Sunteți pe pagina 1din 160

Daniel Barbu

DANIEL BARBU s-a născut pe 21 mai 1957, la Bucureşti. Doctor


în istorie (Universitatea din Cluj) şi în filosofie (Universitatea din
Bucureşti). Profesor de ştiinţă politică la Universitatea din Bucureşti.
Profesor invitat la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din
Paris, la University of Pittsburgh, Pa., şi la Institut d'Etudes Politiques
din Bordeaux. Director al Institutului de Cercetări Politice al
Universităţii din Bucureşti şi al revistei Studia Politica. Romanian
Politica! Science Review.
A publicat volumele: Manuscrise bizantine în colecţii din
România. Editura Meridiane, Bucureşti, 1984; Pictura murală din Ţara
Republica absentă
Românească în secolul alXIV-lea, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986;
Scrisoare pe nisip. Timpul şi privirea în civilizaţia românească a
secolului al XVIII-lea, Antet, Bucureşti, 1996; Şapte teme de politică Politică şi societate în România
românească, Antet, Bucureşti, 1997; Byzance, Rome et Ies Roumains.
postcomunistă
Essais sur la production politique de la foi au Moyen Age, Editions
Babei, Bucarest, 1998; O arheologie constituţională românească. Studii
şi documente. Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2000;
Bizanţ contra Bizanţ. Explorări în cultura politică românească, Editura Ediţia a doua revăzută şi adăugită
Nemira, Bucureşti, 2001 şi a coordonat volumul Firea românilor,
Editura Nemira, Bucureşti, 2000. A publicat, de asemenea, peste o sută
de studii în volume colective şi reviste de istorie, filosofie şi ştiinţă
politică.

N
2004
Coperta: L U M I N I Ţ A CATANĂ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


BARBU, DANIEL
Republica absentă / D a n i e l B a r b u . - E d . a 2-a, rev. PREFAŢĂ LA A DOUA EDIŢIE
- Bucureşti: Nemira, 2004
Bibliogr.
Index

Totalitarismele secolului al X X - l e a au făcut m e m o r i e i un


ISBN 973-569-657-6
i m e n s şi involuntar serviciu: au transformat-o în resursă politică
privilegiată a procesului de transformare post-totalitară. A ş a de
32(498) pildă, c ă d e r e a r e g i m u l u i c o m u n i s t este a d e s e a c o n s i d e r a t ă ca o
revoluţie întoarsă cu faţa spre trecut. M a i întâi p e n t r u că, spre
d e o s e b i r e de m a r i l e revoluţii ale istoriei (franceză, a m e r i c a n ă ,
rusă), s o c i a l i s m u l de stat a fost înlocuit de un r e g i m care îl
Daniel B a r b u preceda în ordine cronologică şi logică, d e m o c r a ţ i a liberală şi pe
REPUBLICA ABSENTĂ care îl destituise el însuşi anterior din istoria ţărilor din E u r o p a
Politică şi societate în R o m â n i a posteomunistâ centrală şi orientală. Apoi, d e o a r e c e societăţile p o s t e o m u n i s t e au
utilizat m e m o r i a totalitarismului ca pe un clivaj politic capabil să
O Editura NEMIRA, 2004 î n d e p l i n e a s c ă funcţia clivajelor sociale l a m i n a t e de c o m u n i s m .
Am p u t e a spune, cu o oarecare ironie, că d e m o c r a ţ i a a reuşit în
Comercializarea în afara graniţelor ţării fără acordul editurii este interzisă. final să-şi exproprieze expropriatorul.
A c e a s t ă o p e r a ţ i u n e de expropriere face obiectul Republicii
Difuzare: absente. Am publicat cartea în 1999 ca pe un p r o g r a m dc
cercetare organizat în j u r u l m o d u l u i în care instituirea politică a
S.C. Nemira & Co, B-dul Ion Mihalache nr. 125, sector 1, Bucureşti
societăţii r o m â n e ş t i sub c o m u n i s m d ă s e a m a d e s p r e practicile
Tel.: 224.14.28; 224.10.08; Tei./Fax: 224.18.50
politice şi despre guvernabilitatea unei societăţi care mi se pare
că nu a identificat încă o f o r m ă d e m o c r a t i c ă de gestiune a
Clubul cărţii: O.P. 2 CP. 52 , Bucureşti
p r e z e n t u l u i . Dc aceea, cred că t e r m e n u l de posîcomunism este
e-mail: difuzare@nemira.ro încă actual, în m ă s u r a în care exerciţiul politicii tiu se defineşte
www.ncmira.ro în ruptură, ci m a i degrabă în continuitate cu trecutul.
In acelaşi timp, am folosit şi în această a doua ediţie termenul
ISBN 973-569-657-6 totalitarism ca fiind, cel puţin în R o m â n i a , o a r e c u m consubstan-

5
ţi al cu cel dc regim c o m u n i s t . Sunt pe d e p l i n conştient că j u d e c a , de a aşeza n o r m e , cât pe aceea de a înţelege şi de a face
totalitarismul este un instrument conceptual dificil şi că utilizarea înţelese n o r m e l e vieţii c o m u n e şi, e v e n t u a l , de a confrunta
lui nediscriminată în contextul socialismului de stat post-stalinist societatea cu subiectivitatea ce o străbate. Cu acest titlu, Bobbio
din Europa centrală şi de est a generat reacţii critice întemeiate. înscrie virtutea întrupată de practicianul ştiinţei politice în clasa
Am considerat totuşi că el arc virtuţi analitice şi explicative de virtuţilor „ s l a b e " , alături de m o d e r a ţ i e , sobrietate, decenţă, ino­
neînlocuit în cazul r o m â n e s c 1 . cenţă, modestie, înfrânare, ingenuitate. El se o p u n e astfel tradiţiei
Faptul că şi alţi autori descriu c o m u n i s m u l românesc de până m a c h i a v e l i e n e care situează obiectul g â n d i t o r u l u i politic de
în 1989 sub specia unui stalinism naţional1 m-a încurajat să nu partea virtuţilor „ t a r i " de tipul curajului, îndrăznelii, generozităţii,
adopt nici un fel de a t i t u d i n e revizionistă în raport cu aparatul fermităţii. Refuzând perspectiva Principelui şi lăsându-sc animat
conceptual la care am recurs în 1999. de o virtute slabă precum blândeţea, cel care studiază politica este
Nu mi-am păstrat doar fidelitatea faţă de lexicul primei ediţii, invitat să îşi o r g a n i z e z e v o l u n t a r reflecţia p r i n ochii o m u l u i
dar şi faţă de c o n ţ i n u t u l acesteia. De aceea, nu am p r o c e d a t la privat, ai celui care se află la b a z a ierarhiei sociale şi care nu are
reformulări radicale ale analizelor făcute atunci. Dimpotrivă, am p u t e r e a s u p r a altora. Un astfel de o b s e r v a t o r se p r i v e a z ă de
ales calea actualizării r a ţ i o n a m e n t e l o r m e l e anterioare p r i n dreptul de a califica normativ regimurile politice şi de a practica
c o m p l e t a r e strict c r o n o l o g i c ă şi prin d e z v o l t a r e logică. D i m e n ­ intoleranţa teoretică în numele unei alegeri filosofice. A te opune,
siunea descriptivă şi anecdocticâ a politicii posteomuniste, legată a fi împotrivă, a c o n d a m n a , î n s e a m n ă să exerciţi o formă de
de răsturnări electorale, fluctuaţii g u v e r n a m e n t a l e sau realinieri putere şi să te iluzionezi că părerea ta p o a t e influenţa realitatea.
partizane, nu m-a p r e o c u p a t ca atare. Am î n c e r c a t în s c h i m b să In schimb, poziţia celuilalt m e r i t ă î n t o t d e a u n a e x a m i n a t ă cu
fiii atent î n d e o s e b i la acele e v e n i m e n t e ce mi s-au p ă r u t a fi respect, iar propria părere trebuie m e r e u supusă la p r o b a îndoielii.
instantaneele u n o r p r o c e s e de societate. Şi am făcut-o, ca şi în Blândeţea, astfel definită şi p u s ă în lucru de B o b b i o , este
u r m ă cu cinci ani, dintr-o p e r s p e c t i v ă etico-politică. M - a m opusă aroganţei, înţeleasă ca o e x a g e r a t ă î n c r e d e r e în propriile
străduit, aşadar, să p u n o r d i n e în materialul e m p i r i c ce se oferă opinii şi în forţele proprii. B l â n d e ţ e a este m a i degrabă predispusă
observaţiei, clasificării şi analizei printr-o m e t o d ă etică ce se să c r e a d ă în mizeria, nu în g r a n d o a r e a u m a n ă . Pe de altă parte
hrăneşte cu p r e c ă d e r e din viziunea lui N o r b e r t o Bobbio. însă, b l â n d e ţ e a nu este s i n o n i m ă cu r e s e m n a r e a , cu slăbiciunea
Aşa c u m o înţelege B o b b i o la sfârşitul vieţii sale, categoria sau cu naivitatea: blândeţea nu r e n u n ţ ă la luptă, dar nici nu este
etică în care ar trebui clasat studiul politicii este cea a „blândeţii", dispusă să răspundă la violenţă cu violenţă. Nu vrea ochi pentru
în sensul în care t e r m e n u l este folosit în P r e d i c a de pe M u n t e : ochi, dar nici nu întoarce celălalt obraz. B o b b i o arată că, într-un
„fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni p ă m â n t u l " (Matei, V, secol d o m i n a t de violenţă şi de v o i n ţ a de p u t e r e , atât a celor
5 ) ' . M e t o d o l o g i c , c o n s e c i n ţ a acestei calificări se situează la puternici, cât şi a celor lipsiţi de putere, înţeleptul are datoria de
nivelul finalităţii: g â n d i t o r u l politic nu are atât sarcina de a a refuza să se angajeze în orice formă de v i o l e n ţ ă intelectuală,
morală sau politică. în această privinţă şt într-un m o d extrem de
1
Pentru o critică a criticii conceptului de totalitarism, Giovanni SARTORI,
surprinzător, gânditorul politic ajunge să p r a c t i c e o virtute
„Totalitariaanism, Model Mania and Learning from Error", Journal ofTheoreiical
Politics, 5/t, 1993, pp. 5-22. e m i n a m e n t e ne-politică: blândeţea, care este antiteza unei politici
2
Vladimir T1SMANEANU, Stalinism for AU Seasons: A Politicul Histoiy of pe care continuăm să o înţelegem sub specia puterii şi a violenţei.
Romaniari Comnumism, University of California Press, Berkeley and Los Angeles, Bestiarul politic m o d e r n este astfel c o m p l e t a t cu un a n i m a l de
2003, pp. 18-36. r e g u l ă descalificat politic: m i e l u l se alătură leului şi vulpii
3
Norberto BOBBIO, Elogia delta milezza e allri scritti morali, Pratiche
machiaveliene, ca şi lupului hobbesian, încarnări ale virtuţilor şi
Editrice, Milano, 1998, pp. 29-47.

6
pasiunilor ce a n i m ă p o l i t i c a m o d e r n ă şi pe eroii ei. De la
Machiavelli la Cari Schmitt, politica a fost j u d e c a t ă din p u n c t u l
de vedere al celor care au făcut politică, fie ei lei, vulpi sau lupi.
Sarcina unei ştiinţe a politicului practicată în sensul r e c o m a n d a t
de B o b b i o ar fi aceea dc a înţelege politica prin ceea ce e dincolo
de politică, de a o scruta cu privirea mielului, v i c t i m a prin
excelenţă a oricărui soi de politică, inclusiv cea democratică. CUVÂNT ÎNAINTE LA PRIMA EDIŢIE
(1999)

Ar li nedrept să închei această prefaţă fără să recunosc public


datoria intelectuală pe care o am faţă de colegii şi prietenii Vasile
Morai - , Peter Wagncr, A l e x a n d r a Ionescu şi Cristian Preda, care C a r e este subiectul politic al p o s t c o m u n i s m u l u i r o m â n e s c ?
au Ibst cititorii cei m a i atenţi şi m a i critici ai p r i m e i ediţii a C i n e sunt autorii tranziţiei şi c u m p o a t e fi descifrat sensul
Republicii absente. Publicarea acestei a d o u a ediţii, ca şi a celei acesteia? C â t de legată se simte î n c ă societatea r o m â n e a s c ă , la
dintâi dc altfel, sc datorează însă, în primul rând, interesului pe nivelul m e m o r i e i colective, de e x p e r i e n ţ a istorică a totalita­
care Cristian Preda 1-a arătat întotdeauna faţă de p r o g r a m u l m e u rismului?
dc cercetare a politicii şi societăţii p o s t e o m u n i s t e româneşti. A c e s t e întrebări r e z u m ă , fără însă a-1 explica, c o n ţ i n u t u l
etico-politic al procesului de d e m o c r a t i z a r e în R o m â n i a posteo-
munistă. într-o d e m o c r a ţ i e , voinţa societăţii şi decizia politică ar
trebui, în principiu, să coincidă. Cadrul politic al acestei coinci­
denţe este asigurat de instituţiile şi p r o c e d u r i l e d e m o c r a t i c e . în
s c h i m b , condiţia socială a c o i n c i d e n ţ e i este î n d e p l i n i t ă prin
reprezentare şi participare. O societate care nu izbuteşte să parti­
cipe la decizia politică este tot atât de străină democraţiei ca şi o
politică ce nu se hrăneşte din voinţa societăţii. Observaţia poate
p ă r e a o a r e c u m elementară în formă, d a r ea se dovedeşte extrem
de c o m p l e x ă în fond, pentru că nici politica şi nici societatea nu
se oferă înţelegerii cu forţa evidenţei şi sub specia clarităţii.
Politica şi societatea sunt, deopotrivă, construcţii teoretice
care î n c e a r c ă să unifice, fără a le p u t e a r e d u c e la o e x p r e s i e
s i m p l ă şi indivizibilă, o m u l t i t u d i n e de acte şi s c h i m b u r i de
voinţe, de forme de existenţă şi de coexistenţă care nu sunt în m o d
imediat convergente. Căci politica şi societatea nu sunt niciodată
date ca atare. Politica şi societatea sunt întotdeauna făcute, de cele
m a i m u l t e ori fiind chiar făcute împreună. Politica este calea prin
care membrii unei societăţi se r e c u n o s c unii pe ceilalţi ca având

9
un proiect c o m u n , este locul organizării şi reorganizării schim­ Există cel p u ţ i n un r ă s p u n s , nu n u m a i incontestabil, dar şi
bului de bunuri sociale pe c a r e o societate este dispusă să le oficial, la aceste interogaţii, cel dat de Constituţia din 1 9 9 i 5 , în
fabrice şi să le distribuie. La rândul ei, o societate se instituie în care refuzul de a afirma precedenţa legăturii politice dintre cetă­
momentul şi în m ă s u r a în care o comunitate convine ca nu are o ţeni în raport cu ficţiunea j u r i d i c ă care este statul şi-a găsit o
altă finalitate în afara p r o d u c ţ i e i de sine, în care c o n s i m t e să expresie formalizată şi încărcată de consecinţe. Creaţie tipică şi
înlocuiască, integral sau parţial, legăturile n a t u r a l e (de sânge şi exclusivă a elitei instalate la g u v e r n a r e d u p ă d e c e m b r i e 1989,
de limbă, de exemplu) cu o legătură de tip politic. textul nici m ă c a r nu ia în calcul posibilitatea de a defini c o m u n i ­
într-o democraţie, convergenţa celor două procese de facere, tatea cetăţenilor, republica, drept s u b i e c t politic al noii legi
a politicii şi a societăţii, este m e d i a t ă de echitate. D e m o c r a ţ i a nu fundamentale 2 .
p o a t e fi gândită d e c â t ca o politică de societate^ î n t e m e i a t ă pe Exemplele şi analogiile erau totuşi n u m e r o a s e şi accesibile.
d r e p t a t e în calitatea acesteia de întâlnire socială a libertăţii cu Aşa, de pildă, Constituţia celei de-a V-a Republici franceze, folo­
egalitatea. Altfel spus, o c o m u n i t a t e va a c c e p t a şi va consfinţi sită pe alocuri ca m o d e l de redactorii textului constituţional româ­
caracterul fondator al unei legături de tip politic atâta v r e m e cât nesc, este emisă în n u m e l e naţiunii. Preambulurile Constituţiilor
schimblll de bunuri sociale guvernat de această legătură politică Irlandei (1937) şi G e r m a n i e i (1949) arată şi ele că p o p o a r e l e sunt
\ i h i . H I sideral convenabil şi just d e către toţi sau m ă c a r d e către cele care adoptă,promulgaşi îşi dau legi fundamentale prin care
cei n i . o mulţi dintre membrii ei. Privită dintr-o astfel de perspec- instituie respectivele state. C o n s t i t u ţ i i l e Italiei ( 1 9 4 7 ) şi
livfl, uxpci ienţu lOtalUttră mi face decât să confirme funcţia media- Portugaliei (1949) î n c e p la r â n d u l lor p r i n a aşeza republica,
i . n , i dreptăţii comunismul a fost demis în cele din u r m ă tocmai comunitatea politică, la temelia statului. F o r m u l a fondatoare We,
the people, întâlnită pentru p r i m a oară în Constituţia americană,
|u un i i ! i u i , ctOSC (daca a reuşit vreodată) să fie privit ca expresie
se regăseşte şi în C o n s t i t u ţ i a p o l o n e z ă din 1997: în p r e a m b u l ,
1 • < • 1111. i .i u n u i proiect comun şi echitabil d e societate.
poporul p o l o n e z îşi manifestă voinţa de a trăi î m p r e u n ă sub
A reuşii < > a i c tranziţia poslcomunistă r o m â n e a s c ă să p r o p u n ă
autoritatea unei legi fundamentale, în articolul 1 c o m u n i t a t e a
mi asumeilCM proiect şi să se o r g a n i z e z e în j u r u l u n e i politici de
cetăţenilor este definită ca republică, iar în articolul 2 republica
societate'! Politica de societate ar fi aici n u m e l e u n u i a n s a m b l u
îşi organizează statul.
do politici sociale şi e c o n o m i c e c a r e , c o m a n d a t e de e x i g e n ţ a
J u d e c a t ă dintr-o a s e m e n e a p e r s p e c t i v ă c o n s t i t u ţ i o n a l ă ,
diepta(ii, ar d u c e la c o n s t i t u i r e a u n e i republici, î n ţ e l e a s ă nu ca
R o m â n i a nu poate fi descrisă drept o republică, ci d o a r ca un stat
aranjament constituţional din care lipseşte figura regalităţii, ci ca
cu formă de g u v e r n ă m â n t r e p u b l i c a n ă ( C o n s t i t u ţ i a R o m â n i e i ,
temei procedural al binelui c o m u n (respublica sau commonwealth).
articolul 1, aliniatul 2). Subiectul politic al legii fundamentale din
Problema centrală a tranziţiei ar fi deci următoarea: cine sunt
1991 este, fără nici un dubiu, statul (articolul 1, aliniatul 1), un
românii şi c u m îşi acordă unii altora o recunoaştere etico-politică?
stat dotat cu teritoriu, frontiere, cetăţeni, drapel, zi şi i m n naţio­
Sunt r o m â n i i d o a r un p o p o r ? S a u formează c u m v a o societate?
nale, limbă oficială, capitală, formă de g u v e r n ă m â n t şi autorităţi
Constituie ei o comunitate politică alcătuită din cetăţeni (politeia,
publice. Cu alte cuvinte, statul r o m â n nu apare ca p r o d u s juridic
res publica)'! Sau nu reprezintă decât d e n u m i r e a generică a locui­
torilor statului r o m â n ? 1
Revizuirea din 2003 nu a schimbat în nici un fel acest răspuns şi nici
măcar nu şi-a pus problema unei redefiniri a subiectului politic al legii
1
Dimensiunea normativă a unei polilics of democracy la Theodore LOWI, fundamentale.
American Government. Incomplete Conquesl, Dryden Press, Hinsdale, IU., 2
Pentru tradiţia politico-juridică a ideii republicane, Blandine K.RIEGEL,
1976, pp. 7-8 La philosophie de la RepubUqiie, Pion, Paris, 1998.

10 11
al voinţei suverane a c e t ă ţ e n i l o r R o m â n i e i , constituiţi în repu­ pe de altă parte o precedenţă afirmată a gândirii asupra obiectului
blică, de a trăi unii cu ceilalţi potrivit aceloraşi legi şi în vederea de studiu. Cu alte cuvinte, într-un astfel de d e m e r s nu ne p r e o ­
realizării unui destin colectiv. D i m p o t r i v ă , statul r o m â n se cupă, în u l t i m ă instanţă, ce se î n t â m p l ă în p o l i t i c a şi societatea
prezintă ca o formă dc protecţie juridică a poporului român, ca un r o m â n e a s c ă , ci sub autoritatea cărei tipologii şi d u p ă ce reguli
stat care îşi p r o d u c e cetăţenii pe cale pozitivă, un stat care, prin î n c a d r ă m această î n t â m p l a r e . D e c e tip este n o u a d e m o c r a ţ i e
acordarea de drepturi şi prin i m p u n e r e a de obligaţii, transformă românească, în ce serie de analogii îşi găseşte locul tranziţia, ce
o etnie majoritară şi d o m i n a n t ă în naţiune. De aceea, statul r o m â n criteriu p o a t e fi aplicat reformei statului: iată întrebări pe c a r e
p o s t c p m u n i s t nu este decât o republică absentă. mărturisesc că nu mi le-am p u s ca atare şi nici nu m - a m lăsat
Paradoxul înscris în firea procesului istoric pe care-1 n u m i m ispitit de vocaţia de a furniza explicaţii definitive cu privire la
tranziţie este acela că, pentru a accelera „ m o d e r n i z a r e a " socială aceste subiecte.
şi e c o n o m i c ă - care în c o n t e x t u l r o m â n e s c p o s t e o m u n i s t este
Am preferat să p r o c e d e z , cu o o a r e c a r e m o d e s t i e , la des­
s i n o n i m ă cu „ e u r o p e n i z a r e a " , adică cu integrarea e u r o p e a n ă -
crierea, dintr-un p u n c t dc observaţie etico-politic, a actorilor şi
aceasta este o a r e c u m nevoită să repete greşelile c o m u n i s m u l u i .
bunurilor sociale care au tendinţa de a da o formă cât m a i stabilă
Socialismul real se angajase şi el într-o politică de societate, pe
arhipelagului de idei politice şi p r a c t i c i sociale din R o m â n i a
c a r e a încercat însă să o î n t e m e i e z e nu atât în afara echităţii, cât
p o s t e o m u n i s t ă . La acest nivel al practicilor, sau, m a i exact, în
în lipsa [ibertăţji. Pentru a nu repeta eroarea c o m u n i s m u l u i , tran­
intervalul dintre n o r m e şi practici am situat investigaţia m e a .
z i ţ i a ar fi trebuit să destituie statul - şi în m o d precis statul-
Pentru că, în ultimă instanţă, este absolut lipsit de importanţa în
naţiune ca figură exemplară a modernităţii politice - din dubla sa
ce paradigmă cade politica tranziţiei şi care m o d e l de interpretare
Funcţie de titular exclusiv al procesului politic şi de u n i c
poate fi aplicat societăţii româneşti. Nu am vrut să r ă s p u n d defi­
distribuitor al rolurilor sociale. N u m a i o politică de societate
citului de raţionalitate al p o s t c o m u n i s m u l u i r o m â n e s c printr-un
organizată în jurul cetăţeanului, ca subiect politic instituit în actul
exces de metodă.
producerii de sine, ar putea realiza simultan atât „ m o d e r n i z a r e a "
societăţii, cât şi „ d e m o d e m i z a r e a " politicii. D e m e r s u l m e u ar p u t e a r e v e n d i c a m a i c u r â n d o înrudire cu
filosofia politică „clasică", decât o complicitate cu ştiinţa politică
c o n t e m p o r a n ă , înţelegând, în cele ce u r m e a z ă , distincţia dintre
cele d o u ă m o d u r i de a interoga funcţia şi rolul politicului într-o
Republica absentă a fost scrisă şi rescrisă t i m p de a p r o a p e societate dată în sensul lui L e o Strauss 1 .
zece ani. C â t e v a părţi au fost deja publicate sub formă de studii Ştiinţa politică e m p i r i c ă c o n t e m p o r a n ă tinde, d a c ă nu să
şi articole, dintre care unele au fost incluse, într-o p r i m ă versiune, capete forma, atunci m ă c a r să nutrească ambiţiile explicative şi
într-un v o l u m precedent'. t a x o n o m i c e ale u n e i ştiinţe n a t u r a l e . Cu acest titlu, ea este
.Nu mi-am propus să întocmesc, în această carte, o cartografie preocupată mai puţin de obiectul său de studiu, cât de elaborarea
completă şi metodică a tranziţiei româneşti. Prin urmare, interesul propriului instrumentar metodologic şi de luarea în posesie a unei
meu faţă de tipologii şi definiţii a fost m a i degrabă mediocru. A poziţii a u t o n o m e şi autosuficiente în c â m p u l intelectual. în
clasifica presupune, pe de o parte o inventariere empirică a tuturor schimb, metoda filosofiei politice antice este c o m a n d a t ă de însăşi
faptelor de societate şi a actelor politice ce pot fi identificate, iar viaţa politică, c o n c e p u t ă ca scenă pe c a r e se înfruntă diverse

4
Daniel BARBU, Şapte lente de politică românească, Antet, Bucureşti, 1
Leo STRAUSS, What is Politicul Philosophy and Olher Studies, The
University of Chicago Press, Chicago, 1988, pp. 78-94.
1997
13
12

I
opinii despre deciziile ce trebuie luate în c o m u n cu privire la în ceea ce-o priveşte şi în m ă s u r a în care are vocaţia de a fi
lucrurile publice (ta politika). o ştiinţă exactă, ştiinţa politică e m p i r i c ă este c o n d a m n a t ă să
Ştiinţa politică de astăzi se pretează la o clasificare descrip­ observe, să m ă s o a r e , să descrie şi să clasifice. Ca atare, ea nu
tivă a f e n o m e n e l o r cu p u t i n ţ ă de observat şi de m ă s u r a t într-o poate pretinde să guverneze nici n o r m e şi nici practici. Poate, cel
a n u m e societate, în t i m p ce v e c h e a filosofie politică - ea însăşi mult, să le e x p l i c e sau, m a i precis, să se explice, fiindu-i însă
o ştiinţă de a trăi î m p r e u n ă , adică o „ştiinţă p o l i t i c ă " (politike interzis să le califice în virtutea principiului ştiinţific m o d e r n al
episteme) - i m p u n e o a b o r d a r e n o r m a t i v ă , din m o m e n t ce neutralităţii observatorului.
consideră politica ca fiind un ansamblu de n o r m e , procese, decizii Or, tranziţia p o s t e o m u n i s t ă n u p o a t e f i explicată n u m a i c a
şi practici regulatoare m e n i t e să asigure unitatea şi dăinuirea unui sumă de acte politice şi de fapte sociale p r e z e n t e şi observabile.
spaţiu social heterogen şi conflictual prin natura sa. Ea se înfăţişează, deopotrivă, ca intersecţie şi confruntare între
Ştiinţa politică antică pleca de la premisa că toţi cei care „fac o m e m o r i e colectivă şi un proiect de societate. Acestei dimensiuni
politică", care participă la viaţa publică, o fac (cu sinceritate sau a tranziţiei nu i se potriveşte însă o abordare descriptivă, ci, m a i
cu ipocrizie) în scopul realizării sau sporirii binelui comun. degrabă, u n a de tip normativ. D a r nu în sensul în c a r e ştiinţa
N u m a i că opiniile referitoare la acest bine diferă radical de la un politică ar fi chemată să spună nu cum este, ci cum ar trebui să fie
actor politic la altul, politica fiind chiar locul social şi intelectual tranziţia. Ştiinţa politică devine o ştiinţă normativă în clipa în care
în care astfel de diferenţe se manifestă şi se confruntă în m o d se decide să î m p r u m u t e trăsăturile u n e i investigaţii etice,
identificând între n o r m e şi practici, ca şi între m e m o r i e şi proiect,
legitim. Sarcina ştiinţei politice ar fi fost deci aceea de a p r o m o v a
un loc al dreptăţii.
o c u n o a ş t e r e aptă să c o n c i l i e z e o a s e m e n e a confruntare şi să
Cât de drept se cuvine să fie statul de drept posteomunist, cât
degajeze punctul de echilibru al poziţiilor exprimate.
de j u s t ă este reprezentarea cetăţenilor prin practicile democraţiei
La rândul său, titularul ştiinţei politice era, înainte de toate,
reprezentative şi cât de echitabilă se arată e c o n o m i a de piaţă a
un cetăţean capabil să arbitreze disputele p u b l i c e în v e d e r e a
tranziţiei? Iată întrebările la care ar fi ţinută să r ă s p u n d ă ştiinţa
restabilirii dreptăţii ca virtute civică fondatoare a comunităţii
politică înţeleasă sub specia clasică a filosofici morale şi politice.
politice. Cel care d e ţ i n e a e x p e r i e n ţ a (intelectuală şi practică) a
Iată întrebările pe care Republica absentă a î n c e r c a t să le
dreptăţii şi d o b â n d i s e în acest fel c u n o a ş t e r e a p r o p r i e ştiinţei
formuleze şi cărora a izbutit, p o a t e , sa le dea răspuns.
politice era deci îndreptăţit să guverneze atât d o m e n i u l normelor,
cât şi pe cel al practicilor: filosoful politic nu era n u m a i mediato­
1
rul concetăţenilor săi, dar şi îndrumătorul legiuitorilor cetăţii .
S-ar s p u n e deci că m e t o d a ştiinţei p o l i t i c e antice era,
fundamental, o metodă de guvernare a politicii însăşi din perspec­
tiva dreptăţii. Cu acest titlu, ştiinţa politică nu ar m a i fi d o a r o
cunoaştere, o episteme a politicii, ci chiar o c u n o a ş t e r e propriu-
zis politică, o c u n o a ş t e r e care defineşte spaţiul p u b l i c , care
operează cu alegeri, care stabileşte u n d e şi de p a r t e a cui se află
dreptatea, care califică r e g i m u r i l e politice drept „ b u n e " sau
„ c o r u p t e " şi le ierarhizează în funcţie de această calificare.

1
E.g. PLATON, Legile, 630b-632d; ARISTOTEL, Politica, 1297b.

14
Povara politicii sau ilegitimitatea
democratica a democraţiei de tranziţie
9 5

C o m u n i s m u l a căzut pentru că şi-a atins toate ţintele. Toate,


cu o singură excepţie, a c e e a de a asigura supravieţuirea politi­
cului. Pentru r o m â n i , ca şi pentru alţi est-europeni (ruşi, bulgari,
albanezi, sârbi) prăbuşirea regimului comunist a fost sinonimă cu
dispariţia singurei forme sUiicturate de participare politică pe care
le-a fost dat să o cunoască vreodată. De aceea, afirmaţia potrivit
căreia căderea c o m u n i s m u l u i ar fi reprezentat o victorie a d e m o ­
craţiei p a r e o a r e c u m superficială şi în orice caz grăbită din
m o m e n t ce democratizarea societăţilor est-europene se d o v e d e a
a fi o experienţă de societate incapabilă să facă recurs la trecut.
C o m u n i s m u l a fost până a c u m evaluat, din afară, ca un rival
al democraţiei, iar dinăuntru, ca un opresor al democraţiei. Or, o
a s e m e n e a j u d e c a t ă comparativă - c o m u n i s m versus d e m o c r a ţ i e
- este irelevantă atât pentru înţelegerea a ceea ce c o m u n i s m u l a
reprezentat ca sistem de guvernare, cât şi pentru evaluarea etică
a modului în care el supravieţuieşte, d u p ă concedierea sa istorică,
în adâncul m e m o r i e i colective.
De aceea, ar fi poate nimerit sa fie p u s ă în lucru o abordare
diferită, p l e c â n d de la o ipoteză ce ar p u t e a fi r e z u m a t a astfel:
c o m u n i s m u l r o m â n e s c a încercat, pe durată lungă, să câştige un
a n u m i t sprijin p o p u l a r prin i n t e r m e d i u l u n o r m e c a n i s m e d e
integrare sociala şi prin c o n v o c a r e a unor forme p r o c e d u r a l e de
participare politică. Această p a r t i c i p a r e - deşi nu este c o m p a ­
rabilă cu c e a p r a c t i c a t ă în d e m o c r a ţ i i l e r e p r e z e n t a t i v e , şi nici
sinonimă cu deliberarea - a fost probabil un scop m a i important
decât dezvoltarea e c o n o m i c ă sau schimbarea socială. D u p ă toate
aparenţele, societatea r o m â n e a s c ă a fost m a i p u ţ i n grăbită să

19
1
s a n c ţ i o n e z e eşecul e c o n o m i c al c o m u n i s m u l u i , cât s-a arătat al doilea rând, şi-a asigurat supravieţuirea. Din resturile totalita­
decisă să refuze obligaţia de a împărţi orice fel de responsabilitate rismului nu s-a născut însă d e m o c r a ţ i a .
p e n t r u d u c e r e a la bun sfârşit a unui p r o i e c t social. R o m â n i i au î n societăţile o c c i d e n t a l e , p r o c e s u l accelerat d e d e m o c r a ­
a b a n d o n a t c o m u n i s m u l nu n u m a i p e n t r u că a fost un proiect tizare - înţeles ca o extindere a procedurilor d e m o c r a t i c e dinspre
global greşit formulat şi aplicat, ci p e n t r u că nu şi-au dorit, în domeniul participării politice către ariile de decizie e c o n o m i c ă şi
fond, să participe la nici un fel de proiect social. de distribuire a capitalului social - este legitimat de logica
Un a n t r o p o l o g care a observat v r e m e de mulţi ani viaţa democraţiei formale, d a c ă nu c h i a r de e x i g e n ţ e l e d e m o c r a ţ i e i
societăţii româneşti sub socialism îşi încheia studiul, d u p ă 1989, reale. Societăţile d e m o c r a t i c e sunt o a r e c u m c o n d a m n a t e într-un
cu u r m ă t o a r e a constatare: „majoritatea o a m e n i l o r cu care am stat mod tautologic s ă d e v i n ă din c e î n c e m a i d e m o c r a t i c e din
de v o r b ă - tineri şi b ă t r â n i , bărbaţi şi femei, m u n c i t o r i , ţărani, simplul, dar h o t ă r â t o r u l m o t i v că ele sunt deja d e m o c r a t i c e .
funcţionari - mi-au spus că printre cele m a i b u n e lucruri aduse de Cercul legitimării este în cazul lor vicios. în schimb, în Estul şi
revoluţie este acela că, de acum, îşi pot trăi viaţa aşa c u m o doresc Centrul E u r o p e i , d e m o c r a ţ i a nu este p r o d u s u l u n e i alegeri
şi fără ca c i n e v a să se a m e s t e c e . C â ţ i v a m u n c i t o r i erau chiar colective, ci rezultatul - sperat, dar neaşteptat - al unei înfrângeri.
încântaţi că nu m a i sunt obligaţi să facă p a r t e din vreun partid. Astăzi, ţările central şi e s t - e u r o p e n e sunt d e m o c r a t i c e t o c m a i
A fi m e m b r u al Partidului C o m u n i s t r e p r e z e n t a , în u l t i m ă in­ pentru că nu erau în u r m ă cu n u m a i cincisprezece ani. Truismul
stanţă, o povară ce le c o n s u m a timpul, energia, a u t o n o m i a perso­ unei a s e m e n e a afirmaţii este d o a r aparent. C ă c i , în 1989-1990,
nală. A c u m , când afilierea la un partid politic este voluntară, democraţia s-a născut din contrariul său, totalitarismul. Cu acest
oamenii din Ţara Oltului îşi exercită cu bucurie dreptul de «a nu titlu, c e r c u l legitimării d e m o c r a t i c e este m a i d e g r a b ă virtuos.
avea treabă cu n i m e n i » d u p ă c u m o afirmă ei înşişi" 2 . C e e a ce nu î n s e a m n ă că p r o c e s u l de l e g i t i m a r e ca atare este
F a p t u l că r o m â n i i au resimţit p o l i t i c a c o m u n i s t ă ca pe o democratic. în E u r o p a de mijloc şi răsăriteană nu a v e m de-a face
povară p a r e să fie motivul pentru care s-au grăbit, pe de o parte, cu o legitimare democratică a democraţiei. Cu excepţia României,
să şteargă totalitarismul din m e m o r i a lor colectivă, iar, pe de altă
unde şi-a pus în scenă o dispariţie de tip revoluţionar, socialismul
parte, au ezitat p â n ă a c u m să se angajeze în elaborarea u n u i
de stat şi-a pregătit d e c e s u l istoric sub forma u n e i retrageri
proiect alternativ de societate.
negociate cu parteneri sociali şi politici pe care i-a identificat el
însuşi, atunci c â n d nu a fost n e v o i t sâ-i i m p r o v i z e z e sau să-i
inventeze de-a dreptul. Cele m a i m u l t e partide comuniste central-
Cercul virtuos al democratizării şi est-europene s-au aflat, aşadar, într-o situaţie o a r e c u m similară
cu cea a î m p ă r a ţ i l o r r o m a n i care îşi a l e g e a u şi îşi d e s e m n a u
Prin Revoluţia din decembrie, c o m u n i s m u l şi-a realizat,două succesorii la tron prin procedeul adopţiei legale.
obiective finale: pe de o parte, a inventat societatea civilă, iar în
Actorii politici legatari ai c o m u n i s m u l u i au î m p l i n i t un
1
în 1999. 64% din românii care aveau 18 ani în 1989 apreciau că nivelul mandat, acela de a democratiza viaţa politică a statelor din fostul
de trai era mai ridicat, sub totalitarism decât în epoca tranziţiei, alţi 11% spaţiu de d o m i n a ţ i e sovietică. A c e s t m a n d a t nu a fost însă u n u l
considerând că acest nivel a rămas acelaşi, Metro Media Transilvania, popular, ci s-a n ă s c u t ca rod al u n u i c o m p r o m i s politic iniţiat,
Barometrul politic. România. Septembrie 1999 [Cluj, 1999], p. 11; însumând organizat şi dirijat de către elitele c o m u n i s t e .
1

procentele, rezultă că trei din patru adulţi nu au impresia unei creşteri a calităţii
vieţii după căderea comunismului. Fireşte, o asemenea apreciere nu trebuie 1
Pentru acest motiv, Francois FEJTO (avec Ewa KULESZA-
raportată ia felul în care trăiau românii în mod real înainte de 1989, ci la modul MIETKOWSKI), La fin des democralies populaires. Les chemins du posl-
în care sunt dispuşi să-şi amintească, după zece ani, viaţa sub comunism. communisme, Seuil, Paris, 1997, pp. 392-394, consideră că socialismul real ar
2
Dâvtd KFDECKEL, The SolUude of Collectivism. Romanian VUlagers io fi trebuit urmat de un „provizorat democratic" (ane democraţie par provisiori)
the Revolulion aiulBeyond, Corneli University Press, Ithaca and London, 1993, şi nu de instalarea directă şi în principiu completă a ansamblului de proceduri
p. 226, traducerea îmi aparţine. şi instituţii democratice.

20
Nicăieri c o m u n i s m u l nu a căzut în u r m a unui referendum ori nu u n u l de p u t e r e socială: m a c r o - s c h i m b a r e a p o l i t i c ă a fost
a u n e i consultări electorale. A r a n j a m e n t e l e s u c c e s o r a l e s-au însoţită de o micro-continuitate individuală'.
petrecut la vârf, în cadrul u n o r „ m e s e r o t u n d e " în care nici u n a M e m b r i i elitelor c o m u n i s t e au trecut în tranziţie cu titlu
dintre părţi nu se bucura de reprezentativitate democratică .
1 individual, dar cu întreg p a t r i m o n i u l lor dc resurse, relaţii şi
In m o d curent, r e f o r m e l e treptate, tranziţiile o p e r a t e prin reţele. Prin această strategie, s o c i e t a t e a civilă a fost n e v o i t ă să
adopte poziţia u n u i actor implicat în j o c u l politic şi nu pe cea a
negocieri în care poziţia de forţă aparţine iniţial reprezentanţilor
mediatorului care stabileşte regulile acesUii j o c .
socialismului de stat, au r e p u t a ţ i a dc a asigura, prin garanţiile
obţinute în timpul tratativelor, imunitatea şi impunitatea elitelor D u p ă 1989, societatea r o m â n e a s c ă a regăsit vechiul făgaş al
anomiei şi al lipsei de responsabilitate p e n t r u deciziile publice
c o m u n i s t e . în realitate, în toate cazurile de r e f o r m e d e c l a n ş a t e
şi pentru binele c o m u n din care fusese s c o a s ă cu forţa de către
prin pact, structurile stanilui urmează, în fiecare sector, un proces
totalitarism. De a c e e a d e m o c r a ţ i a se „ n a ţ i o n a l i z e a z ă " atât de
de reorganizare însoţit îndeaproape de unul de epurare progresivă.
greu. C ă c i d e m o c r a ţ i a este, înainte de toate, un set de reguli şi
Explicaţia este, fundamental, simplă, deşi aplicaţiile pot fi extrem
proceduri m e n i t e să realizeze o participare cât m a i largă a tuturor
dc complexe. Tranziţia negociată se bizuie pe un pact în care sunt
cetăţenilor la luarea deciziilor care-i p r i v e s c pe toţi cetăţenii.
implicate cel puţin d o u ă părţi şi, ca atare, p r e s u p u n e exercitarea
Oricât de p a r a d o x a l şi pervers ar p u t e a să p a r ă , c o m u n i s m u l
unui p e r m a n e n t c o n t r o l r e c i p r o c , a unei s u p r a v e g h e r i atente a
atinsese deja acest obiectiv şi a c ă z u t tocmai pentru că izbutise să
felului în care contractanţii îşi respectă angajamentele. Pe termen
o facă. D e m o c r a ţ i a nu funcţionează î n c ă în R o m â n i a p e n t r u că
mediu, tranziţiile neviolcntc sunt m a i bine situate pentru a duce
românii au interpretat căderea sistemului totalitar ca o prăbuşire
la e l i m i n a r e a c o m p l e t ă a vechii clase c o n d u c ă t o a r e , căci noii
a funcţiei politice ca atare.
actori politici şi sociali - dotaţi cu instrumente politico-juridice
de control - reuşesc adesea să devină din parte contractantă, mai V
întâi terţi-arbitri, apoi terţi-judecători.
Metoda indiferenţei etice
In R o m â n i a , rostul revoluţiei a fost acela de a şterge trecutul
dintr-o singură m i ş c a r e istorică. Cu alte cuvinte, structurile sta­ Politicul nu s-a ivit din nou în cultura românească asemeni unui
tului c o m u n i s t şi v e c h i l e elite nu m a i trebuiau p r e s c h i m b a t e şi continent cu un relief dispus ierarhic în jurul câtorva înălţimi bine
înlocuite pentru că s-a presupus că ele au suferit o dispariţie subită conturate, ci ca o serie de insule aleatoriu distribuite şi cu o origine
şi definitivă. C o m u n i s m u l nu s-a transformat în o p u s u l său, tectonică diferită. Din această pricină, politica nu a reuşit să devină
democraţia, ci a ieşit pur şi simplu din scenă. Teoria „vidului de numele pe care românii îl dau modului lor de a fi împreună 2 .
p u t e r e " a îngăduit puterii să supravieţuiască şi sa dureze în alte Politicul, ca unică justificare întemeiată raţional a existenţei
forme şi la alte nivele. Ea a avut, în plus, avantajul de a nu încre­ unei c o m u n i t ă ţ i o r d o n a t e aceluiaşi s c o p , se află în u m b r a u n o r
dinţa n i m ă n u i mijloacele de c o n t r o l politic şi j u r i d i c n e c e s a r e m o d e l e de societate de factură organică, destul de trainice încă
pentru o n o u ă selecţie socială a elitelor. Vechea clasă c o n d u c ă ­ pentru a explica pe înţelesul tuuiror necesitatea destinului colec-
toare nu a fost parte a u n e i n e g o c i e r i , ci chiar arbitru al schim­
1
bării, în fapt, nu a existat decât un vid de autoritate instituţională, Jon ELSTER, Claus OFFE, Ulrich K. PREUSS, Instituţional Design în
Posl-Communisl Socielies. Rebuilding the Ship at Sea, Cambridge University
1
V. pentru detalii Jon ELSTER, editor, The Roundiable Talks and the Press, Cambridge, 1998, p. 26.
2
Breakdown ofCommunism, University of Chicago Press, Chicago and London, Sugestia unei astfel de „definiţii" a politicii la Alain TOURAINE,
1996. Pourrons-nous vivre ensemble? Egaux el differenls, Fayard, Paris, 1997, p. 29.

22 23
tiv. Pentru m o m e n t , politicul, în sensul strict al termenului, pare în schimb, în R o m â n i a posteomunistă, tehnica despărţirii de
sa r ă m â n ă doar un articol de import insuficient asimilat de statul totalitar a fost m a i d e g r a b ă indiferenţa. N i m e n i nu s-a
industria socială r o m â n e a s c ă . obosit să declare că n-a ştiut ce s-a întâmplat cu adevărat, n i m e n i
In ce fel p o a t e fi totuşi explicat faptul că declinul şi pră­ nu a m i m a t surprinderea în faţa dezvăluirilor, n i m e n i nu a părut
buşirea statului totalitar - cel m a i d r a m a t i c şi m a i important scandalizat. Sentimentul general a fost, m a i degrabă, acela că tre­
proces istoric al secolului al XX-lea - nu i-a determinat pe români cutul nu contează, că o dezbatere asupra regimului totalitar ar fi
să-şi reclădească din temelii res publica, să reflecteze la un nou inutilă şi că o asumare a responsabilităţilor personale şi colective
m o d de a fi î m p r e u n ă şi de a-şi organiza destinul c o m u n ? este cel puţin inoportună, dacă nu de-a dreptul fără obiect 1 .
într-adevăr, rareori le este dat p o p o a r e l o r privilegiul de a o C u m se face că experienţa totalitarismului - aproape u n a n i m
lua de la capăt, de a-şi reinventa statul, de a-şi reformula interesul incriminat pentru vina de a fi d u s p â n ă la limitele lor e x t r e m e
naţional şi de a-şi oferi în deplină libertate mijloacele politice prin servitutea, frica şi c o n f o r m i s m u l 2 - nu p a r e să fi lăsat u r m e
care acesta trebuie r e a l i z a t ' . R o m â n i i p a r să fi ratat acest prilej profunde în conştiinţa colectivă a r o m â n i l o r ? C a r e să fie pricina
unic şi probabil irepetabil. pentru care c ă d e r e a c o m u n i s m u l u i nu a fost trăită ca un eve­
U n r a ţ i o n a m e n t e l e m e n t a r ne-ar î n d e m n a s ă c r e d e m c ă niment mântuitor, ca o eliberare naţională, ca o c h e m a r e la o viaţă
p r i n c i p a l a funcţie a politicii p o s t c o m u n i s t e ar fi trebuit să fie publică cu totul diferită de cea la care r o m â n i i au participat, de
lichidarea totalitarismului, despre care o imensă literatură afirmă voie sau de nevoie, timp de cinci decenii?
că a fost cel mai absurd, înjositor şi ineficient regim politic cunos­ De ce oare amintirea, atât de des invocată, a terorii, priva­
cut în istorie. Cu atât m a i m u l t cu cât un a s e m e n e a r a ţ i o n a m e n t ţiunilor şi arbitrariului, ca şi sfârşitul violent al regimului politic
a fost deja aplicat d u p ă cel de-al doilea război m o n d i a l , când în numele căruia s-a justificat teroarea, s-au acumulat privaţiunile
principiul fondator al Republicii de la B o n n şi al primei Republici şi a fost îndurat arbitrari ul nu au constituit m o t i v e îndeajuns de
italiene a fost t o c m a i despărţirea irevocabilă de statul totalitar. puternice pentru ca politica p o s t e o m u n i s t ă să capete forma unei
M e t o d a lichidării trecutului a fost atunci ignoranţa. Puşi faţă rupturi radicale cu trecutul? D i n ce c a u z ă eşecul celui m a i
în faţă cu atrocităţile regimului pe care-1 suportaseră şi, adesea, ambiţios şi m a i totalizator p r o i e c t de societate pus v r e o d a t ă în
chiar îl sprijiniseră, g e r m a n i i , inclusiv o p a r t e din conducătorii aplicare nu a fost u r m a t de o dezbatere gravă şi profundă asupra
nazişti, au declarat că nu au ştiut n i m i c (sau a p r o a p e ) din tot ceea naturii, funcţiilor şi finalităţii politicului într-o societate dacă nu
ce a î n s e m n a t partea n e v ă z u t ă şi c r i m i n a l ă a totalitarismului. p e deplin m o d e r n ă , atunci m ă c a r frământată d e c o m p l e x u l
Această inocenţă fictivă le-a p e r m i s să spună post factum tot răul modernităţii?
ce putea fi gândit d e s p r e statul naţional-socialist, fără a se
incrimina ei înşişi până la capăt. Oricât de neverosimilă ar fi fost
în fond, convenţia ignoranţei politice colective a fost m o d u l prin Reîntoarcerea politicului?
care g e r m a n i i au reuşit să r u p ă legătura dintre n a ţ i u n e şi stat,
pentru a salva naţiunea cu preţul explicit şi acceptat al c o n d a m ­ C â n d s-a născut, în zorii epocii m o d e r n e , ca efect al destră­
nării unei formule statale c a r e , v r e m e de d o u ă imperii, avusese mării marilor sisteme de referinţă ale puterii (divinitatea, natura,
ambiţia de a se confunda cu n a ţ i u n e a . Statul a p u t u t fi astfel
1
refondat în afara naţiunii, p r i n afirmarea întâietăţii absolute a în timpul campaniei electorale din toamna anului 2000, şefii a două din
persoanei u m a n e şi a formelor ei naturale de agregare socială. cele mai importante partide, Adrian Năstase (PDSR) şi Valeriu Stoica (PNL), au
declarat, fiecare în parte şi în ocazii diferite, că trecutul totalitar este o temă
1
lipsită de relevanţă publică şi că nu există nici o diferenţă politică între ex-
V. bilanţul dezamăgirilor faţă de şansa ratată de revoluţiile din 1989 de comunişti şi anticomunişti.
a fi la originea unui nou model politic, în numărul special „Ten Years after 1989: 2
E.g. Daniel CHIROT, „What Was Communism AII About?", Easl
Postcomiminist Reflections" al revistei Dissent, 44/1, winter 1999. European Polilics andSocieties, 14/3, 2000, pp. 674-675.

24 25
legea morală, voinţa p r i n c i p e l u i ) , politica s-a definit, în acelaşi
Cu alte cuvinte, validitatea oricărei acţiuni politice d e p i n d e
timp, ca un principiu de ruptură şi ca un principiu fondator al unei
de m o d u l în care a c e a s t a este g â n d i t ă şi de calitatea ideilor
noi ordini u m a n e . Ca atare, ea p r e s u p u n e nu n u m a i o voinţă care
politice din care se hrănesc cei c a r e se angajează într-o a s e m e n e a
destituie trecutul pentru a institui prezentul, ci, în egală măsură, acţiune. Situându-se într-o d e s c e n d e n ţ ă artistotelică, ce r e c u r g e
o justificare a acestei v o i n ţ e d u p ă criterii a c ă r o r a u t o n o m i e se la o definiţie politică şi nu la u n a a n t r o p o l o g i c ă a barbariei,
cere în p e r m a n e n ţ ă n e g o c i a t ă de v r e m e ce singurul lor temei Tocqueville pare să creadă ca precedenţa reflecţiei asupra faptelor
posibil se dovedeşte a fi subiectivitatea. este trăsătura fundamentală a u n e i politici cu adevărat civile.
Căci politica nu mai p o a t e fi tratată, d u p ă m o m e n t u l machia- D a r nu p e n t r u că politica făcută s-ar cuveni g â n d i t ă în
vellian, decât ca o interpretare a necesităţii de către subiectul prealabil, sau p e n t r u că politica g â n d i t ă trebuie n e a p ă r a t făcută
politic în a b s e n ţ a oricărei explicaţii a s e n s u l u i istoriei, este un ulterior. Gânditorii politici ai m o d e r n i t ă ţ i i au avut rareori o
m o d de a m e r g e „ d r e t o alia veritâ effetuale della c o s a c h e alia influenţă directă asupra politicii e p o c i i lor, d u p ă c u m în foarte
i m m a g i n a z i o n e di e s s a " 1 . puţine cazuri acţiunea publică s-a inspirat nemijlocit din o p e r a
D a c ă „ l u c r u l " la c a r e se referă M a c h i a v e l l i este societatea unui gânditor politic. Cu toate acestea, politica este, de câteva
o a m e n i l o r . î n s e a m n ă că singurul a d e v ă r al acesteia ar trebui secole, inseparabilă de ştiinţa politică. Aceasta din u r m ă constituie
căutat în sfera efectelor, a d i c ă a p r o c e s e l o r sociale efective, cu singura cale prin care politica, în calitate de activitate u m a n ă
excluderea explicită a oricărui m o d e l abstract - în m ă s u r a în care comandată de necesitate, ajunge să se supună disciplinei raţiunii.
acesta este un p r o d u s al i m a g i n a ţ i e i - de o r g a n i z a r e socială. Politica a apărut d u p ă p r ă b u ş i r e a m o d e l e l o r sociale o r d o n a t e în
Politica care se h r ă n e ş t e dintr-un a s e m e n e a a d e v ă r nu are deci jurul unor referinţe ideale n u m a i din clipa în care locul lor a fost
luat de subiectul politic şi ea va continua să existe atâta timp cât
nevoie de ideologi, ci de interpreţi, se p o a t e dispensa de strategi,
acest subiect - fie că este vorba despre stat, fie că este vorba despre
dar este constrânsă să recurgă la tacticieni. Politica încetează să
naţiune, fie că este vorba despre fuziunea lor în statul-naţiune, fie
mai fie o metafizică a sensului, c u m fusese la P l a t o n sau
că este vorba despre cetăţean - va putea fi gândit.
Augustin, pentru a deveni, o dată cu Machiavelli, Bodin, L o c k e
D a c ă v o m conveni î m p r e u n ă cu criticii săi p o s t e o m u n i ş t i că
ori Tocqueville, o fizică a necesităţii.
totalitarismul s-a manifestat ca o societate politică imaginată şi
C u alte cuvinte, p o l i t i c a m o d e r n ă n u p o a t e f i separată d e
indiferentă la necesitate, în a c c e p ţ i u n e a maehiavelliană a terme­
figura celui care gândeşte politica. în 1852, Alexis de Toqueville nilor, atunci se ridică serioase îndoieli cu privire la (re-)apariţia
afirma în faţa A c a d e m i e i de Ştiinţe M o r a l e şi Politice din Paris că politicului în R o m â n i a de astăzi 1 .
ştiinţa politică este deopotrivă distinctă şi inseparabilă de politică, în p r i m u l r â n d p e n t r u că n o i l e practici şi o b i e c t i v e ale
în m ă s u r a în care ea dă n a ş t e r e u n e i a t m o s f e r e de c o n c e p t e guvernării nu au luat nici forma unei rupturi radicale cu trecutul
g e n e r a l e în care atât g u v e r n a n ţ i i , cât şi guvernaţii trebuie să şi nici nu au i n a u g u r a t o n o u ă o r d i n e a vieţii c o m u n e . Totalita­
respire intelectual şi din care trebuie să extragă principiile acţiunii rismul nu n u m a i că nu a luat cu el statul, dar căderea sa nici m ă c a r
lor publice; n u m a i printre barbari - încheia Tocqueville - politica nu a izbutit să frângă legătura dintre acesta şi naţiune. Eşecul final
nu are decât un înţeles p r a c t i c 2 . al totalitarismului ar fi trebuit să î n s e m n e , deopotrivă, şi eşecul
regimului care 1-a precedat şi ale cărui slăbiciuni explică în b u n ă
1
Niccolo MACHIAVELLI, 77 Principe, XV, ed. G. Inglese, Einaudi, m ă s u r ă s u c c e s u l pe t e r m e n lung al c o m u n i s m u l u i . A c e s t a nu a
Torino, 1995, p. 102.
2
J.P. MAYER, Alexis de Tocqueville: A Biographical Study in Polilical 1
Cf. Pietro GRILLI Di CORTONA, Da uno a molii. Democratizzazione
Science, Harpei-, New York, 1960, p. 90.
e rinascită deipârliţi In Europa Orientale, II Mulino, Bologna, 1997, pp. 11-46.

26
27
întrerupt, ci a c o n t i n u a t o a n u m i t ă logică istorică a statului- ataşaţi de politicile sociale ale socialismului real ori sunt locuiţi
n a ţ i u n e . Situaţia s-ar p u t e a c o m p a r a o a r e c u m cu c e a a supra­ de o înţelegere de tip totalitar a exerciţiului puterii. Ei alcătuiesc
vieţuirii imperiului bizantin prin structurile Statului o t o m a n . astăzi, aşa c u m au făcut-o şi în trecut, o clasă c o n d u c ă t o a r e
Teologia politică se poate schimba spectaculos, elitele politice pot (ruling class) unificată şi m o n o p o l i s t i c ă , în sensul lui G a e t a n o
fi înlocuite integral fără ca m e c a n i c a statală şi m e t o d a de guver­ M o s c a ' , o elită integrată (politică, e c o n o m i c ă , i n t e l e c t u a l ă şi
nare să se modifice cu adevărat. O astfel de translaţie politică, administrativă) caracterizată, pentru o b u n ă bucată de v r e m e , de
ce nu a afectat în p r o f u n z i m e statul, p a r e să se fi p e t r e c u t nu obligaţia de a se s u p u n e u n u i rit ideologic. P u t e r e a lor, ca şi
n u m a i în 1945-1948, d a r şi în 1989-1991. abilitatea lor de a o exercita, nu rezidă însă în această ideologie,
Se poate oare vorbi, în sensul cel mai riguros posibil, despre care a constituit m u l t timp un fel de izvor î n d e p ă r t a t de
politică atunci când procesul simultan de deconstrucţie şi recons­ legitimitate istorică. Pentru că, în afara puterii însăşi ca practică
trucţie a ordinii de stat nu a avut loc? Putem face oare politică în lipsa administrativă, această clasă conducătoare nu a avut şi nu are nici
unei ştiinţe politice? Poate fi oare completă experienţa tranziţiei fără un altfel de ideal. Tocmai o astfel de înţelegere birocratică a exer­
o reflecţie şi o dezbatere largă asupra necesităţii tranziţiei? ciţiului puterii explică atât u ş u r i n ţ a cu care e x - c o m u n i ş t i i s-au
N e c e s i t a t e a majoră a tranziţiei ar fi a c e e a de a da statului dezis de ideologia c o m u n i s t ă , cât şi succesul lor în p o l i t i c a
r o m â n o legitimitate cu totul diferită de cea pe care s-a bizuit din posteomunistă 2 .
.1859 şi p â n ă astăzi. D e z b r ă c a t de pretenţiile sale ideologice, Cei mai mulţi politicieni posteomunişti (cie stânga, de centra,
totalitarismul nu a fost, în fond, decât expresia cea m a i completă ori de dreapta), au fost cândva m e m b r i ai Partidului Comunist,
a subiectului politic m o d e r n : statul-naţiune. Statul instituit de uneori chiar activişti, mai mult sau m a i puţin vizibili, ai acestui
Constituţia din 199) se situează şi el în prelungirea istoriei tipic partid. Tot activişti ai partidului au fost, structural, şi cei care se
m o d e m e a statului-naţiune. A c e s t a este, p r o b a b i l , p r e ţ u l indi­ recomandă d u p ă 1989 drept „ t e h n o c r a ţ i " sau „buni specialişti":
ferenţei colective faţă de trecutul totalitar. C ă d e r e a comunismului regimul a putut îngădui, la răstimpuri, o anumită autonomie func­
s-a soldat cu o convertire ratată. ţională a serviciilor publice şi a gestiunii e c o n o m i c e , fără a-şi
contrazice însă vreodată natura de monopol ce ţinea împreună poli­
tica şi economia 3 , guvernarea oamenilor şi administrarea lucrurilor.
Post-nomenclatura Această c o n s t a t a r e este valabilă, în b u n ă m ă s u r ă , şi în
privinţa elitei intelectuale, culturale şi universitare. în fapt, nu
numai că n u m e r o ş i intelectuali de r e n u m e (inclusiv criticii cei
Memoria comunismului r o m â n e s c p o a t e fi abordată, dintr-o
mai severi ai neo-comunismului şi campionii societăţii civile) au
perspectivă etică, cu ajutorai câtorva ipoteze şi argumente organi­
acelaşi trecut partizan ca şi politicienii pe care-i contestă, dar cei
zate în jurul transformărilor petrecute la nivelul producerii şi
mai mulţi dintre ei şi-au câştigat n o t o r i e t a t e a p u b l i c ă chiar sub
reproducerii practicilor sociale, al formării şi perpetuării elitei poli­
tice, precum şi al dăinuirii unor constante etice ale culnrrii politice. 1
Gaetano MOSCA, Elemenli di scienza politica, a cura di G. Sola, UTET,
Aşa numiţii neo-(sau cripto-)cornunişti care reprezintă astăzi Torino, 1982,
în R o m â n i a , ca şi în cele mai m u l t e ţări ce au aparţinut fostului 2
Anna M. GRZYMALA-BUSSE, Redeeming iha Communisi Post. The
bloc sovietic, forţa politică cea m a i coerentă, au acţionat în trecut Regeneralidh of Communisi Parties in East Central Europe, Cambridge
University Press, Cambridge and New York. 2002, p. 265.
în calitate de c o m u n i ş t i atâta t i m p cât c o m u n i s m u l a fost 3
Valerie BUNCE, Subversive Inslilutions. The Design and ihe Destruelion
ideologia dominantă. C e e a ce nu î n s e a m n ă că ei se află încă sub of Socialism and ihe State, Cambridge University Press, Cambridge and New
imperiul intelectual al e c o n o m i e i p o l i t i c e m a r x i s t e sau r ă m â n York, 1999, pp. 21-22.

28 29

i
vinovăţiei" devine imposibilă, dar politicienii şi intelectualii
regimul c o m u n i s t . Altfel spus, cei m a i m u l ţ i dintre cei care au
izbutesc să p u n ă în scenă un mit global al rezistenţei şi disidenţei
o c u p a t după 1989 o p o z i ţ i e p r o e m i n e n t ă în viaţa publică r o m â ­
menit să legitimeze ataşamentul lor recent faţă de valorile generice
nească au făcut-o t o c m a i în virtutea faptului că au fost selectaţi
ale democraţiei. Ei se comportă astăzi ca şi c u m ar fi fost în taină
pentru o asemenea carieră de serviciile de cadre comuniste sau au
nişte democraţi chiar de la începutul carierei lor publice.
ştiut să se servească în propriul avantaj de criteriile de selecţie ale
acestor servicii. Cu acest titlu, ambele categorii formează laolaltă
o adevărată post-nomenclătură.
Complexul limbajului dublu
M e m b r i i acestei post-nomenclaturi au recurs imediat d u p ă
căderea regimului la r e n e g a r e a c o m u n i s m u l u i ca la o modalitate
S u c c e s u l d e n e t ă g ă d u i t a l acestei h e r m e n e u t i c i a p r o a p e
de a refuza să accepte că propriile lor cariere, începute înainte de
oficiale a trecutului apropiat se d a t o r e a z ă faptului că funcţia ei
1989, erau, în principiu, rezultatul unei selecţii bazate pe criteriul
justificatoare p o a t e fi lesne extinsă dinspre elite spre ansamblul
fidelităţii, d e c l a r a t e p u b l i c sau a s u m a t e tacit, faţă de ideologia
societăţii. N a ţ i u n e a în întregul său este astfel scutită dc orice fel
şi/sau instituţiile s o c i a l i s m u l u i de stat. P r e t i n z â n d astăzi că la
de vinovăţie. în ciuda aparenţelor, c o m u n i s m u l nu ar fost, aşadar,
originea poziţiilor lor actuale de dominaţie (în politică, adminis­
o experienţă istorică ce s-ar lăsa clasată sub z o d i a autenticităţii.
traţie, afaceri sau cultură) se află în exclusivitate meritul personal,
R o m â n i i i-au purtat şi i-au p r o n u n ţ a t s i m b o l u r i l e fără î n s ă a se
ei sunt cei m a i interesaţi să şteargă c o m u n i s m u l din m e m o r i a
identifica cu acestea. Ei par să pretindă că au trăit cu adevărat în
colectivă.
cu totul alt sit etic decât cel care le-a fost oferit de regim.
Aşadar, politicienii şi intelectualii posteomunişti se dovedesc
Cercetătorii şi disidenţii care s-au consacrat analizei c o m u ­
categoriile cele mai m o t i v a t e în strădania de a crea şi difuza o
nismului sunt u n a n i m i în a descrie cultura politică totalitară sub
interpretare mitologică a c o m u n i s m u l u i cât m a i larg împărtăşită.
s e m n u l limbajului dublu. Ni se s p u n e că o a m e n i i o b i ş n u i a u să
Potrivit acestei mitologii cu rost de m o d e l explicativ, comunismul
ţină a d e v ă r u l în sinea lor, să-1 î m p ă r t ă ş e a s c ă d o a r u n u i n u m ă r
nu ar fi fost un produs al industriei politice româneşti, ci un articol
restrâns de apropiaţi, p r i e t e n i şi m e m b r i ai familiei; în s c h i m b ,
de import a! cărui c o n s u m a fost i m p u s din exterior şi cu forţa.
ci îşi r o s t e a u în public d e v o t a m e n t u l faţă de Partidul C o m u n i s t
R o m â n i a a devenit o ţară c o m u n i s t ă ca rezultat al celui de-al
şi faţă de politicile sale e c o n o m i c e şi sociale. O a m e n i i foloseau
doilea război mondial şi, m a i ales, al ocupaţiei sovietice. Antico­
deci, în m o d curent, d o u ă limbaje: u n u l privat, prin intermediul
m u n i ş t i prin natură, r o m â n i i s-ar fi î n c l i n a t p u r şi simplu sub
căruia se formulau adevărurile referitoare la societate şi u n u l
p o v a r a istoriei şi ar fi î n d u r a t un r e g i m pe c a r e l-au detestat în
public, utilizat p e n t r u e x p r i m a r e a principiilor ideologice privi­
f o n d lor interior chiar şi atunci c â n d p ă r e a u să-1 sprijine şi să-1
toare la cunoaşterea adevărului societăţii.
aclame. Românii n-ar fi fost deci niciodată atinşi cu adevărat de
Se presupune astăzi că, prin aceast soi de „diglosie m o r a l ă " 1 ,
c o m u n i s m , ci doar victimele u n u i c o m p l o t internaţional (aliaţii
românii - ca, de altfel, ruşii, cehii ori bulgarii - îşi e x p r i m a u de
occidentali au cedat R o m â n i a lui Stalin la Yalta, agenţi sovietici
fapt rezistenţa, d a c ă nu chiar disidenţa. S i s t e m u l î n ş e l a s e toate
de origine evreiască sau m a g h i a r ă au organizat r e p r e s i u n e a din
aşteptările, ideologia t r a n s f o r m a s e a m ă g i r e a în politică de stat,
anii ' 5 0 e t c ) .
deci sistemul şi statul meritau să fie amăgite şi înşelate la r â n d u l
Cu excepţia lui Ceauşescu şi a altor câtorva ierarhi de partid,
nici un român nu pare să se simtă răspunzător - şi nici nu este ţinut
1
Corneliu COPOSU, Confesiuni, dialoguri cu D. Alexandru, Anastasia,
responsabil - pentru epurarea şi/sau eliminarea elitelor tradiţionale. Bucureşti, 1996, p. 127, califică moral limbajul dublu drept „complex al relei-
credinţe".
Pe această cale, nu numai că dezbaterea publică asupra „problemei

30 31
lor. Probabil însă că limbajul dublu nu a fost atât un m o d de a Limbajul dublu ar fi, prin u r m a r e , d o v a d a m o r a l ă a separării
respinge totalitarismul ca atare, cât o m a n i e r ă de a m a r c a refuzul dintre sfera privată şi cea publică, separare petrecută abia în era
social de a participa cu adevărat şi cu adevărul propriei p e r s o a n e totalitară a istoriei româneşti. A d â n c i r e a acestui clivaj, obligaţia
la constituirea unei sfere publice a u t o n o m e . fiecărei persoane de a u r m ă r i nu n u m a i interesele sale private, ci
de a acţiona ca agent al binelui c o m u n (indiferent cât de eronat
Pentru r o m â n i , însăşi existenţa Partidului C o m u n i s t ca
era definit acest b i n e şi cât de artificial era constituită c o m u n i ­
formaţie de m a s ă şi ca organizaţie m o b i l i z a t o a r e reprezenta o
tatea) explică în b u n ă m ă s u r ă p r ă b u ş i r e a finală a c o m u n i s m u l u i
noutate absolută. Viaţa partizană dinainte de 1945 se desfăşurase
prin pierderea sprijinului popular. C o m u n i s m u l a fost în cele din
în cadre sociale e x t r e m de restrânse, fiind rezervată elitelor
urmă privit cu ostilitate pentru că se o p u n e a unei lungi tradiţii de
centrale, notabilităţilor locale şi birocraţiei statale. Constituţia îi anomie şi individualism rural.
p e r m i t e a regelui să d e s e m n e z e în chip arbitrar un partid care să Limbajul dublu s-a putut manifesta sub trăsăturile u n u i loc
formeze guvernul şi care, ulterior, să organizeze alegeri generale al unei rezistenţe deopotrivă anti-comunitare şi anti-comuniste şi
al căror singur rost era acela de a confirma alegerea regelui. Nici datorită faptului că ideea unei o p o z i ţ i i p u b l i c e a r ă m a s străină
un partid nu a pierdut un astfel de scrutin, în care era convocată societăţii r o m â n e ş t i . Acesta este u n u l din m o t i v e l e p e n t r u care
o populaţie pe j u m ă t a t e analfabetă şi rurală în proporţie de 80%. românii, spre deosebire de cehi, p o l o n e z i sau chiar ruşi, au fost
Partidul C o m u n i s t a fost tot atât de dispus ca şi partidele nevoiţi să trăiască experienţa u n e i deconstrucţii r e v o l u ţ i o n a r e a
interbelice să câştige toate alegerile dintre 1946 şi 1989. Carac­ comunismului.
terul discreţionar şi irclevant al unui a s e m e n e a tip de consultare
populară era însă evident. Partidul nu s-a m u l ţ u m i t să legitimeze
prin vot o alegere ilegitimă prin caracterul ei n e d e m o c r a t i c .
Cetăţeanul: un obiect politic neidentificat
Partidul nu dorea atât să reprezinte societatea, cât să devină socie­
D a c ă tranziţia r o m â n e a s c ă s-ar d e c i d e să-şi ofere un s c o p
tatea însăşi. De aceea, cu un an înainte de dispariţia sa, partidul
politic clar, acesta ar trebui să fie demodernizarea, aşa c u m
ajunsese s ă înroleze î n r â n d u r i l e sale 2 3 % din p o p u l a ţ i a adultă aceasta este definită de Alain Touraine 1 . într-o lume sfâşiată între
şi 3 3 % din populaţia activă 1 . afirmarea, adesea violentă, a identităţilor c o m u n i t a r e şi exigenţa
In plus, partidul a instituit o reţea de structuri (organizaţii ale omologării globale a comportamentelor, poate fi inventat, la scară
democraţiei şi unităţii socialiste, comitete ale o a m e n i l o r muncii, umană, un spaţiu locuit de un subiect politic pe de-a-ntregul nou,
sindicate, asociaţii profesionale, organizaţii de copii şi tineret etc.) capabil să refuze rolurile sociale ce-i sunt repartizate din oficiu şi
c h e m a t e , în principiu, să d e c i d ă asupra tuturor p r o b l e m e l o r poli­ să reziste printr-un efort p e r m a n e n t de p r o d u c e r e de sine atât
tice, e c o n o m i c e şi sociale. în realitate, nici un fel de decizie nu claustrării identitare, cât şi uniformizării culturale.
era luată la nivelul acestor structuri, al căror rol era, m a i degrabă, într-un a n u m e fel, prin p r i m a t u l conferit persoanei în raport
acela de a celebra raţionalitatea deciziilor luate la vârf. C o m u n i s ­ cu naţiunea, constituţiile de inspiraţie c r e ş t i n - d e m o c r a t ă ale
mul a încercat astfel să g e n e r e z e o (fără îndoială perversă) c o m u ­ Germaniei şi Italiei au inaugurat procesul de d e m o d e r n i z a r e juri­
dică a subiectului politic. Efortul de construcţie e u r o p e a n ă , prin
nitate politică într-o societate care nu c u n o s c u s e p â n ă atunci nici
dezbaterea asupra suveranităţii pe care a declanşat-o, tinde să se
o altă formă de solidaritate civilă cu excepţia etnicităţii.
constituie, la rândul său, într-o practică lentă a demodernizării.
1
„Register of Communist Parties", in Richard F. STAAR, editor, Yearbook 1
Alain TOURAINE, Pourrons-nous vivre ensemble ? Egaux el differenls,
on International Communist Affairs 1988, Hoover Institution Press, Stanford
University, Stanford, Ca., 1988, pp. xii-xxx şi 304. Fayard, Paris, 1997, pp. 34-72.

32 33
A p r o x i m a t i v j u m ă t a t e din d r e p t u l pozitiv al ţărilor din politică, românii se c o m p l a c în rutina modernităţii, care pentru ei
U n i u n e a E u r o p e a n ă a încetat să m a i fie expresia directă a voinţei poartă încă n u m e l e statului-naţiune.
statelor m e m b r e . Această legislaţie c o m u n ă nu este numai rezul­
tatul u n e i pierderi c o n s i m ţ i t e de suveranitate, ci se situează la
capătul u n u i f e n o m e n de redefinire a suveranităţii înseşi. S-ar Opinii şi opinie publică
p ă r e a că dreptul c o m u n i t a r trebuie văzut m a i puţin ca un mijloc
j u r i d i c de p r o d u c ţ i e a u n e i suveranităţi supra-statale, cât ca o Conceperea tranziţiei ca un proces istoric ce se cuvine să aibă
operaţie politică de redistribuire a suveranităţii dinspre state drept p u n c t de p l e c a r e statul întrupat în n a ţ i u n e , fie că a c e s t a
înspre cetăţeni. trebuie decpnstruit sau doar reformat, echivaleaz% t cu construirea
C u r t e a de Justiţie de la L u x e m b u r g , alături de n o r m e l e unei analitici a puterii c a p a b i l ă să facă e c o n o m i e de valori. La
europene de protecţie a consumatorului ori de cele referitoare la urma urmelor, tranziţia are n e v o i e de o h e r m e n e u t i c ă şi, pe cale
c o n c u r e n ţ ă , r e p r e z i n t ă tot atâtea i n s t r u m e n t e prin i n t e r m e d i u l de consecinţă, de o categorie de interpreţi ai „adevărului". In acest
cărora î n c e p e să se schiţeze o a n u m e paritate de statut politico- context, recursul la cultură şi ingerinţa s i s t e m a t i c ă şi critică a
juridic între voinţa statului şi cea a cetăţeanului, c h e m a t e deopo­ „intelectualilor" în f e n o m e n u l politic ar p u t e a fi o politică
trivă să asculte de aceeaşi instanţă jurisdicţională. Pe a s e m e n e a desfăşurată cu ajutorul u n e i strategii diferite a discursului, o
căi, în a p a r e n ţ ă e x t r e m de t e h n i c e şi de birocratice, cetăţeanul strategie cârmuită de valori.
e u r o p e a n capătă p a s cu pas posibilitatea - dar şi temeiul legal - C u l t u r a este c a p a b i l ă să codifice p u t e r e a , îi p o a t e furniza
de a stabili excepţia în raporturile sale cu statul, ceea ce înseamnă puterii reperele sale axiologice, îi p o a t e i m p u n e exigenţele sale
că el este pe p u n c t u l de a deveni titularul unei funcţii p â n ă atunci de adevăr, îi p o a t e servi drept sistem de reprezentare. Controlul
exclusiv regaliene. Principiul intangibil al suveranităţii naţionale asupra valorilor este deja o o p ţ i u n e politică şi însăşi calea c a r e
indivizibile, piatră de t e m e l i e a m o d e r n i t ă ţ i i politice, p r i m e ş t e îi poate duce pe intelectuali în vecinătatea puterii. A decide ce este
astfel o lovitură discretă, dar decisivă, cetăţeanul descoperindu-şi şi ce nu este adevărat, a p u n e stăpânire pe imperiul imaginilor şi
vocaţia de subiect politic al demodernizării. modelelor care este cultura, a cenzura discursul şi practicile clasei
Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat după război în Centrul politice (ca şi c u m , în faţa puterii, o atitudine reticentă şi critică
şi Sudul Europei şi de ceea ce se petrece de atunci în sânul Uniunii ar fi întotdeauna obligatorie), iată elementele din care se clădeşte
Europene, răsturnarea regimului totalitar în R o m â n i a nu a avut ca autoritatea publică a intelectualilor. A critica sistematic puterea în
principal beneficiar cetăţeanul şi nu a fost însoţită de o p u n e r e funcţie este, fără îndoială, un m o d de afirmare a propriei puteri.
categorică în discuţie a structurii, funcţiei şi menirii statului. Intelectualii şi „purtătorii de c u v â n t " ai opiniei p u b l i c e
Pe dc o parte, cetăţeanul r ă m â n e un obiect politic neidenti­ (jurnalişti şi activişti civici) nu şi-au asumat, d u p ă d e c e m b r i e
ficat, atât în litera şi spiritul Constituţiei din 1991, cât şi în orizon­ 1989, funcţia ce le-ar fi revenit de drept, a c e e a de a o r g a n i z a
tul practicilor de guvernare. Iar pe de altă parte, totalitarismul nu d e z b a t e r e a politică şi de a-i p r o p u n e t e r m e n i i , obiectivele şi
a p r i m i t un d i a g n o s t i c politic p e n t r u că au lipsit cu desăvârşire m e t o d a . Ei şi-au atribuit, în s c h i m b , exclusivitatea conştiinţei
gânditorii interesaţi să-1 supună unei analize cu adevărat sistema­ morale, a interpretării rolului celui c h e m a t să p u n ă în p e r m a n e n ţ ă
tice şi critice, d a c ă nu c u m v a au fost p u r şi simplu absenţi gân­ la îndoială orientarea etică a actului de guvernare.
ditorii ca atare. Acesta este motivul p e n t r u care u n a din întrebările cele m a i
Indiferenţi la i m p e r a t i v e l e etice şi în a b s e n ţ a u n e i legături tulburătoare ale epocii de tranziţie ar p u t e a fi formulată în m o d u l
sociale care să-i transforme dintr-un p o p o r natural într-o societate u r m ă t o r : j o a c ă oare critica politică u n rol d e m o c r a t i c într-o

34 35
societate în curs de d e m o c r a t i z a r e ? D i n perspectiva consolidării se p r o d u c nu doar curentele de opinie atribuite societăţii, ci chiar
d e m o c r a t i c e , această critică ar trebui să î n d e p l i n e a s c ă cel puţin 1
problemele sociale ca atare . S-ar părea că, de fapt, opinia publi­
trei funcţii majore. P r i m a ar fi a c e e a de a a c ţ i o n a ca un fel de că nici m ă c a r nu există ca atare, cu statut de obiect social natural
lichidator al raţiunii de stat, t o a t e a c t e l e şi faptele puterii ajun­ şi spontan. Opinia publică este, m a i degrabă, o construcţie socială
gând, prin intermediul ei, cât m a i transparente pentru societate. A c e r e c u r g e rareori l a p r o c e d u r i i n o c e n t e . O p i n i a p u b l i c ă n u s e
doua funcţie ar urmări ca, prin m o d u l în care este descrisă, socie­ d e s c o p e r ă şi nu se extrage din a d â n c u l societăţii, aşa c u m se
tatea să devină vizibilă, la r â n d u l său, în ochii puterii. în sfârşit, scoate cărbunele din mină. D i m p o t r i v ă , opinia p u b l i c ă se elabo­
a treia funcţie, o a r e c u m p e d a g o g i c ă , ar fi c e a a socializării rează d u p ă m o d e l u l sinfetizării unui p r o d u s c h i m i c în condiţii de
d e m o c r a t i c e : d e m e r s u l critic este c h e m a t să difuzeze, să explice laborator. La nivelul opiniei, există rareori răspunsuri care preced
şi să i n t e r o g h e z e valorile, p r a c t i c i l e şi p r o c e d u r i l e c o m u n e ale întrebările, iar o întrebare formulată într-un a n u m e fel are cali­
democraţiei. tatea de a determina un n u m ă r limitat şi previzibil de răspunsuri.
L o c u l social al acestei critici politice a devenit, d u p ă căderea De ce nutreşte presa r o m â n e a s c ă ambiţia - nu n u m a i naivă,
c o m u n i s m u l u i , presa, f i e e a d e atitudine, d e opinie sau d e dar şi z a d a r n i c ă - de a fi o „ o g l i n d ă fidelă" a opiniei p u b l i c e ?
informaţie. N u m a i că, a p a r e n t incapabilă să-şi a s u m e cele trei Pentru că, u r m â n d e x e m p l u l p r e d e c e s o a r e i sale c o m u n i s t e , s e
funcţii ce revin criticii politice într-o societate democratică, presa dovedeşte profund ostilă democraţiei reprezentative. Aceasta din
r o m â n e a s c ă d e tranziţie n u s e r e c o m a n d ă , î n cele m a i m u l t e u r m ă are, pe l â n g ă m u l t e alte trăsături, şi pe a c e e a de a fi o
cazuri, decât ca un decalc anticomunist al vechii prese comuniste. procedură de unificare politică a societăţii. O societate „naturală",
Presa tranziţiei - ca şi intelectualii care recurg la serviciile ei - nu deci u n a fragmentată şi conflicmală, nu se manifestă sub specia
p u n e întrebări, nu-şi p u n e la îndoială propriile opinii şi informaţii, corpului politic decât prin tehnica reprezentării. O societate nu se
îşi afirmă părerile ca şi c u m ele ar fi singurele corecte, temeinice constituie politic decât cu preţul unei devoluţii imediate a unităţii
şi autorizate. Presa r o m â n e a s c ă de tranziţie, ca şi vechea presă de sale către un corp reprezentativ. C o r p u l politic al unei naţiuni nu
partid, este o presă de autoritate. Ispita dubiului, a incertitudinii, există, în democraţia reprezentativă, decât în m ă s u r a în care este
a aproximativului, a parţialului nu o încearcă niciodată. Presa nu absorbit integral de o r e p r e z e n t a n ţ ă n a ţ i o n a l ă . Cu acest titlu,
află, ci ştie. Ea nu iscodeşte, ci decide. Diferenţa este că izvorul corpul reprezentativ, a d i c ă P a r l a m e n t u l , este singura instanţă
autorităţii presei c o m u n i s t e se situa în afara acesteia, în partidul autorizată să dea glas unor opinii cu adevărat „ p u b l i c e " în materie
î n a r m a t cu instrumentele socialismului ştiinţific şi cunoscător al politică. Căci, în democraţie, reprezentarea nu are o fire proprie,
sensului istoriei, în v r e m e ce presa posteomunistă s-a autoînvestit nu are altă substanţă politică d e c â t c e a pe care i-o încredinţează
cu o autoritate i m a n e n t ă pe care o justifică în b a z a p r e z u m p ţ i e i prin delegare publicul care o instituie. în n u m e l e libertăţii cuvân­
potrivit c ă r e i a ea este s i n g u r a o g l i n d ă fidelă şi p e r m a n e n t ă a tului, cetăţenii - alături de grupurile de interese (inclusiv grupu­
opiniei p u b l i c e . P r e s a se d o r e ş t e „ p u r t ă t o a r e de c u v â n t " a rile de presă) ori de cercurile intelectuale - sunt îndreptăţiţi să-şi
societăţii, dar nu face, în realitate, decât să inventeze cuvinte în exprime opiniile politice, fiind însă conştienţi de faptul că aceste
n u m e l e unei societăţi pe care nu se străduişte să o c u n o a s c ă şi din păreri, deşi î m p r u m u t ă o formă publică (în calitate de exerciţiu al
p a r t e a căreia nu a p r i m i t nici un fel de m a n d a t care să c o n ţ i n ă unei libertăţi publice), sunt fundamental c o n d a m n a t e să r ă m â n ă
termeni de reprezentativitate. opinii particulare. Nu ar exista, aşadar, o o p i n i e publică, p e n t r u
în practică, presa r o m â n e a s c ă funcţionează ca un substitut al
opiniei publice. Ea nu este un m e d i u de raţionalizare şi de clasi­
1
E.g. Philippe CHAMPAGNE, „La construction mediatique des 'malai-
ficare a tendinţelor d o m i n a n t e în societate, ci chiar locul în care ses sociaux'", Actes de la recherche en sciences sociales, 90, 1991, pp. 64-75.

36
că nu există nici un s i n g u r p u b l i c , ci o m u l t i t u d i n e de a u d i e n ţ e 1
politică. Căci, potrivit u n u i m i t transmis de P r o t a g o r a s , Z e u s a
sociale ale căror păreri pot fi distribuite, într-o situaţie dată, pe o distribuit tuturor oamenilor o c o m p e t e n ţ ă politică egală, o virtute
1
curbă de opinii u n i m o d a l ă în formă de clopot . c o m u n ă , o p r i c e p e r e în t r e b u r i l e cetăţii ce nu p r e s u p u n e o
Singura opinie autentică şi reprezentativă a unei naţiuni este specializare prealabilă, o „ t e h n i c ă " specifică, d e p r i n s ă în u r m a
opinia Parlamentului acelei naţiuni. Nici intelectualii şi nici presa unui l u n g exerciţiu, aşa c u m solicită alte î n d e l e t n i c i r i u m a n e
nu p o t p r e t i n d e că ştiu m a i b i n e d e c â t P a r l a m e n t u l - oricât de (arhitectura, arta războiului, navigaţia e t c ) .
dezamăgitoare ar fi prestaţia acestuia - ce crede o societate despre N u m a i c ă această c o m p e t e n ţ ă u n i v e r s a l ă î n d o m e n i u l
o a n u m i t ă p r o b l e m ă politică. Riscul u n e i a s e m e n e a prezumţii - politicii, care p o a t e fi c o n s i d e r a t ă drept un m i t fondator al
a s u m a t sistematic de p r e s a r o m â n e a s c ă - este ca m a s s - m e d i a , democraţiei, s-a dovedit, în cele din u r m ă , a nu fi de ordin
chiar dacă are dreptate într-o situaţie dată, sa devină o instituţie cognitiv. Cu toate acestea, raţiunea m o d e r n ă , ale cărei exigenţe îl
antidemocratică. obligă pe specialist să-şi declare i n c o m p e t e n ţ a în alte d o m e n i i
decât cel p e n t r u care s-a pregătit, îi cere nespecialistului, adică
cetăţeanului, oricare ar fi nivelul său de educaţie şi de informaţie,
Cultura locurilor comune să se p r o n u n ţ e în treburile politice, să fie p r e o c u p a t de politică 2 .
Fireşte, cel căruia îi lipseşte pregătirea poliţistului nu se va încu-
Pe de altă parte, se întâmplă că în R o m â n i a postcomunistă nu inenta pe tărâmul teoriei politice sau al analizei politice c o m p a ­
trec drept interpreţi avizaţi (şi, uneori, redutabili) ai politicii decât rate, d a r se va simţi în largul său şi î n d e m n a t să-şi formuleze
cei c a r e se d e d i c ă analizei micro-politice. R e n u m e de „analist opiniile la auzul cifrelor şi procentelor u n u i sondaj ori î n a r m a t cu
p o l i t i c " nu-şi fac, de regulă, decât cei care se consacră interpre­ ultima declaraţie de presă a u n u i ministru. Politicienii înşişi,
tării sondajelor, lecturii rezultatelor alegerilor, comentariului (de eseiştii şi jurnaliştii, ba chiar şi cetăţenii obişnuiţi, se socotesc
regulă acid şi anecdotic) al celui m a i recent e v e n i m e n t din viaţa mult prea competenţi în m a t e r i e de politică pentru a putea realiza
politică, desluşirii relaţiilor dintre p a r t i d e şi dintre politicieni, că politica, ca şi filosofia, istoria sau dreptul, formează obiectul
elucidării fenomenelor de corupţie şi denunţării abuzurilor auto­ de studiu al unei discipline ştiinţifice.
rităţilor şi agenţilor p u b l i c i . R e p u t a ţ i e de „analist p o l i t i c " nu N u m a i că, atunci c â n d este vorba de ştiinţă, inclusiv de cea
dobândeşte, în cele m a i m u l t e cazuri, decât scriitorul, publicistul, politică, uşurinţa de a scrie o r i c u m şi despre orice se d o v e d e ş t e
eseisml şi, m a i rar, sociologul care etalează în mediile de infor­ a fi, în cele din urmă, doar celălalt n u m e al ignoranţei. A ş a c u m
mare câteva fărâme de cunoaştere empirică şi m a i ales dacă o face este practicată în R o m â n i a post-totalitară, interpretarea politicii
într-un regim stilistic vibrant. nu influenţează politica şi nici nu contribuie la m a t u r i z a r e a unei
Este drept că se r e m a r c ă pretutindeni o intruziune licită, un culturi politice democratice. R o m â n i i nu au încă o cultură politică
fel de drept de ingerinţă a nespecialiştilor în d o m e n i u l reflecţiei c o m u n ă , ci doar o cultură a locurilor c o m u n e .
asupra politicului, f e n o m e n generalizat c a r e d u c e c u g â n d u l l a
isegoria a t h e n i e n i l o r e p o c i i clasice. D e m o c r a ţ i a antică se î n t e ­
meia pe libertatea şi îndreptăţirea oricui de a lua cuvântul înaintea
tuturor în chestiuni care privesc pe toată lumea, în p r o b l e m e care 1
Protagoras, 322a-323a, in PLATON, Opere, I ed. P. Creţia, C. Noica,
ţin, cu alte c u v i n t e , de b i n e l e c o m u n , de treburile publice, de
trad. rom. Ş. Mironescu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975,
1
pp. 437-438.
Giovanni SARTORI, Elementi di teoria politica, II Mulino, Bologna, 2
Cf. analiza lui Giovanni SARTORI, The Theory of Democracy Revisiled,
1987, pp. 197 sq.
ChatamHouse, Chatam, N.J., 1987, pp. 106-107.

38
Discursul anti-antidemocratic Tudor. Pe aceeaşi cale, Partidul Social D e m o c r a t s-a p u t u t p r e ­
zenta o a r e c u m legitim drept m a r e l e partid al centrului democra­
S-ar p u t e a s p u n e c h i a r că cel m a i i m p o r t a n t m o m e n t din tic, drept singura mişcare politică capabilă să stăvilească ascen­
istoria intelectuală a democraţiei româneşti postcomuniste a fost siunea electorală a extremismului. Prin aceeaşi mişcare, U n i u n e a
apariţia ziarului România Mare şi, ulterior, înfiinţarea partidului D e m o c r a t ă a M a g h i a r i l o r şi-a c o n s o l i d a t legitimitatea în ochii
cu acelaşi n u m e , a m b e l e p r o m o t o a r e ale unui discurs p u b l i c ce propriilor alegători şi ai observatorilor străini. Cine ar putea nega
utilizează în m o d u l cel m a i c o m p l e t întregul inventar de locuri că, atâta t i m p cât şovinismul r o m â n e s c are o expresie politică
c o m u n e al n a ţ i o n a l i s m u l u i înţeles în c h e i e e t n i c ă şi religioasă. semnificativă, minorităţile naţionale trebuie să-şi întărească capa­
Probabil că afirmaţia va p ă r e a mult m a i puţin provocatoare după citatea de reprezentare parlamentară a propriilor interese comunitare?
e n u m e r a r e a câtorva din beneficiile majore pe care dublul eveni­ în sfârşit, Partidul R o m â n i a M a r e şi publicaţiile sale
m e n t din anul 1990 le-a adus în cele m a i diverse sfere ale constituie o resursă de l e g i t i m a r e d e m o c r a t i c ă de n e î n l o c u i t nu
spaţiului public. numai pentru actori politici majori, de tipul preşedintelui Iliescu
M a i întâi, sute de studenţi în istorie, ştiinţe politice, litere ori sau al P S D , dar şi pentru o întreagă populaţie de autori de cărţi,
sociologie au beneficiat de un subiect gata făcut pentru lucrările studii şi r a p o a r t e despre n a ţ i o n a l i s m , o r t o d o x i s m , c o n s p i r a ţ i o -
lor de licenţă, pentru dizertaţiile sau tezele de doctorat pe care le-au nism, radicalism, antisemitism şi alte maladii ce p a r să fi infectat
susţinut în universităţi r o m â n e ş t i sau occidentale. Subiectul le-a corpul politic al românilor. C e l m a i adesea, astfel de autori fac
dat nu numai ocazia de a a r g u m e n t a „ e x c e p ţ i o n a l i s m u l " acestei carieră universitară, d o b â n d e s c r e p u t a ţ i e intelectuală ori obţin
trăsături a vieţii politice româneşti, dar şi de a-şi dovedi propriul finanţări internaţionale pentru proiecte de c e r c e t a r e din simplul
ataşament pentru valorile democratice. motiv că R o m â n i a M a r e (partidul, publicaţia şi ideile pe care
Apoi, n u m e r o ş i intelectuali, publicişti, ziarişti, scriitori şi acestea se bizuie) există. în absenţa ei, toţi cei care şi-au făcut o
istorici români şi-au ales România Mare, chiar de la primul n u m ă r meserie din lectura critică a discursurilor ţinute şi susţinute de
al acesteia, drept a d v e r s a r prin definiţie şi prin incapacitate de alţii ar dispărea subit din orizontul atenţiei publice.
autodefinire. C u m altfel să-ţi probezi spiritul democratic, dacă nu Aş fi înclinat să spun că, în R o m â n i a , teoreticienii şi exegeţii
criticând sistematic şi n e c r u ţ ă t o r tot c e e a ce susţine C o r n e l i u democraţiei sunt o raritate, d u p ă c u m tot atât de rar se găsesc şi
Vădim Tudor (ca şi alţi prieteni ai săi politici şi/sau culturali) în politicieni inspiraţi, în practica g u v e r n a m e n t a l ă sau în opoziţie,
calitate de director de revistă şi de preşedinte de partid? într-ade­ de valori democratice. Societatea românească abundă însă în poli­
văr, datorită diversităţii orientărilor intelectuale şi istoriilor ticieni, ziarişti şi intelectuali care c o n d a m n ă şi se opun discursului
p e r s o n a l e ale c o n d u c e r i i sale, Frontul Salvării N a ţ i o n a l e nu s-a radical şi extremist de tip naţionalist. Ei trec, în proprii lor < "hi şi
pretat, în primii ani ' 9 0 , decât la o utilizare ideologică bazată pe în cei ai publicului, drept democraţi printr-o dublă negaţie, adică
o distincţie elementară şi intuitivă între neo/cripto/ex-comunişti n u m a i în m ă s u r a în care se m a n i f e s t ă ca a n t i - a n t i d e m o c r a ţ i . în
pe de o parte şi anticomunişti pe de altă parte. în schimb, intrarea
politica r o m â n e a s c ă , discursul naţionalist p a r e d e c i a fi indis­
în scenă a Partidului R o m â n i a M a r e a dus la constituirea, pe cale
pensabil. Fără el, p r e a puţini politicieni, intelectuali şi jurnalişti
negativă, a u n u i b i p o l a r i s m propriu-zis politic, ce-i o p u n e pe
ar m a i avea prilejul să-şi arate d e v o t a m e n t u l p e n t r u democraţie.
democraţi extremiştilor.
Discursul naţionalist nu se dovedeşte a fi d o a r indispensabil.
Desigur, m a r e l e beneficiar al acestui b i p o l a r i s m a fost, la El este totodată şi inevitabil. Societăţi occidentale cu un îndelung
alegerile din 2000, I o n Iliescu, dintr-o dată c a n d i d a t al tuturor exerciţiu al democraţiei (sau m ă c a r mai lung decât cel românesc),
„forţelor democratice" împotriva liderului radical-naţionalist C V p r e c u m c e a a m e r i c a n ă , franceză, nord-italiană, flamandă sau

40 41
austriacă nu numai că nu l-au putut elimina sau m ă c a r izola, dar
sunt nevoite chiar să-i facă loc în guverne, parlamente, primării,
presă şi universităţi. Faptul, n e p l ă c u t în sine, nu este n e a p ă r a t
îngrijorător, atâta v r e m e cât discursurile d e m o c r a t i c , civic şi
liberal au rădăcini înfipte a d â n c în ţesutul intelectual şi politic al
societăţilor respective. în a s e m e n e a societăţi, discursul naţionalist
este cel care p a r a z i t e a z ă şi d i s t o r s i o n e a z ă temele d e m o c r a t i c e ,
civice şi liberale, a p ă r â n d în m a r g i n e a lor şi ori de câte ori
sistemul democratic nu se grăbeşte să-şi ţină promisiunile sau nu
o face în mod convingător.
Dimpotrivă, în R o m â n i a , discursul democratic devine d o m i ­
CAPITOLUL I
nant în m a r g i n e a e x t r e m i s m u l u i şi printr-un efect de parazitare
a discursului naţionalist. Foşti ofiţeri de securitate, foşti activişti,
scriitori şi ziarişti c o m u n i ş t i ori, p u r şi simplu, foşti a n o n i m i al
Comunismul ca etica a
căror intelect n-a fost niciodată vizitat dc vreo idee sunt împinşi iresponsabilităţii
de mecanica confruntării cu radicalismul României Mari către un
c e n t r a intelectual şi politic cc-i transformă, d u p ă caz, în d e m o ­
craţi, în liberali şi în conştiinţe civice.
în politica şi în cultura românească, democrat autentic devine
mai ales cel care d e n u n ţ ă discursul naţionalist, cel care se arată
îngrijorat de succesul electoral al n a ţ i o n a l i s m u l u i , cel care se
r e c o m a n d ă c a adversar a l lui C V T u d o r ş i a l celor care împăr­
tăşesc convingerile acestuia. Lipsită în anii c o m u n i s m u l u i de o
opoziţie ori m ă c a r de o disidenţă intelectuală c o e r e n t ă şi siste­
matică, care să fi putut j u c a rolul unui p e d a g o g autonom al d e m o ­
craţiei, societatea r o m â n e a s c ă p o s t e o m u n i s t ă a fost constrânsă să
inventeze limbajul şi temele democratice prin tehnica contrastului
cu discursul naţionalist a n t i d e m o c r a t i c . Cu acest titlu, calitatea
d e m o c r a ţ i e i r o m â n e ş t i r ă m â n e încă d e p e n d e n t ă d e vigoarea
extremismului. D a c ă într-o b u n ă zi acesta ar dispare, democraţia
însăşi ar fi a m e n i n ţ a t ă . C u m ar m a i p u t e a dovedi atunci cei m a i
mulţi dintre politicieni ş i intelectuali, c a r e împărtăşesc c u C V
T u d o r a d e z i u n e a biografică la c o m u n i s m u l anilor ' 8 0 , că sunt
cuceriţi definitiv pentru d e m o c r a ţ i e ?
Un monopol leneş

In calitate de b u n simbolic, c o m u n i s m u l r o m â n e s c a fost


abordat, de regulă, dintr-o s i n g u r ă p e r s p e c t i v ă m e t o d o l o g i c ă :
demitizarea. Cu alte cuvinte, reeonstniirea producţiei ideologice
realizate şi c o n s u m a t e în t o t a l i t a r i s m este privită ca o între­
prindere de tip deconstructiv şi se b u c u r ă de toate onorurile pe
care o a n u m i t ă cultură le acordă - sau le refuză - spiritului critic.
Mă întreb însă dacă analiza care, de câteva decenii, şi-a fixat
ca obiect istoric sistemul de reprezentări simbolice şi imaginarul
ideologic al regimurilor totalitare de tip sovietic nu a generat, la
rândul ei, o serie de stereotipuri interpretative. î n t r e b a r e a devine
aproape neliniştitoare a c u m , c â n d studierea c o m u n i s m u l u i este,
cel p u ţ i n p e n t r u istoria şi ştiinţa p o l i t i c ă din E s t u l e u r o p e a n , o
operaţiune intelectuală lipsită de riscuri politice, dacă nu chiar, în
unele cazuri nu întru totul izolate, un fel de r e v a n ş ă morală. Nu
suntem oare noi înşine în situaţia de a investiga c o m u n i s m u l cu
ajutorul u n o r i n s t r u m e n t e c o n c e p t u a l e şi m e t o d o l o g i c e atinse
uneori de u m b r a ideologiei şi a gândirii mitice? M a i grav încă, nu
ne lăsăm c u m v a prinşi în c a p c a n ă de temele pe care c o m u n i s m u l
le-a fabricat şi, schimbând doar termenii şi sensul demonstraţiei,
le folosim cu seninătate în c o n t i n u a r e , cu relativă b u n ă credinţă
şi cu sentimentul că nu facem altceva decât să d e s t r ă m ă m vălul
de iluzii care ne acoperă trecutul?
Pe scurt, există o a r e i n s t r u m e n t e c o n c e p t u a l e cu ajutorul
cărora o p e r e a z ă atât logocraţii r e g i m u r i l o r c o m u n i s t e , cât şi
criticii acestor regimuri? Să fie oare vorba, şi pe acest plan, de un

45
t r i u m f perfid şi p o s t u m al c o m u n i s m u l u i care ne obligă să-1 Studiul totalitarismului, indiferent d a c ă c h e i a sa de lectură
privim în oglinda pe care şi-a pregătit-o singur din v r e m e ? este e c o n o m i c ă sau politică, se găseşte a p r o a p e inevitabil prins
între d o u ă ispite: pe de-o parte, empirismul, iar de cealaltă parte,
moralismul. Intre expunerea neutră şi adesea lipsită de inspiraţie
Totalitarismul ca monopol a evenimentelor şi a cifrelor şi discursul mişcător despre m e m o r i e
şi suferinţă a fost rareori identificat un echilibru c o n v e n a b i l .
Deşi p o s t e r i t a t e a c o m u n i s m u l u i r o m â n e s c p a r e să fie D o v a d a p a r e să excludă predica, iar predica nu socoteşte necesar
caracterizată de o r e p r e z e n t a r e a p r o a p e g e n e r a l ă a trecutului să recurgă la dovezi.
apropiat sub specia totalitarismului, î n m o d p a r a d o x a l , a c e a s t ă Dintr-o perspectivă e c o n o m i s t ă o a r e c u m elementară, totali­
unanimitate intelectuală nu este însoţită (aşa c u m s-a întâmplat de tarismul poate fi descris ca m o n o p o l politic al unui partid u n i c 1 .
exemplu în societatea g e r m a n ă , m a i întâi sporadic, imediat d u p ă Se p r e s u p u n e , îndeobşte, că întregul p r o c e s de producţie, circu­
cel de-al doilea război mondial, apoi sistematic la d o u ă decenii laţie şi distribuţie a bunurilor s i m b o l i c e din sfera socială era
d u p ă căderea n a z i s m u l u i ) de formularea - în primul rând etică, controlat, riguros şi centralizat, de către P a r t i d u l C o m u n i s t .
nu neapărat şi politico-juridică - a unei „ p r o b l e m e a vinovăţiei" Potrivit m o d e l u l u i marxist al m o n o p o l u l u i , a c e a s t ă d o m i n a ţ i e
(Die Schuldfrage1), întemeiată pe certimdinea că „fiecare om este m o n o p a r t i z a n ă ar fi avut sarcina de a înscrie în c o n t u l ierarhiei
co-responsabil p e n t r u m o d u l în care este g u v e r n a t " 2 . De aceea, c o m u n i s t e un profit politic m a x i m şi exclusiv. Pentru realizarea
felul în care experienţa socială şi individuală a celor cincizeci de acestui profit, partidul unic 2 era ţinut să împiedice atât încercările
ani de c o m u n i s m este reflectată, p r e l u c r a t ă şi valorificată la de abandon, cât şi formele de protest.
nivelul memoriei colective s-ar fi cuvenit să constituie, p r o b l e m a O astfel de caracterizare a totalitarismului ca m o n o p o l politic
agresiv şi exploatator are, mai degrabă, o v a l o a r e omiletică. Ea
etică centrală a societăţii româneşti posteomuniste.
introduce, pe cale de consecinţă, t e m a neputinţei de a rezista la
în ciuda acestei e v i d e n t e dislocări a eticului de politic,
o p r e s i u n e şi este m e n i t ă să şteargă diferenţa esenţială dintre
totalitarismul r ă m â n e probabil obiectul ideal în jurul căruia p o a t e supunere şi susţinere. Avem de-a face, aşadar, cu un fel de morală
lua fiinţă - aşa c u m d o r e ş t e Albert O. H i r s c h m a n - o ştiinţă răsturnată al cărei rost este strict justificativ. Moralizarea excesivă
social-morală, „în c a r e consideraţiile m o r a l e nu sunt r e p r i m a t e la care este supus totalitarismul d u p ă p r ă b u ş i r e a sa are rolul de
sau lăsate d e o p a r t e , ci sunt sistematic a m e s t e c a t e în discuţia a face uitată lipsa oricărei d i m e n s i u n i etice a c o m p o r t a m e n t e l o r
analitică fără nici un sentiment de culpabilitate cu privire la lipsa sociale din totalitarism.
lor de integrare, în care s-ar trece de la p r e d i c ă la dovadă tot atât
de des pe cât de lesne, în care consideraţiile m o r a l e nu ar fi
introduse pe furiş, nici exprimate inconştient, ci expuse pe faţă" 3 . M o d e l u l hirschmanian
1
Dezbaterea, care în Germania nu a avut loc cu adevărat decât începând C u m poate fi înscrisă o atare observaţie ce adoptă, inevitabil,
cu anii '60, a fost deschisă de cartea omonimă din 1946 a lui Karl JASPERS, tonul unei predici, într-o argumentaţie atentă la dovezi? E x a m i -
parţial tradusă în româneşte de G. Purdea, Texte filosofice, Editura Politică,
Bucureşti, 1986, pp. 34-80. 1
Michael WALLER, The End of the Communisi Monopoly, Manchester
2
ÎB1DEM, p. 37. University Press, Manchester and New York, 1993.
3
Albert O. HIRSCHMAN, „Morality and the Social Sciences: ADurable 2
Ghita IONESCU, 77ie Polilics of the European Communist States,
Tension", in Robcrt N. BELLAH, Paul RABINOW, William M. SULLIVAN, Weidenfeld andNicolson, London, 1967, p. 42, atrage atenţia asupra contra­
Norma HAAN, editors, Social Science as Moral Inquiry, Columbia University dicţiei formale conţinute de formula partid unic: etimologic, partidul împarte,
Press, New York, 1983, p. 31.
divide, nu reprezintă, prin definiţie, decât un segment al societăţii.

46 47
n a r e a faptelor şi r e c u r s u l la conştiinţa p o t oare coabita ca ele­ de variante care au darul de a r e d u c e drastic c a p a c i t a t e a de
m e n t e ale unui d e m e r s ştiinţific? Nu n u m a i ştiinţa social-morală autoreglare a sistemului. Ne p u t e m astfel î n c h i p u i o p l e c a r e în
întrevăzută de H i r s c h m a n sugerează posibilitatea unei astfel de linişte a c o n s u m a t o r i l o r ori a susţinătorilor, a b a n d o n discret şi
conlocuiri, dar şi a p l i c a r e a m o d e l u l u i m o n o p o l u l u i leneş şi a uneori insesizabil ce nu induce imediat şi nemijlocit o reacţie dc
paradigmei c o m p l e m e n t a r e abandon/protest la experienţele isto­ îndreptare din p a r t e a a d m i n i s t r a t o r i l o r organizaţiei aflate în
rice succesive ale totalitarismului şi postcomunismului 1 . Hirschman declin. D u p ă c u m p o a t e fi i m a g i n a t ă şi o t ă c e r e fără a b a n d o n ,
însuşi e v o c a m o n o p o l u l p a r t i d u l u i unic ca t e r e n de î n c e r c a r e a adică o n e m u l ţ u m i r e care nu se exprimă prin forme explicite de
teoriei sale, iar în 1993 îşi re formula ipotezele din 1970 în l u m i n a protest, r e s e m n a r e a fiind, m a i ales în sistemele politice, fie u n a
analizei la care supusese căderea c o m u n i s m u l u i şi reorganizarea din manifestările „ s l a b e " ale loialităţii, fie s e m n u l tacit al unei
autorităţii politice în E u r o p a centrală şi de est 2 . Teza centrală a asumări a neputinţei.
reflecţiei lui H i r s c h m a n ar p u t e a fi r e z u m a t ă astfel: o organizaţie P o a t e fi evocată, în al treilea rând, şi o î n g e m ă n a r e a celor
e c o n o m i c ă sau politică ale cărei p r o d u s e sau prestaţii cunosc un d o u a atitudini e x e m p l a r e : p a r a d i g m a exit p o a t e fi însoţită şi
declin se confruntă cu d o u ă tipuri de atitudini posibile din partea prelungită de contestare atunci c â n d nu se e p u i z e a z ă în s i m p l u l
c o n s u m a t o r i l o r , r e s p e c t i v ale m e m b r i l o r ori susţinătorilor. gest de a b a n d o n , ci ia forma p r o t e s t u l u i formulat din exterior.
A b a n d o n u l , defecţiunea, părăsirea c o m p a n i e i sau a organizaţiei Acesta nu m a i are însă evidenta funcţie de autoreglare p e n t r u că
este p r i m a atitudine (exit), A doua atitudine imaginabilă (voice)
mesajul pe care îl transmite organizaţiei nu mai este de natură să-îi
este protestul, reacţia critică, luarea de poziţii în sânul organizaţiei
evidenţieze decăderea, ci să m a r c h e z e o defecţiune în o r d i n e a
faţă de care consumatorul sau susţinătorul nutreşte încă, în ciuda
loialităţii care, în u l t i m ă instanţă, poate p r o v o c a un efect contrar
declinului, un a n u m i t tip de loialitate care îl î m p i e d i c ă să o
stopării declinului, printr-o reacţie defensivă şi autojustificativă
abandoneze.
a administratorilor: am fost abandonaţi, ar putea spune aceştia, nu
Fireşte, un a s e m e n e a m o d e l e x e m p l a r al c o m p o r t a m e n t u l u i pentru că organizaţia este prost condusă, ci p e n t r u că susţinătorii
e c o n o m i c sau politic este valabil cu p r e c ă d e r e în sisteme ci nu sunt capabili dc fidelitate.
concurenţiale: e c o n o m i a de piaţă, respectiv democraţia pluralistă.
î n t r e b a r e a cea m a i tulburătoare ce p o a t e fi adresată acestui
N u m a i în asemenea conjuncturi, abandonul sau protestul îşi pot
model priveşte, desigur, valabilitatea lui în sistemele e c o n o m i c e
îndeplini cu claritate funcţia, a c e e a de a atrage atenţia asupra
şi politice n e c o n c u r e n ţ i a l e . C u m f u n c ţ i o n e a z ă o a r e dialectica
declinului şi de a i m p u n e , eventual, din p a r t e a c o n d u c ă t o r i l o r
exi t/voi ce într-un regim de m o n o p o l , ce pare să b l o c h e z e m e c a ­
organizaţiei, luarea de m ă s u r i pentru îndreptarea situaţiei.
3
nismele ce fac posibilă atât plecarea, cât şi contestarea? în acest
In realitate, după c u m au observat Brian Barry şi Hirschman
punct, H i r s c h m a n p r o p u n e o revizuire radicală a definiţiei tradi­
însuşi, alegerea între a b a n d o n şi protest are rareori un caracter net
ţionale a monopolului. Ortodoxia e c o n o m i c ă (şi nu n u m a i cea de
şi raţional. Fiecare dintre cele d o u ă atitudini p r e s u p u n e un n u m ă r
filiaţie marxistă) îşi reprezintă, de regulă, m o n o p o l u l sub specia
1 unei organizaţii o m n i p o t e n t e , „ d e p r a d ă " , c a r e , p r i n c o n t r o l u l
Albert O. HIRSCHMAN, Exit, Voice. andLoyalty. Responses lo Decline
in Firms, Organiza tio ns, and States, Harvard University Press, Cambridge, absolut al p r o d u c e r i i , circulaţiei şi desfacerii a n u m i t o r b u n u r i ,
Mass. and London, 1970. urmăreşte o m a x i m i z a r e n e m i l o a s ă a profitului.
3
IDEM, „Exit, Voice and the Fate of the German Democratic Republic. Dimpotrivă, afirmă H i r s c h m a n , m o n o p o l u r i l e sunt de obicei
An Essay in Conceptual History", WorldPolilics, 45, 1993, pp. 173-202. relaxate, lipsite de ambiţii, neglijente şi ineficiente. Cu acest titlu,
2
Brian BARRY, recenzie la Albert O. HIRSCHMAN, Exit, Voice, and
Loyalty. Responses to Decline in Firms, Organizalions, and States, Harvard „ m o n o p o l u r i l e l e n e ş e " (lazy monopol ies)[ nu n u m a i că nu
University Press, Cambridge, Mass. and London, 1970, in British Journal of 1
Politicul Science, 4, i 974, pp. 79-107. Albert O. HIRSCHMAN, Exit, Voice, andLoyalty, pp. 57-60.

48 49
î m p i e d i c ă a b a n d o n u l şi contestarea, dar le şi a d m i t în a n u m i t e utilizarea forţei represive a fost j u d e c a t ă ca fiind m a i costisitoare,
limite prin favorizarea apariţiei unei concurenţe periferice. Toc­ în ordine simbolică, decât deblocarea parţială a formulei exit. Or,
m a i pentru a-şi p u t e a conserva ineficienta şi incuria, m o n o p o l u ­ un a s e m e n e a calcul nu şi-1 p o a t e p e r m i t e d e c â t un m o n o p o l
rile cedează porţiuni marginale de piaţă u n o r organizaţii concu­ relaxat şi indolent, care preţuieşte m a i mult conservarea poziţiilor
rente, pentru a permite celor m a i activi şi exigenţi consumatori să administratorilor săi decât asigurarea unei exploatări absolute a
părăsească serviciile m o n o p o l u l u i şi să-şi satisfacă în afara aces­ tuturor resurselor disponibile 1 .
tuia nevoia de calitate. Pe această cale, a s e m e n e a c o n s u m a t o r i C o n t e s t a r e a (voice) a fost, la r â n d u l ei, o atitudine ce nu a
activi şi pretenţioşi nu vor m a i constitui, în cadrul organizaţiei dispărut pe de-a-ntregul sub regimul totalitar. în m ă s u r a în care
dominante, o potenţială sursă de contestare. M o n o p o l u l va conti­ nu p o a t e fi gândit în afara unei m a t r i c e a m o d e r n i t ă ţ i i , adică a
nua în s c h i m b să d o m i n e o m a s ă de c o n s u m a t o r i „slabi", adică dialecticii dintre c o n t r a c t u a l i s m şi d o m i n a ţ i e , totalitarismul
nepretenţioşi şi lipsiţi de iniţiativă. S i m p l u spus, un m o n o p o l comunist a inclus contestarea d e m o c r a t i c ă şi disidenţa în p r o p r i a
leneş preferă să suporte abandonul limitat al unui n u m ă r restrâns reţetă, ca fenomene structurale de tip e n d o g e n . Nu ar fi însă atât
de c o n s u m a t o r i u n e i confruntări cu posibilitatea naşterii u n u i vorba despre protestul făţiş şi explicit, c o m p o r t a m e n t social care,
curent masiv de contestare din interior. deşi înscris în însăşi natura c o m u n i s m u l u i , a fost greu tolerat de
instituţiile totalitare, p r o v o c â n d o replică sistematică de factură
violent-represivă. Totuşi, p e n t r u ca portretul totalitarismului să
î n t r e abandon si protest fie riguros complet, ar trebui luate în calcul şi cele câteva
perioade de timp în care diferitele regimuri c o m u n i s t e nu numai
Citit dintr-o astfel dc p e r s p e c t i v ă h i r s c h m a n i a n ă , totalita­ că au acceptat oficial să se s u p u n ă criticii i n t e r n e , dar c h i a r au
rismul este în m ă s u r ă să p r o d u c ă suficiente dovezi cu privire la incitat, pe t e r m e n scurt, apariţia licită a u n o r a s e m e n e a luări de
caracterul „ l e n e ş " al organizării de tip m o n o p o l i s t a autorităţii poziţie. E p o c a celor „o sută de flori" în C h i n a p o p u l a r ă , primă­
politice. vara de la Praga şi reformismul m a g h i a r de la sfârşind anilor ' 8 0
Abandonul nu a fost niciodată o atitudine exclusă cu adevărat sunt exemplele cele m a i cunoscute ale unei situaţii rare, în care
şi p â n ă la ultimele consecinţe dc către r e g i m u l totalitar. El a fost totalitarismul îşi organizează explicit propria contestare.
chiar organizat - sistematic, cu b u n ă ştiinţă şi în proporţii Ne p u t e m întreba î n s ă d a c ă supuşii şi susţinătorii totali­
semnificative - în U n i u n e a Sovietică în anii '20, când internarea t a r i s m u l u i ca m o n o p o l politic nu au a d o p t a t o strategie de tip
anticomuniştilor în insulele Solovki era o soluţie de eliminare a voice mai discretă şi, pe termen lung, cu mult m a i eficientă decât
opoziţiei folosită s i m u l t a n cu posibilitatea oferită diverselor protestul, în măsura în care această strategie a î m p r u m u t a t forma
categorii şi p e r s o a n e ostile proiectului leninist de a se exila la loialităţii. C u m s e explică, î n c a z u l t o t a l i t a r i s m u l u i r o m â n e s c ,
Berlin sau Paris. în R o m â n i a anilor ' 5 0 , sioniştilor le-a fost t r e c e r e a spectaculoasă de la m a r x i s m u l şi i n t e r n a ţ i o n a l i s m u l
îngăduită, dacă nu chiar organizată plecarea. Apoi, în anii ' 7 0 şi anilor ' 5 0 l a „ n e o - p o p o r a n i s m u l " anilor ' 8 0 , ale cărui f o r m u l e
' 8 0 , etnicii g e r m a n i sau evrei, ca şi grupurile de neoprotestanţi naţional-populistă sau social-populistă subzistă încă în ideologiile
disidenţi s-au b u c u r a t de acelaşi t r a t a m e n t . în anumite c o n ­ de tranziţie ale erei p o s t e o m u n i s t e 2 ?
juncturi, totalitarismul a preferat apelul la exit recursului la repre­
siune. Soljcniţân şi B u k o v s k i în U n i u n e a Sovietică, Paul G o m a ' Andrei PLEŞU, „Intellectual Life under Dietatorship", in Antoaneta
şi- Vlad G e o r g c s c u în R o m â n i a sunt e x e m p l e în care r e g i m u l TĂNASESCU, editor, Ten Steps Closer to România, The Rovnanian Cultura!
Foundation, Bucharest, 1999, pp. 227-230 vorbeşte despre imperfecţiunea răului
m o n o p o l i s t s-a d o v e d i t m a i d e g r a b ă „ l e n e ş " decât agresiv,
manifestată sub forma unei suspendări aleatorii a constrângerilor.
p e r m i ţ â n d u n o r personalităţi care-1 stânjeneau prin poziţia lor 2
Attila ÂGH, The Polilics of Central Europe, Sage, London and Thousand
c o n t e s t a t a r ă să p ă r ă s e a s c ă sistemul. în a s e m e n e a conjuncturi,
Oaks, 1998, pp. 62-69.

50 51
Se p o a t e lesne c o n s t a t a , în u l t i m e l e d o u ă decenii ale La c a p ă t u l istoriei sale, m o n o p o l u l totalitar a ajuns, în
r e g i m u l u i , dispariţia a p r o a p e c o m p l e t ă nu n u m a i a referinţelor România, d e n e r e c u n o s c u t p e n t r u p r i m i i săi gestionari. î n m o d
explicite la „clasicii m a r x i s m - l e n i n i s m u l u i " , dar şi a b a n d o n u l aproape curios, supravieţuitorii p r i m e i generaţii de militanţi
implicit al instrumentelor de analiză socială p r o p u s e de aceştia. comunişti care a preluat p u t e r e a au fost nevoiţi să a d o p t e forma
Succesiunii claselor şi dialecticii luptei dintre acestea le sunt protestului pentru a-şi face auzită v o c e a în cadrul partidului. Cc
substituite continuitatea neîntreruptă pe teritoriul său naţional şi altceva este Scrisoarea celor şase, târzie r i d i c a r e a glasului
aspiraţia către progres, d e z v o l t a r e şi i n d e p e n d e n ţ ă a poporului. împotriva „deviaţiei" ceauşiste din partea u n o r ierarhi comunişti
Purtătorul sensului istoriei locuieşte astfel la o adresă total diferită ai e p o c i i G h e o r g h i u - D e j , d a c ă nu d o v a d a faptului că marxiştii
de cea la care obişnuia să îl c a u t e tradiţia m a r x i s m u l u i oficial.
internaţionalişti ai anilor '50 deveniseră o categorie minoritară şi
Clasa m u n c i t o a r e şi „ d e t a ş a m e n t u l ei de a v a n g a r d ă " , Partidul
marginală în sânul m o n o p o l u l u i partizan?
c o m u n i s t , nu m a i aveau d r e p t u l , în anii ' 7 0 şi ' 8 0 , la o istorie
proprie, existenţa lor fiind c a n o n i c t o p i t ă în istoria atotcu­
prinzătoare, organică şi p r e m o n i t o r i e a p o p o r u l u i român.
M o d e l u l h i r s c h m a n i a n este în m ă s u r ă să sugereze o ipoteză
Concurenţii loiali ai comunismului
explicativă a aceshii fenomen. Generaţia de militanţi marxişti şi
internaţionalişti cu origini şi e x p e r i e n ţ e sociale p r e c u m p ă n i t o r C e r t este faptul că nici a b a n d o n u l şi nici c o n t e s t a r e a , în
proletare, care a c o n d u s Partidul în anii ' 4 0 şi ' 5 0 , a fost înlocuită formele c o m p l e x e p e c a r e le-au c u n o s c u t s u b c o m u n i s m , n u s e
masiv, î n c e p â n d cu intervalul 1964-1968, de n o i efective de n u m ă r ă printre factorii care au ameninţat cu adevărat soliditatea
activişti şi susţinători de extracţie rurală p e n t r u care m a r x i s m u l u i totalitarismului ca m o n o p o l leneş, d u c â n d în final la prăbuşirea
internaţionalismul nu m a i erau referinţe intelectuale spontane'şi acestuia. Totalitarismul r o m â n e s c , d i n c o l o chiar de m e c a n i c a
obligatorii. într-adevăr, m i s i u n e a , r ă m a s ă imposibilă p â n ă la
exit/voice pe care a tolcrat-o sau chiar, la răstimpuri, a organizat-o,
capăt, a t o t a l i t a r i s m u l u i a fost a c e e a de a instituţionaliza zelul
a permis existenţa periferică a unui a n u m i t n u m ă r de concurenţi
revoluţionar al epocii de a s c e n s i u n e în practicile birocratice ale
unui sistem politic funcţional 1 . Administratorii monopolului şi-au ideologici, cu condiţia ca aceştia să observe o neutralitate favo­
lăsat astfel m o d i f i c a t ă linia ideologică s u b p r e s i u n e a o c u l t ă şi rabilă administratorilor sistemului.
difuză a unei „luări dc c u v â n t " (voice) în cadrul partidului care nu B i s e r i c a O r t o d o x ă a p u t u t astfel o c u p a o n i ş ă protejată de
a îmbrăcat însă o formă contestatară. A susţine partidul, a-i deveni intruziuni la m a r g i n e a o r d i n i i socialiste, de u n d e a exercitat
m e m b r u pentru a-1 s c h i m b a din interior a fost, în chip a p r o a p e asupra a n u m i t o r s e g m e n t e sociale o influenţă considerabilă. La
explicit, d e v i z a v a l u l u i de adeziuni, în s p e c i a l din rândul rândul său, „ f e n o m e n u l P ă l t i n i ş " a influenţat o parte a intelec­
intelectualilor, din 1968. E v o l u ţ i a Partidului C o m u n i s t R o m â n tualilor şi a dat naştere u n e i p r o d u c ţ i i culturale în a p a r e n t ă
furnizează o mărturie incontestabilă asupra m o d u l u i în care, prin
divergenţă cu linia oficială. U n i u n e a Scriitorilor a pretins şi ea,
ritualizarc şi prin p i e r d e r e a caracterului său instrumental, o
post factum, că a funcţionat, fie şi la o scară r e d u s ă , ca un loc
ideologie totalitară se transformă într-o practică administrativă 2 .
alternativ de p r o d u c e r e şi r e p r o d u c e r e a b u n u r i l o r s i m b o l i c e 1 .
1
V. Ciirl BECK, „Bureaucracy and Political Development in Eastern Europe", Desigur, existenţa u n o r a s e m e n e a „ o r g a n i z a ţ i i " c o n c u r e n ţ i a l e
in Joseph LAPALOMBARA, editor, Bureaucracy and Political Development,
1
Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1963, pp. 292-297. V. de pildă Vladimir TISMANEANU, „Romanian Exceptionalism?
2
Clement H. MOORE, „The Single Party as Source of Legitimacy", in Democracy, Ethnocracy and Uncertain Pluralism in Post-Ceauşescu România", in
Samuel P. HUNT1NGTON, Clement H. MOORE, editors, Authoritarian Karen DAWISHA, Bruce PARROT, editors, Polilics, Power, and Struggle for
Polilics in Modern Sociely. The Dynamics of Eslablished One-Parly System, Democracy in Soulh-Eust Europe, Cambrige University Press, Cambridge and New
Basic Books, New York and London, 1970, p. 65. York, 1997, p. 414

52 53
1
m a r g i n a l e a fost î n g ă d u i t ă sau chiar suscitată de r e g i m p e n t r u
că acestea îşi blocau aderenţii într-un simulacru dc exit care îi
î m p i e d i c a să r e c u r g ă la voice p e n t r u a-şi e x p r i m a diferenţa.
Această relaţie ambiguă între m o n o p o l u l leneş şi concurenţii săi
„oficiali" explică faptul că „insulele de societate civilă" ce au
subzistat în totalitarism nu au fost c a u z a prăbuşirii sale. Periferia
nu a devenit niciodată suficient de semnificativă pentru a putea Cultura unanimităţii
pune în cauză m o n o p o l u l partidului unic, oricât de ineficient ar fi
fost acesta.
D o v a d a p e r e m p t o r i e a acestei incapacităţi a c o n c u r e n ţ i l o r
periferici de a s u b m i n a m o n o p o l u l politic totalitar este p r o d u s ă
de H i r s c h m a n în studiul pe care îl c o n s a c r ă p o s t c o m u n i s m u l u i Sub c o m u n i s m , spaţiul public nu s-a alcătuit şi nu a
est-german 2 . D u p ă ce totalitarismul a expirat, „societatea civilă" funcţionat ca un spaţiu pus în c o m u n de către cetăţeni în u r m a
nu s-a arătat capabilă, în R o m â n i a , ca şi în G e r m a n i a de est, să unui act liber de voinţă, ci, într-o manieră o a r e c u m h o b b c s i a n ă ,
determine ca, la nivel macro-social, opţiunea voice să prevaleze a s e m e n i unui spaţiu creat de „ s u v e r a n " , adică de Partidului
asupra opţiunii exit. Comunist, în propriul său avantaj şi pentru folosinţa sa exclusivă.
Abandonarea sistemului în favoarea modelelor economice şi C e n z u r a - în calitatea ei de instituţie totalitară de control
politice occidentale a fost într-atât de c o m p l e t ă , încât nici o voce social - a reprezentat una din procedurile f u n d a m e n t a l e puse în
lucru de regimul comunist r o m â n e s c în v e d e r e a constituirii unui
care să ceară reorganizarea regimului comunist nu a avut răgaz să
spaţiu p u b l i c unificat şi a u n e i culturi c o m u n e . în practică,
se facă auzită. C o m u n i s m u l a fost p u r şi s i m p l u părăsit şi nu
c e n z u r a instituţionalizată a j u c a t , s i m u l t a n , d o u ă roluri: u n u l
transformat, fie chiar şi în contrariul său. Altfel spus, vidul de
negativ, acela de a interzice, e p u r a şi e x p u r g a , şi unul pozitiv,
putere a fost p r o c l a m a t înainte ca cineva să înţeleagă despre ce acela de a crea, prin selecţie ideologică, un „front literar", un
fel de putere este vorba şi c u m poate fi modificată dinamica ei. „front istoric", un „front ştiinţific" etc. Aşadar, funcţia majoră a
cenzurii a fost, probabil, aceea de a produce noi elite potrivit unui
c a n o n ideologic stabilit de suveran. în t e r m e n i istorici, este mai
puţin i m p o r t a n t faptul - fără î n d o i a l ă d u r e r o s în m o m e n t u l
producerii sale - interzicerii anumitor autori, al eliminării publice
a anumitor opere, cât cel al promovării altor autori şi a altor opere
drept model exemplar.
Cu acest titlu, elitele formate şi c o n s a c r a t e sub r e g i m u l
cenzurii totalitare aparţin global - dincolo de voinţa lor explicită
si indiferent de iluziile pe care le vor fi nutrit cu privire la
propriile m e r i t e sau la abilitatea lor de a înşela vigilenţa nu
Supravieţuirea sub totalitarism a unor islands of separateness tolerate a
fost constatată încă de Cari J. FRIEDERICH, Zbignew K. BRZEZINSKI, î n t o t d e a u n a inteligentă a c e n z u r i i - spaţiului gestionat de
Toialilarian Dictatorship and Autocracy, Harvard University Press, Cambridge suveranul comunist.
Mass., 1956, p. 279.
2
O circumstanţiere istorică a modelului hirschmanian la Sandrine KOTT,
Le commimisme au quoddien. Les enlreprises d'Elat dans la sociele est-
allemande, Belin, Paris, 2001, pp. 182-197.

55
54
Asentimentul prin cultură D e aceea, toate operele d e v a l o a r e create s u b c o m u n i s m n u a r
trebui astăzi j u d e c a t e , î m p r e u n ă cu autorii lor, d r e p t producţii ale
U n a din operaţiunile cu cel m a i înalt r a n d a m e n t ale c o m u ­ epocii c o m u n i s t e , ei ca rezultat al u n e i m i ş c ă r i colective de
nismului românesc a fost aceea de a p r o d u c e elite intelectuale - rezistenţă subtilă şi non-violentă la c o m u n i s m .
elite loiale, dacă nu de-a dreptul partizane - într-o societate în care, Este adevărat că o a s e m e n e a poziţie ar putea fi îndreptăţită,
în m o d tradiţional, intelligentzia avusese un loc destul de mediocru de exemplu, de o r e m a r c ă atribuită lui B e n e d e t t o C r o c e , potrivit
şi căi de promovare aleatorii. Astfel, la sfârşitul anului 1 9 6 4 , 4 2 % căruia un b u n c o m e n t a r i u la versurile lui Petrarca reprezenta un
din personalul academic de toate gradele şi 5 4 % dintre profesorii gest de opoziţie faţă de fascism 1 . Pe de altă p a r t e însă, K a r l
secundari erau înscrişi în Partidul Comunist, în vreme ce, în 1969, Jaspers observa, i m e d i a t d u p ă t e r m i n a r e a r ă z b o i u l u i 2 , că m u l ţ i
muncitorii industriali reprezentau, în funcţie dc ramură, doar între intelectuali germani care, urmărind dobândirea anumitor avantaje
27 şi 3 9 % din membrii de partid 1 . sociale şi simbolice, c o l a b o r a s e r ă într-o p r i m ă fază cu statul
D u p ă 1989, aceste elite care-şi dobândiseră statutul şi n o t o ­ naţional-socialist, distanţându-se apoi dc acesta prin a s u m a r e a
rietatea sub totalitarism şi cu ajutorul mijloacelor de p r o d u c ţ i e anumitor rezerve în sfera privată, s-au considerat, d u p ă prăbuşirea
culturală administrate de c e n z u r ă 2 au încercat să-şi reinventeze regimului, drept victime ale acestuia, pretinzând să j o a c e , cu acest
legitimitatea. titlu, un rol i m p o r t a n t în p e r i o a d a p o s t b e l i c ă . Vinovăţia acestei
Tema rezistenţei prin c u l t u r ă a d e v e n i t astfel, încă d i n categorii de intelectuali, c e r c e t ă t o r i , artişti şi universitari, c a r e
p r i m e l e m o m e n t e ale p o s t c o m u n i s m u l u i , u n loc c o m u n d e socotesc că în propriile lor domenii de competenţă au creat bunuri
importanţă strategică p e n t r u supravieţuirea elitelor culturale spirituale de valoare şi au pătrat autenticitatea tradiţiei culturale
formate şi promovate sub regimul totalitar 3 . Redusă la expresia ei n a ţ i o n a l e constă în a c e e a că m o d u l lor de g â n d i r e este - p r i n
c e a mai e l e m e n t a r ă , t e m a este ne-politică, d a c ă n u c h i a r anti­ refuzul clarificării de sine şi al n e a c c e p t ă r i i co-rcsponsabilităţii
politică şi, cu acest titlu, se înscrie într-un soi de resuscitare politice - identic cu cel al partidului nazist 3 .
perversă a motivului maiorescian al autonomiei esteticului. C i n e A n a l i z a lui Jaspers p o a t e fi integral aplicată cazului
făcea cultură - sau ştiinţă ori cercetare - adevărată nu ar fi putut posteomunist în general şi celui românesc în particular. Celor care
fi, ipso fado, decât a n t i c o m u n i s t . F i e c a r e o p e r ă autentică ar fi pretind că au rezistat prin cultură li se p o a t e spune, î m p r e u n ă cu
reprezentat de fapt un fel de sfidare implicită la adresa regimului. gânditorul g e r m a n , că nu s-au b u c u r a t d e c â t de „libertatea
b u f o n u l u i " şi că nu au făcut decât să întreţină v r e m e de cincizeci
4
1
Trond GILBERG, „România: in Quest of Development", in Ivan de ani „o iluzie c o n v e n a b i l ă c o n d u c e r i i " . A f i r m a ţ i a lui C r o c e
VOLGYES, editor, Politicul Sociulizution in Eastern Europe. A Comparative
Framework, Praeger, New York and Washington and London, 1975, p. 155. Spre 1
Norberto BOBBIO, Autobiografia, a cura di Alberto Papuzzi, Laterza,
comparaţie, la jumătatea anilor '60, 50% din personalul academic sovietic era Roma-Bari, 1999, p. 33.
înscris în PCUS, T.H. RIGBY, Communist Purty Membership in the USSR, 2
Karl JASPERS, Texte filosofice, trad.rom. G. Purdea, Editura Politică,
1917-1967, Princeton University Press, Princeton, N.J., 1968, p. 444. Se vede
că Partidul Comunist Român a reuşit în două decenii o mobilizare a Bucureşti, 1986, p. 69.
3
intelectualilor pentru care partidul frate sovietic a muncit jumătate de secol. I B I D E M , p. 70.
4
2 IBIDEM, p. 69. La drept vorbind, cartea lui Karl Jaspers din 1946. Die
V. în acelaşi sens observaţiile despre negocierea cu cenzura ale lui Dan
Shuldfruge, ar trebui pur şi simplu „plagiată": cuvântul german înlocuit cu
LUNGU, Construcţia identităţii într-o societate totalitară, Junimea, Iaşi, 2003,
român, război cu gulag şi nazism cu comunism, pentru a obţine o descriere
pp. 178-185.
aproape exactă a peisajului moral al totalitarismului şi tranziţiei româneşti. Cf.
V. dosarul de mărturii cules de Lidia VIANU, editor, Censorship in
Karl JASPERS, Die Schuldfrage. Fur Volkermord gibl es keine Verjăhruiig,
România, Centrai European University Press. Budapest, 1998.
Piper Verlag, Munchen, 1979, pp. 19-59.
56 57
este, în c e e a cc-o priveşte, inaplicabilă, p e n t r u că filosoful măsură, de a hotărî cine u r m e a z ă să p u b l i c e şi ce tip dc literatură
napolitan a evitat explicit să creeze o a s e m e n e a iluzie, fiind u n u l urmează să fie citită de către r o m â n i .
din cei d o a r trei universitari italieni, din m a i m u l t e mii, care au Pentru că prezenţa în spaţiul public - înţeles ca spaţiu privat
1
refuzat să presteze j u r ă m â n t u l de credinţă faţă de regimul fascist . al suveranului - era inevitabil precedată dc cenzură. N i m e n i nu
Rezistenţa prin cultură p a r e o formulă lipsită de orice sens putea spera să p ă t r u n d ă în acest spaţiu şi să se b u c u r e dc
politic şi moral atâta timp cât întreaga cultură a celor cinci decenii avantajele de notorietate oferite de el, r ă m â n â n d , în acelaşi timp,
de totalitarism a fost, aproape fără rest, produsul ideologiei şi al invizibil în ochii cenzurii. S p r e d e o s e b i r e de spaţiul public
m e c a n i s m e l o r variabile, dar implacabile ale cenzurii. In u l t i m ă modern şi liberal, în care notorietatea poate coexista cu ignorarea
instanţă, „a face c u l t u r ă " nu a constituit o formă de rezistenţă, ci p e n t r u că a u t o n o m i a o b s e r v a t o r u l u i este a c c e p t a t ă , în spaţiul
u n a de participare, o p a r t i c i p a r e la d i n a m i c a spaţiului p u b l i c public comunist, n i m e n i nu p u t e a trece neobservat. O a n e c d o t ă
c o m u n i s t . D i m p o t r i v ă , ar fi p o a t e m u l t m a i n i m e r i t să v o r b i m culeasă în G e r m a n i a de est 1 atribuie u n u i înalt d e m n i t a r dc partid
despre un a s e n t i m e n t prin cultură. C e n z u r a a fost u n u l din constatarea potrivit căreia scriitorii ar trebui să fie fericiţi pentru
instrumentele prin care regimul a stârnit şi a alimentat „pasiunea că au şansa de a trăi într-o ţară socialistă în care literatura e luată
pentru u n a n i m i t a t e " caracteristică societăţilor totalitare 2 . în serios şi fiecare rând scris e citit cu infinită atenţie.
Aşadar, s-ar putea spune că, în cultura totalitară, c e n z u r a a Avem astfel de-a face cu un spaţiu de factură p r e m o d e r n ă , în
îndeplinit funcţia de observator politic u n i c . In orice situaţie, ea care fiecare are un loc al său, în care poate fi pus la locul său, dar
asigura vizibilitatea actorului cultural: fie pe lista autorilor inter­ în care acest loc nu i se poate refuza 2 . M o d e r n i t a t e a îţi îngăduie
zişi, fie pe cea a autorilor editaţi. Nici un scriitor nu trecea nebă­ să treci pe cineva cu vederea, să te prefaci că nu îl iei în seamă,
gat în seamă. Cenzura stabilea cine trebuia să devină vizibil pen­ s ă t e c o m p o r ţ i c a ş i c u m a c e s t c i n e v a n u există. î n s c h i m b ,
tru societate şi cine u r m a să rămână vizibil doar pentna proprii ei Vechiul R e g i m , ca şi totalitarismul, nu a d m i t invizibilitatea
funcţionari şi pentru suveranul care le dăduse această însărcinare. socială şi etică a nici unuia dintre m e m b r i i societăţii.
De altfel, în R o m â n i a a lipsit cu desăvârşire contra-exemplul
pe care, în alte societăţi, 1-a constituit i n d i v i d u a l i s m u l civic şi
Nimeni nu trece neobservat critic al „disidenţilor". L ă s â n d de-o parte manifestări ce pot intra,
tipologic, în categoria „ r e v e n d i c ă r i s i n d i c a l e " , p r e c u m cele din
Din această perspectivă, obiectivul cenzurii nu a fost n u m a i 1977 în Valea Jiului ori din 1987 dc la B r a ş o v 3 sau revoltele
acela de a stabili cine nu publică şi ce nu se citeşte, ci, în egală izolate ale lui G h e o r g h e C a l c i u şi D o i n a C o r n c a , singura schiţă
de mişcare civică condusă de intelectuali cât de cât semnificativă
1
Articolul Luciei DRAGOMIR, „Les limites de l'espacc litteraire roumain
dans les annees '60 et '70. Paul Goma et Alexandru Ivasiuc entre litterature et 1
Klaus von BEYME, Transition lo Democracy in Easlern Europe,
politique", in Alexandra IONESCU, Odette TOMESCU-HATTO, sous la Macmillan Press, London and New York, 1996, p. 35.
direction dc. Politique el soclete dans la Roumauie contemporaine, L'Harmattan, 2
Michael WALZER, Spheres of Justice. A Defense of Pluralism and
Paris, 2004, pp. 51-72, pune în oglindă două tipuri opuse de raportare a Equality, Basic Books, New York, 1983, pp. 250-253.
scriitorului la politică: Paul Goma refuză, cu preţul propriei marginalizări în 3
Despre ambiguitatea represiunii mişcării de la Braşov, v. dosarul evocat
câmpul literar, să mai facă jocul cenzurii. în vreme ce Alexandru Ivasiuc alege de Carmen GONZALEZ ENRIQUEZ, „De-communization and Political Justice
dubla identitate a jocului negocierii cu cenzura. Cu acest titlu, doar primul dintre
in Central and Eastern Europe", in Alexandra BARAHONA Dc BR1TO.
ei. Goma. respinge iluzia asemeni lui Croce şi scapă de sentinţa lui Jaspers.
2
Carmen GONZÂLEZ-ENRÎQUEZ, Paloma AGUILAR, editors, The Polilics of
Cari J. > R I E D E R I C H , Zbignew K. BRZEZINSKI, Tolalitarian Memory. Transitional Justice in Dcmocralizing Socielies, Oxford University
Diclutorsliip and Aulocracy, p. 16.
Press, Oxford and New York, 2001, p. 220.

58 59
a fost c e a articulată în j u r u l lui P a u l G o m a , formată, î m p o t r i v a c u m acesta s-a născut în cultura engleză de la sfârşitul secolului
intenţiilor iniţiatorului, din p e r s o a n e care, prin gestul lor, nu al XVIII-lea pentru a descrie o reţea de raporturi sociale organi­
doreau decât să-şi grăbească emigrarea. Pentru mulţi dintre sus­ zate în teritoriu dacă nu de-a dreptul împotriva Curţii, a statului,
ţinătorii lui G o m a , a b a n d o n a t de aproape toţi colegii săi scriitori, atunci cel puţin în afara controlului acestuia. în plus, grupurile
atitudinea voice nu reprezenta decât anticamera pentru exit. protestante disidente au reuşit în b u n ă m ă s u r ă să se sustragă chiar
Chiar şi în ultimii ani ai regimului, acesta nu a făcut, ca atare, şi economiei publice a socialismului de stat, construind, în cadrul
obiectul unei critici de fond. Atunci c â n d aceasta totuşi s-a u n o r raporturi de reciprocitate, un sistem de schimburi dc bunuri
manifestat, fie în m e d i u l u n o r generaţii mai vechi ale n o m e n ­ şi servicii demonetarizat şi pe de-a-ntregul privat. Cu acest titlu
claturii, fie prin v o c e a u n o r scriitori şi intelectuali, ea a vizat cu şi oricât de m a r g i n a l ă ar fi fost p r e z e n ţ a lor în societate, n e o ­
exclusivitate abuzurile c o m i s e de p e r s o a n e l e care r e p r e z e n t a u protestanţii constituie, într-o p e r s p e c t i v a w e b e r i a n ă , singurele
sistemul la vârf. De altfel, începutul „micii revoluţii culturale" din
grupuri care au concurat c o m u n i s m u l pe terenul acţiunii sociale
1971 coincide cu o colonizare masivă de către Partid a instanţelor
(vergesellschaftung). în schimb, disidenţa intelectuală, aşa c u m a
dc validare a notorietăţii intelectuale: la sfârşitul anului 1971,
fost e x p r i m a t ă de personalităţi ca D o i n a C o r n e a sau G h e o r g h e
6 0 % dintre academicieni, doctori în ştiinţe, universitari şi cerce­
Calciu, a făcut m a i d e g r a b ă apel la referinţe tradiţionale şi
tători ştiinţifici erau membrii de partid 1 .
n a ţ i o n a l e , fiind ca atare p u r t ă t o a r e a unei logici de „ r e c o m u n i -
Singura excepţie - rămasă atât anonimă, cât şi nevalorificată
tarizare" (vergemeinschajtimg).
politic d u p ă căderea socialismului de stat - de la această regulă
a intangibilităţii p u b l i c e a c o m u n i s m u l u i o constituie a n u m i t e
grupări religioase d i s i d e n t e de orientare neoprotestantă care au
trecut de la incriminarea morală a agenţilor represiunii la denun­ Emigraţia morală
ţarea politică a regimului totalitar ca atare. N u m a i p e n t r u m e m ­
brii a c e s t o r grupuri a f i r m a r e a identităţii a fost investită într-un R e v o l u ţ i a din d e c e m b r i e 1989 nu a fost p r e c e d a t ă de o
refuz sistematic al colaborării, sub orice formă, cu regimul şi cu trezire, colectivă sau individuală, nu a fost c o n s e c i n ţ a u n e i
m a n d a t a r i i acestuia 2 . D o a r n e o p r o t e s t a n ţ i i de inspiraţie evan­ descântări a vrăjii ideologice, p e n t m că puterea acesteia nici nu a
ghelică a m e r i c a n ă (baptişti, penticostali, adventişti) au reuşit să funcţionat, de fapt, în afara cercului foarte închis şi restrâns de
dezvolte un m o d de g e s t i u n e a credinţei individuale capabil să militanţi istorici ai Partidului C o m u n i s t . S-ar p ă r e a d e c i că un
p r o d u c ă o societate civilă în sensul originar al t e r m e n u l u i 3 , aşa demers de tipul istoriei intelectuale 1 nu s-ar potrivi c o m u n i s m u l u i
1 r o m â n e s c . C ă c i acesta nu s-a manifestat nici ca un t r i u m f şi un
Robert A. KING, A Hisloiy of the Românimi Communisl Party, Hoovei"
Institution Press, Stanford. 1980, p. 104. declin al ideologiei şi nici ca o a s c e n s i u n e şi un eşec al
- O înregistrare strict evenimenţială a „opoziţiei creştine" la Dennis ideologilor. Cu atât m a i m u l t cu cât, în g e n e r a l v o r b i n d , totali­
DELETANT, Ceauşescu şi Securitatea. Constrângere şi disidenţă în România tarismul de tip sovietic nu a funcţionat, în practica guvernării, ca
anilor 1965-1989, traducere românească G. Ciocâltea, Humanitas, Bucureşti,
1998, pp. 215-221. un r e g i m politic de esenţă ideologică: funcţia politică pe care o
3
O prezentare a protestului anticomunist redactată oarecum din perspec­ îndeplinea ideologia era, cu p r e c ă d e r e , aceea de a m a r c a în chip
tiva „societăţii civile" posteomuniste nu menţionează, în mod simptomatic, vizibil o ierarhie între „ p r o p r i e t a r i i " sistemului (investiţi cu
rezistenţa şi victimele neoprotestante din anii '70 şi '80, Romulus RUSAN et autoritatea de a c a n o n i z a şi m o d i f i c a mesajul d o g m a t i c ) şi
al., „Le systeme repressif communiste de Roumanie", in Stephane COURTOIS,
sous la direction de, Du passe faisons table rase! Histoire et memoire du 1
Cf. Vladimir TISMANEANU, Reinvenling Polilics. Easlern Europe
communisme en Europe, Robert Laftbnt, Paris, 2002, pp. 434-443. from Stalin lo Havel, The Free Press, New York, 1992.

60 61
Rezistenţa „prin cultură", rezistenţa în interiorul „propriei m i n ţ i "
m u l ţ i m e a celor cărora nu li se cerea decât sa adere la acest mesaj,
1 poate echivala, în ultimă instanţă, cu o formă aproape patologică
fără a fi obligatoriu şi necesar să creadă în el .
de autism etic.
In tăpt, mai c u r â n d d e c â t o m i t o l o g i e a sensului istoriei,
c o m u n i s m u l a fost, în R o m â n i a , un rit al puterii, adică o formă de D u p ă decembrie 1989, p a r e că întreaga societate t o c m a i se
acceptabilitate socială a u n e i autorităţi statale constituite după alte întorsese din exil, golită de m e m o r i e , fără eroi şi fără ticăloşi, fără
reguli decât cele tradiţionale. Mitul implică credinţa într-o victime şi fără vinovaţi. S p r e deosebire de germanii şi italienii de
instanţă m â n t u i t o a r e , ritul nu este însă d e c â t o formă de după război ori, m a i recent, de chilienii ieşiţi de sub dictatură sau
organizare a spaţiului public şi a comportamentelor colective. Nu de sud-africanii eliberaţi de r a s i s m 1 , r o m â n i i - ca şi alţi est-
crezul ideologic, ci, d i m p o t r i v ă , „ n e c r e d i n ţ a " în idei caracte­ europeni de altfel - nu par să fie purtătorii unei t r a u m e colective.
rizează regimurile totalitare 2 . în România, ideologia socialismului Fără a fi, în sine, obiect al judecăţilor m o r a l e , totalitarismul
ştiinţific nu a fost m a i m u l t decât o r u t i n ă a discursului şi o este rezultatul acumulării, structurării şi instituţionalizării u n o r
p a n t o m i m ă folosită cu ocazia reuniunilor publice. acte personale2, ce aparţin atât celor care planifică şi p r a c t i c ă
Scepticismul nu a c o r d ă însă n i m ă n u i scutire de r ă s p u n d e r e m i n c i u n a , n e d r e p t a t e a şi r e p r e s i u n e a , cât şi celor, cu m u l t m a i
pentru propriile acte. în lipsa libertăţii individuale şi a libertăţilor numeroşi, care refuza sau a m â n ă să se o p u n ă minciunii, n e d r e p ­
publice - evident s u p r i m a t e sub totalitarism - să fie oare îngă­ tăţii şi represiunii. Refuză sau a m â n ă fie din incurie, slăbiciune
duite liniştea creatoare, p a c e a laboratoarelor, abdicările morale, ori frică, fie în temeiul unui raţionament care, m i m â n d luciditatea,
supunerea oarbă faţă de aparatul birocratic al statului, nepăsarea afirmă că orice gest de opoziţie, prin reacţia represivă pe care-o
pentru soarta celor din jur, falsa r e z i s t e n ţ ă în sfera privată, p o a t e stârni, nu face, în u l t i m ă instanţă, d e c â t să c o n s o l i d e z e
delaţiunea, duplicitatea, oportunismul şi linguşirea puterii? Este regimul.
absenţa libertăţii capabilă să absolve, de la sine, orice vinovăţie
Totalitarismul c a atare n u p o a t e f i u r m ă r i t penal, n u î n c a p e
pentru felul în care este constituit şi funcţionează spaţiul public?
p e b a n c a acuzării ş i nici n u are c u m s ă ispăşească p e d e p s e 3 . D e
Vina cea m a i gravă, cea pe care nu o p o a t e anula nici o
aceea, responsabilitatea n u revine „ s i s t e m u l u i " , „ r e g i m u l u i " ,
tranziţie, nu a fost însă colaboraţionismul - făţiş sau confidenţial
„partidului", ci o a m e n i l o r care au colaborat, t i m p de patruzeci şi
- al unora, ci starea de e m i g r a ţ i e m o r a l ă în care s-a refugiat,
cinci de ani, la instalarea sistemului, la întărirea r e g i m u l u i şi la
vreme de cinci decenii, cea m a i m a r e parte a societăţii româneşti.
d e z v o l t a r e a Partidului C o m u n i s t . Pe scurt, r e s p o n s a b i l i t a t e a
D e z i n t e r e s u l general faţă de viaţa c o m u n i t ă ţ i i , n e i m p l i c a r e a în
evenimente, neîncrederea faţă de vecini şi prieteni, grija obsesivă revine deopotrivă activiştilor Partidului C o m u n i s t , indiferent de
p e n t r u h r a n a de fiecare zi, u r m ă r i r e a cu orice preţ a interesului 1
V. studiile din Alexandra BARAHONA De BRITO, Carmen
personal, dorinţa de a ajunge la ţintă înaintea - şi, dacă trebuie, GONZÂLEZ-ENRÎQUEZ, Paloma AGUILAR, editors, The Polilics of
pe socoteala - celuilalt, iată c u m se desenează harta unui paradox Memory. Transilional Justice in Democralizing Societies, Oxford University
geopolitic: cei m a i mulţi r o m â n i au trăit în R o m â n i a fără a fi fost Press, Oxford and New York, 2001.
2
v r e o d a t ă prezenţi la c e e a ce s-a p e t r e c u t în p r o p r i a lor ţară. IOAN PAUL al II-lea, îndemnul apostolic Reconciliatio el paenilentia,
no. 16, Acta Apostolicae Sedis 77, Roma, 1985, p. 217.
3
1 Cu toate acestea, strategia etică adoptată de victime este rezumată de
Guy HERMET, Les desenchantemenls de la liberte. La sorlie des
dictalures dans les annees 90, Fayard, Paris, 1993, p. 20. unnătoarele sentinţe: „torţionarii sunt iresponsabili din punct de vedere moral"
- IB1DEM, pp. 158-163. O măsurare a acestei „necredinţe" în ideologie la şi „nu condamnarea unor oameni este importantă, ci condamnarea unor idei",
Pietro GRILLI DI CORTONA, Le crisipoliliche nei regimi comunişti, Franco Corneliu COPOSU, Confesiuni, dialoguri cu D. Alexandru, Anastasia,
Angeli, Milano, 1989, p. 360. Bucureşti, 1996, pp. 118-119.

62 63
locul pc care l-au o c u p a t în ierarhia acestuia şi birocraţilor care c e r e a a n u m i t o r p r o c e d u r i p a r t i c i p a t i v e p r e l u a t e din r e c u z i t a
au ocupat poziţii de decizie în aparatul de stat. d e m o c r a t i c ă (alegerile generale şi locale cu m a i m u l ţ i candidaţi
C h i a r şi autori e x t r e m de rezervaţi în privinţa utilizării din 1975), r e g i m u l s-a străduit să suscite un sens p o p u l a r al
1
termenului de totalitarism şi convinşi de incapacitatea regimului legitimităţii sale . î n c e p â n d din 1965, P C R a a b a n d o n a t treptat
dc a s u p r a p u n e întru totul societatea oficială p e s t e societatea politicile de c o n s o l i d a r e a p r o p r i e i puteri în favoarea u n o r a de
reală 1 sunt nevoiţi să r e c u n o a s c ă , o a r e c u m ideal-tipic, că i n c l u d e r e în p r o p r i a p u t e r e a u n o r s e g m e n t e sociale a c ă r o r
„[partidul] nu a fost o simplă elită c o n d u c ă t o a r e sau o categorie a u t o n o m i e de articulare era relativ respectată 2 .
de privilegiaţi; ei a fost şi rămâne prin definiţia sa o forţă totalitara în acest m o d , şi în c i u d a discursului oficial despre „unitatea
[...] El a refuzat constant separarea dintre societate şi stat; [...] de m o n o l i t " a societăţii în j u r u l partidului clasei m u n c i t o a r e ,
D a c ă n-ar fi fost d e c â t un P r i n c i p e , ar fi c o m b i n a t toleranţa şi p u t e r e a partidului u n i c î n c e t e a z ă să m a i fie o p u t e r e u n i c ă şi
represiunea fără să pretindă controlul asupra spiritelor şi a întregii indivizibilă. C ă c i strategia includerii p r e s u p u n e o p e r a r e a u n o r
diferenţieri funcţionale la nivelul unei p u t e r i aflate în p l i n ă
organizări sociale. Or, controlul spiritelor îi era chiar m a i preţios
e x p a n s i u n e , o p u t e r e care se diversifică t i p o l o g i c şi c a r e este
decât m o n o p o l u l a s u p r a reuşitei sociale. E s t e imposibil să
alocată unei multitudini de grupuri profesionale, potrivit gradului
c o n c e p e m un partid c o m u n i s t care nu se p r e z i n t ă ca interpretul
lor de expertiză empirică şi poziţiei o c u p a t e în cadrul procesului
legilor istoriei, al n e v o i l o r societăţii şi al intereselor o a m e n i l o r
de creştere e c o n o m i c ă şi de dezvoltare socială 3 . Portretul robot al
m u n c i i . Este m a i m u l t d e c â t evident c ă această pretenţie era u n u i r e g i m totalitar de i n c l u d e r e , aşa c u m a fost d e s e n a t de
departe de a corespunde realităţii şi că partidul reprezenta puterea K e n n e t h Jowitt 4 , s e s u p r a p u n e a p r o a p e integral p e s t e profilul
şi nu p o p o r a l , însă d o m i n a ţ i a sa era atât de a p ă s ă t o a r e t o c m a i adoptat de c o m u n i s m u l r o m â n e s c în perioada ecauşistă: partidul
pentru că nu era d o a r d o m i n a ţ i a statului. O p u t e r e totalitară nu se delimitează ca instituţie de organele sale represive; m a n a g e r u l
poate fi concepută fără a d e z i u n e a publică, chiar dacă forţată sau politic îl înlocuieşte pe birocratul politic; cercul puterii se lărgeşte
manipulată, a unei m a r i părţi a populaţiei" 2 . prin instituţionalizarea consultării cu grupurile sociale; cooptarea
ca mijloc de influenţă politică nu se m a i bazează pe opozabilitatea
identităţii socio-profesionale şi a responsabilităţii pe linie de
De Ia mobilizare la includere partid; m a n i p u l a r e a se substituie d o m i n a ţ i e i în relaţia dintre
putere şi societate; politicile publice sunt elaborate prin referinţă
Opera de mobilizare socială înfreprinsă de Partidul Comunist la p a r a m e t r i i de dezvoltare şi nu la d o g m a t i c a luptei de clasă;
R o m â n şi-a verificat succesul prin m u t a ţ i a majoră survenită, în instituţiile r e p r e z e n t a t i v e ale statului ( p r e ş e d i n ţ i a republicii,
M a r e a A d u n a r e N a ţ i o n a l ă , administraţiile locale) c a p ă t ă o m a i
special după 1964-1965, în raporturile dintre putere şi societate.
m a r e p o n d e r e simbolică; n a ţ i u n e a d e v i n e u n b u n social tot m a i
Integrarea şi p e r s u a s i u n e a au luat locul d o m i n a ţ i e i şi violenţei,
i m p o r t a n t ; politica e x t e r n ă n u s e m a i d e c l i n ă î n t e r m e n i d e
a n u m i t e grupuri de interese ne-partizane (de tip tehnocratic)
putând chiar aspira să fie, d a c ă nu reprezentate, atunci cel puţin
1
ascultate în elaborarea politicilor p u b l i c e 3 . M a i m u l t chiar, atât Mary Ellen FISHER, „Participatory Reforms and Political Development
in România", in Jan F. TRISKA, Paul H. COCKS, editors, Polilical Development
prin oficializarea orientării sale naţionaliste, cât şi prin introdu-
in Eastern Europe, Praeger, New York and London, 1977, pp. 220-221.
2
1 Kenneth JCWITT, „Inclusion and Mobilization in European Leninist
Alain TOURAINE et al., Solidarite. Analyse d'un mouvement social, Regimes", in Jan F. TRISKA, Paul H. COCKS, editors, Political Development
Pologne 1980-1981, Fayard, Paris, 1982, pp. 28-31. in Eastern Europe, Praeger, New York and London, 1977, p. 97.
2
IBIDEM, pp. 279-280. 3
3 IBIDEM, pp. 100-101.
Robert A. KING, A Hisloiy of the Romanian Communist Party, pp. 100-101. 4
IBIDEM, pp. 98-100.

64 65
înfruntare ideologică, ci în categoriile c o m p l e m e n t a r i t ă ţ i i şi
cooperării. Singura t r ă s ă t u r ă ideal-tipică a regimurilor de
integrare care nu se regăseşte întocmai în R o m â n i a este evoluţia
de la o c o n d u c e r e de factură n e o p a t r i m o n i a l ă la o g u v e r n a r e
oligarhică. D u p ă 1971-1972, o parte din tendinţele integratoare
c e d e a z ă pasul în faţa tentaţiei de r e v e n i r e la u n e l e aspecte
m o b i l i z a t o a r e şi h a r i s m a t i c e ce caracterizaseră p r i m a d e c a d ă a
istoriei c o m u n i s t e 1 . Ideologia destinului colectiv
Atât operaţiunile de mobilizare, cât şi eforturile de integrare
puse în lucru de către Partidul C o m u n i s t nu au r ă m a s fără răspuns
din partea societăţii r o m â n e ş t i . într-adevăr, în raport cu toate
celclate ţări central- şi est-europene, R o m â n i a a c u n o s c u t p r o ­
c e n t u l cel m a i înalt de a d e z i u n e la P a r t i d u l C o m u n i s t , aşa c u m U n a dintre t e m e l e î m p ă r t ă ş i t e fără d i s c r i m i n a r e deopotrivă
arată aceste date din a n u l 1983 2 : de ideologia comunistă şi de criticii săi este cea a colectivismului.
E s t e vorba, m a i precis, d e s p r e ideea - de ilustră d e s c e n d e n ţ ă
hegeliană - potrivit căreia în socialism în general şi în societăţile
Partidul Număr de membri % din populaţie de formulă totalitară sovietică în particular, i n d i v i d u a l u l este
Partidul Muncii din Albania 122.000 4,3 organic şi ierarhic s u b o r d o n a t socialului î n t r u p a t de stat, că
Partidul Comunist Bulgar 826.000 9,2 destinul individual se topeşte, p r o g r a m a t i c şi practic, în m ă r e ţ i a
Partidul Comunist din Cehoslovacia 1.600.000 10,4 proiectului global al societăţii c o m u n i s t e , că viitorul l u m i n o s al
Partidul Socialist Unit (Est-)German 2.202.000 13,2 omenirii are prioritate faţă de concretul vieţii p r e z e n t e ' .
Liga Comuniştilor din Iugoslavia 2.200.000 9,6 Nu cred că este n e v o i e de a m p l e a r g u m e n t a ţ i i sau de lungi
Partidul Muncitoresc Unit Polonez investigaţii în arhive p e n t r u a afirma că, în R o m â n i a , r e g i m u l
2.327.000 6,4
comunist, de la instalare şi p â n ă la dispariţie, s-a reprezentat pe
Partidul Comunist Român 3.300.000 14,6
sine în t e r m e n i holişti: partidul, poporul, masele muncitore.pl-
Partidul Socialist Muncitoresc Ungar 852.000 8
ţărăneşti, clasa muncitoare, societatea socialistă, colectivele de
Partidul Comunist al U.R.S.S. 18.331.000 8 oameni ai muncii sunt t e r m e n i - c h e i e care o c u p ă în î n t r e g i m e
discursul oficial. M a i m u l t chiar, indivizilor nu li se c e r e a să
în 1989, Partidul C o m u n i s t R o m â n includea 1 6 % din cetă­ creadă şi să u r m e z e ideologia marxist-leninistă decât în m ă s u r a
ţenii r o m â n i , ceea ce r e p r e z e n t a o t r e i m e din populaţia activă şi î n c a r e aceasta d e v e n i s e , î n c h i p d e t e r m i n i s t , p a t r i m o n i u l
aproximativ o pătrime din n u m ă r u l adulţilor. D a c ă luăm în calcul intelectual al proletariatului, i n s t r u m e n t u l teoretic cu ajutorul
şi membrii de familie, rezultă că trei sferturi din societatea româ­ căruia clasa socială cea m a i înaintată a n a l i z a realitatea în m o d
n e a s c ă era legată instituţional, direct sau indirect, de r e g i m u l ştiinţific şi baliza evoluţia viitoare a societăţii.
comunist. M a t e r i a l i s m u l dialectic şi istoric era învestit cu un caracter
ştiinţific nu atât în t e m e i u l capacităţii sale c o n c e p t u a l e de a
1
1 Ludwig von MISES, Socialism. An Economic and Sociologicul Analysis,
IBIDEM.pp. 110-111.
2 translated by J. Kahane, Liberty Press, Indianapolis, 1981, pp. 51-57.
Date preluate după Guy HERMET, op. cil., p. 58.

66 67
specula asupra inevitabilităţii socialismului şi pentru că avusese P e r s o a n a naturală a c o n d u c ă t o r u l u i este integral absorbită de
abilitatea de a încredinţa proletariatului rolul de agent al sfârşi­ corpul său politic. De a c e e a , p r o m o v a r e a p u b l i c ă a familiei
tului îndelungatei istorii a exploatării o m u l u i de către o m , ci conducătorului, ca în R o m â n i a sau în Bulgaria, era resimţită de
datorită faptului că proletariatul, ajuns la p u t e r e prin avangarda cetăţeni drept o intruziune nelegitimă a trupului natural al şefului
sa revoluţionară reprezentată de partidele c o m u n i s t e , 1-a adoptat de la' care se pretindea, ca odinioară de la regi, să-şi reveleze doar
ca un dispozitiv teoretic de raţionalizare a actului de guvernare, trupul politic. P e n t r u că, în virtutea u n u i „ d r e p t al sensului
în sensul în care, n u m a i pe această cale dialectică, dictatura istoriei" - substitut totalitar al d r e p t u l u i divin - c o n d u c ă t o r u l
exercitată de un grup în n u m e l e unei clase sociale putea fi gândită d e v e n e a figura partidului, întruparea poporului, imaginea clasei
atât în termeni de reprezentativitate politică reală, cât şi ca unică m u n c i t o a r e . C o n d u c ă t o r u l u i i s-ar fi potrivit deci o virtute
expresie „ o b i e c t i v ă " a u n u i consens popular neafectat de fluctu­ a s e m ă n ă t o a r e celei pe c a r e Aristotel o clasa sub r u b r i c a
aţii electorale. Din 1962 însă, m a i întâi în U n i u n e a Sovietică apoi magnanimităţii. Ca atare, lui i se c u v e n e a u cele m a i m a r i onoruri
p r e t u t i n d e n i î n spaţiul s ă u d e d o m i n a ţ i e ' , p a r t i d e l e c o m u n i s t e p u b l i c e în t e m e i u l faptului că era politic indistinct de popor.
încep să se prezinte şi să acţioneze ca avangarde ale întregii socie­ Liderul c o m u n i s t n u era d o a r u n „ r e p r e z e n t a n t " ales, p r o c l a m a t
tăţi, şi nu doar ca detaşament avansat al unei singure clase sociale. sau p u r şi simplu aclamat de către cetăţeni, ci chiar o întrupare,
d a c ă nu o i c o a n ă a p o p o r u l u i . în i m a g i n e a c o n d u c ă t o r u l u i ,
p o p o r u l socialist îşi a d m i r a realizările, ca un corp indivizibil
Individualismul răsturnat purtat de m ă r e ţ i a u n e i m i s i u n i istorice fără p r e c e d e n t . Sistemul
comunist oferea astfel societăţii imaginea conducătorului s u p r e m
în socialismul real fidelitatea nu se angajează faţă de o idee, ca pe o oglindă în care aceasta îşi p u t e a c o n t e m p l a unitatea 1 .
ci faţă de o colectivitate simbolică gândită în t e r m e n i o m o g e n i î n j u r u l acestui p u n c t s e înfăşoară n o d u l u n u i p a r a d o x
şi solidari: partid, popor, clasă muncitoare, naţiune socialistă. constitutiv al doctrinei oficiale a m a t e r i a l i s m u l u i dialectic şi
C h i a r şi loialitatea faţă de c o n d u c ă t o r este rareori propriu-zis istoric. C a n o n i z a r e a stalinistă a m a r x i s m - l e n i n i s m u l u i a avut
personală, ca în regimurile de tip patrimonial ori neo-patrimonial, d r e p t p u n c t d e p l e c a r e t e m a p r o i e c t e l o r g l o b a l e d e societate,
deşi o p a r t e din g u v e r n ă r i l e c o m u n i s t e ( c a z u l r o m â n e s c fiind dintre care cel care beneficiază de cel m a i înalt grad de
n u m ă r a t între a c e s t e a ) au fost calificate drept r e g i m u r i generalitate este acela al „construirii viitorului c o m u n i s t " sau,
„ s u l t a n i s t i c e " 2 . P e r s o n a l i t a t e a c o n d u c ă t o r u l u i d e v i n e obiect al prin prudentă derogare, al „edificării societăţii socialiste". Efortul
mitologiei oficiale în virtutea unei relaţii g e n e a l o g i c e de ordin care se cere făcut de toţi şi de fiecare în parte este prin excelenţă
simbolic între şef şi c o m u n i t a t e . Astfel, I V . Stalin este „părintele u n u l de inginerie socială şi de eficienţă e c o n o m i c ă . într-adevăr,
p o p o a r e l o r " , iar C e a u ş e s c u „cel m a i b u n fiu al p o p o r u l u i " . producţia era d o g m a centrală a ortodoxiei leniniste: atunci când
clasa m u n c i t o a r e este p r o p r i e t a r al statului, legile obiective ale
1
Barbara Arm CHOTINER, Khrushchev's Party Reform: Coallition- e c o n o m i e i cer ca d r u m u l spre c o m u n i s m să treacă prin creşterea
building and Instituţional Jnnovation, Greenwood Press, Westport, Conn., 1984. productivităţii şi o superioară organizare a muncii.
2
Termenul, de origine weberiana, a fost teoretizat de H.E. CHEHABI, Dificultatea teoretică majoră ce riscă să u m b r e a s c ă legitimi­
Juan J. LINZ, „A Theory of Suitanism", in H.E. CHEHABI, Juan J. LINZ,
tatea u n u i a s e m e n e a p r o g r a m de practică socială constă în a c e e a
editors, Sultanislic Regimes, The Johns Hopkins University Press, Baltimore
and London, 1998, pp. 3-48 şi aplicat cazului românesc de Juan J. LINZ, Alfred că, pentru m a r x i s m u l clasic, ca, de altfel, pentru cele m a i m u l t e
STEPAN, Problems of Democratic Transition and Consolidation. Southern 1
Europe.; South America, and Post-Communisl Europe, The Johns Hopkins Marcel GAUCHET, „L'cxperience totalitaire et la pensee de la
University Press, Baltimore and London, 1996, pp. 349-356. politique", Esprit, no. 7-8, 1976, pp. 4-28.

68 69
dintre orientările n e o - m a r x i s t e , în i n i m a oricărui proiect de Fireşte, toată l u m e a este de a c o r d că o m u l n o u nici nu s-a
societate se află, în u l t i m ă instanţă, individul. Societatea este n ă s c u t vreodată, c e e a c e n u î n s e a m n ă însă c ă societăţile epocii
tocmai mediul prin care acesta se înstrăinează de sine, îşi deloca- totalitare nu ar li fost puse în situaţia istorică de a anticipa în fiinţa
lizează natura, sarcina practicii revoluţionare fiind aceea de a res­ lor colectivă câteva din trăsăturile pe care genetica ideologică le
taura omul în integritatea sa subiectivă, de a-1 vindeca de alienare. atribuia locuitorilor viitorului comunist.
Astfel şi o a r e c u m s i m p l u spus, colectivitatea n-ar fi d e c â t m i j ­ într-adevăr, dacă omul nou ca atare r ă m â n e o utopic eviden­
locul prin care individul îşi p o a t e p i e r d e sau câştiga esenţa 1 .
tă, tematica ideologică care 1-a învăluit a fost investită în practici
în s c h i m b , p e n t r u m a r x i s m u l oficial şi c a n o n i c al vârstei sociale ale căror roade nu s-au lăsat p r e a m u l t aşteptate: m e n t a ­
totalitare, individul nu este decât mijlocul prin care colectivitatea litate nivelată, uniformizată, spirit colectivist, c o m p o r t a m e n t
îşi câştigă sau îşi p i e r d e fiinţa. în p r i m u l caz, a u t o n o m i a o n t o ­ gregar, i n a p e t e n ţ ă p e n t r u valorile liberalismului. Iată m a l a d i i l e
logică se j o a c ă la înălţimea o m u l u i şi o a r e c u m î m p o t r i v a lui, în
societăţii r o m â n e ş t i aşa c u m sunt descrise atât în discursurile,
cel de-al doilea se construieşte la nivelul societăţii. Pentru marxis-
m a r c a t e într-o p r i m ă p e r i o a d ă de gustul e ş e c u l u i , ale opoziţiei
mele liberale, o m u l care se regăseşte pe sine, care se dezalienea-
civic-democratice din anii ' 9 0 , cât şi, în formulări m a i elegante,
ză, care se eliberează de sub forţa lucrurilor şi scapă de constrân­
în texte scrise de intelectualii care şi-au a s u m a t sarcina dc a fi
gerea legăturilor sociale „ r ă s t u r n a t e " , d e v i n e capabil să r e c o m ­
observatorii critici ai tranziţiei.
p u n ă o societate superior organizată şi cu adevărat liberă, în timp
ce, p e n t r u ideologia s o c i a l i s m u l u i ştiinţific, societatea este cea
care, prin conştientizarea şi a s u m a r e a vocaţiei sale istorice colec­
tive odată cu apropierea de c o m u n i s m , are m e n i r e a de a a d u c e pe Individualism şi naţionalism
lume o m u l nou.
Astfel privit - şi oricât de suprinzător s-ar p u t e a dovedi acest
D e altfel, t o c m a i acest m o t i v a l „ o m u l u i n o u " a p a r e , î n
lucru în ochii celor carc-i c o n t e s t ă orice fel de m e r i t e - c o m u ­
majoritatea operaţiunilor recente de incriminare a totalitarismului,
nismul pare că a izbutit să-şi atigă ţinta. A făcut, în cele din urmă,
drept o ţintă extrem de ambiguă. Pe de o parte, această ambiţie de
inginerie antropologică este semnul de netăgăduit al absurdităţii să treacă drept n o r m a l a subordonarea destinului individual u n o r
ideologice a u n u i r e g i m care, oricât de mari ar fi fost pretenţiile ţeluri c o m u n e indivizibile, a ridicat la r a n g dc n o r m ă socială
şi eforturile sale. nu a izbutit să p r o v o a c e m u t a ţ i i profunde la refuzul a u t o n o m i e i p e r s o a n e i şi al gândirii i n d e p e n d e n t e , a
nivelul naturii u m a n e . în al doilea rând, „omul n o u " se înfăţişează asigurat supravieţuirea reflexelor de î n c a d r a r e şi î n r e g i m e n t a r e ,
totuşi observatorului erei p o s t e o m u n i s t e sub forma unei anumite a principiului u n a n i m i t ă ţ i i şi c o n s e n s u l u i politic. D a c ă ar fi să
uniformizări a c o m p o r t a m e n t e l o r şi atitudinilor colective ce se d ă m c r e z a r e analizelor scrise astăzi p e u n a s e m e n e a t o n , toate
manifestă m a i ales prin entuziasmul scăzut al marelui n u m ă r faţă aceste obiective au fost realizate. S-ar z i c e că, în R o m â n i a ,
de pluralism şi de p r o m o v a r e a unei culturi politice organizate în c o m u n i s m u l a murit pentru că a câştigat partida, a dispărut pentru
jurul drepturilor şi libertăţilor individuale 2 . că-şi d u s e s e la îndeplinire toate sarcinile, p e n t r u că nu-i m a i
rămăsese de cucerit nici o poziţie.
1
Gândirea lui Marx interpretată ea demers filosofic nu numai individualist, C â t de verificabilă este o a s e m e n e a opinie? Au fost românii
dar şi antiholist la Louis DUMONT, Homo aequalis. I. Gene.se et epanouissement
„reeducaţi", au fost ambiţiile şi dorinţele lor tipizate, uniformizate,
de l'ideologie economique, Gallimard, Paris, 1985, pp. 139 sq.
2
Gail KLÎGMAN, „Reclaiming the Public: a Reflection on Creating a nivelate? Este oare „ieşitul din r â n d " cea m a i m a r e erezie socială
Civil Society in România", Easl-European Politics and Societies, 4/3,1990, pp. în voia căreia se poate lăsa cineva? A nu face „ca toată l u m e a " este
393-427. c u m v a forma supremă a nonconformismului la r o m â n i ?

70 71
Desigur că nu. Nu a v e m nevoie să o r g a n i z ă m vaste anchete totalitarismul comunist a fost cel m a i eficient p r o d u c ă t o r istoric
1
sociologice pentru a constata c e e a ce se v e d e limpede cu ochiul de individualism şi de naţionalism .
liber: o societate d o m i n a t ă de un c o m p o r t a m e n t individualist, în P a r a d o x u l este deci dublu. Pe de o parte, pentru că ceea ce
care dreptul este obiect al deriziunii, în care n o r m e l e există doar p ă r e a a fi, la nivelul e p i d e r m e i i d e o l o g i c e , o societate închisă,
î n t e m e i a t ă pe valori colective şi pe u n i t a t e a şi indivizibilitatea
pentru a fi nesocotite, în care singura regulă u n a n i m respectată
destinului, se d o v e d e ş t e a fi fost, d u p ă o p e r a r e a unei incizii
este „a te descurca", de obicei cu orice preţ, în care nimic nu trece
istorice profunde, un c o r p social nu n u m a i fărâmiţat, d a r şi
drept ireparabil, în care nici un gest nu este socotit într-atât de
d e s c o m p u s , fără c o n s i s t e n ţ ă şi fără c h i p . Iar, pe de altă p a r t e ,
grav încât să atragă d u p ă sine pierderea demnităţii şi credibilităţii p e n t r u că această societate, care nu făcuse d e c â t să a s c u n d ă ,
celui care 1-a c o m i s , p e n t r u că nu există o listă de valori şi de printr-un p r o c e s dirijat de î n c h i d e r e a a c c e s u l u i la actul de
b u n u r i simbolice care să se b u c u r e , în practica socială, de un guvernare şi la iniţiativele e c o n o m i c e , incapacitatea sa de a turna
a s e n t i m e n t general. Astfel schiţat, p o r t r e t u l c o m p o r t a m e n t a l al destinele individuale în albia unei identităţi sociale şi politice cu
societăţii româneşti nu este un rezultat al ultimilor ani. Trăsăturile vocaţie universală şi prospectivă, îşi regăseşte coerenţa pe terenul
sale au o vârstă mult m a i venerabilă. unei identităţi organice şi arhaice.
E v a l u a t dintr-o p e r s p e c t i v ă p o p p e r i a n ă calificată, totalita­ într-adevăr, o societate cu slabe înclinaţii asociative, rareori
rismul ar putea fi considerat drept o „societate închisă", o socie­ c a p a b i l ă să se solidarizeze în n u m e l e u n o r p r i n c i p i i civice sau
tate în care destinele individuale nu se împlineau la capătul u n o r politice, c u m este c e a r o m â n e a s c ă , se federalizează s p o n t a n în
serii de alegeri personale şi de gesturi de libertate, ci se validau j u r u l ideii naţionale. O societate care nu se arată în stare să spri­
în funcţie de un sistem de regularităţi cu finalitate comunitară şi j i n e un p r o i e c t raţional de viitor este d i s p u s ă totuşi să se m o b i ­
lizeze la p r i m a c h e m a r e atunci c â n d identitatea sa naţională pare
într-un cadru referenţial nu n u m a i stabil, dar şi prestabilit.
ameninţată. O societate care nu este dispusă să c a d ă de acord, în
Dificultatea situării totalitarismului într-un a s e m e n e a u n g h i de
ordinea politică şi socială, asupra u n o r principii şi valori c o m u n e ,
analiză este însă pusă în evidenţă de un paradox care, deşi înscris
se regăseşte într-o u n a n i m i t a t e a p r o a p e d e p l i n ă atunci c â n d
în n a t u r a r e g i m u l u i 1 , nu a d e v e n i t manifest decât d u p ă 1989:
miturile naţiunii sunt invocate. O societate în care totul este pus
colectivist şi internaţionalist prin definiţie şi prin vocaţie, la îndoială şi supus deriziunii, consideră „interesele n a ţ i o n a l e " ca
1 fiind indiscutabile şi m a i presus de orice e x a m i n a r e critică.
Stalinismul însuşi nu ar fi decât o formă de „naţionalizare" a comu­
nismului, caz în care naţionalismul devine un fenomen latent în toate regimurile în fond, c u m pot coexista, în acelaşi teritoriu social, indivi­
comuniste postbelice modelate de stalinism, Robert C. TUCKER, „Stalinism d u a l i s m u l şi n a ţ i o n a l i s m u l , d o u ă atitudini c a r e , într-o logică
and comparative Communism", in Robert C. TUCKER, editor, Stalinism. liberală, sunt m a i d e g r a b ă ireconciliabile? U n a din explicaţiile
Essays in tfistoricul Interprelation, W.W. Norton & Co., New York, 1977, p. posibile rezidă în faptul că n a ţ i u n e a este singurul proiect colectiv
XVII. Leninismul, în ceea ee-1 priveşte, pare să nu fi realizat că, în cadre care nu p r e s u p u n e , în e p o c a m o d e r n ă , o r a p o r t a r e p e r s o n a l ă la
naţionale, vin pe lume conţinuturi naţionaliste care, pe termen lung, subminează
valori. A c e s t e a sunt gata făcute, au o c a p a c i t a t e de circulaţie
perspectiva internaţionalistă proprie comunismului, Walker CONNOR, The
National Queslion in Marxisl-Leninist Theory and Strategy, Princeton sigură, n i m e n i nu trebuie convins în particular de validitatea lor.
University Press, Princeton, 1984. De altfel, a fost deja demonstrat faptul că în plus şi d i n c o l o de securitatea oferită de s e n t i m e n t u l de
Lenin însuşi era, fără să-şi dea seama, un naţionalist rus, Adam B. ULAM, The
1
Bolsheviks. The Inlellectual and Political History of the Triumph of V. Walter A. KEMP, Naţionalism and Communism in Eastern Europe
Communism in Russia, Harvard University Press, Cambridge Mass. and and the Soviet Union. A Basic Conlradiclion?, Macmillan, Basingstoke and
London, 1998, pp. 292-293, 295. London, 1999.

72 73
apartenenţă, n a ţ i o n a l i s m u l furnizează o identitate individuală a obişnuit să supravieţuiască, la un c u t r e m u r al r e g i m u r i l o r
cărei sursă este situată în afara subiectului. Subiectul p o a t e să referenţiale ale cunoaşterii şi c o m p o r t a m e n t e l o r colective .
1

spună Eu fără să se gândească la Sine, fără să dea el însuşi un sens


O r i c e ar lăsa să se î n ţ e l e a g ă ideologiile c a r e le d o m i n ă , ca
subiectivităţii sale, iar identitatea sa este imediat recunoscută de
şi h e r m e n e u t i c a ce însoţeşte aceste ideologii, societăţile m o d e r n e
toţi ceilalţi m e m b r i ai c o m u n i t ă ţ i i . Subiectul r e p r o d u c e un sens
nu p o t r ă m â n e închise. în anii săi de î n c e p u t , c o m u n i s m u l s-a
fără să fie nevoit să se p r o d u c ă el însuşi în actul de elaborare a
p r e z e n t a t , în R o m â n i a , ca un a g e n t al m o d e r n i z ă r i i , pe care a
propriului sens. N a ţ i o n a l i s m u l este singura cale prin care nevoia
înţeles-o sub specia creşterii e c o n o m i c e şi a transformării
de recunoaştere este satisfăcută fără o prealabilă realizare a unei
ţesutului social 2 .
autonomii a subiectului.
Raţionalitatea sistematică a totalitarismului a devorat
pluralitatea spaţiilor în care sensul era fabricat şi r e p r o d u s d u p ă
Individualism şi modernizare principii tradiţionale. A d o p t â n d c a p r o c e d e u d e m o d e r n i z a r e
intervenţia, controlul şi m o n o p o l u l statului a s u p r a e c o n o m i e i şi
în individualismul de factură liberală, subiectul este cel societăţii, r e g i m u l totalitar a suscitat m o d e r n i t a t e a într-un loc
însărcinat să dea sens propriei existenţe, această atribuire de sens diferit de cel în care planificase să o a d u c ă pe l u m e .
fiind posibilă n u m a i în m ă s u r a în care m a t e r i a p r i m ă din care se L o c u l în care a c e a s t a a a p ă r u t a fost cel al rupturii dintre
hrăneşte subiectivitatea este raţiunea. Subiectul însuşi există atâta ordinea lucrurilor, de care societatea a fost deposedată, şi ordinea
t i m p cât se constituie ca obiect al p r o p r i e i gândiri, cât este u m a n ă , ruptură care este s e m n u l manifest al modernităţii 3 . Criza
realizată o identitate între Eu şi Sine, atâta v r e m e cât, angajat în de structură a c o m u n i s m u l u i nu se d a t o r e a z ă rarităţii lucrurilor
c ă u t a r e a unui sens pentru sine, subiectul d e s e n e a z ă c o n t u r u r i l e p r o d u s e de el sau m o d e l u l u i rigid şi a u t a r h i c d u p ă care a fost
unui spaţiu social. De aceea, subiectul este o categorie descen­ organizat p r o c e s u l de p r o d u c ţ i e , ci faptului că lucrurile au fost
tralizată a modernităţii, întrucât acceptă precaritatea prezentului produse în afara ordinii individuale, pe un a m p l a s a m e n t diferit de
n u m a i cu condiţia de a fi în m ă s u r ă să găsească un sens acestei cel ocupat de instanţele de recunoaştere a autonomiei şi identităţii
precarităţi. Individualismul m o d e r n nu este d e c â t un alt n u m e al subiectului.
m o d u l u i prin care subiectul atribuie un sens prăbuşirii sistemelor
1
tradiţionale de referinţă şi îşi câştigă a u t o n o m i a cu preţul V. Alain TOURAINE, „La formation du sujet", in Franţois DUBET,
deteriorării figurilor c o m u n i t a r e ale identităţii. Michel WIEVIORKA, Penser le sujet. Autour a"Alain Touraine. Fayard, Paris,
1995, pp. 21-45.
Procesul de dislocare a unui univers referenţial caracterizat 2
V. John Michael MONTÎAS, Economic Development in Communisi
p â n ă în acel m o m e n t de stabilitate şi de r e g u l a r i t a t e dă n a ş t e r e România, The MIT Press, Cambridge, Mass., 1967; Kenneth JOWITT,
u n o r actori sociali de un a n u m i t fel, suficient de instabili ei înşişi Revolutionary Breaklhroughs and National Development: the Case of Romanici,
pentru a sc instala chiar în locul părăsit de acest univers simbolic, 1944-1965, University of California Press, Berkeley, 1971; Daniel NELSON,
editor, România in the 1980's, Westview, Boulder, Co., 1981; Lawrence C.
suficient dc animaţi de p a s i u n e a lipsei de referinţe pentru a locui GRAHAM, România: a Developing Socialist Siale, Westview, Boulder, Co.,
într-un cadru vid de sens. De aceea, istoria totalitarismului 1982; prezentarea poziţiilor teoretice actuale privitoare la raporturile dintre
r o m â n e s c s-ar c u v e n i , p r o b a b i l , interpretată ca o istorie a totalitarism şi modernizare la Klaus MULLER, „Totalitarismus und
modernităţii, ca o istorie a deposedării de sens şi a unei definitive Modernisierung. Zum Historikerstreit in der Osteuropaforschung", in Achim
SIEGEL, Hrsg., Totalitarismustheorien nach dem Ende des Komunismus,
descântări a lumii, o istorie care a dus la o explozie a structurilor Bohlau, Koln und Weimar, 1998, pp. 37-79.
identitare, la o d e s c o m p u n e r e a c a d r e l o r în c a r e o societate s-a 3
Alain TOURAINE, Critique de ia modernile, Fayard, Paris, 1992, p. 410.

74
75
Prin urmare, c o m u n i s m u l a p r o d u s o m o d e r n i z a r e cu efecte ca pe o c r e d i n ţ ă a r h a i c ă prin c o m u n i t a r i s m u l ei, n e - a m p u t e a
perverse, în care destinele individuale nu s-au împlinit în căutarea atunci întreba de ce industrializarea fără capitalism, aşa c u m a
unui sens pentru sine, ci s-au c o n s u m a t p u r şi simplu în absenţa fost întreprinsă de socialismul de stat, nu a fost c a p a b i l ă să facă
oricărui sens sau, mai bine zis, în prezenţa constrângătoare a unui acelaşi lucru. Pentru ca, spre deosebire de cel capitalist, „calculul
sens dat de practica socială a iresponsabilităţii faţă de p r o p r i a socialist", p e n t r u a utiliza e x p r e s i a lui D a v i d K i d e c k e l 1 , nu a
soartă. M o d e r n i z a r e a - ca ideal tip şi în calitate de p r o c e s n o n - o p e r a t în cadrele instituţionale ale c o n t r a c t u l u i civil, ci a fost
e c o n o m i c - se o r g a n i z e a z ă în j u r u l u n u i subiect interogativ cu efectuat de un individ căruia i se refuzau înţelegerea şi controlul
privire la felul în care face alegerile m o r a l e (normative), sociale p r o d u c ţ i e i de b u n u r i , sensuri şi valori în societate. A c e s t tip de
(structurale) şi p e r s o n a l e ( c o m p o r t a m e n t a l e ) ; a fi m o d e r n ar calcul era c o n s t r â n s să se sprijine pe un soi de „ c o r p o r a t i s m
însemna, prin u r m a r e , să priveşti viaţa sub specia unei multipli­ d o m e s t i c " 2 , articulat în vaste reţele, în care relaţiile de încredere
cităţi de alternative, preferinţe şi alegeri posibile'. se ţ e s e a u în afara oricărui a r a n j a m e n t de tip j u r i d i c . într-o
Subiectul m o d e r n i z ă r i i totalitare a fost î n s ă c o n d u s p a s cu a s e m e n e a situaţie, n a ţ i u n e a etnică se înfăţişa ca singura f o r m ă
pas într-un sit diametral opus, fiind p u s în situaţia de a recupera naturală de contract social: oamenii p u t e a u avea î n c r e d e r e unii în
pentru sine, prin afirmarea caracterului i m i n e n t şi inevitabil al alţii şi p u t e a u lucra î m p r e u n ă în absenţa, d a c ă nu împotriva, unei
dizolvării i n d i v i d u a l i s m u l u i în trupul colectiv al naţiunii, o legături politice sau a u n e i sancţiuni n o r m a t i v e . R o m â n i i şi-au
m o d e r n i t a t e care-1 î m p i n g e a în a n o n i m a t şi care era c o n c e p u t ă folosit etnicitatea aşa c u m m u n c i t o r i i industriali se servesc de
p e n t r u a-1 înstrăina de o r d i n e a lucrurilor. De aici incapacitatea apartenenţa la sindicate, adică în scopul de a negocia între ei şi cu
individualismului zămislit în adâncul societăţii închise de a-şi afla autoritatea, într-un m o d raţional şi în propriul interes, raportul cu
un sens în afara destinului colectiv al naţiunii. N a ţ i o n a l i s m u l a mijloacele de producţie şi valoarea m u n c i i prestate.
fost g e n e r a t de c o m u n i s m ca loc al p r o p r i e i sale versiuni a
modernităţi 2 .
D a c ă este adevărat, aşa c u m susţinea M a r x , că industriali­ Individualismul dependent
zarea capitalistă - în m ă s u r a în care se bizuie pe înclinaţia
individului de a-şi c a l c u l a interesele p r i n o p e r a ţ i u n i de tipul Felul în care totalitarismul a bruscat emergenţa modernităţii,
economisirii şi investiţiei - este m e n i t ă să înlăture naţionalismul prin separarea violentă a ordinii subiective de cea a lucrurilor şi
prin luarea acestora în posesie, a indus în societatea r o m â n e a s c ă
1
David E. APTER, The Polilics of Modernization, The University of o anumită neputinţă de reprezentare a caracterului fictiv al normei
Chicago Press, Chicago and London, 1965, pp. 10-11.
2
de drept. Deposedarea, represiunea şi capilaritatea dispozitivelor
Potrivit lui David KIDECKEL, The Solilude ofCollectivism. Romanian
de putere nu n u m a i că au reificat statul, dar l-au şi situat în afara
Villagers io the Revolution and Beyond, Corneli University Press, Ithaca and
London, 1993, p. 100, intensificarea naţionalismului în rândurile societăţii sub r a z e i de acţiune a raţiunii i n d i v i d u a l e . Ieşiţi din totalitarism,
regimul comunist ar trebui înţeleasă şi ca o reacţie populară la politicile românii, indiferent de gradul lor de educaţie, au invocat frica ca
partidului de promovare a unor minorităţi naţionale fie în plan social (ţiganii) pe u n u l din viciile majore ale vieţii sub v e c h i u l r e g i m 3 .
fie în plan politic (ungurii şi, pentru o perioadă, evreii). Pentru Katherine
VERDERY, National Ideology under Socialism: Identily and Cultural Polilics 1
David KIDECKEL, op. cit., p. 166.
in Ceauşescu s România, University of California Press, Berkeley and Los 2
IBIDEM, pp. 101-102.
Angeles, 1991, p. 125, tema naţiunii a fost preluată de Partidul Comunist, care 3
E.g. Corneliu COPOSU, Confesiuni, p. 127, care vorbeşte despre o frică
şi-ar fi abuzat astfel propria doctrină marxistă, mai întâi pentru a se adapta, apoi
pentru a deveni campionul unei retorici naţionaliste, inseparabilă istoric şi atavică, de origine istorică, care nu se datorează atât comunismului în sine, cât
structural, de discursul public românesc. faptului că principatele româneşti au cunoscut în epocile mai vechi regimuri
„cvasitotalitare".

76 77
D e asemenea, sub c o m u n i s m , înţelepciunea c o m u n ă pretin­ m a i puţin preocupaţi de participarea lor la guvernarea societăţii,
dea că o vizibilitate m a i m i c ă î n s e m n a o siguranţă personală m a i cât de exploatarea în beneficiu privat a mijloacelor de producţie
m a r e ' . Şi nu pentru că represiunea ori presiunea exercitată asupra deţinute de stat şi de influenţarea în m o d informai a administrării
conştiinţei individuale, ar fi fost globale, o m n i p r e z e n t e şi c o n ­ b u n u r i l o r ' . Şarpele din p a r a d i s u l socialismului de stat era deci
stante. Fie că a fost o evidenţă, ca în primele d o u ă decenii, fie că inabilitatea p o p o r u l u i de a r e c u n o a ş t e v a l o a r e a politică a b u n u ­
a funcţionat d o a r ca o i p o t e z ă ce risca p e r m a n e n t să se a d e v e ­ rilor sociale 2 , indiferent dacă o a s e m e n e a recunoaştere ar fi con­
rească, c o m p o r t a m e n t u l r e p r e s i v al statului a avut drept scop firmat sau, dimpotrivă, ar fi subminat, proiectul comunist. D r e p t
reificarea ordinii de drept, întruparea ei, virtual ameninţătoare, în consecinţă, individualismul d e p e n d e n t n ă s c u t s u b totalitarism a
orice agent al autorităţilor publice. identificat spaţiul public cu un d o m e n i u de c o m p e t e n ţ ă exclusivă
a statului, a unui stat ce s-a c o m p l ă c u t în a fi confundat cu însăşi
Desigur, Partidul C o m u n i s t R o m â n trebuie ţinut responsabil
ordinea lucrurilor.
pentru sute de mii de victime. Nu trebuie uitat însă că a căzut el
însuşi v i c t i m ă contradicţiilor m a r x i s m - l e n i n i s m u l u i , ca teorie Subiectul post-totalitar îşi p ă s t r e a z ă h e t e r o n o m i a pentru că
politică transformată în ideologie de stat. într-adevăr, socialismul nu reuşeşte încă să-şi imagineze felul în care o „ m â n ă nevăzută",
ştiinţific nu avea nici un fel de i m a g i n e d e s p r e m o d u l în care tocmai pentru că este invizibilă, ajunge să p r o d u c ă raporturile de
trebuie distribuită suveranitatea între puterile statului sau între stat p u t e r e dintr-o societate dată. Şi, atâta t i m p cât nu r e a l i z e a z ă că
şi societate. StaUtl şi instituţiile sale coercitive erau, în perspectivă o r d i n e a j u r i d i c ă este e x t e r i o a r ă ordinii lucrurilor, că d r e p t u l
leninistă, p r o d u s u l inegalităţii e c o n o m i c e , iar clasa m u n c i t o a r e aparţine ordinii fictive, o ordine care nu există decât în m ă s u r a în
ajunsă la p u t e r e avea sarcina de a le înlătura din istorie şi de a care este gândită, i n d i v i d u a l i s m u l este c o n d a m n a t să supravie­
d e s c h i d e d r u m u l c o m u n i s m u l u i 2 . Părintele teoriei şi strategiei ţuiască totalitarismului s u b o formă nu n u m a i a n o m i c ă , d a r şi
c o m u n i s t e i-a lăsat, aşadar, pe c o n d u c ă t o r i i partidelor triumfă­ anarhică.
toare tară nici un fel de orientare filosofică cu privire la felul în Aşadar, în pofida ideologiei oficiale care cerea ca interesele
care ar trebui să p r o c e d e z e p e n t r u a î m p i n g e d o m e n i u l de exer­ generale să fie puse m a i p r e s u s de cele individuale, c a r e se
ciţiu al puterii dincolo de cerul închis al ierarhilor de partid 3 . străduia sistematic să izoleze în orice proces istoric, economic sau
De la represiune la mobilizare şi includere, partidul a eşuat social o dimensiune „obiectivă", independentă de voinţa naturală
în încercarea de a împărţi suveranitatea, deoarece nu avea nici un şi subiectivă a indivizilor, dotată cu o regularitate şi un „ s e n s " ce
fel de idee teoretică cu privire la felul în c a r e a d m i n i s t r a r e a nu îi sunt atribuite de actorii care o c u p ă la un m o m e n t dat scena
modului de producţie socialist putea să se transforme într-un m o d istoriei, istoria c o m u n i s m u l u i r o m â n e s c trebuie deconstruită. Ea
de autoguvernare a poporului socialist. este m a i puţin o m a r e Istorie globală şi totalizatoare a activului
Poporul, în ceea ce-1 priveşte, nu avea nici interesul şi nici de partid, a industrializării, a colectivizării, a represiunii, a
experienţa de a se autoguverna. Cetăţenii socialismului real erau elaborărilor doctrinare şi ideologice, cât o explozie în lanţ şi cu
efect imediat de istorii concrete, multiple, incoerente, intersectate
1
David KIDECKEL, op. cit., p. 99. şi conflictuale ale u n o r o a m e n i reali, ale u n o r interese specifice,
2
V. analiza interpretării date de Lenin problemei statului şi a dispariţiei ale u n o r cariere individuale, într-un c u v â n t , a felului în c a r e
sale în comunism, precum şi a limitelor şi consecinţelor lecturii leniniste a
textelor lui Mare şi Engels, Robert V. DANIELS, „The State and Revolution: A 1
Case Study in the Genesis and Transformation of Communist Ideology", Wayne Di FRANCEISCO, Zvi GITELMAN, „Soviet Political Culture
American Slavic and East European Review, 12/1, 1953, pp. 22-43. and 'Covert Participation' in Policy Implementation", American Political
3
Cari A. LINDEN, The Soviet Parly-Slale: the Politics ofldeocratic Science Review, Voi. 78, No. 3, 1984, pp. 618-619.
2
Despotism, Praeger, New York, 1983, pp. 159-160. David KIDECKEL, op. cit., pp. 162-163.

79
78
românii „s-au d e s c u r c a t " prin c o m u n i s m , în marginea lui, î m p r e ­
1
ună cu el, dar niciodată împotriva lui .
Se spune, în m o d curent, că totalitarismul a fost o experienţă
istorică t r a u m a t i z a n t ă la care r o m â n i i au fost supuşi, pe care au
îndurat-o v r e m e de cinci d e c e n i i . F ă r ă nici o îndoială. O b u n ă
dialectică ne-ar î n d e m n a însă să ne întrebăm d a c ă nu c u m v a tota­
litarismul nu a fost la r â n d u l său folosit de către r o m â n i , de-a
lungul aceleiaşi perioade, adică obligat să traverseze rigorile unei Servitutea involuntară?
experienţe istorice tot atât de încărcată de consecinţe ca şi p r i m a
sa ipostază. în faţa „Istoriei C o m u n i s m u l u i " , a u n e i istorii a
deciziilor politice, a congreselor, a plenarelor deschise sau secre­
te, a organizării represiunii, a planificării economiei, a ingineriei
sociale şi controlului d e m o g r a f i c , a u n e i istorii integratoare a Pentru a scruta mai îndeaproape problema exerciţiului puterii
factorilor majori care au influenţat soarta generaţiilor dintre 1945 în regimul comunist, în raport cu care practicile politice îşi defi­
şi 1989, s-ar p u t e a situa o plajă de „istorii din c o m u n i s m " , adică n e s c utilitatea şi funcţiile, mi se p a r e n e c e s a r să p r o p u n , într-o
o serie dispersată şi practic nesfârşită de biografii care au inclus perspectivă foucaldiană 1 , câteva ipoteze de lucru.
c o m u n i s m u l , în proporţii şi cu sentimente diferite, în propria lor M a i întâi, s-ar părea că puterea nu ar trebui gândită ca un b u n
reţetă de fabricaţie. Căci, înainte de a fi un r e g i m politic, c o m u ­
social a u t o n o m ce se poate lua în stăpânire prin forţă, ce se p o a t e
nismul a fost o putere asupra vieţii.
d o b â n d i pe cale legală, ce se p o a t e t r a n s m i t e , î m p ă r ţ i sau
în fond, m i t u l uniformizării şi al c o l e c t i v i s m u l u i este u n u l
distribui, ca c e v a la care se p o a t e „ a j u n g e " , s a u care p o a t e fi
interesat, căci societatea socialistă, sau, după epocă, comunismul,
păstrat, pe c a r e se p o a t e p u n e m â n a , sau c a r e riscă să scape din
devin pe această cale personaefictae, un soi de „universalii" care
m â n ă . P u t e r e a se exercită, m a i degrabă, ca un j o c al legăturilor,
asigură imunitate în faţa j u d e c ă ţ i i Istoriei sau, d u p ă caz, a celei
inegale şi mişcătoare, dintre diferite centre de interese şi grupuri
p e n a l e . De aceea, p o a t e , R e v o l u ţ i a din 1989 a fost interpretată
de p e r s o a n e .
ca dublu e ş e c al u n e i dictaturi p e r s o n a l e şi al u n e i ideologii
i m p e r s o n a l e . Pe scurt, t e m a c o m u n i s t ă a destinului colectiv şi în al doilea rând, relaţiile de p u t e r e nu sunt exterioare altor
supravieţuirea sa post-totalitară au rolul de a face uitat felul în tipuri de raporturi - p r o c e s e e c o n o m i c e , m o b i l i t a t e socială,
care a funcţionat, d u p ă 1945, dispozitivul de putere în R o m â n i a d i n a m i c ă politică -, nu le însoţesc de la distanţă, ci sunt incluse
şi, m a i m u l t decât atât, de a ascunde însăşi natura acestei puteri. în acestea. Relaţiile de p u t e r e s-ar p r e z e n t a deci ca un efect al
inegalităţilor, dezechilibrelor şi diferenţelor ce străbat a c e s t e
raporturi. Aş îndrăzni să spun, pe u r m e l e lui Foucault, că relaţiile
de putere sunt de cele m a i m u l t e ori un factor de producţie, căci
ele nu interzic sau p e r m i t d u p ă p r i n c i p i u l n o r m e i de drept, ci
creează şi se lasă create în afara logicii e l e m e n t a r e a permisiunii
şi represiunii.
Robert G. WESSON, Communism and Communist Systems, Prentice —— —
Hali, Englewood Cliffs, N.J., 1978, p. 203, observa că în nici o altă ţară 1
Michel FOUCAULT, La volante de savoir, Gallimard, Paris, 1976, pp.
comunistă corupţia nu avea o pondere mai mare ca în România. 112-129.

80 81
parte din ea, locuieşte în m i e z u l acesteia. Puterea nu are c u m să
Apoi - şi acesta este probabil observaţia esenţială - p u t e r e a funcţioneze în afara confruntării cu o multiplicitate de p u n c t e de
se instalează de j o s în sus, ea nu este rodul încleştării dintre rezistenţă, ce j o a c ă rolul de adversar, de ţintă m e n i t ă lovirii şi care
dominanţi şi dominaţi, al luptei de clasă sau al competiţiei dintre dau puterii, în final, adevărata ei identitate. Nu p o a t e fi vorba, în
partide, ori al u n o r raporturi de forţă multiple şi situate la niveluri faţa puterii, d e s p r e un loc al m a r e l u i refuz, d e s p r e o c o n t e s t a r e
d e o s e b i t e : aparat dc p r o d u c ţ i e , familie, g r u p social, instituţii. masivă şi globală, despre un focar coerent de revoltă cu o adresă
Puterea este locul unei a m e n a j ă r i a tensiunilor ce se p o t n a ş t e
u n i c ă şi precisă. Există în s c h i m b rezistenţe: necesare, probabile,
între toţi aceşti factori, locul u n e i redistribuiri şi disciplinări a
imposibile, dubioase, spontane, m â n i o a s e , perfide, calculate, în-
conflictelor care frământă în chip natural corpul social.
genunchiate, conspirative, solitare, ineficiente, violente, irecon­
P u t e r e a descurcă, d e s t r a m ă , separă, distinge, introduce o ciliabile, interesate, autodestructive, o p o r t u n i s t e sau gata de
infinitate de diferenţe în n u c l e u l dur şi a p a r e n t indivizibil de
compromis.
reprezentări ideologice şi simbolice în jurul căruia orice regim de
P u t e r e a are n e v o i e de rezistenţă şi de o p o z i ţ i e ca de un
d o m i n a ţ i e are tendinţa să se organizeze. în u l t i m ă instanţă, a te
element activ, destinat unei p e r m a n e n t e înfrângeri. Ca şi relaţiile
descurca nu este d e c â t un alt m o d de a n u m i participarea la
d e p u t e r e , n o d u r i l e d e r e z i s t e n ţ ă sunt distribuite n e r e g u l a t p e
putere, accesul la exerciţiul firesc al acesteia.
suprafaţa socială, suscitând a n u m i t e practici, c o m p o r t a m e n t e şi
atitudini, diferite în timp şi spaţiu. N u m a i atunci c â n d toate aceste
p u n c t e de rezistenţă se alătură la r â n d u l lor într-o strategie ce
Puterea ca strategie anonimă
ajunge să traverseze, ca o p e l i c u l ă negativă, t o a t e relaţiile de
p u t e r e , c â n d s e î m p l e t e s c într-un a n u m i t r e g i m d e n o r m a l i t a t e ,
Relaţiile de putere sunt, în m o d necesar şi evident, purtătoare
c â n d se „ î n c u r c ă " într-atât în ţesătura puterii încât a te descurca
ale unei a n u m i t e intenţionalităţi, fără a fi totuşi b â n t u i t e de
devine cu neputinţă, n u m a i în acel m o m e n t se iveşte posibilitatea
subiectivitate. Fireşte, nu ar putea fi c o n c e p u t ă o p u t e r e care să
refondării puterii d u p ă reguli noi.
nu se exercite în funcţie de un n u m ă r de obiective. C e e a ce nu
î n s e a m n ă n e a p ă r a t că a c e s t e a din u r m ă ar fi r o d u l alegerii sau Pe scurt, d i n c o l o de p u t e r e nu se află n i m i c , nici un fel de
deciziei unui subiect individual. Nu există, probabil, un stat major o p o z i ţ i e b l o c a t ă în i n c a p a c i t a t e a sau în interdicţia de a-şi rosti
al puterii într-o societate dată, un K r e m l i n sau un C a b i n e t 1 de adevărul. în exerciţiul puterii se t o p e s c laolaltă d o m i n a ţ i a şi
u n d e ar p o r n i toate firele şi u n d e s-ar lua toate deciziile, ci un rezistenţa. P u t e r e a nu se c o n s t i t u i e d e c â t în m ă s u r a în care dă
aparat birocratic stratificat, „descurcat", cu tendinţe de capilari- naştere u n o r practici. Altfel spus, ea nu are un izvor situat în afara
tate, care gestionează, uneori potrivit unei reţele de cauzalităţi şi responsabilităţii p e r s o a n e i , sursă în raport cu care subiectul
de complicităţi contradictorii, funcţionarea societăţii, sprijinindu-se individual se defineşte pe sine fie drept complice, fie drept supus,
pe elemente de susţinere, dislocuind grupuri marginale, modelând fie drept revoltat. în toate cazurile a v e m de-a face cu o participare
interacţiunea factorilor e c o n o m i c i . inevitabilă la p u t e r e , care îşi face apariţia n u m a i în orizontul
Puterea ar putea fi definită, în cele din u r m ă , drept o strategie persoanei şi nu, aşa c u m dreptul pozitiv ne î n d e a m n ă să credem,
a n o n i m ă ce c o o r d o n e a z ă tactici individuale, iniţiative personale, în sferele înalte ale posturilor de c o m a n d ă politică.
c o m a n d a m e n t e autoritare ce se difuzează inegal, fiind m e r e u O m u l ca subiect al libertăţii şi statul ca agent al n o r m e i de
traduse la nivelul responsabilităţilor personale şi de grup. drept sunt deci co-prezente în reţeta puterii. în fond, fiecare este
In sfârşit, a c o l o u n d e este putere, a p a r e în c h i p n e c e s a r şi coautor al puterii pe care are aerul că o îndură, că o suportă î m p o -
rezistenţa la putere. Aceasta nu p o a t e fi separată de putere, face
83
82
triva propriei v o i n ţ e , că o lasă în afara adevărului p r o p r i u şi a caută într-adins să se prezinte sub acest aspect complex, de nauiră
vocaţiilor, ambiţiilor şi dorinţelor pe care acesta le pune în mişcare. politico-juridica, c e e a ce-i î n g ă d u i e să p r e s c r i e în m o d legitim
Puterea nu ar trebui deci să se scrie niciodată cu majusculă, m o d u l în care puterea trebuie gândită de către cetăţeni şi care nu
ca p e n t r u a arăta că este c e v a situat în afara posibilităţii şi este, în fond, d e c â t o m a n i e r ă de a exercita v i o l e n ţ a şi de a
responsabilităţii persoanelor, ca şi c u m p u t e r e a n-ar fi d e c â t a d m i n i s t r a disimetriile politice sub a p a r e n ţ a u n e i legi generale,
p u n c t u l central în care, sub forma dreptului, se iau acele decizii într-o atmosferă socială m a r c a t ă de u r g e n ţ a r e f o r m e l o r institu­
la care o societate inertă şi periferică este c h e m a t ă să se supună. ţionale şi e c o n o m i c e .
De fapt, puterea „nu este o instituţie, nu este o structură, nu este De fapt, comuniştii r o m â n i nu n u m a i că au acţionat în majo­
o anumită autoritate cu care unii ar fi d o t a ţ i " şi de care ceilalţi, cei ritatea cazurilor pe cale legală, dar au fost cei care au c o n c e p u t
mai mulţi, ar fi lipsiţi, ci „este d o a r n u m e l e pe care-1 d ă m u n e i şi trasat această cale. Lucreţiu Pătrăşcanu a redactat Proclamaţia
situaţii strategice c o m p l e x e într-o societate d a t ă " 1 . către ţară rostită de suveran la radio pe 23 august şi tot el a pre­
gătit Decretul Constituţional 1626 din 31 august 1944, ce resta­
bilea a n u m i t e prevederi ale C o n s t i t u ţ i e i din 1923. D i n a c e a s t ă
0 ascensiune politico-juridică clipă, întreaga iniţiativă legislativă a aparţinut comuniştilor, aflaţi
m e r e u cu un pas înaintea celorlalte forţe politice. E s t e un fapt
într-o situaţie strategică favorabilă s-a aflat, între anii 1944 incontestabil că p r e z e n ţ a trupelor sovietice şi p r e s i u n e a autori­
şi 1948 Partidul C o m u n i s t R o m â n . De la crearea B N D , în lunile tăţilor de la M o s c o v a au avut un c u v â n t decisiv în p r o c e s u l de
mai-iunie 1944, iniţiativa în sfera p o l i t i c ă r o m â n e a s c ă , a d i c ă instalare a guvernului de la 6 martie 1945, c e e a ce nu trebuie să
m o n o p o l u l restructurării relaţiilor de p u t e r e , aparţine integral ne facă să u i t ă m că echipa G r o z a a fost c h e m a t ă la guvernare de
comuniştilor ca, de altfel, în toate ţările din Estul Europei 2 . către factorul constituţional cu respectarea tuturor formelor legale.
P â n ă la 30 august 1948 când, prin D e c r e t u l 2 2 1 , se înfiin­ C o l a b o r a r e a legislativă şi a d m i n i s t r a t i v ă dintre suveran şi
ţează Direcţia G e n e r a l ă a Securităţii P o p o r u l u i , iar e l i m i n a r e a guvern după 4 februarie 1946, inaugurarea Parlamentului rezultat
totală şi explicită a oricărei opoziţii directe sau potenţiale capătă din alegerile contestate de la 19 n o i e m b r i e , epurările c o r p u l u i
un a s p e c t public, s i s t e m a t i c şi violent, strategia c o m u n i s t ă de ofiţeresc din martie 1945, iunie 1946 şi august 1947 şi, în sfârşit,
preluare a controlului asupra statului nu a fost u n a de tip p r e c u m ­ abdicarea consimţită de la 30 d e c e m b r i e 1947, au fost tot atâtea
pănitor şi declarat represiv, ci a adoptat un caracter care ar p u t e a acte şi practici juridice care au făcut ca dreptul să fie însăşi forma
fi d e n u m i t politico-juridic. dispozitivului de putere instalat de comunişti. Confiscarea statului
D i n 1944 şi p â n ă în 1948, P C R s-a servit de drept p e n t r u a s-a făcut prin intermediul u n o r p r o c e d e e prin excelenţă legale, cu
aboli drepturile. N o u l dispozitiv de p u t e r e se naşte şi se schema­ acordul formal al factorului constituţional.
tizează sub o formă j u r i d i c ă , în cadrul u n u i j o c c o o r d o n a t al Au existat, indiscutabil, presiuni p s i h o l o g i c e , demonstraţii
licitului şi ilicitului, al interdicţiei şi î n g ă d u i n ţ e i , al sprijinului de forţă, gesturi v i o l e n t e , o p e r a ţ i u n i de i n t i m i d a r e şi de şantaj,
popular şi al demascării reacţiunii, al procedurilor democratice şi ameninţări şi complicităţi, mişcări de stradă, preluări abuzive ale
al tehnicilor de p e r s u a s i u n e , al expresiei libere şi al cenzurii, al u n o r instituţii, dar actele r e v o l u ţ i o n a r e nu n u m a i că au lipsit cu
transgresiunii şi c o m p l i c i t ă ţ i i , al iertării şi p e d e p s e i . R e g i m u l totul, dar au fost evitate în m o d deliberat. Statul ca atare nu a fost
pus în discuţie nici m ă c a r o singură clipă.
1
IBIDEM, p. 123.
2
Francois FEJTO, Histoire des democratiespopidaires, I. L 'ere de Staline
(1945-1952), Seuil, Paris, 1952, pp. 117-124.

84 85
Cum de a fost posibil? 1
de m i z a politică p u s ă în j o c . în sfârşit, trebuie n u m ă r a t e printre
C u m de s-a î n t â m p l a t ca R o m â n i a să fie p r i m a ţară est- cauzele favorizante atât atitudinea oscilantă şi pe alocuri ambiguă
e u r o p e a n ă în care un g u v e r n inspirat de c o m u n i ş t i a reuşit să-şi a Palatului regal, cât şi o p o r t u n i s m u l Bisericii O r t o d o x e .
asigure controlul statului, deşi, în raport cu Ungaria, Cehoslovacia C u m a fost deci posibilă, dincolo de impulsul sovietic pe care
sau Polonia, prezenta uriaşul avantaj al funcţionării neîntrerupte l-au primit, o infiltrare atât de c o m p l e t ă şi de r a p i d ă a c o m u n i ş ­
a unor structuri constituţionale, instituţionale şi politice neatinse tilor în ţesutul spaţiului p u b l i c şi în capilaritatea administrativă
de război? Tancurile sovietice, atât de des invocate, nu ne oferă o a statului r o m â n ? De ce societatea r o m â n e a s c ă - articulată în jurul
explicaţie nici suficientă şi nici satisfăcătoare a derulării u n o r instituţii intacte: A r m a t ă n a ţ i o n a l ă , B i s e r i c ă d o m i n a n t ă ,
procesului. M o n a r h i e , partide, Universităţi - s-a dovedit m a i puţin capabilă
decât altele, aflate în situaţii m a i p u ţ i n favorabile, să o p u n ă o
Nu există nici un fel de îndoială că, pretutindeni în Europa
rezistenţă spontană şi masivă agresiunii sovietice? R ă s p u n s u l la
de Est, o c u p a ţ i a militară sovietică a fost „precondiţia n e c e s a r ă "
aceste întrebări tulburătoare s-ar cuveni căutat m a i curând în zona
pentru instalarea regimurilor c o m u n i s t e 1 .
raporturilor dintre societatea r o m â n e a s c ă şi c l a s a ei politică
Nu este însă mai puţin adevărat că etapele şi modalităţile prin
tradiţională. Relaţiile de p u t e r e , aşa c u m fuseseră p r a c t i c a t e în
care diferitele partide sprijinite de M o s c o v a au p r e l u a t puterea,
r e g i m u l politic interbelic şi, apoi, în anii dictaturii carliste şi în
p r e c u m şi gradul de r e z i s t e n ţ ă politică şi socială faţă de acest
v r e m e a războiului se aflau într-o criză din care nu p ă r e a să p o a t ă
p r o c e s au d e p i n s în p r i m u l r â n d de tipul de societate în care
ieşi o soluţie de g u v e r n a r e . C e e a ce supravieţuitorii vechii
totalitarismul sovietic urma să se reproducă. Astfel, în Iugoslavia
organizări constituţionale nu p ă r e a u dispuşi să a c c e p t e şi să
şi Albania, c u c e r i r e a statului a adoptat forma luptei de guerilă,
analizeze era t o c m a i responsabilitatea lor pentru s c h i m b a r e a de
în Ungaria, Cehia şi Bulgaria cea a „infiltrării p a r l a m e n t a r e " , iar
r e g i m din 1938, ce p u t e a fi lesne interpretată drept un eşec vădit
în Polonia şi Estul G e r m a n i e i cea a u n o r „baggage-train govern-
al sistemului partidelor „istorice".
m e n t s " 2 . în R o m â n i a s-ar p u t e a vorbi despre o soluţie care a
combinat ultimele d o u ă m e t o d e : colonizarea instituţiilor publice
de către un guvern pre-fabricat de ocupant.
0 alegere istorică?
D a c ă p r e z e n ţ a m i l i t a r ă sovietică, ca şi presiunile şi
imixtiunile autorităţilor de ocupaţie au reprezentat cauza primară
D u p ă reintrarea lui în viaţa p u b l i c ă la sfârşitul lunii august
a instalării c o m u n i s m u l u i în R o m â n i a , cauzele secundare sunt la
1944, Partidul Naţional Liberal nu a confecţionat, practic, nici un
rândul lor n u m e r o a s e şi agravante: neputinţa partidelor „istorice"
p r o g r a m de guvernare care să ia în calcul transformările suferite
de a coordona o opoziţie coerentă şi credibilă, precaritatea organi­
de R o m â n i a d u p ă două dictaturi şi un război istovitor, întemein-
zării politice a social-democraţiei, n u m ă r u l m a r e de politicieni
du-şi discursul politic pe ataşamentul faţă de principiile generice
„ b u r g h e z i " gata să a c c e p t e „ t o v ă r ă ş i a de d r u m " cu comuniştii,
ale democraţiei reprezentative, constituţionalismului şi ale tradi­
ralierea din ce în ce m a i m a s i v ă (culminând în 1948) a intelectua­
ţiei liberalismului românesc, principii care, departe de a fi actuali­
lităţii, incapacitatea de reacţie (dacă nu indiferenţa) maselor faţă
zate, nu erau nici m ă c a r explicate. Pe plan organizatoric, distanţa
1
R.V. BURKS, „Eastern Europe", in Cyril E. BLACK, Thomas R. dintre autoritarismul şi lipsa de i m a g i n a ţ i e a c o n d u c e r i i brătie-
THORNTON, editors, Communism and Revolution. The Strategic Uses of
1
Political Violence, Princeton University Press, Princeton, N.J., 1964, p. 78. Bela VAGO, „România", in Martin McCANLEY, editor, Communist
2
IBIDEM, pp. 86-88. Power in Europe 1944-1949, Macmillan, London and Basingstoke, 1977, pp.
126-127
86
seră recrutaţi din oficiu, nu cu mulţi ani în u r m ă , într-un alt partid
nişte şi oportunismul organizaţiilor locale atrase de pragmatismul 1
birocratic cu vocaţie de masă, partidul u n i c al dictaturii carliste .
tătărăscian, nu era nici ea de natură să stârnească încrederea într-
Pe p l a n politic, m o m e n t u l în care c o m u n i ş t i i reuşesc să
un partid ce nu se m a i p u t e a h r ă n i din a m i n t i r e a succeselor
i m p u n ă atiteza ideologică reformişti ( F N D ) - reacţionari ( P N L ,
guvernărilor sale din e p o c a modernizării statului.
P N Ţ ) , antiteză fondatoare a mitologiei politice totalitare, este cel
La r â n d u l său, m a n i f e s t u l - p r o g r a m al Partidului N a ţ i o n a l
al reformei agrare. A c e a s t a se afla, în p r i n c i p i u , în p r o g r a m e l e
Ţ ă r ă n e s c p u b l i c a t la 16 o c t o m b r i e 1944, se m u l ţ u m e a să reia
tuturor partidelor. Caracterul radical al celei p r o p u s e şi înfăptuite
p r o g r a m u l din 1935 - „ p r e a p u ţ i n e fund adaptările i m p u s e de
de g u v e r n u l G r o z a a d e c l a n ş a t î n s ă o r e a c ţ i e de r e ţ i n e r e şi un
noile c e r i n ţ e " , d u p ă chiar mărturia lui Ion M i h a l a c h e 1 -, conţinea
n u m ă r de proteste din partea partidelor istorice. Dintr-o dată, P N L
câteva vagi referinţe la o e v e n t u a l ă î m p r o p r i e t ă r i r e , fixa ca
şi P N Ţ au făcut figură de grupări politice reacţionare, cel puţin în
obiectiv strategic edificarea statului ţărănesc şi, m a i ales, glorifica
ochii c e l o r 800.000 de î m p r o p r i e t ă r i ţ i . T e m a reacţiunii, a
trecutul ilustru, „de luptă şi jertfă", al p a r t i d u l u i . luliu M a n i u ,
d u ş m ă n i e i de clasă a „istoricilor" faţă de p r o g r e s , faţă de refor­
p e r s o n a l i t a t e politică deja legendară, făcând p a r t e , alături de
m e l e d e m o c r a t i c e şi faţă de „ m a s e l e m u n c i t o r e ş t i - ţ ă r ă n e ş t i " se
P e t k o v sau Kethly, din galeria „ m a r i l o r î n c ă p ă ţ â n a ţ i " 2 , era însă
încetăţeneşte a c u m definitiv şi, m a i ales, credibil, în inventarul
m a r c a t de eşecul guvernărilor ţărăniste din p e r i o a d a marii crize.
propagandistic comunist.
într-un a s e m e n e a context, p r o g r a m u l d e g u v e r n a r e F N D ,
Oricât de criticabilă s-ar putea dovedi întocmirea şi utilizarea
concret, radical, revendicativ, reparatoriu, pe alocuri chiar naţio­
statisticilor în practica istoriografică, acestea au m ă c a r meritul de
nal, p r o c l a m â n d libera iniţiativă e c o n o m i c ă şi caracterul urgent
a sublinia tendinţele şi de a indica cu o oarecare precizie sensul
al reformelor, p r o m i ţ â n d imediata î m p r o p r i e t ă r i r e a ţăranilor şi
u n o r p r o c e s e istorice. Să c o m p a r ă m deci efectivele grupurilor
ştergerea totală a datoriilor agricole a r e p r e z e n t a t o foarte b i n e
politice c o m u n i s t e , înainte de război şi în 1947, din R o m â n i a ,
calculată operaţie de expropriere a vocaţiei d e m o c r a t i c e a parti­
Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia şi Bulgaria 2 , pentru a
delor istorice 3 , care a atras comuniştilor un suport popular relativ
evidenţia ritmul şi proporţia în care a crescut n u m ă r u l m e m b r i l o r
î n s e m n a t . în plus, afirmarea n e d i s i m u l a t ă a caracterului „de
de partid:
clasă" al programului de guvernare al comuniştilor nu constituia,
de fapt, o n o u t a t e în cultura politică r o m â n e a s c ă , p u b l i c u l fiind
d e m u l t obişnuit cu formulări partizane radicale şi chiar revolu­
ţionare, p u t e r n i c c o l o r a t e ideologic, de tipul celor cuprinse în
programul Partidului Ţ ă r ă n e s c şi apoi al celui N a ţ i o n a l Ţărănesc.
D u p ă c u m o inovaţie absolută nu erau nici vocaţia birocratică
a Partidului C o m u n i s t şi nici a m b i ţ i a acestuia de a s u p r a p u n e
integral aparatul administrativ al statului. Funcţionarii de stat, pe
care c o m u n i ş t i i , instalaţi d u p ă 1945 la c o m a n d a instituţiilor
1
p u b l i c e , îi î n r e g i m e n t a u în propriile lor r â n d u r i , utilizând Andrew C. JANOS, „The One-Party State and the Social Mibilisation :
alternativ tactica ameninţării şi pe cea a r e c o m p e n s e i , m a i fuse- East Europe between the Wars", in Samuel P. HUNTINGTON, Clement H.
MOORE, editors, Authorilarian Polilics in Modern Society. The Dynamics of
1 Established One-Party System, Basic Books, New York and London, 1970,
Dreptatea, nr. 62 din 1 noiembrie 1944.
2 p.216.
Franţois FEJTO, op. cil., p. 119. 2
3 Datele statistice sunt preluate după Francois FEJTO, op. cit., p. 196.
IBIDEM, pp. 120-121.

89
88
Ţara înainte de război 1947 Creştere arătase capabilă clasa politică tradiţională. Din acest refuz explicit
al politicii d e m o c r a t i c e s-a a l i m e n t a t , v r e m e de cinci decenii,
România 1.000 710.000 de 710 ori
forţa mesajului totalitar.
Ungaria 30.000 750.000 de 25 de ori
Cehoslovacia 80.000 1.300.000 de 16,2 ori
Participarea negociată
Polonia 20.000 800.000 de 40 de ori
Iugoslavia 15.000 400.000 de 26,6 ori în p e r s p e c t i v a istorică a lui Stein R o k k a n , p r o c e s u l de
Bulgaria 8.000 de 83,7 ori dezvoltare democratică a cunoscut, în E u r o p a occidentală, patru
510.000
m o m e n t e succesive: m a i intâi, încorporarea în spaţiul p u b l i c a
categoriilor sociale c a r e nu-şi avuseseră nici loc şi nici rol în
C o n s t a t ă m că, raportat la ansamblul populaţiei, în anul 1947
sistemul politic tradiţional; apoi, mobilizarea acestor noi cetăţeni
comuniştii reprezentau în Cehoslovacia 10,5%, în U n g a r i a 8,2%,
prin i n t e r m e d i u l m e c a n i s m e l o r electorale ale sufragiului u n i ­
în Bulgaria 7,2%, în R o m â n i a 4 , 5 % , în P o l o n i a 3 , 3 % şi în
versal; în al treilea rând, activarea condiţiei cetăţeneşti prin forme
iugoslavia 2,5%.
de participare politică directă; în sfârşit, politizarea sistemului
Deşi în R o m â n i a p o n d e r e a comuniştilor nu este dintre cele
în u r m a substituirii v e c h i l o r m o d u r i de c o n t r o l al teritoriului şi
mai mari, d i n a m i c a p a r t i d u l u i este, d e d e p a r t e , c e a m a i specta­
culoasă. Astfel, teoretic vorbind, predispoziţia românilor de a se populaţiilor prin acţiunea electorală locală a u n o r partide organi­
înscrie în Partidul C o m u n i s t a fost de 9 ori m a i m a r e decât a zate la nivel naţional 1 . într-un cuvânt şi într-un m o d ideal-tipic,
bulgarilor, de 18 ori m a i m a r e decât a polonezilor, de 26 de ori vocaţia d e m o c r a t i c ă a societăţilor o c c i d e n t a l e nu ar p u t e a fi
mai m a r e decât a iugoslavilor, de 28 de ori m a i m a r e decât a separată de o lărgire treptată şi constantă a sferei participării poli­
ungurilor şi de 45 de ori m a i m a r e decât a cehilor şi slovacilor. tice în cadrul u n o r sisteme întemeiate iniţial pe excludere. Instru­
Toate aceste date ne ajută să o b s e r v ă m atât incidenţa, m a i m e n t u l acestei transformări p r o g r e s i v e a fost p r a c t i c a socială a
întâi parazitară, a ideologiei într-o strategie a puterii care a fost, contestării.
într-o p r i m ă etapă, de o r d i n politico-juridic 1 , cât şi faptul că în mersul său spre d e m o c r a ţ i e , de la p r e - c o m u n i s m la post-
o p ţ i u n e a p e n t r u c o m u n i s m a u n e i părţi i m p o r t a n t e a societăţii c o m u n i s m , trecând prin c o m u n i s m , E u r o p a centrală şi orientală
r o m â n e ş t i , exprimată ca tendinţă încă dinainte de 1948, nu este
a călcat oare pe urmele celor p a t r u paşi rokkanieni? S-ar p ă r e a că
nici manifestarea unei înclinaţii n a t u r a l e a r o m â n i l o r spre
d e m o c r a t i z a r e a p o s t e o m u n i s t ă este un p r o c e s inversat în raport
u n i f o r m i z a r e şi nici un t r i u m f al spiritului colectivist, ci o
cu modelul lui Rokkan. într-adevăr, s-a sugerat că democratizarea
indiscutabilă alegere istorică.
r e g i m u r i l o r de tip sovietic d u p ă 1989 ar fi c a r a c t e r i z a t ă m a i
încă de la început, comuniştii nu au p r o m i s o viaţă politică
curând de integrarea principiului contestării într-un sistem politic
de tipul celei practicate în democraţiile parlamentare occidentale,
ce era deja întemeiat pe participare2.
ci o b u n ă guvernare, o guvernare m a i b u n ă decât cea de care se
1
Stein ROKKAN (with A. CAMPBELL, P. TORSVIK, H. VALEN),
1
Rolul secundar, dacă nu chiar declinul ideologiei în practicile de recrutare Citizens, Elections, Parlies. Approaches lo the Comparative Study of the
comuniste a fost documentat de Gabriel A. ALMOND (vvith H.E. KRUGMAN, Process of Development, Universitetsforlaget, Oslo, 1970, p. 227 sq.
E. LEWIN, H. WRIGGINS), The Appeals of Communism, Princeton University 2
Peter MAIR, Parly System Change. Approaches and Inlerprelalions,
Press, Princeton N.J., 1954, p. 396. ClareAm Press, Oxford, 1997, p. 179.

90 91
în fapt şi dincolo dc tentaţiile lor oligarhice, partidele c o m u ­ care acestea erau convertite în m ă s u r i c o n c r e t e la nivel m i c r o -
niste aflate la p u t e r e erau organizaţii a căror c o m p l e x i t a t e v i z a 1
social . în c o m p a r a ţ i e cu formele clasice de p a r t i c i p a r e politică
t o c m a i egalizarea şanselor de participare, fie şi doar formală, la dezvoltate în societăţile occidentale, participarea c o m u n i s t ă este
1
exerciţiul p u t e r i i . Altfel spus, p a r t i c i p a r e a politică nu este, în răsturnată. Şi, pentru a r ă m â n e fidelă lecturii leniniste a dialecticii
Estul e u r o p e a n , rezultatul istoric al u n e i î n d e l u n g a t e serii de hegeliene, ea este chiar de d o u ă ori răsturnată. M a i intâi, aşa c u m
mişcări sociale de contestare a ordinii politice. Dimpotrivă, con­ s-a constatat în cazul p o l o n e z 2 şi contrar logicii sociale occiden­
testarea politică care a m a r c a t pretutindeni tranziţiile p o s t c o m u - tale, p a r t i d u l (şi formaţiunile ce-i sunt asociate) este cel c a r e
nistc s-a n ă s c u t din practicile de participare inventate de c o m u ­ influenţează deciziile şi acţiunile grupurilor de interese ( e c o n o ­
nism. Se cuvine fără î n d o i a l ă p r e c i z a t ce î n s e a m n ă participare m i c e , profesionale, etnice, r e g i o n a l e , religioase chiar etc.) prin
politică sub socialismul real. instalarea la c o n d u c e r e a acestor grupuri a u n o r m i l i t a n ţ i sau
Un r e g i m de tip sovietic cunoaşte, în principiu, trei m o d u r i simpatizanţi comunişti. în al doilea rând şi împotriva procedurilor
de participare politică 2 : participarea angajată, de regulă formală, consacrate de statul de drept, deciziile trimise către nivelurile dc
d a c ă nu de-a dreptul rituală, a m e m b r i l o r partidului, dar şi a b a z ă ale societăţii sub formă de n o r m e sociale sau de n o r m e de
restului cetăţenilor la manifestările p u b l i c e ale regimului (de producţie sunt negociate - şi deci modificate - de cetăţenii direct
pildă, cu prilejul alegerilor m e n i t e să p l e b i s c i t e z e p e r i o d i c implicaţi (muncitori, fermieri independenţi în P o l o n i a sau ţărani
triumful partidului); participarea petiţionară a cetăţenilor ori de cooperatori în R o m â n i a 3 , funcţionari, scriitori etc.) potrivit u n o r
câte ori intră în contact cu funcţionarii şi cu instituţiile c h e m a t e interese întotdeauna circumstanţiate şi locale.
să le reprezinte şi să le apere interesele (deputaţi, cadre de partid, Pe scurt, d a c ă cetăţenii socialismului real s-au lăsat purtaţi
poliţie, organe de c o n t r o l e t c ) ; participarea negociată a cetă­ de o „etică a d e p e n d e n ţ e i " 4 faţă de un stat plasat simultan într-o
ţenilor care, printr-o târguiala p e r m a n e n t ă cu autorităţile locale
poziţie de alteritate şi de patronaj, nu este m a i puţin adevărat că
(primari, agenţi de ordine, directori de întreprinderi socialiste sau
ei au putut dezvolta concomitent şi o „etică a calculului socialist" 5
de instituţii p u b l i c e etc.) e x e r c i t a u o influenţă, informală, dar
ce le-a p e r m i s să-şi î n s u ş e a s c ă statul prin forme p a r t i c u l a r e de
considerabilă, asupra modului în care politicile elaborate la centru
participare, m e d i a t e a p r o a p e î n t o t d e a u n a de c a d r e l e locale ale
erau aplicate în condiţiile proprii fiecărei c o m u n e , fiecărei
partidului. Reţelele informale de n e g o c i e r e , de r e z o l v a r e a
întreprinderi, fiecărei instituţii 3 .
conflictelor locale, de s c h i m b de b u n u r i şi servicii în care s-au
Cetăţenii socialismului real erau m a i degrabă încrezători în angajat locuitorii socialismului real nu au avut atât m e n i r e a de a
c a p a c i t a t e a acestei u l t i m e forme de participare de a înrâuri cu
adevărat d a c ă nu hotărârile luate la vârf, atunci m ă c a r m o d u l în 1
Wayne Di FRANCEISCO, Zvi GITELMAN, op.cit., pp. 618-619.
2
Jerzy J. WIATR, „Political Parties, Interest Representation and Economic
1
Juan LINZ, Totalitariari and Authoritarian Regimes, Boulder and Development in Poland", American Political Science Review, voi. LXIV, No.
London, Lynne Rienner, 2000, p. 73. 4, 1970, pp. 1239-1254, p. 1242.
2
Tipologia se bizuie' pe cercetările empirice întreprinse de Wayne Di 3
V. Antoine ROGER, „Relations agraires et relations de pouvoir dans la
FRANCEISCO, Zvi GITELMAN, „Soviet Political Culture and „Covert Roumanie communiste: les cooperatives agricoles de production comme terrain
Participation" in Policy Implementation", American Political Science Review, d'affrontement politique", Revue d'Histoire Moderne et Conlemporaine, 49/2,
Voi. 78, No. 3, 1984, pp. 603-621. 2002, pp. 24-53, în special p. 46.
3 4
Pentru această ultimă formă de participare, calificat politică, v. David George SCHOPFLIN, „Culture and Identity in Post-Communist
KIDECKEL, The Sollilude of Collectivism. Romanian Villagers to the Europe", in S. WHITE, J. BATT, P.G. LEWIS, editors, Developmenls in East-
Revolulion and Beyond, Ithaca and London, Corneli University Press, 1993, pp. European Polilics, Duke University Press, Durham, N.C, 1993, p. 26.
104-105. 5
David KIDECKEL, op. cit., p. 166.

92 93
s u b m i n a sistemul „din i n t e r i o r " , cât de a asigura integrarea
acestora în sistem, într-un m o d d a c a nu pervers, atunci cel puţin
1
neplanificat .
în fapt, „ c e n t r a l i s m u l d e m o c r a t i c " teoretizat de L e n i n -
potrivit căruia baza militantă este c h e m a t ă să discute liber despre
chestiunile de interes g e n e r a l şi să p r o p u n ă soluţii care, odată
a d o p t a t e de c o n d u c e r e , t r e b u i e „transpuse în v i a ţ ă n e a b ă t u t " şi
fără dezbateri suplimentare - a fost înlocuit în practica comunistă
Mitul nefericirii totalitare
de o descentralizare autoritară, adică de un dispozitiv în care
deciziile sunt m a i întâi luate la vârf în chip discreţionar, pentru
a fi apoi aplicate la b a z ă într-un m o d indisciplinat, incomplet şi
delocalizat. Astfel, birocraţia de partid şi de stat de la nivelurile
i n t e r m e d i a r e şi de b a z ă a încetat treptat să îşi m a i s u p r a p u n ă D a c ă , în p e r i o a d a 1945-1948, n o u a p u t e r e - de î n d a t ă ce a
acţiunile publice peste politicile oficiale şi a început să-şi exploa­ pus stăpânire pe stat - a p r o c e d a t prin interdicţie şi reprimare, a
teze poziţia în aparatele socialismului de stat în interes privat 2 . încercat să normalizeze comportamentele sociale cu ajutorul u n o r
Este potrivit de a c e e a să î n ţ e l e g e m partidul unic, la nivelul i n s t r u m e n t e d e factură j u r i d i c ă , î n s c h i m b , d u p ă 1948, n a t u r a
organizaţiilor sale de b a z ă , nu n u m a i sub specia m o n o p o l u l u i relaţiilor de putere se transformă radical.
asupra statului şi societăţii, dar şi sub trăsăturile u n u i m e d i a t o r De a c u m înainte, v o m avea de-a face cu o putere disciplinară
între stat şi societate. O a s e m e n e a realitate nu a scăpat nici chiar sau, m a i exact, auto-disciplinară, c e s e b i z u i e m a i p u ţ i n p e
teoreticienilor statului socialist, care explică de ce constituţiona­ interdicţie şi reprimare, cât pe î n d e m n u l la acţiune, pe încurajarea
lismul de tip sovietic p o a t e face e c o n o m i e de separarea puterilor: faptei. Ne v o m afla, cu alte cuvinte, în prezenţa unei bio-puterP,
partidul însuşi ar avea, în raport cu statul şi cu societatea, o a unei puteri care preia g e s t i u n e a funcţiilor vitale ale c o r p u l u i
funcţie regulatoare şi de c o n t r o l de tipul checks and balances3. social. într-un astfel de context, individul nu m a i p o a t e fi gândit
De-ar f i s ă c r e d e m u n m a r t o r c o n t e m p o r a n 4 , nicăieri î n E u r o p a ca un fel de e l e m e n t b i o l o g i c p r i m a r şi inert, pe c a r e p u t e r e a îl
centrală şi orientală o a s e m e n e a practică a negocierii la b a z ă şi formează, îl federează, îl încarcă de sens sau îl loveşte aleatoriu,
a a c o m o d ă r i i deciziilor nu a fost m a i r ă s p â n d i t ă d e c â t în ci ca un purtător al p u t e r i i , d a c ă nu chiar ca un co-autor al
România. acesteia. Indiferent d a c ă exercită în chip instituţional această
putere sau, dimpotrivă, dacă nu este decât o victimă a instituţiilor
prin care puterea se exprimă.
Privit p o s t u m , c o m u n i s m u l r o m â n e s c p a r e o stihie a n o n i m ă
1
V. Janine WEDEL, The Private Poland: An Anthropologisl's Look al şi impersonală ce s-a abătut pe neaşteptate asupra u n e i populaţii
Everydav Life, Facts on File, New York, 1986.
2 silite să-şi improvizeze rezistenţa: rezistenţă în m u n ţ i , rezistenţă
Vladimir SHLAPENTOKH, Public and Private Life of the Soviet
People. Changing Values in Posl-Stalin Russia, Oxford University Press, în închisori, rezistenţă prin indiferenţă, r e z i s t e n ţ ă prin cultură,
Oxford and New York, 1989, pp. 227-229. 1
3
Otto BIHARI, The Constituţional Models of Socialist State Organi- Michel FOUCAULT, Surveiller et punir. Naissance de la prison,
zations, Akademiai Kiado, Budapest, 1979, p. 366. Gallimard, Paris, 1975, pp. 137-196; v. Michel DONELLY, „Des divers usages
4
Robert G. WESSON, Communism and Communist Systems, Englewood de la notion de bio-pouvoir", in Michel Foucaull philosophe. Rencontre
Cliffs, N.J., Prentice Hali, 1978, pp. 201-204. internaţionale. Paris, 9, 10, 11 janvier 1988, Seuil, Paris, 1989, pp. 230-235.

94 95
rezistenţă prin infiltrare în rândurile partidului. Totalitarismul ne familiile acestor persecutaţi, r e z u l t ă că t o t a l i t a r i s m u l a lovit în
este prezentat de cele m a i m u l t e ori după o logică a asediului, ca m o d direct î n j u r de 700.000 de o a m e n i , adică în m e d i e circa 4%
un r e g i m i m p u s p r i n r e p r e s i u n e u n e i societăţi aflate într-o din populaţia României din acea v r e m e .
p e r m a n e n t ă , deşi discretă, stare de refuz. Să a d ă u g ă m acestor victime propriu-zis politice şi familiilor
lor încă 80.000 de p e r s o a n e (cărora se c u v i n e să le a p l i c ă m din
nou coeficientul de 4,5%), la cât Partidul însuşi a estimat numărul
Cine a pierdut? celor u r m ă r i ţ i ori c o n d a m n a ţ i p e n a l în legătură cu p r o c e s u l de
colectivizare 1 .
Datele disponibile astăzi indică faptul că represiunea - oricât Vom o b ţ i n e , în m a r e , alţi 3 6 0 . 0 0 0 de cetăţeni aflaţi, pe
de grave şi de inexpiabile ar fi fost manifestările ei la nivelul
termen scurt sau mediu, sub tăişul fenomenului represiv. C e e a ce
comunităţilor, familiilor şi persoanelor pe care le-a afectat - pare
duce în final la constituirea u n u i „grup-ţintâ" al represiunii ce nu
să nu fi j u c a t rolul politic central care-i este î n d e o b ş t e atribuit.
atinge decât î n j u r de 6% din a n s a m b l u l populaţiei.
Desigur, d u p ă 1948, u r m ă r i r e a , arestarea, j u d e c a r e a , c o n d a m ­
narea, internarea şi întemniţarea s-au constituit în practici sociale P r e s u p u n â n d că, pentru un motiv sau altul, cifrele raportului
capabile să definească natura totalitară a regimului 1 . confidenţial al Securităţii au fost subevaluate, socotind apoi că
A c e s t e practici nu au r e z u m a t însă întru totul, în ochii ele nu includ intervalul 1945-1949, p a r e rezonabil să le înmulţim
societăţii, obiectivele strategice ale exerciţiului puterii publice. cu doi p e n t r u a a p r o x i m a c e r c u l m a x i m al v i c t i m e l o r politice
Astfel, chiar îndelung discutatul deceniu 1950-1960 nu a fost explicit a s u m a t e de către instituţiile represive ale Partidului
centrat în j u r u l represiunii ca m e t o d ă cardinală de guvernare. în Comunist, cerc în care i n c l u d e m şi familiile acestor victime. în
pofida rolul ei incontestabil de i n s t r u m e n t dc c o n t r o l politic şi acest m o d , v o m p u t e a clasa în categoria celor afectaţi de
de s c h i m b a r e socială 2 , r e p r e s i u n e a s-a simat o a r e c u m spre r e p r e s i u n e în diferite grade nu m a i m u l t de 2.000.000 de
periferia principalelor fenomene de societate. Potrivit unui raport persoane, sau m a x i m u m 1 2 % din populaţia totală.
al C o n s i l i u l u i Securităţii 3 , în p e r i o a d a 1950-1967 au fost Aceste cifre corespund, de altfel, aprecierilor făcute de u n u l
c o n d a m n a t e pentru „uneltire c o n t r a ordinii s o c i a l e " sau delicte dintre supravieţuitorii cei m a i respectaţi ai închisorilor comuniste,
înrudite, 73.636 de p e r s o a n e , fiind internate încă 25.740, iar alte care estima n u m ă r u l celor î n t e m n i ţ a ţ i la 2 8 2 . 0 0 0 , dintre care
a p r o x i m a t i v 60.000 au fost s u p u s e u n u i r e g i m de d o m i c i l i u
190.000 ar fi m u r i t în detenţie 2 .
obligatoriu. C e e a ce înseamnă, în m a r e , că 160.000 de r o m â n i au
D a c ă a d ă u g ă m celor 160.000 de deţinuţi politici recunoscuţi
suferit nemijlocit rigorile p e n a l e ale r e g i m u l u i . D a c ă l u ă m în
de raportul Securităţii pe cei 80.000 de ţărani trecuţi de
calcul, prin aplicarea u n u i coeficient c o n v e n ţ i o n a l de 4,5 şi
Gheorghiu-Dej în contul colectivizării forţate, v o m obţine o cifră
1
O istorie rapidă şi neproblematizată a fenomenului represiv românesc foarte a p r o p i a t ă de cea reţinută de C o r n e l i u C o p o s u . I z v o a r e l e
la Romulus RUSAN et al., „Le systeme repressif communiste de Roumanie", oficiale şi estimările neoficiale cele m a i autorizate p a r deci să se
in Stephane COURTOIS, sous la direction de, Du passe faisons table rase!
confirme reciproc.
Histoire et memoire du communisme en Europe, Robert Laffont, Paris, 2002,
pp. 369-434. 1
2
Alexander DALLIN, George W. BRESLAUER, Political Terror in Declaraţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la Plenara din 30 noiembrie
Communisi Systems, Stanford University Press, Stanford, 1970, p. 6. 1962, Ghita IONESCU, Communism in Rumania, 1944-1962, Oxford
3
Lucian NASTASĂ, „Conduita conspirativă sub regimul comunist: mit şi University Press, Oxford, 1964, p. 201.
2
realitate", in Lucian BOIA, coordonator, Miturile comunismului românesc, Corneliu COPOSU, Mărturisiri, dialoguri cu Vartan Arachclian,
Nemira, Bucureşti, 1998, p. 203. Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 95.

96 97
La ce b u n totuşi aceste calcule o a r e c u m cinice, din m o m e n t A câştigat cineva?
ce o m o r a l ă e l e m e n t a r ă ne s p u n e că n-ar fi n e v o i e de m i l i o a n e
de victime pentru ca un r e g i m politic să se discrediteze definitiv, Să privim câţiva indicatori e c o n o m i c i şi sociali din perioada
în fond - şi în o r d i n e a discursului, nu în cea a responsabilităţii 1950-1970, care se s u p r a p u n e p e s t e c e e a ce este u n a n i m consi­
politice -, numărătoarea victimelor nu va putea fi niciodată făcută derat a fi epoca de vârf a represiunii.
cu precizie şi, în u l t i m ă instanţă, nu este relevantă decât p e n t r u M a i întâi, de la 1950 la 1970, veniturile reale ale populaţiei
locul pe care aceste cifre îl o c u p ă în imaginarul postcomunist. Nu
cresc de d o u ă ori şi j u m ă t a t e 1 . Este vizat de această creştere fără
atât n u m ă r u l celor eliminaţi şi persecutaţi, cât p r o c e d u r i l e
precedent în special segmentul de populaţie care a fost cucerit de
represive în sine sunt cele care p o t califica un regim politic. Ar
civilizaţia uzinei, adică 3.592.575 de r o m â n i r e p r e z e n t â n d în
fi o naivitate să ne i m a g i n ă m că totalitarismul r o m â n e s c este m a i
m e d i e 2 0 % din totalul p o p u l a ţ i e i , care, între 1948 şi 1966 au
puţin vinovat pentru că a făcut doar 160.000 de victime şi nu, de
migrat de la sat la oraş 2 . Se poate spune că m o d e r n i z a r e a între­
pildă, 1.500.000. M o a r t e a u n u i singur i n o c e n t ar trebui să ne
prinsă de c o m u n i s m a p r o d u s o s c h i m b a r e r a d i c a l ă a ţesutului
interpeleze conştiinţa cu tot atâta forţă ca şi exterminarea a mii de
social prin c r e a r e a u n e i noi clase m u n c i t o a r e . I n d u s t r i a l i z a r e a
p e r s o a n e n e v i n o v a t e . C u l p a politică a r o m â n i l o r nu este direct
proporţională cu numărul victimelor, după c u m nici culpa morală lansată de Partidul C o m u n i s t a fost c o n c e p u t ă şi p u s ă în operă ca
şi r ă s p u n d e r e a p e n a l ă a celor care au participat la represiune sau o cale regală a p r o c e s u l u i de nation-building1,, de unificare a
au c u n o s c u t - o î n d e a p r o a p e fără să o d e n u n ţ e nu se r e d u c e în naţiunii în j u r u l u n o r p r o i e c t e şi valori c o m u n e . R e v o l u ţ i a
funcţie de sistemul de calcul al victimelor. naţională, desăvârşirea procesului de nation-building a avut deci
loc în acelaşi t i m p cu revoluţia industrială, breakthrough econo-
î n t r e b a r e a la care cifrele sunt capabile să r ă s p u n d ă este
mico-social al unei societăţi insuficient şi incomplet modernizate.
extrem de simplă şi nu are nici un fel de conotaţii etice, interesând
R o m â n i a dezminte astfel s c h e m a r o k k a n i a n ă a dezvoltării socie­
m a i d e g r a b ă d o m e n i u l ştiinţelor sociale: cei c a r e au avut de
tăţilor o c c i d e n t a l e 4 : cele d o u ă revoluţii, o r g a n i c e , s p o n t a n e şi
suferit sub totalitarism au fost m a i puţini sau m a i mulţi decât cei
decalate în E u r o p a apuseană, au fost organizate, conduse şi ţinute
care au avut de câştigat în u r m a instalării c o m u n i s m u l u i ? Cu alte
cuvinte, societatea r o m â n e a s c ă în a n s a m b l u l ei a resimţit împreună de socialismul de stat v r e m e de cinci decenii.
c o m u n i s m u l ca pe o strategie represivă, la nivel p e r s o n a l şi N u m a i că heteronomia structurală a revoluţiei industriale în
general sau, dimpotrivă, ca pe o soluţie a dezvoltării, globale şi raport cu revoluţia naţională, p r e c u m şi simultaneitatea lor isto­
individuale? A existat o a r e , în m o d u l r o m â n i l o r de a p e r c e p e rică au făcut ca „chestiunea agrară", e n d e m i c ă în Europa centrală
c o m u n i s m u l , o d o m i n a n t ă socială, cu p u t i n ţ ă de d e d u s pe cale şi orientală, să nu poată fi rezolvată în m o d definitiv 5 .
statistică? I-au fost ei, în final şi pe o durată de câteva decenii, mai 1
Anuarul statistic al României 1990, Comisia Naţională pentru Statistică,
d e g r a b ă favorabili ori m a i c u r â n d ostili? Statistic vorbind,
[Bucureşti, 1990], p. 122; cifra este comparabilă cu creşterea de trei ori a
totalitarismul i-a avantajat sau i-a dezavantajat pe cei m a i mulţi veniturilor reale în societăţile occidentale.
dintre r o m â n i ? Există o a r e în cotidianul (Alltagsgeschichte) 2
IBIDEM, p. 51.
3
totalitar 1 practici sociale d o m i n a n t e , pe care statisticile ne-ar Kenneth JOW1TT, Revolutionaiy Breaklhroughs and National Develop­
putea ajuta să le degajăm? ment: the Case of România, 1944-1965, University of California Press, Berkeley
and Los Angeles, 1971. p. 74.
4
Stein ROKKAN, op.cit., pp. 101-112.
V. pentru dezbaterea metodologică asupra chestiunii, Detlev PETJKERT, 5
George SCHOPFLIN, „Culture and Identity in Post-Communist Europe",
MltagsgeSchichle cler NS-Zeit: Neue Perspektive oder Trivialisierung?', in Stephen WHITE, Judy BATT, Paul G. LEW1S, editors, Developments in Easl-
Oldenbourg, Miinchen, 1984. European Polilics, Duke University Press, Durham, N.C., 1993, p. 21.

98 99
P r o b l e m a atavică a satelor a reapărut d u p ă 1989 sub forma adesea, m e m o r i a p o s t e o m u n i s t ă are t e n d i n ţ a de a descrie
1
unei „reîntoarceri a ţ ă r ă n i m i i " . P r o b l e m a ţărănească nu s-a stins n o r m a l i t a t e a cotidiană a socialismul de stat în t e r m e n i i „era
1
definitiv sub c o m u n i s m pentru că, potrivit observaţiilor antropo­ frumos, era bine, erau b a n i . . . " .
logilor 2 , proprietatea rurală a r ă m a s , chiar şi în posteomunism, un F ă c â n d de două ori m e d i a statistică, s-ar zice (în termeni
raport între persoane, m a i degrabă decât o relaţie între persoane probabili) că lunga guvernare comunistă a reprimat, exclus şi
şi lucruri. Cu acest titlu, ea ignoră dreptul şi participă la o definiţie marginalizat înjur de 9% din populaţia României, dar a adus - prin
identitară p r a c t i c a t ă într-un spaţiu rural ce s-a p r e z e n t a t întot­ generalizarea metodelor de lucru m o d e m e , prin migraţia masivă
deauna, chiar şi sub socialismul de stat, drept leagăn al naţiunii. a populaţiei dinspre rural spre urban, prin constituirea unei elite
în acelaşi t i m p , p o n d e r e a celor care trăiesc exclusiv din tehnice dominante, prin întărirea rolului de protector al statului -
salarii şi fonduri sociale creşte de la 3 7 , 9 % în 1950 la 7 1 , 5 % în beneficii materiale şi simbolice pentru cel puţin 4 5 % din aceeaşi
1970 3 . în cifre absolute, n u m ă r u l p e n s i o n a r i l o r de asigurări populaţie. Mai mult chiar, în 1999, unul din trei adulţi îşi aminteşte
sociale, de pildă, sporeşte de la 251.400 în anul 1950 la 1.116.500 că starea de libertate a societăţii era, sub c o m u n i s m , aceeaşi sau
în 197Q 4 . chiar m a i b u n ă decât în perioada de tranziţie 2 . La z e c e ani d u p ă
prăbuşirea socialismului real, 3 0 % dintre r o m â n i se identificau
Altfel spus, d e p e n d e n ţ a faţă de stat şi faţă de tipul de cultură
încă, la nivelul m e m o r i e i lor colective, cu totalitarismul politic.
a m u n c i i pe care acesta 1-a creat înregistrează şi ea o creştere
Oricât de paradoxal ar putea să pară astăzi acest lucru, comunismul
m a s i v ă . în sfârşit, n u m ă r u l de studenţi la 10.000 de locuitori
s-a legitimat în ochii majorităţii prin funcţia sa d e m o c r a t i c ă :
evoluează constant, de la 17 în 1938 la 32 în 1950 şi 75 în 1970 5 ;
cultivând o anumită egalitate a şanselor, totalitarismul a laminat
de asemena, numărul elevilor de liceu se multiplică cu zece între
diferenţele sociale, economice şi culturale pe care le moştenise şi
1938 (49.287) şi 1970 (505.891) 6 .
prin a căror critică şi-a justificat vocaţia istorică.
î n s u m â n d aceste cifre şi c o m p a r â n d u - l e cu cele din seria
Mobilitatea e x t r e m ă a cestor repere statistice sugerează că,
p r e c e d e n t ă , s e c o n s t a t ă i m e d i a t c ă p o n d e r e a celor p e n t r u c a r e
între 1948 şi 1989, relaţiile de putere nu s-au constituit şi nu au
regimul totalitar a reprezentat o permanentă ameninţare, o povară,
funcţionat n u m a i în v e d e r e a uniformizării c o m p o r t a m e n t e l o r
un pericol imediat sau virtual se situează între m i n i m u m 6% şi
populaţiei, a normalizării atitudinilor şi gesturilor sociale. Fără
m a x i m u m 12%, în v r e m e ce p r o c e n t u l a c e l o r a pentru care
să-şi ascundă, ca orice sistem de d o m i n a ţ i e de altfel, interesul
c o m u n i s m u l a î n s e m n a t o s c h i m b a r e p o z i t i v ă a vieţii, un venit
p e n t r u analiza în t e r m e n i colectivi a obiectivelor sale, p u t e r e a a
stabil şi în c o n t i n u ă creştere, un acces tot m a i larg la o educaţie
fost, cu p r e c ă d e r e , interesată de fiecare individ în p a r t e , de
superioară, o legătură tot m a i strânsă cu statul se p l a s e a z ă pe o
construcţia atitudinilor, de supravegherea c o m p o r t a m e n t e l o r , de
plajă cuprinsă între 2 0 % şi 7 0 % . Nu este de aceea surprinzător că, 3
producţia politică a corpurilor .
1
Beatrice von HIRSCHAUSEN, Les nouvelles campagnes roumaines. Les
paradoxes d'un „retour"paysan, Belin, Paris, 1999. ' Dan LUNGU, Povestirile vieţii. Teorie şi documente, Editura Univer­
2
Katherine VERDERY „Fuzzy Property. Rights, Power, and Identity in sităţii Al.I. Cuzadin Iaşi, Iaşi, 2003, pp. 120-183.
2
Transyivania's Decollectivization", in M. BURAWOY, K., editors, Uncerlain 2 1 % mai bună, 9% aceeaşi, Metro Media Transilvania, Barometrul
Transitions. Ethtiographies of Change in Postsocialist World, Lanham, MD, politic. România. Septembrie 1999 [Cluj, 1999], p. 12.
3
Rowman & Littlefield, 1999, pp. 53-8!. Zoe PETRE, „Promovarea femeii sau despre destructurarea sexului
3
Anuarul statistic al României 1990, p. 121. feminin", in Lucian BOTA, coordonator. Miturile comunismului românesc,
4
IBFDEM, p. 126. Nemira, Bucureşti, 1998, pp. 255-271 şi Gail KLIGMAN, The Polilics of
5
IB1DEM, p. 126. Duplicity, Conlrolling Reproduction in Ceausescu 's România, University of
6
l B I D E M , p . 136. California Press, Berkeiey and Los Angeies and London, 1998.

100 101
Civilizaţia uzinei, în calitate de p r o d u s al creşterii e c o n o ­ O putere pastorală
1
m i c e şi al migraţiei p o p u l a ţ i e i dinspre m e d i u l rural spre cel
urban, instituie domeniul m u n c i i productive sau, literal, „câmpul Puterea nu a acţionat n u m a i prin interdicţie şi sancţiune, nu
m u n c i i " , ca unic spaţiu de validare şi recunoaştere socială a indi­ s-a folosit doar de n o r m a de drept p e n t r u a reprima, a alinia şi a
vidului. M u n c a industrială i m p u n e , pe scară m a r e , o disciplină a produce unanimitatea. De altfel, dreptul socialist se c o m p l a c e în
corpurilor şi o m o n o p o l i z a r e a timpului individual 2 n e c u n o s c u t e a denunţa formalismul „dreptului burghez", la care îşi p r o p u n e să
p â n ă atunci în civilizaţia r o m â n e a s c ă tradiţională şi agrară 3 . renunţe. N o i l e reţele de putere sunt dispuse să p r o c e d e z e mai ales
Cultura muncii ca tehnologie cardinală a construcţiei naţio­ prin a s u m a r e a funcţiilor vitale ale individului. F o r m a l , p u t e r e a
nale fusese însă transmisă socialismului de stat de către regimul interzicea rareori ceva. Dreptul pozitiv al c o m u n i s m u l u i îşi putea
p r e c e d e n t , de tip autoritar cu inflexiuni fasciste. într-adevăr, permite luxul de a conţine toate garanţiile d e m o c r a t i c e . Pentru că
datoria de a efectua o m u n c ă s o c i a l m e n t e utilă ca precondiţie a puterea nu se reprezenta pe sine în raport cu legea, ci cu echitatea.
cetăţeniei, cât şi sintagma „ c â m p u l m u n c i i " fuseseră introduse în Obiectivul ei nu era acela de a asigura d o m n i a legii, ci pe cea a
1941 de către m a r e ş a l u l A n t o n e s c u , p r o m o t o r al u n e i legislaţii m u n c i i şi a clasei m u n c i t o a r e . Ea făcea, de aceea, c e v a cu totul
antievreieşti ce lega „datoria n a ţ i o n a l ă " de a fi activ în „câmpul diferit de celelalte regimuri politice m o d e r n e : p u t e r e a totalitară
m u n c i i " de deplina recunoaştere a drepturilor civile 4 . Aproape în supraveghează, hrăneşte şi pedepseşte.
acelaşi m o d , locuitorii totalitarismului vor fi definiţi în principal A v e m de-a face cu o p u t e r e de tip p a s t o r a l , aşa c u m a fost
ca „ o a m e n i ai m u n c i i " şi nu drept cetăţeni 5 . identificată de Paul Veyne 1 în gândirea lui M i c h e l Foucault 2 . Or,
Cu alte c u v i n t e , statutul lor politic este conferit de partici­ spre deosebire de relaţiile de putere de tip juridico-discursiv, care
parea, cu titlu individual, la ..construirea societăţii socialiste" şi uniformizează atitudinile şi normalizează comportamentele, pute­
n u d e a s e n t i m e n t u l dat u n u i p a c t constituţional d e bază. M u n c a rea pastorală încurajează p r o d u c e r e a individualismului. Individul
era contractul social al socialismului dc stat. nu îşi aliniază c o m p o r t a m e n t u l u n o r n o r m e juridice, ci evoluează
liber pe un teritoriu aflat sub controlul unui a n u m i t dispozitiv de
putere, şi, atâta timp cât e v o l u e a z ă în direcţia spre care operaţia
inevitabilă de „ d e s c u r c a r e " a relaţiilor de p u t e r e îl î n d r u m ă în
chip firesc, este hrănit şi ocrotit în cadrul unui soi de „maternitate
socială", şi a n u m e prin p r o g r a m e de securitate socială, prin
1 inexistenţa şomajului, printr-o rată acceptabilă a criminalităţii,
Produsul Intern Braţ reprezintă în 1970, 6 2 3 % faţă de 1938, an cu un
P.I.B. superior faţă de 1950, Anuarul statistic al României 1990, p. 234. printr-un raport echitabil î n t r e salarii şi p r e ţ u r i , p r i n costul
2
Dan LUNGU, Construcţia identităţii într-o societate totalitară, Junimea, aproape fictiv (cel puţin p â n ă la j u m ă t a t e a anilor ' 8 0 ) al energiei,
Iaşi, 2003, pp. 105-114. chiriilor şi serviciilor, ca şi printr-un c o n s u m ale cărui limite nu
3
Katherine VERDERY, Whal Was Socialism and Whal Comes Next?, sunt i m p u s e de m ă r i m e a v e n i t u l u i p e r s o n a l , ci de raritatea
Princeton University Press, Princeton, 1996, pp. 39-57 crede că etatizarea
produselor care este, în c e e a ce-o priveşte, o formă individuali­
timpului reprezintă o formă specială de dominaţie, caracteristică epocii
Ceauşescu. zată de control. Raritatea, relativă sau acută, a bunurilor de con-
4
Evreii din România între anii 1940-1944. I. Legislaţia antievreiască,
editor Lia Benjamin, Hasefer, Bucureşti, 1993, Doc. No. 41, pp. 150-154. ' Paul VEYNE, Commenl on ecrit l'histoire, Seuil, Paris, 1971, pp. 347-
5
Mai ales în anii '50 şi '60, apelativul „cetăţean" este folosit, în limbajul 385.
administrativ, pentru a-i desemna pe cei care, din motive politice sau datorită 2
Michel FOUCAULT, „Sexualite et pouvoir", in Dils et ecrits 1954-1988,
originii lor sociale, nu meritau titlul de „tovarăş". III, Gallimard, Paris, 1994, pp. 559-566.

102 103
sum a fost d o a r unul din m e c a n i s m e l e care-i î n g ă d u i a u indivi­
funcţia de a adeveri prin p r o b e cine sunt şi unde se ascund
dului să realizeze singur riscul de a r ă m â n e exterior relaţiilor de
inamicii r e g i m u l u i , cât, m a i ales, pe a c e e a de p r o d u c e inamici
putere.
prin „ a d e v ă r u r i " mărturisite. Pentru ea, mărturisirea ţinea loc de
Spre d e o s e b i r e de r e g i m u r i l e de p u t e r e p a s t o r a l ă din
adevăr 1 . F u n d a m e n t a l , ciclurile represive ale puterii de tip pasto­
Antichitate şi Evul M e d i u , totalitarismul de tip sovietic şi-a înte­
ral nu u r m ă r e a u să stabilească vinovăţii, ci să p r o v o a c e m ă r t u ­
m e i a t legitimitatea pe factorul e c o n o m i c . Nu în sensul în care
risiri, nu să oblige individul să se situeze în raport cu o n o r m ă de
stand comunist ar fi aspirat cu adevărat să devină un stat al bună­
drept, ci să spună adevărul puterii.
stării şi al c o n s u m u l u i , ci în m ă s u r a în care a c t u l de g u v e r n a r e
Iar acest adevăr esenţial care, pe o cale sau alta, trebuia rostit
trecea drept sinonim, pe de o parte cu m o d e r n i z a r e a şi creşterea
de toţi şi de fiecare în parte, nu afirmă că păstorul este b u n pentru
economică, iar pe de altă patte cu monopolul redistribuirii cât mai
că nu obişnuieşte să certe şi să p e d e p s e a s c ă , ci p e n t r u că este
uniforme a p r o d u s u l u i n a ţ i o n a l . Cetăţenilor nu li se cerea să-şi
manifeste altă credinţă d e c â t c e a în ştiinţa r e g i m u l u i de a-i singurul capabil să-şi hrănească turma. Atâta t i m p cât turma este
guverna şi de a-i hrăni, de a-i c o n d u c e spre „fericirea totalitară", hrănită, orice violenţă este legitimă, înţelegând legitimitatea în
adică spre o anumită î m p ă c a r e cu propriul destin, printr-o logică sens w e b e r i a n 2 , adică m a i p u ţ i n ca pe o a d e z i u n e formulată cu
a nivelului de trai complet diferită de cea occidentală 1 . titlu personal şi motivată raţional sau m o r a l , cât ca pe o absenţă
G u v e r n a r e a c o m u n i s t ă era o guvernare pentru popor, dar nu voluntară a contestării unei ordini ce se manifestă ca legitimă în
u n a prin popor sau cu acesta. în c o m u n i s m , arta guvernării era fapt şi a cărei validitate este g a r a n t a t ă de o instanţă u m a n ă
deci c o n d a m n a t ă să se confunde cu b u n a gestiune a producţiei şi însărcinată să sancţioneze orice încălcare a acestei ordini.
a redistribuţiei. Căci p u t e r e a p a s t o r a l ă este, prin excelenţă, o R e g i m u l a căzut, în final, nu atât din c a u z a funcţiei sale
putere productivă: ea produce nu n u m a i bunuri, securitate, locuri represive, cât datorită crizei care atinsese capacităţile sale produc­
de m u n c ă , dar în aceeaşi m ă s u r ă şi c o m p o r t a m e n t e sau chiar tive 3 . Caracterul pastoral al totalitarismului se verifica în principiu
adevăr. prin dimensiunea providenţială a sistemului. Socialismul de stat
Din p u n c t de v e d e r e politic şi j u r i d i c , individului nu i se este c o n d a m n a t să se întrupeze într-un stat al bunăstării. în ceea
interzicea nimic şi i se oferea totul. D a r în schimbul unei supra­ ce-1 priveşte, statul-providenţă este însoţit de reputaţia de a p r o ­
vegheri individualizate şi a t e n t e . D i s p o z i t i v u l de p u t e r e al voca ruperea legăturilor sociale naturale, din m o m e n t ce persoa­
regimului nu a fost instalat pentru a urmări indivizii d u p ă unicul nele nu m a i sunt nevoite să întreţină în b u n ă stare de funcţionare
criteriu al respectării sau transgresării dreptului. R e p r e s i u n e a , legăturile familiale şi c o m u n i t a r e de care d e p i n d e a u înainte ca
oricât de m a s i v ă şi d r a m a t i c ă ar fi fost în a n u m i t e etape, nu a
1
funcţionat a s e m e n e a u n e i c o n s e c i n ţ e previzibile a încălcării Ion IOANID, închisoarea noastră cea de ţoale zilele III (1956-1959),
Albatros, Bucureşti, 1992, pp. 162-163 relatează următoarea istorie: Ion Birtaşu,
normei de drept, fie acesta şi socialist, ci ca efect al delaţiunii,
din lotul Pătrăşcanu, este obligat să recunoască, sub tortură, că a primit din
ca rezultat al supravegherii r e c i p r o c e a indivizilor, al chemării Iugoslavia un transport de arme pe care 1-a ascuns. Evident, un asemenea
fiecăruia în parte la vigilenţă şi la acţiune. în plus, represiunea nu transport nu existase niciodată, scenariul comploUilui fiind scris de un inculpat
a vizat decât în subsidiar eliminarea fizică a rezistenţelor la putere comunist, Bellu Silber. După mărturisire, Birtaşu este din nou torturat pentru a
şi nu şi-a p r o p u s n i c i o d a t ă identificarea tuturor vinovaţilor de indica locul în care ar fi ascuns annele despre care anchetatorul ştia că nu existau
în realitate.
delicml de opoziţie politică. De fapt, poliţia politică nu avea atât
Max WEBER, Wirlschajt und Gesellschaft. Grundriss der verslehenden
1 Soziologie, Hrsg. J. Winckelmann, J.C.B. Mohr, Tubingen, 1972, pp. 17 sq.
Guy HERMET, Les desenchanlements de la liberie. La sortie des 3
George SCHOPFLIN, „Culture and Identity in Post-Communist
diclalures dans les annees '90, pp. 43-79. Europe", p. 25.

104
105
statul să le ofere sistemele sale integratoare de p r o t e c ţ i e şi
1
siguranţă socială .
Or, statul comunist nu s-a dovedit în cele din u r m ă capabil să
refondeze într-un m o d similar legătura socială. El a generat,
dimpotrivă, o multitudine de individualisme d e p e n d e n t e articu­
late într-o vastă reţea de „ c o r p o r a ţ i i d o m e s t i c e " 2 , m e n i t ă să
Anticomunismul posteomunist
s u p l i n e a s c ă deficienţele dispozitivului statal de p r o d u c ţ i e şi
rcdistribuţie. P r ă b u ş i r e a c o m u n i s m u l u i ar fi, p r i n u r m a r e , m a i
puţin rezultatul u n e i r e î n t o a r c e r i în forţă a politicului, cât o
consecinţă a eşecului unei formule de guvernare de tip pastoral.

A n t i c o m u n i s m u l a fost u n a dintre cele m a i c o m o d e atitudini


intelectuale ale epocii p o s t e o m u n i s t e . D u p ă 1989, R o m â n i a a
p ă r u t d o m i n a t ă de un n o u c o n f o r m i s m m o r a l şi politic, ce s-a
exprimat în forma unui p a t o s stereotip şi convenţional al denun­
ţării trecutului totalitar. Cu e x c e p ţ i a u n o r p o p u l a ţ i i izolate şi
ostracizate de nostalgici ai naţionalismului ceauşist, intelectualii
r o m â n i din primii ani ' 9 0 s-ar fi considerat descalificaţi d a c ă nu
şi-ar fi asumat rolul dc purtători de cuvânt ai unei etici aflate în
radicala opoziţie cu marxism-lcninismul, cu socialismul real, cu
doctrinele de stânga şi mai ales cu experienţa politică, e c o n o m i c ă
şi socială a totalitarismului.
C e l care citeşte astăzi publicistica de o p i n i e din R o m â n i a ,
fără să cunoască istoria celor care o fabrică şi o animă, s-ar putea
m i r a (şi ar fi fără îndoială îndreptăţit să o facă) la g â n d u l că, în
societatea r o m â n e a s c ă , c o m u n i s m u l a rezistat v r e m e de cinci
decenii cu toate că intelectualii de talent şi o a m e n i i de spirit i-au
fost hotărât potrivnici. Acest ipotetic observator inocent ar avea
dreptul să-şi închipuie că ideologii Partidului C o m u n i s t au avut
de îndeplinit o sarcină extrem de grea, aceea de a face faţă unei
pleiade de apărători ireductibili ai tradiţiilor naţionale, ai libera­
lismului, ai democraţiei creştine şi ai altor curente de gândire care
au în c o m u n demascarea caracterului i n u m a n al totalitarismului.
Sub totalitarism - citim a p r o a p e p r e t u t i n d e n i -, r o m â n i i au
1
Marcel GAUCHET, La religion dans la democraţie. Parcours de la
fost masificaţi; adevărata personalitate a fiecăruia dintre cei care
laicite, Gallimard, Paris, 1998, pp. 68-69. au trăit între 1948 şi 1989 nu s-a putut exprima cu adevărat şi pe
2
David KIDECKEL, op. cit., pp. 101-102.
107
106
deplin. S u b totalitarism, r o m â n i i au fost lipsiţi - cu forţa şi societate constituie o e x c e p ţ i e s u s p e c t ă de la a c e a s t ă r e g u l ă a
împotriva propriei voinţe - de putinţa de a construi destine indi­ normalităţii posteomuniste.
viduale, de posibilitatea de a-şi alege soarta, de a formula opinii î n m o d p a r a d o x a l , aceiaşi a n t i c o m u n i ş t i d e u l t i m ă oră
politice, de a-şi e x p r i m a convingerile. Sub totalitarism, românii consideră că tot atât de n o r m a l e erau, înainte de 1989, reprimarea
au trăit sub imperiul fricii, a s e m e n i u n o r fiinţe t r a u m a t i z a t e , în repulsiei, c o m p l e z e n ţ a l o c v a c e faţă de r e g i m , d o r i n ţ a de a
p e r m a n e n t ă defensivă, frământate de grija traiului de fiecare zi. supravieţui în orice condiţii şi refuzul de a a d o p t a poziţii
A c e s t e imagini e p i c o - m o r a l e nu descriu însă societatea a n t i c o m u n i s t e . Sub totalitarism - se s p u n e a d e s e a - o p o z i ţ i a şi
românească din perioada totalitară, ci doar felul în care societatea disidenţa nu erau decât excepţii, dintre cele mai rare, de la o tristă
r o m â n e a s c ă p o s t e o m u n i s t ă este d i s p u s ă să-şi a m i n t e a s c ă de regulă a normalităţii comuniste.
comunism. A s e m e n e a discontinuitate a regimului normalităţii poate fi
C a r e este rostul u n o r astfel de tablouri istorice? Ce demisie explicată, ba chiar şi argumentată, în termeni politici. Ea devine
a raţiunii sunt c h e m a t e ele să explice? Ce etică perversă le este însă de neînţeles dacă este privită dintr-o perspectivă etică. D i n
dat să slujească? Funcţia lor nu este aceea de a falsifica realitatea punct de vedere politic, principala p r o b l e m ă ce se p u n e astăzi în
sau de a înşela gândirea, ci de a explica ceea ce nu poate sau nu m o d legitim este cea a răspunderii u n o r p e r s o a n e sau categorii
trebuie să fie examinat pe cale raţională. Rolul intelectual şi social sociale faţă de actele reprobabile pe care le-au înfăptuit din raţiuni
pe care îl îndeplinesc este acela de a-i scuti pe purtătorii de cuvânt politice sau din calcul economic. In ordine morală însă, chestiunea
ai societăţii politice şi civile româneşti de obligaţia de a-şi privi centrală devine cea a responsabilităţii pentru toate gesturile comise
în faţă trecutul. Sarcina lor pare să fie aceea de a dezvinovăţi. şi, mai ales, pentru cele omise de aceste persoane sau grupuri.
Cu doar câteva excepţii, românii ar fi fost victimele inocente Se p o a t e oare susţine că, atunci c â n d lipseşte libertatea,
ale totalitarismului. Istoria lor ar fi fost izbită de un c a t a c l i s m refuzul de a participa la riturile servitutii, responsabilitatea pentru
asupra căruia nu au avut nici o putere. C o m u n i s m u l ne este p r e ­ propriile acte şi solidaritatea faţă de victimele represiunii sunt şi
zentat ca un fel de stihie istorică ce s-a abătut asupra unor români ele, în m o d necesar, absente? O a s e m e n e a afirmaţie p o a t e fi însă
lipsiţi dc cele mai elementare reflexe m o r a l e , anihilându-le pe etic riscantă. în p r i m u l r â n d pentru că nu e x p l i c ă c u m ajunge o
de-a-ntregul voinţa. comunitate să fie liberă şi în ce fel, prin intermediul cărui tip de
tranziţie, un stat totalitar se p o a t e transforma în stat de drept. M a i
mult, ea p a r e să a d m i t ă că societatea - u n i c u l d o m e n i u de
Răspundere şi responsabilitate exerciţiu al solidarităţii u m a n e şi al responsabilităţii m o r a l e - nu
are nici un rol d e j u c a t într-un astfel de proces de trecere. De u n d e
Prin u r m a r e , a n t i c o m u n i ş t i i de dată r e c e n t ă şi cu d e n u m i r e ar decurge că tranziţia n-ar p u t e a fi înfăptuită d e c â t pe cale
de origine necontrolată au aparent toate motivele să considere că administrativă, printr-un act de voinţă al celor care guvernează.
descrierii trecutului c o m u n i s t i se potriveşte cel m a i bine un ton în al doilea rând, a considera că responsabilitatea şi solidari­
tragic. în acelaşi t i m p , este a p r o a p e n e î n d o i e l n i c că singurul tatea nu se pot manifesta d e c â t în condiţiile libertăţii, î n s e a m n ă
sentiment pe care se cuvine să îl mai trezească a c u m totalitarismul a justifica inerţia, pasivitatea, laşitatea şi c o m p r o m i s u l , î n s e a m n ă
este repulsia. Aşadar, atitudinea n o r m a l ă faţă de c e e a ce a a c o n d a m n a la subdezvoltare morală orice societate ce nu se bu­
î n s e m n a t totalitarismul c o m u n i s t s-ar situa astăzi între gravitate cură de avantajul de a fi administrată după principiile democraţiei
şi dezgust. C u r i o z i t a t e a , sistematică şi critică, faţă de actorii reprezentative. Ca şi c u m maturitatea etică şi civică a unei naţiuni
totalitarismului ori interesul p e n t r u c o m u n i s m c a f e n o m e n d e ar fi direct proporţională cu liberalismul constituţiei sale.

108 109
„A fi r ă s p u n z ă t o r " este o construcţie v e r b a l ă tranzitivă, „a
fi responsabil", u n a reflexivă. Răspunzi cu precădere faţă de alţii convertire doar cel v i n o v a t . Or, t e h n i c a a d o p t a t ă astăzi de
pentru felul în c a r e ai îndeplinit o m i s i u n e , dar te simţi respon­ anticomuniştii posteomunişti este cea a excluderii trecutului, m a i
sabil în raport cu c e e a ce dă sens p r o p r i e i tale vieţi. Astfel, un precis a propriului trecut, din analiza c o m u n i s m u l u i .
guvern îşi poate a s u m a r ă s p u n d e r e a în P a r l a m e n t pentru un anu­ Această tehnică traduce, în fapt, imposibilitatea de a formula
mit p r o i e c t de lege, sau faţă de un alt g u v e r n pentru un angaja­ p r o b l e m a vinovăţiei. Istoria totalitarismului nu este interogată, ci
m e n t internaţional. în schimb, acelaşi guvern trebuie să se simtă d e n u n ţ a t ă , nu este a n c h e t a t ă , ci c o n d a m n a t ă . î n t r e b a r e a isco­
responsabil faţă de c e e a ce dă c o n ţ i n u t politicilor sale, adică ditoare şi tulburătoare „de ce a durat c o m u n i s m u l r o m â n e s c atât
binele c o m u n , şi faţă de izvorul său de legitimitate, adică voinţa de mult fără ca cineva să i se împotrivească?" este sistematic înlo­
alegătorilor. cuită de exclamaţia gratuită şi pur retorică: „ c u m de a fost posibil
Altfel spus, r ă s p u n d e r e a p r e s u p u n e existenţa unei sancţiuni să se întâmple aşa ceva în R o m â n i a ! " . Cu alte cuvinte, nu cauzele
aplicate în m o d p u b l i c , în v r e m e ce responsabilitatea c o n ţ i n e fenomenului totalitar ar trebui să ne preocupe, ci efectele sale cele
posibilitatea unei ispăşiri în sfera privată. In p r i m u l caz, instanţa mai dramatice din planul represiunii violente sau oculte. în acest
care stabileşte şi e x e c u t ă sancţiunea este u n a de natură politică fel, victimele sunt deplânse, dar nu li se face dreptate. E l e apar ca
sau politico-juridică. O persoană publică sau privată poate fi trasă v i c t i m e ale u n e i istorii n e p r i e l n i c e (istoria, nu-i aşa, nu a fost
la r ă s p u n d e r e - în forme p r e v ă z u t e fie dc lege, fie d o a r de niciodată prea binevoitoare cu r o m â n i i ! ) şi nu drept subiecte ale
procedurile democratice - pentru promisiunile pe care le-a făcut, unui proces social şi politic ce c o m p o r t ă un ansamblu de m e t o d e
dar nu le-a ţinut, p e n t r u p ă r e r i l e greşite pe care le-a exprimat, şi un anumit număr de actori, ambele cu putinţă de identificat.
pentru m ă s u r i l e i n o p o r t u n e pe care le-a luat sau faţă de care a
C a gen literar, a n t i c o m u n i s m u l p o s t e o m u n i s t î m p r u m u t ă
ezitat să ia atitudine.
trăsăturile bocetului, nu pe c e l e ale b a l a d e i . El jeleşte, dar se
în a d o u a situaţie, autoritatea c h e m a t ă să se p r o n u n ţ e este, fereşte să povestească. Dc obicei, m o r t u l este jelit de bocitori
exclusiv, conştiinţa individuală. Căci trecerea de la c o m u n i s m la profesionişti, care nu sunt implicaţi afectiv în ritul de t r e c e r e .
p o s t e o m u n i s m nu implică n u m a i o modificare la nivelul opiniilor Aceştia pot fi chemaţi la r ă s p u n d e r e n u m a i d a c ă nu au d e p u s
dominante, ci o schimbare dramatică a vieţii. în 1989, românii au
suficient zel recitativ, sinceritatea s e n t i m e n t u l u i lor fiind
făcut m a i m u l t decât să se r ă z g â n d e a s c ă , ei şi-au a s u m a t -
indiferentă. N a r a ţ i u n e a p r e s u p u n e însă un m a r t o r , îţi c e r e să
î m p r e u n ă , d a r şi fiecare p e n t r u sine - r e s p o n s a b i l i t a t e a de a se
recunoşti că ai fost dc faţă, să-ţi asumi partea de responsabilitate,
angaja într-o experienţă istorică ce p r e s u p u n e transformarea în
să începi chiar povestirea s p u n â n d c u m ai ajuns să fii implicat
profunzime a mediului, structurilor şi practicilor sociale.
personal în respectivele e v e n i m e n t e .
!
în calitate dc produs cultural, a n t i c o m u n i s m u l p o s t e o m u n i s t
este o „contra-ideologie" 1 care încearcă să aplice categorii morale
O convertire ratată
simplificatoare şi dihotomice - comunism/anticomunism, putere/
societate civilă, intelectuali/mineri, majoritate/opoziţie - u n o r
D a c ă ruptura radicală a regimului normalităţii româneşti ar
d o m e n i i guvernate de cu totul alte criterii. Un a s e m e n e a reduc-
fi a d o p t a t o formă expiatorie, atunci s c h i m b a r e a sistemelor de
ţionism etic de factură ideologică are tendinţa caracterizată de a
referinţă la valori şi a c o m p o r t a m e n t e l o r sociale ar fi trebuit să se
o m o g e n i z a şi abstractiza o r i z o n t u l de aşteptare al societăţii,
p e t r e a c ă potrivit u n u i p r o c e d e u tipic m o r a l , cel al convertirii.
slăbindu-i astfel m e c a n i s m e l e de auto-reglare; efectul final al
Convertirea include întotdeauna trecutul, în p r i m u l rând trecutul
p e r s o n a l , cu titlul de t e m e i şi justificare. C ă c i are n e v o i e de 1
George SCHOPFLIN, „Culture and Identity in Post-Communist
Europe", p. 24.
110
111
r ă s p u n d e r e a p e n t r u suferinţa lor p e r s o n a l ă şi p e n t r u d r a m a lor
ideologici a n t i c o m u n i s m u l u i p o s t c o m u n i s t este u n u l pervers:
colectivă, românii din cea de-a d o u a categorie au ales, fiecare în
avertizată dogmatic că negocierea, compromisul, obligaţiile reci­
parte şi toţi î m p r e u n ă , să d e v i n ă şi să a c ţ i o n e z e în calitate de
proce voluntar asumate pot fi acte morale reprobabile, societatea
p r o m o t o r i ai totalitarismului., t e o r e t i c i e n i ai c o m u n i s m u l u i ,
nu se m a i poate orienta politic în lipsa unei vize ideologice
activişti ai partidului, lucrători ai Securităţii.
acordate de autoritatea m o r a l ă auto-instituită a „profesioniştilor"
societăţii civile. Interpretarea curentă a istoriei totalitare româneşti vrea - şi
F u g a naţională de orice vinovăţie personală ce se manifestă o face cu intenţie - să ne facă să uităm că nu toţi românii au fost
la r o m â n i d u p ă 1989 este, p e s e m n e , r e z u l t â n d u n e i înţelegeri a v i c t i m e şi că nu toţi r o m â n i i au rezistat. Există cel p u ţ i n patru
culpei mai ales sub specia p e d e p s e i . Frica generalizată sub m a r i tipuri în c a r e p u t e m să î n c a d r ă m atitudinile şi c o m p o r ­
totalitarism este o t e m ă recurentă a scrierilor despre trecut. Teama tamentele publice ale generaţiilor care au trăit în R o m â n i a între
de a fi tras la r ă s p u n d e r e ce a cuprins, pentru o mult prea scurtă 1948 şi 1989.
p e r i o a d ă , p e n u m e r o ş i r o m â n i i m e d i a t d u p ă c ă d e r e a vechiului In p r i m a tipologie se înscriu cei care au avut o atitudine de
regim a fost însă repede uitată. N i m e n i nu pare să se fi considerat rezistenţă: este vorba aici despre rezistenţa organizată, dar
cu a d e v ă r a t responsabil, n i m e n i p a r c ă nu se arată dispus să-şi n e e o o r d o n a t ă , a celor care s-au refugiat în m u n ţ i şi s-au o p u s în
interpreteze vinovăţia din perspectiva ispăşirii. Cei care au fost m o d violent noului regim; ca şi despre rezistenţa celor care, fiind
scutiţi de orice sancţiune juridică şi politică - şi aproape toţi cei preoţi, intelectuali, organizatori sindicali, creştini militanţi,
care meritau una au scăpat - se socotesc astăzi nevinovaţi. D u p ă studenţi ori simpli ţărani, şi-au formulat în public, individual sau
c u m tot atât de inocenţi se simt şi cei c a r e nu au greşit decât în grup, opoziţia dc principiu faţă de totalitarism.
pentru că au c o n s i d e r a t o p o r t u n să trăiască în afara controlului A d o u a atitudine, probabil majoritară, a fost cea a supunerii
propriei conştiinţe, care au r e n u n ţ a t să îşi m a i p r o d u c ă singuri pasive. Ei i-au aparţinut r o m â n i i care, deşi nu î m p ă r t ă ş e a u (din
sensul vieţii, acceptând, p e n t r u ei înşişi şi p e n t r u cei din jur, un
m o t i v e religioase, culturale, intelectuale sau de altă n a t u r ă )
sens gata făcut. C u s u r u l a n t i c o m u n i s m u l u i p o s t c o m u n i s t ar fi,
principiile c o m u n i s m u l u i şi nici nu a p r o b a u în forul lor interior
prin u r m a r e , acela de a face e c o n o m i e de conştiinţă.
toate m e t o d e l e sale dc acţiune socială, acceptau pe de-a-ntregul
consecinţele civile ale totalitarismului. M a i m u l t chiar, se p o a t e
spune că prin tăcerea lor, p r i n a u t i s m u l lor etic, ei au favorizat
Problema vinovăţiei
c i r c u m s t a n ţ e l e în care c r i m a şi v i n o v ă ţ i a p o l i t i c ă au devenit
Această interpretare a istoriei totalitare româneşti este menită posibile 1 . Responsabilitatea a c e s t o r r o m â n i t r e b u i e descrisă în
să ne facă să u i t ă m . Să u i t ă m că r o m â n i i c a r e au fost executaţi, termeni de culpă politică1.
î n t e m n i ţ a ţ i , internaţi, p e r s e c u t a ţ i sau exilaţi v r e m e de cinci R o m â n i i din a treia c a t e g o r i e tipologică, c a r a c t e r i z a t ă de
decenii nu au fost executaţi, întemniţaţi, internaţi, persecutaţi sau s u p u n e r e a activă, s-au înscris, m â n a ţ i de r e g u l ă de o m o t i v a ţ i e
exilaţi de la sine, prin p u t e r e a şi fapta u n o r instanţe impersonale profesională, în Partidul C o m u n i s t şi au c o l a b o r a t u n e o r i cu
pe care le n u m i m „ t o t a l i t a r i s m " , „ c o m u n i s m " , „ p a r t i d " ori poliţia politică pentru a face carieră, p e n t r u a p r o m o v a , pentru a
„ s e c u r i t a t e " . Toţi aceşti r o m â n i au c ă z u t v i c t i m ă altor r o m â n i , publica cărţi, pentru a trăi mai bine, pentru a putea călători, pentru
p r o m o t o r i ai totalitarismului, teoreticieni ai c o m u n i s m u l u i ,
1
activişti ai partidului, lucrători ai Securităţii. D a c ă r o m â n i i din Karl JASPERS, Texte filosofice, p. 39.
2
p r i m a categorie, cea a victimelor, nu p o a r t ă în nici un fel IBIDEM, p. 37.

113
112
a atinge un a n u m i t nivel de n o r m a l i t a t e şi de î m p l i n i r e . C u l p a arbitrariul c o n d u c ă t o r i l o r care le-au fost hărăziţi de o istorie a
1
acestora este fără nici un fel de dubii o culpă morală . cărei responsabilitate nu o poartă.
în sfârşit, al patrulea tip de atitudine ar putea fi calificat drept Ar fi ciudat însă să ne r e p r e z e n t ă m p o p o r u l r o m â n ca pe un
angajament. R o m â n i i susceptibili să se înscrie în această t i p o ­ popor dostoievskian, format din milioane de adulţi care au trăit zi
logie au fost, laolaltă şi luaţi în p a r t e , însuşi r e g i m u l , însuşi de zi d r a m a sfâşietoare de a fi m e m b r i ai u n u i partid pe care îl
partidul, însăşi securitatea, însăşi puterea oficială. L o r li se p o a t e detestau în adâncul conştiinţei. O analiză circumstanţială istoric a
atribui fără rezerve o culpă criminală2. raportului etic dintre ideile dominante şi convingerile personale ar
D e ş i obiectivul central al c o m u n i s m u l u i nu a fost p r o b a b i l putea contribui la înlăturarea unei asemenea reprezentări perverse.
acela de a reprima tot ceea ce se p u t e a dovedi a fi contrariul său,
nu este m a i puţin a d e v ă r a t că violenţa represivă a făcut
indubitabil parte din istoria totalitarismului r o m â n e s c . In Anticomunismul: ultima ideologie?
R o m â n i a anilor ' 5 0 , ' 6 0 , ' 7 0 şi ' 8 0 , au existat o a m e n i - că este
vorba d o a r despre câteva m i i sau d e s p r e m u l t e sute d e m i i Relaţia între discursul public r o m â n e s c şi lumea ideilor a fost
constimie o problemă socială şi penală, nu u n a etică - care au fost î n t o t d e a u n a dificilă. G â n d i r e a se s i m t e rareori angajată de
ucişi, torturaţi, întemniţaţi, persecutaţi, urmăriţi, umiliţi, înjosiţi cuvinte. Acestea din u r m ă nu exprimă cu adevărat idei, ci, în cel
nu p e n t r u o infracţiune a n u m e , ci pentru c e e a ce e r a u şi p e n t r u
m a i b u n caz, se e x p r i m ă pe ele însele. De aceea, raportul dintre
ceea ce credeau.
gândire şi limbaj este o a r e c u m c o n d a m n a t să fie estetic, nu etic.
Această constatare este suficientă, în temeiul celor m a i ele­ înstrăinate fiind dc lumea ideilor, cuvintelor r o m â n e ş t i nu le mai
m e n t a r e n o r m e ale dreptului natural, pentru a c o n d a m n a totalita­
rămâne decât să-şi organizeze admiraţia reciprocă. LiteraUira este
rismul definitiv. N u m a i că toţi aceşti oameni nu au fost victimele,
c a l e a tradiţională către r e c u n o a ş t e r e publică. Scrisul r o m â n e s c
în imensa majoritate a cazurilor nevinovate, ale totalitarismului
prefera forma i m p o n d e r a b i l ă a eseului cultural-literar şi d u e t u l
ca atare. U t o p i a poate sminti, dar nu ucide. Ideologia poate minţi,
oblic al c o m e n t a r i u l u i politic, ezitând de regulă să r e c u r g ă la
dar nu înjoseşte. Toţi aceşti o a m e n i au fost înjosiţi şi ucişi de alţi
structura îndelung rcllectată a tratatului şi la m e t o d a reflexivă a
o a m e n i . Aceasta ar trebui să fie u n a dintre c o n c l u z i i l e etice,
studiului întemeiat pe ipoteze teoretice, c o n d u s cu a r g u m e n t e şi
extrem de simple şi de evidente, ale oricărui studiu dezinteresat
încadrat de referinţe valide. D i n c o l o de orice j u d e c a t ă de valoare
al totalitarismului.
asupra calităţii şi utilităţii lor ca genuri literare foarte respectabile,
Potrivit u n u i r a ţ i o n a m e n t e l e m e n t a r c u e v i d e n t ă funcţie
eseul şi publicistica confirmă totuşi, prin d o m i n a ţ i a lor a s u p r a
deculpabilizantă, în u r m a u n u i lanţ de asumpţiuni succesive, res­
spaţiului intelectual r o m â n e s c , triumful opiniei, al părerii, fie ea
ponsabilitatea politică, j u r i d i c ă şi m o r a l ă p e n t r u tot c e e a ce s-a
educată şi informată, asupra ideii, a s u p r a conceptelor, a s u p r a
întâmplat rău în trecutul nostru apropiat nu ar aparţine, în ultimă
gândirii teoretice.
instanţă, decât şefului suprem, care ar fi confiscat Partidul, care,
Preferinţa pentru expresia literară, pentru cuvântul care nu se
la r â n d u l lui, ar fi confiscat societatea e t c . Cu alte c u v i n t e ,
angajează d e c â t pe sine într-un p l a n înainte de toate estetic
vinovaţi pentru ororile totalitarismului nu ar fi decât Hitler, Stalin,
explică, cei p u ţ i n în parte, de ce n i m e n i nu se simte legat, de
Ceauşescu şi alţi dictatori din aceeaşi specie. G e r m a n i i , ruşii sau
e x e m p l u , d e cuvintele rostite p u b l i c sub c o m u n i s m . D i s c u r s u l
r o m â n i i nu ar fi făcut d e c â t să suporte, î m p o t r i v a voinţei lor,
public al socialismului de stat, la c a r e au participat, în f o r m e
1
IBIDEM, loc. cit. instituţionale, patru m i l i o a n e d e r o m â n i , nu-şi m a i r e v e n d i c ă
2
IBTDEM, p. 36-37. astăzi un autor. Pentru că n i m e n i nu p a r e să r e c u n o a s c ă că ar fi

114 115
putut gândi cu adevărat c e e a ce a declarat în şedinţe sau a con­ utilitatea istorică. M a r x i s m u l u i vulgar oficializat de c o m u n i s m i
semnat în reviste şi cărţi. Discontinuitatea dintre cuvânt şi autor se o p u n e astăzi un liberalism didactic, format din idei fragmen­
nu aparţine însă c o m u n i s m u l u i , chiar dacă acesta a reflectat-o în tare, din sentinţe şi formule m n e m o t e h n i c e , un liberalism c o n ­
m o d u l cel m a i vizibil. în R o m â n i a , angajamentul politic ţine de struit din e l e m e n t e disparate, p r e l u a t e din surse diferite (etică,
d o m e n i u l aproape gratuit al verbalităţii, nu de cel al conştiinţei. e c o n o m i e , filosofic) şi care r e c u r g e cu exclusivitate la logica
D e o a r e c e , asemeni cuvintelor, politica nu are de-a face cu ideile. învăţării. Ca şi c u m acest liberalism expurgat şi r u d i m e n t a r ar fi
Viaţa publică nu este niciodată supusă rigorii teoretice şi morale unicul p e d a g o g al democraţiei.
pe care o presupun ideile.
Recursul la un astfel de discurs liberal e l e m e n t a r şi difuz nu
S-ar părea, aşadar, că, în v r e m e ce în Europa, ideile supravie­
are d o a r rostul de a m a r c a t r e c e r e a elitelor de p a r t e a ideilor
ţuiesc istoriei, în R o m â n i a istoria c o n s u m ă ideile. U n a din expli­
învingătoare. Liberalismul prezintă, în plus, avantajul de a oferi
caţiile acestei diferenţe ar p u t e a r e z i d a în faptul că, în întreaga
partizanilor săi un fel de scutire etică de a purta povara trecutului,
civilizaţie occidentală, forţa portantă a ideilor pare să fie de natură
a d e s e a stânjenitor în c o n t e x t d e m o c r a t i c . într-adevăr, v u l g a t a
etică. D i m p o t r i v ă , în a m b i a n ţ ă r o m â n e a s c ă , ideile sunt p u r t a t e
gândirii liberale socoteşte individul ca fiind p r o d u s u l etic al unei
exclusiv de o a m e n i şi, ca atare, suferă de o lipsă e n d e m i c ă de
alegeri a u t o n o m e . Sunt ceea ce doresc să devin, indiferent de
perpetuitate. La r o m â n i , ideile nu au decât valoarea pe care îe-o
tradiţia căreia îi aparţin şi indiferent de condiţia în care sunt
poate conferi î n t r u p a r e a lor într-o experienţă istorică şi politică
obligat să dau un sens vieţii mele, s-ar p u t e a r e z u m a această
dată şi nu au nici un fel de r ă s u n e t în afara p e r s o a n e l o r sau
vulgata. Devenind liberali d u p ă 1989, foştii practicieni ai „socia­
grupurilor care le animă.
lismului ştiinţific" nu se mai simt în nici un fel datori să-şi explice
Ideile nu sunt d e c â t n u m e l e pe care îl p o a t e c ă p ă t a la un
- şi cu atât mai puţin să-şi r ă s c u m p e r e - t r e c u t u l . S i n g u r a lor
m o m e n t dat o anumită situaţie strategică a relaţiilor de putere din
responsabilitate este faţă de u l t i m a lor alegere, c a r e anulează
c â m p u l intelectual şi politic. Ele izbutesc rareori să devină însăşi
complet precedenta lor opţiune. A fi liberal în e p o c a tranziţiei este
strategia potrivit căreia o a m e n i i pot c r e a noi raporturi de
un m o d confortabil de a prelungi etica iresponsabilităţii şi de a nu
autoritate în c â m p u l intelectual sau politic. Cu alte cuvinte, în
fi obligat să te raportezi la o etică a convingerii.
cultura r o m â n ă , ideile sunt rareori p â n d i t e de pericolul de a
De fapl, anul 1989 nu a a d u s d e c â t o s c h i m b a r e a conţinu­
deveni convingeri.
tului dogmatic al discursului public, fără să-i modifice regulile de
C u l t u r a politică o c c i d e n t a l ă funcţionează d e a p r o a p e d o u ă
p r o d u c e r e şi reproducere ori funcţia socială. Societatea c i v i l ă -
secole în aşa fel încât să p e r m i t ă reuşita u n o r idei capabile să
u n a n i m celebrată ca o alternativă d e m o c r a t i c ă la p u t e r e a n e o - ,
convingă chiar şi d u p ă ce experienţa istorică imediată ce îe-a dat
post- sau c r i p t o - c o m u n i s t ă - nu este, de fapt, d e c â t „ u l t i m a
naştere s-a încheiat. Altfel spus, în ordine conceptuala, ideile au
ideologie" a secolului'.
p r e c e d e n ţ ă în faţa istoriei. In s c h i m b , în R o m â n i a , cei care nu
Gîndirca unica, simplificatoare şi exclusivistă rămâne tenta­
izbutesc să devină i c o a n e ale spiritului p u b l i c p a r să nu aibă
niciodată dreptate. Istoria ideilor nu este adesea m a i mult decât ţia irezistibilă a intelectualilor r o m â n i . C i n e v a t r e b u i e să a i b ă
o simplă funcţie iconografică a istoriei politice. î n t o t d e a u n a dreptate, O d r e p t a t e la purtător, c a r e nu este locul
C a z u l cel m a i e l o c v e n t şi p r o b a b i l cei m a i d r a m a t i c este g e o m e t r i c al d e z b a t e r i l o r şi confruntărilor de idei. în o r d i n e
dispariţia a p r o a p e desăvârşită a ideilor de s t â n g a d u p ă c ă d e r e a intelectuală, dreptatea aparţine m e r e u cuiva, se manifestă nu atât
totalitarismului. Eşecul regimului este aproape u n a n i m identificat 1
Kiaus von BEYME, Transilion Io Democracy in Eastern Europe,
cu e ş e c u l ideilor la c a r e r e g i m u l a recurs p e n t r u a-şi legitima Macmillian Press, London and New York, 1996, pp. 31 -4!.

116
117
1
ca a c c e p t a r e a forţei u n o r valori, cât ca r e c u n o a ş t e r e a puterii este cea a criticii incompetente şi legitime , în sensul că, fără a fi
anumitor p e r s o a n e . experţi în ştiinţa politică sau în ştiinţele sociale ori e c o n o m i c e ,
1
De aceea, intelectualii r o m â n i nu sunt critici faţă de putere intelectualii p o t formula opinii în d o m e n i u l politic, social şi
economic în virtutea capitalului simbolic pe care l-au acumulat,
decât atunci c â n d autorităţile politice consideră firească această
de regulă, în m e d i u l universitar sau cultural şi pe care-1 p o t
critică. I n t e l e c t u a l u l r o m â n este carlist sub r e g i m u l carlist,
transfera, cu autoritatea astfel dobândită, pe terenul asupra căruia
naţionalist şi a n t i c o m u n i s t s u b r e g i m u l a n t o n e s c i a n , b u r g h e z o -
îşi exercită funcţia critică.
democrat de stânga sub guvernul Groza, marxist-leninist şi patriot
sub regimul comunist. El nu se află în opoziţie decât atunci când, în schimb, critica la care este supus astăzi c o m u n i s m u l din
ca înainte de 1938 sau după 1989, instituţia opoziţiei este tolerată, p a r t e a intelectualilor r o m â n i este u n a competentă şi ilegitimă:
c o m p e t e n t ă , p e n t r u că t o t a l i t a r i s m u l a p a r ţ i n e trecutului şi, ca
cu mai m u l t ă sau m a i p u ţ i n ă îngăduinţă. De altfel, intelectualul
atare, evaluarea lui a devenit un b u n public; ilegitimă în m ă s u r a
r o m â n nu acceptă să fie în opoziţie decât din dorinţa de a ajunge
în care intelectualul nu dispune decât de dreptul de a „ a c u z a " un
cât mai r e p e d e la putere.
fenomen la care este martor. Analiza critică a Revoluţiei franceze,
Iată u n u l din motivele p e n t r u care a fost n e a p ă r a t nevoie ca
de pildă, nu este o întreprindere a intelectualului, ci u n a a istori­
r ă s t u r n a r e a c o m u n i s m u l u i r o m â n e s c să a d o p t e o c a l e revolu­
cului. Intelectualului (care nu t r e b u i e să fie istoric de profesie)
ţionară, nu pentru că natura acestuia s-ar fi dovedit m a i represivă
îi revine însă, în m o d legitim, r o l u l de a e x a m i n a felul în c a r e
decât în alte părţi ale Europei de est ori liderii săi s-ar fi arătat m a i
valorile revoluţiei sunt experimentate în societatea contemporană.
hotărâţi să nu cedeze puterea 2 , ci, pur şi simplu, pentru că partidul Paradoxul care străbate a p r o a p e fără e x c e p ţ i e intervenţiile
unic nu a avut interlocutori cu care să-şi negocieze succesiunea. publice ale inlelcclualilor epocii post-totalitare şi ale ideologilor
S-ar putea spune că revoluţia a fost forma prin care totalitarismul societăţii civile este că acest tip de intervenţie a p a r ţ i n e în m o d
însuşi a inventat societatea civilă. natural vârstei totalitate. Simplu spus, intelectualii rostesc, d u p ă
căderea c o m u n i s m u l u i , acele cuvinte pe care ar fi trebuit să i le
adreseze pe când se afla în p l i n ă p u t e r e . Ei au î n c e r c a t să
Competenţa ilegitimă a anticomunismului îndeplinească, într-o societate potenţial d e m o c r a t i c ă , funcţia pe
care au refuzat, dc regulă conştient, să şi-o a s u m e în societatea
0 dată cu societatea civilă, s-a n ă s c u t şi instituţia m a g i s - totalitară. Ei pot tivea dreptate, şi au avut-o în n u m e r o a s e situaţii.
teriului moral al intelectualilor, instituţie tot atât de ilegitimă în D a r această d r e p t a t e este construită pe i m p o s t u r ă şi, ca atare,
R o m â n i a ca şi părintele care a adus-o pe lume. Atitudinea ideal- lipsită dc orice capacitate dc convingere. Pentru că - oricât ar fi
tipică a intelectualilor faţă de fenomenele politice şi de societate de justificat acest lucru dintr-o perspectivă liberală - este, în fond,
inacceptabil moral ca aceia care s-au supus şi a d e s e a au elogiat
1
înţelegând termenul intelectual aşa cum a fost inventat şi este folosit în comunismul să celebreze astăzi d e m o c r a ţ i a şi societatea civilă ca
Franţa, începând cu afacerea Dreyfus, v. Cristophe CHARLE, Naissance des şi c u m cele d o u ă atitudini ar fi perfect c o e r e n t e şi în deplină
inlellectuels, Editions du Minuit, Paris, 1990.
2 continuitate.
Teza caracterului „excepţional" a! totalitarismului românesc, ce a dus
la o evoluţie tot atât de atipică a postcomunismului la Richard WAGNER, 1
Sonderweg Rumănien. Berichl dus einem Entwicklungsland, Rotbuch, Berlin, Formula îi aparţine lui M.R. LEPSIUS, „Kritik als Beruf. Zur Soziologie
1991 şi Juan J. LINZ, Alfred STEPAN, Problems of Democratic Transition and des Intellecktuellen", in IDEM, Interessen, Ideen and Instituzionen, Opladen,
Consolidalion. Southern Europe, South America, and Posl-Communist Europe, 1990, citat de Klaus von BEYME, Transition to Democracy in Easlern Europe
The Johns Hopkins University Press, Baltimore and London, 1996, pp. 349-356. P- 31.

118 119
Aceşti intelectuali au a c u m dreptate p e n t r u că, înainte de a Este un ideal ratat un ideal care s-a c o n s u m a t definitiv? N-ar
găsi curajul de a vorbi, istoria însăşi le-a dat dreptate. Astăzi, ei fi oare un răspuns afirmativ dovada, p r e a grabnic obţinută, că nu
se răfuiesc - după regula incriminării şi a denunţului - cu o putere p o a t e exista un regim politic b u n , acceptând ca valabil celebrul
care nu m a i există. C ă c i intelectualul r o m â n nu dezbate, ci aforism potrivit căruia democraţia liberală nu ar fi decât cel m a i
combate. O dezbatere p r e s u p u n e că ambele părţi pot avea drep­ puţin rău dintre regimurile i m a g i n a b i l e ? Să fie oare interogaţia
tate şi că sunt dispuse să-şi acorde, la finalul unui schimb raţional clasică a filosofiei politice lipsită de obiect?
dc argumente, dreptate una celeilalte. A c o m b a t e implică un refuz In linii mari, totalitarismul a trecut în istorie. Ideile însă, dacă
prealabil al justeţei poziţiei celuilalt. D e z b a t e r e a este un m o d de sunt î n t e m e i a t e pe convingeri, au c a p a c i t a t e a de a supravieţui
a-ţi apăra convingerile şi de a arăta că poziţia celuilalt poate fi tot istoriei în m ă s u r a în care au şi calitatea de a o p r e c e d e . Totali­
atât de vrednică de respect ca şi a ta. Combaţi atunci când consi­ tarismul este, probabil, m a i puţin un a m u r g al ideologiei, cât un
deri că te afli în posesia u n o r certitudini ce nu pot suferi nici un eşec al o a m e n i l o r care s-au folosit de ideologie pentru a câştiga
fel de a m e n d a m e n t sau corecţie amnei când sunt examinate de un şi a m e n ţ i n e puterea.
terţ. Intelectualul care c o m b a t e este unul care substituie certitu­
dinile convingerilor, este un cărturar care trădează ideile.
Or, cărturarul care nu trădează este cel care are dreptate chiar
şi atunci când istoria pare să-1 dezmintă. Este uşor să ai dreptate
atunci când această dreptate este evidentă pentru toată lumea. Nu
este n e v o i e de un m a g i s t r a t decât atunci când dreptatea nu se
oferă de la sine şi în m o d indiscutabil părţilor interesate.
Mâgisteriul moral pe care îl revendică astăzi intelectualii români
este, de aceea, extrem de precar pentru că el ar fi trebuit asumat
pe c â n d totalitarismul era şi j u d e c ă t o r şi p a r t e şi executor.
Intelectualii r o m â n i j u d e c ă azi în c o n t u m a c i e şi, de aceea,
mâgisteriul lor este profund imoral. Mâgisteriul lor are ca predicat
„a fi liber să faci", în v r e m e ce adevăratul magisteriu moral al
intelectualilor se a l i m e n t e a z ă din principiul „a fi dator să faci",
chiar şi atunci când c e e a ce trebuie făcut este strict interzis.
„Şi dacă î n c e r c a r e a r e u ş e ş t e ? " : aplicată experienţei c o m u ­
niste, întrebarea pare astăzi stupidă, dar ea a fost formulată, din
1917 şi până în 1989, cu b u n ă credinţă şi destule temeiuri de către
1
n u m e r o ş i intelectuali . A c u m , lucrurile sunt o a r e c u m limpezi.
V r e m e de m u l t e decenii însă nu a fost clar dacă c o m u n i s m u l este
un plan criminal de exterminare a burgheziei şi a valorilor ei, sau,
dimpotrivă, un proiect generos de transformare a cursului istoriei.

1
Norberto BOBBIO, II dubbio e la scclta. Intellettuali e potere nella
societâ contemporanea, L a N u o v a Italia Scientifica, Roma, 1993, p. 223.

120
C A P I T O L U L II

Tranziţia sau economia politică


a nerăbdării
Numai ceea ce este permanent se schimbă

S-ar părea că obiectul intelectual pe care-1 n u m i m „tranziţie"


trebuie m a i d e g r a b ă găsit decât căutat. Î n ţ e l e g distincţia dintre
a căuta şi a găsi în sensul lui M o n t e s q u i e u 1 : a căuta este un
d e m e r s ce se străduieşte să identifice un p r i n c i p i u aflat în firea
lucrurilor, aşa c u m acestea sunt date d i n t o t d e a u n a , capabil să
e x p r i m e şi să l ă m u r e a s c ă n a t u r a acestora, în v r e m e ce a găsi ar
fi doar un m o d de a r e c u n o a ş t e c e e a ce istoria p u n e în faţa
oamenilor, fără ca această evidenţă să fie necesară sau inevitabilă.
Altfel spus, în ordinea cunoaşterii g ă s i m n u m a i ceea ce exista în
;hip aleatoriu, c e e a ce se î n t â m p l ă la un m o m e n t dat, deşi ar fi
putut să nu se petreacă niciodată.
Fără îndoială, tranziţia este o astfel de întâmplare. Ea nu cere
deci să fie abordată ca un proces istoric coerent şi previzibil, nu
se pretează la o analiză de semnificaţie şi nici nu se manifestă sub
2
specia p a r a d i g m e i . C ă c i tranziţia ar fi putut să nu fie. Iar faptul
că, totuşi, tranziţia este nu se dovedeşte suficient pentru a-i p u n e
în evidenţă direcţia şi obiectivele. C ă c i , în tranziţie, autoritatea
(hazardului pare să fie întotdeauna superioară autorităţii modelului
explicativ.
1
Aşa cum îl intepretează Pierre MANENT, La cile de l'homme, Fayard,
j'aris, 1994, p. 21.
2
Cf. prezentarea, lipsită de virtuţi explicative, a tranziţiei româneşti din
Vrspectiva „teoriei tranziţiei" întreprinsă de Mary Ellen FISHER, „România:
'hc Anguish of Postcoinmunist Politics", in IDEM, editor, Establishing
k'inocracies, Westview, Boulder, Co., 1996, pp. 178-212.

125
A r f i p o a t e cazul s ă n e î n t r e b ă m d a c ă n u c u m v a „ t r a n z i ţ i a "
Singurul e l e m e n t raţional al tranziţiei p a r e a fi chiar n u m e l e
p o s t e o m u n i s t ă - în pofida n u m e l u i care i-a fost atribuit prin
acesteia, menit să sugereze existenţa unui sens, a unei treceri de la
a s e m ă n a r e cu trecerile de la dictatură la d e m o c r a ţ i e din A m e r i c a
un regim politic la altul, a unei tendinţe clar exprimate. Cu alte
de Sud şi din E u r o p a meridională - nu este totuşi un r e g i m politic
cuvinte, tranziţia n-ar fi altceva decât intervalul dintre căderea
în s i n e 1 , dacă nu m e r i t ă oare sa fie investigată i n d e p e n d e n t şi
comunismului şi m o m e n t u l consolidării ireversibile a democraţiei
indiferent de scopul pe care şi 1-a propus. S-ar p u t e a constata, în
reprezentative prin intermediul economiei de piaţă. în consecinţă,
a c e s t fel, că specificul tranziţiei nu este d a t n u m a i de c e e a ce
ea ar putea fi cunoscută doar în perspectiva unor obiective explicit
pregăteşte viitorul ori rupe definitiv cu trecutul, ci, mai cu seamă,
formulate. Simplu spus, tranziţia ar trebui gândită ca având un punct
de acele elemente care nu se pretează la o descriere în funcţie de
dc plecare şi un scop, primul evident, iar cel de-al doilea previzibil.
trecut sau de viitor. în fond, n i m e n i nu ştie în ce direcţie se
îndreaptă tranziţia şi nici m ă c a r dacă o a s e m e n e a direcţie există
în afara discursului despre tranziţie.
Parabola tunelului P e n t r u a lămuri această d i l e m ă teleologică, tranziţiei
p o s t e o m u n i s t e i-a fost aplicată de către C l a u s Offe 2 m e t a f o r a
M a r e l e h a n d i c a p în î n ţ e l e g e r e a tranziţiei îl constituie, tunelului, c o n c e p u t ă iniţial de Albert H i r s c h m a n p e n t r u a ilustra
probabil, t o c m a i d e s c r i e r e a ei în t e r m e n i de origine şi de „ e c o n o m i a politică a r ă b d ă r i i " . P a r a b o l a h i r s c h m a n i a n ă a eticii
finalitate. Ca şi c u m , în m e r s u l tranziţiei, n-ar avea i m p o r t a n ţ ă răbdării ar p u t e a fi r e z u m a t ă astfel: d o u ă şiruri de a u t o m o b i l e
decât ceea ce se s u b o r d o n e a z ă ţelului sau ceea ce i se o p u n e în străbat în aceeaşi direcţie un tunel; în caz de blocare a traficului,
chip vădit şi vinovat. în ultimă analiză, tranziţia este concepută dacă una dintre coloane înaintează, în rândul şoferilor din celălalt
ca un proces de „ c o n s t r u c ţ i e " istorică, în deplină continuitate cu şir se pot naşte diferite stări sufleteşti, m e r g â n d de la o speranţă
m o d e r n i z a r e a şi totalitarismul, la r â n d u l lor fenomene de ordin j î n c r e z ă t o a r e („va veni în c u r â n d şi r â n d u l n o s t r u ! " ) la un
constructivist străbătute de p a t o s u l sensului. Astfel înţeleasă, sentiment al nedreptăţii („de ce ei şi nu n o i ? " ) ; n e r ă b d a r e a celor
logica tranziţiei n-ar face decât să traverseaze fractura de regim d i n u r m ă p o a t e d u c e la o n o u ă b l o c a r e a tunelului, d a c ă ei
prin recursul la o g r a m a t i c ă politică în c a r e statul îşi păstrează încearcă să se strecoare în p r i m a coloană, în v r e m e ce, dacă decid
întreaga p o n d e r e , atât ca principal autor al societăţii, cât şi ca să-şi aştepte răbdători rândul, şansa tuturor celor aflaţi în tunel de
3
agent e c o n o m i c major. a-1 părăsi cât m a i r e p e d e d e v i n e m u l t m a i probabilă .

Cu toate acestea, r e g i m u r i l e p o l i t i c e - ca şi societăţile, de Potrivit unei a s e m e n e a metafore cu valoare euristică, pentru


altfel - se „ c o n s t r u i e s c " rareori printr-un act explicit şi unitar de a reuşi - pentru a putea, adică, afirma că are un s c o p şi că
voinţă. Există, fără îndoială, o relaţie c o m p l e x ă de echilibru între u r m e a z ă o direcţie -, tranziţia este c o n s t r â n s ă să m i z e z e pe
raţionalitatea actorilor sociali, raţionalitate socială care, p e n t r u
o lege fundamentală, un set de o p ţ i u n i de ordin instituţional,
a n u m i t e elaborări d o c t r i n a r e , u n e l e forme de asociere şi de 1
George SCHOPFLIN, „Postcommunism: The Problems of Democratic
disociere, toate străbătute de o intenţionalitate mai mult sau m a i Construction", Daedalus, 123/3, 1994,pp. 127-128
2
puţin precisă, d u p ă c u m intervine şi un întreg aparat de producţie V. Class OFFE, Varietes of Transilions. The Easl European and Easl
German Experience, The M.I.T. Press, Cambridge, Mass., 1997, pp. 46-49 şi
a normelor de drept. Dar, oricât de intens şi sistematic ar fi efortul
IDEM, Der Tunnel und Ende des Lichts: Erkundungen der polilischen
de j u t i d i z a r e a vieţii politice, aceasta se defineşte în p r i m u l r â n d Transformation in Neuen Osten, Campus, Frankfurt am Main und New York, 1994
3
prin practicile şi strategiile individuale ori colective care-o Albert O. HIRSCHMAN, Essays in Tresspassing: Economics lo Polilics
and Beyond, Cambdridge University Press. Cambridge, 1981, pp. 39-58.
instituie ca legătură socială fundamentală şi necesară.

127
126
a se m a n i f e s t a pe depiin, are la r â n d u l ei n e v o i e de un orizont
normativ de factură etică. legii, de care legea însăşi se face vinovată, ca rezultat al fragilităţii
N u m a i că riscul de a e l a b o r a - sau de a degaja din m e m o r i e i în spatele căreia se a s c u n d v e c h i l e ambiguităţi ale
interpretarea faptelor - o etică (explicită ori implicită) a tranziţiei dreptului p u b l i c totalitar, nu îşi are o a r e o r i g i n e a în această
este ca aceasta să pară, în final, m a i c o e r e n t ă decât se prezintă în caracteristică excepţională a tranziţiei, percepută peste tot în Est
realitate. S-ar p u t e a ca t o c m a i calculele şi proiecţiile ce nu se ca fiind un p r o c e s de natură e c o n o m i c ă ? Provocările sociale ale
confirmă, n o r m e l e c a r e n u s u n t n u m a i neglijate, d a r nici m ă c a r perioadei de tranziţie, m a i ales cele c a r e privesc t r a n s f o r m a r e a
adoptate să dea cu adevărat sens tranziţiei ca p r o c e s istoric. Altfel radicală a e c o n o m i e i , p a r să g e n e r e z e o articulare a p u t e r i l o r
spus şi o r i c â t e iluzii şi-ar face strategii şi analiştii tranziţiei, destinată să r e d u c ă sau chiar să e l i m i n e imputabilitatea politică
aceasta locuieşte în exclusivitate s u b s e m n u l imprevizibilului. în directă pentru actele comise sau o m i s e în procesul restructurării.
fond, tranziţia n-ar fi altceva decât o istorie golită de raţionalitate. N i c i u n actor n u p a r e d i s p u s să-şi a s u m e î n m o d d e s c h i s
Aşadar, d u p ă a p r o a p e cincisprezece ani de revoluţii, alegeri, responsabilitatea pentru schimbare.
remanieri, coaliţii şi reforme, tranziţia r o m â n e a s c ă se află într-o M a i mult, guvernele sunt m e r e u tentate să s c h i m b e c e e a ce
situaţie strategică de tip kantian. Schimbarea structurală, radicală abia fusese schimbat, miniştrii să reformeze ceea ce tocmai fusese
şi profundă, nu s-a p r o d u s p â n ă a c u m d e o a r e c e g u v e r n e l e reformat de p r e d e c e s o r i i lor. în m o d curios, „ r e f o r m a " se face
p o s t e o m u n i s t e au fost angajate într-o p o l i t i c ă a neîncetatelor într-o p e r s p e c t i v ă ce ar p u t e a fi calificată drept c o n s e r v a t o a r e ,
variaţii p e t e m e legislative. G u v e r n e l e n u a u acţionat, n u a u într-adevăr, „ r e f o r m a " nu se p r e z i n t ă ca un p r o i e c t dc viitor,
administrat, ci au legiferat în p e r m a n e n ţ ă şi, de obicei, într-un capabil nu n u m a i să r e s t r u c t u r e z e e c o n o m i a , dar şi să i n d u c ă
sens c o n t r a r g u v e r n e l o r c a r e le-au p r e c e d a t . D r e p t u l a fost dezvoltarea, ci ca o critică a eşecului încercărilor p r e c e d e n t e de
însărcinat să p r o d u c ă realitatea într-o societate în c a r e realitatea reformă. G u v e r n a r e a nu face catalogul u n o r obiective, ci bilanţul
este c o m p l e t a u t o n o m ă în raport cu dreptul. M i r a b e a u observase unor nereuşite. Reforma se defineşte prin ceea ce nu izbuteşte să
deja în secolul al XVIil-iea că cea mai funestă b o a l ă a guvernelor devină, şi mai puţin prin ceea ce i se cere să fie.
m o d e r n e este „furia guvernării" 1 .

în R o m â n i a , tranziţia este p e r c e p u t ă ca o stare de excepţie,


î n c e p â n d cu 1991, o cantitate importantă de acte legislative este Trecutul care nu trece
sistematic c o m i s ă s u b s p e c i a o r d o n a n ţ e i d e u r g e n ţ ă e m i s ă d e
guvern-.
într-o astfel de cultură a schimbării, schimbarea însăşi devine
De regulă, Curtea Constituţională nu a ezitat să consfinţească problematică, dacă nu chiar imposibilă. Altfel spus, febra schim­
j u r i d i c a c e a s t ă p r a c t i c ă e x c e p ţ i o n a l ă î n litera Constituţiei. D e bării n-ar fi d e c â t o piedică în c a l e a s c h i m b ă r i i . în Analogiile
atunci, tranziţia ca stare de excepţie este nu d o a r rezultatul unei experienţei, K a n t reia o v e c h e idee aristotelică atunci c â n d scrie
practici politice, ci şi cel al u n e i interpretări j u r i d i c e . Ignorarea că n u m a i c e e a ce este p e r m a n e n t se p o a t e cu a d e v ă r a t schimba,
schimbarea ca atare p u t â n d fi gândită d o a r în funcţie de ceea ce
1
Milano,Citat
1986,dep. Norberto
17. BOBBIO, Liberalismo e democrazia, Franco Angeii, durează 1 .
2
Cu titlu de exemplu, într-o singură lună, de la 18 decembrie 2002 la 18 C u m , în ciuda gesticulaţiei normative a cabinetelor, societatea
ianuarie 2003, guvernul României a trimis PariamenUilui spre aprobare 67 de românească - cea politică, dar şi cea economică ori civilă - rămâne
proiecte legislative, din care 11 ratificări de acorduri internaţionale, 15 legi şi constant anomică, se poate totuşi nutri speranţa unei schimbări.
41 de ordonanţe (date comunicate de senatorul Petre Roman, membru al
Comisiei juridice a Senatului). 1
Pasaj citat şi comentat din perspectivă politică de Julien FREUND,
12S L'essence dupolilique, Sirey, Paris, 1986, p. 21.

129
între t i m p , p r o b a b i l că p r i n c i p a l a e r o a r e colectivă a erei p r o g r e s u l u i politic şi e c o n o m i c . C u s u r u l acestor societăţi este
p o s t c o m u n i s t e priveşte c h i a r m o d u l în c a r e s c h i m b a r e a a fost d o a r acela de a fi prost guvernate, de a fi insuficient sau s t r â m b
definită în termenii tranziţiei. Ca şi c u m societatea r o m â n e a s c ă , organizate ( „ t o c m i t e " ) de către elitele lor..
d u p ă d e s c o m p u n e r e a r e g i m u l u i totalitar şi a e c o n o m i e i de S-ar s p u n e , aşadar, că tematica tranziţiei a fost inaugurată în
comandă, ar fi în m o d natural chemată să adopte democraţia R o m â n i a c u u n v e a c ş i j u m ă t a t e î n a i n t e d e d e c e m b r i e 1989.
reprezentativă şi e c o n o m i a de piaţă. T e r m e n u l tranziţie se bizuie Pentru guvernările liberale modernizatoare, pentru administratorii
t o c m a i pe încrederea în vocaţia oricărei societăţi u m a n e dc a totalitarismului, ca şi p e n t r u g u v e r n e l e p o s t c o m u n i s t e , ţara este
atinge a n u m i ţ i p a r a m e t r i de libertate şi de prosperitate potrivit constant „ b u n ă " , este potenţial p r o m i s ă u n u i viitor de libertate şi
exemplului istoric oferit de statele aflate pe cele d o u ă maluri a l e de prosperitate. De o sută şaizeci de ani, în calea acestui viitor stă
Atlanticului de N o r d . Ar fi suficient, în s c o p u l actualizării u n e i m e r e u trecutul. G u v e r n e l e liberale, totalitare sau p o s t c o m u n i s t e
a s e m e n e a vocaţii, ca elita guvernamentală să d u c ă acele politici nu p o t d e c l a n ş a prosperitatea şi instaura libertatea p e n t r u că au
c a p a b i l e să p u n ă în m i ş c a r e şi să c o n s o l i d e z e p r o c e d u r i l e m a i întâi m i s i u n e a de a lichida „ m o ş t e n i r i l e " , de a a n u l a
d e m o c r a t i c e şi dereglementarea raţională a pieţei. „ t o c m e l i l e " regimului precedent, î n t o t d e a u n a şi inevitabil rele.
U n a s e m e n e a m o d e l n u are d e c â t v a l o a r e a u n e i p r e z u m ţ i i , în R o m â n i a , s-a g u v e r n a t î n t o t d e a u n a cu faţa spre trecut.
şi a n u m e aceea potrivit căreia orice societate u m a n ă este capabilă Acest fapt face, în m o d constant, ca trecutul să dureze, ca trecutul
de dezvoltare dacă a n u m i t e condiţii de tip procedural şi politic se s ă n u treacă. D i n e l s e h r ă n e s c politicile g u v e r n a m e n t a l e , c u e l
g ă s e s c întrunite. S u b d e z v o l t a r e a , e c o n o m i a d e subzistenţă, p o l e m i z e a z ă legislaţia, în r a p o r t cu el se constituie clivajele
d e m o c r a ţ i a ezitantă n u a r f i , într-o astfel d e perspectivă, d e c â t
partizane. Viitorul r ă m â n e în sarcina „ b u n ă t ă ţ i i " funciare a ţării.
pilde d e a n o r m a l i t a t e , a c c i d e n t e ivite într-un m o d supărător p e
Este o p r o m i s i u n e m e r e u a m â n a t ă , d a r niciodată dezminţită.
parcursul procesului de tranziţie.
î n această tenacitate c u c a r e trecutul supravieţuieşte, m a i
în faţa unei a s e m e n e a prezumţii ar p u t e a fi formulată, cu tot puţin - d u p ă c u m se spune în m o d curent - la nivelul insondabil
atâtea temeiuri logice, istorice şi statistice, o altă ipoteză. Dezvol­ al „mentalităţilor", cât la a c e l a explicit al politicilor guverna­
tarea este o întâmplare, iar d e m o c r a ţ i a reprezentativă o formă de mentale, rezidă, poate, şansa schimbării. Căci, scria Kant, n u m a i
g u v e r n a r e cu totul e x c e p ţ i o n a l ă . Societăţile în c a r e majoritatea
c e e a ce este p e r m a n e n t se schimbă. S c h i m b a r e a nu p o a t e lua însă
populaţiei practică o e c o n o m i e de subzistenţă şi este exclusă în
decât chipul accidentului. Oricât de „ b u n ă " ne-am închipui că este,
t e r m e n i reali de la p a r t i c i p a r e a politică nu ar m a i merita, într-o
ţara nu se va schimba de la sine. „ T o c m e a l a " însă poate fi radical
a s e m e n e a lumină, să fie considerate drept „ î n a p o i a t e " , ci, p u r şi
modificată. Cu o singură condiţie: aceea de a fi conştienţi că ţara
simplu, c a f i i n d p e d e p l i n „ n o r m a l e " . într-un a s e m e n e a c a z d e
nici măcar nu există în afara „tocmelii". Ţara nu este, în chip firesc
figură, guvernele „ d e t r a n z i ţ i e " nu ar a v e a sarcina de a p r o d u c e
şi organic, „ b u n ă " sau „ r e a " , ţara nu ia fiinţă decât în clipa în care
normalitatea, ci de a r e p r o d u c e accidentul.
există o „tocmeală", oricum s-ar n u m i aceasta: contract social, artă
De fapt, tranziţia, ca ideologie a dezvoltării şi a democraţiei,
a guvernării, legătură socială, p a c t constituţional.
are, în R o m â n i a , o istorie m a i v e c h e d e c â t c e a p o s t e o m u n i s t ă .
O ţ a r ă nu există d e c â t în m ă s u r a în c a r e este constituită
Când autorii Proclamaţiei de la Islaz îşi însuşeau, în 1848, deviza
politic. Ţ ă r i l e n u sunt „ b u n e " sau „ r e l e " , c i d o a r b i n e sau rău
„ B u n ă ţară, rea t o c m e a l ă " 1 , ei îşi manifestau de fapt credinţa că
întemeiate. Responsabilitatea etică a acestui p r o c e s de constituire
societăţile sunt fundamental „ b u n e " , adică străbătute de vocaţia
politică r e v i n e exclusiv elitelor. N u e s t e a d e v ă r a t că, intrând î n
1
Cornelia BODEA, /848 la români. I. O istorie în date şi mărturii, Editura vârsta democratică, societatea r o m â n e a s c ă are politicienii pe care
Enciclopedică, Bucureşti, 1998, pp. 533-541. î i m e r i t ă . R e c i p r o c a este m a i d e g r a b ă valabilă. Politicienii

130 131
democraţiei româneşti p o s t c o m u n i s t e au societatea pe care sunt b u n u r i sociale pe care o a m e n i i le s c h i m b ă între ei prin acte
capabili să o instituie. reciproce de voinţă. Sarcina etică fundamentală pe care ar trebui
Societatea r o m â n e a s c ă era, printr-o îndelungată tradiţie, un să şi-o a s u m e tranziţia este - d a c ă ar fi să reflectăm î m p r e u n ă cu
o r g a n i s m cu reacţii politice lente şi, ca atare, p r e d i s p u s la 1
N o r b e r t o B o b b i o - c e a a concilierii echităţii cu libertatea, a
consens, m a i ales atunci când cel care propunea termenii acestuia indentificării bazelor individuale ale democraţiei, a unei articulări
era statul. Puterea post-revoluţionară a înţeles imediat utilitatea echilibrate între libertate şi dreptate.
acestei vocaţii a c o n s e n s u l u i şi a inclus-o cu profit m a x i m în 0 astfel de poziţie m e d i a n ă , ce s-ar î n c u m e t a să ţină
strategia sa succesorală. D u p ă e p u i z a r e a forţei de inerţie şi a echilibrul între ideile „de s t â n g a " (a căror v o c a ţ i e este de a
relativei stabilităţi a vechilor structuri, mitul potrivit căruia n o u a valoriza egalitatea) şi cele liberale (ce conferă conotaţii pozitive
clasă politică ar fi fost o e m a n a ţ i e s p o n t a n ă a voinţei p o p u l a r e inegalităţii) este, în fond, greu de apărat. C e l e d o u ă poziţii sunt,
de a modifica t e r m e n i i c o n s e n s u l u i a î n c e p u t să se d e s t r a m e . din p e r s p e c t i v ă analitică, d a c ă nu exclusive, atunci cel p u ţ i n
Societatea s-a trezit în faţa unui dispozitiv de putere care consuma exhaustive, fiecare în parte. D a c ă afirmarea egalităţii ca ideal
o altă m a t e r i e p r i m ă decât iluziile din decembrie '89.
poate să se împace cu gândul inegalităţilor individuale - la nivelul
N i c i o operaţie de o r t o p e d i e politică nu a fost capabilă să iniţiativei e c o n o m i c e , al c h e m ă r i i la o e d u c a ţ i e m a i înaltă, al
v i n d e c e tradiţionala fractură a legăturilor d i n t r e societate şi participării politice etc. - ca formă de r e c u n o a ş t e r e a unicităţii
p u t e r e a instituită. Abolirea utopiei c o n s e n s u l u i , la a d ă p o s t u l f i e c ă r e i p e r s o a n e u m a n e 2 , î n s c h i m b liberalismul are t e n d i n ţ a ,
căreia societatea îşi p u t e a d e c l i n a orice responsabilitate faţă de chiar la nivelul r e p r e z e n t a n ţ i l o r săi celor m a i m o d e r a ţ i , să pri­
funcţia politică, i-a lăsat pe r o m â n i singuri, pe fiecare în parte şi vească exigenţa pentru o m a i m a r e egalitate efectivă - la nivelul
pe toţi î m p r e u n ă , în faţa u n e i decizii fundamentale. R ă s p u n d e r e a
instrucţiei, asistenţei medicale, pieţei muncii, locuinţei etc. - drept
pentru soarta ţării trebuie delegată automat clasei politice 1 , sau se
un gest nivelator, ca pe o frână în calea economiei productive.
cuvine a fi a s u m a t ă la nivelul formelor asociative de viaţă
P e n t r u liberalism, diferenţele şi disparităţile sociale ori
socială? Cu alte cuvinte, n u m a i partidele au voie să facă politică?
Sau, şi m a i bine zis, m a i p o t o a r e deţine partidele m o n o p o l u l e c o n o m i c e nu sunt uri rău în sine, ci s e m n u l u n e i societăţi c a r e
absolut al politicii, d u p ă ce au d o v e d i t că le lipsesc resursele, funcţionează, efectul benefic al raţionalităţii s p o n t a n e a pieţei.
intelectuale şi m o r a l e , pentru a exercita un astfel de m o n o p o l ? Dimpotrivă, pentru gândirea „de stânga", a s e m e n e a discrepanţe
sunt fundamental maligne, ele p u t â n d fi doar t e m p o r a r acceptate
şi n u m a i în n u m e l e unei redistribuiri viitoare cât mai raţionale.
Echitatea în condiţiile libertăţii în cele din u r m ă , libertatea se arată a fi o v a l o a r e negativă,
definită prin limitele ei, pe c â n d egalitatea este o valoare pozitivă,
D a c ă istoria recentă a e ş e c u l u i ieşirii din c o m u n i s m ne care solicită o disciplină p e r m a n e n t ă a acţiunii sociale, disciplină
îndreptăţeşte să fim sceptici cu privire la capacitatea politicii de investită în p r o c e d u r i . L i b e r t a t e a t r e b u i e apărată, egalitatea se
tranziţie de a p r o d u c e şi a l t c e v a d e c â t dezechilibre sociale şi cere formalizată. L i b e r t a t e a î n s e a m n ă p r o t e c ţ i e a sferei
disparităţi e c o n o m i c e , o g â n d i r e strategică de tip k a n t i a n ne-ar individuale private, egalitatea p r e s u p u n e multiplicarea voluntară
obliga să r ă m â n e m ataşaţi dreptăţii şi egalităţii, în calitatea lor de a procedurilor de participare în toate d o m e n i i l e în care se j o a c ă
destinul c o m u n al m e m b r i l o r u n e i societăţi.
1
Folosesc conceptul de clasă politică aşa. cum a fost definit de Klaus von
BEYME, Die polilische Klasse in Parteienstaat, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1
Norberto BOBBIO, Politica e cultura, Einaudi, Torino, 1955, p. 202.
1993, pp. 11-38: clasa politică este un cartel de elite partizane ce-şi face apariţia 2
IDEM, Deşira e sinistra. Ragioni e signijicali di una dislinzionepolitica,
odată cu statul partidelor (Parleienslaal). Donzelli, Roma, 1995, pp. 130-131.

132 133
1
Potrivit lui B o b b i o , libertatea şi egalitatea sunt, fiecare în de natură etică. Solidaritatea - fără de care o egalitate de statut,
parte, valorile centrale ale liberalismului şi respectiv, democraţiei. d a c ă nu u n a de condiţii nu p o a t e fi c o n c e p u t ă - nu locuieşte în
Ca atare, ele nu sunt c o n s u b s t a n ţ i a l e . L i b e r a l i s m u l este m a i instituţii şi coduri juridice; ea este creată de gesturile şi acţiunile
degrabă o linie majoră, care este însă d e p a r t e de a fi dreaptă, a concrete ale oamenilor care inventează şi consolidează instituţiile
gândirii politice, în v r e m e ce d e m o c r a ţ i a este o m e t o d ă de şi legile. Libertatea produce n o r m a de drept, dar aceasta din u r m ă
guvernare. Liberalismul are în vedere îngrădirea puterii în scopul nu poate crea o stare de libertate.
promovării individului ca figură a libertăţii, pe c â n d democraţia Solidaritatea nu este un vag s e n t i m e n t de c o m p a s i u n e ori
are drept s c o p promovarea^ individului concret, p r i n lărgirea imaginea unui d r u m ce se cere parcurs alături de alţii, nici măcar
accesului acestuia la putere. în acest punct, cele d o u ă noţiuni par,
încercarea de a atinge în grup, î m p r e u n ă cu alţii, un s c o p deter­
în acelaşi timp, ireconciliabile şi convergente.
minat, de ordin naţional, e c o n o m i c sau politic. Solidaritatea nu
Privite istoric, liberalismul şi d e m o c r a ţ i a se arată drept
poate veni decât din conştiinţa clară a unui destin c o m u n , care se
procese antitetice: liberalismul îşi p r o p u n e ca ţintă îngrădirea
împlineşte de către toţi şi în care se împlineşte fiecare în parte şi
drastică a domeniului de exerciţiu al puterii, în schimb democraţia
faţă de care toţi m e m b r i i u n e i societăţi se află într-o poziţie de
vizează p e r m a n e n t a extindere a acestui domeniu p â n ă la completa
egalitate. A face împreună este, de aceea, predicatul etic al soli­
sa suprapunere cu societatea. Pentru liberali, puterea publică este
darităţii, colaborarea fiind actul ei m o r a l caracteristic. N u m a i ac­
invitată să-şi r e s t r â n g ă c o m p e t e n ţ e l e p â n ă la limita m i n i m ă ce
ţiunea solidară, angajarea laolaltă în o p e r e concrete multiplică în
poate fi i m a g i n a t ă fără a fi p u s ă în pericol libertatea individuală.
proporţie geometrică experienţa, m e n i t ă altfel să se c o n s u m e într-
Pentru teoreticienii democraţiei procedurale, puterea publică este
obligată să se dilate p â n ă la limita în care d e v i n e c a p a b i l ă să-i o izolare aritmetică, a libertăţii individuale şi a drepturilor civile.
cuprindă, la nivelul deciziei, pe toţi membrii unei societăţi civile. A lăsa, pe de altă parte, în seama libertăţii sarcina de a genera
Există însă un loc c o n c e p t u a l în care liberalismul şi d e m o ­ în chip spontan solidaritatea echivalează cu o declaraţie de neîn­
craţia se întâlnesc într-o logică c o m u n ă : individul 2 . Atât libera­ credere în vitalitatea societăţii civile. O naţiune nu devine liberă
lismul, cât şi d e m o c r a ţ i a au ca p u n c t de p l e c a r e o c o n c e p ţ i e prin lege, căci nici cea m a i d e m o c r a t i c ă dintre Constituţii nu este
individualistă asupra societăţii. Cu singura, dar extrem de compli­ în stare să împiedice preluarea puterii de către un guvern autoritar
cata deosebire că, de cele m a i m u l t e ori, nu c o n c e p individul în şi nici nu p o a t e opri fenomenul de m a s ă al autismului moral.
acelaşi m o d . D e regulă, liberalismul v a l o r i z e a z ă individul sub în situaţia de tranziţie a u n o r a dintre societăţile care au
specia libertăţii şi a siguîarităţii destinului, pe c â n d democraţia îşi a b a n d o n a t m e r s u l spre „viitorul l u m i n o s " p r o m i s de c o m u n i s m ,
reprezintă individul sub specia egalităţii şi a destinului solidar. situaţie comparabilă cu cea a intrării într-un tunel aflat la capătul
luminii, d u p ă formula lui Offe, o p ţ i u n e a h i r s c h m a n i a n ă exit,
justificată sub specia libertăţii individuale, devine e n d e m i c ă . Toţi
Solidaritatea ca răbdare organizată cei aflaţi în tunel doresc să-1 p ă r ă s e a s c ă cât m a i grabnic. Or,
figura tunelului impune opţiunea voice, adică dezbaterea, ca fiind
Libertatea şi egalitatea p o t fi însă privite şi ca fapte de ordin
singura fondată raţional şi echitabilă, drept singura alegere care,
moral, ce nu depind de sistemul politic ca atare, ci de conştiinţa
în final, poate c o n d u c e la o părăsire a tunelului globală şi reuşită.
individuală, în măsura în care aceasta este izvorul oricărei decizii
D a c ă posibilitatea libertăţii r e p r e z i n t ă însăşi c o n d i ţ i a tranziţiei,
IDEM, LiberaUsmo e democrazia, Franco Angeli, Milano, 1986. solidaritatea p a r e să fie singurul criteriu c a p a b i l să confere
2
IBIDEM, pp. 32-33. schimbării atât un sens, cât şi un orizont etic.

134 135
Din perspectiva parabolei tunelului, tranziţia r o m â n e a s c ă ar
putea fi descrisă în termenii unei e c o n o m i i politice a nerăbdării.
Mai întâi, pentru că ţinta nu este stabilită din interior, de către
actorii sociali, prin transformarea raporturilor lor reciproce şi
reformularea contracmlui lor politic fundamental, ci este oferită din
exterior, cu titlu de exemplu, de societăţile occidentale. Apoi,
pentru că nici un actor social nu pare dispus să accepte să se situeze
în coloana care va părăsi ultima tunelul. în sfârşit, pentru că clasa
Puterea de hârtie
politică nu se arată pregătită să j o a c e rolul controlorului de trafic
intransigent din punct de vedere etic şi raţional în materie politică.
Cu alte c u v i n t e , n u m a i o r g a n i z a r e a etică şi raţională a
exigenţelor actorilor sociali, prin confruntarea versiunilor pe care
fiecare în parte le dă traseului subteran al tranziţiei, p o a t e duce la Statul de drept este interpretat, de cele m a i m u l t e ori, ca fiind
calculul distanţei ce m a i r ă m â n e de parcurs şi a ordinii şi ritmului singura formă de guvernare c a r e nu r e v e n d i c ă , decât în m o d cu
ieşirii din tunel. O tranziţie izbutită este o tranziţie pe care eşti totul întâmplător, o identitate istorică şi o v o c a ţ i e culturală
gata să o părăseşti n u m a i atunci c â n d îţi vine rândul, cu singura specifică. Fabricat în p r i n c i p i u dintr-o singură m a t e r i e p r i m ă ,
condiţie ca r ă b d a r e a să-ţi fie m o t i v a t ă prin e x p l i c a r e a poziţiei raţiunea, statul de drept se r e c o m a n d ă ca un p r o d u s j u r i d i c o -
celorlalţi sub specia solidarităţii. D a c ă r ă b d a r e a nu este politic cu valoare de întrebuinţare universală, învestit cu misiunea
organizată, apare riscul ca la capătul tunelului să nu se mai afle de a se substitui p r e t u t i n d e n i r e g i m u r i l o r politice î n r ă d ă c i n a t e
nimic. într-o e x p e r i e n ţ ă istorică particulară. într-adevăr, în m ă s u r a în
care statul de d r e p t d u c e în c h i p n e c e s a r la apariţia u n u i spaţiu
politic a u t o n o m , cu un înalt grad de raţionalitate, el nu se p o a t e
impune decât prin introducerea unei diferenţe radicale între acest
spaţiu p u b l i c şi cel o c u p a t de s o c i e t a t e a civilă, teritoriu în c a r e
se admite p â n ă la un punct coexistenţa liberă a intereselor private,
culturilor alternative şi identităţilor c o m u n i t a r e .
Astfel definit, statul de drept este expresia j u r i d i c ă a libera­
lismului politic, cu întreita condiţie ca rolul legii să fie acela de
a m a r c a cu p r e c i z i e frontiera dintre d o m e n i u l statului şi cel al
societăţii civile, de a da acesteia din u r m ă posibilitatea să contro­
leze legalitatea actelor puterii şi de a interzice accesul acestora în
u n i v e r s u l privat al cetăţenilor. în r a p o r t cu un astfel de stat, un
particular sau o asociere voluntară între particulari se constituie
ca subiect de drept n u m a i în calitate de p e r s o a n ă (fizică sau
m o r a l ă ) în sens o a r e c u m etimologic, adică de „ m a s c ă " ce-i îngă­
duie individului să-şi păstreze a n o n i m a t u l , să nu-şi dezvăluie pe
de-a-ntregul voinţa, să-şi rezerve p e n t r u sine subiectivitatea. De

137
aceea, în statul de drept, drepturile fundamentale ale omului sunt tativ. Sau, altfel formulat, statul de drept ar fi forma prin care
instituţionalizate m a i puţin cu scopul de a fi protejate, cât pentru cetăţenii se pot b u c u r a nestingheriţi de plenitudinea dreptului lor
a aminti m e r e u guvernanţilor că ele sunt o substanţă ce preexistă natural .
1

statului, că sunt sursa m a t e r i a l ă a existenţei j u r i d i c e a acestuia. Nu toţi filosofii şi juriştii au c r e z u t însă într-o a s e m e n e a
Dreptul şi puterea îşi desfac reciproc nodul cu care fuseseră legate i m a g i n e . U n i i dintre ei, de la H e g e l la C a r i S c h m i t t , au gândit
laolaltă de monarhiile Vechiului Regim, avantajul fiind de ambele statul într-o cheie istoricistă şi „realistă", ca pe o instituţie dotată
părţi: d r e p t u l d e v i n e limită a puterii, iar p u t e r e a îşi afirmă cu o existenţă obiectivă şi independentă de indivizii asupra cărora
legitimitatea prin respectul dreptului 1 . îşi exercită autoritatea. în virtutea unei suveranităţi impersonale,
ce nu-i este nici atribuită prin c o n s e n s u l c e t ă ţ e n i l o r şi nici
imputabilă de către particulari, ci este î n t e m e i a t ă pe capacitatea
Dreptul la impostură al statului de drept sa de a fi forma istorică a spiritului unei naţiuni, p u t e r e a de stat
exercită m o n o p o l u l absolut al producţiei j u r i d i c e , anulând, prin
Această definiţie nu p o a t e fi înţeleasă decât din perspectiva dreptul p u r formal pe care-1 c r e e a z ă şi îl aplică, toate drepturile
unei concepţii jusnaturaliste şi „nominaliste", ca aceea care, de la subiective ale p e r s o a n e i . Statul de drept se identifică astfel cu
T h o m a s H o b b e s la I l a n s Kelscn, s-a obişnuit să-şi r e p r e z i n t e legea, cu formalismul n o r m e i de drept scris, cu ordinea de drept
statul sub trăsăturile u n e i u n i u n i libere şi c o n s e n s u a l i s t e între pozitiv. Statul este cel c a r e , prin c a p a c i t a t e a sa s u v e r a n ă şi
indivizi ce cad de acord între ei să se s u p u n ă u n e i puteri indivizibilă de legiferare, conferă şi retrage drepturi indivizilor şi
(Staatsgewalt) ale cărei acte r ă m â n i m p u t a b i l e atât în virtutea îi transformă în cetăţeni prin intermediul şi în limitele dreptului
pactului social care i-a dat naştere, cât şi datorită subzistenţei în său p u b l i c . Pentru j u s p o z i t i v i s m u l legalist m o d e r n , într-un
orice instanţă suverană a statului a u n e i c a p a c i t ă ţ i j u r i d i c e a s e m e n e a stat nu există drepturi care să p r e c e a d ă - cronologic şi
naturale, ce nu se confundă cu cea politică 2 . Cu alte cuvinte, statul ontologic - statul, singurul drept posibil fiind dreptul p u s de stat,
nu t r e b u i e separat de agenţii şi magistraţii săi, o r i c e act de stat sau, d u p ă celebra formulă a pozitivismului j u r i d i c g e r m a n Recht
fiind, fundamental, actul u n o r o a m e n i concreţi, nu al unui subiect ist nur das positive Recht. Statul este de d r e p t p e n t r u că se
imaginar n u m i t „stat", care s-ar afla u n d e v a în spatele lor şi care manifestă drept unicul a u t o r şi interpret al d r e p t u l u i , p e n t r u că
i-ar scuti de orice fel de responsabilitate directă. Altfel, dreptul n u m a i el p o a t e p u n e şi spune dreptul.
public al statului n-ar m a i fi decât un „drept de i m p o s t u r a " 3 , o Se v e d e b i n e că, d a c ă în p r i m a definiţie statul este o c o n ­
modalitate juridică prin care guvernanţii ar atribui u n e i ficţiuni strucţie transparentă pentru raţiune, iar dreptul ancorat într-o p o -
paternitatea propriilor lor acţiuni politice. Teoria statului de drept zitivitate ontologică şi într-un anumit voluntarism politic, potrivit
„ a u t e n t i c " (Rechtsstaat) nu p r e s u p u n e n u m a i o s u b o r d o n a r e celei de-a d o u a definiţii, statul a p a r e ca o totalitate ireductibilă
abstractă a puterii e x e c u t i v e faţă de un legislativ ţinut sa repre­ la s u m a a r i t m e t i c ă a legilor p o z i t i v e , iar d r e p t u l ca o n o ţ i u n e a
zinte ansamblul cetăţenilor, ci, m a i m u l t decât atât, preconizează cărei globalitate transcende conţinutul material al fiecărei reguli
un control exercitat de cetăţeni asupra voinţei corpului reprezen- de drept în parte. Altfel spus, statul dc d r e p t se p r e z i n t ă ca o
intuiţie primară, ca un ideal învestit cu toate caracterele m i t u l u i 2 .
1
Cf. Claude LEFORT, L 'invenlion democratique, Fayard, Paris, 1981, p. 64.
2
E.g. Thomas HOBBES, Leviqthan, edited by Richard Tuck, Cambridge 1
Gerard MAIRET, Le principe de souverainete. Histoires el fondemenls
University Press, Cambridge and New York, 1991, pp. 166-170 dupouvoir modeme, Gallimard, Paris, 1997, pp. 256-257.
3
AlexandreKOJEVE, Esquissedunephenomenologiedudroit,Gallimard, 2
Utilizez termenul „mit" în sensul definiţiei lui Enist CASSIRER, The Mylh
Paris, 1981, p. 355. of the State, Yale University Press, New Haven and London, 1946, pp. 3-49.

138 139
în p r i m a a c c e p ţ i u n e , statul de drept se iveşte, teoretic, în Guvernare şi politică
u r m a unei opţiuni politice d e m o c r a t i c e , a unei reformulări
contractuale a suveranităţii, a unei modificări conştiente a ordinii S u c c e s u l pe t e r m e n l u n g al elitelor e x - c o m u n i s t e se
politice date, a unei raţionalizări j u r i d i c e s u p e r i o a r e a realităţii datorează probabil unei disjuncţii radicale între practica efectivă
sociale. în c e a de-a doua, se înfăţişează ca r e z u l t a t al u n e i arte a guvernării şi actele politice. într-adevăr, politicienii r o m â n i
de a g u v e r n a învestită cu legitimitate istorică în sensul ideal- p o s t e o m u n i ş t i sunt înclinaţi, a p r o a p e fără e x c e p ţ i e , să facă o
tipului w e b c r i a n , adică î n t e m e i a t ă pe c r e d i n ţ a iraţională a distincţie radicală între guvernare, u n d e deosebirile ideologice ori
majorităţii în legalitatea şi raţionalitatea actelor de d o m i n a ţ i e partizane s-ar p ă r e a că nu operează, şi politică, înţeleasă ca viaţă
săvârşite de suveran, indiferent d a c ă acesta este o p e r s o a n ă sau internă a partidelor sau confruntare interpartizană. C â n d se află
un corp reprezentativ. în p r i m u l caz, legitimarea statului de drept la guvernare, oamenii politici au aerul că îndeplinesc toţi aceeaşi
trece printr-o operaţie de alegere explicit exprimată, în cel de-al unică misiune: ei gestionează lucruri, cu m a i multă sau mai puţină
doilea p r e s u p u n e un c o n s i m ţ ă m â n t care se manifestă de cele m a i iscusinţă. în schimb, bunul politician dă m ă s u r a talentului său în
multe ori ca absenţă a u n e i opoziţii coerent articulate. în p r i m a arta a r a n j a m e n t e l o r p a r t i z a n e , în e l a b o r a r e a strategiilor dc
situaţie, statul de drept este o p r o b l e m ă politică, în cea de-a doua, imagine şi în formularea mesajelor electorale, într-un cuvânt, în
o chestiune de guvernare. administrarea relaţiilor dintre o a m e n i . în cele m a i m u l t e cazuri,
Statul de drept „ n o m i n a l i s t " , de esenţă liberală, se b a z e a z ă este v o r b a d e s p r e relaţii c e r ă m â n n e c u n o s c u t e c e t ă ţ e n i l o r sub
pe o t e h n i c ă de r e p r e z e n t a t i v i t a t e în care se e p u i z e a z ă ciclic raportul motivaţiilor, al traseelor, al pierderilor şi al câştigurilor.
voinţa politică a cetăţenilor şi c a r e este m e n i t ă să lase impresia 0 a s e m e n e a perspectivă, ce se b a z e a z ă pe d i h o t o m i a dintre
că, virtual, puterea se organizează de j o s în sus, în v r e m e ce statul guvernare (neutră, obiectivă, pragmatică) şi politică (părtinitoare,
de drept „realist", a cărui consistenţă este m a i degrabă mitologică, conflictuală şi o a r e c u m t a i n i c ă ) este p r e m o d e r n ă , aşa c u m o
se bizuie pe o cunoaştere a rosturilor guvernării care disimulează dovedeşte sentinţa versificată a lui A l e x a n d c r P o p e : Forforms of
esenţa raportului de p u t e r e dintre guvernanţi şi guvernaţi, government let fools contest; whatever is best administer'd is
convertind în rituri electorale cu vocaţie plebiscitară incapacitatea best1. în secolul al XX-lea, ea d e s c i n d e însă pe linie directă din
socială a celor din u r m ă de a guverna efectiv. viziunea şi din practica leninistă. Pe de o parte, sarcina guvernării
ar fi să facă reformă, să m o d e r n i z e z e statul şi să asigure
într-un astfel de u n i v e r s m i t o l o g i c , p u t e r e a nu este recu­
dezvoltarea economică. Pe de altă parte, rostul politicii ar fi acela
noscută ca legitimă cu titlul de delegaţie electivă, ci ca simbol viu
de a unifica societatea prin i m p u n e r e a rolului c o n d u c ă t o r al unui
al voinţei c o m u n e a unei majorităţi ce se c o m p o r t ă m a i puţin ca
partid (sau al m a i multor partide cartelate, în i n c o m o d e l e condiţii
electorat în m â n a căruia stă în orice m o m e n t schimbarea, cât ca
democratice) şi de a veghea ca acest partid (sau aceste partide) să
n a ţ i u n e c e are d e atins p e t e r m e n lung u n n u m ă r d e obiective
fie strâns ţinute în m â n ă de către o oligarhie.
majore şi globale. Pentru realizarea unui a s e m e n e a proiect colec­
Având fixate a s e m e n e a ţeluri, g u v e r n a r e a nu p o a t e fi d e c â t
tiv se cere, pe de o parte, o a n u m e c o m p e t e n ţ ă administrativă a
„ştiinţifică", n e s u p o r t â n d v i z i u n i diferite, c o n t e s t ă r i sau
guvernanţilor, iar pe de altă p a r t e un oarecare grad de supunere
interpretări. Cândva, caracterul obiectiv ai guvernării era dat de
liber consimţită a guvernaţilor faţă de cei care deţin cunoaşterea
socialismul ştiinţific. D u p ă 1989, de-ar fi să-i c r e d e m pe oamenii
exactă a acestor interese s u p e r i o a r e şi a artei de a le d u c e la
politici, legile istoriei au fost î n l o c u i t e de voinţa, la fel dc
îndeplinire. Or, această c u n o a ş t e r e nu se verifică în dezbateri
politice, ci este r e c u n o s c u t ă ca atare în practica efectivă a 1
Alexander POPE, Essay cm Man and Odier Poems, edited by John Butt,
guvernării, m a i precis în a c u m u l a r e a exerciţiului puterii. Yale University Press, New Haven, 1963, p. 87.

140 141
implacabilă, a instituţiilor financiare internaţionale şi de să vizualizeze atât ceea ce-i uneşte, cât şi c e e a ce-i desparte, iar
constrângerile, tot atât de ferme, ale p r o c e s u l u i de integrare apoi să m ă s o a r e echilibrul d i n t r e libertatea i n d i v i d u a l ă şi
europeană. în schimb, ca şi în u r m ă cu cincisprezece ani, politica egalitatea civilă de care au parte. în caz contrar, politica nu este,
d u p ă formula lui J o h n D u n n , d e c â t u n soi d e „ ş m e c h e r i e " prin
r ă m â n e exclusiv un loc al practicii u m a n e , este socotită în
care iraţionalitatea raporturilor naturale dintre oameni încearcă să
c o n t i n u a r e arta „ m u n c i i cu o m u l " , arta de a-ţi face d r u m prin
treacă drept n o r m a l ă şi, ca atare, r e u ş e ş t e să fie a c c e p t a t ă ca
partid şi din partid înspre palatele statului. într-adevăr, d a c ă unui
n o r m ă a legăturilor sociale 1 . S-ar putea spune, folosind categoriile
ministru i se c e r e de regulă să d o v e d e a s c ă că este „ u n b u n
lui Norbert Elias 2 , că în lumea occidentală politica democratică îi
specialist", de la un politician se a ş t e a p t ă să fie „ a p r o a p e de s u c c e d e „societăţii de c u r t e " ca forma cea m a i r e c e n t ă a
oameni". procesului de civilizaţie, de raţionalizare şi disciplinare mutuală
Pentru a folosi un t e r m e n p l a t o n i c , politicianul este un a c o m p o r t a m e n t e l o r sociale. Altfel spus, cetăţeanului îi revine în
ţesător 1 . Spre deosebire însă de o m u l politic imaginat de Platon, contextul suveranităţii d e m o c r a t i c e funcţia atribuită curteanului
politicianul p o s t c o m u n i s m u l u i nu ţese o societate politică în în monarhiile Vechiului R e g i m : el este simultan administrator şi
n u m e l e unei înţelepciuni superioare. El ţese însă relaţii, reţele de beneficiar al u n u i c o d de civilitate m e n i t să confere spaţiului
p u b l i c nu n u m a i o deplină inteligibilitate, d a r c h i a r şi o a n u m e
influenţă, legăUiri cu l u m e a afacerilor şi, c â n d necesităţile
eleganţă. Ca orice alt cod social, politica d e m o c r a t i c ă are nevoie
electorale o cer, chiar şi raporturi de c o m u n i c a r e cu cetăţenii. El
de un limbaj p r o p r i u , care să facă societatea cetăţenilor tran­
dispreţuieşte chiar înţelepciunea, în m ă s u r a în care teoretizarea,
sparentă pentru ea însăşi. Ne aşteptăm deci să existe un vocabular
frecventarea ideilor şi a valorilor ori elaborarea u n o r proiecte de
„ a u l i c " al statului de drept d e m o c r a t i c , a cărui c u n o a ş t e r e ,
societate i se p a r îndeletniciri incapabile să p r o d u c ă r e z u l t a t e utilizare şi t r a n s m i t e r e să fie p r e c o n d i ţ i a transformării u n o r
concrete. Atribuindu-li-se un a s e m e n e a statut, atât guvernarea, populaţii naturale, grupate teritorial şi/sau etnic, în comunităţi de
cât şi politica nu sunt obiecte intelectuale. Ele nu trebuie gândite cetăţeni întemeiate printr-o alegere colectivă dc ordin raţional.
sau înţelese sub raportul propriilor temeiuri, m e t o d e şi finalităţi,
î n c ă p r i z o n i e r ă a tradiţiei leniniste, politica p o s t e o m u n i s t ă
ci d o a r b i n e p r a c t i c a t e de către g u v e r n a n ţ i şi p o l i t i c i e n i sau
este departe de a fi m e t o d a cu ajutorul căreia românii să-şi poată
observate în n u m e l e marelui public de către „analişti politici".
gândi, în chip normativ şi în calitate de cetăţeni, relaţiile reciproce
Or, p o l i t i c a m o d e r n ă se afirmă în societăţile d e m o c r a t - şi destinul colectiv în cadrul u n e i legi generale. în plus, în
liberale ca reflecţie asupra posibilităţii reprezentării corpului România, tranziţia către democraţie nu izbuteşte să-şi ascundă pe
politic în condiţiile a u t o n o m i e i individuale şi ale echităţii civile. de-a-ntregul caracterul iraţional. Limbajul d o m n i e i legii instaîat
Politica este î n ţ e l e p c i u n e a de a construi un proiect de societate î n discursul p u b l i c imediat d u p ă c ă d e r e a c o m u n i s m u l u i n u
capabil să m e n ţ i n ă g u v e r n a r e a cât m a i a p r o a p e de intersecţia traduce încă o politică suficient de raţională pentru a fi capabilă
dintre libertate şi egalitate. A c t u l guvernării nu este n i c i o d a t ă să disciplineze a n o m i a socială şi d e z o r d i n e a e c o n o m i c ă . M a i
generat ştiinţific sau lăsat în voia p r a g m a t i s m u l u i , ci c o m a n d a t mult, l i m b a politicii c o n t e m p o r a n e recurge, în R o m â n i a , la un
vocabular propriu, dominat de cuvinte p r e c u m : corupţie, mafie,
î n t o t d e a u n a de o alegere e m i n a m e n t e politică, a d i c ă de m o d u l
clientelă, relaţii, reformă, c o m u n i c a r e , privatizare, i m a g i n e ,
particular în care cei care g u v e r n e a z ă înţeleg să c a l c u l e z e locul
restructurare, sondaje etc. Or, limba „de c u r t e " a cetăţeanului, în
social al acestei intersecţii. De aceea, într-o societate democratică,
politica d e v i n e inteligibilă d o a r în m ă s u r a în c a r e le oferă 1
John DUNN, The Cunning of Unreason: Making Sense of Polilics, Basic
cetăţenilor o oglindă cu ajutorul căreia aceştia să p o a t ă m a i întâi Books, New York, 2001.
2
1
PLATON, Omul politic, 283a, in Opere, VI, traducere de E. Popescu, Norbert ELIAS, Die hofische Gesellschafl, Suhrkamp, Frankfurt am
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 432. Main, 2002.

142 143
calitate d e s u v e r a n a l r e g i m u l u i d e m o c r a t i c , s e h r ă n e ş t e , m a i c a r e nu trăise coabitarea cu totalitarismul ca pe o o p ţ i u n e de
degrabă, din fondul principal de cuvinte al tradiţiei „nominaliste", factură partizană şi ideologică, au fost invocate finalităţi politice
liberale, a statului dc drept. - s c h i m b a r e , d e m o c r a t i z a r e , p l u r a l i s m - din c a l e afară de
abstracte pentru o naţiune al cărei ideal fusese dintotdeauna b u n a
guvernare. Ţinta a fost falsă, dar luarea ei în serios de către foiţele
Arta guvernării si pozitivitatea juridică de opoziţie a p e r m i s elitelor i n t e r m e d i a r e să r ă m â n ă s i n g u r e în
cursa pentru controlul structurilor statului.
Istoria R o m â n i e i p o s t c o m u n i s t e este în m ă s u r ă să ne arate Alegerile de la 20 m a i 1990 nu au fost nici ele un gest politic,
c u m şi în favoarea cui funcţionează în p r a c t i c ă m e c a n i s m u l de ci o r e c u n o a ş t e r e p u b l i c ă a faptului că singurele d e ţ i n ă t o a r e ale
r e c u n o a ş t e r e socială a g r u p u l u i a u t o r i z a t să p r o d u c ă în c h i p u n e i arte reale de a g u v e r n a sunt straturile „ b i r o c r a t i c e " şi
legitim limbajul politic şi o r d i n e a de drept şi, pe cale de c o n s e ­ „ t e h n o c r a t i c e " ale fostei clase c o n d u c ă t o a r e 1 . în acest context,
cinţă, tipul de stat c a r e t r e b u i e să c o r e s p u n d ă acestei ordini grupurile d e m i n e r i c a r e a u i n v a d a t c a p i t a l a p e 2 9 i a n u a r i e , 1 9
juridico-discursive. februarie şi 14-15 iunie 1990 nu au avut d e c â t în m o d cu totul
Iluzia u n e i r e i n v e n t ă r i s p o n t a n e a p o l i t i c u l u i d u p ă 1989 şi s e c u n d a r rolul de a descuraja opoziţia, sau l-au avut n u m a i în
explozia unui pluralism în b u n ă m ă s u r ă o r n a m e n t a l au făcut ca m ă s u r a î n care c e n z u r a r e a o r i c ă r e i atitudini i n c o m p a t i b i l e c u
o întrebare, pe cât de e l e m e n t a r ă pe atât de importantă, să fie supunerea faţă de puterea instituită era indispensabilă funcţiei lor
p i e r d u t ă d i n v e d e r e : potrivit cărei ordini de drept se cuvine de agenţi de legitimare a elitelor financiar-industriale, a d m i n i s ­
guvernată România! Pentru a afla un răspuns, se cereau explorate trative şi juridic-represive c o m u n i s t e care c o n t i n u a u să formeze
câteva piste: care ar trebui să fie operaţiile curente ale puterii, cu birocraţia de stat.
ce c o m p e t e n ţ e este investită şi ce responsabilităţi îşi a s u m ă Electoratul dc la 20 m a i , m i n e r i i din i a n u a r i e , februarie şi
aceasta, care p o t fi r e s u r s e l e acţiunii p o l i t i c e , care este n a t u r a iunie 1990, p r e c u m şi birocraţia ce asigura c o n t i n u i t a t e a statală
r e z i s t e n ţ e l o r ce s-ar p u t e a manifesta, c a r e sunt proporţiile s-au r e c u n o s c u t r e c i p r o c nu pe t e r e n u l politic, pe c a r e o p o z i ţ i a
efortului ce va fi depus, ce c o n c e p t e ale puterii sunt implicite în se găsea exilată într-o gesticulaţie inutilă, ci în j u r u l t e m e i
a c ţ i u n e a politică. Pe scurt, s-ar fi c u v e n i t ca c i n e v a să-şi d e a guvernării c e trebuia încredinţată n u m a i a c e l o r a care c u n o ş t e a u
osteneala să elaboreze o politică de societate, să readucă la viaţă îndeaproape, datorită unui lung exerciţiu, arta puterii.
în m o d real şi definitiv funcţia politică şi să construiască pe aceste Statul de drept, aşa c u m a fost m o d e l a t de A d u n a r e a
temeiuri materiale o n o u ă pozitivitate juridică. Constituantă aleasă la 20 mai 1990, ţine mai degrabă de domeniul
S-a întâmplat însă ca statul, pe care înalţii ierariii de partid l-au mitului. N o u l sistem de drept public se alimentează dintr-un izvor
e v a c u a t în d e c e m b r i e 1989, să r ă m â n ă la dispoziţia straturilor p u r formal: C o n s t i t u ţ i a din 1965 şi d r e p t u l pozitiv al statului
intermediare ale clasei c o n d u c ă t o a r e comuniste, care s-au procla­ socialist, la care se adaugă, din m o t i v e de o m o l o g a r e internaţio­
m a t imediat într-o situaţie de exerciţiu n o r m a l al unei puteri nală, e n u n ţ u l câtorva p r i n c i p i i d e d o c t r i n ă j u r i d i c ă liberală.
legitimate, p â n ă la 28 i a n u a r i e 1990, de un c o n s e n s social fără
1
fisuri semnificative. D e ş i în m i e z u l lucrurilor se afla p r o b l e m a Chiar din primele momente ale postcomunismului, vocile ulterior diver­
guvernării, urgenţa cu care au fost anunţate şi acceptate alegerile gente ale membrilor Consiliului FSN au căzut de acord că continuitatea şi
funcţionalitatea statului nu se pot lipsi de serviciile „bunilor specialişti", inclusiv
a îndreptat în m o d obsesiv atenţia asupra d o m e n i u l u i , fără miză,
miniştri, ai defunctului regim, v. stenograma primei şedinţe plenare a CFSN din
al politicii p a r t i z a n e . Au fost p u s e în j o c a n t a g o n i s m e de tipul 27 decembrie 1989 reprodusă în Ion ILIESCU, Revoluţia română, Editară Presa
neo-comunism/anticomunism, prea intelectuale pentru o societate Naţională, Bucureşti, 2001, pp. 69-98.

144
Constituţia din d e c e m b r i e 1991 este c o n c e p u t ă pentru a asigura
continuitatea statului şi a elitelor care au învăţat să-1 guverneze,
nu p e n t r u a î n g ă d u i apariţia unei funcţii politice în societatea
românească, ci pentru a împiedica ca politicul să genereze o elită
de un tip diferit, p r i n referinţă la valori de natură materială,
nejuridică, c u m ar fi p u t u t fi, eventual, cele care au dat naştere
mişcărilor r e v o l u ţ i o n a r e din 16-21 d e c e m b r i e 1989. Sau chiar
cele strecurate în textul Comunicatului către ţară al Consiliului
Frontului Salvării N a ţ i o n a l e din 22 d e c e m b r i e , care, prin
impuritatea sa juridică, prin carenţele sale de formalism datorate
prezenţei unor valori de ordin etic şi politic impuse sub presiunea
evenimentelor, nu a m a i fost luat în calcul de C o r p u l suveran
legiuitor care a adoptat Constituţia din 1991.
în ciuda unor declaraţii ocazionale, legitimitatea birocraţiei
post-totalitare şi a ierarhiilor ei interne nu se h r ă n e ş t e din
R e v o l u ţ i e , din valorile parţial formulate în p r o c l a m a ţ i a din 22
decembrie, ci din experienţa neîntreruptă a guvernării statului, aşa
c u m a fost formalizată j u r i d i c în C o n s t i t u ţ i a din 1991. Pentru
majoritatea prezidenţială care reprezintă, din 1990 p â n ă în 1996
şi d u p ă 2000, v o i n ţ a electoratului, istoria nu î n c e p e de la
Revoluţie, ci de la C o n s t i t u ţ i e . I n s t a n ţ a de legitimare nu este o
realitate socială, ci un text juridic.

Inflaţia legislativă

Statul totalitar nu a fost doborât, ci doar reamenajat de vechii


locatari cu ajutorul unei arte a guvernării legitimată de consensul
popular şi, oricât ar părea de paradoxal, cu asentimentul opoziţiei
din acel m o m e n t , care nu a ştiut să r e m a r c e la timp cât de redu­
tabilă este ambiguitatea conceptuală a statului de drept. într-ade­
văr, cine-ar îndrăzni să p u n ă în discuţie, fără să aibă sentimentul
că îşi subminează cariera politică şi dă curs unor reflexe totalitare,
principiul statului de drept, u n a n i m privit ca un mit situat în afara
analizei critice, într-o z o n ă a ideilor p u r e şi indivizibile raţional.
A c e s t soi de t r a n s c e n d e n ţ ă j u r i d i c ă a statului nu a d m i t e alţi
interpreţi ai raţionalităţii actelor sale administrative în afara Curţii
Constituţionale şi a Consiliului Legislativ.

146
Inflaţia legislativă generată de statul de drept p o s t e o m u n i s t
vizează, prin u r m a r e , întărirea controlului juridic asupra tuturor
segmentelor realităţii sociale şi nu limitarea puterii prin n o r m a de
drept. Centralismul administrativ al statului socialist se prelun­
geşte şi se desăvârşeşte în c a p i l a r i t a t e a n o r m a t i v ă a statului de
drept, care nu c o m i t e în fapt gestul clasic al separării puterilor,
ci se m u l ţ u m e ş t e să î n m u l ţ e a s c ă şi să d e z m e m b r e z e instanţele
legale ale puterii pentru a dizolva orice responsabilitate juridică.
în acest fel, nu m a i p o a t e fi p r a c t i c identificată capacitatea
j u r i d i c ă n a t u r a l ă a agenţilor şi m a g i s t r a ţ i l o r statului, d e v e n i n d
imposibilă orice cale de imputare, ba chiar orice atribuire precisă
a u n e i r ă s p u n d e r i legale. D e ţ i n ă t o r i i puterii nu m a i au o adresă
civilă, toate actele şi faptele lor c ă p ă t â n d o justificare consti­
tuţională care-i situează, dacă nu d e a s u p r a legii, în orice caz în
spatele acesteia.
în calitatea sa de m i t şi în versiunea sa post-totalitară, statul
de drept este utilizat ca o p e r s o a n ă fictivă, ca o m a s c ă j u r i d i c ă
îndărătul căreia actorii guvernării m e n ţ i n statul într-un imobilism
politic ce le garantează, cel puţin pe t e r m e n m e d i u , p a ş n i c a
posesie a unei economii obligate să r ă m â n ă , chiar şi în sectorul ei
privat, puternic instituţionalizată şi îndeaproape supravegheată de
o birocraţie de stat financiar-bancară, p r e c u m şi c o n t r o l u l unei
societăţi pentru care absenţa politicului este o politică în sine.
Statul, în calitate de întrupare politică a unei ficţiuni juridice,
este mai mult decât un m o d de a c o n t r o l a un teritoriu şi de a
exercita asupra unei populaţii m o n o p o l u l violenţei legitime.
Statul există m a i ales în m ă s u r a în care p o a t e fi gândit sub specie
normativă. S i m p l u spus, un stat nu-şi î n g ă d u i e să r e c u r g ă la
violenţă decât în măsura în care legitimitatea sa este indiscutabilă.
Iar pentru a fi u n a n i m acceptată, legitimitatea trebuie să satisfacă
acel n u m ă r de criterii politice, j u r i d i c e şi etice în funcţie de care
o populaţie dată se arată dispusă să-şi organizeze viaţa c o m u n ă .
Un vechi autor transilvănean' constata că m o n a r h i a adminis­
trativă a secolului al XVIII-lea, statul birocratic m o d e r n , statul
guvernat d u p ă criterii raţionale ce v i z a u utilitatea şi eficienţa

1
Citat de Mathias BERNATH, Habsburgii şi începuturile formării naţiunii
române, traducere românească M. Wolf, Dacia, Cluj, 1994, p. 69.

147
m ă s u r i l o r a d m i n i s t r a t i v e , avea o „ p u t e r e de h â r t i e " . Cu alte devine lipsită de sens. D u p ă c u m se poate dovedi inutilă, din motive
cuvinte, statul m o d e r n nu ar avea o existenţă c o n c r e t ă şi palpa­ evidente, şi într-o societate incomplet cucerită de c u l t o a scrisă.
bilă, ci n-ar fi decât o ficţiune care, p e n t r u a funcţiona, recurge
la texte, simboluri şi s e m n e : Constituţie, legi, decrete, ordonanţe,
n o r m e , regulamente, dispoziţii, instrucţiuni, avize, citaţii, cecuri, Dificila perpetuitate a statului
facturi, b a n c n o t e .
Statul m o d e r n este cel m a i m a r e p r o d u c ă t o r istoric de hârtie în c e e a ce-o priveşte, civilizaţia r o m â n e a s c ă nu s-a m a n i ­
scrisă. Autoritatea sa nu locuieşte în afara literelor şi cifrelor, fiind festat ca o civilizaţie a scrisului decât foarte recent. în 1945, u n u l
din doi r o m â n i era încă atins, în diferite grade, de analfabetism.
direct proporţională cu reacţia pe care lectura acestor cifre şi litere
Pentru această categorie de cetăţeni, statul nu lua d e c â t forma
o stârneşte din partea cetăţenilor. Aceştia r e a c ţ i o n e a z ă la citirea
c o n c r e t ă a funcţionarului c a r e p e r c e p e a i m p o z i t u l funciar. în
unui p a n o u care interzice ceva sau execută un a n u m i t lucru d u p ă
1998, se pare că a fost inaugurată oficial o eră a dezalfabetizării.
primirea unei înştiinţări ce le cere să facă acel lucru ori au certitu­ Aproape o treime din generaţiile care au terminat de atunci şcoala
dinea că au d o b â n d i t c e e a ce îşi d o r e a u sau li se c u v e n e a în g e n e r a l ă obligatorie, a cărei calitate este o r i c u m e x t r e m de
m o m e n t u l în care ţin în m â n ă o simplă foaie n u m i t ă „adeverinţă", precară, nu a reuşit, nu a dorit să m a i continue studiile sau a fost
numai d a c ă ei realizează că toate aceste b u c ă ţ i de hârtie sunt r e p a r t i z a t ă din oficiu în filiere şcolare ale e ş e c u l u i (şcoli de
forma dc manifestare a u n e i p u t e r i care le fabrică şi le p u n e în meserii e t c ) . Pentru aceste generaţii, ca şi p e n t r u cele care le vor
circulaţie în m o d legitim. u r m a , statul nu se va p r e z e n t a d e c â t sub chipul a g e n t u l u i de
Căci o astfel de p u t e r e e s t e fragilă ca orice construcţie de poliţie sau al funcţionamlui fiscal.
h â r t i e Ea stă în picioare şi se arată capabilă să-şi exercite funcţiile D e o c a m d a t ă , majoritatea r o m â n i l o r de ieri şi, d u p ă t o a t e
doar cu condiţia ca toţi cei care emit, transmit, primesc şi răspund aparenţele, o p a r t e c o n s i d e r a b i l ă a r o m â n i l o r de m â i n e nu a
actelor administrative să a c o r d e aceeaşi semnificaţie cuvântului cunoscut şi nu va cunoaşte decât versantul represiv al statului de
hârtie. Pentru ei, statul este întrupat în p e r s o a n e cu care poţi trata
scris şi să accepte că relaţiile legitime de putere trebuie să fie m e ­
prin negociere directă. Bazele corupţiei sunt astfel solid aşezate
diate exclusiv de texte. Un stat de hârtie nu rezistă d e c â t într-o
p e n t r u viitor. Eforturile principilor fanarioţi de a face ca rapor­
civilizaţie a scrisului, într-o civilizaţie în care c o n v e n ţ i a scrisă
turile dintre r o m â n i şi funcţionarii p u b l i c i să nu se desfăşoare
înlocuieşte aranjamentul direct între persoane. decât p r i n i n t e r m e d i u l scrisului 1 şi cu evitarea oricărei legături
Or, o convenţie nu se poate încheia decât între parteneri care, directe se d o v e d e s c , d u p ă d o u ă secole şi j u m ă t a t e , a fi fost
pe de-o parte, se arată de acord să accepte însăşi existenţa proce­ zadarnice. De atunci şi p â n ă astăzi, petiţia care nu este însoţită de
durală a convenţiei şi, pe de altă parte, hotărăsc că au de atins prezenţa persuasivă a petentului are puţine şanse de reuşită.
împreună un anumit obiectiv comun. Convenţia este deci, simultan, Căci, în R o m â n i a , o a m e n i i sunt cei c a r e se b u c u r ă de
angajament şi proiect. Convenţia nu constrânge decât în măsura în autoritate. Instituţiile statului, de la g u v e r n şi p â n ă la cel m a i
care promite, şi nu poate promite decât atât timp cât constrânge. n e î n s e m n a t birou c o m u n a l nu reprezintă m a i mult decât decorul
într-un stat birocratic m o d e r n , adică într-un stat de hârtie, în care se exercită autoritatea u n o r persoane. Inadecvării sociale
oamenii iau în serios actele puterii n u m a i dacă se simt, oricât de şi inautenticităţii acestor instituţii - de i m p o r t atât în e p o c a
indirect, ca fiind o parte a acestei puteri, în calitatea lor de cetăţeni cenzitară, ca şi în cea a democraţiei p a r l a m e n t a r e ori, p o a t e m a i
şi doar atâta vreme cât li se pare că pot descifra obiectivele puterii 1
Danie! BARBU, Bizanţ contra Bizanţ. Explorări în cultura politică
într-o cheie etică. Altfel, producţia de hârtie a statului birocratic românească, Nemira, Bucureşti, 200i, pp. 84-85.

148 149
ales, în cea totalitară - li s-a o p u s , ca p r e t u t i n d e n i în E u r o p a N i m i c n u p a r e m a i curios î n acest context d e c â t insistenţa
1
centrală şi răsăriteană , autenticitatea relaţiilor interumane. C e e a naivă cu care discursul (neo)liberal r o m â n e s c r e c l a m ă o reducere
ce înseamnă că autoritatea nu este o consecinţă naturală a funcţiei, a funcţiilor statului. Statul r o m â n e s c de tranziţie este deja un „stat
ci un r e z u l t a t al caracterului şi t e m p e r a m e n t u l u i titularului, m i n i m " . Eficienţa sa este inexistentă, iar autoritatea sa aproape
p r e c u m şi al resurselor p o l i t i c e sau e c o n o m i c e de care acesta absentă. M a i întâi, pentru că autoritatea statului de tranziţie nu se
poate dispune. Statul de hârtie nu este pentru români nici o formă exercită din principiu, oricât de imperfect ar izbuti să o facă în
de autenticitate şi nici un izvor de autoritate. Autoritatea ţine mai practică, decât asupra celor care au ştiinţa şi voinţa de a accepta
degrabă de c a p a c i t a t e a de a ţese relaţii, de a servi sau menaja şi respecta convenţia pe care o p r e s u p u n tacit toate actele scrise.
interese, de a obţine şi de a distribui avantaje ori de posibilitatea
legală de a recurge la violenţă.
Funcţia nu conferă de la sine autoritate, ci o m u l dă conţinut
funcţiei. De aceea, fiecare ministru, u n e o r i chiar în interiorul
aceleiaşi coaliţii, se simte dator să-şi reinventeze ministerul, să-i
schimbe atribuţiile, să-i p r i m e n e a s c ă personalul, să anuleze tot
ceea ce a realizat p r e d e c e s o r u l său. Iată de ce t e m a politică a
„moştenirii g r e l e " este invocată sistematic în e p o c a tranziţiei:
guvernul R o m a n a avut de desfăcut tot ceea ce făcuseră comu­
niştii, guvernul Stolojan a pacificat tot ceea ce tulburase guvernul
R o m a n , g u v e r n u l V ă c ă r o i u a r e f ă c u t ' tot ceea ce risipiseră
guvernele anterioare, guvernul Ciorbea şi-a propus să conteste tot
ceea ce confecţionase guvernul Văcăroiu, guvernul Vasile a avut
de recuperat tot ceea ce n-a reuşit să ducă până la capăt guvernul
Ciorbea, guvernul Isărescu a dorit să macrostabilizeze tot ceea ce
destabilizase g u v e r n u l Vasile, iar guvernul N ăst ase se prezintă
drept primul care ştie cu adevărat c u m să guverneze.
Peipetuitatea, una din trăsăturile cele mai vechi şi m a i stabile
ale statului m o d e r n , este s u b m i n a t ă de fiecare n o u ă învestire a
unui guvern sau a u n u i ministru. O a s e m e n e a practică de perso­
nalizare succesivă a autorităţii împiedică, în fond, transformarea
statului r o m â n într-un stat de hârtie. O astfel de p r a c t i c ă se
dovedeşte, î n plus, r e s p o n s a b i l ă d e funcţionarea u n e i structuri
statale mult m a i puţin solide d e c â t s-a arătat a fi, în alte părţi,
statul impersonal de hârtie.

1
George SCHOPFLIN, „Culture and Identity in Post-Communist
Europe", in Stephen WHITE, Judy BATT, Paul G. LEWIS, editors,
Developmenls in Easi-European Polilics, Duke University Press, Durham, N.C.,
1993, p. 26.

150
Poporul împotriva societăţii

Delegitimarea comunismului nu a adoptat forma unui proces


istoric de factură ideologică, căci postcomunismul nu a legitimat
imediat partizanatul politic şi nu a considerat ca fireşti conflictele
de interese. Societatea românească a stăruit, după 22 decembrie
1989, să caute formule „antipolitice" de agregare, populismul
fiind prima dintre acestea care s-a prezentat la apel.
în general şi într-o accepţiune destul de puţin riguroasă,
populismul nu este totuna nici cu demagogia naţionalistă şi nici
cu autoritarismul. Populismul n-ar fi decât incapacitatea sau lipsa
intenţiei de a discerne, atât în actul de guvernare, cât şi în strategia
de câştigare a puterii, între „interesele poporului" (the interests of
thepeople), pe care guvernul se cuvine să le slujească şi „încli­
naţiile poporului" (their inclinations), cărora guvernul trebuie să
li se opună cu tărie, potrivit unei distincţii fondatoare a doctrinei
1
clasice a democraţiei reprezentative . Iar preţul unei asemenea
absenţe voite de a discerne între ceea ce în mod raţional poate fi
identificat drept util pentru societate şi pornirile iraţionale ale
populaţiei este plătit în chip necesar de elite.
0 astfel de confuzie s-a instalat în România în primele luni
după decembrie 1989. Restructurarea funcţiei politice în socie­
tatea românească nu s-a produs în urma confruntării unor proiecte
alternative de viitor, ci s-a desfăşurat în jurul unor teme de natură
ideologică. Elita integrată politico-economico-administrativă
1
The Federalist Papers, edited by G. Wills, no. 71, Bentam Books, New
York, 1982.

153
constituită a privit schimbarea de r e g i m doar ca pe o operaţie de M a i întâi, asalturile i d e o l o g i c e c o o r d o n a t e d e intelectuali,
autoselecţie şi de redistribuire a sarcinilor de c o m a n d ă dinspre care, deşi participau la g u v e r n a r e a provizorie prin doi m e m b r i ai
aparatul de stat spre cel economic. în faţa ei, singura elită alterna­ Grupului pentru D i a l o g Social, se constituiseră simultan ca o p o ­
tivă care s-a putut manifesta fără întârziere a fost cea intelectuală. ziţie anti-neo-comunistă, au constrâns clasa politică să-şi îngheţe
pentru o v r e m e procesul de autoselecţie, d u p ă eliminarea, ce nu
putea fi evitată, a lotului de înalţi responsabili de partid aflaţi în
Bipolarism ui ideologic funcţie în d e c e m b r i e 1989. C l a s a c o n d u c ă t o a r e nu a fost deci
provocată să se articuleze în conformitate cu un proiect global de
Ca p r e t u t i n d e n i în E u r o p a c e n t r a l ă şi r ă s ă r i t e a n ă 1 , doar reformă, ci d o a r să explice şi să-şi d e n u n ţ e p r o p r i u l trecut. D i n
intelectualii, şi în p r i m u l r â n d scriitorii, erau în m ă s u r ă să-şi această pricină, conflictele sale interne şi competiţia pentru reaşe­
justifice angajamentul politic printr-o tradiţie, de obicei firavă, de zarea ierarhiilor nu au putut fi c o n s u m a t e şi duse p â n ă la capăt.
cele m a i m u l t e ori apocrifa, de disidenţă, activă sau pasivă, dacă A m e n i n ţ a t e p e r m a n e n t cu o p u n e r e sub acuzaţie ideologică
nu c h i a r de opoziţie. Or, această elită intelectuală nu avea, prin nediferenţiată, elitele c o m u n i s t e au fost c o n s t r â n s e să-şi recu­
definiţie, proiecte, ci doar cuvinte, şi încă de un ordin extrem de pereze vechile reţele de solidaritate şi să-şi extindă, în final, pro­
teoretic. Imediat d u p ă căderea regimului comunist, intelectualii tecţia chiar şi asupra membrilor fostului Comitet Politic Executiv,
legaţi, real sau virtual, de istoria incertă a disidenţei româneşti şi- ale căror p r o c e s e p e n a l e a u c ă p ă t a t u n aspect p a r o d i c . A u t o s e -
au conjugat acţiunile exclusiv la t i m p u l trecut: la mai-mult-ca- lecţia, ce se manifestase iniţial sub forma u n u i conflict destul de
perfectul R o m â n i e i interbelice, la perfectul c o m p u s din scrisori violent între generaţii, a trebuit b l o c a t ă p â n ă d u p ă m a r t i e 1992,
şi petiţii al rezistenţei la c o m u n i s m şi la imperfectul revoltelor când majoritatea parlamentară şi prezidenţială s-a despărţit defi­
nitiv de minoritatea g u v e r n a m e n t a l ă fidelă lui Petre R o m a n .
spontane din 16-21 d e c e m b r i e .
Faptul că singurii adversari coerenţi ai clasei c o n d u c ă t o a r e în al d o i l e a rând, această b i p o l a r i z a r e i d e o l o g i c ă cu totul
nefirească într-o societate care nu era frământată de opinii politice
c o m u n i s t e c a r e , s u b p r e s i u n e a străzii, d e c l a n ş a s e în d i m i n e a ţ a
adverse şi în care toate categoriile de notorietate publică, inclusiv
zilei de 22 d e c e m b r i e 1989 un p r o c e s de garantare p r i n autose­
cele intelectuale şi culturale, fuseseră d o b â n d i t e în cadrul oferit
lecţie a propriului viitor, s-au recrutat la început aproape exclusiv
de r e g i m u l totalitar, este r e s p o n s a b i l ă de succesul reinventării
din mediile intelectuale a căror legitimitate politică se bizuia pe
partidelor „istorice" 1 . Şi în alte ţări din E u r o p a centrală şi de sud-
c o n t o p i r e a , e n t u z i a s t ă d a r lipsită de inocenţă, a m a i m u l t o r
est, în C e h i a , Slovacia, U n g a r i a sau B u l g a r i a de e x e m p l u , au
trecuturi a avut cel puţin trei consecinţe majore.
reapărut, d u p ă p r ă b u ş i r e a r e g i m u r i l o r totalitare, p a r t i d e c a r e
1
Postcomunismul a dezvoltat un complex al inferiorităţii efectivelor şi preluau un n u m e şi o istorie pre-comuniste. Aceste partide au avut
eficienţei disidenţei româneşti în raport cu celelalte ţări central-europene. în însă o carieră relativ marginală 2 .
România, se spune de obicei, regimul a fost mai dur decât în alte părţi, iar cei
care au avut curajul să se expună, individual sau organizat, represiunii au fost 1
Despre reînfiinţarea şi evoluţia PNŢCD, Alexandra IONESCU, „La
mai puţin numeroşi şi influenţi. Există desigur diferenţe de la o ţară la alta, dar, resurgence d'un acteur politique en Roumanie. Le Parti National Paysan
exceptând Polonia, se uită că nicăieri disidenţa nu a avut o pondere socială cu Chretien-Democrate", Studia Politica. Romanian Political Science Review, II/1,
adevărat semnificativă înainte de 1989. în Cehoslovacia, de exemplu, unde 2002, pp. 141-202.
societatea civilă trece drept cea mai solidă şi cea mai veche, doar 1.864 de 2
V. pentru o analiză în spirit rokkanian a re-emergenţei, Maurizio COTTA,
persoane au îndrăznit să semneze Charlu 77 şi, chiar în iunie 1989, când regimul „Building Party Systems a fler the Dictatorship: the East European Case in a
era într-un evident proces de descompunere, doar 39.000 de cehi şi slovaci au Comparative Perspective", in Geoflrey PRIDHAM, Tatu VANHANEN, editors,
fost interesaţi să semneze Câteva propoziţii, Tony JUDT, „The Past is Anotlier Democralization in Eastern Europe. Domestic and International Perspectives,
Country: Myth and Memory in Postwar Europe", Daedalus, 121, 1992, p. 102. Routlege, London and New York, 1994, pp. 112-114.

154 155
în schimb, în România, războiul ideologic care a izbucnit la tive în defavoarea proiectului de viitor în anii 1990 şi 1991 au
12 ianuarie 1990 s-a purtat exclusiv în jurul trecutului şi a avut făcut ca reflecţia asupra sistemului constituţional şi arhitecturii
nevoie de soldaţi care să ştie să mânuiască arsenalul memoriei. instituţionale a noului regim politic să treacă pe planul al doilea,
Somând clasa politică să-şi asume o istorie de care era oarecum întrebarea reală la care societatea a fost chemată să răspundă la
jenată şi pentru a nu ieşi din logica înfruntării dintre neo- 20 mai 1990 nu a fost, aşa cum s-au încăpăţânat să creadă intelec­
comunism şi anticomunism, intelectualii au fost nevoiţi să-i tualii, „cine şi cum va face procesul comunismului românesc", ci
opună, în lipsa unui proiect politic, un program ideologic, cel al „ce fel de Constituţie şi ce tip de instituţii politice va avea
României interbelice ca model de pluripartidism şi democraţie România"?
parlamentară. în acest fel, disidenţa se situa ea însăşi într-o
S-a întâmplat însă ca întreaga dezbatere ce a însoţit
continuitate istorică, cea a rezistenţei la comunism inaugurată în
elaborarea Constituţiei să se epuizeze aproape complet pe pista
perioada 1944-1947 de Partidul Naţional Ţărănesc şi de Partidul
fără ieşire şi, în fond, neînsemnată sub raportul structurării noilor
Naţional Liberal şi continuată apoi în închisori.
instituţii democratice, a dilemei, mai degrabă de ordin moral
Drept urmare, animată de necesitatea de a avea o istorie mai decât pertinentă politic, monarhie/republică. Şi în această pri­
veche decât cea a epocii totalitare, elita intelectuală a încurajat
vinţă, discuţiile care ar fi trebuit să se desfăşoare pe temeiul solid
transferul dc competenţă dinspre spaţiul ideologiei anti-comu-
al analizei instituţionale, al studiului tradiţiilor constituţionale şi
niste spre cel politic, creditând fără rezerve organizarea partidelor
culturii politice româneşti, al strategiilor legislative în societăţile
de opoziţie după modelul interbelic. Cu toate acestea, înainte de
de tranziţie, al calculului macroeconomic, al dreptului şi
alegerile din 1990, PNŢ şi PNL nu au funcţionat în spaţiul public
politicilor comparate, al anchetelor de teren şi sondajelor de opi­
ca partide politice, ci doar ca „partide culturale" 1 , adică în calitate
nie, s-au concentrat exclusiv pe terenul ideologiei şi al mitizării
de simboluri uşor de recunoscut ale unei bipolarităţi ideologice
valorilor trecutului.
ce mima funcţia politică. Ceea ce explică, în bună parte, eşecul
Rezultatul acestei deplasări de planuri a fost blocarea pe
lor înaintea unui electorat care nu avea motive să înţeleagă miza
termen lung a reformei statului. Inabil redactată, confuză în
disputei ideologice. Chiar şi atunci când, după lecţia primită la 20
concepţie, ambiguă ca doctrină, Constituţia din 1991 a fost
mai 1990, intelectualii au încercat să construiască o mişcare
învestită de autorii ei cu unica funcţie de a înfăţişa sub trăsăturile
politică alternativă, înrădăcinată în societatea civilă, ei au ezitat
să deconstruiască în prealabil bipolarismul motivat ideologic, statului de drept tipul de organizare statală pe care regimul
lăsând Partidul Alianţei Civice să se sufoce în atmosfera încărcată comunist 1-a fabricat timp de cinci decenii. Deşi România a trecut
dc trecut a Convenţiei Democratice 2 . printr-o situaţie revoluţionară, statul a rămas fundamental acelaşi,
beneficiind doar de o altă încadrare juridică.
în al treilea rând, primatul de care s-a bucurat ideologia în
dezavantajul politicului şi importanţa acordată memoriei colec- •

1
Geof'lrcy PRIDFIAM, „Political Parties and their Strategies in the Scurta istorie a populismului românesc
Transition from Authoritarian Rule: the Comparative Perspective", in Gordon
WIGHTMAN, editor, Pany Formalion in East-Central Europe. Post- Clasa conducătoare aflată în posturile de comandă ale
Communist Polilics in Czechoslovakia, Hungary, Poland and Bulgaria, Edward
Elgar, Aldershot, 1995, pp. 2-13.
statului în timpul şi după evenimentele din decembrie 1989 a ştiut
2
Pentru o prezentare descriptivă şi factuală a evoluţiei CDR, Dan PAVEL, să întoarcă în propriul ei avantaj faptul că a fost obligată de către
Inlia HUIU, „Nuputem reuşi decât împreună". O istorie analitică a Convenţiei elita intelectuală să-şi arate actele de identitate pe terenul
Democratice, 1989-2000, Polirom, laşi, 2003. ideologic şi nu pe cel al dezbaterii politice. Căci niciodată în

156 157
conflictele ideologice nu contează cu adevărat de partea cui se este de ajuns să înveţe să citească şi să scrie, să ştie să-şi semneze
1
află dreptatea şi cine este mai devotat binelui comun. Important numele" .
este ca cel prins într-o astfel de încleştare să înţeleagă mai repede Această rezervă populară faţă de învăţătură, aşa cum este
decât adversarul său cum trebuie procedat pentru a da impresia descrisă de Cantemir sau mai târziu de Ion Creangă, nu este nici
majorităţii că interesul ei istoric este să se lase în voia tuturor folclorică şi nici revolută. Statisticile o aduc până pe pragul noii
înclinaţiilor, pornirilor şi idiosincraziilor de care aceasta este democraţii româneşti. Clasa superior educată este, în România,
frământată. Cu alte cuvinte, dacă ideologia conduce rar către mai puţin numeroasă, proporţional, decât în celelalte ţări central
şi est europene. în 1989, rata de încadrare în învăţământul
soluţii politice, populismul, ca strategie de legitimare politică, sc
superior (i.e. procentul studenţilor la toate formele de învăţământ
hrăneşte adesea din ideologie. Frontul Salvării Naţionale a
superior din totalul tinerilor între 20 şi 24 de ani) era în România
deschis succesiunea politică a Partidului Comunist în calitate de
de 9%, în timp ce în Ungaria se înregistrau 15%, în Cehoslovacia
moştenitor firesc tocmai prin organizarea consensului popular
18%, în Polonia 20%, iar în Bulgaria 26% 2 .
împotriva intelectualilor.
împotriva unei astfel de elite însingurate, clasa conducătoare
Adoptând, din 28-29 ianuarie 1990, o strategie popul istă dc
a mobilizat propria elită populară, eşantionul cel mai puţin
legitimare a guvernării provizorii, FSN s-a bizuit pe neîncrederea educat, dar şi cel mai bine plătit al „poporului" pentru care
tradiţională pe care larga majoritate a românilor o nutreşte faţă de intelectualii „nu pot fi cu mintea întreagă". în 1990, anul în care
cultura elitelor şi de educaţia superioară. într-adevăr, dc voie sau Ion Iliescu a făcut apel în câteva rânduri la sprijinul „poporului"
de nevoie, românii se arată deferenţi faţă de ierarhiile politice şi şi al „clasei muncitoare", în ierarhia europeană a câştigurilor
administrative, iar averea le impune întotdeauna respectul, chiar relative pe ocupaţii, minerii români desfăşurau cea mai bine
şi atunci când acesta este amestecat cu invidia. în schimb, remunerată muncă cu 250% (100% fiind câştigul mediu în
învăţătura care nu este dublată de o poziţie de forţă în birocraţia industria chimică), faţă de 200% minerii cehoslovaci şi 220% cei
statului sau de bunăstare este, de obicei, tratată cu dispreţ. Puterea vest-germani, în vreme ce câştigul mediu în construcţii, de pildă,
asupra cuvintelor şi valorilor din care este făcut capitalul simbolic era de 140% (150% în Cehoslovacia şi 125% în Germania
al intelectualilor rămâne, de obicei, neputincioasă într-o cultură Federală), iar în sănătate de 170% (180% în Cehoslovacia şi
politică în care valorile nu au nici un fel de cotă, iar argumentele 210% în Germania Federală) 3 .
raţionale nu au darul să convingă vreodată pe cineva. Nu trebuie căutate conspiraţii şi manipulări oculte pentru a
Cultura de elită şi educaţia înaltă au fost întotdeauna privite explica mineriadele anului 1990. Alegând ideologia ca teren de
ca exterioare normalităţii, ca o îndeletnicire „clericală", ca o înfruntare cu puterea constituită în decembrie 1989 şi afirmându-se,
patologie a unui grup ce trăieşte după alte reguli decât majoritatea prin grupuri, reviste şi, mai ales, prin Piaţa Universităţii, drept
singurul adversar redutabil al acesteia, elita intelectuală s-
societăţii. Cel mai vechi observator al acestui fenomen este
Dimitrie Cantemir: „Moldovenii nu numai că nu iubesc învăţă­ 1
Dimitrie CANTEMIR, Descrierea Moldovei, traducere Gh. Guţu, Editura
tura, dar aproape toţi o urăsc... Ei cred că învăţaţii nu pot fi cu Academiei, Bucureşti, 1973, p. 311. Aceeaşi referinţa paremiologică şi la Ion
mintea întreagă în aşa măsură încât, atunci când vor să laude Creangă: „Dacă-i copil să se joace, dacă-i bou să tragă, dacă-i popă să cetească".
2
Nicholas BARR, editor, Labor Markels and Social Policy in Central and
ştiinţa cuiva, spun că a ajuns nebun de prea multă învăţătură. în Easlern Europe. The Transition and Beyond, Oxford University Press, Oxford,
această privinţă o vorbă proastă, care se aude des în gura 1994, p. 262.
3
moldovenilor, este că învăţătura e treaba preoţilor, mireanului îi IBIDEM,p. 130.

158 159
d e s e m n a t de la sine ca v i c t i m ă a neînţelegerii şi violenţei preşedintele a fost nevoit să-şi a s u m e deschis condiţia pe care a
straturilor populare ale societăţii legate de conducătorul statului avut-o, de fapt, întotdeauna, cea de înalt funcţionar de partid.
printr-o relaţie de tip populist. Extrema vizibilitate publică pe care De aceea, istoria r e c e n t ă a p o p u l i s m u l u i r o m â n e s c este
şi-au oferit-o intelectualii în 1990 a fost privită ca o ameninţare scurtă. Ea nu a durat decât cei doi ani în care, angajată într-o luptă
dc către elitele populare instalate cu gelozie în privilegiile cu care ideologică cu elita intelectuală, clasa conducătoare a guvernat ţara
fuseseră răsfăţate de r e g i m u l c o m u n i s t şi c a r e nu se simţeau în r e g i m de front popular. C o n s t i t u i r e a sistemului de p a r t i d e şi
descalificate social dc precaritatea nivelului lor de instrucţie. declinul b i p o l a r i s m u l u i i d e o l o g i c au c o n d u s , în cursul anului
Contribuţia r o m â n e a s c ă la tipologia p o p u l i s m u l u i constă în 1992, la o schimbare de regim. Frontul popular, care recursese pe
aceea că, în 1990-1991, nu a v e m de-a face cu un c o n d u c ă t o r cale naturală la strategii de factură populistă a fost înlocuit de o
h a r i s m a t i c care ia cu asalt poziţiile elitei politice şi e c o n o m i c e partidocraţie p e n t r u care tactica coaliţiilor şi t e h n i c a utilizării
în fruntea u n e i a r m a t e de marginali şi d e z m o ş t e n i ţ i , ci cu şeful majorităţilor p a r l a m e n t a r e a d e v e n i t p r i n c i p i u l f u n d a m e n t a l de
unui aparat politico-birocratic care stârneşte m a s e l e , îngrijorate guvernare.
de soarta u m i l e l o r privilegii pe care le a c u m u l a s e în e p o c a î m p r e u n ă cu Frontul a apus şi înfruntarea ideologică dintre
totalitarismului, împotriva elitei intelectuale. popor şi elite, iar intelectualii s-au văzut, î n c ă o dată, excluşi ca
Prin u r m a r e , p o p u l i s m u l r o m â n e s c p a r e să fi fost m a i atare din spaţiul politic. P a r a d o x a l , a u t o r i t a t e a p u b l i c ă a elitei
degrabă ispitit de ohlocraţie decât de d e m a g o g i e . A ş a c u m a fost intelectuale pare să aibă, în R o m â n i a , aceeaşi speranţă de viaţa ca
lansat de P o l y b i o s şi explicat ulterior de R o u s s s e a u , t e r m e n u l şi practicile populiste.
ohlocraţie defineşte o democraţie trunchiată: poporul îşi impune, între alegerile din 1992 şi cele din 1996, dialectica conflic-
uneori cu violenţă, suveranitatea, d a r n u m a i p e n t r u a d e l e g a tuala putere neo-comunistă/societate civilă a irosit aproape pe de-
imediat exerciţiul şi responsabilitatea acesteia unei persoane sau a-ntregul modestul capital de participare la viaţa publică pe care
u n u i g r u p în t e m e i u l u n u i efect de i m a g i n e , nu al u n e i alegeri cei mai mulţi dintre r o m â n i erau dispuşi să-1 investească în con­
raţionale 1 . tractarea u n e i noi legături politice. Alegerile din 2 0 0 0 au confir­
m a t această tendinţă printr-o prăbuşire d r a m a t i c ă a nivelului de
Ion Iliescu a reuşit să e v o l u e z e politic ca un c o n d u c ă t o r de
participare la vot. F u n c ţ i a p o l i t i c ă „ s l a b ă " , c e a î n d e p l i n i t ă dc
expresie p o p u l i s t ă atâta t i m p cât a lăsat i m p r e s i a că nu este
spectacolele electorale şi p a r l a m e n t a r e , a fost p r e l u a t ă de către
purtătorul u n o r opţiuni partizane, ci generalul u n u i front popular,
partide. F u n c ţ i a politică „ t a r e " , c e a care î n t e m e i a z ă n a ţ i u n e a , a
strategul unei mişcări de m a s e . în acest m o d , el u r m a o tradiţie
revenit din n o u statului.
politică ilustrată cu p r e c ă d e r e în R o m â n i a , cea a „ p o p u l i s m u l u i
guvernamental" 2 . Iar blocarea procesului de autoselecţie în rândul
clasei politice p â n ă în m a r t i e 1992 i-a î n g ă d u i t să j o a c e
Cine sunt românii?
nestingherit acest rol în p r i m i i doi ani d u p ă R e v o l u ţ i e . în clipa
în care d e z n o d ă m â n t u l conflictului între generaţii din sânul clasei
P e n t r u r o m â n i , statul nu a fost şi nu este un n u m e dat
c o n d u c ă t o a r e n-a m a i p u t u t fi a m â n a t şi sistemul de p a r t i d e s-a
m o d u l u i în care se organizează şi funcţionează p u t e r e a în sânul
cristalizat în p r e a j m a alegerilor de la 27 s e p t e m b r i e 1992,
unei comunităţi politice, ci idealul m e s i a n i c , unitar şi indivizibil
1 al unei comunităţi naţionale. Cu o scurtă întrerupere între 1948 şi
Georges BURDEAU, Trăite de Science Politique. VI. Ies regimes
politicjiies, Presses Universitaires de France, Paris, 1985, pp. 144-145. 1965, statul a fost, în e p o c a m o d e r n ă şi c o n t e m p o r a n ă , un b u n
- Guy HERMET, Les populismes dans le monde. Une histoire naţional, c o n s i d e r a t ca atare de i m e n s a majoritate a românilor,
sociologique XIXe-XXe siecles, Fayard, Paris, 2001, pp. 259-262. indiferent de orientarea politică a celor care l-au întrupat într-un

160 161
m o m e n t sau altul. Statul r o m â n n u p a r e să fi fost n i c i o d a t ă c u a statului şi să participe la viaţa n a ţ i o n a l ă , atâta v r e m e cât d e ­
a d e v ă r a t un obiect de dispută politică, nu p a r e să fi p u r t a t mocratizarea nu este însoţită de o întemeiere a statului pe dreptate
vreodată stigmatele u n o r alegeri partizane. (Hghtfulnessf. Statul d e drept este obligat să fie u n stat drept.
Actorii politici principali ai tranziţiei p a r lipsiţi a p r o a p e cu C ă d e r e a r e g i m u r i l o r c o m u n i s t e a lăsat statului de d r e p t
desăvârşire de a m b i ţ i a de a realiza în afara statului legătura s u c c e s o r o m i s i u n e r e d u t a b i l ă : c ă u t a r e a p o p o r u l u i sau c h i a r
socială e l e m e n t a r ă ce p o a t e fi descrisă în t e r m e n i de solidaritate. regăsirea naţiunii sub forma u n u i proiect politic care să constituie
Localităţile R o m â n i e i , d u p ă o sută cincizeci de ani de m o d e r ­ o alternativă la proiectul „naţiunii socialiste fără clase". Misiunea
nitate, n u f o r m e a z ă î n c ă c o m u n i t ă ţ i r u r a l e s a u urbane, c i d o a r s-a dovedit dificilă, deoarece aproape peste tot în E u r o p a centrală
aşezări rurale sau u r b a n e . Ele sunt s i m p l e areale geografice şi şi de sud-est, societăţile erau obişnuite să se p u n ă în valoare prin
demografice şi nu spaţii publice întemeiate pe regula solidarităţii e l e m e n t e d e n a t u r ă etnică. C u siguranţă c ă r e n a ş t e r e a m e m o r i e i
şi pe principiul binelui c o m u n . Singurul lucru pe care îl au în c o l e c t i v e , a d e m n i t ă ţ i i p o p o a r e l o r , a identităţii lingvistice şi
c o m u n cei m a i mulţi dintre locuitorii acestor aşezări este etnia. culturale reprezintă în sine un fenomen c o m p a t i b i l cu practicile
Din această perspectivă, se poate spune că ei alcătuiesc o naţiune. democratice. Popoarele au dreptul la istoria şi la destinul lor. D a r
d a c ă istoria n u este î n sine u n p r o i e c t politic, n a ţ i u n e a d e m o ­
Lipsesc însă toate celelalte atribute constitutive ale naţiunii
cratică fondată pe d r e p t u r i şi libertăţi p u b l i c e r e p r e z i n t ă prin
moderne. Nu există nici m ă c a r s e m n e evidente că naţiunea poli­
e x c e l e n ţ ă un a s e m e n e a p r o i e c t . F ă r ă î n d o i a l ă că p o p o a r e l e -
tică ar fi pe cale de a se n a ş t e în R o m â n i a .
comunităţi de trai, de tradiţii, de limbă, de cultură şi câteodată şi
Este firesc ca, într-un stat al cănii unic element de c o e z i u n e de religie - nu n u m a i că p r e c e d n a ţ i u n i l e p o l i t i c e m o d e r n e
este de natură etnico-lingvistică şi care refuză cu încăpăţânare să organizate de stat, d a r le însoţesc şi le întăresc prin i n t e r m e d i u l
adopte orice fel de alt m e c a n i s m politic de producţie comunitară, reţelei de solidarităţi d e z o r g a n i z a t e ce funcţionează la nivelul
interesul naţional să fie definit şi p r o m o v a t exclusiv s u b societăţii civile. N a ţ i u n e a d e m o c r a t i c ă , p r i n faptul că atribuie
înfăţişarea interesului etnic. Căci prioritatea politică fundamen­ politicului rolul de substanţă fundamentală a legăturii sociale şi
tală este c o n s e r v a r e a şi c o n s o l i d a r e a singurei legături sociale de iniţiator al unei transfigurări j u r i d i c e a persoanei, se constituie
posibile, legătura d c n e a m . A p a r t e n e n ţ a l a c o m u n i t a t e , c a b u n ca p r o i e c t universal. Ea este în principiu accesibilă t u t u r o r
social p r i m a r pe care-1 d i s t r i b u i m unii a l t o r a ' , este înţeleasă de popoarelor şi nu este incompatibilă cu vreo istorie a n u m e .
r o m â n i în cheie strict etnică- Atâta v r e m e cât statul însuşi este D a c ă p o p o a r e l e sunt p r o d u s u l „ o b i e c t i v " a l u n u i p a r c u r s
definit în Constituţia României ca fiind un stat „naţional" 2 , rezultă istoric, n a ţ i u n i l e n u p o t f i d e c â t r e z u l t a t u l „ s u b i e c t i v " a l u n u i
că, în pofida oricăror garanţii j u r i d i c e , cetăţenii români de altă d e m e r s constituţional. D a c ă aşa stau lucrurile, tipul dc patriotism
etnie decât cea majoritară sunt, în u l t i m ă instanţă, deposedaţi de pe care acestea se cuvine sa-1 ceară din p a r t e a cetăţenilor este uri
stat, devin statelesspersons3. „ p a t r i o t i s m c o n s t i t u ţ i o n a l " 2 , d u p ă formula d a t ă d e H a b e r m a s
Simpla existenţă a procedurilor democratice nu este o condi­ virtuţii d e m o c r a t i c e în care M o n t e s q u i e u u n e a deja iubirea de
ţie suficientă pentru a încuraja astfel de persoane să se simtă parte patrie şi iubirea faţă de legi 3 .

1
Michael WALZER, Spheres of Justice. A Defense of Pluralism and ' Robert A. DAHL, Democracy and Ils Criiics, Yale University Press, New
Equalily, Basic Books, New York, 1983, pp. 31-32. Haven, 1989, p. 207.
2
V. pentru o analiză amănunţită, Cristian PREDA, „La nation dans la 2
Jiirgen HABERMAS. Faktizităl und Geltung. Beiirage zur Diskurs-
Constitution", Studia Politica. Romanian Political Science Review, 1/3, 2001,
pp. 733-762. iheorie des Rechts und des demokratischen Rechtsslaats, Suhrkamp, Frankfurt
3
Michael WALZER, loc. cil. am Main, 1992, pp. 603-604.
3
Espril des lois, IV, v.
162 163
m o m e n t sau altul. Statul r o m â n nu p a r e să fi fost n i c i o d a t ă cu a statului şi să p a r t i c i p e la v i a ţ a n a ţ i o n a l ă , atâta v r e m e cât d e ­
a d e v ă r a t un o b i e c t de d i s p u t ă politică, nu pare să fi p u r t a t mocratizarea nu este însoţită de o întemeiere a statului pe dreptate
vreodată stigmatele u n o r alegeri partizane. 1
(righţfulness) . Statul de drept este obligat să fie un stat drept.
Actorii politici principali ai tranziţiei par lipsiţi a p r o a p e cu C ă d e r e a r e g i m u r i l o r c o m u n i s t e a lăsat statului de d r e p t
desăvârşire de a m b i ţ i a de a realiza în afara statului l e g ă t u r a succesor o m i s i u n e r e d u t a b i l ă : c ă u t a r e a p o p o r u l u i sau c h i a r
socială elementară ce p o a t e fi descrisă în termeni de solidaritate. regăsirea naţiunii sub forma u n u i proiect politic care să constituie
Localităţile R o m â n i e i , d u p ă o sută cincizeci de ani de m o d e r ­ o alternativă la proiectul „naţiunii socialiste fără clase". Misiunea
nitate, nu f o r m e a z ă î n c ă c o m u n i t ă ţ i r u r a l e sau urbane, ci d o a r s-a dovedit dificilă, deoarece aproape peste tot în E u r o p a centrală
aşezări rurale sau u r b a n e . E l e sunt s i m p l e a r e a l e geografice şi şi de sud-est, societăţile erau obişnuite să se p u n ă în valoare prin
demografice şi nu spaţii publice întemeiate pe regula solidarităţii e l e m e n t e de natură etnică. Cu siguranţă că renaşterea m e m o r i e i
şi pe principiul binelui c o m u n . Singurul lucru pe c a r e îl au în c o l e c t i v e , a demnităţii p o p o a r e l o r , a identităţii lingvistice şi
c o m u n cei m a i mulţi dintre locuitorii a c e s t o r aşezări este etnia. culturale reprezintă în sine un fenomen compatibil cu practicile
d e m o c r a t i c e . Popoarele au dreptul la istoria şi la destinul lor. D a r
Din această perspectivă, se poate spune că ei alcătuiesc o naţiune.
d a c ă istoria n u este î n sine u n p r o i e c t politic, n a ţ i u n e a d e m o ­
Lipsesc însă toate celelalte atribute constitutive ale n a ţ i u n i i
cratică fondată pe drepturi şi libertăţi p u b l i c e r e p r e z i n t ă prin
m o d e r n e . Nu există nici m ă c a r s e m n e evidente că naţiunea poli­
e x c e l e n ţ ă un a s e m e n e a proiect. F ă r ă î n d o i a l ă că p o p o a r e l e -
tică ar fi pe cale de a se naşte în R o m â n i a .
comunităţi de trai, de tradiţii, de limbă, de cultură şi câteodată şi
Este firesc ca, într-un stat al cărui u n i c e l e m e n t de c o e z i u n e de religie - nu n u m a i că p r e c e d n a ţ i u n i l e p o l i t i c e m o d e r n e
este de natură etnico-lingvistică şi care refuză cu încăpăţânare să organizate de stat, d a r le însoţesc şi le î n t ă r e s c prin intermediul
adopte orice fel de alt m e c a n i s m politic de producţie comunitară, reţelei de solidarităţi d e z o r g a n i z a t e ce f u n c ţ i o n e a z ă la nivelul
interesul n a ţ i o n a l să fie definit şi p r o m o v a t exclusiv s u b societăţii civile. N a ţ i u n e a d e m o c r a t i c ă , p r i n faptul că atribuie
înfăţişarea interesului etnic. C ă c i prioritatea politică fundamen­ politicului rolul de substanţă fundamentală a legăturii sociale şi
tală este c o n s e r v a r e a şi c o n s o l i d a r e a singurei legături sociale de iniţiator al unei transfigurări juridice a persoanei, se constituie
posibile, legătura dc n e a m . A p a r t e n e n ţ a la c o m u n i t a t e , ca b u n c a p r o i e c t universal. E a este î n p r i n c i p i u a c c e s i b i l ă t u t u r o r
social p r i m a r pe care-1 d i s t r i b u i m unii altora 1 , este înţeleasă de popoarelor şi nu este incompatibilă cu vreo istorie a n u m e .
r o m â n i în c h e i e strict etnică. Atâta v r e m e c â t statul însuşi este D a c ă p o p o a r e l e sunt p r o d u s u l „ o b i e c t i v " a l u n u i p a r c u r s
2
definit în Constituţia României ca fiind un stat „naţional" , rezultă istoric, naţiunile nu p o t fi d e c â t rezultatul „ s u b i e c t i v " al unui
că, în pofida o r i c ă r o r garanţii j u r i d i c e , cetăţenii r o m â n i de altă d e m e r s constituţional. D a c ă aşa stau lucrurile, tipul dc patriotism
etnie decât cea majoritară sunt, în ultimă instanţă, deposedaţi de pe care acestea se cuvine să-1 ceară din p a r t e a cetăţenilor este un
stat, devin stateless persons3: „ p a t r i o t i s m c o n s t i t u ţ i o n a l " 2 , d u p ă formula d a t ă d e H a b e r m a s
Simpla existenţă a procedurilor democratice nu este o condi­ virtuţii d e m o c r a t i c e î n care M o n t e s q u i e u u n e a deja iubirea d e
ţie suficientă pentru a încuraja astfel de persoane să se simtă parte patrie şi iubirea faţă de legi 3 .

1
Michael WALZER, Splieres of Justice. A Deferise of Pluralism and " Robert A. DAHL, Democracy and Ils Critics, Yale University Press, New
Equality, Basic Books, New York, 1983, pp. 31-32.
Haven, 1989, p. 207. . ..
2
V. pentru o analiză amănunţită, Cristian PREDA, „La nation dans la 2
Jiirgen HABERMAS, Faktizităl tind Geltung. Beilrage zur Diskws-
Constitution", Studia Politica. Romanian Political Science Review, 1/3, 2001,
pp. 733-762. iheorie des Rechts und des demokratischen Rechlsstaats, Suhrkamp, Frankfurt
3
Michael WALZER, loc. cil. am Main, 1992, pp. 603-604.
3
Espril des lois, IV, v.
162 163
Cu alte cuvinte, îţi iubeşti ţara şi eşti gata să-ţi dai viaţa persoane aparţinând minorităţilor naţionale (la r â n d u l lor pur­
p e n t r u p a t r i e n u m a i d a c ă legile acesteia sunt d r e p t e şi d o a r cu tătoare ale unei identităţi specifice). Cetăţenii români sunt definiţi
condiţia să te simţi reprezentat în procesul de elaborare a acestor din perspectiva drepturilor şi obligaţiilor, în v r e m e ce atât poporul
legi. Se spune adesea că într-o societate democratică, într-un stat român, cât şi persoanele aparţinând minorităţilor naţionale sunt
d e drept n i m e n i n u este m a i p r e s u s d e lege. A r trebui p o a t e definite pe t e m e i u l identităţii e t n i c e , culturale, lingvistice şi
adăugat că, într-o n a ţ i u n e d e m o c r a t i c ă , n i m e n i nu trebuie să fie religioase.
nici mai prejos de lege şi nici în afara acesteia. Pe scurt, s-ar zice ca, în spiritul Constituţiei p o s t c o m u n i s t e ,
N u m a i că, în c o n f o r m i t a t e cu litera Constituţiei R o m â n i e i , produsul juridic n u m i t cetăţeni români, între care nu este a d m i s ă
„Suveranitatea naţională aparţine poporului r o m â n " (art. 2, alin. nici un fel de discriminare, este fabricat din d o u ă tipuri de materii
1), iar „Statul are ca f u n d a m e n t unitatea poporului r o m â n " (art. p r i m e , de o p a r t e poporul român cu identitate e t n i c ă unitară şi
4, alin. I); în schimb, „ R o m â n i a este patria c o m u n ă şi indivizibilă de cealaltă parte persoane cu identitate etnică minoritară. N a ţ i o ­
a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, nalitatea r o m â n ă poate fi deci interpretată, chiar în termenii suge­
de origine etnică, de religie, de sex, de opinie, de a p a r t e n e n ţ ă raţi de legea fundamentală, ca fiind de natură etnică şi nu civică.
politică, de avere sau de origine socială" (art. 4, alin. 2). Cu alte cuvinte, atâta timp cât a v e m un popor, nu ne mai trebuie
Textul pare să opereze cu d o u ă noţiuni care nu sunt identice: şi o societate.
pe de o parte poporul român, caracterizat prin unitate, titular al C o n c e p ţ i a despre cetăţenie ce se d e s p r i n d e din Constituţia
suveranităţii naţionale şi f u n d a y e n t al statului, iar pe de altă României este una de factură comunitară, hrănită din jus sanguînis
parte, cetăţenii români, c ă r o r a R o m â n i a le aparţine ca patrie şi din legături sociale de n a t u r ă pre-politică 1 . Articolul 54(1)
c o m u n ă şi care se bucură de acest staUit indiferent de originea lor i m p u n e tuturor cetăţenilor „fidelitatea faţă de ţ a r ă " nu n u m a i ca
etnică, de confesiune sau de orientare politică. pe o „îndatorire f u n d a m e n t a l ă " , ci ca pe o d a t o r i e „ s a c r ă " , în
F a p t u l că poporul român este, în a c c e p ţ i u n e a Adunării v r e m e ce respectarea Constituţiei şi a legilor este d o a r „obliga­
Constituante, o noţiune organică de factură etnică o dovedeşte art. t o r i e " (art. 1, alin. 5). Cu alte cuvinte, atunci c â n d e v o c ă ţara ca
7, care vorbeşte d e s p r e „ r o m â n i i din afara frontierelor ţ ă r i i " şi pe o entitate sacră, Constituţia se dovedeşte nu n u m a i purtătoarea
despre „păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, unei concepţii pre-politice despre naţiune, dar şi a uneia ne-juri-
culturale, lingvistice şi r e l i g i o a s e " . E x a c t aceleaşi cuvinte sunt dice. într-adevăr, ce înţeles au oare, în limbajul intens formalizat
folosite în articolul precedent cu privire la „persoanele aparţinând la care recurge dreptul pozitiv, cuvinte p r e c u m ţară sau sacrul
minorităţilor n a ţ i o n a l e " (termenul cetăţean fiind, probabil'neîn- Pe de altă parte, însăşi n o ţ i u n e a de interes naţional, tot atât
tâmplător, evitat în contextul respectiv), care şi ele ar avea dreptul de ireductibilă j u r i d i c ca şi c e a de ţară, d e v i n e r e c u r e n t ă în
tot la „păstrarea, la d e z v o l t a r e a şi la e x p r i m a r e a identităţii lor discursul politic r o m â n e s c n u m a i în acele situaţii în care naţiunea
etnice, culturale, lingvistice şi religioase" 1 . etnică este sau p a r e să fie a m e n i n ţ a t ă . F r e c v e n ţ a s i n t a g m e i , de
Constituţia identifică deci trei categorii de subiecţi politici: rară utilizare în p e r i o a d a interbelică, este deosebit de m a r e în
poporul român (unitar, suveran şi purtător al unei identităţi etnice, textele scrise sau rostite de m a r e ş a l u l A n t o n e s c u . Interesul
cultarale, lingvistice şi religioase), cetăţenii români (care benefi­ naţional este, de asemenea, excesiv invocat după 1989, fie în jurul
ciază de drepturi şi libertăţi şi au obligaţii p r e v ă z u t e de lege) şi
1
UlrichK. PREUSS, „Patterns of Constituţional Evolution and Change in
1
Constituţia din 1923 (art. 7, alin. 2) este încă şi mai explicită atunci când Eastern Europe", in Joachim Jens HESSE, Nevii JOHNSON, editors,
spune că, prin naturalizare, străinul se „aseamănă" cu românul în ceea ce Constituţional Policy and Change in Europe, Oxford University Press, Oxford
priveşte „exercitarea drepturilor politice". and New York, 1995, pp. 116-118.

164 165
chestiunilor privind m i n o r i t a t e a m a g h i a r ă , fie în contextul
crizelor i n t e r n a ţ i o n a l e ( K o s o v o , Irak), fie în cel al integrării
europene.
C u m nu-i leagă nimic altceva decât limba şi sângele, românii
se arată deosebit de sensibili la tot ceea ce î n s e a m n ă diferenţă ori
are aerul să p u n ă în discuţie soliditatea acestor materii organice
din carc-şi construiesc n a ţ i u n e a . Oricât ar p ă r e a de p a r a d o x a l ,
românii sunt, în m o d tipic, incapabili de cel m a i simplu gest de Partidocraţia: de la Partid la partide
solidaritate u m a n ă , grăbindu-se în schimb să-şi d e m o n s t r e z e , în
toate ocaziile, solidaritatea naţională.
Paradoxul este numai aparent, căci solidaritatea naţională şi
conştiinţa apartenenţei d e n e a m sunt valori „ d e g a t a " , p r e -
contruite, c a r e nu implică nici alegere şi nici efort personal. Regimul politic r o m â n e s c postcomunist, ca de altfel imensa
Solidaritatea u m a n ă este o v a l o a r e a cărei e x p e r i e n ţ ă trebuie majoritate a democraţiilor reprezentative, nu consideră dreptul de
construită de fiecare în parte. Solidaritatea u m a n ă este costisitoare vot ca aparţinând sferei drepturilor subiective, ci ca pe un drept
şi făcută „pe m ă s u r ă " , ea îţi cere să investeşti timp în folosul celor creat pe cale exclusiv pozitivă. Astfel, cetăţenii nu pot beneficia
din jur, îţi cere să optezi între propriul tău interes şi un interes de de drepml de a alege decât în m ă s u r a în care acesta le este acordat
factură mai g e n e r a l ă . Ea p r e s u p u n e reflecţie, responsabilitate,
prin lege. Drepturile şi libertăţile f u n d a m e n t a l e r e c u n o s c u t e de
acţiune, gratuitate, d e v o t a m e n t şi chiar, în a n u m i t e situaţii,
Constituţie nu sunt suficiente p e n t r u ca, d o a r în temeiul lor,
sacrificiu. Solidaritatea naţională nu solicită decât energie vocală
cetăţenii români să-şi poată extercita drepturile politice, dreptul de
şi refuzul pătimaş de a te p u n e în locul celuilalt.
vot în primul rând. Pe acesta din u r m ă , mai ales, ei nu-1 pot deţine
Interesul naţional, interesele unei naţiuni politice m o d e r n e ,
decât în b a z a unor dispoziţii constituţionale sau legale speciale.
se organizează în jurul principalelor noduri de solidaritate umană.
C e t ă ţ e a n u l r o m â n nu d e v i n e elector în virtutea acestor
Interesul naţional este, fundamental şi simultan, o p r o b l e m ă etică
şi o chestiune de politică internă. Aşa a fost definit, dintru început, drepturi şi libertăţi, ci n u m a i în limitele legii şi în condiţiile
de primii săi teoreticieni, fondatorii Republicii a m e r i c a n e . Inte­ prevăzute de aceasta. Aşadar, legea exclude de la vot, de drept sau
resul naţional are ca obiectiv însăşi producerea naţiunii, transfor­ de fapt, cetăţenii care nu au împlinit 18 ani p â n ă în ziua alegerilor
marea unei populaţii într-o comunitate animată de valorile funda­ inclusiv (Constituţia R o m â n i e i , art. 36, alin. 1), cetăţenii debili
mentale e x p r i m a t e j u r i d i c de drepturile o m u l u i şi de libertăţile sau alienaţi mintal, cei p u ş i sub interdicţie ori c o n d a m n a ţ i la
publice. p i e r d e r e a drepturilor electorale ( C o n s t i t u ţ i a R o m â n i e i , art. 36,
In R o m â n i a , interesul naţional este de obicei un atribut ai alin. 2), cetăţenii care aplică ştampila pe mai multe patrulatere sau
politicii e x t e r n e , un c a z p a r t i c u l a r al său fiind t r a t a m e n t u l nu o aplică deloc pe b u l e t i n e l e de v o t ( L e g e a 68/1992, art. 6 1 ,
„ e x t e r n " aplicat m i n o r i t ă ţ i l o r etnice, confesionale sau de altă alin. 3), p r e c u m şi cetăţenii care votează formaţiuni politice ce nu
natură din interiorul statului r o m â n . S-ar cuveni însă ca interesul î n t r u n e s c , p e întreaga ţară, cel p u ţ i n 5 % din voturile valabil
naţional să fie ordonatorul felului în care r o m â n i i sunt pregătiţi exprimate (Legea 68/1992 modificată, art. 66, alin. 1).
să trăiască î m p r e u n ă în calitate de cetăţeni. într-o tranziţie care A t u n c i c â n d se p r e z i n t ă la u r n e , cetăţenii nu se află în
d e o c a m d a t ă nu p r o d u c e d e z v o l t a r e , ci d o a r diferenţe, clivaje şi exerciţiul unui drept subiectiv, ce le a p a r ţ i n e în c h i p firesc, ci
fracturi, interesul naţional ar trebui d e c l i n a t potrivit unei acţionează, din î n s ă r c i n a r e a şi în forma p r e v ă z u t ă de legiuitor,
gramatici a solidarităţii civice. în n u m e l e şi în favoarea naţiunii ca titulară a u n e i suveranităţi

167
indivizibile. A alege nu m a i p a r e deci a fi un drept, ci, m a i f o r m u l a r e a t e o l o g i c ă a lui C a r i S c h m i t t , r e p r e z e n t a r e a c r e e a z ă
degrabă, o funcţie izvorâtă din dreptul pozitiv, sau o „funcţiune premisele necesare pentru ca p o p o r u l să fie în acelaşi t i m p absent
socială", potrivit c o n c e p ţ i e i j u r i d i c e r o m â n e ş t i inspirată d e şi prezent".
1
viziunea pozitivistă şi n o r m a t i v ă a lui Carre de Malberg . O societate politică, în m ă s u r a în care este o alcătuire u m a n ă
pluralistă şi conflictualâ, trebuie să m o a r ă pentru a da viaţă unui
c o r p reprezentativ, care are d a t o r i a şi d r e p t u l de a resuscita
Despre ignoranţa invincibilă în democraţie deîndată poporul cu ajutorul unei definiţii pozitive şi indivizibile,
formulată în limbaj juridic. îşi păstrează oare poporul conştiinţa
Printr-o definiţie ce a m i n t e ş t e de rigoarea şi de subtilitatea p r o p r i e i existenţe în acest p r o c e s de desfiinţare/reînviere?
dialecticii scolastice, G i o v a n n i Sartori afirmă că d e m o c r a ţ i a nu Reprezentanţii care, printr-un procedeu de tip normativ au datoria
î n s e a m n ă că poporul are î n t o t d e a u n a dreptate, ci că poporul are de a regăsi identitatea poporului pe care-1 întrupează, se pot o a r e
dreptul dc a greşi 2 . C e e a ce e c h i v a l e a z ă cu a s p u n e că, într-un înşela şi, m a i ales, au ei acest drept?
regim d e m o c r a t i c , p o p o r u l p o a t e face o alegere greşită, cu O a m e n i i , în calitatea lor de fiinţe raţionale, se pot înşela în
condiţia să o facă într-un m o d liber (Jree) şi corect p r o c e d u r a l m o d licit asupra faptelor particulare, d a r nu pot invoca niciodată
(fair). N u m a i că, d u p ă c u m s-a observat deja, the people cannot drept scuză necunoaşterea dreptului, credea Sfântul T o m a : c â n d
decide until somebody decides who the people are3.
pleci la v â n ă t o a r e , exemplifica el, se p o a t e î n t â m p l a să iei un
într-adevăr, din p u n c t de v e d e r e j u r i d i c , şi m a i ales din animal d r e p t un altul, d a r eşti ţinut în chip i m p e r a t i v să c u n o ş t i
p e r s p e c t i v a d r e p t u l u i electoral, p o p o a r e l e n u există î n m o d regulile vânătorii 2 .
natural. Legislatorii sunt cei care stabilesc întotdeauna cine face
Singura ignoranţă acceptabilă şi pardonabilă, n u m i t ă deja
parte din popor, p r e c u m şi condiţiile de m a n i f e s t a r e legală a
ignoranţă invincibilă de către Petrus L o m b a r d u s 3 , este cea care
voinţei sale; ci acţionează astfel în scopul de a-şi legitima propria
subzistă chiar şi după ce subiectul a făcut cu onestitate tot ceea ce
lor p u t e r e . De aceea, construcţia politico-juridică a p o p o r u l u i
stătea în p u t e r e a sa pentru a-şi lumina conştiinţa. C u n o a ş t e r e a
reprezintă nu doar o operaţiune ce precede exerciţiul democratic,
dreptului, luarea la cunoştinţă a normelor şi procedurilor democra­
ci însăşi finalitatea acestui exerciţiu.
tice sau, c u m se spune în m o d curent, învăţarea regulilor jocului pot
Poporul nu ajunge să se c u n o a s c ă pe sine, în identitatea oare scuza ignorarea faptelor, practicile defectuase ale democraţiei
politică c u e l însuşi c e s e n u m e ş t e v o i n ţ ă generală, d e c â t prin şi incapacitatea de a stăpâni desfăşurarea procesului politic?
intermediul procesului de r e p r e z e n t a r e . P a r a d o x u l h o b b e s i a n al în momentul chemării la urne, când se produce simultan
reprezentării rezidă în dispariţia i m e d i a t ă a c o r p u l u i politic în decesul şi renaşterea sa politică, poporul are dreptul de a se înşela
chiar m o m e n t u l unificării sale într-un c o r p reprezentativ. în asupra persoanelor pe care le votează şi asupra opţiunilor pe care
1 le face. Au oare însă reprezentanţii astfel desemnaţi ai cetăţenilor
„Cetăţenii exercitând suveranitatea prin dreptul de vot, lucrează nu în
numele lor propriu, ca proprietari ai unei părticele de suveranitate, ci în numele dreptul de a se înşela asupra identităţii politice a propriului lor
naţiunii pc care ei o reprezintă în acel moment", D. XENOPOL, „Dreptul de vot p o p o r ? D e s i g u r că nu. Erorile de apreciere ale poporului aparţin
şi reprezentarea minorităţilor", in Noua Constituţie a României. 23 de prelegeri 1
publice organizate de Institutul Social Român, Bucureşti, s.a., p. 138. Cari SCHMITT, Verfassungslehre, Achte Auflage, Berlin, Duncker &
2
Giovanni SARTORI, „Hpw Far Can the Free Government Travel?", Humblot, 1993, p. 209
Journal of Democracy, 6, no. 3, 1995, p. 109 2
Toma de AQUINO, Summa Theologiae, Ia Ilae, q. 19, a. 6.
3
Sir Ivor Jennings citat de Olivier BEAUD, La puissance de l 'Elal, P.U.F., 3
Sentenliae, II, dist. 22. Cap. 5. in J.P. MIGNE, Palrologiae cursus
Paris, 1994, p. 293 nota 88.
complelus, Series latina, t. 192, Paris, 1854, col. 693.

168 169
categoriei ignoranţei invit ribile: în c a d r u l n o r m a t i v ce-i este
impus, poporul poate lua un animal politic drept ceea ce nu este. validat printr-o consultare populară, iar societatea a fost c h e m a t ă
Şi atâta timp cât respectă regulile „ v â n ă t o r i i " electorale, p o p o r u l să consfinţească printr-un ritual electoral un fapt deja împlinit,
s u v e r a n nu trebuie să-şi justifice confuziile şi greşelile. A c e s t fără a avea posibilitatea de a-i j u d e c a oportunitatea sau utilitatea.
privilegiu este însă refuzat corpului reprezentativ, a cărui H e r m e n e u t i c a m o d e r n ă a suveranităţii n a ţ i o n a l e i m p u n e ca
ignoranţă se cuvine să fie întotdeauna vincibilă. Pentru că nu este n u m a i autorul d r e p t u l u i pozitiv, adică c o r p u l legiuitor să p o a t ă
de ajuns ca reprezentanţii să-şi imagineze p o p o r u l şi să-1 includă d e t e r m i n a regulile potrivit c ă r o r a p o p o r u l îşi m a n i f e s t ă v o i n ţ a
în dezbaterile lor: poporul trebuie să se reflecte şi să fie conceput prin d e s e m n a r e a reprezentanţilor săi. însăşi existenţa poporului,
prin i n t e r m e d i u l lor 1 . R e p r e z e n t a r e a n a ţ i o n a l ă nu dă p o p o r u l u i în calitate de entitate activă politic şi c h e m a t ă să-şi m a n i f e s t e
d o a r un chip vizibil, ci îi face posibilă e x i s t e n ţ a cu titlu de voinţa generală este d e t e r m i n a t ă prin n o r m a de drept. D i n p u n c t
comunitate u m a n ă structurată politic. de v e d e r e j u r i d i c , în special d i n cel al d r e p t u l u i electoral,
A c e a s t a pare să fie miza teologico-politică a d e m o c r a ţ i e i p o p o a r e l e nu există în m o d n a t u r a l . L e g i u i t o r u l este cel care
reprezentative. Este ea oare esenţială p e n t r u b u n a funcţionare a stabileşte atât compoziţia poporului, cât şi condiţiile în care acesta
democraţiilor recent constituite din E u r o p a centrală şi orientală? este îndreptăţit să se manifeste politic.
Cunoaşterea procedeelor democratice şi a mecanismelor reprezen­ în acest fel, dreptul pozitiv ajunge să c o n c i l i e z e e x i g e n ţ a
tări i implică o analiză a corpului politic în termeni juridici. Statul d e m o c r a t i c ă e l e m e n t a r ă a descifrării cât m a i j u s t e a voinţei
post-comunist poate fi c u m v a considerat un stat ce se pretează ia g e n e r a l e cu realitatea de o r d i n j u r i d i c a majorităţii electorale.
o a s e m e n e a analiză, adică un stat dc drept? Popoarele din Europa F i c ţ i u n e a majoritară, potrivit c ă r e i a fiecare c e t ă ţ e a n v o t e a z ă în
dc mijloc şi de est, ca subiecte politice r e c e n t câştigate pentru n u m e l e întregului, inclusiv al c e l o r neinteresaţi sau î m p i e d i c a ţ i
democraţie, sunt oare caracterizate de o ignoranţă invincibila! să ia p a r t e la alegeri ori privaţi de acest drept p r i n n e s o c o t i r e a
legala a opţiunii lor, apare ca o construcţie politică a p o p o r u l u i
m e n i t ă să facă posibilă şi a c c e p t a b i l ă interpretarea v o t u l u i în
Democraţia partidelor termeni juridici de mandat' 1 .
Pe această cale, voinţa generală - citită în cheia majorităţii
Dizolvarea totalitarismului în tranziţie a fost constrânsă să
electorale - devine voinţă politică. Constituţia recurge ia această
adopte o procedură pozitivă de legitimare democratică, cu scopul
sintagmă atunci când încredinţează partidelor rolul de a contribui
de a face ca injustiţia generată de privatizarea sistematică (chiar
„la definirea şi la exprimarea voinţei politice a c e t ă ţ e n i l o r " (art.
dacă adesea a m â n a t ă ) a b u n u r i l o r p u b l i c e să fie a c c e p t a t ă de
8, alin. 2 ) 2 . Astfel, în c a z u l r o m â n e s c al r e p r e z e n t ă r i i
societate, procesul de privatizare fiind considerat ca indispensabil
p r o p o r ţ i o n a l e , lectura m e d i a t i z a t ă de p a r t i d e a voinţei generale
reîntoarcerii la capitalism, obiectivul e c o n o m i c şi social declarat
p a r e să d u c ă la limitarea î n c ă şi m a i d r a s t i c ă a c a r a c t e r u l u i
al p o s t c o m u n i s m u l u i . C u m partidul unic nu a fost eliminat de la
„ d e m o c r a t i c " al scrutinului, p e n t r u că nu n u m a i condiţiile
p u t e r e în m o d d e m o c r a t i c , prin v o i n ţ a liber e x p r i m a t ă a
exercitării votului sunt legiferate, ca în m e c a n i c a majoritară, dar
cetăţenilor, p l u r a l i s m u l politic şi alegerile libere au d e v e n i t nu
este stabilit chiar şi criteriul alegerilor.
n u m a i e l e m e n t e l e politice constitutive ale n o u l u i regim, ci şi
instrumentele j u r i d i c e ale legitimării dispariţiei c o m u n i s m u l u i . 1
Cf. Olivier BEAUD, op. cit., p. 298.
P o s t c o m u n i s m u l a creat un drept şi legi electorale înainte de a fi 2
Constituţia României nu spune ce sunt partidele politice, ci doar ce fac
acestea; pe de altă parte, legea fundamentală, deşi se arată precaută la nivelul
1
Maree! GAUCHET, La religion dans la democraţie. Parcours de la limbajului (prin folosirea lui „contribuie"), este mai puţin echivocă pe fond din
laicile, Paris, Gallimard, 1998, p. 114 moment ce nu consideră necesar să evoce nici o altă posibilă contribuţie la
definirea şi exprimarea voinţei politice.
170
171
Scrutinul de listă aplicat în R o m â n i a m a i întâi între 1919 şi delor în calitate de factori obligatorii de m e d i a t i z a r e a reprezen­
1937, apoi d u p ă 1990, conferă aparatelor de partid o covârşitoare tării, în m o d efectiv, partidele şi n u m a i ele d o b â n d e a u m o n o p o l u l
influenţă asupra procesului electoral. Lista p r e s u p u n e un sistem suveranităţii naţionale c a r e se p u t e a e x p r i m a d o a r p r i n inter­
partizan de selecţie a candidaţilor ce p r e m i a z ă ataşamentul faţă m e d i u l lor, cu e x c l u d e r e a explicită a oricărei reprezentări inde­
de partid în defavoarea fidelităţii faţă de electorat şi penalizează p e n d e n t e . Alegătorul era tratat ca un soi de „funcţionar n a ţ i o n a l "
i n d e p e n d e n ţ a de gândire care constituie, de cele m a i m u l t e ori, c o n v o c a t la u r n e în condiţiile şi cu s c o p u l stabilit de p a r t i d e ,
materialul din care se croiesc caracterele. Ea încurajează, pe de singurele interprete a u t o r i z a t e de lege ale voinţei g e n e r a l e . în
altă parte, dezvoltarea unor partide de tip leninist, cu state majore plus, p r i m a electorală prin c a r e partidului c e î n t r u n e a 4 0 % din
autoritare şi efective disciplinate de militanţi, partide în c a r e sufragiii i se repartizau 7 0 % din m a n d a t e l e Adunării Deputaţilor,
decizia este luată la vârf şi difuzată ulterior, pe cale ierarhică, în a dus la o incontestabilă „fuziune a puterilor" între executiv şi un
e ş a l o a n e l e inferioare. N u m a i partidele c a r e a d o p t ă o a s e m e n e a legislativ al cărui c o m p o r t a m e n t era integral controlat de partidul
disciplină „centralist d e m o c r a t i c ă " au şansa de a supravieţui m a i de guvernământ, fuziune care constituie u n a din trăsăturile tipice
multor cicluri electorale. F D S N , transformat în P D S R şi apoi în ale partidocraţiei 1 .
P S D , a urmat o astfel de cale şi şi-a asigurat o poziţie d o m i n a n t ă Aceasta nu a existat însă în stare pură în R o m â n i a interbelică,
în spaţiul partizan p o s t e o m u n i s t . D i m p o t r i v ă , P N Ţ C D , care s-a d e o a r e c e Constituţia din 1923 a consfinţit „ r e g i m u l d u a l i s t " (în
dovedit incapabil să-şi c o n t r o l e z e şi să-şi c o o r d o n e z e p r o p r i u l sensul lui G u g l i e h n o Ferrero 2 ) instaurat la 1866, adică un regim
personal politic, s-a v ă z u t în anul 2 0 0 0 strivit de rigorile politic în cadrul căruia p u t e r e a era î m p ă r ţ i t ă între rege şi
reprezentării proporţionale. P a r l a m e n t (art. 34, alin. 1, art. 92 şi art. 9 3 , alin. I ) . Tipul de
M o d u l de scurtin p r o p o r ţ i o n a l transformă, în plan concret, alternanţă p e r m i s de un astfel de r e g i m a făcut ca n i c i o d a t ă
democraţia reprezentativă într-o democraţie a partidelor^. Acest g u v e r n e l e să nu fie p r o d u s u l alegerilor, ci, d i m p o t r i v ă , ca
tip de democraţie este sinonim, în anumite societăţi c u m este cea alegerile să fie întotdeauna rezultatul voinţei executive. într-un
italiană sau belgiană, cu partidocraţia, a d i c ă cu o formă de a s e m e n e a sistem, consultările electorale nu-şi p r o p u n e a u să
g u v e r n a r e în care p a r t i d e l e deţin m o n o p o l u l absolut al p e r s o ­ p r o d u c ă p r i n r e p r e z e n t a r e c o r p u l politic al n a ţ i u n i i , ci d o a r să
nalului, resurselor şi politicilor g u v e r n a m e n t a l e 2 . Partidocraţia l e g i t i m e z e - într-un m o d a p r o a p e p l e b i s c i t a r - a l e g e r e a deja
se deosebeşte de tradiţionalulparty government, în sensul în care c o n s u m a t ă a factorului c o n s t i t u ţ i o n a l . în p l u s , toate g u v e r n e l e
partidele nu exploatează d o a r t e m p o r a r şi ciclic un anumit regim dispuneau de o „ z e s t r e " 3 electorală, ce p a r e să nu fi fost complet
politic, ci se confundă cu însuşi r e g i m u l , se dizolvă în toate
3
structurile şi entităţile publice . 1
Mauro CĂLISE, op. cit., p. 446.
2
Acest m o d e l p a r t i d o c r a t i c , inseparabil d e r e p r e z e n t a r e a Guglielmo FERRERO, Pouvoir. Les Genies invisibles de la Cile,
p r o p o r ţ i o n a l ă , c a r e e s t e atât condiţia obligatorie şi necesară a Librairie Generale Francaise, Paris, 1988, pp. 111-114.
3
Concept politic formulat şi testat empiric de Marcel IVAN, Evoluţia
existenţei sale, cât şi sursa din care-şi trage legitimitatea populară,
partidelor noastre politice 1919-1932, Drotleff, Sibiu, s.a., p. 28 şi dezvoltat
poate ti oare aplicat politicii româneşti? ulterior de Matei DOG AN, A naliza statistică a „ democraţiei parlamentare " din
L e g e a electorală r o m â n e a s c ă din 27 m a r t i e 1926, de inspi­ România, Editura PSDR, Bucureşti, 1946, pp. 25-45; în România interbelică,
raţie mussoliniană, instiruţionaliza deja triumful absolut al parti- guvernele care organizau alegerile se puteau bizui, dincolo de fraude şi presiuni,
pe reflexul unei părţi a electoratului de a vota automat cu partidul de guver­
V. Bernard MANIN, Principes du gouvernemenl reprezentatif, nământ, oricare ar fi fost acesta; „zestrea" de care beneficia guvernul sporea
Flammarion, Paris, 1995, pp. 270-272. de la vest spre est; în Banat se putea conta pe mai puţin de 20% din voturi, în
2
Mauro CĂLISE, „The Italian Particracy: Beyond President and Parlia- timp ce Basarabia aducea puterii peste 80 de procente; dota electorală a guver­
ment", Politicul Science Quarierly, 109/3, 1994, pp. 442-444. nului varia de la provincie la provincie, în funcţie de importanţa pe care alegă­
3
Gia'nfranco PASQU1NO, II sistema politico italiano. Aulorilă. istiluzioni, torii o acordau procesului electoral, de disponibilitatea lor pentru informaţia
socieiâ, Bononia University Press, Bologna, 2002, pp. 15-21. politică şi de voinţa lor de a discerne şi de a opta în mod autonom.

172 173
1
tamentelor , dubla c o m u t a r e politică din 1945-1948 şi d e c e m b r i e
risipită de deceniile de totalitarism, verificându-se din n o u la
1989 nu a stins m e m o r i a practicilor constituţionale potrivit cărora
alegerile din 1992'. Practica constituţională care a funcţionat fără
partidele ar avea o capacitate n a t u r a l ă de r e p r e z e n t a r e şi nu u n a
greş p â n ă î n 1937 a v e a u r m ă t o r u l c u r s : regele, î n funcţie d e
calcule nu întotdeauna transparente, însărcina un anumit partid cu de ordin funcţional.
formarea g u v e r n u l u i , acesta o r g a n i z a c o n s u l t a r e a electorală, M o m e n t u l cel m a i important al resuscitării acestei m e m o r i i
câştiga inevitabil alegerile, îşi atribuia p r i m a prevăzută de lege, a fost „pactul constituţional" din 18 ianuarie 1990, în u r m a căruia
controla fără rival corpurile legiuitoare şi g u v e r n a p â n ă în clipa a fost e m i s Decretul-lege 81 din 9 februarie privitor la înfiinţarea
î n c a r e m o n a r h u l i n a u g u r a u n n o u ciclu, n u m i n d u n g u v e r n Consiliului Provizoriu d e U n i u n e N a ţ i o n a l ă . C a orice p a c t
condus de o personalitate recrutată din rândurile unui alt partid 2 . constituţional şi acesta a avut d o u ă c o m p o n e n t e p r i n c i p a l e :
R e g i m u l totalitar s-a a c o m o d a t fără dificultăţi structurale cu afirmarea u n u i p r i n c i p i u de legitimitate şi r e a l i z a r e a unui
c e ! puţin trei din c o m p o n e n t e l e vechiului r e g i m politic dualist cu compromis.
tendinţe partidocratice: dominaţia indiscutabilă a unui partid (de M a i întâi, într-o e p o c ă de criză a autorităţii constituite, când
data aceasta riscul alternanţei fiind î n s ă c o m p l e t e l i m i n a t ) , orice formulă de r e c o n s t r u c ţ i e a r e g i m u l u i politic putea fi
fuziunea dintre p u t e r e a legislativă şi c e a executivă, p r e c u m şi inventată, părţile au convenit ca reprezentarea voinţei generale să
preeminenţa şefului statului asupra Parlamentului şi guvernului, fie asigurată, în acea clipă cu titlu provizoriu, exclusiv de către
care nu se manifestă politic d e c â t s u b forma u n o r prelungiri ale partide, indiferent de numărul şi de consistenţa socială a acestora.
voinţei acestuia. O d a t ă cu acest principiu, c o n s a c r a t cu o o a r e c a r e p r u d e n ţ ă dc
Constituţia din 1991, a fost inventat şi algoritmul p r o p o r ţ i o n a l :
FSN îşi rezerva j u m ă t a t e d i n p u t e r e a d e r e p r e z e n t a r e , toate
Pactul constituţional celelalte partide fiind nevoite să îşi împartă restul de locuri.
In al doilea rând, c o m p r o m i s u l pe care F S N 1-a smuls atunci
C u m în orice schimbare de regim există o prezenţă reziduală „partidelor i s t o r i c e " a avut, p e n t r u fiecare d i n părţi, un alt rost.
şi c o m p l e x stratificată a trecutului, c a r e a c ţ i o n e a z ă pe d u r a t a FSN îşi propusese să obţină asentimentul pentru organizarea cât
lungă atât la nivelul mentalităţilor, c â t şi la cel al c o m p o r - m a i g r a b n i c ă a u n o r alegeri c a r e să-i l e g i t i m e z e strategia de
s u c c e s o r u n i c a l P C R , î n t i m p c e P N Ţ C D , P N L ş i P S D R îşi
' Alegerile din 1992, de pildă, nu au schimbat tradiţionalele raporturi făceau iluzia că alegerile vor reînvia în avantajul lor, d u p ă cinci
conjugale dintre putere şi societate. Considerând că guvernarea care s-a pre­ decenii, principiul alternanţei. Prin pactul din ianuarie 1990, clasa
zentat la scrutin a fost o coaliţie, pe jumătate involuntară, între FDSN, FSN şi
conducătoare comunistă, lipsită formal de privilegii şi prerogative
PNL, rezultă următorul grafic al încrederii în executiv: 26% Transilvania, 26,5%
Crişana-Maramureş, 32,5% Banat, 37,5% Bucureşti, 4 6 % Dobrogea, 49,5% prin d i z o l v a r e a P C R , a p r i m i t garanţii de securitate şi
Oltenia, 56% Muntenia şi 58,5% Moldova, v. Dumitru SANDU, Sociologia intangibilitate în schimbul u n e i consultări electorale c a r e u r m a ,
tranziţiei. Valori şi tipuri sociale în România, Staff, Bucureşti, 1996, p. 170. c o n f o r m u n e i tradiţii i n a u g u r a t e în 1920, să a d u c ă victoria
2
Această practică, ce a debutat sub Guvernul Averescu în mai 1920, se partidului organizator.
inspira din vechea tehnică a „rotativei guvernamentale" utilizată în sistemul
cenzitar şi era menită să evite surprize de tipul celor oferite de primele alegeri Aşadar, spre d e o s e b i r e de c e e a ce s-a î n t â m p l a t în celelalte
organizate pe baza votului universal la 2-6 noiembrie 1919, scrutin pe care ţări din Europa centrală şi de est, în R o m â n i a „ m a s a r o t u n d ă " nu
liberalii l-au pierdut, deşi primul ministru Arthur Văitoianu avusese sarcina de 1
Giuseppe Di PALMA, To Craft Democracies. An Essay on Democratic
a pregăti venirea lor la guvernare. în nici paisprezece ani, ea a funcţionat de opt Transilions, University of California Press, Berkeley-Los Angeles, 1990,
ori, cu prilejui alegerilor din mai 1920, martie 1922, mai 1926, iulie 1927,
pp. 32-40.
decembrie 1928, iunie 1931, iulie 1932 şi decembrie 1933.
175
174
a p r e m e r s d e m i s i a partidului u n i c , nu s-a constituit într-o proce­ constituie într-o majoritate p a r l a m e n t a r ă . Partidele câştigătoare
dură constituţională dc autolichidare a totalitarismului, ci a fost nu au făcut decât să-şi s c h i m b e locul, iar g u v e r n a r e a în coaliţie
organizată după ce acesta a dispărut. în acest m o d , legatarii comu­ a d e v e n i t astfel inevitabilă. C D R a trecut de pe p o z i ţ i a a d o u a ,
nismului r o m â n e s c au fost în m ă s u r ă nu n u m a i să-şi negocieze cu o m e d i e de 2 4 % din totalul m a n d a t e l o r , pe p r i m u l loc, cu o
impunitatea individuală şi supravieţuirea politică, dar să îşi asigure m e d i e de 3 6 % , în v r e m e ce P D S R a cedat p r i m a poziţie, pe care
chiar şi titularizarea pe posUirile de c o m a n d ă ale statului. o o c u p a s e în 1992 cu o m e d i e de 3 4 % , m u l ţ u m i n d u - s e cu al
Perspicacitatea dovedită atunci de F S N s-a întemeiat pe înţe­ doilea loc şi cu o m e d i e de circa 2 7 % .
legerea faptului că electoratul r o m â n nu scăpase î n c ă din capti­ D a c ă un ciclu electoral care a d e b u t a t în 1920 s-a închis în
vitatea unei logici dualiste a organizării puterii, c o n c e p â n d orice 1996, u n partid reuşind, p e n t r u p r i m a d a t ă î n istoria consti­
majoritate ca pe o majoritate regală sau, d u p ă caz, prezidenţială, tuţională a României, să câştige alegeri pe c a r e nu le-a organizat,
ca pe o majoritate nu n u m a i obligată să-1 susţină pe şeful statului, nu s-a petrecut, în revanşă, şi o schimbare de sistem politic, sau
dar şi adusă la putere de acesta. Partidele se organizează în j u r u l m ă c a r de sistem de referinţă la valori, ci d o a r o p e r m u t a r e între
sau împotriva palatului, guvernul fiind, dintotdeauna, receptat ca partidele de la c o m a n d a coaliţiilor de g u v e r n ă m â n t . La 3
un g u v e r n inspirat de palat şi validat de P a r l a m e n t , nu ca un noiembrie 1996 a avut loc o p r i m e n i r e de personal politic, poate
guvern e m a n a t de P a r l a m e n t şi confirmat de palat. şi o m o d i f i c a r e de sens a politicilor, nu î n s ă o t r a n s f o r m a r e
Tactica aulică nu a d e z m i n ţ i t , d u p ă alegerile de la 20 m a i structurală a r e g i m u l u i politic p e r c e p t i b i l ă la nivelul eticii şi
1990, decât o singură d a t ă această practică constituţională. în practicilor de guvernare. Dimpotrivă, partidocraţia a ieşit întărită
o c t o m b r i e 1991, n o i e m b r i e 1992, d e c e m b r i e 1996 şi decembrie din aceste alegeri.
1999 palatul a n u m i t prim-miniştrii din afara legislativului, deci Abia în noiembrie 2000, c â n d preşedintele în exerciţiu nu a
tară legitimitate electorală, acceptaţi de F S N , P D S R şi respectiv m a i solicitat u n n o u m a n d a t , eliberându-i astfel p e cetăţeni d e
C D R deşi nu erau m e m b r i ai statelor majore de partid. M a i mult obligaţia de a m a i v o t a o majoritate prezidenţială, s-a e p u i z a t
chiar, criza FSN din septembrie 1991 - ianuarie 1992, soluţionată probabil reculul istoric al logicii dualiste. D i n acest p u n c t de
în favoarea F D S N - P D S R la scrutinul d i n t o a m n a lui 1992, a vedere, alegerile din 2 0 0 0 au fost structural atipice: m a i întâi,
d e m o n s t r a t înclinaţia electoratului de a u r m a m a i degrabă alege­ p e n t r u că şeful statului, deşi şi-a indicat preferinţa electorală,
rea politică făcută de şeful statului, decât orientarea p r o p u s ă de părăsise deja puterea; apoi, p e n t r u că, prin v o i n ţ a aceluiaşi
guvern. Se regăseşte aici încă unul din e l e m e n t e l e specifice ale p r e ş e d i n t e , partidul c e a v e a n o m i n a l r ă s p u n d e r e a g u v e r n ă r i i ,
partidocraţiei, t e m p e r a t î n s ă d e d u a l i s m u l c e p ă r e a înscris î n P N Ţ C D , n u c o n d u c e a î n realitate g u v e r n u l î n c r e d i n ţ a t u n u i
m o d u l d e funcţionare a l oricărui r e g i m politic r o m â n e s c : capul independent, M u g u r Isărescu, care a refuzat explicit să se prezinte
guvernului nu este legitimat de votul popular, fiind ales d u p ă o în alegeri ca şef al majorităţii în funcţie.
p r o c e d u r ă care reflectă m a i puţin echilibrul intern al partidului
majoritar, cât voinţa şefului statului, chiar d a c ă aceasta nu coin­

cide cu opţiunea partidului .


1
Clientelism şi răspundere politică
Nici chiar alegerile din n o i e m b r i e 1996 nu au i m p u s
alternanţa în adevăratul sens al cuvântului. Partidul preşedintelui Partidocraţia era probabil destinaţia politică inevitabilă a
a obţinut a t u n c i cel m a i m a r e n u m ă r d e v o t u r i , î n s ă n e g o c i e r e a p o s t c o m u n i s m u l u i , în m ă s u r a în care are meritul de a valorifica
ulterioară a coaliţiei g u v e r n a m e n t a l e a făcut ca el sa nu se în c o n t e x t d e m o c r a t i c o t r ă s ă t u r ă m o ş t e n i t ă de la partidul unic.
Procesul de d e m o c r a t i z a r e din E u r o p a centrală şi de est nu face
1
Cf. Mauro CĂLISE, op. cil., p. 445. d e c â t să a d a u g e principiile c o m p e t i ţ i e i p a r t i z a n e şi contestării

176 177
unui sistem care era deja întemeiat pe o largă participare politică Partidocraţia nu se r e d u c e la controlul pe c a r e un partid sau
mediată partizan. o coaliţie îl exercită asupra executivului şi a legislativului sau la
P a r t i d o c r a ţ i a p o s t e o m u n i s t ă s t r u c t u r e a z ă şi formalizează, faptul că a l e g e r e a şefului g u v e r n u l u i este, s p r e d e o s e b i r e de
prin u r m a r e , o voinţă de participare la distribuirea resurselor m a ­ prezidenţialism şi de p a r l a m e n t a r i s m u l clasic, aşa c u m p r o b e a z ă
nifestată anarhic şi nemărturisit încă din c o m u n i s m . într-adevăr, cazul r o m â n e s c (de la T h e o d o r Stolojan la M u g u r Isărescu, prin
e x i s t e n ţ a partidocraţiei c e r e în m o d expres ca o r i e n t a r e a parti­ Nicolae Văcăroiu şi Victor Ciorbea) un p r o c e s extraelectoral 1 . Ea
delor care vor participa la guvernare să nu a i b ă drept scop p u n e ­ reprezintă, de a s e m e n e a , o c o l o n i z a r e a societăţii e c o n o m i c e
rea în practică a anumitor politici (policy-basedperspective) prin (regii, agenţii şi oficii p u b l i c e , fonduri de p r o p r i e t a t e , b ă n c i ,
repartizarea m i n i s t e r e l o r în funcţie de interesele specifice ale industrii de stat) de către acel partid sau coaliţie, adică un transfer
fiecărui partid, ci să se î n d r e p t e spre a c a p a r a r e a u n o r funcţii sistematic şi c o n t i n u u al deciziilor p o l i t i c e în sfere n e p o l i t i c e .
(office-seeking perspective), fiecare p a r t i d d o r i n d să profite la C ă c i n u m a i într-un r e g i m politic d o m i n a t a u t o r i t a r d e p a r t i d e 2
m a x i m u m de pe u r m a algoritmului de repartizare a ministerelor distribuirea p a r t i z a n ă a resurselor p u b l i c e p o a t e fi l e g i t i m a t ă
şi a altor funcţii p u b l i c e ' . social. C l i e n t e l i s m u l p a r t i z a n este un m o d de a r ă s p u n d e u n e i
Fiindcă aplicarea politicilor este p e r m a n e n t pândită de peri­ nevoi sociale, aceea de a a d u c e statul m a i aproape de cetăţeni, de
colul eşecului, pe c â n d a c u m u l a r e a de p o s t u r i se d o v e d e ş t e a fi a-1 transforma dintr-un obiect simbolic într-o practică socială care
o sursă inepuizabilă de influenţă şi de c o m p l i c i t ă ţ i . De aceea, angajează u n n u m ă r cât m a i m a r e d e p e r s o a n e ş i d e colectivităţi,
partidocraţia este m a i ineficientă şi m a i iraţională decât politica într-adevăr, clientelismul generat de partidocraţie p r e s u p u n e , pe
subsidiară, î n t e m e i a t ă pe p u t e r e a de decizie a corpurilor inter­ lângă o împărţire a resurselor pe criterii preferenţiale în sânul unei
mediare, şi, cu acest titlu, se p o a t e dovedi un obstacol de temut în oligarhii partizane şi un efect secundar de redistribuţie e c o n o m i c ă
calea m o d e r n i z ă r i i , î n ţ e l e a s ă atât ca p r o c e s politic, cât şi ca în favoarea u n o r grupuri sociale relativ largi, c u m au fost, în
program economic2.
epoca guvernării P D S R din 1992-1996 - guvernare minoritară şi,
M o d e l u l office-seeking al c o m p o r t a m e n t u l u i partizan este
ca atare, oportunistă şi înclinată să evite soluţionarea definitivă
inspirat de un r a ţ i o n a m e n t de factură e c o n o m i c ă : partidele
a u n o r p r o b l e m e strategice 3 - cele legate de industriile de stat
încearcă să deţină cât m a i m u l t e posturi, cât m a i mult timp posibil
subvenţionate. Din 1990 şi p â n ă în 1996, exploatarea resurselor
şi cu cel m a i redus cost al investiţiilor u m a n e , fiind subînţeles că
p u b l i c e şi spolierea bugetului de stat e r a u o p e r a ţ i u n i p o l i t i c e ,
nu întotdeauna dorinţa de a deţine un post este preludiul punerii
atent c o o r d o n a t e partizan de o instanţă centrală şi g u v e r n a t e dc
în p r a c t i c ă a u n e i p o l i t i c i 3 . Posturile nu sunt cerute pentru ca
anumite obiective strategice de interes naţional să p o a t ă fi atinse o a n u m i t ă etică a fară-de-legii b a z a t ă pe diferenţa dintre prieteni
de cele mai c o m p e t e n t e c a d r e pe care un partid le p o a t e atrage de 1
Mauro CĂLISE, Dopo la parlilocrazia. L'Jtalia tra model li e realtâ,
p a r t e a sa, ci p e n t r u a c o n s o l i d a poziţia p o l i t i c ă a partidului cu Einaudi, Torino, 1994,p.42.
ajutorul celor m a i fideli militanţi de care acesta dispune. 2
V. Klaus Von BEYME, Die politische Klasse im Parteienslaat,
Suhrkarnp, Frankfurt am Main, 1995, pp. 39-98.
1
Ian BUDGE, Hans KEMAN, Parlies and Democracy. Coalition For- 3
Kaare STROM, Minorily Governmenl and Majority Rule, Cambridge
mation and Governmenl Functioning in Twenly Stales, Oxford University Press, University Press, Cambridge and New York, 1990, pp. 8 sq.; Hans DAALDER,
Oxford, 1990, p. 53. „Cabinet and Party Systems in Ten Smaller European Democracies", Acta
2 Politica, 6,1971, p. 288, observa însă că - şi acesta pare să fie cazul guvernării
V. Attila ÂGH, The Polilics of Central Europe, Sage, London and dintre 1992 şi 1996 - guvernele minoritare sunt uneori guverne majoritare
Thousand Oaks, 1998, p. 214. „deghizate".
3
lan BUDGE, Hans KEMAN, op. cil., pp. 13-19.

178 179
şi d u ş m a n i . A c e s t e operaţii se desfăşurau în relativă ordine şi cu o r d i n e a juridică, deşi, într-o d e m o c r a ţ i e liberală dialogul dintre
suficientă metodă, d u p ă cote şi în proporţii prestabilite. e c o n o m i e şi politică nu p o a t e avea loc decât p r i n intermediul
î n t r e 1996 şi 2 0 0 0 , a s e m e n e a acte au devenit strict dreptului. în R o m â n i a , g u v e r n u l se simte dator să r ă s p u n d ă
impolitice 1 , desfăşurându-se sub s e m n u l anarhiei, al indivi­ solicitărilor societăţii, fără a fi responsabil în faţa legii, adică este
dualismului, al indisciplinei de partid şi al lipsei oricărei etici a ţinut să satisfacă cererile concrete ale acelor sectoare sociale care
reciprocităţii. O corupţie o a r e c u m tradiţională, caracterizată de l-au susţinut la u r n e 1 . Pe scurt, natura obligaţiilor a s u m a t e de
respectul u n o r n o r m e sociale străvechi a fost astfel înlocuită de guvern ţine de o mediere non-juridică între societate şi sectoarele
un fel de „stare de n a t u r ă " în care totul p ă r e a p e r m i s şi n i m e n i sociale şi economice controlate sau reglementate de stat.
nu era obligat să adopte c o m p o r t a m e n t e socialmente acceptabile. '»•'.' l
. ,
D u p ă 1996, piaţa paralelă a bunurilor, serviciilor şi capitalurilor
nu a fost jugulată, în n u m e l e raţionalităţii e c o n o m i c e şi al lega­ Partidele domnesc, dar nu guvernează
lităţii, ci doar dezorganizată, sărăcită şi p e r m a n e n t supusă con­
troalelor, destituirilor, abuzurilor, raptului, arbitrariului, taxelor şi Scrutinul de listă este folosit tocmai pentru a evita imputabi-
i n c o n s e c v e n ţ e l o r u n e i administraţii care n u m a i avea nici u n litatea pe c a r e scrutinul majoritar o implică. B i z u i n d u - s e pe o
centru unic de c o m a n d ă şi nici o clientelă stabilă şi ierarhizată. legitimitate electorală de natură proporţională, partidocraţia deju-
Guvernarea P S D instalată la sfârşitul anului 2000 s-a angajat ridizează statul, care devine o practică a partidelor şi a clientelei
într-un tip de clientelism o a r e c u m m a i raţional şi m a i tradiţional, lor sociale. Statul nu funcţionează, într-un regim politic de acest
în sensul în care m o d u l clientelar de g u v e r n a r e se manifestă ca tip, ca o totalitate a instituţiilor şi n o r m e l o r sale de drept, ci ase­
c o n t r a d i ţ i c între un set de p r e m i s e - g e n e r a l a c c e p t a t e şi m e n i unei totalizări variabile a partidelor care-şi dispută puterea.
î n t e m e i a t e în drept - p r i v i t o a r e la libera circulaţie a resurselor „Statul s u n t e m n o i " , ar p u t e a spune partidele. în regimul politic
p u b l i c e şi un sistem semi-instituţionalizat de măsuri v i z â n d r o m â n e s c posteomunist, suveranitatea este confiscată în fapt de
limitarea acestei libere circulaţii a b u n u r i l o r sociale 2 . Ca atare, partide, aflate m a i presus de lege în m ă s u r a în care, dispunând de
accesul la pieţe şi la resurse, în principiu d e s c h i s , este în fapt, controlul absolut al Parlamentului şi al guvernului, ele fac şi spun
monopolizat de reţelele clientelare ale partidului de guvernământ. legea, inclusiv pe cea referitoare la p r o p r i a lor o r g a n i z a r e şi
împotriva prevederilor Constituţiei şi a principiilor economiei funcţionare.
de piaţă, care interzic deopotrivă executivului să intervină în plan Situaţia lor este c h i a r m a i p e r v e r s ă d e c â t c e a în c a r e se
economic altfel decât prin politici fiscale şi legislative, menţinerea c o m p l ă c u s e P M R / P C R , ce a exercitat un control absolut asupra
unui sector public de proporţii impunătoare, administrat direct sau statului - şi chiar a încercat să fuzioneze cu acesta - fără ca
indirect de guvern, a creat impresia că e c o n o m i c u l ar fi însuşi existenţa sa în calitate de p e r s o a n ă j u r i d i c ă să fie vreodată strict
combustibilul politicului. A c e s t a din u r m ă a p a r e deci ca r e g l e m e n t a t ă legal. Sub regimul Constituţiei din 1948 - care nu
indisolubil asociat factorului e c o n o m i c şi aproape independent de m e n ţ i o n e a z ă deloc partidele, fie şi sub forma p a r t i d u l u i u n i c al
1
clasei m u n c i t o a r e - P M R îşi asigurase o alteritate a b s o l u t ă în
Folosesc termenul în sensul dat de Julien FREUND, Politique. et
raport cu n o r m e l e de drept: prin intermediul deputaţilor săi el era
impolilique, Sirey, Paris, 1987, p. 1: impolitic este ceea ce, în acţiunea politică,
contravine inteligenţei şi pertinenţei ori ceea ce se dovedeşte contrar vocaţiei izvorul real al dreptului fără a fi constrâns de v r e u n act n o r m a t i v
fundamentale a politicii. să se s u p u n ă legilor. î n c e p â n d cu C o n s t i t u ţ i a din 1952, P M R
2
S.N. EISENSTADT, L. RONIGER, Patrons, Clienls and Frlends.
1
Interpersonal Relations and the Slruclure âf Trust in Sociely, Cambridge Giovanni SARTORI, Parties and Party Systems, Cambridge University
University Press, Cambridge, 1084, pp. 167-168. Press, Cambridge, 1976, p. 22.

180 181
devine subiect de drept public, fiind însă definit nu ca un partid h e g e m o n i c e ) , aflate de facto sau uneori chiar de drept, supra
politic ( n o ţ i u n e absentă din v o c a b u l a r u l constituţional al legeni, a d e t e r m i n a i un p r o c e s global de „ d e j u r i d i z a r e " a
m o m e n t u l u i ) , ci, pe de o p a r t e drept organizaţie de avangardă a politicului. După căderea totalitarismului, politicul a continuat să
oamenilor muncii (art. 86, alin. 3 şi art. 100, alin. 2), iar pe de altă se BUStragfi l6gii. In schimb, politicul p u n e frecvent stăpânire pe
parte în calitate de „forţă c o n d u c ă t o a r e atât a organizaţiilor celor lege, r ă m â n â n d adesea în afara ei, c u m s-a î n t â m p l a t , de pildă,
ce muncesc, cât şi a organelor şi instituţiilor de stat" (art. 86, alin. in România anului 2002, când calendarul politic a fost a p r o a p e
4). P M R nu era deci p r e z e n t a t ca o formaţiune politică, ci, în integral ocupat de tema alegerilor anticipate. Constituţia
acelaşi timp, drept o instanţă suverană situată deasupra statului şi României c o n ţ i n e dispoziţii e x t r e m dc restrictive referitoare la
- prin încredinţarea m o n o p o l u l u i candidaturilor pentru Adunarea procedura dc dizolvare a corpurilor legiuitoare, cc nu p o a t e fi
N a ţ i o n a l ă (art. 100, alin. 2) - ca singura formă posibilă de activată decât în situaţii e x c e p ţ i o n a l e , dc p r o f u n d ă şi repetată
exprimare a voinţei generale. criză guvernamentală. Deşi se bucura de o popularitate constantă,
Legea f u n d a m e n t a l ă din 1965 prelungeşte, cu unele partidul majoritar a lansat şi a p o i a a l i m e n t a t cu insistenţă
corecturi, această c o n c e p ţ i e asupra naturii şi funcţiei partidului dezbaterea asupra necesităţii organizării unei consultări electorale
unic, descris drept „cea m a i înaltă formă de organizare a clasei la j u m ă t a t e a m a n d a t u l u i , în a b s e n ţ a oricărei c o n t e s t ă r i parla­
m u n c i t o a r e " (art. 26, alin. 1). Poziţia de autoritate a acestuia în mentare sau extraparlamentare cât de cât semnificative. Ca atare,
raport cu statul se înfăţişează, din p u n c t de vedere constituţional, P S D şi-a dovedit public ignoranţa invincibilă'în privinţa regulilor
ca fiind c e v a m a i slabă, P C R având d o a r rolul de a „ î n d r u m a d e m o c r a ţ i e i formale şi a n o r m e l o r e l e m e n t a r e d u p ă care se
activitatea organelor de stat" (art. 26, alin. 2). Chiar şi dreptului presupune că un stat de drept ar trebui să funcţioneze.
său exclusiv de a d e p u n e c a n d i d a t u r i p e n t r u r e p r e z e n t a n ţ a R a p o r t u l astfel stabilit între politic şi j u r i d i c p a r e a fi
naţională i se impune o m e d i e r e juridică prin Frontul Democraţiei paradoxal, m a i întâi p e n t r u că politicile p u b l i c e sunt iniţiate în
şi Unităţii Socialiste, „cei m a i larg organism politic p e r m a n e n t " termeni legislativi şi apoi pentru că ideologia continuă să stea la
(art. 25, alin. 4 ) . Este afirmată, în s c h i m b , o d o m i n a ţ i e de tip baza legii. Dreptul are rolul de a legitima actele guvernului, dând
propriu-zis politic asupra societăţii, P C R fiind definit drept „forţa iluzia că acesta se află angajat, fie şi n u m a i formal, în realizarea
politică c o n d u c ă t o a r e a întregii s o c i e t ă ţ i " (art. 3). S-ar putea unor politici publice. Astfel, dreptul fondează într-o m i c ă măsură
afirma că, spre deosebire de actualele partide, care au p u d o a r e a statul de drept, funcţia sa fiind m a i d e g r a b ă c e a de a legitima
„ d o m n i e i legii", PCR îşi a s u m a s e deschis caracterul său de politicul şi politicile. D a c ă t o t a l i t a r i s m u l s-a arătat m a i puţin
instanţă supta legeni: interesat dc producţia juridică decât de cea a comportamentelor,
Partidele p o s t e o m u n i s t e au p r e l u a t integral funcţia de în s c h i m b , guvernele p o s t e o m u n i s t e îşi m ă s o a r ă p e r f o r m a n ţ e l e
reprezentare politică pe care o îndeplinea Partidul Comunist, fără prin v o l u m u l producţiei lor legislative şi r ă m â n indiferente faţă
însă a-şi a s u m a şi atribuţiile sociale şi e c o n o m i c e pe care acesta d e c o m p o r t a m e n t u l j u r i d i c a l cetăţenilor. D e e x e m p l u , Victor
le exercita. Cu alte cuvinte, partidele tranziţiei nutresc ambiţia de C i o r b e a justifica în ianuarie 1998 e ş e c u l politicilor sale de
a fi, în indiviziune şi cu e x c l u d e r e a oricărui terţ, unicele reformă, e v i d e n ţ i i n d faptul că, t i m p de 12 luni, fuseseră e m i s e
purtătoare ale o p ţ i u n i l o r p o l i t i c e ale societăţii, d a r nu se arată circa 1.500 de acte n o r m a t i v e . în v i z i u n e a p r i m u l u i - m i n i s t r u ,
dispuse să se angajeze în politici care să conducă la modernizarea aceasta era o d o v a d ă a b u n e i funcţionări şi a eficacităţii cabi­
şi europenizarea societăţii. netului său. ,
Faptul că de-a lungul a cinci decenii, societăţile din E u r o p a Partidele româneşti posteomuniste se a s e m ă n ă cu un m o n a r h
centrală şi orientală au fost g u v e r n a t e de p a r t i d e unjce (sau constituţional: ele d o m n e s c , dar nu guvernează. Clasa politică de

182 183
tranziţie nu poate fi trasă la r ă s p u n d e r e pentru că, în fapt, nu face
ceva a n u m e . Politicienii r o m â n i se m u l ţ u m e s c să spună: legi,
o r d o n a n ţ e , hotărâri de guvern, ordine ministeriale, r e g u l a m e n t e
de funcţionare, instrucţiuni de aplicare. De aceea ei sunt juridic
iresponsabili.

Pe cine reprezintă partidele?

Privilegiul u n i c de a-şi legifera în m o d s u v e r a n auto-


p c r p e t u a r e a constituie p r o b a b i l adevăratul m o t i v p e n t r u care
formaţiunile politice r o m â n e ş t i preferă sistemul m u l t i p a r t i z a n
generat de r e p r e z e n t a r e a p r o p o r ţ i o n a l ă şi riscul coaliţiilor.
Scrutinul majoritar şi m e c a n i c a elementară a alternanţei, teoretic
profitabilă partidelor c e o c u p ă p r i m e l e d o u ă locuri, implică u n
risc încă şi mai m a r e : cel al excluderii periodice şi alternative de
la p r a c t i c a statului şi de la e x p l o a t a r e a r e s u r s e l o r p u b l i c e .
N e g o c i e r e a , chiar d a c ă este b a z a t ă d e o c a m d a t ă p e n e î n c r e d e r e
reciprocă, a alocării acestor resurse este categoric preferată unei
excluderi de la n e g o c i e r e . P a c t u l constituţional din 18 ianuarie
1990 se află încă în vigoare. în 1992, 1996 şi 2000 s-au modificat
d o a r n u m ă r u l , n u m e l e şi p o n d e r e a partidelor ce deţin în indivi-
ziune m o n o p o l u l reprezentării voinţei generale.
Adoptarea principiului alternanţei, indus de regulă de scrutinul
majoritar, ar echivala cu o denunţare a acestui pact. Căci alternanţa
ar ţine atunci de o democraţie de factură pur electorală şi ca atare
destul de rudimentară, o democraţie comandată de reflexul politic
primar de a distinge între prieten şi d u ş m a n 1 , de o democraţie
înclinată să valorizeze conflictul în raport cu negocierea. Principala
sarcină a unui regim democratic nu este însă aceea de a organiza
consultări populare periodice, ci de a oferi societăţii un guvern care
să reprezinte voinţa populară. O democraţie electorală nu este în
mod necesar şi o democraţie guvernabilă.
N i m ă n u i nu-i m a i scapă astăzi că gestul civic de a alege, în
care însăşi esenţa democraţiei pare să rezide, este lipsit de orice
caracter normativ. De altfel, Constituţia p r e v e d e expressis verbis

1
Cari SCHMITT, Der Begriff der Politischen, Duncker & Humblot,
Berlin, 1963, p. 38.

184
1
stabilă care administrează lucruri în favoarea cetăţenilor . Dacă.
într-o partidocraţie, procesul electoral c o n d u c e în ultimă instanţă
la o formulă de g e s t i u n e a b u n u r i l o r p u b l i c e şi nu la u n a de
confruntare şi de conciliere a opiniilor politice, singurul spaţiu
de decizie ce mai r ă m â n e la dispoziţia cetăţenilor este chiar votul
în sine, înţeles ca o m a n i f e s t a r e a libertăţii, d u p ă formula lui
M o n t e s q u i c u : „într-o n a ţ i u n e liberă, de cele m a i m u l t e ori nu
c o n t e a z ă d a c ă individul r a ţ i o n e a z ă b i n e sau rău; este de ajuns
faptul că r a ţ i o n e a z ă : de aici derivă libertatea, care garantează
rezultatele acestor r a ţ i o n a m e n t e " 2 . B u n sau rău, raţional sau
iraţional, actul electoral este m a i puţin un instrument fondator al
guvernării, cât un gest c r e a t o r de libertate. Ca atare, sufragiul
protejează împotriva exceselor raţiunii - m a i ales ale raţiunii de
stat puse în lucru de către partide - deoarece prin intermediul său
se instituţionalizează o a n u m i t ă incertitudine la nivelul oligarhi­
ilor p a r t i z a n e , obligate astfel să n e g o c i e z e în m o d constant
p r o p r i a supravieţuire. D e a c e e a alegerile j o a c ă , î n R o m â n i a
posteomunistâ, un rol m a i important decât izbutesc vreodată să o
facă în democraţiile consolidate.
în a s e m e n e a democraţii, un vot negativ sau defavorabil nu se
constituie, de regulă, într-o catastrofă m a j o r ă p e n t r u o g r u p a r e
politică dată. C h i a r d a c ă ajung, d u p ă un scor slab, să reprezinte
doar un segment electoral neglijabil, partidele continuă să repre­
zinte totuşi pe c i n e v a sau ceva, o c a t e g o r i e socială sau o idee.
F o l o s i n d clasificarea cea m a i g e n e r a l ă a p a r t i d e l o r m o d e r n e 3 ,
acestea reprezintă fie interese clare de grup (Klassen-Partei), fie
o anumită doctrină ori viziune despre societate (Weltanschauungs
-Portei), fie doar dorinţa propriei oligarhii partizane de a exploata
resursele publice (Patronage-Partei).
P a r t i d e l e r o m â n e ş t i fac p a r t e , a p r o a p e fără excepţie, din
u l t i m a c a t e g o r i e . î n t e r m e n i d e r e p r e z e n t a t i v i t a t e , ele n u d a u
1
Cf. Jean BLONDEL, „Introduction", in Jean BLONDEL, Maurizio
COTTA, editors, The Nalure ofParly Governmenl. A Comparative European
Perspective, Palgrave, Basingstoke, 2000, p. 8.
2
Esprit des lois, XIX, xxvii.
3
Max WEBER, Wirtschaft tind Gesellschafl. Grundriss der verstehenden
Soziologie,Ursg. J. Winckelmann, J.C.B. Mohr, Tiibingen, 1972, p. 167.

186
s e a m a d e c â t d e s p r e ambiţiile propriilor şefi de a d e ţ i n e sau
m e n ţ i n e o p o z i ţ i e de p r e s t i g i u şi de influenţă în viaţa p u b l i c ă .
Partidele româneşti nu se reprezintă decât pe ele însele. în calitate
de p a r t i d e „ d e p a t r o n a i " sunt c o n s t r â n s e să se afle într-o
p e r m a n e n t ă căutare d e clienţi. D c aceea p r o c e n t e l e din sondaje
capătă, în ochii lor, p r o p o r ţ i i m o n u m e n t a l e . A t u n c i c â n d p i e r d
voturi, partidele nu m a i r ă m â n cu n i m i c .

Partidocratie si societate civilă

Succesul, general în E u r o p a centrală şi de est, al partidelor


s u c c e s o a r e - ilustrat într-un m o d e x e m p l a r dc h e g e m o n i a c o n ­
stantă pe care o exercită asupra sistemului r o m â n e s c de p a r t i d e
Frontul Salvării Naţionale/Frontul D e m o c r a t al Salvării Naţionale
/Partidul D e m o c r a ţ i e i Sociale din R o m â n i a / P a r t i d u l Social
D e m o c r a t - ar trebui p r o b a b i l explicat p r i n c a p a c i t a t e a acestor
organizaţii p a r t i z a n e de a fi cele m a i b u n e a d m i n i s t r a t o a r e ale
„sfârşitului v i i t o r u l u i " pe care 1-a r e p r e z e n t a t c ă d e r e a c o m u n i s ­
mului, în fond, antecesorii acestor partide acţionaseră deja în anii
'70 şi '80 ca mediatori între ambiţiile ideologice ale unui stat care
se încăpăţâna să planifice viitorul şi exigenţele concrete ale unei
societăţi căreia îi era suficient p r e z e n t u l . Ca atare, partidele ex-
c o m u n i s t e r ă m â n , prin definiţie, p a r t i d e ale participării, ale
implicării societăţii civile în a c o m o d a r e a politicilor guvernamen­
tale cu interesele particulare, individuale sau de grup.
P e s e m n e c ă u n a din m a r i l e iluzii ale p o s t c o m u n i s m u l u i
priveşte identificarea societăţii civile cu asociaţiile civice şi
cercurile intelectuale şi de presă. Partidele noi de tip conîestatar,
indiferent dacă aveau sau nu un trecut istoric în 1989, s-au hrănit
din această iluzie şi s-au legitimat sistematic şi a p r o a p e exclusiv
prin politica drepturilor o m u l u i şi a libertăţilor p u b l i c e , pe c a r e
le-au a p ă r a t u n e o r i sub t o t a l i t a r i s m şi pe c a r e a v e a u v o c a ţ i a
e m i n e n t ă de a le p r o m o v a d u p ă p r ă b u ş i r e a acestuia. I d e o l o g i a
democratică a drepturilor individului în societate este însă însoţită
de o „eclipsă a politicului" caracterizată de incapacitatea politicii
1
de a g e s t i o n a o societate a indivizilor . Iar societatea civilă n a m e n t a l e într-«
suprapune în realitate o reţea multiplă şi c o m p l e x ă de solidarităţi intereselor ceior
dezorganizate care au nu atât nevoie de o expresie partizană, cât fără să o ştie, 1
de un mediator. chestiunii celui
în calitate de m o ş t e n i t o r al Partidului C o m u n i s t , P S D a în care Influenţa
înţeles în m o d intuitiv că politica p o s t c o m u n i s t ă nu este locul în termenului în
care societatea îşi reflectă propriile clivaje pentru a le concilia în elite locale re. -
deplină vizibilitate, ci d o a r un spaţiu în care coexistă interese D a c ă aşa
individuale dintre cele m a i diverse, atât într-o indiferenţă după 2000 drept a
reciprocă absolută, cât şi într-o invizibilitate etică ce se sustrage tarea tipică a
2
clasificărilor raţionale . m e l e locale de
A s e m e n e a diviziuni m i c r o - s o c i a l e n u s e m a i învestesc î n integrare născute
asociaţii partizane, d u p ă e x e m p l u l marilor clivaje istorice de tip sfârşitul anului
r o k k a n i a n , ci se cer integrate într-o formulă de p a r t i c i p a r e în d u c i l o r " care a ;
formă de reţea, pentru care disputele ideologice, normele de drept dirijist: î m p o t r i v i i
şi dezbaterile politice d e v i n irelevante. într-o e p o c ă în c a r e încrezătoare in fort
democraţiile avansate sunt guvernate de „partide fără p a r t i z a n i " centrul d e c o m a
şi în care c o m p o r t a m e n t e l e politice sunt fragmentate şi indivi­ darităţile vechiul
dualizate 3 , P S D s-a dovedit capabil să m e d i e z e în continuare şi să
Această ruinai
consolideze practicile participative ale grupurilor de interese care
limbajul societara
d o m i n ă s o c i e t a t e a civilă (sindicate, asociaţii p a t r o n a l e sau
soare, n u c o r e s p »
profesionale, Biserici 4 etc.).
forme asemănâtoa»
P S D nu trebuie însă înţeles ca un fel de r e p r e z e n t a n t al
Partidele cc:**
societăţii civile pe lângă autorităţile statului, nici ca un soi de
creaţie a socie:
negociator independent între stat şi societate, ci m a i degrabă ca o
m a i durabilă c o r n
agenţie a statului (în n u m e l e căruia a operat chiar şi din opoziţie)
acest m o d se poate»
î n s ă r c i n a t ă să t r a d u c ă limbajul j u r i d i c al politicilor guver-
administraţiei p u b ! i
1
Marcel GAUCHET, La democraţie contre elle-meme, Gallimard, Paris, demiterea formali;
2002, pp. 326-385. acea clipă, P a n i c a -
2
Cf. definiţiile contrastante sugerate de Pierre ROSANVALLON, La crise al puterii, fără î n : "
de t'Btat-providence, nouvelle edition, Seuil, Paris, 1992, p. 104.
3 între un stat ce se
Russel .1. DALTON, Martin P. WATTENBERG, „Partisan Change and
the Democratic Process", in Russel J. DALTON, Martin P. WATTENBERG, civilă incapab .
editors, Parties wilhout Parlisans. Political Change in Advanced Industrial
Socielies. Oxford, Oxford University Press, 2000, pp. 261-285. 1
Peter MAIR. _P
4
Exemplar în acest sens este modul în care PSD a negociat coaliţii locale Richard S. KATZ. P e «
cu Bisericile neoprotestante din vestul ţării, susţinând, ca la Arad, primari din Adaptalion in Parv. C-
rândul acestor comunităţi religioase. Thousand Oaks. 1994.

188
n a m e n t a l e într-o diversitate de d i a l e c t e sociale c o r e s p u n z â n d
intereselor celor m a i diferite şi, adesea, m a i antagonice. Probabil
fără sa o ştie, P S D a adoptat soluţia pe care M o n t e s q u i e u o d ă d e a
chestiunii celui m a i b u n r e g i m politic: b u n a guvernare este aceea
în care influenţa puterii centrale este m e d i a t i z a t ă - în sensul dat
termenului în Imperiul g e r m a n - şi încarnată de o pluralitate de
ciite locale relativ a u t o n o m e în raport cu centrul.
D a c ă aşa stau lucrurile, „baronii locali", consideraţi de presă
după 2000 drept o patologie a P S D , ar reprezenta tocmai manifes­
tarea tipică a unui partid ce exploatează în avantaj propriu siste­
m e l e locale de p a t r o n a j , p r e c u m şi formele de p a r t i c i p a r e şi de
integrare născute sub c o m u n i s m . G u v e r n a r e a P S D inaugurată la
sfârşitul anului 2 0 0 0 p r e z i n t ă c â t e v a din trăsăturile „ R e p u b l i c i i
d u c i l o r " care a înlocuit, în Franţa, I m p e r i u l liberal centralist şi
dirijist: î m p o t r i v a a d m i n i s t r a ţ i i l o r s u c c e s i v e C D R - P D - U D M R ,
încrezătoare în forţa productivă a n o r m e l o r p u s e şi spuse de către
centrul de c o m a n d ă al politicii naţionale, P S D a remobilizat soli­
darităţi le vechiului regim, organizate î n j u r a i notabililor locali.
Această funcţie de traducere a statului şi a politicilor sale în
limbajul societăţii îndeplinită de m a j o r i t a t e a p a r t i d e l o r succe­
soare, nu c o r e s p u n d e î n s ă u n e i evoluţii istorice, surprinsă în
forme a s e m ă n ă t o a r e în cazul sistemelor occidentale de partide 1 .
Partidele c o m u n i s t e reîntrupate sau transfigurate nu sunt o
creaţie a societăţii civile, ci s-au născut ca parte a statului. Ca cea
m a i durabilă c o m p o n e n t ă a statului socialist, chiar. N u m a i în
acest m o d se p o a t e explica c o m p o r t a m e n t u l relativ disciplinat al
administraţiei publice şi al instituţiilor e c o n o m i c e româneşti după
d e m i t e r e a formală a statului totalitar la 22 d e c e m b r i e 1989. în
a c e a clipă, Partidul C o m u n i s t R o m â n a dispărut ca organ vizibil
al puterii, fără însă a înceta să-şi exercite funcţia de n e g o c i a t o r
între un stat ce se î n c ă p ă ţ â n a să nu se t r a n s f o r m e şi o societate
civilă incapabilă de autocunoaştere.

1
Peter MAIR, „Party Organizations: From Civil Soeiety to the State", in
Richard S. KATZ, Peter MAIR, editors, How Parties Organize. Change and
Adaptaiion in Party Organizations in Western Democracies, Sage. London and
Thousand Oaks, 1994, p. 8.

189
N u m e l e dat atunci acestei funcţii a fost F r o n t u l Salvării
Naţionale. înainte de a deveni o organizaţie partizană cu vocaţia
de a scoate la l u m i n ă şi de a legaliza reţelele locale de m e d i e r e
şi de participare ale P C R , F r o n t u l a fost atât singura agenţie
legitimă a statului, cât şi, prin ficţiunea „emanaţiei revoluţionare",
unicul reprezentant autorizat al societăţii. FSN s-a dovedit a fi, în
p r i m e l e sale s ă p t ă m â n i de existenţă, o soluţie p o l i t i c ă post-
partizană, ce avea vocaţia de a adopta aspectul unei puteri publice
de tipul sovietelor, suscitată şi c o o r d o n a t ă de sus în j o s , dar
o r g a n i z a t ă de j o s în sus. şi nu atât p e n t r u că I o n Iliescu ar fi
crezut, asemeni lui Vaclav Havel, că partidele sunt un rău necesar,
ci p e n t r u că, pe această cale, structurile c o m u n i s t e de m e d i e r e
între stat şi societate s-ar fi p u t u t în sfârşit formaliza şi
instituţionaliza.
Scurta fuziune în F S N a statului şi a societăţii p u n e în
evidenţă p a r a d o x u l util al partidocraţiei posteomuniste ce rezidă
în faptul că alegătorii sunt chemaţi să d e s e m n e z e un corp suveran
colectiv, destinat, în m o m e n t u l în care o majoritate se formează,
să delege imediat suveranitatea efectivă puterii executive şi, prin
acest fapt, partidului din care aceasta provine. Acest partid suscită
ia r â n d u l său societatea politica prin m e d i e r e a pe care se
angajează să o practice între stat şi interesele particularilor.
Pentru ca partidocraţia sa reziste, trebuie ca statui să p o a t ă fi
î n t o t d e a u n a opozabil cetăţenilor. A c e ş t i a nu ar m a i a v e a altfel
nevoie de un mediator partizan care să-i reprezinte faţă de stat şi
care să a t e n u e z e c i r c u m s t a n ţ i a t actele acestuia. Sistematic,
partidele valorizează, pe de o parte, suveranitatea indivizibilă a
naţiunii împotriva drepturilor subiective şi naturale ale particula­
rilor, iar pe de altă parte, propria lor capacitate de a permite intere­
selor de grup şi individuale să e x p l o a t e z e incidental atributele
suveranităţii. Cu s c o p u l de a-şi p e r p e t u a d o m i n a ţ i a colectivă,
partidele care au luat locul partidelor u n i c e au n e v o i e de repre­
z e n t a r e a p r o p o r ţ i o n a l ă şi, deci, t r e b u i e să-şi n u m e r e şi să-şi
redistribuie voturile la nivelul u n e i circumscripţii n a ţ i o n a l e .
D e s c e n t r a l i z a r e a şi a fortiori r e g i o n a l i z a r e a sunt, în ochii lor,
i n s t r u m e n t e ale dezetatizării politicii, fapt c o m p a r a b i l , din
p u n c t u l de v e d e r e al d o m i n a ţ i e i p a r t i z a n e asupra societăţii, cu

190
demisia totalitarismului şi cu dezmembrarea, reformarea sau reîn­
truparea fostelor partide c o m u n i s t e . G e n e z a regimurilor postco­
m u n i s t e nu se î n r ă d ă c i n e a z ă într-un act d e m o c r a t i c de v o i n ţ ă
generală, ci în aranjamente succesorale care au dus la instaurarea
partidocraţiei şi au creat, pe cale pozitivă, corpul electoral indis­
p e n s a b i l legitimării lor istorice ulterioare. Viaţa partizană post­
e o m u n i s t ă d e v i n e astfel u n t e r e n d e v â n ă t o a r e rezervat, î n care
orice a n i m a l politic p o a t e fi luat d r e p t un altul, fără să existe
neapărat un preţ ce trebuie plătit pentru o a s e m e n e a confuzie.
Nereprezentativitatea proporţională

E s e n ţ a unui r e g i m d e m o c r a t i c nu se e p u i z e a z ă n i c i o d a t ă în
p r e z e n ţ a la u r n e a cetăţenilor, ca şi c u m m a n d a t u l acestora ar
trebui înţeles într-o m a n i e r ă „ a n t i c ă " , în sensul că ei n-ar face
altceva decât să instituie, de fiecare dată, un regim politic mai bun
decât cel care 1-a precedat. Cu alte cuvinte, cetăţenii ar fi invitaţi
p e r i o d i c nu să-şi d e s e m n e z e magistraţii, ci să c a u t e un r e g i m
politic din ce în ce m a i b u n . î n ţ e l e a s ă în sens strict electoral,
d e m o c r a ţ i a ar fi o î n t r e p r i n d e r e aristotelică de clasificare şi
ierarhizare a regimurilor, b a z a t ă pe î n c r e d e r e a în desăvârşita
raţionalitate a capacităţii de a alege pe care cetăţenii o deţin în
calitatea lor de „fiinţe politice".
A l e g e r e a r a ţ i o n a l ă este însă d e p a r t e de a fi trăsătura
d o m i n a n t ă a p r o c e s u l u i electoral. Votul nu se situează a p r o a p e
niciodată la capătul unui calcul strict raţional, al u n e i convingeri
întemeiate pe un efort sistematic de cunoaştere şi formulată prin
intermediul u n o r principii clare. Votul apare, m a i degrabă, drept
rezultat al u n e i c r e d i n ţ e , al u n e i dispoziţii, al unei înclinaţii ce
nu p r e s u p u n cu n e c e s i t a t e m a n i f e s t a r e a inteligenţei p o l i t i c e a
electoratului 1 .
De aceea, scrutinele, oricât de libere şi de c o r e c t e ar fi, nu
sunt capabile să lichideze ori să î n t e m e i e z e regimuri politice. Ele
nu fac d e c â t să confirme, să c o n s o l i d e z e sau, d i m p o t r i v ă , să
1
Bernard BERELSON, Paul LAZARSFELD, William McPHEE, Voting.
A Study of Opinion Formation in a Presidential Campaign, University of
Chicago Press, Chicago, 1966, pp. 308-311.

193
dezavueze şi să concedieze un a n u m e set de politici şi pe cei care genera oligarhii partizane. într-adevăr, un r e g i m politic întemeiat
lc animă. Alegerile nu sunt o cale de a constitui o ordine politică pe democraţia reprezentativă nu este, într-un a n u m e sens, decât o
1
raţională, superioară celei căreia îi ia locul, ci d o a r o modalitate „piaţă a m u n c i i s u b l i m a t ă " : foştii miniştri devin senatori în
dc a manifesta într-un cadru instituţional, din care violenţa a fost aşteptarea viitoarelor alegeri, iar deputaţii de ieri ajung m e m b r i
evacuată, n e s i g u r a n ţ a în c a p a c i t a t e a raţiunii de a găsi soluţii ai g u v e r n u l u i p â n ă la u r m ă t o r u l scrutin, c â n d locurile se pot
politice pentru p r o b l e m e l e societăţii. D e m o c r a ţ i a reprezentativă, schimba din nou.
prin mecanismul ei încrucişat de echilibru şi control instituţional, Deşi poziţia faţă de guvernare nu afectează structural, ci doar
aşa c u m a fost c o n c e p u t de Părinţii C o n s t i t u ţ i e i a m e r i c a n e , s-a funcţional participarea la p u t e r e , s c h i m b ă r i l e de majoritate
născut t o c m a i ca o formă de manifestare a neîncrederii în capa­ p a r l a m e n t a r ă de la 3 n o i e m b r i e 1996 şi de la 26 n o i e m b r i e 2 0 0 0
citatea naturală a cetăţenilor de a fi u n a n i m locuiţi de virtutea pe au fost salutate, de câştigători şi învinşi deopotrivă, ca o d o v a d ă
care o conferă c o n v i n g e r e a în superioritatea r a ţ i o n a l ă a binelui de netăgăduit a consolidării ireversibile a democraţiei r o m â n e ş t i ,
c o m u n asupra intereselor particulare 1 . ca un certificat de maturitate d e m o c r a t i c ă obţinut de electoratul
r o m â n şi eliberat în contul clasei sale politice.
Se p u n e deci p r o b l e m a d a c ă alternanţa reprezintă, în sine, un
Principiul alternanţei test infailibil al democraţiei, d a c ă ea exprimă însăşi esenţa unui
sistem politic ce funcţionează d u p ă principii democratice. Logica
D a c ă actele unui g u v e r n ar fi î n t o t d e a u n a raţionale şi d a c ă alternanţei politice presupune o majoritate puternică, constituită
cetăţenii care se află sub autoritatea acelui guvern s-ar comporta d u p ă principiul winner-take-all. într-o astfel de logică, majori­
tot atât de raţional ca şi cei care-i guvernează, alegerile ar fi doar tatea îşi asigură controlul legislativului, formează integral autori­
o formă protocolară de celebrare a triumfului social al raţiunii. Nu tatea executivă, c o l o n i z e a z ă î n t r e a g a administraţie centrală, pe
altfel se desfăşurau alegerile în totalitarism, u n d e votul era scurt, îşi însuşeşte totalitatea puterii. Opoziţiei, exclusă sistematic
liturghia s u p r e m ă a cultului socialismului ştiinţific. Partidul unic din toate instanţele în care se iau deciziile privitoare la interesul
propunea cele mai eficiente politici şi cei m a i valoroşi candidaţi, public, nu-i r ă m â n e decât să exercite, în m o d ireconciliabil, o
pentru Că era condus în opţiunile sale de ceea ce considera a fi un funcţie critică, în aşteptarea m o m e n t u l u i în care, la r â n d u l ei, va
calcul ra(ional al dezvoltării s u p r a p u s î n t o c m a i p e s t e sensul lua în posesie instituţiile statului.
istorici. Societatea sc d o v e d e a la r â n d u l ei capabilă să înţeleagă
U n a s e m e n e a ideal-tip d e funcţionare a u n e i d e m o c r a ţ i i
caracterul ştiinţific d o v e d i t al m i s i u n i i Partidului prin u n a n i ­
reprezentative, ilustrat cu p r e c ă d e r e de r e g i m u l politic britanic,
mitatea cu cârd voia politicile şi candidaţii acestuia. D a c ă raţiunea
presupune însă cel puţin două precondiţii, nu numai esenţiale, dar
• ii «Iu la cu adfeVăral şi cii titlu exclusiv c o m p o r t a m e n t e l e politice,
şi îngemănate: existenţa unui sistem bipartizan stabil, în care cele
atunci consultările electorale ar deveni iraţionale, aşa c u m erau,
d o u ă partide prinse în j o c u l alternanţei să fie legate u n u l de
di' fapt, in epoca c o m u n i s m u l u i .
celălalt printr-o relaţie de î n c r e d e r e . P r a c t i c a c o n s t i t u ţ i o n a l ă îi
Alegerile suni tocmai semnul profundei neputinţe a raţiunii
îngăduie partidului ieşit î n v i n g ă t o r în alegeri să o c u p e absolut
eh .1 <l.i scamă despre raţionalitatea socială a politicilor, dacă nu a
toate poziţiile de c o m a n d ă şi de control t i m p de cinci, z e c e ,
politicii însăşi, I >e aceea, funcţia sociala a democraţiei reprezen-
cincisprezece sau chiar m a i mulţi ani, d e o a r e c e p a r t i d u l c a r e a
i.iii c I U I este aceea de a selecta cele mai b u n e politici, ci de a
pierdut are certitudinea că, d u p ă cinci, zece, cincisprezece ori m a i
1
Roborl D, I M I T N A M (willi Rohort L l i O N A K D I mul Kiilliu-lla Y. 1
li \l H I I I ) , Makiny, Democracy Work. Civic Tradilioits ui Modem llaly, Guy HERMET, Les desenchantemenls de la liberie. La sorlie des
diclalures dans les annees '90, Fayard, Paris, 1993, p. 8.
Plinuuton University Press, Princeton,N.J., 1993,ţ) 87

194 195
mulţi ani, când opţiunea electoratului îi va fi în sfârşit favorabilă, Practica coaliţilor restrânse
se va instala la rândul său, cu aceeaşi exclusivitate, în condiţia de
majoritate g u v e r n a m e n t a l ă . De aceea, opoziţia nu are niciodată D e altminteri, d e m o c r a ţ i i l e c o n t i n e n t a l e c e l e m a i stabile
interesul să fie „ c o n s t r u c t i v ă " , p e n t r u că o r i c e influenţă asupra funcţionează într-un sens cu totul p o t r i v n i c principiului alter­
treburilor p u b l i c e îi este refuzată din principiu. Singura m e n i r e nanţei. Astfel, în calitate de „ d e m o c r a ţ i i consociaţionale", Belgia,
raţională a opoziţiei ar fi a c e e a de a-i convinge pe alegători, prin­ Olanda, L u x e m b u r g , Elveţia sau A u s t r i a sunt a d m i n i s t r a t e , de
tr-o critică ireductibilă şi energică a tuturor actelor de guvernare, câteva decenii, de g u v e r n e de „largă c o a l i ţ i e " (grand coalition)
că majoritatea nu le merită încrederea şi că, la următorul scrutin, a căror m i s i u n e este, prin l i m i t a r e a sau chiar e l i m i n a r e a p r o c e ­
voinţa urnelor ar trebui să o a d u c ă pe ea la putere. deelor instituţionale de excludere a minorităţilor, tocmai să garan­
A l t e r n a n ţ a p o l i t i c ă este posibilă, într-o formulă atât de teze o cât m a i j u s t ă reprezentare a forţelor politice semnificative
radicală, în sistemul Westminster-Whitehall, pentru că nici un act în instanţele de decizie ale statului 1 .
de guvernare, chiar d a c ă a fost fixat într-o formă legislativă, nu
R e g i m u l politic r o m â n e s c s-a organizat, d u p ă alegerile din
devine ireversibil. Parlamentul britanic este, în permanenţă şi fără
27 septembrie 1992, ca un sistem hibrid, în care vocaţia clară a
nici o restricţie, un c o r p politic s u v e r a n dotat cu depline puteri
alternanţei convieţuieşte cu a n u m i t e e l e m e n t e de consociaţiona-
şi cu libertatea de a uza de ele: orice instituţie, orice lege, orice
litate. Aceasta din u r m ă s-ar caracteriza, din perspectiva analizei
m ă s u r ă administrativă poate fi suprimată oricând, fără a fi nevoie
întreprinse de Arend Lijphart, prin patru trasatori majore: guvern
de majorităţi speciale sau de consultarea cetăţenilor.
dc largă coaliţie; autonomie pentru grupurile minoritare în cadrul
N u m a i u n sistem p o l i t i c c a p a b i l s ă p r o d u c ă majorităţi
unui efort g e n e r a l de d e s c e n t r a l i z a r e ; drept de v e t o al m i n o r i -
puternice, întemeiat pe încrederea reciprocă a partidelor şi lipsit
lăţilor în chestiunile politice f u n d a m e n t a l e ; m o d de scrutin
de constrângerea unei legi fundamentale c h e m a t ă să fixeze pentru
proporţional.
mai multe generaţii limitele în care libertatea voinţelor are dreptul
î n c e r c â n d să l o c a l i z ă m trăsăturile de m a i sus pe c h i p u l
de a se manifesta în m o d legitim, p o a t e funcţiona după principiul
d e m o c r a ţ i e i r o m â n e ş t i , se c u v i n e să o b s e r v ă m , m a i întâi, că
alternanţei în aşa fel încât exigenţele democraţiei reprezentative
guvernele formate în n o i e m b r i e 1992 şi d e c e m b r i e 1996 se
să fie global satisfăcute.
prezintă m a i degrabă drept „ g u v e r n e d e coaliţie r e s t r â n s ă " c u
Căci, redusă la ultima ei expresie, alternanţa devine sinonimă
slabă reprezentativitate socială, în v r e m e ce g u v e r n u l P o l u l u i
cu excluderea. Or, d a c ă nu există certitudinea că această exclu­
d e r e nu este d e c â t t e m p o r a r ă şi ciclică, că ea nu conferă celor Democrat Social din R o m â n i a format în decembrie 2 0 0 0 de către
r ă m a ş i la p u t e r e posibilitatea de a lua decizii irevocabile, d a c ă P D S R cu participarea marginală şi t e m p o r a r ă a P U R şi P S D R 2 a
ea nu se p e t r e c e în sânul u n e i elite care, oricât ar fi de divizată preferat v a r i a n t a susţinerii p a r l a m e n t a r e d e către U D M R u n e i
politic, împărtăşeşte totuşi o credinţă indefectibilă într-un n u m ă r formule de coaliţie cu organizaţia m a g h i a r ă .
de valori c o m u n e , atunci alternanţa trebuie considerată ca fiind Pentru a a r g u m e n t a această afirmaţie, să c o m p a r ă m , pentru
inacceptabilă, t r a n s f o r m â n d u - s e într-un d u ş m a n redutabil al alegerile din 1992 şi 1996, c a r e au p r o d u s g u v e r n e de coaliţie,
democraţiei. 1
Arend LIJPHART, Democracy in Plural Socielies. A Comparative
Exploration, Yale University Press, New Haven and London, 1977, pp. 25-47.
2
Ponderea electorală a PUR şi PSDR la alegerile din 2000 nu poate fi
măsurată direct, candidaţii acestor partide fiind plasaţi, în fapt, pe listele PDSR.
I Jlterior, PSDR a fuzionat cu PDSR, iar PUR şi-a retras oficial sprijinul acordat
guvernului.

196 197
raporturile n u m e r i c e dintre totalul cetăţenilor cu drept de vot (T,), cetăţenilor cu drept de vot, în special ca efect al absenţei de la
cifra totală a c e t ă ţ e n i l o r p r e z e n ţ i la u r n e ( T 2 ) , n u m ă r u l total al urne a circa un sfert din electorat. M a i grav însă, doar în j u r de
voturilor validate de către Birourile Electorale ( T 3 ) şi totalitatea 7 5 % din cei care au participat la alegeri au sprijinit prin votul lor
sufragiilor întrunite de partidele care au depăşit p r a g u l electoral aceste p a r t i d e . Altfel spus, u n u l din p a t r u sufragii a r ă m a s fără
reprezentare p a r l a m e n t a r ă , fie din raţiuni p r o c e d u r a l e (buletine
de 3% şi au obţinut mandate în cele d o u ă C a m e r e ale
anulate), fie pentru că a fost încredinţat unei formaţiuni politice
Parlamentului ( T 4 ) :
care nu a trecut p r a g u l de 3 % . S i s t e m u l electoral r o m â n e s c se
27 septembrie 1992 3 noiem brie 1996
înscrie astfel, alături de cele din Rusia, B u l g a r i a şi Polonia, în
Senal Cameră seria celor m a i performante dispozitive tehnico-juridice de irosire
Senal Cameră

16 380 663 17.218.654 17.218.654 a voturilor 1 .


T, 16.380.663
13.088.388 Rafinând aceste date la n i v e l de c i r c u m s c r i p ţ i e pentru
12.496.430 12.496.430 13.088.388
T2 alegerile din 1996, s-ar p u t e a a d ă u g a că cetăţenii c a r e au
10,591.017 12.287.671 12.238.746
T 10.964,818 participat la scrutin şi al căror vot a fost considerat valabil nu au
3
8.706.667 10.239.125 10.049.643 ales în m o d direct, pe listele p r o p u s e , potrivit legii, de către
9.308.277
partide şi coaliţii în fiecare c i r c u m s c r i p ţ i e electorală decât
în procente, raporturile dintre voturile efective faţă de totalul 4 0 , 5 5 % dintre senatori (58 din 143) şi d o a r 6 8 , 5 9 % dintre
cetăţenilor c u drept d e v o t ( V , ) , v o t u r i l e valabil e x p r i m a t e din deputaţi (225 din 328). Cetăţenii nu şi-au d e s e m n a t nemijlocit
numărul total al cetăţenilor cu drept de vot ( V 2 ) , voturile p e n t r u decât 283 din totalul de 4 6 1 de aleşi (fără a socoti cele 15
partidele care au depăşit pragul electoral din totalul cetăţenilor cu mandate cuvenite minorităţilor potrivit art. 4 din Legea 68/1992),
drept dc vot (V,), voturile p e n t r u partidele care au depăşit pragul adică doar 6 1 % . C u m legea electorală păstrează tăcerea cu privire
electoral din totalul alegătorilor prezenţi la u r n e ( V 4 ) şi voturile la modul de alocare a voturilor neatribuite în p r i m ă instanţă, restul
pentru partidele care au depăşit pragul electoral din totalul de m a n d a t e a fost repartizat p a r t i d e l o r de către m a t e m a t i c i e n i i
voturilor valabile (V 5 ) s-ar prezenta astfel: Biroului Electoral Central după o formulă algebrică de tip Hondt,
d a r a cărei m e t o d ă de calcul r ă m â n e confidenţială atât p e n t r u
27 septembrie 1992 3 noiemlme 1996 alegători, cât şi pentru candidaţi. Cu alte cuvinte, n u m a i trei din
Cameră Senat Cameră cinci senatori şi deputaţi au fost p r o d u s u l voinţei electoratului,
Senat
76,01% ceilalţi doi fiind rezultatul interpretării m a t e m a t i c e a acestei
76,28% 76,28% 76,01%
v, voinţe la nivelul circumscripţiei naţionale.
' 64,65% 71,36% 71,07%
66,93% Să v e d e m a c u m în ce fel s-au reflectat aceste p r o c e n t e în
53,15% 59,46% 58,36% rezultatele obţinute cei m a i i m p o r t a n ţ i actori politici din 1996,
v3 56,82%
78,23% 76,78% raportând voturile acordate C D R şi P D S R la totalul cetăţenilor cu
74,48% 69,67%
drept de vot ( V 6 ) , apoi la totalul v o t u r i l o r e x p r i m a t e (V 7 ) şi,
82,20% 83,32% 82,11%
V
5
84,89% calculând, în sfârşit, p o n d e r e a m a n d a t e l o r alocate ( M ) :
-

Câteva observaţii simple se i m p u n imediat. La alegerile din


1992 si 1996. partidele reprezentate în Parlament nu s-au bucurat 1
Pierre MARTIN, „Modes de scrutin: mythes et realites", Commentaire,
S e laolaltă, d e c â t d c î n c r e d e r e a a sub 6 0 % din a n s a m b l u l 19/73,1996, p. 87.

199
198
1
D e p u t a ţ i l o r n u m a i 3 5 , 3 3 % din alegătorii înscrişi p e liste şi
procente CDR procente PDSR 4 9 , 7 4 % din cei care au votat efectiv şi valabil .
2

1992 1996 1992 1996


Adevărul statistic înfăţişat de aceste p r o c e n t e ar trebui să fie
Cameră Smal Cameră Senal Cameră
Camera Senat
Senat citit de către p a r t i d e l e politice r o m â n e ş t i ca un î n d e m n la
13,29 21,9! 21,44 18,93 18,41 16,47 15,59
V
7
13.93 m o d e s t i e şi reţinere. D i n 1992 şi p â n ă în 2 0 0 0 , coaliţiile de
20,0! 30,70 30,17 28,29 27,72 23,08 21,52 guvernământ s-au întemeiat pe o bază electorală extrem de fragilă
V
S
20,16
34,26 34,31 28,67 26,53 şi pe o majoritate p a r l a m e n t a r ă p r o d u s ă exclusiv de m o d u l dc
M 23,77 24,01 37,06 35,57
... .. scrutin proporţional. Or, în d e m o c r a ţ i a reprezentativă, votul este
cel care trece drept m e c a n i s m u l capabil să confere legitimitate, în
Oricât de tulburător ar p u t e a părea acest lucru, formaţiunile
nici un caz algoritmul bine folosit.
politice aflate la c o m a n d a coaliţiilor care au guvernat R o m â n i a în
1992-1996 şi 1996-2000 nu s-au bucurat decât de sprijinul a unul P e n t r u a c o m p l e t a tabloul, să a c c e p t ă m că, î n c e p â n d cu
din cinci cetăţeni cu drept de vot şi au obţinut 3 0 % sau chiar m a i decembrie 2000, am avea din n o u de-a face cu o coaliţie, de data
puţin din sufragiile valabil e x p r i m a t e . R e p r e z e n t a r e a proporţio­ aceasta nu restrânsă, ci implicită, în m ă s u r a în c a r e g u v e r n u l
nală a fost i n s t r u m e n t u l cu ajutorul căruia aceste formaţiuni au „ m o n o c o l o r " P S D este sprijinit î n P a r l a m e n t d e U D M R . D a c ă
izbutit, în condiţii de reprezentativitate destul de p r e c a r e , să c a l c u l ă m din n o u indicatorii T M ş i V 1 5 p e n t r u alegerile din 2 6
c o n t r o l e z e P a r l a m e n t u l . N u n u m a i partidele fruntaşe, d a r nici noiembrie 2000 3 , observăm că partidele şi coaliţiile care au trecut
măcar coaliţiile guvernamentale nu p o t revendica, prin u r m a r e , o pragul electoral de 5% şi respectiv 8% au reunit sufragiile a m a i
reprezentativitate în termeni sociali reali. puţin de j u m ă t a t e din n u m ă r u l cetăţenilor r o m â n i cu drept de vot.
Ca atare, d o a r u n u l din doi c e t ă ţ e n i au o o p i n i e p o l i t i c ă
Majoritatea parlamentară P D S R - P U N R - P R M - P S M (+ P D A R
reprezentată în Parlament.
în Senat) a susţinut, explicit sau implicit, guvernul din 1992 p â n ă
î n 1996 deşi n u r e a l i z a s e d e c â t 3 1 , 2 7 % din voturile cetăţenilor
înscrişi pe liste 1 şi 4 7 , 7 4 % din sufragiile valabil exprimate 2 pentru
Senat, iar în C a m e r a Deputaţilor 2 8 , 1 2 % din opţiunile cetăţenilor
cu drept de vot 3 şi 4 2 , 3 7 % din voturile validate 4 . u_ 2 6 noiembrie 2000
Senat Camera
La rândul ei, coaliţia C D R - U S D - U D M R a fost expresia unei
i— T, 17.699.727 17.699.727
majorităţi p a r l a m e n t a r e a p r o a p e la fel de slab î n r ă d ă c i n a t ă în T2 11.559.458 11.559.458
preferinţele electoratului. în S e n a t d o a r 3 6 , 1 6 % din cetăţenii cu 10.891.910
„ I i _ 10.839.424
drept de vot au acordat încredere celor trei coaliţii 5 şi 5 0 , 6 8 % din T4 8.719.823 8.327.082
alegătorii ale c ă r o r voturi au fost v a l i d a t e 6 , iar în C a m e r a

1
PDSR = 18,93%, PUNR - 5,43%, PRM = 2,57%, PSM = 2,13%, PDAR
= 2,21%.
2
PDSR = 28,29%, PUNR = 8,12%, PRM = 3,85%, PSM = 3,18%, PDAR
1
= 3,30%. CDR = 21,44%, USD = 9,18%, UDMR = 4 7 1 %
2
3
PDSR = 18,41%, PUNR = 5,12%, PRM = 2,58%, PSM = 2,01%. CDR = 30,17%, USD = 12,93%, UDMR = 6,64%.
d a t e l e ref
4
PDSR = 27,72%, PUNR = 7,72%, PRM = 3,90%, PSM = 3,03%. . . eritoare la alegerile din 2000 au fost preluate după
5
CDR = 21,91 %, USD = 9,39%, UDMR = 4,46%. l ristian PREDA, România posteomunistă şi România interbelică, Meridiane
6 Bucureşti, 2002, pp. 31-32, 47-49.
CDR = 30,70%. USD =13,16%, UDMR = 6,82%.

200
201
Efectul pervers al reprezentării proporţionale
26 noiembrie-2Q00_
Cel de-al d o i l e a criteriu de c o n s o c i a ţ i o n a l i t a t e , respectiv
Senat ~r. i Camera
— — j 65.30% autonomia de acţiune a grupurilor minoritare - alcătuite pe criterii
v 65,30%
ţ — " — f 61.24% politice, confesionale, etnice, sexuale sau de altă natură - a fost
V
V
61,53%
!
v
î j — - 49,26% 47,06% p e r m a n e n t c e n z u r a t ă , d a c ă nu de-a d r e p t u l î m p i e d i c a t ă să se
!
V
3 .1
75,43% Z. i . 72,03% manifeste, în special datorită dezinteresului a p r o a p e u n a n i m , al
t! i V? 11 _ • 76,82% 1
4
!
:j
80,05% „ . — ' >
clasei politice şi al celor interesaţi deopotrivă, faţă de o descen­
V, tralizare autentică. C o m b i n a ţ i a d i n t r e c o n c e p ţ i a c e n t r a l i z a t o a r e
î n s c h i m b , i n d i c a t o r u l V 4 r ă m â n e î n limite c o m p a r a b i l e c u de tip j a c o b i n asupra rolului statului şi definiţia etnică a naţiunii,
aşa c u m este reflectată chiar de Constituţia din 1 9 9 1 , constituie
cele din 1992 şi 1996. Altfel spus, un sfert din cetăţenii prezenţi
ingredientele clasice ale unei r e ţ e t e p o l i t i c e m e n i t e să zădăr­
la urne şi-au irostit, ca şi în trecut, votul. Tot atât de constantă este n i c e a s c ă orice efort de a u t o n o m i z a r e , în sensul u n u i p l u r a l i s m
şi slaba reprezentativitatc în t e r m e n i sociali reali a partidului de autentic, a societăţii civile.
guvernământ: în ceea ce priveşte descentralizarea, i n c o m p l e t asimilată ca
principiu c o n s t i t u ţ i o n a l p â n ă l a r e v i z u i r e a d i n 2 0 0 3 ' , e a este
• U~—
26 noiembrie 2000 _ drastic limitată în practica instituţională prin capacitatea prefec-
•-•- UDMR
PDSR Z3 mlui, în calitate de reprezentant al guvernului în j u d e ţ e , de a ataca
I i Camera I . Senat Camera
Senal i ca/ în faţa instanţei de c o n t e n c i o s a d m i n i s t r a t i v orice act al autori­
v 22,82% " " ] ' 22,42% I 4,24%
'
4,16%
~A

tăţilor autonomiei locale, atac ce suspendă dc drept acfttl respectiv


v. 34,95% t 34.33% j 6.49"',, 6,37% I
(art. 123, alin. 5). Sau, altfel formulat, dreptul este î n t o t d e a u n a
46,42°/ ! 44,92% L 1'8,S7% j *7 000/
7,o2yo
şi în m o d d i s c r e ţ i o n a r de p a r t e a g u v e r n u l u i . în plus, chiar şi
revizuită, Constituţia refuză să facă v r e o diferenţă de natură între
P D S R a fost v o t a t de a p r o x i m a t i v u n u l din cinci r o m â n i stat, întrupat în administraţia centrală şi formele de autoguvernare
titulari ai drepturilor electorale şi de u n u l din trei alegători care locale ale cetăţenilor; acest refuz este dublat chiar de o confuzie:
s-au deplasat la urne. Cu toate acestea, chiar în acest cadru precar, instituţia prefectului, reprezentant al autorităţii centrale a statului
situaţia lui s-a î m b u n ă t ă ţ i t în r a p o r t cu 1992 cu circa patru este r e g l e m e n t a t ă în secţiunea d e d i c a t ă a d m i n i s t r a ţ i e i p u b l i c e
p r o c e n t e , iar faţă de 1996 cu şapte p r o c e n t e şi j u m ă t a t e . De locale. M a i m u l t chiar, orice e v e n t u a l ă v o c a ţ i e legislativă a
asemenea, r a n d a m e n t u l transformării voturilor în m a n d a t e a fost, a u t o n o m i i l o r locale este interzisă pentru viitor prin p r e v e d e r e a
pentru acest partid, superior performanţelor anterioare. constituţională restrictivă conform căreia Parlamentul este „unica
în concluzie, arcul parlamentar P D S R - U D M R care a sprijinit autoritate legiuitoare a ţării" (art. 6 1 , alin 1).

în decembrie 2000 formarea guvernului minoritar condus de Apoi, pentru a ajunge la al treilea criteriu evocat de Lijphart,
Adrian N ă s t a s e d e ţ i n e a l a î n c e p u t u l legislaturii 5 4 , 9 9 % d i n minorităţilor politice le-a fost sistematic refuzat dreptul de veto
în privinţa m a r i l o r decizii instituţionale. E x e m p l u l cel m a i fla-
mandatele dc senator şi 5 2 , 7 4 % d i n locurile C a m e r e i Deputaţilor,
î n v r e m e c e n u p u t e a r e v e n d i c a d e c â t 2 7 % d i n preferinţele 1
Art. 119 din textul din 1991 menţiona doar principiile „autonomiei
c e t ă ţ e n i l o r r o m â n i ş i circa 4 1 % d i n voturile p a r t i c i p a n ţ i l o r l a locale" şi „descentralizării serviciilor publice"; reformulat în 2003, art. 120
menţionează la alin. 1 „descentralizarea" fără a-i da însă un conţinut.
scrutin.
*

203
202
grant şi m a i sintetic este cel al Constituţiei din 1991, a d o p t a t ă cu este, de regulă, înfrânt în Parlament, nu în alegeri. într-un sistem
toate că 18,66% din m e m b r i i A d u n ă r i i Constituante (95 din 509) proporţional, reprezentarea parlamentară a minorităţii devine
au votat împotriva textului sprijinit de guvern. inutilă dacă opinia acesteia este sistematic şi făţiş ignorată. Atâta
în sfârşit, singura trăsătură reală de consociationalitate pare timp cât nu participă la decizii şi la elaborarea politicilor, statutul
să fie m o d u l de scrutin p r o p o r ţ i o n a l , aplicat în R o m â n i a la ale­ p a r l a m e n t a r sau extra-parlamentar al u n u i partid r ă m â n e teoretic
gerile de Ia 20 m a i 1990, 27 septembrie 1992, 3 noiembrie 1996 indiferent. Autoritatea efectivă a respectivului partid este la fel de
şi 26 n o i e m b r i e 2 0 0 0 . M o t i v e l e m ă r t u r i s i t e în v i r t u t e a c ă r o r a
redusă. D o a r autoritatea sa simbolică diferă de la un statut la altul
legiuitorul a o p t a t p e n t r u r e p r e z e n t a r e a p r o p o r ţ i o n a l ă în cazul
şi, fireşte, condiţia p e r s o n a l ă a oligarhiilor de partid, m a i puter­
alegerilor g e n e r a l e sunt în p r i n c i p a l d o u ă : tradiţia r o m â n e a s c ă
n i c e - în ochii propriilor militanţi şi ai publicului - atunci c â n d se
interbelică şi convingerea potrivit căreia, în comparaţie cu siste­
află în P a r l a m e n t d e c â t în situaţia în c a r e nu i z b u t e s c sa o b ţ i n ă
mul majoritar, proporţionalitatea duce la o reprezentare m a i justă
nici un mandat.
a principalelor curente de opinie dintr-o societate.
M o d u r i l e d e scrutin p r o p o r ţ i o n a l e s e c a r a c t e r i z e a z ă p r i n D e ş i g u v e r n e l e r o m â n e ş t i p o s t e o m u n i s t e sunt formate d e
aceea că au nu n u m a i efecte proporţionale, dar şi o finalitate p r o ­ P a r l a m e n t e alese prin m o d u l d e scrutin p r o p o r ţ i o n a l , p r a c t i c a
porţională, e l e c o m p o r t â n d u n a l g o r i t m î n t e m e i u l căruia j u s t a constituţională a adoptat fără e c h i v o c logica majoritate/opoziţie
proporţie dintre voturile obţinute şi mandatele atribuite trebuie să c a r e c a r a c t e r i z e a z ă structural r e g i m u r i l e politice ce r e c u r g la
fie garantată în v e d e r e a realizării unui pluralism al reprezentării serviciile scrutinului majoritar. Utilizarea oportunistă a sistemului
politice; în schimb, m o d u l de scrutin majoritar este lipsit de fina­ electoral î m p o t r i v a efectului d e c o n s e n s ş i c o n t i n u i t a t e p e c a r e
litate, fiind doar o tehnică de atribuire a mandatelor parlamentare 1 . acesta îl p r e s u p u n e p o a t e fi socotită s e m n u l u n u i clar deficit de­
Scrutinul majoritar c o r e s p u n d e , d e regulă, u n o r sisteme d e mocratic. Acest deficit se manifestă prin lipsa încrederii imperso­
alternanţă politică, iar cel proporţional u n o r sisteme de cooperare nale care trebuie sa d o m n e a s c ă între participanţii la viaţa publică,
partizană în cadrul coaliţiilor g u v e r n a m e n t a l e . N u m a i că logica
ca şi prin situarea legitimităţii d e m o c r a t i c e exclusiv la nivel
efectului de proporţionalitate cere ca aceasta să se regăsească nu
electoral.
n u m a i în P a r l a m e n t , dar şi la nivel executiv. P r o p o r ţ i o n a l i t a t e a
trebuie să fie o trăsătură a puterii, nu d o a r u n a a reprezentării.
Rareori însă efectul de proporţionalitate este instituţionaîizat p â n ă
la capăt, c u m se î n t â m p l ă în Constituţia provizorie sud-africană Scrutinul majoritar: o simulare
din 1994 care dă dreptul partidelor care au obţinut p e s t e 5% din
voturi nu n u m a i să fie r e p r e z e n t a t e în P a r l a m e n t , dar chiar să Pentru a încerca să ne a p r o p i e m nu d o a r de cauzele acestui
participe la guvernare 2 . deficit, ci şi de motivele pentru c a r e partidele aflate la p u t e r e în
într-adevăr, r e p r e z e n t a r e a p r o p o r ţ i o n a l ă se d o v e d e ş t e , în R o m â n i a d u p ă 1990 l-au alimentat în p e r m a n e n ţ ă , să simulăm, cu
ultimă instanţă, fără consecinţe în planul politicilor d a c ă nu d u c e titlu e x p e r i m e n t a l , raportul d i n t r e r e z u l t a t e l e c e a r f i p u t u t f i
la guverne de largă coaliţie. C a r e este în fond deosebirea între a obţinute p r i n scrutin majoritar şi cele oferite de r e p r e z e n t a r e a
nu fi ascultat în afara P a r l a m e n t u l u i şi a nu fi c o n s u l t a t în
proporţională. în acest scop, am ales scrutinul din 1996 p e n t r u că
interiorul acestuia. în R o m â n i a posteomunistă, adversarul politic
prezintă o m a i m a r e diversitate a actorilor politici reprezentaţi şi
1
Pierre MARTIN, op. cit., p. 86.
un m a i mare echilibru între aceştia. P o a t e că astfel v o m reuşi să
2
IBIDEM, p. 9 1 . s e s i z ă m care d i n c e l e d o u ă s i s t e m e este m a i avantajos p e n t r u

204 205
partidele româneşti, atât în funcţie de ponderea acestora, cât şi de
majoritar la p r o p o r ţ i o n a l , 2.368.305 voturi, adică a p r o x i m a t i v
obiectivele lor strategice extra-electorale. 2 7 % din totalul sufragiilor.
La 2 iunie 1996, de exemplu, electoratul a utilizat simultan
C o n c l u z i a acestei simulări era previzibilă: r e p r e z e n t a r e a
ambele procedee: votul majoritar în d o u ă tururi, în circumscripţii
p r o p o r ţ i o n a l ă difuzează voturile, în t i m p ce sistemul majoritar
uninominale, pentru alegerea primarilor şi cel proporţional de listă
favorizează partidele m a i puternice, menajând totuşi un loc relativ
pentru desemnarea consilierilor locali şi judeţeni. Sa alăturăm deci,
important p e n t r u candidaţii i n d e p e n d e n ţ i cu o solidă notorietate
în cifre absolute şi în procente 1 , scorurile principalelor partide aşa
locală. D u p ă c u m se ştie, candidaţii disidenţi, c ă r o r a statele
c u m au rezultat din cele două modalităţi paralele de vot 2 :
majore de partid le-au retras încrederea, au şanse de câştig n u m a i
în circumscripţii u n i n o m i n a l e .
Alegeri pentru desemnarea Alegeri pentru desemnarea
primarilor consilierilo - judeţeni Nu toate partidele puternice sunt însă uniform avantajate de
Formaţiunea
(sistem majoritar) (sistem pro)iov tionaţ) sistemul proporţional r o m â n e s c . Astfel, calculul redistribuirilor,
cifre procente cifre procente
bazat pe m e t o d a H o n d t , a avut efectul c e l m a i d r a m a t i c a s u p r a
2.712.852 26,27% CDR 1.667.417 19,53%
16,28% performanţelor electorale ale P D S R , influenţând s p e c t a c u l o s
2.713.095 26,28% PDSR 1 1.390.225
USD 962.719 " 11,27% evoluţia raporturilor dintre voturile obţinute de acesta în 1996 şi
1.353.406 13,11%
431.372 4,18% UDMR 602.561 7,06% 2000 faţă de 1992, luat ca p u n c t de reper (V) şi m a n d a t e l e ce i-au
412.50S 4,00% PUNR 461.447 5,40% fost atribuite ( M ) :
148.750 : 1.44% PRM i 344.056 4,03%
PDSR 1992 1996
787588" r 7.60% • Independenţi i 303.469 f 3,55%
Senat Camera Senat +/- Camera +/-
y — 3.102.201 To7577olT "2.836.017" -266.190 2.633.860 - 381.843"
Se p o a t e lesne constata că, d a c ă alegerile generale legislative 49 117 41 -8 91 -26" "
ar fi avut loc la 2 iunie şi s-ar fi desfăşurat pe b a z a scrutinului
majoritar în două tururi, p o n d e r e a deputaţilor şi senatorilor PDSR 2000

U D M R , P U N R ş i P R M a r f i fost m a i m i c ă d e c â t î n cazul unei Senat +/- Camera +/-

reprezentări p r o p o r ţ i o n a l e : c e l e trei p a r t i d e n-ar fi a d u n a t V


4M02ÎT + 938.011 3.968.464 + 952.756

împreună decât 9,62% din totalul voturilor valabil exprimate faţă M 65 + 16 155 + 38 J ". 1
de 16,49%, pierzând, aşadar, 4 1 5 . 4 3 4 voturi. D i m p o t r i v ă , votul
majoritar uninominal ar fi adus, în plus faţă de scrutinul de listă, O p i e r d e r e de n u m a i 2 6 6 . 1 9 0 de v o t u r i a costat P D S R în
1.322.170 voturi pentru P D S R (adică un spor relativ de 48,73%), 1996 opt locuri de senator şi un m i n u s de 381.848 de voturi i-a
1.045.431 voturi p e n t r u C D R ( u n spor d e 3 8 , 5 3 % ) ş i 3 9 0 . 6 8 7 scăzut numărul deputaţilor cu douăzeci şi şase. Ceea ce înseamnă
voturi p e n t r u U S D (un spor de 2 8 , 8 6 % ) . A c e s t e trei formaţiuni că un loc de senator pierdut v a l o r e a z ă 3 3 . 8 7 3 de voturi, iar un
cel m a i bine clasate au p i e r d u t laolaltă, prin t r e c e r e a de la m a n d a t de deputat m a i puţin echivalează cu 14.686 de voturi. în
schimb, un câştig de 938.011 sufragii în 2 0 0 0 a v a l o r a t 16
' Datele alegerilor de la 2 iunie şi 3 noiembrie 1996, ca şi cele de la 27 m a n d a t e de senator în plus, adică 58.625 de voturi p e n t r u un
septembrie 1992, sunt preluate după procesele verbale comunicate de Biroul
m a n d a t , şi un spor de 952.756 de voturi a adus P D S R 38 de
Electoral Central.
2 deputaţi, aleşi fiecare de 25.072 cetăţeni.
Am ales rezultatele votului pentru Consiliile judeţene pentru că s-au
desfăşurat în circumscripţiile folosite şi la alegerile legislative, valoarea lor de Pentru comparaţie, să privim tabelul creşterii în voturi şi în
simulare fiind deci mai ridicată decât cea a alegerilor pentru Consiliile locale. m a n d a t e a C D R în 1996 faţă de 1992, care a o b ţ i n u t un l o c

206 207
s u p l i m e n t a r de senator cu 82.176 voturi şi u n u l de d e p u t a t cu
1992 1996 ,
37.879 de voturi:
Senat Camera ! Senat "j
+/
~ ! Camera ~~7 +A
!. 139.033 1.108.500 ! 1.617.384 + 478.381 ! 1.582.231 + 474.269
18 "... 4 3 Z I I ,.~2'1", +X-.' ] * 53 "+,10 :
CDR 1992 1996
Senat Camera Senat V- L Camera +/-
V 2.210.722 2.177.144 3.772.084 + 1.561.362 3.692.321 + 1.515.177 Fiecare loc d e senator d o b â n d i t d e U S D î n p l u s faţă d e F S N
M ' 34 82 "53 1 19 122 ~ +40 a cerut 95.670 de voturi, cu 13.000 m a i m u l t decât a avut n e v o i e
C D R , iar fiecare mandat de deputat suplimentar a fost câştigat cu
47.426 de voturi, adică cu 10.000 peste n o r m a de creştere a C D R .
Să a d ă u g ă m , în sfârşit, d a t e l e u n u i partid, P U N R , care a
scăzut în 1996 în preferinţele electoratului:
N o r m a r e a l ă de r e p r e z e n t a r e a fost, la alegerile din 3
n o i e m b r i e 1996 d e pildă, d e 85.228 d e voturi v a l i d e p e n t r u u n
senator şi de 37.313 voturi valabil exprimate p e n t r u un deputat. I PUNR ~ Senat 1992" " j
j Camera JSenat_ 1 V9- 9 6
Camera +/-
Strict aritmetic, P D S R ar fi trebuit să piardă d o a r patru locuri de V 890.410 1 839.586 !
518.962 - 371.448 533.348 " -306.238
senator şi în j u r de zece m a n d a t e de deputat. Jocul proporţiona- M - - ,4 ' 3 ( ) :f- 7 1
~_\% - 12'
lităţii, aşa c u m este aplicat în sistemul electoral r o m â n e s c , a făcut
ca, pentru partidele aflate la vârf, pierderea să fie de aproximativ
Se constată că P U N R a rămas fără un loc de senator la fiecare
trei ori m a i costisitoare în voturi d e c â t câştigul, t e n d i n ţ ă ce s-a
53.064 voturi pierdute (cu circa 20.000 în plus faţă de P D S R ) şi
verificat şi în performanţele P D S R la alegerile din 2000.
Iară un m a n d a t de deputat la 25.519 voturi în m i n u s (o cădere cu
în Senatul ales în 1996, C D R şi P D S R au fost despărţite de
10.000 de voturi m a i lentă decât c e a suferită de P D S R ) .
936.073 de voturi, materializate într-o diferenţă de 12 locuri, ceea
în mare, la 100.000 de alegători care le-au retras încrederea
ce revine la o n o r m ă de reprezentare de 73.006, inferioară cu
în 1996, P D S R a r ă m a s fără 3 senatori şi fără 7 deputaţi, iar
12.000 celei naţionale. în C a m e r a Deputaţilor, 1.058.461 de vo­
P U N R cu 2 senatori şi 4 d e p u t a ţ i m a i puţin. D i m p o t r i v ă , la
turi separau cele d o u ă formaţiuni, adică 34.143 voturi pentru fie­
500.000 d e electori suplimentari c a r e le-au a c o r d a t votul, C D R
care din cele 31 de m a n d a t e deţinute de C D R în plus faţă de
a obţinut 6 m a n d a t e de senator şi 14 de deputat, iar U S D doar 5
principalul partid de opoziţie de atunci; prin urmare, deputaţii care
şi respectiv 10.
asigurau întâietatea C o n v e n ţ i e i fuseseră aleşi şi ei pe b a z a u n e i
S-ar p u t e a s p u n e , cu titlu de r e g u l ă p r o v i z o r i e şi o a r e c u m
n o r m e de reprezentare inferioară celei reale. A c e s t e n o r m e , atât
rudimentară, c ă p e n t r u partidele m a i b i n e plasate î n c l a s a m e n t
cele reale, cât şi cele „de s e p a r a r e " erau o r i c u m de d o u ă ori m a i
câştigul este, proporţional, m a i uşor şi scăderea m a i abruptă, în
mici decât cele prevăzute de art. 3 al Legii 68/1992, adică 70.000
v r e m e ce partidele aflate în plutonul de mijloc şi inferior plătesc
de locuitori pentru un deputat şi 160.000 pentru un senator.
m a i ieftin pierderile dar cresc cu eforturi m a i mari.
S ă v e d e m d a c ă regularităţile p e c a r e le-am surprins p â n ă
D a c ă am încerca să transpunem, printr-un exerciţiu teoretic,
a c u m sunt confirmate de evoluţia formaţiunilor politice aflate în
rezultatele alegerilor legislative din 1996 în m o d u l dc scrutin
1996 în p a r t e a de mijloc a c l a s a m e n t u l u i , m a i întâi cu ajutorul
majoritar, ar trebui, pe b a z a indicatorilor simulării pe care am
rezultatelor înregistrate d e F S N / U S D , c a r e şi-a î m b u n ă t ă ţ i t
făcut-o p e n t r u alegerile locale şi i g n o r â n d , fireşte, atât m i z a
performanţa:

209
208
scrutinelor, cât şi efectul de timp şi dintre 2 iunie şi 3 noiembrie reprezentarea proporţională „ p e r f e c t ă " este e x p r i m a t ă de relaţia
1996, s a t r e c e m î n contul P D S R u n spor î n voturi d e 4 8 , 7 3 % , p e y = x, u n d e y d e s e m n e a z ă raportul dintre m a n d a t e l e atribuite
s e a m a C D R u n spor d e 3 8 , 5 3 % ş i î n zestrea U S D u n spor d e partidului 1 şi c e l e atribuite p a r t i d u l u i 2, iar x raportul dintre
28,86%. înmulţind aceste p r o c e n t e cu numărul de voturi obţinute voturile a d u n a t e de partidul 1 şi cele adunate de partidul 2 ' .
pe liste şi divizând apoi s u m a prin n o r m a reală de r e p r e z e n t a r e F i e d e c i r a p o r t u l dintre m a n d a t e l e ş i voturile o b ţ i n u t e d e
( 8 5 . 2 2 8 de electori la un senator şi 3 7 . 3 1 3 la un d e p u t a t ) am C D R şi P D S R în 1992 şi 1996, atât în Senat, cât şi în C a m e r a
o b ţ i n e u r m ă t o a r e a configuraţie ipotetică a unui P a r l a m e n t ales deputaţilor
prin scrutin majoritar ( S ) :
: i y x y = x"
" "" !
Senat Camera Senat 1992 \ 1,32 1,40 n = 0,94
M S l. ~~f M • 1 ^ +
± J \ Camera 1992 \
+ 15 1,42 1,38 n = 1,02
CDR 53 61 ' +8 j ' ~ 122 \ 137 "
1 104 + 13 Senat 1996 \ 1,29 1,33 n = 0,96
PDSR ! 41 49 ! +8 91
23 2 4 ] +1 53 ! 54 +1 Camera 1996 \ 1,34 1,40 h = 0,95
USD

Variabilă de la o C a m e r ă la alta şi de la o a l e g e r e la alta,


Rezultatul este departe de a fi neaşteptat: partidele m i c i simt abaterea n de la proporţionalitate este deci destul de r e d u s ă .
avantajate de m o d u l de s c r u t i n p r o p o r ţ i o n a l ( U S D a o b ţ i n u t D i n t r e c e l e trei c a u z e care au r e p u t a ţ i a de a p r o d u c e efecte de
a p r o a p e acelaşi n u m ă r d e m a n d a t e c u u n m i n u s d e 4 0 0 . 0 0 0 d e disproporţionalitate şi a n u m e : m ă r i m e a circumscripţiei electorale,
voturi) şi defavorizează partidele mari. existenţa u n o r clauze de excludere şi translarea disproporţională 2 ,
cea din u r m ă este aproape neglijabilă în sistemul electoral r o m â ­
D a c ă nu ar fi fost vorba despre o simulare, ci am fi avut de-a
nesc, modalitatea de calcul fiind relativ bine calibrată m a t e m a t i c .
face cu un scrutin ce s-ar fi desfăşurat în m o d real d u p ă principiul
Dimpotrivă, s-a văzut l i m p e d e că pragul electoral impus de
majoritar, fenomenul de polarizare la vârf ar fi fost probabil încă
lege, m a i întâi de 3%, apoi de 5%, se constituie într-un instrument
şi mai pronunţat. U D M R , P U N R şi P R M n-ar fi izbutit să obţină,
politico-artimetic care exclude de la dreptul de a fi reprezentaţi în
împreună, nici măcar cele 9 locuri de senator şi 33 de m a n d a t e de
P a r l a m e n t în m e d i e 1 7 % din alegătorii ale căror voturi au fost
deputat care le-ar fi revenit d u p ă î n s u m a r e a ipoteticelor rezultate
validate.
ale C D R , P D S R şi U S D .
A d o u a distorsiune, tot atât de serioasă, este p r o v o c a t ă de
Politica românească s-ar fi reorganizat d u p ă un m o d e l similar
m a g n i t u d i n e a c i r c u m s c r i p ţ i i l o r electorale. S ă n e a m i n t i m c ă î n
celui g e r m a n , adică potrivit u n u i sistem p a r t i z a n d e a l t e r n a n ţ ă
1996 d o a r doi din cinci senatori şi n u m a i doi din trei deputaţi au
moderată, c o m p o r t â n d „ d o u ă partide şi j u m ă t a t e " (Zweiundhalb-
parteiensystern) şi o r e p r e z e n t a r e p u n c t u a l ă a U D M R . într-un !
Rein TAAGEPERA, Matthew SOBERG SHUGART, Seats and Votes. The
a s e m e n e a context, U S D n-ar fi fost mai câştigată în m a n d a t e , d a r Effecls and Determinante ofElectoral Systems, Yale University Press, New Haven
puterea sa de decizie şi spaţiul său de m a n e v r ă ar fi fost p e s e m n e and London, 1989. pp. 167-168. Cristian PREDA, România posteomunistă şi
România interbelică, pp. 59-60 foloseşte o altă medodă de calcul, mai fină şi mai
m u l t m a i m a r i , p e n t r u c ă nici u n u l dintre c e l e d o u ă p a r t i d e
dinamică; rezultatele sale sunt însă convergente cu cele obţinute de mine.
principale nu ar fi fost în m ă s u r ă să guverneze fără concursul ei. 2
Giovanni SARTOR1, „The Influence of Electoral Systems: Faulty Laws
Să ne î n t r e b ă m a c u m d a c ă reprezentarea proporţională, aşa or Faulty Metfaod?", in Arend LIJPHART, Bernard GROFMAN, editors,
c u m este utilizată î n alegerile r o m â n e ş t i , a r e cel p u ţ i n m e r i t u l Electoral Laws and iheir Political Consequences, Agathon Press, New York,
1986, pp. 58-59.
fidelităţii faţă de finalitatea sa proporţională. Se c o n s i d e r ă că

210 211
fost aleşi la acest nivel. Nici un candidat P R M p e n t r u Senat n-a
reuşit, de pildă, să obţină atunci un m a n d a t direct. Redistribuirea
naţională a stabilit un raport aleatoriu între distribuţia teritorială
a rezultatelor finale ale p a r t i d e l o r şi preferinţele electoratului
dinte-o circumscripţie dată. Uniunii Democrate a Maghiarilor i-au
fost astfel repartizate m a n d a t e în z o n e în care nu există practic o
minoritate maghiară. Cu alte cuvinte, voinţa politică a cetăţenilor
care-şi exercită c o n c r e t d r e p t u l de vot în p r o p r i a lor c i r c u m ­
scripţie este completată şi corectată de o voinţă generală dedusă
pe baze m a t e m a t i c e .
în c o n c l u z i e , s-ar s p u n e că partidele cu vocaţie guverna­
mentală nu sunt formal avantajate de reprezentarea proporţională. CAPITOLULUI
Cu toate acestea, ele nu insistă de regulă p e n t r u s c h i m b a r e a
modului de scrutin, deşi ar avea puterea să o facă, iar o asemenea
modificare le-ar a d u c e un profit electoral evident. E v e n t u a l a Absenţa subiectului politic
introducere a v o t u l u i majoritar ar p u t e a d e c l a n ş a un p r o c e s de
restructurare a sistemului r o m â n e s c de partide într-un sens bipar-
tizau şi ar d u c e la instaurarea reală a alternanţei, pe care opinia
publică o socoteşte un criteriu de consolidare a democraţiei.
Perpetuarea alegerilor de liste pare să convină în continuare
formaţiunilor politice majore, în c i u d a dificultăţilor pe care ie
întâmpină în R o m â n i a guvernarea prin coaliţii. A c e s t p a r a d o x sc
explică prin rolul îndeplinit de p a r t i d e în r e g i m u l politic r o m â ­
nesc, ştiind că nu m o d u l de scrutin d e t e r m i n ă f o r m a r e g i m u l u i
după o relaţie de tip cauză-efect, ci, dimpotrivă, regimul este cel
care, potrivit p r o p r i e i sale n a t u r i şi în funcţie de obiectivele pe
care principalii actori politici d o r e s c să le atingă, a d o p t ă o
modalitate a n u m e de desfăşurare a alegerilor.
Revoluţia de recuperare

în e p o c a triumfului i n d i v i d u a l i s m u l u i , dispozitivele de
putere se instalează, de obicei, d u p ă r e g u l a m o d e l u l u i teoretic,
adică potrivit u n u i inventar de b u n u r i sociale şi de simboluri pe
al căror enunţ se întemeiază moralitatea şi legitimitatea practicii
politice. D i n reţeta u n e i revoluţii nu p o a t e lipsi, în principiu, o
teorie r e v o l u ţ i o n a r ă ori un surogat a c c e p t a b i l al acesteia. De
aceea, inventarea u n u i cadru de referinţă la valori p a r e să fie o
cale privilegiată prin care consensul - ca d i m e n s i u n e obligatorie
a spaţiului politic m o d e m , fărâmiţat şi evacuat de funcţii simbo-
I ice „ t a r i " - poate fi înrădăcinat în subiectivitatea unei alegeri, a
unei anumite vocaţii de a exercita puterea.
în România, revoluţia a fost m o d e l u l social al delegitimării
totalitarismului, r e v o l u ţ i a a fost mijlocul p r i n care fostele elite
comuniste au procedat la reforma propriilor structuri şi ierarhii,
revoluţia a fost instanţa care le-a p e r m i s intelectualilor să se
impună ca unici purtători de cuvânt ai societăţii civile.
D a c ă procesul de democratizare ce însoţeşte orice trecere de
la un r e g i m autoritar la statul de d r e p t p o a t e fi descris ca o
instituţionalizare a nesiguranţei 1 , atunci revoluţia, ca rit major al
acestei treceri, este constrânsă să se p r e z i n t e drept o certitudine
instituţionalizată. Altfel spus, dincolo de probabila spontaneitate
a gesturilor de revoltă şi de improbabilele acţiuni provocatoare,

1
Aclam PRZEWORSKI, „Democray as a Contingent Outcome of
Conflicts", in Jon ELSTER, Rune SLAGSTAD, editors, Constituţionalism and
Democracy, Cambridge University Press, Cambridge, 1988, p. 63.

215
revoluţia, aşa c u m românii au trăit-o în decembrie 1989, a fost, în revolte. în realitate, revoluţionarii sunt î n t o t d e a u n a „ d e p r o f e s i e "
principal, un efort a n o n i m de sistematizare şi de raţionalizare a şi nu-şi aleg n i c i o d a t ă strada ca t e r e n de luptă. Ei a t a c ă direct,
1
lipsei proiectului politic al schimbării . după o tehnologie proprie acţiunii politice şi cu un profesionalism
î n d e l u n g exersat, centrele puterii c ă r e i a vor să i se substituie.
Străzile răscolite de mulţimea revoltată nu asigură decât coloana
O revoluţie imaginată
sonoră a unei acţiuni care se petrece în interiorul palatelor puterii.
Faptă a unei minorităţi răzvrătite, insurecţia din d e c e m b r i e
Revoluţia r o m â n ă ţ i n e , m a i degrabă, d e d o m e n i u l imagi­
naţiei. Revolta străzii a fost rezultatul unui i m a g i n a r colectiv în 1989 a surprins nu n u m a i regimul, dar şi publicul deloc pregătit
care a c u m u l a r e a tensiunilor, zvonurilor, disperării, iluziilor şi pentru o schimbare dc structură a regulilor şi raporturilor sociale.
nerăbdării a depăşit temperatura de fierbere. E m o ţ i a populară, cu Aşteptând m e r e u o re-normalizare a orizontului cotidian, socie­
formele ei violente, s-a arătat c a p a b i l ă să r ă s t o a r n e un g u v e r n , tatea p ă r e a că se r e s e m n a s e să v a d ă funcţia politică p r e l u a t ă ,
să spulbere chiar un regim politic, dar nu a p r o d u s , de la sine, un aparent definitiv, de către oligarhia de partid. Schimbarea nu s-a
nou dispozitiv de putere. Ca şi în celelalte societăţi p o s t e o m u ­ situat la capătul u n u i p r o c e s revoluţionar, ci a fost m a i c u r â n d
niste, t r a n s f o r m a r e a de r e g i m a fost un fenomen profund punctul c u l m i n a n t al u n e i crize interne generalizate 1 .
heteronom, căci euforia populară nu a fost cu adevărat însoţită de C o m u n i s m u l nu a căzut, nu a fost doborât, ci, p u r şi simplu
o mobilizare socială şi nici nu s-a investit într-un proiect politic 2 . şi cu un t e r m e n leninist, „a p u t r e z i t " 2 , s-a d e s c o m p u s . Sfârşitul
Revoluţia este sistematică şi analitică, revolta este spontană c o m u n i s m u l u i nu ar trebui deci gândit în categoriile voinţei sau
şi critică. R e v o l u ţ i a r e c u r g e la structuri şi instituţii, revolta se ale structurii, ci în cea a hazardului 3 .
î n t r u p e a z ă din gesturi şi c u v i n t e . R e v o l u ţ i a se n a ş t e la capătul Revoluţia r o m â n ă n-ar fi în sens strict decât o „non-revolu-
unei tactici combinatorii şi al u n u i calcul social al probabilităţii ţ i e " violentă, căci nu a dispus nici de o contra-elită revoluţionară,
schimbării de r e g i m , r e v o l t a se d e z l ă n ţ u i e atunci c â n d sunt nici de o teorie revoluţionară, nici de o organizare revoluţionară
anulate logica prudenţei şi reflexul supravieţuirii. Revoluţia apar­
şi nici de un proiect revoluţionar. Ca şi celelalte forme de demi­
ţine elitelor, revolta este privilegiul societăţii.
tere a totalitarismului central şi est-european, revoluţia r o m â n ă
Cei care se revoltă nu ajung niciodată la putere. Sunt folosiţi
nu a fost produsul u n o r agenţi şi al u n e i a g e n d e revoluţionare, ci
uneori, în cazuri izolate şi atent verificate, pentru a da un lustru 4
şi-a produs ea însăşi agenţii şi a g e n d a .
de legitimitate grupului care se instalează la putere în u r m a unei
1
1 Bill LOMAX, „Impediments to Democratization in Post-Communist
Pertinente în acest sens sunt remarcile din Katherine VERDERY, Gail
East-Central Europe", in Gordon WIGHTMAN, editor, Parly Formation in
KLIGM AN, „România after Ceauşescu: Post-Communist Communism", in Ivo Easl-Cenlral Europe. Polilics in Czechoslovakia, Hungary, Poland, and
BANAC, editor, Eastern Europe in Revolution, Corneli University Press, Ithaca- Bulgaria, Edward Elgar, Aldershot, 1995, p. 179.
London. 1992, pp. 121-122, potrivit cărora nici una dintre cauzele deduse a 2
Claus OFFE, Varielies of Transilion. The East European and Easl
posteriori ale Revoluţiei din decembrie nu este suficientă pentru a-i explica German Experience, The M.I.T. Press, Cambridge, Mass., 1997, p. 134.
succesul; altfel spus, faptul că în România a avut loc o revoluţie rămâne, in 3
Catherine PERRON, Les pionniers de la democraţie. Elites politiques
ultimă analiză, ireductibil raţional. locales tcheques el esl-allemandes, 1989-1998, Presses Universitaires de
2
Stephen HOLMES, „Conceptions of Democracy in the Draft Constitu- France, Paris, 2004, p. 17.
tions of Post-Communist Countries", in Beverly CRAWFORD, editor, Markets, 4
Jon ELSTER, Claus OFFE, Ulrich K. PREUSS, Instituţional Design in
States, and Democracy. The Political Economy o) Post-Communist Transfor- Post-Communist Societies. Rebuilding the Ship al Sea, Cambridge University
mation, Westview, Boulder, Co. and San Francisco and Oxford, 1995, p. 74. Press, Cambridge, 1998, p. 11.

216 217
Revoluţia însăşi şi-a a d u s d e c i pe l u m e revoluţionarii. P r o ­ a n o n i m ă ş i v i d ă d e sens. D e fapt s i n g u r u l m o d e l t e o r e t i c care
cesul dc transmitere a puterii funcţiona, se pare, din plin şi fără p e r m i t e calificarea e v e n i m e n t e l o r d i n d e c e m b r i e 1989 d r e p t
obstacole majore începând chiar 22 d e c e m b r i e 1989, dar mişcă­ revoluţie e s t e p e r s p e c t i v a a g r e g ă r i i p s i h o l o g i c e : o s c h i m b a r e
rile de stradă ridicau p r o b l e m a e x t r e m de dificilă a legitimităţii violentă de r e g i m p o a t e lua o f o r m ă r e v o l u ţ i o n a r ă atunci c â n d
s i m b o l i c e şi a p r o c e d u r i l o r politice de l e g i t i m a r e a succesiunii „privarea r e l a t i v ă " - atât a maselor, cât şi a celor care aspiră la
regimului totalitar 1 . statutul de elită - de accesul la bunurile sociale cele mai apreciate
devine extrem de răspândită şi de intensă 1 .
Atunci, p u n e r e a în s c e n ă unei agresiuni invizibile, dar vio­
lente, imaginea televizată a unei ţări asediate de un inamic tară Distribuirea rapidă a câtorva b u n u r i sociale î n d e l u n g râvnite
n u m e şi fără chip, au dat conducătorilor post-revoluţionari a făcut ca revoluţia să p a r ă încheiată, iar obiectivele sale atinse:
nivelul de v i a ţ ă al p o p u l a ţ i e i se î m b u n ă t ă ţ i s e în c h i p e v i d e n t şi
posibilitatea de a se înfăţişa drept eroi ai pacificării, învingători ai
imediat, t e a m a se risipea, aparatele de represiune ale statului se
războiului civil şi apărători ai societăţii. Televiziunea a jucat, în
făcuseră a p r o a p e nevăzute, la vârf se instalaseră o a m e n i cu apa­
final, rolul de „teorie r e v o l u ţ i o n a r ă " sui generis a revoluţiei
renţă simplă, trecuţi prin p r o b a focului şi, m a i ales, g a t a să-şi
r o m â n e , cei care s-au p e r i n d a t prin studiouri în p r i m e l e zile
a s u m e responsabilitatea funcţiei politice, al cărei uz proprietarul
improvizându-se într-un fel de „contra-elită revoluţionară". Con­
său legitim, p o p o r u l suveran, îl pierduse demult, d a c ă 1-a avut cu
trolul televiziunii a d e p o s e d a t Partidul C o m u n i s t , în calitatea
adevărat vreodată.
acestuia de instituţie a imaginarului (în m ă s u r a în care deţinea
Drept u r m a r e , subiectului libertăţii politice şi civile c a r e este
monopolul ideilor şi credinţelor publice), de industria imaginarului,
societatea în a n s a m b l u l ei, i-a fost refuzată orice participare di­
de mijloacele de producţie ale politicii. Revolta culpabilizantă- din
rectă la realizarea propriului destin. P o a t e însă c i n e v a să se s i m t ă
pricina caracterului său minoritar, spontan şi accidental - a
responsabil faţă de o libertate la a cărei instaurare nu a fost c h e ­
locuitorilor Timişoarei şi a câtorva mii de bucureşteni disperaţi, a
m a t ? C u m să creezi o solidaritate în j u r u l valorilor libertăţii, în
devenit astfel „revoluţia noastră", „revoluţia întregului popor".
m o m e n t u l în care societatea nu a fost invitată la definirea lor?
Eliberată d e p r o p r i a identitate i d e o l o g i c ă printr-un asen­
Intelectualii şi ideologii societăţii civile n-ar fi trebuit deci,
timent general, stăpână pe m e t o d a de fabricaţie a politicii şi
în p r i m a p a r t e a anilor ' 9 0 , să se lase luaţi prin s u r p r i n d e r e de
întemeiată în m o d a p r o a p e ritual pe s â n g e - cel al şefului
indiferenţa şi chiar de ostilitatea cu care marele n u m ă r le-a întâm­
Partidului şi a sute de nevinovaţi - clasa c o n d u c ă t o a r e comunistă
pinat discursurile inspirate d e t e m a libertăţii. M a j o r i t a t e a n u s e
a evitat cu grijă schimbările de structură şi s-a angajat pe drumul,
grăbeşte să se solidarizeze în jurul unei libertăţi pe care a primit-o
foarte popular în primul m o m e n t , al reformelor limitate, m e n i t e
în dar şi de care nu se socoteşte responsabilă.
să r ă s p u n d ă exigenţelor imediate şi c o n c r e t e ale societăţii.
Această strategie succesorală a fost bine chibzuită, căci nici
un g r u p social nu m a i p u t e a r e v e n d i c a , de a c u m înainte, pater­ întoarcerea în Europa
nitatea unei revoluţii devenită naţională şi, pe cale de consecinţă,
1
Andrew ARATO, Civil Suciety, Constilulion, and Legitimacy, Rowan & D e m o c r a ţ i a n u f u n c ţ i o n e a z ă c a u n laborator a l virtuţilor
Littl'efield. Lanham, MD. 2000, p. 165 crede că evenimentele din decembrie pot cetăţeneşti, d u p ă c u m nici instituţiile statului n u sunt sanatorii
fi calificate drept o revoluţie în sens strict legal, în măsura în care vechea ordine pentru tratarea m a l a d i i l o r conştiinţei. D i m p o t r i v ă , starea de
juridica ar fi fost spontan abolită. Această ipoteză nu se confirmă însă, actele
1
legislative explicit sau implicit abrogate după Revoluţie fiind extrem de puţin Ted Robert GURR, Why Men Rebel, Princeton University Press,
numeroase. Princeton, N.J., 1970, pp. 334-337.

218 219
libertate a unei naţiuni este m ă s u r a solidarităţii dintre grupurile preconizată de n o u l r e g i m politic şi, m a i cu seamă, să se consti­
1
politice, profesionale, culturale, etnice şi confesionale care tuie într-o scară spre palatele p u t e r i i .
formează societatea. Căci spectacolul celor trei valori p r o m o v a t e dc intelectuali
N o u a p u t e r e publică nu îşi trăgea rădăcinile dintr-un aseme­ urma să fie p r i m a treaptă a procesului de îndepărtare din palatele
nea tip dc solidaritate, ci dintr-un substitut al acesteia, a n u m e puterii a clasei c o n d u c ă t o a r e c o m u n i s t e . Nu s-a î n t â m p l a t aşa,
u n a n i m i t a t e a etică mistificatoare a u n e i m e n t a l i t ă ţ i colective pentru că mesajul n-a fost p r i m i t de c ă t r e majoritatea instalată
şlefuită de câteva decenii de totalitarism, o mentalitate scutită de confortabil în consensul din d e c e m b r i e . M a i mult, G o l ă n i a a fost
tensiuni şi accidente, capabilă să î m p o t m o l e a s c ă orice schimbare atacată nu n u m a i din direcţia puterii, d a r a făcut şi obiectul unei
neprevăzută. E m o ţ i a socială din d e c e m b r i e 1989 fusese imediat reprobări p u b l i c e destul de m a s i v e , p e n t r u că majoritatea
turnată în albia u n e i expresii politice formalizate, c e a a cetăţenilor nu s-a b u c u r a t să v a d ă c u m politicienii în c a r e şi-a
consensului naţional asupra marilor obiective ale tranziţiei, a unei investit încrederea sunt luaţi în derâdere.
formule de guvernare pragmatică, plină de cuminţenie, fără valori însuşi n u m e l e republicii i m a g i n a r e - k i l o m e t r u 0 al u n e i
d e apărat ori d e p r o p u s , d a c ă e x c l u d e m u n a n i m i t a t e a , p a c e a Românii eliberate de c o m u n i s m - e r a provocator. în a n s a m b l u ,
socială şi normalizarea. sfidarea G o l ă n i e i a fost m u l t p r e a r a d i c a l ă şi „ p r o s t c r e s c u t ă "
Ca şi c u m n i m i c e x t r a o r d i n a r nu s-ar fi î n t â m p l a t în pentru a p u t e a trezi, la r â n d u l ei, un a n u m i t c o n s e n s , s a u m ă c a r
d e c e m b r i e 1989, cetăţenii e r a u c h e m a ţ i la lucru şi invitaţi să un ecou favorabil în r â n d u l majorităţii cetăţenilor. Piaţa
c o n s u m e în linişte r o a d e l e p l ă p â n d e ale m u n c i i lor. Intelectualii Universităţii a fost, într-un a n u m i t fel, o r e v o l u ţ i e refăcută de
şi noii ideologi ai societăţii civile - care nici nu pregătiseră intelectuali. G e n u l de revoluţie pe care aceştia ar fi dorit să o vadă
r ă s t u r n a r e a c o m u n i s m u l u i printr-o opoziţie semnificativă şi petrecându-se s p o n t a n , singura c a p a b i l ă să-i a d u c ă la p u t e r e , în
colectivă, n i c i n u p a r t i c i p a s e r ă î n n u m ă r m a r e l a manifestaţiile calitate de administratori ai valorilor în n u m e l e cărora p o p o r u l ar
din 16-21 d e c e m b r i e 1989 - se găseau a c u m în faţa unei clase fi trebuit să c o b o a r e în stradă p e n t r u a doborî c o m u n i s m u l 2 .
c o n d u c ă t o a r e înnoite, a u n e i elite c o m u n i s t e r e f o r m a t e ' care, în final, intelectualii au ştiut să profite c h i a r şi de e ş e c u l
sigură de un sprijin p o p u l a r larg, nu î n ţ e l e g e a să î m p a r t ă cu i epublicii valorilor. Cu atât m a i m u l t cu cât p r e ţ u l acestei lecţii
altcineva accesul la resursele de putere ale statului, pentru că îşi istorice a fost plătit - pe 13, 14 şi 15 iunie 1990 - de i n o c e n ţ i :
calculase profitul pe t e r m e n scurt şi mediu, iar orice partaj risca studenţi, golani veritabili, ţigani, s i m p l i trecători, grevişti ai
să-i c o m p r o m i t ă achiziţiile. foamei.
Valorile c o n s t i t u i e î n s ă a r m a m e n t u l strategic al elitei Legitimitatea simbolică a puterii învingătoare în alegerile din
intelectuale. A c e a s t a a m o n t a t deci, în faţa puterii, un fel de 20 m a i 1990 se h r ă n e a nu atât din votul popular, cât din sângele
machetă a unei societăţi bazate, în chip spontan, pe democraţie, nevinovat din decembrie 1989. Alt r â n d de victime, cele din iunie
libertate şi adevăr. Astfel s-a n ă s c u t Piaţa Universităţii, Golănia,
leagăn al unui imaginar colectiv destinat să sfărâme unanimitatea 1
Pentru Piaţa Universităţii v. analiza lui Alexandru GUSSÎ, „Quelques
icmarques sur les consequences de l'usage politique du passe commuriiste dans
' Am utilizat tipologia propusă de Gerald M. EASTER, „Preference for la structuration du champ politique roumain apres 1989", in Alexandra
Presidentialism. Postcommunist Regime Change in Russia and the N1S", World IONESCU, Odette TOMESCU-HATTO, sous la direction de, Politique el
Polilics, 49, 1997, pp. 188-190: spre deosebire de elitele dispersate, cele societe dans la Roumanie contemporaine, L'Harmattan, Paris, 2004, pp. 349-
reformate, deşi atinse structural de căderea vechiului regim şi angajate într-un 370.
proces dc selecţie internă, nu sunt încă fragmentate; elitele comuniste din - Raţiunile pentru care intelectualii est-europeni au eşuat în încercarea lor
România nu vor începe sâ se disperseze efectiv decât în ultimele luni ale anului >lc a înţelege şi a explica revoluţiile din 1989 la Jeffrey C. 1SAAC, Democracy
1991. in Dark Times, Cornel! University Press, Ithaca and London, 1998, pp. 42 sq.

220
1990, au dat intelectualilor o legitimitate alternativă, ce va fi inves­ Europa m e r e u invocată în discursurile elitei de la începutul
tită în acţiuni cu caracter exclusiv politic. Valorile generice cele­ anilor ' 9 0 era, m a i degrabă, un fel de continent ideal, un soi de
brate în Piaţa Universităţii nu vor fi însă transformate în bunuri mit al originilor ce i m p u n e a urgenţa reîntoarcerii, o republică a
sociale pe care să se poată întemeia o nouă comunitate politică. valorilor c a m t r e c u t ă şi b u r g h e z ă , d a r î n c ă atrăgătoare în ochii
Din acest p u n c t , intelectualii îşi vor modifica strategia şi se u n o r provinciali.
vor apropia de p u t e r e pe o c a l e diferită. Democraţie, libertate,
adevăr, c â n t a t e , d e s e n a t e , d a n s a t e , versificate şi p r o c l a m a t e la
kilometrul 0 al utopici, aceste valori păreau evidente, nu cereau Trecutul luminos
nici un fel de d e m o n s t r a ţ i e , fiind trăite pe viu de m u l ţ i m e a de
interpreţi ce u m p l e a Piaţa Universităţii. O d a t ă eliberate din în primii doi ani de la închiderea Pieţei Universităţii, m e d i u l
spaţiul imaginar şi închis al Golăniei, aceste valori s-au confruntat intelectual a fost m a r c a t de un f e n o m e n a p r o a p e g e n e r a l de
migraţie politică: intelectualii s-au instalat în p a r t i d e şi m i ş c ă r i
cu n e v o i a u n e i o m o l o g ă r i , a u n e i p u n e r i la î n c e r c a r e , a unui
civice, au ajuns să c o n d u c ă opoziţia, să o c u p e c o l o a n e l e
conţinut credibil, acceptabil şi verificabil de către î n t r e a g a
jurnalelor şi să participe la alegeri 1 .
societate. Autoritatea c h e m a t ă să le valideze a fost tot o imagine
Pe scurt, d a c ă au intrat în politică prin strategia discursului
ideală, de tip realia, cea a E u r o p e i , a Occidentului atlantic.
asupra valorilor, intelectualii au î n c e p u t să se apropie de putere
în j u r u l acestei axe trebuia să se întrupeze n o u a ordine poli­
prin procedee birocratice, încercând, la r â n d u l lor, să organizeze
tică. Valorile libertăţii şi democraţiei nu au fost însă niciodată d e ­ consensul. Iar aceia dintre ei care, p r e a încrezători în p r o p r i a
finite sistematic şi critic, ci, golite de orice istoricitate nominalistă, statură intelectuală, nu au înţeles regulile d u p ă care puterea este
au fost p u r şi simplu c o n s i d e r a t e d r e p t c e l e d o u ă c o m p o n e n t e produsă într-o societate birocratică, au fost eliminaţi de pe scena
majore ale unei identităţi e u r o p e n e regăsite. I m a g i n e a abstractă a politică, aşa c u m s-a î n t â m p l a t cu P a r t i d u l Alianţei C i v i c e la
Europei a fost, prin u r m a r e , convocată de către intelectuali ca un alegerile din 3 n o i e m b r i e 1996.
m o d e l axiologic la care p u t e a fi alimentat direct orice dispozitiv Democraţia şi libertatea au încetat să m a i fie strigăte pornite
de putere. Exigenţa „întoarcerii în E u r o p a " a ţinut loc de proiect din inimă pentru a deveni metaforele favorite ale unei noi limbi
de viitor, a înlocuit orice efort de elaborare pozitivă a valorilor. de lemn. Adevărul a fost înlocuit, în o r d i n e a politică, prin
D a r despre ce fel de E u r o p ă era vorba? în nici un caz despre e c o n o m i a de piaţă, noţiune ce pare c a p a b i l ă să descrie, mai bine
Europa socială proiectată d u p ă Tratatul de la Maastricht. Aceasta decât oricare alta, însăşi consistenţa unei societăţi aflate în plină
r ă m â n e necunoscută şi, o r i c u m , inutilizabilă ca model, pentru că tranziţie „de la c o m u n i s m la capitalism".
d e m o c r a ţ i a şi libertatea par, în ochii elitelor r o m â n e ş t i , insepa­ Vechea u n a n i m i t a t e a anului 1990 a fost fragmentată de
rabile dc opţiunea e c o n o m i c ă (neo)liberală. în orice caz, afirma­ şomaj, inflaţie, de criza generalizată a economiei, de insecuritate
rea faptului că Europa ca atare se cere a fi construită, că apropiata şi corupţie, de a r o g a n ţ a şi i n c o m p e t e n ţ a clasei p o l i t i c e post-
sa întregire p r e s u p u n e o critică refondatoare a valorilor m o d e r ­ decembriste. Totuşi, critica acestor m a l a d i i ale puterii, aşa c u m
nităţii moştenite din secolele al XVUI-lea şi al XlX-lea, că însăşi a fost întreprinsă p â n ă în 1996 de c ă t r e o p o z i ţ i a a n i m a t ă de
d e m o c r a ţ i a trebuie r e g â n d i t ă sub aspect structural şi istoric, că 1
Pentru traseele şi carierele politice ale intelecUialilor în Europa
bazele libertăţii se cuvin a fi reaşezate, iar adevărul reinterpretat, posteomunistă, Jacques BREILLAT, Du communisme au posl-communisme, Les
ar fi î n s e m n a t să-i d e z a r m e z i pe intelectuali, să-i laşi fără mtellecluels interpelles par le politique, Sakkoulas/Bruylant, Athenes et
certitudini în faţa unei puteri fără valori. Bruxelles, 2002.

222 223
intelectuali, nu a vizat vindecarea funcţiei politice, ci crearea unei pre-comunistă, fiind considerat o figură vie a acestor valori, un
culturi politice alternative, o m o l o g a t ă d u p ă m o d e l u l european. martor de neînlocuit al validităţii lor, o instanţă s u p r e m ă de o m o ­
Aeeastă cultură, cu limba sa de l e m n ce p u n e în locul logare a speranţei de s c h i m b a r e . î n t o a r c e r e a sa ar fi contribuit
lexicului marxist v o c a b u l a r u l civic-liberal, r ă m â n e un spaţiu deci, în m o d spontan şi aproape m a g i c , la reactualizarea origini­
fictiv, o materie p r i m ă din care se înfiripă un imaginar colectiv cu lor, la instaurarea valorilor şi, o dată cu ele, la v e n i r e a la p u t e r e
vocaţie majoritară. P a s cu p a s , contururile G o l ă n i e i au fost a elitei intelectuale.
desenate la scara întregii ţări. C e e a ce î n s e a m n ă că, în locul unei T e m a m o r a l ă a adevărului r e v e n e a şi ea în u m b r a ideii
judecăţi asupra raporturilor de putere din societatea r o m â n e a s c ă , m o n a r h i c e : „a spune a d e v ă r u l " d e s p r e trecut şi despre p e r s o a n a
a fost p r o p u s un m o d e l e x e m p l a r de societate, cea liberal- regelui detronat ar fi fost unica posibilitate de a c o n v i n g e majori­
d e m o c r a t ă , căruia nu i-ar fi lipsit decât practica valorilor p e n t r u tatea de utilitatea restauraţiei m o n a r h i c e , singura şansă dc a
a deveni o realitate locală. ancora valorile în pozitivitatea unei experienţe istorice şi de a le
întregul spectru al discursurilor publice a fost astfel invadat da o „faţă u m a n ă " .
de libertate, democraţie, e c o n o m i e de piaţă, stat de drept, socie­ Ideologiile, religioase sau politice, sunt făcute p e n t r u a
tate civilă şi alte n o ţ i u n i socotite în stare a e x p r i m a valori c o n - j
genera certitudini prin intermediul u n o r m o d e l e sociale izbăvite
crete, reale, la î n d e m â n ă . Valori ce pot fi atinse şi măsurate, p o t
de tensiunile, confuziile şi violenţele care fierb în crenelul crono­
fi învăţate, vizitate la domiciliu, importate, domesticite şi însuşite.
logic ce trebuie vindecat de boala lipsei de sens. Preţul u n o r astfel
Astfel, în timpul c a m p a n i e i electorale din septembrie 1992,
de certitudini este anestezierea lucidităţii, e x p u l z a r e a spiritului
opoziţia încadrată de intelectuali şi-a î n t e m e i a t legitimitatea pe
critic şi c ă d e r e a gândirii în c a p t i v i t a t e a a n t i n o m i i l o r s i m p l e .
morala şi istoria G o l ă n i e i , p r e z e n t a t ă ca un laborator în care
Raportul dintre istoria răscolită a societăţii şi m o d e l u l social
libertatea, d e m o c r a ţ i a şi adevărul ar fi fost obţinute în stare pură.
salvator este reprezentat în termenii u n u i dualism d o g m a t i c , ase­
Iar în c a m p a n i a p r e z i d e n ţ i a l ă din o c t o m b r i e 1996, c a n d i d a t u l
meni unei încleştări pe viaţă şi pe m o a r t e între un tărâm controlat
opoziţiei a invocat Piaţa Universităţii ca un m o m e n t de legitimare
de forţele răului şi o ţară de vis în care d o m n e ş t e binele.
a trecerii sale din rândurile societăţii civile în l u m e a politică.
Cu toate acestea, o societate care se bizuie doar pe p u t e r e a Hipnoza ideologică ce-i cuprinde pe intelectuali în vremurile
de seducţie a valorilor şi nu pe identitatea şi autonomia persoanei de răscruce este un s i m p t o m al fricii de istorie şi, în fond, un
ori pe reţele de solidaritate, va o c u p a , fără îndoială, o ţ a r ă cu! fenomen antimodern. în loc să fie explorat prin observaţie, ana­
geografie utopică, a d m i n i s t r a t ă de intelectuali potrivit u n e i liză şi acţiune, prezentului i se caută soluţii afirmative, rezolvări
g e o m e t r i i a puterii fără aptitudini descriptive sau capacitate definitive, formule mântuitoare. C ă d e r e a în ispita sensului dat nu
analitică. Şi c u m nu poţi locui într-o utopie fără riscul de a cădea este însă decât un refuz al modernităţii.
sub ispita ideologiei, o a n u m i t ă nelinişte nu a întârziat să tulbure
conştiinţele intelectualilor.
La u r m a urmelor, valorile au n e v o i e de un trup, dc o Monarhia republicană
ratificare la nivelul persoanei şi al experienţei istorice. De aceea,
după dispariţia Golăniei - în care valorile au fost trăite ca întâlnire Terapiile a m ă g i t o a r e folosite de elită v a r i a z ă în t i m p şi
şi r e c u n o a ş t e r e - o p a r t e considerabilă a intelectualităţii s-a în­ spaţiu. U n e l e s-au bucurat de o întrebuinţare aproape generală, ca
dreptat spre opţiunea m o n a r h i c ă . Căci fostul rege părea să întru­ de pildă m a r x i s m u l şi drepturile o m u l u i ; altele nu se p o t mândri
peze valorile democraţiei şi libertăţii ce ar fi caracterizat R o m â n i a decât cu o răspândire locală, p r e c u m regalismul la care a recurs o

224 225
parte a m e d i u l u i intelectual r o m â n e s c , p e n t r u a nu da ochii cu clipă, monarhişti în sensul aristotelic al termenului. Nu era oare
istoria în mişcare şi a nu fi obligată să-şi p r o d u c ă singură sensul. cât se p o a t e de bonapartistă ideea potrivit căreia Ion Iliescu -
Suprafaţa politică r o m â n e a s c ă a fost ridicată - între 1990 şi aclamat de către susţinătorii săi din 1990 şi 1992 ca Preşedintele-
1996 - la scara unui c â m p de bătălie pe care ar sta faţă în faţă două Soare - ar fi fost „omul providenţial" care a răsturnat tirania, şeful
realităţi vrăjmaşe: regimul neo-comunist (ca fază finală de harismatic care, singur între c o n t e m p o r a n i i săi, era c h e m a t să
involuţie a c o m u n i s m u l u i de import) şi istoria naţională (a cărei salveze R o m â n i a ? P u t e r e a i se c u v e n e a în c h i p firesc, o r g a n i c ,
s u p r e m ă î n t r u c h i p a r e a r f i m o n a r h i a constituţională). A c e a s t ă
căci el şi n u m a i el ar fi avut experienţa şi capacitatea de a o exer­
viziune dualistă p r e z e n t a c â t e v a calităţi t a u m a t u r g i c e indis­
cita în folosul poporului.
cutabile. Mai întâi, etichetat drept articol de import, c o m u n i s m u l
Teoria e m a n a ţ i e i r e v o l u ţ i o n a r e nu a constituit la r â n d u l ei,
n-ar mai fi avut nimic de-a face cu „fiinţa n a ţ i o n a l ă " românească,
în al doilea rând, demnitatea şi identitatea colectivă a românilor decât un substitut de ocazie al d r e p t u l u i divin, p r o v i d e n ţ a fiind
n-ar m a i fi trebuit căutate, elaborate şi verificate în ei înşişi; ele înlocuită de revoluţie ca sursă u l t i m ă a autorităţii, iar e m a n a ţ i a
ar fi dispus de o reşedinţă de lux în principiul monarhiei consti- luând locul ungerii ca procedeu m a g i c de transmitere şi delegare
tuţionale. Ar fi fost deci suficient ca aceasta să fie adusă înapoi a puterii. P r e ş e d i n t e l e a fost e m a n a t de televiziune în c o n t u l
pentru ca d e m n i t a t e a şi identitatea naţiunii să fie restituite poporului aflat în stare de revoluţie, d u p ă c u m regii erau unşi de
cetăţenilor săi fără nici un efort care să le poarte semnătura. Biserică în n u m e l e poporului aflat în stare de har. Suveranitatea
C o m u n i s m u l , chiar dacă, la origine, nu este un p r o d u s al de drept revoluţionar, legitimata de d o u ă ori (în m a i 1990 şi în
industriei politice r o m â n e ş t i , a devenit în cele din u r m ă o septembrie 1992) prin m e t o d a succesiunii electorale, instituie -
întruchipare a istoriei n a ţ i o n a l e . O istorie recentă care a fost nu prin s a c r a m e n t u l imaginii t e l e v i z a t e - un soi de formulă
n u m a i îndurată cu r e s e m n a r e , dar şi trăită, o istorie autentică în m o n a r h i c ă p o s t - m o d e r n ă , în c a r e p r e ş e d i n t e l e nu este p r i m u l
care intelectualii au făcut carieră, în care şi-au câştigat prestigiul funcţionar, întâiul magistrat al ţării, ci „alesul n a ţ i u n i i " situat, ca
public în t e m e i u l căruia şi-au luat d r e p t u l de a acuza prezentul suprem m e d i a t o r şi r e p r e z e n t a n t al statului, d e a s u p r a celorlalte
şi de a gândi viitorul sub forma unei restaurări a trecutului. autorităţi publice.
Faptul că acest viitor se ascunde sub m a s c a trecutului, fiind în spiritul Constituţiei din 1 9 9 1 , R o m â n i a se p r e z i n t ă ca o
zugrăvit în culorile vârstei de aur a Constituţiilor din 1866 şi „ m o n a r h i e r e p u b l i c a n ă " . P r e ş e d i n t e l e este învestit cu toate
! 9 2 3 , nu poate fi interpretat, în final, decât ca un refuz al istoriei atribuţiile de reprezentare naţională specifice regalităţii, bucu-
şi un refugiu în opiul ideologiei. Mitul m o n a r h i e i constituţionale rându-se, ca şi aceasta, de privilegiul iresponsabilităţii politice.
are cel puţin un merit, acela de a îndulci gustul eşecului înregistrat
Preşedintele R o m â n i e i întrupează statul, fiind însă scutit de riscul
de elita intelectuală, ce n-a putut pătrunde în m ă s u r a în care şi-a
de a-1 administra, d e ţ i n e p l e n i t u d i n e a puterii, dar este ferit de
dorit-o în n o u a clasă politică postrevoluţionară.
pericolul de a o p u n e în exerciţiu cu propriile sale mâini. într-un
în ultimă analiză, o ţară în care orientările politice nu sunt
asemenea regim instituţional, stă în puterea exclusivă a titularului
croite d u p ă tipare d o c t r i n a r e , ci în funcţie de compatibilitatea
funcţiei prezidenţiale de a decide dacă, în exercitarea mandatului,
caracterelor, în care succesul grupărilor politice nu se datorează
va u r m a o p r a c t i c ă p r e c u m p ă n i t o r m o n a r h i c ă ori m a i d e g r a b ă
valorii programelor, ci popularităţii o a m e n i l o r care le susţin, în
republicană 1 .
care nu ideile, ci persoanele fac obiectul judecăţilor şi recompen­
selor publice, o astfel de ţară nu poate fi, fie n u m a i şi involuntar, 1
Daniel BARBU, Iulia VOINA MOTOC, „Ne diritto, ne potere. O w e r o
decât profund monarhistă. quando il semipresidenzialismo passa a l'Est", in II semipresidenzialismo;
Cu toată agresivitatea limbajului lor r e p u b l i c a n , chiar şi dall 'arcipelago europeo al dibatlilo italiano, a cura di Adriano GIOVANNELLI,
partizanii preşedintelui Iliescu au fost, în esenţă şi chiar din prima G. Giappichelli, Torino, 1998, pp. 258-270.

226 227
R e g a l i t a t e a se m a n i f e s t ă drept o instituţie tranzitorie, din sânul fostei nomenclaturi, care gestiona în acel m o m e n t
domiciliată chiar sub tăişul istoriei: ea poate fi antică, de operetă, treburile publice nu trebuia decât să presteze un serviciu social
asiatică, constituţională, electivă, medievală, de şatră, ereditară tranzitoriu şi să pregătească cadrele instituţionale pentru transferul
sau absolută. în gândirea politică, m o n a r h i a este, în schimb, nu de notorietate al intelectualilor dinspre cultură spre politică.
numai un regim politic particular, dar şi un p r o c e d e u p e r m a n e n t într-o p r i m ă fază, intelectualii au p ă r u t să o r i e n t e z e şi să
de a exercita şi explica puterea, definind situaţia în care aceasta influenţeze, prin intermediul discursului despre valori, constitui­
se află în posesia unei singure persoane, în opoziţie cu democraţia rea n o u l u i regim. Sufragiul u n i v e r s a l i-a lipsit, dintr-o dată, de
- pe care bizantinii, strămoşii practicilor politice r o m â n e ş t i , o orice formă de control simbolic asupra statului. A fost, de aceea,
n u m e a u şi poliarhie - c a r e e s t e expresia u n e i puteri sfărmate, necesar să fie găsit un principiu de legitimitate m a i vechi şi m a i
risipite, distribuite, depersonalizate.
prestigios decât cel afirmat de votul popular. Constituţia din 1923
şi Europa atlantică au fost considerate, din această pricină, drept
surse de legitimitate m a i autoritare şi mai productive sub raportul
0 revoluţie cu faţa spre trecut valorilor decât expresia voinţei alegătorilor.
I m a g i n a t ă de intelectuali şi de activiştii civici, revoluţia
S u c c e s u l intelectual al t e m e i m o n a r h i c e - înţeleasă de
română trebuia să fie o revoluţie de r e c u p e r a r e , dacă nu de-a
această d a t ă ca aranjament constituţional - se explică, în b u n ă
dreptul o contra-revoluţie. De obicei, revoluţiile privesc spre viitor
m ă s u r ă şi prin faptul că r e g i m u l ales prin sufragiu universal la 20
şi se legitimează prin capacitatea lor de a aduce pe lume o realitate
mai 1990 nu a fost resimţit de elitele intelectuale ca fiind pe
socială cu totul nouă. Revoluţia din d e c e m b r i e s-a legitimat însă
d e p l i n legitim. Şi nu atât d i n p r i c i n a biografiei preşedintelui
prin dubla referinţă la trecut şi la m o d e l u l d e m o c r a ţ i i l o r
lliescu şi a c o m p l i c i t ă ţ i l o r întreţinute cu trecutul c o m u n i s t al
occidentale.
echipei sale g u v e r n a m e n t a l e şi p a r l a m e n t a r e . N e î n c r e d e r e a a
R o m â n i a interbelică şi Occidentul e u r o p e a n păreau deci, în
vizat chiar votul popular. Lipsită de legitimitate nu era, în ultimă
acel context istoric, să fi a d u s pe l u m e toate valorile c o n ţ i n u t e
analiză, clasa conducătoare comunistă, ci procedeul electoral prin
de revoluţie şi de care alegerile de la 20 m a i 1990 ar fi lipsit
care ea şi-a confirmat c o n t r o l u l a s u p r a structurilor statului şi a
societatea r o m â n e a s c ă . O a s e m e n e a c o n v i n g e r e p r e z e n t a avan­
început să se transforme într-o clasă politică democratică. A fost
tajul indiscutabil de a p e r m i t e intelectualilor să c o l o n i z e z e
contestată, în fond, c o m p e t e n ţ a electorală a societăţii în
ansamblul ei, pentru că elita intelectuală nu a înţeles că formula imediat instituţiile şi dispozitivele puterii, fără a-şi m a i investi
politică m o d e r n ă a voinţei generale nu p r e s u p u n e că poporul are timpul în e l a b o r a r e a unui proiect social ai c ă n i i t e r m e n i să fie
întotdeauna dreptate, ci d o a r că poporul are dreptul să se înşele .
1 dictaţi de actualitate. Exista, în s c h i m b , riscul de a se naşte în
Partea educată a societăţii, a s e m e n i unei sanior pars de tip România o societate în care discursul asupra valorilor, practicat
medieval, s-a considerat mai îndreptăţită decât majoritatea, major ca o m o d a l i t a t e de a participa la redistribuirea puterii, să se
pars, să construiască n o u l regim politic şi să-i n u m e a s c ă titularii. substituie reflecţiei critice, scutită de ambiţii politice nemijlocite,
In primele luni ale anului 1990, elita intelectuală a avut un m o n o ­ asupra conţinutului şi formelor puterii.
pol aproape integral asupra (co-)memorării trecutului, interpretării în fond, m e d i o c r i t a t e a reformei statului şi a e c o n o m i e i aşa
prezentului şi proiectării viitorului. Se părea că birocraţia, recrutată cum aceasta a fost concepută şi aplicată de lunga guvernare dintre
1992 şi 1996, se d a t o r e a z ă , în m a r e m ă s u r ă , lipsei de calitate a
1
Giovanni SARTORI, „How Far Can Free Government Travel?", Journal dezbaterilor publice care ar fi trebuit să fie a n i m a t e de intelectu­
of Democracy, 6, no. 3, 1995, p. 109. ali. R e n u n ţ â n d la funcţia lor de critici ai politicului, aceştia au

228 229
preferat să se c o m p o r t e a s e m e n i u n o r c o m p e t i t o r i ai clasei
politice. Şi atunci, echilibrai între eficienţă - care este d o m e n i u l
de c o m p e t e n ţ ă al politicienilor - şi e c h i t a t e - ce constituie
principala revendicare a societăţii - nu 1-a m a i ţinut nimeni.
Paradoxal, o astfel de atitudine, dezvoltată treptat încă în anii
1990,1991 şi 1992, sfârşeşte prin a anula însăşi funcţia critică pe
care intelectualii ar t r e b u i să o exercite pe teritoriul politic.
Atunci, între intelectual şi politician nu se m a i înregistrează decât
De la populism la reacţiune
o s i m p l ă diferenţă de strategie a instalării în palatele puterii.
Intelectualul-politician şi p o l i t i c i a n u l d e v e n i t el însuşi „ i n t e ­
l e c t u a l " (prin practica discursivă a valorilor) s-au putut concilia
în final pe t e r e n u l c o m u n al loialităţii necritice faţă de figura
integratoare a statului. întrebarea esenţială - la c a r e practicienii şi interpreţii
tranziţiei româneşti nu şi-au p r o p u s nici un m o m e n t să r ă s p u n d ă
ar fi u r m ă t o a r e a : valorile puse şi spuse de stat prin intermediul
istoriei şi al dreptului sunt oare capabile să genereze fapte sociale
şi să producă o comunitate naţională sau, dimpotrivă aceste fapte
sociale, trăite de o societate concretă, sunt singurele în măsură să
producă o cultură c o m u n ă c a r a c t e r i z a t ă de a t a ş a m e n t u l faţă de
aceleaşi valori?
A inventa un stat de d r e p t u r m â n d cele m a i d e m o c r a t i c e
principii c e p o t f i i m a g i n a t e n u este u n p r o c e d e u care d u c e
automat la maturizarea societăţii civile. Statul nu p o a t e j u c a rolul
pe care-1 îndeplinesc de regulă revoluţiile, căci nu este, în sine, de
la sine şi prin sine, creator de valori. Ar trebui, p r o b a b i l , ca
societatea r o m â n e a s c ă să-şi c o n s u m e integral experienţa istorică
Ce i-a fost dată la nivelul i m a g i n a r u l u i şi să c u c e r e a s c ă pe cale
revoluţionară mijloacele de producţie a bunurilor sociale, pentru
r a această experienţă s ă c o n d u c ă l a u n c o n s e n s politic î n privinţa
drepturilor ce se c u v i n î n c r e d i n ţ a t e statului. în caz contrar,
societatea nu va avea convingerea că este întemeiată pe dreptate.
Iar statul nu va reuşi niciodată să o convingă.
într-adevăr, c e e a ce constituie o societate p o l i t i c ă nu este
icfuzul de a-şi a s u m a trecutul apropiat sau, dimpotrivă, pasiunea
pentru acest trecut ori p e n t r u un altul care-1 p r e c e d e , ci nevoia
de echitate. Această nevoie este cea care face ca d o m e n i u l politic
să se nască prin crearea unei res publica, a u n e i sfere a u t o n o m e

231
de realitate care este m a i m u l t d e c â t o simplă r e p r e z e n t a r e Căci exerciţiului puterii (gubernaculum), oricât de nevolnice
simbolică a voinţei generale sau o împlinire a unei istorii colec­ ar fi reacţiile acesteia, nu i se contrapune un control etic şi politic
tive, în măsura în care este învestită cu drepturi foarte concrete, exercitat de cetăţeni asupra puterii (jurisdicţiei). Jurisdicţia civilă
în faţa cărora nevoia fondatoare dc dreptate riscă să capete forma asupra g u v e r n u l u i nu este înscrisă nici în C o n s t i t u ţ i e şi nu se
unei revendicări. Căci „ r e p u b l i c a " are adesea tendinţa, verificată manifestă nici la nivelul practicilor sociale. în acest fel, politica
istoric, de a se confunda cu birocraţia şi cu ierarhiile administra­ chiar d a c ă formele ei de expresie p u b l i c ă sunt în p r i n c i p i u
ţiei publice. democratice - nu este decât un vulgar substitut al politicului, al
Or, moştenirea politică cea m a i greu de administrat pe care ştiinţei, intranzitive, de a trăi î m p r e u n ă .
totalitarismul a lăsat-o epocii de tranziţie a fost t o c m a i ethos-ul Prin u r m a r e , politica r o m â n e a s c ă p o s t e o m u n i s t ă întreţine cu
dependenţei faţă de stat 1 şi precaritatea spaţiului social amenajat d e m o c r a ţ i a r e p r e z e n t a t i v ă şi cu p r a c t i c i l e m o d e m e ale suvera­
în beneficiul justiţiei civiie, al justiţiei de tip comutativ, capabilă nităţii o relaţie extrem de dificilă. A c e a s t ă a m b i g u i t a t e este, în
să gestioneze raporturile dintre indivizi pe bază contractuală. primul rând, u n a de ordin lexical. Din vocabularul politicienilor
români lipseşte cu desăvârşire cuvântul societate, dacă exceptăm,
desigur, recursul - m a r c a t fie dc intenţii ostile, fie de dorinţa dc a
Popor, populaţie, societate seduce - la s i n t a g m a „societate civilă", ce nu s u p r a p u n e , în
accepţiunea c u r e n t ă la r o m â n i , a n s a m b l u l c e t ă ţ e n i l o r c a r e
Este evident c ă o m u l p o s t c o m u n i s m u l u i r o m â n e s c n u are participă la viaţa publică, ci îi d e s e m n e a z ă , în sens foarte strict,
nimic în comun cu homo oeconomicus, cu omul occidental deprins pc „profesioniştii" care a n i m ă şi c o n d u c organizaţiile civice.
să lamineze ierarhiile şi să nu r e c u n o a s c ă de b u n ă voie drept în limbajul c o m u n al politicianului tipic, vocabula societate
legitimă acea autoritate politică la care nu a aderat în m o d liber, este înlocuită fie de populaţie, fie de popor. în primul caz, politi­
căreia nu i-a dat propriul său asentiment, la instaurarea şi funcţio­ cianul îşi reprezintă societatea ca pe o realitate pur demografică, în
narea căreia nu a consimţit. Viaţa cotidiană a p o s t c o m u n i s m u l u i cel de-al doilea, ca pe o entitate ideală şi idealizată. însuşi cuvântul
rămâne în bună măsură ordonată încă în funcţie de scopuri care nu cetăţean nu se iveşte în discursul politic decât în circumstanţe
sunt rezultatul unor alegeri individuale. O societate rurală în pro­ electorale, şi atunci cu precădere în formule ce pot fi sintetizate
porţie dc 4 0 % , c u m este cea r o m â n e a s c ă la începutul secolului al astfel: „toţi cetăţenii au datoria civică de a participa la vot". VoUil
XXI-lea, îşi m o ş t e n e ş t e , fără nici o îndoială, consensul şi n u - ş i nu este însă o obligaţie decât potrivit unei doctrine juridice ce se
p o a t e îngădui luxul de a inventa opţiuni alternative în raport cu complace în a vedea cetăţeanul doar ca pe un funcţionar sezonier
finalităţile e c o n o m i c e cele m a i elementare.
al naţiunii simbolice. Or, dreptul de vot poate fi înţeles şi ca un
Aplicată u n e i a s e m e n e a societăţi, politica tranziţiei drept subiectiv şi natural, ce p r e c e d e orice formulare pozitivă şi
r o m â n e ş t i se e l a b o r e a z ă în cadrul u n u i „sistem decizional tran­
nonnativă a u n o r obligaţii de ordin politic. D i n această ultimă
zitiv", care, sub aparenţa unei m a x i m e disponibilităţi a guvernan­
perspectivă, gestul cu adevărat civic este cel prin care cetăţeanul se
ţilor de a răspunde cererilor societăţii, constituie de fapt materia
înscrie pe listele electorale, exprimându-şi voinţa de a participa la
primă a unei puteri potenţial discreţionare 2 .
viaţa politică, chiar absenţa de la u r n e p u t â n d fi interpretată, la
1 rândul ei şi în această lumină, drept un c o m p o r t a m e n t dacă nu pe
George SCHOPFLIN, „Culture and Identity in Post-Communist Europe",
in Stephen WHITE, Judy BATT, Paul G. LEWIS, editors, Developmenls ir, de-a-ntregul raţional 1 , în orice caz e m i n a m e n t e politic.
East-European Polilics, Duke University Press, Durham, N.C., 1993, p. 26.
1
2
Giovanni SARTORI, Elementi di teoria politica, II Mulino, Bologna Anthony DOWNS, An Economic Theoiy of Democracy, Harper &
Brothers, New York, 1957, pp. 260-278.
1987, p. 31.

232 233
Legea electorală r o m â n e a s c ă substituie însă expresiei subiec­ violentă, elita intermediară care îi contesta autoritatea. Ion Iliescu
tive a voinţei politice un act administrativ, cel prin care guvernul şi echipa sa au ilustrat, în p r i m a j u m ă t a t e a anului 1990, definiţia
întocmeşte listele electorale pe baza evidenţei populaţiei. Cu alte cea mai riguroasă şi restrânsă pe care ştiinţa politică, întemeindu-se
cuvinte, g u v e r n u l c o n v o a c ă la u r n e , pe c a l e birocratică, la pe experienţa istorică latino-americană, o dă p o p u l i s m u l u i 1 .
intervale decise de legiuitor, a c e a p o p u l a ţ i e de cetăţeni pe care o
c o n s i d e r ă î n d r e p t ă ţ i t ă să-şi exercite d r e p t u l legal de a vota. în
acest mod, statul îşi p r o d u c e m a s a de cetăţeni care îi va conferi, Statul dublu
în schimb, legitimitate, fără a preciza însă în ce măsură actele sale
e x e c u t i v e sunt r ă s p u n z ă t o a r e faţă de votul popular. în m o d A doua atitudine, practicată îndeosebi între 1996 şi 2000, este
n o r m a l , o lege a răspunderii ministeriale şi u n a a funcţiei publice radical opusă celei dintâi. Populismul este în întregime substituit de
ar fi trebuit să preceadă orice fel de legislaţie electorală. Din patru reacţiune. Din această ultimă perspectivă, după ce a fost convocată
în patru ani, cetăţenii îşi î n d e p l i n e s c obligaţia lor c o n t r a c t u a l ă la vot în 1996 şi a produs o majoritate guvernamentală, populaţia
prin prezenţa la u r n e , în v r e m e ce statul a întârziat să-şi a s u m e României şi-ar fi epuizat complet vocaţia politică. Misiunea ei s-ar
obligaţiile faţă de cetăţeni. li încheiat o dată cu ieşirea dc la u r n e . P â n ă c â n d guvernul o va
Pe scurt, nu există nici un motiv politic şi juridic pentru care convoca din n o u la vot, această populaţie avea deci obligaţia de a-
cetăţenii României să fie priviţi de către politicienii lor ca m e m ­ şi respecta conducătorii şi autorităţile constituite în stat. între două
brii maturi şi responsabili ai unei societăţi politice. Ei formează alegeri, singurul c o m p o r t a m e n t pe care se cuvine să îl a d o p t e
fie o populaţie c h e m a t ă p e r i o d i c la u r n e p e n t m a legitima românii ar fi respectul faţă de reprezentanţii lor aleşi, al căror
reproducerea oligarhiilor de partid, fie un popor în n u m e l e căruia prestigiu nu trebuie pus la îndoială, criticat, amendat, incriminat sau
pot fi ţinute discursuri patetice despre interesul naţional. contestat. Pentru politicianul cu sensibilitate „ r e a c ţ i o n a r ă " ajuns
Din m o m e n t ce r o m â n i i sunt p e n t r u politicienii lor - cu la putere, cetăţeanul trebuie să dispară imediat d u p ă ce şi-a
excepţia m o m e n t e l o r patriotice c â n d invocarea poporului devine îndeplinit obligaţia de alegător. El trebuie să-i lase pe politicieni
utilă - o simplă p o p u l a ţ i e , d o a r d o u ă tipuri de relaţii p o t fi să lucreze, fiindu-i eventual îngăduit să sancţioneze sau să
i m a g i n a t e între g u v e r n a ţ i şi g u v e r n a n ţ i , scăzând, fireşte, amendeze prin vot felul în care guvernanţii s-au priceput să o facă.
m o m e n t u l excepţional al convocării administrative la vot. D a c ă p e n t r u p o p u l i s m în general, şi p e n t r u populiştii r o m â n i
Prima din aceste atitudini este cea în care populaţia sprijină ai anului 1990 în special, p o p u l a ţ i a este un aliat real, un partener
clasa politică. Şi nu este vorba aici despre sprijinul care rezultă din cu ajutorul c ă r u i a clasa p o l i t i c ă p u n e în dificultate elitele
procentele sondajelor ori din rezultatele electorale. Avem de-a face, alternative, p e n t r u „reacţionari", inclusiv pentru neo-reacţionarii
în mod foarte concret, cu un sprijin efectiv şi direct, ce nu cunoaşte autohtoni ai anilor 1997-2000, a s e m e n e a elite nici m ă c a r nu mai
medierea reprezentării şi a delegaţiei puterilor şi nu recunoaşte nici există. Ierarhiile sociale d e v i n m a i s i m p l e şi se b i z u i e pe un
controlul legilor. Un a s e m e n e a sprijin a fost acordat politicienilor principiu de o r d i n e e x t r e m de explicit. De o p a r t e s-ar situa
aflaţi la putere în anul 1990, c â n d aceştia au solicitat sprijinul responsabilii politici, din rândul cărora face parte, prin concesie,
populaţiei împotriva elitei intelectuale, împotriva „funcţionarilor chiar şi opoziţia, d a c ă acceptă să fie „constructivă", dacă c o n c e d e
civici" care le contestau legitimitatea. să participe la redistribuirea privilegiilor Iară a p u n e în discuţie
monopolul guvernului. De cealaltă p a r t e se află populaţia, adică
Acest sprijin s-a manifestat integral în istoria tipic populistă
a mincriadelor. Un c o n d u c ă t o r p o p u l a r a făcut apel la p o p u l a ţ i e
' Daniel BARBU, Şapte teme de politică românească, Antet, Bucureşti,
pentru a elimina (fie şi n u m a i temporar) din viaţa publică, pe cale 1997, pp. 94-95.

234 235
toţi cei care nu locuiesc în instituţiile r e p r e z e n t a t i v e sau a d m i ­ înainte de 1989, puţini erau cei care „făceau p o l i t i c ă " - se
nistrative ale autorităţii publice. înscriau, adică, în Partidul Comunist, străduindu-se să avanseze în
în context r o m â n e s c , diferenţa m a j o r ă dintre p o p u l i s m şi ierarhia acestuia - pentru că aveau convingeri n e z d r u n c i n a t e de
r e a c ţ i u n e constă în a c e e a că p r i m u l a d m i t e - ba chiar solicită - stânga, pentru că erau, de pildă, partizani necondiţionaţi ai luptei
participarea extra-electorală a a n u m i t o r categorii sociale, de de clasă, ai ateismului militant, ai internaţionalismului proletar sau
regulă sindicalizate, la viaţa publică, în v r e m e ce cea de-a d o u a ai valorilor societăţii socialiste multilateral dezvoltate.
confiscă, între două scrutine, în favoarea unei clase politice intens Cariera politică era, ea însăşi, atipică. Politicianul c o m u n i s t
„profesionalizate", toate i n s t r u m e n t e l e şi instanţele de decizie
nu se forma în campanii electorale, nu-şi verifica vocaţia în
politică de care p o a t e d i s p u n e societatea. în a m b e l e situaţii,
întâlniri cu cetăţenii, nu p a r t i c i p a la meeting-uri, demonstraţii,
democraţia - înţeleasă atât substanţial, cât şi procedural - r ă m â n e
reuniuni şi dezbateri, nu-şi înfrunta adversarii la televiziune, nu i
absentă. D u p ă c u m absent este şi subiectul moral al democraţiei,
se cerea să îi organizeze pe militanţi, să îi convingă pe nehotărâţi,
care este cetăţeanul.
să suscite adeziuni ori să stârnească derută în rândurile opoziţiei.
Clivajul de n e z d r u n c i n a t dintre clasa politică r o m â n e a s c ă şi
Politicianul r o m â n c o m u n i s t se n ă ş t e a în birouri, se m a t u r i z a în
societate poartă dublul n u m e al partidocraţiei şi al reprezentării
şedinţe, era confirmat şi avansat în a n t i c a m e r e l e cabinetelor.
proporţionale fără vot preferenţial 1 . într-un anumit fel, acest clivaj
Cariera sa nu era m a i m u l t decât un traseu administrativ.
îi c o n t r â n g e pe politicienii r o m â n i să d e v i n ă „ r e a c ţ i o n a r i " .
Politicianul c o m u n i s t era, în fapt, un funcţionar public, cu
N e a v â n d convingeri, ei nu se simt obligaţi să convingă. De aceea,
orice proiect politic este inutil. Singura preocupare a politicienilor toate virtuţile şi m e t e h n e l e proprii d i n t o t d e a u n a acestui statut.
r o m â n i este aceea de a se a u t o - r e p r o d u c e - forma majorităţii „Sarcinile de p a r t i d " erau duse la îndeplinire fără rezerve (dar şi
g u v e r n a m e n t a l e sau c e a a opoziţiei fiind, în u l t i m ă analiză, fără imaginaţie), pentru că zelul birocratic constituia însuşi
indiferentă -, p r e c u m şi de a r e p r o d u c e distanţa dintre ei şi motorul ascensiunii politice. Pe de altă parte însă, activistul se
societate. Am avea, aşadar, de-a face cu actualizarea u n u i stat simţea iresponsabil pentru deciziile transmise de superiori, cu
dublu1, în care un stat invizibil şi ocult, p o p u l a t de oligarhiile toate că era el însuşi agentul execuţiei lor. în plus, nici o carieră nu
partizane, dublează statul vizibil locuit de cetăţeni de rând. era posibilă fără manifestarea unui respect absolut (indiferent cât
Politicianul r o m â n p o s t e o m u n i s t nu are convingeri, ci d o a r de sincer ar fi fost în realitate) faţă de „conducerea superioară".
ambiţii. Cu acest titlu, el aparţine u n u i tip u m a n radical diferit Principalul motiv pentru care numeroşi români au ales, lipsiţi
de cel sub care sunt caracterizaţi, de regulă, politicienii societă­ fiind de orice fel de convingere - d u p ă c u m au mărturisit, cu titlu
ţilor democratice. în schimb, el seamănă, la nivelul motivaţiei, cu de justificare, unii dintre aceştia d u p ă prăbuşirea totalitarismului
politicianul r o m â n al epocii comuniste. , să p a r c u r g ă o carieră politică c o m u n i s t ă a fost, fără îndoială,
1
dorinţa de a participa la procesul de redistribuţie a resurselor de
Un clivaj similar a fost constatat şi în Ungaria, unde elita politică a recurs
putere, de notorietate şi dc b u n ă s t a r e .
la parlamentarism pentru a exclude orice fel de influenţă a publicului asupra
politicilor publice, Gyorgy SZOBOSZLAI, „Parliamentarism in the Making: Aceeaşi dorinţă animă, d u p ă 1989, larga majoritate a politi­
Crisis and Political Transformation in Hungary", in Arend LIJPHART, Carlos cienilor r o m â n i . Aceştia p a r să fi m o ş t e n i t integral m e t e h n e l e
FI. WAISMANN, editors, Instituţional Design in New Democracies. Easlern vechilor funcţionari politici, fără a le fi preluat însă şi virtuţile.
Europe und Latin America, Westview, Boulder, Co., 1996, p. 130.
2 Altfel spus, ei sunt pe de-a-ntregul iresponsabili şi în bună măsură
Formula îi aparţine lui Alan WOLFE, TheLimits ofLegitimacy. Politicul
Conlradiciioiis of Contemporaiy Capitalism, New York, 1977, citat de Norberto obedienţi faţă de p e r s o a n e l e care-i p r e c e d în p r o p r i a ierarhie
BOBBIO, Ilfuturo della democrazia, Einaudi, Torino, 1995, p. 17. partizană, dar nu se m a i arată dispuşi să e x e c u t e , „la t i m p şi de

236 237
buna c a l i t a t e " ( c u m se s p u n e a c â n d v a ) , dispoziţiile venite de la pentru d e m o c r a t i z a r e a a r m a t e i la î n c e p u t u l anilor ' 9 0 , greco-
vârful partidelor din care fac parte. catolicii, neoprotestanţii, h o m o s e x u a l i i etc.) este fie ignorat, fie
C e e a ce leagă însă în p r i m u l r â n d a c t u a l a clasă politică de criticat, fie marginalizat, fie, p u r şi simplu, reprimat. într-o socie­
fosta clasă c o n d u c ă t o a r e c o m u n i s t ă este faptul că, structural şi tate în care partidele ce aspiră la guvernare sunt m a i n u m e r o a s e
împotriva a p a r e n t e l o r sale polarizări, ea nu este traversată de decât ideile politice aflate în circulaţie, elaborarea unei concepţii
clivaje interioare p r o f u n d e , ci, d i m p o t r i v ă , ca şi în cazul vechii unificate despre ordinea socială este o sarcină redutabilă. Căci, pe
n o m e n c l a t u r i , clivajul se situează între „activul de p a r t i d ( e ) " şi de o parte, actorii implicaţi într-un astfel de p r o c e s se găsesc într-
societate. Este suficient să e v o c ă m funcţionarea aproape ireproşa­ o situaţie e x c e d e n t a r ă , în v r e m e ce referinţele politice c o m u n e
bilă a imunităţii p a r l a m e n t a r e în toate legislaturile pentru a proba sunt m a i d e g r a b ă deficitare. Iar, pe de altă p a r t e , asigurarea
caracterul transversal al solidarităţilor politice româneşti. Aceeaşi securităţii şi ordinii publice este atât o funcţie regaliană a statului,
solidaritate se m a n i f e s t ă de fiecare dată şi în privinţa stabilirii cât şi o exigenţă fundamentală a actorilor sociali.
nivelului privilegiilor şi redevenţelor pe care şi le atribuie, global,
Or, între statul-naţiune şi actorii sociali ai tranziţiei relaţia este
clasa politică.
departe de a fi m e d i a t ă de cetăţenie, ca a n s a m b l u de garanţii
Transversalitatea este confirmată şi dc extraordinara mobili­ juridice menit să protejeze a u t o n o m i a subiectului politic. Armata
tate, ce nu cunoate bariere ideologice, a membrilor clasei politice. rămâne o instituţie m a s i v ă căreia profesionalizarea anunţată de
Aderarea la un partid este o chestiune de carieră şi nu o p r o b l e m ă revizuirea constituţională din 2 0 0 3 nu-i va a d u c e o mai m a r e
de convingere. Ea nu se discută în funcţie de valori împărtăşite, funcţionalitate, ci o coerenţă internă sporită. Armata nu a fost şi nu
ci se negociază în termeni dc avantaje dobândite.
va fi pusă în discuţie pentru implicarea ei instituţională în repre­
siunea din d e c e m b r i e 1989. în s c h i m b , ea este încurajată să-şi
dezvolte un spirit de castă şi o solidaritate corporativă. C o m p l e x a
Societatea invizibilă reţea a serviciilor secrete, deşi şi-a dovedit cu prisosinţă ineficientă
şi inutilitatea, nu a fost nici ea p u s ă vreodată în cauză.
Politicienii r o m â n i p o s t e o m u n i ş t i sunt obligaţi să fie
P a r a d o x a l , vocaţia p e n t r u ierarhie şi p e n t r u o r d i n e a
practicieni ai „stabilităţii" şi partizani ai instituţiilor de o r d i n e :
oligarhiei politice r o m â n e ş t i îl transformă pe politicianul
a r m a t a şi Biserica. î n c r e d e r e a m a x i m ă pe care r o m â n i i au obi­
postcomunist într-o fiinţă e x t r e m de fragilă. El nu p o a t e ţine
ceiul să o arate armatei şi Bisericii nu este rezultatul unei evaluări
societatea la distanţă decât cu preţul u n e i infinite slăbiciuni faţă
instituţionale sau al c o m p a r a ţ i e i între p e r f o r m a n ţ e l e diferitelor
instituţii publice cu grad înalt de vizibilitate (Parlament, guvern, dc presiunile pe care a c e a s t a le exercită a s u p r a actelor de
poliţie, preşedinte, justiţie), ci semnul voinţei de a r ă m â n e î m p r e ­ guvernare. C u m este lipsit de convingeri şi nu are nimic de apărat
ună ca naţiune etnică. Cele două instituţii nu sunt doar organisme cu excepţia propriei sale poziţii - politicianul r o m â n dă înapoi
ce poartă u n i f o r m e , ce p r o m o v e a z ă spiritul ierarhic şi s i m ţ u l imediat dinaintea oricărei revendicări sociale şi e c o n o m i c e cât de
ordinii. Ele sunt, p u r şi simplu, un habitus, singurul de altfel, al cât viguros exprimate în stradă.
unei naţiuni care nu are alt spaţiu p u b l i c de existenţă şi care G r a b a suspectă cu care g u v e r n e l e succesive c e d e a z ă sub
nu-şi poate imagina o legătură contractuală, de tipul celor înscrise a m e n i n ţ a r e a mişcărilor sindicale ori studenţeşti, r e n u n ţ â n d la
în firea unor instituţii de tipul P a r l a m e n t u l u i sau justiţiei. măsuri de „reformă" în care se arătaseră dispuse să-şi investească
Pe cale de consecinţă, politicienii sunt obligaţi să fie adepţii energia, are o explicaţie relativ simplă. A susţine un p r o g r a m de
necondiţionaţi ai „unităţii n a ţ i o n a l e " . Tot ceea ce p a r e să tulbure reformă ce se p o a t e dovedi, la un m o m e n t dat, costisitor pentru
această a r m o n i o a s ă u n i t a t e ( m a g h i a r i i , ofiţerii care au militat un a n u m i t s e g m e n t social p r e s u p u n e o o p e r a ţ i e c o m p l i c a t ă de

238 239
a r g u m e n t a r e , n e g o c i e r e şi c o m p r o m i s . Toate aceste forme de
dialog au însă darul natural de a „ ţ e s e " o relaţie între societate şi
1
clasa politică , ţesătură menită, pe t e r m e n m e d i u şi lung, să aco­
pere clivajul dintre cei doi parteneri ce acceptă să se confrunte.
Refuzul dialogului, chiar d a c ă î m b r a c ă adesea forma slabă
a cedării şi nu pe cea tare a violenţei legale, are rolul de a păstra
n e a t i n s ă distanţa dintre o m u l politic şi cetăţean. Tranziţia
r o m â n e a s c ă î m p ă r t ă ş e ş t e deja c u d e m o c r a ţ i i l e c o n s o l i d a t e
Statul nedrept
invizibilitatea societăţii din p u n c t u l de observaţie al clasei
politice. Cetăţenii - toţi î m p r e u n ă şi fiecare luat în parte - nu m a i
au un loc social vizibil şi previzibil, aşa c u m se î n t â m p l a în
Vechiul R e g i m şi în e p o c a totalitară. C e t ă ţ e n i i sunt, între d o u ă
scrutine, imposibil de observat de către clasa politică. Acest fapt Capitalismul şi socialismul trec, în ochii majorităţii obser­
explică importanţa pe care o capătă sondajele de opinie, teroarea vatorilor tranziţiei, drept tipuri c o n c u r e n t e şi o p u s e de societate.
pe care ele o exercită în rândul politicienilor. în tranziţie, ca şi în Socialismului, cel puţin în v e r s i u n e a sa reală, „ştiinţifică" şi
d e m o c r a ţ i i l e c o n s o l i d a t e , sondajele c o n s t i t u i e singura legătură ctatistă, i-ar fi fost dat să d i s p a r ă p e n t r u a lăsa l o c u l capitalis­
dintre societate şi elite, singura m o d a l i t a t e de care a c e s t e a din mului, a cărui victorie a b s o l u t ă şi definitivă p a r e să constituie
u r m ă dispun p e n t r u a p u t e a privi o societate politică altfel obiectivul central al epocii p o s t c o m u n i s t e .
invizibilă. Socialismul n-ar fi fost d o a r un m o d dc a c o n d u c e procesul
de m o d e r n i z a r e a u n e i societăţi în c a r e statului îi r e v i n e rolul
principal, ci o formă p r o p r i u - z î s ă de o r g a n i z a r e g l o b a l ă a
respectivei societăţi. Ca atare, trecerea de la socialism la capita­
lism n-ar p r e s u p u n e d o a r r e s t r â n g e r e a d r a s t i c ă a funcţiilor
economice ale statului în favoarea m e c a n i s m e l o r de piaţă, ci, m a i
ales, un efort de t r a n s f o r m a r e în p r o f u n z i m e nu n u m a i a
raporturilor sociale, dar şi a „mentalităţilor" colective.
în temeiul unei a s e m e n e a c o n v i n g e r i - şi în absenţa
capitalului şi a pieţei capitalismul de tranziţie este tratat doar
în subsidiar ca un m o d de a o r g a n i z a b u n ă s t a r e a şi de a suscita
creşterea economică. Capitalismul p o s t e o m u n i s t apare cu precă­
1
dere d r e p t un f e n o m e n politic şi c u l t u r a l 1 , d a c ă nu chiar ca o
PLATON, Omul politic, 283a, in Opere, VI, traducere de E. Popescu,
ideologie de înlocuire a socialismului ştiinţific. în fapt, acest tip
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 432. Elena Popescu, în
comentariul său la parabola ţesătorului, consideră că arta ţesutului ar aparţine particular de capitalism nici nu p a r e să aibă ambiţia de a fi mai
concomitent „artei de a uni" şi „artei de a separa" (diakritike), IBIDEM, n. 61, mult decât un manifest politic, din m o m e n t ce se bizuie pe actori
p. 478, deşi cele două operaţiuni coexistă potrivit textului mai degrabă in
lalasiourgia, „arta prelucrării lânei", din care arta ţesutului este tocmai partea 1
Pentru conceptul de capitalism politic, Claus OFFE, Varieties of Tran­
care uneşte, v. Nicola MATEUCCI, Lo stalo moderno. Lessico e percorsi, II sition. The Easl European and Easl German Experience. The M.l.T. Press,
Mulino, Bologna, 1997, p. 298. Cambridge, Mass., 1997, p. 38.

240 241
1
sociali încă inexistenţi - întreprinzători de toate mărimile, clasă cinci decenii povara modernizării şi a beneficiat de toate privile­
de mijloc care e c o n o m i s e ş t e , public care consumă - şi îi ignoră, giile cuvenite acestui statut.
dintr-o p r e j u d e c a t ă ideologică, pe actorii reali ai unei societăţi Mişcările muncitoreşti, sindicalizate sau spontane, nu au un
căreia nu reuşeşte să-i a d m i n i s t r e z e p r e z e n t u l şi să-i p r o i e c t e z e caracter ideologic decât în ochii celor care tratează capitalismul
viitorul. ca pe o ideologie a tranziţiei. în realitate, ele sunt m a i p u ţ i n o
Pentru a ajunge în capitalism, r o m â n i l o r li se cere să raţio­ reacţie faţă de deposedarea clasei m u n c i t o a r e de rolul ei c o n d u ­
neze şi să calculeze ca în capitalism; toate celelalte trăsături ale cător şi de pierderea privilegiilor - simbolice şi materiale - sub­
e c o n o m i e i bazate pe capital vor veni apoi o a r e c u m de la sine. secvente acestui rol, cât un protest faţă de absenţa capitalismului
Cultura liberei întreprinderi, a economisirii, a pieţei şi a concu­ ca atare, înţeles ca m o d alternativ de m o d e r n i z a r e a societăţii.
renţei ar trebui prin u r m a r e să preceadă iniţiativa liberă, acumu­ Muncitorii nu regretă p r o b a b i l s o c i a l i s m u l în sine, ci faptul că
larea de capital, d o m n i a pieţei şi competiţia. acesta nu are un succesor capabil să aprofundeze modernizarea şi
să relanseze dezvoltarea.
Clasa muncitoare se c o m p o r t ă ca un actor social căruia i s-a
Un actor fără rol: clasa muncitoare luat partitura fără ca aceasta din u r m ă să fie distribuită altui
interpret. Frustrarea este, p r i n u r m a r e , dublă. Nu n u m a i că a fi
Dintr-o astfel de perspectivă, orice r e v e n d i c a r e de tip sin­ muncitor în R o m â n i a posteomunistă este o condiţie socială lipsită
dical, orice m i ş c a r e m u n c i t o r e a s c ă este c o n d a m n a t ă să p o a r t e , de prestigiul şi semnificaţia politică, ca şi de avantajele concrete
printr-un soi de definiţie metafizică, povara unei ilegitimităţi de cc-î erau asociate în c o m u n i s m , dar acest prestigiu şi aceste avan­
natură ideologică. De v r e m e ce socialismul dc stat s-a prăbuşit, taje nu sunt preluate de n i m e n i altcineva. Clasa mijlocie, căreia
clasa muncitoare şi-a pierdut, pe cale de consecinţă, „rolul condu­ i-ar fi revenit rolul de actor principal al noului val de modernizare
c ă t o r " în societate. Ca atare, ea nu ar m a i avea dreptul de a-şi capitalistă şi care ar fi trebuit să a d u n e beneficiile acestei m o ­
manifesta public opiniile, iar atunci când se decide să vorbească, dernizări, r ă m â n e invizibilă. R o a d e l e tranziţiei nu sunt culese de
mişcările sociale c ă r o r a le dă n a ş t e r e sunt considerate d r e p t o nimeni, cu excepţia unei oligarhii politice şi financiare restrânse,
sechelă a vechii orânduiri. Ideologia oficială a tranziţiei socoteşte ce p a r e să fie p r e o c u p a t ă d o a r de însuşirea r a p i d ă a tuturor re­
că, de fiecare dată când clasa m u n c i t o a r e revendică, protestează, surselor p r i m a r e disponibile şi c o m p l e t lipsită de v o i n ţ a de a
demonstrează sau intră în grevă, ea se dovedeşte a fi încă animată produce noi valori e c o n o m i c e .
dc spiritul colectivist al socialismului. S-ar spune că piesa în care clasa m u n c i t o a r e j u c a rolul
Ceea ce administratorii şi interpreţii oficiali ai tranziţiei - în principal a fost eliminată din stagiunea tranziţiei. Iar aceasta, în
calitatea lor de p a r t i z a n i ai capitalismului politic - nu iau în loc să p u n ă în scenă altă r e p r e z e n t a ţ i e , a î n c h i s p u r şi s i m p l u
calcul, este faptul că, în societatea r o m â n e a s c ă , clasa m u n c i t o a r e teatrul, deşi continuă să p ă s t r e z e casa de bilete deschisă.
nu este doar un p r o d u s al socialismului, ci chiar actorul principal Capitalismul r o m â n e s c este un spectacol ce va avea loc la o dată
al modernizării aşa c u m aceasta a fost concepută şi c o n d u s ă din necunoscută, cu o distribuţie care nu a fost încă aleasă, dar la care
1948 şi p â n ă în 1989. Clasa m u n c i t o a r e nu este d o a r un fapt de prezenţa în sală este de pe a c u m nu n u m a i obligatorie, dar şi
ordin istoric, ci un g r u p social încă viu, c a r e a purtat vreme de extrem de costisitoare.

1
V. Gil EYAL, Ivân SZELENYI, Eleanor TOWNSLEY, Making
Capitalism wilhoul Capitalists. The New Ruling Elites in Eastern Europe, Verso,
London and New York, 1998.

242 243
Cât de drept este statul de drept? proprietatea privată ca principiu ideologic, inflexibil şi ireductibil
deopotrivă al statului de drept, al d e m o c r a ţ i e i liberale şi al
Ca practică socială, tranziţia este blocată într-o contradicţie economiei de piaţă prezintă riscul de a face ca justiţia să devină
fundamentală: pe de o parte, statul trebuie să devină un „stat de opozabilă echităţii. Ea acţionează în virtutea unei Gesinnungsethik,
d r e p t " , adică u n u l n e u t r u , imparţial, c a r e să v e g h e z e ca nici un a unei etici a convingerilor, în acelaşi timp fundamentalistă şi
cetăţean ori grup de cetăţeni să nu fie favorizat - în fapt şi în drept reducţionistă în m ă s u r a în c a r e nu se simte r e s p o n s a b i l ă p e n t r u
- în raport cu alţi cetăţeni sau cu alte grupuri, iar, pe de altă parte, efectele sociale p r o d u s e 1 .
statul de tranziţie are m i s i u n e a de a incita apariţia şi consolidarea D a c ă a c c e p t ă m că s c o p u l u l t i m al c o m u n i t ă ţ i i politice este
economiei de piaţă, de a (re)suscita „capitalismul". Or, o c o m p o ­ prezervarea mutuală a proprietăţii - înţeleasă ca s u m ă a vieţilor
nentă indispensabilă a acestei u l t i m e m i s i u n i este privatizarea (Lives), libertăţilor (Liberties) şi bunurilor (Estates) - de care se
mijloacelor de producţie socializate sub c o m u n i s m . bucură cetăţenii uniţi sub a c e e a ş i g u v e r n a r e 2 , atunci p r e ţ u l
P u n â n d între paranteze sporul de raţionalitate e c o n o m i c ă pe restituirii acestei proprietăţi sub specia b u n u r i l o r nu p o a t e fi
care-1 promite, procesul de privatizare prezintă o uriaşă dificultate locmai părăsirea comunităţii. Căci este fără îndoială j u s t ca toate
politico-juridică: statul trece în proprietatea exclusivă a anumitor proprietăţile confiscate în m o d abuziv dc către regimul c o m u n i s t
cetăţeni b u n u r i p u b l i c e , b u n u r i aflate în p r o p r i e t a t e a c o m u n ă a să fie restituite foştilor proprietari. In acelaşi timp, ar fi inechitabil
tuturor cetăţenilor. Privatizând, statul avantajează imediat, ca r e t r o c e d a r e a să fie însoţită de o e x o n e r a r e totală a celor re-
explicit şi direct un n u m ă r restrâns de cetăţeni în raport cu marele împroprietăriţi de orice p a r t i c i p a r e la sarcinile p u b l i c e , a c ă r o r
n u m ă r al cetăţenilor, cărora li se făgăduiesc beneficii viitoare, povară face posibilă supravieţuirea, d a c ă nu chiar prosperitatea,
implicite şi indirecte. D a c ă este o a r e c u m probabil că acest comunităţii politice. Atâta v r e m e cât retrocedarea proprietăţilor
transfer dc p r o p r i e t a t e se va d o v e d i c â n d v a profitabil din p u n c t agricole s-a făcut prin scutirea acestora de orice impozit funciar
de v e d e r e e c o n o m i c , este, în s c h i m b , de pe a c u m sigur că sau pe venit, cetăţenii o c u p a ţ i în agricultură, adică 3 8 % dintre
privatizarea se manifestă ca o injustiţie politică. Căci, cu titlu de românii care m u n c e s c , nu au p a r t i c i p a t în nici un fel, o lungă
proiect politic pus în operă de m â n a văzută a statului şi nu de cea perioadă, la constituirea bugetului public, c o n t i n u â n d în s c h i m b
nevăzută a pieţei, proiecţia e c o n o m i c ă a capitalismului r o m â n e s c să pretindă despăgubiri în caz de calamităţi, asistenţă medicală,
este inseparabilă de o d i m e n s i u n e etică. alocaţii, pensii şi educaţie gratuită.
Contradicţia m o r a l ă înscrisă în orice act de privatizare a fost A ş a c u m a fost gândită şi aplicată, restituirea proprietăţilor
rezolvată în ţări p r e c u m G e r m a n i a ori Italia prin crearea de către funciare nu s-a manifestat sub formă de reparaţie şi ca un act de
guvernele respective, cu fondurile rezultate din vânzarea p a c h e ­ justiţie, ci în formă de excludere şi ca un gest de inechitate 3 .
telor dc acţiuni deţinute de stat, a unor fundaţii (cum este Volkswagen
' Max WEBER, Wirtschafl und Gesellschafl. Grundriss der verstehenden
Stiftung) consacrate promovării „binelui c o m u n " . Banii obţinuţi
Soziologie, Hrsg. J. Winckelmann, J.C.B. Mohr, Tiibingen, 1972, pp. 324 sq.
din privatizare au fost încredinţaţi de către guverne u n o r fundaţii 2
John LOCKE, The Second Treatise of Government, 123-124, in Two
majore. Statul de drept care privatizează masiv, sistematic şi, cel Treatises of Government, ed. Peter Laslett, Cambridge University Press,
puţin în intenţii, c o m p l e t , care trece la privatizare fără ca roadele ('ambridge, 1988, pp. 350-351.
1
acesteia să fie explicit distribuite, d u p ă regula şanselor egale, - Claus OFFE, Varielies of Transition. The Easl European and Easl
German Experience, The M.I.T. Press, Cambridge, Mass., 1997, pp. 119-130,
Uituror cetăţenilor este însă constrâns să fie un stat nedrept. care întreprinde o analiza etică diferită a restituţiei, deşi recunoaşte faptul că
Eforturile coaliţiei care a câştigat alegerile din 1996 şi legea funciară românească a creat o agricultură ineficientă economic şi
ulterior, ale guvernului format în d e c e m b r i e 2000, de a p r o m o v a dependentă de subvenţii publice.

244 245
Ţ ă r a n i i au fost, cu b u n ă ştiinţă, scutiţi de datoria de a se 1
valoarea simbolică a acestuia . De aceea, reîmproprietărirea nu se
c o m p o r t a ca c e t ă ţ e n i . Statul le-a garantat proprietăţile fără dovedeşte o m e t o d ă de p r o d u c e r e a politicului prin a n a l o g i e cu
consimţământul şi participarea lor şi, mai ales, cu mijloacele puse sfera e c o n o m i c ă privată, ci funcţionează ca un procedeu de elimi­
la dispoziţie de m u n c a şi de proprietăţile românilor care trăiesc în nare a beneficiarilor acesteia din c o m u n i t a t e a politică.
zonele u r b a n e . U n a s e m e n e a tip d e p r o p r i e t a t e n u m a i p o a t e f i Este evident că dorinţa de r e c u p e r a r e a proprietăţilor confis­
c o n s i d e r a t ă sacră, ci de-a dreptul perversă. M a i m u l t chiar, cate sub totalitarism nu a fost o forţă p o r t a n t ă a R e v o l u ţ i e i din
exoneraţi iniţial de o r i c e obligaţii fiscale, ţăranii au ajuns să
decembrie, deşi amintirea raptului a p u t u t contribui la calificarea
resimtă impozitul pe proprietate ca pc un abuz al statului.
regimului ca injust în ochii m u l t o r r o m â n i . D a c ă nu se n u m ă r ă
Statul-naţiune al românilor, aşa c u m este definit de Consti­
printre factorii c a r e au d u s la c o n c e d i e r e a istorică a c o m u n i s ­
tuţie şi p e r c e p u t în sensibilitatea c o m u n ă , ar fi trebuit să fie, în
mului, se p u n e totuşi întrebarea d a c ă satisfacerea unui a s e m e n e a
calitate dc construcţie ideologică, un stat-sat, din m o m e n t ce satul
tip de revendicare - ce se manifestă ca rezultat şi nu ca premisă
este celebrat ca izvor al naţiunii. Satul-comunitate - privit ca un
a schimbării - trebuie să devină o prioritate politică atunci când
spaţiu unificat în j u r u l câtorva axe etice (familie, biserică, cinste,
apare un conflict de datorii în termenii binelui c o m u n 2 .
întrajutorare) în stare să genereze legături sociale „tari" - este însă
D a c ă î n ţ e l e g e m proprietatea în sens lockean, totalitarismul
un mit literar şi etnografic. C ă c i satul nu se p r e z i n t ă ca spaţiu
nu a răpit n u m a i bunurile u n o r cetăţeni, dar şi vieţile acestora ori
public al bunei cuviinţe şi al solidarităţii, ca o respublica exem­
ale altor cetăţeni, ca şi libertăţile celor m a i mulţi dintre români.
plară, ci doar ca o j u x t a p u n e r e de spaţii e c o n o m i c e private.
C u m se pot oare restitui (în natură sau sub formă de despăgubire)
Colecţie de gospodării, loc din care lipseşte orice fel de legătură
vieţile, d e m n i t a t e a , şansele şi libertăţile p i e r d u t e ? D a t o r i a de a
socială, satul este g u v e r n a t de n e î n c r e d e r e a în o a m e n i care
repara această categorie de pierderi, în t e m e i u l unei etici a res­
caracterizează 7 7 % dintre r o m â n i 1 .
ponsabilităţii, statul postcomunist nu şi-a pus-o nici m ă c a r o clipă.
Politica de restituire a proprietăţilor funciare, aşa c u m a fost
c o n c e p u t ă din 1991 p â n ă în 2 0 0 1 , a e x c l u s din politeia post­ Acest lucru - alături de altele - face ca statul de tranziţie să
eomunistă, adică din societatea cetăţenilor, pe toţi titularii u n o r lie privit de către tot m a i mulţi cetăţeni ca o entitate care le este
a s e m e n e a exploatări e c o n o m i c e familiale şi rurale de tip oikos2. nu n u m a i exterioară, dar şi ostilă. Deficitul de d r e p t a t e inerent
A v e m de-a face cu o e x c l u d e r e p o l i t i c ă i m p u s ă „de sus în statului de tranziţie, ca şi statului capitalist de altfel, ar trebui
j o s " şi nu cu o „ b o i c o t a r e " c u l t u r a l ă şi v o l u n t a r ă a istoriei din compensat printr-o prezenţă cât m a i concretă şi m a i activă a sta­
partea ţăranilor, atâta t i m p cât l u m e a satelor se d o v e d e ş t e m a i tului de drept la nivelul societăţii, ca şi printr-un c o m p o r t a m e n t
degrabă p r e o c u p a t ă d e eficienţa m u n c i i p ă m â n t u l u i decât d e auster al clasei politice.
Cu atât m a i m u l t cu cât convingerile reducţioniste şi ideolo-
1
Tonica BEREVOESCU et a!., Feţele schimbării. Românii şi provocările gizante de tipul „statul este cel m a i prost g e s t i o n a r " au fost infir­
tranziţiei. Ncmira, Bucureşti, 1999, pp. 127-132. Când privim ideal-tipul
mate dramatic în cursul procesului de privatizare. B u n ă o a r ă , tre­
electorului PDSR aşa cum a fost surprins de Dumitru SANDU, Sociologia
tranziţiei. Valori şi tipuri sociale în România, Staff, Bucureşti, 1996, pp. 141- cerea telecomunicaţiilor în proprietate privată a avut drept conse­
142, recunoaştem imediat portretul locuitorului satelor: optimist în privinţa cinţă a g r a v a r e a c o m p o r t a m e n t u l u i m o n o p o l i s t a l c o m p a n i e i d e
propriei gospodării, cu un nivel redus de instrucţie, dar relativ îndestulat din
punct de vedere material, dispus să valorizeze munca, dar neîncrezător în 1
Beatrice von HIRCHHAUSEN, Les nouvelles campagnes roumaines.
semeni.