Sunteți pe pagina 1din 80

ABC

3
Daniel Seiler, Les Partis Politiques en Europe, Presses
Universitaires de France, 1978
Institutul European la;;i pentru prezenta editie in limba romana
ISBN 973-586-136-4 PRINTED IN ROMANIA
L.
P ARTID:E:LE P()LITICE
DIN EUROPA
Tradiicere de Eugenia Zainescu
'Ptefata de Sorin Bocancea
EUROPEAN
1999
DESPREO A
PARTIDELOR POLITICE
Caracterul de multiplicitate pe care fl prezinta realitatea
sociala, economica .# politica a Europei, fl detennina pe orice
observator sa caute ace! punct privilegiat care con-
struirea unei cit mai fidele reprezentari a continent.
Jmaginea amintitei multiplicitati pare sa-.'ji aiba originea in etero-
genitatea populatiei ce traie.'jte fn spa{iul european.
diferenfele etnice par a ie.'ji in evidenfa cu atft mai mult cu eft
se vorbcyte de o Europa unita. Se poate constata o tendinta centri-
fitgala a diverse/or etnii, contracarata
Invocarea proiecfiei ideii unei noi Europe ne arata, de fapt, o
!ipsa - nu dore:;ti ceea ce ai deja. in perpetua confruntare
diferenfelor ramfne unitatea doar fn dorinfa. Riibujizirile par{i-
lor fn acest fiagil fntreg care este Europa, ne determina sa jim
circumspectifata de celebra teorie a ,sfir:jitului istoriei". Se pare
cii rezervorul de istorie, manit deseori i .. butoiul cu pulbere"
al Europei nu s-a golit inca.
Diversitatea inti/nita ia nivelul vietii politice
stat a solicitat, partea istoricilor i
sistematizare i ordonare, care sa u:ptreze mlett?Q"<?-
rP.nh;tiiti ce se man.(festa proteic. Un
se impune ca sursii a parti-
- acest element oligarhic ce face posibil exercifiul
democratic. binefnteles, atunci cfnd nu este "unic ". Demersu-
rile cognitive ce du vizat partidul politic au imbracat forme
diferite: de la considerafii ce retin doar aspecte conjuncturale
5
DANIEL L. SEILER
nrnt11ru:l.n a acestuia.
amintit porne:;te de la intrebarea refe-
acestuia, {intind spre elucidarea
nr'P?Prrtn in via{a politica. Un demers ce
n<rrt'ifi'pf.n>- construie:;te :;i Daniel
lucrare modesta
de care se vorbe:;te citat nu este altceva decft
de cochetarie al autorului. ,Jvfodesta" lucrare este mai
decft un simplu al cetiii'eamttlui. Volumul de informa-
fii pus in joe :;i, mai ce tin de metoda urma-
rita daca aceasta este sfnt elemente ce vin da
depC.'isi?$1'e nivelul pe care auto-
de dimensiunea pe care Seiler ne-o
supune atenfiei fn mod explicit vom surprinde elementul
dur al lucrarii. Dimensiunea de al ceta{eanului" este doar
vfrful icebergului. Nu ni se doar o inventariere, w1
nomenclator, ci, indeosebi, jactorii ce genereaza partidele poli-
tice din Europa.
nrPl11ntn de
.cu_;tu'CU.rt, este cea care ne conduce spre unele
nrJnJ-itiPi partidelor politice. Conform acesteia,
a a fast afectata de trei revolu{ii succe-
revo!u.tw na{ionala, revolu{ia industria/a :ji cea intenw{io-
nala. Aceste muta{ii au divizat sistemele cli-
vajele ce au
6
rP>.'nntnn na{ionala a cauzat
:ji centru
industriala
Partidele politice din Europa
vajul capitali:;ti I muncitori pe axa fimc{ionala :ji sector pri-
mar I sector ter{iar pe oxa teritorial-culturala. Acestea sfnt cele
patru Revolu{ia international a a produs
.'ji ea o (reformi:;tilcomuni.;ti), dar acesta afecteaza doar
latura muncitoreasca a unui clivaj amintit, de aceea, clivajul
determinat de aceasta revolutie este,
Aceste coordonate vor ccns:titui tw1don1eJVJtzli
din Europa.
ca nu intra fn aceasta schenu.'i :ji
fntreprindere necesitfnd, dupa
ortodoxa, o
autorului, n 0 analiza
iptJlclf?;iG genetica se completeaza prin aplicarea de noi coor-
denumirea, :ji partidu-
o aplicarea de
tir;o,loJ.?:h'i care tocmai se consti-
" maracini:;ului ".
fe.nonienzd

nu f:;i are justifica-


e,x:pi'rcltcln?a lui sfntem purtafi spre modi-
srnlrrurn ale vie{ii sociale, economice ale
autoru! afirma ca ,paradigma
CGif1(7e)'JUta pentru a face cunoscuta ccn.s:telai'ia
:;i aa cum s-a tradus ea in sisteme!e
in Occident :ji in unui sistem reprezentativ
deschis maselor politice sint semne ale
catalogam
elementul ,,
festa acolo
za acton.
uneori, sfntem tentati sa le
unor persoane. 1Vici
fnsa acesta se mani-
Acest teren interesea-
Dincolo de nrun"PJ?tr; unui joe al siglelor, ,ghidur' lui Seiler
data, un clivaj produce focali-
astfel de forfa se origineaza fntr-o
este reactiv. De
aceea, pentru a cunoa:;te este necesara gasirea con-
flictului ce l-a generat. Sau, :;i invers, daca vrem sa analizam
porni de la care-! traduc.
numarul Europa
7
DANIEL L. SEILER
la un moment dat, timp nu trebuie negl.lJat.
actul constant- el este
al " , de aceea, lucrarea lui Seiler se poate numi
'i Geneza politice din Europa.
Pornind de la modelul propus de care ne
poate ajuta sa patrundem mecanismele vietii politice occiden-
tale, putem incerca sa gindim conditiile ce ar face vcsibila
aplicarea acestui model/a a unui stat orto-
dox. Lucrarea lui Seiler ne-a dat deja sa recu-
noa'tem inca un clivaj propriu Europei. eel dintre Ortodoxie 'i
Occident. Deci, inceputul este facut.
So:rin BOCANCEA
INTRODUCERE
Doua constatari se impun observatorului interesat sa anali-
zeze fenomenul partizan: irnposibilitatea ignorarii acestuia ca-
racterul sau european dmninant.
Un fapt este astazi bine precizat: partidele politice consti-
tuie conditia sine qua non a democratiei. Pluralismul partidelor
lupta lor pentru cucerirea puterii, prin procesul electoral, sint
piinea cea de toate zilele a democratiei liberale.
Fie ca o laudam, fie ca o contestam, viata politica nu nmi
poate fi conceputa !n afara partidelor politice. Unii autori ita-
lieni calificau aceasta situatie drept partitocrazie, iar generalul
de Gaulle o nmnea, cu un oarecare dispret, ,regimul
lor". In zadar legislatorul a incercat sa-i anuleze prin
procedeul referendmnului sau prin alegerea directa a pre"edin-
telui Republicii. In zilele noastre, se poate pretinde ca sistemul
partidelor funqioneaza bine decit in 1958 cind doar Parti-
dul Comtmist Francez era un partid bine organizat. Austria,
Finlanda Islanda, trei tari in care este ales prin
vot universal direct, tree printr-o situatie asen1anatoare, au
partide puternice "i bine structurate. Chiar Elvetia, tara alegeri-
lor prin referendum a democratiei directe, nu constituie o
exceptie de la regula: Parlamentul federal este format din nu mai
putin de paisprezece partide, intermediari ai vointei
politice a cetatenilor.
A doua constatare care se i1npune este ca, daca existenta par-
tidelor constituie tm fenomen aproape planetar, in batrina Europa
9
DANIEL L. SEILER
ele ocupa un loc Daci'i ne raportam la democratiile
occidentale, observam di Statele Unite, Noua Zeelanda ;;i Australia
au, de fapt, doua partide (pentru aceasta din urma tam, tmtd dintre
ele este o federatie) destul de asemanatoare intre ele. Cu patru
partide, Canada o exce].Jti'e.
- 0 asemenea diversitate se explica prin istoria vechiului conti-
nent, bogata 1n conflicte ;;;i lupte ale :fractiunilor politice. Fiecare
din aceste state o cultura politica complexa, un fel de me-
marie colectiva care pastreaza urmele confnmtarilor din trecut.
aceste culturi politice nu apar ca o colectie de fenomene
unice. Se constata, intr-adevar, analogii: atita timp cit
conflictul dintre clase ;;i disputa Biserica i Stat vor provoca
efecte similare in tarile catolice, influenta luptelor se
face simtita intr-o forma asemanatoare atit in Scandinave
cit :;;i in Europa Central-Rasariteana.
$tiinta politica va gasi astfel, in Europa, terenul eel mai po-
trivit pentm studiul politice. Parlamentului
european vot universal intare;;;te 1nai mult caracterul de
laborator politic. pentm prima data in istorie, feno-
menul electoral limitele strimte ale
,0 piata comuna a partidelor va vedea oare intr-un vii-
tor, lumina zilei? Parlamentul european ales continua sa oglin-
deasca, in ciuda sc.rutinelor succesive, diversitatea intereselor
natic)nctle. In pofida unor asemanari de netagaduit pe care le pre-
sistemele de partide, cum vor putea partidele ;;i sa
depa;;;easdi de cultura Ce reJ::m;:z.iJGta
tia cre;;tina pentru m1 irlandez sau un englez? Pentru un belgian
sau un fi-ancez, conservatoris1rml n-ar constitui decit o etichetare
care fiecare este gata sa o atribuie adversarului?
:;>i aceasta fiira a aminti gaullismul sau alte nationale
cum ar fi populismul irlandez sau na}ionalismul base. Desigur,
nUineroase au un trecut s-au
10
Partidele politice din Europa
tat in intreaga Europa, dar ele au suferit Pv'olntH adesea diver-
gente di..'lcolo de ase1nanarea denumirilor, realitatea este alta.
Faptul ca aceleia;;i oare sa mta-
reasca suficient legaturile dintre Partidul Socialist Francez :;;i
Partidul Socialist German?
Ce ofera politica cetateanului interesat ce-:;;i dore;;te
un ghid care sa-i pennita sa se regaseasca in maracini;;ul parti-
delor politice din Europa? Foarte putin, de fapt. de
mai sus ra1nin tara raspuns, rnai ales daca acesta nu cunoa;;;te
engleza.
Aceasta lucrare modesta i;;;i propune sa umple tocmai vidul
aminiit. Studiul se va articula in doua parti, inegale ca mtindere.
Prima parte i..ncearca sa stabileasca o tipologie a partidelor poli-
tice clasificate pe familii ;;i care acopera intreaga Europa Occiden-
tala. Cea de a doua parte, cea mai scurta, dar cea 1nai prospecti-
va trata rarile Europei Centrale, care di..'l ,socialismul
real" ;;i-au rcinnodat legaturile cu traditia occidentala pentru a-;;;i
construi liberale. Aceste State, a caror este
de a adera la Europa comunitara, fonneaza o intelegere, grupul de
la Vi;;egrad.
P ARTIDELE POLITICE
DIN EUROPA
0 scurta trecere in revista a literaturii consacrate partidelor
politice ne dezvaluie faptul di tipologia partidelor se fondeaza
pe unul din urmatoarele trei criterii: denumire, ideologie sau
organizare.
Anumiti cercetatori continua sa sustina ca termenul liberal
este un cuvint ce imbraca aceea:;;i acceptiune atit in Scandinavia
( unde cuprinde partide dintre cele mai religioase) cit :;;i in ltalia
(unde desemneaza un partid anticlerical). De asemenea, ei con-
sidera ca termenul democrafie crqtina este acela:;;i :;;i atunci
c!nd desemneaza drepta in Germania, centrul in Italia :;;i sunga
catolica :;;i sindicala in Belgia.
Alti cercetatori, mai avizati, au incercat sa disptma partidele
pe axa ideologica, simboli;;ata prin continuum-ul dreapta-stinga.
Operatitmea este u:;;oara in cazul Frantei, Gennaniei sau Portuga-
liei, dar cum stau lucrurile in cazul Belgiei, Italiei sau Tarilor de
Jos? Unde se situeaza democratia cre:;;tina? La centm, ar raspunde
adeptii axei dreapta-sunga. Dar democratia cre:;;tina italiana :;;i
nmneroasele sale orientari care se intind de la dreapta conser-
vatoare pina la stinga sindicala se situeaza cu adevarat in cen-
tru? Da, prin programul sau care-i pennite sa fie pivotul tutumr
combinatiilor guvemamentale. Nu, prin baza sa electorala ~ i
militantii sai, caci programul de centru al Denwcratia Cristiana
este de fapt rezultatul unui laborios compromis intervenit intre
oameni de stinga, de centm :;;i de dreapta. Separarea ei in ,polul"
13
:;;i eel al o confinna. este asema-
natoare Belgia, un catolic de stinga, care va mihta pentru PS
daca ar locui la Lille, va milita pentru aripa stinga a democra-
tiei ere:;; tine dadi ar locui in Mouscron (ora:;; belgian situat in
zona socio-economica din partea de nord a metropolei de care
il despart doar kilometri). probleme se pun ceea
ce-i pe militantii partidelor nationaliste basce, scotiene
sau ai partidelor ele grupeaza in jurul unei cauze
specifice burghezi, tarani :;;i muncitori, peroane de dreapta, de
centru :;;i de stinga. Oare este cu adevarat reductibil
la partid de
Criteriul de organizare propus de caire Maurice Duverger
se eel mai pertinent dintre cele trei. totu:;;i, el nu
accepta decit in parte fenomenul partizan. Anrr-,aoevar. evol'Utla
organizatiillor politice demonstreaza azi ca in categoria ,partide
de masa" intra nu numai partidele cmnuniste :;;i social-democrate,
ci :;;i cele regionaliste :;;i agrariene. Este oare
rezonabil sa refuzi conservatorilor britanici titulatura de ,partid
de masa" atunci cind numara mai multe milioane de membri
tind sa se ralieze
unor categorii ca: ,pmiid attn<n<?-toz,,c
care cuprind covir:;;itoare a partidelor politice actuale,
cu exceptia eel or ale comuni:;;tilor - de masa- :;;i a anumi-
tor fonnatiuni arhaice ale dreptei clasice, ramase fidele modelu-
,partide de cadre".
Astfel, constatam ca abordiirile ale fenomenului
partizan au pierdut interesul sociologiei comparate a sistemelor
Singura lor contribufie este doar in domeniul ce pri-
:;;i organizarea Foarte recent, au
1
Partidul amape-tout desemneaza un partid ce cuprinde toate catego-
riile de alegatori :;;i I sau de simpatizanti.
14
Partidele politice din Europa
interesant de observat ca cea mai in ana-
lizarea diacronica a partidelor politice o au eumpenii, nu cei din
Staiele Unite. Semnalam, in 1vlarea Britanie, lucriirile lui Jean
Blondel, Richard Rose :;;i Derek Urwin; Norvegia, lucrarile
lui Stei..J. Rokkan :;;i Hemyk V alen; Otto K.irchheimer ill Gennania,
iar in Franta cele ale lui Maurice Duverger, Georges Lavau ;;i
Jean Charlot.
Deci, pe aceastii linie se 1nscrie prezenta tipologie. Partidele
vor fi abordate in maniera diacronica, in de isto-
rice in care se afla, :;;i maniera sincronica, in functie de struc-
tura electoratului lor. Paradigma celor patm clivaje fundamen-
tale, in 1967 de catre Stein Rol<k.an pe care noi am
va serv1 suport al analizei.
PARTIDELOR
POLITICE EUROPA
Vom aborda, confonn sche1nei adlOJ:ltate,
partlde.Lor politice.
teoretice a lui Rokkan, la vom stabili
o tipologie genetica a familiilor de partide din Europa Occiden-
tala.
'--"' "F""'"'u poiltice poate fi abordata mai multe
Lctp<licInbatra \V einer au distir1s trei: o maniera
institutionalista, o maniera de istoric conflictual una
numita de dezvoltare f-''U'"""'''"''"'
maniera care apm-:tme
originea de dezvoltarea
accentul pe studierea lor
ceptul de criza la originea
prea mare importanta +c.,nt<>lr.r
dezvoltarea, ea
largi a lTIOderni,>:atu;
aceasta teorie introduce in explJ:catre
midi; aplicarea acestei
ca un proces liniar sau, eel
examineaza functia <:nru'b:ri'i
17
DANIEL L. SEILER
tice, o
care explidi originea diferita a fied:lrui
prin
Comunist.
Lavau a ilustrat aceasta, in
,tribunarda" a Parti-
Perspectiva schitata de regretatul Stein Rokkan combina
pozitiile istorico-conflictuale ale dezvoltarii politice functio-
naliste. In acest fel, se evita, in mod judicios, riscmile pe care
le-ar aplicarea separata a acestor temii. Ea constituie,
dupa parerea noastra, cea 1nai interesanta teorie care descrie
geneza sistemelor de partide in Europa Occidentala.
In viziunea lui Rokkan, evolutia politica a Europei a .Jst
afectata din punct de vedere istoric de trei revolutii succesive:
revolutia industriala revolutia internatio-
nala. Primele doua exercitat efectele concomitent din punct
de vedere istoric. Aceste doua revolutii au conturat sistemul poli-
tic intr-tm plan care unnare;;te doua axe conflictuale: o axa flmqio-
nala si o axa ,teritorial-culturaHi". Astfel, revolutia na}ionalil
pe axa functionala clivajul Biserica I Stat, iar pe axa
teritorial-culturala, centru I Revolutia indus-
triala adauga 1mpartirii precedente, pe de o parte, pe axa flmc-
tionaH'i, clivajul capitali:;;ti I muncitori iar pe de alta parte, pe axa
teritorial-culturalii, sector primar I sector secundar. Cit
prive:;;te revolutia internationala, aceasta nu afecteaza decit latura
mLmcitoreasca a clivajuiui dintre capitali:;;ti :;;i muncitori, pe care
o 1mparte in st'i'nga cmnunista cea necomunista.
lntuitia ftmdamentala a lui RokklliJ. este, tara mdoiala, prezen-
tarea clivaj dintre centru periferie. Intr-adevar, daca pre-
zenta celorlalte trei clivaje se poate regasi in intreaga literatura
8
Partidele po lit ice din Europa
consacrata clivajelor in Emopa, acesta din un11a se poate scinda
in clivaje de ordin lingvistic, etnic regionaL Perspectiva lui
Rokkan ofera o structura unica, subsmnind aceste fenomene
diverse.
Tocmai aceste patru clivaje fundamentale, descrise cu minutio-
zitate de Rokkan, dau diferitelor partide politice. Confi-
guratia particularn a diferitelor clivaje creaza combinatii specifice
fiecarei tari, reflectind conditiile istorice care le influenteaza.
Unele clivaje nu apar decit in anumite tari sau grupuri de tari
bine stabilite, ill timp ce altele, mai ales clivajul capitali:;;ti I mun-
citori, se regasesc in toate sistemele politice europene. Pentru
noi, multitudinea de clivaje :;;i intrepatmnderea lor au condus la
dezvoltarea pluripartidismului ca a sistemului electoraL
In cele ce unneaza, vmn prezenta, de la aceste patru
clivaje, tipologia familiilor de partide in Europa Occidentala.
Fiecarei familii ii corespund pa11.ide politice exprimind o latura
particulara a tmui clivaj.
III.
Acest familii, adica cite doua pe fie-
cu r 1""" "' 1'" dintre sectorul primar
t;;I o subfarnilie: aceasta din unna rezultrnd din
de revolutia internationala asupra clivajului
Ciivajul Biserica I Stat. Rezultat al revolutiei nationale
;;;i deci de culturala, Biserica I Stat ii pe
sint
sociale a Bisericii, in timp ce sint
separatiei Bisericii de Stat, ca a secularizarii vietii
19
DANIEL L. SEILER
i:;;i gasesc
deanoc:rapa cre:;;tina este lnosteJ:n-
din trecut. Pentru antic:ienc:all,
fi numita laica, seculara
sau chiar radicala caci radical :;;i radical-
socialist constituiau, 1a inceputul seco]ului, cea mai mare min-
dlie a lor.
Clivajul Biserica I Stat, care nu trebuie confundat cu un razboi
religios, i-a pus In opozitie pe detinatorii :;;i pe adversarii controlului
ecleziastic asupra vietii sociale, mai ales 1n domeniul educatiei :;;i doar
subsidiar 1n domeniu1 sanatatii. Alternativa pmpusa este monopolul de
stat :;;i laic asupra acestor institutii. Aceasta situatie este specifica tari-
lor catolice sau minmitatilor catolice putemice :;;i poate duce !a o impor-
tanta segmentare a societatii pe ansamblu, cum ar fi cazul Ta1ilor de Jos,
Belgiei,-Elvefiei :;;i Austriei. Importaqa sa a crescut in mod considera-
bil in ultimele doua decenii :;;1 numeroase partide s-au realiniat altor
planuri de clivaje.
2. Clivajul centru I periferie. A vind o origine culturala :;;i
rezul('md chiar din revolutia nationala, clivajul centn.1/
'i:i pune in opozitie pe centrali:;;tii fie fie cu
autonomi:;:tii sau federali:;;tii. acest clivaj 191
gasesc ongmea doua familii politice. Pe latura centrala
gasim care sustin Statul :;:i pe care le vom numi de cen-
tru, iar pe latura vmn gasi pe care le vom numi
:;;i regionaliste.
Revolufia :;;i de taurire a Statului-natiune n-au
tacut altceva sa puna opozitie, 1ntr-o maniera fi.mctim;aia, Bise-
rica ;;i Statu11n ceea ce prive:;;te controlu1 mecanismelor
de socializ:rre. Acestea s-au ciocnit, :;;i cultural, de
periferiilor, adica a care, din punct de vedere e.tnic, Imgvtsnc
difereau cultura care impunea centnll tauntor al
a afectat numeroase tari in secolul 1Tecut :;;i fie s-a vazut
20
Partide!e politice din Europa
im;tit1J!iOJmliz::tt :;;i deci neutralizat, fie a condus la independent<}, ca in
Irlandei, Islandei ;;i Maltei.
la 1nceputul anilor '60, constatam in tarile occidentale o
reaparitie a clivajului lntre centm :;;i periferie, concretizata pr1ntr-o
noua reconsiderare a periferiei. Din 1961 asistam la trezirea
flama:nde, scotiene ;;i galeze pentn1 autonomic, in acela:;;i timp in care
se creau Adunarea Valona ;;i Partidul celor din Quebec. In Spania, ca
!;>i in Italia, clivajul centru/periferie constituie un element important ]n
sistemul politic.
3. Clivajul sector primar I sector secundar tertiar.
A v!nd origine socio-economica :;;i rezultind din revolutia indus-
triala, clivajul sector prinlar I sector seetmdar :;;i tef!iar ptme in
opozitie interesele ora:;:enilor, comerciantiior :;;i industria:;;ilor
cu cele ale taranilor. Acest clivaj cupdnde, de fapt, o singura
familie. Doar apararea intereselor economice ale populatiei
mrale va forma o familie politica specifica: cea a partidelor agra-
riene. Un singur partid ocupa urban: Partidul Elvetian al
Automobili:;:tilor.
Clivajul intre sectorul primar sectorul secundar s-ar putea citi,
in tenneni ca o rntre sectoarele de productie ramase
precapitaliste :;;i restul sectoarelor de produqie.
Mai concret, acesta pune Jn opozitie taranii :;;i lumea agricola cu
industriile de preiucrare :;;i distribu}ie precum :;;i cu societatea indus-
:;;i urbana in generaL
majoritatea cazurilor, acest clivaj nu se traduce !n termeni parti-
zani. Opozitia se situeaza sau se limiteaza, eel mai adesea, la nivelul
jocului gmpurilor de presitme. Dintre diferitele motive care
vom retine doar doua: dezechilibml intre laturile
nevazuta a unui alt clivaj, eel dintre Biserica :;;i Stat.
Puterea societatii industriale capitaliste explica !ipsa partidelor ce
pr01noveaza interesele societatii urbane; acolo unde sint partide agra-
riene, acest rol ll joaca partidele conservatoare - carora li se adauga 'in
Danemarca partidele radicale. Ar fi gre:;;it sa consideram familia liberala
21
DANIEL L. SEILER
conservatoare drept mediatoarea laturii industriale urbane a clivaju-
!ui. Din contra, acolo unde nu exista nici partid agrarian, nici
democrat, conservatorii sint cei care sustin vointa politica a taranilor,
ca ]n cazul Angliei sau Frantei. In tarile catolice, credinta religioasa a
taranimii face din aceasta din urma o sustinatoare fidela a democratiei
ere:;: tine.
Crearea partidelor care sa apere interesele agricultorilor apare ca
un tenomen conjunctural. Acesta se limiteaza la Scandinavia ;;i
unde se regasesc doua elemente favorizatoare: protestantismul :;;i o auto-
nomic istorica a taranilor fata de aristocratia fimciara. Vom gasi, astfel,
partide agtariene in Norvegia, Finlanda, lslanda 1n anumite
cantoane elvetiene. Chiar de la rncepuml anilor '80 asistam la o rena;;-
tere a acestui clivaj sub forma opozi}iei dintre ecologi:;;ti sectoarele
secundare '?i ter(:iare.
4. Clivajul proprietari I muncitori. Fiind de origine socio-
economidi :;;i rezultind din revolutia industriala, clivajul capita-
li;;ti I muncitori pune in opozipe interesele proprietarilor mijloa-
celor de productie :;;i de schimb cu cele ale muncitori1or :;;i ale
altor proletari. Doua familii politice foarte importante din
Europa i:;;i au originea chiar in acest tip de chvaj. Pe latura
,proprietari" intilnim partidele care fac recunoscuta vointa poli-
tica a mediilor de afaceri, industriale, financiare sau comerciale
care 1e munim fie ,dreapta clasica" ca in Franta, de exemplu,
fie ,partide burgheze" cain Scandinavia. Noi le vom numi par-
tide patrimoniale avind in vedere ca trasaturile lor dominante
comune sint apiirarea economiei de piata :;;i a ortodoxiei liberale.
Pe latura ,muncitori" gasim partidele care fac cunoscuta vointa
politica a celor ce muncesc :;;i in special a sindicale ;;i
ccOlJeratis.te. Acestea sint numite dnd de ,stinga", cind ,socia-
califica drept ,partide mtmcitore:;;ti", dupa baza
sociologica, fiindca numitorul lor comun il constituie clasa mun-
citoare organizata.
22
Partidele po!itice din Europa
Clivajul dintre proprietarii mijloacelor de detinatorii de
averi in :;;i muncitori, este eel mai dintre toate fenome-
nele care afecteaza societatea industriala capitalista. Marxis-
mul a racut din acesta motorul istoriei :;;i numero:;;i mai ales
francezi, 1-au considerat drept unica axa a politice. Oricme
ar fi cititorului ceea ce prive:;;te marxismul sau teza axei con-
unice, acesta va trebui sa ca acest dintre pro-
prietari :;;i muncitori ca fiind in
Europa Occidentala. cu exceptia acest clivaj mar-
cheaza in principal sistemele partidelor din toate tarile europene :;;i el este
eel care, astazi, pune Inca bazele distinctiei dintre dreapta :;;i stlnga.
5. Clivajele aparu.te din revolu.fia internationala.
A originea in afara tarilor Europei Occidentale, revolu-
tia internationala s-a manifestat in doua moduri: in primul rin.d,
ea a dus la aparitia sub-clivajului refonni:;;ti I Acest
sub-divaj nu a afectat decit latura muncitorilor a clivajului eco-
nomic, pe care a :intre partizani :;;i adversari ai revo-
mse din 1917. lumii comuniste i-a dat lovitura
de gratie. In al doilea rind, aceasta marcheaza profund tarile
Europei Centrale care au fost nevoite sa supm1e timp de patru-
zeci de ani partidul unic capitalismul de stat, bazat pe plani-
ficarea centralizata (vezi a doua parte).
IV. Conduzii
Paradigma celor patru clivaje
Revolutii
Axe
Teritorial
Functional
1Vational
Clivaje
Centru I Periferie
Biseridi I Stat
Industrial
C!ivaje
Rural I Urban
Capitali:;;ti I Muncitori
23
DANIELL. SEILER
schemei lui Rokkan la geneza din
Europa ne da posibilitatea sa familii pu:te1mi.c
ancorate in clivaje :;;i intr-un
lor in Europa, aceste familii de
dele muncitore:;;ti ?i aliatii lor, patrimonia!e,
cre:;;tina, autonomi:;;tii, centrali:;;tii,
arlti,;:;h;ricalii :;;i, in sfir:;;it, proclw:atmrii.
insista asupra
Uniunii Europene in
noscute de cititorul francez
capl1tole sint consacrate acestor
de inmortanta lor electorala. V om
in tarile membre ale
franceze, fiind considerate bine cunoscute, sint tratate 1na1
succint; ele sint prin raportarea celorlalte emo-
pene la acestea. va constata ca Turcia este din
acest studiu ce se limiteaza la Europa Occidentala. In ciuda
sale, Turcia apartine Asiei :;;i nu Europei. In ceea ce
prive:;;te Ciprul :;;i Grecia, schema lui Rokkan nu se prea poate
n5lrl'1r1FInrlor clientelare. Ba mai mult,
:l:olosirea unui astfel de model in cazul ortodoxe
o tratare mai :;;i care depa:;;e:;;te
Partidele muncitore:;;ti ar trebui sa fie cele mai cunoscute
cititorului. atit istoria cit :;;i ideologia acestora sau
tipul lor de organizare au flicut - :;;i continua sa faca - obiectul
a numeroase studii :;;tiintifice, apologetice sau uneori denigra-
toare. Faptul ca este vorba de o familie de partide a carei voca-
tie universalista s-a afinnat am prin discursul sau ideologic cit
:;;i prin geografica, explica, in parte, interesul cer-
cetatorilor :;;i anali:;;tilor.
De fapt, muncitore:;;ti apar ca tm fenomen con1plex,
ilustreaza foarte bine limbajului poli-
le desemnihn :;;i ele se desemneaz3_ cu diteriti
tenneni socialiste, social-de1nocrate, 1nuncitore:;;ti - care, .
de tari, epoci sau exprima fie realitati distincte,
fie, fel de bine, pot fi snlOI1mi1e.
La aceste probleme vom raspunde delimitind mai it1tii terenul
comun al tuturor partidelor muncitore:;;ti, pentru ca apoi sa tra-
ti:im caracteristicile care permit clarificarea diferitelor tipuri de
partide ce vor fi exmninate succesiv_ Vom incheia acest inventar
prezentind partidele de stinga nemtmcitore:;;ti, partidele claselor
de mijloc sau partidele de alta origine raliate socialismului.
25
DANIEL L. SEILER
L Tdisaturile comune
In ciuda diversitatii de ordin national :;;i a diver-
ideologice serioase, familia de muncitore'}ti :;;i
aliatii sai ofera o imagine mai unitara decit alte curente politice.
Aceasta rezulta din trasaturile constitutive comune care fac ca
diversitatea ce o caracterizeaza sa fie precmn ramurile care rasar
din acela;;i trunchi. Evidentiem doua trasaturi constitutive: actin-
nea mi;;carii sindicale :;;i rolul In:ternaticm<ileL Vom adauga aici
a treia: politic.
Actiunea sindicale. Partidele muncitore;;ti au luat
na;;tere din mi'}carea muncitoreasca, adica din mi;;carea protes-
tatara ;;i de aparare a intereselor clasei muncitoare, care a aparut
'in secolul al XIX-lea o data cu crearea sindicatelor :;;i a cooperati-
velor. Aceasta mi;;care, plecind de la baza, deci din intreprin-
deri, s-a treptat-ireptat pe Gradul de
a diferitelor sisteme politice fata de revendicarile
muncitorilor va determina, mai repede sau mai lent, mi;;carea
sindicaUi sa-;;i la inceput, ca apoi sa-i orga-
nizeze partid politic.
Aceasta origine sindicala va marca intotdeauna partidele muncito-
re:;;ti, dar 'in grade diferite, in tunqie de impactul obtinut prin sciziu-
nea comunista. Partidele gennane, austriece, britanice scandinave
exprima totdeauna vointa poiitica a lumii sindicale cu care piistreaza
legiHuri foarte str!nse. In anumite cazuri, pmtidele au adoptat modelul
de organizare a! ,partidelor indirecte", adica un membm se afilieaza
partidului prin aderarea sa sindicat. Chiar acolo unde
comunista sau democrat-cre;;tina a subminat monopolul sindical al
panidelor muncitore:;;ri, acestea au rinut legaturi str!nse cu o central3.
sindicala, ar tl. cazul Belgiei (FGTB), Spaniei (UGT), Talilor de Jos
Acolo unde exista o centraHi sindicalii unica, ca In P01tugalia,
::au o centrala comuna stingii comuniste socialiste, cain Italia (CGIL),
26
Partidele politice din Europa
legaturile s-au mentinut, dar In concurenta cu cele care uneau sindica-
tul ;;i PC. In Franta, SFIO a intretinut mai intii relatii strinse cu CGT
apoi cu muncitoreasca dupii riizboi. Caracterul moderat al
acestei ultime centrale a detenninat PS sa incerce o aliantli cu CFDT,
de origine cre;;;tin-democrata, dar tara prea mult succes, in timp ce in
Spania legaturile !ntre sindicate :;;i partide se slabeau.
2. Rolul lnternatiomdei. Fiindca partidele
au originea in actiunea clasei nmncitoare organizate, ar trebui sa
se dezvaluie trasaturi istorice :;;i sociale specifice fiecarei natiuni.
Caracteristicile lor organice comune provin din
aqiunea socialiste. Aceasta ;;i-a dat sa
coordoneze efortul partidelor, cei mai puternici ajutind pe cei
mai slabi, sa le dezvolte pretutindeni '}i sa le inzestreze cu 0
ideologie, 0 strategie ;;i un de organizare asemanatoare.
Cu toate ca inten1ationalismul lor era sincer, partidele mun-
s-au izbit de realitatea in careia au capi-
tulat in 1914. S-a reconstituit a Doua lntemationala, apoi a Treia,
dar lucru1ile nu au mai fost niciodata ca inainte: rolul asumat de
Partidul Laburist, provenit din mai putin de
va conduce la o catre diversitate sanc-
declaLratiile de la Frankfurt din 1951.
Ceea ce ramine in urma efortului istoric al Internarionalei socia-
liste se exprima prin doua trasaturi bine definite. In r'lnd, tipul
de organizare, adoptat de partidele muncitore:;;ti, ramine acela:;;i: cu
excerria dizidentilor de dreapta, toate pmiideie muncitore:;;ti constituie
partide de mase, u:;;or centralizate :;;i care respecta destul de mult ten-
dinfele spre pluralism. In al doilea rind, mitul internationalismului
ram1ne viu, in ciuda unor profi.mde divergente. Iar rolul sentimental ;;:i
simbolic al Intemationalei socialiste ramine important pentru fiecare
dintre aceste partide. Chiar putem afirma ca acestea nu au incetat sa
creadii in ea. Trandafiru! !n m1na, emblema PS, a fost preluat de
27
DANIEL L. SEILER
partidele o1andeze, belgiene, luxemburgheze :;;i - 1n urrna referendu-
rnu!ui din 1975 - de ditre Cornitetul Laburist Britanic pentru Europa.
Intemationala a recomandat, apoi, :;;i altor partide rnernbre sa-l adopte.
3. Programul politic. Oricare ar fi dintre ele
privind doctrina sau chiar ideologia, partidele mun-
citore:;;ti un program comun care le deosebe:;;te
net de toate celelalte Alit cit :;;i pro-
gramele vor avea drept trasatura comuna grija afir-
marii muncii asupra :;;i apararea intereselor
materi.ale :;;i morale ale muncitorilor, vointa de a interveni in
functionarea 1necanis1nelor economice in scopul asigurarii tmei
mai btme redistribuiri a veniturilor :;;i refuzul de a considera drept
dogma autoritatea Celelalte elemente,
cum ar fi, socialismul, planificarea economiei,
importanta pietei etc. sint contingente :;;i difera in functie de
tari sau
II.
Familia politica formata din se pre-
zinta sub fonna unui arbore cu un tn.mchi unic :;;i solid, dar cu
ramuri care se dezvolHi in direqii diferite. Va propunem o cla-
sificare a acestor ramuri in funqie de criteriile istorice :;;i geo-
grafice. In deosebim patm mari istorice in sinul
mi:;;d'irii muncitore:;;ti europene, la care putem adauga citeva ca-
zuri Ele corespund, in plus, unor arii bine
delimitate. Le vom desemna dupa numele emblematice care in-
sotesc lo:r. Este vorba, in orcline cronologidi, de tradipi-
le: cartiste, democrat-socialiste, social-democrate :;;i comuniste.
28
Partidele politice din Europa
cartista laburismul. Este fonna cea veche
de organizare adoptata de mi:;;carea muncitoreasca intr-o actiune
politica. Trei sint aspectele care deosebesc partidele
din aceasta traditie: rolul sindicatului, organizarea '?i ideologia.
Aceste partide :i:;;i au originea in mi:;;carea sindicala a carei ema-
natie politica o reprezinta. J'v1i:;;carea sindicala joaca un esen-
tial, la inceput ca 1notor apoi, de foarte multe ori, ca un factor
partidelor de traditie cartista plL'1e pe
pnmul plan smd1catele: acestea adera. in mod colectiv la
partid cu caracter indirect. Celelalte sau societati liber-
adera la partid un stil ideologic pro-
de vedere ideologic, cartismul a adoptat de prima
data o lm1e fluctuanta, chiar sincretica, care s-a concretizat in
programe ce prezentau raportul de forte dintre diferitele orien-
tari Ca1:tismul este specific insulelor britanice regi-
munlor supuse mfluen!elor lor.
Mi:;;carea cmtista engleza este o aventura uirnitoare care i-a fasci-
nat chiar :;;i pe Marx sau Lenin. Aceasta 1ni:;;care a format, 1ntre 1838
:?i 1856, o federatie in jurul ,Cmtei poporului", esenta munci-
tore:;;ti britanice - sindicate, societati rnuncitore:;;ti de ajutor reciproc.
societati socialiste etc., ca :;;i deputati :;;i cluburi ,radicale" care militau
pentru democratie. ,Carta poporului" era o ceren; in :;;ase puncte care
revendica, printre altele, votu!_universal al barbatilor; a fost supusa
Carnerei Comunelor care a respins-o, in contra celor trei rnilioane, apoi
:;;ase milioane de se1nnaturi. Cartismul a coalizat asociatiile muncito-
rqti nascute din tulburarile si'ngeroase dintre 1817-1838, cum m- fi
,rnasacrul Peterloo" din 1819, ,.Conspiratia Cato Street" din 1820 sau
mi:;;carile constante ale luddi'jtilnr, cei care stricau ma:;;inile; toate acestea
fiind reprimate cu o bmtalitate rara. Cealalta nebuloasa a coalitiei
micarea radica!a, s-a nascut pe de o parte din societatile care
Revolutia franceza, din socialitii utopici ai lui Robert Q,;ven:;;i
dm rn1:;;carea cre:;;tin-sociala sau socialist-religioasa. Cartismul, care se
putea baza pe :;;ase deputati, dintre care Lovett :;;i Place, avindu-1 ca
29
DANIEL SEILER
leader pe Fergus O'Connor, deputat de York ;;i director a! ziarului
Northern Star, ziar a! mi;;carii, s-a ciocnit de refuzul :;;i egoismul cla-
selor conducatoare. Nedorind ;;i neputind sa-:;;i asume puterea prin foJ1a,
cari:ismul s-a slabit p!na Ia disparitie. Membrii sai s-au rep!iat 1ntr-o
actiune sindicaia 'i'n cadrul unor grupari marxiste. !V1i:;;carea muncito-
britanica a ramas, din punct vedere politic, demobilizata p'ina
la sfir;;itul secolului al XIX-lea.
A) Partidele laburiste. Simbioza dintre elementele politice,
sociale si ideologice ce constituie muncitoreasdi stinga
care laburismul este datorita ca
Partidul Laburist a renuntat sa rnai aiba o doctrina structuratiL
Programul reflecta deci de forte de moment intre curen-
tele socialiste, social-democrate :;;i sindicaliste. ldeologia se expri-
ma, in acest caz, la nivelul tendintelor, organizate in grupuri
restrinse - ca in cazul Tribune - sau in constituante ori-
ak ca, de Fabian Society sau Inde-
Labour Party sau Social Democratic Federation de mien-
tare marxista care disparuse. Un astfel de ideologic este
insotit de un filozofic religios rnult mai accentuaL
Astfel ca Partidul Laburist L11 mod mai
muHe voturi de la minoritatea catolica dec!t oricare alt partid.
La Glasgow exista q legatura statistica 1ntre a fi catolic,
a irlandeze a clubul de soccer
celtic din Glasgow!
Laburismul n-a putut evita tensiunile dintre sociali:;;ti ca Aneurin
Bevan, apoi Tony Benn sau Ian Nikardo, de o oarecare orientare marxista.
;;i social-democrati ca Hugh Gaitske!l, apoi Roy Jenkins. Importanta
a:ripii de stinga a fost mare: fiind la putere, pmiidul a mers foarte depmie
ca!ea na}ionalizarilor. Harold \Vilson, de doua ori prim-ministru, era
vechi bevanist care a evoluat sp-e un relativ pragmatism .. Ajunsa !a
putere sub conducerea lui l'vfichael Foot, st'inga dura a determinat, prin
extremismul ;;i anti-europenismul sau, plecarea mai multor vechi mini;;-
Partide!e politice din Europa
tri ca Shirley Williams, David Owen, Rogers :;;i Jenkins, pe atunci pre-
a! Comisiei din Bruxelles, :;;i care au format Partidul Social
Democrat Acesta, aliat mai intii cu liberalii, ulterior a fbzionat cu ace:;;tia,
diviz!nd opozitia In beneficiul Tories-ilor
1
Ca urmare a unei pierderi
electorale, puterea a trecut i'n mlinile generatiei unnatoare dar a ramas
la stinga, partidul preferi:ndu-1 pe Neil Kinnock in locullui Roy Hatters ley.
Kinnock a purees, :;;i nu tara succes, la redresarea partidului, asigur!nd
reintoarcerea sa Ia Europa recurgind la tehnici!e de comunicare politica.
El i-a cedat Iocul lui John Smith - personalitate marcanta provenita
din aripa de dreapta a partidului- dupa semi-e:;;ecul electoral din 1992.
Decesul nea:;;teptat :;;i prematur al lui J. Smith 'in 1994 a adus In fmntea
o generatie de quadras :;;i un nou leader foarte ctmoscut,
Tony Blair, mcmbru al Bisericii anglicane ;;i pmiizan a! economiei de
piata.
B)
lrlandez
modelul britanic au luat Partidul Laburist
Partidul Laburist Maltez. Primul este din toate punctele
de vedere asemanator fratelui sau mai mare, mai putin sHibiciu-
nea sa: este eel mai mic dintre partidele ale Unitmii
Europene. Acesta nu atrage nici majoritatea votului salariatilor,
n1<tioriti'itii sindicatelor. 0 alta curiozitate: Partidului Labu-
rolul unui partid de legatura, guvemind cind
cu unul, cu altul din celelalte doua mari partide irlandeze
care altemeaza la putere. Cit Partidul maltez, acesta s-a
evidentiat, in anii '50, prin neintelegerile avute cu Biserica,
pentru ca apoi sa se impace cu aceasta spre anii '70. Dom Mintoff,
sau 1-a condus pe calea a lun1ii
a Treia.
Pragmatismul atribuit Partidului Laburist, relativa sa suplete :;;i mai
ales p!uralismul sau care respecta religiile, inclusiv catolicismul, ca :;;i
1
Tories- nume dat membri!or Partidului Conservator Englez.
31
DANIEL L. SEILER
succesul guvemului Attlee
1
din 1945, au facut din laburist_TI em model
:;;i pentru mi:;;dirile de rezistenta :;;i pentru oamenii :;;1
socia1iste care s-au stabiiit la Londra in timpu1 razbomlm. Dupa Ehbe-
rare Leon Blum lmpreuna cu Daniel Mayer au devenit purtatorii lor
de ;uv!nt dar s-au izbit de un exces de ,patriotism de partid" din par-
tea SF10 ]n timp ce crearea MRP, cre:;;tin-democrat, !nchidea portile
in aceasta directie. Din acest program nu a mai ramas decit
1JDSR unde Fran<;ois Mitterrand :;;i-a fticut debuh1l carierei militare. In
Belaia Uniunea Democratica Belgiana a 1nt1mpinat acela;;;i refuz al
in ciudaavizului favorabil al omului de stat P. H. Spaak
:;;i, fiind sustinuta numai de sindicatele crqtine a
esuat. In schimb, J:n Tarile de Jos, social-democratn au fuztonat cu

din Rezistenta :;;i deschis portile catolicilor formind


Pa;tidul Muncii, PvdA. Totu:;;i, PvdA nu corespundea modelului car-
tist initial, sane g!ndim numai !a relatiile cu Biserica.
2. Traditia democrat-socialisHi. Aparuta de mai bine de
deceniu, 'in unna cartismului, traditia democrat-socialista este
0
forma precoce de organizare a mi:;;carii
muncitore:;;ti. Partidele din aceasta se
besc prin patru trasaturi distincte: ruptura neta de 1_m:;;carea sm-
dicala, tipul de organizare, rolul intelectualilor :;;1 _ _ de
de idei". Partidele democrat-socialiste se orgamzeaza pe
llnga mi:;;carea sindicala, ostila sau care, fiind
sindicalista sau pastreaza o at1tudme rezervata fata de
Organizarea democrat-socialista, lipsita de con-
curs al sindicatelor, are de suferit chiar ;;i acum. plus, dez-
voltarea lor a fost de multe ori frinata, in plin av'int, de o ltmga
pe:rH)a
1
da dictatoriala: al doilea lmperiu, inabu;;irea Comunei,
dictatura lui Franco din a lui Salazar in Portugalia, fas-
cismul in ltalia. Sint doua trasaturi care marcheaza organizarea
1 Attlee, Clement om britanic nascut la Londra in 1883, lider
al partidului laburist, ori;m-tr1inistn11ntre 195 L
32
Partidele politice din Europa
democrat-socialista care au rezistat social-democratizarii dorite
inceputul secolul al XX-lea de Internationala a Pede o
parte iejeritatea ei, o varianta subtire sau supHi a partidului de
mase pe care Jean Charlot o nume;;te partid de militan{f. Pe de
alta parte, importanta a liderilor ;;i curente per-
sonalizate In Franta, ,filipismo" :in Spania. In al treilea rind,
militantii au tm profil diferit de eel intilnit !n partidele
de cartista sau social-democrata. Nivelul lor de instruire
este mai inalt, iar 'invap.torii, ca intelectualii, sint predominanti:
din grupul PS in 198 sau PSOE in 1982. Hugues
Portelli a fost primul care a dat numele de ,,neo-radical". Concept
lipsit de pertinenta comparativa, dar care Franta exprima
exact ceea ce vrea sa spuna. In ultinml rind, predominarea ele-
mentelor intelectuale, adaugata la putinul interes fata de pro-
blernele de organizare, pun pe pri1n-plan dezbaterea ideilor in
dauna altor considerente. Gustul pentru ideologie dar raspin-
direa ideologica: democrat-sociali;;tii fi:ancezi, italieni ;;i spanioli
au trecut astfel de Ia proudhonis1n la marxism, de la reforma la
revolutie ;;i de la revolutie la gestiune. Autogestionari in anii
'70, au cedat betiei ,anilor fric" ;;i realismului gestionar. De la
,schimbarea vietii" la ,francul puternic" in Franta, de la marxis-
mul de tip nou al lui Alfonso Guerra la monetarismul lui Boyer
:;;i Solchaga, de la ,batrinulleu" Nenni la omul de afaceri Craxi,
cite schimbari intr-un timp a:;;a de scurt!
Originea democrat-sociali:;;tilor urea p!na in timpul Revolutiei fran-
ceze din 1848 :;;i partidului condus de Ledru-Rollin, candidatullor la
primele ,prezidentiale" din istoria alegerilor din Fran}a. Ei stringeau !a
un loc vechi republicani de stinga ai lVfonarhiei de Iulie (Ledru-Rollin,
Lamartine) :;;i sociali:;;ti a:;;a-numiti ,utopici" de caue rnarxi:;;ti, cum ar
fi muncit01ii A!beti ;;i Louis Blanc sau ,fhrieri:;;tii" (Victor Considerant),
dar :;;i cre:;;tini precum Buchez. Primii se pretindeau urma;;ii iacobini-
33
DANIEL L. SEILER
lor marii Revolutii babouvismului
1
, ceilalti intruchipau tendintele
individualiste rezultate din ,aristocratia muncitoreasca" ;;i din grupurile
de Organizarea lor a fost de scmta durata dar foarte buna:
atit in jurul grupului parlamentar La .Montagne totodata a federatiei de
Solidarite republicaine. La originea organizarii gasim reteaua
ouc;;c'''Hl secrete - La Charbonnerie, de exemplu - :;;i care a dediz-..:;t
lovitura de Stat a lui Louis-Napoleon Bonaparte. Modelu! a fost
preluat din Italia- Carbonari- ;;;i s-a raspindit, de asemenea, In Spania
'?l
Partidele ,. majoritare ". ciuda obstacolelor istorice care
au oprit dezvoltarea lor- anarho-sindicalismul, Statui autoritar,
marea sciziune comunista- democrat-sociali;;tii au cunoscut o
perioada favorabila intre anii '70 '80, ajung1nd majoritari in
Portugalia (unde dintre sociali:;;ti au fost ale;;i
1n Spania. Ei au ;;tiut sa se foloseasca de noul
curent al Golden Sixties ;;i de aparitia tendintelor post-
materialiste. Partidele socialiste franceze :;;i portugheze ;;i PSOE
au beneficiat de conducerea unor oameni de Stat de excep-
ca: Fran<;ois Mitter:rand, Mario Soares ;;;i Felipe Gonzalez.
Ei au sa transforme aura intelectuala a programului auto-
gestionar in a guvernarii.
Preluat de oameni O;>i de grupuri straine spiritului SFIO, Partidul
Socialist Francez a fost mult timp ca un far al socialismului latin. Apar-
liniei de stinga care propovaduia ruptura cu capitalismul pentru
,a schimba via!a", el a reu:;;it sa-:;;i dezamageasca partizanii fiindca a
creat prea mari sperante cu toate di aveau un bilant guvernamental
onorabil. Preluat !a Congresul din Suresnes de un grup de intelectuali
din interiortll :;:i care proveneau din mediile catolice,
vechiul Socialista Obrero Espana! a aparut, chiar din perioada
1
babouvism - doctrina lui Gracchus Baboeuf ;;;i a discipolilor
spre instaurarea unui comunism egalitar.
34
Partidele politice din Europa
de transformare, ca fiind aspectul a! ]\.1ovida. Gratie sprijinu-
iui material ;;i tehnic al SPD ajutat de carisma lui Felipe Gonzales,
PSOE a ajuns ia putere in 1982 a adus o schimbare Ia care nici nu
se visa; !nvat!nd din gre;;;elile guvernului l\1auroy, el a practicat un
refonnism studiat ;;;i pmdent, mentinindu-se in fnmte In ciuda critici-
lor :;;i dizidentelor. Lui i se datoreaza integrarea Spaniei in Europa, precum
datorita NATO, modemizarea Armatei. Sociali:;;tii portughezi au
fost mai putin noroco('i :,;i au ie:,;it slabiti din luptele impotriva comu-
ni:;;tilor ;;i a st!ngii militare autoritariste. Datorita lor, Portugalia a renun-
jat !a dmmul spre lumea a Trcia alcglnd Europa. Dc:;;i au fost indepar-
tati de la putere de ciitre liberali de mai bine de un deceniu, revenirea
lor nu va intirzia.
Epigoni, avortoni i decaden{i. lnflorirea partidelor socia-
liste de stlnga, provenite din social-democratie sau din elemen-
te exterioare partidului, se explica prin parasirea socialismului
de catre anumite partide muncitore;;;ti.
Este vorba de un fenomen conjunctural care se ex prima
partide putin durabile. Singurele care au rezistat au fost
dele socialiste de stinga norvegiene SV care au luat fiinta dupa
primul reterendUln privind aderarea la Comtmitatea Statelor Euro-
pene. Insa nu trebuie sa le confundam cu formatiunile scandi-
nave cu care, in aparenta, se aseamana, dar care sint de origine
comunista. in Franta, Alicarea Ceta{enilor a lui Jean-Pierre
Chevenement nu s-a mentinut decit Partidului Socialist
Partidul Socialist
astazi practic disparut, reprezinta un caz
exceptional de care s-a naruit fiind erodat de coruptie. Creditat
cu 32,3% din voturi in 1919 ;;i av!nd 156 de sedii, el obtinea cu
20,8% din voturi In 1946, mai mult dec'it aliatul sau din Partidul
Comunist
35
DANIEL L. SEILER
Structura electorala a partidelor labudste,
democrat-sodaliste social-democrate a UE {in "/o)
Firi
!Vfuncitori
Salariati
Cadre
Jndependenr/
1975 !990 1975 1990 197J 1990 1975 1990
Marea 70,8 44 23 30,4 2.5 14,6 8.8 15,5
Britanic
lrlanda 68,3 64,6 17 ,l 26,7 3,7 8,1 13,4 14
32,9 27,1 44,8 41,9 8 22,5 23 29,2
49,5 41,7 27,2 23,7 2,4 12,7 22,3 21,9
27,5 23,8 44,3 42 6,5 7,4 35,6 36,2
Portugalia 47,7 33,3 33,3 27 0,6 10,5 21,6 29,2
Germani a 52,7 34,4 35,9 34 4,4 24,1 13,5 24,7
Danen1arca 52,5 49,8 41,4 36,8 0,6 0,8 14,2 20,2
Belgia 58,7 42.6 24,8 39,7 10 6,3 9,3 24,7
Tarile de Jos 58 30,9 20,5 42,1 15,9 21,6 7,9 21,4
Sursa: G. Colome, op.
cit., p. 27
Opozitia tata de sistem a fost benefica pentru acesta din urrna dici
Partidul Socialist Italian slabind, a acceptat intrarea lui in jocul guver-
namental din 1963 1n favoarea apertura sinistra dorita de Aldo 1'v1oro
:;;i de cre;;tin-democrati. Antrenat treptat in v1rteju1 creat de Prima Repu-
blica, PSI a reu;;it sa-;;i. pastreze o oarecare demnitate atita timp cit a
fost condus de ,vechii" sociali;;ti adepti ai lui Pietro Nenni, cum ar fi
Sandro Perteni sau Martino. Spirited modern a dat lovitura de gratie
Partidului Comunist Italian aduc1nd in fnmtea sa pe Bertino Craxi, un
politician cinic ;;i afacerist care a ,golit" partidul de intregul sau conti-
nut in numele eficientei. Incarnind imaginea ,duru1ui Craxi", Pre:;;e-
dinte al Consiliului din 1983 p1na in 1987, membm al CAF, Craxi-
Andreotti-Forlani, vor fonna un triumvirat transpartinic care va donmi,
din nefericire, mai mu1t de un deceniu, la fel ca l\1ichelis, ministrul
Afacerilor Exteme ;;i play-boy cu fizic de gori1a.
.._.cnc.c;vu" ce cuprinde: agricultori, pescari, profesiuni liberale, cadre
concluc:ere :;;i patroni.
36
Partidele politice din Europa
3. Traditia social-democrata. De data mai recenta decit
celelalte doua precedente, traditia social-democrata apare in
ultima treime a secolului al XIX-lea. Partidele provenite
aceasta traditie se deosebesc prin patru trasaturi distincte:
intemationalismul, marxista, legatura cu sindicatele
tipul de organizare. Partidele social-de1nocrate s-au unit la initia-
tiva Internationalei din 1864 sau au fost profund transformate
de aceasta. Ele au practicat un internationalism solidar pina la
razboiul din 1914 care a dus la dezme1nbrarea acestei uniuni.
Partidele au incercat de doua ori sa reconstituie lntemationala a
ll-a prin practicarea unei solidaritati active fie cu vechile parti-
de aflate alHidata in dificultate ca cele din Peninsula Iberica fie
cu cele din Europa Centrala aflate acum in dificultate. Ele d:sta-
o bogata activitate atit in grupul socialist al Parlamentului
European cit ;;;i in cadrul Partidului Socialist European pe care-1
sustin materiaL Internationalismul a implicat, printre altele, o
lunga colaborare cu marxismul care le-a servit drept dogma
pe care au J',J.cercat sa-l raspindeasca sa-l impuna tuturor parti-
delor Abia in 1951 lnternationala a acceptat, prin
declaratia sa de la Frankfurt, ftmdamentele umaniste :;;i
alaturi de cele marxiste. Apoi, social-democratia, la initiativa
a strins legaturile sindicatele. 0 legatura la fel
de putemica ca in cazul trad'itiei cartiste dar functionind in sens
invers: sindicatele erau veritabila curea de in cadn!l
partidului. Afinitatile sint, inca, foarte puternice - mai ales in
Suedia- iar cele doua ramuri ale mi;;;;carii muncitore:;;ti merg in
paralel. Organizarea social-democrata corespunde partidului de
mase care poate conta pe grupuri distincte - tineri, femei etc,
Pina in anii '60 acestea puteau fi considerate sozial-ghetto
parteien.
Daca cartismul este de origine engleza iar curentul democrat-social
este francez, social-democratia este de origine gennana. Sozialdemo-
37
DANIELL. SEILER
kratische Partei Deutschlands 1ntruchipeaza protoripul de partid social-
democrat. Mai !ntli ca propovaduitor al ortodoxismu!ui marxist :;;i ca
loc a! dezbaterilor doctrinale de o calitate intelectuala nemai1nt!lnita 'in
alta parte, unde s-au confnmtat Bernstein 'in numele revizuirii doctri-
Rosa Luxemburg in numele revolutiei :;;i Kautsk-y in numele orto-
practic!nd, pina Ia Kurt Schumacher, un marxism verbal;
Congresul de Ia Bad-Godesberg din 1959 acesta a ajuns, un
deschis mturor :;;i pmiator al reformei sociale.
Partidele majoritare. Lipsite de concurenta, aceste partide
au renuntat la convingerile lor marxiste, mult timp propovaduite,
:;;i au acceptat sistemul socio-ecoi-tomic existent pe care doreau
sa-l 1mbunatateasca in avantajul muncitorilor. Dar nimic din
organizarea lor- este vorba de partid de masa- :;;i nici din baza
sociala nu partidele social-democrate de echivalenfii
laburiste. Acestea se caracterizeaza atit prin plura-
lismul filozofic cit :;;i religios. Din conim, daca in sinul partide-
lor social-democrate cu majoritate absoluta exista diterite orientari,
inclusiv de construire a socialismului, influenta acesteia din urma
s-a dovedit a fi foarte slaba.
Doar patrll social-democratii au cunoscut bucuria de a fi majo-
ritare. Cea mai puternica a fost cea suedeza, cea mai renumita a
fost cea germana, la care trebuie s-o adaugam pe cea austriaca,
iar Pmiidul Norvegian al Muncii completeaza aceasta panorama.
Partidul Muncitoresc Social-Democrat Suedez, SAP - Sverige
Social Demokratiska Arbetareparti- se aseamana foarte mult cu Par-
tidt!l Laburist Englez prin aceea ca este un pmiid indirect ale cami sin-
dicate sint membre, dar relatia partid-sindicate difera. SAP a fost din
totdeauna mai moderat. Stat--providenta, Suedia are un sector nafiona-
lizat modest. Social-democra1iile suedeze se caracterizeaza prin doua
aspecte: introducerea politicii-model a social-democrariei, keyne-
sismul- introdus de G. Myrdal - combinat cu dialogul social
de a fi eel mai m1te:rnic muncitoresc din Costul finan-
38
Partidele politice din Europa
ciar al ,modelului suedez" !-au tacut sa apara 'invechit in ochii refor-
europeni fata de ,modelul german". SPD pastreaza inca
prestigiul de'?i a trecut in opozitie !n !982; numele ,Bad-Godesberg",
devenit proverbial, inseamna lm aggiornamento necesar pentru parti-
dele muncitore:;;ti, demonstrat prin fapte de troika Brandt- erou anti-
nazist, simbol a! tenacitatii berlineze SPD-ului- \Velmer
- vechi comunist strateg organizator- ;;i Helmut Schmidt cre:;;tin
angajat om de Stat; dupa un lung drum in go!, SPD a regasit o noua
troika formata din generatia ,fiilor lui Brandt", Scharping,
Lafontaine, Engholm care aratat competenta prin guvemarea Land-
uri lor. Partidul Social-Democrat din Austria, relnnoit in anii '60 de
Bruno Pittermann cancelarul Kreisty, corespunde mai bine tipului
ideal de partid cu majoritate absoluta, dec!t SPD; ocupa postul de
cancelar dupa 197 L In 1958, partidu! austriac (SPO) a renuntat Ia
austro-marxism :;;i Ia anticlericahsm pentru a se sitLia pe pozitii refor-
miste. Acest pmiid care altadata a fost eel mai anticlerical dintre toate
partidele muncitorqti, nu a ezitat sa prezinte drept candidat Ia
dintia Republicii un vechi conducator al Catolice studenteC?ti.
Trebuie sa subliniem faptul ca daca SPO practica un reformism mode-
rat, Austria poseda, dupa razboi, un sector nationalizat fomie important
Partidul Laburist Norvegian, DNA, care a apartinut cindva 1nternatio-
nalei comuniste, este condus de o femeie, doamna Go Brundtland
pare sa fi fost de neclintit cind a trebuit sa conduca o Norvegie J:mpar-
!ita !ntre tendintele populiste :;;i izolationiste - majoritare - ;;i tendinta
sa pro-europeana. Feminismui aparent al DNA nu poate sa ascunda
putemice!e retele familiale veritabilele dinastii politice.
Partidele social-democrate minoritare. de
social-democrat minoritar este specific anumitor piri nordice.
De fapt, este un caz al tipului ,social-democrat majo-
ritar". Tensilmea creata in sinul societatii a :llicut ca elementele
socialiste nesatismcatoare sa rupa unitatea muncitoreasca. Rezul-
tatul se traduce slabire a Partidului Social-Democrat
caracterul majoritar. Partidele social-democrate
39
DANIELL. SEILER
din Danemarca, Islanda Finlanda precum ;;i
corespund acestui tip. In cazul Finlandei, Partidul Comunist ;;i
aliatii sai joaca rolul Partidu1ui Socialist de stinga.
Exemplul eel mai dramatic al pierderii puterii de catre un patiid
muncitoresc este ilustrat, tara J:ndoiaEi, de socia1-democratia danezii,
Socialdemokraterna. Dupa ce a av1.1t lTlajoritatea absoluta 'in Folket-
ing, acest partid abia mai detine o treime. Nemultumit de a se afla 1ntre
dizidentii sociali:;;ti, SF :;;i VS, acest partid are de suferit din cauza unei
sciziuni a dreptei, centrul democratic. Social-democratii au cunoscut
suferintele opozitiei - timp de zece ani - :;;i bucuriile guvemarilor !n
coa1itie.
C) Partidele social-democrate , consociative ". Este vorba
despre partideie din Benelux unde social-democrapa s-a infhmtat
cu segmentarea societatii in ,grupuri" datorita religiei. Pentru
ea, aceasta 1nsernna luarea considerare a unei puternice mi;;d'iri
sindicale cre;;tine care 1n Belgia sint mult mai numeroase decit
sindicatele socialiste! Dupa ce au crezut in disparitia acestor
organizatii condamnate chiar de sensul istoriei marxiste, social-
delnocratii din Benelux au ales intre reinnoire resemnare.
Laburi:;;tii olandezi :;;i sociali;;tii flamanzi au optat pentru prima
solutie, in timp ce sociali:;;tii valoni luxemburghezi s-au mul-
J:tnnit cu rolul de aripa muncitoreasdi a ,lumii" sau de ,stilp"
laic.
Dupa razboi, Partij van de Arbeid - PvdA - a adoptat modelul
englez al Partidului Laburist numele din Partid Social
Democrat 1n Partid Laburist :;;i a organizat trei ,comunitati de lucru"
in s!nul lui: una catolidi, una protestanEi :;;i una 1.nnanista (laid.) cores-
punz1nd celor trei ,st!lpi" traditionali, dar tara sa obtina majoritatea.
Evolutia spectaculoasa care rnarcheaza, dupa conciliu, catolicismul
Tarilor de Jos, pennite Partidului Laburist sa-:;;i faca mari sperante,
sustinute de altfel de rezultatele alegerilor din 1971 :;;i 1989.
40
Partide!e politice Europa
In Belgia, din cauza probiemelor religioase, Partidul Muncitoresc
a sa obtina majoritatea absoluta de:;;i, aceasta tara, 'lmpreuna
cu Suedia, are cele mai multe sindicate din Europa. Conducatorii PS
s!nt con:;;tienti de acest aspect :;;i au g'indit inca din 1969 ,,Adunarea
Progresi:;;tilor", un fel de front cornun 'intre ei :;;i stlnga democratiei
cre:;;tine. Pina 'in prezenL aceste tentative au ramas tara efecte directe.
Odata cu scindarea social-democraFei pe considerente lingvistice,
aripa flamanda, devenita Socialistische Partij, SP, a 1ncercat o trans-
fonnare dupa rnodelul olandez care includea de stinga ai grupu-
lui Doorbrak, dar tara sa ajunga la puterea colosului
flamand. SP tTebuie sa faca fata, astazi, scandalurilor legate de finan-
j:area sa oculta. Situatia este mai tragica 'in cazul PS belgian franco-
fon care, decapitat de falimentul afacerii Agusta, legata de asasinarea
fondatorului Andre Cools, participa la alegerile din 1995 tac!nd sa
urce in prima linie partide de mina a doua, adesea tara importanta. PS
foarte bine organizat in urma renuntarii libera!ilor la
lism, mediator important al ,grupului" laic, a neglijat restructurarea
lui. Partiduf Afuncitoresc Socialist Lwwmbwghez, moderat, anticleri-
cal guvernamental este contestat atit ca mediator al laicilor de catre
democrati cit :;;i ca expresie a clasei muncitoare de catTe social-cre:;;tini.
D) Dizidenfele de dreapta. Tentativele racute de nartidele
socialiste pentru a-:;;i moderniza doctrina au daunat ;ripii lor
social-democrate. Dar, cel1nai adesea, relatiile cu comunistii
au dus la mptura. In cazul Danemarcei, nepL;tinta
cratilor de a elabora politici noi a nemultumit nu numai socia-
li:;;tii, ci :;;i aripa de dreapta a partidului. .
41
DANIEL SEILER
Rezultatele electorale ale partidelor muncitore;;ti, democrat-
sodale 1?i social-democrate (media 'in procente)
Tari 1960-1973 1974-1989 1980-1989 ultimul A nul
scrutin
Marea-Britanic 46 34,3 29,2 34,4 (1992).
Irlanda 14,5 9,3 8,7 19,3 (1992)
38,2 45,2 38,6 (1993)
16,8* 32,3 34,7 17,6 (1993)
Portugalia 30,6 272 29,3 (1991)
Germani a 41 40,2 39,4 36,4 (!994)
Austria 46,3 48,1 45,4
Norvegia 42,9 38,7 37,4 34,3 (1989)
Suedia 46,8 43,9 44,5
Dane1narca 38,7 3L8 30,9
30 27,2** 28** 25,5 (1991)
24 24,9 25,4 28,3 (1995)
Elvctia 24,3 22,7 20,7 18,5 (1991)
Tarile de Jos 25,9 31,5 3! 24 (1994)
* SFIO 1970.
** Doua partide PS :;;i SP.
Sursa: G. Colome, op. cit., p. 30.
De fapt este vorba de un fenomen conjunctural. Formatiunile de
acest tip nu mai exista decit in Danemarca, unde un deputat social-
democrat, foarte populaml Erhardt Jacobsen, :;:i-a parasit partidul pentm
a forma Centml Democratic care se opunea cre;;terii fiscalitatii directe.
Devenit un ,partid-balama" el guvema foarte bine atit cu conserva-
torii c1t :;;i cu social-democratii acest partid seamana cu un PME de
tip familial: dupii retragerea fondatomlui, fiica sa, J\1imi Jakobsen, a
preluat conducerea.
4. Traditia comunista: substitut functional al social-
Intorc:indu-ne in timp, traditia comunista apare
soci<l1-dem,ocra1Iel care se deta;;eaza de curentul
prml:IJ:Jai dilpa primul razboi mondial :;;i Revolutia rusa din
Partidele politice din Europa
In afara caracterelor generale care defmesc :;;i mlm-
citore:;;ti social demoClate, cele comuniste ofera aspecte care le
deosebesc net. Aceste trasaturi specifice sint: intemationalis-
mul, organizarea :;;i ideologia. Aceste trei aspecte sint exierioare
logicii naturale a celor ce muncesc. Dupa Lenin, ideolo-
gia spontana a clasei muncitoare este de tip ,tradle-un1om1;ta"'
Mi:;;carea comunista este deci rezultatul voluntarismului revo-
al tmui grup de ai Partidului J'vluncitoresc
Rus: boi:jevicii.
Am putut vedea ca, in cazul pa1tidelor aqiunea Inter-
nafionaiei se conjuga cu cea a mi:;;carii sindicale. In ceca ce prive:;;te
partidele comuniste, Internationala a III-a a fost agentul principal al
creiirii lor. Ba mai mult, In primele doua decenii ale existentei lor,
aceasta le-a mode!at, le-a ;,lefuit dupa un model unic :;;i le-a impus o
disciplinii de fier. Internationala comunista, la lnceputurile ei, putea fi
considerata democratica, eel putin in privin}a elaborarii tmei linii poli-
tice unice, prin partidele membre. Ea s-a transformat, sub conducerea
lui Stalin, in oficina aparatului de Stat al URSS 1nainte de a disparea;
de-acum inainte, toate relatiile dintre partidele-surori vor trece prin
PCUS. Intemationa!ismul va primi o lovitura serioasa o data cu apari-
;ia ,eurocomunismului" In anii '70. Kominternul va modifica radical
organizarea social-democrata a partidelor conmniste.
Partide!e comuniste s-au organizat dupa modelu! inventat de Lenin
adoptat de partidul sovietic. Acest tip de organizare este denumit de
catre cei interesati ,centralism democratic". Este vorba de o versiune
ierarhizata, centralizata :;;i disciplinata a pa1tidului de mase. Acest
model a fost uniform adoptat de dizidentii de stlnga care au parasit
muncitore:;;ti pentru a crea fonnatiuni comuniste. Cit despre
partidele muncitore;;ti care, spre 1920, au aderat la lntemationala a
III-a, s-au vazut supuse centralismului democratic disciplinei de fier
a Kominternului. Acestea au fost radical transfonnate :;;i epurate, ca
1
trade-union (In tari!e anglo-saxone) sindicat muncitoresc.
42 43
DANIEL L. SEILER
cazul partidului francez, sau n-au !nt1rziat sa se destrmne, ca 1n cazul
Partidului Laburist Norvegian.
In perspectiva dezvoltata de Lenin, aspectele pe care le vom denumi
,internationalism" ;;i ,organizare" prelungesc ideologia. Caci g!ndirea
fondatomlui URSS constituie partea cea mai frumoasa a strategiei
revolutiei. In acest sens ea o cmnpleteaza admirabil pe cea a lui Marx
>,>i Engels, punind bazele ideologiei partidelor comuniste.
Conflagratia care a provocat in1plozia lmnii con1Lmiste f,'i a
URSS a obligat pmtidele comuniste sa se redefineasdi in raport
cu trei criterii de baza. Aici vorn gasi novatorii,
ortodoc:;;ii :;;i integrif,'tii, in functie de raspunsurile date.
A) Precursorii. Inflorirea socialiste de st'inga in
Scandinavia danezi) se explidi prin abandonarea socia-
lisrnului de d1tre anumite partide lntrebarea majora
nu este oare: de ce aceste dizidente au cunoscut succesul 1n ann-
mite tari?
Raspunsul este siinplu: este vorba de partide comuniste sau
dizidente cmnuniste care s-au rupt de Moscova 1nai devre1ne
pentru a fuziona cu diziden}ii de stinga ai social-democratiei.
lucru a avut loc in Danema:rca cind PC a disparut de pe
scena politidi ;;;i dud socialif,'tii populari au intrat Folketing
dupa 1960 in Parlamentul European dupa 1979. Finlanda
Islanda au partide de acela:;;i. tip care pot participa la coalitii
guvernamentale.
Incepind cu 1938, in Islanda, comuni:;;tii s-au 'indepartat de Kom-
intern pentru a forma Partidul Socialist Unificat 1mpreun3 cu sociali:;;-
tii independenti. Dupa evenimentul din 1968 de la Praga, ei s-au rupt
definitiv de Iv1oscova.
Tntre timp, o noua fuziune a av<Jt 1oc in 1956 cu
de st1nga, luind na>,>tere Althydhubandalag, Alianta
Danenmrca, Aksel Larsen, eroul Rezistentei, devenit :;;ef al PC dupa
44
Partidele po!itice din Europa
dizboi, i-a luat apararea lui Tito :;;i a condamnat interventia sovietica
din 1956 !n Ungaria. Fiind exclus in 1958, el a !nfiintat Socia!istisk
Folkeparti, SF, care rara greutate a obtinut voturile la care cornuni:;;tii
danezi nici macar nu visasera. Cazul din Finlanda a fost timp
considerat ,special", dar comuni;;tii, initial destul de independen}i iar
mai apoi aliniati politicii moscovite, au fuzionat cu stinga socialista
formind din 1980 Alianta Democrata Populara din Finlanda, SKDL,
dupa multe dispute !ntre opozantii eurocomuni>,>ti ;;i sociali:;;ti :;;i ,orto-
doc:;;i". In 1985, dupa modelul Perestroika, ,stalini:;;tii" :;;i-au racut
propriul partid, 1n vreme ce eurocomuni:;;tii PC in 1970
pentru a adera doar la SKDL. In 1991, odata cu caderea comunismu-
lui, cele trei partide s-au destramat aderind la un nou partid, A!ianta
de St!nga, VAS, care a ob}inut l 0% din voturi in 1991, ca a poi, 1n 1995,
sa reu>,>easca sa intre la guvernare.
B) Prin aceasta ortodoqi
care au sa se foloseasca de o sore socia-
lism :;;i au de sub tutela moscovita tara ,sa darin;e
rnaua", adica pastrind controlul aparatului comunist
pentru a-1 refonna. Punctul de constituit condamna-
rea invaziei sovietice din din 1968, urmata de
europene ajungindu-se la o
transforntare :;;i o refacere a pa.rtJtdtJltn sub o noua denu1nire.
Partidul dreptei ltalia, ex-PCI, stinga suedeza
lnitiativa per la Catalunya in Spania au dcn1onstrat aceasta
evolutie.
Partidul far al refonnei cmnuniste ra1nlne Partito Democratica
della Sinistra, centru al ,polului progresist" :;;i la care au aderat, 1n
1991, 80% dintre membrii PCL :;;ansa istorica a PCI a fost A. Gramsci,
un teoretician original ;;i occidental: fiind inchis de cati-e fasci;;ti, el nu
a putut fi condamnat de Stalin. Discipolul sau Togiiatti, doar formal
aliniat J\1oscovei, a practicat o politica independenta ;;i realista (apro-
piindu-se de catolici etc.). U:;;oara deta;;are fata de URSS a fost reali-
zata de Berlinguer datorita caruia PCI a obtinut cele mai multe voturi.
45
DANIEL L. SEILER
Refmma partidului s-a sub Achilie Ochetto, POS-
ului, care a demisionat in 1994 in urma electoral al ,polului
progresist". Succesoml sau a fost Massimo d' Alema, mai circumspect
mai flexibil. Toate partidele politice din Europa Occidentala au avut
lor, adesea Aceasta retcnma a cunoscut-o PC :sue-
dez ale carei aspiratii spre independen}a dainuiau demult !?i care, dupa
1960, a sustinut PCI in cadml comunismului international. De lndata
ce a fost cunoscuta intentia PCI de a renunta la modelul comunist,
omo!ogul lui suedez s-a grabit, in 1990, sa-:;;i schimbe mnnele in
Partid de stinga. Ultimul partid comunist important care
s-a de marxism-leninism, Partidul Catalan - PSUC - fuzio-
nind cu autonomi ai Frontului Popular, a beneficiat de un
statclt de autonomie fata de PCE. La initiativa liderului sau, Rafael Rib6,
un intelectual de tipul lui Berlinguer, coalitia electorala lnitiativa per
care regrupa PSUC dizidentii sociali:;;ti precum :;;i
de st1nga s-a trans format In partid politic. IC, aliata st!n-
gii unite spaniole, are o puternica pecete catalana.
Jrt,,rf,'lr<n Se refera la partidele comuniste rfunase fidele
modelului cmmmist prin reevaluarea care acceptau
o doctrinala. Disparitia URSS le-a dat posibilitatea sa
fie lor stapini. Cu alte cuvinte, evolutia lor trebuia sa
unneze traiectorie ca ;;;i a omologilor lor dar
intr-tm ritm mai lent. Partidele din Franta, Spania Elvetia care
parte din aceasta categorie, fusesera altadata eurocmmmiste.
Partidul Comunist Francez, PCF, este eel mai putemic :;;i eel mai
comunist ortodox. Chiar dad. ','i-a modificat fonna de
organizare, acesta a ramas fidel modelului comunist, isto-
ria. Foarte fidel Moscovei, acesta a evitat un viraj eurocomunist in
anii '70 de PS (Uniunea stingii) de puterea din care a
fa cut in 1981, ca a poi sa se gaseasca !n pozitie de inferioritate
ce a incercat o strategie de 1nfnmtare. Sub conducerea lui G.
\!larchais, acesta a incercat sa evite infiingerile, reactionlnd doar la epu-
rari excluderi. Succesoml sau, Robert a reu!?it sa stabilizeze
46
Partidele politice din Europa
situatia electora!a care s-a mai redresat, dar 1n ce masura?
spanioli, vechi, pastrat identitatea, dar nu au Ia.cut
niciodata uz de ea: ei s-au reimpartit dupa aparitia coalitiei, lzquierda
unida, care a avut succes in r'indul electoratului. Partidul comunist fiind
interzis in Elvetia inca din anii '30, militanj:ii sai au putut sa ascunda
problema de fond pentru a pastra forma: Partidul Elve}ian al Muncii
care se mentine In Consiliul National.
lntegri'}tii. Este vorba de fonnatiunile ramase fidele dog-
mei comuniste impotriva tuturor :;;i a orice. viziunea
Mihail Gorbaciov este singurul raspunzator penl.ru destramarea
URSS iar evolutia din Rusia ii sa creada di lucru-
rile mergeau bine in aceasta tara pe timpul comunismului. Doar
doua partide comuniste integrisie au putut avea deputati natio-
nali chiar europeni. Este vorba de Partidul Comunist Portu-
ghez care a dimas de neclintit Rifondazione Comunista creata
de minorita}ile care au refuzat transformarea PCI in PDS. La
Strasbourg deputa[ii lor stau alaturi de celelalte doua partide
comuniste ortodoxe.
Partido Cumunista Portugues, PCP, a ramas fidel dorintei de a
constmi socialismul principiilor marxism-leninisnmlui. La alegeri,
el se prezinta sub aparentele unei ,coali}ii democratice unitare" pe care o
domina. PCP este incomprehensibil, chiar Ia.ra sa ne referim la :;;eful
sau istoric, Alvaro Cunha!, care :;;i-a lasat amprenta chiar :;;i dupa retra-
gerea lui in favoarea lui Carvalhar. Erou chiar martir al Rezistentei
!mpotriva lui Salazar, Cunha! vedea Potiugalia ca pe o tara ce prove-
nea din Lumea a Treia ;;i a pactizat in timpul revolutiei ,garoafelor"
cu militarii pentru a impune o conceprie prea putin occiden-
talil despre democra(ie. Rifondazione Conwnista a cunoscut o cu totul
alta experienta. RC a luat na:;;tere la nostalgicilor care refuzau
PDS, lui dar :;;i a vechilor ,berlinguerieni" sau ai
din fostul PCI Ia care se mai pot adauga marxist-
din extrema stinga trotskistii sau maoista.
47
DANIEL L. SEILER
Rezultatele electorate ale
Tari
o>
AD
Numclc partidului
Tip
/0
Danentarca 8,3 1990
Socialistik Folkcparti
A
Finlanda 11,2 1995
Vasemmistolletto
ls!anda 14,4 1991
banda lag A
!tali a 20,4* 1994
Democratico della Sinistra B
Sucdia
B
(Catalonia) 8,1 1992
B
1991
Izquierda
c
1993
Parti communistc fran<;ais c
1991
Parri suisse du travail c
Italia
1994
Rifondazionc Comunista D
Pormgalia 8,8 1991
Partido Comunista Portugucs D
* % obtinut pe liste
Partidele comumste au disparut din celelalte parlamente ale ta-
rilor europene. Faptul ca ele mai exista in anumite cazuri demon-
streaza ca prezenta lor traduce realiUiti autonome prin
comparatie cu experienta leninista ;;i sovietidL Transformarea
PCI in PDS :;;i remmtarea acestuia din unna la aspectele
comunismului au adus in ltalia adevarata democratie. egala
:;;i chiar in Franta, apa-
ritia unei veritabile mai mult de o
evolutie a cmnuniste care au renuntat la centralismul
- in loc sa se indeparteze de - decit de
cea a democrat-sociali;;tilor care aveau o organizare slaba :;;i o
ideologie care oscila intre romantismul revolutiei ;;i un refor-
mism fascinat de raiders ;;;i alti condotieri.
III. Partidele aliate
Alaturi de partidele muncitore:;;ti, aliniate pe lor,
intllnim anumite partide care-;;i au originea intr-o alta traditie
politica. Pe de o parte se afla de origine democrat-
48
Partidele politice din Europa
care, raliindu-se socialismului, se situeaza chiar la
ga partidului socialist sau laburist. Pe de aha pm1e se afla
dele claselor de mijloc al caror liberalism reformator, munit !?i
social-democrat, le-a detenninat sa :tad'i cu :;;i
chiar cu
Diferite partide de st1nga, chiar de extrema-st!nga, :;;i de origine
catolica au cunoscut, in numeroase }ari, o existenta mai mult sau
putin scurta. Renunt:lnd la radacinile lor sociale, ele au 1ntruchipat,
pentru un timp. o nona dreapta. Ce! mai vechi este Partidul Politic
Radical Olandez care a intrat !n Alianta St!ngii Verzi. Primaml cre:;;-
tin-democrat al ora:;;ului Palermo, Orlando, a creat un partid de acest
tip, Rete, o retea antimafia, un fel de extrema-st!nga moraHi, membru
al .,polului progresist", slab din punct de vedere electoral- cu exceptia
Siciliei - dar influent intelectual. La cealalta extremitate a spectrului
politic de stinga se aflau pmtidele laice, chiar anticlericale, ramase ostile
partide!or burgheze. In Franta, Mi;;carea Radicalilor de St!nga, MRG,
care regrupeaza radicalii fideli ,Programului comun" din 1973 ;;i alianrei
PS-PCF, s-a golit treptat de substanta pentru a se transfonna in sindicat
de ale:;;i care de raportul voturiior celor de st!nga din al doilea
tur de scrutin. 1994, MRG 1;;i schimba numele cu eel de Radical
alegindu-:;;i un conducator celebru: Bernard Tapie. Alleanza demucra-
tica initial pentru a-1 sustine pe l'v1ario Segni 1n tentativa lui
de a schimba sistemul politic italian, a trebuit sa remm}e Ia a deveni
marea forta centrist-reformista pentn.1 a se transfomm In sustiniitorul
moderat PDS in cadml ,.Po!ului progresist". Dupa plecarea lui
Segni, AD a regrupat militantii din mediile laice, adesea vechi repu-
blicani sau Echivalentul olandez al radicalilor de stinga ar fi
Partidul Demokraten '66, un partid anti-establishernent, fondat !n 1966
de doi tineri energici din Partidul Liberal: M. M. Gruyters ;;iVan Mierlo.
Punlnd accentul pe reforma institu}iilor - sistem electoral, alegerea
directa a :;;efului guvernului etc.- programul D '66 se asemana foarte
mult cu tezele aparate in Franta, In aceea;;;i perioada, de clubul Jean-
Moulin.
49
Dar contt-ar MRG, D '66 a gratie pr:agrm<ti>;mul:ui
mului sau, sa intruchipeze modemizarea schiintarea
n!ndu-se ca ,a patra marime" - a!aturi de laburi:;;ti, cre:;;tini :;;i
de - 1ntr-un sistem de partide foarte La MRG :;;i D
putem adauga
lor, legata istoric de cooperativele :;;i eco-
logica ea este partenera sociali;;tilor. AI :;;i D '66, ca partidele cre:;;-
tine de st1nga, se caracterizeaza printr-o tendinta ,postmaterialista"
foarte accentuatiL
PARTIDELE
Este greu sa dai un mune partidelor care vin in sprijinul
capitali:;;tilor :;;i al capitalului. Unii le numesc ,de dreapta" dar
acest tennen ambiguu semnifica, in anumite tari, ,dreapta reli-
gioasa", ori aici este vorba de o dreapta economica. In Franta,
ltalia sau Spania, ele fonneaza ,dreapta". Altii folosesc tenne-
nul de burgheze", eel mai exact din punct de vedere
istoric, dar strain vocabularului francez. Scandinavii :;;i
elvetienii le numesc ,,burgheze". l\1area Britanie se prefera
termenul de ,conservator"; dar cum sa vorbe:;;ti de conservato-
rism despre partid care, prin Doamna Thatcher :;;i Major, a
dus la transformarea profunda a structurii sociale a tarii?
Daca observatorul se opre:;;te la ansamblul partidelor politice
care constituie centrul :;;i dreapta in Europa, are o impresie dife-
rita decit eel care a studiat in profunzime partidele muncito-
re:;;ti. Cum se face ca o familie unita ailt din punct de
vedere al scopurilor dt :;;i al mijloacelor a dus la na:;;terea :;;i
'inflorirea Lmor fonnatiuni distincte? Toti oamenii politici :;;i toate
politice care constituie europene au
un numitor comun: ata:;;amentul de societatea libe-
rala, de libera initiativa :;;i de economia bazata pe profit.
In definitiv, ata:;;amentullor fata de libera :;;i de
patlrinJonitJlLti cit :;;i di unui oatrlll11C)-
niu, chiar modest, constituie eel mai bLm argmnent al electora-
iului lor, justifica alegerea demunirii de ,pmiide pattrtmDrnaJen
51
DANIEL L. SEILER
Ca in cazul pmiidelor muncitore;;;ti, vom face efortul de a
descurca maracini:;;ul semantic :;;i istoric ce inva1uie partidele
patrimoniale, incerc1nd sa depistam mai intii trasaturile lor
comune, apoi variantele interne, pentru a trece apoi la fonnele
extreme.
Trasaturile comune
Partidele patrilnoniale se regasesc intr-un
comun, reflectare a bazei lor sociale, ea
istoriei.
1. Programul politic. Daca factorii care concura la imparti-
rea ei in diverse partide nu nimic din ceea ce nu poate
fi reconciliabil, aceasta datoreaza unitatea profsr<irrtullm
politic. Daca in cazul partidelor muncitore;;;ti, unui
prof;ra.ln comun se putea traduce prin ideologii distincte,
burghe:ze reu:;;esc sa realizeze annonia intre scop :;;i
politic :;;i optiunea societatii.
numeroasele documente analizate, considera1n ca cea
1nai buna traducere - cea mai :;;i cea mai concisa - a
prOf?;TCtrrmllui liberal a fost racuta Jean Durieux intr-un text
pL!bl.lc:at, in 1975, de Parlmnentul European. lata un extras mnplu:
,Noi, liberalii, credem in libera initiativa o;;i in hbera concurenta,
in dreptul la proprietate :;:i in dreptui Ia greva. A vern in credere in eco-
nomia de piata pentru ca este singtuul mijloc prin care se poate asi-
gura descentralizarea necesara pentru a da individului puterea reala de
decizie privind economia. Ceea ce noi vrem sa evitam este reducerea
individului lao unitate de produqie sau de consum. Libera1ii considera
cre;;terea econornica ca fiind eel mai sigur rnijloc de aparare intere-
selor celor s8xaci. S'intem pentn.1 deschiderea de piete interne o;;i organi-
zarea econornica :;;i sociala a regiunii. Liberalismul se opune ca Statu!
52
Partidele po!itice din Europa
sa intervina miunde ;;i oricind. Rolul autoritatii centrale trebuie sa se
rezume la a completa, dar niciodata la a 1nlocui initiativa privata".
Viziunea ideologica a partidelor patrimoniale a devenit do-
minanta dupa destriilnarea sistemului sovietic. Ceea ce o distin.-
ge de cea a epigonilor lor este raminerea la dreapta din punct
de vedere al credintei, privata fiind situata deasupra
in.terventiei puterilor publice. Diferente intre metode pot exista
intre partide, dar chiar :;;i intre tari: ele considera rolul servi-
ciilor publice ca fiind subsidiar, iar existenta sau inexistenta
unui sector care sa se sustraga legii economiei de piata ca fiind
corolara.
2. Baza sociaHi. Programul unitar al partidelor patrimoniale
consta in baza lor sociala, care le face sa fie mediatori privile-
giati ai lmnii industriale :;;i de afaceri. Cu exceptia Angliei, unde
dogmatismul conservatorilor a prin a phctisi city-ul, patm-
natul intretine, in intreaga Europa, legaturi foarte strinse cu
partidele ce apara interesele capitali:;;tilor. Eforturile facute de
anmnite guverne de stinga de a se face agreate de patroni, au
e:;;uat mereu pina in prezent.
Plecind de la 1.m nucleu conducator ,burghez", partidele patri-
moniale au devenit adevarate attrape-tout. Din punct de
vedere al electoratului ei regrupeaza pe toti proprietarii obiec-
tivi sau subiectivi_ Masa lor de manevra a fast formata mult timp
din ,independenti" - comercianti, me:;;te:;;ugari, liber profesio-
patroni ai PME - dar el s-a diversificat cuprinzl'nd toti
salariatii care poseda un patrimoniu pe care spera sa-l transm.ita
mo:;;tenitorilor.
3. Origine. Partidele care a para cauza capitali:;;tilor au luat
na:;;tere in secolul al XLX-lea doua traditii ideologice foarte
diferite, dar care au ajuns acela:;;i ptmct. Prima, elitists. :;;i ostila
53
DANIEL L. SEILER
partici1parii maselor populare, fie ierarhiile aristocra-
tice ;;;i puterea regala, fie stabilirea unei plutocratii cenzitare. A
doua, a luptat pentru instaurarea unei veritabile democratii libe-
rale bazata pe votul universal. mi:;;carii :;;i
pe care-I reprezenta aceasta pentru au apro-
piat cele doua traditii pina la confundarea lor.
II.
Maurice Duverger a descris clasic care a permis dife-
rentierea istorica a partidelor care sustin interesele capitali;;;tilor.
La inceput, parhje],e
opuneau liberalilor, de cuv1nt ai burgheziei.
partidelor muncitore:;;ti a creat ,dilema liberalilor". Trebuia oare
sa se faca corp comun cu adversarul de ieri pentru a evita
lul nou sau trebuia sa se alieze noilor veniti pentru a combate du:;;-
manul istoric? Cei care au optat pentru prima strategie sint libe-
ralii, in ce a doua strategie a fost aleasa de catre radicali.
1. Partidele conservatoare. In secolul al XlX-lea, paru,1e1e
conservatoare erau nobilimii ale Bise-
ricii. Ele s-au format pentru a lupta impotriva Revo-
lutiei franceze pentru apararea vechiului regim, reprezentind
dreapta istorica. Clericalismul care le-a adus Bisericii
altadata se spunea ca Biserica anglicana era partidul conser-
vator care se roaga -, capacitatea de a 1nobiliza lmnea rurala,
ca 0 bnni'i le-a sa democra-
tizarii. sa mentina in mod onorabil :;;i uneori chiar sa
majoritatea absoluta.
54
Partidele politice din Europa
A) Partidele Anumite partide conservatoare apa-
ratoare_ ale_ putern regale :;;1 dominate de nobilime s-au adaptat
votulm umversal mai bine decit adversarii lor liberali, pina la
de a_ se substitui lor ca mediatori principali ai lumii
mdustnale :;;1 de afaceri. Ostilitatea lor fata de burghezie i-a
fiicut adesea pe conservatori sa mobilizeze taranimea :;;i chiar sa
se mtereseze de soarta muncitorilor, victime ale ,individualis-
mului :;;i egoismului liberalilor". Pentru aceasta, Biserica le-a
acordat sprijinul, ceea ce le-a adus succesul in alegeri.
Convertita la liberalism, uneori - ca in cazul
Tories-ilor- ,dreapta ciasica" poate astfel sa mobilizeze pentm
a apara ordinea socio-economica stabilita nu numai burghezia,
ci !i'iranimea, clasele de mijloc :;;i chiar unele segmente impor-
tante ale care apartineau stingii, cum ar fi sala-
:;;i muncitorii nesindicali:;;ti. Studiile de sociologie electo-
rala efectuate atlt in Marea Britanie de catre R. Rose, cit :;;i in
Franta de CEVIPOF demonstreaza ca ,efectul ramine
determinantul esential al votului dreptei. Mult timp dreapta a
trebuit sa recurga la irational precum :;;i la valorile legate de tra-
ditie, de religie sau de Astazi, pregnanta eco-
nomice, cre:;;terea individualismului :;;i inmultirea comportarilor
hedoniste, u:;;ureaza sarcina conservatorilor pentru care apararea
a economiei de constituie terenul Europa
doar trei tari au o dreapta majoritara.
Marea Britanie ;;i Gennania prezinta o exceptie cac1, m
celeialte ale vicisitudinile istoriei au divizat mai
mult sau mai pu{in, dreapla in diverse fonnatitmi politice.' Pro-
babil ca in timpul domniei franchiste, Spania s-a deta:;;at de tre-
cutul ei compus din mai multe curente de AsHizi, Parti-
do popular condus de Jose Maria Aznar pastreaza influenta
acestora.
55
DANIEL L. SEILER
partide realizeaza unitatea or?anidi
lor liberal: CDU CSU !n Gennama, Part1dui
vator 1n Marea Britanie ;;i Popular Spaniol infiintat de M.
Fraga Iribarne. .
CSU- Uniunea Cre;;tin-Democrata Bavareza- pare sa fie eel mal
de dreapta partid dintre partidele conservatoare. Contrar surorii ei, CDU,
;;i siglei, CSU s-a definit chiar de la infiintare ca fiind conservatoare,
statutul partidului dovedind aceasta. Cit despre CDU, acesta s-a
stituit, dupa razboi, ca un autentic partid cre:;;tin-democrat - cupnn-
z1nd, ca o particularitate, o aripa protestanta. Totu:;;i, evolutia sa, sub
impulsul cancelarilor Adenauer :;;i mai ales al lui Erhardt, 1-a deter-
minat sa se distanteze atlt de clericalism (CDU a u:;;urat, de exemplu,
procedura de divm1) c'it ;;i de interventionismul socio-economic, caracte-
ristici ale democratiei cre:;;tine (,economia sociala de piata" definita de
premieml Erhardt 'a fost un exemplu clasic al ortodoxiei Se
poate constata ca baza electora1a a CDU este aceea a unm partld de
dreapta cu vocatie majoritara, ca in cazul Partidului
tanic. CDU are cele mai multe afinitati cu acest partld, dar tara sa
cunoasdi derivele ultraliberale ale omologului sau britanic. Partidul
Popular spaniol, mult timp suspectat din cauza mo:;;tenirii
datorita tenacitatii fondatomlui sau, 1v1anuel Fraga, a trebmt sa se
democratizeze sa elimine rivalii sai de centn1 sau iiberali
obtine majoritatea. El a trebuit sa a:;;tepte na:;;terea unei noi generatn:
franchi:;;tilor decomplexa}i de postmovida. Conservatorii brita-
nici au servit mult timp drept model pentru dreapta europeana. Acest
partid a pierdut toate bataliile istorice pe care le-a dus impotriva forte-
lor schimbarii, ceea ce nu 1-a impiedicat deloc sa fie detinatoml aproape
obi;muit al eel or 1 0 Downing Street! Tories-ii, partid al lui Disraeli :;;i
Winston Churchill, au practicat un pragmatism inteligent, at'it timp cit
au fost condu;;;i de gentlemeni; ascensiunea parvenitilor, simbolizata
de Doamna Thatcher- fiica de bacan- sau John l'viajor- fiu de acrobati
-, i-a racut dogmatici :;;i rigizi, pina la transfornwrea Marii Britanii in
Jaborator de serviciu al teorii1or monetariste!
B) Conservatorii care s-au .specializat. Lung_a domnie a
puterii regale mentinuUi in Suedia pina in 1917 a as1gurat supra-
56
Partidele politice din Europa
vie}uirea partizanilor dintre conservatori liberali. In
mai multor realinieri, conservatorii au devenit mediatorii
lumii industriale de aface1i - burghezia, conducatori indru-
matori - in timp ce liberalii reprezentau interesele bur-
ghezii ale claselor de mijloc urbane
ccmcerciauttii :;;i - ca :;;i ,nestingisUi" a
cr<edinCH):;;!lcr. Din aceasta categorie 1nai parte: conservatorii
suedezi din Moderata Samlings Partiet (Partidul Moderat Unit)
finlandezii din Adunarea Nationala. Conservatorii norvegieni
se deosebesc de omologii lor danezi, finlandezi :;;i suedezi
printr-un aspect 1nai ,centralist".
Anii '80 ;;;i inceputul anilor '90 au fost de bun augur pentm con-
servatorii scandinavi care au cunoscut o ascensiune fata de rivalii lor
liberali :;;i radicali. Liderii lor, Paul SchlUter In Danemarca :;;i Carl
Bildt in Suedia, au condus guverne de coali!ie intre pmtidcle
burgheze.
C) ,,Dreapta orleanista". Daca conservatorii afla radaci-
nile intr-o dreapta care a apartinut traditiei contra-revolutiei,
tmii dintre ei s-au apmpiat de liberalii moderati pentru a creea o
sensibilitate politica pe care Rene Remand a numit-o ,dreapta
orleanista", tennenul de desemnind partizanii lui Louis-
Philippe, ,regele burghez". Este vorba de un fenmnen caracte-
ristic tarilor latine care nu au o democratie putemica:
Franta, Spania - tari in care aceasta dreapta exista sub Repu-
blidi- Portugalia.
Conform tezei lui Rene Remond, mo;;tenirea dreptei orleaniste
este asumata de ,giscardienii" Pmtidului Republican. Sociologic vorbind,
Partidul Republican numara printre fondatorii ei un numar mare de
aristocrati: Giscard, printul Poniatovski :;;i contele d'Ornano, pintre cei
mai cunoscuti fiind, Ia.ra sa-l uitam pe Jean de Broglie.
57
DANIEL L. SEILER
Putem sa includer11 in acela:;;i grup CDS-u1
urmeaza aceea:;;i linie ca :;;i Tories-ii, insa tara sa
electoraH\, nici organizarea lor.
2. Partidele In mod contrar rivalilor lor conserva-
tori, liberalii s-au gmpat pentru a apara interesele burgheziei.
Ei au intruchipat mult timp ,stinga", nume pe care 1-au pastrat
in Danenmrca. Uneori ata;;ate regimului cenzitar, alteori derrlo-
crate, partidele liberale au pastrat intotdeauna o structura elitista,
respingind autoritarismul plebiscitar, care-i punea in pozitie de
inferioritate fata de conservatori. Foarte rar au avut pretentia
obtinerii unei majoritati.
A) Un partid liberal majoritar: Partido social democrata. Un
singur partid liberal european a reu:;;it sa aiba un guvern majo-
ritar. Este vorba de Partidul Social Democrat Portughez fondat
de Sa Carneiro :;;i condus cu succes de Anibal
Cavaco e Silva. Acest rezultat se explica prin accederea tirzie a
Portugaliei la democratie: spatiul politic al apararii intereselor
capitali:;;tilor a fost cu greu cucerit de democratii liberali care
au redus echivalentul portughez al PP - CDS-ul- la limita sub-
zistentei.
Fondatorii PSD __:Palma Carlos, Sa Carneiro- apartineau opozi-
tiei iiberale mai mult sau mai putin tolerata de Caetano, succesorul lui
Salazar. In urrna revolutiei ,garoafelor" din 1974, ei au format Partidul
Popular Democrat, care conducea destinele pri1nului guven1 dernocratic
din Portugalia. In 1975, acesta a !ncercat In zadar sa intre in Intema-
tionala socialistil. Din 1977 s-a indreptat spre dreapta, aliindu-se cu
CDS. IV1oartea accidentala a lui Sa Carneiro :;;i inlocuirea lui cu
Cavaco e Silva a adus PSD in centml politic pennitindu-i
sa guverneze singur.
58
Partidele politice din Europa
B) Declinul liberalilor. Acest declin este rezultatul succese-
lor obtinute de Partidul Conservator. Libemlii germani ;;i brita-
mn, prin;;i o dreapta ;;i o stinga, ambele majoritare, au fost
obligati sa lupte pentru a-:;;i rnentine o precara identitate de cen-
tru. Dupa disparitia liberalilor germani- FDP - din Parlamen-
tul European, supravietuirea lor in Bundestag depinde numai
de bunavointa electoratului CDU, care ii aduce ,votul secun-
dar". Totalmente legat de CDU, partidullui Genscher ';)i Kinkel
tinde sa devina apendicele de centru al unei coalitii CDU-
CSU-FDP. Marea Britanie, radicalizarea Partidului Laburist,
dar mai ales a Tories-ilor a eliberat un spatiu centrist pe care
liberalii de1nocrati au incercat sa-l ocupe, contrar scrutinului
majoritar care favoriza mentinerea la putere a dreptei.
In Danemarca, stinga liberala- Liberate Venstre- ';'i-a gasit
adevarata vocatie in a mediatiza vointa politica a agricultorilor.
Ea a reu:;;it sa stringa :;;i voturile categoriilor celor mai religioa-
se ale societatii daneze.
In Franta, tendinta centrista sau moderata, se regase:;;te in
Centrul Social-Democrafilor creat de Jean Lecanuet. CDS a rezul-
tat din regruparea, in jurul vechilor cre';)tin-democrati, a diferi-
telor tendinte ale dreptei ;;i centrului. El pretinde Partidului Repu-
blican rolul de motor in sinul UDF (Uniunea pentru Democratia
Franceza), confedera!ie giscardiana pe care a unificat-o atit cu
acesta din unna cit cu Partidul Radical.
3. Partidele radicale. 0 parte a burgheziei, sensibila la trecut
(ea fonna, aWidata, "stinga"), nu a ezitat sa se angajeze intr-o
politica de colaborare cu 1ni;;carea n1tmcitoreasca. In anmnite
cazuri, aceasta colaborare a ajuns pina la Totu;;i, evo-
lutia sa pe termen lung a :facut ca partidul ce o reprezinta sa
treaca de la alianta socialista la blocul burghez jucind rolul de
,pivot". Radicalii danezi au avut o noua tentativa de a adopta o
59
DANIEL L. SEILER
cu conservatorii in
favoarea celei cu social-democratii. Chiar :;;i omologii lor sue-
dezi :;;i-au oferit serviciile guvernuiui social-den10crat pe care,
insa, acesta le-a respins.
Stinga radicala daneza- det Radikale venstre- ilustreaza
eel mai bine cazul radicalilor care, confruntati cu ,dilema libe-
ralilor", au optat pentru alianta cu stinga. Ei au ajuns astfel la
putere ca sustinlHori ai social-democratiei. In 1968, au
optat pentru alianta cu conservatorii ;;;i liberalii; astazi se pare ca,
trecind de la coalitia numita ,trifoi cu patnt foi" la cea numita
,trifoi cu patru foi ro:;;ii", ei practica o strategie de centru. Aceasta
ar fi :;;i dorinta Partidului Poporului, Folkepartiet, care, in fata
puterii mi;;;carii muncitore;;;ti suedeze, a tinut intotdeauna un dis-
curs radical in timp ce guve1na cu cei de dreapta.
Anumiti radicali au rarnas fideli aliantei socialiste :;;i de aceea !i
vom studia o data cu sociali:;;tii. Exista totw;:i o exceptie pe care regi-
mul adunarii bazat pe sistemul referendar care predomina in Elveria
nu ne pennite s-o !ncadram la stinga sau la dreapta, :;;i anume: Alian{a
lndependenfilor. Acesta este un partid al claselor de mijloc care, adesea
]n problema sociala, a votat cu stlnga. Progranml sau, ,capitalismul
social", :;;i politica sa militara a plasat Alianta la centru-dreapta. De
fapt, aceasta se va orienta dnd Ia stinga, c'ind la dreapta, in func}ie de
cantoane, dar cu o preferint:a neta spre stlnga. Si Franta a avut ,Radi-
calii sai de stinga" prin MRG, devenit Radical sub conducerea lui J.
F. Hory, care a recn1tat pe omul de afaceri, Ben1and Tapie, ca prezen-
tator-vedeta. Partidul Radical nu poate fi considerat un partid politic
autonom, ci mai degraba un apendice al PS. Chiar dadi dorim sa-l
tratam cape un partid, trebuie sa-l incadram in funqie de PS.
4. Dreapta in sistemele nepolarizate. In anumite tari din
Europa, ca de eX111plu ltalia, Suedia, Benelux, conflictul de clasa
nu a sa polarizeze complet viata politica. Italia :;;i Tarile
de Jos, prezenta unui partid capabil sa atraga
60
Partidele politice din Europa
electoratul tuturor claselor sociale, a fost de natura sa impiedicc
aceasta polarizare. in Belgia, acest fenomen este chiar
de eiectul prezentei partidelor regionaliste, a carer baza electo-
rala este ,interclasista".
Partidele burgheze sufera eel mai mult din acestei
situatii care le reduce adesea la o parte neinsemnaUi. Belgia
:;;i mai ales in Tarile de Jos, ele au beneficiat de rolul de alter-
nativa pentru stinga. Dar, lasind de o parte marimea lor, nimic
nu ne perrnite sa deosebim acest tip de partide de conservatorii
britanici, de CDU-CSU sau de PP-ul spaniol. Din aceasUi cate-
gorie mai fac parte: cele doua partide liberale belgiene, liberalii
olandezi elvetieni precum ;;;i Forza ultima 1ntreprinsa
de Silvio Berlusconi.
In Belgia, Tarile de Jos :;;i ltalia, existenta clivajului dintre
Biserica Stat anticlericalismul original liberalilor, au
impiedicat constituirea unui mare partid conservator. 0 data cu
venirea anilor '60 cu deschiderea spre stinga a
cratilor belgieni italieni, fractiunea conservatoare a acestor
partide s-a orientat spre liberalii care au renun!at la anticlerica-
lismul lor secundar, dar tara sa cunoasca succesul pe care 1-a
avut Forza ltalia treizeci de ani Inai tirziu. Belgia ;;;i Tarile
de Jos ,liberalii" <?i-au ales dintre cele mai progresiste:
Partidul Reformator Liberal (PRL) in Valonia, Liberali demo-
crafi jlamanzi- Partidul Ceta{enilor (VLD) in Flandra, Parti-
dul Popular pentru Libertate i Denwcra{ie (VVD) in Olanda.
Numai liberalii elevetieni ;;;i-au pastrat denumirea mai sobra, de
Partidul Liberal. Liderul PRL, Jean Gol, 1-a copiat pe Jacques
Chirac pina la mimetism in timp ce, omologul sau flamand, Guy
Verhoofstadt a fost pmeclit Baby Thatcher. in schimb, consta-
tam lipsa Inimetisinului, dar foarte 1nult narcisism, la Sua emmi-
tenza Silvio Berlusconi, tamitorul partidului-intreprindere, care
a creat Forza Italia pentru a-i servi drept trambulina in alegeri,
61
DANIEL L SEILER
plecind de ia societatea sa bancara - Fininvest- :;;i de la cercu-
rile de suporteri ai AC l\1ilan, celebra echipa de foot-ball, pro-
prietate a condotierilor. In ceea ce prive:;;te liberalii elvetieni,
ace:;;tia sint siabi pe plan tederal, dar puternici in cantoanele din
Geneva, Vaud :;;i Neuchatel.
5. Conduzii. Unitatea dreptei in sinul unui mare partid
majoritar constituie un fenomen destul de rar in Europa. Istoria
politidi. a vechiului continent ofera o asemenea bogatie de eve-
nimente, incit antagoni:;;tii conflictului de clasa fie s-au frag-
mentat, fie :;;i-au vazut alegatori atra:;;i cind de parti-
dele clericale, c1nd de cele agrariene. Cit prive:;;te multitudinea
de sigle ;;i demnniri, rezultat al evenimentelor istoriei, aceasta
nu reu;;;e:;;te sa mascheze un ata;;ament comun la libera ntt,,r.uc.
la concuren[a, la beneficiu :;;i la autoritatea din intre-
prinderi. Intensitatea variabila manifestata de acest ata;;;ament,
precum :;;i lor de deschidere de schimbare creeaza
mai degraba curente diferite in sinul diferitelor partide dec'it
partide distincte. Legaturile cu patronatul, pe cit de strinse in
Scandinavia, ranlin foarte oficioase, ca sa nu spunem clandes-
tine, in tarile latine. Unele partide de dreapta sau de extrema-
dreapta se mai bucura de favomrile patronatului :;;i extrag
resursele in de la membrii lor, constituind o serie de
cazuri aberante.
IIL
Aceasta scurta analizare a conservatorismului liberal ar ramine
incompleta daca nu am aminti citeva elemente exacerbate
extreme. Ele pot 1mbraca fie forme nostalgice :;;i reactionare,
fie forma revoltei , a sectoarelor de cla-
62
Partide!e politice din Europa
sele de mijloc, fie, in sfir:;;it, cea a anarhismului de dreapta care
se traduce prin lipsa simtului civic al celor bogati.
1. sau dreapta extrema. Ter:nenii s1nt mai
ptqin clari :;;i mai dec!t ar putea parea. Fenomene ca fascis-
mul :;;i continuatorii lui, care nu semnifica ,nici dreapta, nici stinga"
dupa lui Zeev Stemhell, vor fi studiate impreuna cu partidele
na1:i011aliste. Vom pastra termenul de ,extrema-dreapta" san, altfe! spus,
extrema a denumi vechii reaqionari, conservatori rama:;;i
valorilor traditiei lor, care intmchipeaza dreapta a
lui Rene Numai l'vfi:;carea pent;-u Franfa, MPF, a Philippe
de Villier a putut sa aiba la Paris ;;i la Strasbourg, ace,;;tia
dlnd dovada de un real dt:nam1sn1.
2. Aceasta categorie cuprinde
mlnia me:;;te:;;ugarilor :;;i comerciantilor cale
altadata in numeroase
dupa chipul imtptttecmici1ilclr
3. Partidele nascute din revolta celor lnstariti. Alte fenomene,
mai recente, au In Scandinavia, !nscriindu-se in parla-
mentar: este de revo!ta celor mai precis o contestare
radicala :;;i iresponsabila privind direct. Aceasta vine din
partea burgheziei ;;;i a categoriilor de salariati cele mai bine rett-ibuite.
Asemenea exista in Danemarca :;;i iar din 1990 le
:;;i In ele poarta denumirea de Partid :;;i, 1n
caz, Noua Democratie. Cel mai dintre este Pmti-
dul Danez, fondat de avocatul Mogens '-""'"' u
1
h
nea fiscala, :;;i al carui succes electoral a racut In I 973. Aspectul
sau consta !n faptlll ca acest pastreaza, cu
cei -a! do ilea partid de Ia din 1977, dar cu cei de
jos, reprezentanti in Parlament. Aspectul eel mai amuzant al progra-
mului fondator al lui va ram!ne, tara indoiala, doctrina pri-
vind annatei daneze printr-o inregistrare
care ne predam", In mse:;;te bine!nteles.
63
CLIVAJUL I STAT:
PARTIDELE CLERICALE
ANTICLERICALE
Confuzia creata de denurnirile ,dreapta" :;;i ,stinga" se dato-
reaza in principal influentei conilictului dintre Biserica :;;i Stat.
Pentru Inulti istorici, catolicul socialist A. de Mun, neobosit apa-
rator al cauzei Intmcitore:;;ti, va fi ire1nediabil incadrat la dreapta.
Dimpotriva, Emile Combes, ale carui conceptii sociale tradau
egois1nul burghez al secolului al XIX-lea, se va vedea rar con-
testat ca fiind un mn de stinga. Motivul este si1nplu: anticleri-
calisinul 'inver:;;unat al ,taticului Cmnbes".
Toate tarile catolice din Europa Occidentala precmn :;;i
eterogene, cmn ar fi Germania, Tarile de Jos t;;i au trait
aceasta confruntare. Numai lrlanda face exceptie de la regula.
Conflictul dintre Biserica :;;i Stat a atins, in secolul trecut, un
ase1nenea paroxism incit putea depa:;;i conflictul de clasa. Astfel
s-au creat, sub impulsul episcopatului, partide care s-au dezvol-
tat vointa catolici1nii. Puternic inradacinate intr-o retea de
sindicate :;;i de organizatii sociale, cooperatiste :;;i cuiturale, aceste
partide au sa grupeze lmnea catolidi sa frineze expan-
siunea partidelor 1nuncitore!:?ti. Ca in cazul acestora din m1na !:?i
a partidelor comuniste, clericalii s-au organizat dupa 1nodelul
partidelor de mase. Acestea insa nu au 1ntirziat sa sirnta contra-
diqiile dintre aripile lor t;;i burgheze: numai influen-
ta Bisericii a sa le unitatea. Dupa eel de-a] doilea
razboi mondial, partidele catolice au avut o tentativa de deschi-
65
DANIELL. SEILER
dere adoptind filosofia ,per:;;m1alista", foarte la moda pe atunci,
deven:ind In Franta, legaturile Bisericii cu
dreapta monarhista au impiedicat crearea unui mare partid cato-
lic. Fondarea MRP a avut loc prea tirziu, iar acest partid, cu
radacini slabe, n-a cunoscut niciodata succesul sai bel-
gieni sau italieni.
Dadi partidele au devenit prin excelenta
partide de guvemare, in Belgia, Italia :;;i in de Jos, nu acela:;;i
lucru putem spune despre cele anticlericale. De fapt,
specific anticlericale au fost infrinte de dezvoltarea
muncitore:;;ti care, in tarile catolice- mai putin in Irlanda au
preluat o parte din obiectivele lor. Redusa doar la o dreapta a
curentului ,laicist", majoritatea anticlericale au prefe-
rat sa se reorienteze.
Dintre cele doua familii de partide care au clivajul
Biserica I Stat, numai democratia cre:;;tina mai exist<1 ca toqa poli-
tidi importanta. De aceea, ea va constitui obiectul
analize, mai ample, din acest capitol.
Dintre toate familiile existente astazi in Europa, nici
una nu este mai ri'm inteleasa de politicieni decit democratia cre:;;-
tina. Faptul ca ea a dispamt, virtual, de pe scena politica fran-
ceza, pe cercetatori adudi aminte de MRP din 1945
:;;i de legaturile lui cu CFTC pentru a o intelege. Cit despre anglo-
o privesc ca pe ceva mu lt prea exotic. La aceasta
adaugfun, faptul ca tm pmtid cre:;;tin-democrat nota-
bil, german, s-a tra..nsfonnat 1n conservator fara
sa-:;;i schimbe nici denumirea, nici 1egaturile sale internationale.
Sub sa, Unitmea Europeana a a
Partidele politice din Europa
avut o legatura instabila cu dreapta europeanii prin Partidul Popular
European.
Cu ajutorul acestei analize putem reformula ideile de pma
acum. Sintem de parere ca denumirile partidelor nu constituie tm
criteriu valabil de clasificare :;;i atunci vom lua in considerare nor-
mele utilizate mai des. Trasaturile care deta-
democratiei cre:;;tine sint, in ordinea unnatoa-
rele: ,interclasismul", ,orizontalitatea", pozitia ,balama" :;;i pro-
gramul politic. V om vedea ca aceste trasaturi distincte schiteaza
o familie de partide, a carei imagine foarte omogena nu
tipuri particulare. In plus, vom contura pericolul unui posibil
declin al democraliei cre:;;tine anumite tari.
1. Tdisaturiie comm1e
A) ,lnterclasismul ". Partidele cre:;;tin-democrate reflecta,
destul de fidel, structura sociala a comunitatii catolice, :;;i
anume, faptul ca ele dispun de o baza militanta :;;i electorala
care se !n ansamblul claselor sociale. Alegatoml care
voteaza pentru democratia cre:;;tina nu ia aceasta hotarire
de apmienenta sa la burghezie, la clasele de mijloc sau la clasa
muncitoare, ci de de in comunitatea ca-
tolidi. Aceasta poate fi de natura mai mult
decit spirituala.
Am vazut ca pmiidele burgheze majoritare puteau atrage o parte
din electoratul muncitoresc. Cazul este foatie dife-
rit. Atunci clnd working-class Tories se manifesta printr-o con:;;tiinta
de clasa slaba printr-o absen}a a sindicalizarii, muncitorii
mocrati patiicipa la clasa muncitoare organizata. Democratia cre:;;tina
se sprijina pe organizaTiile sindicaie putemice revendicative, privilegiu
pe care-! impart cu partidele muncitore:;;ti. Acolo unde, cain cazul Flandrei,
clasa muncitoare nu s-a decre;;tinizat, cre:;;tin-democra!ii ob(in mai multe
67
DANTEL L. SEILER
voturi de la proletari decit Partidul Muncitoresc. Daca are un
anumit procentaj de muncitori p1intre alegatorii ei, acest numar scade
fomi:e repede cind se ajunge 1a aderenti sau militanti. E1 aJtmge
de zero atunci c!nd nu retinem decit grupuri1e par1amentare.
d ate numara dimpotriva. un nrocentaj reprezentat1v de
cre;;t1n- em ocr , ' > c
sindicalisti muncitori. Socia1i;;tii belgieni ca ;;i comun1;;tn. rtahem au
recunos;ut, de altfel, caracteml specific al democratiei cre:;;tme.
al parti1deJlor cre:;;tin-dernocrate este
ridice anumite pr,oblerne.
68
Partidele po!itice din Europa
cunoscute d1:sp1utEole intre curentele care au dus la destramarea
Democratiei iar multiplele fraqiuni ale acestui
pivot nu se datoresc, toate, clientelismului. De fapt, Jni-
tiativa Democratica, care a stat la tendintelor Fanfani
:;;i Moro, a fost o organizata articulata ideologic; acelai
lucru se poate sptme ;;;i despre gruparea de stinga, munita Base.
Cazul Partiduhd Social-Crefjtin val on (PSC) este ;;i mai clar: doua
familii disputat aici puterea: o aripa sindicala :;;i tma bur-
gheza. Primele se recunosc in Jacques Delors, in timp ce cele-
lalte doua se situeaza la dreapta e;;ichierului politic belgian. In
aceea:;;i maniera, pacifist-evangheli:;;tii :;;i conservatorii au divi-
zat democratia cre:;;tina olandeza.
De fapt, curentele care divizeaza democratia cre:;;tina exprima ideo-
logii contrare. Biserica nefiind capabila de a stabili un cadru politic uni-
voc, credinta cre;;;tina poate oferi viziuni asupra lumii care se situeaza
la poli opu:;;i. Etienne Borne distinge trei ideologii dife1ite 'in sinul cato-
licismului francez: integrismul, democratia cre:;;tina ;;i progresismul -
de fapt o dreapta, un centru ;;i o stlnga. Aceste ideologii diferite care
pot fi denumite prin diferiti termeni se regasesc, In grade diferite,
partidele cre:;;tin-democrate din Europa. Practic, cu exceptia c'itorva cle-
mente integriste, dreapta cre:;;tin-democrata este pragmatica ;;i puj:in
ideologica; nirnic nu o deosebe:;;te de liberalism. In mod paradoxa!,
se regasesc in Evanghelie; foarte
ideologicii, aceasta orientare intelectuaUi este cunoscuta sub numele de
progresism sau de radicalism cre:;;tin In Tarile de Jos ;;;i Austria.
In ciuda caracterului eterogen al ideologiei, democratia cre:;;-
tina a rezistat mult timp exploziei. Citeva dizidente de stinga
din care mai supravietuiesc doar ni:;:te fonnatiuni in Tarile de Jos
f,'i in ltalia au ,cosmetizat" istoria sa pina cind criza italiana a dus
la destramarea Democrazia Cristiano.
Urma:;;ul lui don Sturzo, pmiid al lui Alcide de Gasperi al lui
Aldo Moro, dar :;;i al lui Giulio Andreotti, DC a fost eel mai renumit
69
DANIEL L. SEILER
dintre partidele cre:;;tine. E1 nu a putut insa rezista tulburarilor provo-
cate de prima Republica italiana. Alegerile din 1994 J-au gasit impartit
intre cele trei alian}e electorale care :;;i-au disputat voturile italienilor.
St!nga gmpa ,polul progresist" fonnat in jurul PDS. Este vorba de
Crisziani sociali. Dreapta, condusa de Onofiio, constituia Centrul
tin Democrat, aliat al lui Berlusconi in sinul ,polului libertatilor",
timp in care Centrul se impartea 'intre vechea casa, redevenita Partito
Popolare Italiano, PPI :;;i Pactul Italia al lui l\1ario Segni, care
forman o alianta de circumstanta. urma alegerilor, procesul de sci-
ziparitate s-a prelungit, despartind PPI de secretarul sfm general
Buttiglione, interesat sa se alieze cu Berlusconi. Majoritarii au fonnat
impreuna cu progresi:;;tii (PDS ere.) un pol de centm-stinga al carui
lider, Romano Prodi un ,Jacques Delors ii era apropiat.
C) Pozi{ia , balama ". Partidele clericale dezmint teoria mate-
matica a ,partidului care atribuie functia de tip ,bala-
ma" unui partid rnic. fapt, daca interclasismul lor include con-
flicte de interese lupte ideo1ogice, acesta poate prezenta
anumite avantaje. realitaie, formatiunile
au profitat mult timp de pe unna eterogenitatii ideologice
sociale. lor, rezultatul laborioaselor tratative intre
curentele opuse, reprezinta tot atitea compromisuri acceptate
de diferitele in unna constituirii unei coalitii guverna-
mentale. De aceea, atlt in Benelux cit :;;i in Italia, democratia
constituie pivotul marii majoritati a guvernelor, iar
rezultatul participarii guvernamentale dupa instaurarea votului
universal este impresionant.
Din 1945 :;;i p!na la dispmitia sa, DC a condus destinele Italiei. In
Marele ducat de Luxemburg, cre';>tin-sociali:;;tii (PCS) au condus toate
guvemele, cu exceptia legislaturii dintre 1979. In Tarile de Jos,
Partidul Catolic Popular, KVP, :;;i apoi Adunarea Democrat-Cr.;::;;tina,
CDA, au facut parte din toate combinatiile electorale din 1919 pina 1n
1994. In Belgia, Partidul Catolic a fiicut parte din toate guvernele dintre
70
Partidele politice din Europa
cele doua razboaie mondiale, clnd !mpreuna cu liberalii, clnd cu sociali;;-
tii sau cu toti Ia un loc. Din 1944, social-cre:;;tinii au participat Ia toate
guvemarile cu exceptia guvernu!ui de coali!ie fonnat din toate parti-
dele laice impus In 1945 de ,Question Royale" :;;i de coalitie !ntre par-
tidele anticlericale.
Ace:;;tia au condus toate guvemele, cu exceptia perioadei
1949, c!nd a fost lider P. H. Spaak, :;;i a anului 1973, cind a condus E.
Leburton. Dupa federalizarea Belgiei, CVP, Partidul Popular Cre:;;tin
Flamand, detine postul de prim-ministru. In Austria, dupa razboi, guver-
neie au fost conduse de populi:;;ti In alianta cu social-democratii,
singuri p!na Ia victoria SPO care, in 1971, a deschis epoca Kreisky.
1987, Austria a revenit Ia Propmgsystem-ul !ntre cele doua mari
partide, dar rolul conducator a apartinut sociai-democratilor, populi:;;tii
fiind in inferioritate prin cre:;;terea votului nationali:;;tilor.
Analizind tipul de alianta incheiata de cre9tin-democra!i,
constatam o cotitura la inceputul anilor '60.In timp ce din 1945
pina in 1960 ace9tia s-au orientat spre aliante guvernamentale
cu liberalii, dupa 1961 observam ca orientarea lor s-a l'ndreptat
spre centru-stinga, unindu-se cu partidele muncitore9ti. Depla-
sarea centrului de greutate al cre9tine, de la centru-
dreapta spre centru-stinga, traduce, probabil, mi9carea aggior-
namento, imprimata Bisericii catolice de Vatican II
1

D) Programul politic. Daca partidele care au fonnat familia
au reu9it sa stopeze divizarea lor in favoarea
fragile, aceasta se datoreaza programului lor politic.
ele scapa dihotomiei dreapta I stinga. Contrar pro-
grmnului anumitor partide protestante, programul demo-
crat nu-9i propune sa creeze Domnului" 1;'i nici Repu-
blica cre1;'tina. El se arata mai prozaic: sa apere sa promoveze
1
Vatican prima sesiune a consiliului ecumenic tinuta Ia Roma "in
1962.
71
DANIEL L. SEILER
interese1e re1[elB1C)f de ]wvi'd,anoirlt s;i saniiare instituite de Bise-
rica catolica.

vor inclina sa sustina anmnite valori ale


moralei catolice. Totu:;;i, italienilor :;;i olan-
dezilor arata ca in materie de legisla!ie avortul
sau democratia manifesta o anumita reti-
centa in realizarea concreta a afirmarii sale etice.
2. Partidele cre::;tin-democrate din Europa. In Austria,
Belgia, Italia, Luxemburg, de Jos :;;i Elvetia par-
tide care combina cele patru trasaturi constitutive ale cre:,;-
tin-democrat.
Cel mai a fost Democrazia Cristiana in Italia. Par-
tidt!l Cre:;;tin Popular (CVP) din Flandra :;;i Partidul Social-Cre:;;-
tin din Valonia ii seamana perfect. Ambe1e se bucura de "1-'"JllH.U
oute
1
m
1
c al sindicatelor muncitore:,;ti. Toate dispun de sustinerea
fenna a ...
In Austria, Luxernburg, de Jos Elvetia,
mocratii s-au confi-untat cu o situa?e mai dificila. Caracterul reii-
gios , al muncitore:;;ti o atrac}ie puter-
nica asupra

sindicale In Austna, problema


dublata de existenta unui centru sindical unic ce includea tre1
sectiuni: socialista, cre:;;tina comunista. In Elvetia, Partidul De-
;;i-a pastrat origJtn2tll1:at<c:a, exprim1[nd
din ce in mai putin voin\<1 a muncitorilor catolici. Cit
olandezi ai KVP Cato!ic
Popular - ei 1ncearca pastreze aceasta
du-se cu doua partide protestante i'n cadrul Adunam Cre:,;tm-De-
mocrate (CDA). Coabitarea catolicilor cu in aceste
dona tari a accentuat caracterul putemic confesional al Partidu-
lui care, in mod 11 sa alunece spre
dreapta.
72
Partidele politice din Europa
3. Spre un declin al Soarta Demo-
cratiei Cre:;;tine italiene care s-a destri'imat in diferite fractiuni
repartizate in trei ,poli", apoi in doi, da de gindiL a tit mai
muh cu cit omologul sau francez a avut altadata, soarta:
prin:;;i intre dreapta :,;i stinga, cei din CDS au fost nevoiti sa se
orienteze spre dreapta. Tipul de vot majoritar nu convenea unei
familii politice situindu-se ,aiurea", nu putea s:'. aleaga intre
dreapta :;;i stinga. lor in sisteme de partide - toate
multipolare - a beneficiat de o situape revoluta unde importan!a
mizelor politice o constituia logica confruntarii dintre clerici :;;i
anti-clerici. Deschiderea partidelor anticatolice de credin-
cios;i, declinul clericalismului, secuiarizarea societatilor occiden-
tale, cre;;terea ]n a ideologiei economice a valorilor hedo-
niste, aparitia unui neo-paginism, factori au concurai
la slabirea democratiei cre:;;tine. Inca putemica in Benelux, dedi-
nul sau electoral pare sa fie indepartat. In Germania Federala,
CDU nu a sa cucereasdi pozitii putemice decit cu pretul
renunt1ilii la programul sau initial. Dupa aparitia cre:;;tin-
deinocratii au devenit 1ninoritari la Strasbourg, in sinul grupu-
lui Partidului Popular European, un fel de super CDU, adica o
fonnatiune conservatoare unde se mai afla citiva nostalgici ai
democratiei cre:;;tine.
Drumul parcurs de lvficarrza Populara Repub/icana este acela:;;i
pe care 1-a parcurs DC, dar pe care MPR 1-a strabatut mai 'i'ncet. Dedi-
nul sau a lnceput foarte devreme, chiar de !a crearea RPF de catre gene-
ralul de Gaulle :;;i a relansarii dreptei liberale prin fondarea Centrului
National al Independenfilor (CNI) care a preluat din electoratul sau.
Actul de deces dateaza din 1966 dnd cei proveniti din MRP au for-
mat, la initiativa lui Jean Lecanuet, Centrul Democrat care-i punea ala-
turi de conservatorii din CN :;;i de radicalii dizidenti. Aripa st'inga, con-
dusa de Robe1t Buron, a fondat Objectif 72 care, in final, a aderat la
PS. Dar chiar 1nainte de sfin;;itul sau, elementele cele mai de st!nga din
MRP 1-au parasit din cauza politicii coloniale, in timp ce alti cre:;;tin-
73
demclcnlti, neavind incredere in acesta, au reconstituit Tfnara Ke,pul)f[C'a
a lui Marc Sangnier care se va fonna !n cadrul PSU. Astfel ca vom
de Georges Bidault de extrema-
- Bemard Lambe11. Cazul CDU se arata a fi fom1e diferit: creata
vechiului Zentrwn- sub presinnea aliatilor care se temeau de
o Gerrnanie democrat atlt pro-
de Karl Amold Jakob Katzer, cit
Originahtatea ei consta in prezenta elementelor
din contesanta"
antinazista, servind conservatorilor protes-
tanti ai Pm1idului National Popular al lui Hugenberg, mult prea dis-
pentru a putea sa-:;;i propriullor Dar CDU, sub
1u1
1
Jcuom lui Konrad Adenauer 9i Erhardt, continuat a! unc-
Ia abandonarea centrului in favoarea FDP. In
stlnga care, impreuna cu Gustav Heinemann,
s-a raliat sa dreapt1 conservatorii hanovrezi din
Deutsche Partei, Blocului iar spre 1970, parla-
mentarii de dreapta ai FDP. Succesele pe care le-au avut in landuri-
une!e 5i de tradi}ie !uterana ale fostei RDG - continua
caracteml conservator CDU; chiar daca orientarea cancelarului Kohl
este lucru putem spune despre Edouard
Balladur iar majoritatea catolicilor practicanti voteaza in favoarea ei,
dat pentru fhmceza, chiar daca H. J.
R. cancelari pentru SPD In 1983
tica
inventasera una din fonnele cele mai
de cooperare transna}ionalii. care i-a condus la crearea primului pmiid
integrat, Partidul Dar din cauza
CDU, conservatori ouale in cuibul democrat-cre;;-
ale caror odrasle risca sa se vada aruncate pe fereastra ... Partidul
constituit In 1976 la este eel mai
dintre toate regmparile formate in vederea alegerilor euro-
978. Acesta se adevarat deschis inclusiv
adeziunilor individuale. A elaborat un manifest foarte vag succint
74
Partidele din Europa
care putea fi acceptat de orice partid cu exceptia celor care respingeau
de Nucleul al PPE este fonnat
dernoc:ratia din Belgia tl.a-
Christen Demo-
Social
Partidul Popular Itaiian in Italia
in Austria Ia care mai putem
vechile reciclate: CDU-CSU si CDS. Daca
acestea din urma se compm1a Ia ca
nu Iucru putem spune aliate
conservatorilor din cadrul Uniunii Democratice Europene ele au
sa fie inclusc in sinul PPE. Declinul italiene Ia
care se adauga puterea banii detinuti de CDU-CSU au fortat deschi-
derea in favoarea cu exceptia britanicilor,
fiind in ceca ce este foarte
Aceasta deschidere europeana a unci familii
aspecte In declin, obliga !a trei comentarii.
cu unele
a) PPE este o adunare dintre cele mai eterogene a carei coerenta se
spre Nevr!nd
sociale inerente democra[iei cre;;tine, acest
familii care, in anumite cazuri, ii sint foarte
eel or a fost in mare pa11e opera DC,
Vaticana" sau a fost folosit ei, deschiderile succesive
care i-au ramas strain e. Chiar din 1973,
ea a aparut- eel pu}in in Europa- ca o singularitate regionala, !otharin-
Ea ar fi putut centm", deschiz!ndu-se auto-
de PPE radicalilor
agrarieni scandinavi. Dar s-a preferat orientarea spre dreapta, eea aleasa
deCDU.
b)
inter-
el grupamai
olandeza regmpa cele trei
franceza se dorea diferita de
75
DANIEL L. SEILER
I\1RP. Gasim chiar =?i o echipa britanidi care stringea la un loc indivi-
dualita}ile laburiste :;;i conservatoare. Principiul NEI se fonda pe ideo-
logie =?i nu pe organizare. Sub impactul conservatorismului CDU-CSU,
ai oportunismului in cre:;;tere al DC :;;i al agoniei MRP, echipele inter-
nationale au cedat locul Uniunii Iviondiale a Cre:;;tin-Democratilor, apoi
In'C-ului care, regrupind partide, au dat dovada de un ,
1
axism" ideo-
logic desavir:;;it. Doar conservatorii ram1n deoparte - in ciuda eforturi-
lor CDU - celelalte cereri de adeziune fiind acceptate: ale
lor ale CDS din ale dreptei greaca :;;i cipriota.


ciuda pretentiei sale a fi un , rolul PPE a
fost derizoriu in unna alegerilor din Acolo unde -
Germania, Benelux, Italia - un partid, membru al IDC, ducea o
campanie deschisa, referinta la PPE nu lipsea, cu anumite discontinui-
tati totu:;;i, cain cazul tarilor de Jos unde au demol_'-
strat un viu interes 'in a se distinge de CDU-CSU. In CDS dm
a preferat sa-;;i asctt.'lda referintele europene, fonn1ndu-se cu
pn:odld<::re pe listele giscardiene ( 1979) sau de centru (1989), conduse
de Doamna Veil, sau in eel mai rau caz, pe listele uniunii de dreapta al
carei mesaj contrazicea optiunca federalista a democratiei cre;;tine
(1994).
4. Dezvoltarea in Scandinavia.
Atunci cind clerica1e au inceput sa intre in declin in
unor
clericale in societatile
vechi in Norvegia, acesta ramine marginal in Finlanda, Suedia
si Danemarca. Aceste nu se inrudesc cu ,democratia
catolidi" decit prin lor a carui transpunere
ideologica se dovede!?te mm mult fundamentalisHl, dadl. nu
chiar teocratidL
Provenit din Partidul Liberal, Partidul Popular Cre;;;tin Norvegian,
foarte anti-european, dateaza din anii '30 ;;i apara valorile periferiei.
Uniunea Cre:;;tin-Democrata (KDS) J:n Suedia, Liga Cre:;;tina din
Finlanda :;;i Partidul Popular (KrFP) 1n Danemarca s-au fom1at
76
Partidele politice din Europa
in anii '60 ca reac}ie 'lmpotriva unei pennisive, din ce in ce
mai straina valorilor morale ale cre:;;tinismului. Cele mai bune rezu!tate
le-a avut Finlanda in timp ce in Suedia :;;i Danemarca reprezentarea lor
parlamentara este amenintata de pragul electoral. Acestor partide le
mai putem adauga micile forrnatiuni cum ar fi Partidul Popular Evan-
ghelist (EVP) din Elvetia trei partide teocratice, foarte mici, din
Tarile de Jos.
5. Conduzii. Contrar a ceea ce ar putea duce la confuzia
dintre siglele !?i denumirile partizane, exista un tip de partide
cre:;;tin-democrate foarte dar definit :;;i deci nereductibilla nici
o alta fainilie politica. Aceasta constatare nu va surprinde nici
pe cititorii belgieni :;;i nici pe cei italieni. Ea se bazeaza pe tra-
saturile structurale clar observabile, !;>i nu pe denumirile parti-
delor, nici pe aliantele transnationale care depind, eel mai
de alegerile tactice :;;i oportuniste.
IL Partidele anticlericale
partidelor a diror singura ratiw1e de a este aceea
de a se opune Bisericii, puterii :;;i valorilor sale, constituie un
fenomen care, acum, tine de domeniul istoriei. Liberalii belgieni,
italieni luxemburghezi vor mel originile, precum :;;i o
fraqiune a liberalismului francez. Franta, Spania :;;i Portugalia,
anticlericalismul a constituit coloana vertebrala a republicanis-
mului care s-a organizat de o maniera hegemonica atunci cind
democratia cre:;;tina reprezenta o forta marginala inlr-un catoli-
cism controlat de dreapta. In aceste trei tari, republicanismul
anticlerical reprezinta un ,spatiu" parasit, fiind ocupat de cilire
PS pe fondul unui consens slab. Versantul anticlerical al clivaju-
lui Biserica I Stat nu a intirziat sa fie atacat de conflictul de clasa
77
DANIEL L. SEILER
atunci cind autoritatea Bisericii rnen}inea in sindi-
catele Na:;;terea socialismului a orice vis
privind legatura laidi cu democratia Doar democratii
luxemburghezi au riimas pe pozitiile lor ideologice, atenuate de
accentuarea indiferentei fata de religie. Dupa ce au cunoscut o
revigorare, prin contestarea valorilor in materie de
avort, de drepturi ale femeilor de permisivitate, Partidul De-
mocrat a devenit, o data cu lini:;;tea regasita, mediatorul impor-
tant al JlUppies neomateriali:;;ti ai anilor '90. In
schimb, Partito radicale al lui Marco Panella trebuie situat in
latura postmaterialista, in opinia lui lnglehart. Foarte infliicarat
contestatar la inceputurile sale - anun!lnd altemativele - acest
partid s-a situat in spatele drapelelor ,libertatilor" fluturate de
Berlusconi.
Forma particulara agresiva a liberalismului, ideologia anticleri-
cali:i poate parea unui observator anglo-saxon tot atlt de stranie ca
democratia a d'trei imagine in contrapunct o ofera, caci ea
reprezinta, mai ales la origine, mai mult dec!t o vointa de secularizare
a vietii politice prin separarea Bisericii de Stat. Doctrina anticlericali-
lor !mbraca forma unui rationalism voltairian scientist, In care Jupta
pentru progresui social uman, contra obscurantismului merge p'ina
Ia distrugerea Bisericii 'catolice, bastion al reactiunii, direia trebuie
sa-i smulgi ,sufletul de copil". Dupa cum se poate constata, aceasta
ideologie se indeparteaza de laicitate prin caracteml sau emotional
care imbraca, Ia militanj:ii ei, aspectul unei fervori religioase. La aceste
pm1ide trebuie subliniata, mai mult decit anticleiicalismul lor, atitudi-
nea religioasa In acela:;;i timp, anticatolica. Aceste partide diferite
au originea in franc-masone1ia - anticatolica in tarile latine - care
constituie o religie in opinia lui Durkheim. Aceasta religie dispune de
o sub fom1a ciisatoriei civile :;;i mai ales a funeraliilor civile,
dar de o ,na:;;ie" laica, de un sistem de predare a moralei laice 1n
prin radio-televiziune chiar, in Belgia, de anumiti predica-
78
Partidele politice din Europa
tori laici pentru ammta :;;i spitale :;;i chiar de ,consilieri spirituali"
retribuiti ca mini;;tri ai cultelor: un fel de cler laic.
Vechiul Pat1id Liberal Belgian constituia In secolul al XIX-lea
tipul eel mai desav!r:;;it de partid anticlerical, precum :;;i intinsele zone
ale liberalismului italian spaniol sau ale radicalilor francezi. Atit evo-
iutia Bisericii ci:t ;;i extinderea seculalizarii :;;i pericolul prezentat de
stinga muncitoreasca au detenninat aceste partide sa renunte Ia ideolo-
gia lor virulenta pentru a deveni pluraliste din punct de vedere religios.
Partidele anticlericale nu dispun de monopolul asupra a_11ti-
clericalismului, dar lui li se datoreaza existenta. Ele ofera, in
schimb, complementul politic al democratiei Aceste
douii familii provenite din clivajul Biserica I Stat au dat culoare
vietii politice in majoritatea fiirilor catolice. Doar lsla-nda
Quebec au fiicut exceptie de la acestii regula din cauza unei
lLmgi dominatii engleze.
CLIVAJUL
CENTRU I PERIFERIE:
PARTIDELE DE CENTRU
Familia centralista regmpeaza partidele nascute din v " - " ' " " ~ " ' c u
de edificare nationalii Aceste partide diferite par sa fie, prin chiar
originea lor, eel mai greu de mcadrat mtr-o tipologie europeana:
nu transpun ele realitatea nationala in ceea ce are ea ireductibil?
Cu toate acestea vom 1ncerca, dincolo de diferentele de cultura
politica, sa desprindem citeva constante care disting partidele
centraliste de cele de dreapta, unde avem tendinta sa le situam
cu prea multa u;;urinta. Apoi vom schita profilul al prin-
cipalelor partide care compun aceasta familie.
ocupa de citeva forme extreme.
I. Trasaturi distinctive
In ciuda origi.."'1.alitatii specifice care marcheaza fiecare partid
de centru, se pot desprinde citeva trasaturi constante :;;i anume:
pozitia de dreapta, o anmnita inclinatie spre stinga, caracterul
popular ;;i attrape-tout ;;i programul politic.
1. Pozitia de ,d1eapta". Partidele de centru impart nume-
roase pozitii particulare ale liberalismului economic. Mai mult
chiar, in urma confrunta1ilor cu privire la tipui de societate, cen-
81
DANIELL. SEILER
s-au plasat in tabara apari"itorilor capitalismului. Rene
Remond a stabilit intr-o lucrare excelenta ceea ce leaga gaullis-
mul de . Expansiunea centrali;;tilor impie-
dica fie formarea unui partid de dreapta liberal, ca in cazul
lslandei sau fie putemic
aceasta cain cazul
Daca partidele de centru prezinta afinitati incontestabile cu
- chiar cu dreap!a autoritara - ele nu prezinta deloc
anumite trasaturi specifice care sa ne determine a recuza ca
011U>J.H"' epitetul de conservator care li se atribuie cu atita
2. 0 anumita partidele de
centru au luat na;;tere sub fom1a unor ,fronturi" sau ,adunari"
care aveau drept scop unirea cetatenilor cu ideologii diferite in
ce viza unitatea nationala. Realizarea acestui
deziderat 1i determina sa coopereze, la inceput, cu foqe1e pe
care le numim ,de stinga". Bonapmiismul a fost 'in perioada
1815-1848 o componenta a stingii franceze chiar a stingii
clandestine care era aliatul Republicanilor. Abia sub conduce-
rea lui Napoleon al HI-lea s-au risipit echivocurile in ceea ee-l
Initial, boulangisrmtF era o inventie a radicalilor, iar
sa exercitata asupra anumitor este dovedita isto-
ric. Gaullismul are originea in rezistenta impotriva
pe atunci a fost dusa impreuna cu Organizatiile
se bazeaza pe un numar de militanti responsabili ra-
socialiste. Fine Gael din Irlanda are radacinile
de Eliberare in tor-
1
Rene Remond, Les droites en France, Paris,
nume dat
82
Partidele politice din
ma sa initiala. Unul din acestui partid, Garret Fitzgerald, a
preconizat cindva transfonnarea aspectului sau pmiizan 'h1 Partid
Social-Democrat. acea perioada, Fitzgerald !acea opozitie in
interiorul partidului contra lui L. Cosgrave, de orientare puter-
nic conservatoare.
Evolutia progresiva a partidelor de centru le-a tacut sa devi.11a,
pretutindeni, mediatorii intregii sau macar a unei a lumii
industriale de afaceri. ceea ce gaullismul, trebuie
subliniat ca aceste relatii au fost rareori bLme in timpul
generalului de Gaulle. Abia sub lui Georges Pompidou
mai tirziu a lui Jacques Chirac partidul gaullist a ci9tigat favo-
mrile patronatului spre deosebire de giscardieni sau centri;;ti.
ciuda legaturilor lor cu capitali:;;tii, aveau ?i o
aripa de stinga, mai autentica mai radicala decit red Tories.
De aceea nu este nici exceptional, nici surprinzator sa consta-
tam ca centrali9tii au tacut coalitii guvernamentale cu partidele
Dupa razboi, generalul de Gaulle a guvemat
Franta impreuna cu iar SFIO a luat parte la primele
guveme ale Republicii a V -a. lrlanda, Fine Gael a guvemat
cu pentru a oara. lslanda, Partidul Lrdependen-
tei s-a coalizat cu social-democratii. Astazi, Philippe Seguin mai
prezinta inca aceasta sensibilitate fata de RPR.
3. Caracterul Spre deosebire de
liberali, partidele de centru smt partide populare. Acestea, media-
toare ale burgheziei mici mijlocii sau, pentru a folosi voca-
bularul leni.rilst, ale burgheziei nationale - au un numar
de voturi ale muncitorilor. Ele ajunge, ca :;;i
aeJtnC)Cralll. pina la orgarizate, dar mtr-0
masura mai midi decit aces tea din urma.
u.pcu1w .. centraliste corespund intocmai
tid atz'rarJP--tnw fonnat mai inainte de Otto 1\_lTCJGneuner;
83
DAN1EL L. SEILER
propun sa adune 1ntreaga unui
vag :;;i unificator. Unanimisnml lor avut un mare succes :,;>1, m
orice caz, o baza electoraHi sociala diversificati'L La aceasta vom
rnai adauga alte doua tras2,turi de o parte, aceste
partide se bucura de o sustinere foarte importanta din partea elec-
toratului din zona geografica ce poate fi denumita metropola
sau centru. Pe de alta parte, aceasta sustinere se poate repercuta
uneori printr-un sprijin venit din zone1e cele mai ne-
a9teptate, cum ar fi Bretania sau Alsacia.
centralist a fost la
inceput strict nationalist, anume acela de a :fauri Statul-natiune.
Pentru aceasta, toate diviziunile sociale, etnice sau religioase
sint prezentate ca antinationale; insa, aceasta trasatura, le poate
conferi un caracter destul de autoritar. Procesul de edificare
odata incheiat face ca sa se indrepte mai ales spre
modernizare, singura garantie a nafionale in lumea
actuala. Afinnarea este aceea care explica interesul
pentru o politica sociala, motivata de refuzul de a imparti natiu-
nea in clase antagoniste. De asemenea, afinnarea nationala :;;i
importanta Statului justifica caracterul interventionist al
economice a acestor care adesea se opun imperialismu-
lui economic al mmilor puteri 9i actiunii societatilor multinatio-
nale straine. in ceea ce prive:;;te integrarea europeana, atitudinea
lor este cu atit mai rezervata cu cit este vorba de o natiune
importata 9i cu atlt mai favorabila din partea conducatorilor
care actioneaza in cadrul unei tari mici.
84
Partidele politice din Europa
II. Partidele de centru
Cititorul sceptic sau mai putin indulgent privind tipologiile
ne va de a fi stabilit o categorie masura"
pentru a introduce :fenomenul gaullist, ireductibil in realitatea
europeana. Speri'iln ca tabloul pe care-1 vmn prezenta sa-i anu-
leze obiectilmile. Fiecare din partidele prezentate exprima etosul
national propriu tarii sale toate prezinta caracteristicile prin-
cipale aratate mai sus. Acest tablou cuprinde RPR-ul francez,
Fine Gael din lrlanda, Partidul de lndependenFi lslandez, Parti-
dul Maltez, Partidul Radical .Democrat :;;i
FPO austriac.
In srnul familiei de partide de centru, membrul eel mai
important eel mai de notorietate este, :fara rndoiala, mi9carea
gauHisHi, refonnulata de Jacques Chirac intr-o adunare
n1ca, RPR. Gaullismul are atit o organizare cit 9i o baza socio-
logica diferita de cele ale partidelor liberale conservatoare,
care fonneaza ceea ce se nume:;;te ,dreapta clasica". Din punct
de vedere al electoratului, gaullismul prezinta un caracter popular
indiscutabil: acesta grupeaza cu guler
prna la partea nesindicalii a patmilor Acest fenomen
se concretizeaza prin succese pe care UNR le-a
adus strngii in 1958 :;;i 1962, succese care s-au imnultit dupa
prezidentialelor, in 1965, de catre de Gaulle :;;i menti-
nute de UDR pina la alegerile din 1968, suferind o oarecare em-
zitme dupa legislativele din 1973. Mi9carea gaullista, mai in1e-
resata de politica sociala deci:t de liberalism, prezinta o aripa de
strnga care o deosebe:;;te :;;i mai mu1t de dreap1a clasica. Din
ptmct de vedere al organizatii, atit RPF cit :;;i UNR-UDT, UDR
sau RPR, constituie un tip intennediar intre partidul de cadre :;;i
partidul de mase pe care Jean Charlot il nume:;;te partid de
alegatori.
85
DANIEL L. SEILER
Cititorul a pmut constata di nu definim difetitele sigle de care uza
gau!lismul: acestea constituie ele insele un lntreg ansamblu de
simboluri. Gaullismul s-a mai intii prin aspectele specifice
RPF-ului (Russemblement du apoi, l'n timpul ,tra-
versarii de;;ertului", prin acelea social-republicanilor, URAS
nefiind recunoscute de general; in 1958, el rena:;;te sub fonna LiNR
care fom1eaza, In 1962, devenita In 1967 a V-a UTI. Eve-
nimentele din 1968 au intarit aceasta mi;;care care-;;i ia numele de
lJDR (Union pour la de la Republique) nume prea dur care
va suferi o u:;;oara se va numi de acum incolo doar ,D"
lnsemn'ind ,democratic". Jacques Chirac va remodela
gaullismul ' lui, fond1nd in 1976, RPR sau R<<s,:er.zble-
ment pour !a Rpztbliqzw.
Fine Gael, partidullrlandei tmite, se leaga, istoric :;;i socio-
logic, de familia partidelor de centru. Totu:;;i, sistemul de partide
al Republicii Irlanda dezvaluie o situatie mai apropiata de con-
sens dec!t in cazul Frantei, caracteristicile partidului fiind deci
mar accentuate.
Fine Gael rezulta din fuzionarea, 1n 1933, a trei partide antipopu-
liste ;;i antirepub!icane. Ce! mai important din punct de vedere electo-
ral, Cumman na nGaedheal, reprezinta o fractiune a IRA :;;i a Sinn
Fein care accepta tratatul ce crea Statu! liber al Irlandei ;;i consacra
divizarea insulei. Tnvingator al razboiului civil din 1922, partidul a
dus o politica de fa}a de IRA dublata de o politica sociala =?i
economica austera ;;i conservatoare. Al doilea grup fondator, Blue Shirts
(Cama:;ile albastre), a adus noului partid dinamismul unei de
mase. Este vorba de proliferarea 1n Irlanda a fascismului european de
care se distinge printr-un catolicism ,integral" foarte pronuntat, apro-
piindu-se \'n acest sens de Rexismul belgian. Al treilea fondator a fost
Partidul Centru, grup agrarian, destul de retonnator ;;i care exprima
interesele celei mai bogate paturi ale taranimii.
unei zone geografice electorale elocvente Dublin este Ia
estul Irlandei -Fine Gael pastreaza din trecutul lui sti!ul attrape-tolll
:;;i o organizare de tip partid de alegatori, electoratul sau, destul de diver-
86
Partidele politice din Europa
sificat din punct de vedere social, ajungind pina Ia anumite paturi
muncitore;;ti din afara sindicatelor, de:;;i el mediatiza vointa marii bur-
ghezii indreptata spre posibilitatile dezvoltarii economice oferite de
Comunitatea Europeana. Pmtidul are :;:i o aripa de stinga, minoritara dar
dinamica, care, animata fiind de G. Fitzgerald, se vrea europeana, refor-
matoare, interesata de ,social-democratie" :;;i doritoare sa separe Bise-
rica de Stat. Aliata Partidului Laburist, intre 1973-1977, !ntr-o coalitie
guvernamentala, Fine Gael a Incercat sa foloseasdi dinamica integrarii
europene pentru a pune capat dependentei economice a !ilrii de Rega-
tul Unit :;;i sa industrializeze un tinut 'Inca rural :;;i putin dezvoltat. In
ceea ce prive;;te problema Irlm1dei de Nord, pmiidul se situeaza pe o
pozitie moderata '?i, confonn traditici lui, ostila IRA .. 'in
aiegerile din iunie 1977 !-a determinat sa unneze un proces refom1ist
care a tacut ca liderul aripii progresiste sa ia locul conservatorului
Liam Cosgrave, deplasind in acela;;i timp pa1iidul de la dreapta catre
centru. In Ulster, democrat-unioni:;;tii - DUP - ai pastorului Paisley au
provenit din centralism.
Partidul Radical Democrat fondat de invingatorii
razboiului Sonderbund
1
, 'i:;;i are curentul national-
liberal care, spre 1848, a animat intelligentsia Germania,
Austria Elvetia. Asemanator liberale sau radicale
din Europa, PRD din ofera o baza electorala mai lntinsa,
mai diversificata ;;i mai impmianta. Zonele sale
Mitteland, canioanele din ZUrich, Berna, Basel :;;i Vaud - co-
resptmd destul de bine centrului dezvoltat al Confederatiei.
Mo;;tenitor allmei lungi FPO austriac seamana, dar,
da dovada de o orientare pe care radica-
lismul elvetian nu a cunoscui.-o. Partidul din
lslanda - care a guvemat cu - Partidul
formata din
'impotriva guvernului
de generalul Dufour 'in urma razboiului civil din 1847.
87
DANIEL
Nationalist din Malta completeaza seria de
de centru a cJivajului ce pune in
Traditia pangennanica a FPO- 'inscriindu-se J:n traditia Deutsch-
national- a permis ,acapararea" sa de catre un 1ntreprinzator politic
populist :;;i demagog, Jorg Haider. Acesta din unna a acumulat capital
atit vechile fonduri ale comertului pangermanic :;;i chiar filonazist,
eft :;;i din sloganul cunoscut ;;i inter;;anjabil l'Autriche aux Autrichicns.
Prin acestea, el fiicea legiitura cu formele extreme ale centralisn1ului.
III. Centralismele extreme
Inrudirea dinire fonnele extreme ale bonapartismului :;;i fas-
cism a fost stabilita de Zeev Sternhell care a :facut din primul
tata1 celui de-al doilea, o teza cam radicala, dar care stabile:;;te
afinitatile. Este evident ea eentralismul stato-nationalist impins
la extrem euprinde un monism politic absolut earui deviza
nazista rezun-ta programtil: ein Volk, ein Reich, ein Fiihrer (un
popor, un stat, un conducator). Fascisrnul real, Stato totale, tota-
litarismul lui J\1ussolini Hitler reprezinta o tentatie a absolu-
tului care intelege sa stabileasca o relatie de fuziune 1ntre Stat
:;;i societate, in persoana un paroxism politic
unde se intilnesc, intr-o sinteza totalitara, anti-etatismul eel mai
etatisnTul absolut, care nu ad1nite nici o fonna
democratica: vointa generala se exprima prin unul singur. Aceasta
n-are nici o legiHura cu extrema-dreapta reactionara, chiar daea
unii adep!i ai acesteia din unna au fost sedu:?i la fel ca unii
oameni de stinga. Totalitarismul, eel care s-a bazat pe eultul
lui ce intruchipeaza nat]unea, stato-nationalismul etnic, eenira-
lisinul, autoritarismul, autarhia econmnica etc. mai exista in
stare pura, eel putin in Europa Oecidentala. Aeesta s-a dezvol-
tat in Est pe tema purif1earii etniee.
88
Partidele politice din Europa
Cu toate acestea, asista1n la aparitia unor tonne atenuate,
sau mai putin conf;>tiente.
Neo-fascismul. Provenit fascisin, neo-fascisrnul a tras
invataminte din aeestuia din urma.
Alleanza nazionale din Italia, ca :;;i Frontul National :;;i
lor, reprezinta, fiecare in felul sau, eforturile de aggiornamento
a traditiei bonapartiste fata de realitatile actuale.
Tlnjind o lunga perioada de timp dupa Duce
1
, discipolii sai s-au
regrupat 1n jurullui Almirante :;;i al teoreticianului Pino Romualdi
sinul MSI- Mi:;;care Social Italiana. Fiind luata sub aripa unui lider
t!nar si stralucitor, Gian Franco Fini, :;;i proclamata ,postfascistif', MSI
s-a pentru a rena:;;te in A!leanza nazionale care a sustinut din
plin democra}ia. Bine organizata, putemidi in sudul subdezvoltat a!
Peninsuiei, AN :;;i-a cucerit respectul prin participarea la guvemul
Berlusconi 'in 1994. Ea s-a cmnportat ca un partener loial :;;i un susti-
nator fidel al coalitiei. Conceptul de postfascism este dintre cele mai
abile: renunta la trecut fiira a fi nevoie sa-l renege, prezentind o ima-
gine moderna :;;i deschisa prin Fini, trezind in acela;;i timp nostalgia
autoritatilor prin nepoata Ducelui. Frontul NaJional al lui Jean-Marie
Le Pen, foarte critic la adresa AN, nu se considera postfascist fiindca
are pretentia de a fi strain fascismului. Fondat de catre activi:;;tii natio-
nali:;;ti care au intrat !n politica 'in !upta pentru Algeria franceza, Frontul
National apara nationalismul extrem, ostil integrarii europene gasind
In fenmnenul emigr,rii insecuritatea data de :;;omaj un teren fertil.
Cu un electorat fonnat din oamenii de rind, cu o treime din electorii sai
care-:;;i dau voturile candidatilor de stlnga in al doilea tur de scmtin,
populist :;;i organizat 'intr-un partid de mase disciplinat, FN constituie
o premiera !n Franta, aceea a unui partid care prezinta caracterele socio-
logice ale fascismului italian adaptate apocii, adica, curatat de referin-
tele explicite Ia autoritarism :;;i la Statui absolut. FN belgian al Dr. Ferret,
a cihui violenta verbala exprimata 'impotriva emigrantilor depa:;;e:;;te pe
1
Duce - titlu acordat lui Mussolini.
89
cea a modelului sau francez, face efortul de face un capital- nu
tara succes - din mediatic al ,efectului Le Pen" asupra bel-
francofoni: ale;;ii sai s-au stabilit la Bmxelles, din 1991, la
Strasbourg, dupa 1994.
2. Xenofobii. Locul Iasat gol de imigratie, de Jorg
Haider de FPO :;:i care pennite, in 1n Belgia romana,
revenirea neofascismului, este ocupat, in Tarile de Jos :;;i in
Ll vc:c,a. de un nationalism primar care face din emigrant tapul
ispa9itor a tot ce merge rau: de la :;:omaj pina la problemele de
mediu. de orice trenlt iascist :;;i de referinte explicite pri-
vind doctrina nationalista, puiemic convinge-
rile democratice, discursurile acestor partide emigran-
lasa sa se dezvolte un rasism care nu se in mod
explicit nici in mo in i"-.N italiana.
elvetieni vechea Nationale Aktion gegen die
von Volk und Heimat - sint expe11i in materie de
populism anti-emigranti. Considerind Elvetia ca o insula amenintata
din toate piii1ile sau ca pe o barca supraindircata, democratii elve}ieni
au adaugat nevroza lor de identificare anti-europeana Ia obsesia pri-
vind refugiati". Aceeai tematica o regasim in Olanda, Ia Pmii-
dul de Centru condus de Hans Janmaat care trebuie sa tina piept unei
democratii de centru, al cami discurs se apropie intr-o ma-
niera mai ,clasidi" de retorica neo-fascista.
PERIFERIILOR:
PARTIDELE AUTONOMISTE
Ca 9i in cazul partidelor de ceniru, care au rezultat tot din
mii;>carea de edificare :;;i pmiidele care apara periferia
au diferite ,coloraturi" in funqie nu numai de caracteristicile
nationale, dar :;;i de particularitatile locale. Tipul de periferie se
dovede9te a fi la fel de important: partidele vor fi mai mult sau
mai diferite daca factorul de identificare ce mobilizeaza
periferia este lingvistic, religios, regional sau combina
mai multe din aceste elemente. In afara de acesta, caracterul,
n1ai mult sau mai putin recent ori mai mult sau mai putin institu-
tionalizat al afecteaza ideologia ;;i baza sociologica a
partidelor ,periferiste". Astfel ca ideologia acestor partide va
imbriica tmeori forma unei nationale: etnia sau comuni-
tatea religioasa domi_nata se afirma fata de Statul-natiune domi-
nator ca o entitate nationala distincta, care revendica fie indepen-
denta, fie fata de patrie sub forma unui sentiment
autentic, ca in cazul iredentismului. Anumite partide prezinta o
traditie, adesea de reactie periferica i'rrmr,tr;'""
naticmtlio;t-l:eJrltrali!sti1. Reac\ia ar fi legitima in catolice
teocratica in regiunile protestante. Uneori, arsenalul ideolo-
gic folosit de centm va fi intors i'm!PC>trJlva lui de ci'itre pe:riJferie.
In alte afirmarea o ruptura mai radi-
'-"cJmtLil, mr ,periferistii'' va l:Jnp>otnva
conceptulUl de Stat natiune: el va considera diversitatea
nala ca fiind un suveran din care emana puterea va
91
DANIEL L. SEILER
inscrie realitatea regionala ca element de baza in cadrul unei
mi:;;cari de unitate europeana, chiar cu tendinta spre o unitate mon-
diala. Aceasta doua forma adoptata de ideologia periferisHi
poate fi calificata drept nationalista sau federalista integrala.
In rind vom incerca sa desprindem t:rasaturile comune
ale periferiste. Odata schitat lor, vom
desprinde citeva tipuri particulare de
Trasaturi comune
Din marea diversitate care afecteaza partidele ce apara peri-
feria se desprind citeva irasaturi constante. Caracteristicile lor
majore sint: raspindirea geografica, orizontalitatea :;;i anti-cen-
tralismul.
l. Raspindirea geografica. Daca se poate determina zona
de raspindire a centrali'?tilor - metmpola ;;i miile dependente
- sarcina este mult pentru detenninarea zonelor cu fonna-
tiuni periferice. Electoratullor se afla in zone precise :;;i limitate.
Mediullor transparent poate veni 1n sprijinul sociologilor pentru
a localiza regiunile care constituie periferia, caci aria lor geogra-
fica se limiteaza, eel mai adesea, la o regiune. De exemplu,
Fianna Fail se bucura de o cvasipozitie de partid unic in vestul
Irlfu"""ldei. Partido Nacionalista Vasco nu se gase:;;te decit in tinu-
turile basce, Volksunie in Flandra sau Plaid Cymnt in Tara Gali-
lor. Cit p1ive:;;te pariidele protestante olandeze, acestea se gasesc
in nordul tarii sau Frise.
2. Orizontalitatea. Din punct de vedere al organizarii :;;i al
tendintelor interne, partidele periferiste se apropie foarte mult
de partidele cre:;;tin-democrate. Ca :;;i acesiea din unna, ele se struc-
92
Partidele politice din Europa
tureaza sub fonna de partide de mase de social-de1nocrat
oferind un larg evantai de politice :;;i, chiar mult
partidele cre:;;tin-de1nocrate, ele pot servi drept refugiu pentn.1
stinga socialista parasita. Similitudinea dintre partidele periferice
;;i cele cre;;tin-democrate se releveaza in ceea ce prive;:te baza
electorala. Spre deosebire de cre:;;tin-democrati, ele sint partide
attrape-tout :;;i au baze tarane:;;ti solide, iar spectrul larg social
le pennite sa ajunga pina la clasele simbcalizate.
De asemenea, vmn constata ca practica religioasa reprezinta un
factor determinant important in acordarea votw-ilor
lor". In tinuturile catolice ele vor fi deci surse importante pentn1
partidele cre:;;tin-democrate carora le vor disputa favoarea atit
masele de credincio:;;i, cit :;;i cele mrale. In lrlanda :;;i tinuturile
basce, ele se vor substitui cre:;;tin-democratilor. Aceasta concu-
renta va antrena chiar :;;i partidele mlli1.citore:;;ti din Scotia, Tara
Galilor :;;i Euskadia. ln Irlanda de Nord, periferi:;;tii au luat locul
acestora din unna.
3. Anticentralismul. Definirea programului politic comun
tuturor tipurilor de partide populare :;;i periferiste ar fi tautolo-
gica. Exista atitea forme :;;i de periferii! Dar, daca nu
pare a fi :liuctuoasa de!mirea unui progrrun periferist, l-am putea
descoperi in termeni negativi.
Partidele care apara periferia se recunosc prin aversiunea lor
fat-a de Statul-natiune centralizator. Aceasta respingere centra-
lismului prezinta consecinte politice, culturale :;;i socio-econo-
mice. Din ptmct de vedere politic, autonorni:;;tii nu au incredere
in puterea centrala in birocratie. Ei militeaza pentru descen-
tralizarea, federalizarea sau autonomia regiLmii lor. Ei apara gra-
nitele locale sau municipale :;;i zonele intern1.ediare in generaL
Din punct de vedere cultmal, periferi:;;tii apara traditiile :;;i obi-
ceiurile locale, graiurile regionale :;;i dialectele precum :;;i valo-
93
DANIEL L. SEILER
rile sau populatiei mrale. Din punct de vedere socio-
economic, ei se opun capitalismului prin apararea celor numi!i
mici", dar nu 1n tenneni de lupta de clasa. Acestui popu-
lism social i se datoreaza favoarea claselor intennediare dintre
munca: muncitori independenti, comercianti,
tarani. Ostilitatea fa!i"i de marea burghezie se traduce
doua moduri anume: a) prin populismul propriu-zis, care
este eel mai vechi: destul de confuz, el se opune exceselor
industrializarii 'in numele trecutului; b) prin
fYViJLHEL'u' de data mai recenta, acest mod preconizeaza un fel
de socialism autogestionar foarte-descentralizat care constituie
contrapunctarea economica a federalismului. Unele dintre aceste
s'i'nt preocupate de apararea mediului. Tendintele popu-
liste :;;i autogestionare pot coabita in cadrul
Se disting trei tipuri diferite de partide periferiste: tipul na}io-
tipul na)onalitar neo-centralist. Primul
se deosebe:;;te caracterul non-etnic 'in timp ce celelalte doua
sint marcate de pe1ioada tormarii lor sau de o structura econo-
mica particulara.
1. nationalist-populist. Partidele ,legitimiste ale peri-
din peisajul al Europei Occidentale. Ele
au dat - dupa modelul carlismului base sau al iaco-
bismului irlandez - unei autonomiste care a incercat
discurs inventat de centru.
difera in funqie de gradul de indeplinire al pro-
94
Partidele politice din
Partidele institufionalizate. Este vorba de partidele care
,au Ele se manifeslli in tarile in care au fost nevoite sa
lupte pentm cucerirea independentei lor. acest caz, de exemplu
in Irlanda sau Norvegia, centrul urbanizat a fost Gontaminat din
punct de vedere cultural economic de vechea metropola.
fenomen mtimplat in Anglia Danemarca. Astfel di - .
are originea in aspiratia cea mai intransigenta a mi'?carii de
independenta. Odata cucerita, continua
sa lupte pentru autenticitatea nationala, culturala, lingvistidi
religioasa a Firii.
Fianna Fail din Irlanda pierde !ncrederea ca va reusi sa
re!nvie practicarea dialectului gaelic - limba oficiala a Irlandei, care
nu mai este vorbita declt de 70.000 cetateni din vestul insulei- se
opune atit introducerii divortului cit :;;i avortului.
Daca pmiidul de stinga norvegian, Venstre, este eel mai vechi par-
tid de tip populist, astazi eel important este Fianna Fail, partid majo-
ritar in Republica Irlanda. Fondat de Eamon de Valera, eroul carismatic
al independen(ei irlandeze, Fianna Fail- care s-ar traduce prin ,luptato-
rii destinului" - are originea in apararea celei de-a doua IR.A., dupa
riizboiul civil din 1922. Republicanii intransigenti, care acceptasera
jocul electoral, s-au regrupat In spatele lui Valera pentm a fonna un
partid, un amestec ciudat de trasaturi progresiste - sustinerea Frontului
Popular in timpul razboiului din Spania, legislatie sociala avansata,
nationalizari, imp01ianta acordata echipelor colective ca :;;i serviciilor
publice, precum trasaturi conservatoare - clericaiism, cenzura, izo-
lare fata de Occident, anti-industriaiizare etc. Aceste ultime trasaturi
au fost treptat atenuate de succesorii lui Eamon de Valera. Actualmente,
FF ramine principalul irlandez care adesea guvemeaza singur
sau impreuna cu Succesul lui in rindul paturilor modeste ale
populatiei irlandcze a fucut sa scada din puterea Partidului Laburist.
Anumite mai ales cele din Vest, au Fianna
Fail. In Estul urbanizat al Irlandei, pmiidul trebuie sa faca fata 0oncu- ,
rentei e! reprezinta aici patiidul
saraci al c!aselor de ce in Vest de un mono-
95
DANIEL L SEILER
pol care face din el un partid dominant, pentm a nu spune un partid
unic. Dintre toate partidele politice ale }arilor Comunita}ii Europene,
Fianna Fail este eel mai originaL
B) Partidele cu progrmn ,neterminat". Unele periferii au
luat cuno;;tinta identitatea lor mai tirziu. Altele au trait infrin-
geri politice care au provocat un rend al con:;;tiintei lor.
Acest grup de partide cuprinde Vlaamse Volksunie (VU), Partidul
Nationalist Base (PNV) ;;i Sinn Fein. Volksunie (Uniunea Popu!ara
Flamanda), partid nationalist flamand, a mo;;tenit o traditie ,cangrenata"
de influenta pangennanica pe care nazismul a 1ncercat sa o insufle atlt
asupm flamingantismu!uil, cit ;;i asupra mi;;;carilor frizone sau chiar
bretone. Din aceste doua incn1ci;;;ari, 1ni;;;carea flamanda ;;;i-a pastrat
gustul pentm unifonne, tobe, stindarde ;;;i parade, ca :;;i dorinta de a
obpne din partea guvemului belgian mnnistierea totala a flamanzilor
condamnati pentru colaborarea lor cu nazi;;;tii. Dar, Ia origine, este
vorba de o mi;;;care democratica ;;;i populara, 1ncadrata de membrii din
r1ndu1 clet-icilor catolici ;;;i al intelectualilor proveniti din clasele de
mijloc urbane. De c!tiva ani 1ncoace, a reu:;;it sa scape de sechelele anilor
1930-1950, dar cu pretul unei dizidente, in 1978, care a racut sa se
vorbeasca de ea: Vlaams Blok. v1J, condusa de un lider nationalist,
Bert Anciaux, 1niliteaza pentn.1 desavir;;;irea unui Stat flan1m1d in sinul
federalismului belgian. Cele doua tendin!e, populiste ;;i nationaliste,
coabiteaza :;;i 1n alte doua fonnatiuni. Fondat de Sabino Goiri --
tatal mi;;;carii culturale basce Partido Nacionalista Vasco (PNV) - el
este decanul de virsta al partidelor nationaliste populiste ;;;i se aseamana
fomte rnult cu irlandez. Catolic ;;i chiar clerical, el a luptat 'in tabara
republicanilor in timpul razboiului din Spania. Independent prin idealul
sau, PNV reprezinta in 1nod ce1t o forfa conduc!nd Cornunitatea Auto-
noma Basca chiar de Ia crearea acesteia, actualmeme afl]ndu-se in
coalitie cu sociali;;tii. 0 alta particularitate a acestui partid o consti-
tuie, pe l1nga organizarea sa excelenta, faptul de a fi 1ntretinut legaturi
de colaborare cu un sindicat autonomist, STV, Solidaritatea Muncito-
1
.J1arningantism- n1i;;care pro-cultural a flamanda.
96
Partidele politice din Europa
rilor Basci. De aceea:;;i factura, dar mult mai radicala in ce prive:;;te
mijloacele, este ;;;i Sinn Fein in ultima sa forma. Formal, este vorba de
eel mai vechi partid irlandez - fondat in 1902 - practic, de un cach-u
legal a! IRA din Irlanda de Nord- dupa numeroase epuraxi :;;i dizi-
dente. 0 data cu prelungirea razboiului civil, de aproape decenii,
partidul - a! ca1-ui nurne 'insemnna !n dialectul gaelic ,singuri printre
noi" - a devenit organizatoml, de fapt ;;;i 1nediatm-ul, ghetourilor
irlando-catolice din Belfast :;;i Derry. Cei doi lideri actuali, Gerry
Adams ;;;i Martin McGuinnes, au crescut :;;i s-au forrnat aceasta
atmosfera de lupta pent1-u independen!a ;;i au intrat in politica ca sol-
dati ai IRA.
Pe buna dreptate se poate pune !ntrebarea: ce deosebe;;;te etno-natio-
nalislnul periferiei de nationalisinul pur :;;i daca nu cumva aceste par-
tide provin mai degraba din familia de centru. Nationalismul periferiei
ar fi un centralis1n care n-a putut 'inca sa se constituie !n Stat. Totu:;;i,
aceste nationalisme m>tagonice se deosebesc prin contextul socio-poli-
tic 1n sinul carora s-au forrnat. Astfel ca nationalismul de centru va fi
universal sau eel putin aspirJ:nd sa se extinda, acela al periferiei va fi
particular.
Primul va fi in timp elitist uniformizator :;;i va sus-
tine vointa politica a burgheziei reformatoare. Cel de-al doilea
va fi democratic va fi mediatorul claselor mijlocii provinciale
:;;i rurale. Nationalismul de centru va fi expansionist domina-
tor; eel at periferiei, va fi dominat u:;;or precapitalist. Unul va
insoti in fine dreapta clasica, iar celalalt se va alatura altor
de emancipare, mai 1ntii democratice apoi socialiste, suferind
succesive.
2. Tipul nationalitar. Anumite partide periferiste se aliniaza
pe pozitii de stinga. Este cazul fonnatiunilor provenite din "tre-
zirea" senti1nentului regional, care a avut loc in Europa prin
anii '60. Fenomenul regional a izbucnit in tari din dife-
rite motive, mobilizarea periferiei nu se racuse inca. opozitie
97
DANIEL L. SEILER
cu 1nobilizarile de tip sau religios, dimensiunea econo-
mica joaca rolul de motor in noua tTezire a regionale.
Contestarea Statului-natiune este dublatii de o contestare a capi-
talismului centralizator. Partidele nationalitare vor fimctie
de contextulin care se lupta, fie repartizarea pe regiuni a efecte-
]or instrumentelor econmnice, fie mentinerea contro-
lului local asupra resurselor. A:rnestecul partidelor periferiste in
domeniul raporturilor de produqie, de distributie de schin1b
a dus la afectarea considerabila a coeziunii acestor partide. Pe
de alta parte, aceasta i1nplicare le pune in raport de concurenta
cu sociahste, social-democrate chiar cmnuniste, ba
mai rnult, afectlnd- acolo unde ea exista-
Cel mai vechi dintre aceste particle este Esquerra Republicana
aripa stinga socializanta a catalane. Aici
nmi putem adauga partidul base Eusko Alkartasuna, SDLP,
!'Union vald6taine intr-o fonna n10derata, o serie de partide
regl<::>naltste spaniole.
Fondatata de Macia, adunind voturile anarhi;;;tilor ;;i conducind
Generalitat de Catahmya in timpul Republicii, ERC, stmga republicana
catalana, este cea mai veche dintre partidele periferiste de tip nationa-
litar. Supravietuind franchismului, ERC nu-:;;i va mai regasi niciodata
pozi}iile de altadata. Esquerra, partid care putea trece drept un sustina-
tor al vechilor luptatori republicani in razboiul civil reveniti din exil,
dar condusa de un t]nar lider dinarnic Angel s-a transfonnat ;;i
s-a indreptat spre independenta. Partidu! base, Eusko A!kartasuna, fon-
dat de C. Garokotxea - primul pre:;;edinte al guven1ului autonom base
dupa restaurarea democratiei- plec!nd de la stinga nationalista a PNV,
are rnulte triisiHuri cornune cu ERC. Pentn1 a com.p!eta tabloul partide-
lor nationalitariste, care s!nt radicale in ce scopurile, dar moderate
'in ce prive:;;tc mijloacele, trebuie sa adauga1n aici Social Democratic
Labour Party (SDLP) mediator al majoritarii catolice din Ulster, care
a tost creat 1n 1969 prin fuzionarea Tvfi;;;carii pentru Dreptmile Civiie con-
dusa de John Hume actualul lider al SLDP -- cu Republican Labour
98
Partidele polit ice din Europa
Party condus de Gerry Fitt ;;;i Partidul Nationalist, burghez !?i pupn
activ, care a asigurat interimatul lntre 1920 independenta Irlandei
de Nord. Anumite partide nationaliste sint moderate at!t in ce prive:;;te
scopurile dt :;;i mijloacele. Celrnai interesant este [/nion Valdotaine,
mediator al francofoniior din Val d'Aoste, regiune cu statut special in
cadrul Republicii italiene. Adepti ai federalismului integral, UV a avut
o putemica contributie la instaurarea cooper3xii dintre forrna!iunile auto-
nomiste nu numai in Italia- ea va veni In sprijinul legilor lombarde ;;;i
venetiene - ci in toata Europa. PSdA, Partidul Sard de Actiune, este
eel mai puternic aliat a! UV, in timp ce SVP-ul gennanofon din Sud
- Tyrol-Haut-Adige -, intotdeauna un singuratic, fusese c!ndva aliat cu
Democratia Cre!?tina (DC). Partidul Andaluz, al primarului Seviliei, F.
Rojas Marcos, a fost llll.dt tirnp, pentru Spania, eel 1nai apropiat de
vointa federalista de a face din regiune locul de depa:;;ire a Statului-
natiune, care e perceput ca fiind !nvechit. El evolueaza azi spre o
misiune mai na}ionalista unde identitatea andaluza se inra;;;oara in tre-
cutul ei rna uric. Pariidul Aragonez Regionalist (PAR), mai moderat,
dar strict regional, rep1ezentat In Parlmnentul spaniol chiar de !a prirnele
alegeri de1nocratice, se bazeaza pe o 1ninoritate nationalista care spera
sa transfonne PAR in Partid National Aragonez. De;;;i altadata a format
un regat dupa tnodelul Aragonului, Navara nu a cunoscut aceea:;;i ispita:
Uniunea Poporului Nava;ez (UPN), de factura regionalista in peisajul
spaniol, pare mai preocupat sa se deta!?eze de basci, dec!t sa se afin11e
'in fata Madridului. In Spania, partidele regionaliste sint foatie nume-
mase fiindca multi dintre ale;;ii locali ;;;i regionali ai fostului UCD, partid
de centru-dreapta creat de Adolfo Suarez din perioada de Transici6n,
au refuzat sa adere la Pmiidul Popular, prea conservator, :;;i s-au repliat
pe ,iocal".
Mai exista un pmiid nationalist, radical privind scopurile ;;;i mijloa-
ce!e: Herri Bataszma, unitatea poporului. HB este o coalitie de mai
multe partide dintre care ANV, eel 1nai vechi dintre - Actiu-
nea Basca c;-eata dupa modelul ERC catalan- dateaza 'din
perioada Republicii ;;;i serve;;;te, mai ales, drept cadru legal pentn1 ETA
militara, organizatie am1ata antifianchista :;:i pro independenta. HD av1nd
99
stringe
DANIEL L. SEILER
de lS%1 din
!994 :;;i Ia Strasbourg,
basce :;;i conduce primariile.
3. Tipul neo-centralist. Atunci cind vorbim de nrponLtnJte
centru I periferie, necunoscatorul i:;;i imagineaza un centru dina-
mic :;;i puternic care domina o periferie marginala, sih-aca :;;i depen-
denta. Aceasta a fost J:ntilnita, mutatis mutandis, pina in
prezent. Or, istoria are simtul umorului :;;iii place sa dejoace pina
:;;i schemele cele Jnai stabile. S-a intlmplat ca centrele militare
sa se impuna, inaintea industria1e, periferiilor mai bo-
gate :;;i mai dezvoltate economic. Adesea, din ideologice,
sau centrul politic a fost separat de centrul econon>ic, sau un cen-
economic nou :;;i rival s-a dezvoltat in cadml unei regiuni
pina atunci periferice. Acestor cazuri ,de stmci1Jra" le mai putem
adauga un element care apare in unna unor evenimente sau chiar
accidental: este cazul Scotiei, in strinsa legatura cu Anglia,
care, in 1707, :;;i-a vrndut independenta pentru o strachina cu
linte.
Convergenta Democratica din Catalania (CDC), a lui Jordi Pujol,
reprezinta dinamismu1 noii burghezii catalane :;;i a noilor paturi 'in plina
dezvoltare. Aliata Uniunii Democratice factura cre:;;tin-democrata
In cadml Convergencia i Uni6, CDC a devenit prima fm1ii in cadml
Parlamentului Catalan, !n tirnp ce M. Pujol conducea desrinele vechiului
Generalitat dupa revenirea la alegerile democratice. Ita!ia s-a nascut
din aqiunea unui Centru format de triunghiu1 Milano-Torino-Genova
;;i al carui Regat Piemontez a fost virful de lance politico-militara. Din
motive care tineau de simbolurile nationale ;;i de o proasta conceptie
geografica, capitala a fost stabi1ita 1a Roma, ora:;; pontifical :;;i purtator
a! rama:;;itelor imperiale, dar arhaic ;;i, inca de pe timpul Statului papal,
locu\ celei rnai mari con.1ptii politico-administrative. Cu timpul, popu-
latiile mi1enaru1ui Regat al Neapolelui :;;i al Sici1iei, redus Ia statutul
de pelifetie, ;;i-au luat revan:;;a nu numai prin intennediul Mafiei, Camorei
:;;i alte N'Draghetta, ci prin stap1nirea unui aparat de stat centrahzat.
100
Partidele politice din Europa
Nordul, locomotiva economica a Peninsulei, incearca
0
dubla dezama-
gire; aceea de a fi ,vaca de muls" a ,Romei hoate" - Statu! si a
,taranilor" din Sud, pe de o parte :;;i pe de altii parte, de a se vedea
politic. Acesta este moiivul contesta)ilor legilor din
ltalm de Nord: Lega veneta mai int1i, apoi Lega lombarda care emi-
grat In la Genova, adunare care a format, la initiativa
lombarzilor, Lega Nord (Liga din Nord). de PME ;;i av1nd
un caracter interclasist, Lega este un partid autonomist, viziunea sa
politica fiind aceea a unui federalism total ca ;;i cea a Vald6tains-ilor
iar conceptiile sale econ01nice fiind cele ale unui liberalism


dupa modeiul CDC catalan :;;i al majoritatii formatiunilor neo-centra-
liste. Trebuie sa evitam s-o judecam dupa stilul zgomotos al sefului si
tnbunului ei, Umberto Bossi, un fel de goian, a! dirui limbaj ;i
adesea tnvtal ,la lega ha la dura" pune capat academismului
toscan al discursului politic italian. Unita datorita lui Berlusconi, pe
care l-a inlaturat, Lega, care se situeaza in centru :;;i nu !a dreapta,
a ev1tat caderea In xenofobie, spre deosebire de Blocul Flamand __
Vlaams Blok leaga strlns conceptul de independenta de xenofo-
bia cea mai radicala. Aceasta legatwa cu deriva fascista contaminat
mi:;;carea nationa!a flamanda !ntre cele dona razboaie mondiale.
Aceste aspecte au fost combatute de Volksunie, dar nu au disparut
complet exprimarea lor prin i'vfars op Brussel au dus Ia
0
contra-mo-
bilizare a bru.xellezilor. C!ndva centrul unui Stat cemralizat, alti'idata
ora:;; fla1nand :;;i apoi francez, capita!a belgiana a fost expusa atit vointei
flamande de redob!ndire cit :;;i cerintelor val one de emancipare. r
tu/ Democratic al Francofonilor Bruxellezi, PDF, lncearca 1nca din
1964 sa apere Bruxelles, laudfnd solidaritatea cu valonii. Scottish
National Party, fondat In anii '20, a ramas marginal atlta timp dt s-a
limitat la sfera culturala. Descoperirea petrolului in largul coastelor
a sen,it drept p!rghie in dezvoltarea SNP !n timpul Golden
Sixties _Prin_ sloganul: do you wish to be rich Scotts on poor British.
Cnza :;;1 ann sumbri din timpul guvernarii Thatcher au subminat narti-
dul, ha11uit intre aripile de dreapta :;;ide stlnga. Excesele au
provocat o trezire brusca a populariei britanice, care, in Scotia. benefi-
ciaza In mod egal de SNP. , ,
101
Conclnzii
Pe linga rnarea diversitate culturala, care militeaza
in favoarea periferiilor constituie o tot de omogena
ca :;;i cea a partidelor muncitore:?ti. Cele trei tipuri diferite de
de fapt, unor 1nomente istorice distincte.
''""}'"''"L'"JL, democratic :?i este rodul curen-
al secol. El va afecta
n''"''i'ir" flamande ]a fel ca fundamentalismul
testant care s-a izbit de
populismul an1erican. N<lTlOlJLallSilllll
secolului. Accentul na:ti<)n<l1
rea autonomista sau este
ratismului foarte la moda atunci.
eel de-al doilea razboi mondial, va face unui liberalism refor-
mist care completeaza un nationalisin cultural lingvistic destul
de raspindit. Cit tipul nationalist, el va beneficia atit de
progresele de economia regionala cit de
aura mi9carilor eliberaTe ale Lumii a Treia. Nascut intr-un
climat intelectual favorabil ideilor socialiste, nationalist
i9i fonnuleaza revendicarile in ten:neni de regiona-
expresia unuia dintre cei mai straluci-
care combate dubla alienare: culturala :;;i
declinul unei limbi reflecta
torii ei.
CLIV A.JUL SECTOR PRilVIAR I
SECTOR SECUNDAR
Clivajul care pune in opozitie pe proprietarii din societatea
industriala pe cei ai lumii urbane pe de o parte, cu interesele
rurale :;;i cu aparatorii naturii de cealalta parte, reprezinta un
fenmnen mult timp necunoscut de tarile francofone. Atita ti1np
cit a dimas la stadiul precapitalist, acesta nu a afectat dec1t
Scandinavia, Elvetia :;;i Europa Central-Rasariteana. El a aparut
ca un caz special in tarile care n-au cunoscut feudalitatea -
Norvegia, Suedia, Finlanda, lslanda, Elvetia protestanta- gra-
tie unei taranimi libere sau din cauza instalarii tardive a unei ,a
doua iobagii". in acest caz, mobilizarea s-a racut impotriva nobi-
limii (aspect tratat in partea a dona a lucrarii de fata). Nu vmn
retine aici decit cazul tarilor rara nobilime sau cu o nobilime
strict razboinica. V om face deosebirea dintre contra-mobilizarea
impotriva pietei aparitia unui contra-atac lansat ill numele valo-
rilor productiviste.
Revolutia industriala :;;i stabilirea unei economii reglata de piata
s-a racut simtita ;;i pe teiitoriul national. lndustrializarea :;;i capita-
lismul au rfunas mult timp localizate ill ora:;;ele :;;i zonele indus-
triale. Logica siste1nului se baza pe integrarea aetunularilor pre-
capiialiste, care au rezistat indelung, antrenind astfel o serie de
103
DANIEL SElLER
economice, culturale :;;i, in final, Au urmat
apoi doua valuri succesive de contra-mobilizari, una corespun-
zind tazei precapitaliste, atunci cind partidele agrariene s-au
organizat pentru a apara produselor iar a doua,
fazei cind partidele ecologiste s-au constituit
pentru a lupta 1mpotriva distrugerii echilibrului natural cauzat
de de prcldULctle.
l. Partidele Agrarienii au format partide de
clasa dupa modelul muncitore:;;ti sau liberale. Baza
lor sociala este deci taranimea, ale direi interese ei le apara.
Create la inceputul secolului In Suedia, in timpul crizei din
1929 in Finlanda, Elvetia ;;i Norvegia - ca ;;i in Estonia ;;i
Letonia- obiectivullor initial a fost unul economic: sa
Statui sa impiedice scaderea preturilor produselor agricole.
Trebuiau sa protejeze o lume mrala amenintata sa dispara sa
pastreze valorile :;;i modul sau de viata. In Suedia, agrarienii au
:;;tiut sa-:;;i conserve votmile alegatorilor rurali care emigrasera
spre ora:;;e.
Partidele agrariene din Finlanda, Suedia :;;i Norvegia se nu-
mesc ,Partid de centru", respectiv Uniunea Democratica de
Centru, UDC, 1n Elvetia. Ele se situeaza, de altfel, 1n centru ;;i
chia:r daca participa la coalitii burgheze, constituie, cu excep}ia
Elvetiei, elementul eel mai de stinga.
In Suedia, agrarienii au fost, pina la sfir:;;itul anilor '50, aliatii per-
maneq:i ai pmtidului muncitoresc. Chiar ;;i astazi, pmtidul lui N. Hildinn
va duce o campanie impotriva centralelor nucleare, pentn.l descentrali-
zare :;;i apaxarea mediului. Acest partid care, in ciuda declinului popu-
latiei n1rale, nu a incetat mareasca numarul de parlamentari, se
situeaza cu adevarat !n centrul e:;;ichierului politic In Finlanda, Parti-
dul de Centru - din care provine U. Kekkonnen - nu a
ezitat sa se bazeze la prezidenJiale pe ajutorul comuni:;;tilor, lupt!nd impo-
104
Partidele politice din Europa
triva social-democratiei. El reprezinta, de altfel, axa vietii politice
finlandeze unde joaca un rol destul de asemanator cu eel al Democra-
fiei Cre.pine din Italia, ceea ce-i permite sa faca parte din toate coali-
!iile sa ob\ina adesea postul de prim-ministrrL Agrarienii islandezi
ai Partidului Progresist beneficiaza de aceea:;;i pozitie de centru, ceea
ce-i pennite liderului N. Agustsonn sa-;;i men}ina portofoliu! de ministru
a! Afacerilor Externe, at!t 1ntr-o coalitie care include comuni:;;ti cit :;;i
intr-o coalitie de centru-dreapta. Partidele norvegiene :;;i elvetiene
afla mai la In Norvegia, Partidul de Centru s-a
nascut din mi:;;carea marilor producatori agricoli 1n timp ce micii pro-
ducatori au ramas fideli fie vechiului Venstre, fie creO?tinilor populari,
adica formatiunilor periferiste. In Elvetia, Unhmea Democratica de
Centru rezulta din fuzionarea Partidu!ui Tiiranilor, Jvfe.yte:;:ugarilor
.yi Burghezilor, pe de o pmte, din radicalii de st!nga, pe de alta parte.
Daca UDC se situeaza Ia stJ:nga liberalilor, fata de cre:;;tin-democrati,
radicali Alianta Independentilor, el se afla mai Ia dreapta. Forta lui
numerica !i pennite sa faca parte din guvernul federal elvetian.
Bilantul agrarienilor este semnificaiiv, mentinrnd, acolo unde
ei existau, preturile agricole nu munai la o cota superioara cursu-
lui pietei mondiale, dar :;;i fata de eel pmcticat in interesul CEE.
Astazi, GATT amenin}a ace;;ti agricultori nelasindu-le
o maiJa manevra in viiior. Suedia :;;i Finlanda au optat pentrr1
Europa, centrali;;;tii fiind mairezervati, in tim.p ce :in Norvegia
ei au conducerea mi;;carii impotriva adera1ii. Celalalt
pLmct al agrarienilor 11 constituie politica privind mediuL
Este suficient sa te plimbi prin Finlanda, Islanda, Norvegia,
Elvetia sau Suedia pentru a observa ci'i aceste
vel de dezvoltare econmnica dintre cele mai tara sa dis-
truga cadrul natural. Acest ne pennite sa intelegem logica
ecologi:;;tilor care se reflecta L'l domeniul natmii.
2. Partidele ecologiste. Partidele ecologiste sau verzi s-au
nascut in mediul mban prin con;;tientizarea efectelor puternicu-
105
DANIEL L. SEILER
lui dezechilibru natural de logica economiei de pia!ii.
uuuwctw ruraia disparind ca societate distincta, iar agricultura
fiind integrata in sectorul agro-alimentar, taranii terenurile
agricole, care pastrau ,natura culturala", caracteristica peisaju-
lui european, nu mai indeplinesc aceasta functie. Au mai urmat
alte aspecte nocive care nu wnstau numai in murdarirea
zfunintelor sau in transfom1area lor in crescatorii de animale pe
baza de antibiotice sau hormoni nici doar in destramarea stra-
tului de ozon. Aceste aspecte nocive ating mai direct viata euro-
fenomenele de seceta :;;i inundapi care rezulta din
industrializarea agriculturii.
au intrat pentru prima data intr-un parlament dupa
alegerile din Elvetia, din 1979, cu un deputat din Gmpul de Pro-
al Afcdiului. Doi ani mai tirziu au intrat in Parlamentul bel-
ca sa se extinda in parlamentele din toata Europa,
cu exceptia Spaniei ;;i Portugaliei. In 1995, o noua etapii istorica
a tost o data cu inuarea ecologi;;tilor in guvemele fin-
landeze. Principalele formatiuni ecologiste sint: Partidul Ecolo-
care pa:rticipa la guvemarea diferitelor cantoane,
pentru Organizarea Luptelor Originale,
]n Belgia francofordi, AGALEV - a trai altfel in
Flandra- Griine in Germania, Liga Ecologista in Finlanda, Milj6-
)n Suedia, Verzii ltalieni, membri ai ,polului progresisf'
ai Primariei din Roma, la care mai putem adauga
V erzii olandezi $i luxemburghezi.
EcolcJgism.ul, curent politic nou care provine dintr-un vechi clivaj,
fericita sinteza intre noutate traditie, !ntre trasaturi de o

106
El gmpeaza pe cei care au pierdut impo-
adica dreapta Jegitimistii, pe de o pat1e,
proudhonista, pede alta parte. El reconciliazii
Jean-Jacques cu cei ai lui Louis Bonald. Pe llnga forj:ele
ecologismul mai cuprinde o parte din stin-
Partide!e politice din
gismului de dupa anii '68. Spiritualismul precapitalist :;;i postmaterialis-
mul, rezultate din prosperitatea anilor '60, au luptat !mpreuna in scopul
denuntarii ,productivismului" devastator.
Nu este vorba de orice fel de st!ngism, ci de curentul libertaire
reformat contra-cultural care este intmchipat de Beat Generation i
de Hippies. Aces tease caracterizeaza prin denuntarea culturii occiden-
tale a modelului industrial in foiosul culh1rilor orientale, in particu-
lar cea a indiei; adica respingerea viziunii prometeice in scopul gasirii
echilibrului annoniei intre om mediul 'inconjurator. In aceasta
privinta les provos din Amsterdam, pacifiO?ti non-violenti, libertini
dorind - dupa expresia proverbialii a lui Alphonse Allais - sa mute
Ia tara, reprezinta, prin intrarea lor in Consiliul municipal al
metropolei olandeze, prima traducere poiitica a unci mi:;;cari care poate
fi numita o alternativa. Cu exceptia Elve}iei, unde ele exista ca atare,
alternativele au unit verde, care in Germania, Tarile de Jos
Luxemburg formeaza un curent sau o caracteristica specifica. Pe linga
alternativele non-violcnte este important sa distingem cmentul zis ,a!
antinuclearilor", de origine maoista eel mai adesea, uneori anarhista i
intotdeauna violentii, care a devenit cunoscut 'in urma manifestarilor
epopeice de la Larzac, Kaiseraugst sau de la aeroportul din Frankfm1.
El s-a dizolvat in totalitate in curentul alternativ s-a
in particle, lasind mme care afecteaza nu numai ideologia, dar prac-
ticile militante de tip sectar. Acestea din urma stau la originea proce-
sului de autodistrugere, responsabil de Verzilor francezi, 1n
ciuda unci conjuncturi favorabile.
II. o reactie productivista?
a sector
sector secUt'ldar a rfunas malt tirnp neocupat. Toiu'?i, teo-
na exista; ea are :;;i un tata: Saint-Simon, ;;;i mnne-
roase premune: tehnocratie etc. Pe deasupra, mai
putem adauga ara concursul oamenilor de stat de talia
107
lui Jean Monnet sau
sabile. C<)n:tig;uratJa istoridi a vrut ca proprH;tanl
mului sa fie intotdeauna recmtati fie de partidele muncitore;;;ti,
fie de partidele Acestea au o tmiune sacra
pentru a dezvoltarea de razboi pin a :in anii '80
care a contribuit la asigurarea fastului glorio;;;ilor ani '30. Doar
Ungaria a mai cunoscut, inainte de n:izboi, un partid urban (vezi
partea all-a).
Cu o tloare nu se face primavara, dar crearea Partidului Elvetian
a! Automobili:;;tilor, devenit Partid al Libertatilor, marcheaza un eve-
niment. Este vorba de o reaqie anti-ecologista, care a demarat o data
cu dezvoltarea automobilismului - lupta !mpotriva limitariior de viteza,
a centurii de sigurantfi sau a taxelor care majoreaza pretul carburanti-
lor :;;i pentru adaptarea ora:;;elor !a automobil; acesta a trecut cu mare
viteza apa1ind libertatea absoluta a individului de a polua- apararea
fumatului- :;;ide a cauza daune colectivitatii care este n1gata sa-:;;i asu-
me costurile. Reprezentat in Parlamentu! elvetian, 'in mai multe cantoane
gennanice, acest partid anunta un fenomen care, p1na in prezent, se
manifesta in peisajul european unde con:;;tiinta ecologica este cea mai
putemica.
CONCLUZII
ap]lic2irii para<:ilg;nlJel lui Rokkan, am putut desp1nnde
opt familii de partide politice existente ill Europa de Vest. Acestea
corespund celor patru linii de clivaje detenninate istoric, dar nu
se in mod pe continent. Daca munci-
tore;;;ti sint foarte bine reprezentate - cu exceptia lrlandei -, nu
acela;;;i lucm putem spune despre alte fonnatiuni. in Irlanda nu
exista de Aceasta este unita in Marea Britanie
;;;i in Gennania, unde este majoritara, in timp ce 'in Danemarca
:;;i Franta ea este divizata; cre:;;tina nu mai exista dec:it
in Italia, Austria, Benelux etc.
Aceasta repartizare precum :;;i reali.11ierile care sur-
vin in sistemele de partide due la citeva reflectii sumare:
a) Dupa razboi, s-a putut constata declinul democratiei cre:;;-
tine. De mai bine de zece ani, l\1RP a disparut de pe scena poli-
tica franceza. In Germania Federala ea s-a realiniat pe pozitiile
conservatorismului liberal, iar in ltalia a suferit o cadere verti-
ginoasa dupa o perioada de straJucire. Ea va corespunde unei
anumite din Europa, unei ,Emope negre" care simboli-
zeaza fie Sfintul lmperiu, fie reteaua de Cetati-State guelfe,
funqie de epoci. Nu este sigur daca Alsacia a fost cea care a
constituit ultimul stavilar de al J'v1RP in declin sau
dadi s-a mentinui eel mai mult timp ca veche mo;;;tenire a Zen-
trumul-ui intr-un CDU din ce in ce mai conservator.
Mo;;;tenire intruchipata de cancelaml Kohl care impartea,
impreuna cu Fran-;:ois Mitterand, efemera dea-l vedea
109
DANIEL L. SEILER
pe Jacques Delors Republicii. Delors, Kohl, Franyois
Mitterand Edouard Balladur s-au sa propuna candida-
tura flamand Jean-Luc Dehaene in fruntea
Comisiei europene. Aceasta alianta a ,Europei celor cato-
lica, a fost centrata de John Major, conservator pur singe, caci
el gasea pe omologul sau belgian nu numai prea tederalist, dar
adesea prea dirijist pent.ru gustul sau. Cre:;;tin-democratul
belgian, vechi cercetator in serviciul studiului sindicatelor
tine, a continuat politica Partidului Socialist Francez, in unele
locuri vechea politica a JOC. Dincolo de asta, realinierile parti-
zane ale vechilor solidaritati au ramas.
Fie vis-a-vis, fie alaturi de Europa tripolara, se 1ntinde
Europa cu la Atlantic - Marea Britanie Danemarca.
Este acea parte a Europei bipolare, care a cunoscut altadata
puternice conflicte care as1azi este Sudul catolic s-a
deosebit mult de Nordul protestant cultivind clivaj Bi-
serica I Stat bazat pe consideratii ce vizau dinastia, identificind,
stinga, conservatori masonici de rang ca Emile Combes sau
Alejandro Lerroux acolo unde, :in Nord, atei socia-
li;;tii combateau sub denumirea mai degraba
de Brothers decit de Camarades. Refrenele lnternationalei au
amutit, iar ,stlnga salariala" infrunta ,dreapta patrimoniala" av'ir1d
cifre statistici previzionale sprijin, lasind deoparte con-
sideratiile de spiritual.
c) Se mai poate inca rep era traseul care se estompeaza
cetul cu incetul al unei Europe a liberi mindri. Ea se
caracterizeaza prin prezenta care nu mai si'ni
democrati, ci agrarieni.
centru i nPntPniP afecteaza periferiile: Islanda,
dar Corsica. Acest clivaj nu ameninta mai putin
tarile e1erogene sau ce1e cu un Stat slab: Belgia, Spania, ltalia,
constituind, prin cele doua laturi, actuala In bi:polmizan:,
10
Partide/e politice din Europa
caracter pe care-1 imparte cu ecologista. De data mai
recenta, aceste ultime partide reprezinta tm traseu inca imprecis.
tinde sa se dezvolte in sistemele tripolare marcate de democra-
tia cre:;;tina- Benelux, Halia, Alsacia- de agrajeni - Finlanda,
Suedia- sau de amindoua-
Dupa 1970 ramine care se ptme data-
rita turbulentelor care afecteaza sistemele de partide din Europa.
Aceasta problema este inca prematura: nascute din revolutiile
istorice, clivajele participa pe toata durata politicii. In Europa,
problemele noi se pun inca in tenneni traditionali atunci cind
mutatiile afecteaza stabilitatea sistemelor de partide, noile par-
tide readapteaza adesea idei foarte vechi.
PARTIDELE POLITICE DIN
EUROPA
0 data cu destramarea Imperiului sovietic, o serie de tari au
revenit la democratie. Unele dintre ele aveau o experienta eel
putin egala cu cea a occidentale. Altele, descopera demo-
cratia, dar ;;;i unele, :;;i altele au fost profund marcate de expe-
rienta socialismului real.
Modelullui Roldan, pe care-l folosim pentru a ge-
neza sistemelor de pmtide, nu hrane:;;te nici o ambitie universala:
el vizeaza Europa Occidentalii El retine o revolu}ie, numita natio-
nala, care rupe unitatea cre:;;tinismului roman care perpetueaza
lmperiul Occidental: Reforma, creaioarea bisericilor ;;;i
nationalismul, combinind-o cu o a doua revolutie, numita indus-
triala, unde expansiunea economica este adusa de un capitalism
privat :;;i de Modelul se dovede:;;te a fi inoperant acolo unde
nu exista nici catolicism universalizant, nici Reforma, nici capita-
lism, ;;i nici societate industriala liberala; ne vom limita deci, la
tarile din grupul
In primul rind trebuie specificat faptul ca tarile studiate apartin
Europei Occidentale, adica se afUi la vest de linia ,Tallin-Dubrovnik",
linia de frontiera care separa Imperiile romane Occidentale, pe de o
parte Orientul cre;;tin, de cealalta. IVIarele romancier ceh, I'v1ilan
Kundera, vorbind despre tara lui, spunea ca termenul de democratii
populare ale Estului se sprijinea pe o tripla minciuna: !n primul r1nd
nu era vorba de democratic, apoi ele nu erau populare 'in pentru
ca nu se situau Ia Est. Constituirea glaciaJunii sovietice supravietuirea
Irnperiului colonial tarist au :;;ocat profund observatorii care uitasera
un aspect esential: o pmte a Occidcntului se gasea inciusa, dupa 1945,
113
DANIEL L. SEILER
ln categoria ,Tarilor de Est" constituind, de altfel, obiect pentru
o 'intreaga serie de politologi specializati in aceasta regiune. Dupa des-
tramarea Imperiului Sovietic, politicienii :;;i au descoperit,
cu uirnire, existenta unei I\.1ittel De fapt, doua categorii ale
vechii geopolitici au reaparut dupa ,dezghetui" politic survenit in Est:
Baltice - Estonia, Letonia, Lituania - :;;i Europa Centrala -
Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Slovenia, Croatia - realitati a caror
o ascunsese blocul orientaL Confruntate cu probleme grave,
aceste tari reveleaza pe de o parte, un minimum de consens p1ivind regu-
lile i o dezbatere politidi reala privind marile proiecte ;;i, pe
de alta parte, capacitatea de a da o clasa po!itica altemativa. Restaura-
rea democratica va scoate la ivea!a prqftmzimea inradacinarii ei in alter-
nanta, adica victoria in Ungaria in Lituania :;;i revenirea
reciclati in Polonia. Alternanta impregnata de civilitate:
acceptata de opozitie, nu cuprinde nici o ruptura bruta!a in diferitele
de politica; o altemanta de tipul Pierre Beregovoy $i Edouard
Balladur, care a dat dovada de o profunda maturitate politidL Mica
Slovenie pem1is luxul de inaugura democrafia printr-o coabi-
tare, alegind ca pre:;;edinte pe fostul comunist Milan Kucan :;i o
parlamentara anticomunista, avindu-l ca prim-ministm pe
Peterle. in al doilea rind, nu ne mai putem lmpie-
dica de vechile tradij:ii. Boemia, tara cu vechi radacini occidentale, ii
vede istoria conftmdata cu cea a Sfintului-Imperiu, apoi cu a Austriei.
independenta Cehoslovaciei s-a instaurat aici un autentic sistem
care se structureaza pe cele patru clivaje ale lui Rokkan.
Polonia, mult timp dominata de Rusia, cunoa;;te, intre cele doua raz-
boaie mondiale, un muitipartidism extrem, cultul omului puternic, totul
1ntretaiat de lovituri militare.
l'n a! treilea si ultimul daca ar trebui sa desenam sistemele pani-
dice ale din Europa Occidentala, nu ar trebui sa uitam impactul
pe care l-a avut socialismul real de aproape o jumatate de secol,
- asupra sistemului economic, devenit un soi de capitalism de
centrahzat, precum ;;i impactui.asupra mentali-
Vom mai intii scurtele limitari ale modelului ca
sa le aplicam Central-Rasaritene.
114
GENEZA PARTIDELOR DIN
EUROPA
Pentru a putea fi adaptata realitatii noilor democratii occi-
dentale rezultate in wma socialismului paradigma
lui Rokkan trebuie transformata, dar de o maniera confom1a lo-
gicii sale interioare, de aceea trebuie mai intii precizata
logica sa.
I.
Fideli paradigmei lui Rokkan, ii limitam influen,a la Lcuuua
Occidentala. Adica, in cazul vechilor ce au cunoscut ,tL'1
socialism real", dupa expresia lui Fernando Claudin, pina la
Tarile Baltice ;;;i cele din Europa Centrala. 0 asemenea delimi-
tare ne pennite sa intelegem de ce aplicarea modelelor de inspi-
ratie rokkaniana se ara1a dificila in cazul pmiidelor
cipriote. Plasarea lor in contextul realitatii balcanice ne permite
sa sesizam multe lucruri care necesita o investigare compara-
tiva care obiectul prezentei reflectii.
,Dacii trebuie sa invatam ceva din aceasta istorie a Boemiei,
ar fi cain nici tm caz n-o putem in!elege ignorind evolqia para-
generala a Boemia este in Europa, cultura ei este
lata ce scria un istoric disident ceh care insista
de asemenea, in i!lo tempore non asupra
5
DANIEL L. SEILER
istoriei Boemiei pentru a i'ntelege istoria . Mai
adauga di Slovenia, de exemplu, a 'imparta:?it istoria occidenta-
inca timpul iui Carol eel Mare. Polonia, Republica Ceha,
Ungaria, Slovacia Slovenia au la a
imperiilor centrale. Aceste tinuturi au cunoscut un regim repre-
zentativ cu alegeri 9i libera competitie intre partidele politice.
Contrar Gennaniei, Austriei sau Italiei, Cehoslovacia a trait ]n
cadml unei politici exemplare. Cit prive9te Ungaria 9i Polonia,
cadrul politic dintre cele doua razboaie mondiale s-a dovedit a
fi mai democratic decit in Portugalia. Ungaria impreuna cu
Slovacia, Boemia :;;i alipite Austriei, ca 9i Polonia,
Galitia austriaca :;;i Si1ezia 9i Poznania supuse Gennaniei,
poseda traditii partidice care se regasesc pina in secolul al
XlX-lea ;;;i, din acest motiv, la sistemul de partide ale
Europei Occidentale.
Oprindu-ne asupra momentului de dinaintea preluarii puterii
de catre comuni:;;ti 9i aplicind paradigma lui Ro:Ll(an, sesizam
clar doua aspecte. In primul rind, modelul se aplidi acestor tari
la fel ca :;;i altor state din Europa Occidentala, regasind aici cele
patru clivaje. In al doilea rind, ele prezinta, dupa modelul
Scandinaviei sau periferiilor maritime, trasaturi care pe1mit deli-
mitarea unei regiuni bine profilate. Aceste trasaturi s!nt: impor-
tanta clivajelor urban I rural ;;i centru I periferie.
1. Importanta divajului urban I rural. Europa grupului
Vi:;;egrad imparte !mpreuna cu Scandinavia faptul de a avea sau de a fi
avut pa1iide agrariene. Ungaria a fost singura tara care a avut un partid
ce apara interesele populatiei urbane, mi;;carea poglar, ce cuprindea
intelecmali pe care Fraw;:ois FejtO i-a numit ,urbani:;;ti ai anilor '30".
Ultima sa Jibera 'lnainte de a-!;;i intra in hainele staliniste a
fost Partidul Cetatenilor. Cu exceptia celor finlandeze, dirora li se asea-
1
J. Macek, Histoire de la Boheme, Paris, Fayard, 1984, p. 359.
116
Partidele politice din Europa
mana foarte mult, partidele p.raniste se deosebesc de cele agrariene
scandinave prin populismul lor. Taranimea era identificata cu tot po-
pmul - aceasta tormind majoritatea iar emanciparea uneia se con-
funda cu democratia. Din punct de vedere economic, se afla
mai 1a ,stmga" :;;i, In acela;;i timp, mai la ,dreapta" dec!t agrarienii scan-
dinavi. De factura anticapitalista, ei cauta o ,a treia ca!e" lntre libera-
lism :;;i socialism: comunitarismul conform valorilor traditiei tarane:;;ti.
in fond, nuanta este de natura istorica: taranii liberi din Finlanda,
Islanda Suedia se deosebesc de vechii ;;erbi. Europa Central-Rasari-
teana a fost marcata de mentinerea unei a doua iobagii in avantajul
marilor domenii.
2. Importanta cHvajului centru I pedferie. Daca Boemia,
Ungaria ;;i Polonia au fost regate de prestigiu sub Vechiul Regiin, atlt
,Trezirea nationalitat:ilor" cit ;;;i revolutia industriala le-au gasit incluse
in marile imperii multinationale. In cazul tarilor ca Irlanda, Islanda
sau Malta- piri cu ie:;;ire Ia Statu! este de factura mai recenta :;;i
ramine marcat de lupta pentru independenra: clivajul centn1 / periferie
este deci, 1n mod logic, de o mare importanta.
In conduzie, stalini:?tii s-au folosit de periferia Europei
Occidentale 1n avantaj ul razboiului rece
1
Regimul ;;;i
economic pe care 1-au impus trebuie luat in consideratie
putea intelege recenta a noilor partide
lntelegerea lor cere o a modelului lui Rokkan.
Transformarile pe care
Centrale, despartind-o de
comunista le-a adus
,occidentalitatea" Europei Centrale in lui Rokkan,
Rokkan, ,Revue internationale de pcditiq1Je comparee",
2(1), 1995.
117
DANIEL L. SEILER
elude intr-un rasaritean, au luat forma unei revolu!ii.
Care este importanta sa? Cum i:;;i exercita conform
celor doua axe ale modelului lui Rokkan, teritonal :;;1
nal?
Importanta celor patru decenii de real". Ar
fi absurd sa tratezi din Europa Centrala ca :;;i cum istoria
lor ar incepe o data cu instaurarea socialismului real, dupa cum
ar fi tot atit de absurd sa sociologice :;;i econo-
mice provocate, timp de mai mult de trei decenii, de comunism.
Daca a fost adus cu camioanele armatei sovietice sau daca a
fost rezul1atul unei lovituri de a PC,
po>pl!tlme a constituit rezultatul unei veritabile revolutii. Au fost
instaurate o economie fondata pe de Stat :;;i
carea centralista, colectivizarea care,
in Polonia de exemplu, sectorul agricol; de asemenea,
sociala cuprindea toate legate de sanatate,
educatie :;;i cultura, de petrecere a timpului liber, in vreme ce
dictatura - a din punct de vedere teoretic - dar
de
a IY'"' '"''"'u'''" e;;i secretarului sau asigura intreaga
guvernare. fundamentale care conduceau viata omu-
societate au fost modificate: politica, socia1ul, eco-
nornicul ;;i culturalul. Aceasta a marcat in profiJnzirne oamenn
in mentaiitatea lor, in atitudini :;;i comportament.
Jesirea din sistemul comunist nu se face printr-o simpla trasatura
de cm;dei. Aceasta implica o revolutie tot atit de profimda ca cea care
a dat regimului precedent. Nu este suficient sa instaurezi insti-
rutii democratice nentn1 a instaura democratia. Trebuie sa se treaca

0
cu\tura a ;asiviti'qii, a supunerii, la o cultura ceta!eneasdL Nu
este sa nroclami vointa de a stabili o economic de piata sau
ae pune in patrimoniul Statu lui pentru ca o ,m1na invizibila"
sa introdudi economia de pia1;a. Sarcina pare chiar mai grea atunci
18
Partidele politice din Europa
c!nd se pune problema deschiderii catre o democratic reprezentativa,
caci trebuie satisracute minimum trei cerinte: una tine de domeniul eco-
nomic doua de domeniul cultural. In primul lind, se pune problema
capitalismului tara capitali;;ti tara capital. Ram'ine capitalul strain,
dar acesta nu are un caracter filantropic :;;i, neinteleg!nd sa cumpere
totul la pret mai bun, economia de piata risca sa rimeze cu econo-
mia dependenta. In al doilea rind,se impune necesitatea unei duble
revohqii culturale: pe de o parte, abandonarea unei mentalitati biro-
cratice pentru a ajunge la un spirit lntreprinzator pe de alta parte,
ruperea cu aceasta ,apatie sociala" !nlocuirea cu un sistem de va!ori
fondat pe rise, incertitudine teama pentru ziua de m1ine. Pentru
regiunile cum ar fi Boemia-Moravia Galitia, ca :;;i pentn1 multe din
tarile provenite din Imperiul Habsburgic, se pune problema rcdob"lndirii
vechilor valori pe care regimul comunist le-a distnrs. Pentru tarile care
au suferit jugul tarist, acest efort are o cu totul altii amploare: se pune
problema de a le 1ntemeia. in toate cazurile, trebuie creat sau reCIeat
un capital care n-a existat niciodata cu adevarat sau care a fost c!nd
expropiat, dnd exilat.
lnstaurarea occidentale poate u:;;or conceputa:
sint suficiente alegerile libere :;;i legi adecvate.
Mai greu este s-o faci sa este imposibil fara un sis-
tem de valmi, de mentalita!i atitudini care se cultura
cetateneasdi. Iniroducerea unei economii de este, din punct
de tehnic, mai dificila se supune unor econo-
mice necesare, dar suficiente pentru di aceasta impune
de ordin cultural, de modificare a valorilor, menta-
atitudinilor, atlt la antreprenorii cit :;;i la
muncitori. 0 adevarata revolutie continua sa se sub
ochii no:;;tri: ea atinge politicul,' socialul, economicul :;;i cultura-
lul; este care ';)tim :incotro vrea sa se uu"'"!J''""'
dar ;;tim cu ce va incepe.
119
DANIEL SEILER
Nu putem avea
lor in fostele delTii::JCJratii r:1ormllare fara sii-i acordam un
loc preponderent acestei geneze.
2. Modelut celor patru ne face
bile conflictele clivajele a:;;a cum s-au tradus ele in sistemele
de partide, in Occident :;;i in timpul aparitiei unui sistem repre-
zentativ deschis maselor.
Pentru a din acest cirnp de aplicatie foarte 1ngust este
important sane deta:;;am de senstll riguros al cuvintelor pentru
a De fapt, chiar Rokkan ne araHi
drumul pe care trebuie sa-l un11am. a propus conceptul de
revolutie pentru a explica na:;;terea partidelor co-
muniste. Acesta i-a lui Jean Charlot ideea unui al cinci-
lea clivaj, care ar pune in opozitie partidele totalitare partidele
specializ;He ca rezu1tat al unui clivaj 1ntre stat :;;i societatea civi-
. oricit de importante ar fi fost, internatio-
naHi :;;i transformarile sale ulterioare - trotkismul, maoismul,
titoismul- n-au afectat decit latura ,muncitori" a clivajului capi-
tali:;;ti I muncitori. Pe linga acesta, cont de regulile taxo-
nomiei, observam ca este vorba de un sub-clivaj care cuprinde
o sub-familie de partide.
Daca prezenta unui clivaj stat I societate civila, rezu1tat din
revolutia internationa1a nu se justifica in cazul democratiilor
occidentale, acesta are o mare importanFi in democratiile popu-
lare. In calitatea sa de pmiid unic, Partidul Comunist :;;i-a schim-
bat caracterul de indata ce a eliminat sau supus rivalii. El
se transforma 1ntr-un Partid-Stat, care se radical nu
i J. M. Chadot, Les groupes po!itiques dans leur environnemcnt, 1n
l'vf. Grav'litz, J. Leca (comd.), Traite de science po!itique, vo!. 3:
'action politique, Pa1is, PUF, 1985.
20
Partidele po!itice din Europa
numai de parti,de]le viabile care
le, chiar de partidele comuniste din cadrul acestor sncie:ta1ll.
Ceea ce s-a !nt!mplat !n Est constituie o veritabila adica
o criza profunda in care In 1ntreaga societate se rastoarna v21!orile, un
proces de destructurare ;;i restmcturare care afecteaza cca mai marc
parte a rela}iilor sociale. In modeiul prezentat de Rokkan. revolutiile
reprezinta variabile i nu constante, numarul lor nu este !imitat :;;i,
conform naturii lor, exprima istoria fiecarei societa}i in singularitatea
ei. Generalizarea moclelului clivajeior Ia tarile care nu apartin Europei
de Vest implica observarea minutioasa a evenimentelor cu caracter revo-
lutionar care antreneaza mutatii sociale susceptibile de a da na:;;tere
unor clivaje partizane. In schimb, cele doua axe relevate de Rokkah -
:fimqionala :;;i teritorialii- reprezinta structuri, in sensu! eel mai puternic
al cuvintului. Acestea corespund dimensiunilor timp :;;i spatiu, consti-
tuind sistemul de axe imuabil care regleaza modul de perceptie al
fenomenelor.
In cazul tarilor care reprezinta periferia orientala a Europei
Occidentale, revolutia internationala a lasat in um1a contradiqii,
conflicte, care au rezultat atit din modul de produqie cit
:;;i din cultura non-materiala. Pe de o parte, pe axa teritoriaJa,
este vorba de reconstruirea unui regim :;;i a unui
Stat de drept care nu avea traditie decii in Cehoslovacia; pede
alta parte, pe axa se ptme problema construirii ih71ei
economii de piap'i.
Sistemul de partide traduce atit reafimmrea ante-
comuniste, cit :;;i conflictele nascute din prabu:;;irea comunismu-
lui. Pentru tranzitie se deci, un model de 2 x 3, revolu:tia
in1ternaticm<tlii adaugind doua noi clivaje, efecte-
lor :;;i industriale. Dupa modehtl acestora
din unna, ,a treia i:;;i exercita efectele conflictuale
de-a lungul celor doua axe structurale.
121
Revolu{ii 1Ya{iona!e
Axe Clivaje
Teritorial Ccntru I Pcrifcrie
Funqional Biscrica I Stat
Jndustrhtle lnterna(ionale
Clivaje Clivaje
Rural/ UTban Stat I Socielate civila
Capitaliti i 1\hmcitori

internationala astfel, pe axa teritorial-cul-
turala, clivajul stat I civiHi, care pune in ,par-
tidele totalitare" cu ,partidele democrate", in timp ce pe axa
functionala ea se traduce prin clivajul minimali;;ti I maxima-
li:;;ti, 'care pune opozitie ,partide1e sociale" cu ,partide]e libe-
rale". Patru familii de partide, care se opun doua cite doua, se
adauga astfel ce1or opt care compun peisajul politic al tarilor
occidentale.
REVENIREA LA
VECHILE CLIV AJE
Devenite independente sau recapatindu-:;;i
dupa 1919, tarile din Europa Centrala, cu exceptia Poloniei
mse;;ti, au cunoscut o politica :;;i partizana presarata cu
mai multe sau mai putine incidente datorate tenta!iei fasciste :;;i
autoritare care a afectat multe taxi europene. Nimic din acestea
nu o cele doua pe1ioade politice au putut fi ana-
lizate ca sistem de partide prin paradigma celor patru clivaje.
Aceasta este valabila chiar :;;i in cazul alegerilor libere de
razboi. Este interesant de constatat ca ,post-comunismul" se
dovede;;te a fi, in ceea ce prive:;;te partidele politice, de aceea:;;i
factura ca ;;i mi:;;carea de Eliberare din 1944: anmnite partide
supravielfmesc, altele :;;i renasc in care ocupa
aceea;;i latura a Din punct de vedere teoretic, clivajele
rezultate din revolutia 112LtH)mlla n-ar fi trebuit sa fie modificate
de domnie a comunismului. Sa ne reamintim ca acesta
din mma cuprinde, pe axa functionala, clivajul Biserica I Stat,
iar pe axa teritorial-cultumlil, clivajul centm I periferie. In schimb,
Pl1nt<l1F'IP UaSCUte din indUStfiala aU fost puterniC per-
turbate de nationalizarea mijloacelor de :;;i de elimi-
narea, consecinta, a burgheziei capiialiste.
123
DANIEL L. SEILER
secolul trecut, problema nationala constituia o miza
in a Centrale ;;i in occi-
dentale - inclusiv Finlanda - care apartineau Rus.
Numerof?i marxi;;ti, 1ncep1nd chiar cu l'v1arx, ii vor consacra o
intreaga literatura, remarcl'ndu-se astfel Rosa Luxemburg pre-
cum f?i losif Stalin, ce pentru sociali;;tii austrieci ea va
purta denumirea de austro-marxism. Clivajul centru I periferie
;;i-a gasit principala traducere parlamentara f?i partizana in adu-
narile austro-ungar care cuprindeau cehe,
croate, slovene etc. Cu exceptia Marelui Ducat al Finlandei
care se bucura de statut aparte, cealalta putere care stapinea
re:gitlnt:ca, lmlpeoritllRus, nu tolera ase1nenea fenomene.
invingatori ai imperiilor centrale, au sa rezolve
problema nationalitatilor prin sustinerea independentei
Baltice f?i Poloniei, dar mai ales Imperiului
Habsburgic. Departe de a o rezolva, ei n-au fiicut decit s-o ex-
tinda: Polonia, Cehoslovacia :;;i Ungaria se bucurau de o mino-
ritate numeroasa, in timp ce regatul Serbiei, Croatiei, Sloveniei,
devenit apoi Iugoslavia, prezenta aceeaf?i compiexitate naLticm<llii
ca :;;i in cazul defimctului regat austro-ungar. Deci nu trebuie sa
ne mire ca asistam la aparitia partidelor care apara oferind
avantaje proiectelor naziste: o parte dintre aceste nu
vor rezista sustinerilor Berlinului :;;i vor accepta colaborarea cu
acesta, cum a fost cazul Partidului Popular Slovac condus de
MgrTiso.
Dupa modelul aliatilor din 1918, Ordinul sovietic a pus capat pro-
blemei minoritatilor nationale. El s-a folosit de mijloace mai brutale,
ob}in'ind in felul acesta rezultate mai bune. Noua putere tutelara a pro-
cedat la deplasarea in foq:a a frontierelor ca :;;i a populatiilor. Polonia
s-a vazut astfel deplasata spre Vest :;;i ridicata !a rangulnatiunilor omo-
124
Partidele politice din Europa
gene, in timp ce Cehoslovacia se vedea eliberata de
gennano-
foni care le stateau !n cale. PennTl restul, PCL-r sovietica consta intr-o
punere ,1a rece" a proble1nei, dar, dupa cu1n spune o istorioara care cir-
cula prin acel loc, este vorba de un frigider de tip sovietic, adica, se
stridi repede 9i bine.
Doar Polonia mai ofera azi, ca :-;i alta data, o traducere com-
a I<PN, al teri-
torial allui Pilsudski din partea centralista, iar din partea
feriei prin urma:;;i ai lui Roman f?i ai
endicja, sau ai
In fenomenul de rede:;;teptare a nationalismelor In Europa ,Cen-
tral-Rasariteana", acordam un loc aparte KPN-ului - K<Jn,feclerac:ja
Polski Niepodleglej- Confederatia pentru o Polonie Independenta.
primul rind, este vorba de eel mai vechi partid de opozitie, In mod cert
anticomunist antisovietic: el a fost creat !n 1979 :]i a ramas mult
timp izolat. :;;i fondatoml sau, Leszek l'vioczulski, a p!atit un greu
tribut pentru opozitia lui, racind multi ani de 1nchisoare. Apoi, KPN a
ridicat de prima data problema prezentei sovietice apartenenj:ei
Poloniei la Blocul Riisaritean atunci cind celelalte forte de opozij:ie se
concentrau asupra politicii interne, evitlnd cu grija sa atace deschis
frate", cu at!t mai mult cu dt acesta se arata mai amenin1ator.
sfir:;;it, pentm ca aceasta opozitie concentrata pe recucerirea inde-
pendentei nationale pierdute ireductibilitatea naj:ionalismului
polonez ,istoric" faj:a de regimului pentru a-l distmge, a-1
supune sau a-l recupera. KPN procedeaza bine folosindu-se de cliva-
jul centm I periferie dar pe latura lui centralista, In timp ce ZChN,
Pmtidul Cre:;;tin-Naj:ional, apara un etno-nationalism bazat pe un cato-
licism identitar.
In Republica Ceha facut aparij:ia un pmtid moravian, in timp
ce 1n Slovacia, Partidul National Siovac, SNS, este urmaO?ul lui Mgr
Tiso, principalui partid fiind de Opozij:ie pentru Suverani-
nonlrlatie germana stabilita 'in Cehoslovacia la granita cu
Kt:gJunea a fost anexata Germaniei !ntre 1938-1945.
125
DANIEL L. SEILER
tatea Slovaciei", HZDS, condus de Vladirnir Meciar; cele doua forma-
(iuni au forolii 1n cadrul Parlamentului Republicii Slovace.
II.
de razboi, mi;;carea muncitoreasca social-democrata
pret1Jtindlern pe continentul european, ten-
antidericale. pur anticlericale se gaseau in
Boemia, dar ;;i 'in Franta sau Belgia. De altfel, aproape 1ntreaga
era ostila Bisericii: dainuiau vechi amintiri despre martirul
Jan Huss ;;i se identifica catolicismul cu cauza habsburgilor.
Polonia, din contra,
de Biserica Catolica s-a
aratat, chiar de la impiirj:irea
zator al con:;;t1inte1 na1[io1uale.
fiind semn catali-
mai bine de patruzeci de ani de regim comunist, chiar
unor considerabile in
centrala, atitudinea fata de catolicism
si numaml este la fel de Inare. Princi-
, focar de rezistenta, Biserica Catolica a
Respectul de care s-a bucurat, deter-
intr-a
In Polonia, unde Biserica a jucat imotdeauna rolul de contragreu-
tate, asemenea legaturi existau cu democratia sub Gomulka
si Gierek, episcopii sustineau !n mod deschis nu numai un
democrat- de;;i acestea erau interzise -, ci :;;i un gmp parlamentar de
acest tip, Znak, al carui deputat a fost pemru un timp T. 1\1azowiecki.
Pe llnga aceasta opposition a Bisericii, mai existau Pm::
Asociatia Social. Cre:;;tina, colaboratori pe fata ai grupul
Pax legat de tendinta numita a partizanilor.
cazui Republicii Cehe, democratia cre:;;tina constituie eel mai vechi
cu reprezentare beneficiind de o continuitate realli
26
Partideie politice din Europa
1n cc prive:;;te modu! de organizare. Unna:;; a] formatiunilor cre:;;tin-
sociale, care sub habsburgi au existat in Boemia-Moravia, !n Galitia,
Slovacia, Slovenia binernteles, !n Austria :;;i Ungaria, Pa11idul Popular
Ceb Morav, fondat de Mgr Sramek- don Sturzo al cehilor- a jucat
un rol imp011ant timpul primei Republici Cehoslovace Ia !ncepu-
tul ce!ei de-a doua, plna la lovitura de la Praga. fn timpul riizboiului,
Mgr Sramek va conduce guvemul cbiar :;;i din exi!, Ia Londra, iar dupii
Eliberare, Pm1idul Popular ajunge sa ocupe Jocul trei la alegerile din
1946 dupa comuni:;;tii :;;i national-socia!i:;;tii ai pre;;edintelui Benes, dar
lnaintea social-democratilor, !ntr-o configuratie care evocii inceputuri-
le celei de-a IV-a Republici in Franta. Dupii lovitura de Ia Praga, din
1948, principalii conducatori sint ]nchi:;;i, exilati sau aruncati In mii-
nastiri, ca in cazul lui Sramek, !n timp ce !idem! extremei-stingi a
pm1idului, abatele Plojhar, ajunge Ia conducerea a ceea ce va fi o
simpia curea de transmisie a puterii comuniste. In 1968, gratie
Primaverii de la Praga, Partidul Popular il 'indepihieaza pe abatele
Plojhar, reia contactul cu organismele internationale ale democratiei
cre:;;tine :;;i adopta un program axat pe o viziune cre;;tina a lumii, care
este inclusa in traditia progresistii a cre:;;tinismului social. Acest pmiid
a cunoscut un mare succes, dar normalizarea a pus capat acestei evo-
lutii, readucindu-l, prin abatele P!ojhar, Ia functia de ornament a! unui
pluralism de fatada. In urma ,Revolutiei de catifea", acest pattid a fost
considerat disparut. Nimic mai fals caci, precum pasiirea Phoenix, Parti-
dul Popular Ceh Morav a nmoscut o adeviirata care i-a
deschis po11i!e Parlamentului. Acest partid, care a '?tiut cum este In opo-
zitie, dar :;;i Ia putere, prezintii toate trasaturi!e den1DcJmtiil<x cre;;tine din
Benelux :;;i Elvetia. De acum !nainte va fi, ca :;;i in perioada interbelidi, o
forta de sp1ijin.
Prin cu omoloaga ei cehii, ramura siovaca a democra-
inainte de razboi, mai puternica, chiar
1938, Popular Catolic S!ovac, al carui conducatcn
cunoa;;te o deviatie in acela:;;i timp nat!Onal!stii
chiar sa colaboreze cu ocupantii
Kt:ptlOJJC:J independenta de Praga,
Elibe;rare, cr<e:;;tin-d<:onioc;ratii de st!nga au creat
1
7,..,

DANIEL L. SEILER
av1nd rolul de curea de transmisie dupa
_.l{ev,o!uttla de catifea" pn)g!anrml
tin,-derrtocTat a fest
dizidentului Jan <'>,rnnonrkv
t;'uvemul slovac a sa se
care a cauzat numeroase dem()Crapei
care a dus la ruptura cu mo;;tenirea lui Mgr Tiso.
III. urban I
Europa Centrala a cunoscut chiar de la inceputurile demo-
cratiei o mi:;;care rurala foarte putemica :;;i cu o inclinatie popu-
lista :;;i comunitara. Polonia, Ungaria :;;i Cehoslovacia dif>Pl.tnea,
fiecare, de unimportant partid agrarian, din care a s1rnr:3.v;etmt
comunismului doar al micilor
din Ungaria. Acesta nu a mai cunoscut niciodata rezultatele din
1945, cind a obtinut 57% din voturi.
Nostalgic '?i plin de ura faiii de trecut, partidul pare sa aiba ca
singura ratiune doar retrocedarea imobilelor fo;;tilor proprietari expro-
priati de puterea comunista '?i, din aceasta cauza, ;;i-a atras simpatia
persoanelor mai In virsta. Inainte de primul razboi mondial, Polonia
avea un partid taranist impmtant, PSL, a! carui lider, Mikolajczyk, a
condus guvemul de Ia Londra ;;i a 'intruchipat sperantele democratice
in guvemul de uniune na}ionala impus de acordurile de Ia Yalta.
Contrar altor state socialiste, Republica Populara Poloneza a pas-
trat un sector agricol privat, compus dintr-un numar mare de terenuri
mici, sector putemic subventionat :;;i sustinut de puterea comunista.
Pentnl a patnmde :;;i a atrage simpatia acestui mediu mral foarte
populat :;;i putemic catolicizat, PC a preferat sa fondeze un nou partid
fi:iranist, ZSL Dupa scrutinul semidemocratic din 1989, acest partid
compus din comuni;;ti cu ,obraz subtire", a surprins pr:in alianta sa cu
Solidarnosc, adudndu-i pe fo;;;tii lui mentori 'in pozitia de minoritari.
Intre 1989 :;;i 1991, intre ZSL ;;i Solidaritatea Rurala a fost o competi-
128
Partide!e politice din Europa
j"ie acerba pentm a-:;;i atribui mo;>tenirea politica a PSL. Prelu1nd sigla
fosto.Jlui partid al lui Mikolajczyk, dar nu ;;i filozofia sa, ZSL ci;;tigat
in 1991 ceva mai multe voturi decit Solidaritatea Rura!a, ob}inind un
scor onorabil daca tinem cont de risipirea generala a vor-urilor. Gra}ie
lidemlui sau, \Valdemar Pawlak, tlnar dinamic, de;;i lipsit de compe-
tenra, ;;i gratie unei organizari excelente, cochet!nd :;;i cu Biserica, PSL
a redevenit mediatorul privilegiat a! mediului rural.
Ungaria poseda, printre altele, o traditie urbana, Poglars, pe
care o adevarata problema de civiliza}ie o despartea de popu-
lism. Acest curent, reprezentat de Partidul Ceta{e-
nilor, avea sa renasca in dizidenta contra lui Janos Kadar. Ani-
mat de intelectuali ,cosmopoliti", vechi elevi ai lui Lukacs, cum
ar fi J. Kiss sau fiullui Rajk, acest curent s-a organizat in Alianta
Democra1ilor Liberi, SzDSz. In cadrul SzDSz se regasesc doua
curente: unui liberal care este dominant, celalalt se vrea social-
democrat, dar obiectivul sau principal este occidentalizarea
rapida a prin economie de pia}a :;;i printr-o schimbare
a valorilor. 1994, acest partid a acceptat sa participe la guver-
nare impreuna cu Partidul Socialist.
IV.
In unna caderii regimurilor comuniste, observatorii s-ar fi
a:;;teptat la o patrundere a social-democratiei. Dar nu s-a 1nt1mplat
a;;;a. Faptul este surprinzator pentru Ungaria, unde Partidul So-
cial-Democrat a jucat tm rol impmiant ill Revolutia din 1956,
detinilld posturi cheie ill guvernarea lui lmre Nagy, ca l.n cazul
Annei Ketly care a fost ministrul iuacerilor Exteme. lnsa so-
cial-democratia a lipsit de la ,intilnirea" cu tranzi}ia ca :;;i cum
comunismul fusese ratiunea sa.
129
DANIEL L. SEILER
De asemenea, au lipsit conservatoare :;;i liberale de
dinainte :;;i de dupa razboi. Acest
daca democratiile populare nu au lichidat nici mc1 cultural
vechile clase :;;i pe capitali:;;ti, in schimb ele au d1strus pati.-irrlo-
niul care le conferea puterea :;;i De aici incapantatea
lor de a rezista staliniste, la care se adauga :;;i incapacJta-
tea lor de a se regrupa: noii foarte adesea,
din vechea nomenklatura.
Doua fac excep}ie de la aceasta teiidln\<1, ti)nntndu-:;;1,
pentru una, sau creind din nou, pentru alta, un veritabil
Este vorba de Polonia :;;i Ungaria. Polml!a.
Unia Pracv, UP, uniune laburisti'i, rezulta din fuzionarea Soli-
aripa stl'nga a Solidarnosc, cu independentii :;;i
reformatori. UP a un la 1nceput
modest :;;i a supravietuit schimbarii modului de votare.
Socialist Ungar, MSZP, majoritar, s-a bucurat de o soclal-
reconstituita modelul PDS italian, plecind de
la un
comunist refonnator.
In Po1onia, proletariatul a fost acela care, animat de Biserica, a
constituit vlrful de lance !n lupta contra ,Stamlui muncitorilor rara-
nilor": se activitatea dusa de Lech Walesa de sindicatul
Solidaritatea. Dupa alegerile din 1991, Polonia aparea ca singura tara
din Europa centrala sau baltica care nu numai ca a pastrat, dar a dat
Ia doua partide care aparau interesele muncitorilor, expresie a
miscarii muncitoreti sindicale: Solidaritatea Solidaritatea Muncii.
nu are pretenj:ia sa ia parte la coalitii ;;i la alte jocuri parlamen-
tare, limit!ndu-se ]a rolul de ,cline de paza a! sindicatului". Cel de-2l
doilea, Solidarnosc Pracy, din aripa sringa a sindi-
cale, este mai activ a dat Uniunii Laburiste, UP.
Polonia reprezinta un caz unde clasa muncito-
reasdl, siaba 'inainte de razboi, a fost creata de catre capitalismul de Stat
;.;are industrializat tara. In loc sa se atlrme unui patronat
130
Partidele politice din Europa
nul cre:;;tinismului social :;;i nu al marxismului promovat drept religie a
Statului.
Cel de-al doilea partid, lvfagyar Szocialista Part, MSzP, a fost
creat dupa dizolvarea Partidului Socialist Muncitoresc Ungar ai lui
Janos Kadar, mentin:ut de succesorul sau, Karoly Grosz. El a fost creat
de un gmp de persoane animate de aceeai viziune al direi bilan!
ram!ne impresionant; instaurarea democratiei reprezentative, moartea
oficiala a comunismului, crearea Republicii Ungare In 23 octombrie
1989 - ziua aniversara a Revolutiei din !956 - realizarea unui pro-
gram de privatizare :;;i, pe plan extem, prabu:;;irea c01tinei de fier. A
venit o zi cind istoria a dat dreptate lui Imre Poszgay, Miklos Nemeth,
Gyula Hom, Reszo Nyers :;;i Matyas Szuros, animatorii unei autentice
revolutii organizata in sinul unui Pa11id-Stat cosmetizat de Janos
Kadar. Aceasta poate ca ar fi e:;mat daca, in locul lui Kadar, reformi:;;tii
ar fi avut in fata lor un om ca Gustav Husak ...
Particularitatile tranzitiei ungure:;;ti :;;i politica prudenta dusa de
Janos Kadar au racut ca Pmtidul Socialist l'v1uncitoresc sa se bucure de
un curent refonnator care nu a fost, ca in alte pih1i, epurat :;;i care a
triumfat dupa retragerea lui Kadar.
Contextul venind in sprijinul social-democratilor
prost deghizati, 1-a !ndepartat pe K. Grosz, succeson1l lui Kadar, :;;i a
realiniat partidul devenit socialist, pe pozitiile social-democra}iei
occidentale, dovedind prin acte concrete ca nu era vorba doar de jura-
minte pioase. Karol Grosz, el comunist reformator, dar pmtizan
al unui model marxist al socialismului, va reconstitui partidul, dar rara
sa se bucure de nici un succes electoral.
V. Conduzii
Chiar dadi a ucis a inchis VGLHJtvru, chiar dadi a torturat
sau a supus or,gani;;.:aj,iile fadnd din ele
niciodata un n-a putut nici sa slabeasca nici
sa elimine interesele sociale care au izvor1t din manicheismul
13
DANIEL L. SEILER
de clasa. Aceasta de puterea de rezistenta a structuri-
lor care, adesea, se fonneaza pe-o lunga perioada de timp; aceasta
de asemenea ;;;i de ideologia ;;;i mentalitatea comuni:;;tilor
care :;;i-au exercitat puterea. de rezisten}a fenomenului
catolic, pe care au incercat cu insistenta sa-l slabeasdi, conduca-
torii comuni:;;ti :;;i-au inmultit, imediat dupa anii '50, aut conce-
sii1e facute Bisericii, dt :;;i jignirile fata de sentimentul religios
al ln alte paqi, marxiste fata
de ,problema nationala" apare chiar de la inceputul secolului,
acesta adaugindu-se faptului ca comuniste din Est dis-
puneau de o carte sfhqta: lucrarea, pe care tovara:;;ul
Stalin o consacrase prob]emei nationalitatilor. Polonia, oportu-
nismul Partidului a dus la mentinerea, perinde ad cadaver, unei
politici demagogice in mediul
In schimb, puterea comunista :;;i-a implinit sarcina principala
de distrugere a :;;i a tot ce constituia fundamentul
puterii burgheziei. Pe l'inga aceasta :;;i cu scopul de a acredita
ideea ca victoria cmnunismului insen1na trimnful revenirea
la putere a social-democratia a fost somata sa
adere la PC, ca in Cehoslovacia, sau sa fuzioneze cu acesta in
sinul unui pmiid muncitoresc unit, ca !n Ungaria sau Polonia.
Mi:;;carea sindicala s-a vazut unificata in avantajul elemen-
telor sale comuniste :;;i redusa la starea de instrument 'in servi-
ciul regimului. Partidul Cmnunist nu s-a multumit doar cu atit;
el a provocat valurile de epurari, purificarea succesiva a stingii
- titoi:;;ti, combatanti ai rezistentei interne - a celor care ere-
dean intr-o cale nationala spre socialism :;;i a altora care inceta-
sera pur ;;i simplu sa se mai plinga. Se uita prea des faptul ca
stinga a platit comunismului un tribut eel putin la fel de greu ca
:;;i dreapta.
Distrugerea socio-economica a vechii burghezii, asociata cu
loboiomizarea clasei muncitore:;;ti, fac sa fie greu a vorbi serios
132
Partidele politice din Europa
de o :;;i o stinga in Ungaria, Cehoslovacia sau
Baltice. Doar Polonia ofera imaginea unei revan:;;e a modelului
de analiza marxista asupra marxismului: 1n aceste
capiitalisrnLtl de Stat, introdus de comuni:;;ti, a pus pe
industrializare, dind na:;;tere, prin antiteza, proletariatului. Soli-
darnosc reprezenta singurul partid care apara interesele munci-
torilor din Europa Centralii, iar laburi;;tii au prins ieren.
restul, folosirea cuvintelor ,dreapta" :;;i ,stinga" demonstreaza
un joe semantic al carui scop este de a intra, indiferent cum, in
gindirea politica a Emopei Occidentale. Jocul este mai putin
nevinovat dec!t ar parea: in spatele supunerii fata de ideologiile
occidentale, se profileaza umbra unor fundatii putemice, legate
de gennane :;;i distribuitoare generoase de fonduri. ln
alte pa11i, e impmianta temperarea dezgustului provocat de expe-
rienta democra!iei populare, care a discreditat st1nga in Repu-
Ceha mai mult decit in Ungaria.
definitiv, in cei de ani de ,socialism real"
a mai ramas nimic eel mai important al
occidentale :;;i, dacii m Ungaria, Polonia sau Boemia ne place sa
folosim cuvinte ca ,dreapta" ,stlnga", o retorica nerealista a
dis!rus sensul. I Stat a rezistat mai bine in
lunga perioada de stalinista ;;i neo-stalinista; totu:;;i,
HYlP<JrtanLta ei ramine secundari'i, cu exceptia Slovaciei :;;i, :intr-o
midi masmii, m Polonia Moravia. Doar
riferie se cu o vigoare, adesea
lul sale dintre cele doua razboaie mondiale, pentru a
impo,ffimta pe care a avut-o 1nainte de 1914 :;;i in secolul
corrmlet a] ,democratiilor sovietice" din vest ar
fintanci<lre economice o data cu partidele
1nedia1tizau - cu exceptia Poloniei -, dar :;;i a unei lmni
sindicale lasal<'i fara vlaga; in incercarea sa de eradicare
a Bisericii Catolice; nationalita!iior.
Dar bilantul nu se opre:;;te
133
CLIV AJELE POLITICE
Cele patru decenii de putere absoluta a Partidului Conm-
nist, dornic sa transforrne sau sa detennine societatea civila, au
provocat o reaqie a acesteia din tmna care a 1nodificat profund
natura partidului unic. Aceasta reactie a fost urrnata de aparitia,
odata cu reinstaurarea democratiei, a unui divaj Stat I Societate
civila. Se pare ca el este tranzitoriu i;>i legat de conjunctura poli-
tica in care s-a !acut revenirea la un regi1n reprezentativ. Un al
doilea clivaj se instaureaza atunci cind se restabilei;)te functio-
narea unei economii de piata care, dupa patruzeci de ani de
planificare centralizata, nu mai prezinia nimic ,natural".
Statui contra civile
Devenita oficial partid dominant i;>i considerata expresie a
vointei politice a marxismului revolutionar avangardist, organi-
zatia comunista ii;>i extindea reteaua de control teritorial in paralel
cu aparatul de Stat pe care-1 domina. Epurat, reinnoit curatat in
mod regulat de elementele sale contestatare, Partidul Comunist
constituia culoaml inevitabil pentm toti cei care tinteau un post
ce conferea o anmnita putere; instanta ftmdmnentaHi a Statului,
el substituia functional atit clasa conducatoare in sensul dat de
Mosca
1
, cit ;;i bu;ghezia. De aceea, el va pierde orice functie
1
Gaetano Mosca (1858-1941), polit<)log
celebru prin ,teoria elitelor", opusa
politic italian. A ramas
Pareto.
135
DANIELL.
mediatoare intre societatea civila societatea politica, pentru
deveni o unealta de mobilizare in avantajul exclusiv al celei de-a
doua. Acolo unde exista o societate civila, va aparea, din aproape
'in aproape, o mobilizare fmpotriva Statului totalita:r: Budapesta
;;i octombrie polonez din 1956, Primavara de la Praga, din 1968,
evenimentele din Gdansk, in 1970 :;;i 1980, sint tot atitea eveni-
mente revolutionare. In momentele numeroase cind a batut in
retragere, contestarea surda gasea refugiul !n Biserica ;;i in
retelele semi-clandestine ale dizidentei. Odata cu venirea la putere
a lui Mihail Gorbaciov, menghina puterii sovietice slabeste iar
fenomenul partizan reapare chiar inainte de organizarea
lor libere. De rapiditatea procesului de tranzitie va depinde gra-
dul de diferentiere intre familiile :;;i partidele politice rezu1tate
revolutia intemationala. Organizate destul de devreme, alegerile
libere vor vedea contl:untindu-se partidul totalitar cu un mediator
unic, ce exprima vointa societatii civile de schimbare. Acesia a
fost cazul alegerilor din Polonia, din 1989, semicompetitive, dar
libere, ;;;i al primelor alegeri din Cehoslovacia, din 1990, sau al
partidelor din Ungaria, din 1988 ;;;i 1989. In schimb fiindca oro-
cesul electoral venea sa confinne o tranzitie care deja era ;usa
pe rezultatele dezvaluie o configuratie multipolara, ca in
cazul alegerilor din Ungmia din 1990.
Partideie totalitare. Familia de partide totalitare se compu-
ne din partide comtmiste normalizate in <mumite cazuri, re-
improspatate in vederea alegerilor libere. Chiar dadi ele au pas-
trat increderea anumitor sectoare ale clasei 1nuncitoare, acestea
eziHi sa mediatizeze vointa politica celor care, altadata,
parte din aparatul de Stat al democra!iei populare.
gmea este clara Polonia unde partidul s-a prezentat alegato-
sub fonna coalitii - Sojusz Lewicy DemoTaty Czej
(Ahanta Stingii Democratice) - fonnata 1n jurul acestuia :;;i
atragindu-:;;i sindicatul minoritar OPZZ, ca :;;i organizatiile de
136
Partidele politice din Europa
femei, de tineret etc. Partidul, a:;;a cum s-a prezentat, rebotezat
social-democrat - SdRP - nu mai reprezinta decit un :fiagment
din vechiul partid 1nuncitoresc tmificat - PZPR - prornoveaza
in primele rinduri elementele cele mai re:i:bnniste, Kwasniewski
sau Oleksy. Nu aceea;;i este situatia ill cazul Partidului Cmm.mist
Ceh - KSC - care, fiind mai puten1ic, a conservat o structura
mai rigida :;;i mai impenneabila fa}a de schimbare, ceea ce nu l-a
:impiedicat deloc sa obtina rezultate tot atit de bLme ca partidele
inrudite cu el, adica mai mult de 10% din voturile exprimate.
L< Slovacia, Alianta Silngii, cupr]nzind o majoritate de cadre ale
vechiului regim, este condusa de elemente refonnatoare, cmn
ar fi Petr Weiss.
Toate statele din Europa Centrala aveau partide social-demoClate
iar, dupa 1920, pattide comuniste. Tarile :;;i regiunile care au racut pmte
din Austro-Ungaria aveau o social-democra{:ie tot atlt de putemica ca
:;;i cea din Europa Occident/::tla. Adusa cu ,camioanele" Armatei sovie-
tice, puterea co1n1.mista a dezvoltat un aparat de Stat care nu se asea-
mana prin nimic cu ceea ce noi am nurnit fenomen partizan. Trebuie sa
acordfun un Joe aparte comunismului ceh: prima fonTmtiune politica a
tarii cu mai mult de 40% din voturi dupa razboi. Acesta se inscrie i'ntr-
un caz Inentionat de Max analizat de Raymond Aaron: parti-
dul monopolist, schimba caracterul odata aj1.ms la putere, eii-
min!ndu-;;i rivalii. Fie ca puterea i-a fost acordata de o forta tutelara,
fie ca :;;i-a cuce1it-o singur, Partidul Comunist s-a grabit sa absoarba
social-democratia, el se multumea cu aliatii cre:;;tin-democrati sau
cu altii care se supuneau vointei lui. ,Partidul" nu putea nici In ruptul
capului sa accepte ca vreo alta fonnatiune, oricare ar fi fost ea, sa-i
dispute statutul de reprezentant legitim al clasei muncitore:;;ti. Aceia
dintre :;;efii social-democrati care au acceptat sa intre 1n joe, cum slnt
Cyrankiewicz, Otto Grottewohi sau Fierlinger, s-au vazut recompen-
sati penttu serviciile lor, altii au suportat represiuni atroce, care n-au
fost egalate dec!t de cele suportate de care au
cazut pur :;;i simp!u !n dizgratie, adesea din motive tactice.
137
DANIEL L. SEILER
Vechile cornuniste pot conta pe ,rezervoru1" de voturi for-
mat din toti cer care beneficiau de pe unna vechiului regim: nmnen-
claturi:;;tii sau rnicii func}ionari. Exista intotdeauna pelicolul ca nurna-
rnl celor deceptionati de democratic sa se inmulteasca. In Slovacia :;;i,
intr-o rnai midi masura, 1n Republica Ceha muncitorii formeaza un
e!ectorat minoritar. In Po!onia, cinde rnuncitmii voteaza pe nariona1-
cato1ici sau nationali:;;ti, SLD este ata:;;at de politica promovarii econo-
miei de Ia fe1 ca partidele provenite din Solidaritatea. Este ade-
varat ca el beneficiaza :;;i de sprijinul a numero:;;i intteprinzatori, vechi
tehnocrati comuni:;;ti rama:;;i 1n fnmtea intreprindetilor lor :;;i convertiji
de dragul capitalismului.
2. Partideie democrate. Aceste partide au rezultat din dife-
rite fonne de dizidenta contra conmnis1nului, care s-au reunit
pentru a construi democratia !?i multe dintre ele au dispa-
rut ori s-au frag1nentat, diversele lor componente reclasl:ndu-se
alte axe de clivaje. Nu este 1nai putin adevarat ca un zid
desp.arte Partidul Comunist Ceh - KSC - de fonnatiunile pro-
venite din izbucnirea Forumu1ui Civic. Ba chiar, in Polonia,
apare, din punct de vedere genealogic, intre partidele
postsindicaliste, pede o parte, :;;i post-comuniste, pede alta parte.
Asistain, in aceasta tara, lao reformare a taberei democrate, eel
din elementele sale nenationaliste, prin formarea Uniunii
UL, ce regrupeaza Uniunea Democratidi- M. M.
Geremek :;;i Kuron - :;;i Confederatia Liberal-
Delnocrata. Ungaria, Forumul Democratic MDF,
este unul dintre ultimele democrate ale tranzitiei.
Ca Forumul Civic al lui Vac1av Havel, Solidaritatea mediatiza
voin}a politica a !ntregii. societa]:i civile; ca :;;i acesta, ea s-a scindat sub
curentelor centrifuge, li'is1nd un gol pagubitor, dar en diterenta
ca in Po!onia diversele caracteristici privind dezvoltarea forje1or s-au
Totu:;:i, atunci cind in Cehoslovacia geneza Pmtidului Demo-
cratic se manifesta 1nsumarea initiativelor individuale, In Polonia
138
Partidele politice din Europa
ea se na:;;te din convergenta fm}elor colective. Trei sint grupele refor-
matoare care se regasesc in cmTJ.itetele electorale :;;i intre ale:;;ii So!idar-
nosc in 1988. Cadrele din sindicatul NSZZ, Solidarnosc, mai intli, din
care o parte, cea a lui Lech Walesa, rihnine in aqiunea sindicala :;:i-:;;i
pastreaza libertatea fata de guvem; apoi, Intelligentsia catolidi care s-a
fom1at 'in cadrul unii dintre 1nembrii ei - de exemplu Mazowiecki -
avind o experienta parlarnentara cucerita In vechiul regim In cadrul
grupului Znak; in fine, Intelligentsia necatolica, cea care a crezut, Ia
inceput, in idealul comunist - eel 1nai cunoscut este istoricul
Bronislaw Geremek, membru al PZPR din 1950 pina in 1968 - :;;i care
s-a rupt de partid cind a descoperit adevarata natura a acestuia.
Masurile antisemite luate sub acoperirea antisionis1nului, ca :;;i partici-
parea Poloniei la invazia Cehoslovaciei din 1968, reprezinta motivele
putemice de ruptmii intre PZPR intelectualii sai. Fondarea KOR, de
catre Adam l'v1ichnick :;;i Jacek Kuron in 1976, a cristalizat acest curent.
C!nd ei inca mai 1ncercau sa schimbe din interior direqia Partidului
Comunist i'ntr-un sens liberal, ace:;;ti ,.revizioni:;;ti" colaborau deja cu
deputatii grupului catolic Znak; 1n 1977, KOR fonneaza o mganizatie
mai larga, KSS-KOR - Comitet a! Autoapararii Sociale - care con-
cretizeaza cooperarea !ntre cele doua opozitii refonnatoare, catolica :;;i
laidi. afara celor trei curente fondatoare, Comitetu! politic So!idar-
nosc beneficia de sprijinul sindicatului cu acela:;;i nume :;;i de sprijinul
episcopatului. Lupta fhtricida intre Lech \Valesa :;;i Tadeusz l'viazowiecki
in unna prezidentialelor din 1990, a dus la destramarea Solidaritatii.
Cele doua ,intelligentsias", catolica :;;i agnostica, s-au regasit pentru a
sustine pe aceasta din unna, formind apoi Uniunea Dernocratica, in
ce liberal-democratii au fost creatia succesorului lui l'v1azowiecki
in postul de prim-ministru: Bielecki. De fapt, ei voiau sa-l sustina pe
Leszek Balcerowicz, ministrul de Finante ale celor doua guverne
de1nocratice promotorul rnersului rapid spre libemlis1nul econmnic
sau al de :;;oc". Convins ca este partidul intelectualitatii, KLD
nu a cunoscut succesul electoral scontat de Golden boys de Kdansk
cme-l anima. La 1nceputul lui 1995, UD :;;i KLD au fuzionat, fiind
reunite de Baicerowicz.
139
DANIEL L. SEILER
lvlagyar Demokrata Forum, Forumul Democratic J\1aghiar,
nu a cunoscut niciodata prosperitatea Solidarnosc sau al Forumu-
lui Civic Ceh al lui Vaclav HaveL :fiin!nd cont de structurarea
civile din marcata de clivajul ora:;;e I sate, IviDF
reprezenta, mai ales, mediul rural :;;i mici :;;i uLqHJ'-'''
adica imaginea unei Ungarii catolice :;;i provinciale. IviDF nu a
ci:;;tigat alegerile din 1990, decaz1nd patru ani mai tirziu :;;i
avind un viitor
ivfagyar Demokrata Forum - 1\1DF - a fost creat In septembrie
1987 in urma unei reuniuni oficioase convocate la iniliativa lui Imre
Pozsgay, comunist reformator, care va fi sufletul tranzitiei. Ca mi:;;care
sociala ce dorea democratizarea !iirii, nu ca partid, 1\1DF a strins Ia un
loc contestatarii membri ai partidului :;;i opozantii care accepta colabo-
rarea cu ace:;;tia. 0 data cu cea de-a doua faza a tranzitiei, deschisa de
comuni:;;tii refonnatori - Rezso Nyers, Imre Pozsgay - la con-
ducerea ,Partidului" ;;;i constituirea guvernului Nemeth, Fommul, pro-
fit1nd de legea din ianuarie 1989, care permitea multipartidismul, face
inca un pas ;;;i se transforma In partid politic, av1ndu-! la conducere pe
J. Antall. 1\1DF cuprinde trei curente. Primu! i principalul curent se de-
fine:;;te ca ,linie nationala", iar ce1elalte se impun ca national-catolice.
Este vorba de o tradij:ie politica ce i:;;i are radacinile in secolul trecut i
care imbina nationalismul cu ata:;;amentul fata de valorile catolice,
combinatie pe care o regasim 1n Slovacia :;;i dar i in Irlanda
sau, altadata, In Quebec. Al doilea curent se vrea liberal ;;;i regmpeaza
militantii cei mai ata:;:ati de ideea trecerii rapide la economia de piata,
fara sa neglijeze !nsa problemele de natura sociala. Al treilea curent,
considerat populist, se 1nscrie atlt in vechea tradi}ie a Europei Cen-
trale, c!r :;;i Rasaritene (Narodniki in Rusia, de exemplu, o snnga rurala
idealista :;;i intelectuala 1n timp, care opune capitalismul ;;;i socia-
lismuli'n avantajul unei utopii comunitare agrariene).
140
Partidele politice din Europa
II.
Dilema pe care noile democratii trebuie s-o rezolve se pune
in umatorii tenneni: cum sa o economie de piata
tara acumulare de tara adeva-
rate circuite de distributie cu un aparat de invechit
mtr-tm context financiar eel putin posac,
lnmtlnd costmile sociale umane care sint :;;i vor fi ridicate.
Fa}a de aceasta mare :;;i dificila problema, un clivaj net apare
:;;i delimiteaza clar optimi:;;tii, cei care cred ca echilibrul pietii
va rezulta nu numai din privatizarea pe scari.l larga a
intreprinderilor, dar din liberalizarea pretmilor, pe de-o parte,
:;;i, pe de alta parte, minimali17tii, care vad o tTanzitie mai lunga,
unde privatizarea precede liberalizarea pretmilor :;;i converiibi-
litatea monedei, totul supravegheat de Statu! care-:;;i asuma ro-
1ul de supraveghetor mai ales 1n domeniul sociaL in ceea ce pri-
ve:;;te tranzitia, primii se aseamana cu aparatorii utilitarismului
benthamian, iar ceilalti, cu sustinatorii colbertismului francez,
chiar dacii discmsul lor, marcat de fascinatia dezbaterii econo-
miei occidentale, se refera cind la Hayek, sau la monetarism,
cind la social-democmtie. Spre regretul sustinatorilor acestor
doua doctrine, nici una, nici alta nu esie conceputa pentnt a asi-
gura trecerea de la ,socialismul aplicat" la economia de piata :;;i
nu constituie panacee; in fata ineditului nationale. eco-
nomi:;;tii din Emopa Centrala ar avea prilejul originalitatii,
ei cauta sa se inspire din Inodelul occidental.
0 situatie inedita: fostul bloc rasaritean trebuie sa strabata- prin
intermedin! deciziei politice :;;i !ntr-o perioada scurta de timp o cale
care pentt-u Occident a durat mai multe secole, ;;;i asta 1n foamete,
,singe :;:i lacrimi". Singurul exemplu de trecere rapida la capitalism
ramine Anglia, a carei revolutie a fost marcata de abolirea succesiva a
sistemului elisabetan de proteqie socia!a a Com Lavvs. Totu:;;i, aceste
141
DANIEL L. SEILER
evenimente s-au desta:;;urat pe durata a aproximativ o jumatate de secol
:;;i sub unei veritabile clase de lntreprinzatori capitali:;;ti. Aceasta
c!asa burgheza a putut prospera, initial, la adapostul putemicului Stat
creat de regina Elisabeta :;:i a intemationalismului sau economic :;;i colo-
nial. Altundeva, costul social pe care Anglia 1-a platit pentm dezvoltarea
economica ar parea exorbitant astazi. De altfel, este de neconceput sa
plate:;:ti un asemenea tribut- care ar implica absenta democratiei poli-
tice, absenta vecinilor mai 1nstariti :;:i inchiderea frontierelor Uniunii
Europene fata de potenfialii refugiati economici; abia dar!mata, cmiina
de il;r ar reapare sub fonna unui zid de argint sau chiar mai impenetrabil.
1. care o tranzitie rapida:
Optimi:;:tii, sau maximali:;:tii, s-au impartit rapid in
tice datorita conceptiilor diferite in ceea ce prive:;;te ordmea p_oh-
dar urmarind o structura precisa. Ei apar observatoruhn ca
doua versiuni care pot coexista: o varianta catch-all majoritara
:;;i o varianta ,intelectuala", mai slaba electoral. Cele doua va-
riante nartizane coabiteaza in Republica Ceha :;;i intre ele exista
'ambigue. In Po Ionia exista doar varianta ,intelectuala",
dar aura ei nu se compara deloc cu cea a partidelor echivalente
din sau Cehia. Din contra, in Slovacia catolica :;;i natio-
nalista, entuziasmul pentru introducerea economiei de piata pare
mai moderat :;;i incapabil de a crea un partid maximalist. Astfel
di ODS, in Boemia :;;i flancat de ODA, FIDESZ-ul
unguresc, prezinta aceasta structura care, incompletii in Polonia,
se traduce contederatia liberala a lui Bielecki, cea care a
intrat in Unitmea . a face fata comuni:;;tilor.
ODS, Obcanska Demokraticka Strana Partidul Civic DeJnocra-
tic regrupeaza, in unna formarii lui in aprilie 1991, majoritarii din Ob-
!mpreuna cu conducatmul lor, Vaclav Klaus, ministrul
de care 1ntruchipeaza, !n ochii cehilor, de a accelera
ritmul trecerii Ia econornia de piata. Orientarea partidului este clar
socio-economica, referinta sa la valori limitlndu-se la omu-
142
Partidele politice din Europa
lui :;;i la idealul democratic european, ceea ce-i permite o puternica
transforrnare tara riscul de a rani convingerile :;;i preferinte!e cultura!e,
morale sau religioase.
Acest aspect apropie ODS de stilul patiidelor Europei Continenta-
le. 0 alta asemanare cu Occidentul ar fi profesionalismul. Partidul este
condus intr-o maniera modernii :;;i eficace, propaganda lui este axata
pe persoana lidemlui Vaclav Klaus, pe discursul sau simplu :;:i lipsit
de ambiguitiiti, de altfel, existlnd :;;i un acord cu o finna americana de
consulting politic in urma alegerilor din 1992. Discursul partidului
civic 1mbinii cu abilitate referintele Ia I\1. Thatcher cu cele privind rea-
lismul lui Masmyk. At!t cit poate fi judecat, procedeul pare sa fie
eficace: ODS-ul se afla, chiar de la crearea lui, in frunte, confonn
tuturor sondajelor, care demonstreaza cii popularitatea lui V. Klaus nu
se dezminte, !n ciuda manierei utilitariste :;:i expeditive cu care a reglat
problemele cu Slovacia. Proillul militantilor ODS-ului exprima o tra-
siitula constanta: este vorba de oameni noi, care sub regi1nul precedent
s-au dedicat sferei private asigurindu-:;:i reu:;;ita profesionala: Vaclav
Klaus era unul dintre cei mai experti ai Institutului de Previ-
ziuni Economice din Praga, ia1 Peter Cermak era medic. Ei sint fomie
reprezentativi pentm atitudinea de mijloc a cehilor: ostili comunismu-
lui tara sa ajunga Ia dizidenta :;;i orienta}i ciitre Occident, in special
spre Comunitatea Europeana.
Optimi:;;tii s]nt flancati, pe aripa lor intelectuala, de partide chiar
mai mici :;;i mai radicale; este vorba de FIDESz ;;i ODA. Aceste for-
m:atiurii reprezinta pent1u economia de piata, intr-un context marcat
de planificarea centralizata, ceea ce reprezenta PSU francez al anilor
'60 pentn1 socialism 1ntr-un context capitalist ... ODA ceha Alianta
Cividi Democratica - parea mai atriigatoare, iar Fiatal Demokratak
Szovetsege (FIDESz)- mai originala.
Ceea ce despmie ODA de marea sa rivala, ODS, !ine de o chestiune
de sensibilitatc: natura ,dizidenta" a primei. Ea s-a nascut din dezba-
teri care, in cadru! dizidentelor, studiau economia de piata :;;i liberalis-
rnul economic, plec:ind de Ia lucrarile :;;i temiile care predominau !n Vest.
ODA este ru1 partid de idei pentm care liberalismul constituie mai mult
dec!t o viziune economica, o filozofie, Ia Hayek fiind expli-
143
DANIEL L. SEILER
cita. Ivlinistrul ceh al Privatizarii, T. Jezek, era un apropiat al dilugi'i-
ruiui de pe muntele Pelerin, iar pentru ODA fata de eco-
nornia de piata semnifica o fervoare religioasa, in timp ce pentTu
FIDESz ungu;esc acesta provine dintr-o pasiune iconoclasta. Tntr-ade-
var, straiuci\ii tineri intelectuali care o compun au 1nte!es ca trebuie sa
ntpa cmnplet cu trecutul, fie el comunist sau precomunist, arundnd cu
bucurie peste bord at!t socialismul c'it ;;;i valorile nationale :;;i catolice
ale Ungariei din totdeauna, !ntr-o frenezie a schimbarii :;;i a unui avan-
gardism modernist. I-am fi putut numi, mutatis tineri ,anar-
cho thatcherieni" sau tineri ,libertarieni de st!nga" ... dadi ei nu ar fi
facut un viraj conservator care sa duca la demisia liderului Gabor
Fodor. FIDESz si ODA se bucura de prezen}a unor personalitati stra-
lucitoare de pe s,cena parlamentara din Ungaria sau de pe scenele par-
lamentare :;;i guvernamentale din Republica Ceha.
2. sau partidele sodale. efervescenta cau-
zata de o unde altemeaza entuziasmul delirant :;;i nos-
talgia vechii adepte ale unei tranzitii mai lente
au rezistat cu greu. se autoproclmna social-democrate, dar
rara sa prezinte nici una din trasaturile istorice, sociologice sau
morfologice ale muncitore:;;ti :;;i nici a fortiori ale
social-democratiei. Cele care s-ar putea incadra aici au fost stu-
diate 'in precedent, cum ar fi Uniunea Laburista din
Polonia. Ne ram1ne sa tratam virtualii sau ,social-
democrati" cehi, sloveni :;;i slovaci.
Partidele de idei" revendicindu-;;i social-democratia europeana s-
au ;:ezentat cu un total insucces ]a alegerile democratice. In Ungaria
si in Cehia era vorba de organizatii!e ,in exil" ale vechilor partide
dinaintea comunismului. In alte parti erau intelectualii :;;i economi:;;tii
interesati sa conduca procesul de tranzitie spre econon1ia de pia'[a in
mod progresiv consider1nd modelul social-democrat :;;i economia
mixta o cale rezonabila. Singuml lor succes, fomie modest de altfel, a
fast SDSS care a obtinut locuri 1n parlament Ia alegerile slovene din
1990 !n favoarea listei anticomuniste Demos. Ei au obtinut patru locuri
144
Partidele politice din Europa
;;;i un modest 3,34% !a legislativele din 1992. In Republica Ceha,
stralucirea Fommului Civic a eliberat energii: Valtr Komarek, fost
prim ministru al ,Revolutiei de Catifea" :;;i fost responsabil a! Institu-
tului de Previziuni Economice din Praga, a i'ncercat sa regrupeze pe
tofi ,,minimali:;;tii" reconstituind o social-democratie, CSSD, care a obti-
nut l ,25% din voturi, in timp ce omologul sau slovac, SDSS, condus
de Dubcek, a c'i:;;tigat 6,09%, ambele in 1992.
Este adevarat, cre:;;tin-democratii, national-cato-
licii, iar in Boemia ;;i Slovacia comuni:;;tii sau post-comuni;;;tii lncearca
sa profite de deceptiile alegatorilor fata de economia de piata.
III. Concluzii
Dificultatile politice '?i economice inerente tranzitiei au dat
na;;;tere la multe resentimente :;;i, din acest motiv, la clivaje in
Firile din grupul Vi:;;egrad. Avind o mare importanta incepu-
turile democratizarii, clivajul Stat/societate civila cunoa:;;te
diverse forme. Acesta a disparut 1n Slovenia, in timp ce in
Slovacia controversata a lui Vladimir Meciar,
care polarizeaza partidele pro sau contra lui, a rastumat sistemul
de aliante. in Republica Ceha, Forumul Civic al pre:;;edintelui
Havel :;;i-a permis 1uxul de a declara comuni:;;tii gasin-
du-se situatia de a fi izolati :;;i in opozitie. Ungaria, MDF,
care, impreuna cu sociali:;;tii a fost artizanul tranzitiei democra-
tice :;;i care a pierdut in alegerile din 1994, se gase:;;te opozi-
tie fiind obligat sa se realinieze. Destinullui este probabil acela
de a prelua vechea flacara populista a partidului micilor proprie-
tari, mult prea invechit. Daca aceasl.a s-ar inti:mpla, Ungaria-
care de la Kadar ,sociahsmul gula'?ului" de!ine un mare avans
fata de alte ,tari din Est" - ar fi trebuit sa fie tratata in prima
parte imprem1a cu partidele celorlalte democratii occidentale.
145
Dhnpotriva, in Polonia, revenirea la putere a vechilor cmnu-
n'sti reciclati chiar aliati cu a cunoscut destule
intre _ _ _ dirnine_ actuala.
ciuda avansurilor pe care le fac hdern _ _ . .
,stingii dernocratice" -

nii Laburiste rarnin fenni, in ce _Ir:


materie economica din UD ii regasesc
de piata din KLD, pentru a front ant1comumst,
UL
CONCLUZII
Peisajul oferit de sistemele de ale acestei periferii pe
care o reprezinta Europa Centrala, expresia lui Jeno Szucs,
se caracterizeaz-il prin contmurile inca Procesul de
decantare a conflictelor clivajelor - in lui Rokkan -,
stabilizarea unui veritabil siste1n de sa nu fie nici
pe departe tenninat. Aceasta constatare sa fie bine nuan-
tati"i, caci fiecare tara a atins Lm alt nivel de dernocratizare.
Acolo tmde exista tm nivel de cristalizare suficient pentru a
face posibila o analiza politologica minima, adica :in Ungaria,
Ceho-Slovacia intr-o masura mai mica in Polonia, se pot trage
citeva concluzii. raport cu partidele politice din Europa Occi-
dentala, regiune pentru care cele patru tari studiate au constituit
muH timp periferia, exista atit mptura cit continuitate.
Ruptura in sensul ca mai mult de patruzeci de ani de domi-
nare a Partidului-Stat comtmist 9i de econon1.ie planificata au
bulversat peisajul pe care-l oferea sistemul de partide. In acest
sens, cmnu_nismul a ,ucis" sringa n1.uncitoreasca. N u nmnai ca a
distms bogata traditie social-democrata care exista :in Cehoslovacia,
Ungaria 9i Polonia, dar s-a destrarnat :in 1otalitate ca mi:;;care
muncitoreasca purtatoare a unui program politic. Doar Polonia
a vazut, prin democratia populadi, renascindu-se 0 lTil.m-
citoreasca ce s-a mobilizat impotriva Statului. Burghezia saraci-
ta a asistat Ia disparitia partidelor care altadata mediatizau vointa
lor politidi; dt despre cea care se constituie, ea
nmnenclatura, eel putin pentru majoritatea ei.
147
complet noi s-au afinnat pentru a face fata mizelor inedite care
due aparitia unei tranzitii spre modelul occidental - eel pu[in
aceasta este intenpa- dar tara sa se :;;tie prea bine cind sau prin
ce cai ea i;;i va 1;>i nici daca-1 va
Continuitate exista prin regimul democratiilor populare.
Anumite forme partizane vechi, cum ar fi populismul comuni-
tar ;;i agrar al micilor unguri, au supravietuit comu-
nismului nu numai prin partidul reconstituit, ci ;;i in cadrul
Forumului Democratic Ungar.
Democratia cre;;tina se mentine fomie bine amelioreaza
tmeori fata de perioada de dupa razboi ;;i, in mod con-
siderabil, de dintre cele doua razboaie. Dar este
vorba in special problema nationaia :;;i de partidele rezultate
din divajul centru/periferie, care ocupa primul loc al scenei
politice. Aceasta situatie da culoare peisajului partizan al Europei
Central-Rasaritene cu tonuri foarte cunoscute istoricilor :;;i care
ne conduc 1ntr-un trecut speram indepihiat, dar intotdeauna
sumbru.
BIBLIOGRAFIE
Avril (P.), Essais sur Paris, Payot, 1990
Blondel (J.), London, Wildwood, 1978
Borella (F.), en Europe, Paris, Seuil, 1983
Bryce Les democraties modernes, Paris, Payot, 1924
Charlot (J.), Paris, A Colin, 1971
Daalder l'v1air (P.), rVestern European Party System,
London, Sage, 1983 .
Duverger (M.), Paris, A. Colin, 1976
Donegani (1.-M.), Sadoun (M.), La c!emocratie imparfaite,
Paris, Gallimard, 1994
Galli (G.), I partiti politici europei, Milano, Mondadori, 1979
Lawson (K.), Tl1e Comparative Study of Political Parties. New
York, St Martin Press, 197 6 .
lYiair (P.), The West European Party-System, London, Oxford
Univ. Press, 1990
Saint-Ouen (F.),
1990
Seiler De la comparaison
Economica, 1986
Paris, PUF,
Von Beyme (K.), Political Parties in J,Vestern Democracies,
Aldershot, Gower, 1985
Agh (A), The
European
Parliaments, Budapest, Hungarian Centre of
Studies, 1994
of East Central
149
DANIEL L. SEILER
Mi.iller-Rommel (F.) et al., Small Parties in Western Europe,
London, Sage, 1991
Caciagli (M.) et al., Christian Democracy in Europe,
Barcelona, lCPS, 1992
Letamendia (P.), La democratie chrritienne, Paris, PUF, 1993
De Winter et al., Socialist Parties in Europe, Barcelona,
ICPS, 1994
Seiler (D.-L.), Les portis autonomistes, Paris, PUF, 1994
Colome (G.) et aL, L 'Europe des communistes, Bruxelles,
Complexe, 1992
Morgan (R.), Silvestri (S.), and Conservatives in
Western Europe, London, Heinemann, 1982
Urwin (D.), From Ploughshare to Ballotbox, Oslo, University
Press, 1990
*
* *
Albert, J'viichel, Capitalism contra capitalism, Bucure$ti,
Humanitas, 1994
Benoist, Alain, 0 perspectiva de dreapta, Anastasia,
1998
Doctrine politice contemporane, Ia;;i,
Moldova, 1992
Chatelet, Fran<,;ois, Evelyna Pisar, Conceptiile politice ale
secolului XA:, Bucure;;;ti, Humanitas, 1994
Cioaba, Aristide, Democratia. Putere $i contraputere,
Noua Alternativa, 1995
Crick, Bernard, Socialismul,
Dan, Petre ( coord.), Doctrinele vcwtzd,C?Ic)r
Garamond, 1998
Ghermani, Dionisie, Despre Dacia, 1996
150
Partidele pofitice din Europa
Gray, John,
Hayek, Friedrich A.,
European, 1998
Du Style, 1998
Ia;;i, lnstitutul
Hagan, Trofin, Politico i delntJc;caJ'ia.
Sarmis, 1995
Consen/atorismul anglo-saxon,
Iliescu, Adrian Paul
All, 1994
Nica, Liberalismul .;i societatea moderna,
Noua 1995
Michael, Ra{ionalismul fn politicii, Bucure;;;ti, All,
1995
Tama;;, J?ic{ionar f!olitic. democrafiei
cultura czvlca, Casa de editura si presa , "ansa"
SRL, 1996 , _,y
Tismaneanu. Vladimir Noaptea totalitarii.
ideologiilor fn secolul AX, Bucures:ti, Athena,
1995 y
Voicu, George, Pluripartidismul. 0 teorie a democra{iei,
Bucure:;;ti, All, 1998
TABLA DE JVIATERH
Prefata ............................................................................... 5
lntroducere .............................................. .. ... . . . ........ .. . . . .. .. 9
Partidele politice din Europa . .. .. . . ... . . .. . .. . . . ....... ......... .. . . 13
Aparitia partidelor politice in Europa ......... ... ....... 17
I. Abordarea ... .. .. . . . . . . ... . .. ... . . . .. ... . . ....... .... 1 7
Il. Paradigma eel or patru clivaje .. ... . . . . ... . . .. ..... .. ... . . . 18
HI. Tipologia familiilor politice din Europa ........... 19
IV. Concluzii .......................................................... 23
Apararea salariatilor: partidele
I. Trasaturile comune ............................................. .
II. Tipologia partidelor ...................... .
IlL Partidele aliate ................................................. .
Apararea partidele patrimoniale ... .
I. Trasaturile comune ............................................. .
H. Tipologia partidelor patrimoniale ..................... .
IlL Dreapta protestatara ......................................... .
25
26
28
48
51
52
54
62
153
DANIEL L. SEILER
Clivajul Biseridi I Stat. Partidele dericale
65
66
77
anticlericale ....................................................
L Democratia ere:;; tina ..........................................
II. Partidele anticlericale ....................................... .
Cllhaiul centru I periferie. Partidele centraliste
81
81
85
88
stato-nationaliste ................................................ .
I. Trasaturi distinctive ........................................... .
H. Partidele de centnl din Europa ......................... .
III. Centralismele extreme" ..................................... .
Aparatorii periferiilor: partidele autonmniste .... .
L Tdisaturi co1nune ...............................................
II. Tipurile de partide ............................................ .
III. Concluzii ......................................................... .
91
92
94
102
Clivajul sector primar I sector secundar
tertiar .......................................... 103
1.' Contra-mobilizarea antiproductivista ......... 103
II. Spre o reactie ,productivista"? .................. 107
Concluzii "" 109
Partideie politice din Europa central-.disariteana ..... 113
Geneza partidelor din Europa
central-rasariteana .................................................. 115
I. Influenta modelului ............................................. 115
evut!Ltlla internationala ....... 117
154
Partidele politice din Europa
Revenirea ia vechile clivaje ................................... .
I. Clivajul centru I periferie ................................... .
IL Clivajul Stat I Biserica ..................................... .
IlL Clivajul urban I rural ...................................... ..
IV. Clivajul patroni I muncitori ............................. .
V. Concluzii ..... --.- ..... -........ ,_ ..... -... -.--.--- ........... -..... .
Clivajele politice in tranzitie ................................. .
I. Statui contra societatii civile
II. Clivajul din
III. Concluzii ......................................................... .
Conduzii .......................................................................
Bibliografie ................................................................ .
123
124
126
128
129
131
135
135
141
145
147
149
In a c e e a ~ i coleqie au mai aparut:
Nafionalismele europene, Paul Sabourin
Etnologia Etuopei, Jean Cuisener
In curs de aparitie:
Deontologia mijloacelor de comunicare, Claude-Jean Bertrand