DAVID PRTESTLAND

SrENcUt RosU
O ISTORIE A COMUNISMULUI

Traducere din limba englezd de Corina Hdddreanu

David Priestland este profesor de istorie moderni la Oxford.

Lucrfuile sale exploreazi istoria Uniunii Sovietice, concentrAn-
du-se mai ales pe relalia dintre ideologie, politici gi culturi
politici in epoca interbelici, explicind originile represiunilor
staliniste de la sfArgitul anilor 1930 (Stalinism and the Politics of
Mobilization. Ideas, Power and Terror in Interwar Russia,2007).
Volumul Sfeagr.ll roSu. O istorie a comunismului a fost nominalizat
pentru Premiul Longman/History Today la categoria cea mai
bunl carte de istorie din 2010. Mai recent, Priestland a inceput un
nou proiect care urmiregte studiul istoriei neoliberalismului din
anii L970. Prima sa carte din acest proiect, Merchant, Soldier Sage:
A New History of Power (2012), este un eseu despre extinderea **
culturilor de piali in istoria globali gi competilia lor cu alte sisteme Bucuregti
2019
de valori.
 CupnrNs

Mulfumiri
Mulfumiri .'..:.. 7

'
""''i"""" ':""" " 9

" " ",''

lntroducere. 17ti9-1889-1989
Introducere.1739-1889-1989
4.- 9::':'*'?:li-:'-
Capitolul Un Prometeu
1. -..::'
german " " " " " ....',i!
'^Z

c"iii"i"f 2.Ciitueliidearami'" " "" "" 101

C"iii"i"f :. sub ocirii occidentului " " " "

1s3

Caoitolul4.Oamenideolel """'" 189

-aii;;iJ 5. Fronturile populare "" zsr

6i;;il 6. Rdsiritul "rt. togo " ''' 32s

6;;ilT.Imperiul "r"" """ 374

i"loi ofof 8. Paricidul """ 426

i"iii.i"r e. Gherilele ' !2t-

5:9
Capitotut 10. Stagnarea
#;;il iiri, npig""r
6irt"t n*Jrqiire ingeminate
npilog. Rogu, portocaliu, verde"' 9i roqu?
; .' " ' ' " :' ffi2

Note . .

Bibli o gr afi e s ele ctiv d

Lista ilustraliilot . .'
Indice .
44 David Priestland.
reusit, pentru o vreme, sd-si asigure sprijinul celor siraci.
Ei au putut si sd invete din istoria migcdrii revolutionare
si chiar a Revolutiei Franceze. Iacobinii nu aveau la ce sd
priveascd inapoi, cu exceptia unui trecut clasic de o valoare
indoielnicd.
Multd weme Robespierre a fost urAt si respins atat de
stanga, cAt si de dreapta; abia in 1830, ideile socialiste au
inceput sd fie la modd si a avut loc reabilitarea lui. Dar ide-
ile si fortele pe care el si iacobinii le-au dezl5ntuit urmau
sd aibd o influentd enorme asupra comunismului, in viitor.
In urmdtoarea jumdtate de secol, exemplul Revolugiei
Franceze si al egecurilor ei a aruncat o umbri uriasd asupra
stAngii. trar evenimentele din 7793-7794 au starnit intr-un
mod cu totul special imaginalia unui tAndr radical ndscut
in tinutul Rinului ce abia fusese ocupat de Franta revolutio-
nard. Pentru Karl Marx, iacobinii fdcuserd erori grave, dar,
cu toate acestea, rdmAneau ,,farul tuturor epocilor revoluti-
onare", o lumind cdlduzitoare ce aratd drumul spre viitor.3a
Marx, ca multi dintre socialigtii din secolul al XIXJea, avea
sd-gi construiasci teoria revoluliei invdgAnd din lectia iacobi-
nilor si a istoriei lor sAngeroase.
**g*ito!ex& X
UN PROMETEU GERMAN
6
in 1830, Eugdne Delacroix a expus extraordinara sa pic-
turi a revolugiei din 7830, Libertatea conducdnd poporul.
lteprezentarea fdcutd de el primei revolte majore din
liuropa dupd 7789 a devenit astezi o imagine clasicd a re-
volutiei; intr-adevdr, este deseori confundatd cu o imagine
a mai faimoasei ei predecesoare. Faptul este de inteles, de
vreme ce pictura, in unele aspecte, prezinti revolutia din
1830 - care a inliturat monarhia Bourbonilor, restaurate
dupd cdderea lui Napoleon - ca o reluare a celei din 1789.
Personajul feminin al Libertdtii, cu bustul gol, purtAnd o bo-
neti foigiand gi linAnd un tricolor si o baionet5, este o figurd
semialegoricd, un ecou al eroilor clasici de la sfArsitul seco-
lului al XVIII-lea. Pictura era, de asemenea, menitd sI arate
alianga burgheziei cu cei siraci, care se produsese in1789.
Libertatea conduce un grup de revoluqionari, de la tAnirul
intelectual burghez cu joben pAnd la muncitorul cu pieptul
dezgolit si un copil al strizii, cllcAnd peste trupurile neinsu-
fletite ale martirilor revolutiei.
Pictura arate insd si cum se schimbaserd perspectivele
asupra revolutiei, din perioada lui David. Figurile muncito-
rilor si sdracilor sunt mai proeminente decAt ale burghezilor
si, deloc surprinzdtor, datd fiind teama generald inspi-
rate de sdraci, criticii ostili s-au plAns ci avocafii, medicii si
46 Dayid Priestland
negustorii au fost omli in favoarea,,golanilor gi muncitori-
lor". Mai mult, Libertatea nu era un personaj cu totul alego-
ric, ci in mod evident o femeie din popor; Journal des artistes
o gisea murdarS, urAti si,,lipsitd de noblege".l Din 1832, pic-
tura n-a mai fost expusd cAtiva ani, de teamd cd ar incita la
tulburdri, dar a fost iar scoasd la lumind in timpul Revolutiei
din 1848. Pentru Delacroix, in miezul revolu$ei nu stiteau
burghezii drapati in togi, ci muncitorii in zdrenqe.
Pictura lui Delacroix arate izbitor cAt de mult se inde-
pertase imaginea revolugiei de tablourile ordonate si hie-
ratice ale lui David. Libertatea lui Delacroix are gi cAteva
trisdturi clasice, dar aceasti pAnzd exultd prin puternicul ei
romantism. Personajele au o sdlbdticie gi o energie primari
care se afld foarte departe de cumpdtarea clasicd a lui David.
Totugi, Delacroix a inserat in ansamblul lui revolulionar gi un
student purtAnd uniforma $colii Politehnice - institulia infi-
inlatd de Carnot, rivalul ,,tehno-iacobin" al lui Robespierre.
Romantismul revolutiei a fost temperat, fie gi in micd md-
surd, de respectul pentru stiinte.
Entuziasmul lui Delacroix pentru revolulia din 1830 nu
a tinut insd mult. El nu era un radical politic gi in curAnd
a iost deziluzionat. intr-adevdr, mulgi au vezut in faimoasa
lui picturd o atitudine puternic ambivalentd fa15 de violenqa
revolutionard: in planul cel mai apropiat de privitor se aflI
cAteva cadawe gi, contrar titlului, nu Libertatea este cea care
conduce poporul, ci un copil care agitd un pistol. Prin con-
trast, Karl Marx nu era impotriva violentei revolutionare si,
la fel ca Delacroix, a incercat sd aplice experienta lui 1789 la
noua si puternica politicd socialistd. La sfArgitul anilor 1830
gi in anii 1840, germanul Marx era la fel de obsedat de mos-
tenirea Iui 7789 ca orice intelectual francez si chiar pldnuia
sd scrie istoria revolutiei.2 Si, la fel ca Delacroix, Marx adu-
ceala zi tradilia revolutionard, ,,declasicizAnd-o" gi plasAnd
muncitorimea in primul plan al intregii miscdri. Esecul ia-
cobinilor, insista el, se datora in mod clar admiratiei lor ex-
cesive pentru orasul-stat clasic. Nostalgia lor pentru Sparta
gi Roma antica i-a adus in opozilie fatd de saru-culottes.
Steagul ro;u. O istorie a comunisrnului 47
lipi;rlitateapoliticd pe care au imbrS;igat-o, acordand fiecirui
ililr ('crtitenie deplind, nu mai era de ajuns; intr-o societate
rrrrrrlcrnd, adevdrata egalitate gi armonie se puteau realiza
rlrrrr prin egalitate economicd" deplind. Lipsigi de sprijinul so-
r'it,t iitii, ei au fost nevoili sd recurgd la violengd.3 Marx a fdcut
r,l()rlLlri chiar mai mari decAt Delacroix penffu a-si tempera
rorrrantismul revolulionar printr-o analizd a gtiinlei si mo-
r lr,r'nismului economic. Iacobinii, argumenta el, exageraserd
Irutcrea moralitdqii si a voinqei politice in transformarea so-
t it't:iqii, subestimAnd importanga fortelor economice.
in aceastd remodelare a tradiliei revolulionare franceze
st;i originalitatea lui Marx. El fdurea o noud ideologie de
rilllnga, potrivit5 pentru noile societili industrializate din se-
r'olul al XIX-lea, care credeau in progresul tehnologic, gi pen-
trtr pdturile de muncitori, tot mai ample. Era, de asemenea,
lrotrivitd pentru o epocd in care se ascutea conflictul social
intre muncitori gi patronii sprijinili de stat. Mai mult, Marx
rr incercat sd deplaseze centrul socialismului din Franla
,,rctrograde" de la sfArgitul secolului al XVlil-lea intr-o altd
zond - altd natiune,,retrograd5", Germania.
$x
l)upd ghilotinarea lui Robespierre in 1794" din inchisorile
lrranlei au fost eliberati mii de oameni aruncati acolo de re-
gimul revolugionar. Printre ei se numdrau si rei gAnditori ra-
clicali: Franqois-Nodl Babeul contele Henri de Saint-Simon
;i Charles Fourier. Toqi trei erau traumatizaqi de Teroare gi
au incercat sd invele din ea, desi concluziile lor referitoare
la ce a mers prost si la cum putea si fie reanimatl tradigia
revoluqionard erau foarte diferite. Babeuf il condamna pe
Robespierre pentru c[ i-a trddat pe mestesugarii gi pe ;dra-
nii Franqei; el a devenit conducdtorul uneia dintre primele
migcdri comuniste. Dimpotrivd, Saint-Simon era mosteni-
torul tehno-iacobinilor; dupd el, cea mai condamnabild era
neglijarea de cdtre Robespierre a necesitdlilor producgiei
48 David Priestland
si ale modernit5lii. Fourier s-a diferentiat de amAndoi, con-
cepAnd un viitor in care prioritare nu erau nici egalitatea,
niii productivitatea, ci creativitatea 9i pldcerea. Asadar, fiecare
a fondat un tip specific de socialism - comunismul egalitarist,
socialismul ,,gtiintific" si un socialism mai romantic - toate
trei urmAnd sd fie incorporate de Marx intr-o sintezl mlreaqd,
chiar dacd niciodatd pe de-a-ntregul coerente.
,,Comunismul" lui Babeuf a devenit ;i mai egalitarist
in timpul celei de-a doua perioade petrecute in inchisoare,
dupd iSderea lui Robespierre. in acele momente, el a ela-
boiat o condamnare a proprietdlii si mai radicald decAt cea
fdcutd sub iacobini.a Babeuf nu mai credea cd legea agrardgi
sfAr;itul unor forme evidente de inegalitate erau de ajun^s;
trebuia urmdritd o formd radicald de ,,egalitate absolutd". In
noua societate n-aveau sd mai existe bani; toli oamenii aveau
sd trimitd produsele muncii lor la,,depozitul comun" si apoi
sd primeascd in schimbul lor o parte egal5 din produsul nali-
onal. Munca nu avea sd mai fie o povard, Pentru cd oamenii
ar fi dorit sd munceascd, din patriotism 9i din dragoste fafd
de comunitate. in esenld, aceasta era o versiune egalitaristd
utopiei pe care o avuseserdsans-culottes, potrivit cdreia era
a
nevoie de muncd grea si de justilie socialS strictl, inrdddci-
nate prin recurgerea la o versiune foarte eficientd a distribu-
irii iacobine a alimentelor.
La eliberarea din inchisoare, in octombrie 1795, el
a decis sd o apuce pe un drum revolufionar. A contribuit la
organizarea unui Comitet al Insurecliei pentru Siguranla
pu-bhce, acesta lansAnd un Manifest pentru egali. Babeuf 9i
tovardgii lui pldnuiau o revoltf, in luna mai 1796, dar au-
toritdlile au descoperit conspiratia, iar el 9i al$ cAgiva au
fost aiestati;i executagi. Cu toate acestea, tipul lor de po-
liticd revolugionard gi de egalitarism puritan a supravie-
lui
!uit. Filippo buonarroti, care a luat parte la conspiralia
babeul iJcris o istorie a celor egali in 1828, intr-o perioadd
mult mai receptive h ideile francezului decAt deceniile
precedente. Buonarroti a fdcut ca principiile lui Babeuf sd
ijungd la un public larg, devenind miezul a ceea ce a devenit
Steagul ro;u. O istorie a comunismului 49
cunoscut sub denumirea de ,,comunism": proprietate co-
mund, egalitarism si redistribuire a avuliilor cdtre sdraci,
precum gi folosirea tacticilor militante, revolugionare pen-
tru preluarea puterii.
Acestei tradiqii revolulionare egalitariste ii apartine si
una dintre cele mai cunoscute figuri comuniste din anii
1840, croitorul itinerant german Wilhelm Weitling. Acesta
era un autodidact, care invdgase singur latina gi greaca gi
era capabil sd citeze din Aristotel gi Homer, ca gi din Biblie,
de unde gi-a extras mare parte din teoria sociald. Weitling
a sosit la Paris in 1835 gi, odati ajuns acolo, a intrat in Liga
Clandestinilor - o societate secrete republicand care urma
invdgdturile lui Babeuf si Buonarroti, dar infuza acest comu-
nism cu o viziune cregdne apocalipticS. Pentru Weitling, so-
cietatea ideald, rezultatul unei revoluqii violente, avea sd fie
o intoarcere la comuniunea cregtine a bunurilor. Ca si pen-
tru Babeuf, principala sa preocupare era egalitatea (degi era
dispus sd le accepte ceva lux celor care fdceau muncd supli-
mentare). El a incercat sd rezolve problema monotoniei, dar
principala sa propunere a fost ca muncitorii sd fie invilagi s[
se bucure de muncl fdcAnd trei ani de serviciu obligatoriu
intr-o unitate industriald cvasimilitar5. Weitling a fost pro-
babil cel mai influent socialist din Germania, iar ideile lui au
influenqat o intreagd generafie de muncitori germani in exil
la Londra, Bruxelles, Paris sau Geneva. Liga Celor Drepqi,
una dintre cele mai mari societdqi secrete radicale germane,
a adoptat ideile lui Weitling in manifestul sdu oficial din
1839, iar membrii grupului au luat parte in acela;i an la
Insurecqia de la Paris, condugi de August Blanqui, amator de
conspiralii gi influengat de iacobini.
$i totugi, nu tofi comunistii, inclusiv unii din Liga Celor
Drepgi, erau entuziasmagi de socialismul brutal al adepli-
lor lui Babeuf gi Weitling. Schapper, unul dintre conducd-
torii filialei de la Londra a Ligii, condamna comunismul lui
Weitling ca fiind lipsit de fericire si despotic: ,,Exact ca solda-
qii in cazarmd... in sistemul lui Weitling nu existd libertate."s
Dar;i mai ostili fald de acest tip de comunism erau socialistii

50 David Priestland
romantici, numili gi,,utopici", 9i cel mai excentric reprezen-
tant al lor, Charles Fourier.
Termenul de ,,socialism utopic" a fost folosit de Marx si
Engels ca o modalitate de a respinge un mare num[r de rivali
gi d-e a le denigra ideile, in comparatie cu propriul ,,socialism
;tiinfific". Cu toate acestea, termenul descrie un tip
de soci-
alism de la inceputul secolului al XIX-lea'6 Spre deosebire de
comunisti, sociiligtii utopici nu erau in general muncitori 9i
inigial nu au avut o legdturl strAnsl cu migcdrile clasei mun-
citoare. De asemenea, ei erau mult mai pufin interesali de
preluarea puterii. in schimb, isi concentrau eforturile spre
iot*ut"u,tttor comuniti$ mici, experimentale, si aveau o vi-
ziune asupra societElii ideale care era mult mai atrdgdtoare
decAt egalitarismul spartan al adeplilor lui Babeuf. $t, mai
degrabi decAt sI impund moralitatea creqtind a lui Weitling,
ei incercau sf, combatl doctrina pdcatului originar, pe care
era fondat cregtinismul gi pe care o considerau opresivd' In
opinia 1or, omenirea era prin natura ei altruistd 9i cgope;
rint5, iar o educaqie potriviti ar permite ca aceste idei sd
predomine. Ei erau in mod special ostili fald de mohorAta
eticd a muncii din noul capitalism industrial, atet de strans
asociatd cu crestinismul 9i mai ales cu ideile protestante ale
wemii. Sistemul fabricilor si diviziunea muncii transformau
oamenii in masini, iar viaqa intr-o trudd lipsitd de bucurie'
Societatea trebuia organizatd astfel incat fiecare membru
al ei sd poatd fi creativ gi sd-gi dezvolte indMdualitatea' Ca
spirit, viziunea lor era, asadar, romanticd. Totuqi, spre de-
osebire de iacobini, al cdror romantism qinea de sacrificiul
eroic de sine al soldatilor, al lor prosldvea creativitatea si re-
alizarea artistului.
FranEois Marie Charles Fourier a fost unul dintre prin-
cipalii teoreticieni ai acestei utopii a pldcerii si a creati-
vitAlii. Marcat de experienta iacobinilor, el a respins toate
formele de revolugie violentd si de egalitate economice,
pornind in schimb de la ideea ci civilizatia modern5,
care suprima dorinla naturald de pldcere, era responsa-
bil5 pentru suferinla umand. in locul ei, el a propus noi
Steagul ro;u. O istorie a comunismului 51
comunitili-model - ,,falansterele" - in care responsabilitatea
sociald gi pasiunile si coexiste.T Fiecare dintre aceste comu-
nitdli avea sd numere 1620 de membri. Munca avea sI fie
pldcutd gi indatoririle repartizate in funcEie de caracterul
fiecdrui individ. Oamenii aveau nevoie gi de varietate, aga
cd ziua de lucru urma sd fie impdrgitd in perioade de doud
ore, in fiecare dintre acestea muncitorii urmAnd sI lucreze
ceva diferit. Fourier a rezolvat problema muncilor nepld-
cute, cum ar fi curigarea latrinelor, prin bizara propunere ca
acestea sd fie repartizate copiilor -,,micilor hoarde", cum le
spunea -, pe motiv cd lor le place sd se joace in murddrie.
El a suslinut gi ideea cd in viitor va apdrea un nou animal,
,,anti-leul" si,,anti-balena", care se va imprieteni cu oamenii
qi va face muncile grele. Unele dintre propunerile lui s-ar pu-
tea sd nu fi fost fdcute in serios, dar nu este deloc surprinzd-
tor cd, in secolul )O(, poetul si criticul Andr6 Breton avea sdl
considere pe acest visdtor un predecesor al suprarealismu-
lui. Totugi, prin doringa de a reconcilia munca si implinirea
de sine a oamenilor gi prin speranla cd oamenii pot fi feculi
se fie ,,intregi" evitAndu-se strictegile impuse de diviziunea
moderni a muncii, Fourier a reprezentat latura romantici
a socialismului gi a avut o influenti semnificativd asupra lui
Marx gi Engels.
Un inamic socialist gi mai influent al comunismului lui
Babeuf a fost Pierre Joseph Proudhon, un tipograf care l-a
depdEit pe Weitling in eforturile de autodidact, invigAnd
singur nu doar latina si greaca, ci qi ebraica. in 1840, el
a publicat Ce este proprietatea?, care, prin puternica decla-
ratie,,proprietatea este furt", a devenit subiectul principal
de disculie in toate saloanele din Franla. Totugi, Proudhon
nu voia abolirea proprietdlii private, ci urmdrea mai degrabd
ca aceasta sd fie repartizatd uniform. Proudhon a obiectat,
agadar, impotriva viziunii comunit5;ii egale a lui Babeuf,
motivele fiind ,,tortura morald pe care o aplici asupra con-
gtiinqei gi uniformitatea pioasi si stupidd pe care o impune"8.
Pentru Proudhon, socialismul trebuia s[ le permitd oame-
nilor s5-gi controleze viegile. El voia o formi de democra;ie
52 David Priestland
industriald, in care muncitorii si nu mai fie sclavii maqinilor,
ci sd'qi organizeze singuri locurile de munci; idealul lui era
o societate puternic descentralizatd, o federa$e de ateliere ;i
de comunitdgi conduse de muncitori. Deloc surprinzdtor, el
a fost considerat unul dintre principalii teoreticieni ai mis-
cdrii anarhiste.
Mai apropiat de tradilia comunisti a fost socialismul
lui Etienne Cabet, a cdrui societate utopicd, ,,lcaria", orga'
niza proprietatea in comun gi era condusd de un guvern
ales care deqinea controlul total asupra economiei. Adeplii
sdi - numerogi printre muncitorii ftancezi - au fost printre
primii numili ,,comunisti". Dar figura tipici pentru socialig-
tii romantici utopici a fost gAnditorul britanic Robert Owen,
ale cdrui idei au fost luate in serios atAt de radicali, cAt si de
lumea bund gi ale cdrui planuri de comunitdti socialiste au
fost chiar puse in practice. Fiu al unui om de afaceri, a de-
venit el insuqi un inteprinzdtor de succes 9i a cumpirat cA-
teva lesdtorii pe rAul Clyde, in New Lanark' El a considerat
cd muncitorii nu erau de incredere si, de aceea, a inceput si-i
motiveze oferindu-le condigii mai bune de lucru 9i educatie
pentru copiii 1or. Dar cum puteau fi reconciliate munca si
plScerea? Solugia lui Owen are multe in comun cu cea a lui
Fourier: cei cu vArste intre 15 gi 20 de ani aveau si mun-
ceascd si, cu ajutorul copiilor, sd produci toate lucrurile de
care comunitatea avea nevoie; cei cu vArste intre 20 9i 25 de
ani urmau sI supravegheze; cei intre 25 9i 30 de ani aveau sd
organizeze stocarea gi distribu$a, dar, cum aceasta urma sd
le ia doar dou5 ore pe zi, restul timpului putea fi alocat,,pli-
cerii gi recompenselor"e.
Socialigtii utopici, asadar, au extins scopurile comunis-
mului de la simpla egalitate la atingerea fericirii. Ei au
transferat totodatd spiritul romantic al eroismului militar
gi a1patriotismului la noua epocd industriali, dAnd valoare
creativitdqii omului in muncd. Dar gi ei au avut sllbiciuni
specifice:.planurile lor pdreau deseori excentrice gi absurde,
legdturile lor cu muncitorii erau mult mai slabe decAt cele
ale comunigtilor, gi pireau sd fie niste visdtori - aveau prea
Steagul ro;u. O istorie a comunismului 53
pufine de oferit in termenii unei strategii prin care societa-
tea ideald sd poatd fi realizatd. Ei se limitau la a propovi-
dui transformarea morald a omenirii, extrem de dezirabild,
fdrd indoiald, dar greu de realizat. Cel pugin comunigtii lui
Babeuf aveau un program politic fondat pe o insurectie re-
volutionarl proletari, care, date fiind migcdrile muncitoresti
din anii 1830 gi 1840, pirea plauzibilS.
Exista totusi o sl5biciune comund comunigtilor lui Babeuf
si traditiilor utopice: rareori demonstrau convingdtor in ce
fel ar fi putut comunismul sau socialismul sd rezolve pro-
blema securitdlii economice gi a productivitetii. GAnditorii
liberali, apdrdtorii piegei libere - printre care Adam Smith si,
mai tArziu, Herbert Spencer - au fost cei care au descris piata
intr-o teorie economicd solidd. Exista insd un alt tip de soci-
alism care a rdspuns acestei critici - ,,socialismul gtiinfific"
al lui Henri de Saint-Simon.
Contele Claude Henri de Saint-Simon, ndscut in 1860, era
un aristocrat dintr-o veche familie ducal5, dar care s-a raliat ini-
qial Revoluqiei Franceze. El a intrat in conflict cu Robespierre
si a ajuns in inchisoare, dar reactia sa faqd de persecutii a fost
total diferitd de cea a lui Fourier gi Babeuf: el s-a indreptat
spre stiintd pentru salvarea.Franqei. Saint-Simon a fost pro-
fetul planificlrii. Scopul societdqii era producgia, intrucAt
,,productia de lucruri folositoare este singurul gel rezonabil gi
pozitiv pe care gi-l pot propune societdgile politice".1o La pu-
tere trebuiau sd fie, agadar, savantii si industriasii sau o com-
binatie a lor. Democratia - conducerea ferii de cdtre masele
ignorante - era periculoas[ gi ddundtoare, aga cum demon-
strase foarte limpede experienla iacobind. Intr-adevdr, poli-
tica ideald se putea dispensa de ea, in favoarea unui proces
rational de luare a deciziilor.
Saint-Simon a fost condamnat de Marx si Engels ca ,,so-
cialist utopic" pentru cd nu era suficient de ,,gtiingific" pen-
tru ei, dar aceaste etichete este inself,toare. Saint-Simon era
continuatorul filonului antirornantic de gAndire iluministd,
iar ideile sale s-au dovedit cAt se poate de atrdgdtoare pen-
tru socialistii de mai tArziu, care incercau sd reconcilieze

54 David Priestland
egalitatea cu prosperitatea economici. Combinatia dintre
iieite tui, cele ile cbmunigtilor lui Babeuf si (intr-o mai micd
mdsurd) ale socialismului ,,utopic" avea sd fie semnul dis-
tinctiv al sistemului creat de Marx qi Engels' Aqa cum stanga
anilor 1990 ceuta o ,,a treia cale" intrejustilia sociald qi ,,rati-
onalitatea" piegei globale, tot asa Marx 9i Engels au incercat
sd arate .n-t.t.t -od"l social mult mai radical, comunismul,
poate fi imbinat cu prosperitatea economici'
*t,
Karl Marx s-a nlscut in ora;ul Trier, in ginutul Rinului
(Rheinland). in timpul ocupaliei franceze de dupd Revolulie,
irierul a foit guvernat dupl legile napoleoniene, relativ libe-
rale, de p"rltitu cirora abeneficiat tatdl lui Marx, Heinrich,
avoiat respectat 9i fiu de rabin. Revenirea oragului in statul
prusac mai ierarhic si conservator a fost un dezastru pentru
i{einrich; legea prusacd le interzicea eweilor si ocupe orice
functie puUfca dac[ nu aveau o dispensd specialS' Heinrich
a fosi nivoit sd se converteasci la protestantism si a fost
bo-
tezat in 1817, in anul dinaintea nasterii fiului sdu, Karl'
Marx a crescut, agadar, intr-o regiune aflatd pe o falie
istoricd gi politicd: intre Franga modernd, revolulionard,
cu principiiie ei de egalitate a tuturor cetelenilor in fala-le-
gii, gi Prusia nobiliaid, avAnd la bazd autocragia, ierarhia
ii piivilegiile aristocratice' Nu este deloc surprinzdtor cd
iulu.*, u c'drui familie se bucurase pentru scurt timp de ra-
inapoi in Vechiul
zele Iiuminismului inainte sd fie azvArlit[
Regim, era foarte interesat de modul in care forlele istoriei
ur i,tt"u fi accelerate pentru a aduce politici ,,progresiste"
intr-o gar5,,inapoiatd". in tinerege, MT1:1 qi generalia re-
volugionariior francezi din anii 1770 qi178}, eta obsedat de
inaplierea ldrii sale. Clasa de mijloc germand, se plAngea el,
era slab5 gi subjugatd de aristocratie 9i, spre-deosebire de
echivalenta ei francezd, nu se putea pune bazi pe ea pentru
schimbarea vechii ordini.
Steagul roSu. O istorie a comunismului 55
La inceputul secolului al XX-lea, Rheinland nu se afla
doar pe o falie politicd intre liberalismul francez si conserva-
torismul german, ci 9i pe una intelectuald: intre Iluminismul
francez si romantismul german. Tatdl lui Marx, potrivit fiicei
lui Marx, Eleanor, era un om al ratiunii si al lluminismului,
,,un adevirat francez din secolul al XVIII-lea, care ii cunostea
pe Rousseau si Voltaire pe dinafard"1l. Totuqi, Marx a intrat
sub influenga unui mentor rival, baronul von Westphalen,
tatdl viitoarei lui solii, Jenny, care i-a fdcut cunostintA cu vi-
ziunea romanticd. Dupi cum scria Eleanor, ,,baronul l-a um-
plut pe Karl Marx de entuziasm pentru scoala romantice, iar,
dacd impreund cu tatdl lui citea Voltaire gi Racine, baronul
ii citea din Homer si Shakespeare, care au rdmas autorii lui
preferati toatd viata."I2
Tensiunea dintre devotamentul iluminist fagi de ratiune,
ordine gi gtiinfd, pe de o parte gi disprequl pentru rutine gi
pasiunea pentru lupta eroicd date de romantism, pe de altd
parte, constituia o fisurd in gAndirea lui Marx. Personalitatea
lui avea, cu sigurangd, mai multe in comun cu strdlucitul 9i
extraordinarul geniu romantic decAt cu lumescul gi sociabi-
lul om de gtiinld al lui Voltaire. Una dintre scrisorile pe care i
le-a trimis tatil lui la universitate surprinde tensiunea dintre
tatel civilizat, iluminist, qi fiul romantic:
,,Dumnezeu sd ne ajute! Dezordine si bAlbAiald stu-
pefiantd in toate gtiingele... Barbarie scdpatd de sub
control, alergAnd sdlbatic, cu pdrul vAlvoi ;i purtend
robi de savant... Eschivarea de la toate contactele soci-
ale, ignorarea tuturor conventiilor... relagia ta cu lumea
limitatd la camera ta sordidd, unde probabil zac in cla-
sica dezordine scrisorile de dragoste ale lui Jy [Jenny]
si imploririle bine intentionate, udate de lacrimi, ale
tatdlui tdu."13
Ca student la Bonn la jumdtatea anilor 1830, Marx a asis-
tat la cursuri de filosofie a artei, unele flnute de August von
Schlegel, faimosul teoretician al romantismului. El pld-
nuia totodatd sd publice o lucrare despre romantism qi scria