe inutile, atitudinea Adunfirii s-a
schimbat. Ea formukază şi membrii ei depun un nou jurftmînt în care nu
mai cra \"Orba de rege: ,,În numele naţiunii, jur să menţin <lin toate puterile
mele libertatea şi egalitatea sau să mor la postul meu". Participanţii la
insurecţia victorioas;1 pătrundeau în sala de şedinţe şi familia regală s-a
retras în loja rezervată logografilor, care consemnau luftrile <le cuvint. La
raportul lui Vergniaud, care în numele Comisiei naţionale lua în considerare
situaţia grav;t în care se găsea patria datorită. ,.conduitei şefului puterii exe-
cutive într-un război întreprins în numele ei", conduită contrară Constituţiei
şi independenţei naţionale, Adunarea legislativă hotr1răştc ca poporul francez
să fie chemat să formeze o adunare împuternicită cu modificări constitu-
ţionale. ,.Şeful puterii executive - se preciza în decret - este suspendat
proviz0riu din funcţiile sale, pînă cînd Convenţia naţionalft se va pronunţa
asupra măsurilor pe care va crede sr1 le adopte pentru a asigura suveranitatea
popornhti şi domnia libertăţii şi egalităţii".
Denumirea viitorului corp legiuitor avea certe rezonanţe americane u_
Citeva momente mai tîrziu, printr-un alt decret s-a hotărît transfom1area
regelui şi a familiei sale în ostateci şi suprimarea listei civile. Deşi formal
regalitatea nu era suprimată (o dovedea şi articolul 4 <lin decretul de
suspendare, în legătură cu numirea unui guvernor prinţului regal), regele şi
familia. regală au fost declaraţi captivi la 13 august, la insistenţele Comunei
insurecţionale, care a decis întemniţarea lor în închisoarea Temple.
Spre deosebire de Constituantă care exercitase interimatul autorităţii
supreme executive după fuga de la Varcnne, de data aceasta n-au mai fost
păstraţi miniştrii regelui, Legislati,·a numind chiar în ziua de 10 august
ea însăşi pe cei şase miniştri, care in loc de Consiliul regelui poartft numele
de Consiliul executiv provizoriu. Au fost aleşi in ordinea numărului de voturi :
Danton, ca ministru de justiţie, matematicianul .Monge, ca ministru al marind,
Lebrun, ministru al afacerilor străine, Grouvelle, secretar al Consiliului.
Ceilalţi trei miniştri, Roland, ministrul de interne, Servan, ministrul de r:1zboi,
Claviere, ministru al contribuţiilor publice, îşi reocupau posturile deţinute
în guvernul înlăturat de Ludovic al XVl-lea. Funcţia de preşedinte um1a
să fie îndeplinită de fiecare ministru, prin rotaţie, săpt:Lmînal, dar adevăra
tul preşedinte era Danton, şedinţele ţinîndu-se în clădirea :Ministerului de
justiţie. El a asigurat unitatea Consiliului, care şi-a ţinut ultima şedinţă
la 19 aprilie 1794. S-a pecetluit reconcilierea democraţilor de stînga cu giron-
dinii şi în general unirea tuturor patrioţilor împotriva pericolului străin.
Rezultatele politice ale insurecţiei din 10 august 1792 au fost în general
primite favorabil, uneori cu entuziasm vădit, în toată Franţa. S-a vorbit
de „a doua revoluţie". La Paris toate statuile regilor, chiar şi aceea a lui
Henric al IV-lea, atît de popular, au fost sfărîmate; secţiunea Henri IV şi-a
luat numele de secţia Pont Ncuf. La 15 august, în urma unei petiţii a sec-
ţiunii Louvre, un decret al Adunării legislative hotăra un nou sigiliu al sta-
tului, pe care urma s:1 figureze libertatea „înarmată cu o sulită. avînd in
16 E suficient să amintim <Ic Con·,enţia din mai 1787, prezidată de (~corge \Vashington,
pentru „revizuirea Constituţiei", de fapt pentru elalJOrarea noii Constituţii a tinerei Confede-
raţii a Statelor americane, după cucerirea independenţei. Viitoarea Constituţie a Statelor Unite
ale Americii a intrat în vigoare în iunie 1788, clupă discutarea ei în Con-n,nţiile statelor. Doi ani
mai tirziu în Franţa, prin sintagma „Co,nention nationale" era denumită Constituanta de
A. G Camus.
121.
vîrf boneta libertăţii şi ca lcgend{t: în numele naţiunii franceze". S-a hot-ărît
principial ca numele regelui srt fie şters din toate actele, titlurile şi emblemele
oficiale 1".
Am amintit despre modul spontan de formare a Comunei revoluţionare
în timpul evenimentelor din 10 august şi rolul ci în conducerea insurecţiei.
Al;tturi de cei numiţi cu depline puteri de 28 de secţiuni din 48 în noaptea
de 9 -spre 10 august, printre care republicanul Robert ,şi nume care se vor
face cunoscute ulterior, ca Tallien, Hebert, Rossignol, Bourdon etc., se vor
adfoga după victoria insurecţiei cele ale lui Robespierre, Chaumctte, Pache,
Billaud Varcnnc, Fabre d'Eglantine. înlocuind Consiliul general al munici-
palităţii, noua conducere a Capitalei menţinea în funcţie pe primarul Petion,
pe procurorul sindic Manuel şi 16 administratori. Mărginindu-se să-i ceară
la început s:t ia măsuri pentru a se stinge incendiul din clădirile anexe de
la Tuileries, Adunarea legislativă trebuia să ţină seama de părerea ei, odată
insurecţia victorioasă. Mai mult, se angajează să acorde lunar cite o sub-
venţie de 850 livre membrilor Comunei. Numărul lor va ajunge la 288 după
noi alegeri. Consiliul general al Comunei, cum se va intitula oficial, va,·juca
un rol deosebit, mai ales prin puterea ferm exercitatrt în Capitală, dar şi
prin. participarea activă la conducerea treburilor interne ale ţării, impri-
mîndu-le nu o dată orientarea revoluţionarrt.
O altă măsură democratică luată ca urmare a insurecţiei din 10 august
pri,·ea convocarea Convenţiei naţionale. Alegerile continuau să fie ptogra~
mate în două trepte (1 pentru desemnarea electorilor; 2. pentru alegerea
deputaţilor), clar ele urmau să se desfi'tşoarc p~ baza sufragiului universal.
Asistăm deci, odatrt cu insurecţia din 10 august 1792 la o democrati-
zare a vieţii publice. De acum înainte autorităţile trebuiau alese nu'·'l\umai
făr;"t discriminliri de nume sau rang, dar şi fără deosebire de avere. Iar princi-
pala autoritate ci\·idt fundamentattt pc aceste discriminări, regalitatea, era
practic abolită. ·
Insurecţia din 10 august 1792 costase sute de morţi şi de răniţi din
rindurilc poporului. Se înfrăţeau prin moarte luptători pentru libertate şi
{'galitate din Capitală şi provincie. Pentru cinstirea lor s-au desfăşurat în
cursul lunii august diverse festivităţi com2morative, încununate cu marca
ceremonie funebră organizată la altarul patriei, ridicat în piaţa palatului
Tuileries. Au participat la aceste manifestaţii patriotice membri ai Comu-
nei, deputaţi din Adunarea legislativă, gărzi naţionale, sanchiloţi, o numeroasă
.asistenţă. .
La 21 august, dispunînd suprimarea tuturor emblemelor regale şî feu-
dale, Comuna pariziană lua şi hotărîrea de a aşeza la poarta dt intrare a
primăriei oraşului o inscripţie în marmură, săpată în amintirea victoriei
1 " Darea <le ~eamă a şedinţei Adunării lcgislati,,c din noaptea de 14 spre 15 august
1792, in gazeta lui Brissot, .,Patriote fran~ais", 16 august 1792. Aceeaşi publi:aţie consemna
.cinci zile mai tîrziu aprobarea unanimă a poporului francez pentru măsurile luate de A-dunare
încc-pind cu suspendarea regelui, opinie manifestată prin , ,acte de adeziune", adrese de felici-
tare şi de mulţumire pe care Adunarea naţională le primeşte din toate comunele, ·de ia ·toate
cor.purile administrative şi chiar de la cei a căror mo<foraţie se apropie mai mult de „fţuillan
tisn1c".
122
poptllarc din 10 august:
Obeissez au peuple, ecoutcz ses decrets;
Il fut des citoycns avant qu'il fî1t des maitres.
~ous rentrons dans Ies droits qu'ont perdus nos ancetres.
Le pcuple par Ies rois fut longtemps abuse;
11 s' est lasse du sceptre, et le sceptre est brise 16 .
Inscripţia era datată semnificativ din „anul IV al Libertăţii şi primul
an al Egalităţii". De altfel încă de la 13 august, Comuna îşi data documentele
cu anul I al Egalităţii. Momentul 10 august 1792 devenea, alături de începu-
tul Revoluţiei prin cădei:ea Bastiliei, simbol de errt nouă.
·o marc piedică în calea înfăptuirii acesteia fusese înlăturată. Dar for-
ţek politice· care şi-au asumat conducerea, cu toate eforturile şi declaraţiile
de. colaborare fraternă n-au renunţat la rivalitate sau suspiciune. Faptul este
evi<;ient pentru cine cercetează activitatea Adunării legislative, a guvernu-
lui sau Consiliului executiv, la care se adaugă aceea a Comunei pariziene.
Atribuţiile lor interferau sau se suprapuneau. în schimb nu de puţine ori
opiniile difereau in legătură cu măsurile de luat sau metodele de utilizat.
Apar adesea deosebiri în ritmul de rezolvare a unor necesităţi imperioase.
Un:i dintre de era arestarea suspecţilor sau judecarea celor acuzaţi de crime
împotriva siguranţei statului. Tărăgănarea acesteia din urmă a avut ca
efect scăder,·a încrederii maselor populare, a păturii celei mai conştiente
di,1 rîndul acestora, sanchiloţii. În aceste împrejurrtri s-a creat, la cererea
Comunei din 17 august, un tribunal extraordinar pentru judecarea apărători
lor palatului Tuileries din 10 august. Nemulţumirile create din trtrăgănări
şi ~mpunităţi au dus în cele din urmă la masacrele din septembrie. Perche-
ziţionarea din ordinul Comunei a unor cetăţeni suspecţi, în căuta.re de arme,
a constituit pre,cxtul unei campanii girondine care avea ca scop cererea
din partea Adunării legislative de înlocuire a membrilor Comunei cu fostul
Co;1siliu municipal. Dar nu numai că membrii Comunei au hotrtrît să-şi
păstreze funcţiile la îndemnul lui Robespierre şi Manuel, Comitetul de
sur,ravegherc constituit de ea s-a consolidat prin intrarea lui :\forat.
Percheziţionarea domiciliarft fusese propus:i. de Comuna pariziană în
unna înrăutăţirii situaţiei datorită căderii oraşului Longwy. La această
capitulare contribuise bombardarea oraşului ,Teme de 15 ore de către trupele
coniandate de ducele de Brunswick, la capătul unui asediu de patru zile.
Dar Parisul declară pe locuitorii din Longwy „infami şi nedemni să mai exer-
citt, vreodată dreptul de cetăţeni francezi". De fapt această capitulare deschi-
dea generalului prusac drumul spre Verdun, fortăreaţa-cheie pentru apărarea
Capitalei. Sinuciderea sau mai degrabă suprimarea de către agenţi contra-
revoluţionari a comandantului fortăreţei şi capitularea acesteia a doua zi,
lăsa la 2 septembrie Parisul fără apărare. Franţa însăşi părea o cetate ase-
diată cedînd asediatorilor. Girondini ca ministml de interne Roland şi soţia
sa, precum şi parte din deputaţii în Adunarea legislativă se pregăteau să se
refugieze în sud. Dar sanchiloţii, masele revoluţionare pariziene sînt hotărîte
să reziste pînft la capăt. în frrmtea lor, iacobini ca Robespicrre, Maraf, Danton.
Ultimul este de fapt cel care, în aceste momente dramatice, devine sufletul
18 Ascultaţide popor, de decretele lui; /Căci cetăţeni au fost cînd nu erau stăpîni. /
Noi reintrăm în drepturipierdute de străbuni. / De regi a fost poporul din vremuri înşelat;/
S-a să.turat de sceptrn şi
sceptrul a sfărîmat.
Textul original apud A. Aulard, Histcirc politiguc de la Rtfvolution Frl'my11ise, Paris,
1901, p. 232.
123
rezistenţei. El izbuteşte să dea incredcre in sine ş1 111 forţa de rczistrnţă
a poporului francez, în victoria cauzei drepte a Revoluţiei, rostind în Aduna-
rea lcgislativr1 un celebru discurs asupra situaţiei patriei în pericol: ,.Totul
se clatinr1, totul se pune în mişcare, toţi ard de nerălxlarc sf1 lupte [ _.. ]
Clopotul care sună nu e numai un semnal de alarmr1, ci este pasul şarjei
împotriva duşmanilor patriei. Ca să învingem, domnilor, ne trebuie indri"'tz-
ncală, încă o dată îndrăzneală, mereu îndrăznealr1 si Franta e salvat:1".
Ca măsură imediată pentru apărarea Capitalei, Aduna~ea dcc1:etead mohili-
zarea a 30 OOO de oameni la Paris şi în departamentele vecine. În acest scop
Consiliul executiv urmează să trimitr1 comisari aleşi de I>anton. În acelaşi
timp Comuna adreseazr1 o proclamaţie prin care cheamă la arme pc locuitorii
Parisului: ,.Duşmanul este la porţile noastre. Prezentaţi-vr1 în grab;1 la unit;"'tţi
să ne adunăm cu toţii pe Cîmpul lui ::\forte! Sfi se formeze pe loc o armată
de 60 OOO de oameni". Diferenţa cifrid se datoreazr1 desigur unui plus de
realism. Secţiunile au făcut apel la muncă voluntară pmtru tcnninarea
fortificaţiilor începute în tabăra de ling[1 Paris, apel al Comunei pariziene
susţinut de Vergniaud de la tribuna Adunării naţionale. Mai mult, în pofida
decretului din 30 august, prin care Comuna fusese rcvocatr1 la propunerea
lui Roland pentru alegerea alteia „legale", ca era menţinut;1 in toate fnnc-
ţiile şi drepturile sale, la propunerea lui Thuriot. Pentru consolidarea şi rc,·igo-
rarea rezistenţei în faţa duşmanului şi asigurarea spatelui frontului s-au
mai luat de către Adunarea lcgislativ[1 o seric de măsuri, dintre care cca
mai importantr1 pc plan social-economic era abolirea la 25 august f;i.ră
indemnizaţie a redevenţelor feudale, pentru care seniorul nu poate aduce
nici un act care sr1 legitimeze perceperea lor. Districtele au fost autorizate
în vederea aprovizionării pieţelor să recenzeze şi s;1 rechiziţioneze grîncle,
după necesităţi. Dar nu s-au aprobat taxftrile întreprinse pe alocuri ck auto-
rităţile locale preludînd stabilirea de preţuri maximale. Pc plan politic,
Adunarea a impus tuturor funcţionarilor jurămîntul de a apăra libntatea
şi egalitatea, iar la 26 august decreta ca toţi slujitorii bisericii care n-au depus
jurămîntul datorat să părăsească ţara în decurs de 15 zile, în caz contrar
fiind pasibili de deportare în Guyana. Se spune dl în urma acestui decret
circa 25 OOO de persoane au părftsit ţara. O alt[1 măsură cxtrcm[1 dictatrt
de situaţia răzhoiului a fost autorizarea de către Adunare, la 28 august,
a percheziţiilor domiciliare împotriva cetăţenilor suspectaţi de deţinerea
ilegală de a1me. l\lăsurr1 care începuse anterior s[1 fie aplicaC-1 de cr1tre
Comună.
Tot ca măsurr1 <le autoconservare într-un moment critic, hot:nîtor
trebuie înţelese masacrele din septembrie în închisorile pariziene în care erau
deţinuţi suspecţi politici. Trei mii dintre aceştia intraser:1 în închisoare după
decretul vizînd vizitele domiciliare. :Masacrul a început în dimineaţa zilei
de 2 septembrie prin uciderea a 23 de preoţi refractari <le dtre federaţii
marsiliezi şi bretoni care soseau la abaţia Saint Germain-dcs-Pres. Pină la
urmă în aceeaşi închisoare s-a improvizat un tribunal popular pentru trierea
celor cc urmau să fie executaţi, sub conducerea portărelului Stanislas Mail-
lard, care-şi avusese rolul său în evenimentele din iulie şi octombrie 1789.
ln strigăte de „trăiască patria" au fost executate sumar 300 de persoane. Tot
în ziua de 2 septembrie au fost ucişi 150 de deţinuţi de la mînăstirea Carme-
liţilor. ln zilele urm:1toarc grupuri formate din federaţi, membri ai g[irzii
naţionale pariziene, meseriaşi, prftvăliaşi, lucrători au piitruns pentru exe-
cutarea suspecţilor în închisorile la Force, la Concergeric, Châtelet, Saint
Bernard, Saint Firmin, Salpetriere. iar la 4 septembrie, la Bicetre. Cifrele
t24
variază între I 100 şi I 400 de suspecţi ucişi. Printre victimele aristocrate
s-a aflat şi prinţesa de Lambalk, al cărei cap a fost purtat în vîrful unei
suliţe pînf1 la ferestrele prizonierilor regali din fostul castel al templierilor.
Mulţi dintre cei ucişi erau condamnaţi de drept comun, iar la Salpetriere
şi Bicetre au căzut victime şi delicvenţi rn.inori. Nu se contirma astfel carac-
terul spontan al masacrelor?
Ca ministru al justiţiei, i s-a reproşat lui Danton că n-a luat nici o
m1sură împotriva acestor execuţii populare. Se cunoaşte rr1spunsul său către
un trimis al lui Roland: .,Puţin îmi pasă de deţinuţi, să se descurce cum
pot!". Sau cel dat în primele zile ale Convenţiei naţionale ducelui de Chartres,
viitorul rcgt• Ludovic Filip, fiul ducelui d'Orleans: ,,În momentul în care
toată partea liărhfltească a populaţiei se grăbea spre unităţi şi ne lăsa fără
nici o putere la Paris, închisorile gemeau de conspiratori şi de ticăloşi care
nu aşteptau <lecit apropierea strrtinîlor pentru a ne masacra. N-am făcut
<lecit să le iau înainte". Ca garanţie a devotamentului tineretului din Paris
„a vrut să ptmf1 intre acesta şi emigranţi un fluviu de singc". De altfel
tot d contrasmmasc adresa expediatr1 departamentelor de Comitetul de supra-
veghere al Comunei pariziene, Ia 3 septembrie, cu îndemnul de a se urma
pilda Capitalei în wderea sa1Yr1rii publice.
Înc;1 din primele momente în care se produsese cli,·ajul între preoţii
con-.;tituţionali şi cei refractari, spirite lucide opinau pentru laicizarea stării
civile. Dar preluarea registrelor de stare civilrt din mîinilc autorităţii religioase
n-a avut loc ckcît după hotftrirca deportării preoţilor refractari. Conform
decretului ,·otat Ia 20 septembrie 1792, în ultima şedinţrt a Adunării legis-
lative.
Unele mftsuri luate de Adunare în lcgr1tură cu biserica şi clerul se
justificau prin ncccsi tatea apr1rr1rii naţionale. Aşa era confiscarea obiectelor
si monumentelor din bronz. existente în biserici si care aminteau de fcudali-
tat•:, care conform decretului din 14 august u{·mau sr1 fie transformate în
tunuri. La fel odoarele bisericeşti din aur şi argint, în afara celor privind
în mod direct exercitarea cultului, erau rechiz.itionate conform decretului
din lO septembrie pentru a fi topite şi preschimbate în moneda pentru
intrL~tinen'a armatei. Alte mr1snri, precum încurajarea căsfttorici preoţilor
şi interzicerea obligaţiei castităţii impusă de biserica catolică aveau justifi-
can.·a teoretică a drepturilor omului. Deposedatft treptat, biserica era, în
aceiaşi timp, obligatrt să se angajeze, cu toată autoritatea ei spirituală, în
-serviciul noului regim . .,Am menţinut salariul l'piscopilor - spunea Danton -
deci ci sf1-si imitl' ctitorii: au dat odinioarr1 Cezarului cc c~.k al Cezarului.
Ei bine, .:\'~1ţiunca înscamn;t mai mult decît toţi Cezarii'.
. Emigrarea lui Lafayettc şi a statului său major, după tentativele nereu-

şite de saivan· a familiei regale şi efortul de a răscula departamentul
Argonnc şi municipalitatea din Scdan, a adus la comanda armatei de nord
pc Dumomfrz. Dar acesta era rn-Yoit sr1 renunţe deocamdatr1 la punerea
în ,tplicare a planului conceput ca ministru : cucerirea Belgiei. După un prim
contact ncfa,·orahil cu inamicul, ducele de Brunswick în pcrsoanr1, el izbu-
teşt.· să facrt joncţiunea cu generalul Kellermann care primise comanda arma-
tei de centru. Francezii aveau acum o importantrt superioritate numerică
faţct de pru,;icni si mane na de îm·r1Iuire a armatei lui Dumouriez rămînea
făcî. perspective. î1{ acest moment, regele Prusiei Friedrich Wilhelm al II-lea,
dev~~nit nerăhdrttor si în urma insistentelor emigrantilor francezi, a dat ordin
lui Bnmswick sii atact· neîntîrz.iat. ' '
125
Primele contacte au avut loc în dimineaţa zilei de 20 ~cptuul.rie,
în faţa colinei de la Yalmy, unde avangarda infanteriei prusiene a fost întîm-
pinată de tirul artileriei franceze. Ea primea la ora 13 ordin de atac gene-
ral._ Regele Prusiei şi generalul srLU se aşteptau la o victorie uşoară. Dar
deşi canonada franceză n-a putut opri atacul, noua armată franceză nu s-a
descurajat. La strigătul „Vivc la nation" al lui Kellermann, care trco'a c[tlare
de-a lungul liniilor franceze ridicîndu-şi bicornul în vîrful sabiei, aceştia
au început să cînte un cîntec revoluţionar. Opiniile istoricilor sînt împ{irţite
în ce priveşte identificarea lui, unii vorbind de {:"a ira, lan~at cu ocazia
serbării federaţilor din 1790, alţii La Carmag11olc, lamat la JO augmt 1-::92.
alţii de La Marseillaise 17 • Cert este dl această atitudine hot{irit[l şi entuzia5-
mul combativ pe care îl anunţa au determinat pe prmieni ~ft ;:e oprc;,,că
din atac şi apoi s[l se retrag[\. O ploaie torenţială a împiedicat orice con-
tact ulterior şi totul s-a redus la un duel de artilerie cu rnperioritate fran-
ceză. Era una din primele lupte în care tirul acesteia a an1t rolul princip;il.
„Din acest loc şi din această zi începe o eră nouă în istoria lumii' , ar fi
spus Goethe, aflat în tabăra prusiană. Chiar dacă cuYintelc celebre au fost
posterioare evenimentului şi dacă entuziasmul srrn nu era împ[irti'i~it_ de
toată lumea, totuşi ceva se schimba~c în opiniile tradiţionaliste monarliice.
Devenise evident că Revoluţia nu însemna anarhic şi că sentimentul drnmi-
tăţii naţionale şi conştiinţa drepturilor omului fac forţa naţiunii înarmate.
A doua zi după lupta de la \'almy avea loc la Paris constituirea Con-

vcntici nationale aleasă pc baza scrutinului univcrrnl.
' încă 'din timpul plecării voluntarilor l;· frontier[l, din diferi te cel Iuri
ale Franţei, unii dintre ei ~trigau: ,,\'ivc la nation oans roi!".
Cmn-ocarea celei de a treia Adunrlri naţionale a H.cvoh.1ţici Frar:cczc
avea ca scop, asa cum am arătat, revizuirea Constitutiei sau elahorarca i:nci
noi legi fundam~ntalc a statului care devenise neccsa~·ă în primul rînd clz,to-
rită situaţiei monarhiei. Suprimarea sau nu a acesteia, înlocuirea sa a f:-.cut
şi obiectul unor dezbateri ample în timpul alcgerilor. lJupţL cum am mai
amintit acestea au avut loc în două trepte. Adunările primare s-au reunit
la 26 august, cetăţenii fiind dezlegaţi de credinţa faţrl de rege prin n_6ul
jurămînt şi putînd <l akagă electori, iar în a doua treaptf1 deputaţi care
să se pronunţe pentru suprimarea monarhici şi înlocuirea ci, nu nnn:;lÎ a
monarhului.
Candidaţilor siii la postul de deputat în Convenţie, adunarea dl·cto-
raHi din Paris le impusese un mandat imperativ, care prevedea abolirea ;·ega-
lităţii şi pedeapsa cu moartea împotri\·a celor care ar încerca s:1 o rcstamcze,
precum şi formarea unui guwrn republican.
În împrcjurftrile campaniei electorale s-au emis cum c firesc si unele
opinii în kgiitură cu viitoarea organizare a statului francez, odatrl ~u inlă
turarea monarhiei. În ziarul lui „Annales patriotiques", Carra a adns în :dis-
cuţie numele ducelui de York sau chiar al ducelui de Bnmswick, drept c:m-
didaţi pentru tronul Franţei. Răspîndirea de care se bucura publicaţia a U,cut
necesară luarea unor poziţii oficiale împotriva zvonurilor privind un prin-
cipe străin. La rîndul său, Robespicrrc va ataca grupul girondin din care
17 Pentru La Canna.;molt se .pronunţă Albert ~fathiez, r, 'J. cil., t. II, p. 80. h :.tru
1
<;a ii-a şi pentru I.a Jforseillaise se c!Pl'lar,l autorii tt-xtl!lni şi rcs1wcti-1 lq~l'ndl'i la i::rn·✓ ura de
epocf1 inl,iţi~i1Hl cîmpnl de liritălie de la Yaliny, în Frn111;cis Fnrl't, llc-llis HicLd, I.a P.ii•olu-
tion [t. 1:.Paris, 1%.\ p. 252.
126
făcea· ţ)arte Carra, in legătură cu asrn1enca propuneri nepatriotice. Dindu-şi
seama de eroare, poate şi îndemnat de comilitonii săi, Carra se va declara,
după cunoaşterea manifestului lui Brunswick şi apropierea de Paris a arma-
telor străine, cu hotărîre pentru republică, cerînd ca să fie îngropat de Yiu
orici,nc va avea altă părere. Gazeta „Revolutions de Paris" opina, fără a-l
numi ,ca atare, pentru un preşedinte de republică, altfel spus un şef unic
care să nu poarte numele de rege, să nu domneasc;1 c1editar, nici pe viaţă.
La 10 ~eptembrie 1792 era discutatrt la Clubul iacobinilor o propunere vizînd
un gu~'_ern federativ, în sensul celui de care Jean Jacques Rousseau spunea
că ~ singurul care com·ine oamenilor liberi reuniţi într-un stat mare. Era
amintit cu acest prilej şi exemplul Statelor Cnite. Propunerea a fost respinsă
cu vchcmenţ[t de Chabot, nu numai fiindcă sistemul american nu era potri-
vit pentru Franţa, dar şi fiindd1 în cazul Revoluţiei Franceze s-ar ravoriza,
prin t1eputinţa puterii centrale, speranţele dreptei din Adunarea legislativă.
De altfel în general politica iacobină a respins federalismul, promovînd uni-
tatea nu numai politică, dai şi administrativă. Problema guvernului federa-
tiv era discutată şi în Adunarea dcparlamcntalft Bouchcs du Hhone, unde
Barbnroux, deputat girondin, răspundea de cc el „nu se potriveşte pentru
un popo~ marc". Pe nemea aceea, poporul american era considerat înd un
roro1: mic.
; Dezbaterea a căpr1tat alte proporţii şi un caracter oficial, odată cu in-
trart.'n în funcţiune a noului corp legislativ suprem.
· După ce în dupr1 amiaza zilei anterioare Adunarea se constituise, frt-
cînd· prezenţa membrilor şi numind un birou compus din Petion ca preşe
dinte, Condorcet, Brissot, Habaut-Saint Etimnc, Lasource, Vcrgniaud,
Camus, în şedinţa publică din 21 septembrie, :Manuel încearcă sr1 fad din
Petion „preşedinte al Franţei", căruia să i se acorde locuinţr1 la Tuileries şi
onoruri extraordinare, desigur dupft modelul Statelor Cnite, idee comhf1-
tută de Chabot şi Couthon. După ce Danton respinge ca „ahsurditf1ţi i1n-entate
pentru a înspftimînta poporul" fantoma dictaturii• sau cea a unui triumvi-
rat, ultima „idee extravagantr1" fiind lansatr1 de adversarii politici împotriva
alianţei sale cu Robespierre şi Marat, el propune evitarea oricărei exagcrftri
atunci cînd Convenţia are ca scop „sft revadă totul, să recreeze totul, chiar
şi Declaraţia drepturilor omului nefiind fără pată pentru un popor cu ade-
văraLliber". Iar pentru a potoli temerile generale ale burgheziei din care
făceau parte marea majoritate a deputaţilor, cerc să se declare „că toate
proprietăţile teritoriale, individuale şi industriale sînt etern menţinute".
Decretul, adoptat ca urmare a acestei propuneri, preciza c;1 „ 1 nu poate °
exista constituţie <lecit cca care este acceptată de popor; 2° d pc>rsoanele
şi proprietf1ţik sint sub suprawgherea naţiunii". La cererea lui Manuel şi a
lui Collot d'Herbois, s-a abordat în încheierea şedinţei problema aboliri, rega~
lităţii .. Toate obiecţiile au căzut în faţa insistenţelor abatelui Grcgoirc, ale
lui Ducos şi Billaud \'arnme. Decretul ,wînd urmr1torul cuprins: ,,Com'fll-
ţia naţionalâ decretcazâ, î11 1111a11imitate, câ rcga/itatrn este abolift"i în Franţa"
a fost primit cu entuziasm, atît de dttre deputaţi, cit şi de publicul din tri-
bune. ,,Cînd acest decret -- scria „Gazette de France" - a fost pronunţat,
strigăte de bucurie au umplut sala şi toate braţele au rftmas ridic.-ite spre
cer, ca pentru a-i mulţumi d a eliberat pămîntul Franţl'i de cel mai marc
flagel care a bîntuit părnîntul". Cu acelaşi prilej, ridicîn<lu-sc de m.-ii multe
ori î.n ..picioare, .membrii Convenţiei ar fi strigat „Trrtiasd egalitatea", nota
, ,Courrier de l 't;galitc", tribunele răspunzînd prin aceleaşi aclamaţii. ln şe
dinţa de sPară. a aceleiaşi zile douft delegaţii, în numele Yolnntarilor din de-
127
partanwntul Scine d Oise şi al cct;iţenilor din secţiunea Quatrc nations,
şi-au luat angajamentul în faţa Adunrtrii s;t-şi ,·erse sîngcle pentru salvarea
Repuhlicii. La rîndul său matematicianul Gaspard Mongc, în numele Consi-
liului executiv, declara în faţa Cmwcnţiei că membrii „primei puteri execu-
tive a Repuhlicii Franceze vor şti să moară dacă trebuie ca republicani dem:fli" 18 •
La 22 septcmhrie dimineaţa, Convenţia naţională decretează, după o
scurtft şi animată discuţie, ca toate actele incepînd cu 21 septembrie 1792
srt fie datate cu anul I al Republicii. În sfîrşit, în ziua de 21, o circulară a
ministrului de interne, Roland, îndemna corpurile administrati\'c să proclame
Republica, fiindcrt aceasta înseamnr1 a proclama fraternitatea .
.\nwninţatrt cu im·azia trupelor strrtine, <lupr1 cc de-abia desfiinţase
particularismul feudal al unor provincii, nona republidt nu-şi putea per-
mite adoptarea unui regim federalist. Ea Ya tinde spre unificarea ţării, în
spiritul Declaraţiei Convenţiei naţionale din 25 septembrie, adoptatf1 la pro-
punerea lui Danton, .,c;1 Republica francez;'t este una şi indivizibilr1".
Estompatft un moment prin interese comune, cu prilejul intrării în
funcţiune a Con\'cnţici naţionale, ruptura dintre girondini şi montaniarzi
dcYinc tot mai vizibilft spre sfirşitul lunii septembrie. Primii cautr1 să se spri-
jine în special pc ascendentul lor din departamente. Ceilalţi aveau priori-
tatl'a în cc p1freştc Comuna şi sanchiloţii parizieni. În Convenţie cei dintîi
au superioritatea numftrului, dar nu dispun de majoritate absolută. Deoa-
n·n· peste trei sute din deputaţi, formînd „cîmpia" (la plaine) sau „mlaş
tina" (le marais) au o poziţie oscilant;1 între aceste <lourt tabere, în funcţie
de conjuncturft. Între condud1torii acestora aflăm pc Sieyes, Barrerc, Cam-
bon şi Couthon.
Începuturile lucrărilor Connnţici păreau să fi dus la unirea tuturor
eforturilor, datoritr1 lui Danton. Dar odatrt abolită monarhia si înlocuitri cu
republica, odatrt înlăturată primejdia dictaturii şi a „legii agr~re", care pro-
punînd ni,·elarea şi <?galizarea proprietăţilor agrare, ar fi lovit în bunăstarea
burgheziei care profitase de vînzarca bunurilor naţionale, armistiţiul nu s-a
transformat în pace. Girondinii caută să profite de avantajul lor în Conven-
ţie pentru a reduce Comuna din Paris la aria de influenţare politică a ora-
şului şi de a zdrobi pc presupuşii ei triumviri. Dar dacă Danton nu se poate
apr1ra în faţa loviturilor lui Roland, cînd este acuzat de deturnare de bani
publici, ncputînd sr1 justifice folosirea fondurilor secrete aflate la dispo;1,iţia
sa ca ministru, deşi argumenta că în atmosfera febrilă a pregătirii Parisului
de a înfrunta pc inamicul care pusese stăpînirc pe Verdun, nu se mai putea
gftsi timp pentru chitanţe legal întocmite, atacurile împotriva lui Robes-
pierre au dat greş. El n-a putut fi implicat nici atunci cînd s-a cerut ·şi s-a
impus reprobarea terorismului anarhic din septembrie. Chiar dacă ·Marat
era considerat ca instigator al acestora, iar Danton blamat pentru toleranţa
sa ca ministru de justiţie. Lui l\farat i se imputa şi îndemnul său la instau-
rarea dictaturii tribunului militar, dar acesta a demonstrat că îşi schimbase
pfircrca, fiind vorba de un articol vechi, sprijinind acum din toate puterile
regimul constituţional. Campania împotriva celor implicaţi în masacrele din
septembrie, pc care girondinii nu le reprobaseră la timpul lor, a contribuit
la hotărîrca reînnoirii membrilor Comunei. Cu prilejul noilor alegeri din 2
decembrie, Petion va fi n·ales în fruntea ei cu aproape unanimitatea votu-
rilor. La refuzul sftn, locul ,·a fi ocupat de medicul Chambon, un ~ r a t
H Vezi ~i conc,·pt 11I au lug-raf la .-\rch. c'<., C. 23J, ISG.
128
sprijinit de girondini. Consiliul general a rămas însă iacobin şi sanchilot,
Chaumette fiind numit procuror sindic, iar Hebert, redactorul popularei şi
intisivei gazete „Le Pere Duchesne", substitut.
Simţindu-se sprijiniţi în provincie, girondinii propun constituirea unei
forţe armate, a unei gărzi departamentale care să apere deputaţii din Con-
venţie împotriva instigatorilor la crime. Era o mănuşe aruncată nu numai
Parisului, ci şi montaniarzilor. Iar girondinul Kersaint, plccînd de la o scri-
soare a lui H.oland, propunea instaurarea stării excepţionale: .,E timpul să
ridicăm eşafoduri pentru cei cc săvîrşesc asasinate şi pentru cei ce le pro-
Yoacă". Aceasta pentru „răzbunarea drepturilor omului" 19 . În aceeaşi zi,
23 :,eptcmbric, Brissot căuta să-i prezinte pe montaniarzi în ziarul său, ca
tulburători ai ordinei publice care tind să pună mina pe putere atît în do-
meniul judiciar, cit şi în alte sectoare ale puterii, linguşind poporul şi distru-
gînd autoritftţilc existente. Atacul girondin coincidea cu începutul asedierii
oraşului Lille de către austrieci.
Dezbaterea a continuat la Clubul iacobin, unde Petion era ales preşe
dinte. La 24 septembrie, în cadrul prelungirii discuţiilor, Billaud Vare~nc
sublinia că de înrăutăţirea situaţiei sînt vinovaţi chiar girondinii: .,Astăzi,
cînd duşmanul înaintează şi forţele noastre sînt neîndestulătoare pentru a-l
opri, vi se propune o lege sîngcroasă, iar despre oamenii cei mai curaţi vi se
spune că sînt înţeleşi cu tiranul, noi care am combătut fără încetare războiul
ofensiv. Si cine sînt cei ce ne acuză? Sînt oamenii care ne-au tîrît în acest
război of~nsiv; ne învinuiesc fără îndoială de propria lor trădare".
De la aceste schimburi de amabilităţi pînă la ruptura definitivă nu mai
era decît un pas. Refuzînd să se explice în cadrul şedinţelor Clubului iacobin
pentru atacurile împotriva montaniarzilor din ziarul său, Brissot a fost ex-
clus din rîndurile acestuia, la 10 octombrie. Cu cinci zile mai înainte depu-
taţii girondini părăsiseră în cca mai marc parte Clubul iacobin. Acum, într-un
pamflet violent, Brissot îndemna şi cluburile afiliate din provincie să se des-
prindă de cel central. Numai citeva, cum au fost cele din Bordeaux şi Marsi-
lia, ultimul sub influenţa lui Barbaroux l-au ascultat. Ca şi în cazul desprin-
derii feuillanţilor, marea majoritate a cluburilor afiliate rămîne credincioasă
Clubului din Paris, care-şi păstrează acum şi majoritatea membrilor din Ca-
pitală, aflaţi sub deplina înrîurire a montaniarzilor. De altfel girondinii nu-şi
vor mai crea un club propriu, întîlnindu-se în saloane sau la locuinţa vreu-
nuia dintre ei. Cele mai eficiente fiind acelea de la Ministerul de interne, dineu-
rile doamnei Roland serveau la luarea marilor hotărîri.
S.;.a vorbit cu simpatie uneori despre îndreptăţirea măsurilor luate sub
influenţă girondină de Conver.ţia naţională, prin reluarea libertăţii presei
dinainte de 10 august,· restabilirea paşapoartelor, eliberarea de deţinuţi poli-
tici, desfiinţarea tribunalului revoluţionar creat la 17 august, renunţarea la
.S decembrie la măsurile c!e rechiziţionare şi de rencensămînt a grînelor luate
în septembrie, în vederea restabilirii libertăţii economice. Ele ar fi fost ex-
presia temerilor şi scopurilor burgheziei revoluţionare. Dar de liberalizarea
presei au profitat în special cercurile de dreapta, de restabilirea paşapoar
telor aristocraţii de neam sau de avere fugiţi în august şi care, reîntorcîndu-se
la domiciliul lor pe la mijlocul lui octombrie, vor furniza clemente instiga-
18 Aluzie la masacrarea deţinuţilor în primelc zile ale aceleiaşi luni cra e·,idcntă. Insti-
:garea -era pusă pe seama adversarilor montaniarzi, deşi la vrema respectivă nimeni nu se ridi-
case dintre girondini impotri-,a masacrelor şi nu făcuse nici o legătură intre autorii acestora
şi adversarii lor politici. Pe drept cu·,int montaniarzii le reproşau acum că folosesc , ,joaca de-a
'cadavrul" drept armă politică. ·
129
toarc ~au conducătoare mişcărilor contrarevoluţionare din ţară. În sfirşit,
suprimarea tribunalului revoluţionar, a cărui înfiinţare dusese la rîndul său
1a desfiinţarea Curţii de casaţie, lăsa Franţa fără nici o instanţă superioar;1
pentru condamnarea acţiunilor contrarevoluţionare. În neme cc însăşi exis-
tenţa statului rra ameninţată din interior şi exterior.
Sub pretextul de a face de gardă pentru apărarea Convenţiei naţio
nale, girondinii mobilizaseră peste 15 OOO de federaţi, pină la mijlocul lunii
noiembrie. La începutul aceleiaşi luni volunta1ii sosiţi din departamentul
Bouchcs du Rhone, la chemarea deputatului girondin Barbaroux, defilau
pc străzile Capitalei în acordurile unui cîntec cerind capetele lui Robespierre,
Danton, :\forat, precum şi ale tuturor apărătorilor acestora. Robespierrc şi
l\Iarat au îndemnat pe parizieni să nu se lase provocaţi. Ultimul prezentin-
du-se personal la cazarma ma1siliezilor, fraternizarea lor cu sanchiloţii pari-
zieni n-a putut fi împiedicată. Spre sfirşitul anului lua fiinţă la Paris, sub
influenţa iacobină, o societate a federaţilor din întreaga ţară. La sfîrşitul
lunii Gctombric Roland încercase, cu sprijinul altor deputaţi girondini şi al
poliţiei, să determine punerea sub acuzare de către Convenţie a lui Robes-
pierre, dar apărarea acestuia a risipit în mod magistral orice acuză. La 30
octombrie luarea în discuţie de către Adunarea naţională a unui proiect de
lege propus de fostul montaniard Buzot, devenit înflăcărat apărător giron-
din sub influenţa sentimentelor sale pentru d-na Roland, s-a soldat cu un
cşec. Îndrcptat îndeosebi împotriva presei montaniarde, el a fost re~pins
datorită cuvîntării rostite de Le Peletier, care a arătat că prin adoptarea.
lui s-ar lovi în libertatea presei. Pentru respingere s-au pronunţat şi Danton
şi girondinul Ducos. Că s-a produs o cotitură în luarea de atitudine a Con-
venţiei care tinde să devinft mai imparţială o dovedeşte şi faptul că la 18
octombrie Danton, sprijinit de montaniarzi, era gata să obţină preşedinţia
pe care o deţinuseră pînă. atunci girondinii. Ea va fi acordată la 15 noiembrie
unui independent, abatele Gregoire, care în prima zi a dezbaterilor publice
ale Adun[1rii se pronunţase ferm împotriva menţinerii monarhiei. Cami:lle
Dcsmoulins aducea la cunoştinţă lectorilor gazetei sale „La Tribune des pa-
triotes" ruperea din rîndurile girondinilor a „unui al treilea partid" inte-r-
mcdiar între Brissot şi Robespierre. De fapt, dacă Lebas şi Couthon treceau
dintre indccisi în rîndurilc montaniarzilor ca admiratori ai acestuia din urmă,
de o grupare' politică independentă, formată din Barere, Condorcet, Lacro-ix,
Petion, Rabaud sau Vergniaud, cum sugera Desmoulins, nu putea fi vorba.
Cert este numai că unul sau altul dintre fruntaşii amintiţi ai „Girondei"
încep ~ dea dreptate „Muntelui" (la Montagne) înclinînd conjunctural către
poziţii apropiate sau chiar identice.
Transformarea monarhiei franceze în republică nu rezolvase însă soarta
regelui şi a familiei regale. Detenţiunea lor în turnul Temple putea părea
provizorie atîta vreme cit nu avusese loc nici o judecată. Se părea. că atit
Comitetul executiv provizoriu, cît şi majoritatea din Adunarea legislativă
sau Convenţia naţională căutau să arunce un văl de uitare asupra existenţei
prizonierilor sau să-i considere ca ostateci pentru a obţine unele avantaje
din partea puterilor străine, în schimbul eliberării lor. S-au şi purtat unele
tratative de acest fel în schimbul păcii cu Spania.
Găsirea printre hîrtiile confiscate la Tuileries a unor acte aparţinînd
trezorierului listei civile a regelui, din care reieşea că acesta nu numai că
subvenţiona publicaţiile aristocraţiei regaliste, dar că a continuat să plă
. tească pe membrii gărzii personale aflaţi la Cartierul general al emigranţilor
de la Coblentz şi a subvenţionat la Paris o agenţie de corupţie şi spionaj,
acte comunicate de Comuna pariziană unei comisii parlamentare compusă
din 24 de deputaţi, dar mai aks descoperirea la 20 noiembrie, într-un perete
al palatului Tuilerics, a unui dulap secret conţinind documente compromiţă
toare şi pentru legăturile inavuabile întreţinute cu unele personalităţi ale
Revoluţiei, ca Jlirabcau, Lafayettc, Talleyrand sau Dumouriez au impus
necesitatea organizrnii unui proces 20 •
Girondinii, în special, au încercat să frîneze drumul spre judecarea
regelui. Deşi dificultăţile de procedur;1 fuseseră depăşite în urma raportului
din 7 noiembrie, întocmit de delegatul Comitetului legislath· al Convenţiei.
Ei erau desigur de aceeaşi părere cu Danton că regele „dacă este judecat,
dacă procesul începe, este un om mort". Cînd şi-au dat scama că procesul
nu mai poate fi evitat şi pentru a lovi în acelaşi timp în adnrsarii lor monta-
niarzii, care păstrau în rindurilc Clubului iacobin pe ducele d'Orleans, ales
in Convenţia naţională sub numele de Philippe Egalite, girondinii au cerut
generalizarea procesului la întreaga fostă casă domnitoare. S-a invocat şi
faptul că executarea lui Ludovic al XVI-lea ar lovi prin ricoşeu Revoluţia,
datorită reacţiei de compf1timire. N-au lipsit nici interwnţiile directe sau
indirecte ale unor guwrne str;tinc, tentativele de corupţie etc. La grăbirea
drumului spre proces au contribuit şi intervenţiile Comunei sau ale delega-
ţilor secţiilor pariziene în cadrul lucrărilor Convenţiei Naţionale. Precum şi
impresia prodm,ă de prima cuvintare parlamentară a lui Saint Just, care
arăta că judecarea regelui trebuie înţelească ca act politic. Sau de cuvîntarea
lui Robespierre din 3 decembrie, prin care teza lui Saint Just era dusă la
ultimele sale consecinţe, condamnarea regelui fiind „o măsură de salvare
publică", mai precis „un act de care depinde cimentarea Republicii şi soarta
naţiunii". După cc la 10 decembrie s-a depus raportul cu privire la crimele
lui „Louis Capct" (Ludovic al XVl-lea) împotriva statului, a doua zi a avut
loc prima înfăţişare a regelui în faţa Convenţiei constituită în înaltă Curte
de judecată, pentru a se întruni condiţiile legalităţii. La interogatoriul luat
de Barere, regele a invocat în mommtde critice, fie responsabilitatea miniş
trilor, fie defecţiunile memoriei. A pus la îndoială probe purtind propria Jni
semnătură, negind că dulapul de fier ar fi fost construit din ordinul său sau
că ar cunoaşte cheia acestuia. Pentru apărarea sa, regele a făcut apel la Fran-
c;ois Tranchet, fost avocat în Parlamt:ntul din Paris şi a primit sprijinul lui
Malcsherbes, fost preşedinte al acestuia şi secretar de stat al Casei Regale.
Aceştia au însărcinat cu pledoaria pe avocatul bordelez Raymond de Seze,
care a încercat s.1. demonstreze din punct de vedere juridic că procesul nu
respectă condiţiile legale, deoarece regele este inviolabil conform Constitu-
ţiei. Iar dacă c judecat numai în calitate de cetăţean, trebuie să beneficieze
de garanţiile stabilite pentni aceasta: audierea martorilor, expertiza textelor
incriminate, juriu dublu pentru acuzare şi judecată. ,.Caut printre dumnea-
voastră judecători - a subliniat el adresîndu-se deputaţilor Convenţiei - şi
nu găsesc <lecit acuzatori". încercînd să nege responsabilitatea personală a
lui Ludovic al XVl-lea în legătură cu învinuirile aduse şi să nege înţelegerea
regelui cu inamicul, apărătorul său a făcut o patetică apologie a calităţilor
personale ale acestuia şi a primilor săi ani de domnie în spirit iluminist şi
liberal. ln vreme ce scurta intervenţie a lui Saint Just exprima nemulţumi
rea membrilor Adunării care au sesizat disimularea juridică a crimei politice,
20 O documentată pri·,irc de ansamblu, cu datele esenţiale, in: Albert Soboul, Le proces

ue Louis XV I, Paris, 1966.
Lanjuinais a încercat, fără succes, să folosească apelul sentimental în ple-
doaria pentru achitarea acuzatului.
Tentativele de salvare au continuat după proces. Fie punîndu-se din
nou problema implicării tuturor Burbonilor, fie reiterindu-se necesitatea
apelării la votul poporului, propusă de moţiunea Salles. Pledoaria lui Buzat
l-a determinat pe Robespierre să rosteasdt în replică, la 28 decemb1ie, un discurs
convingător privind primejdia pe care ar implica-o apelul în condiţiile date,
cînd războiul privează departamentele de cele mai bune forţe ale Revoluţiei,
iar comploturile regaliştilor provoacă turburări în vestul ţării. Cu această
ocazie, montaniarzii au adus la cunoştinţa publică compromiterea lui Verg-
niaud, Gensonne şi Guadet prin leg:tturile lor cu palatul, chiar în ajunul insu-
recţiei din 10 august. Răspunzînd lui Vergniaud, care susţinea că numai popo-
rul poate să retragă inviolabilitatea, Barere, în numele independenţilor, a
dat manevrei „apelul la popor" ultima loviturrt.
Însuşindu-şi propunerea lui l\farat, care a cerut votul public şi indivi-
dual ::il fiecărui deputat în parte, Adunarea a deschis la 14 ianuarie ultimul
act al procesului prin vot nominal, fiecare deputat avind dreptul să şi-l jus-
tifice de la tribună. Asupra culpabilităţii regelui votul a fost cvaziunanim.
Apelul la popor a fost respins cu 424 contra 287 de voturi. Deşi · propunerea
apelului fusese făcută de girondini, Condorcet, Carra, Ducos, la Revellierl:',
englezul Thomas Paine ş.a. au votat împotrivă. Pedeapsa cu moartea a fost
votată de 387 de deputaţi, 334 pronunţindu-se pentru_ continuarea detenţiei
sau moarte condiţionată. Brissot, Condorcet, Buzat şi Barbaroux au propus
amînarea executării sentinţei pină la clarificarea situaţiei externe, dar pro-
punerea a fost respinsă cu 380 de voturi contra 310. Asasinarea deputatului
Le Peletier de către un fost membru din garda personală a regefoi, cu o zi înainte
de executarea acestuia din urm:'t, cîteva brosuri ocazionale, o manifestatie
regalistă eşuată la Rouen, două complotmi ~efinalizate au demonstrat ri.e-
putinţa apărătorilor monarhiei. Lui Le Peletier i s-au făcut funeralii ca unui
martir al libertăţii.
Capul regelui a căzut sub cuţitul ghilotinei în ziua de 21 ianuarie 1793
Ia ora 10,20'. Cu o zi înainte, Ludovic al XVl-lea primise permisiunea de
a se confesa după dorintă preotului -,orei . sale si de a-si revedea familia
fă.ră martori. Dar n-a mai' avut puterea să-şi revadă soţia'. A lăsat însă un
testament încheiat şi semnat în ziua de Crăciun, în care se adresa cu cereri
de iertare şi recomandări soţiei, sorei şi copiilor săi .. Prezumtivul Ludovic al
XVII-lea, în vîrstă de 7 ani, era sfătuit „dacă va avea nefericirea s1 devină
rege, să se gindească că el trebuie să se dăruiască întru totul fericirii concetă
ţenilor săi, că el trebuie să uite orice ură şi orice resentiment [ ... ], c1 el nu
poate să facă fericirea popoarelor decît domnind după legi, dar în acela~i
timp că un rege n.i le poate face respectate şi să facă binele care se află în
inima sa decit în măsura în care are autoritatea necesară şi că altfel, fiind
cu mîinile legate în operaţiile sale şi ncinspirînd nici un fel de respect, ci e
mai mult vătămător decît util".
Drumul dintre închisoarea Temple şi locul execuţiei a fost străbătut
într-o trăsură pusă la dispoziţie de Comitetul executiv, într-o oră şi jwnă
tate, pe o vreme ploioasă. Din ordinul autorităţilor prăvăliile şi ferestrele
caselor erau închise. Un şir tăcut, apreciat la 80 OOO de oameni înarmaţi cu
puşti şi suliţe, urmărea trecerea cortegiului. Eşafodul se ridica în Piaţa Revo-
luţiei, actuala Piaţă a Concordiei, cu faţa spre palatul Tuileries. În Piaţă
aşteptau vreo 20 OOO de oameni, Icgiul'i ale gărzii naţionale, federaţi, sec-i
ţionari înarmaţi. Coborînd din trăsură, regele şi-a scos haina singur; apo
132
i s-au legat mîinile la spate. A urcat scara eşafodului sprijinit de preotul con-
fesor, în timp ce tobele băteau. Ajuns pc estradă a încercat să se adreseze
poporului, dar generalul adjutant Beaufranchet a ridicat sabia şi tobele au
răsunat din nou, în. neme ce regele era tîrît la locul supliciului. Cînd capul
lui a fost arr1tat poporului, armata şi sanchiloţii au strigat, cuprinşi de entu-
ziasm: .. Trăiască naţiunea'!, .,Trăiască Republica", .,Trăiască Libertatea",
„Trăiasdt Egalitatea". în Piaţa Revoluţiei s-au dansat faranrlole, în neme
ce corpul neînsufleţit al regelui era transportat la cimitirul La Madeleine.
Satisfacţia s-a manifestat la Paris şi în adunările oficiale din provincie. S-a
purtat doliu pentru rege Ja Orleans şi Lyon. În general însă, poporul profund
impresionat a păstrat totuşi tăcere în faţa acestei rupturi cu trecutul. Chiar
dacă 20 de ani mai tîrziu monarhia va fi restaurată, mistica unsului lui Dum-
nezeu şi a regelui taumaturg, de tradiţie medievală, n-a mai putut fi reîn-
viată.
Executarea regelui a adîncit clivaje interne şi a lărgit coaliţia militarr1
a forţelor contrarevoluţionare europene împotriva Franţei. Dar a stimulat
în acelaşi timp revoluţia . .,Pentru mine moartea regelui a salvat republica-
scria deputatul Lebas tatălui său la 2 I ianuarie I 793 -şi ne garantează ener-
gia Convenţiei [ ... ] Căile de comunicaţie au fost rupte în urma noastră, tre-
buie să mergem înainte, vrem nu vrem şi acum mai ales se poate spune:
a trăi liber sau a muri". Lozinca era cea a voluntarilor şi a sanchiloţilor.
Victoria de la Valmy nu numai că slăbise presiunea inamicului asupra
frnntului francez, ceea ce a dat încredere în sine poporului francez şi a făcut
posibilă întemeierea primei Republicii Franceze. Ea a demoralizat prin re-
zistenţa neaşteptată trupele prusiene obosite şi slăbite de dizenterie, nevoite
să străbată drumuri desfundate de ploile neîncetate şi regiuni cu populaţie
ostilă. Dar Dumouriez şi Kellermann, deşi aveau superioritatea numerică,
n-au atacat pe ducele de Brunswick. Pentru că pe de o parte încrederea gene-
ralilor în trupele formate în hună măsură din voluntari era relativă, iar Dumo-
riez dorea să-şi pună în aplkare planul de cucerire a Belgiei, unde „războiul
de propagandă" era mai uşor de ciştigat.
Am mai amintit d~spre concepţia girondinilor asupra războiului revo-
luţionar. Încrederea în ridicarea popoarelor la simpla prezenţă a trupelor
franceze, care îi caracterizează, părea confirmată de evoluţia campaniei din
Belgia. Dumouriez începuse pregătirea ei încă de cînd făcea parte din consi-
liul regal cu participare girondină, ca ministru de externe.
De pe atunci, în planurile sale, propaganda trebuia să pregătească te-
renul şi să însoţească o campanie victorioasă. Tot atunci se iniţiaseră legiuni
străine, organizate şi întreţinute de Franţa. Formate din refugiaţi, ele erau
nuclee armate revoluţionare, urmînd să acţioneze şi să se dezvolte în patria
lor. Alături de ele funcţionau cluburi patriotice menite să rftspîndească prin
presă, proclamaţii şi corespondenţă, spiritul revoluţionar francez. Printre
ele figurau o legiune belgiană de luptători din Ţările de Jos austriece, alta
a celor refugiaţi din Episcopatul de Liege. Trecind frontiera belgiană la 27
octombrie 1792 pe la Valenciennes sur Mons, cu o numeroasă armată alcă
tuită din trupe de linie şi voluntari, generalul Dumouriez dă Europei avertis-
mentul pri mei mari bătălii revoluţionare, atacînd armata austriacă condusft
de generalul Clerfayt şi de ducele de Saxa-Teschen. Aceştia îşi construiseră
poziţii întărite pc colinele din faţa oraşului Mons. Bătălia poartă numele
satului Jemappes, unde rezistenţa a fost cea mai dîrză şi a marcat î11ceputul
superiorităţii naţiunii înarmate în marile confruntări militare (6 noiembrie).
Deşi tactica a rămas cea veche, aceea a atacării frontale a fortificaţiilor, bă-
tălia în care austriecii au lăsat pe cîmpul de luptă circa 4 OOO de morţi şi 13
tunuri a avut o mare importanţrt strategică. Întreaga Belgic va fi curăţită
de trupele austriece în mai puţin de o lună. Sprijinul populaţiei a fost uneori
hotăritor. Francezii au fost primiţi pretutindeni ca eliberatori. Ei intrau în
Bruxelles la 14 noiembrie, în Liege la 28, în Anvers la 30 noiembrie, în Na-
mur la 2 decembrie.
Ca eliberatori fuseseră primiti revolutionarii francezi si în Savoia sau
Renania. ' ' '
Locuitorii Savoiei, în marP. majoritate francezi, au arborat pretutin-
deni cocarda tricoloră, intrarea trupelor franceze, formate mai ales din vo-
luntari, şi înaintarea lor fiind, după expresia generalului comandant ~lontes-
quiou, un adevărat triumf (24 septembrie 1972). Cu sprijinul flotei, generalul
d'Anselme, cu o armată formată din voluntari şi guarzi naţionali din Marsi-
lia, intra fără luptă în oraşul ~isa, la 29 septembrie, şi ocupa încă o provin-
cie de sub stăpînirea regatului Piemontului şi al Sardiniei.
Armata de la Rin, sub conducerea generalului Custine, lansează o pu-
ternică ofensivă în septembrie, ocupînd la sfîtşitul lunii oraşul Spira (Speier)
şi luind trei mii de prizonieri. urcînd în amonte pe fluviu intra la 5 octombrie
în Worms, apoi în Mainz (21 octombrie). în cite,·a zile, cotind spre est, cei
13 OOO de soldaţi francezi, în majoritate voluntari, intrau în Francknrt (am
Main). Deşi fortăreaţa din Mainz, apărată de 3 OOO de oameni ar fi putut
rezista asediului unei armate puţin experimentate şi lipsită de piesele de
artilerie necesare, populaţia, în special burghezia, a refuzat să lupte, arbo-
rînd cocarda tricoloră. ~fai mult, comandantul trupelor de geniu a trecut in
slujba Franţei.
Toate aceste victorii puneau însă o scrie întreagă de probleme poli-
tice. Să se continue războiul sau să se negocieze pacea? În ce măsură sft se
respecte ordinea tradiţionalrt şi voinţa locuitorilor din teritoriile cucerite?
Cum s-ar putea asigura mai bine apărarea acestora şi ce foloase poate trage
Republica Franceză?
În cursul lunii septembrie, pregătind campania din Belgia, dupft ce
oprise invazia prusiană, Dumouriez propusese tratati,·e cu regele Frederic
Vilhelm al Ii-lea pentru încheierea unei păci separate. Tratatiwle au fost
purtate în numele Consiliului executiv al Conwnţiei de generalul \Vester-
mann şi de Benoist, agentul lui Dumouriez, dar s-au soldat numai cu promi-
siuni din partea Prusiei, pînă cînd la 23 octombrie Brunswick trecea din nou
frontiera. Aceasta în vreme ce, prin altă parte, malul sting al Rinului e i1n-a-
dat şi cuprins de către armata franceză. Din ordinul Consiliului exccuti,· şi
al Comitetului diplomatk, Valence şi generalul Kellermann se întilneau la
sfîrşitul lui octombrie la Obange cu reprezentanţii Prusiei şi Austriei, dar
datorită condiţiilor prealabile inacceptabile. tratativele s-au încheiat cu un
eşec, pacea răminînd un ideal îndepărtat. Printre aceste condiţii prealabile
se aflau punerea în libertate a familiei regale cu posibilitatea pentru aceasta
de a părăsi ţara, domenii funciare cu titlul de apanaj pentru prinţii francezi,
indemnizaţii pentru pierderile prinţilor germani, restabilirea autorităţii pon-
tificale la AYignon, evacuarea de către francezi a teritoriilor ocupate.
;\Iagistraţilor oraşului Bruxelles, care i-au întimpinat la porţile cetăţi
îmnînîndu-i cheia oraşului, Dumouriez le-a declarat că vine în calitate de
eliberator şi că va lăsa belgienilor latitudinea adoptării Constituţiei pe care
o doresc. El o făcea în cunostintă de cauză, intrucît se aflase în misiune în
Belgia, trimis de Lafayette, ~tu~ci cînd Rern1uţia din Brabant era încă Yic-
torioasă. Cunoscînd dorinţa de independenţă a belgienilor, Dumouriez vroia
134
să transforme ţara într-o republică soră a Republicii Franceze, care rupînd
legi:'tturile de dependenţă cu Austria s[t sprijine Revoluţia Francezrt. El ştia
în schimb de contradicţiile dintre cele două grupări politice, ,.statiştii" sau
aristocraţii, nedepăşind practic libertăţile feudale pentru care se răzvrăti
seră şi influenţînd sărăcimea cu ajutorul unui cler consen·ator, iar in op-
ziţi<: cu ei „vonckiştii" 21 sau democraţii care se pronunţau i-,--entm reformarea
în profunzime a vechiului regim seniorial şi fuseserrt persecutaţi de cei din-
tîi. Pentru răsturnarea acestuia acţionau şi democraţii din principatul ecle-
ziastic Liege. De aceea Dumouriez sprijinrt în acţiunile sale Comitetul bel-
gienilor si liegenilor reuniti în vederea unirii democratice a tării si cu ajutorul
refugiaţiior rernluţionari 'din Franţa, constituiţi în legiun~ şi ~lub naţional,
incurajează pretutindeni numirea unei administraţii provizorii şi formarea
de cluburi politice de orientare republicană profranceză. Metode asemănă
toare au fost utilizate şi în Renania sau comitatele Nisa şi Savoia.
Dar două probleme se iwau în legătură cu apărarea şi în general cu
ocrotirea noilor republici surori în curs de organizare şi reduse ca proporţii
în faţa ameninţării unor rn:1.ri puteri. După intrarea trupelor lui Montesqu-
iou întimpinate cu flori şi organizarea la Chambery a unei serbări a eliberării,
la 22 octombrie Conwnţia alobrogilor, care proclamă „căderea regelui Sar-
diniei", abolind vechiul regim social-politic şi confiscînJ bunurile clerului la
capătul a două zile de dezbateri, a cerut reunirea la Franţa. Cînd la 28 sep-
tembrie fusese citată o scrisoar•~ a lui ~lontesquiou în Convenţia naţională,
care împărtăşea dorinţa locuitorilor Savoiei de a forma un al 84-lea depar-
tament al Franţei, nu numai unii girondini s-au pronunţat împotriva oricf1rei
anexări. ,,Să ne ferim de a semăna cu regii dacă înlănţuim Savoia de n.epu-
blică", spuneaCamille Desmoulins. Pină la urmrt ţinînd seama de necesită
ţile economice, militare şi p<>litice s-a ajuns nu numai la impunerea terito-
riilor eliberate pentru satisfacerea cheltuielilor de război sau utilizarea bunu-
rilor confiscate de la duşmanii Franţei şi vechile clase posedante, la acoperi-
rea asignatelor, s-au întreprins rechiziţii şi recrutări. dar s-a recurs la anexa-
rea treptată a acestor teritorii. Unul dintre motiw l-au reprezentat şi tulbu-
rările produse de noua guvernare, opoziţia stîrniU pe alocuri de măsurile
acestria. Primind cu entuziasm propunerea lui Dumouriez de eliberare a Bel-
giei, Consiliul executiv al Convenţiei prescria la 24 octombrie ca armatele
să nu intre în tabere de iarnă pinrt cînd duşmanii Republicii nu vor fi înde-
părtaţi dincolo de Rin. La sfirşitul anului 1792 şi inceputul celui urm:'ttor
începea să prevaleze ideea lărgirii hotarelor Franţei în limitele naturale ale
Rinului pînă la vărsarea lui, Alpilor, :'.\Iediteranei, Pirineilor şi Oceanului,
Mării Mînecii şi Mării Nordului. Idee care putea fi regăsită şi în scrieri mai
v_echi, ca Dorinţele 1111ui galofil, publicată în 1786 de refugiatul politic pru-
sian Anacharsis Cloots. Ac~sta urmărea implicit înlăturarea de la putere a
du~manilor săi politici din regiunea de origine, Klew, ca şi planul genevez
al bancherului clwţian Claviere, devenit ministru francez în timpul ReYo-
luţici. Cit de puternid era influenţa acestor refugiaţi străini, mai ales duprt
pătrunderea lor în organele supreme ale puterii de stat, o dovedeşte şi inlo-
cuin~a la cererea acestuia din urmă, de dtrc Consiliul executiv, a generalului
:Montesquiou Fezensac care adusese Franţei episcopatul din Basel şi Sarnia,
locuite în majoritate de francofoni, dar care în loc de cucerire pe calea armdor
întreprinsese tratatiw cu aristocraţii la putere in Gene,·a. Crmarea: genera-
zi Denumiţi astfel după liuerul lor, a·,ocatul F. Vonck.
135
lul marchiz intra în rîndurile emigranţilor francezi peste hotare, fugind în
Elnţia.
Dar la lupta împotriva tiraniei, cu alte cuvinte a monarhilor şi în -5 e-
neral a principilor vecini, a căror putere se sprijinea în totalitate sau în parte
pc privilegiul feudal, continua să se adauge aspiraţia spre războiul de propa-
gandă pe plan european sau chiar universal. N-o reclama numai exaltatul
Anacharsis Cloots care arăta că Parisul trebuie să devină Mecca unei noi re-
ligii, apoi capitala unei republicii federative universale. Nu erau idei care
înflăcărau numai pe unii refugiaţi străini. Ele se regăseau la girondini ca
Brissot, care dorea întreaga Europă în flăcări, sau montaniarzi ca Chaumette,
care profetiza că „terenul care separă Parisul de Petersburg şi de Moscova
va fi în curînd francizat, municipalizat, iacobinizat". Cind după execuţia
lui Ludovic al XVI-ka, monarhia spaniolă înrudită ameninţă cu intrarea în
război împotriva Republicii Franceze, Brissot reflecta la trimiterea genera-
lului Miranda de origine sud-americană, adjunct al lui Dumouriez, pentru
răscularea latino-americanilor. Nici Danton nu rămîne străin de acest vis
al generalizării spiritului revoluţionar francez: ,.Odată cu libertatea pc care
avem datoria să o aducem popoarelor vecine, declar că avem şi dreptul să
le spunem: Nu veţi mai avea regi, căci atîta timp cît vom fi înconjuraţi de
tirani, coaliţia lor va putea primejdui propria noastră libertate. Trimiţîn
du-ne aici, naţiunea franceză a creat un mare Comitet de insurecţie generală
a popoarelor împotriva tuturor regilor din univers". Acestui plan de perspec-
tivă el i-l prefera însă la 31 ianuarie 1793 pe acela al hotarelor Republicii „mar-
cate de natură", propunînd atunci cind Convenţia votează reunirea ~isei,
pe aceea a Belgiei. În favoarea aceleiaşi idei a hotarelor naturale, deputatul
Lazare Carnot aducea presupuse argumente istorice: ,,Limitele ,·cehi şi na-
turale ale Franţei sint Rinul, Alpii şi Pirineii; părţile care i-au fost dezmem-
brate, n-au fost <lecit prin uzurpare". ::-.;-au lipsit în dezbaterile din Conven-
ţia Naţională nici glasuri care să semnaleze partea rea a cuceririlor sau să se
opună continuării războiului. În fond popoarele din teritoriile eliberate aveau
fiecare tradiţii proprii, probleme şi uneori aspiraţii deosebite, în sfîrşit tre-
buia să se ţină seama de propria experienţă revoluţionară. Astfel Robespierre
semnala într-o scrisoare adresată alegătorilor săi „primejdia de a reîncepe
cu belgienii lupta grea şi singeroasr1 pe care am fost nevoiţi să o ducem îm-
potriva propriilor noştri preoţi". El se pronunţa în acelaşi timp pentru limi-
tarea acţiunilor militare. I s-a reproşat totuşi că a renunţat la poziţiile ante-
rioare. Dar aşa cum observa ).forat „sfinta epidemie a libertăţii a cuprips
toată lumea". De aceeaşi părere era şi episcopul de Blois, fostul abate Gre-
goire: ,.Ne-am lansat în arenă: toate guvernele sînt duşmanele noastre, toate
popoarele sint prietenele noastre".
La 19 noiembrie, în mijlocul acestei atmosfere de înflăcărare, Com·en-
ţia naţională adopta celebrul decret, încărcat de consecinţe, prin care de-
clara, ,.în numele naţiunii franceze, că va acorda un ajutor frăţesc tuturor
popoarelor care vor dori să-şi recucerească libertatea şi însărcinează puterea
executivă să dea generalilor ordinele necesare pentru a veni în ajutorul aces-
tor popoare şi a-i apăra pc cetăţenii ce au fost sau ar putea fi loviţi, fiindcă
au susţinut cauza libertăţii".
Dar răspunzînd semnalului de alarmă al financiarului Cambon privind
caracterul ruinător al lărgirii ofensivei re,·oluţionare franceze (,.Se spune
fără încetare că le ducem vecinilor nostri libertatea, dar le ducem si banii
noştri, alin1entele noastre, căci nimeni 1~u vrea să primească asignatei~ noas-
tre"), adoptarea de către Convenţie la 15 decembrie a proiectului de decret
136
propus de acesta deschidea drum nu numai dictaturii revoluţionare franceze
în teritoriile ocupate. Cu toată grija teoretică de a se lovi din punct de ve-
dere economic numai în vechile clase pri,·ilegiatc, ea favoriza augmentarea
contribuţiilor de război şi sistematizarea exploatării de dtre burghezia fran-
ceză a acestor teritorii. De aici pînă la anexarea unora dintre ek nu mai era
decît un pas.
Dacă expansiunea i<lcilor Revoluţiei Franceze apărea noci,·ft puterilor
conservatoare, inclusiv guvernului „tory" din Anglia, condus de William
Pitt, succesele ei militare sub lozinca „război palatelor, pace colibelor" îngri-
jorau atît social, cit şi politic. Ocuparea Belgiei, deşi s-a argumentat că e nu-
mai temporară, deschiderea pentru navigaţie şi comerţ a gurilor fluviului
Escaut, ca urmare a hotărîrii Comitetului executiv din 16 noiemhrie, de
către o escadră franceză şi apelul Olandei la sprijinul aliatului său englez în
eventualitatea unei invazii franceze, deşi acest atac nu s-a produs, decretul
din 19 noiembrie al Convenţiei promiţînd ajutor fratern tuturor popoarelor
care îl doresc, deşi guvernul francez a dat asigurări că acesta nu priwa decît
puterile în luptă contra Franţei, accentuarea ciocnirilor <le interese economice
în Europa şi în colonii, precum şi unele imprudmţe wrhale, cum au fost asi-
gurările date de Gregoire. preşedintele Convenţiei, la primirea unor delegaţi
de radicali englezi, despre apropiata transformare în republică a Marii Bri-
tanii, au contribuit la hotărîrea lui William Pitt de a pregăti războiul euro-
pean împotri,·a Franţei prin măsuri politice şi militare. ,.Războiul cu care
Anglia parc să ne ameninţe - obsen·a lucid ~farat - vine numai din des-
chiderea fluviului Escaut care va face o mare pagubă comerţului acestor
insulari". S-a mai adăugat şi lipsa de tact a ministrului Lebrun care, prezen-
tînd în Convenţie raporturile franco-engleze, a ameninţat cu apelul la naţiune
împotriva guvernului. Ceea ce însemna de fapt un amestec în treburile interne
~i o jignire la adresa unei mari puteri. O săptămînă mai tîrziu, Parlamentul
britanic vota Alieu Bill, prin care străinii din Anglia erau puşi sub suprave-
gherea autorităţilor şi deplasarea lor limitată. În plus, la protestul francez
împotriva încălcării Tratatului comercial din 1786 s-a instituit embargoul
asupra transportului de grîne către Franţa. În ,Teme cc curtea regală en-
gleză a arborat doliul la vestea decapitării lui Ludovic al XVI-lea, ambasa-
dorului Franţei i s-a cerut să părăsească fără întîrziere ţara. Întrucît orice
tratative _erau rupte, Convenţia declara la 1 februarie 1793 război Angliei şi
Olandei. In martie se declară război Spaniei. În frontul antifrancez mai erau
antrenate, împreună cu Austria şi Prusia, statul papal, regatul Piemontului,
ducatele de Parma şi :Modena, regatul ~eapolelui. La care se adaug;\., <lupft a
doua împărţire a Poloniei, imperiul rus, iar în urma hotărîrii Dietei imperiului
,.roman" de naţiune germană şi celelalte state şi stătuleţe din Germania.
Numai statele nordice, EIYeţia, Veneţia şi Toscana nu s-au înscris în această
coaliţie.
Această coalizare europeană in numele apărării privilegiilor trecutului
va duce la continuarea cu mici intermitente a unui război care va dura mai
bine <le 20 de ani. ·
În ceea ce priveşte atitudinea lui Dumouriez, acesta se declarase de
acord cu conducătorii politici ai Republicii hotăriţi să respecte voinţa popu-
laţiei din regiunile eliberate prin convocarea unor organe alese. În plus, s-a
arătat ciştigat, ca şi unii dintre aceştia, precum Danton, de ideea generali-
zării hotarelor naturale ale Franţei . .,Rinul trebuie să fie singura limiUt a
campaniei - îi scria el lui Kcllermann la i6 octombrie 1792 - de la GeneYa
pînă în Olanda şi poate· pînă la mare".
137
Convingerea aparent patriotică a lui Dumouriez era dictatft de fapt,
cum s-a văzut ulterior, de considerente personale. El plănuia unirea terito-
riilor cucerite din Belgia şi Olanda într-o republică soră a Republicii Fran-
ceze, sub conducerea sa. Iar mai tirziu cind influenţa iacobinilor asupra gu-
vernrtrii Franţei primejduieşte supremaţia girondină, Dumouriez se gîndeşte
- cum va aminti în memoriile sale - să le folosească drept baze de atac
pentru a urca pe tronul Franţei restaurat pe ducele de Chartres, viitorul rege
LudO\·ic Filip, aflat pe atunci sub comanda sa.
Dar aşa cum avertizase Robespierre în legfttură cu resentimentul popoa-
relor faţă de misionarii inannaţi, prozelitismul revoluţionar promovat de
girondini nu se împacă cu fiscalitatea sporită şi cu alte neajunsuri ale admi-
nistraţiei de război în teritoriile străine. Cu atit mai mult cu cit locuitorii
acestora aşteptau independenţa promisă şi li se oferea in cele din urmă „pro-
tecţia" anexării. La ezitarea intre dorinţa de libertate a belgienilor şi teama
de revenire a stăpînirii austriece, se adăugau nemulţumirile faţă de călcarea
promisiunilor noilor stăpîni şi poverile noi impuse de aceştia 22 • De aceea
reformele social-politice, între care suprimarea drepturilor senioriale şi a
dijmei, impunerea îndeosebi a posedanţilor sau alienarea bunurilcr bisericii
nu sint întotdeauna apreciate sau just înţelese. Alegerile se fac de către o
minoritate izolată sub protecţia baionetelor şi societrtţile sau cluburile poli-
tice sînt părăsite de burghezia locală. Ocupaţia străină duce de obicei la încu-
rajarea arbitrariului şi a jafului mărturisit sau nu. Dumouriez îngăduise pro-
tejaţilor săi mari afaceri wroase, care afectau şi situaţia furniturilor pentru
armată. Pe această bază îndoielnică, la care contribuie şi proasta stare mo-
rală şi materială a trupelor, Dumouriez nu renunţă la planurile sale ofen-
siw. Întîrziind din acest moth· joncţiunea cu armata de nord-est, comandată
de Custine, el îngăduie infiltrarea armatei austro-prusiene între ele.
Situaţia acestuia din urmă nu era mai bună. Deşi cu sprijinul său luase
fiinţă la l\Iainz prima republică de pe teritoriul Germaniei 23 • Măsurile fis-
cale pc care le luase generalul Custine loveau insft nu numai în fostele clase
posedante, ci şi în conducerea burgheză din unele oraşe, ca Frankfurt. De
aceea la 2 decembrie 1792, cînd oraşul e atacat prin surprindere de prusieni,
poptilaţia se solidarizează cu atacatorii .
.-\proape o mie de soldaţi francezi sînt masacraţi cu acest prilej,
care anunţa înfrîngerile şi replierile din primrn-ară.
\"ictoriilc franceze din toamna lui 1792 se bazaseră pe trei elemente
hotăritoare: spiritul patriotic, revoluţionar, superioritatea numerică şi spri-
jinul populaţiei. Dacă prima dintre acestea se păstrează în general, celelalte
dou[t sint pierdute în iarna 1792-1793. La 1 februarie 1793, numărul dezer-
tf1rilor din armată ajunsese la 230 OOO de oameni, faţă de efectivul de la
1 decembrie 1792, cînd se intrase in tabere de iarnă. Fn moti,· fusese şi de-
cretul din decembrie 1791 care autoriza pe Yoluntari să părăsească armata,
dupft campania din anul următor. :'.\lulte nemulţumiri erau p10vocatc de sta-
tutul distinct al regimentdor de linie şi batalioanelor de Yoluntari. Disciplina
acestora din urmă era mai puţin riguroasft, solda mai mare şi nu erau con-
duşi de cadre ofiţereşti numite, ci alese. Propunerea „amalgamării" prin reu-
njrea in aceeaşi semibrigadă a unui batalion ele linie şi a două batalioane de
voluntari, făcută de Dutois-Crance în Conwnţie, la 7 februarie, a întîlnit
~, Yezi si Lauzac de Lal,orie, La do111i11at!o11 franrais: o: Bel,:iq11e, ·101. I, Pari,,;, 1895.

;;; Yezi 'şi Deulscher Jakobi1?er, Jfoi11:er Ret,,blik 1md C;S1'hcttcmim, 15<>2-1789,
voi. I, }lainz, 1981.
138
opoz1ţ1a generalilor. Decretată la 21 februarie 1793, această amalgamare nu
se va putea realiza pc deplin <lecit în iarna 1793-1794, cu sprijinul lui Lazare
Carnot şi al lui Sc1int Just.
Lipsa unei conduceri omogene şi eficace caracterizează în această epocă
nu numai viaţa politică, dar şi conducerea militară. Lupta dintre facţiuni se
întîlneşte 5i în Comitetul de apărare generală ales la 1 ianuarie de Convenţie,
care îi asigură o puternică majoritate girondină. La rîndul său, Dumouriez
în conflict cu ministrul de război, Pache, reuşeşte cu sprijin girondin înlocui-
rea lui cu protejatul său, Beurnonvillc.
Nu insistăm asupra campaniei olandeze a lui Dumouriez intreprinsă
cu sprijinul noului ministru. Ea slăbeşte însă puterea de luptă a forţelor fran-
ceze din Belgia. În neme ce generalul comandant aflat în fruntea celor mai
bune trupe cucerea citeva fortăreţe olandeze, armata austro-prusiană reor-
ganizată şi condusă de prinţul de Saxa-Coburg, general experimentat care
în timpul războiului austro-turc ocupase Bucureştii, atad trupele franceze
din Belgia nevoite să se replieze. Cu acest prilej, comisarii Dan ton şi Dela-
croix pun în lumină, pe baza experienţei trăite, gravitatea situaţiei, ceea ce
determină Consiliul executiv să ordone lui Dumouriez rewnirea din Olanda.
Acesta îşi părăseşte corpul expediţionar, călcînd ordinele primite, şi revenit
singur trimite C01n-cnţiei, la 12 martie, o scrisoare ameninţătoare care amin-
teşte de cea a lui Lafayette, arucînd toată vina înfrîngerii asupra Conven-
ţiei, Ministerului şi comisarilor în misiune. Cererile montaniarde de a fi pus
sub acuzare n-au an1t efect şi reîntors în Belgia, Dumouriez suferă o înfrîn-
gere hotărîtoarc la Necrwinden (18 martie). Înfrint a doua oară aproape de
Louvain, el intră în tratative secrete cu prinţul de Coburg, promiţind eva-
cuarea Olandei şi a Belgiei fără luptă. La începutul lui aprilie arestează pc minis-
trul Beurnom·ille şi pe cei patru comisari ai Convenţiei trimişi să execute ordinul
destituirii sale, apoi îi predă duşmanului. Ei nu vor ieşi din închisorile aus-
triece <lecit doi ani mai tîrziu. Dar trupele sale rămîn credincioase Franţei
şi Revoluţiei. Yăzind că ordinul său de a porni împotriva Parisului nu e
executat, Dumouriez fuge la austrieci însoţit de ducele de Chartres şi cîţiva
generali.
Belgia era pier<lutft. Situaţia nu era mai bună nici în Renania. Cus-
tinc e nevoit să păr[tsească poziţiile de pe malul drept al Rinului, în urma
presiunii armatei prusiene şi a nemulţumirii populaţiei faţă de grelele con-
tribuţii stabilite. Regele Prusiei trecuse Rinul, asediind oraşul ~Iainz. _\rma-
tele prusianrt şi austiiadt se găseau din nou la porţile Franţei.
Am arătat că in faţa pericolului de im·azie, Convenţia lua încă din feb-
ruarie o serie de măsuri, pdntre care cea mai importantă era accelerarea re-
crutării a 300 OOO de soldati. Măsura, decretată la 24 februarie, a dus la
nemulţumiri şi tulburări, m~i ales prin dispoziţiile care incurajau arbitrarul.
Se făcea ca şi în trecut apel la voluntari, dar prin articolul 2 se stabilea că
în cazul cinel aceştia nu vor fi suficienţi, se Ya adopta pentru completarea
efectivelor, modalitatea consideratrt cca mai potriYitft, cu majoritate de ,·o-
turi. Era o măsură care amintea de trasul la sorţi din Yechea armată, dar cu
implicarea forţelor politice în luptă. Cei dtsfttoriţi fiind cruţaţi, se fixase un
am:me contingent <lupft departament printre ccliLatari sau Yr1dm·i, de la
20 Ia 40 ele ani. Oraşele, în frunte cu Parisul, au jucat un rol deosebit in dc-
clan<:area ReYolutiei şi nu numai în <lesfftşurarea fazei municipale. Fidelitatea
cătr~ biserică şi' rege exacerbează sentimentele ostile de la ţară împotriva
orăşenilor cle,·eniţi proprietari de bunuri naţionale. Alcătuind administraţia
sau celelalte autorităţi ieşite din Rernluţie, unii din ei sint scutiţi de recru-
139
tare. Tulburările care se produc în urma masivei recrutări amintite din fe-
bruarie 1793 pornesc 'şi din asemenea resentimente, îndreptate ·îndeosebi
împotriva burgheziei. Ele izbucnesc şi în alte părţi ale ţării, dar numai în
vest, mai precis în regiunea Vendee şi împrejurimi, s-a transformat în război
tărănesc 24 •
' Cercetarea atentă întreprinsă în ultima vreme în ce prinşte registrele
de înscriere şi control din municipalităţi şi districte pentru fo1marea unită
ţilor militare din anii 1791 -1792 dovedeşte, c drept, că elanul patriotic n-a
lipsit. Mai mult, el a fost de o intensitate rară pentru o asemenea distanţă
de frontierrt. Cind la jumătatea lui sepkmbric 1791 sosea la Angcrs adjutan-
tul general de Vannoise pentru a trece în revistă unitatea constituită, a fost
surprins „să se găsească în prezenţa a mai mult de dourt mii de oameni în•
scrişi şi toţi gata de plecare, în loc de 574 de recruţi ceruţi" 25 • Se depăşiseră
speranţele cele mai optimiste. Elanul patriotic a supravieţuit şi după decla-
raţia de război, organizîndu-se în vara anului urmrttor un al doilea bata-
lion.
În total, într-un singur departament s-au înscris în anii 1791-1792
1 989 voluntari, din care 2 700 sau 2 800 au fost efectiv încorporaţi.
Cn an mai tîrziu, regiunea „armatei catolice" incluzînd departamentul
Vrndee şi cele înwcinate: Deux Si>vrcs, Maine et Loire, Loire Inferieure se
transformase într-o tabără de rezistenţă fanatică împotriYa autoritrtţilor
Republicii, sub drapelul cu flori de crin.
Motivul schimbării de atitudine consta în primul rind în faptul că anga-
jamentul masiv al ţăranilor în revolta din Vendee includea o populaţie social-
economic diferită. La un eşantion de 4 715 (albi), cu alte cuvinte răsculaţi
regalişti, şi 3 254 (albaştri), adică republicani, s-au numărat pc categorii pro-
fesionale în procente 26 :
Albi% Albaştri%
Profesiuni „burgheze" 1,63 12,38
Meseriaşi şi prăvăliaşi
(în afară de tex tilc) 19,09 50,25
Meseriaşi textile 15,44 14,4 l
Lucrrttori ai pămîntului 62,82 20,38
Profesiuni diverse 1,02 2,58.
Tăranii participanţi Ia cele două rccrutrni din 1791 şi 1792 erau cei
care n-aveau de pierdut Yreo proprietate sau exploatare care să-i lege de
pămînt: zilieri, slugi, săpători, Iucrr1tori plugari şi care sperau totul de la o
revoluţie ce prtrea să devină democratică.
Topografia locală joacă desigur un rol determinant. Regiune caracte-
rizatr1 geologic prin sol primar, granitic şi şistos, acoperit de mlaştini şi păduri,
izolatrt prin ace;;;tea de restul ţării, Vendee se deosebeşte de cîmpia nlca-
roasă carc răminc „patriotă". Relati,·a izolare şi ariditate au determinat o
relativă rămincre în urmă din punct de wdere economico-social şi al menta-
lităţilor. La aceasta a contribuit şi faptul că în aceastf1 regiune de oameni
24 lksprc oril(inilr tnl lmrărilor premrr_g,itoarc şi rlrsfă~mart>a r[,,cuah-i pin[1 la Ii95,

'fl•z1 şi Jacques (;nrkchot. La conlrc-rfrolrrli,,11, J)r,ctrint' ci adio,i, 1789--180·1, Paris, 1961,
cap. IX.
2 ''
Les affich,·s <l'Anl(ers", 17 septc·mhrie I i9 I.
,.
26
H1•produce111 tabloul comparafr, ,lin sul(t·sti-rnl articol al lui Claudl' l'l'titfrerc. /,'elan
patriuliquc cn pays de l"rndie, publicat în I.a bataillc, /'arn1ic, la t::lvire, 17'15-1871, t.I. Clc-r-
mont-Fl'rrand, 1985, p. I iO.
uo
aspri, unde reforma pătrunsese profund în secolul XVI, catolicismul a tre-
buit să desfăşoare o activitate deosebită în direcţia contrareformei, apropiin-
du-se cit mai mult de mentalitatea ţărănească, iar după adoptarea Consti-
tuţiei civile a clerului, preoţii refractari şi-au găsit aici puncte puternice de
rezistenţă. Tară de stinci şi mlaştini, strftbătută de poteci care permit nesu-
pune1ea şi evaziunea şi a căror cunoaştere presupune familiarizarea cu locu-
rile, frcn·cntarea ci punea străinului din administraţie sau garda naţională,
probkme deosebite, într-un ţinut în care aglcmerările urbane erau puţine.
Rlccarra 1a porturilor orizontale favorizează legăturile verticale cu parohul
~i seniorul locului, a căror mentalitate rămînc dominantă şi la nivel ţără
nesc. La tr, diţia unui puternic patriotism local se adaugă uitarea din partea
„domnilor" care veniseră să sechestreze şi să împartă bunurile naţionale, cu
alte cm·inte să speculeze fostele averi bisericeşti. Crescuţi în tradiţia pater-
naiicmului regal propovăduit de la amvon, riscînd prin angajarea în slujba
unei puteri condamnate de „adevărata" biserică nu numai pierderea vieţii
şi a avutu:ui, dar şi a sufletului, ţăranii din Vendee se angajează îmrotriva
celor carl', fără a le da o compensaţie materială sau spirituală, ii lipseau de o
protecţie ,eculară.
În primele zile ale primăverii anului 1793 clopotele au chemat la luptă
în 7-800 l arohii. Sate întregi formară treptat o oştire fluctuantă şi nicio-
dată perm, nentă de I 0-15 OOO de oameni. In fruntea acestei „armate cato-
lice şi regale" se afla căruţaşul şi paracliserul Jacques Cathelineau, numit
generalisim la 12 iunie 1793 şi rănit mortal la sfîrşitul aceleiaşi luni, căruia
după moarte i s-a spus „sfîntul din Anjou", şi în jurul numelui căruia s-a
creat o ad<- vărată legendă necesară moralului celor răsculaţi. Alături de el
tineri nobili ca Charette, fost locotenent în marina regală, La Rochejaque-
lcin, Boncl,amps, d'Elbee. Prin ei răscoala era finanţată de exilaţi şi puterile
coalizate împotriva Republicii. Datorită bravurii sale, deşi numai în vîrstă
de 21 ani, La Rochejaquelein era ales generalisim în octombrie. În rîndul
răsculaţilor luptau şi femeile acestora, precum şi braconieri sau dezertori
străini din fosta armată regală. Armamentul improvizat a fost completat de
la adversar. Încă de la 12 martie răsculaţii ocupaseră insula Noirmoutier,
apelind la ~prijinul Angliei, dar fără rezultat. La 9 iunie ei ajungeau pe valea
Loarci la Saumur. De la început, răsculaţii s-au năpustit asupra oraşelor,
luînd pc maşteptatc garnizoanele. De-abia mai tîrziu vor folosi avantajele
tactice oferite de teren. Dar ştirea că împotriva lor Convenţia a trimis două
armate, apoi sosirea acestora a făcut ca răsculaţii să abandoneze între altele
şi oraşul Saumur. Cu prilejul eşecului lor în faţa oraşului Nantes, la 29 iunie,
cind fusese rănit mortal generalisimul Cathelineau, răsculaţii suferă pierderi
importante în retragere, dar vor continua să rămînă o putere armată. Împo-
tri,·a atacurilor pe la spate ale acesteia, Republica şi Revoluţia angajează pînă
in 1796 o luptă epuizantă.
C t1 p i t o l u I IV
DICTATURA IACOBINĂ, DERAPAJ SAU APOGEU AL REVOLUŢIEl7
„Patrie a libertăţii'' ~au „ţară a drepturilor omului", cum începea

să fie numită cu admiraţie Republica Franceză, aceasta părea totuşi că nu
va putea e\·ita apropierea de marginea prăpastiei, trebuind să facă faţă ase-
:liului celorlalte puteri europene coalizate (conferinţele de la Anvers din
primăvara anului 1793 pregăteau chiar o împărţire a teritoriului francez).
în plus, răscoala ţărănească din Vendee şi alte tulburări sociale mai mici
provocau mari distrugeri şi pierderi umane ambelor tabere în luptă şi de-
turnau importante forţe militare de la misiunea lor de apărare a Revolu-
ţiei şi a hotarelor ţării. La dificultăţile provocate de războiul extern şi in-
tern se adăuga la cumpăna dintre anii 1792-1793 o nouă degradare a fi-
nanţelor care nu avuseseră timpul necesar să se amelioreze şi ca un corolar
creşterea dificultăţilor economice reflectată în scumpirea traiului.
în decembrie 1792, încasările tezaurului public n-au depăşit 39 OOO OOO
line, faţă de 228 OOO OOO, la cît se ridicau cheltuielile de război. S-a recurs
atunci, la propunerea marelui comerciant Cambon, erijat în financiarul Con-
venţiei girondine, la noi emi~iuni de asignate. Dacă la 5 octombrie asigna-
tele aflate în circulaţie ~c ridicau la 1 279 OOO OOO line, în urma propunerii
sale s-a decretat, 12 zile mai tîrziu, o nouă emisiune care le ridica valoarea
limită la 2,4 miliarde. Şi tipărirea de asignate nu s-a oprit aici. începutul
lunii februarie 1793 a cunoscut o emisiune nouă în valoare de 800 OOO OOO.
Inflaţia de hîrtie monedă face ca la începutul lunii aprilie 1793 rnloarea
reală a asignatului să ajungă la 43 % din valoarea nominală. Aceasta la preţ
oficial, deoarece la cursul pieţii preţul real era şi mai scăzut. Efectele sînt
resimţite nu numai de salariaţii plătiţi în asignate. Pentru a preveni „ruina
totală a finanţelor ţării", Saint Just cerea în Convenţie limitarea emisiuni-
lor 1 •
Dar scumpirea preţurilor era determinată şi de alte cauze. Recolta
anului 1792 fusese relativ bună. în schimb, produsele de strictă necesitate,
în special cele alimentare, erau nu numai speculate pe piaţă de posesorii
lor. Negustorii nu se mai grăbeau să le pună în vînzare pentru a le schimba
pe o monedă care nu mai prezenta încredere, ci preferau să le stocheze în
aşteptarea ascuţirii crizei.
Circulaţia grînelor era astfel blocată sau îngreuiată. Se resimţea lipsa
pîinii mai ales în marile oraşe. La 8 octombrie se acorda de către Convenţie
municipalităţii oraşului Rouen autorizaţia de a împrumuta 1 OOO OOO de
1 Cf. Discours sur les subsistancts, 29 novembre 1792, în Saint Just, Oeuvres, Paris, 1946,
p. 127 - 133. Vezi şi A. Michalet, Economie el politique chez Saint just. L' exemple de l'i"flation,
în Actes du Colloque Saint just, Paris, 1968, p. 151-201.
1U
line Fentru a aduce grîu de peste hotare. Un motiv pentru care oraşul Rouen
suferea de foame era acela că oraşul Le Havre pusese mina pc convoaiele
ce-i erau destinate. Preţurile variază după regiune, dar decalajul între pre-
ţuri şi salarii rămine. Iar în sud-est nivelul din 1789 al preţurilor era depă
şit acum cu 2CO %- Criza provoca tulburări frumentarii încă din tcamna
lui 1792. Ele s-au manifestat la Lyon şi Orleans, la Versailles, ~au în alte
oraşe, dar şi în lumea !;:atelor, impunînd pe alccuri taxarea, vînzarea silită
la preţuri accesibilei_
Spectacolul impunităţii şi al luxului afişat de marii îmbogăţiţi prin
fraudă afectează tot mai profund masele fOpularc şi pc exponenţii lor po-
litici.
Dintre aceştia deosebit de ccmbativi fe dondesc cei Fe care adversa-
rii ii numesc „ turbaţii" ( Ies cnrages) :i_ Aba tele J acqucs Rcux, fo~ t i:rcf ~sor
de seminar şi tinfnul funcţionar la fOştă Jean Varlet sînt principalii lor
purtători de cuvint. Cerind ca membru al Comunei grăbirea judecării lui
Ludovic al XVI-lea, primul dintre ei se pronunţa la 1 deccmhrie pentru
reprimarea speculei şi dosirii mărfurilor, urmărirea acaparatorilor şi a tră
dătorilor. Cuvîntarca rostită în Convenţie a avut un. deosebit ecou în sec-
ţiile pariziene, una dintre ele hotărînd să i se dea citire bisăptămînal, neme
de o lună. Iar în petiţia din 12 februarie 1793 adresată Convenţiei în numele
secţiunilor pariziene, a cărei redactare i se atribuie 4 , aducea aminte „legi~-
latorilor'' că instituirea Republicii nu e suficientă pentru masele populare.
Poporul cere pîine fiindcă „acolo unde nu este piinc nu sint nici legi, nici
Republică, nici libertate". Pentru remedierea situaţiei cerea măsuri extre-
me privind comerţul cu grine. De la stabilirea unor pri?ţuri maximale unice
şi deschiderea unor magazine obşteşti, la interzicerea comercializării peste
hotare şi instituirea pedepsei capitale pentru speculanţ-i. Respins de elec-
torii parizieni ai Convenţiei, nemulţumit de iacobini, din clubul cărora
se retrage, Jean Varlet se proclamă el însuşi apostol al libertăţii sau al ega-
lităţii. Vorbind mulţimii de la o tribună improvizată în apropiere delocalul
Convenţiei, el atacă oligarhia membrilor acesteia, pentru care suveranita-
tea poporului înseamnă numai propriile lor interese. Şi se alătură astfel ata-
curilor lui Jacques Roux care considera despotismul colectiv, ,.despotismul
senatorial" al Convenţiei, tot atit de nociv ca şi acela individual, ,.monar-
hic". Şi Varlet ceruse măsuri impotri\·a celor cc înfometează poporul prin
dosirea mărfurilor, dar accentua asupra necesităţii cursului forţat al asi-
gnatului ca monedă naţională. Promovind legarea indispendabilă a politi-
cului de satisfacerea intereselor econor;;icc populare, propaganda turbaţi
lor îşi găseşte prozeliţi nu numai în secţiunile pariziene. De la Lyon, Orle-
ans şi din alte centre se fac auzite revendicări similare, unele ajunse în faţa
Convenţiei Naţionale. Se cereau chiar unele măsuri în legătură cu naţiona
lizarea comerţului alimentar şi a unor intreprinderi. Erau vizate direct mo-
rile şi brutăriile.
Faptul că nu dispuneau de publicaţii periodice proprii i-a determinat
să acorde o mare atenţie difuzării opiniilor lor prin viu grai. dar şi prin afi-
şare sau prin folosirea coloanelor unor gazete de stînga, ca „Les Revolu-
2 Pc alocuri asemenea tentafrre de , ,taxa.re' eraa mai vechi. Cf. M. \"ovelle, La taxa-
fion populaircs de fivricr-mars ci novembre-dcccmbre dans la Beauce ct sur ses co11Jins, .,Commis-
sion d'histoire ~conomiquc ct sociale de la Revolution Fran<;aisc, Mcmoires ct docaments",
XIII, p. 107 - 16 I.
3 Vezi şi Albert Mathicz, La vie chera et le tnouvcment social sous la terreur, Paris, 1927,
seconde partic, LBs enragt!s et la vie chere.
tions de Paris". Atacurile „ turbaţilor" erau îndreptate în special imi::otriva
girondinilor, adepţi ai libertăţii neîngrădite a comerţului, ca ministrul de
interne Roland. Soţia acestuia era înfăţişată chiar, într-un pamtlet, ca a
doua Maria Antoaneta în atitudinea faţă de sftrmanul popor francez ucis
de sabia foametei. Nu erau cruţaţi însă nici montaniarzii, în măsura în care
refuzau să se pronunţe în favoarea „legilor violente asupra comerţului",
cum erau cele preconizînd taxarea mărfurilor şi alte măsuri de economie
dirijată. Aplauzele care au însoţit marele discurs de care am mai amintit
asupra subzistenţei, rostit de Saint Just în şedinţa din 29 noiembrie a Con-
venţiei, au fost înăbuşite a doua zi de afişele nemulţumirii populare. Deşi
acesta prezentase nu numai o analiză pătrunzătoare a rolului inflaţiei hir-
tiei-monedă în paralizarea comerţului şi scumpirea vieţii, ci, observînd lucid
că „mizeria făcuse să se nască Revoluţia, mizeria o poate distruge", pro-
pusese ca măsuri de însănătoşire vinderea bunurilor emigranţilor, desigur
pentru acoperirea hirtiei-monedă, plata în natură a impozitului funciar şi
vărsarea lui în hambarele publice, pedeapsa cu moartea împotriva exploa-
tatorilor în condiţiile date, într-un cuvînt elemente pentru „o lege popular:ă.
care să pună ~ibertatea comerţului sub ocrotirea poporului însuşi, potrivit
cu geniul Republicii".
Trei zile mai tîrziu, după ce Jacques Roux rostise ,·iolentul di~curs
din partea secţiunii Gravilliers îndreptat împotrivă politicii Convenţiei na-
ţionale, Robespierre recunoştea în şedinţa acesteia drept primul dintre drep-
turile omului pe „acela de a exista" şi o primă lege socială, aceea „care
garantează mijloace de existenţă tuturor membrilor societăţii". Criticînd
politica girondină privind „libertatea nelimitată a comerţului" şi folosirea
,,baionetelor pentru calmarea alarmelor sau potolirea foamei", Robespi-
erre sublinia că alimentele de primă necesitate nu sint o marfă oarecare, ci
,,sînt tot aşa de sacre t:a viaţa însăşi". Mai mult, el ajungea la concluzia în-
drăzneaţă după care „tot ce e necesar pentru a păstra viaţa este proprietate
comună a întregii societăţi. :Kumai excedentul poate fi proprietate indivi-
duală". Dar şi pentru el, ca şi pentru Saint Just sau pentru ceilalţi iaco-
bini, remedierea crizei cerea o bază legală care să nu calce principial liber-
tatea individuală.
La 8 decembrie 1792, Convenţia decreta insă, sub influenţă girondină,
din nou libertatea neîngrădită a comerţului de cereale. Ceea ce a făcut să
tacă burghezia de orientare iacobină, dar n-a putut să potolească frămîntarea
maselor populare. Criza alimentară agravîndu-se în iama şi primăvara anu-
lui 1793, sanchiloţii parizieni şi nu numai ei ridică, prin intermediul turba-
ţilor. la Paris, ca şi la Lyon, din nou problema asigurării hranei poporului.
Cu atît mai mult cu cit ajutoarele pe care le puteau acorda Comuna pariziană
sau alte municipalităţi populaţiei nerniaşe erau cu totul insuficiente, iar
numărul celor fără posibilit{tţi de trai creştea datorită şomajului. Secţia
Popincourt din foburgul Saint Antoine nu era singura care apela la Conven-
ţia naţională pentru procurarea de locuri de muncă „clasei numeroase a cetft-
ţenilor muncitori". Dar Convenţia avea alte preocupări. Pentru pîine preţul
se putuse menţine datorită primei pe care autorităţile pariziene o ofereau
brutarilor, în vederea acoperirii diferenţei faţă de preţul real. Alte produse
de larg consum cunoşteau insă o scumpire excesi\·{t. Şi fiindcă cele două dele-
gaţii de femei se întor„eseră fără nici un rezultat la demersul făcut în faţa
Convenţiei in ziua de 23 februarie, două zile mai tirziu, începind cu cartierul
<:omercial central, mişcarea populară de taxare a mărfurilor s-a propagat cu
rapiditate în toate cartierele oraşului. Au fost invadate băcăniile şi furni-
U5.
zorii lor, iar preţurile cu care au trebuit să vindă au fost impuse de răzYră
tiţi. Cei dintîi vizaţi au fost marii negustori şi angrosiştii. Dar pe măsură ce
mişcarea se extindea, n-a cruţat nici prăvăliile mici. A fost vorba de o acţiune
de masă dirijată din umbră? Barere o punea pe seama „incitărilor perfide
ale aristocraţilor deghizaţi". Pentru a-i avertiza în spirit burghez că .,acolo
unde nu se mai respectă proprietăţile, nu se mai recunoaşte ordinea socială".
Unii istorici au pus instigarea la răscoală pe seama lui Jacques Roux. ~-ar
fi fost imposibil, dar nimic nu indică participarea sa la această mişcare ce
pare spontană. Deşi e adevărat că într-un articol Marat se pronunţase pentru
devalizarea unor speculanţi, cu titlu de aYertisment. Cnele jafuri izolate
la care participă uneori femeile, ca în cazul unei brutării de pe strada Saint
Honore, unde se afla Clubul iacobin, zvonuri privind marşuri de protest
ale acestora sau despre pregătirea de către vînzătoarele de peşte, împreună
cu altii, a unui nou masacru în închisori, dar mai ales defilarea fără arme
în fat~ Conventiei, la 2 mai, a 10 OOO de cetăteni din cartierul Saint Antoine,
care cereau pr~ţuri in favoarea micului consuinator, au determinat Convenţia
0
să voteze cu strîngere de inimă cea dintîi lege a maximului, fixînd preţuri

maximale la pîine şi făină în toată ţara. Încă de la 22 ianuarie, ministrul
Roland îşi dăduse demisia în faţa eşecului politicii de neintervenţie economică.
A trebuit să treacă însă mai mult de patru luni ca acest eşec să fie definitiv.
El a contribuit, alături de eşecul politicii externe războinice şi de răscoala
din Vendee, la căderea de la putere a girondinilor. Talentul incontestabil
sau patosul romantic al unora dintre ei nu-i Yor mai putea salva.
Părăsirea scenei politice franceze de către girondini nu s-a făcut din-

tr-odată. Ea a avut loc treptat, în cursul unei lupte îndîrjite cu montaniarzii
care, sprijiniţi de data aceasta de sanchiloţi, le disputau puterea4 •
Legătura dintre montaniarzi şi sanchiloţii avînd ca lideri pe aşa-zişii
turbaţi nu s-a făcut nici ea dintr-odatf1. Dacă răspunzînd reprimării de către
garda naţională a tulburărilor din 25 februarie, Jean Varlet şi Jacques Roux
luau apărarea celor care au făcut să se restituie poporului ceea ce era pu~· să
plătească de multă vreme prea scump, Marat îl ataca cu acelaşi prilej ca
incitator pe „abatele roşu". Nici importanţa revendicărilor economice pen-
tru masele pariziene nu era mai bine înţeleasă. ,,Eu nu spun că poporul ar
fi vinovat - observa Robespierre la 25 februarie - , eu nu spun că actele
sale ar fi un atentat; dar cînd poporul se ridică, n-ar trebui să aibă un scop
demn de dînsul, nu să se ocupe de nişte mărfuri păcătoase?". Mintea cea mai
elevată dintre montaniarzi nu înţelegea impactul economicului asupra poli-
ticului? Totuşi, aşa cum am mai semnalat, montaniarzii, reprezentînd stînga
Adunării şi sprijinindu-se pe centrul acesteia conştientizat de spectrul crizei,
asigură votarea de către Convenţie a cursului forţat al asignatului (11 aprilie)
şi a impunerii excepţionale a celor bogaţi sub forma unui împrumut de stat
de un miliard (20 aprilie), precum şi a fixării preţului maximal la griu şi făină
(4 mai), toate măsuri economice solicitate de „turbaţi", ca exponenţi şi
agitatori ai sanchiloţilor.
În ce priveşte înnoirea măsurilor de ordin politic, incobinii se dovedesc
acum la fel de conştienţi că la vremuri excepţionale sînt necesare măsur;i
excepţionale. Dar caută să le asigure fără a apela la concursul popular. ,,Să
fim teribili pentru a dispensa poporul să fie", spunea Danton, pronun ţin-
~ ,·e1.i şi Jean Jaures, op. cit., t. YII, La 1'1m1!agnc, Paris, 1924, chap. Y, La [11!/e
de l.i .Honla~nc contre la Gironde; A. !lfathiez, De la vraie nafure de l'opposition enlre Ies Giron-
di ns ,t Ies Jfontagnards, ,.Annales rc·-1olutionnaires", 1927, p. ]Î7 şi urm.
146"
du-se la 1O martie pentru decretul privind înfiinţarea tribunalului revoluţio
nar, cu misiunea judecării suspecţilor. Zece zile mai tîrziu erau înfiinţate
Comitete de supraveghere, care urmau să se ocupe în fiecare comună de
străini şi suspecţi, printre aceştia din urmă un loc principal revenind aristo-
craţilor. După ce la 19 martie se declarase pedeapsa cu moartea şi confiscarea
averii pentru cei prinşi cu arma în mină împotriva Republicii, la 28 era agra-
vată legislaţia împotriva emigranţilor, a căror revenire e pedepsitft cu moar-
tea si ;:;le căror bunuri sînt confiscate.
'Toate aceste decrete au fost adoptate de Convenţie în unanimitate
sau cu mare majoritate de voturi. ln locul terorii anarhice din septembrie
1792 se instaura treptat, sub presiunea evenimentelor, teroarea revoluţiona1ă
organizată. Curînd, după o tentativă ofensivă girondină, ea va fi folosită
de montaniarzi pentru zdrobirea adversarilor politici.
Arestarea ministrului de război şi a reprezentanţilor în m1smne care

îl însoţeau şi predarea lor inamicului de către Dumouriez, tentativa acestuia
de a răscula armata, apoi dezertarea lui la austrieci au consternat Convenţia
naţională. ~ănuielilc de complot şi trădare iau proporţii. Cel dintîi arestat
e Philippe Egalite, tatăl ducelui de Chartres, călcîndu-se peste imunitatea
parlamentară. La 1 aprilie girondinul Lasource îl acuză deschis pe Danton
pentru înţdegere cu trădătorii, dar acesta se apăra imparabil cu sprijinul
lui Marat, devenind din acuzat, acuzator. Montaniarzii cer de data aceasta
arestarea pentru aceleaşi motive a ccnducătorului girondin Brisrnt. Comi-
tetul apărării, căruia ei îi spun acum „Consiliu al lui Dumouriez" e înlocuit
după o aprinsă dezbatere, la 6 aprilie, prin Comitetul salvării publice, aldt-
tuit pc baze noi. Propus ca un comitet de execuţie de către Isnard, el se com-
punea din 4 membri, deliberînd în secret şi era menit să accelereze acţiunea
miniştrilor cărora în caz de urgenţă le puteau da ordine, iar în caz de ne,·oie
le puteau suspenda hotărîrile. La rîndul său trebuia săptămînal să dea Con-
venţiei socoteală de măsurile luate. Cu o zi înainte, sub preşedinţia lui Marat,
Clubul iacobin punea problema re,·ocării membrilor Com·enţiei, care prin
Yotul lor încercaseră să-l salwze pe rege, desigur aluzie la conducătorii Giron-
dei. Cu acelaşi prilej societăţile afiliate din Capitală şi provincie erau invitate
să înainteze petiţii în acest sens. Fapt semnificativ, dacă în Comitetul salvării
publice ales a doua zi majoritatea nu aparţinea deputaţilor montaniarzi,
membrii acestuia au fost aleşi numai dintre acei care votaseră moartea rege-
lui. ::,,;-u era nici unul girondin şi orientarea generală a opiniilor lor înclina
spre stînga.
Dezbateri Yiolentc a proYocat şi punerea sub acuzare la 13 aprilie a
lui ~forat, la propunerea girondinilor, pentru circulara din 5 aprilie a Clubului
iacobin, semnată de el ca preşedinte ..\ceastă circulară relua de fapt o ccrrre
mai Ycchc exprimată de turbaţi în numele sanchiloţilor, acum aliaţi ai monta-
niarzilor. Consiliul Comunei pariziene ~i numeroase secţii ale ci, precum şi
cluburi din departamente s-au manifestat împotri,·a punerii sub acuzare
a „prietenului poporului". Interogat şi achitat de tribunalul revoluţionar
la 24 aprilie, după judecată :\forat a fost purtat în triumf, încoronat cu flori,
şi frunze de laur, de Ia Palatul de Justiţie pînă la Tuileries, defilînd purtat
pe umeri prin mijlocul Convenţiei, pînă la scaunul său de dcputat 5 • În schimb,
la 15 aprilie, două zile după punerea sub acuzare a lui :\farat, o delegaţie
a 35 de secţiuni pariziene condusă de primarul Pache prezentase în faţa Con-
5 Pentru rC'latar!'a pnnnii sub acuzare, a ,ksfăşurării procC'sului şi a triumfului lui :Ilara ta
ci. Raymoncl :llan<'·,y, '-<• Rc'volutio11 {I la /ibate de la pressc, Estirnne, 196.5, p . .59-6.3.
147
venţiei o petiţie ameninţătoare împotriva a ,22 de fruntaşi girondini. Era
atacul cel mai direct, <leşi se înscria printre numeroasele petiţii îndreptate
împotrh·a acelora care se afirma că au înşelat aşteptările poporului. Nici
acuzele de trădare a Revoluţiei nu erau noi: tendinţe de federalism, .:ipel la
războiul civil, calomnierea poporului din Paris, înţelegerea secretă cu Dumou-
riez. Se cerea în plus ca Adunarea însăşi srt trimită adresa şi lista anexă a
deputaţilor acuzaţi în departamente, pentru ca îndată cc majoritatea aces-
tora şi-ar fi declarat adeziunea, să li se retragă mandatul.
Ca replică, deputaţii girondini cer convocarea adunărilor primare din
întreaga ţarrt, pentru a se pronunţa asupra tuturor deputaţilor. În condiţiile
războiului şi ale răscoalelor contrarevoluţionare, un asemenea apel ar fi putut
avea grele consecinţe pentru soarta Franţei. Din spirit civic, \'crgniaud, a
cerut partizanilor săi retragerea moţiunii. Contraofensiva girondină s-a des-
făşurat în aceste condiţii pe două paliere: în Capitală, pentru a-şi asigura
majoritatea, în secţiuni şi comune dependente; în prO\·incie, pentru a pune
mina pc organele locale şi a le îndrepta impotri\-a puterii centrale. Fostul
adept al unirii tuturor fracţiunilor stării a treia împotriva duşmanului de
clasă, Petion, lua acum, într-o Scrisoare elitre parizieni, apărarea oamenilor
înstăriţi, îndemnînd la luptă: ,.Proprietăţile roastre sînt ameninţate şi voi
închideţi ochii în faţa acestui pericol. Se instigă la un război intre cei cc au şi
cei cc nu au şi voi nu faceţi nimic ca să-l preîntîmpinaţi ... Parizieni, trezi-
ţ i-v{t odatrt din letargia voastră şi izgoniţi înapoi în găurile lor aceste in:--,:ete
,·eninoasc". De data aceasta, necesitatea alianţei între burghezie -;;i popor
era uitată. Dacă „moderatii" izbutesc să reia conducerea în unele sectiuni
pariziene, sub impuls giro~din, în provincie ci obţin cu sprijin regalist, 'suc-
cese importante. Astfel, la Marsilia, moderaţii sprijiniţi pe alianţa marii
burghezii cu nobilimea alungă pe reprezentanţii în misiune, pun stăpînire
pe primăria oraşului şi înfiinţează un tribunal special pentru judecarea sumară
şi trimiterea la ghilotină a montaniarzilor (29 aprilie). La fel, la Lyon forţe
social-politice similare răstoarnă municipalitatea iacobină la 29 mai, după
ciocniri sîngeroase. La 17 iunie fostul primar iacobin Chalicr era ghilotinat.
La 24 aprilie, Robespierre prezenta ConvC'nţiei un proiect de Decla-
raţie a dr~pturilor omului şi ale cetăţeanului în care proprietatea era legitimă
şi delimitată pe măsura utilităţii sociale. Tot pentru asigurarea sprijinului
sanchiloţilor, el incuraja, la 8 mai, la Clubul iacobinilor, lupta acestora împo-
triva aristocraţilor şi moderaţilor din secţiuni şi drtdca sfatul de a se organiza
o armată revoluţionară pe socoteala bogaţilor. Totodată propunea srt se
despăgubească cei lipsiţi de mijloace, prin indemnizaţii pentru acti\·itatea
din adunările secţiilor şi timpul cit făceau de gardft. Dacrt Robcspierrc n·dea
în sanchiloţii parizieni pe salvatorii libertăţii, Vcrgniaud cerea, la 4 şi 5 mai,
girondinilor din Bordeaux să vină la Paris pentru a răzbuna libertatl'a şi a
extermina pe tirani la momentul oportun. El îndemna la răscoală şi la dezlăn
ţuirea ternarei împotriva celor care vor să joace rolul lui Marius, cunoscutul
tribun afirmat în lupta împotrh·a aristocraţiei din Republica Romană.
Folosindu-se de demisia lui Santerrc, care anunţa că pleacă să lupte în Vendee
girondinii încearcă să pună mîna pe conducerea gărzii naţionale din Paris.
Ei atacă „autorităţile anarhice" care complotează împotriva Con\"Cnţiei
şi cer o anchetă pentru care era numită o comisie de 12 membri, toţi girondini.
:'.\1ăsurilc de represiune pe care le-a luat aceasta, intre care arestarea lui Hebert
şi Yarlet au provocat protestul din 25 mai al Comunei, cerind punerea in
libertate a celor arestaţi arbitrar. În răspunsul enen·at al declamatorului
Isnard, se spunea între altele: .,Dacă vreodată Convenţia va fi înjosită, dacă
vreodată, printr-una din acele insurecţii care după 10 mart ic s-au reînnoit
US
fără încetare L- .. ] dacă deci din cauza acestor răzvrătiri mereu renăscute
se va aduce vreo atingere reprezentanţei naţionale, vă declar în numele Fran-
ţei întregi că Parisul va fi nimicit; în curînd oamenii vor căuta pe malurile
Senei dacă Parisul a existat". Acest avertisment a la Brunswick împotriva
capitalei Revoluţiei îşi va awa rolul său în evenimentele cc vor urma. La
cererile adresate Convenţiei de numeroase secţii din Paris se adaugă manifes-
taţia de stradă a Clubului femeilor republicane revoluţionare, condus de
Clairc Lacombc, pentru eliberarea lui Hebert. ,.Cînd poporul este asuprit -
sublinia în scara aceleaşi zile de 26 mai Robespierre la Clubul iacobinilor -
cînd nu se mai poate bizui <lecit pe el însuşi, cel ce nu l-ar îndemna să se răs
coale ar fi un laş. Atunci cînd toate legile sînt călcate în picioare, cînd des-
potismul ajunge la punctul lui culminant, iar buna credinţă şi decenţa sînt
batjocorite, poporul trebuie sft se ridice. ~fomentul acesta a sosit". Era un
îndemn căruia i se va da urmare cîteva zile mai tîrziu, deşi patrioţii închişi
vor fi eliberaţi, datoritft sprijinului deputaţilor montaniarzi.
Organizarea insurecţiei a fost opera unui comitet secret constituit la
28 mai 1793. Ea izbucnea trei zile mai tîrziu, după sistemul folosit la 10 august
1792. Adunarea comisarilor celor 33 de secţiuni care au răspuns la chemare,
precum şi şedinţele Comitetului secret ales de aceştia ca să conducă insurec-
ţia s-au desfăşurat in fosta clădire a Episcopiei, de cîtva timp sediul unui
comitet electoral oficios. Adunarea la care asistase şi 1farat fusese prezi-
dată de un om al lui Danton, inginerul Dufourny, unul din intemeietorii
Clubului cordelierilor. Printre membrii Comitetului figurau Varlct şi preşedin
tele secţiei organizatorice a Adunării, Dobscn, amîndoi recent eliberaţi
împreună cu Hebert. Sub conducerea lui Dobsen, conform hotărîrilor luate
de Ccmitetul insurecţional în noaptea de 30-31, delegaţii celor 33 de secţi
uni montaniarde merg la primărie pentru a destitui Comuna şi a o reintegra
imediat în funcţie ca manifestare a suveranităţii populare. Tot ca expresie
a acesteia trebuie înţeleasă de asemenea şi numirea în calitate de comandant
al gărzii naţionale a lui Fran~ois Hanriot, popularul comandant al batalio-
nului secţiei de la Jardin des plantes. El îşi va păstra postul pînă la lovitura
de stat din 9 thermidor, ca sprijin credincios al dictaturii iacobine. Totodatft
s-a hotărît ca pe timpul serviciului să li se acorde guarzilor naţionali lipsiţi
de avere o îndrmnizaţie zilnică. l~n sprijin important la organizarea insurecţiei
l-a dat şi conducerea departamentului parizian, delegaţii autorităţilor întru-
niţi cu o zi în urmă la Clubul iacobin completînd cu reprezentanţii lor Comi-
tetul insurecţional. Dacă în semn de protest împotriva primejdiei care plutea
în aer girondinii au absentat la şedinţa din 30 a Convenţiei, ceea ce a permis
alegerea ca preşedinte a montaniardului Mallarrne, ei îşi dau scama de gre-
şeală a doua zi, protestînd împotriva folosirii clopotului şi a tunului de alarmă,
precum şi a închiderii barierelor. N-au lipsit dificultăţile nici în cc priveşte
mobilizarea secţiunilor, un rol important pentru depăşirea lor revenind lui
Roux şi Varlet. Pe la ora 5 scara, cînd palatul Tuileries, unde Convenţai
începuse să-şi ţină şedinţele de pe ziua de 10 mai era încercuit, petiţionarii
secţiilor au urcat la tribună. Ultima petiţie era prezentată în numele Comunei
şi întocmită de Comitetul insurecţional. Ea cerea arestarea celor 22 de depu-
taţi „apelanţi" care încercaseră sft salveze pe rege votînd apelul la adunările
primare, a membrilor Comisiei celor 12 şi a miniştrilor Lebrun şi Claviere.
Se mai wliciia: organizarea unei armate centrale de sanchiloţi pentru aplica-
rea măsurilor revoluţionare, fixarea unui preţ al pîinii unic şi accesibil pentru
toată Republica, diferenţa faţă de costul de producţie acoperindu-se dintr-o
taxă asupra bogătaşilor, îndepărtarea gradelor superioare din armată
care sînt de origine nobiliară, arestarea suspecţilor, epurarea tuturor
149
organelor administrative, drept de vot rezervat provizoriu numai san-
chiloţilor şi noi ateliere pentru înarmarea acestora, alocaţii pentru fami-
liile celor mobilizaţi pentru apărarea patriei, ajutoare pentru infirmi şi bătrîni.
Răspunsul Convenţiei a fost desfiinţarea Comisiei celor 12 şi aprobarea hotă
ririi Comunei de a se acorda o îndemnizaţie celor săraci aflaţi sub arme. Ziua
insurecţională din 31 mai s-a soldat astfel cu un eşec. A doua zi o nouă peti-
ţie pregătită de Comună şi Comitetul insurecţional cu sprijinul lui Marat
a fost prezentată Convenţiei ridicînd numărul deputaţilor care urmau să fie
puşi sub acuzare la 27. Cu acest prilej Barere i-a sfătuit pc cei înscrişi în
lista proscrişilor să aibă curajul de a-şi da demisia, dar fără rezultat.
Între timp nemaiaşteptînd a\'izul autorităţii supreme, Comitetul
insurecţional ordonă în noaptea de 31 mai/I iunie, arestarea suspecţilor.
l\lanon Roland era reţinută în locul soţului ci care reuşise să dispară. În ziua
următoare ziarele girondine au fost interzise şi redactorii arestaţi. Duminică,
2 iunie, nefiind zi de lucru, numărul muncitorilor şi al altor angajaţi, parti-
cipanţi la mişcarea insurecţională, a crescut simţitor. Conform ordinelor
primite, Hanriot a înconjurat cu 80 OOO de oameni, dispunînd de mai mult
de 150 de tunuri, palatul Convenţiei. Rîndurilc din faţr1 erau alcătuite de
batalioanele secţiilor celor mai revoluţionare. Şedinţa Convenţiei debutase
cu anunţul unor veşti proaste din Vendee, unde reşedinţa departamentului
căzuse în mîinile răsculaţilor, şi din Lyon, unde Consiliul municipal monta-
niard fusese răsturnat, în urma unei lupte sîngeroase. În mijlocul discuţiilor
care au urmat, cerindu-se destituirea Comunei pariziene, o delegaţie a Comi-
tetului insurecţional a intrat în Adunare cerind arestarea imediată a celor
22+ 12. Trebuind să plece fără răspuns, unii dintre ci au ameninţat Adunarea
cu pumnul. În acelaşi timp s-au luat măsuri pentru a se opri ieşire.i. sau intra-
rea deputaţilor. Dar noua p~tiţie n-a rămas fără urmări. S-a iscat o discuţie
în legătură cu propunerea lui Barere făcută în numele Salvării publice, pro-
babil de comun acord cu Danton, ca reprezentanţii propuşi a fi arestaţi să se
suspende de bună voie din funcţiile lor, evitîndu-se astfel punerea sub acu-
zare. Cînd s-a aflat de interdictia ordonată de către Hanriot, către ora 5
după amiază, în urma încercării ~nor deputaţi de a părăsi Adunarea, s-a votat
un decret ordonînd retragerea forţelor armate şi toţi deputaţii, în afară de
30 de montaniarzi, avînd între ci pe Robcspierrc şi Marat, au încercat să
p{1răsească in corpore palatul, în frunte cu preşedintele şedinţei, Herault
de Sechellcs. ln curte aceştia au fost întimpinaţi de Hanriot cu sabia scoasă
şi tunurile pregătite, îndreptate spre clădirea Adunării. Întrebarea coman-
dantului gărzii naţionale dacă Adunarea s-a hotărît să predea pe cei incrimi-
naţi a rămas fără răspuns. Ceea cc l-a determinat re Hanriot să se adreseze
trupelor, ordonînd: .,Tunari, la tunuri!". Membrii Convenţiei au încercat
atunci să iasă prin grădina palatului, dar au fost întîmpinaţi de un zid de
baionete şi suliţe. Negăsind altă scăpare, şi-au reluat locul în sala de şedinţe.
S-a aşternut o tăcere stînjenitoare, apoi montaniardul Couthon, adus la tri-
bună în scaunul său de paralitic, a propus arestarea la domiciliu a 29 de depu-
taţi girondini şi a miniştrilor Claviere şi Lebrun. După cc Marat a cerut să
fie şterşi de pe listă trei dintre ei, decretul a intrat în vigoare, fiind adoptat
prin aclamaţii. Cu aceasta cariera politică a girondinilor s-a încheiat. Chiar
dacă rezistenţa va continua în provincie.
Insurecţia din 2 iunie a însemnat o mişcare politică şi în acelaşi timp
socială, prin forţele angajate în luptă. Se tindea evident la o radicalizare,
la o democratizare. Purtătorii de cuvînt ai acesteia vor fi montaniarzii. Spri-
jiniţi îndeosebi pe alianţa cu sanchiloţii.
150
Opiniile istoricilor Revoluţiei Franceze diferă în ce priveşte semnifi-
caţia insurecţiei din 31 mai şi 2 iunie 1793.
. Albert Mathiez o considera ca revoluţie nouă după cele din iulie 1789
ŞI august 1792. Motivul: ,.Fiindcă a răsturnat nu numai un partid, ci pînă
la un punct o întreagă clasă socială" - burghezia mare. În numele „revendi-
cărilor clasei sanchiloţilor". Aceştia asiguraseră şi victoria Revoluţiei de la
10 august. Dar acum „nu au şovăit să mutileze reprezentanţa naţională"
înlăturînd pe cei consideraţi vinovaţi de grava situaţie internă şi externă.
Triumful montaniarzilor lor li se datorează, el reprezentînd rezultatul alian-
ţei burgheziei cu poporul. Alianţă care va asigura apogeul democratic al
revoluţiei. Marcat de venirea la putere a lui Robespierrc care „deschide o
eră nouă". Punct de vedere însuşit şi de unii din discipolii săi „iacobtni"
pentru care însă nici marea burghezie, nici sanchiloţii nu mai reprezintă clase
sociale aparte.
Pentru alţi istorici, .,răscoala din 2 iunie" a însemnat o lovitură de stat în-
dreptată de autorităţile Fariziene împotriva reprezentanţilor departamentelor. De
aceea a avut drept primă consecinţă insurecţia provinciilor împotriva capitalei.
În sfîrşit, o altă opinie mai recentă, dacă recunoaşte căl insurecţia din
2 iunie n:prezintă mai mult decît o schimbare de guvern, considuă că aceasta
a constituit, rrin gra,·itatea loviturii dată parlamentarismului, declanşarea
mecanismului pentru loviturile de stat din 18 Fructidor şi 18 Drumar. Pri-
vită din acest punct de vedere, ea n-a reprezentat numai o înfrîngere a Giron-
dei, ci o înfrîngere a Revoluţiei însăşi. Ea deschidea o nouă şi periculoasă
etapă a „derapajului" politic început cu doi ani în urmă.
De fapt căderea girondinilor nu s-a datorat numai incapacităţii lor de
a se apăra în faţa „dorinţei de a le lua locul" a adversarilor lor parlamentari,
montaniarzii. Ei trebuiau să părăseasd puterea fiindcă declaraseră un război
pe care n-au ştiut nici să-,l conducă şi cu atît mai puţin să-l cîştige, vinovaţi de
a fi căutat să-şi ascundă slăbiciunile şi înfrîngerca prin extinderea conflictului
militar la toate graniţele, d~ a fi complicat prin nehotărîrea şi neputinţa
lor războiul extern cu războiul civil intern. Ei au fost cei dintîi care l-au
denunţat pc rege, dar au dus tratative pentru putere cu el şi nu s-au hotărît
să-l condamne decît sub presiunea evenimentelor, căutînd şi atunci să evite
decizia supremă. Cerind sprijinul poporului împotriva regalităţii şi a aristo-
craţiei, au ignorat revendicările sale economice, s-au opus la orice colaborare
cu sanchiloţii şi prin alianţele pe care le-au făcut în final s-a dovedit că doreau
de fapt stabilizarea revoluţiei. Patriotismul lor era comiderat, după trădarea
lui Dumouriez, mai mult patriotism de paradă. Şovăielile lor devin tot mai
echivoce, ca şi închistrarea lor legalistă într-o situaţie excepţională, care
pretindea măsuri excepţionale. Cit despre discreditarea reprezentanţei naţio
nale în care ci aveau cuvîntul hotărîtor, aceasta nu s-a datorat atît mişcării
insurecţionale din 31 mai/2 iunie, cît celor opt luni care se scurseseră de la
începutul lucr2rilor Convenţiei naţionale în dezbateri „scandalcase", ca să
folosim observaţia unui istoric contrmporan6 •
Infructuoase rămăseseră şi discuţiile sau propunerile privind reînnoi-
rea legii fundamentale a ţr1rii, operaţie a cărei necesitate se ivise odată cn
căderea monarhiei şi instaurarea republicii. În fond convocarea Convenţiei
naţionale nu fusese expresia dorinţei de reformă constituţională a poporului
francez? Nu întîmplător unul din primele decrete ale noii Adunări naţionale
declara „că nu poate exista constituţie, decît cea care e acceptată de popor"
--------
• Marc Bouloniseau, I.a Republique ;"awbine, 10 aot1t 1972 - 9 thermidor An I l, Paris,
1972, p. 7-4.
151
(21 septembrie 1792). Ceea ce nu fusese cazul cu Constituţia din 1791, dar se
va întîmpla cu cea din 1793, supusă spre aprobare referendumului popular.
Încă de la 29 septembrie 1792, Convenţia decretase constituirea unui comitet
pentru elaborarea acesteia, compus din girondini şi centrişti, cu excepţia
lui Danton, conform decretului din 11 octombrie. Dintre membri, Thomas
Paine aducea experienţa americană. În consecinţă la Clubul iacobin va lua
fiinţă, opt zile mai tîrziu, un Comitet auxiliar pentru Constituţie care urma
să fie compus din 12 membri, dar în care n-au fost numiţi la început dccît
şase. La 18 februarie 1793 el avea următoarea componenţă: Robespierre,
Anthoine, Bentabole, Billaud-Yarenne, Collot <l'Herbois, Couthon, Dubois-
Crance, Robert, Saint Andre, Saint Just, Thuriot, iar ca membru străin
germanul Cloots. Comitetul pentru constituţie al Conwnţiei l-a desemnat
din sinul său pe Condorcet drept raportor. Raportul acestuia a fost citit în
Connnţic în ziua de 15 februarie 1793, după care a urmat lectura proiectului
de constituţie, semnat de toţi membrii comitetului, în afară de Danton, şi
a c5.rni redactare îi aparţinea tot lui Condorcet. Şi de data aceasta Constitu-
ţia urma să fie precedată de o declaraţie a drepturilor, numărînd 33 de arti-
cole, cu alte cuYintc cu 15 mai mult decît Declaraţia din 1789. Erau aceleaşi
idei în general şi chiar fornmlări comune. Dar şi prevederi de un liberalism
mai avansat, ca în cazul libertăţii presei sau inoYaţii ca generalizarea învă
ţămîntului. În ce priveşte administraţia ţării proiectul menţinea diviziunea
teritorială în departamente, dar desfiinţa districtele şi mărea comunele.
Consiliul executiv al Republicii, compus din 7 miniştri, urma să fie ales de
popor, dar răspunzător faţă de corpul legislativ. Camera unică a acestuia
urma să fie reînnoită anual. Toate funcţiile de altfel erau de elecţiune. ln
plus se admitea un complicat referendum popular intitulat „cenzura popo-
rului asupra actelor reprezentanţei naţionale". Complicat era şi sistemul de
alegeri implicînd un „scrutin de prezentare" şi un „scrutin definitiv". O Con-
venţie naţională convocată de corpul legislativ cînd vor considera necesar
majoritatea cetăţenilor Republicii ca să fie revizuită Constituţia urma să-şi
aibă sediul într-un oraş situat la mai mult de 50 de leghe de Paris. Secţiunea
a 6-a era consacrată mijloacelor de garantare a libertăţii civile. De data aceasta
,.acţiunea de calomnie" nu mai beneficia de libertatea presei. La baza regle-
mentării politicii externe erau păstrate principiile de propagandă şi anexiuni
revoluţionare. Presa a găsit proiectul prea complicat. El a fost criticat în
şedinţa din 17 februarie a Clubului iacobin, cînd Couthon a cerut Comitetului
auxiliar să prezinte un alt proiect. După părerea lui în proiectul lui Condor-
cet declaraţia drepturilor era de o abstracţie afectată şi drepturile naturale
erau expuse cam confuz. Era criticat şi sistemul electoral propus şi se consi-
dera că proiectul făcea din Consiliul executiv o putere rivală Corpului legisla-
tiv. La rîndul său, Thuriot critica proiectul pentru că deschidea perfid dru-
mul spre republica federativă. De fapt proiectul nu făcuse decît să păstreze
în cea mai mare parte sistemul de administraţie prevăzut de Constituţia
din 1791, proclamînd în plus că „naţiunea franceză se constituie într-o repu-
blică, una şi indivizibilă".
Convenţia naţională n-a mai luat în discuţie proiectul lui Condorcet
şi un decret a autorizat pe deputaţi să-şi poată tipări pc socoteala statului
proiectele de Constituţie pe care ar dori să i le prezinte. De-abia după tră
darea lui Dumouriez, Convenţia s-a hotărît să se ocupe din nou de problema
primei Constituţii a Republicii, probabil şi pentru a închide gura celor care
acuzau Franţa revoluţionară de anarhie şi pentru a găsi o cale legală în vede-
rea încetării discordiei interne. La 4 aprilie a fost aleasă o comisie de 6 inti-
152
tulată Comitet de analiză pmtru diwrse proiecte de constituţie elaborate
pînrt atunci. :\ceasta a ajuns la concluzia că din mai mult de 300 de memorii
sau proiecte tipărite sau manuscrise depuse, nici unul nu pare preferabil
celor prezentate de Comitetul pentru constituţie 7 •
Din 15 aprilie ConYenţia a pus la ordinea zilei de trei ori pc s;1ptămină
„problemele constituţionale". Cele mai importante deosebiri de principii
dintre girondini şi montaniarzi au fost scoase în evidenţă de Robespierre în
Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului aprobată de Clubul iacobi-
nilor la 21 aprilie şi prezentată în şedinţa Conwnţiei naţionale din 24 aprilie
1793. El îşi lua de la început măsuri de prevedere subliniind că spre deosebire
de cei care Yorbesc mereu de pericolul prezentat de adepţii „legii agrare" con-
sideră că aceasta n-are nici o consistenţă, iar „egalitatea bunurilor este o hi-
meră". Referindu-se la articolul 18 din proiectul de declaraţie a drepturilor
propus de Comisie, el propunea patru articole de definire şi limitare a dreptului
de proprietate: , ,1. Proprietatea este dreptul pe care îl are fiecare cetăţean de a
se bucura ~i de a dispune de porţiunea de bunuri care îi este garantată prin
lege. 2. Dreptul de proprietate c limitat, ca şi toate celelalte, prin obligaţia
de a respecta drepturile altuia. 3. El nu poate prejudicia nici siguranţa, nici
libertatea, nici existenţa, nici proprietatea semenilor noştri. 4. Orice trafic
care violează acest principiu este prin esenţă ilicit şi imoral". 1n sprijinul
maselor neposedante el cnea modificarea decretului privind impozitul pro-
gresiv adoptat în principiu la 18 martie 1792, în aşa fel încît cetăţenii care nu
dispun de venituri care să depăşească ceea ce e necesar subzistenţei lor să fie
dispersaţi de a mai contribui la cheltuielile publice. În sfîrşit, el propunea
pentru prima oară în mod net recunoaşterea dreptului la muncă, pentru toţi
membrii valizi ai societăţii, precum şi dreptul la ajutor social care să asigure
existenţa celor ce nu pot să muncească. Aceasta din urmă era o datorie pentru
acela care posedă bunuri de prisos. Determinarea modului în care această
datorie urma să fie achitată, trebuie să fie stabilită prin lege. Declaraţia se
încheia prin patru articole în sprijinul libertăţii popoarelor şi al egalităţii între
ele, împotriva tiranilor de tot felul, regi sau aristocraţi. Dezavua el astfel
decretul obţinut de Danton din partea Convenţiei, prin care Republica Fran-
ceză declara că „ea nu se va amesteca în nici un fel în guvernarea altor puteri"?.
Se ralia el astfel politicii girondine în favoarea războaielor de propagandă?
Credem că nu. Propunerile sale reprezentau o declaraţie de principii democra-
tice şi revoluţionare. în practica politică el se ralia însă decretului din 13 aprilie
pe care îl va reproduce în esenţă articolul 119 din Constituţia montaniardă.
Pînă la 29 mai nu se votaseră decît 6 articole din viitoarea Constituţie.
Era evidentă incapacitatea Convenţiei de orientare girondină în ce priveşte
elaborarea legii fundamentale a Republicii.
După înlăturarea conducătorilor Girondei, aceste lucrări de elaborare
a Constituţiei au continuat într-un ritm accentuat, datorită contribuţiei pre-
ponderent montaniarde. Redactarea ei se datoreşte în special lui Herault de
Sechelles, viitorul raportor, ajutat de Saint Just, Couthon, Ramel şi Mathieu.
în ziua de 9 iunie noul proiect era supus discuţiei Comitetului ~alvării publice,
iar a doua zi era citit în plenul Convenţiei. Dezbaterile în jurul său au durat
pînă pe ziua de 24 iunie, cînd textul a fost votat definitiv, după ~e i s-a dat o
ultimă lectură. Apoi noua Constituţie, împreună cu Declaraţia drepturilor
omului şi ale cetăţeanului care o preceda au fost supuse aprobării prin ple.:.
biscit. La 20 august Comisia de recenzare a rezultatelor anunţa acceptarea
7 Studiul lor rămine totuşi un document pentru nivelul cunoştinţelor şi starea de spi-
rit, cf. Fr. Galy, La notion de Constitution dans Ies projets de 1793, Paris, 1932.
legii fundamentale a Republicii, cu 1 784 377 voturi contra 11 531. Cu datele
primite ulterior s-a ajuns la 1 801 918 voturi pentru (99,36%) şi 11 610 voturi
contra (0,64 %). Se dovedea astfel cît de necesară fusese elaborarea noii
Constituţii. Ea demonstra superioritatea noului regim şi părea că prin pre-
vederile ci înlătura nu numai r,ericolul dictaturii, dar şi disputele dintre
republicani. ,,Constituţia republicană re care francezii au acceptat-o în med
unanim - se scria într-un raport' din I octombrie 1793 primit de Ccmitetul sal-
vării publice-este adorată pînă la entuziasm de cetăţenii din Lot-et-Garonne".
Armata este şi ea antrenată în sărbătorirea Constituţiei, ca en·niment
de importanţf1 patriotică majoră.
De fapt, aşa cum s-a mai arătat, Constituţia iacobină din 1793 repre-
zintă cea mai dcmccratică legislaţie franceză de acest fel şi un mcdel superior
de constituţie burgheză 8 • Chiar dacă sînt şi glasuri care îi contextă originali-
tatea sau superioritatea, declaraţia preliminară de drepturi este cert sui::erioa-
ră celei din 1789, nu atit prin faptul că subliniază din primul articol că scopul
societăţii este fericirea comună, ci prin argumentarea în continuare a acestuia.
Fapt semnificativ, articolul 2 punea înaintea celorlalte drepturi umane, na-
turale şi imprescriptibile pe care guvernul este chemat să le garanteze, egali-
tatea. Crmătoarele trei capitole explică în ce constă aceasta nu numai prin
naturr1, dar şi din punct de vedere civic: legea este aceeaşi rcntru toţi, toţi
cetăţenii sînt admişi egal în funcţiile publice, singurul mctiv de rtfcrinţă
fiind virtuţile şi talentele, iar capitolul 29 adaugă dreptul egal de a concura
la alcătuirea legilor şi la numirea reprezentanţilor s[1i. Dacă la 1789 sunrani-
tatca avea ca sursă esenţială naţiunea (art. 3), la 1793 suveranitatea rezidă
în popor, adăugindu-se în plus că ea este una şi indivizibilă, imi:rcscriptibilă
şi inalienabilă (art. 25). Mai mult, se precizează că „orice individ care va
uzurpa suveranitatea va fi pedepsit cu moartea de oamenii liberi" (art. 27).
Ku se admite nici o inviolabilitate personală (art. 31), iar funcţiile publice sint
considerate simple datorii şi au caracter temporar (art. 30). Se menţionează
de asemenea asigurarea dreptului la muncă şi a mijloacelor de existenţă pentru
cei ce nu sînt capabili de aceasta, ca o datorie sacră (art. 21). Cn articol special
prevedea dreptul la invăţămînt ca necesitate comunr1 pentru toţi cetăţenii.
Pi în el societatea favorizează progresul raţiunii publice (art. 22). Un alt
articol condamna orice interzicere, suspendare sau limitare a dreptului de a fi
prezentate petiţii depozitarilor autorităţii publice (art. 32). Dacă rezistenţa
la opresiune (art. 33) apărea ca drept şi în declaraţia din 1789 (art. 2), ultimul
articol era de-a dreptul revoluţionar şi el nu va mai putea fi regăsit în
Declaraţiile de drepturi care vor însoţi constituţiile ulterioare: ,,Cînd guvernul
violează drepturile poporului, insurecţia este pentru popor şi pentru fiecare
parte a poporului cea mai sacră şi cca mai necesară datorie".
Nu putem încheia această succintă prezentare fără a atrage atenţia
asupra unui fapt nu mai puţin caracteristic. Cnele din prevederile înaintate
consună mai mult sau mai puţin cu cele din proiectul de Declaraţie al lui Robes-
pierre. S-a renunţat însă cu avizul acestuia la mice măsură nouă care ar
atinge dreptul de proprietate faţă de Declaraţia din 1789 şi s-a evitat orice
aluzie la obligaţia morală şi social-economică a celor cu avere faţă de cei lipsiţi
sau la impozitul progresiv.
Ca şi Declaraţia de drepturi care o precede şi Constituţia din 1793
rămîne o legislaţie slujind în general interese burgheze. Dacă prima căuta să le
pună de acord cu cerinţe general umane şi cu drepturile dccurgind din cali-
8 A. l\lathicz, La Constitution de 1793, ,.Anna.Ies historiques de la Revolution Fran-
1,a.ise", 1928, p. ◄ 97-521.
154
tatea de cetăţean pentru toţi membrii societăţii, cea de-a doua stabilea concret
modul de guvernare şi administrare a cetăţii. Sub conducerea acelei părţi a
burgheziei care, ţinînd seama şi de unele cerinţe arzătoare ale maselor, şi-a asi-
gurat sprijinul popular pentru continuarea procesului revoluţionar intern şi
pentru apărarea „cetăţii asediate", cum caracteriza Barere Republica Fran-
ceză în acest moment de cumpănă.
Pe primul loc în Constituţie figurează unitatea şi indivizibilitatea sta-
tului fra1:cez. Puterea suverană în cadrul acestuia aparţine poporului înţeles
ca totalitate a cetăţenilor. Acesta o exercită fie direct, fie mai ales prin delegaţi
aleşi. În cazul deputaţilor, alegerea se face prin scrutin direct şi uninominal,
pe durată limitată la un an. Adunarea naţională sau corpul legislativ ales
pe această cale este unitar, indivizibil şi în sesiune permanentă. Şedinţele sale
sint publice, el propune legile şi emite decrete. în cazul puterii executive şi
judec:ttoreşti alegerile se fac în două trepte. În fruntea puterii executive se
aflft un con~iliu compus din 24 de membri, care reînnoit numai pe jumătate
la sfîrşitul fiecărei legislaturi menţine şi prin componenţa sa legătura dintre
o sesiune lr gislativă şi al ta. Atît puterea executivă, cit şi puterea judecăto
rească nu rot acţiona <lecit în virtutea legilor şi decretelor Adunării Naţionale.
În acest fel puterea legislativă îşi menţine superioritatea asupra celorlalte
două. Conkrm articolului 122: .,Constituţia garanteaz[t tuturor francezilor,
egalitatea, libertatea, siguranţa, proprietatea, datoria publică, liberul exer-
ciţiu al cultului, instrucţiunea comună, asistenţa publică, libertatea nelimitată
a presei, a CJreptului de a se reuni în societăţi populare, de a se bucura de toate
drepturile emului". Articolul concentra, cum se vede multe din prevederi-
le Decla:·aţie: de dreptmi. În ce P' iveşte raporturile Republicii Franceze
cu popoarele străine, cele patru articole referitoare la acestea menţionau
că poporul francez este „prietenul şi aliatul natural al popoarelor libere"
dar netoler:nd amestecul altor naţiuni în guvernarea sa, promite să nu se
amcskce la rîndul său în guvernarea altor naţiuni. Acordînd azil politic
celor expulzaţi din patria lor „pentru cauza libertăţii", îl refuză însă „tira-
nilor". Şi ca un avertisment dat armatelor coaliţiei care pătrunseseră pe
teritoriul francez se declara că poporul francez nu va încheia niciodată pace
cu un dusman atîta vreme cit acesta îi încalcă teritoriul.
S-a 'sp1s că actul constituţional din 1793 sau anul I al Republicii Franceze
reprezintă idealul constituţional al montaniarzilo,. Motivul: odată Constituţia
proclamată, cu prilejul primei aniwrsări a insurecţiei din 10 august, s-a consta-
tat că ea a fost întocmită „pentru timpuri de pace" şi punerea în aplicare „ar
fi neputincioasă în mijlocul conspiraţiilor care ne înconjoară". Textul ei se
păstra într-o casetă de cedru, la tribuna Convenţiei naţionale. Amînată pînă
la încheierea păcii, aplicarea ei n-a mai avut loc niciodată. Progra_m demo-
cratic pentru viitor, Constituţia montaniardă a reprezentat, prin proclamarea
ei şi asentimentul plebiscitar al întregului popor, un mijloc pentru a face să
cadă armele din mîinile rezistenţei grondine, activă în departamente, iar prin
prevederile privind libertatea exercitării cultului să dea o lovitură provoca-
torilor răscoalelor din Vendee. Textul Constituţiei a fost imprimat şi larg
difuzat nu numai în limba franceză, ci si în diverse limbi străine. El îsi avea
deci şi o misiune internaţională. Se urdiărea în special ciştigarea spiritelor în
ţările vecine şi ostile Franţei. ,.Ceea ce e sigur - observa Jacques Godechot
- este că Constituţia din 1793, şi acesta este principalul său merit, a pus oficial
şi pentru prima oară în faţa lumii marile probleme ale democraţiei sociale" 9 •
9 Jacques Godechot. Les institutions de la France sotts la Revolution et l'Empire, Paris,
1951, p. 257.
155
Istorici mai vechi şimai noi au acuzat pc montaniarzi de a fi calomniat
pe girondini, prezentîndu-i ca partizani ai descentralizătii ţării pînă la „fede-
ralizare", cu alte cuvinte la fărimiţarea unităţii sale politice şi administrative,
într-un moment în care lupta împotriva forţelor contrarevoluţionare interne
şi externe pretindea tocmai unirea tuturor forţelor şi eforturilor revoluţiei şi
ale statului francez pentru salvarea naţională. Crearea acestei „fantome"
menite să înspăimînte poporul francez, dacă fantomă era, constituia în primul
rind opera girondinilor înşişi. ~u pregătiseră conducătorii lor, cu un an îna-
inte, părăsirea Parisului şi retragerea în sud, unde se uneltea chiar să ia fiinţă
o republică separată? :'.\u declarase M. lsnard în Convenţia naţională la 10 mai
1793, cu numai trei săptămîni înainte de căderea partidei sale de la putere,
că „pactul social" pe care-şi baza existenţa „patria franceză" trebuia întocmit
numai pe 30 de ani, după care implicit putea fi modificat sau rupt? Nu e mai
puţin adevărat că ceilalţi girondini din Adunarea Naţională n-au cutezat să-l
susţină. Dar au făcut-o numai sesizînd insuccesul. Ei schimbă tactica, pro-
punînd la 22 mai pentru anihilarea puterii Comunei pariziene susţinătoare a
montaniarzilor fărîmiţarea administraţiei marilor aglomerări urbane în mai
multe municipalităţi. :Motirnl fusese limpede şi vehement exprimat de Buzot
în aceeaşi şedinţă. De altfel înainte de 31 mai moderaţii luaseră armele în
numele Girondei răsturnînd municipalităţile de la Marsilia şi Lyon, încarce-
rînd sau alungind FC reprezentanţii in misiune trimişi de Convenţia naţională.
Mişcarea începută la Lyon, :Marsilia şi Bordeaux a fost semnalul pentru răs
coala federalistă care se întinde pînă la sfîrşitul lunii iunie în 60 de departa-
mente. La dezvoltarea ei contribuiseră atît liderii girondini, scăpaţi de sub
arest domiciliar, cit şi cei 75 de deputaţi ai dreptei parlamentare, care sem-
naseră un protest împotriva insurecţiei din 31 mai. Rămăseseră credincioa~e
Convenţiei naţionale departamentele de frontieră sau vecine focarului contra-
revoluţionar din Vendee, precum şi cele care se învecinează cu Parisul.
Nemairecunoscînd autoritatea Capitalei şi a Convenţiei naţionale,
municipalităţile şi departamentele răsculate îşi aleg comisii proprii de salvare
publică. Dintre ele cea formată la 9 iunie la Bordeaux cheamă celelalte depar-
tamente răsculate sau gata să se răscoale la concentrarea eforturilor. Dau-
phine şi Franche-Comte se asociau împreună cu Gironda şi cu departamentele
bretone şi normande la formarea unui cleşte împotriva Parisului. Dar Buzot
ca normand dorea drept centru al mişcării extremitatea aripei stingi. El
adusese cu sine pe fruntaşii girondi_ni Guadet din Bordeaux şi Barbaroux din
Marsilia şi a început ostilităţile la Evreux. La 13 iunie era convocată la Caen
Adunarea departamentelor reunite. Dar fapt ciudat, în departamentele care
au ridicat formal steagul răscoalei, batalioanele federaliste înrolează adesea
în loc de republicani pe regalişti. Aceştia din urmă se află în fruntea trupelor
nu numai sub comanda unor generali girondini ca în Normandia, ci ajung ei
înşişi la comanda supremă, ca la Lyon. în aceste condiţii Brest şi Nantes, deşi
municipalităţi girondine, se opun acum răscoalei federaliste ca oraşe republi-
cane. Nantes e asediat fără succes de aşa-zisa „Mare armată catolică şi regală"
a răsculaţilor din Vendee. Chiar acolo unde girondinii sprijiniţi pe alianţa
aristocraţiei de avere, cum începuse să fie numită burghezia bogată, cu aristo-
craţia prin naştere cîştigaseră iniţial unele succese, în august s-au depus armele.
Reconcilierea a fost cu atît mai uşoară, cu cit guvernarea montaniardă s-a
dovedit indulgentă. La 8 iulie Saint Just, în raportul prezentat Convenţiei în
legătură cu deputaţii girondini răspunzători de răscoală, face distincţie între cei·
condamnaţi ca trădători şi cei rătăciţi sau complici. Dacă la început răscoala
s-a întins repede ca o pată de ulei, ea s-a dovedit numai de suprafaţă, fără
aderenţă, fiindcă lupta armată a poporului în revoluţie împotriva contrarevo-
156
luţiei nu mai permitea o a treia calc. Ku intimplător şeful de stat major _al
armatei <le la Cacn s-a refugiat în rîndurile celor din Vendec. Dupi't o mică
ciocnire dintre armata Republicii şi răsculaţii din nord-wst, departamentele
Eure şi Cah-ados abandonaseră încă de la mijlocul lunii iulie pc învinşi. Buzot,
Guadet şi Barbaroux au căutat să ajungă pe mare la ţărmurile departamen-
tului Gironde. Prea tîrziu însă, deoarece oraşul Bordeaux deschisese porţile
reprezentanţilor Convenţiei, Tallien şi Isabeau, care instauraserrt teroarea.
La 25 august generalul Carteaux intra în :Marsilia unde comisarii Convenţiei
iacobine Freron şi Barras anihilau unul din ultimele centre ale răscoalei. Nu:-
mai Lyon şi Toulon vor mai ţinc piept, primul pînă la 8 octombrie, trebuind
să se supună de a doua zi comisarilor naţiunii însărcinaţi de data aceasta c~
decretul de totală distrugere. În ce-l priveşte pe cel de-al doilea, girondinii
împreună cu regaliştii au predat la 29 august oraşul flotei engleze şi au pro:-
clamat ca rege pe prinţul moştenitor. ,.micul Capet" din închisoarea de la
Temple, suu numele de Ludovic al X\'11-lea. Era cmfotul de ordine al emi-
graţiei şi al răscoalei din Vendee. Toulonul nu ,·a putea fi smuls englezilor <lecit
la 19 decembrie, în urma unui asediu10 , cu prilejul căruia se va remarca tinărul
căpitan de artilerie ~apoleon Bonaparte.
În schimb, răscoala contrarevoluţionară din Vendee va rămine încă multă
vreme călciiul lui Ahile Fentru Republica Franceză. E drept că la un moment
dat armata republicană ccmandată de generalul \Vestermann, protejatul lui
Dan ton, ocupa capitala politică a insurecţiei, Châtillon-sur-Sevre, dar la 5 iulie
ţăranii răsculaţi recucereau oraşul şi zdrobeau forţele organizate ale adversa-:
rului. Înaintarea lor impresionează puternic Parisul, Convenţia hotărînd
la 1 august o represiune sistematică ma1111 militari: ,.Pădurile ,·or fi doborîte,
cuiburile bandiţilor vor fi distruse, recoltele rnr fi tăiate pentru a fi duse în
spatele armatei şi vitele vor fi capturate. Femeile, copiii şi bătrinii vor fi
conduşi în interiorul ţării". Măsuri exemplare încredinţate unor batalioane
de pedeapsă, care nu vor putea fi îndeplinite <lecit parţial, intensificind războiul
de guerilă. Ele se explică însă prin spaima produsă de acest „pumnal în spate",
cum e caracterizată răscoala din Vendee11 •
În acest timp puterea slăbitft a Republicii făcea tot mai greu faţrt pri-
mejdiei externe. E drept dl în urma recrutării în masă din februarie, com-
pletată în iunie prin alta de 30 OOO de soldaţi pentru cavalerie, efectivele arma-
tei franceze deveneau de două ori mai numeroase <lecit cele de care dis-
puneau forţele de invazie ale coaliţiei. Dar recrutările erau în cea mai mare
parte recente, nu se ajunsese încă la omogenizarea şi instruirea necesare, con-
fuzia domnea atit în rindurile unităţilor, cit şi la comandament, începînd cu
Ministerul de război. Inten'encau conflicte sau resentimente personale, ca
între ministrul de război Bouchotte şi generalul Custine. Acesta din urmă,
aflat de la 27 mai în fruntea armatei de nord şi văzindu-şi planul de atac res-
pins de minister ,·a răminc inactiv pînă la rechemarea sa la 12 iulie, iar la
sfirşitul lunii următoare \'a fi ;executat, ca exemplu pentru întreaga armată.
Succesorii săi se \'or dovedi incapabili şi cel de-al doilea, Houchard, ,·a avea
acceasi' soartă. Pe frontul de nord se cedaseră fortr1rctele Conde (10 iulie) si
Valencicnncs (28 iulie), în faţa forţelor coaliza te ale austriecilor şi anglo-
. .
hanonienilor. Dar aliaţii nu erau nici ei uniţi. \'iena l'ra nemulţumită în
legătură cu împărţirea Poloniei, mai ales împotrirn Berlinului care, la rindul
10 \'ezi şi E. (,,ulct, La situa/ion i'co110111iq11e de T,.,11/on ţ,endan! la rebel/ion de 1799, in

Acies J„ Co11tţris d,·s :-;ocietes sa,·antes, Poitil•rs, 196!.. p. 269-294.
11 Fr. Furet, Veni, Richt"t, La Riuolution Franfaise, Paris, 1987, p. 192.
15ţ
său, întîlnînd dificultăţi Ia luarea în posesie a teritoriului polonez asupra
căruia convenise cu Petersbmgul, bănuia guvernul împăratului Francisc de
provocarea unora dintre ele. În acelaşi timp, Cambrai era salvat de divergen-
ţele dintre ducele de York şi prinţul de Coburg, care ne mai putîndu-se sprijini
ca generalism pe aliaţi, rămîne inactiv. În dreapta Rinului singura rezistenţă
franceză continua la Mainz, oraş asediat de la 1-4 aprilie de armata prusiană.
Rezistenţa fusese organizată de comandantul garnizoanei franceze Kleber şi
reprezentanţii Convenţiei Rewbell şi Merlin de Thionville. Fortăreaţa capi-
tulează la 23 iulie şi eroica garnizoană se poate reîntoarce în Franţa cu con-
diţia de a nu mai participa la război. Ea va fi trimisă în Vendee, devenind cum
am mai amintit, coautoarea marii victorii din toamnă a „albaştrilor", care a
dus la destrămarea pentru mult timp a „albilor", cu alte cuvinte a răscula
ţilor care luptau sub drapelul alb al Bourbonilor. Intre timp prusienii asediază
Landau şi austriecii ocupă Alsacia de Jos. În sud trupele regelui Sardiniei
invadează Savoia, a cărei capitală cade la 20 august. O săptămîni"t mai tîrziu
englezii preluau controlul asupra Marsiliei, apoi asupra Corsicei, unde veneau
chemaţi de Paoli, care încercase să devină stăpîn independent asupra insulei,
desprinzînd-o de Franţa. La rindul lor spaniolii încearcă şi ei incursiuni pc
teritoriul francez, înaintind în departamentul Roussillon.
La Paris noua Constituţie fusese proclamată la 10 august 1793, în cadrul
unor mari festivităţi organizate cu concursul pictorului Louis David în acor-
durile Cintec-ului plecării (Chant du depart), dedicat voluntarilor şi devenit
popular. Soldaţii, voluntari sau nu, arătaseră în general o atitudine pozitivi
faţă de Convenţia montaniardă, chiar dacă măsura luată în august de Mini-
sterul de război împreună cu Comitetul salvării publice de a alunga din pos-
turile de comandă pe nobili a dus la unele nemulţumiri în rîndurile ofiţerilor.
Dar situaţia militară a Republicii nu rămînea mai puţin disperată şi criza
morală persista adîncindu-se.
Criza politică şi cea militară se suprapuneau crizei economice. Albert
Mathie.z sublinia că ameninţarea federalismului în asigurarea mijloacelor de
trai a dublat federalismul politic 12 . Fapt dovedit prin rezultatele negative
conţinute în aplicarea primei legi maximale din 4 mai, atît în ţară cit şi la
Paris. Deoarece legea lăsase departamentelor grija fixării preţurilor maximale,
unele recensăminte nu erau sincere, datele la care s-a aplicat legea difereau
mult, ceea cc făcea ca marfa din departamentul supus legii să se scurgă spre
pieţele libere din ncinătate, rechiziţiile s-au 10\·it de mari rezistenţe, produ-
cătorii continuă să ascundă prisosurile, iar calculul rezen-ei familiale intan-
gibile era foarte greu de făcut. În plus unde districte se coalizează pentru a-şi
asigura bunurile de larg consum necesare neţinind seama de interesele altora,
altele se opun direct aplicării legii. 'finind seama de această experienţă ca1e
implica şi raporturile dintre administraţia pariziană şi cea a districtelor care
erau însărcinate cu aprovizionarea Capitalei, .. turbaţii" Varlet, Jacques Roux
şi Leclerc, in numeic sanchiloţiior, piccind de la faptul că situaţia economică.
în loc de a se ameliora, se înrăutăţise, cereau acum preţuri maximale pentru
toate mărfurile de primă necesitate. Ei pretindeau în acelaşi timp reînnoirea
Comitetului salYă.rii pubiice, considerat vinovat în legătură cu aplicarea greşită
sau neaplicarea preţului maximal la grîne şi a cursului forţat al asignatului,
precum şi organizarea unei armate revoluţionare impotriva acaparatorilor.
O propunere similară era făcută de deputatul montaniard }lallarme, la 5 iunie,
în Conwnţia naţională. În schimb cca mai mare parte a Adunării, care con-
simţise numai de neYoie la votarea maximului, refuzft să mearg;i mai departe.
12 .".. Mathin, I.a ·c·i( c/;irc ... , r,f. cit., p. 190.
158
În frunte-a acrstci rezistenţe se afla Robcspierre, susţinut în Consiliul Co-
munei de primarul Pache, de procurorul Chaumette şi de substitutul său
Hebcrt. Ultimul, în gazeta sa atît de populară „Pere Duchcrne". Atacînd
atit pc girondini, cit şi pc turbaţi, Hebert susţinea pc Robespierre şi prin
elogiul pc care-l aducea noii Constituţii, în votarea rapidă a căreia Robespierre
îşi punea speranţa pacificării ţării. Deşi era evident că a fi contra Constituţiei
însemna a fi contra guvernului, turbaţii n-au demobilizat. Dimpotrivă. Aliat
cu ei, Chabot nu se asociază lui Robespierre în şedinţa din 10 iunie a Clubului
iacobin, care elogiase Constituţia redactată de Comitetul salvării publice în
vederea unui vot aprobativ. :Motivul? .,Lipseşte aici asigurarea pîinii pentru
cei care nu o au. Lipseşte aici alungarea cerşetoriei din Republică". La 21 iunie
Jacques Roux, într-un mare discurs pronunţat în faţa Comunei pariziene,
după ce laudă zelul cetăţenelor republicane revoluţionare, îsi exprima regretul
că prin Constituţie nu se pune nici o limită comerţului în funcţie de binele
public, nici unde specula de bursă şi acaparările nu se găsesc proscrise. ,.Eh!
Ce înseamnă. libertatea, cînd o clasă. de oameni poate înfometa pe alta? Ce e
egalitatea, cînd bogatul poate prin monopolul său să exercite dreptul de viaţă
şi de moarte asupra semenilor săi? Libertate, egalitate, republică, toate acestea
nu mai sînt decît o fantomă [ ... ] Şi preţul exorbitant al mărfurilor de primă
necesitate, care zi de zi creşte în aşa fel incit trei sferturi din cetăţeni pot cu
greu să-l ajungă, nu este cel mai sigur şi cd mai funest din toate mijloacele
proprii să provoace contrarevoluţia?". În concluzie cerea ca întregul Consiliu
al Comunei să vină a doua zi să ceară Conventiei „să decreteze ca articol con-
stituţional că libertatea nu constă în flămîn'zirea semenilor". Viile aplauze
n-au fost urmate de nici o măsură concretă şi atunci turbaţii au încercat să
ceară acelaşi lucru Clubului Cordelierilor. Jacques Roux a voit să prezinte
petiţia redactată în numele acestuia cu prilejul sărbătoririi de către Comuna
pariziană a încheierii Constituţiei. Dar Robespierre l-a întrerupt şi a ştiut să
înlăture primejdia în numele fraternităţii universale şi a interesului general.
Nici tentativa de a asocia pe iacobini la petiţia cc urma să fie prezentată Con-
venţiei n-a reuşit, chiar dacă aceştia au primit ideea cu bunăvoinţă. La 25 iunie,
pentru pregătirea atmosferei, două secţiuni ceruseră un ansamblu de măsuri
pentru a constrîngc aristocraţia mercantilă. Vorbind în numele secţiunii sale,
Jacques Roux a făcut un adevărat rechizitoriu mandatarilor poporului, la
bara Convenţiei naţionale.
„Delegaţi ai poporului francez - îşi începea el filipica sa - de o sutrl de
ori această incintă sfinţită a răsunat de crimele egoiştilor şi punga~ilor. Actul
constituţional trebuie să fie prezentat sancţiunii suveranului; aţi proscris aici
specula de bursă? Nu. Aţi pronunţat pedeapsa cu moartea împotriva acapara-
torilor? Nu. Ati determinat în ce constă libertatea comertului? Nu ..-\ti in-
terzis ,·înzarea ~onedei de argint? :\"u. Ei bine! Noi vă decl~răm că n-aţi făcut
totul pentru fericirea poporului". În continuare, în acente patetice arăta
că sanchiloţii n-au cîştigat făcind re,·oluţia sau jertfindu-se pentru ea decît
cresterea sărăciei. Si condamna aristocrat ia mercantilă „ mai teribilă decît
ari;tocraţia nobiliară şi sacerdotală". Dupi părerea sa „libertatea comerţului
e dreptul de a folosi şi de a da în folosinţă şi nu dreptul de a tiraniza şi de a
împiedica folosinţa". El propunea rechiziţionarea mijloacelor de trai de
către corpurile administrative şi în general ca bunurile de larg consum ne-
cesare tuturor sfl fie vîndute la preţul pc care toţi pot să-l plătească. Aşadar
Convenţia să se pronunţe din nou în lcgfttura cu preţurile maximale şi „san-
chiloţii cu suliţele lor vor face să fie executate decretele sale". Legea împo-
triva speculei de bursă şi acaparărilor trebuia să fie complementară actului
159
constituţional. 1n cc priveşte decretul Adunării privind împrumutul forţat
de un miliard impus celor bogaţi, Jacques Roux arăta că greutatea acestuia
va cădea asupra poporului, dacă nu se smulge arborele speculei de bursă şi
nu se pune frîu naţional avidităţii acaparatorilor, ,.caritalistul, negustorul".
Pentru muncitor, mărirea salariilor în funcţie de mărirea preţurilor apare insu-
ficientă, în condiţiile unei societrlţi în care salariile se plătesc la valoarea no-
minală a unei monede depreciate. Dar în multe cazuri mîna de lucru este mai
slab salariată <lecit înainte de Revoluţie. în plus, ,,nu toţi cetăţenii sînt mun-
citori, nu toţi muncitorii au de lucru şi printre cei ce au, sînt unii cu 8 pînă la
10 copii incapabili să-şi cîştige traiul, iar femeile în general nu cîştigă mai mult
de 20 de solizi pc zi". În continuare „deputaţii muntelui" erau invitaţi să
urce „de la al treilea pînă la al nouălea etaj al caselor din acest oraş revolu-
ţionar". Ei vor fi mişcaţi de „lacrimile şi gemetele unui popor imens făr[t
pîine şi fără îmbrăcăminte, redus la această stare de mizerie şi de nefericire
prin speculă de bursă şi acaparări, fiindcă legile au fost crude faţă de cel sărac,
pentru că ele n-au fost făcute decît de bogaţi şi pentru bogaţi". Ca fost preot
al celor săraci, Jacques Roux vorbea desigur în cunoştinţă de cauză. El res-
pingea în continuare, pentru fragilitatea lor, dinrsele explicaţii ale crizei
economice, fie prin starea de război, fie prin deprecierea hîrtiei monedă,
opunînd de această dată exemplul Angliei, fie prin scăderea preţului de schimb
pentru cumpărături în străinr1tate.
In petiţia sa, Jacques Roux cerea în numele poporului parizian şi o serie
de măsuri politice sau militare, precum expulzarea din Convenţie a deputa-
ţilor „apelanţi" care votaseră împotriva executr1rii imediate a regcld, ex-
pulzarea nobililor din armată, arestarea rudelor de nobili şi emigranţi care ,·or
fi păstrate ca ostateci. Dar revenea mereu la problema subzistenţei celor mulţi.
El îndemna pe membrii Convenţiei să nu se teamă de ura celor bogaţi, adică
a celor răi, dar nici de sacrificarea principiilor politice pentru salvarea popo-
mlui, care este legea supremă. Parafrazarea celebrului dicton latin era evi-
dentă. Să nu mai fie toleraţi „cei care beau încă din cupe aurite sîngcle cel mai
curat al poporului". Sanchiloţii sînt în stare de toate sacrificiile pentru Re-
\'Ol uţie şi apftrarea libertăţii, dar doresc nimicirea oricărui fel de tiranie. Petiţia
se încheia cu un apel către deputaţii montaniarzi să nu lase Constituţia imper-
fectă şi să pună bazele prosperităţii publice, ameninţîndu-i că altfel se ,·or
acoperi de infamie 13 • Adunarea, care număra in rîndul ei mulţi oameni bogaţi
sau îmbogăţiţi cu ocazia vînzării bunurilor naţionale, n-a ascultat fără proteste
lunga petiţie. Finalul ei însă a ridicat un adev;\rat val de proteste şi contra-
atacuri, caic il acuzau pe petiţionar că face jocul duşmanului şi al contra-
revoluţiei. Intimidat de strigătele deputaţilor, unul din cei care îl însoţeau pe
Jacques Roux a declarat că petiţia căreia secţiunea Gra,·illiers i-a dat ade-
ziunea ar fi fost schimbatr1. Robespierre a prins din zbor argumentul, con-
damnind „intenţia perfidă a oratorului" care „nea să arunce asupra patrio-
ţilor o tentă de moderantism, ca să-i facă sr1 piardă încrederea poporului".
în procesul verbal al şedinţei se menţiona dezavuarea lui Jacques Roux de
către copctiţionarii săi, amintindu-se în acelaşi timp că s-a hotărît prezentarea
către Comitetul pentru agricultură al Adunftrii a unui raport asupra taxărilor.
Deci asupra esenţialului doleanţelor acestora. Se crmta de către montaniarzi
pe de o parte intimidarea, pe de altă parte ciştigarea adepţilor lui Jacques
Roux şi a sanchiloţilor in general. Şeful turbaţilor nu s-a descurajat însă
şi a fost primit cu aplauze la Clubul Cordelierilor. Acesta şi-a manifestat in-
13 „Ga.zette ::-.ationall' ou le )fonikur uni·,c-rsel", 2S iunie 1793.
160
dignarca împotriva celui care dezavuase petiţia, trimiţînd patru delegaţi care
să certifice în faţa Convenţiei unanimitatea atestării identităţii textului
condamnat cu acela pentru care cetăţeanul Jacques Roux primise în prealabil
aprobarea sa.
Petiţia lui Jacques Roux, observa unul dintre cei mai buni cunoscăt01i
ai vieţii şi operei sale, Walter Markov, punea pentru prima oară cu atîta vi-
goare î;1 evidenţă, în cadrul Convenţiei naţionale, puterea dominantă a fac-
torului economic asupra vieţii politice, chiar dacă o făcea prin prisma valorii
de consum.
Tulburările provocate la Paris în legătură cu taxarea de către populaţie
a săpunului în două puncte ale Capitalei şi-a avut ecoul lor atît în cadrul Co-
munei, cît şi în cadrul Convenţiei. Şi fiindcă măsurile de represiune se dove-
diseră ineficiente sau insuficiente, s-a propus să se dea administratorilor dreptul
de a fixa preţuri maximale la bunuri de primă necesitate. Iar practic s-a con-
vocat o conferinţă cu participarea primarului Parisului şi a mai multor membri
din departament sau din departamentul vecin Seine-et-Oise, care s-a pro-
nunţat pentru aplicarea legii din 4 mai asupra preţurilor maximale la grîne,
cu trei amendamente. Mai mult, Com·enţia a ordonat închiderea provizorie a
Bursei, insărcinînd Comitetul pentru comerţ cu un raport în legătură cu adună
rile agenţilor de bursă. Se tindea în fond la aplicarea unor puncte din progra-
mui propus de Jacques Roux. Dar redeschizînd campania împotriva mon-
taniarzilor şi a Convenţiei la Clubul Cordelierilor, secondat de tinărul Leclerc,
care nu se dă în lrlturi de la atacul ad personam, ca acela împotriva lui Danton,
şeful turbaţilor atrage din nou fulgerele lui Robespierre şi ale comilitonilor săi.
Această contraofensivă se va termina cu înlăturarea lui Jacques Roux şi a lui
Leclerc din Clubul Cordelierilor, cu dezavuarea de data aceasta a petiţiei
către Convenţie a celui clintii întru cît montaniarzii au binemeritat de la patrie.
La rîndul său, Consiliul general al Comunei dezaprobă în unanimitate atitu-
dinea calomnioasă a unuia dintre membrii săi împotriva Convenţiei, expri-
mată „intr-o adresă perfidă". Lovitura de graţie era dată de Marat, care con-
sacră întreg numărul din 4 iulie 1793 inculpării celor trei conducători ai tur-
baţilor. Forţa principală a atacului era îndreptată împotriva „ambiţiosului
lacom" şi „patriotului de circumstanţă" Jacques Roux. Sub influenţa lui
Leonard Bourdon, adversarul lui Jacques Roux, la secţiunea Gravilliers,
aceasta dezavua la rîndul ci petiţia din 25 iunie. De acum se pregăteşte urmă
rirea lui judiciară. De unde anchetarea sa la 14 iulie 1793 de către Comitetul
Siguranţei Generale, care nu găseşte încă un motiv să-l reţină.
· La 13 iulie l\1arat era asasinat în baie de către tînăra Charlotte Corday.
D~ mai multă vreme bolnav, el participa tot mai rar la viaţa publică mulţu
mindu-se cu redactarea şi răspîndirea largă a ziarului său.
Pentru tînăra de 25 de ani, care îmbrăcată în cămaşa stacojie a parici-
zilor va urca a doua zi pe eşafod, amicul poporului nu reprezenta decît un
Fersecutor sau c5.lrm al întregii Franţe. Doi fraţi ai s;ti se aflau în armata
emigranţilor, de sub conducerea lui Conde. Tatăl ei, nobil de ţară. Fusese
crescută şi educată la călugăriţe, iar în momenhl hotărîrii sale locuia la o
mătuşă din Caen, nobilă şi ca. Făcînd cunoştinţă cu condudttorii girondini
Petion, Louvet şi Barbaroux, ea asistă la adunarea voluntarilor împotriva
Parisului „pentru războiul lui Marat". Strănepoată a lui Corneille şi dorind
să fie o eroină demnă de Plutarh, ea îşi propune să salveze printr-un gest de
tragedie antică respublica de tiranul ei. în fond, de ce n-ar fi devenit şi ea
a doua salvatoare a Franţei, după Ioana d'Arc? Odată sosită la Paris, vizi-
tează pe deputatul Lauze du Perret, cu o scrisoare de recom 4ndare din partea
lui Barbaroux, dar află că l\farat nu iese din cas[t şi îşi schimbft planul (Je ac-
ţiune. ,.Plecînd de la Cacn - scria ca dup[t asasinat lui Barbaroux - ~oco-
team să-l sacrific pe vîrful Muntelui Convenţiei naţionale". !\farat nu s-a
hotărît s-o primească dccît dupr1 două insistenţe ratate, după. cc, în ~1:tima
scrisoare, îi cerea protecţia ca persecutată pentru cauza libcrtr1ţii. a~tfd
cuţitul ei s-a înfipt în pieptul „bestiei sălbatice cc sfişic Franţa". Cînd rro-
*i
curorul general Fouquier-Tinville a întrebat-o cum a putut vedea un mc-:1stru
în cel la care n-ar fi putut pătrunde dacă el n-ar fi făcut un act de omu1it>, ca
a răspuns: ,.Ce-mi pasă dad s-a arătat uman cu mine, cînd a fost mo:1stru
pentru alţii".
La vestea asasinatului, oraşul c cuprins de consternare, indignar•.' sau
minie. Străzile sînt pline de lume care comenteaz[l en~nimentul şi, cum r• ;ata
,.Le Republicain frarn;ais", femeile sînî. mai ales îndîrjitc împotriva „tică
loasei" care a răpit poporului pc cel mai bun prieten al său. Funeraliile ,ln fost
organizate de pictorul David, prieten cu :\larat, diruia i-a dedicat şi cc;dm1l
portret final. Trupul a fost îngropat în grădina Cordelierilor, sub arborii c;i.reia,
celui devenit acum martir al poporului îi plăcea să se plimbe discutînd eveni-
mentele zilei cu auditori benevoli, cultivînd, spuneau pariziencele, spiritul
iubirii de libertate şi al urii împotriva duşmanilor ei. Inima lui, suspendată
de bolta bisericii Cordelierilor va deveni obiect de cult revoluţionar. Patru
zile înainte de moartea lui l\farat, Jacques Roux îl vizitase pentru a-i da expli-
caţii şi a combate unele informaţii greşite cu privire la persoana sa. Moartea
prietenului poporului a fost folosită însă imediat de şeful turbaţilor, cu gindul
de a-i lua locul, scoţînd în continuare ziarul său sub titlul „Le publiciste de la
Republique Frarn;aise, par l'ombre de Marat, l'Ami du Peuple". Numero-
tarea era în continuare şi în numărul 3 din 21 iulie, el ţinea să se explice ca suc-
cesor, deoarece i se spusese în 1890, la Clubul Cordelierilor, ,.micul Marat" 14 •
A doua zi „preotul roşu" pronunţa o oraţie funebră pentru Marat, în biserica
Saint Nicolas des Champs. Gelos pe îndrăzneala lui, tinărul Leclerc îşi lansează
la rîndul său la 20 iulie propriul ziar intitulat „Prietenul poporului". în
vreme ce Jacques Roux împrumuta ideile şi stilul atît de popularului adversar
al turbatilor, Leclerc continua linia veche a concurentului său. Preluînd la
rîndul său limbajul turbaţilor, Billaud Varcnne făcea să se voteze la 27 iulie
de către Convenţia naţională o lege prin cate acapararea era considerat{t ca o
crimă capitală cînd este vorba de mărfuri de primă necesitate. Se prevedea
pedeapsa cu moartea atît pentru comercianţii care nu declarau mărfurile în
termenul hotărît, cit şi pentru cei care dădeau declaraţii false sau funcţionarii
care traficau în aplicarea legii. Erau prevăzuţi comisari pentru acapar{ni
cu putere de control. amendare şi confiscare. Denunţătorii erau !:'timulaţi
printr-o treime din produsele confiscate. În expunerea de motive, Co11ot
d'Herbois argumenta cu pecolul răzvrătirilor foametei.
După înlăturarea din calea lor a celor trei fruntaşi ai turbaţilor, monta-
niarzii făcuseră să cadă în desuetudine sau pur şi simplu să fie uitate mţ1surile
începute sau promise privind generalizarea preţurilor maximale. Dar în pofida
unei ample mişcări împotriva taxării grinelor şi al tor produse de primă nece-
sita te, legea din 4 mai n-a fost abrogată, ci în cele din urmă extinsă şi în alte
domenii, precum ovăzul şi combustibilul. O nouă lege crează aşa-zisele grînare
de abundenţă, conform proiectului prezentat în numele Comitetului salvării
publice la 9 august. Acestt: grînare publice urmau să fie organizate în castelele
emigranţilor, prin deschiderea unui credit extraordinar de o sută de milioane
de livre şi administrate de districte. Cu aceeaşi ocazie se vota şi proiectul lui
,. 11 Vezi şi reed. in facsimil din 1981.
Barere de înfiinţare' a cuptoarelor publice la oraşe. în sfîrşit, in capitală,
pentru a preveni ameninţările turbaţilor uniţi cu secţiile sanchiloţilor vizînd o
lovitur:t de stat cu prilejul sărbătoririi zilei de 10 august, Comuna propunea
să se urmeze iniţiativa secţiei Gros-Caillou pentru introducerea cartelei de
pîine. Propunerea era făcutrt în numărul din 9 august al organului oficios
„Feuille du Salut public", iar iniţiativa era generalizată treptat în toatrl
Capitala. Îmbunătăţirea repartiţiei trebuia însoţită îns:1 <le aceea a aprovi-
zionării. În acest scop Com·cnţia dă delegaţie unora dintre deputaţii săi să
activeze departamehtde producătoare din tle-de-France. Cu acest prilej Collot
d'Herbois şi Isore colaborează în deparfamentcle Aisne şi Oise operînd re-
chiziţii şi stabilind preţuri maximale comune. Aceste rechiziţii pentru apro-
vizionarea Parisului cu grîne nau generalizate prin decretul din 15 august al
Convenţiei. :Măsu!'a era proiectată să fie extinsă la întreaga Franţă, două zile
mai tîrziu, pentru noile trebuinţe ale armatei, dar şi pentru că libertatea tran-
zacţiilor ducea la foamete. Sistemul general de rechiziţii va întîmpina
rezistcnţ;t fiind introdus treptat.
Dintre hot:trîrilc Conwnţiei naţionale luate după insurecţia din 31
mai - 2 iunie pîn:t la sfîrşitul lunii august, mai amintim satisfacţia acordată
cererilor ţ[irănimii prin decretul în legătură cu punerea în ,·înzare în loturi
mici a bunurilor emigranţilor (3 iunie), împărţirea bunurilor comunale, nu duprt
întinderea proprietăţii, ci pc cap de locuitor (10 iunie) şi mai ales abolirea fără
despăgubire a tot ce mai există <lin drepturile senioriale ( 17 iulie). Se consolida
astfel alianţa dintre burghezia cu tendinţe democratice şi ţărfoime, sub
drapelul Revoluţiei. În luna iunie s-au mai mărit salariile funcţionarilor şi
au fost scutite de impozite veniturile modeste. Moartea lui Marat a fost urmată
de mai multe decrete de arestare împotriva deputaţilor girondini. La 11 august,
în urma unui raport al lui Barere, s-a decretat trimiterea în faţa Tribunalului
revoluţionar a reginei Maria Antoaneta, dărîmarea mormintelor şi mausoleelor
regale din Catedrala Saint Denis, unde se îngropau de secole regii Franţei,
confiscarea bunurilor girondinilor aflaţi în afara legii şi arestarea străinilor
care n-au domiciliat în Franţa înainte de căderea Bastiliei, considerată în-
crputul Revoluţiei. Încă de la 28 iulie, Sebastien Lacroix pronunţase în faţa
secţiunii Unite un discurs în care propunea mobilizarea generală pentru ziua
Federaţiei din 1O august. La 7 august delegaţii adun:trilor primare care sosi-
seră r-entru aceeaşi_ sărbătoare, reuniţi în fosta biblioted a Mănăstirii iacobi-
nilor, cereau Convenţiei printr-o adresă serviciul militar general şi obligatoriu
pentru toţi francezii valizi. Această„ ridicare în masă" era votată la 23 august.
Prezentată de Barcre, legm prevedea în primul articol d „din acest moment
pînft în momentul în care duşmanii vor fi alungaţi de pc teritoriul Republicii,
toţi francezii se află în stare de rechiziţie permanentă pentru serviciul militar.
Cei tineri vor merge la luptă; oamenii căsătoriţi vor ffori armele şi vor trans-
porta mijloacele de hrană; femeile vor face corturi, haine şi vor servi in spitale;
copiii vor transforma rufăria veche în scame [pentru bandaje]; cei liiHrîni se vor
duce în pieţele publice pentru a stimula curajul luptătorilor, a propovădui ura
faţrt de regi şi ideea de unitate a Republicii'".
După 2 iunie s-a pus cum era firesc şi problema reorganizării conducerii
puterii executive. În vreme cc Consiliul executiv în care girondinii avuseseră
un rol important cădea în desuetudine transformîndu-se în cele din urmă în
comisii, frînelc conducerii revin Comitetului salvării publice. Şi aici în urma
reorganizării din 10 iulie, din 14 membri sînt realeşi 7, dintre care patru rnon-
taniarzi (Saint Just, Couthon, Herault de Sechelles, Jean Bon Saint Andre) şi
trei de centru stînga (Barrere, Lindet şi Gasparin). Acestora li se adaugă tot
i63
atunci alţi doi deputaţi montaniarzi (Thuriot şi Prieur de la Marne), Primul
era un prieten al lui Danton, care personal refuzase să mai facă parte din
Comitet. La 27 iulie Robespierre lua locul lui Gasparin, care se retrăsese cu
trei zile mai înainte. La 14 august au intrat Lazare Carnot şi Prieur de la Cote
d'Or. Iar la 6 sepkmbrie Collot d'Herbois şi Billaud-Varenne, ca o concesie
făcută sanchiloţilor. Douft sftptămîni mai tîrziu Thuriot demisiona.
După moartea lui Marat nu numai Jacques Roux şi Theophilc Leclerc
s-au declarat păstrătorii şi continuatorii moştenirii sale, ci şi J. R. Hebert:
„Dacft e nevoie de un succesor al lui Marat-declarase acesta- ,dacă e nevoie
de o a doua victimă a aristocraţiei, ea este gata, sînt cu". Popularitatea gazetei
sale, precum şi tactica sa, îl impun în concurenţa cu conducătorii turbaţilor care
atrr1scserr1 asupra lor fulgerele lui Robespierre. Nu-i lipseşte însă nici gustul
pentru Yiolenţă, nici abilitatea, nici vanitatea, ultima rănită în urma insuc-
ccsul ui speranţelor de a deveni ministru de interne. ·
Primele zile de septembrie aduceau vestea predării portului Toulon
englezilor la 27 august. Ea a revoltat pc sanchiloţii parizieni, nemulţumiţi
şi de foametea care se prelungea datorită în bună măsură dificultăţilor de apro-
vizionare a Capitalei. într-un moment în care se semnala o recrudescenţă a
cozilor şi îmbulzelii din faţa brutăriilor, iar Hebcrt stîrnise aplauzele Clubului
iacobinilor, propunind o petiţie către Convenţie în care să se ceară epurarea
statelor majore, inlăturarea nobililor, alte măsuri revoluţionare. El opinează
ca la această petiţie să fie asociate societăţile populare din Capitală, precum şi
cele 48 de secţiuni pariziene. Petiţia c aprobată, deşi relua unele revendicări
comune ale turbatilor.
Ulterior Robespierrc şi Danton fac personal concesii hcbcrtismului, ul-
timul Yorbind chiar de o a treia revoluţie, pentru a se încheia opera de rege-
nerare de la care popoml îşi aşteaptă fericirea întîrziată de trădători. Iar la
I septembrie deputatul Royer, care la 10 august prezidase reuniunea delega-
1,ilor adunărilor primare, care reclamau mobilizarea generală şi legea contra
suspecţilor face un înflăcărat elogiu lui Marat, plîngîndu-se de cei care n-au
ascultat pc prietenul poporului în direcţia unor măsuri. excepţionale. În. acest
spirit el cerc „sr1 se pună teroarea la ordinea zilei! Acesta e singurul mijloc de a
deştepta poporul şi de a-l forţa să se salveze el însuşi". În dezbaterile din zilele
urmf1toare s-a cerut din nou destituirea funcţionarilor de origine aristocratică,
s-a citit o scrisoare din provincie în sprijinul înfiinţării „armatei revoluţionare"
împotri,·a acaparatorilor. Hebcrt s-a plîns de încetineala judecării federaliş
tilor şi s-a acordat afilierea Societăţii femeilor republicane revoluţionare, de sub
conducerea lui Clairc Lacombe, desigur tot sub influenţa acestuia.
Pentru a pune în mişcare masele populare pariziene în vederea unei mani-
festat ii care să se transforme în insurecţie, hebcrtiştii îşi dau seama că trebuie
să folosească în primul rind agitaţia economică . .,Pere Duchesne", pc fundalul
penuriei de pîinc, îndreaptă un puternic atac împotriva negustorimii pariziene
pe ca re o considcrr1 fără pa trie: .,Atîta vreme cît au crezut că Revoluţia le-ar
fi utilrt au susţinut-o, au dat mîna sanchiloţilor pentru a distruge nobilimea şi
rarlamentclc; dar asta era ca să se aşeze ei în locul aristocraţilor". În cele
din urmă, cînd au văzut dt nu mai există cetăţeni activi s-au hotărît să distrugă
H.epuhlica ac?-r~rind toate mijloacele de trai, pentru a le revinde în aur sau
pentru a aduce foametea. Mai mult, au îmbrăcat şi aprovizionat pe „tîl:ţ1arii
din Vendee, deschid în acest moment porturile [ ... ] englezilor şi sînt în trata-
tive cu Pitt ca să le predea coloniile". Violenţa atacului şi ţinta sa sînt evi-
dente, deşi ca măsură de precauţie Hebert lua în final o atitudine aparent mai
temperată, rccunoscînd că există şi comercianţi respectabili prin onestitate şi
patriotism, dar aceştia sînt prea puţini. ·, ;
164
Pentru a tempera agitaţia cluburilor şi secţiunilor, ConYcnţia Yotrază
la 3 septembrie decretul privind împrumutul forţat impus celor bogaţi şi se
pronunţa principial în favoarea stabilirii preţurilor maximale la grîne, la frtină
şi furaje.
Dar la 4 septembrie, de la orele 5 dimineaţa, sanchiloţii şi ceilalţi mani-
festanţi încep să se adune în stradă şi în timp ce Comuna deliberează asupra
măsurilor de luat, mulţimea adunată în Piaţa grevei îşi depune semnătura pc
o petiţie cc urmează să fie prezentată la Primărie. Adresîndu-se primarului
şi municipalităţii, delegaţia purtătoare a petiţiei cere „să se facă în a~a fel ca
muncitorul, care a lucrat în timpul zilei şi are nevoie de odihn[t noaptea, să
nu fie obligat să vegheze o parte din noapte şi să piardă o jum[ttate din zi
pentru a avea pîine ~i adesea fr1ră a o obţine".
În timp ce sala Primăriei se umple de mulţimea celor care strigă: ,,Piine !
Pîine !", liderul cordelier Chaumette, membru al Parchetului, aleargă la Tui-
leries pentru a preveni Convenţia. Replicînd în şedinţă că Adunarea se ocupă
tocmai de mijloacele de trai şi deci de fericirea poporului, Robespierre, în
calitate de preşedinte, îi comunica textul hotărîrii proasprtt aprobate: ,,Con-
venţia Naţională decretează că preţurile maximale ale obiectelor de primă
necesitate vor fi fixate şi cere Comisiei sale pentru subzistenţă să-i prezinte
în opt zile modul de execuţie". Dar această promisiune a generalizării pre-
ţurilor maximale nu are nici un efect asupra mulţimii adunate în marea sală.
a Primăriei, care cerc imediat rezolvate a aprovizionă.ni cu pîine. Atunci
Chaumette, urcat pc o masă ţinc o scurtă cuvîntare în care după cc arată dl a
fost şi el sărac şi ştie cc înseamnă sărăcia, recunoaşte că în faţa războiului de-
clarat de cei bogaţi împotriva celor săraci se cere ca aceştia din urmă, acum
cînd au puterea în rnîini, să-i zdrobească pc cei dintîi. În acest scop conchide:
„ 1. Să fie transportată în hale o cantitate de făină suficientă pentru pîinea
necesarrt pc ziua de miine; 2. Să se ceară. Convenţiei ;'{aţionale un decret care
srt pună imediat pe picioare o armată revoluţionară cu scopul de a se duce la
ţară, acolo unde se află grîu de rechiziţionat, să asigure strîngerea lui, să în-
lesnească sosirea lui, să oprească uneltirile bogaţilor egoişti şi să-i dea pe mîna
justiţiei rf1zbunătoare". Prin adoptarea acestor măsuri, Comuna se declara
gata srt pună în aplicare esenţialul propunerilor hebertiste de la Clubul iaco-
binilor. Hebcrt în persoană sfătuieşte poporul să se ducă cu petiţia a doua zi
„în masă", pentru a o susţine în faţa Convenţiei, înconjurînd-o, cum a fă.cut
la 10 august, 2 septembrie şi 31 mai şi să determine reprezentanţa naţională,
ca să adopte aceste mijloace potrivite de salvare. Ca „armata revoluţionară
să plece imediat cc decretu! va fi dat; dar mai ales ghilotina să. urmezr fiecare
unitate, fiecare coloan;i a acestei armate". Comuna a hotărît în acelaşi timp
sr1 punii în arest la domiciliu pe foştii administratori cu subzistenţa ai oraşului,
precum şi pe fostul ministru de interne, Garat. La propunerea lui Chaumette
a fost numită o comisie care să cerceteze grădinile publice sau aparţinînd unor
imobile naţionale, pentru a fi cultivate cu legume pe mici porţiuni şi a se
suplimenta aprovizionarea capitalei. Erau invitaţi toţi cetăţenii care posedă
grădini particulare să urmeze acest exemplu. Se hotăra de asemenea sft intre
imediat în activitate pentru măcinatul grînelor „morile de foc", cu alte cu-
vinte morile mecanice inventate de Perier. Tot în aceeaşi zi avea loc o şedinţă
furtunoasă la Clubul iacobin. În pofida îndemnurilor lui Robespierre şi
Renaudin la calm şi atenţie faţă. de cursele aristocraţilor, propunerea lui Royer
în favoarea participării iacobinilor la o mare manifestaţie populară care să se
termine cu arestarea tuturor suspecţilor a stîrnit entuziasm. A doua zi, cu-
vintul de ordine al lui Hebert era ascultat şi secţiunile înarmate, avind în
fruntea lor pe primarul Pac he şi pe popularul Chaumette, înconjoară Palatul
165
Tuilc-rics şi pătrund în sala Convenţiei. O marc mulţime le însoţea. Folosind
metafora biblică a muntelui Sinai, Cbaumette se adresează montaniarzilor
cerind „muntelui sfînt să devină un vulcan a cărui ]avă arz;ttoare să distrugă
rcntru totdeauna speranţa celui rău şi să prefacă în cenuşe inimile în care se
găseşte încă ideea regalităţii". Şi dind citire petiţiei, sublinia că „armata
revoluţionară" re care o propunea va fi însoţită de „un tribunal incoruptibil
şi redutabil" şi de instrumentul său, dar nu va reprezenta nici un pericol
pentru libertate. Revendicările din petiţie privind armata revoluţionară,
arestarea suspecţilor, epurarea comitetelor revoluţionare s-au transformat
în decrete, nu fără obiecţie. Cn sprijin puternic în favoarea lor l-a adus Dan-
ton, dcclarînd dl geniul naţional este cel care le-a dictat. El a cerut în plus
un credit de o sutrt de milioane pentru fabricarea de arme şi a propus să se
plr,tcască o îndemnizaţie de 40 de solizi pentru fiecare şedinţă sancbiloţilor
care participă ]a adunările de secţiuni. Discursul său a fost primit cu strigiitu
de „Tri'tiască Republica" şi propunerile au fost votate cu _entuziasm. Billaud-1
Varenne a insistat pentru arestarea suspecţilor, cerind u1 acest. scop dcsfiintarea
decretului „contrarevoluţionar'' care oprea vizitele domiciliare în timpul
nopţii şi propunînd închiderea barierelor oraşului sau cel puţin suspendarea
paşapoartelor. După votarea decrl:!telor propuse. de reprezentanţii Comunei,
s-a prezentat la bara Convenţiei o delegaţie iacobinrt unită cu comisarii a 48
de secţiuni. Ea a cerut în plus pedepsirea şefilor gir,011dini, _precum şi înlft-
turarea nobililor din toate posturile civile şi militare şi detenţiunea lor pînă la
declararea păcii. Dar s-a răspuns că aceste revendicări au primit în cca mai
nare parte sa tisfacţic. · .
. Delegaţia iacobină îşi încheia cererea cu cuvintele: ,,E timpul ca cga-
htatea să-şi plimbe coasa deasupra tut_uror capetelor. E timpul să înspăi
mintăm pe toţi conspiratorii. Ei bine! legiuitori, aduceţi Teroarea la ordi-
nea zilei!".
În locul terorii populare, aplicate anarhic în septembrie J 792 şi pro-
pagate de Jacques Roux, Varlet şi Leclerc, iacobinii au .instaurat teroarea
legală, sistematic organizată în numele Republicii şi exercitată de autori-
tăţi. Cncle din revendicările celei diptîi sînt puse în aplicare de cca de a doua.
Mai mult, propusrt mai întîi de conducătorii turbaţilor, legea împotriva sus-
pecţilor va fi folosită şi împohfra lor sau a aliaţilor lor. Jacques Roux se sinu-
cide in inchisoarc, iar Societatea republicanelor revoluţionare, cu tot spri-
jinul hebcrtist, n fi desfiinţată la 29 octombrie 1793. Nu c mai puţin adcvă
r~t că tocmai „dictatura libertăţii", ca să folosim expresia lui Marat, temei-
mc organizatft de iacobini în funcţie de noile necesităţi de război, a putut
salva Franţa în unul din cele mai dificile momente clin istoria ci.
Primejdia făcea Constituţia nouă inaplicabilă. ,.ln circumstanţele
în care se g;tscşte Republica, Constituţia nu poate fi stabilită. Ea ar deveni
garanţia atentatelor împotriva libertăţii, fiindcă i-ar lipsi violenţa necesară
pentru a le reprima", motiva Saint Just în şedinţa din lO octombrie a Con-
venţiei naţionale, propunerea sa. El cerea în continuare adoptarea unui
dccrl't care să precizeze din primul articol că „guvernul provizoriu al Fran-
ţei este revoluţionar pînă la încheierea păcii", cu alte cuvinte va conduce
ţara prin măsuri excepţionale. Suspendarea aplicării Constituţiei era înso-
ţită de prelungirea mandatului Convenţiei care ar. fi trebuit să-şi înceteze
acti\·itatea in caz contrar. Iar corpurile constituite, Consiliul. executiv pro-
vizoriu, miniştrii, generalii urmau să se supună supr_aveghcrii Comitetului
salvării publice. Acesta raportează despre .ele Convenţiei din opt în opt zile.
Tot Comitetul salvării publice face propunerile de generali comandanţi a
căror numire revenea Conventiei nationale. Aceasta guvernează .direct în
, ' ' '
166
nur1.,dc naţiunii, atit în colccti,· cît şi prin 19 comitete. Ea deleagă puterea
executivă Comitetului salvării publice. Am amintit compoziţia acestuia.
Atribuţiile sale erau augmentate la 10 iulie 1793, dar mai ales prin decretul
din 1-1 frimaire, anul II al Republicii, cînd se pregătea suprimarea Consi-
liulu: cxecuti,·. El propunea de acum înainte numirea membrilor altor co-
mitete, poseda puterea de a interpreta decretele, şi-a asumat responsabili-
tate;:;. conducerii rr1zboiului, dispune aproape în întregime de numirile re-
prezc·ntanţilor în misiune ai Convenţiei, de aprovizionare şi ordine publică.
Se ornprt de operaţiile principale în diplomaţie. Toate acestea, precum şi
cot,trilmţia excepţională pe care o aduc membrii săi, atît în colectiv, cît şi
fiecare la departamentul său, i-a atras numele de Marele Comitet al ::;alvă
rii publice. Comitetul central de salvare publică îşi ţinea şedinţele şi îşi des-
făşu:-a. activitatea de la 7 dimineaţa pînă tîrziu noaptea, în fostele aparta-
mente regale din paYilionul Florei, căruia i se spunea acum „pavilionul ega-
liti'..ţii". Pentru treburi urgente Comitetul poseda tipografii proprii. El acor-
da o mare atenţie presei, subvenţionînd pe gazetarii patrioţi. Dintre cele-
lalte mijloace de propagandă revoluţionară amintim serbările prilejuite de
marile e,·enimente sau de rememorarea marilor aniversări, dar şi cele cu
caracter etic 15 •
Cel de al doilea Comitet de gunrnămînt, cel al siguranţei generale,
are atribuţii de poliţie politică, revoluţionară. El are puteri discreţionare
în ce priveşte securitatea statului în Franţa şi conduce operaţiile de spionaj
şi contraspionaj. De aceea joacă un rol important nu numai în sprijinirea
regirnului de teroare revoluţionară .internă 16 •
Ca regim de teroare legalr1, dictatura iacobină urmăreşte stabilirea
unei legislaţii corespunzătoare nu numai pentru condamnarea delincven-
ţilor, dar şi pentru reprimarea delictelor. Principalul său organ represiv din
punct de vedere politic era Tribunalul reYoluţionar creat în martie 1793 şi
instal;i.t în marea cameră a Parlamentului din Palatul de Justiţie. Pînă la
tentatirn insurecţională din 5 septembrie s-au înregistrat 66 de condamnaţi
la moarte din 260 de acuzaţi. Cu alte cuvinte 25,40%. Ceea ce desigur nu
e deloc puţin. S-a reproşat însă completului de judecată încetineala sa, ţi
nînd seama că între data înfiinţării şi data limită amintită s-au scurs 178 de
zile, cu alte cu\'inte în medie 5 condamnări la moarte în două săptămîni.
Pentru grăbirea ritmului s-a impus sub presiunea sanchiloţilor şi a reprezen-
tanţilor lor politici, reorganizarea tribunalului. Împărţit în patru secţiuni,
acest<.:a funcţioneazf1 două cite două în acelaşi timp, începînd din 14 sep-
tembrie. Zece zile mai tîrziu, tribunalul funcţionînd ca o curte cu juraţi,
aceşt!a erau numiţi de către Convenţie, pe baza unei liste propuse de Comi-
tetul salvării publice şi Comitetul siguranţei generale. Acuzatorul public
Fouquier-Tinville era asistat de substituţi. Acuzaţii erau furnizaţi tribuna-
lului de Comitetele revoluţionare. Cu luna octombrie, activitatea tribuna-
lului. se dezvoltă mult. 177 de condamnări la moarte în ultimul trimestru
al a:,ului 1793, cu alte cuvinte 45% din acuzaţii judecaţi. S-au înfiinţat noi
înch:sori pentru a putea face faţă numărului mereu în creştere al deţinuţi
lor politici (peste 4 500 spre sfirşitul lunii decembrie), între altele la Port-
Roya:, devenit Port-libre şi Luxembourg. La 14 octombrie regina Maria
" \"ezi şi J. Thompson, Orga.nisation drt /ravail du Comit,' de sa 111t public, .,Annalles
hislo,,q ut•.s de la He·,olution Fram;;aise", 19.33, p. 454-460; J. Guillaume, Le personnel du
Cumiti d,: salut public, ,.He·,olution Fram,:aise", 1900, t. 38, p. 297-309.
rn Ve7.i şi J. lldloni, I.e Comite de surele generale, Paris, 1924: J. Guillaume, Le per-
sonnel du Comite de surele generale, ,.Re·rnlution Frarn;;aise", 1900, t. 39, p. H-93.
167
Antoaneta apărea in faţa completului de judecată, din care făcea parte Hebert.
Ea era condamnat;t pc baza unui act de acuzare, care imbina acuzele politice
cu cele morale, reale cu imaginare, şi urca pe eşafod două zile mai tîrziu. Scarta
copiilor regali a rămas o problemă deschisă. Filip de Orleans sau „Philippe Ega-
li te", vărul regelui, avea parte în noiembrie de aceeaşi moarte ca şi cd d-
ruia îi rîvnisc puterea. Dar nici foştii conducători ai Revoluţiei n-au scJ..pat,
fie ei girondini sau feuillanţi. Astfel, după 7 octombrie era executat Gorsas,
a sfîrşitul lunii apărea in faţa tribunalului grupul masiv de 22 conduc;i.tori
girondini, între care Brissot şi Yergniaud, care vor fi ghilotinaţi in prima
zi a lui noiembrie. Cîteva zile mai tîrziu, -doamna Roland avea aceeaşi soartă.
La wstea morţii sale, soţul ei fugar se va sinucide în Normandia. Tot în
noiembrie erau aduşi în faţa tribunalului revoluţionar, apoi la eşafod, Ba-
illy şi Barnave. Ghilotinările din Piaţa Revoluţiei devin pentru parizieni
un spectacol obişnuit şi gratuit. ~lutatft ulterior în Piaţa Bastiliei, ghilotina
funcţionează zilnic. Uneori, ca în cazurile amintite, execuţiile au pretins
o mare desfăşurare de forţă armată. Dar în afară de marile procese au exis-
tat multe altele cu caracter de obicei politic. S-a spus că în timpu} Marii
Terori cu care s-a încheiat dictatura iacobină, capetele cădeau ca ardeziile.
Represiuni similare au urmat şi în provincie şi în departamente.
Totuşi au existat cazuri, ca la Metz, cînd ghilotina a devenit inutilă,
încă din noiembrie 1793. Iar în şase departamente ea n-a fost folosită nicio-
dată. Mai mult, istoricii americani care au întreprins un bilanţ general al
condamnărilor pronunţate de Tribunalul revoluţionar din Paris, tribunalele
criminale din departamente şi tribunalele excepţionale instituite d':' comi-
siile extraordinare au ajuns la conciuzia că numărul persoanelor condamnate
şi executate - în jur de 17 OOO de persoane - n-ar fi fost mare compara-
tiv cu populaţia de 26 OOO OOO locuitori ai Franţei şi în consecinţfL „intin-
derea terorii a fost uimitor de limitată".
E evident pentru cercetătorul de azi că un asemenea bilanţ general
s-a bazat pe o investigare incompletă. S-a presupus că el include aproxima-
tiv o treime din execuţii. Dar s-a conwnit că îşi păstrează proporţional va-
loarea indicativă. Conform acesteia, peste trei pătrimi dintre execuţii, in-
cluzînd victimele nu odată nevinovate ale faimoaselor înecări în masă,
ordonate de Carrier la Nantes sau ale împuşcărilor în grup ordonate de Fou-
che şi Collot d'Herbois la Lyon, erau motivate ca reprimare a trăd2.rii şi a
rebeliunii înarmate. Zece la sută corespundeau acuzelor de federalism, iar
9 la sută unor delicte de opinie. Delictele economice nu reprezentau decît
1,25%. În ce priwşte compoziţia socială numai 8,25% erau nobili, iar 6,5%
preoţi. Dar proporţia faţă de celelalte categorii sociale era în funcţie de to-
talitatea nobililor şi preoţilor. Numărul ţăranilor, dacă se includ şi c•:i din
Vendee, era mai important (28%) decît cel al burgheziei comerciale şi fede-
raliste. O treime din cei executaţi erau prăvăliaşi, meseriaşi, muncitori, oa-
meni fără avere, dar aceştia au căzut victime în special represiunilor :n masă
din Lyon, Marsilia etc.
„Lyon a declarat război Republicii. Lyon nu mai este", a declarat
Collot d'Herbois. ln urma cuceririi sale la 9 octombrie, represiunea a impli-
cat şi distrugerea caselor celor bogaţi, iar oraşul a primit numele de Ville
Affranchie (Oraş eliberat). La rîndul său „oraşul infam", Toulon, predat de
regalişti flotei engleze era eliberat la 19 decembrie şi supus Yindict1:i r vo-0
luţionare de reprezentanţii în misiune ai Republicii, Barras, Freron, Augus-

tin Robespierre. El primea numele de Port-la-Montagnc, pentru a atesta
victoria montaniardă. Aceiaşi comisari ai Convenţiei patronează represa-
168
]ii la :Marsilia, după aceleaşi metode, odat;1 cu Yictoria lui Carteaux. În plus
oraşului i se lua orice identitate dcwnind Yille-sans-Nom. La protestul patri-
oţilor care înlesniseră eliberarea oraşului, Barras şi Freron au închis localu-
rile secţiilor, deferind tribunalului reYoluţionar pc doi dintre condudttorii
patrioţi locali. Denunţul împotriYa lui Barras şi Freron (dt se îmbogăţesc
din eliberarea negustorilor pc care-i închid în acest scop) coincidea cu cel
trimis anterior Comitetului sah·ării publice de Robcsp·ierrc cel tînăr şi Ri-
cord, colegii lor de misiune. De aici rechemarea lui Barras si Freron la 23
ianuarie 1794, oraşul redtpf1tîndu-şi numele de rezonanţă cl;sică.
în lupta împotriva contrareYoluţici din interiorul Franţei, Ycndce
rămînea ca o rană deschisă. Duprt marea înfrîngcre de la Cholct (17 octom-
brie 1793) despre care am amintit, răsculaţii se regrupcazrt sub conduce-
rea lui La Rochcjaquelein. DeYCnit generalisim, acesta trece Loara cu 30 OOO
de oameni, ajungind pînă în portul Granville, unde nu găseşte sprijinul ma-
ritim englez aşteptat şi pe care nu-l poate cuceri. Dar răsculind satele in
drum, face joncţiunea cu rr1sculaţii bretoni a dror mişcare se Ya extinde
sub numele de răscoala şuanilor. în schimb atacul oraşului Angers se sol-
dează cu o nereuşită, cflrcia îi urmează înfrîngerca decisivă in oraşul Le ~Ians
(12 decembrie), Cltimelc forţe organizate ale aşa-zisei armate catolice şi
regale erau zdrobite la Savenay (23 decembrie). Anihilarea completă a arma-
tei vcndeenc se datora generalilor Jlarceau (comandant şef) şi Kleber. Dar
misiunea de „pacificare" prin distrugerea „totală", asumată de noul coman-
dant şef al armatei de vest, Turreau, metodele represive puse în aplicare de
acesta în Vcndee nu dau decit parţial şi temporar rezultate. Războiul de
guerilă odată intensificat nu va înceta din partea rr1sculaţîlor nici după
căderea lui La Rochcjaquelcin (4 martie 1794) . .,Este penibil să fii ataşat
pc lingă armata din vest - raporta reprezentantul în misiune Ingrand către
Comitetul salvării publice - şi srt nu ai de semnalat nici o acţiune strălucită,
nici o victorie. Totuşi fraţii noştri de arme din armata de vest sînt francezi,
ca şi cei din armatele victorioase; ca şi aceştia au jurat sr1 distrugă pc toţi
tîlharii coalizaţi contra libertăţii; dar ci n-an avantajul de a întîlni duşma
nul atunci cind îl caută; nu pot să se măsoare cu el în cimp deschis". Vina
agravării situaţiei aparţine în marc măsură celor „douăsprezece coloane
zise revoluţionare" care îndeplinind ordinele primite de generalul Turreau
au ucis adesea „oameni rămaşi fideli Republicii sau convertiţi şi au incen-
diat mai mult coliba săracului, casa patriotului decit locuinţa nobilului,
decit castelul şefilor de briganzi. Nedreptatea generează revoltă, agresiunea
nu va produce dccit sclavi şi duşmani". ~u erau recomandate direct alte
măsuri, dar se amintea că anterior Comitetul salvării publice se pronunţase
pentru „mijloace dictate de înţelepciune şi umanitate" 17 .
Dacă operaţiile militare din Vendee nu au fost încadrate în cele de
la frontieră, ele au atras totuşi atenţia Comitetului salvării publice nu n••mai
prin efectivele pc care le sustr:1gcau rezistenţei naţionale împotriva coali-
ţiei, dar şi prin particularităţile lor. Astfel tehnica războiului de partizani
sau, cum i se spune pe atunci de guerillă, a fost utilizată în nord şi în est,
nu numai în Savoia sau în Pirinei, pentru manevrele de apropiere. Impor-
tanţa acordată folosirii particularităţilor terenului şi iniţiativelor indivi-
duale, mişcarea în linie desfăşurată sau în coloane precedate de tiraliori răs
pundeau acestor particularităţi sau obiectivelor urmărite. Încurajarea ini-
ţiativelor individuale nu trebuia să dăuneze unităţii de comandament.
17 ~I. Chaulangcs, op. cit., p. 106-108.
169
Ca ofiţer de geniu, Lazare Carnot, căruia îi revenea în Comitetul
salvării publice conducerea organizării armatei şi avea răspunderea directă
a întocmirii planului general de campanie, n-a renunţat la folosirea locuri-
lor fortificate. L'tilizîndu-le drept centre de sprijin, el face să se adopte însă
la 2 februarie 1794 noi instrucţiuni, pronunţîndu-se ferm pentru războiul ofen-
siv: ,.A acţiona întotdeauna în masă şi ofensiv; a întreţine o disciplină se-
veră, dar nu minuţioasă în armată; a ţine mereu trupele în stare de alarmă,
fără a le istovi; a angaja cu orice prilej 1upta la baionetă şi a urmări în mod
constant pe duşman pînă la distrugerea completă". Din înflăcărarea clanu-
lui re,·oluţionar se crea astfel o artă militară nourt.
Ea presupunea în acelaşi timp o organizare dcosebitft.
Prin legea din 21 februarie 1793, care decretase ridicarea in masă, cu
alte cuvinte mobilizarea generală, efectivele armatelor Republicii crescu-
seră cu peste 300 OOO de oameni, ajungind la un efectiv total de aproape
1 OOO OOO de ostaşi. Era cea mai numeroasă armată a ,-remii. Dar tocmai
această creştere nemăsurată a efectivelor ridica nenumărate probleme noi.
l"na din cele dintîi a fost aşa-zisa „amalgamare" a unităţilor de voluntari
si de linie. Prin decretul din 22 noiembrie acelasi an s-a stabilit că un bata-
iion de linie şi două de voluntari sau mobilizaţi mmau să formeze o semi-
brigadă. .,Cnitatca Republicii cere unitate înarmam. Patria nu are decît
o inimă şi voi nu vreţi ca fiii ei să o împartă cu sabia" - spunea Saint Just.
Prin legislaţia elaborată in continuare s-au pus bazele organizatorice ale
noii armate care asigură de acum înainte victoriile Republicii. Dacă guwr-
nul continuft să desemneze înaltul comandament, se uniformizează avansa-
rea cadrelor şi alături de wterani se impun tineri care s-au distins prin pri-
cepere, îndrăzneală şi civism. Din rîndurile acestora din mmă se recrutează
marii generali ai Revoluţiei, de la Jourdan şi Roche la Bonaparte. .,Sol-
daţi - se adresa Saint Just, ca reprezentant al naţiunii, armatei de la Rin
-am venit să vă răzbunăm dindu-vă conducători care să vă ducă la vic-
torie. Am hotărît să căutăm, să recompensăm, să avansăm pc cei care
merită".
_.\sigurarea hr'1nei, cchipc1.mentului şi armamentului reprezentau de
asemenea condiţii de bază pentru cîştigarea victoriei. Rechiziţiile, preţuri
le maximale trebuiau să serwască şi ele aceluiaşi scop, ca şi lărgirea produc-
ţiei de armament. Alături de contractarea intreprinderilor particulare, Co-
mitetul salvru·ii publice înfiinţează şi girează manufacturi naţionale, mai
ales pentru producerea muniţiilor. La l februarie 1794 lua fiinţă Comisia
extraordinară pentru arme şi pulbere. S-a înlocuit prin exploatarea resur-
_selor interne, importul din străinătate a oţelului, aramei, silitrei şi sulfului.
Iar pentru bronzul tunurilor s-au folosit clopotele bisericilor, din aliajul
cărora s-a eliminat surplusul de cositor prin procedeul Gauthier. De altfel
savanţii şi tehnicienii de renume ai vremii şi-au adus contribuţia preţioasă
la solicitarea lui Prieur de la Cote d'Or, căruia i se încrcdintasc de către Co-
mitetul salvării publice înzestrarea armatei. S-au efectuat ~xpcricnţe pentru
găsirea unor explozibile mai puternice, au început să se fabrice aerostate
umplute cu hidrogen, dintre care unul numit l'Entreprcnant a produs emo-
ţie în rindurile inamicului, zburind deasupra cîmpului de luptă de la Fle-
urus. Tot cu acest prilej Chappe instalează prima linie a telegrafului său
optic, intre Paris şi graniţa de nord. S-a ajuns la producţia de 24 OOO de
puşti pc an şi 7 OOO de tunuri. Ceea ce acoperă necesităţile armatei. Printre
savanţii şi inginerii care au răspuns invitaţiei lui Carnot şi Prieur de la Cote
d'Or s-au aflat ~longc, membru al Academiei de Stiinţe, Berthollet, Chap-
170
tal, 1.-ourcrcy, Guyicn-McrYtau, Ha~scnfratz, fost prq,•arator Fentru ex-
pericnţelc 1ui La ,·oisier, Yanderrnonde.
Toate aceste preparatiYe s-au făcut, s-ar putea spune, din marş. Mi-
litz-.r înYechit şi timorat, cu toate incuraj5rile şi îndrumările lui Carnot, Bou-
chard era cit pe-aci s{l piardă, la 8 septembrie, bătălia de la Hondschoote.
d;ic:·, ar fi lipsit energia reprezentanţilor în misiune Delbrel şi Levasseur,
car,· au împiedicat ordinul de retragere pornind în fruntea coloanelor la a-
sait. aUHuri de general. Bouchard nu era singurul general incapabil, el fiind
c:.est:tuit din fruntea armatei de nord cu cîteYa zile înaintea comandanţilor
de ~-·-· Rhin şi de pe ~1osela. Cu acelaşi prilej era înl:Uurat şi statul major
.:.: c .-lor trei armate principale. Ceea cc a dus la un atac nereuşit în Conven-
ţie ::npotriva Comitetului. ÎnEiturat printr-o viguroasă intervenţie a lui
Rd, :-pierrc. Reprezentanţii în misiune ai Convenţiei erau de acum înainte
stfro:-donaţi Comitetului ::;ah-ftrii publice. în fruntea armatelor de la nord,
de> 1-?.in şi de pc 1losella erau numiţi în ordine: Jourdan, Pichegru şi Roche,
tine:·: patrioţi revoluţionari. Prin ci planul ofensiv al lui Carnot a putut fi
11:2.t·.:·ializat. Prima ,·ictorie de ace::-t fel a fost cîştigată la Wattignics, sub
cc::-,i:.1cerca comunfl a lui Jourdan şi Carnot. De data aceasta adversarul
er~. c;1iar prinţul <le Coburg. Dupfl doufl zile de luptrt îndîrjită, în timpul
dcr:::, cei doi comandanti francezi s-au aflat în fruntea coloanelor de asalt,
fc!·L~·,·aţa l\Iaubege era elibcratft şi generalul austriac comandft retragerea,
0
dup.i ce pierduse 2 200 de oameni. Era al doilea succes al Revoluţiei după

înfri:1gerca din primăvarft. Se adăuga abandonarea Dunkerquc-ului de către
austro-hanonicni şi izgonirea picmontezilor şi spaniolilor de pe· teritoriul
francez. Generalii austrieci \Vurmser şi Coburg continuau însă srt ameninţe
teritoriul francez. Denunţat pentru legături cu hebcrtiştii, generahil Hoche
era aestat, fiind considerat trădfttor de dtre Robespicrre. Dar Carnot con-
sol:cicază efectivele ele la graniţa de nord şi est, cele trei armate principale
dis; unind de peste 250 OOO de oameni sub conducerea lui Pichegru şi Jour-
dan. La 20 aprilie austriecii lui Coburg îşi creaz[t un nou cap de pod F(-' Sam-
bre. Planurile combinate ale lui Carnot şi acţiunea directă a lui Saint Just,
Leb~,::: şi Lebon, ca reprezentanţi în misiune, blochcazfl drumul spn_; Paris
al _irc1.~eri_alilor, care erau înfrînţi la 18 mai la Tourcoing, picrzin<l 2 OOO de
pnzc-men.
La 26 iunie 1794 an:a loc la Flcurus cca mai marc bătălie dată de sol-
daţ:: Republicii în timpul dictaturii iacobine. Ea a durat 14 ore fărrt între-
rupere şi Jourdan a smuls Yictoria lui Coburg, şarjînd în fruntea cavaleriei.
Aft:nd de predarea oraşului belgian Charlcroi, în ajutorul garnizoanei .căruia
trimis~sc cinci coloane de asalt, generalul austriac a trebuit să bată îri rctra-
gen:. Intre timp armata de nord condusă de Pichegru cucerise Yprcs, luînd
un marc număr de prizonieri. La 8 iulie sau 20 messidor, după calendarul
republican, în Bruxelles avea loc joncţiunea armatei de nord cu aceea for-
maG din fostele armate de la l\1osclla şi din Ardeni, care primis~ numele
de Sambre-et Meuse ;·şi se afla sub conducerea lui Jourdan. La 2 iulie (9 ther-
inidor), Jourdan intra în Liegc, şi Piechegru în Anvers. Planul gcne1;al de
cam 1)anie al lui Carnot, care punea accentul pe frontul de nord se îndepli-
nise. cum am spune azi, cu depăşiri. Primejdia pătrunderii în perimetrul
fraa:::ez a imperialilor era înlăturatrt, iar drumul spre Paris definitiv închis.
Belgia va rămîne franceză pînă la Congresul de la Viena.
Trebuie amintit aici că la considerentele strategice şi politice, patri-

otic~ şi de propagandă revoluţionară ale războiului ofensiv preconizat de
Comitetul salvării publice şi în speci::i.l de Carnot se adăugau şi motive de
171
ordin economic. Franţa nu mai putea susţine prin propriile-i mijloace o ar:na-
tă de proporţiile pc care le pretindea apărarea naţională. ,, ~u se cuY:;: ~ să
vă ascund - scria C2.rnot reprezentanţilor în misiune la armata de r.ord -
că dadt nu intraţi repede pe teritoriul inamic pentru a vă asigura aEmen-
tclc şi efectele de tot felul, sîntem pierduţi, căci Franţa nu mai poate rezis-
ta multă ncme în situaţia disperată în care se află acum [ ... J Defr::civa
ne dezonorează si ne ucide" 18 .
Într-a<lc,·r1r'. dad inert din toamnă, în pofida votării maximnh1i ge-
neral la 29 septembrie, cu alte cuvinte a preţurilor maximale la toat•? :;:.:ro-
dusclc de strictr1 necesitate, situatia economică continua să fie dificil;,, :ar-
na 1793 -1794 dusese la înrăutăţirea ei.
E adevf1rat dt guvernarea iacobinft fr1cusc tot cc era posibil, î:i. con-
diţiile unei grele moşteniri şi ale izolării Franţei asediate. Ea luase :r::f..suri
de centralizare nu numai în domeniul administrativ, ci si în cel eco:10:mic.
Ceea ce explică înfiinţarea la 22 octombrie 1793 a Comi~iei pentru ~ubzis-
tenţă în directă dependenţă de Comitetul salvr1rii publice, cu atribuţ:i în
toate sectoarele economice, <le la producţie la transport şi repartiţie lP_ în
domeniul producţiei s-a propus în spiritul teoriilor fiziocrate, promovarea
unei agriculturi raţionale. Încercată pe terenurile disponibile, între altele
în parcurile şi grădinile de agrement ale Parisului, ea urma să inclu<lă şi
desecarea si cultivarea terenurilor mlăstinoase, <lefrisarea de tufăris a lan-
delor, rest;îngerea păşunilor şi a viilor' în favoarea ~ultivării griului, Jrirgi-
rea culturii <le plante oleaginoase şi cartofi, ameliorarea şeptelului. Cca cc
stimulează şi iniţiative particulare <lin partea ţărănimii. Se iau mărnri de
recenzare perfecţionată, recensămîntul aplicîndu-se nu numai la populaţie
şi la veniturile sale fiscale, ci şi la toate produsele pămîntului, în creş
terea animalelor şi industrie. Dar toate aceste măsuri nu puteau <la r•~zul-
tate <lecit în timp. Iar foametea şi aprovizionarea trupelor preti11dca1 so-
luţii rapide. Rechiziţiile şi măsurile împotriva acaparării, tcntati,·a <J~ a
satisface regiunile deficitare <lin cele excedentare urmăreau acest scop. Dar
fisurile centralizării economice fac nu odată ineficiente aceste ten<lio1ţc' de
egalizare. În plus, Comisia de subzistenţă cu rol coordonator trebuia să privi-
legieze capitala şi armata. Promovînd stabilirea unui singur ~ortimcnt de pani-
ficaţie, ,,piinea egalităţii", impunerea obligatorie a cartelelor de pîine i:1 tcată
Franţa, încă din toamna lui 1793, apoi a cartelelor de zahăr, carne şi ~r1pun.
Sint măsuri care nu pot împiedica rărirea mărfurilor, mulţi negustori :,:chi-
zîndu-şi magazinele. De unele cererea sanchiloţilor de a li se acorda ('.r-_ ptul 0
vizitelor domiciliare şi a creării unui juriu special împotriva acaparatodor,

alcătuit numai din sanchiloti. Pentru a-si mentine alianta cu tfnft:,irn.ea,
precum şi sprijinul burgheziei comercial~. guyc'rnul respinge j°uriu1 s.pe-:-
cial şi dreptul pentru sanchiloţi de a reglementa ei înşişi problema muzisten-
ţelor, iar în ce priveşte taxarea producţiei de carne o admite numai la mă
celării. De asemenea, în pofida protestelor hehertiste, menţine şi circulaţia
monedei metalice. În sfîrşit, ca o concesie făcută salariaţilor, dă po~il:!Eta-
tea Comunei pariziene să închidă ochii asupra infracţiunilor la maximul
stabilit pentru salarii. Dar oare de această indulgenţă profitau numai ,-i1icii
salariaţi? Cu toate tendinţele de armonizare democratică nu s-a putut_ îm-
18 l<leca că războiul treli11iC' să se hrănească prin el însuşi şi c:1 e de datoria pnpcarclor
eliberate „să uşureze tezaurul public" francez fusese !ormnlată şi <le Saint Just în toa:~rna lui
1793, cf. Jean Jaures. op. cit., t. YI, p . .570.
· 19 Pentru detalii, cf- P. Caron, La commission d,-sst1bsista11us de !'cm II, Pari-:, 1924-
- 192.5, 2 voi.
172
piedica confruntarea interesată a ţăranilor şi negustorilor cu ceilalţi consu-
matori, a vînzătorilor angrosişti cu cei cu amănuntul, a salariaţilor cu patro-
nii mai mici sau mai mari. Din cauza lipsurilor, frauda devine aproape
generală şi se dezvoltă comerţul clandestin, care favorizează pc cei înstăriţi.
Mărfurile vîndute la preţ fix se degradează. Persistă în cea mai mare parte
a oraşelor regimul mixt al distribuirii cu preţuri maximale pentru săraci
şi libertatea de cumpărare pentru ceilalţi. Zadarnic marii acaparatori sau
cei care excrochcază statul sînt pasibili de ani grei de închisoare sau expuşi
puLiic la stîlpul infamiei 20 • Ei ştiu să beneficieze de legături oculte pîni't
în cele mai inalte cercuri gm·ernamcntalc.
O afacere de coruRţic cu m.iri repercusiuni politice a ieşit la lumină
în toamna anului 1793. în ca erau implicaţi cîţiva deputaţi „putrezi", cum
li s-a spus de către contemporani, care traficînd cu financiari şi oameni de
afaceri străini şi profitînd de situaţia grea economică a ţării, izbufoeră să
inducă. în eroare cercurile guvernamentale, ascunzînd sub masca patriotis-
mului şi a spiritului rc\'Oluţionar tendinţe de îmbogăţire necinstită. Ei ohţi
nuseră din partea Convenţiei un decret de suprimare a companiilor financi-
are pentru a fi implicaţi în lichidarea acestora. Speculînd indirect la bursă
şi falsificînd decretul de lichidare al companiei Indiilor, ale cărei acţiuni
erau cotate cu o primă faţă de efectele publice, aceştia primeau 500 OOO de
livre din partea ci ca recompensă, în afară de produsul acţiunii de agiotaj.
Denunţurile incomplete făcute chiar de către doi dintre participanţii la
această excrocherie în dauna statului, legaţi politic de Danton, urmăreau pe
<le o parte să arunce asupra acuzatorilor lor hebertişti oprobiul înţelegerii
cu străinătatea, spălîndu-se pe de altă parte pc mîini de orice complicitate
în vasta afacere necinstită. Robespierrc şi Comitetele salvării publice şi si-
guranţei generale au reţinut în special aspectul politic, de unde denumirea.
de „complot al străinătăţii' . Din acest punct de vedere se putea lovi în opo-
ziţia tot mai violentă „ultra revoluţionară" a hcbertiştilor, care acuzau gu-
vernul de moderaţie şi care ocroteau pc emigranţii revoluţionari străini,
ca Anacharsis Cloots. Nu putea fi însrt neglijat nici aspectul economic. Or,
Fabre d'Eglantine, Chabot, Basirc şi alţi deputaţi „putrezi" erau partizani
ai aripii dantonistc, ,;indulgente" a iacobinilor.
Justificîn<l linia de „juste milieu" a guvernării montaniarde ca sin-
gura sănătoasă, Robespierre răspundea la 25 decembrie 1793 (5 nivose, an
II) lui Camille Desmoulins, principalul prieten politic al lui Danton, că „mo-
derantismul este faţă de moderaţie ceea ce c neputinţa faţă de castitate;
iar excesul seamănă cu energia tot atît cît hidropizia cu sănătatea".
Patru din cei cinci membri ai Convenţiei naţionale, recompensaţi
copios de Compania lndiilor pentru fals în acte publice, au intrat în închi-
soare la 17 noiembrie 1793. În schimb arestarea lui Fabre d'Eglantine a
întîrziat pînă la 12 ianuarie 1794, cînd n-a mai putut fi evitată cu toată grija
lui Robespierre de a păstra alianţa tactică cu dantoniştii.
Ea fusese necesară guvernului în lupta sa împotriva atacurilor heber-
tiştilor. Aceştia căutau să se folosească de nemulţumirile economice şi po-
litice ale sanchiloţilor şi pregăteau o nouă insurecţie.
Pe măsura dezvoltării procesului revoluţionar, Franţa trecea de la
recunoaşterea libertăţii cultelor la un proces de laicizare dirijată de stat.
Acestui proces îi aparţinea şi adoptarea la 5 octombrie 1793 a Calendarului
20 Yczi şi H. Cal·,ct, L'accaparcmmt a Paris. Essai sur l'application de la loi du 26 juil~

lct Jî93, Pari;;, 1933. · ·
173
republican. După exemplul Republicii Romane care îşi număra anii ab 'Urbe
co11dita, Republica Franceză urma să şi-i numere de la înfiinţarea ci. Nl}me-.
Ic celor 12 luni au fost schimbate, iar săptămînile înlocuite cu decade. La
6 noiembrie (16 Brumaire), în urma presiunii hebcrtiştilor, s-a decretat dL
municipalităţile pot desfiinţa parohiile şi pot renunţa la cultul catolic. Patru
zile mai tîrziu avea loc la Catedrala Notre Dame din Paris, pavoazată co!-c!"-
punzător, celebrarea sru-hătorii Libertăţii şi a Raţiunii, cărora li s-au ido-
nat imnuri si li s-au dedicat dansuri. Libertatea era înfăţisată de o tidiră
actriţă de op~ră, domnişoara Aubry, tronînd în mijlocul Catedralei, pe o estradă
figurînd Muntele. Ea ţinea în mina dreaptă o suliţrt împodobitr1 cu o bonetrl
roşie, iar în cealaltă mină o ghirlandă de flori. Purtatr1 în triumf pînă în Sala
Conventiei, ea lua loc alături de presedinte, dupfL ce îl îmbrătiseaz~i. Ca-
tedrala 'Parisului a primit de acum înainte numele de Templu 'ai raţiunii.
Moderată în \'iziunc deista, decrestinarca luase forme \'iolente datorită
reprezentanţilor în misiune. Fos.tul oratorian Fouche se distin~c şi
de data aceasta în Departamentul Nievrc. La 10 octombrie el ordonfi să
fie distruse toate semnele exterioare crestine si intrrzicc celebrarea cultu-
lui în afara Bisericilor. Dar dacă de la dî1:şitul lui brumar, anul II al Repu-
blicii, secţiunile din Paris şi comunele vecine aduc în faţa Convenţiei aurnl,
argintăria şi toate ornamentele bisericii, cum precizează o gr;n·ură a timpu-
lui, dacă în biserici efigiile martirilor Revoluţiei, ca ~farat şi Lepelctier, în-
locuiesc icoanele şi procurorul sindic Chaumcttc organizcazr1 mascm;,.de
antireligioase, procesul de decreştinarc întilneşte rezistcnţf1 atît în Capitală,
cît şi în provincie. La aceasta se adăuga înteţirea propagandei antifrar.cnc
chiar şi în ţările neutre.
În aceste condiţii, Robcspicrre şi Comitetul salvării publice încearcă
să canalizeze mişcarea spre forme moderate şi să redea libertate cultelor.
La 6 decembrie (16 frimaire), datorită alianţei reînnoite dintre Robespinre
şi Danton, un decret al Convenţiei reînnoia afirmarea libertăţii cultP]or.
în condiţiile în care datorită tendinţelor ultrarevoluţionare şi dificultăţi
lor de comunicare şi control, în departamente se dezvolta un anume „fede-
ralism revoluţionar", ca să folosim expresia lui Georges Lefebvre, o inegali-
tate a terorii revoluţionare care putea duce ]a anarhic, legea din 4 decembrie
( 14 frimaire) preciza că rcprezcntînd centrul unic al guvernului revoluţi
onar, Convenţia delcagf1 Comitetului salvării publice conducerea generală
politică şi militarft, iar Comitetului siguŢanţei generale conducerea comi-
tetelor revoluţionare şi a poliţiei politice. ln districte şi municipalităţi, Con-
venţia numeşte agenţi naţionali. Aplicarea legilor nu poate fi modificată
de alte corpuri constituite.
Aprobînd acest decret centralizator, Danton cere de la început clemen-
ţă pentru cei suspectaţi ~:au condamnaţi, cu alte cuvinte „să se cruţe si:lgele
oamenilor". El atacă pe cei care abuzeazrL de mişcarea sanchiloţilor şi urmă
re~.tc eliberarea Convenţiei de ameninţarea ace~tora. Speră în cîştigarea lui
Robespierrc pentru împărţirea puterii, despărţindu-l de stînga Comitetului
salvării publice. Iar pc plan militar o apropiată încheiere a păcii. :'.\oul ziar
al lui Camille Dcsmoulins, ,.Le vicux Cordelier", ~cos pentru a veni în
sprijinul acestei politici (5 decembrie 1793 j 15 frimaire an II), cunoscînd
resentimentele faţă de Anglia manifestate de Robespierre, combate de la în-
ceput pc extremişti ca agenţi ai lui Pitt. În al doilea număr era atacat vio-
lent Anacharsis Cloots şi întreg curentul de decreştinare, mişcare imputată
de asemenea manevrelor corupătoare ale lui Pitt. Folosind argumentele
lui Desmoulins, Robespierre relua atacul împotriva lui Cloots, obţinînd ex-
174
clu<lerca lui <lin Clubul iacobinilor, în fond pentru legăturile cu hebertiştii.
În lupta împotriva liderilor hcbertişti era folosit şi Fabre d'Eglantine, care
obţinea între alţii arestarea lui \'incent şi Ronsin. La 24 decembrie (4 ni-
vose) .,Le vieux Cordelier" cerea instituirea unui comitet de clemenţă şi
~liberarea celor 200 OOO de suspecţi. Două zile mai tîrziu Billaud-\'arenne
determină Convenţia să revoce Comitetul de justiţie creat la cererea indul-
genţilor. Tot el împreună cu Collot d'Herbois, întors <le la Lyon, determină
prin descoperirea minutei falsului decret privind Compania Indiilor, ares-
tarea lui Fabre d'Eglantine, căruia Dan ton îi lua apărarea în Convenţie ( 13
ianuarie) fără rezultat. Alianţa cu Robespierre eşuase.
Loviturile pe care şi le llrtdeau cu tot mai multă înverşunare cele douft
facţiuni în luptă slăbeau dictatura iacobină atingînd chiar şi repulilica şi
instituţiile revoluţionare ca în numărul trei din „Le vieux Cordelic1"; de
aceea Robespierrc a hotărît s;t Iowa scă pe rînd şi in stînga şi în dreapta.
Lipsiţi de sprijinul lui Pache, Hanriot şi Bouchotte, ministrul de război,
izolaţi în urma încercării eşuate de „sfîntă insurecţie", Hebert şi tovarăşii
sfti Vincent, Ronsin, l\fomoro erau conduşi la eşafod în aceeaşi căruţă în
care se aflau Cloots şi ceilalţi implicaţi în complotul străinilor, precum şi.
fostul episcop constituţional Gobel (24 martic/4 germinal). Tot în aceeaşi
lună erau arestaţi şi Danton, Desmoulins, Delacroix şi Philippeaux, acu-
zaţi de complicitate cu Fabre d'Eglantinc şi Chabot. în acelaşi proces va
fi amestecat şi Herault de Sechelles şi generalul \Vestermann. Prevenit din
timp şi sfătuit să se expatrieze, Danton ar fi refuzat spunînd: .,Patria nu
poate fi luată pe talpa încălţămintei' . Se spune că Robespierre ar fi ezitat
mult înainte de a-l pune pc lista celor ce urmau să fie arestaţi. Dar l-a consi-
derat „idol putred". Cert este că glasul puternic şi popular al lui Danton
a fost oprit, din ordinul Convenţiei, în faţa tribunalului revoluţionar, la
înfiinţarea căruia contribuise. Ghilotinarea sa şi a adepţilor săi a urmat im-
placabilă (5 aprilie /15 germinal).
Baza sănătoasă a oricărui guvern democratic, popular, care în vreme
de pace este virtutea, devine în timpul revoluţiei virtutea şi teroarea . .,Vir-
tutea - sublinia Rohespierre în discursul său din 5 februarie (17 pluviose) -
fără care teroarea e funcstrt, teroarea fără care virtutea e neputincioasă".
Necesitatea virtuţii pentru viabilitatea şi dezvoltarea corpului so-
cial era un loc comun îndt <lin antichitate. Robespierrc cunoştea desigur
semnificaţia militarr1, dar şi civică a lui virtus romana. Şi dacă ignora pro-
babil acea virtu pe care umaniştii italieni ca Machiavelli o considerau nu
în sens etic creştin, ci forţă vitală care menţine unitatea componentelor sta-
tului în folosul comun, d aprecia desigur opiniile lui Montesquieu şi mai
ales ale lui Rousseau privind rolul esenţial al virtuţii ( la vcrtu) pentru de-
rnocrajie şi republidt. Cît de:.:pre teroare ea reprezenta pentru el o derivată
„a principiului general al democraţiei, aplicată celor mai presante nevoi ale
patriei". Ceea ce aduce nou Robcspierre faţă de teoriile anterioare ale se-
colului XVIII era faptul că după el era posibilă instaurarea democraţiei
nu numai într-o ţară mică, ci într-o ţară mare, populată şi complexă. El
nu contestă posibilitatea democraţiei directe, dar socoteşte că în cazul Fran-
ţei este necesar un guvern reprezentativ şi centralizat. Aici poporul suveran
„face pentru el îmuşi tot cc poate face bine şi prin delegaţi tot ce nu poate
face el însuşi". Împotriva ultrarcvoluţionarilor care cereau aplicarea cons-
tituţiei din 1793 şi în consecinţă dizolvarea Convenţiei, socotind că numa
astfel vor ajunge la cîrma statului, Robespierre vedea necesară păstrarea
în con<liţii de război a corpului legislativ, ca reprezcntînd delegarea puterii
suverane de către popor. Ec1 trebuie în acelaşi timp să-şi îndeplinească în
i75
întregime n11s1unea pe care i-a încredinţat-o acesta, şi pentru asigurarea
încrederii reciproce să consfinţească nu numai deplina egalitate în drepturi,
dar şi o nouă egalizare în fapt. Acţiunea ei binefăcătoare se putea desfăşu
ra liberă de presiunea exterioară pc care o exerci_tase Comuna din Paris,
transformată acum în simplă curea de transmisie. In cursul anului II Con-
venţia impusese diviziunea egală a bunurilor moştenite şi uşurase condi-
ţiile <le cumpărare a bunurilor emigranţilor. La sfîrşitul lui februarie 1794
cde două „legi din \'entose" privind vînzarea bunurilor celor deţinuţi ca
rnspecţi făceau un pas înainte nu numai mf1rind enorm redistribuirea bunu-
rilor, dar si prevăzînd în mod democratic că produsul va fi acordat gratuit
celor săraci. La 6 martie Barere raporta Conwnţici în legătură cu stadiul
extincţiei cerşetoriei. Iar la 11 mai (22 floreal) era instituită Marca carte
a binefacerii nationalc. Cînd ~c va da ceva de apărat fiecărui cetătean si fie-
cărui soldat - 'considera Robespierre - ,,toţi tiranii coalizaţi 'împotriva
Republicii vor fi învinşi". Totuşi această încercare de egalizare la plafonul
unei societăţi de mici proprietari nu mulţumea burghezia, principalul spri-
jin, deşi se profila o reîntoarcere la normele liberalismului economic, nici
pc sanchiloţi care urmăreau alte scopuri ca: salarii mai mari şi preţuri mai
scăzute, controlul chiriilor, condiţii mai Lune de muncă etc. De altfel vînza-
rea bunurilor suspecţilor nici n-a mai apucat să fie realizată. La 4 mai (15
floreal) era votat un decret rechiziţionînd mîna de lucru pentru transportul
mărfurilor; la 19 iulie se hotăra arestarea ca suspecţi a muncitorilor grevi-
şti. Iar la 22 iulie (5 thermidor) noul maximum pentru salarii reprezenta
de fapt o diminuare în raport cu costul vieţii in continuă creştere.
La 15 aprilie (26 germinal) Saint Just prezentase în faţa Convenţiei
un Raport asupra poliţiei generale, justiţiei, comerţului, legislaţiei şi crime-
lor facţiunilor. Punînd pe seama duşmanilor libertăţii şi ai Revoluţiei difi-
cultăţile economice, condamnînd coruperea dreptului public şi luxul neru-
şinat al unor aşa zişi revoluţionari, deoarece adevăratul revoluţionar „este
un erou de bun simţ şi de probitate", raportorul cerea să se ia măsuri ca în
sfîrşit să se facă distincţie între cei buni şi cei răi, iar patria să fie curăţată
de duşmanii ei declaraţi. ,,O revoluţie ca a noastră nu este un proces, ci o
lovitură de trăznet asupra tuturor celor răi". E momentul să fie deşteptaţi
din somn depozitarii autorităţii publice. Virtutea revoluţionară constă în
exaltare, nu în moderaţie. ,,Toţi francezii sînt avertizaţi să descopere pe
partizanii tiraniei, pe conspiratorii străini, pe pungaşi, urzelile criminale
împotriva drepturilor poporului. Justiţia să fie favorabilă poporului ·şi te-
ribilă pentru duşmanii săi. Cu acest prilej s-a interzis nobililor şi străinilor
să mai locuiască în Paris, ceea ce n-a împiedicat o lună mai tîrziu tentati-
vele de asasinat împotriva lui Robespierre şi Collot d'Herbois. ln aceste
condiţii era decretată Marea teroare, care în intenţiile lui Robespierre şi
ale colaboratorilor săi trebuie să cureţe rapid societatea franceză de tot ce
dăunase Revoluţiei pentru armonizarea interesului public şi a eforturilor
în vederea obţinerii victoriei. Dar definirea foarte· largă a duşmanilor Re-
voluţiei şi suprimarea garanţiilor în exercitarea justiţiei prin legea votată
la 10 iunie (22 prairial) în urma raportului Couthon a născut discuţii în Con-
venţie şi n-a fost aprobată fără amînare decît în urma intervenţiei personale
a lui Robespierre.
Cu sase zile înaintea acestei reforme a Tribunalului revolutionar, Ro-
bespierre fusese ales preşedinte al Convenţiei. Iar la 8 iunie (20 prairial) iz-
0
butise să-şi realizeze visul de a impune în serviciul înnoirii morale a Franţei

,,ideea Fiinţei supreme şi a nemuririi sufletului, ca o chemare continuă la
justiţie" conceput_ă atît social cît şi politic. Festivitatea, urmărind exalta-
rea virtuţilor cetăţeneşti, fusese organizată de pictorul David. Îmbrăca:
într-o haină albastră de culoarea cerului, ţinînd în mînă un mănunchi de
flori şi spice, înconjurat de membrii Convenţiei, Robespierre se aflase în
fruntea unui adevărat fluviu viu, care pornit de la Tuileries s-a oprit pe cîm-
pul lui l\Iarte. El a ţinut două discursuri şi a dat foc în faţa statuii înţelep
ciuni'. unor manechine simbolizînd atît ateismul, cit şi ambiţia, egoismul,
falsa simplitate. Felicitările primite din străinătate cu ocazia acestei mani-
festaţii spiritualiste ar fi trebuit să-l pună în gardă. N-au lipsit cu acest pri-
lej ş:. unele cuvinte răuvoitoare la adresa sa din partea unor membri ai Con-
venţi::i, care insinuau fie restaurarea religioasă, fie dictatura. Se adaugă
amcrc:ntări cu moartea.
D~ fapt, de mai multe săptămîni se pregătea o conspiraţie împotriva
,,dominatorului". În primele rînduri se aflau foşti dantonişti şi ultrarevo-
luţionari ca Barras, Freron, Fouche, Tallien, Billaud-Varenne, Collot d'Her-
bois. Aproape toţi nu puteau uita că fuseseră chemaţi şi admonestaţi ca
reprezentanţi în misiune şi se temeau că vor trebui să dea socoteală de fapte
necir.3tite. Din conjuraţie mai făceau parte şi membrii nemulţumiţi ai Co-
mitetului siguranţei generale sau din Comitetul salvării publice, care se sim-
ţeau \'izaţi sub acuzele generale aduse de Robespierre celor două comitete,
în Co:wenţic sau la Clubul iacobinilor, ca Vadicr, Amar, Carnot sau Barere.
Cel mai abil şi cel mai activ dintre ei în ţesutul firelor complotului s-a dove-
dit Fouche, viitorul ministru al poliţiei lui :t\apoleon. El reuşise să facă să
fie ales preşedinte al Clubului iacobinilor, acolo unde Robespierre exercita
pînă. atunci o atotputernicie indiscutabilă. Mai mult, a încercat să-l atace
voalat, dar contraatacul a fost fără replică. Încă de la 11 iulie (23 messidor), în
sedinta iacobinilor la care Fouche era invitat să dea socoteală de activitatea
sa în 'provincie, Robcspierre nu se mulţumea să-i reproşeze persecuţia jmpo-
triva patrioţilor, dar dezvrtluia că acesta este acum autorul manevrelor care
urmăresc să piardă pc unii membri ai Comitetului salvării publice. Trei zile
mai tlrziu revenea la atac împotriva „şefului conspiraţiei", Fouche fiind
prezentat ca ·,,un impostor josnic şi de dispreţuit". Cu acelaşi prilej avertiza
că observaţiile sale urmăresc ca conspiratorii să ştie că niciodat:t nu trebuie
să spere dl vor scăpa supravegherii poporului. Exclus din Clubul iacobini-
lor, Fouche nu-şi pierde cumpătul. Dimpotrivă izbuteşte prin intrigă să
une::tscă pe cei nemulţumiţi într-un fel sau altul de Robespierre. Dar dispre-
ţul pedru conspiratori, la care se adăuga poate şi dorinţa de a afla şi alte
leg:ituri ale acestora, au făcut ca Robespierre să acţioneze cu întîrziere. La
21 iulie (3 them1idor), Couthon reducea numărul conspiratorilor, trădători
şi pur.gaşi sub masca imposturii „la patru sau cinci sceleraţi". În rest, Con-
venţia ar fi fost pură în ansamblu. Trei zile mai tîrziu, tot în şedinţa Clubu-
lui 1:umea marca majoritate a Convenţiei şi a celor două Comitete „oameni
virtuoşi şi energici", dar vorbea de „cinci sau şase mici figuri umane, ale
căror mîini sînt pline de bogăţiile Republicii şi dezgustătoare de sîngele ne-
vinovaţilor pe care i-a ucis, dar care pot fi zdrobiţi, după părerea sa, de vir-
tutea şi energia Convenţiei naţionale". Şi el şi Robespierre făceau greşeala
de a 1,u-i denunţa. Astfel nu numai cei cu mu'itrări de conştiinţă se simţeau
vizaţi, mărindu-se numărul conspiratorilor. Piuă la urmă „triumviratul"
Robcspicrre, Couthon, Saint Just, cum îl numf'au adversarii, a căzut sub
loviturile acestora.
Hotărîtoarc au fost zilele de 26- 27 iulie 1794 (8-9 thermidor an
II). Ampla cuvîntare rostită de Robespierre în şedinţa Convenţiei la 8 ther-
midor mărginindu-se la acuze generalizate ~i insinuări pe baza cărora se
promiteau ample epurări ale celor două Comitete şi alte măsuri represive
177
a înfierbîntat atmosfera. Momentul a fost folosit de complotişti pentru a da
lovitura care transformă o victorie potenţială, bazată pe prestigiul perso-
nal si intimidarea adversarului, în înfrîngere ncasteptată. Conventia n-·,enea
asupra votului iniţial de tipărire şi răspîndirc ÎI;_ toate comunele', trim~ţînd
textul spre examinare în comisii. Prima manşă odată pierdută, Robespicrre
nu abandonează. Îi dă curaj şi aprobarea călduroasă din şedinţa e•: seară
de la Clubul iacobinilor în care reia atacul. El e folosit abil de ad'>t'rsari
a doua zi pentru paralizarea partizanilor şi revolta indiferenţilor. În Con-
ventie presedintia sedintei dă cuvîntul numai adversarilor. Amplul discurs
pregătit de Sai~t Just 'rămîne nerostit. Mai mult, Robespierrc, fr.,tt'le său
Augustin, Saint Just, Couthon, Lebas erau arestaţi.
Comuna din Paris, avînd în frunte pe primarul Fleuriot Lcscot, pe
,,agentul revoluţionar" Payan şi pe Hanriot, generalul şef al gărzii :naţio
nale, toţi adepţii înflăcăraţi ai lui Robespierre, nu dezarmează. Comuna in-
tră în şedinţă după ora 5, cind s-a primit notificarea decretului de art1;tare,
declarîndu-se în permanenţă pînă la ora două şi jumătate noaptea, cînd
a fost dispersată de trupele Convenţiei. Prin măsurile administrative ş: mi-
litare pe care le-a luat ea devenea guvern insurecţional. Pentru sakarea pa-
tri„i r.ra lansată o proclamaţie elogiind pe cei cinci convenţionali arestaţi
din ordinul sceleraţilor care oprimau Convenţia. Era pus să sune dopotul
de alarmă, invitate la primărie autorităţile constituite ale celor -48 de sec-
ţiuni, barierele oraşului trebuiau închise. Se revocau ordinele Convenţiei
şi se pronunţau arestări 21 •
La rîndul lor comitetele Salvării publice şi Securităţii generale luau
măsuri contrare, hotărau o serie de arestări, dintre care cea a lui Fl( uriot
Lescot a fost executată, şi înlăturau din postul său pe Hanriot, care trebuia
adus „viu sau mort". In vreme ce Comuna izbuteşte să elibereze rind pe
rînd pe cei arestaţi, Hanriot încearcă să folosească aceeaşi metodă ~t· inti-
midare împotriva Convenţiei, ca la 2 iunie 1793, dar nu reuşeşte. ~u reuşeş
te nici apelul la secţiunile Parisului. Şi în vreme ce grupul celor cinci ~i au-
torităţile Comunei aşteaptă zadarnic la primărie sprijinul popular, Barras,
numit de Convenţie comandant al gărzii naţionale, izbuteşte să mol1ilizeze
forţele necesare pentn1 atacarea lor. Ele n-au întimpinat de fapt nici o rezis-
tenţă, chiar dacă unul din jandarmii care a pătruns în sala în care St aflau
Robespierre şi tovarăşii săi l-a rănit cu un foc de armă, zdrobindu-i maxi-
larul. Era un act premeditat, pentru ca acesta să nu mai poată vorbi? Pentru
a nu cădea în mîinile duşmanului, Lebas s-a împuşcat iar fratele n:c:i mic
al lui Robespierre a încercat să se sinucidă sărind pe fereastră. 1n se2r;,. ace-
leaşi zile de 28 iulie (10 thermidor), căruţele transportau 22 de anizc·,ţi la
eşafod: cei doi Robespierre, ambii răniţi, (paraliticul) Couthon, Saint Just,
Hanriot, Payan, Fleuriot Lescot, Dumas, procurorul comunei, ofiţeri muni-
cipali, membri ai Consiliului general al Comunei pariziene. De dteYa timp
execuţiile fuseseră transferate la barieră, dar de data aceasta eşafodul a
fost construit din nou în Piaţa Revoluţiei, acolo unde căzuse capul lui Lu-
dovic al XVI-lea, dar şi acelea ale lui Danton şi Camille Desmoulins. lşi
va fi amintit poate Robespierre de imprecaţia lui Danton: ,,Ne vei urmal".
El a fost ghilotinat cel din urmă. Apariţia lui pe platformă a stîrnit mur-
21 l:n C'xemplu de „tutelă" c<'ntrali2atoar<' pc care o cxC'rcită acc~ti agenţi ai ţuver
nului re·,oluţionar in pro·,incie, la Yves Tripier. I.a tutelle excrcee sur /fs autoritis /o,·oin par
les age11ts nationaux bretcms sous la Revolution (dicembre 1793 - ai•ril 1795), în Actcs du Con-
r:n's drs Sociites sarn11tes, Histoire mollerne et contcmporaine, t. I, fasc. I, Poiti':',', 1986,
p. 224-234.
178
murele mulţimii. Pînă atunci rănitul arătase o stăpînire de sine cu adevărat
stoică. Dar cînd călăul i-a smuls cu brutali ta te bandajul rănilor, n-a mai
putut să stăpînească un strigăt pătrunzător.
Încă de la orele 9 dimineaţa „laşităţile defilară", după expresia lui
Louis Barthou 22 , prin faţa Convenţiei. O delegaţie a departamentului Pa-
risului felicită Convenţia ca salvatoare a patriei. Tribunalul revoluţionar
face acelaşi lucru, promiţînd să pedepsească pe cei cîţiva trădători din sînul
său. Printre cei care veniseră să primească ordinele Convenţiei pentru a
pedepsi pe „conspiratori" se afla şi unul dintre principakie instrumente
ale acestora, acuzatorul public Fouquiu Tinville. Barras aminteşte în II.Ie-
moriile sale că după execuţie, grefierul, aprozii, jandarmii, în frunte cu Fou-
quier Tinvill~, s-au grăbit să ajungă la Comitetul salvării publice, pentru
a-i raporta ca despre un triumf. A doua zi cădeau 70 de capete de monta-
niarzi, în urma hotărîrilor Tribunalului revoluţionar şi a zelului lui Fouquier
Tinville. Alte victime vor urma în zilele următoare, ajungîndu-se pînă la
sfîrşitul lunii la executarea a 105 „noi tirani", după calificarea lui Barere,
care făcuse şi el parte dintre dînşii. Acum îi condamna pentru încercarea
,,de a opri cursul maiestos, teribil, al Revoluţiei Franceze".
22 Louis Barthou, Le ne11f Thcrmidor, Pari~. 1926, p. 121.
179
Capitolul V
DIRECTORATUL, SFiRŞIT Al REVOLUTIEI 1
Problema semnificaţiei răsturnării politice din 9 thermidor continuă

sfi preocupe pe istorici. Dacă azi se· acceptă în grneral ca un fapt bine sta-
bilit că ea n-a însemnat o mişcare revoluţionară, ci doar o lovitură de stat,
o „revoluţie de palat", continuă să se vorbească de răsturnarea unui „cult
al personalităţii" care afecta mersul revoluţiei 1 . Concepţia îşi arc izvorul
in opiniile unor participanţi direcţi la evenimente, ca Barere. Căzuse noul
Cromwell, dar comoţiunca trebuia „să lase guvernul în integritatea sa, în
ce priveşte operaţiile politice, administrative şi revoluţionare, fie înăuntru,
fie în afară". Era Yorba, accentua Barere la 11 thermidor, numai de o „co-
moţiune parţială". În acelaşi spirit, ziare ca „Journal universel" şi „Journal
des hommes librcs" apărau ideea mrnţierii terorii revoluţionare fără Ro-
bespiore ~i adepţii săi, împotriYa aristocraţilor şi a oricăror altor duşmani
ai Republicii. Cele două publicaţii continuă vnme de trei luni să se r{1spîn-
deasd1 în armat{t prin alonamrntele subscrise de Comitetul salvării publice.
,),u trebuie ca aristocraţia să triumfe", spm:ese fostul cordelier Lcgendre,
redeschizînd Clubul iacobinilor (29 iulie/11 thermidor). Trei săptămîni mai
tirziu, rn ai exact la 21 septem bric 1794 (ultima zi complEmentară a anului II)
avea loc transferul la Panthcon a lui Marat în cadrul unei festivităţi oficiale.
Decoraţia carului mortu.ir, însemnele şi îmbrăcămintea soldaţilor care îl
însoţlau r.mintcau de fastul antichităţii rcmane. Cinci luni mai tîrziu ră
măşiţele rămîncşti ale lui Marat şi ale altor revoluţionari sau cum spunea
decretul ale celor decedaţi de mai puţin de JO ani erau „depantconizate".
Convenţia naţională nda tot mai mult în faţa acţiunilor contrartvoluţionare
ale „tinerimii aurite", cu alte cuvinte recrutată din lumea bună ~au mimînd-o
excentric, organizată în bande de „muscadini" înarmaţi cu „puterea exe-
cutivă" a bîtei de lt:rnn sau reteveiului. Aceştia începuseră cu o săptămînă
1 Fr. Furct, Denis Richet, op. cit., p. 259. Ceea ce nu înseamnă că „operaţia" s-ar
fi pu-
tut limita la ~impia substituire de persoane sau că forţa guvernului revoluţionar va deveni „în-
sutită" prin căderea lui Robespierre, cum se autoiluzionau unii participanţi la răsturnarea de
la. 9 thermidor.
181
înainte o campanie dirijată p~ntru distrugerea busturilor „prietenului popo-
rului" din pieţe şi clădirile publice. Cunoscutul tablou închinat de Louis
David memoriei lui Marat a fost retras din sala de şedinţe a Convenţiei Na-
tionale.
' .Menit să „normalizeze" mersul revoluţiei, traumatismul de la 9 Ther-
midor. producea ca efect secundar un marche-arriere uneori brutal.
Imprumutat din fizică, aşa cum termenul de revoluţie fusese transfe-
rat în secolul anterior din astronomie, cuvîntul reacţiune (reaction) apărea
pentru prima dată cu sens politic în Dicţ1:onarul limbii franceze, publicat de
Academia Francezft patru ani mai tîrziu: .,Reac ţiu,ne. Se spune la figurat
de un partid care se răzbună şi acţionează la rîndul său". Nefiind o revolu-
ţie, cum afirmau sau doreau unii dintre înfăptuitorii săi, actul de la 9 Ther-
midor rămînea în istoric o reacţiune. Impusă de mirajul renunţării la cor-
setul unei epuizante şi singeroase dictaturi de război, dar şi de teama unei
democraţii sociale prea avansate. Urmărind reînodarea firului revoluţio
nar la nivele mai vechi . .,Spre uimirea acelora care au făcut pe 9 Thermi-
dor - observa un istoric care nu poate fi bănuit de resentimente faţă de
epoca Directoratului sau de simpatic pentru dictatura iacobină - 9 Ther-
midor va aduce ţării reacţiunea" 2 •
E drept că acelaşi istoric nu vedea aspectele negative ale „virajului"
pe care l-a reprezentat reacţiunea thermidoriană, aspecte care corespund
evoluţiei s~mantice spre p2iorativ a termenului, nici caracterul eterogen şi
n ~-n 11 ţumirile celor care contribuiseră la succesul loviturii de stat3.
Zadarnic îşi exprimase Barere speranţa la 10 thermidor în sporirea
forţei guvernului revoluţionar prin căderea dictaturii iacobine. Lipsit de
coeziune şi de o conducere unitară, capabilă şi fermă, fără un program care
să ţină seama de satisfacerea intereselor populare şi mai ales cu o forţă prea
redusă de a le satisface cerinţele, guvernul se va destrăma. Cit despre spe-
ranţa într-o energie nouă a Comitetului salvării publice şi Comitetului Sigu-
ranţei generale, ea a fost înşelată chiar a doua zi. Pînă la urmă Barere însuşi
şi aproape toţi membrii acestor comitete, chiar şi atunci cînd au jucat un
rol de primă mărime în complotul thermidorian, vor fi arestaţi şi condamnaţi
pentru sprijinul acordat fostei dictaturi. Ei erau vizaţi mai ales prin pam-
fletul la modă La queue de Robespierre. Alţi participanţi la lovitura de stat
din thermidor, preocupaţi numai de interesul personal, vor trece cu dezin-
voltură de la o opinie şi o atitudine extremistă la alta. Era cazul unor Barras,
Tallien, Freron etc. Cel care a mînuit de la Toulon la Marsilia, cum se spunea,
,.măciuca cordclieră" era acum patronul bitei muscadine din Paris. E adevă
rat că fostul revoluţionar extremist Stanislas Freron continua să scoată
gazeta „Orateur du peuple", ca pe vremea cînd se declara adeptul lui Marat,
dar acum o făcea cu scopul de a cîştiga masele de partea extremei drepte.
Devenise elegant, sceptic şi corupt. La îndemnul său şi al lui Tallien, musca-
dinii atacă Clubul iacobinilor, pentru a oferi pretextul necesar închiderii
2 Louis M::ulclin, La Rcfvo!tttiou. cd. VUI, Paris, 1922, p. 384.

3 Sintagma „reacţiunea thcrmidoriană." a fost utilizată. de marea majoritate a istori-
cilor pînă azi. Nu numai ele cei fa·,orabili Terorii, cum s-a afirmat recent (cf. A. Fierro, în His-
tnire el dictionna.i,·,:, op. cit., p. I 059). considerîndu-se termenul totală aberaţie. De altfel, un
alt autor al aceleiaşi cărţi din 1986, cnnoscutul istoric J. Tulard, denumeşte primele patru
parag!·afe din cP.;'. XV „Les Thermidoriens" ale părţii istorice: ,,La reaction morale, La reac-
tion politiquc, La reaction religicuse, La reaction economique" (ibidem, p. 185-190). Nici
romantici ca. Jules Michelet, nici istorici de orientare catolică, precum Jacques Bainville sau
Pierre Gaxotte, nu s-au ferit să. vorbească. de ,.reacţiunea thcrmidoriană.", deşi au cele mai grele
cu·,iute la adresa Teroarei şi a lui H.obespicrre.
182
lui de către Convenţie (12 noiembrie 1794/22 brumaire, an III). Această
măsu_râ influenţează slăbirea, apoi dispariţia societăţilor populare din de-
parta n,ente. În luna decembrie, acelaşi an, cei 73 de deputaţi care protes-
tased împotriva insurecţiei din 31 mai-2 iunie 1793, sakaţi de Robespierre
de la c~afod şi 7 supravieţuitori girondini erau rechemaţi în sînul Convenţiei
naţionale.
Tot pe linia reparaţiilor morale înscria ConYenţia votarea unui de-
cret pentru eliberarea deţinuţilor politici (5 august) cu stabilirea categoriei
beneficiarilor. Pe baza acesteia, în mai puţin de o săptămînă Comitetul si-
guranţei generale a eliberat din închisori aproape 500 de persoane numai
la Paris. Printre ci se aflau apreciatul scriitor La Harpe ~i actori de la The-
âtre Franc;ais. Puţin mai tîrziu Tallien obţinea ieşirea din închisoare a prie-
tenei sale Theresia Cabarrus, fiica unui bancher şi diplomat, pc care o va lua
în căsătorie. Pe lingă burghezi sau nobili se aflau în detenţie şi generali ai
Republicii, ca alsacianul Kellermann, învingătorul de la Valmy, sau san-
chiloţi acuzaţi de hebertism. La 10 august Tribunalul re,·oluţionar din Paris
era reorganizat, iar în decembrie reînnoit. La 28 martie 1795 (8 germinal,
an III) se deschidea procesul lui Fouquier Tinvillc, fostul acuzator public,
încheiat cu ghilotinarea sa împreună cu 15 coacuzaţi. În cadrul procesului
au fost audiaţi 400 de martori.
Simptomatică pentru lichidarea dictaturii iacobine este transformarea
sau înlocuirea unor piese esenţiale pentru bunul mers al maşinii guvernamen-
tale, conform intereselor noii majorităţi a Convenţiei naţionale. Un decret
din 24 august 1794 pusese capăt atotputerniciei Comitetelor salvării publice
şi siguranţei generale, majoritatea funcţiilor fiind preluate de alte 14 co-
mitete înfiinţate ad hoc. La rîndul lor forţele armate, inclusiv garda naţio
nală pariziană, treceau sub ordinele unui comitet militar special, depinzînd
direct de Convenţie.
Activitatea comitetelor revoluţionare locale încetează treptat după
adoptarea decretului amintit din 7 fructidor an II, care nu păstra decît un
singur comitet de supraveghere pe district, a cărui compoziţie socială se
transformă în funcţie de interesele noii majorităţi a corpului legislativ. Iar
interzicerea confederării sau afilierii societăţilor populare la 25 vendemi-
aire an III, precum şi a dreptului lor de petiţionare, ducea la distrugerea re-
ţelei iacobine înainte de închiderea clubului central, obţinută, cum am mai
amintit, la 22 decembrie, .,într-o atmosferă de linşaj moral" 4 •
La Paris, unde Comuna fusese lichidată şi fizic după 9 thermidor, cele
48 de comitete revoluţionare pe secţiuni au fost regrupate pentru a forma
12 comitete de arondisment, din care militanţii iacobini erau excluşi şi în
care elementul social dominant devenea negustorul, manufacturierul. func-
ţionarul sau membrii profesiunilor liberale, care luau locul micului burghez
sau sanchilot 6 • Cit despre comitetele civile ale secţiunilor, acestea, epurate
la rîndul lor, erau plasate sub puterea Convenţiei. La pierderea influenţei
adunărilor de secţiuni contribuie atît reducuea numărului acestora odată
pe decadă, cit şi suprimarea îndemnizaţiei de şedinţă care lovea în cei cu
posibilităţi materiale reduse.
E drept că secţiunile populare fuseserrt lovite atit politic, cît şi economic,
încă înainte de sfîrşitul dictaturii montaniarde. De aceea nici n-au reacţionat
4 Denis ·woronoff, La Republique bourgeoise de Thcrmidor a Brmnaire, 1794.'-1799,

Paris, 1972, p. 15.
5 M. Bouloiseau, Les Comites de sun·eillance des arondissemmts parisiens, Paris, 1930,
p. 88.
la lovitura de la 9 thermidor. Dar faptul că noile autorităţi thcrmidoricne
caută să înlăture nu numai. influenţa montaniardă, ci şi implicarea ma-;clm
în conducerea ţării şi a organelor locale, în speţă în activitatea secţiunilor,
nemulţumeşte în special cartierele mftrginaşc ale CapitaJci.
Aceste nemulţumiri erau potenţate de înrăutăţirea gcneralr1 a situaţiei
economice şi de creşterea discrepanţelor dintre cei cc au şi cei cc n-au.
Susţinînd că Franţa trebuie s5. fie guvernată de cei mai buni, Boissy
d'Anglas, vorbind în numele dreptei din Convenţie, dar exprimînd convin-
gerile majorităţii, sublinia că ordinea social[1 pretinde „o ţarft gnwrnată
de proprietari" (23 iunie 1795).
Noua guvernare, declarat elitară, sprijinită pc marca proprietate, caută
în consecinţă să satisfacă în primul rind pc partizanii sr1i: mari prodrn:.-:: tori,
bancheri şi negustori, abordînd marele principiu al libf'rtr1ţii. Profitind <le
oprobiul public, comun şi maselor populare, asupra legislaţiei „maximu:ui"
de la sfîrşitul terorii iacohine şi de speranţa păcii stimulatrt de Yictoriik arma-
telor republicii, ea se simte datoare sft promo\'ezc libertatea comcrţuiui
înlăturînd cît mai radical dirijismul economiei <le război al predecesorilor.
Se încearcă e drept unele măsuri de protecţie socială a celor mulţi loviţi de
sarabanda „sălbatică" a preţurilor. Dar ele se dovedesc prea puţin eficiente
în condiţiile unei ţări slăbite de anii de rf1zboi şi de confruntare civilă.
Legea din 24 decembrie suprimă preţurile maximale şi orice reglemen-
tare a raţionalizării produselor de larg consum, cu excepţia pîinii şi cfirnii,
unde se păstrează o raţie minimală la preţ oficial, pe lingă vinzarea liberă.
Dar adesea, în cursul iernii 1794-1795 şi a primf1verii următoare raţia de
carne n-a putut fi respectată. Iar în cc priveşte raţia <le pîine aceasta a scft-
zut din martie pînă în mai, de la 750 sau 500 g de persoană, la 250, I 80,
125 şi chiar 65 g. Poporul trebuie să consacre o proporţie mai mare din micul
său venit pentru pîinea şi carnea care se vînd la liber. Or, aici preţurile cresc
vertiginos. La pîine de la 25 solizi (28 martie), la 6 livre (21 aprilie) şi 16 livre
(18 mai), două zile înainte de răscoala populară din 1 prairial (20 mai). În
acelaşi timp preţul cărnii la liber a urcat de la 36 solizi în decembrie 1794,
la 7 livre şi 10 solizi, la 1 aprilie 1795.
În cc priveşte salariile, thermidoricnii au încercat la început sft c;ştige
pe salariaţi, urcînd şi apoi înlăturînd maximul stabilit de fosta Comunfi din
Paris. Maximul pentru salarii stabilit la 9 august prevedea o mărire cu 50%
faţă de cel din 23 iulie. Dar incurajarea inflaţiei a anulat curînd orice avan-
taj. S-a spus că salariile reale ale muncitorilor parizieni in 1795 au fost nu
numai cu mult mai scăzute <lecit cele <lin 1793-1794, ele recăzînd pîn:, la
nivelul dezastruos din primele lum ale anului 1789. Rapoartele poliţiei şi ale
agenţilor din Ministerul de interne evocă, încă de la sfîrşitul lui noiembrie,
climatul de ostilitate al oamenilor s{iraci din Paris impotriva politicii ecoT10-
mice a guvernului. Ei ajung la disperare datorită lungilor aşteptări la piinca
raţionalizată, lipsei de făină, scumpirii excesive pe piaţă a pîinii, vinului,
lemnului, cărbunilor, legumelor, în special a cartofilor, mărirea preţurilor
devenind cu fiecare zi mai alarmantă. Consumatorii cei mai săraci, aşa cnm
au păstrat gravurile epocii, sînt uneori nevoiţi să se mulţumească cu supa de
varză pe care o vînd femeile în stradă cu 50 de solizi farfuria. Putem an"!inti
cu titlu comparativ cr1 în timpul dictaturii iacobine, Comuna din Paris
stabilise la piine un preţ maximal de 3 solizi.
Ceea ce stîrnea şi mai mult mînia celor în suferinţă, era luxul ostenta-
tiv afişat acum de cei bogaţi, setea deşănţată de plăceri a unei minoritflţi
care unea tot ce însemna aristocraţia banului. Teatrele sînt pline de lume
lff
bună şi dacă în rue Feydeau se mai juca o piesr1 revoluţionară ca Apotheose du
jeune Bara, eroul omagiat fiind un adolescent căzut vitejeşte în Vendee, ,,tine-
rimea aurită" obligă pe actorii suspectaţi de iacobinism, intre care celebrul
Talma de la Theâtre de la Republique, să interpreteze „contramarseieza",
Reveil du peuple de Gaveaux, popularizată în acelaşi condiţii şi pe alte scene,
Cnele reprezintfl piese antiiacobine. Dar cele mai gustate erau comediile
şi vodevilurile. Balurile de toate felurile, inclusiv cele cu gusturi macabre,
cum era „Balul victimelor", unde rafinamentul mergea pină la a simula
execuţia cu ghilotina sau cel dat în cimitirul Saint Sulpice, pe poarta căruia
se putea citi „Balul zefirilor", ajungeau numai la Paris, în cursul anului
1795, la numărul de 644. Se cheltuiesc sume astronomice la banchete, în
saloane discrete cu ajutorul excentricelor „merveilleuses" sau la masa de
joc. Protectoare a foştilor feuillanţi sau girondini, care-i spun măgulind-o
„Notre Dame de Thermidor" sau „Notre Dame du Bon Secour", frumoasa
Therezia Tallien, care lansa moda rochiei decoltate şi mulată pe corp a la
grecque, plătită de soţul ei cu 12 OOO de livre, devenea „alteţa serenisimă'~
a lumii bune. Pentru ea, ca şi pentru lumea ei, aşa cum mărturisea într-o
scrisoare din această epocă, ,,Parisul e fericit".
Dar majoritatea femeilor pariziene nu erau de aceeaşi părere. Şi fiindcă.
sint cele dintîi care se lovesc de scumpirea vieţii, îşi exprimă zgomotos nemul-
ţumirea în faţa brutăriilor sau măcelăriilor, contribuie activ la protestul
colectiv al străzii, împotriva pretinsei fericiri pe care ar fi adus-o 9 Thermidor.
Speranţa că. libera concurenţă va aduce scăderea preţurilor nu s-a
realizat, rezultatele fiind cu totul contrarii în condiţiile rarităţii ofertei.
Urcarea preţurilor bunurilor de primă necesitate a incitat pe producători la
încetinirea vinzărilor în aşteptarea unor profituri mai mari. Jocul speculei
cu tot felul de mărfuri şi cel al emisiunii de hîrtie monedă au avut drept coro-
lar deprecierea asignatului pînr1 la 0,8 % din valoarea nominală şi creşterea
fără precedent a inflaţiei.
„Mizeria a fost soarta celor mai mulţi de-a lungul teribilei ierni
1794-1795. Niciodată Franţa nu mai cunoscuse, după 1709, un frig atit
de mare. Măslinii au îngheţat în sud, lupii se arătau la porţile Parisului. Din
lipsă de combustibil, prea scump şi prea rar, multe gospodării urbane nu
puteau să se încălzească sau, ca la Lyon, nici măcar să fiarbă orezul care li se
vindea. Hrana consumată era de altfel adesea nesănătoasă: griu verde, legume
suspecte, peşte şi carne stricată. Bolile din cauza lipsurilor şi în curind epide-
miile s-au adăugat nenorocirilor foametei. Nivel ul mortalităţii a crescut;
s-a dublat se pare la Rouen. Dar moartea, ca şi foamea lovea mai ales pe cei
mai săraci. Păturile înstărite ale oraşelor, marii agricultori şi fermieri ele la
ţară nu resimţeau efectele acestei crize; cei mai mulţi erau chiar beneficiarii
.,,5
el .
în asemenea condiţii Parisul a apărut, dupfl observaţia unui contem-
poran, ,,dh·izat în două naţiuni: de o parte poporul, de alta burghezia7 ".
Rapoartele poliţiei au consemnat semnele prevestitoare ale insurecţiei
populare din germinal cu hmi înainte8. Intensificarea lor e atestată de afi-
• D. \~ioronoff, op. cit., p. 22 şi urm.

7 Obscnaţia în .vfcm~iile montaniarclului Levasseur. Apnd Fr. Furet, D. Richet, op.
cit., p. 29.'i.
8 Pentru conţinutul pe larg al rapoartelor Poliţiei din chenzina premergătoare demon-
straţiei populare de la 12 germinal, anul III, cf. R. Cobb, G. Rude, Le dernier mouvement popu-
laire de la Revolttti<m a Paris: Les journi!es de Germinal et ds Prairial an III, ,.Revue histori-
que", 19.'i.'i, oct. -dec., p. 2.'il-281.
lll
;;arca unor chemări ca „Popor, deşteaptă-te, e timpul" {12 martie) sau de
adunările de femei nemulţumite din secţia Gravilliers (16 martie). Cerînd
să se pună capăt lipsei pîinii, o petiţie adresată Convenţiei de delegaţii cartie-
relor Saint Jacques şi Saint :Marcel îşi arată nemulţumirea faţă de rezultatele
„sacrificiilor care s-au făcut pentru Revoluţie" (17 martie). Cinci zile mai
tîrziu o delegaţie a cartierului Saint Antoine era primită cu mari rezerve de
Convenţie. Tot atunci muncitorii se încaieră cu muscadinii la poarta Saint
Denis. La 22 martie distribuirea piinii raţionalizate nu funcţionează în secţiile
Gravilliers şi Homme-Arme (l\'larais), iar două zik mai tîrziu în alte patru
secţiuni. Nu întîmplător la 27 şi 28 martie izbucneau tulbur{tri provocate de
lipsa pîinii. În secţiile Gravilliers şi Temple au loc adunări secţionare ilegale,
muncitori şi muncitoare organizează manifestaţii menite să protesteze în
faţa Convenţiei împotriva raţiei de pîine ajunsă la o jumătate de livrft, circa
250 g. pe zi, oprite de poliţie şi soldate cu arestări. În acelaşi timp un vînză
tor era arestat pentru a fi strigat că „bogaţii sînt toţi nişte sceleraţi" (22
martie), tineri din societate care se aventurează să fraternizeze cu muncitorii
în cartierul Saint Antoine erau alungaţi de muncitoarele din atelierele de la
Arsenal (23 martie), iar în secţia Montreuil mai multe persoane erau aresta te
pentru încercarea de a răscula cartierul (24 martie). La 29 martie o mamă îşi
ucidea doi din cei trei copii din cauza foamei. A doua zi aveau loc tulburări
pentru pîine în secţiile Droits de l'homme şi Faubourg du Nord, la 31 mar-
tie o adunare ilegală întrunită în prima din cele două secţii amintite adresa
o petiţie Convenţiei; ca ea procedează şi alte patru secţiuni ale Parisului,
se semnalează o grevă pentru pîine. În aceeaşi zi o delegaţie a secţiunii Quinze
Vingts reamintea deputaţilor Convenţiei că insurecţia este uneori o datorie
sacră. Se cereau dreptate pentru patrioţii închişi, măsuri împotriva foametei
şi intrarea în vigoare a Constituţiei iacobine din 1793.
Era semnalul răscoalei. Ca şi în octombrie 1789, iniţiativa va aparţine
femeilor. Dar focarul iniţiale în Île de la Cite, ca pe vremea Frondei.
În dimineaţa de 1 aprilie 1795 (12 germinal, An III), o adunare la care
participă şi bărbaţi şi femei avea loc în Catedrala Notre Dame devenită Templu
al raţiunii. Sub conducerea unui fost comandant şef al batalionului de gardă
naţională al secţiunii, destituit după 9 Thermidor, valul nemulţumiţilor s-a
îndreptat spre palatul Convenţiei, coloana de manifestanţi mărindu-se pe
parcurs prin mulţimea adăugată din alte secţii. Printre cei mai hotărîţi san-
chiloţi se aflau lucrătorii din construcţii nedomiciliaţi în Paris, pc care o
hotărîre recentă îi excludea de la raţia de pîine.
Către ora 1 după amiază mulţimea invadă sala de şedinţe a Adunării.
Convenţia nu fusese nepregătită. În aceeaşi zi în care luaseră cuvîntul
delegaţii cartierului Saint Antoine, se votase la propunerea lui Sieyes legea
poliţienească care prevedea deportarea sau moartea pentru cei care ameninţă
cu răzvrătirea Adunarea naţională. Cu două zile înainte de insurecţia popu-
lară, Convenţia interzisese membrilor gărzii naţionale să-şi ia înlocuitori contra
plată; îi era necesar ajutorul „bunilor cetăţeni" înstăriţi. Pentru a-i spri-
jini, Tallien şi Dumont convocaseră în dimineaţa zilei de 12 germinal „tineretul
aurit". Dar muscadinii n-au îndrăznit să oprească mulţimea înfierbîntată,
care a forţat porţile palatului Tuileries. Ea a întrerupt pe preşedintele Adunării,
Boissy d'Anglas, în plină şedinţă, cu strigătele: ,,Pline!, Pîine !". Apoi delegaţii
săi au prezentat petiţiile. La chemarea cloputului şi a tobelor care au bătut
„generala" au răspuns batalioanele din cartierul de Vest ale Capitalei. Dar
cetăţenii soldaţi ai gărzii naţionale n-au luat armele <lecit după ce au luat masa,
de aceea de-abia spre ora 6 după amiază au reuşit să se adune într-un număr
sufi.dcnt pentru evacuarea palatului. Aceasta s-a făcut fărft incidente, de-
monstrantii fiind neînarmati. În schimb efervescenta a continuat in mnlte
secţiuni şi noaptea. M:ajo~itatea Conwnţiei a expl~atat succesul, decretint
arest:i.rea unor deputaţi montaniarzi, dintre care Leonard Bourdon era: acuzat
d ar fi provocat manifestaţia populară. Ea punea capitala în stare de asediu,
nurr~:::d pe generalul Pichegru comandant şef al forţelor armate. Acesta urma
să fie asistat de deputaţii Barras şi Merlin de Thionville, ca reprezentanţi ai
puterii de stat. Fost dantonist transformat in moderat, cel din urmă contri-
bui,;c' 1:.u numai la închiderea Clubului iacobinilor, dar şi la punerea sub acuzare
a lui Carrier, pentru crimele monstruoase de la Nantcs. A doua zi, continuînd
unde tulburări, ca în cartierul Gavrilliers, unde muncitorii tunari propuneau
în auunarea secţiei să se încerce eliberarea patrioţilor închişi, la arestare?.
unor agitatori locali s-a adăugat plecarea precipitatft din Paris a foştilor iaco-
bir.i .. thermidorieni" deportaţi în Guyana: Barere, Billaud-Yarenne, Collot
d'Hc-rbois. Alţi 8 deputaţi de stînga thermidorieni, acuzaţi acum că au făcut
parte din guwrnarea iacobină, erau trimişi în judecată la 16 germinal (dintre
ei Cambon s-a sah·at). Cinci zile mai tîrziu s-a luat hotărîrca de a fi dezarmaţi
militanţii secţiunilor cunoscuţi că ar fi participat „la ororile comise" înainte
de 9 Thermidor. Iar din ziua următoare toţi cei puşi în afara legii după 31 mai
1793 reprimeau drepturile civile. ln schimb, pentru a dovedi totuşi că urmează
calea de mijloc între montaniarzi şi regalişti, Convenţia vota la 1 mai {12 floreal),
în urma propunerii lui Louvet şi a lui Marie Joseph Chenier, fratele poetului
Andre Chenier, executat cu cîteva zile înainte de 9 Thermidor, un decret împo-
triva emigranţilor şi a preoţilor refractari, cu toată opoziţia lui Tallien.
Dar problema aprovizionării populaţiei rămînea deschisă. Distribuirea
pîinii raţionalizate este tot mai dificilă, iar cantităţile variază între 175 şi 60 g.
zilnic, la care, în urma decretului din 2 aprilie al Convenţiei se adaugă un mic
supliment de orez. Creştea numărul cerşetorilor, al celor care mureau de foame
pe străzi, al sinuciderilor. Dacă unele femei visau iar, sub influenţa propa-
gandei regaliste, la „regele brutar" din octombrie 1789, alţii începeau să-l
regrete pe Robespierre sau se refugiau într-un utopic program egalitarist.
Deşi predomina apăsarea resemnării şi disperarea fără speranţă.
Cu toate acestea, acth·itatea militantă n-c1. putut să fie înăbuşită. Bra-
vînd desfăşurarea de fo1 ţă militară, mişcarea populară s-a reluat după o scurtă
acalmie. La sfîrşitul ultimei decade din floreal (19 mai), chiar în ziua în care
se reuneau adunările pe secţiuni, apărea o broşurft anonimă intitulată Inmr-
rection du peuple pour obtenir du pain et reconquerir scs droits. Pamfletul pro-
punea de fapt reluarea mişcării eşuate la 12 ge1minal, sub aceeaşi lozincă:
„ Pii,~e şi Constituţia din 1793". Revendicările programului politic erau însă
mai ample şi mai precise. Se prevedea în afară de aplicarea constituţiei demo-
cratice, arestarea guvernanţilor, eliberarea patrioţilor şi alegeri noi. Ca me-
tode se recomandau antrenarea în faţa Convenţiei a secţiunilor înarmate şi
frakrnizarea cu garda naţională şi cu ceilalţi ostaşi. Manifestul se bucurase
de largă răspîndire, atît în centrul oraşului, cit şi în cartiere. ln aceeaşi zi în
adunările ilegale de la secţiunile Droits de l'bomme şi Quinze-Vingts s-a con-
chis că,:,trebuia mers în masă şi înarmaţi pentm a cere Convenţiei pîine sau
moarte .
La 1 prairial (20 mai) cartierele muncitoreşti Saint Antoine şi
Saint Marceau se deşteptau la chemarea clopotului de alarmă. Au răspun~
alte secţiuni din est şi centru. Ca şi cu ocazia mişcării eşuate din germinal,
iniţiativa a aparţinut femeilor ~are au antrenat pe bărbaţi uneori din atelierele
lor, sau pătrunzînd în adunările comitetelor civile au pretins comisarilor să le
187
conducă la palatul Adunării, au cerut închiderea magazinelor şi punînd mîna
pe o tobă au început să cheme la marşul spre Tuileries. Ele erau urmate de
grupuri de bărbaţi înarmaţi, mulţi purtînd pe bonetrt inscripţia: ,,Pîinc sa11
moarte!". Date afară din sala de şedinţe a Convenţiei, pe ca1e o invadaseră,
revin o oră mai tîrziu însoţite de grupuri înarmate din garda naţională. în
timpul acesta, bărbaţi înarmaţi din secţiunile centrale şi din cartiere ajung
în Place du Carrousel la orele 3 şi jumătate după amiază şi p;itrund la Tuiltries,
in sala de şedinţe a Connnţiei. Deoarece deputatul Feraud încercase să Ie
oprească intrarea, a fost ucis cu un foc de pistol. Capul lui a fost prezentat în
bună tradiţie revoluţionară, înfipt în vîrful unei suliţi, preşedintelui Adtm{lrii
care i-a adus ultimul salut. Această irupţie a celor care cereau pîine sau
moarte şi Constituţia din 1793 a redus Ia tăcere majoritatea Adunării, în-
curajînd pc cei cîţiva deputaţi montaniarzi sr1 sprijine revendicările principale
după reluarea şedinţei Convenţiei, la orele 9 seara. Koul preşedinte drnta să
cîştige timp prin această deliberare, compromiţînd în accclaşi timp pe membrii
Adunării care se declarau favorabili insurgenţilor. Ei obţin destituirea Comi-
tetului siguranţei generale, eliberarea „patrioţilor" din închisori şi pentrn
1grăbirea execuţiei a fost fo1mată o comisie provizorie dominată de prietenii
or politici. Nici acum nu se ~une însă problema schimbării guYemului, nu e
atacat însuşi centrul puterii. Înainte de miezul nopţii răsculaţii erau împrăş
tiaţi de batalioanele secţiunilor din vest şi trupele venite în ajutor de Ia
Sablons. 14 dcputaţ: erau arestaţi.
Ceea cc n-a însemnat descurajarea mişdtrii. Ea a continuat a dona zi
cu şi mai multă vigoare, amplificîndu-sc. Generalul Dubois dispunea de 40 OOO
de oameni (trupe de linie şi batalioane ale gărzii naţionale), dar numărul răs
culaţilor se apropia de 20 OOO. Era cea mai mare confruntare militarf1 pari-
ziană ele la începutul Revoluţiei. Dar dacă jandarmeria şi tunarii Convenţiei
au trecut de partea răsculaţilor, ceea cc a determinat pe deputaţi să negocieze
cu cei care îşi aveau îndreptate tunurile împotriva sediului Adunării, răsculaţii,
repctînd greşeala din ajun, s-au limitat la revendicări parţiale, ca măsuri contra
foametei şi Constituţia din 1793, promisiunile şi fraternizarea punînd capăt
unei victorii înşelătoare.
De aici înainte iniţiativa aparţine Convenţiei.
La 3 prairial se aduceau noi trupe regulate în vederea a~cdierii cartieru-
lui muncitoresc Saint Antoine, considerat principalul centru al r5Ecoalci.
Generalul Menou dispunea de 20 OOO de cameni, între care o numeroasă
cavalerie şi gărzi naţionale interesate să-şi apere averea. Primul atac întreprins
de „tinerimea aurită" era respins de baricade în dimineaţa zilei de 4 prairial.
Dar kgăturile cu celelalte cartiere şi secţiuni care puteau veni în ajutor
insurgenţilor erau întrerupte ele către asediatori şi atacul general clec1anşat
la orele 4 după amiază s-a soldat în cele din urmă cu dezarmarea inmrgcnţi
lor şi cu arestarea unui marc număr dintre ci. S-au pronunţat 36 de con-
damnări la moarte, printre care deputaţii Romme, Duqucsnoy, Goujon,
Duroy, Bourbottc şi Soubrany, care sprijiniseră revendicările innngenţilor
în Conventie. Acestia din urmă s-au sinucis cu acelasi cutit trecut dir mînă
în mînă, strigînd :,vive la Republique". Primii trei ~u rc~şit ~ă moară. ime-
diat, ultimul odată ajuns la eşafod, ceilalţi doi au fost ghilotinaţi încă vii.
Această atitudine demnă de eroii antichităţii creează pe „martirii din rrai-
rial" într-o a.nume viziune populară. Ceea ce n-a împiedicat ca frenezia
răzbunării contra „ teroristilor" sau „anarhistilor" să ducă la arestarea a
peste 1 200 de iacobini şi sanchiloţi la Paris şi mai multe zeci de mii în
provincie. Pretutindeni erau vînaţi cei care au avut vreun rol în timpul
dictaturii iacobine, în primul rînd membrii celor două mari comitete şi repre-
zenta1~ţii în misiune. Au scăpat desigur cîţiva, aflaţi acum în fruntea orga--
nelo~· de represiune. l"n caz aparte a fost acela al lui L1zare Carnot, salvat
<le renumele său de „organizator al Yictoriei". S-a dezlănţuit o întreqgft
campanie de discreditare a implicării populare în revoluţie şi a valorilor
ei. Prin decretul din 16 iunie 1795 muncitorii erau eliminaţi de fapt din
gar ,:t;:,. naţională, deoarece, aşa cum spunea raportorul, armele „ trebuie să
fie i:v:redinţate unor mîini curate".
S-a vorbit si nu fără motiv de „teroarea albă", exercitată mai ales în

parL:i dl.' sud al 1'ranţei, grefată adesea pe wchi tradiţii de luptă religioasă.
Dqi reacţiunea faţă de teroarea iacobinI se întinsese în prima jumătate a
anuhi 1795 pe tot teritoriul ţării. Ea era potenţatft şi de afluxul emigranţi
lor cz..rc se reîntorceau profitînd de circumstanţele favorabile, create de. pildă
de l~gc·a din 9 ianuarie (20 ni,·âse, an III) sau de restabilirea libertăţii 'cul-
telor la 21 februarie (3 ventâsc) şi reîntoarcerea refractarilor, asemănată
de i::~:·rul constituţional cu o invazie biblică de lăcuste. Elementele represive,
recru~at.: ad-?sca printre dezertori şi sprijinitori ai răscoalelor fc9eraliste,
c>r:v„t incadratc în bună măsurft în organizaţii regaliste, precum Compania lui
.Jchu· la Lyon şi Companiile soarelui în Provence, regiunile cele mai afectate
de t~rnarca albft, alături de Languedoc. Încadrarea lor cu preoţi r~fradari
dădeau masacrelor şi o justificare religioasă. Ele au semănat uneori cu ma-
sacrdc: din septembrie. Cele clintii aveau loc la Lyon la 2 februarie·, unde
s-au numărat l 20 de victime ucise în detenţiune. Bande de muscadini sparg
poiţil,j fortului Saint Jean cu lovituri de tun, ucigînd fără cruţare pe iaţobini,
dar firă a se atinge de cei doi fii ai lui Philippe Egalite aflaţi prinţre ~eţi
nuţi. La Aix cn Provence regaliştii incendiază închisoarea, ucigînd astfel
60 de iacobini. Masacrele au loc si la Marsilia, ~imes sau Tarascon. Iacobinii
erau urmăriţi pe străzi, viaţa 'tor era în pericol atît ziua, cît şi .noaptea,
erau· găsiţi adesea înecaţi în Rhâne. Represiunea împotriYa montaniarzilor
se f.\.cca după liste întocmite pe baza denunţurilor şi pînft la urmft a crtpr.tat
în sul-est tendinţe de pogrom. uneori complicitatea rf1zbunf1toarc a noilor
autcrităţi e evidentri. Facilitată prin legea legării de reşedinţă a funcţim1ari
lor îdăturaţi. Ea se manifestă, dacă nu prin participare dircctft, prin refuzul
de a opri mina care ucide. Chiar dacă nu se poate nega uzura aparatului
de stJ.t şi incapacitatea sa în faţa freneziei răzbunru-ii 9 •
Uzură şi incapacitate de a păstra ordinea demonstrate de ciltfel şi
prin înmulţirea cazurilor de tîlhăric. Răufăcătorii sporeau insecuritate;a folc-
sind metode noi ca „încălzirea" pînă la scrum a picioarelor goale ale victi-
melcr care refuzau să destăinuie ascunzătoarea Yalorilor deţinute.
Tctuşi manifestările ccntrarevoluţionarc şi în fond antirepublicane
care luau proporţii de masft nu puteau sr1 lase insensibil gunrnul central.
De u:·.de dispoziţiik date generalului Kellermann sfi restabilca~că ordinea
la Lyon mamt militari, dad1 lionezii nu predau armele, pc emigranţi ·şi Fe
asasi:,i. Tinînd ~;cama de învăţămintele trecutului, lionezii c-au mpus. ·
O:ocilaţiilc din atitudinea guvernului republican <le <lupă 9 Thermidor
faţ~ de regalişti sînt explicabile atît prin dominaţia centrismului „dropiei"
din Co1wenţia naţionalf1 şi teama acesteia de recrude~ccnţa orientării ~pre
stînga, cit şi prin dorinţa de a sfîrşi cu războiul contrarevoluţionar şi regalist
0 \'ezi şi R. Fuoc, La rlacticntlr:!rmidoriennc ,, Lyo·n, Lyou, 1957; Fr. Furct, Dci1is Richct,
op. cit., p. 30.5-307; Denis Woronoff, op. cit, p. 34 şi urm.
189
intern. :\u lip:-rau nici unele complicaţii moderat republicane si mo::,·.:·hist
con~titutionak. '
Se' spera în drspri ndcrea clerului de răscoalele regaliste, oda tr1 cu (:cere-
tul din 21 februarie (3 vcntâse), precum şi în lichidarea răscoalelor prin :::;cta-
tivcle purtate cu clemenţă ele noii comandanţi ai armatelor din Br'.":<'-gne
şi \'cndee, generalii Hoche şi Canclaux. La cererea lui Carnot, Convenţia ·._ cta
la 2 decembrie (12 frimaire) un decret prin care se promitea amnistie ;·[_,cu-
laţilor, dacă depuneau armele în timp cJe o lună. A urmat scmn;:;·-:•a a
trei acorduri care prevedeau, în afară de amnistie, libertatea cultulu:, dis-
pensarea de SlTviciu militar în afara provinciei, ajutoare pentru recor.,trnc-
ţia satelor. Concesiile n-au adus însă pacificarea reală.
Aflînd la timp de pregătirea unei noi rr1scoale în Bretania, gc:·,· r,clul
Hochc lua măsurile necesare pentru anihilarea ci, înainte de apar:,·:-a la
orizont a flotei engleze, care transporta în Franţa un corp cxpediţio:·_,lf al
emigranţilor (23 iunie/5 messidor). El izbuteşte să izoleze pe cei delc,::caţi
împreună cu aliaţii lor şuanii, în Peninsula Quiberon, luînd prizoni-:-;i în
urma atacului decisiv 8-9 OOO de oameni. Cu acest prilej a fost uci:e unul
din cei doi comandanţi ai expediţiei 11 . La două zile după debarcarea ':::cpe-
diţiei, Charette relua ostilităţile împotriva Republicii Franceze. Iar la vtstea
înfrîngcrii ei a dat dispoziţii să fie împuşcaţi toţi prizonierii. La rîndu] lor,
conform legii, 748 de emigranţi au fost împuşcaţi ca trădători din onJinul
lui Tallien. În schimb şuanii au fost eliberaţi. Dar războiul civil din vest
va continua.
Vestea debarcării regaliste de la Quiberon a dat o forţă şi o just:f:>care
nouă patriotismului republican. ?!Iuscadinii sînt combătuţi pentm sentimen-
tele lor antirepublicane. Apar gazete noi cu orientare republicană, pH;cum
„Sentinelle" a lui Louvet, ,,Le journal des patriotes de '89" al lui Real !;au
,,Journal du bonhomme Richard" al lui Lemairc. Titlu împrumutat et1l'°LYU-
lui „almanah" al lui Franklin. Pentru prima oară răsună din nou la 14 iulie
(26 messidor) acordurile din La Jlarsei!laise, uitate de un an de z.ik. Şi
în teatre partizanii săi se ridică împotrirn celor ai lui Reveil du 1'-Jeuple.
Comitetele semnează punerea în libertate a numeroşi foşti iacobini în urma
decretului de triere din 24 iulie (6 thermidor) al Convenţiei naţionale. Totuşi
oficial nu se doreşte o rupturrt şi oficiosul „Le Moniteur universel" pin
pana lui Trouve, redactorul său responsabil, adresîndu-se „patrioţilor uin
'89", subînţelegea pe „monarhişti, constituţionali, iacobini, moderaţi, o,a-
gcraţi, republicani".
,Guvernul a\·ea nevoie de unanimitate, cum va don<li şi fchirr:; :,rea
numelui Pieţei Revoluţiei în Place de la Concorde.
Consolidarea regimului cerea o constituţie republicană. Grăbir-:.;; da-
barării acesteia fusese determinată şi de dorinţa de a replica particircllJţilor
la insurecţiile populare din 12 germinal şi 1 prairial care ceruseră pu:---,(·rea
în aplicare a Constituţiei din 1793. O comisie de şapte membri de~trr.r.ată
din sînul Com·enţiei la 14 ge1minal pentru revizuire şi amendare :·o,unţă
la misiunea ei propunind elaborarea unei constituţii noi conforme noii uien-
tări the1midoricne. Lucrările vor începe după 23 aprilie (4 floreal), rn ele
fiind însărcinatft o nouă comisie de umprezcce membri.
· Într-o gravură de epocă intitulată La tyrannie i-h:olutionnaiff ccrassee
par les aniis de la Consti:iution de l' an II I, un tinăr cu părul lung, taină
lungă şi strîmtă, chilot şi încălţăminte burgheză ţine sub călcîi un sar,chilot
JO J. Vida lene, L'ajfairc de Q11ibfro11, în Acfls du c<,ng1es 11aliu11al des Sociitis sui;cmtcs, Poi-
t frrs, 1962, Paris, 1963. ·
190
îm·ins, în mina dreaptă a căruia ~c aflr1 o hîrtic pc care stă scris: .,Co<le
anarchiquc de '93". In schimb tînărul thernidorian ţinc cu dreapta o carte
deschisă încununată cu lauri pe care sînt transcrise articolele 1 si 2 din
Constituţia anului III. '
Avînd ca principali redactori pc girondinul Daunou şi pc mai modera-
tul Boissy d' Anglas, noua lege fundamentalr1 din 1795 era votată la 22 augu;;t
(5 fructidor) precedată de o nouă Declaraţie a drepturilor incluzînd şi dato-
riile omului şi cetăţeanului 11 • Fundamentale ca drept şi datorie apar liber-
tatea, egalitatea, proprietatea. Dar se cYitr1 referirile la dreptul natural.
Se adaugă ca şi in constituţiile anterioare dreptul la siguranţă. Dar nu se
mai face nici o menţiune despre datoria asistenţei rnciale, a asigurării dreptului
la muncă sau a generalizării învăţămîntului ca în Declaraţia din 1793.
Articolul I este comun celor două constituţii: .,Republica Franceză este una
şi indivizibilă". Iar dacă art. 7 din anul I preciza că poporul !'UYCran este
universalitatea cetăţenilor francezi, art. 2 din anul III modifica formula
în: .,Universalitatea cetăţenilor francezi este sunranul". Schimbare inter-
pretată de unii comentatori ca marcînd trecerea de la generalizarea dreptu-
rilor cetăţeneşti la rcstrîngerca lor la contribuabilii care plătesc impozite
directe. Ceea cc îmemna abandonarea sufragiului universal. Pronunţîndu-sc
p entn regimul cenzitar, Daunou considera „imposibil ca toţi oamenii să
se bucu.re de drepturile lor politice". Se impunea „îndepărtarea celor care
n-au nimic", deoarece „în general sărăcia presupune trîndăvie si lene". Unul
dintre puţinii protestatari, deputatul Souhait din Vosgi, arguinenta necesi-
tatea votului universal observînd că „această clasă de oameni care se numesc
proletari s-au înarmat cu entuziasm pentru libertatea comună. . . Cine se
poate îndoi că Revoluţia a fost făcută de popor?". Deşi scopul general n-a
fost atins, asemenea argumente trebuie puse în relaţie cu amendarea respin-
gerii cetăţenilor „pasivi" prin art. 9: ,.Sînt cetăţeni fără nici o condiţie de
impunere, francezii care vor fi făcut una sau mai multe campanii pentru
statornicirea Republicii".
Constituţia anului III, cea mai amplrt din legile fundamentale ale Fran-
ţei votate în timpul deceniului revoluţionar, număra împreună cu Declaraţia
de drepturi 377 articole. Textul propriu zis era repartizat în 14 titluri după
cum urmeaz.1.: I. Diviziunea teritoriului; II. Starea politică a cetăţenilor;
III. Adunările primare; IV. Adunările electorale; V. Puterea legislativă;
VI. Puterea executivă; VII. Corpurile administrative şi municipale; VIII.
Puterea juridică; IX. Despre forţa armată; X. Instrucţiunea publică; XI.
Finanţe; XII. Relaţii exkrne; XIII. Revizuirea constituţiei; XIV. Dispozi-
ţiuni generale.
Se accentua, după ~iontesquieu, separaţia puterilor. Se introducea
pentru prima oară în Franţa sistemul bicameral. Cu alte cuvinte, puterea
legislativă revenea unei Adunări compuse din Consiliul bătrînilor (250 de
membri avînd cel puţin vîrsta de 40 de ani) care are iniţiativa hotăririlor
şi Consiliul celor cinci sute (în vîrstă de cel puţin 30 de ani) care transformă
hotărîrile în legi. Consiliile trebuiau reînnoite în fiecare an cu a treia parte.
Puterea executi,·ă urma să fie exercitată de un Directorat compus
din cinci persoane, ales de Consiliul bătrînilor dintr-o listă de cincizeci propusă
de Consiliul celor cinci sute. El trebuia reînnoit în fiecare an cu o cincime.
Pentru executarea legilor, Directoratul era ajutat de 6 miniştri. El dispune
11 Pentru textul integral, cf. Les constitulions ele la France. op. cit., p. 101- H2.
HH
d~ forţa armatrt a ţării şi răspunde de securitatea internft şi externă a Repu-
blicii. Nu arc însă acces direct la tezaurul public, dat în grija a 6 comisari
alesi.
' Descentralizarea administratiYă era restabilită, cu unele modificări
faţă de Constituţia din 1791. Departamentul c condus de o administraţie
controlată de 5 membri aleşi, dar districtul a fost suprimat şi comunele
rurale sînt asociate în municipalităţi cantonale. Parisul, împărţit cum am
mai amintit în 12 arondismente şi marile aglomerări urbane din provincie
im părţi te în circumscripţii, şi-au pierdut însă autonomia. Comisari ai Directo-
ratului numiţi pe lingă administraţia dcpartamentalft şi municipalrt rnu canto-
nală supraveghează publicarea legilor şi îndrumă munca administrativă.
Puterea judecătorească îşi afirmă autonomia deplină, fiind exercitată
de organe judiciare alese. Constituţia preYedea funcţionarea şi atribuţiile
justiţiei civile, corecţionale sau criminale, precum şi cele ale instanţelor
de vîrf: Tribunalul de casaţie şi Înalta curte de justiţie. Lipsea în schimb
o autoritate juridică pentru cercetarea constituţionalităţii legilor.
Instituită prntru „a apăra statul contra duşmanilor din afară şi pentru
a asigura înăuntru menţinerea ordinei şi executarea legilor", forţa publică
e exercitată de „garda naţionalr1 sedentară şi garda naţională în acti-
Yitate". Cea dintîi e alcătuită din toţi cetăţenii şi fiii cetăţenilor în stare
să poarte arme. Ea e condusă de cadre ofiţereşti alese, aYînd aceeaşi orga-
nizare în întreaga republică. Atribuţiile sale sînt în fond mai mult poliţieneşti.
"Cn corp ales din rîndurile ei asigura paza corpului legislati,·. Garda naţio
nală în activitate era formată din armata <le uscat şi maritimă a Republicii,
recrutată prin Yoluntariat şi în cazuri excepţionale pc alte căi dctenninate
de lege. Conform art. 68 nici un corp de trupă solicitat <le . Directoratul
executi\' nu se poate apropia la distanţă de mai puţin de 6 miriametri (60 de
km) de localitatea în care corpul legislati,· îşi ţine şedinţele, decît cu autori-
zaţia acestuia. De această dispoziţie s-au folosit deputaţii regalişti. atunci
cînd generalul Roche, numit ministru de război, trecea cu trupele sale aceste
limite, îndrcptîndu-,,e spre Paris, la invitaţia unei părţi a Directoratului.
El n-a avut curajul să treacă Rubiconul, si-a retras trupele şi a demisionat
din noul post. În schimb faptul că confor~ art. 43 corpul legislativ e singu-
rul care se poate pronunţa asupra validităţii alegerilor a faYOrizat loviturile
<le stat din 18 fructidor an V şi 22 floreal an VI. La 5 septembrie 1797
na casată pe această calc ,·otarea a 177 deputaţi regali~ti de către 53 de
departamente. Iar la 11 mai 1798 alegerea a 106 deputaţi iacobini.
Prin art. 69, Constituţia anului III prevedea pentru membrii corpului
legiuitor o substanţială îndemnizaţie anuală. Fapt curios, ea era calculat~
nu în bani, ci în produse (3 OOO de miriagrame de griu). Cauzele? Lipsa unei
monede <le stat credibile şi inflaţia scăpată de sub control (wzi grafic p. 193).
Constituţia din 1795 relua, cum am mai menţionat, şi unele prevederi
ale celei din 1793. Adăugăm că art. 15 pri,·ind interzicerea scla,·iei şi a comer-
ţului cu sclavi poate fi regăsit aproape identic în ambele Declaraţii de drep-
turi (art. 18, respectiv 15). Nou faţă de ambele constituţii anterioare era
titlul I al Constituţiei anului III cu caracter geografico-administrativ. Se
preciza cu acest prilej că, părţi integrante ale Republicii Franceze, coloniile
din America, Africa şi Asia sînt divizate în departamente şi se supun acele-
iaşi legi fundamentale.
S-a obsen·at însă că atît prin stil, cît şi prin multe prevederi se revenea
în fond Ia punctul de vedere al Constituţiei din 1791, cel mai convenabil
dominaţiei politice a „notabilităţilor" burgheziei. Unii au numit Constituţia
192
din 1Î95 o constituţie iluministă. Ea era mai degrabă o constituţie caracte-
1 istică unui anume spirit liberal, care limitează democraţia numai la asigu-
rarea p)cnară a libertăţii economice şi libertăţii individuale şi la egalitat~
civid. Inlăturînd cu totul masele populare orăşeneşti, regimul îşi caută totuşi
sprijin în ţărănimea înstărită care a beneficiat de vînzarea bnnurilor naţio-
l'L:TEHEA DE CUMPĂHAHE A
ASIG'.'.ATL'Ll.il DE 100 LIYHE
în interiorul Fran\ci
- - - schimb exterior
100
90
80
70
60
50
I.O
30
20
10
o L--..L.-...L-.....J._ _,,J'----L----
178 9 1790 1791 1792 1793 1791. 1795
Deprecil'rea asignatclEr
nalc alături de burghezie. Alianţa se făcea în numele interesului celor care

din acest motiv nu doreau revenirea la vechiul regim contestat. Cu atît mai
mult cu cît, dacă pînă la moartea anunţată a lui „Louis Charles Capet''
(Ludovic al XVII-lea pentru regalişti), copilul nevîrstnic al lui Ludovic al
XVl-lca, în închisoarea Temple (8 iunie 1795) se mai putea spera în reveni-
rea la monarhia constituţională, în funcţie de viitoarea componenţă a regen-
ţei, după proclamaţia din 24 iunie lansată la Verona de contele de Provence,
care lua numele de Ludovic al XVIII-lea, nu mai devenea posibilă pentru
adepţii regalităţii decît restaurarea monarhici absolute.
Odată ce noul text constituţional elaborat de Comisia celor unsprezece
era adoptat de Convenţie (22 august) s-a hotărît consultarea ţării pentru
aprobarea lui prin referendum, ca şi Constituţia din 1793.
În ce priveşte alegerea membrilor celor două camere sau consilii, aceasta
trebuia să se facă în două trepte, după criteriul censitar. La nivelul adunări
lor primare îşi putea spune cuvîntul orice cetăţean născut în Franţa, locu-
ind aici de mai mult de un an şi plătind o contribuţie directă. ln schimb
nu puteau face parte din adunările electorilor decît cetăţenii care, depăşind
193
virsta de 25 de ani, dispuneau de un venit egal cu douft sute zile de ·muncă.
De data aceasta criteriul averii făcea numărul celor de preferinţele cfnora
depindea componenţa organului suprem legislativ mult mai redus· <lecit
cel pentru Adunarea legislativă din 1791.
Pentru a putea domina exercitarea puterii în continuare şi a evita
orice abatere de la aşa-zisa linie republicană de mijloc, singura dr':'aptă,
după părerea viitorului membru al Directoratului, La Rcvelliere-Levaux,
între „douft partide la fel de periculoase", precum şi pentru „a le aduce prin
forţa lucrurilor să se contopească în partidul constituţional" 12 , s-a rropus
de către thermidorieni şi s-a adoptat hotărîrea ca două treimi din lccurile
în consilii să fie rezervate realegerii unor membri ai Convenţiei (22 august).
Mai mult, dacă numărul celor aleşi va ti fost mai redus <lecit cel al locurilor
rezervate, urma sft se recurgă la complctftri tot din cadrul Com·enţi, i (30
august).
Atît Constituţia anului III, cit şi decretele pri,·in<l alcgere;i celor douft
treimi au fost aprobate pkbiscitar de adunftrile primare. De data aceasta
numărul celor care şi-au spus cuvîntul era mai redus decit în 1793, cînd
se votase prin sufragiu universal. S-au pronunţat totuşi, după datele oferite
de manifestul Convenţiei, 914 853 de voturi pentru, faţă de 41 832 contra.
În schimb pentru decrete numai 177 758 da, faţă de 95 373 nu 13•
La Paris, dacă aprobarea Constituţiei întrunea majoritatea celor consul-
taţi, 47 din cele 48 de secţiuni ale Parisului s-au pronunţat negativ faţă de
dispoziţiile electorale.
Cei mai contrariaţi s-au arătat monarhiştii constituţionali, care ţinînd
seama de indulgenţa Convenţiei şi de nemulţumirile tot mai generalizate
în capitală şi provincie faţă de conducerea republicii burgheze, se credeau
aproape de cucerirea puterii. De fapt de mai multă vreme, adepţii monarhiei
desfăşurau o tot mai amplă activitate conspirativă, cu sprijinul emigraţiei,
chiar dacă nu întotdeauna punctele de vedere ale monarhiştilor din interior
şi ale celor din exterior coincideau.
Acestea au fost împrejurările în care comitete ad-hoc dezlănţuiau insu-
recţia regalistă din 13 vendemiaire, anul IV al Republicii.
De fapt agitaţia începuse la 11 vendemiaire, cinel Convenţia clecl arase
dizolvate adunările primare. În noaptea aceleiaşi zile secţiunea Lepdetier
din Boulevard des ltaliens, care devenise centrul mişcării, antrenase încă
şase secţiuni, toate declarîndu-se în stare de insurecţie. La rindul ei Conven-
ţia numea o comisie executivă de cinci membri în frunte cu Barras, care
a încercat, nesigur pe trupele de care dispunea, să le adauge, aşa cum va
aminti mai tîrziu în Memoriile sale, pe „duşmanii naturali" ai unor „ase-
menea adversari", şi anume pe „patrioţii închişi în urma reacţiei din thermi-
dot". Ceea ce a înteţit 7i a dat argumente noi propagandei răscu}aţilor
12 L. M. de la Hfvellierc-Lepeaux, Mbnoircs, t. I, Paris, f. a., p. -406.

13 Datele aparţin unui Tablcau du depouillemr.11/ li f'cc,msemrnt des voeux des a.<sunblis
primaires ct des armi€s de terre el de mer sur la Constitution presen/ce par la Conventiot: Natio-
11ale ,, l'acceptation du pcuplefranfais et sur les dccrcts des 5 et 13 fructidor, soumis a sa :.·anc-
fioti. Tipărit din ordinul Convenţiei naţionale, era C'.'rtificat în cc priveşte datele oferite, la
6 vcndcmiaire an IV, de preşedintele Comitetului decretelor. Cf. A. Aulard, op. cit., p. 575 In-
formaţiile oferite de L. Madelin şi Fr. Furet, lknis Richet sînt anterioare, datlnd din 1
vcndemiaire şi deci mai incomplete. În plus, L. Maclelin a confundat voturile împotriva de-
cretelor cn cele împotriva Constituţiei. La rîndul său, D. Woronoff, op. cit., p. -42, recurge la o
aproximaţie pc baza datelor din 6 ·,rendcmiaire an IV: mai mult de un milion de voturi pentru,
cu o opoziţie de 49 OOO contra, în ce priveşte Constituţia, 205 OOO voturi favorabile împotriva
a 107 OOO respingeri în ce priveşte cele două decrete.
Pînă la urmă, generalul Menou, care vedea că i se alătur;1 foşti adversari,
s-a retras din faţa celor pe care îi simpatiza în secret, în urma unor vagi
promisiuni neţinute. Totodată luase fiinţă un comitet de conducere al insu-
recţiei şi se organizase o armată secţionară care ocupase Pont-Neuf.
Devenit comandant suprem al armatei din interior, Barras se hotărăşte
să apeleze pentru înăbuşirea răscoalei regaliste din Paris la tînărul general
Bonaparte, ţinut în rezervă pentru că refuzase comandamentul unei brigăzi
de infanterie în vestul ţării şi era suspectat de iacobinism. El fusese remarcat
la asediul Toulonului de către Barras, pe atunci reprezentant în misiune al
Convenţiei. Confruntarea decisivă a avut loc la 13 vendemiaire (5 octom-
brie). Disproporţia numerică dintre răsculaţi şi forţa de care dispunea Bona-
parte era de 5 la 1. Dar priceperea şi hotărîrea acestuia, care nu s-a dat
în lături să pună în bătaie tunurile aduse din tabăra de la Sablons de Joachim
Murat şi să transforme palatul Tuileries în tabără de luptă, au determinat
victoria guvernului şi înăbuşirea răscoalei.
Unii deputaţi de dreapta din Convenţie erau suspectaţi pentru simpa-
tiile lor faţă de rf1sculaţi. Pînă la urmă însă considerente tactice şi legături
de clasă au determinat o represiune limitată. Numai vreo treizeci de persoane
sînt date în judecată, comisia militară pronunţînd 7 condamnăti la moarte,
din care 5 în contumacie. Thermidorienii au renunţat şi la casarea alegerilor
în care majoritatea treimii alea~ă liber revenea dreptei şi monarhiştilor. În
schimb a intrat în vigoare o nouă lege împotriva emigranţilor, rudelor aces-
tora şi a celor care se manifestaseră ca răzvrătitori cu ocazia alegerilor.
Legislaţia împotriva preoţilor refractari se aplică din nou ca răspuns la acţiu
nile opoziţioniste. Dar în ultima sa şedinţă Convenţia hotăra o amnistie
generală din care erau excluşi atît deportaţii din prairial, cît şi emigranţii
sau ră-sculaţii din veridemiaire (26 octombrie 1795). În aceeaşi zi Adunarea
electorală a convenţionalilor realeşi desemna printre cei nerC'aleşi încă 104
deputaţi pentru noul corp legislativ.
Prima preocupare majoră a acestuia din urmă, ale drui lucrări au
început a doua zi, a constituit-o alegerea celor cinci membri ai Directoratu-
lui executiv, care trebuia să exercite prin delegaţie funcţia de preşedinte al
Republicii. Au fost aleşi de pc lista propusă de Comitetul celor cinci sute,
de către cei 250 de deputaţi care formau Consiliul bătrînilor, în ordine:
fostul girondin La RevellierC'-Lepeaux, care a întrunit cel mai marc număr
de voturi, Rrubdl, jurist cu vederi montaniarde, singurul care după unde
aprecieri mai noi „a dat dovadă de capacitatea unui Gm de stat". Sieyes
care refozînd a fost înlocuit cu Lazare Camot, Letourm:ur, fost ofiţer de
geniu ca şi Carnot şi nclirsitul Barras, care devenise acum salvatorul din
vendemiaire. l'nitatca puterii executive urma să fie asigurată prin faptul
că toate Lotărîrilc trebuiau să fie luate în comun, drşi fiecare dintre membri
răspundea în mod special dt' un anume sector de activitate, în funcţie de
compcknţfL şi preferinţe. Lui · Barras îi reve.ieau Poliţia şi Internele, lui
Carnot R5.zboiul, lui La Revelliere Industria manufacturieră si Instructiunea
publică, lui Lctourneur Marina, lui Reubell Afacerile exter~e, Finanţele şi
Justiţia. O altă diviziune a muncii Directoratului privea raporturile cu admi-
nistraţia locală, in funcţie de zonele dEmografice mai familiare, prin expe-
rienţa antericară: Barras regiunea din sud; Carnot cca din nord; La Revel-
liere vestul; Letoumeur centrul; Reubell estul. În îndeplinirea sarcinilor
sale Directoratul era ajutat de şase miniştri, unul pentru fiecare departament,
la care se va adăuga la începutul anului 1796 un Minister al Poliţiei, care
se va perpetua şi în timpul Consulatului şi Imperiului. Toţi cei cinci membri
ai Directoratului executiv purtau acelaşi costum şi trebuiau să locuiască
împreună în palatul Luxemburg, pentru a se putea consulta în orice moment.
Costume speciale, deosebite, purtau şi membrii celor două comisii. Ele erau
menite să dea prestanţă, dar erau destul de incomode. Împreună cu decorarea
sediilor celor două Consilii (Sala de şedinţe de la Tuilcries pentru cei 500,
fosta sală a manejului pentru Consiliul bătrînilor) s-au executat după dese-
nele ele inspiraţie renascentistă ale lui Louis David. Conform principiului
liberal al descentralizării, organele administraţiei locale erau organe alese,
dar în perioadele dintre alegeri membrii Directoratului Republicii obişnuiesc
să numească provizoriu înlocuitori de administratori sau judecători. Pe baza
propunerilor locale erau numiţi şi comisarii puterii executive în departamente
şi cantoane. Aceştia îndeplineau acum misiunea de îndrumare, supraveghere
şi informare, care revenise în timpul Terorii iacobine agenţilor naţionali.
Directoratul se sprijinea de asemenea în cc priveşte legătura sa cu provincia
pe concursul deputaţilor din corpurile legiuitoare. În sfîrşit, pentru a asjgura
unitatea de comandament, respectînd în acelaşi timp principiile democratice,
preşedinţia Directoratului executiv era asigurată prin rotaţie de către mem-
brii săi.
Toate măsurile unificatoare, prevăzute sau nu constituţional, nu vor
putea însă anula deosebirile de vederi politice şi morale dintre cei cinci direc-
tori aleşi. Ele se adîncesc în practica guvernării, ducînd la clivaje concretizate
mai intii în lovitura de stat de la 18 fructidor anul V (4 septembrie 1797),
cînd Barras, La Revelliere şi Reubell se debarasează de colegii lor Camot
şi Barthelemy, ultimul ales în locul lui Letourneur, fiind deportat în Guyana.
Pentru a scăpa de aceeaşi soartă, Carnot trebuie să fugă în Elveţia, apoi
în Germania, unele va rămîne în exil pînă în epoca Consulatului.
Motivul invocat pentru noua lovitură de stat era creşterea primejdiei
regaliste în urma rezultatelor bătăliei electorale din anul V, prin care conform
Constituţiei se reînnoia o treime din corpul legislativ. Reubell cerea anularea
alegerilor care aduceau în Adunare printre alţii un fost ministru al lui
Ludo\'Îc al XVI-iea, un agent al pretendentului la tronul Franţei, sau pe
generalul Pichegru, care fusese rechemat pentru atitudini dubioase, şi pe
care corespondenţa găsită de Napoleon asupra contelui D'Antraigues îl arăta
cîştigat de cercurile regaliste. Totodată el cerea noi alegeri, după ce vor fi
fost expulzaţi emigranţii şi preoţii refractari reveniţi în ţară, se va fi insti-
tuit cenzura presei şi se va fi impus jurămintul de ură faţă de regalitate
al alegătorilor. Carnot s-a opus unor asemenea măsuri în numele libertăţii,
ordinci, legalitftţii şi liniei de centru, iar Barthelemy, fostul negociator al
păcii de la Basci, era alesul noii majorităţi regaliste şi republican-moderate.
De fapt în,:urajarca prea primejdioasei înclinări spre dreapta a corăbiei
Republicii s-a datorat şi intensificării campaniei guvernamentale împotriva
orientărilor de stinga.
Un rol aparte în această campanie l-a avut descoperirea planurilor
lui Babeuf şi aşa-zi;,ei Conspiraţii a egalilor de către Carnot, nu cu mult
timp înaintea datei fixate pentru insurecţie.
Mai ales tentativele de atragere a armatei şi poliţiei l-au îngrijorat
pe cel care răspundea ca meni.bru al Directoratului executiv de forţa armată
a Republicii. Se descoperiseră în special legături cu legiunea de poliţie din
Paris şi refuzul ei de a executa ordinul de a părăsi oraşul pentru armatele
din campanie nu părea străin de acestea. De unde licenţierea sa de către
Directorat la 2 mai 1796. În acelaşi timp 3.veau loc convorbiri între babuvişti
şi montaniarzi pentru o acţiune comună împotriva Directoratului, acord
închcia-t cinci zile mai tîrziu. La 10 mai arestarea conspiratorilor era fapt
împlinit Se împlineau doar şase săptămîni de cînd Babcuf pusese bazele
„comitetului insurecţional al conspiraţiei pentru egalitate". S-a acordat
probabil o importanţă exagerată acestei mişcări conspirative organizatoric
prea puţin pregătite. Dar ea a apărut într-un moment de criză economică
acută a statului francez. De aici şi proclamaţia către parizieni din 14 apri-
lie prin care Directoratul denunţa agitaţia anarhistă la o săptămină <lupă
lansarea Manifestului egaWor de către adepţii lui Babeuf. Pentru aceştia
„pămîntul nu este al nimănui", iar roadele trebuie să fie ale tuturor 14 • Deşi
era condamnată speranţa într-o aşa-zisă „lege agrară" nivelatoare ca ira-
ţională, desigur din do1inţa de a nu viola interdicţia din 27 germinal, an
IV 15 . Prin alte foi volante sau broşuri de propagandă se promitea în fond,
cum s-a mai observat 16 , aplicarea unui comunism utopic afcctînd repartiţia
în spiritul ideilor avansate de Mably şi Morclly. ln schimb activitatea de
producţie rămînea individuală pentru a nu leza sensibilitatea micilor pro-
prietari. Printre primele măsuri în vederea promovării egalităţii socio-eco-
nomice se preconiza abolirea dreptului de moştenire.
Într-o Analiză a doctrimi lui Babeitf, tribun al poporului, proscris de
Directorat pentru a fi spi,s adevărul, concentrată în 15 articole sau paragrafe,
afişată sau difuzată pe alte dii, după înprejurări, se cerea restabilirea Consti-
tuţiei din 1793, ca „adevărată lege a francezilor", cca din 1795 fiind doar
un „act contrarevoluţionar" şi se sublinia că revoluţia nu s-a sfîrşit „deoarece
bogaţii absorb toate bunurile şi sînt singurii care conduc". În vreme ce pri.n
Actul de insurecţi, tsernnat de Comitetul insurecţional de salvare publică, se
cerea punerea sub supravegherea poporului a proprietăţilor publice şi particu-
lare şi se urmărea unirea stîngii radicale şi opoziţioniste. Din acest comitet
sau directorat insurecţional făceau parte în afară de Babeuf şi mai wchii
săi tovarăşi de idei şi foşti iacobini ca Buonarroti care va continua să popu-
larizeze obiectivele mişcării pînă după 1830. Nu lipseau dintre militanţii
de prestigiu un membru al Consiliului celor cinci sute, un fost primar al
Lyonului, foşti membri ai Convenţiei şi cadre ofiţereşti ţinînd seama de
importanţa acordată cîştigării unor unităţi militare.
Un rol deosebit de propagandă l-au jucat ziarul lui Babeuf „Tribunul
poporului", precum şi publicaţii mai noi scoase de colaboratorii săi. O priză
aparte a găsit între s~nchiloţi Chanson nouvelle a l'usage des faubourgs, text
difuzat de ziarul „L'Eclair du peuple" 17 scos de Silvain Marechal, autorul
lui .Manifeste des iga·ux şi unul din foştii redactori ai gazetei „Revolutions
de Paris". Se cunosc două versiuni, vor fi fost şi altele, ale acestui cintec,
modificat duprt împrejurări. Iată prima strofă în forma apărută în ziarul
amintit:
Mourant de faim, ruine, tout nu,
Avili, ·,cxe, que fait tu?
Pcurle ! tu te desoks.
Ccpcndant Ic richc cffrontc
Qu 'epargna jadis ta bonte,
T'insultc ct se console 1s.
14 „Tribune ,Jn pcupk", 179-4, nr. 29.
1• Încă din 18 martie 1793, Convenţianaţionalădrcrctasr peclraprn cn mcartca imr>"triva
oricui ar propune „lq;ca agrară sau orice alte mcdifid1Ti ~ul.wersi·,e ale proprietăţilnr teritoriale,
con1ercialc ~-an in(h1striaJe".
18 Claude Mazauric, Rabeuf ,<i Conspirn/ia prntru cţalita/e, Bucmcşti, 196-4, p. 15-4 şi
urm.
17 n.
N., Deptr1rrncnt cks imprimes, 9° Lh. 42 182.
:Murind ele foamr, prăpădit, tot gol, il'milit. jignit, cc faci tu? Popor, tu cfoperi/
18
În timp cc l:ogatul nemşinat/Altădatrt de 1.mnătatrn ta cruţat/Te insultă şi c sati5frtcut.
197
O altă strofă făcea procesul „oamenilor noi", îmbuibaţi cu aur, care
lasă poporul muncitor să moară de foame; alta opune egalitarismul parla-
mentarismului şi planurilor financiare ale acestuia din urmă, numai egalitatea
putind readuce îndestularea. În sfirşit, numai fraternizarea armatei şi popo-
rului poate duce la realizarea fericirii comune:
Le peuple et le soldat unis

Ont bien su reduire en debris
Le trene et la Bastille.
Tyrans nouveaux, hommes d'etat,
Craignez le peuple et ·1e soldat,
Reunis en familie! 1 9
Printre ofiţerii care se angajaseră cu propaganda în rîndurile armatei

se aflau : Fion de la Invalizi, fostul locotenent Germain în legiunea
de poliţie, Vaneck, care participase la mişcarea populară din 12 germinal,
căpitanul Georges Grisel pentru tabăra de la Grenelle, care va trăda totul
lui Lazare Carnot, la care se vor adăuga, pentru constituirea Comitetului
militar al insurecţiei, fostul general iacobin Rossigii.ol şi adjutantul general
Massart. · ·
În preziua insurecţiei, statul _m~jor ai conspiraţjei; precum şi alţi mili-
tanţi erau arestaţi (10 mai 1796). Pregătirea procesµlui a durat mult. În
calitatea sa de preşedinte temporar al- Directoratului, da,i: şi după aceea,
Carnot a acordat o mare importanţă instrucţiei acestuia şi înlăturării urmărilor
propagandei babuviste din armată. Dro-qet, care d_evcnise cunoscut prin
stoparea fugii regale la Varennes, meJnbru al Consiliµlui _celor cinci sute,
a reuşit să evadeze se pare cu sprijin~! lui Barras.
Procesul în faţa Înaltei Curţi a început în clădirea fostei abaţii din
Vend6mc la 20 februarie 1797, încheindu-se la 26 mai, cînd conform sentin-
ţei juriului, Babeuf şi fostul participant la luarea Bastiliei .Darthe erau con-
damnaţi la moarte, Buonarroti şi 6 alţi militanţi babuvişti, dintre care 3 în
contumacie, la deportare, toţi ceilalţi 41 de acuzaţi prezenţi, precum şi restul
de acuzaţi în contumacie fiind achitaţi. Nereuşind să se sinucidă ca „ulti-
mii montaniarzi din Convenţie", Babeuf şi Darthe au fost .ghilotinaţi a doua
zi.
În ziua arestării principalilor membri ai conjuraţiei, Directoratul anunţa
printr-o Proclamaţie descoperirea unei conspiraţii, avînd ca obiectiv să supună
Parisul „unui jaf general şi celor mai înfricoşetoare masacre". Campania
va continua căutînd prin relee şi cu metode diferite să instige opinia publică
împotri,·a celor arestaţi şi a tuturor celor consideraţi cu opinii prea de stînga.
S-au luat şi măsuri administrative pentru înlăturarea lor din Capitală şi s-a
adăugat procesului din Yendâme provocarea antiiacobină din tabăra de la
Grenelle, care a costat viaţa a peste 30 de persoane.
S-a spus că „războiul a rămas ultimul criteriu de credinţă către Revolu-
ţie" pentru „sindicatul regicizilor" 20 (aluzie la trecutul celor care înfăptui-
seră lovitura de stat de la 9 Thermidqr şi la acela al· membrilor Directoratu-
lui aleşi în toamna lui 1795). Deşi exagerată, remarca are o bază de ade-
10 l"niţi poporul şi soldatul /Au ştiut să prefacă în ruine /Tron şi Ilastilie. /Yoi, noi ti-
rani, c,a n:cni ele stat! /Temeţi-vă de popor :Şi sol~at_. /Reuniţi în familie!
2 J Frarn;ois Fnret, Penser la Rfrolulion Fran~ise, Paris, l978, p. l 18.
I 98
văr:- rnlul deosebit, mereu în creştere al armatei şi al războaielor revolu-
tionarc în evoluţia situaţiei interne si externe a Frantei.
O dovedeşte şi faptul că la 18 fructidor, pentru' a fi sigur de reuşită,
1
'
.,triumviratul", Bai,-as, Reubell, La Revelliere, făcea apel la concursul arma-
tei. Hotărîtor pentru lovitura de stat antiregalistă apare sprijinul generalu-
lui Augereau, numit comandant al garnizoanei Parisului, la recomandarea
lui Napoleon Bonaparte. Aceasta după ce generalul Roche refuzase să devină
spada pusă în serYiciul facţiunilor politice. Datorată „experienţei" lui Barras,
lovitura ele stat din Fructidor a fost cum s-a spus o inovaţie ca „puci poli-
tico-militar". Împotriva voinţei corpului legislativ, deci a reprezentanţilor
natiunii, schimbarea se face de data aceasta cu concursul armatei, marcînd
o ~e:ntoarcerc deschisă la regimul de excepţie. Se pregătea în mod tacit
drumul dictaturii militare, ca „stabilizatoare" a Revoluţiei.
La creşterea prestigiului am1atei au contribuit campaniile victorioase
pregătite şi începute în timpul dictaturii iacobine şi care iau o amploare
fără precedent în timpul Directoratului, datorită generalilor formaţi de Revolu-
ţie.
Deşi Carnot rămîne membru al Comitetului sah-ării publice numai
pînă la 5 martie 1795, el era ales membru al Directoratului executiv la 5
noiembrie, asigurîndu-se astfel continuitatea de politică militară şi stat major
general. Chiar dadt unele fisuri n-au putut fi evitate.
După ·victoria răsunătoare de la Fleurus, armata din Sambre condusă
de Jourdan ·şi armata de nord <le sub comanda lui Pichegru făcuseră jon-
cţiunea la Bruxelles, silind pe principele de Cobourg să evacueze Belgia. Se
înfăptuise astfel ~i sarcina de eliberare totală a teritoriului naţional. Din
păcate coordonarea celor două armate n-a continuat pînă la capăt. Ofen-
siva lui Jourdan, pe direcţia Rin, se mărgineşte la ocuparea oraşelor Koln
şi Maastricht, ultimul capitulînd în faţa lui Kleber la 4 noiembrie. Asedierea
orasului l\Iainz de către Michaud s-a dovedit ineficace, iar fortăreata Luxem-
burg rc-zistft 1ui Moreau pînă la 7 iunie 1796. '
în schimb sprijinul patrioţilor olandezi, adversari ai stathuderului şi
un frig neobişnuit care împiedică folosirea inundaţiilor şi solidifidt apa flu-
viilor uşurează ofensiva de iarnă a lui Pichegru, făcînd să cadă rînd pc rînd
princii~alele centre, începînd cu Utrecht şi Amsterdam. O bună parte din
flota olandeză, prinsă între gheţuri, era capturată la Helder de cavaleria
şi puşcaşii francezi (23 ianuarie 1795) ceea ce a produs o impresie deosebită
în opinia publică. La mijlocul lui februarie, francezii au ajuns la Ems. înfrîn-
gerea ~-.m1atei olandeze era definitiYă, chiar dacă aliatul englez putuse să-şi
retragi contingentul condus de ducele de York. Stathuderatul era abolit
de adunarea Stărilor generale şi prin Tratatul de pace semnat la Haga de
Reubell şi Sieyes (16 mai), Republica provinciilor unite încheia o alianţă
ofen:oiv:.:. şi defensiYă cu Republica Franceză, pînă la sfîrşitul războiului.
Din p{,.cate tratatul includea şi condiţii care corespund mai repede celor
ale unii ocupant decît ale unui aliat: anexarea unei întregi regiuni care
depla:-'a frontiera Franţei pe Meusa şi Rin, precum şi o despăgubire de
100 OOO OOO de florini. Ceea cc nemulţumeşte profund pe cei car~ primiseră
pe francezi ca eliberatori.
Cu o lună şi jumătate mai înainte Republica Franceză realizase o altă
victorie diplomatică. Profitînd de nemulţumirile Prusiei împotriva aliaţilor
săi ruşi şi austrieci, în legătură cu o nouă împărţire a Poloniei, Franţa încheia
la 5 aprilie 1795 Tratatul de pace de la Basel prin care Prusia recunoştea
stăpînirea franceză asupra teritoriului din stînga Rinului, cu condiţia unor
199
compensaţii la încheierea pacu generale. Cn acord ulterior se refrrca la
neutralitatea unor state din nordul Germaniei.
Ofensiva armatelor din Pirinei pe teritoriul spaniol aducl'a de asemenea
pacea, cerută de adversar o dată cu căderea oraşului Bilbao. Ea era semnată
la Basel de acelaşi negociator francez, Barthelerny, la 22 iulie, Franţa primind
în schimbul teritoriului peninsular ocupat partea spaniolrl a insult·i San
Domingo. Ceea ce în fond însemna extinderea confruntării coloniale cu Anglia.
1n \Terne cc partea franceză se afla de facto guvernată de generalul negru
Toussaint Louverture, aliat gelos pe autonomia sa.
Prima coaliţie care strînsese ca într-un cleşte hexagonul francez se
reducea acum la Anglia şi Imperiul Habsburgic, ca mari puteri, prima pe
mare, cealaltă pe uscat. Se adăugau regatul Sardiniei şi alte mici stafr ita-
liene, iar la 28 septembrie 1795 era resuscitată alianţa anglo-austro-rusă.
Dar Rusia era mai preocupată de problema Poloniei, iar Anglia se rn;c.rginea
la încurajarea financiară. Tentafo·a încheierii păcii cu Austria, principalul
adversar pe continent eşuează. în aceste condiţii, Lazarc Carnot, principalul
răspunzător de problemele apărării în Directoratul executiv, întocmeşte un
nou plan de campanie care avea ca obiectiv să dicteze pacea la Yfrna. În
fruntea armatei din Italia de Nord, care avea iniţial un rol secundar, de
diversiune şi sprijin, era numit de către Carnot, la propunerea lui Barras,
tînărul general Napoleon Bonaparte.
Dar situaţia de pe teren nu va corespunde cu cea prevăzută carto-
grafic. Ofensiva din Germania întreprinsă cu două vîrfuri de atac, unul
pc Main, celălalt pc Neckar şi Dunăre de către armata Sambre d Mcuse
şi respectiv Rhin et Moselle trebuia să-şi concentreze forţa de şoc la :Ratis-
bona. S-au obţinut cu acest prilej, de către Kleber la Altenkirchen şi Moreau
la Ettlingen, victorii strălucite, au fost ocupate oraşele N'iircrnbcrg, Frank-
furt, Barnbcrg, au fost obţinute mari despăgubiri de război. Ducele ck Wiir-
temberg renunţa la domeniile sale din Alsacia de nord şi la Monfodiard,
în vreme cc margraful de Baden făcea acelaşi lucru cu centrele fortificate
Kehl şi Hiining (august 1796). Dar contraofensiva arhiducelui Carol împo-
triva lui Jourdan sileşte într-un fel sau altul cele două armate fra:!lceze
să se retragă la Rin. Chiar dacă în cursul retragerii Moreau continuă să :nvingă
pe adversarul său direct, contele de La Tour, pc rîul Lech, aproape d-c Augs-
burg (24 august) sau la Biberach (2 octombrie), înainte de a pătrunde în
Pădurea Neagră. Ceea ce l-a determinat pe Carnot să aprecieze că acesta
a executat o manevră excelentă. Faptul n-a împiedicat totuşi eşecul marilor
speranţe într-o acţiune militară decisivă în Germania.
În schimb, rolul decisiv rennea neaşteptat campaniei din Italia dato-
rită geniului lui Napoleon Bonaparte.
Generalul de 27 de ani, despre care s-a spus că awa la numirea sa
mai multe relaţii <lecit experienţă, dar care se dovedeşte un bun cunoscător
al situaţiei din Italia, în toată diversitatea ei, intuind strategia cea mai
potrivită, sesizează lucid nevoile momentului şi evaluează rapid situaţia
adversarului şi a propriei sale armate. Aceasta din urmă nu era deloc strălu
cită. O dovedeşte şi proclamaţia citată adesea ca model de stil clasic: .,Sol-
daţi! Sînteţi goi, rău hrăniţi, guvernul vă dat0reazrt mult, dar nu Yft poate
da nimic. Răbdarea voastră, curajul pe care-l dovediţi în mijlocul .'.cestor
stînci e admirabil, dar nu vă aduce nici o glorie. Eu Yă voi conduce în cele
mai fertile cîmpii ale lumii. Provincii bogate, oraşe mari vor fi în puterea
voastră, veţi găsi acolo onoare, glorie, bogăţie. Soldaţi ai armatlÎ din l,alia!
V-ar lipsi oare îndrăzneala sau statornicia?". Deşi localizarea, datarea sau
:200
chiar autenticitatea acestei proclamaţii au fost controversate, noul coman~
dant se va fi adresat în cuvinte asemănătoare ostasilor cu aceastr1 „bucată
de bravură", două zile după sosirea sa la cartierul de comandă de la Nisa
(29 martie 1796). în acel moment trupele sale ocupau coasta şi culmile Alpi-
lor spre Pit>mont, iar planul sr1u, schiţat în memoriile adresate Directora-
tului şi inclus în instrucţiunile acestuia pentru „generalul şef al armatei
din Italia" prevedea separarea piemontezilor de austrieci, pentru a-i con-
strînge pe cei dintîi la pace şi a putea îndepărta pe austrieci din Lombardia,
cu spatele asigurat.
Împrejurările îl silesc însă să renunţe temporar la planul iniţial. 1Iai
bine zis să-l modifice substanţial pentru a face faţă atacului prin surprindere
a două armate austriece. l'na condusă de Bcaulieu, care deţinea comanda
supremă, cealaltă de el' Argenteau, locotenentul său. Aceasta din urmă era
zdrobită fulgerător la :'.\fontenotte în Savona, prima victorie de răsunet.
Silindu-l pe Beaulieu să rămînă în defensivă, Bonaparte şi generalii srii, din
care unii ca Augereau şi Massena vor deveni celebri, determini la capătul
unei campanii de numai 16 zile, prin victorii succesive, pe regele Victor
Amedeu al III-lea să încheie armistiţiul de la Cherasco (28 aprilie). Cu acest
prilej, Bonaparte se dovedeşte pentru prima dată un comandant militar
dublat de un cap politic. Deşi e nevoit să renunţe la primele rezultate
obţinute la adăpostul armatei sale de revoluţionari din Piemont pentru
înfăptuirea unei Halii libere. El nu numai că obţine neutralitatea guvernului
de la Torino, localităţi fortificate şi alte facilităţi de atac împotriva austrieci-
lor, dar pune în lumina cea mai favorabilă rezultatele campaniei sale în rapor-
tul către Barras şi publică în jurnalele pariziene prima din proclamaţiile
scrise de mina sa: ,,Soldaţi! Aţi cîştigat în cincisprezece zile şase victorii .. .
Dar, soldaţi, n-aţi făcut încă nimic fiindcă vă mai rămîne atîta de făcut .. .
Toţi voiesc, ca reîntorcindu-se în satele lor să poată spune: am făcut parte
din armata cuceritoare a Italici". Chiar dacă victoria de la Locii n-a fost
decisivă, cum caută să demonstreze unii istorici, ea a permis ocuparea
capitalei Lombardiei prin intrarea triumfală a lui Bonaparte în :'.\lilano
şi transformarea oraşului ulterior în capitala Italiei eliberată de Habsburgi.
Napoleon declara retrospectiv pe insula Sf. Elena că gîndul unei politici
personale s-a precizat în mintea sa odată cu victoria de la Lodi. Hotărîrea
o va fi luat însă după cc guvernul de la Paris i-a cerut să împartă comanda
cu Kellermann şi să evite orice acţiune revoluţionară în Italia, într-un mo-
ment în care unul din principalii inspiratori ai planurilor de revoluţie în
Italia, Buonarroti fusese arestat ca participant la conspiraţia lui Babeuf.
În vreme ce Bonaparte găsea sprijin tocmai în iacobini şi în alţi revoluţionari
italieni reuniţi ad hoc în Societatea prietenilor libertăţii şi egalităţii. Deocam-
dată liberalii moderaţi se temeau să se expună. Dar Carnat şi-a retras ordinul
şi i-a lăsat lui Bonaparte deplină libertate de acţiune. Reevaluînd avantajele
şi măsura succeselor militare, atitudinea unei părţi din burghezia moderată
şi patriciatul liberal faţă de :Xapoleon se va schimba şi acesta îşi recrutează
din rîndurile lor principalii colaboratori, ca Parini şi Pietro Verri sau :'.\lclzi.
Totul se înscria de fapt în eforturile tînărului general de a împăca popu-
laţia supusă promiţînd libertatea, inclusiv aceea a oficierii cult11lui pentru
cler, independenţa sau unitatea Italici pentru patrioţi, apărarea proprietă
ţii şi încurajarea afacerilor. De altfel însăşi deviza clubului politic amintit
era: ,,Libertate, egalitate, siguranţa proprietăţilor".
în planul iniţial, după cucerirea Lombardici armata din Italia ar fi
trebuit să se îndrepte spre Tirol, pentru a ajuta armatele de pe frontul
201
german în misiunea lor. Acum Bonaparte era in\'itat să-şi conducă armata
în Italia centrală. Se urmărea înlăturarea oricărui sprijin posibil dat Austriei
şi Angliei, extinderea influenţei şi prestigiului Republicii Franceze, dar şi
supunerea suveranilor micilor state la exigenţele acesteia de ordin material.
De fapt dacă cu ani înainte, ele se limitau la asigurarea subzisknţei am1atei
franceze de către teritoriile inamice, acum la acfste exigenţe se adăugau
cel~ de întreţinere a tezaurului public din Paris sau îmbogăţirea noului muzeu
~aţ10nal cu opere de artă. Pichegru făcuse acest lucm în campania din Belgia
Ş! Olanda. Bonaparte relua aceste acţiuni la un nivel sporit. Epopeea ita-
liană era dublată de o despuiere aproape sistematică, considerată de Directo-
rat o „admirabilă operaţie financiară" şi o posibilitate ca republica „să
repare ravagiile vandalismului în sinul său şi să adauge la strălucirea tro-
feelor militare farmecul artelor binefăcătoare şi consolatoare". Şi Bonaparte
s-a executat atît în Piemont sau Lombardia, cît şi în Emilia sau Romagna,
ncluzînd Statul papal, Parma sau l\fodena. N-au fost cruţate nici Marele
iducat de Toscana, nici republica Lucea, deşi erau neutre. Faptul că Toscana
ieşise din coaliţia antifranceză în 1795 sau că „micul caporal" cum îi spu-
neau la început lui Bonaparte soldaţii săi, înzestrat acum cu puteri pro-
consulare, era iiH'itat la masă de marele duce Ferdinand de Habsburg, fratele
împăratului de la Viena, din curiozitate, dar şi cu speranţa unei captaho
bencvolentiae, nu l-a înduplecat pe generalul francez să renunţe la despăgu
biri sau la ocuparea portului Livorno, poartă maritimă şi principala legăturft
comercială a Florenţei cu Anglia. La rîndul lor trimişii papei Pius VI, după
spulberarea rezistenţei soldaţilor săi de paradă, se grăbiseră să încheie armis-
tiţiul la Bologna, purtînd în adîncul sufletului amintirea jefuirii Romei de
către Carol Quintul. Cel cc, ajuns în fruntea statului francez, va încheia
Concordatul cu Roma, restabilind catolicismul ca religie prioritară, era mai
mult sau mai puţin indiferent în materie confesională, iar despre cler împăr
tăşea convingeri nu prea binevoitoare. Dar practică <le fapt pragmatismul
po_litico-diplomatic. De aceea se mulţumeşte cu partea septentrională a statu-
Im papal, incluzînd Bologna şi Ferrara, dar adăugind ca despăgubire de
r~zboi 21 OOO OOO lire, precum şi o sută opere de artă şi; 500 manuscrise
clm cele mai de preţ.
O săptămînft după intrarea lui Bonaparte în Livorno, un FOiect de
scrisoare pastorală ( Pastoralis sollicitudo) se pronunţa în favoarea recunoaş
terii Republicii Franceze de către catolicii din Franţa. Dar ştirile despre
repetarea unor răscoale împotriva ocupaţiei franceze în Italia, ocuparea
insulei Elba de către englezi, insuccesul asedierii :M:antuei, ultima fortăreaţă
deţinutri de austrieci în Italia, asediu început la 4 iunie, dar mai ales spe-
ranţele renăscute datorită pătrunderii în Italia a armatei comandate de
\\'iirmser au determinat pe papă să renunţe la acest act de împăcare cu
Franţa. Rup negocierile cu Bonaparte şi Republica Veneţiei, care reclama
violarea teritoriului său de francezii care urmăriseră pe Beaulieu învins, şi
regele ~eapolelui. De data aceasta Austria făcea o sforţare deosebită chemînd
în ajutor şi pc unguri, croaţi sau alte naţionalităţi <lin Imperiu. Preluînd
comanda supremă, bătrînul mareşal \Viirmser, rechemat de pe Rinul supe-
rior, îşi împarte armata în trei coloane, două fiind conduse de generalii
Quasdanovici şi Davidovici, ia cu asalt posturile înaintate franceze şi taie
drumul spre Milano al lui Bonaparte. Acesta ia o hotftrire extremă dupft
cc ţine un consiliu de război. El ridică asediul oraşului ;\fantua părăsindu-şi
artileria în mlaştinile înconjurătoare şi înfringe pe rînd armatele conduse
de \Viirmser şi de locotenenţii lui, prin manene rapide care-i împiedică să
202
se u:,cască. Cu acest prilej s-au succedat victoriile răsunrltoare de la Lonato
(3 ;:i:1gust). Castiglionc (5 august), după care, profitînd de retragerea adver-
sarn:ui in Tirol, Bonaparte începea al doilea asediu al oraşului l\fantua. Deşi
revi:,c cu o armată proaspfltă de 20 OOO de oameni, mareşalul austriac şi
adjuncţii săi sînt bătuţi la H.ovcreto (4 septembrie), Bassano (8 septembrie).
Une~e succese parţiale ale lui \Vmn1ser nu pot întoarce soarta armelor şi
el n·..1 găseşte altă sdtparc <lecit să se închidă cu restul armatei sale în fortă
n.,aţa :\lantua, asediată acum de francezi a treia oară.
Înfrîngerea întunedt speranţele Curţii de la Viena după succesele
arl.iJucdui Carol în Germania. De aceea lua drumul Italici o a treia expe-
diţie :11ilitară condusă de Ah·inczy pentru a elibera pe asediaţii din Mantua.
Victoria de la Caldiero împotri,·a lui Augereau şi ~fassena (11-12 noiembrie)
păreZL s:t fie de bun augur. Dar în fond n-a însemnat nimic pentru succesul
c::u,-:.~·:miei. l\lane\Te strategice iscusite, un lanţ de victorii dintre care se
disfr1g cele de la Areole (15-17 noiembrie) şi Rivoli (13-14 ianuarie 1797)
pecetluiesc soarta ~fontuei care se predă francezilor, la 3 februarie. De acum
austr:ecii trec în defcnsi,·ă, iar Bonaparte îl sileşte pe papa Pius VI să
înch:'e pacea de la Tolentino, prin care acesta recunoaşte obligaţiile asumate
la l?c,logna inclusi,· cedarea portului Ancona, angajîndu-se că nu va··mai
lua r::i.rtc la nici o alianţă antifranceză.
OfensiYa antiaustriac·ă a lui l\apoleon se dezlănţuie la 10 martie, după
ce primeşte întăriri sub comanda lui Bernadotte. De data aceasta comanda
sup'emă a forţelor ad,·ersarului o are însuşi arhiducele Carol. Renumele
cîştigat de acesta în Germania nu se confirmă şi Austria este determinată
să înceapă tratatiwle de pace la Leoben. Ameninţînd Viena, Bonaparte se
adresase din Klagcnfurt arhiducelui Carol, retras în Carintia în termeni care
uimesc prin spiritul pacific şi umanitar: .,Domnule general şef, militarii viteji
fac r[,zboiul şi doresc pacea ... Am ucis ciestulă lume şi am comis destule
rele faţă de trista umanitate ... ". ~u era numai un act de propagandă
sau o strîngere de mînă Î!winsului. El însuşi îşi wdea puterile scftzînd şi
căut:i s[t evite pericole posibile. De aceea armistiţiul transformat în prelimi-
narii de pace prewdea de fapt un compromis, care n-a mulţumi': întru totul
guver:ml de la Paris. Aportul decisiv la descoperirea trădării lui Pichegru,
noul preşedinte al Consiliului celor cinci sute, în calitate de comandant pe
frontul antiaustriac sau de candidat la deputăţie şi reuşita loviturii de stat
din 18 fructidor, cu sprijinul lui Augereau trimis de Bonaparte, au contribuit
la :>.cccptarea de către Directorat a păcii de la Campoformio, semnată la
17 .cctombrie cu Austria, care dezYolta prevederi ale preliminariilor· de la
Leobt,n. Tratatul recunoştea anexarea de către Republica Francezft a pose-
siunilor austriace din Ţrtrile de Jos, cu alte cuvinte a Belgiei sau de pc malul
stîng al Rinului şi a regiunii milaneze (Lombardia). Imperialii primeau.drept
compensaţie în Italia teritoriul Republicii Yencţia pîntl la Adige, precum
şi pose:<iunile ei din Istria şi Dalmaţia. În plus i se recunoştea Austriei anexa-
rea arhiepiscopatului de Salzburg. Cn congres întrunit la Rastadt · urma srt
rezolve problemele în litigiu privind p~ principii Sfintului imperiu care an1-
seserI posesiuni în Franţa sau pe cei ce vor mai fi deposedaţi pe malul
stîng al Rinului. Începute spre sfîrşitul anului 1797, lucrările congrţsului
privind transferul de suwranitate şi compensaţiile datorate de Franţa .conti-
nur, pinft în aprilie 1799, dar nu vor ajunge la nici un rezultat definitiv, la
adăpostul lor strîngîndu-se firele unei noi coaliţii antifranceze a principilor
germani. De altfel încă de la începutul lunii martie Directoratul declara
război Imperiului. Asasinarea plenipotenţiarilor francezi la Ra stadt în drum
203
spre Al~acia <le către husari austrieci <le origine secuiască (23 aprilie) va rupe
orice contacte diplomatice înteţin<l febra r;1zboinică. Pacea napoko:,:ană
durase mai puţin de un an şi jumătate. Dar generalul Bonaparte se afla din
19 mai 1798 în plină aventură colonial;1, îmbarcîndu-se la Toulon pc;1tru
Egipt.
Aflatr1 practic în război numai cu Anglia după eşecul tentativ-.i de
pace separată, deoarece aceasta ceruse între altele restituirea bunurilor ,mi-
granţilor, Franţa relua proiectele de debarcare pc teritoriul insular, rf,~run-
zind la apelul irlandezilor nemulţumiţi. Directoratul se adresează în ,·.cest
~cop lui Bonaparte pentru pregătirea şi conducerea expediţiei. Dar 2cc·sta
n-a uitat eşecul lui Hochc de la sfîrşitul anului 1796 şi inspectează cu at, nţie
pregătirile invaziei pc coasta de nord şi la Pas-de-Calais. Concluzia expusă
Directoratului la 23 februarie 1798 de noul „comandant sef al armatti din
Anglia" era total negativă. Propunea în schimb, în loc d~ un atac maritim
frontal considerat imposibil în condiţiile date, o expediţie pe uscat în Hano-
vra, posesiunea continentală a dinastiei engleze, sau mai curînd o alta pe
marc în Egipt, pentru a lovi în interesele coloniale ale Angliei. Graba cu care
Directoratul a acceptat această din urmă propunere n-a izvorit num,1i din
dorinţa de a îndepărta un comandant militar care îl încurca prin indepen-
denţa şi ambiţiile lui. Căci numai pentru atit nu se sacrificau 30 OOO OOO
dintr-un tezaur sleit, expunîndu-se viaţa a 50 OOO de oameni şi flota 1ării.
Ideea transformării Egiptului în colonie franceză data încă din epoca Hchiu-
lui regim. Leibnitz sfătuise pe Ludovic al XIV-lea să o facă. Şi a e:,jstat
ulterior un plan de a ataca pe englezi în Orientul apropiat, pentru a Î?1tin<le
mina în India principalului adversar al acestora, Tippo-Sahib. Odată reluată
confruntarea militară franco-engleză, pe baze revoluţionare, ideea r•-vine
în actualitate. Consulul Franţei la Alexandria îndeamnă Directoratu], în
speţă pe ministrul afacerilor extlrne, Charles Delacroix, să sfătuiască gm·~-rnul
în acest sens. Răspunsul primit fusese că pe prim plan se află exp·. diţia
din Irlanda, deşi Directoratul nu c străin nici de varianta Egipt. P1~·cînd
de la rapoartele predcc('sorului său, noul ministru al relaţiilor externe, Tal-
leyrand, înainta la 26 ianuarie 1797 un raport conchizind asupra nece5:tăţii
expediţiei. El îl va fi cîştigat pe Bonaparte, din tinereţe prcdispu~ spre
cunoaşterea Orientului şi exemplele marilor căpitani ai antichităţii gnco-
romane. Cel ce scria Directoratului încă de la 16 august 1797 : ,,\'remea Im e
departe cînd vom simţi că pentru a distruge cu adevărat Anglia, t1e:mie
să cucerim Egiptul". Revenirea Corsicci la Franţa şi închiderea sistematică
a porturilor italiene pentru flota engleză trebuiau completate în proiectul său
mediteranean prin ocuparea insulelor ioniene : Corfo, Zante şi Cefa:onia,
unde grecii primiseră pe francezi ca eliberatori. Erau posesiunile cele mai meri-
dionale ale Veneţiei care reveneau Franţei prin pacea de la Campoformio.
Era primul pas al Republicii Franceze spre :Mediterana orientală. In aceJaşi
timp Bonaparte desemna Malta ca obiectiv şi punte necesară şi se informa
asupra Imperiului otoman şi situaţiei politice a Porţii care abandonase
administraţia Egiptului în mîinile mamelucilor răzvrătiţi. În sfîrşit Egiptul
trebuia să se substituie coloniilor mari producătoare de produse colm:iale
din America Centrală, cu care legăturile deveniseră tot mai dificile da :ori tă
şi blocajului englez. Autohtonii urmau să fie cîştigaţi printr-o politică de tole-
ranţă şi reforme în spirit iluminist. Ca purtătoare de progres şi de ciYilizaţie,
expediţia cuprindea un număr important de sa\"anţi ca Jlonge, Bertholett,
Geoffroy, artişti, oameni de litere. De altfel, generalul şef, devenit nwmbru
al Institutului Franţei în locul exilatului Carnat, întemeia la 22 august 1798
un institut al Egiptului la Cairo, ale cărui lucrări de inventariere a „faptelor
204
naturale, industriale şi istorice" descoperite pe teren vor servi ca bază creării
unei qiscipline noi, egiptologia.
In ce pri,·eşte desfăşurarea evenimentelor, expediţia franceză în Egipt
a început sub auspicii fericite, în care norocul părea să favorizeze steaua
lui Bonaparte: ocuparea Maltei, scăparea de sub supra,·egherea flotei engleze
condusă de Nelson, debarcarea la Alexandria (1 iulie) fără incidente, cîştiga
rea bătăliei decisive de la Piramide împotriva mamelucilor (21 iulie) şi
intrarea triumfală în oraşul Cairo. Dar distrugerea flotei franceze de debarcare
la Abukir (circa 400 de vase din care nu s-au salvat decît 4) a făcut din
armata franceză prizoniera propriei sale cuceriri ( 1 august). Crearea de consilii
consultative denumite divanuri şi compuse din notabilităţi, unul pentru
fiecare provincie, precum şi a unei adunări a notabililor în capitală, sub
numele de Divanul general, menţinerea structurilor judiciare şi financiare,
resp,.:ctarea întru totul a religiei mahomedane n-au putut împiedica, odată
cu proclamarea războiului sfînt împotriva Franţei de cr1tre sultanul de la
Constantinopol, izbucnirea răscoalelor dintre care cca mai amplă şi mai
gravă, declarată pe 21 octombrie la Cairo, a fost cu greu înăbuşită. După
ce D~saix a pacificat şi Egiptul de sus, Bonaparte întreprinde o expediţie în
Gaza, Ramleh şi Jaffa, dar asediind zadarnic neme de două luni Acra, în
lipsa artileriei grele capturată pe mare şi a sprijinului dat asediaţilor de o
flotilă engleză. Victoriile de lingă lacul Tiberiada şi de la picioarele muntelui
Tabor, obţinute pe locuri celebrate biblic, n-au lămurit situaţia. Deşi vor
contribui la popularitatea în Franţa a generalului şef. Ameninţarea unui atac
otoman de pe mare spre Egipt determină retragerea unei armate epuizate.
în prealabil la Jaffa au fost adunaţi soldaţii atinşi de ciumă declarată în tim-
pul asediului. Artişti ca pictorul Gros, căruia îi datorăm şi imortalizarea
gestului eroic al lui Napoleon de pc podul Areole, ne-a lăsat şi imaginea atin-
gerii de către Bonaparte a rănilor ciumaţilor. Nimeni n-a imortalizat însă
„decizia energică de a otrăvi pe bolnavii netransportabili' . De-abia reintrat
în Cairo, Bonaparte află despre debarcarea unei armate otomane la Abukir.
Cei 18 OOO de oameni ai acesteia au fost înfrînţi şi alungaţi, pe cînd asediau
oraşul Alexandria. Numele dat victoriei de Napoleon însuşi, de „bătălia
de la Abukir", trebuia să acopere în mod glorios momentul „funest" al
distrugerii flotei. Profitînd de autorizaţia Directoratului şi îngrijorat de pier-
derea Italiei, de frămîntările interne din Franţa, Bonaparte lasă comanda
lui Kleber îmbarcîndu-se în secret, la 23 august, împreună cu cîţiva cola-
boratori credincioşi, între care Bcrthier şi Mongc. S-a spus că Egiptul a repre-
zentat în cariera lui Napoleon ceea cc a fost Atala în cariera lui Chateau-
briand sau că el a încercat să unească semiluna cu boneta roşie, drepturile
omului cu Coranul. De fapt el a pus premisele despotismului luminat în
Orientul apropiat.
Un punct important din programul Directoratului de politică externă,
aşa cum s-a conturat în timp, l-a reprezentat crearea de „republici surori"
care să contribuie la progresul Republicii Franceze şi la apărarea ei, precum
şi la expansiunea europeană a ideologiei şi instituţiilor create de revoluţie.
S-ar fi obţinut pe această cale - se spera. - dorita fraternizare a popoarelor,
în lupta pentru libertate şi înlăturarea vechiului regim, a acelor popoare
care nu pot sau nu vor încă să intre în componenţa „Marii naţiuni". ·
În acest spirit au fost create sub ocrotirea armatelor Republicii Franceze,
în mijlocul unei Europe predominant monarhice şi absolutiste, o _salbă. de
state noi cu regim liberal -şi republican, menite să pregătească şi să sprijine
pe toate planurile victorîa Franţei în lupta pentru o Europă ce se dorea
a 1ibertăţii şi progresului.
Procesul a început cu proclamarea Republicii Batave pe teritoriul
Provinciilor Cnite olandeze (3 februarie 1795), care devine stat unitar, cen-
tralizat prin constituţia din 1798, adoptată de o Convenţie. Ceea ce n-a
stins conflictul dintre „federalisti" si „centralisti". ,. Una si indivizibilă" s-a
proclamat şi Republica Helvetică î~fiinţată pc teritoriul Confederaţiei Elve-
ţiene, prin Constituţia adoptată la 12 aprilie 1798. De atunci oraşul Mulhouse
a_ intrat în componenţa Franţei. Totuşi confruntarea cu aspecte violente
dintre „unitari", sprijiniţi de armata franceză şi „federalişti", adepţi ai
autonomiei cantonale, care primesc cu satisfacţie armatele austriacă_ ~i rusă
un an mai tîrziu, va continua şi dupft retragerea acestora din urmă. In 1803
Napoleon Bonaparte încearcă o mediere.
în ce priveşte Italia, care apare ca un mozaic politic chiar dacă nu o
simplă „noţiune geografică", cum o va caracteriza cu dispreţ după 1815
cancelarul Imperiului, Mctternich, politica Directoratului Republicii Fra11eeze
c diferită. Deşi cei mai înflăcăraţi patrioţi italieni, iacobini sau liberali, din
momentul în care li se dă posibilitatea să-şi manifeste liber dorinţele, se
pronunţă în favoarea independenţei, dar şi a unităţii ţării, punînd t.azele
Risorgimen to-ului.
Spirit pragmatic, Bonaparte, ca general şef al armatei din Italia, _ca-
ută să-şi atragă partizanii, satisfăcind în acelaşi timp cererile patrioţilor
italieni, vederile Directoratului şi necesitatea unui consens care să înglobeze
notabilitătile '>i categoriile sociale avute. Încă de la intrarea sa în Milano
lua fiinţă' o gardă naţională, avînd ca drapel culorile actuale ale Republi-
cii Italiene, care înlocuia albastrul din drapelul francez cu culoarea vrrde,
cum cereau revoluţionarii şi promitea independenţa în Proclamaţia din
19 mai 1796. El permitea în octombrie acelaşi an, în oraşul de rcşcdinţ(1 al
Lombardiei, nu numai o manifestaţie pentru înfiinţarea unor republici, ci
şi un discurs al liderului piemontez Ranza, în favoarea unităţii naţior;ale,
la Societatea prietenilor libertăţii şi egalităţii. Rînd pc rînd au luat însă
fiinţă, cu sprijinul şi sub patronajul sfiu, douft republici: 1) Republica Cis-
padan5., pe teritoriul Italiei de nord şi centrale, la sud de Pacl, înglobînd
Modena, Emilia şi Romagna cu Bologna şi Ferrara (16 octombrie 1796),
pentru care va fi promulgată constituţia din 27 martie 1797; 2) Republica
Cisalpină, pe teritoriul Lombardiei, la nord de Pad, înfiinţată la sfirşitul
anului 1796 şi înglobînd de la 9 iulie 1797 şi teritoriul Republicii Cispadane.
Se satisfăceau pe aceastf1 cale, cel puţin în parte, şi dorinţele patrioţilor ita-
lieni de unitate natională si ccrintelc unui stat viabil care va fi recuno~cut
de Austria la Ca~poformi~. '
Faţă de republicile comerciale cu structuri medievale şi oligarhice,
Veneţia şi Genova, Bonaparte a avut o atitudine diferitr1, deşi iniţial pf,rca
asemfmf1toare, vizînd 1ăsturnarea patriciatului de la putere si proclamarea
unor republici <le tip francez, pe baze reYoluţionare.
Astfel, inăbuşirea insurecţiei revoluţionare la Genova (22 mai 1797)
şi respingerea ultimatului francez de către doge n-a împiedicat căderea ve-
chiului regim, odată cu intrarea trupelor lui Bonaparte în oraş şi instalarea
de cătrC; acesta la 14 iunie a unui guvern rnarcînd începutul Republicii Li-
gure. Ea lua ca model de organizare, ca şi celelalte republici surori Consti-
tuţia anului III şi încheia un tratat de alianţă defensivă şi ofensivă cu Franţa.
1n schimb atitudinea ostilă a populaţiei de la ţară şi de la oraş a Re-
publicii Veneţia faţă de nerespectarea neutralităţii şi violenţele exercitate
de trupele franceze, c1.1lminînd cu evenimentele sîngeroase de la Verona,
din 17 aprilie 1797, dar şi cu replica nemiloasă a trupelor franceze, 10 zile
mai tîrziu, au servit lui Bonaparte ca pretext pentru declaraţia de război
(3 mai) şi ocuparea Veneţiei, unde se instaurează., prin înlăturarea de la pu-
tere a patriciatului, un guvern favorabil Revoluţiei şi Franţei. În fond toate
aceste eforturi trebuiau să. ascundfl clauza secretă din preliminariile de pace
de la Leoben prin care Bonaparte ceda ceea ce nu-i aparţinea Austriei, pentru
ca aceasta sr1 accepte renunţrtrilc cerute de guvernul francez. Această clau-
ză secretă va ieşi la lumina zilei prin Tratatul de la Campoformio, pecet-
luind sfîrşitul sercnisimci Republici. Era reluat astfel procedeul încrimi-
nat de Revoluţia Francczrt al marilor state absolutiste de a hotrtrî după bu-
nul plac asupra soartei popoarelor străine şi a vecinilor mai slabi, a cărui
victimă căzuse recent Polonia.
Republică cu trecut glorios, centru al Reformei, Geneva, a d1rci in-
dependenţă fusese rccunoscutrt încă din 1530, era frămîntată. încă dinainte
de Revoluţia Francezrt, aşa cum am mai arătat, de convulsii politico-soci-
ale manifestate prin luptele între facţiuni rivale. Revoluţionarii genevezi
care luaseră puterea în decembrie 1792 cu sprijin militar francez nu se pot
menţine la cîrma treburilor publice. La 15 aprilie 1798, armata franceză
intră în Geneva şi o lună mai tîrziu un plebiscit se pronunţă pentru unirea
cu Franţa, în cadrul căreia va forma departamentul Leman.
Au existat şi proiecte de republici surori pregătite în detaliu sau chiar
proclamate solemn, dat fără urmări practice. Ca exemplu se poate cita aici Re-
publica Cisrenană, ideată după noile republici italiene pentru regiunea des-
prinsă din Sfîntul Imperiu şi controlată de armata franceză în stînga Rinu-
1ui. Proiectul a căzut în urma morţii neaşteptate, la numai 29 de ani, a gene-
ralului comandant Roche (19 septembrie 1797) şi prin preluarea în cadrul
Directoratului a atribuţiilor lui Carnat, după lovitura de stat din 18 fruc-
tidor, de către Reubell. Un simulacru de plebiscit, prin prezenţa foarte re-
dusă la vot, hotăreşte alipirea regiunii la Franţa în spiritul concepţiei nece-
sităţii frontierelor naturale. O altă tentativă avortată o reprezintă procla-
marea Republicii Irlandeze după victoria efemeră de la Castlebar (27 august
1798) a corpului expediţionar francez condus de generalul Humbert. La mai
puţin de trei săptămîni de la debarcare pe insulă acesta era nevoit să capi-
tuleze. Pentru a pune capăt intervenţiilor militare franceze strîns legate dP.
mişcarea revoluţionară irlandeză pentru independenţă condusă de \Volfe
Tone, guvernul lui William Pitt anulează toate reformele pe drumul auto-
nomiei insulei prin votarea de către parlamentul britanic a Actului de unire
cu Anglia sub numele de Regatul unit al Marii Britanii şi al Irlandei (1800).
Cea de-a doua jumătate a anului 1798 şi mai ales anul următor s-au
dovedit prea puţin faste pentru armatele Republicii Franceze. Împotriva
acesteia se închega o nouă coaliţie încurajată de victoria lui Nelson de la
Abukir, avind ca motor principal duşmănia neclintitrt a Angliei şi posibi-
lităţile ci, care se vor dovedi nelimitate, de subvenţionare a alianţei anti-
franceze. De data aceasta participă la ostilităţi alături de Anglia, Imperiul
otoman a cărui suzeranitate fusese călcată în Egipt, Imperiul rus, ţarul Pa-
vel I fiind marc mae~tru al ordinului de Malta, împăratul de la Viena, regele
Neapolului etc. Trupe anglo-ruse erau debarcate in nordul Republicii batave
şi flota olandeză trece la duşman. Trupe austriace şi ruse, ultimele avind
în fnmte pc generalul Suvorov, reocupă nordul Italiei şi intră în Elveţia.
Insulele din Marea Ionică erau ocupate de o flotă ruso-turcă. La sfîrşitul
anului 1799, cu toate succesele parţiale, Italia părea pierdută definitiv pentru
Franţa. Nu lipsesc însă nici semnale optimiste. Genova şi alte părţi izolate
din nordul Italici au fost păstrate. Suvorov. care profitînd de lipsa de coor-
donare a generalilor francezi ocupase capitala Piemontului şi învinsese pe
I07
rînd pc Macdonald la Trebia (18 iunie) şi pe Joubert, noul general şef al arma-
tei din Italia, la Novi (15 august), intrase în conflict cu comandamentul
austriac. După înfrîngerea lui Korsakov de către l\lassena în „a doua bătă
lie de la Ziirich", armata rusă era rechemată în tară de tarul Pavel I con-
vins de imposibilitatea colaborării militare austr~-ruse. La sfîrşitul lui oc-
tombrie operaţiunile militare din ElYeţia încetau. în acelaşi timp se reîm-
barca şi armata anglo-rusă condusă de ducele de York, după ce expediţia
militară fusese înfrîntă la Bergcn (19 septembrie) şi Castricum (6 octombrie),
apoi izolată de către apărătorii franco-olandezi, conduşi de generalul Brune.
Convenţia de armistiţiu prevăzînd evacuarea trupelor anglo-ruse era semna-
tă două zile după sosirea lui Bonaparte la Paris, care găsea astfel situaţia
militară a Franţei în curs de normalizare ca securitate externă.
Ku acelaşi lucru se poate spune însă despre situaţia politică intern~.
Contradicţii constituţionale şi alte incongruenţe instituţionale servesc
ciocnirile de interese şi lupta între facţiuni care slăbesc puterea de stat pe
fundalul discrepanţelor şi nemulţumirilor socio-economice 7i al impactu-
lui ideologic.
În domeniul cunoaşterii, continuă şi în epoca Directoratului dezba-
terea dintre raţionalismul Luminilor şi iraţionalismul mistic, între diferite
fo1me de idealism şi materialism,- deşi se încearcă şi punţi între ele. De un
prestigiu sporit se bucură ca bază de discuţie investigaţia ştiinţifică. Acest
,,scientism" se îngemănează cu sensualismul lui Locke şi Condillac în doc-
trina lui Destutt de Tracy sau duce la materialism vulgar în gîndirea medi-
cului Cabanis, ambii membri ai Institutului Franţei care vor forma împre-
ună cu Volney şi alţii grupul „ideologilor" sub Consulat şi Imperiu. Dar
confruntarea de răsunet are loc în ultimii ani ai secolului şi ai Directoratu-
lui între deismul ilustrat de theofilantropia devenită cult oficial sub patro-
najul lui La Revelliere, membru al acestuia şi religia tradiţională. Paralel
cu aceea dintre adepţii libertăţii cultelor şi cei care se pronunţă pentru res-
trîngerea lor pînă la revenirea la situaţia dinainte de Revoluţie. în vreme
ce clerul catolic continuă să fie divizat între „constituţionali" şi „refractari".
Primii caută să domine cu încurajarea statului înscriindu-se în continua-
rea galicanismului, sub conducerea episcopului revoluţionar Gregoire. Cei-
lalţi izbutesc însă să reintre în conştiinţa populară, pe măsură ce restric-
ţiile se ridică sau se reîntorc din exil, folosindu-se de aureola martirajului
şi fiind sprijiniţi de papalitate. Ei ·joacă un rol important printre membrii
agenţiei regaliste din Paris, întemeietorii şi susţinătorii Institutului filan-
tropic care prin reţeaua sa din provincie a realizat victoria regaliştilor şi
a moderaţilor la alegerile din aprilie 1797. rezistînd măsurilor represive care
au urmat loviturii de stat din 18 fructidor. Mai mult, clerul catolic a avut
un rol important în sprijinirea răscoalelor ţărăneşti împotriva Republicii
Franceze di_n ultimii ani ai Directoratului din Belgia trecînd prin vestul
Franţei, cu reînvierea mişcării vandeene şi a şuanilor, pînă în sudul Penin-
sulei italice. înăbuşite în Belgia şi Franţa, aceste mişcări contribuie la pier-
derea I taliei.
În ce priveşte ideologia şi practica social-politică, o caricatură de epo-
că prezenta Directoratul sub trăsăturile unei bătrîne sulemenite, îmbrăca
tă în roz şi făcînd efortul disperat de a se menţine pe tron între stînga· re-
publicană şi dreapta regalistă. Dar căutînd să-şi păstreze poziţia de echi-
libru, Directoratul nu numai că se epurează pe el însuşi, dar se confruntă
cu reprezentanţa. naţională, slăbind. prin lovituri de stat succesive, cînd
aripa dreaptă, cînd aripa stîngă . a acesteia .. Ceea ce micşor.cază ere-
2118.'
dibili.atca guvernului Republicii Franceze în an~.amblu. Dovadă şi recur-
6erea _la ajutorul armatei.
In aceste împrejurări, se impunea cu tot mai multă stringenţă o re-
structurare politidt menită să înlăture discrepanţele constituţionale şi gu-
vernarea prin lm·ituri de stat, să stabilizeze cuceririle Revolutiei si în ace-
laşi timp sr1 rcadudt pacea şi ordinea socialr1. ' '
Acestea au fost speranţele şi promisiunile cu care a fost înfăptuită
lovitura de stat din 18 Brumar a lui Napoleon Bonaparte.
Accast:1 loviturr1 a loviturilor de stat care trebuia să stopeze confrun-
tarea politidt, dar şi socialr1 sau ideologică înăuntrul ţării şi să asigure o pace
favorabilr1 şi durabilă în exterior a fost plănuită chiar în interiorul Directo-
ratului de către Sieves, ales membru al acestuia la 16 mai 1799, în locul lui
Reubell, conform ti·agerii la sorţi anuale prevăzută constituţional.
Autorul celebrului pamflet Qu' est-ce que te Tiers Etat? cu merite deo-
sebite în tra,nsformarea Stărilor generale în prima Adunare Naţională a Fran-
ţei, teoreticianul revoluţiei burgheze care adusese critici aspre atît primei
Constituţii, cit şi proiectului constituţiei anului III, după 9 Thermidor, re-
venise in primul plan al vieţii politice, atunci cînd carenţele acesteia se do-
vedesc nefaste, cu gîndul de a impune constituţia salvatoare. Aceste carenţe
constau între altele din blocarea reciprocă între conducerea executivului
şi puterea legislati,·ă sau judecătorească, concepute izolat, din încălcarea
continuă a legii prin manene electorale şi în general provocată de imposi-
bilitatea unei linii de echilibru între facţiunile rivale, pe fundalul instabi-
lităţii şi nemulţumirilor socio-economice. La care se adăugau cele ale arma-
tei, în condiţiile reactualizării pericolului im·aziei străine.
O lună înainte de intrarea lui Sieyes în Directoratul executiv al Re-
publicii Franceze, alegerile pentru reînnoirea anuală conform Constituţiei
a unei treimi din membrii celor două Consilii legislative duseseră la înfrîn-
gerea partizanilor de centru ai acestora în favoarea extremei stingi. Sub
influenţa noii majorităţi în iunie acelaşi an un grav conflict între consiliile
care cer măsuri de „salvare publică" şi Directoratul acuzat de situaţia cri-
tică militară, soldat cu înlăturarea a trei membri ai acestuia: La Reveiliere
Lepeaux, ),lerlin de Douai şi Treilhard. Locul lor era luat de Franc;:ois Mou-
lin, Roger Ducos şi Louis Jerome Gohier, pentru orientarea lor mai de stîn-
ga. La aşa-zisa lovitură de stat din Prairial, an VII, şi-a adus contribuţia
şi Sicyes. A urmat lansarea unui mare împrumut forţat asupra celor avuţi
pentru completarea forţelor armate greu încercate (28 iunie) şi numirea
generalului Bcrnadotte, cunoscut pentru simpatiile sale iacobine, în frun-
tea Ministerului de război (2 iulie). Instituirea listelor de ostateci, ce urmau
să fie recrutaţi dintre rudele emigranţilor din fiecare departament sau toa-
stul generalului Jourdan cu prilejul aniYersării lui 14 iulie, fac să pluteasdt
în aer spectrul dictaturii iacobine. Nu numai marii îmbogăţiţi, dar oricine
se temea de o nouă reYizuire a proprietăţii la oraş şi la ţară sau de înlocui-
rea din posturile publice, oameni ai legii şi oameni politici thermidorieni
care ar fi trebuit să apere Constituţia anului III şi instituţiile ei nu mai cre-
deau in de, în forţa şi viabilitatea 101. În Yreme ce curentele opoziţioniste
de dreapta sau de stînga apăreau de nestăvilit. După ce păruse că el însuşi
accepti orientarea proiacobină, pentru a-şi păstra alături de Barras locul
în nout Directorat, Sieyes se rididt împotriva acesteia. La insistenţele sale
Fouche, noul ministru al Poliţiei, interzicea Reuniunea amicilor libertăţii
şi egalităţii, club de extremă stîngă înfiinţat în sala Manege (13 august).
Şi tot Sieyes silea pe Bernadotte să demisioneze, bănuit de pregătirea unui
209
complot iacobin. Era momentul în care cererea lui Jourdan ele a se prodama
„patria în pericol" era respinsă de Consiliile legislath·e. Ceea ce încurajează
pe şuani şi vaneleeni la răscoală regalistă cu sprijinul Angliei şi al emigraţiei
franceze.
Con\'ins de necesitatea sprijinului unei săbii pentru reuşita lo">'iturii
ele stat pe care o plfmuia, în vederea consolidării puterii executiw şi crcrnii
unei organizări ele stat eficiente bazată pe preeminenţa „notabililor'', Sie-
yes îşi pune speranţa în tînr1rul general Joubert căruia i se încredinţează
conducerea armatei din Italia. Dar acesta cădea în bătălia ele la ~oYi, în-
frînt de Suvorov. Apelul ulterior la sprijinul lui Moreau dăduse gre~. g('.ne-
ralul bănuit cindva de tratative cu emigraţia regalistr1 i1wocînd hot~lrîrea
de a nu intra în caruselul politic. Dar recomandîn<lu-i să se adreseu cole-
gului său Bonaparte de-abia reîntors din Egipt: ,,lată omul dumneavoastră,
ar fi spus el. Se va potrivi mai bine ca mine". Fără îndoială că Moreau a-
flase despre entuziasmul cu care fusese întimpinat Napoleon încă de la de-
barcarea sa la Frejus, şi care îl însoţise pînă în capitală. Franţa awa nevoie
de un braţ puternic, dar şi de un conducător popular. În plus, de la 1 bru-
mar/ 23 octombrie, fratele său Lucien deţinea preşedinţia Consiliului celor
cinci sute. E drept că Sieyes nu avea o simpatie deosebită pentru generalul
corsican. Dar va fi convins că e cea mai bună soluţie de către Talleyrand
care mijloceşte întilnirea lor şi punerea de acord în vederea loviturii de stat
cu opt zile înainte de executarea acesteia. În întrevederea sa cu Napoleon,
Fouche îşi ia angajamentul, în numele Poliţiei generale, să nu pună nici un
fel de piedici proiectului amintit. Un banchet oferit lui Bonaparte şi Moreau
de către Consiliile legislative, cu trei zile înaintea lm·iturii de stat, il punea
pe cel clintii în contact cu reprezentanţii naţiunii, planul conspiraţiei fiind
acela de a împinge cit mai departe respectul faţă de formele parlamentare,
prin cîştigarea votului celor două adunări pentru schimbarea Constituţiei.
Sub pretextul dorinţei de a afla noul puls al vieţii publice la Paris, Bonapar-
te are diverse întrevederi cu autorităţi civile şi militare. Prilej pentru Jour-
dan să-i propună o lovitură de stat în favoarea stîngii iacobine, propunere
refuzată politicos.
De fapt pretextul folosit pentru primul act al loviturii de stat -va fi
chiar acela al unui complot anarhist, sau altfel spus, iacobin. El va servi
transferului consiliilor la Saint Cloud pe baza votului „bfltrînilor" in ca-
mera cărora Sieyes dispunea de majoritate. Transferul s-a făcut sub protec-
ţia trupelor Directoratului comandate acum de Bonaparte. În prealabil, în loc
de simplu jurămînt în faţa Consiliului bătrînilor, înconjurat de viitori ma-
reşali ai Imperiului, acesta făcea o scurtă declaraţie de conştiinţ;,: ,,Noi
vrem o republică întemeiată pe adevărata libertate, pe libcrtati'a civilă,
pe reprezentanţa naţională. O vom avea, o jur în numele meu şi în acda al
tovarăşilor mei de arme". Jurămînt repetat ca un ecou de însoţitorii săi.
Se cerea evitată de la început orice împotrivire din partea Directoratului.
Sieyes şi Roger Ducos, atras şi el în complot, au demisionat de bun:~ voie.
Barras semnează scrisoarea de demisie, luat pe neaşteptate de Talkyrand,
retrăgîndu-se la proprietatea sa din provincie cu escortă militară, primind
se parc cîteva milioane ca despăgubire. Ceilalţi doi, ,,iacobinii" Gohieri
şi Moulin, au fost reţinuţi în Palatul Luxemburg, sub paza lui Moreau, p1nă
la semnarea demisiei şi reuşita deplină a acţiunii.
Dacă începutul loviturii de stat se petrecuse fără incidente, nu acelaşi
lucru se poate spune despre continuarea şi sfîrşitul ci. Nu numai pentru
că încheierea amenajării celor două săli din castelul de la Saint Cloud în-
tîrziase. Ci pentru dt reprezentanţii naţiunii încep să-şi dea seama <le i11e-
210
xistenţa complotului şi sft-şi pună problema dictaturii militare. Ycstca de-
misiei Directoratului amplifidt suspiciunile. În şedinţa celor cinci sute se
aud strigătele „Constituţia sau moartea", iar Lucien Bonaparte încearcă
să cîştige timp, acceptînd jurămîntul de fidelitate către aceasta, prin apel
nominal. Atunci Napoleon se hotărăşte să joace ultima carte, prezentîmlu-se
el însuşi în Adunare. Mai întîi în sala de la primul etaj unde, neobişnuit cu
întreruperile parlamentare, devine nervos şi înmărmureşte pe partizani cu
ameninţarea adresatrt musulmanilor la Cairo: ,,Amintiţi-vă că cu merg în-
soţit de zeul victoriei şi de zeul războiului". În sala anexă a Oranjeriei, unde
erau întruniţi Cei cinci sute, strigătele „Jos" 5i „În afara legii" nu-l lasrt
să vorbească, e îmbrîncit şi lovit de deputaţii iacobini, în înv5.lmăşealft. Es-
corta, pe care o lăsase la intrare, îl scoate afară aproape sufocat. Pentru
a se justifica, Lafayette trebuise cîndva să vorbească de înlăturarea primej-
diei „cavalerilor pumnalului", recrutaţi dintre nobili şi pătrunşi în palatul
Tuileries. ,,M-am prezentat în Consiliul celor cinci sute, singur, fărţt arme,
cu capul descoperit, aşa cum bătrînii mă primiseră şi aplaudaseră. Yenram
să amintesc majorităţii voinţa lor 5i s-o asigur de puterea ei", se putea citi
în proclamaţia care anunţă în capitală şi provincie victoria loviturii de stat.
,,Cuţitele care ameninţau pe deputaţi sînt ridicate îndată asupra liberato-
rului lor; douăzeci de asasini se ridică asupra mea şi îmi cautrt pieptul".
Aceastrt legendă a conj,uaţiei pumnalelor trebuia să justifice inter-
ventia militară.
' Călare, în mijlocul grenadirilor săi, Bonaparte nu izbuteşte s[t-i con-
vingă de necesitatea răzbunării comandantului lor. Salvarea vine de la fra-
tele său. Acesta, în faţa strigătului care aducea aminte de situaţia lui Ro-
bespierre la 9 Thermidor, îşi depune toga şi celelalte însemne ca preşedin
te şi scos afară de grenadiri încalecă alături de Napoleon şi dă ordin s{t fie
alungaţi reprezentanţii pumnalului. În cinci minute sala de şedinţe era
golitr1 prin puterea baionetelor, sub comanda lui Murat, viitorul cumnat
al comandantului. Această expulzare îi determină pc membrii celuilalt Con-
siliu să voteze înlocuirea Directoratului printr-o comisie executivă de trei
membri. Aceeaşi propunere, cu precizarea că este vorba de „cetăţenii Sieyes,
Roger Ducos, ex directori, şi a lui Bonaparte, general care vor purta numele
de consuli ai Republicii, ,,era adoptată de o sută de membri ai Comiliului
celor cinci sute, readunaţi cu greu. Pentru a discuta asupra Constituţiei,
consiliile erau înlocuite prin două comisii de cite 25 de membri. Cartierele
Parisului, atît de active altădată în apărarea Revoluţiei, nu s-au mişcat.
Lovitura de stat de la 18 Brumar a fost considerată doar una în plus de mulţi
contemporani sfttui de asemenea scene. Pentru ce s-ar fi ridicat rcYoluţio
narii din popor în apărarea regimului thermidorian care le distrusese spe-
ranţele, mărind în acelaşi timp discrepanţele sociale? Oricum, generalul
victorios era mai popular ca noii iacobini. Lui îi va rewni conducerea exe-
cutivului, care la rîndul s;iu devine atotputernic în Republică, conform noii
Constituţii pregătită de Sieyes.
Istoricii epocii de sfîrşit a Revoluţiei ~i a ascensiunii napolconie11t' au
demonstrat d, împotriva opiniei curente, Bonaparte n-a desfiinţat de fapt
mecanismul ideat de „veşnicul constituant" în opera propusă spre .:i..plicare
ci l-a adaptat realităţii, înlăturînd tot cc i s-a părut de prisos. Iniţial, pentru
a nu isca suspiciuni şi rezistenţe, a acceptat un rol egal pentru cei trei con-
suli în tradiţia Directoratului. Dar gîndindu-se la o conducere colccti,·ft, pentru
a împiedica pericolul dictaturii personale, Sieyes o prezenta sub forma unei
piramide, avînd in frunte un mare elector însărcinat să indice doi consuli
2ll
care să deţină conducerea operativă, unul pentru pace, celălalt pentm răz
boi, unul pentru treburile dinăuntru, celălalt pentru cele din afară. Pentru
a-l cîştiga pe Bonaparte în favoarea proiectului său constituţional, i-a pro-
pus funcţia supremă pe care se pare că şi-o rezervase sieşi. Dar acesta re-
fuză s{1 fie „umbra unui rege trîndav" sau un „porc de îngrăşat", aluzii trans-
parente la ultimii ani de domnie ai lui Ludovic XVI. El pune proiectul în discuţia
comisiilor legislative alese din rîndurile fostelor consilii. Iar fostul conn.'n-
ţional Daunou, căruia i se datorase în mare măsură şi Constituţia anului III,
propune reîntoarcerea la ideea celor trei consuli - care îmbina ideea consu-
latului şi a triumviratului din Roma antică cu experienţa de guvernare a
lui Bonaparte în Italia. Unul dintre ei va deţine în fond puterea supremă,
Primul Consul, ale cărui atributii vor fi fost stabilite de viitorul detinător
al funcţiei. În rest, restrîngere~ la maximum a sistemului electiv al puterii
de către Sieyes şi legarea legislativului de conducerea executivului nu putea
decît să-i convină. Profund nemulţumit Sieyes se retrage. În locul său şi
al lui Roger Ducos, Napoleon numeşte pe Cambaceres, fostul ministru de
justiţie şi, la sfatul acestuia, pe Fr. Lebrun, cu merite în serYiciul vechiului
regim, dar şi în al celui revoluţionar. La 14 decembrie 1799 Constituţia anu-
lui VIII era promulgată. Unsprezece zile mai tîrziu cd trei consuli îşi ocu-
pau funcţia. .,Cetăţeni, se spunea în Proclamaţia lansată cu acest prilej,
Revoluţia s-a oprit la principiile care au început-o: libertate, egalitate, pro-
prietate". Dar tot aceeaşi Proclamaţie adăuga că „Revoluţia s-a terminat".
Nu era prima dată cînd se făcea oficial această declaraţie. După cum
unii istorici, şi nu numai ei, o continuă pînă la 1814-.1815, alţii vorbesc
de 18 Brumar, ca despre momentul „stabilizării", considerînd epoca urmă
toare venirii lui Napoleon la putere o încununare sau încheiere a procesului
revoi ut ionar.
Cert este că menţinînd principalele cuceriri ale .Revoluţiei, Consu-
latul şi Imperiul napoleonian au purtat în virful baionetelor franceze, de-a
lungul şi de-a latul Europei, promisiuni de esenţă revoluţionară pentru acea
epocă. Eşecul a urmat inconsecvenţei împlinirii lor.
212
Partea a doua
RECEPTARE SI MESAJE PESTE TIMP
Capitolu{ VI
MOŞTENIRE NA TIONALĂ $1 MESAJ UNIVERSAL
E timpul sft răspundem prin partea a doua a studiului nostru, uncia din
problemele mereu fierbinţi ale investigaţi ei istorice din ultimele două veacuri,
problemă pe care ne-am permis să o avansăm la începutul acestei cărţi: ce a
adus poporului francez şi societăţii umane în g~neral grandioasa răsturnare
de la 1789 şi care au fost etapele receptării ideilor şi imaginii 5ale.
Din expunerea noastră a reieşit, credem, cu claritate, caracterul poli-
valent şi de perpetuă transformare al Revoluţiei Franceze. Ea a însemnat,
ca orice amplă mişcare de acest fel, demolare, dar şi construcţie. O rcconstruc-
tie care a afectat si temeliile.
· Din acest pu'nct de vedere, cea mai importantft cucerire a Revoluţiei
Franceze a reprezentat-o neîndoielnic abolirea feudalităţii laice şi ecleziastice.
Chiar desfiinţarea redevenţelor legiferată cu răscumpărare s-a făcut în cele
din urmft datorită mai ales opoziţiei ţărănimii, fără dcsprtgubire. S-au adău
gat în timp secularizarea bunurilor bisericii, confiscarea averilor nobililor
emigranţi, ale condamnaţilor sau suspecţilor. Tot în direcţia netezirii dru-
mului noii economii se înscriau: desfiinţnea monopolizării şi rcgkmentr1rii
corporatiste de cscnţrt medievală, înlăturarea barierei vftmilor interioare,
abrogarea unui regim fiscal învechit, complicat şi injust, bazat pe scutiri şi
privilegii.
În ce priwşte latura constructivă a efortului revoluţionar francez din
ultima decadă a secolului al XVIII-iea, ea a avut ca trftsătură definitorie
grăbirea procesului de construcţie a economiei capitaliste. În acest scop noua
clasă conducătoare impunra proprietatea individualtt ca fundamentală şi
recunoaşterea valorii bunurilor mobiliare ca izvor de bogăţie a!ătmi de cC'le
imobiliare, dezvoltarea economiei de schimb şi crearea pieţei naţionale, liber-
tatea comerţului, tranzacţiilor financiare, producţiei şi muncii, d~zvoltarea
manufacturilor şi a unui început de mecanizare. Pămîntul (principala avuţie
după fiziocraţi, dar şi conform concepţiei tradiţionale) trece în bună măsură
în mîinile celor ce-l muncesc, dar şi în cele ale noilor îmbogăţiţi (burghezi sau
ţărani înstăriţi), beneficiarii licitării bunurilor naţionale. E aplicată generali-
zarea şi egalizarea impozitdor, devenite contribuţii.
Chiar dacă în condiţiile excepţionale de război se cer temporar şi măsuri
de economie dirijată (preţuri şi salarii maximale, raţionalizarea vinzării bunu-
rilor de primă necesitate, lupta con.tra speculei şi a acaparării) sau uneori
impuneri forţate, rechiziţii.
213
Dacă guvernul sau administraţia locală încearcă fără rezultate deosebite
să atragă ţărănimea spre desfiinţarea pămînturilor comunitare, stăpînite
tradiţional în dev~ilmăşie ', în schimb au existat reprezentanţi ai ideilor exhe-
miste, care avansează zadarnic ideea exproprierii tuturor marilor proprietăţi
şi parcelarea lor ţăranilor săraci, combătută oficial ca „lege agrară". E drept,
spre sfirşitul dictaturii montaniarde, în ventose an II, se propune de către
Saint Just şi se decretează, în privinţa bunurilor celor suspecţi, redistrihuirea
acestora în loturi mici. Dar decretul, soluţie conjuncturală, rămîne neaplicat.
Calea „liberală" va crea mina de 1ucru ieftină, proletară, pentru societatea
viitoare.
Cit despre crearea hîrtiei monedă garantatrt prin bunuri naţionale
(asigf'atc sau după desfiinţarea acestora, la 30 pluviose an IV, mandate
teritoriale), ea n-a izbutit să stăvilească <lecit temporar criza financiarr1 a
statului, care provocase convocarea Stărilor generale în 1789 şi contribuise
implicit la declanşarea Revoluţiei. Ea a făcut totuşi să se evite bancruta,
ivit{t dupft reintroducerea monedei metalice şi a dat posibilitatea continuării
războiului, în pofida suferinţelor populare pe care le provoacă şi a afacerilor
necinstite pe care le stimulează inflatia. De-abia Consulatul va reusi să resta-
bilească finanţele ţării, odată cu înfiinţarea Băncii Franţei şi cr;area fran-
cului germinal ca monedă aur.
Dacă ideea mult vehiculată a unei revoluţii agricole, premergătoare sau
cor('spunzătoare epocii Revoluţiei Franceze, înţeleasă la nivelul tehnicii şi
uneltelor de producţie, este pe drept pusă sub semnul îndoielii de mulţi econo-
mişti ~i istorici, rămine cert faptul că în ultimele decenii ale secolului al XVIII-
lea se schiţează premise franceze pentru o agricultură superioară. Ea era
bazată îndeosebi pc un început de asolamente, cultivarea plantelor furajere,
introducerea mai largă a porumbului şi îndeosebi a cartofului. Nu trebuie
uitate nici măsurile guvernamentale în vederea creşterii producţiei, luate
în timpul dictaturii iacobine şi al Directoratului pentru suplinirea pierderilor
de război. Ele urmăreau nu numai extinderea suprafeţelor cultivate, ci şi
creşterea sau ameliorarea producţiei animaliere, ca de pildă, introducerea rasei
merinos. Chiar dacă deocamdatrt rezultatele au fost compromise prin forţa
împrejurărilor.
S-a apreciat uneori în mod negativ fărîmiţarea unor mari exploatări
agricole de către Revoluţia Franceză prin crearea de proprietăţi mici şi foarte
mici, ceea ce a mărit numărul proprietarilor agricoli cu o treime. Dar în con-
diţiile aspre ale epocii, eliberînd de servituţi feudale pămintul şi pe cei care îl
muncesc, facilitind drumul spre proprietate a acestora, incurajînd extin-
derea prin desţelenirea terenurilor agricole şi valorificarea pe piaţă a pro-
ducţiei, cu toate excepţiile impuse de situaţia dată, a devenit posibilă rezis-
tenţa contra duşmanului intern şi extern al Republicii pînă la victorie şi s-au
pus bazele ameliorării nivelului de trai al ţărănimii.
S-au remarcat dificultăţi şi în producţia industrială franceză din timpul
Revoluţiei, atît în ce priveşte procurarea materiilor prime cit şi în funcţionarea
sistemului productiv. Sau în desfacerea produselor, ca în cazul industriei
de lux care-şi pierde la un moment dat clientela, de unde creşterea şomajului.
Dar statul francez încurajează noi întreprinderi, ca în cazul filaturilor de
bumbac, devenit înlocuitor al inului, închiriindu-le ieftin. Manufacturile tex-
1 Compromisul cu tradiţia , i utilizl!,r\lor colective" ţărăneşti a dus la dispadţj.a lor

treptată de-a lungul secolului XIX, dar nu integrală.. Cf. G. Lefebvre, Li!, Revolution Fra,,-
f(Jise et les paysans, ,.Ca.hiers de la. Re·,rolution Franc;aise", 1934, nr. l, p. 41. ·
tile lărgesc aria perfecţionării mecanice. Iar dacă nobilimea interesată in
afaceri sau categoria restrinsă de mari capitalişti prea strins legaţi de
vechea monarhie au fost înlăturate din investitiile si conducerea celor mai
m2.ri întreprinderi, noi notabili, de data aceasta tipic burghezi le-au luat locul.
Astfel minele de huilă de la Anzin au fost parţial achiziţionate de Claude
Perier. reprezentant al marelui capital comercial, implicat profund în procesul
revoluţionar. În domeniul siderurgiei devenită afacere de stat se disting
manufacturile de armament, unde direct sub controlul statului. lTn loc aparte
revine întreprinderilor Creuzot. În eforturile industriei de război, Revoluţia
implid şi contribuţia oamenilor de ştiinţă, ,,rechiziţionaţi" în numele na-
ţiunii. Apăreau astfel primele structuri ale revoluţiei industriale 2 •
Dincolo de unele mftsuri prohibitive dictate de foamete şi război, pro-
clamarea libertăţii comerţului, măsurile luate in acest sens, stimulează eco-
nomia de schimb. Revoluţia Franceză a dat un impuls pozitiv lărgirii şi uni-
ficării pieţii interne la dimensiunile întregii ţări.
S-a reproşat Revoluţiei dispariţia rolului major pe care îl deţinea Franţa
în comerţul atlantic 3 , o dată cu pierderea coloniilor din America Centrală
şi cu izolarea impusă de războiul cu Anglia. Dar acest război maritim deve-
nise tradiţional, fie d era purtat oficial sau nu, încă de pe vremea vechiului
regim. Iar diminuarea activităţii comerciale şi industriale a porturilor ocea-
nice ale ţării şi a unor centre legate de materia primă procurată de acestea, a
favorizat dezvoltarea altora. Franţa şi-a îndreptat eforturile spre hegemonia
comercială pe continent, odată cu cea politică şi militară. Noua axă a schim-
burilor internaţionale franceze, pacea şi dominarea economică a „statelor su-
rori" au reprezentat o bază de sprijin şi o repetiţie pentru „blocul continental"
proclamat de Napoleon în 1806. Eşecul său nu va determina părăsirea direcţiei
europene fertilă în secolul XIX. Îi va înlătura numai exclusivismul.
Din punct de vedere social, Revoluţia Franceză a dat o lovitură hotărî
toare societăţi; împărţite în stări, separaţiei dintre ordinele privilegiate şi ne
uri vilegiati.
• Desfiinţarea drepturilor senioriale sau feudale ale aristocraţiei şi clerului
a fost urmată de anihilarea economică, politică, morală şi uneori chiar fizică
a reprezentanţilor acestora. Devenite bunuri naţionale, averile emigranţilor
şi ale bisericii erau redistribuite prin licitaţie publică. în pofida revirimentului
Restauraţiei, procesul dispariţiei clasei nobiliare nu mai putea fi oprit.
În ce priveşte starea a treia, a neprivilegiaţilor vechiului regim, ca îşi
păstrează unitatea, deşi era cea mai compozită, în măsura în care coeziunea
ci era cerută de cauza comună a răsturnării vechii societăţi, a construcţiei şi
apărării celei noi. Purtător de cuvînt al acestei cauze, burghezia, care-şi
arogă rolul conducător, îşi dă seama de necesitatea sprijinului popular pentru
instaurarea dominaţiei sale. Numai vorbind în numele drepturilor generale
ale societăţii, o clasă sau categorie socială poate rcvendica supremaţia ge-
nerală. Odată cu aderarea unor clemente ale nobilimii şi ale clerului, burghezia
consideră că este singura care poate vorbi în numele întregii societăţi franceze.
Mai mult, a umanităţii întregi. De unde Declaraţia de drepturi „ale omului
şi cetăţeanului" din 1789.
2 Ele au fost recent circumscrise între anii 1792-1815. CI. Fran~ois G. Drcyfus, in
Pierre Leon, Histoire iumomique et sociale du monde, t. III, Louis Bergeron, Inerties el revo-
lution, Paris, 1978, p. 361.
3 Victoria „FrAnţei burgheze" a fost plătită de negustori şi armatori „loviţi în plin
de biciul războiului civil şi maritim", J. Tulard, J. F. Fayard, A. Fierro, op. cit., p. 275
215
De aceea, burghezia franceză se simte contrariată cînd prevederile aces-
teia şi cuvintele sale de ordine încep să fie răstălmăcite împotrirn intcrcsdor ei
de masele populare de la oraşe sau sate.
Încă de la începutul Revoluţiei, aşa cum am mai arătat, tca1;ia de foa-
mete a înfierbîntat în acelaşi timp masele populare pariziene şi pc Cl'k ţftr;i
neşti. O demonstrează uciderea, a doua zi dupr1 cucerirea Bastilici, a i,1ten-
dentului Bertier de Sauvigny şi a socrului său, consilierul Foulon, fost e,mdidat
la postul ministerial al lui Neckcr, amîndoi presupuşi agenţi ai „complotului
aristocratic" pentru înfometarea oraşului, sau „expediţia" populară pariziană
la Versailles, care aducea în octombrie în Capitală, ca un fel de ostatec, pc
„regele brutar". În cc priveşte teama de foame a satelor, după doi ani de
recolte rele, ea explică tulburările provocate de .. ~larea spaimi'i''. cJ.rc: a
acţionat însă ca un resort în antrenarea ţf1rănimii împotriva nobilimii. S-au
adăugat în timp emigraţia acesteia, acţiunile subwrsivc, ameninţarea Par>nlui
cu exterminarea avînd drept re\·crs masacrele din septembrie 1792. Pe măsnr:\
ce amenintarea externă si frămîntrnilc interne se întctesc si Rcvolutia se
radicalize;ză, complotul 'aristocratic, real sau presupui, e u~mf1rit sub· orice
formă. Aristocraţia nu mai este numai un atribut nobiliar. ,,De patrn ani
bogaţii - afirma Jacques Roux - au profitat de avantajele Revoluţiei.
Aristocraţia negustorească, mai teribilă decît aristocraţia nobiliară şi sacerdo-
tală, şi-a făcut jocul crud prin invadarea averilor individuale ş1 a tezaurdor
Republicii ... Bunurile clerului au trecut aproape toate în mîinile unor per-
soane înroşite de sîngele văduvei şi orfanului" 4 • Cu alte cuvinte al celor rămaşi
fără sprijin datorită spiritului de jertfă al revoluţionarilor căzuţi în lnptft cu
duşmanii Republicii. Dar ceea ce apărea ca o nouă aristocraţie pentru san-
chiloţi şi purtr1torii lor de cuvînt era de fapt o pătură a burgheziei, aceea a
negustorilor şi oamenilor de afaceri îmbogăţiţi prin acaparări şi speculaţii.
ln aceste împrejurări, pentru a-şi asigura mai departe sprijinul popular,
burghezia, aflată la putere prin ramura sa radicală, s-a văzut nevoitrt sft lo-
vească în membri ai propriei clase şi să recurgă la un compromis cu sanchiloţii,
împotriva propriilor convingeri şi interese economice, prin adoptarea legis-
laţiei excepţionale în ce priveşte bunurile de strictă necesitate. Dar odată
Franţa degajată de primejdia restauraţiei şi a ocupaţiei străine, dominaţia
burgheziei de tendinţe democratice a fost răsturnată în favoarea marii bur-
ghezii, sub motivul revenirii de la regimul revolnţionar de excepţie al demo-
craţiei de război la regimul constituţional liberal. Alianţa cu masele populare
de la oraşe era denunţată şi forţa politică a acestora anihilată.
ln pofida dislocării blocului de forţe sociale care formau starea a treia,
a frămintărilor şi disocierilor care au loc în sinul unor clase componente ca
burghezia şi ţărănimea, a luptei care continur1 de-a lungul întregii epoci intre
wchi şi nou, s-a creat o societate nouă bazată pc libcrtarea individualrt, dar şi
pe preeminenţa averii, pe proprietatea individuală. Ea are în frunte burghezia,
element dinamic şi dinamizator care transformă proprietatea în capital pro-
ductiv. ln acelaşi timp abolirea unor drepturi colective (de asociere şi grevă
pentru lucrătorii de la oraşe, legate de comunitatea agrară pentru cei fără avere
de la ţară) va asigura mina de lucru ieftină pentru întreprinzătorul capitalist.
E o epocă în care termenul de ,,capitaliste" începea să se răspîndească,
acoperind la început numai categoria tezaurizatorilor. La fel şi cel de „pro-
letaire", chiar dacă nu în sensul actual, legat de producţia inclustrială, ci în
înţelesul general de om foarte sărac.
t Archives nationales, Paris, W 20, d. 1073 3 , nr. 42 şi 6 O; Vezi şi ed. iui A.

Mathiez şi Walter Markov.
211
Celebra E11ciclopedie, carte de: căpr1tîi a iluminismului apărută sub direc-
ţia lui Diderot, menţiona la 1765 numai sensul politic al termenului de „revo-
lution", exemplificîndu-1 prin Revoluţia engleză din 1688. Aceasta a apărut
necesară datorită „proastei administraţii a regelui Iacob al II-iea", care „pro-
venea din ataşamentul său orb faţă de papă şi de principiile despotismului, de la
care nici un avertisment nu putuse să-l facă să dea înapoi" 5 •
Argumentele evocate de enciclopedişti în ce priveşte regalitatea englezr1
au slujit mutatis m1tla11dis şi revoluţionarilor francezi împotriva lui Ludovic
al XVl-lea. Pentru acestia din urmă sensul cuvîntului „revolutie" continuă să.
fie acela de „schimba;e considerabilă întîmplată în guverna~ea unui stat".
„Strict politic" sau „de fapt politic" reprezintă şi alternativele tradiţionale
între care oscilează interpretările multor istorici de atunci pînă azi 0 • Opuse
celor ce mută exclusivismul spre social.
Fără a cădea în asemenea exagerări, considerăm caracterul politic al
Revoluţiei Franceze nu mai puţin important şi reprezentativ decît cel social.
De altfel el este şi cel care conferă limitele în general acceptate ale acesteia.
Am arătat cum din punct de vedere politic încercările principalilor
susţinători laici ai monarhiei - nobilimea - de a recupera prerogative pier-
dute sub regii anteriori şi de a se opune tentativelor regale de inovare fi,;;cală
au dus la crearea situaţiei revoluţionare. Fără ca să reprezinte o revoluţie, ci,
cu excepţia „prcrcvoluţionarf1" de la Grenoble şi Vizille (nra 1788), doar o
revoltr1 cu caracter de reacţiune.
Cînd doi se ceartă - constată înţelepciunea populară - al treilea cîş
tigă. Cîştigătorii sînt de data aceasta reprezentanţii stării a treia din Adunarea
stărilor generale. Ei au ştiut să profite de faptul că deţineau la un loc marea
majoritate a mandatelor populaţiei ţării pentru a se proclama Adunare Na-
ţională, cu alte cuvinte adevărata reprezentantă a naţiunii franceze. Puterea
nouă constituitr1 în pofida opoziţiei regale, se consolidează prin aderarea re-
prezentanţilor din celelalte dour1 stări, care vor şti în noaptea de 4 august sr1
renunţe la privilegiile lor. În aceste condiţii, în faţa suveranităţii absolute
a monarhului se ridica o nouri putere - suveranitatea naţionalr1 - care va
face din acesta, prin Constituţia din 1791, începutr1 însă în 1789, un reprezen-
tant al ci. Aplicîndu-sc principiul separaţiei puterilor proclamat de Montes-
quieu, Adunarea naţională deţinea puterea legislativă, regelui revenindu-i
puterea executivă, cu alte cuvinte conducerea aplicării legilor pregătite ~i
votate de cca clintii. Chiar dacă nu lipsesc unele derogftri menite să consoli-
deze colaborarea celor două puteri. Dar dad. Adunarea intervine activ în
fixarea cheltuielilor publice sau în cc priveşte impozitele, stabilind în acelaşi
timp plafonul numeric al oamenilor şi vaselor <lin armată şi marină, regele
dispune doar de un drept negatiY, de veto, asupra hotărîrilor puterii legisla-
tive. A ci'.trui exercitare devine rcpe<le impopulară. Mai mult, opunînd pe rege
voinţei naţionale, a contribuit la căderea lui. A doua zi după insurecţia din
10 august 1792, cin tecul La Carmagnole devenise popular şi prin versurile:
„Madame Veto avait promis/ De faire egorger tout Paris". Sub ameninţarea
invaziei străine, erau condamnate legăturile reginei influente cu duşmanii
încoronaţi ai Franţei.
• E11cyclopedie ou Dictionnairc f'aisonnJ des sciences, des af'ts et des mitiers, par une
S0€it\t~ ele gens de lettres, t. XIV, Neucha.tel, 1765, p. 237.
6 O caracterizare în ambele sensuri, separate prin hotărlrile din noaptea de 4 august
1789, la Regine Pernoucl, op. cit., p. 237.
De fapt puterea veto-ului regal a fost pentru prima oară înlăturată odată
cu suspendarea temporară a lui Ludovic al XVI-iea în urma fugii de la Varen-
nes. Cu acelaşi prilej Adunarea constituantă a făcut dovada că îşi poate asuma
cu succes şi responsabilitatea îndrumării conducerii provizorii a puterii exe-
cutive. În sfîrşit tot acum apăreau afirmate public.cu vigoare opinii republi-
cane. Ele erau susţinute de Condorcet chiar în Adunarea naţională. Membrii
noului corp legiuitor ales pe baza prevederilor constituţionale au trebuit să
dcpunrt un jurămînt în care se prevedea: .,a trăi liber sau a muri, a menţine
din toate puterile Constituţia regatului, a nu propune şi a nu consimţi la nimic
din ceea ce ar putea să-i aducă neo atingere şi de a fi întru totul credincios
naţiunii, legii şi regelui". După cum se vede, suveranitatea regelui era supusă
acum celei a naţiunii, autoritatea lui era limitată de lege, excrcitîndu-se în
numele acesteia.
:Monarhia aflată sub tutela legii, a Constituţiei din 1791, se prăbuşeala
10 august 1792, după care îşi încheia activitatea şi Adunarea legislativă aleasă
sub regimul şi pentru punerea în aplicare a aceleiaşi Constituţii. La 21 sep-
tembrie noul corp legiuitor declara abolită monarhia şi instaurată republica.
Dar dacă Danton declară în Convenţia naţională, în numele Comitetului exe-
cutiv, .,Republica una şi indivizibilă", persistă în mentalitatea epocii convin-
gerea înrădăcinată de exemplele concrete de pînă atunci şi sprijinită pe autori-
tatea unor Montesquieu sau Rousseau, despre aplicabilitatea acestei forme de
guvernămînt numai popoarelor şi statelor mici. De aici tentativele de federa-
lizare după modelul Statelor Unite ale Americii, de care a fost legat pe drept
sau pc nedrept numele girondinilor. În schimb, primejdia războiului intern
şi extern a determinat Convenţia montaniardă să hotărască pe lingă guvernă
mîntul revoluţionar de excepţie, a cărui expresie a fost dictatura iacobină,
centralizarea statului în jurul „capitalei Revoluţiei". Decapitarea Comunei
pariziene duprt 9 Thermidor nu va putea şterge din amintire exemplul ei re-
voluţionar resuscitat la 1848 şi 1871. Iar centralizarea administrativă con-
tinuă să stea la baza organizării Franţei contemporane. Sprijinită pe împăr
ţirea egalitară în departamente decretată de la începutul Revoluţiei.
Marea operă legislativă a Convenţiei montaniarde a fost Constituţia din
1793. Considerată de mulţi cea mai avansată dintre legile fundamentale ale
statului francez adoptate în timpul Revoluţiei, aprobată prin sufragiu uni-
versal, dar rămasă neaplicată datorită condiţiilor de război, i s-a recunoscut
totuşi „în istoria Franţei o importanţă capitală. Ea trebuia să rămînă un
exemplu şi un model pentru democraţi [ ... ]. Ei vor transmite amintirea
rarilor democraţi din epoca imperială şi a restauraţiei. Graţie acestora, amin-•
tirea sa va ajunge la republicanii din 1848, care se vor strădui să ia drept călă
uză Constituţia din 1793. Şi mai departe inert, marile idei, principiile conducă
toare ale acestei Constituţii au călăuzit pc constituanţii din 194.6; prima
Constituţie [postbelică] de la 1946 purta în numeroase articole urmele înde-
părtatei sale origini" 7•
După tentativa montaniardă de organizare şi consolidare a unei repu-
blici democratice bur6heze, bazată pe alianţa cu masele populare, pe extin-
derea micii proprietăţi, pe dreptul la muncă şi asistenţă a celor lipsiţi, bătrîni
sau bolnavi, a urmat instaurarea de dttrc thcrmidorieni a unei republici
liberale, care restaurează votul censitar şi se bazează mai ales pe dominaţia
celor avuţi, sub imaginea elitară a „notabililor". Ea îşi găsea expresia juridică
în Constituţia anului III, care se apropia de cea monarhică şi liberală din
7 Jacques Godechot, op. cit., p. 254.
2iâ
1791. Deşi era aprobată plebiscitar ca şi Constituţia din 1793. Franţa Re-
voluţiei afirma experimental alternativa dintre sistemul de vot censitar şi
sufragiul universal, dintre votul pe faţă şi cel secret, dar şi recurgerea la ar,ro-
barea populară prin referendum, toate la scara întregii ţriri. Ele vor face o
lung~î. carieră istorică pînă în zilele noastre.
O iniţiativă de largă perspectivă era şi alegerea organelor de stat de jos
pînă sus. Prin ea se căuta punerea în valoare a ,·oinţei naţionale liber expri-
mate. Cu toate că pînă la urmă împrejurările, sau cum spunea Saint Just „la
force des choscs", n-au permis întotdeauna realizarea acestui program. Iar
numirea de sus a alternat cu alegerea, completînd-o, în administraţie, justiţie
sau armată. La fel se încearcă generalizarea conducerii colectiw, atît pe
plan politic, cît şi administrativ. Cu rezultate imp :rfectc. Prima <latft însă
1
pîni ta vîrful puterii statului unitar modern.

Revoluţia Franceză a fost definită ca „întronare a legii". ,,Opcrr1 a
burgh:zici", s-a spus că ea datorează mai mult oamenilor legii <lecit oamenilor
de afaceri. S-a adus ca argument atît tradiţia importanţei căpătate de-a lungul
istori<?i Franţei de către „legişti" ca „marcă distinctivă a burgheziei" încă din
timpul domniei lui Filip al IV-lea cel Frumos, cit şi marele număr de magistraţi,
avocaţi, procurori etc. care fuseseră aleşi în Adunarea naţională. Acestor de-
putaţi, oameni ai legii şi celor aleşi mai tîrziu în celelalte două înalte corpuri
legisbti\"C din epoca Revoluţiei li se datorează în cca mai mare măsură vasta
operă de creaţie în domeniul dreptului pe care a reprezentat-o aceasta. De la
cele trei Constituţii adoptate şi numeroasele alte proiecte avansate pentru legea
fundamentală a statului (,,il n'y a point en France d'autorite superieure a
celle de la loi", se afirma în Constituţia din 1791) pînă la coduri de legi sau
decrde şi dispoziţii privind cele mai variate domenii din viaţa societăţ.ii.
Încă din caietele de doleanţe pentru Adunarea stărilor generale se sublinia
necesitatea reorganizării justiţiei criminale şi a celei civile în vederea unificării
lor. Astfel, starea a treia din Amiens solicita codul civil şi criminal „cel mai
simplu posibil şi mai unifonn pentru tot regatul". Cele mai numeroase pro-
puneri priveau organizarea justiţiei criminale într-un mod raţional şi umani-
tar. Ele aveau la bază numeroasele lucrări apărute anterior în acest domeniu
şi confruntarea principiilor iluministe ale acestora cu practica curentă. Un
Cod de justiţie criminală era adoptat de Adunarea naţională în 1791. în ce
pri,:cşte codul civil, deşi Adunarea decretase începerea lucrărilor la 2 septem-
brie i 791), primul proiect de acest fel era prezentat de Cambaccres în numele
Comi cetului de legislaţie al Convenţiei naţionale în august 1793. Ambele
fu~c,;eră elaborate de jurisconsulţi eminenţi ai vremii. Neputind fi terminat
în timpul Directoratului, Codul civil va fi reluat în timpul Consulatului de o
comisie numită de Napoleon, perfectat conform îndrumărilor primului consul
şi promulgat la 21 martie 1804. De data aceasta el reprezenta nu numai uni-
ficarea legilor franceze în acest domeniu, ci crea o nouă doctrină de drept coe-
rentzt, asemănată în cc priveşte influenţa cu revoluţia carteziană în gîndire.
Ea a supravieţuit nu numai Revoluţiei şi Imperiului, ci a afectat şi afectează
înd\. viaţa socială franceză. De-a lunguţ vremii codul a fost tradus şi aplicat
în numeroase ţări, între care şi ţara noastră. Dacă după Cambaceres codul
trebuia să statueze asupra „drepturilor de libertate, de proprietate şi de con-
tract liber", după opinia lui Louvet, unul din redactorii ultimei forme, ,,codul
are ca mare şi principal obiect să reglementeze principiile şi drepturile pro-
prietăţii", desigur burgheze.
Problemele de organizare a instituţiilor judiciare de sus pînă jos au stat
in atenţia corpurilor legislative din timpul Revoluţiei încă ?in 1789. S-a spus
chiar că reorganizarea judiciară a Franţei de către Constituantă a fost un,1 din
reformele ei cele mai reuşite şi progresiste 8 • Convenţia iacobină a adus la rîndul
său înnoiri revoluţionare care vor folosi ca exemplu si altor miscări sociale si
politice de acest fel. ' ' '
E cert că s-au depus iniţial eforturi pentru o re\·oluţic paşnică. Dar pri-
mejdia reacţiunii nobiliare şi monarhice a provocat luarea cu asalt a Bastiliei.
Revoluţia Franceză a debutat simbolic cu jertfa de sînge a maselor înarmate.
Mai mult, ea îşi crează o forţă militară organizatfl proprie - garda naţională.
Embrion al voluntariatului militar şi model civic revoluţionar. Cit drsprc
speranţa păstrării păcii la hotare, manifestată încă in 1791, aceasta s-a spul-
berat după tentativa de fugă de la \'arennes, descoperirea unor dovezi dr~'.pre
relaţiile secrete ale Curţii regale a Franţei cu emigraţia contrarevoluţionară
şi puterile vechiului regim sau declaraţia antifranceză de la Pilnitz. Războiul
declarat în aprilie 1792 împăratului de la Yiena a creat prima coaliţie europea-
nă antifranceză, dar a pus în acelaşi timp bazele armatei franceze, ca armată
natională modernă. În iunie acelasi an, decretul mobilizării „fcderatilor" din
pr~vincie pentru apărarea Parisul{1i era aplicat în pofida \·cto-ului 'regal. În
iulie Adunarea legislatiYă decreta „patria în pericol". :'.\Iobilizarea cincă
precipita căderea monarhiei în faţa suveranităţii naţionale înarmate.
S-a spus că războiul a abătut pe revoluţionari de la opera lor paşnică de
regenerare sau că lui i se datorează agravarea peste măsură a dificultăţilor
economici şi finanţelor Fra'lţei. Desigur, asemenea efecte negative n-,m lirsit.
Prevede1ile lui Robespierre atunci cînd se opusese intrării Franţei în rftzboi se
vor împlini pînă la unnă prin instaurarea dictaturii unui grneral la cîrma ţftrii.
Nu trebuie însă trecute cu vC'derea nici efectele pozitive. Astfel, Re-
publica a apărut, după victoria de la \'a!my, ca personificînd patriotismul şi
naţiunea învingătoare. Nu fusese silit la retragere străinul care încerca sft
cotropească pămînt francez la îndemnul căzutei monarhii? Armata se rC'Organi-
zează şi se sudează revoluţionar. Rari sînt ofiţerii supC'riori ai vechiului regim
care se ataşează sincer celui nou. Dar armata se primeneşte' cu cadre tinere, multe
ridicate de jos, care vor face gloria Franţei. Curînd vor nrma victorii ~i mai
răsunătoare, iar armata \'a constitui, datoritfl şi activit;iţii comisarilor în mi-
siune, un focar de convingeri înaintate, susţinute în ţară, dar şi răspîndite pe
drumurile Europei. ~ccesităţilc războiului de «pftrare şi eliberare au contri-
buit la sudarea rîndurilor poporului francez sub steagul Revoluţiei şi al Re-
publicii.
Războiul a cerut totuşi un efort suplimentar atit uman cit şi economic.
Prin voluntariat si recrutări fortde armate ale tării urcă de la 150 OOO de oa-
meni în 1789 la p~ste 800 OOO în' 1793. Golnrilc provocate în efectiv ,Je nume-
roasele campanii vor contribui la introducerea serviciului militar ffgulat
pentru tinerii în vîrstă de 20 de ani cu prilejul conscripţiei din 1798. Oscilîn-
du-se între misiunea ddrnsivă şi cea ofrnsivă, de ap~rare a patriei sau de
eliberare a popoarelor, s-a ajuns sub Directorat ca războiul de eliberare să se
transforme în fond într-un mijloc care să permitft armatelor Marii naţiuni nu
numai subsistenţa pc seama celor eliberaţi, dar şi sprijinirea prin surplus a
guvernului de la Paris aflat în impas econcmic.
Prin Napoleon armata a restabilit balanţa financiară a Franţei. Dar tot
el a transformat Franţa revoluţionară într-un vast imperiu ale cărui suni-
colonii deveneau pe rînd celelalte state europene. Războiul revoluţionar s-a
8
Idem, Les revolution& (1770-1799 ), Paris, 1970, p. 147; Michel Vovelle, Le chute
d• la monarchie, 1787-1792, Paris, 1972, p. 180.
transformat astfel într-un ade,·ărat război de anexiune împotriva căruia
popc;ircle se ridică chiar în numele ideilor de libertate, egalitate, suveranitate
naţionalft, propagate de Revoluţia Franceză. Şi geniul napoleonian nu mai
putea. opri sfirşitul inc-luctabil.
I n pofida numeroaselor pierderi de vieţi cmcneşti provocate de rata încă
ridicau a mortalit[ttii infantile, de situatia economidt dificilă şi frămîntările
social-politice, dar n;ai ales de campanii!~ militare (în total aproape un milion
de dispăruţi din care 48 % militari), ropulaţia Franţei a crescut, după calculele
cele mai recente, cu o jumătate de milion în deceniul revoluţionar.
Sporul s-a datorat şi noului rol atribuit de guvernul revoluţionar familiei,
ca nucleu social, sau d\sătoriei si cresterii numărului copiilor si educării lor
ca acte patriotiCl·. Pe li·1gă înlf,tura~-ca unor mari bariere soci~le sau morale.
Discursul populaţicnist era legat de cpera de regenerare a societăţii franceze,
dar şi de 1;rczervarca a,·antajelor unei populaţii numeroase pentru o naţiune
care vrea să trftiasd1 liber şi indqxndcnt. O dovedesc numeroasele apeluri în
acest sens ale autoritf1ţilor, precum -;;i măsurile luate de reprezentanţii na-
ţiu!1ii, intre care laicizarea stării civile priri decretul din 20 septembrie 1792,
cu renunţarea la măsurile matrimoniale restrictive şi autorizarea divorţului,
egalizarea drepturilor la succesiune ale copiilor, prin înlăturnea dreptului ele
primcgu1iturft sau a deosebirilor di 11tre copiii legali şi copiii naturali, ajuto-
rarea familiilor sftracc cu mulţi copii, crearea ele cadre medicale şi spitale spe-
cializate.
tcmeii ii revenea alături de bărbat, sau în lipsa celui chemat în apărarea
ţării, inisiunea nobilă de a asigura viitorul Republicii, prin creşterea şi educarea
copiilor săi. Sarcini care dewncau i::entru prima oară act politic. De la al[tp-
tarea personală in locul doicii, la sistemul instructiv-educativ în direcţia culti-
vării armonioase a aptitudinilor naturale, a raţiunii şi sensibilităţii, pe urmele
lui Jc-an Jacques Rousseau din Emile. Se sublinia în mod deosebit necesi-
tatea ·cultiYării sentimentului dragostei de patrie, a cle,·otamentului rcvolu-
tionar si republican.
' __ Cind marele pedagog elwţian J. H. Pcstalozzi, ataşat Franţl'i J)irccto-
ratului şi a Consulatului, va scrie celebrul ,,\"ersuch" la îndcrnîna mamelor
pentru instruirea pcrsonalr1 a copiilor lor, Wie Gertrude ilire J{indcr lchrt (BcrnJ..
Zurich, 1801) sau cînd marele pictor francez H. Daumier, personificînd Re-
publica de la 1848 printr-o femeie vînjoasă care alf1pteaz[1 doi gemeni, în vreme
ce un altul citeşte la picioarele tronului ci, îşi intitukazr1 compoziţia La Ni-
publiquc nourrit scs mfants et Ies instruit, ci nu uitau rolul deosebit acordat
femeii de H.eYolutia Francezft.
Dar fcmeia'franceză a particir,at şi direct la evenimentele reYoluţionare.
,,Bărbaţii l-au făcut pc 14 iulie, femeile pe 6 octombrie", scria Jules Michekt.
Dac;"i „bărbaţii au luat Bastilia regelui, femeile au luat regalitatea însăşi,
au pus-o în mîinilc Parisului, cu alte cuYinte ale Revoluţiei" 'l_ Femeile vor
lua parte 5i la manifestaţiil2 insurecţionale din anii urm[itori, pî11ă la cea din
Prairial an III/mai 1795. Dar şi la organizarea cultului re,·oluţionar sau a
divl'r~elor manifestări publice ocazionate de marile aniwrs[1ri revoluţionare
şi republicane. S-au distins prin contribuţia adusfl la lupta revoluţionarr1
scriitoarea Olymrc de Gouges, Theroigne de l\iericourt, Rose Lacombc, doam-
nele Holand şi Robert, ultimele dou[1 soţiile unor fruntaşi politici.
Primele trei erau şi luptătoare pentru emanciparea femeii, cca dintîi
redactind chiar o Declaraţie de drepturi ale acesteia. Rose Lacombe conducea
" J. l\lichelet, /.cş femmcs /le la Rlt•olution, Pal"is, 1865, p. 23.
221
o Socide des frmmcs revolutionnaircs, care a fost interzisă o datft cu cf1<lerea
„tu_rbaţilor". Jeanne :'.\Iarie Roland a jucat, deşi neoficial, un rol de r,rimă
mftrime printre girondini.
De fapt bărbaţi eminenţi ai vremii, ca filozoful şi matematicianul Con-
<lorcet, încurajaserrt încrt din 1790 această luptă pentru drepturi civi~e şi
politice. Dacft în epoca de început a Revoluţiei apăruscrft şi primele c1n1:uri
politice feminine, tentatiYa fusese considerată o disociere sterilă ~i aceste
societrtţi patriotice de cetftţcne au f{tcut loc societăţilor fraterne ale celor t1ou[1
sexe. Unele participante la activitatea acestor societăţi de tip popula au
continuat sr1 ţină saloane deschise pentru elita socială. În timpul discn1iilor
constituţionale din aprilie 1793 problema drepturilor politice ale femeii era
reluată în dezbaterile Conn~nţiei, dar fără rezultat. A prevalat opinia ci"'t so-
cietatea francczft nu e inert pregăti tă.
Una din moştenirile cele mai preţioase şi mai durabile ale Revoluţiei
Franceze a fost cea spirituală.
Fi id a filozofici iluministe, ideologia Revoluţiei de la 1789 nu s-a mul-
ţumit să repete o lecţie gata învăţată, ci a dezvoltat-o creator la nivelul altei
generaţii. Astfel, dacă Robespierre şi alţi montaniarzi adepţi ai lni Jean
Jacques Rousseau împrumutau de la acesta ideea superioritrtţii „guHrrmlui
democratic'", ei nu o limitează la statele mici ca în Contract social. în schimb
convinşi de adevărul observaţiei că „nu există guvern atît de supus războaielor
ci,·ile şi agitaţilor interne ca acela democratic sau popular" 10 , au căutat s2.-l
amendeze prin introducerea „despotismului libertăţii" propus de Marnt, cu
alte cuvinte a guvernării de excepţie a dictaturii iacobine. Totodată 2mînau
realizarea integrală a guYernului democratic, dupft încheierea păciL N1Jmele
marilor reprezentanţi francezi ai filozofiei politice iluministe erau invocate
în sprijinul unor acţiuni revoluţionare. , ,EI a făcut ca şi poporul frar;ccz -
se spunea într-o broşură apărută cu prilejul transferftrii cenuşii lui ~:oliaire
Ia Pantheon (11 iunie 1791) - , el a luat Bastilia înainte de a pune bazele
Constituţiei. Căci dacă n-ar fi răsturnat toate fortăreţele stupiditftţii, Jacft
n-ar fi rupt toate lanţurile care încătuşau inteligenţa noastră, niciodatri, uicio-
clată nu am fi putut să ne ridicăm pînă Ia marile idei pe care Ic aYcam astăzi" 11 •
în sfîrşit nu erau rare cazurile cind ideile lor puteau fi deformate prin adaptare
la nevoile luptei. Se pot cita în acest sens cazuri în care )[ontcsquieu sau Vol-
taire erau reprezentaţi ca republicani.
De fapt ceea cc U11ea pe iluminiştii francezi cu rc,·oluţionarii de la 1789
era condamnarea wchiului regim, denunţat în numele legilor natnrii şi a
ordinii raţionale, şi credinţa in progres. Dar cei dintîi se adresau numai con-
dudttorilor wchii societăţi, işi puneau speranţa în dez,·oltarea nivdulni inte-
lectual îndeosebi sau exprhnau cel mult un punct de vedere pur speculativ sau
moral, cînd nu se împotmoleau în norii utopiei. După ce sublinia drept con-
diţii definitorii pentru o guvernare democraticft o mare simplitate a mora-
vurilor, et,alitate ca ranguri şi avere, fără care egalitatea n-ar putea sullzista
multă vreme în drepturi şi autoritate, precum şi înlr1turarea pe cit :posibil
completr1 a luxului, cu puterea lui de corupere şi de asen·ire a cetăţenilor
unul faţă de altul, şi după ce recunoştea virtutea ca principiu repuulican
suprem, însuşindu-şi propunerea lui :Montesquieu - principiu şi dezicler;;_te pe
. 10 J. J. Rousseau, Du contrat social ou principcs de droit po!itique, Paris, Flan;marion

f.a., p. 74.
11 [Gudin de la BrenellcrieJ, Ripunse d'im ami des grands llonrn11s au.'I' en,.'icux de la
gloire de Voltaire, B.X., Dcpnrtement des imprimcs, 8° 27/20 804.
222
care îşi. propuneau :-ă k rcalizt'ze Robespierre şi colaboratorii săi - Jean
Jacques Rousseau conchidea că numai un popor de zei ar putea să realizeze
toate cerinţele gtl\'ernării democratice. ,,O guvernare atît de perfectă nu
convine oamenilor", aprecia el 12 • Împingind perfectibilitatea statului pînă la
ireal, Rousseau, dupr1 ce plecase <le la critica tarelor reale ale societăţii tim-
pului său, se oprea în cc prinşte soluţiile la speculaţia filozofică, indicîn<l
absurdul, pentru a evita responsabilitatea practică.
Intcresantr1 din acest punct de ndere este şi atitudinea adoptatft ele
principalii reprezentanţi ai Luminilor în timpul Revoluţiei. Mulţi aderă mai
mult sau mai puţin la compromisul realizat la adăpostul Coroanei în timrul
Constituantei şi sub regimul Constituţiei din 1791. Treptat însă caut;1s;1se
facă uitaţi cînd nu emigrează de-a dreptul, fiind depăşiţi de ennimentc, sau
n-au fost pur şi simplu arestaţi.
La 4 septembrie 1790 ~i 31 mai 1791, însprtimîntat de tendinţa popularr1
a Revoluţiei şi prin punerea în discuţie a religiei şi bisericii, abatele Raynal s-a
autodezavuat prin două scrisori adresate Adunării naţionale prin care re-
tracta opiniile îndrăzneţe din Istoria jilozofi'că şi politică privind pe europenii
din cele două Indii, lucrare devenită celebrft tocmai prin aceste îndrăzneli
de ordin etico-religios, filozofic şi politic. ,.Niciodată concepţiile îndrăzneţe
ale filozofiei n-au fost prezentate de noi ca măsura riguroasă a actelor de le-
gislaţie", scria el, rccunoscînd totuşi că este unul dintre cei care au fost pă
trunşi de „o indignare generoasă contra puterii arbitrare". ,.De ce să ascultăm
pe filozofi? - exclama ironic poetul Andre Chenier pe marginea acestei
retractări - Ideile lor de umanitate, de libertate, de dreptate sînt reverii din
care ei înşişi nu cred nici un cuvînt'' 13 •
Generalizarea era desigur nedreaptă. Ea era în bună măsură împărtăşită
şi de adversarii montaniarzi ai poetului care cădea acuzat de complot contra-
revoluţionar sub cuţitul ghilotinei, numai cu două zile înainte de Robespierre.
,.Această sectă - subliniase dispreţui tor Robespierre la 18 floreal an II, refe-
rindu-se la iluminiştii vremii cu wderi materialiste, într-un discurs decisiv
din Convenţia naţionalrt în favoarea cultului deist al Fiinţei supreme 1-1 - a
rr1mas în materie politică mereu sub [nivelul] drepturilor poporului". Şi con-
tinua atacînd în general personalităţile reprezentative, pentru atitudinea din
timpul. regalităţii: ,.Corifeii săi declamau cîteodată contra despotismului
şi erau pensionarii despoţilor; scriau cînd cărţi împotriva Curţii, cînd dedicaţii
regilor, discursuri pentru curtezani şi madrigale pentru curtezane; erau în-
drăzneţi în scrierile lor şi slugarnici în anticamere". Fireşte, nu erau im-
plicate în această condamnare marile spirite considerate tutelare, ca Jean
Jacques Hom:seau, deist şi el, a cărui cenuşe ceruse Conn·nţiei să fie trans-
ferată solemn şi demonstrativ la Pantheon, numai cu trei săptămini mai
înainte (25 germinal).
De fapt gln<litorii iluminişti au reprezentat o elită intelcctual;1 ele pro-
Yenienţă nobiliară sau burgheză, <lucind modul de Yiaţă corespunz;1 tor. Ei
n-au renuntat niciodată practic la pozitia socială elitară, desi teoretic au
putut ajunge uneori pînă la comuni:-mui utopic. t:"n caz de a~est fel îl re-
prezintă abatele Jlorcllet, care aflat pe lista suspecţilor în 1793 scapr1 ca prin
12 J. J. Rousseau, loc. cit.

13 „La Gazcttc i,ationalc c,u le ~Ionitcur uni•1ersel", 5 iunie 1791.
14 Discurs cunoscut sub titlul S11r Ies rapports des idees religic11ses ct sociales a;:cc les
principes republica.i11es, cf. Robcspierre, Discours et rapports ,, fo Convention, Paris, 1988, p.

168 şi· urm.
223
urechile acului de incbisoare şi ajungea în timpul Consulatului să facă parte
din corpul legislativ. El primea ordinul Legiunii de onoare, fiind ales membru
al Academiei Franceze reconstituite. Ca şi Raynal sau Suard, ultimul devenit
în 1789 membru al Comunei din Paris, dar curînd considerat antipatriot pentru
salonul soţiei sale, el provenea din burghezia citadină mijlocie. L:n caz special
era acela al fostului colaborator al Enciclopedici, Deleyre, deputat al departa-
mentului Gironde în Convenţia naţională, unde votează moartea regelui şi ia
loc în rîndurile montaniarzilor în timpul Terorii iacobine 15 • În epoca Direc-
toratului va deveni membru al Institutului Frantei.
Cca mai reprezentativă figură de gînditor iluminist din timpul Revoluţiei
Franceze a fost fără îndoială Condorcet. El evoluează de la calea reformistă
sub patronaj monarhic pentru regenerarea societăţii (Essai sur la Constituft'on
et Ies fonctions des assemblies provinciales, 1788) la necesitatea revoluţiei şi
republicii, defineşte caracterul deosebit şi superior al Revoluţiei Franceze şi
distincţia dintre revoluţie şi contrarevoluţie (Sur le sens du mot revolution-
11aire, 1793). Lui i se datoreşte raportul de prezentare a proiectului de con-
stituţie girondin din 1792 în Convenţia naţională şi în bună măsură chiar
acest proiect prin care liberalismul era pus pe primul plan. Arestat şi închis
ca adversar declarat al dictaturii iacobine s-a sinucis, lăsînd printre hîrtiile
sale o Esq111·sse d'1111 tableau historique des progres de l'esprit hmnain, în care
istoria omenirii era împărţită în zece perioade, dintre care ultima, cea viitoare
urma să consolideze şi să perfecţioneze progresul realizat pînă în cea de a noua,
contemporană, transformînd educaţional societatea burghezrt în fonnare
într-o domnie a raţiunii pe pămînt.
S-a obsen-at că pînă si materialistii francezi ai secolului al XVIII-lea
explicau transformarea soci~tăţii în mbd idealist. Un motiv în plus pentru
rolul deosebit acordat luptei de idei în Revoluţia Franceză.
Se poate spune că pentru prima dată în societatea europeană s-a adoptat
deschis nu numai principiul suveranităţii naţionale, dar s-a trecut la reorga-
nizarea statului în lumina aceloraşi principii considerate raţionale pentru
toţi şi prevăzute într-o cartă: Declar.1ţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului.
Iar faptul că aceasta stabilea în acelaşi timp cerinţe minimale pentru dezvol-
tarea omului ca element vital constitutiv al organismului politic naţional, dar
şi al intregii umanităţi denotă o nourt concepţie despre umanism. Ea punea la
baza transformrtrii social-politice formarea unui „homo novus" 16 •
Acesta nu mai putea fi mulţumit cu „Civitas clei" a sfîntului Augustin,
ca speranţă supremă, ci propunea lupta pentru o „Civitas bominis" care să
realizeze pe pămint fericirea tuturor oamenilor. ,,Le bonbeur est une idee neuve
en Europe", afirma Saint Just. Era o idee scoasă din panoplia de arme a ilu-
minismului pentru a dewni idee forţă menită să schimbe lumea prin antre-
narea maselor. Deşi această generalizare şi chiar urmărirea înfoptuirii ei vor
fi pinft la urmă stăvilite <le interesele dominaţiei burgheze. Prezentă ca
finalitate supremă în Declaraţiile de drepturi din 1789 şi 1793, ideea fericirii
comune dispărea din Declaraţia din 1795.
15 Pentru raporturile foştilor colaboratori ai Enciclopediei cu gtnernarea montnniardă,
vc-zi şi F. Kafkc•r, Les mc_wlopedisles ci le 1'arrnr, ,.Rl'·,ue d'histoirc moderne et coutempo-

rainc", 1967, iul.-sept., p. 284-295.
16 ~u lntlmplător ;\lichel \'0·1cllc işi intitula partea a trc-i.a din studiul său asupra
,1Imta1ităţii TL"1'0!uţio11are .,\'inc la Re·,olution; l'homo no·rns ou la decotnerte du notneau
mondc".
221
În toate cele trei Declaraţii, fie că urmăreau sau nu in mod explicit feri-
cirea comună, guvernul trebuia să garanteze folosirea drepturilor naturale şi
impre~-criptibile, în primul rînd a libertăţii şi a egalităţii (în Constituţia ia-
cobină ordinea era inversată).
De fapt, aşa cum am mai arătat, pentru contemporani Revoluţia a
inceput prin anul I al Libertăţii, mai precis cu căderea şi dărîmarea Bastiliei.
Ceea ce simboliza prăbuşirea vechiului regim în ce avea el mai arbitrar printr-
un efort colectiv care unea aspiraţiile întregului popor ridicat la lupta de
eliberare în primul rînd politică. În schimb, anul I al Egalităţii era marcat
prin cucerirea palatului Tuileries şi căderea regalităţii, devenită ultimul ves-
tigiu şi simbol al inegalităţii şi privilegiului caracteristic vechiului regim.
Practica revoluţionară n-a păstrat însă întotdeauna această succesiune, aşa
cum social-economicul a prevalat nu odată în faţa politicului. în plus Re-
voluţia Franceză a considerat dreptul la libertate şila egalitate indestructibil
legate încă din anul I al Libertăţii, cum demonstrează primul articol al De-
claraţiei drepturi din 1789.
Definind libertatea în general, aceasta o delimita în acelaşi timp indi-
,·idual la ceea ce nu vatămă libertatea altuia. Deci exerciţiul ei trebuia să
înlăture practic vechile constrîngeri sociale, iar dreptul (în speţrt cel al liber-
tăţii) nu mai era înţeles ca un privilegiu.
Prima grije a Adunării naţionale fusese declararea inviolabilităţii mem-
Lrilor săi, cu alte cuvinte libertatea acestora în faţa arbitrariului monarhic.
Şi fiindcă liabeas corpus fusese admirat în legislaţia engleză şi dorit în Franţa
încă de pe vremea lui Voltaire, reprezentanţii aleşi ai naţiunii hotărau prin
Declaraţia de drepturi din 26 august 1789 ca garanţii ale libertăţii individuale,
pe lingă absenţa actelor arbitrare, respectarea formelor legale <le arestare şi
detenţie, limitarea încarcerării preventive chiar dacă durata acesteia pînă la
judecată nu era fixată precis ca în legislaţia britanică. S-a spus că „aceasta a
fost una din cele mai mari cuceriri ale Revoluţiei" 17 . Ea poate fi regăsită
intactă pînă şi în Carta Restauraţiei.
Libertatea de conştiinţă sau libertatea opiniilor şi libertatea de exprimare
a acestora erau drepturi complementare a căror revendicare reprezenta o tra-
diţie de luptă iluministă. ln pofida unor limitări temporare sau parţiale,
proclamarea şi realizarea lor rămîn una din marile moşteniri ale Revoluţiei
Franceze.
Libertatea conştiinţei şi-a găsit una din principalele aplicaţii în materie
religioasă, distrugînd monopolul catolic. Protestanţii, apoi evreii au primit
drepturi egale şi libertatea cultului. Biserica nu mai reprezenta principalul
sprijin spiritual al puterii seculare. Mai mult, odată cu căderea monarhiei s-a
reuşit separarea lor. A continuat însă să prevaleze opinia lui Voltaire care
atribuia lui Dumnezeu un necesar rol moral, fie c-ar fi existat, fie c-ar fi fost
inventat. Ea coincidea cu observaţia necesităţii contracarării influenţei încă
puternice a Rcmci ostile în rîndul maselor. Şi în vreme cc puterea temporară
a bisericii era anihilată prin preluarea bazei materiale de către stat şi transfor-
marea ei în bunuri naţionale, ~e lărgea prin beneficiarii acestora numărul celor
-care contribuie la acţiunea de decrcştinare 18 . ,.Schi~ma" la care dusese se-
17 Georges Duby, Robert Mandrou, op. cit., p. 158.

Despre raporturile ReYoluţici Franceze cu biserica catolică şic-fortul de „decrc-ştinarc",
111
vezi şi: A. Mathiez, La Rivolulion et l'eglise, Paris, 1910; M. Vovcllc, La dechristianisation.
Dibot nouveau, tabou ou dipasse?, .,Dix-huitieme siecle", 1971, nr. 1; La dlchristianisation
de l'an II, "Annales histc,riqucs de la Re·-,olution Fran~aise", L, 1978, iulie-septembrie
(nr. special).
22i
pararea bisericii de stat şi Constituţia civilă a clerului, cu obligaţia de a presta
jurămîntul civic, de unde cli\'ajul dintre clerul constituţional şi cel refractar,
desfiinţarea mănăstirilor şi a clerului regular, aprobarea căsătoriei preoţilor
etc., toate măsuri combătute de papalitate, a încurajat găsirea unui succe-
daneu - cultul ch·ic ~au patriotic - oscilind între deism si ateism, între
cultul Raţiunii şi cultul Fiinţei supnme 19 • Acesta degenera după lovitura de
stat din 18 fructidor in cultul teofilantropic, a cărui generalizare şi riguroasă
organizare o încearcă La Revelliere-Lepeaux în calitate de membru al Direc-
toratului. Scopuri de decrcştinare urmărea şi înlocuirea calendarului gregorian
cu cel republican. Dar dad acesta din urmă va fi întrebuinţat oficial pînă în
timpul imperiului napoleonian, prin concordatul stabilit de Napoleon Bona-
parte ca Prim consul între Republica Franceză şi papalitate, se rewnea în 1802
la primatul catolic în Franţa. Se păctrează în ffhimb separarea Bisericii de
stat si libera afirmare a crcdintelor religioase.
· În cc priveşte libertatea 'de exprimare în ffris, aceasta presupunea des-
fiinţarea cenzurii. E drept că această desfiinţare a fost uneori parţială 5au
temporară. Astfel libertatea tiparului era limitată uneori, in cazul pre~ei po-
litice, nu numai de posesia mijloacelor materialelor necesare editării şi difuză
rii, ci şi de interdicţii ale autorităţilor revoluţionare împotriva suspecţilor
si a propagandei duşmănoase. Cu toate acestea, libertatea de exprimare, cu
~orolarcle ei libertatea tiparului şi a presei, reprezintă una din principalele
moşteniri ale Revoluţiei Franceze, achiziţie durabilă şi în secolele următoare.
De fapt, prin numărul mare de publicaţii noi (peste 500 periodice apărute
pînă la căderea monarhiei 20 ), reprezentînd o adevărată explozie informaţio
nală, prin faptul că şefii diferitelor grupări politice caută să-şi aibă organul de
presă propriu, în aşa fel incit oe ajunge la reflectarea celor mai diferite nuanţe
si orientări, se puneau bazele transformării presei într-o a patra putere în stat.
' în sfirşit, asigurarea libertăţilor democratice, cu toate imperfecţiunile
sale, a dus la aplicarea unor principii fundamentale de democraţie reprezen-
tati\'ă, de afirmare a parlamentarismului modern în Franţa. Asocierile în
funcţie de ordin sau stare dispar. Datorită reţelei cluburilor, societăţilor popu-
lare sau a secţiunilor parizirne, prin mijloace de propagandă orală sau ffri5ă,
dar mai ales prin confruntările din cadrul corpurilor legiuitcare s-a ajuns la
schiţarea ~au crearea unor curente şi tendinţe de dreapta, de centru sau de
stînga, reprezentate prin grupări deosebite. Chiar dacă nu se păstrează ca
atare, ele servesc ca exemplu de concentrare şi limpezindu-se vor cristaliza în
secolul XIX în partide cu structuri şi programe politice moderne.
Revoluţia Franceză a creat un spirit public nou, efervescent, o nouă
mentalitate colectivă, cu manifestări în funcţie de momentul istoric sau treapta
de înţelegere, dar unnă1ind indeniabil, dincolo de inconsecvenţe sau denaturări
trecătoare, progresul ireversibil al rncietăţii spre libertate şi democraţie.
Inovaţiile comportamentale în numele libertăţii, egalităţii sau fraterni-
tăţii, a drepturilor şi demnităţii individuale sau naţionale s-au conjugat cu
integrarea în realitatea cotidiană a unui nou imaginar socio-politic, ca forme
de manifestare ale noii mentalităţi revoluţionare. Ele devin comune nu numai
1 9 Vezi şi A. Aulard, Le culte de la Raison ct le culte de l"ltre Suprime, Paris, 1892;

A. Lichtenberger, Les origines des cu!tcs revolutionnaires (1789-1792), Paris, 190:4; A. Soboul,
Sentiment religieux el cultes popu!aires pcndant la Ret•olution: Saintes patriotes et martyrs de la
liberte,, ,Annales historiques de la Revolution Fran,;:aise", XXIX, 1957, p. 193-213; R. Voetzel,
L' P.tre Suprime pendant la Revolution Franyaise, , , Rcvue d'histoire et de philosophie religieuse",
1958, p. 250-252, ..
oo Jacques Godechot, în Histoire generale de To presse jranyaise, t. I, Paris, 1969, p. 434.
·deţii publice. Aşa se explică generalizarea purtării cocardei tricolore iniţial
de către bărba-ţi, apoi şi de femei, ca semn distinctiv patriotic, rnu a bonetei
rosii „frigiene" ca femn distincti\' democratic, înlocuirea titlurilor cu simpla
de~umire de cetăţean, impunerea generalizării tutuitului ca indiciu al frater:
nizării revoluţionare în timpul dictatmii iacobine etc. S-au păstrat nu numai
acte sau obiecte de uz oficial, ci si mobilă, servicii de masă, farfurii ornamen-
tale, evantaic, tabacheri, călimăr.i sau legături de carte cu simboluri sau scene
revoluţionare. Moda vestimentarf1 evoluează în pas cu necesităţile sociale.
De la greoaiele coafuri „a la nati011·' ~au „au cham1e de la libcrte" propuse de
singurul jurnal de modfl al Yremii, încărcate de pene şi panglici la care numai
denumirea se schimbase faţă de vechea societate, pînă la vesta „la carmagnole''
şi pantalonii sau fusta reiată a sanchiloţilor. :Modă egalitaristă corespunzînd
popularităţii celebrului cîntec cu acelaşi nume in care figurau yersuri ca :
II fa.ut raccourcir Ies geants

Et rcndrc Ies pctits plus grand,
Tous â la mc'me hauteur.
Voila Ie Yrili bCJnh,·ur 21.
Această legătură între cîntec şi vestimentaţie din timpul ascendent

al Revoluţiei Franceze şi-a pus amprenta, cum arăta X Iorga, şi asupra limbii
române. Din „Vive le son/Vive le son du canon" al Carmagnolei s-a născut
cm·întul „filfizon".
Chiar şi după reacţiunea thermidoriană simplitatea modei se păstrează,
de data aceasta „Ies merveilleuses'' încercînd să impună idealul clasicităţii
eline, iar bărbaţii coafura „a la Brutus".
În repertoriul emblematic al Revoluţiei se pot distinge trei elemente
principale : a) Cel aparţinînd realităţii istorice imediate; b) miturile şi sim-
bolurile clasice sau de tradiţie populară; c) afirmarea prin imagine şi cuvînt a
unor abstracţiuni.
În primul caz se poate cita ecoul deosebit al cuceririi Bastiliei în imagi-
narul colectiv al q:ocii, dar şi în memoria generaţiilor rnccesive. Fortăreaţa
regală. a devenit simbolul tiranici, al absolutismului nchiului regim, al ne-
dreptăţii cărora le-a pus capăt pentru prima dată mulţimea revolutionară,
fundamentînd în numele întregii 11aţiuni o epocă nouă. Odată cu dărîm'area ci,
denumirea se generalizează la celelalte fortăreţe sau închisori ale trecutului,
reale sau abstracte, ce se cer cucerite, se crează o adevărată piaţă a wstigiilor
sale, înzestrarea cu imaginea ei din piatră originală făcînd obiectul admini-
straţiei şi cluţmrilor poliţi~e din carital~ şi din ţară, ?ar şi al comerţului peste
hotare alătun de povestm, granm, obiecte de folosmţă personală colportînd
imaginea memorabilei zile a cărei aniversare devine sărbătoare revoluţionară.
Spaţiul eliberat de acest coşmar colectiv, reprezentativ pentru vechiul regim,
devine nu numai locul de pornire a cortegiilor festive, dare însufleţit el însusi
de cîntecul şi dansul mulţimii în sărbătoare. Încă din 1789 se ridică altare aie
patriei, cel mai cunoscut fiind cel înălţat pe Cîmpul lui Marte pentru jmămîn
tul depus cu ocazia primei serbări a Federaţiei. Un an mai tîrziu, la 26 iunie
1791, S\:! decretează ca fiecare comună să di:Spună de un asemenea altar purtînd
gravate Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului şi inscripţia „Le
citoyen nait, vit lt meurt pour la Liberte". Tot spre sfîrşitul anului 1789
„pomul din mai" al tradiţiei populare ~e transformă în arborele libertăţii, a
21
Giganţii trebuie scurtaţi, /Cei mici ceva mai înălţaţi/ Toţi la aceeaşi înălţime,/ Iată
adevărata fericire. .
227--
cărui plantare se generalizează de asemenea în fiecare comună. El devine şi
înainte mergătorul Revoluţiei dincolo de hotare, plantat la Mainz, ca şi la
Amsterdam. El reprezintă desigur pomul vieţii, dar al unei vieţi noi, eliberate
de tarele trecutului. De aici si obiceiul de a atirna în anumite momente de
ramurile unora dintre ei relicv~ ale feudalităţii cc se cer distruse, ca diplome de
proprietate, titluri şi ordine, liste de datorii etc. În schimb altarul patriei
serwste si la celebrarea botezurilor si căsătoriilor civice. Prenumele ocoleste,
de obicei,' tradiţia creştină, preferînd adesea numele romaneJ (Brutus, Grachus,
l\lucius Scaevola etc.). Nu exclama Saint Just „Soyons tous des Romains"?
Adoptînd în vara 1789 ca deviză „La nation, la loi, le roi", Adunarea
Naţională impunea o nouă ierarhic a puterii. Treptat sacralizarea naţiunii
duce la desacralizarea regelui, fenomen accentuat după fuga de la Varennes.
Ziua insurecţională din 10 august înlocuieşte, prin căderea lui Ludovic al
XVI-lea, sfinţenia regalităţii cu aceea a egalităţii. Violenţa simbolică s-a
adăugat celei fizice cu ocazia ghilotinării regelui. Se justifică astfel denumirea
de „sfînta ghilotină" dată de contemporani~
S-a spus pe drept cuvînt că ochiul, triunghiul şi nivela reprezintă sim-
boluri de origine masonică. Dar ele îşi au semnificaţia proprie în revoluţie,
primul reprezentînd nu numai Fiinţa Supremă, nu Marele Arhitect al Uni-
versului, ci mai degrabă ochiul raţiunii şi al vigilenţei.
Simbolurile se transformă în alegorii datorită artei, întrupînd statuar
libertatea, egalitatea, naţiunea, fertilitatea, virtutea. Fascia reprezintă uni-
tatea purtînd la mijloc în loc de securea lictorului, suliţa sanchilotului, adesea
cu boneta frigiană în vîrf. Personificările sînt feminine, cu excepţia lui Hercule,
reprezentînd poporul.
Educaţia şi cultura erau pentru iluminişti condiţii sine qU,a non ale pro-
gresului, via magna spre o societate nouă, superioară. Practic procesul in-
structiv-educativ se desfăşoară la două nivele : a) elementar, limitat la rudi-
mente de citit, scris şi socotit, pentru cei ce urmau să rămînă simpli executanţi;
b) colegial şi universitar, adăugind cunoştinţe superioare pentru elita socială,
îndeosebi nobiliară sau clericală, menită să asigure recrutarea celor care ocupă
scena puterii şi a ştiinţei.
Revoluţia Franceză n-a renunţat la această moştenire, dind însă edu-
caţiei şi culturii o orientare, un impuls şi semnificaţii noi. ·
,Jn ajunul lui 1789 - observa un apreciat istoric al culturii - , două
treimi din francezi nu ştiau să citească, nici a Jortiori să scrie şi şansele sînt
inegal repartizate între provincii, oraşe, clase şi medii" 22 • 80% dintre cei
alfabetizaţi trecuseră prin şcoli parohiale. învăţămîntul colegial şi univer-
sitar era de asemenea în bună măsură tributar bisericii catolice. Cel dintii fiind
repartizat între diverse ordine, înlăturarea iezuiţilor adusese pe prim plan
pc oratorieni. Unii dintre ei, ca Fouche, prin răspopire, devin revoluţionari.
J)acă înmulţirea şcolilor elementare era solicitată pe caietele de doleanţe să
teşti, burghezia cu vederi iluministe critica învăţămîntul din colegii şi uni-
versităţi.
Transformarea bunurilor bisericii în bunuri naţionale şi vînzarea lor,
situaţia bisericii catolice, în general, care asigurase instrucţiunea publică în
cele mai multe cazuri pînă atunci, puneau proLlema reglementării învăţămîn
tului de către stat 23• Din primul an al Revoluţiei s-a hotărît de către Adunarea
naţională însărcinarea departamentelor cu supravegherea instrucţiunii pu-
2! Daniel Roche, în Pierre Goubert. Danie·! Roche, op. cit.. ·,ol, II, p. 20-4.
23 Vezi şi M. Molinicr, La Rcvol:ttion Fra:ifaisc ci la question scolaire, Paris, 1967; G.
Sicai-d, La Revoliition Fra11~aise ct l'rfducation, Bruxelles, 197.'i, p. 26.'i-29.'i.
blice (22 decembrie 1789). Proiectul lui Mirabeau din anul următor se pro-
nunţa în schimb pentru libertatea deplină a învăţămîntului, pe cînd cel al
lui TalJeyrand propunea însărcinarea municipalităţilor cu suprawgherea învă
ţărnîntului (septembrie 1791 ). 1n Adunarea lcgislati\'ă Condorcet, în Conwnţia
naţională Gilbert Rcmme şi Banca} prezentau alte proiecte de organizare.
Condorcet se pronunţa pentru învăţămîntul laic şi gratuit, organizat după
principiul atît de preţuit de burghezie al liberei concurenţe. Culminînd cu o
societate naţională de ştiinţe, acesta pleca de la prevederea unei şcoli primare
în fiecare sat. Urmau treptele intermediare ale unor şcoli secundare în reşe
dinţele de district, institute de niwl mediu pentru elevii eminenţi şi licee ca
învătămînt superior. Era un sistem de integrare a stiintei cu î1wătămîntul 2 4..
' Convenţia naţională, care stabilea prin lege cit~ o ş~oală sau u~ învăţător
în localităţile cu -400 pînă la l 500 locuitori, adăuga, pe lîngă învăţămîntul
elevilor la zi, lecturi săptămînale şi instrucţiuni pentru cetăţenii de orice vîrstă
sau sex (30 mai 1793). O lege votată la 19 decern brie acelaşi an pre,·edea pentru
prima dată învăţămîntul obligatoriu şi gratuit. Erau vizaţi copiii intre 6 şi
8 ani 25 •
Nerespectarea acestei prevederi atrăgea după sine amendarea părinţilor.
Un certificat de civism şi o declaraţie înaintată municipalităţii dădeau dreptul
oricui să deschidă o şcoală elementară. Dar municipalitatea răspundea de
supraveghere şi contrei. Cadrele didactice trebuiau să fie salariate în funcţie
de numărul elevilor (20 de line rnu 15 livre anual de fiecare elev pentru
rnvăţător şi respectiv învfiţ?itoare). Ca materii de predare erau prevă
zute: scrisul, cititul, aritmetica elementară, dar şi explicarea drepturilor
omului şi cetăţeanului. Connnţia îşi lua angajamentul publicării manualelor
necernre 26 • Ele urmau să cuprindă pe lingă Declaraţia de drepturi amintită,
un tablou al acţiunilor eroice şi virtuoase ale francezilor. Era epoca răspîn
dirii catehismelor patriotice şi republicane. Deşi situaţia tulbure internft şi
externă, privaţiunile războiului, baremul prea redus fixat pentru salariik ca-
drelor didactice au făcut ca aplicarea legii să se realizeze incomplet şi cu mare
dificultate. Conventia montaniardă a oferit Frantei la 29 frimaire an II cea mai
dcmccratică lcgisl;ţie şcolară. '
După 9 Thermidor se suprimă mai întîi obligativitatea şcolară, deşi
salarizarea se ameliorează, nemaidepinzînd de numărul elevilor şi se instituie
un „juriu al instrucţiunii" însărcinat cu examinarea candidaţilor la postul de
învăţător (27 brumaire an III). Un an mai tîrziu dispare şi gratuitatea
îm·ăţămîntului, retribuţia cadrelor didactice căzînd integral în sarcina elevilor
(3 brumaire an IV). S-a ajuns astfel la regresul vertiginos al şcolii publice
în favoarea celei private, uneori de vechi regim. ·
În ce priveşte învăţămîntul mediu, după ce la 7 ventose an III Conwnţia
naţională hotăra în principiu înfiinţarea de şcoli centrale în capitala fiecărui
departament 2;, susţinute de stat în concurenţă cu cqlegiile particulare, citeva
zile înaintea încetării acfo·ităţii ei, la 3 brumaire an IV, adopta planul întocmit
24 O pri·,ire de ansamblu asupra concc-pţiei filowfului de-spre- in-,ăţămînt şi organiza-

rea lui. la H. Bigot, Les i,ltJes de Condc,rat sur l'iustrnction publique, Poitiers, 1912.
~. Asupra legiferării şi funcţionării în·,ăţămîntului elementar în timpul He·✓ aluţiei,
cf. ~I. Grrard, La /iţ;islation de l'instructicn m France depuis 1789 jusqu'a nos jo11rs. t. I,
Pari~. 1874; n. Balieau, J.'irnle de ·,;il/age pendant la Ri,.•olution Fra11raise, Paris, 1881; V.
Boisck. J.'ms<'i{!1u111enl Irimai,·e sous la Rivolution, Paris, 1908.
26 Ve,i şi L. Trenard, 11fa1111e!s scolaires au XVIII-emc silele el sous la Rivolulion,
.,Rc·me <lu Nord", 1973, nr. 217, p. 99- li!.
29 Decretul din fehruarie 1795 fusese adoptat în urma unui raport al lui Lakanal. Cf.
L Trenanl, Les icolcs centrales, ,.Dix-huitiemc sii'cle'•, XIV, 1982, p. 57.
229
de P. Daunou privind îm·ăţămîntul în şcolile centrale. Acesta utilizase ex-
perienţa sa didactică la colegiile oratoriene, dar ţinuse scama şi de opiniile
exprimate de Tallcyrand sau Condorcet în Constituantă şi Lcgislati\·rt privind
necesitatea modernizării lui.
Dar dacă Talleyrand mai propunea încă în 1791 studiul religiei, acum
învăţămîntul secundar e complet laicizat. Latina e înlocuită ca limbr1 de
predare cu franceza, la toate cele trei ni\·ele sau secţiuni stabilite în funcţie de
vîrsta elevilor. Studiul limbilor clasice nu mai constituie baza învătămîn
tului, fiind înlocuit cu o viziune enciclopedică şi ştiinţifică, care pune ac'centul
pe legarea teoriei de observarea naturii şi experienţa practică. Ecourile marii
opere a lui Buffon în domeniul ştiinţelor naturii sau ale experienţelor unui
La\·oisicr nu erau străine de prevederile legii pri\·ind comtituirea unor cabinete
de istoric naturală şi de ştiinţe fizico-chimice ~au amenajarea unei grădini 1~0-
tanice în cadrul fiecărei şcoli centrale.
Pentru a corespunde cerinţelor intelectuale şi ştiinţifice ale epocii, legea
de organizare a învăţămîntului public din 3 brumairc, an n· (25 octombrie
1795) prcwdea pentru prima ~ecţic sau primul ciclu de vîrstă ( 12-14 ani)
studiul limbilor clasice si eventual moderne, al desenului si istoriei naturale;
pentru secţia a doua (14-16 ani) studiul exclusiv al ştii~ţelor (matematică,
fi_zicft, chimic); pentru secţia a treia (16-18 ani) studiul literelor, istoriei
ş1 dreptului.
Pentru recrutarea cadrelor didactice s-a recurs din nou la concurs si
la constituirea „juriului de instrucţiune" examinator, de data aceasta numit
de administraţia departamentală. Întrucit clerul deţinuse în wchiul regim
majoritatea posturilor din învăţămîntul public, iar împrejurările nu permi-
seseră Revoluţiei formarea unor cadre didactice superioare, majoritatea deţi
nătorilor catedrelor umaniste sînt recrutaţi din rîndurile acestuia. Iar printre
cadrele laice ale şcolilor centrale se găsesc puţini profesori profesionişti.
Ceea ce caracterizează scolile centrale este o anume îmbinare a cerin-
ţelor î1wăţămîntului mediu cu cele ale învăţămintului superior. S-a reproşat
nivelul prea ridicat al expunerilor şi exigenţelor faţă de vîrsta elc\·ilor.
De altfel, aşa cum propusese Talleyrand, clasele erau înlocuite prin cursuri
a căror frecventare se făcea şi în funcţie de preferinţele elevilor. La rîndul lor
profesorii stabileau programa analitică cea mai potri\·ită pentru cursul res-
pectiv. Unele lacune erau cauzate de lipsa cadrelor ca în cazul catedrelor de
limbi curente, deseori o inovaţie în materie filologică. _\ltelc de lipsa manua-
lelor.
Se ivesc uneori şi neînţelegeri în interpretarea prevederilor ministeriale,
ca în cazul cursului de gramatică generală, în care unii profesori văd gramatică
comparată, alţii, sub influenţa părinţilor, se opresc la un curs obişnuit de
gramatică şi ortografie. Ceea ce determină :\[inisternl să stăruie asupra obli-
gati\·ităţii interpretării filozofice şi includerii logicii. Cursul de istorie e in-
terpretat uneori în sensul abordării globale, iluministe a acesteia, dar şi în
acela al trecerii în revistă a unei anume perioade de ci,·ilizaţic sau a istoriei
lumii. Cneori se insistă asupra „revoluţiilor", în înţelesul curent al epocii de
răsturnare politică violentă. Sesizînd lipsa dintre materiile prevăzute oficial
a geografici, unii profesori de istorie o abordează în funcţie de studiul aces-
teia 28•
2·' Pentru studiul istoriei in scoîile centralt", ·,e1.i si ~I. Guv, L'msei~nemenl de !'l1is-
loire dans Ies icolcs cmtra!es (an IV'- an XII). ,...\.nnaks· l:istoriqi:ies de la Re1olution Fran-
faise", 1981, nr. 243, p. 89- 122.
230
Caracterul practic al cursurilor de la şcolile centrale e demonstrat nu
numai de prescripţiile legale, ca în cazul literelor studiate pentru că elocinţa
slujeşte Republicii. Profesorii orientează ei înşişi pe elevi spre practicarea unei
anume meserii prin cursurile pe care le ţin. Istoria naturală devine uneori o
introducere la medicinft, studiul legislaţiei e orientat spre practica juridică. Se
adaugă chiar studii suplimentare, cursul de matematică fiind însoţit pc alocuri
denoţiuni de hotărnicie şi de întocmire a planurilor sau hărţilor. ~u lipseşte
nici studiul unor maşini într-o perioadă considerată de contemporani favo-
rabilă „profesiunilor mecanice" şi in care conceptul de maşină lua un caracter
generaliza tor.
Deşi şcolile centrale departamentale n-au acoperit întreaga serie de
necesităţi ale învăţămîntului de nivel mediu, cu toate că în unele departa-
mente s-au înfiintat două, trei si chiar mai multe unităti scolare de acest fel,
iar alături de ele ~ persistat învăţămîntul particular, cr~area lor a reprezentat
o mare 1euşită a Revoluţiei în domeniul educaţional.
La ea trebuie adăuga tă aceea reprezenta tă de înfiinţarea unor şcoli
speciale, care au luat locul vechilor institute de învăţămînt superior, acum
desfiinţate sau în decrepitudine.
Astfel dacă existenţa ultimei universităţi din timpul vechiului regim
înceta oficial la începutul anului 1795, la 18 iunie 1793 lua fiinţă în locul
fostei „Jardin du roi'', noul „Museum d'histoirc naturelle", muzeu si scoală
totodată urmărind predarea ştiinţelor naturii ~9 • După aceleaşi prin'cipii lua
fiinţă la 29 septembrie anul următor „Conserva toi re des arts et metiers",
concomitent scoală si muzeu industrial.
De o atenţie deosebită s-a bucurat noua Ecole centrale des tra\·aux
publiques înfiinţată în toamna lui 1794 şi ale cărei cursuri sţ rnr deschide la
30 noiembrie 1795. Cîteva luni mai tîrziu şcoala n deveni Ecole polytechni-
que, celebra Politehnică din Paris 30 • Examenul de admitere cerea candida-
ţilor cunoştinţe de aritmetică şi de geometrie elementară. Programa anali-
tică pentru cei trei ani de învăţămînt acorda un loc deosebit geometriei des-
criptive. Spiritul republican implicînd dragoste pentru libertate şi egalitate,
ură faţă de „tirani" era o cerinţă constantă pentru viitorii ingineri, încă de
la intrarea lor în şcoală. De altfel formarea lor era solicitată în special de ne-
voile urgente ale războiului. De aceea absolvenţii sînt repartizaţi intre şcolile
de aplicaţie cu profil de artilerie, geniu, mine, poduri şi şosele, formarea de
ingineri geografi, navali sau pentru aerostate (folosirea baloanelor captive
în scopuri militare se dovedise utilft în bătălia de la Fleurus).
Activitatea fostelor facultăţi de medicină fusesţ minată de stagnare
pe poziţii învechite şi formaliste. Î nfiinţarca a trei „Ecoles de sante", şcoli
de medicină care să unească pentru prima oară teoria cu practica, la Paris,
l\fontpellier şi Strasbourg (4 decembrie 1794) era menită să înlăture aceste
tare dăunătoare. Obligativitatea clinică se baza pe munca în spitale şi labo-
ratoare anexe, precum şi pe utilizarea colecţiilor de specialitate. Se puneau
astfel bazele invăţămintului medical modern.
Tot în timpul Revoluţiei lua fiinţă „Ecole normale" din Paris (27 oc-
tombrie 1794) care pregăteşte terenul pentru Şcoala normală superioară.
Ea fusese înfiinţată pentru a pregăti prin cursuri temporare pe instructorii
:!9 O prezt'ntare a momentului cn semnificaţiile salr. la E. T. Hamy, Les derniers jo,~rs

d1t !cirdin dtt Rov el la (rmdation du J,fose11m d"histoi:-e. Paris, 189.1.
" :m Cf. .-\. :.\rzt, /'rnscig11eme,rţ teclmique en Fr11M~ ,'>endant l"ipoq11e revoltttiom1aire,
„Re·,uc historiquc··. 19-46. t. 1%. p. 2.18-286; J. Languis. I.a Ripubliq1u al'ail besoi11 de
sava-n/s: Les debuts de l'Ecole po!_ylechniqt-te, Paris, 1987.
231
candidaţilor la posturile de învăţători din întrc:iga Franţă (20 ianuarie - 19
mai 1795) 31 •
La baza actualei Şcoli de limbi orientale de pe lingă Universitatea din
Paris se află cursurile de „langues orientales vivantes" de la Bibliotheque na-
tionale din Paris, inaugurate din martie 1795. S-au mai organizat cursuri
similare de arheologie, astronomie etc., iar la 3 august acelaşi an lua fiinţă
Conservatorul de muzică din Paris.
Prin decretul din 13 iulie 1795 fostul College Roya} era transformat în
College de France, devenit celebru mai ales prin activitatea didactică şi po-
litică revoluţionară a triadei Jules Michelet, Edgar Quinet, Adam Mickie-
wicz în preajma Revoluţiei de la 1848.
Revoluţia Franceză a acordat un rol deos!?bit legării învăţămîntului cu
cercetarea ştiinţifică. Printre personalităţile care au ilustrat cele 13 catedre
de la Muzeul de istorie naturală, unde alături de Grădina botanică (Jardin des
plantes) înfiinţată de Buffon se adăuga acum una zoologică creată de Geof-
froy Saint-Hilaire, se disting savanţi ca Jussieu (botanică), Lamarck (zoolo-
gic), Daubenton, fostul colaborator a lui Buffon (mineralogie), Fourcroy (chi-
mie generală), apoi Cuvier, întemeietorul anatomici comparate şi paleonto-
logiei. Pe Fourcroy îl regăsim şi printre cadrele didactice de la Şcoala Poli-
tehnică din corpul cărora mai fac parte Lagrange (analiză matematică), Monge
(geometrie descriptivă), Barruel (fizică), Bcrthollet (chimie). Unele dintre
lucrările publicate de aceşti oameni de ştiinţă, care au făcut epocă, erau pro-
dusul cercetărilor întreprinse în serviciul activităţii didactice sau reprezintă
sinteze elaborate şi expuse cu acest prilej, ca de pildă Discours d'out:erture
de l'An I II sur le transformisme de Lamarck, apărut la 1800.
Procesul de învăţămînt a reprezentat numai una din căile prin ·care

oamenii de ştiinţă şi-au adus contribuţia pe plan cultural şi social în timpul
Revoluţiei Franceze.
Un exemplu în acest sens îl constituie lucrările întreprinse pentru uni-
ficarea celor aproximativ 800 de măsuri şi greutăţi diferite întrebuinţate în
Franţa la 1789 într-un sistem de măsurare unic. Ideea uniformizării în acest
domeniu era veche, începînd chiar cu Carol cel Mare. Se mai făcuseră tenta-
tive de aplicare, dar fără nici un rezultat. Academia de ştiinţe din Paris nu-
mise în 1787 comisari însărcinaţi cu redactarea unui plan. Dar de-abia la 8
mai 1790, odată ce ·Constituanta a adoptat ideea unificării la propunerea lui
Tallcyrand, se numea o comisie academică pentru elaborarea proiectului. Ea
era alcătuită din cinci persoane, între care Lavoisier, Lagrange şi Condorcet.
După completarea cu Laplace şi Monge, comisia va stabili unitatea metrică
la a zecea milionime parte dintr-un sfert al meridianului terestru. In ce pri-
veşte unitatea de greutate, ca era calculată de Lavoisier şi Haiiy după vo-
lumul apei distilate, cîntărit în vid la temperatura de topire a gheţei. Des-
fiinţarea Academiei la 8 august 1794, arestarea şi destituirea lui Lavoisier
care va fi ghilotinat ca fost fermier general, destituirea lui Laplace şi a altor
trei membri ai Comisiei acuzaţi de antirepublicanism au întrerupt lucrările.
Reluate de-abia după 9 Thermidor, la 18 germinal an III (7 aprilie 1795),
sistemul metric_ zecimal era definitiv adoptat prin lege.
Oameni de ştiinţă participft alături de scriitori şi artişti la elaborarea
Calendarului republican. :Matematicienilor li se datorează împărţirea anului
în luni egale şi sistemul zecimal al decadelor. Dacă noul calendar âvic va
avea relativ o scurtă aplicare, în faţa influenţei tradiţiei şi bisericii, sistemul
ai P. Dupuis, J_'Ecole normale de /'an II I, Paris, 1895.
232
metric inyinge toate rezistenţele, devenind exclusiv în Franţa de la începu-
tul anului 1840. El fusese adoptat în Europa profranceză încă din 1799 şi se
va răspindi în întreaga lume. Cca mai marc opoziţie o va întîlni în Anglia,
unde va fi introdus de-abia în 1965.
În ce priveşte cercetările personale, Lavoisier descoperă principii gene-
rale, plecînd de la investigaţii chimice de laborator, cum e acela al conservării
materiei, înlătură teoria flogisticului şi fundamentează sistemul chimic mo-
dern. Tratatul său elementar de chimie ( 1789) face şcoală. Laplacc încearcă
sr1 explice originea sistemului solar prin ipoteza care-i poartă numele (Expo-
sition du mondc solaire, 1796), iar dacă Lagrange e apreciat pentru Teoria
funcţiunilor analitice ( 1797), Monge creează o nouă disciplină, ale cărei prin-
cipii le explică în Tratatul de geometrie descriptivă ( 1799).
În domeniul ştiinţelor naturii Jussieu publică lucrarea sa principală
Genera plantarum (1789), Cuvier întemeiază zoologia comparată şi încredin-
ţează tiparului la sfîrşitul Revoluţiei celebrele Lccons d'anatomie comparee.
Lacepedc publică Histoire naturc!le des poissons (1798), Lamarck evoluează
spre teoria variabilităţii speciilor şi publică un Memoire de physique (1797).
în medicină, medicul fiziolog Cabanis pune bazele psiho-patologiei prin lu-
crarea sa Rapports du physiquc et du moral de l'homme. Gînditor materialist,
el deduce procesul gîndirii ca emanaţie a creierului uman, cu alte cuvinte
consideră naşterea ideilor de natură fiziologică.
Ca aplicaţii practice şi realizări tehnice amintim crearea biroului de
longitudini ( 1795) şi a di,·iziei meteorologice a Obscn-atorului din Paris ( 1796)
sau experimentarea şi aplicarea telegrafului optic inventat de Chappe, cu
utilităţi militare, dar şi civile. În 1797 Lenoir şi Richard puneau în funcţiune
primul război de ţesut bumbac.
Campania din Egipt a lui ~apolcon Bonaparte a fost însoţită şi de un
mare grup de oameni de ştiinţă, printre care Berthollet, Monge, Geoffroy
Saint-Hilairc 32 • Acestia ,·or aduce mari servicii cunoasterii multilaterale
a teritoriilor străbăh:ite, precum şi a trecutului Egiptului. 'cu acest prilej era
descoperită celebra piatră de la Rosette, care prin textul ei în două alfabete,
grec şi egiptean, va facilita lui Champollion descifrarea scrierii hieroglifice
( Precis du systheme hicroglyphi que, 1824).
La 25 octombrie 1795 lua fiinţă cel mai înalt for ştiinţific al Franţei;
„l'Institut national" 33 . Urmărind să ilustreze unitatea cunoştinţelor umane
în spiritul Enciclopediei, cu alte cuvinte să creeze, cum sublinia Daunou, ra-
portorul legii, ,,un sistem care trebuie să ţină ştiinţele şi artele într-o apro-
piere perpetuă şi să le suijună unei reacţii obişnuit reciproce a progresului
şi utilităţii", noua instituţie care lua locul vechii Academii era împărţită în
trei clase: ştiinţe fizice şi matematice, ştiinţe morale şi politice, literatură şi
arte. O treime din cei lH de membri erau numiţi de Directorat asupra căruia
Institutul n avea o notabilă influenţă. La clasa de ştiinţe mcralc şi politice
întilnim nume de „ideologi" ca Destutt de Trac~·. Volney, Cabanis: Garat,
Sieyes etc. Institutul pune la concurs teme şi distribuie anual premii pentru
concurenţii cîştigători. Premiul I constă in 500 g. aur.
82 Pentru acti·,itatea oamenilor de ~tiinţă din cadrul expediţiei şi al Institutului E,:::iptt--
lui înfiinţat de ~apoleon la 20 august 1798, cf. Louis de Launay, L"n grand franţais: .Uonge,
j,mda:~r de /"Ecole po!Jlcclmique, Paris, 193J, cap. YII, La Campagne d'Egyptc.
33 Cf.- Jules Simon, U11e academie sous le Directoire, Paris, 188 ◄ ; A. de Franqunille,
Le pre1nier siicle de /'Institut de France, 25 octobre 1795-25 octobre 1895, t. I, Paris, P!95.
233
Activitatea ştiinţifică şi cultural-educativă din timpul Revoluţiei Fran-
ceze a pus nu numai problema înnoirii, dar şi aceea a conservării, în vederea
cunoaşterii şi utilizării raţionale a moştenirii trecutului. De aici apariţia mu-
zeelor şi conservatoarelor, cu îndoită utilitate. Sint motivele pentru care,
în 1792, vechea Bibliotheque du Roy se transformă în bibliotecă publică,
devenind binecunoscuta Bibliotheque ~ationale din Paris 34 • Urmărind îm-
piedicarea dispersării unor biblioteci preţioase în urma măsurilor de confis-
care a bunurilor ecleziastice, Biblioteca :\'aţionalft îşi dublează fondul de
tiprtrituri. Cabinetul de medalii şi antichităţi se îmbogăţeşte în special după
punerea în aplicare a legii împotriva emigranţilor din 1791. Printre bunurile
bisericii intrate aici se număra şi tronul regelui merovingian Dagobert, de
la Sainte Chapelle, avînd încrustată celebra camee mare a împăratului Tibe-
riu. 17 OOO de piese erau preluate de la mînăstirea Sainte Genevieve, inclu-
zînd şi colecţia de medalii a ducelui d'Orleans. Cabinetul de manuscrise se
completa, între altele, în anii 1790- 1794, cu manuscrisele din biblioteca
mmăstirii iacobinilor, dar şi de la Saintc Chapelle sau abaţia Saint Denis.
Iar în provincie cu 13 manuscrise din secolele VIII-X de la abaţia din Char-
tres, manuscrisele de la Saint Medard din Soissons sau manuscrise miniate
provenite din Lyon. S-a pus în aplicare încă de pe atunci ideea adunării tutu-
ror tipăriturilor privind Revoluţia Franceză, inclusiv iconografia, de unde
amploarea colecţiei de azi în acest domeniu. Dificultăţi reale a creat Biblio-
tecii desfiinţarea temporară a depozitului legal în 1790, posibilităţi mai re-
duse de cumpărare, suprimarea unor posturi de către ministrul Roland şi a
unor cabinete. După căderea monarhiei, în fruntea Bibliotecii fusese instau-
rată o conducere colegială prin numirea ca bibliotecari ai naţiunii a lui Cham-
fort şi a lui Carra, fostul secretar al Domnului Moldovei Grigore Ghica, ucis
de turci. Ultimul funcţionase o vreme la departamentul imprimatelor. Locul
florilor de crin şi al altor însemne regale era luat de devizele Republicii. În
Yreme ce Carra se dedică activităţii politice şi va fi executat ca girondin,
Chamfort trebuie să facă faţă unui denunţ în urma căruia încearcă să se sinu-
cidă, clecedînd două luni mai tîrziu. Adevărata reorganizare a Bibliotecii ana
loc în toamna anului 1795, cînd s-a adoptat şi regulamentul de funcţionare.
Conform acestuia, în fruntea Bibliotecii se afla un director numit temporar
şi o conducere permanentă de opt persoane numită Conservatoire 35 . Membrii
diferitelor comitete şi comisii ale adunărilor legiuitoare au făcut apd adesea
la colecţiile Bibliotecii.
Vechiul regim îşi organizase depozite speciale de mărturii documentare
istorico-juridice, ca Depot de legislation şi Depot des chartes. La rindul său
Biblioteca regală dispunea de un cabinet special de titluri şi genealogii. Toate
aveau nu numai un rol de conseTYare, ci şi unul funcţional, răspunzînd cerin-
ţelor ~ocietăţii bazate pe titluri şi privilegii. Rernluţia îl găscş e inutil.
De aceea, începînd din 1790 cele două depozite amintite îşi vărsau fondurile,
conform hotărîrii Adunării constituante, la departamentul de specialitate al
Bibliotecii Naţionale. Aici intrau şi alte fonduri de arhivă, precum cel de la
Loune sau de la abaţia din Cluny. Desfiinţarea Cabinetului de titluri şi ge-
H 1·11 prim impact rnoluţinnar a·rusese loc chiar in 1789. Cf. Fran(;'oise Jllfrlwt. 17t9
ii la Biblia!h<'que drt Roy, .. Dix-huitic1m· siecle", XX. l'.JS.'l. p. 1.51- 160. Din dccemliric 1789
post11l ,te bibliotecar al regelui e ocupat do:- Ll'fc·,rc d'Ormc-s,on. deputat în Adunarea. Kaţională,
ck·n·nit memhru al Comisiei monumentelor. .
"" Lucrările pentrn reorganizarea Bihliotecii );"aţionah- au început în octomlirie 1794,
studiul rc•formei fiind iucredinţat celei ck a ,lo11a secţiuni a Comitetului instrucţiunii puhlic<'.
Dcsrn~urarea lor a fost urmărită rccc-nt d,· Ly-Hoang Thil·n. La Ribliotlreque SationaJ,i ,0HS
la Hiroluti1m, .. Dix-J,uiticme siL"-:k". xn·, 1982. p. 8'1-S".
234
nealogii a pus sub semn de întrebare aceste colecţii. Iar integrarea fondurilor
la Cabinetul de manuscrise după reînfiinţarea acestuia nu mai permite lăr
girea lor. În plus se punea problema depozitării documentelor din trecutul
apropiat, din timpul Rernluţiei însăşi. De aceea s-a hotărît înfiinţarea în
1794 a Arhivelor Xaţionale. Fondurile erau constituite din diplome ale aba-
ţiilor, registrele parlamentelor care-şi încetează activitatea în 1790, la care
se adaugă dosarele arhivelor re,·oluţionare.
Prin înfiinţarea acestor instituţii fundamentale, care funcţionează şi
astăzi, Revoluţia Franceză răspundea nu numai unui imperativ naţional.
Ea crea şi un model pentru alte popoare.
Revoluţia de la 1789 a fost adesea comparată cu naşterea, renaş

terea sau regenerarea unei naţiuni. Cert este d anumite atribute esenţiale,
materiale şi spirituale, ale profilului acesteia, acum se configurează sau se
definitivează.
Devenind principalul mijloc de transmisie a mesajului revoluţionar,
limba franceză se impune definitiv pe tot teritoriul Franţei. Era invocată
în acest scop superioritatea democratică şi republicană. ,. Franceza - subli-
nia Barcre în numele Comitetului salvării publice, la 8 pluviose an II - [care
a avut] onoarea să slujească Declaraţiei drepturilor oni.ului, trebuie să devină
limba tuturor francezilor. Koi datorăm cetăţenilor instrumentul gindirii
publice, agentul cel mai sigur al Revoluţiei, acelaşi limbaj".
E drept, n-au lipsit nici unele excese. ~u numai că se acorda de către
Convenţie, în aceeaşi ş~inţă din ianuarie li94, un răgaz prea scurt pentru
numirea cadrelor didactice de limbă franceză (10 zile). Se dispunea în plus ca
nici un act să nu mai poată fi înregistrat ca atare, dacă e redactat în alte
„idiomuri". Erau vizate direct limbile vorbite în regiunile ameninţate de
războiul intern şi extern : bretonă, bască, german{t, italiană. Se argumenta
prin necesitatea apărării Republicii, una şi indivizibilă. Dar punerea în prac-
tică a unei asemenea măsuri s-a dovedit dificilă şi ineficientă. A prelevat în
raporturile locale cu puterea de stat renunţarea la impunerea generalizării
limbii franceze prin constrîngere administrati,·ă. S-a făcut apel în schimb
la diferite metode de persuasiune neconstrictin·. În primul rind la generali-
zarea instrucţiunii publice. Cadrele didactice erau chemate sr1 contribuie mai
activ la procesul difuzării limbii naţionale literare la nivel elementar. S-a
înlăturat totodată limba latină ca limbă de predare în învăţămîntul mediu
şi superior, laicizat in întregime. S-au propus chiar, la 16 prairial an IV, în
Convenţia naţională, de către fostul abate Gregoire, măsuri extreme care să
ducă la „francizarea liturghiei" în biserica galicană constituţională. Dar adu-
narea reprezentanţilor naţiunii s-a mulţumit să adreseze poporului francez
invitaţia călduroasă de a folosi limba naţională. În schimb însărcina in ace-
laşi timp Comitetul instrucţiunii publice cu întocmirea unui raport privind
publicarea unei gramatici noi şi a unui nou dicţionar care să fixeze normele
şi să reflecte stadiul de dezvoltare al limbii franceze.
De fapt, dacă structurile au fost mai puţin alterate, larga vulgarizare
a informaţiei şi ideilor prin presă, cărţi şi broşuri, adrese oficiale şi alte tipă
rituri, prin publicaţii circulînd în manuscris, dar mai ales prin viu grai, a revo-
luţionat, se poate spune, vocabularul limbii francezi:' literare. În special în
domeniul social-politic 36 •
38 F. nrnnot, liistoire dr la la11ţţ1te frtmfais,·, t. 9, La Ri'·,olution d l'Empire, partea I,

Le _fran-t;t,is, la11gr,e nalio1U1le, Paris. 1927; Max l're1/,. L·.; tr,msfonnalions ,fo ,:oca/Julafn· j,·au-
fais ,, /'e,t,o~·ue de la R,h-o/r,tion, 1789-1800, Pari,, 1925.
235
Se vorbeşte de „electcurs", ,.cens", ,,suffrage universel", ,.monar-
chiens" (pentru monarhişti constituţionali), ,.royalistes", ,,feuillants", .,ja-
cobins", ,.girondins", .,montagniards" etc. Uneori porecla se transformă în
renume: ,.sans-cullotes" sau „enrage". Unii termeni sînt împrumutaţi din
experienţa revoluţionară americană şi engleză, deşi de origine latină : ,.veto".
„convention". Reorganizarea administrativă impune de asemenea termeni
noi : ,.departemcnt". ,.district", ,.municipali te", ,.commune". L'nii termeni
mai vechi se îmbogăţesc cu sensuri noi : ,.nation", ,.national" se aplică res-
trictiv stării a treia şi generalizat întregului popor. ,.Peuple", adesea sino-
nim, defineşte uneori numai burghezia sau pe cei fără drepturi din afara ei.
Apare deri,·atul „patriotisme" de la mai vechiul „patriote". Termenii „ter-
reur, terrorisme" îşi pierd caracterul peiorativ în anul II al Republicii denu-
mind guvernul revoluţionar.
Cuvîntul „republiquc", utilizat anterior de obicei în sensul general de
stat, lucru public şi evoluînd iluminist între conducere colectivă şi democra-
ţie, capătă acum un sens precis ca substantiv propriu.
Dacă termenul „revolution" continuă să fie utilizat în vechiul său sens
general de răsturnare politică violentă, d capătă acum şi sensul nou care se
va impune, cel de mişcare social-politică fundamentală pentru destinul
poporului, al naţiunii, chiar şi al omenirii întregi. În acest înţeles, cm·întul
scris cu majusculă devine sinonim cu Revoluţia Franceză, preluînd exem-
plificator în dicţionare şi enciclopedii locul unor revoluţii mai vechi, dobîn-
dind o circulaţie internaţională. Pe această calc neologismul francez va fi
adaptat ca substantiv comun în alte limbi europene, inclusiv în limba ro-
mână.
Cit de importante au fost schimbările aduse limbii franceze de Revo-
luţie o dovedeşte şi apariţia, în Germania şi în alte ţări aflate în contact
direct cu Franţa, a unor dicţionare noi sau a unor vocabulare speciale pentru
termenii intraţi după 1789 în limba franceză.
Yorbind despre influenţa Revoluţiei Franceze asupra literaturii în ul-
tima parte a clasicei sale istorii, Gustave Lanson considera pe drept cuvînt
epoca drept o perioadă de tranziţie care deschide drum secolului XIX. O
perioadă care prezintă „trei fapte considerabile" şi anume: .,distrugerea so-
cietăţii bine crescute (societe polie), dezvoltarea gazetăriei, înflorirea elocin-
ţei politice". ,.Chiar cînd saloanele se vor redeschide şi cînd viaţa de rncie-
tate îşi va relua cursul - observa el - vechea tiranie a gustului oamenilor
de lume n-a mai fost restabilită" 37 •
Am mai amintit despre dezvoltarea excepţională a presei în epoca
Revoluţiei Franceze şi despre rolul ei politic. E timpul să adăugăm că la
puterea ei exemplară de penetraţie, la influenţa ei deosebită a contribuit,
alături de setea de informaţie sau forţa criticii şi a ideilor vehiculate, incon-
testabilul talent literar al unor publicişti. De aceasta fac dovadă nu numai
.,supravieţuitori . . . ai nchii societăţi, care scriu în general în foile contra-
revoluţiei : Suard, Rivarol, Mallet du Pan", a căror proză pare singura lizi-
bilă, dacă exceptăm pe Camille Desmoulins, pentru istoricul literar amintit.
Proza publicistică a unor lideri montaniarzi ca Marat şi Robespierre, a giron-
dinului Brissot sau a ,;excesivului' Hebert sînt fiecare în felul ei capabile de
virtuti literare. Fie că acestea constă în dramatismul ideilor sau în mimarea
expre~iei populare.
37 Gusta·,e Lanson·; Histoire de la littera/ul'c fra11faise, c ,I. XIX, Paris, 1926, p. 853
0
şi urm.
236
Se cuvine precizat însă că, în pofida marii dezvoltări a presei şi tiparu-
lui, Revoluţia a incurajat în primul rînd expresia orală. Ea se manifestă în
toate domeniile şi la cele mai variate trepte. De aceea retorica devine genul
literar cel mai expresiv al Revoluţiei. Se intîlnesc aici elaborări minuţioase
ca ale lui Barnave, Robespierre sau Saint Just cu improvizaţiile lui Danton.
Mare orator, Mirabeau îi depăşea pe toţi ceilalţi în ce priveşte improvizaţia
retorică şi construcţia sau expresivitatea expunerii. Unele din cuvîntările
sak ,·or mtra exemplificativ în manualele şcolare. Deşi nu se dădea înapoi
să folosească în elaborarea textelor de amploare serviciile unui birou special
constituit ad-hoc.
Literatura de ficţiune a creat în timpul Revoluţiei prea puţine opere
durabile. În vreme ce normele clasice continuă să tiranizeze, realitatea era
prea vie, explozivă, copleşind prin rapiditatea schimbării circumstanţelor
sau a cerinţelor comenzii sociale. Excepţionala poezie a lui Andre Chenier,
după începutul patriotic din Le serment de ]eu de paume, sfirşeşte dezavuind
direct sau indirect Revoluţia prin principalele creaţii Iambes şi jeune captive.
Marile eforturi, nemuritoare peste timp, ale Revoluţiei rămîn însă vii prin
cintecelc patriotice, precum La Marseillaise de Rouget de Lisle, care era şi
compozitorul textului muzical, sau Chant du dipart de Marie Joseph Chenier.
Fratele lui Andre Chenier s-a manifestat cu îndărătnicie şi ca dramaturg, re-
prezentarea unora din operele sale de acest fel, ca Charles IX (1789) şi Jean
Cafas ( 1791 ). tragedii ale intoleranţei, aducindu-i notorietatea. Dar creaţiile
sale n-au de păşit pragul epocii.
De fapt Revoluţia Franceză a lansat teatrul politic. Guvernele revolu-
ţionare au acordat o mare atenţie teatrului şi spectacolelor în general, consi-
derindu-lc o şcoală civică de primă mărime. ,.Monitorul universal", ca publi-
caţie oficioasă, consemnează cu regularitate spectacolele zilei. Astfel în pri-
mul număr după fuga de la Varennes erau prezentate : a douăsprezecea re-
prezentaţie de la Theâtre Franc;:ais din rue de Richelieu, cu tragedia lui M.
J. Chenier Henri V II I, urmată de comedia într-un act Consentement /orei;
iar la Theâtre Franc;:ais-italien din rue Feydeau, a 31-a reprezentaţie cu im-
pro,;zaţia Histoire universelle. Mirabeau, a son lit de mort se. Duminică 26
iunie era anunţat spectacolul La liberte conjuree ou le despotisme renversi la
Thiâtrc de la Nation, iar la Theâtre Franc;:ais La Bastille ou le rigime intirieur
des prisons d'Etat. În sfirşit compania Delavant din boulevard du Table anunţa
tragedia lui Voltaire Brutus, urmată de improvizaţia Constitution villageoise.
Se menţiona în mod special că „d-nii Drouet şi Guillaume, care s-au opus la
fuga regelui, vor asista la această reprezentaţie", desigur ca un plus de atrac-
ţie pentru curiozitatea spectatorilor. Brutus de Voltaire, Caius Grachus de
M. J. CMnier, un Wilhelm Tell se aflau în fruntea pieselor care evocind
.,evenimente glorioase ale Revoluţiei şi virtuţile apărătorilor libertăţii"
trebuiau să fie reprezentate bisăptămînal în teatrele aflate sub îndrumarea
municipalităţii Parisului, conform Decretului Convenţiei din 2 august 1793.
Totodată se hotăra ca săptămînal una din reprezentaţiile teatrale să
fie oferită publicului pe cheltuiala Republicii. Orice încercare de a deprava
spiritul public şi „a deştepta ruşinoasa superstiţie a regalităţii'' ducea nu
numai la închiderea teatrului respectiv, dar şi la pedepsirea directorului,
cu toată rigoarea legii.
În bună tradiţie iluministă, revoluţionarii francezi continuă să acorde
prioritate literaturii de informare şi instruire. Fără a neglija însă nici pe aceea
-de delectare. La frontiera dintre ele se află mult gustatul memorial de călă-
38 „Gazette nationale ou Moniteur univer!!el", 21 iunie 179L
237
torie. Numele lui Volney, deputat şi profesor, autor al unuia din primele cate-
hisme revoluţionare, de,·ine apreciat mai ales pentru descrierile de călătorie
în Orientul apropiat sau America. El îşi ciştigă celebritatea europeană prin
originala îmbinare de evocare literară si reflexii filozofice Les ruines, ou me-
di"tations sur les revolutions des empires '(Paris, 1791), mult editată şi tradusă,
care, deşi controversată valoric în istoriografia literară, ,·a influenţa poezia
romantică a meditaţiilor şi ruinelor, caracteristică primelor decenii ale seco-
lului XIX şi în ţa:-a noa~=trrt.
Ceea ce aducea nou literatura cultivată în timpul Revoluţiei era în-
deosebi o mai directă implicare politică. Ficţiunea narativă include astfel
idei şi fapte ale actualităţii revoluţionare de pe poziţii pro sau contra 39 •
Găsim cultivate în proza de orientare revoluţionară pe lingă imagini
groteşti de pamflet la adresa Curţii regale, ,,istorii secrete" ca : Les masques
arraches, cu subtitlul „Histoire secrete des revolutions et contre-revolutions
de Brabant et de Liege" ( 1791) de Beaunoir sau Le commissionairc de la lig1ie
d'Outre Rllin ( 1792) de Doppet; fabule şi povestiri alegorice ca : Le loup
p!tt:lcsoplze ( 1789), Le songc ( 1790) de Camus-Daras; descrieri fictive de călă
torie ca Voyage ct aventures de Frondrabus (1799) de Fernandez, unde eroul
poartă un nume simbolic ; romane educative, fie la adăpostul ficţiunii cla-
sicizante (d'Ussieres, Cyrtts et Mi/to ou la reP,ublique, 1796), fie lăsîndu-se
pradă unei imaginaţii debordante (R. M. Lesuire, Charmansange ou mcmoircs
d'un jeune dtoyen Jaisant l' education d'un ci-devant noble, 1792). Eroul ulti-
mului roman amintit folosea principiile educati,·e din Emile, apela la invo-
carea lui Montesquieu şi Rousseau în explicarea Constituţiei, se opunea veto-
ului regal pronunţîndu-se pentru acordarea dreptului de cetăţean activ tutu-
ror muncitorilor. Nu lipsea nici evocarea luării Bastiliei, nici aceea a lucră
rilor pregătitoare de la Champ de Mars pentru sărbătoarea Federaţiei din
1790.
În romanul Les ave11tures des Jerome Lecoq, ou Ies vices du desfotisme et
les avantages de la liberte ( 1794) prezentat de Henriquez Con\'Cnţiei naţionale
în timpul dictaturii iacobine, scopul declarat al autorului era acela de a fi
scris o naraţiune pentru toţi francezii şi mai ales pentru „folosul şi plăcerea
sufletelor sensibile". El urmărea să realizeze monografia literară a unui sat
din apropierea Parisului aflat în plină revoluţie. De aceea integrează nara-
ţiunii succinte tablouri prezcntînd o sărbătoare republicană la ţară, o căsă
torie republicană, o ceremonie a cultului republican, defilarea copiilor pa-
triei, funeralii republicane etc. Nu lipsea nici autoportretul autorului, ascuns
sub trăsăturile unuia din personaje, fost seminarist şi tipograf, care dato-
rează Revoluţiei posibilitatea de a deveni scriitor. Ideile sale atestă o orien-
tare montaniardă.
Publicată în două rinduri, ampla naraţiune Craon et Ies trois opprirnes
de Barbault Royer, negru dominican, încadrează trei povestiri exotice, fiecare
reprezentînd · relatarea unor oprimaţi din Europa Orientală, Orientul apro-
piat şi Africa. Se scotea în evidenţă rolul eliberator ce revenea Franţei revo-
luţionare. De cealaltă parte a baricadei, romanul L' emigre de Senac de
Meilhan. Gustată azi rămîne însă proza unor Restif de la Bretonne şi de Sade.
Am arătat cum Revoluţia Franceză a însemnat un gigant efort peda-

gogic. Se cuvine subliniat că acest efort nu s:-a limitat la reorganizarea şi dez-
39 l\la!co!m Cook, Politics in the fiction of the French Rcvolution, 1784.-1794., ,.Studie:;;
on Voltnirc and the Eighteenth Century", 201, p. 233-375; idem, Le row.an en France eK
1789, ,.Dix-huitit'!me sit'!cle", XX, 1988, p. 221-233; Henri Coulet, Existe.:t~il un roman ret•o-
lutionnairei, în La legende de la -Revolution, Clermont Ferrand, 1988, p. 173-183.
238·
voltarea scolii, ci a inclus si alte metode de educaţie naţională. La această
educatie ~ontribuie si diferite forme ale artei, inclusiv artele plastice sau
muzic~ si dansul. '
Două căi au fost folosite concomitent în acest scop educativ.
Pe de o parte păstrarea patrimoniului cultural-artistic. Pe de altă parte
elaborarea unor creatii noi.
în prima direcţie se înscria înfiinţarea de muzee şi alte colecţii publice
menite să pună în contact cu cele mai valoroase creaţii ale trecutului atît pe
artiştii prezentului, cit şi marele public.
Astfel la 10 august 1793 avea loc vernisajul Muzeului naţional de artă
(Musee national des beaux arts) din palatul Louvre. Se puneau astfel bazele
unuia .dintre cele mai renumite muzee ale \Temii noastre. Pc lingă cele 500
de tablouri selecţionate de artişti plastici ca Louis David, mai ales din fostul
palat regal de la Versailles, se adăugau sculpturi şi alte obiecte de artă. Mon-
taniarzii, care declaraseră învăţămîntul elementar obligatoriu şi gratuit,
acordau acum accesul gratuit pentru publicul larg trei zile pe decadă la aceas-
tă adevărată şcoală de frumos. La rîndul său, depozitul de sculptură şi alte
lucrări de artă veche bisericească de la mînăstirea Petits Augustins consti-
tuit de Alexandre Lenoir va deveni muzeu sub conducerea sa. Conservatorul
de muzică din Paris avea de la înfiinţare şi rostul de conservare de instru-
mente şi partituri sau de comunicare pentru public a realizărilor noi.
Încă din decembrie 1793 se luase hotărîrea creării cite unui muzeu în
fiecare departament.
S-a vorbit şi continuă să se vorbească de acte de vandalism revoluţio
nar în epocă, dîndu-se de obicei exemplul profanării mormintelor regale şi
distrugerea unor statui de la abaţia St. Denis 40 • Sînt fireşte acte ce nu se pot
scuza, ci explica. Trebuie să observăm că în orice mare explozie social-poli-
tică - şi Revoluţia Franceză a fost una din cele mai mari cunoscute istoric -
n-a putut fi evitat un procent de pierderi în ce priveşte valorile aflate în ser-
viciul vechiului regim, inclusiv cele artistice. în sfirşit, se cuvin amintite
apelurile patetice ale deputatului convenţional Gregoire, vorbind primul de
„vandalism", precum şi măsurile repetate luate de corpurile legiuitoare, de
alte autorităţi revoluţionare pentru diminuarea sau stăvilirea acestor pier-
deri 41 , cercetarea şi clasarea a ceea ce trebuie conservat şi pentru transfor-
marea valorilor particulare în valori ale patriotismului naţional, pus la dispo-
ziţia poporului francez. Scop patriotic care explică şi marele efort de stimu-
lare a creaţiei 42 •
Un rol deosebit a revenit în concretizarea ideii patrimoniului artistic
naţional Comitetului Instrucţiunii publice, care coordona activitatea de
educaţie şi învăţămînt şi Comisiei temporare a artelor în care misiunea prin-
cipală a avut-o pictorul David, alături de Fragonard şi Lesueur.
El este, s-ar putea spune, cel mai activ şi mai reprezentativ dintre pic-
torii epocii. Creează şcoală prin clasicismul învăţat de la Winckelmann, dar
şi din studiul statuilor greco-romane (formele statuare sînt prezente, de pildă,
40 Un coloc·,iu pc această tcm:l a fost organizat anul trecut de Universitatea din Cler-
mont Fcrrand, contribuind la lămurirea problemei.
41 l\lC'nţionăm astfel decretele Convenţiei naţionale din 4 iunie şi 24 octombrie 1793
împotriva degradării operelor de artă a[late în dependenţa „bunurilor naţionale" şi respectiv
a distrugerii sau mutilării monum~ntelor sub pretextul înlăturării însemnelor regalită
ţii sau feuclalităţii.
42 Vezi şi combaterea ideii de „epocă sterilă" în favoarea celei de „gigantică stimulare"
la M. Vovelle, în L'itat de la France peniant la Rivo!ution, 1789-1799, Paris, 1988, p. 151-
156.
239
în tabloul Juriimîntul H oraţilor, ca şi în ampla viziune grafică ]ttrămîntul
diiz Sala _i ornlui cu mingea). Academismul eclectic nu acoperă totuşi glasul
inimii. Cu atît mai mult cu cît pictorul e atras de scene tragice ca Moartea
lzti Socrate sau Lictorii aducînd lui Brutus trupul Jiului său ucis, dramă a
luptei dintre sentimentul patern şi cel republican. Alături de pictura cu su-
biecte istorice, Louis David nu neglijează nici pictura de gen sau portretul,
ca în cazul primei soţii a lui Danton, Antoinettc Charpcntier, a d-nei Reca-
micr sau a familiei lui Camille Desmoulins.
Luarea şi demolarea Bastilici inspiră pictură şi grafică.
Patru peisagişti reprezentati, i ai nemii au participat la imortalizarea
demolării celebrei închisori, după natură: Hubert Robert, Demachy, Louis
Gabriel Moreau şi prietenul acestuia din urmă Jean Pierre Houel. ,,Schiţa"
lui Hubert Robert, datată 20 iulie, marchează un moment în pictura fran-
ceză 43 şi a fost expusă la Salonul oficial din 1789. Aici mai figurau şi portre-
tul celui mai en vogue dintre foştii deţinuţi, cavalerul Latude, prezentat „în
amintirea evadării sale din Bastilia" de Antoine Vertier, sau al lui „Henri
zis Dubois, soldat din garda franceză care a intrat cel clintii în Bastilia", de
J. J. Taillasson. Interes artistic prezintă şi un desen în „encrc de Chinc" de
Jacques Bertaux, pă;;trat azi la Muzeul Louvre. În cc priveşte luarea Basti-
liei, o evocare istorică reuşită era expusă de Charles Thevenin la Salonul din
1793, azi păstrată la Muzeul Carnavalet.
Chateaubriand nu-şi putea stăpîni retrospectiv un zîmbet ironic
evocînd în Memoires d'outre tombe, ,,autopsia Bastilici" la care au alergat
printre „experţi" şi pictorii cei mai celebri", fără a ţinc seama de perico-
lul pietrelor care cad sau de vîrtejurile de pulbere. Dar din evocarea eveni-
menţială a lui Hubert Robert şi a unora dintre confraţii săi se degajă aceeaşi
poezie a ruinelor, ca şi din cunoscutul poem în proză al lui Volney, Les ruines,
ou meditations sur Ies revolutions des empires, amintit mai sus, toate anunţînd
viitorul curent romantic.
Alegoria politică se impune artiştilor Revoluţiei, fie că îmbracă sau
nu toga antichităţii. Revoluţia e fiică a Luminilor şi Bounieu imaginează
Franţa aducînd sacrificii zeiţei Raţiunea, în 1791, deci înainte de proclama-
rea oficială a cultului acesteia. Regnault pictează La liberte ou la mort (1793).
O statuie a Libertăţii, înaintea căreia oamenii depun Tablele legii, e subiec-
tul unui tablou de Ville fiul. Etnblemele Jeudale arse la picioarele statuii popo-
rului francez e terna proiectului unui tablou de David. Asemenea tablouri
alegorice deveneau realitate cu prilejul ~crbărilor organizate la marile ani-
versări sau cu alte ocazii. Festivităţi asupra rolului cărora se insistă şi azi 44 •
Nu ,·a fi Louis David însusi arhitectul multora dintre ele? Mai ales al celor
din timpul dictaturii iacobi'ne. Or, in cursul sărbătoririi Unităţii (10 august
1793) s-a organizat un gigantic autodafe egalitar cu diplomele şi titlurile
aparţinînd trecutului. Deputat în Convenţia naţională, David părăseşte pe
eroii antichităţii pentru a împodobi sala de şedinţe a acesteia cu tablouri
recent evocatoare Moartea lui Marat ~i Lepeletier. martir al libertăţii.
în Salonul oficial din 1793 atenţia vizitatorilor era atrasă de marea
pictură a lui Bertaux Prise des Tuileries, evocînd insurecţia din 10 august
1792 care a dus la căderea regalităţii. ,. Va părea poate ciudat unor republi-
cani austeri - se spunea în Catalogul expoziţiei - că ne ocupăm de arte
43
Jean Remy l\lantion, Autopsie de la Bastille. Peindre l'evenemenl en 1789, .,Dix-
huitieme siecle", XX, 1988, p. 2-4-4 şi urm.
44 Pentru acest rol formativ, vezi şi Michel Vo·,elle, La mentalite revoltttionnair", Paris,
1985, cap. X, Fete ct Re·.,olution.
240
atunci cînd Europa coalizatrt asediază teritoriul libertăţii ... i\Oi nu ador,-
tăm acest adagiu cunoscut: li1 armis sileni artcs. Noi ne amintim mai bucurcs
de Protogene schiţînd o capcdcperă în mijlocul Rodosului asediat". Un ta-
blou care emoţionează şi azi, din epoca războiului revoluţionar, c Le de pari du
volo-ntafrc, pictură de gen atribuită lui Watteau de Lille. Printre tinerii pic-
tori <le marc viitor se numără iacobinul Prud'hon, Guerin si Gerard. Cnii
dintre ei cultivă si gravura. '
De altfel desenul ornamental sau nu, caricatura, gravura erau dcmenii
ale artei plastice care puteau satisface o cerere a pieţei nemaicunoscută pînă
atunci. Principalul debuşeu îl reprezintă producţia tiparului. Librarii de la
Palais Royal sau din rue Saint Jacques lansează marea serie de Tablouri
istorice ale Revoluţiei, în care îşi găseau expresia artistică cele mai importante
şi dramatice momente în interpretarea iacobinului Prieur, care plătea cu
capul faptul de a fi îndeplinit sarcina cetăţenească de jurat la Tribunalul re-
voluţionar. Ascuţirea şi multiplicarea conflictelor Revoluţiei cu ccntrarc:vo-
luţia internă şi externă încurajează dezvoltarea caricaturii, din care o colec-
ţie de reproduceri reprezentative a apărut recent cu concursul Institutului
de istorie a Revoluţiei Franceze de la Sorbona. Ea răspundea în rarte co-
menzii :oociale, ca de pildă cu ocazia marelui concurs din anul II al Repu-
blicii, cînd artiştii sînt chemaţi să susţină pe această cale lupta împotriva duş
manilor ei. Succesul celor două ziare concurente de stînga, ,.Revolution de
France et de Brabant" publicat de Camille Desmoulins şi „Revolutions de
Paris" scos de Loustalot, Prudhomme si Tournon, se datorează în bună mă-
sur:t desenelor care le ilustrează. '
Sculptura este reprezentată în general prin basoreliefuri alegorice şi
bu5turi ale libertăţii, ale unor revoluţionari ca ~Iarat, Barra, celebraţi ca
martiri ai libertăţii etc. Unii sculptori ca burgundul Chardigny s-au desprins
dintre cei care lucrau pentru vechiul regim, adaptîndu-şi opera circumstan-
ţelor. Lionezul Chinard îmbină mitologia clasică cu necesităţile luptei pre-
zentului revoluţionar, sculptînd pe Jupiter fulgerînd aristocraţia, pe Apol1o
căkind în picioare superstiţia. Monumentul proiectat pe locul Bastiliei din
1,91 nu s-a realizat.
Ca şi sculptura de tot felul, de la cea monumentală la cea intim utili-
ta.r-'.i. evocind lupta revoluţionară, dar poate şi mai mult <lecit ea, arhitcctur_a
s-a dowdit efemeră în incercările de înnoire. Atît datorită faptului că reali-
zările concrete au fost elistru~c de vandalismul contrarevoluţionar, cît si da-
tori tă condiţiilor care n-au permis punerea în practică a numeroase pr~iccte
pă~trate în dosarele unor concursuri sau de altă provenienţă. Printre aces-
tea unele se dovedeau utopice în condiţiile date, fie presupunînd restructu-
ra.rea întregului centru monumental al Parisului, fie imaginînd monumentele
civice ale noii lumi la proporţii gigantice.
Revoluţia structurează muzica în mod predilect ca artă angajată.
Muzica liturgică, utilizată în primii ei ani, celebrind citeodată chiar acte re-
voluţionare, va fi dată la o parte ele desfăşurarea evenimentelor, în favoarea
altor genuri mai nchi ,au mai noi. În anul 1789 atitudinea revoluţionară era
încă pc plan muzical una ele excepţie. Se citează totuşi La prise de !.a Basti/!e
de De~augiers, piesă de concert în care bubuiturile de tun şi vocea poporului
celebrau căderea noului Ierichon 45 . Cn rol însemnat îl joacă mai ales crearea
imnurilor revoluţionare. Lihretcle scenei lirice celebrează uneori evenimente
d~ a-dualitate ca în La riunion du 10 Aout, ou l'inauguration dela Ripublique
~.; Constant Pierre, I.cs hym,ies l'I lfs chansons de la Rivo/14tio11, Paris, 1904, p. 187;
Jean Louis Jam, La musiq·;,c u Paris en 1789, .,Dix-huiticme siecle", XX, 1983, p. 2-!9.
241
1-6 - e. Gî8
Frnnraisc de Porta. Se face în confornare muzică de cameră, dar opulenţa
din timpul Directoratului preferă romanţa. N-au dispărut nici concertele
simfonice, devenite exerciţii ale elevilor Com:crvatorului de muzică, la baza
ciiruia sta ~coala de muzică a gărzii naţionale.
Dar marile spectacole muzicale revoluţionare erau ocazionate de săr
lif1torilc Republicii. Festi\·itftţile constau din spectacole de masă în care de-
clamaţia se asociază cu cîntecul, soliştii cu un cor sau mai multe, corurile cu
fanfara. ~u mai puţin de patru coruri reunite executau Hym11e a la nafure
de Gossec, în dimineaţa zilei de 11 august 1793 în Piaţa Bastiliei. O orchestră
numeroasă de suflători era prevăzută de acdaşi compozitor pentru Jfarşul
lugubru executat cu prilejul funeraliilor naţionale din timpul Revoluţiei,
dar care îşi va continua cariera şi în timpul Imperiului. Cîntecul dedicat amin-
tirii înăbuşirii răscoalei regafote din 1 vcndemiaire prilejuia lui J. F. Lcsueur
utilizarea a patru coruri şi a trei amamble instrumentale, printre suflători
figurinei şi tuba cur\"a şi buccinul împrumutate din antichitatea romană. l\U
trehuie uitat că Hector Berlioz va fi elevul lui Lcsucur. Implicat în frămin
tărilc revoluţionare din 1830, tînărul muzician va dedica lui Rouget de l'Islc
t~·anscripţia pentru două coruri şi orchestră a Marseiezei, primind felicită
rile autorului.
De fapt, dincolo de crearea unor compoziţii ample, Revoluţia Franceză
a fost epoca de aur a cintecului de masă care de multe ori a contribuit chiar
şi la celebritatea unor compozitori consacraţi. E destul să amintim de mult
cîntatul Chant du depait de Mehul pe cuvintele lui M. J. Chenier, a cărui me-
lodic a fost însuşită prin efracţie şi de autorii altor cîntcce.
Interesant pentru gustul epocii este şi programul concertului oferit lui
Kapoleon Bonaparte cu prilPjul sărbătoririi victoriilor armatei din Italia,
după încheierea păcii de la Campo Formio. După o maiestuoasă simfonie şi
un marş, s-au auzit cuvintele şi acordurile cîntecelor patriotice şi reYoluţio
nare Amour sacre de la patrfr, Le pas de charge, f,a ira, Ou peut-on etre mfritx
qu'au sein de sa familie?, Veillons au salut de la France.
„În timpul perioadei re\"oluţionare - ob~erva Jules Combarieu - aita
muzicală arc drept caracteri~tici părăsirea gentileţelor instrumentale, un
entuziasm naiv şi declamator care ~-e traduce prin francheţa ritmurilor, sim-
plitatea liniei melodice, folosire maselor vocale, ignorarea sau dispreţuirea
subtilităţilor armonice. Cum să negi concordanţa acestor fapte cu ~chimba-
rca moravurilor! " 46 .
Mai exact cu ~chimbarea rnrntalităţilor. E~enţial ireversibilă.
Chiar şi atunci cînd ecoului sonor al prcclamaţiilor revoluţionare li se
substituie acela al celor imperiale, cînd asimilarea e însoţită de distrugeri
selecti,·e, cind se încearcă sub Restauraţie să se impună tăcerea şi anatemi-
zarea generală asupra moştenirii ReYoluţiei, obturarea se dovedeşte \Temel-
nică sau superficială. l\outăţile aduse de deceniul revoluţionar dewniseră
prin ce au mai profund imposibil de dezrădăcinat, exprimîndu-se, cum s-a
mai ohsen·at, în atitudini şi comportamente nu întotdeauna conştiente.
*
În momentul izbucnirii Revoluţiei, civilizaţia şi cultura franceză se
bucurau de prestigiu european. ::\fodelul lor reprezenta un etalon nu numai
pentru ceea ce s-a numit Europa Franceză. Fenomen semnalat ce marca
expansiunea continentală a limbii şi culturii franceze la nivelul elitelor. De
un secol franceza era idiomul diplomaţiei internaţionale reflectînd prestigiul
46 Jules Coml·aricu, La 1mcsiq11F. Scs /oi.,, son lt•olution, Paris, 1911, p. 208.
politic. De aici prezenţa în caietele de doleanţe din timpul alegerilor pentru
Adunarea stărilor generale a ideii că Europa are privirile îndreptate asupra
Franţei sau că hotărîrile în ce priveşte noile instituţii trebuie să serwască
drept exemplu altor state sau popoare.
Şi într-adevăr, începînd cu demararea ei legislativă în cursul lucrărilor
Stărilor generale, dar mai ales datorită exploziei luminoase şi de rezonanţă
marcată de insurecţia populară pariziană prin căderea şi demolarea Basti-
liei, cu urmările lor imediate, Revoluţia Franceză atrage atenţia europeană,
Din nordul înceţoşat al continentului pînă sub ecrul aparent senin al Medi-
teranei, de la Oceanul Atlantic la Marea Baltică şi Marea Neagră. Se spune că
însuşi Kant, respectatul şi reputatul profesor de filozofie al Cniversităţii din
Koenigsberg, ar fi renunţat la traseul obişnuit şi punctualitate, în momentul
aflririi tulburătoarei vesti.
în general, fireşt/ evenimentul revoluţionar din iulie 1789 şochează
stîrnind curiozitatea. De aceea apărătorii vechiului regim vor încerca să-l
diminueze limitîndu-1 local şi reducîndu-1 la rezultatele unui simplu complot
masonic. Dar Kant n-a fost singura personalitate europeană care şi-a dat
seama de importanţa sa nu numai franceză. Mai mult, trecînd oceanul în
Lumea nouă, ştirea a provocat emoţie în recent proclamata republică fede-
rativă a fostelor colonii engleze, eliberate cu ajutor francez.
Rezultate ale unor contacte directe, ecourile diplomatice din capitala
Franţei ocupă un loc important între mijloacele de informare şi modalităţile
de apreciere din primul moment. Fie că reprezentau mari puteri ca Anglia,
Austria, Rusia sau state europene mai mici sau Statele Cnite ale Americii,
ambasadorii sînt de acord că ~-a produs o schimbare excepţională şi conside-
rabilă în sistemul politic al Franţei. L"nii dintre ei apreciau chiar că se află
în faţa „celei mai mari dintre revoluţiile a căror amintire o păstrează istoria"
(ducele de Dorset) 47 sau a unei revoluţii unice „în analele lumii" (ambasado-
rul Portugaliei) 48• O opinie apropiată regăsim şi la Thomas Jefferson, una
din personalităţile reprezentative ale Revoluţiei americane şi viitor preşe
dinte al Statelor Unite, acum reprezentant diplomatic al ţării sale pc lîngă
regele Franţei. El insistă în corespondenţa sa asupra „amendei onorabile"
făcută la 17 iulie de cel care şi-a recunoscut înfrîngerea, ,,aşa cum nici un
suveran n-a mai făcut-o, nici vreun popor n-a primit-o" 49• Dacă austriacul
Mercy-Argcnteau se arăta îngrijorat că Parisul revoluţionar prelua rolul
regelui, alţi diplomaţi nu-şi pot ascunde satisfacţia prăbuşirii regalităţii
franceze, iar în cazul noului ambasador al Statelor Cnite, Governor ~iorris,
şi a nobilimii. Dar şi d şi ambasadorul Angliei consideră, odată cu înfrîngerea
absolutismului regal şi egalizarea nobilimii cu restul naţiunii, Revoluţia înche-
iată încă din cursul lunii iulie 1789, opinie ce va fi infirmată de istorie.
De fapt ducele de Dorset lua ca etalon pentru „Franţa liberă" situaţia
Angliei contemporane, iar ca etalon revoluţionar, ,,glorioasa revoluţie" din
1688, nu revoluţia de la mijlocul secolului al XVII-iea, pentru care se folosea
41 Rc!ations inedites de la prise de la Rastille par le duc de Dorsct, ambassad,11r d'.-,n::h-
tarc rn Fr-ance ct le comic dt Jftrcy Ar1<01tca11, a111bassad,11r de l'emperctw d'Allc111a!!,1te, puHiees

a·,cc nne introduction par J. Flamnwrmont. Paris, 1885, p. 20.
~• La r indu! său ·dlrnl mi11istrnlni de la Paris, ministru la Torino, ·Jorhca Ul' , ,rC'gC'm,-
rarl'a :~i, consideraţia ,latoratP unei naţiuni atit de respectabile" exprim indu-şi con-,ingerea
c.1 Franţa ·,a i,·~i „plin:l de glorie" din acca~t.'i situaţie. Cf. L. Cailor Johim, J. L. LisLoa,
J_u cl1}lnmatcs porlugais d,rnnt ia Rivol11tio11, .,Dix-hi,itieme sii-cle", XX, 1986, p. 2Sl'i.
•i• Thc papcrs of Thomas Jcfferson, ·,ol. X\-, p. 279, scrisoare către Thomas Painr· din
17 iulie 1789,
243
curent termenul de război civil. De aici si considerarea Revolutiei Franceze
de scurtă durată şi observaţia că „dacă s~ ia în considerare ans~mblul rezul-
tatelor, ea n-a costat decît foarte puţin sînge".
În presa britanică ziarul „The Times" ocupa încă de pe atunci un loc
pri,·ilegiat. Expunînd punctul de vedere guvernamental, el făcea cu un an
înainte, în iulie 1788, elogiul regimului social-politic englez, opunîndu-1 hă
mî~tărilor din Franţa provocate de lipsa libertăţilor. Pe care, se arată o lună
mai tîrziu, francezii nu le pot cîştiga singuri şi datorită unui prea îndelungat
despotism. Le-ar trebui un ajutor ca acela pe care ei înşişi l-au dat coloniilor
engleze clin America. Ar fi poate de datoria nobilei Anglii, ca ţară a libertăţii
:-- prilej pentru a elogia dctoria paşnică a „glorioasei revoluţii" cu un secol
m uru1ă. Dar o guvernare mai liberă, bine consolidată, n-ar urmări cu şi mai
multă îndirjire hegemonia în Europa şi în lume?
Ludovic al XVI-lea - arăta ziarul britanic „Public advertiscr" la
6 iulie 1789 - nu poate, ca unul care a urmărit ruina coroanei engleze, să
beneficieze ele sprijinul acesteia. În aceeaşi zi, ,.The Times" făcea din slăbi
rea puterii regale franceze o lecţie pentru alte naţiuni. Poporul va profita
întotdeauna de prima ocazie ca să se elibereze de sub dominaţia opresivă.
În plus, imprudenţa lui Ludovic al XVl-lea a facilitat contaminarea cu
exemplul rernluţionar american însuşit prin contactele militare din timpul
1ăzboiului recent încheiat.
Ambele ziare londoneze reflectă, fiecare în felul său, teama pro,·ocată
opiniei publice engleze de căderea Bastiliei, explozie învecinată şi început
posibil de război civil. Victoria maselor populare pariziene anunţă slăbirea
monarhici rivale într-o aşa măsură încît se sugerează posibilitatea atacării
posesiunilor franceze din Indiile de est şi de vest, deoarece Franţa n-ar sta
pe gînduri să facă la fel în cazul cînd Anglia s-ar afla în aceeaşi poziţie cri-
tică. Şi vestea numirii generalului Lafayette, celebru prin sprijinul acordat
Revoluţiei americane şi prin ideile sale liberale, în fruntea forţelor militare
de asigurare a ordinii, determină pe comentatori să-şi schimbe opinia în le-
gătură cu puterea şi fermitatea lui Ludo,·ic al XVl-lea, bazate pe sprijinul
credincios al armatei. E drept însă că nu stă în natura poporului francez răs
turnarea regalităţii. Spre sfirşitul lunii iulie, ambele publicaţii scoteau în
evidenţă neaşteptatul curaj şi înţelepciunea unui popor obişnuit cu robia,
manifestate în lupta pentru libertate şi în noua viaţă parlamentară a ţării.
Ceea ce constituie „unul din evenimentele cele mai remarcabile ale timpu-
rilor moderne", obsen-a cotidianul „The Times", care ţinea să menţioneze,
ca şi ducele de Dorset cu o săptămînă înainte, relativ redusa vărsare de sînge
pentru o schimbare politică atît de rapidă.
Dar comentariile presei engleze privind Revoluţia Franceză nu se opresc
pe această poziţie. Ele continuă să fluctueze în funcţie de ştirile primite de
pe continent, de experienţa şi tradiţiile gîndirii britanice, de dorinţele citi-
torilor şi nu în ultimul rind de interesele pe care ziarul le slujeşte. Trecînd din
nou pe poziţii critice, trei zile mai tîrziu, ,.The Times" punea pe seama carac-
terului lejer al francezilor abordarea problemei libertăţii, dincolo de limitele
licenţei şi avertizează că „tirania poporului" nu poate duce decît la restau-
rarea absolutismului sau la venirea la putere a unui Cromwell, candidaţi exis-
tîncl destui (un an mai tîrziu ziarul va identifica spectrul republican al aces-
tuia cu dorinţele lui Lafayette). Ca soluţie pentru stabilizarea situaţiei, deci
pentru încheierea Revoluţiei, se propunea grăbirea aplicării unei Constituţii
care să armonizeze puterile şi să satisfacă interesele (28 iulie). Soluţia conci-
lierii reprezentanţilor poporului cu monarhia era reluată şi după relatarea
244
şedinţei din 4 august a Adunării naţionale. Prilej pentru a scoate în relief
merite~e guy~r~ării parlame:r:itare şi constit:uţio:r:iale en~l~ze care menţine
armoma pohhca ce aduce ammte de raporturile dmtre pam si Carol cel Mare
( 10 august). În schimb, ,,Public adnrtiser" luînd în considerare si rezulta-
tele şe~~nţei .din . 4 <_tugu~t _nu-_şi _putea st~p~ni admiraţia pentru' deputaţii
Adunăm naţ10nale ş1 alţi hden a1 Revoluţ1e1. Dar cu ocazia evenimentelor
din octombrie 1789, cînd poporul şi-a impus rninţa sa regelui Franţei aducîn-
du-1 la Paris, zian~l nu uită să amintească la rîndul său de caracterul lejer,
usuratic al francezilor, ceea ce ar demonstra necesitatea unui Cromwell.
' Un an mai tîrziu, cînd Revoluţia Franceză se radicalizează impunîn-
du-şi. egaliz_area nu_ num_ai politică, prin desfjinţarea ~itlurilor şi rangurilor
nobihare, ş, se extmde mfluenţa propagandei revoluţ10nare în Anglia, cele
două ziare londoneze devin net ostile. O atitudine relativ favorabilă Revo-
luţiei din Franţa au manifestat şi alte publicaţii periodice engleze pe termen
mai scurt sau mai lung ca „Argus" sau „London Chronicle". Acesta din
urmă aprecia la 24 iunie 1791 faptul că deputaţii Constituantei demonstrează
cunoaşterea Constituţiei engleze şi s-au ferit de organizarea unor partide
politice.
Irlanda a suportat întotdeauna greu situaţia de subordonare fată de
Anglia. Evenimrntele revoluţionare din Franţa atrag în aceste condiţii 'aten-
ţia şi provoacă manifestări de simpatie. Apar şi ziare care au ca obiectiv prin-
cipal extern ceea ce se petrece dincolo de canalul Mînecii. Unul dintre aces-
tea este „Northern Star", al cărui prim număr apărea la 1 ianuarie 1792. El
leagă de la început „marele subiect" care e Irlanda cu relatările despre si-
tuaţia din America şi Franţa. Alt ziar, ,, Union Star", tipărit pe o singură
faţă spre a putea fi afişat, era foarte citit şi apreciat pentru iacobinismul său.
Favorabil ideilor înnoitoare franceze şi duşmănos stăpînirii britanice, se
arată şi ziarul „The Pr(:ss", apărut la Dublin în 1797 şi interzis la al 67-lea
număr.
Atitudini pro sau contra se întîlm:sc şi în presa Statelor Cnite, care
acordă începînd din 1789 un spaţiu întreit sau împătrit informaţiilor şi co-
mentariilor privind Franţa. Atitudinea favorabilă a presei democrate, ca
ziarul „The National Gazette" se confruntă cu aceea critică a unor gazete
federaliste ca „ Gazette of the llnited States", care se declară în total deza-
cord cu direcţia adoptată de Revoluţia Franceză din 1792.
Dintre publicaţiile germane de presă care acţionează asupra opiniei
publice în direcţia cunoaşterii şi aprecierii Revoluţiei Franceze, amintim
„Braunschweigisches Journal'', determinat de atitudinea prea favorabilă
Franţei să-şi transfere redacţia în Holstein, ,,Berlinische Monatschrift", ,,Teut-
scher Merkur" din Weimar, ,,Europăische Annalen" di11 Tiibingen, ,,Deutsche
Chronik" din Wiirtemberg, ,,Staats Anzeiger" din Hanovra. Multe dintre
ele au evoluat de la comentarii favorabile, la poziţii ostile, pe măsura eveni-
mentelor, ca de pildă jurnalul savant publicat de Wieland la Weimar. Se
apelează uneori la corespondenţi alsacieni, de unde pătrund în Germania
şi ziare franceze redactate în limba germană, deci favorabile Revoluţiei.
Publicaţii periodice, apărute la Torino, Florenţa, Pisa şi în alte centre
poltice si culturale din Italia acordă un loc important situaţiei din Franţa
si ideilor franceze. în capitala Imperiului Habsburgilor presa publică în lim-
bile germană, maghiară, greacă etc., informaţii despre Revoluţi.a Franceză,
dar şi documente· ca Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului, în
pofida cenzurii.
245
Nu numai ziarele şi revistele din Franţa, dar şi alte publicaţii de presă
similare apărute în diverse centre europene sau chiar peste ocean contribuie
la difuzarea ştirilor favorabile Revoluţiei în limba franceză, fie că aceasta
reprezenta unul din idiomurile vorbite de populaţie, ca în Tările de Jos şi
Elveţia, fie că răspundeau cerinţelor elitei cultivate, de la Londra, Leyda
sau ~euwied, la Petersburg sau Iaşi.
În momentul 1789 se aflau în Franţa şi mai ales la Paris un marc nu-
mftr de străini cu cele mai diverse scopuri şi în diferite ipostaze. Izbucnirea
Revoluţiei face să crească numărul emigranţilor politici cu vederi înaintate,
dar şi acela al călătorilor veniţi pur şi simplu să-şi satisfacă curiozitatea sau
să se instruiască. Corespondenţa particulară sau de presă şi înscmnătile de
călătorie contribuie în aceste condiţii în mod activ la informarea privind
Revoluţia dincolo de hotarele Franţei, la creşterea numărului admiratorilor
şi adepţilor ei. Acum o sută de ani apărea la Londra în volum corespondenţa
trimisă din Franţa de un medic englez care se găsca la Paris în timpul eve-
nimentelor fierbinţi din iulie 1789, dr. Rigby. .,Am fost - scria el soţiei
sale - martorul celei mai extraordinare revoluţii care poate a avut loc vreo-
dată în societatea omenească. Un popor marc şi înţelept lupta pentru liber-
tate şi drepturile omenirii. Curajul şi perseverenţa sa au fost răsplătite de
succes. Un eveniment care va contribui la fericirea şi prosperitatea a milioane
de descendenţi ai lor s-a înfăptuit cu foarte mică vărsare de sînge şi fără ca
mersul obişnuit al treburilor oraşului să fi fost întrerupt de cîteva zile" 50 •
Dar luarea Bastiliei şi evenimentele imediate nu încheiau, ci deschideau pers-
pectivele Revoluţiei, deşi opinia călătorului englez coincidea, cum am văzut,
şi cu cea manifestată de alţi contemporani ai săi. Aflindu-se la Paris în iunie
1789 celebrul călător Arthur Young, membru al Societăţii regale de agricul-
tură din Londra, ale cărui amintiri le-am mai citat, participă la şedinţa din
15 iunie a reprezentanţilor stării a treia, care două zile mai tîrziu se vor inti-
tula Adunare naţională. Obiectul şedinţei era „o discuţie importantă asupra
a ceea ce în Camera noastră a Comunelor s-ar numi starea naţiunii", cu pri-
lejul căreia a remarcat pe abatele Sieyes, pe Rabaud Saint-Etienne, ,.protes-
tant din Languedoc", dar mai ales talentul oratoric al lui Mirabeau despre
care se spune că este „primul orator al Franţei" şi al foarte tînărului Barnave
din Grenoble, care a fost aplaudat. Motiv pentru vizitatorul englez să-şi ex-
prime propriile sentimente, .,toatft emoţia unei inimi liberale" în faţa
„spectacolului reprezentanţilor a douăzeci şi cinci milioane de oameni abia
ieşiţi din mizeria a 200 de ani de putere absolută şi chemaţi la binefacerile
unei Constituţii mai libere, adunîndu-se sub privirile publicului, căruia por-
ţile îi erau deschise" 51 • Participînd ca invitat la dineul oferit de ducele de
Rochefoucauld Liancourt în palatul de la Versailles, la care iau parte şi 20
de deputaţi, r.ălătorul englez remarcă unanimitatea convingerii dl deşi pie-
di.:ile nu vor lipsi în calea libertăţii, ,.căderea despotismului" nu poate întîr-
zia, deoarece „starea de excitare a spiritului popular e prea mare pentru a
mai putea fi domolită de acum înainte" 52 • Meritul principal al acestor însem-
nări de călătorie publicate la Londra în 1792 este tocmai acela de a fi înre-
gistrat cu inteligenţă şi fidelitate starea barometrică a atmosferei politice şi
sociale revoluţionare, nu numai în capitala Franţei, ci şi în provincie, pînă
în ianuarie 1790.
---------
6() Dr. Rigby 's lette1·s Jrom Frnnrc in 1789, Lonrlrn, 1880, p. 28.
61 Arthur Young, op. C::t., t. I, Pari,, 1882, p. 199 şi urm.
02 Ibidem, p. 202 şi urm.
246
Începînd cu sfirşitul anului 1789 „Braunschweigisches Journal" publica
scrisorile din Paris ale literatului Joachim Heinrich Campe, care însoţise ca
mentor pe fostul său elev \Vilhelm von Humboldt, în august acelaşi an, într-o
călătorie la Paris. Tonul pare azi bombastic pe alocuri, dar reflec'.a un entu-
ziasm sincer pentru „leagănul libertăţii franceze" şi „centrul în care se pro-
d1,1c evenimentele cele mai grandioase şi cele mai remarcabile din lumea de
azi". Convins că „răsturnarea politică din Franţa e binefacerea cea mai mare
şi cea mai generală de care Providenţa a făcut să profite omenirea după ame-
liorarea credinţei prin Luther", el aşteaptă de la mugun, florile şi fructele
tinerei libertăţi „să aducă pe lume constituţii drepte, ~aţionale, generalizarea
Luminilor şi fericirea popoarelor". Deşi nu sfătuieşte pe nimeni să imite
naţiunea franceză, dacă n-a atins acelaşi grad de pregătire. Fiindcă „aici pentru
prima oară există o revoluţie care, din toate punctele de vedere, a fost între-
p1;nsă sub cele mai bune auspicii, o revoluţie care pormite în consecinţă, tot
atît de natural, o constituţie cum nu s-a mai văzut, o Constituţie care va con-
ţine toate perfecţiunile Constituţiei engleze, excluzîndu-i totodată defec-
tele ... Şi mai mult, cei trei protagonişti ai acestui tablou atit de plin de
interes - poporul, regele, Adunarea naţională - se ţin înlănţuiţi în cea mai
bună armonie şi înaintează mină în mină către acest scop sublim" 53 . Chiar
cîn<l cursul ulterior al Revoluţiei Franceze va contrazice această armonie,
omul de litere german, deşi regretă această evoluţie, nu-şi va schimba ati-
tudinea. El va accepta titlul de cetăţean de onoare al Republicii Franceze,
primit în acelaşi timp cu Schiller şi Klopstock.
Un eveniment asupra căruia atrag atenţia co:espondenţa şi memoria-
listica de călătorie a epocii în mod elogios, fie că însemnarea apa1 ţinea unui
admirator al vechiului regim ca Christoph Girtanner sau unuia dintre revo-
luţionarii cei mai sinceri, Georg Forster, era „prima sărbătoare a federaţiei
în onoarea libertăţii recîştigate", cum nota acesta din urmă. ,.Am văzut
pregătirile acestei sărbători care vor rămîne fără egal în analele umanităţii
- sublinia el noutatea muncii voluntare, patriotice. Cel mai mare amfiteatru
din lume, alături de care cele ale romanilor nu sînt decît jucării pentru copii,
a fost construit în cîteva zile de atotputernicia poporului. Entuziasmul a o
sută de mii de voluntari compensa încetineala suspectă a celor 15 OOO de
lucrători care fuseseră angajaţi [cu ziua]. În beţia libertăţii, aceşti voluntari
munceau cu o ardoare, o promptitudine, într-o veselie şi cu o generozitate
care se înţeleg cu greu chiar dacă ai fost martorul lor. Grupele de lucru se
succedau la infinit şi ordinea care domnea pretutindeni rămîne de neconce-
put dacă nu se ţine seama de entuziasmul momentului. Nu existau santi-
nele; glasul poruncitor al vreunui supraveghetor şi cu atît mai mult bita lui
erau necunoscute. Albinele şi furnicile lucrează şi ele fără tirani şi poliţie şi
duc la capăt în aceeaşi bună înţelegere edificarea micilor lor state libere. Sim-
ţul popular de dreptate respecta proprietatea fiecăruia şi proteja dreptul
fiecăruia. Veşmintele şi ceasurile de care te despărţeai în timpul lucrului
rămîneau toată ziua în locul unde le-ai depus. În sunetele tobelor şi muzici-
lor militare, cu lopata pe umăr, grupele entuziaste, braţ la braţ, cîntînd im-
nuri libertăţii, se duceau la munca lor şi nu părăseau locul decît după apusul
soarelui. Tineri şi bătrîni, bărbaţi şi femei, duci şi muncitori cu ziua, fermieri
generali şi lustragii, doamne de la Curte şi vînzătoare de peşte, călugăriţe
şi preotese ale Venerei, coşari şi tineri spilcuiţi, invalizi şi şcolari, călugări
5 3 La Rlvolutio11 Franr,iise i-ue par Ies A !lema11ds, textes traduits et present&s par Joel
Lefclwre, Lyon, 1987, p. 25 şi urm.
247
si oameni de litere, ţărani veniţi din satele învecinate, artisti si muncitori,
toţi soseau în cortegii pestriţe, braţ la braţ sub drapelele loi şi' munceau cu
curaj. Mii de manifestări emoţionante ale exaltării care îi însufleţea pe toţi
confereau măreţie acestei scene în care toată lumea îşi găsea de lucru" w_
în afară de vizitatorii propriu-zişi, aflaţi de obicei pe termen scurt în
Franţa, numeroşi străini exercitau mai ales la Paris diverse profesiuni, cind
nu erau pur şi simplu refugiaţi politici. Dintre aceştia din urmă, elveţianul
Claviere sau germanul Karl Friedrich Reinhard, intrat în diplomaţie, ajun-
geau miniştri, iar englezul Thomas Paine, celebru prin scrierile sale şi parti-
ciparea la Războiul de independenţă ;il Statelor Cnite, şi prusianul Johann
Cloots, care-şi schimba din 1789 prenumele în Anacharsis, după numele le-
gendarului călător antic şi propunea utopic modelul revoluţionar francez
pentru o republică universală sau europeană, deveneau deputaţi în Conven-
ţia naţională, primul ca ales al departamentului Pas de Calais, cel de-al doilea
al departamentelor Oise şi Saâne et Loire.
Mişcările revoluţionare din Geneva (1766, 1781), Irlanda (1782-1784),
Olanda sau Provinciile unite (1783-1787), Belgia sau Ţările de Jos austri-
ece şi Episcopatul de Licge (1787-1790), precum şi frămîntările politice
din aceste ţări au făcut ca grupuri mai mici sau mai mari (numărul olandezi-
lor care se stabiliseră la Paris şi în oraşele din nordul Franţei se ridica la 5 OOO)
să-şi lege speranţele de o apropiată revansă şi eliberare a propriei patrii, cu
sprijinul Revoluţiei Franceze. Sînt create' cluburi ca acela batav al olande-
zilor patrioţi sau helvetic. Acesta din urmă era format în special de refugiaţi
politici din cantoanele Geneva, Fribourg şi Neuchâtel. El îşi propunea, con-
form statutelor, să propage libertatea acolo unde aristocraţia a denaturat
vechile instituţii ale ţării. În acest scop, depune eforturi uneori încununate
de succes pentru eliberarea unor deţinuţi, intervine pe lingă autorităţile
franceze, lansează manifeste şi alte scrieri de propagandă. În serviciul aces-
teia organizează un birou de corespondenţă care publică şi răspîndeşte un
periodic specializat. La rîndul lor, deţinătorii puterii în unele din cantoanele
vizate promiteau premii pentru prinderea unor conducători ai cluburilor.
După înăbuşirea tulburărilor revoluţionare din 1790, cele două partide bel-
giene învinse în lupta pentru independenţă - ,,statiştii' sau conservatorii
şi „vonckiştii" sau democraţii, prin conducerea şi membrii refugiaţi în Franţa,
se organizează în cluburi separate. Democraţii răspîndesc un Manifest al bel-
gienilor şi locuitorilor din Liege reuniţi, care prevedea înfiinţarea unei re-
publici belgiene. Ca exemplu servea noua Republică Franceză, al .cărui mi-
nistru de externe, Lebrun, locuise multă vreme în Belgia si care participase
la elaborarea manifestului. '
De fapt războiul declarat de Franţa în aprilie 1792, intensificarea lui
în urma provocărilor emigraţiei şi a ducelui de Brunswick, transformarea
eliberării patriei în idee forţă, reprezintă o etapă nouă în dezvoltarea propa-
gandei revoluţionare franceze în Europa, de care n-au fost străine nici impul-
surile venite din partea emigraţiei revoluţionare europene şi mai ales din
ţările vecine. Hotărîrea girondinilor aflaţi la putere era luată în numele fra-
ternităţii popoarelor, evocată de exilaţi în cererile de ajutor pentru eliberarea
patriei şi fraţilor lor. Pe lingă propaganda orală sau scrisă, cluburile contri-
buie la organizarea de legiuni ale batavilor, belgienilor sau „alobrogilor"
(ultima formată din elveţieni, piemontezi şi savoiarzi).
248
Vreme de mai bine de un deceniu, ideile Revoluţiei vor fi purtate de:-a
lungul şi de-a latul continentului în vîrful baionetelor de soldaţii Republicii
Franceze. Era un sprijin important şi eficace. Cu toate acestea el va avea
drept consecinţă şi înstrăinarea unora dintre admiratorii sau adepţii Revo-
luţiei înspăimîntaţi de urmările expansiunii franceze. Ocuparea Belgiei şi
Regiunii Renane în toamna lui 1792 n-a fost posibilă fără sprijinul populaţiei
locale, dar pierderea acestor cuceriri s-a datorat în bună măsură tot nemul-
ţumirii provocate de ocupaţia militară franceză. Totuşi decretul din 19 no-
iembrie 1792 al Convenţiei prin care Franţa acorda „fraternitate şi ajutor"
tuturor popoarelor rămîne un moment istoric în memoria contemporanilor
şi urmaşilor. Ca şi victoriile de la Valmy sau Jemappes care prin caracterul
lor „naţional" puneau bazele prestigiului militar internaţional al Revolu-
ţiei. Nu întîmplător generalul venezuelean Miranda, care participă la această
campanie, va fi peste ani unul din principalii conducători re,·oluţionari care
vor asigura victoria popoarelor Americii latine în lupta pentru lihertate,
desprinderea lor din sistemul colonial spaniol. ,,De aici şi din această zi da-
tează o nouă epocă în istoria lumii şi voi veţi putea spune că aţi fost aici",
îşi amintea Goethe să fi declarat după bătălia şi retragerea prusienilor de la
Valmy, alături de care participase ca observator în numele ducelui de Wei-
mar, răspunzînd celor cu care se afla în bivuac şi care-i ceruseră părerea 56 •
Urmărind în primul rînq. apărarea cuceririlor Revoluţiei şi salvarea
teritoriului naţional, ameninţate de coaliţiile puterilor vechiului regim cu
colaborarea Angliei, operaţiile militare franceze introduceau în luptă „na-
ţiunea înarmată", însufleţită de noile idealuri de libertate şi progres. 1n
aceste condiţii Franţa revoluţionară se manifesta ca „La Grande N ation"
menită să răstoarne vechile aşezăminte politico-sociale putrezite de vreme
si să sădească pretutindeni arborele libertăţii. Contraofensiva ei ajm1gea pînă
ia gurile Rinului şi Marea Nordului, iar în sud pînă în sudul Italiei, Nordul
Africii sau insulele ioniene. Redeşteptate la o nouă viaţă, unele din terito-
riile eliberate sînt reunite la Franţa sau transformate în republici surori. Din
păcate, nu întotdeauna voinţa locuitorilor a fost consultată sau a corespuns
dorinţei majorităţii acestora. Iar viabilitatea tinerelor republici surori era
pusă mereu sub semnul întrebării. Prea slabe pentru a se putea api;.ra sin:-
gure, ele erau nevoite să întreţină forţa militară împovărătoare economic a
Franţei, dtreia îi erau subordonate şi ale cărei intervenţii permanente în
organizarea şi reformele lor apăreau uneori ca insuportabile. Între acestea
se înscriau şi republicile apărute în Italia începînd din 1796, care au servit
nu odată generalului Bonaparte ca bază a puterii si teren de experimentare
pentru viitoarea guvernare a Franţei. '
Nu este totuşi mai puţin adevărat că Revoluţia Franceză a dat
poporului italian primul exemplu şi prima încurajare practică în direc-
ţia risorgimentală a unităţii naţionale. Direcţie inaugurată pe plan ideologic
încă de la mijlocul veacului, dar care rămăsese la nivelul unei aspiraţii teo-
terice. Nu întîmplător, revoluţionarul Buonarroti, descendent al lui Miche-
langelo, care publicase în Corsica primul ziar revoluţionar în limba italiană
şi care va fi descoperit drept unul din principalii colaboratori ai lui Babeuf
în Conspiraţia egalilor, cerea într-un memoriu din 1O martie 1796 Directora-
tului Republicii Franceze ca „mai ales să dispară pentru totdeauna între pa-
trioţi frivolele deosebiri de a fi născuţi la Napoli, la Milano, la Genova sau
la Torino. Noi sîntem toţi din aceeaşi ţară, din aceeaşi patrie. Italienii sînt
115 Ibidem, p. 165.
249
toţi fraţi . . . Italienii trebuie deci să se unească toţi şi să aibă aceeaşi cau-
ză". Iar la 7 ianuarie 1797, Congresul de la Reggio (Emilia), menit să funda-
menteze organizatoric Republica cispadană, proclamată anterior la Bologna
sub protecţia lui Napoleon Bonaparte şi declarată una şi indivizibilă, adoptă
ca emblemă „uniYcrsală." pentru eliberarea Italiei „drapelul tricolor cispa-
dan: Ycrde, alb şi roşu".
Crearea Republicii cisalpine pe teritoriul regiunii Milano cedat de Aus-
tria, în mai 1797, înzestrată cu o constituţie avînd ca model Constituţia Fran-
ceză a anului III, reunirea la noua creaţie politică a ducatului de Mcdena,
precum şi a regiunilor Carrara, cu debuşeu la Mediterana şi Valtelino, care
deschidea drumul spre Yăile Rinului şi Dunării, în sfirşit integrarea terito-
riului Republicii cispadanc însăşi, păreau să indice orientarea politicii Re-
publicii Franceze sau cel puţin a generalului ci în direcţia unifidtrii Italiei.
Dar împărţirea teritoriului liber şi neutru al Republicii Veneţiei cu Austria
şi cedarea oraşului dogilor către aceasta la Campo Formio de către Napoleon
a dezamăgit profund pe patrioţii italieni. În plus la Roma sau la Neapole
vor fi organizate republici separate, pe măsura cuceririi de către armatele
Republicii Franceze.
Împrejurările n-au permis în cazul Italiei înfăptuirea unităţii şi inde-
pendenţei naţionale, dar Revoluţia Franceză a deschis drumul şi a demon-
strat că acestea trebuie să fie în primul rînd opera poporului italian însuşi.
Dacă politica de centralizare a cantoanelor elveţiene într-o republică
helvetică perfect unitară, urmărită cu perseverenţă de Directorat s-a soldat
cu un eşec, datorită eterogenităţii populaţiei şi a altor condiţii specifice care
au impus din nou forma federativă, în schimb transformarea confederaţiei
Provinciilor Unite într-un stat unitar, Republica Batavă, a impulsionat ten-
dinţele unificatoare în rîndurile poporului olandez, care va păstra această
formă unitară peste timp, chiar dacă sistemul de guvernare va deveni mo-
narhic.
Un alt merit incontestabil al expansiunii franceze, în pofida exacţiuni
lor militare şi a altor nemulţumiri inevitabile, a fost lărgirea ariei de aplicare
a principiilor constituţionale şi republicane moderne prin adaptarea mai mult
sau mai puţin fidelă a cuceririlor instituţionale ale Revoluţiei Franceze la
realităţile din teritoriile anexate şi republicile, surori. Era multiplicat astfel
un model raţional şi original, chiar dacă la elaborarea lui au contribuit exem-
ple anterioare sau dacă această punere în aplicare n-a respectat întotdeauna
principiul dreptului popoarelor de a dispune de ele însele sau drepturile indi-
viduale prescrise în Declaraţiile din 1789 şi 1793. În sfîrşit, încurajînd din-
colo de limitele acestei expansiuni speranţele în clilerarea apropiată, a făcut
posibilă extinderea ariei de circulaţie a ideilor de lil-.ertate, egalitate şi fra-
ternitate, deşi în limite impuse de ascensiunea burgheziei sau de nivelul poli-
tic local.
Astfel, înfrîngerile militare suferite de armatele austriece, compuse în
bună măsură din soldaţi recrutaţi din rindurile popoarelor supuse au extins
aceste idei şi speranţe pînă în Boemia, Ungaria, Transilvania sau Austria
de sud. Iar vecinătatea Italiei a făcut să pătrundă propaganda revoluţio
nară franceză în Peninsula Balcanică. Napoleon Bonaparte încurajează de
altfel direct mişcarea de rezistenţă a grecilor şi încearcă să transforme insu-
lele ioniene preluate de la Veneţia, într-un centru de propagandă republicană
şi un cap de pod francez spre Orient. Diaspora comercială de la Marsilia sau
cea de la Viena care contribuie la legăturile levantine cu Europa occiden-
talrt îşi au şi ele rolul lor în transmisia ecourilor Revoluţiei Franceze în răsă-
250
ritul continentului, ca şi lupta pentru libertate a poporului polon sau extin-
derea legăturilor diplomatice ale Franţei în Principatele Rom~ne.
Dacă sultanul Selim III fusese ciştigat de exemplul Franţei în favoa-
rea necesităţii unor refo1me în limitele consolidării puterii sale, guvernatori
din Imperiul otoman care doreau să-şi asigure o autonomie cit mai largă, dacă
nu independenţa totală, profitînd de slăbirea puterii centrale datorită înfrîn-
gerilor militare, ca Ali Paşa din Ianina sau Pasvan Oglu din Vidin, caută să-şi
asigure sprijinul Republicii Franceze.
Cît f:csprc Imperiul autocrat rus, care înglobase pînă în 1791 fostele
teritorii chpendente dt· Înalta Poartă pînă la Nistru şi se erijase în protec-
torul supuşilor creştini ai acesteia din sud-estul Europei, se arată nemulţu
mit de tentativa de ofensivă a Republicii Franceze şi, profitînd de campania
în Egipt a lui Napoleon, ocupă Insulele Ionice sub pretextul ajutorării Tur-
ciei şi pătrunde cu armatele sale pînă în Italia şi Elveţia, ca partener în a
doua coali1ie antifranceză. Pătrundere pasageră, dar prilej pentru contactele
ofiţerului ~i ostaşului rus cu o societate supcrioartL.
Chiar dacă ţarul Pavel I, fiul Ecaterinei a II-a, a refuzat să primească
la Curtea ele la Peterslmrr pe pretendentul oficial la tronul Franţei, contele
de Provcnce, viitorul Ludovic al XVIII-iea, căruia îi acordase azil politic,
emigraţia franceză din timpul Revoluţiei a jucat un rol însemnat atît în de-
terminarea atitudinii unor guverne, cit şi în orientarea opiniei publice. Dar
părăsind teritoriul naţional în valuri succesive, diferite ca atitudine politică
şi componenţă socială, această emigraţie n-a fost în întregime ostilă marilor
reforme redizate de revoluţie, contribuind uneori direct sau indirect la popu-
larizarea l uropeană a acestora.
În sfîrşit, pentru a întregi această privire de ansamblu, trebuie să adău
găm faptul că după reacţiunea thermidoriană apare un nou tip de emigrant
francez. p::-omovînd convingni prea înaintate faţă de regimul existent în
Franţa şi etichetat cu largheţe ca iacobin. Iacobinism atribuit ca dovadă a
culpabilitrtţii de către autorităţile locale ale vechiului regim, fără prea mult
disccrnrnnîr. t, si altor revoluţionari mai moderati sau chiar unor reformisti :
italieni, gcrma'ni, polonezi, maghiari etc. Dorinţă de înnoire democratică
confundată nu odată, ca şi în Franţa, cu anarhismul, înţeles ca opoziţie la
orie•.: autor:tate constituită. Sub regimul Sfinki alianţe, etichetei franceze de
iacobinism i se va adăuga, cind nu-i va lua locul, aceea italiană de carbona-
rism, pwtru a se accentua asupra caracterului conspirativ şi exploziv. Apli-
carea europeană a etichetei carbonare va avea însă viaţă mai scurtă.
O problemrt care continuă să frămînte şi azi pe cercetători, primind
diferi te soluţii, este aceea a raporturilor dintre Revoluţia Franceză şi franc-
masonerie. Ne asociem punctului de vedere după care în această organizaţie
de tendinţf1 universală, atrăgînd prin ritualuri secrete şi spiritualism nedis-
criminator, se manifestau în ultimele decenii ale secolului XVIII două orien-
tări. Una conservatoare, ultramistică, ocult-catolică, căreia i-a aparţinut
Joseph de Maistre, cunoscutul teoretician al contrarevoluţiei, care opunea
modelului revoluţionar francez monarhia bazată pe teocraţie; cealaltă re-
formator-democrată, cu aderenţe iluministe, implicată într-un fel sau altul
în Revoluţia din 1789. Cit despre teza complotului masonic, prezentat drept
cauza cea mare şi motorul Revoluţiei de abatele emigrant Barruel ( M imoi-
res pour servir a l'histoire dujacobinisme, Hamburg, 1798), deşi a adus cele-
britate autorului şi a fost reluată în repetate rînduri de adversarii Revolu-
ţiei Franceze, n-a rezistat în faţa documentelor şi interpretării obiective.
251
Pentru alţi gînditori contrarevoluţionari ca Louis de Bonald, înrudit
prin fervoarea catolică şi soluţia teocratică cu Joseph de Maistre, vina de-
clanşării Revoluţiei aparţine zdruncinării dreptei credinţe, datorată în parte
protestantismului. În schimb pentru calvinistul genevez J. Mallet du Pan,
fost deputat monarhist constituţional în Adunarea naţională şi redactorul
vreme de opt ani al publicaţiei de prestigiu „Mercure de France", nevoit şi
el să ia drumul exilului, a căuta originea Revoluţiei Franceze în filozofia
iluministă, în depravare şi nereligiozitate constituie o eroare. Vechiul regim
s-a prăbuşit de la sine, observa el în Considerations sur la nafure de la Rh'o-
lution de France (Bruxelles, 1793), nu ca operă conştientă a oameuilor, ci
ca rezultat al unei crize, printr-o deplasare de putere ·care înseamnă revolu-
ţie, operată necesar ori de cîte ori vechea putere nu mai e în stare să prote-
jeze „1 ucrul public" şi ii lipseşte curaj ul să se protejeze pe ea însăşi. Nobili-
mea şi clerul au încercat cele clintii să pună mîna pe puterea care scăpa rege-
lui, dar n-au reuşit şi operaţia a fost întreprinsă cu sorţi de izbîndă de sta-
rea a treia, mai ales de burghezie, la 14 iulie 1789. Aceasta la rîndul său a
pierdut-o în favoarea micilor-pi oprictari ( 10 august 1792) pentru ca în cele
din urmă să revină neproprietarilor (31 mai şi 2 iunie 1793). Revoluţia legi-
timă s-a prăbuşit ea însăşi sub presiunea circumstanţelor, a mulţimii flămin
zilor care preiau puterea prin n·,·oluţie socială, comparată cu marile invazii
ale barbarilor. Dacă admiră dictatura iacobină e fiindcă opera ei care „a
organizat anarhia" trcbue să sen-ească ca exemplu pentru organizarea ordi-
nei. Războiul, ,.această mare necunoscută", a deviat cursul Revoluţiei şi îi
motivează prelungirea. Pentru Mallet du Pan, ca şi pentru Robespierre cu
ani înainte, războiul va duce în mod necesar la dictatura militară. Conside-
raţiile sale asupra Revoluţiei Franceze s-au bucurat de un răsunet deosebit,
mai ales în Germania, unde influenţează între alţii pe Fichte şi Kant şi atrage
atenţia Curţilor europene asupra autorului.
Dar interpretarea contrarevoluţionară a evenimentelor din Franţa a
recoltat primele şi cele mai numeroase succese internaţionale datorită lui
Edmond Burke. Cartea omului politic englez, Reflccti·ons on the Fnnch Rffo-
luti'on, apărută în toamna anului 1790 la Londra, a fost caracterizată nu în-
tîmplător drept evanghelia sau breviarul adversarilor Revoluţiei. Elabora-
rea ei apare ca o replică la discursul rostit cu un an mai înainte de dr. Price,
unul din şefii „dizidenţilor" din Camera Comunelor, rostit la Society of Revo-
lutions din Londra, cu prilejul tradiţionalei aniversări a „glorioasei revo-
luţii" din 1688, comparată de această dată cu Revoluţia Franceză. Discursul
fusese urmat de o adresă către Adunarea naţională, care a făcut din Franţa
o ţară a libertăţii. Contestînd valabilitatea comparaţiei amintite sub motivul
într-un fel întemeiat că evenimentele din 1688 au reprezentat o restauraţie,
atît în ce priveşte drepturile regale, cit şi ereditatea pairilor sau funcţiile
Camerei Comunelor, Burke accentua asupra caracterului lor conservator.
Prilej pentru a critica de pe aceste poziţii evenimentele şi noile instituţii revo-
luţionare din Franţa. Dincolo de deformarea pamfletară a unor fapte, ceea
ce a reţinut atenţia sînt consideraţiile teoretice care se constituie într-o doc-
trină coerentă. Se subliniază în esenţă că tentativa de a face tabula rasa din
instituţiile trecutului, pentru a construi altele în lumina raţiunii şi a unor
pretinse drepturi naturale, nu poate duce decît la eşec. Dar la adăpostul unor
observaţii juste în fond, ca exagerarea rolului ideilor abstracte de către „filo-
zofii" luminilor şi discipolii lor revoluţionari sau necesitatea de a se ţine seama
de specificul lor naţional şi de tradiţia istorică a fiecărui popor în parte, e
argumentată o poziţie neechivoc conservatoare. Fie cînd raţiunii carteziene
îi e preferată raţiunea ca sumă a prejudecăţilor, fie cînd în numele realis-
mului politic şi a preeminenţei practicii social-istorice c contestată cîştiga
rea libertăţii poporului francez pe urma unor declaraţii de principii gene-
rale. Cît despre egalitate, ea ar fi contrazisă de evoluţia. istorică, deci nenatu-
rală. Deoarece pentru Burke nu era natural ceea cc corespunde, ca la Rous-
seaua, na tm ii umane dincolo de loc sau de timp, ci ceea ce variază în funcţie
de loc sau de timp. În consecinţă, inegalitatea social-politică corespundea,
după părerea sa, .,ordinei naturale" şi trebuie păstrată în limitele cerute de
aceasta. Iar organizarea şi conducerea unui stat nu poate fi redusă la „o pro-
blemă de aritmetică", cu alte cuvinte la hotărîrea majorităţii, interesele celor
mulţi corcspunzînd rar - dupr1 părerea sa - voinţei celor mulţi. Promovînd
accesul la putere al acestora, proclamarea drepturilor omului nu poate duce
decî t la anarhie. Ea reprezintă o mină subterană cc pregăteşte explozia care
,.va face să sară în aer în acelasi timp si exemplele antichitătii, si obisnuinţele,
şi constituţiile, şi actdc ParlamcntuÎui, totul". Apelul la' istoric şi tradiţie
îl determină pe Burke să conteste posibilitatea unui stat laic şi credinţa feri-
cirii obşteşti pe pămînt sau posibilitatea progresului indefinit pc baze ştiin
ţifice. Sistemul constituţional englez e în schimb ideal, ca rezultat cu ade-
vărat natural al istorici. Burke a deschis consen-atorismului politic supapa
evoluţionistă. Ameliorările sînt necesare, dar ele trebuie să se facă lent, fiindcă
omul politic lucrează cu fiinţe vii, nu cu materie inertă. Simplitatea geome-
trică la care legiuitorul, ca şi grădinarul francez încearcă să reducă natura,
nu c în firea lucrurilor. De aceea legiuitorul trebuie să înveţe de la grr1dinarul
englez s{t respecte, să înrrijească şi să îmbogăţească ceea ce oferr1 natura.
S-a spus că numai în cîtcva săptr1mîni Reflecţiile politice ale lui Burke
au făcut înconjurul lumii. Cert este că în decurs de un an ele au cunoscut
11 ediţii numai în Anglia. Versiunea franceză a apărut în trei ediţii succe-
sive, începînd din noiembrie 1790. În primăvara anului 1791 Friedrich von
Grntz, fost discipol al lui Kant, publica o traducere germană de răsunet. În
Statele Cnite, cartea a provocat entuziasmul dreptei federaliste, ţinînd seama
dc'sigur şi de faptul că autorul ~c arătase favorabil Războiului pentru inde-
pendenţă al Statelor Unite, la timpul său. Pînr1 şi capete încoronate, ca ţa
rina Ecaterina a II-a a Rusiei, adresează felicitări gînditorului politic englez.
Influenţa ideilor lui Burke a contribuit la fundamentarea ideologiei conser-
vatoare în secolul al XIX-lea. unele clemente au fost regăsite în concepţia
istorică a lui Taine asupra Re\'oluţici Franceze, altele în secolul nostru, în
opiniile politice de dreapta ale lui .Maurice Barres 56 . Totuşi influenţa teore-
ticianului englez contrarevoluţionar în Franţa nu s-a manifestat activ decît
relativ tîrziu, favorizată de emigraţie sau de Restauraţie.
Cea mai puternică înrîurirc a cărţii lui Burke asupra vieţii politice şi
cea mai directă a fost fireşte în Anglia. Răspîndirea ei concordă cu schimba-
rea de atitudine a guvernului britanic, partidul To:y, conservator, aflat la
putere, adoptînd poziţia autorului cu entuziasm, deşi pînă în primele zile
ale lui iunie se manifestase relati,· binevoitor faţă de Franţa revoluţionarrt
Acelaşi lucru s-a petrecut şi cu majoritatea partidului \Vhig, liberal, din care
făcea parte Burke. Numai o minoritate radicalfL a acestuia în frunte cu Char-
les Fox, împreună cu prietenii săi politici, R. Sheridan sau \V. \Vilberforce,
campion al luptei împotriva sclavajului, şi-a păstrat poziţia fa\'orabilă Revo-
luţiei Franceze.
•6 Cf. Jacques Godechot, La contre-revolution. Doclri11e et action, 1789-1804:, Paris,

196 ! , p. 72.
253
Reflectată de presă şi reuniunile publice schimbarea de atitudine pro-
vocată de Rurke s-a manifestat şi prin tulburări de stradă. Astfel, casa din
Birmingham a apreciatului chimist J. Priestley, emul al lui Lavoisier, a fost
incendiată de mulţime, deoarece proprietarul ei, atacat în Reflecţit" pentru
convingerile democratice, îndrăznea să dea un banchet la prima aniversare
a cuceririi Bastiliei. A fost o pierdere reală pentru ştiinţă, deoarece întregul
laborator al savantului a fost distrus. Priestley a rămas totuşi un simpati-
zant al Revoluţiei. Dar un an mai tîrziu, cînd a fost ales deputat al Conven-
ţiei naţionale, a declinat această cinste. Iar în 1794 a fost nevoit să emigreze
în Statele Cnite, unde a murit 10 ani mai tîrziu.
Desigur, afirmaţiile tradiţionaliste ale lui Burke n-au rămas întot-
deauna fără răspuns. ~umai la o lună de la publicarea marelui său pamflet
devenit best scller, apărea un răspuns semnat de Mary \Volstonccraft intitulat
A vindication of tftc Rights of .Man. Luînd apărarea drepturilor omului puse
în lumină de Declaraţia ,·otată în Adunarea naţională franceză, autoarea,
cunoscutrt luptătoare pentru drepturile femeii, va fi ţinut scama şi de cuvin-
tele jignitoare la adresa acesteia cur,rinsc în cartea lui Burke. Ca de pildă:
„O femeie nuc <lecit un animal şi încă nu este de primul ordin". La rîndul său
James Mackintosh, deputat scoţian în Camera Comunelor, ataca sub titlul
Vindiciac Gallicac, lucrarea fostului său coleg whig, atît pentru interpreta-
rea revoluţiei din 1688 şi implicit a celei franceze, cît şi pentru viziunea strîm-
tă asupra evoluţiei către progres. Dar respingerea cea mai viguroasă şi cu o
audienţă reală atît în Anglia, cit mai ales peste hotare, a reprezentat-o car-
tea lui Thomas Paine, Thc Rights of Man. Autorul era bine cunoscut dato-
ită sprijinului acordat victoriei Revoluţiei americane şi cuceririi indepen-
denţei Statelor Unite. În cartea sa, din care prima parte a apărut în 1791,
Paine nu se mulţumea să atace de pe poziţii democratice, favorabile Revo-
luţiei Franceze, problemele puse de Burke, ci promova abolirea tutror „ve-
chiturilor" din Constituţia engleză, inclusiv a monarhiei şi a Camerei lor-
zilor. El se adresează în acest scop poporului, profitînd de concentrarea mun-
citorilor creată de revoluţia industrială. Într-un moment în care prefacerile
economice împingeau pe săracii sau sărăciţii din lumea satelor să se îndrepte
în crmtare de lucru spe noile regiuni industriale şi să asculte glasul oamenilor
politici. E drept, de multe ori înşelător, ca în cazul tulburărilor conservatcare
din Birmingham şi ~fancestcr. Răspîndite în ediţii ieftine, cărţile lui Paine
izbutesc să se opună o neme influenţei nocive de dreapta în rîndul maselor.
Dar atacat de cercurile guvernante şi ncYoit să ia calea exilului, influrnţa
lui insulară va descreşte. Pînă cînd odată cu intrarea în război a Angliei cu
Republica Franceză, aşa cum observase un cunoscut istoric britanic, ,.a dis-
părut şi ultima şansă ca oamenii să gindească raţional în materie de politică
internă''. Considerînd spre sfîrşitul vieţii Revoluţia Franceză, ca şi. catolicii
Joseph de ~faistre sau abatele Barruel, o pedeapsă divină pentru păcatele
oamenilor, Burke in\'ita guwrnul britanic să lanseze o chemare la cruciadă
europeană împotriva Franţei păgîne. El se pronunţa de asemenea pentru o
expediţie britanică în ajutorul răsculaţilor din Vendec. Aceasta a wnit prea
tîrziu, iar primul ministru \\"illiam Pitt a refuzat ideea de cruciadă. Deşi
apelurile lui Burke la măsuri represiYe împotriYa compatrioţilor cu conYin-
geri domocrate, pe care el îi numea iacobini englezi şi a revoluţionarilor irlan-
dezi, au găsit deplină audienţă guYernamentală.
E adevărat că Revoluţia Franceză a reprezentat o revoluţie de tip bur-
ghez oscilînd între liberalism şi democratism re,·oluţionar. În plus, aşa cum
observa Jacques Godechot într-una din cărţile sale devenită clasică, ,.Franţa
254
era compusă din oameni, cu calităţile lor certe, dar de asemenea cu toate
lipsurile pe care zece ani de revoluţie nu le-au putut extirpa. Robcspicrre
voia să întemeieze republica pe virtute. A eşuat". Cu toate acestea, sublinia
el, .,imaginea Marii Naţiuni, cca care a redactat Drepturile omului, campi-
oană a dreptului popoarelor de a dispune de ele însele, creatoare a statului
modern unificat, indivizibil şi centralizat, va rămîne de acum înainte în me-
moria oamenilor" 57 • ·
La această imagine pc plan mondial şi-au adus contribuţia internaţio
nală şi oamenii de cultură şi artă ai epocii.
Prin decretul din 26 august 1792, care răspundea unei propuneri pre-
z:ntate cu două de mai înainte şi susţinute de dramaturgul şi deputatul
Marie Joseph Che;1ier, Adunarea legislativă atribuia titlul de cetăţean al
Franţei unui număr de 18 „filozofi străini'', în accepţiune iluministă, care
au „binemeritat de la umanitate", săpînd temeliile tiraniei şi sprijinind cauza
libertăţii. În expunerea de motive se arăta că „o naţiune pe care luminile
şi curajul său au făcut-o liberă" nu poate pri\'i ca străini pc cei care „au pre-
gătit eliberarea popoarelor".
Din listă făceau parte, reprezentînd Europa, englezii Jeremy Bentham,
Thomas Clarkson, James Mackintosh, Joseph Priestley, William Wilber-
force, David Williams, elveţianul Johann Heinrich Pestalozzi, germanii
Johann Heinrich Campe, Anacharsis Cloots, Friedrich Gottlieb Klopstock,
Friedrich Schiller, italianul Giuseppe Gorani, olandezul Cornelius van Pauw,
Tadeusz Kosciuszko, viitorul conducător al insurecţiei polone împotriva
cotropitorilor strf1ini. Iar Alexander Hamilton, James Madison, ,·iitor pre-
şedinte al Statelor Unite, Thomas Paine, George \Vashington, preşedintele
Statelor Vnite, reprezentau America 58 • Figurau deci, printre cei cărora po-
porul francez le exprima sentimentul de recunoştinţă şi sprijinul său un nu-
măr însemnat de oameni de litere şi ştiinţă, între care doi mari poeţi, un mare
pedagog şi educator, un jurist de prestigiu, un reputat chimist, gînditori
iluministi si revolutionari.
Fireşte, o asei.nenea listă nu putea fi decît selectivă. Cercetările isto-
rice au completat-o şi cu alte nume de prestigiu.
Am amintit la începutul acestui capitol, menţionînd un episod anec-
dotic, despre impresia produsă de izbucnirea evenimentelor revoluţionare
din Franţa asupra celui mai mare filozof german al vremii şi unul din cei mai
mari ai tuturor timpurilor, Immanuel Kant. Punctul său de vedere a fost une-
ori apropiat de cel al lui Robcspierre, datorită rolului acordat revoluţiei mo-
rale. Dar deosebirea dintre ei este cea dintre monarhistul liberal cu prefe-
rinţe reformiste iluministe şi revoluţionarul democrat intransigent, apărător cu
orice preţ al republicii. S-a spus pe drept cuvînt d idealul social-politic al
filozofului din Koenigsberg nu trece în general de niwlul Constituţiei anului
1791. Se cuvine adăugat că el nu putea dedt să_ aprecieze decretul asupra
păcii din 22 mai 1790 votat de autorii acesteia. Intr-un moment în care e
drept, Robcspicrre era neînduplecatul adversar al războiului din Adunarea
Constituantri. Dar pus în faţa faptului împlinit al războiului şi al amenin-
ţării invaziei străine, care periclita cuceririle Revoluţiei, acesta din urmă
ceda „forţei lucrurilor", ca să folosim expresia lui Saint Just, devenind tot
el liderul dictaturii revoluţionare de război. În \Teme ce filozoful, menţinîn-
~- Idem. I.a Gumdr Salio11. Exţm1,<io,i rfrolutionnaii'c de la Fraure dans le 1,;011(/c de

1789 a 1799, Paris, 1983, p. 535.
:.s Proci!s-verb.11 de l'Assemb!ec Nalionale, t. XIII, Paris, p. 284, 337; .-\ . .-\ulani,
Hiş/oire pditique de la Rivolulio11 Fran~1isc, Paris, 1901, p. 265 ~i urm.
255
du-se la nivel teoretic, devenea autorul tratatului Zum ewigcn Friedcn ( 1795),
subintitulat „Ein philosophischer Entwurf''. Excluzînd suveranitatea popo-
rului şi dictatura revoluţionară ca exfresii ale violenţei, regimul „păcii per-
petue" ideat de Kant era de esenţă moderat burgheză. încercînd o integrare
limitată a nobilimii, în special a cdei de funcţii, el se baza principial pe liber-
tate şi pc egalitate civică, asigurate prin independenţa materială. Cu alte cu-
vinte, pleca de la deosebirea dintre cetăţeanul activ, singurul beneficiind de
plenitudinea drepturilor, şi cel pasiv. Fără a exclude posibilitatea trecerii de
la o stare la alta. Deşi defavorabil înscrierii principiale a dreptului la insu-
recţie în Constituţie, Kant precizează în proiectul său de pace generală şi
perpetuă din 1795, cu alte cuvinte în anul încheierii păcii de la Basel dintre
Prusia şi Franţa, că trebuie să se ţină seama de revoluţia Yictorioasă care dă
naştere unui regim nou superior celui nchi şi sft se evite încercarea de a forţa
o revenire la vechiul regim.
Mai mult, în ultima sa carte, Der Streit der Fakultătm, el adaugă la
recunoaşterea unui fenomen necesar şi în esenţă ireversibil, convingerea că
pentru istoria umanităţii, nici măcar eşuarea sa n-ar mai avea importanţă.
„Fiindcă a revelat în natura umană o aptitudine spre mai bine pe care nici
un om politic, oricît de subtil ar fi fost el, n-ar fi putut să o descopere mai
înainte din mersul lucrurilor". Şi ţinînd seama de faptul că „acest eveniment
e prea considerabil, prea strîns legat de interesele umanităţii şi cu o influenţă
prea întinsă în toate părţile lumii, pentru ca popoarele să nu şi-l amintească
cu ocazia unor circumstanţe favorabile şi să nu fie incitate de această amin-
tire vie să repete tentatiYe de aceeaşi natură" 59 .
Întemeietorul „filozofiei critice" avea 65 de ani la izbucnirea Revolu-
ţiei Franceze. Afirmat mai întîi ca discipol al său, Johann Gottlieb Fichte
avea 26. De aceea va fi atras şi cu mai multă forţă de fenomenul istoric al
Revoluţiei Franceze. În scrierile publicate anonim Zurui? t•orderung der De11k-
freiheit, cu locul de apariţie fictiv, şi Beitrag zur Berichtigung der Urteile des
Publikums i'iber die franzosischm Revolution, publicată la lena, ambele da-
tînd din 1793, el critica din punctul de vedere al conceptului de libertate
kantian statul existent şi pleda pentru cuceririle Revoluţiei Franceze. Deşi
se pronunţa ca şi Kant pentru calea considerată mai lipsită de riscuri şi mai
apropiată structurii poporului german, aceea de evoluţie progresivă. Recu-
noscînd ca şi acesta existenţa contractului civil care stă la baza societăţii
şi a statului, el nu contesta însă legalitatea ruperii acestuia, legitimind astfel
„dreptul la Revoluţie" . .,E în natura fiecărei revoluţii ca să se elibereze de
vechiul contract şi să se unească prin mijlocirea unuia nou. Sînt două lucruri
legitime şi în consecinţă e tot aşa orice revoluţie în care ele se produc conform
legii, cu alte cuvinte prin liberă voinţă".
Se cuvine remarcat că tînărul filozof german n-a apărat Revoluţia
Franceză împotriva conaţionalilor cu vederi retrograde numai ca principiu de
gînclire sau din punct de ndere politic. În Contribuţia sa prin care urmărea
.,rectificarea" spiritului public, el face loc unor consideraţii sociale înaintate,
cu rezonanţă şi în epoca noastră :
„Există întotdeauna în felul nostru de a gîndi o frapantă inconsecvenţă
în a fi atît de sensibili la mizeria unei regine căreia i se întîmplă să îi lipsească
lenjeria proaspătă şi să pri,·im ca un lucru cu totul natural privaţiunile une~
mame care, îmbrăcată ea însăşi în zdrenţe, vede tîrindu-se goi înaintea c1
copiii pe care i-a dat sănătoşi patriei, în neme ce, din lipsă de alimente, sinul
5~ La Rit'olution FranraiSt' t·11,· par Ies Al!~maiids, op. cit., p. · 218 şi urm.
258
ei_ uscat nu mai conţine hrana pe care o cere cu scîncete slabe ultimul născut.
« Aştia sînt obişnuiţi, n-au cunoscut niciodată altceva t, spune cu glas înă
bil9it desfrînatul îmbuibat savurind vinul cel mai fin. Dar nu e adevărat :
nu te obisnuiesti niciodată cu foamea, asa cum nu te obisnuiesti cu alimentele
pe care 1~ refu'ză natura, nici cu slăbire.'i. tuturor putcrilbr tn.ipului şi spiritu-
lui, nici să mergi gol în asprimea iernii. Domnul Rehberg găsea naiv să se
spună ~ Cine nu munceşte nu trebuie să mănîncc *· Să ni se permită să găsim
nu mai puţin naiv a gîndi că numai cel care munceşte nu trebuie să mănînce
sau să mănînce ceea ce nu e de mîncat !" 60 •
Dacă pentru Fichte scopul societăţii era asigurarea libertăţii ca o pre-
misă pentru perfecţionarea speciei umane şi întemeierea unei societăţi per-
fecte la care statul este obligat să contribuie pînă cînd va deveni de prisos,
această libertate nu reprezintă numai o stare a conştiinţei. El se pronunţă
pentru desfiinţarea dependenţei personale a ţăranilor, a privilegiului feudal
şi autocraţiei în favoarea programului burghezo-democratic.
După părerea lui Fichte, .,Revoluţia Franceză interesează umanitatea
întreagă" 81 • Dar tînărul filozof german şi-a propus încă din 1795 să-şi creeze
propriul său sistem de gîndire „autonom", definit de el însuşi ca „primul sis-
tem al libertăţii". Pentru aceasta se recunoştea îndatorat Revoluţiei Fran-
ceze şi studiului ei, urmărind, spunea el, să o servească prin înnoirea spiri-
tuală pe care o va aduce. Docentul în filozofic de la Universitatea din Jena
va incerca chiar colaborarea directă cu noul regim republican francez. Dar
din 1799 el răspunde invitaţiei regelui Prusiei fixîndu-se la Berlin. Apreciind
doctrina sa care intra într-o nouă fază şi pregătea trecerea de la iluminism
la romantism, superioară celei a Revoluţiei Franceze, ca în cursul ţinut stu-
denţilor în anul şcolar 1804-1805, el devine celebru prin înflăcăratele Reden
an die deutsclte Nation (Berlin, 1808). Profesorul Fichtc considera acum po-
porul german ca singurul menit de istoric să poarte mai departe făclia liber-
tăţii şi chema întreg tineretul la luptă împotriva ocupaţiei franceze, napo-
leoniene.
Cel mai tînăr prieten şi coleg al lui Fichtc de la Universitatea din Jena,
Friedrich Schlegel, anunţa în 1795 fratelui său August Wilhelm Schlegel,
împreună cu care va deveni unul din principalii promotori ai romantismului
german în faza de fundamentare teoretică, printre proiectele dragi inimii sale,
sub influenţa investigaţiilor lui Winckelmann, un studiu comparatist despre
republicanismul antic şi modern şi un altul despre revoluţiile politice ale
grecilor şi romanilor, ambele stimulate, desigur, de evenimentele din Franţa
vecină. Dar el va fi convertit la apărarea poziţiilor revoluţionare ale aces-
teia de cumnata sa, Caroline, fosta soţie a lui Georg Forster, revoluţionarul
intransigent din Mainz, răpus de tifos exantematic în floarea vîrstei.
Apreciind valoarea artistică a Schiţelor pariziene ale acestuia, el le considera
în acelaşi timp „de o valoare istorică incomparabil mai marc decît multe
opere celebre şi voluminoase asupra Revoluţiei Franceze". Iar pe autorul
lor condamnat de obicei pentru activitatea sa „iacobină" în favoarea Repub-
licii Franceze, îl definea între clasicii germani. Mai mult, într-un Eseu asupra
republicanismului (1796), apărut în revista berlineză „Deutschland", al cărui
titlu era el însuşi un program, Schlegel nu s-a dat înapoi să sublinieze foloa-
sele insurecţiei în lupta împotriva despotismului, atunci cînd e legitimată ca
drept prin Constituţie, aşadar ca în Constituţia iacobină din 1793. ln cele
80 J. G. Fichte, Co11sidimtions desti11!es u ,·edifiet· Ies jugemmts du public sur la l~1ftiolu-

.hon Franyaise, Paris, 197"1. p. 18"1-185.
11
Ibidem, p. 79.
17 - c. 678 257:
din urmă Revoluţia va fi redusă de Friedrich Schlegel la transformare spiri-
tuală, mai precis estetică. Prin aceasta se alătura în fond poziţiei susţinute
de Friedrich Schiller însuşi după 1793.
Jn relatarea unei călătorii la Paris făcută în iarna anului 1790, drama-
turgul german August von Kotzebue, care nu poate fi bănuit de sentimente
binevoitoare Revoluţiei Franceze, nota ca expresie a febrei de libertate care
domina scena franceză, unde „publicul doreşte să vadă numai tragedii
avînd Yreo legătură cu ReYoluţia şi care zugrăvesc tirania sau fanatismul
în culorile urii", nenumărate reprezentaţii cu Brutus, ,\foartca lui Cezar,
dar şi cu Wilhelm Tel!.
Marele clasic german Ya continua să-şi exprime „speranţele în francezi"
şi spre sfîrşitul anului 1792 (26 noiembrie). Curînd însă, sub influenţa eveni-
mentelor, se abţine de la orice acţiune politică şi îndeamnă pe prietenii săi
la aceasta, com·ins că „încercarea poporului francez de a pune stăpînire pc
drepturile sacre ale omului şi de a cuceri libertatea politică n-a făcut decît
să pună în evidenţă incapacitatea şi nedemnitatea sa, şi să arunce nu numai
acest nefericit popor, dar în acelaşi timp o parte considerabilă a Europei şi
veacului întreg în barbarie şi servitute·•. E drept că „libertatea politică şi
civilă vor rămîne mereu şi etern cel inai sfînt dintre bunuri, scopul cel mai
respectabil dintre toate eforturile şi centrul cel marc al întregii culturi. Dar
acest edificiu magnific nu se va ridica decît pe baza solidă a unui caracter
înnobilat şi va trebui să se înceapă prin crearea de cctăţer,i, înainte de a se
putea da cetăţenilor o Constituţie''. Această înnobilare morală trebuie să
rezulte din cultivarea frumosului 62•
Punctul de vedere evoluează aşadar, putîndu-se transforma chiar în
contrariul său, în funcţie ce evenimente, de natura informaţiilor primite, de
experienţa perrnnală sau colectivă şi mai cu seamă de intere~ele momentului.
Dintre scriitorii gem1ani care justifică aceste observaţii mai cităm pe poeţii
Christoph Martin Widand, Johann Paul Richter, Alxinger sau Stolberg.
Goethe, în afară de momentul Valmy relatat tîrziu, nu pare convins de nece-
sitatea Revoluţiei din 1789, decît la începutul deceniului 3 al secolului al
XIX-lea. Cea mai interesantă mişcare literară germană în fayoarea Revolu-
ţiei Franceze a fost cca din Hamburg. Cu prilejul primei aniversări a căderii
Bastiliei, conducătorul uneia dintre principalele case de comerţ locale a orga-
nizat o reuniune la care au participat aproape o sută de persoane, printre
care F. G. Klopstock, celebrul autor al Mesiadei, care a citit o odă închinată
evenimentului sărbătorit. Participanţii purtau cocarde tricolore. S-a toastat
în cinstea Adunării naţionale, a regelui Ludovic al XVI-lea, pentru sfîrşitul
despotismului şi revoluţia germană. Agitaţia a continuat şi în anii următori,
acelaşi mare comerciant înfiinţînd chiar o aşa-zisă Societate literară, spre
sfîrşitul anului 1792. Încurajînd lectura presei străine ea a fost interzisă în
cele din urmă ca promovînd scopuri subversive. Iar Klopstock îşi recunoaşte
liric „greşeala" în oda Met'n Irrtum. ·
înflăcărat partizan al Revoluţiei Franceze, autorul lui Hyperion şi cîn-
tăreţul Diotimei, poetul Friedrich Holderlin îşi îndemna sora, în iunie 1792,
atunci cînd se zvonea despre victoria austriecilor, să se roage pentru fran-
cezi, fiindcă sînt apărătorii drepturilor omului. Iar în noiembrie acelaşi an
îşi liniştea mama cu asigurarea că „pretutindeni unde războiul a trecut în
Germania, bunii cetăţeni au pierdut puţin sau de loc şi au cîştigat mult, da,
63 Friedrich Schiller, Ober die ăstetiscl1e Erziehung des M ensc/1en, ,.Die Horcn", iulie
1795.
mult. Şi dacă aşa trebuie să fie, e plăcut şi măreţ să-ţi sacrifici sîngele şi bunu-
rile. E frumos şi emoţionant dl în liniile armatei franceze din :Mainz, o ştiu
cu certitudine, există rînduri întregi de băieti de 15 si 16 ani. Cînd sînt între-
baţi de vîrstă răspund : duşmanul arc nev~ie de gl~anţe şi săbii ca să ne o-
moare, ca şi pentru a ucide ostaşi mai ,·îrstnici. Manevrăm la fel de repede
ca şi ceilalţi şi dăm fraţilor noştri aflaţi în şirurile din spate dreptul de a ucide
pc oricare dintre noi care va da înapoi din bătălie" 63 .
Cel mai reprczentati,· dintre poeţii lakişti, William Wordsworth, vizi-
tează Franţa din ajunul ~erbărilor Federaţiei din 14 iulie 1790 pînă în
pragul intrflrii în război a Angliei. El meditează asupra ruinelor Bastiliei,
a căror cr1dcrc deschide o cpocr1 nouă, e impresionat de Declaraţia păcii adre-
sată lumii de Adunarea naţională, aprobă căderea regalităţii şi salută vic-
toria de la Valmy. Pe un alt poet englez, Erasmus Darwin, ii găsim alături de
dr. Price în acţiunea sa în favoarea Franţei.
:Marele merit al liricii lui \Villiam Blake este acela de a fi dat declansării
şi fazei de început a fenomenului revoluţionar francez semnificaţii universal
umane şi dimensiuni continentale sau chiar cosmice plecînd de la transfigura-
rea unor fapte şi personaje reale în poemul Revoluţia Francezcf, încărcat de
metafore şi simboluri la o tcmpnatură anunţînd romantismul.
Nu mai puţin pătruns de spiritul justiţiar al Revoluţiei Franceze a fost
poetul plugar scoţian Robert Bums. Cultivînd fo1mele poeziei populare, el
cheamă cu mult curaj la răsădirea în Anglia a arborelui libertăţii care „a fost
sădit pc uri loc hulit : /Bastilia, iadul Franţei/ ln care regii au zăbrelit/
Luminile speranţei". Deoarece: ,,În pomul ăsta creşte-un soi/ De roade mi-
nuna~e, / Şi schimbă bulgări de noroi / în pietre nestemate. / Cînd gustă
vreun plugar din pom,/ 11 face lord, măi frate,/ Şi la sărac din om în om, /
Ce-a dobîndit, împarte. [ ... ] Ca la un semn, tiranii toţi / făcură legămînt /
S-adunc rude şi nepoţi,/ Să-l t:;iie la pămînt. / Dar haita crudă n-avu spor,/
Căci pomul nu se lasă, / Şi-atunci, de rîsul tuturor, / Făcură cale-ntoarsă' 64 .
În poez~a Sii nu mai lîncezim, poetul cere fraţilor săi să ia a1mele pentru a
pedepsi pc asupritori, avînd drept îndreptar lozinca sanchiloţilor: .. Moarte
sau libertate". Atunci va nni veacul de aur al înfrăţirii tuturor pc pămîntul
eliberat, care va da fiecăruia demnitatea de om. Iar pc lume va putea domni
pacea şi. libertatea. Dacă pînă atunci reputaţia sa cuprinsese şi societatea
înaltă, el nu mai e invitat la reuniunile acesteia după ce refuzînd să sc scoale
în picioare cinci s-a intonat imnul regal, cere să se cînte mai bine Carmagnola.
Trimiţînd clandestin guvernului revoluţionar francez armamentul confiscat
unor coi1trabandişti, care includea şi patru tunuri, Burns şi-a atras răzbuna
rea autoritătilor britanice si a murit într-o neagră sărăcie la 37 ani. Dar mii
de oameni l~au însoţit pe ultimul drum. ·
După ce în scrieri teoretice ca De/la tirannide (1777) şi Del Principe e
delie lettere (1786), poetul italian Vittorio Alfieri atacase abuzurile monarhiei
absolute, în ultima dintre cele două cerind intelectualilor patrioţi o acţiune
conjugată împotriva acestora în numele libertăţii, aflat în momentul izbuc-
nirii Revolutiei în Franta, salută căderea Bastiliei care a eliberat Parisul în
' '
roemul Parigi sbastigliato.
63 La Rivolution Franyaise vue par les Alle~ands, op. cit., p. 162.

H Pomul libertdţii, trad. ele Mihnea Gheo:i-ghiu, în Robert Burns, Poeme, Bucureşti,
1959, p. 27-29.
2S9
La rîndul său lppolito Pindemonte, aflat în aceeaşi vreme în capitala
Franţei, scrie o poezie în cinstea arborelui Libertăţii, cxprimîndu-şi speranţa
că Italia va imita Franta.
Dar Alfieri părăse'şte speriat Franţa, după insurecţia din vara anului
1792 care aducea căderea monarhici. Mai mult, scrie între 1792 şi 1799 pam-
fletul în versuri şi proză Il misogallo, împotriva Republicii Franceze. Consi-
derat de unii breviar al luptei naţionale, acesta neagă atît iluminismul cit
şi idealurile de libertate ale Risorgimentului, prin exagerare naţionalistă.
L"n poem îndreptat împotriva Franţei revoluţionare şi republicane era şi
La Bassvilliana, după numele lui Hugou de Bassvillc, reprezentantul oficial
al Republicii Franceze asasinat la Roma. Dar autorul său, abatele Vincenzo
Monti, ar fi încercat de fapt să-şi ascundă convenţional adevăratele senti-
mente 65 • De aceea poemul a rămas neterminat şi poetul pleacă în secret în
nordul Italiei eliberat de vechiul regim datorită trupelor franceze. El scrie
chiar un imn antimonarhic dedicat sărbătoririi decapitării regelui Ludovic
al XVI-lea sau se arată anticlerical în ll Janatismo. Monti cultivă de acum
înainte cu asiduitate retorica ocazională versificată, cîntînd în Napoleon pe
eliberatorul Italiei, îmbinînd clasicismul cu romantismul.
Între clasicism şi romantism se situează şi opera celui mai marc liric
al vremii, Ugo Foscolo. Inspirat de calendarul revoluţionar francez, el da-
tează oda A Bonaparte libera/ore, ,.Anul I al libertăţii italiene" ( 1797). Dar
cedarea Veneţiei de către Napoleon împăratului austriac rămînc ca o rană
mereu deschisă în inima poetului, deşi acesta va fi credincios Franţei pînă la
căderea imperiului. Romanul epistolar Le 1,/time lettere di }acopo Ortis, apă
rut în forma completă la Zurich în 1816, făcea loc spre deosebire de romanul
lui Goethe Suferinţele tinămlui Werter, distincţiei între decepţia sentimentală.
secundară şi cea politică naţionalr1, care motivează aici sinucidera finală a
eroului.
Ecourile Revoluţiei Franceze au fost receptate şi de scriitorii din alte
ţări, ca poeţii Baggesen în Danemarca şi Manuel Maria Barbosa du Bocagc
în Portugalia, ultimul salutînd Revoluţia, dar reproşîndu-i întîrzierea în dis-
trugerea „despotismului sălbatic care ne dcvorcazf1".
În cursul unei călătorii de un an şi jumătate în Europa Occidentală,
scriitorul si istoricul N. M. Karamzin descria cele văzute si auzite în scrisori
trimise prietenilor săi din ţară pc care le va prelucra şi tipări în 1791-1792
sub titlul Scrisorile unui călător ms, în „Re\·ista Moscovei". După o lungă
vizită în Elveţia, pleca în martie 1790 la Paris unde e impresionat de faptul
că „francezii idealişti, renumiţi prin amabilitatea lor", au fost în stare de
fapte atît de sîngeroasc. ,.Francezii - sublinia el - se gîndesc azi la Revo-
luţie, nu la evocarea sentimentelor iubirii şi gingăşiei". După părerea sa suc-
cesul mişcării revoluţionare se datoreşte în parte ignoranţei şi uşurinţei popo-
rului. De altfel abia unul din o sută activează . .,Oamenii naivi cred că totul
c uşor, dar înţelepţii cunosc primejdia oricărei schimbări şi stau de o parte".
S-a uitat, după opinia lui, că „orice societate omenească întemeiată de
veacuri este sfintă pentru adevăraţii cctrtţcni".
Dacă punerea în valoare a punctului de vedere monarhic şi conservator
al nobilimii ruse făcea obiectul scrisorii din Paris a lui Karamzin, ideile de
libertate şi de necesitate a desfiinţării vechiului regim îşi făceau loc în descrie-
6• Pentru această interprC'tarc, vezi şi Nina Fa~on. Istoria literatiirii italie11c, Bucureşti,
1969, p. 313. Alţi istorici nu •,răd în schimbările brnşte rle atitudine ale abatelui poet, considerat
de unii dintre contemporanii sli un fel rle .. giruetă'", rlccît oportunism politic. Cf. Jacques
Godechot, Histoire de l'Italie moderne, 1770-1807, Paris, 1971, p. 36 I.
260
rea literară a unei Călcrlorii de lti Ptlersburg la „\foscova, apărută la MoscO\·a
în 1790 sub femnătura lui Aleksandr Nikolaevici Radiscev. Iniţiativa aces-
tuia fusese încurajată de succesele Revoluţiei din Franţa. Dar cartea i-a
adus autorului condamnarea la moarte, comutată în deportare pe 10 ani în
Siberia. Unul din cele 650 de exemplare tipărite căzuse în mîinilc Ecaterinei
a II-a, care considerînd pc autor „contaminat de rătăcirile franceze" l-a cali-
ficat drept un răufăcător comparabil cu Pugaciov, a cărui răscoală fusese
înăbuşită în sînge cu 15 ani în urmă. Cel care este apreciat azi drept „cel mai
mare reprezentant al gîndirii revoluţionare şi al filozofiei materialiste din
Rusia de la sfîrşitul secolului XVIII" 86 fusese atras încă de pc nemea stu-
diilor la Universitatea din Leipzig de ideile iluminiştilor francezi şi afirma
încă din 1773 în adnotările traducerii lucrării lui Mably, Co11sideratio11s sur
l'histoire de la Grece, d1 „autocraţia este starea cea mai potrivnică firii ome-
neşti". În oda închinată Liberttfţii şi inclusă în cartea sa 67 , el arăta că pute-
rea nu trebuie să mai aparţină tiranilor, ci poporului, ameninţînd cu exemplul
Revoluţiei engleze şi executării regelui Carol I Stuart. Dispariţia monarhiei
absolute urma să faciliteze un regim de reforme liberale. Ea trebuia să fie
însoţită în primul rind de abolirea şerbiei, asupra căreia Radiscev va insis-
ta şi după reîntoarcerea sa din Siberia. Adaptînd în cartea lui din 1790 ideile
de libertate şi egalitate puse în circulaţie de Declaraţia drepturilor omului,
el le \'a relua în proiectul de reorganizare a statului înaintat Comisiei care se
ocupa cu elaborarea unui nou cod de legi în primii ani ai domniei ţarului
Alexandru I. Depresiunea morală proYocată de respingerea propunerilor
sale de reformă şi ameninţările cu exilul îl duc în 1802 la sinucidere 68 .
în toamna aceluiaşi an 1802, într-o casă ţărănească din Heiligen-
stadt, lingă Viena, unde se izolase după sfatul medicului din cauza surzeniei
progresin, departe de forfota oraşului şi obligaţiile de salon din capitala
muzicii timpului, Beethoven găsea puterea de a ieşi din criza care îl împin-
gea spre sinucidere, începînd să compună Simfonia a III-a, Eroica. ,.E rău
că nu s-a păstrat inscripţia pusă de către compozitor, la începutul acestei
simfonii", se lamenta Hector Berlioz în studiul dedicat integralei simfonii-
lor beethoveniene. Şi încerca să descopere prin interpretarea sensurilor mu-
zicii explicaţia titlului Simfom·a eroică pentru sărbătorirea amintirii unui
om mare 69 • Cercetări ulterioare au descoperit manuscrisul purtind titlul
iniţial Simfonia grande, dedicat lui Napoleon Bonaparte, datat 6 august
1804 şi semnat Louis van Beethoven 70 • Dedicaţia fusese ştearsă ulterior
de autorul însuşi, dezamăgit, se spune, de trădarea Primului Consul al Re-
•• Istoria filozofiei, voi. I, red.: M. A. Dînnik, ~I. T. Iovcink, D. ~f. Kcdro·,, ~I. B.
~litin, O. Y. Trahtenberg, traci., Bucureşti, 1958, p. 5-17.
67
\"ezi şi textul cu explicaţiile autorului în ·,ersiune românească, în .-\. X. Radisce·,,
Călătoria de la Petersburg la Jlosco;;a, flncureşti, 1949, p. 113- 121. lJuclc ascm[tnări stn1eturale
întrC' aceasU descriere de călătorie şi celebra pC' atunci Călătorie sentimmta!ă priH Franţa ,si
Italia a. englezului Stcrnc, cunoscută scriitorului ms, nu pot ascunde ·deosebirile. Ele SC' dato-
resc nu numai realităţilor reflectate, ci şi radicalismului nobilului Radisce·,, ceea cc explică
de ce acrsta e considerat de mulţi comentatori primul rc·roluţionar rus.
&ş Datele despre ultimul an al ·ril·ţii lui Radisce·, au fost incluse de Puşkin într-un ar.ticol
inkrzis din 1836 şi apărut de~ahia în 1857, după moartea poetului. Cf. X. Pospclo·,,
P. ~ablio·,ski, A. ZC'rceanino-,, Jstc,ria literaturii rnse, Ducurl'şti, 1950, p. 196 şi urm.
69 Hector J3erlioz, Simfoniile lui Buthorcn, Bucureşti, f.a., p. 15 şi urm.
70
l'n facsimil a.I „copertei manuscristilui Eroicei", in Roma.în Rolland, Beetlwt·cn, marile
e pc-ci nea/oare. De la Eroica !a Appassiouata, Bucureşti, 1962, pi. hors-tcxtc, după p. 9fi.
261
publicii Franceze, cînd se proclamase impărat al francezilor 71 • Şi cite· spe-
ranţe în crearea unei alte lumi, superioare moral şi social-politic, nu se lega-
seră de eroul Revoluţiei după pacea de la Amiens şi în cursul marilor în-
făptuiri culminînd cu Ccdul civil?
Influenţa Revoluţiei Franceze asupra lui Beethoven se manifestase
încă din epoca în care urma cursurile l'niversitrtţii din Bonn. L-au atras
,·ersurile înflăcărate citite de la catedră de profesorul Eulogius Schneider
la sosirea nştii despre căderea Bastiliei. Cn an mai tîrziu numele lui Beet-
hown figurează printre subscriitorii volumului de pcezii revoluţionare in
care acelaşi profesor îndemna la dispreţuirea fanatismului şi lupta rentru
drepturile omului. Cu convingerea dl „nici o slugă a prinţilor n-o r,catc face",
ci numai „sufletele libere" care preferă linguşirii moartea şi robiei sărăcia.
Aceeaşi sfidare eroică a lipsurilor şi pri,·ilcgiilor prin naştere, in numele li-
bertăţii şi al demnităţii umane, l-a caracterizat toatrt viaţa fC cel care pă
răsea pentru totdeauna oraşul natal, indrcptin<lu-se spre Viena tocmai cînd
izbucnea războiul cu Franţa revoluţionară. Tinărul răznătit care va revo-
luţiona muzica oscilează între noul spirit revoluţionar francez, mai vechiul
Auflklărung austriac şi r,atriotismul german. Nu trebuie uitat dt el va trăi
toată viaţa într-o lume în care marea artă awa nevoie pentru a se putea
afirma de sprijinul saloanelor aîistocraţiei şi al curţilor princiare. Dar cel
care trecuse printr-o copilărie aspră, nescutită de lipsuri şi o adokscenţă
apăsată de grele îndatoriri familiale nu putea r~mîne insensibil la di:"crimi-
nările sociale din mediul în care intra. Ciştigat de timpuriu în fundul sufle-
tului de idealul libertăţii şi de credinţa în necesitatea demnităţii umane şi
a democratizării societăţii, el se manifestă nu odată fără menajamente, încă
de la primele succese în înalta societate, împotri,·a „florii eleganţei unei
lumi ce apune", ca să folosim expresia lui Romain Rolland. Bcethonn se
va menţine pe această poziţie, chiar dacă i se arată prietenie şi i se acordă
un adăpost aurit. ,.Principe - scria cu mîndrie prinţului Lichncwsky în
decembrie 1805, trintind poarta palatului acestuia spre definitivă despăr
ţire - ceea ce eşti dumneata, eşti datorită întîmplării naşterii; ceea cc sint
eu, sint datorită mie însumi. Principi sint şi inert vor mai fi cu miile, Beet-
hO\·en nu-i <lecit unul". Prietenului său Wegelcr i se confesase patru ani
mai înainte: .,Trebuie să-mi închin arta numai mai binelui săracilor". Tcm-
pt'rament energic, pasionat, eroic, încrezător in steaua sa, ca şi ~apoleon,
cu care unii contemporani îl asemănau la un mcment dat şi fizic, deşi nu-i
lipsesc momentele de însingurare melancolică şi deznădejde care pren.'s-
tesc romantismul, pentru Beethoven muzica a însemnat de-a lungul intrrgii
sale vieţi flacără, lumină rezultată din ciocnirea contrariilor. .. Kunstler
sind feurrig", artiştii sînt de foc, declara el însuşi. Se explică astfel de ce
Eroica celebrează flacăra Revoluţiei şi republica eroică. Iar atunci cînd află
adevărata faţă a eroului acesteia, pe a cărei viaţă o considerase pînă atunci
a unui om superior care în fruntea marii naţiuni va crea o lume nouă, a li-
bertrtţii, rupe dedicaţia cxclamind: .,E numai un om ca oricare!".
71 Romain Rolland. J'iaţa foi Becllw1·1:11. Bucureşti. 1946. p. 24 . .,Dacă Ik·etho·,en. dml
~cria Jlarşul funebru pentru moartea unui erou (din sonata op. 26), nu ştia că eroul cel mai
demn de cintecele sale, mai mult chiar dcdt Bonaparte, apropiindu-~c de modelul din Simfu-
ni,1 eroic,i, Hochc, murise lîngă Hin, a·,înd şi azi un monument funebru can· domină ţinutul
pe un deluşor dintre Koblentz şi llonn, ·,ăznse totuşi la \'icna de două ori Hc·,oluţia birui-
toar('. G('nc-ralul Huliu, cuceritor al llastiliei, amicul şi protectorul lui llcrtl10·,cn [ ... : locLC-
ieşte la Lobko·,itz, iar la IO mai 1809 Xapolcon doarme la Schoenlirunn. Foarte curînd,
Jk-etho·,en ·,a începe s..'\ urască pc cuceritorii fra11ce1.i" (ibidim, p. 25 şi urm.).
262
Statuia · se prăbuşise. Rămrlsese însă imaginea flăcării revoluţionare din
inima compozitorului însuşi. Această flacără a credinţei în libertate şi în-
noire morală va arde şi în aite mari creaţii beethoveniene, din care amintim
muzica pentru drama Eg111c11t de Gcetl:e. Şi mai ales opera Fidclio, care se
încadra unui gen artistic de-venit srecific epocii Rernluţic-i Franceze „l'ope-
ra du salut", opera sal\'iirii. Genul fuse-se ilustrat in viaţa muzicală a Pari-
sului încă înainte de RevolutiC'. Dar de data aceasta cei care trebuiau sal-
vaţi erau eroii luptei pentru.libertate împotriva tiranilor. Dacă Bcethown
a apreciat Franţa Republicii era şi fiindcă aceasta a acordat muzicii! aşa
cum am mai amintit, un nou statut deschizîndu-i pC'rspectiw neobişnuite.
Nu întîmplător, Luigi Cherubini, căruia Rernluţia Franceză îi asigurase
popularitatea şi care cultivase cu succes opera salvării, era compozitorul
pe care Beetheven îl preţuia mai mult dintre contemporani. Închi11ată lup-
tei pentru libertate şi fraternitate a întregii lumi în suferinţă, opera Fideho
a fost, aşa cum mărturisea genialul ei creator cu cîteva săptămîni înainte
de moarte, ,,născută în cde mai grele dureri şi mi-a pricinuit cele mai grele
suferinţe; de aceea îmi este şi cea mai dragă. Înaintea tuturor celorlalte,
socotesc că merită să fie păstrată şi folosită spre progresul ştiinţei artei" i 2 •
Timpul a dowdit că mesajul revoluţionar, profund uman al muzicii sale
nu contribuie mai puţin la valoarea ei perenă.
Revoluţia Franceză a acordat o importanţă deosebită difuzării cîntecelor

revoluţionare ca mijloace eficace de propagandă de-a lungul şi de-a latul
Europei. Le regăsim chiar şi acolo unde n-au ajuns paşii armatelor Republi-
cii. Descoperirea unei „Marseillaise" printre documentele mişcării subterane
a iacobinilor maghiari a reprezentat un cap de acuzare în ochii autorită
ţilor austriece. Iar proiectul de constituţie al lui Rigas era însoţit de imnul
Thurios, influenţat de cîntecele Revoluţiei Franceze în manifestul tipărit,
confiscat de aceleasi autorităti la Triest.
O stampă a ~-remii car~ consemnează entuziasmul stîrnit în 1792 de
intrarea armatei lui Custine în Mainz, cu plantarea arborelui libertăţii, înfă
ţişează dansul Carmagnolei. Dar de o popularitate deosebită s-a bucurat
în Germania La M arseillaisc. Cînd în septembrie 1792 imnul lui Rouget de
Lisle a fost executat la cîteva zile după bătălia de la Valmy, din dispoziţia
ministrului de război, prinţul regal al Prusiei a primit la cerere unul din
exemplarele sosite din Paris în timpul tratativelor cu prilejul retragerii arma-
tei germane. Afarsi:/ieza sau .Uarsâe:a a r[lsunat pe cîmpul de luptă pentru
prima dată la Jemmapes. Goethe amintea de executarea în trei rînduri a acesteia
în lucrarea sa Asediul de la Main:::. Odată interpretată de garnizoana franceză
la părăsirea oraşului, de două ori de muzica militară germană cu pri-
lejul sărbătoririi victoriei, pe cînd comesenii goleau sticlele de ~ampanie.
Popularitatea germană a 11,farseie::ei e demonstrată şi de faptul că aria
muzicală a servit ca inspiraţie unor piese de muzică de cameră sau unei
romanţe populare celebrînd pe frumosul şi romanticul bandit Rinaldo Rinal-
dîni. Unele acorduri se pot distinge într-un concert cameral de Mozart. ~lelo-
dia ci era adaptată în 1798 pentru un cintec în cinstea regelui Prusiei. Aceasta
12 Apuci _.\lfrt'il Hoffman. Dnm11tl opere:i. D~ !a Î11up1,t11ri ţ,înJ la Beelko,,m, Uucu-

re~ti, 1960, p. 2.36.
263
în vreme ce imnul original continuă să se răspîndească fie prin mici antologii
de cîntece pentru republicani, ca aceea apărută la Hamburg în 1797, fie
sub titlul înşelător de Noua carte de cfntece de societate, cuprinzind patru s1lle
din cî11tecele cele mai noi pentru petreceri nevimJVate, apărută în acelaşi oraş
pe la 1800.
Înăbuşite sub Imperiu şi mai ales sub Restauraţie, acordurile eroice,
grandioase ale 1\farseillaisei vor îmbărbăta din nou pe revoluţionarii de la
1830şi 18-48. Eleinspirămarinume ale muzicii germane, ca Robert Schumann
şi Richard \Vagner.
Capitolul VII
DOUĂ SECOLE DE INTERPRET ARE ISTORICĂ
Sărbătorirea Bicentenarului Revoluţiei Franceze a pus în lumină nu

numai legitimitatea sau actualitatea rememorării fenomenului istoric, ci şi
lungul drum al cunoaşterii şi recunoaşterii sale.
Demolarea şi reconstrucţia au marcat şi memoria ideilor, şi imaginile
parţiale sau totale.
I n cele ce urmează ne-am propus să ne oprim asupra principalelor meta-
morfoze de-a lungul vremii. Cu motivele şi consecinţele lor. Dind cuvintul
mai ales istoriografiei şi istoricilor. Fără a neglija însă nici pe „directorii
de conştiinţă" de altă formaţie, nici alte manifrstări marcînd controversele
iscate de evocarea Revoluţiei şi progresele obţinute de fixarea peste timp
a imaginii reale.
Istoriografia Revoluţiei Franceze îşi are începuturile chiar în pnmn

ani ai ewnimentdor revoluţionare. Ea apare sub diferite forme, de la infor-
marea periodică de presft pînă la tentative timpurii · de sinteză şi de filozofia
istorjei.
Am citat o asemenea tentativă încă din primul capitol al lucrării de
faţă, pentru a ilustra opinia curentă a revoluţionarilor de la 1789 despre
raportul dintre despotism şi vechiul regim.
Intitulat Jntroduction a la Rivol-ution şi apărut anonim la începutul
lui 1790 în săptămînalul ilustrat „Revolutions de Paris", editat de Louis
Marie Prudhornrne, textul era precedat dt o gravură în lemn reprezentînd
după un procedeu mai puţin obişnuit dubla înfăţişa1·e a unui „aristocrat•~
de robă: agrcsi\·ă, ,.bleskmînd re\·.oluţia" ; satisfăcută şi „crezînd în contra-
rernluţie". Conceput în spirit „filozofic" iluminist, eseul istoric îşi propunea
să expuni'1 „in puţine pagini" (72 de fapt) cum „acest monstru, tot atît de
vechi ca lumea, a fost întotdeauna du~manul plin de cruzime al poporu-
lui". Scoţind în evidenţă originea uniH·rsală, începînd cu timpurile biblice,
a despotisrnuţui, creşt~rea sa progresiv{1 era urmărită pînă la căderea Basti-
liei. lk cînd publicaţia începuse relatarea evenimentelor curente, cu primul
ei număr din 12-17 iulie 1789.
Denunţat ca ,,brissotin", PrudhoII1:me va trebui să întrerupă apariţia
hebdomadarului său devenit prea popular. Dar publică după 9 Thermidor
o Hi~ţoire impartialc des rh.:olutions de Fra11ce, in spiritul „republican" al
\TCmll.
· O croni<:ă periodică curci1ţft şi în acelaşi timp retrospectivă reprezintă
rele l9 tomuri din ,;Histoire de la Revolutiol1-de France, precedee de ·l'expose
rapide des administrations successives qui ont determine cette Revolution
265
raisonnable, pr deux amis de la liberte", Paris, 1792-1803. Cei doi redac-
tori au fost identificaţi în perwan~ publiciştilor Franr;ois Marie :Kcrversean
şi G. Clawlin 1 • Pc 1791 apărea şi un „Almanach histori_que de la Revolution
Franr;aise". · .· · ' . - .
Pe o poziţie opusă se plasează publicaţia „L'Ami du Roi des Franr;ois,
de l'ordre et surtout de la veri te ou Histoire de la Revolution de France
et de l'Assemblee nationale", Paris, 1791-1792. După 10 august 1792 autorul
editor, monarhistul l\Iontjoic, s-a refugiat in Elveţia.
rn caracter de cronică curentă, gustată de o societate îmbibată de
istorism, au şi cele 13 volumr din „Historische Kachrichten und l'oliti~cl:e
Betrachtungen iiber die Franzosische Revolution", G6ttingcn, 1791-1797,
publicate de francmasonul conservator Christoph Girtanner, care vizitase
Parisul înainte de 1789. Acoperind o Ferioadă de timp începînd cu 17 88,
de pe poziţii favorabile vechiului regim, primele trei volume au fost reeditate
la Berlin. Tot în capitala Prusiei apărea în 1790 una din i:;rimele încercări
de privire generală, Gescltichlc des grossm Revol11tio11 in Frankreich, într-o
a doua ediţie adăugită. Semnată de romancierul Friedtich Schulz, cartea
n-a ocolit critica social-politică la adresa wchiului regim. Crea ce va atrage
mai tirziu asupra autorului bănuieli de iacobinism.
În general asemenea lucrări au avut o valcare de moment. La cele care
facilitează cunoaşterea faptelor şi mentalităţii epocii se adaug;t cele c: re
contribuie la conturarea unor anumite rersonalităţi. Ca în cazul celor ptru
volume de succes semnate de Jacques ~ecker, De la Rholiition Fra111 aise
(Paris, 1796, wrsiune germană în două ,·olume, Ziirich, 1797) sau a sintezei
concentrate Geschichte des Zeitraums rnn 1789 bis 1799, elaborată la Viena
de Karl von Stein, nevoit să părăsească, după reorganizarea statului prusian
în 1807-1808, postul de prim ministru la c~rerea lui Napoleon. Titluri
sonore ca Hisloire critiq11e de la noblesse, de Dulaure reprezentau simple pan:-
flete.
Cn Precis histon·que de la Revolution Franţaise, apărut la Paris în 1792,
poate fi considerat cea clintii istorie a Revoluţiei din 1789, scrisă şi publicată
in Franţa de un martor şi un pa~ticipant activ în acelaşi timp. Autorul.
pastorul Jean Paul Rabaut Saint-Etienne, contribuise la elaborarea edictului
din noiembrie 1787, prin care fusese redată protestanţilor starea ci,·ilă supri-
mată prin revocarea edictului din Nantes. Lucrarea sa constituie în bună
f!1ăsură un istoric al activităţii Adunării constituante în care Rabaut Saint
Etienne reprezenta circumscripţia (la senechaussee) Nîmes-Beaucaire, într-w1
moment de bilanţ general al acesteia. Re,·oluţia Franceză era apreciată
dn.'pt necesară, raţională şi perfectibilă ca atare, fiind considerată „produsul
iluminifmului", pătruns, spre deosebire de alte pofoare, ,.în toate cla~ele
societăţii". Interpretare care nu e singulară. Ea va face o lungă carieră
istoriografică.
De o apreciere aparte s-a bucurat in secolul nostru lucrarea r.etermi-
nată- a lui Antoine Barnavc Jntrod1tctio11 a la Revolution Franfaise. Autorul,
cel mai reprezentativ dintre membrii „triumvirat~lui feuillant" din Adunarea
constituantă, va fi profitat, ca şi Rabaut Saint-Etienne, de încr.eierea lucră
rilor Adunării şi de răgazul parlamentar impus de neeligibilitatea mrmbrikr
ei in Adunarea legislativă, :rentru a răspunde cerinţelor de propagandă ale
1 După .-\. Ramhan<l schiţa inceputurilor ,,-mnată .. <i<·ux amis d,· la litertt'" ,tatl",l/i.l
cli:1l-:'90. Cf. Histofre de la cit-ilisation contemporaitie en France, Paris, 1901, p. 212. \',:,1i
şi catalogul publicat de Arhi·iell" ·rtrj>artamentului Hautc de Seinc, cu pl"ilejul Bicentenarnlui
Revoluţiei Francezl": lli_bliotkiqiu lksgHine. Imprenions 1·froli,li1mne1ires, Nantcrn,, f.a., p. !18.
momentului? Sau elaborarea a început în închisoare, ca ultimă- j1lcde,arie
în favoarea monarhici căzute şi implicit a politicii proprii? Oricum, lucrarea
a rămas neterminată 2 • Tentativă de teoretizare istorico-filozofică în scopuri
politice, ca a atras atenţia posterităţii prin încercarea de integrare logică
a „revoluţiei democratice", cum denumea automl primele faze din Revolc-
ţia Franceză, într-o „schiţă generală a evoluţiei sociale" fundamentată ccc-
nomic. Faptul că Barnave \"orbeşte de clase sociale, de „formaţiune'! în sens
social-economic, de rolul muncii, industriei şi al proprietăţii în dez,·oltarea
societăţii şi determinarea epocilor istorice, l-a îndemnat pe istoricul şi frunta-
şul socialist Jean Jaures să facă din rcYoluţionarul francez, adept encomiastic
al monarhiei liberale, precursorul lui Karl Marx, .,oprindu-se i:>ineînţeles la
stadiul burghez şi neîntre,·ăzînd stadiul proletar" 3 • Aceeaşi apropiere era
reluatrt şi reargumentată de Fernand Rude în prezentarea ediţiei sale din
1960 a ]11/roducerii apărută în „Cahiers des Annales" 4 • Fireşte, n-ar fi fost
imposibil rn atenţia lui :Marx să fi fcst atras;t în 1846 la Paris de apariţia
recentă a lucrării lui BarnaYe. Problema răminc deschisă. Şi nu e singura.
Esenţial rămîne faptul că Introducerea lui Barnaw a constituit prima tenta-
tivă de explicare socio-economică a originii şi locului ReYoluţiei Franceze
în cadrul istorici uniwrsale.
în ce priwşte explicarea politico-ideologică, am amintit în capitelul
anterior punctul de vedere negator din eseul lui Edmund Burke de la 1790,
oscilaţie sanntă între tradiţionalismul cow;en-ator şi reformismul liberal.
El nu numai că declanşează prima marc polemică, dar influenţează prin
succesul din opinia publică politica guvernului englez al lui William Pitt,
dcYenit principalul constructor al coaliţiilor imr,otriva Republicii Franceze
şi incurajează contribuţia contrarevoluţionară a emigraţiei franceze sau
opoziţia împotrirn influenţei Revoluţiei de la 1789 în alte state euroi:ene
şi in Statele Cnite ale Americii. Cartea a găsit cd mai viguros rrtspuns tot
din partea unui englez, revoluţionarul Thomas Paine.
Dacă în 1796 Fantin Desodoards încerca o „istorie filozofică" a Revolu-
ţiei Franceze de pe poziţii girondine, procedeul „cetăţeanului Pages", care
în 1793 o celebra într-un poem epic în 10 cînturi, iar în 1796 ii scria „isto~
ria secret;1", aminteşte de lecţia lui Prccopiu din Caesarea.
Epoca Consulatului şi a Imi::eriului a încercat să estompeze, pentru
a pune în lumină i:erscnalitatea lui ~arolecn, dar şi să convertească in folosul
acestuia interesul public pentru marca Revoluţie din 1789. În aceste direcţii
se înscriau un tern Precis historiqm de la Rtfroluiion al fostului muscad;n
Lacretelle sau cele patru Yolume din Histoire de France depu1:s la Rtfrolittion
de 1789, de Toulongeon, prin care autorul încerca să pună în valoare ,.memo-
riile contemporane" păstrate in „depozite ciYile şi militare".
Dar meri tul cel mai important al epocii naJX>leoniene îl reprezintă funda-
mentarea istorici militare a Revoluţiei Franceze prin opera generalului de
origine eh-cţiană Henri Jomini, Hi:stoire critique et·mi'l--itai-rr des cwmpagnes
de la Re.Jolution, apărută iri. 1806 la· Paris in · cinci ~-olume (eJ.iţia a treia,
~ Cca dintii din celt• donă ipoteze pri-tind datarea lucrării aparţinea primulni editor,
TI:Sren(l"er dl' la Dr<,mc (f.larna·,e, Oe-m·res, t. I, Paris. IIH.î. p. CXI) ~ia fost reluatrt de ulti·
muc c,litor, Fcrnand Rude (llarna·,c, Introd1,ction a la lliun/11/ion F.-anr-aise, Paris. 1960. p. V).
După opinia biografului lui Barna.·,e însă, n··,oluţionarul franc.-, n-a lucrat la carlt'a sa decît
după arestare, in închisoarea <lin Grcnoble (J. J. Che·,allier, fla·mat·c, ,,,. les dt'11X Jaus de la
R,foolution, 1761-1793. Paris, 1936, p; J.111 şi. m·t~Ll-
3 Jean Jauri,s, op. cit., t. I, Paris, 1922, cap . .,Barna·✓ c et la thco1·ie cconomiquc <le la.
Revolution".
4 Barmue, op. cit., p. XII - X\'. Vezi şi reeditarea din 1971.
267
1819-1824, 15 vol.). Lucrarea contribuie alături de un Traile des grandes
•operatio11s miUtaires (1804- 1810) la acordarea de către Napoleon a titlului
de baron al Imperiului şi istoric oficial al Franţei.
Cnii istoriografi preferă Essais ht'storiques sur Ies causes et Ies efjets
de la Revolution de France de Fr. Beaulieu sau Histoire de la Rb:oluhon
Franţaise scrisă în Anglia de Bertrand de Moleville, ambele de pe poziţii
regaliste.
Treptat, asprimea cenzurii napoleoniene se accentuează şi spre stînga
şi spre dreapta. Erau astfel interzise şi distruse în 1806 un Essai historique
et critique de la Rb.JOlution publicat de fostul .:onnnţional Paganel şi o H1·stoire
de la gtterre de Vendce de Beauchamp, caracterizată de Ministerul poliţiei
ca extrem de periculoasă prin „spiritul contrarevoluţionar".
TentatiYa Sfintei Alianţe de a impune o imagine negatiYă sau de a
trece sub tăcere ReYoluţia Franceză domină în ansamblu Franţa Restaura-
ţiei Bourbonilor. Explicaţiile Ia modă erau în genul celor ale lui de Bonald
şi de Maistre. Se avertiza asupra primejdiei unui înşelător c10tal şi boa
constrictor. S-a recenzat o adeYărată avalanşe de memorii şi istorii, justificînd
sau celebrînd „războiul" ţărănesc din Vendee sau răscoala şuanilor. Nu
întîmplător Balzac dedica acestora din mmă primul roman semnat cu numele
său şi apreciat critic, Lfs Clwuans.
Dar dacă Yictoria contrareYoluţiei a însemnat reintegrarea ţării în
Europa dominaţiei monarhiilor întemeiate pe tradiţia unităţii dintre tron
şi altar, sprijinită îndeosebi pe aristocraţia funciară de sorginte feudală,
regele „adus în bagajele Aliaţilor" a trebuit sft instaureze un regim constitu-
ţional care să cîştige sprijinul notabilităţilor burgheze, iar Carta conccdată,
deşi atentă la exemplul britanic, să recunoască nu numai cererile legislatÎ\'e
esenţiale ale primei faze a Revoluţiei, ci şi achiziţii fundamentale ale epocii
Consulatului şi imperiului napoleonian. În plus, nu mult după preluarea
definitiYă a puterii, Ludm·ic al XVIII-lca a fost sfătuit, pentru a nu-şi
periclita tronul, să intervină pentru a se pune capăt terorii albe şi măsurilor
·ultraregaliste încurajate de fratele său, contele d'Artois, dizolYînd totodată
ceea ce numea el însuşi „Camera de negăsit", colorată prea conseffator.
În aceste împrejurări, orientarea politică liberală, mai modera tă a
,;doctrinariloi•", mai radicalrt a opoziţiei de stînga, a influenţat poziti,· nu
·numai Yiaţa ·parlamentară, ci şi eYocarea. amintirii încă proaspete a ReYolu-
ţiei Franceze în epoca Restauraţiei. Dincolo de simple memorii sau mijloace
curente de propagandă. Chiar dacf1 disociau ReYoluţia din 1789 de cea din
1792 sau 1793. De la cartea cu reflecţii de filozofie politidt şi istorică pe margi-
nea ewniinentclor, la sinteza istorică propriu-zisă.
În pri.ma categorie se ins.:ria, finisată de prietenii de idei, ampla operă
postumă a Doamnei de Stael, Coiisid,fratio11s sur Ies pri11cipa11x h·foonct1ts
de la R,frolution Franţaisc 5 • Apf1rută (1818) într-o perioadă de relati,·rt libe-
ralizare censitară, dar şi de creştere a presiunii barometrice in Yiaţa politicft,
cartea fixa şi completa opinii personale expuse anterior, chiar dacă se înscria
în apărarea operei şi ideilor tatălui autoarei. Ea explică şi justifidt declan-
şai'ta şi bazele constituţionale ale frnornenului . reYoluţionar francez, urmărit
• Textul ·consido-a/ii"lu- a fost 1111 dl' mult rd,ditat in!!'gral cu o amplft prez<·ntare ·c1e
Jacqnrs Gorlt-chot (Parîs; 1983). D!'spre :\Iac.lnme de Stael şi Hnoluţia Franceză, ·,czi şi :\Iarcel
(;auchC't, Jfme ,Ic Stai!, în Fran~oi, Fnrct. :\fmra Ozouf, Diclictmail-e criliquc de la Rholution
Fratzfaisc, Paris, 19/'iS, ·p. ·1 053- I OliO; ::llich<-1 ])t"!on. Sta el, Co11.<la11t: Les prcmit'rs thic,ncims,
„Magazine litteraire", _1988, nr. 25)s, r- 46 şi urm. Dar exemplele anfrrioare ofc·r.ite de noi
infirmă prioritatc·a. · · ·
în extensiune cronologică maximă (1789-1815), de pe poziţii iluministe
şi liberale. Fără a se mulţumi să vadă într-însul, ca Toulongcon de pildă,
efectul de criză politică şi morală, ci evocînd imaginea începuturilor, ca „una
din marile epoci" transformatoare de „ordine socială", în direcţia libertăţii
şi egalitrtţii. Pronunţîndu-se pc plan politic, ca şi Necker, pentru modelul
bicameral englez, la capătul unei evoluţii în care criza revoluţionară a marcat
depăşirea definitivă a stadiului „despotismului regal", Doamna de Stael
condamna iluziile ultraregalistc, alături de excesele Terorii sau de btalita-
risrnul naroleonian. Ea se situ-:i, ca şi alte mari spirite liberale ale vremii,
pe poziţia ~tabilirii unei punţi solide între tentativele de monarhic constitu-
ţional{t sau de guvern reprezentativ ale Revoluţiei şi aplicarea Cartei Restau-
raţiei. Continuitate menită srt avantajeze dezvoltarea viitoare a tendinţelor
de libertate şi de perfecţionare intelectuală. Perfecţionare concepută iluminist,
dar şi romantic, ca în marile sale eseuri literare. Promovînd o elită de sensi-
bilitate şi merit. Libertate înţeleasă ca emancipare a gindirii, dar şi ca auto-
nomie individuală pe baza proprietăţii.
O poziţie similară era definită horaţian ca „aurea mediocritas" de un
alt membru reprezentativ al grupului de la Coppet 6 , legat atît intelectual,
cît şi sentimental de Doamna de Stael, scriitorul şi omul politic Benjamin
Constant: ,,Prin libertate înţeleg triumful individualităţii, atît asupra auto-
rităţii care ar nea să guverneze prin despotism, cit şi asupra maselor care
cer dreptul de a aservi minoritatea majorităţii" 7 •
Fostul autor al Actului adiţional napoleonian la constituţiile imperiului
din timpul celor „O sută de zile", devenit orator parlamentar reprezentativ
al opoziţiei liberale în timpul Restauraţiei, începuse să se afirme în perioada
Directoratului cu publicistică politică în sprijinul Revoluţiei şi Republicii,
incitat la replică şi de „absurdităţile" puse în circulaţie de E. Burke 8 • Marele
său contemporan Chateaubriand, de care-l apropia nu numai participarea la
viaţa parlamentară, ci şi orientarea introspectivă şi sentimentală comună
unor creaţii literare de vlrf, ca microromancle Adolphe şi Rene, debutase
publicistic cam în acelaşi timp, însă ca tînăr membru activ al emigraţiei,
printr-un Essai ltistorique, politique et moral sur les revolutions anciennes et
modemes, considerees dans leurs rapports avec la Revolution Fra11faise. Interesul
acestui elaborat londonez din 1796 constă mai ales în republicarea sa la
Paris treizeci de ani mai tirziu, cu o prefaţă explicativă şi notele rectifica-
tive ale autorului. Acesta, pătruns de cultură clasică şi de-abia reîntors din
călătoria în America de Nord, cu admiraţie pentru omul necultivat, inocent
prin apropierea de natură, propunea în eseul său o viziune pesimistă în
ansamblu asupra fenomenului revoluţionar din 1789 şi a Republicii Franceze,
care spre deosebire de antichitate s-a instaurat într-un stat imens şi corupt,
8 Lacalitate el-teţiană pc malnl lacului I.eman, celebră. prin castelul familiei Neckcr,
unde se rc,l!lca pcrio,lic grup:11 de intelectuali din jurul d-nei de Stael. În amintirea acestor
r~uniuni au loc aici coloc•,ii legate de evocarea amfitrioanei, a lui Benjamin Constant şi a
.altor membri ai grupului. Ultimele reuniuni de acest fel au fost dedicate recent raporturilor
grupului cu Rc·.oluţia Franceză.
7 Benjamin Constant, De la liberii des anciims comparce a celle des modcmcs, f.l., 1819.
8 Benjamin Constant, De la force du go1wemement actuel ci de la nticessite de s'y ra!lier,
f.l .. 1796; idem, Des reactio11s politiques, f.l., 1797. Titlul Des effels de la Terreur al unei alte
broşuri politice apărute în acelaşi an e de asemenea semnificativ pentru pledoaria în favoa-
rea unei republici constituţionale şi reprezentative care să excludă orice autoritate nelimitată
şi să asigure libertatea indi·riduală. Cele trei texte au fost retipărite recent într-un volum sub
primul titlu, cu o prefaţă de Philippe Raynaud, în colecţia. ,.Champs" a editurii Flammarion
(Paris, 1981). Despre B. Constant şi Revoluţia Franceză, vezi şi :Marcel Gauchet, Constant,
în Fran~ois Furet şi Mona Ozouf, op. cit., p. 951-960.
269
la o naţiune civilizată, dar lipsită de virtute. Aristocrat cu idei liberale,
adept al monarhiei constituţionale ca formă de guvernare mixtă, poziţia sa
din eseul de tinereţe reflectă şi lectura lui J. J. Rousseau. Pentru a suplini
„lacuna morală" a transformărilor social-politice din ţara sa, Chateaubriand
publică, odată reîntors in Franţa, în timpul Consulatului, ampla mărturie de
credinţă din Genie du Christianismc (1802), operă romantică de prestigiu,
a cărei apariţie se înscrie momentului încheierii Concordatului lui Napoleon
Bonaparte cu papalitatea. Teama <le revoluţie într-o epocă de frămîntări
politice franceze şi europene, precum şi dorinţa orgolioasă <le a replica înfrîn-
gerii lui ~apolcon, cn care se compară nu odată, îl determină pc Chateau-
briand, ajuns ministru de externe al lui Ludovic al XVIII-lea, să devină
cel mai zelos susţinător al campaniei franceze de înăbuşire a insurecţiei libera-
lilor spanioli (1823). Demis curîn<l clupă acrea, ca rezultat al noului val
ultraregalist, scriitorul şi deputatul din Camera pairilor găseşte necesar să-şi
sublinieze punctul de vedere liberal, reconsiderat în lumina experienţei. ,,În
epocă _ îşi reproşa el - nu înţelegeJm bine <lecit libertatea, fiicrt a mora-
vurilor; nu semnalasem încă altă libertate, rezultat al unei civilizaţii per-
fecţionate". Principiul reprezentativ a constituit la 1789 un rezultat al
ascendentului civilizaţiei Luminilor, prelungit n,voluţicnar în organizarea
puterii. Iluminismul coborind ca mişcare intelectuală in toate clasele scciale,
a alcătuit „un fel de raţiune publică". Ea „a produs pentru libertate acelaşi
efect ca si cel al curăteniei moravurilor". De aceea trebuie renuntat la ideea
judecării' popoarelor ~oderne dupft cele vechi, propusă iniţial de el însuşi,
şi evitată confundarea a două societăţi esenţial diferite. Cea nouă era rezulta-
tul unei evoluţii istorice, la capătul căreia Revoluţia Franceză a propus guver-
narea după principiul republican şi al democraţiei reprezentative. Tocmai
aplicarea principiului reprezentativ a transformat alegerile pentru Stările
generale în adevăratul început al Revoluţiei, făcind posibilă proclamarea
Adunării Naţionale de către reprezentanţii Comunelor şi în consecinţă elabo-
rarea unei ordini noi, superioare de drept. Pentru consolidarea noii societ;1ţi -
s-a subliniat recent 9 _ Chateaubriand a asociat liberalismul şi creştinismul,
în condiţiile postrevoluţionare . .,Suplimentul moral" propus trebuia s;1 asigure
păstrarea din Revoluţie a „ceea cc aceasta avusese mai bun" şi anume
setea. de libcrta te.
Promovarea unei guvernări conservatoare si înăbusirea de către armata
regelui Franţei a insurecţiei liberalilor spanioli' erau rn'omentul în care, prin
ricoşeu politic, istoriografia franceză înregistrează primele succese de presti-
giu în prezentarea monografică a Revoluţiei Franceze prin lucrările ştiin
ţifice ale lui Franc;ois Mignet şi Adolphe Thiers 10 • Ambele erau elaborate
pe baze ideologice liberale şi urmăreau scopuri de reabilitare politică, pentru
înarmarea opoziţiei împotriva regimului tot mai autoritar. Histoire de la
Revolution Franraise depuis 1789 jusqu'en 1814 a celui clintii (Paris, 1823),
debuta cu sublinierea caracterului înaintat si celebrarea rezultatelor feno-
menului investigat care a deschis în Europa ;,era societăţilor noi", aşa cum
„a schimbat toată existenţa interioară a naţiunii". Revoluţia Franceză a
devenit necesară datorită „circumstanţelor" obiective : ,,Formele societăţii
8 l\lichel Guenaire, Chateaubriand, l'inte,p,itation liberale, ,.Magazine litteraire", 1988•
nr. 258, p. 50 şi urm.

ro Despre Mignet şi Thiers, vezi şi: E. Petit, La vie et l'oeuvre de Fr. Mignct, Paris,
1889; A. Aulard, Thiers, historien de la Rivolution Franţ:aisc, ,.Revolution Fram;aise", 1914,
t. 67, p. 11 şi urm.; D. Reizov, L'historioţraphie romantiquefranţ:aise, 1815-1830, Moscova, f.a.;
cap. VII, ,,Mignet et Thiers historiens de la Revolution_ Fran~aise"; Y. Knibiehler, Mignct
et l'histoire philosopliique au XIXe siecle, Paris, 1973.
271
evului mediu mai existau încă ; părnintul ţării era divizat în provincii inamice;
oamenii erau împărţiţi în clase rivale; nobilimea îşi pierduse toate puterile,
cu toate că îşi păstrase distincţiile ; poporul nu poseda nici un drept ; regali-
tatea nu avea limite si Franta era abandonată confuziei arbitrariului minis-
terial, regimurilor pa~ticular~ şi privilegiilor de corp. Revoluţia a substituit
acestei ordini abuzive una mai conformă cu justiţia şi mai potrivită timpu-
lui nostru. Ea a înlocuit arbitrariul prin lege, privilegiul prin egalitate; ea a
eliberat oamenii de deosebiri de clasă, pămîntul de barierele provinciilor,
industria de piedicile puse de corporaţii şi jurande, agricultura de depen-
denţa feudală şi de oprimarea dijmelor, proprietatea de jena substituirilor
şi a redus totul la o singură stare, la un singur drept, la un singur popor".
Dacă Revoluţia n-a fost lipsită de excese, aceasta s-a datorat faptului
că ca a trebuit să învingă numeroase obstacole, pentru înfăptuirea marilor
reforme şi a binefacerilor durabile. ,,Privilegiaţii au vrut să o împiedice,
Europa a căutat să o supună şi silită să lupte, ea n-a putut nici să-şi mă
soare eforturile, nici să-şi modereze victoria. Rezistenţa din interior a dus
la suveranitatea mulţimii şi agresiunea din afară la dominaţia militară.
Totuşi scopul a fost atins în pofida anarhiei şi a despotismului ; vechea socie-
tate a fost distrusă în timpul Revoluţiei şi cea nouă s-a aşezat în timpul
imperiului".
Desigur maniheismul viziunii finale nu se susţine la confruntarea cu
realitatea istorică, contrazicindu-se chiar cu observaţiile anterioare ale auto-
rului. Dacă acesta pune în valoare lupta de clasă, ,,eliberarea" oamenilor
de apartenenţa la vechile clase sociale şi politice antagoniste a fost relativă.
Iar tentative ca aceea de a căuta pentru crimă şi pedeapsa corespunzătoare,
ca un fel de ciclu fatal, ne apar azi exagerate. De altfel istoricul însuşi face
pe alocuri distincţie între justificarea politică şi justificarea morală. Evitînd
importanţa exagerată acordată de unii doctrinari studiului principiilor ca
abstracţiuni determinante politic şi istoric, Mignet, ca şi alţi reprezentanţi
ai noii şcoli, propune un realism metodologic capabil nu numai să dezvăluie
adevărul şi legile istoriei, plecind de la analiza faptelor concrete în înlănţuire
logică, raţională, dar şi să servească drept lecţie pentru practica politică
contemporană. Cu a tît mai mult cu cit în anii 1820·-1824 mişcările reYolu-
ţionarc şi tentativele insurecţionale s-au terminat printr-un eşec n.
Cele zece volume din Histoire de la Revolution Franfaise de Adolphe
Thiers au apărut eşalonat între 1823-1828. Autorul sosise la Paris din
Provence, ca şi Mignet, cu doi ani înainte, dedicindu-se publicisticii, dar
aducind în acelasi timp anumite servicii miscării carbonare. Totusi sinteza
sa este pătrunsă de acelaşi liberalism moderat, apropiat de cel al doctrinari-
11 După interzicerea ziarulut „Courrier fran1,3.is" la care colabora curent de la sta~1ili-
rea. sa la Paris şi în cursul polemicii a.prinse la care a dat naştere apariţia Istoriei Revoluţiei
Franceze, Mignet însuşi devenea membru al societăţii secrete rc·Jo!uţiona.re „Ajută-te, cerul
te va ajuta". Procesul intentat de către regimul autoritar al lui Carol al X-lea pentru publica-
rea. broşurii Rc!atio:i historiq1te des obscq1us de M. Ma11uel, ancim deputtf de la Vendtfe, în care
relata de pe poziţii opoziţioniste încăierarea poliţiei regale cu cei ce însoţeau pe ultimul drum
pc fostul convenţional şi procuror al Comunei revoluţionare pariziene de la 1789, s-a încheiat
cu achitarea istoricului. Totuşi , ,cca de a treia" ediţie , ,continuată pînă la a doua întoarcere
a regelui" Ludovic al XVIII-iea din Istoria Revoluţiei Franceze apărea în 1824 la Bruxelles,
chiar dacă autorul atenuase pe alocuri uncie asperităţi critice la adresa lui Ludovic al XVI-iea.
din prima ediţie. Angajat în lupta politică pentru răsturnarea monarhici Restauraţiei, Mignet
va participa activ la· Re,,oJuţia din 1830, dar nu va mai publica lucrări istorice decît după.
victoria acesteia. In aceeaşi campanie îl aflăm angajat şi pe Adolphe Thiers, angrenat îmi!!:
după 1830 în mcid .direct în cursa· spre puterea politică., paralel cu continuarea activităţii isto-
riografice.
lor şi de dorinţa relatării obiective a faptelor. În ce priveşte cauzele Revolu-
ţiei, el aprecia cu o sută de ani înainte de Albert Mathiez că „un secol întreg
contribuise la dezvăluirea abuzurilor şi împingerea lor la exces". Dintre
aceşti ani, ultimii doi au acţionat direct „la provocarea răscoalei şi la pregă
tirea de război a maselor populare, făcîndu-le să intervină în cearta dintre
privilegiaţi. In sfîrşit, dezastrele naturale, un concurs fortuit de diverse
împrejurări au adus catastrofa, care putea foarte bine să fie aminată în
epocă, dar a căr~i împlinire era mai curînd sau mai tîrziu infailibilă". Istori-
cul înţelegea prin catastrofă prăbuşirea inevitabilă a vechiului regim, dar
şi „fatalitatea revoluţionară". Fiindcă „prinţii nu pot să se resemneze,
popoarele să se modereze". Din confruntarea pasiunilor individuale şi colec-
tive care tind să se suprime una pe alta s-a afirmat pasiunea generală domi-
nantă: aceea a libertăţii, concepută ca o forţă fatală, necesară, justificată
providenţial. un punct de vedere care pregătea istoriografia romantică revo-
luţionară.
Deşi n-au lipsit criticile, de la dreapta la stînga, sintezele istorice dedicate
Revoluţiei Franceze de Mignet şi Thiers s-au b ucurat de aprecierea pozitivă
1
a unor mari spirite contemporane ca Stendhal sau Sainte Beuve 12, dar şi
de popularitate dincolo de spaţiu şi timp. ,.Iată de ce - scria din Paris
scriitorul german Ludwig Borne 13 - noile lucrări asupra Revoluţiei Fran-
ceze nu sînt deloc fără folos; deoarece dacă nu mai aruncă o lumină nouă
asupra vechiului întuneric, aruncă o veche lumină asupra noului întuneric
şi ne învaţă cum să ne întoarcem la experienţele Revoluţiei în mod raţio
nal". .. Se spune - consemna Prosper Merimee în 1836 14 - că în Spania
se face revoluţia cu cartea lui Thiers în mînă". La lectura d, revoluţionarului
italian Felice Orsini, pătruns de ideologia risorgimentală, îi dădeau lacri-
mile 11>. Iar după Anatole France „Hist-Oire de la Revolution şi Histoire du
Consulat et de l' Empire ale d-lui Thiers au fost vreme de mai bine de 30 de·
ani cărţile care se citeau cel mai mult în Franţa, dacă se exceptează Les
troîs mousquetaires care, trebuie să convenim, nu aparţine aceluiaşi gen" 18•
Scriitorul critica în acelaşi timp lipsa de stil a istoricului. Dar acesta pre-
u Opinia pozitivă a lui Stendhal faţă de monogra[iilc , ,fraţilor pro·,ensali" t-ra nuanţată.
El recunoştea amploarea şi profunzimea ideilor lui Mignct, dar polemiza literar cu acesta
şi admira mai presus de toate istoria lui Thiers. Către firescul şi pitorescul acesteia se îndrep-
tau şi preferinţele tinărului Sainte Beuve. El apreciază opera lui Mignet, dar o consideră
un frl <le compendiu premergător prea „geometric". În vreme cc Thiers poate oferi personaje
la fel de ·,ii ca romanele lui Walter Scott. Mai mult, criticul observa, într-una din cronicih,
puhlicate in ziarul, ,Globe" la diferite volume, că din cercetarea operei lui Thicrs se desprindea
id~a reunirii prin Re•,oluţia Franceză a pasiunilor fatale şi contradictorii din societatea fran-
ceză într-una dominantă: dragostea <le libertate (cf . .,Globe" din 19 ianuarie 1926). Nu întîm-
plător ·,asta sinteză istorică a lui Thiers a obţinut în citc·,a decenii un tiraj excepţional.
comparat recent, poate exccsi·,, cu cel realizat de romanele istorice ale lui Alexandru Dumas
(cf. Georges Soria, op. cit., ·rnl. III, p. I 586).
13 L. Borne, Gesammelle Schriftm, voi. III, Leipzig, 1899, p. 264.
14 Prosper Merimee, Correspondance, voi. II, Paris, 1942, p. 17 (scrisoarea din 6 martie
1836).
u Nefericitul Felice Orsini va fi executat in 1858 pentru tentativa de asasinat din faţa.
Operei din Paris, împotfr.ra lui Napoleon al III-iea. soldată cu opt morţi, împăratul fiind
învinuit că a trădat legămîntul din tinereţe faţă de cauza eliberării Italiei. Actul său disperat
se spune că n-a fost zadarnic. Testamentul său, publicat şi de „Monitorul" oficial francez prin
care împăratul Franţei era conjurat cu limbă de moarte să se devoteze in sfîrşit nobilei cauze,
ar fi contribuit la hotărîrea acestuia privind pregătirea rll1.hoiului contra Austriei, în alianţă.
cu Piemontul, din anul următor (cf. Histoire de la FrancB sous la direction de Georges Duby,
op. cit., p. 452).
18 Anatole Fre.nce, M. Thiers historiNf, în idem, La vid littlraire, t. I, Paris, p. 231
şi urm.
272
ferasc căutărilor stilistice, cum mărturisea el însuşi, ,.limbajul simplu şi
chibzuit propriu epocii noastre", propunîndu-şi ca model M cmoriile .lui
Napoleon şi Expos1:ticn du systeme du, m-c.nde a astronomului Laplace.
Orientarea noii scoli istorice nu era străină nici din alte punc:te de
vedere de cuceririle ştiinţelor naturii. Cum erau întemeierea fiziologiei ani-
male (Lavoisier) sau a anatomiei comparate şi paleontologici (C':1".ier) .. Ku
întîmplător Guizot acredita istoriografia ca stiinţă a legilor evoluţ1e1 sociale,
a interdependenţei funcţionale a faptelor, ~-orbind de „anato~ie ist~rică''.
si „fiziologia istoriei". El le punea organic în corelaţie cu istona spintulm
{iman pentru a defini moral şi i_ntelectual divtrsele forme de civilizaţi_e. î~1
succesiune progresivă şi a realiza prima tentativă de istorie generală a c1nh-
zaţiei. Guizot pleca de la ideile lui Herder asupra istoriei. Dar în tabloul
civilizaţiei europene medievale şi moderne, istoricul stabilea două eleme,ntc
esenţiale corespunzînd unor crize imense, creştinismul, care a schimbat moral
omul interior, ceea ce „s-a întors în profitul societăţii" şi Revoluţia Franceză
care a urmărit scopuri pur sociale. Dar a dezvoltat noi virtuţi „în profitul
umanităţii" i;_
Importanţa acestor aprecleri constă în efortul de a· asocia două orien-
tări majore considerate inconciliabile, din a căror opoziţie ultramontanismul
clerical şi ultraregalismul aristocrat făcuseră o platformă politică retrogradă
comună. Guizot nu era singur în abordarea acestei probleme de pe poziţiile
luptei pentru progres. Celebritatea publicistică a lui Lamennais nu era străină
de eliminarea acestuia din rîndurile clerului pentru promovarea democraţiei
sociale creştine în scrierile sale şi a opiniei privind necesitatea revoluţiei.
Cel ce a devenit celebru prin Paroles d'un croj:ant condamnase iniţial Revolu-
ţia Franceză drept crimă de deicid; similară prin enormitatea ei cu cea a
evreilor faţă de Cristos. Dar a reconsiderat-o de la mijlocul deceniului IV,
socotind-o de data aceasta continuatoare a revoluţiei fondatoare a creştinis
mului şi chemînd la reluarea şi desăvîrşirea ei pe baze universaliste, socialiste
şi creştine 18,
Problema asocierii istorice dintre spiritul creştin şi cel· al Revoluţiei
Franceze va face şi obiectul unei sinteze speciale la mijlocul deceniului 4,
fiind rczo1'-ată democratic la capătul unei retrospective de la începuturile
creştinismului pînă la zi, într-un răsunător curs al lui Edgar Quinet la
College de France (Le Clt-ri"sti'anisme et la Rivol11tion Franraise, 1845). El
contribuie la îndepărtarea istoricului din învăţămîntul public, într-o epocă
în care Biserica catolică îsi continuă intoleranta fată de ideile si memoria
Revoluţiei Franceze 19 • • ' ' '
17 Fr. (;uizot. Hislo:r,· ,fr la cii-ilisalim1 en

Europe. Paris. 1828, 1'· 16-22. De,pn· (;uizot
:;i Rernluţia Franceză, vezi pe lîngă Mcm~riile istoricului şi Ch. H. Pouthas, Guizol ţ,mda-n/
la Restaurnlion. Prepara/ion d'un hQmme d'Etat ( 181-1- 1830), Paris, 1923; H. Reizcn, op. cit:,
cap. \'I, .. Gnizot ou la doctri1w"; Douglas Johnson, .-lspe-:1; oi Fnmcli hislory: Gui~ol ( 1787-
1874), Londra, 1963; Pi(•t-re Rosa1rrn.llon, Le mon,enl G1<i:o!, Paris, 1985; idem. Gui:n/, în
Fran,;:ois Furet, )Iona Ozonf, op. cil„ p. 967-973.
is Louis le Guillon, I.a111m11'1is el la Rivo/11/ion Fran 1aist'. în I.a legende de la Riro/11-
tion, op. cil., p. 343-352.
19
Atras din tim•r!'ţe, ca şi înaintaşul său Gniwt de Ideile c" privire la fifo~ofia ist.'riei
om~1(rii, cartea funda111entală a !ni Henler. pe care o transpune şi comentear.':'L larg p<"ntru
prima oară în limba frann·ză, Edgar (_luinct s-a orientat de pe atunci spre ahordarea rlintr-1111
unghi propriu a i~toriei nni•,ersale într-un ansamhlu coen·nt. Cartea La Grece- modant', pulili-
cat,, ca rezultat al c;tl{1torit'i din 1829 în peninsulfl, cfcctnat.l în cadrul unl'Î misiuni ştiinţi
fice care a profitat de prcz.l'nţa trupelor franceze Îtl Moreea după înfrîn~erea re·rnlnţiei naţio
nale antiotomane, în timpul tratati·,elor internaţionale pentru constituirea statului grec mos
Apariţia mesianismului rn·oluţionar a fost în bună măsură o consecinţă
a atmosferei create de creşterea nemulţumirii populare şi intelectuale, dar
şi a convingerii că pregătirea unei noi revoluţii trebuie să înceapă cu reme-
morarea Marii Revoluţii de la 1789. De unde rescrierea istoriei sale.
Debutînd cu evocarea critică a „religiei Ernlui mediu", sinteza dedicată
de Jules Miclelet Revoluţiei Franceze punea în lumină caracterul de luptă
al acesteia pentru o religie superioară. ,,Mai creştină ca Vendee", Revoluţia
a vrut să fie mai mult decît a tîta, ,,o revoluţie religioasă". Din păcate obsta-
cole interne şi externe n-au pennis formularea deplină şi răspîndirea ei nevi-
ciată. Promm·înd unitatea naţională şi fraternitatea revoluţionară, serbarea
Federaţiei din 14 iulie 1790 a reprezentat un moment definitoriu sublim pentru
rolul poporului francez în fruntea luptei de emancipare şi regenerare a socie-
tăţii, de întemeiere a unei noi religii a dragostei şi păcii fundamentate pe
libertate şi democraţie. Revine republicanilor secolului XIX nobila misiune
a reluării şi desăvîrşirii obiectiwlor sale. E timpul ca noua credinţă în resurec-
ţia popoarelor să nu mai recunoasdt „dogmele" pc care se sprijină legitima-
rea regalităţii 2o_
Revoluţia Franceză a conferit statut mcdern şi sensuri contemporane
conceptelor de popor şi miţiune, aducîndu-le în prim plan pe scena istoriei.
Dar la precizarea acestor noţiuni şi-au adus contribuţia definitorie lupta
de idei în jurul aplicării principiului politic al naţionalităţilor, descoperirea
tradiţiilor folclorice promovate de romantism şi controversa privind rolul
personalităţii în istorie, acth·izată dupft căderea Imperiului napoleonian.
Afirmindu-sc într-o epocă în care amintirea Revoluţiei Franceze continua
să fie într-un fel sau altul puternică şi vie şi în care cu greu se pot face
aprecieri obiectin asupra ei, i~toricii care pun bazele noii şcoli ro~1antice
sub Restauraţie încearcă să folosească experienţa franceză pentru descifrarea
fenomenului revoluţionar englez, dar şi procedeul invers. Guizot a făcut- o
invocînd mai ales exemplul politic al „dramei complete" din Anglia secolului
X VII 21 . Convins fiind, la fel ca alţi contemporani din deceniul 3, cind
publică a sa Histoire de la Ri1:olutio11 d'Anglcterre, că drama franceză similară.
nu şi-a găsit încă sfirşitul.
OC'rn, carte care trebuia ~ă demonstrc·,., ll'ctorul11i francez că tradiţiile antice ak luptei p„ntru
libertate şi rădăcinile marii culturi clasice cline r::-an pierit, reflecta dorinţa de uni·,crsalitak,
odată cu aderenţa la spiritul rnoluţionar. Două clecrnii şi jumătate mai tirziu, în prefaţa
dedicatorie către prietenul şi colegul ~fiu Julrs Michelct, autorul studiului Creştinismul ,;i Rnoltt-
ţia Fran,c:ă, mărturiseşte că acesta face parte dintr-un plan mai vechi urmărind „a compur1c
o istoric universală a re·,oluţiilor religir,as„ şi sociale" (Edgar Quinct, Ornt•res complitcs, l'aris
1857, p. V şi urm.). Dl·sprc ~)uinet şi He·,oluţia Franceză, ·1C'1i, pc lingă lucrarea autob;cgra-
fică Histoil"c de miS idifS, şi .-\lhert \"ales, Edgar Quiiul. Sa ,·ic (I scn oeuvre, Carrier„s mus
Poissy, 1926; Jacques Pochon, Edgar Q11int1 (I Ies 111/tcs du Cal/iţe de Fn111cc, 18-13-1817,
,.Hc·,uc litteraire <le la France'", 1970, iul.-aug., p. 125 şi urm.; Fr. Furc·t, La gauche d l!J
Ri'volutio11 Franyaisc au milieu du x1x• siicle, Edţar Quin,t ci la question du jacobinisme
(1865-1870), Pari~. 1986; idem, Qui11tl, în Franc,ois Furet, :!Ilona Ozouf, op. cit., p. I 0-41-
1052.
20 Despre Jules Mich„Jct şi Re·roJ11ţia Francezf1, in afară dC' Jurnalul istoricului publicat
de Paul Viallaneix, vezi şi Cahriel )lono<I, ,\fichelrt el l'histoire de la Ri.10/utioii Fra11c,11se,

„Re·,ue internationalc de l'en,.,ignenwnt", 1910, t. 59, p. -4 14-437; i<lem, La ,•ie (I la. prnu'e
de jults Jliche!ct, 1798-1852, Pari,. !923, 2 ·rnl.; Paul \"iallaneix, La voie rnya!r. E~iai
su,· /'idie de peuple dans l'mu~-rc ii<" ."\lichel,t, Paris, 1971; Fr. Fnret, Jficht"lrt, în Fran,;:ois
Fnret, li-Iona Ozouf, op. cit., p. 1 0.30- 1 0.39; Chai1bane Harbaoui, Le statut rMtori quc du
,,Peuplc" tl de la „Rt"Volutim," dans !e di,<co11rs de .\Iiche/,t, în Ligmde de la Rivo/11/icm, p.
379-389.
21 În concepţia lui Guizot asupra He·,c,Juţiei engleze „ 1689 a încheiat - după propria.
sa mărturie - ceea ce 1640 începuse" (,,Rnue encyclopedique", 1826, t. 32. p. 373).
Ceea ce aprecia în primul rînd tînărul Augustin Thierry în Histoire
de Cromwcll de Villcrnain era faptul că eroul figurează pc marea scenă a isto-
riei revoluţiilor engleze „printre mulţi alţi oameni". Fară a-i nega puterea
şi seducţia, dimpotrivă, istoricul atrăgea atenţia asupra unei drame mai
profunde : destinul libertăţii. Plinf1 de viaţă în inima oamenilor energici
încă înainte de apariţia lui Crcmwell, nădejdea în litertatc rămînca mai mare
decît el, chiar atunci cînd acesta se afla în culmea grandorii, iar ea, era
gata să-şi dea sufletul, înlăturată dictatorial 22 • Apropierea de imaginea
raporturilor dintre ~apoleon şi RcYoluţia Franceză era cvidentr1. De altfel
istoricul nu s-:a ferit de sesizarea unor similitudini şi continuităţi peste timp
la distanţe mari, ca de pildă între „reyoluţiile" comunale medievale şi ReYolu-
ţia Franceză. Viziunea dramatică a istoricilor asupra fenomenului revoluţionar
englez a atras şi atenţia dramaturgilor. Cea mai cunoscutr1 dintre aceste
creaţii era drama Cromwell de Victor Hugo (1827), în prefaţa căreia marele
romantic declara război vechilor structuri literare şi regulilor teatrale clasice.
Interesant este însă că nici un dramaturg francez nu s-a aplecat asupra marii
drame a RC\·oluţiei Franceze considerată mult superioară ca forţă dramatică,
universalitate şi idee celei imulare de către Ju1es Michdet. A făcut-o însă
tînărul dramaturg german Georg Buchner cu inspirata Danto11s Tod (1835) 23 •
Pe lîngă punerea în Yaloare a amănuntului semnificativ ca simbol sau
contribuţie la pitorescul tabloului istoric, pc lîngă marca grijă pentru forma
literară într-un moment în care istoriografia părăsea simbioza cu filozofia
şi promova înrudirea cu creaţia literar-artistică, Ofera lni Augustin Thierry
~e distingea şi prin atenţia acordatr1 Yieţii poporului întreg cu aspiraţiile
sale către libertate. Ea trebuia reconstituită chiar dacă în cronicile nemii
dispare în spatele „mantiilor de la Curte" şi a „unui mic număr de personaje
privilegiate". Com·ins că fiecare popor îşi are pecetea sa naţională, Thierry
acorda problemei naţionalităţilor şi a luptei dintre ele un 1cc central în
istoria Europei, încă de la căderea Imperiului Roman şi constituirea noilor
~tate „barbare". Lupta între stări sau clase sociale (care la Thierry se con-
fundă) awa la origine, după cel care alr1turi de Guizot folosea printre primii
~intagma „lupta de clasf1", cucerirea neprivilegiaţilor de către Yiitorii priYi-
legiaţi. Cu alte cuvinte a unei etnii de către alta. Încă din prima parte a
secolului al XVIII-lca contele de Boulaim·illers căutase să clădească pe această
teorie drepturile feudale ale aristocratici franceze ca urmasă a cuceritorilor
franci ai Galici romane. La rîndul săt~, Sieyes în Qu'esf-ce que la Tiers Etat?
reluase teoria celor „douf1 rase", ca justificare istorică pentru necesitatea
alungării de la putere a privilegiaţilor, descendenţi ai cuceritorilor barbari
din pădurile Franconiei şi pentru repunerea urmaşilor galilor învinşi în drep-
turi legitime. Şi pentru Augustin Thierry, care în principala ~a operă Histofre
de la conquete de l'Angleterre par Ies Xon11a11ds dăduse o amploare deosebită
cuceririi ca impact social, naţional, politic şi cultural, Revoluţia engleză de
la 1648, cu re~taurarca Stuarţilor, ca şi Revoluţia Franceză, cu restaurarea
Burbonilor, reprezenta lupta între cuceritori şi înYinşi. E timpul >ă se pună
capăt definitiv urmelor regimului de cucerire care a împărţit mereu Franţa
22
,,Cnurrirr europeen", 1819, iun, 21; Augustin Thierry, Dix ans d'itudcs historiq,:cs,
Paris. 183.5. p. 60 ~i urm.
:a lliichner n·,ca 22 <le ani cin<l ,crin principala sa li1crarC' dramatică şi singura de
i11•piraţic i,tnrir,1 (·,a muri doi .lni mai tirziu de tifos, ca medic al săracilor). :'.\foită ·rreme
uitată ~i dificil de montat, piesa a fost redescoperită şi pusă în -✓ aloare <le (;erhardt Haupt-
1,iann şi de t·xprcsionismul gnman, fiind reprezentată de atunci cu succes în marile Cl'ntrc
ale lumii.
275
în două tabere duşmane ... ~aţiunea oamcl)ilor liberi" trebuie să considere
,.fraţi" pe luptătorii libertăţii.
Cel care prin lucrarea demascatoare din 1843, semnată împreună cu
prietenul şi colegul său de Ia College de France, Edgar Quinet, .,închidea
gura" iezuiţilor în numele poporului, a fost cel clintii care dedica acestuia
o carte, Le peuple (1846). El transformă catedra într-o tribună a Revoluţiei
şi în aplauzele unor săli arhipline, poporul francez devine pentru prima dată
eroul principal al Marelui 1789. Mai mult, Michelet se declară „ne peuple"
şi face din publicul entuziasmat poporul însuşi·. Simpatia sa era evidentă
pentru ţărani şi în general pentru poporul de jos. ,.Cit priveşte naţionalita
tea - scrie el - e întocmai ca în geologic, căldura se află acolo jos". Dar
apelul său la purificare prin re,·oluţie se adresa poporului întreg prin care
înţelegea însăşi naţiunea franceză. A cărei misiune era nu numai !'ă se eli-
bereze pe sine, ci să elibereze fratern şi alte popoare în suferinţă. ~u întîmplă
tor, împreună cu Edgar Quinet şi poetul polon Adam Mickiewicz formează
în această epocă triada profesorilor profeţi al căror cfl.VÎnt a înfierbîntat
şi pe revoluţionarii români de la 1848. Cercetînd cu pasiune colecţii de arhivă
şi alte documente scrise, dar utilizînd în acelaşi timp amintiri de familie şi
alte mărturii orale, ,.Jules Michelet - cum observa recent Paul \'iallaneix,
~dito_rul emerit şi cel mai profund dintre exegeţii operei sale - a creat o
1stone revolnţionarii a Rc,·oluţiei. Singura fără îndoială şi pentru totdea-
una" 2 -1.
Caracterulmilitant, de armă de luptă politică, al impunrttoarci H1:stoire
de la Revolution Fran(:a1:se de Jules ~lichekt c evident. Acelaşi lucru se poate
spune şi despre alte două sinteze de acelaşi gen din aceeaşi epocă: Histoire des
Girondins a poetului Alphonse de Lamartine (unde se dădea pentru prima
oară acest nume generic oponenţilor „brissotini" ai montaniarzilor) 25 şi H is-
toire de la Revolution Fran(:aise a publicistului socialist Louis Blanc. Spre
deosebire de celelalte două, ultima lucrare încerca reabilitarea Terorii iacobine
ş1 a lui Robespierre. Dar din toate trei vibrează romantismul revoluţionar.
Însuşindu-şi exemplul german şi englez, romantismul francez a afir-
mat în lupta cu clasicismul necesitatea imaginaţiei, predominanţa sensibili-
tăţii, reîntoarcerea la tradiţiile naţionale. Guizot punea problema rolului
imaginaţiei istoricului în reconstrucţia civilizaţiei trecutului, aşezînd „adevă
rul artistic" alături <le cel documentar sau filbzofic. ,.După părerea mea -
scria în 1830 Augustin Thierry 26 - orice compoziţie istorică e o operft de
artă tot pc atît cit una de erudiţie; grija pentru formă şi stil nu c mai
puţin necesară <lecit cercetarea şi critica faptelor". Fervoarea lirică populistă
si simboli,mul revolutionar stîrneau entuziasmul tinerilor auditori ai lui
Jules Michelet, contribuind activ, alături de puterea divinatorie şi ,·ocaţia
didactică, la succesul evocării Revoluţiei Franceze în preajma lui 1848.
24 Pa"1 Yiallanl'ix, .Uichclct: wre his/o:rc rfro/u/iomiairc, ,.l\{agazi11 littcraire··. 1988.

nr. :iss. p. 63.
~-• l ·11 răspuns la problema dacă poetul ,1f editrrţii/nr şi A mumii/or a dat o operă istorică,
un poem in pro1.ă sau un panegiric şi dacă lucrarl'a sa a contrihuit la glorificarl'a girondinilor
a îm·ercat recl'nt Antoine Conrt ( Les Giro11dins de 1-amar!ine. Legende ci dinzythification, in
La h'gmde de fa Rivol11tio11, op. cit., p. 363-377) ...\ceastă glorificare apreciatfi sau coml)[1tută
de cuntl-mporani ar fi de fapt o iluzie optică, poetul de·,enit istoric ingroşincl nu numai , ,l'lc-
giik", ci şi „st··,crităţile'", dintr-un „auto-exorci~m instincfr,1 sau calculat'", in scopuri politicl'.
28 Cf. ..\·,ertismcntul datat 3 februarie 1830 la ediţia a treia din Hisloirc de la conq1dlc
de /'.·/111</derre par Ies Normands (t. I, p. 3). Lucrare pentru a clrci compoziţie istoricul francez
a urmat in mod deliberat exemplul lui \\"alter Scott şi pe care contemporanii o considerau
exemplificafr,ă pl'11tru epopc-c-a istorică.
276
Unii istorici sau contemporani ai Revoluţiei din februarie 1848, au văzut
î~ ca continuarea logică, de~;'\xirşirea firească a Revoluţiei „celor trei glo-
rioase" din 1830, ale cărei rezultate fuseseră acaparate de burghezia finan-
ciară şi convertite monarhic în serviciul ramurii cadete a Burbonilor, devenită
dinastia d'Orleans .. Domnie a „regelui burghez" Ludm·ic Filip, în sen'iciul
politic al căreia s-au atasat si istorici ca Guizot si Thiers.
:Mai numeroşi au fost ist~ricii rnu· contemporariii Revoluţiei de la 1848
care au evaluat-o ca reluare sau tentativă de reluare a Marii Revoluţii din
1789. Faptul că, între altele, a doua Republică Franceză a fost urmată de
al doilea Imperiu, al lui Napoleon al III-lea, vine între altele în sprijinul
acestei opinii. ·
În fond, după părerea noastră, cele doutt puncte de vedere nu se con-
trazic, ci se completează. De aceea prima măsură politică a Revoluţiei din
februarie a fost alcătuirea guvernului prm·izoriu al Republicii. Se relua
astfel legătura cu Republica anului I. Aceea „a înaltei epoci de la 10 august,
a Comunei şi a Convenţiei", cum aprecia nu de mult Maurice Agulhon 27 •
Ne întrebăm însă dacă într-adevăr participanţii la Revoluţia de la 1848
nu şi-au dat deloc scama că în cc priveşte Revoluţia Franceză „era nevoie
de 93 pentru a salva şi pentru a împlini pe 89' . Altfel cum s-ar explica
denumirea de inontaniarzi pc care şi-o iau republicanii radicali de sub con-
ducerea lui Ledru Rollin. O slttbiciune a acestora a constat în convingerea
că evoluţia rncietăţii franceze şi caracterul european al Revoluţiei de la
1848 nu mai făceau neccrnrc nici Teroarea, nici vărsările de sînge, într-o
vreme în care victoria ideii revoluţiei pacifice părea asigurată şi în spiritul
vremii. La această viziune pacifistă contribuise nu numai tentativa de a
uni creştinismul şi spiritul revoluţionar chiar sub forma sa iacobină, ci şi
influenţa noilor doctrine socialist-utopice de la saint-simonism şi fourierism
la creştinismul social al lui Leroux şi proiectul de pacificare socială al lui
Louis Blanc. Dar aplicarea acestei tentative de „organizare a muncii' pe
baza îmbinării unor tradiţii iacobine cu elemente socialiste, prin înfiinţarea
atelierelor naţionale a dat greş. Ceea cc a dus la ruptura dintre guvernul
burghez şi muncitorimea pariziană. înăbuşirea în !'Înge a insurecţiei din
iunie .a grăbit orientarea spre dreapta şi în cele din urmă dispariţia Republicii
parlamentare. La care a contribuit şi nerezolvarea crizei agrare. Odată cu
aplica~ea sufragiului universal, marca majoritate ţărănească (şi nu numai
ţărăriea~că) a poporului francez a înclinat balanţa puterii spre cel care
promitea prin numele săn reluarea prosperităţii epocii napoleoniene. Cît
despre restaurarea Imperiului 1 politica lui era anunţată pentru circumstanţă
prin formula: ,,l'Empire c'cst la paix". Pace realizată temporar pe plan intern.
Dar c;ampaniile militare vor continua să joace un rol deosebit, în cele din
urmă fatal, şi în politica externă a lui Napoleon al III-lca. Chiar din anii
imediat următori proclamării celui de-al doilea Imperiu, prin participarea
la Războiul· Crimeii .
. Epoca di'ntre căderea primului Imperiu napoleonian şi proclamarea
celui de-al doilea poate fi divizată politic în două părţi sau etape: prima
corespunzînd tentativei de dominaţie absolută a Sfintei Alianţe conserva-
toare. pe plan european ~i culminînd exploziv cu Revoluţia de la 1830, cea
de-a doua marcîncl oficial deschiderea unor porţi spre libertate şi înnoire
şi pregătind Revoluţia europeană d~ la 1848 care a însemnat sfîrşitul definitiv
27 :Maurice Agulhon; 1818, ou l'appr~ntiţsa'ge ăc la Republique, 1818-1852, Paris, 1973,.

p. 4 şi urm. ·
1'11
al oricărei Sfinte Alianţe. Ceea ce corespunde şi modului ascendent de recep-
tare istorică a imaginii Revoluţiei Franceze şi a ideologiei sale în lume.
Dar condiţiile vitrege stabilite după Congresul de la Viena şi poliţia
internaţională exercitată de marile puteri ale Sfintei Alianţe n-au putut stăvili
demersurile pentru cunoaşterea realrt sau adaptarea experienţei Revoluţiei
Franceze nici în prima etapă. în pofida propagandei oficiale generalizate şi
a altor mijloace de falsificare şi denigrare din punct de vedere naţional şi
internaţional. Sint angajaţi în aceste demersuri reprezentanţi cu vederi
înaintate ai clasei stăpînitoare sau oame 11i din popor, localnici, dar şi cmi-
granti francezi, vechi iacobini si noi carbonari, dar si oameni politici liberali,
bonapartişti, monarhişti constituţionali, dar şi republicani. Pc măsura restric-
ţiilor se înmulţesc publicaţiile subversive şi se dezvoltă societăţile secrete
cu legăturile lor subterane, urmărind transformarea vieţii politice şi sociale
sau eliberarea natională. Valul revolut ionar al anilor 1820-1822 din Peninsula
Iberică şi Italia pînă în Principatele Române sau \Grecia era rezultatul aces-
0
tora. Şi el n-a uitat exemplul Revoluţiei Franceze, aşa cum acesta n-a fost
uitat nici de celălalt val revolutionar mai vechi, din America de Sud. Dacă
primul a fost înăbuşit, cu excepţia Revoluţiei greceşti care s-a încheiat prin
constituirea statului naţional modern 28 , cel de-al doilea, iniţiat între alţii
de venezueleanul Miranda, fost general al Revoluţiei din 1789 şi condus
la victorie în primul rînd de Simon Bolivar, a transformat aproape întregul
continent în republici constituţionale. Cu excepţia Braziliei devenită impe-
riu, după exemplul napoleonian.
Viaţa culturală se resimte şi ea. Tineretul studios e treptat atras de
fructul oprit. Într-o vrf'me în care hegelianismul devenea în Germania marea
filozofic a vremii. Era firesc ca părintele dialecticii moderne, care luase poziţie
faţă de Revoluţia Franceză încă din jurul anului 1800, să se pronunţe
din nou în scris sau de la Catedra de filozofie, acum a Universitătii din Berlin,
asupra Revoluţiei Franceze şi semnificaţiilor sale 29 • '
Prin monografia închinată lui Hegel şi vremii sale, la 16 ani după moar-
tea ultimului mare reprezentant al filozofiei clasice germane, Rudolf Haym
a contribuit la încetăţenirea ideii evoluţiei acestuia, pe măsura vîrstei, de la
admiraţia juvenilă, la atitudine net antire\;oluţionară. Cercetările mai noi
28 l\'ici drumul spre libertate al Greciei n-a fost uşor. După înăbuşirea Eteriei in Principa-
tde Române, lupta antiotomană a continuat pc tc-ritoriul grec cu succese schimhătoarc. Cuceri-
rea fortăreţei Misolonghi în urma intervenţiei lui lhrahim Paşa din Egipt, după un an de
rezistcnţri eroică (aprilie 1826) părea să fi pus capăt Revoluţiei, dacă aceasta n-ar fi fost
sal-tată de inter·,enţia diplomatică şi militară a marilor puteri (·1czi şi A. Soutzo, Histoire
de la Rivolutiou Grecque, Paris, 1829; G. M. \\"oodhousc, Thc Creek war of indcf>cnda11ce,
1.rndra, 1952; \\". Barth, Kehrig, 1\1. Korn, JJir l'hilhellenen;cit, von der l\'1ittc des 18 Jahrliu11-
dt'rfs bis =ur ennordung Kapodistrias am 9 Oktober 1831, Miinchcn, 1960).
29 Nu numai prima constituţie a Republicii Elene din 1822 şi cele din 1823 sau 1827 , ,eran
în primul rind expresia ideilor Rc·,olnţiei Franceze şi apoi a constituţiei americane" (Dimitrijc
])jordje ric, R.Jvolutions 11atic11ales de pwplcs ba!kani1111cs, 1804-1914, Tielgrad, 1965, p. 55).
0
Pentru prima încercare braziliană de regim constituţional, reprezentată de Legea organică

adoptată de gu·.1ernul prD'rizoriu al pro·,inciilor _din :-;ord-Est constituite insurecţional într-o
republică independentă. cu centrul la Pcrnamhnco, tcntati·,ă înăbuşită de trupele_ guvernului
central, au senit ca model în 1817 constituţiile franceze din 1791, 1793 şi 1795. In vreme cc
• ,Constituţia politică" elaborată de elita agrară ca bază legislativă a Imperiului brazilian pro-
clamată în 1824 era influenţată de Carta Restauraţiei franceze din 1815 (cf. Carlos G. Mota,
Nordeste 1817: estrttcturas e argummlos, Sao Paulo. 1972; l\1uniz Tavares, Hi sfori a da Revolui;ao
de l'crnamb11co em 1817, Recife, f.a.; Constituiyao f>olitica do Imperio do Brasil, 1824, edi,;ao
fac-similar, Rio de Janeiro, 1974; Maria de Lounks Viana Lyra, La Rit-olution Franc;aise
d la constitutimrnlisaticn du Bdsil, în Jn:ares de la Rivolutirm Fran~ise, voi. II, dirige par
:Michel Yo•,cllc, Paris, Oxford, [ 1989J, p. 995-1 003.
278
au demonstrat necesitatea unor concluzii nuanţate, admiraţia sa neslăbind
in fond nici în unele mari lucrări de maturitate 30 • Deşi n-o propune drept
model potrivit pentm Germania dezunitrt, mai pregătitft pentru a urma
calea reformelor prin prezenţa in spiritul public a Reformei lui Luther şi
a aYca, după părerea sa, ca model, statul prusian, pentru care Frederic al
Ii-lea a împf,cat realul cu raţionalul, Hegel a incercat chiar spre sfirşitul
Yieţii o aprofundare şi o cuprindere mai amplă a Revoluţiei Franceze, ca
fenomen istoric şi implicaţii ideologice. Cum doYCdesc referinţele din Grund-
finim der Philosophie des Rcchts, odcr Xaturrecht und Staatswissenschajt (1820)
şi mai aks din Vorlesungen t"iber die Philosophie der Geschichte (1837) 31 .
Utimul capitol din aceste prelegeri dedicate la amurgul vieţii filozofiei
istoriei se intitulează chiu „Iluminismul şi Revoluţia". Aici filozoful german
işi amplifica reflecţiile pînă la proporţiile evocării critice a desfăşurării eve-
nimentului istoric. Justificată de politica dezastruoasă a Yechiului regim,
dar fiică a iluminismului şi ca atare un produs iniţial abstract, Revoluţia
Franceză n-a putut evita nici eşecul ccnstituţional şi liberal, nici Teroarea,
care propunea prin violenţă domnia virtuţii. Eşec la care a contribuit în
al te ţări romano-catolice inexistenţa obişnuinţei mentale generale cu elibe-
rarea conştiinţei, fără care descătuşarea dreptului şi a libertr1ţii nu poate
reuşi durabil. Cu atît mai mult cînd o supraputere externă încearcă să cons-
tringă la libertate, ca Napoleon în Spania.
Hegel a urmărit mersul Revoluţiei Franceze din punctul de wdere al
transformării statului, a cărui organizare o considera esenţială pentru socie-
tate, precum şi în lumina conceptului de drept. El a apreciat ceea cc
apăruse ab initio ca „minunat răsărit de soare". Dar „dup1 conţinutul lui
acest eveniment este universal istoric, iar lupta formalismului trebuie bine
deosebită de el". Acest formalism reprezintă liberalismul, care îşi propune
realizarea stabilităţii social-politice pe temelia unei organizări integral bazată
pe principiul atomilor, al voinţelor parţiale, individuale. Stabilitate dovedită
şubredă, pur formală, după „o farsă timp de cincisprezece ani". Ultima pre-
legere de filozofia istoriei se încheia prin identificarea istoriei universale cu o
,.teodicee" permiţind dezvoltarea conceptului de libertate în sens filozofic,
cu alte cuvinte dincolo de contingent. Ea reprezenta însă, după cum reiese
şi din text, un răspuns abstract la un fenomen francez concret, nu cu mult
Î!'.laintea Revoluţiei de la 1830 în Franţa.
„Les trois glorieuses", zilele glorioase ale Revoluţiei din iulie 1830
şi instaurarea monarhiei liberale a „regelui burghez", cum era numit Ludovic
Filip de Orleans, au însemnat redeschiderea unei perspective oficial favora-
bile faţă de memoria Revoluţiei Franceze. O atestă şi alegerea locului căderii
Bastiliei, devenit Piaţa Bastiliei, pentru amplasarea, dupr1 modelul coloanei
Vendome, a unei Colonne de ]uillet care să amintească posterităţii desfăşu
rarea şi jertfele noii revoluţii burgheze, legînd-o în acclaş_i timp de marea
amintire a celei dintîi. Terminarea actualului Arc de l'Etoile a implicat
împodobirea Arcului de triumf, iniţiat de Napoleon în capitala Franţei, cu
celebrul basorelief al lui Rude, cunoscut curent sub titlul de La .Uarseillaise,
simbolizînd emblematic şi legendar plecarea voluntarilor pentru apărarea
Revoluţiei Franceze şi eliberarea r,opoarelor.
3° Cf. Eric Weil, Hegel et l'l~tat, Paris, 1950; Joachim Rittet, Hegel el la JUvolution
Fra11yaise, Paris, 1970.

ai Hegel a murit in noiembrie 1831. Anul 1837 este cel al primei apariţii a prelegerilor
1n voi. IX al ediţiei de Opere îngrijită ele eleYii săi.
,279
· Belgia, eliberată prin Revoluţia naţională ş1 socială din 1830, beneficiind
dr exemplul şi sprijinul diplomatic francez pentru cucerirea independenţei
şi constituirea statului naţional, a adoptat prin glasul forţelor sale poli•ticc
cele mai înaintate o atitudine favorabilă n:memorării Revolutiei Franceze
de la tribuna Congresului naţional, care a adoptat Constituţia 'belgiană din
7 februarie 1831. Influenţa constituţiilor din perioada Revoluţiei Franceze
asupra noii Constituţii belgirne s-a manifestat atît direct, prin articolele
împrnmutatr C<mstituţiei din 1791, cît şi indirect prin Charta franceză
din 1830 şi Legea fundamentală olandeză din 1815 32 •
La 1fodul său, influenta europeană a Constituţiei belgiene din 1831
~-a extins pînă după primul război mondial. Ea a inspirat într-uT1 fel sau
altul constituţii liberale de scurtă sau îndelungată aplicare, atît la 1848 în
Italia, Germania, Cngaria, Elwţia şi Olanda, cît şi în Spania (1837), Grecia
(1844, 1864), România (din 1866).
Desigur, modelele legislative oferite de Revoluţia Franceză n-au revenit
în atenţia societăţii europene pentru crearea unui stat de drept numai prin
intermediul francez sau belgian. Cu atît mai mult cu cît liberalismul, ca şi
ilumini~mul preferă calea reformistă. Iar victoria Revoluţiei n-a depăşit
Franţa, Belgia, Grecia, una din cele mai puternice insurecţii, cea polonă,
fiind înăbuşite în sînge de armatele ţarului autocrat. Ceea ce a determinat
un adevărat exod polonez atît în ţările limitrofe, cît şi în Occident, creînd
o diasporă politică în permanentă efervescenţă, cu centrul principal la Paris.
Unde tensiunea n-a dispărut după Revoluţie între diferi tele forţe politice
şi sociale. Dimpotrivă, clivajul ~-a adîncit, datorită „confacării" rezultatelor
efortului revoluţionar popular de către o nouă elită a notabililor recrutată
din rîndurile burgheziei şi a dezvoltării proletariatului în condiţiile revolu-
ţiei industriale. Cum demonstrează şi creşterea excepţională a numărului şi
a activităţii societăţilor secrete sau radicalizarea acestora 33 • Unele cu legă
turi internaţionale sau servind ca model şi dincolo de hotarele Franţei 34 •
În aceste condiţii c1eşte şi interesul pentru cunoaşterea adevăratei
istorii a Revoluţiei Franceze, ca exemplu şi matrice ideologică, îndeosebi
în Germania şi Anglia.
S-1 remarcat astfel că ,,Buchner a preluat adesea textual, în Moartea
lui Dantoii, dialogul din izvoare istorice oficiale", devenind „sursa unui nou
realism al formei dramatice deschise" 35 • Iar despre istoricul Wilbelm Wachs-
as S-a calculat că aproximativ 10% din articolele Constituţiei belgiene au fost preluat.c
într-un fel sau altul din Constituţia. franceză de la 1791. John Gilissen, L,;i Constitution
belge de 1831: ses sources, sem inflllcnce, .,Res publica", X, 1968, p. 125-129; Marie-Rose
Thielemans, lmagc de la Rtfvolution Franyaise dans lcs discussions pour l'adoption de la Constitu-
tion belge du.° 7 jtfvrier ·1831, în L'image de la Rtfvolution Fran~aisc, op .. cit., voi. II, p. 1 020.
33 O ampiă investigaţie analitică a activităţii acestor societăţi pe tot teritoriul Franţei
bazată pe studiul de bibliotecă şi arhivă la Gabriel Perreux, Au frmps des socitfttfs secretes.
La propagande. rtfpublicaine au debut de la llfonarchle de Juillet ( 1830-1835 }, Paris, 193 I.
i, Astfel Societatea Drepturilor omului s-a consolidat la Paris la sfirşitul lui decembrie
1832, foglobind Societatea Amicii poporului, crescind nu numai numeric şi reorganizindu-se
complet, difuzind un m.anifest de răsuqet. S-au creat jn provincie filiale sau societăţi paralele
cu acelaşi nume. Dna dintre aceste filiale acţionează în anii următori la Strasbourg, unde
viitorul dramaturg Buchner, pe atunci student, se pătrunde de ideile revoluţionare şi socialist-
utopice franceze. Elaborarea piesei nu era străină. de întoarcerea temporară la Giessen, în
ţinutul natal J:Iessa, unde pune bazele c::irganizaţiei revoluţionare secrete „Drepturile omului"
'şi se adresează ţărănimii aservite prin pamfletul manifest Der hessfsche Landbote, avînd ca.
motto .celebrul .îndemn din timpul Revoluţiei Franceze: .,Pace colibelor, război palatelor".
86 Fritz Marti:nt, ·Istoria literaturii germane :de la încBputuri, trad., Bucureşti, 1972.
p. 341.
muth, autorul unei Gcschichte Frankrâchs im Revolui1"011s::edalter (1840-
1844), în care jumătate din cele trei mii de pagini era dedicată derulării
evenimentelor pină la lovitura de stat din 18 Brumar, s-a observat recent
că „istoria Revoluţiei Franceze era scrisă pentru prima oară în Germania
pe baza surselor ~i documentelor franceze''. 36 •
Dacă Geschichte der Franzosischen Rei•oluti·on de Niebuhr, apărută tot la
Hamburg, în 18-45, se înscria pe linia reacţionară oficială şi tradiţională, lucră
rile istorice ale adeptilor liberalismului din „Vormărz" (anii 1830-1848), ca
Rotteck, Schlosser, Schulz, Dahlrnann, Droysen găsesc că experienţa Revo-
luţiei poate awa şi rezultate pozifrve, desigur cu gîndul şi la Revoluţia din
iulie 1830. Dar dacă preferă monarhia constituţională şi Constituţia de la
1791, ei consideră că acest ideal nu e realizabil irnE<liat. Cnii motivează a-
ceastă atitudine deosebită faţă de burghezia revoluţionară franceză, ca istoricul
universitar Dahlmann, prin deosebirea culturală dintre poporul francez şi cel
german. Diferenţiere în sens larg, argumentată anterior, şi cum am văzut, şi de
Hegel. A cărui influenţă se desluşeşte neîndoielnic în cartea lui Wachsmuth.
Exprimîndu-se prin lupta dintre contrarii, marcată dialectic prin sin-
teze la un nivel tot mai superior, concepţia lui Hegel recunoştea drept purtă
tori ai progresului umanităţii pe acei „indivizi croiţi pe măsura istoriei uni-
versale", aceştia fiind „mandatari ai spiritului universal".
Pentru scriitorul şi istoricul englez Thomas Carlyle, istoria universală
„este în fond o istorie a oamenilor mari care au acţionat în cadrul ei" şi a căror
forţă misterioasă e un fel de revelaţie, dovadă a inspiraţiei Atotputernicului.
În sinteza ideilor sale din On Jreroes, heroworship and the heroic i·n hi'story, el
stabilea mai multe tipuri de eroism : al profeţilor (ca Mohamed), al poeţilor
(Dante şi Shakespeare), al preoţilor (Luther şi Knox), al oamenilor de litere
(Johnson, Rousseau, Bums), al conducătorilor de popoare (Cromwell, Napo-
leon). Preferinţ'a sa se îndreaptă spre conducătorul puritan Cromwell, pre-
zentat ca eroul Revoluţiei engleze de la mijlocul secolului XVII. Dar Carlyle
s-a mulţumit cu portretul rezultat din publicarea scrisorilor şi discursmilor
acestuia, fără a încerca un amplu studiu biografic, ca în cazul lui Frederic al
Ii-lea. Mai mult, prima lucrare de succes cu caracter istoriografic a dedicat-o
unui fenomen de masă, Revoluţia Franceză (The French Rernluf1"on. A la'story,
1837) 37 •
Prin publicarea acestei cărţi Carlyle căuta să răspundă interesului citito-
rului· englez mijlociu, într-un moment de efervescenţă socială internă, în care
se aruncau punţi politice şi spirituale peste Canalul Mînecii. Punctul de ve-
dere al autorului, fiu de ţăran sc~ţian, este popular şi tradiţionalist în acelaşi
timp. Dar el ţine la rolul determinant al personalităţii în istorie şi din Revo-
luţia Franceză recunoaşte ca atare mai ales· pe „Hercule"_ Miral::rnu rnu
„titanul" Dan ton. Atunci Revoluţia France_ză a eşuat "în ce priveşte „dreptul
._ 86 Horst Dippcl, La Rt!vo!ittion Franyaise et l'historiographie allemande, XIX-cme et

XX-eme siiclcs, în L'image de la Rt!volution Franya.ise, op. cit., •,rol, I, p. I 249-_ 1 259.
37 Despre Carlyle şi Revoluţia Franceză, vezi şi A, Aulard, Carlyle historien de la
Revolution Franyaise, în idem, .E.ttules et'le~ons sur la Revolution Franfaise, septieme seric, Paris,
1911, p. 196-211; J. D. Rosenberg, Carl;·le and the burden of history, Oxford, 1985. În româ-
neşte· se cuvin evocate studiul lui C. Antoniade, Thomas Carlyle, Bucureşti., 1909, reeditat în
1912 şi 1985, ultima dată într-o culegere de Opere, p. 115-231 şi portretul publicat 'de N.
Pandelea ca prefaţă la traducerea sa Istoria ·Rruoluţiei Franceze, voi. I, Bucureşti., 1944, p.
5-1~ . .
sfînt al răzvrătirii" datorită acţiunii de sine stătătoa1e a maselor şi a credinţei
în false personalităţi eroice, ca Robespierre. 1n schimb „de cind domnia
Teroarei a amuţit, este o Franţă nouă, ca un uriaş care se trezeşte dintr-o
amorţeală şi merge din propăşire în propăşire, în treburile ei lăuntrice. În
Franţa sînt acum patru milioane de proprietari de pămînt; minunea de ne-
grăit a unei legi agrare ~-a realizat, ca să zicem astfel. .. cit despre forma de
gm·ernămînt, cetăţeanul-rege trage adeseori focuri în ca, dar n-o omoară".
ln cc priveşte „formele exterioare şi modul ci de existenţă ce am putea spune
alta <lecit că omul care mănîncă prinde putere şi de la nesăbuiţi nu vine în-
ţelepciunea". Cum se nde istoricul englez caută să menţină un fel de echilibru
între pozitiv şi negativ.
Datorită puterii sale de evocare, monografia consacrată deceniului re-
voluţionar din istoria Franţei, deşi încărcată pe gustul vremii de filozofia
istoriei, se citeşte şi azi ca un roman. Carlyle era conaţional şi contemporan
cu romancierul \Valter Scott 38• El însuşi apzopia opera sa de epopee 39 • Lim-
bajul poetic şi sentenţios, cu aluzii mitologice, suflul romantic şi aura de le-
gendă, stilul tensionat de contrastele dintre ironia subţire şi tonul avîntat,
profetic, cu inflexiuni biblice, au contribuit la popularitatea cărţii, menţi
nută peste timp. Ei şi autorului său le va rămîne tributară evocarea Revoluţiei
Franceze în romanul din 1859 al lui Dickens A tale oft wo cities 4 0 • Şi pentru
că, în general, deşi prefera imaginarul necesar reconstitui1ii vii limitării la
orizontul strîns al documentului, Carlyle n-a neglijat contactul cu sursele
istorice ale timpului, pe lingă sintezele curente.
Pe atunci, în Franţa, se lărgise interesul pentru cunoaşterea istoriei
Revoluţiei Franceze pe baze documentare. Ceea ce explică apaiiţia în fasci-
cule, între 1834-1839, a vastei Histoire parlamentaire de la Rivolution Fran-
(:aise, concepută ca o uriaşă culegere comentată de texte şi documente com-
pulsind în 40 de volume informaţia istorică din arhive, muzee, biblioteci
publice şi private. Autorii ei erau doi adepţi ai socialismului creştin, Buchez,
fost carbonar şi saint-simonist şi Roux, fost seminarist, discipolul celui clintii.
Nu ştim cit va fi cunoscut istoricul englez din aceste documente, deşi doi
dintre discipolii săi reprezentau aceeaşi concepţie socială. Cert este că vreme
de o jumătate de secol, această primă colecţie largă de izvoare privind Re-
voluţia Franceză, chiar dacă transcrierea lor nu e totdeauna lipsită de cusur,
a reprezentat principala lucrare de referinţă de acest gen. Au folosit-o Lam.ar-
tine şi Louis Blanc sau Leroux, precum şi socialistul creştin, fostul conducător
saint-simonist Esquiros, pentru a sa Histoire des montagnards. Au cunoscut-o
:;.s Romancierul publicase de altfel, cu zece ani mai înainte, o răsunătoare J.ife of Na 1'>0-
fr01tlJ•10nat>arle, H'itlt a l'rdiminary vieu· of /he Frcnc/1 Ret'olt1lion, care nu putea fi necunoscută.
lni Carlylr,.
9 • Incă de la apariţie, John Stuart ~iill salt.:la cartl'a pric-tenului sr\u Thomas Carlyle
despre H,..rnluţia Franceză ca „poem epic" şi prin aceasta. ,.cea mai adevărată dintre istorii".
Punct de •iedere romantic care punPa accentul pc imaginaţie ~i sentiment, dar ţinea seama
şi de apropierea de realitate, de popor, de speranţele, decepţiile şi durerile sale potenţate
într-o perioadă de criză. Criticabilă. c, pentru filozof, numai neîncrederea istoricului în posibili-
tatea. transformării coerenţei inconştiente a acţiunilor populare, demonstrată de Carlyle, în
n··,oluţie, în acţiune conştientă posibilă. printr-un proces e·,oluti-1 şi în condiţiile superioare
care să-i asigure participarea la un gu•,ern democrat (Noel Parker, ]ohn Stuart ,71,fill, philo-
sophe liberal et defcnseur de la. Revolutio11 Franfaise, în J.'image de la R,h·olutioii Franc:aisc,
op. cit., voi. II, p. 1 288 şi urm.
40 Vezi şi M. Goldberg, Carlylc and Dickms, Athens (Georgia, SCA). 1972; Jean Pierre
Gross, .r~Ufiances et complicit,Js Outre-Manche. I.a Ret•olttlioti uue par Carlyle et Dickens, în
J.'image de la Reuolution Franfaise, op. cit., voi. III, p. I 968-1975; Jean Chesneaux, U,a
/Jiros de roma,i, in L'elat de la France pcndant la Revolutiori, op. cil., p. 499-501.
282
bine, abordind-o critic, Edgar Quinet şi Jules Michelet, ultimul pe baza unor
noi lecturi de arhivă 41 •
începind cu examenul critic intreprins de Saint Simon şi discipolii săi
şi cu reluarea tra<liţiei Conspiraţiei egalilor după apariţia cărţii lui Buonarroti
(1828), doctrinele socialiste sau comuniste apărute pe măsura fenomenelor de
criză provocate de procesul de dezvoltare a noii societăţi n-au încetat să ia
ca termen de comparaţie sau punct de plecare Revoluţia Franceză 4i_
Reînnoind străvechea teorie a organismului social şi convins că „po-
litica e ştiinţa producţiei", Saint Simon propunea contemporanilor săi o
asemenea ştiinţă prin care „istoria civilizaţiei devine istoria unui organism
care îşi crec1ză organe", cu alte cuvinte instituţii sociale, conform necesităţilor
„fiziologici" sale. În lumina acestor ceiinţe, ginditorul socialist utopic era
com·ins ca individul trebuie să se subordoneze în mod necesar societăţii, cu
alte cuvinte să se renunţe la ideea propulsată de Revoluţia Franceză că socie-
tatea e făcută pentru individ. S-ar evita astfel îmbolnăvirea organismului
social, şi anarhia produsă de aplicarea principiilor de egalitate şi libertate.
l n sprijinul aceleaşi „armonii sociale" menite să preîntîmpinc crize asemănă
toare celei din 1793, Saint Simon propunea un sistem elitar bazat pe alianţa
proprietarilor de pămînt, industriaşilor şi intelectualilor. Prin competenţă,
cultură şi „industrialism" de tip capitalist, acest sistem trebuia să inspire
respect maselor populare, afişînd o morală şi o religie nouă, ,.noul creştinism".
Fourier blamează criza Revoluţiei propunînd „armonia" falansterului.
Între rernluţiile de la 1830 şi 1848 atitudinea faţă de Revoluţia Franceză
şi moştenirea ci devine mai pozitivă. Se propune în general corijarea, comple-
tarea sau încheierea operei de regenerare şi reorganizare social-economică
şi politică întreprinsă de aceasta.
Astfel fostul carbonar Cabet, sedus de ideile englezului Owen şi devenit
reprezentantul cel mai popular al comunismului utopic francez, publica în
cursul anilcr de exil în Anglia (1834-1839) o Istorie populară a Revoluţiei
Franceze. Condamnînd atitudinea girondinilor în confruntarea cu montaniarzii
şi in condiţiile primejduirii existenţei Franţei, autorul folosea „logica ideilor''
pentru a ajunge la planul „ veritabilei democraţii" legat de înfăptuirea „co-
munităţii' , cu alte cuvinte a unei asociaţii care să răspundă la nivel modern
creştinismului primitiv. Aceasta societate exemplară, imaginată în cartea sa
Voyagc m Icaric (1838), va încerca să o realizeze el însuşi experimental, cu
discipolii săi, în America, tentativă terminată cu eşec.
u Astăzi se rlcmoustrcază că. , ,Istor ia parlmnntfa,•ă rămiue 1111 monument istoriografic''

1?umai prin interpretarea lui Buchez din textele intro<lucti-,e ale rliverselor ·,olumc (cf. Fr.
Fun~t. R11chc:, în Frani;.ois Furet, Mona Ozouf, op. cit., p. 938-9-41). .
1 ~ Dc~prc principalii reprezentanţi ai socialismului utopic şi vederile lor asupra Rc•,olu-
ţ:,,.i Fraa:::,1.e, ·,czi şi G. \\.cili, SaÎIII Simon el soii oeuvre, Paris, 189-4; R. Scherer, Fouricr, Paris,
197 I; H. Voyenm', Pro11-dl1oii el la Revol14/ion, Paris, 1986, Jean Paul Thomas, l.cs utopistes:
_',"ani Sim'111, Fouricr, l'rmidhon. în l.'etat de la Fra.ncc pcndant la Rtfvolution. op. cit., p. 536-
540. O pri"-,ire !!Cil('rală mai ·,eche în Roger Garaucly, l,cs s011rces franyaiscs d11 socialismc scien-
tifiqne. Paris, 1948 şi una recentă în J. Ellcnstein, Histoire mondiale des socia!ismcs, t. I, Paris,
198-l. În cc pri',eşte opinia lui Karl Marx, apropierea între socialiştii utopici şi re•rnluţionarii
iranccl.i la 1789 apare în opera sa numai ocazional, întîmplător. Astfel într-o corcspondenţri
despre l'rondhon trimisă din Londra la 24 ianuarie 1865, ziarului berlinez „Sozial-Dcmokrat"
( 1865, m. 16), după consideraţii asupra „cf'lci mai h11ne" dintre lucrările ginditorului socialist
francez. Qu'cst ce q11e la propriile. (.,in cartea sa Prourlhon e faţi <le Saint Simon şi faţă de
Fouricr a;:,ro:tpe ceea cc est Feucrbach faţă de Hegel" etc.), :\farx conchidea că limitînr.lu-se
la expresia juridică a raporturilor de proprietate, acesta „nu putea mc>rge mai departe de răs
punsul dat deja de Drissot înainte <le 1789 în aceiaşi termeni: .,La proprictc c'cst Ic vol"'.
El trimitea astfel la disertaţia din 1782 a. viitorului rc·roluţionar francez, Rcclicrches sur le droit
de proprieti! ci sur le vol, despre care am vorbit iu primul capitol a.I lucr11rii de faţă.
~
Teoreticianul cel mai reprezentativ, militant tipic al ncobabm·ismului
de tradiţie iacobină, Laponneraye deschidea în 1831 un curs public de istoria
Franţei pentru muncitori, iar şapte ani mai tîrziu publica o Histoire de la
Revoluft"on Franraise, plecînd de la divizarea naţiunii în clase exrloatate şi
clase exploatatoare, prima fiind compusă din starea a treia şi masele populare,
cea de-a doua din nobili şi preoţi aflaţi în posesia tuturor priYilegiilor şi dem-
nităţilor. ,,Prima fază a Revoluţiei începută în 1789 oferă drept caracter
particular faptul că mulţimea n-a făcut decît să schimbe stăpînul şi că suve-
ranitatea a trecut din mîinile nobilimii şi ale clerului în cele ale clasei mijlocii,
fără ca din aceasta să rezulte cel mai mic profit pentru clasele populare. Cea
clintii grijă a clasei mijlocii, cind a răsturnat nchiul regim cu formidabilul
concurs al poporului, a fost să se înstăpînească la cirrna afacerilor şi să se
transforme în castă aristocratică. Ea decreta egalitatea în faţa legii, dar
egalitatea înaintea legii e o himeră cînd nu există în instituţii şi în moravuri,
cînd mai ales extrema inegalitate a averilor stabileşte deosebiri enorme între
indivizi".
Afirmîndu-se în continuarea Revoluţiei Franceze, ,,Cele trei glorioase"
ale Revoluţiei din 1830 s-au încheiat prin instalarea aristocraţiei banului la
putere „sub arborele monarhiei". Jertfa muncitorilor parizieni fusese detur-
nată în profitul acesteia. De aceea organizase Laponneraye şcoala gratuită
în folosul „clasei muncitoare", cum declara el însuşi în faţa tribunalului.
„Atacind nominal burghezia, n-am urmărit să atac decit aristocraţia burgheză
care calcă în picioare, care exploatează masa burgheziei şi a poporului".
El se pronunţa asupra necesităţii unei republici în care „libertatea şi egali-
tatea vor fi proprietatea tuturor".
Şi gînditorul si publicistul socialist Proudhon, şi revoluţionarul în con-
tinuă efervescenţă Blanqui consideră Revoluţia de la 1789 neterminată. În
scopul continuării şi desăvîrşirii ei, cel dintîi se face cunoscut prin diatriba:
„La propriete c'est le voi!", dar nea să suprime veniturile fără muncă, fără
schimbarea raporturilor de producţie. Plccînd de la individualismul din 1789
el optează pentru atomizarea societăţii, condamnînd de pildă legea care autori-
zează coaliţiile în ultima sa carte Despre capacitatea politică a claselor munci-
toare, apărută postum (1866). În schimb Auguste Blanqui, fiu al unui fost
membru al Convenţiei Naţionale, caută „să redescopere poporul primei re-
voluţii" în luptele de stradă sau militînd în societăţile populare republicane.
Din acest motiv el c silit să trăiască cea mai mare parte din viaţa sa între
zidurile închisorilor.
Alături de romanul de moravuri, romanul de evocare istorică s-a bucurat
de un interes crescînd în rîndurile publicului cititor de la mijlocul sec. XIX şi
datorită succeselor lui Alexandre Dumas, promovate în bună măsură de apariţia
foiletonului literar. Această evocare populară, uneori în culori debordante, a
istoriei Franţei se distingea nu numai prin imaginaţie şi măiestria intrigii plină
de neprevăzut a celui care debutase ca dramaturg. Ea ţinea seama de gustul
epocii pentru senzaţional şi tenebrosul _romantic; ilustrat în preajma Revoluţiei
de la 1848 printr-o suită de patru romane: Joseph Balsamo, Le collier.de la
reine, Ange Pitou, La comtesse de Charny (1846-185~) şi alte lucrări mai mici
în care triada mister, d_ragoste, moarte viole:ntă însufleţeşte imaginea finală
a vechiului regim în condiţiile pregătirii şi victoriei Rev9luţiei Franceze 43 •
Romantismul „conservator" ·găseşte in ,, Une histoire de la terreur",
partea a treia din Stello de Alfred de Vigny, o expresie literară imitabilă;
«a Yezi şi Raymond Bcllour, Dumas, fhoinme d'une ;,mage, .,Magazine litterairc", 1988,
nr. 258, p. 54. ·
284
Pentru cel care a dorit să facă din romantism o adevărată revolutie. a
poeziei franceze, ca ~ă parafrazăm propria-i expresie, iar din opera sa port-
drapelul ci, pentru cel ce rămine poate poetul francez cel mai reprezentativ
- l-am numit pc Victor Hugo-, Revoluţia Franceză a însemnat un moment
istoric marcind un început de epocă şi d.e civilizaţie M_
Drumul spre conturarea şi afirmarea acestei convingeri n-a fost lipsit
de dileme pentru fiul de general napoleonian, crescut în lipsa tatălui într-o
atmosferă predominant legitimistă. Convins de pc atunci de „legătura remai;-
cabilă" dintre literar şi politic şi de misiunea socială şi moralfl a scriitorului,
Victor Hugo închina intre 1818-1823 rind pc rînd odele sale, ca. ,,poet în
revoluţii' şi admirator al iambilor lui Andre Chenicr, victimelor feminine
ale Revoluţiei ( Les vierges de Verdun, La mort de Jl-lle de Sombrrnil ), memo-
riei fiului lui Ludovic al XVI-lea ( Louis XI" I I) sau rezistenţei contrarevolu-
ţionare cu arma în mină (La Vendie, Quiberon). ,,Tînărul iacobit", cum se va
caracteriza el însuşi publicînd jurnalul de idei al acelor ani, era com·ins că
,,poeţii cei mai mari ai lumii au apărut după marile calamitflţi publice",
că în acest sens marile creaţii din epoca Restauraţiei sint datoare „comoţiei
înfricosătoarc care n-a lăsat nimic în inima oamrnilor care frl nu fie miscat,
nimic în ordinea lucrurilor pe care sfl nu-l fi deplasat';. Dar dacă literatura
prezentului, de la Chateaubriand la Lamcnnais era într-un fel expresia acestei
comoţii, ca oferea în replică exemplul promo\·ării societăţii religioase şi mo-
narhice. Semnificativă apare pentru cunoaşterea evoluţiei ideologice a lui
Victor Hugo imaginea evocării lui ~apoleon, care e,·oluează <le la negarea
totală in 1822 a unui despot născut ck „hidra regicidă.", căruia gloria şi crima
nu i-a adus decît nefericire (poemul Buona parte), la celebrarea patriotică a
,,~oarclui de la Austerlitz" în 1827 (oda dedicată A la colonne de la Place
Vendâme). Ca o punte între cele două poziţii poate fi citată evocarea impre.:.
ună a insulelor Corsica şi Sfînta Elena, care ::-au ivit din două cccane „pen-
tru ca Bonaparte să se poată naşte şi ~ apolcon să moară" ( Les de11.1: Iles).
Revoluţia de la 1830 marchcaztl însă, cu anii care au urmat, o primă
cotitură fundamentală în favoarea Revoluţiei Franceze. O dovedeşte ş1 jur-
nalul de idei publicat patru ani mai tîrziu în care „revoluţionarul de la 1830"
cum se intitula acum poetul, obsen-a că „după iulie 1830 ne trebuie lucrul
re publicâ şi cuvin tul monarhie" şi că !' vechea :;ca convingere regalistă-catolică
din 1820 s-a prăbuşit piesă cu piesfl după zece ani in faţa vîrstei şi a experien-
ţei". El îşi exprimrl marea admiraţie faţă de giganţi ca l\lirabeau şi ;,;-apoleon,
dar respinge epoca Tcrcarei şi anul 1793 întruchipat în Robespicrre: .,Vedeţi
aceşti doi oameni, pc Ifohspierre şi Mira.han. Cnul e de plmi1b, celălalt e
de fier. Furnalul Rc,·oluţiei va topi pe unul care se va dizoh-a; celălalt se va
rcşi, va scînteia, ,·a deveni sclipitor şi ~uperL". Acestuia g.in urmă îi inchina
uri. ~tudiu chiar în I 834, abordînd atit ,·iaţa cit şi opera. Intruchipind ~fîrşi
tul unei rncietăţi şi începutul alteia, .,Mirabcau nu c mai puţin important
pentru opera gcneralfl a secolului al X\'III-lea <lecit Voltaire". Se împlineau
85 de ani de la moartea lui l\Iirabcau si cîte,·a luni de la înăbusitea celei de-a
doua răscoale a muncitorilor din Lv.on. De data aceasta \'i~tor Hugo era
atent nu numai la me:::ajul politic al i{evoluţiei de la 1789: .,Revoluţia Fran-
cezrl a deschis pentru toate teoriile wcialc o carte imrn~ă. un kl <le mare
41 În 1<-i.:,H11r,1 ,·11 \"ictor Hugo i11tl'rprt't al Rc·roh,ţi,·i France,<·, cită:11 dintre· h,:r,,rile
recente: H<'nri (;11ill<•1i1i11. l"iâm· H1t~a. Pari,. 1'178; (;cranl I.egrand, Hi,g•J ci ses dilemmes,
„Magazine littfrairc", 1988, nr. 2j8, p. 56-58; Hc!i:ne Dupuy, l,a rtfvolulinn r,,slilwie par
B,i·r/,~ţ• ,/'.-lurcvillv, ·H11go,. IJ,,./rni:, în l.'ima;e de l.r ile:•o!uti,.;n Franf',lise, · op. cil., •,ol. III,
p. l 949-1 9j I şi 19jJ_
285
testament. Mirabeau şi-a scris aici cuvin tul, Robespierre pe al său, ~apokon
pc al său. Ludovic al XYIII-lea a făcut o ştersătură. Carol al X-lea a rupt
pagina. Camera din 7 august aproape că a lipit-o, dar iatrt totul. Cartea ~e amt
acolo, pana e acolo. Cine va îndrăzni să ~crie?".
Ra<licalizarea opiniilor lui Victor Hugo e evidentă în deceniul 5 al
veacului. Cd care în 1834 mai definea incr1 anul 1793 drept „un punct negru
în cerul albastru al lui 89" îndrăznea să susţină în discursul de primire la
Academia Francezr1 (1841) că dacă guvernarea Connnţiei a fost teribilă,
n-a fost lipsită de grandoare. Iar în poemul Ecrit en 7846, apărut în rnlumul
Les contemplations, considera teroarea monarhicr1 mult mai rea <lecit cea
republicană şi fiindcă nu poartă nici un germene al ,·iitorului. ~Iai mult,
într-un alt volum de Yer~uri apărut după experienţa revoluţionară de la
1848, plin de mînie democratică şi antimonarhică împotriva loviturii de ~tat
a lui ,, :\'apoleon cel mic", Les châtimrnts ( 1853), găsim im·ocată memoria „ti-
tanului 1793". Participarea directă la viaţa politidt, în camera superioară
a Parlamentului, apoi în Adunarea naţională de la 1848 şi plecarea silită în exil
consolideazft ideea necesităţii Revoluţiei pentru progres. ,,Parisul, loc al reve-
laţiei revoluţionare, est,~ Ierusalimul um:rn".
Poemul La gu.illotinc a fost ap1Tciat ca ,,alegoric remarcabilă" prin evocare.a
Re,·oluţiei Franceze ca toamnă a culesului pentru poporul francez 45 • ~Iai com-
plex poemul La Re'/Jolution cuprinde trei părţi : ,,Les statucs", ,,Les cariati-
<les", ,,L'arrin~e", cu alte cm·inte rnsirea lor in Piata Rcrnlutiei unde ghilotina
îşi îndeplineşte sinistra operă . .,Cine a construit' această 'sinistră maşină?'
întreabă strămoşul de bronz. - O, părinţii mei, voi sînteţi aceia" răspunde
capul tăiat. Prin epilog poetul cere sfîrşitul urii şi profetizează venirea pftcii,
armoniei şi dragostei. E,·ocarea grandioa~ft a Revoluţiei Franceze sau cea
umanitară a lui Jean Chouan nu lipseau nici din celebra transfigurare literară
a istoriei ciYilizaţiei La lege11de des siccles.
Tradus şi în româneşte încă din anul ediţiei princeps ( 1862), cele1Jrul
roman Les miserables, conceput de \'ictor Hugo ca o adevărată epopee în
proză, reţine şi azi pc numeroşii lectori şi admiratori, întrc altele, prin pnso-
najul de excepţie Gavroche, prototip al copiilor străzii pariziene, căzut pe
baricada mişcării republicane din 1832. Din cîntecele acestuia nu lipseau
„bastiliiie", nici numele precursoare ale lui Voltaire sau Rous~cau. S-a reţinut
mai puţin un epirnd lateral care făcea obiectul capitolului X şi era dedicat
e,•ocării ReYoluţiei Franceze, caracterizată drept „cd mai mare pas al omeni-
rii de la învierea lui Crist". Ea apare pentru purtătornl de cm·înt al autoru-
lui, un fost conventional ostracizat sub Restauratic si a cărui fortă mo:·ală
il sulJjugă pe episc~pul Myricl, ca incompletă, d~r si'..blim:1. ·
Reîntors în patrie după căderea celui de-al Ii-lea Imperiu şi procla-
marea Republicii, \'ictor Hugo Ya lua parte directă la rnfcrinţele poporului
francez, prm·ocate de războiul cu Prusia, va asista la lupta de culise pentru
putere dintre reprezentanţii caselor dinastice răsturnate. va lupta pei:trn
eliherarea numeroşilor condamnaţi pentru participare la Comnna din Paris.
1n acest timp el scrie romanul Q1wtre-vi11gt-trei:::e, dedicat evocării anului
revoluţionar 1793, an critic pentru poporul francez, datorită intensificării
războiului ciYil din Vcndee ş1 creşterii presiunii externe, ceea cc jmtifică
instaurarea terorii iacobine.
'• Pentru apreciere cf. Eµgenc Riga!, l'iclc-r Hwgo, poile ipique, Paris, Doi·,in & (ie,
f.a., p. ~7 ➔.
286
Plccîn<l de la cunoaşterea principalelor contribuţii istoriografice, auto-
rul acestei dense opere literare de referinţă a reconstituit imaginar atmosfera
funcţionării mecanismului revoluţionar al puterii, asigurat de reprezentanţii
radicali ai poporului. Dar republicanul Yictor Hugo rămîne adnrsarul
intransigenţei cu orice preţ, atunci cînd aceasta încalcă legile omeniei. ,,Oa-
menii au trebuit să foloseasc:t materialele trecutului. Aşa se explică acest
uluitor '93. Sub un eşafodaj de barbarie se construicştc un centru al civili-
zaţiei", obse1Ta unul din eroii principali, vizionar şi republican neconfor-
mist. ln acela.şi ultim dialog angajat înaintea execuţiei sale, el îşi exprima
speranţa în „republica idealului", a armoniei dintre devotament, sacrificiu,
abnegaţie şi generoasa reciprocitate a îngăduinţei şi dragostei.
Pentru Victor Hugo, care în 1852 se pronunţase pentru Statele L,nite
ale Europei, Revoluţia Franceză avea nu numai un caracter naţional. Repre-
zen tind întronarea popoarelor în locul regilor, nu trebuie uitat că poporul
în fond înseamnă Omul. Iar o sociFtatc care doreşte progresul trebuie să dea
.,libertate spiritului, egalitate inimilor, fraternitate sufletelor". A ales momen-
tul furtunii fiindcă ci\·ilizaţia avea o racilă de care vijelia o scapă . .,În faţa
durerii cc te îngreţoşează, înţeleg furia vintului". Dar nu trebuie să mai existe
nici un jug. ,.Omul e făcut nu ca să tîrască după el lanţul, ci să-şi deschidă
aripile. Srt nu mai existe nici un om-reptilă". ~u trebuie uitat că tot ceea ce
se prăbuşeşte e un îndemn pentru ceea ce se ridică. Iar „fiecare dintre praguri,
tată,• mamă, Î!n-ăţător, cetate, patrie, omenire este o treaptă a scării ce
urcă spre Dumnezeu". Şi Yictor Hugo actualizează cTocarea Revoluţiei Fran-
ceze în spiritul problematicii timpului său: ,,Fiecare secol îşi va în<l<:plini
opera lui, astăzi civică, miine umană. Astăzi problema dreptm;lor, miine
problema salariilor. Salariu şi drept, în fond e unul şi acelaşi cuvint", afir-
ma sentenţios acelaşi erou literar, prin care se exprimau în parte ideile
autorului. Cu riscul ca asemenea afirmaţii să sune curios şi nenatural în
gura unui revoluţionar de la 1793.
Aluzia la actualitate ca si alte tră~ături ale societătii viitoare bazate
pe muncă şi propuse în roman' demonstrează atenţia acordată de poet pro-
blemelor muncitoreşti şi ideilor rncialiste din epoca înăbuşirii Comunei din
Pai;s.
Rennirea la despotismul de stat ca de:;ccndcnt al Revoluţiei, odată
cu instaurarea celui de-al Il-lca Imperiu, a pus din nou în faţa celor care se
ocupă de istoria Revoluţiei Franceze problema devenită clasică în secolul
XIX: în ce măsură se poate vorbi de continuitate sau ruptură faţă de vechiul
regim şi faţă de guvernările revoluţionare.
t;itat aproipe neme de un secol, Alexis de Tocqueville a fcst redesco-
perit ca istoric al Revoluţiei Franceze de G. Lefebne, fiind evaluat azi drept
unul din cei mai originali şi semnificativi interpreţi ai fenomenului istoric.
„Cu preţul unei răsturnări geniale a ipotezei tradiţionale - ob~en-a
Frarn;:ois Furet într-un studiu definitoriu 46 - el a plecat să studieze în Statele
Cnite, nu pentru a reg:'\si acolo copilăria Emopei, ci pentru a-i ghici viito:·ul.
46 Franc;:ois Fuwt, Tccquft·ille ci le prob!in,e ele la Rivolutio11 Franfaise. in idem, Pm~, r fo
Rit-olu/ic,n Fra»(,<1ise. Paris. 1978, p. 209 şi urm. Despre Tocque·,illc şi l{.-·,oluţia Fra::.·oă.
veLi şi P. Jlanent, Tocquroill, d la ,ia/tffe de fo democratic, Paris, 1982; J. C. Lambcrti. Tc,q!le-
ville r:t /fs dwx climocraJies, Paris, 1983; Franc;:oi~e Melanio, Lecturcs de Tocqucuillc. in Lt,
ligentle ele la Rit•olution, op. cit., p. 5-41-551; Philippe Raynaud, C.:n historien de la . . /c.,o!{ue
dun'.c": Tocquroille, in L'ita.f de la FraJzcc pm,lant la Rii-ol11ticm, op. cit., p . .515-.5]'1: Fr.
Furet, Tccquc.;i/le, in Franc;:ois Furet, Mona Ozouf, op. cit., p. 1072- I f\!H.
287
Istoria Europei nu e pentru clinsul decît o. a doua călătorie strîns legată de
cea dintîi, supusă aceloraşi ipoteze născute din experimentul său asupra
pr1;zentului". Tocqueville ghidează de data aceasta nu în spaţiu, ci în timp.
Anstocratul care devenise cunoscut prin cartea sa Democratic rn Amirique
(2 voi.. 1835-1840) s-a afirmat iniţial ca politolog şi în subsidiar ca istoric.
Scurtul studiu prin care urmărea să facă cunoscută publicului englez Starea
socialâ şi politic,i a Franţei înainte şi du frf J'i89 s-a oprit asupr~ istoriei dinainte
de 1789, ca şi studiul de proporţii despre Revoluţia Franceză pc care îl pre-
găteşte înccpînd din 1852 şi din care apărea patru ani mai tîrziu volumul
L'Ancien Regime et la R,frolution. Din continuarea care urma să se ocupe de
revoluţia însăşi nu s-au păstrat decît însemnări disparate. Autorul trecuse
în prealabil prin focul experienţei de la 1848 ca deputat în Constituantă şi
apoi ministru al lui Ludovic Napoleon, pre~eclinte al Republicii. Dar s-a
retras din viaţa politică activă după lovitura de stat din 2 decembrie 1851.
Ceea cc Tocqueville aducea ncu, i:aradoxal chiar, în înţelegerea rapor-
turilor dintre Revoluţie şi Vechiul regim era natura legăturii subterane
dintre cele două fenomene politice-sociale. Acesta consta, după opinia sa, în
caracterul egalizator şi centralizator al puterii. Ea îi apărea istoricului atît
de temeinică, incit afirmă existenţa unei adevărate evoluţii îndreptată de
monarhia absolută împotriva societăţii aristocratice, feudale. Pe care a supus-o
şi a golit-o treptat de conţinut, deşi formal o renovează şi îi asigură strălu
cirea. Şubrezire deliberată şi continuă, care a pregătit şi a făcut p05ibilă
marca ruptură explozivrt din 1789. Bun cunoscător al opiniilor exprimate de
istoriografia lil;erală din prima jumătate a secolului no~tru, Tocqueville
adoptă în favoarea tezei sale deosebirea dintre revoluţia libertăţii şi revolu-
ţia egalităţii. Cea dintîi considerată fondatoare, cea de a doua destructivă.
Dacă anul 1789 a reprezentat un miracol, un „dar divin" prin reunirea
întregii naţiuni împotri,·a absolutismului monarhic, Revoluţia Franceză a
implicat de la început trecerea de la lupta pentru libertăţi autocratice, la cca
pentru libertate democratică. Dar sprijiniţi mai tîrziu pe pasiunile egalitare
de clasă şi o opinie publicrt care punea egalitatea în faţa dreptăţii, iacobinii,
apoi Robespierre, în sfirşit Napoleon Bonaparte Yor acţiona în continuarea
procedeelor absolutismului. ~u influenţa lui Voltaire sau Rousseau era vino-
vatrl de instaurarea Ternarei. ~umai ab~olufomul a putut pregăti unirea
spiritului revoluţionar cu dc$pofomul centralizator. Oscilînd mereu între
anarhie şl servitute, ReYoluţia nu mai poate fr încheiată, trebuind sft izbuc-
nească mereu din dorinţa de libertate. ,.Şi iată Revoluţia Franceză - C'Xclamă
Tocqueville, referindu-se la anii 1830 ~i 1848 - care reîncepe, căci e mereu
aceeaşi".
Ideea acestei repetări nu era comună numai in Franţa. Ea a făcut cco-
lul Europei, fiind cvocatrt atît ca argument pentru, cit şi ca moti,·are contra,
justificînd după 1848 eşecul final. Explicaţia rq-ietării diferă însă de cc.1 pusă
în circulaţie de autorul lncrttrii Vechiul regim şi." Revoluţia.
Dintre observaţiile de acest gen fftcute in străinătate, cea mai cunoscută
azi a aprţinut fără îndoială lui Karl 1\-Iarx.
Atitudinea faţă ele imaginile şi ideile Rernluţiei Franceze a f05tului
hegelian, întemeietorul materiafomului ·. diaiectic şi istoric, pkcîncl de la
filozofia clasică germană, economia_ politică cnglezft şi critica rncialist"-utc.-
pică a timpului, a e,:oluat în funcţie de ·imprcjur[trile istorice, precizarea pro-
288:
prici concepţii şi necesităţile luptei. Fiindcă Marx a fost aproape în perma-
nenţă.. un gîndi tor dublat de un luptător social47 .
Incă din Die heilige Familie ader Kritik der kritischen Kriti"k publicată
împreună cu Fr. Engels în 1845, împotriva iluziilor criticii speculative a
unor tineri hegelieni, dar a cărei elaborare începuse de la 1844 la Paris, autorii
reluau o problemeă de disociere pusă de Benjamin Constant cu mulţi ani în
urmft in De la liberti che= Ies anciens et chez les modernes. La esecul teroarei
iacobine va fi contribuit şi iluzia lui Robespierre, Saint Just şi' a altor iaco-
bini care au încercat o punte peste distanţa creată de istorie între societatea
spartană sau romană a antichităţii şi societatea franceză modernă, cînd vir-
tutea antică nu putea fi decît anacronism.
Problema era reluată şi aprofundată de Marx, cu o mai iargă implicare
istorică, după proclamarea la 2 decembrie 1851 a lui Ludovic Napoleon Bona-
parte ca preşedinte pe viaţă al Republicii Franceze, ea anunţînd sfîrşitul
acesteia şi restaurarea imperiului. Făcînd obiectul primului număr al revistei
„Die Revolution" din New York, pamfletul intitulat semnificativ Der 18
Brumaire des Louis Bonaparte apărea în primăvara anului 1852 şi va fi reedi-
tat de autor ca volum separat în 1869.
De data aceasta „reînvierea morţilor" evocă momentul Reformei, cînd
Cromwell şi poporul englez au împrumutat din Vechiul Testament limba,
pasiunea şi iluziile necesare transformării burgheze, dar şi al Revoluţiei Fran-
ceze „de la 1789-1814", cînd Camille Desmoulins, Danton, Robespierre,
Saint Just, Napoleon, eroii ca şi partidele şi masele [ ... ] au înfăptuit în cos-
tume romane şi cu fraze romane misiunea epocii lor, descătuşarea şi instaurarea
societăţii burgheze modeme" .
. Acelaşi lucru l-a încercat şi Rernluţia de la 1848, fie în raport cu Revo-
luţia de la 1789, fie cu „tradiţia revoluţionară a anuilor 1793-1795". A
existat: însă, după opinia sa, o deosebire fundamentală între primele trei
resuscitări ale „morţilor istoriei" şi cea din urmă. ln primele cazuri s-a urmă
rit să se creeze ceva ce n-a mai fost. Travestirea venerabilă slujea numai
„pentru a fi exagerată în imaginaţie importanţa misiunii prezente" şi „a fi
glorificate noile lupte". Odată misiunea îndeplinită, travestirea era înlăturată
şi apar adevăraţii interpreţi sau purtători de cuvînt, proclamînd adevăratul
scop. în Sfinta Familie acest scop, domnia interesului şi a banului, apărea
expus în funcţie de 9 Thermidor. Dar de-abia doborîrea „coloşilor antidelu-
vieni' ai Vechiului regim şi dispariţia Romei reînviate (,.toţi aceşti Brutus,
Gracchus, Publicola, tribunii, senatorii şi însuşi Cezar") fac loc reprezentan-
ţilor „societăţii burgheze în lucida ei realitate", liderii liberali ai Restaura-
ţiei în frunte cu Ludovic al XVIII-lca.
În cazul raportării Revoluţiei de la 1848 la marea Revoluţie de la, 1789,
situaţia era, după Marx, total diferită. Imitaţia a transformat evenimentul
anunţat în farsrt sau parodie. O demonstrează şi disproporţia eroilor (.,Cau-
ssidiere în locul lui Danton, Louis Blanc în locul lui Robespicrre, Muntele
anilor 1848-1851 în locul Muntelui anilor 1793-1795, nepotul în locul
unchiului"). Dar mai ales înşelarea aspiraţiilor de progres (.. Un întreg popor,
47 Despre Karl Marx şi Revoluţia Franceză. vezi şi J. Ilruhat, La Revolution Franfaise
et la formation de la pensie de Marx, ,.Annales historiques de la Revolution .Fran<;:aise", 1966,

nr. 184; A. Cornu, Karl lllarx fi la Rtfvolution Franţaisc, ,.La pensce", 1966, nr. 81; H. P.
Jaeck, Die franzosiche bargerliche Revolution von 1789 im Fruhwerk von 1'.'arli\.farx, IJerlin,
1979; F. Furet, Marx et la Revolution Franfaise .. . , Paris, 1986; idem, Marx, în Frah<;:ois
Furet, Mona Ozou[, op. cit., p. 1021-1029; Jacques Guilhaumou, Marx, în L'etat de la
France pendant la Rcvolutfon, op. cit., p. 522-526; idem, Le jeune Marx et le langage jţ1,cobin,
,.Reprises allemandes", Ellug, 1988. ·
care credea că şi-a accelerat printr-o revoluţie forţa mişcării .,,ale istorice,
se vede deodată transportat într-o epocă dispărută"). .
Dacă prin referinţele la Revoluţia Franceză din primele sale lucrrm,
întreprinzînd critica filosofiei dreptului la Hegel sau abordînd chc~tiunca
evreiască, gînditorul se opreşte asupra alienării raporturilor dintre i1~divid
şi soci_etate sau dintre societatea civilă şi stat, concepţia sa definiţoric, _d~
matuntate, este aceea a luptei de clasă adaptată la dezvoltarea d1al•xt1c_a
a societăţii umane şi fundamentată economic. Prin prisma acesteia sînt pn-
vite si succesele sau insuccesele Revolutiei Franceze, caracterizatr1 la un
moment dat drept „cea mai colosală rev~luţie cunoscută în istoric". Dar_ şi
„falimentul" Revoluţiei de la 1848 care a încercat să aplice în Franţa ~ci:-r,arml
luptei rezultat din confruntarea dintre feudalism şi capitalism într-11:1 ct?n-
flict cu altă bază economică. Perpetuat de mişcarea muncitorcasdt şi coc1a-
listă acest punct de vedere se răspîndeştc şi datorită istoriilor dedicate Revo-
luţiei Franceze de Karl Kautsky sau Jean Jaures48 . La rîndul lor, cont:,ctclc
tînărului Marx cu istoriografia franceză a Restauraţiei a putut inilucnţ_a
concepţia sa despre rolul luptei de clasă. în Capitalul, pentru a ilustra spn-
jinul legislativ dat acumulării primitive de către Revoluţia Franceză, citează
legea lui Le Chapelier din 14 iunie 1791 folosind Histoire parlamentaire de la
Revolution Franfaise a lui Buchez şi Roux 49 . Cit despre abordarea comparativă
a fenomenelor revoluţionare din trecut si prezent, cu accent asupra Revolu-
ţiei Franceze şi a influenţei sale, aceasta 'avea menirea de a demonstra inopor-
tunitatea modelelor trecutului pentru pregătirea „revoluţiei sociale" viitoare .
.,Muncitorii francezi-consilia la 9 septembrie 1870, în plin război franco-
-prusian, principalul teoretician al aşa-zisului internaţionalism proletar - să
nu se lase dominaţi de reminiscenţele naţionale ale anului 1792 ... Ei nu tre-
buie să repete trecutul, ci să construiască viitorul"50• Dar se putea uita oare
acest trecut? Comuna din Paris nu şi-a spus astfel pentru a continua tradiţi~
patriotică şi revoluţionară a Comunei din timpul Revoluţiei Franceze, a căr~1
putere se exercitase în condiţii similare de război total de autoapărare patr_1-
otică împotriva primejdiei străine? 1n plus, ea reprezenta chintesenţa expen-
enţei revoluţionare populare într-un moment în care „revoluţionari~mu!
proletariatului" nu se maturizase, nici unirea sa cu mişcarea socialistă. Deşi
condiţiile economice erau cu totul altele decît în epoca Revoluţiei Franceze~
iar activitatea primei Internaţionale era o dovadă că se depuneau cfortun
în acest sens. Ca si în cazul Revolutiei Franceze cluburile au constituit baza
de organizare populară pariziană, ~hiar dacă acum !:-au adăugat „camerele_
sindicale" sau secţiile Internaţionalei. Ca şi în timpul Revoluţiei Fram_c~c
forţa militară revoluţionară aparţinea gărzii naţionale. Dar spectrul politic
era foarte divers în conditiile date. Chiar si în Ccnsiliul de conducere al Comu-
nei, unde majoritatea o ~vcau adepţii lui' Auguste Blanqui, pentru care revo-
luţia trebuia să fie opera unei minorităţi hotărîte. Alături de ei, ,,iacolJinii",
ca Delescluze, Felix Pyat, Julien Miot sau Gambon, precum şi ciţiva revolu-
ţionari independenţi sau radicali ca Jules Valles, adepţi ai republicii demo-
cratice şi sociale. Cit despre reprezentanţii muncitorimii, aceştia erau mino-
ritari ~i mai ales influenţaţi de proudhonism. Consiliul Comunei era ajutat
de zece comisii, concepute ca ministere colective, tot ca o reminiscenţă a
48 Lucrarea. lui Karl Ka.utsky, Die Klassmgcgcusătze von 1789, reprezentînd punctul
de vedere a.l socia.1-democra.ţiei germane, a.părea cu ocazia. centenarului Revoluţiei

Franceze. Asupra vastei monografii a lui Jean Jaurcs vom re·-reni mai departe pe larg.
49 Karl Marx, Capitalul, Critica economiei politice, vei. I, C,artea I, 1948, p. 6j6 ~i urm.
50 Idem, Ră;;boiul civil di,i Fra11fa, Bucureşti, 1960, p. 32.
2tO
Revoluţiei Franceze. Iar la I mai 1871, în faţa agravării situaţiei politico-
militare, lua fiinţrt Comitetul salvării publice, compus de data aceasta din
5 membri desemnaţi de Consiliul Comunei, căruia îi reveneau „puteri depline"
asupra tuturor delegaţilor şi comisiilor. Tentativă dictatorială de tip iacobin,
întîrziată şi fără efect practic51 •
În 1865, aflat în exil, Edgar Quinet încredinţa tiparului o nourt lucrare
asupra Revoluţiei Franceze, La Revolittion52 • Intransigentul republican relua
în parte problematica cursului din 1847 din perspectivă comparatistă. El
demonstra că reuşita Hevoluţiei olandeze sau engleze (şi în subsidiar a celei
americane) s-au datorat faptului că ele au fost precedate sau însoţite de
revoluţia religioasă pe care a reprezentat-o protestantismul. Pc cînd Revolu-
ţia Franceză a pornit fără pregătire, de la catolicismul monarhic tradiţional la
instaurarea suveranităţii raţiunii, negînd nu numai biserica, principalul
sprijin al absolutismului, ci şi religia însăşi. Or, creştinismul e matricea lumii
moderne. De aici insuccesul unei politici cînd inconsecvente, ca în cazul decla-
rării toleranţei şi lihertrtţii cultelor, cînd prea negatoare şi încercînd suro-
gate cetătenesti.
O aită p~·obkm[t abordatrt pc larg era aceea a puterii. Istoricul romantic
caută să explice raporturile Revoluţiei Franceze cu vechiul regim, afirmînd
ca şi Tocqueville, pe care îl cunoscuse personal, caracterul dublu, contradic-
toriu al acestora: de respingere, de ruptură, dar subteran şi <le continuitate.
Teroarea iacobinf1, ca sistem de guvernămînt, a reprezentat această continui-
tate cu arbitrariul puterii absolute, bazîndu-se de fapt, ca şi acesta din urmă,
pe teamă şi supunere scr\"ilă. De data aceasta, istoricul nu mai acceptă nici
un fel de circumstanţe atenuante fundamentate pe fatalitatea condiţiilor
specifice, în ce priveşte dictatura revoluţionară. Cît despre impactul absolu-
tismului monarhic asupra libertăţii, el e considerat caracteristic statului
francez vreme <le secole. De aceea n-a putut fi dezrădăcinat integral din con-
!;,tiinţa poporului după victoria libertăţii din 1789. Treptat pînă şi principiile
sublime ale Revoluţiei Franceze au fost infestate de virusul puterii absolute,
pregătindu-se „sf1 producă imense democraţii servile care vor gravita necon-
tenit spre arbitrariu, de unde ies şi în care intră, în vreme cc adevărata demo-
craţie liberă îşi va găsi expansiunea în vastele pustiuri necunoscute ale Ame-
ricii de ~ord".
De acest pesimism n-au fost străine protestele stîrnite în urma apari-
ţiei lucrr,rii, duora istoricul le răspundea prin broşura Critique de la „Rcvo-
lution". El îşi an:a una <lin cauzele principale în tentativa liberalizării Im-
periului napoleonian şi atracţia pc care acesta o exercita asupra unor vechi
republicani. I\u întîmplfttor Quinct rostea în acelaşi an, 1867, o cuvîntare
despre lvJ oartea co11şti:1·nţe1: umane la Congresul Păcii de la Geneva, în prezi-
diul crtrl'ia ~c afla alături de Garibaldi. Iar în anii următori refuză să-şi pre-
zinte candidatura la Academia Franceză şi să candideze pentru akgnilc
din Franţa, implicit să se întoarcă în ţară. Dar în acelaşi timp salută în presa
francczrt victoria electorală a democraţiei, prevestind Le reveil d'un grand
peuple, iar in cadrul Congresului Păcii şi al Libertăţii de la Lausanne de sub
preşedinţia lui Victor Hugo, în septembrie 1869, vorbeşte despre Renaş
terea conştii:nţci t!matie. l:n an mai tîrziu, o dată cu proclamarea Republicii
51 La Co1m111me de 1871, sous la dircction de Jean Bruhat, Jean Dautry et ]~mile Tcrscn,
ed. II, Paris, 1970, p. li7; Mircea N. Popa, Lucia Popa, Norocica Cojescu, Mihai Manca,
O istorie a gîndit'ii ţi t11i,,cării socialiste inlffnaţionale în epoca modernd, Bucureşti, p. 213.
52 Rec di tare recentă: E. Quinct, l.a Rivolution, avec une preface de Uaude Lefort,
Paris, 1987.
291
Franceze, în condiţiile dezastruoase ale Războiului franco-prusian, Edgar
Quinet re,·enea din exilul elveţian în Parisul asediat, reluînd firul , .cursu-
rilor la College de France. Ales în februarie, anul următor, deputat în, Adu-
narea Naţională, alături de Louis Blanc, Victor Hugo şi Garibaldi, precum
şi ca preşedinte al Uniunii republicane, refuză însă împreună cu aceştia sem-
narea Tratatului de pace în condiţiile umilitoare impuse de Bismark. În mij-
locul frămîntărilor şi dezorientării politice, după înăbuşirea Comunei din
Paris şi capitularea Franţei, Edgar Quinet caută să dea din nou, ca şi îna-
inte de 1848, o orientare republicană şi democratică regenerării patriei prin
broşura La Rip11blique (1872), pe linia tradiţiei Revoluţiei Franceze.
Nu trebuie de asemenea uitat că Edgar Quinet a fost în epoca de pre-
gătire a Revoluţiei de la 1848, alături de Jules Michelet, unul din susţină
torii neobosiţi ai eliberării naţiunilor Europei îndcmnînd poporul francez
şi în special tineretul, cu entuziasmul caracteristic, să contribuie activ la
această luptă. Cu acest prilej era evocat nu odată exemplul Revoluţiei Fran-
ceze (fără a trece cu vederea unele aspecte istorice negative) ca în lucrările
L 'Allemag11e et la Rivolution sau Les Revolutions d' I taUe.
În 1863, Edgar Quinet reuşeşte să facă cunoscută existenţa Memori-
ilor fostului convenţional Baudot, pe care îl cunoscuse personal şi care i le
lăsase moştenire în 1837, reproducînd fragmente, cu toată opoziţia familiei.
,,În faţa acestei eliberări, moartea - sublinia Victor Hugo în 1875,
ca un legămînt, la mormîntul lui Edgar Quinet - să afirmăm cealaltă eli-
berare, Revoluţia''.
,,Mărturia cca mai demnă de credinţă va fi totdeauna aceea a -mar-

torului ocular", observa H. Taine în prefaţa părţii a doua din Les origines
de la France contemporaine dedicată evocării Revoluţiei Franceze 53 • Iar în
finalul aceleiaşi prefeţe, istoricul preciza ca un angajament: ,,După judecata
mea, trecutul îşi are înfăţişarea sa proprie şi portretul pe care îl vedeţi nu
seamănă <lecit cu vechea Franţă. Eu l-am schiţat fără a mă preocupa de
dezbaterile noastre prezente; l-am scris ca şi cum aş fi avut ca subiect re-
voluţiile din Florenţa sau din Atena. Aceasta e istorie, nimic mai mult ... ".
Contemporanii noştri apreciază în cazul lui Taine această informaţie nouă
adusă în special de la Archives Nationales, precum şi din alte surse consem-
nate în aparatul critic al lucrării. Printre acestea se aflau Istoria parlamen-
tarii a lui Buchez şi Roux, însemnările de călătorie ale lui Arthur Young
sau cartea lui Alexis de Tocqueville.
În realitate, Taine era prea sensibil la actualitatea politică a vremii
pentru a putea fi obiectiv. După cotropirea ţării sale de către germani, ,,pa-
tria spiritului său, Germania, îi apărea de acum înainte (ca şi lui Renan, ca
şi lui Fustei [de Coulanges]) o ţară brutală, despotică şi barbară". În acelaşi
timp ·,,Franţa, patria inimii sale, tocmai văzuse redeşteptîndu-se vechiul
ci rău revoluţionar prin proclamarea Comunei din Paris". În aceste condi-
ţii viitorul omului bolnav care e Franţa după război şi înăbuşirea flăcări
lor Comunei îi apare hotărît în negru . .,Or, - observă concluziv Mona Ozouf
- aceasta e cu siguranţă ceea ce face cartea sa de neacceptat: el o scrie în
anii în care istoria Franţei se decide asupra formei republicane, în care [pre-
şedintele] Ferry încearcă şi reuşeşte pariul de a reface unitatea naţională
53 În categoria acestor mărturii intrau „o depoziţie judiciară, un nport secret, o depeşă.

confidenţială, o scrisoare particulară, un memento personal. Cu cit un document se apropie
de acest tip, cu atît merită mai multă încredere şi furnizează materiale superioare". H. Taine,
op. cit., ed. XI. Paris, 1882, p. II. Prefaţa era datată decembrie 1877.
prin asentimentul faţă de principiile de la 1789. Îndreptată în mod expli-
cit împotriva acestor principii, istoria lui Taine se afla astfel pe contrapan-
tă". Deşi nu ajunge la susţinerea reacţiunii monarhice sau catolice 54 . ·
Prima parte din Les ori·gines, intitulată Ancien regime, prezenta seco-
lul XVHI, în cea de-a doua jumătate a sa, ca generator al Revoluţiei Fran-
ceze prin viaţa parazitară a regelui şi a Curţii care se află în „centrul răului",
dar şi prin propagarea „veninului" noilor doctrine filozofice, care apropie
nobilimea şi burghezia prin caracterul lor subversiv zdruncinînd ordinea
stabilită. Evocarea societăţii franceze a epocii în puternice culori contras-
tante scotea în evidenţă abuzurile regimului, huzurul nepăsător al celor mari
şi mizeria poporului; Recenzînd volumul, Emile Zola sublinia talentul evo-
cator al lui Taine, dar nu se arăta de acord că Revoluţia ar fi fost o greşeală
filozofică- sau o himeră într-un cap bolnav, adăugată la criza socială pro-
prie numai poporului. De fapt Revoluţia a fost nu numai iminentă, ci şi
inevitabilă. Iar dacă Taine se pronunţă împotriva Revoluţiei, faptul se da-
toreşte resentimentelor provocate de Comuna din Paris 35 •
Trei ani mai tîrziu, apărea primul volum din partea a doua intitulată
Rei:olution, avîrtd ca · subtitlu Anarchie (1878), după care cursul ewnimen-
telor era urmărit în volumele Com}'Uete jacobine (1881) şi Gouvemement re-
voluti<>Hnaire (188'4)'. De data aceasta Taine îi apare lui Emile Zoia părăsind
atitudinea anatomistului impasibil. Mina care operează tremură sub pute-
rea repulsiei şi a spaimei provocate de presupusul caracter contagios al bolii.
Combătînd această atitudjne, bazată pe o concepţie retro sui generis, Zola
îşi manifestă convingerea că un istoric republican care ar cerceta arhivele
pe urmele lui Taine · ar ajunge la concluzii care obiectiv ar contrazice punc-
tul acestuia de vedere 541 •
Rcspingînd sistemul constituţional francez creat de Revoluţia din
1789 ca fundamentat pe abstracţiuni în neconcordanţă cu realitatea, opi-
nie atestînd însuşirea criticii lui Edmond Burke, Taine se pronunţrt ca şi
acesta pentru exemplul englez. Pînă şi declaraţiile de drepturi americane
din timpul Războiului pentru independenţă şi al constituirii Statelor l'nite
sînt superioare prin caracterul lor precis, izvorînd din realitate, Declaraţiei
drepturilor omului concepută in abstracto de revoluţionarii francezi. Între-
gul studiu monografic dedicat de Taine Revoluţiei Franceze se constituie
într-o critică analitică, exemplificată uneori excesiv, a neconcordanţei din-
tre formă şi realitate istorică, de ignorare a fondului ancestral. Pentru a
înţelege şi explica pe deplin această realitate mai mult sau mai puţin ascun-
să, istoricul francez se adresează nu numai psihopatologiei individuale, ci
înceardt să folosească metodele ei în domeniul social. El poate fi considerat
astfel un precursor al sociologiei lui Scipio Sighele sau al I ui Gustave le Bon
cu a sa La psychologie des Joules.
Ca şi în „romanul experimental" al contemporanului său Emile Zoia
întilnim aici o analiză a patologiei pasiunilor în diverse faze, dintre care
dominantă este ,,nevoia de bunăstare" (Le besoin de bien etrc) exacerbată
54 :!>fona Ozouf, Taitie, în Fran,;ois Furct, Mona OzouI, op. cit., p. 1061 ~i mm. D,·spre
Taine şiistoria R~·,oluţiei Franceze, ·,e,i şi A. Aulard, Taine, l,istorim de la R<'c·o!utir,H Fran-
ţaisc, în i<lcm, E/U(/,s d lefons sur la Rivoltttio11 Franţaise, dc-uxiemc ~fri<', Paris, 1908;
Paul Lacomhc, Taine, historicn d sociolvguc, Paris, 1909; ::\I. L<'roy, Taine, Paris. 1933;
Jean Thomas Nordmann, Tait1e: la scimce contre la lt!geml,·, în La lt!imde de la Rirn/11/ion,
np. cit., p. 565-574; Daniel Lindc-nLcrg, Taine, /'incompris, în L'itat de la France pmclant
la Rh-.,!utio11, op. cit., p. 519-522.
65 Cf. Scrisoare-a <lin Paris publicată de „Yestnik E·,ropy", 1876, fehr., p. 890.
• 8 Ibidem, 1878, mai, p. 416.
293
uneori pînă la crimă. Nu întimplător ultimul capitol al primului volum din
monografia dedicată Revoluţiei Franceze de Hyppolite Taine se încheie
printr-un tablou general demn de L'Assommoir, intitulat „Psychologie de
la Revolution", în care Franţa revoluţionară c declarată bolnavă de deli-
rium trcmens. ,.Maladie stranie" nenumită, dar descrisă prin simptomele
şi consecinţele ei, atît individuale cit şi sociale:
,.Există o boală stranie, stranie care se întîlneşte de obicei în cartie-
rele sărace. un muncitor surmenat de muncă, mizerabil, rău nutrit, s-a pus
să bea; cu fiecare zi bea mai mult şi băuturi mai tari. La capătul cîton-a
ani, aparatul său nervos slăbit de post, e surescitat şi se strică. Vine un mo-
ment în care creierul, lovit pe neaşteptate, încetează să mai conducă maşina:
degeaba comandă, el nu mai e ascultat; fiecare membru, fiecare articulaţie,
fiecare muşchi acţionînd aparte şi pentru sine, tresare convulsiv prin zdrun-
cinături discordante. Totuşi, omul e vesel; el se crede milionar, rege, iubit
şi admirat de toţi; el nu simte răul pc care şi-l face, nu înţelege sfaturile care
i se dau, refuză remediile care i se oferă, cîntă şi strigă zile întregi, şi mai
ales bea mai mult ca niciodată.
La sfîrşit, faţa lui se întunecă şi ochii i se injectează. Viziunile radioase
au făcut loc fantomelor negre şi monstruoase: el nu mai vede în jurul său
<lecit figuri ameninţătoare, trădători care se aşează la pîndă. pentru a cădea
asupra lui pe neaşteptate, ucigaşi care ridică braţul pentru a-l sugruma, că
lăi care-i pregătesc supliciile şi lui i se pare că merge printr-o mare de sînge.
Atunci se precipită şi pentru a nu fi ucis, ucide. Nimeni nu e mai redutabil;
căci delirul îl susţine, puterea. lui e prodigioasă, mişcările sînt neprevăzute
şi el suportă, fărrt a le da atenţie, nenorociri şi răni, sub care un om sănătos
ar sucomba.
La fel Franţa, epuizată de posturi sub monarhie, îmbătată de rachi-
ul prost al Contractului social şi de zeci de alte băuturi falsificate sau arzft-
toare, apoi lovită subit de dambla, se poticneşte curînd din toate membrele
prin jocul incoerent şi prin hărţuiala contradictorie a tuturor organelor ei
dezacordate. În prezent ca a traversat perioada delirului vesel şi e gata să
intre in perioada delirului sumbru; iat-o capabilă să îndrăzneasdt totul,
să sufere şi să facă fapte de vitejie nemaiauzite şi barbarii abominabile, în-
dată ce călăuzele sale, tot atît de rătăcite ca ea însăsi, vor desemna un dus-
man sau un obstacol furiei sale" 57 . ' '
Aceste noi şi false călăuze erau în primul rind iacobinii. Cărora isto-
ricul Taine le acordă atenţia principală în volumele următoare, ca eşantion
reprezcntati,· al Revoluţiei Franceze. Nu afirmase el în discursul de recep-
ţie la Academia Francezi că ştiinţa studiaz:\. ,.fiecare clas:\. de obiecte pc
eşantioane alese"?
~Iinoritate militantă de avangardă, activă şi penetrantr-.., dczvoltin-
du-se şi precizîndu-şi obiectivele pe măsura agravării „maladiei revoluţi
onare" a corpului social-politic, ,.bandrt în mijlocul mulţimii", cum o def i-
nea Taine însuşi, iacobinii au ştiut să-şi ascundă setea de putere sub masca
slujirii şi crtlrmzirii intransigente a poporului spre un viitor liber, democra-
tic şi fericit, cu falsa carte sfînti't a lui Rousseau în mînă şi în numele virtuţii
clasice. Ei rcusesc în realitate să creeze „masina", mecanismul necesar pro-
mm·{lrii „unei 'opinii artificiale şi violente ca're ar avea aparenţele unei do-
rinţe naţionale şi spontane" şi să convingă pe această calc, atunci cînd cu-
ţitul anarhiei, legalizată prin Constituţia din 1791, a ajuns la os şi monarhia
;, H. Taine, op. cit., p. 4j9 şi urm.
29t
se prăbuşeşte, că singura salvare patriotică a Republicii noi e un stat sin-
geros şi autoritar, ale cărui temelii se aflau de fapt cu sute de ani în urmă.
Cînd mecanismul monstruos decimează şi pe principalii săi autori, în favoa-
rea unuia singur, iar poporul se vede înşelat, edificiul îngroapă sub dărîmă
turi iacobinismul însuşi. Se revine la anarhia legală care va fi urmată de
restabilirea unui regim autoritar pentm a i se pune capăt, prin dictatura consu-
lară şi a Imperiului napoleonian. De data aceasta vulturii gloriei militare
şi ai onoarei franceze înlocuiesc pe drumurile Europei deviza Revoluţiei.
Din cele trei principii enunţate de aceasta, Taine recunoaşte necesi-
tatea libertăţii, dar înţelea~ă raţional şi înnobilată prin cultură. respinge ega-
litatea ca pe o utopie şi acceptă fraternitatea la nivelul elitei. Dar subliniază
că adevărul profund despre Revoluţia Franceză nu-l dau principiile decla-
rate, ci înţelegerea intereselor pe care acestea le servesc sau le acoperă:.,Or
care ar fi marile nume - libertate, egalitate, fraternitate - cu care Revo-
luţia se împodobeşte, ea este în esenţă o translaţie a proprietăţii: în aceasta
constă suportul său intim, forţa sa permanentă, motorul prim, sensul său
istoric". Prin această observaţie privind principalul motor al fenomenului
revoluţionar de la 1789, istoricul francez se apropie de interpretarea
materialistă.
Discutabilă şi derutantă e însă atenţia excesivă acordată biologicului,
tentativa lui Taine de a explica istoria în mod ştiinţific prin aplicarea meto-
delor ştiinţelor naturii, ale antropologiei şi psihopatologiei. Nu lipseşte pe
alocuri nici tentativa de a aplica teoria adaptării la mediu, a luptei pentru
viată si a selectiei naturale a lui Darwin. Mai mult, întîlnim o inversare a
rel~ţiilor dintre' normal ~i patologic susţinută teoretic: ,.Propriu-zis, omul
e nebun, aşa cum corpul e bolnav, prin natura sa; sănătatea spiritului nos-
tru, ca şi sănătatea organelor noastre nu este decît o reuşită frecve1.tă şi
un frt.:mos accident". De aici pînă la încercarea de explicare a Revoluţiei
Franceze prin patologia maselor nu este decît un pas.
Interesant este că, cu douăzeci de ani înainte, abordind concepţia
lui Carlyle despre Revoluţia Franceză în cadrul cunoscutei sale Histoire de
la littirature anglaise, îi reproşa acestuia că n-a pus în cumpănă dreaptă vir-
tutilc si viciile oamenilor Revolutiei si a înnegrit excesiv pe filozofii ilumi-
nişti c~re au pregătit-o: ,.Aceşti ~ceptici nu credeau decît în adevărul dove-
dit şi nu-l voiau decît pe el ca stăpîn. Aceşti logicieni nu întemeiau societa-
tea <lecit pe justiţie şi îşi riscau viaţa mai curînd decît să renunţe la o teo-
remft stabilită. Acesti epicurieni îmbrătisau în simpatia lor umanitatea în-
treag~.. Aceşti furioşi, aceşti muncitori,' ~ceşti Jacques, fără pîine, fără îm-
brăc:'..mintc, luptau la hotare pentru interese umanitare şi principii abstracte.
Generozitatea şi entuziasmul au abundat aici, ca şi la dumneavoastră; recu-
noaşteţi-le sub o formă care nu-i deloc a dumneavostră" 58 •
Sugcrînd deosebirea de „rasă" şi „mediu" între popoarele englez ~i
francez, Taine se confom1a de fapt concepţiei sale bine cunoscute despre
factorii permanenţi, determinanţi şi deosebitori ai istoriei. Douăzeci de ani
mai tirziu el regreta că nobilimea franceză nu si-a înteles misiunea socială
în timpul vechiului regim, doYedindu-se nepă~ătoare' faţă de nevoile ne-
privilc-giaţilor, spre deosebire de cca engleză, unde privilegiaţii fiind edu-
caţi i:1 spiritul datoriei pentru treburile publice au fost recompensaţi prin
recunoaşterea liber consimţită a inegalităţii sociale. Neglijenţa şi incapaci-
tatea ditei au contribuit la izbucnirea Re\'Oluţiei Franceze. Şi implicit la
jS Idem, Hisloire de la lil/era.fitre anglaise, t. V, Paris, 1906, p. 319.
295
proscrierea sau distruger..:a fără discernămînt a clasei nobiliarC' şi a clerului,
conducătorii fireşti ai societăţii şi apariţia, cum am mai amintit, a unor con-
ducători şi ghizi improvizaţi. Dacă Revoluţia Franceză a fost inevitabilă
în conditiile date, ,,catastrofele" de acest fel trebuie să facă loc educatiei
şi rcfom~ei. Cartea sa despre Revoluţie fusese gindită ca manual pentr~ o
viitoare şcoală de ştiinţe politice ce urma să fie creată, după model ~nglez,
împreună cu Frarn;ois Guizot şi alţii liberali.
Dacă prima parte din Origines . .. , dedicată analizei vechiului regim,
a fost primită favorabil de personalităţi cu vederi înaintate ale vremii, iar
primul volum al celei de-a doua părţi a stîrnit entuziasmul prinţului anarhist
Kropotkin, el însuşi viitorul autor al unei Istorii a Jfarii Revoluţii Franceze,
opera în ansamblu a fost criticată de pe poziţii de stînga şi exploatată din
plin de cercurile de dreapta, începînd cu Paul Bourget, Charles :Maurras,
Maurice Barres. Dacă talentul literar al autorului a fost în general apreciat,
istoriografia universitară, în frunte cu A. Aulard şi Ch. Seignobos i-au ·scos
în relief lipsurile de informare şi metodă. ln apărarea sa, s-a pronunţat în
preajma primului război mondial, a cărui victimă prematură va deveni,
istoricul Augustin Cochin. Acesta şi-a consacrat în principal cercetările soci-
etăţilor de gîndire prerevoluţionare şi iacobinismului, deşi în fond ii detes-
tă. După el, ,.Taine este ca istoric maestrul metodei psihologice" şi un eru-
dit atent la cunoaşterea surselor 59 • Astăzi se încearcă recuperarea lui „Taine
neînţelesul", de pe poziţii de stînga sau centru stînga.
Cu Histoire de la sociiti franţaise pendant la Rivolution, fraţii Gon-
court anunţă actualele „istorii ale cotidianului", ca reconstituire socială.
Uitat o vreme şi revalorizat acum două decenii, A. Cochin este ~pre-
ciat azi pentru faptul de a fi realizat prima abordare sociologică a Revolu-
ţiei Franceze, înţeleasă ca fenomen social modern exemplar. Convins că
nici un cumul de investigaţii psihologice nu-l poate explica. Mai mult, ,,ia-
cobinismul nu e pentru Cochin un complot sau răspunsul politic la o con-
junctură, nici chiar o ideologie; el este un tip de societate, căreia trebuie să
i se descopere contrariile şi regulile _pentru a o înţelege, independent de in-
tenţiile şi discursurile actorilor săi. In istoriografia epocii lui şi în istoriogra-
fia Revoluţiei Franceze pur şi simplu, acest mod de a pune problema iaco-
binismului e atît de original, că el a rămas neînţeles sau îngropat sau şi una
si alta la un loc" 6 0 •
' Un alt merit al lui A. Cochin, remarcat istoriografic, l-a reprezentat
lărgirea orizontului de investigare documentară. Din care a rezultat şi apa-
riţia postumă a volumului I din Actele guvernului revoluţionar iacol,in. El
a fost unul dintre cei care au adăugat pentru prim;_:, dată la cercetarea ar-
hivelor din Paris pe aceea a unor arhive provinciale, precum cele din Bour-
gogne şi Bretagne.
De fapt încă din a doua jumătate a secolului al XIX-iea, sub influenţa
definirii şi răspîndirii pozitivismului, preocupările pentru lărgirea şi înnoi-
rea bazei documentare a cercetării istorice căpătaseră continuitate. Augus-
te Comte ceruse ca spiritul depăşind speculaţia goală teologică şi metafizică,
aparţinînd unor epoci revolute, să deschidă o nouă epocă la înălţimea omu-
lui şi cunoştinţelor umane, ancorînd în pozitiv. O re\·oluţie intelectuală şi
59
A. Cochin, La crise de l'Jzistoire rtivol11tionnaire: Taine el Jl. Au!arcl, Paris, 1909;
idem, Les socitittis de pensie et la democratie. Etudes d'histoire rtivolutionnaire, Paris, 1921, p.
13-HO.
60
Fr. Furct, Aufiustin Cochin; la theorie du jacobi11isme, in idem, Pmser la Rivolutio11
Franfaise, op. cit., p. 270 şi urm.
296
morală ·care să încheie Revoluţia Franceză 61 • lntegrînd istoriografia în sis-
temul general al ştiinţelor şi arătînd că se impune „o adevărată istorie con-
cepută. ,dintr-un scop ştiinţific, cu alte cuvinte avînd ca finalitate căutarea
legilor care guYerncază dezyoltarca socială a speciei umane", Comte aso-
ciase de fapt teoretic istoria cu ştiinţa căreia îi punea hazele - sociologia.
Între Taine si Cochin, cercetarea RcYolutici Francczc adaptează aceste idei.
' '
. Pentru a face din disciplina lor ştiinţă, istoricii cautr1 să-şi perfecţi-
oneze iristrumentclc de lucru şi metodologia, un model în această clin urmr1
direcţie constituindu-l realizările istoriografici uniYersitare germanc. Pro-
fesor în mai multe centre de înYăţămînt superior, între care capitala Impe-
riului, iar din 1875 directorul Arhivelor de Stat din Berlin, Heinrich von
Sybel a acordat documentării un rol deosebit în elaborarea lucrărilor sale.
El contribuie la înţelegerea fenomenului revoluţionar francez prin a sa Ges-
chichte der Revolutionszeit von 1789 bis 7795 în mai multe volume (1853-1858).
Ea se continuă cu Gesclti"chte der Revolutions:uit von 1795 bis 1800 (1872-
1874). Sybel pune accentul din punct de \'Cdere social pc transferul de pro-
prietate, se opreşte asupra mişcărilor ţărăneşti şi orăşeneşti. Dar după pă
rerea sa, Revoluţia Franceză a, slăbit tocmai forţa statului care ar fi trebuit
să asigure societăţii condiţii optime pentru dezvoltarea sa, principalii vi-
novaţi fiind girondinii. Iar 10 August 1792 ar fi pem1is o deschidere spre mira-
jul periculos al „democraţiei comuniste" 62 • Rolul central şi centralizator
acordat statului în organizarea şi dezvoltarea naţiunii, a ~ccietăţii civile
nu era un lucru nou în gîndirea germană. Concepţia lui Sybel îşi găsea an-
tecedente la Hegel sau Droysen. Avînd aldaşi model: statul prusian şi mi-
siunea sa istorică unificatoare. Dar şi rnnservatoare. Într-un moment în
care revoluţia industrială producea noi clivaje sociale.
De aceea, pentru marca majoritate a istoricilor gcrm;:ini din a doua
jumătate a secolului trecut, anul 1871, cu zdrobirea Franţei ieşită din Re-
Yoluţie şi proclamarea Reichului, era răspunml german la 1789. Idee pre-
zentă şi în reflecţiile marelui istoric Leopold von Ranke asupra războiului
revoluţionar francez din 1791 şi 1792. ,,Războiul, întreprins în sens ofensiv,
lua un caracter defensi\', Se deştepta speranţa francezilor de a de\'cni stă
pini în Europa prin principiile şi prin asaltul armatelor lor. Totul depindea
<le acum înainte de felul în care vechile state \'or fi capabile să se apere sau
nu împotriva lor. Începea marea bătălie a puterilor care \'a umple de acum
încolo i·storia Europei. Se poate spune că aceasta a fost decisă, cel puţin
în ce priveşte relaţiile externe, în 1870" 63 .
În schimb, în sprijinul stabilizării Republicii a III-a, întrcprim;1 mai,
ales din 1879 ~ub guwrnarca lui Jules Fcrry, a fost inYocat spiritul RcYo-
luţiei Franceze. În amintirea acesteia, aniYCrsarea lui 14 iulie era procla-
mată ca zi naţională a Franţei. Iar în 1889, înfrîngerea coaliţiei reyanşardc
61 Vezi şi Annic Petit, La fin positi,•iste de la Revolution, în La /egrndc de la Rr!volu-
tion, op. cit, p. 509-540.

62 H. v. Sybel, Gcschichte der R,l.'0/11:ions:cit, voi. III, Stuttgart, 1897, p. 3.
63 L. v. Ranke, Urspr1111i zmd Begi1111 cler Revolutionsk,-icge 1791 1md 1792, ncrlin, 1875,
p. 325.
297
constituite în jurul generalului Boulanger, cu planuri napoleoniene, a coincis
cu sărbătorir~.i Centenarului Revoluţiei. Cu ecouri şi peste hotare 64 •
Între timp, în Franţa au avut loc două evenimente definitorii în dctme-
niul învăţămîntului public. Atît prin oficializarea educaţională a imagini
~evoluţiei: o dată c~ generalizarea şi obligativitatea învăţămîntului rrimar,
ş1 reorgamzarea cehu secundar în ~coală laică, republicană de stat 65 • f,ît
şi prin întemeierea Catedrei de istorie a Revoluţiei Franceze la Sorbona 66 •
l.;-n merit deosebit în acest din urmă proces l-a avut istoricul Alphonse
Aulard, devenit şi primul titular al Catedrei. Înlăturînd orice specula-
ţie filozofică din cercetarea istorică, Aulard acordă în spirit pozitivist aten-
ţia principală căutării, găsirii şi publicării de documente pe baza originale-
lor, primul volum din Recueil des actes du Comite de Salut Pubhc ieşind de
sub tipar chiar în 1889. În continuare nu numai că apar sub conducerea sa
noi volume de documente privind pe iacobini rnu Parisul de la 9 Thermidor
la Imperiu, dar încurajează şi lucrări de doctorat cu caracter de pionierat
documentar de tipul celei a lui A. Cochin. Studiile ample dedicate elocinţei
parlamentare din timpul Revoluţiei au justificat acordarea unui cec în alb
în ce priveşte activitatea didactică, dar şi convingerile sale politice republi-
cane. Elaborînd principala sa lucrare dedicată Istoriei politice a Revoluţiei
Franceze, el şi-a propus să urmărească „originile şi dezvoltarea Republicii"
începînd din 1789. Pe lîngă numeroase studii parţiale adunate în şapte vo-
lume, Aulard dă prin a sa La Revoluti"on et le Christia11is111e (1927) o replică
pozitivistă la cartea lui Edgar Quinet, căruia îi adusese de altfel prinosul
de admiraţie în lecţia inaugurală din 1886. Lui i se datorează şi prima so-
cietate de istorie a Revoluţiei Franceze şi primul periodic de specialitate:
,,La Revolution Franc;aise".
„Interpretarea noastră a istoriei va fi în acelaşi timp materialistă cu
:Marx şi mistică cu Michelet", avertiza Jean Jaures în Introducerea gene-
rală la Histoire socialiste de la Rivolution Frmtfaise. ,,Desigur, noi ştim că
cuvintele frumoase de libertate şi de egalitate au acoperit prea adesea, vre-
me de un secol, un regim de exploatare şi de opresiune", ca în cazul procla-
mării drepturilor omului şi neaplicării lor de clasele posedante. ,,Dar au exis-
64 Ecourile sint politice, dar şi i,toriografice. Astfel, în Germania Centenarul Re·,oluţiei

Franceze ocazionează cite·✓ a prezentări ale c·,enimentului istoric şi a înfăptuitoriloc săi, între
care o biografie fo:rnrabilă a lui Mirabeau publicată de Alfred Stern, cel care trei decenii mai
tirziu ·,a semna o doctă pri·,irc de ansamblu asupra receptării europene ale Re·,roluţiei ( Pro-
pyl1ic11-ll"cltgcschic/,/c, ·,ol. III, BC'rlin, 1929) şi cartea pe care am mai amintit-o a conducă
torului social democrat Karl Kautskr, Die J{lasssmgegensăt:e von 1789, Stuttgart, 1889, ap[i-
rută cu subtitlul: , ,Zum hundertjahrigen Gedcnklag der grossen Re·,olution".
6:; Cf. J. FrC'yssim·t-Dominjon, Les ma11uels d'histoire de l'icolc li/ne. 1882-1959, Paris,
1962; C. Amal-ti, Les gucrres des manuels autour de /'icole primail-e en France (1899-191-:1),
,,H.evue hisloriqi.e", 1979, nr. 532; Mona Ozouf, La Rivolution u /'icole, .,L'Histoire", 1979,
martie'; Christian l{uby, (;eorges Bensoussan, La Rivolution dans Ies ma1111ds d'instruction
cii-iquc, în L'itat df la France penda11t la Rivolution, op. cit., p. 540-543; Y·,es Gaulupeau,
La Rivo!ution m i111ag,·s 11 /'icole pri111airc (1S70-1989), în L'imaf!e de la Revolution Franyaise,
u/). cit., ·,ol. II, p. 1 307- 1 317.
• 6 O pri·,ire de ansamblu asupra infiinţării şi acti·,ităţii acestei catedre specializate la
1\lichc I \"o·,elle, La Sorbonne: La iallrie des ancetrcs, ,,Magazine littcraire", 1988, nr. 258,
p. 74- 79; Fran~ois Furct, Histoire univcrsitaire de la Rivo/11/ion, în Fra111;ois Furct, Mona
Ozouf, op. cit., p. 976-998. Xumerc speciale dedicate unor pcr.mnalităţi sorbonarde de
rc·,iste!C' ,.La Rc·,olution Fran~aisc", 1928, oct.-dC'c. (,\. Aulard); .,Annales historiques de la
Re·,olution Fran,;aise··, 1932 (.-\. l\lathiez); ibidem, 1960, mart. (Georges Lefcl,-,rre); ibidem,
1989 (E. Lahroussc). Biografii indi·,iduale: Richard Cobh, Gcorţ:es Lefeb,-;-e, în idem, A secontl
identity. Essays on France a11d French Jzistory, Oxford, 1969; James Friguglietti, Albert 11.Jathic;,
l,istorim rivo/11tion11aire (1871-1932), _-\·,ant-propos de Jacques Godechot, Paris, Cla·,rcuil,
1974.
298
tat momente în care Revoluţia năsdndă confunda cu interesele burgheziei
revolutionare interesele umanitătii si un entuziasm omenesc cu adevărat
admira:hil a cuprins inimile nu n~mai odată". ln sfîrşit, inspirat de Plutarh
autorul îşi propunea să scoată în relief cu un egal respect figurile eroilor
voinţei care „ne ridicft dearnpra învălmăşelilor sîngeroase" 67 •
Elaborarea şi apariţia primului volum avea loc în plină criză politi-
că ~i ideologică provocată de procesul Dreyfus, care punea în cumpănă apă
rarez,. Republicii şi cea a drepturilor omului. Ca lider socialist, Jean Jaures
s-a implicat el însuşi în apărarea victimei, dar şi în luptă pentru democra-
tizarea Republicii. în acest îndoit scop publică şi această istorie a Revolu-
ţiei Franceze dedicată de la început muncitorilor şi ţăranilor.
Autorul nu face însă operă de vulgarizare. De aceea a acordat toată
.!.tentia documentării unei lucrări care se ,Tea în acelasi timp stiinţifică si
mil:ta:1tă. Nu întimplător iniţiatiYei şi eforturilor lui jaures li' s-a datorat
înfii1:ţarea sub egidă parlamentară a laborioasei Comisii de cercetare şi de
publicare a textelor şi documentelor priYitoare la istoria economică şi soci-
ală a Revoluţiei Franceze. Cartea sa trebuie să fie o replică la cea a lui Tai-
ne, c!.e p~ poziţii farnrabile Rernluţiei şi progresului şi în acelaşi timp un
mijloc de educaţie şi propagandă politică. Inserturile filozofice şi sociologice
ră.,pu:,dcau şi ele acestor obiecth·e, ca şi forma literară . .,Ştiinţifică - ob-
serva Aulard - Istoria socialistă este de asemenea o operă de artă care scapă
tot atit ca şi Riizboi fi pace de Tolstoi criticii pur academice" 68 •
Nici rezistenţa privilegiaţilor la măsurile luate de incoerenţa şi dupli-
citara putere regală pentru a acoperi un deficit ruinător, nici tresăririle „ins-
tinctului de răscoală ţărăneascft" nu puteau provoca o revoluţie de asemenea
anvergură şi intensitate, preciza de la început Jean Jaures. Aventura s-ar
fi putut termina printr-un „aranjament bastard", un faliment parţial şi
cîteva sacrificii provizorii ale privilegiaţilor, printr-o „abdicare leneşă" a
forţelor sănătoase ale ţării şi Franţa ar fi putut coborî lent în rîndurile pu-
terilor de categoria a doua. Dar „pc de o parte naţiunea franceză ajunsese
la maturitate intelectuală. Pc ele altă parte burghezia franceză ajunsese la
maturitate socială... Burghezia franceză luase cunoştinţ[t de puterea ci,
de togr,ţia ci, ele drepturile ei, ele şansele ci aproape indefinite de dezvoltare,
într-mi cuvint, hurghezia ajungea la conştiinţa ele clasă, în neme cc gîndirea a-
jungea la cunştiinţa uniYcrsului. Aici se aflft cele clouft sur~·c arzătoare cele
două izvoare de foc ale Rernluţiei. Prin aceasta a fost ca posibilă şi orbitoare".
În continuare istoricul socialist polemizcazft cu Taine care ·însusindu-si,
<lupi părerea sa, ~entinţa lui Kapoleon I : ,.Aceasta e o trcabft de id.eolog'i"
a mers şi mai departe în dispreţul faţă de RcYoluţie . .,Departe de a fi fost
abstractă şi zadarnică, Rcyoluţia Franceză a fost cea mai substanţială, cea
mai practică, cea mai echilibrată dintre revoluţiile pc care le-a văzut pînă
acum istoria. Puţin mai departe o Yom constata. Oamenii RcYoluţiei aveau
o cuncaştere profuncl:t a realităţii, o înţelegere minunată a dificultăţilor
complexe in care erau aruncaţi. ~icioclată programul de acţiune n-a fost
67 Jean Jaurc.;, JI:stoirc sc,,ia/istc eh la Rh-0111/ie,11 Franraisc, cd. rt•·,ue par A. Mathiez
t. I, La Co11stitua11!c, Paris, 192 , p. 26 şi urm. Despre Jean Jaurt's şi imaginea Revoluţiei

Frailce,e, vezi şi nr. special al n··,iski „Europe", 1958, oct.-nuiemb.; :'.\Iaurice Dommanget,
S 11 r faiiris. hisfc,rim de la Rit-olutic,11 Fra11raisc, in La pmsic socialisle demni la l!ivolutioa
Fran~a,s,·, Paris, Ua·,reuil, 1%6; l\ladC'leine Rebcrioux, ]auris, historim de la /Uvol11tio11
Franraise, in La p, 11Jet' socialiste, o,b. cit.; idem, jaurt's et predr!ccssems, ,,:'.\Iagazinc litteraire"
J\188, ,;r. 258, p. i2- 73; Daniel Limknl:crg, Jaun's, în L'etat de la France pmdant la Revolu-
tfon, cp. cit. p. 526-53 l; l\Iona Ozouf, jauri:s, în Fr. Furet, Mona Ozouf, op. cit., p. 998- I 007.
6 9 L'etat de la Fraucc pcndant la Revolutivu, op. cit., p. 529.
299
mai vast, mai precis şi mai cu bun simţ decît cel conţinut în caietek Stă
rilor generale : niciodată un program n-a fost realizat mai din plin şi prin
mijloa:ce mai potrivite şi mai decisive. Cum vom vedea, Revoluţia •Fra1Keză
a nmşit din plin; ca a îndeplinit sau a schiţat tot ceea cc permitea starta so-
cială, tot ceea cc porunceau nevoile noi şi de un secol nimic n-a reuşit în Eu-
ropa şi în lume, dccît ceea ce a fost făcut în sensul marcat de Re,·olnţie".
În schimb „de partea contrarevoluţiei au fost întotdeauna utopia, violenţa
fără ~cns si sterilă". ·
lniţii;1d aceastf1 istorie socialistă, Jean J aures propunea pon'~tirea
evenimentelor <le la 1789 pînă la sfîrşitul secolului al XIX-iea, con!'i,]•:-rat
perioadă pregătitoare a rernluţiei proletare. Fiindcă dacă Revoluţia Fran-
ceză' ,,a realizat cele două condiţii esenţiale ale rncialismului : ,,democraţia
şi capitalismul", ca n-a însemnat de fapt decît venirea la putere a clas1:1 bur-
gheze. Din această amplă lucrare Jaures n-a realizat decît istoria Revolu-
ţiei de la 1789 pînă la sfîrşitul Convenţiei Naţionale, epoca Directoratului
urmînd să revină lui Gabriel Dcville, cunoscut şi în ţara noastră printr-o
prelucrare populară a Capitalului de Karl Marx. Dincolo de criticile stiin-
ţifice de amănunt sau de lacunele decumentare inerente la care se adaugă
criticile ideologice de dreapta sau de stînga, ampla istorie a Revoluţiei FFan-
ceze întreprinsă de Jean Jaures îşi păstrează valoarea şi interesul peste timp.
O dovedeşte reeditarea ei după primul război mondial, sub îngrijina lui
Albert Mathiez, iar recent republicarea rn de către Albert Soboul. Chiar
dacă, în vreme ce unele concluzii considerate provizorii de către autor s-au
confirmat, altele care erau socotite definitive au fost infirmate de noile cuce-
riri documentare sau de lucrările critice de interpretare apărute între timp.
,,S-ar putea ca în punctul de detaliu marele gînditor să fie contrazis - aver-
tiza Albert 11athicz. Dar monumentul pc care l-a ridicat Revoluţiei Fran-
ceze va rămîne. Istoriile anterioare erau toate politice. A sa a prcze11tat,
pentru prima oară, tabloul economic şi social al marii crize care se află la
leagănul lumii moderne" 69 • În încheierea notelor care defineau metoda uti-
lizată şi răspundeau criticii 70 , J aures menţiona că granuilc inserate în text
reproduc toate stampe sau caricaturi de epocă pentru „valoarea lor docu-
mentară serioasă". Punct de vedere cu totul modern!
Dacă în marile sinteze de istorie universală apărute in mai mult':' ·,10-
lume, Revoluţiei Franceze i se afectează un tom aparte, ca in cazul ce!,:::brei
Histoire generale de sub conducerea lui Lavisse şi Rambau<l 71 , în Istoria
Revoluţi·ei Franceze, ~emnată de Jaures, tomul \' din ediţia Mathicz era
dedicat în întregime ReYoluţiei în Europa. Dar încă înainte de sfîrşitul se-
colului XIX Albert Sorel, membru al Academiei Franceze, publicase o vas-
tă monografic în opt \"Olumc, L'Europe et la Rcvolution Franraisc. Autorul
observa că „reyoluţia din Franţa şi-a purtat ecoul pină la extremitftţil•., Eu-
ropei. Pretutindeni unde exista îngrijorare şi mizerie, pretutindeni unde
regimul seniorial era abuzi,· sau impozitele erau oneroase, unde ~arcinile
erau repartizate nedrept, pretutindeni unde cei mari erau odioşi şi guver-
nanţii detestaţi, Franţa găsca aderenţi şi imitatori" 72 •
89 Jean James, op. cit., p. 7.

70 Notele an fost puhlicate de A. Mathiez, sul, titlul lntroductio11 critique (Jean Jaures,
op. cit., p. 9- 18).
71 Volumul era elaborat de Arthur Rambaud. El a apărut şi separat sub titlul Histoire
de la Rivolutio11 Franfaisc (ed. Y-a, 1904), fiind tradus ca atare şi în limbi străine C1ersiunea
portugheză, Lisabona, 1908).
,a Albert Sorel, L'Europe ct la Rit-o'1ttion Fra11faise, IY-eme partic, Les limites 11at"-
rclles (1794-1795), Paris, 1892, p. 2.
300
, .Istoricul francez a urmărit fenomenul socio-politic pînă în 1815.
Care erau aceste ecouri la o sută de ani de la Revolutie?
Am amintit că în 1955, la Congresul mondial ~l istoricilor de la Roma
a fost prezentată teoria revoluţiei atlantice sau occidentale, care a început
cu Războiul de independenţă al Statelor Unite şi a inclus mişcările revolu-
ţionare din Europa şi America de pînft la 1848. Cneori d~ta limită a acesto-
ra a fost avansată în a doua jumătate a secolului trecut. In secolul XX însă
centrul valului revoluţionar ar fi fost transferat în Rusia. A existat totuşi
o ruptură între cele două fenomene?
. Problema raporturilor dintre ideile şi scopurile promovate de cca mai amplă
revoluţie occidentală, Revoluţia Franceză, şi obiectivele asumate de revolu-
ţiile ruse din 1905 şi 1917 a făcut în rep_etate rînduri obiectul discuţiilor şi
studiului ştiinţific, cu concluzii diverse. ln 1905, socialiştii francezi au pro-
clamat de la început „solidaritatea naţiunii care a creat pe 14 iulie şi 10 au-
gust .cu naţiunea rusă" 73 • în ambele revoluţii ruse partidele angajate revo-
luţionar .s-au apropiat de exemplul uneia dintre etapele Revoluţiei Franceze.
Ca ideolog şi conducător al fracţiunii bolşevice din partidul socialist munci-
toresc rus, Lenin se pronunţă împotriva terorii individuale ca armă de luptă
a narodnicilor, pentru ceea cc numea el în 1906 „ teroarea autentic naţi
onală.._ cu adevărat regeneratoare, aceea care a făcut celebră Revoluţia Fran-
ceză". Mobilizînd masele, de data aceasta pentru a nu mai permite incon-
secvenţele burgheziei, trebuie să se instaureze însă „dictatura democrată
revoluţionară a proletariatului şi a ţărănimii", care promovînd radicali-
zarea Revoluţiei „democratice" şi concentrarea forţelor acesteia, să-i asigure
vi.ctoria 74 • O victorie care se va dovedi cea mai sîngeroasă din istorie.
Înăbuşirea Revoluţiei din 1905 de către autocraţia ţaristă a făcut ne-
cesară pregătirea unei noi revoluţii, în februarie 1917, în condiţiile nemul-
ţumirii populare provocate de război şi de criza generalizată a vechii socie-
tăţi. Din nou fenomenul revoluţionar rus e comparat atît în ţară cît si peste
hotare cu Revoluţia Franceză. Mulţi observatori descoperă coincidenţe
sau încearcă tipologic paralele sesizante : ţarul Nicolae II cu Ludovic al XVI-
lea; Kcrenski cu Bamave, girondinii sau Napoleon, dar şi Troţki cu Bona-
parte, bolşevicii cu iacobinii, Lenin cu Robcspierre, sovietele cu comitetele
revoluţionare, Ceka cu Comitetul Salvării Publice, Dzerjinski cu Fouquier-
Tinville etc. Contribuie la aceasta presa şi broşurile de vulgarizare, teatrele
şi mitingurile care pun istoria Revoluţiei Franceze la îndemîna oricui. Se
adaugă monumentele dedicate conducătorilor iacobini după Revoluţia din
Octombrie, cel de lîngă zidurile Kremlinului fiind ridicat lui Robespierre
conform dispoziţiilor personale ale lui Lenin. Peşi prin Tezele din aprilie
se afirma revoluţia socialistă ca obiectiv imediat, nedesăvîrşirea revoluţiei
burgheze face necesară trecerea rapidă prin etapa burghezo-democratică,
aducindu-se ca exemplu violenţa terorii iacobine, pentru a se asigura viito-
73 Editorial în „L'Humanite", _1905, ian. 24. În -rrcme ce „liberalii francezi repetau
la unison că re•roluţia rusă era repetiţia revoluţiei franceze din sec. XVIII, că în consecinţă
şi în Rusia forţa conducătoare era. burghezia şi că ajungeau cîteya_ reforme liberale pentru a
întări ordinea în cadrul unei monarhii constituţionale", socialiştii cei mai clar;ăzători observau
că. , ,spre deosebire de clasica revoluţie franceză burgheză, pe vremea cînd p-roletariatul nu
juca încă un rol independent, în revoluţia rusă, care începea prin lupta împotriva ţarismului,
împotriva feudalismului, proletariatul era acela căruia îi aparţinea încă din etapa iniţială
rolul decisiv" (Alhert Manfred, La Revolution de 1905-1907 et l'cssor du mouvement revolu-
tiomiaire en France, în idem, Essais d'·histoire de· France du XVIII 8 au XX_c siecle, Moscova,
1969, p. 496.
7 ~ V. I. Lenin, Opere, ·,ml. XIII, Bucureşti, 1960,, p. 497; .
rul apropiat al socialismului şi comunisrimlui şi apărarea cuceririlor revolu-
ţionare în condiţiile războiului civil. În noiembrie 1921, la a patra aniver-
sare a lui „Octombrie roşu", Lenin scotea în evidenţă amploarea „curăţirii"
revoluţionare a pămîntului rus, mai bine decît o făcuse în Franţa „Marea.
Revoluţie Franceză" 75 • Fireşte, în practica politică experienţa iacobir:.ă
trebuia luată în consideraţie cu mult discernămînt, fiind vorba de o epocă
istorică revolută. Marxiştii trebuie să se separe de „istoricii burgheziei",
arăta Lenin, prin recunoaşterea iacobinismului ca unul din punctele cnimi-
nante atinse de o clasă oprimată în lupta pentru emanciparea sa. !Etorio-
grafia sovietică va fi principala susţinătoare a acestui punct de vedere, atît
în epoca interbelică, cît şi după cea de-a doua conflagraţie mondial~1. Cit
despre analogiile dintre Rusia Revoluţiei din Octombrie şi Franţa R1:vo]u-
ţiei de la 1789, acestea vor înceta oficial cu totul clupă ce N. E. P.-ul devine
punct de miră ca „reacţie thermidoriană" 76 •
Dar punerea în valoare a dictaturii iacobine din punct ele vedere ~tiin-
ţific a fost impulsionată hotărîtor încă din primele decenii ale secolului
XX, prin contribuţia perseverentă a lui Albert Mathiez, cercetător pa~io-
nat al vieţii „incoruptibilului", a cărui polemidt cu A. Aulard, pentru care
cca mai reprezentativă figură a Revoluţiei era Danton, a deYCnit celebrf1.
După primul război mondial Mathiez va continua ~ă-şi spună punctul de
vedere în sinteze de amploare. El se dedică îndeosebi studiului eco11omic
al Revoluţiei Franceze. Cu acest prilej precizează, exagerind uneori, rolul
proletariatului şi atrage atenţia asupra revoltei nobiliare din 1787-1788
ca premisă a izbucnirii Revoluţiei Franceze. Lui Albert Mathiez i se dato-
rează înfiinţarea Societăţii de studii robespierristc, a,·înd ca organ de presă
prestigioasa revistă „Annales historiques de la Revolution .Fram;aise" (ini-
ţial „Annales revolutionnaires"). Ea se află astăzi sub conducerea unui co-
mitet în frunte cu Michel Vovelle, actualul titular al Catedrei de istoric a
Revoluţiei Franceze de la Sorbona. Fapt curios, dar explicabil, la concursul
din 1922 pentru succesiunea la acest post a lui Aulard, fostului său <locto-
rand l\fathiez, care preda la Facultatea de litere din Dijon, deşi specialist
confirmat inclusiv prin publicarea primului volum din monografia dedicau Re-
voluţiei Franceze, i-a fost preferat Philippe Sagnac, pe care fostul său concu-
rent va fi chemat ~ă-1 suplinească la Catedră între 1926- 1929, cu speranţa
zadarnică de a fi titularizat. Sinteza concentrată în trei mici ,·olumc, din
derularea evenimentelor care se oprea odată cu căderea lui Robespierre,
a slujit ca manual şi după moartea sa, în urma unui atac de apoplcxit: ~ur-
vcnit în plin amfiteatru . .,În ele oamenii generaţiei mele - mărtufr:ea re-
cent M. Vovelle - mai învăţau încă Revoluţia" 77 • Experienţa trăită a pri-
mului război mondial, a lipsurilor şi inflaţiei provocate de acesta, al;~turi
de cuno:\şterea exemplului grandios al istoriei socialiste a lui Jaures sau
de urmărirea desfăşurării Revoluţiei ruse, l-au apropiat pc Mathiez de in-
terpretarea istoriei Revoluţiei Franceze plecînd de la. situaţia social-eco-
nomică şi lupta de clasă. Evoluînd de la interese şi înccputmi burgheze, ea
a culminat valoric prin Revoluţia democratică a anului II, datorită înţe
legerii de către fracţiunea burgheză montaniardă a necesităţii unirii cu for-
76 Ibidem, voi. XXXIII, Bucureşti, 1970, p. -493.

78 Vezi şi Tamara Kondratieva, .. 1·hermidor sovietique": Les cffets d'une analogie, in
L'image de la France revolutionnaire dans Ies pays tt lcs peuples de l'Europe Ce11Jrale tt du
Sud-Est, Paris, 1989, p. 231-238.
77 :Michel Vovelle, op. cit., p. 77.
302
ţde sanchiloţilor care reprezentau „clasa populară", pentru a asigura vic-
toria în faţa duşmanului dinăuntru şi din afară, chiar cu preţul Terorii re-
voluţionare.
Un 101 deosebit atit în conducerea „Analelor istorice.:" şi a societăţii
editoare, cit si în continuarea liniei „iacobine" a interpretării Revolutiei
Franceze a r~venit vreme de două decenii lui Georges Lefebvre, deve'nit
în 1935 titularul catedrei de specialitate de la Sorbona. Acesta se mani-
festă în domeniul promovării istoriei sociale odată cu teza de doctorat, vasta
monografie asupra situaţiei ţărănimii din nordul Franţei în timpul Revo-
luţiei Franceze. Considerată ca model atît pentru istoria sociologică, cit
şi pentru istoria provincială a Revoluţiei, lucrarea, căreia continuă să i se
scoată în relief originalitatea, a pus prin utilizarea statisticii bazele orien-
tării spre actuala istorie cantitativă. Pentru a demonstra că „trebuie să
se acorde un loc important ţăranilor în istoria Revoluţiei, mai întîi în ve-
derea unbogăţirii cunoaşterii sale, dar şi pentru a o integra mai exact în
perspectiva istorică a naţiunii franceze şi a contribui prin ea însuşi la a scoa-
te în evidenţă caracterele originale ale civilizaţiei" franceze. Revo-
luţia a avut un rol important în viaţa satelor, dar dacă se poate distinge
un drum propriu, ,,autonom", al revoluţiei ţărăneşti, studiul lui Lefebvre
La Revolution Franfaise et les paysans conchidea un deceniu mai tîrziu că
„nu se poate spune aşadar că Revoluţia a abătut cursul istoriei agrare a
Franţei. Vechiul regim o angajase pe calea capitalismului; Revoluţia a în-
deplinit brusc sarcina pe care el o întreprinsese". Mai mult, ,,acordul ţăra
nilor n-a supravieţuit abolirii drepturilor feudale" 78• Iar „între ţăranii în-
stăriţi şi proletariatul agricol deosebirea era confirmată şi acceptată". A
contribuit la aceasta faptul că, propriu-zis, Revoluţia Franceză n-a avut
o politică specială în domeniul agrar. Cei săraci n-au putut beneficia de bu-
nurile naţionale. Pentru satisfacerea marii majorităţi „ar fi trebuit să se
exproprieze - după părerea istoricului francez - marile domenii funci-
are, aşa cum s-a făcut în zilele noastre, în România şi în ţările baltice"
cu alte cuvinte prin reformă agrară 79 •
Un loc aparte a acordat Georges Lefebvre în preocupările sale pro-
blemei mentalităţilor la nivel colectiv, de masă. Exemplare din acest punct
de vedere sînt cartea sa despre La grande peur de 1789 publicată în 1932
şi studiul despre ,\folţimile revoluţionare (1934) unde se recunosc influen-
te din Durkheim si Gustave le Bon.
' '
O suită de ample monografii semnate de Lefebvre urmăresc cursul Re-
voluţiei Franceze şi al epocii napoleoniene în ansamblul istoriei europene.
Autorul şi-a propus şi a reuşit să relateze şi să sintetizeze evenimentele cu
mai multă obiectivitate, prin lărgirea informaţiei şi printr-o critică atentă
a documentelor. A fost chiar editorul unora din ele. Ceea ce nu înseamnă
că a renunţat la misiunea republicană a istoriei revoluţionare şi la nece-
sitatea dcmocraţid sociale. Fără a fi devenit niciodată cum s-a imputat
recent cu maliţiozitate memoriei sale din „pozitivist" un „neofit al mar-
xism-leninismului". G. Lefcbvre a contribuit la modernizarea metodelor
pozitivismului istoric pentru a răspunde cerinţelor contemporaneităţii pri-
vind istoria ca stiinţă. Dar a promovat în permanenţă o concepţie demo-
cratică, patrioti~ă şi europeană în acelaşi timp. Patriotism dovedit în anii
?S G. Lcfebvre, La Rivolution Fran(aise et les paysans, .,Cahiers de lu. Revolution Fran-

4,3-ise", 1934, nr. I, p 34.
303
eliberării Franţei de sub ocupaţia nazistă, cînd fratele său a fost decapitat
pentru participare la Rezistenţă. ·
În jurul lui Georges Lefebvre au gravitat numeroşi istorici francezi
de prestigiu, între care Marcel Reinhard şi Albert Soboul, deveniţi dnd pe
rînd titulari ai catedrei de specialitate de la Sorbona, J. R. Suratteau sau
Jacques Godechot, fostul decan al Facultăţii de litere şi ştiinţe umaniste
de la Gniversitatea din Toulouse, care a îngrijit publicarea lucrării despre
Directorat. Dar şi străini ca englezul R. Cobb, germanul \V. Markov, cana-
dianul G. Rude, italianul A. Saitta sau japonezul K. Takahashi. Asupra
operei fiecăruia dintre ei a avut sau are o influenţă deosebită direct sau
indirect, orientarea ideologică spre stînga, de unde denumirea generală de
istOiici iacobini dată de adversari.
M. Reinhard a orientat demografia istorică spre studiul Revoluţiei Fran-
ceze. Contribuţii deosebite privesc şi biografia lui Carnot sau Parisul Revoluţiei.
Cel mai reprezentativ dintre urmaşii din trecut ai lui G. Lefebvre la
Catedra de specialitate de la Sorbona a fost fără îndoială Albert Soboul.
Nu întîmplător numele său a fost dat după moarte sălii principale a In-
stitutului de istorie a Revoluţiei Franceze. Popularitatea sa s-a datorat ime-
diat după cel de-al doilea război mondial atît editării unor texte revolu-
ţionare în colecţia „Classiques du peuple", cit mai ales unei scurte şi clare
istorii a Revoluţiei Franceze, augmentată ulterior şi tradusă în mai multe
limbi. Prestigiul ştiinţific i-a fost asigurat însă de vasta teză de doctorat
Les sans-culottes parisiens en l' an I I, monogiafia „mişcării populare pari-
ziene" din timpul terorii iacobine. Şi astăzi imaginea pe care o propunea
în 1958 asupra acestui grup social analizat sub multiple faţete şi definirea
lui ca nucleu politic reprezentînd nu o singură clasă socială, cum s-a sus-
ţinut de către mulţi istorici anteriori, ci o asociere de elemente burgheze
şi muncitoreşti pe baza unei platforme comune ideologice, a unui mediu
comun şi a unor interese specifice, rămîn valabile.
Deşi lectura socială a lui Albert Soboul s-a îndreptat îndeosebi spre
mediul parizian, el n-a neglijat nici viaţa de ţară sau pe cea de provincie în-
cepînd cu teza secundară de doctorat Les campagnes montpellieraines sous
la Revolution. Nici problemele de ordin ideologic sau din sfera mentalită
ţilor nu i-au fost străine celui care se manifestase încă din epoca în care fun-
cţiona la Facultatea de litere din Clermont Ferrand, în calitate de cofonda-
tor al Centrului de studii revoluţionare şi romantice şi care pe drumul des-
chis de Mathiez şi în continuitate directă cu Marcel Reinhard se ocupă şi
de religiozitatea revoluţionară. Cele trei masive volume din La civilisation
et la Revolution Franfaise; ultimul nefinisat datorită morţii neaşteptate
a autorului, în septembrie 1982, trebuiau să reprezinte un tablou cuprin-
zător şi definitiv pentru poziţia acestuia în luptă cu curentul considerat
revizionist, activizat critic în primul 1înd de Frarn;ois Furet. Fost. mem-
b1 u ca şi Soboul al P. C. F., Furet îl acuză pe acesta de conservarea „vulga-
tei" marxist-leniniste. Din evoluţia operei lui Soboul devine totuşi trans-
parent efortul părăsirii oricărui dogmatism schematic pentru o viziune lar-
gă care să însumeze metodic cuceririle ştiinţei istorice contemporane şi să
descopere adevărul obiectiv, plecînd de la critica şi chiar de la publicarea
documentelor. ·
Dintre comilitonii francezi iacobini diri · provincie, fi'gura cea mai re-
prezentativă a fost Jacques Godechot. Cu el a împărţit Soboul vreme de
mulţi ani condµcerea societăţii şi revistei. Lucrarea sa . fundamentală Les
institutions de la France sous la Revolution et l' Empire (1951), în mai multe
rînduri reeditată, constituie o abordare mereu actuală a transfomiărilor
instituţionale aduse de Revoluţia Franceză. Aşa cum La grande Nation (1958)
nu de mult reeditată, tradusă şi în limbi străine, reprezintă o imagine glo-
bală pe baze noi a „expansiunii revoluţionare a Franţei în lume de la 1789
la 1799". Luarea Bastiliei, ca şi epoca Directoratului la care se adaugă am-
pla lucrare dedicată doctrinei şi acţiunii contrarevoluţionare pînă la pro-
clamarea Imperiului sînt contribuţii ştiinţifice majore cu caracter special.
Dar lucrarea care s-a bucurat de cea mai marc audienţă a fost manualul
cu bogată bibliografie din colecţia „Nouvelle Clio", Les Revolutions, care cau-
tă s[l integreze Revoluţia Franceză în valul revoluţionar început cu Răz
boiul pentru independenţă al Statelor Unite. Idee fundamentală, expusă
mai întîi, cum am mai semnalat, sub forma ei cea mai radicală, aceea a unei
revoluţii atlantice sau occidentale unice încheiată în sec. XIX, la Congresul
internaţional al istoricilor de la Roma din 1955, într-un raport elaborat îm-
preună cu istoricul american R. R. Palmer. Ea străbate de atunci, într-un
fel sau altul, prin întreaga operă a istoricului francez, afectat dar neînduple-
cat de zeul polemic al acelor care l-au acuzat de trădare „proimperialistă".
Acelaşi an 1770 e luat ca punct de plecare în volumul dedicat Revo-
luţiei Franceze cu prilejul Bicentenarului de Frarn;ois Furet, înseriat Isto-
r1·ei Franţei în curs de apariţie la Editura Hachette. De data aceasta cu
o motivare de ordin intern: tentativa eşuată de reforme a lui Turgot. La
rîndul său, momentul terminus stabilit în 1880 e justificat prin dorinţa de
a arăta cum Re,·oluţia Franceză a găsit în sfirşit „o formă minimală de
consens".
Acelaşi titlu, La Revolution, îl purtase ediţia princeps bogat ilustrată
a monografici reeditată ulterior sub titlul La Revol11tion Franţ:aise şi semnată
împreună cu Denis Richet. Se refuza din 1965-1966 să se mai accepte te-
roan:2. iacobină ca apogeu şi reacţia thermidoriană ca final al Revoluţiei.
Mai mult, intre consensul „ ţării legale" realizat odatrt cu serbarea Federa-
ţiei di11 14 iulie 1790 şi insurecţia antimonarhid din IO august 1792 ar fi
avut loc un adev[trat „derapaj" al maşinii Revoluţiei care alunecă spre altă
direcţie de mers decît cea normală. În urma acestui accident, apărea dicta-
tura iacobină care n-a fost decît „o scurtă paranteză" în „revoluţia liberală".
Nu era ,·orba nici măcar de un rău necesar, cînd s-a trecut practic de la afir-
mare;:t democraţiei şi a drepturilor omului la negarea acestor principii pe
care Revoluţia le proclamase cu atîta strălucire. Se cuvine demonstrată,
sublinia Furet într-un articol din „Annales", reprodus ulterior în volumul
Pe,nser la Revolution, falsitatea raţionamentului istoriografiei de stînga, că
răzbciul şi contrarevoluţia ar scuza această deviere. De ce să dăm mereu
vina pc inamic? ;\"u sînt de acord toţi istoricii că Re\'oluţia însăşi a dorit
războiul? ~u este deci aceea care a dorit propria sa radicalizare, apucînd
tocmzj aceastrl cale? H.e\'oluţia a \'oit cu siguranţă războiul fiindcă „avea
nevoie de mari trădări", cum spunea Brissot. Menite să-i justifice „fuga
înainte" din faţa derapajului intern. În acelaşi timp, războiul şi invazia stră
ină ::rn născut „în realitate adevăratul pericol contrarevoluţionar", precum
şi cele „două prime puseuri teroriste din august 92 şi vara lui 93". Furet
recunoaşte aşadar că acestea se explică într-un fel prin „conjunctura peri-
colului naţional". Dar accentuează că Marea Teroare din primăvara lui 1794
„inten·ine dimpotri\'ă în plină redresare a situaţiei militare", ca „fantasma
compensatoare a impasului politic" al dictaturii iacobine. Dispariţia acestei
fantasme prin căderea lui Robespierre n-a însemnat sfîrşitul impasului pu-
terii, care caracterizează derapajul Revoluţiei, ci adîncirea lui. Dar, aşa cum
arătase istoricul cu ani în urmă, ,.războiul a sudat într-un complex de pa-
303
siuni, de vise şi de dorinţe, marca naţiune. El trebuie să satisfacă pe toată
lumea". Curînd apar pc prim plan compensatoare victoriile militare, .:rmata
arbitrează conflictele interne şi generalul :'.'Japoleon Bonaparte impu::e ca
soluţie in extrcm1·s pentru realizarea consensului dictatura sa. Furct ci:ează
în sprijinul opiniilor sale şi ca posibil epigraf la istoria Revoluţiei Fr,:nccze
scrisă împreună cu D. Richet, ,,strălucita analiză a tînărului Marx" din
Sfînta Famili"e pentru care teroarea revoluţionară şi dictatura lui Napo-
leon reprezintă cele două momente principale ale alienării statului ,.],~ so-
cietatea civilă: ,,~apoleon considera de asemenea statul ca propriul său
scop şi societatea burgheză numai ca un furnizor de fonduri, ca un subor-
donat căruia orice voinţă proprie ii era interzisă. El a înfăptuit Teroarea în-
locuind revoluţia permanentă prin războiul permanent".
Fr. Furet relua într-o formă mai nouă si alte idei mai vechi. De la Toc-
queville, aceea despre rapiditatea transfoimărilor din societatea vechiu-
lui regim în decalaj cu cea a statului şi instituţiilor sale aparent imobile.
De aici insuccesul tentativelor de reformă ale lui Ludovic al XVI-lea, în-
cepînd cu cele propuse de Turgot, care contribuie la slăbirea monarhiei,
a statului absolutist. De la Lefebvre, ,,cel mai bun istoric universitar al Re-
voluţiei", a cărui concepţie istorică o combate în ansamblu, ideea despre
existenţa în atitudinea maselor populare revoluţionare şi a unor interese
sau poziţii contrare progresului economico-social. Precum şi sesizarea în
ansamblul Revoluţiei Franceze a mai multor revoluţii. Nu numai verti-
cal, pe spirala timpului, ci şi orizontal, în funcţie de mediul în care s-a pro-
dus: cel al elitelor, al ţăranilor, al micii orăşenimi.
Accentul interpretării Revoluţiei Franceze revine asupra en·nimen-
tului politic şi cultural. Chiar ţinînd seama de cuceririle istoriei sociale şi
economice, acest ultim aspect e redus la minimum. Fr. Furet critid isto-
riografia „neoiacobină" care încearcă interpretarea Revoluţiei Franceze
numai în funcţie de lupta de clasă sau în raport cu fenomenele revoluţio
nare mai noi, în primul r 1nd cu cel rusesc, căutînd precedente justificative.
Dar deşi detestă actualizările politice, ţine să rămînă, cum declară el în-
suşi, ,,în inima sensibilităţilor politice contemporane". El se pronunţă ca
şi Emmanuel Le Roy Ladurie şi Edgar Morin în favoarea reîntoarcerii la
eveniment, restituirii în consecinţă a rolului creator al acestuia în :storie.
,,Revoluţia Fra11ceză s-a terminat", se intitula prima parte din Pen-
ser la Revolution. Aceasta fiindcă „cel mai mare eveniment din istoria fran-
cezilor", cum ni se spune în prefaţa semnată împreună cu Mona Ozouf la
un monumental Dichonnaire critique de la Rivolution Franraise, cu prile-
jul Bicentenarului, a reprezentat un început şi anume „naşterea d'?mocra-
ţiei".
Profesor la Sorbona, cunoscutul istoric al economici Ernest Labrousse
a abordat în lucrările sale asupra istoriei preţurilor, disciplină căreia
i-a dat impulsuri noi, şi problema preţurilor şi a evoluţiei lor în timpul Re-
voluţiei Franceze. Sintetizînd noutăţile esenţiale aduse de Rei•oluţia con-
·,:enţională, el dă pagini memorabile despre anticipaţiile economice şi socia-
le şi conchide că „efemerul An II lasă asupra viitorului un reflex grandios
de care secolul XIX se află luminat".
Începutul secolului XX a surprins poporul francez într-un moment
de consolidare a Republicii şi a democraţiei în pofida „crizelor de creştere"
ş1 a criticilor de la dreapta la stînga. Preluînd pe seama statului simbolis-
tica Revoluţiei Franceze şi în primul rînd deviza „Libertate, egalitate, fra-
306
ternitate", popularizînd cuceririle Revoluţiei prin noul învăţămînt laic,
parţial generalizat, conducătorii Republicii a III-a urmăreau realizarea
unanimităţii naţionale a poporului francez. Un argument trebuia să fie şi
afirmarea unităţii marii Revoluţii de la 1789 ca eveniment fondator, afir-
mată prin cuvintele lui Clemenceau, rostite cu glas răsunător în Camera
Deputaţilor : ,.Domnilor, dacă voim sau nu, Revoluţia Franceză c un bloc
din care nu se poate distruge nimic" si confirmată stiintific de istoricii Sor-
bonei care apreciau că „93 este 89 c'are se apără"'. '
Dar dacă numărul celor care se încăpăţînau să nu creadă că pentru
Franţa contemporană regimul monarhic a rămas o paranteză scade, ei n-au
dispărut chiar după ce moartea contelui de Chambord, presupus Henric
al V-lea, a spulberat speranţele într-o Restauraţie apropiată şi majorita-
tea clerului francez se ralia la politica statului, conform îndemnului papei
Leon al Xiii-lea. Prezenţa ideii posibilei reîntoarceri se manifestă atît la
o parte a electoratului conservator, recrutată de obicei din vestul tradiţi
onal al Vendeei şi al şuanilor, cît mai ales prin acţiunea unei părţi a inte-
lectualităţii. Ea îşi află baza doctrinară în activitatea lui Charles Maurras,
începînd cu Enquite sur la monarchie, text cheie apărut în „La Gazette de
France" (1900), dar desfăşurată mai ales de la cîrrna ziarului „Action fran-
«;aise".
Maurras opunea „regimului parlamentar şi iacobin" pe cel al „mo-
narhiei tradiţionale, antiparlamentare şi descentralizate". Principalele idei
ale „grefei maurrasiene", cum o numeşte un cercetător recent, au fost con-
centrate după aproape patru decenii cu ajutorul unui discipol în volumul
M es idies politi q1,es apărut în 1937, cu un an înainte de primirea lui Charles
Maurras ca membru al Academiei Franceze. Concepţia sa politică în fa-
voarea întoarcerii la vechiul regim avea la bază factorul biologic, în speţă
darwinismul social. Fundamentarea societăţii pe inegalitatea funciară a
indivizilor, selecţia naturală şi continuitatea transformistă a speciei tre-
buia să demonstreze caracterul profund dăunător al Revoluţiei Franceze,
care a rupt această continuitate reprezentată politic de monarhia milena-
ră prin instaurarea artificiului egalităţii civile, politice şi chiar sociale. În
istoria civilizaţiei franceze a existat plaga celor trei R: Reformă, Rc,·olu-
ţie, Romantism. Cca mai periculoasă s-a dovedit Revoluţia care a reprezentat
reluarea operei Reformei „reuşită cu prea multă cruzime". Văzută prin aceas-
tă prismă, catastrofa revoluţionară marchează un rău de proporţii cosmice
care trebuie combătut prin toate mijloacele ideologice pentru rennirea
la paradisul epocii de aur, odată cu însănătoşirea morală şi intelectuală a
omului şi a societăţii. Pnsă sub semnul „naţionalismului integral" ca sen-
timent si al reîntoarcerii la monarhia absolută ca necesitate istorică si na-
ţională,' concepţia promovată de Charles Maurras şi grupul său de la' ,,Ac-
tion frarn;aisc" a provocat uneori prin influenţa ei clivaje ideologice chiar
şi în cazul aceleiaşi familii de intelectuali, cu aceeaşi practică religioasă. Aşa
cum îşi amintea istoricul şi sociologul Philippe Aries despre mediul fami-
lial al copilăriei. Părinţii s1.i au ajuns chiar să părăsea:,că Parisul, pentru
a nu fi nevoiti să asiste în neun fel la sărbătorirea zilei de 14 Iulie.
Influenţ~ orientării legitimiste ~i naţionaliste propulsate de Charles
1Iaurras s-a exercitat şi asupra istoriografiei franceze. Philippe Aries adă
uga sensibilităţii familiale la „legendarul" regalist forţa de atracţie ştiin
ţifică a „istoriei capeţiene". Porecla va fi fost acceptată de şcoala istorică
de la „Action frarn;aise", fCDtru rezonanţa sa monarhic fondatoare sau pen-
tru evocarea continuităţii dinastice, ale căror efecte benefice erau puse în
307
lumină atît prin lucrări generale ca Histoire de France de Jacques Bain-
ville, apărută în 1924, cît şi prin lucrări speciale apărute în acel~ dece-
niu şi în aceeaşi colecţie „Les grandes etudes historiques" a Editurii Fay-
ard. Urmărind popularizarea ştiinţifică şi bucurîndu-se de largă audienţă
atît în Franţa, cît şi peste hotare, prin expuneri clare, documentate, pre-
zentate ca obiective şi difuzate la preţuri accesibile, cele mai importante
au cunoscut numeroase reeditări şi au influenţat în special tineretul stu-
dios. Printre ele s-a aflat şi studiul monografic La Revolution Franfaise al
profesorului de la Liceul Charlemagne din Paris, Pierre Gaxotte.
Primul capitol era dedicat prezentării şi justificării acelui „foarte mare
şi foarte nchi edificiu pe care l-au construit 50 de generaţii, îmbrăţişînd
mai mult de cinci sute de ani", prin care autorul înţelegea Franţa vechiu-
lui regim, ale cărui fundaţii, cele inai profunde şi mai vechi, erau opera bi-
sericii şi în care „regele a fost înainte de toate autorul unităţii naţionale".
Tot cc s-a înfăptuit bun în această perioadă, de la înlăturarea „ca-
priciilor" electivităţii de către primii capeţicni şi asigurarea continuităţii
conducerii statului prin ereditate virilă la domnia justiţiei, ordinii şi păcii
sau recîştigarea moştenirii carolingiene s-a datorat colaborării dintre mo-
narhie şi biserica catolică. Aproape fiecare domnie ar fi marcat o nouă epo-
că constructivă, dinastia apărînd, mărind, dar şi pimînd superior în valoa-
re „frumoasa ţară" de-a lungul istoriei. De aceea, regele Franţei a fost re-
cunoscut întotdeauna „pater patriae''; marele binefăcător public şi primul
dintre regi, într-un cuvînt „un personaj divin pe care toată naţiunea îl ur-
mează şi serYeşte cu bucmic". Apologia capeţiană se încheia prin evoca-
rea observaţiei că Revoluţia Franceză a găsit „o ţară înfloritoare şi în plină
dez,·oltare".
Apropiindu-se de explozia revoluţionară din 1789, Pierre Gaxotte
era nc,·oit să recunoască în capitolul următor anumite distorsiuni econo-
mico-administrative, ca acelea în perceperea impozitelor, continuînd să
demonstreze prosperitatea ţării şi avansul ei faţă de restul Europei. Dis-
crepanţele economico-sociale au fost exagerate, după părerea sa, de isto-
rici, iar opoziţia la progres a nobilimii a fost limitată şi parţială, cum dove-
deşte angajarea marii nobilimi în industrie, comerţ etc. De fapt vestigiile
feudalismului sau tirania absolutismului reprezentau mai mult o psihozrt
moştenită, fără acoperire reală în epocă. Iar sărăcia ţărănimii - sublinia
istoricul - doar o mască menită să înşele superficialitatea impunerilor.
Ideea fundamentală este că „mizeria generală poate provoca tulbu-
rări. Ea nu cauzează deloc revoluţii. Acestea au cauze mai profunde". Mai
ales de ordin politic. Cea clintii ar fi fost abdicarea monarhiei în faţa opi-
niei publice. Cit despre criza financiară a statului s-a augmentat mereu din
neîndemînarea ministrilor de a o stăvili. Istoricul se face că uită vina mo-
narhiei, intim legată în fond de statul absolutist. Altă cauză principală a
Revoluţiei a fost, după părerea sa, criza intelectuală şi morală a societăţii
franceze, care părăseşte valorile tradiţionale pentru a ancora în iluzia „doc-
trinelor, pînă la cea revoluţionară". Prilej pentru autor să atingă problema
nocivităţii criticii iluministe. Toate posibile reminiscenţe din Rcflecţi1'.lc lui
Burke.
În ce priveste descrierea fenomenului revoluţionar, lucrarea lui Pierre
Gaxottc reprezenta în bună măsură o reluare şi continuare cu noi argu-
mente, pc baza noilor descoperiri şi în funcţie de noua realitate contempo-
rană istoricului, a opiniilor lui Taine. De altfel o caracteristică a noii sin-
teze, care a contribuit desigur la popularitatea ei, era asocierea directă a
relatării istorice la situaţii critice sau frămîntări explozive actuale. Un în-
308
treg capitol dedicat ·Terorii confundă dictatura iacobină cu „experienţa
comunistă" pentm a le repudia împreună ca „revoluţie proletară" (cap.
XII, La Terreur communiste). ,,Niciodată o putere mai înfricoşetoare n-a
căzut pe mîini mai demne de dispreţ" decît odată cu proclamarea suvera-
nităţii poporului. În ce priveşte i•aporturile dintre monarhie şi republică
în timpul Revoluţiei, Pierre Gaxotte şi-a propus să demonstreze că prin
,,căderea monarhiei, Franţa şi-a dat demisia din treburile publice".
De pe aceste poziţii, concluzia cărţii nu putea fi decît ferm negativă:
,,În zece ani Revoluţia înşelase toate calculele şi decepţionase toate speran-
ţele. Se aştepta o guvernare regulată şi stabilă, finanţe bune, legi înţelepte,
pace în afară si liniste înrmntru. S-a avut în schimb anarhic, război, comu-
nism, teroare,' faliment şi două, trei bancrute ... Doctrinarii din 1789 vi-
saseră să regenereze omenirea şi să reconstruiască lumea. Pentru a scăpa
de Burboni, doctrinarii de la 1799 erau limitaţi la a se da unei săbii".
Contribuţia majoră a lui Jean Tulard a amendat sensibil, la trei de-
cenii după ultima conflagraţie mondială, această interpretare de dreapta
a Revoluţiei Franceze, care continuă să fie reeditată şi azi.
În schimb Charles Maurras şi curentul de la „Action Frarn;aise" au
capotat după eliberarea Franţei pentru sprijinul acordat ocupaţiei naziste
şi guvernului de la Vichy, adversar declarat al oricărei rememorări a Revo-
luţiei Franceze, opunîndu-i o aşa zisă „revoluţie naţională".
Unul din argumentele la modă azi împotriva memoriei Revoluţiei
Franceze este „genocidul" întreprins în Vendec, din ordinul Comitetului
salvării publice. ,.Noi n-am cunoscut niciodată - observa Pierre Chaunu -
ordinul scris al lui Hitler privind genocidul evreesc, noi posedăm pe cele
ale lui Barere şi Carnot cu privire la Vendee. De altfel, eu,scuip ori de cite ori
trec prin faţa Liceului Carnot" (discuţie cu Frarn;ois Lebrun în „La croix",
29 iunie 1986).
Biserica şi învăţămîntul catolic au îndreptat un atac mereu reînnoit
la adresa Revoluţiei Franceze, pe urmele lui Joseph de Maistre şi ale aba-
telui A. Barruel. Celebrul Syllabus al papei Pius al IX-lea (1864), cu cata-
logarea dogmatică a erorilor actuale; întocmit sub presiunea confruntării
cu mişcarea risorgimentală, a contribuit la această negaţie, cerind credin-
cioşilor să aleagă între credinţa adevărată şi „misterioasele oracole de la
1789, de care toatr1 luml'a vorbeşte fără a le cunoaşte".
Dar încă de la 1939, cu prilejul celei de a 150-a aniversări a Revo-
luţiei şi în perspectiva izbucnirii războiului, opiniile se scindează. Între po-
ziţia negativă, contrarevoluţionară a episcopatului, exprimată de părintele
Merklin în „ La croix" şi aceea a revistei „Esprit", exprimată de Henri Ire-
nec J\frrrou prin articolul intitulat semnificativ Nous, heritiers de 1789 şi
rcluînd în fond \'cehea deviză revoluţionară „Libertate sau moarte".
În condiţiile d~amatice ale Franţei anului 1943, filozoful neotomist
Jacques Maritain îşi întorcea faţa spre Revoluţia Franceză, recunoscînd
în ea o „explozie de idealism creştin laicizat".
Imediat după dzboi, Andre Latreille exprima modificarea poziţiei
universitare catolice în cartea sa L' Eglise catholi que et la Revolution Fran-
raise (1945), considerînd că este timpul să se pună capăt „mitului unei re-
voluţii satanice".
Jn sfîrşit, se cuvenea să se pW1ă capăt şi atitudinii împotriva Decla-
raţiei drepturilor omului şi ale cetăjeanului, proclamată raţionalist de Revo-
luţie. Încă din primele rînduri ale enciclicei Pacem in Terris (1963), papa
309
Ioan al XXIII-lea includea indirect drepturi principale ale omului, fără
a face desigur aluzie la Declaraţia din 1789.
Investigaţiile de psihologie socială, precum şi cele de răspîndire ge-
nerală a ideilor în rîndurile populaţiei, ca în cartea de referinţă a profeso-
rului de literatură franceză de la Sorbona, Daniel Mornet, privind Originile
intelectuale ale Revoluţiei Franceze, dar şi generalizarea unor sentimente sau
credinţe, ca în lucrarea de doctorat a lui Albert Mathiez despre cultul theo-
filantropic sau mult apreciata lucrare a lui G. Lefebvre despre Marea Spaimă
au pregătit înainte de cel de-al doilea război mondial apariţia unei discipline
noi în ultimele decenii, istoria mentalităţilor. Pînă de curînd succesele ei
au fost legate de ideea impusă de prestigiul lui Lucien Fcbvre, unul din în-
temeietorii şcolii din jurul revistei „Annales" şi mai ales de Fernand Braudel,
conducătorul revistei după cel de-al doilea război mondial, privind depăşi
rea „istorici scurte", evenimenţiale, tradiţionale, prin studiul „istoriei de
durată lungă", seculară sau multiseculară, a unor fenomene social-econo-
mice sau arii şi epoci de civilizaţie şi cultură. Nu întîmplător, primul vo-
lum din lucrarea fundamentală a acestuia din urmă, CivilisaUon materielle,
economie et capitalisme, XV' - XVIII' siecle, tradusă recent şi în româneşte,
poartă titlul Stmcturile cotidianului, iar ultimul, Timpul lumii. Iar dacă
recunoaşte procesului revoluţionar „dialectica timpului scurt şi a timpului
lung", istoricul se opreşte practic numai asupra acestuia din urmă, urmă
rind „revoluţia industrială a Europei" începînd cu secolele XI-XIII.
Potenţînd semnificaţia şi aportul istoric al culturii, marile succese ale
istoriei mentalităţilor s-au datorat nu odată abordării mutaţiilor in forma
mentis raportate de-a lungul vremii la fenomene naturale ca naşterea, epi-
demiile sau moartea.
Caracterul înnoitor al cărţii lui Michel Vovelle, actualul titular al Ca-
tedrei de specialitate de la Sorbona, La mentalite revolutionnaire, apărută
cu prilejul Bicentenarului Revoluţiei Franceze, îl reprezintă studierea impac-
tului social al mentalităţilor în „cîmpul de experimentare privilegiat", cum
numeşte el Revoluţia Franceză, cu alte cuvinte concentrat în jurul unui
mare eveniment istoric. Interesul anchetei din acest unghi rezidă şi în fap-
tul că „Revoluţia se înscrie ca una din primele şi cele mai gigantice tenta-
tive de a deplasa, spre a aboli, frontierea dintre cultura elitei şi cultura po-
pulară, propunînd tuturor un model etic şi estetic comun". Ceea ce nu în-
semnează că ea n-a fost „un moment de adevăr care eKacerbează pînă la
contrariu, tensiunile şi opoziţiile de clasă".
După ce jalonează „descoperirea" mentalităţilor revoluţionare de
masă începînd cu tatonările preştiinţifice ale istoriografiei romantice în
persoana lui Jules Michclet şi î~ consideră. ~e G~rges Leţe}l~re adev~~at'!l
deschizător de drum al accesulm modern la 1stona mentabtaţ1lor ca ştnnţa,
autorul caută să răspundă la întrebarea dacă mentalitatea revoluţionară e
o mostenirc sau creaţie a momentului istoric. Admiţînd existenţa elemente-
lor m'ostenitc, a căror influenţă poate fi mai marc sau mai mică, analizate
de Furet şi Richet în lumina „vechilor milenarismc" (egalitarism, violenţă,
unanimism), dintre care unele, de pildă violenţa maselor populare, erau
explicate „cu o rară clarviziune" de revoluţionarii înşişi, ca întreţinute de
exemplul dat de foştii sţă1;>î~i:_ nu trebuie î_n~ă d~minu~tă importanţ~ s:r.on-
taneităţii sau rolul_ creativ1taţ11 mom~n!u~_m 1stonc. ~nma parte _a ca!?.1 _se
încheie cu un capitol asupra mentahtaţn prerevoluţ10nare publicat m1ţ1al
în actele unui colocviu ţinut la Gottingen în 1975. În partea a doua, intitu-
lată semnificativ Tabula rasa, se propune o tipologie a mulţimilor în revo-
luţie şi se analizează rolul şi formele spaimei şi aie violenţei în distrugerea
310
vechilor structuri. Două părţi analizează noile valori spirituale, crearea pro-
totipului de revoluţionar, de la militant la erou, descoperirea unei lumi noi
şi dorinţa de reprezentare a cetăţii ideale, prin noi forme de sociabilitate
politică., metamorfoza sărbătorilor şi cultele revoluţionare. Influenţa Revo-
luţiei în cotidian asupra moravurilor şi noilor lecturi ale spaţiului si timpu-
lui sau a imaginarului morţii constituie o secţiune aparte. Ultima'. parte a
cărţii abordează limitele angajamentului revoluţionar şi caracteristicile
mentale ale lumii „revoluţiei refuzate". În încheiere istoricul încearcă să
răspundă la întrebarea dacă oamenii pot fi schimbaţi în zece ani. La prima
veder~ prin distrugeri selective alături de tentativa de ocultaţie generală, Re-
voluţia a fost fie o paranteză, fie un act efemer. Dar eliminată sau minimali-
zată în istoria culturală a Franţei, ea înseamnă nu numai o epocă ce nu
poate fi asemuită cu :::!ici o alta . ., În planul mentalităţilor, Revoluţia rămîne,
orice s-ar face, cotitura ireversibilă". Chiar dacă formidabila schimbare va
cere timp pentru a se impune necontestată.
În afara acestui novator „eseu-sinteză' privind rolul Revoluţiei Fran-
ceze ca moment singular de mutaţie spirituală, Michel Vovellc a publicat
anterior lucrări în domeniul istoriei mentalităţilor dintr-o perspectivă de
mai lungă sau mai scurtă durată, pe un spaţiu mai restrîns sau mai larg, de
la Metamorfozele serbării în Provence, 1750-1830 sau Religie şi Revoluţie.
Decreştinarea din Anul II la Moartea şi Occidentul de la 1300 pînă în zilele
noastre. Pe lîngă semnarea unor capitole sau tomuri din mari sinteze colec-
tive dedicate istorici Franţei contemporane, Michel Vovelle a acordat în
ultimul timp o atenţie deosebită imaginarului Revoluţiei Franceze, orga-
nizînd reuniuni internaţionale în acest domeniu, prefaţînd colecţia de cari-
caturi de epocă apărută cu ocazia Bicentenarului, publicînd volume de stu-
dii si comunicări etc. Acelasi eveniment ocazionează elaborarea sub direc-
ţia sa a unei panorame ştiinţifice accesibilă publicului larg asupra Stării
Franţei în timpul Revoluţiei (1789-1799), datorată eforturilor conjugate
a 95 de specialişti (istorici, dar şi literaţi, economişti, filozofi şi politologi),
care semnează 195 de articole.
Răspunzînd dorinţei exprimate de preşedintele Franţei, Fram;ois
Mitterand, în toamna anului 1981, ca evenimentul să fie celebrat la nivelul
importanţei sale istorice, s-a luat în anii următori hotărîrea ca pregătirea
sărbătoririi Bicentenarului Revoluţiei Franceze să includă atît populari-
zarea mai amplă a fenomenului istoric, cu ecourile şi consecinţele sale, cît
şi adîncirea cunoaşterii sale ştiinţifice. Pentru coordonarea activităţii gene-
rale a luat fiinţă misiunea naţională de comemorare care a avut rînd pe rînd
în fruntea sa pc Michel Baroin şi Edgar Faure, fost preşedinte al Consiliului
de Miniştri, ca după moartea celor doi conducerea să fie încredinţată lui
Jean Noel Jeanncney, profesor de istorie contemporană la Ecole des scien-
ces politiques. Membru al Comitetului de redacţie al popularei reviste „L'his-
toirc" de la înfiinţarea acesteia, el făcea în numărul închinat Bicentenarului
un scurt bilanţ al principalelor comemorări anterioare „Dacă în 1889, co-
memorarea a cunoscut un succes excepţional, e fiindcă ea dispunea de bani .
în parte de altfel graţie Expoziţiei universale care a avut loc în acelaşi an.
Acest centenar a atras un număr fără precedent de turişti în Franţa; el a
permis să fie ajutat regimul în faţa pericolului boulangist şi a statornicit
1cgitimitatea Republicii Franceze în străinătate. Dimpotrivă, cea de a 150-
aniversare a Revoluţiei, în 1939, a fost o ratare datorită mediocrităţii mij-
loacelor angajate, cum aminteşte ministrul Educaţiei Naţionale al epocii,
Jean Zay, în Souvenirs et solitude (1945, reed. recentă cu prefaţa lui A. Prost).
311
Grandilocvenţa discursurilor lui Edouard Herriot n-a fost de ajuns pentru
a masca amploarea eşecului. Cu atît mai mult cu cit la 14 iulie 1939 ploua!
De această dată, credeţi-mă, va fi timp frumos ... " 8 c_
Evocarea timpului defavorabil în care a avut loc sărbătorirea zilei
de 14 iulie din anul izbucnirii celei de-a doua conflagraţii mondiale avea de
fapt şi un sens metaforic, simbolic. Lirismul patriotic de care era impregnat
discursul aniversar al primului ministru Daladier, cel care cedase la Miin-
chen voinţei de putere al Celui de-al treilea Reich, în care era vorba de „miş
carea de dragoste" pe care a adus-o „religia nouă" a drepturilor omului şi
se dădea asigurarea că armata franceză „păzitoarea libertăţilor noastre"
va zdrobi „orice atac care ar putea să pună în pericol ţara", s-a dovedit o
vorbă goală în slujba unei utopii la care a contribuit şi iluzia întreţinut;t de
exaltarea unităţii naţionale de la dreapta la stînga sau telegramele primite
din lumea întreagă. După ce la 30 ianuarie acelaşi an, Hitler anunţase în
Reichstag „soluţionarea" problemei evreilor din Germania, iar cîteva luni
mai tîrziu Polonia era împărţită cu Stalin. În sfîrşit zdrobirea puterii mi-
litare franceze de către maşina de război germană şi ocupaţia nazistă directă
sau voalată sub forma regimului de la Vichy vor face să tacă orice rememo-
rare sau adeziune deschisă la ideile şi imaginea Revoluţiei Franceze. Au fost
necesare jertfele luptei de rezistenţă şi apoi reunirea sub drapelul republicii
renăscute, pentru a fi repuse în vigoare opţiunile generoase în favoarea dnora
se pronunţase în 1939 G. Lefebvre, în cartea sa dedicată Anului 178C>, al
cărei tiraj fusese distrus de nazişti.
După cinci decenii, pregătirile pentru Bicentenar, asupra cărora am
insistat în 1988 într-un articol special 81 , s-au desfăşurat în general sub semnul
solidarităţii naţionale şi umaniste. Chiar dacă nu s-a ajuns pe tot parcursul
la ,,marea reconciliere franceză" care să pună capăt opoziţiei dintre dreap-
ta şi stînga în sensul aproape ecleziastic sau cel al sudurii moderne, cum
dorise Edgar Faure. Calm relativ pe care nu-l poate întuneca o presupusă
tentativă de jefuire a „librăriei 1789" de către „un misterios comando
antibicentenar" consemnată de presă în martie 1988 s1.. Chiar şi repre-
zentanţi ai Bisericii catolice sau susţinători ai memoriei răscoalei ţără
neşti din Vendee încearcă o acomodare cu unanimitatea ideii Bicentenarului,
prin modalităţi specifice.
Deşi sarcina organizării comemorării a fost preluată de cea de-a V-a
Republică, s-a recunoscut că „Franţa e desigur o republică, dar toţi france-
zii nu sînt republicani". De altfel nici Revoluţia Franceză n-a devenit re-
publicană <lecit după trei ani de la declanşarea ei. Nu întimplător, pri,irea
îţi era atrasă în staţiile de metrou şi în alte locuri publice din Paris de un
afiş întrunind portretul lui Ludovic al XVI-lea alături de cele ale lui La-
fayett~, Danton şi Robespierre, în căutarea unanimităţii consensului come-
morativ.
~e valida astfel concluzia unui sugestiv portret făcut lui ,,Furet, rege
al Revoluţiei", într-unul din caietele culturale săptămînale ale ziarului „Li-
beratio::1" 11-1, anunţînd moartea ideii de revoluţie, pe care o va sacraliza ca
atare Bicentenarul în societatea franceză? Cu toată admiraţia noastră pentru
60 Jean-Noel Jeann•~ney, Liberte, egalite,frnternite des valeurs subve,sives (Propos n·cueils

par Helene Coulonjou), , ,L'Jfo,toire", 1988, nr. 113, p. 123.
81 Vezi şi studiul nostru documentar, Preornpliri ştiinţifice franceze 5ub semnul ap,opia-
tului Riantenar al Revoluţiei de la 1789, ,,Revista de istorie", XLI, 1988, nr. 8, p. 813- 818.
62 U. l.aurent LcJT1irc, Bice-ntenaire, mot d'e1,1ploi, ,,L'Histoire", 1988, nr. 113, p. 124.
o:i Frank l:.skenazi, Furet, mi de la ReMluticm, .,Liberation", 1988, oct. 20, p. Ul.
DlZ
marele istoric, credem că nu. O dovedeste nu numai declansarea unor sus-
ceptibilităţi retrospective. La înviorarea schimbului de idei 'contribuie am-
ploarea şi marea varietate a manifestărilor. De la deschiderea Muzeului Re-
voluţiei la Vizille, în castelul simbolizînd iniţierea Revoluţiei în Dauphine,
la Congresul Mondial dedicat Bicentenarului la Sorbona în zilele de 6-12
iulie 1989. Acesta încununa bogata activitate desfăşurată în Capitală şi
provincie, dar şi peste hotarele Hexagonului, în Europa şi întreaga lume.
Pentru oglindirea acestora Comisia Naţională de cercetare istorică pentru
Bicentenarul Revoluţiei Franceze, acţionînd ca organism îndrumător sau
organizator, a editat buletinul anual „1789-1989", începînd din 1984.
Şedinţa inaugurală a Congresului Mondial a avut loc în Amfiteatru
Mare al Sorbonei în prezenţa Preşedintelui Republicii, Franc;ois Mitterand.
Deschizînd lucrările, alocuţiunea sa a pus în lumină semnificaţia contempo-
rană, naţională şi universalft a evenimentului. Cu acelaşi prilej profesorul
Michel Vovelle, în calitate de principal organizator, a prezentat obiectivele
Congresului.
Lucrările s-au desfăşurat pe comisii, în mai multe amfiteatre ale Sor-
bonei. S-au prezentat comunicări privind: a) Franţa în Revoluţie; b) Opinia
publică şi propaganda revoluţionară în Franţa; c) Valorile Revoluţiei ; d) Pre-
sa străină şi ecoul imediat al Revoluţiei; d) Alte aspecte privind primirea
Revoluţiei în afara Franţei. Au mai fost abordate temele; a) Lecturi ale
Revoluţiei; b) Revoluţia, obiect de învăţămînt; c) A citi, a vedea, a asculta
Revoluţia; d) Memoria Revoluţiei. O importantă atenţie s-a acordat imagi-
nii Revoluţiei în mişcările naţionale şi Revoluţiei în gîndirea şi practica po-
litică, ambele teme privind secolele XIX-XX. Congresul s-a încheiat prin
sedinţe plenare de rapoarte pe secţiuni tematice, printr-un raport final pre-
zentat de Michel Vovelle şi printr-o alocuţiune de închidere rostită de Jean
~oel Jeanneney.
Congresul mondial dedicat imaginii Revoluţiei Franceze cu prilejul
comemorării Bicentenarului acesteia a reuşit nu numai să redea polivalenţa
fenomenului istoric aflat în dezbatere şi vastitatea imaginarului creat în
jurul său, ci şi să promoveze necesitatea unităţii în diversitate, în numele
universalităţii cunoaşterii ştiinţifice şi a aspiraţiilor profund umane.
Una din preocupările majore ale participanţilor la Congres, reuniţi
din 45 de ţări de pe toate continentele şi avind ca numitor comun recepta-
rea metamorfozelor imaginii Revoluţiei Franceze a fost cunoaşterea fără
frontiere a celuilalt. De la revoltele sclavilor din America Centrală si revo-
luţiile de eliberare politică din jurul anului 1800, la reformele constituţio
nale din Japonia celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea sau mişcă
rii islamice contemporane 84 •
Avînd acelaşi numitor comun, dar mai limitate în spaţiu şi timp, alte
reuniuni ştiinţifice ocazionate de sărbătorîrea Bicentenarului au permis
aprofundarea regională a acestei cunoaşteri.
Între acestea s-a înscris şi Colocviul internaţional ţinut la Paris sub
auspiciile INALCO, între 13-15 octombrie 1988 şi avînd ca temă Imaginea
Franţei revoluţionare în ţările şi la popoarele din Europa Centrală şi de Sud-
Est. Colocviu organizat de Centrul de studiu al civilizaţiilor din Europa Cen-
~• Pentru o prezentare mai analitică., vezi şi Nicolae Liu, Congresul Mondial ddicat
Bicentmarnlui Revoluţiei 1-"rance::e, ,.Revista de istorie", XLII, 1989, nr. 11, p. 1 149-1 1.U.
313
trală şi de Sud-Est, de sub direcţia prof. Georges Castellan, autorul unei
cunoscute Istorii a României, apărută la P. U. F., în populara colecţie „Que
sais-je".
Prima şedinţă a fost deschisă de preşedintele Institutului, de Labrio-
lle, şi de prof. M. Vovelle, în calitate de Preşedinte al Comisiei Naţionale de
cercetare istorică, în prezenţa reprezentanţilor ambasadelor a şapte ţări
participante. Şaptesprezece din cele optspreceze comunicări prezentate de
specialişti din Albania, Austria, Cehoslovacia, R. D. Germană, Franţa, Gre-
cia, Iugoslavia, Polonia, România, Ungaria şi URSS au fost înmănuncheate
într-un volum sobru, dar elegant apărut în 1989, în colecţia „Publications
Langues'O" a Institutului Naţional de limbi şi civilizaţii orientale din Paris.
Bicentenarnl a ocazionat unor publicaţii periodice ca „Le Courrier
uNESCO'' remarcabile numere speciale.
Fireşte, oricît de amplu ar fi acest capitol dedicat în special istoriogra-
fiei Revoluţiei Franceze, el rămîne în mod fatal incomplet.
De aceea am urmărit numai jalonarea prin lucrări, personalităţi şi
momente principale a dezvoltării sinuoase, dar ascendente a acesteia, in-
sistînd asupra emergenţei contribuţiei franceze, pentru continuitatea dis-
cursului şi bogăţia aportului ei .
.,Das Weltgeschichtc ist das WeltgeÎ-icht", afirma Friedrich Schiller.
Fără îndoială. S-ar fi cuvenit însă să precizeze: Istoria lumii e un tribuna)
ale cărui sentinţe nu sînt definitive niciodată.
Capitolul VIII
IDEI ŞI IMAGINI ALE REVOLUTIEI FRANCEZE

IN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ
Cu toate că societatea românească a rămas ancorată în „vechiul regim"

şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea, încă de pe la sfîrşitul secolului
XVIII devin tot mai detectabile dorinţa de schimbare, tendinţele spre o eco-
nomie si o mentalitate nouă. Alături de im·ocarea unor traditii străvechi,
apărea ~xemplul contemporan al Europei Luminilor. Şi pentru 'că burghezia
românească se afla încă în perioada de formare, sarcina acestei transformări
era asumată mai ales de principele luminat, de partea interesată a boierilor
şi de noua elită intelectuală sau de masele populare înseşi. Ca în marea răscoală
a ţăranilor români din Transilvania, cinci ani înainte de Revoluţia Franceză.
Revendicările conţinute în ultimatumul sau „solia" lui Horea din faţa cetăţii
de la Deva, datat 11 noiembrie 1784, includeau: desfiinţarea nobilimii, su-
primarea proprietăţii feudale, redistribuirea pămînturilor ci ţăranilor, impo-
zitul generalizat. Foştii proprietari urmau să primească, după caz, o sluj-
bă „crăiască din care să trăiască" 1 •
Caracterul avansat al acestor revendicări, pus în valoare mai întîi de
Brissot, a fost apreciat recent ca argument ideologic pentru asimilarea răs
coalei lui Horea cu o revoluţie de tip popular 2 •
La criza şi la tensiunea socio-economică, care n-au putut fi temperate
prin abolirea şerbiei, redusă la emanciparea personală., nu o dată contestată
şi imperfect practicată 3 , s-au asociat criza politică şi tensiunea naţională.
Într-un moment în care spaţiul românesc era dominat politic de două imperii,
la care se adăuga intruziunea protectoare a unui al treilea, pe măsura agra-
vării Chestiunii orientale şi a apropierii sale de Nistru şi Prut.
1 Textul orig-inal, scris în limba maghiar,L sub ameninţarea cu moartea din partea trimi-
şilcrlui Horea de către IC Driineck, dregătorul Oficiului sării din Şoimuş, se află în Arhivele
Statului din Deva. TraducPrca sa integrală în N. Densusianu, Ret'Oluţiunca lui Horia în
Transilvania şi Ungaria, 1784-1785, Ducureşti, 188'1, p. 196-198 şi D. !'rodan, Răscoala
lui Horea, voi. I, Bucureşti, 1979, p. 423 şi urm.
2 Cf. Ştefan Pascu, Revoluţia populară de sub conducerea lui Horea, Bucureşti, 1984,
cap. I. •
3 In Ţara Românească reforma a fost decretată şi aplicată în 1746; in Transilvania în
1785, după răscoala lui Horea; în Moldo·,a a fost realizată pe etape (1748, 1766). Rezistenţa
inv.erşunată a nobilimii proprietare de pămînt a p_rovocat derogări şi chiar „restituiri", ca
acelea ale succesorilor împăratului Iosif al II-lea. In cc priveşte supra.vieţuirea pe alocuri a
vechilor relaţii în Principatele Române, cf. Florin Constantiniu, Relaţiile agrare din Ţara
Rom,înească î11 scco/11! at XVIII-iea, Bucureşti, 1972, p. 129- 132.
315
Cu toate că n-a fost totdeauna lipsită de merite 4 , administraţia fana-
riotă, stabilită de puterea suzerană în Principatele Române la începutul se-
colului al XVIII-iea, a reprezentat un declin în ansamblu şi epoca cea mai
opresivă a dominaţiei otomane. Pentru a mări veniturile domniei şi în favoarea
centralizării puterii tot mai grav zdruncinate de schimbarea aproape anuală a
domnilor şi de războaiele necontenite dintre cele trei imperii vecine pe teritoriul
Principatelor rămase fără nici o forţă militară, cîţiva „hospodari" sau principi
fanarioţi au încercat reforma şi o operă legislativă care nu erau străine de gîn-
direa iluministă occidentală. Ei s-au lovit însă nu numai de tendinte centri-
fuge sau conservatoare interne, ca şi monarhul luminat în Transilv~nia, dar
şi de arbitrariul Porţii. Comportîndu-se ca sclav faţă de Poartă, observa con-
sului francez Parrant, domnul fanariot e despot faţă de supuşi 5 •
Conflictul confesional apărut la sfîrşitul secolului al XVII-iea în comu-
nitatea românească din Transilvania, datorită „unirii" cu Roma a unei părţi
din biserica ortodoxă, în urma promisiunilor Curţii de Ia Viena, n-a făcut sr1
înceteze lupta naţională, ci dimpotrivă a făcut mai conştient poporul român
de drepturile sale istorice. Cu activitatea Şcolii Ardelene, cca mai reprezenta-
tivă mişcare culturală a iluminismului românesc, această luptă naţională a
intrat într-o fază nouă, superioară. În Principatele Române ea a fost stimulată
de opoziţia autohtonă tot mai fermă faţă de fana1ioţi, prin exemplul patrio-
tismului străin, dar şi prin comunicarea cu „naţia" sau „naţiunea" românf1 din
Transilvania, care a creat conceptul şi termenul modern 6 •
Cu toate că primele contacte româneşti cu cultura franceză erau mult
mai vechi, epoca Luminilor a jucat un rol deosebit în aceste relaţii. Devenită
limbă oficială a diplomaţiei otomane, limba franceză a luat treptat locul celei
italiene, ca limbă occidentală preferată Ia Curţile de la Bucureşti şi Iaşi. În
general foşti mari dragomani ai Porţii, domnii fanarioţi erau numiţi în fruntea
celor două Principate creştine autonome de la marginea nord-europeană a
Imperiului otoman şi pentru a servi în continuare interesele politicii externe
a acestuia. Recomandat de ambasada din Constantinopol, secretarul francez
al domnului devenea adesea, în acelaşi timp, preceptorul copiilor săi. Exem-
plul său a fost urmat de marii boieri şi alţi slujitori de la Curte, apoi în cercuri
tot mai largi, nu numai aristocratice. Limba franceză a fost introdusă şi în
învăţămînt, după reorganizan~a modernă a Academiei greceşti. Comerţul
cu cartea franceză s-a intensificat, în pofida obstacolelor politice, religioase
şi de altă natură şi bibliotecile noi ale marilor boieri nu neglijează moda fran-
ceză. În ce priveşte gîndirea socială şi politic[ a epocii, influenţa lui ~fontes-
quieu a fost detectată în noile coduri de legi. În 1772 se traduceau din Jimba
franceză în limba română două scrieri politice de Voltaire 7• Recomandări
făcute de preceptori ca J. L. Carra, secretar al domnul11i Moldovei Grigore
4 Vezi şi ~- Torga, Cultura română supt fanarinţi, Bucureşti, 1898; Andrei Pippi,li,
Phanar, Phanariotn, phanariotism, ,,H<·vne des ctudes Sud-Est europcennl's", II, 197.5, p.
231-240.
6
Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria ,·omânilor, supl. I, voi. Il, p. 182.
8 Vezi şi ~icolae Liu, Lrs l.u"l'lieres et l'orientation nationale de la culture roumaine,
în Tl'amaclinns nf the Enl ..-ghtmment, of the S:xth lttlernational Congress on the Enligh!enment,
lll'11sscls, ]uly 1983, Oxford, The Voltaire Foundation, 1983, p. 392-394.
1 Biblioteca Academici Rom:î.ne (B.A.R.), ms. rom. -199, f. 2-11 şi 70; o copie
din jurul lui 1800 în ms. rom. I 408, f. 34-52. Cele două texte voltairicnc elogiau încă cncomi-
astic pe împărăteasa Ecaterina a. II-a (Natre Dame de Petersbourg) şi victoriile (Ies vcri-
ta.bles miracles) a.le armatelor ruseşti care apropie eliberarea Constantinopolului şi au salvat
Polonia. Ele au fost traduse a.tît în româneşte cît şi în greceşte în timpul ocupaţiei militare
ruse. Vezi şi Ariadna Camariano, Spfritul rcvol11ţio»ar francez şi Vol/afre în limba gnadJ şi
romântl, Bucureşti, 1946, p. 131- 143.
Ghica, viitorul deputat girondin din Convenţia Naţională, n-au fost străine
de atracţia stîrnită de opera lui Voltaire la Curtea domnească 8 • Nici celebra
enciclopedie a lui Diderot nu mai era necunoscută la sfîrsitul secolului al
XVIII-iea şi începutul celui următor, fiind solicitată si consi'.tltată chiar si de
înalte feţe bisericeşti 9 • ' '
. Acestea au fost circumstanţele complexe, nu lipsite de tendinţe favora-

bile unor schimburi fertile în sens iluminist, în care o societate ancorată încă
în I?rivilegii feudale şi prejudecăţi, avînd legături încă slabe cu Occidentul şi
puţme contacte directe cu Franta, dar mereu mai frămîntată de probleme
sociale şi naţionale, se găsea în pr~zenţa primelor informaţii privind Revoluţia
Franccz{t.
. . Mijloacele de informare asupra acesteia şi asupra victoriilor „marii na-
ţ1_uw "_ în războaiele republicii şi imperiului au format treptat o tipologie
diversificată şi variabilă, oscilînd între pozitiv şi negativ, între legendă şi
adev;:;,r, în functie de momentul istoric si de evenimente exterioare sau interne.
Căile şi mijloa~ele de acces formează' un eYantai tipologic, grupîndu-se în
dir~cte şi indirecte.
Contactele directe implică prezenţa încă redusă a unor români pc teri-
toriul francez : a) la studii, b) în alte scopuri. În schimb penetraţia franceză
se intensifică în spaţiul românesc prin: a) emigranţi (contrarevoluţionari, dar
şi revoluţionari); b) călători ; c) meseriaşi şi negustori ; d) preceptori sau ·pro-
feso1i; e) diplomaţi sau însărcinaţi cu alte misiuni oficiale; f) prizonieri de
război. P~ lîngă contactele pe1sonale în afara Franţei şi a Tărilor Române.
Corespondenţa dintre intelectualii români şi francezi (pentru formarea şi
îmbogăţirea uno1 biblioteci etc.), prezenţa cărţii şi presei franceze în România
completează imaginea rezultată din aceste contacte directe.
În ce priveşte contactele indirecte menţionăm d1ept căi de acces: a) ra-
porturile de conlocuire cu greci, germani, maghiari; b) contactele cu partici-
panţi la războaiele ruso-austro-turce; c) participarea la societăţi secrete;
d) emigraţia polonă în Ţările Române; e) studiile românilor în alte pri
. .
străine.': f) mediatia cărtii si
' presei străine.
Între puţinii tineri din Ţările Române aflaţi la studii în Franţa în timpul
Revoluţiei şi Imperiului, un caz aparte îl reprezintă bănăţeanul Paul lor-
govici, care sosea din Italia la Paris în 1790. El ar fi asistat la execuţia lui
Ludovic al XVI-lea şi timpul petrecut în capitala Franţei într-unul din mo-
mentele cele mai fierbinţi din istoria acesteia i-a lăsat, desigur, impresii de
neşters 10 • Reîntors în ţară, tînărul cărturar se impune prin contribuţii filo-
logice, dar şi prin atitudinea dîrză în apărarea drepturilor naţionale ale popo-
rului său. Convins de importanţa presei în limba naţională, el se asociază cu
medicul oculist Ioan l\lolnar Piuariu, cărturar cu Yocaţie enciclopedică, im-
" ,.Les otnrages de :\I. ele Yciltaire SC' tn,u·n•nt e11trl' IC's mai ns ck (Jtil'l(Jues hoyards",
nota l.arra în a sa Histoi1·,, de la Jlo!dm·ic ci de la l"alachic, Iaşi, 1777, p. 219 (indicaţia !ucu-
lui de apariţie era c!C"sigur falsă).
> Se cm,oaşlc cc•n·spondenţa C'piscopului CIH'saril' al Rimnicului cu Casa ele comc·rţ
Hagi Pop din Bra~o-, pentru procmarl'a Enciclopediei ( 1778), pe care o ·,a folosi la redacta-
rea p,deţclor mineelor sak. l'e această 1.ază erau ide11tificate ohiceiurile rom{rnilor cu cde
ale st,·,Uiunilor lor, romanii. În 1795 Enciclopedia se afla în miinile sccretarnlui domnesc, P.
Coci.ica,, aderent al Franţei ca şi C. Stamati.
1" l nformaţii despre acC'astă epocft şi despre •,iaţa sa în general, mai recrnt la Vichen-
tie Ardt'lcanu, l'aul lurtovici, schiţă biografică şi cîteva probleme nerezol1.'<tle, ,.Orizont", X.\',
1961, nr. 4, p. 81-8-1, şi în ta\){']111 cronologic cu care Doina llogclan Dascălu şi l'rişu Dascălu
însoţesc ediţia critic{1 Paul lorgcl'lici, Obseri·aţii de limbă rumânească, Timişoara, 1979, p. 38-
13.
317
plicat în Aufklarung şi în francmasoneria din imperiu, pentru înfiinţarea pri-
mului ziar românesc la \'iena, pe care legăturile acestuia din urmă l-ar fi
putut răspîndi şi în Principate. Din păcate nu se cunoaşte nici un exemplar
din acest ziar, din care un număr de probă ar fi fost trimis spre avizare 11 •
Pretextul invocat pentru interzicerea sa de către guvernatorul Transih-aniei,
G. Banfi, era expansiunea rapidă „a celor mai periculoase principii <le ne-
supunere ale francezilor" care pot fi exploatate denaturat, producînd zgudu-
irea ordinei publice. Deşi se vor mai înheprinde şi alte încercări de înfiintare
a unor ziare româneşti, atît în ţară, cît şi în străinătate, această necesitate
nu va putea fi durabil suplinită, datorită piedicilor de tot felul, decît inupînd
din deceniul 3 al secolului următor.
Viena a reprezentat în această epocă o adevărată placă turnată între
Europa occidentală şi cea răsăriteană. Pe aici pătrund şi în spaţiul românesc
publicaţii franceze ca „Mercure de France", alături de cele locale apărute în
limbile germană, maghiară, greacă etc. Ziarul „A becsi magyar Kurir" răs
pîndeşte ştiri despre Revoluţia Franceză încă din 1789. Deşi apărut ceva mai
tîrziu, ziarul grec „Efimeris", publicat de fraţii Markides Pulio, s-a bucurat
nu numai de subscripţii din Principate, ci şi de colaborarea tînărului Iordache
Golescu. Ambele popularizează Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului
şi alte texte constituţionale revoluţionare. Despre unul din librarii editori
Pulio ştim că s-a deplasat şi personal în Ţara Românească pentru comerţul de
carte revoluţionară franceză ( 1797).
Alte informaţii despre Revoluţia Franceză puteau fi receptate în Transil-
vania şi prin presa locală în limbile oficial recunoscute (,,Siebenbiirger Bote",
,,Siebenburgische Quartalschrift", ,,:Magyar Kurir", gazete tipărite la Sibiu,
centrul administrativ al provinciei etc.).
Izbucnirea războiului ruso-austro-turc din 1787 / 1788-1791 / 1792 adusese
pe mareşalul cneaz Potemkin ca generalisim rus în capitala Moldowi, iar pe
generalul prinţ Coburg, comandantul armatei austriece, care peste puţin timp
va lupta împotriva armatelor Revoluţiei Franceze, în capitala _\"alahiei.
Amîndoi eram primiţi ca eliberatori, deşi s-au instalat cu ocupanţi. In vreme
ce voluntarii români luptau pentru eliberarea Basarabiei de sub turci, sub
steagm;le reputatului general Suvorov. Dar Potemkin, wchiul favorit al
împărătesei Ecaterina a II-a, nu se mulţumea cu funcţia şi onorurile militare,
inconjurîndu-se de o adevărată Curte, cum stătea bine unui prezumti,· rege al
Daciei. Moth· pentru care, simţind nevoia unui organ de publicitate, înfiin-
ţează la Iaşi o gazetă săptămînală de campanie, ,,Le Cour[r]ier de ~Ioklavie",
cu stema ţării si coroană princiară 12 • Era o inovatie, ca si tinda moldo·,':':nea-
scă din palat{ll Taurida. Gazeta reflecta nu ;rnmai 'aspecte din viaţa
garnizoanei ruse sau legate de popularitatea lui Potemkin, ca balul ~i ban-
chetul de o sută de tacîmuri oferite în onoarea sa şi alte ştiri locale, precum cu-
tremurul de pămînt din noaptea de 26 martie 1790. l"n loc apart(· îl ocupau
şt;rile din străinr1tate, intre care în primul rînd cele din Franţa. Prezentarea
Revoluţiei Franceze era făcută pe alocuri fără ostilitate. O oarecare si:r.~patie
se desprinde chiar din relatare"a hotărî1 ilor Adunării naţionale privind !ovi-
ttuile date monahismului catolic, dar şi facilitatea avansărilor în mmată sau
11 Mircea Popa, Ioan Jio/nar Piuariu, Cluj-Xapoca. Dacia, 1976, p. 61. Ya fi shijit
drept exemplu stimulator ~i apariţia în 1790 la Cluj şi rcspecti-, Sibiu a gazetelor „Erdf-lyi
Jlagyar Hini•,o" şi „Siebenbiirgische Quartalschrift" (ibidem, p. 60).
12 S-au găsit la Biblioteca „Y. l. Lenin" din \fosco-,a. mtmcn·le I. 2, 3, i, 7, anărnte
între 18 fehrua rie şi I aprilie 1790. Tipărirea gazett>i era justificată prin nect>sităţile 'canto-
0
namentului de iarnă. O copie fotografică la n ...\.R. Yni şi Dan Simonescu, Primul :iar tipărit
pe pămîntul ţării noastre, în Studii şi materiale de isto1·ic medie, I, 1956, p. 3-'13-351.
318
demociatizarea ocupării funcţiilor publice. Primirea în Constituantă şi
discursul regelui Ludovic al XVI-iea din 4 februarie 1790 satisfăcea pe „prie-
tenii noii Constituţii" din Franţa, dar şi pe autorul relatării. La fel compro-
misul consemnat la 8 martie în problema colonială, realizat după discursul
lui Barnave. Tot sub mentiunca Paris, 8 martie, aflăm ecouri linistitoare la
„Marea spaimă", cu asigu;ări asupra măsurilor luate de garda naţională din
capitala Franţei şi de municipalităţile din provincie. E evident că unele
din aceste ştiri erau reproduse tale quale din piesa franceză. Ceea cc n-a în-
semnat puţin într-o epocă şi o lume în care circulau zvonuri din cele mai fan-
teziste. Trebuie remarcată de asemenea promptitudinea informaţiei (ştirile
din 8 martie făceau obiectul numărului din 1 aprilie al gazetei) într-un mo-
ment în care drumul de la Paris la Iaşi sau Bucureşti cu diligenţa se parcurgea
în circa şase săptămini. Dar „Le Courrier de Moldavie" pare să nu fi supra-
vieţuit morţii neaşteptate a lui Potemkin. Iar faptul că din această gazetă,
pînă acum trei decenii necunoscută, nu s-a găsit pe teritoriul românesc nici
un exemplar a pus sub semnul îndoielii accesibilitatea sa pentru români.
Publicarea unor versuri prin care apariţia gazetei era salutată din partea lo-
cuitorilor Iaşului, precum şi unele aspecte de formă şi conţinut atestă posibili-
tatea acestui contact informativ fie şi indirect, faciliht de prezenţa ofiţerimii
ruse în noile saloane ale protipendadei.
Un rol deosebit pentru justa informare privind imaginea Revoluţiei
Franceze l-a avut crearea de către Directoratul executiv al Republicii a primelor
agenţii consulare la Bucureşti şi laşi (1795-1797), apoi redeschiderea aces-
tora, după campania din Egipt, în epoca Consulatului 13 • Strîns legată de
această influenţă se află activitatea lui Rigas Velestinlis, martir al cauzei
naţionale greceşti, pentru care Valahia a fost a doua sa patrie 14 • Celebrul său
manifest revoluţionar din 1797, tipărit la Viena şi confiscat de autorităţile
austriece la Triest, cu ocazia arestării sale şi a extrădării către autorităţile
otomane care l-au executat, a circulat şi în Principatele române în copii
manuscrise 15 • El conţinea o Proclamaţie sub tripla deviză „Libertate, egali-
tate, fraternitate", precum şi o Constituţie a Republicii elene, în elaborarea
căreia se pot recunoaşte modelele constituţionale franceze din timpul Revo-
luţiei. Noul stat de limbă greacă încerca o realizare democratică a „Marei
idei", cu alte cuvinte a resurectiei moderne a statului bizantin, constituind un
fel de replică la proiectul monarhic relansat de Ecaterina a II-a a Rusiei.
Manifestul includea şi textul grecesc al unui marş patriotic original, Thun'.os,
influenţat de La Carmagnole, care va însufleţi pe patrioţii greci şi în insurecţia
din 1821.
Proiectele greceşti antiotomane, de tipul celui propus de Rigas, au găsit
aderenţi şi printre români. La fel, poate, unele proiecte antihabsburgice ale
conspiraţiei „iacobinilor" maghiari. Ce1cetările sînt în curs. Cert este că miş
carea condusă de fostul profesor de la Universitatea din Liov, I. :'.\Iartinovics,
sîrb de origine, descoperită de poliţie în vara anului 1794, cu centre la Viena
şi Pesta, şi ai cărei conducători ,·or fi executaţi de autorităţile imperiale, îşi a\"Ca
ramificaţii pînă în regiunile locuite de români. Dacă în planurile lui Marti-
novics, teritoriul viitorului stat independent urma să cuprindă şi Transilvania,
13 Despre înfiinţarea şi acti-,itatea acestor agenţii diplomatice, ·,czi pc larg partea a
doua din Germainc Lf'h•l, I.a France ci Ies Principautes Dmwbiennes ( du .\" !'le silele la cl111tc
de Xapolian 1-cr), Pari~, 1955.
u L. Vranoussis. Rigas. un patriot grec din Principate, Ducurcşti, 1980, p. 5.
1 5 O copie din 1807, în ms. grec 928 de la D.:\.R.
319
unul dintre planuri reprezenta Ungaria viitoare, ca republică federalizată
după limba dominantă în fiecare provincie, administraţia centrală fiind asi-
gurată în limba maghiară 18 •
Dar în timpul Revoluţiei Franceze, mişcarea patriotică românească şi-a
căutat calea sa proprie către progres.
Invocarea marii lecţii a antichităţii clasice a făcut parte din locurile
comune ale propagandei revoluţionare franceze. Alături de exemplul grec şi
mai presus de acesta, Republica Franceză oferea lumii resurecţia modelului
roman. Am atras atenţia într-un studiu special asupra rolului important jucat
de asocierea ideii de romanitate cu spiritul revoluţionar francez în mentali-
tatea românească a vremii 17 • Mai ales noua intelectualitate românească
din Transilvania, care, dată fiind absenţa unei burghezii mai numeroase şi
bine constituite, s-a erijat în purtătoarea de cm·înt a naţiunii, devine receptivă
pe această cale faţă de exemplul francez. Cînd primele noutăţi sigure despre
Revoluţia Franceză ajungeau aici, conducătorii spirituali ai românilor se gă
seau în plină luptă pentru statutul de naţiune, invocînd alături de dreptul
natural şi dreptul istoric fundamentat pe romanitate şi continuitate în Dacia.
Politica absolutismului luminat încurajase sistemul de petiţionare către
suveran, pentru rezolvarea nemulţumirilor şi nedreptăţilor. Conform acestei
tradiţii iozefiniste, reprezentanţii poporului român din Transilvania, în frunte
cu conducătorii celor două confesiuni ale acestora, adresau în 1791 un memoriu
cunoscut sub numele de Supplex Libellus Valachorum prin care se cerea recu-
noaşterea deplinei egalităţi în drepturi cu celelalte aşa-zise „naţiuni recepte"
din Transilvania. S-ar fi pus astfel capăt unei nedreptăţi multiseculare con-
sfinţită de legislaţia medievală, prin care marea majoritate a populaţiei din
:provincie fusese redusă la situaţia de „tolcrati" pe pămîntul strămoşesc. Erau
mvocate cu acest prilej, alături de dreptul istoric, şi dreptul natural sau con-
tractul social. Erau implicate ecouri iluministe, dar şi convingeri izvorîte din
cunoaşterea orientării revoluţionare franceze. într-o epocă în care nobilimea
maghiară, dominantă în Transilvania, căuta să folosească dreptul la insurecţie
proclamat de Revoluţia Franceză în sprijinul restituirii privilegiilor feudale 11,
împăratul Leopold al II-lca a rămas surd la cererile românilor, trimiţînd
memoriul spre rezolnre Dietei Transih·aniei constituită după legislaţia me-
dievală a lui Unio trium nati:onwn. Cu alte cuvinte tocmai celor împotri,·a
cărora erau îndreptate aceste cereri.
Treisprezece ani mai tîrziu, un alt memoriu adresat Curtii de la Viena,
im·ocînd antecedentele memoriilor din 1791 şi 1792 şi folosi~d promisiunea
împăratului Francisc al II-lca că după încheierea războiului cu francezii îşi va
indrepta atenţia şi asupra situaţiei românilor, folosea restabilirea păcii pentru
a pune sub ochii sm·eranului „amărîta a neamului rumânesc din Marele Prin-
cipat al Ardealului stare" 19 • Se sublinia aici că după recensămîntul lui Iosif
16
Cf. h':. Bl'nda, l.cs ]acnbins hongrnis, , ,.-\nnales historiques ele la Rc·,olution Fran-
~·ais,·". :-,;_:-,;.:,,;.1, 1959, p. 38-60; E . . \rato, A 1te111Jl'li kth-des tartinele Magyarorszrigon, I. 1790-
18-10, Budapesta, 1960, p. 63-67; E. J anc,6, Tradiţiile mi,,cării iacobiue fi, Rome.inia, în idem,
Sti,d.'i I iternre, trad. Li·,ia Ba.ciru, Bucureşti, I 98.î, p. 11-1 I.
i; ;s;icolae Liu, ldeca continuităţii şi spiritul revoluţiona,· fra11Ct': i11 crearea modelului
de Republică ro111â11ă, ,.l\lnzeul ;s;aţional", \', 1981, p. 217-224.
' Pentru raporturile memoriului transibănean din 1791 cu ideile Rc·rnluţil'i Franceze,
1
·,cii şi lucrar<'a clasică a lui D. Prodan, Supplcx Libellus l'alaclrnrnm, cd. 11ouă rdăcută, Bucu-
rl'şti, 1967, passim.
10 Textul lll<'IIJOriului a fost publicat intl'gral şi larg comentat de D. Prodan ( Î11că
1111 Supplex Libe/lus românesc, Cluj, 1970), fiind atribuit după grafic lui a\ron Budai, fratele
lui Ioan Undai Dc-kanu, f,iră a exclude cooperarea dintre cei doi fraţi la n'dactarea sa.
320
,,naţionul
al -II-lea, romftn" reprezintă două treimi din populaţia Principatului.
Cnnaşi direcţi ai Romei şi deci cei mai vechi locuitori ai provinciei,
românii s-au supus numai contractual invadatorilor unguri. Conducătorii
acestora îns:1 le-au luat pămînturile şi i-au adus în situaţia dramatică în
cam se· află acum. El avertiza că dacă împărrlteştile urechi nu se vor pleca
spre a asculta plînsul şi gemetele ţării „care mai cu samă stă din · neamul
românesc" şi n-o va uşura de „asupritele greotăţi şi nedreptăţi'', atunci izbuc-
nirea nemulţumirii nu va mai putea fi oprită. ,,Ostaşii care au venit din
prinsoarea franţozului multă descoperire au făcut fraţilor săi şi neamurilor
sale despre starea ţării frînceşti; de unde să culege a crede că de nu să
va face îndreptare şi uşurare acestui neam asuprit, cu anevoe se va ţinea
fără pericol, îndelung, sub jugul greutăţilor în care se află". Revendicările
minimale ale memoriului erau expuse în 23 puncte şi 15 „opinii", acestea
din urmă privind cazurile speciale. Primul punct privea egalizarea românilor
cu ungurii şi saşii la ocuparea dregătoriilor şi funcţiilor ţării. Punctele 3-6
cereau ameliorarea situaţiei iobagilor şi revenirea la eliberarea lor din şerbie,
în condiţiile Decretului lui Iosif al II-lea. Alte puncte priveau egalizarea
situaţiei românilor cu saşii în Fundus regium, reglementarea favorabilă a
clerului românesc, dezavantajat faţă de celelalte confesiuni, recrutare pro-
vorţională, ju<lecatr1 făr:1 părtinire naţională etc. .
Războiul ruso-turc încheiat cu pacea de la Kainargi (1775) şi cel austro-
rus.o-turc încheiat cu pt1cile de la Şiştov (1791) şi Iaşi (1792) sau cel ruso-turc
încheiat cu pacea de la Bucureşti (1812) au motivat în bun:1 măsură memo-
riile tot mai numeroase adresate de boierime Curţilor de la Petersburg şi
Viena. Cu acest prilej se vorbeşte de sttrri, constituţie, patrie, naţiune._ Dacă
meinoriile din Transilvania, elaborate <le intelectualitatea care ţinea locul
dasei conducătoare, priveau atît revendicările naţionale, cît şi sociale, cererile
incluse în memoriile <lin ~foldO\·a şi Valahia întocmite mai ales de boierimea
mare omiteau în general revendicările sociale. Unele dintre acestea dii:i urmă
î1icep s;t fie adresate lui Napoleon. Astfel boierii valahi refugiaţi în Transil-
Yania cereau la 24 iunie 1802 „primului consul al ~farei Naţiuni, preşedinte
.al Republicii italiene'', cel care este „le protecteur de l'humanite oppressee''
si „l'heros de notre siecle'', să acorde înalta sa protecţie celor care dorţsc să
~cape de jugul otoman şi tirania fanariot;1 20 • Unul din cele mai în~intate
me~norii de acest fel, redactat probabil de transilvăneanul Ştefan Crişan-Ko
rossi, era adresat de boierimea din Moldova cu prilejul păcii de la Tilsit. Re-
găsit relativ recent la Archives Nationales din Pi3-ris, me~oriul din 1807 com-
para trecutul glorios al românilor cu starea de decadenţă a prezentului şi pro-
punea lui Napoleon constituirea sub protecţia sa a unui stat român mo-
dem, unitar şi independent, eventual sub conducerea unui suveran francez
"s.~~1:1 italian 21 •
S-a păstrat din această. ep:>c1 <k imp1lsuri reformiste, mai mult sau mai
'jJuţin radicale, sub influenţa iluministă, dar şi revoluţionară, Plan sau formă
de o"fliăduire republicească aristo-dimocraticească, _care, atribuit logofăhflUi
. 20 Textul a. fost publicat de Vlatl GeorJe.,cu in a11e1Ca. repertoriului ,\femoires el pro_

jets de reforme dans Ies Principautes Ro11maines, 1769-1830, · Bucureş~i, 1970, p. H şi 1.um-
21 Emil Virtos·.1, NapJ!erm Rm'1,p.1rtc ,,; dorinţe!e m1!d,umi!or la 1807, ,.Studii, Jlc•ristli.
d~ istoric", XVIII, 1965, p. 40:l-420. :\l~:111riul a fo;t re:Jut atrihwt lui I. 13.ida.i Oelea.nu.
Cf..'Mircea P.:ipa, L'im'l,ge ele N~pry!tf~11 m Transylvanfo ,, l'tfpoqzic Jes L111nicres, în [.a ci1!tur 8
.rrmmiine a l't!po1u~ des l.~1:n;cre,, t. II, l-:l.1cur0şti, 1935, p. 161-165.
moldovean Dimitrie I. Sturdza, considera republica drept „orînduiala cca
cuviincioasă pentru fericirea unui loc" 22 • Acest proiect de constituţie care a
urmărit înlocuirea monarhiei autocratice de tip oriental printr-o formr1 <le stat
care să ţină seama de principiul mixt din L' esprit des lois încerca o separaţie
a puterilor sui generis. El se referea la un moment dat la situaţia constituţio
nală a Angliei, folosind tacit prevederi constituţionale franceze. Dacă istoricii
erau de acord pînă de curînd cu datarea sa în 1802 23 , o nou:t cercetare mută
această dată în anii 178-t-1787, atribuindu-i spătarului muntean Ion Canta-
cuzino paternitatea textului, pe baza unor particularităţi dialectale şi de or-
ganizare administrativă 24 • Problema rămîne deschisă. Cert este că toate ma-
nuscrisele cunoscute ale acestui proiect constituţional proYin din arhiva des-
cendenţilor lui D. I. Sturza, textul principal fiind chiar autograful acestuia.
Şi numai lui i-au recunoscut contemporanii şi urmaşii convingeri republicane.
N-ar fi însă impoRibilă ipoteza unei colaborări dintre cei doi mari boieri în
numele opoziţiei autohtone din Moldova şi Yalahia, care tindea srt se constituie
în partidă naţională faţă de domniile fanariote. Faptul că singurul model
amintit de „ţară slobodă" era Anglia infirmă orice posibilitate de prezentare
a acestui proiect lui Napoleon, cum s-a presupus şi sprijină ipoteza elabor;'trii
sale în jurul lui 1789, în condiţiile războiului Turciei cu Rusia si Austria si a
ocupării Principatelor de către acestea. ' '
Am identificat si comunicat recent traducerea inedită a discursului tinut
de Lazare Carnot, în' calitate de preşedinte al Directoratului executiv al Re-
publicii Franceze, pe cîmpul lui Marte, la 9 Thermidor, anul IV {27 iulie
1796) 25 • El reprezintă primul text de retorică revoluţionară în limba română
şi e precedat în manuscrisul în care se păstrează de un text reYoluţionar, scris
de aceeaşi mînă, căruia îi lipseşte începutul 26 • In ambele cazuri încheierea
pare să trădeze o faţă bisericească, dacă nu e vorba de un simplu subterfugiu.
ln răspîndirea textelor ar putea fi implicată şi Agenţia diplomatică franceză
sau ramificaţiile francmasoneriei. Ea ar fi trebuit să aibă loc înainte de lovi-
tura de stat din 18 fructidor. Provenienţa probabilă: un munual de patriotism.
Circulaţia unei asemenea literaturi politice în limba română se adaugă
observaţiei făcute în aceeaşi epocă de viceconsulul francez la Iaşi, Parant,
după care „il est meme a remarquer que la Revolution Frarn;aise, pour la
petite portion des boyards qui savent raisonner, n'est pas absolument sans
charme; il aiment que leur en parle; ils ne sauraient s'empecher de l'approuver
en partie, d'en admirer du moins Ies progres". El îşi exprima speranţa că stu-
diul „principiilor franceze", care a început să atragă tinerimea de la Curte
va stimula şi aici „leur douce et binefaisante influence" 27 • Această influenţă
22 Textul autograf în ms. rom. 409. f. I- 19 de la H. A. H. El a fost tipărit pn1tru

prima oară în col. l'ricariul, voi.IV, 1857, p. 281-300, cu o notă intrcxlucfrdL în care se pn,ciza
că „s-au împărtăşit spre publicare de nepotul autorului, d[umnea]lui Dimitrie A. Sturdza".
23 Datare propusă de Emil Vîrtosu cu prilejul studierii şi republicării textului (cf. Napo-
leon Bonaparte şi proiectul unei „Republici aristo-democraticqti" în .Uoldova, la 1802, ed. a 2-a
revăzută şi adăugită, Buc., 1947).
H Tuliu C. Ciubotaru, N. A. l'.rsu, U11 proiect românesc de republică di11 secolul XV III,
,,Anuarul Institutului de istorie şi arheologie A. D. Xcnopol", XXIV, 1987, partea întii, p.
181-196.
a Nicolae Liu, La::are Carnot, lcs jites pendant la JUvolution Franyciise el le premia texte
de rhitorique fran~ist rivolutiot1naire en ro1,mai11, în La Revolution Fran~isr d Ies Rounraitis,
Et ■ des ... , publiecs par Al. Zub, Ia.şi, l'.nivcrsitatea Al. I. Cuza., 1989, p. 121- 133.
29 Parte din textul re·rnluţionar, fragmentar şi fără titlu din ms. rom. 573 de la B. A.R.,
a fost publicată în anexa studiului 1',fişcarea iluministd mold< •eană de la sjîrşitril secolului al
XVIII-iea, de Al. Duţu, ,,Studii. Revista de istorie", XIX, 1966, p. 926-928.
27 Hunuuzaki, DocumenJe .. . , Supl. I, voi. III, p. 183.
,322
se materializează însă nu la nivelul marii boierimi, ci la acela al boierilor de
rang inferior, cum demonstrcazfl mişcarea acestora din 1804. Manifeste lan-
sate la Mitropolie şi la Curte au alarmat nu numai marea boierime sau pe domn,
ci si Poarta suzerană. Scrierea anonimă cum s-a mai observat, ,,nu era un
pa1i1flet ordinar, ci ca arăta făddelcgile pc care le comitea boierimea cea mare
la adăpostul unei ocîrmuiri, în care ea singură aYca glas şi putere; această
arătare era însoţită de cereri de reformă, sub ameninţare de răscoalr1" 28 •
„Pomenirea arătătoare a unui cuget al nesupunerii franţuzeşti" şi celelalte
„cuvinte îngrozitoare" cu care era ameninţată stăpînirea în cazul cînd marea
boierime n-ar fi renunţat la monopolul funcţiilor de stat a proYocat prima
reacţie politică organizatrl pe linie de stat contra influenţc:i ideilor Rcrnluţiei
Franceze în Principatele Române. Ea s-a exprimat vehement în anaforaua
boierilor din DiYanul domnesc, în frunte cu mitropolitul ţării, adresată hos-
podarnlui Alexandru .Moruzi la 29 martie 1804. Deoarece, după modelul stării
a treia din Franţa, boierimea mijlocie căuta să se sprijine pc nemulţumirile
populare, într-o corespondenţă a mitropolitului Veniamin Costache din 1 iulie
acelaşi an, i se atrăgea acestuia atenţia asupra necesităţii liberei cxprimriri a
doleanţelor ţărănimii şi a înzestrării acesteia cu pămînt, pentru ca „locuitorii
să se Sl;lpună lucrului" şi ca „sămînţa franţuzească să nu fie periculoasr1" 29 •
Literatura beletristică a vremii n-a fost nici ea străină de frămîntările
stimulate de exemplul Revoluţiei Franceze. Pc lingă o poezie omagialft în
limba latină, în cinstea lui Kapolcon, prin care unul din corifeii Şcolii Arde-
lene, Gheorghe Şincai, scotea in evidenţă opera constructivă a Consulatului
cu prilejul edictării Codului civil, un alt mare reprezentant al aceluiaşi cu-
rent cultural, I. Budai Dcleanu, făcea loc în cca mai de seamft realizare li-
terarr1 a acestuia, epopeea burlescă Ţigatu"ada, operă barocă imprcgnatri de
spirit voltairian, unei dezbateri teoretice mimînd polemica de idei din Con-
venţia montaniardă. ln căutarea optimei forme de guvernămînt, erau expuse
în culori vii, contrastante, avantajele şi dezavantajele monarhiei, republicii
şi formei mixte „demo-aristo-monarhiccşti". Reamintim d o formă mixtă
fusese propusă şi prin planul republican atribuit lui D. I. Sturdza. De data
aceasta însr1 accentul era pus pc aspectul democratic, nu pe cel aristocratic.
Exponenţii celor trei orientări poartă nume simbolice: adeptul absolutismu-
lui monarhic, sprijinitor al revendicărilor feudale, se numeşte Barorcu (de la
Baro = baron, titlul nobiliar în limba maghiară, cu atributul românesc reu
sau răit); cel al republicii democratice, Slobozan (de la slobozenie, forma veche
a cuvîntului românesc libertate); cel a formei mixte de stat, Janalău din Ro-
şova (derivat după unii cercetători din Jean Jacques Rousseau 30 • Imaginea
republicii democratice, expresie a suveranităţii poporului exercitată repre-
zentativ, unde adevăratul „cap al cetăţii" trebuia să fie legea dreaptă şi una-
nim aprobată, iar sarcinile oficiale să nu fie retribuite, fiind considerate ca
datorii, ca şi în Constituţia de la 1793, este cert influenţată de iacobinism.
Cea a formei mixte e mărturisit inspirată de republica romană, dar nemărtu
risit de republica franceză din timpul Consulatului, considerată d1 reia tra-
diţia clasică. ln „Epistola închinătoare", autorul. care frizeazft anonima tul
semnînd cu anagrama Leon sau Leonachi Dianeu, îşi alcătuia o biografie
fantezistă, ca participant la războaiele Austriei împotriva Revoluţiei Fran-
211 A. D. Xenopol, Istoria româuilor din Dacia Traiauă, ed. a. 3-a, voi. XI, Bncnrc~ti,
1930, p. 39-40.
2• Uricariul, voi. XXIII, 1S92, p. 61-66; V. A. l'.rechia, Istoria românilor, seria
1800- 18Ji, t. IV, Bucureşti, 1900, p. 27 şi urm.; A. D. :Xenopol, Istoria partidelor politice
din România, voi. I, p. 98, 103, 106.
30 Identifica.re presupusă de Mircea Vaida, Ioa11 BtHlai-Deltanu, Bucureşti, 1977, p. 53.
323
ceze, dar şi ca prizonier de război, apoi căpitan în expediţia napoleoniană din
Egipt, după care ar fi părăsit ca invalid cariera militară. Cu acest prikj s-ar
fi împrietenit cu un anume Mîrza (nume comun cu eroul lui Montesquieu din
Lettres persanes) care „i-a deschis ochii întru multe, iar mai întîi pentru pur-
cederea noastră" (aluzie la opera lui Montesquieu în general şi îndeosebi la
Grandeitr et decadence des Romains). De altfel poemul, împreună cu pseudo-
comentariile prin care autorul îl adnotează în spiritul ediţiilor clasice erudite,
este plin de simboluri şi aluzii, a dtror descifrare continuă să facă şi azi ·obiec-
tul cercetărilor. Ele demonstrează că sub aparenţa de divertisment literar
se ascund sensuri profunde iluministe si revolutionarc, reflectind în ansamblu
orientarea realistr1 şi democratidt a a~torului. 'Poemul se încheia prin deviza
,,sau la libertate, sau la moarte" rostită pentru „pămîntul şi slava română"
de ducele, cu numele simbolic de Romândor (de la dorul românului) şi de
poporul înarmat sub steagul revendicărilor naţionale. Nu întîmplător acest
angajament coincidea cu cunoscuta devizft revoluţionarrt a iacobinilor şi
sanchiloţilor parizieni 31 •
Documentele austriece, dar şi unele memorii transilvănene cţ_in epoca
războaielor contra Franţei revoluţionare şi napoleoniene atestă nu odată
dorinţa populară românească de a urma calea Revoluţiei Franceze şi a re-
învia timpurile răscoalei lui Horea din 1784 32 • Guvernul imperial şi regal
se va dovedi tot mai circumspect şi intolerant faţă de asemenea manifestări.
Din acest moti\·, opera literară a lui qBudai Dcleanu a rămas în manuscris.
1n schimb, conformistul mitropolit de la Blaj, Ioan Bob, adversarul lui
Gh. Şincai şi I. Buclai Deleanu, va fi apreciat şi recompensat pentr\l predi-
cile şi măsurii!- luate în sprijinul războaielor şi politicii antirevoluţionare a
Habsburgilor. În ajutorul acestei propagande erau tipărite şi în limba ro-
mână, pe lîngft proclamaţii imperiale sau diverse ordine şi circulaŢe, pam-
flete ca acela din 1799 şi broşuri politice antifrancezc. Se cunosc astăzi cele
celebrînd victoriile împotriva lui ~apolcon s_au căderea acestuia, unele ofe-
rind şi informaţii sumare, în general denaturate, despre Revoluţia FraI1ceză 33 •
Din aceste informaţii adăugate la ştirile provenite din prop,:1-ganda
greacă pronapoleoniană, precum şi <lin tot felul de zvonuri puse în c~rculaţie
ţn numele claselor politice sau aflate fie de la enoriaşi, fie din locurile q.e aglo-
mera.re populară în timpul unei călătorii pînă la Budapesta, cq_riozitatea
~eastimpărată a cronicarului Dionisie Edeziarhul, mic cleric la reşedinţa
episcopală din Rimnicu Vilcea, a înjghcţ>at o povestire coerentă şi pito~ească,
apre~iatiţ şi azi pentru savoarea ei de literatură naivă, dar cu totul fante-
zistă 34 • Un alt reprezentant al clerului, de data aceasta înalt, episcopul Amfi-
. ~1 Comentariile noastre se refrră la ·rersimwa a doua, superioară a poemului, păstrată.

în ms. rom. 2129 de la B.A.R. Vezi şi I. Hudai Deleann, Opere, c-<l. critică de Florea Fugariu,
voi. I, Bucureşti, Min('na, 197-4.
39 Cf. I. Sal>ăn, Problema influenţei primei revotriţii burgheze din Franţa asupra agita
7
ţiilor ţărdneşti di,i• Transilvania din anul 1790, ,,Anuarn\ Institutului de istorie din Cluj",
I - II, 19.58-19.59, p. 163-178; idem, Din lupta ţărănimii transilvane împotriva sarcinilor
militare în timpul războaielor duse de Imperiul Habsb11rgic.împoi1'iva Revoluţiei Franceze ( 1792-
17~7), ,,Studii. Re•ristil, de istorie", XLIII, 1960, llr. 2, p. 221-.233.
Chiar dacă faptele ci-au r1_:probate şi ideile repndiate, ele nu erau mai puţin puse
33
în circulaţie
prin astfel de broşuri. Jntr-una dintre ele (Napoleon Bonaparte. Ce au fast şi ce
iaste. O întocmită. a.rătare despre viaţa şi faptele lui, dinprcunri· cu bătaia. ce s-au înţîmplat
la luarea Parisului, pînă. la ducerea. lui în Insula Elba, Duela, III 15) găsim una din cele mai
vechi menţiuni pfrrind introducerea termenului de revoluţie în limi)a română.. ·
34 Vezi Dioaisie Ecleziarhul, Hrcmograf (1764-1825), ed. de D. Bă.laşa şi,.N. Stoi-
cesc~, Bucureşti, 1987, p. 77-78, 91-95.
lohie Hotiniul, adaptînd în 1795 în. limba românr1 geografia lui Boufficr,
găsea de cuviinţă să se scuze că n-a adus imaginea politicrt a Franţei la zi
datorită ştirilor contradictorii. E drept că în ansamblu ştirile despre Franţa
Revoluţiei şi Imperiului de care dispuneau contemporanii din spaţiul româ-
nesc, ca şi în general din spaţiul geografic înconjurător au fost nu odat:1 ne-
precise sau de-a dreptul inexacte. În aceste condiţii „Revoluţia Franceză de
la 1789 pînă la 1814.", ca sr1 folosim datarea lui Mignet, despre care s-a spus
că s-a deghizat rînd pe rînd în republidt romană şi în imperiu roman a ser-
vit ea însăşi altor deghizări în rf1sruitul Europei. Am amintit de cea a luptei
nobiliare pentru privilegii. Pentru români, ca şi pentru unele din popoarele
vecine, celebra triadă „Libertate, Egalitate, Fraternitate" a căpătat cu pre-
cădere un sens naţional. Ca şi ideea de justiţie. Aşa se cxplidt popularitatea
dictonu_lui atestat atît în Transi!Yania, cît şi in ~foldoYa, ,.Bunftpartc nu-i
departe / Vine să ne dea dreptate", cu variantele sale.
Deşi imaginea Revoluţiei Franceze era încă ncbuloasr1 - fie pl' alocuri
neconturată, din cauza lacunelor informaţionale, fie injust întunecau de pre-
judec_ăţi, fie ascunsă în lumin:1 de aura 11-gendci - sau cclipsatr1 de kgenda
napoleoniană, sesizarea rcalist;1 a tr;1sr1turilor ci novatoare n-a lipsit. Înce-
pea să se desluşească -- cum am \';1zut -~ chiar o tipologie a dtilor de acces
şi a modalitf1ţilor ele influenţare a conştiinţei romtmeşti, dcz\·oltatrt de pos-
teritate.
*
Epoca următoare Congresului de la \'icna a însemnat o sd1dcre sen-
sibilă a prestigiului francez pc plan european. Iar prin constituirea Sfintei
Alianţe, contrarevoluţia aducea Europei, dupr1 expresia plastică a lui Puşkin,
,,robia liniştită". Dar aşa cum această scădere de prestigiu politic n-a influ-
enţat hotărîtor atracţia exercitată de cultura şi civilizaţia francezft în Prin-
cipatele Române, experienţa revoluţionară franceză n-a fost uitatr1 în cons-
tituirea· modelelor de transfmmare a societtttii românesti. Chiar dacă aces-
tea sînt nevoite să se adapteze noilor condiţii: '
Faptul că Congresul pentru pace din 1814-15 avea lot în principalul
centru al diasporei din afara Imperiului Otoman a dat noi speranţe luptăto
rilor greci pentru independenţă. Încă dinainte de deschiderea lncrf1rilor o
broşură:' greacă anonimă, intitulată chiar Congresul de la Vietw, propunea
armatelor reunite ale fostei coaliţii antifrancrze alungarea turcilor din Eu-
ropa şi împărţirea Imperiului Otoman.
Corespondenţa lui Tudor Vladimirescu, viitorul condudttor al Revoluţiei
române'din 1821, aflat în capitala ImJ>eriului austriac pentru afaceri, reflecta şi
ca asemenea speranţe elibet'atoarc. În una dintre scrisori, datatft 24 iunie, se
spurica textual: ,,Se aşteaptă la octombrie din toate părţile miniştrii pentru
Congres' şi vine şi împăiatul Rosiei. Se sună că atunci va fi ceva şi pentru
locurilţ acelea [pentru Tara lfomâneasdt, n.11.]. Ci mult a fost, puţin a ră
mas" 35 • Sentimente asemănătoare semnala agentul diplomatic al Austriei
la Iaşi: ,,Moldownii doresc mult o apropiată schimbare a regimului politic
şi trăiesc cu nădejdea că la Congresul de la Viena se va face menţiune şi des-
pre cţ" 36 . Şi fiindcă speranţele vor fi înşelate, iar situaţia românilor şi apo-
poarelor balcanice din Imperiul Otoman se înrăutăţeşte continuu, se creaz;i
. _35 X. Iorga, Scrisori inedite ale lui Tmlor J.'/atli111irt'scu din anii 1814-15, .,Analele
Acadc1i1iei Hrnmlne", Memoriile Secţiunii istori'ct', Scria II, t. X:\.X YIT, 1914, p. 11- 12.
· 311 ·Hurnrnzaki, lJorummle privind •istoria -Rom,inici, seric 11011{1, voi. II, p. 221.
325
kg;tturi secrete insurecţionale, atit greco-române, cit şi româno-sîrbc. Dar
forţele popoarelor din sud-estul Europei nu sînt pe măsura dorinţelor lor
de libertate. De aceea ele solicită sprijinul învingătorului lui Napoleon care
poart;i numck lui Alexandru cel Marc şi se arată în continuare interesat în
stimularea pc ascuns a tulburărilor menite să demonstreze neaviabilitatea
„omului bolnav" al Europei. Chiar dacă oficial el este unul din cei doi stîlpi
principali ai statu-quo-ul promovat de Sfînta Alianţft. De aceea, după Con-
gre:,;ul de la Viena, centrul speranţelor insurecţiei greceşti se transferă la
Odcsa, unde snh ocrotirea lui Capodistria, cancelarul Imperiului ţarist şi
Yiitornl preşedinte al primului stat grec, lua fiinţă Eteria, societate secretrt
can· îşi propunea eliberarea Greciei prin antrenarea tuturor popoarelor cre 7-
tinL· clin Balcani.
Dadt unele clemente greceşti sau legate de regimul fanariot din Prin-
cipate r:ispund inkgrîndu-se total obiectivelor Eterici, Tudor \'ladimirescu,
reprczcntînd noua clasrt românească de mijloc în formare, profită de alianţa
acesteia si ridid steagul r<'Yoluţiei nationalc si sociale. El se distinsese prin
calitftţik'inilitarc doYcditc cu prilejui' recentt{lui război ruso-turc, în fruntea
ddaşame1,tului de panduri români voluntari în a1mata rnsă, cind veni-.e î:1
ajutorul lupki de eliberare a poporului sîrb. S-a remarcat pe drept cuvînt,
nu o datrt că, intitulîndu-şi a1mata popularr1 de eliberare Adunare creşti
nească a norodului, Tudor Vladimirescu dovt"dca d nu-i era străină experi-
enţa poporului sîrb din rrtzboinl acestuia de eliberare de la începutul secolu-
lui. Dar şi într-un caz şi în altul :·rg,bim ideea poporului înarmat promoYată
de HeYoluţia Franceză, pentru cucerirea libertăţii prin sfărîmarea unui re-
gim de tiranic şi de privilegii bazate pc nedreptate şi necinste. Pentru Tudor
Vladimirescu, ca şi în epoca radicalizr1rii Revoluţiei Franceze, numai popo-
rul rcprezintft patria, în opoziţie cu aristocraţia. Braţ înarmat al suverani-
tftţii populare, reprezentind voinţa patriei, deci naţională, ostaşii Adunării
norodului trebuie sr1 deţină puterea, ca „adcv:iraţi patrioţi". De data aceasta,
ca şi în mişdrilc contemporane din Spania, Portugalia sau Italia, exercitîn-
du-şi controlul la început asupra vechiului guvern civil şi impunînd acestuia
respectarea unei constituţii scrise. Răspîndirea ideii acestei constituţii pe
continent pleca însă de la exemplul Revoluţiei Franceze. Impunîndu-şi de
la început, ca obiectiYC imediate, libertatea şi dreptatea, odată cu instaura-
rea „dreptftţii poporului" şi cu restaurarea „drepturilor oprimate de către
fanarioţi" atît sociale, cit şi politice, Revoluţia română de la 1821 încerca
şi cucerirea „drepturilor patriei" în raport cu Poarta suzer,mă.
Ca şi ideea de drept şi de justiţie pentru toţi, dreptul la insurecţie s-a
aflat în centrul dezbaterilor în timpul Revoluţiei Franceze. Pentru a distruge
prin forţa armelor răul social, dreptul la insurecţie era viburos afirmat de
Tudor Vladimirescu încă din prima proclamaţie adresată „fraţilor, de orice
neam vC'ţi fi". Ideea de fraternitate era urmărită prin înfăptuirea dreptăţii
pentru toţi patrioţii, de către revoluţia care urmărea un mare ţel moral:
binele poporului şi fericirea patriei. Principalul act programatic al Revolu-
ţiei, Cererile poporului român, indică ideea de contract social şi de pact con-
stituţional insistind în acelaşi timp asupra supremaţiei legii şi egalitatea înain-
tea ci. Conform dispoziţiilor finale, aceste Cereri trebuiau să constituie baza
unei legi fundamentale, pe care fiecare principe nou numit de dtre Poartă
trebuia srt o semneze, sancţionînd-o şi obligindu-se astfel la respectarea ei,
în caz contrar ncfiindu-i permisă intrarea în ţarrt. Primele paragrafe aveau
un caracter naţional, urmărind să asigure o majoritate autohtonă pentru
exercitarea puterii centrale, precum şi îndcp:irtarca clementului grec de la
326
cor,d.uccrea admini~traţiei locale şi din toate posturile de prelaţi sau din
conducerea măn:tstirilor. ln continuare se prevedea liberalizarea comerţului,
însânHoşirca şi reducerea aparatului administrativ, reformarea instituţiilor
fiscale, inclusiv uşurarea unor impozite şi abolirea unor privilegii, învăţă
mîntul gratuit în limba naţională etc. O putere armată naţională compusă
din 4 OOO de panduri urma să. fie întreţinută din veniturile mănăstirilor pen-
tru asigurarea libertăţii patriei şi a înfăptuirii obiectivelor constituţionale,
avind în frunte pe Tudor Vladimirescu, ales în numele întregului popor drept
condudttor devotat şi „părinte binefădttor". Dictator militar, ,,Domnul
Tudor", cum începuse să i se spună de către popor, avea în grija sa binele
ţru·ii în interior ca şi în exterior, în colaborare cu „conducătorii civili" 37 •
Am subliniat cu alt prilej că formularea Cererilor popomlui român de
către Tudor Vladimirescu reflectă nu numai preocupările unui spirit prag-
matic, fără prcg:ttirca unui ideolog. Ele au fost în plus limitate de scopul în
care au fost redactate, acela de a cîştiga de partea Revoluţiei conducerea
proviwrie a ţftrii, de necesitatea unirii tuturor eforturilor pentru renaşterea
naţională 38 •
Deşi s-a <lesf:tşurat numai în Muntenia, Revoluţia lui Tudor Vladimi-

rescu a atras în sfera sa de interese şi pe românii din Moldova şi Transilva-
nia. unde ţi'tr;'mimea aştepta încă „dreptatea" lui Horea. La rîndul său Tudor
Vladimirescu apreciazii, odată sosit în capitală, sfaturile profesorului transil-
vănean Gheorghe Lazăr de la Sf. Sava, întemeietorul învăţămîntului naţio
nal. Acesta intrase în contact cu ideologia franceză ca student, îşi însuşise
cunoştinţe de inginerie militară cu prilejul ocupării Vienei de către Napoleon
şi fusese in bună mftsură silit să-şi părăsească regiunea natală datorită faptu-
lui d se manifestase public pentru împăratul francez, cu prilejul Celor o
sutii. de zile.
Dezavuarea celor dou:t mişcări revoluţionare de către ţarul Alexandru I
şi sfirşitul tragic al lui Tudor Vladimirescu, victimă a unei curse de tipfana-
riot, au fost unnate de înăbuşirea revoluţiei române şi a insurecţiei eteriste,
desfaşurată pc teritoriul Principatelor, de către armata otomană. Se punea
astfel capăt planurilor greceşti legate de înfăptuirea resurecţiei Imperiului
Bizantin sub o formrt democrată şi se înăbuşea miscarea socială românească.
Se înfăptuia însft obiectivul naţional al înlocuirii guvernării greco-fanariote
cu domnia autohtonii. Sub forma de „restauraţie", singura corespunzătoare
spiritului Sfintei Alianţe.
Ca toate mişdrile similare din epocă, începuturile Revoluţiei romii~
din· 1821 au arnt sprijinul unei societăţi secrete. După sfirşitul ci, ca şi al
insurecţiei elmiste, asocierile complotiste de tip carbonar vor continua să.
persiste ca şi libelele pline de ameninţări, sprijinite pe frămintările maselor
ţ;trC!ncşti. SC' impune însă din nou calea memoriilor către marile puteri ve-
cn:c.
"' J)ncumwte ;,rivind istoria Româ11iei. Răscoala din 1821, voi. I, Bucureşti, 19.'i9, p.
272-28 I. Păstrată in ,!ouă ·,ariante, una mai scurtă, originală, cealaltă mai lungă. iii limba
germattă, anexată la raportul consulului Fleischhackl din 7 aprilie 1821, această tentafr,ă de
con.,tituţil' scrisă, care ·,a fi jucat şi funcţia de memoriu, a fost datată diferit ele cercetători.
A. Oţct<·a se pronunţă pcntrn mijlocul lui aprilie (Tudor l'ladimiresrn şi Revnl11ţia din 1821,
Buc:n.•st i. 1971, p. '.l87). C. D. Iseru pPntru mijlocul lui fehruarie ( Revoluţia clin 1R2 1 crmdHsă
de Twfr:r l'ladimius(l{, Bucureşti, 1982, p. 16S).
" Xicolac Liu, ta Rivo/r,!ion Fram;:aise el la forma/ion de l'ideoloţie revoluti<mnaire et
rijm!J!icaine citez Ies Rouinai11s, .,..\nnales historiqucs de la l{e·rnlution Franr;:aisc", 1986, nr.
26.'i, p. 298-300.
327
Cel mai important şi mai închegat dintre proiectele reformiste· de atest
gen includea un proiect de constituţie sub titlul: Cererile cele mai înswinii-
toare ce se/ac din partea obştiei Afoldaviei .. . şi este cunoscut sub nurnekde
Constituţia cărvunarilor. Elaborat cu prilejul restaurării domniilor p;ttnin-
tene în_ numele micii boierimi (13 septembrie 1822), el arc ca autor probabil
pc Ionică Tăutu care dadt n-a fost un „iacobin", cum s-a presupus, era un
spirit efervescent şi novator, bun cunoscător al literaturii politice francl'Z<',
cu orientare iluministă şi liberală .
. Proiectul era în bună măsură, aşa cum s-a demonstrat 39 , adaptarea
Declaraţiei drepturilor omului şi ale cetăţeanului din timpul Revoluţiei Fran-
ceze. Cu toate că promova numai egalizarea şi garanţia drepturilor întregii
nobilimi, multe din cele 77 de ponturi loveau în privilegiile marii boinimi
şi indicau obiective mai radicale <le modernizare şi democratizare <lecît toate
tentativele anterioare. Considerat prea avansat de către puterea protec-
toare; proiectul a fost abandonat în arhiva Consulatului rus din Iaşi.
în locul doleanţelor de tendinţă liberalrt ale boierimii de rang infrrior,
se va 'aplica de la începutul deceniului urm;ttor un fel de constituţie conscr-
Yatoare elaborată în timpul ocupaţiei militare ruseşti. Ea fusese consid<'ratrt
necesară la Petersburg pentru a justifica această ocupaţie şi noul protectorat
al ţarului asupra Principatelor Române şi pentru a tempera revendid\rilc
naţionale şi constituţionale locali' 40 . într-un moment în care în Franţa Re-
voluţia de la 1830 răsturnase r<:'gimul de „restauraţie", adus de armatele
s~răine, instaurin<l monarhia constituţionalrt burghezo-liberală, iar insurec-
ţia naţională poloneză din Yarşovia trebuise să fie înăbuşită man11 militari.
Intitulat Regulament organfr, pentru a evita numele de constituţie, aceast:i
lege fundamentală scrisă, aproape identică în cele dourt Principate, pentru a
satisface într-un anume fel aspiraţia românilor spre unire, a urmărit conso-
lidarea regimului oligarhic al marii boierimi, asigurînd colaborarea ci cn hos-
podai:ul, sub faţada occidentală modernă a separaţiei puterilor. S-a creat
astfel in mod deliberat un regim hibrid 41 care va justifica interwnţiilc pro-
consulare ale diplomaţiei ruse în timpul domniilor regulamentare. Rdorrne
necesare alterneazrt cu mftsuri inaplicabile sau pur şi simplu rctardatare.
Din punct de vedC:'re social-economic, noua legislaţie a acţionat în defavoarea
ţărănimii, înăsprind munca de clacrt şi alte obligaţii. Dar deschiderea ~Hfrii
Negre pentru comerţul internaţional în urma Păcii <le la Adrianopol· a sti-
mulat interesul economic al Franţei şi al altor puteri occidentale pentru Jeg;"t-
turi directe cu „Principatele Dunărene" .
.La rîndul lor, romfrnii au forţat poarta întredeschisă ci'1tre Franţa cul-
turală, -iar sejurul pentru studii în Oraşul Lumină va deveni familiar prntrn
tineretul intelectual nu numai din marile familii. Se vor putea eYita a~tfd
arcanele cenzurii locale în cc priveşte contactele cu ideile avansate ale timpului
şi imaginea favorabilft H.e,·oluţiei Franceze. Această imagine era aceea popu-
larizau în Franţa de politicieni şi puulicişti liberali şi repuulicani, <le isto-
rici şi scriitori romantici adepţi ai progrl'sului, de la Jules Michckt şi Edgar
39 Cf. Alex. Tilman-Timon. l11_(lut11a e/Y<111[!,ht' sur le timii conslitulionn.,-/ roumain, l'aris,
Bucureşti, 1946, p. 68 şi nrm.; .'.\icolac Lin, op. cit., p. 301 şi nrm.
40 Prinwlc- lucrări clf'slrlşuratc- oficial pentru C'lahorarea mlt'i 1.-g-i funcla111entak a stah,hi
datau din 1827. Cf. ,.:\nalcle parlamentare ale României", ·,ol. 1/1\", p. 55 şi urrn.
4.1 „Dacii intt>nţia a fost, prcc11111 cn·cl - ohsena St. Marc (;irarclin în m,·n10riafol să11
de călătorie-, a face- o constituţie inaplicahilă. s-a r<'uşit pt> deplin". )i exemplifica prin ndi,ni-
tarra puterilor Domnnlni şi ale ..\clun{Lrii oi>şteşti. De uncie -.,1111 dictator s1r1c-ran ~i " ;1,innarc
s11"1erană, 1111 g1ner11 al,sol11t ~i o rf'pulilic/i". Cf. So,ii-,.nir.< de vnyare rt ,f"e/111/e , Paris, t/152,
p. 304.
328
Quinet · la Lamartine şi Yictor Hugo qu Adam Mickiewicz şi nu în ultimul
rînd .de societăţile secrete. Ea s-a suprapus puţin cite puţin peste cca dda,·o-
rabilă., întreţinutrt în general de cercurile oficiale şi de presa autorizată din
Ţăril~ .Române.
Îrilocuirea a început pe nesimţite san în mod clandestin. În rafturile
bibliotecilor şi ale librfiriilor, în noile cahinch' de kcturfi ale cărţii franceze 12 ,
chiar şr-•în paginile presei care apare şi ia a\"Înt în accastft epocă, cde donă
interptet-ări opuse se întîlnesc sau re succed.
·f)fo zestrea unei rncietăţi secrete repuhlicanc, inccrcată în 1834 între
româi11i din Banat în slujba mişdlrii radicale poloneze, poliţia ~ccrdă aus-
triacft ~!."păstrat o :Marseieză 43 •
ţiijlocul deceniului 4 a inscmnat şi reluarea mişcării de rewndicftri
naţiona1c şi sociale, sub regimul comun al protectoratului rus şi stizPranit;iţii
otomane. Ea s-a manifestat mai întîi prin formarea unei opoziţii naţi<,nale
în A<lui1area obstcască a Tftrii H.omânesti, snh conducerea colonelului Ion
Cîmpirieanu, cm;oscut pentru wderilc s·ale liberale şi pentru rolul <rn in
dezyo_lt,i.rea culturii române moderne. Cînd posibilităţile legale s-au dowdit
insuficiente, s-a recurs la cele conspirative în scopuri mai vaste: reconstitui-
rea vechii Dacii prin reunirea tuturor romfmilor într-un stat monarhic şi con-
stituţional modern, pre\·ăzîn<lu-sc unirea prcalahilft a .Mol<lowi şi 'f;irii H.omâ-
nesti.
' f't;ntru a facilita prcparatinlc, I. Cîmpincanu a apelat la sprijinul ju-
nimii române, carc-si fftcea studiile la Paris, si la concursul francezului Felix
Colson; care publică, între altele, prima am1;lft lucrarea n10nograficr1 despre
Principatele Române. În paginile ei era rememorat şi apelul adresat primu-
lui consul al Republicii Franceze <le boierii români. Cu tot concursul emigra-
ţiei polo'nc ele la Hotel Lambert şi cel al presei franceze, tatonările lui Cîm-
pineanu pc lingă cabinetele francez şi englez s-au doYCclit infructuoase, n·ea
ce a ·dus la csecul miscării si la întemniţarea sa 44 . Esecul a determinat o altrt
încercai'c;· un' an mai' tîrzi1{, în 1840, ca o a treia săgcatft in arcul opoziţiei.
De <lata, aceasta de pc poziţii radicale. Se credea, suh influenţa rncietftţilor
secrete· franceze republicane, ca Soci etc des Saisons, care le continuau <le
fapt pc cele carbonare, în \'irtuţilc unor acţiuni complotiste de tipul cdor ale
lui August Blanqui. Societatea secretă în curs de constituire, sub conducerea
lui D. Filipescu, care îşi fftcmc studiile la Paris, ajutat de profesorul lJănf1ţ1-;;in
Eftimie Murgu şi de profcrnrul francez J. A. \'aillant, trebuia sft elimine pe
această calc pc principe şi aristocraţia, imtaurîn<l un regim reYoluţionar
clcmocgtt, în frunte ci.1. un Directorat, şi mobilizind poporul la imurccţic,
pcnfru drepturile sale. ln acct scop ~--a cooptat printre mlmbri unul dintre
Yechii colaboratori ai lui Tudor Yladimire~Tu, încercîndu-sc atr_agcrca foş
tilor JJ·anduri, şi ~-an intreprins demersuri în Transih-ania. Intitulat Rom,11;ia
sau Român1:a nouă, ca expresie a contim1itrtţii şi fratcrnitftţii latine, noul
stat naţional, fundamentat numai pc cei care mtmccsc şi pc cei care treln1ian
u (J. Xico\ae Liu, Cartea ,,i IJib[:r./c:a, mifluact' dr c11n,,a.,,/o-e ,<i ,!,. "propiirc în istvri,i
relaţii/nr ron1,i110-frn11ce:r, ,,l{ni,ta de· isterie'", XXX\"111. 198.5, nr. J, p. 284-.,01.
43 _C. c;till11er, Co11spirnţi<1 011ig11111t11/11i pr,/u1 Adolf lJav;d . .. H1"1is.\a is1criri't". XXIII,
1937, p. 23.5-219 (în aJH'Xil textnl ~lars<'ie,ei): Cornelia Bulca, I.uţ/11 n 1·tl(Î1Jihr /><11/ru 1111i-
lalca naţionalti, 1834 -18-19, Bucureşti, I\,'<, 7, p. .l- 11.
u· P. P. l'anaitescn, l'lmwrilr lui Ioan Cimpi11rn1111 p,nlru 1tt1ilC1lm 11aţi01w/J a ru111<Î-
nilor, .. ~\1;;,arul l11stit11tnlui de istorie naţional[1'", Ch,j, 111, 1924- 192.5, p. 63- 106; Corm-lia
Bodea·, op. cil., p. 11-27.
329
să apere cuceririle Revoluţiei (se prenxlca în acest scop constituirea uuci
gărzi naţionale) urma să aibr1 ca deviză: libertate, egalitt1ie, virtute. Principiile
Revoluţiei Franceze sufereau astfel o modificare cerută de aspiraţiile locului
şi timpului. Cu toate că cuvîntul-chcie ,;virtute" nu era străin nici valorilor
clasice, nici „omului nou" din timpul Revoluţiei Franceze, propus de iaco-
bini .
Esccul miscării rcvolutionare de la 1840 a an1t ca rezultat un simulacru
de lffoc~s cu uşi'ie închise, & care n-au scăpat dccît E. Murgu, extrădat auto-
ritrtţilor austriece, şi J. A. \"aillant, trecut în Moldova, pe care· a trebuit să
o părăseasdi îmă curînd, ca implicat în organizarea unei noi societăţi secrete.
Graţiat la sfîrşitul anului 1842 pentru tinereţea sa şi probabil din cauza bolii
de piept contractate în timpul detenţiunii, ~- Bălcescu punea un an mai tîr-
ziu cu „fraţii" Ion Ghica, nepotul lui I. Cîmpineanu, şi Christian Tel1, ofiţer
în miliţia naţională, bazele unei rncietăţi secrete de tip masonic, ,,Frăţia",
cu rol deosebit în pregătirea anului 1848 în Tara Românească, căruia i-a
împrumutat deviza revoluţionară: ])replate, Frâfie 45 .
În anii premerg[ttori Rcvolutiei ~c reiau si se înmulte,c tentativele de
libl'ralizare a lecturii şi de lărgire ~ orizontului intelectual şi politic în special
în rîndurilc tineretului. În acest scop devin mai strînse contactele cu produc-
ţia de carte francezr1. l"n rol deosebit îl joacă în acest sens librăria C. A. Roset-
ti şi \Vinterhalder din Bucureşti, primul dintre proprietari, poet şi publi-
cist, fiind angajat plenar în acţiunea conspirativrt a „Frftţici". Se citesc cu
pasiune, cum demon~treazrt cataloagele cabinetului de lectură, memoriile
şi corespondenţa epocii, monografii istorice dedicate evocării Revoluţiei Fran-
ceze semnate de Mignet, Thicrs ~au Lamartinc, dar şi memoriile lui Barerc
si Ll'vasseur, fosti membri ai Co11Yentici naţionale, ale generalului Dumou-
riez, ale contesei de Gcnlis sau ale do~mnei Campan <lin anturajul ducelui de
Orleans şi al reginei Maria Antoaneta, eseul lui Mirabeau asupra despotis-
mului şi cel al lui Condorcet asupra Revoluţiei Franceze, precum şi volume
<lin corespondenţa lor. Sînt mult apreciate şi opere de ficţiune inspirate de
epoca RevoluţiPi, între care Les Clwuans de Balzac, Le dernier banquct des
Girondins de Ch. Nodier, 1\Umoires d'un sans-culotte bas-breton de E. Souvestre.
Nu lipseau <lin lecturile favorite ale timpului nici studiile de istorie univer-
salrt şi francezrt ale lui Guizot, Thierry, Michelet sau Quinet. Lecţiile de la
Collcge de France ale ultimilor doi, încărcate de patos revoluţionar şi lirism
romantic, stîrnesc entuziasmul studcntilor români din Franta.
Presa româncascrt contribuie si ~a tot mai activ la cu~oasterea istorici
Revoluţiei Franceze, a instituţiilor' şi principiilor ci, publicind traduceri sau
pagini de critică şi alte referinţe 46 . Mult gustate se donde!:c prin JXCzenţa
lor anecdotele şi povestirile anonime inspirate de impactul Revoluţiei Fran-
ceze sau de viaţa personalităţilor ei. Deşi nu întotdeauna dintr-un punct de
vedere favorabil. Şi în vreme cc Gh. Asachi, care va avea o poziţie rcfrac-
tarri H.crnluţiei de la 1848, condamna Revoluţia l•ranceză, care a „învăluit"
toată Europa şi a „căriia vr1tămătoarc clemente încă se văd în oarecare ţă
ri" 1\ istorici ca M. Kogălniceanu, N. Bălcescu, Flm;an Aaron făceau loc
în opera lor referinţelor ideologice pozitive sau evocă1;i semnificaţiei mon-
H (~. Zane, Le 11w11v,,mc11t r,!vulutionniitre de IS-fO, prJ/11-de de la Re-volution Ro1tmai11e

d, 1S-f8. Bucureşti, 1964, passim.
t• Cităm astfel foiletonnl Fragmmtc din ,,/ sfori a Girondiştilo,-", cart> tălmăcind ca.1,. XI -
XXX imediat clupă publicarea lucrării în original, apărea la lllaj în gazeta condusă. de T. ('ipa-
riu „Organul luminării" (I, ll!-47, p. 65-66, 71- 72, 77- 78, 83---11-4, 89-90, 95-96, 10 I- 102).
H (~. Asachi, .furnc1!is1mil în Unm:inia, ,,Albina românl'ască", XIX, 1847, p. W-11.
330
diale~. exemplare a Revoluţiei France1.c. ln celebrul C'ltvîn! pentru deschi-d.erea
cur~u.!ui d:!- istorie naţionalii în Academia Milt,Weanii (24 noiCTnbric U43),
cur., întrerupt la evocarea întemeierii Principatelor Române, M. Kogălni
ceaa1.1 argumenta necesitatea cultivării istorici la nivelul „tuturor stărilor,
pinJ şi celor înjosite", prin exemplul popularităţii Revoluţiei l•ran-
cez~ şi a lui Napoleon în rîndnrile maselor: ,, În Franţia, ţăranul, sara, la
colţul focului, ca s;t se odihneasdt de trudele zilii, cetcştc măreţele reforme
a Cmstituantei şi strălucitek biruinţe a lui Napoleon". Iar mai departe
demonstra că „Revoluţia franţcză, zguduind Europa pînă în cele mai adînci
a sale temelii, se rcsimti si între români · unii dintre ci se pun în cornunicatie
cu Directorinl franţez '; dar prea mult~ ţrni. prea multe stavile împie<li~ă
orie,_~ hunft ispra,·;t". Totuşi datoritft biruitorului de la Marengo apar parti-
zani ai ideilor noi şi în Principate, ca „generosul Rigas", a cărui moarte
pro:io,·;t<luin<l libertatea nu rămîne neroditoare. ,, Ea este menitft să prcgă
tea:;cCt regeneraţia noastră" odată cu pătrunderea ideilor ,Tacului printre
români 18 . La rindul sfrn :K. Bălce:c;cu, lector pasionat al istoriei Revoluţiei
Fra:_:ccze, împrumutrt drţilc şi prietenilor săi, iar în lucrările sale pune în
lm~·.:n;t cek <lou;t sau trei sfinte principii ale acesteia 49 .
Darrt noile autorităţi ale Celei de-a doua Republicii Franceze primiseră
a duna zi duprt victoria Revoluţiei din fcLruarie, omagiul noului drapel tri-
col(s:· romf111, la man·a Adunare de pc Cîmpia Libertăţii de la Blaj din luna
mai. a accluia~i an, zecile de mii de români, în general oameni din popor, şi-an
manifestat dorinta de libertate nationalrt si socială, nu numai sub steagul
lmp~·riului care ,~cordase un regim 'constit~ţional, ci si sub culorile Revolu-
ţiei Franceze. '
Desigur cauzele Re\'oluţiei Române <le la 1848 au fost profund naţio
nale, cum demonstra încă din 1850 N. Bălcescu, fundamentat pc solide argu-
111<~,·.t~ istorice. Dar cadrul fayorabil al n·\·oluţiilor europene nu trebuie mi-
nim:tlizat, nici într-ajutorarea intcrnational{t a revolutionarilor de la 1848,
nici rdatiilc s1)eciak cu Franta si cultu~a franceză. '
' ' '
:'-.;iciodată imaginea exemplară a Revoluţiei de la 1789 n-a fost mai pre-
zcnt:t în Ţftrik Române, în secolul al XIX-lea, ca în epoca Revoluţiei de la
184iL Un moti,· era împrospătarea romantică a amintirii lansării cclo1· ,,trei
pri;:ţipuri evanghelice" ale progresului: iibotate, egalitate, _frăţie sau Jratcr-
nit.:!i•.'· Nu întimpBitor le regfisim pc frontispiciul uneia din principalele gazete
ale Bucnrc~tiului n·,·olnţionar, ,,Poporul ~uveran". l,;n alt motiv era faptul
că, a~a mm am mai amintit, ReYoluţia Francezft de la 1848 a încercat să ~e
erijc'!.e în continuatoarea „Marii Re\·olutii", fiind rnenitft !'ă-i realizeze inte-
gral !)i mai radical mesajul. :'.'in <lc\'enis~ autorul Istorfr1: girondmdor şi prc-
şeck,tde de onoare al Societăţii studenţilor români din Paris, cu rol major
14
:\lihail Kof.:Cdnicl'anu, Opere, li, So-ieri islurirc', c-<I. ,Ic a\1. Znh, llncurcşti, 1976,
1'· }~1'. 396.
0 \'ezi şi scrisoare-a din \lJ aprilie 18-46 ci.itrl' maiorul C. X. Filipescu, căruia îi cerl'a
să-i ;,,apoie1.e llistoire de la /UvolHtion Franrais,· de L. :\. Thiers, care în 1844 aj1tn$eSc la
ediţ:.1. a 22-a. Considc,rind J{c·rnl11ţia ncbiruit:'t, ca inscris:L in , ,marl'a Jeg<' a naturii care- duce
neaHl~tl omenesc către progres" şi co111Ll:LlÎ11ll cxa·!erarea rolului pl•r..;onalităţii in istorie, in
rccl"<' •ia 11nc-i traduceri după Aime Martin, X. Băkl•sc11 sublinia schiml>area făcntrL i11 lnnw de
.,d<Y1., trei prin ţipuri ,··,a11ghdice" care an mişcat masele inaintc de a „intra în socotealaprinţi
lor" i:i•c<"pin<l cu cde care an inspirat „!5<,rta franccdt", cu alte Cll"tintt- constituţia în ·,igoarc pe
atu,···, în Fran\a. Cf. Filosofie su/ială, in „Foaie pentru miute, inimă şi literatur:t", IX, 18'16,
p. J'J-.,5; X. I:ăln·scu, Opere, ·rol. 1, ed. critică th- (;_ Zanc ~i Elena G. Zanc, Buctwl,şti,
197-f, p. 168 şi urm.
331
în pregritirca revoluţiei clin Principate, celebrul poet Lamartine, mini~tru de
externe al guvernului provizoriu din Paris? ln plus, unii din membrii guwr-
nului provizoriu revoluţionar din Bucureşti n-au neglijat nici legătu__rile cu
noii ,,-,montaniarzi" radical-lilJnali, din juml gazetei „La Reforme". ln ~fîr-
şit, condiţiile socio-economice şi politice clin Tările Române !,:C găseau mai
aproape de vechiul cadru francez. Cn singur exemplu: rolul principal al marii
proprietăţi funciare de tip feudal, ca fundament al vechiului regim cc tre-
buia răsturnat. Ceea ce explid1 importanţa acordatrt ele cele două revoluţii
problemei agrare şi similaritatea ~oluţiilor propuse. l)e altfel c\'ocarea şedin
ţei din noaptea ele 4 august 1789 a Adunririi Naţionak, cînd s-a hotărît· .de
comun acord desfiinţarea privilegiilor şi împroprietărirea prin rf(ffnmpftrarc,
sau ,-aceea a legii din 17 iulie 1793 erau familiare con<ludttorilor şi prc~ei de
la 184:8 50 .
, Poate fi rcgăsitr1 în programcle revoluţionare româneşti ale vremii ma-
joritatea principalelor dispoziţii democratice din actele constitnţionalc ale
Rcvolutiei Franceze 51 .
"!~portanţa acordată adunărilor populare, clu1urilor revoluţionare, co-
misarilor de propagandă, manifestelor, catchimwlor ~au pamfletelor, drape-
lelor, esarfelor si cocardelor tricolore, ~;1rhătorilor si cîntecclor rcvolutionare
şi patri~tice, p1:intre care răsună acordurile <lin La M arseill aisc şi c~k din
replica originală nu mai puţin viguroasă Deşteaptă-te române, pc wr~urile
lui Andrei Mureşanu, sînt în parte ecoul ~rm îndepărtat>. Se \"orbeşte aclc~ca
de deşteptare, regenerare şi independenţii naţionalr1, de popor suwran, de
naţiune şi patrie în sens democratic, de drepturi cctăţem'şti şi de opinie pu-
blică. Programul Revoluţiei c intitulat „Comtituţic'' nu numai pentru c;'1 re-
prezintă un act constituţional provizoriu pinii la adoptarea nnei constituţii
rt"alc_ d_e· ditre viito;:irea Adunare Naţionalrt. El joacă rolul unei declaraţii de
drepturi, de tipul Declaraţiei dreptmilor om11/.1ti ~i ale cct11ţea11ului, care pre-
cede constituţiile din timpul Rernluţici Franceze. Era şi un act de frondă
împotriva puterii protectoare care acordase legii fundamentale a Principa-
telor Române numai titlul de Regulament, fiind \'orba clupă pi'trerea acesteia
<le simple pro\'Încii turceşti. Ca şi în cazul lfrYoluţici Franceze s-a ,'!cordat
o ni.are importanţ;1 de către revoluţionarii români ele l:i 1848, care au preluat
puterea, din·rsdor forme de prelucrare a „Constituţiei", lecturii ei soknine
în faţa maselor. S-a încercat introducerea de instituţii noi ca sufragiu uniwr-
sal, g-;irdă naţionalf1 sau civicI, c1clunar1· naţională constituanU. E drept tă.
0
·_ j. · SC' <1e1nonstra cu cifr<: co111parati·1e, dl'z-toltan·a Franţ('i diu punct dt> ·,cd(•n' · eco-
nomic şi d!'mografic. el<" la ni·,elul ·,<"chiulni rc·g-i111 la cd act nai, datorit,\ !'llla11cip;1rii şi i111pro-
pric-litririi ţriranilor de către H.l··,oluţia Franc ·ză, Ill'Cl'~itatra unor ast~n1t•1u·il transfonntu-i
şi îrvsrn.:ictat!'a romfuwască, ca în articolul nesemnat: Despre împrnf,rit'lărirca ţăranilor,, .P,ipolul
s,neran", I, lli-lS, nr. 21-24, 2J ang-nst -- .1 scpt!'111hrie. \"c•zi şi .-11111! 18~8 în f>rincip,,!de
Români:. Actr şi <locn11wntr, t. 11 I, Bucureşti, I 902, p. fr'IO.
5L '.\Icnţioutun ca atare egalitatea în drepturi şi cll'sfiinţan·a pri·,ilt-giilor politico-s,wialt•,
contribuţie generală, lilll'rt[tţilc C!'tăţt•ncşti, indusi·, cca a pre,ei şi a tiparului, ,·ma11ci1ian·a
,;;i împroprietărirea clăcaşilor şi a iobagilor, drepturi politice p1·11lnr toţi c<"lttţeuii f;\nl dt:"osehirc
confesională, inclusi·, emanciparea israeliţilor, <lcmocrati,arc·a irnăţ,\mîutnlni pnl•lir, iar în
cc pri·,eştr organizarea statului, fie ct, se limit..adt la mouarhie constitnţio11ală. ca in '.\loldcJ'la
~i Transibauia, fie că c•,oluează republicau ca îu '.\[1111tenia, aceasta pn··,.·<lc scparar!'a put,,rilor,
conclucen•a statului fiind exercitată al,Uuri de şeful puterii 1·x,·c11ti·,·e de· o Aelnrntn· leg-i,lati·,tL
alcătuită din reprezentanţii tuturor stărilor, rligihilitatea org-a11<"lor de stat, g-ardtt 11aţio11aU-1·tc.
l 'îmi în program ni ele la Islaz se pr<'·,eclea impuţinarC'a listei ci·,ile a,, J)ornnnlui" peutnr, .ardica-
rea _dt' orice mijloc dt• corumpere", mttsnra reflecta şi Î11"d1ţtuni11tc ale H.1··,ol11ţil'i Fra11c1·11·.
Î11 Ţara Homfuwasct,, 1111<le forţele n•·,oluţionarc au ,·xc·r-cil"at puit-rea 11t·î11g-răclit, a luat fiiuţ;,
presa:•·rc'·rnluţio11artt şi s-a constituit uu corp dl' propagaud~,. la i11iţiati'1a lni X. llăkc•sca,
care aminteşte ele comisarii din ti111p11l R,··,oluţi,-i Fra11n Z".
332
în acest ultim caz s-a susţinut şi alegerea Jeputaţilor pe stări, folosindu-se
desigur exemplul Adunării stărilor generale din Franţa anului 1789, devenită
Adunare Xaţională, apoi Constituantă, dar fără rezultat, reprezentarea ur-
mînd să fie în concluzia dezbaterii proporţională.
Activitatea publicistid a paşoptiştilor acordă o atenţie sporită expli-
cării şi popularizării unor noţiuni moderne sau unor termeni politici mai mult
sau mai puţin recenţi, începutft înainte de Revoluţie. Însăşi cuvintul revo-
luţie se generalizează în mijlocul frftmîntărilor social-politice de la 1848. La
fel termenii celebrei triade a Revoluţiei şi Republicii Franceze, Libertate, ega-
litate, fraternitate, precum şi cei de constititţie, cetăţean, patn:ot şi patriotism,
naţional şi naţiune, burghezie, tiranie, despotism şi reacţiune, justiţie, legalitate
etc. Alături de concepte comune şi Revoluţiei de la 1789, care nu întotdeauna
îşi găsesc termenul adecvat (astfel într-un text de propagandă atribuit lui
Ion Ghica şi inspirat de cunoscutul text revoluţionar al abatelui Sieyes,
starea a treaia era identificată cu meseriaşii), s-au adaptat şi concepte noi,
puse în circulaţie de socialismul utopic francez, ca proletar, drept la mune',ă,
exploatarea omului de c,7trt' om, revoluţie socialâ. Termeni româneşti străvechi
erau reinterpretaţi modern şi revoluţionar. Dintre aceştia o adevărat{t dez-
batere filologică reflectă trecerea de la forma de popor la aceea latinizată de
popol, adoptată pînă la urmrt de gazeta oficioasă „Poporul suveran". Dar
această formrt n-a rezistat. După cum n-a rezistat nici utilizarea termenului
<fr proletar, pentru ţâran, propusft într-o poezie a lui Cezar Bolliac. S-a observat
cfi formula salutare şi fr,7ţie, cu carl' se închl'iau actele administrative în tim-
pul Revoluţiei de la 1848 din Tara Românească reprezintr1 traducerea for-
mulei „salut ct fratcrnite" a guvernului provizoriu francez. Dar adoptarea
acestei formule corespundea de fapt unei orientări româneşti anterioare,· ex-
primatrt şi prin numele societăţii secrete care pregătise Revoluţia, ,,Frăţia".
Aceea de solidaritate culturală şi politicrt în numele ideii naţionale şi
a necesităţii reformelor sociale. Integrată însă pentru prima dată temeinic
.:;olidarităţii revoluţionare europene 52 •
Cit ele profundă a fo~t influenţa cunoaşterii Revoluţiei Franceze de c~-
trc cooducătorii Revoluţiei române de la 1848 o demonstrează şi translaţla
unor expresii specifice aplicate realităţilor româneşti ca „patria se află_ în
pericol" sau „revoluţie fără teroare nu se poate face". Corespondenţa per-
sonală a acestora atestă de asemenea comparaţia cu personalităţi ca Danton
sau Robcspierre, se invocă trădarea girondinilor etc. Ceea ce demonstrează
pătrunderea fenomenului revoluţionar de la 1789 în limbajul curent al revo-
luţionarilor români de la 1848. .
În sfîrşit, operă a epocii paşoptistG, incluzînd şi primii ani ai exilului
postrevoluţionar, cristalizarea conceptelor de Revoluţia romd.nă şi Republică
rom.dnă a fost în bună măsură tributară, aşa cum am demonstrat cu alt pri-
lej, şi ecourilor Revoluţiei de la 1789.
Desfăşurată în întreg spaţiul românesc, Revoluţia română de la 1848
reprezintă nu numai momentul revoluţionar de vîrf din secolul al XIX-lea
al istorici naţionale, ci în acelaşi timp contribuţia hotărîtoare la definitiva-
rea influenţei Revoluţiei Franceze în conştiinţa românească.
Adaptînd celebra triadă ideologică a Revoluţiei Franceze la tradiţiile
revendicative ale societăţii româneşti, N. Bălcescu şi alţi paşoptişti români
•2 Se cu·,ine rea•nintiti\ şi fr:i.tcmizart'a. ma,onică. pc care unii lideri şi-au însuşit-o în

Franţa şi care le-a putut asigura. unele legături politice străine.
'833
cu vederi înaintate d;1duseră lfrniluţici de la 1848 şi statului reYoluţicnar
reali1.at în Tara Românea:;că deviza „Dreptate, fr:1ţic". Idealul drt'pt:'lţii
prei;upunea în concepţia lor înf:1ptuirca consecventri a lihert:1ţii şi egalitf1ţii.
Dintre acestea două, Bălcescu considera ca fundamcntalrt egalitatea. bţc
leas;t politic, dar şi social, fr1rr1 a depăşi conYingcrilc condud1torilor demo-
craţi ai Revoluţiei Franceze. De unde criticarea poziţiei :;ale de crttre C'. A.
Rosetti, cucerit temporar de socialismul utopic al lui Proudhon. De pe :.ce-
lcasi pozitii democrat-rC\·olutionare, K Bălcescu ofrrea în .JI-crsul Ro.10-
luţiei in istoria româ;n"/or 53 critica argumentată istoric a vechiului regim, din
cele mai wchi timpuri pin;1 la zi, pentru a justifica Rernluţia de la 18-48 ca
,,revoluţie democratică şi socialr1", rezultată organic din necesitatea restruc-
turării societătii româncsti si a-si manifesta credinta într-o tot atit de nece-
sarii revoluţie 'viitoare s{11> ~levi~a „dreptate, frf1ţi~, unitate". Ea trebuia să
urmărească deschis independenţa şi unitatea naţională şi s;1 a~igure toate: re-
formele politice şi sociale odată cu „domnirea poporului prin popor" M_
Prima etapă în îndeplinirea „visului de aur" al revoluţionarilor rom,lni,
concretizat de Nicolae Bălcescu, se va încheia odată cu Fnirea Principatelor
într-un nou stat naţional, România. Ea a inclus la rîndul s;iu dou;1 perio::ide
distincte.
Cea dintîi era aceea a speranţelor paşoptiste în facilitarea unirii depline
a tuturor provinciilor române, odată cu participarea activă la o nouri revo-
luţie democratică a popoarelor europene, de data aceasta „simfonr1 şi sin-
cronă" , ca să folosim expresia lui Mazzini. În aceste împrejurări revoluţio
narii români aflaţi în exil, inclusiv ~- Bălcescu, au reluat şi intensificat legă
turile cu presa şi cu personalităţile franceze favorabile cauzei poporului ro-
mân, cîştigînd noi susţinători ai acesteia. Iar imaginea şi ideile Revoluţiei
Franceze le găsim evocate în articole de presă, în manifeste sau memorii, ca
şi în corespondenţa personală. Invocînd mesianic revoluţia ca „geniu uriaş
al viitorului", ,,sfîntă trîmbiţă a vietii" si „curcubeu sfînt al lumii celii noi",
C. A. Rosetti chema conspirativ p~ c~naţionali, printr-un apel tiprnit, la
luptă unită pentru „învierea" României (Paris, 1850). El tr1lmăcea cu acest
prilej „universalitatea revoluţiilor", necesitatea lor legică modernă, prin „siin-
tele revoluţii de la 89, 30 şi -48, singurele mijloace prin care se desfăşurară
toate calităţile cele mari şi nobile ale poporului frînc şi ale lumii întregi" 55 •
Iar reluarea corespondenţei dintre D. Brătianu şi Jules Michelet, într-un
moment în care cel dintîi se afla la Londra, ca reprezentant al revoluţiona
rilor români în Comitetul democratic european, deschidea discuţia nu numai
în jurul cauzelor eşecului Revoluţiei franceze de la 1848, ci şi a Revoluţiei
de la 1789, evocată de către marele istoric francez în a sa Hisloire de la Rh,o~
lution, în curs de apariţie.
Observaţiilor realiste ale interlocutorului român privind neîndeplinirea
promisiunilor interne şi externe ale Revoluţiei din februarie (scrisoarea din 10
martie 1850) 58 , Michelet le răspundea recunoscînd numai necesitatea unui
&3 '.'Ir. Bălcescu, op. cit., ·,ol. 11, p. 107 - 113. Studiul lui Bi"Llct-scn 1·ra datat final, PaFis,
16 septembrie 1850 şi fusese publicat în re·rista „România ·,iitoarc", primul ~i singurul număr
apftrut în acelaşi an în Capitala I•ranţl•i, p. 7 - 15.
14 Acest ideal a fost interpretat ca strins legat de conc<'ptul de republică democraticA
în girnlirea lui '.'Ir. Bălcescu. Yt?zi şi~- Jsar, Critica monarhiei absolutr ,,i „rep„blirn de111ucr{1!ică"
în concepţia lui ,Vicolae Bălascu, , ,Re·,ista de filozofie", XYI, 1969, p. I 121- I 127.
05 Publicat ci<' autor în broşură, tl'xtul a fost reprodus „cu unt'!<' omisiuni" <ii' Paul
Cornea şi Mihai Zamfir, în antologia Gî11direa româ.n,ască în epoca paşoptis/,i (1830-1860),
Bucureşti, 1968, p. 320-325.
Ml I. Breazu, 1'.fichelet şi românii, Cluj, 1965, p. 130- 131.
334
mai puternic suport moral revoluţionar. Chiar şi „Revoluţia Franceză a pie-
rit - după părerea sa - fiindcă necunoscind din morală <lecit interesul public,
salvarea publică, dreptul la ferfrire etc. a şovăit fără încetare şi n-a ştiut să se
apere. Ea ar fi trăit dacă ar fi ştiut adevăratul său nume, care e dreptatea,
dreptul întemeiat pe datorie" (scrisoarea din 27 martie 1850) 57 • ,.Oamenii
Revoluţiei Franceze - răspundea D. Brătianu - dacă n-au pronunţat ade-
sea numele ci sau dacă nu l-au pronunţat deloc cind invocau salvarea publică,
voiau dreptate, tot aşa cum şi oamenii Revoluţiei din Februarie, cind cereau
dreptul la muncă şi gratuitatea creditului . . . O, da, în aceste timpuri au
existat multe nedreptăţi, mari nefericiri şi totuşi în ce altă epocă au fost mai
puţine nenorociri, mai puţine nedreptăţi? Căci nu trebuie să uităm forţa
creatoare, fecunditatea acestei vremi. Atunci un an făcea muncă de genera-
ţii, iar într-o zi Franţa producea singură mai mult <lecit ar fi putut să reali-
zeze vreme de secole umanitatea întreagă". Şi interlocutorul român oferea
istoricului Revoluţiei Franceze, la 28 aprilie 1850, fapt neobservat pînă acum,
ca argument, cunoscuta comparaţie folosită de Marx între revoluţie şi loco-
motivele istoriei. Ea era utilizată într-un mod original, specific dezvoltării
tehnice a vremii: ,.Fără îndoială, o locomotivă devine citeodată ocazia unor
teribile accidente. Trebuie să uităm pentru asta că şi în ce priveşte căile obiş
nuite de comunicaţie nu există drum pe care să nu se întîmple zilnic vreun
dezastru, trebuie să uităm că o locomotivă, prin puterea şi viteza ei pune mai
mulţi oameni în mişcare într-o zi, decit ar putea să o facă în 30 de zile toate
vehiculele care parcurg un drum. Şi să condamnăm locomotivele ca maşini
infernale, inventate pentru distrugerea speciei umane?". E drept că „oame-
nii Revoluţiei au pierit, dar Revoluţia n-a pierit deloc şi ea n-a putut pieri,
căci ea este justiţia însăşi". Scrisoarea se încheie cu rememorarea gîndurilor
expuse la sfîrşitul anului 18-48, unui prieten de orientare montaniardă din
Paris, în legătură cu slăbiciunea partidului pc care-l reprezenta. Ceruse atunci
,.aux freres de la l\fontagne" să se înarmeze cu „amintirea părinţilor lor",
cu alte cuvinte să urmeze exemplul de hotărîre şi curaj al montaniarzilor
din timpul Revoluţiei Franceze 58 • Cum am arătat în capitolul anterior, o
asemenea tentativă n-a lipsit, dar s-a dovedit o ineficientă parodie în noile
condiţii istorice.
In pofida verbozităţii lor lirice, scrisorile lui D. Brătianu au constituit
pentru Jules Michelet - aşa cum recunoştea el însuşi - un stimulent moral
necesar, într-un moment de insatisfacţie politică şi de muncă îndîrjită pentru
documentarea de arhivă a „istoriei epocii eroice", în a cărei revenire spera
pentru întreaga Europă, dar care şi în Franţa chiar era de fapt necunoscută.
Drept recunoştinţă îi trimitea volumul apărut din Histoire de la Revolution,
pentru „nos chers exiles" (11 iulie 1851), rugîndu-1 în acelaşi timp să înmi~
neze un alt exemplar lui Louis Blanc, aflat la rindul său în exil la Londra,
pe care-l consideră „unul din cei mai eminenţi istorici ai Revoluţiei" 59 • La
rîndul său D. Brătianu folosea prilejul corespondenţei pentru a-i înfăţişa
suferinţele şi lupta istorică a poporului român şi a-l ciştiga în sprijinul drep-
"7 Din arhiva lui Dumitru JJrăticmu. Acle şi scrisori din perioada IBi0-1870. Cu o
schiţă hiografică de Al. Cretzianu, voi. J, Bucureşti, p. 230-231.
68 H.A.R., ms. fr. 131, p. 26- 70. Manuscrisul autograf I. Breazu conţine copii clupă
texte Michelet şi corespondenţa acestuia aflate în colecţii pariziene. Pentru textul tipărit,
cf. Al. Crctzianu, ed. cit., J, p. 193- 197, şi Marin l3ucur, ]11les ,Uichelct şi r,i,oluţionarii
români în doc14mente de epocă, 18i6- IS7i, Cluj-Napoca,· 1982, p. 89- 105.
59 M. Bucur, ed. cit., p. 136.
335
tului său la viaţă şi libertate 60 • ~u întîmplător marele istoric democrat: fran-
cez va folosi unele din informaţiile primite, alături de cele aflate de •la alţi
exilaţi revoluţionari români, în cartea sa Lege-ndes democrati ques du Nord.
Vibranta evocare a Revoluţiei de la 1848 din 'fara Românească, cristalizată
în jurul detenţiunii pe ghimie a conducătorilor după înăbuşirea ei şi a spiri-
tului de sacrificiu al Mariei Rosetti, prilej pentru a prezenta calităţile morale
ale poporului român şi susţinerea legitimităţii revendicărilor sale, figura ală
turi de un capitol dedicat evocării insurecţiei polone conduse de Kosciuszko,
în epoca Revoluţiei Franceze.
Legitimînd lupta naţională a românilor din Transilvania la 1848, Nico-
lae Bftlccscu observa de la început în memoriul trimis Comitetului de condu-
cere al emigraţiei maghiare de la Paris că „mişcarea care se înfăptuieşte în
omenire după '89 tinde la distrugerea completă a operei de cucerire din evul
mediu". Cu alte cuvinte, urmăreşte înlăturarea pe de o parte a deosebirilor
dintre popor şi clasele suprapuse, pe de alta a aglomerării silite a popoarelor
fără afinităţi şi fără legături profunde între ele. Şi o rezuma în dubla for-
mulă: .,Libertate, egalitate, fraternitate pentru indivizi : libertate, egalitate,
fraternitate pentru naţionalităţi" 61 • În revoluţia viitoare „steagul naţionali
tăţii şi al democraţiei trebuie să fie unul", sublinia I. C. Brătianu în revista cu
titlu simbolic „Republica Română" (Bruxelles, 1853, nr. 2).
Trei ani mai tîrziu, C. A. Rosetti preciza într-o scrisoare adresată din
capitala Franţei gazetei „Steaua Dunării", de sub conducerea lui M. Kogăl
niceanu: ,,Precum la '89 cuvîntul zilei era Libertatea, astfel la 1856 cuvîntul
zilei este Naţionalitatea" 62 • Obiectivul luptei postpaşoptiste le implicase de
fapt pe amîndouă. Dar condiţiile ~i mijloacele de înfăptuire le-au schimbat
prioritatea şi au dus la adaptări de ordin tactic în condiţiile consolidării celui
de al doilea imperiu napoleonian şi ale Congresului de la Paris. Într-o Europă
a monarhiilor.
E timpul srt mai facem o precizare. Pentru I. Heliade Rădulescu, în-
frîngerea Revoluţiei a adus treptat o involuţie conservatoare, iar exilul o
atitudine rebarbativă faţă de Franţa (,.Claca - scria el - este munca pe
grupe visată atîta de Fourier", iar „Europa în instituţii cc se ating de liber-
tate, egalitate şi fraternitate, în cele ce se ating de înfrăţirea şi solidaritatea
populilor n-a ajuns pe primii romflni". Sau: ,.Franţa e în revoluţie perma-
nentă de la 1790 şi încă de m1i nainte. Şi noi, din starea normală, ne ducem
spre a ne fabrica mintea după capete ce nu sînt în stare normală" ®). În
schimb, alţi îndrumători spirituali ai vremii, ca Timotei Cipariu sau George
80Ibidem, p. 1.50- 152 (Scrisoarea din 4 octombrie 1~52). Ceea cc 1-a atras pe Michelet
iii corespondenţa. cu tinărul ,liscipol şi admirator român a fost re,:;-ăsirea pe alocuri a concepţiei
~ luptei sa.le. În această scrisoare interlocutorul român ii ·,rorhcşte „de adevăratul· ero.u, de
singurul erou al Rc·roluţiei, de popor" şi califică istoria. Re•roluţiei Franceze pe care o între-
priml_e Michclct drept „introd1,1cere la opera. eternă pe care o vom începe în curîn<}. împreună",
c:n alte Cll"rinte la revoluţia europeană care se p1'egătca..
01 N. B:~lccscu, op. cit., voi. IV, Bucureşti, 1964, p. 16 I.
82
Scrisoarea. datată din 31 august 1856, B. A. R., Coresp. M. Kogălniceanu, S 79 (6)/
pCCXJX.
83 O i,r,oluţ_ie, de da.ta acca~ta conjuncturală, regăsim şi la. C. A. Rosetti îu epqca lup-
tei pentru Cnire. lntr-o scrisoare din 10 m;ii 1856, adresată „fratelui" Kogălniceal).u, el pro-
·vunea renunţa.rea la invocarea principialităţii în practica acestei lupte, în ·rederea lărgirii fron-
tului ci. Implicit renunţarea. la a.bordarea. spino:i~ei probleme a proprietăţii pămintulni şi
'improprie.tăririi ţăranilor. Programul de revendicări pe care-l expunea pre·,redea numai elibe-
rarea. de principalele senituţi feudale. S-ar evita astfel situaţla critică de a. pregăti pentru
viitor „o mizerie ca. a.ceea. ce a iz·mrit ·în Fra.ncia., cu rcform:1 de la ·•92": B.A:R;;· Coresp.
M. Kogălniceanu, S 76 ( 17)/IKCXLIX. ' ·
Bariţiu în Transilvania, se manifestă de la 1848 în direcţia rcvizmm pozi-
tiw a punctului ele vedere defavorabil Revoluţiei şi preeminenţei culturii
franceze.
„Ca popor - sublinia Cipariu în articolul Uniunea Transilvaniei cu
Ctigaria, apărut în „Organul Luminărei" - dreptul de întîi şi mai esenţial
ca şi dat01;a c ele a conserva şi apăra naţiunalitatea românească ... Acest
drept ni se cm·inc, ca la oameni, din dreptul libertăţii omeneşti. Acest drept
îl cd!'m pentru noi şi-l concedem din toată inima tuturor celorlalte naţiuna
litf1ţi dii1 dreptul egalităţii. Şi precum în viaţa religioasă, ca creştini, toţi sîn-
km fraţi, aşa şi în viaţa politică, nu numai persoanele, ci şi naţiunalităţile
se cm·ine a fi fraţi. Libertate, egalitate, frăţietate - asta c acum deviza tuturor
popoarelor Europei, asta trebuie să fie deviza şi a tuturor popoarelor Cnga-
rici. Toată naţiunalitatea, ca şi tot individul, care nu recunosc toate aceste
trei principii axiomatice, ce caracterizează spiritul Europei civilizate au păzi
toare· dtrc civilizaţiune, e barbară, tiranică si nu mai are loc în sînul natiu-
nilor Europei" 64 • La rîndul său. G. Bariţiu,' publicînd Jlamfestul trimis' de
Lamartinc în numele guvernului proviz01 iu puterilor străine (2 martie 1848),
îşi exprima convingerea că „libertatea, egalitatea şi pe urmă fraternitatea"
de,·cnin<l „principiu recunoscut de toată lumea", naţiunea sa nu mai are
de ce se teme 65 . Trei ani mai tîrziu, sub titlul Lupta principiilor în Franţa,
aşeza pc :.\lirahcau ca geniu al tribunei, alături de Voltaire, Rousseau şi l\fontcs-
quieu, genii ale condeiului. Principiul „dreptul este suveranul lumii' a deve-
nit datorită lui, în 1_790, o sentinţă care „străbate ca un fulger în auzul şi
minţile tuturor" 66 • ln sfîrşit, în 1861, pc cînd începeau să mijească zorile
reformei agrare în România, G. Bariţiu revenea în sprijinul desfiinţării iobă
giei din Transilvania. El acorda un spaţiu larg relatării nopţii de 4 august
1789 în Adunarea naţională a Franţei, ,,eveniment din cele mai sublime",
noapte istorid „care făcu o epocă nouă în istoria omenimei" şi „carea pe cît
a înf1lţat gloria Franţei, pc atît a întunecat pe toate clasele privilegiate ale
altor ţ;Lri, iarf1 mai vîrtos pe ale Transilvaniei, Ungariei şi Rusiei". Fiindcă
ari:--tocraţia maghiară n-a învăţat nimic. O dovedeau legile din 1791 care au
făcut şi mai dificilă libera strămutare a iobagilor. ,,De aci înainte 23 de ani
îşi vr1rsară ţ;iranii sîngele ca ostaşi în contra Franţei pentru monarhie şi -
pentru aristocraţia ţririi ! Dumnezeule, ce satiră în contra omenimei" 67 •
Personalitate reprezentativă pentru Revoluţia română de la 1848 din
Transilvania, Simeon Bărnuţiu a fost ca profesor la Cniversitatea din Iaşi
unul din ctitorii învăţămîntului juridic românesc. În gîndirea şi acţiunea sa
social-politică, celor trei principii ale Revoluţiei Franceze li s-a adăugat cel
de naţionalitate. ,,Libertatea fără de naţionalitate - sublinia el în discursul
rostit la marea Adunare de la Blaj - nu se poate înţelege nici la un popor
<le pc pămînt" 68 • În formularea jurămîntului prestat la 3/ 15 mai 1848 de
Adunare se preciza : .,Nu voi lucra niciodată în contra derepturilor şi a inte-
rese-lor naţiunii române, ci voi ţine şi voi apăra legea şi limba noastră română
prc:cum şi libertatea, egalitatea şi frăţietatea . . . Nu voi încerca să asupresc
pc 11eminea, dar nici nu voi suferi să ne asuprească neminea. Yoi conlucra
dupft putinţrt la desfiinţarea iobăgiei, la emanciparea industriei şi a comerţu-
•t Cf. Pani Cornea, :\lihai Zamfir, ed. cil., p. 50.5 şi urm.

•.; ,.Foaic- p<•ntrn minte, inimii şi lit<-ratnri\", l, 1848, nr. 11.
'"' Il>i,lt·111, XI\". 18.'il, nr. 46-48.
67 Ciru a dcsfiin/at iobăgia ţăranilor în Ardeal?, .,Gazeta Transibaniei", :'\:XI\-, 1861,
nr . .'ilJ şi 60 .
.
68
Simion B{trnnţiu, Românii şi ungurii, l)isrnrs rostit în Caledra!c1 lllajr,/ui, la 2/1-l mai
18-lR. Cu introdu,erc şi comentar ele (;_ Bogdan Duică, Clnj, 1924, p. 9-1.7.
397
lui, la păzirea dereptăţii, la înaintarea binelui umanitrtţii, al naţiunii romfrne
şi al patriei noastre" Plecînd de la experienţa paşoptistă, Bărnuţiu va
69 •
ajunge prin studii de drept la convingerea că republica este cea mai bună
formă de guvernămînt corespunzînd tradiţiei naţionale 70 • El susţine superio-
ritatea dreptului natural asupra celui istoric, Revoluţia Franceză marcînd
în lupta dintre ele victoria dreptului raţional. În acest spirit Revoluţia Fran-
ceză a acordat un rol deosebit constituţiei. ,,Tempul modern c tempul con-
stituţiunilor. Oamenii sînt dezbinaţi în două părţi : una parte doreşte consti-
tuţiune şi crede că fără de una constituţiune bună nu c nece una speranţ;t şi
fericire pentru naţiuni şi umanitate, cealaltă parte combate constituţiunea
şi ţine de iacobini şi revoluţionari pe toţi constituţionalii" 71 . Pentru elabo-
rarea unei bune constituţii trebuie să se ţină seama de „conceptele univer-
sale", cu alte cuvinte de principii ştiinţifice înaintate, cît şi de experienţa
istorică şi de necesităţile timpului şi locului. Dintre principii, el punea pe prim
plan libertatea şi democraţia. Trebuie ca prin constituţie „să guberneze nu-
mai voinţa universale şi nece una dată să nu guberneze vreuna voinţ;1 pri-
vată, fie aceea a regenţilor, fie a cetăţenilor" 72 • De aceea condamnă la consti-
tuţiile timpului „fetul feudalismului pe care-l vedem în casa lorzilor din Anglia,
în camera pa[i]rilor din Franţa, în casa domnilor din Prusia, chiar şi în camera
senatorilor din Belgia, apoi în Adunarea convenţiunak a lărilor Române"' 73 •
Observaţiile erau juste. Discutabilă era numai credinţa în posibilitatea
restaurării unei iniţiale „c0nstituţiune romane" ca experienţă istoridt a popo-
rului român bazată pe libertate şi egalitate, adaptînd-o la necesităţile ~tatu-
lui burghez modem 74 •
Primele două decenii din a doua jumătate a secolului al XIX-ka au
fost marcate de punerea în aplicare a trei legi constituţionale. Toate mai mult
sau mai puţin îndatorate constituţiilor din timpul Revoluţiei Franceze : pre-
vederile constituţionale ale Convenţiei de la Paris (1858), statutul <lezYoltă
tor al acestora adoptat în timpul domniei lui Cuza ( 1864) şi Constituţia de
la 1866. Ultimele două sînt elaborate româneşti. Dar în statut s-au adaptat
elemente din Constituţia franceză de la 1852, iar Constituţia din 1866 avea
în bună măsură la bază Constituţia belgiană din 1831, considerată de ,piri-
tele înaintate ale vremii drept cea mai potrivită pentru aspiraţiile româ-
neşti de Belgie a Orientului 75 • Stadiul cercetărilor de istorie a dreptului,
precum şi timpul scurt de elaborare n-au permis o adaptare mai profundă
la condiţiile şi tradiţiile locale specifice. Ceea ce se va imputa mai tîrziu libe-
ralilor de către junimea conservatoare, în frunte cu P. P. Carp şi Titu Maio-
rescu, care formulează teoria formei fără fond, aplicată în toate compartimen-
tele vieţii social-politice şi culturale româneşti. Critica conservatoare a Con-
stituţiei din 1866 uita totuşi că marile reforme democratice din timpul Lcm-
69 Cornelia Bodea. 1848 la rnmâni. O istorie în date ;'i mărturii, ·,ul. I, Bucurl'~ti, iC,82,
p. -41!➔. Acelea~i trc•i principii erau t'"1ocate şi în Pun/urile 11aţi11nii nmci11c /ransil,·<111<" ,,otale
fn Aduna11fa naţională de la Blaj (art. I, în care se cerea pc aceast[t ha,ă rt'cnnoaşt,•rea 1:aţiu
nii române din punct de ·iedere politic). Ibidem, p. 48-4 şi urm.
70
S. Bărnuţiu, Dereptul public al românilor, Iaşi, 11167, p. 320.
71 Idem, Dereptul naturale public, Iaşi, 1870, p. 89.
n Ibidem, p. 90.
73 Ibidem, p. 107.
74 Punînd pc prim plan liliertatea naţională şi social[t, S. Bărnuţiu , ,a intuit c.na,ca
dualismului austro-ungar", realizat trei ani după moartea ~a, prin acordul dintre n:actinnca
germană şi cea maghiară. Simbolul acestei înţelegeri era dreptul i~toric inaintt- ele IS-i~. asa
cum dreptul istoric dinainte de Re·,oluţia Franceză fusese simbolnl reacţiunii eurnpen,•. Cf.
Radu Pantazi, Simion Bărnuţiu. Opera şi gîndirca, Ducureşti, 1967, p. P9.
15 Andrei Rădulescu, Influenţa belgiană asupra dreptului romiiu, .,Memoriile St·cţinnii
istorice", Academia Română, Seria III, t. XII, 1931- 1932, mem. I.
338
niei lui Cuza puseseră o bază solidă aplicării ei şi că uneori în procesul de dez-
voltare a civilizaţiei, cum arăta E. Lovinescu, forma poate contribui esenţial
la dezvoltarea fondului 78 • O dovedesc atît dezvoltarea societăţii româneşti
în decursul aplică1;i constituţiei amintite (pînă la 1923), cît şi unele aprecieri
străine, cum era aceea din 1869 a revoluţionarului şi publicistului bulgai:
Liuben Karavelov: ,,Trăim într-o ţară pe care o putem numi a doua Elveţie.
România, conform Constituţiei sale liberale, permite tuturor naţionalităţilor,
fără deosebire, să se dezvolte liber, să se întărească şi să progreseze, sft se
dedice comerţului şi să exercite orice muncă, fără nici un fel de oprelişte:
pe scurt, România este ţara care a înscris ca deviză cuvintele: Libertate şi
cultură" 77 • Spre deosebire de Convenţia de la Paris, Constituţia din 1866,
ca şi !:.tatutul lui Cuza denumeşte statul pc care-l fundamcntcazft juridic
Româ11ia şi nu menţionează dependenţa faţă de Imperiul otoman. Erau
prevăzute ca şi în legislaţia constituţionalrt a Revoluţiei Franceze libcrtfiţile
şi drepturile fundamentale ale cctr1ţeanului, suveranitatea naţională, guwrnf1-
mîntul reprezentativ, separaţia puterilor 78 , responsabilitatea ministerială.
Declarată monarhic constituţionalft, şeful statului, domnitorul, domnea ere-
ditar, dar puterea sa emana de la naţiune. De aceea se supunea voinţei
naţionale exprimată prin constituţie şi legile ţf1rii. El ana dreptul de wto
în ce priveşte adoptarea legilor, a crtror iniţiativft aparţinea corpurilor legiui-
toare "?i guvernului şi era comandantul suprem al armatei. Pc lî'1gft asigura-
rea libertăţilor individuale şi a egali tftţii în faţa legilor, Constituţia era mcnitr1
să garanteze proprietatea privau asupra mijloacelor de producţie, declarind
proprietatea sacră şi inviolabilă /art. 19). Desigur, nu se putea evita men-
ţiunea exproprierilor r,entru cauze de utilitate publică. Dar această pre-
vedere care adoptată în statutul lui Cuza permisese Domnului l'nirii reforma
agrară şi împroprietărirea ţf1ranilor nu se mai putea aplica prin Constituţia
din 1866 <lecit pentru „comunicaţiunea şi salubritatea publică, precum şi
lucrările de apf1rare a ţării". Din păcate, multe alte prevederi pozitive erau
sau îngrădite în practidi, sau nu prevedeau mijloacele de aplicare. Cn
exemplu în primul sens il rcprezintr1 prevederile privind sistemul electoral
cenzitar, care contrazicea principiile egalităţii politice şi sociale enunţate
mai înainte.
Revoluţia de la 1848 şi lupta pentru Unirea Principatelor au fricut
ca denumirea de „partidă naţionalft" să tread de la treptele boierimii la
burghezia cu vederi înaintate care reuşea să joace rolul stării a treia din
Adu11area naţională francezft de la 1789, de princi palr1 reprezentantă a inte-
reselor naţiunii. În numele acestei partide naţionale lua cuvîntul M. Kogftlni-
ceanu la 31 iulie 1859, în focul luptei pentru desăvîrşirea l:inirii Principatelor,
cerind membrilor Comisiei centrale de la Focşani să abordeze neîntîrziat
„reformele din întru". Argumcntînd, el amintea de hotărîrilc Conferinţei
de la Paris a celor şapte puteri care „au închezăşuit populului nostru marile
principii din 1789 care au frtcut giurul lumii" în ncme cc „nouă zecimi
din poporul român, îndt cu numele mf1car n-au agiuns a cunoaşte aceste
mari libertr1ţi" 79 •
11 E. Lo-1i111.~scu, lslori,, cii.1i!i-::a!ici ro,nJn,e uiodtrne, ed. Z. ()ruea, Bucureşti, 1')72,
p. 246 şiurm.
77 N. Ciachir, Unrle ·informaţii privind contribuţia României la elilu-rarra R-11/garici
1877-1878, în Uomanoslavica, X, 1964, p. 2.16.
?e O analizlL a pn"1cdcrilor co11stit11ţio11alc tlin 1866 pr,·,irnl cxrrcitarca putnilor \c~is\a-
tivli, cxecnfr,ă şi judecătorească, în Gheorghe (;heorghc, s·tparnţia pulailm· În sial. Teorie şi
realila/r,, Bucnrcşti, 1976, cap. V, Secţiunea V.
· ?li Mihail Kogălniceanu, Opera, 101. 0
li, Om/orie, I, 1856-1864, partra I, <'ci. ck Vla-
dimir Dicnlcscu, BucurPşti, 198.1, p. L'i2.
339
Ik moştenirea reformelor şi a experienţei parlamentare din epoca Uni-
rii profit:t noul partid liberal constituit dup:t crtdcrca lui Cuza. Atribuindu-şi
singur nwritul unor acte de importanţă naţională, precum cucerirea indepen-
denţei de stat a României. faptul va atrage protestele îndreptăţite .ilc lui
l\f. Eminescu.
Ca şi în Anglia sau Statele Cnite ale Americii, Yiaţa po'.itidt a Româ-
niei a fost dominat:t pînă la primul război mondial de lupta pentru putere
dintre don:t partide aduse prin rotaţie la guvern. În vreme ce consen-atorii
dfl<h-au liberalilor epitetul de „roşii", atribuindu-le nt'Îndrept:tţit intenţii
socializante, aceştia din urm:1 se rc,·,mşau numindu-i „albi" şi asimilîndu-i
astfd cu nobilimea reacţionarii din timpul Revoluţiei Franceze.
De altfrl nici liberalii, nici conservatorii cu ramura lor aYansatrt, juni-
miştii, n-au ocolit la intnmirilc publice, în Parlament sau în presft, evocarea
imaginii lfrvoluţiei Franceze pentru a argumenta pro sau contra, necesitatea
unor reforme. l 'neori evocarea în contradictoriu apare şi din disputa dinr-
sdor nuanţe lil)('rale. Astfel o ampl:t dezbatere an'a loc incepînd de-a doua
zi dupft proclamarea independenţei, atît în Camcr:t cit şi în Senat, în leg:t-
tur;\ cu Proiectul de lege pentru stingerea datoriei flotante şi acoperirea
deficitelor anilor trecuţi prin emisiune de bilete ipotecare, al cărui raport
era semnat şi susţinut de I. C. Brfttianu, primul ministru şi ministru ad-
interim al Finanţelor. Argumentul principal al oponenţilor era c;t aceste hilete
ipotecare nu pot fi decît un f,·l ck asignate care vor aduce profit numai
bancherilor şi pot duce chiar, prin de,·alorizarc, la falimentul statului . .,Onor
<I. Buescu -· rl'plica I. C. Brfttianu - a venit cu Joseph Garnier, profesor
la ~coala ele punţi şi şosele în Franţa" argumentin<l că „accastft ilustra-
ţiune în economia politic:t a zis dt asignatele au adus dezastru financiar în
Franţa". Dar biletele ipotecare propuse nu trebuie confundate cu acestea
şi au fost emise numai pentru o treime din buget. Asignatele au fost emise
făr:t m;1sur;'t atunci cînd Franţa se afla în situaţia disperat:t de a lupta cu
întrl'aga Europ;1 şi la colosala emisiune oficialft s-a adăugat producţia de
asigmte false introduse din Anglia şi clin alte ţ;ni pentru a slăbi poziţia
adversarului. În sfirsit, situatia economid poate dcveDi falimentară si
fără asignate, ca mai 'recent în 'Austria. În cele din urmrt, fandînd cu îndemi-
nare, I. C. Br;ttiann elimină pc rînd pc diverşii oponenţi şi cîştigă lupta
în Camerrt, apoi în Senat. Dezbaterea, e interesantă şi pentru poziţia pc
care se situau in momentul discuţiei diverşii participanţi. În ncmc cc
Costache Epureanu argumenta moral că nu trebuie urmat exemplul decre-
tului unor oameni f;ir;t căp;ttîi clin Connnţia Revoluţiei Franceze, I. C. Br;1-
tianu, arftta cft acea Adunare lcgislativ:t nu numai d nu era „o adunături\
de vagabonzi", dar c:t ea a făcut, în pofida unor erori, .,lucruri care au
rămas nemuritoare" so_
Prezenţa pc tronul Homâniei a mmi membru al familiei domnitoare
din Prusia nu putuse st:ffili cu cîţiva ani mai înainte manifestarea simpatici
poporului romfm pentru Franţa, cu prikjul IUtzboiului franco-german şi al
Comunei din Paris. Pe lingă angajarea unor români voluntari în sprijinul
Franţei sau colectarea de ajutoare pentru r:miţii francezi au avut loc mani-
fcstrtri de strad:t profrancl'zc 7i o mi7care antidinastică care a rrtbufnit la
22 martie sub lozinca „Trăiascrt Ifrpublirn" şi prin proclamarea aşa-zisei
,ro l011 C. llr:'\tian11 .Ide,,; ciwintări. pulilicall- d,· ~- (;eorg,•scu-Tistu, ·,ol. l\', Bucu-
reşti, 19J2. p. 24-111.
340
„republici de la Ploieşti". Manifestaţiile fu~ser;i încurajate dl' proclamarea
lfrpublicii Franceze în urma rapitnlftrii h1i ~aroleon al III-ka de la Scd~n
şi erau stimulate de liberalii radicali, care urmăreau propriile lor scopuri
politice 81 .
Simpatia şi sprijinul acordate poporului francez cu acest prilej se regft-
scsc şi la rumânii <lin Transilvania. ,Yc monumcntul gloriei naţiunii fran-
ceze aflam pîn;i acum trei <late mari -- scria Alexandru Bujor în monografia
închinată R(sbcl1111!i fra11co-trnto11ic di'11 18i0-1871 - acum cunoaştem
patru puncte culminante în istoria francez;t şi totcclatrt patru epoce remarca-
bile în istoria uniwrsală, Ia: 17~9. 1830, 1848 si 1870". l'ltimul moment
evocat se rderca la r;'\sturnarea revoluţionară a ~clui de-al II-ka imperiu,
„a cezarismu'ui celui stricrtcios". Ceea ce a readus pc francezi „la demnitatea
strftbunilor şi pi"trinţilor lor" 82 • Prin proclamarea Hcpublicii „sub mari şi
crînccne durni", în noaptea de 4 septembrie 1870 „rcsbdul intra în una
nouă fază. );'u se mai luptă altul douft monarhii, ci una monarhie şi un
popor" 83 • ~i autorul monog_rafic-i închina un capitol special „t·xpcdiţiunii
Yohmtarc române" în ajµtorţ1l Franţei 84 •
Pentru ziarul „Albina", ca şi pentru unii dintre comlucfttorii Comunei
din Paris, aceasta se înscrie in continuarea luptei deschise de Revoluţia
Franceză, a iacobinismului: .,Principiul suprem al rcYoluţionarilor din Paris
este identic cu scopul lor, adicft a realiza libertatea cleplinft şi prin aceasta
a asigura totdeauna republica contra restauraţiunii monarhiei; este mai
departe dezlegarea chestiunii sociale, care problemă mrtrcaţft ii rstc mrnitft
naţiunii franceze, naţiunii cc în anul 1793 a rftsetm1părat omenirea de sub
jugul feudal" 85 • Noile condiţii pretind însft o rczo!Yarc noui't re care e îndo-
ielnic că o ya accepta societatea conlempoianft: emanciparea muncii şi egala
indrcptftţire a munci torului în societate şi în stat, .,dar chestiunea cca mare
de nu se va dezlega astrtzi, rămîne ·în sarcina viitorului" 86 • Aceastrt sarcină
Ya fi preluată de mişcarea socialistrt şi în spaţiul românesc.
Organ al cercului socialist din Bucureşti, apărut în mai 1877, ziarul
„Socialistul" îşi propunea sft lucreze pentru binele tuturor şi îşi rezuma
principiile „în sfînta trinitate a oanwnilor liberi: Libertate, egalitate, frater-
nitate" 87 • Ecoul paşoptist e e\"Îdent. În schimb, ziarul „Besarabia" api'trut
doi ani mai tirziu la Iaşi, ca publicaţie a cercului socialist local iniţiau şi
îndrumată de dr. Hussel, frtcea o distinctic netrt intre re\'olutiile burgheze
din 1793 şi l 848, prin care deşi poporul le:a asigurat succesul, ~cesta nu şi-a
schimbat decît stăpînul, fiind trădat de aliata sa burghezia, şi obiectivele
viitoare ale luptei sub steagul democraţiei. în locul celor trei principii cuno!r
cute care s-au arătat iluzorii frtrft emanciparea economică, trebuie sft se
asigure mîntuirea poporului prin el însuşi, emanciparea economică, autonomia
comunală, solidaritatea poporului muncitor de pretutindeni, fără deosebire
de naţionalitate', precum şi „organizaţiunea liberi't, fărft nici o presiune, pe
baza înţelegerii mutuale, a comundor autonome în state" 88 • Accentul pus
• 1 Gh. Cri~tra. 1,·0,11! Cm1111n,-i din l'aris În via/a politi(,, di11 l/omânia, in C,mrn>l!J
din Paris, ilucureşti. 19'2, p. i9 şi urm.
• 2 ,\, Bujor. Hl'sbdul fn111rn-/(l(/onic ,lin 1870-· IS7/, (;r.11, 1872, p. 32 fi urm.
' 3 Ibidem, p. 86. ·
~4 Ibidem, p. ID-- 111.
•• ,.Albina", \'!, 11r. 29, p. I.
'" IbiclC'm, 1:r. 32, p. I.
"' .,Soc-ialist11l", l. 1/177. 11r. I; l'rNa m1mrilorrnuă ,<i .<Nialisl<l di11 România, ·,ol. I
(1865-1900). 11arka I, Jluc11rl'Şti, 1%~. p ..,8.
•• Bcsarahia, I, 1879, 11r. 9; l'rtrn mm1cilorcas.-ti .. . , ·,ni. cit., p. 55.
pc această autonomie reflectă nu numai ecourile Comunei din Paris, ci şi
influenţe anarhiste. Acelaşi cerc socialist din Iaşi organiza şi sărbătorirea
unui deceniu de la Comuna din Paris. Printre cîntccelc revoluţionare care
um1au să fie interpretate se găsea şi Marseieza.
Tinerii radicali şi socialişti români din capitala Franţei publică în 1883
gazeta cu titlul semnificativ „Dacia viitoare", din care nu lipseau referirile
la Revoluţia Franceză şi cuceririle sale 89 • Acestea nu lipseau ni ;i din coloa-
nele ziarului socialist cu titlul de manifest Drepturile omului. Sărbătorirea
aniwrsării Comunei din Paris de către Cercul de studii sociale de pe lîngă
redacţia acestuia se încheia la 18 martie 1885 prin intonarea Marseiezei şi a
Carmaniolei 90• În culegerile de cîntece muncitoreşti apar şi Marscieze adap-
tate pentru lupta proletariatului 91 .
Dar clivajul dintre „nostalgicii" Revoluţiei Franceze şi mişcarea socia-
listă, reformistă sau revoluţionară, se adînceşte continuu sub influenţa Inter-
naţionalei a II-a. Chiar şi în condiţiile aniversării centenarului Revoluţiei.
Revistă teoretică a mişcării muncitoreşti, urmărind popularizarea
socialismului ştiinţific, .,Critica socială" din Iaşi publica în ultimele sale două
numere din noiembrie 1892, aprilie 1893, studiul „demascator" al tînărului
Raicu Ionescu Riou, Religia, familia, propn:ctatea (din epoca Revoluţiei
Franceze). Autorul şi-a propus „să arate cum s-a purtat burghezia cu aceşti
stîlpi de alcătuire socială pc c~rc îi jeleşte atît de mult". Studiul, apărut în
vcrsi une franceză în revista „ Ere nouvellc" din Paris, a fost apreciat elogios
de F. Engels.
Izbucnirea Revoluţiei ruse din 1905 a prilejuit lui C. Dobrogcanu-
Ghcrea o evocare cornparativfL a acesteia faţă de Revoluţia Franceză IW.
Accentuînd asupra deosebirilor, el pleca de la faptul că momentul istoric
şi condiţiile de desfăşurare sînt cu totul altele, începind cu varietatea etnică
dintre popoarele Rusiei şi tcrrninînd cu nivelul de dezvoltare al proletariatu-
lui, care spre deosebire de Franţa anului 1789, luptrt o sută de ani mai
tîrziu în Rusia, conştient de evoluţia istorică. De data aceasta locul conflic-
tului dintre două partide - unul revoluţionar, celălalt reacţionar sau con-
sen-ator - l-a luat confruntarea întregii inteligenţe, cu grupul foarte restrîns
din fruntea statului sprijinit pc drojdia societăţii. De aceea „nu revoluţia,
ci contrarevoluţia a răsturnat în modul cel mai radical ordinea publică".
Revoluţia Franceză a cerut mai puţine jertfe. Dar, deosebire fundamentală,
„a schimbat faţa Europei", luptînd pentru „o viaţă nouă, necunoscută
pînă atunci" şi a crC'at o ideologie nouă. În vreme cc „Revoluţia rusă luptă
pentru lucrnri vechi", pentru realizarea ideilor răspîndite de Revoluţia
Franceză. În schimb ca „dă puteri nouă de viaţă" marilor principii ale
acesteia care „începuseră să fie aruncate în odăile de vechituri" ale istoriei
şi dreptului.
Ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX au
fost marcate prin creşterea n~mulţumirilor maselor populare. Un punct culmi-
89 „Dacia viitoare", I, 1883, nr. 5.

90 Printre in-,itaţii Cercului s-au aflat Delavrancea şi Vintilă Rosetti. ,,Drepturile omu-
lui", 8 martie 1885. Tradiţia încheierii aniversărilor Comunei din Paris şi a altor manifestări
din mişcarea muncitorească, inclusiv a unor congrese, prin acordurile ·,iguroase ale Marseiezei
va continua pînă în epoca interbelică.
91 Vezi, de pildă, culegerea Cîntecul dcsmoştcniţilor din 1892.
92 _llfarea revolitlil- ruseascd, interviu cu dl. C. Dobrogcanu-Gherea, ,,Adevărul", XVIII,
1905, 28-31 octombrie, 1-2 noie1ubrie; Constantin Dobrogcanu-Gherea, Opere complete,
Bucureşti, 1977, p. 382-39°
342
nant 1-a reprezentat marca răscoală ţărănească din 1907. Cu acest prilej,
N. Iorga publică în revista „Neamul românesc" un articol prin care îndeamnă
pc moşieri la concesii în favoarea ţărănimii răsculate, după modelul şedinţei
din 4 august 1789 a Adunării Naţionale din timpul Revoluţiei Franceze. tn
vreme cc criza declanşată de răscoala ţăranilor izbucnită la 13 martie 1907
a provocat în parlamentul român numai fraternizarea liberalo-conservatoare
pentru înăbuşirea armatrt a revendicărilor populare, ,,în Franţa veacului al
XVIII-lca, ţară decăzută şi nenorocită", cînd nemulţumirea populară atît
la Paris, cît şi la sate s-a manifestat nu mai puţin sîngeros, reprezentanţii
n;:ţţiunii din Constituantă au hotărît în unanimitate o altă cale, singura justă,
dtip~t opinia marelui istoric: ,,Clasa de la care s-ar fi aşteptat urletul de răz
bunare s-a ridicat întreagă în acea noapte de 4 august 1789 şi a declarat că
renunţ,l la toate privilegiile sale" 93 • Apelul lui Nicolae Iorga a răsunat în
pusti!.1. De fapt în corespondenţa primită de redacţie din partea celor care
se aflau direct legaţi de ţăr5.nime, avertismentul acestui eşec n-a lipsit,
invocind chiar Revoluţia Franceză. Fără a renunţa la visul reformei agrare,
o con~spondenţrt din martie 1907 atrăgea atenţia că „oamenii cu dragoste
de ţară îs puţini şi nu-s organizaţi, ca într-un moment dat să poată lua cîrma
ţării.,_ Moment în care „ne-ar trebui, zău, un Robespierre care să nu prea
.aleagă, las-că nici n-ar avea ce alege" 94 •
Izbucnirea primului război mondial a pus cu deosebită acuitate pro-
blema opţiunii statului român între cele două tabere aflate în luptă, în
lumina necesit{tţii făuririi statului naţional unitar.
În cursul campaniei pentru intrarea României în război alături de
l•ranţa şi puterile aliate în vederea înfăptuirii idealului naţional, precum şi
în timpul campaniei pentru dezrobirea Transilvaniei sau al dramaticului
refugiu în Moldova, pînă la realizarea visului multisecular, acordurile viguroase
ale Marseiezei au răsunat adesea mobilizator. N-a lipsit nici evocarea Revolu-
ţiei de la 1789 în legătură cu revendicarea restituirii Alsaciei şi Lorenei pentru
întregirea teritoriului naţional al Franţei în comparaţie cu revendicarea tcri-
tori iior naţionale româneşti aflate sub stăpînirc străină 95 •
Izbucnirea Revoluţiei ruse din 1917, în vecinătatea României, a provocat
ncliniştr, dar a născut şi speranţe în opinia publică românească şi pentru
politica guvernului refugiat la Iaşi datorită invaziei Puterilor centrale. Fireşte,
pentru că victoria ei putea da aripi războiului comun şi în consecinţa elibe-
rftrii teritoriului naţional. Şi în acelaşi timp fiindcă însemna prin înlăturarea
autocraţiei ţariste, moştenind trăsăturile absolutismului monarhic şi ale
despotismului oriental, cum scria Octavian Goga la 14 martie acelasi an
în articolul de fond din „România", ziarul de front al Cartierului general
român, ,,cel mai grandios spectacol al libertăţii triumfătoare, care înscrie
pentru o bună parte din omenire pagini de transformări glorioase, asemuitoare
numai celor mai rodnice zile din marea Revoluţie Franceză". Certificatul
generos dat de poetul pătimirii ardelene noii vieţi constituţionale din Rusia
revoluţionară în lumina „drepturilor omului" şi a „celei mai largi înţelegeri
a drepturilor cetăţeneşti" s-a dovedit prematur şi puţin realist, ca şi spe-
93 X Iorga, 13 mart. 1907 în România şi 4 august 1789 în Franţa, în N. Iorga şi marea

răscoa!ă ţărănească ,lin 1907, Mărturii documentare, ed. de c'.icolae Lin, Iaşi, 1984, p. 78-80.
"" Scrisoare din 4 martie 1907, ibidem, p. 165.
,,; Succesele franceze în recuperarea teritoriului naţional erau celebrate cu referinţă
la ne,:e3a.ra reîntregire a României încă. din priml•1ara lui 1917. CL N. Iorga, Bucuria rec1,peră
rii franceze . .,Neamul românesc'", 18 mJ.rtie 1917: idem, Răsboiul nastru în note zilnice, voi. III,
Craio-ra, 1923, p. 296 şi urm.
..343
ranţa în ajutorul rus eficace pentru cksăvirşirea unităţii naţionalf', la care
va renunţa curînd.
La dou{t săptămîni de la Hevoluţia din octollbrie, fostul deportat :i:;olitic
în· Siberia, apoi gazetar socialist în România, deputat liberal de stînga şi
profesor universitar, C. Stere îi recunoştea oportunitatea în condiţiile. din
Rusia, fără a se declara adept al idealurilor ei. Comparind Hevoluţia rusă
din 1917 cu Revoluţia din Franţa lui 1789, considera că instaurarea dictaturii
proletariatului şi a puterii sovietice ar reprezt>nta corespondentul dictaturii
iacobine, după guvernarea moderaţilor, de data aceasta a gm·crnului provi-
zoriu şi a lui Kercnski. De aceea Revoluţiei din octombrie trebuia să-i urmeze
tot atît de fatal un fel de Reacţiune thermidoriană, pentru ca situaţia din
Rusi~ să se stabilizt>ze 96 • Prevederile basarabeanului C. Stere deduse din
aceastrt paralelă istorică, nu s-au mai realizat întocmai. Deşi, cum am mai
amintit, perioada N .E.P.-ului a fost asemuită chiar şi în Rusia sovietică
cu cea thermidoriană. Iar cel care vorbise de rolul pozitiv al programului
de pace al Revoluţiei ruse va deveni un adversar ireductibil al regimului
sovietic, care încalcă principiul enunţat al autodeterminării popoarelor
în privinţa românilor dintre Prut şi Nistru. Contribuind activ la integrarea
lor în statul naţional, numele său s-a înscris între făuritorii de frunte ai :\larii
Uniri. ·
~oile conditii create prin făurirea statului national unitar si aplicarea
sufragiului unive~sal lărgesc totodată orizontul lu1;tci pentru în;10iri demo-
cratice în România. Din august 1923 lua fiinţă Liga drepturilor omului, după
modelul şi cu sprijinul organizaţiei cu acelaşi nume din Paris, constituit?
în epoca „afacerii Dreyfus". Apelul adresat de iniţiatorul şi conduc/Horn·
ci C. C. Costaforu „către toţi cetăţenii României" se deschidea cu evocare<1.
şedinţei din 12 august 1789 a Constituantei franceze, în care la „glasul lui }Iira-
beau" s-a votat Declaraţ1:a drepturilor omului şi ale cetâţea1111lui, rcprodu-
cîndu-se în continuare textul integral al acesteia. Într-un moment in care
„violenţa întrebuinţatrt pentru triumful libertăţii a rămas în morantrile
oamenilor", odată cu „abuzurile guvernanţilor şi patimile facţiunilor" (alu-
zie şi la activitatea organizaţiei profasciste şi antisemite L.AS.C., înfiinţată
cu un an înainte de A. C. Cuza) . .,reacţiunea viguroasă a capetelor cugetft-
toare şi a oamenilor liberi nu poate să mai intîrzie". Se făcea apel cu aceastr1
ocazie la adeziunea fără deosebire de naţionalitate, de credinţii şi de sex,
„pentru apărarea libertăţii publice ameninţate, pentru garantarea drepturilor
cetriţencşti primejduite, pentru salvgardarea vieţii şi demnităţii omeneşti".
Printre personalităţile care şi-au dat adeziunea se aflau C. Rftdnlcscu ~lotru,
Paul Bujor, C. )'lille, Victor Eftimiu, Virgil Madgearu, dr. ~- Lupu, Victor
Iamandi 97 • Din păcate, lupta sa generoasă va fi manevrată în ultimii sfii
a1ii de agenţi ai Internaţionalei comuniste ca „organizaţie lcgaltt".
ale
*
Viaţa culturalft românească a oglindit la rîndul ei ecouri ş1
Revoluţiei Franceze, a fost influenţată de ideologia ci.
imagini
Interesul mereu crescînd pentru contactarea şi asimilarea culturii

franceze, mai ales în Principate, a făcut ca programele şcolilor de diverse
grade şi specialităţi să introducă de timpuriu limba şi literatura franceză,
C. Stere, Noul 11w111rnt Î,i Revoluţia rusă, ,,Lumina", 11 noiembrie 1917.

96
97
Textul apclulni cn comentarii în Mihail R. Rollt>a '.Rolkr7, Din istoria (freptur,lcr
omului, B11c11rt'şti, 1937, p. 21-30.
iar cursurile de istoric universală prcn<lcau încă dinainte de sfirşitul primei
jumătăţi a secolului trecut clemente <le cuncaştere a Revoluţiei de la 178~.
Vorbind despre clocYcnţa istorică în cursul de retorică românf1 pentru tinerime
de la Academia Mihăileană, Dimitrie (;usti sublinia că istoria contemporan;\
universală include (TOGl de la Revoluţia Franceză „pină în zilele noastre".
El citează ca surse prc<lilccte pentru momentul istoric rcYoluţionar opera
lui A. Thicrs, dar şi cca a rtgalistului Jean de la Fay Conny.
Cursul de retorică amintit reprezenta desigur poziţia didactică oficialri-
Ku lipseau însă din bibliotecile şcolare nici lucrări care stimulau o intcrpn--
tare prea puţin conformistă :i. fenomenului rc,·oluţionar francez. l·n a<lcYăra ţ
scandal a proYocat în 1850 descoperirea prezenţei în biblioteca Colcgiulu1
Naticnal Sf. Sa,·a, principala institutic de învăt5mînt din Bucuresti, a cu-
no;cutului pamflet al lui Marat Les cl!aîncs de l'e~clawge, în ediţia din 1833.
Apărut la Londra îu 1774, ci fmcse editat pentru prima oarr1 în Franţa,
în 1792. Domni torul Barbu ~tir bei fusese el însuşi alertat ordonînd const_i-
tuirea unei comisii de anchdrt. \'olumul intrase în bibliotedl chiar prin Efona
Şcoalelor, împreună cu o donaţie de cărţi şi instrumente pentru studiul fizici~
şi chimici. Exemplarul fusese împrumutat probabil, contrar Rcgulamcntuhu
bibliotecii, lui C. D. Ariccscu şi revoluţionarul pşoptist începuse să tra-
ducă incendiara lucrare în dctenţiunra de la ~lănăstirca SnagO\·. Desco-
perirea dublei infracţiuni va fi urmatii de un control riguros pentru elimi-
narea tuturor lucrărilor cu caracter reniluţionar din aceastr1 bibliotecă şcolară
şi publică în acelaşi timp 98 •
Î1H'ăţămîntul limbii şi literaturii franceze în România va include însr1
oficial, spre sfîrşitul veacului, şi cuYîntări ale lui 11irabcau, ca modd de
elocinţă.
i n ce priveşte învăţămîntul istorici uniYersale, evocarea Revoluţieţ
Franceze pleadt de la menţiuni de cronologie la interpretări mai mult sau ma1
puţin ample în manualele de istorie generală şi contemporanri. De la primele
traduceri şi prelucrări, se trecea în 1845 la ilustrarea ci într-o lucrare origi1~ală,
Elemente de istorie a lumii, publicată de profesorul de la Colegiul Sf. Sava
Florian Aaron în scopuri didactice şi reeditată în anii următori. Ea reprezenta
o expunere nu numai evenimenţială a trecutului umanităţii, de la începuturile
biblice pînă la revoluţiile din 1830, cu un capitol special dedicat „întîmplărilor
patriei noastr.:". În acest cadru viitorul revoluţionar paşoptist integra Re-
voluţia Franceză ca moment de scamă în progresul istoric.
Un rol important în elaborarea manualelor de istorie universală pentru
gimnazii şi licee va reveni modelului celor publicate la Paris pentru epocile
modernă şi contemporană de Victor Duruy şi Gustave Ducoudray. Din păcate,
deşi pentru nivel mediu, ele erau compilate şi de profesorul Petre I. Ccrnă-
"" Senmalarca uescopc-ririi cărţii marelui iacobin în Biblioteca Coll'f,:iului Sf. Sa·,a
şi a scarnlalului pro·rncat în prc'ajma Re·rnluţiei de la 18-18, in studiul nostru, .\'. JJ,i/auu,
E. l:Vinlrrlialder ,,i biblioteca ,,.\faga=imtl11i ist,,ric", ,,Studii şi cercetări de liihliolog-ic", II,
1957, p. 138 ..-\.ceastă semnalare a·,ea ca hază miscelaneul ms. rom. 2 688, f. 2-3 de la B.A. R.
Datele oferite- la Arh. Statului <le .-\rhi·,a :'.\linistnului Instrucţiunii (Tara Românească). ,Jos.
2591/18-19, f. 52-7; 215 a/1850, f. 1, (i preci/c-az[L datart·a adresei lui Iosif 1;enilie, couduc..\-
torul <le pe atunci al Bihliotecii Colegiului, dittT , ,cinstita Eforie a şcolilor naţionale" ( 16 ia-
nuarie 1850) şi includ informaţii suplimentare în lc-g{Ltură cu datarea iutrării dtrţii îu hil>li„tecă
(august, 18-16). cu alcătuire-a comisiei ,le auchet:L etc.
3'5
tescu, titular al Catedrei <le istorie critică universală de la Universitatea din
Bucureşti pentru cursul ţinut vreme de aproape trei decenii pînă în 1892
data morţii sale 09 •
Însuşindu-şi exemplul celebrelor cursuri libere de la College de France,
Titu Maiorescu ţinea la Iaşi, în 1862, un curs similar despre Istoria Republicii
romane, care a satisfăcut pe B. P. Hasdeu, iar din anul următor organizează
cicluri de prclecţiuni, de conferinţe cu scop educativ, ştiinţific şi literar, seriate
tematic, care prin nivelul lor european vor deveni una din manifestările de
prestigiu ale membrilor Junimii.
De la început, prclecţiunilc de cultură şi istorie franceză au fost încre-
dinţate lui Vasile Pogor, fiul traducătorului Henriadei de Voltaire. Acesta
conferenţia în 1864 despre lnrîitrirea Revoluţiunii Jrance,ze asupra ideilor
moderne, în ciclul dedicat „cărţilor omenirii" (1867) despre Enciclopedia lui
Didcrot, iar în ciclul „Momente epidemice morale în viaţa popoarelor" (1872)
despre Law şi Teroarea din timpul Revoluţiei Franceze 1 0°.
Dar cel care se va dovedi sincer ataşat toată viaţa investigaţiilor istorice
şi gnoseologice, precum şi raportmilor culturale şi istoriografice româno-
franceze, dintre junimişti, va fi A. D. Xenopol. E drept că el va acorda prin-
cipala atenţie istoriei naţionale, realizînd cca dintîi sinteză completă, de pro-
porţii monumentale a acesteia. Iar prin colaborare la celebra Histoire generale
de E. Lavisse şi A. Rambaud sau printr-un compendiu cuprinzător în limba
franceză a Istoriei românilor în Dacia Traiană, apărut la Paris în 1896, a
reuşit pentru prima oară să facă cunoscută istoria noastră naţională între
adevăratele coordonate în Franţa. Dar profesorul de istoria românilor de la
Universitatea din Iaşi a fost preocupat şi de istoria universală. Xu numai
prin faptul că suplineşte o vreme la Universitate catedra de specialitate.
El publică în 1878 o cronologic raţionată a istoriei universale, în care istoria
modcrnrt era divizată în trei prtrţi: 1) Întemeierea absolutismului ( 1492-
1642); 2) Trezirea intelectuală (1648-1789); 3) Revoluţiunea (1789-1871).
Partea a doua era pusă sub semnul clasicismului şi iluminismului, partea a
treia sub cel al Revoluţiei Franceze.
Cca de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea readusese, cum am văzut,
în discuţie, încă din primul deceniu raporturile românilor cu Franţa Revoluţiei
şi a imperiului napoleonian. Presa românilor transilvăneni adaugă asocierea
lui Supplex Libellus Valachorum cu „soarele" ivit în 1789 la orizontul Europei.
Datorită acestuia, observa un profesor în gazeta „Federaţiunea", guvernul
de la Viena a slăbit absolutismul tradiţional şi „vezi minune, românii ardeleni
îndt ies la lumină din noaptea adîncă a sclaviei feudale; sclavii însă numai
petiţionează ... ". Oricum, sublinia el, istorica acţiune politică din 1791 a fost
.,fătul marei Revoluţii Franceze" 101 •
Dar studiul aprofundat al raporturilor dintre români şi Revoluţia Fran-
ceză a apărut posibil de-abia spre sfîrşitul veacului, datorită unor noi desco-
periri documentare. Astfel profesorul şi istoricul G. I. Ionescu Gion publică
cu prilejul primului centenar al Revoluţiei Franceze „micromonografia" Bucu-
reştii în timpul Revoluţiunii Franceze, plecînd între altele de la documentele
Hurmuzaki, culese din Arhiva Ministerului de Externe Francez de A. I.
99 A, Oţetea şi V. Xetca, O mtă de ani de predarr a istoriei universale la Universitatea
din Bucureşti, 1864-1964, ,.Analele Universităţii llncureşti", Scria Ştiinţe socale, Istorie,
XIII, 1964, p. 25. Descoperirea plagiatelor lui P. I. Cerni'ltescu aparţine epocii, începînd cu
.,monstruozităţile ştiinţifice"' semnalate de Ion Nădejde în , ,Contemporanul" (I/ 1881- 1882,
p. 318-321),
100 Al, Zuh., ]unimea. implicaţii istoriografice, 1864-1885, Iaşi, 1976, p. 164-166.
101 „Fedcraţiunea", I, 1868, nr, 103, sub semnătura I. S. Selă.gianu.
346
Odobescu. Autorul acorda de la început un loc şi jocului romantic al imagi-
naţil·i, fixînd pentru ianuarie 1791 pătrunderea zgomotoasă a ştirii despre
.,zdrnncinarca nemaipomenită" din „ţeara franţuzului" în cafenelele şi prăvă
liile :wgustorilor români şi greci din preajma marilor hanuri ale Capitalei, de
,,acum uă sutrt de ani". Cn studiu mai temeinic, deşi delimitat diplomatic,
semnează la Paris Dumitru, fiul lui Ion Ghica, ataşat de legaţie (1896). Dar
cea mai cuprinzătoare şi reprezentativă contribuţie a vremii, adevărată operă
de p:onierat, o constituie cap. III din cartea a doua (La Revolution Franr;:aise
et lcs Principautes. I dccs politiques), din ampla teză de doctorat la Paris
a lui Pompiliu Eliade, De l'influence franr;:aise sur t'esprit publique cn R.011-
manii. Les origines (1898). Prin A. D. Xenopol, preocupările pentru aceste
contacte apar şi ex cathedra, ca în Istoria partt:ddor politice din România (1910),
unde sînt semnalate si ecouri mai tirzii.
Anul rccunoaşt~rii internaţionale a independenţei României consem-
nează şi prima tentativă monografică românească dedicată evocării Franceze.
Autorul, Petre Teulescu, fost revoluţionar de la 1848, participant în Franţa
şi în ţară la lupta pentru înfăptuirea statului naţional prin Cnirea din 1859,
era cunoscut atit ca traducător din literatura franceză, cit şi prin preocupări
de istorie naţională.
Lucrarea era divizată în două Yolume, primul urmărind şi comentînd
evenimentele piuă la 10 august 1792, cînd „monarhia a fost decapitată", cel
de-al doilea pînă la 9 Thcrmidor, dispariţia autorităţii Comunei pariziene, a
sanchiloţilor şi a ghilotinei. Pe foile de titlu ale celor două volume figurează
titluri deosebite: Revoluţia şi revoluţionarii (Bucureşti, 1878) şi Revoluţia de _ios
(Bucureşti, 1882). Ele reflectau noua atitudine politicrt a autorului, devenit
în 1880 unul din conducătorii Partidului conservator. Ceea ce explică şi
apariţia preliminară în foiletonul ziarului „Timpul", din iulie-septembrie 1880,
a celui de-al doilea rnlum. Pentru a pregăti cititorii, M. Eminescu publica la
18 iulie în ziarul amintit, al cărui redactor era, o amplă recenzie de prezentare
a celui dintîi, punînd în lumină analogiile cu societatea română contemporană,
„mai puţin energia caracterului poporului francez". În consecinţă „s-ar fi
cerut şi la noi un medic al societăţii ca ... Napoleon I". Preţioasă i se părea
poetului în special „descrierea demagogiei franceze". Într-adevăr, primul
capitol se intitula „Privilegiul şi demagogia", iar cel de-al patrulea „Regimul
demagogilor". Atitudinea antiliherală era evidentă şi din titlul primului
capitol al celui de-al doilea volum care reproducea cunoscutele cuvinte ale lui
M. Kogălniceanu „La legi nouă, oameni noi". Singura epocă a Revoluţiei
pc care P. Tculcscu o grtsea demnă de geniul francez era cea a stabilirii mo-
narhiei constituţionale, cînd reformele s-au făcut de sus în jos. După unii
comentatori „evocare romanţată", după alţii „de o rigoare cu totul ştiin
ţific~L", cartea lui P. Teulescu e o operă de popularizare serios documentată,
scrisă cursiv.
O etapă nouă, superioară, de nivel internaţional s-a deschis în studiul
universitar al istoriei universale odată cu numirea lui Nicolae Iorga la Catedra
de specialitate din Bucureşti. Un loc aparte a fost acordat de marele istoric
trecutului Franţei şi poporului francez. Fireşte, ca medievist, el a fost atras
în primul rînd de istoria mai veche. În plus, convingerile sale sînt fundamental
conservatoare, tradiţionaliste. Ceea ce n-a însemnat totuşi negarea de plano
a progresului, a necesităţii oricăror înnoiri. Iar dacă a preferat calea evolutivă
în locul revoluţiei, n-a neglijat-o în studiile sale istorice nici pe cea din urmă.
Aşa se explică şi interesul pentru evocarea Revoluţiei Franceze nu numai la
Universitatea din l3ucurqti, ci şi la Academia comercială sau Şcoala de război,
347
precum şi în alte diverse ocazii, printre care cursurile sale de la Sorbona ~au
conferinţele ţinute la Societe de la Revolution Frarn;aisc din Paris.
După părerea savantului, ele care am mai amintit, Ikvoluţia Franceză
n-a reprezentat „un lucru necesar, neapftrat", ci „un accident" regretabil in
funcţionarea organismului social. De aceea ea n-a oferit soluţia naturală,
chiar dacă a rezolvat „chestiuni foarte esenţiale, puse de rnult;'t ncmc". În
aceste condiţii ca ar fi găsit întreaga societate franceză într-o „stare de ne-
pregătire absolută", de unde „ororile" imputate. Punctul de plecare al He-
voluţiei a fost „o greşeală a regalităţii, dlreia i-au urmat o seric de gn·şdi,
aşa de mari, aşa de încîlcitc, incit a Ycnit un moment cind, într-adevru-, ca să.
se fadt puţină ordine în îmbulzeală, a trebuit să se întrebuinţeze cuţitul ghilo-
tinei" 102 • i'\ecesitatea RcYoluţiei Franceze părea aici rccunoscutft în condiţiile
epocii. Dar admiratorul lui Taine şi traducătorul lui Carlylc co11danm:t în
fond ca şi aceştia „turlmrările groaznice care au dat poporului, prin anarhia
pretinşilor săi salvatori, îndemnul şi lozinca spre cele mai oribile crime" 103 •
Punctul de vedere este acela al moralei imanrnte şi al psihologici istorice, ca în
investigaţiile sociologice ale lui Gustave le Bon. Moment de criză, amploarea
stihinică a Revoluţiei s-ar fi datorat în fond „dezorientării şi ncprcg:Hirii"
unor oameni aflaţi în fruntea maselor. Din „lecţiile făcute la l"niwrsitatc", ca
„încercarea de explicaţie" a istorici poporului francez reiese dt nici unul din
conducătorii Revoluţiei Franceze n-ar fi fost la înălţimea Hemurilor. JJac;t
Napoleon constituie o excepţie, ci a reprezentat jugularea fenomenului re-
voluţionar şi întoarcerea la „ordinea monarhidt", chiar dadl a preluat o parte
din cuceririle Revoluţiei, nu numai pentru sine, ci şi pentru monarhii mmă
tori 104 •
Frămîntat de problemele interpretării Revoluţiei Franceze, ); . Iorga
se contrazice uneori în abordarea fenomenului istoric. Alteori simte mvoia
sr1 retrăiască evenimentele şi să cunoască oamenii prin lectura mftrturiilor
timpului. Aşa se explică faptul că volumul IV din interpretarea unor C.'irţi
repre::entative în viaţa omenirii era dedicat în întregime „Re,·oluţiei Franceze
prin martori oculari": d-na de Genlis, egeria ducelui de Orleans, 1,aroana de
Oberkirch, d-na Campan, camerista confidentă a rl'ginei, d-na de la Rochc-
Jaquclain, rudi"t a conducătorului vandeean, studentul girondin din Bordeaux
Edmond Geram!, Franklin, Governor Morris, Alfieri, Archenholz. I Joi ani mai
tîrziu, sub titlul Tcmoins co11temporai11s italie11s de la Rcmluho11 Fra11raisc, N.
Iorga prezenta mărturiile contelui Paul Geppi şi ale ambasadorilor \'cncţiei.
Trecînd peste recenzarea unor cărţi dedicate Revoluţiei Franceze sau
menţiunile risipite prin di,·crse studii, semnalăm raportă1ik la cwnimente
contemporane, ca în 1907 şi în timpul primului război mondial sau mai
tîrziu la oamenii zilei. Însemnări de călătorie în Franţa, ca acelea puhlicate
în 1922, nu trec cu vederea nici amintirea Revoluţiei Franceze.
O atenţie susţinută a acordat ~- Iorga impactului Revoluţiei Franceze
în spaţiul românesc şi în sud-estul european. l'n capitol din cartea sa Hisloire
des relations entre lu France et Ies Rournains, a cărei puhlicare fusese hotărîtft de
Academia Română încă din 1916, dar care a cunoscut două ediţii în anii urmă
tori, la Iaşi şi Paris, ultima prefaţată de Chades Bemont, se ocupa într-un capi-
tol special de raporturile românilor cu Revoluţia Franceză.
io-i X. Iorga. lsluri(/. /'"ţ,ondui fmnc,·:, o inc,-rcan· ,Ic ,·xplicajil", Lcqii f,1c11te la l 'ni-
·1C'r~i1at ... ll11curP~li. 1909. p. YU ~i nrm.
103 Ibidem, p. 3.5 1).
io.1 Ve1.i şi capitnlt·le I.a r,:volulio» ui France·; l"a!!rmic de la royauh' (rnw;ais_c; Lrs mo-
narchics el la rih•ol11tim1, <lin Essai de sy»tht'se de /'histoir<" ,le /'1111111,rnitl, ·,ul. I\'. 1:poque Ctm-
temporaine, Paris. 1928.
341
· Î II februarie 1933, ?\. Iorga prezenta la Paris în cadrul Societf1ţii ·Re-
voluţiei Franceze, conferinţa LaR,foolution Franraise et le Sud-Est de !'Europe,
în care preciza condiţiile pătrunderii ecourilor şi influenţei acesteia asupra
diverselor popoare şi clase sociale în secolul XVIII. Ea era continuată în anii
imediat unnf1tori în acelaşi cadru, de alte două conferinţe privind numai spa-
ţiul românesc pînă la unirea Principatelor. Revoluţia Franceză şi regimul
napoleonian în Orient frtceau obiectul preocupărilor lui Iorga şi în cadrul lcc-
tiilor la ~orl>ona 105 •
' l ~n curs special despre Revoluţia Franceză, din care primele patru lecţii
erau publicate într-o formă concentratr1 în 1929, era ţinut de pe poziţii apro-
piate interpretfnii lui Albert Mathicz, de Andrei Oţetea, la Cniwrsitatm din
Iaşi.
Sociolog-i ca Mihail Halca şi Petre Andrei, jurişti ca Grigore Geamănu,
dar şi matematicieni ca Petre Sl•rgescu au contribuit substanţial în epoca
intcrbelidt la valorificarea românească a mostenirii Revolutici Franceze.
Primul şi cel de-al treilea prin tezele de doctora_t prezentate' la Sorbona:
L'idt;e de rh-olution dans les doctrines soâalistes. Et11dc sur l'e'iJolution de la
tactlque rh:ol1ttion11airc (1923), publicată şapte ani mai tîrziu şi în româneşte
şi rcspecti,·: La dsistance a a
l'opprt'ssion d le droi"t l'insurcction. L'organisa-
tion prahquc de la dsistance rcvoluft"onnaire (1933). Petre Andrei îndeosebi
în lucrarea sa fundamentală, Sociologia generală, P. Sergescu, între altele,
într-o comunicare academică 106 . În dezbateri ~tiinţifice ca aceea stîrnită de
apariţia monografici despre Burghe:ia românii a lui Şt. Zclctin, la care au
participat \"irgil .Madgcaru şi Lotar Rădăccanu, găsim implicată pc alocuri şi
rememorarea Hc,·oluţiei Franceze.
Aşa cum am mai amintit, oamenii de litere şi artă au fost de timpuriu
atraşi de e\"ocarca ideilor şi imaginii acesteia. La puţin timp după eşecul Revo-
luţiei de la 1848, foarte tînărul pc atunci Alexandru Odobescu inYoca exemplul
„Ifrvoluţici din '93" pentru răsturnarea „artei hibride" în pictură şi începutul
unei „arte noi" în serYiciul „noii epoci" a luptei pentru progres 107 . ln lite-
ratur;1, pe lîng;1 fragmente din „istoria lui Lamartinc" 108 , se transpun în ro-
mâneşte romane şi povestiri ca Iacobini şi girondini de Alexandre Dumas
(titlul original Le chevalier de la 1vlaison Rouge) 109 sau De pe tron la eşafod de
\V. Frcy, în două ,·ersiuni apărute la Craiova şi Bucureşti, ultima cu subtitlul
„tragicul roman al reginei Maria Antoaneta". Nu lipsea nici proza lui Victor
Hugo 110 • Se tipftrcau sau se reprezentau drame ca Charlotte Corday, de Ph.
Dumanoir şi ClaiITilk (1856). Se încearcă şi producţii originale, <lorricniu în
care cxcdcazft Ieronim, fiul lui G. Bari ţiu (':?"arlota Corday şi pictoml, l 867;
ju11cţt'a lui .lfirabeau, 1869; Maria Antoinetta, 1869, toate apărute în „Familia"
lui Iosif Vulcan) m_ Încercarea de prozft Le J.,J. Juillet de la mere Bernard a lui
10'• Cf. :\. Iorga. ftudts ro1r111a•11ts. li, ld,'es el f,,r,nes littlrrri1·es fraufrriscs drrns Ic Sud-
F.s! de /"I,urn/!C, Paris, 1924. cap. J\".
100 I'. Sngescu, Jlathi111atirio1s _lrnu(ais du /cmps de l<t Nfrolution F1·a11(aisc, ,.,Mc1110-
1·iik Secţiunii ':'tii11ţifice", Academia lfom{111't. Seria 111, L 16, (<HO.
Im Cn11f<'ri11ţa ,Jrsprc J'iitorul artelnr în Uom:inia, Paris, 17 martie 1851, apărută 1,oslum
tn „Co11·,orhiri lit<'rarc", '( Lf, 1907, p. I 041- I 0:\8. \",-zi şi Ah-xan<irn O,lol>escn. Opere, ·iol. I,
-cd. ·.:ritică s,,i, îngrijirea lui Tudor \'ia:iu, Jl.1cur,·şti, 1')65. p. 125-- 1.,6.
10 " l'rinlrl' aet·slea / sloria ,\fars,•ilfrsei drrpă , ,I sfori a. i:irr,11dişti/or·· . . , Fa111ilia .. , 186.'i.
· 111• Tra,lucl"rea <'ra ><·mnat,~ <Ic (;_ .\. Baro11zi. Bucureşti, 18.'i.'i, 66-1 p. ~i apărea în
cole::ţ-ia „llihliol<'ra literar."t" a lih·,tril"i editoare (;_ loanid. ·
1111 \"il"lnr Hu~o. /)esprc .\lirnl,,•a,r, , ,< ;azeta Transil-tani<'i" LI,-, 18'.l I, nr. 115. ~i urm.
111 lo.sif \"ulcan făcPa Io,, î11 n·1ista sa şi 111wi ampli, .. noliţr istorico-literare" ,lt·<licată
de :,r:,resornl '.\'L Strajanu lui Camille llc,smo11lins, aphută în foileton ( .. Familia", ,-1, 1870,
p. 2.H-23.'i, 24.,-2-16, 256- 258).
349
Mircea, fiul lui C.A. Rosetti, urmărea să lege amintirea lui 14 iulie de n: a a
Comunei din Paris, cu prilejul acordării amnistiei generale prntru comur,;;.rzii
condamnaţi (1880). Povestirea apărea postum, în versiune românească,
doi ani mai tîrziu 112• Cn alt 14 iuti"e era invocat în versuri de G. Ranetti, în
condiţiile primului război mondial: ,,Pe patul de lauri putea să se culce /
Franţa şi să guste somnul lin şi dulce, / După cucerirea libertăţii sale. Dar
înveşmîntată iat-o iar în zale! // Franţa îşi încinge iar viteaza-i spadă Căci
mai sînt Bastilii ce trebuie să cadă, / Iar cocosul galic strigă către sc.:re /
Imnul desrobirii micilor popoare!' 113 • '
Doi mari scriitori români au dat viaţă unor momente-cheie <lin i~!oria
civilizaţiei prin opere de largă respiraţie, unul în versmi, celălalt în p1oză:
Mihai Eminescu si Liviu Rebreanu. Amîndoi s-au oprit fircste si la Revo]utia
Franceză. ' ' ' '
,,Documentare istorică a zădrtrniciei" la Eminescu, ca să folosim c;,.rac-
terizarea lui George Călinescu 114 , ilustrare istorică a ideii salvării prin ~ufc-
rinţă şi dragoste la Liviu Rebreanu, marele poem Jlemcnto mori, dat.it de
Perpessicius circa 1872 115, ca şi romanul Adam şi Em, apărut în 1922, con-
verg spre o concepţie germinativă spiritualistă. Asistăm la afirmări ak lui
,,vanitas vanitatum ... " sau întrupări ale sufletului primordial, care mar-
chează tot atîtea etape social-politice, de cultură şi de mentalitate în istoria
umanităţii. Dincolo de punctele de contact între geneza romanului lui Liviu
Rebreanu şi exemplul eminescian, ca în cazul utilizării teoriei metempsihozei
ca argument literar, prezentă şi la marele poet în alte opere, deosebirile nu sînt
mai puţin semnificative. Ne referim la metoda de tratare a episoadelor rnc-
cesive, romantică, la Eminescu, ca în La legende des siecles a lui Victor Hugo
realistă, naturalistă chiar la Liviu Rebreanu. E evidentă de asemcn,·a o
anume deplasare a centrului de interes, din exterior în interior, de la gcu-ral
la particular, de la deţinătorul puterii la omul oarecare. În schimb, în Jlcm.-nto,
mori pulsează o tensiune poetică superioară, care uneşte incandescent tablourile
evocate şi le conferă putere de simbol.
Spre deosebire de istoricii pentru care Revoluţia Franceză a fost ,loar
un accident, în marele poem eminescian ca apare ca izbucnirea vulc2nică
a fierberii seculare din adîncuri, într-un moment în care lanţurile celor mulţi
şi „secolele de întuneric" care zdrobeau sub stîncilc lor „sufletul muiat în
flăcări" al poporului doritor de libertate nu mai puteau fi indurate. Replica
a fost pe măsura rezistenţei nepăsrttoare, iar „fiii tari şi tineri ai unor ~ccole
bătrîne" au dorit ca lumea întreagă „s-o arunce în shucnirca nouci eri' .
Evocarea propriu-zisft a Revoluţiei transfigurează evenimente t'." la
căderea Bastiliei, cînd „poporul muge falnic ca un ocean trezit", rid:cînd
tricolorul însîngerat pe baricade, pînă la înlănţuirea prometeid1 a lui Napokon
şi moartea acestuia. Înălţarea plină de mîndrie a poporului spre putere, pre-
zentată pozitiv, e întunecată însă de ridicarea pc valurile lui a unor „firi
cumplite" ca „tigrul Robespierre". De unde „negrele icoane ale unor zile
fără frîuri" cărora nu le-ar fi pus capăt decît căderea sa. Reaşezarea valurilor
sub „a dreptăţii aspră rază" a făcut posibilă concentrarea puterilor Revoluţiei
în omul mar.e al secolului căruia Eminescu îi va dedica şi prima ,·crsiune din
112 \"ezi si ::'\'icolae Lin, Com111111 din l'aris i11 constiinta si crraţia lit,raui r0111,,,;,a.<că.
în Comuna di11° 1'11ris, Bucnre~ti, 1972, p. 1-46 şi urm. · · ·

113 (;eorge Hanetti, J,/ Iulie, .,România"', 3 inliP 1919.
,u G. Călinescu, Opera lui JUihai Eminrsrn, ·,ol. I, Bucureşti, 1976, p . .18.

11 ~ M. Eminescu, Oprrc, ·,o). \". Poc=ii pos/11111e, ecliţie critic;'\ ,le Peqwssicius. B,;c11-
re~ti, l95R, p. 69.
350
Odă în metru antic. Lui ~apoleon îi atribuie nu numai ridicarea armelor pentru
drepturile unei lumi subjugate sau sfărîmarea unor tronuri ale lumii vechi,
ci şi ţelul păcii, luminii şi fericirii popoarelor. Eroul cade însă cînd ,.ideea
l-a lăsat".
S-a păstrat în manuscrisele eminesciene de la Biblioteca Academiei şi
un proiect dramatic dedicat lui Mirabeau 116• Jar în publicistica sa podul
argumentează cu cartea lui Tocqueville l' Andcn regimc et la Revolution po-
ziţia antiliberală 117 •
A şasea dintre cele şapte povestiri de iubire, care sint în acelaşi timp colo-
rate tablouri istorice şi evocări de metempsihozft, ce alcătuiesc substanţa
romanului metafizic a, tiroir al lui Liviu Rebreanu Adam şi Eva, muta cadrul
acţiunii la Arras în timpul dictaturii iacobine. Personajele principale sînt
fictive, cu excepţia reprezentantului Convenţiei naţionale în misiune, Lebon.
Dar romancierul îşi notează cu scrupulozitate în caietul de creaţie, din din,rse
surse ca şi în cazul celorlalte capitole ale cărţii, date privind locul acţiunii,
personajele reale, liste de nume, replici etc. Figurează aici şi însemnrui crono-
logice, între care echivalenţa calendarului revoluţionar, expresii ale nemii,
alte informaţii istorice. Romancierul a ales abordarea unor probleme din
epoca Ternarei interesînd şi realitatea ime<liatr1: raporturile dintre ateism,
religiozitate şi cultul fiinţei supreme, atitudinea autorităţilor statului faţă
de cei care nu practică politica militantă, puterea sentimentelor care trece
dincolo de barierele ideologice şi sociale.
O primă tentativă de roman dedicat în întregime evocării Revoluţiei
Franceze, Revoluţia, prea repede uitată, semna duprt două decenii Dinu ~ico-
din. Ediţia era ilustrată cu gravuri originale de Eugen Stec.
în Contra patrie1:, prima 1entaiivă de tran~figurare R,:tnicft a epocii,
K. Iorga deplînge drama nobilimii emigrate.
Pentru Camil Petrescu, Revoluţia Franceză a însemnat nu numai un
termen de referinţă ideologic pozitiv, dar şi o posibilitate de a pune în valoare
concepţia sa despre teatru şi disponibilităţile sale <le remarcabil autor dra-
matic. Evocarea Revoluţiei nu lipsea nici cu prilejul înfiinţării Muzeului de
artă în fostul Palat regal, cînd scriitorul rememora exemplul Muzeului Loune
din Paris, nici din notele sale zilnice, nici din piesele Jocul ielelor şi Bălcescu.
Cu acest din urmă prilej reamintea şi contribuţia Răscoalei lui Horea la crearea
atmosferei în care s-a iscat flacăra Revoluţiei Franceze, cinci ani mai tîrziu 118 ,
Din debutul timpuriu al acestor preocupări s-a născut mare:1 creaţie
teatrală româneasdt inspirată de Revoluţia Franceză, drama în 5 acte şi 20
de tablouri Danton. Deşi venea după reprezentarea piesei cu acelaşi titlu a lui
Romain Rolland la Teatrul :'.';aţional, reconstituirea dramatică a scriitorului
român s-a bucurat de o caldă primire la apariţia ci în 1932. S-a considerat
chiar că ea oferrt o imagine mai completă şi reală a grandioasei figuri din
marea frescă a eroilor Revoluţiei Franceze decît opera scriitornlui francez.
„Respectarea adevărului istoric - observa autorul recenziei din „Neamul
românesc" - putem considera pe drept cuvînt, cu tot accentul special pc care
autorul însuşi îl pune asupra acestui punct, c;1 nu e singura însuşire a recon-
stituirii dramatice l)anton". Fiindcă „intuiţia scriitorului a ştiut Ră pătrundă
şi să lumineze dinăuntru realităţile retopind fragmentele de viaţă adevărată
într-o creaţie nouă şi unitară". De altfel, .,lectura e în realitate captivantă,
.uG B.A.R., ms. rom., 2254, f. .10"1-.109.

" 7 !1'1. E111il!"Sct1, Opera J>aliti,·ă, ed. I. Creţu, ·rnl. JT, Bucureşti, 19"1 I, p. 1.î8 .
. us Id,-l'a apărea pentru prima oar,t in articol ni li oria. publicat în „Gazda" din I martie
1935.
351
ca a unui 1 oman dramatic, de o strînsă construcţie şi o marc putere de cvc-
care" 119 • Acelaşi punct de n·ckre îl regăsim şi în cvalurll'ile critice cele mai
recente, care au a,·ut şi şansa de a Ycdca piesa lui Camil Petrescu reprezcntatr1
pe prima scenii a ţării.
Presa literarft a jucat un rol important în epoca interbelică atit în cc
pri\"l·şte orientarea cultural-estetică, cît şi în cea politico-ideologică. Răs
punzînd atacurilor de dreapta la adresa democraţiei şi a aportului generaţiei
de l,1 1848 la ckz\"oltarea societăţii şi culturii româneşti, în lumina principiilor
de la 17S9, G. lhrăileanu sublinia că toată ideologia „Vieţii româneşti"
„purcede din ideologia ReYoluţici Franceze ... Noi am apărat de cînd scriem
acL·astr1 ideologie" 120 . Iar doi ani mai tîrziu, reluînd aceeaşi idee, preciza:
,, :--:oi sîntem democraţi şi vom apăra democraţia. Nici nu ne-ar şedea bine
altfrl: noi sîntcm oameni din popor. Pc noi Revoluţia Franceză cu Drepturile
01111111â ne-a scos din bîrlog. . . Fără Rc,·oluţia Franceză am fi bătuţi încă la
scar:t de boieri şi boierii încă umiliţi" de stăpînirca străină 121 • în acelaşi timp
in spiritul „tradiţionalismului", .\ichifor Crainic, directorul rn·istei „Gân-
direa", condamna "occidentalizarea" şi „franţuzismul" ca opuse dreptei cre-
dinţe şi orientalismului nostru structural. "Cultura românămodcrnă-scriacl
fascinată de ideile liber cugetătoare ale Revoluţiei Franceze a neglijat cre-
dinţa rdigioasr1 ca izvor de creaţie culturalii. Aici vedem noi marele hiatus,
marea aliatere de la specificul naţional încarnat în credinţă şi în mit" 122 •
ExacL-rharea misticii naţionaliste deschide drum spre putere fascismului
antisemit şi totalitar. l"n moment semnificativ în lupta de la sfîrşitul ckceniu-
lui patru pentru lihertate, pt'ntru democraţie, în care erau implicate şi tradiţiile
de colaborare spirituală româno-franceză, îl reprezintă numărul special dedicat
Franţei de „Viaţa româncascC', de data aceasta aflată sub direcţia lui Mihai
Raka si C. Yisoianu, cu prikjul aniversării a 150 de ani de la ReYolutia
France;,ă. ' '
În Cuvîntul introducti,·, D. I. Suchianu, după ce preciza ocazia şi
scopul publicării acestui număr comemorativ şi rolul Revoluţiei Franceze în
dez,·oltarea statului modern ca stat al libertăţii, saluta colaborarea franceză.
Printre personalităţile care semnează se aflau Emile Henriot, Henri Fovillon,
Julien Benda, Andre Therive, Andre Chamson, Alain, Henri Bordeaux.
Dintre romf111i amintim pc Ion Pillat, Vladimir Streinu, Al. Phillippidc, Al.
Graur, Ion Biberi, Gh. Oprcscu, M. Sebastian, Y. ~icolau, C. Yişoianu,
Paul Zotta, Ilic Constantinovschi. Cnii dintre colaboratorii francezi amintesc
mai mult sau mai puţin în treacăt momentul sau ideile Revoluţiei Franceze.
Colaboratorii români sînt însă cei care dedică articole speciale Revoluţiei din
1789 şi mesajului ci peste timp.
Astfel, Al. Philippide scrie despre Repercusiunile în literatură ale, Re-
voluţfri, Al. Graur despre Revolttţ1·a Franceză ş1· limba, Const. Vişoianu,
despre „ Principiile" de la 1789 in politica externă a Franţei, Io11 Biberi în-
cearcft să desluşească la Cronica ideilor Semnificaţia generală a Reoo/,uţiei
Fra1icczc. De Opera militară a Revoluţiei Franceze se ocupă V. ~icolau, Gh.
Oprcscu la Cronica plastică şi Mihail Sebastian la Cronica dramatidt scriu
respectiv despre Revoluţia Franceză şi arta, Revoli.tţia Franceză şi teatrul.
Rubrica de recenzii prezintr1 cartea semnată de Albert Mathicz, Autour de
119 ]Jau/011 . .. ~<'i:ttllt1l rllt11[111esc", 9 ianuarie- 19.12.

100 (;_ I., ..J/lci ... f>olcnrică, .,\"iaţa ro111{11wască". X\"I, 1924, nr. 12, p. "170. ,
tot 1'. Sit"anor & Cn, larâ,'i dtmoCl'aţi,1, ,,\"iap. ro111{111rase,l'', X\'II1, 192~ . .•tu-. 16,
p. I 16.
uo '.\'ichifor· Crai11ic. Sm.sr,/ tradiţiei, l'J2 1J, i11 i<IPm }'uncie ca1·din.ale în han;:·Bucu-
19.î6, p. 70.l.
352
Robespiore (D. I. Suchianu), drama Robesfrierre de Romain Rolland, din
ciclul „Thefttre de la Revolution" (Ilie Ccnstantinovschi), dar şi Napoleon,
în Vl'.rsiunea istoriografică a lui Jacques Bainville (M. Sebastian) l'lau E. Tarle
(D. T1os'.).
Atmosfera Parisului la 150 de ani de la Revoluţie era evocată în cores-
pondenţa din capitala Franţei semnată de Eugen Ionescu, în numărul urmrt-
tor al „Vieţii românesti": ,,Cine rătăceste prin Paris în zilele de 13, H si 15
iulie e uimit de posibilitatea de reactualizare a Revoluţiei în inimile france-
zilor de astăzi. Lucrurile petrecute acum 150 de ani capătă, prin minune, o
prezenţă intensă. Să fie oare pentru că ideile victorioase atunci se strîng,
redevin vii, în faţa primejdiei mortale ce le ameninţă azi? Naţională şi inter-
naţională, Revoluţia Franceză se vede ameninţată din afară spre înăuntru".
Iar mai departe: ,,lţi dai seama, la 14 iulie, că francezii sînt mai valoroşi.
omrneste atunci, fiindcă retrăiesc momentul mai înalt decît cel actual, de la
1789: fiindd ridica democratia lor decăzută la momentul de tensiune al ace-
lor :~ile" 123 . '
Aceasttt ded<lere, împreună cu primejdia maximrt din afară care îşi
avea antene subterane înăuntrul Franţei au dus la prăbuşirea din 1940,
în faţ__a forţei organizate celei mai retrograde a vremii.
In aceste împrejurări dramatice în care unitatea Franţei se mai păstra
dincolo de fragmentarea în zone libere şi ocupate, prin forţa unificatoare
a spiritului, poporul român, ci însuşi greu încercat, a fost prin cei mai
buni dintre fiii săi alături de poporul francez. O dovedeşte nu numai
participarea activă la Rezistenţa franceză împotriva cotropitorului fascist,
.a românilor cu convingeri înaintate din Franţa. În presa cu grijă cenzuratrt
din ţară, condeie democratice exprimă mai mult sau mai puţin voalat con-
vingerea în victoria luptei comune şi în misiunea Franţei „de a vesti struc-
tura nouă a continentului, asa cum a făcut-o sila 1789, sila 1848, sila 1870 si
1936'' 124 . ' ' ' ' '
Imediat după
întoarcerea armelor contra hitlerismului din august 1944
şi răsturnarea „regimului de trădare: naţională'', George Călinescu se adresa
„celor ce: muncesc" cu 'îndemnul de colaborare activă cu intelectualii, pentru
a răspunde comandamentelor prezentului şi viitorului. Şi argumentînd cu
exemple din trecut, amintea de rolui cărturarului în „lupta împotriva nedrep-
tăţii sociale, a inegalităţii, a arbitrarietă.ţii despotice" pe care o reprezintă
Revoluţia de la 1789 : ,,Revoluţia Franceză a fost pregătită în spirite de către
cărturari. Rousseau, Voltaire şi Montesquieu sînt adevăraţii şi marii pionieri
ai Revoluţiei. Prin şcoli, prin cărţi, prin libele, prin jurnale, prin cursuri serale,
prin glasul oratorilor, lucrătorul manual ia cunoştinţă de drepturile sale, în-
cepe să conceapă o astfel de viaţă şi să se organizeze în vederea ei. Putea-va
uita el armata ilustră a celor care au visat pentru binele lui, va continua el să
suspecteze mizeria lustruită a cărturarului?''. Şi curios, încheia cu îndemnul:
·,;Muncitorul manual să ia sub ocrotirea sa pe cel intelectual şi să-i suplinească
infirmităţile structurale" 125 •
Relatînd doi ani mai tîrziu despre sărbătorirea lui Quatorze Juillet, la
Paris, Tudor Arghezi nu se mulţumea să remarce „imensa forfotă, în răspîn
tiile străzilor şi bulevardelor, cu orchestre şi fanfare", în care „nepoţii în-
123
- Eugen Ionescu, Scrisori din Paris. De 1-1 Iulie, .,Viaţa Românească"., XXXI,
193-9. nr. 8,- p. U.i- 135. ·
124 Miron H.adu Paraschi,,escu, Spiritul fra11ce::, ,,Ecoul", 19 decembrie 1943_.
, 125 G. Călinf'scu, I11telec/uali de tot felul", uniţi-vă! ,,Tribuna poporului", 11 ianuarie
.19-¼J, .George l'laşcu, Antoaneta Tănăsescu,· Cumpăna cuvîntultti, lţ/39-1945, Bucureşti,
1977, p. 536-53~. .
sîngeraţi ai generaţiei din 1789 şi inamicii ocupaţiei recente dansează şi cîntă''.
El sublinia sensul profund uman, eliberator şi justiţiar, al aniversării unui
eveniment de semnificaţie naţională şi universal:1, care „împarte istoria lumii
de la începutul ei ştiut, pîn:1 în zilele noastre şi de-a pururi, în două epoci dis-
tincte, ~na de mii şi mii de ani şi ceastălaltă numai de o sută cincizeci şi ~apte,
de-abia începută". Meritul Revoluţiei Franceze consta în „stabilirea Dreptului
Omului, pînă atunci călcat, şi Dreptul, şi Omul, în picioare" 126 •
În preajma întoarcerii armelor alături de Naţiunile Cnitc, din care friccau
parte Anglia şi Franţa, editura ziarului „ Universul" scoate de sub tipar într-o
nouă colecţie, ,,Biblioteca istorică universul", primul volum din cele trei ale
Istoriei Revoluţiei Franceze de Thomas Carlyle. Traducerea din limba engleză
aparţinea lui 1\1. Pandelca, care semna şi „două studii introductive", mai
precis un portret al lui Carlyle şi eseul Ceva despre revoluţii şi despre re,.'oluţ1:e.
Aici cea dintîi „revoluţie adevărată'' în ordine cronologicft era considerată,
ca şi la unii istorici ai Restauraţiei în Franţa, apariţia şi răspîndirca creştinis
mului, cca de-a doua năvălirea barbarilor, cca de-a treia lfrvoluţia Franceză.
Oprindu-se asupra acestui uriaş cutremur, ,,această catastrofrl politicrt şi
socială", esPistul îşi aducea aminte, ca fost auditor al „regretatului şi neferi-
citului nostru istoric Nicolae Iorga'', de lecţia de deschidere a cursului acestuia
de istorie contemporană de la Universitatea din Bucureşti, început cu LudoYic
al XIV-lea, nu cu Revoluţia Franceză. ,,A fost o rumoare în sală. Atît
studenţii cit şi publicul din afară, destul de numeros, care asista adesea la lec-
ţiile lui atît de bogate, dar mai ales atît de pline de viaţ;i, se uitau nedumc1iţi
unii la alţii : Cum 1 Ludovic al XIV-leal Dar ce arc a face regele soare cu re-
voluţia, care vine abia la vreun secol după moartea lui Y Pc m;1surrt însă ce
marele savant înainta în expunerea lui, nedumeririle se topeau pe rînd una
după alta, ca nişte fulgi de zăpadă căzuţi pe o vreme cu soare cald''. Era de
fapt un argument neconformist în favoarea comentatorului, după care pregă
tirea Revoluţiei Franceze începuse odată cu reforma lui Luther şi „ruşinosul
măcel din noaptea Sf. Bartolomeu''.
În ultimele patru decenii de preocupări pentru Revoluţia Franceză,
prezenţa sovietică şi instaurarea dictaturii comuniste în România a avut trei
urmări: a) traducerea din limba rusă a literaturii istorice privind într-un fel
sau altul Revoluţia Franceză; b) abordarea subiectului cu mai multă sau mai
puţină fidelitate faţă de marxism-leninism; c) dificultăţi uneori insum1on-
tabile de documentare.
ln condiţii puţin propice s-au obţinut totuşi realizări notabile.
Iată o prezentare succintă a rezultatelor noilor cercetări. ln ce pri-
veşte reţeaua de învăţămînt, pe lingă manualele şi cursurile generale care
privesc şi Revoluţia Franceză, s-a ţinut la Universitatea din Bucureşti un
curs special dedicat Revoluţiei din 1789 127• El a inspirat elaborarea mono-
grafici pentru tineret Căderea Bastiliei 128• Tot în domeniul istoriografiei, pe
lingă cărţi 129 sau articole de popularizare, apărute mai ales în revista spe-
ua Tudor Arghezi, Scrieri, ·rol. :XXXIV, Proze, Bucnrf'şti. 1%5, p. 703- 705.
1t7 Cursul special Revoluţia burge~ă din Fra11ţa a fost ţinut la Facultatea de istoric, Cate-
dra de istorie uni·,ersală, rlc D. Alm.ş. Cf. .-\. Oţf'tea, Y. Xcka, op. cit., p. 38.
lJl8 „Transfigurarea literară" a conf. univ. D . ..\Imaş, care, aşa cum ar[Lta Mihai Ralca
în Prefaţă „a ales calea istoriei romanţate", a apflrut în col. ,. Pagini de istorie ,rnivt•rsa~ă"
a Eclit. Tineretului, în 1959.
12' În 19-i9 apărea in col. .,ilihlioteca ele huwuar" a noii Edituri <le stat, succinta pre-
zentare a unor Figuri din Revoluţia Franceză semnată clc- Mihail Rollcr; în 19-i7, I. Felca
puhlicll. Poi·cstoa lui Gnuhus Rabeuf şi a Conspiraţiei egalilor etc.
cializată „Magazin istoric' 13'1, <lar şi în reviste de culturft ca „Romfmia li-
terară' 131 , se înscriu stu<lii ştiinţifice de substanţă privind mesajul ideologic
al Revoluţiei, aspecte ale desfăşurării ei, receptarea sa în trecutul românesc.
Cităm astfel în ordine cronologidt investigaţiile privind influenţa Revoluţiei
în Transilvania, ideile economice ale lui Saint Just, aspecte politice şi militare
ale ideologiei babouviste, premisele ideologice ale Revoluţiei Franceze, Re-
voluţia Franceză în istoriografia rornâneasdt, ideea continuităţii şi spiritul
Revoluţiei Franceze în crearea modelului de republidt romtmă 132 • Proble-
matica istoriograficrt actuală a cercetărilor privind Revoluţia Franceză a
făcut obiectul mai multor studii documentare 133 .
Literatura istoridt românească s-a îmbogăţit şi cu traducerea unor lu-
crări fundamentale pentru înţelegerea Revoluţid Franceze, ca monografiile lui
Albert Mathicz s;rn Albert Sohoul care înlrttură din uz pe cele ale lui Thomas
Carlyle sau Louis Maddin 234 •
Contribuţie importantf1 la înţelegerea în ansamlJlu a spiritualităţii
franceze din trecut şi prezent, cartea lui Mihai Halca, Celt• douâ Franţe, în po-
fida caracterului maniheist al cxpunerii,_are şi meritul de a fi abordat într-un
capitol special evoluţia spiritului revoluţionar francez, de la 1789 la 1848 la&
Referinţe semnificative la Revoluţia Franceză se regăsesc şi în studii
dedicate altor momente istorice, ca epoca napoleoniană 136 sau aceea a Revo-
luţiei de la 1848 137 sau altor domenii de cunoaştere, ca dreptul şi istoria drep-
tului 138 sau istoria literară 139•
În cc priveşte transfigurarea artistică a fenomenului istoric, s-au bucurat
de un deosebit succes editorial traducerea romanului Quatre Vingt-treize, de
Victor Hugo 140 , o selecţie din opera lui Gcorg Biichner, incluzînd drama
Moartea lui Danton şi manifestul revoluţionar Curierul din Hessa 141 , o altă
selecţie din ciclul Teatrul Revoluţiei de Romain Rolland, cuprinzînd piesele
14 Julie, Danton, Robespicrre, şi în anexă eseul Teatrul poporului 142 • Tradu-
cerile au apărut în colecţii de prestigiu (,.Clasicii literaturii uniwrsale", co-
l:io Printre acestt· articol,· l'asimiau./<1 istorie <1 111rni CÎitlff: .l!ars,i,·:a (I, 1967, nr. 7
p. 43-8) şi /)eclarafiti drrţ,l11rilor omu/r,i ,,i ale alăfeam,lui (\.II, 1973, nr. 6, p. 76-82)
de D. Almaş.
131 Cf. cloc11mt'ntar11l s1·m11at dt' Cristian l·nteann, 1-ibalale, J;,:alila/f, Frultn,itale,
apărut în nr. 28 al „ Homâ11iri lih-ran•", ,lin 1-1 iulie 191D, p. 20- 21.
132 Vezi stmliiJ„ st>mnalt' ilr I. Sabău (1958-1959, 1960), D. Almaş (1965). V. Cristian
(1965-1970). Camil l\lnreşan (1976), ~icolae Liu (1981) în Bibliografia generală.

133 S. Columheanu, Concepţii ac/11ale în problmui Revoluţiei France::,, Studii, XVII,
196-i, p. 599-610; Dan A. Lăzărcscn, Problematica Revoluţiei France::e şi motitiarea socială

a Revoluţiei, .. Studii", 24, 1971, p. 1101-8011; Marian Stroia, Despre istorio~rafia consacrată
lui Robespicrre ,,i epocii sal,·, ,.He·,ista de istorie", XXXI, 1978, nr. 7, p. 1265-1272.
134 Vezi Bibliografia generală.
13• ~[ihai Ralea, Cele două Franfe, Bucureşti, 1956 (pentru Re·,oluţia l•ranceză, p. 206-
227). H<'ccnt , ,mitul Ct'lor două Fran1c" ~i „d<păşirea" lui au preocupat pe Christian A-
malvi, în l~ludcs d'historiograpl:ie, rccl. Lucian Boia, Bucureşti, 19R5, p. 19.1-216.
131 Cf. Nicolae Lin, Nicolae llălcescu şi le,:cnd<1 napoleonia.nă, ,.Studia et acta ]\.fosei
Nicolae Bălcescu", II, 1970- 1971, p. 193--2.13; Alexandru Duţu, Cărţile de înţelepciune
în cultura romând, B11c11reşti, 1972, studii complcnwntare, / ma,:inea Fran/ei în timpul rnmpa-
niilor napoleoniene, p. 137-- 155.
137 Cf. Nicolar Liu, T.r, Rt'vr,/11/irm di, 18-18 d l,,s rapporls inlellrctuds franco-roumains,
.,Revue roumaint• d'histoirl'", X:\111, 1984, p. 129- 1·1.3.

138 CL Gheorgh<' Ght•orghe. np. til., cap. I\', secţiunea II, Scţ,<1ra.ţia puterilor în ptrioada
Revoluţiei burpheze, p. 1-16- 15J.

131 Paul Cornea, Oripinea roma11lis111-ul11i rnmânrsc, Bucureşti, 1972, paragraful Ecourile
Marei Revoluţii Fra11a::, din Cartra întii, cap. Cri:u, Socitlăţii fanariole, p. -i3-48.
MO Victor Hugo, Anul 93, roman, Bucureşti, 19i2, -120 p.
141 Georg Biichner, Pa~iiii alru, Bucureşti, 1967, 168 p.
142 H.oma.in Rolland, TMttrul Revoluţiei, Bucureşti, 1966, 519 p.
lecţia „Romanul istoric"), fiind semnate de scriitori cunoscuţi (Lucia De-
rnetrius, Laura Dragomirescu, Tudor ~imaru, Ovidiu Constantinescu), de
filologi şi teatrologi m_
Scena românească a reprezentat în interpretări de neuitat Jlfoartea
lui Danton de Biichncr, avînd ca regizor şi titular al rolului principal pe Liviu
Ciulei (Teatrul Lucia Bulandra), şi Danton, de Camil Petrescu (Teatrul Na-
ţional). Prima era cons,,crată internaţional de turneul la Florenţa ( 1979).
La pregătirile pentru Bicentenarul Revoluţiei Franceze şi-au adus con-
tribuţia şi oamenii de ştiinţă români.
Menţionăm astfel studiul nostru Revoluţia Franceză şi formarea ideologiei
revoluţionare şi republicane la români, publicat în 1986 de revista „Annales
historiques de la Revolution Franc;aise" 144 şi comunicările: Franţa războiuliti,
Franţa păcii şi Franţa Revoluţiei în mentalitatea românească pe care am pre-
zentat-o la Colocviul internaţional din Clermont Ferrand, 1983, organizat de
Paul Viallaneix, sub egida Universităţii locale 145 ; Legenda românească a
Revoluţiei înfăţişată de Marin Bucur la Colocviul internaţional din 1986 or-
ganizat de Paul Viallaneix şi Jean Ehrard sub egida aceleiaşi instituţii 146 ;
Spirit revoluţionar şi imagine a Europei în sud-estul european ( sfîrşitul sec.
XVIII - începutul sec. XIX), comunicare susţinută la Besan~on de Al.
Duţu în cadrul colocviului internaţional din 1987 147 ; Imaginea Revoluţiei
Franceze la români prezentată de noi la Paris, în cadrul Colocviului interna-
ţional organizat de Georges Castellan, sub auspiciile INALCO, în octombrie
1988 148 • În sfîrşit, comunicarea Revoluţia Franceză în conştiinţa românească,
pe care am pregătit-o pentru Congresul al VII-lca al Luminilor de la Buda-
pesta, unde participarea românească a fost interzisrt de către conducere, a
apărut în ţară, un an mai tîrziu, într-o publicaţie în limbi străine 149 .
Şedinţa din 1 aprilie 1987 a Laboratorului de demografie istorică al
Universităţii Bucureşti a înscris prima contribuţie ştiinţifică la pregătirea
Bicentenarului Revoluţiei Franceze în România, prin comunicarea noastră
Aspecte şi probleme demografice din perioada Revoluţiei France::c.
Cea dintîi reuniune ştiinţifică dedicată integral Bicentenarului a avut
loc în ziua de 4 iunie 1988 la Iaşi, sul> auspiciile Institutului de istorie şi ar-
heologie „A. D. Xcnopol". Sub conducerea lui Al. Zub, simpozionul „Re-
IU S-ar mai putea adăuga şi alle lucrări din literatura uni·Icrsali"'L traduse în româneşte
cu referinţela H.e·rolnţia Franceză şi la ecourile ci: Ceori:: Forstcr, Călăto,·ie .fo jurul !temii,
Bucureşti, 1980; bo Anclri<', Cronică din Trav11ik. Viziri ,~i consuli, trad. Virgil Teodorescu
şi Drăgan Stoiano•rici, Bucureşti, 1967 ş.a.
IU La Revo!ution Franfaise et la formation d,· /'ideologic 1·fvol11tio111iairc et repu.blicaine
che:: les Roumains, .,Annalcs historiques de la Rcvolntion Fran,;:aisc", 1986, nr. 265, p. 285-
306.·
145 La France de la guerrc, la France de Ici pai.r ci la France de la JUvolutio1i dans la
mentalite roumainc, î•1 La bataillc, l'armee, la gloin, 17-lS-1871, Actcs rccueillis ct presentes
par Paul Viallanei,c · ct Jean Ehrard, t. JI, Clermont Fcrrand. 1985, p. 483-492.
14 6 La legende rnumaine de la Rlvolutioti Fra11y,1isc, în La legende de fă Revolution,
Actes recueillis et pn'.•sentes par Christian Croisillc ct Jean Ehranl, avcc la collaboration de
Maf"ie .Claude Chernin, Clermont Ferrand, 1988, p. JIJ-324.
147 Cf. Regi.ms, nations, Europe. l'nc diversitc de proc<'ssus sociaux ct cnlturelles de la
Revolution Fran,;:aisc, Besan,;:rn, 1987, p. 647-6.58.

148 Cf. L'il!wgc de la France rivolutionnairc dans Ies pays e1· lcs peuples de /'Europe
Centrale el de Sud-Est, Paris, 1989, p. 121- 141. , .

uu Cf. ,.Roumanie, J)ages d'histoi-re", XIV, 1989, nr. 2, p. 153-169 .şi.alte 4 ed.
366
voluţia Francezrt în spaţiul românesc" a ocazionat prezentarea a 12 comuni-
cări de către Sorin Antohi, Leonid Boicu, Mihai Dorin, Alexandru Duţu, Dan
Lăzărescu, Ştefan Lemny, Nicolae Liu, Lucian Năstase, Ecaterina Negruţi,
Gheorghe Platon, Ion Saizu, Alexandru Zub. Majoritatea acestora, precum
şi alte in\'estigaţii, fac obiectul culegerii de studii La Rh.1olutio11 Franraise
et Ies Roumains (1989).
Dar apropierea aniversării lui 14 iulie 1789 a coincis cu înrtsprirea dicta-
turii şi autoizolării regimului totalitar din Romfmia. Cu mare greutate au
putut participa trei istorici romfmi la Congresul mondial de la Sorbona 150 •
Iar şedinţa frstiYă comemorativă programatrt de Academie a fost în bună
măsurrt ratată datorită restrîngerii tematicii sale şi exigenţelor cultului fostului
dictator 151 • Cît despre numărul special pregătit pentru Bicentenarul Revolu-
ţiei Franceze de „Revista de istoric", el 11-a putut vedea lumina tiparului îna-
inte de Revoluţia din Decembrie rn 2 •
1511
An prc-zentat personal co111u11wan: Al. Zuh ( /.'im pacte tl11 ,,(;ra.11d 1789" dans
l'espaa ro11111ain: di.ffusi,m, adaplalion, di.flradio-11), ~t. I.cnmy / }V. lorga, his/o,·int de la
Rt!vo/11/io11 Fra11raise ), :\'icolae Liu ( f_a Rlvolutio11 F1·an(aise dans !t miroir de l'humanisme
rt de la frafrr11ile /a/i11,-). Au trimis com1111ic[tri apărute în ·;,.lumclc ele lucr[tri ale Co11gresn\ui:
Al. Duţu / .\lom·cm<"nls de libera/io11, ,nouvcm,·nts 11alio11a11:r et ima,:e dr la France revolulionnair-
dans le S11d-Fst /'l:11rope, 1789-18i8) şi Co11sta11ti11 ~nban ( I.ci Hit•o/11/ion dans l'hislorioe
,:raphic ,·n111J1ai1t,• d,-s x1· I ll' d X I X' sit'cles ).
Ul :\11 pn•le11tat co1111111ic,iri clcelicatt- Rr·,oluţit·i Fra11ce11· ~tdan l',1,cu, Dan Dcrindei,
Camil l\lureşan, A I. Duţu. l'riml'll' ., au api'trut în ":\lt•moriile S, cţ i11nii istorict• ", s. IV,
t. XI\·.
10 ~ X11111;trnl ek<licat Bice11t1·narul11: Hc·,oluţiei Franceze <ic „Ifo·,ista ele istorie" poartă
nr. 11/ 1989 incl11zî11d contribuţii tir ?\'icolae Liu. Dumitru ,\Imaş, ~li hai ~fanea, EugC'n Denize.
Aceeaşi re·,istă a mai inclus la ,li·,ersc rubrici în nr. 6 pe accla~i an articole <ir Dan Berindei,
Constantin ~crhan, Marian Stroia Au mai publicat contrihuţii :\l. Bucur, D. Ciurea,
~t. Josipescu, A. :\larg:i. ş.a. Ap,lrut în pragul lui 1991, nr.JJI -J.'\.l (7-9/1988) al revis-
tei l'niunii scriitorilor „ Sl'colul 20", dt· sub conducerea lui Dan lH1ulică, includea un
bogat grupaj dc- articolt·, eseuri, tracluce·ri literare dedicat în principal Dicentenarului.
357
CÎTEV A CONCLUZII
Din multitudinea de probleme care solicită pc istoricul de azi la reinves-

tigarea şi regîndirca fenomenului de excepţie care a fost Revoluţia Franceză,
probleme pc care le-am abordat pc larg în studiul monografic de faţă, căutînd
răspunsuri cît mai aproape de adevăr, ne oprim pentru a concluziona la ur-
mătoarele:
1. .,OIUGI~ILE" REYOLUTIEI
Cauza Revoluţiei române de la 1848, scria :K. Bălcescu în 1850, trasînd

retrospccti v din exilul postrevoluţionar francez 1vl ersul revoluţiei în istoria
romJnilor, .,se pierde în zilele veacurilor. Uneltirile ci sînt 18 veacuri de trude,
suferinţe şi lucrare a poporului român asupra lui însuşi". O opinie similară
găsim, în legătur;t cu Revoluţia Franceză, în prefaţa lui Jules Michelct la
ultimul volum din Histofre de la Rdvolution Franraise (1868). A începe această
istoric cu anul 1789 înseamnrt a te mulţumi cu un efect fără cauză. Nici domnia
lui Ludovic al XY-lea nu ajunge pentru a o explica. ,.Trebuie să sapi mult
mai departe. O pregăteşte întreaga viaţă a Franţei, ceea cc te face să-i înţelegi
drama finală". Intre acest punct de vedere total, menit să explice romantic
„infinitul Re\"Oluţil'i" şi între pozitivismul îngust al celor cc caută să reducă la
minim rădăcinile Rc,·oluţiei Franceze, urmărind numai motivarea imediată
în timp şi spaţiu, s-au desfăşurat vreme de două secole contradicţiile intcrpre-
tr1rii istorice. Ea descoperea ca eveniment originar fie Renaşterea sau Re-
forma, fie iluminismul sau francmasoneria, fie crahul finanţelor regatului fran-
cez, fie concurenţa sau acordul comercial cu Anglia, fie uneltirile dinastice
şi „complotul de familie" austriac la Curtea Franţei etc. etc . .,Cei care vor
să ne încredinţeze că acest eveniment imens -- scria în continuare Jules
Michdet - a fost opera unui partid, un complot al lui d'Orleans, o mişcare
factice impusr1 de Paris Franţei n-au decît să deschidă cele o sută de volume
in-folio ale caietelor (de doleanţe], dorinţele provinciilor, instrucţiunile lor
dtr,· deputaţii Constituantei" pentru a se convinge de contrariu. Revoluţia a
corespuns aşadar dorinţelor de schimbare exprimate din toate colţurile
Franţei. Ea a răspuns în acelaşi timp unor necesităţi profund resimţite de
poporul francez. Care n-au fost numai de ordin material. Deoarece iluminis-
mul „ordoneazr1, seric splendid Crezul nostru modern, a cărui aplicare o între-
prinde Revoluţia".
f n cc ne priveşte, am demonstrat de la început existenţa unui complex
de cauze mai îndepărtate sau imediate, generale sau speciale, legice sau alea-
torii, cu implicaţii socio-economice, politice, ideologice şi morale. Ele cores-
pun<leau în fon<l carenţelor care nu mai pot fi ascunse ale \"echiului rq.;im
în Franţa şi convingerii despre necesitatea înlăturării lui datorită şulm·zi1ii
bazelor feudale 9i absolutiste, în forma şi sub impulsurile crizei specifice ulti-
milor săi ani. îa plus, aşa cum am subliniat de la început, ,,originile" interne
nu pot fi separate de condiţiile externe. ~u numai fiindd pc plan european,
hexagonul francez se află situat în apropierea Angliei s'.lu a unor regiuni
seismice ca Irlanda, Olanda, Belgia, Elveţia. Contactde fayorabile exploziei
revoluţionare au fost stimulate şi de existenţa spirituală a Europei franceze,
şi de faptul r.ă Franţa era principala promotoare a iluminismului, implicat
în căutarea soluţionării crizei culturii şi societăţii europene, dar ~i prin ~pri-
jinul ideologic, politic şi militar acordat victoriei lfrrnluţici amcric;!:,c şi
Rflzhoiului de independenţă al Statelor Cnite.
2. ~ECESITATEA REVOLUŢIEI
Adepţii reformelor fără zg-Jduiri socio-politice, precum şi adn·r~arii

conservatori, admiratori tardivi ai Ycchiului regim, susţin ~i azi cr1 „s-ar
fi putut face economie de o reY0luţic" : a) Dacă s-ar fi lfasat srt :~e denolte
despotismul luminat; b) Da.:.:ă s-ar fi apucat pc calea monarhil'i constituţio
nale de tip englez. Dar despotismul luminat s-a soldat, mai <lc\Tcmc sau mai
tîrziu, pretutindeni cu un eşec. Cît despre monarhia Hestam aţici, ac('asta
n-a putut fi sah·ată de adoptarea sistemului reprczcntati,· a11alof, parlamen-
tarismului englez.
Continuă să se opună şi argumente noi împotriva nccesit;1ţii HcYolu-
ţiei Franceze, tazate pe cercetări recente. Nu demonstrează rezultatele aces-
tora că secolul XVIII a fost în Franţa o epocă de creştere economidt, chiar
dacă nu în ritmd Angliei sau de încurajare gun.·rnamcntal;'t a comerţului
şi industriei? Nu s-au făcut eforturi pentru generalizarea impozitelor şi des-
fiinţarea treptată a drepturilor feudale, pentru estomparea dikrcnţdor de
categorie socială şi eliminarea barierelor din faţa aYcrii şi a meritului? Nu
s-a aflat Franţa, contrar opiniei contemporanilor, în fruntea statelor europene
din punct de wdere demografic? Prosperitate şi a\"antaj demografic pc care
Vechiul regim le-a pus la dispoziţia Revoluţiei şi r5zboaielor napoleonfrne.
Prestigiul internaţional al Franţei l-a creat strălucirea \'C'chiului regim, iar
Revoluţia n-a adăugat nimic imperiului colonial francez: dimpotriYă, a con-
tribuit la dislocarea ei.
Tuturor acestor afirmaţii le-am răspuns pc larg, dirl'ct sau indin·ct,
în cursul expunerii noastre. Ne limităm să reamintim aici, în faYoarca 1:cce-
sităţii istorice a Revoluţiei Franceze, cîte\"a obserYaţii ck l'Senţă.
Ca orice mare răsturnare de structuri si Yalori clin istoria socid:ttii
umane, Revoluţia Franceză şi-a propus două ~ategorii de obiectiw : a) înfr1p-
tuirea selectivă a celor promise şi imperfect realizate de către sistemul ~ocio-
politic anterior; h) Idearea şi înfăptuirea de obiective noi solicitate de noua
construcţie. Nu întîmplător, împăratul Leopold al II-lea şi ministrul său
Hersherg apreciau favorabil, din punctul de vedere al despotismului luminat-
decretele Adunării constituante care contribuiau la rationalizarea si unifica'
rea statului. Atraşi de strălucirea părţii vizibile a aisbergului, 1;romotorii
despotismului luminat uitau de primejdia secretă cu care acesta îi ameninţa
de sub apele învolburate. Fiindcă Revoluţia Franceză a însemnat în acdaşi
timp subordonarea puterii regale suveranităţii naţionale, exercitată prin
reprezentanţi aleşi, ceea ce s-a dovedit o lovitură morta!rt pentru corabia
aoo
oridt de bine călfătuită şi aparent consolidam a Vechiului regim şi a monar-
hici franceze.
Dacă global creşterea economică, demografică etc. e certă faţă de epocile
anterioare, această creştere n-a fost permanentă şi n-a putut înlătura inegali-
tăţile care duc uneori la confruntări grave şi situaţii de crizr1. Avea loc o creş
tere inegală regional, între clase, stări sau alte categorii sociale dar şi în cadrul
fiecăreia dintre acestea. Creşte numărul de înnobilări, de privilegiaţi, dar
dezvoltarea inegalităţilor şi a spiritului de castă n-a putut fi stopată. Dim-
potrivă !;c fac eforturi în direcţia rezervării unor înalte posturi numai nobi-
limii. Creşterea dcmografid nu înseamnă creşterea abundenţei neap[1rat.
Dovadr1 faptul că ritmul celei dintîi c mult mai rapid decît cel al creşterii
economice, sporestc numărul sărăcimii si al cersetorilor etc. La rîndul <iu
nobilimea rurală,' singura care săr;1ceşt~ după i>icrrc c;axottc, recurge la
registrele datoriilor vechi, ceea cc contribuie la nemulţumirea ţărrrnimii.
Statul devine falimentar din punct de vedere financiar, dar scutirile de impo-
zite se păstrează pentru ordinele privilegiate. Cenzura este practic anihilata
numai în condiţiile alegerilor pentru stările generale, libertatea de exprimare
fiind un privilegiu, ca de altfel şi celelalte libertăţi. Prestigiul internaţional
al Franţei a început să se stingă tocmai din cauza „petdor negre" ale Vechiu-
lui regim, iar Ludovic al :XV-lea e principalul vinovat ele destrămarea impe-
riului colonial francez.
Pentru a răspunde la problema necesităţii Revoluţiei Franceze am aror-
dat ample consideraţii înnoirilor aduse, urmărind ecourile şi consecinţele
lor majore, începînd cu preluarea suwranităţii de către reprezentanţii aleşi
ai naţiunii, înlocuind treptat pc cea a monarhului, introducerea celei dintîi
legi fundamentale a statului, Constituţia, şi desfiinţarea privilegiilor sau
servituţilor de esenţă feudală. Ca măsuri caracteristice se mai impun transfor-
marea libertăţii în drept cetăţenesc fundamental şi participarea cît mai largi't
la treburile statului, pînă la introducerea sufragiului universal, preemţiunea
legii şi uniformizarea legislativă, odată cu reorganizarea justiţiei pc principii
egalitare, reorganizarea administrativă şi împr1rţirea raţională funcţion:ili't
în departamente, generalizarea impunerilor fiscale repartizate proporţional.
Se decretează libertatea presei şi a tiparului, libertatea de conştiinţă. Se face
prima lu.cercare de introducere a învăţămîntului elementar obligatoriu, orga-
nizarea învăţămîntului secundar laic şi în general a învăţămîntului de sfat.
Organizarea gărzii naţionale şi reorganizarea revoluţionară a armatei, deşi
eşuează tentativa introducerii serviciului militar ohligatoriu, anunţă apaii-
ţia armatei naţionale.
3. CAl{ACTEHU, C~E~EHAL AL HEYOIXTIEI
Contemporani şi participanţi la Re,·oluţia Francczrt au insistat asupra

caracterului ci politic şi militar sau moral. Cu timpul semnificaţia socială
le-a întrecut pe celelalte. pentru a se rc,·cni în ultimul timp la prioritatea
politicului. De fapt ne aflăm, aşa cum am mai demonstrat, în faţa unui ewni-
mcnt cu multiple semnificaţii, incluzînd şi pc cele de mai sus.
Antifeudală, Re,·oluţia luptă pentru desfiinţarea societ1'1ţii bazate pe
online şi privilegii, dar pregăteşte dominaţia burgheziei.
Naţională, punînd baze noi specificului şi unit1'1ţii naţionale, ca e în
acelaşi timp intcrnaţionali't şi se doreşte eliberatoare. Deşi politica hotarelor
naturale si a Marii naţiuni duce la îni'tbusirca republicilor surori si cronici-
zarea ca~paniei de cuceriri. ' '
:Monarhică şi republicană, ca face trecerea de la suveranitatea unei
persoane privilegiate, prin proclamarea suveranităţii legii, la suveranitatea
naţiunii şi a poporului, de la monarhic absolută sau constituţională la republică
de tip modern.
Liberală şi democratică, deşi uneori cele două poziţii se manifestă
contradictoriu, Revoluţia Franceză propune la un moment dat îmbinarea
liberalismului politic cu democraţia socială. Chiar dacă nu poate împiedica
în condiţiile date dictatura de rrtzboi, cunoscută sub numele de guvernare
revoluţionară.
lnnoitoare de mentalitate şi creatoare de opinie publică, Revoluţia de
la 1789 înlocueşte propensiunea consen-atoare a societăţii franceze în ansam-
blu, cu cca spre n.'novarc şi progresul ireversibil. Marile idei-forţr1 contem-
porane, înccpind cu libertatea şi egalitatea îi sînt îndatorate. Inclusiv ideile
de modernitate sau progres politic şi social, de drepturi şi datorii, de proprie-
tate şi prosperitate, de patrie, naţiune, cetăţean, popor, fraternitate, justiţie
în sensul de azi. Şi nu în ultimul rînd ideea de revoluţie însăşi.
O revoluţie sau mai multe? Problema s-a pus încă din timpul desfăşu
rării evenimentelor, contemporanii deosebind între revoluţia libertăţii, înce-
pînd cu 14. iulie 1789, şi cea a egalităţii, începînd cu 10 august 1792. Ea s-a
impus din nou atenţiei recent, datorită cercetărilor lui Georges Lefebvre
şi Frarn;ois Furct. Dacă nu se mai poate susţine o existenţă monolitică, ne
aflăm de fapt în faţa unui fluviu unic, de proporţii amazoniene, cu afluenţi
de pretutindeni şi curente diverse (chiar şi împotriva mersului înainte al
societăţii).
4. CE A ADCS CMA~ITATII REVOLfffIA FRAN"CEZĂ?
Ca orice marc moment istmic, Revoluţia Franceză a înregistrat şi reuşite

şi eşecuri. Problema continuă să frămînte pc istorici. Eveniment fondator,
ea reprezintfL însf1 în ansamblu o mare rcusită garantată de posteritatea
bicentenară. '
Dintre efectele pozitive menţionăm:
a) Grăbirea mersului istoriei, pusă în lumină mai întîi de Robcspicrre
şi Boissy d' Anglas.
b) lnnoirea istorici, fixînd bazele celei contemporane.
c) Cca mai mare experienţă social-politică încercată pînă în secolul
nostru.
d) Deschiderea drumului spre un nou umanism, bazat pe luminile
cunoaşterii şi punerea pe temelii ştiinţifice a solidarităţii umane, prin Decla-
raţia de drepturi ale omului şi cetăţeanului. Document care se află şi la baza
Declaraţiei universale a ONU din 1948.
e) Mare revoluţie pentru drepturile omului, Revoluţia Franceză repre-
zintă, dincolo de orice deviaţii temporare, şi un fundamental exemplu de
luptă pentru statul de drept, expresia libertăţii şi egalităţii civice, a voinţei
naţionale şi a suveranităţii popoarelor.
3G.:!
ANEXE DOCUMENT ARE
DECLARAŢIA DREPTURILOR OMULUI ŞI

ALE C l:T ĂŢEANULUI DIN 26 AUGUST 1789
Reprezentanţii poporului francez, constituiţi în Adunare naţională,

considcrind că necunoaşterea, uitarea sau dispreţuirea drepturilor omului
sînt singurele cauze ale nenorocirii publice şi ale corupţiei guvernelor, au
hotărit sft expună, într-o declaraţie solemnă, drepturile naturale inalienabile
şi sacre ale omului, în aşa fel încît această declaraţie, mereu prezentă pentru
toţi membrii corpului social, să le amintească neîncetat drepturile şi datoriile
lor; pentru ca actele puterii legislative şi cele ale puterii executive, putînd
fi în fiecare clipă comparate cu scopul oricărei instituţii politice, să fie mai
respectate; pentru ca reclamaţiile cetăţenilor, întemeiate de acum înainte
pe principii simple şi incontestabile, să tindă totdeauna la menţinerea Consti-
tuţiei şi la fericirea tuturor. În consecinţă, Adunarea naţională recunoaşte
şi dcclarft, în prezenţa şi sub auspiciile Fiinţei supreme, următoarele drepturi
ale omului şi ale cd{tţeanului.
Art. 7. - Oamenii se nasc şi rftmîn liberi şi egali în drepturi. Distincţiile
sociale nu pot fi întemeiate decît pc utilitatea comună.
Art. 2. - Scopul oricărei asociaţii politice este păstrarea drepturilor
naturale şi imprescriptibile ale omului. Aceste drepturi sînt libertatea, pro-
prietatea, securitatea şi rezistenţa la opresiune.
Art. 3. - Principiul oricărei suveranităţi rezidă în esenţ[t în Naţiune.
Nici un individ nu poate exercita o autoritate care nu cmanft în mod expres
de la ca.
Art . .J. - Libertatea constă în a putea face tot ceea cc nu dăunează
altuia ; astfel, exercitarea drepturilor naturale de către fiecare om nu arc alte
limite decît cele care asigură celorlalţi membri ai societăţii folosinţa aceloraşi
drepturi. Aceste limite nu pot fi detenninatc <lecit prin lege.
Art. :"i. - LL'/.:l"a nu arc dreptul să interzid dccît acţiunile dăun[ttoare
scciet2.ţii. Tot ceea cc nu este interzis prin lege nu poate fi împiedicat
şi EÎnwni 1m pcak fi coustrîns s[t fadt ceea cc ca nu porunceşte.
A rl. 6. -- Legea este expresia Yoinţei generale. Toţi cetrtţcnii au dreptul
să concure personal sau prin reprezentanţii lor la alc[ttuirca ci. Ea trebuie
să fie aceeaşi pentru toţi, fie d protcjcaz:t, fie d pedepseşte. Toţi cct:tţenii,
fiind egali în ochii ci, sînt la fel de admisibili în toate demnitrtţilc, locurile
şi funcţiile publice, dupft capacitatea lor şi f{trrt nici o altă deosebire dccît
cca a Yirtutilor lor si a talentelor lor.
Art.i. - Nici 'un om nu poate fi acuzat, arestat, nici deţinut dccît în
cazurile determinate de lege şi după formele pe care ca le-a p1escris. Cei care
363
solicită, expediazrt, execută: sau fac să fie exe~utate ordine arbitrare trl'buie
să fie pedepsiţi. Dar orice cetăţean chemat sau prins în virtutea legii trebuie
să se supună imediat: el se face vinovat prin rezistenţă.
Art. 8. - Legea nu trebuie să stabilească decît pedepse în mod strict
şi evident necesare şi nimeni nu poate să fie pedepsit decît ;n virtutea unei
legi stabilite şi promulgate anterior delictului şi aplicate în mod legal.
Art. 9. - Orice om fiind presupus nevinovat pînă ce a fost declarat
culpabil, dacă se consideră indispensabil să fie arestat, orice aspnmc care
n-ar fi necesară pentru arestarea persoanei sale trelmie să fie cu sewritate
interzisă prin lege.
Art. 1 O. - Nimeni nu trebuie să fie tulburat pentru opiniile sale, fie
ele chiar religioase, atîta ncme cît manifestarea lor nu tullmră ordinea pubiidt
stabilită prin lege.
Art. 11. - Comunicarea liberă a gîn<lurilor şi opiniilor este unul din
drepturile cele mai preţioase ale omului ; orice cetăţean poate deci să vorbească,
să scrie, să tipărească liber, avînd obligaţia de a răspunde <le abuzul acestei
libertăţi, în cazurile determinate prin lege.
Art. 12. - Garantarea drepturilor omului şi ale cetăţeanului face nece-
sară o forţă publică; această forţă e deci instituită în avantajul tuturor şi
nu pentru folosinţa particulară a celor cărora îi este încredinţată.
Art. 13. - Pentru întreţinerea forţei publice şi pentru cheltuielile de
administraţie, este indispensabilă o contribuţie comună ; ea trebuie <t fie
repartizată în mod egal între toţi cetăţenii, ţinînd seamă <le posibilitrvilc lor.
Art. 14. - Cetăţenii au dreptul să constate prin ei înşişi sau prin repre-
zentanţii lor necesitatea contribuţiei publice, să o consimtă în mod liber,
să-i urmărească întrebuinţarea şi să-i dcte1minc cota-parte, aşezarea, aco-
perirea şi durata.
Art. 15. - Societatea arc dreptul srt ceară cont oridtrui agent public
despre administraţia sa.
Art. 16. - Orice societate în care garantarea drepturilor nu este asi-
gurată, nici separarea puterilor determinatrt nu are delocConstituţie.
Art.' 77. - Proprietatea fiind un drept inviolabil şi sacru, niml'ni nu
poate fi lipsit de ea decît atunci cînd necesitatea publică constatată legal
i-o cere în mod evident şi cu condiţia unei drepte şi prealabile îndemnizaţii.
II
CALENDAR REPUBLICAN
YENDEMIAIRE BRUMAIRE FRIMAIRE

Ei'a. rcpuLli- Era 11. Era rcpuhli- Era. 11. Era rcpulili- Era n.
cană sept.-oct. cană oct.-noiemh. cană noiem b. -dec.
1 Primidi 22 I Primidi 22 I Primidi 21

2 Ducdi 23 2 Duodi 23 2 Duodi 22
3 Tridi 24 3 Tridi 24 3 Tridi 23
-4 Qaartidi 25 -4 Quartid, 25 -4Quartidi 24
5 Quintidi 26 5 Oui11tidi 26 5 Quintidi 25
6 Sextidi 27 6 SC'xticli 27 6 Sextidi 26
7 Scptidi 28 7 Septicii 28 7 Septidi . 27
8 Octidi 29 8 Octidi 29 8 Octidi 28
9 Nonidi 30 9 Nonidi 30 9 Nonidi 29
10 Dccatli ,I 10 Dccadi 31 10 Decadi 30
I l Primidi 2 11 Primidi 1 11 Primidi I
12 Duodi 3 12 Duodi 2 12 Duodi 2
13 Tridi ,4 13 Tridi 3 13 Tridi 3
1-4 Quartidi 5 1-4 Quartidi -4 H Quarticli 4
15 Puilltidi 6 15 Quintidi 5 15 Quintidi 5
16 Scxtidi 7 16 Sextidi 6 16 Sextitli 6
17 Septicii 8 17 Septitli 7 17 Septicii 7
19 Nonicli 10 19 Ko11idi 9 19 Ko11idi 9
20 D,•cadi 11 20 Dccacli 10 20 Dccadi 10
21 Primirii 12 21 Primidi li 21 Primidi 11
22 Duodi IJ 22 ])undi 12 22 Duodi 12
23 Tridi H 23 T ricli 13 23 Tridi 13
2-4 Ouarlidi 15 2i Quartidi li 2-4 Quartidi 14
25 (>uintidi 16 25 Quintidi 15 25 Quintidi 15
26 Scxtidi 17 26 Scxtidi 16 26 Sextidi 16
27 Septitli 18 27 Septic! 17 27 Septidi 17
29 ~onidi 20 29 Nonidi 19 29 Nonidi 19
30 l.Jccadi 21 30 Dccadi 20 30 Ikcadi 20
NIV◊SE PLl!VlOSE VENTOSE

Era republi- Era n. Era republi- Era n. Era republi- Era n.
cană dcc.-ian. cană ia11.-febr. cană febr.-mart.
.. I
I Primidi 21 I Primidi 20 I Primidi 19
2 Duodi . 22 2 Duodi 21 2 Duocli 20
3 Tridi 23 3 Tridi 22 3 Tridi 21
-4 Quartidi 24 4 Ouartidi 23 4 Quartidi 12
j Quintidi 25 5 Quintidi 2-4 5 Quintidi ,aJ
6 Sextidi 26 6 Sextidi 25 6 Sextidi H
7 Septidi 27 7 Septidi 26 7 Septidi 25
8 Octidi .. 28,, 8 Octidi . 27 8 Octidi -26
(Co11ti11uan: tabel)
XIVUSE l'Lli\'IOSE VENT◊SE

------ - - -
Era rcpu- Era li, Era repu- Era li. Era rr·pu- Era li,
blicană dec.-ian. blica11ă ia11.-fd,r. blica11,'\. fehr.-mart.
') Xo11icli 29 ') Xo11i,li 28 ') Xonidi 27

]O Dccadi .10 JO ])c-cadi 29 JO Drcadi 28
11 Primidi 31 11 Primidi :;o 11 l'rimidi I
12 Duodi I 12 Dnodi JI 12 Dno,li 2
13 Tri11i 2 11 Tridi I 1.1 Tri,!i 3
J-1 (}uarlidi :; li ()uarti,li 2 1-1 <Jnarti,\i i
l.'i Q11i11tidi i 15 (]11i11lidi .1 15 ()11inti11i 5
16 Scxti11i 5 16 S<'xtidi -1 J(i Scxtidi 6
17 S.-pti,li 6 17 St,pti,li .'i 17 S.•pti, li 7
18 Octidi 7 18 Octidi 6 19 Odidi 8
19 Xonidi 8 J') Xo11idi 7 I :---,rni,li 9
20 Decadi ') 20 Jkcadi 8 20 lkcadi 10
21 Primidi ]O 21 l'rimidi 9 21 Primi,li 11
22 Duodi 11 22
__ , Dn"'li 10 22 1>1111di 12
2J Tridi 12 J ' Trie li li 2., Tridi 13
2-1 ~}uarti,li 13 2-i (}ilarti,\i 12 2-1 (}uarticli J-1
25 ()uinticli 11 25 ~}uintidi IJ 2.'i <)uintidi 15
26 Scxticli l.'i 26 Scxtidi 11 26 Sextidi 16
27 S.!ptidi 16 27 S<·ptidi 15 27 Septicii 17
21! Octi<li 17 21! Octi,li 16 28 <ktidi 18
29 Xonidi li! 29 Xonidi 17 29 ?\onidi 19
30 Jkca,\i 19 :;o Jkcadi IR .10 Jkrn<li 20
c;ERMINAL FLOREAL
I PRAIRIAL
Era repu- Era li. Era rcpu- Era li. Era f<'J)ll- Era li.
hlicană mart-.apr. hlicană apr.-mai
I hlirn11ă 1nai-i1111.
I Primidi 21 I l'rimidi 20 I Primidi 20

2 Duodi 22 2 Duo<li 21 2 Duo<li 21
.1 Tri,li 2.1 .1 Tridi 22 J Tridi 22
i (]uarti,li 2'1 -1 ()uartidi 2.1 -1 ()uarti,li 2]
5 Quintirli 2.'i -~ Qninticli 2i 5 (]ui11ti<li 2i
6 Sextidi 26 6 Sexti<li 25 6 Sexti,li 25
7 Septidi 27 7 Septi,li 26 7 S<·ptitli 26
8 Octi,li 28 I! Octi<li 27 8 Octidi 27
9 Nonidi 29 9 :!'fonicii 28 ') Noni,li 28
JO Deca<li 30 JO n„cadi 29 JO lkcadi 2'-)
11 Primidi .11 li Primi,li JO 11 Primicli JO
12 Duodi I 12 Dnodi I 12 n„c,li 31
13 Tridi 2 13 Tricli 2 13 Tritli I
1-4 (]nartidi .1 11 Quartidi 3 H Quarti,li 2
15 ~Juintidi -4 l.'i (]uintidi -4 15 (]uinti<li .1
16 Sexti,li 5 16 Sexti<li ."i 16 Scxti,li ...
17 S<,ptidi 6 17 S(>ptidi (i 17 Septi,li 5
18 Octicli 7 li! Octi,\i 7 18 Octidi 6
19 Xoni<li I! 19 Xonidi I! 19 Noni,li 7
20 Dccac\i ') 20 Decadi ') 20 Deca<li 11
21 Primirii IO 21 lkca<li IO 2 I Dt•.cadi 9
22 Dnodi 11 22 D110tli li 22 Duc„Ji 10
23 Tridi 12 23 Tridi 12 23 Tridi li
2-4 Quartitli 13 2-1. Quartidi 13 2-1. Qnartidi 12
25 Quinti<li H 25 Qnintidi H 25 Quintidi 13
3H
(Continuare tabel)
GERMINAL FLORAtL l'HAIHIAL

Era. rcpu- Era li. Era rqm- Era n. Era n·pu- Era li.
blica11ă mart.-apr. blica11ă apr.-m.ai hlica11ă n1ai.-iun.
26 Sexti,Ji J."i 26 Srxti,li l."i 26 Scxti1\i H

27 Scpti<li 16 27 Septidi 16 27 Scptidi 15
28 Octi,Ji 17 28 Octi,\i 17 28 Octi<li 16
29 )<oni,li - Iii 29 I\:,micli 18 29 Xo11i,\i 17
JO Drcadi 19 JO I>.-cadi 19 JO Drcadi 18
MESSl])OR THERMIDOl{ Fl{ITTIDOR
Era rcpu- Era ll. Era rcpu- Era li. Era rrpu- Era 11.
blican,L iunie-iul. l>lican[L iul.-aug. blicană ang.-sept.
I Primidi 19 I Primidi 19 I l'ri111idi 18

2 Duodi 20 2 Diw<li 20 2 Duo,li 19
3 Tridi 21 ., Tridi 21 J 'fricii 20
4 Ouartidi 22 4 Quartidi 22 4 Quartirli 21
5 Q~inti<li 23 .'5 Qnintirli 23 j ()uinti<li 22
6 Scxtidi 2i 6 Sextidi 24 6 Sextidi 23
7 Septidi 25 7 Septidi 25 7 Septicii 2i
8 Octidi 26 8 Octidi 26 8 Octirli 25
9 Xoni,li 27 9 Nonirli 27 ') Nonidi 26
10 Decadi 28 10 Decarii 28 10 Dcca,Ji 27
12 Dnodi JO 12 Ducxli JO 12 Duodi 29
13 Tridi I 1J Tridi JI 1.3 Tridi 30
H Qnartidi 2 14 Quartidi I li Qnartidi 31
l.'! ~)uintidi J l."i Quintirli 2 I.'! Quintidi I
16 Sextidi 4 16 Sextidi J 16 Sextidi 2
17 Septidi 5 17 Septidi i 17 Septi,\i 3
18 Octidi 6 18 Octi<li 5 18 Octidi '1.
19 ::-.l'onidi 7 19 N'onidi 6 19 Koni<li .5
20 J)ccadi 8 20 Deca,li 7 20 Decadi 6
21 Primidi 9 21 l'rimidi 8 21 Primi<li 7
22 Duo<li JO 22 Duo<li 9 22 Duodi /!
23 Tridi 11 23 Tridi 10 23 Trirli 9
24 Quartirli 12 24 Quartidi li 24 Quartidi 10
25 Quintidi 1J 25 Quintidi 12 25 Q11intidi 11
26 Scxtidi 14 26 Sextirli 13 26 Sextidi 12
27 Septicii l.'5 27 Septidi li 27 Septidi 13
28 Octidi 16 28 Octidi 1.5 28 Octidi H
29 Nonidi 17 29 Nonidi 16 29 Nonidi 1.5
30 DPcadi li! 30 Decadi 17 30 Decadi 16
ZILE COMPLEMENTARE
Era rcpu- Era n.
hlicană sept.
I Yertu 17
2 Genie 18
3 Tra.vail 19
-1 Opinion 20
5 Recompense 21
6 22
MEMENTO CRONOLOGIC
177-1 10 mai. Crcarea pe tronul Franţei a regelui Ludodc X\'I de Bourhon.

12 noiembrie. Rechemarea din exil a Parlamentului din Paris.
Alte· c.1e11imente notabile ale anului: Apariţia la Londra a eseului
The Chai11s of Slm:ery de Marat, reeditat dl' autor la Paris
în 1792 sub titlul Les chaî11es de l' esclavage.
A1H·xarea Buco\'Înci de către Imperiul habsburgic.
1771-177C; Tentativele de liberalizare economică ale ministrului
Turgot.
,, Hi"tzhoiul fi"tinii".
1777--17111 ~ecker, director general al finanţelor. 19 mai. ])emiterea sa în
urma publicării celui dintîi bilanţ al cheltuielilor Curţii.
1770--17ll:J Participarea Franţei la Războiul pentru independenţa Statelor
l ·nite ale Americii. 3 septembrie. Recunoaşterea acesteia prin
Tratatul de pace de la Versailles.
178~ a pri/ie-nofrmbric. Insurecţie gcnen·ză. La înrtlmşirca ci participă şi
trupe franceze.
178:J Premiera piesei Le maria{!,e de Figaro de Beaumarchais. La,·oisier rea-
lizeazft analiza chimică a apei. Prima ascensiune cu balonul
fraţilor Montgolfier.
17tv. Brissot afirmft „dreptul la răscoală al poporului", în lumina „rftscoalci
romftnilor" din Transilvania si a revolutici din America.
1786 mai „Afacerea colierului" reginei' Maria At~toaneta.
22 septembrie. Înlăturarea stathuderului Prodnciilor Unite de
către rc,·oluţionarii olandezi.
26 septcmbrfr. Tratat comercial franco-englez.
1787 22 februarie . 2;j mai. Adunarea notabililor, propusă de Calonnc pen-
tru redresarea finanţelor, dizolvată de succesorul s;rn.
i1111ie-septembric. Conflictul ministrului Lomenic de Bricnnc cu
Parlamentul din Paris, care cerc pentru noile impuneri
convocarea Stărilor generale. Exilarea din nou a Parlamentului
la Troycs, apoi rechemarea sa sub presiunea opiniei publice .
.·Utc t've11ime11te 11otabile ale a11ului: Crearea de adunări provinci-
ale şi de municipalităţi rurale.
Jfracordarea stftrii civile protestanţilor.
Înfthnsirea rc,·olutici din Pro,·inciile l:nite dl' c;Hrc ducele de
i1nrnswick. '
Ifrunirca Convenţiei americane la Philadelphia şi \"otarca Con-
stituţiei Statelor Gnite.
1787---17H8 Imperiile ţarist şi habsburgic redeschid problema orientală
intrind în război cu Imperiul otoman.
369
1787-1791 Rernluţie belgiană Cfările de Jos austriece şi episcopatul de
Liege).
1788 14 ianuarie. Condamnarea de către Parlamentul din Paris a jmtiţiei
prin „lettres de cachet".
(j mai. Regele arestează pe principalii oponenţi parlamentari.
8 mai. Reforma juridică a lui Lamoignon, păstrătorul sigiliilor.
7 iunie. ,.Ziua olanelor" la Grenoble.
21 iunie. Adunarea provincială de la \'izille a reprezentanţilor
celor trei stări cu dublarea stării a treia, prommţîndu-se
împotriva absolutismului şi pentru conn>carea SC,rilor
generale.
7 august. Convocarea Strtrilor generale pentru 17R9 de crttrc Consi-
liul regelui.
25 august. Rechemarea lui Xecker.
6 noiembrie-12 decembrie. A doua Adunare a notabililor, fără
rezultat.
27 decembri'e. Consiliul regelui adoptă dublarea reprezentanţilor
stării a treia la reuniunea Stărilor generale.
1789 24 ianuarie. Scrisoare de convocare a acestora şi regulamentul electoral.
Programate pentru martie, alegerile se vor extinde pînă
în mai.
ianuarie. Qu' est-ce que le Tiers-llat de Sicyes.
;'j mai. Şedinţa regală de deschidere a adunării.
17 iunie. Proclamarea Adunării naţionale de către starea a treia.
18 iuni'e. Adunarea natională îsi afirmă sm·eranitatea în materie
fiscală. ' '
20 iuni'e. Jurămîntul din Sala jocului cu mingea.
23 iunie. Declaraţia-program a regelui în a doua şedinţă a celor
trei stări, anulînd hotărîrile luate de Adunarea na tionM.ă.
Refuzul acesteia exprimat de M:irabeau şi Bailly. ' ·
27 iunie. Regele cedează în problema reunirii separate a celor
trei ordine. :
9 iulie. Adunarea naţională se declară constituantă.
11 iulie. Concedierea lui Necker ~i numirea unui consiliu :r:egal
conservator.
11-13 iulie. Ca răspuns la aceste măsuri, precum şi la chemarea
regimentelor din provincie, populaţia Parisului se înarmfază.
Se constituie permanenţa electorilor, anunţînd o nouă muni-ci-
palitate şi se hotărăşte înfiinţarea unei miliţii orăşeneşti.
14 iulie. Tulburările culminează cu luarea Bastiliei, închisoare
simbol a absolutismului regal.
16 iulie. Rechemarea de către rege a lui ~eckcr şi a miniştrilor
înlăturaţi.
77 iulie. Vizita lui Ludovic al XVl-lea la Primăria din Paris.
Recunoaşterea lui Bailly ca primar şi a lui Lafayctte, co-
mandant al noii Gărzi naţionale. Emigrarea contelui d'Ar-
tois, fratele regelui şi a prinţului de Conde.
iulie-august. Spaima cea mare.
4 august. Abolirea de către Constituantă a privilegiilor feudale.
26 august. Votarea Declaraţiei drepturilor omului si ale cetă-
ţeanului. · ' ;.
28 august- 71 septembrie. Constituanta dezbate veto-ul regal.
370
5-6 octombrie. Marşul femeilor <lin popor, apoi al Gărzii naţionale
conduse de Lafayette la Versailles si aducerea familiei
regale la Paris. - '
octombrie. Transformarea Clubului breton din Versailles în Clu-
bul iacobinilor din Paris.
2 noiembrie. Punerea bunurilor clerului la dispoziţia naţiunii.
decembrt'e. Crearea asignatelor.
1790 ianuart'e. Alegerea municipalităţilor. Răscoale ţărrmeşti.
13 februarie. Interzicerea legămintelor monahale.
19 februarfr. Executarea marchizului <le Fa,Tas acuzat de conspi-
raţie regalistă. ·
27 aprilie. Înfiinţarea Clubului cordelierilor.
10 mai. Crearea Comisiei de mrtsuri şi greutăţi.
14 mai. Decret privind vînzarea bunurilor naţionale.
15-22 mai. Discutarea în Constituantrt a dreptului păcii şi răz-
boiului.
21 mai Dh·izarea Parisului în 48 <le sectiuni.
19 iunie. Abolirea titlurilor de nohlete ~-reditară.
12 iulie. Votarea Constitutiei civile a ~Ierului.
14 iulie. Sărbătoarea Federaţiei la Paris.
18 august. Adunarea contrarevoluţionară din tabftra de la Jales.
26 august. Respingerea de către Adunarea naţională a „pactului
de familie" al dinastiei de Bombon.
31 august. Înăbuşirea de crttre Bouille a răzvrătirii soldaţilor
la ~ancv.
L'/ septembrie. "Demisia lui 1\ ecker.
28 octombrt"e. Conflict creat de ocuparea posesiunilor principilor
străini în Alsacia.
27 noiembrie. ObligatiYitatea jurămîntului civic pentru funcţio
narii publici.
1791 3 ianuarie. Obligati\"itatea jurămîntului civic pentru cler.
februarie. Formarea clerului constituţional.
19 februarie. Emigrarea mătuşilor regelui, fiicele lui Ludovic
al XV-lca.
2 martie. Abolirea breslelor prin legea d' Allarde.
10 ,martie. Condamnarea de către papa Pius VI a Constituţiei
cidlc a clerului.
4 aprilie. Transformarea bisericii Sainte Geneviiwe în Pantheon
al marilor oameni ai naţiunii, cu înhumarea lui Mirabeau.
3 mai. Adoptarea Constituţiei poloneze, în parte de influenţă
franceză.
7 -15 mai. Constituanta dezbate problema coloniilor şi a dreptu-
rilor oamenilor de culoare.
11 iunie. Transferul la Pantheon a cenusii lui Voltaire.
14 iunie. Legea Le Chapelier interzice ,,"coaliţiile" muncitoreşti.
20-21 iunie. Fuga familiei regale şi arestarea sa la Varennes.
Contele de Provence trece graniţa pe altă rută. Preluarea
temporară de către Constituantă a conducerii puterii exe-
cutive. Orientări republicane.
16 iulie. Crearea Clubului feuillanţilor.
17 iulie. Masacrul de pc Cîmpul lui Marte.
27 aitgust. Declaraţia austro-prusiană de la Pilnitz.
371
13 septembrie. SancţioJlarea Constituţiei de c;Hre Ludovic XVI
şi reluarea deplină a atribuţiilor sak.
2.i se pternbrie. Adoptarea Codului penal.
27 septembrie. Acordarea de drepturi· civile cncilor.
1 octombrie. Prima reuniune a Adunării legislative.
9 noiembrie. Decret împotriva emigranţilor.
9 decembrie.. ~1inister feuillant.
1fj decembrie. Discurs al lui Rohespicrre împotri \"a rflzboiului.
2S decembrie. Decret al Adunării legislative privind organizarea
hatalioanelor de voluntari.
11,2 17 1'.,11111aric. Discursul lui Brissot în Adunarea lcgislati,·ft în favoarea
declarării războiului revolutionar.
icr1111arie. Tratatul de pace ruso-turc de la Iaşi stabileşte hotarul
Rusiei pe Nistru.
7 februarfr. Convenţie militar;t între Austria şi Prusia.
9 Jdmtarie. Confiscarea bunurilor francezilor din străinătate
cart' nu rftspund în termen apelului de reîntoarcere în ţarft.
7.i--2:i martie. ~umirea Ministerului girondin, a\"Înd la Interne
pc Holand.
21 martie. Decretarea egalitftţii politice pentru oamenii de culoare
liberi din Antile.
20 a prihe. Declaraţia de rftzhoi a Franţei adresat~i noului împă
rat Francisc II c1 ,.1<'ge al Ungariei şi Boemiei".
21 aprilie. Planul de reorganizare a instrucţiunii publice prezen-
tat de Condorcet Aduni"irii kgislative.
2.1 afri/fr. Rougl't de Lislc intcrprcteazft pentru prima dată
,·iitoarea \farseicdt la Strashurg.
28 --29 a pri/ic. Eşecul ofensin·i franceze şi contraofensiva aus-
triad.
:i mai. Decret al Adnn{trii legislatin~ dispunînd ridicarea a 31
batalioane noi.
27 mai. Decret pri,·ind deportarea şi expulzarea preoţiilor refrac-
tari.
8 iunie. Decretarea form;irii unei tahere de 20 OOO de federaţi
in apropierea Parisului.
71 iunie. Veto regal la ultimele <louft decrete al•~ Legislativei.
7.i iunie. Guvern fruillant.
20 iunie. Manifestaţie popularrt revoluţionarrt, cu invadarea
Palatului Tuileries.
7 iulie. ,,Sftrutul Lamourcttc".
77 -iulie. Proclamarea „patriei în pericol".
25 iuhe. ;\fanifestul lui Brunswick.
30 iulie. Cetflţenii „pasivi" sînt primiţi în Garda naţionalft.
10 at-tgust. Insurecţie parizianft şi cucerirea palatului Tuikries.
Ludovic XVI e suspendat provizoriu de Adunarea legisla-
tivă care hotărftşte alegeri pentru Convenţia naţională.
13 au.gust. Hegek şi familia sa sînt internaţi în închisoarea Temple.
79 august. Dezertarea lui Lafayette la austrieci.
21 august. Inaugurarea ghilotinei pentru noul tribunal criminal
<lin Paris înfiinţat la 17 august împotri,·a suspecţilor.
22 august. Frărriîntări regaliste in \"cndl~e, Dauphinc şi Bretagne.
începutul răscoalei sclavilor negri în San Domingo.
372
23 august. Ocuparea localit;iţii Longwy de c!Hre prusieni.
2,j 11111;11s/. Abolirea fără îndemnizaţii a rcdennţdor feudale
su pusL' rr1scump;ir;irii.
2(i a11g11st. Ht>crutarca a 30 OOO de oameni decretau <le Adunarea
legislativii.
2 septembrie. Capitularea Verdunului.
2-6 septembrie. Masacre în închisorile din Paris ş1 provincie.
S-9 septembrie. Ri"tscoalrt muncitoreascrt la Tours.
9 se ptembrfr. Primul decret privind reglementarea ş1 taxarea
comerţului cu grîne.
19 septc111brfr. Crearea ~Iuzeului Lou\Te.
20 se j,ft'lnbrie. Lupt.t de la Valmy, prima victorie a armatelor
n·\·oluţiei. Laicizarea st;"'trii ci,·ile şi instituirea divorţului.
27 septembrie. Abolirea regalitriţii i11 prima şcdinţft publică a
Convenţiei naţionale. Datarea oficial;\: ..-\nul I al Republicii.
22--U septembrie. Eliberarea Savoiei.
2,j septembrie. Republica Francczrt e proclamatrt una ş1 inJivi-
zibilrt.
29 septembrie. Ocuparea ~isei de crttrc francezi.
23 sej>lembrie--7 octombrie. Asedierea oraşului Lillc <le crttre aus-
trieci.
17 octombrie. Alegerea comitetului pentru Constituţie al Conven-
ţiei naţionale.
11 octombrie. Evacuarea Verdunului <le crttrc prusieni.
21 octombrie. Ocuparea oraşului ~fainz de către Custine.
22 octombrie: Se ecre unirea Savoiei cu Franţa.
23 octombrie. Ocuparea oraşului Frankfurt de crttre Custine.
27 octombrie. Începutul ocupării Belgiei de c;itre Dumouriez.
fi noiembrie. Victoria <le la Jemmapes asupra austriecilor.
13 noiembrie. Co11.vcnţia începe discuţiile asupra procesului rege-
lui.
19 noiembrie. C011venţia îşi proclamrt dreptul <le a interveni
oriunde popoarele doresc sft-şi recapete libertatea.
20 11oiembrie. Descoperirea dulapului de fier de la Tuilcries.
22 noiembrie. Insurecţie ţ[trăncască cerind taxarea grîndor.
27 noiembrie. Decretarea unirii Savoiei cn Franţa.
29 noiembrie. Suprimarea tribunalului criminal.
1 decembrfr. lnceputul acţiunii „turbaţilor".
(j decembrie. Stabilirea competenţei ~i adoptarea procedurii de
vot în procesul regelui.
7 decembrie. Manifestare la Bruxclk!'i pentru independenţa Bel-
giei, reprimată de armata francez[t.
11 decembrie. ,,Louis Capct" la bara Convenţiei.
26 decembrie. Pledoaria avocatului regelui în faţa Convenţiei.
1793. 1 ianuarie. Crearea pc către Cmwcnţie a Comitetului de apărare generală.
7 ianuarie. Inchiderea dezbaterilor Convenţiei în procesul regelui.
13 1·a11uarie. Asasinarea la Roma a ambasadorului Franţei Hugou
de Bas\"ilk.
7,-; ianuarie. Votarea în unanimitate de cfttrc Convenţie a culpa-
bilităţii rl"gelui.
16-17 ianuarfr. Votarea pedepsei capitale cu majoritate de voturi.
20 ianuarie. Asasinarea excmplar:1 a deputatului „regicid" Michel
Lcpeletier.
373
21 ianuarie. Ghilotinarea regelui in Piaţa Revoluţiei, la ora 10
si 22'.
23 ia,;~aŢie. Acord ruso -prusian pentru a doua împărţire a Polo-
me1.
24 ianuarie. Ruperea relaţiilor diplomatice dintre Franţa şi Anglia.
28 ianuarie. Declaraţia contelui de Provence, autointitulîndu-se
regent al Franţei şi proclamînd rege, sub numele de Ludovic
XVII, pe moştenitorul minor al fratelui său.
31 ianuarie. Decretarea anexării comitatului Nisa. Danton cere
anexarea Belgiei.
Ianuarie. Anglia opreşte comerţul de griu şi alte produse în Franţa.
1 februarie. Convenţia declară război regelui Angliei şi stathude-
rului Olandei.
8 februarie. Ocuparea ducatului Zwei-Briicken de către trupele
franceze.
12 februarie. Petiţie a secţiunilor Parisului către Convenţie redac-
tată de Jacques Roux, cerind o lege asupra subzistenţelor.
14 februarie. Anexarea principatului Monaco.
15 februarie. Proiect de constituţie prezentat Convenţiei de Condor-
cet.
17 februarie. Invadarea Olandei de către Dumouriez.
21- 24 februarie. Decrete ale Convenţiei privind mobilizarea a
300 OOO de oameni şi amalgamarea voluntarilor cu trupele
de linie. ·
1 martie. Anexarea Belgiei
7 martie. Convenţia declară război regelui Spaniei.
10 martie. Crearea Tribunalului revoluţionar de către Convenţie.
11 martie. Începuturile marei răscoale contrarevoluţionare din
Vendee.
18 martie. înfrîngerca lui Dumouricz la Xecrwindcn. Decretarea
pedepsei cu moartea pentru cei cc ar propune legea agrară.
19 martie. Decretarea pedepsei · cu moartea pentru răsculaţii
din Yendce.
21 martie. Instituirea comitetelor revoluţionare de supraveghere.
25 martie. Tratat de alianţă între Anglia şi Rusia împotriva Fran-
ţci. .
28 martie. Emigranţii sînt exilaţi pentru totdeauna şi loviţi de
,.moartea civilrt".
29 martie. Decret instituind delictele, de presă, inclusiv pedeapsa
cu moartea, în funcţie de efectele articolelor publicate.
1 aprilie. Dumouricz predă .austriecilor pe ministrul de război
şi pe comisarii Convenţiei. Pierderea Renaniei de către
Custinc.
2 aprilie. Formarea nnm comitet insurecţional al secţiunilor
Parisului.
3 aprilie. Arestarea lu:i Philippe Egaiit6.
5 aprilie. Trecerea lui Dumouriez la austrieci. Marat preşedinte
al Clubului iacobin.
6 aprilie. Crearea Comitctulu.i salvării publice decătr~ Convenţie .
.• Asedierea_ garnizoan_ei franceze din Mainz. de către prusieni.
11 aprilie. Decretarea cursului forţat al asigna_tului.
87"
13 aprilie. Primarul Pache cere Convenţiei, în numele majorităţii
secţiunilor pariziene, destituirea a 22 deputaţi girondini.
21 aprilie. Proiectul lui Robespierre pentru o nouă Declaraţie
a drepturilor omului şi cetăţeanului. Victorie vandeeană
la Bcaupreau.
24 aprilie. Achitarea lui l\farat de către Tribunalul revoluţionar.
4 mai. Instituirea de către Convenţie a preţurilor maximale pen-
tru grîne.
10 mai. Instalarea Convenţiei în palatul Tuilerics.
16 mai. Înfrîngerea vandeenilor la Fontenay.
20 mai. Decretarea de către Convenţie a unui împrumut forţat
asupra bogaţilor.
22 mai. Brosură a lui Brissot cerind dizolvarea Comunei şi Clu-
bului i;cobinilor.
26 mai. Apel la insurecţie adresat de Marat şi Robespierre la
Clubul iacobinilor. Rebeliune antifranceză în Corsica cu
ajutor englez; familia Bonaparte se va refugia în Franţa.
29 mai. Revoltă împotriva Convenţiei la Lyon.
31 mai. Insurecţie populară la Paris. Convenţia rezistă la presi-
unea străzii.
2 1:unie. Reluarea insurecţiei. Sub presiunea Gărzii naţionale şi a
sanchiloţilor, Convenţia votează arestarea a doi miniştri
şi a 29 deputaţi girondini.
9 iunie. Începutul marei ofensive a vandeenilor.
10 iunie. Crearea Muzeului naţional de istorie naturală.
J.J iunie. Reuniunea de la Caen a reprezentanţilor departamen-
telor răsculate împotriva Convenţiei montaniarde.
18 1·u11ie. Ocuparea oraşului Angers de către vandeeni.
24 iunie. Adoptarea Constituţiei anului I de către Convenţie.
26 iunie. Decretul împotriva speculanţilor.
29 ittnie. Orasul Nantes rezistă atacului „marei armate" din
\'endec. '
28 iunie-4 iulie. Ofensiva iacobină împotriva „turbaţilor".
1J iulie. Asasinarea lui Marat. Înfrîngerea trupelor federaliste
ridicate împotriva Convenţiei.
17 iulie. Decret pentru abolirea completă şi fără răscumpftrare
a drepturilor feudale şi redevenţelor încă în vigoare.
23 iulie. Capitularea garnizoanei franceze din Mainz. Rebeliunea
girondinft e înăbuşită în departamentele Eure şi Calvados.
26 iulie. Decret împotriva acaparatorilor; pasibili de pedeapsa
cu moartea.
27 iulie. Intrarea lui R.obespierrc în Comitetul salvării publice
care devenea începînd din august principalul instrument
al dictaturii iacobine.
10 august. Sărbătorirea unităţii pe locul unde fusese dărîmată
Bastilia. Promulgarea Constituţiei Anului I în urma apro-
bării prin referendum, fără punerea ei în aplicare.
19 august. Votarea maximului pentru combustibil.
22 august. Robespierre preşedinte al Convenţiei.
23 august. Decret pentru mobilizare generală ..
24 august. Crearea marii cărţi a datorie_i publke.
25 august. Trupele Convenţiei _intră în Marsilia.
ms
28 aU{!,Ust. Trupele engleze intrft în Toul011 cu ajutorul n~gali~tilor.
30 august. ,,Teroarea la ordinea zilei" cerută în ConYcnţie.
5 septembrie. Crearea „armatei revoluţionare" sub presiunea san-
chiloţilor, ca instrument al Terorii. Yictoria vamkci1ilor
la Chantonnay.
8 septembrie. Victoria de la Hondschoote asupra englezilor.
17 septembrie. Lege împotriva suspecţilor.
29 septembr:·i. Decretarea maximului general pentru lnmuri de
primă necesitate şi salarii.
2 octombrie. Începutul politicii de dccreştinarc.
5 octombrie. Adoptarea calendarului re,·olu ţionar.
9 octombrie. Ocuparea Lyonului.
10 octombrie. Instituirea dictaturii „gun-rnului rc\'olutionar"
pîn;t la încheierea pftcii, ca urmare a unui discurs' al lui
Saint Just.
16 octombrie. Condamnarea la moarte şi executarea reginei Maria
Antoaneta. Victorie asupra austriecilor la \\"attignies, obţi
nută de Jourdan şi Carnot.
17 octombrie. Marea înfrîngere a \'andecnilor la Cholet.
30 octombrie. Condamnarea la moarte a 21 de deputaţi girondini.
fi U()iembrie. Condamnarea la moarte a ducelui de Orleans (Phi-
lippe Egalite).
10 noiembrie. Catedrala )fotre Dame clin Paris devine templu
al raţiunii.
12 noiembrie. Executarea lui Bailh-.
21-22 noiembrie. Robcspierrc şi ])anton se opun persecuţiilor
religioase.
25 noiembrie. Convenţia hotărăşte înlocuirea rămftşiţclor p;tmin-
teşti ale lui :\lirabeau, depuse la Pantheon, cu cele ale lui
Marat.
S decembrie. Convenţia decretează libertatea cultelor.
12 decembrie. Danton cerc obligati,·itatca învăţămîntului. :Marea
înfrîngere vandeeană de la Le :Mans.
19 decembrie. Recucerirea portului Toulon de la englezi, datorită
lui Napoleon Bonaparte. Votarea gratuităţii şi ohligativi-
tfttii scolare.
1791 11 ianu~rie'. Raport al episcopului Grcgoire în Convenţie asupra
limbii franceze şi necesităţii păstrării monumentelor publice,
împotriva vandalismului.
4 februarie. Abolirea de către Conwnţie a sclaviei în colonii.
5 februarie. Raport al lui Robespierre în Convenţie asupra moralei
politice a Terorii.
3 martie. Decretarea împroprietftririi celor lipsiţi pe baza bunurilor
suspecţilor.
12 martie- rn noiembrie. Insurecţie naţionalft polon:t condusă
de Kosciuszko.
2-1 martie. Condamnarea şi executarea hcbertiştilor, cu aplicarea
sistemului „amalgamării".
27 martie. Dizolvarea armatei revoluţionare.
28 marlfr. Sinuciderea lui Condorcct în închisoare.
5 aprilie. Danton, Camille Desmoulins şi alţi „dantonişti" sînt
condamnaţi la moarte şi executaţi.
371
73 aprilie. Condamnarl'a la mo;_ntc prin acelaşi proces a ~teului
Chaumette, a fostului episcop constituţional al Parisului
Gobcl si a sotiei lui Desmoulins.
20 aprilie. (omitet'ul salvftrii publice recheam:t 21 de reprezen-
tanţi în misiune pentru excese sau corupţie.
8 mai. 27 fermieri generali, printre care Lavoisier, sint ghilotinaţi.
1 iunie. Robespierre, preşedinte al Conwnţici.
8 i1t11ic. Sftrbătorirea Fiinţei Supreme.
10 i1111ic. Ifobespierrc declanşeazft Teroarea cca mare.
26 iunie. \'ictoria de la Fleurus, obţinutft de Jourdan împotriva
armatelor primei coaliţii.
1 iulie. Denunţarea de d"ttre Robcspierrc la Clubul iacobinilor a
unui complot pregătit împotriva sa în cadrul Conwnţici
si al celor douft comitete .
./ 1:uli~. Apologia Terorii făcută în Com·cnţic de Bart•n·.
S 1:ulic. GC'ncralii Jourdan şi Pichegru intrrt în Bruxelles.
21 iulie. 300 de acuzaţi trec prin faţa Tribunalului revoluţionar.
25 iuhe. ~;hilotinarea poetului Andre Ch{>nicr.
2fi iulie. lntr-un ultim discurs rostit în Conventie si la Clubul
iacobinilor, Robcspierre cerc noi epurfll"i. ' ·
27 iulie (9 'J"l1erm{dor, an I l ). Conwnţia decrcteazr1 punerea lui
Hobcspierre şi a principalilor colaboratori sub acuzare.
Refugierea lor la · Comuna din Paris, unde sînt arestaţi
de Barras.
28 iulie. Ghilotinarea „trium\·iratului" Rohespicrrc, Saint .Just,
Couthon si a altor 17 fruntasi montaniarzi, secondată în
zilele urm ătoare de alte 82 exe~uţii.
0
5 august. Eliberarea suspecţilor.

10 august. Decret privind reorganizarea Tribunalului revoluţionar.
16 august. Instrucţiuni ale lui Carnot în ndcrca unei amnistii
în \'endee.
2,1 irnţust. Reorganizarea guvernului in 16 comitete.
29 a11g11st. Prima manifestaţie antiiacobinft la Paris organizată
de „la jeunesse don~e".
30 august. Încheierea eliberării teritoriului naţional.
1 septembrie. lnfiinţarea Muzeului monumentelor franceze.
13 septembrie. Raport al lui Gregoire în ConYenţie despre vandalis-
mul revoluţionar.
21 septembrie. Cenuşa lui Marat e înhumată la Panthfon.
3 octombrie. Arestarea liderilor sanchiloţi din Paris.
10 octombrie. Crearea scolii normale de institutori.
11 octonibrie. Reînhum area rămăşiţelor pămînteşti ale lui Rou-
0
sseau la Pantheon.
22 ocfombrie. Se pun bazele viitoarei Şcoli politehnice.
12 noiembrie. Închiderea Clubului iacobinilor.
16 decembrie. Executarea lui Carrier, vinoyat de „înecurile"
de la 'N'antes.
U decembrie. Abolirea legii maximului.
27 d.ecembrie. Pătrunderea trupelor franceze în Olanda.
179ă 2 ianuarie. Restabilirea comerţului cu străinătatea.
3 ian-uarie. Acord ruso-austriac pentru a treia impărţirc a Polo-
niei, la care aderrl mai tîrziu şi Prusia.
20 ianuarie. Pichegru ocupă oraşul Amsterdam; stathuderul
se refugiazrt în Anglia.
23 ianuarie. Capturarea flotei olandeze de crttre cavaleria fran-
cezrt.
2 februarie. Confruntare sîngeroasă între tinerimea aurită şt
sanchiloţi.
3 februarie. Începuturile Republicii batave.
8 februarie. Înlăturarea din Pantheon a rămăsiţelor pămînteşti
ale lui Marat. '
9 febmarie. Semnarea păcii între Republica ducatulfranceză şi
de Toscana.
14 februarie. începutul terorii antiiacobine la Lyon.
17 februarie. Amnistierea vandeenilor prin acordurile de la Jau-
nave.
21 febri:arie. Decretarea libertăţii cultelor şi separarea bisericii
de stat.
24 februarie. Înfiinţarea şcolilor centrale departamentale.
30 marti"e. Bazele Şcolii de limbi orientale.
1 aprilie (12 germinal, an I II). Insurecţie populară pariziană cu
invadarea Convenţiei. Urmată a doua zi de deportarea în
Guvana a thermidorienilor Barere, Billaud Varenne, Collot
d'Herbois.
5 aprilie. Pacea de la Basel între Franţa şi Prusia.
7 aprilie. Decret în legătură cu punerea în aplicare a actualelor
măsuri şi greutăţi. Francul înlocuieşte livra ca unitate
monetară.
10 aprilie. Dezarmarea „teroriştilor" în tao.tă republica.
20 apn:lie. Şuanii obţin aceleaşi condiţii de amnistie ca vandeenii.
, 6 mai. Condamnarea la moarte a acuzatorului public Fouquier
Tinville şi a 14 juraţi de la Tribunalul revoluţionar.
20-23 mai {1-4 prairial, an III). Zile de insurecţie cerind Con-
venţiei pîine şi Constituţia din 1793. Înăbuşirea ei de către
armată si „muscadini" va fi urmată de condamnarea la
moarte a unor convenţionali iacobini.
_27 mai. Semnarea păcii franco-olandeze.
mai-iulie. Manifestări ale „terorii albe" în sudul Franţei.
8 iunîe. Anunţarea morţii lui Ludovic XVII. Contele de Pro-
vence se proclamă în exil succesorul său, sub numele de
Ludovic al XVIII-lea.
25 iunie. Manifestul de la Verona al noului rege în exil prom1-
ţînd pedepsirea revoluţionarilor şi întoarcerea la vechiul
regim.
23 iunie-21 iulie. Expediţia emigranţilor la Quiberon, zdrobită
de gener::i.lul Hoche.
2 august. Adoptarea de către Convenţie a Constituţiei anului
III.
5 septembrie. Sosirea la Bucureşti a primului agent diplomatic
al Republicii Franceze. ·
23 septembrie. Proclamarea Constituţiei după votarea prin referen-
dum.
1:.._octombrie. Anexarea Belgiei,-
5 octombrie. Înăbuşirea insurecţiei regaliste din 13 venderniaire
cu sprijinul lui Napoleon Bonaparte.
21 octombrie. Alegeri pentru noul corp legislativ bicameral.
2.5 octombrie. Crearea Institutului Franţei.
26 octombrie. Dizolvarea Convenţiei. Piaţa Revoluţiei devine
Piaţa Concordiei. Amnistie generală cu excepţia emigran-
ţilor.
31 octombrie, 5 noiembrie. Alegerea primului Directorat executiv.
10 decembrie. Votarea unui nou împrumut forţat asupra celor
înstăriţi.
26 decembrie. Eliberarea fiicei lui Ludovic XVI prin schimb cu
p~rsonalităţile republicane predate austriecilor de Dumou-
nez.
1796 2 ianuarie. Înfiinţarea Ministerului poliţiei generale.
19 februarie. Oprirea emiterii de asignate, înlocuite olună mai
tîrziu de mandate teritoriale.
2 martie. Napoleon Bonaparte e numit comandant al armatei
din Italia.
29 martie. Prin executarea lui Charette răsculaţii din Vendee
pierd ultimul conducător important.
12 aprilie. La Montenotte, prima mare victorie peninsulară fran-
ceză.
21 aprilie. Victoria de la Mondovi, în urma careia Bonaparte
impune piemontczilor, o săptămînă mai tîrziu, armistiţiul
de la Cherasco.
10 mai. Yictoria de la Lodi. Arestarea lui Babeuf si a celorlalţi
participanţi la Conspiraţia egalilor. '
23 iunie. Papa semnează armistiţiul de la Bologna.
9 se ptembric. Eşecul tentativei babuviste din tabăra de la Gre-
ncllc.
16 octombrie. Proclamarea Republicii Cispadane.
1.5-17 noiembrie. Victoria de la Areole.
16 decembrie. Eşecul expediţiei franceze în Anglia.
1797 14 ianuarie. Victoria de la Rivoli.
15 ianuarie. Prima celebrare a cultului theofilantropic.
2 februarie. Suprimarea mandatelor teritoriale şi restabilirea
monedei metalice.
19 februarie. Tratatul de la Tolentino cu Statul papal.
18 aprilie. Preliminariile de pace franco-austriacă de la Leoben.
27 mai. Ghilotinarea lui Babeuf şi Darthe, condamnaţi în procesul
de la Vendome.
1:t iunie. Începuturile Republicii ligure.
29 iunie. Întemeierea Republicii cisalpine.
4 septembrie (18 fructidor, an V). Lovitură de stat antiregalistă
a majorităţii Directoratului, cu sprijinul generalului Auge-
reau.
30 septembrie. Legea bancrutei de două treimi.
17 octombrie. Pacea de la Campo-Formio între Franţa şi Austria.
7 noiembrie. Insulele ionice, departamente ale Republicii Franceze.
28 noiembrie. Congresul de la Rastadt.
1798 15 februarie. Exilarea papei şi proclamarea Republicii romane
după intrarea trupelor franceze în Roma.
379
9 aprilie. Hcunirca adunfirilor primare.
11 mai. Invalidarea deputaţilor iacobini nou alc~i de crttrc Direc-
torat. (Lovitura de stat din 22 floreal, an VI).
19 mai. lnccputul expediţiei în Egipt.
1 i·utie. Ocuparea portului Alexandria.
21 iulie. Victoria de la Piramide.
1 august. Distrugerea flotei franceze în rada de la Ahoukir, de
dttre amiralul Nelson.
:J septembrie. Legea Jourdan asupra conscripţiei instituind ser-
viciul militar obligatoriu.
9 septembrie. Lege fixînd sărbătorile calendarului rqmblican.
Poarta otomană declar:t război Frantci.
1;j octombrie. Prima expoziţie naţional:t indt{striali't la Paris.
21 octombrie. Răscoală antifranceză la Cairo.
23 noiembrie. Lege stabilind contribuţia funciar:).
4 decembrie. Sfîrşitul răscoalei ţiiranilor belgieni împotriva con-
scripţiei obligatorii.
23 decembrie. Lege pri,·ind contribuţia mobiliară.
29 decembrie. Tratat de alianţă între Anglia, Rusia şi 1kg. Neapole.
30 decembrie. Proiectul lui Bonaparte pentru Canalul ele Suez.
17D'J 23 ia11uarie. Intrarea armatei lui Championnet in Neapole şi pro-
clamarea trei zile mai tîrziu a Republicii partenopccllc.
7 martie. Ocuparea oraşului Jaffa.
27 martfr-17 mai. Asedierea făd succes a Acrei de ciitre Bona-
parte.
10 aprilie. Papa Pius YI este adus în Franţa unele moare curind.
16 ,iprilie. Victoria lui Bonaparte asupra armatei turcc~ti la
muntele Tabor.
28 aprilie. Asasinarea plenipotenţiarilor francezi la Dieta de la
Hasta<lt.
Aprilie. Alegeri pentru corpul lcgislati,·.
Aprilie-august. lnfrîngeri franceze în Italia.
16 mai. Sieyt\S înlocuieşte în Directorat pe Rcuhcll.
25 iulie. Victorie francez;t la Aboukir.
2.'I-27 septembrie. Bătălia victorioasrt de la Ziirich.
O octombrie. Bonaparte debarcă în Franţa.
9-10 noiembrie (18-19 brumar, 1111 VIII). Lovitur,L de stat
a lui Napoleon Bonaparte pune bazele republicii consulare
şi a dictaturii militare.
380
· BIBLIOGRAFIE GENERALĂ*
I. IZVOARE
1. l'llA~(:EZE
Archives ţ,arlamcntaircs, d,· 1787 â 1869. lh-cul'il comph·t cl(•s d{,hats lcgislatifs et politiques
cles chamhr('s fra,u;ais('s. J>r('micr(' sfrie, 1787-1799, Paris, 1860.
Cuprinzătoare culegere, a cărl'i încl1<•ien· se efectuează ast{lzi de către- Institutul
de istorie a lfr·rnluţiei Francc-ze ele- la Sorbona, cu sprijinul CNRS şi din care au
apf,rut 95 ·,ol.
Aulanl, .\., La Soc ;ele des .f awb:ns. Jlt-cueil de dnrnments pour l"histoirf du Club des .facobins,
Paris. 1889- 1897, G voi.
Rc,ucil d,·s acfrs du Comite d.: S ,lut />uh/ic, l'aris, 1889- 192.1, 26 ·,ol.
C11le1,:cre completată cu 2 ·,ol. documente în 19.H- 1951 clP I'. ~lautoucht•1 şi
G. Lcfrlnrc, cu J ·rnl. tabla ele materii şi cu un supliment, clin care primul voi.
a apărut în 1966.
P,n·is i~o,dan/ la ri'ac(io11 thermidorienne el sous le Directoire, R('cucil de documents pour
l'histoin· ele l'esprit public, Paris, 1888- 1902, 5 ·101.
Haezko, li., i:11c ,'t/ucation po11r la d,'mocratie. T,•xtes ci prnjets de l 'epoquc rlvolutionnaire, Paris,
1982.
B~rque, .\. d•. La caricat11re ri'volutio1111airc. Preface de ~1. Y,r,cllc, Paris, 1988 (CN'HS).
Ba,il'qne, ,\11toh1• dtt, llh·hel \"onlle, L'Au I des droits de l'homme, Paris, 1988 (Col. CNRS
Plus). "foxtul comentat al dezbaterilor din Adunarea naţională, 1789.
DJOl'h, f:amlllf', .\lexandre Tuetry, Prores-ver/Jaux el mpţ,orts du Cllmite de 11undiciti de la
Constituaiilc (1790-1791), Paris, 1911.
BJorlt, (:amllle, l'rores-1"crl,a11x du Comite des fi11,111c,·s de l'Ass1·m/Jl,'c co11stituante. Paris,
1922- 192-1, 2 ·ml.
D~ttr, .\., Ucrncil des dornments relatifs ,) la co11voratio11 des Etats rd11i'rnux de 1789, Paris,
IS9i- l<Jl5, i ·,ol. şi un atlas in folio.
Hut>h•z. D. .J., I'. c:;, Houx, Hislnire f>arlamrntaire de la. Rfroluli1>11 011 .fo11rnal drs Assemblees
n.atin,rn!es ,fr 1789 ,1 1815, Paris, 18.H- 1838, -10 ·,ol.
Clthf'11, I .. , n. (iiu~·ot, J.'oem'I',' l,'iislalit•e de la Rivolutio11, Paris, 19 LI.
(:aron, P., 1'rn,h-rr·r1Hrnx dr la Co111111issio11 1frs s11bsista11as, de l'a11 1 I, Paris, 1925,
- Les ţ,11ţ,icrs des Com:tes militair,·s e la Co11sl,t11a11te, de la L<'gislat,vc et de laConven-
t.'on (1789-an IV), Paris 1912.
Cha11,.,Jm111d-'.\01111ff't, L. F ne lristoir,• dt's i'litrs, 1700-18~8, lfrcuc·il de kxt.-s presentes et
commente,; par . . . Paris, 197.,.
• Orice 1,il,lir,;.:rafie getteraUl de prop<>rţiill' celei pc care le Jl<'rmit(' monografia <le faţă
nu poate a·,ea pretenţia (•xhausti.,-ităţii. :-Sici măcar pe aC<'<'a ele a ilustra toate problemele abor-
date. Notei!' care au însoţit fiecare capitol ·,iu în compldarea ei. Şi i1uers.
c\-lt·nţion{11n C:l. a·,in<I în ·,('(lere scopul larg utilitar, u<~am axat mai ales I'" consemnarea
publicatiilor mai noi, mai acces1hilc şi il11strind pe cit posibil un punct ,Ic ·,l'dt're contemporan.
F{lrr, a fac,· rahat la calitalt'.
Vom fi rccu.noscători tuturor cdor care ·rnr aduce completări utilt' bibliografiei ele faţă.
De ek "" propum•m si'1 ţinem scama la e·1\•11h1ala reeditare.
Man·a noastră recompeus:i ·,a fi aceea tic a fi satisfăcut dorinţa ,le cunoaştere mai apro-
fundctLi. a f,-11om~1111!11i i,;toric numit lt'.,·,oluţia Franct·ză şi de a fi stimulat noi itnestigaţii.
381
Chann·e,·, Eth-ru1e, Proces verbaux d:s assnnblies electorales de Paris dt 1790 u 179-1, raris,
1890- 1905, 3 voi. La ·,ol. tlin 1905 coeditor P. Mautouch„t.
Col'lilu, Augustin, LesactesduG01wenumentdvolutionnaire(23 aout 1793--27 jttillet 1794),
Paris, 1920-19J6, J ,,,J. Au mai colaborat C. Charp„nti,·r, l\1. de Jkuar<l.
Debldour, ..\., Actes du Directoire extfcutif, Paris, 1910-1917, 4 vol.
Deehappe, }I. et I•. Ueehuppe, L'histoire par lexles. Lrt Rtfvolution ct l'E1·11pir1·, Paris, 19.33.
Dngult, I.. , H. }lonnll'r, Les constit11tio11s et Ies principal,-s /ois politiqu„s de la Fra11ce d,·puis
1789, Paris, 1898, reed. 1952. L1. reed. adaus coautor Bonnarcl.
Dtn'er!fll'r, J.H., Collection complete des lois, dicrels, ordo11a11ces, reglemmls d avis du Conseil
d'Jitat, publice sur Ies e<litions officielles du Lo,nr<' dr l'Imprimcric ::--ationale
par Baudoin ct clu Bullctin dPs lois de 1788 a 1821 inclnssi·,enwnt, par ordre
chronologique, a·,ec un choix tl'instructions rninisti-rielks C'I dc·s notes sur ch?que
Joi indiquant: 1° Ies lois analogncs, 2" Ies dccisions et arrcts du Conscil cl'Etat,
J 0 Ies discnssions rapportcc·s au '.'.lonitcur, sui·,ies ,l'unc table analytiqnc c·t rai-
sonnfo des matieres, Paris, 182.'i- 1829, 24 ·rnl.
Ebellng, J. JJ., L'hisloir,· raco11/ec par Sl'S lrmoi11s. I.a Rivol11tio11 Fm11rais1·, Paris, 1912.
Gt-rbaux, F., (:h. Srhmldl, Proces verbaux des Comites d'agrirnlt11rt' tl de commera de 1,, Con-
slil11a11te, de la Le~is/atii•r fi d,• la Co11vc11tio11. Paris, 1906- 19l0, 4 ·rnl.
Goderhot, Jarques, La pensie revolutiom,aire, 1789-1799, Paris, 1964 (Col. ,.l"'').
- Les co11stit11/io11s de la Fra11ce drpuis 1789, Paris, 1970.
Gulllaumt-, J., Proces verbaux du Comire d'i11sln1ctio11 p11bliq11e de l':l.,_cl'ml,lee Leţislati1·t, Pa-
ris, 1889.
- Proces vcrba11x d11 Comite d'instrnclio11 p11b!iq11c de la Co11t'01lio11 Satiuwle, Paris, 1891- 1907,
6 ·,ol.
fawrolx, S., li. l'er!ll', Acles d,· la Co1111111111e de Paris peudanl la Revol11lic•11, Paris, IS94-
19-12, 16 ·,ol.
I.un11lols, C., La caricalure co11lrc-revol,1tio11naire, Paris, 1988 (CSHS).
J,f'(f'b\·rt-, Gwr11t-s (coord.), Rerneil des doc11111rnls ri:!atifs aux seanccs dis Ltals î(e11era11x, mai-
j11i11 1789, preparee par J'lnstitnt d'histoire de la Re·rnlution 1:ra1u;:aise ,le la
Facnlte cks Lcttres de Paris, t. I 1-2, t. 11 1-2, Paris. 198.,, 4 ·,ol. (C:'\RS).
Conducerea primului voi. împreună cu Anne Termine·.
l.l'(t-ln·rt-, Gt-or11t-s, \lerl't-1 Ilelnhard, llarr Honlolseau (coord.), l'rocis t·,rba11x des sea11c.cs de
la Co11t'e11tio11 Xationale, Tablt· analytiqm· preparee par J'lnstitut ,l'histoire de
la Re·,olution Fran(,aise ele la Facultc des Lc·ttres dr Paris, t. I - l II, J'aris,
1959- 1963 (CNRS).
Hurko,·, \Vel:er, Albert Soboul (coord.), Die Samculutt,n vo11 Paris. Dok11mmle zur Ges,hicl, te
dcr Volksbcwrg1111g 1793-179:.i. Mit einem Yorwort ·,011 Georges Lefcb·1n', Der -
lin, 1957.
llnurm1, (:11111dt-, J,'ram:ols Xe,·ll"r l•:mmanut-111, Tcxlts pr,litiqucs de l'ipcq11,- rivol11tio1111aire en
la11g11e provenral,-, Discours, adresscs, tracluctions, Saint Hi•my de Provencc,
1986. .
Se11na1•, l'b., I'. <:nron, Les Comites de droils Jeotlaux l'I de legislaliu11 ,t /'a/;olitio11 du 1·egime
seig11rnrial, Actes et documents, Paris, 1907.
Se111mr, l'h., J. llohlqurt, La Revolution de 1789, Paris, 19,H, 2 ·rnl. Culegere ,Ic texte ~• 1co-
11ografic.
Sulnl Jaroh, I'. dl', Dcc11me11ts rdatifs a la co111m1111a11/e vil/ag{(>isr n, Rn11r1<op1e d11 111i/ir1, du
;-,n·II-c siecle a la Re{•o/11tim1. Thcsc• complemcntairc· ... Dijon, 1902 (C1Î'i-Jer-
sitc ele Paris. Facultc des ldtrC"s et sciences humai nes).
Suboul, Albert, J.e proces d,, Lnuis Xl'I, presentc par. .. Paris, 1966 (Col. Archi·,es Julliard).
Tuett-,·, l.uul<,i, Proci!s-verb111.r de l,. Co;n·,i;ssio:, te,np,r.tire des arts, Paris, 1912-IYIS„
2 voi.
\'ullllurd, Odt-lll', Gu~· (:abourdln, l'renţnls G. nre,·rus, V<>ru1111·11ts ,J'histoire co11/011pr;,ai11e,
secondc ed., t. I, 1776-1850, Paris, 1966 (Col. ,, t·").
\'o,·t-lle, 1111•ht-l, ,Ho11rir autrefois. Allit11dcs colleclit·cs d„v,wl la 1111,1·/ au.r Xl'll' ,I XVIII•
sii!c/es. Tcxtes choisis c•t pr«'sentes par ... Paris, 197-1.
\\'ll'l.lhem l.•!l!I, I.. G., Select Dornmrnts - of thc Frrn,-/1 Rn·ol11tic11, voi. I - 11, Oxford,
1905.
Dour11l11, Gt-orgt"S, I.a Fra11c/' ci Rome de 1788 a 1797, Hegcsles ,Ies d(·prches ,Jn Canlinal
~i,cretairc c]'i,:tat tirees dn fornl des „Yesc,ni" dC's archives si-cretes ,ln \ atican,
Paris, 1909 (Bihl. des I,:coles frnnt;:aises c)''Athent· et «le Homr, fasc. 102).
Ceullnrorl, H., li. dt- Ft-llrt-, Giacobi11i italia11i, Bari, 19.56- 1964, 2 ·rnl.
382
(:olrnbrnnder, li. T., G(dr11kstakko1 do' Ali:rmune Geschi,drnis van Scdcrh111d van 1795 tot 18-iO,
t. I-n·. 1795-1801, S'Grnvenhage, 1906-1907.
Colucel, G., La r,•pubblira di Genova e la Rivoluzione francese, GrnO",a, 1902- 1905, 4 voi.
J,'ellce, llenzo de, I giornali giacobi11i itali<ini, :Milano, 1962.
Gluntellu,. V. 1-:., Assrmblee dellti Rrpubblirn romana, Roma, 1954.
Guchard, I~, J)ocummts politiq111s ci diplmnaliques sur la Rei-olt,ti,,n 1,tl!-(t de 1790, Bruxelles,
1834.
Ham11m,.Joseph, Qucllw :ur Gcschichte d,s H/,riula11d,·s i11 Zcitalla tl,r Fra11ziisisd1en Rn•ulution,
1780-1801, Bonn, 19.H- 19.>li, 4 ·rnl.
llazrn, (:. n., Contemporary Opi11io11 "/ !he F,·,,11ch Rcvolulio11, Baltimorc, lli97.
Uuffer, IJ., L l.ut•kn-uldt, Qudlm zur G,·schichlc da fran:osinhrn Hct·duli"11. ])a F1·i"I,· von
C,1111pofor111io, I 11nshruck, 1907.
J.:iirnrr, AUrrd, ])ic ll'io,cr .fako/Jiua. Schri.fic11 1111d ])okummle, Siul!J!111·/, 1972.
I.rfehnr, .loill, I.a Hcvvl11Jio11 Fra11yaisr Vui' par hs .-lllt-nia111ls. Texlt·s traduit~ et prt'.·sc·ntes
par ... , Lyon, l91i7.
,1ontalt-lnl, «:., .\ . .\llwrtl, II. <:rssl, L \111r111'1°I, .-lssc111l1lec dd/11 R,p11l1lilirn Cisalpi11a, Bolo-
gna, 1917- IC)'lli, 11 ·,ol.
,tarko,•, \\'altH und l'ril'drll•h llonath, 1,·a111pj w11 Frfih,il. JJ,;/wJ111JJlt ~ur X,il d,r Xaliuna-
lm Erh,lmJJI( 1789-1815, Berlin, 195-1.
llureşan, f.amll (coorcl.), Cu/1·!(,re de /l'xll' /'t'lllru istoria u11ii·,rsaJă. 1:'p,,,-" mod,rnă, flucur!'şti,
1973.
Sehttl, llelnrlrh, .fakobi11ische Flugschri.flrn au/ do11 drnlschrn Siidt11 des 18 . .fahrh1t111hrls.
Ei ngc•kitd un<l hcrausg1·geb1·11 ·1011 ... Berii 11, 1965 (lkutsche Akaclcmie cl!'r \\'iss1·n-
schalte11 zn Jk,rlin. Schriftc-11 des Instituts Hir G!'schicht<-).
•-· Die J-[ain::er Repub/i/1. J: Protokolle ,Ies Jakobiner Kluhs. li: Protokollc lkntschen
Xational I(o11'1e11ts mit Qnellen. Hcrausgcgcbt>n, ci ngcle.itd, kommentic·rt und
hearhcitc-t ·1011 ... B1•rli11, 1975- 1981 (Akad1·mic d!'r \\'issenschaften. Schriften
drs Zc11tralinstit11ts fiir (;pschichte).
Strll'l1.lt..-, .J., Aklrns,.-nim/1:ng aus d,r Zeii Helvctische11 Reţ,ublik, Buna, 187-4-1918, 1-4 ,,oJ.
II. LLCRĂRI DE REFERIN'ţ'Ă
.4. GENERALE
I. JS'l'OIIIE l:i\l\'EllSAL1\
a. SI~TEZE DE ..\::'\ SAl\lllLl'
B111laml, llobert, lli.<toi,·e 1miv,·rselle Quilld. Lt's pays ci l,,s pcuplcs d,·s ori{/i11ts a /Ir•.< j0urs.
O11'/ragc _<Ic synthesc historique sous la directiondc ... Prc'-f,1ce de Gc>orges J.ec.omte,
t. II, Paris, 1961.
Here1\ Ynis-Marle, Rivoltes l'I rh-o//i1111s da11s /'Europe tw,;l,-r,,e (Xl'l'-XVJIJt sicdcs),
Paris, 1980. .
Ilrrl'Hflet', J. (şi cola I>.), I.' l:'11n:pc a /11 fin du X 1· 111' siccle, Paris, 19K.'i.
llrr!fl'NI-A, L., L,·s revoluti1,l!s utropinl))eS d le partage du munde, Paris, 1961i (Le mo1ult· ct
son histoirC', ·1t,I. \"li).
Brrl, E., Hisloirr de l'E11roţ,I', t. li!, I.a .-risc revo/u/io1111airc, Paris. 1983.
Hraudl'-1, Jlernand, Civilisa/ion 11wttfritlh. im11omie ct capitalismc, xi·• -,-XV[ll' sierlcs. 1. I:
Les slr11c/11rcs du q1totidic11: !t- Jiossib/1• rt /'i111possibil', t. II: 1.es jcux d,· /'ich1111{ic,
t. !li: 1.l' tonps du 11w11tlt, Paris, 1979, 3 ·,ol. Trad. rom. fără titlnl general
al operei. Fiecare torn apare ca lucrare autonomă în cîte 2 ·,ol., cu postra1a tra-
ducătorului Adrian Hiza, Bucureşti, 1984- 1989, 6 ·,ol.
Jlrh1ton, Crane,. John (:brlstophr,r, llohl'rl Lee \\'oUI, A hislory of civilisalio11, '/Ol. lI: 1715 Io
Jiu· presen/, ed. lV, ).iew Jnsc-y, 1971.
Chauno, Pierre, I.a civilisatiou de /' Europe des L11mieres, Paris, 1971. Tra,l. rom. ~i cu·iînt
· · înainte ,IC' Irina l\hnro:lin, Jlncnresti, 1986, 2 ·,ol.
(:re117.el, Maurlee, Histoire {ii111'ralc dt"s cil'ilisatio11s.'<1iri~(,c par ... , t. \': H. ,rousnier, E. I A'lhroussc,
:'11. Bouloisc-au, Le XI']//' sihlr, Paris, 1953.
De,·i\z", )l"lehrl, !,'Europe d le 111rnul,· ,1 illfin crt XVIII' sieclt-, Paris, 1970 (Col. J,','.•·1oh:1tion,
,le l'hnmanitt,).
Dum1n, Marrrl, Jlisloire 1111ivasell,·. Ou·,rage en ,Jcnx ·,olumes sous la direction de ... , Paris,
1960- 1961, 2 ·rnl. (Coli. encyclopcdiqu<' i n quarto J.aronssc>).
383
GDIIPf-hot . .Ja~qlll'S, 1-/istoire ,miwrse/1,, t. I 11, Paris, 1968 (E11cyclop,,.(ie de la Pleiade}.
lla7.anl, 1'11111, La pensie wropemlie du XVll/' sihlr, ,le lfontesq11ieu a L,ssini, Pari,-;, 19.\6,
n·c<l. 196J. Traci. rom. Yior:•l Grecn, Bucnrl'şti, 19111.
• * • llisloire "'ondiale d, /'idwati011, t. IT, Paris, 1981.
• • '' llistnire 1111i1•asellt- d,·s arm,'N. t. 1-1\', Paris, l{ob,•rt Ltffont, 1965- 1966, ◄ ·,ol,
lof'!JD, :\., J,ssai de synthhe de /'histoirt d,· /'humani/e, •,ol. IY: F.poque crmtemporai-nf', Paris,
l92S.
J.ar•ot1r-G11yp,t, J., Jlistnirr du commace, t. IY; I.e cnmmare du x1·• siede a,~ milit-u rJ" XI)(•
sirele. Paris, 1951.
I.ion. l'll'rrl', Histoire t'rtmnmiq,u t'f sociale d11 111011de, t. I I I: Louis Bergcron, J11irties el rlvolH•
tim,s (1730-1800), ·,ol. rlirige par ... , Paris, 1977.
lfarkm·, \\'altu, Wdtl(esc/richte i111 R,vol11tionsq11adrat. Ht•rausgt'g<'IK•n 1111<1 Pingelt'ih·t ·,011
Manfred Kossok, ed. 11 rc·,ăzntă şi adăugit,\, lk•rliu, 1982.
lhmro, l'rrdirh·, Hist11ire d,. /',',-01111mie ,w111rliale (1790--1970), Paris, 1971.
• • • ://,,: Xl'w Ca1J1/;ridţ:e .\fod, r11 Hi stor)', ·,ol, \"I 11: '/'he American a11d Frc11ch H,·v,Jutions,
1763-1793, ecl. l>\' .-\. Gooc'Jwi 11, Londra, 1965.
Ory. l'11st•al, No11vdle liisloirr df's· idhs politiq11es, sons la dirl'clion <ll' ... , Paris, 1987.
l'almt>r, llollf!rl ll., Thc aţe oft he democratic rcvn/11/iou. A pnlitiral hislory of Europa aud A.,,urica,
Pri11c<•nton, 1959- 196-1, 2 ·,ol,
l'nrlas, 1..11., Histoire i:l11frale du travail, t. II I: Cla11<ll' Fohlt'n, Saissance d'1111e civilisatim1
i11dustricifr, 1765--1875, Paris, 1961.
1'01111"1111, li., t: I,11rop,, des l.umier,·s, Cosmopolitis111e d unit(· <·ttropc<•nnl' an XYIII si<'de,
Paris, 1966.
llrnu, 1.ouls, T.' Europe fran(aise au sirele des L11miires, Paris, 1938, rfrd. 1971 (Col. E•mlution
de J 'h11ma11ite).
RPl11hanl, .\I,, ;\. Arml'll!llllld, ,I. lt11111i1111l1'r, Hi.<toi,·,· i:,:.u'ralc rl,· la pop11lation molllliale, Paris,
1968.
lll'Hotn·ln, l'it>rrl', llistoir,- ,frs rdatiu11s i11/cmalio11ales, pul>licl' sous la din·ction de ... , t. IV:
.\n,lre Fug ier, J:a Uh-o/11/ io11 Fran(aise FI l' J,mpire na pol<'onio1, Paris 195-1.
llrussnl'r, ,\ndrr, I.a p11issa11t-,• 11m•ale da11s /'histoire, 011·1ral(c p11hlit' sous la ,lirrclion de ... ,
t. l: L. Xicolas, /J11 Mo_ve11 A~e ,, 1815, l'aris, 1958.
Tnton, lll'ne, llisloire i:<'11lr,1I,· des sri,•11c,-s, sons la clin·ction d<' ... , t. II: Sciences 111oder11es,
de 1450 ,, 1800, Paris, 19.58, fl'<'d. 1969. Trad. rom., llncun•sti, 1971.
Toudon:tl', Cif'On.Jes (i„ f:h, d• li' llonrlerl', .Joanm-s TranKHJd, Hist„ir,· de Iii ,;,,,rine, l'nris, 1979.
\'alja,·l'r, Fritz, Historia 11111J1di, ·ml. IX., Bl'rna, )-liinclll'n. 1960.
1,. ,\I.TE LlTR.\ltl DFFl:-.;ITOl{ll
• • • L'al1olitio11 dr, r<'i:ime /,'oda/ dans f,, ,,1011de offidt11/al, .,A1111ales historiqul's ,k la Hr·,o-
lution Francai~c", 1969 (nr. spt'cial). ..
Amaud, Andre, Les j11rislcs faC/' "la sociftf, du XII"' sirele,, 110s jo11rs, Paris, 1975.
llh1l'l1r, I-'., Le despotism,· <'dai,·,', Paris, 1985.
Dll'hf!rstl'ln, JohanllflS Ro11olla ,·1111, /Jie These 1·011 dcr V, r,cl,wnrung, 1776-1945, l>ftilusnphen,
Frl'i maurer, .f11de11, T.ilwralm mul So=ia/ist,·11 als 1•rrscl11t·ărl'r grţ,•n die So=ialord-
nung, Berna. 1976. ·
lll'saln, J., I'. Goullf!rt, E. l1 llo)' 1..adurle, J. \(p,yp,r, J.I'. l'P-tn, .\llrleci11s, climtifs el ,: pi-
demics a la fi11 r/11 XVlll' siecle, Paris, Haga, 1972.
))uc•het, Hlehele, A.nthropo-,ogie fi hisloire au siecle des I.umirres, Paris, 1971.
• • * /)ujeodalisme au capitalism,•. Problr111es de la tra11sition, Paris, 1977, 2 ·rnl.
l•r111tt-astel, I'., Utopies rt i11slilulions a11 XV I 11' sirele, Paris, 196."l.
GHsbu)·, 1..-o, L' I,urop,· des pri11as fclaires, 1763-1789. Preface de Denis Richet. Paris, 1966.
Goodwln, A., Tir,· J,urnpran So/Jilit_v in /he Eiglrteeulh Ceul"Y)', London, 195,"l.
IIP-n~rsoo, \V.O., llritain lllld ltrd11striel Europe (1750-1870 ). Li·tl'rpool, 195-1.
llobi;bawn, E ..J., Tl,e Age of Revoliltion, Europe, (1789-1849), Londra, 1962.
J..andl';;, Hu·ld S., Thc l'11/,01111d l'rnmctheus. Tcc/1110/ogical Cha11,:" and Industrial D,v~iupmmt
in lreslern J,urope /rom 1750, Camhridl(t', 1969.
Ml')"f'f', .ltian, Noblessc t'I po14i•oir dans l'J,11rope d'A.ncien R<'gimr, Paris, 197."l.
llol"t'au, l'.l•'., J.es racines d11 lib,:ru/isme, Paris, 1978.
• * • I.a Rt'vn/11/io11 am.'rirniu,· d /'J,uropc. Colloqul.', Tonlous,•, 191\0.
SllrhM ,an Batb, li.li., ]'/u, AgrnriaH History of H'esfrrn J:'urope (A.D. 50-0--1854}; f't-L li,
Londra., 1966.
384
2. IS'l'flHI:\ l'H.\Yj'.:t
a. Sl:-.:TFZE DE .-\1'\SAMIIU~
Arie~, l'hlllJ1Pf', llisloirc des populations fra11,aises ,I de lrnrs a/liludes de;:a11t la 1·ze, dep,.,is le
XVIII' sihlc, l'aris, 1948, rcl'<I. 1971.
BaTtlltat, (:. dl', His/()ir,: di, la 110/1/,-ssc frnucais,·, t. I; J.cs arislorrafrs d,· la llt'volulion ,ru si:cond
·· I,mpirr, Paris, 1988.
Uellanorr, c:1., J. Godl't'hot, I'. G11ln1l, I•', Terrou, Histoirc {/i11t'ralc de la f>rcss1· Jran,aise,_puhlice
sous la din-ction ctc ... , t. l: Des ori{/iries ,, 1814, Paris, 1961:
Rraodf'I, •·•rnand, Ernrst„f..nhrous"", Hisloire cco,iomique el sociale de la France, publici, sous
la ,1in•ctio11 dl' ... , t. 111, 1789-1880, Paris, 1970- 1976.
Dr'1not, I•',, Histoil-c de la la11g11e franfaise, t. IX; La R1foo/11tion el l' Empirc, Paris, l9J7, 2 •,rol.
Complt't[tri în t. X-XI, l'aris, 1968-1969.
C:114',,•tdllflr, -I'., Jlistoir,, de la Jra11c-ma,01111crir fra11caisc, t. I: La 1na1omirrir, <'cole de [' iţa/iii,
1725-1799, Paris, 1984.
lletfland""-<, \I .• Histoif'e constit111immelle d,, la France de 1789 tl 1870, t. T: De la fi1i·l'Ancien
R,'ţ:ime ci la chule de l' Empire, Paris, 1932. · .
Dnb)', (,t-ori,es, Histofre de la France, O,wrage ·en trois ·-mlumes publi(, sous la direction· ele ...
t. II; D_ynastit-s ci r,'volutions de 1748 tl 1855; Paris, 197 I (Coli. n1cyclopl-<lique
Laroussc i u quarto).
Duh,· Gt'ori,es, llollf'rt llnndrou, Histoire de la civilisalion fran~aise, t. II: Xllll•-XX• si,ecles,
a·,ec la participation cte· Jean Franfois Sirinelli, Paris, 198-4.
l)uby, Geornes, Armand \\'ulon, Hisloire de la France rurale, t. Ill, Apogee ct crise de la civilisa-
tion' paysa1me, de 1789 ci 1914, Paris, 1976. · ·
Dtqkiquler, Jat-ques, Histoire de la populaliou f ra111'aise, sous · la clirection de ... , Paris, 1988.
Favlflr, Jeun, Jlistoire de France, sous la direction de• ... , t. IV: Jran Tulanl, l.es rlvotutions
(ie 1789 a 1851, Paris, 198:1. .
J-7,lleht--,A,; l'. \furlb1, Histoire dcl'f.'glisc, t, XX: J. 1.eflon, I.a criser,:volutimmairc(l789:.c..·1s48),
l'aris, 1957.
}'unek-Hrenlnno, 1-Tnntz, /.' Anci,·n Regim,, Paris, Traci. rom. Franţa de· altd dală, Bilciircşti,
. •. 19H.
Gaxutt11, l'll"rre, Histoire des Franc,ais, ·,cil. li, Paris; 196.,.
Goubert, Pierre, Daniel Ho«•he, Les Frani;ais el l'Ancien Ui'ţimc, t. I: I.a sociiti ctl'J~lat, t. II:
Cu/ture el soci<'!/. Pari~, 1984. ·
llalphcn, IAmls, Uoner Uoueet, Histoire de la socictc Jra11i;aise, Paris. 1955.
lleJiry, Paul, La France devant l,J ·monde, ele 1789 a 1939. Paris, 1945.
lor!1a, :\., Histnir~ des relations entre la France el Ies Roumains, laşi, 1917, recei. rev. şi a,lăugită,
cu prefaţă de Charles Rem mt, Paris, 1918; · ·
- 1,toria pof>omlui Jranccs. O încercare de cxplicaţ.ic. Lecţii făcute la Universitate, Bucureşti,
· l919 (Academia Români\, Studii şi cerct'tări, I). Traci, france1,ă, cu prefaţă de
1
Etn. ctc Martonnc, Paris, 1945.
Laloll•;· Robert, Histoire de Paris el des parisie.1s, realisee sous la direction generale ·de ...
Paris, 1955.
Lavlst!e, F.., Histoire· de la 'Fr,rnce cmitemporaine, t. I: Ph. Sagnac, I.a Rcvolution (1789 - 179'2),
t. II: G. Paris::\. La Rcvolu/ion (1792-1799), Paris, 1920. . :
Lebl!l, G., La Fra,ice el Ies Prin.cipautcs dam,biennes du XVI• siecle a la ch141e dr Napoleon l,
·· Paris, 1955. ' · · · .. ·
Marrzow.~kl, J., Histnire qzeantitative de I' ,iconomie frt1nfaise, 1700-1958, Paris, 1961.
M~~ion, li., L'histoire financi,'re de la France,· f. 1 :_ 1715--1789, t. II:· 1789- 1792, t, III:
· · 1793-1797, t. IY: 1797-1818, Paris, 1919-1925.
Martin Gllllton, Histoire de l'esclavage dans Ies colonies Jranfaises, Paris, 1984.
Morazti,' Charlf'!I, La France bourgeoise, X V ll I•-XX• siecles. Preface ·de, Lucien Febvre, ·Paris,
1946.
Mot1„nmr, Bolalid, Les illstitiiiions· de la Frauce so1,s la monarcl1ie absofoc, Paris, 1974...:.. 1'980,
2 ·rnl. . ·
Parvl!I, I„ li., Histoire du peuple Jranfais, publice sous la direction de... Preface ct'Ed01,1ard
Hcrriot, t, Ul: Pierre Lafuc, De la regence qutrois !Uvolutions (1715-184.8),
Paris, 1960. · · ·
Pemoud, Rfglm_,,, Histoire de la bourgeoisie en France, t. II: Les temps modernes, Paris, l98 l.
Ilelnhard, Marcel, Histoir~ de France. Ouvrage public sous la direction de ... , a'✓ ec la collabora-
tion de Norbert Uufmircq, t. II: De 1715 a 1946, Paris, 1954 (Coll. eneyclope-
dique Larousse in quarto):
Saya111·, Ph., La formatio11 de la sucir'ti fran(aisr modrnu, t. li: I.a Rt'volutio,i drs i,l/i.s ci Jes ..
mowrs el le didi11 de l'..f11cien ]Ugime (1715-1788), Paris, 19-16.
\\'Hlll'F, Gi-rurd, Histoirc des paysans de France, Paris, 196-4.
h. ALTE Ll:CK\IU DEFI;l;lTOIUl

llarbl'r, E.G., Thc bourgcoisie i11 18 1~ a11t11ry. Frana, Londra, Oxfonl, 196);.
llhwh, 1Uar1•, Les caracthes origi11a11x de l'histoire rurale fY111tf(1is,·. A·1t,rtisnw11t ,n, kch:llf ele
Lucicn Fc-h·,rp, Paris, 195]- 1956, 2 ·,ol.
(:ha11sslnand-~ounret, G11y, I.a 110/Jlesse att XV II[• siecle, Paris, 1976.
l:rouzt,l, 1:., De la supiriorite de l'Augleterri: sur la France. L'ico11omiq11e d l'imagi11.,4iri, )1.Vll'-
XI X• siccles, l'aris, 1911.'i.
Uarnton, H., The business of enlightenmrnt: Ilie f:"ncyclopedie, 1775 - 1800, C;unbri,1;::e,
Mass., 19117.
Hela11DMP, ..\ndre, L'ider ,l"t'!ialilt' 01 Fra11cc au Xl'Il/' sircle.l'rNac,· de Pit-rrt· Chamrn,Paris,
19117.
lh1pn1nt, ..\lphonSP, Les leltres, le.~ scio,crs, la riligio11 ,I Ies ,iris d,111s la sociltl frun0is,· de la
deuxieme moitil du X V II[• sirele, Pari~. 196J.
Ellade Pompllh1, De l'infl11c11ce fraHf<1ise sur l'espril public o, Uou»uwir. l.,·s 1Jrigi-t1a. Etmlc
sur l'etat rlc la societc roumainc-a l'epoque rles regnf's phanariotl"s, Paris, 1898.
Traci. rom., Bucnresti, 1982.
)."oNtr.r, H., The nobility of To11lo,;s, in !he Eightemlh Ctn/i,ry, Balt imorr-, 1%0.
• • • Freuch governcmwt a11d society, 1500-1830. Essay i11 memory of Alfn·d Cohhan, ctl. by
J .F. Boshcr, Londra, 197 J.
t're,·lllt,, JI., L'intwda11ce de Hretagne (1689-1790). Essai sur l'hisloir,..d'unf' i11tt-11<lancc cn
Pays rl'Etats, au XVHI• sicdt·, l'aris, 19.B, .1 ·rnl.
t'n111·k-Hrent11no, J.'rantz, I.es le/lres de caclut. Paris, 1926.
Glllt!, U..rtrand, Les origi,us de la gra11de i11d11strie mlta/11rgiq1u rn Frn11c.-, Paris, 19-17.
Gonktn, I.P\" S., Studim zur plebejisch-demokratische11 Traditim, i11 d,r fra11;;ii.<ischm .'lufk!ărxng,
Berii 11, 1972.
Hoe1p1et, J.C., I.B se! el le pottvoir de l'.4.u mil ,, la TUvolittio11 Fra11fai.<r, Paris, 19115.
Hyslop, Heatrh••• L' apa11age ,le l'hilippe-J;galiti, duc d'Orllans (1785-1791), Paris, 1965.
J..al!NID!i!lf!, t:., Esq11isu du mouvemcut des prix el des revenus en Fra11ce au XVI I J• siei:I,, Pari·s,
1933.
LPmalr., J., Et,ules sur le X V I I I• sihle. Les origi,us frani;aisrs d, I' t111/i-mafom1i.<me, Bruxelles,
19R5.
).ffln, Pierre, La naissance dr la grnnde industrie m /)auphinl (fin du XVI II• s.ihle - J869 ),
Paris, 195-4, 2 ·,ol.
Le Jln~· l.adurle, E., l.es paysans dH La11g1udoc, Paris, 1966, 2 ·,ol.
• • •·Livre et societi dans la France dit X V l I I• sihl~. lA·,c,rtissement de :F. Fur„t.l Postface
ci' A. Dupront. Paris, Hal{a, 196.~ (Ecole pratiqut· des Hautes Etudf's-Sorhonne.
Ci ·,ilisation ct sociHes, I).
J.11th,·, H11hert, La Ba11que proleslt111te en France, d, la rh-ocation dr I' J;Jit ele A'aHl<s ii l,i R,!1•0-
lution, Paris, 1959- 1961, 2 ·rol.
\htrlln, M11rle \I., Histaire de l' uniti frat1faise. l.'idie dr pahi• r11 Frana, Paris, 1952.
\lanzl, lloherl, T.'idie du bonheur a11 XV I II• sieclt, Paris, 1960.
Mevf!r. Je11n, La noblesse breton11e au XVIII• siecle, R.enne.~, 1966, 2 ·,ol.
Mo;lauu, U., Les fa1tx-semblants d'u,i demarrafţe ico>1omiq„e: Agric.Hlture el db,i,,gmphie e»
Fra11ce au X I' II I• siecle, Pa.ris, 1971.
Nleold, Claude, L'idie ripubliwi11e m France, Paris, 1982.
l'etltrreN!, Claude, l.' fJeil du maître .•Uaîtn ct serviteur de J' I poffitt classiqtie au rom,rnlisme, 1986.
)'lon11PNIH Heraard, La vi,· qwltidie111i,, du clergi fra11rais art XV II I• sihle, Paris, 197-1.
Prou,it, Jal'qUPll, Diderot et l' E11cyclopidie, Paris, 1967.
Quen11rt, J1111n, Les hommes, l'iglise el Dieu dans la France du XVIII• siiclr, Paris, 1978.
llobert!!, A.\\i., l.,s Franrais a1'X fodes Occidentales, Montreal, 19-16.
Roehe, Danll"I, Le siecle des l.rtmieres en province . . fradimies et acadimiciens provinrial!x,
1680-1789, Paris, Haga, 1978, 2 ·,ol.
- Le peuple de l'aris. I,ssai sur la cul/11re poprtlaire a" XI' I II• sihle, (>-.i,ris, 19R I.
lloqualn, J.'., L'esprit rfvoluti01111aire avani la Rh:ol11tio11, Paris, 111711.
Salnt-.Jaeoh, r. d11, Les paysans de la Bourfţo,::ne dit Nord a14 XVIII• sirele, Paris, 1961.
Staroblnskl, Jean, J.'i11ve11tion de la liberii ( 1700- 1789 ), Paris, 196-1.
Tr.nard, J.ouls, Lyon de l 'Encyclopldie utt preroman/imu, Paris, 19511, 2 ·,ol.
\"olghln, \'., L' ivolutio11 de l',sprit public m France aH X VII I' siccle, Mosco•,a, 1958.
\'onlle, Vll'hel, Viile el campagne au XVIII• sihle: Chartres el la /Jea11ce, Pa.ri~. 197',1,
Wlllanl, Gprmalnr, Claude WIUanl, Forma/ion de la nation franf-tJise, Paris, 195.,.
B. S l'EC!ALE
I. Sll\TEZI, 111•: A'\S.Utlll.l'
All1l'rt-S0Fl"I, J., /.<1 Uivul 11/i,m Frn11c-,1is,- ,t la .f,,nna/io11 ri, I' l:uropt, P.,ris, l'.l<,5.
Ahuu~, ))umlUu, Căderea Jla.,tili,·i. Ifr·mhiţia h11rglwz,1 din Franţa ( 171i9-- 179i), lh11.c11re~ti,
1959.
Anl11nl,-_·\., 1-lisloir,· p:,fitiqu,· d,- la U/ru/11tiu11 Fn111raiSt", Ori;.:ims d tl{•·"·l,,pp• nwu1 ,i.. la dcmo-
crati,· .-t ,1<- la Ri,p11hliq1u,, l'aris, 190 I, n·,d. 1')26.
JIHUl'r, ff., E. IIHlll'!r, E. Jnll!lllllZ, <;u•.-lzi,hl,· dt1· Fra11:.ii.,i.<<i1tn Nrt•rli,lio11 l;is ::1.,r Stiftw1,; tl(r
Rrpuhli.-. 11147, _; ·,ol., rl'tip, rn:<'nt.
Jlhrnt·, l.011ls, J-listoir,· d, fo U,'vo/11/io11 Fn111yais,•, l'aris, IS47-- Hi62, 12 ·-,,,J.
Jllos, \\"ilhr:1111, Di,· Frctn:.r'i::isc/11· Rn,1,/11/ir:11, Stntt~arl, 181i9, rt•rd, 1920.
Houlot,1"11a, \111r1·. L, U,'f>uhliq11„ _it1u,!Jif;r, 10 1u.1ÎI 1792-<J lhtrmidor a>l li, l'aris, 1972 (Kou-
·1t,'I,· hi,loire dt• la France conkmporai ne, 11).
Jlrlntcm, f:ranl'!, A f)ernd,- r,/ Re1:,,lulio11, 1789-1799, :-,;,,,.. York, 19.H.
«:art,·w, Th., Tlu Frm.-h R,·volr,tim,, "1/isl,,ry, Londra. 1107, re,·,1. 191i9. Trnd. rom., cn studiu
iuln•lucti·, dt• :\. l'a11<ldt•a, ll11c11re~ti, l<Hfi, _; ·10'.
lloy'.f\, \\'., The Oxjr.rd Hi.</01-y , f th, Fnni:h Rei•o/11/i, n, LfJndra, Oxford, 191'9.
* * * J.'H1<ropr rl la R,'·,•oluti,111 f-"ra1·1(llisr, Paris, l9SS (Anual<-s littnairt·s dt• l'l'ui·,,.r~ile
de Bcsan,·, n).
• * * /Jie ,.-,,,,,.:,isi.«·he Jfrvolrtfir,n 1789. c;,schicht,- 1111d 1-l'irk,mţ. J-lrsl,!. J{urth J-lolrnpfcl u.
Matthias '.llicltkl, llcrliu, 19S9.
* * • Th, Frrncl, Ri-t·"l11tir.n, Ecl. hy H.ll. Jont·s, Loudra, l<JfiS.
1-·ur.-1, FPHllţois, !.a Rh·c>/11/irm, 1770--- 1880, Paris, J<)~li (Histoin· dt• la l'rann· llachctt.-).
J-'uret. l'., U, llh•het, La Uc't>olulio;-1, l'aris, 196.'!- 1966, 2 ·11,I. Hl'c>d. din 197., sul, titlnl: LtJ
li'eu, /11/inn Franr,lli.11·, într-un voi.
G11xnllt', )'lene, I.a Nr'volulion Fr1rni:t1ise, Paris, )91,i,:_ Hc·,·d. din 1962, r,.·,. de Jt·,w Tulanl.
Godt'l·ltot, Jneqt1es, /.11 Gr,111rle Nalion. J.',·xpa11,io1 ,.,-,d11ti0,:11(1i1·,- de I,, F,-,o,<"f dc111s li 1>:r,mlr,
1789--1799, -Paris, 195(>, reni. 19S3.
- I., s r<'t•u/11/icns (1770-1799 ), Paris, 1%.l, rrecl. 19S7 (Col. );01nrllt- (. lin).
Gtit'hrln!I, \I., (;esc/,ichle da Grossrn Reuol11lio11, Tiibi111(t·11, 1950- 19.51, 2 ·,ol.
Gottsdurll,;, I.., Tht , rn i;f th · Fn.11.cl, H, voluticm, Jlo~tou, 1929.
lllmrpson, :\., A Seci al Jlislory v.f //,e Fr,.11cl1 U,volulim,, Londra, 1963.
H1blN'n, C., Thr Frrnrh Revo/11/i"n, Lorulra--Xcw Yor\l, 191!2.
J ■ ure-", Jpan, His/,;ir, rnciali!lt' d, /11 Ri11olution Fra1tf1tisf, Paris, 190 I- 1901'. lfrl'd. ,le A.
-:1.fathicz, Paris, 1922-- 192'1, li ·ml. ~i s-111, dir. lui E. l.ahronsse şi 1\11,crl S,,houl,
Paris, 196S, 6 ·,ol.
h:e111H4)', 1-:., Thc Cultural J-li,f, ..q• ,.f lllf F,·,1,cl, R,vo/11/ion, );c•w Ha-H'll, 1~11!9.
h:ropolktn, I'., l.11 (;rnnde Rfrduiio,,, 1789-1793, l'aris, 1909. n·«l. 1976.
1..elebHt', G., I.a R/vvlutio, FraNfaisr, Paris, 1951, re«l. 1%.,.
lladella, l.o11ls, I.a JUrolutiim, Paris, 1911, rct"cl. 19/!/j,
llaurrett, ,\,Z., Vtlikai<t frnnţ11skaia Rtvolt,ţiia. I.a Gta11d,· Rh-'ululim, Frnnrais,·, Moscova, l9;B.
llal1au, !\.T., The Fr111rh Rlt"1,lutir,11 aud Napoltou as j&ff<'S ddnminil{ the hisloriwl i:mwlh of
manki11d, 1985, 2 ·,ol. (l11stit11te for ccowm1ic ancl politica.I world strntc-gic shulics).
Jlan1·eren, Ua11dl', l.rs J,onrnus dt la libert!, t. 1--,.l'aris, l972-
llar1'7.ull, Henrik, ...f fvnadalom ls Napohm,. kurn, Bmlapt'sta, 1902.
Mathll'z, .-\lbert, I.a Hh-ol11tio11 1-'ranfaist, Paris, 1922--192'1, ] •,ol., rt'e.,1. 1985. Trad. rom.
cu prefaţil de Camil Murqw'lll, Bucureşti, 1976.
\llc·helel, Jnlf!s, Hisloire ,lt: la lh'11d„1ion Franţ:ais,-, Paris, ll!-1.7- 11i5.3, 7 voi., n·.t·d, 1979, 2 voi.
.Hl!llll"l, l'rmiţul,;, Hisloire ,I,- la Ut'voluti,m Franţai.se, drpnis 1781) j1uq1,rn_ 181-1, Paris, 182-4,
rced. 191111.
:\aujoks, I,., /)ie frrwziisi.<r/11 Rnw/11/i1m 1141,J Eui-r,p,,, Stutt11art, 1969.
X•nmann, St. h:., Fnwco11ska Uevolua, Praga, 1955, .J ·,ol.
l'ahu•r, ll.11., 178<J, l.,s rh·olt1/-ion.< ,z, lu lib,•rl,' el de l'i'ţrilill, Pari~, 1961!.
- The Worltl of Ilie Fl"hu-h /Uvo/11/ion, Xrw York, 1972'.
Qulnet, Ed11ar, I.a R/volulim,, l'ari,, IX6.\ .1 ·,ol., n•c-11. 191i7.
Hohert!', J.M., The Frrnrh Rcvolutim1, l.on,lra-Oxfor<l, 1978,
]lud•, G., The Frntrh Rtvolulio11, l9S8.
Sal'l"Nnlnl, G., I.a Rit'ol11Jio11e Frl111cur,. l<J78-179l. Miliino, 1905, n·t·,I. 1962.
Sobc,111, Alllert, I.CI Uh•ol-ul-im1 .Fr,rnfai,<r, .1789-1799, ,·,I. II, re,. şi au!(m., ]'aris, 1951, rccd.
19li5. Traci. rum., Bucnrt'!;'ţi, 1%2.
l'r,'cis d"hisloire de la Rt'voluli,111 Fmnfaisr,. l'aris, 1962, rc<d, 191U.
I.a civili sa/ion ci la R,'vo/11/io11 Fran(ais,,, t. I.: I.a cris,· de l'Anci•m Riginic, t. II; La Rit-olu-
iio11 Franfaisr, t. 111: I.a Fra11ce 11apol,'rmie11ne, l'aris, 1966-1983, 3 voi. (Les
gram Ies ci ·,ii isations).
Sorii,, Geor11es, Grn11dc histoire de la· R,"volutio11 Frnn(aisc, Paris. 1987, :; voi.
Sol'l'I AIIIP-rl, J.' litirop,· ci la R<'t•olution Fra,rcais,·, Paris. 1885-- 1\104, X ·rnl.
SJ•bt'I, li. ,·011, G,,sc/1iâ1te dc1· Revol11tio11szeil, Diisseldorf, 18.53- IX.'iS, 2 ·rnl.,. n·ed. r_q ... şi adăus
gită, 18.'i9- 187\1, .5 ·,ol.
Sydenl111111, u:J., The French Rtvolution, I.os Angl'lcs, 196.5.
Tnlnt', H, .. l.es origiu,,s de la. Frauce umtcmpurain,·, t. li -.I V, La R~vol11/io11, Paris, 187.8-,- 1884,
reed. 1986.
Thlt'!fS, A., Histoirc, de la RivJ/11/ion Fra11faisc, l'aris, 182.5--1828, 10 ·,ol.
Tllonipson, '1., '/'he F1·e11ch R,,vol11hon, Oxford, 1944.
Toeqmwllle, Alexis de, CAncien r(gime el la Uh•olulio11, l'aris, 1S.i6, r!'cd. 1985.
Vll1111, I .. , I.a Ri'volution rt l'Empire (1789-,-1815), Paris, 19.16, ree<I, 1947. , ,•;·
\'nluhlu, \".P., ]•:. \'. Turlt',, Franţuskaia burjuaznaia revo/i14ţia 1789-179-1, Mosco·,a,. 1941.
\'unii!!, \llehel, La chule de la monarchic 1787-.1792, Paris, 1972 (Nou·1ellc histoirc de la France
contcmporaine, I).. ..
- L':i'lal dr la Frnnce pendant la Rtfvoli,/ion, 1.789-1799. Sous la diredion de ... Paris, 1988
(Col. L'Etat du momlc).
\'fuhl, A., Geschichte des ruropaischen Staak11sys/ems im Zeitciltr,-/rr jl"at1::osischeu Rg1rol11~ion
u11d dct' F,-ciheitskriege, Munchen, BcrliJI, ,1912.
"'oronnlf, Denl<1, I.a rep,iblique biur;:eoise de Thrrmidor a llrnmair,·, 1974-1799, Paris, 1972
( Nouvelle histoire de la France co11temporainc, J).
2. Al.TE 1.ucn..\ur DIWl\'ITOHII

* * * Actcs du Colloq1te l'alriotismr ci natimialism,· m J,urope ,l l'ipoquc de la Rhrolution
Fmt1(aise el de ;,;a.poleon, Mosrou, 1970. Paris„ 197].
* *· "·Aclt-s de Colloquc Sai11l-]11st (Sorlo rnr. 25 juin ·1967 ); Paris, 1968 .
.l\hullnn,· I•';, · C iconomie de la Ri'volution Franvaise. · Paris. 1987:
,\gullmn, it., Maria,ine au combat (l.'imageri,, f'f ln s_ymbolique r/pul>licaincs de 1789 t1 1880),
l'aris, 1979.· ·
Albt,rlone, 11., I 'na scuola ptr la Ritiolu:iore: Condorcd dii ,lihatlilo s11/ ·instru:ionc (1792- 1794 ),
l'liapoli, 1979.
Ale1111r~·, J., Condoral, guidr de la Rhiol11/ion. 1:rrinfaisr:; l'aris, 19(U.
Alma~, n., Ideile lui Saint Just prfoitoarr la pro/Jlemele economice iii ti111p1tf dictaturii· iacobine,
' · · -; , ,Analele {Tni vers-itrtţii Bucureşti. sc-ria ~t. ~o-;iale, istorie, XI\', 1965'.
Alu·urd; A.; l.,· Cl1ristianismc rl la Rc't•olutirm Franraise, Paris. 1925.
Ara!l.'!ll, D., La guilloti11r, el l'imaginairc de la. Terrcitr, Paris, 1987.
i\maud-Honlelo1111, Je11n11I', l:a role politiqr,r r/;, Ma·ric-A.ntoinclte, Orlfans, 1924 (t.rniveF~-ite de
Paris. Farnltc des lettrcs).
Aron, G., Les gr11-11des r,jormcs du droit rivolution11aire, Paris,- 1910.
Aubry, Dominique, Quatrc-vi11gt-trci=e el Ies jacobi11s. Regards d1t X l X• siecle, ·-Lyon, 1988.
Aulitrd,-A;, L' Efoquencc parlamentaire pendant- la n,:volution Fra11faise. Les orateurs d-e l' Assem-
.. ,. · bltfc ·Crmslituante, Paris, 1882. ·
L'J?lbqueilce parlamcntaire ptnda11t la Riit•olutia.t Franfaisc. l.es orate11rs de la legislative
el de la Convenlim1, Paris. 188.5- 1886, 2 yol.
Rtudcs el ln;,ms s1tr la R,'vofotion-Franr,aisc, Seriile I-: VII I, Paris, 189.1-1921; 8 voi.-
- I.a Rivolution Franfaise tt les ·congrigatio11s, Paris·, 190J.
I.a paix fulure, d'apres la Revolution l'eanr,aise el J(a11t, c·d. II. Paris, 1915. ·
- Le christianisme et la Rfvolution Franr,aise, Paris, 1924.
• .,_,. Babimf et' Ies problemes du -babouvismc. -Actes du Colloque intcrnational de-Stockholm,
(21 amît) puhlies par Maurice Dommangct, \'.M. Dali ne et Albert Soboul, Paris,
1963. .
Buczko, H., Com111ent sortir de la Trrreur, Thrrmidor el la llfvoltttion.; Paris, 1989.
Badloter, E. şi R., Condorcet, un i>itellectuel m politique, Paris, 1988.
Daeyens, 1., J,es Franfais a Corfrm, 1797-1799 et 1807- 1814, Atena, 197J (Instit~ţ· Fran~is
d' Athencs).
Halnvllle, 1., Le 18 brumaire, Paris,' 1926.
Buker, Keith Mll)hnel, Condorcet. From Nati1ral Philosophy to Social Matematics, Chicago,
1975.
Buldeosper!Jt'lf, F., L1,mou1mnent-des idfes dans l'r!migr'ation-Jran.r,aise, Paris, 1925.
Daognu,'H., La lUvolvtirm ·et l'esclavage a la Guadeloi1pe, Paris, 1989.
Burbugelulu, H.D., La Rivnlution Franfaise et l'Amiriqudatine, Paris, 1936.
Rarbl.r, Plrl'l'f', •·ram·r \"rrnllhll, J.'Histr,ir.e de France par l,s chat1sons, C. IV: La R,'volution,
· Paris, 1957. ·
Rarnard, H.C., Educalio11 and-the FrnJCh Revolutirm. Cambridge, 1969.
JJurna"•• [·.:\.ntolor ), lutrodw:tirm <1 la Rtfvolttlion Fra11ţ:ais~. Texte etahli sur Ic manuscrit origi-
nal ct prcscnte par F!'rnaml Hndl'. Paris, 1970.
Uumlrr,_ V... La Fayd/1•, Paris, 1988..
Uurthelrm~·, G., L,·s sava11ts d la Rivolulio11, Paris, 198S.
llurthou, l.ouls, 1\Jirabeau, Paris, 191.,.
- Le 11cuj Thennidor, Paris, 1926.
- Dan/011, Paris, 19.12.
llarton, H.H., Ba11adntt,•, Paris, 19/U.
llnstld, P., Siey,'s ci sa p,-11.<,'I', Paris. 19.19. n·,·,I. IIJîfl.
Rattnulla, I'., La libata f /"c,:11a,:lia11:a 11dlc dichiamci,.11i /1·,111,,, i d<i ,hilli, ,/al 1789 al 179.5,
Bologna, 19i6.
1111)'l'I, ,\.,. Histoire de la 1Ji'dc11·atio11 des droits d,· f'lwmmc, Paris, 19.>9.
Jlălen1111, Ion, Tallt-yrand şi .,,-1,ilihrul rnrop.-a11, ll11n1rl'şti, 19-17.
Jlelk, l'aul II., The Frw(/1 Re-volutio11 seen /rom th,· Ri,:hl, Philad<"lphia, 19.'i6 \Transactions of
the American Philosophical Socil'ty, '.\,•w Sl'ril's}. .
Jle11dn, ~ .. Les .Jacobi11s lumgrois, .. :\nnalt-s historiqnes de la l{(··,olnt:, 11 Frnllt;:ais!'", 1959.
lleoolt, I'., !.'ari jra11,ais penda11t la Hh-o/11/io11 , I /' l:"mţiTt, Ll's tloctri nl's, ks idi·,·s. Ies _!sl'nrcs,
Paris. 1897.
llt'11ot, l',·rs, I.a Ui'1·ol11tiâ11 Fran,aisl' ci /(I /i11 ,frs ,-,,/u11il's, Paris, 19SS.
Jler!jrro11, I.emis, llanquicrs. 11,',:u.-ia11/s ,i 111t1111,fadurias parisio1s du /Jir,ctoir,· ,i l'E111pire,
Paris, 197.'i. 2 ·rnl.
Jlergerol, li. Hoche, 1111 s1111s-c11lolt<' aristocrat,,, Paris, 1989.
Jlrrnaodl11, Edlth, .fa111-Jlari,· Ho/aud ,-t lt .Hi11isth,· d,· l. lllt,'rir11r ( 1792-1793 ), Paris, 196-1.
- Strctsbourg l'I /' i11stit11/io11 de l' ,'/at-ci.·il laic 1111 dt'/m/ d,: la u,·r,Juti,m F1·,111 1aisl', 1792-1793,
Strasbourg, 1986.
Jit-rt11ud, J .. I'., T'almy, la di'mocrali,· eu arllll'S, Paris, 1970.
La vie quolidie111w t111 t1·111ps de [,t Ri'vo/11/io11 (1789-1795), Paris, 19S.,.
T.es .4.mis du Roi . .Journaux el journalist.-s 1·oyalisll's eu Fra11ce de 1789 ,i 1792, Paris, 198-1.
I.a l?t'volution anni'e. l.es soldats citoyens d,· 1789 ,r 1798, Paris, 198.'i.
I.a vie·.quotidie1111e des soldals de la Rivo/11tio11 ( 1789-1799), Paris, 1985.
Camille el Lurilf,· /)esm1mli11s, u,1 co11ple da11s I,, /ourmwt, Paris, 1986.
1799, .Bo11aparle prend le pouvoir, Hruxelll's, 1987.
Jll'rtr11ud, J., La taxatio11 des prix s011s le !Upubliqw· Fra11raisr, Paris, 19-19.
Jlessuod-\lussenc-t, P., Roli,-spiene, Paris, 1961.
]lezardei, \"nm, l.t'S .-l.111t'ricai11s ,i Paris P<'11da11/ la Rh·o/11/i,,11, Paris, 1972.
Jllanl'hl,-S., I.a r/volutio11 rnlturdle de l'a11 11, Paris, 1982.
* * * Bire11trnaire de Ta naisrnnce de Robrspinn, '.\ancy, 1958 (Socil'li· ,J,·s lctudes· Hohcs-
pit"rish-s}.
lllrer, U.L., Le Pa11//do11 a /'lpoque r,·n,lution11aire, Paris, 1982.
Jllro, S.S., Tize G(l'ma11 Policy of Rr,0'11tio11ary Fra11c,·, Camhritlgl' (J\-Jass.), 1957.
Jllum•, O., O/ympc de Gou,:, s, Paris. 1981.
Jllut>hc, J.'ri-d(•rh-, Uan/011, Paris, 198'1.
Jlols,- li., T.a i-ic srnlairc d lts cr,'(lfious i11tdltclttcllt-s ,.,, .-l.11jou po11la11/ la R/volulion, 1789-1799,
.. l'aris, 1929. . .
Jlols, l'nal, Paysa11s de /"Ou„sl. Des structurl's economiqm·s d socia)ps anx options polit.iques
cl!'puis J '(•p<x111c _,-;.•,olntionnaire cla11s la Sarthe, Paris, Haga, 1960, rrc,I. 198-1.
Holsso11nadP, I'., Sai11/ Do111i11gue ci la q11l'slio11 dt la r,·pr,'.s,·11/atio11 cr,lo11ial,· c111x l~la/s G,'11,·rau.x,
Paris, 1906. ·
Jlouuel,.,J.(:., I.a ""·rt d,, 1Uar11/. Sous la clirl'ction d<' ... Paris, 19/lfi.
Jlmwbllry, ,Jc-an, /.,• 11wr,-/1,' drs ch1111,:rs dl' ]'ari.<,, lafi11 du .YF/11 si,'d, (1778-1800), Paris,
1917.
llouelwr, \I., /.(I R/colutio11 d,- 1789 t'II<' par lcs .'ai,•ai11s 11/Tnna11ds scs ,·011!c111pnrai11s, _ParÎs,
19.'i'I.
lloulm•au, Jac·qurs, T.cs lo,:,·s d11 pmwoir (1789--1799) ou la rh·o/11/io I d,· droil 1111/iquc. PrNaces
dl' J. (;o,lc-chot l't H. Szramki,·\\·icz, Toulouse, 19X6 (Association d!'s publica.tions
•.·ele l'.l"ni·,ersitÎ' tle Toulonse -· le ~lirai)). ·
Jkmlolseau, \larc-, !Js Comitr's cit' s11n·eilla111·1· du llt1'Vl't'-1llara/ ( /792-a11 11 ), Rou!'ll, 19.35.
RobLSpiarc, l'aris, 19.'i6. (Col. ,, <)ut· sais-je").
J.e Comit,' d, salut public, Paris, 1962 (CoL .. <)ne sais-je").
Lt1ule. tle /' 1'111i,:ralio11 d de la vrnt.c des IJil'IIS des <'migrt's, 1792-1830, Paris, 196.3.
JJ„1tl'l[tOisie t1 r,·,:u/11tio11. l.cs /)11 Po11/ de Xemours (1788-1799 ), .Paris, 1972.
Hourdln, J., Les socit't<'s populaires ii Paris, jusqu·,, la clrnlc de·/a royanl,', Paris, 19J7.
389
* ~ • Rnurgcoisfrs de pro11î1tc<' d U/vn/11/ion, Collo,1ul· ,!(, Vizilk, ,,ctohn· f'll'i-1. l'ri·st·utation
Micitei Vo·,clle, (;renohlc•, 1987.
ll011ri111l11, \furlt' Iii-IP-lift, l\Ionsieur el ,\fadam,· Tallim, l'aris, 19.11':'.
lloutifor, J., Camp,1;:11es m imoi. Rivollrs rt rivolution ni Jlas J.imousi11, 1789-1800. Preface
,I,· E. Le Hoy Laduri!', Treignac, 19X7.
Jloye.r. I•' .. 1, .. mmrfr d.'s ,iris w ltalie el la Fra11cc de la Ufrol1tlio11 el rfr l'E,npirl', Torino, 1970.
~ ) ' , E.U., /Jarnave, Oxford, 1915, 2 ·rnl.
llral'st·b, J."ri-;lprlt•, La CoH11nu11e d11 1o aout, Paris, I~ 11.
- J~~ina-net·s d m n111aics rlvolutiounaires, Paris, 19.17.
1
- 1789, /' ,w11/c cruciale, l'aris, 194 I.

lln-diu, Jean. Sieyh, la el,' dr la Rlvol11tim1 Fnrnfa.is~. Pari:-, 19S/\.
lll'l'lot, CI., 11,sa.nc,m r<'v ,l11tio1111airc, Paris, 1966.
llrlnton, (:., The .facobi11s, '.\c•11· York, 19]0.
llro\\11, l'.A., The Freuclt Rc::ol11tio11 i;r E11glislt Jlistay. Londra, 1918.
Jlruc·l,rr, G .. \., Jean Sy/1•ai11 JJailly, Ufrol11tio11ary Jluyr•r rf l'aris, l"ni·,ersity of Illinois Prcss
1•)50.
llud..-111111, lfarlu, l'l'mcilc di11 ,\fara1 U,-1•0/11/ie Fra.11n·=ă. Craio-,a, f.a.
lluunaruttl, I' .• Conspiratim, f'1111r I' ,'gali/,' '.'te de Rabcuf. Sui·,ie du proct•s auqul'l ellt' clon na
li<'u l't cles pit•c,·s ju,tificati·,<'s, etc. PrNact· par c;,•org-es Ldel,·,re, Paris, 1947
(Ll·s classi<JIH'S cin pe·uple).
Jlurkt•. Edmuml, H,f/cxio11s 011 !he H,vol11tio11 i11 Fra11cc, Lonclra, 1790, reed. 1982.
Du.,;, (:11. du, Sta11isias ,fr Cltrnwnt To1111err,- ci /'ichec de la Rivo/11tio11 111011a.rrl1iquc, 1757-1792,
Paris, 193 I.
f:uhrn, I.Pon, Condorcd ci la Rt'co/11tio11 Fra.n~ais,', Paris, 1904.
(:alllt•t-Hols, U., J,11sayo sobre el Rio de la Plata y la Revr,/u:-irn Frri11cesa, Bul·no, Air!'s, 1929.
(:Uln•I, II., J,'accapa.rcmmt ii Paris s0115 la Tcrre!tr, Paris, 19.'U.
(:amlNm, )'11111, La v,,r.t,, dt's biens na.tio11a11x pcnda:it la Rt'vo/11ti,m dans Ies di,tric.Js d.- R,'ziers
rt de S.iint-1' nt!s, '.\lo,1tp~II i ·r. I 'J'i I ( l, ,1i ·1er.,itc de :\[o,1tp~II ier, Fac uite de Droi t).
Can·r.lo, S., I.a primi r,,p:,,Jlica cisa!pi11a" i' , .. , i 11•11/0 nrni:male italiano, Modena, 194-1.
f:uponelto, S., Jl giuco/Ji11is»n wl/e ,\farch ·, 1796- 1797, Pcssaro, 1962.
f:unl.-11111. J,. 11.-, f,·1 />r.-,:·i,, ·,· ,~ ·•r l r ,, /:r R 'Ml11!i-m. llistoirr des c/11/Js jaco/Ji11s, Paris, 1929.
f:aulson. \[,, Th · T/1 ·a:r, ,ft/r · l'rc>11.-/1 R v •lrt'i •11, ltlnc:1, 1966.
- I.~ c rrm r :., ,/: d, s m ·1, :,. f.' Ir ,;,r,11 · ,I· l:tt r,·s rt I ·(Ir/ist,· s?rrs lrt R,!vol 11tio11, 1'<1ris, l9X/I.
Caron, I' .. l.,·s m 1s;,1J,·s d-: s,f>f,•m'n-,, 1',tris, 19.'l.5.
- l.cs 111i.-si,ms d!I C•ms,·il l'Xi'crr!if provis()ir: ,t de la C•1m1111w,· d,· Paris dans/' Est d I,· Xorrl,
1792, Paris, 1950- 1953, 2 ·,ol.
Cas.11nnv11 . .\., ,\. Ho,·l"re., Ptrrplr corse, n'ro/11tio11s d 11atio11 frn11c:aise. l'nl,lemes, histoire, Paris,
1\179.
(:U~ll'lhm, Georyes, l.'w r'it,' provmple da11s la R,'rn/11/ion J.a. viile de Vena], Paris, 1978.
c:a,,.1„hmu, .Jarq11t,s, Jfoi rnze Tallieu. Rc·rnlutionn'lin·, fa·mrite, princesst·, Paris, 19,16.
- Les ţţrctnds jow·s de la c,mve11tio11 ( 1792-1795,i, Paris, 19.50.
Cuslfllot, _\., :lfari,·--~11/oii,ef/r. 195.l.
- I.,' mysth-,· de J,ouis xi- 1 T, l'aris, 195.,.
Custrll's, 11111• dl", .\firabcarr 011 /'r!clr,c drr ,l„sfin, l',iri,, 19(,0,
- Les /m(r.ţr/s. Paris, 1962.
Cathf!lln,·J., I.a vie q11otidie1111e m JJclgique s,.,11, le r,'gime fm11('ais, 17'12-1815, Paris, 1967.
(:UttanN>, \lark, .\ .. II partito politico ncl fm,siao dell'il/1,r;.inisme a. delia Ui1•0IHiim1e Francrse,
~lilano, 196-f (Fni·,ersita cli Milano, Studi di filosofia dl'I ,liritto, st·rie li, li).
- Li/,,.rtu e l'irll't 11cl pr11sicro politico di Rohcspitrre, Milano, 1968.
f:ento. ,\lhe.rto, Collllorcd e /'idea di provrsso, Firenzc·, 196.5.
f:t.nto.,...Hln•uu li., Saint-Just 1767-179-i, Paris, 19.16, reed, 1980.
frsaln-, ,\lmr, To11ssai11t /.01wert11re. I.a Ut't•o!11tio11 fra.11('aise el Ic pruble111e colonial, Paris, 1\181.
f:.strl', f:h., I.a Rt'vo/11tio11 tf Ies poeles ,wglais. Paris, 1')(16.
n1anq1lo11, I•:., Ho11ssea11 el la Uh·o/11/ion F1·a11('aisc, Paris, 1909.
- ],t1 Fra.11ce d'apr,'s l,s Cahit-rs de 1789, ed. ,-., Paris, l'H I.
f:11ap11l..."'11I, J•: .. La. Suissc fi la R,'rolution 1-"ranc,a.isr, Gene·,<•, 19-1.'i.
f:lmrlt>s-lloux, F., /,es origi11es d,· l',•xpiditi,m d'Fţyj>le, Paris, 1980.
fbas."'1tf1111", li., Coblr11ce (1789-1792), Paris, 19.19.
U1ns.,,.h1, Ch., ],. &nue.l, T.es vr,/011/aires 11ationaux pcnda,r/ la Ri'vo/11tio11, Paris, 11193, 3 ·rnl.
Uumssl11and-:\'0!1art'I, G., ,\lirahca11, Paris, 19/!2.
- La. JJaslillr est prise, Bruxellt"s, 19118.
f:11u11ve.l, )'., 1789: J,'in,<11rrrctio11 pm·isia111<· el la p1·ise de la !la.tille, Paris, 19-16.
- L·s ouvriers du lit•re or Fn111ce de 1789 ii la constitution de la Ffderntion du J,it•re, Pacis, 19.'i6.
(:h"n1m, l~mllf', Les df111cmbrrme11ts de la propri,'/e Ja11ciere t11'a-11t t'I (t{'res la Rt!volulion, Paris,
1881 (l:ni·,<'rsitf ,le Paris, Facnltc de droit).
390
Ch4'1Yall!4'1r, lf'Hll .Jnl'qu•~• Barna1'e ou Ies deit:r: fares de la Rt'vol11tion, 1761-1793, Preface de
(;ah.-i<'I J lanot,tux, Paris, 19J6.
Mirnl:rau, Ui, grand destin ma11qui, Paris, 19-17.
Hi,lofrc des i11stitutio11s el des rigimes politiq1tl'S de la France, dt 1789 ,,. 110s jn1ffs, <'tl. I\',
Paris, 1972.
Umqnl'I, ,\., T.cs g1tcrres de la R/volHlio11, Paris, 1XX6- 1899, 12 ·,ol.
(:obh, 11.(:., l.,·s armies r,'volutionnairrs, i11s/rument de la Trrreur dans Ies dipartements, Paris,
1961-- 196], 2 ·,ol.
- R<"atlions to /he Frrnrh lhvolutio11, Oxford, 1972.
Cobbaa. A., The /)eba/1· on the Frcnch R„volutio11, 1789-1800, Londra, 1950.
A ;nhassa.d,.,rs a11d Sarrt Agenls, Londra, 195-1.
T/;a J[itJ, of /11<• Frmrh Revolution, Londra, 19.'i.'i.
Th, Social· f1llerprrtatio11 of the Frrncl, Revolutio11, Camhri<lg,·, 196.1.
A,f0c·c/s of !he Frmrh Rc110/utim1, :'\cw York, 1970.
(:ol'hin .. \u1111slln, Les snci,'t,'s de pmsie t'I la d/morratic. Etmles d'histoire r(··rnlutio1111airt·, Paris,
1921.
- I.a Hfrol11tio11 d la li/Jrc pms/1·, Paris, 192-1.
(:ol•11bru11d.r, 11.T., J)c 1/ataafsche Republik, Amsterdam, 190X.
('.0H11~. J., l.'r:1'11·cirr du pouvnir exiculif dans la co11sti/11tio11 de 1791, Dijon, 1906.
Coloml..-1, E., I.a Co11stitutio11 de 1793 el la dimocrntie suisse, Paris, 1903.
Comb"'· .J., I.a Rit-ol11tio11 da11s le conlie de i\'ice et la principauti de lllonaco, Paris, 1925.
(:onm,andM, l•:.11., Slnarl .Jotlf'~, An Invasion /hal failed. Thr french E:r:pedilio11 to lrelatJJ of
1795, Oxford, 19.50.
* * * C,,;nj>rrndre la Rh-0/11/ion. Problemespolitiquesdela Rfvolutio11 Franţ:,ise (1789-1797),
l'aris. 19X I.
Comlf', f„ Histoir,· d,· la ţţarde nalionale de Paris, Paris, 1827.
Conrcul~·, ,\., ])ie Rhci11la11dr 1mllr dit- fra11zosiscl1e Herrschaft, Bonn, 1922.
Coc:pt,r, .\ . .J., l.'allit11d1, de la France a l'egard de l'esclavagt' peud1111t la Revo/11/ion, Paris, 192.5
(l 'nivrrsitc de Paris, Faculte des Lettr<'s).
(:oro11a, ('arlos, llt-vol11cion y reaccion m el reinado di Carlos IV, Madrid, 19.'i7.
(:ost", li., l.c po11voir 1/gi,folif dans la Cons/itrllion de 1793, Paris, 190-1.
(:011rtra11II, I'., I.a Rt'vol11tio11 el l,,s tldatrcs a Bordeaux, Paris, 1926.
Crl„t:au. \'asll•, l'remisde id,•ologice ale Revoluţiei Frauceze din 1789. ,.Studii ş1 articol(' de
istorir", X\', 1970.
(:roc·r, Jl„ I.a rivol11:io11i' 11apuletana drl 1799, Ilari, 1911.
(:ruppl • .\I., J.e divorre /'ruda11t la Rivol11tio11, 1792- 180-1, Paris, 1909.
Corli!<, E.X., Sai11t-J11.<t, mlleaţţue of Rd,espi,rre, !\'cw York, 1935.
Ualln, ,.-., lla/Jmf-St11dirn, Berlin, 1961.
- J;c,/,rnf t1 la t'l'ilfe el pendanl la Grande Ri'volution: 1785-1794, Mosco-,a, 1976.
Dan:a~, :r., I.es origincs d11 dir,,rce e11 France. Et11de hi!lcrique sur la foi du 20 sepir111l,re 1792,
llor<leaux, IX97.
Uant1>n, J., Discr,1ffs ci11iq111 s. A1ec um· i ntr<xluction et dt"s notc-s par H. Flcischmann, Paris,
1920.
Uartl, l(mll•, U11 fţ,-irnrien st111s la trrreur, Hirault de Siclrellcs (175-f-1794). D'aprcs rlrs <locu-
mcuts i ui~lits. Paris, 1907.
Uasikatal.l;., ,\., Rigns Fd„slinlis. I.a Ri't•clutio11 Fra11faise ci Ies priludes de l'i11dipcnda,1ce he-
ff/11iq11e, Paris, 1937.
Uam1,.11'11, .\., I'. l'ur.t, Strnc/11res el relalio11s sociales a Paris au XVIII• sirele, Paris, IIJ6I.
Jlavld, \I., Fraternii,' rt Rh'ol11ti011 Fra1:y.1ise 1789-1799. Paris. 1987.
lteh!~n. Gabrl•I, J.cs co/011s de Sai11t JJ0111i11g11e ,t la Rivolutio11. Essai s11r le C/11b Jlfassiac (Aout
1789-Am1t 1792), Paris, 1952, (Facultc dl's Lettres de Paris).
- Plantatio11s rl sclai·rs i, Saint Dnmingue, Dakar, 1962 (l"ni-lersite de Dakar. :Farnltc des
LC"ttr<'s t-t Sci!'ncl·s Humainl"s. Publication <le la Section d'histoirt").
Jlf! fl:ndP, .\., Thr Q11asi-ll'ar: the Poli/ies and Diplomary of the unclassed War tt>i/h France,
1797-1901. New York, 1966.
llel'iia1n11~, .J., l.t's iles llrilanniques el la !Uvofution Franţ:aise, Bruxelles, 19-19.
ltejacl't. ,\mire, l.rs rc11l,,s de la rt'volutimr successorale so11s la Rfrolution (1789-179-1), Bntxelles,
Licge, 1957.
lle.jolnt, G., I.a politiq11c fronomique d11 Directoire, Paris, 1951.
Delet>luz.-, E . .J., J.011is /)a1•id, so11 eroi, l'i s011 tcmps, Paris, 1~60, rced. 198.î.
Den\~, 1-:., l.'A/lem<1.!fllt' 1789-1810 (Fin de l'a11ciem1e Allemagne), Paris, 18%.
U•nl,..l·'ari1•, I.a proccd11rc des tlt'lib,'ratimrs dans ft-s trois premil'r,·s asseml>lfrs r/vo/11/immaires,
Toulonst·, 1929.
J)t,pr•z, I•:., l.es t•ulontaircs 111a/io11a11x, Paris, 19011.
De!lrhamp<i, li., l.es colo11ics pmda11t la IUvolution, Paris, 1898.
391
Jltl'"flfflll!Jf'!I, 1-',, l.<1 cmtralisation republicai11e sous le /Jir~ctoire. -Lrs 11mnicip,1lilh tle. ru,,/fJ11
cla.n., l,· ,lt'parlt!mc11t de la l'ie1111t·, Poitiers, 19.5-1.
Dflijpols, t-:uoeoe, l.r vandalisme rt'vol,,timmaire. Fon<lations littcraires, scicntifiques; I•t art•sti-
qu(•s <le la Cml'lention, Paris, 18611. '·
Ut>ssal, \lurt•f'I, 1:11 rt'vofotio1111airt' jacol>i1·1: Charles /Jtlrscluu 1809 ~ 1871. l 1r.-.C11l·1• dt• (;,,.,rges
Bourgi n, Paris, 19.52.
Ul'ssPns, JI., I.,: fhninismc el la R,'volulio11 Fra11fais1·, Paris, 190-1. •• .
f)evltt~houwt>r, ii„ l.'arrrmdissmienl du Rraba11/ so1ts l'occut,ation frat1c,aisr, 179-1--1795, llrn-
x„lles, 1964 (I 'niversit{, lilm· de Brux.-llcs).
Dldl.r, Jlpatrlrl', l.a littt'rature de la Ucvolutio11 Fra11faise, Paris, 19118 (Col. ., (_lur ~til<-j••' ').
Dlt,spa1·h, GhM11ln dt>, Histoire de I· ,'111igralion, Paris. 198-1.
Uomt,r11, J.I'., Uolirsf>i,r1·,., dernias /n11ps, Paris, 198-1.
Uomnmll!lt'I, llnurh·i-, Dabeuf t'I la Conj11ralio11 d,-s c'ga11x, Pari,:, 1922 (lii,tnin• ,J„s doctrinrn
social istes. Les iclfrs pt Ies faits) .
.facq11t's Uo11.r, li' cur,' l'Ollţf. I.rs c11rag,'s crmlrt la vie ,·hrrt' ţ,e11da11/ /11 Nh·,,lu/i,m, l'aris, 19-41'.
Syh-ai11 Jlari'chal, l'/galitaire, l'hommr sa11s Di, 11 ( 1750--1801 ;. Yi1• ,·t rn•u·,rp de J'antenr
dn ,,:\lanikst1· dl's eganx", Paris, 1950.
Uo11lul, llrnrl. I.a lfrrolutirm Fra11faise tl la f,'odalili', Paris, IS7i.
Don·d, I.. lhl\'ld, l'awa11/-11wst11· of llll' Rcf'11blic . .facq,,,-s-l.r,11is /Jat'id a11d tl1t· Fr1t1ch R,n,l11-
lio11, I.i11col11, 19'1.5.
Dn-~·ru~, l'erdln1111d, l.'assisla11a w11s la l<'1âslatii-c ,t la Cmn·cnti,,11. l'aris, 1905.
Droz, J;tl'ques, l.'.-ll!t-111ag11e fi la R,'·col11tio11 Fra11(,aist, Paris, 19'19.
D11chf!11e, Albert, GalJ1·i,.Z .llal,'s rl la rrco11slit11/io11 fi11a11ci,'rc dt la 1-'ra11rc 11/•1·,0., 178•). l'rt'-iace-
de Louis Ma<!(•lin, Paris, 192.1. ·
Duhei, P.\I., l.ts fonmrs rt la R,'vol11tio11, 1789-1794, J>aris, 1971.
Uuponl, ,\n11t>-\lai1rh·e, .Jo11r11,'ts rh·ol11tio111iair, s ,, Sîmrs, Paris, 19X8.
Durnnd, (:b., Histvir,· t/11 ţ,mll'.<la11/is111e franrais penda11/ la Rh-ol11tio11 ci /'l:111J'i1·,·, Paris,• 1902.
Duru,·, .\-, l.'ins/r11ctirm ţ,11bliquc t'l la R,'vol11tio11, J>aris, 1882.
E1,khnrdt, Sondor, A Franc-ia Forrndalom eszmci Jlagvaros;tigo11, lluuapest, 192-i.
I~11ret, J., I.a rfrol11tir111 des 110/ahles, Mounicr d Ies 111~narchi1·11s, 1789, Paris, 1952.
- I.a J>rc'1·/vo/11tirm jr1111,aise, 1787-1789, Paris, 1962.
Ellt>r,·, E., llrisso/ rlr Warville, lloston, 1915.
Esqulros, .\l11ho11Sf', Hisloirc d,•s ,\fo11ta,:11ards, Paris, 18-17, 2 ·,ol.
J~stri-1', Paul d', l.c lh,'ât1·c s011s la Terr,·11r, Paris, 1913.
}'abrt>. \1 .. \., Jloche, l'e11fa11/ de la victoire, 1768- 1797, Paris, 19-17.
}'arue, .\., La vie fragile. Viole11a, pnuvoirs el solidaritt's ,, l'aris du X 1· 1 li sii-dt', Paris, ·19116.
l'Hh H., l.',·sţ,ril. r,'vol11tio1111aire e11 Frn11a ci a11x J?tals-l·11is ,, la ji11 d11 .\'l'/11 si,'rlr, Paris,
192'1 (Facultc clrs Lettres tle Paris).
}'a~·pt, Jose11h. /.<1 Ut'volutio11 T-'ra11rai.,e rt la scima, 1789-1795, Paris,• 1960.
J.'ellrc-, Jl. de, I.a vc11dita tll'i hmi 11a::io11ali 11dla Republica ro111a11a dd /79/l- 17•)9, Homa, 1960.
l'elll'r, llh•hard, (;cuhichle !Jr1"11s, t. I\': /)cr l,'n/erga11g rhs a/11'11 !1,·r11s, 1789-1798, lll'fna, 1960.
}'erruu, Gngllelmo, llrmaparlr e11 !talii' (1796-1797). Paris, 19.16.
-- l.t's de11.r Ritd11tio11s Fra11raises 1789-1796, :'\euchâtt-1, 1951.
l'est,·, O., l.'a~ricul/14Y<' pc11da11/ la Rc'vol11tio11 Frn11(ais,·. l.'utilisalio11 dt'S j11ch,·r,·s 1789-1;'95,
Paris, 19.50.
- /.cs di'lits 1·11rn11x ,t 1,.,,,. rc'ţ,rt"ssio11 so11s la R,'vol11/io11 rt Ir C,ms11lal, Paris, l•).5(i. : •:
* • • I.a f<'tt' rh·olutio111lair,., Actes du colloque tenu a Cler111011t-Ferra11d ,·11 197-1. ,,Allnitlcs
· historiq111·s dt' la R<'·rnlution Fra,u;aise··, 1976, nr. 2.
}'lanx, I.. , ,,I.a .Harsl'illais,•", so11 lristoire da11s l'/1istoire des 1-'ra11rais drţ,11is /7•J2, Paris, ·l•Hlt
J.'h•htl', J.G., Considt'ratirm desli11,·,·s ,i ,·,.,/ifitr Ies juţ:011e11/s t/11 f>111;/ic s11r la lfr,,,,lnti,m Fr,111r,.ise.
l'r{·s1•11tation <le :\lare H.ichir. Paris, 1974.
l'l11le)·, ShPpard, l'rire Con/rol a11d /he Rl'iţ:11 of Taror. Fnwa 1793- 17')5, lkrl«·l,•,·, 1·9.5.1.
l'lals;iler, S., ,\!arie .411toi11,l/e ,·11 a.-cusatio11, ·Paris, 1967.
l'o1n·llle, Hoheri, l,'n ţ:/11,'ral jacobi11 di: la Rh•o/11/io11 rt ,1,. /' l:mpin, ':Cl11u,le
Jgna,,· Franrois ,Hichaurl, lll'sa ■ t;on, 1977.
* • • lJit l1·a11;iisist/1c l(rirţ!e 1111d /)e11/schla11d, 1792 bis 1815. ll1•rli11, 19.511.
* • • .'f'b,: 1-'rrnrlr Urt·ol11tin11 a11d /Irc Crcalirm of Jlod,•m l'olitital C11lt111·,·, K. M. Baker et!ijei',:
\'ol. I, Oxforcl, 19117. ·
l'rldlrH, \I., /.r.< oriţ!i11, s d11 rr'//r„u/11111 da11s la Crmsli/11/i,111 de 1793, l'nris, 19.l I.
l'r!·er, \\'. li., Rcp111!lic or U~slr11tralio11 in Fra11ce.' Thc politics , f Frcnch Hoyalism witll par-
ticular refen·nc,·s to thc acti·,ities of A.B.J. cl'Andr{·, :i\landu·sll'f, 196.5.
l'1111ti-_r, ._\miri-, \'af>ol,'011 m ltali,., Paris, 19"17.
l'111H"k•llrt•nl111111, l'r., I.I' Colli,r d„ l<t r,-inr, Paris, 19.52.
1'1101•, lleni-e, I.a rc'11rlio11 llunt1idorieu11e ,i l.yo11 (1795), Lyon, 19.57.
1'11ret, l'rnnţols, l'm.sa la Uc'i-olutio11 Fnrnfaisf, Paris, 19711, reed. 198.5.
392
La !(ttui-hc ci'" Hivolutioa Fra11rni.<e au mili,u J11 .i..·1x .,ih:lc. J,d,:a1· Qui11t1 tl la q11ntio11
· d11 jcicobinisme (1805--18701. [Etndc sui·,ie dri tc-x1l's r(,unis ,-1 pr(:sC'n1(•,;: par
l\Jari ua Yalcnsise, Paris, 1986.
1'1a,1·x ci la Rivol11lio11 Franp1iu. f:tude fsui·,i .. ,It-J textc>s prcsentes, r(•1,ni~ d trmlui1s par
.,. Lnci1·n Cahic, Paris, 1986.
Gaîfarel, li., Honapar/e el l,,s ,·lpuhliq,us ihtlinmrs, 1796---1799, Paris, 1895.
Gallo,.11.,- }\.fa.d111ilie11 Ho/Jt'spierrf, J-listoirl' ,l'1m,· soli/ud,·, Paris, 1968.
Gara:.ad, \I., I.a Uh-0/11/iou el la propria,: fo11,-ii'r,·, Paris. 1953.
- Histofre ţ//11,'m/, clu dro:'t privt'fr,m,ais (,le 1789 ,, 180-1), t. I: I.a llh•ul11tim1 rl 1·,:/!ll/;t,',
_t. li: I.a Uth•olutirm ,t la proprit'l/fo11cirre. Paris, 19.53- 19.59.
Garaffll, \I., lt. Szramkll'\\ll"l., I.a l?t'volution Frn,-1,ais<' fi lafa111il/1·, Paris, 197,~.
Gaf\mo; llnurh-e, l.oui.<. XFII ou la fausse ,'11iKm<'. l'aris, 1952.
Garnl.,r, J.I'., llarras. lt roi du l)irrdoi,·r, Paris. 1970.
Gamlmler, J., i·11 grt1II(/ t,'111nin ,I,· la ll,'-cn/11/in11 d d,-/' 1o·111pir,·: 1·,,1111_1', l'aris. l9.'i9.
Gautherot, G., I.a. n,·,.,,/,.tio11 Fr<wcaise Ju11s /",-,·,'eh, d,- llâlr, Paris. 1907, 2 'JC>I.
Gauthier, Florl'nt"I", I.a vie pays1UWI' Jaus la U,'.·0/11/i„11 Fra1-,,11is,·. f.'txrmpl,- J,i,-ar,I, l'.iris,
1977.
Gt'nly, \I., l."apţ,rmtissa~.- ,Ir /11 ritoyo111et1'. l'aris, 1789--1795. Paris, l9X7.
* * * (;rorges Cou/'1011, 1755--1794, Colloqut' ,h· Ch-rmo11t F„rrand. 5 -6 'dl l9SI, ,:,.\1111ales
historiq111"s ,I<· la H(·10l11tio11 Fra11,·ais<'··, 191C\, nr. 252.
Ger-Jnl, .\lh-l', I.a Rh•u/11tio11 Frt111i;,1ist. Jlylhts d i11tapr,'tatio11s 1789- /'J70, Paris, 1970.
(it'noboy, l.l'o, Thr Frn1rh R,•vo/11/ion a11cl .\'aţ,nlm11, :S:1·\\· York, l9.'i7.
- Bertra11d U111·h,·, l'ri11cdo11, 1962.
GblsaHierll, (:arlo, l.e rnslitu;irmi ,.giai:ohinc:'" ( /796--1799 ), ,-lilano, 19.57.
* * * Gi/11,r/ /lommr 1/ so11 /fm/'-s . .-\d('s d11 colloq11t· 1t·1111 a Hiom l"1 Clt-rnwnt Fnra11d I<· IO
!'t 11 j11i 11 196.5, Paris, 1966.
Gllli, \la1rlla, 1',•nsr',· ,-1 j,ratiq11c r,'v,,/11/ionnai,·,- ,i la fin rlu X I-" 11 I' si,'11,· 01 .4.ll,·1w,g1-11', I '.iris,
l9S.1.
Girard, P., I.a lfrmlutio11 Frn11,t1ist d /,-s .fuifs, Paris, 1989.
Glrod de- l.'.\l11, (i., Hanadulle, r/1,·f di: g11,.,-re d ciuf ,t· /,tal. Paris, 1968.
* * * c;iro11di11s ci .U1J11/ag11ards. Act,·s d11 Colloq,;c p11hli(,s par.-\. Sohoul, l'aris, 19SO (~·o,iete
dC's Htules rolwspil'rr is11's).
Glunt~Ha, ,· . ..:., l.t1 ţ/iaco/Jiua np11hli.rn ro111a1111 ( 1798- /7<)9 ), Homa, 19.50.
Godffl11tt, J., l.l'S co1111-11is.<11ir,•s 11ux an11/ts sous lt- l)ir,-c/oin·, Paris, 19.>7, 2 ·,ol.
l.es i11slit11/io11s de lu Fra11a so11~ la Uh·ol11tio11 d /"J:_mpirr, Paris, 1951, n·l'd. 198.'i.
La co11tre-r,'vo/11ti1J11, rloctriue d aflio11, 1789-- 181H, Paris, 1961, rl'<·d. l9S'I.
La pris,· de la llastill,·, 1-1 juillrt 1781J, l'aris, 1965, rl'ed. 1989.
Un j11ry pour la Rh·olution, Paris, 197'1.
l:..ti vi6 -quolidfruuc r11 1:raH(t' s,,us le /)irtdoin·, Paris, 1977.
liegurtls sur /','poqu<' r,'1·0/11/io1111air,·, Toulonsl'. 1980.
J.e- comis d'A11traiţ/Ul'S, 1411 csţ,irm dans I' l:"un/H dt'.< ,'111i{!1·,·s, Paris, 1986.
God(rey, J.I .. , U,·vol 11tio11ary .f 11st i ,.,, . .-1 St wly o/ /111· Organisalio11, l', rso11n, I ,1111/ J'y,,.·,·:l 11r,- of
/he l'aris Tri/Ju11{1./ ( l7J9-- 179.'i). Chap,·1 Hill, 19.51.
GGdineau,. Uominlqut', Citoyt1111,·s lrico/,·uses. Les- lc111mes du ţ,eupl,· ,, l'ar·s ţ,e11,lu11!. la
Revoi ul ion fra 11ra i s,·, Ai x ,·n Prn-,<"nc~•. 1988.
Gontard, \f., l.'111sri111,,;1ml ţ,rim11i1·1• en Fru11c,• d,--la U,'rduti1111 ,, la /oi c;ui:ut I /7SIJ-- 1833).
D<"s petit('s iTho:--ch· la 111011.archit· d'aucÎ('II r{·~in1t· aux i·col<'s pri111ain·s d<· la 1110-
narchil' honrg„ois,·, l'uris. l<}.'i9 (F::c11lt(· d!'s lt-ttrl's d,· L,·011).
- Lt1 f/ltt'Slion dis ,·col.-s j'ri11wirr.<. -,/, Ic, lfrn./11/io11 dr 1781) ,, h, /oi ;Ic- 1879, To11l1ms1·, l 1J<,2.
GocH"ll, (i.l'., c;,nm111v-a11tl th, Fn·11cl, U,,·o/11ti1111. Londn·s. 1920.
Goocb, li.li., l'ar/i{l111111/11n· 1;,,,-,r11111rnt ;,, Fra11c,-. U,1·0/11tio11ary origi11s 1789 - 17 1) / , illiaca
(;'\1•\\ York). 1%0.
GcMJd\\'lrl; .\., Th,- Frir111ls r•l l.ih, r/_1·. FI,,- 1·111:I ist/, ,I, 111r;trnl i,- .li owm, 11/ i 11 ·II,,· Agi· ,f t he F ,-,.,,,-1,
U,vo/11tio11, Londra. J<J7•J.
Gotts<•halk, I.., \I. \laddox. I.a Faytllc i11 th,· J-"r,,111'1 l/11·11/11tin11. Chicago, 19<,9.
(iouhert, r. et \I. Ut'nls, 1789, lrs Fra.n,11is 011/ /11 ţ,11ro/,- .. .. l'aris, 19(,'I.
Grab, \\'., f),•111n//1•11.fischr Sll"ii111u11gri1 i11 /lamh11rg u11,I S,h!,-s1o·ig-/lr,lsfri11 :11r Z,il ,l,r ,r,1<·11
Fm11:iisischrn ll, />ul,lik, I la111l,11rg, 1966;·
- l..cbeH wul 1l'rrk,- 1111rr/,/,-u/srha .f11k1,l,i11,r. S111ttgart, 197.,.
Greenbaum, I.. , Tal/, Y'°" 11,/ . .\ /11/1 smr/1/• l'ri,-.cl. \\"ashi ng-t 011, 1970.
0
GN't'r, Uo1111ld. Thr l11cid,-11,,- of thr l,111igrr1ti,,11 d11ri11g thc Fr,-11ch lltT1,l11tio11, Camhridgl' (\lass.),
195 I. ·
GrrţfUlre, 11hhi•. /:swi s11r /11 r,'g,'11,'rali,,1-1 />hysiqu,·, 111,,r11f,, ,t pditiqur cit.< .f11if.< ( 1787 ). l'r.-.Cac1'
_ , ·. "" I{. I ladi 111...-, Pari,. 1988.·
Grtmm1d, I.mii~. /listoir,· ,Ir /11 /ii,, rt,' ,h /", n.«·ig11, 111, 11t 01 Fra11cc, t. 11: I.a 11,-rnlutim1, (;r,•1101,1,·,
19'1'1.
Gro.-tbn,·~fln, ~rn11rd, Philnsophie de la Rh•nluti1m Frn11ţ:<1is,·, Paris, 19.i6, rN·cl. 19~2.
Gmp11I; ,\., \\' • .\l11rkov, I'. r1tcK·1•0, A. Soboul, \". \'ldolto, l,a Rivoluzione francese. l'rr;/Jlaini
stm·iri melodolo,:iri, .!\lila110, 1979 (Quadc-rni elc•lla Fo11dazio1i°t' Basso).
Gro"'"• Jf! ■ H l'lern-, Saint j-11s/, sa puiitiqtte fi ses missions, Paris, 1976.
Grw;shurt, J.G., T.a pnlitiq11c polo11aise de la Revnlution Fra11ţ:aise, .. A11nalc-s historiques ele la
Hc'.··1olntio11 Fra11,;:aisc' '. 1929.
-- l.11 J>rr.<Sl' polo11ais<' ,-/ la Rfro!1t/io11 Frauraise, .,A1111ales historiquc·s ele la ltc·,olution
Fran\·aise", 1917, 19.18.
Gr1111f'ha11m-llal1111, I'., Henri Gregoir,-, I' ami rfrs hr•tmnes d,· toi,t,s Ies ro11le11rs, Pari$, 1918.
Ciuc-rlu, H., I.a /11/le dt' class,•s sous la l'rnni r'rr RepuMiqw·. JJ011rger:is et ,,/;ras 1111s" (1793-
1797 ), l'aris, 1916, 2 ·,ol. · ·
GulllC"rt-SINlzk,"·~lil, l•:11,-ubl'th, Foits ideologiqurs d,· la Rit-ol1tli,m l-"ranţaise, Paris, 1976;
G111l1a1111;e, I'., 1\lirabrnu, Paris, 191!2.
Gulllc•mlu, li., Rr·/J.-spicrre, Paris, 19117.
Gusdnrf, G., T.a c1111s,-ir1:c,· revr./11lio1111air,· rl, s id Ir.logu, s, Paris, 19,S.
Ciuyot, li., J.c J>irec/r.ir,• fi la paix de f'J,11rope, Paris, 1911.
lla1111nl, li., L' t'111a11cipatio11 rfrs ]11ijs, Paris, 1927.
llumlc·h.-, U., 1.t' 1/ll'titre dr la Hr'volutio11 F1a11faisc, Paris, 197J.
ll111111MJn, :\ormun, I.a marine cn /'an IT, :\lobilisalinn de la ff„11,- de l'ucean, 1793-179~.
Paris, 1959.
Harris, S. E., The assig11a/s, Caml>ricl!(l' (Sl"A), 19.10.
ll11rsh1, I'., I.a Hi'vol11tio11 li,'gcoise cfr 1789, Bruxc·lles, 195-i.
llastirr, I.., La t·r'ril,' sur l'a_lfaire r/11 Collia, Paris, 195.5.
ll11vurd, O., I.a H/vol11tim1 da11s Ies pats de gucrre, Paris, 1912- 191.,, 2 ·rnl-.
Hu,.-~, lllc•hurd, lrcland a11d lris/1111,;i i11 th,· Frenclt T?evolulion, London, 19."\2.
llu:,.ard, I'., T.a lll'vnl11/io11 F1·,111ţai.<e ci lt-s Id/re.< italie1111es, L~·on, 1910.
ll.-ldt•11st11111, O. G„ 1\larie .-l11/oi11l"l/e, Ftrse11 ci Uar11a1•e. l.t'1tr cor,,.sprmdrma, Pm·i,;, 191.1.
lll'roorl, S., Tht- Fa/I of Frndalis111 i11 Franc,·, Londra, 1920.
11.-rlwltr, \I., 1: 11e amhassarl<" turq11,· sou., le IJirecloirc, l'aris, 1902.
llerluul, !Jt•nr.rnl, .·lutour ,I' T-1,'brrt, Paris, 1958.
lleruld, (:., llo11apart,· rit /?gyţ,/f, Paris, 196-4.
11.-rr, lllc•hurd, Eigh/t'en/1, Crnt11ry R,·vcl11tion i11 Spai11, Princeton, 19.'>X.
llly!Jlu~, E. L., The Fre11clt Ri:vol11tio11 as told by ro11t,,mporaricrs, Caml>ri<lµe (Sl' ..\L 19.1~.
Illrsc•h, Jl'an-l'h•rn•, I.a 1111il r/11 4 aut/, Paris, 1971!.
Iluurl, S. d', JJrissol, I.a Girm1dc a11 po11-..•oir, Paris, 1986.
llublot, E., Valn,y, Paris, 1987 (Fondation pour Ies cturles ele• clHc·1L,c· nationalc·).
ll11bn-1·hl, G., Les assignalfs dans ft, T-laut-Rhi11, Strashur!(, 19]2.
11,-slop, li., Capana;:e d,· l'hilippc,-t?galiti', ,ţuc d"O:ll1111s (1785-1791), Paris, 1965.
• • • l.es inngcs de la Rh•ol1tlio11 Franfai,e, Etmles rcunies et pr~sentet"s par l\l. \"o-,dlt•, Actes
du Colloquc des 25-27 octobre 1985, Paris, 1988 (Puhlications de la Sorbonne).
* • * J,'imagr d,· la Revo/11tio11 F1a11ţaise. Commm1icatio11s au Cong.-es mondial, Pu,-is-
-Oxjord, 1989, -I voi.
lmberl, Jean, l.e droil lwspitcrlicr d,- la Rit-olulion d dr l' F.mpire, Paris, 195-i.
Jon..,.t•u-Glon, G. J., /11100-eştii În timpul Re1Joluţi1mei Fra11cezr, Bncurc-şti, I. \". Socec, · 11191.
Iouest-u-llkln, Hafo11, Rdigia,jamilia, pro-prietatea. Din ,pom Rn:ol11ţiei Franceze, Bucureşti, 1919.
Iorga, '\., Cărţi reţ,rezmlalfre i11 viaţa omenirii, ·10I. I\": Ucvol 11/ia Frr111r,- ;-d prin marlfJri 1:culari,
Bucnrrşti, 19J I.
La Rfro/1,tion F1a111;aise fi le Sud-Est de l' Emope. Confen·nn· donnfr a Paris, a l-a Societe
de la He·,olution Franr;:aisc.-, Bucureşti, 1931.
1'01se11rs re1Jolutio1111airl's rCJ11mai11s de 1804 a 1830. Confcrenc,· clonnfr a Paris, a la S<,ciete
de la He·,olul ion Francai se, Bucure-şti, 1931.
1.r dewloppen1e11/ d,-s id,',-s socinlrs ci politiques de la Rit-oluti,m J'rai;faise rn R1nona11ie
mire 1830 l'I l' Umo11 des Principautes (1859). Confcrencc rlonnfr au Cc·ntre
ck la Re1olntio11 Franr;:aisc, ., llnllctin ele la Section historique. Arnde1-11ic· Hou-
maine", XIX, 1935.
Jac•ol,, I.oul~, Joseph Lel,011, 1765-1795. I.a T,·rrcur a la frontihe .Vord el l'as-rfr-Calais),
Paris, 19.H.
Rabespierr,• vu par ses c,mte111ţ,urai11s, Paris, 19.,1!.
Falwe d'J:"glauti11c, rhl'j des „Fripo-ns", Paris, 1946.
J.,•s suspects penda11/ la Rh-olutirm, Paris, 1952.
He/Jerl {le pere J)11ch,s11i,) rltef des sans-rulotlt-s, Paris, 19(1().
Jllt"4•k;· li. I'., ])ie fran.,i.isische l.iirg,-rliche R,v_,futirm 1·011 1789 im Frlilm·erk;- vo11 l\"a.,,J llfarx,
Berlin, 1979.
Jame>', (:. I.. U., T.ts .faco/Ji11s nuirs. To11ssai11t-Lo11t'Cl"l11r,- el le, rh•vluti,m de Saint J>rrn1i11g11e,
Paris, 19H.
Jol111~1m, li. C, '[I,,· Mirii i11 R,·uo/u/io11, 1789-1799, Pri11cl'lon, 1986.
394
.lf>l!;r, I'., .Vccfl,•r, I •a,·i,. l'J.'E.
- 1J•,i>m1/ d,· Scmuttrs, srJ/dal de la libe1·/.", Paris, 1956 .
.Jo_n,,1111, II., /_,. Ve,dim Le1 R/wlliae-f.,'J><'aux, memhr,· di, Vircctoire, 1750-182-1, l'uiti<."r~,
1951.
Julia. n„ l.es /rois Cn1tfe11rs d11 /a/;/eau m,ir: lu Ri'vo/11/i,,,: Frnnţaise, l'ar:s, 198 I.
Jullton. f:11., I.a c"ln11i.,alio11 fmuyai-<e sous la Ui'J-0/11/io;i ci l'Empirr, Paris, 1957 (('(){"-
SEDES).
Kalm, I .• , f.,-s .fuiJ; de l'aris pmd,111/ la R/1•0/11/irm, Paris, IS98.
Kf!nn"4)', .\I., Tltl' .farr,hi11 C/11bs, l'ri nn·ton, 19X2.
Krr111l11a, 1,., .\ladamc Ro/aud 011 la passion n'volulio11naire, Paris, 1976.
- S-1i11/ fus/. I.a Rh•olutio11 a11x mai11s d'1111 j,:ime .homme, Paris, 1982.
Krni1'r, J., Jlol,,-mia i11 /lu Eiihtcrn/1, Cmtury. A Study in Politica/ and social Hislory, with
SJ>ffial U,jerrna Io /li,: Rcir:11 rf f.,-opdd I I, 1790-1792, c\1•w York, 19.12.
Krr1', \\', n„ Th:· Rcir:;1 of Tcrtcr 1793- 179-1, Toronto, 19◄ I.
Ke:.sf'I, Pntrlt-k, I.a Suii du -I wHI 1789, Paris, 1969.
Klnt7.lt"r, f:athrrlm•, Cr.11d,.rnl, /'i11slr11rlio11 publiquc fi la naissance du cit,;yo1, Paris. 198-4.
Klay, llt•hu, 7.c11n1swah!rcc/1/ wul Ghirhlit'itspri11::ip. J,i11 Fntirsuclmng a11f Gnrnd dcr frttnz{i-
sisrhe11 1·1rjass1111is drs .Jahr,s 1791, .·\arau, 19.56.
Koilllr. li., .Veknlikn idtj11il, odra=a fmukuske rct•olucijr 11 11a,,,,, drus/t'u kraj,111 XVIII i pocet-
kam XIX t·rktl, .,Zhornik :\.latica Srpske", scrija drust-nauka, 1952.
K11tn~r. I'., T.11 critiq11,· de la R,'roluti,m Fra1;(aisc da11s 1,-s broc/111res lrhc'q11es 1/'ahrs, .,Le mondc
sl,ne" 19.,.'i.
l.ahnii•llf!rlfo, l'lrffl', F,11,q11i,r- Tim·ille, <1ff11.rnt, 11r j>uMic, Paris, 1961.
J.allrous.'<t", I,., La cris,· de /','.·,mr,mie frnl!ţaisc u la fin dt l'Ancien Rf{!,ime d <111 dibui de la
Ui'rn 111iio11, Par:s, 19-H.
l.at'o1sr-G11yt•I. G.• Tall,yraud, 175-1-1838, Paris, 1928-19.H, 'I ·,ol.
I.acmir-Gayrt,ll., Cc1lom1e.fi11a11cier, r,'fcnna!, ur, cou/re-rri•nl11tio1111aire ( 173-1-1802}, Paris, 1963.
l.arroh, S., l.,· d,'J>rrrtrm,•11/ dr Paris el de la Sei11c J>e11dant la Rft-olutio11, Paris, 19()-t.
1.afrrr:i,rr, l'lr111i11, Hisfoire des pri11ripes, des i11slit11iio11s el d,·s lois de la Rft•oluti,m Frat1faise
d;puis 1789 j11sq11',i 180-1, Paris, 1851.
La l'up,, \laurl„r dt', l.ouis XVI, Paris, 19-13.
I.a Pu~·r, M1111rll't' dl", tmlll'! Gurrt"I, Rouf!,d de Liste i11co11n11, Paris, 19◄ 3.
I.a l•11~•r, H. dl", ,\. E. llalJl"at1, .\fadamc Jilisabelh, Paris. 1957.
l,allf'1mmd, I ••• l.rt lli'vo/11/in11 ,t Ies pauvr<'S, Paris, 1898.
Lamarqur, I'., l.cs fnrnc-maţ:,ms a11x 1It<1/s-Gt!11,'m11x d.- 1789 el u l'Assemh!,'e Salimtalr,
Paris, 1981.
Lam:trtl111', .\. dl'!, Hislnirc des Girn11di11s. Leipzig, 18'17, 8 ·,ol,, rC<."d. Paris, 198'1, 2 ·101.
l.an!Jt"ro11, H., .\ladam,· R ,yale, l<t fi/le de Jlarie-Antoinrlle, Paris, 1958.
Lan111J1:,;. J., J.11 U:'f>11/;'iq1w a11.'!it /Jesoi11 d,· savants: Ies ,l,'/Ju/s de l'Ecolc polyteclmiqtte, Paris,
1987.
J..apnult", n·. T., Jc":igl,rnd a•11I /1,e Fro1cl, R,v,,lution, 1789-1797, Baltinwn·, 1909.
Laf'iv!rn-, f:11. cit-., C'llh<'riue 1 I el la Rt'roluiion Fra11caisr, Paris, 189.5.
1..all'f'lllf'. Amlri,, 1; /?glis,· c<1/holiq11e el la R•1.•ofotinn. Fra11~aisc, Paris, 19'16. 2 ·,ol., rc1·,L 1971.
Lautorma, \lalll, l.'ariilleri,· dr campag11e franraise pcnd,rnt hs gurl'Yes de la !Uvol,,tion. P.vo-
lutin11 de /'org,rnisrtlio11 el d1· /actiquc, Helsinki, 1956 (Annal<."s Aca<l<."miac Scicn-
tiarum F,,1111·ca<').
l.au1111,·. IAml" dl", /!11 grn11d franfais: Jl,mir. f"11daieur d,· l'l~colr l'olyicc/111iq1u, Paris, 19.H.
I.1ml't'nl, Gu„tan•, U11 C1J11t•entio11-11el rmvricr: .f. /J. Armn11villr, Rcims, 192'1.
I.1n-a11urr,·, E., .V,•cker, f"11rier de la R,'vo/11/ion, 1732-18(!-I, Paris, 19.H.
1,e ll1111, fiusta,·t", La tii'vnlulio11 Fra11(rtise ,t la psycl,o/ogie des rcvolulions, Paris, 1912.
IA"l'hi,snf', I.', G., Arnts srms la Rlvolution, Arras, 18X.'\, 2 ·,ol.
J.erbf'Vllllll"r, J„ l.11 C-m.<litutio11 d,• 1793 el la scic11ce sociale, Caen, IS98.
J.el'!er,-q, li., /.',,e,wn· de la C011slii1t1mle, Paris, 19.,8.
1.rdtt, f:b., /." /!~lise de Frnuce sous la Ro'vn!,,tiu11, Pari,;, 19-!9.
- C :,;,1,,: ,li: S,1!am•J11. cr>rr,•sp.mdanl el <1,Zt'llf du .','!lint-Sieic pe11da11t la Rh•,-,/11/iu:1, Paris, 1965.
l.tt, Ork-111, l.,s c,111;1.:s d Ies c/r,/;s des p,,trioles /;,•lgcs ci li,'grois, 1791 - <111 III, Paris, 19.H.
L!'ff!lnT1'. fi., L,s ţ,ays,rns du .Vm·d p,·nda:il fo !Ui·o!11tio11 Fraupise, Paris, 192-1, r<."c-d. B,·ui,
1959.
! •.'I ::rn11de /'<'lff, l'aris. 19.12, n•c·d. 19.'U.
Q•,-·.;/i,ms 11grair.-s a1, ltmps d~ la Tcrreur, Straslmrg, 19.'2, n·cd. Paris, l•J.~!J .
.LCJ R.',·oluiion Fnrn(ais,· ci l,·s ţ,aysa11s, l'aris, 19.H.
Lr. ii,, nnid,,, ieus. Paris, 19.17.
Qu.1ir,·-L'i11gt-n,·11.f, l'aris. 19., 1), rced. 19 7 0.
l.r /Ji,wtoiY,-, P.uis, 11Hli. n,,.d. 19i I.
!?u,.frs s,,,- la !Uunl1tlio11 J,':·a.;1cc1isc, Paris, 19.'l-f, n,•:d. 1961.
{111,frs orf<lanaisu, l'aris, 1962 - 1%3, 2 ·.,ol.
- I.a Frauce sous le Directoire, 1795-1799, n'ctl. Paris, 198-1.
* • * /.a lrgeudr de la Rit-olution. Actes· du Colloque intcrnationaf ,Ie Cl~rmo11t Ferra1frl ·r,,cu-
eillis et presentcs par·Chri:~tian Croisillc· et Jean Ehrard, Clermont F~rra'11il,
1988 (Facultes <lt·s lettrl's l't scicnccs humaini,s ,Ie ITnivcrsitt: ·rnaist• Pas\◄l_l).
• • • La lrgende di, la R,',·ulution <1u .\"X siicle. Di Gance i, Urnoir. d,· RomaiH R,1/l,111,l
ii Claude Simon. Actt's ,1t, la <leca<lc orf.(anise·e sous la di recti 011 de J. C. B<inn<'t
rt Ph. Roger par Ic Centre culturd i nh•rnational de Cerisy-Ia-Salli,, Paris, 1%8.
l.t'!lnlncl, E., l.d/res de Co11s/a11/i11 Stamali â Panaţi!iolis Codrikas sur la R,-'1·0/ulion Frn1Îp;1sc,
Paris, IX72. ··
Leyrond, L., La Rivolutiou Franraisr ,·11 }follandc. Paris, 1895.
l.e11rond, H., lJab,·uf ci ses compag11O>1.< d, mule, Paris. 1981 (Sociek dl's chulf's rohespiPrristes).
J.eleux, I'., A11v1·1·s l'I la premih,· oîC11patio11 fra11fais,· par /,-s arm,'rs r.'1·1,/11ticm1<1ir1·s, Lic~e.
. 1960.
I.emer)·, 11., I.a R,'vul11tio11 Fra11p1is1· ci la Jlarti11iq11,·. Paris, 19.V,.
I.t'notrr, G., l.e Tri/Ju11al Rh•o/11/icJ1111ai,-c, l'aris, llJ0X .
....: Paris rfvolutimrnai1·.-, Paris. 1912.
I.eon,".\., I.a llr'-vol11/io11 Fra11ţaisc tl /",',t,,.-11/io11 t,tlwiqu,·, l'aris, 1968.
J..eplnr, J., 11ahmf. Paris, 19-19.
LtpolnlP, (iabrlPI, /-listoil"C des i11slil11fiu11s du droil public frtrnp,i.< / 1789--IIJI-I), Paris, 1953.
l.t'ror, ,1uxtm1•, /-lisloi,-e ,frs idi'cs soci ales cil Franrr, T. I I, !),· l1<1l11·11f ,i 1'ocqu11•ille, Paris,
. 1950.
J.es11odorskl, li., l'o/sr_v _facobi11i, \"arşO"tia, 1960.
J.escmrd, J . .\., I.a l.orrni11e d,ms /'1111itl franfai.«·, \\"1·ttolsh,•i111, 1976.
I.P\"OSSl'Ur, •:.. Hisloirt' d.-s clasS(S 01/l'rih.-s 1/ ,{.- /'i111/ustri1' ,.,, Fran,·,, d,p11is 1789, 11.fris,
1867. .
l.nrr, lt, l.ouis XI'/, Paris, 1985.
l.•··,·errlrr, .J., /.(I 11"issa111·,, dr l'an11,·,. 1111tio11al.-. Paris, 19.19.
l.e\\·ls, llt-r1111rd, Th,· lwpad of //re Frmch R,vo/11tio11 i11 Turk,·y, "Journal of \\'ori,! Hi'st.or:r",
. . . . '· 195J.
l."Ilerlllrr, li., l.ilw·t,·. J!1,rdcr111x fi la Ui'vol11tio11 Fn111,ai.<1·, Pa is, 19-17.
J.h•hlrnhPr!IPr, .-\ndri-, l.e socialisme ,-/ la Ht'1'oluti,,,, Frni:u1is,·_ Etudl' sur 1„s i,lt'.·t·s s<ll·ialj,ţes
en Franci' "" 1789 a 1796, Paris. IX99. .
I.1!11111, lhutlel, .\fo11tard,a11 ,i la fi11 de l'.-l11.-im JUgi111,- ,I a11x d,'l,i,t.i d,· la /l,',•,,lutim, 0Î81:._
/79-i J, Paris. 1958. ·
* • •· 'i.i'it<'r"lur.- d R,'co/11tio11 Frnllţ'(IÎSr. Actes <lu l'oll,xpu·: J.'inscription ,le l'hisfoire iia'ns
li·s 0t•1nn·s inspircC's din·ctenwnt 011 indirectl'rnent par la Rc·rnlution Frant;aisl',
Paris, 1987. · · ,. '
I.lu,__ :\ll'olar. ldff" c"tmli1111ităţii ,,; spiritul r.-rol11ţio11"r franc,= Î11 cr.ar,·a ii101/dul11i ,lt- rip";,_'ifcă
· româ11ă, .. '\l11z<'11l '.\"ational'", \", 1981. ·
f_a FY(lll<"l' de /11 i:un-rc, la Fra,r,-;, ci.- la paix tl la Frn11rl' ,1„ la Rt't-ol11tio11 d<111s Ic, 111011,,/iti
r,111mai11,, în: I.a ha/ai/le, /'arm(•.-, la gloirl', 17-15- 1871, A,:tes du C1Jllcxpu; ii1ti-r-
11atio11al 11<• CIPrniont Ferrantl ( l9XJ) n•cu,·illis l't prc's„111(,s par l'aul \'iallai'1,;ix
..t jl'an Ehrar<I. t. li, C'lermont-Ferran<I, l9X.'5. · · '·
- /.11 Rh•ol11tio11 Fr,111raisl' ,-i la fornralio11 d,· /'idi'nl,,ţir rh·olutim111<1irr ,I r,'p11l1irni11c ·eh,:' i<'s
· Uo11m,ii11s, ,,.-\nnales historiques tlC' la R(•·t1Jl11tio11 Fran~aisl'·•, 1986, nr. 2<,.~.
\ludrlln, 1.ouls, {)11,r/1111. Paris. llJ l-1. Tratl. rom .. llncnrl"~ti.
•:.:.
"r1w-/1i', Paris, 192.,. 2 ·rnl.. r<'rd. 19.'i5.
- l.11 ro11tr,-r,·,.,,J11tin11, .«ms /11 U/r,,l11/i1111, 1789 -- 181.5. Paris, 19.U.
- Hi~loir.- du Co11s11!at l'I de /"/011f>irr. T. I, 1.·<1sc,,rsion d,· J/011c1J>arlc, Paris, 19.17 .
.\laban . .\. T., T/11· i,r_(l"' ,,,.,. ,f snr p11w,·r 11f><111 th.- j:r,-,11·/, Rn·,d11tin11 aud l:111pir,·, JJ,"1\,J~:i..
1892, 2 ·,ol.
\lalnll'nanl, (iPr:ird, 1..-s .fac1•hi11.,, Paris, 198-1 (Cot'. ,, <]m· sais-jd'").
llullrl, 11., .\la/11/ t/11 l'au 1111,I 1hr Frcnch H,i-ol11ti011. l.011tlra, 1902.
\la_!)e,·)·, ll11~111011d. /.11 /Uvol11ti,;11 d la libert,' d,· Iii J•n·ss,·, 1965 .
.\hinlred ,\lhrrt, .\laxi111ili111 Roh,spi,rrt, '.\losc,,.,a. 19.58.
-- ·.;i,Ia,-;,i '.\losco'm. 1962.
\1111111rr·, .J. li., R<"l'hl"l',·h,-s sw· · 1,-s r,-!111io11s ,'omomiq11./'S d,· la J,",-;111,,· ,-/ cir la I J.,l/,11111;· '/01-
d"11/ 1,, R,'i•olution FNlll(lli.«·. l'aris. 1923.
\lurnnlnl, G., Cfa.,si: ,. stalo udl" Ui,•, lu:io11t Frt111cts,, 1',·rngia, 19.,.'\. n-,-,1. '\•lil.1110, · )952.
\IHral . .J. I'., I.a mrnspo,u/a11a. lfrcul'ilfr l't a1111ote~ par Ch. \"i·lla,·, Paris, 190S.
Tcxlt's choisis, prHaci·s t't cornml'111(•s par '\I. \"O"tdll'. Paris, 19X I.
:llar1•a!111I, ,-., l.,·s urigi11,·s ,I,- la IJ,'c!arnti,m ,hs dr,,its de /"J,,,111111c ·,h 1789, Paris. 1912.
\larttlll, l"., I.a ,·,·ndila ,hi hr11i 11a;io1111/i 11,./la Nrppuh!irn risa!f'i11<1, llolo1,:11a, 1961 .
.\lnrlo11, \I,, /.c1 1•r11/r ,I, s liic11s 11atimra11x p, 11da11/ la U,',-,,/1(/i, 11 . .-\·11·c t'.·ttuh· ·spt'.·ciale d,·s '✓-.'ntes
dans h-s ,li•par1<·111,·11ts d,, la Cir,111,k d du Chn. Paris, 1908.
- !.ci ilimt e11 .Yl'I li sii.-lc ,t rn .rnpp,-,.ssio11, l'aris, 1912:
396
~ .Le, bri~,rnd,r.,::.c penda11!_ .la Ui'vplulim1. Paris, 19.H.
Marlmv, \\',, .facnbi11a 1tnd Sansrn/,,1/ai, Bl,i trage zur (;('~chichte dcr franzosischcn He·,olu-
t ion:.rc.g-i,•rung, 1793-- 1794, lk,rlin, 1956 .
.J>i,:.. rr,-ih,·ill'11 d,-s J'rirstrrs U01;x, Berlin, 1967.
-~E".vk11rs,· =11 .facq11es /~orlx, Berlin, 197() (Abhandlungcn dt"r Dl'ulschen Akad.cmic dt'r Wis-
Sl'nschalten zu B ,rl_i 11, Jahri:ang 1970).
lfrvolutimr im Zrngcns/a11d. Frtrnlm,id, (1789-17_99). Band I: A11ssagcn wul ,·fnq[y.;;_w;
I I: (;rsprochenes wul Ccsclrri,,bencs, Leipzig, 1982, 2 ·.rol.
MarHn,. ~a~ton, I.a fra11c-mapn11erii: d lei ,~rlţ,aralian d,: la R,'rolution, Paris, 1926. . :· .
Mar~, K., 1-'r. t-:nul'ls,_ Sur _la Rfvo/11/io11 Frnucais.c, lntro<luc.tion, choix. des tt'xtl's el ,-il-PPllH•-il
critiqm' etah'.is par Claudt· Mainfroy, Paris, l9S5.
* * "_Mcrrx d la Rh-o/ution FraJZ(aisc. Acks dtJ Colloqm· ele 27--28 avril 1~85, P~ris .
.. Cahil'rs d'histoirc ch· l'lnstitut de rccherch,•s marxistcs··, l9X5, ne. 21.
:&fan:, n., RahCl'ch,,s sur la t•i•· paliliq11,· ,z,. l'Alsacc .prr'r,'·vo/11/ionnair<', Straslmrg, 1966.
- !,a Rr'vo/11tio11 t'I Ies classc_s socia(cs <'li /Jasse A.lsacc. Str11ct1<rcs a~raircs el 7!cllle des blens
.. natimiaitx, Pari~, 197-1 ..
Ma~st', I'., i-arl'llnes ci scs m2îtres, c·n clonnine rural!', lle l'.\ncien l{{,gimc a la 7\lonarchie
. , .. dt• Juillţt, Paris, 1956 ..
Massht, .J1•an, Hob,·spi,rrc, Paris, 1\1.56, n·,·cl. 1988.
- -~·!arat, Paris. 1960, reed. Aix c,r1 Pro•rcnc,·. 19811.
- .~lma,wc/r d,: la R,'volution Franc,uisc, Paris, 196.>.
Mathlru, G., Le stalu.I juridiq.,u d,·_ la /a»Jill,,, d'apres la jurisprndcncc du T,·ib,ma./ d,· Nancy,
dr 1790 ,; /'an lll, Nancy, 195.3.
MaU11t-z, ,\., l.,·s ori{ii11rs des n,ltes r<'volutiu1111aire, Paris, 1904.
- .lr Thiophilanh:ophie„et le _cultr decaţlaire. Paris, 19(H..
Contrilmlio11s ,i I' l,istoire rrligieuse de la Rt!vo/1dion, Paris, 1907.
Robcspiarc ci le culte de rfitrc supreme, I.c l'uy, 1910.
Ro_111<· ci le cl,rfi<' fram,_aif ,,ous la Constilu.an/t·_.. Paris. 1911. ..
·.t,i Rr'.vofolio11 d.[<:s .,'trangers .. Co_smopditism,, ct _d/{c11sc 11ati,,11afr, l'aris, f91R.
Robcspi,•1·re lcl'Yoriste, Paris. 1920.
,-~utqur dr RobcşN~rrt, Pari_s_, 1925.
A11/011r de Danian, TJasire, Fabrc d' l-:f.[la.11/inr. IVcstaman, le duc de ('./rarlrcs, .'frn·arz, Dela-
croix, lJ11111011rie=, Paris, 192(,.
l,a t'ir d1t'rc ci le m1Ju111:ment social sous la Tari:11r.. Paris, 1927, n,ed. 197.{ 2 voi.
.!-'!' qucslio11- r,i/igieuşe_ .sous la Rfvolutio,r j:,allfllise, . Paris, 1929.
/,a ri'action ther1t;idorie1v1.e, _l'aris, 1929.
, (;,irq_lldi.ns ii ,\fo11tagnartls, . .l'"-ris, 1930.
Paris,
Le 10 a.0111,. 19.'i l. .
Le Directoire, du 11 Brumaire an. IV .au 18 Fructi_dor an V [public par J. GQC\e<Jiot},
Paris·.' 19.l4. . . . .
Et11d<'s si,r Robespicrre (1758--:-179-1). !'reface Georges Ld~lFrc, Paris. 1958, ~erd._ ,19Ş8
(Societc des rtudcs robespic·rristes). .
* * • Maximi/im Robesp_ierre, 1758-1794. Bcilrăgc zu seinm Gcburstag. ln Verţ,inil.u ng mit
0
Georges Lt·fcb·rn• ... Heransgegcheu von Walter 1\1<1,rkov, Bcrhn,. }958 ...
May, (~, •. Mme Rola,r.d a11d·tlte Ag,: of Rwoliition._ Columbia. _Univcrsity, 1970. · . ..
•11za11rlţ, c:taudţ, B(':be'uj. el la.consţ,iration _pQurJ' i:.ga/ili, Pariş, 1962, trad. rom. Bucureşti, 196 ◄.
,.,Sm· la _,!?,{volution · Fran,aise. (<Jnlri/Ju/ioti. a .l'histoire .de la rfuoll{tion bourgeoise, P.i,ris,
1970, rctxl. 1988.
Mazuebelll, M., Robcspierre, Milano, 1930. .
lf"autl-;, A., L,· Club hefot!liquc de Paris (179"0- 1791) ·,:1 la dif/11:.ion des id,'es revolutioimaires
rn S11isse, Ncucltâtcl, 1969.
lf"lkle, ,\.. W., Scotlaiid· and the French Revol,uion, Glasgow, 1912.
M"Jdrleka, K., Les paysan~ tchi!ques et _la Rivolution Fra_,!faise, .,,'\nnales historique~ <;ie la
Revolution Francaisc", 1958, nr. 5.
ifelt>hlot-Donnet, n;, Les Girondins, Paris, 1969;
Mellle, G., .T.es scctions de Paris pendant la Rt!t'oluticm Fm11yaise (21 mai 1790~ 17 vendt!miaire
a11 IV). Organisation-, fonctidnntment, Paris, 1898 (SociHe <l'histoirc de fa R~volu-
tion Fran~ise).
Mere~n,, E., I.a politique orientale de la Revoluti_on F~anfaise. Unc anwassade ,, Con~lanţinpple,
Paris, 1921, 2 voi. · ·
M"ynler, A., Le.< coups d' ttats di, Directoire, Paris, '1"928', J voi.
lllt'haud, .Jeitn, Les Etats gbilraux tt'-le 14 j11illct 1789, · Pads, 1960.
Mlehelet, .Jules; Les fem'mes de ,~ Rt!v~iutio~. troisiernt, cd. revue ct corrigce~ Paris, 1865,
.. , . reed .. 19.88.
Mlebon, G., Correspondance de Ma~imilien. ~, .Augu.<ti.n Rabl!spierre, Paris, tn6.-
* • • L,-s .Wire1/Jrnu d /cur t,·mps, c\ctt·s dn Collo<JIH' ,!'.\ix n1 Pro-11·ncf', Paris, 19'18 (~Gciete
df's Hudf's roht'spicrristes).
Hln~n, li. G., J.,-s discours. lntrrwluction ,lt• F. Fnr,·t, Par:s, 197.3.
illNlf'kll-CP!lh-r, li., La Rivol11tio11 Fram;ais,· tl l,·s icrh·ains suissrs 1wmo1d.<, 1789- 1815, N, l!Ch,î-
tel, 193 I.
\lollnter, U., La R,'volutio11 Frn11"1,is,- t'l la q11,stio11 .<evlair,-, P.iris, 19t, 7.
\(onu-lle!·, E., Revol11ciâ11 a Rarcdo11a ,I 1789, Barct'lo11a, 1%7,
\lorlnl-Comltl, J., J.es assif,(ll<lis, Rlvol11tio11 el i11flcitio11, Paris, 1926.
Yornet, D., Les origiues i11tellt-ct1tellrs de la 1ui,ol11lio11 Fra11r11i.sr, 1715-~ 1787, Pari~. 1935:
Hunteano, llasll, Lts idhs po!iliqu,s dr Madame de Stai/ d fo co11slilulio11 de /'an li I, J'aris,
19., I.
llureşttn, Camil, I.a U,'volation Fra•1Ftis,: da.11s 1 hist~rioţ!raphi,· ,·,mmain,-, .,.'\nnalc-s historirp1es
de la Re·rnlution Fra.ncaisc", 197'1, nr. 225.
~altounf!, n., I.a diplomatic du Dircct~irr fi Ronaparlr, Paris, 19.'i I.
X~rl, I•• , Cmcsi storica e {,(iuridica d,lla coslil11zio11e 11apoleta11,1 d,1 179'1, Lucra. 1916.
* * • Occupant.<•otwp,'s, 1792-1815, Colloqu,· ,h- Brux.·lles, 29 ct .,O ja11°1i.-r 1968, Brm.:dles,
1969.
()lh·•, I(., J.'actio11 ,·x,',-utive ex,-rcit par 1,-s coutilfs d,·.s ,issrml,/,',.s ,-,C,,o!nti,m11airt's, :\ix en
Pro·,cnce, 1908.
Ollh'IN', .\., Sai11t-.f11st ci la j,,rc,· d,s chos,·s, Paris, 19.5-1, 2 ·,ol,
- J.e 18 /Jrumaire, Paris, 1959.
Op~cu, G., Ret•CJluţia Fra11azJ ,,i ar/11, ,,\"iaţa rom,ltu.tsc:'.I'', '.'-:X:XJ, 19,l, nr. 7.
Ordlny, .-\., J.~ lmr~a11 d,- police d11 _Comit,' ele salul p11Mic, <>,;Jo, 19.,o.
Orbmx, J., Talleyra111l, Paris, 1970.
OJrle.n, .-\., A(?onia vechi11!11i reţim fmua:: ,si formarrn spirit11/11i nvol1t/-io11ar muhrn, ,.Mi,:•'rva'',
19.,0, nr. 2- J.
Omul, llona, La file rh-o'utio111iairt', 1789-1799, Paris, 1971'1.
Ozon(-\larly11~r, \I. ,·., l.a jormciti,m d,s dipartemm~-'- I.a reprist'.11/rt!io,i ,111 llrriloir!' furnţais
,, lafi11 du XVlllt sihfr. Paris, 198S (Ecolc d,·s hantc's ,,tu,l,·s ,·11 sci.-nc:·s ,:,xia-
les).
1'11lm•r, R. li., The !mprov11urnl nf Hum.mily. Edu,·ation a,ul llrf F,·cn, li R.-,•,J/11/i,•,i, Prin-
ceton, 1985.
l'11plll■ rd, 1-·., Cam/Jacil-es, Paris, 1% I.
l'arl'I, J. A., J.a jer111esse de Robe.<pinn-, .-\rrns, IX70.
l'arlset, G., Etudes d'hisfoire rivolutio11naire rl c,mlemporai11e, Strashurg, 1929 (PuHi,ations
<le la Faculte ,Ies J.ettres de J'uni·,crsite de Stra.sh<'mrg).
Parkn, II. T., The C11lt of _,f11/iquity ,md tlu Fro,cli Revolrllim1ains, .-\ Shul~· in the D•vde,p-
lll!'llt of the Re·,olutionary Spirit, Chicago, 19.>7.
Parra..Pf!rez, L, Hisforia de la prinuM repHIJlica dt 1'~11i-zu,la, T. I., Carn.-:.ts, 19.W.
- ,\lira"11da d :\1111,- dr C11sti1u, Paris, 1950.
P•tlrl, li., G11sfoa 11· Adolphe ,t la Rivol1tlio11 Frtwr,ais,, l'aris, 191 ◄.
P•tllfren,, C., JJ/aucs el JJ/rns d'.-f11jou, 1789-1793, VII,-, 1979, 2 ·,ol.
- l.es vendiws ,/'.-l11jo11 (1793), Paris, 19SI (Bihliothc,11w 1mtionall").
- I.a Vrndie t'I l,,s J"mdims, Paris, l9X I.
l'l')'Slf'r, d., [.,-s tr,iubl,s de Holla11cl, a lrt vâllr· ,lt- la Rhol11/iot1 Fra,irai.<e. Pa.ris, 1911.'!. ·
* • * Philo.soţ,hir (s) d,; /11 Ri·.-olr,lio11 Fnrnc-ais,-. R,prhmtatio11 d i11/1.rprilaliot1s, Yrin, 1981·.
l'il'ltals, n., ,J. Uautr)·, l.•· rn11vn1/io11ntl Chasl,,s rl s,s idf...--· ,lhnncraliqH.-s, .~ix-t·n-l'ro'1ence,
19."iX.
l'lc-q, .\., /.,1 /fgisfotiu,1, milita ir; dr l',:poque r(,,ol11Jion11ciirr, Pari~, 19]1.
rl•rmnl, l'lerr., l.' {{!lise r.l fo Rt',,ofrttim,, Paris, 19HS.
l'lurf!, l:., .1fusique d,·s .fiits ci cirmnnirs d,· la Rh•ol1llio11, Pa.ris, IXCJ;)_
l'la91aud, :\., Jl,,irnpart, prt'sidenl de la rt'p11b!iq,u ila/i,:n11e, t. J, Paris, 11)1-I:
l'lollflf'roa, li., J.es rig11/i,rs ,fr Paris dn-a11J le srrme11t co11slift1ti,mt1tl. So,s ci w11slqu,11<:t J',01e
optimi, 1789-- 1801, Paris, 1961..
l'olsi;on, 1-:., J.,s fourniss,·rtrs au.~ armirs sous la R,'t>olu/iGtl, J'a.ris, 19l!.
l'olaJld, n. L, French pr,,lesta11tism a11d tJu Rt11ol1flion, Pri11ceton, 19.'i7.
l'oltfalCm'skl, \111•111'1, Tallc-yra11cl fi I., f)irectvir-e, 1796-1800, Paris, 19:'12.
rooeltf!l, G., I.r-s .<eiruas ţ,01Ja11t la Tt'.rreur, Paris, 1896.
* • * 1..-s pr;/res al>dicutciir,s pciulcwl Ici JUi·olution Frauqai,I'. l'r(>st•niatioa par !.-1. H•~inhard,
Paris, 196.5 (C"ommission d'histoir,· cco1Hm1iqm· t't soci;1k de la H{•·1olutiw1 Fran-
i;ai~-e).
• • * Prn/Jlc'.mes d'hi.<toire cit Ic, Corst dt l'.,fnc.im Rtffiilllt: ,, 1815. Colloqne ,l'Ajacci,:,, 1%9,
P,uis, 1971 (Societe des ~tudes ro~spierristes),.
Quhnhy, li. S., Tlie lle1,·kground of .Ve1pole011ic ll'arfare, Camhridgf' (Mass.), 1957.
Quluel, P.1111ar, J.e christianisme l'I la IUvolulion Franraise, l'aris, 18-4.~. r<'l·d. l'.1/H.
llanlitt, L vou, F1·spru11g uml Regin11 des Relationskriege 1791 1md 1792, 1.t,ipzig, 187.'i.
* * * La riception de la Rt!wlulion Fra11faise dans les pays de laugue allemamu. Actcs du
Congres de l'Associatiou cks germanistes ele l'Enst•igncmcnt supericur ( 1986),
puhlies par '.\farita Gilli, Paris, 1987 (Annales litterairC's ele lTni·,ersite dt" B1.•san-
,;011).
lleekt, 1•., 1789 ,11 Jral/011ir. Considiratious sur hi Rivo/11/io11 liegf()ise. Ses canses. CauS<.·s de
so11 cchcc, La frontiere li11guistiquc, Licgc, 19.1.,.
Ilel ■ludtu, li., J.c jacobiuism, dans 1.-i monarcliie des Hal,sbourg, ,, Annalcs historiquts dt- la
Rholut ion Frarn;aisc", 198-4.
llrhrhllnl, \l., /_,, departemmt de la Sarlhe sor,s le Uirecloir,-, Paris, 193.~.
Le Grand Carnet, t. l - II, Paris, 1950- 1952, 2 ·rol.
Jltudes de la po/mlatioi1 penda11I la Rivol,,tio11 Fra11raise, Paris, 1961- 196-4, J ·,ol. (Commis-
sion cl'histoirc economique et sociale de la H.e·rnlution).
şi colab., Conlrib1tlio11s a l'histoire demographiqr,c de la Revolution Franfaise, Paris, 1962-
1970, .1 voi. (Commission cl'histoire econorni<Jue t"t sociale ele la Re·rolulion
Frani;aisr).
- J.n c/1ule d, la r,,y<Juti, Paris, 1%9.
- .vc„a•elle ltisloire .de Paris. La Ilt'vol11tio11, 1789-1799, l'aris, 1971.
llMIKl ■d, .\adrl!, Eli,tdes sur la circulatio11 marchande m Fra,1a ,wx XFJJJ rt XIX sihles,
t. l: J.,s prix d, lra11spor/s 1Ha·,cha,rds dr ltt Rit•olutivn ,rn prrmier E„pirP, Paris,-
1956.
RPSe■lle, li., Socialisme utopique ,:I q1uslio11 ag,·aire da,.., hi lrtJ11.<ilirn1 du fiodalisme 1111 ·c.t1pi-
lalisn1e. S11r le. co ►1cepl d' f!{alitaris,n,- a1;rnir, dans la Uh10l11ti,m Fra,1r-ai.se, Paris,
1979.
* * * Les rfsista11ct s ,, la Rh·tlutio11. Actes du Colloqut· elf" Ht'n111·s, seplernhre, 19/l.'i, Paris,
191!7.
* • * I.a Rivolutio,i Franyaise et lrs Ro11mai11s. {t;,des, /(1.,,i, l9X<J.
ll•1·~ua'11, (:., J.es ouvricrs des ,mrnr,fac/ures 11alio11afrs sous la Rivoluti,m, !'arie<, 1927.
IUt'!llanl, f:., 1.e Comilf de Salul ţmblic et les fabricali<ms ,ir g1urrt so11s li, Tarr.ur, P·.u-is, 1921.
llh-olre, Jt'an Alex!!!, l,e Patriutisme da11s lr lhiâtre shiwx de la Rfvc,l1<tion, 1789-- 1799, Pari~,
1950.
llcthPPll, M., 1Wila>10 capila./.e ,iapofro11ica. I.a jon1U1zi01u di 1mo stalo nmdrrnc,, Mila110, l'H6-
19-47, J ·rnl.
Re>IM!,vate1re, M., Ornt'r,s compli:frs, t. I - X, Paris, 1912 (Societe des etucks rohespicrristes).
- 1)-iscr.mrs el mpports ,, la Co11vwtio11, puhlies p,tr M. Bouloisr.;rn, Pari~, 1975.
Jlolaln, J.I., La .socifti frnnf"is, m 1789: Srn1ur-m-.4uxois, Paris, 1970.
Ilohllfl~l, Jean, La vie q11oticlim11t au tcmps dr la Ufvolution, Paris, 19JS, rf'rd. 19.'i.~.
l\ollpr A. li., The W,r,· of/he Secmul Coa.liti,m, 1798 Io 1801 . .4 s/ratrg-ic C.,>11mr11lary, (hfonl,
196-4.
1\odot!ll.RRehl, Jo:., Rmiap"rle rt /,s îlrs luniomrs, Paris, 11!99.
llnaeo, Anlonlno, I.a Alarsigli,sr i,i U,:uria, <;cno'la, 197.,.
lloiu,, D111rll!.'I, 1:., Bonaparte, gouven1rnr de l'Egyptc, Paris, 19J<,,
Hct1n:, JIM!qoe!I, .'-,'aipla el acta. 'foxtes prescntes par Walter Marko'I, Bnlin, 1%9,
Roi·, C., J).u pouvoir con~liluant dans les dijfe:reuls cmislituJion., de la Fra,1a ~, dans l,.s ţ,ritni~
pales lfgisfritious itrangeres, Poi tiers, 189].
Rude, Gl!Orll"• The Crowd in the Fretich Revolulion, Oxford, 1959.
- Paris a,1d J.omJ011 in /he 18 cy. StJUiies it1 Popular l'rolest, Londra, 1969.
HnfN', A., Prs!alo,zi, die jran:osische Rivolution u11d di, 1-lefretik, Berna, 1921'.
Sahatl•, A. «:., La justice pendant la Rivolutio,1, Paris, 191-4, 3 voi.
Saltă11, I., Problema i11flumţei primei revoluţii b1trgheze din Fra11ţa asupra agiJ11(iifor ţărdmşti
di11 Transilvn11ia din auul 1790, ,.Anuarul Institutului de istorie di11 nuj", I - li,
195S- 1959.
- IJin lupta ţărănimii transilvane împotriva sarci11ilor militar, în timpul rdzboa.ielor duse tle
Imperiul habsburgic împolrim Revol1tţiri Franceze (1792-1797), ,.Studii. H.c·,istă
ci«- istorie", 1960, nr, 2.
Sa91u1•, Ph. I.a lt!gislatio11 civile de la Rivolution FraHfaise. I.a propri,'li ~I la jamillt (1789-
JXO~), Paris, 1899 (Hi,;tnirc sociale de la Hevolutinn, ,I).
- Le Rhin franfais pendant ICI Rivolution ,:t l ·Empir,, Paris, 1917,
Salnt-Jnsl, :1.oulsJ, Oeuvres compiet,,s, a·,ec une introrluction et dt·s noh-s par C\t. Ycllay,
Paris, 1908, 2 '/Ol.
- Discours tt rappor/s, Introduction: A Sol>oul, Paris, 1957.
Sant11el, Pa11I, Du droit de pi/#ian sous la Rh,olution, Paris, 1909.
s-tel, G., Histoire. des i11slitulim1s publiques dep14is la Rlvol11limi Fra11yaisc, Paris, 1969 (Precis
Dalloz).
399
• "' * Sâo,res ,) 1·,;p„q11e de la lit'vo/11tin11 - Fr,mcaise, H.echerd1t·s historiques, Paris, 1987
· (CNRS-REHSKIS\:
S!'bama; S., Patriols and Li/Jeralors. Ra1,l11tio11- i11 //1c Nctlterlanils. 1780-- 1813, Londra; t977.
Sl'haplrn, J .. Salwyn, -Co_nd,,rcel a:id -tl,, risc- of lihcratirm in J.'rauce, :\'('w York, 19.H.
Sebffl, H., Suddeuls<'he :fakfJbiuer. Klaswnkătnpfr 1111d rcpuhlika11isch1• Bc-strt"hungen im deuts•
ch,·n Siirlcn E1Hle ,fos 18. Jahrhundi,rts, Berlin, 1962.
Srhl'll'r, I.., l.a.vuisier el la Rii'o/11tio11 Frani:aisc. I: /.e Lyc,',, des .4.l'ls, Paris, 1956.
S<·hnrrlJ, H., -l.cs r-ontrib11tio11& dircclcs pmd,inl fo R,;voJution. dans le l'11y-dc-Dâ11u, Paris,
19.12.
Sear~. L \L, Georţe Washington aud tlu Frmcl, Revolutian, Dctroit, 1960.
Selli,man, Edmond, I.a justice m Fra11rt pmdant l,i Rc'vo/r,./inn (178V-1793), Paris, 191],
2 ·rnl.
Srna1· dp \ll'lllmn, (,., l),.s priucipes ci des c,rnses de la R<'volution en France, cd. prt'sentec et
a1111ot(·e par l\tich,·I Delon, l'aris, 1987.
Sentnu, J., For/uncs ci l(T011pes ·socia.,u ,1 Toulo!lse snus la Rivolulion ( 1789-1799 ). Essai
d"histoir<' statistiqut-, Touloust·, - 1969.
- I:m·id1cssc111,nl el appa,mrissement des groupcs sociattx ,, T,JU.lo11se so11s la R,'volulio11, Paris,
1970.
Srr!r-~•·11, P., .lfalhimalicim., _franr,ais du lrmps J,· la Ui111>lution Fran-(,aise . .. Aualele Academiei
Rom:în:·, l\L•mqr·il, s,..ct, ştiinţifice", s,•ria 111, t. :X\"l, 1940, ml'm. l·t.;
Sevb1, J<"., Bssai sur Ies origiues r,'vri/11/t0111tair1•s du Code N,ipoUon, Paris, IS79. · --:··:
Syanl, JeWt, l.es trc11/e. rt'c.its de la jnttrnie des Tnilcs. Crcnobl!', 1988 (Col. Biceutenairc de la.
Rcvolution Fran,;,aise en Dauphine).
Shaw, Stanford, J., O/tom.an J,'g_vpt i11 //1c· ARc of the Uevolution. Cambridge, 1964.
S~hurg. }"r, . .. Rohespierre, Frankfurt, 19.35, -reerl. 1988. Trad. rom. Bucureşti.
SUaul, P., jakobi11,r in der Habsburl(fY !vlo11archie. vVicn, 1962.
Slx, G., Les gb,tfrau,r dt la R,'volutio11 et de l'E111pir,•, Paris, 1947.
Slovln, 11., The !',laking of a11 l11s11rredion. l'arisi,•n section and /he Girond,·, C.~inbridg<', Londra,
1~6. .
Sobottl, :\llll'rl, 1789, .,l:An Un ,le la lil,ert,'", tt111fo hisloriquc [etJ tt-xtes orig-ina11x.-·D1,11'11.icmc
ed. rc·rne ct augment(,.,, Paris. 19jO. ·
-L~s campa11nes montpellierai11es a la fin dt' l'A,icien lltfgime, Paris, 1958 (Commisgion d'his-
toirc economique, Mcmoires et documcnts. ·,ol. XII) .
. Les sans-n,lotles parisiens en l'an l l. Histoire politiqne c-t sociale des scctiomi de Paris,
2 juin 179.1-9 Thcrmidor an II, Paris, 1958, reed. 1979.
-- {.es sol(lats de-l'an li, Paris, 1959. ·
I'aysans, jacol,ins el sans-culotles, - Pacris, 1966.
- i ..1 [" RipuMique (1792-180~j. Paris, 19(,X_ ·
- l'ortralts de rit•ol11tio1111aius, Paris, 1986-.
SoderhJelm,. Alma, l.c riţţime de la -pressc en Fran.cc pe11dant la R,:volutimt, 1900- 190 I, -2 ·voi.
- St•erige ochdc11 fra11ska Rcvolutio11e11, Stockholm, 1920, 2 -✓ ol.
-- Ferscn et Marie Antoi11dle, Paris, I 933. · •·
Soreau, E., 0Hvr!,•rs et paysans de 1789- a 1792, Paris, 19.35.:
Spe1111ler, J. J., Economie et popu!atio11. Les .doctrines franraises avan( 1800, Paris; 19'54.
Sprln1ter, ·11., Die Franzosmschaft iw der Pfalz, Stuttgart, 1926,
Staf-1,- A.- L. • G. de,- Considifrations sur Ies principau,r evenemmts- de la Revoltttion FraHfaise,
Paris. 1818, 3 voi., reerl. 1987.
Staroblnskl, I., 1789, Ies emblt!mes ,le la Raison, Paris, 1963, rccd. 1988.-
Stc,fano, Antonlilo de,, Rivoluzione e religione nellc prime esperim:re costituzionali italiane {1-796 -
1797 ), Milano, 1954.
Sleom, A., JJcr Einfl11ss der franzosischen Revolution a,fj das deuls&he Geislleben, Stuttgart,
1928.
Stran11e, li. M., I.a Rivolution Franraise et la societe russe, Moscova, 1960.
Suraueau, I. R., .Le departement du Mo11t-Terriblc sous le regime du Directoire (1695-1800),
- Paris, 1965.
- L'idee nationale ·de la Revoluticm -â nos jours, Pari~. -1972.
- La Revolutimi Franraise, Certitudes el controverses, Paris, 1973.
• • • Sur ls--feodalisme, Paris, 1971 (Centre d'etudes et de recherches marxistes)_-
Sydenham, li. I., Th~ Girondi:ns, Londra, 1961.
Tarle, E. \'., Rabocii class vo Fran/ii ved epohu revolr4ţii,- Istoriees-kie ocerki, Petersburg, · 1909.
- ·-L'industrie dans Ies ·oampag11es en France a la fin de l' Ancie11 Rigime, Paris, 1910. ·
- Jerminal i Prerial, Mosco·,a, 1957.
- La classe operaia nella rivoluzione Jrancest, Roma, 1961, 2 voi. .
Tarta, P., Avallon, au XVIII siecle, t. II: La Revolution ( 1789-:1799}; Auxerre; -1953;
TM8ler, Suzanne, Les demoorlltes bel11es de 1789. Etudes sur- le Vonckisme ·et la Revotut'ion
brabanyonne, Bruxelles, 1930.
400
- Ilistoire d~ la l1el1:iq111· sorts /'occ11ţ,atio,1 Jra11faise en 179:! el 1793, Bruxelles, 19.H.
Ta~·lor, Gf'or!fl' \',, No11-caţ,italist Wealth and Ike Origins of the French Revolution, 1966.
Thonut, a:. lt., (;eorg Forsler, Weltreisender, Forscher, Revolutionăr, ll~rlin, 9.H.
Thomi,;on, Erll-, l'opular Sovereignty and Ike Fre11ch Consli/14ent A.sseml:il_v ( 1789- 1791), Man-
clwskr, 1952.
Tim•·~, P. li., J,"ssai de classificalion des categories soc.'ale a l'interieur du tiers illlt de Toulouse,
în ·,ol.: Comite dt·s tra·,aux historiques, Congres des Socilitis savan/fs de Toulouse,
195.,.
Th1nr11)·, .\ .. T,r droit ,'lectoral de 1789 a l'an VIII, Nancv, 1905.
Tlrr-mt, J., l,cs fctes el c/rants de ·1a Revol1tlion, Paris, 1908:
TIII)·, C, T/re T'e11die. A sociologica/ analysis of lire counler-revolution of 1793, Camliridge
(:\lass.), 196"1.
Ton11r,-,-c111, J.:nre H., La dt'faite des sans-culottes. 1Uoui-ement populaire el riaction bortrgeoise en
1·a11 111, Paris, 1959.
Tournit-r, .\llwrl, Les co11ve11/iom1els en exil, Paris, 1910.
Trnhanl, Pierre, J.a sensibilite revolutionnaire ( 1789-179-:1), Paris, 1936.
\'alin-, G., La c011srription dans le deparlemmt de la Charenle ( 1798-1807 ), Paris, 19.>7.
V11llon. llt>nrl, Le represe11/anls du pmple e11 mission el lajustice rfvolutio,maire dans Ies depar-
lrmenls, Paris, 1889- 1895, .'i ·rol.
Vandnl, .\., I.'avthiement de Bonaparte, t. I, La genese du Consulat, Urumaire, Paris, 1903.
Van dt-n J~r11he, \'rnn, jacobijnw eii Trationalisten Reactics vom de Bruggebingm in de Re-
volutclijd, 1780-179-:1, ·nruges, 1973, 2 voi.
Van Hnzer, L 11., Co11/ributio11 of !he ideologues to French Revolution Tliought, llaltimore, f.a.
l'f'lln7., L., I.a 1•ie de Lavoisier, Paris, 1966.
* * • Vendfr, cluma11nerie el lilleralure, Actcs dn Colloquc- ... Angers, 1986.
l 1erhae!lt"JI, 11. li. L, Cinflucnce de la Revolution Franraise sur la premiere constilHlion holfan-
daisc du :!J avril 1789, Utrecht, 1949.
l-'e-rhat-11t•n, P., I.a Bclgique sous la domina/ion /ranr-aise, Bruxelles, 1922- 1928, 3 •,ol.
Vidnlem•, J., T.rs emi{!res franrais, 1789-1825, Cacn, 1963.
Vh1111rlnier, Emmanuel, La contre-revolution, Paris, 1924, 2 Yol.
l'luot, Jlernanl, Saint ]1-1sl, Paris, 198.'i.
l-'ln-nt, Jat'1111rs, J?a.rras, le „roi" de la Republique, 1755-1829, Paris, 19J8.
* * • 1'0111 .-111,iei, Ild{!ime z11r Franzosischen Revolution, hr;g. Ern;t Hinrichs, Elwrhanl
Schrnitt, Rudolf Vierhaus, Giittingen, 1978.
Vo,l"llt', ,\I., IM igio11 rl Ri'oolution. La dechristianisation de l' an I I, Paris, 1976.
La mm·/ el l 'Occide11t de 1300 a nos jours, Paris, 1983.
I.a folie de la R.Jvolutiou: Theodore Desorgues ou la desorganisation, Paris, 1984.
I.a mm/a/iii revo/11/ionnaire. Sociele el men/alites sous la Rtfvol,~tion Franr-aise, Paris, 198.'i,
rcc-d. 1988.
La Rfvolutio11 Franr,aise. Images et recii, 1789-1799. Preface de Claude ?.faza.uric, Paris,
1986, 5 ·,ol.
La Rivol11tio11 contre l' Eglise. De la raison ci l'elre supreme, Bruxelles, 1988.
l\'a1tt'r, Grrnnl, Jforal, Paris, 1933, ed. definiti·,ă 1961, 2 ·,ol. Trad. rom. Bucureşti.
1/abcuf (1760-1797) el la Conj11ration des egaux, Paris, 1937.
Ilistoire de /,i Tc1Tc11r, 1793- 179-:1, Paris, 1937.
Jlibert el lr l'ire D11c/res11e, Paris, 1946.
La Rivofolio11 Fra11r-aise vue par ses jounrau:r, Paris, 1948.
l.e comtr de l'roi-e11ce, Paris, 19.'i0.
Andre Chf11irr, Paris, 1952.
l?ol,rspicrrr, Paris, 1961, 2 ·,ol.
u·an9erma1111, J•:rnst, From Joseph II to /he Jacobin Trials. Gouernmmt Policy and Public
O/'i11i011 in Ilic Habsburl! Domi11io>1 in lhe Period of Ike French Revolut ion, O"ford,
1959.
\-\'arthm11. \-\'oll11a1111 ,·011, Zuric/r und die franzosisc"he Revol11tion, 1956.
\\'1"t,1·hl11;J{'lr, \l,, Le thfâtre de la Revolution, Paris, 1897. .
l\'en1ersst", G., /,a p!,_ysiocratie i't l' aube de la Revolution, 1781-1792, Paris, 11JS5 (Ecnlc:- des hautes
<'t udcs en scicncs socialcs).
\\'rrn.-r, 11., I.'approvi.1ionemeut m pain de la popula/ion du Bas-Rhin pmdanl la R,fooli,tion
(1789-1797), Strasburg, 1952.
\'folot-h, l., jacol,iu J.egacy. T/rc Donocratic J\-fovement under !he Direclory, Pri ncc-t~111, 1970.
\\'oronofl, 11., I.a siderurgie franfaise sous la Rivolution el l' Empire, Paris, 191H (Ecok des
ha11ks c'·tt,,ks en sciences socialcs))
1·oeh, I.:,, I,a tliloril' rnuslil11tio,mellc de Sieyis, Grenoble, 19.H.
„
Za!lhl, (:., l1011ap11rte il Direltorio dopo Campoformio, Na.poli, 1956)
- La. Rivolu;;ione jra11cese e /'Italia, Xapoli, 1966)
Zwei!I, E., fJie Lehre vom l'ouvoir consti/uo,nl, Tiibingen, 1909.
40l
Znl'i!f, Strrao, }darie Antoiiicl/e, Bildnis rines mittleren Charakkrs, L,·ip,i1,:, 19.12. Tr,,I. ro,11,
de Eugen Relgis, Bucureşti.
- Josej>h Fouche, Ilildnis ei nes Politikns, Leipzig. Trrd. n m. de Fu gen ]frlgis, BUl mq1i.
III. INSTRUMENTAR DOCUMENTAR
A. LUCRĂRI DE ORIENTARE GENERALA
(:aron, Plerrl', ,Uanuel pratiq11e pour /"{lude de la Rivoli,tio11 Fran,ais,, Paris. 1912, Ht<I. 1947.
* • * G11ide rles soul"crs de l'histoirc d,· la Rt!vol11tio11 Franfaise da11s lc-s /;i/Jliothiq11u, Paris,
1988 (Ministere de la CulturP et el<· la Commnnica1i,,11. Dindio11 clu :;vre ct
de la lecture).
S1•l1111ltl, Ellt'rhord, Einfuhr1111g i11 dic Gc.<rhirhte dcr Frn11:lJ.<i.<eh111 R,ro/11/irn. :!\liinclirn, 1976
B. DICŢIONARE. INDEXURI Ol'WJIASTICE
Doursln, E., A. Challamrl, Dictiomrnire de la Rt!volutic11 F1·,w,ain, imti/11/ior.,, IH11;n;;r ,t f"its

Paris, 1893.
Brettr, A., Les Constituanls, liste des rlt'p11tfs supplia11ts ilus ,, l'.·l ss11i.Ulr c, 11.ctiiuu:tc de
1789, Paris, 1897.
Hrlerp, G., Les ministcres fra11fais, de 1789 a 1909, Paris, 1910.
Cellurd, Jarques, Ah! t;a ira, ţa ira ... Ces 1110/s que 11011s dcvo11s ,, la Rfrolulio11, Pari~. 1989
1:uret, Prom;ols, :nono Ozouf, Dictionnaire critique de la Rfvo/u/it;11 Frn11ţaise, Pari~. 1988
Kusl'lnskl, A., Les deputes a l'Asscm/Jlt!e legislative de 1791. Liste- par departcmcnt et par
ordre alphabetique des deputes et des suppleants, U't(•c uomlireux d(·tails bio-
graphiques i nedits, Paris, 1900.
Les deputes au Corps ligislatif, Co11scil des Cinq-Cmts rt Co11uil d,s A11cie11s, de i'<m IV
rt l'an VIII, Paris, 1905.
Dictionnaire des Coiwention11els, Paris, 1919.
ll,lelrhlor-Donnet, Bernordlne, Dictionnaire de la Rcvnlution r·t de l'Emj'irt', Pnris, 196.5.
l'eronnet, 111., Cinq11a11le mots def de la Rcvolution F,·a1;faisc, Paris, 1956.
Plsanl, r., IUpertoire biographique de /'episcopat co11slit11tio1111el, 1791-1802, Paris 1907.
Robinet, r., ,\. Ilobert, J. Le Chnpelnln, Dictionuaire hislorique ci l1inţ:rnphiq11e de la R,'volu-
tio11 et de l'Empire, 1789-1815, Paris, 1899, 2 ·,ol.
Rodonl, elto~·en, Diclioimaire rfpublicain el rh·ol11tiom1aire, Paris, An IT [ lî9J- lî94], n-rd.
Tiibingen, 1983.
Hoth1111s, 11., S. •·· Sroll, Hislol"ical Diclio1111ary of Ilie Fre11ch Rcvolution, 1789-1799, nlitcd
hy ... , ~cw York, 1985, 2 ·,ol.
Sh:, Georyl's, Diction11aire biographique des gi11eraux et amiraux fra~1fais de la Rhulution
de l'Empire (1792-1814), Paris, 19.H-1935 2 ·,ol., rl'tip. 1971.
Soboul, Albrrt, Dictio11aire historiq:,e de la Revol11tion Franpise, })nhlic s,,us la cLrc-ction
de J. R. Suratteau ct F. Gendron, Paris, I 989.
Soboul, A. şi H. \[onnler, Reperloire du pcrso1mel seclio1111airc parisirn rn /"rm I l, Paris, 1985
(Publications de Sorbonne).
Tulnrtl, Jpon, Jean Fronţols 1''n~·ord, :\Ured 1''1erro, op. cit., qnatrii,mc partie: l>ic!ionnaire
de la Rfvolution sous la dircction de Jean Frani;ois Fayanl.
C. CRONICĂ ŞI CRONOLOGIE
Co11corda1tce des calrndriers gregorien el rlpublicai11. Preface par ,\ll)('rt Sohonl, Paris, 1963.
FO\•ler, J., Cro11ique de la Revolution, sous la direction de ... , Paris, 198S (Laron,se).
Foyortl, Jean 1''ram;ols, La justice rivolutio1111aire. Chro11ique de la Tnn11r, Paris, 1987.
Goderhot, Jacques, La Revolution franpise. Chronologie commenlt'e, 1787-1799, Paris, 1988.
Ramboll, P., France: The Revolution up to Date, Londra, 1989.
402
D. GEOGRAFIE ISTORIC.îl
Bonln, Seri1• .. Cla111~ L111111loi~, Ai/a,< de la R,'volutio11 Franfaise, sous la din,ction de ... , 1:asc. I,
Guy Arbellot, HC"rnard Ll'pctit, Roulcs fi comm1111ica.ticns, fasc. IT, Dominique
Julia, L'cnseigiument, Paris, 1987- 1988.
Hguel"t's, n. de, Les 1wms revolutio1111aircs dfs conummes de France, Paris, 190 I (Soci etc d'hi-
toire moderne).
Lenque, Jean Jarques, \'lf•tor Belul, Guid,· Jc la Revolutio11 Fra11faise, Paris, 1986.
lllrot, J.eun, .lllwrt \llrot, .\fa1111d ,fr gr',.graphic hisl,riq11e dr la France, Paris, 1985.
E. REPERTORJJ BIBLIOGRAFICE. CATALOAGE, INVENTARE
Am·bel, ltobt-rt, llt>nri l'atr)·, Jarqurllnr U1011mle, Lts paj>i,ro J,s .-lsson/,1,',s du Direc-
toire (Conseil d,-s ci11q-cenls rt Cous, ii des a11ci01s ). I 11"/l'ntaire <Ic la Scrie C.,
Paris, 1976 (Archi·,l's Nationall's).
* * • A,malcs historiq11ts de la Rt'voluti,m Fnrnfaisc. Table alphab<'tiq11,· d indrx, 1946-1962,
par G. Auhert l't l\L Bouloiscan, Paris, 1965 (Socicte dl's {,tudes robcspierristes).
Ibidem, Table dlce:malc (a11twrs el matii;,.,-s), 1963-1973, par J. Conan, l'aris, 197-4 (Societe
1\C's etudt's robespierristes).
Ibidem, Table des a11leurs ct index g/nl'ral, 1973-1987, par Panic ~Iira·,al, Paris, 1988 (Societe
<les ctu<IC's robespierriste,. Institut ,\'histoire <k la Rc·,rolutio11 Fran,;ais,·),
Duudo1J1 r.l Rondonneau, 1Jictim111aire de l<'gislalion ou Tal,/e alphabflique dtS lois rrndut's
depuis l' an 1789 (vint:r slyh) jusq11't'1 l' a11 V I iurlusivrn1e11t, l'aris, 1798.
Beaulat', G., Repcrtoire alphab,'tiqm-cronologique ci ţar classcmwt de matih-cs des lois nndues
par les Asscmblecs 11alio11a.l,s fi 1,,s corps li'gislatifs et des arrdt's du gouv,n1cment,
depuis 1789 jusqu'au 1-cr t·oulfmiaire de /'an X, Paris, 1802.
Brrnard, Danlt'I, J1fatiriaux pour la /Jibliographie de /'l,isloire de la Rivolutio11 d1tns Ic dt'partc-
mmt du Finislt'r,•, Quiupcr, 1928.
JJrodhurst, A. C, Frt11ch Rcvolulio11ary Colhctio11s iu the Rrilish Librarv, Lon,Ira, 1979, (Bri-
tish Library, HefcrencC' Di·,ision).
Caldn-ell, I\. J., Tlie Era of lhe French Rtvolution. A 11ibliography of the Hislory of ll'!'slem
Civilisalion, 1789-1799, Londra, 1985 (Rcferencc Li hrary of Social Sci ence).
C..aron, P., Les fonds du Comitti de Suretl generale, Paris, 195-4 (..\rchi•1t·s KationalC's).
Desl'hlens, Colleclion des matlriaux pour l'histoirc de la Rfrolution de Fra11ce depuis 1787 j11sq11'ii
cc jour. Bibliographie des journaux, Paris, 1829.
Herru, Alfred, Biblio11raphir critiqur des mlmoires sur la llt'vo/11/ion fcrits ou traduils rn frau-
fais. Preface de Jean Tnlanl, Paris, 1989 (Scnicc• des tra·,aux historiqut's de la
Villl' de Paris).
}<"ra~·-}'ournler, A., Bibliographie de /'liistc.i.-c de la J?lvolutio11 da11s Ic cUpart,mrnt de la Haute-
Vie1111,·, LimogC's, 1894.
Gllozzo, C. ;\., A IJibliography ofthc l:"cclrsiaslical Hislcry ofthr Frrnch RCl'olutim, l'ittshonrgh,
1972 (l'ittshourgh Thl'ologirnl Seminary).
Godeebot, Jarques, Les R,'vol11tio11s, op. cit., premierC' partit'; Les moyms de la rccl11rche,
Souras el bi/Jlio,11.-aphie.
Hontin, AlbN-t, Lts 111a1111scrils de l'lristoirt· dr la R,'t·ol11/io11 el de /' J:;mpire dans 1,-s bibliotht'-
ques publiques drs dt'purltmmts, Paris, 19B.
Hyslop, li., H/fertoire critiq11e ,!t-s cahias de doleanas J>our Ies ltals Gln,'rnux dr 1789,
Paris, 1933, 2 ·,ol.
Lacroe11, J.ouls, Jt'HD J)nthell, 11iuliogrnplrie de l'histoire ,.1e la Rll:0/11/icn. dans la Cr,use,
(;ncret, 19J5.
Lemlerr, l,dmond, Bibliographie dt' la conlre-rlvolution dans l,,s provinas de l'0111cst 011 des
guares de la Vendt'e ci d,· la Clrn11an11erie (1793-1815-1832 ), Saint Brit•uc, 1910 ,
rC'cd. ;\'antcs, 1976.
\lal11111t>11, E., Bihliograplrie historique du /)a11phi111' p,ndcrnt la Rlt·olutirm Frnnfaise ( 1787 -
1797), Grenoblt•, 1891, J ·rnl.
Martin, Andri-. Gerard \Valter, Catalo,111u de l'liistoire d,, la Rit-olutio11 Fraur,ais,,, J~crits
de la piriodc rfvolutiomiairt·, t. I - l\" 1 : A-Z; t. IV 2: Am1onymcs; t. V: ]our-
11aux rf almanachs; [·,ol. nenumerotat:] Table 111ialythiq11,., Paris, 19]6- 1969,
7 ·,ol. (Hibliothequc Nationalc).
)lon11loml, ,\ndre, I.a France rivolutimmairc et imperiale, Amiales de bibliographie 1,;,'/Jwdi-
que ,t des(riptive des livrcs illust rfs, GrPnobll', 1930- 1966, 8 voi.
403
Paquet, U., JJiblingraphie a11alytiq1u de l' hislnire de ~[ci;; po11lr111/ la R.'vo/11/i1111, 1789-1800,
Imprimes et ma1111scrits, Paris, 1926.
Relat, l'lerrc, J,,,s joumaux de 17,N. Bibliographic critiqnc, l'aris, 1988 (C);HS).
Sansou, \'., lfrpcrluire bibliograpltique pour la periode dile r,!vol11tio1111airc cit Seiue i,·ft!-
ri,·11re, Paris, 1911- 19 IJ, j ·,ol.
Surln-y de Salul-Jlemy, li. de, l.es manuscrils de l'i'poque rt'vol11/io1111aire ,i la llibls,thi:qrie
hisloriq"e de la Ville de Paris, ,, Annalcs historiquc·s de la H.e-,olution Francaisc",
1962.
Tounieux, llunrl,'t'!, JJibliographie de l'histoirc de Paris pendanl la Rfrnlution Fra11faise, J>aris,
l/190- 191J, 5 ·ml., rctip. 1968.
Tul'tt•,·, ,\lexHndre, Les papiers des assemblecs de l<t Rfrol"lio11 aux Arcl,i,•cs Salionalrs. l1r1c•11-
tairn tic la scrie C., Paris, 1908.
- R,'ţ,,'rtoire g.'11<'ral d,·s sourccs ma11uscrils d,· /'ltistoire de Paris, pendant la Rii'o/11/io11 Fran-
fllise, Paris, 1890- 1911, 11 ·rnl.
VHl'hou, ln,, /Jiblio{!raphie de la ron/re-Ri'volution d,ws lts provinccs de l '011cst 011 des gucrres
de la Vendt'e et de la chouaw,aie (1793-1815-1832). Pour scrvir de compli'-
mmt et de s1tpplfme11/ jusqu'ii 110s jours, ,i l'out•rage d,, Lemi<'rr. Avec tablcs
alphabetiquC"s pour h-s deux 011·,rages ... :!\'antt's, 1980.
Vovt'lle, l[lc-hel, C ilal dt' la France ... , np. cil., Filmographie ci!• Michc'k Belle-Lahat şi casete
bibliografice la ,\i-,ersc· capitole.
\\'aller, Gprnnl, Riperloire de l'histoire de la R,'voluti,m Fra11faise. Trat•aux publics de 1800
,; J<J-JO, I. I: J>,•rsnn11es; t. II: Urnx, Paris, 1941-1945, 2 ·rnl. (Bibliothequc
Nationale).
404
LA REVOLUTION FRAN(;AISE - UN TOUR„
NANT DANS L'HISTOIRE DE L'HUMANITE
RESUME
Hommag(' au Biccntl'naire dl' la Ren)lution Fran~·aise et aux rdations

traditionndlcs cntrc Ies peuplcs roumain et franc;ais, le prescnt ouvragc
est le fruit des plusieurs annecs d'invcstigations poursui,·ics avcc passion.
L'autcnr s'cst propose d'offrir au lcctcur roumain ;\ trawrs srs pagcs la
premiere monographic generale roumaine rc<ligec cn conformite avcc Ies
exigrncl's scicntifiqucs, bicn CJlll' dans un languagc facilcment accessible,
evoquant le grand eYencment intern-nu il :-; a deux sivcks dans la moder-
nisation de la societe.
Quelles sont Ies (( origincs •> et lcs traits caracteristiqucs de son impact
socio-politique dans l'epoquc? Dans qudlc mcsurc la realitc nouvcllc cst-clle
parwnuc a se raccordcr a l'imaginairc rcvolutionnairc? Jusqu'a qud point
lcs cxigences nationalcs sont-ellcs arrivees a rejoindre lcs exigences lmmaines
universellcs? Jusqu'a quel point l'imagc de la Revolution franc;aisc, son
message, se sont-ils faits entcndre ct compris au fil des ftges et de par le
monde? Repondre a ces qucstions, voila justement quatre ohjcctifs prin-
cipaux de la nouvcllc investigation.
La l'riface comporte unc approchc semantique, mais aussi l'cnonce
des caractcristiqucs de la rcchcrchc, l 'explication <le la necessi te et de I 'actua-
li te pour le lecteur roumain d'une parcille demarche scientifiquc.
Quant au texte proprcmcnt dit de l'etu<le monographique, il se divise
en deux sections :
La premiere scction, inti tulee La dcce1111ic re,:olutiomiairc, commence
par camper le cadre historiquc et Ies premisses <le la Rcvolution. L'autcur
s'attache a rcsoudrc une question traditicnnellc, toujours renouvcllee. Il
s'agit de la nature du phenomenc represente par la Revolution frarn;aise:
sommes-nous confrontes a un cvenement spontane ou a l'explosion d'un
mouvemcnt longuement prepare? On propose de le taxer plus exactcment selon
une formule en apparence paradoxale, de « surprise preparce >>.
La premiere partic du chapitre I Cadre llistoriq1te, primisses eclaire
Ies condi tions internatio11alrs. La dcuxicnw, Ia crise frarn;aisc.
0n cherche a etablir k niwau materid et spirituel mondial et conti-
nental, Ies coordonnees et Ies limitcs de la decouverte de l'autrc ct de l'Europe
franc;aisc, l'oscilation entre ancicn et moderne dans la ci,·ilisation ct la
culture europecnnrs.
L'auteur insiste snr Ies espcrances dc~:ucs par l'absolutisme ct les re-
formes du despotisme eclaire dans k monde occidental vers la fin du XVIIIe
405
siecle, sur le paradoxe du modele anglais, !'exemple de la Rcvolution ame-
ricaine, la crise revolutionnaire de l'Ancien Regime dans la proximite de
la France.
Apres la determination des coordonnees geopolitiques d'une France
inachevee, on met en evidencc Ies origincs historiques et notamment Ies
premisses plus ou moins immediates de la Revolution franc;aise a l'inte-
rieur du pays.
II est vrai que des rcchcrches plus recentes parlcnt d'une amelioration
relative du standard de la vie en comparaison _avec le siecle anterieur et
d'une croissancc demographiquc qui donne a l'Etat frarn;ais une des pre-
mieres places cn Europe. Enfin, la cour de V crsailles attirc par une fac;ade
brillante et si le XVIIIe siecle modela une vie spirituellc selon les critercs
des Lumiercs, cc fut tout d'abord l'hexagone frarn;ais son principal foyer.
Mais Ies Lumieres ont excelle par la cri tique de l 'Ancien Regime et
la crise spirituellc devait toucher dans le pays des niveaux echappant a
tout controlc, vers la fin du XVIIIe siecle. La societe frarn;aise a accumule
trop de distorsions ct d'inegalites qui font multiplier les insatisfactions
aux divers degres de la pyramide socio-politiquc.
Aux importants residus legues par la feodalite, qui freincnt la marche
en a\'ant de la societe frarn;aise, les annees agricoles pauvrcs ajoutent des
effets desastreux et font de la croissance demographique une arme a deux
tranchants, pendant que les cercles intellectucls ct les categories defavori-
sees deviennent toujours plus conscients de la neccssite de faire disparaître lcs
trop grands iniquites et de la faiblcsse toujours plus evidente de l'Etat
fa<;onne par l'ahsolutisme de Louis XIV et menace par la banqueroute sous
Louis XVI. Sur le fond de la multiplication des troubles, en viile comme
a la campagne, lcs droits ct les reformcs necessaircs dcvicnncnt sujets de dis-
cussions pas seukment academiques, mais aussi dans Ies nom·eaux clubs,
cafes ct loges ma<;onniques, ou dans des textes imprimes. En depit de la
censure et des menaces de detention, ces debats ont ete officialises par l'oppo-
sition des parlements a la volonte royalc, Ies assemblees des notables ct
Ies assemblecs provinciaks. Si tuation de crise prcrevolutionnaire accentuee
et generalisee wrs la fin de la neuvicmc clcccnnic du XVIII" sieclc. La France
est malade et Ies medecins arrives a son lit se tronvent impuissants, ou
demandent un traitement plus severe, meme un traîtcment de choc. Devenues
possibles avcc la convocation des etats gcneraux, suivie par Ies elections,
l'elaboration des cahiers de doleances ct une certaine liberation des opi-
nions faciliteront l 'expression des idees revolutionnaircs.
Les chapitres II ct III du livre sont pri~d1~ale~1=en=tc=-=co""n""s_a_c_re""'s--au-x•
evenements et aux organismes institutionnels fondamentaux susceptibles
de definir le processus ascendrtnt de la Rcvolution qui allait d'escalade en
escalade: proclamation de l'Assemblce nationalc, prise de la Bastille, Decla-
ration des droits de l'homme et du citoyen, premiere Constitution de la
France, chute de la Monarchie remplacee par la premiere Republique.
Quand et comment la Revolution frani;aise debuta-t~il""e""?-...L-e
ne chapitrc cherche la plus adequate reponsc a cette question encore
debattue. En quittant l'Assemblee provinciale de Vizille en 1788 ou
la convocation et l'ouverture des etats generaux qui ne sauraient etre
taxees d'actes revolutionnaires en soi, l'auteur s'est associe aux historiens
qui marquent les debuts de la phase legislative ou juridique de la Revolu-
tion par la proclamation de l'Assemblee nationale et ceux de la phase
municipale et populaire par la prise de la Bastille. L'irruption de la deuxieme
40.S-
phase nnbrasscra toutc la France. On trouvc ainsi unc des motivations de
l'acccptation generale ct traditionncllc du 14 juillet 1789 comme date fon-
datrin· de la Revolution frarn;aise.
La dialectiquc des rapports entre les soulevements paysans, la << grande
pcur ,> et cettc phasc de la Revolution confirme l'existence d'un specifique
paysan dans ce proccssus. L'un des moments-cle s'est avere etre la scene de la
nuit du 4 aout 1789 quand l'Asscmblec nationale proclama l'abolition des
privilegcs ct d'autres droits de teinte feodale. Mais loin de ce qu'on attendait
de cctte decision, a savoir de desamorccr la situation, elle ne devait qu'acce-
lercr le processus revolutionnairc.
Rcunissant Ies droits avances de l'epoquc ct de la cite a ccux genera-
lcmcnt humains, la Declaration des droits de l'homme et du citoyen adoptee
le 26 ;,_out 1789 a la suite de longs debats repondait, dans l'esprit des Lumi-
ere.s, au besoin de fonder le nouveau regime sur quelques grands principes
d'orci:·c general, destines a devenir en permanence un message politique ra-
tionnel. Par la meme occasion, les Droits de l'homme et du citoyen confe-
rairnt a la Revolution frarn;aise un caractere de guide universel.
Le chapitrc montre comme Louis XVI, fidele en secret a l'absolutisme,
devicndra roi constitutionnel malgre lui, par le travail infatigable de l'Assem-
blce nationale dcvenue Constituante, pendant que sa majorite cherche a
s'opposer a la prcssion populaire et aux courants d'opinion plus radicaux
qui soutenaicnt la nouvelle Commune parisiennc, les clubs et la presse revo-
luticnnaire.
Si, en consonnancc avcc la Declaration des droits, ont ete prises des
mc~nrl·s pour assurcr la liberte de conscience ct ecartcr toute discrimination
religicuse, une tres grande crise spirituellc eclata dans les conditions de l'oppo-
sition de l'Eglise dominante ct par suite de la tentative d'enrayer la debâcle
economiquc au moven des mcsures visant la creation des <1 biens nationaux >>,
mesurc de secularlsation doublee d'un essai de reorganisation de l'Eglise
comm sur le nom de << Constitution civile du clerge >>.
Dans cc contexte, la Fete de la Federation organisee le 14 juillet 1790
cn pr~·scncc de la famille royale devait marquer pour lcs contemporains la
volonte d'unite et de concorde de la societe franc;aise, fondee sur des bases
novatrices. Mais cette unite n'etait qu'apparente, ct la fin du processus revo-
1uticmnaire encorc loin.
\'eutraliser lcs forccs contre-revolutionnaires a l 'interieur du pays s'est
avcrec deja chosc difficile, car elles pouvaient s'appuyer non seulement sur
l'aidc etrangere, mais aussi sur la politique secrete du roi et de la reine. La
tentative de fuite de la famille royale arretee a Varennes porte u11 coup
decisif au prestigc de Louis XVI. Mais la manifestation populaire du 17
juilkt au Champ-de-1\'.lars, qui demande cntre autre, par nne petition,
l'audication du roi, provoqua la premiere grande rupture sanglante entre
les diverses categories sociales du Tiers etat, engagees dans la lutte revo-
lutionnaire. Du rcste, le retablisscment du roi dans ses droits suspendur. en
tant que chef de l'executif deviendra indispensable aux adeptes de l'equili-
bre clt-s pouvoirs pour proclamer la premiere Constitution franc;aise. Mais,
malgre l'enthousiasme general, ce n'est pas encore la fin de la Revolution
a laqudle aspiraient le roi et Ies constitutionnels.
En dehors de l'importance des grands documents de l'epoque, dont le con-
tenu est expose d'une maniere analytique ct critiquc, sont mises en valeur aussi
les autres realisations caracteristiques (la reorganisation administrative, la crea-
tion de la garde nationalc a Paris et en province, la tentative de resoudre la crise
407
financierc par la vcntc des l.Jicns nationaux ct l'emission des assignats, la libcrte
de la prcs~e et la crcation de la pressc revolutionnairc, etc.).
Le tahlcau de la monarchie constitutionnclle brosse dans le chapitn· III
n'cst pas paisihle. Il est marque de nouvellcs difficultcs economiqncs,
socialcs et politiqucs. Situation agravec par unc cleclaration prematurec
de gucrrc contre la menacc etrangerc, pcndant quc l 'armec fram;aisc se trouve
cn pleine reorganisation. La hâte etait duc au z.ek re,·olutionnairc des
Girondins, mais aussi a l'arrierc-pensee de la familie royak, qui dcmande
toujours cn secret l'aidc des monarchics apparentecs ou amis et esperc la
faciliter par une grande defaite frarn;aisc. Les essais contradictoires de La
Fayettc n'ont fait quc conduire a l'emigration du <cheros des dcux mondcst
et a sa detention dans les prisons autrichicnncs. Le manifeste du duc de
Bnmswick annorn;ant k 26 juillet 1792 des châtirncnts cxcmplaires pour
Paris et Ies rcvolutionnaircs au nom de l'Ancien Regimc ne frra qu'agraver
la crisc. Elle declencha l'insurrection parisicnne du 10 Aoî1t, sohlfr par
l'arrcstation de la familie royalc et l'instauration d'un Conscil cxecutif pro-
visoirc. Du fait de cctte « sccondc revolution ►>, commc certains historicns l'ont
designec, l'an IV de la Libcrte devicnt pour Ies contcmporains la premiere
annee de l'Egalite.
L'auteur soulignc la gravite de la situation militairc et la mcnacc ck la
capitale qui vont cngcndrcr des mcsures exccptionnellcs cu vuc de con:-oli-
der la defensc animec par Danton. Parmi ccs mcsurcs il y aura 1'aholi-
tion sans dedommagemcnts des redevances feodales, ainsi quc la rl·quisition
des grains on l'arrestation et la detention des suspccts. Si injustifies au
point de vuc hurnanitairc, Ies massacres de scpternbre n'etaicnt pas etrangcrs
a la crainte de l 'im·asion mncmic. Est-ce le premier acte de la Terrcur? Plut6t
un avertisscmcnt anarchiquc.
l'nc premiere victoire de prestigc sera Valmy. Pcndant qm· vrnait de
se constitucr, a la suite des elections par suffragc univcrscl, la Conwnti.on
nationalc. Celle-ci decide l'abolition, a partir du 20 septembrc 1792, de la
royaute, par laquellc commence l'an ier de la Republiquc Frarn;aisc.
Pendant cet automne les armees frarn;aises vont de victoirc ell victoire:
Cil Bclgiquc, sur la rive droitc du Rhin, cn :Xicc, cn Sarnie. La Revolu-
tion prend des dimcnsions europeennes. Bien quc lcs rc,·crs suinont.
Les Girondins qui ont quitte la politique ct le club jacohin et ont parti-
cipe au pouvoir cxecutif pendant la royaute cherchcnt pour la dernierc fois
de sauver Louis XVI pcndant le vote de la Connlltion Cil faveur de la
peine capitale. Les sculs resultats obtenus seront l'approfondissement de
leur rupture avcc Ies Montagnards et la perspective de l'accusation de trahi-
son collectivc.
Commc son titre l'indique, le chapitre IV se propose d'approfondir la
qucstion de La dictatu re jacobine. Derapage ou apogee de la Re.:o/11tion .)
Par la chutc de la monarchie ct l'execution du roi, la France se trouve
en face de la gucrre civile simultanement avcc l'cxtension des operations
militaircs a toutcs Ies frontieres.
Fatc aux difficultes croissantes d'ordrc politiquc, militaire, socio-
economiquc, ideologique et morale, l'apparentc unanimitc constitutionnclle
de la Convention se hrisc. Des troubles fromcntaux eclatcnt ct Ies «enrages •
font leur cntree en scene. La Convcntion votc la premiere loi du maximum.
On renoncc aux discriminations cntrc les citoyens actifs et passifs. A cc prix,
lcs Montagnards ~•assurcnt l 'appui des sections parisienncs et des sans-
culottcs, vigoureuscment entres dans la scene politiquc. La trahison, suivie
de l'cmigration du general Dumouricz, a precede la fondation du Comite
du Salut public, ne de Ia transformation du Comite de Defrnsc generale, ct
qui devicndra le commandcment de la dictature jacohinc.
L'insurrcction des 31 Mai ct 2 Juin 1793 fit se rallicr Ies clubs des Jaccibins
d des Cordclicrs afin de fairc front contre Ies Girondins, qu'ils evincercnt du
pom:oir. Les travaux sur le principal ohjectif de la Conwntion,\ a savoir
le renouvellcmcnt de la Constitution, furent acceleres par Ies ~ontagnards,
afin de gagncr l'opinion publiquc. Mais cettc Constitution, malgre le resultat
favorablc du referendum, resta inapplicablc a causc des multipks nwnaces
surgics ;t l'intcricur memc du pays cn plus de cclks du dchors. 11 s'agit,
dans le premier cas de « la rebcllion federaliste>>, d'initiative girondinc, contre
la Convention epuree ct la Communc de Paris, qni vcnait ajouter scs tron-
hles a une veritablc guerre paysanne, de la Yendec royaliste, avcc le
souticn de l'emigration. Affaiblic par ks difficultes intcricurcs, la
resista.nce face aux dangers cxtericurs diminue, cc qui rcncl possihle
l'cntrec des annc'.'cs de la coalition cn France. De la, des contrcme-
surcs: le rcnouvellcmcnt des commandants de l'armec, choisis de prefe-
rence parmi la jeune generation, de massi,·es lcvecs de troupcs aYec un souci
accuse de melangcr, d'amalgamcr Ies cadrcs, une intense propa!,andc revolu-
tionnaire dans Ies rangs de l 'armee. L'assassinat de ~forat scrt de justifica-
tion, jusqu'a un ccrtain point, a la legi!'lation contre Ies suspects, visant anssi
Ies chcfs des « cnrages $ qui cssayaicnt de s'cmparcr de l'heritage :\{arat. L'alli-
ancc de la bourgeoisie democratiquc anc ks paysans fut consolidec par la
mise cn vente de petits lots de terre pris sur Ies bicns des cmigres, le partage
de certains biens communaux, etc. L'instauration de la Tcrreur ou, suivant
l'exprcssion de Saint-Just, du gouvernemcnt revolutionnairc provisoire,
synonyme de la dictature jacobinc de gucrrc, dc,·ait conccntrcr toutes Ies
forccs a l'appui de cctte politique. Elle allait activer le Tribunal revolu-
tionnaire et Ies comites de surveillance, forger unc nouvelle force de repression
econornique ct politiquc - l'armec revolutionnaire -- , conduire aux rxces
reprcssifs de Lyon, Toulon, }larscillc, Kantes. Le proccssus de laicisation
misentrainparl'Etataura pour resultat l'instauration du culte dela Haison
ou de l'Etre Supreme, d'un cakndrier rcpublicain ct des fetes re,·olution-
naircs. Apres avoir assiste aux luttcs cntrc Ies hebcrtistes exccssifs ct ks
fidelcs cnclins aux concessions de Danton, Robcspicrre Ies foit tous guil-
lotinner a,·cc pour pretexte la promotion de Ia vcrtu re,·olutionnairr.
Meme Ies mesures corn;:ues pour vcnir en aidc a la categoric sociale des
demunis, pour transformer la propriete des suspects en recompense civique ont
fini par le declenchemcnt de la Gra11.dc Terreur. Le coup d'Etat du 9 Thermidor
amenera l'execution de Robespierre et de scs collaborateurs,ainsi que la chutc de
la dictature jacobinc. Derapage impose par Ies circonstances proprcs a la gucrrc,
la domination montagnarde a represente aussi un apogee des rcvendications
democratiques (la Constitution inappliquec de 1793, etc.) ct des contraintes
revolutionnaires (la Terrcur).
Le cinquieme chapitrc trai te du Directoire, fin de la Rivolution ?, preci-
sant d'emblec la portee historique ct Ies directions contradictoires suivies
par les participants au coup d'Etat du 9 Thcrmidor. On finira par chercher
une voie moyenne entre Ies « tcrroristes ~ ou Ies « anarchistcs » ct Ies « roya-
listes *· Ce qui aura du commcnccment pour consequcnccs la mise-a-part
des premiers de la vie publiquc, la fermcturc du club des Jacobins, l'eviction
de la Commune de Paris en tant que force politique, la disparition des
409
societes popula,ircs ct du rescau des comitcs revolutionnair~s <lepartemcnt aux,
la liherte de fa pressc, la mise cn lihcrte des prisonnicrs politiques dont
quelques-tmsl arretes injustemcnt, aimi que ccrtaincs reparations mo-
rales, par I exemple la reintegration des deputes girondins au sein de
la Convcntion, On offrc des possibilites de retour aux emigres. Dans
cc conteffc';, il y a cu des manifestations vin<licatives, connueş sous
le nom de la (( Terreur blanchc i>. jEn memc temps, le decalagc entre Ies
categorics socialcs aisees ct Ies pauvres SC devcloppc, au fur ct a mesure
que ks organes a<lministratifs ne s'occupent plus de reglcrnentcr le marche
et l'i11flation. Le luxe ostentatoire .. ,dcs nouveaux rikhcs, la soif de plaisirs
manifc?tcc F~r cctt~ aristc~rat!c de l'â~o~rris·~~t un clii:nat ?'hostilite
populaue qm dcvait se fane JOllf dans l~s 1~10ns de (,crmmal et de
Prairial, reprime<.s sur-lc-chamr. Enfin, Ies ncrnbrcux royalistcs armes que
des ,·aisseaux anglais debarqurnt a Quicercn sont somrnes SC rendre au gene-
ral Hoche. La Vendec ct le Kord-Ouest de la France sont de nouvcau pacifies
par la force.
Au rnois d'aout 1795, la constitution de l'an III garantissait «la prc-
prictc du richc » et un gouvcrnement de notables elus par vote censitaire.
Elle prevoyait un corps legislatif avcc deux chambrcs ct un cxecu!if de 5
membres, le Directoire, con<;u come une equipe susceptible d'ecarter toute
dictature. La repression de l'insurrcction royaliste du 13 Venderniaire met
en lumiere le general Bonaparte, qui, malgre sa jeunesse, devient le comman-
dant en chef de l'armee de l'interieur. De lcur câte, Ies rcpublicains radica-
lises complotaient de lcur micux: citons a titre d'exemplc la conspiration
de Babcuf, aYCc des intelligcnccs de l'armec, cc qui n'a pas pcu contribue
a la ,·iolcnce de la reprcssion. Comme une consequcnce des exces, suivant un
mmwemcnt de pendule, Ies suffrages portcnt vers la droi te, stimulant Ies
royalistes, qui obtienncnt un vote majoritaire aux elcctions. Le coup d'Etat
du 18 Fructidor s'cn suit. A cette epoquc, l'instabilite politique et l'instabilite
economique \"Ont de paire. rne tentative de raviver le culte ele l'Etre Supre•·
me sous forme de theophilanthropie echoue. En revanche, des succes dura-
bles s'inscrivcnt dans le domaine de l'enseignement, ainsi que dans le dcve-
loppm1ent rle la sciencc et de la culturc.
Toutefois, Ies plus grands succes sont ccux d'ordre militaire. Les puis-
sances liguecs contre la France, contre la Revolution, sont dcfaites. tour
a tour. Tout un lot de traites profitables seront condus, conduisant a l'eclo-
sion d'une chaînc de republiques amies des Pays-Bas jusqn'en Italic meri-
dionale. Une place de premier rang dans cette conjoncture revient aux
triomphes sur les champs de bataille de Napoleon Bonaparte, qui, enflamme
par scs victoires, decide le Directoire de permettre une campagne en Egypte.
Bien qu'il n'obticnnc le resultat cscompte, son retour d'Egypte lui conferera
en France la gloire de l'hommc providcntiel, en presence des incertitudes
et des echecs enregistres par le Directoire.
Cet cxpose evenemcnticl decennal de la Revolution frall<;aise s'acheve
avec le coup d'Etat des 18-19 Brumaire, mene a bien par le general
Bonaparte, avec l 'aidc de Sieyes et soutenu par ses troupes. Unc dictature
personnelle s'instituc, revetuc d'oripeaux antiqucs. Le Consulat proclame
la fin du processus revolutionnaire, tont en preservant Ies principales con-
quetes de la Revolution et portant ~ la pointe des baionnettes fran<;aises
aux quatre coins de l'Europe Ies promesses du renouvcau.
La seconde section de la monographie: Reception et messages qui ont
defie le temps debute avec un bilan. En effet, le chapitre VI intitule H eritage
national et message um:versel se propose de repondre d'un double point de
410
vue - demolition ct reconstruction - â la qucstion toujours actuclle de
savo: r qucl f ut le profit du pcuplc franc;:ais ct ele la societe humaine retire
du grandiosc boulcverscment commcnce en 171i9.
Dans cct ordrc d'iclecs, l'autcur passc cn rcvue les principaux resultats
socio-econcmiqucs, dont decisive pc.ttr la chutc de l'Ancien Regirne a ete
l'abolition de la tradition feodale. Le trait typique de l'aspcct constructif
marque par l 'dfort re,·olutionnairc reside dans le proccssus qui visait l'edi-
fication d'unc societe rncilkurc sur la ruine des anciens privileges ct d'une
economie rcnouvcllee. Sa principale voie est la voie liberale, fondee sur l'elar-
gissement ct l'unification du marche interieur pour le fairc monter a ses
dimensions nationaks, bien que la Hevolution legue aussi l'cxcmplc de cer-
tairn!s mesurcs d'economie dirigee. Si la secularisation n'a pu endiguer la
crise financierc, si, d'autre part, les assignats n'ont fait qu'augmenter l'infla-
tion, il n'en rcstc pas moins que la papicr-monnaie aura largement contribue
a l'cffort de gucrrc avec la coalition contrc-revolutionnaire.
La Rfrolution franc;:aisc dcvait porter un coup decisif a la societe tra-
ditionnelle, di\'isec cn etats privilegies et demunis de privilegcs. C'cst que,
malgre le rcvirernent de la Restauration, le declin de l'ancicnne classe nobi-
liairc: ne saura plus s'arreter. Mais la Revolution devait egalement disloquer
le h:oc des forces socialcs formant le Tiers etat, tout en produisant une
nouvclle socicte, la bourgeoisic cn tete; une nouvelle societe fondee sur la
libcrte de l'individu ct sur la propriete individuelle, cette dcrniere comme
garantie concrete de la premiere.
Deja ks Encyclopedistcs SC sen-aient du terme de (< revolution)) dans
un sms politiquc. Cc sens dominera sur tout le parcours de la Revolution
franc;-aisc; des lors ii aprosa son empreinte sur l'interpretation de bon nombre
d'l:.:storicns. Mais il ne nous scrnble pas outrcpasser la mesurc en conside-
rant l'aspcct sccial de la Hevolution frarn;aise commc tout aussi significatif,
tout aussi important que son aspect politiquc. Cc n'cst pas pur hasard que
les dcux ont marquc ses limites generalcmcnt acccptees.
Toutefois, jamais auparavant des debats sur le systerne politique ideal
n'ont ete plus passionnes; jamais auparavant, plus grand nombre de sys-
terncs de gouverncment ne se sont succedes dans un intervallc aussi court.
La bourgcoisic, nouvcllc classc montec au pouvoir s'cst vuc instruite dans
le domaine politique a travcrs lcs aleas de la Revolution frarn;aise, de mernc,
du r<?ste, qu'une partie de la masse du peuple citadin ct campagnard.
Contraircment aux doutcs formules par Ies philosophes des Lumiercs,
la Rcvolution franc;:aise imposa la Republiquc awc un gom·ernement collec-
tif comme forme de gouvcrnemcnt adaptec au present, ainsi qu'a l'avcnir.
Et r-,on seukmcnt pour cc qui etait de la France, car elle a prouve que
c'etait une forme de gouverncmcnt applicablc a tout pays, grand ou d'anci-
enne tradition monarchiquc. De nos jours, lcs forrncs moderncs de gouverne-
roent qu'ellc a mises sur pied cn lcur conferant un caractere novatcur dans
le pbn europeen gardent encorc lcur actualite. C'est le cas de la Declaration
des droits de l'hornme, de la Constitution cerite - loi fondamentale du pays,
de i'elaboration des lois par une assemblee representative pour tous par vote
individucl, de la transition du systeme ccnsitaire au suffragc univcrscl, de
l'elcction des organes administratifs et judiciaires, etc. La souvcrainete
nationale reposant sur la primaute de la loi remplacera, du fait de la grande
Revolution de la fin du XVIll 0 siecle, l'arbitrairc de l'absolutisme monarchique
quţ dominait l'epoque, cu offraut un exemple univcrsel_.
411
Apres l'cxperiencc de la dccentralisation, stimul& par l'excmple ft·de-
raliste <lu Nouvcau ~londc, les revolutionnaircs frarn;ais s'attaqurnt a la
reorganisation administrative sur des bases rationnelles et uniformes. Face
aux perils <le l'interieur et du dehors, ils ont fini par choisir le syntagme
<le (( la Republique une ct indivisible », en axant l'Etat autour de Paris,
<< capitale <le la Revolution t. La chute de la Cornrnune apres 9 Thermi<lor
ne parviendra pas a effaccr le souvenir de son exemple revolutionnaire, qui
allait ressusciter cn 1848 et 1871. La centralisation administrative avrc la
division en departcmcnts persiste de nos jours cncore cn France.
En cc qui concerne lcs conquetcs de la ReYolution dans Ic plan juridiquc,
l'auteur accor<lc une attention particulierc aux significations de son enorme
irunc legislatin-, ainsi qu'a l'unification ct ;\ Ia modcrnisation institutiomwlle
de la justice.
L'irnpossibilite d'imprirncr un cours pacifique au clcwloppemcnt de
la ReYolution et les menaccs de l'exterieur ont exige l'organisation d'une
force rnilitaire appropriee, ayant une douhlc rnission: le mainticn ele l'ordre
ct la defcnse des conquetes reYolutionnaircs. La gucrrc declarfr en aHil
1792 a coalise Ies adn·rsain:.·s mais aussi Ies defenseurs toujours plus nom-
breux ct a contribue ainsi a foire jeter lcs hases de l'armce fran\·aise org-ani-
see cn tant qu'arrnec nationale moderne. En memc ternps, la le,·ee de hou-
cliers ciYiques pour la defcnse de « la Patrie cn danger t deYait accelerer
la chute de Ia monarchie face a la sou\'erainete de la :\'ation armce. Sont
ahordes ensuite parallelemcnt Ies effrts negatifs ct positifs de la guerre
cntrcprise pour la defeme de la patrie ct la delinance des pcuples. Reorga-
nisee et soudec par !'ideologie re,·olutionnairc, l'armec de,·ient un foycr
d'aYant-garde tant a l'interieur du pays quc sur lcs routes de !'Europe, ralli-
ant le peuple frall(;ais autour du drapeau de la Revolution et de la Hcpu-
hlique. ~Iais le scn·ice militaire obligatoirc pour lcs jcuncs gens de 20 ans
sera introduit sans succes en 1798. Pendant quc, par etapes graduelles, cctte
guerre revolutionnaire pren<l tournurc de guerre d'anncxion, pourrnivie
dans le but de satisfairc aux interets de la grande hourgcoisie d aux am lli-
tions napoleoniennes. Aussi, l'ernpereur \"crra se drcsser contre lui ks
peuples au nom meme de certaines idees-forces de la Re,·olution fran<;aisc.
Si au cours rneme de la decennie re\"olutionnairc la France cnrcgistra
unc augmentaticn demographiquc d'unc moitie de million, t'll depit de SL'S
cnorrnes pertcs en Yics humaines, la raison en etait le noun·au role attribue
par le gou\'ernement re\"olutionnaire a la famille cn tant que noyau social
ou au mariagc et au nombre d' enfants, ainsi qu'a lcur instruction, consi-
deres commc autant d'actes patriotiqucs. Tout un eYcntail de mcsurcs seront
prises a cette fin par les autorites reYolutionnaires, depuis la secularisation
de l'etat civil et le discours de vulgarisation, jusqu'aux facilitcs juridiques
ou a la mise sur pied de ccrtaines possibilites d'assistancc sociale. Ekn·r et
instruire les enfants, cn plus de l'augmentation demographiquc, dc\'cnaicnt
des actes politiques dans l'accornplissemcnt <lcsquels un role particulier
etait deYolu a la frmme.
Du rcstc, la fcmme franc;aisc chcrchc a etrc impliquec directemcnt dans
les eYenemcnts reYolutionnaircs. Tont un paragraphe special lui est donc
dedic, de meme qu'aux debats portant sur son emancipation ct scs droits
politiqucs.
L'un des lcgs lcs plus durahles de la ReYolution frarn;aisc est de nature
spirituelle. Le line eYoque les principaux points de contacts ideologiques
ayec lcs Ltnnieres, ainsi que le culte des esprits tutelaires de cc courant
412
phiJosophiqul'. l\Iais fillc dl's Lumii·res, la H.eYolution <le l 789 ne s'est pas
bornee a reproduin: une lec;on deja apprisc. Dans le bouillonnement de la
luttc d'idces a laqucllc la Re,·olution a accor<lee un role particulier, une
nouvdlc conception de l'humanisnw se fait jcur, posant a la basc des trans-
fonnations socio-politiqucs Ia naissancc d'un homo um•us et la transition
de Ja cfritas dci a une civitas ho111i11is ccnsec conduire a la felicite sur tern·
de tcms Ies humains - (C la nom·dlc idee Cil Europe>) dont parlait Saint-Just.
La libert{'. d l'egalitc dcvaient cn constituer Ies premisscs.
La lihertc de conscicncc, bien que pas toujours respectcc, trouva l'unc
de scs principalcs applications dans le clomainc de la croy~ncc rcligieusc
al:olissant k monopole et cssayant de separer l'eglisc de l'Etat. De la le
calL-ndricr rcpuhlicain rempla<;ant le cakndricr gregoricn ct lcs tentatives
de culte ci,·iquc ou patriotiqne.
Droit complcmcntairc, la Iiberte d'cxprcssion comportait l'abolition
de la censurc et a,·ait pour corollairc la lihcrtc de !'imprimerie ct de Ia
prcssc. C'cst un hcritagc valahlc pour Ies sieclcs a venir. Enfin, la naissance
de certains courants ct certain estendances au sein du corps legislatif, des
clul,s et des autn·s societes deYait conduire a Ia cristalisation au x1xe
sieck des partis politiqucs de structurc moderne.
En rcprcnant a son proprc compte le programme cks Lumicrcs dans
le domaine de l'instruction et de la culturc, considerees comme l'illustration
d'une ;,1ia mag11a n·rs um· societe n·nom·ellee, superieure, et condition sine qua
11011 du progn\s, la Revolution fran(aise lui a confere une dircction, des signi-
fications ct un clan incdits.
L 'autcur deccle Ies e_tapes de Ia creation <le J'instruction publique comme
enseignemcnt laîquc d'Etat t·n commenc;ant par Ies projets presentcs
da!ls lcs Assem hlecs Ies premiL·res annecs de la Revolution. Parmi lcs
initiateurs, des noms hrillants comme '.\lirabcau, Tallcyrand, Condorcet. l"ne
loi n>tce par la Conn·ntion montagnar<le introduisait pour Ia premiere fois
l'ohligativitc ct la gratuite de l'enseignement elementaire. Parmi lcs mati-
ere.~ cnseignccs se trom·ait aussi l'instruction civique ct patriotiquc, en vue
de laquellc ont etc imprimes <lcs manuels speciaux dont un, arrive dans Ies
Principautcs Houmaines lors des prcmiercs relations diplomatiqucs avcc
la. France, fut la source des premiercs tra<luctions de tcxtes re,·olution-
naircs franyais <·n roumain. Si la Republique de l'an III a du rcnonccr a
l'ohligatiYitc ct a la gratuite de l'enscigncment, clle accordc, cn n·vanche
toutc son attention ;1 l'organisation moderne <le l'cnscignement secondairc
ct supcrieur, completement secularise et domin~ par l'optique cnc_\:clopedistc
ct scientifique. C'est l'epoque de Ia creation de l'Ecole normale, de I'Ecole poly-
techniqm·, du Collcgc de France, du Consen·atoirc national des arts ct metiers,
des ccoles <<de santc~ en preparation pour la Facultedcmedecine, desecolcs
ccntrales, etc. Pour I'education du public ont ete organises <les musees comme
celui d'histoire na turcile, celui des Monuments frarn;ais ou le .Musec du Louvre.
On a cntrcpris la reorganisatio11 de la Bibliotheque royak en Bihliotht\que
Nationalc puhlique, la constitution des Archives ~ationales, c-tc. L'Institu t
dL· France consacre le mondc sa,·ant. La Iangue unitairc dc-Yient probleme
nationak.
Dans le domainc des disciplines humanistcs, k droit occupc le premier
plan plutot par ses applications a la realite nouvelle. Ainsi Ies codes scront
des crcations durahles. l:n apport scientifique exceptionncl a represente
l'introduction du systemc decimal. La littcrature resiste notammcnt par
Ies .d.iscours, ks pamphlcts ct Ies articles poli tiq nes, ou par la pocsie d'Andre
413
Chenier, pendant que le theâtre rcvolutionnairc si gof1tt; a l'{:p,,qtie
ne peut pas revivre. Sa connaissance est necessairc seukment pour com-
prendre l'atmosphere et les mentalites du temps. Cela va de meme pour la :m:i.jo-
rite des artistcs plastiqucs et des musiciens. Deux grandes cxccptions: Lc.uis
David et Rouget de Lisle.
Partout, la France rcvolutionnairc se veut rcprc'.•scntcr da Grande
N ation t, appelee a renverser Ies vieilles assises socio-politiques pourrics au fil des
âges et a permettre aux hommes de reconstruire la socicte partant de la r!1ise
cn ceuvrc des plus hauts ideaux de liberte et de progres. Malhl'UH'USlff,r nt,
a lcur diffusion se sont joints sounnt la rudessc de l'occupation p;-ir ks
armes et le desir de resou<lre Ies <lifficultes economiques de l'occupant sur
le corupte de l'habitant. L'amwxion de certains territoires, de mcme q1w la
proclamation de ccrtaincs <• repuhliques ,ceurs >> n'ont pas cu toujour~ lieu
avec l'accord des peuples rcspcctifs. Generalcment, la chose clt'.·pendait d1..· la
presence sur Ies lieux de l'armce frarn;aise, par cxcmpk cn Italic. II n'en
reste pas moins que la Hevolution frarn;aisc a etc pour le pcuplc italitn
un premier exemple, un premier cncouragcmcnt d'ordrc pratiquc pmn sa
future liberation, son futur Risorgimcnto. Dans le meme ordre d'idecs,
la transformation de la confcderation des Provinces-l'.nics cn Etat unitaire
centralise, la Republique Batave, devait stimulcr ks aspirations a !'unite
dans lcs rangs du peuplc hollandais. l:n autre merite indeniabk de la Ht'Yolu-
tion frarn;aise en expansion consiste dans l'elargisscment du champ d';,rr-li-
cation des principes constitutionnels d republicains mcdcrnes. En cutre
cn donnant libre ccurs, au-dela de tcutc limite, aux csroirs de I n.che
liberation, la victoire des armcs et l'cxpansicn p< 1litiquc allairnt sm::,.nir
l'offensive diplomatique ct la propagande revolutionnairc, cc qui r, 1,dra
possiblc l'expansion des idecs au-dela des frcntiercs.
Confrontcs a cctte offcnsive sur des plans multiplcs, lcs gonvcrnt n-,cnts
de la coalition contrc-revolutionnaire organiseront aussi un barrage id(,oJo-
gique. L'opposition active sera exacerbee par l'ignorancc vouluc ou la mini-
misation des faits. L'autcur tâchc de mettre cn lumii:•rc lcs nuancc" de
l'image de la Hcvolution, tclle quc les emigrcs frarn;ais l'avaicnt vehicule,
de memc que la pensec politique contre-revolutionnaire de J'{,tranger, en
degagcant le retentissemcnt dans le domaine <le la vie publique ct la
vigoureuse replique rec;ue de la part de diverse,: personnalit{•s politi(;ues,
publicistcs, etc., connus pour lcurs positions liberalcs ct dcmocratiquc~·. Un
autre aspect abordc par notre ctudc est la recile influence de la !':·anc-
mac;onneric sur la Revolution trall(;aise et son imagc a l'epoque.
U'emblee, ainsi que l'attcste la Declaration des droits de l'homn~t', Ia
Revolution frarn;aise proclame sa vocation univcrsclk cn tant qu'heritiere
des Lumieres. Ce n'etait pas un pur hasard si l'Assemlilee legislatin de i'ete
1792, sur le point d'arrinr au terme de son activitc, accordait le titre
de citoyens franc;ais a un nombre de 18 « philosophes etrangcrs », qui • a-
\'aient prepare la liberte des peuples ». Il y avait au nombrc de politiques,
publicistes, scicntifiques ct gens de lettres, des personnalites rcpres1 nta-
tives -des deux mondes. De lcur cote, de nomhreuses pcrsonnalites culturdlcs
et artistiques du temps subirent l'influence de l'csprit revolutionnaire fran-
c;ais, cn apportant leur appoint a son tahlcau a l'echdk mondiale.
Plusieurs pages du chapitre comportent unc vue panoramiquc sur
les echos philosophiques, litteraircs ou artistiques de l'epoquc.
J,'auteur insiste· sur l'impact de la He,·olution franc;aisc en Eurcpe,
illustrc par Ies gran<ls noros de la philosophie classiqnc allemande (Kant,
4.14
Fichte, Schlegcl, etc.), ou <le la litterature allemande, anglaisc, italicmw, ~;;.ns
negliger Ies ecrivains russes, portugais ou danois. Parmi eux: \Vidancl,
Klopstock, Kotzehuc, (;oethe, Schiller, Holderlin, \Vordsworth, Blakc, Bnrns,
Alficri, Monti, Foscolo, Baggesen, Karamzin. En ce qui concerne l'implica-
tion de la Revolution frarn;:aise dans la vie artistiquc europeennc, un licu
privilegic revient a son influcnce sur la pensec ct l'ceuvre de Becthown.
• Un trait caracteristiquc <le plusieurs echos est la dissonance cntre
l'enthousiasmc initial ct lcs reservcs ou meme la negation ele la Revolu-
tion f_rarn;aisc au fur et a mcsure de la radicalisation ou des contradictions
de celle-ci. Sans onblicr l'influcnce de la nnturation ou Ies changcnwnts
d'interets du r~ccptcur.
Grancl l·,·cncment historiquc, la Rholntion de 1789 a troun': de honnc
heurc la reflcxion de son image dans l'historiographic.
Le chapitre YII Deux siecles d'interprJ/atio11 de i'Jn"stoire <lclmte par
l'information cornmcntec periodiquemcnt ct par les prcmiercs tc~1tativcs
d'introduction ou de synthesc generale (Barnavc, H.ahaut de Saint-Etienne,
Neckcr, etc.) jnsqu'aux innombrablcs articlcs ct etudcs, editions et reedi-
tions ou antrcs contributions a l'occasion de l'annivcrsairc du Biccntenaire.
Parm{ ces manifcstations, un grand nomhrc de colloques, congrt·s ct
autrc~ reunions scientifiqucs.
Dans cc vaste effort de rcmemorcr ct de rcpcnscr la Revolution
ont etc impliqucs pas seulemcnt les historicns de profrssion, mais aussi Ies
homn1cs politiqucs, ks journalistcs ct cn general ccux qui ont ecrit l'histoire,
souvcnt tout commc le bourgeois gentilhommc de :\folierc qui faisait de la prosc.
Unc aide substanticlle a l'elaboration d'unc imagc plus juste et plus
complete de la Rernlution frarn;aisc, Ic long du tcmps, a etc duc a la pcnst;e
philosophiquc, aux autrcs rcchcrchcs scientifiqucs ou aux pcrsonncs ct anx
institutions impliquees dans le processns instructif-educatif, da11s k tr:\\·ail
d'archivcs, etc.
On ne sa urai t non plu!> ignorcr l'apport <les ccrivains, lcs liaisons de
l'histoirc avcc la creation litterairc et artistiquc. Par bcaucoup le chapitre
\"II est intimement lie a la deuxieme partie <lu chapitrc antericur.
l.'autcur a decode pour son lectcur pas scukmcnt l'opposition tradi-
tionncllc pour ou contre la H.evolntion franc;aise, mais Ies etapcs de l'eclair-
cisscment de son imagc ct de la comprchension de son mcssagc avcc Ies con-
tributions rcprcscntatiws et cn fonction des principaux evcnemcnts ct cou-
rants de pcnsec dans kurs succcssions historiques ct dans !curs conncxions
cxplicitcs ou irnplicitcs. On n'a pas ouhlie de souligncr surtont ks rapports
a,·ec la mcntalite de l'{,pcquc ou la verite scicntifiqnc ct k mcssagc actucl.
On a observe, il y a plus d'un demi-siecle, qu'il << n'cst point d'epoquc
de l'histoire qui ait inspire autant d'ounagcs quc la H.frolution franc;aise ».
La selection de l'autcnr a retenu ici des ounages ct positions esscntiels,
Ies interpretations celcbres et Cil memc temps les efforts documcntaircs
Ies plus fertiles. Un accent special a ete donne a la contrihution des dcrnit\rcs
decennics au rcnouvellemeut des invcst:gations et des interpretations.
L'auteur degagc dans le chapitrc VIII Idces t'f images de la Nrfrolution
fra11(:aise dans la consct"cnce des Ro11mains, ks co6rdonnecs des echos et
·de l'i~flucnce de la clemarchc de cc grall(l cvencment historiqucs dans Ies
Pays Roumains, gui reprcsentaicnt une des regi.ons ks plus agitees ct dispu-
tecs ch.1 Centre f't du Sud-Est de l'Europe au scuil du XIX• siecle. Elle pola-
risait l'interet ct offrait le champ de bataillc ideal de trois grands cmpircs.
C'etait; par aillcurs, une etape de crise politique ct de hautc tension socio-eco-
nomiquc 11ees de la <lomination etrangere pesant de plus en plus lourdem.cnt.
Cinq ans deja a\'ant la Re,·o]ution frarn;aise a,·ait eclate le grand SOUW\'l'-
ment paysan des Roumains, dirige par Horea.
L'antenr propose une typologic complexe des \'oies d'acces a l'imagc
d aux idees de Ia Revolntion frarn;aisc cn Transyh-anic aussi hicn que dans
Ies autrcs territoires roumains de l'Empire des Hahsbourg, de mcmc que
dans ks Principautcs de Molda,·ic ct de Valachic, sous souzcraincte otto-
manL'.
A part Ies voics officidlcs des autorites ci,·iles et ecclesiastiqucs ou
du pcrson11el des consulats etrangcrs, se <lessincnt din·rscs voics <l'informa-
tion ;t caractere pri,·c: ks uncs oraks, d'autrcs ecritcs (imprimes ou manus-
crits). Pui:-quc ks essais de fairc paraîtrc une gazcttc roumainc sont voues
a I' ec hec' ks IlOU\'dks son t ,·ehiculccs par Ia prcssc de langue etrangerc'
qui comporte cntre autres k premier pcriodiquc cn fram;ais imprime dans
Ies Pays Roumains. Bicn quc le role des intcrme<liaircs etrangcrs ticn.ne le
de,·ant de Ia scene, on constate aussi la rcalite des contacts dirccts franco-
roumains, dans Ies Principautcs notammcnt, grâce aux \'oyagcurs ct a l'emi-
gration, ainsi qu'a la fondation des consulats de la Rcpubliquc Fran<;aise,
alors qu'cn Transyl\'anie l'information etait surtout redcvablc aux contacts
ne:- des guerres c11tr<'priscs par la liguc contrc-rcvolutionnairc, sans exclurc
toutdois l'cxistl'ncc d'autres ,·oies d'acces.
Le premier documrnt politique des Roumains transylvains <le grande
por tec, le ,",'u p plex libcllus Falachorum, nourri de l'ideologic des Lumieres,
est (•galemcnt marque par Ies idccs revolutionnaircs franc;aises. II etait cn
ctroill' Iiaison awc l'acti,·itc a,·ancee du courant culturcl conmt sous le
nom d'Ecole Transyh·ainc, englohant d'emincntcs personnalitcs roumaines,
sa\'ants cn renom dans Ies dornaincs de Ia philologic ct de l'histoirc de
lcurs compatriotes. Grâce a kur activite, Ies <lcbats legislatifs de la Revolu-
tion Fran<,'.aise dcvaient trou\'cr un Iarge echo dans la principale ceu\Tc
poctiquc du temps. Dans Ies Principautes, le discours revolutionnairc fran-
<;ais <lonnera !icu a l'une des premiercs traductions en roumain de la ,rosc
rhetoriquc laiquc. Les derniers chroniqucurs n'hesitcnt pas a consigncr, voire
conuncnter k grami evencment historiquc contemporain. Memc si l'opinion
puhliquc se troU\·ait a pcinc cclose et encorc Ioin d'etre suffisamment infor-
mee en cc qui conccrnait Ies e,·encmcnts de France; bicn que Ies nom·cllcs
idee:-- arrivaicnt souvent deformees cn ces contrecs, ellcs n'en ont pas moi ns
influc sur l'activitc politique proprement dite. Cn temoignagc cn cc sens
reside dans le projet constitutionncl de • republiquc aristo-democratique t,
CCll\Tc nm·atrice, rnoclck de quelqucs grands boyards autochtoncs des deux
Principautt'.•s. Le but d'un tel projct ctait de rallier Ies mecontents de l'cpo-
qul' phanariotc, ccux qui souffraient des exactions pratiquecs par quelques-
un!-' des princes etrangers. Et cc projct n'cst pas un tcmoignagc singulier;
il COJJ\'icnt de lui ajouter ks :Memoircs adresses a l'a<lministration locale ou
de ccrtaincs puissanccs etrangeres, ainsi quc d'autrcs entreprises d'opposi-
tio11 de Ia part des differentes categories socialcs, dont ccrtaines rncna<;aient
de se soukver. Quclqucs-unes des dcmandes d'aide et de reforme furent
adrcssees pour la premiere fois a la France napoleonienne. Des documcnts
remontant a l'epoque des gucrrcs contre la France revolutionnairc et napo-
lconienne attcstent plus d'unc fois l'aspiration des Houmains transylvains
a s' cngager dans le sillon de la Hevolution fran<;aisc et de faire rcnaître
le ;;oulevemcnt de 1784. Memc si l'imagc d'unc France rcvolutionnaire flottait
cncore dans la bruml', Ies Roumains n'ont pas manque de saisir dans une
416
certaine mcsurc ses tendances novatriccs cn essayant des les adaptcr a ]curs
proprcs realites.
La trace de tellcs tendanccs pourra etre relevee memc apres le Congres
de Vicnne, car la fondation et la domination <le Ia Saintc Alliance en Europe,
bien qu'ayant coincide avec Ic declin du prestige franc;ais pendant la Restau-
ration, n'arriYeront pas a Ies annihilcr.
Deux voies se presentent au cours du XIX• siecle devant la societe
roumaine, de plus en plus animee par le besoin imperatif de se degager de I'etat
retrograde auquel l'avaient reduite Ies vicissitudes de l'histoire, des limbes
ou l'avait refoulec l'oppression etrangere. Pour sauvegarder son existence.
clonc, deux Yoics s'ounaient: celle des reformes et celle de Ia revolution.
Six ans seulemcnt apres Ia chute de Napoleon, pour lequcl, d'ailleurs,
Ies Principautes Roumaines n'etaient qu'un pion d'echange sur l'echiquier
europeen, en Valachie allait eclater la Revolution nationale et sociale des
Roumains mcnee par Tudor Vladimirescu. Desavouee par la Russie, au
norn de la Sainte Alliance, bien que sournoisement encouragec par la diplo-
matic tsariste de meme que le soulevement grec de !'Eterie, son alliee qui
devait la trahir en fin de corupte, la Revolution de Tudor Vladimirescu sera
etouffee avant qu'clle n'arrive a attirer dans son camp Ies autres Pays Rou-
mains. Il n'en reste pas moins que son principal resultat sera la chute du
regime phanariofr. Pour le reste, son denouement ne devait entraîner rie n
de definitif pour le camp adverse, puisque ses autres objectits seront repris
en 1848. L'aukur s'est particulierement attache a saisir Ies rapports ideo-
logiqucs entre Ia vague revolutionnaire deferlant sur l'espace roumain durant
la premiere moitie du XIX" sieclc et l'heritage de la Revolution franc;aise.
On retro1n-c cet heritage valorise par ccux qui croyaient possible d'evi-
tcr la revolution grâcc aux reformes. Un temoignage en ce sens: la « Consti-
tution des Carbonari» de 1822 - projet du a la petite noblesse de Moldavie.
L'occasion de la rcstauration des princes d'origine autochtonc fut consideree
bonne a l'etablisscment d'un tel projet, qui comportait meme quelqucs
articks de la Declaration des droits de l'homme et du citoyen. D'autrc part,
Ies traces de la legislation constitutionnelle franc;aise ont ete relevees aussi
dans le Reglement Organiquc, redige par la grande noblesse des deux Princi-
pautcs; il s'agit de la premiere loi a caractere constitutionncl appliquee
dans Ies Principautes Roumaines. ~ais certains articles de ce Reglement,
ainsi que son application sous ~protectorat• rnsse contribuercnt au declcn-
chement de la Revolution de 1848.
De nature bourgeoise-democra~ique, cette nouvelle revolution devait
embraser presque tout l'espace roumain. C'est pour la premiere fois que
l'on peut parler d'une collaboration effective entre Ies revolutionnaires rou-
mains et Ies revolutionnaircs franc;ais, dont quelques-uns se prevalaient de
l'heritage des Montagnards. ll s'agit d'une collaboration qui allait prendre
plus d'envergure et se consolider avec le temps, par suite de l'emigration
post-revolutionnaire en France. Grâce aux anciens des annees '48 - mais
pas seulement - « la crise roumaine • deviendra noe « causc euro-
peenne • lors du Congres de Paris, ce qui facili tera l'union des Princi-
pautes de Moldavie et de Valachic, realisee par la volonte librement exprimee
des Roumains. En l'occurrence, Ies conflits, Ies idees, Ies acquis de la Revo-
lution franc;aisc sont a nouveau evoques a l'appui de la vaste reuvre de
reforme necessaire a la consolidation de la Roumanie en tant qu'Etat na-
tional, devenu apres la guerre de 1878 souverain et independant a part
entiere.
417
Les echos ele la chute du sccond Emp1rc napoleonicn ct ele la procla-
mation ele la Republiquc, ainsi que de la Communc de Paris,· de meme
que la campagne interieure antimonarchique devaient ravivcr dans l'opi-
nion publique roumaine le souvenir republicain ct jacobin de la Rcvolution
frarn;aisc.
La vie politique de la Roumanie, jusqu'a la Premiere Gucrrc mondiale,
sera dominec par deux grands partis politiques: le parti liberal et le parti
conservateur. Le premier, de majorite bourgeoise, devait souvent se reclanier
dans la lutte parlementaire de l'exemple de la Revolution frarn;aisc de 1789.
C'etait la un champ d'affrontcment non sculemcnt avcc d'autres formations
politiques, mais aussi entre Ies divcrses fractions liberalcs. Enfin, an·c la
naissancc du mouvement socialiste, la Revolution frarn;·aisc trounTa de
nouvelles intcrpretations.
Si l'entrc-deux-guerres sera ensuite caracterise par le devcloppnncnt
de la democratie, il aura egalcment pour autrc trait typique l'apparition
du fascisme. La diffamation et la minimisation des acquis de la Revolution
frarn;aise ont fait parti de l'arsenal ideologique manie par l'cxtremc droite.
Entre autres moyens envisages pour combattre cette faussc image fignrait
pas seulemcnt l'action politique, mais aussi lcs efforts scicntifiqucs et
culturels.
La scconde partie du chapitre VII est consacree a l'image de la Revo-
lution frarn;:aise refletee dans l'cspace culturel roumain. Cettc imagc sera
suivic dans divers domaines, depuis le domainc legislatif ct l'enscigne-
ment, jusqu'a la philosophie, la science, la litterature ct l'art. Y est etudiee
la demarche de l'interpretation historiographique, avcc la mise en lumiere
de ce qu'elle offrc de plus significatif.
L'ouvragc s'acheve avec la reponse conclusive a quclqucs questions-cle
dans l'historiographie mondiale et avec une explication finale du caractere
d'evenemcnt fondateur de la grande Revolution d'il y a deux sieclcs.
On a ajoute un memento chronologiquc et une premiere hibliographie
generale etablic jusqu'a present en Roumanie.
A titre d'annexes documentaircs, y sont rcproduits cn vcrsion integrale
la premiere Declaration des droits de l'homme ct du citoyen (1789) et le
Calcndricr rcpuhlicain.
burgh
MAREA
... ancheste, NORDUL Ul
~1' •
~
q.«;
OCEANUL
I.TL AN
=-1-A~·--
. - _-_ . ·~MOLDO
a =-'-=~, 'i>- --
- -~ : ~\,..:,,,';>-_ - :....:- ~
. - ~<-Ş ~ - --~-
.. -q..~~-~":~'
;_'\ :..:: ·"TAR A
- ROMÂNEASC
EUROPA 1789
.
l.(ors1 Cil /
1 I ~d ' 01n1;,
CELOR
ITIIIIIl
~
~
Regatul Fr antet
Provmc,le uni;e rOt andaJ
~ Poses1un1/e austriece
ale Habsliurgila
C::J R~gilful Sardtn1e1
Marele docat al Toscane,
eco MEDtrfRANA
llffllffl Statal p11pal ,
•
https://biblioteca-digitala.ro
I. Europa / https://www.iini.ro
la 1789.
NŢA
•t,ue
LAN ORE !, ~ ' - ,
._,_l,0--
'-,
, • Am it>n v
1!NT HAIN AUT
1
I
, ,
.,.(. ,, 1 NT 3 fVECHES
,.___uen \ '--~~ ' -,-f',-7
.,.._.....,,,, , erdun\ ~ ... , ,
, <,:{Metz j--
' TE NO EN tA ÎIN T.
on 1 e • iiancy 1
1 lî oul Stra;b ou r g
OR EN E1/ /
Y.-- ...YALSACIEI
cr'-.... .,
"
.,
s anfon--,
I
,'
__'1.. , .. ?.V
/ t::::::)~-
[ NT. OOMBES
......
~
I
renoble '\
,.,,,-" I
r-(
'
~' I
BytialJ.
co\J
INTENDENTA
I ,
II. H arta admini strativă a Frantei Vechiului regim. Gilneral ităţile

în i789.
III. Harta adm ini strafrlă. a Franţei revoluţionare. D ep, rtam ent ele în 1790.
Denwnirea departamm lelo1·: 1. Pas-de-Calai s; 2. Nord ; 3. Seine-Infcri eure; -4. Somme; 5 .
Manche ; 6. Calvados; 7. Eure; 8. Oise; 9. Aisne ; 10. Ardennes ; 11. Finistere ; 12. Cotes-du-
Nord; 13. Morbihan; 1-4. lll e-et-Vilaine ; 15. Orne ; 16. Mayenne; 17. Sarthc; 18. Eure-et-
Loire; 19. Seine-et-Oi se; 20. Paris; 21. Seine-et-Marne; 22. Marne; 23. Meuse; 24 . Moselle;
25. Meurthe; 26 . Bas-Rhin; 27. Loire-Infcrieure; 28. Maine-et-Loire; 29. lndre-et-Loire;
30. Loire- et-Cher; 31. Loiret ; 32. Yonne ; 33. Aube; 3-4. Haute-Marne; 35. Vosges; 36. Haut-
Rhin ; 37. Vendce; 38. Deux-Sevres; 39. Vienne; 40. Indre; 41. Cher; -42. Nievre; -43. C6te
d'Or; 44. Haute-Saâne; 45. Charente-Maritime; 46. Charente; 47. Haute-Vienne; -48. Creuse;
-49. Allier; 50. Saâne-et-Loire ; 51. Jura ; 52. Doubs ; 53. Gironde; 54. Dordogne; 55. Correze!
56. Puy-de-Dâme; 57. Rhâne-et-Loire; 58. Ain; 59. I sere; 60. Landes; 61. Lot-et-Garonne;
62. Lot; 63 . Cantal; 64. Haute-Loire; 65. Aveyron; 66 . Lozere; 67. Ardeche; 68. Drâme;
69. Hautes-Alpes; 70. Gers; 71. Haute-Garonne; 72. Tam; 73. Hcrault; 7-4. Gard; 75.
Bouches-du-Rh6ne; 76. Basscs-Alpes; 77. Var; 78. Basses-Pyrc necs; 79. Hautes-Pyrcnces;
80. Ariege; 81. Aude ; 82. Pyrcnces Oricntales; 83. Corse .
421
..· · t
, l~
/~
.~
--· _,
~~ .-~#I
..
-~ . ., I . -ei"
-~ ,,//, I .
• • -.-~, - -..~ •I I
~ !
....
$
r=,n· ~-.JUr.=--- I _....
l:\i. . . \p. ., _.,. . . . . , ....~ I

~-r=N.-,J:___,_..-,,_,, I
J o
\. ~..,_,,,, .· .
'-
li
i§
..::
IV. Secţ iunil e Parisului rc·rnluţionar (Du pă „ L ' Almal}ach de l'an II") .
Denumirea 11cţiunil or : 1. Section des Tuil eri es; 2. des Champs-Elysees; 3. du R oule; 4. du
Palais-Royal; 5. d e la Place Vendome; 6. d e la Bibliothequ e; 7. Grange-Bateliere; 8. du Louvre;
9. de l 'Oratoi re; 10. de la Halle-au 0 Ble; 11. d es Postes; 12. d e la Place Louis XIV; 13.
Fontaine-Montmorency; 14. de Bonne-Nouvell e ; 15. du Ponceau ; 16. de Mauconseil; 17.
Marche-des-Innocents; 18. d es Lombardes; 19. des Arcis; _ 20. Faubourg-Montmartre ; 21.
Poissonni erc; 22. de Bondy ; 23. du T emple . 24. d e Popincourt; 25. d e Montreuil; 26 . des
Quim:e-Vingts; 27. d es Grav illiers; 28. Faubourg-Saint-Denis; 29. de Beaubourg ; 30. des
Enfants-Rouges; 31. du Roi-de-Sicile; 32. d e !'Hotel de Ville; 33. de la Place-Royale; 34.
d e ! 'Ar senal; 35. de l'Ile-Saint-Louis ; 36. Natre Dame; 37. H enri IV ; 38. des Invalides;
39. Fontaine-de- Grenelle; 40. d es Quatre-Nations; 41. du Theâtre-Fran\:llis; 42. De la Croix-
Rouge ; 43. du Luxembourg; 44 . des Thermes-de- Juli en; 45. Sainte-Genevieve; 46. de l'Oeser-
vatoire; 47. du J a rdin-dcs-Pla ntes; 48. des Gobelins.
422
\" . Lupta el e la \'a 1my (20 septe mbri e 1792).
423
- Armata fr;ncezi
c::J Arma ta ilustria:o-

olandeza
\'J. Bătălia d e 1a Fleuru · (26 iuni e 1794).
424
.S ic7J
Austr ieci
c:::::i
=;> Francezi
YU. l3ătă.lia de 1,~.. Ri-t oli ( 14 ianuarie

· 1797).
425
J _ ~ 'ţ "-'
~w
E OI E
'(,·/
~ \\ )ti
::)
aga ~
\J MAREA
NORDUL UI
,anch ester
~
u
I A Ila
OCEANUL
ATLANTIC
Ăt,E A5Cl, o,n
PA 99
TTTiTTTT111 Rep ub li ca F rJnce:j
1, Cors 1ca c==a Pase
Ul.lilWJJ c1..:n1 ha„h s./Jur g, c~
au!: 1r1acr!
~ Regalul Sarc,n,e,
,.~.,
\'o"
MAREA. MEDITERANA
8""""'
.
~
I\
~
~
~ Nar ate duc a.I al To~CiJMI
1 •· Roma na -
Repu„'Ic„ I
Re oubl,ca [ '' r:,/p
'
1u.:..:.:c:..':J
- ,n3 -
~ ~ op~-·,ana
~ Reputl ,ciJ F,1,fon · "
&'ffl Re;;:.1!:Jl1Ca L,qura
VIII. /Europa
https://biblioteca-digitala.ro
în 1799.
https://www.iini.ro
REVOLUTIA
'
l~RA\TCEZA
Î.\ IMAGINI
i:-,g. I. Lutlovlc al XV I-I a ( Î 754- 179 ), i-egeie Fraii1ei.
Fig. 3. Palatul regal de la Versai ll es . Fa\ada corpului central.
l'ig. 4 . Un ţ ă ran pmtînd în s pate un prel at şi un nobil (desen a lego ric de epocă) .
f'1g. 5. Banclwiul filozo fi lor.
r. I : Vo lt aire (deseJJ imag-i nar <le cpoc:\).
Eig . 6, Ne.clve r (J 73'2;-- 1.8-04 1, s·pcranţa , f.ina111e.lor• regatului (dese n, alegor.io de erocă) :
f' ig. 7. Deschid erea A du nă rii s t ă ri l o r generale, S mai 1789.
Fig. 8 . .lură rnîntul din Sala jocul ui cu min ge a ( după Louis David).
Fi g. 9. Sicycs ( 1748- 1836) Fi g. 10. tvlirabea u ( 1749- 179 1).
Fig. 11 . Căderea 13as lilie i, 14 iuli e 1789. Z iua î111îi a Lib e rlă !ii .
f-ig. 12. Lafayctt c ( I 7:i7- I 834). comandant al Gărzii n aţiona le din Paris.
l' ig. 13. /\ bolirea pr iv ill:g
.ii lor tk cătr e Adun area Naţ
(medali e co 111 c num11i vă de ion al ă, 4 aug,usl 1789
e pocă
).
Fig. 14. Război castelelo r: Rev
o luţi a în mediul rural.
,,,.
1,)t'r.Jtnl~ l l '"}~v:rat#ţ . ,k .1 <:Jw.J"" 17,,
Fig. 15. Marş ul femeilor pari ziene la Versai lles, pentru pî ine şi ad ucerea rege lui în Cap it a l ă , 5 o~tombri e 1789.
Fig. 16. Ş cdin\ ă a Adun ~rii Na ţi o n a l e în sala Manegc din Paris.
Fig. 17. Drepturile omului şi ale ceU!{eanului. 1789 (desen al egori c de epocii).
Fig. 18. Sădire festivă a arborelui Lib'erlăţii .
Fig. I9. Serbarea Fed era ţi e i pe cîmpul lui Man e, 14 iulie 1790.
Fig. 20. Barn ave ( 176 1- 1793). Fig. 2 1. Bri ssot ( 1754- 1793).
Fig. 22. Doamn a Roland ( 1754- 1793). Fig. 23 . Carra (1742- 1793).
Fig. 24 . Regele Janus (car icatură de epocă) .
Fig. 25 . Arestarea familiei rega le la Varenn es, iunie 179 1.
Fig. 26. Danton ( 1754- 1794). Fig. 27 . Robcspierre (I 7:i&- 1794)
Fi g. 28. Marat ( 1743- 1793). Fig. 29. Sa int-Just ( 1767- 1794).
u
<E{: 't .
. ' ,ET ,. .' :' .· !, .f'° "· ,;.
~ IAL '
. ":
,<-;{ •,. ... :\
..,, . ,.• . M..«&J.~ •· ~ de :l/O"tP&~ND.E .Â

IÎ&'tl'..! , ;'.1,u;, :Maniuur , ei di ·41f .D'1
.
Fig. 30 . Din presa revo lu \ionară .
Fig. 31. In s urecţia pariziană obţine căderea regel\d, I O august 1792.. Ziua întîi a Ega lităţii .
Fig. 32. Victoria de ln Valm y. 20 septembrie 1792.
l
10 V
I
D E: C\ll E \T
DE L'ASS·E MBLEE NATIONALE.
•.. J)u . Q/,"!'H, îU< JL •~~ -IUN-tt_c: .... :J
L'u· Q11i•T1trh11 ,'.1)1i r..&. Lrî'taTi.
Fi g. 33. Decretu l abolirii mona rhi ci datat din anul I al Republicii . 21 septembr ie 1792 .
Fig. 34. Sărbătorirea intră rii armatei franceze în Mainz, octombrie 1792 .
Fig. 35 . Victoria de la .lernappcs, 6 noiembrie 1792 .
Fig. 36 . Ghil otin area regelui , 2 1 ianu arie 1793 .
Fig. 37 . Marat asasinat, I:, iulie 1793 ( dup ă Loui s David).
Fig. 38 . ,,La fete de !' unite", 10 august 1793 . Arderea publică în Piaţa Revo luţi e i a insemnel or vec hiului regim, cu prilejii! primei aniversări
a căderii monarhiei .
flig . 39. ' Marchizul ·de C harette, cel mai tenace Gonducă tor al răscoa l ei ,r~oali·ste -din •~entke
(caricat ură de t;pocă).
DOMAINES iNATIrONAttx·
A_/ie,d,Ji;e,) s.tioj•ie ,,..'
!Hypm~tqu<', >U ,,m~c,urfr;n<Hf de., Â 11.r/S JJcrec.,, por
l"·' rp V 11 D,•OJ11t,,, JJ I; ii. 171 • _, f•Jt(Îw,;1f!ţ; ,ru•t. li,,._> c. l,_
/ ...
,,;y "" • ·
'ţ'
(Z~:~-
,,
ASSIGNAT DE -
:• ••.t,: ;<,!
'/
... . . , t ; /·t,. .~.. .
:.Jl fir• f4JI'. i l',r:/,t I• jit~.:~,,.,#~-✓ ~ -;:,,X~•,4,;.., I:
mfamf""'f ,f i:u,r-r;,..,
iM.l,t; LY. llr~,u, l ~• C~1fle· •J~ lExtraorJfl'l">.rre,
. * Dm1t d11 ft1{I <)- Jfrp; .,
tm 1•,1Ctt•<i,,l!,•·
.
!~. :~ .;_ ;. . : ·.
.. ..· _ abkt58f _ __ _ _ _ .;Y· _,53,, -s

Rif"BUBIL . U\E FJfu\lN'QAllSE. ~
cle'\9fll<'&IJr_\
a,.._ 1.-i ,"l'fJ,;,A/)11 iJu u 9 pr,,,,;,.,, ,!,., {,z /J.1},u/,!1,,jut;;
lrypi1t/i""""" .Ja~, fi ,:,JJ 7latw,,,m,.v.
-/[,:((pllt
·:.,s, .. . ..
Fig. 40. Asignate sub regali tate şi republică .
Fig. 4 1. Căsă to ri e republi cana.
Fig . 42 . O fa mili e r e pu b li can ă : C am i ll e De s mo ulitrs ( 1760- 1794) c u s oţ i a ş i· co pilul.
Fig. 43. Comi tet revo luţi o n ar san.chil ot.
Fig. 44. Po1trete alegori ce cu prilejul desfi inţării sc laviei. 1794.
Fig. 45 . Victoria de la Fleu ru s, 26 iunie 1794.
Fiinţe i supreme, 8 iunie 1794.
Fig. 47 . Arestarea lui Robespien:e în noaptea de 9 spre 10 Therrnidor (gravură de epo.că) .
Fig. 48 . Reinstaurarea lib ertăţi i prese i, 1795 (desen alegoric).
fig. 49. Foametea clin iarna 1795- 1796.
Flg. 51. Napo leon Bonapanc la Areo le, noiembrie 1796 (după Gros).
Fi g. 50. Carn ot ( 1753- 1823). membru a l Directoratului Republi c ii F·ran tezc .
Fig. 52 . Victoria de la Piramide. 2 1 iulie 1798.
Fi g. 53 . Lovitura de stal de la 18 Bru mar, an VIII ( 1799 ). Tu multu oasa şedin!ă di n 19 nru 1nar
a Cc!or cinc i sule.
REVOLUTIE Ş I CULTU RĂ
Fig. 54 . Reîn hum area lui Vo lt aire la Pantheo n. 179 1.

Fig. 55 . Reînhum area lui Ro usseau la r·antheon, 1794.
Fig. 56 . Baill y (1736- 1794), as tnJno1n ş i o,h politic. Fig. 57 . Condorcet ( 1743- 1794), filozof, matemati cian, om politi c.
Fig . 59 . Monge ( 174 6- 18 I 8) , matematician , întemeietor al
Fig. 58 . Lavoi sier ( I 743- 1794), chimi st şi fizician . Po litehni cii din Paris.
Fig. 60 . Andre Cheni er ( 1762- 1794), poet. Fig. 61. Lo ui s David ( 1748- 1825), pi ctor (autoportret).
Fig. 62 . Actorul Chenard în costum de vo luntar sanchil ot, 1792. Pe trico lor dev iza: ,, La liberte
ou la mort".
Fig. 63 . Rouget de Lisle ( 1760- 1836) int e rpre tc:ază pentru prima dat ă Marsili eza ( după Pi ls).
P ARTI C IP ĂRI STRĂINE LA REVOLUŢIE
Fig. 64. Englezul Thomas Paine ( I 737- 1809). Fig. 65 . Germ anul Anacharsis C loots ( 1755- 1794) .
Fig. 66 . Italianul F. Buonarotti ( 176 1- 1837). Fig. 67 . Generalul sud-ameri can Franci sco Miranda (17 50-1816).
R EVOLUŢIA ŞI ROMÂNII
INDICE DE NUME
A Arnaud-lioutoloup, Jeanne - 91, 93, 388.

Aron, (;. - 388.
Aaro11. Florian -- :HO, 345. Arthaud - 16.
Adam~. John Quim:y - 20, 21. Artois, Charles conte d' - 49, 61, 65, 71,
Aftahc:11, F. - J8X. 90, 268, 271, 286, 370.
Agulln:i, ~hurie,, - 52, 54, 277, 388. Ar1.t, A. - 23 I.
Aiguillan, A. B. Vignerot Duplessis-Richc- Asachi, Gheorghe - 3.,0.
lreu duc,, ci' - 74, 75. Ashton, T.S. - 19.
,\lai;:, Î~mile Charticr, 1.is - 352. Aubert, G. - 403.
Albert-Sorel, J. - 3X7. Aubert-Dubayet, J.B ...\. - 20.
Alborti. A. - JIU. Aubry, dra - 174.
Albertone, M. - 388. Aubry, Dominique - 3811.
Aleml'<,rt, Jo.>.11 Ic l{'>nd d' - 14, 15, 32, Augereau, C.P.F. - 201, 203.
4.'i. 47, 50. Augustin, Sf. - 224.
Aleugry, J. - 38X. Aulard, F. Alphonse - 66, 90, 123, 194,255,
Alexa:1dru I, ţar a.I i{usici - 26 I. 326, J27. 270, 281, 293, 296, 298, 299, 302, 381,
Alcx,'\rtdru cel Mare, rege al Macedoniei- 387, 388 .
.12(,.
Ali pa'.'<', din lanina - 2.'il.
Alfieri, Vittorio - 259, 260, 348, 415.
B
Aligheri, Dante -· 28 I.
Uabean, A.E. - 395.
Alma~. Dumitru - 354, 355, 3.57, 387, 388.
Babcau, H. - 229.
Alvinc1.y, Joseph -- 203.
Babeuf, Fran~ois Xoel zis Gracchu!-1 27,
Alxin,,:;,,r. Johann Baptist Edlor ·1011 - 258.
196- 198, 201. 24.9, J.'ii, 379, J88, 390-
Amalvi, C. - 298, .,55.
392, 396, 397, 4 JO.
Amar, J<.'an Pierre - 177.
llaciru, Lbia - 320.
Anchcl. Robert - 40.,.
Baczko, Bronisla·, - 381, JS8.
Andre. A.B.J.d' - 392.
Badinter, E. - 388.
Andrt·:, 1·,trc - .H9.
Badintcr, R. - 383, 388.
Andric, Ivo - 356.
Baecquc, Antoino de - 381.
Ansd:nc, J.B.M.cl' - IJi.
Bacyens, J. - 388.
Anti.oine, F.P.N. - 152.
Baggeson Jcus - 260, 415.
Antohi, Sorin - 357. Bailly, Jean Sylvain - 50, 6j, 66, 71, 88,
AntoniMle, C. - 281.
92, 98, 108, 370, 376, 390.
Autraio;ues, Alexandre de Launay conte Baim-illc, Jacques - 182, 307, 353, 388.
d' - 29, .55, 196 ..W3.
Baker, Keit Michael - 388, 392.
Aosl<·, conte d' - 73.
Baldensperger, Fenmrd - 388.
Ara.uda, P. P. Abaraca de Bolea conte de Balland, Robert - 38.;.
- lfi.
Balsamo, Giuseppe - 51, 284.
Aras~c. D. - 388. Balzac, Honore <le - 268, 285, 330.
Arato. E. - 320. Bancal des Issarts, Jean Honri - 229.
Arbcllot. Guy - 4.03.
Banffi, G. - 318.
Arclwd10lz, Johann \Vilhelm ,,on - 348.
Bangou, H. - 388,
Ardeleanu, Vichenti!' - 317.
Barba.gelata., Hugo D. - 388.
Argenson, Rene Louis marchiz d • - 28.
Arghezi, Tudor - 353, 354. Barbaroux, C.J.M. - 129, 130, 132, 156,
Aricescu, C. D. - 34.'i. 157, 161, 162.
Arie,;, Philippe - 307, 385. Barbault-Royer - 238.
Arktee - 40. Barber, E. G. - 386.
Armengand, A. - 26, 30, 384. Barbey, d'Aurevilly, Julos - 285.
Armo1nillc, D. - 395. llaruier, Pierre - 389.
Arnaud, Andre - 384.. Barbosa du Bocage, M3,nuel M3,ria. - 260.
'29
B,1ri·n· ele \"ie·111.ac, Bertrand - 128, 130, Prrnis, ~am1:1·l F. - 21.
1.,2, )4(,, 1.50, 1.55, 163, 176, 177, 179, B(·n:011t, (']mrle·s - .H8, 385.
181, 182, 187, 23.5, 308, 3:l0, 377, 393. IlC'11cla, J, liC'11 -- 3.52.
Bariţi11, Ceorgc - 337, 3-49. Brn,J.1 h.\l11:a11 - :no, 31-9.
ll.i.riţil!, lero11im - 3-49. ll1•11g1·sn1. CJ-c·c,rgl:l' - "13.
llanmrcl, H. C. - 389. l!r111u·t, I.. - 3c;o.
Barn,n<', A11toinc - 38, 65, 77, 88, 92-9"1, Benoist - 1.H.
amk!s;,.,a's• ?89...
IOI- HIJ, I05, 108, 109, 237, 2-46, 266,
267, 301, 319,389,390, 39"1, "115. lleno'..1,
llaruin, O. - 389. . 'I (;porgC'S 39.
llarny, RogN ·- "lt '17:·· .. - B<'11so11ssan, Cl'org,-s - 298.
llarui11, Michl'I - 3 IO, llentahol1• --- l.'i2.
Barom.i, (;.A. -- 3"19. Bcntham, Je·r<'11,y -- 2.55.
llarra - 211. Berce'.·, Y·1t·s l\fari,· •- 9, 383.
Bi1rras, !'aul ·,icontc <le - 1.57, 168, 169, Bcreng-er, J. - .18.\.
177 -- 179, 182, 187, 19"1, 195, 198-201, l'en·11g,·r d,· la Dri1111C· -- 267.
377, 39.,, "10 I. Bcrge·ro11, l.01,is --· 29, 283, 384, 389.
11.\1-ri·s, ~lamicC' -- 2.53, 296. llng„rot, li. -· 38'J.
Barri crre, l'inn• -- .51, 91. Bergson, H1•nri - "12.
Jfarn,c·l -- 232. B„r: 11(],,i, D,rn -- .~.5 7.
Barrud, .\ug-11stin - 53, 251, 2.54, 308. Bl'rl, E. -- 38.,.
llarth, \\·. -- 278. llC'rli",, Hl'ctor - 242, 26 I.
Jlarthclcn.y, Frnn.,:ois 111archiz de - 196, Jkrn,•.elotte•, J.B.J. - 203, 209, 389, 393.
200. llcrna11eli11, tciith - .,S9.
Barth<'lcmy, G. - 389. Bern,:rcl, Jlanirl - ·i03 .
Barthc'.·lcmy, Je·an J.:.cquc·s - 1.5. B„r(a11cl, J.l'. - 389.
ll.lrthou, Lm.is - 179, 389. Bcrtaux, J accpa·s -- 240.
lfart i ll.1t, C. ele - 385. ll1•rthie•r, 1.ot.is Ak:i-andrc - 20, 20.5.
Bnrton, D. B. -- 389. B,·rtholl!'l, ( I.melc conte de - 170, 204, 232,
B.isirc•, Clan<lc - 101. 173,397. 2.B.
llas,;-,illl', CharlC's ]<'an H11gtJ11 ele - 260, BNtin ele S;>.11·,igny, L.Il.F. - 72.
.173. llertrn11el, J. - 389.
l!asticl, P. -- .189. B,·rtra11d cil' l\lo!c1i ]le, An toi 11c Frnni;:ois
Ihstien - "10. co11te - 109, 261'.
Jfatt.1glia, F. --- 389. Ikss,,ncl-l\1;1ssr1wt, l'. - 389.
Jl.1,:clin, A. -- 66. Bcurno1nill,•, l'ic-rrc ele· Riol dC' - 13().
llaueloin - 382, ~03. llczarcle·l, \"·1011 - 389.
llamlot, !\fare Antoi11e - 292. Bi;rnchi, S. -- 3S9.
llancr, B. - .>10. Bi IJC•ri, Jc.11 - 3.'i2.
Baucr, E. - JIP. Bil'ht•rstei11, Johannes l{oi,:alla ··rnn - 3S4.
Bawt, Albert - 3S9. Bigot, H. - 229.
B.'iLş L, Dumitru -- J2-i. Billm•ci-\'arc·1111,·, J,·a11 ~icolas - 50, .51,
lliUcPscu, '.\icola-., -- :l30, 331, 33"1, 336, 3-45, 111', 122, 127, 129, 1.52, 162, ,M, 166,
3.51. J.5.5, 3.59. 17.5, 177, un. 378.
Bălean11, Ion - 389. Jlircr, ]\[. L. - .189.
Bărnuţiu, Simion- 337, 338. lliro, S.S. - 389.
neanchamp - 268. lliron, .\nna11d I .c,uis 1le Crutaut cl11c de
llca11fra11chct - IJ3. I~rnzi:n, zis - 20, I 13.
lkauharnais, Alexandre de - 92, 93. llisn.arck, Otto ·1011 - 292.
Bcaulac, c;. - -403. Blake, William -- 259, -415.
Bcauli,·11, Clau<le Frnm,:ois - 268. Blanc, l.011is -- 276, 277, 282, 289, 292, 387.
llcaulicu, J,•an Pierre baron de - 201, 202. Blanc, O. - 389.
Jk-aumarch;:is, Pierre .-\i:gustin de - 15, 32, Illm1qui, .\tcg11st<- - 28"1, 290. 329.
"IJ, .'H, 3<,9.
Blcch,t, Frnn\·cise - 23"1.
l.lcaumetz, Bon-Albert Briois de - 83.
Bcanmc,11t, Christophe ele - "16. Bloch, C:mtill" -- 381.
Bc-a1111oir - 238. Jlloch, l\farc --- 31'6.
B.-ccaria, Cesarc Bo1wsa11a marchiz de - .52, Bios, \\'ill:rlm - .ll\7 .
.5-1.
Bc..tho·,cn, Lnlwig ·,a11 - 261-263, -11.5. Bh:cl1,•, Fn'elhic - 2.5, 3S'1., 3!i9.
llcik, Paul H. - 389. Boh, l• a11 - .>2-4.
Ik-llauger, Uaudc - 54, 38.5. lloelt•,\, Ce,rnc•lia - 329, 338.
llelle-Lal,at, Michelc - -40"1. Hoi,;ela11 Jhiidl, c;. - 337.
Bdlo11i, J. - 167.
B;,.Jlow, Raymond - 281. Boia Lucian - .1."-.5.
Bdot, Yictor - "103. Boicu, Lt>onid - 3.57.
430
llois, li. -- J89. Brinlo11, Craii<' -- 383, J87, .190.
Bois, l'anl -- .1S9. Bri,,n ele la Tour, L. - 26.
Boiss.1c, de -- 7J. Brissot de \Yanillc, Jac<Jnes Pierre --- 21, -19,
Boisson11adc, I'. - 389. .50, 52-51, 69, XX, 89, 95, 102, 10-1, 108,
lloissy ci An!(las, Fra11<,- is c\ntoinc - 184, 110, III, IIJ, 120, 122, 127, 129, 130,
IS6, 191, 362. IJ2, IJ6, 117, 16S, 236, 283, JOS, 315,
Bolin!(brokc, lfarry lfordon\ Ioni - 43. J69, 372, J7.5, 394.
Boli-,ar, Simon - 278. llrorlhnrst, .-\.C. -· "10.,.
Bolliac, Cl'zar - 3JJ. Brown, I' . .-\. - 390.
Bonald, Lonisdc - 252, 2(,8. llrnckcr, (;, A. - .>90.
Bonaparte, Lucicn - 210, 211. Bn.hat, Jean -- 289, 29].
Bonaparte, L,:do-,ic ::\apol!'on - 2Î2, 277, Brune, (;uilla.11111,· - 20X.
286, 21i8, 2~9. 3"1 I. Brlincck, K. -- .115.
llonap:utc·, ::\apole,m - 29, 82, 109, 114, Brunot, Fndinand - 2J5, 385, 390.
157, 170, 177, 195, 1%, 199-212, Jlrunsl\·ick (Br:111nschwl'i!(), l{,\Y.F. duce de
215, 21U, 220, 226, 233, 242, 2"19, 250, -- 22, 119, 120, 12.1, 12.'i, 126, 133, 13-l,
260-262, 266-268, 270, 273, 275, 279, 2"18, .169, 372.
281, 282, 285, 286, 288, 289, 299, 301, Brulus - 227, 228, 289.
J06, 319, .Hl-327, 331, 34.7, 34.8, 350, Jlrntus, l.1:cil!s lu11i"s - 96, 2.>7, 258.
351, 353, 376, J79, 380, 385, 388, 389, Jluchcz, ll. J. - 7.5, 282, 28.,, 290,292, 381.
392-39"1, 396, .198 :199, "101, •li(), 416, llrtch11cr, Ccor!( - 27.5, 280, 355, 356.
417. Bucur, Marin - .1.1.'i, J.'i6, .1.57.
Bonchamps, Charles 111,1rchiz de - H 1. Budai, Aron - .>20.
Honin, Scrgc - 4.0J. lludai Deleanu, Ioan - .,20, 321, 323, 32-1.
Yonnard - .182. lludcanu, ~faria -- .190.
Bonnet, J.C. - .189, 3,9(i. Jlncscu, l'an[t - .,10.
Bordeaux, HPnri - 352. lluffnn, (;eor!(<'S Louis l.ecl..rc conte de -
Ilorm,, Ludwig - 272. .'ii, 55, 230, 2.,2.
Boshcr, J. F. -- 386. Bujor, Alt·xa11drn -- 3-11.
Bnliard, Michd de - 382. Bujor, Paul - 3H.
Bouchary, Jl'an - 389. Buon:1rroti, Filippo l\lich,·lc - 197, l9S, 201,
Boucher, l\1. - .189. 249, 28.1, 390.
Bouchotte, J.11.N. - 157. Buonarroti, Michd A11g<·lo - 249.
Houfficr, - 325. BurkP, Edmond - 2.'i2-2.54, 267, 269, 293,
Bouillc F.C.A. marchiz ,Ic - 9 l-9J, 95, 390.
97, 11"1. Jlurns, H.d,erl -- 259, 281, 415.
Bot.ine."\u, Jacques - 389. Bus, Ch. <ln -- .190.
Boulairnilliers, H"nri dl' - 43, 2i5. Buzot, F.::\.1..--9-1, III, 130, 132, 156,
Boula111wr, c;,•org<'s - 297. 157.
Bouloiscau, l\farc - 59, 1.51, JIU, 382, JSJ,
387, J89, .199, "103.
Bounieu - 240. C
Bourbon, Louis Henri duce d·e - 61.
Jlourhotk, Pierre - 188. Cahanis, c;C"org<•s - 208, 2.H.
Bonrdin, J. - 389. Cahet, J~tiC"n11c - 2S.1.
llourdo11, Leonard - 122, 161, 187. Cahourdin, Guy - 31<2.
llourget, Paul - 296. Caesar, Ca.ins Iulius - 258, 21i9.
Bourgin, Georges - 382, 392. Cagliostro Alexandre conte de - ·,czi Bal-
Bourquin, Marie Helene - 390.
samo, Gius<'PFC,
Iloursi11, E. - "102. Cahen, L,'on - 381, J90.
Houtier, J. - 390. Caillet-Bois, R. - 390.
Boyer, F. - J-90. Calas, Jean - 'li, 4.1, 55, 2.37.
Bradhy, E. D. - 390.
Caldwell, R. J. - ~OJ.
Bracsch, Frcdfric - 390.
Callot, Jacques - l 15.
Braudel, 1:,~rnard - 309, 383, 385. Calo1111c, Charles Alt·xamln, de - 3.5, 36,
Brătianu, Dumitru C. - 334, 335.
369, 395.
Brătianu, Ion. C. - 336, 310.
Cabl't, H. - 173, 3~0.
Breazu, Ion - 334., 335.
Ilredi11, Jean D,•nis - 56, 390. Cabic, Lucien - 393.
Br.,,lot, C. I. - 390. Cabin, Jean - -1-l.
IJrette, A. - 381, 102. Ca maria.no, Ar iad na - J I6.
Breteuil, Louis Auguste le Tonnelicr baron Cmnhaccrcs, J .J .R. - 212, 219, 398.
de - 91. Camhon, Paul - 390.
Drezc - ·,"zi Drcux Br~ze. Ca111ho11, Pinr,· Jes.-ph - 128, 136, 143,
llriew, A. - -102. lli7.
431
C'ampan, J.L.H. Genet, d-na - 91, 330, 346. Championnet - 380.
Campe Joachim H1,inrich - 217, 255. Champollion, Jean Fran~cois - 233.
Campomanos, Pedro l{odriguez conte de Chamson, Andre - 352.
- 18. Chappe, Claude - 170,233.
Camus, Armand Gaston - 121, 127. Chaptal, J.A.C. conte de Chantl"lnup - 170,
Camus-Darms - 238. 17 I.
Canclaux, J.ll.C. conte de - 190. Chapuis.-.at, E. - 390.
Cantacuzir:o, Ion - 322. Channay, f.:tiennc - 382.
Cantin,ori, D. - 382. Chardigny -· 241.
Canzio, S.. - 390. Charette de la Contrit·, Frau~ois Athanase
Capodistria, I. - 326. de - 141. 190, 379.
Caponetto, S - 390. Charles-Roux, F. - 390.
Caraccioli, L. A. marchiz de - 7.0. ( harpenticr, Antoinette - 21.0.
Cardenal, L. de - 390. Charpentier, C. - 382.
Carlson, l\l. - 390. Charreton - 73.
Carl\'le, Thomas - 281, 282, 29.5, 348, 351, Chutros, Louis I'hilipp1, duce <le - 125, 138,
355, 387. IJ9, 117, 2Tt, 279.
Carnot, Lazaro - 104, 114, 136, 139, 164, Cheslc,s, P.J .1\1. - 398.
170- 172, 177, 189, 190. 195, 196, 198- C'hassagnc, H. - 390.
-201, 204, 30-4, 308, 322, ]76, 377. Cha.'lSagne, S. - 29.
Carol, arhiduce - ·,ezi Karl Ludwig Johann. Chassin, Ch. - 390.
Carol cel Mare, rege al francilor, împărat Chastelux, marchizul de - 21.
occidental - 232, 245. Chateaubriand, Fran<;:ois Rene conte de!>
Carol V (Quintul), împărat gnman - 202. - 205, 210, 269, 270, 285.
Carol I Stuart, rege al Angliei - 95, 111, Chaulanges, M. - 107, 169.
261. Chaumcttc, Pierre Gaspard - 96, 122, 129,
Carol IX, rege al Franţei - 2J7. 136, 159, 165, 166, 171, 377.
Carol X, rege al Franţei - •iezi Artois, con- Chaumie, Jilquclinc - 103.
tele d'. Chamw, Pierre - n, 25, 26, 308, 383, 386.
Carol l \", rege al Span ici - 7 8, .'9 I. Chaussinan,1-);ogar..t, (;uy - 2.5, 381, 386,
Caron, Pierre - 172, 381, 382, 390, 402, 390.
-403. Cha1nct, I'. - 390.
Carp, Petre P. - 338. Chemin, l\lari1• ('laude - 356.
Carra, Jean Louis - 89, 118, L\2, 2.H, 316, Chenier, Anrlre Marie - -43, 187, 223, 237,
317. 28.5. 377, i 13, i 14.
Carrier, Jean Baptiste - 168, 377. Chcnicr, Marie Joseph -- 187, 237, 2-42,
Carteaux, J.B.F. - 157. 255.
Casall(na, A. - 390.
Chcnon, f:milt> - J90.
Castt•llan, Georges - 313, 356, 390.
Cherubini, 1.ui~i - 263.
Castclnau, Jacques - 390. Chesarie, episcop <11 Rimnicului - 317.
Castclot, A. - 390.
Chcsnt>.aux, Jean - 282.
Castries, A.C.A. de Lacroix duc,, dr - 390. Che·,allier, Jean Jacques - 26 7, 390, 39 I.
Cathelin, J. - 390. Che·mllicr, l'. - 385.
Cathclinoou, Jacques - 141. Chinard, Joseph - 2-41.
Cattaneo, Mario A. - 390. Chomel, \'it,•l - 37.
Caussidiere, Marc - 289.
Chouan, Jean - 286.
Cazales, J.A.M. de - 84.
Christopher, John - 383.
Călinescu, George - 350, 353.
Chuquet, A. - 391.
Cellard, Jacques - 402.
Cento, Alberto - 390. Ciachir, N. - 339.
Centore-Bineau, D. - 390. Cipariu, Timotei - 330, 336, 337.
Cernă.tescu, Petre I. - 345, 346. Ciubotaru, Iuliu C. - 322.
Cerutti, J.A.J. - 90.
Ciulei, Li'Tiu - 356.
Cesaire, Aime - 390.
Cessi, R. - 383. Ciurea, D. - 357.
Cestrc, Ch. - 390. Cîmpineanu, Ion - 329, 330.
Chabot, Fran<;:ois - 104, 127, 159, 173, 175. Clainrille, Louis Fran<;:ois - 349.
Chabri t - 54.
C'halier, M.J. - 148. Clarkson, Thomas - 255.
Challamel, A. - 402. Clavclin, G. - 266.
Chambon - 128. Clavierc, Etienne - 22, 109, 121, 150, 2i8.
Chambord, H. Ch. F. d'Artois, prinţ de Dor- nemenceau, Georges - 307.
deaux, conte de - 306. Clcrfayt, Karl Joseph de Croix, conte do
Chamfort, S.R.N. de - 234. - 133.
C'hampion, Edme - 57, 390. Clermont-Tonncrre, duce de - 37.
432
Clc-rm<>nt-To111wrr<', Sta11islas conlt- de Couthon, (;corges -- 10-1, 127, 128, 130, ]."I),
- (:(,, 77, .1 1!0. l.'i2, l.'i.,, 16.1, 176- I 7S, .\77, .l•n.
Cliql:ct d„ Bln·t.'..d:e - .-U. Craeyheckx, J. - 22.
Clool.,. J. li. ·rnn, zis Anad1arsis-:-- 89, L\5, Cminic. ?\ichi for - 3.52.
1.1/i. 1.52. l7:l-175, 2-18, 255. Cr„tzia1111, Alexandru - .U5.
Cobi-,, Richard C. - 185, 298, .,0-1, .,91. Creuzet·, Maurice - JIU.
Cohhau. Alfn,d -- 386, .,91. Cre·,icr -- 10.
Crişan-h'.6r6ssi, ~t..fau - .121.
Cobur;.:. prinţul de - ·n•zi Sachsen Kohurg
!:i,nlfl"ld. Cristi~i. Gh. - .HI.
Coc.hin .. Augustin -- 296-298, .î/12, 391. Cristian, \'asil,· - .'l.5.'i, .191.
Codric,\s. l'an,JJ.:iotis -- .117, 396. Cristos - 273, 286.
Cojcsrn, X. - 291. Cron•, Bl'1ll"dt'tto - J'J I.
Colcnhr;•,11d"r, H. T. -- 383, .WI. Croisill,,, Christian - J.56, .196.
Collas, J. - J9 I. Cromwell, Oli·,,,r - III, IJ.'i, 97, 111, 2·H,
Collor Johi111, 1.copoldo - 2-1.1. 2'15 275, 281, 289.
Colomlw:-1, E. - 191. Crouzd, F. - J86.
Collot, J. - (6. Crnhelli!"r, Maurin· - 19.
Collnt d'Hl'rhois, J"an ~!arie - 6.,, 127, l.'i2, Crnppi, M. - ]91.
lb2 - 16-1, 168. 175-177, 187.
Curtis, E.?\ ..... 391.
Cobon, Felix - J29. Custinl', d-na de -- .l98.
Colucci, G. - .,10. Custinc·, Aclam Philippe rnnte cil" - 20, 113,
Columh, Cristofor - IO I. 1.H, IJ8, IJ9, 157, 263, 37.l, .17-1.
Columl..:•a.1111, S.,rgiu -- 355. C1.-,icr, (;corgt·s - 232, 27.1.
Comh;~ri.-11, Jul,•s -- 2 ◄ 2. Cu~~"\, A.C. - 3-1-1.
Comn,~\~er. Henry Stc.-1 - 19. Cuza, Ali,xa1ulr11 Ioan I, domn al R„inâniei
Comh·t, J. -· J91. - 3.,8 - .HO.
Comn:;,,nder, E.H. - 391.
Comit-, .\11g11slt- - 296.
Comti-, C. - 391. D
Comw, J. - -111.1.
Co1w.nl. P. - 7.,. I>agollf.•rt, fl'!-:'" al francilor - 2.H.
Coud,', Louis li priuţ d,· (Le g~n.nd Conde) Dahlmann, Friedrich Christoph - 281.
- 1,,. Da Iad ier, Edouard - J 11.
Comic, Louis Jost•ph prinţ <lt· - 61, 95, 119, Dalin, \'.M. - 388, 391.
161, ]70. Da.mas, I'. - 39 I.
Co111tillac, tticnnc Bonnot de, -18, 50, Dampierrc, A.M.H. Picot marchiz d,· - 20.
2011.
Condorc,•t, :\l.J.A. ,k· Caritat marchiz de
-21, ◄ 2,i8,.'i.5,8J,118,95, 102, 10-1, III,
96,911, 109, 121. 12--t, 125, 121. ,u.
Danton, Gt,orgt•s Jacques - 50, 89, 93, 9-1,
no,
136, 1.37, 1.19, 1-16, 1-19, 150, 1.52, 1.53,
120, l."iO, L\2, 152, 211!, 229, 2J0, 232, 1.57, 164, 173-17.5, 178, 237, 2-10, 275,
3~2. 37-i, .,i6, .,118, ]90, 395, -100, -113. 281, 2119, 290,302,312,351,352, 35.5, 37-1.,
Couc:i.dy, .\. - .WI. 376, 31111, 391, 3~6. 397, -!Oli, -109.
Constant de Hchrcquc, Bcnj,m1in - 2611, 269, Dard, ]~mile - 391.
21N. Darnton, H. - 386.
Constant. Pierre - 2-11. Darthe - 198, 379.
Constantincscn, O·,idiu -- 356. Darwin, Charles - 295.
Coni-latiniu, Florin - Jl5. Darwin, Erasmus - 2.'i9.
Couslantino·,schi, Ilic -- 352, 353. Dascălu, Crişu - 317.
Conti, L.F.J. de Bourhon prinţ de -- -16, Dascălu, Doina Bogdan - 317.
61. Daskalakis, A. - 391.
Cock. Malcol111 - 238. Da11hcnto11, L.J.M. - 232.
Coop•r. A.J. -- 391. Da11111ard, A. - 391.
Coni,,.,, ( harlott{, - 161, 3 ◄ 9. Daumicr, Ht,nri - 221.
<r.-1.-.,•i:, l':1111 - J.H. 3.l7, 3.5.5. Daunou, P.C.F. - .51, 191, 212, 2.l-0, 2JJ.
Corn„ille, l'ierrn - iJ, ~O. 161. Dautry, ]t'an - 291.
Cornu, A. - 2119. D,nicl, Adolf - 329.
Cornn,i, Carlos - 39 I. Da·,icl, Jacques Louis - 158, 177, · 196, 2J9,
Costache, \',•niamin - 323. 210, 391, 392, 11-1.
Co!-.t.-.forn, C.C. - 3-1.-1. Da·,id, 1\1. - 391.
Coste, l ·. - .W I. Da·,iclmici - 202.
Coulot, E. - 157. Da·,ics, J(. C. - 19.
Coulet, Ht·nri -- 2.,8. Da·,is, D. li. - 19.
Coulonjou, H(·lt'nc - Jl I. Debidour, A. - 382.
Com I. Antoine - 2i6. Dehicn, Gal>rid - 39 I.
Cou rit-auit, I'. - 391. Dcchamps, J. - 391.
438
Dechappc, L. - J82. Doniol, Henri -- .'192.
Dechapj>(', M. •-- .182. Doppct -- 238.
De Condr, A. - 39 I. Doray de Longrais - .'i J.
Dej ace, Andre -·- J9 I. Dorin, Mihai C. - 357.
Dejoint, c;. - J9 I. Dorset, Charles Germain viconte Snckville
Dejoly - 92. duce ele - 2-1.1.
Delacroix, Charles - 204. !Joucet, Roger - 38.'i.
Delacroix, JC'an Frat)(,:ois - l.l9, 175, J97. Dowd, L. Da·,id - .192.
Delaporte, Andre -- 386. Doyle, W. - 387.
Dcla·,ant - 2.17. Dragomirescu, Laura - 356.
Dela·,mncea, llarbu ~tefănescu -- .'H2. Dreux-Rreze, Henri :f:·,ranl nmrchi,. ,le -··(13.
Dclbrcl, Pierre -- 17 I. Dreyfus, Alfred - 299, :144.
Delechu.e, E. J. - 391. Dreyfus, Ferdinand - .W2.
Drlesclur.e, Charles - 290, 392. Drcyfus, Frani,:ois, c;, - 2 lj, 382.
DcÎessart, Antoint' de V\'alclec - )08, . 109. Drouet, Jean Baptiste -- 92, 198, 2.17. ·
Dcleyrc, A. - 10. Droysen, Johann (;usta·, - 281, 297.
Delon, MichC'l - 26S, -100. Droz, Jacques - 392.
Dclormc - 5-1. Du Bellay, Joacl:im - 17.
Demacky -- 2-40. Duhois, Henri - 2-10.
Demetrius, Lncia -- .156. Dubois, L. N - )88.
Denis, E. - 391. Dubois Crancc, E.L.A. - 90, 138, 132.
Denis, M. - 58. Duby, Georges - 16, 26, 28, 225, 272, 385.
Deni;re, Eugen - 357. Duchene, Albert - 392.
Dcmis-Fargc -- 391. Duchct, Mi chele - .,8-1.
Dt'nsusianu, Nicolat· - 315. Ducos, Roger - 127, JJ0, 209-212.
Dcpre.z, · E. - 39 I. Ducoudray, Gusta·,t· - .14.'i.
Desai·,e, J. - 381. Dufourcq, Norbert - 385.
Dcsaix, L.CA. - 205. Dufourny de Yilli..rs, Louis Pierre·- H9.
Desaugicrs - 2-11. Duguit, L. - 382.
Dcschamps, H. - 39 I. Duhet, P. M. - 392
Deschicns - -103. Dumanoir, Philippe. - 3-19.
Desgrangcs, F. - J9 l. Dumas, Alexandre - 272, 28-1, 3-49.
Desguinc - 266. Dumas, l\la.thieu ~ 20, 92.
Deslanclres, M. - 385. Dumas, Rene FraJH,:ois - 178.
Dcsmoulins, Camille - 7, 50, 67, 70, 80, 89, Dumont, Andr~ - 186.
90, 98, 130, Ll5, 173 - 175, 178,236, 21 I, Dumouril·z, Charll's Fran~ois - I IJ, 125, HI,
289, 3-19, 376, 377, 389. 1.H, JJ4, 136- JJ9, 1-47, 118, J5l, ·_152,
Desmoulins, Luciile - 377, 389. :130, J73, 37-1, 397, -109.
Desocloo:rcls, Fantin - 267. Dunan, Marcc-1 - 3/!J.
Dt•sorg11l's, Theodore - 401. Dupâquier, Ja.cq1u,s - 26, 38-1; :185.
Dcspois, Eugene - 18, 392. Dupâquin, .Michcl - 26.
Dcssal, )farccl - .192. Dupont, Anne-Ma.uricc - 392.
Dessens, D. - 392. Dupont dt, ::\<•mours, Pierre Samuel - 59,
Dt'stutt ele Tracy, Antoine - 208, 233. 95, 116, 389, 395.
DeA,ze, Michcl - 1-4, 16, 383. Dnport, Aclricn - 77, 88, lJ-1, 103, JC9 ..
De·,illc, c;ahriel - .100. Duport-Dutertrc, l\-larg1write Louis .l'ran-
De-,lecshonwer, H.. - 392. c;:ois - 70.
Diancu, Lconachr - vezi Budai Dclt'ann. Dupront, Alphoust• - 1(1, 3/16.
Dickens, Charles - 2112. Duportail, Jean Louis le B<'l(Ue de Preslc
Diculescu, \'ladimir - 339. - 20.
Didt>rot, Denis - H, 15, 32, -10, -15, -47-50, Dupuis, I'. - 2J2.
5-1, 102, 217, 317, 386 . . Dupuy, Ht'lc,w - 28.'i.
Didier, Beatrice - 383. Duquesnoy, E.D.F.J. - 188.
Diesbach, Ghislain de - 383. Duran<I, Ch. - :192.
Dillon, A. de - I 13. Duranton, Henri -- .19.
Dionisie Ecleziarhul - 324. Durkhl'im, :f:milc -- .J03.
Dippcl, Horst - 281. Duroy - JIii!.
Dinnik-,·M. A. - 261. Duruy, A. - J92.
Djerjinski, Felix - 30 I.
Duruy, \'ictor - .1-45.
Djordje-,ic, Dimitrije - 278.
Donrescu, Adrian Alexandru - 13. Duthri\, Jean - 40.1.
Dobrogeanu, Gherca ('. - .H2. Duţu, Alexandru -- 322, 355~ .15î.
J)obsen, ClaU<le Emmanuel - 149. D 11·,al -- :~o.
J)omecq, J. P. - 392.
Dommangct, Maurice - 299, 388, 392. Du·,ergier, J. B. - .,82.
Donath, Friederich - 383. Duvras - I JO.
4311
Fichll', Johann GoHlirb - 2.52, 25fi, 257,
E 392, -115.
Ficrro, Alfred - 22, 21, 31!, lll2, 21.\ 102,
Ebcling, J.B. - .11'2.
Ecaterina a II-a., ţarină a Ru:;iei - l.'i, 18, -103.
42, 49, 86, 253, 261, 316, JII!, 319, 395. Figncr<,5, R. ele - 103.
Filip al Ii-lea, rege al_ Spaniei - 5-1.
Eckhardt, Sânilor - 392. Filip IV cel Frumos, rege al Franţ,•i - 219.
Edroiu, Kicolac - 21.
Filipc:;cu, Constantin N. -- 331.
Eftimiu, Yictor - 3-1-1.
Filipescu, Dumitru - 329.
Egret, J. - .192.
Ehrard, Jean---- J9, 356, 3%. Finlcy, Shepard - 392.
Fior, --- 198.
Ell>ee, l\fauricc Gigost <I' - 1-11.
FJ;\issiN, S. - JCJ2.
Eliade, Pompiliu - 3-17, J86.
Flammarion - .'ih, l(,9.
Elisaheth de France -- 107, 395.
Fl;:mmcrmont, J. -- 68, 243.
E!ic - 69, 70.
Flrischhackl ·1011 Hakcnau, Franz - 327.
Ellenstei11, J. - 28.1.
Ellery, E. - 392. Fk:-s!'llcs, Jacqn!'s de - 69.
Fl,·nriot l.t~~cot, J.B.E. - li8.
Emint'scu, :Mihai - 3"10, .H7, 350, 351.
Engels, Friedrich - 289, .H2, 397. Flichc - 38.5.
Floritlahla11ca, Jose Monino conte- ele - 18.
ţnghicn, Louis Antoine duce d' - (,1.
Frn;illon, Ht•uri - 3.52.
Epremt,'Snil, Jean Jacques Jh,·,al d' - .l.'i,
Fohlen, Uauele - 38-1.
55.
Fon·,ille, Robert - J92.
Epurt>,anu, Em. Costache - 310.
Forstcr, Carolin<' -- 257.
Eskena~i, Frank - 312. Forste•r, Gcorg - 2-17, 257, 3.5fi, 101.
Esquier, G. - 16.
Forster, R. - 386.
Esquiros, Alphons,• - 392.
Foscolo, l'go - 260, 41.'-
Estree, Paul ci' -- J92.
Fouchc-, Joseph - .'ii, 168, li-i, 177, 2IO,
Emnn11uelli, Fra.n,;:ois Xa·,ier --- ]82.
228, .396, 402.
Foulon, Joseph Fran~ois - 72, 216.
F Fouqnicr-Tinvillc, Antoine Quentin - 162,
167, 178, 179, 11!.1, 301, .178, 395.
Fabrl', !\-1. .-\. - 392. F-mrcrny, Antoine Fran~ois conte de - 171,
Fahre d'Eglantine, Philippe - 89, 122, 173, 2.12.
175, 391, 397. Fouri,,r, Charles - 283.
Fa,;:on, Nina - 260. Fox, Charles - 2.53.
Farge, A. - 392. Fragonanl, Jcu.n Honore -- 239.
Farge, R. - 67, J.'i2. Francastel, Pierre - 381.
Fauchet, Claude - 70, 88. France, Anatole - 2 72.
Faure, Edgar - .111, 312. Francisc II, împărat german - .109, 111,
Fa·,ier, Jean - 385, -102 320, 372.
Fa·,ras, T~omas ele Mahy marchiz ele - 90. Franklin, Benjamin - 19, 20, 190, 341!.
Fay, B. - 382.
Franq11e·1ille, A. D. -.2.H.
Fayard - .107.
Fray-Fournier, A. - 103.
Fa.yard, Jean Franc,ois - 22, 2-i, .18, .115,
102. Frc_·,lt,ric al II-iea, rege al Prusiei - 18, 42,
Fayet, Joseph - .392. 279, 281.
Fehvrc, Lucien -- .llO, 38.'i. FrC'deric Vilhc,lm H, rege al Prnsiei-22, 106,
Felea, I. - 351. 125, 134.
Felicc, Renzo _de - 382, 3ll3, 392. l 7 rcron, Louis Stanislas - 89, 1.57, 168, 169,
Fellcr, Richard - 392. 177, 182.
Fcnt•lon, Fran\,ois ele Salignac ele la Mothe l•re·,ille, H. - 386.
- 1.'i, .51. Frcy, Max - 23.5.
Feraud, Jea11 Bertrand - 181!. Fn·y, W. - 3-19.
Fl'rdinand de Hahsburg, marc duce al Tos-
canei - 202. Frnyssinet-Dominjon, J.-298.
Ferguson, E. J. - 19. l 7 rididf, M. - J9 I.
Fenmndcz - 238. Friguglietti, James - 291'.
Ferrcro, Guglclmo -- 392. Fryer, W. H.. - 392.
Fcrry, J ulcs - 292, 297. ·
Fcrsc11,Axd - 8'l, 91, 92, 106_, 108 · '9-1 Fngariu, Florea - .121.
4•JO. ' ·' ' Fugicr, Andre - 384, 392.
Festy, O. - 392. Funck-Brcntano, Frantz 385, 386, 392.
Fcuerbach, Ludwig - 283. F11oc, Rencc - 189, .392.
Feuillct de Conches - 107. Fun•t, Fran,;:ois - 17, 72, 126, 157, 181, 189,
Fiaux, L. - 392. 19-1, 1911, 268,269, 273, 27-1, 283,287,289,
29.l, 2%, 29/;, 299, 301 - 306, Jto, Jlz, Gill,,, Borlrnucl - JX6.
362, .1116, 31!7, 391--JIH, i02. (~illi, ~farita - .199.
Fuste! cL· l'o11h·1~----', X11111a Deuis - 292. (;irafli, Al(,ssa.ndro - 9.
Girard, P. - 39.1.
Girardin - 110.
G Girnd de J'.-\in, (;. -- J93.
Girta1111cr, Christoph - 247, 266.
Gaffan·l, B. - 39.,. (;iuntella, Y. E. - .38.1.
Gallian i, R. - 40. (;Jiozzo, C.A. - -403.
Gallimard - 4.1. Gohcl, J.ll.J.- 17.5, 377.
Ca.li", Max - 393. God1:ehot, Jacques - t.,, 19, 20, 22, 26,
Galy, I•r. - L'U. JI, .'H, 5.5, 67, 71, 15, 110, 155, 218,.226,
Gambon - 290. 25J, 254, 260, 268, 298, 304, J82, 381,
Gance, Alx-1 -- J96. 385, 387, 389, 397, -102, 403.
Garai, Domi11i,p1c Jos1•ph - .'H, 2.H. Godfrc,, J. L. - 393.
(;araucl, l\l. - .19J. Gochrii1g, M. -- 387.
(:araudy, Rogt'l' - 283. G:>cthc, Joha1111 \\'olfgang -✓ 011 -- 1.5, .33,
(;an,:on, Maurice - J9J. 126, 249, 2.58, 260, 263, -415.
(;aril~1kli, Giuseppe - 291, 292. Goga, Octa·,ian - 3-IJ.
Ga.rnicr, fraţii - 11. Gohier, Louis Jenime - 209, 2!0.
(;arnicr, J.l'. - 393. c;ola.v, E. - 22.
Ga.rnicr, Joseph - 340. (;oJdi,erg, )I. - 2S2.
(;asparin, Thomas Aug1L~ti11 <lt· - 16.\, Hi4. Golcscu, Iordache - J 18.
Gaucltt·t, Marcel - 268, 269. c;,m,wr, C1rol - J29.
Gaulmicr, J. - 39.,. Golu-,kin, coutc - 15.
(;aul11peau, Y·,es - 298. Goncourt, fraţii - 296.
Gauthernt, G. - 393. Gonlard, M. - 39.1.
C.authi1·r - 170. Gooch, G.l'. -- 39.1.
Gauthier, Florence - 393. (;ooch, R. H.. - 39.,.
G:1xotte, Pierre - 58, 182, 307, JOS, 361, Goodwi11, A. - 381.
JS.'i, 387. (;oraui, Giuseppe - 2.55.
Gca.n111.1111, (;rigorc -- J-49. (;ordon, Le·✓ S. -.186.
Genclrnn Fran\cois - 402. Gorsas, Antoine Joseph - 168.
Genilie, losil -- 9, .H5. (;osscc, Fr,rni;ois Joseph - 212.
Genlis, Stephanie Feliei t(· Du l'rnst con- (",-0ttschalk. L. - 387.
tesr, ,k - JJO. 348. Goub.:,rt, Pierre - 16, 2.5, 26, 58, 228, 38-f,
Gens,,nue, Arman<l - 132. 385.
Genl1', M. - 393. Gouges, Olympc de - 221, 389.
Gent~, Friedrich von - 253. Goujon, J.J\l.C.A. - 188.
Geoflrn1' S ,int-Hilairc, f:tiennc - 204, 2.32 , Gonlemot, Jean Marie - 9.
2.,3°. Gou·,ion Saint-Cyr, Laurent - 110.
(;curge I I I, rege a.I Angliei - 19. Gral,, \\". - 393.
Georgescu, Yla.<l - 321. (;rachus, fraţii - 228, 289.
Georgescu-Tistu, X. - 310. Gr~tchi:s, Caius - 237.
<:<;PPi, P"?lo - ->~8. Graur, Al. - .152.
(,erard, pere -- 6.,. (;reard, M. - 229.
(:emrd, Alice - J93. Grecu, Yiorel - .18'1.
(;emrd. Fran\cois - 24 I. Greene, J.1'. - 19.
Gemud, Edmond -- J48. Gregoirc, Henri - 65, 76, 94, 95, 102, 127.
Gerba.ux, F. - 382. 130, 136, 137, 208, 235, 376, 377, 391.
Germa.iu - 198. (;rimand, Louis - 393.
Gershoy, Leo - 384, 39.1. (;risd, (;eorg1,s - 198.
Geyl, Pierrn - 22. Grncth11Yscn, Bernard- 39◄.
Cheorghc, Gheorghe - 339, 355. c;roppi;. A. - 394.
(;Jworghe, Mircea - 13. Gros, Antoino Jea11 - 205.
Gheorghiu, Mihm~, ~ 259. Gross, Jean Pierre - 282, 39-f.
Ghica, Dumitru I. - 347. Grossbart, J. G. - 394.
Grotius, Hugo - 46.
(;hica., (;rigore II[ Afoxandrn, domn al Mol-
Grouvelle - 121.
do·,ei - 89, 234, 316, 317.
Cru11ehaum-Ballin, P. - 394.
Ghica, Ion - 330, 333, 3-47. Guadet, Margneritc Elic - 132, 156, 1.57.
Ghisalhcrti, Carlo - 393. Guchanl, L. - 383.
Gidc, Andre - -43. (;wlin de la llrcnellcric - 222.
Gidneiy, Lucy M. - 21. Guehenno, Jean - 43.
Gilissen, John - 280. Gi:e:1aire, Miclwl - 270.
Gui·ret, tmil,· - .195. H,:rh, rl, S. -- .'19-1.
(;ufri 11, J>. - J91. Herl1t·tll-, J\-1. -- .19-1.
G11fri11, Pw.rre ;1.an:is.~,· -- 2'41. }knln, Johanu (;1,ttfrinl - 27.1.
c;uihert-Sledziewski, Elis1h·th -- .1'.!1._ H„rlaut - .'191.
Guilhaumou„ Jacques --- 2S9. Hcrold, C. - .W-1.
Guillaume - 237. 1-frrr, Richard -- 391.
Guillaumc, J. -_ 167, 3X2. Hcrri"t, Edouard - .'112, Jls.~.
(;uillaume, I'. - 391. 1-ll'rsht'rg - 360.
c;uillt'min, Henri - 2~., . .îlJ1. ll<'rzc11, Akksa11dr l·ra11<J'lici -- -11.
Cuillotin, Jo:-;cph I;.n1acc· -- .5N. Hihlt:-rt, C. - .187. ·
Guiral, P. -- 51, .îS.'i. lliggi11hotha111, I>. - 19.
Guizot, Frnn\·ois - 27.1 -- 277, 2 1)6, .l.10, .l93. J·liggi IIS' E. L. JlJ-1.
Gus,lorf, (;. J91. Hiurichs, Ern,·st -- "10 I.
(;us\a·r lll, regc al s,.,·di,·i - l.'i, IX, 11.1. Hirsch, J,·.'.n l'inrc - .191.
G11s~1-, l V A,l,>lf, rcg,· al S,:i·dici - .l9'-. Hitler, Adolf -- 309 . .11 I.
Gusti, J}irnitrie - .i1.~. Hohh,·s. Thomas - -1(>.
c;u\·, M. - 2.10. llohshaw11, E.J. - 381.
Cu~·ot, H. - .\XI, _,<,1. H,,chl', t.amn· -- 170, 171, llJO, 192, 201,
(;u~·to11-Mone.111, Louis Jlnn,nd - 171. 207, 262, .178, .11-9, 391, -110.
_(;y{,i11{u1t, L11tl0"1i.- -- 21. HoCIJUd, J. C. --- 311<>.
Hoff111;rn, Alfn·d - 26.,.
Holhach, l'.H.l>. baron d' - 1N.
li Hiildl'1'li11, 1'rirdrich -- 258, -11.5.
l!ol1apf.-l, Kurlh - .'187.
Hachett,· -- 30.'!, .lS7. Ho11li11, Albert - -10.,.
Hag,\lli, B. -- J9"1. Horea, \'asile Crsu ="icola zis - 21, Jl6, 321,
J-lagi l'op -- .117. 327, .,.'i I, 116.
Hal(,-.,v, H.. -- 5J. Hm:chard, Jra11 ="icola~ - 157, 171.
Halph~11, Louis --- .1S.'i. Hmu•I, J ca11 J>i...-re - 21(1.
Ha•niche, D. -- .,91. Huart, S. d' - 39-1.
Hamilton,· Akxaudt•r - 2.'i.~. Hngo, Victor -- 17, 27.'i, 28.5-21'7, 291,
Han1psou, :\onuau - Jh7, .1~4'. 292, 329, .119, .ml, .l."l.'i.
Hamy, E. T. - 2.11. Huhlol, E. -- .,9-1„
Ha11otaux, (;ahrit·l - .191. Huhrc-cht, (;, - .19-1.
Hanriot, Frnn\:ois -- 119, 150, liX. J-lufkr, H. --311.'l.
Ha11st·11, Joseph -- .18.1. H11li11, J>i,-rr,· Augustin - <,9, ~O.
Harb:1oui, Chaf1han,· - 27-1. Humh.-rt, J. Jl. - 6X.
Harris, S.E. - .191. )-lmnlw,rt, ]. J. A. - 207.
Harsi11, P. -- 391. Humhohl\, Wilhrlm ·ron - 217.
Hasdeu, B. P. -- 21. :H6. H11nH', Da-,id - -16.
Hassenfrntz, Jean lfrnri -- 171. H11rn111zaki, Endoxiu - .116, 322, .12.'i.
Hastier, L: - 39-1. Hyslnp, Bi•atric,• - Jl,6, .19-1, 10J.
Hauptmann, (;1'rh,1rdt - 2'7.'i.
Haiiy, Vak11li11 -- 2.12
Ha·,ard, O. - 391. I
Hayes, Richard -- JIJ1.
Haym, N.udolf - 278. lacob li Sluart, n,gc al AnJ!lit,i - 217.
Hazanl, Paul - '-'· .îX1, 39-1. larnalllli, \'ictor - .H-1.
Ha.zeu, C. D. - 3XJ. lhrahim, Paşa - 278.
Hă11lid1, Dan - 357. lbrăilf"anu, G. - 352.
HehNI, Jaapies-89, 122, HB, 119, 1.59, 1"1, Imbert, Jean - 391.
165, 16X, 236, 101. lngrand, F. P. - 169.
H1:1gcl, Friedrich - 278, 279, 281, 2Wl, 2-90, Ioan XXIII, papa - 309, 3IO.
297. Joana d'Arc - 161.
Heidenstam. O.(;. - l08, 391. Ioanit!, G. - 3-19.
Heliade Rădulescu, Ion - 3.16. Ionescu, Eugen - 3.'13.
Helvetius, Claude Arlrie.u - 18, 51, .'i.'!. Ionescu Gion, G. J. - 3-16, 391.
Henderson, W. O. - 311-1. Iom,,;cn Ilion, Haicu - 3-12, .19-1.
Henric IV, rege al :Frnnţ,•i - 11, 121. ]orga, 1':icolac -- 1.1, 227, 316, .12.'i, 3-13,
Henric Y - ·rnzi Chamhorcl, conte eh· .l07. )17-.H9, .Ul, 3.'i1, .18-1, 38.'!, 391.
Henric \'111, n•g•· al Angli,i--23i. lorg0'1ici, Paul -- .1)7.
Henriot, f~milc -- 352.
Iosif li, împărat gernmn - ]li, 21, 22, 86,
Henriquez -- 238.
Jl.5, .320, 321, 101.
Henry, l'aul - 3115.
Herault ,le Sechellf"s, Marie Jean - 5.5, 150, losipt"n,, Şt. - .,.57.
1.5J, HD, 17.5, 3!JI. Jo·,ciuk, M. T. - 2<,1.
Isa.ht:a11 - 1.57. KU:bor, Jean Baptiste - 1.58, 169, 199, 200,
Isar, K. - 3.H. 205. .
Iseru, G. H. - ."127. Klnpstork, Friedrich (;ottlieh - 217, 2.55,
Isnard, Maximi11 - 107, I 16, 117, 1.56. 258, -115.
I sort'.· - 16.î. Knihiohler, J. - 270.
I va~11, (;euq;l' - 3.'U. Knox, John - 281.
l{ol-{ălniceann, Mihail - 330, .HI, 3.16, 3.W,
.H7.
J Kondratieva, Tamara - 302.
Korff, baroana de - 92, I03.
Jacob, Louis - 391. lforu, M. - 278.
Jaeck, H. P. -- 289, 391. Korner, Alfrnd - 383.
Jam, Jean Louis .:... 241. Korsak0"1, Aleksandr I·ranovici - 208.
James, C.L.R. - 394. Kosci us1.ko, Tadeusz - 2 I, 86, 255. 336. 3 76.
Jancs6, Elemer - 320. Kossok, Manfred - 38-1.
Jaucourt, Fran~ois Ama.ii - 15. Ifostic, M. - 395.
Jaures, Jeari 70, 8.î, 146, 172. 267,290, 298- l(otzebue, August von - 258, 415.
300, 302, 387. Kropotki11, Piotr Alekscicvici prii1ţ - 296,
Jeanneney, Jean Noel - 311-31.î. J87. ·
J6fforson, Thomas - 19, 20, 71, HJ. Kusci11ski, A. - 402.
Jensen, M. -· 19. Kutucr, F. - 395.
Johnson, Douglas - 273.
Johnson, H.C. - 394.
Johnson, Samuel - 281. L
Jolly, P. - 395.
Jomini, Henri - 267. I.a llarn•, Jean Fran~ois l.ck·bvrc cavaler de
Joncau, H. - 395. - 42.
Jones, R.B. - J87. l.ahrachcric, Pierre - .195.
Jones, Stuart - JYI. Lahriollc - 31J.
Joubert, Barthelemv -- 2IO. I.ahrnusse, Ernest - 27 --29, .12, 2!,18, .106, 383,
Jourdan, Jean Baptiste - 20, 170, 171, 199, 385-387, 395.
209, 210, 376, J77, .180. Lacepede, B. G.F. de - 2.H.
Juillard - J82. La Chalotais, Louis Ren(, ele - .~O.
Julia Dominique - 39.5, 40.,. Lachiver, M. - 30.
J ulicn, Charles - 39.5. Lacombe, Clairc zisă si Rosr - 119, 164, 22 I.
Jung11itz, E. -- 387. Lacomhc, Pani - 29:i.
Jussieu, Antoine J.aurent de - 2.12, 2.13. Lacour-Gayet, c;. - 395.
Lacour-Gayet, J. - 38-i.
I.acour-Gayet, R. - 395.
K Lacretellc, Pierre Louis de - 267.
I.acrocq, Louis - i0J. ·
lfafker, F. - 221. lacroix, S. - 382, 395.
l{ahn, L. - 395. Lacrnix, Sebastien - 110, 130, 163.
l(ant, Immannel - 213, 252, 25.J, 255, 256, lafayette (sa.u La Fayettc), M. J. G. Motier
388, i 14. muchi1. de - 20, · 35, 54, 55, 71, 78,
Karamazin, Nikolai Mihailo·,ici - 260, 115. 85-88, 91-93, 95, 98, 101, 108, 109, 111,
Kara'r61ov, Liubcn - 339. 11.1, Iii, 118, 125. lJI. 134, 139,211,214,
Karl Ludwig Johann, arhiduce al Austriei - 312' .170--372, 389, 39.1.
200, 203. I~1. Fay Conny, Jean de - J-15.
Kautsky, Karl - 290, 297. 1.afcrrierc; Fintrin - 395.
Kedro•r, B.M. - 261. Lafont, Robert - 384, 385.
Kehrig - 278. La-Fuye, l\lauricede - j95_
Kellermann, Fran~ois Christoph6 - 125, 126, Lafue, Pforrc - 385.
133, 134, l.l7, 183,189,201. lagrange, Joseph Louis - 232, 233.
Kennedy, E. - 387. La Harpe, Jean Fran~ois - 54, 183.
Kennedy, M. · - 39.5. I~1.kanal, Joseph - 51, 229 ..
Kerenski, Aleksandr Feo<lorovici - JO l, '314. Lallemand, L. - 39.5.
Kermina, F. -- 395. Lally-Tollcndal, Gerard marchiz <le - 77, 79.
l{erner, J. - 395. 1.ally-Tollcndal, Thomas conte de - 12.
Kerr, W.D. - 39.5. La Luzcme, ( esar Guillaume duce de 81.
Kersaint, A.G.S. conte de - 129. La Marek, A.M.R. prinţ de Arcnbcrg, conte
Kerverseau, Frani;;ois Marie - 266. de - 90. ..
Kesscl, Patrick - 395. Lamarck, J.B.P.A. Monet cavaler de - 232,
I{intzlor, Cathcriuc - 395. 233. · , .
Klay, Heim - 39.5. I.amarquc, P. - 395.
438
L'Lma.rtinc, Alphonse de - 7, 276, 282, 329, L„ Jbn, Gusta·re - 293, 30J, 318, 395.
330, JJ2, 3J.,, JJ7, .WJ, .VJ5. . Lehon, Joseph - 51, 171,351,394.
Lamba!L•, l\farie There;e de Sa·,oic-Carignan Le IIreton - 47.
prinţesă de - 125. Lcbrun, Charles Frani;ois - 212.
Lâ.mhci·ti, J.C. - 287. Lebrun, Frani;ois - 308.
Lambcsc, Charles Eugene de Lorraine prinţ Lebrun, P.M.H. Tondu zis - 121, t--19, 248,
do - 67. 150. .
l-'L111enaais, Flllicitc Rnhcrt de - 273, 285. Lecercle, Jean Louis - -17.
1-'Lmeth, [raţii - 20, .55, 93, 94, 101, 109. Le Chapelain, J. - -102.
1-'Lmeth, Alexandre de - 20, 77, 82, 88, 103, Le Chapelier, Isaac Rene - 55, 6.5, R-0, 82,
114. 83, 88, 93, 290, 371.
1-'Lmeth, Charles de - 20, 88, 93, 9-1. Lcchesne, F.G. - 395.
Lameth, Theodore ,h- - 20. Lcche·ralier, J. - 395.
La Mettrie, J ulien OHroy de - 55. Leclerc, J.T.V. - 158, 161. 162, 16-1, · 166.
Lamoignon, Charles Fram;ois de - 35, 36, 370. Loclercq, H. - 395.
Lamourettc, Antoine Adrien - 116. Lecomte, Georges - 38.3.
Landos, Da·,id S. - 384. Ledre, Ch. - 395.
Langeac, do - 55. Lcdru Rollin, Alexandre Auguste - 27_7.
Langeron, R. - 395. Lee, Orient - 395.
I.angins, J. - 395. Lefeb·rre, Georges-63, 65, 72, 73, 87, 105,
Langlois, Charles - 26. 174, 214, 287, 298, 303, 304.,. 306, 310,
Langlois, Claude - 382, 'IOJ. 312, 362, 381. 382, 387, 390, 395 - 397.
Langui9, J. - 231. Lefe\nre, Joel - 2-17, 383.
Lanjouiua.is, Jean Denis - 132. Lefe•rre d'Ormesson - 23-1.
Lanson, (;usta•,1e - -12, 236. Leflon, J. - 385:
Lanzac de Laborie - IJ8. Lefort, Claude - 29 I.
Laplace, Pierre Simon marchiz de - 211·, 232, Legendre, Louis - 89, 18 I.
273. - . Legrand, E. - 396.
Laponn<"rave - 284. Legrand, Gerard - 285.
I".aprade, \\".T. -- 39.5. Lcgmnd, L. - 396.
La H,•-,clliere-Lepcaux, Lr,uis Marie de - 50, Legrand, R. - 396.
132, 19-1-196, 199, 208, 209, 226, 395, Le Guillou, Louis - 273.
Lari-,iere, Ch. de - 395. Leibnitz, G. W. von - 20-1.
La Roche - 40. Lelcux, F. - 396.
La Rochefoncaul<l-Liancourt, Frarn;ois duce L'Heritier, M. - 396.
de - .H, 66, 71. 88,246. Lcmaire - 89, 190.
La H.-,,,hcjaquelein, Henri du Vergier conte Lemaire, J. - 386.
de - 142, 169. Lemery, H. - 396.
f.a Roch,·jaquelein, L. marchiză de - 348. Lemiere, Edmond - -10.1, 'liH.
La H.ouciere, Charles de - 38-1. Lcmire, I~'\urent - 311.
La Rouerie, Charles Armand Tnffin marchiz Lemny, Ştefan - 357.
de - 109. Lemontey, Pierre Edouard - 110:
I-iroussc - 385. Lenin, Vladimir Ilici Uliano-r zis - 301.
I..a.~ourCe, Ma.re ba·,id Alba, zis - 127, H7. Lenoir - 233.
Latour-1\laubourg, M.C.C. d.- Fay conte de - Lenoir, Alexandre - 239.
92, 114. Lenotre, G. - 396.
La Tour, l\laximilie1i" conte Baillet <le - 200. Leon Xlll, papa - 307.
Latrcille, Andre - 309, 395. Uon, Antoine, - 396.
Latude, Jean Henri de - HO.· Uon, Pierre - 29, 38-1, 386.
Laucrma, Matti - 39.S. Leopold ll, împărat german - 18, 22, 86,
Launay, llernar<l Rene Jourdan marchiz de 91, 106, 109,320,360,395.
69, îO. Le Pcletier de Saint-Fargeau, Louis Michel
l.a.unay, Louis de - 23], 395. -.55, l3Q, 132, 174, 373.
Laurnnt, Gustave - 395, Lcpetit, Bernard - -103.
Lauze du Perret - 16 I. Lepine, J. - 396.
J..avaquery, E. - 395. Lepointe, Gabriel - 396.
IAwisse, Ernest - 300, 3-16, 385. Leroux, Pierre - 277, 282.
l.avoisier, Antoine Laurent de - 26, 55, 83, Leroy, M. - 293.·
230, 232, 233, 25-1, 273, 369, 377, -100, 4.01. Lero), Maxime - 396.
Law, John - 82, 83. Le Roy 1..adur.ie, Emmanuel - 28, 306, 384,
Lazăr, Gheorghe - 327. 386, 390.
Lăză.rescu, Dan A. - 355, 357. Lescuver - 105.
Lesnodorski, B. - 396.
Leba5, Ph. F. I. - IJO, 171. 178. Lesourd, J.A. - 396.
Lehel, Germainc - 319, 385. Lessart, J.M.A.C. de Valdec de - 10.3.
Le llihan, H. - 53. Lessing, Gotthold Ephraim - 15, 38:t'..
Lesn,-.ur, J.F. - 239, 2-12. lfain, J.T. - 19.
Lesuirt>, H..M. - 238. Mainfro\-, Claudr - 3'.17.
Lcto11nw11r, L.F.H. - 195, 196. l\faint<",n-ant c;erard - J•Jti.
Le Trosnc - 5.5. Maiorl'sCu, Titu -- .1JX, .H6.
Le·,assi:ur, E. - 3')6. Maistn·, Jos:·ph ci,· -- 251, 252, D-i, 268,
Levasseur, l{en(, - 171, 11!.'i, 3."\0. ,,09.
Levcq,;e, Jean Jacques - -10.,. Males, Gabrit·l - 392.
J,e·,N, E. - 396. Maleshcrbcs, Chretic•n ( ;11illa11111t' d,• l..1.moi-
l,e Yr.rril'r, J. - 396. g11011 de - I.'\ J.
J,ewi~, Bt'rn,ml - 396. J\,fallarml-, F.R.A. -- 1-19, 158.
T.ichno"·ski, p:·inţul l{,'.rl -· 2o2. !\fallct. li. -- .,9(1.
Lichtenh„rgl'r, ..\nclr(· -·· .>9ti. Mallet du Pan, Jacq111·s - .56, X9, 2.>6, 2.52,
Licurg - ii. .196.
Ligou, Daniel -- 396. Malonl', D. - 20.
Lindenhng, Daniel -- 29.l, 299. J\fal011et, Piern· \'iclor - 76.
Lindet, Robert - ]01, 16J. Malthus, Thomas Jfolirrt -· 19.
Lishoa, J. L. - 21.,. Mandat, Antoin!' J,•;111 (;aillot
Liu, Nicolae - 16, 316, .120, 322, .127-- .>29, marchiz tic -- 120 .
.H.1, 3.50, J.5.5, .î57, .î96. l\fandrou, H.olx·rt -- 26, 28, 225.
Locke, John - 19, 20, 10, -12, 1.\ .50, 208. J\,fanl'a, Mihai --- 291, J.57.
I.omeni„ dt, Brirnnr, tt.it-m11· ele - 3.5- 38, Manent, P. - 127.
369. Mau„vy, Rayiuoucl -- li7, .'\9(1.
Louis Charlrs, delfinul Frnnţei-71!, 157, 193, J\lanfn,.J, Alhe,rt Z. - JOI, 31!7, .î96.
28.'>, 371, 371!, 390, 393. Maniger, Z. ll. - 396.
Lourcles \'iana. Lvra. Maria de - 27S. Mantion, Jean Hi,my - 2-10.
Loustalot, Elisee ·_ 80, 119. J\fanucl, Louis Pierre - 51, I li\, 122, 12.3, 127.
Lo,,.,et, Jean Baptiste -- 161, 187, 190,219. J\faranini, (;. - .196.
J.o·,inrscu, Eugen - 3.,9. Marat, j,,an Paul - -10, -I I, -18, -19, SO, 87,
Lnckner, Nicolas - 112, 1 I.,. S9, 90, 91-%, 98, 102, 109-1 l.l, 12.l, 127,
Luckwalclt, L. -- .î83. 128, 130, IJ2, 1.,<,, B7, 1-46, 1-17, 1-19, 1.10,
Ludovic XI\', rc!(t' al Franţei - 17, 18, 20, 162-- 16-1, ]()6, 171, )Iii, 182,222,236, 2'1i,
2i,26, 31, 41, 53, .51, 68, 71!,20i, 351,106. .H.'i, 369, .,7-1-.178, JN9, .196, iOI, 409.
Ludovic XV, rege al Franţei - lti, 21, 25, 3i, l\larcaggi, \". -· 396.
.U, 11. ll7, WI. 359,361,371, Marcrau, Fra111;ois S.··,.,ri 11 --- I<,•J .
Ludo-,il' XYI, rt•ge al Franţei - 16, li!, 20, 2.5, Marc!'lli, 1:. - 3%.
.12-3-1, ,',7, 38, 50, .'ii, 55, 57, 61, 62, 6.5, l\1arczali, Heu ri k -- I\ i .
71, 75, 77-79, 86, 87, X9--9.1, 9.5-98, Marczcwski, J. JK'I.
10.'i-109, 11.'>, 116, 118-122, 131, IJ2, l\fan•,·lml, l'i,•rn· Sibain - 197, '\92.
l.l6, IJ7, Iii, 178, 193, 196, 212,217, l\lar'1a, A. -- .,57.
211!, 22/l, 2-1-1, 258, 260, 271, 285, 301, Maria .-\11toa1wta., rcgi11;.!. J;-ra11ţei -·· 2t:,, ]5,
J0.5, 312, 317, 319, 369, 370, 373, 379, 16,h.'i, 77, 78,86,S0,91, 93,9.'i, %, J0.5-
-106--108. IOX, I 19. 1-1.'1, J<d. 1(17, l<;X, .B0, :H9, 363,
L1a]0'1ic XVII - ·,czi Louis Charlt,s. .'\7(,, Jl!S, JCJO, .l92, 39-1, J9.5, -iOO, iOl.
l.111!0·,ic X.VIU, rege al Franţei - ·1e1.i l'ro- Mari" Thcrcs" tk France• ('.\4aclame, royale)-
vcnce, conte de. 379, .l9.5.
Ltipu, dr. l'li. - 31-1. Mari:111, l\•forn·l -· 385, .'9f1.
Luther - 247,279,281, 35'1. J\fari tai 11, J ;.cq tl!·s -- .,09.
Luthy, Hubert - 386. Marius, t'aius -- 96, l-1X.
Lnz;i.c, Elie - -10. Marko·,, Walt„r - 161, .tt)-1, .,S2-.1M, 39-4,
397.
~farmon!!'l, J,·a11 }."ran,;ois - .5-1.
li Marrou, Henri I r(,nfr - .>09.
!\tarti 11 -- .BI, 385.
~.•.hi,•, 1;a1>ri,·l Bo1111<,t dr, .... 40, 5-1, SO, 197, Martin, Andrr - -10.l.
261. l\fartin, (;a..,ton - J85, .,97.
~don;;l<I, E.J.J.A. -- 208. Martin, ll.fari,• M. - J8ti.
Machi11.·11.Jli, ;'\iccolo - 17.'>. .Martini, Frit1. - 280.
Macki11tosh, Jamt's ··- 25-1, 25.5. J\larti11o-1irs, 1. -- JJ9:
Ma,ldox, 1'1. .'\9.'\. Mart<H111c-, Em. dl' - .lll.5.
lfade!in, Louis -- 1~2, 19-1, J.55, 387, .i~l, .,%. Marucci, L, -· .l8J.
Ma,lgc,~ru. \'ir'1il - .H-1, .H9. Marx, ]{ari-·- 267, 28J, lli-S--290, 29S, 300,
Maclison, Janws - 21!.5. .l06, 3J5, 393, 39-1, .197 .
.Maha11,,A.T. -- JS7, 396. Marx, R. - 397.
Mahomed - 4 I, 281.
l\la.ignien, _E. -· -10J. l'.M. - -17.
M.'L'<Oll,
)ta.illanl, Stani>'l,IS - 70, 12-1. Massart -- 19S.
Mass<', 1'. - J•n. Miranda, Francisco - 1.,6, 219, 278, 398.
l\fasi;ena, Andri· - 201, 20.,, 20s. .Mira·,al, Pa11lc - "10.l.
Massiac - 102, .191. l\firot, Albert - -103.
l\fa,,sin, Jean -- 397. Mirot, Leon - -10.,.
)fathic,11 - 1.5.1. Mitin, :\I.ll. - 26 I.
Mathie11, (;. - 397. Mitterand, Frani,:ois - 310, 312, 313.
Mathicz, ..\lhcrt - 13, 38, <,7, 70, XI, 87, 126, l\foeckli-Cc-llier, l\l. -- 398.
1·4-4, 116, 151, 151, l.'i8, 225, 272, 298- Moli~re (j!'an Baptiste Poquelin) - 13, 53,
300, .102, 30-1, .,JO, 3-49, .,52, .,55 . .187, 397. 115.
~faupco11, Rt-ne ~icolas i1 .. -- .H, .1.'i. Molinicr, l\l. - 22X, J98.
Afauro, Frederic - 16, 381. Molnar Piuaru, Ioan - 317, 318.
Mauron, (]aude - 382. l\lomoro, Antoine- Fran,;ois - 17.5.
Maurras, Charles - 296, .,07, .,09. Monge Gaspanl - 121, 128, 170, 201, 20.'i,
l\faury, Jean Siffrein - 82. 232, 233, 39.'i.
Mautoix:het, I'. - J81, .,s2. Monglo11d, Andr(· - 10.,.
Ma uzi, Roh-,rt - 3S6. Monnier, H. - .,82.
M.nrodin, Irina - JIU. Monnier, R. - -102.
M..·w, c;. - .197. Monod, Gahri..J - 27l.
l\fa~auric, nau<lt> - 197, .~97, -10 I. · l,fo11taigne, Micht'l Eyqut'm dt· - -ii.
Mazzini, G. -- 3.H. Montalcini, C. 3SJ.
l\fazuchclli, M. - 397. Montt'squic-u, Charlt's <lt' S...condat baron de la
;\lfautis, A. - .197. Brede et d,· -- 1-1, 15, 19, 32, 38-12, 17,
Mehul, Etie111w -- 212. -18, 52, 102, 17.'i, 191. 217, 218, 222, 238,
Meii.I .. , ..\.W. - .197. 316, 32-4, JJ7 ..,.'iJ, 38-1.
M,·jclricka, K - .197. l\fontcsquoiu, Frnni,:ois duce de - 82.
Melchior-Bonnet, Bernardin,· . - .,97, -1.02. Montcs,1uio11 Ft'zt•nsac, Anne Pierre marchiz
Mellie, c;. - 397. de - 8.1, D-1, U.5.
Mclonio. Frauc,:ois.- - 2S7. Montgolfier, fraţii - 369.
Mdzi -- 201. Monti, Vinccnm - 260,115.
.Menou, Jacqnt's Frani,:ois d,· Bo11ssay, baron Montjoir, C. F. L. Vc·ntrc du la Toulonbre, zis
<le - 11!11, 195. Galart de -- 2f.6.
Mcrc<"r<', E. -- .197. Montmorin, Armand Marc conte de - 103.
Mcrcier, Sehas.tit~n - -17. Montsahcrt - .1.'i.
Mercy-Argentea11, Florinwn,l Cla11de conte Momi - 21.
de·:_ H6, 107, I IJ, 21.,. Morange, Jean -- 7.'i.
Mcrim<"c, Prosprr - 272. Moraze, Charl„s - 38.'i.
Mc-rklin - 309. Morea11, J.V. - 199,200, 210.
Merk11s - -40. Moreau, Louis c;ahrid - 210.
;\{erlin t.!c Douai, l'hilippt• ..\ntoinc - 209. Morc,;rn, P.F. - .18-1.
M"rlii1 <Ic Thion•tillc·, A11t:ii11,• c:hristophe - Moreau de Jonni·s - 36.
10-1, 158, 1117. l\lorellt-t, An<lrc - -18, 69,223.
Mcsmcr, Franz - 5 I. Morclly, R. - 197.
lfctteruich-\.Vinnelmrg, Franz c;,-ori.: conte rk Moreu-Rey, E. -- .l9S.
-- 206. Morgan, E.S. - 19.
Meyer, Jl'an - 31, 32, 381, 386. Morin, Edgar - .106.
Mevnier, A. - .197. Morinea11, M. - .lSti.
Michalet, A. - 1-1.J. Morini-Comhi, J. - .l98.
Micha11d, C.I.F. - 199, 392. Morize, A. -- -iJ.
Michaud, Jean - 397. Monwt, Danid - 13, 30, 3Ci, 17, 50, 51, 310,
Michcle.t, Jules - 70, 71, 91, 92, 96, 182,221, 398.
232, 271-276, 283, 292, 298, .109, 32S, :\lorris, Co·,ernor - I li, 2i3, 3i8.
.HO, 331-.136, 359, 387, 397. Mornzi, Alexandru, domn al Moldovei - 323 .
l\licho11, c;. - 397. Mota, Carlos(;. - 278.
Mickiewicz, Adam - 232, 276, 329. Moulin, Fra111;ois - 209, 210.
Mounier, Jt>an Joseph - 37, 65, 7j, 77, 87,
:I.fidelei, Mathias - 387.
79, 392.
Mignt-t, Fran<;-ois - 270-272, .'l2.'i, JJO, 387. Mirnsnier, Roland - H, 383, 38.'i.
Miile, Constantin - 31-1. Mozart, Wolfgang Amadeus - 263.
Miot, Juhen - 290. Mucius Scac7ola - 228.
Mirabca.u, Honore Gabrid Riqudi co11tt- de Munteanu, Ba.zi) - .198.
-16, 21, .'>.,, 62-66, 77, 82, 83, 86-88, Murat, Joachim - 195,211.
90, 92, 9-i, 96, 102, !31, 229, 2.17, 216,281, Mure.\-Ul, Camil - 355, 357, 383, 387, 398.
28.5, 286,297,330,337, 311, 31.5, 3-19, ,,51,
Murrşanu, _-\ndrci - 3.32 .
.HU, .l71, 376, 31!9-391, .'9-1, .i9X, ii.,.
Miraueau, Victor Riqueti marchi,. ,Ic -· 26, 16. Murgu, Eftimie - 329, 330.
398. Mnset-Pathay - 2S.
N Pai111,, Thomas -- 132, 1.52, 243,248, 2.54, 255,
267.
Nabonne, B. - 398. Palissot, Charles, - 47.
Napoleon, I, împărat al francezilor - ·iezi Palloy, Pierre Fran<;ois - 70.
Bona.parte, Napoleon. Palmer, Robert H.. - 10, 21, .105, 3114, 387,
Napoleon III, împărat al Irancczilor - ·iezi 398.
llonapa.rte, Ludo·,ic :-iapoleon. Panaitescu, P.P. - 329.
Narbonne, L.M.J., conte de I~ua - 108. Panckouke, Charles Joseph - 54.
Naujoks, E. 387. Panclelca., X. - 281, 354.
Nădejde, Ion - 346. Panta.zi, Radu - 3.38.
Năstase, Lucian - 357. Pa.oii, Pascal - 158.
Neckcr, Jacques - 26, 27, 34, 35, 48, 56, 62, Pappillard. F. - 39!L
64-67, 71, 72, 77, 82, 86, 1!9, 216, 266, Paquet, R. - 404.
269, 369-371, 395. Parant - 316, 322.
Negri, L. - 398. Paraschi·1cscu, Miron Radu - 35J.
Negruţi, Ecaterina. - 357. Parias, L.H. - 384.
Nelson, Horatio viconte - 205, 207, 380. Parini - 20 I.
Netea., Vasile - H6, 354. Paris, J.A. - 398.
Neumanii; St. K. - 387. Parisct, G. - .385, 398.
Ne·,ins, Allan - 19. Pa.rker, H. T. - J98.
Newton, Isaac - -12, 50. Parker, Noel - 282.
Nicodin, Dinu - 351. Parra-Pcrcz, C. - 398.
Nicolae li, ţar al Rusiei - 301. Parvis, L. H. - 385.
Nicolas, L. - 384. Pascu, Ştefan - 21, 315, 357.
Nicolau, V. -'- 352. Pasva.n Oglu - 251.
Nicolet, Claudo - 386. Patry, Henri - 403.
Niebuhr, Barthold Gcorg - 28 J. Pauw, Cornelius ·1a.n - 255.
Noailles, Louis Marie d' Aven ·,icon te do -· Pavel I, ţar al Rusiei - 15, 207, 208, 251.
55, 75. . Payan, Uaude Fran,;ois de - 178.
Nodicr, Charles - 3.10. Pechmeja - 5 I.
Nordmann, Jean Thomas - 29.,: Perier - 165.
Nugent, T. - 40. Perier, Clauclc - 37, 21.'i.
Pcrnoud, Regine -- 29, 385,
Peronnet, M. - 402.
o Perpessicius, D. Pa.uaite~cu zis - 350.
Pcrrcnx, Gabriel - 280.
Obcrka.mpf, Christoph Philipp - 29. Pcstalozzi, J.H. - 221,255, 39.9.
Oberkirch, baroana de --, 348. Peter, J.P. - 38-1.
Odobt,scu, Alexandru - 346, 347, 349. Pctiet, R. - 398.
Olive, H. - 398. Petion de Villeneu·,e, Jed,mc - 92, 94, 108,
Olli·1ier, A. - 398. 111, 115-117, 119,122, 127- lJO, 148, 16 I.
Oprescu, G. - 352, 398. Petit, Annie - 297.
Ording, A. - .198. Petit, E. ~ 270.
Orieux, J. - 398. Petitfrcw, Claude - 140, J86, 398.
Oclean~, Louis Philippe Joseph duce d'(Philip- Petrescu, Camil - 351, 352, 356.
pe Egalite) - 54, 66, 67, 72, 96, 125, lJl. Petru cel !\lare, ţar al Rusiei - 14.
147, 168, 189, 330, 348, 376, 386, 394. Peyster - 398.
Orleans, Philippe duce d' - 234. Philippcaux, Pierre Nicolas - 175.
Omea., Zigu - 339. Philippido, Ale..<andru - 352.
Orsini, Felicc - 272. Pichegru, Charles - 171, 187, 196, 199, 202,
Ory, Pascal - .384. 203, 377, 378.
Oţetea, Andrei- 327, 346, :H.9, 354, 398. Pichois, Claude - 398.
0·1idiu (Publius (hidius Na.so) - 44. Picq, A. - 398.
Owen, Robert - 283. Picot-Labuissonni~rc, d-na - 7J.
Ozouf, Mona. - 268, 269, 273, 274, 283, 287, Pierrard, Pierre - 398.
289, 292, 293, 298, 299, 306, 398, 402.
Pierre, C. 39d.
0.1.0uf-Marigi1ier, M. V. - 398.
Pillat, Ion - 352.
Pindcmonte, Ippolito - 260.
p Pingaud, A.·_ 398.
Pippidi, Andrei - 316.
Pache, Jean Nicolas - 122,139,147,159,165,
175,375. . Pisa.ni, P .. - 102.
Paganel, Pierre .:.. 268. Pitocco, F. - 394,
Pag~s - 267. Pitt, William - 62, 137, 164, 174, 207, 254.
442
Pius, V[, papă - 8i, 85, 202, 2(U, 37 I. 3110. Haml>ali, l'. - 402.
Pins IX, papă - 309. Hamhaud, Alfred - 266, 300, 316.
Plassan - 10. Ramei de Nogaret, Dominique \'inccnt - 1.5.l.
Platon, Gheorghe - .157. Ranctti, George - 350.
Plongeron, Bornard - 386, .,98. Ranke, Leopold ·,on - 297, 399.
Plutarh - 161, 29X. Ranza - 206.
Pochon, Jacques - 27i. Haynal, Guillaume - 16, .52, 102, 22.,, 221.
Pogor, Vasile - .H6. · Raynaud Philippe - 269, 287.
Poisson, E. - 398. Rădăccanu, Lotar - 349.
Pola.nd, 11.C. - 398. Rădulescu, Andrei - 338.
Pola.rsky, J. - 22. Rădulescu-Motru,C. - 344.
Pombal, S.J. Car·,alho c Mdlo marchiz do - Real - 190.
18. Reau, Louis - 20, 384.
Pornean, Rene - 20, i2, 3/M. Rcl>erioux, 1.fadeleine - 299.
Pommellcs, J.C.S. des - 26. Rebreanu, J,i·,iu - 350, 351.
Poniatowski, Michcl - 18,398. Recamier, J, F. J. Bernard, d-na - 2i0.
Popa, Lucia - 29 I. Recht, P. - 399.
Popa, Mircoa - 318, 321. Hegnault, J can Daptiste - 240.
Popa, Mirc„a N. - 291. Rehberg - 257.
Porta -'- 2i2. Rcinhard, Karl Friedrich - 248.
Pospolo•,, N. - 261. Reinhard, Marcel - 26, JO, 30i, 382, 384,
Potomkin, Grigori Aleksandro•,ici - 318, 319. 385, 398, 399. .
Pm1chet, G. - 398. Reinhalter, H. - 399.
Pouthas, Ch. H. - 273. Reizo-,, D. - 270, 273.
Prit.e -' 252, 2.59. Relgis, Eugen - 402.
Priestley, Joseph - 2.5i, 2.55. Remond, Andre - 399.
Prim,r, J.L. - 2il. Renaudin - 16.5.
l'ril'nr de la C6tc d'Or, Uaudt" ,\ntoine - 170. Rendoncau, L. - 63.
Prieur de la Marne, Pierre Louis - 161. · Renoir, Jean - 396.
Procopiu din Caesarea - 267. Rcnou•tin, Pierre - 38i.
Prodan, David - 31.5, 320. Resendc, H. - 399.
Prost, A. - 311. Retat, Pierre - 404.
Prondhon,. Pierre Joseph - 28], 281, 331. Reubell, Jean Fran,;:ois - 195, 196, 199,
Provc,ice, Louis Stanislas Xa·,ier conte de - 380.
65, 90, 91, 96, 106, 193,251,268,270, 271 Rcussner, Andre - 384.
286, 289, 371, 374, 378. Re·,1eillon - 66, 69.
Proust, Jacques - 386. Reynouard - 399.
Prudhommc, Louis Marie - 89, 241, 265. Richard - 233.
Prud'hon, Pierre Paul - 241. Richard, C. - 399.
Pul>licol;, - 289. · Richet,Denis-72, 126, 181, 189, 194,
Pufendorf, Samuel - 46. 305, 306, 310, 384, 387.
Pugaciov, Emelian l'lanovici - 2.51. Richir, Marc - 392.
Puţiu,fraţii Markides - 318 Richtcr, F. - 40.
Puşkin; A.leksandr Serghee·,ici - 261, .125. Richtcr, Johann Paul - 2.58.
Pyat, F,,lix - 290. Ricord, Jean Fran,;:ois - 169.
Rigal, Eugene - 286.
Rigas Velestinlis, C. - 263, 319, 391.
Q Rigby - 246.
Rinaldini, Rinaldo - 263.
Ritter, Joachim - 279.
Quasdanovici - 202.
Ri·.rarol, Antoine - 89, 236.
Quenart, J e-an - 386.
Ri·,1oire, Jean Alexis - 89, .199.
Que.snay, Fran,;:ois - 48.
Riza, Adrian - 383.
Quimby, R.S. - 399.
Robert, d-na - 221.
Quinot, Edgar - 232, 273, 274, 27(î, 283,
Robert, A. - 402.
291, 292, 298, 328-330, 387, 393, 399,
Robert, Hubert - 240.
Robert, Pierre Fran,;:ois - 89, 98, 122.
Roberti, M. - 399.
R Roberts, A. W. - 386.
Roberts, J. M. - 387.
Rabaut S?int-Etienne, Jean Paul - 127,216
266, 11.5. Robespierre, Augustin - 168, 169, 178, 397,
Rabelais, Fran,;:ois - '14. Robaspierre, Maximilien-- 50-52, 80, 81.
Ra chais, d-na de - 73. 89, 93, 94, 96-98, 102, 103, 109, 111,
RadişceY, Aleksandr 1iiikolaie·.rici - 261. 112, 116, 118-120, 122, 123, 127, 128,
Ralea, Mihai - 349, 351, 3.54, 355. ·· · 130-132, 136, 138, 145, 146, 148, 149,
15."l, 1.H, l.'\9-1<11, 10"!, 11•5, 171.
17X, IXI--IILI, IS7, 211. 220,222, 22.1,
n.,-- s
236, 2]7, 252, 2~5. 276, 2S2, 285, 286, Sahati", A. C. .... J99.
28X, 289, .,Ol, .'\02, .,05, .112, .'l-13, .'l.50, Sahău, I. - 32"1, .199,
353, .,5.'i, J<,2, 37!., 175 .,n, 1X9- ., 1H, Sachs1·11 l{olmri-: Saalfeld prinţ , lt· -:- 139,
J96, .197, J99- '101, '10'). 1.'iS, 171, 199, JJIL
H.obi11, K - 399. Sachsc11-Teschc11, Alhn•cht, prinţ d,· - l.B.
l{ol,i1wt, I'. - '102. Sagnac, Philippe - 2'1, J02, .\82, .,S'\, 386,
l{ohiqu„t, J,·an --- .N9. 399.
}{ochamhl'all, Jr•a.11 lfaptistt- d" \'inenr, Saint Antlrt'.·, J,•an Bon - 1.~2, 16.,.
conte ,Ic - I 12, I U. Sai11te-B1•u·,c, Charl,•s Aui-:usti11 - 272.
Roch ... Danit·I -- 2.'I, U1, .52. 22X, 31(~, _;i.;r,_ Sai11t Cermai11, Uamlr Louis contt' d,· - .~O.
Rod!(cr, A. li. -- .,99. Saint Jakob, I'. tle -- 31i2, .lX6.
}{ucloc,Lnachi, E. - .'99. Saint Just, A. Louis tl,· - SO, Ul, 139,
Rodoni - . '102. HJ, Ii.~. 1.'i.,, 15<>, 163, 1(1(1, 170, 171,
Rogt•r, J ae<ptl'S '1 '1. 176-- 178, 21'1, 219, 22'1, 2211, 2.'i'i, 2~5,
Hoger, l'h. - .196. 289, .155, 376, J77, JSN, \90, .1'.11, 39'1,
Hoi1a11, L.H.E.prinţtl" - .n.
]91i, 399, "''"· "11.1.
l{ohan-Souhisc - 36. Sai11t l.eger, A. - 2'1.
Holaml de la Plati<',~c. Jean :!'li.arie - I09, Saiut Marc c;ira.rdin, 1-·ra11\'.<1Îs A.,~1,.::1rstc -
12 I, 123-12-', 128, 129, H5, 150, 168, .>28.
2.H, .172, 389, .'\95. Saintoyanl, J. - 16.
}{oiam\ t-le la Plati<',rt•, Jca1111t' Mari,. (M.a- Saint l'riest, Fran~ois E111111a111:d Gui-
11011) Phlipon ;-- 9J, ltl1, 109, 12.1, 129, guard conh' de - 62, 6.~.
1-15, 1.50, 168, 221, 222, 395. Saint Simon, C'lauih- H,·nri coutt, ,i., - 283.
Hollancl, Romain -· 261, 262, .151, J-'3 saftta., A. - .10-1.
355, J96. Saizu, 1011 - J57.
lfoller, l\lihail - 3H, 35-1.. Salamon -- J95.
Rollin, Charles -- 50. Sala·,ille - 63.
Homme, Gilhnt - 188, 229, .193. Sallt•s, Jean Baptist«· ·- Ul.
l{om:o, A11toni110 - 399. Sabcmini, (;, - .,X7.
Ho11do1111t'at1 - 'IOJ. Samuel, Paul -- J99.
i{o11si11, Charit's Philippe -- 17.5. Sa11so11, \'. - '10-1..
Hoqu,Lin, F. -- 386. Santc-rrt,, Antoin" Josq1h - 70, 9S, 11-', 117.
Hosanvallon, Pi„rre - 27 3. li8.
Hosenberg, J. D. - 281. Sautcl, (;_ - 399.
Hosetti, C. A. - 330, 3.H, 3.,6, 350 Sau·,age, l'inre -- ]fi.
Rost'tti, :Maria - 3J6. Sn,·,ola - 55.
Hosetti, MirCt'iL - 350. Schama, S. - 22, '100.
Ho,,-etti, \'intill'L - 3 ◄ 2. Sdmpiro, J. Salwyn --- '100.
l{ossignol, Jran A11t,,i11c - 122, 19S. Scht'(•l, H„inrich -- .,8.l.
Rothaus, U. - '102. Schcler, L. - '100.
l{ottck, I,arl \\"1·11zeslaus Rr·«lt-ck,·r -,011 - Scht,rer, H. -- 2!U.
281. Schiller, Frit'dril'h - 2'17, 2.'i.'i, 2.11', H ➔, ➔ 15.
Ho11gct de Lis-le, ( laude -- 117, 237, 2-1.2, Schlcgcl, August \Yilht•lm --- 2.'i7.
2<1J, 372, iH. Schlegel, Friedrich -- 257, -li.~.
Ho11sst',an, Jean Jacques -- 20, .H, 38, '10- SchlosSt'r, Joha.1111 Georr:: - 281.
-1.2, H-50, 52, YI, 5-', 71, 80, 102,175,218, Schmidt, Ch. - J82.
221-223, 238, 2-'3, 270, 2/il, 286, 288, Schmitt, Eberhartl -- '101, '402.
29'1, J2.,, JJ7, 353, 377, .190. Sch1wi1lt•r, Enloţ:ii:s 2(12.
Houx, Charl..s F. - .199. Schncrb, K --- 29, -iOO.
--
l{onx Ja,cqn,•s - 1'1 ◄ l-1<1, 119, l.'iS, 160- - Schulz, Fri1·drich - 2(16, 2S I.
Schum,11111, Ro\wrt - 26'1.
162, 16'1, 166, 216, 371, 392, 397, .199.
Hou:x, P. C. - 75, 2S2, 290, 292, 381. Scott, S. F. -- '102.
Scott, Walter - 272, 276, 2S2.
H1rtt'1'<', A. - .190. S!•ars, L. M. -- '100.
lfoy, l'. -· .,99. St,bastian, Mih;,.i - .l.'il, .,.<3.
}{oycr, Jean HLpti,-tc· - l(i4. Sec H1•11ri -- 29.
Seignolw,s, Charl<'s -- ·296.
H11hy, Chri;;ti.:11 - 291i.
Sclăgianu, I. S. - .H6.
!{ude, F„maml .... 267, .îS 0 . Sclch<', J. I>. - 19.
Hmlt', Fmm;.ois --- 279. Seltocka-Mirza, E·,a - 21.
R1uii·, (;rnr.11r· -· W, IS.'!, ,,O ➔, .i-117, .,99. S(,ligman, E<lmoJHI - "!Oll.
H11for, A. - .199. Sdim li I, sultan otoman - I 8, 251.
Hnssd -- .HI. s.:-nac tir Meilhan, Cahricl - 238, '1'tll).
Scntc,", J. -- i00. Stollter!(, Christi,rn conte ele - 2.'i8.
Scrf:'"'-':11, l'drc - J◄ tJ, ◄00. Slonrzh, (;. - 20.
Scrsran; 'Jos.,ph - 6.1, 121, J97. Strajann, Mihai - .H•i.
Sevi11. F. - ◄ 00. Strange, M.M. - 100.
Scz,•, It,wmond d,- - LI I. Streinn, \'la,limir - .'\52.
Sgarct, J;,a11 --- ◄ 00. Slricklcr, J. - 383.
Shakr,:..pe,n,•, William - 2/1 I. Stroia, l\farian - 355, 3.'i7.
Sha1'<". Stanford J. -- 18, ◄ 00. Stuart l\lill, John - 282.
Sht•1·i,lan, K -- 2.5.l. Sturclza, Dimitrie A. - 322.
Sicbur<.:". F1. -- iOO. Sturza, Dimitrie l. - 322, 323.
Sicy(\,, Em111an11al Jost•ph - 55, 56, 6 ◄, 65, S11anl, J. B. A. - 236.
77, SO, S2, 85, 88, 93, 128, 186, 19.5, Snchiann, D. I. - 352, J53.
199, 20 11 -212, 2.B, 2 ◄ 6, 275, 3.13, 370, Snmttcan, J. R. - 30 ◄, iOO, ◄ 02.
]/;(), 38'), 390, ◄ I(), Snrirl'y de Saint-Remy, H. de - iOi.
Sighc-L•, S.-ipio - 2 1n. S11·rnro1, .-\lcksandr Yasilinici-207, 2!0,.318.
Silasi' F. - i00. Sybt•I, Heinrich ·rnn --- 297, J88.
Simon, Cla11rlc - .196. S~·denham. :\l. J. - .'\88, ·IOO.
Simon, J11h•s - 2.1.1. Swift, Ionathan - 38.
Simone,rn, JaC<111i,s G11illaumc - 105. Szramkiewicz, H. - J81J.
Simo11csc11, Dan - .'\ 18.
Sicrin,-lli, J,·an Frau..-ois - 385.
Sinrcn - i I. ş
Six, Georg,·s - iOO, ◄ 02.
Slavin, M. -· iOO.
SlichN ·,an llath, B. H. - .18 ◄. Şahlill'rski, I'. - 26 I.
Smith, Adam-· 2.1. Şerban, Constantin - 357.
Snow, Yernon F. - 9. Şincai, Gheorghe - 32.î, 32i.
Soboul, .-\lh,,rt - D-17, JI, J2, 68, 7.1, ~oimarn, Tudor - 356.
76. l0-f, I.li, 226, 300, .,Oi, 355, .1S2, ~tirllt"i, Baruu, domn al Tării Homâneşti -
387, .188, J9J, .19 ◄, 399, ◄ 00, ◄ 02. 3-f5.
Socrak - 2i0.
Sodcrhjelm, Alma - iO0.
Somlm.,11il, tira de - 28.'î. T
Sorcan. E. -· ◄ 00.
So«·c-1, .\lhcrt - 300, ]88. Taillasson, J. J. - 2iO.
Soria, (;,•org,.•s - 2i, 33, 272, 388. Taine, Hippnlyte - l.l, li, 70, 71, !05, 253,
Souhr,rnv, Pierre Amahl,· - 188. 292-297, 299, 308, .H8, 388.
Souha.il ·_ 191. Takahashi, I,. - 30-1.
Sout,n, A. -· 278. Talleyrand Perigord, Charlt"s Maurice de -
Sou•n'slrn, Emile· - .l.10. .'i(), 55, 82, 86, 112, 113, 131, 20i, 210,
Spc-ngli-r, J. J. - i00. 229, 230, 389, 393, .,95, 398, il3.
Spino;,a, Jlaruch - 1.l. Tallien, Je-an Lamll!'rt -- 122, 157, 182, 183,
Spring-!'r, M. - i00. 185- 187, 190, 390.
Slae!-Holstuin, Ann,· Louise (;ermaim, Xecker Tallien,Then·siaCaharrus - 177,183,185,
h.unană de - 86, !Oi, 108, 268, 269, 390.
398, ◄00. 'faima, Fram;:ois Joseph - 18.5.
Stalin, Iosif Yisariono·,ici Dlugaş·,ili zis - Target, (;uy Je.an Baptist<, - 65.
JI I. Tarle. E·,gheni \'. - 11.l, 353, iOO.
Stamati, Constantin - Jl7, 396. Tarta, I'. - -100.
Sta.ni~l;,.s I Leszczvnski, rege al Poloniei, Tassier, Su7.anne - iOO.
apoi ducele 1:orcnei - ii. Taton, Rene - 38i.
Stanislas 11 l'oniatowski, n•ge al Poloniei - Ta·,ares, Muniz - 278.
18. Taylor, George V. - iOI.
Sta.r0l,i nski, Jeau - 386, 400. Tănăs..scn, Antoaneta - J5J.
Stcl:, Eugen - J5 I. Tăutu, Ionică - .128.
Stefa:to, A11loni110 de - ◄ 00. Teii, Cristian - 330.
Stci 11, Ji:arl ·,011 - 266. Teii, Wilhelm - 237, 258.
Stc11clhal. llt•nri Bevle 1.is - 272. Teniers, Da·,id - I l.'i.
Stern, ,\lfrerl -- 29i, ◄00. Tt,odor, Pompili11 - 21.
Stere, Consta11ti11 - Ji1. Teorlorescn, \'irgil - 356.
Ste,rnc, L.•.wrenn• - 261. Terroine, Anne - 63, .'\82.
Stouh{•i1:·111n·-- 21. Terro11, F. - 5◄ , .185.
Stini;hcomhc, W. C. - 20. Tcrscn, Î~mile - 291.
Stoia•t~J·,ici, J)ra~an - .1.56. Teult,scu, P,,trc - .H7.
Stoicc:.cn, Nicolae - 32 ◄. Theri·1t·, Andre - J52.
Theroignc <le Mericourt, Anne Josephe Tcr- Vaillant, J.A. -- 329, 330.
wu.gne zisă - 22 I. Valence - 13-4.
Thevenin, Charles - 2-40. Valensise, Marina - .19.J.
Thielemans, Marie Ifose - 2SO. Vales, Albert -- 27-4.
Thien, Ly-Huang - 23-4. Valin, contesa de-· 7.1.
Thierry, Augustin - 275, 276, 330. Valja•,t,c, Fritz -- .18-1.
Thicrs, Adolphe - 270-272, 277, 330, 331, Vallce, G. - iOI.
J-45, 381!. Valli-s, Jult,s -- 290.
Thirion, Uidicr - 5 I. Vallon, Henri - iO I.
Thoma, F. M. - -40 I. Vandal, A. - -10 I.
Thomas, Jean Paul - 283. Van den Berghr, han --- -10 I.
Thompson, J. - 167. Vandermondc, .\. - 171.
Thompson, M.. - 388. Van dcr l'ioot -- 22.
Thomson, Eric -- -401. V:rn Duzer, C.l-1. -- -101.
Thorn, P. H. - -40 I. V:uwck - 191!.
Thouret, Jacqucs c;uillaumc - S2. \";•,nnoiSt' - HO.
Thuriot, Jacqnt>s. Alcxis - 12-4, 152, Jfri. V:·.rJ.•t, Jean - IH, li6, 1-18, l-19, 158, 166.
TbU"ICIIY, A. - -401. Vt"llay, Charlt>s - .196, 399.
Tiberiu, împărat roman - 23-1. Vl'llnz, L. - -40 I.
Tiersot, J. - -40 I. \'rrgni<1.11u, Pirrr" \'icturit"n -- !Oi, 116, -120,
Tilh·, C. -101. 121, 12-4, 127, IJO, 1.12, 1-48, ]:iii.
Til~1an-Timon, Alexandru - J2S. v„rh1wgen, D.R.C. - -101.
Tippo-Sahib - 20-1. Vt•rhaegen, P. - -10 I.
Tocquc·,iJJe, Alexis de - 16, 287, 288, 292, \'crnillat, France - 389.
306, 351, 388, 396. \'erri, Pietro - 201.
Tolstoi, Le·, l'iicola,··,ici - 299. Verticr, Antoin" -- 2-40.
Tonnesson, Kare D. - -401. Viallancix, Pa11l - 27-1, 276, 356, 396.
Ton<louze, Gt•orgcs (;, - 38-4. Vianu, Alexandru - 19.
Toulongeon, F.mmannel Fran<yois viconte de - Via1111, Tudor - .H9.
267, 269. Victor Amcdcu III, rege al Sar<liniei _ 201.
Tourncux, Maurice - -40-4. \'idale ne, J. - 190, iO I.
Tournicr, Allll'rt - -40 I. Viddotto, V. - J9i.
Tournon - 2-41. Yierhaus, Rudolf - iOJ.
Tonssaint Louverture, Fran<yois Dominique - Vigny, Alfred dc - 28i.
20(), 390, 39-4. Vilh,•lm V <le Orania, stathudcr olandez -
Trnhard, Pierre - iO I. 22.
'frahtenberg, O.Y. - 261. \'illat, L. - 31!8.
Tramond, Joannes - 38-4. Viile fils - 2-40.
Treilhar<I, Jean Baptiste - 209. \'illem.ain, Abel Franc;ois - 275.
Trenard, Louis - 229, 286. Vincent - 175.
Tripier, Yves - 178. Vinck, de - 62.
Tronchet, Fraw,;ois - 131. Vingtrinier, Emmanu,•l - -401.
Trost, D. - 35.,. \'inot, Bernard - -40 J.
Trotski, Le·, Da·,ido·,ici llronstein zis - 301. Vişoi.anu, Constantin - 352.
Trouvc, Charles JoSt'ph - 190. Vi-lent, Jacques - -40 I.
Tuetey, Alexandre - 38_1, -40-4. Vîrtosu, Einil - J2 I, ]22.
Tuet..y, Louis - JS2. Yladimirrscu, T1ulor - 325-327, 329, -4-17.
Tulard, J,•an Fran<yois - 22, 2-4, JS, 51, 182, Voctzt•l, R - 226.
215,309, 385,387,-402.
Turgot, A.H..J. baron de l'Aulnc -- 26, 30, Voilliard. Odette - 382.
J-4, -48, 305, 306, 369. Volghin, V.P. - J86 ..
Turrrnu - 169. Volney, Constantin Fra-nc;ois ele Chasschocuf
contedc - 5.i,20S,2.H,2i0,39J.
u' Voltaire (Fran<yois Mari" Arouet) - 1.5, lS.
28, 32, 38, -40---13, -48-50, 5-4, 55, 69,
Untt,anu, Cristian - 355. 222,225,237,285,286,21!8, 316,317, 337,
Urcchia, Vasile Alexandrescu - 323. J-46, 353, 371.
l:rsu, N.A. - 322.
llssi<'n·s, <I' - 23S. Vonck, F. - 22, 135.
Vo·,elle, Miclwl - 10, -1.>, -49, 66, 87, 103. lH,
220, 22-4, 225,239, Zi.O, 278,298, J02, 309-
V 313, 381, J82, 386,388, JYi,-101.~Ci.
Voycnne, n. - 283.
Vachon, y-,.,s - i0-4.
Vadier, M.G.A. -- 177. Vranoussis, Leandros - 319.
Vaida, Mircea - 323. V11lca11. Iosif - Ji9.
\V ,,·urdsvrnr1l1, V\Cilli„m - 2.W, -115.
Woronoff, Denis- 11!3, Jli5, 189, 19-1, 388, ~Ol.
Wachsrnuth, Wilhelm - 280, 281. Wrigley, E.A. - 19.
Wagner, Richard - 26'1. ·wurmser, Dagohcrt Siegmund coute de -
Wahl, A. - 388. 171, 202.
,valon, Armand -· 38.'i. ,vurtem lX'rg. Friedrich F, ţt•n el ne tlt - 200.
Waltor, Gerard - 96, J86, -101, -10.l, -10-1.
\\"angermann, Ernst - -101. X
Wartburg, \\" olfgang ·1011 - -10 I.
Washington, George - 19, 87, 9.\ 111. Xenopol, A.I). - JD, .H6, .H7.
Watt, Jamc,s - 29.
\\'attt'aH de I.ilic - 2-11.
Webe.r, Max - 17. y
\\"egelcr, Franz Gerhard - 262.
Weil, Eric - 2 79.
Weil, Georges - 283. Yoeh, K. - -101.
Welschinger, M. - -101. Young, Arthur - 28, 2:J, 33, 2-16, 292.
\\"cnerssc, G. - -401. York, FredNic duce de - 1.58, 208.
Werner, R. - -101.
,\"C'stermann, Franc;ois Joseph - 13-4, l.'i7,
17.5, 397. z
\\"ickham Legg, L.<;. - 382.
Wieland, Cristoph Martin - 2-45, 2.58, -11.'i. Zaghi, C. - -10 I.
Wilbcrforcc, W. - 2.53, 2.'i.5. Zamfir, Mihai - 33-1, 337.
WillanJ, Claude - 386. Zane, Eleua G. - 331.
Willarcl, (;ermaine - 386. Zane G hcorght> - 330, 33 I.
\\'illiams, Da·,id - 2.~.5. Zay, Jean - 311.
,vinckdmann, Johann Joachim - 2J9, 257. Zcletin, Ştefan - 3-19.
Winterhalder, Enric - 330, 3-1.5. Zcrccauinov, A. - 261.
\\"olfe Tone - 207. Zoia, Emile - 293.
\\'olff, Robert Lee - 383. Zorzi - -17.
\\"ollmann, Volkcr - 2 I. Zotta, Paul - 3.52.
Woloch, I. - -101. Zub, Alexandru - 322, 331, 3-16, 3.56, 3.57.
Wolstonecraft, Man· - 2.5-1. Zweig, E. - -101.
\\"oodhon;;e, (;_J',f. .:._ 278. Zweig, Stefan - -102.
Redactor: NICULINA FLOREA
Tehnoredactor: FELICIA BOLOCAN
Grafician copertă: GIGI GA VRIL.~
Ilun de tipar: 6.V.1994. Format 16/70x100

Coli de tipar: 28+56 pag. planşe
C.Z. pentru biblioteci mari: 9(14) • I 789•
C.Z. pentru biblioteci mici: 9
cd. 678 S.C . .,UNIVERSUL" S.A.

Liu Nicolae Revolutia Franceza Moment Rascruce Istoria Umanitatii 1994

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Liu Nicolae Revolutia Franceza Moment Rascruce Istoria Umanitatii 1994

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.ro / https://www.iini.

EDITl:HA ACADEMIEI ROMANE

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE

Lfs honinics naisscnt ct demeurent

1789 a conq·uit des ven·tes pour

Capitolul I C:udrul istoric. Prt-mise . . . . . . . . 13

Capitolul VI llo~tt•nire mtţională şi mesaj universal . . . . . . . . 213

···,Atestat nt apHcaJi"f · la socidaifa unw;i.'f incep:nd di11 prima jiwu'ftate

· Fe11omrne istorice 1::.olate nu exist,i. Fiecare îsi defineşte p,irticularilâ-

3 Miclwl Yo·1C'lll". La men/a!iti rfrolutiomrnirc, Socift,' el mentaliti s,,us la Rioolutiot1

Frrm-r-t1isr, Paris, 19115. p. 265.

CADRUL ISTORIC. PREMISE

· Cercetarea epocii ·prerevoluţionare pune <le la început problema unm

cess11s de 111odcniisalio11 ci la revolutirm i11d11s/rielle Nt A 11ţţlelenc, ,,.-\11naks E.S.C.", 1973, nr. 2,

~• l'c·ntru ,··rnlnţia şi ~r·11111ificaţiil<· 11111llipl<' ak alianţc·i franco-an1c-ricane. ·1<·zi şi: \Y.C.

şi !fugirea orizontului de cunoaştere, Jacques Pierre Brissot publica în de-

extras; J. Polarsky, La revolution brabany0nne, .,Clio", 1979, p. ,5-4-6-4.

dr /r, Rtfrolutiu11 Fm11rai.<t·, t. I., Paris, p . .'iO.

S-a afirmat d datorită proceselor de recuperare şi colonizare de pc

u J>icrn· (;onl><'rt, Da11id Roclw, /.f.< Fra,irais d /'Ancie.n Hlgimr, t. r, La Sorit'!,! el

Etll(k ,le <lfmographie historiq11e, Paris, 1969, p. 186.

1933, p. 281 ~i urm.

Traditional, societatea francezrL a yechiul ui rcgnn na ierarhiza t:"1 ca

"" Jac')t11"s c;o,lpchot, l.C'S Rlmlutions. 1789--1799, !'ari~. 1970. p. 96 ~i mm.

Al:"tturi de cauzele mai generale ale acestei crize fundamentale, cum

70 O recentă rrlatare mai pe larg a „afacerii colierului reginei", cu implicaţiile sale, la

Georges Soria, op. cit., t. I, p. 7-14.

sedinte al Parlamentului local. Dincolo de artificiile retoricii ocazionak si acadrmice sau de

•J Tablea11 de la littiratw·e fran('a-isr de Corneille ,, Chinier, .\'Tl 1° - XVIII" sii:rlcs,

în Defense et illustrations de la langue franţaise (1549), Du Bellay vor-

91 În ce pri-nŢ."e răspîndirea operei lni Rousseau pin;L la Revoluţia Franceză,

•2 D. N., Departmcnt des imprimes, 8° Lb41 29-1.

de la France ... , op. cil., p. ·14-48.

1 0'~M. Agulhon, op. cit., p. 48.

J'>resa de provincie e cert mai timorată. Cu toate acestea, ,,Affiches de

EVENIMl:NTE HOT ĂRiTOARE ŞI TRANSFORMĂRI

,.Sin·. statul e în pericol L- .. ] O revoluţie (s.n.) se pregăteşte în ce pri-

2, B. X., Cabinet des estampes, collection de Vinck, 1354.

s Pentru textul discursului, ibidem, p. 281 şi urm. Diferitele propunc-ri-proiect, un ade-

J. Co1lot, L'affaire Reveillon, .,Revue des questions historiques", CXXI-CXXII, 1934-1935,

XXXVI. 1899, p. 12-24.

tT J uks Michelet, Histoire de la Revolulion, t. I, Paris, 1979, p. 144.

30 H. Taine, op. cit., p. 3 şi urm.

•• lhidcm, 1-5 august 1789; Buchcz ct Roux, Histei re f'arlamcnfairc de la Revelution,

vena!iti des offices, de privili!gcs etc.

42 Albert Sohoul, La Rit-olu/ion Frcm~aise, 1789-1799, ed. II rn{1zută şi augmentat1\

Se părea că raporturile dintre rege şi poporul său se restabilesc, că

La compromisul poli1ic cu monarhia, care a făcut din Ludovic al XVI-lea,

H A. Mathiez, op. cit., t. I, p. 118.

Aceste forţe de ruptură contrarevoluţionară se manifestă în diferite

fois2, t. I, Paris, 1818, p. 378.

Bouteloup, Le role politiqite de Marie Antoinette, Paris, 1924, p. 221-253.

EVENIMENTE HOT ĂRITOARE ŞI 1TRANSFORMĂRI

La 4 octombrie 1791 se încheia verificarea împuternicirilor noilor re-

1 :\fichd YmellP, op. cit., p. 239.

Prin Constituţie, operf1 a burgheziei bogate şi nobilimii liberale, pororul

10 ~farat, Tcxles choisis, Paris 1950, p. _56-61.

u. ,.Chronique lic Paris", 29 inlic 1792.

. Emigrarea lui Lafayettc şi a statului său major, după tentativele nereu-

A doua zi după lupta de la \'almy avea loc la Paris constituirea Con-

H Vezi ~i conc,·pt 11I au lug-raf la .-\rch. c'<., C. 23J, ISG.

20 O documentată pri·,irc de ansamblu, cu datele esenţiale, in: Albert Soboul, Le proces

zi Denumiţi astfel după liuerul lor, a·,ocatul F. Vonck.

~, Yezi si Lauzac de Lal,orie, La do111i11at!o11 franrais: o: Bel,:iq11e, ·101. I, Pari,,;, 1895.

21 l:n C'xemplu de „tutelă" c<'ntrali2atoar<' pc care o cxC'rcită acc~ti agenţi ai ţuver

Revoluţia de la 1789 a fost adesea comparată cu naşterea, renaş