Sunteți pe pagina 1din 301

INSTITUTUL SOCIAL ROMAN

,143.131tniAlim...s.IIMfolassa:.....111.stalmenuaarclan

DOCTRINELE
PARTIDELOR

POLITICE

CV1,TVR A NATIONALA

111.4,11..naggriazial

,
www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE
PARTIDELOR
POLITICE
D. GUST! / N. IORGA / C. RADULESCU-MOTRU

V. MADGEARU / G. TASCA
I. G. DUCA AL. MARGHILOMAN / S. VOINEA
M. MANOILESCU / I. RADUCANU
N. IONESCU / N. PETRESCU / I. N. ANGHELESCU
A. TEODORESCU / G. KISS / H. 0. ROTH

M. POPOVICI / I. MOSCOVICI / M. DJUVARA

19 PRELEGERI PUBLICE
OR 0 A NIZ A TE D
E

INSTITUTUL SOCIAL ROMAN


www.dacoromanica.ro

PAR

CVLTVR A

NATIONALA

BUCUREST I

www.dacoromanica.ro

CUPRINSUL
Pag.

PARTIDUL POLITIC de D. GUSTI, profesor universitar, membru


al Academiei Romne
DOCTRINA NATI6NALISTA de N. IORGA, lirofesor universitar,
membru al Academiei Romane
CONCEPTIA CONSERVATOgRE SI PROGRESUL de C. RADULESCU-MOTRU, pi of. universitar, membru al Academiei &mane
DOCTRINA TARANISTA de VIRGIL MADGEARU, profesor la Academia de Ina lte Studii Comerciale i Industriale
LIBERKLISMUL ECONOMIC de G. TAXA, profesor universitar..
DOCTRINA LIBERALA de 1. G. DUCA, ministru al afacerior straine
DOCTRINA CONSERVATOARE de AL. MARGHILOMAN, lost presedinte al Consiliului de Ministri
SOCIALISMUL MARXIST SI EVOLUTIA SOCIALA de ,FERBAN
VOINEA, publicist
lvEOLIBERALISMUL de M. MANOILESCU, lost diiector general
al industriei marl i comisar general al expozitiei-targ de mostre
f OCIALISMUL DE STAT de I. RADUCANU, profesor la Academia
de Inalte Studii Comerciale i Industriale
INDICALISMUL de N. IONESCU, conferentiar la Un;versitatea
.
.
.
.
.
.
.
.
din Bucuresti
.

.....

..... .

31

47
65

89
103
111

119
141

163
173

LNARHISMUL de N. PETRESCU, conferenciar la Univasitatea

. 187
din Bucuresti
pLIDARISMUL SOCIAL-ECONOMIC de I. N. ANGH.ELESCU,
profesor la."-Acadeinia de Inalte Studit Comerciale i Industriale 201
.OLIDARISMUI. JURIDIC de ANIBAL TEODORESCU, profesor
218
universitar

1DEOLOGIA SI TEDINTELE POLITICE ALE MINORITATII


MAGHIARE de GEZA KISS, fost rector al Universiatii din
227

Debretin

IDEOLOGIA SI TENDINTELE POLITICE ALE MINORITATII

IcrERMANE de HANS OTTO ROTH, presedintele partidului sas 239


SOLIDARISMUL POLITIC de M. POPOVICI; fost ministru . . . 251

EVOLInIE SI REVOLUTIE de M. DJUVARA, deputat

267

LUPTA DE CLASA SI TRANSFORMAREA SOCIALA. de


I. MOSCOVICI, publicist

www.dacoromanica.ro

281

PAR TIDUL POLITIC


DIMITRIE GUS TI

SOCIOLOGIA UNUI SISTEM AL PARTIDULUI POLITIC


INSTITUTin Social Roman a luat initiativa organizarii a 21 prelegeri publice asupra doctrinelor politice. Anul trecut, dupa cum poate va este cunoscut, din initiativa aceluias Institut s'au tinut 23 de prelegeri publice
asupra Nouei Constitufii a Romatiei, aparute apoi, sub acest tidu, in volum.
Exista un conex foarte strans intre prelegerile de acest an si cele de anultrecut.
Regimul constitutional din toate tarile, si oricare ar fi el, e totdeauna modi-

ficat si transformat de activitatea unor anumite grupari extralegale, care se


numesc' particle politice, iar institutiile politice se formeaza, reformeaza si defor-

meaza inteo atmosfera alcatuita de anumite doctrine si credinte politice. Asa


incat partidele si doctrinele politice la un loc formeaza o forta motrice socialii,
o causa movens a oricarui regim constitutional. Ca sa intrebuintez o comparatie, as pute spune ca ceeace este vaporul pentru o masina, este partidul politic
si. doctrina politic& pentru masina constitutional. Ori, pentru a apela la o alta
comparatie, intocmai cum nervii motori fac sa se miste muschii si prin ei sche-

letul uman, tot asa partidele politice si doctrinele politice imprima anumite
directive unui regim constitutional. Iat deci intima continuitate a ciclului de
prelegeri de acum cu cel precedent, studiul partidului politic si al doctiinelor
politice formand un necesar compliment cercetarii Constitutiei.
Dar poate ca unul ori altul dintre d-voastra se intreaba nedumerit, ce urmareste Institutul Social prm aceste cursuri? SA clarificam atunci, dela inceput,
rostul lor.
Aceste prelegeri ar putea sa parA la noi o mutate; in alte parti astfel de
manifestari au intrat de mult in obisnuinta publica. Cateva zile numai aupa
..dezastrul militar dela 1871, in Franta, Boutniy, un mare constitutionalist francez,

a luat o initiativa indrasneata pe vremuri, de a intemeia un institu6 consacrat


numai si numai cercetarii politice active. Este vorba de faimoasa si cunoscuta
Ecole libre des sciences politiques. Toti conducatorii politici si culturali ai
Frantei au apartinut acestui Institut, fie ca profesori, ori ea elevi. *i, dacA se
poate vorbi, si se vorbeste en drept cuvant, de marele succes politic al Frantei
in data dupa, 1871, si de regenerarea repede a ei, aceasta se datoreste in buna,
parte pleiadei de oameni politici si cliplomati si pletorii de publicisti si scriitori,
pe cari i-a creat aceasta scoala. La Ecole libre des sciences politiques s'au o daugat mai tarzin cu deplin succes College libre des sciences sociales si Ecole des
Hautes etudes sociales.

Imitand Franta, dupa catastrofa militara germana, cel dintai lucru la care
s'au gandit conducatorii culturali si politici ai Germaniei contimporane a fost

sa infiinteze, dupa modelul francez, o universitate pentru studiul politic


Ilochschule fr Politik). Ne marginim la aceste clod, pilde pline de invataminte.
Cand vedem ca preocuparea de cApetenie a popearelor, ce au trecut si tree
pin cumplita criza a existentei lor, consta in raspandirea culturii serioase politice
isi formarea de conducatori, trebuie sa ne intrebam: ce se face la noi ?

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Raspunsul este simplu. Cultura politick nu se da la noi nicieri, nici la Universitate, nici in Mara de ea.
ad fim bine intelesi, nu poate fi vorba de a forma oameni de Stat providentiali, dci, este bine stint, geniul politic nu se produce dupa dorinta, ci se
naste
nascitur, non fit. Natura din nenorocire este zgarcita cu pro ducerea
unor astfel de exemplare rare. Se stie insa tot atat de bine, ca cel mai talentat
om politic nu poate improviza solujii mari, caci toate darurile naturale i empirismul afacerilor publice, Park' cultura politick, nu sunt suficiente pentru a forma
pe marele om de Stat modern Dar abstractie facand de aceste consideratii, aici
este vorba numai de a avea in jurul oamenilor de Stat superiori si en practica,
politick un grup util de colabontori, anume pe intermediarii i directorii de opinie

publid. In marea armatti cetateneasd nu avem nimic intre general si soldat,


putini ofiteri si mai putini subofiteri
acestia trebuie formati pentru a umplea golul.

Institutul Social Roman nu poate vea indrasneala s creadO c va putea


suplini aceste lipsuri i satisface aceste necesitati; el i propune un scop mai
modest, sa devina un stimulent de gandire politici, sa, trezeasca interesul politic,
s reactioneze, rog s mi se scuze expresia, impotriva inertiei i lenei de a gandi
in materie politick si sociala. Institutul urmareste s scoatO pe cetatean din valmasagul de cliee, figuri retorice i frazeologie indolenta, in care traeste si este
innecat, i care-i fac bagajul lui umal de gandire, sa-1 ridice din empirismul
sOrac, pe care-I ofera cronica 2:ilnica a locurilor comune si a faptelor
meschine.

Dad am avea curiozitatea si am fi indiscreti st intrebam pe unii din oamenii


politici, pentru ce apartM unui anumit partid si nu altuia, i-am vedea desigur
Jenati s ne dea un raspuns sigur.
Din aceste consideratii a iesit ideea prelegerilor noastre, pe care le-am

injghebat anul trecut, le-am organizat anul acesta i speram ca, le vom face
si in viitor ; prelegeri, care, imbratisand nit acelas complex de probleme, I ormeaza un tot complet asupra unei chestiuni; sunt actuale i contimporane, prin
subiectul lor ; orifice prin metoda lor, fiecare din ciolul de prelegeri fiind complimentul critic al unei alteia; i, insfarsit, accesibile tuturor.
2.

Dar s'ar putea intampla ca unii din d-voastrO s aiba ind o nedumerire.
Acum vorbesc pro domo. Faptul c cineva, care nu face parte dinteun partid
politic, cum este calul meu, intentioneazO s vorbeasc despre partidul politic,
ar putea provoca unui criticist sever un suras de simpaticA compOtimire. Acest
suras n'ar aveh insa, cred, nicio justificare. Cci altfel ar fi s credem ci cineva,
care n'a facut cel putin o revolutie, n'are dreptul sh" scrie despre revolucie ; ori
ek cineva care nu este gradmar nii poate sa fie botanist ; ofi ck cineva trebuie
sa, fie virtuos violonist ca s trateze despre fizica i fiziologia sunetelor. Deosebirea intre teorie i practica, intre cineva, de pilda, care nu face parte dintr'un
partid politic si totus vorbeste despre partide politice, i intre un om politic, nu

este asa de mare cum s'ar Ora, la prima vedere. Teoria i practica nu sunt

lueruri care se exclud: teoria este totdeauna o practid virtuaM, pe cand practica

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIDUL POLITIC

este totdeauna o teorie latenta. Politica in mama lui Pericles a fost arta, pe and
in mana hi Aristoteles a fost stiint.
Evident ca' nu e vorba de a face stiinta politic normativa, adica politica
aceea care sa formuleze norme, si sa spunk: uite, tu, om de Stat, asa trebuie si
lucrezi in toate situatiile sau in anumite situatii date. Aceasta nu se poate. As
vreti s cunosc omul de stiinta, care in laboratoriul sau s fi facut vreo descoperire sensationala dupa aplicarea intocmai a regulelor metodologice, indicate de
vreun tratat de logica. Logica inregistreaza si explica metodele prin a caror
aplicare s'a rant o descoperire, ea nu a insa retete si directive metodologice
cum sa se fad, descoperirea. Politica stiintifica' nu-si asuma obligatia a da directive si imperative cum sa se conduca afacerile Statului, ea insh poate perfect
de bine si trebuie s explice, cum se condue aceste afaceri i dacti se condue
bine.

Reclamam deci dreptul s, putem vorbi despre partidul politic.


In cercetarea noastra' nu ne vom raporta la nici un partid concret, dela noi
ori din alta parte. Pe noi ne va interesa numai partidul politic co atare si doctrina
politica deopotriva ca atare.
La obiectia care s'ar puteh aduce, ca in acest caz noi operam cu simple constructii abstracte, artificiale, fJ nicio vlaga teoretica, deoarece n'ar avea, nici
un contact cu vieata, trebuie raspuns c pe noi ne intereseaza tipul de partid
politic, de doctrina politica (conservatoare, liberal, . a. m. d.), care corespund
tocmai unei
pentrua sunt scoase i extrase din experienta, adica
din vastul domeniu experimental, ce ne sta la indemana pretutindeni unde avem
partide i doctrine politice si pe care noi Ii observam, comparam, analizam si
explicam.

Materialul de observatie pe care-1 avem pentru construirea tip de partid


politic, este, aceasta trebuie concedat, foarte flotant, inform, neprecis i trecator, si deci s gaseste anevoie ; de aceea i studiarea partidului politic este
destul de greu de intreprins.
Institutul Social Roman, din aceste motive, si-a luat de mult sarcina ca in
biblioteca si in arhiva sa s colectioneze inteo sectie aparte tot ceeace priveste
manifestarea de vie* a partidelor politice, ca: afise i manifeste electorale,
programe, foi volante, declaratii oficiale, dari de seama, date statistice, i absolut
tot ce priveste activitatea de partid, de aici si din alte parti.
Inainte de a intra in miezul chestiuMi suntem datori s facem o ultima obser-

vatie de metoda. In cercetarea noastra ne vom margini la simple stabiliri impartiale de fapte, la analiza ci explicarea lor conform realitatii, fara a le aprecia
si valorifica.

Pe noi ne va interesa, fenomenul social care este partidul politic, si atat.


Fara a ne insusi in total faimoasa formula' a lui Hegel: tot ce este real, este
rational, ne vom straclui s gasim ratiunea social In natura partidului
politic.

Cu alte cuvinte ne vom abtine dela orice atitudine de apreciare subiectivti


asupra partidelor politice (nu ne intereseaza adica daca un partid este bun sau
rau, mare sau mic, adevarat sau neadevant, etc.). Vom avea in schimb o hotarita atitudine tiinijific, ne vom &Manzi adica de ceeace se poate numi sinceritate

stiintifica, in sensul ca nu vom afirma c i inainth nimic ce nu ar puteh fi verificat

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

si controlat prin fapte i experienth. De aceea, aceasth prelegere nu va aveh


caracterul unei conferinte sau disertatii elegante, i cu atat mai putin acela de
pledoarie pentru vreun partid politic, ci va fi o analiza serupuloas i severn a
cceace, dupit, noi, este partid politic, ea atare.
3.

Un partid este totdeauna parte dintr'un tot, cuvhntul pars (parte) indica,
aceasta etimologiceste ; partidul presupune in acelas timp i existenta unui partid
opus, care-i d. viea i fiinth, did un partid inceteazh de a mai fi, cnd existh
numai el, singur. Partid inseamn deci o parte dintr'o comunitate i opozitia
acestei phrti cu celelalte phliti din comunitate. Asa, se vorbeste de ode douh
partide ce se prezinth in fata instantelor judiciare, de partide filozofice, stiin-

tifice. In vremea noastrh, de pildh, partizanii i admiratorii lui Einstein for.

meazh un partid fatri, de protivnicii teoriei sale si de dusmanii personali, ce alehtuiesc un alt partid. Noi nu vom vorbi despre particle in general, ci numai despre

o formh a kr speeialh, despre partidul politic.


Analiza partidului politic, ra fenomen social, cuprinde urmatoarele probleme
esentiale: 1. ce este partidul politic ; 2. care sunt tipurile de manifestare ; 3. cum
se afirmh si se mentine (prin organizatia ce i-o dh); 4. care sunt mijloacele de
infhptuire a scopurior partidului politic. Toate aceste chestiuni stau in cea mai
stransti leghturh unele cu altele i formeazh la un loc sistemul partidului

Pentru a simplifica discutia, vom da dela hiceput o definitie a partidului


politic, asa cum il intelegem noi i credem e trebuie sh se inteleagh, definitie
care siti cuprinclii toate elementele lui constitutive, adich acele elemente fr de
care o gruph socialh iii poate fi conceputh ca partid politic. Aceasth detinitie
trebuie s. sune astfel: partidul politic este o asociatie liberet de eetcifeni, unifi in
mod permanent prin interese i idei comune, de caracter general, asociatie ce urmeirgte, in plinet lumind publicei, a ajunge la puterea de a guverna pentru realizarea
unui ideal etic social.

Definiiile sunt totdeauna primejdioase dad se dau la inceput, lh,sdnd


impresia cI proced dela consideratii apriorice, voind apoi a impune anume
prescriptii tiintifice, realithtii i experientei sociale.
Definitia de mai sus are meritul, cred, a da limite bine precise si a trage linii
deosebit de dare fata, de toate unithtile sociale cu care deobiceiu partidele politice

se confunda. Tar, pentru a dovedi c aceasth definitie nu este capricioash si


product al fanteziei constructive, vom confrunta, cu realitatea socialh si politick
pe fiecare din ode sase elemente constitutive ale partidului politic enumante
mai sus; numai in acest mod ne vorn convinge ch ele formeazh ints'adevar elementele esentiale, indispensabile notiunii de partid politic.
Primul element constitutiv al partidului politic am spus ch este o asociat,ie
liberei de ceteiteni. 0 foarte important i necesarh caracterizare: asociatia
Dintr'un partid politic un individ poate face parte sau nu, duph vointh, in
timp ce dintr'o imitate socialh, ea familia, casta, el face parte volens-nolens ; el'
nu are a dick libertatea sh-si aleagh asociatia din care face parte. i aceasta este

foarte important, caci prin aceasta am demarcat deodath partidul politic de


cast, clash, farniie i celelalte unithti sociale.

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIDUL POLITIC

In al doilea rand, aceasta asociatie libera de cetateni trebuie sa fie unitd in


mod permanent. Caci, evident, o asocia* liberti de cettiteni este si o intrunire
publica; massa care compune intrunirea publica e insa, depute de a forma, un

partid politic, pentruca este intamplator adunath spre a rezolvi sau asculta
anumite desbateri i chestiuni, ea este marginith la un anumit spatiu i timp
si Se disolva imediat ce acest spatiu i timp nu mai sunt ; ei Ii lipseste deci cu
totul caracterul de permanenth.
In al treilea rand aceasth asociatie permanenta, de persoane libere, trebuie
sti fie o asociafie d eeteiteni.
Aceasta este iaras foarte important, pentruca, evident, in Statul roman putem

avea o asociatie a Germanilor ce locuesc in Romania, unith in mod permanent


si liber, compusa insa de Germain, cari sa, apartina Statului german; o astfel de
asociatie n'ar putea forma un partid, In timp ce o grupare a Sasilor, adica o asociatie libera de cetateni romani, uniti in mod permanent, poate deveni oricand

unpartid politic.
In al patrulea rand, asociatia liberti, de cetateni, en caracter permanent,
trebuie sci urmareascd a ajunge negmit la puterea de a guverneo.

Prin acest element constitutiv partidul politic se deosebeste Inca odata de


acele unitati sociale, cum ar fi clasa, familia, casta, care din punct de vedere
politic sunt cu total pasive. Prin aceasta insusire constitutiva se deosebeste partidul politic de acele asociatii libere i permanente, compuse din cetatem, care
urmaresc cercetarea problemelor politice, ori chiar, pe baza ei, a face propuneri
de realign practice, dar nu au ambitia a pune mana pe carma Statului. Asa
sunt toate academiile de studii politice, ash este, de pildii, Institutul Social
Roman, care este o cooperatie de inteligente i vointe unite exclusiv pentru studiarea si solirtionarea problemelor social politice.
In al cincilea rand, se cere partidului politic ca acea straduinta de a pune
mana pe putere sa se facti in plind publicitate. Si acesta este un element interesant, insemnat i necesar, pentruca prin aceasta partidul politic se deosebeste
de toate organizatiile care se formeaz i lucreaza in umbra, in mod clandestin,
secret, pentru rasturnarea unei forme de guvernamant sau pentru a-si impune
vointa in cadrul unei forme- de guvernmant anumit.
Prin aceasto, partidul politic se deosebeste intaiu de eamarila. Canrrila este
si ea un fel de partid politic, este partidul din jurul monarhului sau al acelor
persoane, care au ascendent in conducerea afacerilor publice. Evident, de obicein,

e mult mai comod a captiva, dintre cele douti suveranitati, monarhie si Riveranitatea poporului, bunavointa monarhului. Ash se explica, de ce adesea se
creaza o camarila in jurul suveranului, sau chiar in jurul unor anumite persoane
influente si conducatoare, in special in jurul sefilor de partid. Astfel de grupe nu
sunt partide propriu zise, i nu sunt pentruca le lipseste caracterul de publicitate.
Nu sunt iaras pariide toate organizatiile secrete, care se formeaza in timpul
mini regim absolutist. N'an fost particle propriu zise nihilismul, In timpul tarismului; Turcii +Mai, in timpul lui Abdul Hamid; ori carbonarii in Italia, faimoasa organizare patriotica pentru a scapa Italia de dominatia stfaina napoleoniana si al carei suflet a fost Mazzini.
Tot ash de putin pot fi considerate ea particle politice societatile secrete, ca
franemasoneria, eamorra i mallia. Maffia, acea cunoscuta asociatie facut de

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

briganzi, din Sicilia; camorra, banda de ran facatori din Neapol; francmasoneria, asocitia secreta, indreptata la inceput impotriva iezuitilor si care a luat
mai thrziu formele cele mei variate, dela o asociFtie cu scopuri mistice, vagi
si de sentimentalism umanitar, cu obiceiuri foarte curioase, cabalistice, panala
asociatii cu scopul de a asigurh prosperitatea i propasirea membrior ce le alcatuiau, centrale pentru parvenirea ambitiosilor, grupari clandestine en scopuri
politice oculte. De aceste ultime forme ale francmasoneriei vorbeste fostul imparat german Wilhelm Il-a in memoriile sale; el crede cu toata seriozitatea, c
dezastrul german, si in special detronarea lui, se datoreste influentelor acestor
organizatii; este desigur o enorma exagerare a importantei acestor asociatii si
care dovedeste nurnai naivitatea i calitatea puterii de judecata politica a autorului. Dealtfel, eine a citit aceste memorii are impresia c fostul imparat le-a
scris mai mull pentru a ilustra spusele sententioase ale lui Voltaire: cu cat de
putin spirit se poate conduce o tara!
Partidul politic, reprezilit interese i idei generale,
WA, ultimul sari
element constitutiv, de o insemarate pe cat de hotaritoare, pe atat de discutata, ash, c suntem obligati sa ne oprim ceva mai mult in precizarea lui.
Un partid politic, pentru a merith.acest titlu, trebuie s reprezinte, credem
noi, idei i nterese generale. De aceea clica, in care membrii urmaresc numai
satisfacerea intereselor personale, nu este un partid politic.
Ofice partid politic este in primejdie s devina o elic, atunci and majoritatea membrilor lui urmareste specularea Statului, exploatarea acestuia ca o
mosie proprie, fticand din guvernare un mijloc de imbogtitire personala; mice
partid politic este in pericol sti fie degradat la forma de clica politica; propriu
zis ofice partid politic este mai mult sau mai putin click pentruca aproape nu
exista partid politic care sa flu numere arivisti i oameni de afaceri; in acest
caz fra7eologia politica seducatoare serveste.drept platforma ipocrita pentru
a masa, ambithle pur personale.
Par tidul politic nu este apoi o fracfiune, pentruca fractiunea este tocmai frag-

mentul dintr'un partid: sunt nemultumitii unui partid cad la un moment dat
fac partid in partid. Deosebit de fractiune este co:eria, care este fractiunea
din fractiune; ea reprezinta un maxiMum de personalism i arivism.
Partidul politic nu este prin urmare camarila, clica, coterie, ori fractiune,
pentruca toate aceste patru forme de manifestari, ash zise de partid, nu urmarese
interesul general, ci numai interese particulare.
Este timpul acum s ne intrebam, in ce sens se poate vorbi de: interese si
idei generale?
Adesea auzim locul comun, c. un partid politic trebuie sa fie conceput ca o
asociatie care sa aiba o baza sociala. Ce trebuie insa inteles prin: baza sociala?
Vieata politica nu este deck o lature, un aspect al vietii sociale. De obiceiu se
crede ca vieata politica, este opusul vietii sociale i Myers. Nimic mai fals, pentruca
vieata politica se sprijine totdeauna si in mod necesar pe categoriile economice
si sufletesti ale unei societati,
dupa cum
farti care vieata politica ar tL goala
categoriile economice i sufletesti ale unei societati, ce formeazil la un loc substratul vietii sociale, au totdeauna nevoie pentru a se mentil e i forma, de
institutii politice i juridice, fara care aces'L substrat ar aramanea suspendat si
inform. Politica nu este alteeva cleat tocmai una din funetiile organizatoare

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIDUL POLITIC

ale acestor categorii economice si sufletesti. Tct ce este politic este social, i tot
ce e social este si politic.
Tot ce este politic este si social, pentruca nu poate fi conceputa o activitate
politica, care sa nu fie in functie de vieata sociala; si tot ce e social este in acela
timp si politic, pentruca orice manifestare sociala, fie de natura economica, fie de
natura sufleteasch', artistica, intelectuala, tiinIifici, religioasa, toate au insemnate consecinte politice, in sensul larg al cuvantului. Vieata sociala consta din
multiple si variate stari, care se interfereaza, incruciseaza si se ciocnese intre
,ele ; vieata politica' are tocmai menirea de a dirigui aceste stari sub forma de
curente, temperAndu-le ofi activandu-le. Vieata sociala este aluviunea, pe care
o depun curentele politice. In vastul sistem elaborat de vieata sociala, in totalitatea ei, vieata juridica produce un cod, vieata artistica, o estetica, vieata religioasa, o dogma, vieata tiiuMic, un sistem, iar vieata politica, o Constitutie
si un partid politic cu o doctrina politica. Un parfid politic are deci totdeauna
raclacini adanci, necesare, in vieata sociala, si anume atat in substratul ei economic, concentrate sub forma de interese, cat si in cel suiletese, cristalizate in
idei. Partidul politic este un indoit product ideologic si economic al unei stari
sociale intr'un moment istoric dat, fie crt atarna de ea, ori ia atitudine impotriva,
ei. Asa, dar, antagonismul partidelor, despre care se vorbeste atat de mult, ii
are ratiunea sociali in antagonismul intereselor i ideilor contradictorii ori
opuse sociale.
Deci, interese i idei. Fireste cii varietatea fenomenologicA a partidelor polii
tice nu inggkluie o schematizare abstracta a lor. Sunt partide care pun in evidenta
mai malt interesele economice, allele mai mult ideile politice, religioase ofi filozofice ; in realitate insa, ideea pentru a aveA putere este totdeauna intovarsita
de un interes, iar interesul nu se poate satisface fara ideie; interesele si ideile
crese si se impletesc strans impreuna, chiar atunci dad ideea pare numai fatada
imbracamintea seducatoare a intereselor, ori interesele, simple, brutale stanjeniri ale avantului ideilor. Aceasta este conceptia paralelista sociologica, ce
se apropie si se departeaza de ash numita conceptie marxista. Daca vieata sociala
este cleodata, viearta politicii si vieata economica si ideologica, evident ca
exista un paralelism intre aceste doug vieti, si nu o conditionare cauzala reciproca, en excluderea uneia din ele. Ca sa, intrebuintam o comparatie, am spune
ca vieata sociala este asemenea mini arbore, care are si frunze si flori si fructe ;
de sigur ca aparitia fructelor nu e datorita frunzelor si nici numai florilor toate
acestea sunt manifestatii ale unui aceluias lucru, care este aceeas seva a arborelui. Tot RA nu putem spune, cum afirma Marx, ca vieata politicii e numai un
reflex al vietii economice, care ar fi singura iniiaJi si reala, dar cii vieata sociala,
ca tot indivizibil, se manifesta sub forma categoriilor economice, politice si
ideologice.

Ceteam zilele trecute o alta comparatie, care este si mai sugestiva. Pentru
a se face clara deosebirea intre agens i accidens, se aminteA banala figura a bir-

jarului care conduce, a calului, care duce o trisura. Pentru clariticarea


afirmatiilor noastre, trisura, cu oarecare bunavointa, ar fi vieata sociala,
birjarul ar Ii cei ce conduc vieata sociali i creaza curentele politice, iar
calul, ce duce trasura, ar fi starile economice si sufletesti, categoriile care for

meaza substratul societatii. Dupa cum nu ne putem inchipui ea trasura


www.dacoromanica.ro

,DOCTRIIVELE PARTIDELOR POLITICE

pentru a merge poate fi lipsith de cal si birjar, tot asa, nu putem concepe, ch o
societate, ca sh existe, sh se desvolte si sh prophseasch, poate fi lipsith de elementul politic, cat 0 de cel ideologic 0 economic.
Interesele sunt personale cri generale, sociale. Despre interesele personale nu
mai vorbim, chci am spus eh atunci cand o grupa se preocuph.numai de interesele personale nu mai merith numele de partici, ci este clich on coterie. Trebuie
ins h. precizat intelesul de interese generale. Aid mtervine o importanth ches=
tiune: exisch oare panicle pure de clash, in sensul unet identiati intre notiunea
de partid si cea de clash? Conform metodei noastre de a nu afifina, nimic Ma a
apela la datele experientei, sh vedem ce ne ofeth ea .hi. aeest caz. Anume, vom
arializa structura sociaM a unui partid, care se pretinde prin excelenth partid
model de clash, a partidului comunist din Rusi.
Se stie eh Herriot, duph',chatoria recenth pe care a fheut-o in Rusia, constata,
eh a intalnit in acea tarh foarte multi comunisti, dar foarte putin comunism. Chiar
si acesti foarte numerosi comunisl se reduc propnu zis la foarte putini reprozentanti ai clasei lucatorilor, chci in Rusia azi o minoritate infimh din class
muncitorilor, a thranilor si lucratorilor (mei 1% din populatie), formeazh asa
zisul partid comunist. Morning Post intr'un ultim nunthr afirmh ch din 600.000
aderenti ai partidului comunist din Rusia, in timpul din urmh n'au rimas decat
200.000, dupil revizuirea cadrelor de chtre instantcle superioare politice ale
partidului comunist. Curktirea partidului devemse necesard, pentruch in timpul
din urmii nivelul partidului comunist scazuse prea jos, delicventii, betivii si
excrocii ajunseseth la o situatie preponderenth; 4A, de pildh, s'a constatat ch,
dela 15 Septemvrie 1920 la 1 Maiu 1921 au fost condarnnati pentru coruptie si
abuzuri 25.000 comunisti, ceeace face aproape 11% din totalul condamnhrior.
Partidul comunist este un partid de clash in sensul ca el azi nu cuprinde
intreaga clash a muncitorilor si thranilor, ci este numai, duph conceptia auto-rizata a fruntasilor, din partid, capul clasei, avantgarda proletariatului; el este
deci numai un fragment din aceasth clash, avand ca misiune esentiali a conduce
si comanda
a crea deci acea faimoash dictaturi de partid, si nu de clash!
si avand in acelas timp obligatia a face educatia acelora din clasa muncjtorilor

si thranilor, cari inch nu fac parte din partid, ea ih se inscrie in el. Este
instructiv a sti ch structura sociali a partidului comunist din Rusia se compune
cam in acest mod: la 100 membri ai partidului
duph o tabeli publicath de,
centrala partidului in ziarul oficial Prawdao, din 1 August 1921,
la 100
membri ai partidului, in 1920, lucritori erau 51; iar in 1921 erau 37%; meseriasi 8%, in 1920 ; iar in 1921, 5%; Omni in 1920, 5%; iar in 1921, 7%; functionari 12%, in 1920 ; iar in 1921, 16%; intelectuali in 1920, 24% : iar in 1921, 33%:
Ce reiese din acest tablou?
Aceste date foarte elocvente arath c...,,'4 elemental muneitoresc din partclul

comunist se reducea la 1920 la 59% care, in 1921 a schzut numai la 42%;


ele mai arath apoi ch restul de 41% in 1920 si de 52% in 1921 era format din
elemente care nu erau deloc muncitoresti: ash thranii formeazh numai 7%, iar
in uncle departamente chiar 4% (cum este guvernamantul Iwanowo-Wnosnesensk) Asadar, in 1921, partidul model de clash, partidul comunist din Rusia,
era un partici care reprezenta un mic fragment din clasa thranilor si muncitorilor si un infim de mic fragment din intreaga populatie.

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIDUL POLITIC

Poate c ar fi mai interes i alte date privitoare la alchtuirea social apartidului comunist: la 100 membri 11 erau femei i 89 barbati. In privinta varstei,
sub 20 ani erau 6%, dela 20-30 de ani, 47% : peste 30 de ani, 47%. Duph preghtirea scolara, membrii cari au absolvit o scoalh medie i superioarh erau 12%
bhrbati, si 30% femei, cu o scoalh inferioarh 75% btirbati si 50% femei, autodidact erau 10% brbat si 14% femei, iar analfabetii, in tara clasich a analfabetismului !, se reduceau numai la 2% bhrbati 0 4% femei.
Ce dovedeste aceasta? Insemntatea mare ce se drt elementului intelectual
si elementului nemanual tocmai in partidul comunist.
Care sunt acum invhthmintele dare ce ni le a analiza de mai sus? Evident
mai intaiu i inainte de toate, ci nu se poate vorbi, nu putem i nu trebuie sa
vorbim, de o idenuitate intre un partid i intre o clash. Experienta politich de
pretutindeni ne arath, ch nu in mod necesar apartinerea de o clash atrage duph
sine apartinere de tin partid. Nate cineva s apartina unei clase sociale i totus
sh fie cu totul indiferent politicii, O.' nu fach parte din nici un partid; in al doilea
rand, poate cineva sh apartina unei clase sociale i s fach parte din alt partid
decat acela care spune chreprezinth interesele clasei sale, cum sunt lucrtorii cari
fac parte din partidul conservator sau din partidele catolice, i cari, prin faptul
ch fac parte din alt partid, nu si-au pierdut deloc insusirea ci fac parte dintr'o
anume clash. Apoi, in al treilea rand, sunt foarte multe elemente din alte elase
sociale care fac parte dintr'un partid i prin aceasta n'au Tlevenit deloc reprezertantele unei Clue, bunhoarh cand in partidul socialist avem aface cu atatea elemente neproletare (avocat, doctori, prcfesori, capitalisti; etc.), ceeace nu inseaninh ch de au devenit proletare. Partidul catolic, care este o forta politica
puternich in GermaMa, Italia, Austria, Elvetia i Olanda, ne oferh in aceasth
privinta un spectacol editicator ; partidul clerical catolic este alchtuit din mari

proprietari, din reprezentanti ai profesiilor libere, din proletari, lucriltori si


thrani, deci din elementele sociale eele mai disparate, si totus ce-i uneste? G
anumith ideologie, care formeazil un tot doctrinal politic (ce nu exclude, cum
se crede, reprezentanta intereselor economice), dar care este nuantat i colorat
de credinte c i idei religioase. Partidul catolic a luat un avant extraordinar, o
inchegare ci o consolidare deosebith, in special in urma vestitei enciclice a Papei

Leon XIII, data in 1891, Rerum novarum.


Pentru a evidenta cu o pildh mai mult teza noastrh evochm amintirii d-voastrh
ash zisele partide nationale, care iarhs erau i sunt cu totul straine de interesele
pure de clash. Astfel de particle erau in toath floarea desvolthrii Ion inainte de
rdsboiul mondial, mai ales in Austria, asa amintim partidul ceh, polonez, roman,
etc., toate partide ce nu reprezentau deloc interese de clash, ci o idee in jurul
chreia s'au adunat reprezentanti tuturor claselor sociale.
Laboratorul politic al timpului nos, ru pune cu generozitate la dispozitia cercethtorilor partidului politic unul dintre cele mai sugestive experimente. Este
vorba de un partid care la inceput a fost o grupare minunath de combatant,
ce urnihreau numai interese economice, fasci dei combattenti, i cam a luat
apoi proporti grandioase si a devenit un foarte mare partid politic. Este ash
zisul fascism, o nouh nomenclaturh politich, dar care Inseamn i un program
politic. Chci in fascism n'avem aface, cum se crede, cu o miscare antat nebuloash, Si sentimentalh, ci cu un program bine injghebat de reconstructie natio-

www.dacoromanica.ro

10

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

i socialh si care se poate caracteriza ca un nationalism socialist sau socialism nationall).


Ei bine, ce a adunat pe membrii acestui partid la un loc i ce face aria lui?
Evident, in primul rand iubirea aprinsh de patrie i reactiunea impotriva sthbiciunii autorithtii Statului care, la anume moment, a fost incapabil a se opune
invaziei misticismului social venit din Rusia. In jurul acestei idei i acestui program, al unei idei care a determinat acest program: clragostea de patrie i restabilirea autorithtii de Stat, s'au strans elementele cele mai disparate posibil, reprezentanti ai tuturor claselor sociale. Partidul numAra astazi peste 2 milioane de
adepti, are 4.000 organizatii si 400.000 membri sunt organizati militareste (prinnaJ

cipiu de organizatie politich traditionalh in Italia dela Machiavelli, Mazzini panh


la Mussolini, care a imp Artit armata aderentilor sal\ in cohorte, centurii si legiuni), in timp ce comunistii
i comparatia este foarte interesantA
aveau

acum doi ani in Italia 1.000.000 de adepti din cari acum cateva luni nu mai
rhmhseserh deck 25.000, cu perspectiva desfiinthrii totale a acestui partid.
Va sh zich, avem partidul fascist, avem partidul catolic, avem partidele
nationale unde nu ghsim reprezentarea exclusivh a intereselor de clash; am
vAzut ch insesi partidele asa zise de clash nu sunt particle pure de clash, nefiind
particle care sh cuprindh o identificare a intereselor de partid cu interesele de
clash. Totus, pentru a inlAtura orice confuzie trebuie accentuat ch in general
majoritatea aderentilor unui partid se strang i sunt luati din aceleasi phturi
sociale ; afirmarea insh care se face si este astAzi atat de obisnuith, cA liniile
superioare ale partidelor, linia de demarcare a partidelor ar fi o lithe orizontalh,
adich ar corespunde straturilor orizontale suprapuse sociale i n'ar fi o lithe verticalh, perpendicularh care ar strabate toate aceste stiiaturi; ori afirmarea central% ch aceasth lithe de separare intro particle ar fi o linie perpendicularh, care
strhbate in adancime toate aceste straturi, iar nu una orizontali, toate aceste
afirmAri trebuiesc luate cu prudentA. lin partid politic poate sh se diferentieze
social de altul i printr'o lithe orizontali i printr'una verticalh. Afirmarile transante, apodictice, in politicA sunt primejdioase pentruch iau totdeauna caracterul unei postulhri, ce nu se poate sustine i mentine atunci cand ea este supusA
unei verifichri i confruntAri cu complexa i variata realitate a faptelor.
4.

Cu aceastA expunere, prin care am aratat care sunt elementele constitutive ale unui partid i intrucat partidul politic se deosebeste de celelalte unithti sociale, am incheiat o primh parte a prelegerii noastre, rhmanand acum sh
deschidem o parantezh necesari: dach am aritat ce este partidul politic, acum
-avem datoria sA vh aducem la cunostinth, o miscare foarte pronuntath i interesanth in gandirea politica contimporanh, care se striclueste sh dovedeasch ce
nu este un partid politic si de ce nu poate alma el legitimitate.
Partidele politice sunt astAzi discutate, disputate si contestate, in special de
urmAtoarele doctrine: sindicalism, socialismul de gildh si sovietism. Partidul
1) Vezi Programu i Statutul Partidului Fascist, in Athiva pentru Stiinta si Ref orma
Socialas, Anul IV, No. 4-5.

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIDUL POLITIC

11

politic, afirma aceste doctrine, trebuie inlocuit complet si in locul lui s apara
sovietul, sindicatul, gilda
celulele viitoarei organizari a societatii.
Toate aceste curente si doctrine hotarit dusmane partidului politic, au doua
ganduri comune constructive: actiunea directa i suveranitatea muncii; actiunea
directa care trebuie sa inlocuiasca actiunea indirecta, cu alte cuvinte, partidul
suveranitatea muncii, care trebuie sa inlocuiasca, suveranitatea Statului.
Dintre aceste doctrine cea mai importanta este de sigur doctrina sindicalista,
care a avut norocul sa aiba inspiratori fericiti, ea are un foarte mare ascendent
asupra gandirii politice contimporane, influentand puternic atat socialismul de
pilda, cat si bolsevismul. Cine nu cunoaste doctrina sindicalista, nu poate intelege deloc, bunaoara, care sunt adevaratele cauze, si care este ideologia docrinei bolsevice.
Sindicalismul paraseste calea traditionala a teoriei politice democratice,

pentru a postula o noua vieata social-organizatoare. Intre cetatean i Stat

raportul dintre acesti doi factori formeaza baza democratiei i punctul central
(al filozofiei politice clasice), se afla un mare vid, ce dispare odata cu iterventia

partidului politic. Partidul, jucand rolul de intermediar intre Iidivid 9i Stat,


se substitue de f apt cetateanului. Aceasta actiune politica indirecta este consierata de sindicalism ca o fictiune i simpla farsa. Pentruca: ce este tateanul?
o abstractie goala! Cetateanul inseamna un buletin de vot, care se cla dupa
criterii teritoriale, geografice. Aceasta este cauza cauzelor raului politic. Cetateanului abstract ii opune sindicalismul pe omul concret, de atelier, pe pro ducator.

lata dar ca producatorii, ca singurele elementele viabile si reale, sunt chemati sti se uneasca impreuna ca sa actioneze i s influenteze miscarea politica
sociala generala. Producatorii grupati in sindicate (membrii aceleeas profesii)
burse ale muncii (membrii diferitelor profesii din orase), federatii regionale (sindicatele din districte), federatie nationala (unirea federatiior regionale) i toate
la un loc unite intr'o confederatie generala a muncii
iota, dupa sindicalipti,
organizatiile menite a inlocui partidele politice, condamnate sa dispara. Actiunii
indirecte Ii va urma o actiune directa, o lupta de corp la corp, dela clash la clasa,
intre forte vii sociale.
Doctrina sindicalista incheiata de mult prin incetarea activitatii creatoare a
initiatorilor ei, Sorel (mort de curand), Berth (devenit regalist) i Lagardelle,
traieste azi in miscarea sindicalista i in ascendentul pe care4 exercita asupra
gandirii socialismului de gilda si a sovietismului. Socialismul de gilda, desi de
origine ceva mai recenta, s'a impus atentiei observatorului sociolog. Intre 1910
si 1914, in Anglia, in urma unei mafi i grele miscari politice si in urma unei
atmosfere foarte turburi, creata de diferite greve care luau din ce in ee proportii
mai ingrijitoare, atat in Scotia, in Irlanda cat si in Anglia propriu zisa, s'a format
acest socialism de gilda (national guilds movement), un compromis, sau, mai
bine zis, o sinteza intre socialism si sindicalism. Socialismul de gilda (asa cum
a fost formulat de Hobson, Go le, Penty, Orage, Tylor, sub influenta lui Ruskin),
este romantismul social de azi, ce preconizeaza reinvierea moderna a breslelor
medievale. Gilda este asociarea la un loc a tuturor elementelor ocupate intr'o
industrie, ori a celor ce formeaza o profesie. Lucratorii manuali calificati ori
necalificati, tehthcienii, inginerii, functionarii comerciali, functionarii administrativi si de biurou directia de intreprinderi, toti formeaza la unloc o comunitate

www.dacoromanica.ro

12

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

autonoma, un monopol al muncii, cu intreaga directivti i responsabiitate a


conducerii afacerior, a intreprinderii industriale si a productiei. Socialismul de
gilda nu este numai o constructie teoretica, el a devenit experimental Viabil,
luand cu succes o forma palpabila de realizare, de pilda la Manchester i Londra.

In special sunt vrednice de amintit gildele constructorilor de case, ce fac o


mare concurenta intreprinzatorilor de cladiri de case si cari au si luat contramasuri energice de apamre.
Dupa conceptiile socialismului de pilda, societatea nu trebuie sa fie impartita
in capitalisti i proletari, ci intre pro ductitori i consumatori, pro ducatorii organizandu-se sub fohna de breasla de gilda, iar consumatorii, cari sunt cei mai
numerosi, sub forma de Stat. Deci, pe de o parte, vom avea gilda, ca organ

al producatorilor, iar pe de alta Statul, ca organ al consumatorilor. Fiecare


din aceste doua forte sociale va fi organizata in mod autonom i va avea o suveranitate proprie. Suveranitatea Statului de azi va fi detronat f i impartita: in
o suveranitate a pro ducatorilor, gildelor, care i va gasi expresia in congresul
national al gildelor, si in o suveranitate a Statului, a consumatorilor, care se
va manifesta in Parlament. Partidul politic in aceasta organizatie nu va mai juca
decat un rol marginit i sters in cadrul activitatii consumatorilor. Gilda i Statul
vor fi suverani fiecare in domeniul sau propriu; amandoi suveranii vor da o legis-

latie valabila linmai in cercurile respective.


Suveranitatea muncii i actiunea &recta, le intalnim intr'o formula mult
mai instructiva, fiindca este i singura practic realizata, in vie*, publica wunei
natiuni, in asa zisul sovietism.
Republica socialista federativa a sovietelor* (azi, in urma hotaririi congresului al 10-lea general al sovietelor din Decemvrie 1922, republica a parasit
caracterul federativ, pentru a-I lua pe cel centralist), are un mare necontestat
merit, care va insemna o data insemnata Iii istoria politica generala, cad pentru
intaia oara ea a creat o Constitutie bazata pe ideia optima a democratiei directe.
WA Inca una din multele experimentari politice de care am vorbit "Ana acumfa a indoiala cea mai'grandioasil ! Se cunoaste construe-Oa frumoasa a Consti,
tutiei sovietiste. Desprindem cateva din inovatiile ei. Sovietele, consiliile de
lucratori si de tarain, nu dau alesilor lor un mandat pe ddi sau patru ani, ci un
mandat care poate fi in ()nice moment revocat, ei putand fi oricand trasi la raspundere de actele lor inaintea electorilor ; prin aceasta s'a creiat un control
social permanent al vietii politice. Mai departe, sovietul, dupa.Constitutia rusk
are atributii atat legislative cat si judiciare si executive. In sfarsit, sovietele
sunt organizate in forma de piramida, in soviete locale, cantonale, districtuale
guberinale, ce culmineaza, in congresul general al sovietelor. Organizatia este

astfel incat, dupa aceasta teorie, guvernul central ar trebui s alba radacini
adanci in massele populare.
Acestea toate insa in teorie. In practica, ce se intampla? Tocmai contrariul
Aceasta este tragedia sistemului politic sovietic; caci, pe de o parte, el construeste, in mod teoretic, un maximum de democratie si de realizare a suveranitatii imediate si reale a poporului, nazuind a inlaturh complet i cu totul mice
manifestatie propriu zisa pur politica, iar, pe de alta parte, inaugureaza tocmai
cea mai salbatecti afirmare a puterii politice. Spectacolul hazliu pe care il prezinta aceasta experienfa sovietista este ea, pe de o parte, bolsevicii construese

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIDUL POLITIC

13

teoretic aceA piramid a. a sovietelor de tot felul pentru a combate ideea partidului
politic, i, in realitate, ce fac?, introneaza suprematia, ne mai auzita 'Ana

scum in istoria partidelor politice, a unui singur partid, care prin despotismul
sau brutal, aminteste formula incisiva a lui Ludovic al XIV-lea: L'Etat c'est
moi ! Statul sunt Eu, Partidul Comunist.
Soviete, suveranitate imediata, actiune directa, suveranitatea muncii, toate
sunt simple fraze pompoase, ce ascunci de fapt imperialismul de partid. Iat
uncle ajunge negarea legitimitii partidului politic !
5.

Trecem repede asupra unei chestiuni, care ocupa un mare loc in analiza
partidelor politice, asupra RA zisei clasificari a lor.
Criteriile sigure pentru stabilirea unei demarcatii a partidelor politice, le
-yeti aflA din ciclul prelegerilor noastre. Dar, ca titlu de curiozitate, nu ma pot
opri sA v comunic o clasificare pe care a fcut-o un elvetian, F. Rohmer, acum
al de ani, pentruca are un mare ascendent si in constructia partidelor politice
in general, si este considerata de foarte multi autori cacea mai mare intelepciune politica. Rohmer Imparte partidele in patru tipuri deosebite, corespunzatoare fazelor principale ale varstei omenesti: partidul radical corespunde,
spune el, copilariei, caracterizata prin iluzii indrasnete, prin hotaHri precipitate
st schimbatoare, imprudente i neprevederi. Copilariei Ii urmeaza insa tineretea,
tineretea creatoare, intreprinzatoare; careia Ii corespunde partidul liberal.
Tineretei Ii urmeaza 'Mg., in desfasurarea fireasca a fazelor varstei omenesti,
maturitatea linitit, cuminte, chibzuita. Maturitatii Ii corespunde partidul conservator. Si in starsit maturitatii 1i urmeaza batrAnetea, cu toate slbiiuni1e ei
inerente, iritabila gata oricand au impune vointa farri, nici un rost, in mod cu
totul arbitrar si ridicol. Batrgnetei Ii corespund partidele absolutiste. Sistemul
lui Rohmer, oricat ar panA de seducator la prima vedere, este in realitate de o
naivita4 e sociologica, caracteris;dcA modului cum se discuta problemele de politica stiintifica. Caci, inteadevar, cea dintaiu usoara analiza a istoriei partidelor
politice ne arata sterilitatea i inaplicabiitatea acestui sistem. Fara indoiala eh'
In procesul de diferentiare a partidelor politico joaca un rol insemnat psihologia
naturii umane in general ; nu trebuie insa uitat, ca partidele politice sunt produse ale starilor sociale i curentelor politice ale timpurilor i c un partid radical
devine indata conservator, and are a apar bunurile politice realizate de el prin
aprige lupte, in timp ce,un partid conservator ii poate imprumut cu wrinta
metodele radicale de lupta politica, atunci cand urmareste, bunaoara, reintoarcerea unor forme ori institutii de Stat anterioare ; trebuie apoi amintit ca partidul democrat se numeA la inceput in Statele-Unite conservator (Tory), ca in
Anglia doctrinele pe care inteun timp le combateA partidul liberal (Whig) faceau
odata parte din programul ortodox al acestui partid.
Etichota unui partid nu indica totdeauna i sigur caracterul lui. Trecem peste
magazinul istoric bogat in clasificari de particle, dupa semne externe i simboluri
dupa culoare (negri-catolici, rosi-socialisti ori roza alba si roza rosie in Anglia,

violete napoleoniene, etc.), dupa numele sefilor (botapartisti i orleanisti In


Franta, jacob4i in Anglia, carlisti in Spania, mazzinisti in Italia, etc.), dupa

www.dacoromanica.ro

14

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

locuinta partidului ori locul lor de intrunire, care toate sunt momente intamplatoare in formarea i vieata partidelor, pentru a mentiona unele clasifickri
vulgare, ciirente, ca partide de ordine si particle de libertate, partide conservatoare (statice) i partide evolutioniste on progresiste (clinamice), partide conservatoare, de autoritate, i liberale, de libertate, partide de ref orm i particle revolutionare, particle necesare i particle intampratoare, particle adevArate i partide neadevkrate, particle monarhiste i particle republicane, particle nationale
si internationale, partide mari i particle mici, particle de principii 0 particle ark
credinte politice, particle tenace i particle putin stabiite 0, in sfarsit, o impartiresimplistk, dar justa, pe care a face cu temeiu toatk lumea, pentruck de sigur ea
are un fundament foarte solid: particle de guvernkmant si de opozitie, partidul
detinktorilor puterii (dns, inlkuntru, stk la putere) i partidul aspirantilor la.
putere, (Outs, in afark, nu este la putere). Nu este in inteutia noastrk s facem
analiza acestor diviziuni, care nu merita o cliscutie mai intinsk; ne marginim a,
face douk observatii. Clasificarile. de mai sus sufkr de un dublu pAcat: ele sunt
mai intaiu artificiale (nu stim, bunkoark, de ce un partid conservator n'ar fi in
acelaS timp i evolutionist si pentru ce un pallid evolutionist n'ar fi cu necesitate si traditionalist, in sensul contMuarii operei anterioare,
ori intrucat un
partid de ordine si de autoritate nu poate fi totdeodata i un partid de libertate ?
etc.); in al doilea rand aceste clasifickri sunt normative (mari-mici, adevarateneadevArate) 1 i atunci ies din cadrul cercetkrilor sociologice, care au numai a.
aprecia realitatea politick; din punctul de vedere sociologic once partid, mare
on mic, primejdios on util, are o aceeas valoare de cunoastere, clack cuprind&
acele insusiri constitutive, sine qua non, de care am vorbit mai sus, adick daa
el existk.
Experienta politick ne d imbolduri de refl3xie mai fertile, decat diviziunile
mai mult ori mai putin capricioase, de care am vorbit. lath' un exemplu. Pank,
in 189 in Belgia erau numai douk particle, odatl insk cu reforma Constitutiei
belgiene i cu mkrirea cadrului tkrii legale, s'a ivit un al treilea partid; clack pank,
atunci erau numai partidul clerical catolic i partidul liberal, ce se succedau la
putere, dupk sistemul clasic al celor douk particle, a intervenit in urnik partidul
muncitoresc, care de atunci si-a spus cuvantul hotantor i a guvernat adesea.
Ei bine, ce invramant reiese oare din aceasta experientk? Pang, la 1892, Belgia
era una i aceeas, ca i astkzi, iar interesele vietii sociale erau aceleasi; cum se
face atunci ck in acelas timp cu mgrirea dreptului de vot 1i cu introducerea.
.

unor anume dispozitii constitutionale privitoare la vieata po1itic, s'a ivit

deodath un al treilea partid, schimbandu-se cu totul constelatia


?
Iat a. o constatare de mare valoare, anume ck nu este indiferenta pentru formarea i viabiitatea partidelor atmosfera legalk in care ele se manifesta. Ganditi-vk la rostul unui partid si la rolul pe care poate sa-1 joace, child domneste o
democratie direct i i pur i Guvernul este ales direct de natiune ; o democratie.

reprezentativk (natiunea alege Parlamentul, iar Parlamentul, adick partidele


politice, indic Guvernul); o monarhie parlamentark (Suveranul alege Guyernul, insk munai dupk indicatiile vointei majoritktii Parlamentului, adica, ale
partidelor celor mai tan din Parlament); monarhie constitutionalk (monarhult
alege Guvernul, ail a lua in consideratie raportul de forte dintre particle); ori
cand forma de Stat este monarhia absoluta, care nu tolereaza fiinta partidelor..

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIDUL POLITIC

15

Democratia pufa, democratia reprezentativa, monarhia parlamentar, monarhia


constitutional, monarhia absoluta
Cate forme de guvernamant atatea condii noui de vieata a partidului politic, atatea tipuri de particle. Adevarata
clasificare a partidelor politice, ash cum o intelegem noi, o vom face la sfarsitul
acestei expuneri, ca o incoronare logica a ei.
6.

Am aratat ce este un partid politic, sa ne dam acum seama de factorii cari


fac ca el sa poata existh.
15n partid politic nu este ceva compact i omogen. El nu este compact, pentruca este o grupa in plina schimbare i primenire prin intrarile de recrutari
noui i iesirile de membri vechi; un partici politic este un proces social si nu o
stare socialA. Dar daca un partid politic nu este o grupA compacta, el nu este
nici o grupa omogena, pentruca ea este alcatuita clindiferite grupari i grupulete,
cercuri i cerculete, care pot fi concentric coordonate, pot aveh forte i centrifugale, dar i centripetale, formand, indeobste, o dreapta, o stang i un centru.
Ei bine, organizatia de partid are menirea s schimbe aceasta massa sociala
heterogen i variata, intr'una integraJ i omogena, adica inteo unitate sociala.
Organizatia creaza partidul; ea uneste, asociaza, socializeaza oamenii, cari
desi au interese i idei comune, stau altfel disparati unul fag de altul; ea
stabileste apoi, odata ce acesti oameni sunt uniti, coeziunea intre ei, creand
spiritul de partid i subordonarea voita a vointei fiecaruia, vointei partidului.
Organizatia, creatoare a unitatii spirituale a partidului, consta in trei elemente principale : 1) conducere, 2) program si 3) mijloace de lupta si propaganda,

pe care le vom analizh acum pe rand.


Are nevoie un partid politic de conducere ? SA consultam, bunaoara, experienta inerii unei intruniri publice. Cine tm tie cht e de grea organizarea unei

simple intruniri publice: ea trebuie aranjata in mod prealabil; trebuie pregatit dinainte, ca la teatru, tot ce este de facut, de stabilit eine va fi presedinte,
cari vor fi oratorii, de redactat motiunea ce se va propune, apoi de chibzuit
cum sa se procecleze daca un amendament s'ar propune la aceh motiune, ii ash
mai departe. Daca s'ar lash ca o intrunire politica sa-si aleaga singura prepdintele, oratorii, s redacteze ea motiunea, s'ar vedeh la ce rezultat s'ar ajunge ;
massa de cetateni ar ramaneh la discretia intamplarii, gata de a urmi pe oratorul cel mai seducator. Massa trebuie i cere sa fie condusa, chip ca o aceeas
intrunire care a votat azi o motiune, a doua zi, sub imperial altor impresii, cu
aceeas majoritate, sa hotarasca contrariul. Iata dar un adevar a la Palice: partidul politic, ca massa, trebuie compus din conducatori i condusi. Conducatorii
formeaza o ierarhie in partid, ei se gradueaza, dupa import anta sarcinelor speciale,
in linii descendente i ascendente, dela capul inventiv diriguitor pana la entuziastii (aeele secaturi entmiaste, dupa' termenul consacrat) i 'Ana la tehnicienii i practicienii mecanici ai partidului, cari organizeaza propaganda si fac
ca partidul sa aiba succes in alegeri. Toti la un loc alcatuesc clasa conducatorilor.

Printre acestia este insa unul, care concentreaza In personalitatea sa forta


de unire a partidului, spiritul, rostul, sensul, prestanta, splendoarea i chteodata
decaclenta partidului, acesta este 6eful. efu1 este omul providential, esLe puterea

www.dacoromanica.ro

16

DOCTRINELE PARTIDELOR. POLITICE

(le atractie, forta de unificare a partidului, el reprezinta simbolul unitatii partdului. Cu cat personalitatea sefului va fi mai ferrnecatoare si mai puternicil, cu
atat coeziunea In partid va fi mai mare si mai irezistiba
Increderea in sef formeaza o specie de idolatrie fetisista, de respect superstitios, asemilnatoare unui cult religios. Un foarte interesant fenomen sociologic
eSte functia sociala a sefului de partid! Partidul politic prezinta un cadru minunat de sugestiv, de ceeace se numeste in sociologie i psihologia sociala: servitudine Voluntara, aservire ii supunere resemriata. Seful corespunde unei necesitati duble psihice ; intaiu unei trebuinte profund umane de ascultare i subordonare, izvorita din inertia si comoditatea sufletului omenesc de a nu se prea
obosi cu cercetarea i studiarea problemelor vietii; ceeace presupune pierdere
de timp, cere incordare sufleteasch uneori dureroasa si mai ales impune sacrificii. Atunci fireste e mult mai usor ca acesteatoate sa fie solutionate de altcineva,
omul flind foarte fericit cand gaseste pe acest cineva care sa, faca astfel de
operatii in Tocul lui; este firesc apoi ca acestui binevenit ajutor s i se aduca
tot prinosul recunostintei.
Dar, mai malt, omul este prin firea sa las, el are groaza de raspundere. Raspunderea este o penibila povara in vieata po1itic, ca si In vieata privata,
atunci iaras e foarte fericit omul cand raspunderea trece de pe umerii stti pe

ai altuia.
Seful satisface cu prisosinta amandoua aceste trebuinte, ceeace a facia pe
Pope sa defineasca partidul politic, ca o nebunie a marelui numr in profitul
cat orva.

Dar seful mai corespunde unui deziderat scump sufletului omenesc, anume
necesitatii afective de a admira, trebuintei'inerente de a credo fanatic in cineva,
de a crede si nu cercetk Asa se explica num sefii au favoarea a fi admirati si
inconjurati de atmosfera unei entuziaste supuneri quasi amoroase, devenind
obiectul unui pathos liric, urmat de ingenunchieri si supuneri precipitate. Prin
aceasta se aduce supremul omagiu indrumatorior i salvatorior sociali, cari,
dupa timp i loc, Inflcreaz i stapanesc imaginatia populara' si se numesc
profeti, sefi de clan, vrajitori, prezicatori, mari generali, predicatori ori mari
oameni de Stat.
Conducerea unui partid mai prezinta i alt aspect foarte interesant pentru
-observatorul sociolog. eful este elementul monarhic al partidului. Lasalle a scris
pe vremurijubitei Sale, contesa de Hatzfeld c asteapta cu nerabdare momentul
sit intro in Berlin in fruntea unei armate de lucratori pentru a se proclama prep-

dintele Republicei germane; ambitia lui Lassalle 1-a facut pe- Bismarck sa
exclame in Parlamentul german: nu este adevarat c5 Lassalle este antidinastic,
Lassalle este inteadevar impotriva dinastiei Hohenzollern, el este insa foarte
dinastic, inflaciirat dinastic, insa pentru o dinastie Lassalle! Bismarck a prins
bine psihologia elementului monarhic in partid.
eful este inconjurat de o pletora de colaboratori, de diferiti conducatori, zei
minori: parlamentari, fosti minitri, jurnalisti, organizatori de intruniri, prepdinti de cluburi, cad formeazd, impreuna cu seful, regimul mOnarhic al conducerii partidului.

Acum, evident, un partid poate fi condits in mod despotic sau constitutotdeauna,


tional; se poate ca seful sa comande, fara a consulta pe cineva

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIOUL POLITIC'

17

fireste, spre binele partidului si al Orli ! se poate insa oa seful, dupa modelul
monarhului constitutional, sa lucreze in colaborare cu conducktorii diferitelor
comitete i cOmiii. Ceeace este interesant i trebuie fixat este ca aceste elemente,
care formeaza regimul monarhic de partid, dau nastere oligarhiei de partid. Ce
inseamna oligarhie de partid?
Este vradnic de retinut c acei cari vorbese foarte mult impotriva oligarhiei
sunt ei insisi, din punctul de yedere al organizarii de partid, oligarhi. Oligarhia
partidului este inclispensabila partidului. Atunci cand este nevoie a organiz, a
duce o lupta electoralk fara discutie ca este nevoie de anumiti specialisti in
propaganda electorala (caci exist o competenta electorala, de care nu toata
lumea este capabira). Bryce, un foarte bun cunoscator al partidelor politice americane, a definit partidul politic din State le-Unite astfel: mice sectie de oameni
can propun candidati speciali pentru presedintie sau vicepresedintie.
In afara de acesti tehnicieni, orice partid numara foarte multi cunoscatori
ai chestiunilor politice, manuitori, i ghicitori de suflete, de suflete individuale
si colective, i atunci iese la iveard din partea acestora tendinta, dealtfel fireasca,

necesark s monopolizeze conducerea partidului; monopol ce vine dela sine


prin tendinta de specializare a muncii in domeniul organizatiei de partid. In
acest mod se creaza o stare de acaparare i de conducere exclusivista, chiar in
partidele cele mai inaintate. Conducktorii formeaza elementul conservator in
partidul politic.
Problema conducatorilor inauntrul partidului este asa, de important& incat
partidele mafi occidentale, pentru a face o selectie si a pregkti aceasta oligarhie
indispensabila la mice conducere de partid, formeaza scoli speciale pentru secretarii de partid i pentru conducktorii de partid, si se ingrijesc de pregatirea
politica a tineretului. Partidul socialist sau partidul clerical, de pilda, dau o
mare atentie organizarii acestor coli. Deaceea partidul socialist si partidul
catolic din Germania sunt uncle din cele mai bine organizate din lume.
Nu vom vorbi de organizarea exterioara a partidului, cum 5unt comitetele,
cluburile, congresele politice, si care formeaza un izvor nesecat de observatii,
pentru a ajunge la a doua problema importanta, a sufletului unui partid, programul.
7.

Programul politic cuprinde


ori trebuie s cuprinda
un mic sistem
sociologic si etic.
Ofice program de partid, imbratiseaza inteo maned', mai mica sau mai larga
urmatoarele puncte: 1. 0 analiza, explicativ ti o critica a societatii, asa cum,

este ea intr'un moment dat; 2. 0 formulare a necesitatilor actuale si posibilitttilor de transformare ale societafi de astazi intr'una mai buna; 3. Mijloacele
cele mai nimerite pentru realizarea acestor necesitati, i tactica necesara pentru
a intrebuint la momentul oportun aceste mijloace, si 4. 0 doctrink care oricat
de imperfect, s dea ideea unei societati perfecte, deci oricat de fragmentar, sa
cuprinda un ideal-social; caei in definitiv la aceasta se reduc toate straduintele
si toate constructiile de program politic, de partid: a indica, idealul social de
realizat, adieu spiritul directiv ce inspira toate soluiile particulare ale nevoilor
timpului.

www.dacoromanica.ro

18

DOCTRIVELE PARTIDELOR POLITICE

Pentru a nu face impresia c noi formulam aici simple deziderate de ce ar


trebui sa fie un program, amintim ca ilustratie si exemplificare programele partidului social-democrat german, ca: manifestul comunist, programul din Erfurt
si eel recent din Grlitz,
care, indiferent de cuprinsul lor, pot fi considerate,
din punctul de vedere constructiv, ca modele.
Deaceea yeti vedea in programele cunoscute, buna.'oara in programele liberale, ea, fasar idei de ale lui Spencer, J. St. Mill, Wilhelm von Humboldt ; eh in
programele catolice se afirma argumentele lui Toma d'Aquino ; on c programele socialiste sunt impregnate de fiozofia Hegeliana si Kantiana. Omul politic
adevarat este totdeauna un sociolog i un etician in acelas timp, chiar fara sa-i

dea seama, ca i eroul lui Mcli6re, care nu stia ca face proza, and sena
scrisori.
Evident ca omul politic trebuie s aiba, totdeauna in vedere posibilul si realizabilul, in legatura cu nevoile curente ale prezentului, si nu solutii i. controNerse

pentru viitorime, privitoare la imprejurari, ce se vor ivi candva, mai ttirziu.


Tnfiintarea ocercurilor de studii ale partidelor politice nu este deck urmarea
necesitatii de a avea, un program, inainte de a realiza o politica.
Acesta este programul imegral, pe care-I intalnim foarte rar in organizatiile
de partid, care face insa totdeauna onoare unui partid and il are.
Pe MITA aceasta, vieata de partid inregistreazti programe cu dimensii mai
modeste, sunt programele de constelatii politice, de moment, programe de actiune i atitudine intr'o chestiune de actualitate politica si sociala. Caci toate
programele contin doua elemente: unul care le unifica si al doilea care le desparte ; programele sunt productele unei situatii istorice comune tuturor partidelor, element care le uneste, si in acelas timp ele sunt productele intereselor
economice 0. ale ideilor politice diferite, elemente care le invrajbesc.
Dupa cele doua metode de conceptie a programelor, practica politieit ne
indic doua partide, partide de program integral 0 partide de actiune imediata,
sau, cu alte cuvinte, partide principiale si particle oportuniste; de obiceiu terminologia filozofiei politice vorbeste de particle idealiste i particle realiste, diviziune care provoaca confuzie, caci fiecare din partidele pe care le-am numit noi
principiale si oportuniste poate fi caracterizat totodata ca realist si idealist.
Partidele politice principiale, de program, sunt in primejdie a degenera si a
deveni pur doctrinare, pedante, fait nici o relatie cu realitatea; partidele oportuniste sunt in primejdie a deveni pur rutinare, imorale i amorale, deci cinice,
fr nici un scrupul moral. Chintesenta oportunistului politic este renegatul, tradittorul de partid, voiajorul politic. Acesta apartine si nu apartine unui partid
(sigur e numai cii apartine nemasuratei lui ambitii), pentruca el totdeauna sta
la panda i, cand partidul politic trece prin anumite clipe entice, 11 vezi cii dispare
subit de pe arena politica, devine invizibil, pe motiv ca, II retin ocupatiile on se

afla in calatorie, i reapare numai cand situatia s'a clarificat in favoarea unui
anumit partid; atunci, evident, el revine pe orizontul politic pentru a ramanea
in panidul din care a facut parte, daca a triumfat, sau, daca n'a triumfat, atunci
foarte usor, sub diferite pretexte, avand in vedere necesitatile imperioase ale
tarii i anumite consideratii, trece imediat in celalalt yartid, care a repurtat
izbanda. Este concentrata multa dna de siretenie, de perfidie si de inteligenta
.politica in acest tip care sta foarte bine cu toate partidele, asa cii desi este inre-

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIDUL POLITIC

19

gimentat inteunul anumit, cocheteazt discret cu toate, avand in vedere toate


eventualitatile.
Marea primejdie prin care trece un partid politic este aceea de a deveni un
partid politic pedant sau un partid de cinici.
Din clasa pedanflor politici se recruteazt, cercul asasinilor pedanti. E destul
sit amintesc din aceasta eategorie pe Robespierre, Incoruptibilul spectru livid,
care imperturbabil a trimis la moarte, fara nici o jena a constiintei, pant i pe

creatorul tribunalelor revolufonare, Danton. Romain Rolland, intr'o piest de


teatru nout, intitulatt Danton, a descris in mod profund impresionant dramaticul conflict intre impetuosul Danton i pedantul politic Robespierre, care, ca
sit intrebuintam o caracterizare a lui Lenin clv'Gorki, gandea cu logica de topor 1
8.

Partidele de principii i partidele oportuniste au un scop comun: cucerirea


puterii politice prinlupta. Psiliologices teaceasta se explica prin faptul ca la baza
.

orictrui partid sta ntzuinta de impunere i extindere a vointei particulare de


partid ca vointa generala a totului social si politic, in opozitie cu vointa celorlalte partide. Acesta este tot sensul tendintei de a veni la putere si aceasta este
esenta luptelor dintre particle. Caci, oricum s'ar denumi partidul: consers, ator,
socialist, liberal, etc., fiecare din ele, desi poate pe cai deosebite, urmareste acela
scop principal: Puterea prin luptt.
Lupta intre partide are caracterul unui .devtrat rasboiu, deoarece, ea si in
rasboiu, avem vointe adverse in conflict (partidele ce stau fatt in fatt), avem a
face cu conducttori i condusi, cu mobilizarea fortelor i, and se 6, lupta, cu
o lactica i strategie deosebita, cu invingatori si invinsi, avem a face in sfirsit
cu disciplina de partid, asemanatoare intocmai cu disciplina militant, si care are
toate virtutile i viciile ei.
Esentialul este
i aici se deosebeste fundamental partidul politic de program de partidul politic oportunist cit partidul de program urmareste guvernarea ca mijloc pentru a realiza programul stu, in timp ce partidul politic oportunist urmareste Guvernul en singurul scop de a guverna. Aceasta este foarte
important si determint procedura propagandei ce se face de cele dourt particle.

Caci ce este propaganda, cleat pregatirea luptei pe cale spiritualt, tinand a


impune la sfarsit vointa proprie vointei altuia? Deaceea obiectul propagandei
este foarte variat, dela ademenitoarea recrutare de noui membri pana la grija
zeloasa de a pastra si realiza cat mai stransa unitatea partiduhu, stigmatizand
cut indignare vicille adversarilor si preamtrind cu entusiasm virtutde conducatorilor.
Prin alegerea mijloacelor de propagandt se deosebesc esential partidul de
program de partidul oportunist.
Partidul de program prin delinitie se adreseaza judecatii cetatenilor, can,
preocupati numai de problemele vitale ale natiunii, sunt chemati sa frtmante
discute ideile cuprinse in program; partidul de program vrea sit convinga; el
urmareste impunerea unor anumite vederi numai prin persuasiune.
Inseamna oare aceasta, renuntare la lupta? Deloc ! Dimpotrivt, lupta se da
cu toata vigoarea, inst in mod deschis, cu annle loiale i cinstite combatandu-se

www.dacoromanica.ro

20

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

ideile adversarului in marginile aclevarului, criticandu-se pe cat de energic pe


atat de linistit i stapanit actiunile adversarului. Partidul de program inaugureaza o metoda ideala de polemica de partid, cu unicul scop: de a convinge.
Cu totul altul este sistemul de lupta preferat al partidului oportunist. Pentru

un partid de program de doug ori doua fac patru; pentru un partid oportunist de dona ori clout% fac cMci, Mudd, partidul oportunist nu urmareste a
convinge, ci exclusiv succesul cu orice pre i prin orice mijloc. Sunt cinci metedele pe care oportunistii le intrebuinteaza cu toga, virtuozitatea pentru a-si
impune vointa: 1) arta de a seduce, a se insinua si a place ; 2) arta de a corupe;
3) arta de a calomnia, minti i mistifich; 4) arta de a intriga i, in sfarsit, 5)arta
de a teroriza. Cine stapaneste aceste cinci elemente ale propagandei oportuniste
este un desavarsit artist, este perfectul om politic.
Arta de a place se reduce in primul rand la elocventa. Oratorul ! iata marele
ipnotizator si fascinator al multimii; coloritul vocii, fluctuatiile vorbei, pinmInd puternici, prestanta, fraze pompoase asupra locurilor comune,
acestea
sunt calitati magnetiee; succesul este luat drept merit, iar oratorul aplaudat
este proclamat imediat om de Stat.
Daca oportunistul nu reuseste prin insinuare, atunci el recurge la o alt
metoda, mai sigura: arta de a corupe. Marele om de Stat Pitt a spus pe vremuri
in Parlamentul englez, c fiecare are pretul san. Inteadevar, fiindoa activitatea
electorala este o munca penibila i grea, se naste clasa profesionistilor politici,
compusa din cunoscatori ai oamenilor i lucrurilor,
adevarate competente
electorale, care pentru munca desfasurata cer sa fie recompensate i s Ii se dea
s recompenseze ! Atunci intervine ao, zisa moneda electorala, ce se extinde
dela simple distinctii onorifice i onoruri sociale,la cumpararea de constiinte
de functii publice cu bani, panh la traficarea de influente, la concesionari de
luerari publice, ori fauriri de legi in interes personal; aceasta este gama elasticl
a mijloacelor de a corupe.
Dar daca nici prin corupti-e, dupa cum nici prin insinuare, nu se ajunge la
rezultatul dorit, atunci se apeleaza la un mijloc mai drastic: la calomnie, de pe
urma careia totdeauna ramane ceva: calomniez, calomniez, il en reste toujours
quelque chose N. lath' parola. In interesul succesului partidului oportunist, nimic
nu este de dispretuit, orice mijloc este bun de intrebuintat, cu singura conditie,
ca el sa serveasca cauza: lipsa oricarei- delicatete morale, nici un scrupul, exagerarea in gigantese a color mai neinsemnate intamplari, svonuri sau colportari,

totul este permis, chiar denaturari i inventii de fapte.


Mijloacele descrise mai sus au cel putin meritul do a fi practicate pe WA, in

vazul tuturor ; oportunistul insa nu &este margini in inventivitatea metodei


care duce la succes sigur, el recurge la cea mai comoda, desi este cea mai
perfida, aceea de a intriga pe ascuns, in umbra si penumbra comitetelor, cluburilor, ziarelor si mai ales pe langa conducatorii partidului i atotputernicii zilei,
unde-i gasim atasati curtezani en titre!
Situatia membrului unui partid oportunist este inteadevar tragi-comica, caci

el are a se teme mai mult de asa ziii lui prieteni politici, decal de adversarii
naturali, tocmai din cauza curtezanilor intriganti ; el nu are decat o scapare, sa manuiasca, cu o abilitate mai mare decat coila1i colegi de partid, arta de a frecventa
cat mai des pe conducatori i anturajul lor j a-i curteni cu Ull cat mai mare zel !

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIDUL POLITIC'

21

In srarsit, dad insinuarea nu reuseste, elocventa nu seduce, coruptia nu da


rezultat, calomnia nu face impresie i intriga e neputincioasa, atunci oportunistii apeleaza la un mijloc extrem, de desperare: terorizarea, adica intrebuintarea fortei brutale in luptele politice, dela impiedecarea prin forth a unei intruniri publice pana la exterminarea fizica, a adversarului.
Fizionomia partidului in acest caz se schimba complet, partidul nu mai merita
denumirea de partid, cad el devine o band, o factiune, cea mai degradatoare
forma' la care poate degenera, partidul politic.
9.

Politica de partid oportunist pe care am expus-o, degradeaza, injoseste,


scoboara MI% indoiala vieata public. 0 astfel de politica' desgusta pe cei mai
buni cetateni ; vulgaritatea mijloacelor de lupta, deslantuirea pasiunior violente, tirania morala produc o actiune demoralizatoare i deprimantil asupra
celor mai buni dintre alegatori, cari deaceea se si desintereseaza de politica.
Totus, nu trebuie sa se faca confuzie intre mijloacele politice de lupta ale
partidului de program si acelea ale partidului oportunist. Artisti ai insinuani,
ai coruperii, ai calomniei, ai intrigii, ai teroarei stint oportunistii, dar pe de alta
parte artisti ai convingerii, artisti ai luptei cinstite i loiale, calauzita numai de
imboldul dragostei binelui public, acetia fac parte din o alta clash de oameni
politici. De aceea trebuie accentuat cu tarie, tocmai pentruca se constata toate
relele, viciile i defectele unei forme importante de manifestare a vietii publice,
daca partidul politic, din punctul de vedere oportunist, este un rau necesar,
cum a fost adesea caracterizat, din punctul de vedere al partidului de program,
el este in realitate un bine necesar, fiindca, implineste o inalta functie politica

a
hi

sociald.

Partidul politic formeag, cum am vazut, una dintre cele mai sugestive si
interesante personalitati colective, fiMd o unitate sociala originala, cu gAndire
proprie i vointa unitara.
Constitutiile mai noui ridica partidul politic, dintr'un simplu instrument de
realizare tehnica a alegerilor, la rangul de factor legitim al vietii publice (desi in
mod indirect prin introducerea votului proportional si a scrutinului de lista). De
fapt, partidul politic are misiunea s dea cuprins, sens i colorit formelor constitutionale. El are chemarea sociala s mijloceasca transformarea profunda a sta.rilor sociale i s provoace crearea institutiilor noui in sensul evolutiei ascendente Care un ideal social si etic. In sfarsit, partidul politic trebuie sa fie pedagogul politic al natiunii i sti devina una din cele mai importante institutii sociale
pentru educatia politica si sociala a individului ca cetatean, trezind interesul
fiecaruia pentru problemele sociale i politice ale timpulul i constiinta raspunderii. Prin partidul politic cetatenii sunt chemati a participa la realizarea, de

fapt a principiului; azi in inulte parti numai contingent si negativ, care este
suveranitatea nationala.
Constitutia din Persia atribuie, dupa cum se stie, sahului Persiei, titlul de
rege al tuturor regilor si se extinde, conform dispozitiilor ei formale, asupra
tuturor popoarelor. De fapt insa, se stie iaras de toatil lumea, ca guvernarea in
Persia este determinata de cele mai multe ori de interventia ministrului de ex-

www.dacoromanica.ro

DOC TRINELE PAR TIDELOR POLI TICE

22

terne din Londra, daea, nu de atitudinea hotarita a unui sef revolutionar. El bine,

poporul suveran, proclamat de toate Constitutiile moderne ca o suprema instanta, este un fel de sah al Persiei; poporul acesta suveran este azi inch' o mare
fictiune. Inteadevar, ce fel de ciudat suveran este acela care nu stie, nu pricepe
pi, de cele mai multe ori, nu voeste nimic A da democratiei i calitatea, pe
langa cantitatea, cuprinsa,' in suveranitatea nationalb, iata ce se asteapta dela
partidul politic de program.
Daca acestea sunt misiunile, pe care partidul politic are a le implini, ne
intrebam: poate fi o menire mai splendida?
Prelegerile Institutului Social Roman sunt consacrate intelegerii adancite a
rostului partidului politic de program. Ele se adreseaza in primal rand tineretului, caci este necesar ca mai ales tineretul, speranta naiunii, sa, fie initiat in
studiul problemelor politice. Marele Hyppolite Taine, inainte sit i exercite
functia de elector, s'a simtit obligat sit studieze adancit istoria Frantei moderne.
A deschide tineretului o cale noua de meditatie si de informatie, mai larga,
mai sigura si mai luminoasa; a-i stimula in materie politica si sociala o gandire
independent a si critich,

iata, ceeace urmareste mai ales Institutul Social Roman


prin organizarea acestor conferinte, asupra Doctrinelor politice.
Ne adresam tineretului, pentruca istoria este un interogator sever, caruia el
va trebui, in fata viitorului sa-i faspunda nu numai cu satisfactie, dar I cu
mandrie.

ADAUS LA PRELEGERE
10.

Expunerea de mai sus formeaza una din primele incercari de formulare


a unui sistem al partidului politic. Fireste insa, Ca in cadrul unei prelegeri publice

uncle chestiuni n'au putut fi atinse deloc, iar cele tratate n'au putut fi indeajuns desvoltate. Ar trebui prelucrata o monografie completa a chestiunii.
Cercetatea materiei este in general neglijatit de sociologia politicit. Totus,
literatura problemei cuprinde numeroase luerari, care merita a fi cunoscute pi
consultate de cetitorii dornici sit aibit informatii cat mai intinse.
Am crezut necesar i util sa dam aici, ca anexa, incliciile bibliografice, ce
urmeaza, insotite de scurte observatii critice, si din motivul c ele nu se aft
nicairi adunate la un loc. Bibliografia aceasta va servl, in sfarsit, si ea prim
inceput al nouei sectii de documentare asupra partidului politic, pe care Institutul Social Roman intentioneaza sit o creeze.
Iata' acum in ordine alf abetica luerarile principale, care s'au ocupat cu partidul politic in general ele trateaza problema numai incidental, cand au un caracter de stiinta politica generala, ori cu total insuficient, pur descriptiv si unilateral, dacit sunt speciale.
-

Bachem, articolul Politische Parteien, in dictionarul partidului catolic


Staatslexikon der GorresgeseIlschaft (fart importanta);

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GITSTI: PARTIDIIL POLITIC

23

Ed. Berth, Anarchisme individualiste, Marxisme ortodoxe, Syndicaisme


rvolutionnaire, in Le mouvement socialiste, n. 154, 1905, p. 5 (o stralucith
expunere a punctului de vedere sindicalist);
F. Berolzheimer, System der Philosophie des Staats, Munchen, 1906, P. 232
(generalitati banale);
Maurice Block, Partis in Dictionnaire general de la Politique, 1874, p. 232

(cercetare meritoash pe vremea and a fost scrish si care a influentat o parte


din autorii romani, citati mai jos);
W. v. Blume, Parteienbildung, in Handbuch der Politik, vol. I, p. 382 (o
scurth discutie in leghturh cu tratarea parlamentarismului);
./1 C. Bluntsehli, Charakter und Geist der politischen Parteien, 1869 (studiul
se aflh cuprins si in tralatul autorului asupra politicii, vezi: La Politique, traunde
ducere de Riedmatten, Paris 1883, cartea 12, despre partide politice,
se discuth in special teoriile liii Stahl si Rohmer, precum i cateva din doctrinele
politice);
N. Bucharin, Die Partei der Arbeiterklasse, in Russische Korrespondenz,
Nr. 7/9, p. 795 (cea mai neted i clarh expunere a punctului de vedere comunist
rus asupra raportului dintre partid i clash; studiul contine i o putin convinghtoare .justificare a dictaturii de partid);
G. D. H. Cole, Gilden-Socialismus, traducere de Schumann, Dresden, 1921
(o conferinth, care, din multimea de luerhri, aphrute in limba englezS, dn o bunh
introclucere Iii gandirea socialismului de pildh; pentru intregirea gandirii lui
Cole vezi i cunoscutele sale lucriiri: Self- Government in Industry, London

1918, The world of Labour, London 1919 si Chaos and Ordre in Industry,
London 1920.);
H. Cunow, Die Marxsche Geschichts-, Gesellschafts -und Staatstheorie, vol. II,
1921 p. 67 (autorul, actualul director al organului stihrtific socialist, Die neue

Zeit dh o autorizath interpretare a punctului de vedere social-democrat, ca


compliment al conceptiei comuniste, asupra raportului dintre c1as i partid);
C. Frantz, Kritik aller Parteien, Berlin, 1862 (fhrh nici o valoare);
Jean Gaumont, L'Etat contre la nation (preface de H. Lagardelle), Paris,
1911 (pledeazh pentru suprematia societhtii gonomice asupra societhtii politice
prin organizarea sindicalisth a serviciilor publice i pentru federalismul profesional,

care fireste. dupa autor, va aduce dupri sine disparitia partidelor politico);
Guillaume de Greet, L'evolution des croyances et des doctrines politiques
Bruxelles et Paiis, 1895 (cursuil tinute la universitatea liberh din Bruxelles ;
titlul pompos si promitrttor flu corespunde in realitate deck unui istoric putin
sigur asupra teoriilor politice din Peru, Mexic si mai ales din Egipt 1);
D. Gusti, Probiema Natiunii in Arhiva pentru Stiinta si Ref orma socialh
an, I. rt. 2/3; Socialism, Comunism, Anarhism, Sindicalism i Bolsevism, iii Arhiva pentru tiin
i Reformh Socialri, an. II, n. 1/2 ; Individ, Societate si
Stat, in Nona Constitutie a Romaniei", 1922.
H. Herrfahrdt, Das Problem der berufstandigen Vertretung von der franzsischen Revolution bis zur Gegenwart, 1921 (o valoroash expunere a mersului
icleii reprezenthrii profesionale);
S. G. Hobson, National Guilds, London 1919 (luci are programatich);
G. Jellinek, Allgemeine Staatslehre, Berlin, 1095, P. 109, despre partide,

www.dacoromanica.ro

24

DOC TRINELE PAR TIDELOR TOLITICE

(expunere sumarN, imparte partidele .in adevilrate i neadevArate, ceeace este


o apreciare, Pall a- fi o explicare);
C. Jentseh, Die Partei, Frankfurt a. M. 1919 (cuprinsul nu corespuncle exact
titlului, lucrarea prezintO mai mult o schitk a istoriei partidelor politice);
C. Kiwlermann, Parteiwesen und Entwicklung, Stuttgart 1907 (valoarea
lucrArii este Myers proportional:a cu marile pretentii ale titlului ei);
F. Kjelln, Grundriss zu einem System der Politik, Leipzig, 1920, p. 51
(celebrul autor, strOlucit reprezentant al sociologiei politice, mort de curnd,
fost profesor la vechea universitate sueded din Upsala, d o pild'a de putina
atentie ce se acordA partidului politic chiar intr'un sistem de stiintO politid;
dealtfel tot ash, de nemultumitor trateazti autorul i situatia partidelor politice
in Suedia in frumoasa sa monografie politishe Schweden, Berlin, 1917, p. 149);
Arturo Labriola, Du parlementarisme au socialisme, in Le mouvement socialiste, Nr. 181, 1906, P. 297 (expune conceptia sindicalistO italianO", care de acord

cu cea france4 opune organizatiei politice burgheze, ca Stat i partid politic,


organizatia sindicalA);
A. Merkel, Fragmente zur Sozialwissenschaft, Strassburg, 1898, p. 82, 98,
110 si urm. (desi intituleazA unele stuclii: despre particle ori formarea lor, in
realitate analizeazA in mod instructiv deosebirea dintre doctrina conseivatoare
si cea liberalh);
R. Michels, Zur Soziologie des Parteiwesens in der modernen Demokratie,
Leipzig 1910, cu o prefatO pe care nu o cuprinde editia francezh, Les partis
politiques, Essai sur les tendances oligarchiques des Dmocraties, Paris 1914
(deosebirea intre aceste douO editii nu e mare, desi autorul declarA in prefata
editiei franceze, ch" a utiizat toate criticile i observatiile aduse editiei din 1910;
luerarea este departe de a fi o sociologie a partidului politic, totus ea prezinfa
interesante observatii asupra tendintelor oligarhicv, care se manifesta fo-arte
pronuntat in cele mai inaintat democratice particle, cum ar fi, bunanarA, partidul
social-democrat ;. constatki, ce pretuesc mai ales fiindd autorul insus, profesor
la universitatea din Turin, este socialist);
F. Paulsen, Paiteipolitik und Moral, Dresden 1900 (inzistO in special asupra
necesitAtii de moralizare a luptelor de partid);
Arthur I. Penty, Gilden, Gewerbe und Landwirtschaft, traducere de Eccius
Tlibingen., 1922 (este una din cele mai nouO luceari asupra .ocialismului de gila ;
autorul desi unul din primii teoreticieni este pe nedrept uitat de miscarea de
gilda englezO, vezi i luminoasa expunere din Guilds and the social crisis);
Th. Plaut, Wesen und Bedeutung des Gildensozialismus, Iena, 1922 (cuvOntare inauguraili de docenta% la universitatea din Hamburg, cuprinde o expunere
si

o critid a gildei si a Statului de gildb, care insa, dad dau o orienitare

sumarO, nu multumesc in nici o privintO pe cunoscktor);


G. Ratzenho/er, Wesen und Zweck der Politik, vol. I, p. 185 pAnti la 383 (da,
o extindere mare cercetOrii partidului politic, desiaici, ca in toate scrierie sociologului austriac, se manifestatoate calitktile i defectele auto didactului, ingenios) ;
W. Rathenau, Der neue Staat, Berlin, 1919 i Demokratische Entwicklung,
Berlin, 1920 (atinge incidental problema ce ne preocup4);
F. Rohmer, Lehre von den politischen Parteien, ZUrich, 1844 (publicat de
Theodor Rohmer, lucrarea cuprinde teza discutata de noi in text);

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUST1 PARTIDUL POLITIC

25

R. Schmidt, Allgemeine Staatslehre, Leipzig, 1901, p. 243 (consacra cateva


pagini insemnatatii partidului politic pentru dreptul public);
W. Schumann, Parteiwesen und Parteiprogramme, Dresden, 1921 (o brosued pe care au primit-o dupa tinerea prelegerii i care contine in privinta programului politic unele idei asemanatoare celor sustinute de mine);
G. Sorel, L'avenir socialiste des syndicats, Paris, 1901 (prima lucrare programatica sindicalista, in care sistemul economic este opus sistemului politic,
brosura, de mult epuizata, are cea mai mare valoare documentarA);
W. Sulzbach, Die Grundlagen der politischen Parteibildung, Tubingen, 1921
(influentat de Jellinek, face aceeas impart-ire ca i el, -- scrierea din punct de
vedere principial este superioara brosurii lui Schumann);
G. Tarde, Les transformations du pouvoir, Paris, 1899, p. 138 (in construetia sistemului sau politic, Tarde, cand vorbeste de inventia, repetitia, opozitia
adaptarea politicii, rezerva un loc special si luptelor de particle, ca manifestare a opozitiei politice; expunerea lui Tarde are toate insusirile i defectele spiritului sau original si viu i totodata pripit in constructii teoretice seducatoare);
E. Tatarin-Tarnheyden, Die Berufstande, Berlin, 1922, (miscarea pronunOVA pentru organizarea parlamentelor speciale pe temeiul reprezentarii intereselor profesionale, ilustrata intre altii prin I. St. Mill i Charles Benoist, a

gasit In Tatarin-Tarnheyden, un nou i meritos sustinator; aceasta iucrare


este o binevenita completare a scrierii, citata mai sus, de Herrfahrdt);
G. R. S. Taylor, Der Gildenstaat, 1raducere din limba engleza de Eccius,

Tubingen, 1921 (o admirabila completare a lucrarilor, amintite mai sus asupra

Statului de gilda, ale lui Cole, Penty i Plant; subtitlul brosurii lui Taylor
este caracteristic pentru intentiile autorului, el sung,: ideile conducatoare

posibilitatile sale);
F. Pinnies, Kritik der ffentlichen Meinung, Berlin, 1922, p. 108 si urin.
(in aceasta voluminoasa lucrare asupra opiniei publice, intr'un capitol special,
ninnies imparte partidele politice in partide de guvern i opozitie, conservative si reformativ-mutative, ortodoxe i heterodoxe);
H. v. Treitschke, Politik, I, Leipzig, 1899, p. 155 (autorul in aceste celebre
cursuri asupra politicii, tinute la universitatea din Berlin, atinge in cateva
pagini procesul de formare al partidelor);
E9nile Vandervelde, Le socialisme contre l'Etat, Paris si Nancy, 1918 (vezi

prima parte despre cucerirea capitalista a puterilor publice; lucrarea este


scrisa vioi, Ins fuir adancime);
Graham Wallas, Human Nature in Politics, Third Edition, London 1914,
p. 82 (aceasta celebra lucrare, care incearca a intemeia stiinta politicii pe cunoasterea psihologica a naturii omului, atinge in treacat, i problema partidului politic, pe care-I numeste dhe most effective political entity in the modern
national State);
Max Weber, Grundriss der Sozialokonomik.- Wirtschaft und Gesellschaft.
Tbingen, 1922, p. 167, 639, 769. (De toata lumea stiintifica rcgretatul M.
Weber imparte partidele in: 1) Patronage-Partei
care nu urmaresc cleat
folosul conducatorilor , 2) Klassenpartei, partide de clash', si 3) Weltanschauungspartei, adica, dupa M. Weber, partide ce tind la realizarea unor

www.dacoromanica.ro

26

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

scopuri concrete, obiective ori sunt calauzite de principii abstracte. M. Weber,


care indeobste se impune printr'o analiza profund i subtilk ne surprinde

aici cu o clasificare confuza si falsa; caci, inteadevar,abstractie facand cit


ceeace numeste el Patronage-Partei, dupa parerea noastrk intemeiata mai
sus, and s'a vorbit despre elementele constitutive ale partidului politic, nu
poate fi considerat ca partid, ci ca o click ne mira c un ganditor de talia lui
M. Weber poate denumi partide de conceptie a vietii, Weltanschauungsparteien, pe cele ce urmaresc simple scopuri concrete (noi le-am numit pe
acestea partide oportuniste), ori numai principii abstracte, fr confactcu realitatea sociala si politica (noi le-am numit particle pedante);
L. v. Wiese, Der Liberalismus in Vergangenheit und Zukunft, Berlin, 1917
(desi o lucrare asupra unei doctrine politice, contine cateva observatii raslete

si asupra partidului politic);


E. V. Zenker, Der Parlamentarismus, sein Wesen und seine Entwicklung.
Wien und Leipzig, 1914, p. 41 (pune in lumina stransa legatura intre fimta
institutiei parlamentului si existenta partidelor politice);

Asupra partidului politic au aparut si in limba romana lucrari, din care


unele pot sta alaturi de cele mai bune din studiile citate mai sus. Acestea sunt:
I. Al. Bratescu-Vabieti, Politica, Scrisoarea I, si a II. Bucuresti, 1914, (bogata
in cugetari politice);

C. Dzssescu, Partidele inteun Stat constitutional, Conferintk Bucuresti,


1883-1884 si vol. II al Cursului de Drept public roman, Bucuresti, 1890,
p. 668;
I. Gavanescul, Caracterizarea partidelor politice prin ele insele, Iasi, 1905;
N. Filipescu, Partidele politice, Bucuresti, 1890 (o scurta, dar frumoasa
analiza, scrisa cu verva);

Petre Th. Missir, Partizie politice sub regimul reprezentativ, Iasi, 1880
(o expunere substantiala);
Gr..G. Peucescu, Despre partidele politice, Iasi, 1878 -(este prima lucrare
la noi asupra materiei, foarte documentata).
Asupra istoriei partidelor politice la noi, vezi:
C. V. Obedeanu, Partidele politice-in tara romaneasca pang, la 1848, Bucu-

rest, 1908;
T. Maiorescu, Prefetele la 4 vol. de Discursuri parlamentare (o brosura
de T. Maiorescu, Partide politice 1886, n'a putut fi gasita In bibliotecile din
Bucuresti, desi ea este trecuta in fisele bibliotecii Institutului Social Roman,

unde a fost chiar consultata de unii membri, de unde insa din nenorocire a
disparut, MI% urme);
minunata monografie a lui:
A. D. Xenopol, Istoria partidelor politice, vol. I. Dela origine pana la 1848,
Bucuresti, 1911 si vol. II. Dela 1848 pana la 1866, Bucuresti, 1911.

Cine doreste a avea o larga si bogata documentare, unica in felul ei, asupra
istoriei universale a partidelor politice, va trebui s consulte cu folos In primal rand:

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GIJSTI: PARTIDUL POLITIU

27

W. Wachsmuth, Geschichte der politischen Parteiungen alter und neuer


Zeit, Braunschweig, vol. I, 1853, partide politice in Orient, la Greei, Romani
si in imperiul bizantin; vol. II, 1854, in evul methu ; vol. III, 1856, si vol. III 1,
1856, in timpurile moderne, (autorul extinde in modal cel Mai elastic notiunea
de partid politic asupra tuturor gruparilor politice, pe care le inregistreaza
istoria politica universala);
Pentru o intelegere a aparitiei tarzii a partidului politic compara;
A. Croiset, Les dmocraties antiques, Paris, 1909;
O admirabila analiza a partidelor politice moderne (care reprezinta de fapt
o continuare independenta a cercetarii istorice unde s'a oprit Wachsmuth) o
datorim lui:
A. Lawrence Lowell, Governments and Parties in-continental Europe, vol.
I si II, London and Bombay 1896 (vol. I. Franta, Italia si Germania, vol. II.
Austria (veche) i Elvetia).
Despre miscarea internationala sociala si politica a catolicismulni vezi:
Max Turmann, Le dveloppement du catholicisme social, Paris, 1909
(cuprinde Italia, Germania, Belgia, Elvetia, Olanda, Franta);
Compara asupra stimulentului puternic social provocat de faimoasa enciend, Rerum Novarum din 15 Mai 1891 a lui Leo XIII, lucrarea clasica a lui;
L. Grgoire, Le Pape, les Catholiques et la question sociale, 1899.
Organizarea i functionarea partidelor politice in Anglia i Statele-Unite
ale Americii este in mod neintrecut analizata de:
M. Ostrogorski, La dmocratie et l'organisation des parts politiques, Paris.
1903, vol. I, Anglia, vol. II, Statele-Unite,
aceste doua volume sunt apoi
concentrate intr'un singur volum: La dmocratie et les parts politiques, non-.
velle edition, refondue, Paris, 1912 (vezi i editia engleza: Democracy and the
party system in the United States, London, 1910, cu prefata de Bryce).
Pentru intelegerea partidelor politice americane vezi pe langa clasica
lucrare a lui:
Alexis
1837, si:

de

Tocgueville,

De la

democratic en Amrique,

Bruxelles,

H. Mansterberg (fost profesor de psihologie la universitatea din Harvard),


Die Amerikaner, 2 vol. Berlin, 1908 (in special vol. 1, p. 224, i urm.), si
monumentala opera a lui:
James Bryce, The american commonwealth, 2 vol., 1908 (editia 3, in spe-

cial vol. II);


Indicatii pretioase gasim i in:
R. H. Fuller, Government by the people, London, 1908;
A. Lawrence Lowell, Public opinion and Popular Government, New-York,
1913, p. 139:
B. C. Meyer, Wahlamt und Vorwahl in den Vereinigten Staaten, 1908;
8i mai ales in:
Woodrow Wilson, La nouvelle libert, Paris, 1916 (volumul cuprinde o
foarte interesanta colectie de discursuri tinute de Wilson cu prilejul unei propagande pentru candidatura sa la presedintia republicii).
Partidele politice din Anglia sunt analizate de urmatorii autori:

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

28

Belloc and Chasterton, The party system, London, 1914, editia II-a (Be lloc

a fost membru al partidului liberal i al parlamentului englez, lucrarea este


tin protest impetuos i patimas impotriva tiraniei de partid, deaceea ea este

de intrebuintat cu prudenta);
A. V. Dicey, Lectures on the relations between law and public opinion in
Engrand, London, 1905 [Dicey da o splendida sinteza a evolutiei politice a
veacului al 19 sub trei aspecte; era conservatoare (Torysmul vechiu, 1800
1830), liberala (Benthanism sau Individualismul, 1830-1870) si colectivistasocialista, 1875-1900[;
K. Kautsky, Parlamentarismus und Demokratie, Stuttgart, 1920 (p. 95 si
urm., o expunere clara a raportului dintre partidele politice engleze i institutia parlamentului);
Mac Kedinie, The new democracy and the constitution, London, 1912
prezinta din punctul de vedere conservator acelas protest ca i Belloc and
Chasterton din acel liberal);
Sidney Low, The governance of England, 1914 (extrem de sugestive analize);
A. Lawrence Lowell, The government of England, New-York, 1920 (editia 4),

vezi in special vol. I, Part. II: The party system i vol. H, primul capitol
(daca cea mai buna, scriere politica asupra Statelor-Unite este datorita unui
englez, Bryce, cea mai reusit lucrare asupra vietii publice engleze este scrisa
de acest american, Lowell);
In sfarsit amintim opera suedezului ;
Gustav F. Steffen, Die Demokratie in England, Iena 1911, scrisa cu multa
vioiciune.

Asupra partidelor politice franceze citam remarcabila lucrare a lui:


Ch. Seignobos, Histoire politique de l'Europe contemporaine. Evolution
des partis et des formes politiques, Paris 1908, (prezinta un bogat material
comparativ), si
Delaisi, La Democratic et les Financiers.
In Germania au aparut asupra istoriei partidelor politice:
L. Bergstrsser, Geschichte der politischen Parteien, Berlin, Leipzig, 1921
(cea mai buna, lucrare istorica in materie);
Die Entwicklungsgeschichte der grossen politischen Parteien in Deutschland, Bonn, Leipzig, 1922 [o cOlectie de conferinte, tinute la tniversitatea
din Halle, asupra liberalismului de Goetz (p. 1), partidului conservator de

Kaufmann (p. 19), partidului centrului de Spahn (p. 73), evolutiei parti-

dului social-democrat de Ed. Bernstein (p. 110), evolutiei partidelor politice


in timpul rdsboiului mondial si in timpul revolutiei din 1918 de Bergstrsser
(p. 135)] ;

F. Naumann, Die politischen Parteien, Berlin, 1913 (scrisa cu mult temperamcnt);


H. Rehm, Deutschlands politische Parteien, Berlin, Leipzig, 1921;
Stahl, Die gegenwartigen Parteien in Staat und Kirche, 1863 (scrierea, desi
veche, nu este invechita, ea prezinta importan
i azi, avand de autor pe reprezentantul autorizat al doctrinei conservatoare in Germania);
0. Stillich, Die politischen Parteien in Deutschland. Vol. I, Die Konservaliven, Leipzig, 1908, vol, II, Der Liberalismus, Leipzig, 1911 (autorul incearca

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE GUSTI: PARTIDUL POLITIC

29

cu un succes inegal, pentru intaia oarg, tratarea monografica a vietii interne


ca si a manifestarilor externe ale marilor particle politice).
Vrednice de remarcat sunt in Germania stracluintele de colectionare a
materialului documentar privitor la partidele politice. Ask in 1912 a
apgrut in acest scop un organ propriu de publicitate Die Parteiem, Urkunden und Bibliographie der Parteienkunde, (care Ms g. dupg, doi ani si-a incetat aparitia);
A. Wahl a publicat intre 1910-1914, 8 caiete de Beitrgge zur Parteigeschichte;

F. Salomon a dat publicitatii cu o minutioasa exactitate de istoriograf


programele partidele politice germane din 1844 pang azi, Die deutschen Partei-

.programme, vol. I, 1844-1871, Leipzig, Berlin, 1907, vol. II, 1871-1900 si


vol. III, Von der Revolution bis zum neuen Reichstag, 1918-1920, Leipzig,
1920;

K. Mahler, Die Programme der politischen Parteien Deutschlands nach


dem Kriege, Leipzig, 1920 (inferioara publicafilor lui Salomon).
0 institutie unica in felul ei i de o nepretuita valoare pentru cunoasterea
unui partid este arhiva partidului social-democrat german, care propusa de
Bebel in 1878, a fost adapostitg, intaiu in Ziirich (1883), apoi trimisa in 17
liizi mari la Londra (1888), pentru a fi adusa in sfarsit la Berlin, unde se afla
acum; aceasta arhivg, cuprinde tot ce priveste partiaul social-democrat german,
cgrti, brosuri, foi volante, manifeste, calendare, protocoluri, reviste, ziare,
scrisori, manuscrise originale, o biblioteca uzuala cu legi, opere bibliografice,
enciclopedii politice, etc. (Vezi, E. Drahn, Das Archiv der sozialdemokratischen Partei Deutschlands, seine Geschichte und seine Sammlungen. Gautzsch,
1920). Dealtfel este in traclitia partidelor socialiste, ca in fiecare an sa publice

dari de Nana' amgnuntite asupra vietii partidului din timpul anului, care
procura .cercetatorului stiintific documente sigure, vezi, bungoara, darea de
seama a partidului socialist austriac, Bericht der Parteivertretung der sozialdemokratischen Arbeiterpartei Deutschtisterreichs an den Parteitag in Wien,
1922, Wien, 1922.
jnstitutia arhivei de partid, ca i obiceiul clgrilor de searna anuale, ar trebui

sa fie imitate de partidele politice serioase de pretutindeni.


Din numeroasele scrieri asupra partidului comunist din Rusia mg, mgrginese a recomandh, pe E. Hurwicz, Zur Soziologie der kommtmistischen Partei
Sowjetrusslands, in Die neue Zeit, Jahrg. 40, nr. 5, p. 101 (autorul este unul
din eel mai buni eunoscatori ai situatiei politico ruse); vezi 8i, Das Programm
der kommunistischen Partei Russlands (Bolschewiki), cu o introducere intinsa
scrisa de fruntasul comunist rus Karl Radek, Zurich 1920 (editia aceasta of-ciala cuprinde hotgririle programatice ale congresului al 8-lea al par ddului
comunist, din Martie 1919).

In sfarsit, pentru a incheib, seria inthcaiioi bibliografice, care dupg noi


trebuiesc cunoscute de acei ce au ambitia sg, cunoasca partidul politic, in
toata complexitatea lui, vom mai adauga, cateva date literare privitoare la
mijloacele de lupta ale partidelor in general, si la propaganda de partid, in
special.

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDEIOR POLITICS

30

Intinsul i variatul domeniu al coruptiei de partid este tratat de autorii


citati mai sus: Bel loc and Chesterton, Bryce, Delaisi, A. Lawrence Lowell, Wilson
si in special de Ostrogorski, cari, toti, inafark de Delaisi, ce se refer& la Franta,

analizeazA cu un mare lux de amknunte intregul sistem de coruptie,, ajuns la


perfectie in Anglia si mai ales in State le-Unite; terminologia politick' anglosaxonk a pregnat expresii tehnice, ce sintetizeazk in mod sugestiv operatiile
masinii electorale de partid: ring (liga), are nevoie de boss (sefi tirani),
de Workers* (muncitori), numiti si boys (copii),

caucus (un mic comitet


de aranjeurs in culise ai afacerilor electorale), presupune pe canvass (srarkmAtorul de voturi), pe secretary for polLical jobs (secretarid pentru tripotagii politice), ori pe the patronage secretary, care are menirea s conduck
la alegeri pe votanti ca pe o turmk (whipper in),
masina corupktoare culmineazk in lobbyists* (armata de comercianti, constructori de ci ferate, ori
agentii lor, gata de a influenta, prin toate mijloacele, actele legislative ale congresului american), cu acel the man in the moon (omul in Junk, expresie
populark pentru agentii secreti de coruptie). Impotriva acestor manopere s'au
luat in Anglia severe mksuri legislative, compark, instructiva lucrare: A Handy
Book for Electors, a short and easy Guide to what may be done and must not
be done undert he Corrupt and Illegal Practices Prevention Acte, 1883. London
1884 (o serie de instructii pentru alegktori, candidati i agenti electorali, ce
reiese din comentariul legii impotriva practicii de coruptie i practicii Regale
engleze din 1883). Anton Erkelenz, propune ca Statul sk' ia asuprk-si finantarea

propagandei electorale a tuturor partidelor, pentru cheltuelile curente, data


fiind insemnktatea partidului politic, ca purtktor semioficial al vietii de Stat
(vezi No. 33 al revistei Die Hilfe, 1922).
Asupra metodei i doctrinei demagogice compark: Raoul Fabry, Manuel du
Demagogue, Paris (2-eme edition), fArk an si R. Bartels, Lehrbuch der Demagogik, Berlin, 1905.

0 brosurk de o valoare exceptionalk pentru formarea adev&ratului propagandist politic este datoritk cunoscutului scriitot socialist Eduard David,
Referentenfarer, Berlin, 1919, editia a 3-a (cuprinde sfaturi cuminti despre ce
trebuie sli tie propagandistul politic, deci care sk-i fie cultura generalk, cultura special& politick, cum sk culeag i s ordoneze materialul politic curent,
cum sk-si pregkteasck un discurs, care sk-i fie tehnica vorbirii i ce s vor-

boas* etc.).

Ar fi de dorit ca toatepartidele politice, dacknazuesc s devink inteadevAr


pedagogul politic al natiunii, in sknul careia s'au format, sk punk la indemkna
partizanilor lor astfel de indreptare, ckci, fireste, de gradul de culturk politick
al propagandistului va atkrna i calitatea culturii ce va impeastia.

2 Decemvrie 1922

www.dacoromanica.ro

DOCTRINA NATIONALISTA
N. IORGA
IMI pare foarte rau ca. un necaz de familie impiedica pe d-1 Gusti sa fie
de fata la aceasta conferinta, pentru ca sa-i pot exprima marea mea recunostinta pentru deosebita onoare pe care mi-a facut-o de a ma aduce
inaintea d-v. ca sa explic ceeace nu este numai rostul unui partid ale carui origini

le stiu, a Cann conducere o am in mama, al carui viitor sta in constiinta 'trigs


a acestui popor, dar in acelas timp ca sa arat d-lui Gusti cat de mina placere
imi face sa, vorbesc despre o chestiune de teorie politica' inaintea unui auditor
care este ash, de pregatit ca s'o urmareasca. Nu stiu dac t. alte expuneri, care vor
ven1 pe urma, si pe care le voiu urmaA cu interes, s'ar potrivi tot ash, cum cred
ca se potriveste expunerea originii partidului pe care-I reprezint cu caracterul
cu to tul special si atat de distins al auditorului pe care-I am inaintea mea.
Onor. auditoriu, conferinta aceasta nu va fi lunga. Sunt lungi conferintele

care au de gsit explicatii la lucruri inexplicabile, dar, and este vorba


de a infatisalucruri care n'au nevoie de explicatii speciale, pentru ca se explica
dela sine, pentruca iese din big desvoltarea unei societati si iese poate prea

de vreme pentru marea massa a socieatii, dar asa, e vieata societatii,


sarcina omului care le expliCa este foarte usoara si in felul acesta situatia
mea de istoric nu ma pune inteo atitudine grea fatti de subiectul pe care am sa-1
infatisez. Dad, ar fi vorba de partide a caror desvoltare st. nu iasa teoreticeste
din vieata societatii romanesti, ar trebui sa fac apel la toate resursele unei filo

zofii pe care ocupatiile mole nu ma fac sa o stpanesc deplin, pentru ca sa


ajung la liman; dar, odata ce rostul partidului pe care-I reprezint, si pe care
trebuie sa-1 explic aici, iese din desvoltarea istorica a societatii romanesti, nu
va fi nevoie sa lac apel la toate felurile de filozofii adevarate sau inchipuite
pentru a legitima ceeace exista, ceeace ma silesc sa desvolt si ceeace, cu ajutorul
lui Dumnezeu, va ajunge la scopurile sale firesti, nu pentru rosturile grupilAi
careia-i apartin, ci pentru chiar rostul natiunii careia intelegem a-i inchima
acest instrument de progres care ar fi partidul nostru.
Dupa aceasta introducere, care fa rog sa nu supere niciun fel de inteFese
de partid, tot asa de legitime ca si interesele partidului mien, si. sa nu deranjeze
niciun fel de obiceiu de cugetare, tot ash de firesc ca si obiceiurile de cugetare
ale mole, dati-mi voie sa intru in subiectul insus.
\
I.

Doctrina nationalista, care a servit ca baza alcatuirii unui nou partid, acum
vreo douazeci de ani, nu este fara indoiala o doctrina nout. Cred ca in desvoltarea unei societati nici nu e prea bine ca noutriIi din cale afara de noi sa apart
in gall de nevoile traditionale de desvoltare seculara a poporului pentru care
se anunta o doctrina. Sa nu ne credem noi prea marii prea noi fafa de poporul
nostru, pe care sa-1 consideram ca prea putin nou i prea mic ; sit nu pretindem
a invata pe popor ceeace nu stie, ci sit ne apropiem, smeriti ucenici, de ceeace
poporul stie mai bine decal, noi. Sit nu ne luitm atituclini de pedanti cari scormo-

www.dacoromanica.ro

DOC TRINELE PARTIDELOR POLITICE

nese nu tiu ce teorii apusene i pretind s schimbe obiceiurile de cugetare ale


natiunii lor, ci s Incepem intaiu prin studierea obiceiurior de cugetare ale natiunii noastre, s ne Mspiram de toate traditiile poporului din care facem
parte, sa insumrim in sufletul nostru toate experientele de atatea veacuri ale
acelui popor i, dupa ce vom ti toate aceste lucruri, pe urma s ne gandim
la elaborarea unei doctrine pe care s'o punem la indernana poporului, 1 i pe care
el n'o va primi niciodata clack' nu va veni in randul intaiu dela dansul.
Prin urmare, ca intaiu element explicativ al doctrinei nationaliste, este starea
de contiinta pe care au avut-o intemeietorii acestei doctrine, in forma ei cea mai
nouri, cari nu sunt si creatorii ei in forma principiala, originala: im fel de nationalism instinctiv ii foarte democratic. Eu tiu ca mai exista alt nationalism,
pe care nu-1 critic pentruch nu critic nimic aici, ci expun numai ceeace cred
i. ceeace vreau
tiu c exista alt nationalism care plutete in sfere atat de
superioare, Meat n'are atingere, in diletantismul ski rafinat i estetic, cu clasele
adanci ale poporului nostru. Nu tiu daca va ajunge vreodata la democratie, cum
nu tiu dad], o anumita democratic se va putea Malta vreodata la nationalism,
dar sunt foarte fericit c eu reprezint acel nationalism care iese din democratic,
din vieata secularti a masselor mari ale poporului roman 0 c reprezint mei
democratic care nu se poate desparti niciodata de con0iinta poporului romanesc.
Va rog sa primiti aceasta formula cu toatti critica. Dupa verificatia pe care
o yeti face, i. pe baza luerurilor pe care vi le voiu infati astazi, yeti ajunge,
probabil, la acelegi concluzii la care am ajuns eu pentru ca pe baza lor sa-mi
traesc, cu credinta, cu absoluta convingere, cu putinta de devotament, vieata
intreaga.
Am zis, deci, a a fost un nationalism mai vechiu al poporului romanesc.
Acest nationalism formeaza fondul democratic Trim care e esenta desvolaril politice i. sociale a acestui popor.
Noi n'am trait, ma rog, cu idei pe care sa le fi luat din alte tivilizatii. Nu tagaduesc ca ideile oricarei civiizatii pot folosi, dar cu singura conditie ca ele sa fie

intelese bine 0 aplicate cum trebuie. Dar nimic din imprumut n'are valoare
decat atunci nand se altoete pe fond propriu. Cu un altoiu f Ara trunchiu ri
lana radacina se poate face o doetrina straluoitoare, dar care dureaza de astazi
pe mane, 0 niciodata aceasta doctrina nu va da altceva cleat un element veted,
in loc sa dea toata desvoltarea plantei sanatoase, capabila de inflorire.
Da, a existat, lath sa fi imprumutat de nicairi, un foarte vechiu nationalism

instinctiv la poporul reman i voiu zice ca a fost un nationalism democratic.


Si aici repet ceeace am spus in conferinta de anul trecat privitor la apucaturile
constitutionale ale poporului nostru romanesc, fiindca aceasta mi se pare de o
importanta mare pentru a explica ins'5 doctrina in numele careia stau aici si
pe care sunt chemat s'o lamuresc.
Nu natiunea noastra a fost creata de un Stat, ci Statul nostru a lost creat
de o natiune. Franta, cat e de mare, de frumoasa 0 de mandra, este o taxa creata

din mai multe natii prin forma de Stat care a contopit aceste natii impreuna
0 care a fticut-o capabila de o desvoltare unitara. La noi, Statul este o creatie
a natiunii. Sau anume Stat, eel mai vechiu, din 1300, cel dela Arge in Muntenia,

dela Baia in Moldova, Statul acesta este, nu creatiunea unei clase, ci creatiunea unui popor intreg care n'avea deosebiri de clase.

www.dacoromanica.ro

N. IORGA: DOCTRINA .NATIONALISTA

33

Aceasta este de o mare importantit 0 taxa creata, de o aristocratie rasboinick traeste totdeauna potrivit nevoilor acestei aristocratii rasboinice; o tara
creata de o clasa negustoreasch, consacrata, inainte de toate agonisirii
materiale, va avea totdcauna daracterul acestei clase. Priviti in parte Anglia
si, cu mult mai mult, State le-Unite, unde se adaug ins foarte multe

elemente de natura morala: ele vor ,avea totdeauna idei in legatura cu


elasele care au creat Statul. 0 tard creata de o taranime revoltata impotriva unui regim strain, cum e Serbia, va avea totdeauna caracterul clasei
tarknesti care a creat-o; o -tad creata prin elemente jumatate satesti,

jumatate orrtsenesti, de rnahalagii din lumea carciurnarilor, bacanilur, va avea


totdeauna putin din elemental carciumresc, cum e Bulgaria. Fiindca Serbia

este o tara intemeiata de tkrani rasvratiti contra Turcilor, pe cand Bulgaria


nu e creatiti in randul intaiu de farani

i aici onoratul nostril amic d-1 Stam-

boliischi se Inseala putin: Bulgaria a fost intemeiata inainte de toate de


aceastri fume intermediara, interlopk nu, dar aproape, de acea lume intermediara
care se gaseste in marginea oraselor farit s aiba virtutile satelor. Statul nostril
a fost creat, Cara Indoialii, prin concursul masselor rurale in secolul al XIV-lea.

Ele an intemeiat Statul, 1-au aparat, 1-au mentinut impotriva tuturor primejdiilor.
Dar aici este o osebire de facut: clasa care a creat Statul, In legatura cu ideia
nationaM, prin mijlocirea democratiei, clasa care a creat cea dmtaiu Domnie in

muntii Ai gesului, clasa aceasta taraneasca era, fad Indoialk liberit Inca odata
spun: doctrina pe care a aparat-o cu foarte mult talent un tanar, a carui dispaifle inainte de vreme o regreta stiinta istorica a ROITIalliCi, C. Giurescu,
doctrina aceea cti Statul a fost inceput cu o Pranime nelibera, este neadmisibila: Cu oameni neliberi nu se intemeiaza o tara, cu oameni neliberi nu se
apara o tad si cu. oameni neliberi nu progreseaza o tark iar, daca s'a putut
intemeia cu clasele adanci ale poporului rornanesc o tara, acum vase sute de
ani, aceasta se datoreste faptului c aceasta clasa era liberA.
Dar se va zice: ce lucru frurnos ar fi, pentru anumite teorii, data', pentruca
la 1300 s'a intemeiat domnia dela Arges de tarani, i, sus, la Baia, de alti tarani,
domnia Moldovei, ar fi s no intoarcem la originea aceasta i sa spunem: Statul
actual apartine clasei care 1-a creat i apartine numai clasei care 1-a creat ! El
trebuie deci condus de acei cari au pretentia de a reprezenta exclusiv clasa
care a cl eat Statul. Ei bine, dati-mi voie, nu e tocmai asa: cand 1-am vazut noi
in mormant, la Arges, cand intr'un moment fericit d-1 Draghiceanu a descoperit
pe Basarab-Vocla intemeietorul, s'ar fi asteptat unii sa-1 vada purtand caciula,
suman, itari, opinci. INn. N'avea nici citciulit, nici suman, nici itari i nici opinca
era imbriticat domneste, absolut oligarhic, de cea mai infecta speta. Avuse, vit

rog ideia curioasa de a purta in cap o diadema, in diadema avea perle, ceeace
fnsemneaza exploatarea poporului, a clasei muncitoare; ramasiti de purpure
se prindeau Inca de oasele sale, ceeace nu inseamna altceva deck un intclerabil sentiment de trufie fata, de soldatii pe cari-i conducea si cari nu bene-

ficiau de aceeas purpura, pentru ca: ori purpura pentru toata lumea, ori
n'are voie nimeni s'o poarte. In sfarsit cred cit stramosul acesta al nostru,
care era incins cu aur, si capon cingatoarei sale infatiseaza un castelan si o
doamna din epoca feudalk
feudalismul se stie ca este cea mai mare neno-

www.dacoromanica.ro

31

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

rocire ce poate atinge o societate si cea mai mare greseala este sh se intoarca

cineva, fie si sub forma aceasta de admiratie pentru un juvaer, catre timpuri in care feudalismul juca un rol de cgpetenie
cred chiar cit era militarist, pentruca purta arme, desi nu se observa o sabie langa dtinsul, crici ei
fierul ii mannca vremea. Vremea manancit multe programe politice si constitutionale, mrinancri uneori si fier, chiar daca pe fierul acesta va fi fost scrisa
Constitutia dela 1350. i in cam] acesta paguba n'a lost as de mare, pentruca
am credinta cit natiunea romaneasca nu s'a fericit cu Constitutii i poate deaceea rid le observa niciodata: cum nu se fericeste cu Constitutia ce o are si nu se
va ferici cu aceea care se pregateste si pe care, poate, are ferma convingere sit
nu o observe mai mult deck cele trecute. Este un fel de omenie constitutionall
a noastra mai bunt cleat mice Constitutie Lira omenie.
Mi s'a parut chiar, desi nici o inscriptie nu era pe nformantul Domnului
si ar fi putut st fie in limba slavona, care era aici limba oarecum internationalt,
mi s'a parut cit Voda
cum limba latina era limba internationala din apus
Basarab n'a avut nicio data, in vieata lui tendinte constitutionale de ofice coloare :
caci in aceasta privinta,n'are cineva decat greutatea
albastra, rosie, verde
alegerii, ci cti avea aerul unui om darz care a aparut in l ume. pentru natia lui si
s'a ingropat in mormantul lui, dupa ce si-a in deplinit datoria fata de aceastanatie.
Dar mormantul unui om impodobit, al unui om care pe vremea lui a fost

mandru de sine si care, in mormant inca, reprezinta un domn mandru, m'a


impacat Inteo privinta.
Foarte frumoasiti era, evident, o Ora intemeiata numai de Orani, in care
Domnul tnsu sit ii fost, cum am spus, un.taran mai rastrit deck ceila1i, dar
faptul ca el marturiseste pnin purpura i aurul de care este acoperit ea nu era
Oran mai rastirit decat ceilalti, mai dovedeste un lucru: cit pe la 1300 si ceva
puteai sit porti aur si purpura in afara, daca in sufletul tau aveai iubire curata
pentru natia din care faceai parte, daca in sentimentul tau era topita solidaritatea cu napiunea pe care o conduci, caci atunci poti intemeia o Ora., o poti
conduce si o poti apara impotriva oricui. Iar, clack oricum te-ai imbraca pe din

afard, n'ai inhuntru, topit in sentimentul tau, simtul solidaritatii intregului


dar nu poci intemeia
popor, nu poti intemeia de distrus da, poti sit distrugi
nimic si nici mentinea ceeace abia solidaritatea nationalti in sufletele tuturor
a putut intemei si a putut mentinea. Cu Domni incoronati cu aur, Incini cu
aur, 1 cu clasa taraneascti care avea aur in inimile ei, s'a intemeiat i inut
aceasta tart. Pe and, daca Domnul ar fi fost foarte umil pentru ambitia sa,
dad, taranul ar fi avut in loc de aurul dinnauntru veninul pentru acei alaturi
de can l. trebuia sit lucreze, noi am fi astazi nu stiu de cate secole intr'o grea ei
umilitoare robie straina.
Va sit zich a fost un instinct nationalist si democratic *la insisi incepatorii
intemeierii celor doua domnii ale noastre care, poate, nu s'au batut intre ele,
desi aveau interese contrare, decat de foarte rare ori in trecutul lor, tocmai
pentruca fiecare din aceste doua tan avea constiinta cit reprezinta de faptacela

sufiet si serveste Ora cu aceleasi mijloace luate din acelas fond adanc al natiunii,

si dact acesta si, deci acesta este loarte adanc, nu inseamna cit ar cuprinde
elemente fart niciun fel de legatura cu elementele mai de suprafata, care i
ele indeplinesc rostul firesc Inteo natiune ce este un organism.

www.dacoromanica.ro

N. LOMA: DPCTRINA NATIONALIST I

Acum, iat a. ce a pornit dela acest nationalism democratic

35

dati-mi voie

sh fac intaiu o introducere istorica pentruca eu n'am argumente filozofice

omul la restriste alearga unde stie ci poate gasi mai bine sprijin. Respect ce nu
Oiu, i respectul mieu ma indritueste sa nu ma' amestec in lucruri pe care nu le
stiu indeajuns, cu atat mai mult, cu cat am convingerea c sunt atatia can le stiu
atat de bine, incat nu vad de ce m'as risca pe unteren pe care as putea aluneca.
In once caz, e mai bine sa, \Tad cum cad altii decat s vada altii cum cad eu.
A lost un moment cand din acest pretios instinct primitiv care a intemeiat
o tara pentru o natiune
i deaceea s'a numit Tara Romaneasca, iar Dommd
si-a zis,Domn a toata Tara Romaneaseah, pentru tot teritoriul, pentru nwia
natiunii care a intemeiat domnia a toatil Tara Romaneasca au rasarit carturari.

Carturarii .acestia, pnin veacul al XVII-lea, au dat expresie sentimentului


din care se putea alcatui o doctrina nationalista. A fost epoca boierilor. Si
termenul este foarte onorabil: in pamantul tarii acesteia se gasesc ingropate
oasele, tot asa de nobile pentruca sunt stropite cu tot atata sange de jertfa, ale
boierilor, cum in pamantul acestei natii stan, stropite cu acelas sange de jertfa,
oasele, tot asa de nubile, ale poporului muncitor de pamant. Unii de altii nu se
pot desparti. In aceeas groapa eroic stau, dupa ce aceeas vie* au tralt-o
eroic. Nicio silintA de filozofie social i nicio ambitie politica. nu vor Tao&
desparti aceasta solidaritate luptatoare a poporului nostru de odinioara.
Va s zica, boieri din secolul al XVII-lea au incercat a da o expresie acestei
doctrine, si au alergat, pentru aceastal la tot cc le putea servi. S'au indreptat
spre originile romane amintite de fratii din Apus, Inselati i ei in aceasta privinta, caci epoca Renasterii, care fara indoiala stia in uncle privinte mai malt

decat noi, in materie de cultura antica, in alte privinti n'avea orizontul atat
de larg care se deschide inaintea noastra, si mai ales n'avea marea experienta
Ogreutatilor i durerilor, capabila sa ne pazeasca de multe rele, pe care am
facut-o noi pe urma.
Dar, dupa boierii din acest secol al XVII-lea, in care s'a incercat a se injgheba
o doctrina nationalista doctrina pe care o urmarese deocamdata in afara de
gruparea pe care n'as zice: am onoarea de a o conduce, caci e banal, nici : meritul

de a o conduce, caci e prea pretentios, dar am calitatea de a o conduce,


ceeace e mai adevarat si nu cuprinde nici pretentie, nici banalitate
dupa,
boierii acestia, can au incercat sit dea expresie unui inceput de doctring natio-

nalista, au venit altii: Ardelenii, scoala ardeleana din secolul al XVIII-lea,


care a dat o nona formula acestei doctrine nationaliste.
Scoala ardeleana a avut un foarte mare merit si e deci vrednica de recuno0iinta noastrti intreaga. Nu stiu ate statui se vor innalta de generatiile urmatoare acelora dintre fratii nos'ri din Ardeal can pentru binele nostru descalecii
astazi in vieata acestui Vechiu Begat, care are nevoie sa fie salvat, cum se Oie,
in imoralitatea sa, dar stiu cit generatia neastra trebuie saridice candva statui
celor trei desteptatori ai constiintii nationale in Ardeal can, sarmanii, au murit

prin straini fitrit stt fi avut ambitia de a descaleca decat in biblioteca Arad,
unde si-au istovit vieata ca sit arunce in chip cu totul desinteresat scanteia de
vieatil, in sufletul, Inca intunecat, al natiei lor.
Au avut frisk din punctul de vedere al doctrinei nationaliste i democrate,
un pacat: acela cit, desl s'au nascut in sate, au crescut in sate, avand rude satem,

www.dacoromanica.ro

Sti

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

cugetand taraneste, avand, cum e cazul pentru incai, un fel de duritate rurala,
sau, cum e cazul lui Petru Major, un fel de logica simplista, tot rurala, pe care
un taran e natural sa o alba, dar nu e bine sa o aiba tot simplista acei caci vorbesc
in numele laranilor, i avand, cum e cazul lui Samuil Micu sau Clain, un fel
de reminiscente de idila din lumea pastoreasca din care se ridicasera, ei n'au scris

pentru tarani.si n'au pornit in randul intaiu dela traditia nationala, in mare
parte taraneasca, a noastra, ci au plecat dela Roma Cesarilor de odinioarri, maiestoase figuri, dar putin cam departate de noi i reci ca marmura care infatiseaza
chipul lor. Din smerenia noastra n'au scos toata maretia care se cuprindea

inteinsa. Este foarte usor sa relevezi o maiestate pe care o stie toata lumea
dar e mult mai greu s &esti maretie in element ele umile care se ascund si
sui arati c5. toti Cesarii din lume, cari s'au perirdat in vatmul de stapanire din
Roma, nu platesc cat un an de adevrat i adanca, supraumana suferinta a
acestu, popor.
In fielul acesta, doctrina lor, foarte frumoasa pentru scold, pentru academi
s'a terminat In Dictionarul lui Massimu i Laurianu, infalisand olimba romaneascri pe care n'au vorbit-o niciodata Romanii i pe care n'ar fi inteles-o niciodata un Roman; pe cand, daca s'ar fi coborit dela filologie, dela arheologie
si istorie la ealendarele i cartile populare, ar fi fost mult mai bine.
Eu am tiparit multe calendare in vieata mea i redactez de multti vreme
o foaie pentru popor. Nu-mi mai fac corecturile la foaia mea pentru carturari, dar
corectura la foaia pentru tKrani o fac, fiindcri acolo eu am credinta crt este ras-

punderea cea mai mare, raspunderea pentru fiecare cuvant, pentru fiecare
Rent, caci s te adresezi catre sufletul mare, dar nou al poporului tau, este- cea
mai grea responsabilitate pe care o poate primi vineva. i felicit din toata inima
pe acei can arunca maculatura de cuvinte a democratiei apusene, crezand ca
in felul acesta dau hranri pentru sufletul taranului, care merita mai mult decfrt

atata.
IL

A venit, insa, onor. auclitoriu, prin anii 1840, un rand de oameni inaintea
ctirora sunt sigur ca ne inchinam cu totii, dar cu ma inchin en un sentiment de
recunostinta mai adanc, fiindea, neavand iluzia ca inovez, interzieandu-me
chiar pretentia de a inova, sunt foarte bucuros cand grisesc inaintasi.
Nimic mai simpatic decal omul, intre douazeci i patruzeci de ani, care
crede ca in fiecare din buzunarele sale se gaseste o doctrina i e de ajuns ca doctrina sa iasa. din buzunarul sau pentru a lumina ca lumina soarelui i, astfel
natia lui intreaga sa devina fericita. Eu nu pot sa gasesc cuvinte de urari destul
de calduroase pentru, n'as zice inocenta sa iluzie, ci pentru marea incredere
in inocenta sa iluzie. Eu sunt mult mai bucuros cand pot sa zic: cred ash, dar
au mai crezut si altii ash, si au trait o vieata intreaga pe baza credintei acesteia
0, dad, poate lor le-a mers ran, natiei i-a mers bine. Coin i eu stint dispus
sa-mi mearga ceva mai rau, dar natiei mele sa-i mearga bine, sunt foarte bucuros
ca gasese aceasta aprobare hi experienta altora, de pe urma crirora natia romaneasca n'a pagubit. Este frumos lucru sa faci experienta unei doctrine, este ceva
eroic, dar nu se potriveste nici cu varsta, nici cu ocupatiile mele.

www.dacoromanica.ro

N. IORGA: DOCTRINA NATIONALISTA

37

Am fost, deci, foarte bucuros and am gasit baza doctrinei noastre in literatura epocii lui Mihail Kogalniceanu, care este, Vara Indoial, cea mai mare
minte pe cafe a produs-o natia romaneascit i bunatatea lui Dumnezeu a facut
ca ace mai mare minte sa fie unita cu cea mai calda inima. 0 mica' inima fiira
o mare. minte poate biiga in bucluc o natie, iar o mare minte fara o calda inirna
tine in loc o natie, care are nevoie de micare: o imobilizeaza in fel de fel de
consideratiuni si .paralizeaza dela picioare o natie care, inainte de toate, are
datoria de a merge.
Kogalniceanu a fixat principiul nationalismului-democrat in intregime;
noi n'am avut s facem altceva, acum vreo zece-donazeci de ani douilzeci
de ani, daca vorbim de cultura, zece ani, daca vorbim de organizatia noastra
politca,
deck sit inviem doctrina lui Mihail Kogalniceanu, mai mult cleat
a luii BilIcescu, fiinda cercul de cunostinti al lui Kogalniceanu i puterea lui
de intuitie erau incomparabil superioare celor ale liii Balcescu. N'am avut decal
sit scoatem din non la iveala aceasta doctrina, pe care o cred mantuitoare, de
sub gramada, deopotriva apasatoare, a unnr noi teorii falsificate si foarte daunittoare in practica Insei teoriei pe care Mihail Kogalniceanu o aruncase.
De doua lucruri trebuie sit te feresti, dar de unul mai mult deck de cela-

lalt: sti te feresti de doctrinele adverse, care in parte sunt reprezentate de


oameni de talent, dar care, ele variaza, deoarece talentul insus variaza si, de
multe ori, doctrinele cele mai teribile sunt reprezentate de oameni cari, vitzuti
de aproape, nu sunt deloc teribili i yoti sit dormi foarte fericit, atata vreme
cat nu vor fi oameni cu caracter mai teribil; dar primejdia cea mai mare este
in denaturarea propriei tale doctrine. In aceasta, privinta nu poate fi adversar

pe care trebuie st-1 infrunti mai fail crutare cleat acel care strict insas idea
careia i-ai consaerat vieata ta, caci preface o idee generoast in idei fatale, capabile de a darama o tara, care nici prin ura nu se sustine i nici prin ura flu
se 'avail.

Onor. auditoriu, ajungem aici la esenta Inas a conferintei mele. Mihail


Kogalniceanu a raspuns cu succes misiunii ce-si luase in teoria lui, des'i rea
putut raspunde cu atata succes in practica lui, pentruct imprejurarile vietii
lui de boier, cu defectele generatiei de atunci, 1-au impiedecat de a organiza,
ceva in jurul doctrinei lui, ash, incat a fost un moment cand a pleaat steagul
democratiei nationale moldovenesti in fata unei doctrine care avea, de sigur
acelas nationalism, dar de fatadit, si nu in samburele insu al alettuirii de idei, si
astfel nationalismul democrat moldovenesc de pe la 1840 al lui Mihail Kogalniceanu a cleveMt un umil satelit al liberalismului bucurestean prin anii 1880.

Prin urmare este de facut o deosebire intre clara si puternica doctrina a


lui Kogalniceanu si intre incapacitatea vietii sale ca om de a alcatui puteri
luptatoare in jurul acestei doctrine si de a se tine neclintit de &Ansa pant la
moarte, avand aceastit suprema mandrie ca om: sa se infasoare in steagul sub
cutele canna a luptat o vieata intreaga. Nu cunosc fericire omeneasca mai mare
decat aceasta. Urez oricui, chiar daca, -marturigeste o doetrint gresitt, sti alba,
privilegiul nespus de mare sit fie infasurat ca'n giulgiu in steagul care 1-a adtpostit pe dansul in calitatea lui de luptttor in mijlocul societatii in care a trait.

Kogalniceanu n'a avut aceasta fericire, dar el ar fi putut sit raspundt in


numele doctrinei lui la anumite critici pe care le face& scoala ardeleana si care

www.dacoromanica.ro

38

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

se aduc i acum Inainte. Citez, dupa o foaie din Ardeal, din Orastie, a d-lui Aurel
Vlad, care apara foarte urite conceptii sub titlul de Ciocoii vechi si mita sa
arate cii. niciodata hrtre Ardeleni i cei de dincoace nu s'a putut ajunge la inte-

legerea necesara. Omul nu iubeste deopotriva toate partile, de acum inainte


nedesparft legate, ale poporului romanesc si mai ales nu stie istorie. E foarte
dar e
bine sA stie cineva filozofie, am ravuit la aceasta toata vieata mea
foarte bine sa stie cineva istorie. Pentru aceasta nu se cere nicio calitate de. nastere: se cere numai rabdare, smerenie, ca sa petreaca paginile care nu traiesc
numai in afara de dansele, ci in fiecare din noi. Caci noi, fiecare, suntem
un manual de istorie a Romanilor: numai nu ne dam seama ca zace in noi istoria
Romanilor, pe care credem s'o culegem numai din paginile cartilor, i, part

nu stim ca in noi zace istoria neamului nostru, noi insine nu putem da cleat
cecace poate da individualitatea noastra trecatoare. Cnd tim insa ca toate
acele generatii trtiesc In noi, le putem destepta prin cuvinte magice in constiinta
noastra, putem fi ceeace putem fiecare cu totalitatea tnsuiri1or, vtdite sau ascunse, ale fiintei noastre genealogice.

In aceasta foaie din Orastie, deci, se citeaza cateva cuvinte ale lui Barit,
care sunt foarte necesare pentru lamurirea subiectului nostru. WA cam ce zice

el despre curentul lui Kogalniceanu, hit a-1 cunoaste, caci, desi an fost din
aceeas generatie, Ardeleanul n'a strabatut In sufletul marelui Moldovean;
iata ce zice, in.fo carte tiparita mai tarziu, despre putinta sau neputinta de
intelegere a Romanilor din Ardeal cu Romanii de aci, in Pagini Alese:
Oamenii de dincoace de mimtd aveau o multime de calitati, dar nu i aceea
de a intelege ce e adevaratul nationalism, vitalitatea natiunii romane ca indi-vidualitate politica.

Nu zic ca Barit n'are dreptate in parte: anumite atitudini in timpul neutralitatii noastre, in timpul razboiului si dupa, arata cit sunt foarte multi oameni
si acum cari nu cred in vitalitatea natiunii romane ca individualitate politica.
Dact hist cei mai multi din clasa conducatoare ar avea aceasta pti-ere, pacat
si de lungul nostru trecut de sacrificii si pacat si de sangele varsat pe Omantul
acestei tari pentru a realiza o unitate care nu poate fi mentinuta decat prin

credinta ca suntem, nu numai o natie de o puternica vitalitate, dar ca de


natia noastra i numai de natia noastra este legata o anumita misiune,
care nu poate fi indeplinita in folosul civilizatiei cleat numai de noi, iar nu
pentru dnii. Apoi Barit zice intealt loc ca oamenii dela noi erau Imbuibati de idei politico din Franta, lipsiti de idea nationalitatii.
Mtrturisiri foarte interesante pe care Kogalniceanu ar fi fost in masura,
in ceeace-1 priveste pe dansul i poala nationalista din Moldova, sa le raspinga,
pentruca la el nu era ask dar care pentru alta categoric din societatea romaneasca din vremea lui Kogalniceanu erau adevarate, cum foarte adevaxate
sunt i pentru multi din generatia mea, dar nenorocirea pentru generatia care
se ridica acum este cit ea cuprinde Inteo mai mare masurt elementele pe care
le critica Barit.
Noi aveam la 1840, Si am avut intr'o masura mult mai mare dupt ce tara s'a
-

modernizat constitutional si s'arealizat unirea, un Stat intemeiat de clasa noastra


culta, de boierimea tanara in randul Intiu, cu sfatul i dupa exemplul unei
Orli din boierime a mai veche, cu concursul opiniei publice din Apus, en ajutorul

www.dacoromanica.ro

N. IORGA: DOCTRINA NATIONALISTA

39

diplomatic si miitar al Europei. Asa s'a intemeiat Statul nostru modern. Statul
vechiu avea, temelii malt mai adanci si malt mai solide ; de aceea a putut trece
prin vremuri mult mai grele si a putut rezista, experientei seculare cu succes.
Dar Statul modern a fost intemeiat de idealisti, de unii ideologi crescuti aiurea,

fr cunostinta deplina a liatiei lor, fr sa caute pe urma, cand s'au intors


dela studii, a cunoaste adanc aceastil natie. Erau incredintati c anumite forme
constitutionale pot sa dea unui popor toate mijloacele de care simte nevoie pentru
a se mentine. Nascuti in Tara-Romaneasca din parinti romani, au fost crescuti
in cash de straini, desavarsindu-si cultura, in chip strain, pe plaiuri straine,
hraniti apoi din bibliotecile lor in intaiul rand straine, locuind in orase care
nu mai au caracter romanesc de foarte multa vreme, ezitand s calce pragul
unei case romanesti dela 'taxa. Astfel Statul a fost creat pe baza unor anumite
idei abstracte foarte frumoase, pe baza unor tendinte yrednice de toata lauda,
pe bap unor teorii liberale iesite in apus din desvoltarea Revolutiei celei
marl si care aveau rostul de a dainui in tari uncle Revolutia cea mare a fost un
factor hotaritor, in care traditiile partidelor care au sprijinit libertatea in Revohrtia cea mare aveau Inca vitalitate. Dar noi n'am facut Revolutia cea mare,
n'am avut un rasboiu civil, analog celui care a bantuit in Franta. E Lin desavan-

taj sau un avantaj? De sigur ca, este un avantaj: daca poti face cu solidaritate nationala ceeace altii au facut cu. o dureroasa ruptura a solidaritatii
nationale, este un mare avantaj; daca poti face cu elemente organice ceeace
altii fac cu elemente abstracte, este un foarte mare avantaj, fiindca ceeace
este abstract trebuie sit devie organic, fara, de care n'are nici o valoare; dach
n'ai nevoie sa treci prin faza abstracta si de-a dreptul iei din vieata organica a
poporului elementele constitutive de Stat, cu atat mai bine: Lasi filozofilor
politici sarcina de a filozofa asupra rezultatelor.
Cand venia, Ardeleanul, crescut, ca in secolal al XVIII-lea, la scoli mai bune
!cleat noi, crescut la scoala umilintei si a durerii, care e foarte buna, dar cu o
conditie: cand vei trece ultimul examen, sa nu crezi ca, la randul tau, ai dreptul
sit impui altora umilinte i dureri acestea spuse in general, fail nici o aplicatiune la vreun caz particular, cand, deci, el venia, in nceste conditii, cunationalismul lui intransigent, afla, mai mult la Bucuresti, aceasta abstracta scoala
liberala, nationalista de steag i chiar de convingere, dar nu nationalista in
mijloace i in realizare, nu numai in proclamare. 0 proclamare poate sit acopere
orice: o_realitate gaseste totdeauna steagul ei, dar steagr.l.nu gaseste totdeauna
armata care trebuie sa, lupte sub dansa.
Evident ca, au fost uimiti cei de peste munti.

Aveam deci deodata, in epoca lui Kogalniceanu, pe acesta, intelegand poli-

tica organic, ca istoric, ca om care a trai in toate realitatile tarii sale. A fost
si industrias, a avut o fabrica de hartie, kind un adevarat conducator de fabrica,

nu la o societate anonima pe actiuni, undo te multumesti sit tai cupoane. Capi-

talist n'a fost, e foarte adevarat, si mai ales n'a fost capitalist politic, culegaud capitalul in alt domeniu, pentru ea, aducandu-1 in politica, sit transforme

si politica tot in intreprinderi pe actiuni, ceeace e totdeauna an lucru foarte


ran. "Politica este, n adevar, o intreprindere sprijinita pe actiunea proprie,
iar nu pe actiunile pe care le tai ca sa munceasca altii pentru tine.

www.dacoromanica.ro

40

DOC TRIN ELE PAR TIDELOR POLI TICE

Dar Koghlniceanu trecutul 11 cunostea, vieata Orli 6 cunostea, scoala o cunosouse, ca fost profesor, prin toate realittitile timpului shu trecuse. Ii era permis
sh, nu vadh, clase in prezent pentruch nu le vhzuse in trecut ; Ii era permis sti.
treach peste clase pentruch sufletul lui era destul de mare i inima lui destul
de largh ca sit cuprindh interesele tuturor acelor clase, intrucat ele contribuiau
la interesele solidare ale poporului roman Chci tot ceeace in interesul unei clase
este dincolo de interesele solidarithtii natiunii, este un element care trebuie

combhtut cu cea mai mare inviersunare. Pentruch nicio natie nu poate trhi
decat din si prin solidaritatea tuturor claselor, i nicio constiinth de clash nu
trebuie ridicath asa de sus brat sh nu se vadh elementul comun in care toate
celelalte interese se pot intruni i mnfr4i pentru a colabork
Pentruch tot m'am abAtut, mai pot spune un lucru: cand o natie are clase
asa de puternice incat una singurrt srt poath sustinea vieata natiunii, mg, invoiesc

si cu ideia de clash; dar nu cand natia este inch atat de putin desvQltath,
inca6nici o clash nu poate sustinea singurh greuthtile Statului, sarcinile viitorului,

cand toate abut sunt in stare sh sustinh greuthtlie acestea sdrobitoare ale unui
viitor mare pentru un popor inch mic, mic cultural, mic economic, chiar daa
ar fi mare prin num.hr.
AlAturi de Koghlniceanu, avand aceasth conceptie, erau, e drept, aceia pe cari-i
critica, Barit, desimentalitatea lor era foarte onorabih. Dar cum voiti sa fi cuno-

scut din odaia lor de studenti la Paris nevoile poporului roman ? Cum voiti
sit fi cunoscut din discursurile oratorilor partidului liberal din Franta nevoile
care sbuciumau deosebitele categorii ale societtitii romanesti dela 1840? Cum
voiri dintr'un studiu asupra lui Mirabeau, sau asupra lui Lafayette, ori a lui
Royer-Collard sit fi stiut ce doria inima noastrh care se sbtitet In realithtile tragice ale mediului? Nu critic, explic numai.

Dati-mi voie sit fixez inch o deosebire intro anume tendinte i doctrina pe
care, vorbind de Kogrdniceanu, o explic i in ceeace ne priveste pe noi, cari, in
absoluth modestie, numai am mviat si am acomodat, am organizat i. aprtrat
phrerile acelora cari, in fericita epoch de romantism srmatos i invietor, -au pint
sh puie bazele doctrinei pe care aoi am primit-o i o -tinem la curent cu nevoile
actuale ale societhtii nbastre.
Intre Ardeleni i Kogtilniceanu era o deosebire. Aceastrt deosebire exist&
cum existh deosebirea intro liberalii din Bucuresti inch dela 1840 si intro alchtuirea pe care o reprezint. Eu nu cred In reforme, eu cred in educatia poporului,

care ea poate da o valoare orichrii forme legale. Eu nu cred In Constitutii


vrAjitoare, ci in constiinta care spontan dit articole de Constitutie, chiar and
n'au lost sense niciodath pe hartie alba. Eu nu cred in sfaturile care vin de
sus si nu ajung niciodath jos: dar cred in vointa de jos ast de puternich, Meat
sit deie cate texte de legi voiti sus. Eu nu cred in abstraqia care nu va ajunge
niciodath srt fie element concret, dar cred in puterea elementului concret capabil
de a elaborh, cele mai superioare elemente do abstractie. Eu nu cred in revolutii
care driramh inainte de a ti ce creeazti si cum poate fi primit ceeace vrea sit creeze
in realittitile asupra chrora creeazti, dar cred in evolutia inceath, culturalh, care

www.dacoromanica.ro

N. IORGA: DOCTRINA. NATIONALISTA

41

tot ce castiga asimileaza. Revolutie Insemneaza de multe on s dai flamandului

un superb ospat din care sa crape a doua zi; iar evolutie inseamna st-i dai
pe incetul ce-i trebuie lin pentru ca s elaboreze potrivit cu necesitatile lui organice, 0 In fiecare moment sa fie mai puternic cum fusese inainte.
Acestea sunt deosebiri fundamentale fata de orice doctrina liberala din orice
tara. Zic: mice tara, dar de fapt e numai una: Franta,:tara cu spirit matematic.
Noi nu suntem insa o tart cu tendinte abstracte; u suntem abstracti de loc.
Doctrina a trecut in Belgia apoi, i, intr'un fel de caricatura a libe7
la Germani i Austriaci, iar, 'inteo nebunie a liberalismului, la Rusi, plus, in fel
de fel de diformatii, prin elemente asimilate, la o multime de societtti orientale
printre care, fereasca Dumnezeu, nu ma gandesc sit numar societatea noastra.

In- conceptia noastra, toate clasele, toate elementele natiunii noistre le


concepem ca un singur corp, avand o singura viata, din care porneste vieata
tuturor organelor. N'am da toata puterea mann drepte numai, crescandu-i
muschii i crezand ca de aci va rezulta o noua viatt a corpului intreg, ci fortele
organice primare, decisive ale organismului trebuie sa fie intarite, i atunci vor
creste i muscbii manii drepte i muschii manii stangi. E deci cu totul alta conceptie decat a celor cari ar face fel de fel de masagii, incepand cbiar si de la
degetul mic, ca sit ajunga la renovarea intregului organism.
Tot asa, este o deosebire intre conceptia noastra i intre conceptia ardeleana
a lui Barit, pe care o pastreaza partidul care calOreste in momentul acesta
catre plaiurile noastre. Si iata unde sta aceasta deosebire: Nationalismul ardelenesc este si a fost totdeauna un nationalism pe baza de drept. Dreptul este
un lucru foarte frumos, dar eu prefer dreptatea, intre allele pentruca nu e
scrisa i fiindch dreptul e scfis. Lucrurile scrise au un mare desavantaj: raman pe
hartie, i tendinta fireasca este ca aceea ce a ramas pe hartia unei generatii

sIt treact generatiei urmatoare, care, cu fetisismul omului pentru lucrul scris,
il mentine ca lucru bun pentru o societate ce n'are nevoie de dansul.
Dreptul se poate intelege in multe feluri si sensul cum 11 intelegeh Barit
0-1 Inteleg reprezentantii partidului national roman din Ardeal este gresit.
Dupa umila mea parere, national roman n'are nici un rest: nationali sunt em
toti, romani avem datoria iarit s fim toti. Dar dreptul, asa cum il inteleg
ei, nu vine dela dreptul din Franta i nici macar din epoca aceea care a fixat
dreptul francez pe ban romana. Dreptul poate fi impartit in foarte multe categorii, i dreptul cum II inteleg Ardelenii este dreptul pe care I-au elaborat universit5ti1e unguresti pe baza scolasticei, dreptul din evul mediu. Cit asA, este,
o spun ca istoric. Domniile lor pot fi de alta parere, dar numai pentruca n'au
facut studii istorice. E vorba de un drept cu totul special, elaborat, intr'un timp
foarte departat de noi, pentru o societate care nu este a noastra, pentru o natie
care nu este natia noastril.
Observati toat5, lupta pe care a dus-o partidul national din Ardeal i apropiaci-o de lupta partidului liberal dela noi si de lupta lui Kogalniceanu, de
lupta chiar pe care, dupa Kogalniceanu, am dus-o noi. Pe ce cale a indrumat
fiecare lupta, care evident pentru toti avea, ea tintti binele natiunii? Partidul
liberal a scos foi politice de propaganda si de agitatie, cerand Constitutie,
el a facut legislatii i astfel a mtemeiat un organism de Stat perfect, pe care
1-a sprijinit pe bazele foarte solide, pentru Statul intreg, ale unor organizatii

www.dacoromanica.ro

42

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

economice care si in timpul din urma ai adus foarte mari foloase, on daca se
intituleaza Banca Nationaliti, ori dad.' iau alta forma de colaborare economica a

natiunii noastre. 0 activitate culturata, un capital de cultura al natiunii


noastre in legatura cu desvoltarea acestui partid nu exista. Ca stint oameni de
scultura cari fac parte din acest partid, da, dar capital cultural izvorit din acest
partid, nu este. Foarte tarziu, prin Spiru Haret, a fost o anumita propaganda
la sate, care a dat satenilor anumite idei, a aruncat cateva abstractii simpatice
in lumea aceasta dela sate. Dar la noi, parere care nu mi se impune numai
mie, ci oricui cugeta drept, parerea temeiniciti este ca trebuie sa se lucreze
intaiu pe acest teren cultural, creand o constiintiti populara corespunzatoare
doctrinei de partid, constiinta care n'a fost creatit deck in legatura cu anume
interese si inteo anume parte din populatia oritiseneascil.
Partidul national din Ardeal duce de cei saptezeci de ani seculari4, cum zice secretarul sau, o lupta foarte puternich pentru a valorifica drepturile natiunii romanesti inainte de toate in fata stapanitorilor kle pana ieri. Aceasta lupta o duce

totdeallna pe baza ideii de drept: este drept ca noi ni fim liberi, este drept ea
monarhia sa ne asigure nouti calitatea de oameni liberi. D-voastra, Austrieci
uniti cu Ungurii, sau d-voastra, Unguri fat% Austrieci, ati calcat dreptul nostru,
principiile de drept precise, si noi pretindem, de aceea, sa aveti fata de noi alta
atitudine. Iar dincoace liberalii ar fi spus: ideia de libertate cere ca d-voastra
sa aveti acele drepturi pe care vi le contesca Statul cc sta asupra d-voastra.
pate sa nu fie ash de frumos in
Ei bine, noi judecam altfel. Noi zicem
teorie
chiar in ciuda libertatii, chiar cu calcarea normelor de drept, poporul
aces ta are dreptul de a till, are menirea de a trai pe un pamant pe care s'a
nascut, pe care 1-a stropit cu sangele i cu sudoarea sa si care reprezinta agonisita lui, si nu numai un teritoriu. Da, noi am agonisit farama de farama
pamantid pe care traim; intre noi ca organism national si acest pamant este
o astfel de legatura', Meat toate scrupulele de libertate, toate scrupulele de
drept avem curajul sa le infruntam i s zicem: aici stam, aici ramanem,
pentruca avem menirea de a ramanea aici.
Dar ce-mi pasa mie de principiile dela 1520, ce-mi pasa de ius tripcvrtitum
din Ardeal, ce-mi pasa chiar de ideile Revolutiei man franceze, odata ce interesul

natiunii mele merge in randul intaiu? Ca nu-i frumos? Nicio natiune nu s'a
intemeiat deck a0, i inteligenta unei natiuni trebuie sa lucreze ca sa educe
poporul in asa fel incat sa gaseasca un termen de conciliatie intro aceasta
menire elementara a lui i cerintile superioare umane. Aceasta insa este o datorie
de cultura care vine dupa afirmarea nesguemita a principiului insust.
Dad, s'ar fi cugetat ash, in Ardeal, nu s'ar fi repetat greseala din secolul al
XVIII-lea a lui Petru Major, Micu i Sincai. In loc de atkea memorii i memarande, care n'au mins, nimic deck procese i inchisoare, on si declaratiuni platonice de simpatie din partea tuturor popoarelor sentirnentale, de care e piing
lumea, ceeace era esential era intarirea natiei cu o constiinta atat de profunda
incat nimic sa n'o poata. sgudul.
Veti zice: existd. Dar exista, azi, i anumite manifestatii fata de Veclnul
Regat care n'ar fi existat dach s'ar fi stiut ce a fost trecutul nostru i ce ne leaga

pe toti pana in prezent.


Aceasta educatie, din nenorocire, a lipsit.

www.dacoromanica.ro

N. IORGA: DOCTRINA NATIOIVALISTA

43

IV.

Acum, curentul acesta de Wei al lui Koghlniceanu, dela o bucath de vreme


a fost inraturat de grija intemeierii i consolidhrii Statului. E lucru foarte firesc.
Nimeni nu se poate gtindi sh nu recunoasch necesitatea acestei faze. Dar un partid
trebuie sh-si dea seama de un lucru. Este, In adefar, natural ca el sh se creadh
Intemeiat pentru toate vremurile, chiar dach n'ar ave.& oameni capabii sa-1
mai coflduc i n'ar ghsi in spiritul public ceeace-i trebuie. Atka egoism ii
poate Inghdui oricare partid. Dar el trebuie s inteleagh un lucru, care la noi
mi se pare ch nu s'a inteles, desi multi iti dau ostenea.lh de a convinge pe membrii

orichrii gruphri ch. fiecare partid ii are momentul de actiune in desvoltarea


unei societtiti.

Parade le sunt instrumente diferite pentru nevoi care se succedh. and in


Anglia s'a fcut o anumith politich africanh cu o anumith atitudine fath de
Statul Burilor, i s'a inceput rhsboiul cu Burii, s'a vhzut ch politica urmath
nu poate duce la capht, i atunci a venit celhlalt partid, care avea, alth conceptie
in ce priveste vieata coloniilor in leghturile cu vieata metropolei. Acei cari urmasera prima politica,' s'au dus fr nicio prere de rhu, s'au dus constienti c experienta lor s'a terminat si cti experienta celorlalti incepe, pentru binele aceleeasi
thri.
Aceasta inseamnfa o vieath normalh In succesiunea la putere a partidelor
politice. Alt exemplu: in momentul acesta rosturile thrii se sprijimi Ii primul
rand pe anumite operatiuni de banch. Partidele care nu se cred capabile sh le
fach, pentruch n'au destui bancheri,
doar in fiecare cm politic nu este un
colt de bancher
;10. impun singure s stea, de o parte, pentruch este momentul
altora. Dar nu se poate ea aceast nevoie de bancheri sh fie continuh. i va veni
o epoch de actiune moralit, care se va duce cu elementele adanci, fundamentale
ale poporului, i atunci va trebui sh fie alt partid, cu mai putini baneheri, dar
avnd in stinul shu mai multi oameni de culturit
Ask inctit eu inteleg foarte bine cum, duph epoca lui Kogtilniceanu, care a
creat o admirabilh stare de constiintri, pe care unii au avut-o mai mult, altii.

mai putin, dar care n'a lipsit cu totul nimhnui, a venit vremea combinatiilor
matematice i geometrice, de alchtuire a institutiilor Statului si de votare
a legilor, care si ele se tin de o anumith stiinth a numerelon, de anumite abstractii dupti care trebuie sh se conducti o societate. Dar partidul s'a mentinut conductitor, sub un singur nume sau mai multe. Fiindch, de fapt, nu exista un singur

partid liberal. Toate disidentele cu alt nume nu sunt decat reprezentari


noi ale politicei liberale. Nu existhun adevrat partid conservator, traditionalist:
dach ar fi existat, el ar fi fcut ceeace mi-am permis s recomand acum zece
ani de zile la o intrunire tinuth la Teatrul Liric: ar fi fhcut o leghturh cu clasa
muncitoreasch dela tarh, ceace ar fi fost in binele Statului, i atunci ar fi fost
de o parte liberalismul conceptiei abstracte, inovatoare i doritoare de schhnbari
brusce, i, de alth parte, ar fi fost o masivitate traditionalisth In clasa ruralli,
dela proprietarul solidar cu thranul pang. la grupele thrhnesti conduse de proprietari, care ar fi folosit partidului i inainte de toate natiuniinoastre. Pentruch,
trecerea dela marea la mica proprietate nu s'ar fi fcut cu zguduiri care condamnh
tara multi ani de zile sti vadh o mare parte din phmtint nelucrath sau luerath

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

rau, cu toate consecintile care decurg, fireste, din asemenea ruperi de echilibru.

Prin urmare, cand partidul liberal, care a incleplinit o opera atat de importanta sub neuitatul sau sef de odinioara, Ion Bratianu, a trecut dincolo de mi-

siunea sa, s'a Intamplat cu dansul, neb5gand de mina c5 a ajuns la santul


unde se oprese, rosturile sale adevarate, ceeace se intampla cu orice partid care
ramane in afara de misiunea sa: i s'au substituit gruparile intereselor personale
cuprinse in partid. Aceasta s'a intamplat, nu numai cu partidul liberal, dar si
cu partidele desfacute, cu aceeas mentalitate, din partidul liberal.

i cu aceasta
Atunci a fost necesara o reactdune. Reactiunea s'a infatisat
in trei forme. S'a infatisat sub forma unei desfaceri din cadrele trecutului, eu aceeas mentalitate ca i a trecutulni i cu scuza unui mare talent.
Nu trebuie sa spun mai mult ca sa se inteleaga ca incercarea, atat de onorabila
In intentii, n'a izbutit sa creeze un partid, nici pentru sine, nici pentru altul.
Incercarea gruptirii conservator-democrate n'a creat un partid nici pentru sine
ei nici macar pentru altul, fiindca trebuia, pentru aceasta, ceva mai radical:
trebuia o schimbare de mentalitate. Trebuik adecti, sa apara o grupare cu o
mentalitate deosebita de mentalitatea celorlalte. Ceeace nu inseamna ca ceiladi
Inchein

trebuiau sa fie inlaturati permanent dela conducere. Caci am spus cit la un


anume moment griji de ordin bancar, financiar, au dus In chip firesc la conducerea destinelor rii pe liberali, intr'un interstitiu dintre douti epoci de frarnan-

tare morala a societatii romanesti. Poate cit a fast rau ca acest partid s'a gasit
la guvern in momentul cand a inceput rasboiul. Un rasboiu cere doua lucruri :
o foarte buna organizare i o stare sufleteasca extraordinara in clasele de sus.
Organizarea, din nenorocire, n'a fost bunk desi putea sa fie bung., data find
chemarea insgs a celoT can l. au prezidat vieata tarii atunci; in ce priveste starea

de spirit care trebuia creata, ea nu se putea crea deck sub conducerea altei
(breech, in legatura cu vieata morala, in continua evolutie, a nafunii noastre.
Alaturi de incercarea de care vorbiam a rasaritLasand de o parte trecatorul
radicalism al lui Gheorghe Panu, care nu insemna, cleat o faza ceva_ mai noua
a P.beralismului apusean
doctrina socialista, care a incurajat, la ran dul ei, al a

tendinta de clasa. Partidul n'a ajutat cu nimic pe muncitori, cari au platit la


cotizatii de s'au rupt, in ceeace priveste cultura. Cea mai nepotrivita pentru
cultura poporului din toate gazetele este, de sigur, gazeta oficioasa a partidului
socialist. Nu e un cuvant care sa mearga la inima omului, nu este nimic care sa
desavarseasca idealismul lui, nimic care sa-1 imbunatateasca. E foarte trist cit
e asa, dar asa e. Cu doctrina economica a lui Karl Marx,. trecuta din cercul de
atentie al stiintei serioase, cu o echilibristica de silogisme care da bietului popor
muncitor mai mult cuvinte pe care le interpreteaza dupa instincte decal convingeri de acelea care ele creiaza cuvinte, dar, candle creiaza, ele an un sens, un
rasunet i sunt folositoare, adaugand abstractii vechi pentru a eticheta pasiuni
noua, dar mai ales pentru a sfarama prin ele o solidaritate mai necesara decat ori-

and, nu se mentine nimeni. i erA, natural sa vie alta doctrina, tot asa de
abstracta, de matematica, tot asa sprijinita pe o singura clash', care se resimte

numai de greutatea celor ce apasa pe dansa: sa vie doctrina targnista,


alaturi de cea socialista.

www.dacoromanica.ro

N. IORG A: DOGTRINA NATIONALISTA

45

Ei bine, felul de conceptie organic al societatii romanesti pe care 1-am mostenit dela scoala cuituraI i idealista a lui Mihail Kogglniceanu, acest fel de
cugetare cu totul particular aveh si el dreptul de a intemeia in noua vieata a
societatii romanesti un partid care st se razime pe acest crez.
Natiunea este o fiinta naturala i organica; tot ce se gaseste intr'insa nu se
desparte de dansa, ci colaboreaza la vieata ei. In natiune este mai interesantiti

organizatia care functioneazt cu mai multi putere. In irnprejurtri normale


la dansa se gandeste natia in randul intaiu.
'De aceea acest nationalism este democrat. N'o sit jertfim titranimea pentru
capriciul proprietarilor de automobile dinainte sau de dupri rtsboiu. i, cand
sunt imprejurari anormale, te gandesti poate, nu la clasa care inseamna mai malt,
ci la clasa care sufere -mai mult. Iata: ne-am gandit la ttrani pentru ref orma
agrart, fiinclea acestia sunt clasafundamentalt i, pe cle-asnpra, cea care suferia
mai mull. Trebuie st, recunoastem insti ca astitizi taranul nu mai sufere ataCa,
cli uneori el pune hartii la chimir, face ctrausie la oras si asteaptt s venim noi

la plug ca sit pregatim hrana pentru anul viitor. Asa incat a sprijini, pe baza
solidaritatii nationale, clasa ttraMlor ieri era o datorie, a cultiva clasa ttrtneasca
potrivit cu misiunea i rolul ce-1 are, este datoria de astilzi; dar a ajuta nenorocita

clast a celor cafi nu pot face afaceri, cafi nu Bunt .deprinsi a lucra pilmantul
si cari reprezintiti totus cultura acestui popor este datoria primordiala asctzi.
Partid nationalist-democrat, in momentul de fao ai inaintea ta mizeria elementelor strace dela orase, fart, indoialt cele mai uenorocite din toate.
Vedeti, aceasta conceptie iie dit o elasticitate pe care partidul de chug, n'o
are. Daca te duci la functionari, d-ta taranist, ei ii pot spune: du-te in cercul
d-tale ! Dacli te duci la ei, d-ta socialist: Du-te de vorbeste la fabrica d-tale.
Pe cand un partid care conccpe societatea ca un tot organic si se indreaptil
dupt, principiul pe care 1-am spus, et inaintea oricui trece eine inseamnti mai
mult, dar i peste eine inseamna mai mult eine sufere mai mult si a carui saferintt poate sit strice mai mull organismului din care- face parte, partidul acela
poate st fie totdeanna la indemana necesitatilor organice ale tatiei.
Aceasta conceptie am marturisit-o si fart ascutisari de polemict impotriva
unei categorii din locuicorii acestei tari care trebuie adust, a cunoaste mai deplin
cli are datorii latt de tara in care s'a nascut si de natia care predomina in aceasta

tara, dar nici inteun chip nu poate fi consideratti ca dusmant naturala a unui
popor care ar don sit n'aibt niciun dusman natural, dar, dact-I are, st, fie in
darit de corpul stiu politic. S'a produs astfel o deosebire foarte esentialit care
a determinat anumite separatii pe care sunt mandru ca le-am facut, flindet,
daca nu le-as fi facut, in momentul de fata mi-ar fi rusine sit mit infatisez
inaintea d-voastrit In calitate de complice al unor actiuni care desonoreaza o
civilizatie. Astfel partidul nationalist chiamit la cultura pe cei de jos, sguduind
pant in fundul consthntei pe cei de sus, indeamna elementele neromanesti prin
sange st-si dea seama c aid nu e un ptmant oarecaie, ci este mosia unui neam,
ai aici nu este colaboratia cu eine stie eine, ci colaboratia cu stapanii indrituiti
ai acestui ptmant. Si din conceptia aceasta nu iesim cu niciun pret, oricat ar
spune chiar foi cumpatate ale Sasilor din Ardeal et. Rumanien ist kein Nationalstaat. Tin Slat national unde st nu se intalneasca niciun eetiitean de att.

www.dacoromanica.ro

46

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

limba, nu exista nicieri. Nici Germania n'a avut un Stat national in acest sens.

Dar aceasta nu ne impiedeca de a fi, hotarit, un Stat national.


Dar, daca a lost necesara aceasta alcatuire de partid inainte, noi credem
cli acum este cu atat mai necesara dupa, unirea cu celelalte provincii romanesti.
Ce avem noi de Mcut in aceste provincii romanesti? Am avut de dat o dreptate sociala pentru massele indigene care, din fericire, sunt romanesti. S'a facut,
in Basarabia foarte larg, mai putin larg in celelalte provincii, i astfel s'au pus
bazele materiale ale Statului romanesc. Dar el n'are nevoie numai de baze materiale : are nevoie de mentinut o morala nationala pentru noi, si are nevoie de o

constiinta a solidarittii politice pentru nationalitatile care se gasesc alaturi


de noi. Pentru aceasta nii ajung abstractii, si nu e nimic mai periculos cleat
a introduce in regiuni unde trezirea constiintei romanesti i armonizarea cu
constiintile celelalte este lucrul de capetenie, decat a introduce in Ardeal, Bucovina si Basarabia notiunea de clasa peste notiunea de nationalitate. Nu poate
fi ceva mai absurd si mai periculos decal aceasta. Noi avem de strans laolalta
pe toti ai nostri; avem pe langa aceasta de Invatat pc altii cu acest regim romanese care li aduce o invitatie la o tovarasie onesch i patrioticrt. Apoi, dupa
ce se va fi ispravit cu accasta, dupa ce fiecare Roman va avea o constiinta romaneasca si o baza materiala pe care sa sprijine libertatea sa de actiune, pe urma

se pot face incercarile pe care oricine le vrea.


Dar, chiar daci o constiinta publici nenorocita ar face ca in aceasta tara
cea dintaiu cerinta a unei grupari politice ar fi s sparga solidaritatea nationala
pentru a inteti natia stapanitoare sau natia predominanta fatli de celelalte
-

natii, ori clasa cea mai nu meroasa contra celorlalte, cea dintaiu datorie a noastra
ar Ii s disolvam mai curand gruparea noastra pentru a pastra intacta conceptia pe care altii ar lua-o dupa noi, decat Sli pastram gruparea noastra saeri-

ficand o conceptie ce are 'Mei atata de ficut pentru desvoltarea sanitoasi


a natiunii romanesti i a Statului roman.

10 Dccem,vrie 1922

www.dacoromanica.ro

CONCEPTIA CONSERVATOARE
* I

P.ROGRESUL
C. RADULESCU-MOTRU

IN vreme ce poporul englez, ajuns, dupa rasboiul mondial din ultimii aM,
la o treapta de marire, la care n'a lost el niciodata in trecut, desi in trecut
nu i se discutau suprematia marilur si intinderea peste cele mai bogate
taxi ale globului, in vreme ce poporul englez isi citi prin alegerile dela 15
Noembrie 1922 un parlament cu u majoritate mai impozanta de conservatori
decat aveh parlamentul trecut, parlamentul marelui rasboiu, si intareste astfel
la guvern pe reprezentantii conceptiei conservatuare; in vreme ce Germanii,
popor invins, ajuns in-Wu situatie grea, cum n'a fost el nici cand IAA, astlizi

cu toata antipatia pe care o pastreaza oamenilor din vechile guverne ale


Imparatului Wilhelm al II-lea, apeleaza ..totus la reprezentantii conceptiei
conservatoare pentru a-si organize, lupta contra dezastrului de care sunt anteAintati: in vreme cc in Italia, secatuil si desamagita de rezultatele rasboiului,
miscarea de reculegere pentru intarirea demnitatii si a energiei nationale se
face pe temeiul traditiilor conservatoare; si in sfarsit, in vreme co la un al
patrulea mare popor din Apus, la Francezi, conceptiile conservatoare, duprt
o lunge,' eclipsa, eclipsh explicabila prin schimbarea rnonarhiei in rcpublica,
revin din non in vieata politica, la cealalt a. margine a Europei, la un
popor, care isi Loeb, pita acum de curand o datorie din a-si potrivi vieata politica dupe,' Ice va zice Europa, la noi Romanii, in momentul cand ne dam o noua
Constitutie, nu exista in parlamentul nostru tm singur om macar care sh se dea

drept reprezentant al conceptiei conservatoare. 0 atat de mare deosebire


de orientare intre popoarele Apusului, popoare vechi si hotaritoare Inca
pentru multa vreme in politica europeana si intre poporul nostru d'abia
imbracat in haina suveranitatii politico, da de gandit. Ad ne gasim, de sigur,
inaintea unei ciudatenii istorice a card explicare intereseaza nu numai pe omul
politic si pe istoric, dar si pe psiholog, pe sociolog, pe moralist si pe ori si ce om
de stiinta in Romania. Insasi intelegerea viitorului nostru este pusa ad in joe.
Salt ideea pe care si-o fac popoarele apusene despre conceptia conservatoare

este alta, cleat aceea care a triumfat la noi, si atunci trebuie sa examinam
cauza divergentei noastre de Apus, cauza care poate sa, ne dud, la diverge)*
si mai maxi Inca in viitor, sau condifile vietii politice in Romania stint de
asa natura, ca, ele zadarnicesc conceptiei conservatoare ori si ce influenta asupra
noastra si atunci cu atat mai mult trebuie sa ne drun seama, de partea cui este

situatia anormala: sit ne mandrim, sau sal ne ingrijoram ? In ambele cazuri,


pentru mintea deprinsa sa, atribuie deosebirile dinfre popoare, nu intamplarii, ci legilor isvorite din firea lucrurilor, aci este o problema de prima importanta.
Prin ode ce voiu expune inaintea D-voastre, imi propun sa inlesnesc munca
aceluia care se va incumeta sa, deslege aceastaimportantaproblema. Voiuvorbi

www.dacoromanica.ro

18

DO!;TRINELE PARTIDELOR POLITICE

de conceptia conservatoare In leghtufa eu conceptia de progres. Conceptia

nu este tot una cu programul conservator. Conceptia este ratiunea de

a fi a conservatorismului in istoria polilicti a popoarelor, pe cand programul


este ratiunea de a fi unui partid conservator intr'un anumit moment siintr'o anumith tarit Conceptia conservatoare este aceeas la toate partidele conser-

vatoare, Inteo epoch de culturh, cel putin in Europa; pe and programele

pot fi diferite dela popor la popor. Negresit, activithtile politice ale partidelor
conservatoare din fiecare tarh depind de programele lor, dar nu mai putin programele trebuiesc s mentinh unitatea de conceptie, fiindch numai unitatea
de conceptie face sh' dureze rezultatele dobandite de fieeare partid conser-

vator in tara sa.

In ganclirea Europei apusene, conceptia conservatoare a avut st lupte multh


vreme, si urmele acestei lupte se resinit i astrizi, cu conceptia mistich a progresului. Conceptia progresului s'a bucurat in lumea arrtich de putinti favoare.
In afarh, de scrierile catorva filozofi elini, toate manifesthrile de valoare In cultura popoarelor antice se produc cu nesocotirea ideei de progres. Egiptenii,
Chinezii, Indienii n'au eunosent-o aproape de loc. Persii putin, si numai sub
forma luptei intre principiul binelui si al rhului. Iudeii aveau credinth in
Messia, dar nu ea un progres, ci ca o revenire la starea de perfectie
Mai toate popoarele antice credeau in ridicare i prhbusire, ca intfun fapt ritmic al naturii, lei unul flu eredch inteo ridicare continu i vesnich a omenirii.
Acest optimism mistic este propriu Europei moderne. El a fost in parte pre--

gatit de crestinism, dar numai in parte. Crestinii wedicau inhltarea treptath a omului, nu insh pe pilmant, ci in ceruri; nu ea o inhltare spre necunoscut,
ci ea o apropiere de f Inca diviali, aceea care este in veci neschimbath in unul
Dumnezeu. Conceptia progresului infinit i neeonditionat se afirmh' numai
dupit Renastere, si este predicath cu insistenth in secolul al. XVIII-lea. Cu cat

credinta religioash descreste, en atat se afirmh misticismul progresului. Entusiasmul produs de descoperirile stiintifice moderne fu in tot timpul, prin-

cipalul shu sprijin. Coneeptia progresului luh toate formele ; la inceput


cu preferinth forme exagerate. Pentru primii modernisti progresul este neintrerupt i necesar in toate activithtile omenesti, prin simplul fapt al suceesiunii acesteia: accea ce. vine duph, este superior fatit de aceea ce a fost inainte.

Ce este literatura si arta veche fath de literatura si arta nouh? Nimic, sau aproape nimic, zic primii modernisti. Morala veehe deasemenea. Filozofia veche,
un abecedar al gandirii. Rebigia veche, un azil al ignorantei. Dreptul i orga-

nizatia politich socialh, venite prin traditie, resturi de barbaric. Ornenirea


merge fatal inainte, intrucat ea este lhsath biberit, conchid cu ineredere Turgot
ci Condorcet, cei doi mari apostoli ai progresului. Ca progresnl sh se pro duck

nu este nevoie dealt de libertatea gandirii, caci gamirea liberh fatal se ridieiti ci en ea toata activitatea omeneasch. Bogritia materialh va urrn acestei
activithti. Perfectibiitatea este infinith. Din aceastrt perfectibilitate rezulth
egalitatea deshvarsith intre oameni i intre. natiuni. Chiar i constitutia fizich
a omului se va ameliora. Se va prelungi inshs vieata ca durath, chci totul urmeaza

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCU-MOTRU: COIVCEPTIA CONSERVATOARE $1 PROGRESUL

49

si progreseze... In conceptia misticiti a progresului, gAsim asadar sentimentul


cd mergerea inainte este o mergere spre bine. Lumea merge inainte, ac1ic, lumea
merge spre bine, progreseaza. Cum unele credinte religioase au legat de dimensiunile spatiului sentimente diferite, i anume : de ridicarea in sus, in vzduh,
sentimentul purificarii morale, de scoborirea in jos, sentimentul intinarii cu
pacate, asa i oameaii secolalui al XVIII-lea au legat progresele de dimensiunea timpului. Mergerea inainte, o sirnpIi climensiune indiferenta, s'a transformat pentru ei in mergerea spre perfectie morala i materiala. Ei au luat
dorinta drept realitate.
Aceasta conceptie mistica a progresului a trebui sil dea inapoi in fata experientei i a adancirii cercetarilor tiintifice, dupa' secolul al XVIII-lea, de0 de
disparitia ei nu poate fi inch vorba. Au parasit-o fruntasii gandirii apusene
incepand ehiar cu accia din secolul al XVIII-lea. Jean Jacques Rousseau nu
mai credea, in ea. Nici cei mai multi clintre enciclopeclisti. In Anglia si Germania n'a fost niciodath populara sub forma aceasta simplista. Ia secolul al

XIX-lea ea fu inlocuita treptat cu conceptia evolutiei, scoash din cercetarile biologice, psihologiee i istorice. Astazi, and omul de stiinth intrebuinteaza cuvantul progres, el nu mai intelege prin progres deck evolutia. Cuvintele sunt, dealtfel, indiferente, intelesul lor este totul. Progresul alma, intelesul unei perfectii venite prin simplul fapt. al schimbarii in timp. Tot ce se
succede este o crestere in perfectie. Aceea ce este mai nou este si mai perfect. Evolutia are intelesul unei desfasurari Jn marginile puterilor date
om sta in desfasurarea aptitudinilor sale
de fondul originar. Evolu
mT
exf9erite7Difitr'un fond bun si bogat ies rezultate multumitoare. Dinteo sitmnh bunk reznitate bune; clinteo samanth rea, oricke schimbari am face
cu ea, rezultate rele. Evolutia nu desfasura deck aceea ce este dat in fondul
care se desfasurh. Evolutia universului, o explica Herbert Spencer, din legea
conservarii energiei. Evolutia animalelor, o explica Charles Darwin, din
creditate i selectie naturala. Evolutia omenirii, o explica Hegel, din liberarea constiintei de sine, adica din o mai buna cunoastere de sinea omului.

Inteo perfectie fatal& venith prin simplul fapt al mergerii inainte, nu


mai crede nici un ganditor al vremii noastre. Toti reprezentantii de frunte
ai stiintei i filozofiei contimporane resping antropomorfismul naiv al primei
conceptii de progres. In consecinta, vedem tarile cu productia cea mai
bogata in literatura i arta, cum este Franta, cultivand clasicismul, adica inveehitele literaturi i arte ale popoarelor antice; tari, cu cele mai bune scoli,
cum este Germania, cultivand clasicismul; taxi, conduse de cele mai luminate
inteligente politice, cum este Anglia, cultivand numai clasicismul... 'Linde este
timpul in care primii mistici ai progresului ne vorbeau cu dispret de Platon,
.de Phidias si de Virgil! Secolul al XIX-lea a fost numit secolul istoricilor. Ce
ne invata acesti istorici? Sit ne cunoastem trecutul; sit ne cultivam virtutile
sa ne trezim energiile nationale; sa, fie fiecare popor constient de menirea
pe care o are inhscuta intrInsul; sit aiba fiecare um constiinta de valorile culturii produsa prin munca de veacuri! N'am auzit istoric de seama predicand
.schimbarea numai pentra schimbare, schimbarea cu ori si ce pret i cu dispretul

trecutului, asa cum ar cere-o progresul infinit i neconditionat 1 Alaturi de


istorici sunt apoi economistii si mai ales statisticienii economiei politice earl

www.dacoromanica.ro

50

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

ne pot vorbi despre progres. Cine dintfacestia mai impthseste astAzi optimismul secolului al XVIH-lea ? Nici unul. Inmultirea populatiei globului
a suprimat ultima sansiti a vechei iluzii. Caci vechea iluzie se sprijinia pe
credirrta c omul va gitsi oricand, pe intinderile neexploatate ale piimantului, materia primrt a naturii, pe care industria s o transforme, i s adace
astfel o continua crestere de boggle materialk Inthiderie neexploatate ale
parnantului s'au sfarsit de mult. Ele nu mai traesc cleat ca ipotez in teoriile demo date ale liberalismului economic. Secolul nostru, in sfarsit, se deschide

printr'un mare rasboiu, ritsboiul pentru intregirea naiona1ittilor europene.


Daca rasboiul s'ar fi pierdut de aceia cari 1-au castigat, i s'ar fi castigat de
acei can 1-au pierdut, ar fi lost, in Europa, un progres san nu? Dupii misticii
progresului ar fi trebuit sa fie tot un progres, i inc'a" un mare progres. Caci
schimbari s'ar fi produs, i atunci, destul de mite. Inteligentele europene ar
fi lucrat i atunci, destul de intens. Nu mai vorbim de ce ar fi lucrat bratele
unor Europeni! Nu cred insit sit fie la popoarele invingaoare un barbat politic
de seama care sit raspuna, afirmativ. Nici la popoarele invinse. Daca progresul ar consist in schimbare, ce ocazie mai nimeri-M cleat sit-i constaam
roadele lui la popoarele invinse, caci acestea de voie de nevoie au trebuit sa se
schimbe. Franta biruitoare 10 intareste vechiul regim de dinainte de rasboiu,
deasemenea Anglia si Italia ; pe and Germanii
sehimbit, iar Rusia 0-1 schimba
de mai multe mi. In ce parte este progresul: in Rusia?
Ei da! Vor fi unii cari vor rispunde: in Rusia! Sunt lipsiti de bun simt, sunt
nebuni, acei ce raspund astfel? Da, din punct de vedere logic. Pentru Herbert
Spencer, pentru Charles Darwin, pentru Hegel, si pentru toti oamenii de stiintk

hitrucat acestia ritman oameni de stiintk raspunsul acesta este o nebunie.


Dar nu este singuri logica, stapana pe lume; mai este si interesul. Conceptia
mistica a progresului netarmurit ori si cat de neroada ar fi ea ca logick este
foarte potrivitrt pentru anumite interese. Ea este o minunata arma de luptit
in mana revohitionarului de profesie. Este arma care nu alege; bunii pentru
ori i ce diiramare. Vrei sa substitui productia ta literari productiei pe care
o pre-41We lumea dinaintea ta, atunci: in numele progresului ceri sn se dea
cei dinaintea ta Ia o parte! Vrei sii intri i tu in randul celor cu drepturi castigate: in numele progresului, la o parte! Vrei sa guvernezi; vrei sit legiferezi
in vederea unei alte ordine politice, deck aceea de dinaintea ta: in numele
progresului la o parte! Este destul sii vrei pentru a aveh dreptul sa invoci progres ul.

Astfel ajungem la inevitabilul conflict dintre conceptia progresului i conceptia conservatoare. Revolutionarii au vazut, din primul moment, avantaild pe care il pot trage din conceptia progresului i deaceea si-au dat togii
osteneala sI o rispandeasca. In jurul ei au pAstrat o atmosferi misticA, asernitnatoare aceleia pe care o gnsim in jurul credintelor religioase. Credo quia
absurdum. Nu este propangandist revolutionar care sit' nu se inchine inaintea
progresului netarmurit si fatal. lin biolog contimporan, Ernest Haeckel, zicea
cii prostia unui om se poate cunoaste dupa gradul in care el intelege teoria
darwinisth. Tot asa am putea zice, cii spiritul revolutionar al cuiva, se poate
cunoaste dupa graclul in care el se supine conceptiei mistice a progresului.
Cu cat este mai fruit critica cineva cu atat este mai pregatit pentru a deveni

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCU-MOTRU: CONCEPTIA CONSERVATOARE 1 PROGRESUL

51

revolutionar. Stapani pe o arma asa de buna, revolutionarii au luptat s driMine cu ea pe adversarii lor, p in primal rand pe acei ireductibii, pe conservatori. Au avut multe succese, netagaduit. A lost chiar o vreme cand biruinta
lor se 'Area pentru totdeauna asigurata. Pe cand oamenii de piinta IulocuiserIl treptat intelesul mistic al progresului, cu intelesul bine definit aJ evolutiei, in vieata politicii, unde aveau sa lupte revolutionarii, conceptia
.

veche a progresului se sustinea i castig a. sufletul masselor populare. Prin pro-

pagand5, samii P obiditii furi adup sti creada in progres ca inteo mana providenfala. Conpiinta acestor masse ineepe acum sh se clestepte; dar fannecul

magic al progresului subsista totus. Adevarul, s'a zis de unii, este totdeauna dureros. Dureros nu este el totdeauna adevarul, dar este totdeauna altminteri cleat pe pofta inimii. Asa este P adevarul despre progres.

II
Conceptia conservatoare, ca toate conceptiile politice, nu are o definitie
constanta in gandirea teoreticienilor. In gandirea oamenilor de acti-

une Inca p mai putin. In gandirea adversarilor ea ajunge chiar sa se confunda cu toate extravagantele. Pentru un revolutionar de strada, a fi conservator inseamna a fi aparatorul trecutului fara alegere, adica a fi aparitorul
drepturilor castigate, fie ori cum, p fie de ofi i eine. Proprietarii, capitalipii,
demnitarii Statului p ai bisenicii, concesionarii, monopoliza,orii, beneficiarii
de toate caegoriile, etc., acestia sunt conservatori, fiindca au interes sit
conserve drepturile apucate i sa se opuna progresului, adica schimbarilor.
Dupa revolutionar, conservatorii ar fi dar, in primul rand, imbuibatii cari odata
ce P-au pus la adilpost persoanele P averea lor, ca niste beati possidentes,
nu vor sa lase P pe aJii sa se infrupteze din bunurile lumesti. Conservatori,
cu un cuvant, simt aceia earl vor sa conserve, fiindca ei sunt multumiti asa
cum se gasesc. i, mit rog, uncle se gasese asemenea oameni? Peste tot pilmantol,

aiurea ca p la noi. Intre noi, sunt dar oameni multumiti, cari nu vor decai- sa.
conserve. Si de cand exista acepi oameni pe pamant? De cand lumea, ne explica binevoiLor revolutionarul. Cu cat ne ducem mai spre inceputul omenirii,
cu atata aeepi oameni erau mai puternici P mai st6pani pe destinele popoareIon Trecutul este al conservatorilor. Atunci, in trecut, lumea trebuie sa fi fost
foarte bogata in bunuri, pentru ea sa existe oameni conservatori p multumiti?
Dimpotriva, intervine acum revolutionarul, in trecut lumea era foarte saraca.
Lipseau de toate. Bunul traiu a inceput mai de curand. In timpul modern s'au
inmultit capitalurile i cu dc satisfactiile de toate felurile. Inainte lumea se
multumia cu putin. Chiar vanitatile erau modeste. Mange Cesar n'a cerut Senatului Romei nici o decoratie pentru cucerirea Galiei, pe eand astazi cel din
urma patriot pretinde sit aiba cel putin doua-trei. Ce deandoasele este p rostul lumii noastre ! Cand existau putine bunuri, toatit lumea era conservatoare,
P astazi cand sunt multe bunuri, toata lumea se leapada de conservatorism,
pentru a deveni revolutionara I
Cu toatit rispandirea pe care, netagaduit, o are aceasta conceptie despre
conservatori, eu nu o voiu discu. Mid este sa aleg intre rostul lumii si intre

www.dacoromanica.ro

52

DOCTRINELE PARTIDELOE POLITICE

logica revolutionarului de stradri, cu tot risen! de a fi considerat ca un om al


trecutului, nu stau la indoialt: consider et deandoasele merge logica revolutionarului, si nu rostul lumii.
Vin la conceptii mai rationale. Conservatorul nu este aparatorul unei stari
de fapt, ctici in cazul acesta cett,tenii unui Stat ar fi en totii conservatori pentru

aceea ce au, si cu toti revolutionari pentra aceea ce flu au. Tipul omului
multumit _cu aceea ce are, nu s'a ntscut Inca', i nici ct se va naste. Metal
bogatului este tot asa de doritor de schimbtri, ea si sufletul stracului; cel mai

inctrcat de bunuri are Inca, ambitii nesatisfacute. Dad, este sg. credem experientei, ar trebui sit zicem: dimpotriv1; cu cat mai multe satisfactii implinite, cu atat mai multe ferestre deschise spre pofte noui. Inovatorii in vieata
politict sunt totdeauna aceia cari au gustat din brinurile acestei vieti. Conservatorul nu este aptratorul unei stari cie fapt, dar, ne spun propagandistii
democratiei, el este aptrttorul principiior i traditiilor, care legitimeazt
o stare de fapt profitabilt unei minonitui4i cu drepturi castigate. Conservatorn! este pentru privilegiile minorit4ii, pe and democratul este pentru dreptulle poporului; conservatorul este reactionar, retrograd. Nici aceasta nu este
exact. Principiile, a ctror aptrare formeazt grija de cApetenie a politicii conservatoare, ca prineipiile de organizare ale familiei, ale propriettlii, ale religiei
si ale Statului, sunt departe de a fi ode mai potrivite mijloace pentru a perpetua
o stare de faltt in profitul unei clase de cettteni. In Anglia, in 1922, giwerneazt
partidul conservator, In Romania, in acela an, partidul conservator este exclus

din politica Orli. Uncle sunt mai bine guvernati cetttenii: in Anglia, san in
Romania,? Este destul a pune intrebarea, pentru a simtl absurditatea cornparatiei. In Virile cu sufragiul universal
i asa este mai poste tot in Europa de asttzi, nici un partid politic nu mai poate sit se fact apArttorul drepturilor unei minorittti, fart st, se condamne la inanitie. De aptrarea drepturior
celor putini contra odor multi, putea fi vorba in politica din trecut, pe vremea
popoarelor antice, .cand nu erau formate partidele politiee, in intelesul vietii
statelor constitutionale. Atunci, da; cei putini la nurntr, aristocratii, nobilii,
erau in luptt en cei multi, cu poporul. Dar politica acestor putini nu este aceeas

eu politica modernii conservatoare. A le confunda pe arnandout, este a voi


cu intentie falsificarea adeftirului; si falsificarea, nu in desavantajul conservatorilor, cum Ii inebipuesc democratii cari intretin aceastt confuzie, ci in avan-

tajul conservatorior. Fart politica celor putini n'ar fi fost Atena care a fost,
nici Roma care a lost. Scoateti din istoria poporului elM activitatea aristocratiei ei, si, din istoria imperiului roman, scoateti politica Senatului:
en politica pe care ar fi dorit-o plebea, poporul acelor timpuri, i yeti vedea
atunci dad, ar mai fi nevoie de alta, justificare pentru politica inspiratt de conceptia conservatoare. Dar de ce sit ne anggim? Poporul de asttzi nu mai este,

ea plebea de alttdatt, exclus din organilarea Statului. Conservatorii de astazi


nu luptt contra poporului, ci pentru binele poporului. Ei gasesc pentru principiile conservatoare reazimul eel mai solid in constiinta multimii. La aceastt
constiinta, se adreseazt conservatorii din farile apusene, i astazi, mai mult
decat on i cand, aceastt constiinta le este credincioast.
0 alta, conceptie a politicei conservatoare o gasim la Rohmer i Bluntschli,
doi mari i cunoscuti publicisti dela jungtatea secolului al XIX-lea. Concep-

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCU-MOTRU: CONCEPTIA CONSERVATOARE I PROGRESUL

53

fa acestora, impartasit a. de multi alti publicisti din secolul trecut, se poate


rezuma, astfel. (Dup.& A. Merkel, Fragmente zur Sozialwissensehaft, Strassburg,
1898). Cea mai innalta infaptuire pe care a produs-o spiritul omenesc In decur-

sul timpului a fost, dupa Rohmer, Statul. Dar Statul fiind produsul spiritului
omenesc, el oglindeste in sine natura omului. Principiile i organizarea Statului trebuiesc cantate In alcatuirea i dispozifile spirit-11.M omenesc. Din organismul acestuia din urma se exp1ici i organismul celui dintaiu. Voim s cunoastem vieata politica a Statului, trebuie s incepem prin a cunoaste legile de
desvoltare ale spiritului omenesc. Aceste legi de desvoltare sunt Ina bine stabilite: ele sunt diferitele trepte ale varstei. Vieata omului se poate comparl
unei linii pe jumatate ascendent& i pe jumatate descendenta. In prima jumar
tate: activitate, miscare, innoire; in a doua jumatate: mama, staptinire, putere 1ini0ita. In linia ascendenta: copilaria i tinere-tea; in linie descendenta:
maturitatea i batranetea. Astfel avem patru trepte de desvoltare care decurg
din legea pe care natura a sadit-o in fiecare organism. Acestor patru trepte
corespund cele patru particle politice pe care le inttilnim in vieataStatului: partidul radical, corespunzator copilariei; partidul liberal, corespunzator tineretei;
partidul conservator, corespunztind maturitatii i partidul absolutist, batrtinetei. Rohmer completeaza aceasta clasificare cu ctiteva caracterizari psihologice. Copilul este la un cap al viefi, zice el, iar batrtinul la celalalt ; prim
urmare, in aparenta foarte distantati unul de altul. Cu toate acestea copilul
si batrtinul au intre dtinsii o mare asemanare, ambii au firea excitabila 0 pasiva, cele doua caractere ale firii femeii. Partidele corespunzatoare, deasemenea. Politica radicala este impulsiva; politica absolutista este pasiva. De
aceea aceste partide nu se pot mentine pe acelas plan cu liberalismul si conservatorismul, expresia tineretei si a maturitatii. La liberal, gasim curajul
si puterea de expansiune; la conservator, cumpathrea i intelepciunea organizarii. Bluntschli merge pe aceastiti cale mai departe. El imparte i popoarele
dupti aceleasi principii. In sufletul unor popoare ar fi innascute tendintele absolutiste i radicale; in sufletul altor popoare tendintele liberale i conservatoare. Politica ar fi dar oglindirea evolutiei spiritului omenesc. Politica radicala, kVA sa fie facuta de copii, se face in spirit copilaresc; politica liberal&
bra sa fie facuta de tineri, se face in spiritul aventuros al tineretei; politica conservatoare, in spiritul matur, si politica absolutista in spiritul ingust batrtinesc.
'Cat adevar este prins in aceasta clasificare si aceste caracterizari? Foarte
putin, negresit. Dar nu mai putin deck in multe alte teorii pe care le propaga,
ca pe niste cuvinte de evanghelie, multi publicisti din zilele noastre.
0 teorie mai bine sustinuta ne da Friederich Julius Stahl, dela care s'a inspirat multi vreme conservatorismul prusian. Partidele politice se impart in
doua categorii, dupa Stahl. Avem partide revolutionare i .partide legitimiste.
Cele dinttii considera autoritatea i legile ca un produs al vointei oamenior,
si deci ca subordonate interesului 9i drepturilor individuale, cele din a doua
categorie considera autoritatea i legile Statului, ca hind de natura supraomeneasca, i deci deasupra interesului i drepturior individuale. Din prima categorie fac parte toate partidele liberale, democrate i socialiste; din a doua
categoric: partidul tory englez, partidul legitimist (astazi regalist) francez,
si partidele conservatoare in genere. Stahl pune mult pret pe caracterul divin

www.dacoromanica.ro

54

DOCTRIIVELE PARTIDELOR POLITICE

al legitimitatii. Pentru e, institutiile fundamentale ale Statului se sustin pe


ordinea divina care este impusa omenirii. Continuatorii sai se multumesc insa

sa arate fara invocarea divinitatii, ea sunt institutii silegi care depasesc ratiunea individului, c ele sunt izvorite din substratul &lane al sufletului social,
si ca. apararea lor constitue menirea conservatorilor. intr'un articol recent
din Bulletin Communist (16 Nov. 1922), bolsevicul G. Zinoviev incearca et

aleaga faptul nemuritor produs de revolutia rug, din ultimii ani, si el ajunge
tocmai s. aleaga. faptul direct contrariu de acela pe care 1.1 apara continuatorii
lui Stahl. Este interesant sa-1 cunoastem. Prin deductia .a contrario vom
afla aceea ce vor conservatorii, din aceea ce nu vor bolsevicii. Faptul nemuritor al revolutiei ruse, dupa.' Zinoviev, este acela de a fi ruinat fetisismul
Statului de pana acum. Catremurul acestei revolutii a risipit norii mistici
cad invaluiau, in ochii poporului, misterul puterii. Masse le populare din Rusia
au vazut, in sfarsit, cum se face un Stat, cum se creaza un guvern, l cu toate ca
au suferit in acesti din urma cinci anLebe n'au incetat totus un singur moment de a se simti creatoarele i mi supusele puterii. De circi ani niste neonnoscuti guverneaza a sasea parte a globuhd, numith Rusia. Niste lacatusi
pielari, detin puterea in fabrici, in uzina, in mina, la cane ferate, in provincii,
dintre care uncle sunt tot ash de intinse, ca i cele mai intinse tari ale Europei,
in loath Rusia! Cate comentarii rautacioase n'au urmat, in prima moment,
mesagiului lui Lenin, care prezicea, ca revolutia va invata pe fiecare bucatareasa sh participe la guvern. Dar toti necredinciosii au trebuit in cele din
urma sa vadA lucrurile ce le stau in fata ochilor. Ce, aceasta prezicere nu s'a rea-

lizat ? Nu sunt oare muncitori manuali aceia cad guverneaza astazi Rusia ?
Nu sunt constituite sovietele din muncitori manuali?
lath, tocmai eeea
ce nu vor 'conservatorii: Stabil pe maim tuturor ; Statul i institutiile min
schimbate, dupa o zi pe alta, dupil placul bucatareselor ! Conservatorii, od si
cat ar aveh incredere in ratiunea omeneasck cred totu cli aceasta ratiune
nu-si desvaluie planurile sale primului venit. Dupa danii, crearea Statului
nu este tocmai ash de usoara, precum si-o inchipuesc bolsevicii.
Dar nici invaluita in nod mistici, sau bazata pe ordinea divina, cum credea.
Stahl ! De sigur. Cu cat ne apropiem de zilele noastre, teoreticienii conservatori
renunta la amestecul divinitatii in organizarea lumii politice. Cu toate acestea

diferenta gasita de Stahl, intre aceea ce este scos de sub vointa individului
si ceeace este sub vointa individiilui, revine continnu, i dup.& dansul. Conservatorii nu se pot impach cu ideea ca suveranitatea unei natiuni se rezolva.
In majoritatea vointelor pe care le exprima, intr'un moment dat, cethtenii
natiunii: toria clasica a democratiei, izvorita din ipoteza contractului social
a lui Jean Jacques Rousseau. Suveranitatea unei natiuni are radacini mai
adanci, cleat vointa unei majoritati. Ea se intinde in trecut, i anticipa viitorul prin legaturi organice care scapa vointei odor mai constienti cetateni.
Prini contract pot sa se constitue societati comerciale, dar niciodata State suverane. Institutiile fundamentale ale Statului stint crescute in mod organic,
thn adancul instinctului s3cial, din traditii i presimtiri, adeseori in contrazicere cu interesele momentidui. Daca acordul vointelor este totul, in formarea
umn Stat, de ce atunci in vieata politica a Statului joaca un rol ash de mare sentmentele ? Sentimentele nu pot fi voile. Sentimentul national, bunanara, nu poate

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCU-MOTRU: CONCEPTIA COIVSERVATOARE I PROGRESUL,

55

fi rezultatul unui contract de vointe, afara bine inteles de cazul c ar fi un sentiment conventional, si atunci el ar fi fr influenta reala. Statul are o origina
mai adanca cleat individul, si are totdeodata si o menire mai inalt cleat apararea intereselor individului. Cetatenii unui Stat pot fi, inteun moment, en totii
rataciti;. de cath ori nu s'a intamplat sa fie generatii degradate de vicii, hi
cu toate acestea, daca Statul a fost solid, timpul a maturat gunoiul momentului
generatlile viitoare au fost salvate! Istoria ne spune Ct intenn trecut
foarte apropiat, vieata politica in Anglia a fost foarte depravata. Dar politicienii
neavand puterea s chimbe Statiil, depravarea a irecut, si Anglia a continuat
sa fie aceea ce trebuia, sa fie. Institutiile se apara astfel, ele singure, child

sunt lasate sa traiasca in contra slabiciunii indivizilor. La cate slabiciuni


n'au rezistat biserica crestina, monarhia i institutia proprieta,tii! Cand
insa oamenii au incercat in mod serios sa-si constitue un Stat prin majoritatea
vointelor cetatenesti, istoria a inregistrat totdeauna vastiri de sange i anarhie,
Exista, asadar interese superioare de Stat, care trebuiesc aparate in contra
ointei indivizilor, chiar cand acesti indivizi ar forma majoritatea. cetatenibor. Cu aceasta continua afirmare, ajungem pana, in pragul conceptiei conservatoare contimporane. Interesul general opus interesului particular. Totul
pentru tarn, nimic peni-ru noi! Expresiile v smit cunoscute, sa vedem
acum care le este intelesul in noua conceptie conservatoare.

III
Aceasta conceptie conservatoare contimporana se gaseste arareori formulata, de publicistii conservatori ca doctrina unitara; pentru a o avea, suntem
siliti sti o reconstituim parte cu parte din programele i manifestarde partidelor conservatoare de peste tot locul. Conservatorii nu prezinta niv,airi conceptia drept o doctrina magica, din realizarea careia au avea s. rezulte fericirea
universala. Insus Stahl, cel mai rigid doctrinar conservator, intrevede posibilitatea cooperarii mai multor politici in vieata Statului modern. Exclusiviste,
hi chiar sectare, sunt partidele dernocratice. Toate aceste partide, dela cele
extreme socialiste, Tana la cele liberale, care sunt cele mai apropiate de conservatori, cultiva, pentru a intrebuinta cuvantul lui Zinoviev, fetisismul for:
mulelor politice. Socialistii, in ofi i ce tara se gasesc, fie ca in acea tara ar
.exista sau n'ar exista proletariat industrial, tin mortis la profefile lui Karl Marx,
iar liberalii vhd binefacerile capitalismului, chiar acolo unde capitalismul se
reduce la deplasarea bunurilor Statului in pungile particularion Conservatorii
nau fetisismul formulelor politice din doug cauze. Prima: ei n'au avut s atace,
ci sa, se apere contra celorlalte parrtide; secunda: ei n'au urmarit popularitatea

promitand o cat mai perfecta, repartizare a averilor, ci au aparat productia


averilor in contra numeroaselor proiecte de pretinse perfecte repartizari. Conservatorii avand s apere pretutindeni institutii amenintate, doctrina lor
a trebuit sa se modeleze in fiecare tara. dupa atacurile celorlalte particle, si cu
aceasta s piarda din caracterul ei unitar. Astfel, in Belgia gasim partidul

conservator sub denurnirea de partid catolic; in Germania, sub denumirea


de partid monarhist, sau de partid al imperiului; In Italia sub denumirea recenta de fascist, aparator al autoritatii Statului; in Franta, sub denumirea de

www.dacoromanica.ro

56

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

regalist si nationalist ; In unele tari, ea Bulgaria, unde gospodAria taraneascA


este amenintata sA fie exploatata de capitalismul burghez, sub denumirea de
partid taranesc, i numai in Anglia, tara clasicA a constitutionalismului, sub
denumirea de partid conservator. In fiecare tarA conceptia conservatoare a
Imbratisat din vieata Statului interesele care parean mai amenintate. Pe and
celelalte partide, chiar atunci cand sustin interesele unei singure clase sociale,
au o doctrinA omogenA pentru toate tArile, conservatorii singuri se prezintA
diferentiati dupA diferitele tari. Un conservator englez este in primul rand
conservator englez, i apoi conservator ca toti conservatorii din lume, pe cand
un socialist englez este in primul rand socialist, ca toti socialistii din lume, si
apoi socialist englez. Asa en conservatorii din toate celelalte tAri europene.
Perspectiva de aparare a stricat simetriei conceptiei conservatoare. A doua
cauzA care a adus lipsa de imitate In conceptia conservatoare, este mai profunda. Conservatorii nu inventeaza paradisuri, unde fiecare sA poatA fi tidestulat dupA pofta inimii. Ei se multumese cu paradisul crestin, in care insA nu

se poate intra cleat dupa indeplinirea unor anumite condipi. Neavand la


baza sa un plan de perfectO repartizare a bunurilor, conceptia conservatoare pare lipsita de o tinta. Socia1itii, democratii de toate nuantele, chiar si
liberalii, au o tinta, crici au mitul fericirii viitoare la indemana, cu care ei dau
conceptiei bur o imitate ideala. Conservatorii n'au acest mit. Ei n'au ca estilalti, putinta sA amestece utopia si realitatea dupa. voie, ci trebuie sa se tinA
numai pe terenul realitatii. Terenul realitatii Insa, este departe de a se plea
la conceptii unitare. Pe terenul. realitatii productia vine Inaintea repartitiei:
trebuie s'a produci pentru a ava ce imparti; i productia, vai ! nu vrea sa creasca,
dupA planuri utopice ! Democratii au simtit de mult aceasta situatie ingratti
a conservatorilor, deaceea critica lor constanta in contra conceptiei conser-

vatoare este ca aceastA conceptie nu &I un raspuns satisfacator la setea


arzatoare de justitie sociala pe care o are omenirea I
Cu toata impotrivirea acestor cauze, o conceptie conservatoare se poate
to tus reconstitui i in timpul nostru. In aceasta conceptie intrA urmatoarele
elemente, pe care le gasim indicate in mai toate manifestarile partidelor conservatoare europene. 1. Credinta cA viitorul unui popor este continuarea trecutulni situ, i prin urmare ca experienta trecutului trebuie sa fie baza politicii
sale prezente. Partidele conservatoare evita experimentarile dupa planuri noui,
nu pentruca au interesul sa perpetueze vieata trecutului, ci fiindca, au despre
vieata trecutului o alta intelegere dead celelalte partide. Aceasta credinta se
exprimti adeseori pnin cuvintele cit partidele conservatoare sunt evolutioniste

(sau progresiste, pentru aceia cafi identifica progresul cu evolutia) 0 nu


brusce, revolutionare. Revolutionari sunt acei cafi cred, ca vieata unui popor
se poate schimba independent de trecutul sau,
prin intuitia unei organizari sociale ideale, prin conducerea unui om superior, prin transformarea
brusell a tehnicii economice, etc., adica, prin o cauza externa si nu imanenta
find poporului;
conservatorii sunt aceia cari cred, dimpotriva, cit vieata poporului este determinata, de la Inceput, de firea sa constitutiva, si cit orice
abatere dela aceasta fire este numai aparenta si de scurta durata Revolutionarii sunt Inclinati sit considere experienta trecuta ca pe un produs al ignurantei si al nedreptatii, i prin urmare sit nu-i dea importanta in politica pre-

www.dacoromanica.ro

C. RAD ULESCU-MOTRU: CONCEPTIA CONSERVATOARE ?I PROGRESUL

57

zenta, pe and conservatorii sunt convinsi cti experienta este baza care nu se
poate Inlocul. Intre doua legi creatoare de impozite, bunaoara, conservatorul
va prefer& totdeauna pe aceea care este clara i potrivita legilor vechi incercate.
In politica externrt, el va fi partizanul aliantelor consfintite de istorie i vrajmasul manifes'lrilor sentimentale. ln intelegerea functiilor Statului, el va

extinde cu sgarcenie ori i ce functie nona nepracticata in trecut. El va fi


totus contra conceptiei dupa care Statul ar fi un simplu organ de politie.
Statul nu are sti" inlocuiasca pe inclivid in ocupatiile economice ale acestuia,
in schimb el are in grija sa sanatatea fizic i morala a populatiei, repartitia
dreapta, a impozitelor i inhtiturarea cauzelor care produc invrajbirea claselor
sociale.
2. Conceptia conservatoare cuprinde recunoasterea unor principii morale si politice ca obligatorii, chiar daca majoritatea cetatenilor dintr'un

moment dat ar avea interese in contra kr. Toate conceptiile politice, dealtminteri, cuprind o asemenea recunoastere de principii, deosebirea este numai
ca in conceptia conservatoare principiile sunt luate din experienta trecutului, pe arid in celelalte conceptii, principiile izvorasc din asteptarile pe care
le pun reformatorii in experienta viitoare. Aa, i Lenin este intransigent asupra

principiilor comunismului, dar nu fiindca aceste principii s'au dovedit utile


din experienta trecu4dui rusesc, ci fiindca ele vor asigura, dupa parerea lui,
desvoltarea comunismului in vecii vecilor. Principiile recunoscute de toate
partidele conservatoare sunt acelea care fundeaza familia, proprietatea si autoritatea Statului pe practica rnoralei crestine. In mod accidental se adauga
la aceste principii, i principiul monarhiei ereditare. Cele trei principii sunt
drepturi castigate de omenire, prin lungi i grele sacrificii. Ele constituesc o
comoara sfantit a Statelor moderne. A crede c ele se pot inlocul oricand cu
altele mai bune, dupa voia indivizilor vremelnici, este a crede c mersul omenirii
nu este guvernat de o logica imanenta comuna naturii intregi, sau de o logic
a divinitatii, ci este lasat la norocul ca se vor naste reformatorii politici. Conceptia conservatoare, daca este gata s primeasca uneori ideea providentei,

niciodata nu se acorda cu ideea oamenilor providential Deaceea partidele


conservatoare de peste tot locul sunt pentru ingradirea puterii legiuitoare a
parlamentelor vremelnice. Aceasta ingradire ele au cautat in o vreme s o dobandeasca, luptand pentru stricta observare a legilor constitutionale, ofi de
Cate ori acestea sunt atinse de legile votate de parlament, si sustinand crearea
unui al doilea corp legiuitor, recrutat dupti criterii care sa reziste fluctuatiilor opiniei publice, .asa cum este Camera lorzilor in Anglia, si Senatul din
Italia. In zilele noastre insa partidele conservatoare se arata mai increzatoare
in largirea dreptului de vot decat in crearea unui Corp legiuitor deosebit. Astfel,
gasim inscris in toate programele conservatoare dreptul de vot al femeii. Experienta a dovedit inteadevar cii participarea femeilor la vot a produs o tern-

perare a spiritului revolutionar. Daca experienta se va continua, dand aceleasi rezultate, partidele .conservatoare vor adauga in programul lor, pe langa
dreptul femeii, descentralizarea administrativa i drepful ad referendum pentru
3. Ca o trisatura caracteristica a conceptiei conservatoare era conpopor.
siderata mai inainte vreme ura contra progresului. Conservatorii n'ar fi voind
sii recunoasca binefacerile masinismului modern; ei sunt impotriva industriei
aburului si a electricitatii; vor sii ramana tot la plugul i caruta veche. Eu in-

www.dacoromanica.ro

b8

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

sumi am apucat in copilhrie pe un boier bkran gorjan care in ruptul capului


11u voia sh, chlkoreasch cu drumul de fier, i duph, instructia ce chphtasem
atunci In scoal h. puneam aceasth indkknicie boiereasch pe seama principiilor
conservatoare. Sopa la de astzi im cred sh mai rhspandeasch asemenea naivitki; in tot cazul en, ca om de scoalit, imi fac datoria s le Impiedic rhspan-

direa. Conservatorii nu sunt contra progresului, ci contra falsifickii acestui


progres prin concepfi mistice. Aceea ce ei vor, este progresul real. Si progresul real, duph, ei, nu poate merge deck alkuri cu ridicarea sufleteasch. A
incuraja prin toate mijloacele, chiar prin cele nepermise, ash cum s'a fkut si
la noi In tarh, crearea unei burghezii, In scopul de a &yea, prin ea o industrie
nationalh, pentruca apoi st constati ci burghezia creath eu sacrificii enorme in
loc s fach fabrici, face numai speculatii de burs i eh tara are de pe urma
ei inmultirea zarafilor, i nu pe a industriasilor, aceasta pentru conservatori
nu este progres politic, ci este pcliticianism de ctipkuialft. Bolsevicii din Rusia,
ajunsi la falirnentul politicii lor comuniste, nu fac nici ei altcevh deck ii creazil o burghezie din averea Statului, burghezie care rhmane stfipanitoare de
numerar i de, imobile, dar nu intemeiazh fabrici nationale, adich tocmai ca
In Romania. Aceasta inch' odath nu este progres. A imprumuth tiparul extern

al vietii Statelor constitutionale, frul a imprumuta i sufletal acestor State;


a avea pe hartie alegeri libere pentru parlament si in fapt a fur urnele chiar
prin mijlocirea jandarmior, can trebuiau sh le pkasch; a infiinth mii de slujbasi i apoi a constath c. exactitatea acestora la serviciu sth dependenth' de
culesul vidor i de llisarea secului; a voth lgile cele mai liberale din lume
in care sunt inscrise toate drepturile pentru cetkeni, si in fapt sh se tolereze
-absoluta iresponsabiitate a puterii executive, acestea toate nu constituesc
un proms, ci o falsificare a progresului. 0 falsificare a progresului_este tot ca
contrazice morala i cerintele sufletesti ale poporului. Dar,
acum vine mare,
obiectie, pe care adversarii conservatorismului, in special liberalii burghezi,
o cred sdrobitoare pentru conservatori, imprumutand tiparul extern al progresului, nu anticiphm oare insus progresul? i apoi, suntem noi liberi sh alegem momentul and este s mergem eu progresul? Este foarte bine ca ridicarea sufleteasch s preceadh, dar dach ea nu se produce, progresul no o asteapth. In mijlocul Statelor constitutionale trebuie s devii constitutional si
sit te Intreci a deveni cat mai democratic; in mijlocul industriei, trebuie sh,
produci industrie; child capitalismul bate la poarta cetitii tale, trebuie sh-i
deschizi, chci altiel intrh el i fr voie. Concluzia este usor de tras: Timpul
lucreazh, contra conservatorilor. Toate bunele lor intentii sant de prisos.
Lumea nu vrea s Wept& ridicarea sufleteasch, fiindch na poate sh astepte.
Tehnica economich, o tarhste: in spre capitalism, zic liberalii; in spre organizarea fortath, a muncii, zic socialistii; in spre comunism, zice Lenin; in spre

mice, nu importh, faptul hotaritor este ch o tkhste, si ea trebuie sit meargh


unde este tarn de tehnica economich! Un scriitor entuziast de capitalismul
liberal, si pe care vi-1 von" cith indath, merge ash de departe cu dispretul pentru
ridicarea moralh, Incat se bucurh, de progresele capitalismului, (liar i atunci
Land duph urma lui vine mizeria generalh. Acest entuziast constath cu o voe
luptate ingereasch cit intr'o arit agricolh, a chrei desvoltare vh este cunoseuth
bine, chci este Romania, capitalismul de banch a ruinat clasa marilor proprie-

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCU-MOTR1J: CONCEPTIA CONSERVATOARE $1 PROGRESUL

59

tari rurali3O este gata sa ruineze i pe aceea a micilor proprietari rurali;,entuziastul proroceste c numai dupa ce mizeria va tine Inca un secol, i poate doua,
capitalismul se va transforma din bancar in productiv industrial, care de sigur
apoi va aduce dupa sine fericirea generali i definitiva. Adic, daca intelegem
bine, majoritatea tarii noastre agricole trebuie s sufere un secol, doua, pana
ee tehnica economica va transforma capitalismul hraparet bancar in productie
industriala, iar pana atunci? Rana atunci aceia cari sufera, daca tipa, probeaza
ct sunt reactionari, conservatori i aranisti; aceia cari profita, sunt democrati, fiindca ei merg inaintea progresului, progres care desi nu este inca,

are sa vin negresit. Cum vedeti, Lenin n'are meritul de a fi inventat gluma
sinistra c noi oamenii de astazi nu ne putem pregati mai bine fericirea decat
liisandu-ne timp de un secol, douh, sub dictatura celui... care are bunktatea
sT experimenteze pe spinarea noastra.... Este arta tuturor revolutionarior de
profesie de a face sa apara organizatia sociala dorita de ei ca o fatalitate istorica. Altminteri, cum s'ar lash, sa fie condusi naivii, daca nu ii s'ar intiini sentimentul mistic, c timpul lucreaza pentru ei i numai pentru ei. Scriitorul
de care fa vorbeam, este un roman, cred ca nu va indoiati, d-1 St. Zeletin. Studliul sau Revolutia burgheza in Romania a aparut in Arhiva pentru giinta p; rejorrna sociala (An. III No. 2,3, 4; An. IVNo. 1). Ii recomand cu clinadinsul atentiei
acelora cari pastreaza o indoiala asupra scopurilor urmante, la noi, de burghezie.
Concluzia se impune dela sine. Dar lucru curios, cu toate ca se impune dela

sine, dupa 1914 ea devine din ce in ce mai suparatoare la auz. $i cand este
auzita, este insotita de lungi i adanci suspine: Da, as ar fi, daca n'ar fi fost
rsboiul... Dacalumea duparasboiu n'ar fi fost luata de valul lenei... Daca n'ar
vrol prea multi sa se imbogateasca, speculand fara sa munceasca, i dac a. muncitorii n'ar fi devenit prea pretentio0... Daca n'ar fi coruptia in care au cazut
politicianii... Dad, n'ar bate un vant de nebunie peste intreaga Europa, intre-

tinand fanatismul de rassa si de nationalitate... Daca atunci, cand iti este


lumea mai draga, i vrei sa profiti de drepturile pe care ti le dau averea i ascendentid politic castigat prin neprevederea democrati.ei, nu s'ar ridica cropsitii sa-ti zica: numerus elausus pentru tine I Daca, daca, daca... suspina
partizanii progresului! Dar, ma rog, era vorba ca progresul merge in mod fatal;
ca tehnica 'economica taraste cu voie, fara voie lumea; ca democratia este
leacul tuturor relelor sociale i politice ! Ce s'a intamplat? S'a intamplat atat,
o mica surpriza. S'a descoperit ca uitatul nostru suflet omenesc traeste Inca,
0 Inca cum! Este destul ca el sa miste pentru ca toata carapacea progresului
sa se sfarame. Tin fruntas socialist german imi spunea iarna trecW a (1921)
fn Leipzig, 0 am vazut apoi ca aceasta parere a publicat-o in Die neue Zeit:
smoi ne facem datoria sa aratam intelectualior cum se interpreteaza istoria
prin evolutia tehnicii economice, dar tehnica economica ea singura nu poate
sa ia pe om de pe strada i sa-1 faca socialist, trebuie sa fie pentru aceasta
o vointb. $i o vointa.. Dar and nu este aceasta vointa? Cine este acela care
taraste? Omul taraste tehnica, sau tehnica pe om? Cohceptia conservatoare
raspunde: intotdeauna omul taraste tehnica. 0 inlesnire a tehnicii economice
cu pretul injosirii omului, iata ce nu voesc conservatorii. Ei nu voesc pe mun-

eitori transformati in marla de cumparat, cu toate frumoasele argumentari


aduse de liberali cti numai asa prospera capitalismul, i cu capitalismul civi-

www.dacoromanica.ro

60

DOCTRINELE PARTIDELOR POLLTICE

lizatia; ei flu voesc invfajmasirea claselor sociale asa, cum vor soc;alistii can
pretind c as cere succesul luptei politice, caci pentru conservatori nu exist&
succes acolo unde constiirta omului serveste drept instrument de lupth; ei
nu inchid ochii la inbogatirea prin ofi i ce mijloace, fiindch simplul fapt at
imbogatirii nu este pentru ei cum este pentru burghezii liberali, un factor al
prosperitatii i civilizatiei. Numai prin phzirea legii morale este imbogatirea,
pentru conservatori un semn al prosperitatii i eivilizatiei. Imbogatirea prin
mijloace imorale este, dimpotriva, un factor de slabiciune pentru un popor.
(lath, bunhoarh, imbogatirea pro dusg, la noi in tail, prin permisele de vagoane
si prin contrabandele favorizate de politica in timpul marelui rasboiu mondial
1914-1918. De aceasta imbogatire au beneficiat comerciantii improvizati
zarafii, recrutati in mare parte din elemente evreesti. In vreme ce acesteelemente evreesti benefician, marii proprietari rurali i clasa mijlocie a functionarilor romani saraceau; miii fiind expropriati in profitul taranilor, altii
exploatati prin scumpetea tralului.. Rezultatul. Panh ce noua patura a Varanimii romane ajutata de expropriere sh se riclice la locul ce i se cuvine, copiii
evreilor imboghtiti de rasboi au invadat colile secundare i Universitatile
luand locul copiilor de man agricultori sifunctionari. Timp de zece ani, cel putin,.

colile noastre superioare vor da advocati, ingineri i medici evrei. Contra


acestei stan, o reactiune se va produce. Ea s'a i produs. Intreaga studentime
cresting, pare de pe acum castigath curentului antisemit. Acest curent insh
insemneazh o mare slabiciune pentru Statul roman. lath dar la ce duce imboghtirea cu mice pret, idealul burgheziei capitaliste ! In loc de a &yea o tinerime unith sufleteste, avem o tinerime invrajbith si deci neputincioash. Stu-.
dentimea cresting, arunch vina pe colegii evrei i cere reducerea acestora
prin numerus elausus. Mare greseala. Adevaratii vinovati sunt politicianii can
au deschis robinetul imbogatini imorale! Trebuie luptat contra cauzei, nu con-contra efectelor). Mai departe, in guvernarea lor, conservatorii yor ingriji de
asigurarea minimului de salariu necesar fiecarui lucrator, fiindca fiecare lucrator este cu patronul sau seamen i frate intru Hristos ; conservatorii von
da o deosebith grijh scoalei ci bisericii, fiindca acestea sunt institutiile care
leagg, mintea c i inima generatiilor de astazi cu generatiile de ieri; conservatorii vor restabill din non increderea cethtenilor in puterea moralei, care va

aduce garantatea demnitatii personale,; in dreptul de proprietate, care este


garantia muncii ; ci in autoritatea Statului, care este garantia viitorului national.

Dc aceste garantii are inane nevoie Europa de astazi lasata fArd, busola
in urma prabusirii misticismului democratic. Deaceea in Anglia si Belgia con-

servatorii sunt la guvern; in Italia si in Franta au schimbat orientarea politicii nationale; in Germania, unde au fost totdeauna puternici, ei stau neclin-

titi in posturile lor, cu toate cii monarhia pe care au aplrat-o, a chzut ; de


aceea peste tot locul ei sunt inconjurati de simpatia masselor populare. In Bavaria o miscare fascista analoagh cu aceea din Italia are ca program urmatoarele cuvinte ale lui Mussolini: 4Intram inteo erg, aristocratica. Statul lasat astazi pe mana on c i cui, va fi in curand Statul unei elite. Nona generatie nu
mai are incredere in democratic, in reprezentantii i fetiii sal Nu vom mai
tolerd sh ne opreasch drumul cadavrul acestei democratii*. ( Le Temps, 5 De-

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCU-MOTRU: CONCEPTIA CONSERVATOARE I PROGRESUL

61

cemvrie 1922). Au trecut timpurile and sub frumosul nume al democratiei se


puteau opera toate turpitudinile !
4. Conceptia conservatoare este antire-

volutionara. Este antirevolutionara, cand revolutia este inteleasa ca rasturnarea orclinei sociale experimentate, pentru a face loc unei ordine sociale

plannita dupa o ideologie neexperimentata. Dar child revolutia este luteleasa ca o lupta de rasturnare a desordinei pentru a se reveni la ordine, atunci
conceptia conservatoare nu este din principiu antirevolutionara. 0 revolutie, in acest de al doilea inteles, s'a produs cu cateva mii de ani in urma in
viata inteligentei omenesti, atunci cand in locul visurior desordonate si al impulsivitAtii naturale a constiintei, s'a intronat ordinea logicii. Ori de cate ori
asemenea revolutii se intampla, in vieata sociala ca si in vieata intelectuala
conceptia conservatoare le aprobl Ea nu aproba exproprierea pe cale obisnuita revolutionara, dar exproprierea consimtita in folosul obstesc o aproba.
Mi se pare ca acest de al doilea fel de revolutie nu este tocmai de dispretuit.
Cea dintaiu este materiala, cea de a doua morala. A expropria pe altii cand tu
stai neatins, mi se pare cu mult mai usor cleat a te birui mai intaiu pe tine sufleteste, in aceea ce ai ca egoism, si apoi s faci din sacrificiul tau un bine obstesc. Are si conceptia conservatoare spiritul s urevolutionar. El nu se vede,
fiindca focul lui nu distruge casele i bunurile de pe pamant, ci curata in taina
sufleteasca deprinderile i pornirile oamenilor.
IV

Ne raman, de zis cateva cuvinte asupra conservatorismului din Romania.

Nu este tail, unde conditiile sa fi fost mai neprielnice conceptiei conservatoare, ca Romania. Principala parghie a conservatorismului de pretutindeni a fost prestigiul de care s'au bucurat institutiile i principiile iesite din
experienta trecutului. Omul politic din Apus, on i ce ideal ar fi avut, a trebait shi nii seama de conceptia conservatoare, fiindch cetatenii inaintea
camra el vorbia n'ar fi tolerat o injurie directa, necum un blestem contra credintelor politice ale inaintasilor bor. S'ar fi ridicat pietrele contra unui asa indraznet. La noi, th Romania, au stat lucrurile altfel. La noi trecutul a putut
fi batjocorit i blestemat de on i. eine. De ce? Trecutul nostru cel mai apropiat
a fost era fanariotilor. Aceasta explica totul. i inainte de fanarioti a fost oare
mai bine? Putini istorici au curajul s o afirme. Bunul plac a Voevozilor pare
sa fi tinut locul principilior i dreptatii. Rasboale, impilare, lupta pentru domnie, restaurari, intrigi, zavistie. Pe ce s'ar fi putut sprijini o conceptie conservatoare? Cand Europa a inceput sa se ocupe de 'Nile Romanesti, gasim pe
toti fiii Anii, pe top bunii patrioti, la un loc, inteo singura dorint i intr'un
singur gand: Toti vor s scape de straini; toti vor o tarfl unit i independenta.
Intre conceptia conservatoare i alte conceptii politice nu putea fi vreo lupta,
cat timp tara nu sta de sine. Si acum vine momentul hotAritor. Dorintele patriotilor se afirmara pe vremea and th Europa apuseana batea vantul liberalismuhd dela 1848. De ad asociarea facuta la noi intre liberalism si nationalism.
Patriotii romani aveau inima de nationalisti, dar vorbeau in fraze liberale.
Mai ales, cel mai talentat dintre ei, i daca nu cel mai luminat, cel mai cinstit:

www.dacoromanica.ro

62

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Nicolae Balcescu. Ce melodie sublima de nationalism este gandirea acestui


roman, cantata% totus in octava lihertatii! Deteaptarte, patria mea! Biruie-ti
durerea... E vreme ca sa iesi din amortire, semintie a Domnilor lumei f Ziva .
dreptafi se apropie... toate popoarele se misca... caci furtuna mantuirii a inceput1)... Pe o pajiste verde, Libertatea, copil balaioara cu codite lungi si
aurite, se juca cu un arc destins. Ferice de oamenii din campie, ferice de cei
dela munte !... Era vremea atunci, cand tot omul trada faxa stapan i umbla

mandru Mr a. sa-i piece capul la alt om, and umbra valor, plimantul ca si
aerul cerului era deavalma pentru toti. Vieata atunci se petrecea in cea mai deplina fericire, i and ajungeau pe om nevoile batranetelor i moartea, el se
ducea zicand: Mi-am trait zilele! i era sigur c vieata lui se va prelungi si
dupa moarte si c pe cealalta lume va intampina o fericire 0 mai mare. Asa:.
canta Nicolae Balcescu dorita lui libertate, copila billaioara a Romanului dMainte de epoca de asuprire ! Era oare libertatea lui libertatea liberalismului burghez venit mai in urma, sau era nationalism si numai nationalism? Va las sa

judecgi. Pe pajistea verde, unde inima inflacarata a lui Balcescu pune& sa


se joace Libertatea, a calcat in 1111115 copitele grele ale capitalismului bancar,.

si acesta a vut grija sa pastreze frazeologia. S'a dus inima, 0 a ramas struna.
Si in struna aceasta au cantat din nefericire multi patrioti romani si mai tarziu,
fara sa-si dea seama cat de departe au fost intentiile lor de realitatea politica ce s'a creat !
Desamagirea produsa de guvernele liberale a marit cu toate acestea, numarul partizanilor conceptiei conservatoare, cam intre anii 1880-1885..
Intre acesti partizani sunt nemai cateva elemente recrutate din vecha c1as1
boiereasca; cele mai multe elemente sunt recrutate dintre intelectuali. Descendentii bogatasi, precum i acei cu titluri de printi gasesc o buna primire
In partidul liberal, unde aveau toate avantajele puterii. hisg conceptia conservatoare pe care aceste elemente o reprezentau nu este o coirtinuare a traditiilor vechiului partid boieresc, ci o importatie din gandirea Europei apusene, cum dealtminteri in mare parte fusese i conceptia liberal. In manifestele conservatorior romani gasim in mare parte principiile care calauzese .
si pe conservatorii apuseni. Dealtfel, cum popoarele Europei tind de mult
spre o vieata politica omogena, influenta conservatorismului european ar fi
sfarsit prin a se impune si in Romania, oricare ar fi fost originea partidului
conservator roman. Intre partidele politice din Europa exista o oarecare solidaritate. raffle cu institufi similare au si particle in proportie similara.
Acolo unde esta un regirn monarhic ereditar, exista i un partid conservator. Adica este normal & existe. Asa este in Anglia, asa in Spania, asa era
in Germania si Austro-Ungaria pana in 1918, asa in Suedia, asa in Belgia, in
Danemarca, in Italia si peste tot. Nu ca acolo unde exista monarhie ereditara,
monarhul favorizeaza pe conservatori. Aceasta nu se mai intampl in Europa
de astazi. Tara in care partidul conservator este cel mai puternic, are tocmai
pe monarhul cel mai constitutional. Explicarea este alta. Acolo unde este
monarh ereditar, acolo este o cumpana dreapta intre fortele politice care sunt
in lupta; acolo nu este permisa strivirea adversarilor. Din momentul ce lupta
.

1) N. Raleescu, Cantarea Romaniei LVIII.

www.dacoromanica.ro

C. RADULESEU-MOTRTJ: CONCEPTIA CONSERVATOARE SI PROGRESTIL

63

politica este sub o cumpana dreapta, fiecare popor are destul bun simt ca sa
dea politicei conservatoare locul pe care ea 11 merita.
Si asa ar fi fost i la noi daca mama monarhului ar fi fost lasata libera. Dar

partidele noastre politice, destul de revolutionare altminteri, n'au avut puterea sa, faca, i marea revolutie rnorala, de a birui in ele vechile apucaturi
fanariote. Cu tot votul Divanurilor Tkrii de a se starpi zavistia pentru domnie,
ea a continuat, ca si mai inainte, cu singura deosebire, insemnatk este drept,
pentru cinstea nnastra, ca, ea nu a mai fost p-entru domnie cu coroank ci pentru
domnia bugetului, i cit firmanele in loc sa se dea dela Tarigrad au fost date
din Bucuresti.

Organizarea partidului conservator s'a aratat inferioara in lupta, cu


organizarea partidului liberal si deaceea ea este astazi la pamant. Numai cu
greu se va ridica, pe cat timp vechile apucaturi vor dur. Partidul conservator
nu poate sa-si astepte ridicarea sa decat dela intinderea culturii in paturile
de jos ale poporului nostru si dela europenizarea sincera a luptelor noastre
politice. In amandoua aceste directii elementele pe care el se bizuie, sunt
proprietarii rurali, la cari munca i proprietatea merg impreuna, necIespartite,
si muncitorii intelectuali. Muncitorii intelectuali, in primul rand, fiindea ei
sunt cei mai periclitati in Statul care nu are la baza sa o politica conservatoare.
Functionarii trebuie sit aiba, de patron un Stat cu baze financiare solide ; proasigurarea valutei in care li se plateste munca; producaterii de elita,
servitorii cultului religios i apostolii educatiei, continuitatea ordinei sociale, conditii care toate se gasesc la baza politicii conser-vatoare. Producatorul este din fire dusmanul visatorului revolutionar, fiindca el este deprins
cu experiente si nu cu improvizatia. Proprietarii rurali din clasa mijlocie,
vin apoi imediat la rand, caci gospodariile lor au in fao, ea dusmani, nesatioasa
burghezie improvizata de politica liberala i dernagogia. DacA pg.tura taranilor fruntasi ar intelege cit interesele lor se confunda astazi cu interesele permanente ale Statului, in locul unei politici de clasa, ea ar face o politica conservatoare. Dealtminteri, sentimentele conservatoare ale acestor proprietari rurali, fruntasi ai satelor, cum se numesc acum, mosnenii i razesii, cum se
numeau odinioara, sunt asa de evidente, incat chiar adversarii conservatorismului nu le pot tagadui. Inteun cliscurs pronuntat la 14 Dec. 1922, in aplauzele majoritatii liberale, iata ce zice un menrbru al acestei majoritati: Prezenta acestor fruntasi tarani pastratori ai tuturor tradiciilor noastre este Inca,
50 de ani, de aci inainte, o necesit ate nationala a neamului nostru I (Aplauze)#.

Oratorul liberal acorda numai 50 ani, fiindch, probabil, peste 50 ani dansul
socoteste ca, burghezia liberala Ii va inghiti pe acesti t'arani, prorocire pe care
conservatorii insa o considera ea o simplit iluzie a liberalismului. Mai departe
zice oratorul liberal: Ei vor lumina taranimea noastra, ei o vor conduce, ei o vor
apara. Elemente de lupta, si de conservare, acesti fruntasi tarani, elita, a satelor,
vor fi i maine ceeace air fost 1 ieri: redutele inaintate, de care se vor sfarm .
toate curentele periculoase care vin din Rasaritul acela, de unde unii vad ca, vine
lumina, si de unde noi nu vedem ca vine deck barbaria i intunericul. (Aplauze
iirelungite). Dintre ace sti tarani fruntasi, propri et ari mijlocii, se vor ridica fortele

carevor primeni si de aci Inainte clasele noastre conducktoaro. Dar cei mai
interesati la taria conservatorilor sunt muncitorii intelectuali. Muncitorii ma-

www.dacoromanica.ro

64

DOC TRINELE PARTIDELOR POMTICE

nuali de oras au o arma, care ii face sa fie respectati de on i ce guvern: au


greva. Muncitorii ceilali n'au aceasta arma. Ei prospera numai cand Statul are o
politica de continuitate iesita din experienta trecutului. Deaceea, nu este mi-

rare ca partidel6 conservatoare de pretutindeni, num'ara in randurile lor pe


cei mai multi intelectuoli (la noi a avut cinstea s aiba pe Mihail Eminescu,
Ion Caragiale, Titu Maiorescu, Barbu Delavrancea, pentru a nu cit decat
pe luceferi), alaturi de reprezentantii Varammii. Cand se va stabili si la noi legatura dintre muncitorii intelectuali i muncitorii agricoli, par-Cdul conservator roman ii va castigb, adevaratul sau teren de propaganda si de izbanda.
Aceasta legatura se va stabili prin interesele comune pe care aceste categorii
de producatori vor avea sa le apere contra capitalistilor de banc i prin exemplul pe care il dau conservatorii din Europa apuseana. Prin noul curent conservator din Apusul Europei vor fi biruite prejudectitile intelectualior romani
contra conceptiei conservatoare, prejudecati inradticinate la noi tocmai in urma

raspandirii intelesului mistic al progresului venit tot din Europa apuseana.


Romanul n'are din fire misticismul progresului ; el 1-a dobandit prin imitatie.
Tot prin imitatie Ii va pierde. Dealtminteri ofi de cate ori ocazia se prezinta,
Romanul se arata sceptic fail de misticismtil progresului, i numai deprinklerea 11 face s respecte frazeologia. Va citez mi exemplu intre multe altele.
Un ziarist roman, dintre cei mai cunoscuti, inteun ziar dintre ode mai infracarate pentru ideile inaintate de progres i democratie, comenteaza alegerile
din Anglia. El ii face mai intaiu datoria sa asigure pe cetitorii si ca victoria
conservatorilor nu aduce o stirbire democratiei, ca pentru moment conservatoni an invins, fiindca democratii au mers cu progresul prea departe; au prea
inaintat... ; tiraliori indrazneti, prea se departasera de front, dar la urma, cum
termina? Ca ori i ce Roman cu bun simt, termina prin a m'artutisi, ca sub
un guvern conservator, ca acela din Anglia, administratia este administratia
0 politica politica, ca acolo nu se petrec lucrurile care se petrec sub regimul
klemocratiei de pe plaiurile Dambovitei!
Ei da, acesta este adevarul. Democratia este o firma care nu garanteaza
decat intentiile, nu si realitatea. Adeseori nici intentiie. Sub democratie
se ascunde mai peste tot locul cea mai retrograda oligarhie. Este naiv acela

care se ia dupa firma. Europa de dupa rasboiu vrea sa fie treaza. Trezirea incepe cu revizuirea conceptiilor rnistice de progres i de democratie.
Aceasta revizuire o numesc miii walul reactiei care se intinde peste toata
Europa. Nu este valul reactiei, ci este trezirea popoarelor europene. Cand
ziaritii nostri romani i vor reimprospata lecturile lor despre conservatorism,
si i1 vor face o cinste din a tine in curent pe cititorii lor cu ceeace se petrece
aiurea, vom avea o mare piatra ridicata din calea noastra. Conceptia comervatoare va fi atunci in fata adversarilor leali, iar nu ca pana acum in fata misticilor si a mistificatorilor.

17 Decemvrie 1922

www.dacoromanica.ro

DOCTRINA TARANISTA
VIRGIL MAD GEARU
SA-MI ingaduiti mai intaiu doua precizari:
Scopul organizarii ciclului de conferinte asupra doctrinelor politice, de

care Institutul Social Roman, n'a fost sa se aduca in discutie publica


ideile politice ale partidelor .din Romania, ci sa se ofere, intr'un sistem, o
serie de prelegeri teoretice privitoare la doctrinele politice.
A doua precizare priveste obiectul acestei conferinte.
Fiind vorba de o doctrina noua, care este chiar contestata ca atare si formeaza baza ideologica a unui curent politid a caui trainicie este negata, este
lesne de inteles ca este necesar sa se dea o fundamentare mai larga, decat s'ar
cere unei prelegeri despre una din doctrinele consacrate: liberalism, conservatism sau socialism.

1. DOCTRINE SI PARTIDE POLITICE


?
Ce este o doctrina
Elementele constitutive ale unei doctrine politice sunt doua: o. conceptie
asupra situatiei sociale sau i asupra evolutiei sociale, 9 i un ideal social.
Dar oare toate partidele politice trebuie s aiba o doctrina politica?

Am putea imparti partidele politice in:


1) Partide oportuniste, care sunt orientate exclusiv dupa putere, pentru conducatorii lor, si dupa avantajiile puterii, pentru aderenti ; 2) partide programa-

tice, care sunt calauzite de anume teluri 'concrete in legatura cu situatiea


sociala data; 3) partide de idei generale, care sunt indrumate de o conceptie
asupra lumii si 4) partide de clash', care i stabilesc directiva politica dupa interesele unei clase sociale i dupa rolul ei istoric in evolutia sociala 1).
Observam, mai intaiu, c partidele programatice nu pot fi perfect separate
de partidele de idei generale. 17n partid de idei generale trebuie numai decat
s aiba, un program, dar un partid de program, nu e numai decat necesar sa
poseada idei generale asupra lumii sau o conceptie asupra evolutiei sociale. 0
deosebire precisa se poate descoperi, daca se privesc partidele burgheze de o
parte si partidele muncitoresti de alta.
Dintre partidele burgheze: liberalismul, conservatismul i democratismul
burghez clasic au avut o ideologie, insa partidele liberale, conservatoare, democrate contimporane nu mai pastreaza acea ideologie clasica si nu si-au putut
1) Astfel Max Weber in opera sa Wirtschaft und Gesellschaft (Grundrisa der Sozialtikonomie) pp. 167, 639, 769 imparte partidele politice in : 1. Patronage-Partei (partide
oportuniste) ; 2. Klassen-Partei (partide de clasa) ai 3. Wel tanschauungs-Partei (partide
doctrinare), cuprinzAnd ins& intre acestea i partidele ewe tind la realizarea unor scopuri
concrete, ceeace este cu desavirlire eronat.
D-1 D. Gusti in studiul slu Partidul Politic (Arhiva pentru tiinta i Reforma

Sociali No. 4/5) face deosebirea intre partide principiale (particle de program integral) ai partie

oportuniste (sau partide de pura actitme imediata) p. 441.

www.dacoromanica.ro

66

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

ere& alta nouh, devenind cu vremea partide programatice sau i numai oportuniste. Partidele muncitoresti insA a avut si au o ideologie proprie o conceptie asupra evolutiei sociale i un ideal social!
Dar toate partidele: oportuniste; programatice sau doctrinare, au ca baz
de existentA o anume structurA socialA, impArtirea societtitii in clase sociale.
Deaceea, pentru intelegerea fiintei lor este necesar sh, se precizeze care sunt raporturile intre clasele sociale i partidele politice.
Clasele sociale i partidele politice au conditii de existentA si de actiune deosebite. Clasele sociale sunt un produs al evolutiei economice; desvoltarea lor
are loc in sfera raporturior economice, partidele politice Ii gAsesc rostul lor
in sfera raporturior politice, a ordinei de Stat. Fiecare clash, ca sh-si realizeze
.

revendicArile ei i sA influenteze politiceste ordinea de Stat, trebuie sA-si creeze

o organizatie poli1ic, un partid. Nici inteun caz insA partidul nu se va identifica cu clasa socialh. Necesitatea de a se valorifica politiceste impune oricarui
partid extinderea cadrelor sale, ca sA-si asigure o reprezentare in toate organele
Statului. Partidul devine astfel o grupare de elemente eterogene din punct de
vedere social, unite printr'o conceptie comun a. despre stArile sau i despre
evolutia societatii i printeun ideal social comun.
Un partid de clasA reprezintA interesele unei anume clase, dar nu numai
interesele acelei clase 1 cu cat mai putin este alcAtuit, exclusiv, din elemente
apartinand aceleas clase, aderentii sAi fiind partizanii unui program, care nu
contine niciodatA numai revendichri economice, ci i anume conceptii politice
filozofice si se reazimA pe un ideal social.

In acest inteles partidele muncitoresti socialiste sau tArAnestisunt partide de clash, ca i partidele liberale sau conservatoare, cu deosebire ch. cele
dintai reprezintA in primul rand interesele muncitorimii sau tArdnimii, cele
din urmA ale marior si mijlociior proprietari sau ale burgheziei.
Apoi, pe cand partidele socialiste i thranesti au un ideal social, urmAresc
transformarea ordinei sociale, partidele liberale i conservatoare luptA pentru
pAstrarea ordinei existente.
AceastA deosebire principif lii inraureste adhnc doctrinele politice.
Am amintit CA punctul de plecare al unei doctrine politice este o conceptie
asupra starilor sociale sau i asupra evolutiei sociale. Astfel liberalismul clasic
socotea cA din jocul liber al fortelor descAtusate prin prabusirea feudalisniului,
se clA,deste societatea nouti si se realizeazA armonia socialA cea mai desAvarsitA.

Conservatismul avea ca idee fundamentalh credinta in existenta unei ierarhii


naturale i, intrucat fortele sociale veneau sA strambe aceastA ierarhie naturalA,
conservatismul devenea sceptic a:supra viitorului social, era pesimist, mg&
fArA sIt afirme nimic.

2. LEGEA MARXISTA DE EVOLUTIE SOCIALA.

REVIZIONISMUL

SI POPORANISMUL RUS

Socialismul in schimb priveSte realitatea socialA analizeazA originea si


desvoltarea sistemului capitalist, pe care este clAdita societatea actualA, si incearcIt sA stabileascA o lege de evolutie sociara i o prognozA asupra viitorului
social.

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARIJ: DOCTRINA TARANISTA

67

Aceasta lege, pe care trebuie s o cercethin pentru a vedea daca este sau nu
exacta 0. dacti putem s o aezam la temelia doctrinei noastre, a fost desvoltata In preambulul programului social democrat dela Erfurth din 1891.
In acest document se precizeaza, care ar fi tendintele naturale de evolutie
a societatii.
Aceste tendinte sunt: in primul rand, .decaderea fatara a exploatarii mici,
birumta tot ma, de fatala a exploathrii mari in trate domeniile, despArtirea,

muncitorului de mijlocul lui de productie, transformarea lui in proletar


concentrarea mijloacelor acestora de productie in mainile capitalitilor

si

marilor proprietari. Para lel cu aceasta desvoltare are loc o sporire extraordinara

a productiei prin desvoltarea tehnicii, care atinge culmile cele mai inalte.
Rezultatul acestui proces de evolufie este ca, de o parte, avem clasa capitalistilor, cari acumuleaza averi din plus valoarea creath de munca, 0 de alta

parte, clasa proletariatului, nascuta din proletarizarea elementelor straturior


de mijloc i a ta'ranimii.
In aceasta situatie se accentuiaza lupta de clasa intre cele douti tabere, in
care se desparte din ce in ce mai mult societatea: burghezia i proletariatul.
Aceste imprejurtin, se agraveaza prin ivirea crizelor economice, care bantue
in mod periodic societatea i o prezinta in ochii tuturor, cladita pe temelii
,ubrede,.avand un viciu organic in instii constitutia ei.
.SfarWul acestei evolutii vine dela sine: concentrarea mare a avutiilor in
maimle capitalitior inlesnete socializarea care face ca exploatarea mare sa
devina, dintr'un izvor de mizerie i apasare pentru elasele exploatate, un izvor
de buna stare maxima 0. desavar0re generalli.
A cui poate sa fie incheie preambulul social democrat aceasta opera
mare i aducatoare de fericire pentru societate? Numai a acelei clase care nu
este interesath la mentinerea actualei ordini sociale, intemeiath pe proprietatea
privatti,
a proletariatultd, care are misiunea istorica s. transforme societatea
capitalista in societate socialista.
Se pune intrebarea: au verificat imprejnthrile istorice exactitatea acestei
(degi de evolutie sociala, pentru ca sti o putem decreta ca legea natural'a, care
carmuiege destinele omenirii?
Chiar in randurile soci-diste, Revizionismul s'a instircinat sa dovedeasca inexactitatea in atatea i atatea puncte a acestei legi* de evolutie sociala, iar programul social democrat dela Grlitz, din 1921, in preambulul sau, se inargine0e si constate c exista o tendinta de concentrare capitalista a unei prixti
insemnate# din mijloaeele de productie i c proletarizarea nu e un fenomen
general, ci limitat asupra unei masse inteadevtir largi a populatiilor din Statele industriale.
Deci se neaga caracterul de lege generala a evolutiei sociale, astfel cum

era prezentata de teoria marxist. Deasemenea, se parasete ideia misiumi


istorice exclusive a proletariatului, de a transformh, ci singur, ordmea sociala de asttizi i se precizeaza ca aceasta misiune ar cadea in sarcMa tuturor

claselor muncitoare, a muncitorilor manuali ca i a muncitorilor intelectuali,


a tututor acelora can ii reazima existenta lor pe un venit din munca. Ian so:
ciologul social democrat H. Cunow, care a fost spiritus rector al acestei micari
de revizuire a programului social-democrat, afirma c evolutia sociala nu ur-

www.dacoromanica.ro

DOOTRINELE PARTIDELOR POUTICE

68

meazh un drum drept, inteo anumith direcfe, ci urmeazh o linie in zig-zag si


cA diferitele perioade ale evolutiei sociale nu sunt totdeauna dominate de
aceeas lege de miscare i nici macar nu sunt strAbhtute de aceeas tendinth
de desvoltare 1).

Daca legea de .evolutie marxisth n'a lost verificath de imprejurhrile isto-

rice din State le capitaliste, poate sa mai fie acceptata ca o prognoza sigura
a desvolthrii sociale a celorlalte popoare inapoiate?
Impotriva acestei generalizhri a legii marxiste de evolutie s'a ridicat, Inca'
dela mijlocul veacului trecut, Poporanismul rus 2). Poporanismul rus imphrVasa, idealul socialist, insa afirmh ca Rusia Ii are destinele ei socialiste, deosebite de acele ale Europei capitaliste, i anume se credea c Rusia va evolua

spre socialism, Mil sa mai treach prin faza capitalist/ Poporanismul rus Ii
intemei aceasth prognoza de evolutie sociala pe urmatoarele consideratii:
Mai intaiu, in Rusia nu exist& capitalism, nici o burghezie i nici un proletariat
puternic. Teoreticienii poporanismului au incercat a dovedi ch nici nu
erau posibilitati de desvoltare a capitalismului in Rusia. Apoi o imprejurare
specific rush, psihologia semicomunista a clasei thranesti ruse creata sub influenta educatoare a mirului, a comunithtii agrare, ingaduia credinta eh, Ora.nimea rush era intr'o situate prielnica asimilhrii idealului socialist, astfel incat
cu ajutorul operei de pro.pagandh.a intelectualilor socialisti, Rusia putea, trece
direct la socialism. In sfarsi-, in al treilea rand, poporanistii se bazau pe ura

adanca ce exista In thranul rus atat impotriva administratiei de Stat, cat


si impotriva proprietarilor mari, precum i pe convingerea raspandith in
massele thanesti eh phmantul trebuie s. apartinh aceluia, care il munceste. Ei

asteptau, hothiit, ceasul cand revolutia va sosL Revoltele `thrhnesti, care


erau endemice, le dadeau credinta ca o revolutie sociala se Va produce si
nu era decat o singura dificultate,
care s'a aratat a fi asa de mare in
timpul revolutiei rusesti! sh se asigure ea revolutia thraneasca sa devie o revolutie socialist/
Deci, In esenta se prevedea trecerea sigurh, dela starea existenth a Rusiei
direct la socialismul integral, ocolindu-se laza capitalismului, chci se nega chiar

posibilitatea transformarii thrilor agrare inapoiate in tari industriale. Acest


pullet este cu deosebire insemnat.
Negatia aceasta se cladia pe credinta ca nu se poate desfasura o desvoltare industriala fara debuseuri externe. Iar, debuseurile externe flind ocupate de Statele industriale capitaliste, ziceau poporanistii rusi, popoarele care
au venit prea tarziu la banchetul lumii nu mai pot sa se- impartaseasca
de bunathtile sale. Astfel arile agricole sunt condamnate sa-si ba evolutia
Ion proprie fara sh mai treaca prin faza industrialismului.
Impotriva acestei afirmatii militeaza lush constatarea ca industria capitalista fabrica, cartelul i trustul industrial s'a desvoltat in toate Statele agrare. Mai mult inch, in Statele agrare inapoiate, s'a fcut un salt bruse
dela Mdustria casnica la fabrica: ea transplantat cea mai desavarsita.
Neue Zeit, Aug. 921.
I. Delevsky: Les ides des oNarodnikis russes, in Revue d'Economie Politique, 35-e
Armee No. 4/921;
2)

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARU: DOCTRINA TARANISiA

69

de desvoltare industrial i s'a im.adticinat, in mtisura in care a fost ingaduitti


de conditiile locale pentru fiecare ramura industriala in parte. De buna
seama, posibilitatea desvoltarii industriilor capitaliste in tarile agrare nu inseamna dovedirea capacitatii kr de a se industrializa, si cu atat mai putin
admiterea industrialismului ca o faza, de evolutie, prin care trebuie st tread,
toate tarile agrare inapoiate.
In sfarsit, pentru o justa apreciere a acelei teze a negatiei capaci-

tatii de industrializare a tarilor agrarementiontim a in teoria economica,


s'a produs i teza antiindustrialismului... Statelor industriale. Aceasta teza reprezentata in Germania de Adolf Wagner, Sering, Oldenberg; in Franta de
Meline, in Anglia de Ashley, afirma c
rile agricole se \Tor industrializa si se

intreaba ce vor deveni atunci Statele industriale capitaliste: de unde Ii vor


mai procura ele materiile prime and rezervoriile materiilor prime vor hard
industriile desvoltate pe loc, si mai cu seama uncle vor gasi debuseuri pentru
fabricatele lor, dad, aceste fabricate vor fi opera industriei locale, a industrie,
nationale?1)
3. CLASA TARANEASCA

I ORDINEA SOCIALA CAPITALISTA

Examinarea legii marxiste asupra evolutiei sociale si a tezelor poporanistei


indreptateste credinta c o doctrin5, politiCh nu se poate intemeia pe o prognoza
asupra evolutiei sociale.
In consecinta, doctrina
nistti nu poate afla alt punct de orientare decat
o cunoastere exacta' a realitatilor sociale si a tendintelor de evolutie, care pot

intrevazute de stiinta sociala. Dar, inainte de toate, ca s dbvedim


dad, poate sA. existe o doctrinti taranista trebuie s ne intrebam: este clasa
taraneasa in stare sii Mfluenteze politiceste ordinea socialrt existenta intr'un Stat agrar, i in ce directie? Pentru aceasta este nevoie sa, stabilim daca
exista, o clasa t.rineasc i s cercetam care este situatia ei in societatea
actuala capitalista.'
In acest scop vorn examina mai intaiu care este influenta capitalismului
asupra desvoltarii agriculturii si in special asupra clasei tartinesti.
sti fie

Ceeace se poate, astazi, afirma, sciintifie este cri evolutia in agriculturti duce

cu o forta elementara catre biruinta exploatarii mici, ca forma superioari


de productie agricoli, contrar, prin urmare, evolutiei industriale si a
celorlalte ramuri de activitate economica, care a consacrat exploatarea mare

ca forma superioari de organizare economica, din punctul de vedere al


pro ductiei.

Influenta capitalismului asupra agriculturii i clasei taranesti s'a manifestat


In diferite feluri. Mai intaiu a disparut, sub puternica concurenta a fabricatelor,
industria casnica i acest fapt a insemnat o stiricire a raranimii, atat timp cat

agricultura tarineasa iiu s'a intensificat, atat timp cat taranul, muncitor al
ogorului su propriu, n'a lost impins de forte externe sa concentreze munea
sa in gospodtiria agricolti i sti producti mai mult. Aceasta s'a intamplat insti
1) Vezi articohil lui H. Dietzel: Agrar- und Industrkstaat (Handwrterbuch der
Staatswissensehaften, 1909), p. 226 i urm.

www.dacoromanica.ro

70

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

curand, prin faptul c desvoltarea oraseneasca a creat o piata larga pentru


produsele gospodariei taranesti, imboldind la munch intensiv i despagubind
ttiranimea de pierderea, cauzata prin lipsa de lucru silita la care o condamnase
industria capitalista, prin clistrugerea industriei casnice.
Astfel, parasirea fortata a industriei casnice, care completa odinioara venitul
gospodariei agricole tara'nesti, fiMd compensata, tranimea n'a cazut prada
mizeriei si nu s'a proletarizat, pe urma desvoltarii capitaliste.
S'a socotit apoi c proletarizarea taranimii este o urmare fatala a cresterii
populatiei si a pulverizarii pamanturilor tartmesti, datorita succesiunii. Dar

tot desvoltarea economica a rant s apara contra-tendinte, care dach n'au


produs disparitia, dar cel putin micsorarea influentei nefaste a pulverizarii
loturilor taranesti prin succesiune. Prin intensificarea muncii taranesti marimea
lotului economic, care ingaduie o exploatare agricola rationaPa, s'a coboiit
astfel Meat nici parcelarea prin succesiune n'a dus la proletarizare, decat numai in anumite regMni muntoase i deluroase unde, data fiindimnultirea paturii
taranesti, imposibilitatea ca parcelarea sa continue la infinit i intensificarea
munch avand limitele sale, plusul de populatie a fost absorbit treptat Iii
alte ocupatii, care au nevoie de brate.
Dupa ce s'a constatat ci nu exista tendinta de concentrare si de proletarizare in agricultura, socialistii au incept sti cerceteze care este influenta desvoltarii industriilor agricole asupra taranimii si au intrevazut in special
Kautsky perspectiva transformarii grosului exploatiirior tarnesti ill anexe
ale capitalismului. Industriile agricole (industria zaharului, a berei, a spirtului, etc.) ea sh se poata desvolta au nevoie de forma de exploatare mare. Kautsky
a afirmat Ca aceste industrii agricole nu se pot desvolt, decat rezemate pe
domenii agricole mari. Insa, s'a dovedit ea aceasta nu este exact, pentruch intreprinderile industriale agricole n'au nevoie decat de alimentarea regulita
cu materiile prime, si daca acestea se prod= mai rational in exploatarile mici,

de pot sa aprovizioneze mai bine productia industrial.


Recunoscandu-se, in sfarsit, ca productia agricola se poate desfasura
in gospodariile taranesti in modul cel mai rational si intensiv, se constata

totu cit taranul ramane numai nominal independent, caci, in cele din urma,
ajunge fatal subjugat capitalului. S'a dovedit insa ca i aceasta asertitme este
exagerata, pentruch taranul, prin insusi procedeul rotatiei nu poate pune
in .fiecare an pe acelas loc aceeas samanta, ci trebuie sit alterneze, i asa, fiind,
cluar daca, thranul este dependent pentru o cultura din rotatia sa, de o introprindere industriala din vecinatate, pentru a-ri putea desface productia,
el este independent pentru restul culturilor pe care le 'Nate folosi cum socoate.
Este cel putin exagerat a se vorbi de subjugarea fatala a taranimii de catre
capitalismul industrial agricol si de pericolul transformarii exploatarilor taritneti in anexe ale capitalismului.
Exista fireste posibilitati de exploatare a clasei taranesti de catre capitalist. Astfel, cand se poate organiza un monopol al comertului de cereale, cand
taranul izolat se gaseste in fata unei organizatii financiare care exercita mo:
nopolul comertului de cereale, care are eheia fixitrii preturilor in maim sa ri
poate.isbuti a da taranului pentru produsul sau abut echivalentul salariului unui
muncltor agricol. Independenta sa ramane in acest caz, inteadevar, nominala.

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARU: DOCTRINA TARANISTA

71

0 exploatare indirecth se poate indephni apoi de ccmercianti individuali,


fara de thranul consumator, dar aceasta nu subjugh pe individ, cxci existh
atatea mijloace intre care cooperatia, care inlesneste faranului s scape de dominatia capitalisth. Miscarea cooperativh, desvoltath din a doua juniatate a
secolului trecut, a isvorit tocmai din necesitatea de a scoate pe shtean din izo.larea i ignoranta lui comercia1 i a-i pune la indemanh un instrument pentru
valorificarea cat mai deplinh a muncii sale.
r, Este invederat, deci, cit desvoltarea capitalismuqui nu stanjeneste existenta
prosperitatea unei clase thrhnesti independente.
4. REGIMTJL AGRAR DIN RASARITTJL EUROPEI SI CLASA TARANEASCA.

Zhmislirea noului regim agrar din Rhshritul Europei, duph rasboiul mondial, s'a fault insh sub o egidh revolutionarh. Ea a produs aceasta este astazi
fapt no toriu taranizarea agriculturii.
In Rusia, Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia,
Romania, in TJngaria chiar si in Austria s'a format sau este in proces de formatie o nod, clash thrhneasch independenth.
Desvoltarea acestei clase thrhnesti, in Rhshritul Europei, n'are loc exact
in aceleasi conditii in care s'a produs acelas proces acum 100 ani in Apusul
Europei ca urmare a Marei Revolutii franceze, pentruch principiul fundamental
pe care-I introducea, Marea Revolutie francezh erh dreptul de proprietate privatil, sacrit i inviolabilh, absoluth i exclusiv. Acest principiu de drept, intruck a deschtusat fortele legate ale productiei, a avut o influentti binefhchtoare asupra omenirii si mai cu seamh oriunde i intrucat s'a manifestat ca un
drept de folosinth asupra muncii, incorporath in phmant, el a fost un element
de progres. Dar exercitarea liberh a dreptului de proprietate asupra phmantului
absolut i exclusiv*, a evidentiat, in cursul evolutiei, urmhri de natura con-

trarie, isvorite in special din imprejurarea cit suprafata phinantului e noneginita i ea urmare posesiunea lui poate luh un caracter de monopol 1 i poate
deveni un instrument de exploatare i dominatie.
Revolutia agrarh din Rhshritul Europei se petrece concomitent cu o
reformh integral& a dreptului de proprietate.
Dreptul de proprietate privath quiritafti a apus i tinde sh fie inlocuit cu
un alt drept, care purcede dela notiunea propriethtii, socotith ea o functiune
socialh, a proprietatii care nu conferh numai drepturi individuale, dar i datorii
sociale.

Aceasta idee noua strabate ca un fir ros intreaga legislatie agrarh de duph
rasboiul mondial si este chlhuza unor transformhri sociale adanci, care se manifesth in intreaga Europa si care vor avea, sit stabileasch o noua formh de echilibru social.
Aplicatia acestui nou drept de proprietate, in ce priveste phmantul se vhdeste in tendinta de inlocuire a propriethtii de exploatare prin proprietatea
thrhneasch de munch, manifestath in telurile revolutiei agrare, si se oglindeste
in toate masurile legislative pentru conservarea nouei structuri agrare intemeiate pe proprietatea de munch. Ca sh ne drim seama despre aceasta, n'avem
decat sh, cetim nouile legiuiri agrare afarh de cea romaneasch in care ten-

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

772

dinta de favorizare a reconstruirii unei proprietati mijlocii a precumpanit tendinta de precizare a notiunii de proprietate de munch.
Se gaseso acolo o serie intreagh de dispozitii care consacrh principiie con-

servarii structurii agrare, bazate pe proprietatea de munch, prin regularea


circulatiei parnhntului, prin limitarea dreptului de vhnzare, ipotecare, succesiune i prin exploatarea obligatorie a lotului de chtre improprietariti si organizarea exploatarii in mod intensiv sis rational.
Sub aceasth egidh a drop tului de proprietate de munch, in noul regim
agriculturii thranesti, in care exista conditii subiective i obiective pentru sp6rirea capacitatii de productie prin rationalizarea i intensificarea gospoda- ,
riei pamhntului, se va intemei o 11OU i puternich clash taraneasca.
In intreaga regiune rasariteanh a Europei, revolutia agrara, creazh astfel
o clash taraneasch cu un rol bine definit in vie ata sociala, ca un factor de progres
5.

SOCIALISMUL, CLASA TARANEASCA

I CONSTIINTA DE CLASA

Nici in fata acestei realitaf, tagada socialismului, intemeiath pe doctrina


veche a lui Marx, n'a dat inch inapoi. Teoria lui Marx asupra claselor sociale
nu cunoaste decht urmhtoarea trilogie: marii proprietari, capita1itii i salariga Numaica de anexe se mai pomeneste de clase intermediaro si de <dranzitie. Taranimea este considerath ca o clash de tranzitie, pentruca este menith
sau o clash intermediara, pensa ;e proletarizeze
dupa aceh conceptie,
truca nu e nici proletarh nici capitalisth, tragandu-si veniturile si din munch

si din capital. Insa, produsul tras de taran din ctdtivarea propriului sau
paniant, cu munca sa si a familiei sale, fiMd un venit din munch si nu un
venit din exploatare, taranimea nu poate fi privita ca o clash intermediard,
decht intr'un singur sens, anume c nici nu exploateazh direct pe nimeni nici;
flu e exploatata direct.
Fireste, in shnul populatiei taranesti exista diferite categorii: t'drani mari,
muncesc ei cu
cari exploateazh i munca altora, tarani independenti, cari
farniliiie lotul Ion de pamhnt, tarani mici, cari au painant prea putin si nu
pot sasiplaseze complet munca pe proprietatea lor i insfhrsit proletariatul
agricol. In fiecare tanit, potrivit structurii*ei agrare, fiecare categorie poate
exista intr'o proportie mai mare sau mai mica. Dar acestea sunt numai etape
de tranzitie si,treptat cu organizarea dreptului de proprietate de munch', tipul
dominant va fi taranul independent, care si munceste el cu familia lotul
propriu de painhnt. CA vor mai ramhne prin jocul liber al necesithtilor economice
sociale tarani man i mici, este cent, dar acestia nu vor forma tipul reprezen-

tativ, care va d nota caracteristica a clasei ttiranesti.


Neputhndu-se inchide ochii, In fata realithtii taranimii, se obiecteaza ca
ar existh o lipsa de omogenitate inlauntrul ei. SA luhm ca termen de cornparatie proletariatul. Oare inlduntrul proletariatului nu sunt diviziuni dela
muncitorul intelectual phna la cel manual, dela inginer Tana la hamal, nu
1) Pentrft amanunte, vezi studiul meu Revolutia agrar i evolutia clasei tarfingti
aparut in Arhiva pentru stiinta si Ref orma Socialb. An. IV No. 2/923.

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARU: DOCTRINA TARANISTA

73

sunt athtea i atatea diferente in clasa proletariatului ? Totus nimeni nu neagh


M proletariatul este omogen, chci existh o tfashturh de unire intre toate

elemenetel sale: este exploatarea comun h. a capitalului fava de munch. Tot


asemenea exist h. o trhshturh de unire in shnul thrhnimii: identitatea de interese isvorind din antagonismul comun Intregii populatii thrhnesti fath de
stilphnii marl de phinhnt i fao de intregul regim de exploatare al societatii
capitaliste.
a Dar, este evident, consolidarea unei clase sociale nu se face cleat child ea

a ajuns la maturitate, child are o constiinth de clash si chnd are capacitatea


sit intreprindh, o actiune politich de sine sthatoare. Poate avea, Prhnimea o
constiinth de clash si capacitate de actiune politich?
Dar ce este constiinta de clash? Este cunoasterea intereselor proprii specifice unei clase si a antagonismului fara de alte interese. Thrhnimea n'are interese antagonistd fath de celelalte clase sociale? Socia1itii afirmh ch thrhnimea
este unit& cu clasa exploatatoare prin faptul ch. este interesath la proprietatea
privath. Phmhntul thrhhesc odath recunoscut i organizat ca proprietate de
munch', lipsith de ofice calificatie de instrument de exploatare, tendinta naturalh de unire a thrhnimii cu clasele sthphnitoare rhmhne far nici un temeiu
in realitatea socialh.
Dar clasa thrhneasch' are o serie intreagh, de interese contrarii celorlalte
clase. Nu mai amintese de antagonismul fath de clasa marilor proprietari, ea
are insh' interese contrarii fath de burghezia comercialh, ca i lath de cea industrialh.
Burghezia comercialh apare mai inthiu in forma capitalului de camhth, care

exp)oateazh thanimea. Burghezia industrialh interesath sh se organizeze in


cartele, trusturi, monopoluri, intrh' in conflict cu interesele rhrnimii, in calitatea ei de consumatoare .si produchtoare. Un tarif vamal proteguitor pentru
industrii, care nu se pot desvolth intr'o tarh si care face ca agricultorul s sufere de pe urma scumpetei uneltelor agricole, creazh interese antagoniste de
clash. Burghezia, in functie de clash diriguitoare in Stat, are in maim, sa cheia repartitiei impozitelor i organizarea intregului aparat de circulatie, prin care
urmhrind asigurarea dominatiei si exploathrii thanimii muncitoare, trezeste
fatal conflicte permanente.
Insfhrsit, nu se poate trece cu vederea c transformhrile economice produse
de rhsboiu au creiat antagonisme noui fath de burghezie si au accentuat unele

vechi. Nitiodath n'a existat un contrast atht de acut intro interesul de valorificare maxima a productiei thrtinesti i tendintele capitalului de acaparare
speculare, ca in aceasth vreme de haussh a preturilor agricole. Thrhnimea a
avut si are inch' o conjecturh favorabilh, care i-a inlesnit si continua', a-i inlesni s realizeze preturi marl pentru pro dusele agricole. Deprecierea monedei
i-a folosit la un moment dat s strhngh bani, en care a fost in stare sh-si plhteasch dobhnzile, schpand de sarcini cu mare usurinth. Dar continuarea deprecierii banului i-a casunat rhu. La urcarea preturilor agricole, s'a rhspuns
cu o ridicare mai pronuntath a preturilor industriale, astfel ch procurarea utilajului economic necesar nouilor gospodhrii thanesti si a odor refcute duph
rhsboiu, precum i articolelor de intrebuintare i consum au micsorat pro dusul
muncii gospodhriilor thrhnesti. Aceasta n'a fost insh deajuns. In cele din urma,

www.dacoromanica.ro

74

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

thrhnimea se poate adapth fluctuatiilor valutei urctind in proportie preturile


produselor ei. Burghezia are Irish interesul ca valuta sh se stabiizeze i sh se
urce repede. Aceasta nu-i cu putinth dach nu se realizeazh un echilibru bugetar.
Atotputernich, burghezia poate concepe i aplich un sistem de stoarcere a muncii
thrtineti, prin taxe de export, preturi maximale i. rechizitii a produselor agricole, punand astfel sarcini grele asUpra clasei thrhneti, ca s plAteasch datoriile de rhsboiu, care intr'o vreme de shrheire generalh, au avut ca efect creterea
unei phturi noui de imboghtiti.

Antagonismele acestea, manifestate cu forta brutal a imprejurhrilor (1"e


duph, rhsboiu, au lost de natur s contribuie la formarea unei contiinte de
clash a thanimii. Nu afirmhm prin aceasta c theanimea este inzestrath cu o
contiinth de clash deshvarifh. Stim ci contiinta de clash este la inceputul
este impresia opozitiei de interese fath de staphniei ceva vag, instinctiv
tori. Contiinta de clash se inthrete in valmagul luptelor de clash.

6. LUPTELE DE CLASA SI TARANIMEA

Dar ce sunt luptele de clash' ? Pentruch mai sunt oameni de tiinth, ca i


bhrbati politici, cari neagh luptele de clash, nu cred de prisos sri reamintesc
de faimosul Guizot, ministrul lui Ludovic-Filip, care scria la 1825: lupta de
clash nu e nici o ipotezh, nici o teorie, ci pur i simplu o realitate. De aceea nu
mai e nici un merit a se recunoa0e lupta de clash i. e aproape ridicol a o
negh. Nu e bash de mirare, dach numeroii discipoli ai lui Guizot, au preferat sit adopte perceptul : Imbogatiti-va i nu voiesc sit accepte i ace&
constatare istorica.
Teoria luptei de clash a lost desvoltatti in urmh de Marx i Engels. Concepcia ei se intemeiazh pe constatarea, ch la un moment dat, in cursul evolutiei omenirii, s'au nhscut clase sociale cu interese protivnice, potrivit pozitiei
lor in economia nationalh i cu tendinta sh-i manifeste aceste interese in lupta
politica
Luptele de clash s'au prefAcut in cursul istoriei, potrivit rolului i pozitiei
diferitelor clase In momente deosebite in vieata economich, deci cu opozitia de
interese a unei clase fata de celelalte.
Sh mai amintesc doar de manifestul comunist cu inceputul celebru: istoria
societhtii de ptinh acum este istoria luptelor de clash i cu descrierea diferitelor
faze ale luptelor de clase, i sh pun imediat intrebarea: care este rolul luptei
de clash in transformarea socialh?
Teoriai marxisth precizeazh cit lupta de clash n'are rolul de primum agens

al transformhrilor sociale, ci ch este numai forma istorich in care se exprimil


schimbarile structurii materiale in raporturile dintre oameni. Dar transformarea
bazei materiale a societhtii nu e pro dusul direct a luptei de clash. Rezultatele luptei de clash nu sunt urmhri ale actiunii contiente, ci ale raporturilor
de productie date. Ah fiind, este indiferent dach telul miparilor thriineti
revolutionare este numai o nouh repartitie a phinntului, caci aceasta odath
realizath, va trebui sh aibh ca efect o transformare a raporturilor de productie,
deci a constitutiei economice a sociefatii. Cu alte cuvinte, dach este dovedit cit
prin transformarea marei proprietati in proprietate de munch se asigurh o ex-

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARU: DOCTRINA TARANISTA

75

ploatare rationalA i intensivh, a pAmantului si se creaza o clash de tArani independenti, cu interese specifice, este dela sine inteles c aceastO clash va ave
un rol determinant in luptele de clase.
Pentruch vorbesc de luptele de clash, este necesar sti. deschid o parantezh.
ai sO precizez care pot fi formele ei.
De obiceiu, burghezia prezintO, totdeauna, lupta de clash ca fiind identich'
cu actele de violenta, cu rebeliunile, rhsboaiele civile, cu revolutia sociata!
Nimic mai fals cleat aceasth conceptie. Ea nu rezultO din doctrina lui Marx.
Lupta de clash so poate da in presa, in parlament, prin greve, lockouturi sau
boicotare, dupa cum se poate petrece in stradk sub forma de rebeliune, eh'sboaie civile sau revolutii sociale. Dach se &A, in Parlament, in presa sau in
i de stradk sau prin revolte, aceasta atarnO de conditiile economice si de

condifile politice ale unei societati la un moment dat. Pentruch: ce este


in definitiv lupta de clash.? Este valorificarea pe cale politicO a unor interese
de clash, sitand aceasth valorificare este ingOduitO pe calea parlamentari,
pe calea deschig de dreptul de asociatie, intrunire i grevO intr'un Stat, este
evident cii actele de violenta, luptele de stradh, san fasboiul civil, nu se mai
produc. Superioritatea parlamentarismului constitutional anglo-saxon consta
mai ales in faptul acesta, eh' a reusit sti limiteze, inlOuntrul sindicatelor si parlamentului, luptele de cla se.
Dar chiar daeii se recunoaste ch, thranimea are un rol in luptele de clash,
totus i se neagh complet capacitatea politicii pe baza constathrilor istorice.
Ce a fAcut thrhnimea in timpul revolutiei franceze, se intreabrt Marx ?
Nimic in afarO de rebeliuni distrughtoare. Duphce feudalismul a lost sfirtimat

prin lupta burgheziei, care asista, thrinimea, aceasta nu s'a mai ocupat de
p oliti

Marx are o formulA lapidafti, care este repro dush, de toti acei care combat
thrhnismul: Ktiranii sunt incapabili sa-si valorifice interesele de clash in nu-

mole lor propriu, fie intr'un Parlament, fie printr'un Convent. Ei nu se pot
reprezenta, ci trebuie sO fie reprezentati. Reprezentantul lor legal poate sO
apari in acelas timp ca stapanul lor, ca o autoritate peste ei, ca o putere absoluta, care-i apara in fata altor clase si le trimite de sus ploaie i soare !!...1)
De sigur ch asa s'au petrecut lucrurile duph, revolutia francezk, dar care
e cauza? Tarinimea dela sfarsitul veacului.al XVIII-lea avea raporturi de piath?
Aceasth tOrinime triia in gospodAria ei casnick nu era in raporturi frecvente

cu piata, nu cunoscuse Alta exploatare deal a staptinului si a dhrilor, astfel


cii singurul ei antagonism era impotriva regimului feudal. Cand s'a daramat
feudalismul, este natural ca tOrinimea sh, fi devenit politiceste pasivA, deocamdatA, panA and contactul ei cu piata i-a creiat noui interese protivnice.
In acest ristimp, taranimea nu putea sii aibh nici un interes politic si a lisat
conducerea politica burgheziei in ascensiune, sub scutul liberalismului economic triumfator i al dreptului de proprietate absoluth, sacra', si inviolabilt.
Apar ing mai tarziu, cand thranul intri in angrenajul economiei banului,
noui forme de exploatare a titirOnimii: camata i comertul de cereale. Atunci,
in a doua jumAtate a veacului al XIX-lea, in Europa centrali i apuseanO, se
1) Marx: Der 18-te Brumaire, p. 102.

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

76

creazit antagonismul taranului fatk de capitalul comercial, cmktar, ipotecar

fatk de burg, i taranii apar din nou in politick manifestand o tendintk anticapitalistk.
ranii se gksesc de astk
Recunoscand acest fapt, socialitii constatk insk c
data, in tovArksia clericalismului, feudalismului si antisemitismului. Din nou
se neglijeazk a se cerceth cauza acestui fenomen. Concomitent cu exploatarea
capitalistk a Varkrimii in a doua jumtitate a secolului trecut, prin desvoltarea
industrialk a Statelor din Apusul i Centrul Europii, se petrece un fenomen

extrem de important: prin biruinta exploatirii mari in industrie, comert


banck, toat clasa mijlocie ajunge in suferintk.
Tarknimea &este in aceste condicii un aliat in clasa de mijloc, in mes-

tesugarii i detailistii dela orase, can sufereau din pricina aceluias exploatator
ca i tkranul. Apoi clack' aceh dispoz4ie anti-capitalista a tkrtininiii a fost exploatatk ca instrumert al clericalismului i feudalismului impotriva liberalis-

mului burghez, si a hainit misctirile reactionare antisemite, aceasta se datoreste dominatiei politice in acea, vreme a stkpanilor feudali i regimului politic
absolutist.
Zadarnic se incearck deci a se prezenth tkrknimea in politick', ca o anex4" fireasck a curentelor reactionare, deoarece nu e cu nimic dovedit; c dack, dispozitia

anticapitalisa a trtrAnimii s'ar fi produs iriteo epock, in care ar fi dominat


un regim democratic si ar fi existat o miscare muncitoreasck insemnat, tkrAnimea nu s'ar fi raliat politiceste cu muncitorimea oraselor.
In primul rand sk nu uiftim faptele: cand s'a introdus democratia politick

in Europa? Ea nu dateazk decal cam dela 1867. La 1867 se face o reformti


electoralk. in Anglia, care acorda dreptul de vot aristocratiei muncitoresti; in
acelas an se creazil Uniunea nordica germank tot pe baza votului universal,
se fac oarecari reforme politice liberale in Austria si in Franta, Napoleon

al III-lea inaugureazk un curs mai liberal. Insus Kautsliv in noua sa


opera Revolutia proletara i programul ei 1) afirmk ca abi dupa anii
1870 incepa sa se resimtk influenta democratiei asupra luptelor sociale si
chiar atunci la inceput, intr'un mod putin prodigios, date fiind numeroasele
dedderi, anume reactiunea In Franta dupk Comuna din Paris, care dureaza
dela 1871-74, si iegea contra socialistilor din Germania dela 1878-1890. Insk,
CAM vreme ramitsitele feudale i absolutim nu dispkruserk si liberal.* demo-

cratice nu erau asigurate, nici muncitorimea n'a putut stt ajunga la un rol politic determinant i cu atat mai mult tiirknimea n'a fost in stare sa joace un rol
politic corespunzator situatiei ei sociale i economice.
Totus tkranimea a continual sa se manifesto politiceste inainte de rksbolul
mondial.

Teoreticienii socialisti inregistreaza chiar cii krinimea si-a schimbat atitudinea politick sub presiunea imprejurkrilor economice.
Concurenta americana a impus o intensificare a gospodkriilor agricole titirknesti din Centrul i Apusul Europei. Urcarea in urmk a pretului cerealelor
hind simultank cu sporirea rendementului a Mout ca sarcinile ipotecare sk fie
mai putin simtite. Propksirea creditului cooperativ a gonit Camktarii din sate.
1) Karl Kautsky : Die proletarische Revolution und ihr Programm. Berlin 1922, p. 75.

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARII: DOCTRINA TARANISTA

77

Taranimea s'a organiza in cooperative, a inlocuit comertul de cereale i astfel


s'au micsorat posibilitatile de exploatare a taranului de capital.
Aceste imprejuran au ingaduit sa se afirme ct Oranimea a capatat o disranimea a mers mama' in mama cu marea propriepozitie antipro1etar i c
tate, ba chiar cu marea industrie, casa obtina protectia vamala. Pranul ajunge
astfel s priveasca .in proletar pe dusmanul Mu!
Nu era insa greu de vazut c pentru a se ajunge la asemenea concluzii a
fost nevoie a se reduce intreaga massa' taraneasca la taranii mari, cari stapanese proprietati mijlocii, cultivate cu ajutorul muncii salariate, can an aproape
aceleasi interese cu agricultorii mafi. Daca, este incontestabil ca oriunde
partea cea mai insemnata a populatiei taranesti este alcatuita din astfel de
taxani marl, antagonismul acestora fata de proletariat poate influenta ati-

tudinea politica a intregii masse taranesti, descoperirea unei tenth* antiproletare hi mijlocul intregii clase taranesti este o generalizare lipsita de temeiu.
7. TARANISIVIUL IN BAVARIA

I DA1NEMARCA

In Bavaria, de pilda, (itaranii mari, cafi aveau contingente de interese cu


clasele exploatatoare capitaliste, au facut o politica antiproletara. Dar sa vedem

ce a putut sa recolteze taranimea din Bavaria in politica sa, bazandu-se pe


aceasta conceptie antiproletara, insusindu-si idealul micii burgliezii?
Iata ce constata un scriitor bavarez Wilhelm Mattes, intr'un studiu sociologic asupra consiliilor taranesti din Bavaria, in timpul revolutiei din Germania1). Mai intaiugaseste taranii divizati in trei-patrupartide burgheze i unii
chiar in partidul socialist. Apoi descopere cauzele slabiciunii politice a acestei
taranimi, i anume: Lipsa personalitatilor conducatoare, a facut ca toate incer-

carile de a se urma o politica taraneasca independenta, sa fie zadarnice.


Lipsa calitatilor de conducatori se datoreste imprejurrnii ca izbutesc totdeauna

sa fie desemnati la locurile prime oameni, cad sunt in masura sa aduca


servicii in chestii profesionale si locale, dar cafi nu sunt capabili in problemele generale politice, neavand nici o pregatire sa conduca destinele unui
Stat. Acesta este rezultatul intaietatii date politicii intereselor materiale
marunte si locale, conspunzatoare idealului mic burghez care insufla intreaga
miscare a taranilorr mari. Fireste, intelectualii din Bavaria nu se puteau
incalzi de un asemenea ideal, ea un orizoni atat de stramt i, data fiind ambianta capitalista industriala, este explicabil ca-i aflam inrolati in cadrele idealului socialist.

Dar inainte de rasboiu a mai existat o miscare tarancasca inteo alta tara,
care s'a desvoltat in alta directie si care lasti sa se intrevada alto posibilitati
tendinte pentru miscarea ttiraneasca apAruta, dupa rasboiu in Rasaricul Europei.

Este actmnea tarammii din Danemarca2).


Ce observam in aceasta Ora? Inca din 1849 se gaseste un program al tararnistior. Acest program, lansat de societatea prietenilor taranimii, intemeiata
1) Wilhelm Mattes: Die Bayerischen Bauerntlthe. (Berlin 1921).
2) Vezi St. Bezdechi: in eArhiva pentru Stiinta i Ref orma Socialb. An IV, No. 2/1922.

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

78

la

1846,

prevede a. o culturh mai largh a poporului, liberthti profesionale i tre-

cerea phmantului dat thranilor in arendh in proprietate definitivh. La


se dh. in Danemarca o Constitutie liberaI, insh la

1864

1849

i faptele sunt extrem.

de interesante si caracteristice pentru vremea pe care o strAbatem se creazh,


un Senat privilegiat, o cethtuie a conservatismului. Si, se petrece faptul
acesta uimitor i interesant, ch timp de o generatie tAranimea din Danemarca
duce o lupth dhrzh prin toate mijloacele, impotriva acestei incerchri de sugru-

mare a liberthtilor cetatenesti i pentru parlamentarism impotriva acelui


Senat oligarhic, destinat sh impiedece desvoltarea fortelor libere ale poporului.
Regele, ministerul i Senatul conservator guvernau in mod absolut. La 1870,

pentru inthia oarh intelectualii atrasi tocmai de acest ideal inalt, omenesc si
social, au intrat in rhndurile partidului thrhnesc din Danemarca si apropiati
de thrhnism au luptat phnh child, in 1901, s'a dhrhmat acea, baricadh a reactiunii i s'a intronat democratia parlamentarh in Danemarca.
lath o alth infatisare a thrhnismului!
8.

TARANIS1VIUL PUPA RASBOIUL MONDIAL

Rhsboiul mondial a avut 9 ineaurire mare si asupra thranului nu numai prin

faptul impropriethririi, care 1-a transformat in om liber. Rhsboiul, ca atare,


1-a scos pe thran din vechea sa vieath cu orizon+ul mhrginit al chsutei 1 i satului, lhrgindu-i enorm orizontul Trin impresiile thisate in mintea i sufletul

lui de sguduirea mare a lumii. A strhbhtut thranimea din toate phrtile,


lumea intreagh in lung .0 in la si a cules in toate phrtile imagini noui cari
i-au deschis noui perspective. Dach trtranul se simtia, inainte vreme singur,
adeseori, izolat chiar de conshtenii lui, in urma rhsboiului el a inceput sh alb&
o aperceptie despre societate, despre celelalte clase sociale i despre Stat. Aceasth,
transformare a sufletului thrnesc a facut ca thrhnimea sh se ghseasch alhturi de
toate elementele muncitoare, prin faptui c in timpul riisboiului a. putut sh constate acelas tratament vitreg al acestor douh clase, muncitorimea i taranimea..
Child, in aceasth epoch' de transformare socialh, care a dus la emanciparea,
thrnimii in Rhshritul European, se petrece i aceasta, prefacere psihologicI
a tiirrinimii i ridicarea constiintei de clash, datorith exagerhrii antagonismelor

de interese, ca urmare a imprejurhrilor de duph rhsboiu, constatarea de fapt


a aparitiei in diferite State 0 a desvolthrii intr'altele, a mischrii politice thrhnesti, are o valoare mare din punct de vedere social.
Observatorii streini, cari si-au desvoltat conceptia lor politich sociaa
in medh cu totul deosebite de acelea ale Statelor agrare, cum este de pildh Un
sociolog englez Dr. L. Halden Guest, care a strAbm, in 1921 toate thrile noui
formate si Rusia, aduc in aceasth privinth urmhtoarele constathri:
In finuturile rurale, democratia isi ghseste expresia in partide thrhnesti, care desi in general sunt dispuse sh -aprobe socializarea sau municipalizarea in orase sau controlul social asupra industriei, de fapt, pretutindeni sunt
partizanii propriethtii thrnesti a phmantului i comertului liber...
Dicta poloneza este un corp in care interesele thriinesti sunt- in majoritate
efectivh, cu reprezentare socialisth imediat urmhtoare. Premierul este (in Martie
1921) un -Oran veritabil (p. 110).

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARU: DOCTRINA TARANISTA

79

In Ceho-Slovacia cele mai insemnate puteri sunt acelea ale muncitorilor


industriali, uniti in diverse partide socialiste i acelea ale taranilor uniti in diverse grupe taranesti- predominante (140). In Bulgaria, este guvernul cel mai
tipic taranesc din Europa (p. 248). In Austria reprezentarea este impartita
intre sociali-democrati si taranisti (p. 183). Chiar in Parlamentul ungar in 1921,
din 208 membri, 96 apartineau partidului taranese (p. 2001).
Exista prin urmare o miscare politica taramasca, in toate tarile din Rasaritul Europei, unde un regim politic intemeiat pe votul obstesc, a ingaduit o
manifestare politica a tendintelor acestei clase sociale in ascensiune economica.
Dar chiar unde nu exista libertati democrrtice, ca in Rusia, influenta hotaiitoare a taranimii n'a lipsit a se manifest& puternic, impunand Un reviriment
in intreaga politic sovietista: recunoasterea proprietatii taranesti in forma
unei folosinte ereditare, libertatea comertului produselor agricole, inlocuirea

rechizitiior printr'un impozit in natura, etc.


To VI observatorii starilor din Rusia sunt unanimi in recunoasterea c dach
s'ar realiza, principiul egalitatil de reprezentare intre tarani 1i lucratorii dela
orase aceasta reforma simplh ar transforma intregul regim bolsevic2).
Daca nimeni nu mai poate contesta c miscarea politica a Viranimii este
un fenomen specific imprejurarilor sociale din Rasaritul Europei, tutus ea continua, sa fie considerata ea o manifestare efemera, lipsith de o luta motrice
proprie, si de un inclreptar ideal. Incontestabil, insa, ci odata dovedita existenta
nnei clse taranesti cu Ufl rol definit i preponderent in societatile agrare,
ca factor de transformare sociala, catre progres, nu se mai poate nega capacitatea ei de actiune pol_tica de sine statatoare.
9. CARACTERUL SI TENDINTELE POLITICH TARANESTI

a) Taranismta i liberalismul

Care poate sa fie caracteral i tendintele politieji arnesti? Ipotetic, poIiica Viraneasea s'ar putea desvolta in cadrul conceptiei liberal capitaliste, a
celei conservatoare sau a celei democratice muncitoresti.
Se poate desvolta, o politica ttirrineasca liberal capitalista?
Mai intaiu, vechiul liberalism a murit. Autonomia individului in vieata economica, sociala si de Stat a fost inlocuita cu inglobarea inclividului in sistemul
monopolurilor, care domina vieata sociala si de Stat pretutindeni in faza actuala

a capitalismului. Oligarhia financiara troneaza asupra Statului. Liberalismul


politic era contra inmixtiunii Statului in vieata sociala. Statul ei a considerat ea
organ politic al fortei colective pentru apararea ordinei de drepk. Atat 1 i nimic
mai malt. Era Statul gardian de noapte. Astazi tendintele i interesele oligarhiei
financiare, cladita pe trusturile financiare, impun cu o putere eleinentara Statul

absolutist, despotic, militarist si politist. Este un nexus cauzal intre aceste


della forte deosebite.: intre caracterul societatii de astazi, dominata de trusturile financiate i caracterul Statului de clash de astazi, care nu poate fi
decat despotic, absolutist, militarisc i polifst.
1) The Strugle for Power in Europa 1917-1921 (London 1921).
2) Dr. L. Halden Guest op. cit. p. 103.

www.dacoromanica.ro

80

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Apoi, se pot trece cu vederea antagonismele, care existh intro thrhnime


clasele exploatatoare: organizarea capitalist monopolisth a cornertului de cereale fath de tendintele cooperatiste ale thxhnimii, trusturile industriale si
thrhnimea consumatoare, politica vamalh protectionisth i prohibicionisth, la
adhpostul chreia se desvolth cartelele i trusturile industriale? In sfarsit, oricine va cerceth oricat de sumar planurile pentru restabilirea financiari i vainal

tail, care, mai toate, sunt bazate pe taxe de export asupra cerealelor, monopoluri, preturi maximale, rechiziii, impozite indirecte care cad mult mai mult
asupra claselor thranesti i muncitoare, va constath antagonismele adanci care
dominh raporturile intre trifanime i clasa capitalist.
In aceste conditii, dach caracterul politicii thrhnesti ar fi dat de ideologia
liberalh' capitalista, thrhnimea ar subscrie subjugarea- ei de chtre trusturile
financiare, care ar obtine astfel monopolul conducerii deslinelor
b) Tdrdnismu

i .conservatismul

Atunci, poate c miscarea p3litich a thrhnimii Ii aflh locul In marginile


conceptiei conservatoare? Niciodath n'a rrisunat cu mai multi thrie glasuri
pentru renasterea conservatismului. Zadarnie se socotea, c odath ce au disphrut marii proprietari, clasa socialh pe care se rezima conservatismul, doctrina ei 4 trecut in istorie, chei mai cu seamh in urma succesului electoral formal
al conservatismului din Anglia, au reaprirut apostolii reconstituirii conservatismul ui.

Reconstruirea conservatismului se incearch a se elhdi pe o bazh moralh si


pe una socialh. Baza moralh este credinta ch thrrunmea a fost i este in esenth
conservatoare i traditionalisth. Baza .socialh este: agrarianismul impotriva
industrialismului.
Dar, inainte de toate, care sunt elementele fundamentale ale conceptiei
conservatoare? Mai intaiu, este ideea unei inegaliti4i naturale a oamenilor
anume recunoasterea drepturilor castigate pe baza acelei inegalithti naturale
a oamenilor (ierarhia!); in al doilea rand este autoritarismul, si in al treilea
rand traditionalismul.
Statul este privit ea o comunitate economich, cu cele douh misiuni mari:
a inlesni educatia fortelor naturale, dar i a conserva in acelas timp echilibrul economic al fortelor sociale. and echilibrul social al fortelor este sdruneinat de prefaceri economice si sociale, atunci conservatorul devine romantic,
face apologia trecutului, neagh prezentul i desvoltarea Catre viitor si se leagh
de elemente sociale care sunt gata sh se scufunde. Astfel conservatismul are
o predilectie pentru clasa de ruijloo, pentra mica burghezie: mestesugarii
si micii negustori.
Si. din ce elemente ar putea, fi intoemith noua armath a conservatismului?
Evident, in prima lithe din marii proprietari, cad au rrimas i von mai rh.mane
duph expropriere. Acestia au primit o puternica infuziune de sange burghez
in timpul revolutiei agrare fenomen care s'a petrecut si in Franta duph
revolutia dela 1789. Apoi prin insus faptul ca au fost deposedati de
primant si an fost despgubiti cu renth, ei von aveh sau interese industriale
sau interese financiare. In a doilea rand, ar intr in armata conservatoare ele-

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARU: DOCTRINA TARINISTA

81

mente din clasa mijlocie: mid detaiiti, cari se gasesc in-tr'un oarecare antagonism fath de miscarea cooperatisth trrI.easc i sunt subjugati de marele
capital bancar, i mestesugarii meniti dechderii prin procesul evolutiei industriei man sau, cand conditiile economice le inghduie s reziste, inglobati
In sistemul industriei man sau direct in sistemul financiar capitalist.
Acestia ar fi aliatii Prhnimii!
Care e idealul lor? Au ei un ideal comun, pot elemente sociale atat de disparate sh alba' un ideal comun? De sigur ch nu. Politica micii burghezii impotriva

proprietatii de munch ca sh" se creeze o selectie a rebours in desvoltarea


agrarg, adich' impotriva progresului agricol, impotriva intereselor superioare
ale societhtii identice cu interesul productiei?
Nici o p1itic impotriva capitalismului n'ar fi de conceput, chci
ar fi contrarie intereselor industriale i financiare ale marilor proprietari. Atunci
poate o politic anticapitalisth reactionarh, pentru sustinerea claselor de mijloc
din industrie i comert, care reprezinth din punctul de vedere al formelor de productie organisme inferioare. Dependenta detaiistilor i mestesugarilor de organizatia capitalisth, ale chrei anexe sunt, nu inghduie insh nici o asemenea orientare.
Este lesne de intrevhzut ch in acest haos de tendinte, care se anihileazh reciproc, nu este loc pentru manifestarea politich a clasei thranesti care, are de
indeplinit un rol determinant In opera de transformare socialh a thrilor din Rhshritul Europei In epoca istorich, deschish de ra'sboiul mondial.
10. TARANISMIJL SI DEMOCRATIA MUNCITOREASCA

a) Regim politic democratic

Actiunea politich a thrhnimii nu se poate misca cleat in cadrul conceptiei


democratice muncitoresti. Taranimea nu-si poate implini misiunea ei istorich
raa sh se asigure un regim politic democratic.
State le Apusene au izbutit sh-si asigure mai de mult un regim politic democrat. Procesul burgheziei impotriva feudalismului agrar era determinat in special, de faptul e acesta era .detinatorul puteni politice i burghezia a reusit
sa darame feudalismul, introducand regimul politic democrat. Alta este situatia in State le agrare, astazi, duph fasboiul mondial. Aici gisim votul
universal, dar lipsen garantiile elementare ale libertatilor eettutenesti si autonomia eomunali i intreaga vieath socialh. este dominath de plutocratia bancar& si de speculatie, intirit i sprijinith de absoluismul guvernamental, de .
biurocratism si militarism.
Lupta impotriva absolutismului a fost dush in Apus de clasa, care avea
interese s introduch democratia politica" si care era atunci burghezia. Am
aratat cum in Virile agrare din Rhshritul Europei conditiile de desvoltare ale
capitalismului, confundh interesele plutocratiei financiare cu forma de Stat
absolutist, imprejurare care dovedeste e numai clasele muncitoare i thrnimea
sunt menite s poarte stindardul democratiei politice in aceste phrti ale lumii.
Exemplul Danemarcei este in aceast a. privinth edificator: thrhnimea infanta
de itytelectuali i celelalte stratun oprimate este in stare A' dud, lupta pentru
democratia politica", i s invingh

www.dacoromanica.ro

DOC T RI N ELE PARTIDELOR POLIT ICE

82

b) Teircinimea, puterea politica gi transtormarea socialci


-

democratia politica' intronata terkiimea poate s cucereasca puterea politicil. Intrebarea este dace,* o poate 'Astra 0 in ce sens va utilize ferenimea puterea politica?
Conceptia materialista' afirm c exista o perfecte, concordanta intre pu.
terea politica 0 cea economica, deci o dna' sociala nu poate s aibe, un rol po
litic mai insemnat decat fortele sale economice. Dar chiar Marxitii resph4
aceasta interpretare mecanica a materialismului i afirm c puterea politici
Odate,

nu se confunda totdeauna cu cea economica. Ceeace este insemnat, este consta

tarea c puterea politica nu poate fi intrebuintata dupa bunnl plac, ci numa,


tinand mama de conditilie economice. In cazul nostru, daca puterea politica poate fi cucerita de teranime ea nu va fi mentinuta deck daca 0 in masura,
In care se va tine seama de conditiile economice.
Atunci se pune Intrebarea urmatoare: reprezinta clasa teraneasce, un interes contrar interesului societkii, care nu este altul deck de a desvolte forme
de productie din ce in ce mai superioare?
Dace' conditiile de existence, ale clasei teraneti ar fi in conflict cu necesitatea desvoltkii maxime a fortelor de productie ale societkii, ea n'ar putee
conserve puterea politica In mainile ei, chiar daca preponderenta numerice
i-ar acorda-o la un moment dat.

In al doilea rand, este trenimea un obstacol in calea transformarilor


sociale ?

Socialitii au raspuns totdeauna afirmativ. Postulatul principal al socialismului este socializarea. Pentru ce cer socialitii socializarea mijloacelor de
productie? Pentru done, motive: pentru dreptatea social i pentru asigurarea maximului de productivitate in societate. S'a dovedit ins c proprietkea
de munca corespunde in sfera agriculturii dreptkii sociale i interesului productivitkii maVme. Deci taranismul nu este in desacord cu idealul de progres
al omenirii.
Dar nici socialitii nu cer socializarea imediate, dupa experientele, care s'au
facut dela resboiu incoace. Iate, ce spune Kautski in aceasta privinta:
uModul de productie capitalist s'a desvoltat dela caderea feudalismului
numai treptat i nu in acela fel in toate domeniile vietii economice. G-esim
domenii, in care exploatarea private, s'a transformat.In monopol i reclama
socializarea, i allele in care nici nu se poate imagine desfiintarea imediata a
exploatarii private. In aceasta privinta toti socialiii, cari s'au ocupat in anii
din urma on problema socializarii,sunt de acord ca ea nu se poate face deck
treptat, ci Inca decenii inainte o insemnath parte a productiei va trebui se, fie
executata dupe, sistemul capitalist1).

Atunci eum se impotrivete taranismul transformarii sociale? Intrucat


se opune teranismul la socializare, mai mult deck chiar socialitii, 0, mai mult
deck reclama rkiunea de existenta a societkii omeneti, care este inainte de
toate intemeiath pe productie i interesata la continuarea i prosperitatea
acesteia.
1) op. citat p. 182.

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARU: DOCTRINA TARINISTA

83

c) Tdreinism i industrialism

Dar s'ar putea, obiecta, c


ranismul ar fi ostil industriei. S'a aratat ca nu
exista vre un desacord intre desvoltarea unei clase de Omni de sine statatori
si industria mare, ci dimpotriva se descopere o intregire reciproea intre desvoltarea agriculturii taraneti 0 a Intreprinderilor industria1e mari.
Nici intfun caz nu se poate vorbi de agrarianism contra industrialism,
In acest -sens, de desacord permanent 0 hotafit. Mci chiar doctrina poporanismului nu nega necesitatea industrializani, ci numai posibilitatea desvoltarii
industriei capitaliste in mediile agrare inapoiate. Esteprobabi1c procesul transformarii pe baza proprietatii private 0 a concurentei libere a Statelor agrare
din trecut In state industriale, nu se va repet aidoma in statele agrare de astazi.
Chiar social democratul Kautsky afirma ca in transformarea sociala, nici nu se

poate gandi ca o Ora agricola st strabata exact acelg drum in lungimea si


directia lui, pe care 1-au facut tarile industriale de azi. Daca socialismul va
birui in Apus, tarile en populatie In majoritate agrara nu vor mai avea atunci
si rataceasca intreg pustiul capitalist, ca Statele conducatoare economicete,
ca si ajunga in tara fagaduita a socialismului. Ele Ii vor putea ajunge telul
pe un drum foarte scurt1).
Daca nu este inerenta firanismului o tendinta impotriva desvoltarii industriale, in schimb el este impotriva protectionismului vamal, creator al industriilor de sera, al trusturior i cartelurior. Deasemenea, ori In ce loc se formeaza
un monopol privat, taranismul reprezentand interesele majoritatii masselor
producatoare, i consumatoare va preferi trecerea lui in mainile colectivitatii
In forma economica, potrivita intereselor productiei.

d) Sate $i orqe
Ca un corolar al antitezei agrarianism-industrialism, s'a descoperit un antagonism intre sate 0 orap. Anumite manifestari ar putea indreptati o asemenea constatare. Astfel, se relateaza ca cu prilejul intemeierii Internationalei Verzi, la Congresul dela Passau in August 1920, ceeace a atras i deOeptat
mai mult interes a fost ideea sa se doboare odata pentru totdeauna ascenden-

tul intereselor oraene0i asupra celor ale satelon. Iar in programul minimal
al partidului Oranesc sarb se gasete un punct analog. Toate privilegiile posedate de orap asupra satelor trebuie sii dispara0).
Dar de ce natura sunt privilegiile, posedate de 'nap pe socoteala satelor?
Sunt de or dine fiscala. Atunci se pune intrebarea :interesele civilizatieireclama'

ca banii adunati in sate sa, se cheltueasca inteo proportie mai mare pentru
desvoltarea orgelor i sa, se mentina prapastia analfabetismului intro sate
0 ()rap?
Este oare astfel civiizatia capitalista amenintata de catre taranism?
Dar, mai intaiu, exista o civilizatie capitalista, i uncle se gase0e ea? Civilizatia
1) op. cit. p. 305/306.
2) Vezi: Literature of Agrarian Reconstruction by David Mitrany, in Reconstruction
in Europe (1923) Section XII (p. 762).

www.dacoromanica.ro

84

DOOTRIIVELE PARTIDELOR POLITIOE'

capitalistti este concentratd in cateya State Apusene: Anglia, Statcle Unite,


Franta, Germania putin in State le succesoare ale Austro-Ungariei si mai putin
in Romania si Rusia si in celelalte parti din Sud-Estul european.
Apoi ciilizatia Europei nu este intemeiatd in era capitalista. Bazele civilizatiei sunt strdvechi. Civilizatia aceasta este rdspanditd in toate ttirile, orasele
i centrala, ideile despre
i satele. Ideile despre administratie i guvernare 1oca1

locul omului in naturd, despre dominatia omului asupra naturii i alte

multe asemenea sunt patrimoniul general al umanitatii intregi, iar nu al eiyililatiei capitaliste. Apoi, eivi1izaia capitalista, acolo unde s'a desvoltat in Statele industriale, nu se gtiseste astazi la o mare raspantie, nu se pune tot mai acut
spre rezolvare- marea problemd:rcum sd se controleze izvoarele naturale i capitalul acumulat in interesul oamenilor, in loc sa, se ingdcluie ca oamenii sit fie
exploatati in interesul unui sistem mecanic si in folosul unui pumn de privilegiati?
Zilele trecute s'a petrecut un eveniment pe care presa englezd 11 numeste
epocal: Lordul Milner, a deschis o campanie in ziarul Observer impotriva
capitalismului nu dupd liniile socialiste, ci pe baza intrebdrii: care este serviciul
pe care eapitalismul Ii aduce astazi comunitdtii? Aceasta este intrebarea cardinalk dupd care se poate judeca un sistem economic.

Dacd aceasta este situatia in care se sbate insas civilizatia capitalista,


dacd toate stracluintele geniului uman sunt indreptate &dire liberarea
fortelor omului, ca sa-i deschida calea cdtre desavarsirea personalitAtii sale,
ce acuzatie se poate face tardnismului, cd in tendinta sa de desrobire i ridicare
a masselor muncitoare rurale, se impotriveste privilegiilor oraselor, care au
ea urmare, tinerea satelor in besna nestiintei i mizeriei sufletesti? Nu este
inshs manifestarea acelei tendinte o str'aduinra pentru asezarea temeliilor
civilizatiei, in aceste colturi ale lumii, care nu s'au bucurat cleat inteo mdsurd
restransd de binefacerile civilizatiei capitaliste?
e) Teireinimea i muncitorimea industriald

Cu toate c nici atitudinea taranismului fata de industrie i nici aceea fatd


de socializare i cu atat mai putin conceptia generald politich, nu-i incireptd-

teste, totus socialistii au afirmat, pand in timpul din urma, cti ar exista uli
antagonism ireconciliabil intre taranime i muncitorime. Dacti aceasta consta-

tare corespunde in parte realittii sociale din Statele din Apusul i Centrul
Europei, chiar Kautsky recunoaste c altminteri ,stau lucrurile in Rusia, in
Statele balcanice, in Caucaz

Acolo lucrtitorii industriali i taranii sunt

Inca saproape.

Dealtminteri, tendinta de a prezenta taranimea inteun antagonism oarecum natural fag de proletariat, izvordste din necesitatea de a nu turbura armonia liniilor marxiste asupra evolutiei sociale, reducerea luptelor de clas
la burghezie si proletariat si de a declara proletariatul ca depozitarul unic
al misiunii istorice de transformare a societatii.
De lapt, Mei in Statele industriale antagonismul (Entre tdranul producator
si muncitorul consumator nu este atat in firea lucrurilor, intrucat prin mijlocul cooperatiei se poate realiza o conciliere intre interesele producatorior

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MADGEARIJ: DOCTRLNA TARANISTA

85

acelea ale consumatorilor, daca se inlatura prejudecatile deoparte si de alta.


Inainte de toate trebuie sa se recunoasca ceeace accentueaza social democratul
si

Ed. David: Agricultorul are un drept bun la preturi, care sa-i rasplateasca
munca plina de osteneli si de griji, astfel Inca sa poata tral si el ca un om civilizat. Muncitorimea industriala nu poate s refuze nimic taranului din ceeace
cere insas la vanzarea fortelor sale de munca 1).
Asemenea recunoasteri reciproce pot conduce chiar in State le industriale
la o colaborare intre muncitorime i taranime, iar in ce priveste State le agrare,
in care muncitorimea industrial'a este de origina recenta 0 este apropiata prin
interese i teluri comune de faranime, nimic nu poate zadarnici o cooperare
politicti intre aceste doua categorii sociale.

f) Taranismul i intelectualii
Rolul intelectualior se desprinde dela sine din elementele fundamentale
ale taranismului.

S'a ridicat din diferite parti acuzatia c taranismul ar fi antiintelectualist.


Dar daca taranul nu apreeiag indestul pe intelectuali poate c aceasta se datoreste distantei sociale, creatti intre tarani i fiii lor, cari ridicati prin invatatura la situatii inalte i intrati in angrenajul societatii capitaliste si-au uitat
indatoririle fa1 5. de caminul ptirintilor si de constitenii de ieri; sau mai poate
fi vorba de indiferenta tranimii fata de intelectualismul superior, in intelesul, ca in vreme ce satele ramtin farti 1ooii fAra nici o posibilitate de lumina,
se creaza institute pentru cercetarea lucrurilor transcendentale, cum ar,fi de
pilda teoria relativitatii a lui Einstein. Toate acestea pot fi iealithfi, dar ele
au contingente cu anumite situatii sociale vremel nice, astfel eh nu se poate vorbi
cu temeiu de o tras'atura antiintelectualista inerenth miscrtrii politice prauesti,

Dimpotriva, ttOnimea, care are interes ca societatea sa fie organizata in


asA fel incat toate trebuintele sa fie satisfacute din plin, intelege necesitatea
tehnicienilor, cari mai ales in aceasta epoca de reconstructie a lumii au
rolul cel mare de a fi expertii oamenilor politici, in toate domemile.
Taranimea are toga dragostea fata de carturarii cari se apropie cii sinceritate de massele populare. S'a ne intrebam insa mai bine dach intelectualii 0-au
inteles rolul lor fata de societate? Exisfa, doua categorii de intelectuali: adeptii
fatalismului nedreptatilor sociale, scepticii conservatismului de ieri i adeptii
dogmei optimiste a progresului, liberalii de ieri i de astazi. i unii i altii se
desintereseaza de miscarea sociala, i unii i altii se cointereseaza, in orgainzatiile economice, care sunt impotriva intereselor poporului, si se milli daca
intalnesc apoi indiferenta, dispret sau i ura in straturile populare din care
s'au ridicat i pe care le-au parAsit.
Rolul intelectualitatii, in momentele in care se gaseste lumea, in aceastti
mare opera', de reconstructie, este rolul personalitatilor constiente, al celor
cari, ridicati din pOpor, stiu c`a, au de platit o politti poporului pentruca institutiile de cultura dela al ctiror izvoare s'au indestulat, au fost intretinute
prin mijloacele stoarse din mizeria poporului muncitor.
1) Ed. David: Sozialismus und Landwirtschaft (1921) p. 513.

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

86

g) reircinism, NaYonalism i Internafonalism

pozitia taranismului NO, de nationalism si internationalism se defineste lesne.


Taranismul, ca miscare politica' a clasei taranesti in lupta impotriva intregului sistem de exploatare i dominatie economica si politica a societatii capi-

taliste, nu poate sa manifeste nici o tendinta de opresiune fata de minoritatile etnice conlocuitoare. Conceptia politica, a taranismului, asigurand desvoltarea maxima a fortelor de productie i desfasurarea deplina a bunei stari
rivalitatile
in massele munci.oare singura chezasie a progresului social
nationale dinlauntrul StatuIuiIi micsoreaza insemnatatea i inlesnesc aflarea
unei baze comune de conlucrare papier]. Astfel, chiar daca' miscarea politica
taraneasca din launtrul aceluias Stat, poate fi vremelnic impartita pe nationalitAti, ideologia ei sociala fiMd aceeas, conlucrarea diferitelor fractiuni taranesti etnice se impune dela sine si deschide perspective largi pentru cea mai
fericita deslegare a problemei minoritatior.
Exista astazi mai multe Internationale in lume cleat Ii poate inchipui
cineva. De buna seama c cea mai puternica este aceea, care n'are o fiinta formala Internationala marei finante. Apoi vin internationalele socialiste:
Intemationala doua, a- doua i jumatate, a treia, Internationalele sindicale,
dela Moscova si dela Amsterdam, Internationala ministerelor de externe,
Internationala. universitatilor, Internationala crucii roii, Societatea Natiunilor, Internationala verde si altele mulL-e.
De buna, seama, nici una din aceste Internationale nu poate sil suplineasca
rolul natiunii. Natiunea este un factor hotaritor in determinarea progresului
social, deci nici un partid politic nu poate sa, se creeze pe o baza internationala. Internationalele pot fi anexe in desvoltarea actiunii politice; ele nu pot
sit devie supranationale.

De aceea toate Internationalele-traese atata vreme cat servesc numai intregirea actiunii politice a partidelor nationale.
Daca Internationala a treia, In afara de partea ei doctrinara, care n'a fost
acceptata de toate partidele socialiste, n'a putut sit prinda terenul asteptat
de conducatorii ei, aceasta se datoreste faptului ca s'a manifestat dela inceputurile ei ca supranationalb, ca o instanta, ewe a voit sa, comande vietii
natiunilor.

Internationala verde a taranismului a fost intemeiata in 1920 la Passau,


din imboldul premierului bulgar Stamboliisky.
Stamboliisky a luat ace& initiativa in speranta ash, a declarat cit
taranii din toate tarile se vor uni, vor-creia o miscare universala a agrarianismului, care va pune captic rivalitatior econornice intre popoare, carora li
se datoreste situatia mondiala crilicit actuala. Aceasta Internationala verde,
care pentru unii aparea, ea o contrapondere fata, de Internationala iosie din
Mosceva, s'a manifestat dela inceput ea, deptd a ideei Soeietatii natiunilor.

Totus Internationala verde n'a luat Inca pana acum un colorit definit.
Avand i astazi centrul la Praga, ea apare pentru unii din intelectualii taranisti din Statele slave, ca o miscare de reinviere a panslavismului intelectual
si democratic, desi in sanul ei se gasesc astazi partidele taranesti din Austria

www.dacoromanica.ro

VIRGIL MAD GEARU; DOCTRINA TARANISTA

87

0 din Italia. Dat fiind caracterul ei vag

i tendintele panslaviste, ea n'a putut


prezinte o bag de intelegere intre direritele partide tarineti. 0 asemenea
baz'a% de intelegere va exista numai atunci and ideologia cliferitelor partide
-prAneti va fi idenfic i and se vor puteh aeza, teluri precise pentru
actiunea Internationalei verzi.
88

Oricare ar fi Ins soarta Iiiternationalei verzi, actiunea ttifanismului nu poate

urma cleat in marginile intereselor fiearei natiuni; iar micri1e internatiomale, ori de ce natuth, nu pot fi privite cleat ca o complectare a anumitor functiuni, care n'ar putea, fi Iiideplinite, numai prin actiunea nationara izolall.

21 lanuarie 1923

www.dacoromanica.ro

LIBERALISMUL ECONOMIC
G. TA FA

I-11 perioadele turbuii, in vremurile de mari prefaceri sociale, oamenii isi prti-

ptidesc calmul: cea mai mare parte dintre ei, pierd increderea in fortele
proprii si apeleazti In descurajarea lor la sprijinul unei forte pe care o
cred ei superioarti lor si panaceu universal al tuturor relelor de care suftir: Statul.

Iar and aceasta hill% superioarti si atotputernicti nu corespunde asuepttirilor,

ea este de vinti de tot ceeace se intampla in societate. Statul este de vinti


cti e vieata scumpti; Statul e de vinti cti valuta scade ; Statul e de vin5 cti unii
negustori se imbogtitesc; Stathl e de vita ch altii dau faliment ; Statul e de vita'
Ca se produce prea mult yin; Statul e de vinti a nu se produce destul grail;
Statul e do vinti cti aici se desfasurti un lux ftirti, precedent ; Statul e de vinti cti.

dincolo cersetorii sdrentarosi iti atin calea; Statul e de vinti cand nu ai


cu ce te imbrtich; tot Statul cand ai prea multe randuri de hame. Omul
simplu, ca si savantul gtisesc explicatia tuturor relelor sociale in reaua organizare a Statultti, ori in lipsa lui de diligent. Este foarte explicabil ca, atunci
and lumea intreagti apeleazIt la el, ori 11 criticti, omul de guverntimant sti-si
piard ti. el insus cumptitul si sti creadti cu tot dinadinsul ch el, care reprezintti
Statul in lumea exterioarti, trebuie sti ia toate masurile cerute de public. Cu
succes ofi frti, Statul se face conductitor de osti, gardist, viittise!, mkurtitor
de strada, sorti de caritate, precupet, negustor de ghete, haine, ciorapi de mtitase,
rosu de buze ori crosse de parachs, handier, agricultor, exportator de grane,
fabricant de gaz, extractor de ctirbuni, sef de gall ofi sofeur de automobil.
Statul face de toate.
Care este pricina pentru care toattilumea apeleazti la aceasta forth', superioarti?

Pricina este ea noi toti ne-am facut o idee gresitti despre ceeace este Statul.
Ce este, in adevAr, acest Stat cu puteri nebtinuite, dela care toti astepttim
ceva

si iatil acum cand se voteaz5 reforma impozitelor se vede bine

ctiruia

nimeni nu ar voi sti-i dea nimic?


Ideea de Stat a fost constituitti de mark; filozofi si juristi ai veacului al
XVII-lea si XVIII-lea. Jurisconsultul german Savigny insti este acela care
i-a dat o mare strtilucire. Statul, in conceptul lui Savigny, este o fictiune
de drept, deosebit de colectivitatea indiviMor ce-1 comptul, si superioarti ei,
avand dreptul de a cere totul si cAruia totul trebuie sti-i fie sacrificat.
Aceasta entitate aparte, cu destiVarsire distincta, de massa unittitilor individuale ce o compun, aste asa de puternicti, incat In fata ratiunii de Stat toate
drepturic individului dispar, toate garantiile lui se scufundil.
Statul este, prin urmare, o persoanti nouti care se deosebeste de indivizii
ce reprezintti, pentru a lila, in afarti si pe deasupra lor o insemnare si o vieatti
juridicil independenta, asti incat intro Stat si indivizi se stabilesc raporturi dela.
Suveran la supus.

Dacti aceasta este conceptia despre Stat, atunci este natural ca Statul
sti se amestece In toate

in afacerile particulare ea si in cele publice

www.dacoromanica.ro

si e

90

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

natural ca el sa faca, de toate, i industrie i comer i agricultur, in afara de


paza, de justitie, etc., iar noi ceilalti, noi indivizii cari compunem Statul sh
nu fim cleat functionari In acest Stat ; s ne dea ceeace 1-ar lasa inima pe el
si ne dea noua. Conceptia noastra despre Stat s'ar reduce cam la aceea ce arata
Conu Leonida cand spunea c In& o
Caragia/e Inteo foarte frumoasa opera
republica ce se respecta fiecare dintre cetateni trebuie s aiba o pensie. dad.
nu 0 o leafa, i. nici unul nu trebuie s plateasca bir. Tar cand sotia lui Conu
Leonida 11 intreaba: dar de uncle sa, plateasca pensia daca nu se platete birul,
el faspunde neted: aceasta e treaba Statului.
Si cu cat ne'Intoarcem Indarat, cu atat idea aceasta de Stat este mai adanc
Inradacinata In conceptia oamenilor de guvern5mant, pentruca nici una nu
cadreaza asa de bine cu absolutismul guvernelor de State Nationale, dela sfaritul Evului mediu.
Nu este, dar, nici o mirare c puterile publice, in veacul al XVII-lea, intervin
n chip minutios pang, i in vieata economica. Exista, pe vremea aceea, o credinta

nradacinata, ca StaLul singur poate s asigure prosperitatea natiunii, pe and


nitiativa individuala nu valoreaza nimic.
ARTIFICIALISMUL ECONOMIC

Asigurarea prosperitatii nationale se rata, de Stat pe trei cal:


1. Prin concentrarea industriilor i comertului in corporatii de meteugari.
In aceste corporatii, indivizii nu puteau lucra dupa aptituclinile, ori dupa gustul
lor ; pentru a face un meteug, trebuia s Iii agreat de corporal; e 0. de patroni,
cari limitau numarul celor ce puteau intra in corporatie. Regulamentele interioare determinau modul fabricarii marfurilor ; opreau vanzarea sub un oarecare
pret; interziceau patronului de a se mut& dintr'un loc intealtul.
D-voastra cunoateti cu totii, In detaliu, organizarea acestor corporatii,
care au format aria burgheziei din Evul mediu i. mai cunoateti cu totii
impietarea ce o aduceau libertatii de exercitare a profesiunii, libertatii de munch,
libertatii de schimb 0 a libertatii In general. Cebace cunoateti mai putin, este
ca, In vremea noastra, se preconizeaza o forma de organizare, care se apropie
de aceea care exista in Evul mediu. Evident ca este o distanta de atunci i "Ana
acum i. cit sunt, de sigur, altele formele de amanunt, dar conceptia este aceea
fi aceea este organizarea industriala ce se cere acum; ea cere ca Statul sit alba,
maim asupra tuturor intreprinderilor ; totul sa se faca din orctinul Statului,
pentruca a cere interesul social.
In cele doua din urma opere publicate de Rathenau: Intreita Revolutie i
Ineotro merge lumea? el nu gasete alta solutie la relele de care sufere azi
omenirea, decat organizarea; iar prin organizare el Intelege cam aceea ce se inteJegea In veacul al XVII-lea i XVIII-lea prin organizare.
Inainte, zice Rathenau, Tani sa intemeiezi o industrie unde vreai, cum vreai
0. and vreai,
de acum inainte, societatea are interesul sit te intrebe, daca
prin aceasta instalatie nu risipeti bunuri, nu cheltueti zadarnic energie. Vrei
sit faci o fabrica de sapun, societatea te poate obliga sit faci una de ghete; eti
utilat pentru panglici, societatea Ii poate ordona sit faci pluguri. Nu mai poti

www.dacoromanica.ro

G. TWA: LLBERALISMUL ECONOMIC

91

face atatea variethti cate cer clientii. Vei face un singur fel de stoM, pentru economisirea muncii; o singurh, formh de ghete, una singurh de automobil.
Cum vedeti, nu este mare deosebire intre ceeace se pretindea atunci i ceeace
se cere asthzi.

2. 0 a doua cale pe care Statul o lua pentru asigurarea prosperiatii, era


politica de aprovizioNare. Politica aceasta este, dealtminteri, foarte veche ;

ea era practicath de Faraonii Egiptului, cad adunau bucate in vremea celor


7 vaci grase ca sh aibh, cu ce nutri populatia in perioada de restriste politica.
Politica aceasta- voia, s o reinvieze rhposatul Iancu Lahovary, prin legea coprelor de rezervh. Statul, pentru a preveni lipsa, arAta ce cultura se va face; nu
Rra, inghduit s desvolti cultura unei alte cereale deck graul i era interzis produ-

chtorului de gram de a-si vinde graul aiurea decat in regiunea lui, si mai ales
interzis de a vinde in strhinhtate. (Nu zic Mrh permis, chci dach in toate privintele ne-am reintors la politica economich a Evului mediu, permisele sunt o
inventie cu totul modernh). Produchtorul, pentru a mentine pretul scazut al

graului, era obligat sh vie in zile anumite, cu graul, pe plata publich. (Nu
existau pe vremea aceea datele statistice care ne inghduie astAzi sh ne dispenshm de aceasth cerinth).
In vremurile noastre nu a lipsit iiici indemnul Statului de a culLiva graul,
nici obligatia de a mentine pretul schmt, nici aceea de a nu-I vinde cleat in
anumite regiuni, chci nu e mult de and prefectii nu Msau gran] sh lash dintr'un
judet pentru a trece in altul. Este, prin urmare, aceeas politica de aprovizionare,
care se practica la sfarsitul Evului mediu
ce se practich azi, la noi, duph,
rhsboiu
aproape In aceleasi cond4ii. Guvernul face cele mai mad sforthri
pentru a asigurh cultura graului i, cu cat se amestech, mai mult, cu atat se face
mai putin grau.
3. Un al treilea mijloc pentru a mild prosperitatea era aducerea aurului.
Pentru atingerea acestui scop, mijloacele erau simple: export de mhrfuri fabricate; oprirea importhrii de mhrfuri; aducerea de materii prime; oprirea in Ora,'
a pro duselor agricole si a materillor prime considerate drept boghtie nationalh;
,schderea salariil or pentru a vinde mhdurile mai ieftin si mai usor ; schderea
pretului alimentelor pentru compensarea schderii salariilor. Era aceea ce se chema
inteun cuvant, artificialismul economic, impotriva chruia s'a ridicat scoala economica, dela inceputul veacului al XVIII-lea, cunoscuth sub numele de Scoala

economich 1iberal, od individualisth.


LJBERALISMUL ECONOMIC

Economistii din aceasth scoalh plecau dela douh observatii foartei simple:
a) In societatile cu organizare economich inapoiath, toath lumea lucreazh.
Societhtile inapoiate realizeazh, visul utopistilor, cad vor suprimarea trantorilor,
a lenesilor. i, cu toate acestea, shrhcia i lipsa in aceasth societate este in stare
endemic i generalh.
Dimpotriva, in sociefatile inaintate, in Wile civilizate, existh, un numhr
de trantori alAturea cu muncitorii. Dach mill dispun de foarte multe mijloace
de traiu i altii de mai putine, lush este de observat ch, starea general i felul

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

92

de traiu al celui mai umil dintre muncitorii din aceasta societa(e Inaintata, este
cu mull superior felului de traiu al celui mai ridicat din societatea primitiva.
b) Mai este o a doua observatie de facut: in societatile 1napoiate, oamenii
muncesc din greu i variat. Omul dela tail Ii drege plugul, ii ascute fierul,
pune o speteaza la roack face doua restee, Ii &este mancarea i apoi pleaca la
camp; ara 2 ore, apoi paste boii, vine acasa, pune o furca la cash, adapa boii,
etc. Niciodata nu voiu uita figura mirata, a unui locuitor dela tara, din Moldova, and 1i spuneam ch, dupa expropriere, productia s'a imputinat. De
ce, Domnule, cd noi muncim din greu 0 mai mult ca inaimte ? Pentruca
dar totus se 1ncepuse
inainte, In agricultura, mai putin ea In industrie
se practich o oarecare diviziune de munca. La proprietar era un lemnar care
pregatia phtgurile; un fierar care batea fiarele; un om care tacea mancare la o
suth; unul care pasta, 100 boi. Cand se sculau oamenii dimineata, gaseau totul
gata i plecau la arat. Se castiga timpul; se intensifica munca.
In artificialismul economic este, dar, ceva primitiv. Dad, este asa, atund
este sigur, ch. starea aceasta nu mai putea dui* Economia trebuia sa fie
organizata altfel cleat in societatea primitiva. Odata cu progresul stiintific
si transformarea mijloacelor de productie, o noua era trebuia s apara, In productie si de ad Inainte toata miscarea economica nu se mai sprijina pe date
artificiale, ca 'Ana acuma, ci pe legile naturale 0 fatale ale productiei si ale
miscani bunurilor.

PRINCIPIILE PE CARE SE SPRIJINA LIBERALISMUL ECONOMIC


Principiile pe care sta asezat liberalismul economic pot sa fie reduse la trei:
I. Legile economice naturale. Productia bunurilor ca i schimbul se sprijimi pe dreptul natural. Ordinea naturaa se gaseste la baza Intregului edificiu
social. Dela Heraclit i fiozofii Stoici i pana la Hugo Grotius se Inradacineaza
credinta ea, tot ce exista depinde de o lege generAla, care se gaseste la baza universului.

De ad deriv i dreptul natural. Aplicarea dreptului natural la fenomenele


economice o face Locke i cu Quesnay, cafi sunt parintii inclividualismului
creatorii doctrinei neinterventiei Statului.
Dupa principiile dreptului natural, demnitatea persoanei umane comandh
st o lai si urmareasca seopurile ei legitime, Thr s i se Impiedice libertatea.
Din aceste principii decurg legile economice naturale, pe care zadarnic am cauta
sit le schimbhm; datoria nbastra este numai sii cautam sa le utilizam.
Pentru acei cafi tagaduesc stiintei economice acest caracter i cari privesc
cu oarecare ironie legile pe care se bazeaza fenomenele economice, e de ajuns
s'A pun in evidenta o singua lege, care nu e numai de mint moral, dar i o lege
fizicit, si care este cum spunea H. Poincar, poate, singura lege sigurh astazi
In Univers. Aceasta este legea minimului de efort, a economiei fortelor.

Este sigur c munca, mai ales dupa rasboiu, nu mai poate fi push

in randul al treilea ori al patrulea, printre factorii economici si nu mai poate


fi privita ca un blestem, cum arata Biblia, scrish In vremea cand dainula, sclavia.
Munca este o binecuvantare; ea Innobileaza omul, nu-1 Injoseste; ea singura Ii
dii omului putinta sh creeze i prin aceasta sa se apropie de fiinta suprena.

www.dacoromanica.ro

G. TANI: LIBERALISMUL ECONOMIC

93

Zeii, in conceptia vechilor popoare, rezervau pentru ei cea mai frumoasti parte
i daca 1-au pedepsit atat de crunt pe Prometeu, sa-i fie
a vietii creatia
ficatul sfasiat de un vultur, iar pentru ca durerea i pedeapsa sag fie eterne,
ficatul crestea, peste noapte, asa, ca a doua zi sa-i fie din non mancat, este din
pricina ca el smulsese din mane, zeilor secretul creatiei, al industriei, al mesteugului; 11 invatase pe om s munceasck sh.creeze; Ii insuflase scanteia divin5.
, Cu toate acestea, omul nu munceste numai din plkerea de a munci, cum
credea Fourier. El nu munceste nici dintr'o nobilti datorie fata de societatea
din care face parte, cum credutopistii, constructori de noui organizatii sociale.
Omul munceste pentru a-si satisf ace trebuintele ori dorintele, pentruca privatiunea este pentru el o suferinta. Face Ur efort, peM,ru a evita o suferinta.
Acesta este singurul scop al activitatii. Acest rezultat Insa el se incearcti, sa-1
atinga cu cat mai putine sfortari posibile. Omul compark in mintea liii, plkerea
si suferinta, i numai And placerea ce-1 asteapta intrece suferinta, atunci se
decide salucreze. Aceste dorinte ofi trebuinte pot fi de ordin material, intelectual
ori moral.
Dad, munca s'ar face de placere, daca la baza ei nu ar fi alt imbold, in societate ar fi un vesnic desechilibru in productie, pentructi toata lurnea s'ar grtimadi sti munceasca numai in ramurie de activitate in care munca este placuta
.si ar ramanea nepracticate industriile in care munca este mai putin placuta.
groata lumea ar cultiva rozele, dar nimeni nu s'ar cobori in ming,. Asadar, la
baza muncii, ca i la baza intregii organizatii economice, rezida interesul
personal; el este imboldul oricarei activitati economice.
El Impinge la o productie din ce in ce mai puternica; el la perfectionarea
tot mai mare a utilajului industrial ; el la organizarea unei industni care dit
un maximum de rendement, cu cat mai putine cheltueli de mund, si de material ;
.el, in sfarsit, la intreaga produccie moderng,. Dar iatg, intrebarea care se pune
si pe care si-au i pus-o economistii din Germania din scoala interventionist A,:
Productia aceasta puternick nu va duce ea la sguduirea organismului economic?
Marfurile producandu-se, numai din necesitatea de a se produce, farg, nici o

grija de necesitatile de consumatie, pot sa ajunga sit astupe, inteo zi, caile
de circulatie ale marfurilor i, in acest moment, vom avea o criza, generalti,
cconomick care va sgudui bazele organizatiei sociale. Acest fapt i-a fkut
pe socialisti sa creada cit Societatea se va prgbusi din pricina unei crize generale.
Pe masura in care piata se umple de marfuri, pe aceeas masurti puterea de achizitie a celor chemati sti le consume a lucratorilor cafi sunt plittiti cu un salariu
cu mult mai mic decat salariul just, scade. Este unul din acele antagonisme,
fatale lumii economice capitaliste de asttizi.
Pe zi ce trece, cei doi poli se indeparteaza unul de altul, pentrucg, cu cat productia creste i cantitatea de marfuri aruncatg, pe piata, sporeste, cu atat mizeria
lueratorului creste i, deci, puterealui de achizitie scade. Aceasta teorie socialista

s'a dovedit insg, cit nu corespunde on realitatea. Si Marx i Engel, au revenit


asupra primei lor pareri. In Cartea II-a a capitalului 1), Karl Marx arata cit
trizele survenind, dupg, o perioada de prosperitate, in care salariile sunt cele
mai ridicate, explicatia crizelor prin subconsumatie, pare o simplti tautologie.
1) Karl Marx. Le Capital, trad Borchardt. Cap. II, p. 458.

www.dacoromanica.ro

94

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Dad, crizele provenite dintr'o productie anarhica, nu vor duce la prabusirea organizgrii sociale, cum credeau socialitii, ele, totus, arata indeajuns
ea pro ductia bazata pe interesul
ziceau criticii scoalei economice liberate
personal duce la anarhie i desechilibru social. Cand fiecare lucreazg, in vederea,
interesului su personal, ca s castige cat mai mult, fara grija daca, prin castigul
sau, nu ar putea, vatama, vecinului; cand unul vrea s5 distruga pe concurentul
lui, ca sa castige cat mai mult, lupta aceasta de fiecare minut i far a. rgaz nil
ne duce la lupta omului impotriva omului, homo homini lupus al lui
Hobbes?
S'ar putea, ca din aceastg, lupta s ias5 armonia? S'ar Ora ca, este imposibil.
Sh cu toate acestea, lucrul este posibil. V on Ihering a vazut aceasta posibilitate,
cand spuna:
Considercind intrebuintarea pe care interesul personal o gdsqte in organizatia
Universului, md intreb mixat, cum se poate ca o fowl, care nu viseazd deceit la in/I.,nitul mic, la mizerabilul eu,
sd realizeze totm i9nensul mare. Interesul personal

care nu vibreazd dealt pentru el, construe.ste o lume. (Ihering. Zweck im Recht.

T. I. p. 52).
Anarhia in productie, care apare la prima vedere, vine sa fie armonizata
cu necesitatea de consumatie, prin ajutorul unor legi economice, care deriva
din aceca a minimului de efort: este legea de cerere si de of ertd i aceea a concu-

rentei, pe de o parte, si legea debupelor pe de alta.


Cu cat cantitatea de marfa aruncata pe piata este mai mare i cererea pentra
aceast a. marfa mai mica, cu atat pretul mIrfii scade ; dimpotrivg, cu cat cantitatea de marfa este mai mica MO de cerere
pe o piata, data, cu atat pretul
se ridicil. Aceasta face ca, atunci cand s'a pro dus o prea mare cantitate de marfa,
pe piata, ea hind depreciata
i capitalul i munca intrebuintate pentru producerea acestei marfi,
sa fugg, dinteo intreprindere, care nu mai este remuneratorie i s inceapa s lucreze in cealalta directie, in care marfa hind in putinI
cantitate, este foarte pretuitg. Cu chipul acesta se va produce tot mai puttht
marfa inteo parte si tot mai multa in cealalta, i astfel echilibrul economic
se va stabili dela sine.
Niciodata, zice legea debuseelor, nu este prea multa marfa pe o piata. Ni
am ajuns pang, acum la starea ravnita de atatia utopisti, a unei supraproductii de marfuri, a unei supra-abundente, care ar duce la rezolvirea odata pentru
totdeauna a chestiunii sociale: maffurile fhnd la dispozitia tuturor, intocmai
ca aerul i apa, nu ar mai fi nevoie de nici o regula de repartitie a bunurilor ;
am IA, fiecare potrivit cu trebuintele. Dar la acest staidiu al pro ductiei nu
am ajuns si ma tem ca, nu vom ajunge niciodata. Nu de prea multe produse
trebuie sa ne plangem, ci de prea putine. Daca in& o directie ni se pare ca s'au
produs prea multe marfuri, este din pricing, ca marfurile care trebuiau sa serveasca de schimb, celor dintaiu, sunt in prea mica cantitate; caci debuseul unei
mgrfi este o alta marfa. De indata ce o marfa este in subproductie, potrivit
legilor de mai sus, se va riche& in pre i imediat, cantitatea ei va incepe sa.
sporeasca, pana ce va putea sa serveasca de scurgere marfii in supraproductie,
careia Ii serveste de debuseu. Astfel se stabieste echilibrul economic, armonia.
cantata de Bastiat: Este un spectacol minunat, zice Bastiat, acela al interesului
individual, realizdnd faird incetare ceeace nu vrea sim realizeze.

www.dacoromanica.ro

G. TOCA: LIBERALISMUL ECONOMIC

95

Nimic nu ajutA, la desAvarsirea acestui echilibru economic, ca libertatea


de schimb, libertatea de circulatie, libertatea de mund, libertatea de contractare si inaturarea oricArui constrangeri. Pentru doctrina liberalk libertatea
nu este un postulat aprioristic, ci concluzia trasA din efectele sociale ale

aplidrii

Dupa cerceari i experiente se ajunge, in chip normal, la ideea de libertate.


Statul luat ca colectivitate, ca rezultantA de vointe individuale, nu trebuie sa
intervie decat pentru a initduth piedicile ce se pun la existenta acestei libertati,

iar nu pentru a inlAtura chiar libertatea: libertatea de eoneurentei. Deaceea,


atunci and nu este posibilA libertatea de concurentk cum e la transportul pe
C. F., la PostA, Telegraf, canalizare, apti, tramvaie, nu este nici o ratiune ca
Statul sti nu stabileascA un monopol, cAci tot este mai bun monopolul colectivitAtii decat monopolul unuia singur.
Asadar, scoala individualistA nu se opune oricArei interventii a Statului.
Statul are rostul lui in organizarea sociara; numai cA interventia lui trebuie
sb, fie determinatA de ideea aceasta de garantare a libertAtii de producfe, de
munch', de concurentg. Pe cand doctrinele etatiste Ina considera interventia
ca o stare normalti, durabilA, definitivk din cauza criticii adeseori nedrepte
ce se face concurentei i libertAtii, .dimpotrivA, doctrina liberala nu vede
in interventie decat o pregAtire i o indrumare ch"tre libertate. Interventia
Statului trebuie sA ajute individul, iar nu stt fie deprimantA pentru initiativa
individual A.

Este, prin urmare, du totul eronata ideea care pretinde ca. doctrina liberala
ar fi in opuitie cu spiritul istoric si realist. Dimpotrivk ea se bazeaza pe acest
spirit ; si din aceast pullet de vedere este o miopie a doctrinarior economiei
nationale, cari bazandu-se pe aproape toate principiile scoalei liberale, critica
tutus aceastA scoalk nig, Ins s arate intrucat principiul de libertate este incompatibil cu economia nationan.

Iafa prim] principiu pe care se intemeiaza aceastA pima economicA.


II. Ideea de Stat. Al doilea principiu este o nouA conceptie de Stat decat
aceea intemeiata de Savigny 1i despre care am vorbit adineaori. D-voastrA ai
vAzut c filozofii veacului al XVII-lea, cum era Hobbes i juristii de mai tarziu,
ca Savigny, considerA Statul ca o persoanA, superioarAindivizilor i ctireia totul
trebuie sA-i fie sacrificat. Intre Stat i indivizi se stabilesc relatii dela suzeran
la supus. In aceastA conceptie, Statul devine o putere formidabil5. Pe aceeas
conceptie este Intemeiat i puterea imptiratului i aceea a Jacobinilor pentru
a justifica omnipotenta unei conventii, i aceea a bolsevicilor, cafi cerand
Statului confiscarea instrumentelor de productie, devir, prin aceasta, chiar
mai puternici cleat fostele regimuri. Statul este, in acest concept, adevaratul Leviatan a lui Hobbes. El nu slifere alAturea de el nici o vieatA Mdep en dent A.

Na aceasta insti este adevArata conceptie despre Stat. Acum mai ales, in
urrna frAmanthrilor de principiu cu Jellinek in Germania si Duguit i Saleilles

in Franta, conceptia despre Stat este cu total alta. Statul se bazeazA pe


realitAti, pe colectivitatea indivizilor ce-1 compun; el este rezultanta vointelor
individuale a celor ce compun colectivitatea; el trebuie sA aibA necontenit in

www.dacoromanica.ro

96

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITICE

vedere aceasth colectivitate, pentruch atat pretueste Statul, cat pretuesc iridivizii ce compun colectivktatea.

III. Utilitatea social& In sfarsit, al treilea principiu pe care se intemeiazh


doctrina liberalismului economic, este principiul utilitarist.
In toate imprejurhrile, stiinta economich trebuie s inh seamh de utilitatea

' sociald.
Institutia economich cca mai importanth i pe care se sprijinh cloctrina
individualisth este, de sigur, proprietatea privath.
Pe ce se intemeiaz h. dreptul de proprietate? S'au dat o sumh de explicatii cu privire la aceasth institutie Mai cu seamil la noi, cu ocazia
exproprierii, s'a pus inainte o teorie cu deshvarsire absurdh, i anume aceea
Ca dreptul la proprietatea individualh s'ar intemei pe mulled; de ac,i si for-

mula: proprietatea acelora cafi o muncesc. Cei ce sustin aceasth teorie,


nu-si dau seamh ch voind sti intemeiezi dreptul de proprietate pe munch,
suprimi acest drept, nu-I sprijinesti. Dach e vorba de proprietatea phmantului,
este elementar lucru c ornul cu munca lui crick ar fi el creator prin munch
nu frAmanth deck o foarte subtire parte a coajei phmantului. Iii purti logich

el nu ar putea dar avea decat drept de proprietate asupra fructelor nurnai,


nu si asupra phmantului chiar.
Nici dreptul de proprietate asupra fructelor lush, nu se poate baza pe munch.
Posesond unui sac de grau poate el spune care munch' determinh proprietatea?
Este munca celui care a semnat-i secerat graul? A celui care a semAnat, melitat
si tors canepa din care a fcut sacul? A celui care a scos fierul din inin i chrbunele, ori a aceluia care a facut amestecul? A celui care 1-a laminat ; a celui care

a fcut plugul i secera? Asupra unui sac de gran sunt acumulate un numk
mare de cantithti munch. i inch', in productia agricolh, diviziunea munch

fiMd putin aplicath, am putea, spune ch. graul a fost produs aproape prin munca
unui singur om. Dar in industrie, unde diviziunea muncii este dush foarte departe, sunt 20 de oameni ca-i iau parte la confectionarea unei perechi de ghete.

Gine e proprietkul? In acelas obiect stint o serie de munci suprapuse.


Justificarea proprietkii nu este munca, ci utiitatea socialh. Proprietatea
individualh este capabilh sh dea societkii cea mai mare cantitate de bunuri,
cel mai inane folos, deaceea societatea consfiuteste o astfel de proprietate.
S'au incercat i alte feluri de proprietate ofi de folosinth. S'a incercat proprietatea colectiv in triburile nomade; s'a incercat aceea colectiv h. a tribului,
sau aceea din mirul rusesc ; ofi proprietatea colectivh a familiei, cum e in Zadruga SArbil. De ce s'au Orttsit toate aceste forme de proprietate? Pentruch
s'a constatat ch aceste forme adeau o productivitate cu mult mai mich decat
-forma de azi.
In ziva in care se va ghsi o form a'. de proprietate
alta deck cea individualhcare s poath produce cantithti de bunuri mai mad decat cea de azi, proprietatea individualh va dispare. NIA atunci insh ea trebuie shrhmaie ca stalpul
organizatiei economice.

Asa Meat formula: qhmantul celui care-1 munceste trebuie schimbath:


9runantul aceluia care e capabil sh produch cea mai mare cantitate de
bunuri.

www.dacoromanica.ro

G. TOGA: LIBERALISMUL ECONOMIc

;37

Dar duph cum proprietatea este bazath pe utilitatea social, tot ash si capitalul este sprijinit pe utilitatea sociald.
Dach capitalul nik se socializeazh, cum cer comunistii, este pentruch sub

forma aceasta de apropriere individualh el ajuth mai puternic productia


si, prin urmare, contribue sh dea cea mai mare carrtitate de bunuri societhtii.
Rusia a tint experienta socializrii eapitalurilor. Duph cativa ani de experienti, ea este nevoith sii revie la capi-talurile incividuale. Dach capitalurile
pezente pot continua product% sub forma socializath, Trish alte capitaluri
noui nu se mai pot forma ; nimeni nu va face un surplus de muncti si nu va
destina productiei o parte din bunurile liii, atunci Child stie ch de aceste bumtri
el nu profitri. Negresit ch ceeace fhcea panh acum individul, ar putea sh fach socie-

tatea: ar putea, ea sh capitalizeze. Societatea s'a dovedit Irish neputmcioash


In aceasth. directe. Capitalul este rezultatul unui surplus de munch; nu societatea va face acest surplus de munch; iar indivizii ce compun societatea, nu vor
face aceasth sfortare, dach nu au interes s o fach. Cel putin aceasta este starea
luerurilor, cu sufletul omenesc de azi.
Prin urmare, dach phstrhm institittia capitalului in societatea noastrh,
nu o facem Uc dragul unei traditi, dar pentruch este o necesitate socialh,
pentruch aceasth lorm d cea mai mare utilitate societhtii.
Acelas lucru este si cu libertatea muncii. Care este cauza pentru care toti
am adoptat aceasth idee de libertate de munch? Negresit cit sunt i ideile filozofice-umanitare, care ne-au indemnat sit mergem chtre libertatea muncii.
Dar nu este mai putin adevitrat, cit ceeace a determinat, mai cu seamh, aceasth
libertate
ceeace a fricut ea munca selavului sti fie inlocuith cu a serbului
mult mai fiber ca sclavul, i ceeace a fhcut ea munca serbului sh fie inlocuith
cu aceea a omului liber,
a fost constatarea cit munca care produce cea mai
mare cantitate de bunuri este munea in libertate. Doctrina liberalismului economic se intemeiazh, dar, pe ideea
Acestea sunt cele trei principii pe care se intemeiazh liberalismul economic.

Am terminat, en aceasta, prima parte a eonferintei nide i intru in desvol-

tarea phrtii a doua.


Este interesant de observat ch cei eari; au construit acest frumos sistem
doctrinar, al liberalismului economic, s'au ocupat de o singurh problemh: aceea
a productiei. Curn se vor imphrti insh produsele sociale intre cei ce au produs
bunurile, era o problemh care trecea pe planul al doilea. Insh, In toate imprejurhrile, s'a observat cit problema imphrtirii este aceea care trebuie posh pe plammi
inthiu. Alianta thrilor balcanice a fost sguduith child a lost vorba de impartirea
cuceririlor. Tari civilizate ca Anglia si Franta, unite si supuse aceleeas discipline,
au inceput sh se desparth cand e vorba de imphrtirea cuceririlor. i adesea
imphrtirea onorurilor, la putere, slhbeste partide care erau foarte puternice in
opozitie.

Dach aceasta este doctrina liberalismului economic si dach ea este intemeigh


pe principii atat de frumoase i atat de solide, cum se face ch in a doua jumittate
a veacului al XIX-lea s'au ridicat atatea critici impotriva ei, di ea a fost atat
de maltratatti i cit spiritul germanic se mandreste a fi ridicat pe ruinele ei o

www.dacoromanica.ro

98

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

va da adevitrata solutie problemelor economice:


credea el
doctrina care
doctrina interventiei de Stat?
Doctrina liberalismului economic formulase o regula de impkrtire, care a
ramas 'Anti astilzi cea mai bunk si cea mai conformit cu justitia: regula de imptirtire potrivit cu echivalentul in utilitate. Atata cantitate de bunuri vei trage
din massa socialk de bunuri, catk utilitate vei vrtrsa tu irsuti in aceastil massa.
Omul, prin munca lui, produce o bogiitie; aceastk bogiitie el nu o intrebuinteazti
pentru satisfacerea trebuintelor lui, pentructi intr'o societate, in care domneste
diviziunea muncii, nimeni nu produce o bogatie pentru dansul, ci in scopul de
a schimba bunul produs cu altul de care el are trebuintti. Utilitatea pe care va
avea-o bogiltia produsti de noi, va depinde de aprecierea filcutti de societate

si, potrivit acestei aprecieri, vom putea lua, in schimb, din massa socialk o
cantitate mai mare, ofi mai mick de bunuri. Graul se cultivti mai greu deck
orzul; el prezintk o mai mare utilitate socialk Cel care culivk, grau, va putea
lua, in schimbul lui, o mai mare cantitate de bunuri, deck cel care cultivti orz.
Nu este dar nici o nevoie de legi de incurajare a cultivatorilor de grau, nici de
munca silitti pentru cultura graului; jocul liber si natural al legilor economice
va face sk se producti tocmai acea, mann, care prezintit mai mare utilitate pentru
societate.
Aceasta este regula de impkrtire formulatti de scoala liberaiit i de sigur crt
ea este si justrt i conforma cu interesul social. Aceasta scoala insit nu s'a ocupat
deice de aplicarea acestei regule. Ea a crezut ck este de ajuns sti se organizeze
productia, repartitia va veni dela sine. Dar, chipul cum s'a aplicat aceastti admi-

rabilti regulrt de repartitie, chiar dela inceputul veacului al XIX-lea, a fost o


adevitratk nenorocire. Doi economisti, chiar din scoala liberala, loviti de consecintele aplickrii liberatii, in materie de impkrtire, au tras concluzii foarte
pesimiste: Ricardo, care aratk, cti consecinta progresului economic si social este
acapararea bunurilor de care unii, carbei stabilesc, astfel, un monopol In detrimental celorlalti. Malthus, care aratti cit populatia sporind mai repede deck
puterea de productie a bimurilor, se va ajunge intr'un stadiu economic in care
oamenii nu vor mai avea, cu ce sit se hrkneasca.
Observatiie acestor economisti duceau cu necesitate la concluzia cit intr'un

stadiu industrial in care concurenta mainii de him este cu mult mai mare
deck aceea a miirfurilor, salarille Von sctidea panti la punctul la care lucratorii
nu mor de foame. Faimoasa lege de arama a salariilor 41 face aparitia i starea
muncitorului din veacul al XIX-lea pare cti o confirma.
Cu cat se desvoltk industrialismul, cu atk masina inlocueste omul adult ;
femeile si copiii alungti din fabrick, pe btirbat ; acesta ingroase tot mai Inuit numkrul acelora ce nu gasesc de lucru; armata de rezeivk muncitoreascrt devine o
adevarata calamitate. Mizeria neagrti a lucratorului din aceastk vreme intrece
tot ce s'a putut vedea In trecut. Vina mare a scoalei liberale e de a nu fi bagat
de seamk cit industrialismul veacului al XIX-lea nu uza, ci abuza de principnle
acestei scoale; cit principiul de libertate, care forma dogmti pentru scoalk, era
incatusat si caleat in picioare chiar in numele libertatii.
Greseala mare a, acestei doctrine, sprijinitti pe Weea de libertate, este ck, nu a
biigat de seamk, cit insks libertatea uneia dintre pill-We in conflict
libertatea
muncii
era suprimata.

www.dacoromanica.ro

G. TA.K.A.: LIBERALISMUL ECONOMIC

99

Pentru ca libertatea de munch sh fie phstrath, era de absoluth necesitate


sh existe i libertatea in contractare. Nu putea contracta insh in libertate, mun-

citorul firi lucru, ai chrui copii mureau de foame ; fr o bucath de paine, fIr
un bht de lemn pe vreme de iarnh,
i bhtand la toate portile uzinelor pentru a
ghsi de lucru. El era, pentru camarazii hi, un concurent, un dusman, nu tin
tovarhs. El era silit sh primeasch conditiile patronului oricat de grele, crick
de inumane. Muncia, 15 ori 16 ore din 24, cu un salariu de mizerie, in ateliere
rAu construiLe, rhu aerate ; lucru de zi ori de noapte, cum era interesul
patronului, ihrh nici o mhsurh de aphrare impotriva exploziei cazanelor ori
a otriivurilor degajate de materialul intramintat in industrie.
Contraetul incheiat de un astfel de muncitor era exact la fel cu obligatia
luata de individul prins de pirati i chnda i se impune sh-si dea semnatura,
cu cutitul la gat. Duph cum acest contract, smuls prin violenth, este considerat
ca nul, de legea civiki, tot astfel contractul incheiat de muncitorul In mizerie,
.nu putea fi un contract valabil.
Sphimantat de rigorile vechilor corporatii, legiuitorul revolutiei franceze
a crezut ch asigurh contractarea In libertate, dach interzice asociatia muncitorilor. Nu este permis cetatenilor de aceeq profesiune de a se asocia pentru preinsele lor scopuri comma zice legea Le Chapelier din 1791.
Legiuitorul revolutionar, ea si economistii dela inceputul veacului al XIX-lea,

pierduserA din vedere eh corporatille erau asociatu patronale, flU asociatii


muncitoresti. Cii, duph 1800, patronii erau marii capita1iti. Ch asociatiile
de capitaluri erau formalprevhzute in legea civilh, art. 1491-1531 si mai ales
in legea comerciali sub forma de societhti in nume colectiv, in cemandita, in
comandith pe actiuni, ori societ4i pe actiuni. CA, dach cap italurile await mijloace
legale de a se asocia, patronii flirt d putini la numAr, pentru apArarea intereselor

lor, se puteau uni, in afarh de previziunile legii. In fata acestor asociatii paternice, mana de luau era neputincioash; muncitorul rhmanea izolat ; legea Ii
interzicea ofice mijloc de asociatie.
Era insh imprudent, injust si antisocial sh autorizi asociatia de capitaluri
si sh o interzici pe cea de forte. Interzicand lucritorilor, sub pedepse severe,
de a se asocia pentru actiune, legiuitorul Ii invith sA se uneasch pentru rezistentA.

In loc de asociatie, avem coahtia. Acest lucru nu a intarziat sh, se produch.


Potrivit legii franceze dela 1864, coalitia era permish. Numai atunci coalitia
&vine ilicit, cand este sustinuth prin chi de fapt, de agresiune materialh,
violente, sau cand, pentru a o organiza i sust;ne, se recurge la ameninthri.

Deabia la 1884, sub gavernul Waldeck-Rousseau, s'a revenit in Franta


la adevhmtele principii de libertate i s'a dac voie muncitorior sh se asocieze si
ei pentru apArarea drepturdor ion profesionale.
Mizeria tot mai mare a lucrAtorului, neputinta scoalei economice de a vedea
urde este raul si de a ghsi remediul, a facut-o sii pima din strAlucirea ei. Pe
ruinele ei s'a ridicat socialismul de Stat i docoi aa.socialisth, care au inflorit
in cea de a dona jumAtate a veacului al XIX-lea. Interventia de Stat insh este
o doctrinA hibridh ; ea este, in realitate, socialismul practicat de Statul burghez
cum se vede in Rusia este realizat
spre deosebire ce celllalt socialism, care,
tot cu ajutorul Stacului, dar al Statului proletar.

www.dacoromanica.ro

100

DOCTRINLLE PARTIDELOR POLITICE

Dietatura proletariath, insh, este interventia Statului proletar in toate raIiLr suprimarea propriethtii private, chci, deocamdath
murile de activitate,
intocmai duph cum interventia Staeel putin, s'a renuntat la suprimarea ei,
tului in sistemul germanic, este dictatura Statului burghez.
Sprijinit pe aceasta doctrinh de interventie de Stai , Statul german a realizat
acea frumoash oper a'. de asigurare muncitoreasch, care a avut un rhsunet hums
in lumea intreagh. Cu aceastit operh de asigurare s'a dat, fireste, prestigiu si
doctrinei sociale. Cu toath aceasth aureola, doctrina interventiei de Stat s'a
dovedit o doctrinh eu totul superficialh. In ramura productiei ea anihileazh cu
totul rolul individului i, astfel, scade productia, pe eand scoala liberara o inten-

sified spre eel mai mare bine social; iar in repartitie, seoala interventiei nu
%duce nici o regulh de imphrtire.
In afarh de aceasth lege a asigurhrilor muncitoresti, toate celelalte legi de

protectia muncitorulni nu au putut fi aplicate, cu toath interventia Statului.


In tara noastrh mi s'a aplicat niciodath, nici legea repaosului dumineeal, nici
accea a unui maximum de ore de munch; Mei aceea a excluderii' femeilor si
copiilor din fabrici.
Era en neputinth sh mi se ajungh la inlliturarea acestor legi, cand interesati
la eludare crau i muncitorul adult, si femeia, i copilul, si patronul. Toti a cestia,
atrasi de castigul ce realizeazh pentru moment, sunt interesati s eludeze legea,
frirh sh se gandeaseh ch orice copil intrh In fabrich exclude un adult.
Interventia de Stat s'a dovedit, dar, en to:ul neputincioasti pentru rezolvarea
chestiunii sociale.
Scoala socialisth a fornmlat si ea una sau chiar douh regule de imphrtire:
aceea a echivalehtului in mtmcd i aeeea de imphrtire potrivit cu trebuintele.
Amandouh, ins, sunt inaplicabile.
De acest lucru s'au convins comunistil mu, dupti 3 ani de experienth comunist. Ei admiseserii, la inceput, principiul de imphrtire: potrivit cu trebuintele
fieekruia dintre cei ce Wean parte din Statul proletar. In acest sistem insa,
munca obligatorie li profesia impusk sunt de rigoare. Duph el fiecare muncitor
trebuia sh fie un sol dat din armata rosie ; munca in aceste conaitii este o torturk
iar productia este medioca Dupti 3 an de experienta, comunistii rusi se triton
la regula de imphrtire stabilith de scoala liberalh economic i adich, ea salariile
in aceastrt societate cornunisth sh fie fixate, potrivit cu abilitatea profesionalk
cu greutatea muncii, cu rolul pe care productia unde se exercith munca 11 tine in

societate, cu un minimum de subsistenth, adie, inteun cuvant, cu utilitatea


socialti ce o prezintti pro dusul muneii.
Suntem dar nevoiti sit ne reintoarcem la doctrina care a pus bazele economiei
politice. Aceasth doctrinh Meuse greseala sh inchtuseze libertatea de munch a
luerhtorului prin suprimarea dreptului sau de asociatie. De indath ce acest drept

de asociatie in sindicate profesionale i-a fost acordat muncitorului, de Matti


ce dreptate s'a facut ui de indata ce, prin urmare, doctrina liberalismului economic a revenit la adevaratele principii, lucrurile s'au schimbat cu total.
Lucratorii asociati in sindicate trateaza cu patronul pe picior de egalitate.
De ad inainte repaosul durninecal este respectat ; copilul ui femeia sunt inlaturati
din fabrici ; atelier& se construes c. mai igienic; ziva este fixata, la 8 ore lucrn
pe care nimeni nu-1 crede posibil inainte de a se constitui lucratorii In asocia-

www.dacoromanica.ro

G. TAFX: LIBERALISMUL 13 'ON0.11I0

101

iei sindicale; se fixeaza un minimum de salariu; se fac contracte colective pe


mama.
De indata ce lueratorii isi recapata libertatea, toata chestitmea sociala capita
o noua fata i aceasta numai prin jocul liber al fortelor individuale fara nici un
fel de interventie din partea Statubti.
Dup a. o lunol perioada de eclipsa determinata de greselile facute in aplicarea

regulelor formulate de doctrink aceasta scoala economica reintra din nou in


vieatk en o myna putere data de experienta sociala facuta dupa rasboin i cu
stralucirea data de constatarea existentei legilor neschimbate ale stiintei.
Pe baza acestor legi i principii, putem cladi o organizare industrial a", un regim
de circulatie i o impartire de bunuri, care sa se apropie de un ideal de dreptate.

In loc de o societate in care fiecare ceatean sa fie sclavul Statului, in care


initiativa individuala sa fie distrusa ; in care fiecare sa munceasea dupti comanda ;
sa lucreze cat vrea, cum vrea i uncle vrea Statul; in care proprietatea :a fie in

tot momentul amenintata de impietarea Statului, in care sa nu stii.ce ai; s5


nu stii pe ce contezi; in care energia lancezeste, inteligenta nu e apreciata
nici rasplatita; in care impartirea se face dupa regule arbitrare; in care Statul
face industrie, face comert, face meserie, face export, si de Cate ori pierde se
acopere din averea indivizilor ; in care cei ce fac eforturi mari se pedepsesc pentru

li se ia averea pentru a se da unora cari nu lucreaza, sub cuvant de dreptate


sociala; in care categeriile sociale, supunandu-se nu tiu carui determinism

ca,

istoric, calla sa se sfasie intre ele; in care, sub pretext de lupta de clask se
asmut ehiriaii impotriva proprietarilor, cei dela tara impotriva celor dela
orase, lucratorii impotriva conducatorilor, consumatorii impotriva negustorilor,
functionarii impotriva Statului, adica a lordinsi-le, bellum omnium in onines,

am avea o societate in care fiecare stranindu-se sa-si asigure interesul lui


persoird, ar ajuta pe semenul sail; in care productia ar lua o mai e desvoltare ; cantitatea de bunuri s'ar spori considerabil si din massa astfel sporita,
fiecare ar lua potrivit cu utiitatea sociala pe care el insus o aduce in societate;
in care, la adapostul libertatii de asociatie, s.ar face contractarea pe toren de
egalitate si impartirea ar fi Mena cu cea mai mare justitie; in care proprietatea
ar fi respectatk dreptul iiecaruia garantat ; in care chiar daca ar exista oarecare
neegalitati sociale, insa nivelul bunei sari a celui mai umil ar fi en mull superior celui mai fericit din societatea in care ar domni egalitatea ;* in care Fibertatea schimbului ar duce la infratirea popoarelor. In care, de sigur, ca aceastit

stare nu ar surveni deodata, dar tendinta ar fi aceasta.


lntre aceste dona, stari sociale avem de ales si imi pare ram ca timpul
masurat pentru o conferinta nu-mi di putinta sa va arta ca nu exista o a treia.

28 lanuarie 1923

www.dacoromanica.ro

DOCTRINA LIBERALA
I. G. DUCA
INSTITUTUL Social Roman a avut o fericita inspiratie cand a cerut reprezentantilor cliferitelor noastre injghebari politice sa va vorbeasca despre doc-

trinele lor. Este de mult un obiceiu la noi sa se spuna ca. intre partidele
politice sunt deosebiri de persoane, de ambitii, mi de conceptii si de doctrina.
M'am ridicat pururea impotriva acestor afirmari inexacte, cari porneau fie dela
cei ce nu indrazneau sa-si.desvalueasca adevaratele credinte de frica impopulari-

tatii lor, fie dela cei ce socoteau ca anume echivocuri sunt, din punct de yedere tactic, o suprema abilitate, fie in sfarsit dela cei ce gelosi de izbanzile tutor
anume-doctrine si ingrijiti de infrangerile propriilor lor doctrine, isi inchipuiau
ca proelamand lipsa de doctrina a tuturor, sau Mai bine zis confuzia generala
a doctrinelor, vor izbuti sa se salveze pe ei si sa discrediteze adversarii.
Aceasta calomnie ca toate calomniile a prins. Si e bine ca avem astazi
si unii si altii prilejul intr'o incinta stiintifica, deci obiectiva, sa ne aratarn limpede si. pe fata credintele in temeiul chrora cerem increderea tarii si. reven-

dicrun dreptul de a-i conduce destinele.


Doctrina national-liberala este lamurita. Ea se poate rezuma in urrnatoarea
formula: Progresul sub toate formele in cadrul MA, al conceptiei proprietatii
individuale.

Inteadevar liberalismul considera ca societati1e omenesti se desvolta potrivit rotor anume legi, mai presus de vointa oamenilor si ca in aceasta vesnica
prefacere datoria organizatiunilor politice e sa adaptaze formele legale nevoilor
reale, impuse de diferitele faze ale evolutinnii popoarelor. Prin urmare, liberalismul reprezinta prin esenta lui ideea de progres.

Progres nu inseamna salturi, progresul nu e violenta, progresul e grija,


grija permanenta a viitorului, e preocuparea de a-1 pregati si de a-I asigura.
In intelesul doctrinei liberale progresul nu e svacnire incoherenta, ci miscare
orcrb anizata.

Dar progresul mai e ceva: eI e dusmanul fortei de inertie care porneste dela

iluzia ca omenirea poate sta, pe loc si a fortei de reactiune care cu naivitate


crede ca vieata sociala poate sa se reintoarca la formulele trecutului. Liberalismul are ochii atintiti inainte, privirile lui cerceteaza inteuna Calle pe cari
omenirea se indreapta, intru infaptuirea nevoilor ei a tot stapanitoare.
and zic progres intrebuintez acest cuvant mai mult in interesul de fatala
transformare cleat de progres propriu zis, caci cunosc prea bine relativitatea
credintelor si a cuceririlor omenesti pentru a ma socoti indrituit sa afirm cA
aceste fatale transformari sociale luate in abstracto constituie toate progrese,
si afark de aceasta, notiunea de progits in sine este prea elastica si prea discutabila pentru ea ea sa poata sluji de criteriu fix al.valorii intrinseee a diferitelor prefaceri omenesti.
Dar doctrina liberala nu se multumeste sa urmareasca progresul social.
Ea nu-I vrea, ea nu-1 admite, ea nu-1 reelama cleat in eadrul proprietatii individuale. Doctrina liberala nu contesta ca in domeniul speculatiunii intelec-

www.dacoromanica.ro

To 4

DO^TREVELE PARTIDELOR POLITICB

tuale se poate concepe i o organizare sociala bazata pe negatiunea propriettitii


individuale, dar ea nu credo viabil o astfel de organizare i ca atare o respinge,

o respinge ca pe o fantezie a imaginatiunii, ca pe o nesocotire a realitttilor


existente sau posibile.
Insa o doctrina politict adich o concepfe de vieatil sociala, nu este realizabila prin simpla ei enuntare. Se cere ca ea sa se reazime si pe ckeva mijloace practice de infaptuire.
. Asa fiind doctrina liberalt erode cu putintt realizarea progresului cat de
inaintat Ill cadrul conceptiei proprietatii individuale numai prin ordine, prin
democratie, prin nationalism si prin armonie sociala.
Acestea sunt ca sa zicem asa cele patru coloane care sustin templul doetrinei liberale.
Prin ordine: Liberalismul nu erode posibil progresul fart ordine. Ordinea e
generatoare de progres, intocmai precum dezordinea e generatoare de anarhie.

Sunt unii care vzand preocuparea de ordine a doctrinei liberale s'au si


grabit sit insinueze et liberalismul nu este deck o forma mai mult sau Mai
putin ipocrita a conservatorismulni.
Voiu artta mai tarziu, in ce stit deosebirea fundamentala dintre aceste douit
doctrine, deocamdatti e destul sa spun ca nici o minte neptrtinitoare nu poate
st confunde ordinea iii miscare cu ordinea in re2dstenta, asa, hick liberalismul
nu se preocupt de diferitele variante ale ideei de ordine, ci el vrea numai sit
opuie ideea ordinei ideei de desordine.
Prin democratic: Liberalismul nu crede posibil progresul in vremurile
noastre flirt democratic, adicit ftirii guvernarea poporului prin popor, i pentru
popor. N'am sit ma intind aici asupra idcei democratice, si nu mti voiu lasa
ispia sh discut meritele, san sh inregistrez lacunele sisteimilui democratic de
azi. Vreau numai sa observ ch vieata modernt este stapanita de fenomenul
atotputerniciei ideei democratice si sa pun in opozitie ideea democratica cu
ideea demagogick fiindcti liberalismul e adanc convins cit demagogia Innitbulelte orice posibilitate de progres.
De altfel demagogia e usoara. Ea trezeste toate sperantele, gatil toate patimile. Turburii fitrit sit potoleasch.
Democratia e grea, e ingratt. Datoria ei e sit instruneze pornirile nesiinhtoase, siti ridice stavila ratiunii in fata valurilor pasiunii, sit spuie adevarul cand,

multimea asteaptt

Sunt cazuri in care democratia cere siti se opuie necesittitile realizilrii farmecului thgitdtiielilor si deaceea democratia liberalti cunoaste nedreptittile
trechtoare ale impopularitlitii, dar in schimb ceeace cladeste, cladeste pe temclii slinititoase, i operele ei supravietuiesc clevetirilor care se risipesc i patimilor care se sting.
Prin nationalism: Liberalismul mi crede posibil progresul, deck intemeiat pe desvoltarea fortelor nationale. Fiecare natiune este un to, fiecare
natiune a iesit din framanthrile ei istorice, cu insusirile, cu scaderile, cu trasaturile ei caracteristice.
A face politick adicti a guverna o asemenea natiune, facand abstractie de
toate aceste elemernte constitutive ale fiintei sale, e a incerck o contradictiune
logic& Fireste, nationalismul nu trebuie luat in intelesul stu resfrans, intran-

www.dacoromanica.ro

I. G. DUCA: DOOTRIIVA LIBEliALA

10)

sigent sau intolerant. Doctrina liberala respinge manifestatiunile violente ale


asa, zisului nationalism exclusivist, i .strimt ea un fenomen morbid, ca o dovada de slabiciune, sau ca o marturisire de nepricepere... a nevoilor superioare,
'de armonie sociala, fara de care societatile omenesti nici nu pot avea o desvoltare normala.. i m grabese sa, adaug ea in tadle tocmai in care sunt minoritati etnice, numai recunoasterea drepturilor lor depline concorda cu cerin-

tele, cu traditiile doctrinei liberale. Ceeace vrea, insa doctrina liberala e s opuna
ideea national& ideei internationale, fiindch nationalismul in intelesul sau larg
e conditia progresului, pe cand internationalismul, prin nesocotirea insusirilor
specifice ale fiecarei natiuni, prin nivelarea teoretial a unor rasse. en mentahalt i cu traditiuni deosebite, stanjeneste adevaratul progres.
Nu e vorba, nationalismul e de mai multe feluri. E nationalismul teoretic:
mai mult dragostea pentru cei de acelas singe si de aceeas credinta. E nationalismul cultural, adica, nevoia de a intensifica manifestatiunile eugetarii i
artei proprii fiecarei nationalitati in parte. E, in fine, nationalismul economic,
care la urma urmei nu e cleat un instinct de conservare, mijlocul de a salva
individualitatea materiala a fiecarei nationalitati, de a impiedica cotropirea
ei de catre elemente superioare prin puterea sau prin organizarea lor.
Nationalismul astfel inteles nu exclude colaborarea cu strainatatea. Dimpotriva, el o reclama ea o nevoie ii ca un stimulent. Nationalismul sentimental
stie c. nici un popor nu traieste izolat Iii spatiu. El are constiinta de toate con-

tingent& mediului inconjurator, el e numai expresia dorintei firesti de a se


ingriji de sine mai mult decat de aproapele. Nationalismul cultural stie si el
ca o mina' de cuceriri ale gandirii sunt patrimoniul comun al omenirii intregi.
Departe de a respinge acest patrimoniu se simte fericit i mandru, cti face parte
integrant& dintr'insul, dat se stradueste s pastreze nota specifica in oprea obsteasca. Nationalismul economic stie ca, ziduri chinezesti nu se pot innalta, ca

infiltratinnea capitalurilor streine e fata1 i necesara, dar vrea sa gseasca


lormule de armoinzare care sa, inlature acapararea unora si sugrumarea celorlalti, intaiu fiindai progres fara, neatarnare nu se poate si in al doilea rand fiindca
neatarnarea politica fara neatarnare economic& iaras nu se poate. Liberalismul

imbratiraza deopotriva toate aceste forme de nationalism.


Prin armonia sociala: Liberalismul nu crede posibil progresul deck prin
evolutie ti evolutia nu poate fi dobandita fara armonia sdcialri. Doctrina li-

berala considera c vieata unei societati trebuie sa fie miscare, dar cit miscarea
nu trebuie asigurata prin ruperea echilibrului social, ci dimpotriva prin men-

tinerea permanent& a acestui echilibru.


Fireste cit revendiairile sociale implica la anumite momente o grip, mai vie a

intereselor unei clase decat a intereselor celorlalte clase, dar dach sustinerea
acestor interese si revendicari se face cu uraimpotriva unora, cu exclusivism impotriva altora, fara preocuparea neincetata a mentinerii unui echilibru intro toate
partile, actiunea socialti astfel intreprinsa i astfel condusa nu poate sa dual fatal
decat, sau la un progres relativ, fiindca va fi dobandit cu pretul unor reactiuni
violente si a anon resentimente primejdioase, sau la ruperea definitivil a eehilibrului social, adica la revolutie. Doctrina liberala e prea insetata de progres real
pentru a se multumi cu o stare de lucruri care nu asigua decat mm progres discutabil sau en o revolutie care in credinta ei adanca, e moartea oricarui progres.

www.dacoromanica.ro

1 OG

DOCTRINELE PARTIDEWR POLITIDE

Iat& de ce liberalismul socoteste armonia sociald ca o conditiune esentiald


a indeplinirii concepPilor lui.
hat odatd: prin armonia social& progresul e asigurat, prin lupta de elm&
el e amenintat.
Si acum dup& ce am precizat In ce constA doctrina liberald, care sunt cele
patru conceptii fundamentale pe care ea se reazimd intru realizarea ei, dupd.
ce am vdzut cum ideea de ordine se opune ideei de desordine, ideea democratic&
ideei demagogice, ideea nationald ideei internationale, si armonia socialdluptei,
se cuvine slt artitam si care sunt deosebirie
distrugAtoarei lupte de clase,
dintre doctrina 1iberal i dintre celelalte doctrine.
Cea mai bunti dovadd a tilriei doctrinei liberale std tocmai in faptul cri deosebirile intre ea si celelalte doctrine sunt atat de bine definite incat exclud orice
confuzii posibile.

Sti le ludm pe rand.


Voiu incepe en doctrina conservatoare. Deosebirea intre ideea conservatoare
si cea liberald e ch. cea dintaiu e o doctrind de rezistentd, pe cand cea de a doua

e o doctrind de progres. Una trage inainte, cealaltd inapoi. Asa incat fiecare
pas in desvoltarea sociata reprezinta o izband& pentru liberalism si o infrangere pentru conservatorism.
La drept vorbind, istoria vremurilor moderne nu este cleat un lung sir de .
capitulatiuni conservatoare. Nu trtgriduesc c& au fost particle conservatoare
mai dibace cleat altele, cii. unele au stiut sui. ascundri mai mult sau mai putin
bine infrangerile suferite, cd, altele au avut prudenta slt cedeze in extremis ca
s& evite catastrofa capitulatiunilor mArturisite. Dar acestea sunt manifestaPuni ale tacticei conservatoare. Doctrina in toate ocaziile a iesit invinsd. Nici
o manevril i nici un artificiu n'au putut s'o scape. Recunosc insd clt conservatismul subsistd i va subsista dezastrelor, pentrucd e firese cd, orice fort& de
progres sti provoace in chip mecanic i o fort& de rezistentd, asa incat atata
vreme cat va fi o doctrin& liberal& va trebui slt existe i una conservatoare.
Ele sunt nedespdrtit legate una de alta intocrnai ca tunbra de lumind. V cer
insd voie sri prefer lumina umbrei care se tardste dup.& ea.
Deosebirea intre doctrina liberal& i doctrina nationalist& e cit doctrina
liberala priveste vieata sociald sub toate multiplele ei aspecte, pe cand doctrina
naponalistd o priveste sub prisma specialti, fatal ingustri i exclusivistri a ideei
naponale. Ceeace pentru liberalism nu este cleat o parte dintr'un complex,
pentru nationalism este complexul insusi i yeti intelege usor cit alta e viziunea
ce poti s'o ai privind fenomenele sociale cu ferestrele larg deschise i alta viziunea ce poti s'o ai cand singur te osandesti s& le privesti prin crripatura
unui zid.
Deosebirea intre doctrina liberal& si doctrina tAffinistd strt in faptul cA tarinismul e bazat pe ideea luptei de clasd, pe and liberalismul pe armonia soTarrmismul imbrritiseazit interesele exclusive ale trtrinimii in luptd de
urd,' violentti cu toate celelalte categorii sociale. Liberalismul urmiireste infriptuirea sincerd i deplind a revendicarilor trtranesti, dar armonizandu-le cu
interesele legitime ale celorlalte clase.
Dealtminteri, trulnismul este o doctrinri care teoretic nu se poate suspne,
fancied, urindreste o imposibilitate logica. Intr'adevdr, lupta de clash', implied

www.dacoromanica.ro

I. G. DUCA: BOCTRINA LIBERALA

107

ruperea echilibrului, adicti ideea revolutiei sociale si de aceea yeti observa, ch.
pretutindeni partidele bazate pe conceptia luptei de clash* sunt i partidele revolutionare, cum sunt partidele socialiste. Dar 0', pretinzi In acelas timp ch.
esti partid de evolutie i sti sustii totdeodatI i lupta de clasti, este cel putin
un pant impotriva bunului simt si al logicei, i atunci din dourt lucruri una:
sau ttirrmismul, din lipsa de pregatire teoretica, n'a ajuns inert la deplina desvoltare a doctrinei sale, sau el este constient ea, in realitate reprezina o doctrin4 revolutionarti, dar din consideratiuni tactice mentine o etichetA evolutionista' in flagranta contradictie logic cu lupta de clas, cu conceptia hotArit

revolutionar care sta la temelia lui.


Din aceasta dilema nu poti ie1.
Btirfitorii
i titi cii pretutindeni i intotdeauna barfitori au fost i vor
fi, barfitorii vor puteh s4 mai fac4 si alte ipoteze. Nu vreau insrt sit intru pe
aceasta cale spinoasil. Sunt aici ca sit fac constathri i s4 precizez deosebiri,
nu ca sti alunec pe povarnisul criticilor sau al polemicilor.
Deosebirea intre doctrina liberara i cea socialista e cii liberalismul nu concepe progresul social decat in cadrul proprietatii individuale, pe cand socialictii
nu cred progresul posibil decat prin desfiintarea proprietatii individuale. Cu
alte cuvinte: ofice progres social, fie el cat de inaintat, dacil nu trece pragul
ideei de proprietate individuauit, eamane in domeniul doctrinei liberale, de indatti ce trece de pragul ideei propriethtii individuale infra' in tinuturile vaste
5i foarte atrtig4toare pentru speculatiunea intelectuala, ale socialismului.
Trebuie sit m4rturisesc eh' oricare ar fi simtimintele noastre fatti de socialism, un omagiu i se cuvine. Socialismul e o doctrina sincer4 i limurit5. Ea nu
se pune la adiipostul abilititlalor trecatoare spre a-si ascunde adeviiratele ginduri, ea nu Intretine echivocuri ea sa poata castigh foloase de pe urma lor. Ea
afirmA easpicat pe fap, uneori cu brutalitate, in totdeauna sus si tare credintele ei. Cu doctrina socialista lupta e deschisa nu ascuns6, tii c4 poti sit fii inving4tor sau invins, dar tii c4 nu vei fi atras nici cu flori otrivite,.nici lovit

cu pumnalul pe la spate.
De altfel socotesc ch, in ultimele vrernuri, lupta en socialismul a devenit
ceva mai wall. Socialismul benefica fata de doctrinele ash zise burgheze
de o mare superioritate: erh necuncscutul, i cunoasteti magia atotputernicii
a necunoscutului asupra tuturor mintilor omenesti. Oricine ii putea, spune:
dacit am incerch sit distrugem bazele organizririi sociale actuate, dach am reclidi din temelii o /Mgt organizatie flea proprietate individualui, cine stie,
poate cti ar fi mai bine, poate cit omenirea ar fi mai fericitti, poate cit mizeria
ar incet, poate cit belsugul si prop4sirea s'ar revarsh in fine peste multimea.
suferind4!

Ei bine, acum se stie, acum s'a v6zut. Revolutia ruseascil a 14sat s'a cad4
Valul ce incunjurh miragiul socialismului si in dosul shiu ni s'a desf4surat, in
sange, in foamete si in mizerie, o ash de insp4imantiltoare vedenie a acestei lurni
nouti, incat omenirea se reintoarce gr4bita eitre lumea veche, cu piicatele ei seculare, i, ironie a soartei, conducatorii revolutiei rusesti ei 140 reiau strabunele tipare ale societatii burgheze, mangaind pe ceilalti i poate mtingaindu-se c pe ei, cu eclesiastica formula: cA omenirea trebuie sa" mai tread', prin
purgatoriul burghez ca sh" poat4 nAzul a ajunge candva in paradisul socialist.

www.dacoromanica.ro

108

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

Liberalismul care n'a avut asemenea iluzii a fost scutit si de asemenea tragice desiluzii.

Dar imi veti zice, cum se face ca, in unele tari liberalismul a suferit in anii
din urma, netagaduite infrangeri. Da, e adevarat le-a suferit, dar infrangerile
acestea le-au inregistrat partidele liberale, nu doctrina liberala. Neprieeperea
slujitorilor nu schimba splendoarea credintei.
Liberalismul fiind, precum v'am aratat, prin esenta lui o doctrina de progres, nu este o formula rigida, un ce intangibil. Dimpotriva e ceva viu care trebuie mereu sa se adapteze nevoilor sociale, sa urmareasca neincetatele prefaceri ale vietii moderne, sa priceapa nouile curente, sa le atragii, sa le indrumeze.

In uncle tari partidele, ce erau purtatoarele doctrinei liberale, au tiut sa faca


aceasta opera, in allele nu, si ash, se explicit de ce sunt tali in care partidele
liberale s'au vestejit si lancezesc si de ce sunt allele in care de au pastrat influenta ion nestirbita si continua sa fie si azi factori determinanti ai vietii sociale.
Nu sunt aici ea sa. fac panegiricuri, dar sunt desigur indreptatit sil. constat
cateva adevaruri istorice i atunci nu ma pot impiedeca sa spun ca in Romania

cei ce au crezut in doctrina liberala, au stiut sa pastreze nesting, flacara ei si


sa infiiptueasca astfel progrese pe care patimile prezentului le pot contesta,
dar pe care nepartinirea istoriei va trebui sa le recunoasca.
Sit luilm cateva pilde.
In domeniul proprietatii, liberalismul roman a plecat dela ideea clasica a
proprietatii quiritare romane, sacra si inivolabila, i a ajuns la formula proprietatii functiune sociala din care a iesit exproprierea i nationalizarea subsolului.

Am fost adesea invinuiti citi facem socialism pentruca preconizam exprol)rierea. Ce confuzie in mintea acuzatorilor nostri! Cum putea sporirea numarului proprietarilor individuali siti fie socialism, cand socialismul proclaim), toe-

mai desfiintarea intregii proprietati individuale. Exproprierea e o formula


de progres social cu totul credincioasa principiilor doctrinei liberale, fiindca
nu depasesth cadrul ideei de proprietate individuala. E o repartitiune noua a
proprietatii individuale ce exista la noi intr'un moment dat, nu este nimicirea
ei. Iar nationalizarea subsolului nu trece nici ea de marginie doctrinei liberale,
fiindca mentinerea ideei proprietatii individuale nu impune cu necesitate fi
forma ideei de proprietate. Notiunea de proprietate poate sa fie mai largit, sau
mai ingusta. Ea poate foarte bine sa, cuprinda i suprafata i ceeace este deasupra si ceeace este dedesubt, precum ea poate foarte bine sit desparta-stapanirea solului de aceea a subsolului. Dealtfel istoria ne arata, ca sfera notiunii
de proprietate a variat neincetat. Ea s'a intins ieri peste tinuturi care maine
ii vor fi interzise sau, dimpotriva, a introdus in domeniul proprietiitii individuale
lucruri care pana iefi erau de domeniul comun.
Partidul liberal roman, potrivit nevoilor sociale, a adoptat i una i cealalta
din aceste forme de proprietate hal% a trada insa intru nimic prin aceasta ideea
insasi de proprietate individualit care sta la temelia doetrinei sale.
In materia raporturilor dintre capital si fnunca liberalismul roman a plecat
dela conceptia despartirii intereselor capitalului si a munch pentru a ajunge
sub forma participarii la beneficii, la nevoia inexorabila a conciiatiunii si armonizarii lor.

www.dacoromanica.ro

I. G. DUCA: DOCTRIA A LIBERALA

1( 9

Aici iaras partidul liberal roman nu s'a abatut dela principiile fundamentale ale doctrinei lui. El n'a cerut, ca socialitii, desfiintarea capitalului i nationalizarea mijloacelor de productie, El pastreaza intacta existenta capitalului ca factor de productie, i respinge cu hotarire introducerea comunismului,
dar potrivit nazuintelor lui de progres, de armonie sociala, vrea incetarea antagonismului fratricid dintre cei doi factori ai productiei, capitalul i munca,
inlocuirea acestei lupte de hiterese egoiste printr'o conlucrare ceruta, de drepthte.
In materie de economie politica liberalismul roman a plecat si el dela formula manche,steriana, laisSez faire, laissez passer, spre a ajunge la interventionismul care avail pe cel slab impotriva celui tare si care inclina capul trufas
al celui tare in fata interesulni obstesc reprezentat de Stat.
Si aici partidul liberal roman e credincios doctrinei lui. Libertatea absoluta
era o necesitate In vremurile de organizare economica a Statelor. Cu cat insa
organizarea s'a desavarsit, cu cat vieata moderna si raporturile internationale
au devenit mai complexe, cu atat a trebuit sa se tarmureasca si fortele in joc,
pentru ca, din ingradirea si a unora si a altora, sa se ajunga: la posibilitatea
desvoltarii normale a tuturora. Interventionismul a isvorit astfel din complexitatea economich moderna, nu numai ca o conditie a progresului, ci ca un mijloc de irdaturare a ciocnirilor violente, deci a anarhiei.
In sfarsit, in materie sociala liberalismul roman a ajmis dela individualismill atotputernic la tarmurirea treptat i crescanda a individului in fata nevoilor de clreptate si de echilibrare generala.
Partidul liberal roman ar fi nesocotit prescriptiile cele mai elementare ale
doctrinei lui, daca ar fi lasat pe cei slabi prada celor tafi. Individualismul nemaTinit i nestanjenit Ii avea ratiunea In epoca de creatiune a liberalismului.
Atunci menirea lui era sa, descatuseze, sa desrobeasca persoana omeneasca din
toate lanturile conceptiilor medievalice, sa dea fiecarii fiinte umane drepturile
cerute de trebuintele desvoltarii si ale demnitatii lui. Mai tarziu, insa, cand
aceste drepturi au fost asigurate oricui i cand stapan neturburat pe destinele
lui, fiecare era ispitit nu numai s. uzeze, dar adesea sii i abuzeze de aceste drep-

turi, oare datoria unui partid liberal constient de doctrina lui era sa priveasca
nepasator la aceast deslantuire distrugatoare, sau sa restabileasca echilibrul
social, stabilind limitele peste care drepturile omului nu se mai impaca cu nevoile obstesti?
Si oriunde m'as intoarce, oricare ar fi domeniul de activitate omeneasca
la care m'as gandi, intrucat bine inteles n'as trece peste hotarul conceptiei
de proprietate individual, nu vad, pe cale evolutiva, solutii care sa nu se impace cinstit, sincer i deplin cu cerintele doctrinei liberale.
Prevad i ultima obiectie. Am auzit-o adesea: titulatura nu se mai potriveste cu doctrina. Daca la afata se rezuma critica, o prirnesc, i recunosc fra
inconjur ca exista azi o antinomie intre formulele liberalismului clasic i intre
cele ale liberalismului modern, desi a putea s adaug ca intrucat liberalismul
e doctrina progresului nu prea vad cum progres ar putea sa fie cu formele intangibile. Dar incaodata antinomia exista. Libertatea nu e o ratiune destul
de larga, destul de cuprinzatoare ca sa imbratiseze tot ce reprezinta actuala
doctrina liberala.

www.dacoromanica.ro

110

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITWE

Libertatea a fost un mare postulat al omeMrii. Isbanda ei a starnit lupte


uriase i intronarea ei a reprezentat un mare progres in vieata popoarelor, de

pe urma ei s'au Miscut toate partidele progresiste i deci e foarte firesc ca ele
sit fi acloptat titulatura de partide liberale. Ele poarta astfel pecetea izvorului
dela care pureed.
Dar Inc . odata nu ad sta chestia. Sunt inteadevar tIri in care fart a schimbh
doctrina, patridele liberale si-au schimbat denumirea.
In Romania titulatura s'a pastrat si se va pastra fiindca n'avem a rosi de
numele de liberal. Acest nume e atat de strans legat de toata renasterea Romaniei Mici si atat de strans unit cu infaptuirea Romaniei Mari incat a devenit
pentru multi un simbol: pentru trecut o mandrie, pentru viitor speranta.
Precum coif al cu trei pene dela Crecy sau Honni soit qui mal y pense# al
lui Eduard III, Plantagenet, de pe stindardele britanice si precum perimatele
libert, galit, fraternit de pe pajera franceza, n'au impiedecat Anglia si
Pranta sa' intemeieze clout stralucite democratii moderne, tot astfel sub egida
neschimbata a titulaturii lor si in cadrul proprietatii individuale, cei ce cred
in doctrina liberalit, vor desavarsi prin ea opera de progres interneiat pe Ordine, pe democratic, pe nationalism i pe armonie sociala, pe care Romania intregita e indreptatitt s'o astepte dela generatille. de azi, dupa toate restrictiile
istoriei i dupa toate jertfele rasboiului.

1.5 Februarie 1923

www.dacoromanica.ro

DOCTRINA CONSERVATOARE
AL. MARGHILOMAN
DEVOTATUL presedinte al Institutului Social mi-a cerut o conferinta
pentru a completa ciclul expunerii teoriilor politice ain tara. Trebuia
sa fac aceasta constatare, deoarece doresc sa, lipseasca, din mintea d-v.
ca un sentiment de oportunism m'a adus la aceasta catedra.
As fi voit sa' fac aceasta conferinta nu astazi, and doctrina conservatoare
se bucura in toata lumea de o florescenta si de o vigoare extraordinare, ci s'o
fi facut intr'alte zile, nu prea departate de noi, child, sub povara impirecatiunilor
si anatemelor, vorba de conservatorism, pentru biata opinie publica, insemna
invierea strigoilor.
Sunt un om politic si nu sunt cleat un om politic; cu toate acestca, voiu
cauta, sa fiu cat se poate de obiectiv. Dad, cumva as aluneca, si pe alaturi, rog
auditoriul men sa-si aminteasca de adagiul pe care l'a cizelat asa de bine un dramaturg francez: chassez le nature!, il revient au galop sau, cum am zice in romaneasca buna: de geaba iti alungi firea, ea se intoarce in fuga mare.
Sub lumla acestui adevar veti gasipoate, la nevoie, circumstante usurLtoare
pentru un cAlfaentiar ihiprovizat.
Dealtminteri, doamnele mele si domnii mei, n'am de gand sa va, vorbesc nici
de un partid conservator in Romania nici de partidele conservatoare de aim ea;
am sa va vorbesc cu totul de altceva: de o idee, de o doctrina conservatoare.
Titlul de Tat tid censervator si in opozit, in forma clasica, partid liberal
sau radical, nu sunt decat ctichete, etEhete care cateodata nu coiespund tocmai cu fondul. S'a constatat, in adevar, ca sub imperiul nccesitatilor politico si

sub constrangerea mome-Aului, partidele conseivatoare au tiecut catecdata


alaturi de ortodoxia conservatoai e, dupa cum prea adeseori s'a constatat ca
in paitidele liberale vorba Inuit slavita de libertate nu corespunde totdeauna
cu nottunea de litertate.

Dealtmibteri, ttulaturile se schimba de la o tai a la alta: conservatismul


german se chiama agrarian si, lucru ciud.at, in Statele-Un.te este o scoalit
socialista care se chiama ;.ocmai agrariana; in Belgia pardidul conservator se
chiama clerical, catolio; in Anglia paitidul conservator de sccole intiegi se
chiama tory si e bine sa ststi ca titlul de dory este o injurie pe me Illandczii
au aiuncat-o in capul conservatorilor. Pe la gars tul sec( lului al XVII-lia, in
si pardidul conservator era legitoiul luptelor dintre orangism si legitimitate
Irlandezii catolici cafi avusetimist, niui votba, apa!atorul ordinei stabilite
sera sa sufere mult de pe urma luptelor rcligoase duse cu paitidul conseivator
legitimist si anglican, au aruncat in capul partidului conservator legisimist
epitedul de tory. N'are sens bun. Ei, paitidul conservator englez a avut
intelepciunea sa transforme, dupa zisa poetului nostru, porecla in renume.
vieata parlamentara,
si intr'adins o spun
Pe vremea aceea, domnii mei,
constitutionala, batea in plin in Anglia, era intr'o stare de desvoltare uimitoare.
Iar pe vremea aceea, aici la noi, in Moldova un Cantemir -Cala capul lui Miron
Costin si ii rasluia, that familia; iar in Muntenia, un uga, turc putea sa mazileasca pe um Brancoveanu si sa-I tarasca la Constantinopole I

www.dacoromanica.ro

112,

DOC TRINELE PARTIDELOR TOUTICR

De ee vti fac aceasttif apropiere? Pentru ca s v dati seama cat de cruda


este inch la noi vieata politicil, i cat e lipsita de traditiune. E ash, de tantirk
vieka politica la noi, hick, pe la 1878 deci in i1ele noastre un om cult
ca Grigorie Peucescu se credea obligat s scrie o foart-e bunti brosurh pentru
a dovedi necesitatea fiintarii de partide politico si lcgitimitatea lor.
Fac aceste amintiri, domnii mei, ca sa predispun pe toata lumea la ceva.
indulgenta cand judecam faptele i zisele partidelor noastre politice. Dacti ei
tree de multe ofi pe langh ortodoxia principiilor lor, vina nu este a lor, vina este
a starii noastre generale: am dobandit cultura, n'am dobandit inca educatiune.
Educatiunea este depozitul slant al mai multor generatiuni si noi n'am avut
Inca, in vieata noastra de libertate, destul timp.
Ce este, domnii mei, doctrina conservatcare?
Doctrina conservatoare este aceea care tine drept un adevar istoric ca progresul real, durabil, nu se poate face prin salturi; ca el nu poate fi deck rezultatul unei legaturi armonioase a trecutului cu. prezentul. Institutiunile viabile
ale uitei societati se desvoltd prin ele mnsOci, win traiul normal al societtitii.
Desvoltarea lor este intelept s'o ajuti, s'o indrumezi ckre progres.
Trebuie sii mh explic pe data cii prin progres inteleg intinderea tot mai mare
si mai adanca a participatiunii poporului la harul
Deci este ceva organic in desvoltarea institutiunilor sociale; ca ele sa fie
viabile, ajunge sti le ajuti, i e o mare greseali sit vrei sa le arunci de-a gata, cu
sila, in calapodul pe care trufia until om reformator sau unui partid reformator
l'a alcatuit in tacerea cabinetului sau in sgomotul unui club.
Nimeni, in aceasta privinta, n'a zis vorbe mai intelepte decat Beaconsfield. 0
societate nu se construeste cum se construeste o masina.; o societate nu se reformea0 cum se drege o masina. i asa este. Trebuie sit astepti progresul de la desvoltarea instis a constiintei colective : nu poti sa impui vointa unei singure ratiuni.
Deaceea, domnii mei, doctrina conservatoare este o doctrina care, in mersul
inainte ad unui Stat, ru pierde niciodata diu vedere doua lucruri: intai, invattimantul trecutului: traditiunea, 0 al doilea, starea reala a tarei: realitatea. Deci,
doctrina conservatoare, care nu admite progresul prin salturi, este doctrina eminamente a realitatilor pe care o opui doctrinei visatoare a teoriilor i utopiilor.

Astfel prezentata idea conservatoare, ea se adapteazti oricarei forme de


guvern: Franta, republica conservatoare ; Anglia, monarhie conservatoare. Dar
proba cea mai evidenta, o dii republica atat de democrata si de inteleapta dyetiana: mai zilele trecute, printr'un referendum popular, ea a respins impozitul
asupra capitalului ca purtand atingere dreptului de proprietate.
Tot asemenea, doctrina conservatoare nu este in slujba unui partid
exclusiv politic, caci doar nu era al unui partid politic congresul de la Eisenach
unde, la 1872, s'au intrunit savanti, economisti, profesori, functionari ca sh prodame desertaciunea formulei metafizice a fraternitatii,libertatii i egalita tii i necesitatea pentru omenire de a pune iR locul ei politica positiva, reali a faptelor.
Iatl, domnii mei, schitarea teoriei conservatoare.
0 doctrina nu e buna deck daca are consacratiunea faPtelor. Sa-i cautam
aplicatiunea.
Am zis cit doctrina conservatoare mu admite cii progresul real poate veni
prin salturi. Avem o experimentare pe care am facut-o noi
dupalovitura

www.dacoromanica.ro

AL. MARGHILOMAN: DOCTRINA CONSERVATOARE

113

de Stat de la 2 Maiu 1864, s'a dat Romaniei, dea gata, fkcandu-se tabula rasa

de toate institutiunile ei civile, penale si administrative, i s'a dat de-a gata


Codurile Napoleon i legislatiunea administrativk francezil, fiirk s se lira seama
de diferenta gradului de culturk intro amandouti statele. Care a fost rezultatul?

20-25 de ani, domnii mei, in Romania n'au mai fost acte de stare civilk. S'a
luat dela preoti, singurii earturari de pe vremuri i cari, sub disciplina pe
.a,tunci de fier a chiriarcului, tineau registrele de botez cu foarte b-unk randuialk,

s'au luat actele de stare civilk pentru a fi date unui primar care nu stia carte.
Rezultatul: luck' pe vremurile cand eram in magistraturg, tribunalele, de dimineard 'Anti seara, erau ocupate s fabrice statul civil al oamenilor. i vorba de
fabricatiune nu este excesifti, fiindck la usa tribunalului, prin tolerantatuturor,
fiintau fabrici de martori cafi, aceiasi, depuneau pentru actul civil si al unui

Willi de 70 de ani i al tankrului de 18 ani. S'au ingreuiat toate formele


cksktoriei, s'a newt un act solemn cerand, cum stiti, publicatiuni, termene de
opozitiuni, Ii celelalte ; rezultatul a lost ck la lark, tkranii nu s'au mai insurat
si 25 de ani populatiunea ruralk a trait in stare de concubinaj pe care,cu bunk
credintk, 11 credeau legal. Nu era un Oran care sk im-i zicti, celei pe care a
asezat-o la vatra lui, sotia mea.
As putea s multiplic exemplele.
Gancliti d-v. cI legile administrative care ni s'au impus atunci au dus administratiunea noastrk la inflorirea la care ar fi trebuit s ne as-Lep-Om dupk atata
amar de timp? N'aveti deck s constatati in ce stare se gksesc i astazi aceste
celule elementare ale Statulni, comunele, ca-sk intelegeti cit n'a fost intelept
pasul care s'a fa.'cut atunci. Da, domnii mei, cu o doctrink conservatoare mai de
apNape studiatk, afirm ck, progresul War fi putut dobandi mai real i mai de
vreme decal prin impunerea fortatk care s'a fk.cut intr'un moment.
Nu vti' amintesc starea lamentabilk a justitiei penale cu juriile pe care le-am
avut. Asa de mare a fost scandalul judiciar c, rand pe rand, guvernele, liberale
ca i conservatoare, nemaiputand lua indkrkt institutiunea juriului .intratk in
Constitutie s'a apucat s corectionalizeze o multime de crime numai ca s le
sustragA
Va si zick, domnii mei, istoria ne dovedeste ck progresul nu se face prin salturi.

Am mai afirmat, domnii mei, cti doctrina conservatoare tine in primul rand
seamk de invAtAmintele trecutului, de traclitiune. Un adevilr istoric: popoarele
.

..

cu traditiune au indivictualitate. Exemplu: Spania. Evident ck Spania este


o tath traditionalistk. Spania, In decurs de un secol, a putut strbate toate
Incerchile la care o societate omeneasck poate fi supusk: de sub clcaiul lui
'

Napoleon a trecut prin dour], restauratiuni monarhice, prin trei rksboaie civile,
prin trei insurectiuni carliste i prin catastrofa cea mai mare: pierderea imperiului ei colonial. Dar, taxa,' traditionalistk, a stat in picioare, s'a recules, are o
bunk structurk economick i astazi Spania este intro Virile de frunte din Occident.

Alt exemplu: Franta. Nu e lark mai traditionalista decat Franta. Ce face


splendoarea jurisprudentei franceze? Traditiunea care din tata In fiu se urm-

reste, ca din tata In fin sk ravnesti la cinstea de a puna, roba de magistrat


cricat de putin retribuitk este astk'zi and toatk lumea se imbogkteste.
Ce face structura aceasta admirabilk a burghezimii franceze? Traditiunea ca
din bath in fiu s te tii de meseria sau de comertul inaintasului an. A fost tatkl
8

Doctrinele politice

www.dacoromanica.ro

114

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

tau bacan ? poti s devii un savant, nu ti-e- rusine sa-ti zici ca esti fiu de
Mean. Si bacania continua.
In toate pOstile, traditiune. i, vedeti, Franta, in timp de 100 de ani, a
trecut i dansa prin framantarile cele mai extraordinare: rasboaie, cat vreti de
crancene, care au patruns foarte aproape de maduva WI Si tot atatea convulsiuni interne. SA nu se uite ca, spre pilda la 1848, teoreticienii, reformatorii eran
la putere ; ei bine, gratie fortei structurii sale, gratie cu deosebire legaturii de-

pamant a faranului francez, care tine la glia lui Inca si mai tare decat e raynitor de pamant taranul roman, gratie acestor elemente prezervative, Franta a
putut rezista i teoriilor lui Proudhon i experientelor lui Barthlemy Enfantin
iar mai tarziu Comunei; tot asemenea
si atelierelor nationale ale lui Albert
si teoriilor internationaliste de astazi. Gratie traditiunii Franta iese din toate
incercarile tot mai solid constituita si mai otralucitoare. Acolo, comunismul,
subiect de discutiune prin gazete, subiect de turburari in unele mari centre
industriale, n'a atins insa, intim nimic paturile adanci ale natiunii.
Cat pentru Anglia, doamne, aceea e tam traditiunii prin excelenta. Respectul
traditiunii merge asa de departe ca Englezii au pastrat pana i unele accesoril
desuete in costumul i infatisarea unor Matti magistrati. Noi, din continent,
mai tineri, radem cateodat de perucile acelea; Englezul, foarte intelept, le
pastreaza pentruca tocmai excentricitatile de costum sunt in ochiivulgului intruparea traditiunii de care este el mandru. Anglia traclitionalista in toate, Ii rezuma traditionalismul ei astazi mai mult.decat oricand in politica ei externO.
Ea poate iesi din bratele lui Palmerston ca sa intre in ale lui Salisbury, cu whigs
sau cu torys, este aceeasi, politica orientala a Angliei; ea poate iesi din mainile
lui Lloyd George ca sa incapa in ale lui Bonard Law, este aceeasi, politiga ei
continentala. Anglia n'are decat o singura politica.
Prin urmare, domnii mei, vedeti ce structura solida d natiunilor respectul
traditiunilor. Deaceea v'am ales doua exemple din latinitate: Republica Franceza i regalitatea spaniola, i unul din alta lume decat latinitatea: Anglia.
S'a ne uitam acum in partea opusa: la taHle fara traditiune.
Rusia: 170.000.000 de oameni, calare pe doua continente. Tara far a traditiune I

De unde, dealtminteri, sa aiba traditiune?


Traditiunea proprietatii? Cum o poate aveA un popor care n'a cunoscut
proprietatea cleat sub forma colectiva a mirului. Traditiunea libertatii? Cum.
s'o aiba un popor a carui massa rurala n'a fost liberata decat in zilele noastre
de Tarul Alexandru al Il-lea si a carui massa cetateneasca n'a vazut libertatea decat sub aspectul permisiunii autoritatii administrative de a te misca?
Traditiune religioasa ? Cum s'o aiba un popor la care popa devine supraveghetorul In numele pofitiei si al earth cap suprem sunt un imparat laic si
un procuror laic al Sfantului Sinod ?
Tara fara traditiune I N'a rezistat, domnii mei, la cel dintaiu soc serios pe
care l'a avut inteo convulsiune generala. Poporul rus a acceptat ieri tirania absolutismului ; se spune astazi orbeste tiraniei sovietiste. Pe nici un popor nu s'a
incercat experimentarea celor mai crude teorii comuniste cum s'a incercat asupra

poporului rus si de sase ani poporul rus le suporta cu aceeas resignatiune cu


care cainele ranit, in coltul unde s'a tarit, nu cere decat sa-1 lai in pace, chit
sa moara fara ajutor.

www.dacoromanica.ro

AL. MARGHILOMAN DOCTRINA CONSERVATOARE

115

V'am facut, domnii mei, o paralela din care trebuie sa se degajeze invataminte.

Suntem noi popor de traditiune? Nu in toate: trebuie sa, o recunoastem.


Avem doua tradititmi insa foarte serioase: traditiunea re1igioas i traditiunea
proprietatii. Celelalte ne lipsese.
Atunci, trebuie s Ern foarte prevazatori and In evolutiunea noastra, n'avem
In seama noastra, cleat acesti factori cari ne creeaza o individualitate.
Traclitiunea religioasa. Da, e foarte puternica in Romania. Noi suntan atat
de fideli traditiunii ancestrale, ca, am pastrat pang si in religia cresting apucaturi
ale paganismuhii : nol punem in mama mortului piesa de monecla pe care o puneau
grecii i romanii pentru ea sufletele s plateasca bareagiului Caron trecerea Styxului. Traditiune religioasa: sa nu radem de dansa, domnii mei, aceasta face no-

bleta noastra. Noi am mai pastrat pomana. Ce este ea altceva decat ofrandele
pe care Romanii le aduceau pe mormintele scumpilor lor morti? Paganism, dar
tot religie ; da, am pastrat o uzanta, pagan& dar- tot religioasa este, desi
nu cresting, i s'o pastram pentruca asa, se Malta, Th irul anilor legaturile
noastre cu trecutul.
Am devenit un popor crestin i, odata ce am trecut la ortodoxie, am stat
fixati aci. Noi n'am cunoscut, din fericire, luptele religioase. Incercarile de Intoarcere la catolicism,- in secolul al XH-lea si al XIII-Iea, se petrec mai mult In
randul curtenilor, domnite favorizand eatolicismul Orli lor de origing; dar noi,
odata, alipi ortodoxiei, am stat neclintiti. Lupte sangeroase cum a fost Reforma,
noi n'am cunoscut si atunci traditiunea religioasa, a ramas In toata vigoarea ei.
Domnii nostri, and aveau prea multe pa'cate pe constiinta, clacleau cate-o biserica expiatorie ; marii nostri voevozi innaltau cate-o biserica votiva intru izbandirea proiectelor lor sau ate o manastire pentru consacrarea unei fapte mari.

Prin religie s'a pastrat in lumina cultura; prin secolul al XVI-lea cele dintai
tiparituri au fost religioase ; la manastiri au fost tiparnitele. Prin artile bisericesti s'a pastrat la poporul moldovenesc din Basarabia, limba; prin popii ei
Transilvania si-a pastrat cultura nationala si pang i structura economica.
Atunci, inva-tamantul: nu va atingeti de religie. Trebuie s o servesti cu decenta, pentruca este legatura cea mai temeinica, cea mai istoricit cu trecutul.
Dealtminteri, domnii mei, chiar daca, n'ar fi traditiunea care sa ne impung
aceasta discipliM, simpla ratiune de Stat ar trebui s ne-o indice. Firea omeneasca, este tesuta de instincte ; instinctele acelea le scliviseste civilizatia; dar
de cate ori civilizatia nu s'a dovedit neputincioasa fie in momento de cataclism,
fie chiar in vie* normala, in fata saraciei si a tentatiunii saraciei 1 i atunci,
cum nici un popor n'a ajuns in starea culturii platoniane, asa ca fiecare om sa-si
fad,' moralalui, ca fiecare cm sa. se Inv* ce este bun si frumos, salasam, domnii
mei, Inca foarte multg vreme s fiinteze In Romania morala cea mecanica pe
care cele zece porunci ale bisericii le infiltreaza de mici, mecaniceste, In urechea
copiilor: nu e bine sa, furi, sa nu ravnesti la bunul vecinului, nu e bine sa faci
juramant fals i ash, mai departe. Acele miscari ale constiintei revin, din cand
in cand, in crize morale, chiar i la cei mai inrautatiti.
Asa fiind, domnii mei, doctrina conservatoare e religioasd In sensul pe care
vi l'am argtat. Ea admite c trebuie s inconjuram pe reprezentantii cultului

de tot respectul si de toate posibilitfi1e materiale pentru ca chiriarhul, ea si


preotul, s poata fi cu mama larga In distribuirea earitatii.
tr`

www.dacoromanica.ro

11.6

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Mai am nevoie s adaug c in doctrina conservatoare nu se admite nici caferisiri de mitropoliti, nici destitutiuni laice de episcopi odata ce au primit inve-

stitura? Acestea sunt mai mult cleat greseli politice: acestea sunt surpgri
pe care le aducem noi insine unuia din fundamentatele cele mai temeinice ale
statului roman. Cu latirea ideilor conservatoare, nadajduesc c greseli de felul
acesta ne vor fi crutate in viitor.
Am zis di a doua traditiune este traditiunea proprietatii.

S'ar 'Area paradoxal sii vorbim de traditiunea proprietatii intr'o tara in


care taranimea numai de la 1864 a devenit deplin proprietara locurilor pe care
se hfiinia. Sa nu se uite cii proprietatea mare a existat ; ea ea era intemeiata
Inca din secolul al XVI-lea; dar cu deosebire sa nu se uite cii in clasa rurala
exista, Inca de pe timpurile eroice ale voevozilor nostri rasboinici, traditiunea
proprietatii sub forma de mosnenie i razesie.
Proprietatea, domnii mei, ce este ? 0 constructiune a legii? A ferit Dumnezeu.
Este intruparea cea mai eminenta a activitatii si initiativei omenesti. Societatea
o consacri in interesul societatii, adica: al tuturor. Proprietatea este nascuta

odatg, cu omul intrat in stare sociali. Ea naste din vointa colectiva, din instinctul omenirei. Deaceea, domnii mei, traditiunea de proprietate trebuie sii
rimaie intreaga.
Se intampli ca, tot in interesul obstesc, proprietatea trebuie sii consimta la
sacrificii reale. Dead expropriatiunea. Foarte intelept a fost constituantul nostru

and a inscris in Constitutie cii proprietatea este un drept sacru si inviolabil.


Vorbe pompoase, se poate, intrebuintate insa de un partid liberal Intl' o
Constitutie luata dintr'o tari conservatoare, vorbe pompoase care arata insa
bine cat de fundamentali este idea de proprietate inteun Stat tartar.
Tot Constitutia, care este presupusa e intruneste consimtamantul intregei
Constitutia admite expropriatiunea. Este up sacrificiu consimtit de
natiuni
toti in interesul tuturor. Deaceea Constitutia noastri, foarte intelepteste, eniimari cazurile de expropriatiune. Pe langa cele prevazute de Constitutie, s'a adaus
si expropriatiunea pentru utilitatea sociali care s'a realizat prin ref orma wail;
dar ea n'a fost impusa nici smulsa, ci s'a Mout prin consimtamantul tuturor organelor iirii. Dupa 1907, un conservator, Ion Lahovary, e eel dintaiu care a

agitat idea expropriatiunii partiale pentru impacaciune generala; mai tarziu


alt conservator, umilul d-v. conferentiar, propunea in Parlament mijlocul de a
scadea din ce in ce mai mult disproportiunea dintre marea si mica proprietate ; astfel ca, atunci cand, sub presiunea primejdiei, pentru a da un imbold
mai mult natiunii armate, cand la Iasi s'a infaptuit expropriatiunea, ea era,
dupa forma doctrinei conservatoare, deja consimtita de toti.
Daca acesta este adevarul, ar gresi un proiect de Constitutie care pentru
viitor ar lash, cazurile de expropriatiune la discretiunea unui Parlament obisnuit.

Astazi, partid de ordine la putere: expropriatiunea s'ar restrange ; maine,


partid de reformatori la canna: te pomenesti cu eine stie ce expropriatiuni
votate de o majoritate oricare.. Cunoasteti cum fiecare guvern, cu mai multi
sau mai putini dulceata, stie
alcatueasca majoritatile. 0 majoritate ordinara poate atunci, oricand, si se joace cu proprietatea. Azi expropriezi o industrie in favoarea unei anumite clase a poporului; maine expropriezi o casi
n favoarea unui club, centru de agitatiune reformatoare ; poimaine se decre-

www.dacoromanica.ro

AL. MARGHILOMAN: DOCTRINA CONSERVATOARE

'117

teaza de utilitate publica expropriatiunea unui pamant in favoarea Dumnezeu


stie carei experiente de falanster, cum s'a incercat in Franta; i asa mai
departe.
Primejdie reala!

i n'as sti s zic indestul legiuitorului de aiurea i cu deosebire celui dela noi: circumspectiune in manuirea acestei arme, pentruca viitorul va fi solid sau subred dupa cum yeti organiza proprietatea tare sau nu.
Deci, domnii mei, doctrina conservatoare este traditionalista, cum v'am
spus-o ; i traditionalismul ei o aduce sa. fie o politica religioath i o politica de
aparare a proprietalii.
Dar doctrina conservatoare nu se opreste ad: doctrina conservatoare e sociala pentruca este o politica reala. and, prinstudiul real al situatiunii actuale,
doctrina conservatoare s'a convins de inanitatea formulelor metafizice; dad s'a
convins ca nu poate fi fraternitate, cand asa de man l. sunt deosebirile de clash; ca

nu poate fi egalitate reala and nu este egalitate de situatiune, egalitate economica; ca nu poate fi libertate reala cand omul n'are un minimum de traiu
asigurat ; doctrina conservatoare a devenit sociala. i in toate virile initiativa
miscarii de asistenta a multimii producatoare revine doctrinei conservatoare.
Ea a pornit la inceputul secolului trecut, la 1830, cu Disraeli in Anglia. Disraeli
este cel care intaiu a fost izbit de framantarile teribile pe care in lumea muncitoreasca le-a adus introductiunea masinismului; Disraeli este cel dintaiu care
a luptat si care a promulgat legi de aSistenta si de higiena sociala, legi de regu-

lamentare a vietii industriale. Dupa dansul Bismarck in Germania este eel


dintaiu care a familiarizat omenirea cu vorbele de socialism de Stat* si care este
creatorul legii de retragere i asistenta a batranilor. Iar in Romania, cea dintaiu

opera legislativa in aceasta directiune a fast Legea Minelor a lui Petre Carp.
Pentru intaia data acolo se organizeaza asistenta, retragerea i pensionarea
lucratorului, indrumare care a continuat pe'urma prin legea de asiguran muncitoresti. i suntem departe de a crede c s'a facut tot 0 c s'a dat muncitorimii toata organizarea necesara pentru un traiu bun 0 pentru apamea intereselor ei profesionale.

Deci, domnii mei, doamnele mele, ati vazut ca doctrina conservatoare este
foarte lesne apropiat a. de trebuintele evolutiunii unui Stat ; doctrina conservatoare, prin faptul ca nu fagadueste utopic, ca' se fereste de a specula vorbele;
prin faptul c fiind partizana a evolutiunii iar nu a revolutiunii, nu raspunde
asteptarilor impacientilor, eari sunt multi in statele noui, nu este deseori apropiata de putere; mai mull este In afara, de putere. Atunci, un partid conservator,
mai ales la noi in tara, este ea colegiul flaminilor din vechea Roma, care tinea
nestinsa flacara sfanta pentru ea s'o gasesti vie si incalzitoarea in momentul
inf aptuiril or.

Acesta este rolul nostru, domnii mei, si suntem mandri sa-1 indeplinim.
Ideile conservatoare or avea ele darul sh se impuna odata poporului roman?
Sper c da, prin noi sau prin altii.
Dar inteinsele vedem garantia adevaratului progres i acesta este harul pe

care, 'din toata inima Inca, il doresc patriei rude.


18 Februarie 1923

www.dacoromanica.ro

SOCIALISMUL MARXIST
EVOLUTIA SOCIALA
*ERBAN VOINEA
IN ciclul de conferinte organizat anul acesta de Institutul Social Roman
vi s'au infatiat cele mai difeiite laturi ale gandirii politice: ati auzit
cuvantul liberalismului 0 al conservatorismului, ati vazut care sunt
ideile faranismului 0 cele ale nationalismului. Dar toate aceste conceptii
politice, oricat de mati ar fi deosebirile intre ele, oricat de diferite le-ar fi telurile 0 mijloacele de realizare, nu reprezinta in -fond cleat aspecte deosebite

ale aceleea ideologii care, nici in cele mai departate nazuinte ale ei, nu
trece dincolo de cadrul alcatuirii sociale existente. Socialismul tiintific, pe
care am cinstea sa vi-1 infatiez astazi in trasaturi generale, este o doctrina
care tinde spre prefacerea din temelii a societatii de Astazi 0 prin aceasta are
un caracter revolutionar, pe cata vreme toate celelalte doctrine, oricum 0.-ar
zice ele, liberale, democrate sau altfel, au, in raport cu socialismul, o trasatura
conservatoare. AO, hind, am gre1 daca am consideth socialismul ca un implu

inel in lantul doctrinelor politice generale. Dimpotrivk socialismul trebuie


privit ca un lant de sine statittor 0. numai astfel, considerat ca negatie a
tuturor celorlalte doctrine, vom putea, sa-i patrundem fiinta.
Ati auzit care sunt parerile celorlalte doctrine cu privire la cele mai diferite
dintre problemele pe care le pune societatea moderna. Insa toate acestea nu sunt
cleat rezultatul gandirii politice. Eu voiu incepe, spre deosebire de ceilalti conferentiari, prim a va infatia metoda de cercetare proprie socialismului tintific.

Prin aceasta am 0 ajuns la unul din punctele esentialmente deosebitoare ale


socialismului. Nici liberalismul, nici taranismul 0 nici una din doctrinele burgheze, n'au o metoda proprie de cercetare, n'au o filozofie a istoriei proprie
lor ; singur socialismul se calauzete de o filozofie istorica proprie: conceptia
materialista a istoriei.
Dar dack luate in mod individual, celelalte doctrine n'au o fiozofie istorica,
proprie, cercetandu-le la olaltk vom vedea ca ele se intemeieaza toate pe o
inrudire mai apropiata sau mai departata cu o filozofie istorica comung, 0
anume conceptia idealista.
Ce sunt aceste conceptii istorice, titi cu totii: in straduinta lor de a explic
pricinile determinante ale evolutiei sociale, oamenii au recurs la cele mai
diferite ipoteze. Unii au vazut intr'o fiinta de esent a. superioara elementul
hotafitor, care se amesteca in treburile mari sau mici ale oamenilor 0 le hots&
rate intr'un fel sau intealtul ; altii au Vazut dimpotriva elementul hotadtor
in religie, in printi, in profeti, in preoti, in oameni de tiinta; alta serie de cerce-

tatori ai istoriei au crezut ca elemental determinant trebuie cautat mai mult


in domeniul elementelor materiale, al mediului inconjurator,. al factorior geogTafici, al rassei. In linii generale putem deosebi aceste variate conceptii in doua

mari grupuri: pe de o parte, acei cari fad in elemente imprumutate din viata
spiritual factorul determinant de desvoltare omeneasca 0 acei cariimprumuta

www.dacoromanica.ro

120

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

almOCirea desvolthhlor sociale din lumea materialh.: pe de o parte conceptia


idealistk pe de alth parte conceptia materialista.
De Child apare istoria scrisk aceste douO conceprii se aflh inteo lupth permanentk disputandu-si reciproc intaietatea. Materialistii rationalisti din yeacul al XVIII-lea par la un moment dat ch' izgonesc ideea ea factor determinant
in desvoltarea omenease i asigurO intaietatea conceptiei materialiste; curand dupO' aceea asistrun la reinvierea filozofiei speculative in Germania,
pentru ca i aceasta sh fie inlocuita prin conceptia materialisa fixat de Marx
si Engels.
Care sunt pricinile acestor infrangeri i victorii?
Dach" cercethm perioada in care se cristalizeazh conce.ptia materialisth a rationalistilor francezi, vom vedea, c e dominata in primul rand de lupta dush
la aceh epoch de burghezia revolutionath impotriva clasei feudale dominante.
Burghezia revendich puterea politick Pe ce i sprijinh ea revendicarea aceasta?
In primul rand pe constiinta c reprezinth claga cea mai insemnatO din societate. Stgpana a productiei, a economiei, ea cere s i se acorde i Were&
politicA corespunzOtoare. Clasa feudal:a dominantk ajunsh" o piedicA a desvolthrii si a progresului, fireste, nu puteh imprumuth argumentele sale, in lupta
ideologia pe care o dada., din domeniul economiei, care o condamnh. Ea e
sing deci s explice situatia ei dominantO prin tralitie, prin religie, prin dreptul
stfavechiu. Astfel burghezia este la randul ei nevoitO s primeasch' lupta ideologich pe terenul pe care i-1 of era, feudalismul i s opmfg, ideologiei fendale
conceptiile ei noui, s opuie dogmei, stiinta, sO, opuie traditiei, legea naturalk.
In felul acesta, Miruind temelia. pe care se sprijini intreaga ideologie a feu-

dalismului, ea a o lovitura de moarte intregului edificiu feudal.


Vedeti dead leghtura foarte stransk care existO intre situatia de clasa,
atat a burgheziei cat si a feudalismului i intre ideologiile lor. De altfel este o
trOsiltua caracteristich, a tuturor .claselor aflate in ascendentk ca ele sh-si
imprumute argumentele din conceptia materialista.
OdatO ajumsh clash stApanitoare, dupa." biruinta ei politick burghezia introneaz i conceptiie ei ideologice, insk schimbandu-i-se situatia de clash, bur-

ghezimea se afra in fata unor probleme noui. InteadevOr, in cursul revolutiei


marl franceze, care o adusese la putere, se si manifestaserA tendinte can treceau dincolo de cadrul vietii burgheze, se iviserA categorri din plebe, cari tindeau s. realizeze mai mult decat ceeace dhduse revolutia burghezO. Astfel,
burghezia, ajunsh" clash dominantk socoate c intreaga ei lupth trebuie indreptath, impotriva acestor categorii sociale noui pe cari ivirea marei industrii
le intAreste neincetat. Dead incolo burghezia cauth tot mai mult alianta cu
elementele pe care panO ad le combhtuse, cu feudalismul. Schimbandu-si ati-

tudinea politick burghezia Ii schimb

i atitudinea ideologia. Istoricii ei

incep sh" cerceteze trecutul, nu ca pana ad, spre a-I dethima si a-I opune traditiei, ci pentru a-I intelege. 0 serie intreagO de ideologi din acea epoch., desiluzionati de societatea pe care o adusese cu sine victoria capitalismului si care
er departe de societatea armonia pe care o fAgOduiser h. enciclopedistii, se
refugiau i ei tot mai mult in trecutul cat mai indephrtat, care si-i facA sh, uite
ei grelele

imprejurgri ale societOtii existente i, pe cat se poate, amintirea recent&

a luptelor sangeroase din cursul revolutiei. Astfel, din studierea asezkmin-

www.dacoromanica.ro

SEEMAN VOINEAt SOCIALISMUL MARXIST $1. EVOLUTIA SOCIALA

121

telor omenesti trecute, se naste tot mai mult ideea, et' nu mai pot fi socotite
_atat de absurde institutiile trecutului, c ele trebuiese considerate dimpotriviti
ca elemente neaphrat necesare si rationale in perioada in care s'au ivit. Marea
revolatie francezt lucrase, prea adanc pentru ca cineva sh se poath gandi sit
reintroneze formele trecutului. Era firesc sh se nasch deci ideea evolutiei sociale.

Forme le sociale apar rationale pentru vremea lor, devin inst, la un moment
al desvoltarii, incompatibile cu alcttuirea socialt, care a progresat.
Astfel, din schimb area situatiei de clash a burgheziei, ve dem cum se schimbh
si ideologia

ei in general si cum, prin noua situatie in care se allt ca clash


dominanth, ea e determinatt sit introduct ideea de evolutie in istorie.
Dar aceasta este numai o parte a atitudinii ei cele noui. Nu trebuie sit
uithm ch in noua ei situatie de clash dominanth, burghezia merge mai departe:
ea introduce in istorie elementul evolutivdar se leaptdh totdeodath de carac-

terul materialist al conceptiei ei de pant aici.


Inteadevtr, asistarn la o reinviere a fiozofiei idealiste, in special in Germania, unde inraurirea revolufei fusese mult mai redust decat in Franta
sau cleat in Anglia, care trecusera printr'o radicalt, revolutie burgheza.
Hegel, titanul acestei gandiri in Germania, chutand sit explice cauzele, care
determinh evolutia, ajunge la concluzia cit factorul hottxitor este ideea;
ea este weea care progreseazt, se schimbt i, ca un simplu reflex al acestei
desftsurari, se schimbh i lumea inconjurttoare i formele diferite ale societttii.
Inst cercettrile. din acea epoch', nu se marginesc la rezultatele de care ani
vorbit pant aci si care au dus la studiul trecutului. Stiinta progreseazt in general

in acest veac. Din. ce in ce mai stranse sunt relaile trilor capitaliste cu


coloniile, studiul popoarelor primitive face progrese mari, se adanceste cerco-

tarea Indiior rhstritene, a picilor rosii din America si se naste tot mai mult
din aceasta o cunoastere mai profunda g relafdlor in care Wiese populatiile asa numite naturale. In acea opoct ia nastere etnologia, fiologia cornparatt si mai ales preistoria. Osemintele vechi gtsite, armele vechilor popoare,
a ctror amintire se si stersese, ornamentele preistorice, nu mai sunt considerate caT simple curiozittti, ci tot mai nuilt, ca documente ale epocei ctrora
apart-in. Dupt cum un paleontolog poate sit recltdeasch structura unei intregi
specii disphrute, dupt cateva vertebre i un maxilar, tot ash preistoria ajunge

sit reconstitue formele societttii disphrute, dupa simpla osaturt pe care o


reprezinta aceste cateva unelte regtsite. Se intelege dela sine ch preistoria
trebuia sit indrumeze, in mod firesc, din nou spre conceptiile materialiste.
Intreaga ideologie a popoarelor disphrute, datinele lor, religia lor, toate formele
lor de ganclire erau reconstituite numai i numai pe baza odor cateva ramtsite de care lit vorbeam, invederandu-se astfel rolul hottritor al elementelor
productiei materiale.
Si mai era un element care duce& la reintronarea conceptiei materialiste
si anume revolutia cea mare, care nu se stersese din amintirea nimtnui si In
cursul chreia lupta de clash aptruse cu atata clatitate, incat nu se putea ca
istoricul acelei epoci sit nu cerceteze influenta mare pe care o avusese asuprd
istoriei. Ati auzit citandu-vi-se cuvantul lui Guizot, care infttiseazt lupta de
clasit ca un fenomen existent si care nu poate fi thgtduit. In acea epoct, a
Restauratiei, mai tqi istoricii liberali conced existenta luptei de clash si o

www.dacoromanica.ro

122

DOCTRIIVELE PARTIDELOR POLITICE

socotesc ca un element hotaritor. Dead nu era decat un pas de facut pana la


cercetarea hotafitoarelor influente pe care au putut sa, le aiba asemenea lupte
In trecut. Se intelege c aceasta era un element, care vend, s sprijine conceptia materialista. Antagonismul dintre clase, toate marile framantari Intre
deosebitele categorii umane, erau in ultima esent fenomene a caror nagere
se datora unor elemente materiale, caci clasele sunt rezultatul structurii economice, antagonismele, lupca de clasa, de asemeni. Astfel, din ingramadirea
tuturor acestor elemente, era menita s renasca conceptia. materialista.
Vedeti, eu nu VA infatisez marxismul ca opera unui urias ganclitor, care prin
simpla putere a logicei sale, ar fi creat marximul, ci vi-1 infatisez, dimpotriva,
cum nage in legatura stransa cu intreaga societate din acea epoca, intim legat
cu toate cuceririle giinffice ale epocii. N'as putea s vb.' spun, de pilda, c daca

Marx g Engels s'ar fi nascut cu dotti veacuri inainte, ar fi putut tot asa de
usor s ajunga la conceptia marxist i s scuteasca lumea de dona secole
de desvoltare arbitrara. Asadar, numai in legatura stransa cu epoca in care
SG nage marxismul, trebuie s caufam a-1 intelege.
Acum, dupa ce am vazut modal cum se haste marxismul, sa cerceam ideile
sale fundamentale. In acest scop s ne adresam insus intemeietorului:conceptiei materialiste si s luam definitia pe care o d chiar el in prefata la
-Xritica econonziei politico>. lath' cum definege Karl Marx acolo conceptia so:
In productia sociala a vietii lor, oamenii intra in anumite relatti necesare, independente de vointa lor, in relatii de productie, care corespund ?mei
anumite trepte de desvoltare a fortelor lor materiale de productie. Totalitatea
acestor relatii de produrtie alcatuqte structura economica a societatii, baza
"Tara, deasupra careia se ridica o suprotstructura juridica qi politica qt eareia ii
corespund anumite forme sociale. Modul de producere al vietii materiale comlifioneaza proce3ul de viata social, politic i pe eel spiritual in general. Nu contiinta oamenilor este aceea, care conditioneaza existenta lor, ci dimpotriva existeilta lor sociala conditioneaai conftiinta bor. Pe o anumita treapta a desvoltdrei
lor fortele materiale de productie ajung in contrazicere ci relatiile de producere
.existente, sau, ceeace nu e deceit o expresie juridica pentru acearta, cu relatiile de

proprietale, in cadrul tarora de se mifeaserci pima ad. Din forme de desvoltare


ale fortelor de productie, relaiile aeestea se prefac in awe ale acestora. Atunci
se ivege o epoca de revolutie social& Odata cu schimbarea temeliei economice se
preface, mai incet sau mai accderat, intreaga formidabila suprastrueturd.

Din aceasta definitie a lui Marx, de sigur ca acei, cari nu sunt familiarizati cu terminologia marxista, nu vor fi inteles conceptia lui in toate amanuntele ei. Deaceea e bine sa recurgem la cateva pilde, confruntand conceptia
materialista cu istoria.
Daca cercetam pe om din clipa in care se desparte de restul lumii animale,
vom vedea ca elemental hotaritor in acest progres pe care-1 realizeaza, este
unealta, productia, pe care g Marx o arata ca izvor al tuturor desvoltarilor.
De sigur c g in lumea animala gsim anumite moduri de productie rudimentaril. titi cu totii ci si in lumea insectelor, a mamiferelor, exista inceputuri
-de pro ductie, exista o industrie foarte desvoltata a constructiei ; la maimute gamin chiar intrebuintarea de unelte: maimuta intrebuinteaza, crengi ca
sh se apere, pietre ca s sparga nuci spre a le scoate miezul ; dar numai in regnul

www.dacoromanica.ro

5ERBAN VOINEA SOCIALISMUL MARXIST SI EVOLUTIA SOCIALA

123

omenesc intalnim produetia de unelte. Aceasta este caracteristica cea mai


mare si numai astfel, stapan pe productia de unelte, a putut omul s ajunga
.adevaratul rege al creatiei. De sigur, gandirea abstract i graiul articulat
sunt i ele semne tot atat de esentiale de deosebire intre om si animal. Daca
am sta sa cercetam chestiunea mai de aproape, am vedea c ele nu s'au putut

naste. cleat in legatura stransa cu desvoltarea tehnica in societate. Numai


inteo societate in care se produce& prin cooperatie au avut nevoie oamenii
de un limbagiu articulat prin care sa se inteleaga i numai in formatii sociale
cu forme mai complicate i mai variate a putut naste gandirea abstracta.
Intelegeti marea influenta pe care trebuia, s o aiba pentru om productia
-de unelte. Inteadevar, pang aici, oricare progres se petreceh in lumea animala
trebui& sa fie foarte lent ; fiecare schimbare trebui sa se produch in primul
rand in organismul animalului. Pentru fiecare schimbare de mediu animalul
trebui sh-si adapteze organele sale firesti si se intelege c desvoltarea aceasta

rera, un proces extrem de lent. Odata stapan pe productia uneltelor, omul


a putut sa se adapteze mult mai usor oricaror schimban. Dead incolo nu mai
avit nevoie sli astepte adaptarea organelor sale firesti, ci numai perfeetionarea
unelteloit sale. Asadar, in legatura cu unealta incepe desvoltare omeneasca
propriu zisa. Stapan pe Uneltele sale, omul primitiv a putut sti se coboare din
crengile padurii tropicale, care pana atunci Ii slujisera de adapost si a putut
Indrazni sa-si inceapa viata sa pe pamant, s infrunte animalele salb=ttice,
sa parseasca padurea i s inainteze tot mai mult spre sesul deschis unde
intalni animalele cele mai potrivite pentru vanatoare. Astfel, perfectionanduli
incontinuu uneltele, capatand tot mai multa indemanare in a-si pregati hrana
imbracamintea i a-si construi locuintele, a putut omul s cucereasca intregul
glob.
Dar ca s ne infatisam si in epocile ulterioarae desvoltare legatura stransa
intre economie, intre modal de producere i celelalte manifestai-i sociale,
luam ca pilda un trib de vanatori. Vanatorul nomad, nu va fi fost insotit de
femeie, copii i batrani in peregrinariile sale dupa vanat ; in jurul cavernei
sau al colibii, ramane& femeia care gospodaria. Ea nu ingriji& numai de hrana

ci si de productia imbracarnintei si a lucrurilor de casi in general. Astfel


se ajunse in mod firesc la nasterea industriei casnice. In jurul casei femeia tesek
_fabric& vase de lut i prin aceasta femeia din perioada corespunzatoare aye&

un rol foarte insemnat. In afara de aceasta, in jurul casei femeia cresta puii
fiarelor ucise de barbatul vanator i astfel lu nastere pastoritul. hicet, incet,
In jurul aceleias gospodarii, in care rolui hotaritor 11 joaca femeia, se naste si
agricultura.
Prin acest rol insemnat pe care-I joaca femeia in societatea primitiva, trebuie s ne explicam i situatia extrem de favorabila pe care o are ea in
societatile acelea, iar nu prin vreo insusire sau trasatura de caracter mai nobila
a salbaticului, care ar lipsi omului modern. Astfel asistam la prima diferentiere
sociala: pe de o parte barbatul vanator, pe de alta parte restul tribului, diferentierea intre sexe i. varste.
Celelalte diferentieri sociale, care urmeaza, sunt si ele un rezultat al desvoltarii economice. Pe data c6 procesul de producere, desvoltandu-se, ia forme
houi, el da nastere la noui diferentieri sociale, la noui clase sociale. Legatura

www.dacoromanica.ro

124

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

stransa intre toate aceste formatii sociale, intre grupdri si clue de o parte
si economia de alta, nu dispare nici in restul evolutiei omenesti. Alta va fi
societatea, care se bizuie pe plugul rudimentar, pus in functie de robi, alta
societatea care se bizuie pe masinism, pe o tehnica desvoltata Aceasta baza
determina relatiile dintre oameni i categoriile sociale din epocile corespunzatoare: proprietarul latifundiar si robul, mai tarziu serbul i marele feudal,
iar azi salariatii si capitalistul. Toate aceste categorii sociale, clase, grupari,
sunt urmarea fireasca a modului de productie din epocile corespunzatoare.
Dar nu numai clasele, gruparile sociale in general, ci i apetrile politice ale
oamenilor sunt strans legate cu modul lor de productie.
Astfel, dach luam triburile nomade ale vanatorilor de odinioara, pentru a
cerceta, care erau asezamintele lor politice, vom vedea cb", in starea aceea primi-

tiva, puterea toata era concentrata in adunarea populara, care era suverana
si detinea toate puterile: cea legiuitoare, cea executiva si cea judecatoreasca.
Barbatul vanator era totdeodat a. si rsboinic. Rasboiul in acea perioada era o
industrie foarte lucrativa, caci barbarul nomad intrebuinta una i aceea unealta,

sageata si palosul, pentru procesul de productie: vanatoarea, i pentru fa'sboiul in care prada, populatiile triburilor mai inaintate, care se fixaserii locului
si se indeletniceau cu plugaritul. Pe cand barbatul nomad, se all& in peregriRani neincetate dupa vanat, femeia sta acas i Ingrijia, de cele necesare
traiului. Barbatul avea, astfel deplina libertate si participe in mod cat mai

larg la viata publica, asistand la toate adunarile populare de care va vorbeam. La inceput participase sifemeia, in mod egal,la toate adunarile populare.
Insa din clipa in care industria casnica incepe sa retina tot mai mult pe femeie
In jurul casei, asistam la disparitia femeii in adunarea poporului. Cu

cat progreseaza agricultura, cu cat cere sfortari mai marl, cafi retin tot mai
mult si pe barbat pe ogorul ce-1 cultiva, asistam si la excluderea barbatului
din viata publica, la disparitia demOratiei.
Fixat locului, plugarul nu mai poate s participe atat de usor la adunarile
poporului. Prezenta lui la locul de productie este absolut indispensabila.
Lipsa lui, in vederea unui rasboiu mai indelungat, chiar i victorios, poate ame-

ninta intreaga lui gospodane, daca II sileste s lipseasca de acasa in epoca


insamantarii sau a secerisului. Astfel dinteo cinste, dintr'un drept, purtarea
armelor devine o povara. Totus, pentruca tarinile lui pot fi pradate de nomazi,
agricultorul e slit sa tocmeasca anumite categorii de oameni, care sarl dpere
impotriva navalitorilor. Astfel asistam Ia nasterea castelor rasboinice, a nobili-

mei de spada. Dupa cum functia FAsboiului devine tot mai grea pentru
plugar, tot asemenea i participarea lui la adunarea poporului. Formele de
convietuire dintre oameni devin tot mai .complicate si tot mai mare pricepere
se cere celor chemati s hotarasca treburile publice. Participarea la viata
politica cere tot mai multa pregatire specia1 i un sacrificiu de timp pe care

plugarul nu-1 poate face. Astfel, dupa cum a cedat o parte din atributiile
sale in favoarea nobilior de spada, pentru ca

apere impotriva vrajmasilor,

tot asemenea Ii vedem cedand si din atributiile sale politice, in special in


favoarea castei preatesti, care tot mai mult detine puterea si indeplineste funciile pe care pana aci le indeplinise adunarea opulara. Vedem deci cum
trecerea dela un mod de producere la altul, dela Vanatoare la plugarit, este

www.dacoromanica.ro

ERBAN VOINEA: SOCIALISMUL MARXIST SI EVOLUTIA SOCIALA

125

aceea, care determin i schimbarile_ in asezamintele politice ale populatiei.


Dela adunarea populara primitiva pana la societatea cu caste si clase deosebite, exista un drum lung, conditionat neincetat de schimbarile produse in
cadrul economiei.

unitatea economica
In aceasta perioada, in care dispare tribul, ginta,
dc pana acum, intemeiatil pe baza inrudirii de sange, se pulverizeazil tot
mai mult procesul productiei i satul ajunge elemental care reprezinta baza
productiei. Fiecare sat este de sine stattor, Ii satisface mai toate necesita-tile, produce mai toate obiectele de care are nevoie si nu cunoaste decat in
foarte mica masura schimbul cu alte sate. In aceasta perioada se nasc marii
cuceritori. Statul pierde legatura organica pe care o avusese pang, atunci. Tribul,
cu inrudirile sale de sange, putuse sa fie izgonit sau distrus, dar flu Mramitat.
-Nouile state, care se ivesc ,acum, nu mai sunt deck simple conglomerate de
asemenea sate. N'are importantg, de acum inainte, dacA satul dintr'un Sta,
trece intealt Stat. Satul nu suferA economiceste cleat Larte putin win asemenea schimbari. Deaceea vedem mari cuceritori, ceri creaza,' state imense,
ingramadiri deasemenea sate autarce, imperii care dispar tot atat de repede

pe cat au fost create.

0 alta urrnare a acestei schimbari, dela trib la sat este si forma corespunzatoare politica a despotiei, care .se naste in aceasta epoca. In oarecare masura ea se intalneste in Europa in veacul de mijloc, in epoca feudalismului;
iar in forma sa cea mai caracteristica exist i astan in Asia. Despotia aceasta
este bazata pe pulverizarea tuturor fortelor sociale. Individul nu mai reprozint nimic. Infasurat in domeniul stramt al satului, el nu mai stie ce se petrece
in afara, nu mai exista. in Stat alta legatura organica decat organizatia clasei
dominante. Astfel, clasa dominanta fiind singura organizatie, nu i se poate
opune nimic. Arbitrarul, despotismul nu mai cunosc margini.
Vedeti cum toate aceste desfasurari sunt strans legate cu desvoltarea pe
care o ia economia. Fiecare prefacere in sanul procesului de productie are
ca urmare o prefacere nu numai in relatiile dintre oameni, dintre diferitele
clase i categorii sociale, ci, in legatura stransa cu aceasa economie, se schimbil
5i formele asezamintelor politice omenesti.
Legatura intre economic i partea materiala a vietii omenesti este aceea
pe care o putem intelege in deobste cel mai usor. Mai grea este intelegerea
determinarii dintre factorii spirituali, intre felul de gandire de o parte si irtre
elementele materiale ale societatii de alta.
Pentru a intelege aceasta legatura, s luam pilda unei mari desfasurari de
idei
a Renasterii,
i sla cercetam, care au fost elementele materiale,
care i-au dat nastere.
Daca ne intrebam, care a fost baza societatii feudale, vom ajunge la concluzia de care vorbeam adineauri, c productia taraneasca era baza economiei
in veacul de mijloc: un sat, sau mai multe marca alcatuia celula economica,

a acelei epoci. In cadrul matei unitati economiee se produceau toate

cele

necesare traiulai. Schimbul era extrem de putia desvoltat. Marca incepuse cu


proprietatea comuna asupra celor mai multe dintre mijloacele de productie.
Incetul cu incetul proprietatea comunista a pamantului arat pierise. Se mai
. pastrau inca vestigii de proprietate comunistA in legaturil cuOdurea, ptisunile

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

126

apele. Societatea feudalh e alehtuith din Statul conglomerat de care vorbeam,


mai sus. Mai multe sate alchtuiesc regiunea asupra chreia comand h. ducele sau
principele, a chrui putere se reazimh in primul rand pe posedarea mijloacelor

de productie hothritoare in acea epoch i anume a propriethtii rurale. Cu


cat era cineva proprietar mai mare, cu atat mai mare ii era si trecerea in acea
epoch, iar monarhii nu sunt, de obiceiu, cleat cei mai mari proprietari rurali.
Nu exist& pe vremea aceea o:monarhie in sens modern, sthpanh pe mijloacelede Stat, ca pe vremea lui Ludovic al XIV-a, in care seful Statului sh-si tragh
puterea din inshs sthpanirea Statului. De obiceiu monarhul era slab in raport
cu ceilIi mari proprietari la olalth, incat o coalitie a lor putea mai totdeauna,
sa-1

infrangh.

In pulverizarea aceasta a societatii In mici alehtuiri, care se rhsboiau tare-

singurul element reprezentand o organizatie mai vasth, era biserica.


romanh. Ea Ii tragea in primul rand puterea din faptul eh era cea mai mare
proprietarh. Proprietatea ei era universalh, chci in intreaga crestinhtate avea
mosii intinse. Dar ea ii mai trgea puterea si din &It element. InteadevAr ea
era phstratoarea traditiior romane. Biserica romanh nu era numai cel mai
mare proprietar, ci totdeodath i reprezentantul unui mod de productie
superior; ea era cea care invhtase pe barbarul german nhvhlitor plughritul,
ea era sprijinitoarea negotului, a mestesugurilor, a oraselor. Biserica, "Phu
marea putere pe care i-o da proprietatea ei i prin faptul e reprezenta un eleele,

ment de progres in acea societate, devine factorul hothritor, chruia nu i se poate


opune nimic in veacul de mijloc. Ea ajunge sa domine nu numai viata materialh
a acelei societati, ci tot mai mult i viata spiritual'a: in mgrastirile ei se ph-

streazh stiinta crtii, biserica este aceea care a dat statului in acea, epoch toti
arhitectii, pictorii, medicii, chrturarii in genere. Ea influenteazh toate manifesthrile omenesti din acea epoch: influenteaz a. individul si familia prin rolul
ce-1 joach la nastere, la chshtorii, la moarte; influenteazh Statul in deobste,
prin faptul ca-i imprumuth elementele de care are nevoie pentru conducerea
sa; ea nu-i dli numai stiutori de carte in general, ci i functionari, ambasadori
intr'un cuvant pe toti acei cari reprezinth functiile mari in Stat. In leghturh
stransh cu rolul economic pe care-I joach in aceh perioadh, intelegem i marea
inraurire pe care trebuia sIt o aibh biserica medievalh.
Mai mult: din clipa in care intreaga crestinhtate este amenintath prin nhvhlirea popoarelor barbare, singurul care pute sIt se opunh nhvhlirilor i sIt apere

crestinhtatea, era scaunul papal al Romei, singura vasth organizatie internationalh din acea epoch. Inteadevar, in lupta de aphrarea crestinhthtii impotriva navalirilor barbare, papalitatea atinge culmea puterii sale; ea este
organizatoarea i conduchtoarea luptelor impotriva nhvhlirilor din afarh; ea
reuseste sIt castige pe cei mai multi dintre barbari prin mijloacele cu care, duph,
pribusirea imperiului roman,. infransese i pe nhvalitorii germani: siind pe
barbari sIt treacIt dela viata lor nomad& la plughrie i crestinandu-i, biserica
romanh reuseste
supuie.

Tot mai amenintatoare devin insh la un moment dat populatiile ramase


nomade. In nord Normanzii, cari, in pornirile lor de pirati pagani amenintau
intreaga civilizaie pe care o putuse 'Astra crestinhtatea, iar la miazazi Saracinii,.
cari nhvitlesc din spre titrmul african. Papalitatea supune pe Normanzi, ii trans-

www.dacoromanica.ro

$ERBAN VOINEA: SOCIALISMUL MARXIST $1 EVOLUTIA SOCIALA

127

forma in vasali crestini ai.ei i, dupa ce Ii domin g. complet, Ii arunca impotriva

amenintatorului Rasarit pagan. Contraofensiva aceasta nu este alta decal


seria de lupte cunoscute in deobste sub numele de cruciade.
Dupa cum este si firesc, in aceasta desvoltare rasboinica, papalitatea devine
un factor impotriva caruia nimeni nu mai poate sa se ridice. Orice incercare
de lupta impotriva papalitatii in acele imprejurari este menita dinainte sii
se prabuseasca fr succes. i atata timp cat nu se nasc elemente economice
noui, cari subrnineaza aceasta putere economic i ideologica a papalitatii
asistam la suprematia ei incontestata.
In curand Ina veacul de mijloc asista la o prefacere economica foarte insemnata.
In jurul oraselor se piistraser i papa aci multe traditii vechi romane ;
negotul intre orasele nordului si Italia nu dispanise niciodata cu totul. Prin
anumite imprejurari istorice favorabile, unele din aceste orase reusesc sa intre
din nou in legaturi foarte stranse cu Orientul, care in acea perioada era producatorul madurior luxoase mult cautate de catre barbarii feudali din Europa.
Astfel renaste comertul mondial si ia nastere un factor economic nou
menit s revolutioneze feudalismul. Europa feudala resimte tot mai mult
nevoia produselor Orientului iar orasele, care fac legatura intre Orient si Europa,

cari detin monopolul negotului tot mai intens cu rasafitul, in special crt
Constantinopolul i Egipetul,
devin purtatoarele unui nou mod de productie.

Negotul mondial aduce cu sine gospodaria baneasca. Feudaliil nu putea,


in jurul castelului sau, sit producit articole de lux. El e nevoit sa le cumpere
dela negustori. Astfel asistam nu numai la introducerea raporturilor de gospodarie baneasca Iii orase, ci si la prefacerea tot mai mare a agriculturii dintr'o
gospodarie naturala, producatoare de bunuri de intrebuintare, inteo agricultufa producatoare de marfuri. Feudalul are tot mai multa nevoie, ea sit
beneficieze de noua putere, care naste odata 0u capitalul comercial sa fie
sfapan pe izvoare de venituri banesti i deaceea revolutioneaza agricultura.
Exploatarea taranului devine din ce in ce mai mare si ca urmare a nouei
stari de lucruri asistam la un dureros proces de proletarizare, de alungare
a taranului de pe ogorul sau, pentru ca sit poata lua nastere pastoritul in mare,
care sa pro dud; lana necesara industridor textile. Influenta nouilor factori
economici, care se nasc o data, cu capitalul comercial se resimte nu numai in legatura directa i strfinsa cu productia i schimbul, ci i on diferitele mani-

festari de Stat. Negustorul capitalist, atunci cand se duce sa, faca negot in
taxi departate, are interes sit tie ca la spatele sau sta o putere cat mai mare.

Micii principi feudali nu-i pot Ncla o autoritate suficienta pentru ca sit o poata
face cu folos negot in Orienttd departat. Deaceea vedem cum capitalul cornercial i nouile categorii sociale nascute printeinsul, sprijina tot mai mult centralizarea Statului i introducerea monarhiei absolute, ajutand la crearea Statului national de care aveau nevoie i pentru asigurarea unei piete interne.
Toate aceste schimbari se petrec in intima impreunare cu desvoltarea econo-

mica, care are loc in legatura cu orasele i renasterea comertului mondial.


Na se putea, ca nouile categorii sociale, can se ivisera, sa nu fie siite sit
intro in lupta cu vechea societate feudala si in primul rand cu biserica, repre-

www.dacoromanica.ro

128

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

zentanta cea mai caracterisidca a acelei epoci. Inteadevar, in acea vreme asistarn la renasterea spiritului laic: preocupar.ile se indreapta tot mai mult spre
necesitatile pur omenesti; partea teologica a preocupkrilof se sterge si se inteteste lupta dintre biseric i universitktile hice. Lupta impotriva bisericii era
cu atat mai usoara, cu cat dead incolo orasul, Turtatorul capitalului cornercial, devine totdeodatil sipurtatorul progresului social; iar biSerica, care Ora
aci fusese un element de propsire, devine tot mai mult o piedica a acesteia.
Ea nu reprezinta, numai feudalismul, i deci un mod. de productie trecut, ci
inceteaza de-a mai juca i rolul de aparatoare a crestinatatii impotriva rasaritului pagan. Rolul acesta Ii joaca tot mai mult un alt factor: Habsburgii.
Dealtfel, crestinatatea nu mai este amenintata, in inima ei, in Europa centrala.
Papalitatea, in consecinta, nu mai este apratoarea impotriva navalirilor turcesti, care ameninta in primul rand tarile dunarene, Ungaria, Po Ionia i sudul

german. Decaderea papalitatii in acea vreme merge atat de departe, incat


pana si fondurile pe care biserica apuseana le strangea pentru a sprijini apararea popoarelor din orientul Europei impotriva Osman1ii1or,1e intrebuinteaza
pentru luxul papalitatii dela curtea din Roma. Astfel lupta nouilor elemente
capitaliste este usurata mult. Forme noui de gandire iau nastere, mai ales- in
jurul republicilor comerciale din acea epoca. Acestea desgroapa, prin legatura
stransa pe care o an cu Orientul, tot mai mite din vestigiile lumii i gandirii
elenice, in special ramasitele unei alte republici comerciale de pe vremuri, ale

Atenei. Legatura directa cu trecutul Romei nu disParuse niciodatti complet


in Italia. Prin aceste descoperiri noui, antichitatea ajunge tot mai cunoscuta,
iar formele ei de gandire corespund in mare masura nouilor necesitati ideologiee
ale claselor carora le due nastere negotul capitalist mondial.

Daca inteadevar ideea ar fi aceea care hotkraste formele de manifestare


omeneasca, daca inteadevar ideea ar fi aceea, care hotaraste formele sociale
in care convietuesc oamenii, ar fi trebuit ca odata cu renasterea ideilor antichitatii, St asistam si la renasterea acelei epoci, la renasterea sclavagiului si
a intregei societati antice. Ce vedem insa?
Daca ganditorii acelei epoci imprumuta forme de gandire ale antichitatii,
asistam si la o selectie pe care o fac in ideile trecutului: ei nu primesc din
ideile lumii romane i elenice decat partile care corespund necesitatilor lor
materiale, lepadandu-se de partea pe care n'o pot intrebuinta. Deaceea una din
trasaturile caracteristice ale umanismului este tocmai inconsecventa. Ideea
nationalei pe care o sprijinti umanismul pentru motivele aratate este cu
totul straina de preocuparile lumii antice. Cu toate acestea umanistii o sprijinti
mai departe, caci ea corespunde unei necesitati a epocii lor. Tot asemenea asi-*
stain la alta inonsecventa polifica: acesti mari admiratori ai vechilor republicani,
ai lui Cicerone si Demostene, sunt totdeodata sprijinitorii cei mai vajnici
ai absolutismului, care in aceasta epoca corespundea unei necesitati a capitalului comercial. Umanistii combat si ironizeaza monarhia absoluta din acea
vreme, dar niciodata ca institutie, ci numai in persoana ce o reprezinta, iar
idealul lor ramane monarhia absoluta, fireste, o monarhie.absoluta, in capul
careia sti se afle un print umanist. Pentru acest print umanist scrie Machiavel
tratatul sau de politica. Dar oricat ar fi monarhia in contraziceTe cu formele gndirii antice, ea e sprijinita de umanistii, cari roiesc in jurul tuturor eurtilor regale.

www.dacoromanica.ro

ERBAN VOINEA: SOCIALISMUL MARXIST I EVOLUTIA SOCIALA

129

In domeniul religiei, inconsecventa lor nu e mai putin vhclith: prin leghtura


stransh cu ideologii antichithtii, umanistii sunt phgani. Cu toate acestea nicio data'
n'au mers atat de departeincat s se lepede oficial de catolicism i nici umanis-

mill nu ajunge la o ruptura definitiva cu Roma. In lupta impotriva feudalismului, ei atac i institutiile bisericesti, dar numai in mhsura in care atach
vi

monarhia; ei lovesc numai persoana papei i spiritul care domina in biserich.

Idealul lor este sh aibh nu numai un principe, ci i un papa umanist.


Pricinile inconsecventei umanismului fag de papalitate le aflhm tot in
domeniul imprejurgrilor economice din acea vreme.
InteadevAr, rolul papalitatii era dublu in ace& perioadh. Ca printi ai Romei

si ai domeniului lor italian, papii din acea epoch sunt sprijinitorii capitalismului italian nhscand, chei ei participh la toate beneficiile sale. Ei sunt aceia
cari, in Italia, beneficieazh de nouile forme capitaliste. Dar ei rhman totdeodath
reprezentanfii feudalismului in restul lumii. Dach in Italia ei sunt protectorii
capitalismului comercial, in restul lumii ei rhman mai departe beneficiarii
modului feudal de productie. ProprietAtilor lor funciare i rela4iile feudale
vor chuta sh le mentinh in restul crestinh'thtii, duph ce le-au phrhsit in Italia.

De sigur c situatia in aceasth privinth nu era aceeas pretutindeni.


Italia, de pildh, nu resimtise cleat foarte putin aceasth exploatare feudal

a Romei. Ea nu beneficiase numai de faptul ch. papii erau in Roma printi laici
ajutau acas h. la progresul economic capitalist, ci castiga 0 de pe urma papalitatii ca exploatatoare a crestinahtii feudale. Din sumele fabuloase care se

scurgeau in Italia, de pe urma exploathrii serbilor din Spania si Germania,


Franta i Ungaria, se imphrthsia intreaga populatie italianh. Mai grea era
situatia in Franta i Spania, de pildh, care nu beneficiau direct de exploatarea restului lumii crestine. Dar acolo papalitatea nu mai juca rolul
hothritor din trecut, chci monarhia absoluth se inthrise indeajuns pentru
a impiedica papalitatea s comercializeze toate functiile bisericesti i sA
monopolizeze beneficiile numai in folosul Romei. Acolo Statul monarhic
participa la toate beneficiile bisericii catolice, ash, incat in Franta i Spania
umanistii din acea epoch nu se ridich cu prea mare vehementh impotriva wall-

Tendinta acelor thri nu este atat innturarea exploathrii feudale a

papalitatii, cat mai de grabh supunerea acestei papalithti, pentru ca Franta


si Spania s beneficieze, ca si Italia, cat mai mult de pe urma exploathrii
restului crestinthlii.
In Germania situatia era cu total alta. Germania, mai putin inaintath,
e tinta celei mai nemiloase exploathri papale. Deaceea acolo asistam la o
lupta mult mai darz i intransigenth, care si duce la ruptura definitiva cu Roma.
S'a spus ch Ref orma, care pecetlueste ruptura aceasta, ar fi fost o simplh
cearth teologich intre Roma si monarhii germani. Noi ghsim insh un substrat
material sila baza acestei lupte- ideologice. Inteadevhr, lucrurile erau atat de
vizibile, incat chiar oamenii din ace epoch si-au dat seama ch., in esenta sa,
lupta intre Roma si Germania, ch intreaga Refoimh, este rezultatul unui conflict de interese materiale. Astfel Ilutten la 1520, in clialogub in care vorbia
de Roma, infatiseazh' in modul urmator conflictul Reformei intre Germania

exploatath si Italia asupritoare:


Priv* hambarul lumii ( Roma), in care se strange tot ce se rapote in cele9 Dootrinele politica

www.dacoromanica.ro

130

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITICE

lalte ri . . . In mijlocul cdruia se Old viermele nestitios, care inghite imense


grdmezi de rod, impreund cu nenumeircgi comeseni, 'cari intdi ne-au supt sdngele, apoi ne-au ros earned, iar acum au ajuns la mdcluvi
Nu vor recurge
oare germanii la arme? Lor le &tin aur, pe cheltueala noastra i istretin cai,
cdini, catdri, metrese... Cu banii nostri se imbracci ei in purpurd, ici incing
caii ci catarii cu aur, cllidesc palate de marmurci*.
Vedeti deci c i contimporanii acelei epoci aveau in buna parte cel putin
constiinta, ca este vorba de un conflict de interese
spiritele mai inaintate
materiale i c Reforma nu era in fond deck oglindirea spirituala a acestui
conflict material.
Astfel am vazut nu numai legatura care exista intre economie i diferentierile sociale, intre economie i desfasurarile politice, ci i intre economic i felul
de gandire al epocii eorespunzatoare.
Dar se aduc marxismului obiectiile cele mai felurite. Ni se spune, de pilda,
eh marxismul opereaza cu notiuni fundamental gresite, c opereaza cu legi
ri tendinte de desvoltare sociala, care, in realitate, fie ca n'ar exist& de loc, fie
et sunt atat de putin cunoscute, incat pe baza lor nu se poate trage o incheiere
certa. Prin aceasta adversarii marxismului se pun singuri in afara tiinei, caci

ce alta este stiinta decat cunoasterea raporturior neeesare intre fenomene?


Atka timp cat fenomenele unui domeniu apar atat de complexe ineat aceasta
legatura necesara ramane invizibil, atata timp cat fenomenele- unui domeniu

apar ea un rezultat al intamplarii si al unei vointe arbitrare, el ramane in


afara tiinei. Numai in masura in care aceste fenomene pot fi puse in relatie
intre de, de intra in domeniul stiintii. Ad st a. tocmai meritul eel mare al intemeietorilor socialismului stiintifie: ei au stiut, mai bine deck oricare dintre
premergatorii lor, s ne infatiseze istoria ca un domeniu al fenomenelor necesare, ridicand sociologia la rangul unei stiinte.
De sigur ca nu toate tendintele i legile de desvoltare istorica s'au dovedit
perfect exacte. Dar aceasta este numai o dovada c istoria, ca stiinta incepatoare, n'a ajuns Inca sa opereze cu exactitatea matematicior. Mai trebuie sa
tinem seama si de un alt element: teoria, in general, e nevoita sa opereze eu
abstractii, sa elimine part& secundare i trecatoare ale fenomenelor, pentru
a refine numai pe cele insemnate i durabile. In acest fel niciodata notiunile
cu care opereaza stiinta nu corespund intocmai realitatii inconjuratoare. Aceasta
se intampla i cu marxismul: multe tendinte cu care opereaza marxismul nu
se manifesta in practica, ffind anihilate de catre tendinte i legi de desvoltare
contrarii si nu mai putin reale. Nu trebuie sa deducem dead, ea primele nu
exista. Planetele au tendinta de-a se prbusi, in baza legii gravitatiei, asupra
soarelui. Din cauza legii fortei centrifugale, prima tending, e anihilata. Faptul
ea aceste doua legi nu se manifesta deck ea simple tendinte nu implid Mexistenta lor. Lucrul acesta se petrece si in societatile omenesti. De pilda, legea

concentrarii capitaliste, tagaduita cel putin in agricultura, nu se manifesta


acolo, pentrucO alte tendinte o impiedica sa se manifesteze. Insa realitatea ten-

dintei de concentrare nu poate fi tagaduita.


Dealtfel, chiar atunci cand aceste tendinte, ca simple abstractii, nu corespund aidoma unor fenomene reale din vieata de toate zilele, eunoasterea lor
este foarte necesara pentruca in fond desfasurarea sociala nu e deck rezul-

www.dacoromanica.ro

BEAN VOINEA: SOCIALISMIM MARXIST SI EVOLII TIA socIALA

131

tanta acestor tendinte. Ignorarea sau gresita lor apreciere poate duce si a si
dus la concluzii gresite. Aceasta poate fi o gr*ala a marxistului dar nu a
marxismului, o greseala a cercetatorului, dar nu a metodei de cercetare. Caci
materialismul istdic este o minunata unealta pentru cercetarea i priceperea
realitatilor sociale inconjuratoare, dar el nu poate dispensa pe nimeni de studiul realitatii si nu trebuie privit ca o formula' magica, care prin ea insa's s dea
solutii definitive.
Dupa cum ni se obiecteaza, c opera'm cu tendinte i legi de desvoltare inexistente sau prea putin cunoscute, se mai spune ca, daca avem meritul de a fi
aratat insemnatatea factorilor economici, am neglijat factorii ideologici si nu
le-am acordat rolul pe care-1 au in realitate. Aceasta mi se pare gresit. Nu trebuie s uithm situatia in care a luat nastere marxismul i anume hipta pe
care a trebuit s o duca dela luceput impotriva conceptiei idealiste dominante.
In aceasta lupta impotriva hegelianismului este oarecum firesc i s ia nastere
o

oarecare exagerare materialista', dupa cum pentru a indrepta o vergea

indoita e necesar s o indoim in sens Myers.


Ceeace este cert, este ca intemeietorii marxismului au iost constienti de
aceasta exagerare i dovada o avem in scrisorile pe care le adreseaza adeptilor
bor. Astfel, intr'o scrisoare a lui Engels care Mehring, cu privire la lucrarea
ultimului, intitulata Lessinglegende, primul spune urmatoarele:
Ai expus lucrurile principale in mod magistral i convingator . . . Nu lipsecte
deceit un punct, dar care si la Marx ci la mine nu este suficient relevat . . . Anume,
noi am pus in primul rand, ci trebuia sit punem, greutatea principald in deducerea
conceptiilor politice, juridice ci a celorlalte conceptii ideologice din elementele
economiei. . .

Engels indica apoi, ca a neglijat s arate modul, cum aceste conceptii


odata ivite, devin la randul lor factori activi, i incheie:
Deoarece teigaduim diferitelor sfere ideologice, care joacd un rol in istorie,
--o desvoltare istorica independentd, adversarii noctri afirma di le-am tagadul pi
orice eficacitate istoricei.
Ac geisim la baza conceptia vulgar i antidialecticii a cauzei i efectului ca
doua "poluni opuse in mod absolut 0 ignorarea efectului reciproc; ei uitei c un
element istoric, pe data ce s' a ndscut din alte cauze, in ultimei instantei de natutra
economica, reactioneadi insuc dead, incolo asupra mediului, ba pima i asupra
propriei sale cauze. . .
.Intealta scrisoare, catre Bloch, Engels scria urmatoarele:
Dupd conceptia materialista a istoriei momentul, care hotdracte in ultima
inastanta istoria, este productia i reproductia vietii reale. Dacei cineva
denatureazei aceasta in sensul cd elementul economic este singurul determinant,

el transforma aceasa propozifie intr'o frail abstracta, absurda, care nu spune


nimic.

Situatia economicd este temelia, dar elementele deosebite ale suprastructurii


formele politice ale luptei de clod, constitutiile, formele juridice ci chiar ci
reflexele ideologice ale acestor lupte, teoriile politice, juridice ci filozofice, concep:.
tiile religidase. . .
influenteaza c ele asupra desvoltarii luptelor istorice ci In

multe cazuri le determind in mod hotiritor forma.


Exista o inrelurire reciprocei a tuturor acestor momente, din 'care in definitiv,
9*

www.dacoromanica.ro

132

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

prin toatei infinita serie a intampleirilor, se impune in mod necesar desvoltarea


economicd. Altfel aplicarea teoriei (marxiste) la o perioadei istoricei oarecare ar
fi mai ward deceit rezolvirea unei ecuafii simple de gradul intdiu.
Vedeti, asadar, ch de aceste exagerafi si-au dat seama foarte bine chiar
intemeietorii conceptiei marxiste.
Pentru a infhtisa marxismul, nu putem s ne mhrginim la cele Cateva scurte

definitii pe care ni le-au dat Marx si Engels asupra materialismului istoric,


i s vedem dach da
ci trebuie s tinem seama de toath literatura marxist
sau ba au fost neglijati acolo factorii ideologici. Astfel, cercetand cele mai multe

dintre lucrhrile marxiste cunoscute, yeti vedea ch rolul factorilor ideologici a


lost tinut in seama. Astfel e pentru a infatisa care sunt originile crestinismului,
Kautsky, de pildh, nu recurge numai la explicatii din domeniul economiei,
ci la intregul fel de ganclire si de simtire al antichithtii decadente t i ne infati-

seaza credulitatea si superstitia din acea vreme, influenta gandirii elene,


a celei ebraice, tendintele umaniste i internationaliste, din acea epoch,
care toate inrauresc asupra ivirii crestinismului. Pentru a ne infhtisa un
Toma Morus, Kautsky nu ne arath numai structura economich a feudalis-

mului ci i formele bisericesti care doming, viata spiritualh a veacului de mijloc,


iar Mehring ne arath desvoltarea social-democratiei germane in stransh leghtufa
i perioada absolutismului friderician in leghturh cu litecu filozofia clasic

ratura clasich. Asadar aci, unde conceptia materialismului se arath in


aplichrile ei, vedem c factorii ideologici n'au fost niciodath neglijati.

Duph cum marxismul tine seama de factorii ideologici, el nu ignoreazh


nici insemnhtatea pe care o au personalithtile in desvoltarea istoriei. Ceeace
deosebeste conceptia materialisth de conceptia traditionalisth este faptul
ch prima nu se opreste la individ. Pe and conceptia traditionalista a istoriei
vede in individ purthtorul procesului istoric, conceptia materialisth merge
mai departe i socoate ch totalitatea indivizilor, massa celor cari participh la
alchtuirea istoriei, trebuie s aibh o influenth mai mare cleat individul. De
aceea marxismul analizeazh cauzele care pun in miscare massele, precum si
situatiile in care individualithtile mari pot sh" se manifeste cu succes. Asadar marxismul nu poate fi invinuit ch nu concede personalithtii rolul pe care-I
are in realitate. In literatura marxisth veti afla studii asupra lui Napoleon,

Danton, Morus, Lessing, dar conceptia marxisth va inatisa victoria sau


infrangerea acestor oameni in leghturh stransh cu epoc.a in care au trait si In
ultimh analizh cu conditiile economice. Marxistul va infhtisa pe Danton
ea pe un mare revolutionar, care insh n'ar fi putut s rhsvrhteasch massele

inteo epoch in care feudalismul mai era un factor de progres, duph cum
Napoleon n'ar fi putut s ajungh un mare cuceritor, dach se nhstea in epoca
in care imperiul roman, saturat de cuceriri, nu mai clued, rhsboaie.
Asadar conceptia materialisth nu considerh ca inexistenta influenta
personalithtii, dar pe cath vreme conceptia traditionalisth vede in individ

singurul factor hothritor in procesul istoric

i numai faptele marior

individualithti au fost phstrate in documentele scrise


noi mergem mai departe
si artalizAm cauzele care misch massele i totalitatea indivizilor, cari conditioneazh succesele individua1it4iIor puternice, fie chiar i geniale.

www.dacoromanica.ro

SEREAN VOINEA: SOCIALISMUL MARXIST g EVOLUTIA SOCIALA

133

Dad, am vhzut care sunt in general ideile chlauzitoare ale marxismului,


daca, analizand istoria, am vazut cum acesta ni-o infatiseaza in cauzele sale
determinante, nu trebuie s uitam c marxismul nu se multumeste numai sh*

contempleze lumea. In tezek sale asupra lui Feuerbach, Marx spune cii
filozofii de OM' la el n'au Mout cleat s interpreteze lumea in mod diferit,
pentru noi se pune Ins i problema de a o preface.
S'ar putea socoti c aceasta coborire a filozofiei in cadrul luptelor de toate
zilele este o dephsire a cadrului firese al conceptiei istorice; in realitate aceasta
este o dovada de consecventh. Chci daca istoria este rezultanta luptelor politice din trecut, nu e mai putin adevamt, c luptele politice prezente reprezinta istoria viitorului in devenire. Departe de a fi deci o schdere, coborirea
fiozofiei din lumea senina a ideilor in focul luptelor zilnice, unde se plhmhdeste istoria, este dovada suprema a trhiniciei ei. Numai acelea din conceptiile istorice, care in focul luptelor de clase se dovedese a fi un instrument
folositor, vor fi phstrate, celelalte vor fi aruncate in muzeul ideilor perimate,
precum arunci o spacla ruginith.

Dealtfel nici conceptia idealisth nu face altfel. Si ea coboara in mijlocul luptelor zilnice. Avand insa alta functie de indeplinit, aphrarea ordinei
sociale existente dandu-i un rol pasiv, ea .ii poate impune anumite forme de

moderatie, la care tine foarte mult 0 se poate da nu drept rezultat al unei


ideologii de clash, ci drept rezultat al gandirii in sine. Prin aceasta existenta
ideologiei de clash, nu pierde nimic din realitatea ei.
.

Am vhzut cum, in situatia speciala' de clasa, in care lupta impotriva


feudalismului, burghezia era silit s accepte oonceptia materialist. Cum
in situatie de clasa din perioada restauratiei, ea este impinsa sa introduch
Ii istorie notiunea de evolutie. In situatia de clas, in care se affa astazi,
ca clash dominanta, yeti intelege ca ea nu poate s duca notiunea de evolutie pana la ultimele ei consecinte. Inteadevhr, dad, burghezia ar recunoaste
societatii actuale caracterul efemer al epocii sclavagiste, daca i-ar recunoaste
caracterul vremelnic al feudalismUlui, ar trebui sh. recunoasc h. prin aceasta i
fatala ei pfauire de maine. Dar acesta este un lucru pe care nu I-a recunoscut
in cursul istoriei nici o c1as dominant i burghezia nu poate s fad exceptie.
Singur proletariatul, ca o clash, care tinde spre prefacerea radicala a societtii
existente, putea s meargh pana' la ultimele consecinte ale ideei de evolutie
0. a si mers.
Inteadevar, in geniala analiza' pe care o face Marx societatii actuale, analiz pe care in Preambrdul prograinului dela Erfurt* Kautsky o sintetizeaza
in mod lapidar, ne sunt infatiate tendintele de desvoltare, care se manifesta
in societatea actuala si care due in mod necesar spre societatea soniudistl.

Acolo ni se arata ca mica intreprindere decade. Aceasta aduce cu sine pe


de o parte desphrtirea lucra'torului de mijloacelc sale de productie, proletarizarea sa, pe de alta monopolizarea mijloacelor de productie de Care un numar
tot mai mic de magnati ai capitalului. Paralel cu aceasta monopolizare asisthm
la biruinta tot mai accentuata a marilor exploathri i la un spor imens ,al
productivitatii. Beneficiile acestei desvolthri sunt toate, sau mai toate, monopolizate de acei cari detin mijloacele de procluctie. Pentru proletariat,

www.dacoromanica.ro

134

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

schimbarea aceasta nu aduce cu sine decal un spor de nesiguranta in viatk


un spor al degradarii spune programul din Erfurt al apasarii politice
i al exploataxii. Dar odata cu aceasta desvoltare proletariatul crete ca numar,
el resimte tot mai profund antagonismul in Care se afla fata de burghezie, lupta
de clasa ajunge tot mai intens i socretatea tinde sa, se separe tot mai mult
in doua mari tabere dumane: pe de o parte proletariatul exploatat, pe de alta
burghezia exploatatoare 1).
In aceast a. societate, framantata de antagonisme de clask se ivesc in
mod periodic, spune Marx,
crize economice cu tendinta de a deveni cronice,
care sguduie intreaga societate. Aceste crize dovedesc c fortele productive au
ajuns astazi la un grad de desvoltare, care nu se mai poate impaca, cu formele

proprietatii individuale. Din aceasta ivire periodica a crizelor se infatipaza,


in mod tot mai limpede, necesitatea transferaxii mijloacelor de productie
din proprietate privata in proprietate sociala. Singurul purtator al acestui
proces de transformare este proletariatul, caci toate celelalte categorii sociale
se opresc in pragul proprieta-tii individuale.
Lupta, pe care o duce proletariatul pentru trecerea mijloacelor de productie din proprietatea individuala in cea sociala, devine in mod necesar o lupta
politica, deoarece socializarea nu 6 posibila cleat cii ajutorul i dupa cucerirea
puterii politice. Rostul social-democratiei, partidul de clasa al proletariatului,
nu e altul decat acela de a da mai mulacontiinta acestei lupte, de a introduce

unitate, de a scoate neincetat in relief telul final al acestei lupte, a carei victorie nu poate fi asigurata decal prin colaborarea proletariatului din toate
Acestea ar fi, pe scurt, tendintele pe care ni le infatipaza Marx ca legi de
desvoltare ale societatii capitaliste.
Vedem dead c socialismul nu ne este infatiat ca realizarea unui concept
etic, ca obiectivizarea unei idei abstracte de dreptate sau egalitate, ci ca un
rezultat necesar al desvoltarii economice. Economia este aceea care creeaza
elementele materiale, care fac posibila o sOcietate noua; ea da na0ere i claselor
care au interesul s realizeze aceasta transformare. Toate acestea se desrapara
cu puterea unei legi naturale. Veti intelege taria pe care a imprimat-o o astfel
de ideologie unei clase allata In lupta impotriva tuturor puterilor dominante.
Deaceea nu trebuie s ne miram daca mai toate tendintele
pe care le-ani
expus pe scurt au fost contestate de purtatorii de cuvant ai ideologiei burgheze.
Astfel s'a contestat, in primul rand, ca superioritatea marior intreprinderi
ar fi atat de covaritoare pe cat o afirmam noi. Daca adversarii marxismului
ar avea dreptate in acest punct, socialism]: s"ar dovecli irealizabil. Pentru ca

procesul de productie modern sa poata fi condus dintr'un punct central i


dupa un plan rational, este necesar ca el sa se fi concentrat in cat mai putine
mari exploatari. Un aparat de productie, faramitat in miioane i miioane
de gospodarii private, nu poate fi 8ocializat. Daca am admite deci aceasta
1) Dug in cele ce urmeaz1 nu am insistat asupra luptei de clod,
desi ea aiatueste
piatra unghlular a activiratii practice a social-democratiei aceasta se datoreste faptului c
dintre subiectele anuntate de cltre I. S. R. face& parte si Lupta de elasch, pc care urma s'o
trateze pe larg Ilie Moscovici, asupra conferintei cIraia am tinut sa, nu incalc cu nimic.

www.dacoromanica.ro

$ERBAN VOINEL: SObIALISMUL MARXIST $I EVOLUTIA SOCIALA

135

obiectie, dupa care procesul de concentrare nu are loc, ar Insemna sa admitem implicit ca socialismul, cel putin in forma preconizata de marxism,
este irealizabil.
De sigur, sunt t i ideologi, cafi vad posibiitatea unei emancipari pe calea
unei societati in care temelia s fie alcatuita de mica intreprindere. Nu numai
poporanistii, dar i unii socialisti socot aceasta cu putinta. Insa un asemenea
deziderat sta in complet contrazicere nu numai cu marxismul; ci i cu necesitat& omului modern in general. Inteadevar, in mod constient sau nu, din momentul ce se fac adeptii unei societati, care se sprijina pe mica intreprindere,
ideologii acestia, renunta la toate cuceririle socieatii moderne, la arta si stiinta.
Numai in cadrul unei societati, care se bizuie pe marea intreprindere, este posibil o forma' de convietuire superioara celei moderne. Daca s'ar dovedi ca
singur capitalismul poate sa se impace cu progresele tehnicii moderne, socialismul s'ar dovedi a fi o utopie. Socialismul se impaca insa cu marea exploa-

tare, care reprezinta chiar una din conditiile sale de infaptuire.


In genere nici nu se contestk in mod absolut, de catre cei mai serio0 dintre
adversarli nostri, superioritatea vadita a marei intreprinderi. Cei mai multi
se inarginesc s tagadueasch, e progresele ei ar fi atat de accelerate, pe cat am
afirmat-o noi. Aceasta, in definitiv, nu schimba nimic din directia desvoltani sociale. Biruinta marei exploatari poate avea loc mai incet sau mai
repede. Cert este ca, superioritatea ei exist i, dupa prtrerea mea, exista chiar
si in domeniul aariculturii, uncle a fost cel mai des contestata. Nu se poate tagadui superioritatea tehnica a marei exploatari agricole. De sigur c astazi,
gratie unor factori vremelnici pe care nu-i pot analiza aci in amanunte, midile

intreprinderi reusesc sa se mentina in agriculturk Ele Ii mentin pozitiile,


dar nu infrang marea exploatare.
Dar fenomenul acesta, adus ca argument hotaritor, nu se petrece numai
in domeniul agriculturii, ci si in alte ramuri de productie, ceeace de alifel
este foarte logic: pentru ca marea exploatare sii poata lua nastere, pentru
ca masinismul s poata inlocui cu succes munca manualk este nevoie ca procesul de productie s

fi ajuns la un mare grad de diviziune a munch. Fiecare operatie trebuie s fi fost simplificata indeajuns, inainte ca ea sa, poata
fi indeplinita de masina. Acesta este cazul in cele mai multe ramuri de productie, dar nu in toate. Nimeni nu poate bizuindu-se pe aceasta s conteste superioritatea marei exploatari, ci cel mult se poate spune: in anumite

ramuri de productie nu s'a ajuns la tin grad suficient de progres, pentru ca


marea exploatare s poata", incepe calea ei de desvoltare. In aprecierea acestei
probleme este hotaritor faptul ca nici agricultura, nici anumite alte ramuri
de productie, cum sunt mestesugurie artistice, nu aldtuiesc temelia societatii moderne; iar in ramurile de productie pe care se sprijina in primul
rand societatea modernk superioritatea marei intreprinderi este sdrobitoare.
Nimeni nu conteita superioritatea marei exploatari in industria metalurgica sau textila, in industria e&ractiva sau in aceea a transporturilor, caci Stinnes
si Castiglione, Urquardt i Rockfeller au grija s'o dovedeasca zilnic. A tagadul
eu oate acestea suprematia mud- exploatari, pe baza unor cOnsiderente

ca cele de mai sus, inseamna a recurge- la un simplu subterfugiu, caci, dupa


cum nu se poate tagadul Angliei caracterul capitalist, pentruca in regatul in-

www.dacoromanica.ro

136

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

sular se mai mentin vestigii de proprietate feudalk tot astfel nu se poate contest& superioritatea marei exploatan asupra celei mici, pe baza faptului ca
in anumite ramuri de productie, de o insemnatate secundara, munca manual& i micile intreprinderi se mentin cu succes.
Deasemenea, se contesta exactitatea afirmatiilor marxiSte in privinta
crizelor. Din capul locului trebuie s facem o deosebire intre criza propriu zisa
de o pane, iar de alta caracterul ei de periodicitate i tendinta ei de a deveni
cronick Criza ca atare nu poate fi contestata; ea este un fenomen legat in mod
indisolubil de felul capitalist de productie. Caci ce este acest proces de productie alta, decat acoperirea necesitatilor sociale prin producatori privati,
independenti unii de altii, can ii reglementeaza productia dupa factori
de apreciere subiectivi i nu se intemeiaza pe nici o data certa. Din moment
ce productia capitalistului e mai mica decat necesitatile sociale, cresc preturile. El este astfel imboldit sa sporeasca productia, pentru a putea acoperi
cererea. Pe data ce productia este mai mare decat consumul, marfurile nu
incep sa scada preturile i astfel intervine criza. Legea
se mai pot desface,
pe care ne-o prezinta liberalismul economic ca regulator al societatii capitaliste, legea ofertei i a cererii, nu este altceva cleat criza de care vorbim noi.
Regulatorul acesta idilic inseamna in realitate faliment, lipsa de lucru i
mizerie pentru zeci de miioane de oameni. In zilele noastre bantuie cu furie
o crizaasemanatoare.i e greu sa se conteste realitatea unui fenomen, ale carui
manifestari se petrec sub ochii notri.
Fapt este ca in ultimele decenii s'au vadit anumite tendinte, care fac sa
nu mai putem afirma cu aceea -Carle caracterul periodicitatii crizelor i tendinta lor de-a deveni cronice. Dar aceasta nu schimba nimic din economia generala a marxismului. N'are important& dad, criza se ivete la 15, 18 sau 25
de ani, daca se repeta in mod periodic, sau daca izbucnete spontan. amblaile
ei sunt in toate cazurie aceleai. Aadar i in privinta crizelor putem mentine
concluziile la care a ajuns Marx i s repetam cu el, ca singurul regulator
al societatii capitaliste este catastrofa.
0 alta obiectie care ni se aduce foarte des, este i aceea in legatura cu a
numita teone a degenerarii, Nerelendungstheorie, nume pe care 1-au dat
adversani i nu noi acestei teorii.
Am vazut ca in programul din Erfurth se afirma ca societatea capitalista
are tendinta sa degradeze tot mai mult proletariatul. Ni s'a obiectat ins& de
catre adversari, ca in desvoltarea ultimelor decenii, proletariatul s'a ridicat
dintr'o situatie din cele mai grele a4a ajuns la un nivel de traiu cu mult superior celui de acum_trei sferturi de veac.
Data am cercet cartile albastre, anchetele oficiale facute pe la jumatatea

veacului trecut de inspectorii industriali ai guvernului britanic, am vedek


ca situatia proletariatului deatunci era ingrozitoare. Se lucrau 18 20
de ore zilnic, in conditii absolut neigienice, fara masuri de aparare impot
triva accidentelor. Femeile i copiii lucrau la olalta cu barbatii varstnici, fara
deosebire.. In mine se intalneau copii de 6, 5 qi chiar 4 ani indeplinind mune&
cea mai istovitoare. Tineri de 17-18 ani nu tiau cat fac doua i cu doua, nu
auzisera niciodata de Nelson. Intrebati eine a lost Cristos, asemenea tineri
au raspuns ca a fost un rege de de mult din Londra.

www.dacoromanica.ro

$ERBAN VOINEA: SOCIALISMUL MARXIST $1 EVOLUTIA SOCIALA

Dac a.

I 37-

comparam situatia acelei muncitorimi cu aceea a proletariatului

de asfazi, nimeni nu poate tagadul deosebirea mare dintre trecut i prezentul,


care a dus far& doar i poate la o mare ridicare a nivelului de traiu material,
intelectual i moral al proletariatului. Dar noi nici nu negAm aceasta evolutie,
ci tagaduim numai c aceast desvoltare a fost rezultanta unor tendinte inerente capitalismului. Atat fggaduim. Rezultatele reale ale prezentului le vedem,
dar socotim ca cle sunt datorite luptei duse impotriva capttalismului, iar nu
influentei capitalismului. Inteadev6r, la un moment dat al desvolUrii, proletariatul incepe sa se organizeze i reuete astfel sa anihileze tendintele de
degradare ale capitalismului. Tendinta aceasta capitalista se mentine insa i
dovada cea mai buna o avem astazi sub ochii notri: ori unde slabete puterea
organizatiior clasei muncitoare, ori unde ea pierde din puterea care i-a asigurat

anumite cuceriri, clasa capitalista smulge proletariatului exact atat inapoi


cat a pierdut acesta din puterea sa. Vedeti ce se petrece astazi in Bavaria, Ungaria, Italia. Pretutindeni unde organizatia proletara slabete, i se smulg cuceririle obtinute in trecut.
Dealtfel socialismul ii ateapta realizarea dela ridicarea nivelului de traiu
al proletariatului. Daca noi am afirm& c muncitorimea nu se poate riclic
in cadrul societatii actuale, c nivelul ei trebuie sa scada, aceasta ar insemna
implicit ea socialismul va fi irealizabil, caci el nu poate fi rezultatul exploziei
spontane a unor masse flamande i desnadajduite, ci opera chibzuita, indelungpregatita i realizata in curs de decenii, de care o clasa muncitoare ajunsa la
putere nu numai prin numar, ci i in temeiul superioritatii ei intelectuale i
morale.

Dar mai presus de obiectiile aduse superioritatii marei exploatari


crizelor sau degenerarii
argumente impotriva socialismului ajunse clasice
ni se aduce azi un argument hotaritor: Rusia sovieticd. Bolevismul, credintele
si metodele sale sunt identificate cu marxismul, iar rezultatele sale practice
ne sunt infatiate ca o suprema dovada a utopiei socialiste.
Asemenea incercare trebuie s'o respingem cu hotarire, i domniile-voastre,
dupa cele expuse de mine pana ad, yeti intelege pentru ce. Inteadevar v'am
infatiat ca idee fundamentala a marxismului, aceea, Ca economia este factorul, care determina nu numai viata material& a societatii, ci i pe cea spirituala, ca realizarea socialismului este conditionata de nenumarate condign,.
de desvoltarea marei industrii, de ridicarea proletariatului, inteun cuvant
de desvoltarea modului capitalist de producere cu toate urmarile sale.
Ce este oare holevismul rus alta, cu incercarea sa de a trece deadreptul
din plina barbarie feudala la socialism, cleat o tagaduire a marxismului? Cum
poate cineva sa identifice socialismul tiintific, micare i ideologie rezultata
din desvoltarea marei industrii, cu o revolutie sociala izvorita din nevoile
agriculturii i ale tarAnimii? Insu falimentul practic al bolevismului cu grandioasa sa incercare de a violenta legile economiei i cu falimentul la care acesta
a dus in mod necesar, sunt o suprema confirmare a ideii fundamentale a marxismului.

Dar ni se obiecteaza: cum sa nu luam bolevismul drept doctrina marxista, and el insu ni se prezinta ca atare? Cand el Ills11 se afirma singurul
reprezentant al marxismului nefalsificat? i and se tie ca elementul deter-

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICA

138

minant al miscarii bolsevicii 1-au alcatuit, eel putin la inceput, muncitorii dela
orase, iar idealul lor a fost realizarea socialismului integral?
Totusi nimic mai firesc decat acest rol al proletariatului industrial rus si
travestirea ideologiei sale primitive in formele socialismului marxist. Dack
cercetam revolutiile burgheze din Anglia si Franta vom vedea e i acolo

trecerea dela feudalism la capitalism nu a lost opera burgheziei singure, ci


rezultatul unei aliante a acesteia cu elementele plebee revolutionare, care reprezentand elementul cel mai radical, smulg la un moment dat conducerea
misearii din mainile burgheziei, tind s treacL dincolo de cadrul revolutiei
pur burgheze, pentru ca apoi, sub presiunea imprejurarilor economice inapoiate, sa se prabuseasca spre a ceda din nou locul burgheziei.
Yeomenrya englezk ironsizii din armatalui Cromwell, sansculopi, jacobinii, plebea oraseneasca inarmata, incearca s introneze prin dictatura dreptul
lui Hristos pe pamant in veacul al 17-lea, iar in cel de-al 1S-lea libertatea, fraternitatea, egalitatea. Ace las lucru se petrece si in Rusia. Miscarea burgheziei

pentru a rasturna feudalismul atrage pe primul plan nu numai imensa maj oritate a taranului infometat de pamant, ci i patura cea mai energick a populatiei orsenesti: proletariatul. Intr'adevar, dack, in veacul al 17-lea elementul

eel mai radical il reprezinta taraMmea mijlocask in veacul al 18-lea meStesugarii foburgurilor pariziene dau revolutiei franceze elanul pe care II cunoasteti, iar in revolutia burgheza rusk, petrecuta sub ochii nostri, in veacul al
20-lea, dupa ivirea marei industrii, nimic mai firese cleat inlocuirea yeomenryei engleze si a jacobinilor parizieni, prin proletariatul din Petrograd. Tat
dupk cum nu ne mirk ca elementul tafanesc din armatele lui Cromwell imbrack

aspiratiile sale in forma gandirii bisericesti, iar mica burghezie pariziank se


drapeaza cu ideologia enciclopedistilor, nu trebuie s ne mire nici faptul ci
proletariatul rus adopta formele gandirii socialiste i Inca mai putin faptul
c& dintre conceptiile socialiste, bolsevismul adopta daca nu ca fond, cel putin
sa terminologie
pe cea mai desavarsita, pe cea dominantk: doctrina marxist.
Nu din orientul inapoiat, ci din apusul industrial asteptam noi realizarea
socialismului. Acolo unde majoritatea populatiei s'a gramAdit in orase, unde
majoritatealocuitorilor o alcatueste proletariatul, uncle organizatiile sale economice i politice sunt cele mai puternice Si disputa intaietatea tuturor celorlalte particle la olaltk acolo unde productivitatea munch a sporit enorm
concentratia capitalista, a atins un grad inalt, care ingaduie conducerea productiei dupa, un plan central, unde clasa muncitoreasca, educath i disciplinatk prin lupte de mai multe generatii, a atins un nivel intelectual indeajuns
de ridicat spre a face fatA tuturor problemelor pe care le...pune viata atat de
complex i delicata, a societatii moderne aceluia, care detine canna Statului, acolo va trebui s ia nastere socialismul.

Dar cei mai multi dintre aceia, cari nu partieipa direct la lupta proletariatului, se cutremurk de groaza la ideea comunismului de maine, pe care chiar
atunci and ajung sa-1 recunoasca, drept forma inevitabila a societatii viitoare,
ii considerk ca o intoarcere la aceea ce purtatorul de cuvant al liberalismului
economic a numit treapta cea mai de jos a omenirii, la inceputurile ei de salb atacie.

www.dacoromanica.ro

SERBAN VOINEA: SOCIALISMEIL MARXIST SI EVOLUTIA SOCIALA

139

Si totus ! Cercetand in mod fugar icoana desvoltarii mezamintelor omeneti


Tom vedea cum in domeniul politic aceasta evolutie a 0 avut loc sau e pe cale
de infaptuire. Inteadevar, omenirea primitiva cunoa0e democratia desavarvita: adunarea populara a tuturor membrior colectivitatii detine direct toate
puterile. In faza de desvoltare in care se mai aflau havalitorii germani, cand
naniau imperiul roman, democratia mai era temelia aezarilor lor. Adunarea
.

popular& era detinatoarea suveran& a quturor puterior tribului, in cadrul


glutei, cu inrudiri de sange, domnia asemenea democratia deplina, iar rarele
functii precum principele in timp de rasboiu erau toate elective. Cu trecerea la plugarie, democratia piere in Stat: functiile de capetenie trec in mana
nobilior feudali 0 a preotilor. Numai in cadrul ingust al satului se mai mentine o ram4ita de democratie boca1. Odata cu ivirea monarhiei absolutiste
0. a biurocratiei ei, se sting mai pretutindeni i cele din urma ram4ite ale democratiei primitive. Desvoltarea aceasta a fost necesara i numai prin abdicarea dela formele primitive ale democratiei s'a putut ajunge la progresele
de azi. Tnsa nici concentrarea intregii puteri in mainile autocratului central
gi ale biurocratiei sale nu a fost venica. Pe data ce conditiile necesare sunt date,

massele populare smulg din nou, una cate una, vechile libertati i drepturi. Si-

stemul reprezentativ electiv c4tiga tot mai mult teren. Se democratizeaza


tot mai mult pe langA puterea legiuitoare i cea executiva: ea e smuls& tot mai
mult din mana Statului i inapoiaya sub forma de autonomie regional' 0 locala in mainile poporului. In Anglia unde formele democratiei moderne
sunt cele mai inaintate asistam la biruinta tot mai mare,nu numai a autoadministrarii, ci. 0 a auto-guvernani, a self-governmentului, la o inlocuire
tot mai pronuntata a biurocratiei prin participarea direct i imediata a cetatenilor. Ce alta reprezinta self-governmentul englez, care e cu mult mai cu-

prinzator cleat auto-administratia, caci implica nu numai executarea legior


parlamentului central, ci i puteri legiuitoare i judecatorqti proprii ale comunei, districtului i comitatului autonom, deck reinvierea, sub forme moderne, a democratiei primitive.
Si credeti D-v., c un feudal din epoca lui Ludovic al XIV, crescut in ideile
timpului sat', s'ar fi cutremurat mai putin la idea unei societati in care puterile, in loc de a fi concentrate in mama Regelui Soare, s'ar afla pulverizate
In mana milioanelor de indivizi, alcatuind poporul i prefacuti din umil obiect
in subiect comtient al politicii? De sigur c groaza sa ar fi fost aceen 0 tutu
eine ar putea, pe simpla baza a unor asemanari exterioare, sh. identifice tribul
primitiv german, cu democratia anglo-saxona moderna, ale carei forme de
manifestare sunt atat de straine spiritului nostru, bleat nu gasim pentru ele
nici cuvantul care sa le redea i nici macar o notiune juridica corespunzatoare?
Pentru ce ne-ar mira mai de graba asemenea evolutie, daca in loc de a se
petrece in domeniul politica s'ar petrece in acela al economiei?
Comunismul primitiv a dispanit, ca i democratia primitiva, pentruca in- laturarea sa a fost necesara progresului. In clipa in care ajunse o piedica a
desvoltarii, el a trebuirsa piara. Odata cu spori,rea productivitatii in colectivitatile primitive, odata cu inceperea schimbului intre producatori, introducerea proprietatii private, care singura corespunde producerii de marfuri,
de bunuri pentru schimb, a fost necesara. Tot atat de necesar a fost ca zeci

www.dacoromanica.ro

140

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

sute de robi s munceasca pentru ca din prisosul muncii lor A, se poata intretine i desvolta in ragaz, in afara de orice preocupAri i griji materiale, um
Aristotel. Zeci i sute de mii de serbi au trebuit s se istoveasca, pentru ca in
jurul castelului medieval trubadurul A gaseasca prilej i imbold pentru poemele sale, pentru ca in jurul curtilor regesti artele frumoase A poata progresh.
Zeci de miioane de proletari au trebuit s indure lanturile sclaviei moderne
ale salariatului, pentru ca societatea de astazi s ajunga la cuceririle minunate ale stiintei moderne. Fiecare dintre aceste etape a reprezentat un progres,.
fiecare (Entre ele a insemnat o largire a cadrului celor cari participau la cuceririle spiritului uman. Azi pro ductivitatea a ajuns atat de mare bat e dataputinta unei societati in care sa cada ultimul privilegiu i intreaga colectivisi

tate omeneasca, deservita de robii de otel ai tehnicii moderne, A participe


ca egali in domeniul economiei, dupa cum a si ajuns sh. participe ca egali in domeniul politicii. Caci, dupa cum o spune cu drept cuvant Kautsky, socialismut
nu inseamna altceva decat transplantarea democratiei din domeniul politicii
in acela al economiei.
Am vlzut cum unealta a dat omului putinta A se desparta de restul mmii
animale, sa se smulga de sub imperial imediat al legilor naturii i, stapan pe
tehnica, sa-si croeasca drumul spre civilizatia moderna. Dar unealta, precum
tori marii protectori, a ajuns s puna ea stapanire pe om. In cursul desvoltarii
sociale omul a pierdut tot mai mult domMatia asupra procesului de producere, care ramas cu atat mai neinteles cu cat se complicau mai mutt formele sociale, carora le dada, nastere a dus la formele producerii anarhice
de marfuri de azi, cu toate rezultatele pe care le cunoastem. Dar societatea

moderna, sfasiata de lupte de clash.si insangerata de catastrofe, se apropie


tot mai mult de clipa in care omenirea, punand din nou stapanire pe procesul
de producere, va redeveni stapana propriior ei destine.
In ziva in care aceasta se va fi realizat, omenirea va putea sarbatorl cea
mai falnica dintre biruintele ei.

18 Februarie 1923

www.dacoromanica.ro

NEOLIBERALISMUL
MIHAIL MANOILESCU
este de sigur enigmacic: el constitue in
acela timp o evidenta anticipare.
Inteadevar, adaugarea la numele unei doctrine de mult cunoscute
a particulei: nou, nu se poate face in oricare faza a evolutiei sale.
De aceasta particula se leaga idea renaterii unei doctrine dupa o anumita
discontinuitate, dupa atingerea unui apogeu urmat de o criza' sau de o relativa
tpuizare.
Deaceea neoliberalismul pare ca se anunta ca o forma regenerata a liberaCUVANTUL neoliberalism

lismului, care con,ditioneazii insei0 viabilitatea sa in viitor, ca o noua adaptare,

MA, de care n'ar pute sa urmeze deck thsparitia acescui sis tem politic 0 a
doctrinei care 11 reprezinta.

Aces te perspective ridica, atunci intrebari fireti:


Plutete oare astki asupra liberalismului valul de melancolie nelipsit
dealtfel de un farmec poetic al unui crepuscul?
A fost oare liberalismul un fenomen local, particular Europei vestice 0 un
fenomen temporar, particular secolului XIN-lea, i este el oare menit

ta, in mersul omenirh spre mai bine, sa treaca' torta unui alt principiu
mai fecund?
Sau dimpotriv liberalismul are o semnificatie generalii i. permanentei pentru

vieata omenirei? Raspunsul va fi intreaga desvoltare a comunicarii noastre.


I. LIBERALISMUL

I EVOLUTIA SA

Vom examinA in linii cu totul generale, nu atat bazele liberalismului clasic


cat mai ales factorii determinanti ai evolutiunii sale, vom revizui in mod analitic
tateva din marile principii ale liberalismului 0, la lumina nouilor forme sociale

neprevkute de liberalismul clasic, dar de sigur nici contrazise de aceasta


doctrina vom data, s selectionam ceeace este accidental, treccitor i astzi
perimat in principiile liberalismului, de ceeace este permanent 0, in legciturei
,cy ecmditiile esentiale de viatci ale societatilor omeneoi. Din aceasta discernare dintre trecdtor 0 permanent 0 din considerarea conditiilor politicosociale ale vremii noastre, ne va apare unf4iarea noua a liberalismului.
Aceasta noua conceptie o vom pune apoi In cadrul social politic romanesc
vi in raport cu idealul generatiei noastre.
Pentru ceeace privete bazele liberalismului clasic, substratul san economic
0 social, geneza sa i principiile sale ar trebui sa ne raportam la cunotintele
tetitbrului 0 bine inteles nu la cunotintele Nulgare, empirice 0, mai ales 1
nu la cele locale, ci la cunotintele tiintifice 0 generale.
Totu, din nefericire, in taxa noastra este necesara o reamintire, asupra
esentei insa a ideii liberale, intruck in acest domeniu se fac grave confuziuni
.chiar de catre reprezentantii oficiali ai liberalismului.

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

142

Care este esenta ideii liberale?


Este un postulat filOzofic, un punct de sprijin arhimedian: orice fiingt umanit
este un scop in ea ins(' omul e mdsura tuturor lucrurilor, attit a celor mdrunte
cdt ci a celor pe care inchipuirea sa le numecte marl.
Omul nu trebuie s ajungh" un mijloc in serviciul nici unei cauze ; nici a cauzelor divine chmra vre.a st-1 supunh catolicismul, nici a colectivithtii sub forma.
Statului, care duph, filozofia hegelianh reprezinth quintesenta a tot ceeace e mai
bun si mai nobil in fiecare dintre oameni, nici in sfhrsit a cauzei equittitii social&

push in primul plan de doctrina socialisa


In aceastd prefuire a individului, in acest cult al personalitalii umane Web
trdsdtufra esenliald i caracteristicd a liberalismului.
Deaceea dach am spune : diberalismul este democratia, n'am caracterizh libe-

ralismul, intrucht, cum vom vedeh, democratia estt in functie de liberalism 0


chiar inteo usoarh antitezh cu idea liberalh; tot ash dach am afirmh: liberalismuI
este idea nationalb, ne-am del:arta de quintesenta ideii liberale, intrucht nationalitatea este pentru individ tocmai o finalitate superioarh, deasupra lui buts_
Cu atht mai putin armonia socialh, sau ordinea in Stat nu sunt trAshturi

care pot sh puie in relief idea liberalismului.


Caracteristica Sa originald ci originard este ci rdmdne cultul

Ca prim aspect al acestei conceptii, centrul strhduintelor umane urmeazh


sh fie libertatea oamenilor 0 nu ea sh, intrebuinthm un cuvant cam invechit fericirea, lor.
In adevkr fericirea celor multi, pe care filozofia benthamisth Q infatiseazil
ea scop al vietii sociale face din liberate un mijloc in serviciul shu.
Liberalismul vede nu in fericire, ci in libertate idealul strAduintelor omenesti,
fiindch cum s'a spus libertatea poate duce la fericire, ea poate duce la
prosperitate, dar e bunh. si &and nu duce la niei unul din aceste teluri.

Un al doilea aspect al liberalismului, tot atht de important, este idea ch


spiritul uman trheste =nai in oamenii vii, nu in entithti supraomenesti si ct
progresul institutiflor sociale si politice athrnk de progresul indivizilor si
de perfectionarea fiintei umane.

Este oare aceasth idee centralh, a personalithtii umane si a Ebert*,


In deajuns, ca orientare in complexul problemelor sociale i politice ale vietii
moderne ?

Adeviifful e cd idea dd numai un criteriu fix ci dicteazd o atitudine sufleteased constant& Doctrina ia corp asupra realitatilor vieii sociale ci politice.
Aceasta constitue de altfel marea superioritate a liberalismului.
Liberalismul nu se bazeazh ca marmismul pe o anumith interpretare a
evolutiei istorice, i nici, tot ca aceasta, pe un anumit sistem de prevederi
asupra desvolthrii viitoare a societhtii.
Or, interpretarea trecutului ca i prognosa asupra viitorului sunt opere
ale inteligentii, tot atht de criticabile, ea toate creatiunile exclusiv intelectuale
fn teoria socialh.

Inainte de a trece la considerarea factorior care au influentat evolUtia


ideii liberale, este locul sh facem o observatiune.

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILESCH: NEOLIBERALISMUL

143

Dach idea esentian, a liberalismului a ajuns s piardg din claritate in mintile contimporanilor, este datoria faptului c liberalismul, ca fenomen, a apArut
in forma unei critice i a unei reactiuni contra vechilor institutii, pe care

le-a gasit In flina la inceputul secolului al XIX-lea.


Astfel actiunea sa a fost germenul constant de transformare a unei socieati vechi, cradia pe- alte principii i ca urmare, tot ceeace s'a putut obserya,
in desvoltarea Europei contimporane a fost o rezultana, o diagonalit intre
institutiile autoritare, resturi ale medievalismului i ideia fora a liberalismului,.
avasnd ca substrat desvoltarea capitalismului modern.
Deaceea nu suntem indrepteiNi sei atribuim liberalismului ca teorie sociald
particularitati streiine de esenfa sa, particulariteiti care se datoresc exclusiv fazei
social-economice pe care o reprezintei In istoria omertirtii, secolul al XIX-lea.

Dar liberalismul a avut de luptat nu numai cu fortele trecutului


ci i .cu fortele Tascute in cursul secolului al XIX-lea care aveau tedinta
influenteze.
Explozia liberalismuhd

nu aparitia sa o putem localiza, in anul sim-

bolic 1789 odaa cu revolufia cea mare, astfel ea' putem consider acest an,
ca reprezenand pentru Europa continentaM polul politic liberal.
Chiar dela inceputurile liberalismului ins s'au Vadit o anumia antitea
continua In principiile trig ale revolutiunii liberale i. anume: antiteza intro.
libertate i. egalitate.
Libertatea de micare a oamenilor a adus intre danii concurenta extremA,
a Lasat sA se accentueze inegalitile sociale i. ca consecina a ridicat pretutin-

deni anumite clase minoritare la sapanirea Statului politic. Inegaliatile sociale, de origine economicA, au dus la o desvarith aservire a indivizior slabi.
Aceasa aservire fatalA a constituit cea mai gravA atingere a ideei liberatii;
realizarea idealului liberal a apeirut imposibild, fcirei o relativei egalitate economic&

intre indivizi.

Ca_ expresie a acestei antiteze intre libertate i. egalitate o idee, la mijlocul secolului al XIX-lea s'a impus atentiunii omenirii. Aceasa idee, care
a avut o imens`a influena inainte de a se traduce in fapt i care
s'ar putea,
zice
Ii pierde puterea, tocmai atunci and incepe s'a fie aplicaa realiatilor, este idea socialisa.
Socialismul pretinde s realizeze prin egalitatea economicd, egalitatea politic&
ssi-libertatea reald. Influenta sa a lost atilt de mare, Inc& de sigur liberalismul modern nu se poate infelege fdrci paralelismul situ cu idea socialistd.
In fata formidabilului curent al acestuia, liberalismul clasic a abdicat oare?

Nu, dar pAasind pe ferocele daissez faire economic i social s'a adaptat
atk de mult, incat asazi de multe ori e locul s ne intreham, ce mai amane
din liberalismul clasic i. unde trebuie s'5. se opreascA cedarile sale.
Iata ceeace vom cauth., sh" Otrundem in cursul acestei comuniari

0 ala subminare a ideii liberale, mai putin gravA totu ca cea dinai, este
recrudescenta extraordinaa" a imperialismului nationalist.
i mai
Este drept c idea nationara a aparut sub o forma", nou
ales sub forma egaliteifii intre naiuni odath cu liberalismul ins6, dar aceasa
ideie, din imprejuari istorice i geografice cunoscute, a degenerat in Europa

www.dacoromanica.ro

144

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

.0 a dus la exagerarile imperialismului din cursul veacului al 19-lea si

al 20-lea
Imperialismul inseamna Ins& Statul Moloch dominator, strivitor al individului, Statul centralist, autoritar, care pune inainte omului un singur ideal:
acel al datoriei (Pflichtidealismus) si care vrea s faca 'din individ un simplu
instrument in serviciul scopurilor sale.
Apogeul imperialismului european 11 putem consider& ca localizat in spatiu
in Germania iar In timp in anul 1914. Deaceea, un cugetator german, Plenge,
.a putut sa formuleze aceasta cuprinzatoare antitezA Intre 1789 si 1914:.anul
1789 reprezinta individualismul, liberalismul, expansiunea omului, anul 1914
colectivismul, organizatia sociala, supunerea omuluio.

Aceasta antiteza este exacta numai dinteun punct de vedere unilateral,


inteatat cat priveste evolutia social numai prin prisma imperialismului nu
.si prin aceea a socialismului. E probabil cA punctul culminant al doctrinelor
colectiviste ar trebui vazut in spre viitor, mai tarziu de 1914; oricum ar fi
putem spune nu fara riscul fatal al oricArei afirmAh prea largi i prea generale ca lumea se miodintre cloud mari poluri: polul conceptiunei individualiste
41, acel al conceptiunii colemivisto-socialiste, eel dint& avind ca expresie doctrinard

liberalismul, care ia ca unitate de mcisurd omul; cel de al doilea socialismul, care


ia ca unitdte de mcisurli societatea.

0 a treia influenta', aceasta mai mica, care a jucat 1nsA un rol in evolutia
liberalismului, a fost de sigur critica, care s'a formulat de catre lugs cugetAtorii burghezi, contra rezultatelor la care a ajuns liberalismul.
Nu 1ntelegem prin aceasta critica prea cunoscuta, referitoare mai mult la
imperfectiunea mecanismului vieii publice in statele liberale cum e-- critica
parlamentarismului, ci critica de fond a rezultatelor liberalismului, cu evidentierea aspectului lor meschin, in raport cu nevoile Mai inalte ,ale sufletului
omenesc.

Cel mai reprezentativ i cel mai nou din acesti critici este de sigur Walther
Rathenau. DupA el liberalismul prin substratul sau economic: capitalismul,
-clevine din mijloc pentru riclicarea individului un scop in sine, care ajunge sA
o serveasca fiinta omeneascA i sA mecanizezo intreaga vieatA sociala urmand
un proces Myers decat cel urmat de naturA, care duce totdeauna in evolutiunea
sa dela forme inorganice care forme organice. Recunoscand doar ca liberaJismul misca destul de satisfAcAtor fortele inferioare din sufletul oamenilor,
,el Ii neaga Ins orice rezultat mai 'Malt. Gratie liberalismului economic, lumea
sustrasA de la orice preocupari superioare i devenita o imensA casa de comert
se inthua simoare in uriasa 1nchisoare materialA, pe care singurA si-a faurit-o*

Ce se evidentiaza din aceasta prea sumarA introducere?


Liberalismul a suferit Incercari teribile, care Ii dicteaza astAzi imperios
innoirea i regenerarea.
FormA sa regeuerata va fi neoliberalismul. Ca sA conturArn idea noului liberalism nu vom proceda, prin sentinte a priorice, ci vom analiz& prin prisma
ideilor liberale i 1ntr'un mod cat mai sumar, cdteva din problemele capitale
ale vietii sociale; aceste probleme ne vor ajut& sa discernem intre factori

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILESCU: NEOLIBERALISMUL

145

trecatori i cei permanenti ai ideii liberale i s reliefam idea neoliberala


prin raport cu aceea a liberalismului clasic.
Vom vorbi: a) intai despre baza politica a Statului si raporturile sale eu individul, (cu o privire asupra politicei sociale);
b) in al doilea rand, despre libertatea economica i proprietatea;
e) in sfarsit in al treilea rand, despre idea nafionalc i raporturile dintre
watiuni.

Raspunsurile in aceste trei probleme sunt suficiente ca s ne fixeze ca


locul neoliberalismului intre celelalte
doctrine politice.

prin raport cu trei puncte de reper

IL BAZA POLITICA A STATULUI RAPORTURILE INTRE STAT


SI INDIVID
Cum pune teoretic problema statului, liberalismul clasic?
Individul preda drepturile sale naturale prin esenta lor nelimitate
Statnlui si le prirneste inclarat sub o forma, restransa, dar mai efectiva prin
aceea c e garantata de organizatiunea sociala. Cu diferenta din libertatea sa,
pe care individul o sacrifica, se construeste statul.
De unde vine autoritatea Statului?
Din puterea unui suveran? Din traditie? De sigur ca nu.
.

Singurul raspuns logic si consecuent cu idea liberala, este di autoritatea statuZui nu poate vent deedt din consimteimantul indivizilor, care sunt singura realitate

primitiva, iar forma consimtamantului indivizior este expresia lor majoritara


prin vot.
Or, idea majoritara este ideea democratica. Democratia apare astfel numai

ca un mijloc, ca un mijloc de asigurare a libertatii individului; ea e bung,


numai atata timp cat reprezinta fornza de viearci colectiva in care se garanteazei
-maximum de libertate posibilei pentru idivid. Dealtfel, si din punct de vedere

practic, de sigur ca din toate formele de constituire 0 de sprijin a autoritatii


Statului, cea mai putin periculoasa pentru libertatea individului este democratia.

totus exista o usoara antiteza intre democratie si liberalism, antiteza


care se putea, Intrezari dela inceputul liberalismului.
Astfel articolul 2 al Declaratiunii drepturior omului articol de inspirafiune americana i deci englezeasca proelama: Scopul oricarei asociatii politice este conservarea drepturior naturale i imprescriptibile ale omului; aceste
drepturi sunt libertatea, proprietatea, siguranta i rezistenta fata de opresiuno.
Articolul 3 'MA de inspiratiune pur franceza datorita In primul rand conceptiunei lui Rousseau, formuleaza principiul: Nici un corp constituit nu-si poate

trage autoritatea deck dela natiune.


Demi atotputernicia natiunii, dead pericolul tiranizarii minoritatii de
catre majoritate, care singurei are dreptul sei reprezinte in mice forma a vietii
coleetive, natiunea.

Iata de ce, chiar in demoeratiile cele mai sincere, existei o vfoard antitezci
intre libertatea individului i democratie. Aceasta antiteza s'a accentuat din
cauza conclitiilor istorice si a luptelor grele pentru existenta, pe care au trebuit

sa le duca Statele de pe continentul Europei.


10

Doctrinele politice

www.dacoromanica.ro

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

146

Astfel, fiindca statul a avut din ce in ce mai multa nevoie de autoritate,


a cerut din ce in ce mai multa solidaritate i disciplina dela indivizi in numele
vointei majoritatii i astfel democratia a impietat din ce in ce mai mult asupra
liberalismului.

In realitate insa, forma cea mai frecuenta a atingerii libertatii individului,


este una 0 mai grava: este democratia deviatd.
Inteadevar, pentru ca democratia sa aib a. un sens, ea presupune o egalitate
relativa a drepturilor de deciziune a indivizior ; or, evolutiunea sociala, a pronuntat diferentierea claselor sociale 0 a stabilit raporturi de dependenta intre
clase i intre indivizi, care au provocat sau au consfintit o inegalitate grava
a puterii reale a inclivizilor.

Astfel democratia sincera a apanit de multe on imposibil, iar statul, necesarmente centralist 0 puternic, aa, cum 11 cereau conditiunile grele ale vietii mo-

derne, a ajuns confiscat de aniumite clase minoritare ci a pierdut astfel autoritatea morald, pe care i-o presupuned teoria liberalo-democraticei.
Principiul democratic deviat a dus la o relativa tiranie i democratia, care
trebuia sa, fie un mijloc al liberalismului nu a mai indeplinit aceasta functiune a sa.
Aici stei marea crizei a liberalismului: pe de o parte in covrsitoarea influeng
pe care a ajuns sei o c4tige Statul, pe de altci parte in inichitatea bazei politice a
Statului, care a devenit prizonierul unei anumite clase.
Deaceea se poate spune, cum se exprima von Wiese cadiberalismul vechiu

s'a sfaramat in fata problemei puterii; el n'a putut pune intr'un raport just
idealul sa'ti cu nevoia de autoritato.
Iata de ce pentru doctrina liberal gdsirea unei noui baze morale in constituirea puterii statului reimdne o chestiune de existeuta i iata de ce inainte de
toate, in acest punct se simte nevoia revizuirii i renqterii liberalismului.

Din aceasta mare criza in ce Ii poate cauta salvarea ideia liberala?


In solgiile socialiste? Acestea preconizeaza doar inlocuirea la stapanirea
exclusiva a puterii politice a unei clase, prin alta.
Salyarea poate veni numai dintr'o singura parte: din revizuirea doctrinei
liberale insds: din neoliberalism. Neoliberalismul cauta s pastreze din vechiul
liberalism numai ceeace este esential j etern viabil i sa inlature ceeace e trecator
0 circumstantial. Din vechiul liberalism el pastreaza idea ca sfera publica
trebuie sa fie cat mai elastica, pentru ca omul sa, nu ajunga niciodata in func-tie exclusiva a Statului i credinta ca forma optima de guvernamant este consimtamantul rnajoritar: democratia.
Dar
i aci este un mare dar daca, neoliberalismul pastreaza esenta
liberalismului, se degajeaza de ceeace este accidental, 0 de ceeace .chiar falifica principiile originare ale liberalismului.
Intr'adevr, vechiul liberalism aplica principiile sale societatii aa cum era,
cu inegalitatile i cu absurditatile ei. Un asemenea regim pe de o parte nu Elea
decat s. accentueze imperfectiunile sociale i sa manasca, prapastia intre cei.
puternici i cei slabi, dupa cuvantul Evangheliei: celui ce are i se va mai da,
iar pe de alta parte falsifica caracterul democratic al Statului.
Neoliberalismul ia numai spiritul doctrinei liberale ; el cautd ca din benelibertatii sei se impeirtaseascei cat mai multi, iar nu numai 0 minoritate

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILESCUs NEOLIBERALISMUL

147

de clasii. De aceea nu se opune tendintelor de realizarea a condit,iilor obiective, care

fac posibild sinceritatea liberalismului ci deci clddirea statului pe o bazei real


democraticd.

Care sunt aceste conditii? Sunt numai conditiile economice, singurele care
fac posibile progresele reale politice.
Deaceea neohberalismul nu susfine raporturile existente ale claselor sociale.
In conceptia neoliberala Statul trebuie aparat de acaparare, ori de unde
ar veni de sus 'mu de jos ; stapanirea Statului nu poate sg ajungg rezultatul
unei lupte in care invinge clasa cea mai puternica ci trebue sa fie rezultanta
unui echilibru intre fortele sociale i intre clasele sociale.
Conceptiunea neoliberala nu e atomista pang la absurd, ca liberalismul
clasic care considera numai individul ca unitate sociala; ea recunoaste realitatea claselor sociale j considera chiar c reprezentarea exacta a claselor sociale
in alceituirea puterii publice este necesarei pentru a se ajunge la formula unui echilibru social, sincer ci seindtos.

Neoliberalismul nu vine sa vorbeasca de acea armonie socialg, care este


mai mult un cleziderat nepolitic deck o idee po1itic, ci de echilibrul social,
care se poate stabih prin reprezentarea sincera a realitatilor sociale.
Partidele politice, chiar de clasa, apar in aceasta conceptiune ca legitime,
atata avreme cat reprezinta in mod onest i sincer un interes real al unei categorii de cetateni si cat timp raman in rolul lor exact de partide cu interese
limitatee. Neoliberalismul combate insci hotdrit lupta de clasei, care tinde la domi-

nalia de dare o singurei clasei a statului, care apartine tuturor.


In rezumat, pe cand liberalismul vechiu 'Astra, in principiu o neutralitate
intre indivizi, pe care cu un termen cam aspru am putea-O numi ipocrita,tocmai
pentrucg favoriza dominatia de clasci i pe cand ingaduia ca statul sa fie
_

obiect de lupte si de cucerire din partea unor anumite clase, neoliberalismul tinde s constitue puterile politice pe consimtamantul cetatenesc In
adevar liber i pe echilibrul de interese intre diferitele clase din corpul
El intelege astfel set serveascd mai bine principiile originare ale liberalismului, peistrdnd din ele adevdratul lor spirit ci, dcindu-le int,elesul lor addnc
ci permanent.
social.

In ceia ce priveste politica sociala, desi aceasta constitue o chestiune importanta o tratam sumar, pentruca este relativ cunoscuta iar drepturile la interventie in chestiile sociale sunt consacrate de mult.
Nimeni nu mai crede azi, cum credea liberalismul clasic, ea in materie sociala Statul trebuie numai s ging' ringul, adica s pazeasca arena in care luptatorii boxeaza intre (Merl
Prima spartur in aceasta conceptie a facut-o protectia copiilor, caci primele
masuri de politica sociala au fost luate in favoarea copiilor i femeilor. Dealtfel
pe calea intervenirior de stat s'a urmarit totdeauna restabilirea echilibrului
social si asigurarea unui corectiv in excesele luptei dintre cei slabi i cei tari.

Astazi chestia interventiei statului in materie sociala nu mai este pentru


nimeni o chestie de principiu ci una de aplicatie si de oportunitate i aceasta e

atat de adevarat incat au fost cazuri in Anglia, cand lucrgtorii au refuzat


interventia statului in favoarea lor, deoarece era atat de neindemanatecg
10*

www.dacoromanica.ro

148

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

inat mai mult ii deserve& cleat le serve& cauza si au preferat sa se inteleaga,

pe calea bunului simt practic direct cu patronii lor I


Neoliberalismul ca i vechiul liberalism in aceasta privinta
mentine
pa'rerea c interventia Statului in mecanismul productiei este totdeauna
delicat i c trebuie fa'cuta nu cu o mana de om de Stat, ci cu o mana de artist, capabil sa' simta i s inteleag`a nuantele.
Dar neoliberalismul, prin deosebire de vechiul liberalism nu intelege
interventia Statului numai ca un corectiv al exagerlirilor inichitatilor sociale,

ci ca o luptd sistematicli cu, scopul de a face viata omeneescei suprtabild pentru


cei

Dupa expresia foarte obisnuita asrazi in Anglia, neoliberalismul vrea sg


creeze eo platformb socialk astfel incat nici o fiinta omeneasca sa nu poata
cadea vreodat'a dedesubtul ei, dar oricine sa se poata ricIic prin munca si
merit, oricat de sus deasupra.
Iata de ce se poate vedea acest fapt foarte incurajator, ca intre programul
partidului liberal din Anglia si partidul muncii, intre care lupta se cla pe principii nu exista in fapt nici o deosebire sau aproape nici o deosebire in ce priveste revencliCarile practice. Odata mai mult se vadeste vechiul adevar c ideile

abstracte sunt cele care divid pe oameni, pe and realittile concrete Ii unesc.
III. LIBERTATEA ECONOMICA SI PROPRIETATEA
Sit considefirn acum libertatea economica; ea constitue un aspect central al ideei liberale.
Libertatea economica a f ant doar i gloria i decaderea liberalismului iar

rgra liberalismul economic n'am puteh intelege liberalismul politic.


E adevArat ca libertatii economice i se datoreste civiizaia Europei apusene ;

ei i se datoreste cea mai formidabila acumulare, nu numai de boga'tii ci mai


ales de instrumente de productiune pe care a realizat-o vreodata civiizatia;
insfarsit ea a realizat in intreaga omenire o potentializare maxima a energhlor
individuale. i totus aceasta libertate economica a dus la aservirea individului
la coborirea lui la rolul de instrument.
Cum putem caracteriza, schematic rezultatele liberalismului economic?
Putem spune ca libertatea s'a realizat pe p'amant, dar nu pentru om ci numai pentru unitatea de produetie.

Unitatea de productie pute& sa desfa'soare fortele sale intr'un joe liber,


aproape de anarhie. Omul, daca eth diriguitorul unitatii de productie pastth
aceasta libertate neingradita de miscare, iar daca er& i interiorul unitatii de
productie nu insemna niciodata mai mult decat un instrument, un sclav.
Astfel liberalismul ci-a realizat idealul stiu, dar nu pentru oamenii vii, ci
pentru aceste entiteiti economice moarte, care sunt unitatile de productie.

Ca reactie contra sistemului economic al liberalismului s'au produs doll&


serii de fenomene: asociatiile economice i evolutia formelor de proprietate.
Vechiul liberalism n'a inteles asociatiile i s'a opus tendiittelor lor. Aceasta

a fost o atitucline trecatoare, dar destul de grava. In adevar debutul liberalismului economic a fost distrugerea formelor sociale organice, pe care le Lame
istoria: corporatille (desfiintate la 1791 in Franta si la 1811 in Prusia), pornind

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILESCU: NEOLIBERALISMUL

149

dela ideia abstracta ca. in societate nu exista deck, sau interese generale, sau
individuale; interese comune ale membrilor unei corporatii nu exisfa.
Totu caracterul organic al societatii a triumfat i asociatiile profesion'ale
s'au refacut sub alte forme. Timpul a dovedit c asociatiile sunt admirabile
maini de ajustaren ale libertatii individuale pe care o marete pe de o parte,
dar pe de alta o micoreaza garantand-o i ca in sistemul capitalist sunt singurele Mstrumente, care permit rezistenta celor slabi in fata celor tan.
Neoliberalismul recunoscartalu-le acest caracter, sus?ine asociatiile muncitore,sti, fiindca lucreaza in senzul ideior sale favorizand independenta reala a unui
numgr cat mai mare de cetateni i marind astfel campul de aplicatie al principiilor liberale.
Mai mult decat atat, neoliberalismul intelege sa se ocupe chiar de apararea
libertatii individuale in cadrul asociatiunilor insa, pentruca ele sa. nu degenereze in tiranie cum s'a intamplat in Franta inainte de rasboiu i. s ajunga
ca Chronos care i-a devorat proprii si copii, s zdrobeasca pe individul
pe care voiese sa-1 apere.
Tot aa, in acela proces de diferentiere a intereselor sociale 0 de integrare
a lor in formatiuni omogene, s'a produs 1 fenomenul bine cunoscut al marilor
asociatii i sindicate de producatori. Aceste sindicate corecteaza imperfectiile
technice ale sistemului capitalist, cum este exagerarea diversit'atii produselor
in anumite industrii sau stiperfetatiunea comertului de detaliu; ele constitue
mijloace de coordonare i. simplificare a organizatiei economice. In fapt s'ar

putea zice c punctul culminant pe care ele 1-au atins pana astdzi a fost in
organizarea pe care Walther Rathenau a dat-o economiei germane in timpul
rasboiului.

Neoliberalismul nu este in principiu contra acestor formatiuni, dar le pune


o conditiune esentiala: aceia ca fiecare din ele s apara ca un proces natural
i ca rezultat al consimta'mantului liber intre oameni, sa nu devie monopolul
tiranic al catorva i sa se opue astfel tocmai prineipiului celui mai scump al
liberalismului economic: concurenta.
Vechiul liberalism a pacatuit dealtfel prea des la acest capitol; respectand
multe situatiuni catigate, a tolerat de atatea ori monopoluri in numele tocmai
a libertatii economice.
In rezumat, neoliberalismul vede in asociatii forme libere de acordare intre
libertatea individului i interesul social i. departandu-se de conceptia atomista
a vechiului liberalism recunoate asociatillor caracterul lor de formatii sociale
organice. Odata mai mult neoliberalismul prin opozitie cu vechiul liberalism,

care se influenta de factori trecatori se leaga de aspectele permanente ale


vietii sociale.

Tot atat de importanta ca libertatea economica este problema proprietatii.


In mentalitatea comuna liberalismul se identifica cu proprietatea individuala; mai mult chiar inteo expunere doctrinara recenta s'a putut defini liberalismul ca o functie politicli a proprietatii individuale.
Este deci locul s ne intrebam:
Oare forma actual a proprietatii individuale, este indisolubila
eterna?

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

150

ig lega'tura, care ni se pare azi permanent'', intre proprietate i liberalism,


nu este oare un aspect mai malt al confuziei intre ideia liberalismului i epoca

in care ea a apamt?
In adefar pentru teoreticenii liberalismului, proprietatea individuala este
mijlpcul cel dintaiu al manifestarii puterior individului, este daca se. poate
spune astfel un coeficent cu care se multiplica mice forta individuala
In practica' insa, s'a doyeclit c proprietatea-capital duce la o aservire 0i
la o depreciere a fiintei omene0i iar vechiul liberalism, aparator al proprietatii, a aparut odata mai mult ca o tendinta de realizare a liberalismului partial, in opozitie cu idealul liberalismului generalizai la toti membrii comunitatii sociale.
Vechiul liberalism a fost prea rigid legat de proprietate: deaceea se gdseVe
acum inteo atat de gravd crizd. Astazi nu-i ramane s aleaga cleat doua cal:
sau si ramaie atapt de formele actuale ale proprietatii individuale i atunci
sa-0 fixeze singur de pe acum termenul disparitiei sale, sau sa se expuna contimm la grave inconsecvente, proclamand pe de o parte inviolabilitatea proprie-;
tatii, iar pe de alta parte admitand exproprierea, rechizitionarea, nationalizarea i toate celelalte atacuri categorice contra vechei conceptii a proprietatii.
Oamenii politici mediocri prefera de obiceiu calea de a doua. Aceastei inconliberalismului de astdzi orice autoritate morald; iar in
practicei face ea liberalismul sd nu mai (Libel' increderea
nici a apeirdtorilor ci niez a adversarilor propriettii individuale.
Mai este insa o alta cale i pe aceia o alege neoliberalismul.
In mice criza mare dupa'-cuvantullui Jaureso doctrina ca i un partid
seeventd rdpefte ns

sau o tara, trebuie sA-0 caute salvarea in sinceritate.


Salvarea liberalismului este in recunogterea imposibilitatii de a tine legata

idea liberala de forma actuala a proprietatii individuale, 0 in reintoarcerea


la principiile originare ale propriei sale doctrine.
In adevar, ce este in conceptia initiala a liberalismului proprietatea?
Este un mijloc al libertatii omeneti 0 al potentializarii maxime a energiflor
individuale; este forma optima, i anume forma optima cunoscutei petnii
astdzi
care permite stimularea interesului individual.
Forma insd e trecdtoare i secundarei; ceeace intereseazei este mentinerea inte-

resului individual ca factor permanent in dezvoltarea fortelor omenefti.


Prin urmare i proprietatea individual i capitalul sunt bune, atata timp
cat constitue cel mai bun mijloc de incurajare a productiei. Proprietatea indi-

viduala trebuie dar conceputa

numai ca o functiune de desvoltare 0 de

incordare a puterilor omenefti.

Daed, prin urmare, facem din actuala formd a proprietdtii o condifiune


sine qua non a liberalismului, inseamnci sa inehidem liberalismului toate cile
viitorului.

Deaceea neoliberalismul recunogte caracterul evolutiv al proprietatii 11


mai ales a proprietatii individuale a capitalului. El nu se pune in functie de o
anumita, forma a proprietatii i accepta orice forme noui ale acesteia, dar cu
trei conditiuni: intai ca fiecare forma noua s apath prin disparitiunea naturala a formei vechi i prin pregatirea tuturor elementelor objective, care s'o
inlocueasca; al doilea ca aceasta forma sa, nu omoare interesul personal, care

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILESCU: NEOLIBERALISMUL

151

-este cheia dinamismului economic i social ci s schimbe cel mult punctul de


aplicare al acestuia, i in sfhxit ca nici o transformare In conceptul i starea proprieteitii sei nu fie impusei pe cale po iticc, gratie dominatiunii exclusive a unei
anumite clase, care se geise.ste intdmpleitor la cdrma statului, ci sh fie rezul-

tath din dezvoltarea naturalh a factorilor sociali interni, cari conditioneazh


evolutia.

Ca sh luminana aceste consideratii prea teoretice, s

ne oprim la douh"

exemple.

Primul este plus valoarea terenurilor urbane.


De eke ori un ora e in plinh prosperitate, in jurul acestui ora terenurile
neclhdite Ii sporesc din ce in ce valoarea lor. anui fapt e datorith aceasth
sporire? Ea este datorith numai muncii comune a tuturor locuitorilor oraplui,
care intensifich vieata i ridich din ce in ce economicete cetatea lor.
Dar care este atunci dreptul proprietarilor de terenuri s perceaph un
impozit mai mare decht toate celelalte asupra acestei energii de munch 0 cre-

tere datorith exclusiv corpului social?


Desigur ci nu existh nici o justificare moralh pentru un asemenea drept.
Mai mult decht atat, aceasta stapanire a terenurilor are un caracter de monopol
intrucht terenurile al chror pret se urch, sunt in cantithti limitate i sunt acaparate intr'un numhr restrns de mhini.
Aci este cazul ca neoliberalismul sh-i afirme conceptia sa separn in crea-

lia valorior 0 a propriethtii ceeace este social de ceeace este individual. Si


atunci neoliberalismul nu admite legitimitatea caftigurilor din plus valuta*.
Iath de ce partidul liberal englez a dus o lupth imensh pe aceasth chestiune.

In trei rnduri alegerile dinainte de rhsboiu au avut ca platformh taxarea


phnh la confiscare a plusvalorei terenurior urbane. Este adevhrat c asthzi
liberalismul nou este infrnat pe aceasth chestiune, dar lupta se va relu cu
siguranth, cu un succes definitiv.
Al doilea exemplu este tendinta de depersonalizare a propriethtii.
In adevhr, existh parch in omenire o tendinth generalh spre depersonalizarea tuturor realithtilor ca 0 a entitatilor pe care le creiaza, mintea omeneasch.
Omul a fAcut primii pai ai progresului shu printr'o depersonalizare a divinithtii, inhlthnd-o dela caracterul antropomorfic la caracterul abstract 0 general
al cretinismului.
Mai thrziu s'a produs depersonalizarea autorithtii Statului, omul deslipind

suveranitatea de imaginea imphmtilor pentru a o trece asupra organizatiei


anonime a republicei.
In sfArit astAzi se pare eh' suntem in cursul unui alt proces de depersonalizare: acel al proprietatii. Cea dinthiu formh de depersonalizare a propriethtii
este societatea anonimh; aceasta explich de altfel furia cu care aceste societhti, au fost atacate la inceputul lor de chtre vechiul liberalism.

Inteadevhr societatea anonirna are proprietari absenti, care detin doar


dreptul la anume venituri; altii gireazh interesele proprietarilor i taus aceste
societati merg atht de bine incht lor li se datorete in bunh parte marele progres al capitalismului modern. Ele demonstreazd c dinamismul In materie economicei nu e o calitate exclusivei a proprietdtii personale, individuale. Cine gireaz5,

societatea? Administratorii i. functionarii. Ei sunt interesati sau in mod direct

www.dacoromanica.ro

.DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

152

material, sau sunt legati de institutie prin ceeace numeste Walther Rathenau,
idealismul modern care face pe oameni sa, se devoteze pentru anumite institutii
mai mult cleat pentru interesele lor personale cele mai scumpe.
odata cu Walther Rathenau o ipotea S ne inchiSh facem atunci
puim c contrar prevederior codurilor de comert din toate rile, o societate
anonima, si-ar eascumpara, propriul ski capital. Ce s'ar intampla atunci Sorietatea ar farnane evident proprietatea nimanub. Ce scop ar mai urmari atunci
societatea? Desigur n'ar mai urmari dividende pentru niste actionari inexistenti ci ar cauth s realizeze succese economice obiective, prin investitiuni
noui, in fabrici i in mijloace de productie i prin inbunatatiri sociale.
Ar fi destul sa se mentina cointeresarea materiala a conducaorilor sociafatii la rezultatele sale, pentru ca nervul activit'atii productive sa nu pima, 0
pentru ca s ramana astfel in fiinta toti factorii care conditioneaza progresul
societatii.

Desigur este ceva paradoxal in acest exemplu, aruia i se pot aduce multe
obiectii.

Taus el ne arata, odata mai mult un lucru: Ca nu putem pretinde ca liberalismul vechiu, c proprietatea individualii este singura cheie a interesului personal 0 a progresului economic.
Tot atat de adevarat este insa eh' nu putem s anticipam, ca socialismul,
asupra viitoarelor forme ale proprietatii.
6i o atitudine si cealaltoi ar fi simplista. i neytiinfificd.
Tot ceeace am spus ne arata ca a lega, doctrina liberala de forma trecAtoare

a proprietatii individuale ar fi eel putin o imprudenta. Cum am fazut neoliberalismul a inteles acest lucru.
Ca orientare practic6 neoliberalismul recomanda," in toate actiunile de guvern menajarea interesului personal i stimularea energiilor creatoare. Astfel
in politica fiscala preconizeaza tendinta daca nu nivelatoare cel putin.compensatoare care reduce de o parte beneficiile exagerate ale unora i descatuseaza,' pe de alt`a parte energiie inlantuite ale altora.
Neoliberalismul si aceasta constitue un element caracteristic in politica
sa practica nu vine sa atace prin masuri de Stat conditiile pro ductiei, ci numai
taxeaza, rezultatele certe adica, beneficiie pe care le-au dat intreprinderile de
pro ductie ; printr'o fiscalitate inteligenta el aduce un corectiv exagerarilor la
care a nastere jocul liber al capitalismului, dar in acelas timp menajeaza inte-

resul personal, de Cate ori acesta constitue un factor de progres.


Deaceea neoliberalismul preconizeaz'a impozitul progresiv pe venit, preconizeaza accentuarea impozitelor pe venituri lenese i mai mult cleat atat,
admite impozitul pe capital.
Si in adevar eine care a afirmat ca,'
unprincipiu al liberalismului nu contrazice impozitul pe capital? Este d-1 Asquit.
Si eine a spus : nu vom taxa industria, nu vom taxa intreprinderile i comertul
dar vom taxa, pe omul care define un lucru pe care nu l'a pro clus i pe care nici
o lege din lume nu-I indrutueste sa-1 pastreze? A spus-o, nu un bo1sevic ci d-1
Lloyd George.

0 asemene politica reprezinta spiritul exact al neoliberalismului.

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILESCU: NEOLIBERALISMUL

153

ILL PROBLEMA NATILTNILOR

Raingne sa", examinam in sfarsit, prin prisma liberalismului, problema nati


unilor.

Liberalismul, cum am fazut, pune inainte oriaror ate preocupAfi, fiinta


umana, individul izolat. El nu recunoaste supunerea individului la nici una din
entit4-ile superioare pe care le creazA,' mintea omeneasa 0 nu intelege s'a-1
sacrifice nici unei abstractiuni.
In fapt aceastA conceptie atomist i aproape anarhia ignoreazA anumiti
factori naturah fundamentali ai fiinei omului. Exista in adefar o unitate supraomeneasa, dar o unitate organicii elementarei, areia omul nu i se poate sustrage:
e natiunea.
Cu ltul natiunei nu apare ca strgin de individ, ci ca manifestarea unui sentimenf care face parte integrana din fiinta omeneascA; or, aceasta, manifestare
neputand avea, prin ea ins'as decat un caracter colectiv, sentimentul individual

este in acelas timp un sentiment colectiv.


_rata de ce nu poate fi contrazicere intre liberalism fi nalionalitate. Dealtfel

in actele sale de devotament atre ideia de patrie omul rdmdne liber, tocmai
fiindc'd nu ascultg de factori externi, ci numai de indemnul intern si adnc al
firei sale.
Astfel liberalismul modern, neoliberalismul, care nu e o teorie rigidl
egoista,' i lipsita de suflet ci o doctrina, larg omeneasa, ingAdue ridicarea omului

pe culmile idealurilor sale firesti, a idealurior nationale.


Cum pune, ins'a neoliberalismul intr'un raport just idealurile deosebite ale
deosebitelor natiuni?
Aici este desigur punctul in care liberalismul a dat nastere la cele mai multe
inconsecvente. Inteadefar este totdeauna o nepotrivire, intre drepturile pe
care fiecare partid liberal din fiecare tarA, le acora propriei sale patrii, in raport
cu drepturile pe care intelege a le recunoasa celorlalte jri i natiuni; de aici
sleibirea de autatitate.a doctrinei liberale, care ineeteazei astfel de a mai reprezentec

o unitate i un sistem logic.


Liberalismul in adevAr consecvent cu el insusi nu poate cleat s punil pe
picior de egalitate natiunile man i mici i s legitimeze egal dreptul lor la
existenta; in conflictele externe el trebuie s rAman deasupra vederilor nationale unilaterale i s'a fie contra cri aror combinatii treatoare de echilibru
inspirate de faimosul Machtprinzip.
Spiritul imperialist atat de constant dealungul timpului, este acelas spirit care
la 1878 Mca, pe Bismarck s'a spunA lui Disraeli, premierul Angliei: dach' n'ati
fi anexat insula Cipru, a fi considerat aceasta ca cel dintaiu semn al decadentei
d-vs. acelas spirit pe care il putem regAsi in zilele noastre, and ca rAspuns la
propunerile lui Wilson, un jurnal ca Tageszeitung puta, s scrie: Wiitorul Germaniei este mai important cleat acela ad intregului neam omeneso.
Acest spirit nu este fi nu poate fi compatibil cu adeveiratete principii liberate.
Si totus in problema raporturilor dintre natiuni, la partidele liberale din
toate Wile au fost totdeauna mari contraziceri intre doctrin i realit ate. De
multe ori chiar vechiul liberalism a simtit nevoia sincerg s facA eforturi de

a reintra in el insus.

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

154

Aceste

eforturi nu le-au facut numai teoreticianii sau vizionarii,

ci

thiar adevaratii barbati de Stat. Cine nu-si aminteste de exemplu, in Orient


de numele lui Gladstone atat de popular mai ales in Bulgaria, Serbia si

Grecia? El pusese la un moment dat tot aparatul formidabil al puterii

englezesti in serviciul cauzei independentei nationale a popoarelor mici din


ceeace e mai important si insemna desigur culmea cense'orient, si
quentei pentru un barbat de stat englezeste c acela Gladstone a aplicat
principiile sale chiar in Anglia, in politica sa fata de irlandezi. E adevarat
eh' epocii sale i-a urmat o pagina neagra: rasboiul contra beerier. Din fericire
pentru prestigiul liberalismului, aceasta pagina atat de trista a fost
stearsa de politica de conciliatiune prea bine cunescuta, care a facut

in urma din Africa de Sud una din cele mai fidele tan ale imperiului
englez.

Astazi? Avem Liga Natiunilor, acest prim asezamant international de drept,

dela care putem ageptA poate mai mult cleat dela internationalele de fapt
dinainte de rasboiu: Internationala intereselor financiare, Internationala catolicismului sau Internationala rosie, care s'au dovedit deopotriva, de ineficace,
in a pune stavila tendintelor rasboinice.
Dar, pe de alta parte, cu cat sunt mai infante cleat inainte de rasbeiu sentimentele sovine i tendintele imperialiste ! Cu cat este mai intetita lupta apriga
intre diferitele natiuni !
Cine a avut oare naivitatea de visator, s creada c, dupa cum in fasboiul
de 30 aM s'a sfaramat ideia religioasa, tot asa din rasboiul actual va iesi sfaramata ideia nationala?
Ce crede neoliberalismul?

El nuli pvine un fel nou, ci si glisefte in fata idealului neimplinit al yechiului liberalism: libertatea tuturor natiunilor si egala indreptatire a natiunilor mari sau mici.
De aceia in toate rile neoliberalismul este inainte de orice, conciliant si
larg fata de minorittiti. Dupa, lord Acton <tel mai bun semn dupa care se judeca

intrucat o tara este in adev5i libera, este dupa cata siguranta au in ea mineritatile.

In afard, neoliberalismul este esentialmente pacific. Dealtfel de cate ori


un partid liberal vadeste intent-II de cucerire, in afara dear de tendinta fi-.

reasca de independenta si integrare nationala

trebuie suspectat: el este

atunci, sau prizonierul unor interese de clasa sau al unor interese meschine de
coterii.

Neoliberalismul nU aduce dar in politica nationala o ideie noua fatit


cu doctrina liberala; el este numai o tendinta de reintrare in sinceritate si
in adevar; el vred sd insemne mai mull curaj in a servi vechile principii
ale liberalismului, care au riimas adesea numai desiderate. El vrea s fereasca

natiunile de aventuri si s le pastreze fortele pentru operile de constiuctie sociala san cum se spunea, in Anglia in timpul campaniei bol-

seviste adev5ratul liberalism prefera s faca case in Anglia cleat morminte


n Rusiao.

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILESCU: NEOLIBERALISMUL

155

IV. LIBERALISM SI NEOLIBERALISM


N'am dat in scurta expunere de pana aici un rezumat al ideilor neoliberale,

n'am schitat nici im program, care dealtfel n'ar putea fi decat in functie
de fiecare tara; am dat abia o expresie a tendintelor i caracterului general
gi o indicatie asupra spiritului in care intelege salt formuleze doctrina sa neer,
beralismul.

Din cele ce am spus rezulta totus cateva preciziuni pe care e necesar sa le


recapitulam.
Liberalismul este o conceptie generala asupra lumei: .o conceptie a vistii
.omenesti, infeleasd in functie i print prisma liberstalii.
El este doctrina incredemi in personalitatea omului si in perfectibiitatea lui.
Din aceasta Infatisarelarga a liberalismului reese facultatea sa de a renaste,
tie a se regenera si de a primi aplicatii noui dupa formele societatii in evolutie.
Liberalismul are un caracter general si permanent. El nu este un fenomen
local sau, cum spun regalistii francezi, o boara englezeasca care tutus n'a

doborit pe pacient, gratie constitutiei robuste pe care i-a dat-o traditia sa


istorica. El nu este nici un fenomen temporar caracteristic unei anumite
epoci, caci nu se intemeiaza ca socialismul pe anumiti factori sociali i pe
anumite transformari ale bor.
Liberalismul nu este nici un sistem de avantagii concrete si de imbunatatiri materiale, sistem care va peri odath" cu realizarea acestora sau poate odata
cu demonstrarea imposibiit4ii realizarii bor.
Neoliberalismul este liberalismul regenerat al vremii noastre ; el ii datoreste fiinta tocmai minunatului dar al idei liberale de a inmuguri in fiecare
primavara sociala. Neoliberalismul nu inseamna recunoasterea indiferenta si
lafa a starilor sociale existente, si nu se multumeste sa consacre realizarea
beneficiilor liberalismului numai pentru cei putini; el este o actiune
pentru liberatatea tuturor, urmamste dupa' expresia englezeasca egalitatea
dc oportunitate sau cu un echivalent romanesc cam neprecis i uzat alreptatea socialb.
Ca principiu neoliberalismul este contra cricarei opresiunei a individului
a claselor, ori de uncle ar veni, fie din partea capitalismului fie din partea
altor pvteri cu acelcv tendinte ca .yi capitalismul.
El apdrei in cadrul realiteitilor sociale schimbdtoare idea liberalei, care constci
in a dezvoltd viata soctald pebasa libertdtei individului i a inkeresului personal.
Neoliberalismul acceptd orice forma de socialism economic, dacti nu duce
Za mai multa constrdngere a individului, dad in practicei pdstreazei viu nervul
actvileitii onteneti, care este interesul personal, i in sfeirqit, dacei aceasei forma
nu e impusei de un aparat politic, ci e noiscuta firesc din desvoltarea fortelor
sociale ci economice.

astfel, pe cand vechiul liberalism era p'rea rationalist, rigid, nepasator


la punctul de vedere social si cu adevarat un anarhism, care se opreste
am
la jumatatea drumului, neoliberalismul .esie larg, comprehensiv i
indrazni s spunem, daca cuvantui n'ar fi atat de compromis in Romania
generos.

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

156

Neoliberalismul nu este un compromis hibrid intre vechiul liberalism si


tendintele socialiste sau cum s'a spus: <iun liberalism mai sentimental asociat
cu un socialism mai timid*.
Nv e un compromis, fiinda ritmcine la bunele vechi principii ale liberalismului; el duce numai la leirgirea interpreteirii acestor principii, leirgire care
le intiirefte 0 le dei un nou suflu de vie*.
In practica liberalismul nu urmareste infoarcerea trecutului, ci calca pe calea
deschisa dar nestrabatua inch' a viitorului.
Din trecut ia experienta i adanceste idea sa de origine printeun splendid
efort de sinceritate.
Subminat de ideia justitiei, neoliberalismul uneste aceasta idee cu respectul
indkridulitii umane inteo sinteza suprema, care este pentru omenire idealul
cel mai vrednic de irmarj.t.
V. NEOLIBERALISMUL IN ROMANIA

Trecand la tara noastr a. i urm'arind idea neoliberala in cadrul nostru


social si national, o observatie prealabil a. se impune.
Neoliberalismul se infeclifeazei ea expresie fireaseei a unei lungi evoluOi istoriee 0 ea o doctrinei in perfectii concordantei etc caracterul nostru national,

Inteadevar desvoltarea noastra istorica cu numeroasele revolutii facute


dincolo i clincoace de munti pentru idea libertatii, arata persistenta roma,-

nior de a pune libertatea deasupra celorlalte bunuri pamantesti.


Dealtfel cum am aratat si mai inainte, libertatea individuala" e atat de
legata de libertatea nationala, incat am putea, s spunem cel deabiec dupei integrarea noastra nationalel liberalismul a apeitat pentru naliunea romcineaseei,
intelesul seiu adeveirat i deplin.

Dar nu numai sub prizma istorica, dar chiar si sub aspectul actual,
viata noastra ecoflomie i sociaM, ne arat c suntem individualisti,
incapabili de discipling, fgra spor la munch' comun'a si in toate Ma spirit de
organizatie.

Sistemele centralizatoare ci tendinfele de organizare neiseute dinteun spirit


socialist 0 eolectivist au la noi totdeauna o slabci efiecteitate.
La noi in taxa un om este in general superior unei asociatii, un soldat e superior unei companii, o companie e superioarg unui regiment si fiecare din aceste

unitati la randul ei e superioara unittii supreme, care este statul.


Ad dar chiar din punct de vedere strict pragmatic, formula neoliberalci, care
reimtine pe ccit e cu putingi asteizi In tramea individualista, este pentrunoi formula
prin excelenlei national&

Problema practica a neoliberalismului la noi trezeste insa, doua intrebari:


Care sunt puterile sociale i politice pe cari se poate sprijini idea neoliberala?
Care este partidul, care poate sa, o reprezinte astazi i ce putem astepta,
dela neoliberalism in raport cu nevoile fundamentale ale vietii noastre publice
si cu idealul care trebue, s insufleteasca generatia noastra?
De sigur e amandoug, aceste intreban sunt indreptatite.

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILESCU: NEOLIBERALISMUL

157

Cad in adevar ni se poate spune: vechiul liberalism se sprijina pe marea


burghezie, conservatismul pe ramasitele meclievalismului agrarian, socialismul
fpe proletariat; care este insa baza neoliberalismului?
Credincios genezei sale ideologice i ramanand in acord cu propria doctrina,
neoliberalismul nu poate da decat un singur raspuns: el nu se spriyind pe o singura clasd sociald ci pe toate.
SI dezvoltam acest lucru-pentru tara noastra, in concret, cu afirrnatii controlabile.
egal sub raportul
Faptul social dominant al vremii noastre
social cu ceeace este unirea sub raportul national este improprietaHrea
taranilor.

Improprietarirea taraneasca ne face sa intram intr'o noua faza, in care


democratia nu va mai fi un cuvant si in care neincrederea noastra in rezultatele
institutillor democratice pe caH le-am mostenit din trecut va alma pentru ce
eli dispara.

Faptul capital este ca taranimea e astazi la ultimul termen al evolutiei


sale: proprietatea de munca.
Ea apare astfel sub un aspect nou: taranul de astazi cumparii (unelte) si
vinde (pro dus e ).

Taranul de eri, neoiobag, consuma in parte productia sa iar partea dispoo valorifica prin boeri.
Astazi tar-anul vinde surplusul productiei lui i numai prin faptul c vinde

nibili

el devine o unitate economicd si este indemnat sd doreascd paradisul unittii economice, care este liberalismul.

Pentru prima data dar, tdranul apare ca factor economic independent i.


cum foarte bine sustine doctrina taranista in acelas timp p printeun
raport de consecinta, ca factor politic.
Care este atunci interesul central al taranului?
Este interesul oricami producator i negustor adica concurenta liber, caci
sdupa cum s'a spus in concurenta libera a muncii economice, tamnul izbuteste
sn rasbeasca. pretutindeni#.
Iata de ce acel partid, care va reprezenta in mod cat mai inteligent i cat
mai efectiv numindu-se oricum s'ar numi : partid liberal, al poporului
sau pianist aceste interese de producator si de negustor ale taranului, va fi
adevaratul reprezentant al ideologiei sale.

Acesta este aspectul permanent al situatiei faraiiimei; acest aspect arata

ci taranul nu poate fi In viitor decat alaturi de ideologia sincer liberala si nu


cum s'a spus

alaturi deaceea a proletariatului.

.ranu1 stapanind o proprietate de munch', are comun


Este adevarat c
cu proletarul baza morala a existentii sale care este tot munca; dar ceeace
.unote sau diferentiazi pe oameni In vieata sociald nu este baza morald
a existentii lor ci comunitatea sau *) diversitatea intereselor i revendicdrilor
lor de viitor.

Iata, atatea, motive pentru care putem considera taranimea ca cel mai
puternic sprijin al liberalismului vremii noastre: al neoliberalismului.
*) A se vedea in aceastl, privinfi: Mihail Manoilescu, Pianism i democratie. Buc. 1922.

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

158

Neoliberalismul e singur in stare sa dea organizatia comertului liber, far .


rechizitii, fara contingentarili fr celelalte greutati puse in calea productiei
circulacrei.

Neoliberalismul nu urnaamte 0 nu poate urmari, flea a se departa de ins4


principiile sale, acapararea i monopolul pro duselor taraneti catre, care se in-

dreapta partidele din serviciul burgheziei. El nu ameninta taranimea nici cu


un protectionism industrial exagerat, care ar trece clincsolo de limitele naturale
pana la care tara intreaga e datoare sa se sacrifice pentru a da natere unui
aparat national de productie industriala; el nu admite nici o depreciere i comprimare a pretului pro duselor taraneti pentru hranirea eftina a orarlor, politica
pe care ar fi indemnat s o faca oricand un partid de clasa al proletarior.

Dupa taranime, dintr'o identitate de situatie, proprietatea mijlocie careia


viitorul Ii rezerva i trebuie st-i rezerve o mare inflorire, tocmai pentruca este
singura forma de exploatare capabil s constitue centrele de difuziune ale
culturii technice-agricole 0 ale organizatiei comerciale a agriculturii, nu va

putea sia nu urmanascadecat cu mai multa contiinta incaacela ideal al


noului liberalism.

Burghezia care-0 yede salvarea in cedari inteligente acute la timp pentru


pastrarea libertatii sale de mirare nu, va putea decat sa, sustina neoliberalismul,
afara numai daca o parte prea intrasigenta a ei n'ar evolua spre partidul conservator.

Dealtfel daca o asemenea evolutie s'ar produce, ar fi poate cu atat mai


bine, pentruca aceasta ar fi expresia deplaskrii noului liberalism spre centrul
de greutate al fortelor sociale i semnul obiectiyitatii neoliberalismului iii
lupta sociala
In ce privete proletarii industriali de sigur c ei nu naerg toti alaturi de
socialism numai pentru doctrina in sine, ci mai mult pentruca socialismul reprezinta astazi singura reactiune sincera contra abuzurilor sistemului nostru economic 0 politic. Maine and sinceritatea s'ar putea vedea 0 de, cealalta parte
baricadeb i cand de exemplu printeo politica financiara in spirit social, la
ale carei inceputuri pare ca asistam, sau printr'o legislatie sociala serioasa si

constanta s'ar ajunge la imbunatatiri reale pentru proletariat, atunci poate C.


faptele implinite ar cuceri mai mult decat vorbele.
In sfar0t pentru intelectuali ce este mai firesc decat sa se adune in ultima
cetatue a inclividualismului, in cel din urma templu inchinat libertatii i personalitatii umane?
Concluzia noastra? Nu este categorica i simplissima ca a unui discurs la mesaj.

care sfarmte totdeauna prin a demonstra c toate clasele i toate interesele,


sociale trebuie sa-0 gaseasca expresia unica inteun anumit partid politic.
Noi ne marginim sa afirmarn credinta c ideile neoliberale pot fi sustinute
de fractiuni importante din toate clasele sociale
partid politic in Romania.

,si

ca pot sera de bail& unui mare

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILDSCU NEOLIBERALISMUL

155

Ce formatiuni politice existente pot reprezenta asfazi. in Romania ideia


neoliberala?
Chestiunea este in adevar delicata, mai ales cand o formulam In
cadrul Institutului nostru, care trebuie s stea deasupra oricami contingente

de partid.
In alte tah o asemenea chestiune nici nu s'ar pune; un autor englez de
exemplu, se exprima cu mult entuziasm ca nu se poate gasi o intruchipare
mai exacta, a ideilor neoliberale cleat in partidul liberal englez.
La noi insa nu este cazul de a face afirmari pripite sprijinite pe corelatii
pur nominale, ci e necesar s fim mai circumspecti in stabiirea caracterelor
reale ale diferitelor particle politice.
Inainte de orice, un partid neoliberal nu poate fi prizonierul unei clase, oricare ar fi ea.
Numai pastrand o stricta independenta, un partid are o autoritate morala
deasupra claselor, numai a se ridica la suprema inaltime de partid reprezentativ 1 Orli 0 al echilibrului politic intre fortele sociale.
Acest echilibru trebuie inteles, cum am mai aratat, nu prin consa-

crarea starilor de fapt ci prin rectificarea acestor sari: el inseamna un


echilibru evolutiv care permite dezvoltarea tuturor fortelor reale ale tuturor
claselor sociale.

Dar, daca un partid neoliberal nu poate fi prizonierul unei clase cu atdt


mai putin poate sa fie expresia unei fractiuni dintr'o clasa de exemplu din marea
industrie sau din marea finantafractiune care sa-1 aserveasc i sa-i dicteze a
politica contrara intereselor generale.

Aceasta ar fi inteadevar cea mai mare erezie i cea mai mare indepartare
dela principiile neoliberalismului.
Deaceea, cu cat un partid politic este mai putin grefat pe anumite interese

materiale, chiar cu riscul de a fi prin aceasta mai putin initiat, mai novice,

0 mai incompetent in anumite chestiuni speciale, cu atat este mai indicat st


reprezinte doctrina neoliberala.
_Tata de ce credem c intre partidele susceptibile de a reprezenta la noi spiritul
neoliberal putem socoti numai: partidul poporului, partidul national i partidul
nationalist-democrat.

Pentruca cele dona din urma n'au guvernat Inca voiu aminti cateva elemente numai din activitatea celui d'intaiu.
Improprietarirea, opera Parlamentului din 1921, a fost pornita de partidul
liberal 0 realizata efectiv de partidul poporului.
Dar improprietarirea este o opera prin excelenta, neoliberala. Ea constitue in adevar prin precedentul gray pe care-1 institue o lovitura care se
da," principiului rigid al proprietatii, aa cum era conceput de vechiul
liberalism.

Improprietarirea ramane insa neoliberala, atat flind ca nu schimba ins4


structura i mecanismul pro ductiei 0 nu modifica bazele sociale ale proprietatii
cat i pentruca, concedand asupra conceptului rigid al proprietatii, realizeaza
in fapt mai multa liberate reald pentru cat mai multi..
Tot astfel regimul fiscal este piatra de incercare a spiritului care anima un
partid politic.

www.dacoromanica.ro

160

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

Or, reforma fiscal pe care a votat-o partidul poporului i pe care in liniile


sale maxi a adoptat-o partidul liberal este caracterizata prin impozite directe,
deci democratice, prin impozitul progresiv pe venit i prin impozitul pe capital
cu un caracter pronuntat de corectiv social.
In ansamblul ei aceasta reforma reprezinta de sigur prima legislatie fiscalli
in spirit social care se face is Romania i constitue o a doua piatra de baza a
neoliberalismului roman.
In acela senz amintim, pentruca nu e nevoie s insistam, cunoscuta legislatie a muncii opera aceluia parlament.
Este adevarat ca in ce privete politica economicd s'a vadit, mai mult decat
oriunde in guvernarea partidului poporului, osdilaii intre liberalismul elasic
si un interventionism nu prea fericit inspirat.
Totu actualul program economic cu totul remarcabil al partidului poporului ajunge, pe urma acestor experiente, la idea dominanta a incurajarii energiilor i a initiativelor de productie prin maximum de libertate.
numal
Acest program reprezinta astfel o reintoarcere la bunele
la bunele traditii ale liberalismului.
VI. CHEMAREA VIITORULUI

E randul s ne intrebam acum, ce putem atept dela ideile neoliberale


in raport cu nevoile Orli i cu idealul generatiei noastre
De0 n'am vol s strabata in aceste randuri ecoul dfireros al actualitatii,
totu nu ne putem repine de a releve, cateva adevaruri capitale.
Suntem un stat tanar 0 pentru bune motive duonanit de cei mai
multi dintre vecinii notri.
Statul i poporul nostru nu pot trai in forma politica pe care 0-au dat-o
decat ridicandu-se la un mare prestigiu: prestigiu al puterii ci prestigiu al
culturii.

Prestigiul pentru un Stat nu exista insa fell bad materiala ; iar noi in ceeace
privete baza materiala ne gasim in fata unei situatii extrem de ingrijitoare.
In adevar Romania veche pornind la inceputul vietii sale independente
fere, datorii i intr'o epoca in care un splendid avant capitalist uura soarta
tuturor Statelor sosite mai tarziu la banchetul lumii, a ispravit totu cu un
bilant de datorii de aproape doua miioane de lei aur 0 a epuizat o mare parte
din bogatiile nationale.
Romania veche, cum arata Gherea, producee, abia. 60 bath pe zi de fiecare
industria pro ducea
locuitor i chiar dad
dupa cum am demonstrat noi
de 21 ofi mai intens cleat agricultura, tau productia redusd era caracteristica
cea mai esentialci a economiei nationale romaneVi.
Ronuinia noud nu este, impotriva aparenfrlor, mai bogatli cleat cea veche.
totu, astazi avem atatea nevoi. Pe de o parte ne gasim in faza acumulexii

utilajului national fail de care nu putem cladi bazele civiizatiei noastre materiale ; pe de alta parte, incepem noua noastra vieace, grevati de o imensa, datorie
interne,' i externa.
Concluzia nu este decat una singura: ni se cere o valorificare maxima a
bogatiilor noastre, o incordare i o intensificare maxima a puterilor noastre.

www.dacoromanica.ro

MIHAIL MANOILESCUI NEOLIBERALISMUL

161

Aceasta potenfializare maxima a energiilor nu este una din multiplele probleme ale viitorului; ea este problema viitorului nostru.
Tata de ce putem spune c, pentru ca sd trdeascd ca Stat civilizat, Romania
are nevoie de ace form& politica si sociald care potenfializeath la maximum energiile sale.

Daca englezii, la inceputul secolului al XIX-lea s'au aruncat atk de mult


in direcfunea liberalismului clasic, n'au facut-o ca o preferinfa pur intelectual

pentru aceasta doctrina, ci pentruca micile insule britanice nu erau in stare


sa se haneasca singure i deci nu puteau gasi scaparea lor decat in comerf si
industrie.
Or, comerful i industria nu pot avea alt substrat politic deck liberalismul.

Nici noi n'avem mai multe cai: suntem in faza reconstructiei nationale,
al cdrei succes conditioneazd Ins existenta noastrd ca Stat i ca popor.
WA de ce, n'avem de ales dintre doctrinele politice i sociale: cu voie sau
frd voie irebuie s cream acea organik-are poltticd, care potentializeazd a
maximum puterile individuale i energia intregului, nostru popor.
Idealul nostru national de ieri a fost unul singur simplu i clar: a fost un ideal
de intregire.

Dar noi n'am voit Romania intreaga de astazi nici ca o ambifie, nici ca o
rasbunare: am voit-o ca un mijloc de manifestare deplina a geniului nostru
national, ca un mijloc de creare a unor valori culturale universale; am voit-o
ca o unealta a Domnului.
Am ajuns la ea si astazi suntem in faza pozitiva de contribufie la patrimoniul
general omenesc, contribufie a carol forina concreta este cultura nationald.
In afirmarea deplina a acestei culturi sta idealul cel nou, idealul generafiei
noastre.
Dar cultura ins`ds se grefeaza pe ridicarea personalitalii, pe libertate i pe
buna stare ; i gseste astfel forma sa optima de desvoltare in cadrul principiilor neoliberalismului.

Avem inaintea noastra o opera uriasa de implinit: opera economica

si

opera culturala, pe care am putea cu drept sa le consideram ca aspecte ale aceloras tendinfe superioare .ale sufletului omenesc.
Iata de ce lozinca zilei trebuie sa fie: nici o excludere a energiilor, nici o
risipire a lor, nici o umbrire a valorilor reale.
Nici o excludere prin politica de partid sau de clasa, nici o excludere prin
regionalism, nici prin antiregionalism, care ca ialtime de idei, ca orizont si
ca viabilitate nu poate insemna mai mult deck regionalismul insas.

Pecand Romania in forma sa de astazi, era un ideal abia intrevazut, pe and


faurirea ei parea o fesatura de posibilitaf care se excludeau, am crezut intr'un
ideal integral.
*i 1-am vazut cu ochii.
De ce sa nu credem i in intregirea noastra morala, cea mai frumoasa

din toate?
Numai in numele acestui ideal, vom putea chema la mune& toate energiile
-Orli intr'o tovgrAsie nemarginita ca viega omeneasca i adanca ca nevoile
cmenesti.
25 Februarie 1923
11 Doetrinele politioe

www.dacoromanica.ro

SOCIALISMUL DE STAT
I. R ADUCANU

SE uzeaza, am putea spune, se abuzeaza, la noi de notiunea Socialism


de Stat. Daca luati discutiunile politice, daca luati presa de toate zilele
yeti gasi Etatism, Socialism de Stat intrebuintate de multe ofi intr'un
sens, care nu corespunde notiunei reale a acestor cuvinte. Nu mai departe deal

acum catava vreme am avut prilejul sa constat o contrazicere intro un sef


al unui partid politic si un conferentiar, fruntas al aceluias partid, care
a vorbit aci despre doctrina politica' a liberalismului. Pe and cel dintaiu
spunea: partidul nostru politic nu este numai un partid de ordine, ci este si
un partid de progres si ca atare este dela inceput un partid etatist, ca urmare, poate sa ceara nationalizarea subsolului, .cel de al doilea, daca nu se
ridica, in potriva etatismului, 11 ignora si declara ca partidul sau politic este un
aparator al progresului, Irish' in cadrul proprietatei individuale-. Contrazicerea
este interesantal); este interesanta pentru a vedea confuziunea,
voita sau
nevoita, este alta chestiune,
care se face cu intrebuintarea notiunilor so-

ciale, ca si a celor de doctrina economica. Este interesant de cercetat, daca


fenomenul general, care se observa nu numai in Romania, dar in toate tarile
civilizate, amestecul Statului in viata economica, hipertrofia atributiu-

nilor de Stat, dela rasboiu si mai ales dupa rasboiu, in epoca de transitie,
in care Inca' traim, daca acest fenomen se poate denumi Socialism de Stat
sau altceva.
Prin urmare, din douu puncte de vedere, cred ca, incercarea noastra tre
buie facuta: intaiu,sa lamurim notiunea si apoi a cercetam faptele cari tree
pe dinaintea noastra.
*

Socialismul de Stat s'a spus ca este o incrucisare de drumuri a mai milltor doctrine. Obarsia Socialismului de Stat este de cercetat si de gasit in toate
acele curente, cari au cautat sit reactioneze in potriva doctrinei liberalismului clasic. Socialismul de Stat a luat arme si dela Socialismul Utopic dela inceputul veacului trecut si dela admirabilii socialisti crestini din Anglia, cari
au dat roade asa, de frumoase in politica sociala a Wei lor, si dela revizionistii
de mai tarziu si dela noua scoala istorica in drept i economie politica'. So-

cialismul de Stat n'a aparut in doctrina, ca un fel de deus ex machina, ci


este un rezultat al curentelor sociale si al cugetarei filosofice care s'au impotrivit si au tarmurit influentele liberalismului clasic. De aceea, aproape toate
1) Manifestul semnat de d-1 Tema Stelian (in 1922) arath temerea ca tara noastra, e
peric1itat5,, prin abandonarea principiilor liberale pentru a trece la socialismul de Stat sau
la bolsevism. Ni se pare ca se face confuzie intre dou5, notiuni care se exclud.
Dealtminteri d-1 Toma Stelian, reduchnd amestecul Statului la ultima expresie, e
reprezentantul liberalismului clasic MO, de altii (de ex.: d-1 Vintild Bilitlanu, in discursul
tinut in sedinta Camerei Deputatilor dela 1 i 2 Februarie a. c.), care declara ci desi liberali,
nu impartsesc doctrina laisser faire, laisser passer.
11*

www.dacoromanica.ro

164

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

partidele politice admit interventionismul i putem afirma, ea nu existA


astazi partid politic, care sA nu propaga intr'o m'asura oarecare un anumit
interventionism. De aceea din doctrina Socialismului de Stat trag foloase
programele aproape ale tuturor partidelor politice, cari admit structura economica actuala. Nu vorbesc de partidele socialiste.

Sant Ins doi vrAjmasi ireductibili ai Socialismului de Stat, vrajmasi


intre ei si vrAjmasi contra Socialismului de Stat. Acestia sunt: de o parte Liberalismul Clasic si de alta parte Socialismul Marxist1). Ambele doctrine exclud interventionismul si din punct de vedere al orig,nei lor filosofice Ii au
aceeas obArsie: filosofia dreptului natural. AmAndoua combat Socialismul de
Stat, fie ca o piedica a armoniei sociale, fie ca o piedica a elibefarei claselor
proletare de sub regimul capitalist. Este interesant de constatat acest lucru:
Liberalismul Clasic se intemeiaza pe proprietatea individuala i pe libertatea
economica desavarsita. Nu Adam Smith este, dupa umila mea parere,
reprezentantul acestei doctrine ci altii: Bastiat de o parte si Prince Smith,
un economist german, de altA parte. Prince Smith cere dela Stat un singur
lucru: sa fie un producator de siguranta publick iar Bastiat socoteste c'a armonia economid este realizata cu armonia socialA de astazi, care, dupA conceptia unor anumite partide politice, este dedusA din Liberalismul Economic,
bazat pe proprietatea individuala. Statul este un rau necesar. Dad in
Statul absolutist, ca sA rezum,FEtat c'est moi, in Statul liberal, Les moi
sont l'Etat, indivizii sant Statul, indivizii luati ca atomi. Interesal individual esclusiv ar duce la armonia socialk dapa aceasta scoal.A.

Dad, acesta ar fi adevarul, n'am fi avut in tot cursul veacului XIX,

sirul nesfarsit de crize economice, cari numai o armonie sociala sau o armonie
economica nu pot sa reprezinte i nici acea reactiune in domeniul literaturei
sociale si economice in potriva liberalismului. Reactiunea aceasta, este

unul din curentele, cad mai tArziu au dat nastere doctrinei Socialismului
de Stat.
In Anglia, fata de starile reale Robert Owen se ridica in potriva Liberalismului Economic: iVoi nu dati cleat o singura libertate: libertatea de
a muri de foame, lAsand pe lucrator singur in potriva patronului. Si este
interesant iar de stabilit, cum individualismul, care cere o desavarsire a personalitatii si o desavArsire a individului fata de amestecul statului, din veacul

XVII si XVIII, a cautat sub o forma noua sa incatuseze o mare parte din
poporatiunea mancitoreascA. Si este interesant, cum, lucru pe care mai
tArziu l'a observat Bismark scoala liberala nu ingaduie 'dreptul de asociaPune libera a lucratorilor, Ind, in acelas timp ocroteste dreptul de asociatiune
al patronilor. i atunci, nu fad temei, s'au glsit spirite in afara de economisti, cum au fost Carlyle i Ruskin, cari au patut spune de stiinta eco1) Astfel, H. Spencer (lacrarea Iran versus state) ataci doctrina din punct de vedere
individualist, iar Vanderlolde (in lucrarea de (Sociaiisme contre l'Etal din pima de vedere
social4t.
Fit schimb, Dupont-White,

in <<L'Individu et PElat (1865)


afirma rolul real, i
din ce in ce mai important al Statului.
Recunoastem ca, Dupont-White uneori, e un apologist ail niasuri, al Statului (Vezi

prefata sa la Libellee de T. St. Mill, ed. franceza, 1860; pag. LXX).

www.dacoromanica.ro

I. RADIICANU: SOCIALISMUL DE STAT

165

nomica, ca este o stiinca sinistra1). Un alt autor, german, Schaff le,


repeta cuvintele lui Aristotel, in cari se arat c economia politica' nu
este o stiinta sociala, ci este chrematistica, adica stiinta bogAtiilor materiale,
pe cand revirimentul trebuie Mcut, ca in loc de problema bunurilor materiale,
problema omului sa fie punctul central al economiei politice.
In Franta si e deajuns sa amintesc cateva nume pentru c ele simboli-

zeaza anumite idei, cari au fost luate de Socialismul de Stat mai tarziu
Saint-Simon, intocmai ca si Robert Owen, insa sub alta prisma, nu concepe
libertatea economica ca un izvor de fericire si de armonie socialA. Sistemul
lui Saint-Simon, este sistemul Socialismului de Stat primitiv. Saint-Simon
nu este pentru inlaturarea proprietatei particulare ca socialitii, dar este
pentru organizarea societatei prin organul Statului. Se cunosc cerintele

acestui mare invatat, ca art. 1 din constitutiunea franceza sa prevada


ca Statul este dator s ingrijeasca de buna stare a tuturor cetatenilor,

-iar nu numai sa' fie un producator de siguranth interna sau externa, deci sa
nu fie socotit ca un fan necesar, cu un rol negativ, care sit lase libertatea luptelor economice intre indivizi sau intro clase.
Dela Saint-Simon, critica liberalismului sub prisma care ne intereseaza,
inregistreaza trei nume: Rodbertus, Lassalle, i Louis Blanc, acest al treilea
socialist de Stat. Toti trei printr'o fundamentala deosebire de Marx si
Engels, gasesc ca Statul este organizatiunea cea mai inalta a tuturor indivizilor intruniti intr'un popor. Rodbertus spune undeva: eu sunt aparatorul focului vestal al Statului impotriva barbariei moderne. Cuvinte ale
unui socialist, cari suna in stilul lui Ruskin sau al lui Carlyle. Rodbertus
fixeaza ca'teva puncte, cari au lost luate si de doctrina Socialismului de Stat,
anume, ca exista o anarhie sub aspectul liberthtei economice, ca productiunea
nu este organizata in vederea satisfacerei necesitAtilor sociale, ci a cererei
efective, a acelei cereri, care oscileaza si nu poate fi dinainte statorita.
In al doilea rand, Rodbertus constata, cA din venitul national al unei

tari, partea muncitorilor este mult 'Telma fata de venitul incasat de


proprietarii de pgmant sau de capital. El cereh nu inlaturarea pro-

prietAtei particulare, ci inlaturarea venitului din renth, pentru ca salariatul


sa primeasca adevArata lui recompensa drept salariu. TJn fel de drept asupra
produsului integral al muncei in sensul lui Menger de mai tarziu. Acelas lucru
dealtminteri 11 cerea sub o alta forma Saint-Simon, iar Lassalle, care a dat o
definitinne a Statului, adoptata aproape euvant en cuvant in marele congres
dela Eisenach de catre socialistii de catedra, substitue conceptiunei Statului

capitalist, conceptiunea Statului popular. Lassalle cerea dela Stat sprijin,


socotea ea' este o datorie a acestuia sa vie in ajutorul claselor muncitoare
lui se apropie foarte mult de aceea a lui licdbertus. Dealtminteri
Lassalle a stat intr'un contact direct si sub influenta covaqi.toare a acestuia.
si critica

1) Despre curentul catre interventionism in Anglia, vezi: Elie Halvy: Etat present de la
question sociale en Angleterre, in Revue Politique et Parlementaire, 10 juillet, 1922, No. 332, pag.

5, T. C. XII i Mendelsohn Charlotte: Wandlungen des liberalen England dumb die Kriegsapoi, cuprinzand parerile unor distini scritori din lumea stiintifia 5 politica,
wirtschaft,
The Limits o/ State Industrial Control a Angliei, editat de Huntly Carter (in 1919).

www.dacoromanica.ro

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITICE

166

Daca liberalismul in doctrina indica un rol cat mai redus Statului,


rol de guardian de noapte, cum a spus Lassa Ile, realitatea a fost mai
puternica cleat ideile; Statul niciodata nu s'a multumit cu acnt rol1).
Si se poate afirma fara exagerare c nici o opera mare de progres social
n'a fost savarsita cu o pasivitate absoluta a Statului. Adesea, Statul si-a
dat o contributie larga
ca reprezentant al intereselor generale
pe
cale de autoritate, de constrangere.
Scoala istorica din economia politica, ca siscoala istorica din dreptul public,

in Germania mai ales, a putut sa constate acest lucru i s alimenteze, sa


fortifice acel curent cunoscut in istoria stiintelor economice, sub numele de
socialism de catedra*.

Socialismul de catedra nu trebuie confundat cu Socialismul de Stat. Socialismul de catedra reprezinta curentul ostil exagerarei liberalismului. Socialis-

mul de catedrh, numit astfel in deridere de care un docent dela Heidelberg, Oppenheim,' care nu putuse sa ajunga inch la o catedra, intrunea
la unloc spirite liberale ca Brentano, i spirite conservatoare, ca Schmoller
Wagner, cuprindea de asemenea oameni competenti din administratia publica,
toti ingrijorati de consecintele nefaste ale liberalismului economic si doritori
ca, in cadrul actual al societatei, avand ca pivot proprietatea individuala,
insa nu in sensul doctrinei economice liberale, i cu o libertate economica in
conformitate cu interesele generale, sa caute a realiza o politica sociala, adica
a imbunatati starea muncitorilor, a interveni in conflictele dintre capital si
munca, fie prin Stat, prin masuri legale, fie prin asociatiuni f acute de catre
cei interesati direct, de lucratori. Discursul program tinut de Schmoller
la Eisenach, poate fi socotit ca un inceput de reviriment nu numai in spiritul
public al Germaniei, dar i in politica economica a Statului german. Ei,

socialistii de catedra, nu privesc dupa modelul dat de filosofia dreptului


natural, proprietatea individuala, ca inatacabila i Statul ca un rau necesar.
Ei i dan seama ca Statul poate, mai mult, trebuie sit fie, dupa starea culturala data intr'o anumita epoca, i intr'o anumita tara, factor activ pentru
realizarea unui echiibru al fortelor economice, can se gasesc in lupta si in
interesul progresului national ca i acel al umanitatii. Dupa ei, Statul este
institutiunea cea mai maxeata pentru propasirea geniului omenesu. In curentele acestea, can toate au titulatura de socialism de catedrah, avem o
extrema dreapta i o extrema stanga. Extrema dreapta este reprezentata
prin
daca mi-ati da voie
prin neoliberalism sau liberalism social sau
liberalism reformist, al carui reprezentant stralucit este Brentano.
Acest curent crede mai putinin eficacitateaintervefftiunei Statului in chestiunile sociale i, sub influenta puternicei miscari de solidaritate din Anglia,

se bizuie mai mult pe ajutorul propriu al celor direct interesati in lupta,


al claselor muncitoare.
Interventiunea S tatului In acest curent de extrema dreaptase reduce numai la
cateva masuri de ordin social si de politica sanitara, pentru clasa muncitoare ; de
ordin social : dreptul de asociatiune, pe care liberalismul clasic nu vre a sa-1 recu1) In Anglia individualismului exagerat, Inca la 1802 s'a votat legea pentru ocrotirea
muncii copiilor din fabricile de bumbac.

www.dacoromanica.ro

I. RADUCANU: SOC1ALISMUL DE STAT

167

noasck 'Dank atunci in multe piiri, fixarea unui numrir de ore de lucru pe zi,
ocrotirea mai serioask a muncei copiilor si a femeior. Cu aceasta, liberalismul

economic din curentul Socialismului de catedrk se declark multumit.


Curentul extrem dela stanga fl reprezintac doctrina socialismului de Stat.
Despre ea vom vorbi acum.
Amintind numai opera celui mai insemnat socialist de Stat, a lui Adolf
Wagner, s-mi dati voie s va," arkt c interventionismul poate fi de douk

feluri. Este un interventionism, care i are obarsia in vechea doctrina a

mercantilismului, adick in acea politick care priveste natiunea ea un tot si


caut si descatuseze vieata internk economick de toate accizele si vamile
interne, insk Ii tinteste privirea asupra unui scop: imbogAtirea materialk
prin inmultirea metalelor pretioase, prin vmi de import, prin prime de
export. Acest interventionism vechiu,
mercantilismul,
nu poate fi
socotit in nici un caz ca Socialism de Stat; este un interventionism lipsit
de politick socialli, este un interventionism Intreprins in folosul claselor
cari posedit capital i nu se gandeste la ocrotirea claselor muncitoare.
Mercantilismul nu cunoaste politica socialk dupa, cum neoanereantilismul,
care este un nou interventionism din zilele noastre, nu cunoaste de asemenea o politick socialk, fatk de clasele muncitoresti, ci se ocupk numai
de interesele economice i vede totul prin prisma acestor interese. Deosebirea
este importantk, pentru c, ne ajuti s inlkturam toate criticele, cafi s'au
adus Socialismului de Stat, prin criticele aduse militarismului economic din
timpul rkzboiului sau neomercantilismului economic din ultimele decenii si
mai ales dupk rsboiul). Deosebirea este importantk ca s lamurim o problemk Insemnat i pentru tam noastrk.
Socialismul de Stat constatil, al:Atari de Rodbertus, ck pro ductiunea si
distributiunea veniturilor sunt functiuni sociale, c productiunea i distributiunea nu se pot face fall colaborarea Statului. Mai departe, pe MITA
factorii: naturk, capital, munch i Intreprinzktor, Statul este deasemenea
un factor de productiune. Retributiunea lui din produsul total al unei
intreprinderi se incaseazk pe cale de impozite. Lucrul este clar si nu poate
sa fie desmintit. Felul de distribuire al veniturilor este totdeauna influentat
de regimul juridic ca si de datinele existente. Statul dk de fapt cadrul
Tegimului in care are loc distribuirea unui venit. Amandouk aceste fenomene sur4 functiuni sociale.
In al doilea rand, se observk cu dezvoltarea tehnicei moderne, cu acumularea de capitaluri, alcktuirea de intreprinderi gigantice, cari cautk si
adesea reusesc s acapareze izvoarele de productiune ale unei tkri i sa
instituie un monopol de ordin privat. Dack asemenea intreprinderi constituesc monopoluri, doctrina Socialismului de Stat cere trecerea lor
in patrimoniul national pentru urmktoarele consideratiuni: 1) Marile
1) Critici nedrepte, in felul acesta, sunt cuprinse: in lucrdrile urmatoare:
1.. R. Carnot: L'Etatisme Industriel (apkuti in Bibliothque Politique et Economique,
Paris, Payot, 1920).
2. Albert Schatz, L'Entreprise Gouvernementale.

3. Henry Fayol: L'Ineapaoitt Vndustrielle de l'Etat: Les P. T. T. 1921.


4. Adolphe Delemer: Le Bilan de l'Etatisme (1922).

www.dacoromanica.ro

DOC TRIN EDE PARTIDELOR POLl TICE

168

Intreprinderi economice, pot aveh o administratiune uniform i produse


uniforme, deci, pot fi mult mai bine conduse de Stat, care are in vedere
interesul general; 2) Venitul, pe care-I capktA Statul dela o asemenea
intreprindere intrA in tezaurul public, adicA in folosul sociefatii 3) se inl'atua

i q don s atrag atentiunea in deosebi


este realk anume dependenta Statului de cercurile

primejdia care in uncle tan


asupra acestui punct
capitalistel).

Deci Socialismul de Stat, daca admite in unele privinte trecerea unei


anumite forme de proprietate individuala In patrimoniul social, nu cere ca
socialismul integralel se numeste socialism partial2)fatA cu socialismul exanu cere o trecere togerat cum clasifica Wagner socialismul marxist
tala% a proprietktei inclividuale in proprietatea colectiVa; el admite ca interesul personal, intr'o buna parte a activiatei economice va rgmne multa
vreme, motorul de progres economic 0 social; accentuiaa, ca sunt exageratiuni din partea socialismului integral, cnd se neaga Statului ofice
utilitate sociath i constata un f apt, care se poate verifica, oricand, c Statul
nu numai c4 este de folos, dar prin evolutiunea din ultimul timp al popearelor civilizate, Statul are o activitate din ce in ce mai eficace i mai larga
din punct de vedere social, in folosul claselor muncitoare.

Natural, exisa un interventionism, cum spuneam, care se poate denumi neomercantilism. Exista amestecal Statului in activitatea economick.
pentru a apAra, interesele claselor posedente. Deci trebuie sa se precizese,

cand vorbim despre amestecul Statului, cu ce Stat avem de a face. Avem


de a face cu Statul modern al lui Marx dela 1848? Natural in acest caz,

trebuie sa fim de acord cu el, ca Statul este un produs al procesului


economic, un instrument de exploatare in mama claselor de sus. Avem de a

face insa intr'o tara anumitk cu o muncitorime numeroask organizafg,

care are un cuvnt de spus in treburile obtesti? Atunci putem sa constatam


ca Statul nu este numai Statul-jandarm i c'a reprezinfa cu adeviirat interesele totaliatei poporului organizat.
Este de ajuns sa amintesc marea contributiune pe care o d partidul travalist, Labour Party, din Anglia in aceasta privintk ca un partid cu un program revizionist in sens continental de Socialism de Stat, cum ant nici o jena
spune c6, este partidul travalist din Anglia 3); acest partid este opozitiunea M. S.
Regelui, a doua grupare mai insemnatii din parlamentul englez. Partidul acesta

nu concepe lupta de clasA in sensul socia1ismului marxist, nu concepe ura


1) Vezi contributia meritoasa a d-lui /on Setlacec: Despre socialismul de Slat gi socialismut

de catedrite, aparuta in volumul publicat de d-I Prof. D. austi, cuprinzand lucrari din seminarul de sociologie dela Universitatea din Iasi.
2) De asemenea E. Faguet (Vezi: Le Socialisme en 1907, pag. 360 si urmatoarele), il denumeste Socialism limital Socialism practice Socialism realist,
menit s modifice, dar
nu O. inlature sistemul capitalist de azi.
3) Philip Snowden, unul dintre conducatorii acestui partid, a aratat in nenumarateranduri c partidul travalist nu e socialist in sensul continental al cuvantului (Vezi: Manchester
Guardian Commercial, No. 9, pag. 564 ; deasemenea Karl Diehl, Ueber Sozialismus, Komunismus

und Anarhismus, editia III-a, pag. 386-7). Labour-Party este mai mult un partid al
socialismului de Stat. Conceptia lui Philip Snowden, e cuprins si in lucrarea Labour anct
the New 'Worlds.

www.dacoromanica.ro

I. RADUCANIT: SOCIALISMUL DE STAT

169,

i discreditul impotriva Statului in sensulsindicalitilor revolutionari, ci admite amestecul Statului, pe langh, marea micare de solidaritate, reprezentath prin cele douh mari forte ale muncitorimei engleze, sindicalismul i
cooperatismul, pentru a se ridica nivelul clasei muncitoare, pentru a-i aphra
interesele in conflictele cu patronii, pentru a dobandi salariu cat mai mareei conditiuni de munch cat mai bune.
Prin urmare nu putem vorbi de interventionismul Statului in chip uniform. Este neaphrath nevoe s ne dhm seama cu ce Stat avem de a face. Statul german n'a lucrat numai sub influenta Socialismului de Stat, dar i prin
traditiune, prin autoritatea politick pe care a motenit-o inch din veacul
XVIII Statul cameralist. El, intotdeauna, s'a inspirat 0 din doctrina liberalismului celui mai avansat, a suferit influenta covaritoare a smithianismului, a coalei engleze, dar s'a preocupat 0 de problemele muncitoreti,

astfel ci activitatea a Statului a fost mult mai largh decAt in Franta sau
in Anglia.

Opera realit a Socialismului de Stat in Germania nu poate fi thghduith


de nimeni. Este opera unui conservatorism luminat, ajtitat de un aparat
biurocratic, care alma sub o regalitate socialh un sentiment al rhspunderei

mult mai real deck in alte Rarti. Prin urmare, Socialismul de Stat nu este
impotriva formei de guvernhmant a monarhiei constitutionale, nu este, prin
esenta sa, republican; el admite o regalitate socialh. Wilhelm II se mandria
cu titlul de rege al lucrtorilor duph cum imphratul Louis Napoleon se
fhlea cu porecla de imphrat al lucatorilor, pentru anumite mhsuri
de ocrotire; i ajutoare directe pe cari a tinut s acorde muncitorilor.
Deci, ideea de regalitate nu este exclush in cadrul Socialismului de Stat.
De ce? Pentruch Socialismul de Stat nu este numai o doctrinli economich:
este in acela timp,o doctrinh morara i. nationalh. Moralh, pentruch are un
ideal etic, Fin care privete fenomenele economice. S'a adus critich cum ch
Socialismul de Stat, este o metodh de a face politica', iar nu de a face tiinth,,
privind fenomenele economice dintr'un anumit ideal politic i nu sub
prisma severh a realithtilor sociale. El are in acela timp o burl nationalh
pentruch Statul este reprezentantul natiunei i In conceptiunea socialitilor
de Stat, Statul este instrumental principal de progres 0 de echilibru social.
Ar fi inch de adhugat cateva obiectiuni cafi se aduc Socialismului de Stat.
-Una ar fi ch. acesta este antieconomic, ch nu tine seamh de principiul
economic de a lucra cu minimum de cheltuialh spre a produce maximum
de boghtie. Aceasta ne aduce s facem o comparatiune, i n'a dori sh fin
rau inteles, cu situatiunea thmi noastre dinainte i. de duph rhsboiu.
Inainte de rhsboiu exportam mult dar aveam o tar flamandh, literalmente
Hamann, sufeream de un pauperism cronic. Asthzi, duph ce exproprierea

i Impropriethrirea au avut loc, exporthm mai putin, de sigur 0 din alte


cauze, din alte greeli ale noastre, dar in Rrimul rand pentruch poporatiunea noastfa consumh mai malt. Este -aceasta un fenomen antieconomic? Trebuie s priveti lucrurile economice numai din punct de vedere
al surselor de venit material sau, cum spune Schaelle, trebuie sh ai inaintea ta,
ca problemh centralh, problema omului, dezvoltarea tutulor insuirilor personalithtei? De sigur ca pe aceasta trebuie s'o avem inaintea noastr. Acest

www.dacoromanica.ro

170

DOCTRINELE PARTIDELOI? POLITIOE

interventionism, singurul care este in cadrul doctrinei noui, poate s lucreze cu o rentabilitate materialk mai redusk, insti cu un folos social mai
nu este o regulk generalk
mare si ash se intampiti in acele State
unde morala publick este mai ridicatti, unde avem un aparat de func-tionari destoinici, unde existti o autoritate nestirbia a Statului, o autoritate
nestirbitk prin fraude i printeo politick lipsita de cea mai elementark conceptiune. Este o mare deosebire intre interventionismul mud Stat civilizat,
unde in adefar se poate spune case face Socialism de Stat, atunci cand acest
interventionism este expresiunea vointei majorifatei poporului, si pseudo-socialism de Stat, semi barbar, care e dictat de ctitre o anumitk clask i pentru
interesul ei exclusiv, chiar and acea clash spune ctirface politica' de armonie
socialk dar in fond nu face cleat politick de dug,.
*

Sti-mi fie permis s fac o aplicatiune, insk o aplicatiune, care difera de a


altor domni conferentiari, pe can l. am avut cinstea sk and aci,
anume
sh, fac o aplicatiune a Socialismului de Stat in Romania, fIr
s vorbesc de
nici un partid politic si thr s afirm e viitortd este al cutkrui partid
politic, sau c trecutul glorios este al partidului X sau Y.
Un economist francez Charles Gide, ocazional, a spus eh Romania este
-Ora Socialismului de Stat. Charles Gide vedea de departe lucrurile, le
vedea, de pe malul Send si nu putea s pktrundk exact tot ce se petrece pe main! Dambovitei. Am avut un interventionism de Stat, I-am avut

cu un caracter pronuntat neomercantilist, indreptat in douk directiuni:


1) mkrirea productiunei si 2) aptirarea intereselor burghezimei nationale.
Am avut pentru acest interventionism i doui doctrinari. Unul, care,
este cel mai de seamk economist al nostru, Dionisie Martian, elev al
marelui Lorenz v. Stein din Viena. El a fost un economist, care avea
In vedere mai mult protectiunea productiunei nationale de cat atenuarea
conflictelor dintre diferitele clase. Al doilea este Petre S. Aurelian, care
i industrialti, ne-a dat contribu-tiuni
in special in politica comerciai
a propovtiduit conceptiunea lui List, a pus sk
foarte interesante,
si care a ajutat mult la desvoltraduck in limba noastra pe acesta
tarea industrial i comercialk a tirii. Era un aderent al protectionismului
vamal. Am avut i economisti cari erau liberali. Amintesc pe Ion Strat i pe
Ion Ghika, dar cari n'au avut o influentk ask, de mare asupra politicei economice ea cei dintaiu. Aceasta pentru trent. Protectionismul nostru, ce era
altceva decat o ajutorare indirectk din partea Statului acordatk intreprinderilor economice? Dupa cum printr'o primk de export poti sa acorzi o subventie industriei de zahar de ex., tot astfel printeo taxk vamalk de import, poti
all dai un sprijin pentru alte intreprinderi economice. Din punctul de vedere
al economiei nationale, de sigur ca a fost un bir al consumatorului pltitit
acelor intreprinderi, bir socotit necesar la un moment dat. Dar acest
socialism de Stat... este foarte primejclios. Loria a avut un cuvant
de spirit: Cand socialismul de Stat merge la brat cu protectionismul, adick

cand Wagner merge la brat cu List, situatiunea Incrtitorilor este deplowww.dacoromanica.ro

I. RADUCANIJI socauslauL DB STAT

171

rabila; and Wagner merge la brat cu Cobden, cu liber-schimbismul, atunci


cand socialismul de Stat se margineste numai la o politica% socialh pe thramul

-adevarat, iar nu se confunda cu neomercantilismul, situatiunea lucratorilor


este bunk. In aceasta privinta, Loria a facut cercetari comparative, aratat
cum de ex. in Germania situatiunea lucrtorilor este mai rea decat in Belgia.
In Germania exista protectionismul vamal agrar iar f Belgia uncle exista
liber-schimbismul, situatiunea lucrAtorilor era mai bunk.

Socialism de Stat, n'am avut de fapt in Romania inainte de rhsboiu,


cleat numai printr'o legislatiune_ plapanda si am putea cita in aceasta
privinta cateva acte, cari nu fac fal politicei noastre sociale. De ex.
legea tocmelilor agricole sau Casa Rurald.

Incolo, celelalte interventiuni

ale Statului au fost fkute pentru urcarea productiunei nationale. Chile


ferate de Stat, serviciile fluvial si maritim, apoi participarea la banca de
emisiune, la 1880, si la atatea i atatea institutiuni financiare, toate n'au
avut in vedere deck o marire a productiunei si a putea zice ch au avut in

vedere mai mult interesele acelei grupki cari detineaatunci puterea Statului,
decat interesele generale ale Wei. Dupa% rasboiu, din cauza unui amestec
lucru explicabil, pentruca
extraordinar al Statului la noi ca si aiurea
dupa' rasboiu, eriza Statusuntem intr'o epoch de transitiune, de refacere
lui este un fapt real. Nu avem incredere in autoritatea Statului i putem

declara, ca% pe drept nu avem incredere ca factor in politica socialti i


economica. Neomercantilismul dupa, fasboiu, la noi, a dat faliment, dar
neomercantilismul acesta, am aratat, nu este socialism de Stat. Amestecul

Statului in toate transactiunile economice cu ingrdirile de nesuportat,

iii loc s mareasca productiunea ca inainte de rhsboiu, o


in loc s imboldeasca initiativele particulare le stanjeneste,

micsoreaza,
le sufoca.

lath, de ce adevkatul socialism de Stat poate sh fie impotriva neomercantilismului dela noi. Iata% de ce un coleg apreciat, care va vorbi in
curand dela aceasta, tribuna, spunea ca, este nevoie de un mare partid
politic, cu un program de socialism de Stat. Acel partid care pang,
astazi a facut politica spunand c etatismul este inscris ca prim pullet
in programul shu, acel partid n'a facut nimic altceva cleat s utilizeze
Statul ca un instrument pentru imboghtirea gruphrei sociale din care i
recruteaza aderentii, n'a fkut in Stat un instrument pentru a apiana conflictele sociale, pentruch Statul in regimul censitar, ca i In regimul votului
universal falsificat, nu este reprezentantul tuturor, ci este detinut de o anumita clash, care exploateaza% cealalt parte din populariune prin mijlocul
Statului. Deci, socialismul de Stat in Romania este de infaptuit de aici
inainte. Pana, astazi n'am avut decat un neomercantilism, care poate s fi

dat roade in domeniul productiunei si din punctul de vedere al intarirei


burgheziei nationale, insa n'a contribuit aproape cu nimic la deslegarea
hestiunei sociale.

4 Martie 1923

www.dacoromanica.ro

INDICALISMUL
NAE IONESCU

E intelege in genere prin sindicalism o formula de reformare sociala,


care vrea s treaca intreaga grija productiei in viitoarea societate,
asupra unor formatiuni speciale, numite sindicate.
_Pentru expunerea care urmeaza, incercarea aceasta de definitie trebuie
dach voiti o ingustare. Eu voiu
sa sufere o incercuire, o precizare si
vorbi despre sindicalismul francez. Nu numai ca un omagiu adus acestei natiuni, care a dat vremii noastre una din cele mai caracteristice formule de
1upta si de refonna; ci ca o necesitate de a desprinde elementul in adevar
semnificativ si viabil din intreaga miscare sindicalista.
Pentruca sindicalismul francez, insemneaza sindicalismul revolutionar. 0
organizare a muncitorimii in sindicate poate s gaseasca loc si in afara' de
cadrul unei reinnoiri sociale. Ea este in acest caz o organizare profesionala,
cu scopuri imediate, orientata inspre implinirea nevoilor de moment ale
,

muncitorimii, tinzand a asigura acesteia un regim echitabil, in limite1e

actualei aezari sociale. De o prefacere nu poate fi deci vorba, decat inteun in-

teles foarte restrans, care nu ar justifica nici pe departe preluarea acestui


subiect in ciclul de prelegeri organizat de Institutul Social Roman. 0 asemenea importang, sau asemenea intentii reformatoare nu poate avea cleat
sindicalismul revolutionar. Iata deci, de unde nevoia de a vorbi despre sindicalismul francez.

Este astazi o parere indeajuns de raspandita, i s o spunem dela inceput poate nu tocmai pe drept, c sindicalismul acesta ar fi mai mult,
sau in once caz in primul rand, o teorie. Nu vreau s o contestez: de indata
ce miscarea propriu zisa a intrat astazi intr'o sincopa a carei iesire nu se
poate Inca prevedea, e natural ca interesul cercetatorilor sa se indrepte mai
mult spre samburele ei de ideologie, cumpanindu-i semnificatia i valoarea.
Dar a crede ca. intreg sindicalismul nu e decat o teorie, iar miscarea muncitoreasca ce-1 intofarAsete nu e deck o incercare de a realiza, in practica
aceasta teorie, insemneaza a rasturna lucrurile pe cap. In primul rand. Si
mai departe, a ignora insas structura intima a sindicalismului. Voin vedea,
in adevar, mai departe, ce deosebiri sunt intre marxismul propriu zis si sindicalism, si cat de adanci sunt deosebirile acestea, cari merg pana la o schimbare de ethos, si izvorasc din atitudini deosebite in fata problemelor existentei. Ei bine, singura explicare istorica a acestor deosebiri, pare a nu sta
decat in faptul ca departe de a fi o teorie, sindicalismul a crescut ca fapt si
ca formatie de lupta din framantarile muncitoresti ale veacului al XIX.
In afara de once consideratiuni cari ar putea sa para dialectice, a vrea sa,
amintesc in primul rand faptul c adevarata organizare a sindicalismului
s'a facut in si prin confederatia generala a muncii, asociatie de caracter eminamente practic, la injghebarea si la conducerea careia intelectualii au avut
intotdeauna un rost jalnic de redus. Marturisirea lui Sorel, cel mai de seama

www.dacoromanica.ro

174

DOCTRINELE PARTIDELOR POUNCE

teoretician al miscarii, care crede c trebuie s spuna intr'o scrisoare, ci


mai mult a invatat el dela miscarea sindicalista, cleat miscarea dela el, nu
e numai o sincera recunoastere a situatiei, ci mai mult Inca, o justa punere
la punct de importanth principia1. Asupra influentei pe care intelectualii
au exercitat-o in aceasta miscare a cith dealtfel i datele pe cad le ofera
scriitorul american Levine, autorul celei mai bune lucrari de orientare si de
sinteza a sindicalismului. Urmgrind lecturile cele mai frequente ale membrior
miscarii, Levine stabileste c aceste lecturi sunt foarte impartite, i c influenta pe care au avut-o asupra miscarii anumite'carti nu revine exclusiv unui

grup precis de literatura, ci se imparte in chip indiferent. Se ceteste si se


i grije Marx ca si Sorel, Bernstein
comenteath de pilda cu aceeas struin
ca si Berth. Nu se poate, cu alte cuvinte, stabili un avantaj al unei anumite
literaturi asupra celeilalte, i nici 9 precumpanire in influenta care s'ar fi
exercitat asupra sindicalismului in genere. Faptul acesta trage destul de greu
in cumpana, i indreptateste in once caz incheierea c miscarea sindicalista
a crescut i s'a desfsurat alaturi de miscarea ideilor si nu in chip hothritor
legata de ea.
Nu vreau sa contest ca sindicalismul ar fi capabil de teoretizare. Aceasta
ar insemna sti neg realitatea i s ignorez minunata sfortare intelectuala, a

atator capete de elita, intre care Sorel e probabil cel mai multilateral si
mai stralucit. bar una e a face teoria sindicalismului, i alta a crede ca sindicalismul nu e decat aceasta teorie, sau ca in once caz a Mat naster&
din ea.

Sindicalismul i are originea intr'un fapt precis; dar nu caracteristic_


Faptul acesta este o nemultumire generala Ca nu e caracteristic, se vede
imediat. Once incercare de reforma plead, dela o nemultumire, care ii e
oarecum resortul sufletesc. TJn asemenea sentiment este in toate cazurilethsfrangerea sufleteasca a discrepantei care la un moment dat se iveste
Intro ordinea juridica a societatii i raporturile de forth cari existh de fapt
in acea societate.
La sindicalism intentiile de reforma can izvothsc din amintita nemultu-

mire, au un caracter hotarit revolutionar. Caci nu e vorba de o adaptare


a actualelor institutii la noui forme de vieath, sau la necesitati schimbate,
ci de respingerea in bloc a ordinei constituite i inlocuirea ei cu o alta, cu
destivarsire noua.

Cum se explica si cum se indreptateste aceasta atitudine radicala?


A.
vrea, domnilor, s subliniez un fapt. In miscarea sindicala telurile s'au precizat incet, i numai cu greu. Aceasta Ii dovedeste Inca, odata caracterul de
miscare naturala pe care il afirmam la inceput. Atitudinea destructiva sta
la inceputul miscarii i e prezenth aproape in toate elementele ei, in care o
cunoastem astazi. Partea de constructie s'a cladit incet-incet, ridicandu-se

din practica vietii si a luptei. Congresele pe cad confederatia generala a


muncii le-a tinut la Lyon si Monpellier catre sfarsitul veacului XIX, resp.
Inceputul secolului urmator, sunt in aceasth privinth caracteristice: preciziei in atitudinea critica i se opune o timidi i nesiguth tatonare in ordinea,
constructiva.

www.dacoromanica.ro

NAE IONESEU: SINDICALISMUL

175

Elementele criticei sindicaliste se oferh uor cercethrii. Sh nu uithm ea


sindicalismul este o mipare muncitoreasch. Aceasta insemneazh ch. primul
fapt care va fi luat in considerare e opozitia dintre lucrhtor 0 patron. Ch, lucrhtorul apare imediat ca cel exploatat, se intelege dela sine; chci dach micarea
e muncitoreasch, insemneazh ch in massa lucrhtorilor existh nemultumiri,
can izvorhsc din calitatea lor de lucfatori i din regimul muncii. Opozitia
lucfator-patron este decifundamentalh. Fundamental va fi prin urmare i caracterizarea societ4li actuale ca o lupt intre exploatatori i explo at ati. Cum ins
cele douh categorii puse in prezenth constitue,sc doug clase deosebite, aspectul sub

care vieata social se infhtiazh sindicalismului este acela al luptei de clash.


Ideea aceasta a luptei de clash, poate de0epta anume indoeli i anume
antipatii; ea le de0eapth cel putin la noi in tail, unde a fost push cu hothrire in circulatie de o formatiune politich de duph rhsboiu. Pentruch eu nu
reprezint, ci numai expun sindicalismul, i pentruch personal sunt in afarh
de politica militanth, sh-mi fie inghduit a intarzia un moment asupra problemei luptei de clash. Am vhzut partide atacate pentruch ar fi inscris in

program aceasth lupth de clash. Atacurile acestea mi-au provocat intotdeauna nedumerirea. Nu cred sh' existe nil partid politic, nu in tara romaneasch, dar in nici o parte a lumii, care sh inscrie in program lupta de clash.
In program se inscriu doar telurile de realizat. Dar pentru toath lumea care
pricepe sensul cuvintelor, lupta de clash nu este, nu poate i nici nu trebuie
sh fie un scop. Ea este o realitate, un fapt, i inch unul din cele mai putin

dorite de toath lumea; un fapt- izvorand din structura actual a societatii


i pe care nu il poate nega decat cei care neagh existenta claselor sociale.
Luptei de clash' i se opune asthzi teoria pacii 0 a armoniei sociale. Este mai
intaiu de toate o grosolanh grealh de logich. Lupta de clash i armonia social' nu se pot opune una alteia asthzi, pentruch ele nu sunt termeni omogeni;
si anume- lupta de clash este o realitate, cu existenth actual, iar armonia
social astazi cel putin un ideal, cu o existenth viitoare... dorith. Hothrit lucru, nu este o doctrinh mai ademenitoare deck aceea a armoniei sociale ; dar, mai intaiu, nu s'a intamplat pang asthzi nimic hothritor in omenire,
care sh nu-0 fi avut substratul in interesele 0 in actiunea unei anumite clase;
0 mai apoi, teoria armoniei sociale este in bunk parte, dach nu compromish,
cel putin suspecth. Stindardul ei a fost intotdeauna agitat, la rhspantiile
istoriei, de o anumith clash; i anume de clasa care era amenintath sh, piardh
puterea. Exact in ace1ea0 imprejurgri 11 agith astAzi burghezia. Evident,
aceasta nu micpreazh cu nhnic valoarea intrinsech a armoniei sociale. Cel
putin partidele de stanga, cari recunosc realitatea luptei de clash 0 cliidesc
pornind dela ea, sunt cele dintaiu incredintate de aberatine in raporturi
la care duce aceasth lupth. Ele i sunt asthzi cele mai sincere inchingtoare

ale unui ideal de pace social. Este in primul rand cazul sindicalismului.
Dar deosebirea intre sindicalism i partidele pentru cari lupta de clash e inch
o sperietoare, este radical'. Acestea din urmh vor inIturarea luptei de clash,
dar phstrarea claselor sociale. Mai logic, mai realist 0 mai Ma prejudechti,
sindicalismul intelege ch. singura posibilitate de a se elimina lupta de clash
este suprimarea claselor sociale.

Ce insemneazh acest pullet de program, fundamental pentru sindica-

www.dacoromanica.ro

176

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

lism, i formulat pretutindeni cu o precizie care nu last' nimic de dorit, e

lesne de intrevazut: este nici mai mult nici mai putin deck refacerea totala,
i din nou a intregii structuri sociale ; refacere care e iluzorie, daca ea nu
se sprijina pe o noua mentalitate a omenirii.
Iata deci motivele pentru cari sindicalismul a pornit cu rasboiu impotriva
societatii actuale. Si in primul rand impotriva Statului; caci Statul in forma
lui de astazi este exponentul societatii, este inss organizarea fortelor ei.
Principial Statul este pentru sindicalism inacceptabil; pentruca Statul este
o organizatie din afara i deasupra indivizior ; i ca orice organizatie din afara,
exercita asupra individului o actiune opresiva. Si in afara de aceasta, Statul
e doara expresia societatii de azi: capitalist, militarist, democratic si national,
intocmai ca i societatea. Cu aceste elemente ins, sindicalismul nu poate
construi noua omenire. i e lesne de inteles de ce.
Cu ce mijloace si in ce
chip s'ar putea organiza noua societate, o s vedem mai departe. Deocamdata sa mi se ingaduie o digresiune in legatura cu Statul national. Multi
oameni de treaba se lasa speriati de atitudinea anti-nationala a sindicalismului;
i pe nedrept. A dori sa nu se uite .ch de obiceiu, dar mai ales in ultimul secol,

toate marile miscari politice cari au framantat omenirea, au luat atitudine


impotriva natiunii i nationalismului. Sindicalismul crede astazi ca exista
o corelatie indestructibilt intre democratism si nationalism; si totus nu mai
departe decat pe la jumatatea veacului trecut, miscarea democratica avea
o puternica coloratura internationala. Atunci a existat doara acel comitet
democratic international> din care faceau parte Ledru-Rollin, Mazzini, Arnold
Ruge i Bratianuy dare credea ca poate sa valorifice democratia ca pe un
concept deasupra tuturor nationalitatior. Ce s'a intamplat deatunci, cunoastem, noi cari am trait vremea democratiilor nationale. Dar aceasta nu insemneaza ca sindicalitii astazi, democratii atunci, nu au avut dreptate. Logiceste conceptul de Stat national este un compus hibrid; Statul e
un concept politic; natiunea, unul cultural. Se poate intampla ca un Stat
sa fie Stat i sa fie si national; se poate intampla, dar se intampla foarte rar ;
si in orice caz nu e necesar. Practica nu pledeaza nici pentru Statul national,
nici contra lui; practica politica pledeaza pentru Statul tare, adica pentru
Statul in care organizatia fortelor de productie si de repartitie garanteaza
maximum de echilibru; practica culturala pledeaza" pentru natiunea in care
organizarea fortelor spirituale garanteaza maximum de rendement a puterilor creatoare de cultura. Noi suntem poate cei mai interesati sa intelegem
inaintea altora acest adevar i sti contribuim la raspandirea lui. In ce ma
priveste, am convingerea cit stam in fata singurei formule care mai poate
inlesni o vieatt linititit i rodnica omenirii sfarticate i frante de grozavia
ultimului rasboiu. Tata, deci in ce sens antinationalismul sindicalistilor ar

putea sa fie indreptatit. Ce e cu antidemocratismul lor, vomvedea mai departe.

Sindicalismul cere omenirii o alit* mentalitate. Aceasta e idea fundamentala care strabate intreaga miscare, dela principiile ei, pant la cel din urma
amtnunt. 0 vom gasi deci si in metodele lui de lupta, si in inftptuirea instrumentelor acestei lupte. Astfel, sindicalismul refuza a face politica propriu
zisa. In termeni generali, poarta, de sigur, o lupta politict, pentruct

www.dacoromanica.ro

NAB IONESCU: SINDICALISMUL

177

politica este orice mipare cu scop de a schimbA raporturile juridice dintr'o societate. Dar pohtica, in sensul restrans, este o micare, numai atunci candintra
In legatura cu institutiile constituite, child intervine in chip pozitiv, adica nu

din afara, ci dinguntru, ca sA provoace schimbarea sau imbunatatirea raporturilor juridice de care vorbeam. Concret, lupta pohtica, insemneaza in
regimul de astazi lupta parlamentara. 0 asemenea actiune este insa hofthit
tondamnata de sindicali0i. Motive le sunt pentru ei de ordin moral. Eu
le-as consider mai degraba tactice. Sindicalitii pricep ca in momentul in
care vor intfa in lupta parlamentara, prin contactul de fiecare zi cu partidele de mijloc sau de dreapta, vor ajunge la un fel de camaraderie, 0 se va
stabili nn inceput de nivelare. Rezultatul fatal al oricarei lupte de acest fel
este transactiunea i compromisul. Dar tocmai compromisul vrea sa-1 evite
cu orice pret sindicalismul; i

din punctul lui de vedere

cu drept cuvant ;

eaci de indata ce intri in politica, 1 iei parte la legiferare, eti dela sine
Inteles complice la situatia intreaga. Dar atunci nu te mai poti considera,
ea in afara de societate i urmarind transformarea ei radical. Derogari dela
acest principiu nu exista in practica sindicalista. Opozitia hotarita pe care
sindicatele o fac partidelor socialiste 10 are in acest punct exprimarea cea
mai precig. Burghezificareao socialivtilor cari au intrat in lupta parlamentafa, este cea mai buna dovada de primejdia care ameninta mice colaborare cu ordinea stabilitg. Nu uitam c o anumita actiune politica' au intreprins sindicatele. Grevele, asupra carora vom reveni mai tarziu, 0 care
au urmarit s imbunatateasca vieata massei proletare, au avut, de sigur o
rasfrangere politick; daca nu in altfel, cel putM in noua legislatie a munch
pe care guvernele burgheze, sub presiunea sindicatelor au trebuit s o adopte.
Dar aceasta nu insemneaza, inch, o derogare dela principiul organizarii ala-

turi de societatea constituita; cad pe de o parte anumite imbunatatiri in


vieata lucratorilor _erau absolut necesare pentru ca ace0ia sA poata rezist&
i sa se poata pregati in vederea revolutiei viitoare, iar pe de alta metoda,
calea prin care amintitele avantagii au fost ohtinute este proprie sindicalismului 0 in conformitate cu principiile enuntate mai sus: aceste avantagii
nu au fost obtinute prin colaborare la opera legislativa, ci din contra, prin
constrangere, prin impunerea punctului de vedere propriu, stand totu in
afara ordinei constituite.
Pentru pregatirea nouei ordine sociale, sindicalismul preconizeaza i realizeaza organizarea sindicatelor. Sindicatele sunt asociatiuni profesionale,
constituite pe principiul muncii (in sindicate nu intra decat lucratorii), si
diferentiate dupa criteriul me0eugu1ui pe care fiecare 11 exercita. Idealul
ar fi ca toti lucratorii unei anumite meserii si intre in sindicatul respectiv.
In fata imposibilitatii de a realiza acest deziderat, sindicalismul tine sa-0
afirme un punct de vedere caracteristic, i inchizand dupa cum vom vedea
mai tarziu insemnate consecinte. i anume-: faptul c un sindicat nu poate
cuprinde in ,practica totalitatea muncitorilor respectivi, nu primejduege pu-

terea ofensiva a sindicatului; caci hotaritor nu este numarul, ci calitatea


membrilor lui. AO, ca, de unde 'Ana acum, democratia, care se sprijini
pe principiul majoritar, urmari cn toga' staruinta catigarea unui cat mai
mare numar de aderenti, siridicalismul afirma dintr'odata ca nu are neapa12 Doctrinole politico

www.dacoromanica.ro

178

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

lath nevoie de multime; c multimea este fh'ek indoiala un element care


nu poate fi despretuit; dar a la urma urmelor o miscare, mai ales la
inceputul ei, se poate lipsi de numar; absolut indispensabila Ii e ins& calitatea. Sh, accentuam insk c aceasta, calitate a lucrktorului nu este acela
lucru cu cultura intelectual, si mai ales nu este identica cu ash, numita iiitelectualitate. Caci departe de a-i auta cu orice pret, sindicalismul mai
degrabk evita pe intelectuali. i aceasta pentru mai multe motive. Intre
altele pentruch, s'a dovedit c acolo unde apare, intelectualul joaa un rol
oarecum de parazit. 0 spune sindicalismul. Dar, trebuie s o recunoastem,
nu tocmai pe nedrept. Intru atat, intrucat sunt ganditori sociali, intelectualii nu sunt de sine statatori, i nici nu pot constitui o gruph aparte, cu
idealuri si cu revendiari proprii. Intre intelectuali asemanarile sant formale.
Toti exercitk un acela mestesug, al ganclirii. Dar pe at& vreme in celelalte
meserii rezultatele obtinute sunt identice tot ghete, sau tot scaune, sau
tot haine la intelectuali,, de0 rezultatul este tot idea, aceasta idee are
particularitatea ch, nu este in continutul ei pretutindeni identich. Una va fi
in adevar semnificatia si valoarea unei idei, alta semnificatia si valoarea
alteia. i tocmai divergenta drumurilor pe can le urmeaza ideile In infhptuirea

lor, este pricina pentru care intelectualii nu pot ava revendiari coinune
si nu pot constitui o clash-de sine statatoare. Cad, sa, nu 'se uite, idea nu se
poate analogh, cu un fabricat gata. Ea nu e in adevar gata deat atunci and

s'a realizat, cu alte cuvinte, and, recunoscandu-i-se calitatea de ideal,


s'a trecut la infaptuirea ei. Iath, de ce intelectualul nu e de sine sta.-Ca-tor,
ci va trai intotdeauna in functie de acel grup social, care va fi mai in masufa s ia asupra lui-si s

dua la bun sfarsit realizarea planurilor de reforma,


sau a idealului de vieata a intelectualului respectiv. Aceasta lush' ar indreptl numai in foarte mica masura' lipsa de interes a sindicalismului pentru
intelectuali. Teama sau mai degraba neincrederea Mfg, de infelectuali are
pentru sindicaliti i alte radacini. Principiul fundamental si marea mandrie a sindicalismului e a el este o miscare naturala. Tot ce se intampla Iji
si prin sindicalism e Ii ordinea lucrurior sa se intample. Teoria sindicalismului nu este o constructie dialectia, ci doar sistematizarea convenabilk
a unor concluzii pe cari le impune situatia de fapt. Inteo asemenea situatie

intelectualul nu poate fi dorit. El se lash prea mult furat de propriile lui


idei, si e prea lesne inclinat -a confund constructiile sale cu realitatea. Uncle
intervine deci un intelectual, se iveste i primejdia unei interventii in mersul normal al lucrurilor, care fad, indoiala poate promovk dar poate i falsifia evolutia fireasch, a societatii. Acesta e deci un al doilea motiv de neincredere. i mai e unul, poate cel mai insemnat. Meseria de intelectual este
foarte deosebita de celelalte; indeletnicirea zilnia cu ideile este o munch,
ceva mai rafinata, un mestesug mai subtire, care foarte usor naste prezum-

tia unei deosebiri de calitate si a unei ierarhizari a meseriilor in favoarea


intelectualilor. Acestia sunt inclinati a se socotit intotdeauna de o alta esenta

cu eeila1i muncitori, prin preocuparile lor si prin factura lor sufleteasa.


Acolo unde se iveste, intelectualul pretinde intotdeauna pentru el rolul de
conduator. Dar aceasta ar duce fatalmente, i fin viitoarea organizare, la
o diferentiare inlkuntrul societatii; si anume Ia monopolizarea conducerii.

www.dacoromanica.ro

NAE IONESCU: SINDICALISMUL

179

de cgtre o anumitg categoric de oameni. Ceeace evident nu insemneaza deloe

rezolvirea problemei, care pentru sindicalism este desfiintarea functiunii


opresive a Statului. Situatia ar fi in adevar aceeas, en singura deosebire c.
nouii conducatori s'ar alege numai dintre intelectuali. Insemneaza aceasta
Ga sindicalismul e in dusmanie declarath eu intelectualii? Nu. Sindicalismul
recunoaste valoarea intelectualilor i necesitatea existentei lor; intre altele
i pentruca nu poate nega utilitatea absoluta a ash, numitelor functiuni generale in orice intreprindere, functinni care sunt indeplinite de intelectuali.
Ceeace contesta sindicalismul este insa valabilitatea actualelor criterii de
jerarhizare. Nu se poate vorbi crede sindicalismul de meserii calitativ
inferioare sau superioare, pentruca singurul .criteriu de valorificare este necesitatea acelor meserii pentru bunastarea organismului social. Din acest
punct de vedere existenta tuturor meseriilor e, egal necesarg, atat ,cat corespunde unei functiuni sociale normale. Aeesta e asa numitul principiu al convertibilithtii profesiunilor. Calitatea nu intervine deck in aprecierea felului

in care o profesiune este exercitata; ea priveste rendementul i calitatea


rezultatelor munch. Diferentierea calitativa se face deci inauntrul sindicalismului nu pe meserii, pe clase, sau pe orice grup in genere, ci pe persoane.
Cu aceste persoane calitativ diferentiate conteaza sindicalismul. Dna', inte-

lectualii renunth la prezumfa lor de meserie superioara, daca admit principiul convertibilitatii, si se supun unei selectiuni individuale, conlucrarea
cu ei e asigurath. Dacg nu, sindicalismul se poate lipsi de ei.
Aceasta poate sa fie numai o pretentie a sindicalistior, dar poate sa"
fie si mai mult decat o simpla pretentie. Caci sa nu uitam: sindicalismul
a trait de fapt pang astazi mai mult farg intelectuali. Era de altfel i firesc:,
daca in adevar sindicalismul e Iii ordinea normala a lucrurilor, el se desfapath', oarecum dela sine. TJn proces natural nu poate fi oprit ; el poate fi in-

tarziat numai, sau poate fi chiar promovat, dupa imprejurari; dar oprit
pur i simplu, nu. Intelectualii au ceva de invatat dead.
Consideratiunile de pada ad lamuresc pada' la un punct structura sindicatului, i principiile cari prezidg la inchegarea acestei formatiuni care nu
e cleat instrumentul de actiune a sindicalismului. Sg-i vedem acum mijloacele. Doug lucruri sunt de retinut din cele de mai sus: intaiu, c sindi-

calismul urmareste inlaturarea totala si in bloc a sistemului de institutiuni


actuale; al doilea, c, incredintat de necesitatea unei refaceri totale, el nu
vrea sa aibg nici un punct de conlucrare cu societatea de astazi. Tot din
aceste principii se inspirg i metodele de actiune. Sindicalismul nu trateaza;
el nu poate s. trateze cu societatea burgheza. Tratative insemneaza tocmealg;

tocmealg insemneaza tranzactie; iar tranzactie insemneaza, dupa cum


am vazut deja, un fel de conlucrare. Deci calea nu poate sa fie decat alta.
i

In momentul in care, de pildg, bonfederatia generala a sindicatelor socoteste


ea, pentru interesele muncitorimii si a sindicalismului, o anumith legiferare
este necesarg, ea cere dela guverne aceastg legiferare, pur i simplu. Ea nu
vrea s cerceteze impreung cu delegatii societatii actuale, dacg cererile for-

mulate sunt juste sau nu, Bunt oportune san nu, sunt realizabile sau nu.
Sindicatele au socotit odata aceasta la ele acastii si au hothrit. Ceeace trebuie
sg urmeze, e raspunsul Statului la cererile facute. Aceasta este asa nurnita
12*

www.dacoromanica.ro

180

,DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

e
actiune directg; ea consfa in pretentia de a.se satisf ace necondi tionat
rile odat4 formulate, sub amenintarea pentru Stat de a fi pus in imposibilitate s'a-si exercite mai departe functiunea. Mijloacele prin"care aceasta amenintare s'ar pita, realiz& sunt, dup imprejurAri, boicotul, sabotajul i greva.
Asupra lor nu e necesar s4" stkuim prea mult. Este totus o forma a grevei,
anume greva general4, care e de o deosebifa insemnAtate Importaata ei
este a poate opri la un moment dat intregul mecanism social. Toat4 organizatia societiltii este in asemenea momente la dispozitia celor cari fac greva.
Teoretic cel putin. Dar greva general4 nu este un instrument care s'a se poat4
aplica in fiecare zi. Greve generale au fost incercate si realizate i la noi in
tart gi aiurea. Dar nu in intentia de a opri activitatea Statului, si de a face
sib treacA puterea asupra grevistilor. La aceasta nu gandesc incA sindicalitii
serios, po,ntrucA socotesc ei nu e Incib vremea. Deocamdat4, greva gcneralA are mai mult o functiune educativg. Ea se proclam4 cu termene fixe,
mai drept, suspendare
si pentru perioade bine hotkite: grevA general4
de lucru la 1 Main, greva general4 cu prilejul impuscrii unui lucator,
acestea sunt fapte pe cari le-am -Wait. Dar ele erau mai mult manifestatii,
cleat actiuni ofensive. Dead i caracterul educativ de care vorbeam. 0
grevA general4 este educativA pentru lucrAtori; pe care ii face constienti de
forta lor, i educativh pentru cei1alti, carora le arat4 cu ce eventualitati
au sib conteze. Dar ea mai este educativA inc4 intr'un alt sens, pe care l-as
numl metafizio. Georges Sorel, unul din cei mai subtili 0 mai sugestivi
cuget4tori ai miscArii sindicaliste, numeste greva general6 un mit social.
Daea in adevAr aceastA grevA generalA la care lucratorii se exercitg, prin
foarte dese repetitii generale, va ave.& vreodat4 loc, se va proclam4 anume
cu scopul precis ca sib fastoarne ordinea stabilitg, nu se poate afirm'a cu
siguranca. Dar aceasta nici nu e asa, de important. Mei greva general4 pentru
care se preggtesc lucrgtorii nu e insemnafa prin ea insk, ci prin pregAtirea
ei. Ea sta intotdeauna inaintea constiintei lucrAtorului, ca un avertisment,
ca un ideal si ca un indemn; ea incheag4 energiile si incurajeaz4 in lupt6;
ea este obiectivarea tuturor dorintelor i nAdejdilor lucrAtorilor. Mit social
este greva general6, dup4 cum mit social a fost a doua venire a lui Cristos.
Apropierea aceasta poate sib ne ramureascg. 314rturisirea credintei care
anuntA a doua venire a lui Cristos, nu mai e inteleasg de nimeni astki literal.
Nu e mai putin adevArat insg, cib inceputurile crestinismului au crescut sub
amenintarea si sub nAdejdea acestei a doua veniri. Istoria bisericii crestine
poate Inir nenumkate termene cari se fixeazA venirii a doua. Anul o miie
este cel mai cunoscut din acestea. Anul o miie a trecut si el, fka" ca Cristos
A,' se arate. Dar in asteptarea lui omenirea se pregAtise. Inlhuntrul comunitAtilor crestine, vieata se schimbase, ca SA se adapteze judecatii anuntate;
0. se schimbase in as masurA, inat vechile raporturi juridice se gseali de
fapt inlocuite. Crestinismul crease forme noui de viaca. 0 altA mentalitate
stgpftni lumea european4; i dacg, anul o miie nu a fost in adevar anul reveninii lui Cristos i cel al judecatii celei mari, el a fost in orice caz incheierea
pAganismului. In acest sens poate fi i greva general4 un mit social; un termen fictiv de realizare a tuturor nadejdilor, in umbra cAruia muncitorimea
pregAteste transformarea totalh.

www.dacoromanica.ro

NAE IONESCUt SINDICALISMUL

181

Cu aceasta insa intram in problema realizarilor practice pe care le urmareste sindicalismuL Ce a vrut sa rastoarne, V cum crede c poate si trebuie

sa rastoarne, am vazut. Ce vrea s. creeze insa, este mai putin clar. bespre
lucrurile acestea am mai vorbit la inceput. 0 miscare strict teoretica, pornit i construita din capul unuia sau a catorva, are intotdeauna un plan
precis de recladire. Daca acest plan se potriveste sau nu realitil, asta e altceva.-Vorba e c. 11 are intotdeauna; precis, frumos, armonic, p.ana in cele
mai mici amanunte, ca orice lucrare de cap. Spre deosebire, sindicalismul
care asteapta rasturnarea, nu Vie precis ce va face dupa aceasta revolutie.
La 1901, la amintitul Congres al Confederatiei Generale a muncii tinut la
Lyon, s'a pus la dispozitia sindicatelor i diferitelor burse a muncii un chestio-

nar. Se dada tuturor un termen de un an de zile, in care sa se raspunda


cam cum ar intelege fiecare organizatie noua asezare sociala dupa greva ge-

nerala. Raspunsurile au fost toate foarte generale si foarte vagi. Se cerea


in genere o forma federativa, cu un Stat administrativ si nu politic, si cu elementul muncii drept baza a intregii organizatii. Evident, e cam putin. Unii
dintre cei caH au incercat s. sintetizeze teoretic miscarea au fost siliti s o
recunoasca. Cu un corectiv insa; i anume, c nici o revolutie nu a stiut precis ce va face dupa ce se va ispravi revolutia propriu zisa.
Dar, zic ei,
i cu aceasta incepem si definim sindicalismul fata de marile miscari sociale si prezente
un lucru e sigur: revolutia aceasta nu se
poate intmp1 i nici nu se va intampla dupa ordin. Ei va trebui sa-i preceada in orice caz, i cel putin, o transformare morala a intregii societati.
Si tot- sinclicatului Ii revine rolul de a pregati aceasta transformare. Cuni,
am vazut-o in analogia cu comunitAtile crestine, atunci cand vorbeam
de greva generala. Am subliniat in eta pafte caracterul de organizatie pasiva, de rezistenta a sindicatului. SA, relevam deci ad, un alt aspect al lui,
caracterul de organizatie activa, pentru realizarea unei noui mentalitati. Ce
i cu
va fi aceasta noua mentalitate, iaras nu poate spune sindicalismul,
drept cuvant. Este probabil insa ci vieata in sindicate, cu raporturile ei de
cooperatie si de solidarizare, va crea cu timpul omenirii o mentalitate nona.
Noi retinem deocamdata afirmatia de o eovarsitoare insemnatate cit
revolutiei sociale trebuie sa-i preceada o revolutie morala.
Este insa in acest punct o foarte simtitoare deosebire intre socialismul
propriu zis i sinclicalism. Socialismul crede c transformarea societatii se
va face prin evolutia tehnica. Hotritor este factorul economic, care singur

trage dupa el toata masinaria social. Nu se contesta la urma urmelor ca


unei anumite forme de productie ii corespunde o anumita structura a constiintei individuale i publice; dar se pretinde ca cea clintaiu conditioneaza
cauzeaza pe acestea din urma. Cu totul alta pozitie ocupa deci sindicalismul,
cand pune in sarcina sindicatelor grija plamadirii unei noui mentalitati pentru
omenire. El pretinde pur i simplu precumpanirea factorului moral in evolutia sociala i conditionarea acesteia din urma prin cel dintaiu. Nu stiu cu
cat drept se vorbeste astazi se vorbeste dealtfel i prea mult, ca sa fie
adevarat
de falimentul socialismului. Un lucru e sigur insa: anume cii

structura sufleteasca din care s'a nascut teoria socialista e astazi depasita.

www.dacoromanica.ro

182

DOOTRINELE PARTIDELOR PQLITICE

Nu ma, gandesc numai la metoda materialismului istoric pe care o amintii


mai sus; despre ea se poate spune la urma-urmelor ca nu e cleat un hegehanism mutilat prin neintelegerea. Vreau s vorbesc huh' de insu spintul
socialismului, care e de un dogmatism ce da de banuit. Marxismul stie sigur
ce se va intampla. Nu e vorba de banueli, sau de profetii, ci de calcule. Suntem in plina stiinta, pozitivA. El stie cu precizie ca perioada capitalismului
se va consuma. tie precis si cand se va consuma. Are lipsa de spirit critic
si de prudent s anunte chiar data exacta a consumarii. Socialismul este,
ca factura sufleteasca, ultima intrupare si iiu cea mai simpatica a dogmatismului rationalist. Cu totul altf el sindicalismul; el nu stie nimic precis;
el banueste si asteapta; doreste o transformare a societatii; aduna date si
observatii, si crede aceasta transformare probabila, intr'o directie pe care
mai mult o simte, cleat o intelege. Este, evident, altceva. Se obisnueste a
se trece sindicalismul la remorca socialismului. SA nu ne inselam. Este doar
un mijloc comod de clasificare. In istoria filozofiei, astazi inch, Fichte, Schelling si Hegel sunt socotiti ca urmasii lui... Kant. De ce nu ar fi si sindicalismul urmas al socialismului? Dar clasificarile acestea, facutt de istorici, sunt
bune tot numai pentru istorici. Pentru lumea cealalta, intre socialism si sindicalism e aceeas depArtare ca dela Descartes la Bergson; cu singura restrictie ca valoarea filozofului sta in primul caz deasupra, iar in al.doilea dedesubtul doctrinei respective.

In afara de aceasta, Ind o consideratie dovedeste cat de actual este


sindicalismul i cat de adanci radacini are el in contemporaneitatea noastra

sufleteasca. Annnteam mai sus teoria minoritatii cmistiente si principiul diferentierii calitative in sindicalism. Este tot ce poate fi mai protivnic deizvorita
mocratiei. Pentru aceasta, societatea era o asociatie contractuala,
din vointa libera a indivizilor. 1\l'u pot spune dad forma contractuala garan-

teaza egalitatea contractantior, sau dad aceasta egalitate face posibila


contractarea. Fapt e c in teoria democratica contractul si egalitatea sunt
postulate fundamentale. Din aceste dona elemente se deduce usor principiul majoritar, care si el la randul lui se sprijina pe propozitia:vointa colectiva este egala cu suma vointelor individuale liber exprimate, consecinta a postulatelor de mai sus. Cu aceasta avem schema aproape completa a democratismului. Care este structura lui si resorturile lui ideologice? C toti oamenii
sunt egali, este o afirmatie. ash, de surprinzatoare, bleat toata istoria demo-

cratismului teoretic nu e decat un sir de corective a acestei afirmatii. i cu


toate acestea nimic nu e mai explicabil decat propozitia aceasta a egalitatii,
dad o privim in radacinile ei. Conceptia democratica este rezultatul aplicrii spisitului stiintelor pozitive la cercetarea vietii umane. In adevdr: s'a
spus de atatea ori si nu pe nedrept c marea revolutie stiintifica a renastern i a inceputurilor evului modern, sta in considerarea cantitativa,
abstracta a realitatii. Obiectele sunt desbracate de ceeace au ele personal,
diferentiat, calitativ, si luate in ceeace au ele comun ea- obiecte. Dar in acest
caz ceeace le mai deosebeste nu este o nota specifica a lor, continutul
fund la toate acelas
ci faptul ca sunt altele in timp si spatiu, c sunt numeric deosebite. Aci e radacina considerarii cantitative a realitatii. Aplicati aceasta metoda si la cercetarea oamenior, si veti vedea c rezultatul

www.dacoromanica.ro

NA.E IONESCU: ZINDICALISMUL

183

este tocmai democratia: oamenii sunt toti egali, dar numeric deosebiti, dupa,

cum deosebite sunt diferitele unitati in seria

1+1+1+..

i asa mai de-

parte. Societatea este in acest caz suma indivizilor care o formeaza, iar vointa
colectiva egala cu suma vointelor individuale. De unde i criteriul majoritar
in stabilirea vointei colective.
Se poate obiecta c acesta este vechiul democratism a lui Rousseau.
De sigur! Dar as fi bucuros sa-mi spuna precis cum e democratismul care
nu mai e a lui Rousseau; as vrea s cetesc anume, sau s ascult undeva, o de,finitie a democratismului care sa nu fie a lui Rousseau si sa, fie totus democratism. fiu ca, dela o vreme se vorbeste in nouile democratii tie regionalism,

de reprezentanta proportional, etc. Dar asta nu mai e democratic. Dach


democratic insemneaza asthzi punerea in valoare a tuturor fortelor productive ale unei societati, atunci nu e om in lume astazi care sa nu fie
eel
democrat ; iar daca democratie insemneaza dreptul fiecaruia de a ajunge la locul care se cuvine capacitalii lui, posibilitatea de
circulatie, ascendent i descendenta, in corpul social, atunci democrat a fost
la noi si P. P. Carp, dupa insas declaratia lui. Democratia nu poate fi nici
regionalista, nici proportionalist Ea este unificatoare i majoritath. Copil
bun al scientismului modern, ea s'a ridicat din considerarea aritmetica, a societatii, si nu poate renunta fax% contradictie de moarte la punctul de
vedere cantitativ.
Nu avem deci deaface cu o teorie noua, izvorind din nevoile actuale ale
spiritului, ci cu o teorie izvorita din vechea obisnuinta stientista a omenirii.
Cad nevoile noastre sufletesti sunt allele. Ceeace caracterizeaza momentul
nostru in evolutia spirituala, este, intre allele, intoarcerea la considerarea
antropologich a omului, pe care renasterea a cunoscut-o si a profesat-o cu
o stralucire i o profunziune necunoscuta Inca; intoarcerea spre individual,
mi numai in preocuparile de laborator sau de biblioteca, unde rationalismul
dste strans de aproape de un antiintelectualism aproape proteic, nu numai
In disciplinile spirituale unde vechea psihologie pozitivista, tiintificil, abstraTcth este inlhturatg, de psihologia diferentiala, ci chiar in vieata sociala. Cu adevarat nou i rasfrangand necesitatile i preferintele vremii, este
sindicalismul, cand proclama de ex. principiul diferentierii calitative i cand,
ca urmare logic, eel-0 gruparea lucratorior pe bresle, banuind c lucriito-

putin in teorie

rilor din aceeas theserie le e comuna mentalitatea, structura sufleteasca.


E greu e i oarecum zadarnic s spunem daca acest fel de a vedea are, sau
merita s aiba aprobarea noastra. Organizarea societatii pe principiul recunoasterii formelor vii de vieata social' este astazi, cel putin ca tendinta, un
lapt, care nu are nevoie de nici o aprobare sau justificare, pentru simplul
motiv c. existd. Este asa, de in ordinea lucrurilor de azi aceasth organizare
sprijinith pe calitatile diferentiale ale indivizilor, incat ea nici nu e spedflea sindicalismului; federalismul i descentralizarea, cele doua man probleme care par a caracteriza, epoca ncastra, ii au radacinile in acelas fapt
pe care 11 subliniem ad Chiar vieata noastra publica de dupa thsboiu ne
ofera, tioua eazuri tipice. Cel dintaiu, partidul poporului. Cand s'a organizat
dupa rasboiu, partidul acesta era o ligd. Nu era unpartid politic propriu zis, cu
tat-inajor la centru, cu statut i cu program; ci numai o reuniune de for-

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDEWR POLITIOE

184

matiuni locale, cu necesithti de organizare locale, cu programe locale.


Asa ctiu eu cA s'a inchegat 0 a crescutliga poporului. Deatunci, ea a devenit

partid; o formatiune cu putere centralh, unificatoare ci... abstractizanta.


In folosul ei? Aceasta e de vhzut.
Al doilea caz, partidul thrh'nesc. Istoria lui e cunoscuth. S'a nhscut deodath
in mai multe puncte ale thrii. Ac zice, s'a n'ascut in acelac timp, ci independent,

in mai multe comune ale aceluiac judet. Programul, nu a fost un program,


ci o multime de programe. lar cand diferitele partide thrhnecti s'au intrunit
pentru prima ow% in congres; ele nu aveau nici mhcar in linii largi un program comun. i aci lucrurile s'au mai schimbat. Oamenii cu practich politich au fAcut ci aol un, program. Din nefericire sau din fericire? nu
trhecte acest program in conctiinta nimAnui. Un elector care ar vrea s lucreze in numele acestui program, ar rhmane de ocarh. Trhesc i astki programele locale; ci insuc partidul nu traecte efectiv decal In judetele earl
au avut putinta sh-ci fach asemenea programe. Ceeace spun eu aci nu sunt
credinte sau nhdejdi; ca unul ce trhesc In afarsa de orice formatiune politica
0 de orice preocupare politica militanth, nu pot avea ci nici nu am dorinte
in aceasta materie. Ceeace spun eu, sunt fapte Exemplele precise imi stau
oricand la indemanh.
Si ca sh ne intoarcem la problema noastrh: iath deci eh fenomenul acesta
al descentralizhrii sub toate raporturile, cu alte vorbe: al aprecierii calitative a realithtii este mult mai general; iar atunci cnd sindicalismul c1-1
insucecte ca principiu, el nu face cleat s realizeze una din necesittile spiritului contimporan.
-

Am vhzut care este in linii largi structura generalh a sindicalismului In


ethosul lui, in problema lui, in mijloacele lui de realizare, in idealurile chtre
care se indreapth. S ne grabim spre incheiere. Am sthruit poate prea
mult asupra faptului c sindicalismul este o miccare .ce se sprijinh pe
utilizarea formelor vii ci concrete ale vietii, care nu cere numai respectarea
lor ceeace la urma urmelor ar putea fi un ideal contemplativ, estetic,
dar crede c refacerea omenirii nu poate vein decat tocmai pe calea utilizhril
complete a acestor forme vii, de vieath adevArath. Impresia mea este insh
ci am mai spus-o ch' avem aci de a face cu un principiu care este insuc
chiagul vieii actuale. Democratia a insemnat, sub toate raporturile, o mare
risiph de energie. Plecand dela omul abstract, lucrand cu el, ci utilizandu-1
numai in elementele cari intrau in continutul conceptului de om, ea lash
neorganizate pentru omenire toate calithtile specifice fiechrui individ, care
nu sunt numai sarea phmantului, ci mai mult inch singurele resorturi ade-

vhrate ale activithtii umane. Democratia a socotit cu numhrul. Vremea


noastr socotecte cu individul, ca fhpturh vie a lui Dumnezeu, cu preferintele
indemanarea lui specialh, cu capacitatea lui proprie, cu mediul lui natural

in care este plasat, in care se simte mai la indemanh 0 in care poate lucr
mai din plin decat in oricare alt loc. In fata risipei democratice, vremea
noastrh ridich principiul ci fapta economiei conservatoare. Sh nu ne incelhm ci
sh nu ne incurchm in euvinte. Nici sindicalismul ci nici o nou'h formatie polltich intrucat e cu adevhrat nouh nu e democratich, in sensul demo-

www.dacoromanica.ro

NAE IONESCU: SINDICALISMUL

185.

cratiei clasice, singurul ei sens posibil. Ci toate sunt conservatoare. Nu in


sensul vechiu al cuvntului. Ci intr'un sens mai larg, dupa care este conservatoare orice formula politica ce asigura un maximum de economie a fortelor
sociale. Vechiul conservatism se defineste altfel, dar la thept vorbind nu

e altceva. Cad traditie, autoritate, continuitate in ascensiunea unui indi-

vid, excelenta in meserie, s. a., -elemente cu care se defineste astazi conservatismul, nu sunt cleat mijloace prin care se realizeaza acel maximum de
economic de care vorbeam. Incercarea mea de definitie este cel putin logiceste preferabila, pentruca ea defineste conservatismul prin elementele facturii lui, si nu prin instrumentele lui de realizare. i in afara de aceasta, ea
inglobeaza toate nouile miscari sociale, fara sa lase la o parte nimic din ceeace
era constitutiv in vechiul conservatism. Daca .e nevoie de o asemenea inglobare? Credem c da. Altfel nu am avea nici o explicare a recrudescentei pe
care o traeste astazi pretutindeni conservatismul.
Conservator este deci in factura lui intima si sindicalismul, pentruca tot
conservator este etosul vremii noastre din 'care sindicalismul se ridica. Profetii asupra viitorului lui, e greu de facut. Profe-tiile sunt de altfel apanajul
altora. Dupa rasboiu, miscarea sindicalista a suferit grave infrangeri. A suferit infrangeri poate si din pricina unei grabe pe care conceptia sindicalista

nu o indreptati si nu o recomand; graba provocata de cunoscute conjoncturi externe, cari pentru multi au fost motiv sa-si piarda masura si siguranta de actiune. Poate sa fie indoielnic daca sindicalismul se va realiza,
vreodata. Demn de tinut in seama e pentru mine faptul c aceasta miscare
inchide in ea cele mai caracteristice elemente ale facturii epocei noastre.
tocmai desprinderea acestor elemente i cumpanirea semnificatiei lor a lost
tinta cea mai insemnata a expunerii de fata. Iar dach aceasta expunere a
atras macar atentia asupra problemei, voiu socoti ca ea si-aindeplinit din
belsug rosturile.

11 Marlie 1923

www.dacoromanica.ro

A RHISMUL

NICOLAE PETRESCU

1. INTRODUCERE
S'A expus dela aceasth tribunh doctrinele diferitelor particle 0 curente
politice. Fiecare din aceste doctrine reprezinta fie interesele unei anu-

mite clase sociale, fie aspiratiunile unei intregi societhti, fie idealul
omenirii in timpul de fatti. Cu alte cuvinte, doctrina avea la bazh conceptiuni elaborate in conformitate cu nevoile care iau nastere din insh realitatea socialh.
In expunerea anarhismului, trebuie sh spunem dela inceput, nu vom
Intalni aceasta, conformitate cu realitatea. Mai intaiu anarhismul nu reprezinth
nici o clash socialh, fiindch desfiinteazh, cum vom vedea, orice diferentiere
socialh. Apoi anarhismul nu reprezinth nici aspiratiunile unei anumite societhti
incadrath intr'un Stat national, fiindch nu recunoate autoritatea Statului. In
.sfarit, anarhismul, dei pretinde a reprezinta binele omenirii, nu urinhrete un
ideal definit cu privire la progresul societatii.

Anticiphm aceste caracterizari, pentru a face leghtura intre anarhism 0


celelate doctrine politice. Faptul de tinut in minte este ch nu existh o doctrinh
41, anarhismului in acelas -Sens ca o doctring, a unei clase sociale, a unei societati

sau a unui ideal social. Aceasta se explich, bine inteles, dach ne amintim ch.
(loctrina implich gandire organizath 0 oarecare traditie in aplicarea ref ormelor
sociale, doug puncte pe care anarhismul le neagh prin definitie.
In adevar, care este esenta anarhismului, ca doctring? 0 teorie care desiiinteazh Statul, aclich tocmai elementul organizator al societaitii; o teorie care
nu recunoate nici o autoritate in afarg de aceea a contiintei individuale ; o teorie
care neagh ordinea determinath de legi 0 conventiuni.
Exista, douh feluri de anarhism, dad, tinem seama de intelesul etimologic al
cuvantului1): anarhism ca atitudine individualk 0 anarhism ca doctrinhpolitich.
,Cel clintaiu este o pozitie pe care fiecare individ o ia din timp in timp, i o ia cu
atat mai des cu cat posedh o personalitate mai puternich. Reactiunea individului

in contra mediului este o atitudine anarhica in sensul ch se indreapth mai mult


sau mai putin impotriva autoritatii colective. Dar manifestarea inclividualithtii
inoveaza, conditiuni 0 conceptiuni numai pe calea sugestiunii. Efectul ei asupra
societatii se reduce de fapt la o influenth care se impune fail mijloace violente.
AA toate personalitatile mari in arth, tiinta, filozofie i religie exercita o influenta anarhica, aclica o influenta in contra ordinei existente 0 a valorilor in curs.

Dar un astfel de anarhism nu ne poate interesa aici, fiindch el nu se refera


direct la problemele sociale.
2. TEORIA ANARHISIVIULUI
SA

ceratIm anarhismul politic, sa vedem intrucat el poate fi numit o

doctrina. Mai intaiu anarhismul pune problema individului fata de societate,


o problema pe care nimeni nu o poate nega sau ignora. Individualul i socialul
1) dv = Md.+ ciex4 = guverngmant, comanda.

www.dacoromanica.ro

188

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

sunt termeni corelativi in realitatea sociala, dar pentru teoreticianii anarhismului


ei sunt termeni contradictorii. Deaici naste earacterul excentric al anarhismului..

Aceasta se vede clar din opozitia pe care o ia anarhismul fag de socialism.


In contradictie cu socialismul, care reprezinta atat in economie cat si in
politica un sistem colectiv, anarhismul reprezinta un sistem individualist prin
exeelenta. In locul fortei de drept necesara pentru mentinerea societatii, anarhismul sustine ca sociefatea poate trai-fara nici o forta i far lid o constrngere
juridica. Desi ambele doctrine izvorase din aceea conceptie a dreptului natural,
totus fiecare se deosebeste in privinta libertatii omului in societate. Socialismul
sustine ca binele societatii cere o stavilire cat mai severa a libertatii individuale
in folosul eomunitatii si o regulare colectiva a procesului de productie, pe can&
anarhismul se ridica in contra oricarei interventii colective si oticarei limitari
a libertatii individuale. Intr'un cuvant, anarhismul reprezinta sistemul celei
mai largi libertati omenesti posibile, sau un fel de liberalism dus la extrem1)..
La baza concepciei anarhismului se afla, asadar, convingerea ca numai din
libertatea deplina a indivizior poate naste o armonie politica si sociala; ca orice
interventie autoritara asupra libertatii face pe individ mai putin productiv Im
societate ; ca orice intreprindere trebuie sh. se faca de voie biina; in intelegere
comuna cu fiecare individ, dar cu posibiitatea de a disolva contractul oricnd,
daca nu mai exista aceea vointa, din toate partile ; ca cea mai potrivita viata
sociala este aceea care nu prezinta nici un fel de coerciune, nici o lege, nici un
stapan. Cu alte cuvinte, toti oamenii sunt liberi sa faca ce voesc in limita contiintei lor individuale.
Se intelege dela sine ea in astfel de conditiuni Statul nu mai are ce data;
ca legile i sanctiunile nu mai au nici un rost ; ca orice ordine legala dispare

in fata libertatii infinite a individului.


Starea de lucruri pe care o proclama astfel anarhismul este in contradictie
cu tot ce numim noi civilizatie, eu o mica exceptie poate, anume aceea a.
proprietatii individuale, pe care uneori nu numai ea o afirma, dar o extinde
i. in ceeace priveste relatiile individului fag de societate, in sensul ca individul

nu recunoaste a fi dependinte de societate, ci se considera de sine statator


Ar Ora cit anarhismul este nu numai antisocial, ci si antimoral, caci nu
este moral a nesocoti drepturile celorlalti oameni pentru a-ti afirma, egoismul
fara nici o limita. Cu toate acestea, nu trebuie sit uitam cit anarhismul naste,
ca orice teorie sociala, dinteun motiv etic. Nevoia unei inibunttatiri, credinta,
in realizarea fericirii, convingerea cit toate vor merge mai bine dact se va schimbk
ordinea actuala a conditiilor sociale, toate acestea sunt stimulente utilitare

care pun pe anarhist pe acela plan etic cu toti reformatorii social


Pe linga motivul etic sunt precedentele psicologice care determint conceptia.
anarhismului. Nu se poate analiza teoria anarhismului in afara de substratul
psicologic ad ideologiei pe care o reprezinta. Inainte de a fi o teorie, anarhismul
1) Cf. K. Diehl, Uber S'osialismus, Kommunismus und Anarchismus (Jena, 4-te Aufl. 1922),
S. 78. Ca luerari asupra teoriei i istoriei anarhismului: R. Stammler, Die Theorie des Anarchismus (Berlin, 1894), Emma Goldman, Anarchism and other Essays (New-York, 1911), A. Zenker,.
Anarchism, A Criticism and History of the Anarchist Theory (New-York, 1901), R. Hunter,
Violence and the Labor Movement (New-York si London, 1918), P. Ramus, Die Neuschopfung
der Gesellschaft (Wien, 1921) si D. Gusti, Comunism, Socialism, Anarhism, Sindicalism
Bolsevisiro in Arhiva pentru sStiinta fi Re/ orma Sociald (1920), pp. 295-353.

www.dacoromanica.ro

NICOLAE PETRESCU : ANARHISMUL

189

.este o dispozitie sufleteasca, ceeace numese germaiiii eine Stimmung, care ia


nastere dintr'o revolta, de fapt, din conflictul individului cu colectivitatea. De
.o parte avem elanul spontan a individului, de alta parte reprimarea organizata
a mediului, sau, de o parte natura, de pita' parte societatea.
Din aceast a. dualitate iau nastere, in fond, toate problemele sociale. In
.adevar, ce sunt problemele cu care se lupta carmuitorii unui Stat, conducatorii
unei comunitati, i chiar seful unei familii, deck antinomia care exista intre
individ i colectivitate, intre interesele individuale i interesele sociale?
Anarhismul insa, ca atitudine politica', se deosebeste de oricare alta doctrina
poIitie prin faptul ca nu recunoaste realitatea, adich tocmai al doilea element
al problemei. Adeva'rul este ca, anarhismul priveste realitatea dintr'un singur
pullet de vedere, acela al individului. Prin urmare, anarhismul este o conceptie
unilaterala.
3. PRECEDENTELE TEORIEI

Dar inainte de a trage concluziile asupra metodei insuficiente cu care


.anarhismul incearca s rezolve problema sociala, s vedem dim au inteles si
argumenteze reprezentantii de seama ai acestei teorii.
Idea anarhismuhil e veche, ca orice idee, poate tot atat de veche ca i lumea.

In India si in China, cu trei ani inainte de era crestina, se &eau din timp in
timp oameni cari atatau massele la revolta in contra Statului sau a stapanitorului. Aceste fenomene erau dominate de aceeas conceptie, c omul e bine
sh scuture jugul autoritatii si al legii. La grecii din antichitate gasim chiar
un nueleu de conceptiuni anarhice. Se spune c Aristipp, intemeietorul scoalei
hedoniste, fiind odata intrebat &gni .elase apartine, clasei conducatoare sau
clasei conduse, ar fi raspuns ca nu apartine nici uneia, implicand prin aceasta
el e in afara de orice categorie social Zeno Stoicul propovadui comunitatea
fara, Stat ca un ideal al viitoruluirt). Diogene Cinicul se declar, pe fata, cum
-stim, ea inamic al Statului si al institufilor sociale. Nu este intamplator, ci
caracteristic ca toti cinicii antichitatii erau anarhisti, proclamand natura ea
singura stare fericita a omului i negand societatea in orice forma. Antiteza
intre natur i societate, pe care o relevam mai sus, iese in acest caz si mai
bine la iveala.
Nu este locul aid a urmari anarhismul in decursul veacurilor. Oricine cerceteaza institutiile unei epoci sau a unui Stat, descopera elemente de anarhism
mai mult sau mai putin pronuntate. Revolutiile sociale i politice pot fi considerate ca fenomene de natura anarhica. Cum spuneam la inceputul acestei
conferinte, tot ce se ridica in contra ordinei existente poate fi considerat ca
anarhie. Reformatorii re1igioi i politici sunt astfel elemente anarhice pentru
societate. Progreso! insus pare, din acest punet de vedere, a fi un proces anarhic.

Renan numeste pe Hristos un anarhist, pe motivul c. atat invatkura sa cat si


rndiferenta sa fata de institutiile societatii in care a trait se indreptau in contra
iodinei existente2) Tot as se poate spune c Wiclif, Luther, Calvin i alti reofrmatori religiosi au fost anarhisti. Pe domeniul politicii se poate gasi deasemenea astfel de anarhisti. Tiranii din antichitate, privilegiatil din evul mediu,
1) G. Adler, Gesehiehte des Sozialismus und Kommunismus, Bd. I (Leipzig, 1899), S. 47.
2) Vse do Jesus, Chap. VI.

www.dacoromanica.ro

190

DOCTRIIVELE PARTIDELOR POLITICE

bogatii i potentatii societatii moderne, sunt deasemenea elemente anarhice in


sensul ca se alla deasupra Statului si al legii.
Aceasta interpretare este insa prea vag i ne face sa ne indepartam dela-

adevarata conceptie a anarhismului, fiindca include o multime de fenomene


care nu mai corespund anarhismului. Largind astfel conceptia, suntem apti a.
confunda anarhismul cu orice inovare pohtic i sociad i cu mice manifestare
individuala.
De fapt anarhismul apare ca doctrina politica abia in secolul al XIX-lea.
Revolutia din 1848, care era o reafirmare a principiilor de libertate a revolutiei
franceze din 1789, limitate de reacciunea imperialismukti din occidentul Europei

pregateste adevarata miscare a anarhismului. Concomitent cu antipodul


sau, socialismul, anarhismul se manifesta intre anii 1850 si 1895. Aceasta iu
este o coincidenta, ci o necesitate. Cum am spus, desi opus socialismului, anarhismul reprezinta de fapt al doilea element fundamental al problemei sociale.
Legatura intre ambele doctrine nu consta insa numai in faptul caformeaza. cele
doua jumatati al totului social, ci si in faptul ca ambele concepte sunt corelative.
Am vazut c anarhismul nu aclmite aceasta relatie, ci o considera mai mult ca
o opozitie contradictorie din cauza punctului d vedere unilateral din care priveste realitatea sociala. Insuficienta acestei metode se reflecta insa si in socialism, care, dupa cum stim, priveste realitatea sociala, in mod exclusiv din punctul

de vedere al comunitatii. Ambele doctrine reprezinta doua extreme, iar aparitia lor concomitenta nu este decat reflectia corelatiunii care exista de fapt la
baza conceptiunilor.
Deasemenea confuziunea care se face intre socialism si anarhism, uneori cu

intentie de catre elemente reactionare, dar de cele mai mate on fuirii voie,
trebuie privita tot ca o dovada a relatiei corelative care exista intre ambele
doctrine-, care daca se exclud, se implica reciproc 1).

4. GODWIN, STIRNER, SI PROUDHON

Inainte de a expune ideile anarhistior propriu zii, e nevoie s mentionam


cativo autori, cari prin ideologia pe care o reprezinta in scrierile lor, pot fi considerati ca partizani ai anarhismului. Printre acestia este englezul Willian
Godwin, care a trait in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea i a carei scriere
principala, intitulata Cercetare asupra Justitiei politice i influenta ei asupra
moralei i h fericirii 2), il aseaza, ca cel dintaiu teoretician al anarhismului. In
aceasta lucrare, care a inspirat pe Malthus in chestiunea populatiei 3), Godwin
incearca sa' arate eh' problemele sociale izvorasc in primul rand din faptul ca
bogatiile naturale sunt distribuite in mod nedrept i neegal; c dach s'ar randul
1) Cf. Articolul lui C. Dobrogeanu-Gherea Deosebirea dintre Socialism si Anarhism,
in N oua Revistit Romfind (1901), No. 31, pp. 289-303, unde deosebirea intre ambele doctrine
e consideratil mai mult din punctul de vedere al modului cum inteleg unii i altii societatem.
Cred InsI c este mai fundamental faptul c anarhismul neagh cu deskvfirsire societatea; pe

and socialismul o afirmh, astfel cl i in aceasth privintl eistii o corespondenth.


2) Enquir y concerning political justice and its influence on morals and happiness , London, 1793.

3) Godwin a avut o influentl i asupra marelui poet Shelley, care-ii era, ginere si a chef
poeme Prometheus Unbound, The Mask of Anarchy si The Revolt of Islam sunt inspirate
sub irnpresia teoriei enuntatii in Enquiry.

www.dacoromanica.ro

NICOLAE PETRESCU : ANARHMMUL

191

o distributie echitabilk atunci nu numai fiecare om ar avea deajuns, dar o stare


de fericire comuna,' s'ar infa,ptui pretutindeni; ca% in acest caz societatea nu ar
mai avea nevoie de organizarea Statului sau de vreo altA forma', de guvernare
care s'a, intervin4 in mersul normal al vietii sociale. Astfel idealul unei perfecte

egalit4i s'ar realiza, pe pamant. Singura organizare publia pe care o lasui


Godwin este aceea a juriului (Jury). Acest juriu ar avea, functiunea sa. judece
diferendele iscate intre indivizi.
Anarhia apare lui Godwin nu ca o complet'a lipsa", de organizare socialk ci
mai mult ca o stare sufleteasck o stare de indulgenta mutuala," (mutual forbearance), unde factorul moral si rational ar determina armonia socialti. Conceptia lui Godwin este numai in parte anarhistk anume in ceeace priveste desfiintarea Statului i proclamarea 1ibert4ii inclividuale fata, de societate; ea este

ins'a comunista in ceeace priveste distributia bunurilor, intruat propune o


egalizare a conditiior economice i sociale.
Pe la 1845 apArea cartea lui Max Stirner (Gaspar Schmidt) Unicul si proprietatea sa 1), in care se arata, dintr'un punct de vedere unilateral a totul e
individul, c orice idee este un idol sau o prejudecat'a, c'a societatea, Statul,
institutiile si familia nu exista deat prin inclivid i pentru individ 2). Aceasta,
lucrare, scrisa" cu patimA si dogmatism, nu a. avut nici o influeng and a aparut,.
asa, a ea nu inseamnVmult pentru adevairata miscare a anarhismului. Hartmann o mentionase in opera sa principard (Philosophie des Unbewussten), dar
atentia asupra ei a fost desteptata abia acum vreo douazeci i cinci ani, and
Nietzsche, care pare s6 fi cunoscut lucrarea, incepuse s intereseze publicul.
0 insemn totus ca un document istoric, na'scut fr indoealA, din revolta individului in contra Statului acaparator de libertaAi al Prusiei i al micnii sociaEste care incepuse sa", se afirme atunci in Germania. Dar Stirner e interesant

pentru alt motiv. In el ghim ideologia anarhistului intelectual care ia o


atitudine excentria fata," de societate, mentalitatea perversA a individului tevoltat in contra limitarilor impuse de comunitate, in sfarsit exaltarea boldavicioas'a a eului, atat de caracteristia anarhistilor miitanti.
Cam in acelas timp in Franta Pierre-Joseph Proudhon emita, teoriile sale
excentrice cu privire la proprietate i la organizarea societ64ii. Lucrarea asupra
proprietatii ap'ama in 1840, iar opera sa principala Sistemul contradictiilor
economice sau fiozofia mizeriei in 1846. Lucfarile sale cu caracter anarhist
mai pronuntat ap'areau ins'a ceva mai tarziu: Confesiunile unui revolutionarin 1849 si Idea general'a a revolutiei in secolul al XIX-lea in 1851. Aceste
luctilri din urnig, nu contin ins idei pe care a nu le gAsim in celelalte dotal
lucrgn pomenite 3).
Anarhismul lui Proudhon este imbibat de idei comuniste i socialiste. Ceeace
il face s'a fie considerat ca anarhist este incercarea lui de a inlocui autoritatea
Statului printeo guvernare libeth bazath pe ratiune. In loud legii trebuie sit
1) Der Einzige und sein Eingentum, aparuta de fapt la sfarsitul lui 1844, cu anul 1845 pe
pagina titlu.
2) Vezi editia lui John Henry Mackay (Berlin, 1911), S 33, 157 i 177.
3) Qu'est-ce que la propritt? 1840, Systeme des contradictions economiques ou philosoplue
de la misere, 1846, Les Conlessions d'un rivolutionnaire, 1849, Idee generale de la revolution au

XIX-e siecle, 1851, aparute toate la Paris.

www.dacoromanica.ro

DOC TRINELE PAR TIDELO R ROLI TICE

192

fie contractul liber. Cu toate acestea Proudhon nu rainane un anarhist consec-vent. Lucrarile sale de mai tarziu, in special aceea asupra principiului federatif
-(Du principe federatif, 1863), marturisesc nu numai imposibiitatea anarhiei,
dar propun chiar ref orme sociale pe principii care nu sunt departe de mentalitatea burgheza. Aceasta i se desvaluia ca o necesItate cand incerca s armoni..zeze principiile anarhiste cu principiile comuniste, caci calea mijlocie duce Intotdeauna la conceptia normaIa a societatii.

5. BAKUNIN I KROPOTKIN

Adevaratii anarhiti dbctrinari i consecventi ne vin din Rusia, tara cu


_societatea cea mai ubred organizata. Acest fapt este caracteristic, caci in nici
o parte anarhismul, adica doctrina dezordinei, nu se nnte mai uor cleat acolo
nude conditiile-sociale sunt mai putin stabile-i unde siguranta societatii atarna
de forme artificiale.

Mihail Bakunin i Petru Kropotkin au enuntat prin diferite bropri, intfo


'forma' populara i dogmatica, aa numita doctrina a anarhismului, care a avut
o epoch de inflorire in a doua jumatate a secolului trecut. Ambii erau produsul
societatii ruse0i, unde arbitrarul tinea loc de guvernare, iar tirania era con.siderata, ca organizare sociaa
Bakunin era contient de caracterul artificial pe care-I avea societatea tarista. Inteun pamflet scris sub regimul tarului Alexandru al II-lea, and liberalismul se lupta cu reactiunea in Rusia, el declara: In sensul moral, social i
politic, limitele Asiei sunt unde incepe arbitrarul i violenta. Daca aceasta e
adevarat, noi suntem acum in Asia, saumai bine Asia guverneaza Rusia. Caci
dumea noastra oficia1i, toga actualitatea noastra nu sunt decat un amalgam
de arbitrar tataresc i de forme ermane1).
Incurajat de unele succese in occidentul Europei, in special in Franta, Spania
i Italia, Bakunin intemeiaza in 1868 societatea <(Alliance internationale de la
dmocratie socialiste, prin care se urmaria idealul unei lumi <diber

i Para lege

in contra tuturor insitutiilor sociale existente. Alianta nu a avut insa o activitate de lunga durata, nefiind sustinuta de organizatiile socialiste, cu care incercase
sh se afiieze, faxa insa a izbuti.
Bakunin incerch' sa arate necesitatea unei revolutii universale i intronarea
dezordinei pentru binele omenirii. In constructiile sale el dovedete insa o
naivitate i o lipsa de cuno0inte economico-sociologice cum rareori se intalnete
.1a teoreticianii doctrinelor politice. Fara indoean renumele lui Bakunin, ca al
tuturor anarhitior rui, e datorit mai mult activitatii sale propagancliste decat
valoarei scrierior sale.
In lucrarea sa Dumnezeu i Statul, Bakunin pleaca dela conceptia mate.rialista a socialismului, pentru a explica atotputernicia religiei i a Statului in
societatile moderne. Daca poporul crede in astfel de absurditati, zice Bakunin,
este din cauza stani mizerabile economice in care e tinut de catre minoritatea
.acaparatoare de drepturi i libertati. Redus sub raportul intelectual i moral,
cat i sub cel material, zice el, la minimum de existenta omeneasca, inchis in
-vieata sa comuna ca un prizonier in temnita sa, Mc% orizont, fara scapare, fara
1) A mes Amis Russes e Polonais (Leipzig, 1862), P. 21.

www.dacoromanica.ro

NICOLAE PETRESCU : ANARHISMUL

193

chiar viitor,... poporul nu are cleat trei mijloace pentru a iesl: dona fantastice
si al treilea real. Cele dintai dona sunt cabaretul i biserica, desfraul corpului
sau desfraul spiritului; al treilea e revolutia socialb1).
Dupa. Bakunin, distrugerea oricarei institutii i oricarei autorit4i se impune
ca o conditie esentiala pentru traiul i desvoltarea individului. Ordinea actuala
sustinuta de traditie sau prejudecati tinde s sugrume i s degradeze pe om.
Chiar suveranitatea poporului, parlamentul i ofice forma democratica de guvernare sunt pentru Bakunin obstacole in contra adevaratei libertati. Singura
autoritate pe care Bakunin o recunoaste este aceea a stiintei pentruca e rational i conform a. libertatii omenesti, dar, adauga el, MA, infaiibilitatea pi
universalitatea savantu162). Incolo trebuie s dispara orice legislatie, ofice
autoritate i once influenta privilegiata, patentata, oficial i legala, chiar iesite
din sufragiul universal, pentruca astfel de mijloace devin intotdeauna o unealta
de specula in maim unei minoritati, care nu stie decat s exploateze majoritatea3).
Mai ponderat, mai cult si mai pozitiv cleat Bakunin este Kropotkin, a carui

scrieri au avut fasunet pe tot cuprinsul Europei. Ca mai toti anarhistii, Kropotkin pleaca dela interpretarea materialista a istoriei. Starea actuala a societatii se datoreste in primul rand clistribuirii neechitabile a bunurilor. Kropotkin crede mns c intronarea unei ordine sociale mai buna mt se poate infaptui decat pe baza de comunism. Anarhismul lui Bakunin era mai mult
colectivist, in sensul c lasa proprietatea individuala si reduce& societatea la
grupuri limitate de indivizi cu interese comune, pe cand anarhismul lui Kropotkin este comunist, privind posesia egal a bunurilor de catre toti membrii
societatii ca cea mai esentiall conditie a nouei ordine sociale. In aceasta privinta

Kropotkin striga: Totul e al tuturora !0). Solutia practica este, bine inteles,
exproprierea, dap), zice Kropotkin, pentru ca exproprierea s poata corespunde

cu principiul ei, care este suprimarea proprietatii particulare i restaurarea


totului pentru toti, trebuie sa fie infaptuita in proportii vaste. Pe o scara mica
ar Oxea numai talharie vulgara, pe o scara intinsa ar fi inceputul revolutiei
so ciale 5).

Astfel Kropotkin e convins ca comunismul este conditia esentiala a egali-

tatii adevarate si c egalizarea conditiunilor se bazeaza pe un principiu etic.


Acest principiu este trateaza pe altii cum ti-ar place sa f ii tratat de ei in circumstante analoage, principiu care se gaseste in once societate, crede Kropotkin,
chiar si in societatile animale6). Dar egalizarea prin comunism i printr'o perfecta reciprocitate de interese implica dela sine excluderea oricarei guvernan
si oricarei autoritati. Nu voim s fim guvernati, zice Kropotkin. Dar prin
aceasta chiar, nu declarant noi ea nu voim sa guvernam pe nimeni? 7).
') Dieu et l'Etai (Genve, 1882), P. 10.
2) op. cit., pp. 32--33.
a) Ibid., Interesante sunt scrisorile lui Bakunin, in care se reflect& raentalitatea acestui
spirit impulsiv, dar lipsit de o conceptie pozitiv asupra fenomenelor sociale: Bakunins sozial-

politischer Brie/weasel, herausg. von Dragomanow (Stuttgart, 1895).


4) L'Anarchie dans l'Evolution sociale (Paris, 2-e, ed., 1892), p. 11.
6) Expropriation, An anarchistic Essay (London, 1886), p. 3. Compark 1 scrierea sa Pa-

roles d'un Rvolti (Paris, 1885), p. 337.


6) La Morale Anarchiste (Paris, 1889), p. 16.
7) Ibid., pp. 17-48. Compar& i broura sa La loi et l'autorit (Paris, 1892), p. 37.
13

Doctrine le politiee

www.dacoromanica.ro

194

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Mai departe Kropotkin sustine c anarhia i comunismul nu sunt produsal


unei ideologii abstracte, ci rezultatul realitatii inss. Orice autoritate i orice
fel de guvernare trebuie sa fie desfiintate, fiindca asa cere dreptatea naturala.
Statul este protectia exploatrii, a speculei, a proprietatii particulare,
afirma Kropotkin 1). Cine cunoaste adevarata natura omeneasca trebuie sit
admita c toate institutiile sociale sunt un obstacol pentru libertate i armonie.
Un oarecare ministru abject, zice Kropotkin, ar fi fost poate un om excelent
daca nu i s'ar fi dat puterea. Singurul mijloc de a ajunge la armonia intereselor
este societatea MA, exploatatori, fara guvernanti 2). Emanciparea individului
de orice autoritate si in special de autoritatea Statului, este in concordanta si
cu progresul tiinei, sustine Kropotkin. In acest sens el declara c Anarhismul
este o incercare de a aplica la studiul institutiilor omenesti generalizarild Castigate prin mijlocul metodei naturale stiintifice inductive; si o Incercare de a
prevedea, viitorii pasi ai omenirii pe calea libertalii, a egalitatii si a fraterniValli, cu scopul de a realiza cea mai mare suma de fericire pentru fiecare unitate
a societatii omenesti3).
6. MISCAREA ANARHISTA

Cam acegtea sunt vederile asa, ziior teoreticiani ai anarhismului.

6a"

vedem cum au inteles discipolii lui Bakunin i Kropotkin si puna in practica


teoria. Ambii teoreticiani au sustinut c cel mai eficace mijloc de afirmare al
anarhismului este propaganda prin fapte, teroarea. Astfel vedem pe Netschajew,
autorul unui catechism revolutionar, incercand s propage doctrina dinamitei.
Atentatele in contra oamenilor politici i chiar in contra capetelor incoronate

sunt mijloace de afirmare a anarhismului. In aceasta privinta activitatea


anarhistilor a fost foarte intensa intre anii 1870 si 1895. Anarhismul devenise
atunci sinonim cu violenta i crima4).
Faptul de tinut in minte este ca atentatele politice i revoltele muncitorilor
au fost mai dese in tarile latine, unde terenul subred al societatii era mai potrivit

pentru astfel de manifestari. In Franta, Elise Reclus cuta sa se asocieze cu


miscarea sindicalista in frunte cu Pouget i chiar cu sociaJitii, cari insa. nu au
voit sa-1 urmeze. Actele desperate ale anarhistilor ca Ravachol, V cfrillant si altii
nu au contribuit decal la sugrumarea miscarii de catre autoritatile franceze.

Azi miscarea anarhista din Franta este in declin i e reprezentata de catre


Union anarchiste i de Care o minoritate din Confederation Gnr ale du Tavaile.

In Italia si in Spania miscarea sindicalista muncitoreasca se calanzeste in


buna parte de ideile anarhismului. Desele atentate politice au facut sa se raspandeasca opinia ca anarhistii sunt in aceste doua tari mai tari decal oriunde.
Totus miscarea muncitoreasca din ultimii ani in ambele taxi ar.ata cii anarhismul

pierde din teren, mai cu seama in Italia 5).


1) Paroles d'un Rivolt, p. 14.
2) L' Amtrak dans l'Evolutoin sociale, p. 29.
3) Modern Science and Anarchism (Philadelphia, 1903), p. 91.
4) Cf. Hunter, op. cit., p. 55.
5) Epoca de inflorire a anarhismului in Spania e reprezintata prin Congresul dela Cordova
in 1872, arid peste douhzeci si cinci de mii de membri se declarau pentru principiile anarhiste.
In Italia, pe Panga anarhistii terorilti, mai existau societati clandestine, ca Mafia 1i Canwrra.
care urmareau aceeas tactica terorista ca i anarhistii sau ca, Fenianii in Irlanda.

www.dacoromanica.ro

NICOLAE PETRESCU : ANARHISMUL

195

In Germania si in Austria miscarea anarhistior a fost intotdeauna limitatit

Most, Ila,sselmann i alli anarhisti germani sunt mai mult produsele legior

contra socialistior introduse de catre Bismarck, cleat al conditiilor reale din


ambele tari. Dealtfel socialdemocratii germani au repudiat principiile anarhismului la Congresul din Erfurt (1891). Exista totus o federatie anarhista in
Germania (Anarchistische Fderation Deutschlands) i o organizatie anarhosindicalista (Anarcho-syndicalistische Organisation) sub conducerea lui Rocker.
adeptii lui Stirner au o uniune (Individualbund) cu o revista per
Einzige).

In Rusia Ii gasim pe anarhisti disolvati in nihilisti, social-revolutionari si


bolsevici. In timpurile din urma se observa doua direetii in miscarea anarhista
din Rusia, una a anarhistior sindica1iti prin massa muncitoreasch dela orase
in frunte cu Voline i Maximow, i anarhistii comunisti prin massa trulineasea

in frunte cu Karelin. Regimul bolsevist pare sa nu tolereze pe anarhisti.


Aproape toate organele lor de publicitate au fost desfiintate dela venirea la
putere a lui Lenin.
In sfarsit, in tarile anglo-saxone anarhismul militant s'a manifestat mai
putin cleat oriunde, desi atat in Anglia cat si in Statele-Unite s'au adapostit intotdeauna foarte multi anarhisti refugiati. Faptul e explicabil prin
rezistenta pe care o intampina anarhismul intr'o societate bine organizatk
unde Statul e mai putin decat societatea i unde autoritatea guvernantilor
se reazima intotdeauna pe forta opiniei publice, adica pe constiinta colectiva
a cetatenilor. Se poate spune ca mai toate miscarile anarhiste din Anglia
si Statele-Unite au fost nutrite de elemente straine. Asa, in Statele-Unite
Most, refugiat din Germania, reusise s injghebeze o miscare anarhist, care

in 1886 a dat nastere la manifestari criminale in Chicago si in alte centre


industriale. Tot asa in timpul din urma, chiar pe vremea rasboiului mondial,
astfel de manifestari, conduse de straini, s'au produs in unele orase mari
din Statele-Unite. Autoritatile americane, dar mai ales vigilenta cetateneasch
a poporului din aceasta tara, an staviit la timp miscarea. Cnd in 1919
guvernul american expulza, pe toti anarhistii rusi in frunte cu Emma Goldmann, nici o voce autoritativa nu s'a ridicat in contra acestei masuri drastice,
care parea sa fie in contradictie cu traditia Orli. Adevarul este ca, masura
era reflexul intregei societati americane, care nu ingaduie inovatii sociale
inainte ca ele sa fie primite de constiinta cetateneasca. Federatia americana',
a muncii (American Federation 0/ Labor), cea mai puternica organizatie muncitoreasca din Statele-Unite, a repudiat intotdeauna nu numai principiile anarhismului, dar chiar miscarea sindicaJist i bolsevista intretinuta in ultimii
ani de uncle elemente straine i neasimilate.
In Anglia, anarhismul, ca doctrina politica si ca propaganda de fapte, este

foarte redus. Elementele recalcitrante care se ivesc din and in and printre
tradeunionisti, sunt intotdeanua reprimate de majoritate. In 1896 s'a intemeiat
organizatia numita dinarhistii asociati (The Associated Anarchists). 0 miscare
slaba anarcho-sindicalista exista printre muncitorime, cu un organ de publici-

tate (Freedom, fondat de Kropotkin in 1886 la Londra), dar multumitrt


bunului simt specific masselor din Anglia, anarhismul nu face nici un progres
in aceasta tara.
13*

www.dacoromanica.ro

196

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

7. MANIFESTAREA SPORADICA SI CARACTERUL NEGATIV


AL ANARHISMULUI
Daca privim misearea anarhista in totalitatea ei, precum i principille
de care se c5lauzeste, constatam doua fapte: 1 ca anarhismul este o manifestare
sporadia in societate, si 2 ca anarhismul este o doetrind negativii.
In adevar, anarhismul este numai o manifestare sporadica' in sensul c nici
o societate nu-1 poate tolera, nici macar pe un timp limitat, pentru motivul ca.
sdruncina temelia oricarei organizari sociale. E drept c anarhistii pretind, cum

am vazut, ci desfiintarea Statului si a oritarei autoritati duce la armonie sodata dar aceasta este numai o asumptie. Realitatea e alta. Omul pe care se
bazeaza anarhismul este un om ideal, bland si constient de toate drepturile si
datoriile fag de semenii si. Un astfel de om ramane insa numai o constructie
abstracta, cel mult o exceptie in multimea care face regula. Fara Stat sau fr
vreo constrangere juridica societatea ar cadea in acea stare de homo homini lupus
pe care ne-o indica Hobbes.

Anarhismul se manifesta, in mod sporadic si in societatile care sunt putin


organizate. La popoarele barbare din antichitate si la grupurile de oameni primitivi din timpul de fata gasim aceeas rezitenta din partea comunitatii in contra

individului egoist: autoritatea paternala, obiceiurile, spiritul de cast i ate


motive tin in frau desfasurarea egoismului individual. Dealtfel, ce este revolta
contra unui tiran sau inlaturarea unui raufacator din comunitate, decat manifestarea colectiva a societatii in contra individului care abuzeaza de drepturile

sale? Adevarul este ca baza oriCarei asociatii de oameni e posibila numai printr'o
limitare a 1ibert6tii individuale, care este de fapt pretul pe care fiecare din noi
Ii platim pentru serviciile de siguranta, ale societatii in care traim.
Anarhismul este o doctrina negativa in sensul c5 dupa cum am vazut nu
poate folos1 societatea in niciun chip, si nu o poate folosi tocmaipentruca nu
recunoaste societatea. A desfiinta realitatea printeo simpla afirmatie, a sustine
oh totul e individul, c lurnea care ma inconjoara nu exista deck pentruca eu
exist, este o teorie foarte interesanta, o teorie care in metafizica i are un rost,
dar care in realitatea de toate.zilele nu poate fi privita decal ca o aberatie.
Caracterul negativ al anarhismului mai consta si in faptul c aceasta doctrina nu construeste nimic, nu pune nimic in locul Statului si a altor institutil
sociale. Dar chiar admitand c idealul unui om bun, bland si constient de datoriile sale in vieata s'ar realiza pe pamant maitarziu, c toti oapaenii vor progresa in asa fel ca sa nu mai fie nevoie nici de legi i nici de alta constrangere,
si atunci cred cit doctrina anarhismului nu ar putea sa se aplice in intregime.
Caci

i atunci ar fi nevoie defactori organizatori, de contracte i autoritati

pentru productia, distributia i consumatia bunurior. Partea economica a vietii


ar cere, deasemenea, clack' nu un Stat centralist, eel putin un organ de control.
Chiar anarhistii comunisti admit o oarecare organizare de grupuri. Vedem,
asadar, cat e de greu a fi anarhist consecvent.
8. ANARHISMUL

I PROBLEMA STATULUI

Cu toate aceste consideratiuni, suntem departe a nesocoti samburele ae


adevar care zace ascuns si in doctrina anarhismului. Ca orice doctrina politick

www.dacoromanica.ro

NICOLAE PETRESCU : ANARHISMUL

197

anarhismul pleacg' dela nevoia de a irnbungfati omenirea i urmgreste acelas


ideal etic, fericirea omului in vieard. Nimeni nu poate contest& sinceritatea
care sung in vorbele i faptele unor anarhisti. Nimeni nu poate ignora idealismul
unor anarhisti fanatici cari se jertfesc pentru credinta cg servesc omenirea.
Emile Henry, acel anarhist care dupg executia lui Vaillant aruncase o bombg
intr'o cafenea in Paris, zice& in fata juratilor: Mi s'a spus eh' vieata er& usoarg
si cu oportunitate .abundantg pentru togte intelectele i energiile, dar experienta
mi-a argtat c numai cinicii i servilii pot sg-si facg un loc la banchet. Mi s'a
spus cg, institutiile sociale erau bazate pe justitie i egalitate, si am vgzut in
jurul meu numai minciuni i inseraciune. Fiecare zi imi rgpia, o iluzie. Pretutindeni unde mergeam eram martor la aceleasi suferinte ale noastre, la aceleasi
plAceri ale altora. Prin urmare, nu mai intelegeam vorbele pe care invAtasem
sg,' le reverez
onoare, devotiune, datorie,
intelegeam c ele nu erau decat
un vAl de a ascunde cea mai rusinoasg josnicie...1)
Fail a face apologia anarhistilor militani, trebuie sg recunoastem c faptele
acestor desperati sunt un simbol vrednic de considerat. Anarhismul, cu toate
cg, exagereazg, pune degetul pe o exagerare de care suferg, societatea moderng.
Statul atotputernic i acaparator de clrepturi i privilegii, Statul care se afirmg
cu toata forta, in sfarsit Statul care apas tot mai greu asupra libertatii individuale,
este un fenomen pe care anarhismul 11 aratg, intr'o luming mai vie
cleat orice alt doctring.
Convingerea anarhistilor, cg puterea centralizatoare a Statului inrgutgteste
pe individ, 11 slgbeste moraliceste 0-1 face sclavul biurocratiei, este un adevgr
pe -care nu-1 putem trece cu vederea. Problema Statului in societate existg,
bine inteles, i in afara, de conceptia anarhismului. S'au ggsit oameni ea Spencer
care sg, se ridice in contra interventiunii exagerate a Statului, farg a fi anarhist.
Declaratia de Independenta a Statelor-Unite din 1776 contine propozitiunea cli
poporul e liber s desfiinteze orice formg de guverngmgnt cnd ea nu mai corespunde nevoilor i aspiratiunilor lui 2). Apoi conceptia egocentricg a istoriei,
care predoming in invgfamntul istoric din scoalg, este deasemenea un fapt
care intrg in vederile anarhismului. Convingerea c ideile indivizior determing,
evolutia socialg, se ggseste, in adevgr, nu numai la anarhisti, ci la multi autori
cari nu au nimic de-aface cu anarhismul propriu zis. Carlyle a accentuat, cum
stim, aceastg conceptie, iar actuala mentalitate a oamenilor culti pare sh fie
stapgnita de aceeas conceptie. Capitalismul 111S11, in special in forma lui de
desvoltare exagerata, in tgrile industriale, este exponentul ideei egoiste pe care
anarhismul o exalteazA pang la absurditate. Socialismul e poate singura doetring, care se ridici in mod sincer in contra acestei mentalitgti.
In tArile anglo-saxone, in special in Statele-TJnite, societatea primeazil
Statul, 11 limiteazg, la minimum de atributii posibile,Pasand initiativa particu1) Prolo, Les Anarchistes (Paris, 1912), p. 54.
2) Urmatoarele pasagii din Declaration o/ Independence (July 4, 1776) contin propozitiunea

de mai sus: C ... whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it
is the Right of the People to alter or to abolish it.... ... when a long train of abuses and
usurpations pursuing invariably the same Object etvinces a design to reduce them under
absolute Despotism, it is their right, it is their duty, to throw off such Government,... s Aceste
pasagii au lost invocate de catre unii anarhiti ca un argument in favoarea teoriei lor de distru-

gere a autoritatii Statului.

www.dacoromanica.ro

198

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

lath si individualA sA se desvolte cat mai mult. 0 astfel de initiativA intr in


vederile teoreticianilor anarhisti. Dar pe and acestia voesc desfiintarea corapletA a Statului i o disolvare a societAtii in grupuri independente ea in evul
mediu, americanii i englezii gAsesc o cale mijlocie de organizare social/
0 mAsuth atat de radicald ca a anarhistilor nu poate si devinA simpaticA
majoritAtii oamenilor, pentru motivul foarte puternic cA ar insemn sA desfiintezi cel mai eficace mijloc de protectie al vietii si al proprietAtii. Nu s'a grisit
panA acum nil mijloc mai bun de organizare socialA decat Statul, iar ceeace ne
oferA anarhistii, nu corespunde adevdratei functii pe care o are o astfel de institutie in realitatea socialA. Dar nici vieata i avutul individului, pe care nici
anarhistii nu le neagil, nu ar putea fi ocrotite fArA autoritatea Statului. Anarhismul, ca doctring politicA, este inaplicabil nu numai din punctul de vedere
al societatii, dar i din punctul de vedere al intereselor individuale.
9. ANARHISMUL IN ROMANIA

Inainte de a inchei aceasta expunere, doresc sA adaug cateva cuvinte


cu privire la tara noastra. Aceasta cu atht mai mult, cu cat Conferintele Institutului Social Roman ar avea, un rol limitat dacA s'ar multumi sA discute numai
in mod academic problemele sociale fArA nici o referintA la conditiile societAtii
noastre.
SA ne intrebAm: exista un fel de anarhism in aceastA farA? 0 miscare propriu
zisA de anarhism militant sau de teoreticiani anarhisti, nu avem, de bunAseamA.
Atentatele care s'au intamplat in ultimii ani sau unele incercAri turbulente de
a fasturna ordinea, nu au fost decat manifestAri cu caracter politic. Dar avem

un anarhism latent, ascuns i cronic. Nu e nevoie a insista asupra caracterului


anarhic al vietii noastre politice li sociale. ToatA lumea cunoaste samavolniciile sAvarsite de care unii oameni investiti cu functii publice. Functionarul
care nu-si face datoria, ministrul care violeazA legea, in sfarsit guvernul sau
partidul care calcA Constitutia, toate aceste cazuri, atat de freevente in
vieata noastrA soci.a1Il sunt fapte cu caracter anarhic. In acest sens existA, un
anarhism si in tara noastrA.
Pentru ce existA un astfel de anarhism, aceasta se explicA dacA tinem seama
de douA fapte, anume, de lipsa de organizare solidA a societAtii si de lipsa unei
educatii sociale a poporului. Amhele lipsuri sunt, fireste, numai efectul altor
cauze, multiple i profunde, care se gAsesc la baza societAtii noastre. Dar din
punctul de vedere al anarhismului cronic de care suferA tara, atat insuficienta
organizArii sociale cat i inexistenta unei educatii sociale prin massa poporului,
sunt cauze directe care perpetueazA o stare de lucruri potrivnice ordinei i adevAratei civilizatii.
Datoria carmuitorilor acestei Ilri,
i aici nu inteleg numai pe oamenii politici investiti cu puteri executive, ci pe toti oamenii culti i destoinici este
sit vegheze ca anarhismul cronic de care sufeth societatea noastrA stt nu devinA

acut. Pentru aceasta se impune mai intaiu o desteptare a constiintei sociale,


a acelei forte care atenueazA conflictul dintre individ i societate, as, cum o
gasim in toate tArile civilizate. Cele douA lipsuri pomenite nu se pot inlAtuth

decal in mod simultan, caci nici o organizare solidA a societAtii nu se poate

www.dacoromanica.ro

NICOLAE PETRESCU : A.NARHISMUL

199

inraptui Vara o educatie sociala a poporului, dupa cum o astfel de educatie nu


se poate dobandi intr'o societate care nu este suficient organizata.
Asadar, ceeace trebuie s facem in aceasta privinta, este sa incurajam difuziunea educatiei sociale prin massa poporului si recladirea edificialui nostru
social. Initiativa sa vina. nu numai dela Stat, ci mai ales dela particulari, dela
putinii oameni can i dau seama de necesitatea unei reforme a constiintei
noastre sociale. Caci Statul nostru, asa, cum e alcatuit astazi, este el insus un
produs al mentalitatii actuale. Sa fie bine stiut c remediul poate veni mai
usor si mai repede dela aceia cari sunt in afara de mecanismul rigid al administratiei oficiale. Ceeace poate s faca Statul in aceasta privint, este sa nu
puna piedici, sa lase fiber& opera de regenerare sociala a poporului roman. Cand

o astfel de regenerare se va infaptui pe tot cuprinsul tarii i cand Statul va fi


stpamt, ca in t'arile inaintate ale civilizatiunii, de catre o constiinta cetateneasca

adica de idea unitatii individului cu societatea, atunci ira disparea caracterul


anarhic al viecii uoastre sociale. i numai atunci vom puteh progresh in mod
pozitiv pe domeniul culturii i al civilizatiunii.

18 Martie 1923

www.dacoromanica.ro

SOLIDARISMUL SOCIAL-ECONOMIC
I. N. ANGELESCU

IN conferintele organizate de Institutul Social Roman se aduc o serie de


fapte i gandiri, din care se pot forma convingeri politice. S'a spus insa ca
astazi o convingere politica se formeaza pe baza unui program de partid
i ca, partidele moderne sunt numai partide programatice. Idealurile sociale,

care stau la baza programelor de partid, sunt trecute, astfel, in randul ideolo iilor, de care se pot dispensa luptele politice de partid.
aca' ar fi aa, ar trebui sa fim sceptici cu privire la rezultatele acestor confe-

rinte, pentruca, inteadevar, programele de partid, expuse de cei mai autorizati i mai tipici reprezentanti ai partidelor, ca revendican ale masselor partizanilor lot, ar constitui pentru cel mai select auditor un amalgam de fapte,
care ar sdruncina cele mai solide credinte politice i ar dispune
. la inactiune
politica'.

In realitate, fiecare om cauta sa-i pastreze sau sa-i creeze o organizatie


sociala, care formeaza idealul sau social. Programul de partid este un mijloe
pentru ajungerea acestui ideal social i deosebirile intre programele de partid
se explica tocmai priti deosebirile intre aceste idealuri sociale, care stau la baza
programelor. Daca s'ar urmari acela ideal prin toate programele de partid,
toata aceasta lupta politica, de care A fost framantata oricand o societate omeneasca, ar fi fost o actiune neserioasa, interesata sau farisaica.. Iata de ce va cer
ingaduinta sa va, port, in aceasta conferinta, pe campul idealurilor sociale,
pentru a se vedea care dintre partidele politice pot sa reziste la o critica serioasa,
care dintre ele pot lasa urme prin actiunea lor in aceasta Venica prefacere, la

care e supusa constitutia economica i sociala a oricarui popor, i care sunt,


dimpotriva, numai manifestatii sporadice ale unui sentimentalism vag, colorat de cele mai multe ori de ura sociala.
Actiunea omului in societate e hotarita sau de conceptia sa asupra unei anumite organizari economice i sociale, sau de interesul sau personal, care nu cunoate nici o societate.
Marea massa a populatiei se supune i ea conceptiei unui fel de vieata sociala ;
nu i-a Murit ea aceasta conceptie, nu cerceteaza eine a creat-o i daca a creat-o
bine ; o admite i-i modeleaza faptele dupa legile divine sau dupa legile pozitive

existente. In acest cadru, faptele fiecarui om sunt dictate. Daca, prin faptele
sale, omul satisface un interes individual sau unul general, aceasta n'o hotarate
el; nu face cleat sa se supuna unei ordini stabiite, pe care n'o analizeaza, motivandu-i atitudinea sa prin raspunsul: ca, nu face politica.
Acei cari participa insa
sub orice forma i denumire
la conducerea, la

convingerea sau la educarea concetatenilor lor, au o conceptie despre lume,


care ii duce la vieata sociala existenta, sau la alta tot unitara, pe care ar vrea
s'o infaptuiasca. Conceptia nu i-au creat-o ei, aproape niciodata, caci ce inseim
neaza numericete acei cativa creatori de sisteme sociale sau economice, in cursul

www.dacoromanica.ro

202

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

odor vreo 25 de veacuri cunoscute mai bine in istorie, fa tg. de sutimile de milioane
de oameni, cari si-au condus vieata dupa, sistemele create de altii, sau au luptat

cu nadejdea nerealizata pentru infaptuirea lor.


Orice sistem social porneste dela ideea e societatea omeneasca formeaza tin

tot, o unitate, in care fiecare om sau clasa este un element, o parte. In istoria
omenirii, unitatea aceasta, care a dat echilibrul i armonia creclintelor i impulsiunilor sentimentale, deriva dinteo religie ,sau dinteo filozofie naturalistei, organicci, a societatii, care este conceputa ca un organism, cum e organismul
omului fizic.
Pe acest fel de concepfii sau sisteme sociale i economice s'au cThciit partide
politice durable i creatoare.
In afara de conceptiile, care inlantuie activitatea omului in societatea care-I
cuprinde, se afirma ca. omul se misca dupa, propriile lui interese i impulsiuni,
et societatea nu exista decat ca o creatie a fanteziei oamenior si nu face decal
sit instituie o tiranie asupra individului, pnin prejudecatile sale de ordin moral
sau prin legile sale facute de cativa, cari au vrut s domine i s exploateze
pe altii, fie pe cei mai destoinici in favoarea celor multi si slabi, fie pe cei mai

multi in favoarea catorva privilegiati. Realitatea vietii sociale ar consta, deci,


dinteo lupta intre indivizi izolati sau grupati vremelnic in clase, a caror compunere

se schimba. Despre o armonie sau despre un echilibriu social, se vorbeste in


mod ironic, ca despre o minciuna conventionalk care nu mai merita nici 'agar
osteneala de a fi combatuta.
Pe astfel de credinte, care duo la faramitarea societatii, se bazeaza, tutus
particle politice, cu scopuri limitate: iv4ividualismul i anarhismul, urmarea
directa a acestor credinte, au format si ele programe de partide politice. Prin
esenta lor, aceste particle, luptandsa clarame orice organizatie socialk n'au avut
ocazia s creieze ceva din ceeace compune civilizatia noastr i vom vedea ca
sunt menite sa dispara' in clipa cand ar urma s poate ere& ceva.
In aceste doua campuri, s'au Impartit in cursul multor veacuri trecute,
.conducatorii i indrumatorii masselor, sub orice form a. si-ar fi manifestat activitatea lor teoretica, sau practica. De o parte, acei cari au cunoscut si au admis
sau si-au creat o societate, care apoi le-a impus autoritatea ei directa, sau pe
cea care a primit-o dela divinitatea religiei dominante ; de alta parte, acei cari
au ridicat individul i interesul sau in locul societa4ii sau al divinit4ii detronate.
In a doua jumatate a secolului trecut, se incepe WO, o activitate politica .
noua, intaiu in Germania, Franta si Anglia, de unde apoi se repercuteaza
sub numiri si forme deosebite, in toate celelalte thri ale lumii vechi i noui.

E o reconstructie a societatii intregi, ale carei temelii se refac, fall, a se


darama edificiul. Reconstructia nu se face dupa o teorie preconceputa, dar
noua societate, in functionarea ei, dupa invierea i imputernicirea tuturor
elementelor ei, se conduce dupa legi proprii, legile solidaritdtii sociale, care
formeaza idealul social al adevaratelor democratii moderne.
Pentru ca noul ideal social sa, se nasca, a trebuit streac a o criza distrugatoare
peste vechile idealuri sociale. Voiu insista putin asupra cauzelor care au dus la
aceasta criza, i, in special, asupra crizei autoritatii.

***

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCU : SOLIDARISMUL SOCIAL-ECONOMIC

203

Idea unei puteri supranaturale, care formeazrt fondul tuturor religiaor,


n'a fost i nu este intotdeauna o forta, de coeziune socialk. Ea poate duce mai
sigur la fatalism, Ia o complet dezinteresare de sine si de altul. Prin sine insrts,
credinta intr'o pucere supranatural nu provoack o actiune socialk, ci niai de
grabti poate contribui la o izolare indlividual, la o siabilticire a omului,

-care ajunge cu atat mai degrabk fericirea supremk, cu cat se leapkdk mai
repede de orice legaturi cu lumea ce-1 inconjoark, cum este cazul in filozofia
budistg.
Depinde de religia care concretizeag maxifestrtrile fortei supranaturale,
ca aceasta s devink creetoare cie leggturi sociale. Ideed unei diviniti, creatoarea
si protectoarea lumii, imprumutk organizati.ei existente autoritatea, la care se
supune fiecare ; dar aceastrt autoritate poate sk fie exercitatk prin cativa si in
folosul catorva. Religia, prin sine, nu exclude nici o organizatie sociaI i nici o
forma, de guvernare.
Crestinismul apare, singurul, dela inceput, ca o protestare impotriva ordinei
sociale i economice a vremii; deocamdat el este religia masselor sgxace ale popoarelor. Sub inraurirea ascetismului oriental, el ajunge s distrugg, tendinta
de posesie a bunurilor materiale i apare astfel, in infatisarea sa economich,
sub forma unui comunism asupra bunurilor destinate consumului, indiferent
de modul de dobandire a lor.
Cand crestinismul este adoptat ea religie de Stat, el se acomodeazA cu ordinea
socialk i economick existent i devine, cu fondul su filozofic, un instrument
oficial de dominare i conducere a masselor ; a rkmas tusk intotdeauna un izvor

de revendickri sociale, cu tendinte comuniste.


Vieata dusk in comun, in mankstiri, a dat imaginea unei societtiti comuniste
ig toate misarile de ref ormg a crestinismului n'au fost decat protestgri impotriva
depgrttirii crestinismului oficial ae esenta lui curath, impotriva tehdintelor lui
individualiste, antisociale.
Deasemenea, cea mai mare parte din creatorii de noui sisteme de vieatk
socialk, cari au urmkrit sg, reformeze sau s dgrame ordinea existentk, s'au prezentat pang, in timpul din urmg, in numele crestinismului adevArat, pentru a-I
aduce in locul celui denaturat in manifestarea sa social i economiek.
St. Simonismul veacului trecut, care nu este alteeva cleat planul unei noui
organizkri economice, Melia cu o lume mai bunk, se intituleazrt singur NouI
Crestinism, dupti" numele operei fundamentale a insus autorului lui. Organizatia
economick st. simonista nu admite o proprietate individual, dar admite o folo-

sintk individualk a bunurilor. Societatea are proprietatea originark asupra tuturor bunurilor, pe care le distribuie membrilor ei, dupa' munca efectivri skvarsitk
de fiecare. Ceeace agoniseste omul in cursul vietii, lash societritii la moartea sa,

asti incat toti oamenii yin in lume, ark alt sprijin, in dark de capaci-

taLea lor. Printr'o reformk morala a omenirii, care aminteste idealul lui Platon,
St. Simon ajunge la o infrAtire a oamenilor, :inraturand lupta intre ei sau
luptele de clase.

Aproape toti socia1itii francezi din prima jumatate a veacului ad 19-lea


sunt dominati de ideile religioase si morale ale crestinismului primitiv i intreaga
miscare cooperativti de pro ductie inauguratk de Bucher si L. Blanc i face drunk

prin puterea acestor idei.

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

204

Dela un timp, care se confundh cu epoca lui Karl Marx, socialismul imbrach

haina pur materialisth, lephd'andu-se de idealismul shu cretin. Marxismul


formeazh o religie nouh, care cucerege massele muncitoresti.
De ad inainte, revendichrile sociale, afarh, de cele Marxiste, se indreapth
impotriva creOinismului denaturat prin organizatia economic i socialh existenth, dar i impotriva socialismului imoral i anticretinesc, prin intronarea luptei de clash, in locul Iiufririi intre oameni. Pe aceasth cale merg
in special cretinii sociali din Anglia, in frunte cu Maurice, Th. Hughes i
John Ludlow. Deviza lor este sh indrepte creOinismul nesocial, precum si
socialismul necretinesp. Dupa% excluderea individualismului de o parte i a luptelor de clash% de alta, cretinii sociali ajung la cooperatie, forma concreth a idea-

lului lor social.

Dar, prin aparitia Marxismului, autoritatea societhfi constituite, fath de


activitatea individualh, se s1abe0e, pentru ca-i dispare substratul moral, valabil
pentru masse, divinitatea care a ornduit mice ordine socialh. Aceasth slabire
a autorithtii i0 are izvorul in atacuri directe mai vechi ale guvernhrii existente
dar numai desphrtirea revendicarilor materiale de aspiratiunile unui echilibru
sufletesc a putut s desrhAcineze din contiinta unei mari phrti a masselor
muncitoreti sitpunerea in fata autorithtii, care reprezinth o ordine economich
nepotrivith cu aspiratiile ideale ale masselor. Dela Marx pornete desphrtirea revendichrilor materiale de aspiratille morale
si indrumarea comtiintii masselor muncitoreti pe o nouh cale.
Creatorul soeialismului tiintific vrea s aplice fiJozofia lui Hegel la fenomenele economice i sociale, dar ia din ea numai idea ch, nimic nu e absolut in lume,
deci thgada fondului oricarei religiuni,
c totul este in venich prefacere si
trebuie privit in ceeace va fi. I-se impune insa mai mult gandirii lui fiozofia
materialista- a lth Feuerbach, duph care omul creiazh idea, sub toate formele
si manifesthrile ei. Religia, arta, tiinta, dreptul in sine, sunt creatiuni vremelnice ale omului i intreaga istorie este un produs al activithtii lui, nu este
el o creatie a istoriei sau legendelor religioase imaginate de el.
Curhtind astfel istoria de mice prejudechti i legende, Marx vede realitatee
vietii sociale desfhurndu-se sub forma luptelor de clase, 0-0 documenteazh,
toath doctrina prin persistenta lor, in toate timpurile.
In timpul din urmit, clasa muncitorilor salariati eke purtatoarea progresului
si menith s Inlesneasc i sh grAbeasch revolutia fatalh a ordinei sociale i economice existente, desrobind pe proletari din robia capitaliOilor proprietari si
socializand toate bunurile materiale.
Pe aceasth clash, se intemeiaz un partid, care in scopurile sale nu poate sh
fie decat revolutionar. Duph implinirea acestui scop, al revolutiei sociale, prin
socializarea bunurilor, Marx intrevede un timp and luptele de clash vor incet.
Dar Cath vreme existh o proprietate individualh, lupta intre clase este o fatali-

tate, intreaga istorie a lumii o dovedege.


Nu 0-a inchipuit Marx, oh va veni odath un partid politic programatic,
fhrh ideal social pentru un intreg popor ; partid de clash, care sh, mentinh un anu-

mit fel de proprietate individualh la clasa pe care se sprijinh, vhand cu ochi


buni socializarea bunurilor la alte clase ; un partid de clash nerevolutionar si
eternizat ca atare, i care totu, lugnd in manh, puterea politich,. n!ar constitul

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCIJ : SOLIDARISMUL SOCIAL-ECONOMIC

205

un despotism MO, de alte clase sociale ; un partid de clasa, etern, care sa arame

el cel dintaiu Marxismul, prin nimicirea materialului din care s'a constituit,
-adica a metodei istorice, din care s'ar putea trage ofice concluzii, cum s'a
-exprimat un reprezentant al unui partid tardnesc.
Cu metoda lui insa, Marx a reusit sa creieze un fel de religie noua pentru
masse, s puna temeliile unui partid, care are un ideal social nu in lupta eterna
Intre clase, ci in ceeace urmeaza dupa revolutia sociala, fatala la un anumit
stadiu ad desvoltarii vieii economice.
Marxismul era logic i omenesc.
Cu toga, factura logica a Marxismului, K. Marx n'a tras toate consecintele
din situatia descrisa. Aceste consecinte le-au tras altii, can i pun ate etichete
deck cele socialiste. E drept ca teoreticianii socialisti Isi ingradesc cmpul
vederilor lor, dar massele nu pot sa ramana in acest camp inchis, decat atata
vreme cat sunt impiedecate de a auzi predicile altor preoti.
Caci inteadevar, aproape nu putem percepe limita unde inceteaza socialismul

lui Marx si unde incepe anarhismul lui Proudhon. Faptul c Proudhon vede
Inselarea muncitorului de catre proprietar in impiedecarea de care acesta a
schimbului liber i drept, i nu in plus-valoarea lui Marx, n'are nici o importanta
practica, deoarece faptul in sine al inselarii se inlatura prin distrugerea proprietatii, urmanta de aman.doi. Mijloacele pentru ajungerea aceluias scop nu sunt
prea diferite, desi nu mijloacele intereseaza, ci scopul insus. Marx intrevede
o expropriere a capitalistior i o prabusire a intregii lor puten politice, cu toate
institutiile legate de ea. Proudhon vrea suprimarea oricarei autoritati, care sa,

dicteze faptele individului; el nu admite nici macar autoritatea majoritatii;

ii astfel ajunge la anarhism.

Ordinea &villa, care s'ar oglindi in ordinea umana existenta, nu mai putea
crea, in urma popularizarii acestor conceptii, o autoritate in fata constiintei
transformate a masselor muncitoresti. Tar teoria organica a societatii, care
multumia pe unii ganditori, nu era potrivita pentru a cuceri spiritele mul-

0 noua ideologie a trebuit sa se creeze, pentru a se da o baza raporturior


sociale in noua societate, ce se va institui dupa' daramarea celei actuale. Caci,
,oricat ne-am amagi de farmecul cuvintelor si de complexitatea realitatilor sociale, o metoda de cercetare, cum e Marxismul, nu poate forma pentru multei
vreme o religie pentru massele de oameni, can privesc ti-si leaga nadejdile de
.ceeace va fi dincolo i dup a. revolutia sociala.
Chiar anarhistii au trebuit s puna o baza nouilor raporturi sociale. TJnii
dintre ei, cei moderati, au vazut aceasta baza intr'un fond moral al omulwi,
natural sau creat prin educate, in timpul mai multor generatiuni. In societatea,
care nu mai e guvernata prin nici o lege, nu mai are nici o institute publica
administrativa, nu are tribunale, nu are politie sau armata, Proudhon i chiar
Bacunin cred c raporturile ti obligatiunile reciproce dintre oameni se pot exprima prin contracte libere, a caror executare e garantata de fondul moral al
omului.

Iar cand anarhistii fad, ca si K. Marx, in simtamantul i conceptia morala,


treatiuni trecatoare ale omului, cand pe tronul divinitatii se inalta omul i interesul sau, desbracat de once ideal si morala, pentru a vorbi in limbajul lui M.

www.dacoromanica.ro

206

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Stirner, atunci societatea se reduce la o unire temporala a egoistilor, intaiu


pentru daramarea oricarei autoritati I i institutii existente, i dupa aceea pentru
satisfacerea intereselor, care se intampla ca, in unele momente, sa, fie asemanatoare, sa lege intre ei pe oamenii dinteo clash", pentru ea indata, dupg implinirea
scopului, fiecare sa-si ia libertatea de luptii inversunata impotriva tovarasului
de lupta de eri.
* * *

Pentru c liberalismul economic, grefat pe individualism, a fost cea clintaiu


doctrina po1itic infaptuita dupa descatusarea lumii de resturile feudalismului
medieval, el a trebuit s traiasca, dupa triumful lui, ca o doctring conservatoare
a societatii existente, in fata ataeurilor i revendicarilor socialiste i anarhiste

din a doua jumatate a secolului al 19-lea. In actiunea lor practica, socialitii


marxisti i anarhistii aveau un scop apropiat comun: distrugerea societatii

existente, unii prin grabirea procesului natural ce ducea spre exproprierea


totala, altii prin lovituri directe de distrugere. Lupta impotriva clasei stapanitoare era pentru unii un fenomen fatal, iar pentru altii o actiune constienta,
voita ; dar infra si In tactica socialistilor si a anarhistilor. Mai mult Inca: teoreticianul anarhismului din a doua jumatate a veaculth al 19-lea, rusul Bakunin,
ajunge sa concentreze pentru un moment in mana sa intreaga conducere a
miscarii socialiste din Europa. Dupa dAramarea Statului, cu toata ordinea stabilita, i aducerea unei societati libere, fax% nici o institutie i MI% prejudecati,
el voia ca lumea sa se imparta in grupe locale, formand cooperative de lucratori,
carora sti le apartina pamantul i orice forma de capital, cum ar fi cel industrial.
Dar ceeace-lpreocupa mai mult sunt mijloacele de daramare a actualei societati,
cu armata i magistratura sa infeudate clasei conducatoare, oligarhice, limbal
pe care il auzim si din gura exponentilor doctrinei taraniste. Mijlocul cel mai
sigur este forta, si nu votul universal, pentru ca nu poate fi independent nimeni
in actuala incatusare economica i sociala.
* * *

atunci and liberalismul clasic a dat faliment, nu din cauza atacurior


doctrinarior socialisti i anarhisti, dar din cauza ereziei, ce era cuprinsa in idealul
sau social ; cand capitalismul, ajuns in plina lui desvoltare, sub scutul doctrinei
liberalismului clasic, e amenintat sa se prabuseasca prin detronarea liberalismului j intronarea uneia din nuantele de doctrine socialiste, taranisce, etc.,

de o parte, sau anarhiste, de alta parte ; civilizatia insas a vremii noastre Ii


traieste ultimele zile. De sigur, civiizatia noastra nu este creatia liberalismului
clasic, care a murit de mult, fara. sa duca cu el in mormant i civilizatia timpului
aceasta e un bun al fiecarei generatii, acumulat prin creatiile
tuturor generatiilor trecute. Ea are o arta, o stiinta, o tehnica economica proprie,
institutii care s'au creat, perpetuat i i consolidat prin experienta de veacuri
a omenirii, si care nu sunt ale nici unei doctrine politice. Dar daca ar veni oameth sau grupari de oameni, cari, dupa daramarea orclinei econemice i sociale
existente, prin daramarea Statului, cu institutiile lui actuale: &math si magistratura, care ar fi infeudate oligarhiei conducatoare, cum ar spune un taranist
roman, daca ar rasturna tote valorile morale, artistice, stiintifice i tehnice,

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCU: SOLIDARISMUL SOCIAL-ECONOMIC

207

cum face bolsevismul rus, de sigur ca am asista, la immormntarea, fortata gi


dictata de o clasa, a acestei civilizatii, care n'a lost creatia exclusiva a nici unei
doctrine politice, dar a conclitionat orice doctring politic, si am famne in asteptarea unei noui civilizatii, de asta data urmknd ca ea sk fie creata de o doctrinkr, politica.

Pn atunci, civilizatia trkeste i impune noui doctrine politice, in locul celor


ce s'au dovedit, pentru timpul nostru gresite, impune insa doctrine care o pot
suport i n'o urasc din fanatism de clash sau din interes politic, personal, fanatizat.
* * *

Doctrina politick, a &gni infaptuire o impune civilizatia timpului nostru,


este doctrina solidarisa Nu e vorba de un partid politic, cu denumirea de solidarist. Doctrina, care are in sine idealul social, ce se impune si conduce massele,
poate cuceri programele unor partide politice, cu alte numiri. In fapt, ask
s'a i intamplat in ultimele decenii ale veacului trecut si in aceste douk,
decenii ale veacului nostru: solidarismul social si economic se infaptueste
de anumite partide, care si-au insusit aceasta doctrink, pastrandu-si numele
for vechiu.
Prin triumful liberalismului clasic, la inceputul veacului al 19-lea, se daduse
o puternica lovitufa autoritatii Statului. Atacurile anarhistilor aveau sk, distruga

ultimele lui ramasite. Iar revolutia socialista, care se astept, dupa profetiile
lui Karl Marx si ale altora mai precisi in aceasta privintk, avek sii puna in locul
Statului dictatura unei clase.
Impotriva acestui curent general, se produce reactiunea din a doua jumatate
a veacului al 19-lea,Icare tinde la restabilirea autoritatil Si la largirea activitatii
Statuluil este socialismul de Stat din Germania ; interventionismul din Franta;
eticismul sau crestinismul social in Anglia ; i alte diverse numiri in alte tari.
Socialismul de Stat in Germania este cea dintgiu miscare politick de reabilitare a rolului Statului. Prin infaptuirea unor marl reforme economice i sociale,
el s'a impus gndirii politice Prin programul sku, in cea mai mare parte din problemele sociale ale timpului, el urmeazk o cale de mijloc.
Nu atack, proprietatea individualk; taus, tinde la nationalizarea pkdurilor,
apelor, minelor, cailor ferate, canalurior, a o multime de servicii publice, a
bancilor de emisiune, etc.
Nu condamna profitul din intreprinderi, chiar cknd el nu deriva din munca
personala. Totus, legislatia trebuie s modereze ckstigul i pe ckt se poate sa-1
lase sa se clistribuie dupk, merit, intr'o mk.sura justa, facknd ask, ca salariile sa
asigure muncitorior o vieata omeneasca, iar prin impozite sk se efectueze o
schimbare in repartitia avutiilor, sk, se tinda spre o nivelare.
in mai toate problemele, care despartiau pe individualisti de socialisti
s]. comunisti, socialismul de Stat gaseste o cale (le mijloc. Dar, nici in congresul
dela Eisenach, din 1872, nici in scrierile i discutiile din V erein fr Sozialpolitik,

unde au luat parte cei mai de seama economisti ai vremii, nici in scrierile lui
Ad. Wagner, cel mai tipic reprezentant al socialismului de Stat, nu se gseste
o conceptie de ansamblu asupra organizarii economice i sociale, pe care socialistii de Stat ar don s o vada, clack ar avek putinta s o infaptuiasckin intregime.

www.dacoromanica.ro

208

DOCTRINELE PARTIDELOR POLIT10E

E un compromis, i, ca oricare compromis, nu are in sine forta de creatiune, ci


numai puterea de rezistenta pentru a 'Astra, un echilibru intre extreme.
Totus, daca, socialismul de Stat a putut sa. creeze el o intreaga legislatie si
multe institutiuni economice i sociale, este pentruca a venit s afirme in politica activa un primipiu, care face parte dintr'un sistern social, neformulat inch
atunci, in intregimea lui, dar schitat mai tarziu, si care e pe cale de infaptuire
in.vremea noastra. Socialismul de catedra a afirmat ch Statul actual este o realitate, care depaseste drepturile i puterile generatiei actuale asupra lui. Intre
oamenii i intre clasele unei natiTuni, exista o solidaritate socia1 a. si economich,
data, de comunitatea de limba, de traditii si de institutii, care nu sunt creatiuni
numai ale generatiei actuale, ci ale nlultor generatii trecute ; iar Statul este or-

ganul acestei solidaritati. Dela afirmarea acestui principiu a pornit intreaga


politich sociala i economica a lui Bismark, in special legislatia asupra asigurarilor sociale, care se intalnesc partial si in legislatiile mai vechi.
Dar asemanarea dintre legislatiile cliverselor guverne nu e o dovada despre
identitatea conceptiilor lor sociale. Anumite idealuri sociale i anumite curente,
care cuceresc massele dintr'un timp, pot impune legi unor particle politice, fara
ca prin aceasta sh le schimbe caracterul i scopul lor.
Dach in Anglia reginei Elisabeta dela inceputul secolului al 17-lea si in cea
dela inceputul veacului al 19-lea, Te vremea lui Disraeli, s'au votat legi pentru
shraci i impotriva cersetoriei, sau mai apoi legi de asistenta sociala, acestea
n'au leghtura cu legislatia asigurarilor sociale ale socialismului de Stat din Germania. Unele sunt pornite dintr'o generozitate a claselor avute i dintr'o dorinth
a guvernelor de a evita nemultumirile saracimii, altele sunt pornite din intelegerea unei solidaritati sociale i economice a claselor poporului si din dorinta
de a face sh se imparthseasch o cat mai mare parte a natiunii la bunurile actuale
ale civilizatiei.
Socialismul de Stat, in intelesul celui german, se repercuteaza fug, si in
Anglia, in a doua jumatate a veacului al 19-lea, in urma activitatii i propagandei
lui J. Ruskin, care a avut tot atat de mare inraurire pe domeniul politicii economice i sociale, cat a avut in domeniul artei. El a preconizat legislatia muncii
si a asigurarilor sociale, care s'au infaptuit treptat i incet, de partidele istorice
engleze, dar sub presiunea curentului pornit dela Ruskin, imbratisat in mare
parte si popularizat de partidul muncii din Anglia.
Nicheri, lush, un partid politic nu s'a apropiat mai mult de conceptia solidarismului social-economic, in politica sa realh si in propaganda teoretich, in
favoarea acestei politici, ca partidul radical-socialist din Franta.
In actiunea sa reformatoare, se cuprinde si socialism de Stat, inaugurat,
cum s'a spus, prin legislatia uvriera a lui Millerand, dar, inch de malt, dela legea
asociatiunilor lui Waldeck-Rousseau, ref ormele sale au depasit socialismul de
Stat. Sub influenta lui L. Bourgeois, figura cea mai ateniana a democratiei frauceze, cum il numeste F. Buisson, in studiul sau: Politica radical-socialistd, din
cla Re.vue hebdomadaire, 1910, partidul radical-socialist si-a insusit idealul
solidarist in intelesul ce se va vedeh, indath.
Propaganda sa tinde sh infiltreze sentimental solidaritatii omene_sti i religia
dreptatii sociale, in sufletul masselor unei societati, care a fost obisnuith sh con-

ceaph vieata ca o lupth perpetua, sh vada un singur drept: al celui mai tare

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCU : SOLIDARISMIIL SOCIAL-ECONOMIC

2Q9

hi sa aiba o singura maxima: home homini lupus, cn toata spoiala de filantropie

cresting. In randurile sale merg acum: mici burghezi, mici patroni, znici cornercianti, mici proprietari rurali, functionari, can, toti impreuna, au ajuns siI vada
ch exista o solidaritate socialh, o datorie sociala, o dreptate sociala.

Pornind dela acest idea1 social, care da entuziasm i creeaza, nu distruge,


partidul radical socialist, in armonie completa cu doctrina, urmare,5te in
politica sa practicti:
1. Inititurarea inegalitii sriale, care nu e provenita din forta lucrurilor, ci din
avantagiile pe care in mod arbitrar societatea le acorda unora si le refuza altora;
2. Desfiintarea salariatului ca o stare permanenta a unei parti a omenirii,
prin o succesiune de reforme partiale i mi prin transformarea totala a conditiilor
de munca, cum ar fi abolirea proprietatii, care formeaza insus imboldul muncii ;
3. Redarea in seama colectivitatii a tuturor bunurior susceptibile de a fi
exploatate colectiv in interesul tuturor, cum ar fi mijloacele de transport, minele, bancile, asigura4le i alte industrii usor monopolizabile ;
4. Suprimarea antagonismului claselor in societate, prin cooperarea voluntara, a tuturor claselor, pentru emanciparea acelor care sufera mai mult, si nu
prin agitarea antagonisrnului 'Dana la transformarea in dogma a urei de clash'
i a dominarii violente a unei natii prin tirania unei clase.
Dar, dupit triumful unui curent, vine moda, care repeta, bana1izeaz i adesea
compromite forma si cu ea Cate odat i fondul. Am avut i avem inch o moda
.solidarista, care a exagerat i bahalizat multe adevaruri serioase. Poate c aci

Ii are origina ironia, cu care arunca partidele de clasa in partidele, numite in


batjocurg, partide ale armoniei sociale.

In Franta, mai mult deck olunde, s'a abuzat de cuvintele solidaritate*


solidarism, care a devenit, dupg expresia unui solidarist: un fel de fiozofie
oficialah. N'a fost o martifestatie oficial'a de guvernamant, uncle sa nu se von-

beasca in numele solidaritatii nationale. Uneori, and la anumite manifestari


artistice sau stiintifice au participat reprezentanti ai mai multor natiuni, s'a
vorbit de o solidaritate internationala. In luptele politice interne, constiinta de
clash s'a botezat solidaritate de clash si insus Bakunin, in propaganda sa anarhista, porneste dela o solidaritate de clasa. Unul din solidaristii francezi mai
tineri, Bougle, a reusit sit caracterizeze aceasta mod, solidarista prin expresia:
elle a de l'eau pour plus d'un moulin.
De indata ce, insh, solidarismul a fost luat ca drapel politic de partidul
radical-socialist din Franta, a trebuit sa, se precizeze teoretic i sa se concretizeze in acte politice, doctrina nebuloasa a solidaritatii. Unul din fruntasii partidului radical-socialist, L. Bourgeois4i-a luat sarcina precizarii teoretice ; el
este creatorul teoriei quasi-contractului social. Nu voi rezuma in abstracto teoria
lui L. Bourgeois, ci voi expune caterA, principii esentiale ale solidarismului
social-economic, asa cum ele sunt concreVzate de democratiile moderne, care au
depasit adesea teoria quasi-contractului social. .
Solidarismul nu se bazeaza pe o solidaritate
organicii , ci pe una psihicii,

sociala; nu urmareste in politica practica infhptuirea unei dreptati naturale,


in sensul filosofiel naturaliste, ci a unei drepteiti sociale. De aici deriva o judecath
noua asupra problemelor man ale vietii sociale, care au format obiectul tuturor

doctrinelor si au framtintat toate partidele politice.


14

Doctrine le politioe

www.dacoromanica.ro

210

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Potrivit acestei noui judechti, este indiferent dach existh o inegalitate originarh, naturalh, intre oameni, cu toate urmhfile ei in ce priveste proprietatea
sau stApknirea bunurilor materiale, si deci cu toate urmkrile ei privitoare Ia
organizarea socia1 i economich. Solidaritatea socialh impune corectarea acestei
inegalit50, originare sau creath de vieata socialh trecuth, potrivit cu cerintele
dreptAtii sociale din fiecare moment.
Dreptul sacru i inviolabil al propriethtii, ca o formulh sacramentalh? E
bunh ca orice axiomh necesarh, linitirii spiritelor dffnice de a afla, cauzele tuturor
fenomenelor, ca ofice dogma necesark pentru conaucerea masselor. Dar in practica politick de azi, ea nu mai sperie si nu mai convinge. Pentruch nimeni nu-si

poate .valorifick bunurile posedate, independent de societatea in care ttheste,


chiar clack' ele ar fi numai produsul munch sale acumulate. Ordinea socialk de
azi, care garanteazh i aparh institutiile fundamentale ale socieMtior modome, intre care se enumr i proprietatea, este rezultatul unei cooperhri a

tuturor. Institutiile acestea fundamentale inshs, in conceptia lor teoretich


si In concretizarea lor practich, sunt rezultatul unei colaborhri a tuturor
generatiilor, care s'au succedat i mostenit in cursul civilizatiei omenesti, adhugaud ori corectand fiecare Cate ceva la alchtuirea institutiei, pe care generatia
de azi o foloseste, o Imbunathteste i e datoare sh' o transmith generatiei viitoare.
Tar folosirea actualh, a acestor institutii sociale, cum ar fi folosirea institutiei
propriethfi individuale, este conditionath de tehnica economich a vremii, care
nu e o creatie a unui singur ern, nici a generatiei actuale, ci e rezultatul creatiu-

nilor succesive a individualithtior geniale si a sutiruilor de mii de anonimi,


creatori modesti, nu pentru ei, ci pentru intreaga lor generatie i pentru cele
urnatoare.
Dar, dela inhltimea acestei doctrine, solidaristii n'au ajuns la darkmarea
institutiei propriethtii, cu care a trhit omenirea de atktea veacuri, %child din ea
fundamental orgarnzkrii sociale in care s'a desvoltat civilizatia de pang acum,
ci numai la inkituarea conceptiei de proprietate sacr i invio1abil, sursh de
inegalihati sociale i piedich pentru infhptuirea dreptAtii sociale. Concluzia
politick a doctrinii solidariste este aducerea masselor la stapanirea individualh
de bunuri materiale i valorificarea lor in cadrul .organizatiei sociale, cn

respectarea tuturor indatoririor reciproce, nhscute din colaborarea actualh


sau istorich la.formarea institutiei propriethtii, la garantarea ei actual i la
crearea tehnicii economice, prin care ea se valorifich in fiecare moment.

Una din corecturie mari aduse institutiei propriethtii, a fost aceea privitoare la impiedecarea aglornerhrii de bunuri materiale, inlesnith de unul din
marie principii ale Revolutiei franceze: ljbertatea individualh neinfrknatti, care
a fost de atunci imba ti0,0.' de liberalismul economic clasic. Capitalismul modern,
cu toate excesele i crizele lui, acest capitalism, care imbrac h. o epoch de sbucium

din istoria omenirii, este o manifestarl a libel-Mtn individuale neinfrnate, in


folosirea proprietatii.
Pentru a lovi direct in liberalismul clasic si in capitalismul tirnpului, Ad.
Wagner urmanste o nivelare treptath a avutiilor, in numele socialismului de
Stat, prin ajutorul impozitelor, in special prin impozitul progresiv pe venit.
Radicalii socialisti din Franta 11 socotesc i ei, impozitul progresiv, ca un pullet
din programul lor politic, bazat pe doctrina solidaristh, i duph ce 1-au propus-

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCIT : SOLIDARISMVL SOCIAL-ECONOMIC

211

de mai bine de 15 ani, s'a infhptuit in cursul rhsboiului mondial. Cand s'a discutat

pentru prima oarh in parlamentul roman, in anul 1921, impozitul progresiv pe


venit, revendicat de partidele socialist 0 thrhanst dela noi, ca o infaptuire a
doctrinei politice de clash', am avut ocazia sh spun, in discutia din Camera',
pentru justificarea acestiii , impozit, ceeace mentin neschimbat i azi:
Noi, generatia de asfazi, ne folosim de patrimonial civilizaiei noastre, care
nu este produsul numai al generatiei de azi, ci al tuturor generatiilor dinaintea
noastrh, i In special este pvdusul tuturor descoperirilor tehnice, aplicate in
vieata economich. Ace le creatiuni mai vechi ale spiritului omenesc au devenit
bunuri comune ale intregii societitti.
17n venit mai mare este rezultatulunei folosinti de o mai mare parte dinpatrimoniul civiizaiei. i cand se fo1ose0e cineva de patrimoniul civiizatiei, nu se
folosete numai de opera materialh de azi, pe care o i rhsplhte0e potrivit conventiilor dintre oameni, ci 0 de aceh opera materialh a generatiilor anterioare,
care inlesneste cu atat mai mult procurarea noului venit, cu cat cineva are un
Venit mai mare. Litre un thran, care nu se folosete cleat de drumul care duce
dela cash la ograda lui, i intre marele intreprinzAtor al organizatiei noastre economice, care se folosete de toate mijloacele de transport, de po0h, de telefon,
de telegrafia cu fir sau Med fir, de toath energia diverselor izvoare de energie,
push in serviciul orichmr intreprinderi, precum 0 de price alte aplicatiuni ale
inventiilor spiritului omenese,nu e numai o diferentk proportionalh In dobandirea veniturior. E o urmare fataM, deci, ca cineva care se fo1ose0e de o mai mare
parte din patrimoniul comun al civiizatiei, sh-0 catige cu atat mai upr venitul,

cu cat il are mai mare. De aci rezulth progresivitatea in impunerea veniturilon.


justificarea aceasta a Mcut 0 face ca impozitul progresiv pe venit sh nu
incaph nici in doctrina liberalismului clasic i nici in doctrinele politice ale partidelor de clash. Aceste-partide 11 pot imbeatih pentru necesithti electorale,
dar nu incape in ideologia lor, i ar fi un anachfonism in organizatia socialh it
economich, pe care ar don s o vadh infhptuit.
Dar impasul acesta al partidelor de clash se intalnete 0 in rezolvarea altor
probleme economice.
Solidaritatea ca simfamant social 0 solidarismul ca doctrinh politick, se
inMptuiesc in institutiile econo-mice ale cooperatiei, pe care n'o combat, ci vor
sh, o foloseasch pentru nevoi electorale i partidele de clask, socialiste sau trniste, de0 nici aceasta nu incape in ideologia lor i nici nu serve0e scopului
lor final. Cand cooperatia imputernice0e masse mari de oameni 0 le chiamh
la dobandirea individualh a tot ce inlesnete vieata lumii pe toate cilc, dandu-le
prin aceasta dreptul i putinta sh se bugure de toate bunurile materiale 0 morale
ale civilizatiei noastre, ea nu duce la abolirea propriethtii individuale 0 la distrugerea tuturor institutiilor acestei civiliFtii cum vi seaza, sociali0 i comuni0tii.
Tar and cooperatia potole0e luptele de iclash, pe de o parte pentru cbttaie rdhcina puterii de exploatare a unei clase i cu Aceasta toate urile i resentimentele
nhscute atat la exploatatori, cat 0 la exploatati; iar pe de alth parte pentru eh'
tinde s astupe prhpastia materialh dintre clasele productive 0 ca urmare
prhpastia moral, ea nu se cladqte pe ura i lupta de clash', cum s'ar clhdi partidul thrknesc, spre exemplu.
Cooperatia s'a desvoltat treptat i continuu In a doua jum:,..tate a veacului
11*

www.dacoromanica.ro

212

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

al 19-lea, a cucerit spiritele si a satisfacut multe din nazuintele masselor. Miscarea


erh si este menith s zadhrniceasch toate agitatiile sterile ale socialistilor si at

le dovedeasch inutilitatea conceptiilor lor sociale. De ad s'a nhscut lupta intre


cooperatie si socialism. Pentru a nu-si pierde mice razim in clasele de jos, socialistii n'au putut s duch o lupth fhtisti, dar au adoptat uncle forme ale cooperatiei,
care ar fi transformat intreaga cooperatie inteo miscare inofensivh, dach ar
fi lost generalizate. Astfel, in ceeace priveste cooperativele de credit, socialistilor le-ar fi convenit tipul Raiffeisen, adich acele poperative bazate pe iubirea
de aproapele, pe mila classelor aviite, care au sh imprumute pe asociatii din
cooperativh, fir ca acestia s aibh voie a-si adunh un capital propriu mai insemnat. Speculhnd asupra credintelor religioase ale masselor, socialistii ar fi
vrut s vadh in intreaga cooperatie, asocierea unei lumi resemnate in fata impo-

sibilithtii de a sta araturi de clasele avute 0 de a se impartasi de bunurile


civilizatiei noastre, acaparate de clasele avute. Atunci, idealurile socialiste ar
fi fost singurele in stare sh miste i s provoace la lupth clasele miluite impotriva posesorior de bunuri.
Cooperatia n'a niers insh pe aceasth cale ; irnbratish'nd mai mult tipul cooperativelor de credit Schulze-Delitzsch, ea a urnihrit punerea claselor shrace,
prin ajutorul asociatii, in posesia capitalului, precum i usurarea dobndirii
instrumentelor de productie, pentru ca, prin aceasta, clasele de jos i de mijloc
sh fie in stare sh-si valorifice intreaga lor putere de productie, sa se bucure de
bumirile i institutiile create de generatia de azi 0 de cele anterioare, s devina,
factori ai progresului economic i social 0 nu elemente miluite, care sh priveasch
neincrezhtoare i ca ceva strain de ele intreaga organizatie social& a timpului,
de ale chrui bunuri materiale i morale nu se spot bucurh, pentru ch nu pot participh la producerea bor. Tendinta solidarista a cooperatiei am redat-o, cat se
poate de larg, in lucrarea mea Wooperatia i Socialismul n Europa*, aphruth
in 1913.

Curentul acesta al unei actiuni economice pozitive si flu sentimentalismul


vag vArsat peste vieata economich, este iniaptuirea doctrinei politice solidariste, care nu e nici filozofie i nici religie.
Cand socialitii drept credinciosi ai lui Marx, sub presiunea miscarii cooperative de o parte 0 a asociatiior profesionale muncitoresti de alta, au devenit
re-cizionisti*, multumindu-se s cearh indreptarea unora din relele actualei
organizatii sociale, partidele interventioniste, indiferent de doctrinele dela care
plecau, in opozitie cu vechiul liberalism clasic, au inMptuit, in curs de mai multe
decenii, legislatia muncitoreasch, mai ales pentru muncitorimea din industrie.
Aceasta, legislatie tinde in genere la: aOgurarea unui minimum de salariu, la
!participarea muncitorilor la beneficiile intreprinderilor, la determinarea unui
timp de lucru, la protejarea muncii femPilor i minorior, pentru a evith degenerarea fizic i moralh. Nu e nevoie s mai repet jusificarea acestei legislatii,
pentru a se vedea, ch. fondul ei doctrinar este recunoasterea dreptului tuturor
de a se imparthsi la bunurile materiale i morale ale civiizatiei timpului, opera
acumulatt de colaborare a mai multor generatMni. Statul, ca reprezentant al

acestor drepturi i datorii soliclare, le impune intreprinzatorilor debitori, in


numele muncitorilor creditori.
Formele interventiei sunt numeroase, dar cele mai potrivite doctrinii

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCU SOLIDARISMUL SOCIAL-ECONOMIC

213

solidariste stint acele care inthresc puterea celui slab, pentru ca solidaritatea
sh se impun celui mai tare, in inshs raporturile dintre ei, cu ocaziunea activi-,
thtii lor profesionale. De ad rezulth asociatia lucatorilor, pentru a determina,
cu asociatia intreprinatorilor, conditiile contractului de munch, precum si
diferitele institutiuni menite s asigure executarea acestui contract, cum ar fi'
consiliile de conciliatie, tribunalele muncitoresti, etc.
Dar incorporarea cea mai tipich a doctrinii solidariste se vede in asigurhrile
sociale, inMptuite in ultimelo decenii in toate thrile din fume. Le revendich partidele conservatoare, se poate; dar fundamentul lor nit e plmhdit din genero-,
zitatea, mila i grija phHnteasch a celor bogati fath de cei shraci.
Nu ne intereseazh' insh revendich'rile partidelor conservatoare, duph cum nu
ne intereseazh rezerva fortath a socialistilor fath de opera reala, de progres in
organizatia sociaTh i economich a asigurgrilor sociale, o concretizare admirabilh

a solidarismului, care se impune astfel ca o putere, in fata chreia nu mai pot


aphreti critici.
Proletarii, muncitorii manuali sau intelectuali, mici energii, care pun impreunh
in miscare acest vast organism social 0 economic, facand sh, se valorifice asthzi
tot ce a creat spiritul i puterea fizich omeneasch din toate vremurile, se intamplh

sh fie izbiti de un accident, cauzat de desrantuirea oarba a fortei manuith de


tehnica modernh in diferitele intreprinderi economice, sau sit ajungh la sMrsitul
misiunii lor profesionale, child puterile de munch ii phrhsesc.

Cana se asigurh restul vieii 'celui infirm sau al urmasilor sai nevhrstnici,
nu poate fi vorba atunci de o milit si nimeni nu-si poate arogh dreptul de a dispune
de o simplit generozitate din averea garantatti lui de ordinea socialh i. valorificatit de sutimile de miioane de oameni, cari in fiecare moment, la locul lor modest,

Ii exercita profesialor nu numai pentru ei; dar e vorba de un drept al victimei


accidentului si de o datorie a societatii, datorie, pe care o precizeazh si o repartizeazh prin legile pozitive ale asiguehrilor, pentru cazuri de accidente, de
boalh. i bhtrnete. In acest sens este conceputa opera asiguarilor sociale in
lucrarea mea: Asigurarile sociale in statele moderne, aphruth in 1913.
* * *

Legislatiile moderne, ale chror principii esentiale le-am expus, creazh raporturi juridice, nepotrivite cu ordinea de drept existenth sau necuprinse in
codurile civile, care guverneazil societhtile moderne. Pentru a nu produce o
revolutie, nici in drept, duph cum nu s'a produs in organizarea economich si
socialh prin reformele infAptuite, L. Bourgeois clhdeste noua ordine juridich,
prin care se infhptueste solidarismul,, pe teoria quasi-contractului, din codul
civil, pe care o transpune in vieata socialh. Aci, in urma diviziunii muncii, fiecare
din noi suntem geranti fhlrh, mandat
atacerilor altora, fiecare ne putem im-

boghti in detrimentul tuturor celorlalti,i cum ar fi cazul imbogatirii in urma


plus-valutei proprietatii nhscute din cresterea populatiei sau din imbunAtiltirea
mijloacelor de transport. Cine beneficiazh de efectele fatale ale solidaritutii
economice, cine ii mgreste averea sau Ii chstigh veniturile gratie muncii nenunihratilor cooperatori anonimi din generalia de azi sau din generatiile trecute,
acela e dator sh, prateasch celor cari nu i-au luat partea lor din patrimoniul
acestei cooperatii sociale.

www.dacoromanica.ro

214

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Aceasta este doctrina care mndrumeaz i dicteaza 'politica realh a democratiilor timpului nosfru. Dar daca,exista o solidaritate mora1 i economica' intre
oameni i intre clasele sociale i dad,' partidele politice as& zise ale armoniei
sociale se intemeiaza in actiunea, programele i legiuirile lor, pe aceasta' solidaritate, atunci se ziceci, ele tagaduesc existenta luptelor intre oameni si mai
ales a luptelor de clash. Daca ar fi ask doctrina ar fi falsh, iar partidele politice
corespunzatoare si-ar pierde ratiunea de a fi.
Cine poate tagadui existenta cliversitatii de aspiratii si de interese ale oamenilor ? Intreaga vieata, se deapan a. intr'o vesnica lupth de intrecere. Fericirea
visata de fiecare ar fi mult mai aproape si mai usor de atins, dao h. n'ar exist&
emulatia i daca nu s'ar pune in calea ei interesele protivnice ale altuia.
La o c1as, perceperea conflictelor de interese e nlai grea si mai complexa;
ca dovada e faptul c, constiinta de clash si de aci distinctia clara a intereselor
de classa, in opunere cu interesele altor clase, nu apare odata cu nasterea imei
clase. Dar nu exista conflicte mai profunde ca acelea (Entre interesele diverselor
clase sociale, si mai ales economice, cum ar fi intre interesele claselor posesoare
de capital i ale celor proletare, intre interesele claselor producatoare si ale celor
consumatoare, etc.
Dar, de aci nu se poate scoate indreptatirea unor particle politice individuale
sau a unor partide politice de clasci. Un Max Stirner da dreptul unui individ sau
unei asocieri temporale a egoistior, sti fad, un partid politic de conducere a
lumii, prin forta proprie a acelui individ saii a celor cativa egoisti asociati,
cum Ii numeste el. Un Bakunin sau Kropotkin, diti dreptul unei clase, chiar minoritare, sit formeze un partid politic, prin care sh dicteze vieata sociala i economica a lumii; aol Ii gasesc izvorul vietii iiartidele proaspete de azi: bolsevic
din Rusia, taranesc sau agrarian de prin alte tariedin Rasaritul Europei.
A, nimeni nu poate tagadui diversitatea de interese a oamenilor si a classelor,
gi nimeni nu-si inchipuie ca se pot suprima luptele de interese dintre oameni
dintre clase. Dar partidele politice nu sunt inlantuite exclusiv, nici de interesul
unui individ, nici de interesul unei clase. Ele sunt organisme sau institutii so-

ciale legate de existenta unei natiuni, sau mai larg cleat atat, sunt legate de
existenta i desvoltarea poporului, cuprines in granitele unei thri.
In diversitatea intereselor oamenilor si ale claselor, partidul politic cauta
legaturile de solidaritate, can face posibila vieata poporului intreg. In numele
justi-tiei sociale, potrivite cu conceptiile civilizatiei din fiecare moment, pune
granite precise deslimtuirii fortelor in lupta pentru apararea intereselor economice ale oamenilor sau ale claselor, fara a suprima aceste lupte. Prin idealul
sau social, infiltrat in constiinta masselitr aderentilor, gratie educatiei i propagandei politice, partidul politic leaga, aspiratiile multimilor i devine, astfel,
drapelul, dupa care se indreaptit popcpl in ridicarile sau coboririle lui.
Interesele de clasa pot sh fie aparaile in comun. Pentru aceasta sunt sindicatele muncitoresti, sindicatele industriasilor, asociatiile profesionale- ale agrarienilor mari sau mici, asociatiile profesionale ale diverselor bresle de mestesugari. Acestea nu sunt si nu pot fi partide politice.
In aceasta situatie, se pare ca vieata politica se intemeiazit pe o falsificare
a vietii sociale i economice reale, neputand &Friel sti scape de o contradictie
care este de esenta ei. De o parte, partide politice, reprezentand vieata armonica
.

www.dacoromanica.ro

I. N. ANGELESCU : SOLIDARISMITL SOCIAL-ECONOMIC

215

a unui popor intreg i urinkfind un ideal social nkdajduit de toate elementele


unui popor ; de altk parte indivizi, clase sau grupkri profesionale cu interese
contrarii si in vesnic conflict, urmkrind fiecare idealuri sociale proprii. Partidele
politice, pentru a triumf, se zice c. trebuie s falsifice vieata realk, facknd sk
se creadk cA. ele pot implini aspiratiile i interesele economice generale ale poporului, dar in acelas timp satisfac i interesele economice i sociale ale fie-

ckrui cethtean. Pe deasupra realitktilor vieii, ar plank astfel, o minciunk


conventionalk politick a parlidelor armoniei sociale, care ar fi, in realitate, aso-

ciatii de potentati ai banului sau ai nobletii, plutocratii sau aristocratii


pentru exploatarea poporului.
Aceasth presupunere e un joc al fanteziei. Partidele politice sunt orgaRisme vii, in care se repercuteaz&" sbuciunarile din fiecare clip'a ale masselor.
Fiecare membru al unui partid este exponentul intereselor individuale sau ale
unei classe, dar aceste interese se ciocnesc si se niveleazh; din vieata internk

a partidului rasare idealul social menit s satisfack media cea mai mare a
intereselor individuale.
Granitele partidelor fiind deschise bricui, i membrii nefiind recrutati prin
voturi, cu principiul majorifatii, alkturarea intereselor variate nu este evitath
dela inceput, i deci perceperea intereselor generale si comune, in mijlocul
diversitktii intereselor izolate, este posibilk.
Fireste, ck in formarea idealului sku social si in alcktuirea programului &am
de realizAH practice, partidul politic care triumfa, dovedeste c ii mnclin balanta spre clasa cea mai numeroask, tocmai pentru ck a atras clasa cea mai numeroasti. Programele de guvern5"mnt imediat sunt mijloace de sondare a constiintei publice ; i triumful uni4 partid, prin programul sku de guvernamknt,
Insemneazk realizarea maximum-ului de interese i aspiratiuni comune.
Partidul de clask urinkreste, prin esenta i principiul existentei lui insisi,
satisfacerea pknk la maxim a intereselor clasei ce reprezinth, i aceasta este posibil cndcelelalte clase, cu interese contrarii, sunt distruse.I n actuala ordine ecoi socialk, partidele de clask nu pot fi partide de guverri6mant ; dar
nomic

pot fi partide de guvernkmant in clipa dad se skvArseste o revolutie, care


distruge ordinea existenth i introneazA ordinea potrivith intereselor exclusive
ale clasei pe care o reprezinth. Dupk revolutie, clack ele continuk s guverneze,
prin reprezentanta legalk a populatiei, nu prin tiranie, inceteazA de a fi partide
de clas, i devin partide ale intereselor armonizate ale nouilor clase sociale i
economice. Prin esenta lor, deci, partidele de clask sunt partide revolutionare.
Partidele armoniei sociale, care sunt i partide de guvernamant in actual&
ordine sociadi4i economick, au fost cucerite treptat, cum am arktat, de conceptia
solidarismului economic si social, pe care o reflect& in ideologia lor si In legislatia

lor pozitivit. Acele care au fost refracpare acestei conceptii, au rkmas simple
anachronisme ale vietii politice, fiat *asunet in masse.
Cu aceste spuse, am dat elementele pentru. formarea. convingerilor politice,
si mai departe cu ingerintele de constiintk nu se poate merge inteo conferintk
stiintifiea. -

25 illaTtie 1923

www.dacoromanica.ro

SOLIDAR1SMUL JURIDIC
ANIBAL TEODORES CU

Dreptul este un complex de formule lapidare, in care se oglindeste vieata


popoarelor; el este haina, care imbracA aproape toate manifestArile
acestei vieti, haina a cArei forma' este inrauritAla fiecare pas de sufletul,

ce palpita sub ea. In adevrir, o anumith infatisare are dreptul unui popor
Inapoiat, cu o civilizatie rudimentara; o alta infAtisare are dreptul unui popor
inaintat, la care manifestarile vietii imbraca forme complexe. La acelas popor,
dreptul este supus ImprejurAhlor istorice, inraurit ca un adevArat termometru
al vietii sociale de faptele politice, economice, culturale, artistice ale poporului in chestiune.
Nu este eveniment mai insenmat in vieata unui popor, care sa nu influenteze dreptul, sa nu-I faca sa ia o infatisare sau alta. Traeste, de pilda, poporul
acela sub un regim despotic? Dreptul va fi absolutist. Reactioneaza el in mod
violent? Dreptul va devenl revolutionar si chiar terorist. Tree talazurile revolutiei? Dreptul se linisteste si el, adica se incheaga in formele, in cari res-

pirA un echiibru mai mult sau mai putin stabil al raporturilor dintre energiile vii ale acelui popor.
SA iau un singur exemplu: aspiratiile Marei Revolutii franceze s'au
cristalizat, in acel monument juridic, care se chiama Declaratia drepturilor
omului din 3 Septembrie 1791, si al cArui principiu de baza este continut,
fara indoeafa, in articolul sau 2: Scopul oricarei asociutii politice este conservarea drepturilor naturale 0 neprescriptibile ale omului. Aceste drepturi sunt
libertatea, proprietatea, siguranta 0 rezistenta la asuprire. Pentru autorii re-

volutiei, Omul era pinta finala. Omul lui Rousseau era inzestrat de natura
chiar cu anumite drepturi, cari trebuiau afirmate, de vreme ce timp indelungat
fusesera ignorate, si pAzite ca pe comoara cea mai pretioasa a omenirii. Aceste

drepturi trebuiau sa fie tinta exclusiva a oricami asociatii omenesti si chiar


a Statului, care atunci Ora, a fi suprema forma de asociatie omeneasca. Este
cunoscut rasunetul puternic, pe care aceasta conceptie individualista 1-a avut
dupa aceea asupra tuturor manifestarilor activitatii umane si in'special asupra
dreptului. Din ea s'a nascut acel drept individualist al Codului Napoleon, care
abia daca aminteste de oarecari indatoriri intre membrii aceleiasi familii, strict
indispensabile conservarii spetei.
Aceasta conceptie filozofica, luata de aripile vantului, a trecut hotarele
Frantei, prea strimte pentru ea, si a incAlzit timp de atatea decenii generatiile succesive ale atator popoare !
Dar iata c'A, la interval de 100 de ani, omenirea cauta si reuseste sa puna
o Ma temelie dreptului. Declaraga drepturilor omului inceteaza de a mai fi
un crez, pentru a se schimba intr'o simpla pagina de istorie. Individualismul
a trait, si-a produs toate roadele ce era capabil sa produca, si, atunci am asistat
la acea minune realizata de spiritul omenesc: o cArticica a lui Leon Bourgeois,
Solidarit, Care, bazanduse pe lucruri foarte vechi, s'a silit sa dea indrumari

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

218

noui gandirii omenesti, a reusit sa determine un curent de idei, tot mai puternic. Doctrina solidarista s'a nscut i astazi ea este in plina maturitate.
Cuvantul solidaritate este pe buzele si in simturile tuturor; suntem solidari
in lupta vietii, in bucurie ca si n durere. Astazi aproape nu'este gand, nu
este gest al nostru, nu este manifestare a energiei umane, care s iu purceada
dintr'un simtimant de solidaritate. Ne sprijinim atat de mult i atat de des
pe acest cuvant, incat uneori suntem Impini s trecem de marginile licitului
moral si s abuzam de el. Preocuparile congreselor de sociologie o dovedesc.
De unul din aspectele solidaritatii sau interdependentei sociale, cum o
numeste profesorur Duguit, de aspectul sat juridic, voiu aye& cinstea s va
vorbesc.

Nu am gandul s arat in amanunt cum cugetarea filozofica a celei de a


doua jumatati a veacului trecut a ajuns la faurirea acestei doctrine, pe care
dealtfel d-voastra o cunoasteti. Va rog tug, sa-mi ingaduiti o expunere sumark

menita sa usureze tratarea subiectului met.


Omul se naste i traeste in societate. Acesta este un adevar, ce nu se poate
tagadul. Omul nascandu-se, mosteneste patrimoniul nu numai material, dar
si moral, intelectual, artistic al inaintasilor i il transmith, la randul lui, urmasilor lui, adaugand o particica mai mare sau mai mica, dupa insemnatatea
valorii sale personale. In cea mai mica miscare a noastra este ajutorul a nenumarate generatii, disparate, dupa, cum in cel mai neinsemnat object, de care
ne servim, sunt sfortarile atator minti i atator brate pe cari nu le mai cunoastem. Nimic nu este a nostru original, ci totul poarta pecetea trecutului; nu
este inventie, cat de ingenioask care sa nu porneasca de acolo de unde alii
au ajuns adevar, pe care poetul 1-a exprimat atat de fericit atunci and a

zis: Lumea este alctituitti din mai multi morti deceit vii.

In aceasta privinta nu pot face mai bine decat sa citez una din cele mai
frumoase pagini din lucrarea, devenita azi clasica, a lui Bourgeois: de indata
ce copilul, dupti aldptare, se desparte definitiv de mama si devine o
deosebitd, primind din afard hrana trebuincioasd existentei lui, este un datornic; nu
va face un pas, un gest, nu-0 va satisface nici o nevoie, nu-ci va pune n lucrare
nici una din facultdtile lui niiscande, tarci a nu se folosi-de nesfdrfitul rezervoriu
de bunuri adunate de omenire.
Datorie, hrana lui; fiecare aliment ce va consumci este rodul unei culturi
indelungate care, de veacuri a reprodus, a immultit, a imbuntitdtit spetele vegetale
sau animale din care el ',10 va face carnea 8 i seingele situ. Datorie, vorbirea sa nesigurd incd; fiecare cuvdnt ce-i va nage pe buze, ciii va culege dupii buzele pdrintilor sau ale dascoililor lui care 0 ei l-au inaitat ca 0 el, 0; fiecare cuvdnt cuprinde i exprimei o mid de idei pe care nenumtirati strtimo0 le-au adunat pi
le-au hotdrit. Ctind va trebui nu numai s primeascd din mclinile altora tea dinteliu hrand a corpului lui 0 de pe buzelelor aceea a spiritului lui, cdnd va incepe
set' creeze i el prin sfortarea-i personald materialele vieii lui ulterioare, el Isi
va simp, datoria-i cresceind fatei de trecut. Datorii, i 'keit de ccitti valoare; cartea
i unealta pe care coala atelierul i le vor oferi; el nu va gi niciodata ceite sfortdri anterioare au reclamat aceste cloud obiecte, ce-i vor pared atat de simple ci

de ware; cdte mdini greoae si nedibace au tinut, au manuit, au ridicat, au pldmddit 0; adeseaori au lasat s cadet de oboseald ci de disperare aceastd forma a

www.dacoromanica.ro

ANIBA li TEODORESCU: SOLIDARISMUL JURIDIC.

219

uneltei mai inainte de a fi devenit instrumentul ?tor i puternic care ajutci sei invingd materia; cetti, ochi s'au deschis 0 au privit indelung lucrurile, ate buze au
murmurat, vette ganduri s'au trezit, silite, cdte suferinte au fost incercate, cette sacrificii primite, cdte. vieti oferite, ca sei i se punei la indemcind aceste litere de tipografie, aceste bucdti, mici de plumb care, in cdteva ore, reispcindesc in lume, in
milioane de exemplare, roiul nesfetr0t al ideilor, aceste 24 micute litere negre
in eari omu/ strange si reprezintet sistemul lumii! i cu cat va 00 mai mutt in
vieatei, cu atett el Ii va vedea datoria crescdnd, cdci pe fiecare zi un nou folos va
rezultd pentru el din intrebuintarea utilajului material 0 intelectual creat de ome-

niro.
Si mai departe: datorie fag de aceia a cdror minte a rdpit elementelor
tainele puterii lor i, prin chiar aceastei putere, le-au imbldnzit .0, le-au supus;
datorie fag de aceia al cdror geniu a putut sa desprindei din aparentele nenumdrate ale fiintelor i lucrurilor, forma 0, armonia lor; datorie fatd de aceia, a
-thror constiintei a scos rasa omeneascei din starea de violentd .,si de urd, 0, a indrumat-o putin cdte putin spre starea de pace 0 de intelegero.
Suntem datornicii panntilor, mosior P stramosior nopri, dupa cum suntem
datornicii contimporanilor noPri, datorie de care nu ne putem plati niciodata,
de vreme ce ne napem P traim cu ea. Solidaritatea omeneasca apare cu chipul

acesta ca o legatura naturala, tot astfel cum este legatura de familie sau cea
de nationalitate, numai c mult superioara acestora, caci. ea se intinde ca
o plash', care cuprinde In ochiurile ei intreaga omenire.
In asemenea imprejurari, nu mai putem vorbi de drepturile omului, ci de
datoriile lui, datorii catre societatea, in care el traeste p care-i dii intotdeauna
mai mult decat ceeace primepe ea In schimb.
Dupa cum vedeti, punctul de plecare al acestei teorii este foarte vechiu,
pentruca el dateaza deatunci de cand a aparut pe pamant primii oameni. Dar
constatarealui P mai ales consecintele ce s'au tras, au fost noui. Meritul intreg
revine lui Bourgeois, cu toate ca el nu se sfiepe s arate, conseevent cu pro-

pria lui teorie, imprumuturile, pe care P el le-a facut dela inaintaPi sad

imediati, Comte, Charles Gide P altii. Cartea sa a fost scanteia, care a aprins
focul p a facut ochii nopri s vada ceeace era evidenta Insas.

***
S'a simtit Inca din primul moment nevoia de a stabil o legatura P, dupa
cum vom vedea, _Inca din cele mai stranse, intre noua doctrin p &opt, nevoie

izvorita din doua consideratii: noua teorie trebuia sa fie legalizata, trebuia
sa i se dea o baza juridica, pentru a o deosebi de speculatiile pur filozofice
si a i se asigura vieata.
In al doilea rand, daca legea solidaritatii sociale era o adevarata lege in
intelesul curent al cuvantului, o regula de purtare opozabill tuturor, trebuia
i se gaseasca o sanctiune.
Acest fapt este atat de adevarat, bleat intalnim aceasta; preocupare nu numai
la autorul teoriei, la Bourgeois, ci p la toti aceia cari, ca eminentul profesor
ce ne-a vizitatziele trecute, Charles Bougle, au reluat ideia p au desvoltat-o.

www.dacoromanica.ro

220

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Ce este in drept solidaritatea, adica acest raport de vesnica datorie a individului catre inaintas si catre contimporanii ai?
Bourgeois zice: ILA indoeala, c solidaritatea nu ascunde in ea un contract in intelesul, pe care il dau juristii acestei notiuni, adica o intalnire de
vointe asupra unui obiect determinat. Te nasti legat de ceilalti fara s4i fi
manifestat aceasta vointa niciodata, mai mult chiar, fara sa fi fost intrebat
cel putin. i totus este ceva contractual, o simtim cuto#i. Bourgeois, care este
si jurist, isi aduce aminte atunci c exista in sistemul dreptului privat cazuri
and, cu toate c individul nu si-a dat consimtimantul, se vede legat si obligat
la anumite indatoriri; astfel, atunci and, in lipsa ta, cineva se ocupa de administrarea averii tale, legea face sa nasca obliga#i si pentru acela, care
s'a amestecat in afacerile tale, si pentru tine, pentru care el s'a amestecat ;
tot asemeni, atunci cand primesti o plata, ce nu # se datoreaza, ramai obligat
a restitui ceeace ai primit. Acestea sunt quasi contractele, al caror numar nu
se margineste numai la gestiunea de afaceri i. la plata lucrului nedatorit, ci
poate fi cu mult mai mare.
Si in cazul nostru ne aflam in fata unui quasi contract. ti.Existit, zice Bourgeois, pentru fiecare om ce trdecte, o datorie fag de toti oamenii ce treiesc, dint cauza

ci in meisura serviciilor ce i-au fost aduse print sfortarea tuturor. Acest schiml)
de servicii este materia quasi-contractului de asociatie, care leaget pe toti oacenii
iar evaluarea echitabilei a serviciilor schimbate, adic repartizarea echitabilei a
foloaselor i sarcinilor, a activului i pasivului social face obiectul legitim al legii
sociale.

Dar mai existd, pentru fiecare om ce treiecte, o datorie fag de generatiile urmtoare, din .cauza serviciilor aduse de generatiile trecute. La obligatia de a
participa la sarcinile asociatiei actuate, pentru a o intretine ci a o peistrd, se
adaugei in adeveir obligatia de a o crecte, ci a fi peirtac in aceleaci conditii de
repartizare echitabilei, la sarcinile acestei cresteri. Cauza acestei obligatii este ci
ea, in natura lucrurilor. Capitalul comun al asociatiei omenecti este un depozit

incredingt oamenilor de astai, dar acest depozit nu este depozitul unui lucru
nemicator i mort, pe care ar trebui sei-1 peistreim in starea in care ne-a lost incredingt. El este o organizatie vie pe cale de necontenitei prefacere ci a ceirei evelutie nu poate aveet loc grit continuitatea sforgrii constante a tuturor.

Sunt al# cugetatori, ca Bougle, cari cred c, departe de a fi vorba de um


quasi-contract, ne elam in faita unui adevArat contract, contractul de asigurare mutuald, unul din acele contracte in care judeceitorul, cum zice Saleilles,
are sa tina seama pe langei clitimea infimei de voing reald ci de o cettime enormade vointei absentd.

Supusa unei cercetari mai amanun#te, aceasta preocupare apare gresita,


caci solidaritatea fiind un simtimant natural, ea nu poate fi in acela timp
si un contract. Nimeni nu s'a &Wit 'Dana acum s toarne in articole de lege,.
celelalte sim#minte naturale,ca acela care leaga pe parinti de copiii lor, ori
acela care leaga pe membrii aceleea na#uni. i ar fi o naivitate fara seaman
daca atunci, cand am don i. sa cunoastem ce este familia, ori ce este na#unea,
am cerceta, numai textele de legi. Fara indoeala ca legile oglindesc intotdeauna
starile de lucruri existente, dar niciodata, oricat s'ar stradui legiuitorul, nu va
putea traduce in randuri de lege nici dragostea si puterea de sacrificiu a mamei

www.dacoromanica.ro

ANIBAL TEODORESCU: SOLIDARISMUL JURIDIC

221

pentru copilul ei, nici respectul i iubirea copilului pentru parintii lui i nici
dragostea de natiune, care ea singurk a fost atilt de mare si atat de puternica

-beat a frkmantat dela un capkt la celalalt toatk istoria omenirii.


Si apoi, care este utilitatea de a legitima acest simtimant,imbrkcandu-1 intr'o
formula'. juriclick, oricare ar, fi ea, dar -totdeauna prea stramtk ca sk-1 poata
cuprinde? Ce sens are de a zice, c raportul de solidaritate, la care nimeni nu
s'a gandit atunci and legea a fost faurita., ar fi fost totus prevazut de un articol al acelei legi?
Nu este oare cel putin o gresealk a pretinde, c solidaritatea este un contract ori un quasi-contract, atunci cand ea s'a manifestat in timp cu mult mai
Snainte ca legea care reglementeaza, materia contractelor si a quasi-contractelor
cii fi existat, i cand, in spatiu, ea s'a manifestat si se manifestil i dincolo de
hotarele de aplicare ale legii?
Exista in acest raport ceva atat de mare, de inalt si de permanent, incat
mi se pare cu totul nepotrivith preocuparea de a-i aplic numai decat un text
de lege trecktoare.
*

*.

Dack sociologii nu au izbandit in intreprilillerea de a glisi un fundament


juridic solidaritkii, in schimb juristii au reusit sk punk solidaritatea la temelia dreptului.

Dreptul nu este o urmare a aparitiei Statului inteles ca cea mai inaltk


expresie a organizkrii politice i sociale. DimpotriVa, el este premergator
.Statului. Legea, care este expresia vointei presupuse a Statului, rare ori
creeaga dreptul; in generalitatea cazurior ea il constatk numai i 11 confirma.
Scoala individualistk a sustinut ca, omul se naste pe lume liber, adic a. cu
dreptul de a-si conserva i desvolta facultatile sale fizice, morale si intelectuale;
el are asadar, inck dela inceput, anuniite drepturi naturale, superioare, inerente naturii sale de om, drepturi pe cari ceilalti semeni ai si au indatorirea
de a le respecta. Generalizand aceastk constatare, ajungem la incheierea cii
toti indivizii, nascandu-se liberi i deci cu aceleasi drepturi, se nasc egali intre
ei; in asemenea irnprejurari, ciocnirea de drepturi, ce se intamplk fatal intro
unii i altii, conduce la o tarmurire reciprock a drepturilor fiecaruia in parte
Sn folosul tuturor in genere. Dreptul fiecitruia nu mai este absolut, ci relativ,
prin tkrmurirea suferitk, fiecare fiind indatorat sii respecte dreptul semenului
sku astfel tarmurit.
Acest imperativ este, dupk individualiti, fundamentul insus al dreptului.
Mkrginirea, despre care am vorbit, este prin ea insks un riu, pentru ca Statul
prin interventia sa sii restranga, si mai mult libertatea individualk. El
nu va face cleat deci ceeace este absolut necesar asiguarii unei concurente
libere, realizArii acalui adagiu clasic: laissez faire, laissez passer, mentinand
ordinea in interior, Impartind dreptatea i aparaild teritoriul.
Este rola]. Statului-jandarm al lui Adam Smith.
Aceastk doctrina, care a fost in atata onoare mai ales la scriitorii francezi
din veacul al XVIII, are pacatul de a fi aprioristick; punctul ei de plecare
,este o afirmatie hipotetick i neverificatii. In realitate omul nu se naste

www.dacoromanica.ro

222

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

izolat, ci in societate, de care este prins printeo infinitate de legaturi. Libertatea lui reara este cu total relativ. Oare, cuget6ri1e i faptele lui, manifestarea,

intregii lui personalitati in raporturile cu ceilalti semeni, drepturile lui, nu


atarnh de un complex de imprejurari multiple, cum sunt starea fizie, simpmintele, educatia, instructia, ereditatea, etc., dintre cari pe cele mai multe
nu le creeazil el, ci le supora?
Dar egalitatea reala exista ea? Nu ne natem oare cu inteligente neegale,
cu temperamente i aptitudini diferite? Ce mai ilmane atunci din toga doc-

trina individualista? Omul natural, nascut liber i avand drepturi rezultand


din aceasfa libertate, nu exista, dupa cum nu exista nici acel drept obiectiv,
ideal, izvorit din drepturile subjective al indivizilor 0 de care sa tinda a se
apropia, popoarele.
Omul, care, cum zice Bourgeois, este o fiintd de pasiune, de ratiune ci de
conctiintd, nu abstractd, ci createi dintr'odatd, ci ndscutd dintr'un cir de strmoci
$1, supusd moctenirii lor, trdind intr'un mediu cu care este in legturd prin schimburi necontenite, in sftircit in vecnicei prefacere cdtre un tip mai inalt de perso-

nalitate fizicd, intelectuald ci morald, are nevoie de un drept a.cezat p o alta


temelie decat pe cea individualista.
Dupa cum in afara de orice texte de legi, el este- obligat ca, prin activitatea
lui, s ajute la mentinerea i infarirea legAturilor de familie 0 a odor de nationalitate, tot astfel este obligat sa nu vaame soiidarit4ii sociale, care cuprinde
in sfera ei pe celelalte doua simtiminte. Acestei obligaii Ii corespunde, ca
oricarii obligatii, dealtfel, dreptul pentru individ de a face tot ce eSte de
natura flu realizeze i s desvolte aceasfa solidaritate.
Iata regula de purtare, care sta la baza conceptiei moderne de drept. Cum
zice Duguit, aceastd regulei este in acelac timp individuald ci, sociald. Ea este
sociala prin fundamentul ei, in sensul cd nu existd decal pentrucei oamenii trdesc
in societate. Regula de drept este individuald pentrucd este continutd in conctiintele individuale, pentrucei nu se aplicei ci, nu se poate aplicd deceit indivizilor.

Este un adevamt abis intre cunceptia individualista a dreptului i cea solidarista. Tot dreptul obiectiv se reazima pe aeeasta din urm'a,
iar dreptul su.
biectiv decurge din el direct 0 logio.
Vazut prin prisma acestei conceptii, intregul nostru sistem juridic apare
Sub o infkiare deosebita de aceea, cu care am fost deprin0 pana acum. Drepturile nu mai sunt pentru om prerogative, ce i-ar apartine in calitatea lui de
om, ele sunt puteri cari-i apartin pentrucd, fiind om social, are o datorie de indeplinit ci pentrucei are dreptul sdindeplineascd aceastd datorie. Drepturile omului

nu mai apar ca naturale, ci ca o urmare a rolului ce el are de indeplinit in societate, ci deci a datoriilor ce-i incumba in aceasta calitate.
Aceasta conceptie juridic'a este foarte fecund'a in consecinte, afirmare pe
care o voiu ilustra prin ateva exemple: libertatea i proprietatea, cei doi stalpi
sustinatori ai Drepturilor omului, nu sunt drepturi intrate in patrimoniul individului pentruch% el s'a nascut ca atare
Libertatea, acest cuv'ant magic care a facut 0 face sa curga atka Waage
in omenire, nu este dreptul individului de a-face ceeace voe0e cu singura conditie de a nu Vatlima, pe altii, ci de a face ceeace ajut i desvolta solida-

www.dacoromanica.ro

ANIBAL TBODORESCUt SOLIDARISMUL JURIDIC

223

ritatea socialt. Doctrina individualistk dud definia, nofunea de libertate,


se multumea st desemneze omului un rol pur pasiv; el avea obligatia negativa de a nu vatama, prin faptele sale, pe alii. Numai atat ! Conceptia despre
rolul social al omului nu cuprindea in sine nimic nobil, nimic inalt. Dimpotrivt,

omul era vazut sub' infttisarea urn' de element distructiv in societate; regula de drept era creatt numai pentru a-1 opri de a vatama, pe a1tii. Dreptul
era cu chipul ace'sta un eau necesar numai_in masura in care era, nevoie de asemenea sanctiune.

Conceptia solidarista a dreptului schimbt dinteodatt fata htcrurilor si


o schimba, din fericire, fundamental. Societatea este supusa legii progresului
si individul este instrumentul, prin care se va realiza acest progres.
El nu mai este acel germen de distrugare, cu toate uncle aparente contrarii,
ci element constructiv, element creator. Orizontul libertatii lui nu mai este
inchis de barierile libertatii vecinului, ci dimpotrivt, este deschis i se intinde
pana acolo pant unde se intinde insas societatea omeneasct. Libertatea nu
mai este dreptul de a nu face raul, ci acela de a face binele, ridicand astfel pe

eel ce se bucurit de ea pant la inaltimea divinitttii!


Despre proprietate voiu spune acelas lucru. Suntem asfazi atat de departe
de conceptul stramt si egoist al acelui jus utendi, fruendi et abutendi din dreptul

roman! Proprietatea este un drept Intru atat, intrucat exercitarea lui se face
intr'un scop solidarist, social. Auzim zilnic spunandu-se ca proprietatea este
o functiune sociala i ca ea trebuie exploatata ca atare, in, sensul cit atunci cand

proprietatea nu mai raspunde scopului larg, pe care conceptia solidarista a


dreptului i-1 hotartste, ea inceteaza de a mai fi considerata ca un drept. Esti
proprietar pe bunul ttu numai intrucat, prin chipul cum il exploatezi, faci ca
foloasele ce le tragi tu st ajute i societatii, in mijlocul carei trtesti.
Dreptul de vot, adica dreptul de a participt la alegerea diferitelor corpuri
reprezentative, nu mai este o prerogativa; el ascunde in sine o altt functiunesocialt, aceea de a colabora direct la conducerea fie a Statului, fie a diferitelor
sale desmembraminte. In regimul de democratie in care trtesc aproape toate
popoarele astazi, nu mai putem admite dreptul de vot ca o prerogativa, recunoscuta catorva, ceeace a avut totdeauna de urmare aparitia unor grugri
cu totul restranse numericeste, ate odata aproape a unor simple familii, parazitare, caH reusisert sa fact din politica un izvor permanent de foloase materiale pentru ele.
tkerciful votului nu este folositor numaiinclividului,ci i Societatii, care
are tot interesul ca cel dintaiu sit ia o parte efectiva la conducerea afacerilor
publice.. Nu poate fi indiferent pentru Stat, dact, de exemplu, corpul reprezentativ este expresia .vointei unui numar cu totul restrans de cetateni
ceeace ar insemna, falsificarea principiului insus sau dimpotrivt, a unui
numar atat de insemnat meat poate fi presupus cit reprezinta, vointa tarii intregi. Iata deci de ce votul a devenit obligator.
Libertate, proprietate, suveranitate sunt dreptPri cari stau astazi pe 1111,
alt fundament decat pe acela al prerogativei individuale.
*

www.dacoromanica.ro

224

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Desfasurand inaintea ochilor d-voastra teoria solidarista, asfi voit,fiira indoeala, sa, v arat care a fost inraurirea puternica, pe care aceasta teorie a exercitat-o asupra conceptului de drept in Statele civilizate din apus, ale caror stni

de lucruri am avut obiceiul sa le imitam de multe ori. Sunt silit insa sa phrasesc aceasta intreprindere, pe care nu mi-o ingadue cadrul restrans al conferintei mele; pentru a ma ocupa numai de stare& dreptului nostru romanesc.
Este neindoios c, daca dreptul nostru privat incepand din preajma anului
1864, de cand in materie de legislatie am incetatenit de voie sau fr voie,
atatea modele straine, a famas stationar sau aproape stationar, c daca si
astazi aplicain aceleasi texte de drept civil, pe care Franta le elabora acum 120
de ani, principiile dreptului nostru public au mers in acest rastimp evoluand
necontenit dela forme imprumutate.la inceput pe deaintregul de aiurea, pana
la forme ce ne sunt proprii, i cu care uneori ne putem
Este tendinta dreptului nostru public de a se lash sa fie inraurit de doctrina
solidarista,sau dimpotriva, ignorand preceptele acestei doctrine, calea pe care

a apucat-o, este alta?

In ultimii ani, can l. au incheiat veacul trecut si mai ales in patrarul neincheiat Inca al noului veac, legiuitorul nostril si-a manifestat o tending constanta: aceea de a se preocupa de individ considerat nu in chip abstract ca
o entitate metafizica, ci de individ ca membru al societatii, de omul social.
Nu este activitate cat de redusa, sau de neinsemnata a individului asupra chreia Statul nostru s nu-si opreasca privirile, care sa nu inceapa sa-1 intereseze,
si in care sa nu caute sa se amestece. Dandu-si seama c progresul nu poate
fi asigurat altfel, el se preocup g. nu de omul filozofic, ci de omul real,*membru
al societatii, intrucat desvoltarea activitatii acestuia poate folosi intregii asociatii. Cand gaSeste situatii juridice foarte legitime din punctul de vedere
individualist dar cari nu mai raspund scopului superior de a da satisfacere aso.ciatiei in sine, legiuitorul nu ovaie prea mult ca s le modifice in sensul acesta.

Voiu lila in aceasta privinta un singur exemplu, asupra caruia imi voiu
permite sa insist mai mult.
Priviti dreptul de proprietate ! Ce departe suntem astazi de acel concept
al proprietatii sacre i inviolabile pe care, dupa modelele sale, si-1 insusia 1i4
garanta Constituantul nostru la 1866 I La acea. data Constitutia abia daca admita, cele trei cazuri de expropriere pentru ash, zisa cauza de utiitate publica:
salubritatea, ale de comunicatie i lucrarile de aparare a tarii. Pentru rest
i. abstractie Maim' de perceperea impozitelor,oricat de reale si de adanci ar
fi fost nevoile generale, proprietatea ramanea intangibira
Mai tarziu insa, sub presiunea imprejurarilor de fapt, i atunci cand nu era
inca vorba de functiuni sociale, au inceput s apara primele restrangeri ale
acestui drept: lege impotriva trusturilor arendasesti, lege pentru mlirginirea
dreptului de a arena, at stabiimentelor publice i stabilimenteler de utilitate
publica. Peste sapte ani dela data acestor prime manifestari, in 1914, se pune
problema revizuirii Constitutiei, intre altele, i pe tema art. 19, problema rezolvata in 1917, prin modificarea acelui articol, in sensul, pe de o parte, ca
se immultesc cazurile de expropriere, adaugandu-se altele noui, iar pe de alta
ea se admite inscrierea unui nou caz, acela al exproprierii pentru cauza de utilitate nationala. Proprietatea pamanturilor arabile este trecuta intr'o foarte

www.dacoromanica.ro

ANIBAL TEODORESCU: SOLIDARISMUL JURIDIC

22.5

largO mhsufa in mainile acelora, cafi au fost ocotiti c vor trage din ea cea
mai mare utilitate socialg.
Constitirtia, cu care tara a fost inzestratO acum cateva zile, se indreaptO
i mai mult pe aceastO cale i face i mai vhditO constatarea noastrh. Proprietatea nu mai este sacrh" i inviolabilA, ci numai garantatO, firete sub forma
si in conceptia actualei constitutii. Legea poate autoriza, autoritatea publich,
sO se foloseascO in interesul obtek de subsolul orichrei proprietAti.
Proprietarul nu mai are garantia de a vedea cazurile de expropriere pentru
utilitate publia determinate prin Constitutie, ci ele vor fi determinate de legea
ordinarh.
Boghtiile subsolului devin proprietatea Statului.
Ape le, ce pot produce forta motrich, sunt trecute in domeniul public.
Dreptul de expropriere se intinde i la pOduri.
Cu un cuvant, plecand dela conceptia propriefatii sacre inviolabile din
1866, ajungem in ceva mai mult de o jumatate de veac la conceptia unei propriethti.imobiliare expropriabile intr'o multime de cazuri, pe care nici macar
nu le cunoatem, i la aceea a unei proprietati mobiliare rechizitionabile, dupii
termenii legii din 1915, nu numai in timp de rhsboiu, ci i in timp de pace.
Ajungem adicO tocmai la conceptia solidaristO a proprietOtii, de as-Cal:lath nu
in mintea fiozofilor ci in litera limpede a legii i a Constitutiei.
Ceeace am constatat pe thramul propriethtii, constathm ipe acela al responsabilithtii. Solidaritatea socialO voete ca oricine este inzestrat cu puterea
de a lucra in numele patrimoniului public, sO faspunda in acela timp de ur-

mhrile actelor sale. Ei bine, atat timp cat dreptul a avut un fundament individualist, toti am vorbit de drepturi i nimeni nu s'a gandit la faspundere.
Cercethtorul evolutiei dreptului nostru administrativ constatO la tot
pasul tendinta agentilor notri publici de a acumula in mainile lor cat mai multe
drepturi, iar cand aceasta nu se mai poate, pe aceea de a abuza de drepturile,
ce le au; zadarnic ar cOuta Ina i o responsabilitate corespunzhtoare exercitiului acestor drepturi, chci, lucru curios, nu o intalnete nicOeri. Este adevOrat ch, avem totu o lege de data destul de veche, asupra responsabilitqii
ministeriale, dar ea nu servO decal ca ea fie citatO la cursurile acute studenOlor ca exemplu de lege Cazuta in desuetudine.
Astazi lucrurile par a lila cu totul o alta fatO. Statutul functionarior publici, astfel cum este anuntat prin anteproiectul sOu, se ocupO de chestiunea
responsabilithtii in articole speciale, iar Constitutia ea insh, ghsind c chestiunea meritO sO fie push in acela rand cu celelalte chestiuni constitutionale,
se ocuph de ea in mai multe locuri.
Ce inseamnO aceasta decal c conceptia nouO, solidaristh, a triumfat asupra
celei vechi, individualiste, triumf cu atat mai strlucitor cu cat inn unul din
autorii materiali ai anteproiectului de constitutie, un distins profesor universitar, care face astAzi solidarism, sena la 1916 inteo lucrare a sa intitulata:
Ce este Enciclopedia dreptului? qcoala solidaristei are desigur multe foloase, dar

are ci un neajuns mare i deaceea ma pronunt contra 6*. Evidenta a fost mai
puternicO!

Aceleai tendinte vom constata i atunci, cand este vorba de activitatea


individului, nu de ace& activitate izolatO, foarte_interesanth, fin indoealA,
15

Doctrine le politico

www.dacoromanica.ro

226

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

ea, ci de activitatea lui sociala, singura creatoare. Pe acest taram intalnirn


un drept cooperatist, cu o suma de asezaminte de care mai inainte vreme nici
vorba nu era, intalnim un drept muncitoresc iara's cu asezAmintele- lui, i unul
si altul intemeiate .pe o puternica temelie-solidarista i menite sa ajute manifestarile sociale ale activitatii individului.
si

* * *

Spuneam adineauri c, pe cand sociologii cautau, fara prea mult succes


un fundament juridic teoriei solidariste, juristii mai norocosi au pus solidari-tatea la temelia insas a dreptului. In urma celor ce am avut cinstea sa va spun,.
sunt nevoit insa sa m rectific in sensul e realitatea faptelor a fost mai puternica decat speculatiile abstracte, i c solidarismul nu a lost pus, ci s'a
impus ca fundament al dreptului, lucru ce nadajduesc a am reusit pe deplin
sa v arat.
Este aceasta ultima etapa" in evolutia ideei de drept? Nu as indrazni s o
afirm..
Dar nu viitorul m'a preocupat, ci prezentul, i prezentul este acela, pe care
vi 1-am aratat. Solidarismul s'a asezat la temelia manifestatiilor juridice
ale Statului nostru i va sta acolo atat timp cat asociatia va fi mai puternica decat individul i cat faptul social va fi mai interesant decat cel individual. Procesul de evolutie a dreptului nostru public ne-o confirm& cu prisosinta i, peste hotarele Statului nostru, aceleasi cauze dau nastere acelorasi
efecte. Fara indoea1 e atunci, cand simtimantul de solidaritate integrala
va ajunge sa invinga prejudecatile de rasa, tot ceeace este artificial astazi in
hotarele Statelor va dispare iar lumea va fi mai fericita.
Pana atunci noi ne vom multumi cu constatarea ca geniul juridic al rasei
noastre s'a manifestat Inca odata, facand ca poporul romanesc sa nuramana,
din acest punct de, vedere, mai in urma pe calea progresului.

15 Aprilie 1923

www.dacoromanica.ro

IDEOLOGIA I TENDINTELE
MINORITATII MAGEII,ARE
GEZA KISS
-1r

ICI n'ar mai trebui sg amintesc c'a invi-tatia ce am primit-o de a tine


aceasta, conferint, o consider drept o deosebitg onoare, astfel luck nu
am stat o clipg la indoialg de a o indeplini.
Inainte de a incepe hug cu tratarea subiectului, trebuie s formulez ckeva
observatii.

Imi dau mereu ostenealk cu o grije deosebith, sg nu pierd din vedere. ca


I. S. R. face stiinth. Iar unicul scop steaua conducatoare i misiunea stiintei
este de a cautg adevarul, independent de ofice tinth secundarg pe care am
urmari-o din vreun punct de vedere, sau de mice tendinta. Si nu numai cunoasterea lui, ci i propovaduirea adevarului trebuie sal fie libera de ofice influente
directe sau indirecte, care ar stnjenl scopul final: validarea adevdrului ctiintific
descoperit.

In aceastg atmosferg curata, ce se ridicg mult deasupra vietii politice de


toate zilele, mg voiu stradui sa, rezolv problema ce mi asteapta s.i a carei esentg
nu este alta deck tocmai descoperirea adevdrului ftiintifie.
Si acest lucru nu poate fi realizat altfel deck privind diversele aspecte ce
asteapta a fi patrunse i grupate, dinteo Inalt perspectivg, ce limpezeste vederea. Neinclingnd nici la dreapta, nici la stanga, Imi voiu da silinta s judec
ca judeckor drept i Erg idei preconcepute, ca servitor al justitiei sociale, aspectele de examinat, i s stabilese adeveirul.%iinfific pe baza analizarii acelor aspecte,

ca un rod al judecgtii mele.


Cond:tia de bazg' a sociologiei, ca si a exercithrii oricarei alte stiinte, este
gruparea preciul i pe cat se poate completh a acelor aspecte, care, ca S. zic
ask, formeazg materialul brut al cercethrii stiintifice sau, am mai puteg zice.
materialul de date. Acestea singure Insg nu ne dau decat baza sigura, pentru
ceiutarea adeveirului ctiinfific, care se ascunde in legile fatale ce se desprind din
acele aspecte 0 a cgror formulare ne d. apoi adevarul 0iintific.

Actualul ciclu are misiunea de a proiecta razele dkkoare de lumina, ale


stiintei asupra cliferitelor doctrine politice, cum se validiteath ele ope calea unor
anumite grupgri care se numesc particle politice i pe urma carora <dnstitutiile
politice se formeaz i deformeazg inteo atmosferg alcatuitg de anumite doctrine i credinte politice (Gusti: Partidul politic, Arhiva pentru atiinta etc., II,
pag. 423).
i acest lucru nu pot
Trebuie asadar s supun unei examindri stiintifice
ideologia i tendintele
sg-1 accentuez indeajuns ca principala mea stra.duinth
politice ale minoritkii maghiare.
ai aceasta pretinde, mai presus de precizarea fenomenelor i aspectelor, cercetarea lor definitiva, dupg, metode stiintifice.
.

Nu voiu puteg indeplini acest lucru, farg a lamuri mai intgiu:


15*

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE,

228

1. Daca minoritatea etnica isi poate gasi locul in concepfa partidului politic?
2. i, daca da, lang a. care categoric de particle ii e locul? Sau formeaza ea
tm partid sui generis? Dar nici aici nu trebuie sa no oprim. Pentruca
3. pe baza concluziilor rezultate din roadele cercetarilor trebuie s recunoastem drept adevami stiintifice acele invataminte care zac ascunse in fenomene clasae conform legilor stiintei si a caror descoperire trage linia de conduita pe seama acelora can sunt chemati s influentete formarea cursului vietii

sociale.

_Land in considerare toate acestea, fie-mi ingaduit s despart in doua parti


materia modestei mele expuneri, care urmeaza
I. Prima parte a don s o definese, numind-o oarecum bazi teoretied.

Aceasta parte e destinata lmuritii acelor conceptii care ca sa m exprim


astfel imi pot da acea, cumpana intelectuall, pe care punand fenomenele
ce le voiu arata, mai tarziu, sli precizez legile inexorabile emanand din fenomenele ce le voiu cerceta i grupa in partea a doua, aplieatd, a conferintei nide.
Stabilirea eserilei partidului politic mi-a fost mult usurata gratie formularii pe care in aceasta materie a dat-o d-1 profesor Gusti in conferinta introductiv a. si care e chemata s ocupe un loc de cinste in literatura chestiunii (Par-

tidul politic; Arhiva pentru tiinta i Reforma socialb, IV, pag. 427). Mi-a
usurat aceasta prima misiune a mea, pentruca nu mai am nimic de adaugat
in aceasta, directie, si pot sa-mi insusesc toate momentele exprimate de d-sa
i care ne dau esenta partidului politic. In sensul lor partidul politic este o
asociatie libera de cetateni uniti in mod permanent prin interese si idei comune, de caracter general, asociatie ce urmareste, in plina lumina publica, a
ajunge la puterea de a guverna pentru realizarea unui ideal etic, social*.
Dar cii atat mai grea devine gruparea partidelor politice.
Caci daca ne insiruim in memorie denumirile partidelor care au existat si
exista, trebuie s stabiim din capul locului c partidele din trecut sau si cele
care exista astazi s'au folosit de aceste denumiri ca de niste vignete, spre a indica insa, un continut de multe ori atat de diferit. i lucrul acesta e si firesc.

Pentruca situatia speciala i formatia conditiilor de vieata, a diferitelor


State, pune pe primul plan mereu alte probleme vitale de urgent& actualitate,
felul de rezolvare al carora decide gruparea partidelor politice. Astfel intalnim apoi in diferite State, sub aceeas denumire, partide politice avand caracter cu total contrariu.
Zadarnicele incercari de pana acuma au putut convinge pe toat lumea ca
este imposibil de a clasifica partidele politice unitar pe baza cuprinsului programelon ce reprezinta, in na, chip, incat diferitele categorii s imbratiseze o clasificare a partidelor politico din toate tarile pe baze interne si de principii.
Pot Ii insa, i e necesar, ca partidele politice sa, fie clasate pe baza modului
cum tind la realizarea multiplelor lor programe atat de diferite uncle de altele,
metocla pe care o considera drept principiu conducator al lor. Aceasta clasificare e necesata pentruca cu ajutorul ei putem reduce partidele politice cu
teluri programatice atat de disparate, la tipurile unitare, care le dau caracteristica.

i fall a le cunoaste caracteristica potrivita, nu se poate formula,

o judecata dreapta sau cel putin completa, asupra tor.

www.dacoromanica.ro

GEZA KISS: IDEOLOGIA I TENDINTELE MINORITATII MAGHIARE

229

Iata cum privesc eu chestiunea din acest punct de vedere. Despre mice
partid politic ar fi vorba pe baza cuprinsuhd programului san, cert este ca
intreaga lui formatie depinde de felul de tratare a cloi factori fundamentali,
care joaca Un rol, hotaritor in toate.
Fiecare partid politic normal reprezinta, repetand cuvintele d-lui Gusti, interese i idei comune de caracter general, pe care doreste sa, le infaptuiasca.
Din punct de vedere programatic, asadar, fiecare partid politic doreste s aduca

o modificare a celor existente.


Ideologia lui este, atunci, rezultanta felului cum consiclera starea de fapt fl
moclificarile (reforma) dorite (am putd zice a felului de a le trata). Caracteristica

fundamentala, a partidului se va alcatui dupa masura in care ele tin mai mult
de unul din aceste momente.
17n partid e condus de posibilitatea mentinerii situatiei date, punand prin
urmare ponderea principala asupra situatiei date 0 nu propovadueste reforme
decal numai pan& la granita cea mai strict necesara. Al doilea iaras ptuie pondere mai ales pe ref orm i e gata s modifice situatia data, Ora la cerintele
reformei celei mai radicale._
Din aceasta divergenta de ideologic rezulta acea grupare caracteristica a
tuturor partidelor din lume, chiar a celor mai diferentiate prin continut, care
ne ingaduie s vorbim de partid conservator 0 progresiv.
(Prin urmare nu este just sa opunem la clasificarea partidelor politice
care nu poate fi cleat una, cea amintita partidul liberal partidului conservator, de Jarece hi aceasta diferentiere intervin mai multe momente de continut programatic intrinsec).
Ar fi mare gresala sa se creada e partidului progresiv i-ar reveni singur dreptul
de existenta fata de partidul conservator, sau vice versa. E tocmai dimpotriva.
Fiecare din ele e-chemat ca la timpul san s aduca, servicii folositoare. Sau
mai bine ziS, ele sunt chemate s alterneze.

Dad progresivitatea ar fi de durata mai lunga, atunci conservatismul ar


aduce o era de prielnica odihn i poate va fi chiar dorita mentinerea lui pana
&and s'ar arata, primele semne ale sedtuirii. i atunci iaras progresivior le va
reveni dreptul de existenta.
Ambele tipuri insa pot degenera. Si aceasta.se intampla atunci cand partidul
politic se alipeste exclusiv numai la unul din factorii fundamentali.
Astfel partidul conservator degenereaza in reactionar jar eel progresiv in
radical.

Dar i unul singur din ele, in mod exceptional i tranzitoriu, poate avea cate
odata rolul otravei care vinded, mai ales ranile cauzate de celalalt. Dar din
punctul de vedere al problemei ce o tratez, nu e nevoie sa mai continuu analiza

in aceast a. direcf e. E destul atat dar a fost i necesar pentru a putea


examin pe bazele schitate, dad in ideologia i tendintele minoritatii maghiare se manifestead principiile unui partid politic, i, in caz afirmativ, care
este caracteristica acestui partid?
$i in sfarsit, ce consecinte invederead precizarea cantata, pe care trebuie
se% o gasim?
Ad, trebuie sd trecem la partea a doua, cea aplicatd.
In ce consta ideologia i tendinta politica a minoritatii maghiare?

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

230

Pentru a putea da un raspuns corespunzator la aceasta intrebare, trebuie


sa ne intoarcem la examinarea vremurilor trecute i anume pana tincle due
radacinile intinse ale acestei chestiuni.
Minoritatea maghiarti de azi a Romaniei a fost natiunea majoritara a Statului

ungar. Aceasta majoritate s'a transformat in minoritate prin prabusirea monarhiei austro-ungare. Chestiunea minoritatilor in Ungaria se prezinta in conditii de care trebuie s tinera seama pentru a putea intelege situatia de aci,

pentru intaia oara cu ocazia trezirii la vieata noua, a constitutiei maghiare


dela 1867.

Evenimentele din 1848-1849 s'au incheiat cu infra'ngerea jrii. Absolutismul austriac gi-a exercitat domnia, sugrumand cu totul libertatea nationalitaflor, pana nu s'a realizat ash numitul paot i 'Ana' nu s'a trecut in articolul XII al legii fundamentale din 1867 ca in afari de chegtiunea externa, a
rasboiului i cele financiare- in legatura eu ele, care impreuna, cu altele de interes

domun au fost specificate drept comune, sunt lasate sub autoritatea proprie
a jurisclictiei i guvernarii Ungariei. Intre acestea era i chestiunea nationalitatilor, pe care inteleptul creator al pactului*, Francisc D2a,k, a dorit
sa o reglementeze prin legea nationalitatilor dela 1868 (art. XLIV).
Principiul fundamental al acestei legi este enuntarea c toti" cetatenii Ungariei, fad% deosebire, alcatuese natiunea unitara maghiara si in acelas timp a
precizai acele dispozitii de mare importanta, care stabileau drepturile celor
cad nu apartineau nationalitatii maghiare, cu deosebire in privinta folosintei
limbei.

Punctele mai de capetenie si care merita a fi subliniate sunt urmatoarele:


Organele administrative cu jurisdictie proprie, judetele (comitatele)
orasele cu drept de autonomie administrativa, aveau s redacteze procesele verbale (e vorba de comisii alese care reprezinta un fel de mic parlament), in
toate acele limbi, pe care le cer o cincime din membrii cu drept de Vot. Aceasta
limba poate fi utilizata si in adresele catre guvern. Autoritatile amintite pot
coresponcla intre ele si in limbele respective. Functionarii cari nu posecla limba
maghiara, puteau utiliza. limba proceselor verbale. Funccionarii aveau stt co-

=nice cu comunele, societatile, institutiile i particularii din comitat (judet)


pe cat posibil in limba aceasta.
Comuna Ii alege singura' linla de, administratie. Dar o cincime din cei cu
drept de vot pot cere i utiizarea unei ate limbi la redactarea procesului verbal.
Oficiul comunal e obligat a corespunde cu comunele in limba aceasta.
Fiecare cetatean are dreptul de a adresa petiii forurilor administrative,
judetene, comunale i bisericesti, in limba sa materna'.
Limba materna poate fi utilizata in sedintele eomunale si ale bisericii.
Comunita,tile bisericesti ii aleg singure limba administrativa. Organizatiile
bisericesti superioare deasemenea Ii aleg singure limba, de care vor sa, se foloseasca, in consfatuiri, procese verbale, in administratie si in corespondenta du
comunele 10r.

Ministerul de Instrucfe Publica e ,dator s poarte grija ea cetatenii de,


ofice nationalitate, cari traesc in masse compacte mai marl, sa, se poata cultiva
in limba lor materna in apropieiea tinutului pe care-I locuesc, i anume OM la
pimctul unde bleep studiile academice superioare. Iii scolile tinuturilor en mai

www.dacoromanica.ro

GEZA KISS: IDEOLOGIA I TENDINTELE MINbRITATII MAGHIARE

231

multe limbi, se vor era in colile medii i superioare catedre pentru fiecare
limba. La universitate se vor infiinta catedre pentru limbile vorbite in tara i
literatura bor.
In colile primare instructia se va face in limba materna a elevilor, daca ea
apartine limbilor vorbite in comuna.
In acele comune, unde locuesc in numar mai mare cetateni de limbi dife,rite, se vor utiliz invatatori supleanti de diferite limbi.
Nu pot si-mi innabu declaratia ca. a fost o grepla fatala, tocmai din punct
de vedere maghiar, realizarea intelegerii tacite ce s'a facut aa zicand pe neobservate, .0 care a unit in chip uimitor toate partidele politice maghiare, care
dealtfel se rsboiau pana la cutite intre olaJt, de a nu aplica legea citata.
Dela 1867 incoace, formarea partidelor politice in Ungaria a avut ca baze hotaritoare modal cum ele intelegeau executarealegaturii de drept public cu Austria.
Dar ofi cu cata inverunare se combateau unele pe altele aa numitele partide
dela 67 0. patruzeci-i-optiste, nu era intre ele nici un fel de deosebire asupra
conceptiei c Ungaria trebuie considerata ca un Stat national, care exclude
tocmai prin aceasta caracteristica a sa executarea drepturior cuprinse in legea
Mspre nationalitati, sau le ingradete cel putin intre granite foarte stramte.
drept consecinta, firete, hotarirea c aplicarea legii trebuie lasata in Orasire. Nici cautand cu tot clinadinsul n'ar fi putut gasi un mod mai nenorocit
de solutionare.
Dar chiar i ideologia lor era propriu zis o reproducere a principiului filozofic
de Stat al (Statului national*, care pe vremea aceea ajunsese s predomineze
en tottd.
Aceasta doctrina, pe care au propovaduit-o cei dintai cultivatori ai filozofiei
de Stat i intre ei In primal rand Prof. Victor Concha, care trebuie considgrat
drept intemeietorul adevarat al tiintei politice moderne in Ungaria, invata
eh', dei oamenii sunt la fel din punct de vedere anatomic i al functiilor vitale
fiziologice, totu poseda insuiri de tot deosebite, care Ii leaga laolalta pe cei
cari au aceste particularitati, deosebindu-i de ate grupuri ale omenirii.
Chiar natura-mama a creat asemenea deosebiri, prin irasaturile teluritelor
rase. Inlauntrul raselor se arat a. apoi acele insuiri comune mai intime, la care
trasaturile fetei joach un rol mai putin important, pentruca ele se exteriurizeaza
In deosebi prin manifestari spirituale i morale 0. sunt exprhnate mai afes
printeo sensibilitate asemanatoare, prin acela mod de a cugeta, prin conceptii
i traditii comune, in genere vorbind prin felul de valorificare al bunurilor morale iar In afard ele ayung sd-fi aibd expresia In limba comund. Acestea leaga
laolalta pe toti, cati le posed, ca membri ai unei natiuni 0 in ele zace vis-agens
al formarii de State. Natura-mama a sadit in toate gruparile legate prin astfel
de proprietati comune, dorinta netearsa ca salt valorifice propria individuaLtate prin alcatuirea unui Stat deosebit, i astfel chemarea asemanatoare a
statelor din pullet de vedere omenesc, de a reimplini 0 de a realiza in mod corespunzator geniul propriu national. lax natiunile, care jioseda forta materiala i
cea morala la natiuni e contopita cu cea dintaiu, de a-i indeplini chemarea
generala umana potrivit propriilor, conceptii deosebite, acelea vor putea alcatui
un Stat propriu pe care-I vor mentine pana vor avea i puterea de care am amintit.
Nu fiecare grupare nationala e in stare aladar de a crea, un Stat. De alta

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

23 2

parte cei cari apartin aceleeas grupki nationale, pot intemeia mai multe State,
Dar in cazul acesta se va produce o diferentiere constantel a conceptiei particulare.

a sentimentalitkii particulare, care reprezinta puterea creatoare de Stat, diferentiere capabila de a conservh i deosebirile de Stat (de exemplu Belgia,
Statele Unite ale Americei de Nord, Elvetia, America de Sud cu statele ei, etc.)
si prin desvoltarea acelei diferentieri s'a creat, cu toata unitatea de limbN
idei de Stat proprii i independente.
In acelas Stat pot tfai, Mine, mai multe feluri de grupuri nationale. Atunci
doctrina vorbeste de Statul poliglot,fata de Statul curat national. Dar mai invata in acela timp, c ad una din ele trebuieg. se reliefeze spre a da Statului
caracterul sdu national, spre a-i imprima pecetea individualitkii sale.
_

Si

cu formularea acestui principiu am ajuns la punctul corespunzkor al

doctrinei amintite, care pune in discutie problema minoritdtilor etnice. In teorie


se si impune dela sine marele semn de intrebare: Ce si cat pretinde dela Stat
caracteristica problematica national0 Ce drepturi pot fi deci asigurate asa numitelor minoritki etnice? Uncle este limita pana la care pot merge asa numitele
drepturi minoritare? In vieata politica a Ungariei a ajuns foarte repede sA predomine prin consens tacit, conceptia c aplicarea legii de nationalitki din 186g
este in conflict cu caracterul de Stat national, cum considerau toate partidele
politice maghiare. Ungaria, adoptand curentul de idei predominant. i aceasta
ideologie nu s'a schimbat. Toateprotestarile timide care.s'au manifestat sporadic
'Ana la isbucnirea -fasboiului mondial, au avut insemnkate neglijabila i nici

n'au pornit din partea partidelor politice ca atare, ci in rastimpuri foarte distanfate dela cate unul din membrii izolati ai lor.
A venit apoi pierderea fasboiului. Gruparea care a incercat, sub conducerea
lui Oscar Iaszi, s lanseze cunoscuta noua ideologie, putem spune c era mica.
Iar vechile particle maghiare au trecut in fondalul scenei. A urmat apoi Alba
Julia! Ea reprezinta In anumite privinte si in chip ceva mai larg, punctul de
vedere al legii de nationalitki din 1868. A nymat apoi pieluarea puterii de Stat
ti prin aceasta ungurimea din Ardeal si Banat a devenit minoritatea maghiarli.
La urma, pacea dela Trianon.
Numai oamenii cu totul straini de psihologia populara mai pot sov`di cu recunoasca, ca este o desavarsita imposibilitate de a se gandi ebiar numai la posibilitatea cristalizunli unei ideologii noui i unitare, in cursul unor asemenea sguduiri sufletoti.
Nimeni n'a asteptat si nici nu putea, sa astepte, ca vechile legaturi sufletesti

ale ungurimii din Ardeal si Banat sa fie rupte deodata. Iar sufletele purtau
rditcinile vechei ideologii, ale carei principii fundamentale se intorceau acuma

tocmai impotriva celor, cari mai inainte pusesera juramant pe ele.


Formarea unei noui ideologii a mai fost impedicata in chip firesc i prin
credinte naive, prin indemnuri mai mult sau mai putin de buna ereclinta, prin
trezirea de sperante iluzorii si ea n'a putut su-si inceapa desvoltarea deck
dupa ce trecuse prima ameteala i incepuse su se impfastie si ceata care inipainjend vederea i excludea cunoasterea situatiei reale.
Astfel se explica de ce majoritatea a numitei minoriteiti maghiare plistru la

inceput si un timp anumit rezistenta pasivh. S'a format, e drept, un partici.


national democrat maghiaro-slicuesc* al Domnului Bela Maurer. Dar el 'a putut

www.dacoromanica.ro

GEZA KISS: IDEOLOGIA $1 TENDINTELE MINORITATII MAGIIIARE

233:

sa, 'mina radcini, de0 timpul i-a dat dreptate in foarte multe privinte (chestiunea functionarior cu juram'antul pe care-I refuzau, colile, etc.). Poate crt
din cauza situatiei neclarificate, dar probabil 0 din cauza tacticii nehotarite
gi lipsite de energie ce adoptase.
and in sfalit au trebuit sa fie recunoscute urmarile nenorocite ale pasiviatii, a invins incetul cu-incetul conceptia azi generala c ungurimea trebuia, sii

participe activ la vie* politicl a Romaniei.


atunci s'a pus chestiunea: Cum sa se faca acest lucru? Dupa semnarea tratatului de pace s'a format la Huedin Partidul Popular Ardelean, cu urmatoarele
puncte esentiale de program:
L Autonomie nationald pentru maghiari.
Adunarea nationala maghiara, la Cluj.
Membru al ei poate fi oricine e trecut in cadastrul national maghiar..
In linuturile curat ungureti se va introduce autonomia regionala.
In tinuturile ungure0i limba administrativiici in justitie sa, fie cea maghiara.
-

2. Privitor la folosirea limbii Ungurii pot sa ia parte la legislatie, administratie i justitie, uzand de limba maghiarah.
3. Cale ferate sa fie preluate de cele trei natiuni din Ardeal, care sa le administreze singure.
4. Statul sa nu intretie nicaeri coli maghiare, ci s predea autonomiei maghiare toate cOlile ungure0i.
5. Mentinerea ordimi deasemenea trebuie pusa" sub competinta maghiarilor
autonomi. 4adar in 1ocalit4i1e maghiare politia va fi organizata prin guvernul
autonom.
Desfiilitarea Serviciului de siguranta.

Pentru a contrabalansa oarecum Partidul Poporului, s'a format Partidut


National Maghiar.
Elementele conducatoare apartin cercurior marior proprietari, ale intelec-

tualilor cu tendinte clericale 0 ale functionarilor cari n'au depus juramantul.


Programul partidului, considerat in general, este aproape la fel cu al Partidului Poporului. Ba in unele privinte s'a straduit chiar s-1 i intreaca.
A urmat apoi fuzionarea ambelor partide in actualul Partid Maghian.
Programul acestuia insa n'a fost terminat nici pana, azi.
Punctul principal va fi, probabil, iara autonomiao.
Toate semnele arata e conducerea partidului a incOput definitiv pe mana
acelora, pe earl intrebuintand o expresie foarte moderata trebuie sii-i numbn
ultraconservatori.

Dupa un an de activitate a partidului nu putem deduce nici un fel de rezultate.


Pentru a putea judeca pozitia acestui partid in legatura, cu totalitatea maghiarimii, aici trebuie sa.' mai amintim eh in cercurile maghiare gasim pe de o

parte un numar foarte important de socialiti, pe de alta parte un alt numar


tot _aa, de important de intelectuali burghezi cu conceptii democradce i progresiste.

Dar acetia au stat pan`O acum i stau i astazi departe de framantarile maghiarilor, avand tocmai convingerea c reactionarii au ajuns sa. aiba conducerea.

Nu poate fi vorba azi de loc aadar de aezarea temeinic

www.dacoromanica.ro

i clarificata a

234

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

ideologiei i tendintelor minoritatii maghiare.

i lucrul e firesc. Caci fiintarii

unui asemenea pullet fix de repaus au premers pretutindeni 0 in toate timpurile,

oscilatii cu tendinte tot mai accentuale de diminuare. Cert este insa, ca. extremitatile sunt chiar pe cale de a dispare.
dad, luam in vedere- toata maghiarimea insas putem stabil astazi
cit judecarea limpede i treaza a gituatiei a devenit general a. in cercurile rajnoritatii maghiare, in urmatoarele privinte:
1. Ele considera noua formatie ca fapt implinit.
2. Doresc sa ia parte activala vieata politica a Romaniei, i anume, conduse
de directive izvorite din sanul lor si nu venite din afara, impotriva canra majoritatea covarsitoare a 0 luat o atitudine hotarita.
3. Tendinta lor eulmineazd chiar de azi in realizarea acelor drepturi pe care
cred ca punctele dela Alba Iu lia i pacea dela Trianon le asigura in favoarea lor.
In jurul acestor puncte, ca factori de Lima, se poate distinge asa zicand o
cristalizare a unei unitati, cu toate oscilatiile mari i explicabile inca, de azi.
Dar cum se va iesvolta in cadrul intern al acelor puncte ideologia, este Inca
tot im Zeichen des Werdens (in stadiul devenirli) i poate va ramane Inch

multh vreme in stadiul acesta. Pentruca, se poate sh se tie seama cu toata


certitudinea si de imprejurarea ca fuziunea partidului popular cu partidul national nu va deveni unitate stransa, din cauza caracterelor politice de partid
ale elementelor ce compun acele partide, si asupra carora vom reveni mai jos.
De alth parte nici programele originare nu vor deveni, probabil, definitive.
Cu acestea am terminat rezumarea fenomenelor, a materialului brut, si
trebufe deci sa dau un raspuns la indoita problema:
a) a lamuri cum trebuiesc suprapuse acestor fenomene i aspecte, constatarie teoretice formulate in partea intaia a conferintei, si a preciza;

b) dinteo astfel de cantarire a situatiei date, ce deductii fatale se impun din punctul de vedere al cunoasterii directivei juste, de care trebuie sti
tinem seama in interesul formatiei vlitoare?
Mai trebuie s observ, eh cele douh intrebari de mai sus (dela a 0 b) nu pot
fi de loc despartite, astfel incat sa putem vorbi intai numati despre una i apoi
inumai despm cealalth. Tratarea simultana a celor doua chestiuni,Inteo masura
oarecare, nu numai eh nu poate fi evitath, dar este chiar de dorit din punctul
de vedere al justetei rezultatelor.
*

Daca luam in considerare momentele creatoare ale conceptiei de partid po-,.


title, pe care le-am avut drept punct de plecare pe baza fortnulei d-lui Gust,
putem stabil din capul locului oh ele pot fi gasite si in complexul organizatiei
rninoritatii maghiare, desi numai inipestritate cu anumite particularitati.
Minoritatea maghiara ii are locul dacd tinem seama de esenta programului
silu
in categoria partidelor de nationaliteiti. Asemenea partide nu se gasesc
in Statele nationale absolut unitare.

Dar, de curand, ele au aparut In toate acele State, in care au fost i sunt
minoritati etnice de o importanta numerich mai mare.
Particularitatea lor consta in faptul oh programele lor amintese numai de

www.dacoromanica.ro

GEZA KISS: IDEOLOGIA I TENDINTELE MINORITATII MAGHIARE

235

i ca decor superficial problemele care preocupa pe celelalte particle politice, trecand cu incliferenta peste ele, i pune greutatea hotaritoare asupra
propriei bor individualitati nationale si a afirmarii cat mai depline a acesteia
Thrm

in vieata de Stat.

Este o tendinta usor de Triceput din punct de vedere psihologic.


Dar iata c i aci se iveste deodata marele semn de intrebare: NIA unde
poate fi lustificata aceasta tendinta? i unde este acel loc, care ordona oprirea
in interesul exigentelor desfasurani neturburate a vietii de Stat?

Este o chestiune asupra careia doresc s reviu cu alta ocazie i inteo


lucrare speciala. Pentruca ea cere expunerea unor cercetari prea adanci si
multilaterale, ca s ma pot incumeta s'o fac in cadrul stramt al acestei
conferinte. i e complicata chestiunea si din motivul c ar trebui sa se formuleze
o atitudine i fata de problema cea mai mare si cea mai grea a filozofiei de Stat,

anume daca este numai un stadiu evolutiv caracterul national al Statului,


care se va sterge tot mai mult in cursul vremilor, spre a ceda locul altei legatur;
etice care va forma odata puterea de coeziune la diferentierea pe State a omenirii, sau dimpotriva, ideea de Stat national reprezinta legea stabiliti a formatiei
-de State?
Nu am posibilitatea i nici nu am prilejul aci de a lua o atitudine acuma in
.aceasta chestiune. Dar trebuie totu s constat faptul c dintre curentele de
idei moderne ale filozofiei de Stat, doctrina Statului national pare sa domineze
pi in teorie, cum detine rolul conducator i In vieata reala' de Stat.
Daca acceptam asadar aceasta doctrina, daca este adevarat prin urmare cli
matura-mama a imprimat pentru ecie fiecarui grup al omenirii, legat prin

insusiri nationale comune, instinctul de a realiza rolul omenesc universal in


forma vietii de Stat, in mod corespunzator geniului sau national; si daca, mai
departe e deasemenea adevarat cli acesta depinde numai de imprejurarea ca
asemenea grupuri s simt i s valorifice suma unitara de forte materiale si
morale, care sunt strans si intim impletite la fiece natiune, si stint necesare
la alcituirea de State ; nu urmeaza oare demi apoi ca mentinerea Statului depinde

tocmai de pastrarea caracterului national al lui, c prin urmare apararea acestuia poate fi obtinuta prin relief area cat mai perfecta a caracterului sau national,

eh' prin urmare bride concesie fag, de acest caracter Ii slabeste puterea de
vieata?
Ar fi o mare greseala a da dreptate hationalismului dus pang la extrem, care
ajunge sa-si gaseasci expresia in aceasta chestiune. i anume, pentruca nu
s'ar da atentie la doua imprejurari, care nu pot fi neglijate in judecarea dreapta
-a chestiunii.
Prima imprejurare consta in divergentele ce se arata In sanul minoritatilor
etnice si care exclud validarea unui factor dogmatic unic, la fel de potrivit pentru
sit,

to ti.

Cealalta Imprejurare este influenta de netagaduil a situaliei ecanomice fi

,culturale.

Natural ca Statele care, rezolvand marea problema a crearii ffintei de


Stat, sunt asa zicand Croatia comunh a membrilor unor natiuni deosebite, si
au ajuus la infliptuirea diferentierii amintite mai sus, cad cu totul in afara de
cadrele cercetarilor de mai jos.

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

236

Anume, cliferentierea trebuie realizatg numai intre acele minorithti et nice, care-

a) n'au fost in stare sh-0 valorifice caracterul propriu pe calea formhrii de


Stat independent 0 se prezinth in aceasth situatie ca unul din elementele populatiei unui alt Star cu caracter national care-i cuprinde.
b) intre acele minorithti etnice, al chror caracter national s'a i validat
prin crearee de Stat national independent. Ele stau ind In afarh de granitele lui
si trhesc ca minoritate etnia> a unui alt Stat national.
ad a) E in afarg de mice indoialh c minoritatea etnich din categoria de mai
sus 10 va putea, exercit influenta turburAtoare asupra mersului linitit al vietii
de Stat, inteo mhsur h. ascendenth in raport direct cu_ sli,birea dorintei de alchtuire a Statului national in massele nationale respective. Si aflarea solutiei

este una din cele mai dificile probleme ale vietii de Stat practice. Sau poate.
este chiar cea mai grea.
Douh sunt chile ce se oferh:
Una este suprimarea prin forth,. LAsand la o parte grava cheltuialh, de fort&
cu care este impreunath aceasth metodh, forte care sunt chemate s indeplineasch
chemhri mai salutare
ea n'a dus inch niciodath la solutionarea crizei, 0 a asi-

gurat cel mult tthighnirea ei i clocotirea sub spud. Si sfar0tul a fost, cumspune un vechiu proverb maghiar: eine poate, much.
0eala1th e: calea concesiilor.
0 solutionare definitiva," nu putem avtepta, nici dela aceast h. modalitate. Ba

toate probabiliatile pledeazh pentru asertiunea dtrebuie sh, observhm bine ca

directiva concesiilor mereu mai avansate sg nu dud in cele din urma la.
deslipire.

Uncle sunt temeri c s'ar putea, intmpla, astfel, acolo singura po1itic5 justh,
poate fi numai intensificarea i cultivarea deosebifa a leghturilor economice,
preghtind i realizAnd pe cale amicalh o confederatie de Stat.
Dar pe noi nu ne intereseazh aceasth, chestiune, pentruch ne nteapth, solutionarea un-ei cauze care cade sub prevederile punctului
ad b) avnd a face cu o minoritate, etnic h. al drei -dracter national a 0
ajuns sh se validiteze prin crearea de Stat national.
Minoritatea etnich maghiara,' se recruteaz din populatia tinuturilor desprinse din teritoriul Ungariei in urma phcii dela Trianon.
Dach privim acest eveniment istoric cu ochii unui naturalist, trebuie s ne
gandim involuntar la analogia ce ne-o prezinta, un arbore sau un tufi smuls:
din phmantul original 0 replantat in pamant nou.
ft arborele sau tufipl trebuie s prindh radacini noui, ceeace e o chestiune de
timp mai indelungat 0 care nu poate fi favorizath, deck prin preghtirea corespundtoare 'a noului phmant. Si la o minoritate etnica desprinsh, din trunchiul

natiunii, cre0erea de rhacini noui e chestiune de timp mai indelungat. Iar


terenul nu poate fi potrivit pentru acest proces, deck dad se garanteazh'
posibilitatea satisfacerii necesithtilor culturale proprii 0 a nezhrii economice
multumitoare.
Dad, noul Stat 10 dh silinta i poate realiz a. pe acest teren faptul de a oferi
mai mult deck at- putea oferi in realitate statul mamh in noile imprejurhri
modificate, atunci putem spune cu cel mai mare temeiu: chestiunea niinoritc4ilor
acelui Stat este pe deplin rezolvatei.

www.dacoromanica.ro

GEZA KISS: IDEOLOGIA ?I TENDINTELE MINORITATII MAGHIARE

237

Dar ad se iveste un anumit cerc vitios. Evenimentele care au sdrmicinat


:sentimentalitatea minoritkii etnice, smulsa, dela tara mama, o indeamna la
.oseilatii care gasesc in chip firesc un rgsunet puternic i imposibil de innabusit
In tara mama, 0 care inmulteste puterea de rezistenta a lor. Iar Statul succesor
se apara impotriva lor cu armele puterii si se stradueste sa, le puie capk sau
.sa le previe prin foc i sabie.
solutia?

Criza se lungeste. Rana supureaza, vindecarea intgrzie mereu. Distanta


{Entre noua putere de Stat i dintre minoritatea etnicg sau nu se micsoreaza,
tle loc, sau scade intr'o masura aproape imperceptibila.
Quid est consilii?
Nimic altceva deck a incepe apropierea.
Minoritkii etnice Ii incumba sarcina de a oferi puterii de Stat increderea ca
are sincera vointa de a se asez temeinic in noua situkie.
Iar puterea de Stat are sarcina: de a ingriji de posibilitatea asezarii economice

si a satisfacerii necesitkilor culturale.


Cat priveste prima parte, realizarea ei nu este influentata in mod decisiv,
deck de conducerea corespunzatoare a minoritkii etnice maghiare ca partid
,p olitic.

E nevoie de o conducere care sa inscrie pe drapelul sau grija de a creg tuturor

elementelor minoritatii etnice maghiare, conditii economice cat mai corespunzatoare i satisfacerea cat mai completa a necesitkilor culturale in conformitate cu caracterul sau individual i, acestea sa fie obiectivul unei lupte
.sincere si bine cumpanite.
Acestea insa nu le putem astept deck numai dela elementele progresive
gi intr'adevar democratice ale ungurimii. Doar i in partidul national maghiar,
cu toata, unitatea relativa a programului, sau mai bine zis chiar impotriva acestui

lucru, putem gasi sub acelas acoperamant conservatori (sau mai bine zis re-actionari) i progresivi.

Situatia este cu atat mai gravg cu cat in Ungaria, precum se stie, s'a
moitinut pgng in zilele noastre si pare ca, va mai dainui incg, un partid politic
pentru care in sensul clasificarii de mai sus se potriveste numai atributul de
,aeactionark E explicabil in asemenea imprejurgri cI. timpul ce s'a scurs dela
preluarea imperiului a fost cu mult prea scurt ca sI. fi putut ajunge in ma'na
elementelor progresive rolul de conducere in sanul minoritatii etnice maghiare,
adica in sgnul partidului politic in formatie.
Dar nu e nevoie de un talent profetic spre a puteg spune de pe acum ca, mai
curand sau mai tarziu, va inceta rolul conducator al elementelor reactionare.
probabil mai curnd deck mai tarziu. Ceeace fie-mi inggduit de a face in
paranteza aceasta observatie personal& va fi deopotriva de norocos pentru
minoritatea maghiara ca i pentru Romania i pentru Ungaria.
Dar guvernul emanat .din orice partid, care va detine puterea executiva, in
Romania, trebuie sg intelegem ca nu va puteg asigurg tarii situatia care i se cade
in concertul tarilor mondiale, deck numai dacg va sti sa-si ataseze minoritatea
etnicg maghiara i celelalte minoritki, prin garantarea asezarii lor economice i
culturale, i anume nu prin metodele rigide i superficiale ale dispozitiilor mecanice de drept, ci prin legaturi morale mult mai puternice i indistructibile.

www.dacoromanica.ro

238

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Cele ce s'au spus in aceasta privinta, in acest Mica curat al 0iintei, ne Imbic

cu un viitor plin de sperante.


Daca, lasand deoparte toate celelalte, m voiu referi numai la declaratiai
facuta de d-1 Duca in prelegerea tinuta de d-sa la Institutul Social Roman, in
aceasta societate tiintificrt, i anume cI mationalismul nu trebuie luat in intelesul sau restrans, intransigent sau intolerant*. Daca voiu adauga ed dup1V
aprecierea d-sale nationalismul exclusivist e o ma'rturisire de nepricepere a nevoilor superioare de armonie sociala, Mrl care societatile omene0i nici nu pot
avea o desvoltare normalk i ca o inch6ere a acestor intelepte declaratii ale_
barbatului de Stat mai citez i urmatoarele cuvinte:

In Wile tocmai in care sunt minoritati etnice, numai recunogterea drepturilor lor depline concorda cu cerintele i cu traditiile doctrinei liberalo, prim
care indica, un principiu angular af doctrinei liberale, 0 care indrumeaza deasemenea spre recunonterea dreptatii neconditionate a metodei desvoltate mai
sus 0 bazata pe inlesnirea aezarii ecenomice a minoritatilor etnice i satis-

facerea cat mai deplina cu putinta a cerintelor culturale ale acestora: atunci
cu incredintare ma simt indreptatit sa accentuez: in hoc signo vinces*.
Aceasta mentalitate este i consecinta fireasca a desvoltarilor istorice,
luand ca baza principiul fundamental ce s'a aplicat de catre stramo0i poporului
roman, de catre romani, cari pe de o parte au priceput foarte bine a apara integritatea ideii Statului contra tuturor tendintelor distrugatoare, dar pe de alta
parte au inteles tot ga, de bine a pretui i ocroti acele elementele de origina
straina Statului, care s'au pus lntr'un mod sincer in serviciul lui, recunoscancl,
existenta i suveranitatea Statului Roman,
Parcere subiectis et debellare superbos
Tu regere imperio populos, Romane, memento.

13 3faiu 1923

www.dacoromanica.ro

IDEOLOGIA

I TENDINTELE

POLITICE ALE MINORITATII GERMANE


Dr. HANS OTTO ROTH
oporul german din Romania este o minoritate pe care a format-o soarta
si care de secole e redusg, exclusiv la propriile ei forte, care niciodath
nu s'a jucat cu gndul iredentismului politic. Caci pentru acesta lipsesc
conditiile national-politice i geografice. Deaceea legea de desvoltare a politicii
minoritare a putut a se formeze la noi in forma ei cea mai curatd. Suntem,

dupa cum a spus un invatat din Giessen, inteadevar poporul minoritar an


retortb. Consecinita, sunt niste relatii clare i neturburate fata de Stat sisinceritatea fard, rezerva a politicii noastre. Tot ash, de natural insa este ca minoritatea germana s, apere fiecare din drepturile ei ca popor cu cea mai mare honitre si din toate puterile. Caci ea nu dispune de destule forte si nu se poate
baza nici pe incidentele politice dintre State, pentru ca s poatg, renunta.temporar sau pentru totdeauna cu bung, constiinta chiar la partea cea mai mica
a drepturilor ei minoritare. Deaceea politica noastrk la drept vorbind, se gaseste totdeauna intr'o pozitie de rezisten
i aparare. Aceasta purtare proprie politicii noastre face adesea in afara o impresie neplacuta i suparatoare._
Ina ea este incercata in mersul istoriei,si eine ne cunoaste i intelege situatia
politica a minoritatii noastre, acela stie ca. noi ducem aceasta politica, care
in fiecare moment e gata, de a se lupta, pentru drepturile poporului nostru,

nu dintr'un sentiment de dusmdnie nici din incapacitatea de a ne deprinde


cu conceptii mai mari. Din contra, in mama de fier pe care politica noastr .
a aratat-o totdeauna in apdrarea drepturilor noastre ca popor, se manifestd.
tenacitatea de vieata care are ceva demn de admirat. 0 dovada suficienta estechiar faptul pastrarii de sine a poporului nostru prin opt secole a cdror istorie
e plina de lupte pe vieat i moarte.
Sasii din Transilvania alcatuesc astazi grupul concluator al celor 800.000,
germani din RomAnia. irabii din Banat n'au o istorie asa de veche i asa de

bine inchegata ca saii, nici nu dispun ina de o organizatie cu atatea ramificatii gingase. Cu toate acestea fi ei stau intr'o desvoltare repede cu tendinta de urcare, care va mari mult insemnatatea lor politica intr'un viitor apropiat. Sasii din Transilvania au fost chemati in Ora in secolul al doisprezecelea

de atre regele Ungariei Geza al doilea si au fost asezati aici dupa dreptul
colonistilor germani, jus flandrense. Pozitia lor de drept a fost foarte precis,
definit in asa, numita bula Andreana din anul 1224. Pang, la uniunea Transilvaniei cu Ungaria, adica pada la 1848 si 1867, sasii din Transilvania s'au .
bucurat de o deg:Ad-sag, autonomie teritorialk de administratia i justitia
lor proprie si au fost in toga puterea cuvOntului 'un popor care Ilia parte la
formarea Statului si care aveh, un rol in conducerea lui. Privilegii au.
avut numai in ash, masura, cum corespundea, cu stgrile sociale din timpurile
de desvoltare istorica de la secolul al XII-lea pana in secolul al XVIII-lea. Legea

www.dacoromanica.ro

240

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

uniunii en Ungaria, legea 43 din anul 1868, constitue violarea cea mai adanca
si cea mai gray simtita a pozitiei de drept a poporului sasesc. Ea intrerupe
desvoltarea istorica a sasilor din Transilvania i insemneaza un punct decisiv
Iii istoria lor. Caci afar a. de autonomia bisericii noastre i afara d dreptul de
autodeterminare foarte mult restrans al asa numitei Universitati a Natiunii
sasesti ca proprietara de averi, s'au suprimat toate drepturile acelea mandre
ale poporului, pe care sasii de pe pamantul regesc le medasera de secole ca o

natiune recunoscuta de dreptul de Stat. In schimb, drepturile minoritatilor


etnice din Ungaria s'au stabilit in genere in ash numita lege a nationalitatilor;
legea 44 din anul 1868. Nu este de mirat c aceste concesii en totul minimale din punctul de vedere al situatiei istorice a sasilor n'au multumit poporul nostru i c, provocata de legislatia scolara sovinist, care a incept
putin timp dupa anul 1868, o lupta inversunata s'a incins intre sasii din Transilvania i guvernul ungar, lupta careia Ai& dupa caderea lui Coloman Tisza
in anul1890, i s'a pus capat. La adunarea nationala a poporului sasesc in Sibiiu
in ziva de 17 Iunie 1890, sasii din Transilvania au pus bazele noui ale politicii
lor i s'au acomodat in fine dupa o lupta de mai mult de 20 de ani nouei stari

de lucruri in Stat. Conditiile pentrtraceasta schimbare a atitudinii politice


iata de Statul ungar, le crease cedarea guvernului ungar fata de noi. Dela 1890
pana la desfacerea Statului ungar in toamna anului 1918, politica noastra nu
si-a mai schimbat directia in mod esential. Ce-i drept, in repetate randuri s'au
pro dus sguduiri grave in politica noastra, asa de exemplu in timpul baronuluis
I3anffy si in timpul legislatiei scolare a contelui Apponyi. Taus trebuie constatat cli legile cu tendinta de desnationalizare s'au aplicat fata de sasi eu mai
putina asprime i ca' inainte de toate dispozitiile legii nationalitatilor, cel putin
la noi, s'au executat in parte, inteadevan Ce-i drept, niciodata nici in Ungaria
n'am ajuns la o stare de drept clara i multumitoare. Pentru a putea apara,
,eu. -Lark posesiunile noastre nationale a fost necesar a da poporului nostru
o organizatie din cele mai stranse si care sa poata reactiona in orice moment.

aceasta s'a facut la aceeas adunare nationala din 1890, in care creasem
In noul program politic al poporului nostru bazele politicei noastre in Statul
ungar. In fiecare sat mic s'an format comitete politice, care in comitetele cercuale si in fine in comitetul central din Sibiiu si-au gasit Intruparea ca organizatie a poporului. Astfel, poporul nostru si-a creat o noua forma de organizare care dada, unei politici condusa din constiinta scopului i in mod unitar,
posibilitatea de a 'Astra influenta politica' a poporului sasesc in esenta ei.
Legea nationalitatilor din anal 1868 a format baza de drept a intregii
noastre lupte nationale in Ungaria. Ea, fata de noi, a fost aplicata in parte, insti
legislatia din cursul anilor Ohba tot mai mult din drepturile garantate in ea.
Cand intoarcem azi privirile inapoi, in primul loc trebuie s constatam e legea
nationalitatilor a stabilit intaiasdata in forma de lege acea teorie primejdioasa
a natiunii unitare ungare, care pe urma a starnit atatea neintelegeri in toatit
politica ungara de mai tarziu fafa de nationalitati. E vorba de acea teorie dup
care fiecare roman, german, sarb i slovac, care era cetatean ungar, constituia
un membru al natiunii unitare ungare. Prin aceasta notiunea mssei maghiare
s'a identificat cu notiunea de drept a cetateanului ungur si f.4'a produs acel

www.dacoromanica.ro

AR. H. 0. ROTH: IDEOLOGIA I TENDINTELE POLITICE ALE MINORITATII GERMANE 241

amestec nefast al notiunilor politice care a format punctul de plecare al celor

mai multe masuri de maghiarizare, luate de catre Statul ungar. Totus,


facand abstractie de aceasta, orientare gresita In principiu a politicii minoritare unguresti, legea nationalitatilor d dovada de multa intelepciune i pricepere politica. Dad, autoritatile ar fi tinut-o in mod cinstit i dad, exceptionarn unele dispozitii, minorittile din Ungaria ar fi putut trifi foarte fericite. Conceptia ei face onoare autorilor ei, Francisc Deak i baronului
Etvs, mai ales in lumina desvoltarii politice de mai tarziu si a prabusirii imperiului unguresc. Aceasta lege constitue prin faptul e recunoaste in clreapta
ei valoare insemnatatea problemei minoritatilor, un memento, ca sh" zicem asa,
pentru toate Statele nou formate sau ma'rite din centrul Europei care au in
cuprinsul lor minoritati etnice insemnate i cu o cultura desvoltata Deaceea
sa-mi fie permis de a caracteriza pe scurt dispoziiile esentiale ale legii nationalitatilon
Organele administrative cu jurisdictie proprie, judetele i orasele cu
drept de autonomie administrativa, aveau s reclacteze procesele-verbale, in
.toate acele limbi, pe care le cere o cincime din membrii cu drept de vot. Aceasta

limba poate fi utilizata si in adresele catre guvern. Autoritatile amintite pot


corespunde intre ele si in limbile respective. Functionarii puteau utiliza limba
.<proceselor-verbale. Functionarii s comunice i cu comunele, societatile, institutiile i particularii din judet pe cat posibil in limba proceselor-verbale.
Comuna ii alege singura limba de administratie. Dar o cincime din cei cu drept

de vot pot cere si utiizarea unei alte limbi la redactarea procesului-verbal.


Oficiul comunal e obligat a corespunde cu comunele in limba proceselor-ver-

bale. Fiecare cetatean are dreptul de a adresa, petitii guvernului, forurilor


administrative, judetene, comunale i bisericesti in limba sa materna. Limba
materna' poate fi utilizata in sedintele comunale.si ale bisericii. Comunitatile
bisericesti Ii aleg singure limba administrativa Organizatiile bisericesti Ii
aleg singure limba administrativa. Organizatiile bisericesti superioare deasemenea Ii aleg singure limba, de care vor sa se foloseasd in consfatuiri, procese-verbale, in administratie si in corespondenta bisericeasca cu comunele lor.
Ministerul de instructie publid e dator sa se ingrijeasca, ca cetatenii de once

nationalitate, cafi -filen in masse compacte mai mad, sa se poata cultiva in


limba lor materna 1n apropierea tinutului pe care-I locuesc, i anume pana la
punctul unde incep studiile academice superioare, adica in eoiile primare
si secundare. In scolile tinuturilor cu mai multe limbi, se vor crea in scolile
secundare i superioare catedre pentru limbile vorbite in tara siliteraturalor. In
coiile primare instructia se va face in limba materna' a elevior, dad ea apartine
limbior vorbite in comuna. In acele comune, undelocuesc in num'ar mai mare,
cetateni de limbi diferite, se vor utiliza invtatori supleanti de diferite limbi.
Funcponarii administrativi vor fi numiti din chiar sanul diferitelor populatii care locuesc respectivele regiuni. Inaintea insfantelor judecatoresti cettenii aveau libertatea de a intrebuinta limba, lor materna si deciziile trebuiau
date si ele in aceasta limb. Pentru scopurile lor culturale i nationale minoritatile, in fir,, aveau libertatea de a infiinta societati i asociatii proprii
de caracter national.
16 Doctrinele politica

www.dacoromanica.ro

242

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Poporul sasesc, ca i celelalte populatii germane, s'au acomodat, putin


timp dupg actul dela Alba-Julia, 'mei sari politice in Romania Mare. Nu mai
tarziu decat la 8 Januarie 1919, poporul sasesc, in adunarea nationala dela
Medias, a declarat adeziunea sa de bunavoie la Romania Mare. In primavara
1919 soldatiisi ofiterif nostri se si luptau in randurile armatei romane pe Tisa
contra trupelor lui Bela Kun. Aceste hotariri politice decisive care erau urmate
imediat si de fapte, nu erau posibile cleat pe baza celor promise la Alba-Julia.
Am vtizut in acest act vointa comma constitutionala a poporului romanesc
din Transilvania si a vechiului regat reprezentat prin rege i guvern. El trebui, dupa parerea noastra, s constitue magna carta a politicii romane de
Stat. Numai increderea fermti In neschimbarea i in statornicia hotaririlor
dela Alba-Julia a fault posibila adeziunea poporului nostru la Romania-Mare,
cum s'a proclamat la Medias, o hotarire cum e unica in istoria noastra ca insemnatate i efect. Deaceea nu-i de mirat c noua Constitutie a Romaniei
a cauzat poporului nostru o deceptie amar i adanca. Toga ideologia pollticii minoritare ungare se redesteapta intre noi prin aceasta noua lege fundamentala a Statului. In nici una din clispozitiile acestei Constitutii nu gasim o.
cat de slaba aluzie la hotaririle dela Alba-Julia san fie si numai la legea ungara

a nationalitatilor din anul 1868. Conceptia Constitutiei in chestiunea minoritatilor este cu totul negativ i lash rezolvirea problemei celei mari a minoritatilor in seama unor legi speciale. Prin aceasta chestiunea minorittitilor
este despuiata de insemnatatea care i se cuvine in realitate, in politica
Statului. In mod consecvent desvoltarea ulterioara va pute duce la grele
lupte pe terenul politicii nationale. Noi putem afirmh ca nu le-am dorit si flu
le vom clod. Din contra, toata speranta noastra a fost indreptata catre hotaririle dela Alba-Julia, garantate de rege i guvern,si pentru realizarea carora noi
vom lupth si in viitor din rasputeri. Unul din drepturile cele mai importante
ale poporului nostru pe care 1-am mentinut in tot timpul domniei ungare si
de care s'au bucurat i concetatenii nostri romani din Ungaria, ne-a i lost
rapit prin noua Constittrtie: dreptul bisericii noastre de a impune &an pentru
scopurile ei. Dach nu reusim s dam bisericii posibilitatea de a-si procura dela
credinciosii ei mijloacele pentru mentinerea scolilor cu ajutorul aparatului administrativ al Statului, poporul sasesc va trece printr'o cried culturala cum istoria noastra n'a cunoscut-o timp de opt secole. Acest exemplu
arunca o lumina vie asupra importantei problemelor care s'au creat prin noua
Constitutie pentru minoritatile etnice. Constitutiile tuturor celorlalte State succesorale ale fostei monarhii austro-ungare au dat chestiei minoritatilor o solutie
mai pozitiva decat aceea a trii noastre. In Romania, pentru moment, totul
depinde de legile speciale. Dat fiind ea in acest timp stam tocmai Iii toiul luptei
pentru asigurarea drepturilor poporului nostru, este de importanta de a se
stabili precis bazele programului lui politic.
Ca autor al noului program politic al poporului nostru cum a fost hotarit in Noemvrie 1919 de adunarea nationala a sasilor din Sighisoara, erect
a fi in stare sa definesc mai bine ideea fundamentala a principiilor noastre
politice. Se intelege ca de o chestiune a minoritatilor ea o problema politica
nu se poate vorbi serios cleat atunci dad poporul minoritar insus e recunoscut

www.dacoromanica.ro

DR. H. 0. ROTH: IDEOLOGIA I TENDINTELE POLITIGE ALE MINORITATII GERMANE 243

ca o personalitate nationala bine. determinata, ca o comunitate unitara etnica


ei culturala'. Vieata culturala insa este totdeauna o vieata colectiva si nu constitue adunarea aritmetica a activitaIii culturale izolata a unor indivizi razleti. Deaceea i vieata culturara a minoritatilor etnice trebuie respectata ea o
vieata colectiva si ele trebuie randuite intre omenire i om ca unitatea sociala
cea mai produetiv i cea mai trainica. Un popor minoritar ea acel al germanilor
din Romania Mare, dispune de tot ce trebuie presupus pentru ca un popor sa
poat riclie pretentia de a fi privit ca o personalitate etnica deosebita si in-

chegata, ca o natiune politica deosebit. Traditia, cultura proprie, energia


ea popor i inainte de toate o vointa de a se manifesth ca o unitate nationala
deosebita, exista in forma cea mai pronuntat. D-1 N. Daqcovici zice in cartea
sa Principiul nationalitatilor i Societatea Natiunilorc Esenta natiunii este
constiinta proprie. Aceasta conditie esentiala pentru ca s i se recunoasca
ealitatea personalitatii de popor deosebit i prin aceasta a natiunii politice

deosebite o implineste poporul german din Romania in mod absolut. Luptele sale conduse pentru a se pastr ca popor In cursul unei istorii bogate in
evenimente mari si pline de schimban timp de opt secole, ca i situatia dupa
dreptul constitutional a poporului sasesc in Transilvania autonoma dovedesc
in mod neindoelnic cti constiinta proprie a poporului a existat timp de secole
neschimbata i intr'o masura remarcabila, i e inainte de toate o activitate

nail trecand peste domeniul constiintei Rationale platonice a condus totdeauna

istoria aeestui popor ca o forta creatoare. Cine strabate ea un calator Transilvania, eine viziteaza orasele i comunole sasesti, eine vede fabricile i gospodariile agricole ale sasilor si in fine toti aceia cari cunosc mai de aproape vtiinta,

literatura si arta lor, toti acestia stiu,

e
Sasii din Transilvania reprezinth
o personalitate de popor in sine bine mnehegat i c vicata lor ca popor este
inteadevar o vieata social frumos oranduita i bine ingrijita, a carei lege de
vieata e determinata printr'un caracter etnic deosebit. Asadar, e numai firese
ca ideea fundamentalti a programului politic al germanilor din Romania Mare

oh consteh in pretentia de a fi recunoscuti ca o individualitate deosebita ca


popor intreg. Contrariul ar fi desfacerea drepturilor noastre ea popor intr'o
serie de drepturi pur individuale care n'ar insemnA nimic altceva cleat anumite inlesniri ale vietii exterioare pentru indivizii razleti ca atari si care n'ar
fi in nici un chip in stare sti asigure vieata comung cultural i etnica a germanilor din Romania ea intreg. Programul nostru politic cere, deci, ca poporului german din Romania ca un intreg s i se recunoasca prin Constitufe

dreptul de a infiinta, scoli i alte institutii culturale si de a le intretine din darile


speciale ale conationalilor, care dari trebuie percepute en ajutorul aparatului
administrativ ale Statului. Apoi cerem libertatea nerestransa, de asociatie in
scopuri bisericesti, eulturale i economice pe baza nationala. Din teeste idei
fundamentale ale programului nostru politic reiese in mod neindoelnic, ci noi
nu tindern la o autonomie teritorialti in sensul de 'a avea, pretentii asupra unei
parti a suveranitatii de Stat, ci e nazuim numai la dreptul de autodetermiRare culturala si la deplina noastra libertate de miseare din punctul de vedere
economic. Cu aceasta dispare i banueala ca noi am pretinde pentru noi niste
drepturi ea minoritate etnica care ar putea, crea DR Stat in Stat. Statul in Stat
16*

www.dacoromanica.ro

244

DOCTRINELE PARTIDELOB POLITICE

incepe numai acolo, unde drepturile de suveranitate ale Statului se confer&


unei anumite paxti a populatiei sau unei animite pairti a teritoriului Statului.
Aceasth pretentie programul nostru politic nu o are. Pretentia cea mai decisiva pe care o are mai departe programul nostru in chestia minoritatilor este
recunoavterea Intrebuinthrii nestanjenite a limbii materne In vcoala, biserica,
administratie i justitie. Acest principiu ar fi trebuit negrevit sa fie introdus
in Constitutia Statului. Sarcina legior speciale ar fi fost pe urma de a stabili
conditiile de amanunt in care dreptul la libera intrebuintare a limbii
materne se poate exercit. Legea ungara a nationalitatilor i proiectul de constitutie al partidului taranist stabilesc ca o conditie pentru libera intrebuintare
a limbei materne ca 20 la suta din populatie s faca parte din minoritatea etnica respectiva. Constitutia finlancleza se multumevte numai cu 10 la suta.
Constitutiile estona, letona i georgiana nici nu .pun conditii de acest fel. In
orice caz chestiunea limbilor este partea cea mai delicath a problemei minoritatior vi are nevoie de a fi tratath cu cea mai mare atentie, Programul nostru
politic cere, mai departe, ca impartirea circumscriptiior electorale pentru corpurie legiuitoare i impartirea unitatilor administrative srt se faca tinandu-se
seama cat mai mult de &lie locuite de germani. Indeplinirea acestei pretentii
este vi in interesul deosebit al politicii de Stat, deoarece o consecinta a ei va fi
localizarea chestiunii minoritatior in unele locuri. 0 pretentie de sine inteleasa
a germanilor ca o unitate de popor deosebit este aceea de a se introduce la aleguile pentru corpurile legiuitoare cat i pentru reprezentantele administrative
autonome, principhil reprezentarii proportionale pe baza cadastrului national.
Acest sistem a dat rezultate politice excelente Inca' in timpul austriacilor atat
in Bucovina Cat vi in Moravia. Partea inalterabila a programului nostru politic mai confine in fine pretencia, de a se pastra, autonomia bisericii noastre
dreptul comunelor, oravelor i judetelor, de a se administra in mod autonom.
V'am schitat aci in trasaturile lui esentiale programul nostru politic. El
reprezinta nu numai programul politic al savior din Transilvania, ci al intregului popor german din Romania, care Ii apara drepturile sale politice in cea
mai stransa solidaritate vi de conaun acord. Dup cum suntem o minoritate
par excellence, o minoritate in retorta, ava i programul nostru politic nu
iese cu nimic din cadrulvi peste cercul drepturior, care ni se cuvin ca o mino-

ritate etnica in Stat.


Bazele programului nostru politic sunt bine intemeiate in desvoltarea
drepturilor noastre politice de pana acuma vi in istoria poporului nostru. Nu
exist'ai nici un salt intre starile de drept de pana acuma i intro programul politic stabilit. Din contra, acesta este alcatuit in mod absolut organic.
Chiar facand abstractie de continuitatea de drept a propriei noastre politici,
ca popor;programul poporului nostru corespunde in toate prile sale hotariraor dela Alba-Iulia, care au dat o formai noua clasica ideior individualitatii
etnice a minoritatior. 0 cercetare mai de aproape ne arath, mai departe, cit
hotaririle dela Alba-Iulia nu stint nicidecum rezultatul unor consideratii
intamplatoare i momentane, ci ea' ele reprezinta intr'o forma concisa samburele tuturor pretentiior pe care poporul roman din Transilvania le-a ridicat
dela inceputul luptelor pentru libertatea sa politica. In Cartea de aur,

www.dacoromanica.ro

DR. H. 0. ROTH: IDEOLOGIA I TENDINTELE POLITIOE ALE MINORITATIl GERMANE 245

care este colectia documentelor istorice ale romanilor din Transilvania,

grtsim hotaririle dela Alba-Iulia in fel de fel de variatii. In programul partidului national roman insd, care a fost stabilit in anul 1905 la Sibiiu, hot5,ririle dela Alba-Iulia, cat priveste chestiunile minoritatilor etnice, sunt continute aproape textual. Ele constitue, asadar, in realitate nu numai recunoasterea propriului trecut politic din partea romanilor din Transilvania, 6 ele
sunt chiar cea mai subliinii expresie a experientei lor politice. Hotgririle dela
Alba-Tuba fac insd inainte de toate i parte din sirul nouilor idei mondiale despre dreptul de autodeterminare a popoarelor i despre protectia minoritgtilor, care; la urma urmei, au contribuit i ele la intemeierea Romaniei Mari
intregite. Dealtfel e interesant de a constata, cg idei asemgratoare cu acelea
cuprinse in hotdririle dela Alba-Iulia n'au fest necunoscute nici politicii vechiului regat. Asa, de exemplu, in documentul No. 2 din cartea verde romaneascd, despre evenimentele din anul 1913 din timpul lui Titu Maiorescu, gil-

siti textual urnatorul pasaj: Pentru apararea individualitii nationale a

romanilor din Pind, intre Samarina i Metzovo, care vor fi incorporate la Albania, marile puteri vor interveni s scrie nu munai in tratatul international
care va inlocui tratatul de Berlin, dar si in Constitutiasau Statutul organic al
Albaniei principiul ca in administratia tutnror loca1itiliIor unde majoritatea
va fi romand, ca si in toate bisericile i coble romanesti, limba intrebuintatil
sd fie cea romang.

Guvernul roman pretindea deci in anul 1913 intro ducerea drepturilor


minoritare ale macedo-romanilor nu numai in tratatul international, ci
si in Constitutia Statului albanez. Foarte deslusitg si bine definitg este recunoasterea minoritatior etnice ca individualitili nationale, asa cum a fost redactata in articolul 109 din Constitutia polong, care sung, textual: Minoritritilor din Statul polon li se garanteazg cu concursul federatiilor lor autonome deplina i libera desvoltare a individualitdtii etnice. Constitutia georgiang insg, contine uringtoarea dispozitie caracteristicg: Orice minoritate etnicg, are dreptul de a alcdtui unitati nationale si de a desvolta liberd i nestanjenitd cultura ei. Foarte largi in privinta aceasta sunt, in fine, dispozitiile
constitutiilor estone i letone. Zilele acestea am cetit un proiect de lege foarte
interesant despre dreptul poporului german din Letonia de a se administra
in mod autonom In domeniul culturii nationale. Articolul intaiu din acest
proiect sung: Toti cetdtenii letoni de nationalitate germand, alcdtuiesc pentru
satisfacerea nevoilor lor etnice i culturale pe baza art. 116 din partea II-a a
Constitutiei letone o unitate autonomd gormand, cu caracter de drept public.
In art. 6 al proiectului se defineste mai pe larg dreptul acestei obstii germane
din Letonia de a percepe ddri si in art. 9 se stabileste precis tgramul de activitate al obstei in privirtd culturald. In fine, se reguleazg, prin ate dispozitii
ti organizatia internd a obstei. Ca incheiere mg, mai refer la o dispozitie interesantg, din Constitutia ceho-slovacd, unde in art. 134 se poate ceti: Orice fel

de desnationalizare fortatd este interzisd. Neluarea in considerare a acestui


principiu poate fi calificatd de lege ca fapt penal. Dacd, rezumand, voim art
gasim o formula scurtd pentru toate aceste solutii ale chestiei minoritatilor,
pe care ad le-am atins pe scurt, vom reveni din nou tot la punctul de plecare

www.dacoromanica.ro

246

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

0 la ideea fundamentala a propriului nostru program politic, adica la recunomterea prin Constitutie a minoritatii etnice ca individualitate nationala.
Daca aceasta chestie Ii gasete prin Constitutie o solutie irepropbila, atunci
nu va fi greu de a stabili in amanunte raporturile minoritii4ii cu Statul inteun
mod muttumitor.
Pentru a lamuri pozitia n9astra fava de Stat este necesar de a ne opri un
moment la aA, numita teorie a Statului national. In Ungaria timp de secole
Intregi am stat sub greaua povara a teoriei sfintei coroane, Myelin% cu un bogat
misticism. Din ea se deriv a. apoi foarte uor i teoria Statului national al matiunii unitare ungare. Suntem siliti s constathm cu mirare, Ca' 0 In Romania

teoria Statului National incepe s ajunga punctul de plecare in aprecierea


chestiunii minoritatilor. Si in cazul acesta este de datoria mea de a face unele
constathri teoretice, pentru a preintampina din capul locului, o confuzie
primejdioasa a notiunilor. Exista State absolut unitare din punct de vedere
national; care prin urmare poarth cu drept cuvant nume de State nationale.
Contrariul sunt acele State poliglote in care locuesc diferite popoare care sunt
egale oarecum, cat privete numarul nationalilor lor i importanta lor
Exemplul tipic a unui astfel de Stat a fost vechia Austrie, in care germanii,

polonii i cehii, erau oarecum egal de tari. Acum insa majoritatea Statelor
din centrul Europei nu face la drept vorbind parte nici din categoria Statelor
nationale, nici din aceea a Statelor poliglote. Dimpotriva, ele constitue un
amestec intre amndou i prin urmare. au 0 fizionomia deosebita din punctul
de vedere al politicii nationale. Caracteristica Statelor poliglote, dupa conceptia
mea, ar fi echilibrul numeric 0 politic al diferitelor popoare din acela Stat,
indiferent daca un singur popor sau mai multe popoare la un loc stau in fata
poporului conducator. Exemplul cel mai tipic al Statului poliglot cred ca este
astazi republica eeho-slovaca, in care cehii formeaza numai majoritatea relativit populatiei i in care slovacii, care sunt de aceea rassa cu ei, i inainte

de toate 4 milioane de germani, au un rol decisiv in politica Statului. Intre


Statul national 1i intre Statul poliglot stti Statul cu populatia mixtii. Din
populatia mixth a acestor state un singur popor dupti importanta sa numerica 0 politica se ridica in mod deosebit i ajunge din dinamica fortelor
politice de fapt poporul conducator. Tau minorithtile etnice ale unor astfel
de State cu tot raportul caracterizat al fortelor au un rol pozitiv in privinta
politicii de Stat. In aceste State de obiceiu, cu chestiunea trathrii mai mult sau
mai putin fericite a problemei minorittilor, sta in stransa iegtur i chestiunea
sigurantei in afara a Statului respectiv. Politica de asuprire lava de minoritati,
cum a fost incercath in secolul trecut mai peste tot, s'a dovedit ca absolut inaplicabila i a condus in mod logic la grele complicatii internationale. Aceste

primejdii, astazi, dupa ce care sftir0tul rsboiului mondial s'au trezit peste
tot ideile lumii noui, au ajuns, firete, i mai mafi 0 de neinvins. Opunerea
brutala a majoritatii i minoritatii nu poate decide niciodath jocul fortelor
politice in Statele cu o populatie mixta din punctul de vedere national, 0
trebuie sI invenineze lupta. Deasemenea, pentru dreptul la existenta al unui
popor care reprezinta o minoritate etnica din cuprinsul unui Stat cu populatia mixta, nu poate fi hothritor niciodata numarul absolut 0 mai putin

www.dacoromanica.ro

DR. H. 0. ROTH: IDEOLOGIA I TENDINTELE POLITICE ALE MINORITATII GERMANE 247

numkrul relativ al populatiei. DimpotrivA, decisive sunt cultura proprie,


energia nationalk i, la urma urmei, vointa de vieatk a minoritAtii respective.
Teoria principiului absolut al majoriatii ar mica consecinra, ca, de exemplu,
Po Ionia, 'slack s'ar alipi din nou imperiului rusesc, sh poata, fi inghititk de acesta
din punctul de vedere national, constituind in Rusia numai o minoritate numerick. Acest exemplu arata, clar, cat de turburi sunt ideile unor cercuri, care
dealtmintrelea trebuie luate in serios i care. reprezinta, principiul dreptului

majorittii fag de minoriati cu .aparenta autoriatii morale. Din categoria


Statelor cu populatia mixtk face parte si Romania. Minoritatile etnice la
noi cuprind cinci milioane de locuitori, deci mai bine de .30 la sun,' din intreaga

populatie a tkrii. Avandu-se in vedere aceasta, proportie a fortelor i Mramitarea populatiei minoritare intre diferitele popoare, fireste, nu poate fi nici
.o indoealk, c poporului roman i se cuvine rolul conducktor. Totus, Romania
nu se poate numi un Stat national in intelesul propriu al cuvantului. Din contra,
si in intreaga constructie politick a tarii si in toatk legislatia trebuie sh se tie

ti

seama, de minoriatile care cuprind cinci milioane de oameni. Aceste minoriins& nu sunt indivizi izolati cu o limbh materna, strain& rark legaturk
interioark nationalk i culturalk, ci dimpotrivk, ele formeazk niste personaliati etnice bine inchegate cu vointe hotadte de vieata. Deaceea este foarte regretabil c noua Constitutie, nu numai in definitia natiunilor, ci si in toatk

ideologia si in dispozitiie ei izolate acceptk pe deplin teoria Statului National. Experientele ultimultti secol in centrul Europei i desvoltarea cea nout
a istoriei ar fi trebuit sk arate primejdiile acestei ideologii. Noun flu ne este cu
putinta, de a clkdi politica noastrk pe temeiul acestei teorii de Stat, ()rick de
malt suntem dispusi de a tine& seama, de rolul conducator care i se cuvine necontestat poporului roman in politica tkrii noastre.
In aceastk ordine de idei, vreau si faspund la intrebarea, pana, unde poate
sit mearga, politica minoritktilor, fkra, a intra in conflict cu interesele Statului.
Aceasta, fireste, depinde de imprejurarea dach e vorba do un Stat poliglot, sau

de un Stat cu populatia mixtk, sau de un Stat pur national, in care trkesc


numai cativa cetkteni de nationalitate straink, fitrit legkturi culturale intro ei.
Eu cred cit intr'un Stat poliglot, autonomia teritorialk va fi singura posibilitate a unei solutii multumitoare si care este in interesul tuturor popoarelor
.affatoare in

acest Stat. Pentru Statele cu populatia mixta, solutia che-

stiunii minoritatilor nu se poate rezuma in mod teoretic, ci intr'o formula,


scurtk; sunt State cu populatie mixtk, ca de exemplu Jugoslavia, unde solutia chestiunii minoritatilor iarks nu-i posibilk decat prin recunoasterea
unei autonomii teritoriale. Aceasta va depinde in genere de asezarea geograflea' a minorithtilor. In orice caz insk, autonomia cultural este minimul pe care
un Stat cu populatia mixta, e dator sa-1 acorde minoritatilor. Inteleg prin
aceastk autonomie culturalk na numai dreptul de autodeterminare al minori-

tatilor in chestiuni scolare si in chestiunile referitoare la infiintarea altor institutii culturale, ci i dreptul nestirbit de a intrebuinta liber limba materna, in administratie, in justitie si in toate celelalte ramuri ale servicidor Statului. Realizarea acestei autonomii presupune insk la randul ei, recunoasterea
minoritatii ca individualitate etnica. Aceasta, pretentie, care este si ideea fun-

www.dacoromanica.ro

248

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

damentala a programului nostru politic, respecta cu strictete hotarele pe care


Statul i poporul conducator in Stat poate s le acorde minoritatilor drept cadru
al libertatii proprii de micare, fara a primejdul interesele sale. Solutia
pe care programul nostru o d chestiunii minoritatilor este deci nu numai absolut neprimejdioasa pentru politica Statului, ci arata foarte clar i drumul
pe care poporul roman ar trebui sarl apuce in politica minoritatilor din motivele mai inalte ale unei politici bine chibzuite de Stat.

Totalitatea germanilor din Romania Mare reprezinta pentru apararea


intereselor ei i a ideilor politice ale timpului un partid politic bine intemeiat

intr'o organizatie bine alcatuita. Acestui partid nu-i lipsete nici unul clintre
criteriile, care Bunt necesare pentru caracterizarea unui partid politic. Partidul nostru este din acele partide, care, ca a numitele particle nationale si
clericale nu s'au nascut in primul rand pe baza unei selectii sociale. Puterea
de activitate a unor astfel de partide nu este pentru aceasta mai mica. Ganditi-va la organizatiile otelite ale partidelor catolice in Germania 0 Austria,
ma numitul Centru i partidul cretinilor-sociali, care au supravietuit fara
nici chiar cea mai mica pierdere de forta trecerii dela imperiu la republica radical/. Apoi ganditi-va 0 la puternica concentrare de forte pe care o constituiau partidele nationale in vechea Austrie. Cu toata nuantarea in diferite
fractiuni cu caracter social, totm toate partidele polone pan i socialitii,
au fost unite in ma numitul club polonez 0 tot ma diferitele partide cehe in
uniunea nationala cella. 0 minoritate numerica ma de mica cum sunt germanii
in Romania, care numara aproape 800.000 de suflete 0 nu prezinta deosebiri
sociale prea pronuntate,n'are, fireste, nici o nevoie de a mai intretine i fractiuni
sociale deosebite. Un program social cat de succint, care tine aproximativ
locul de mijloc intre extremele i exagerarile capitaliste i socialiste 0 care poate
reprezinth i pentru poporul roman tocmai justa linie de desvoltare politica,
multumete in aceasta privinta, in trasaturi generale, cerintele tuturor straturilor populatiei noastre. 0 caracteristica din cele mai importante a unui
partid politic este tendinta catre putere cu scopul de a realiza propriile lui
idei politice. E firesc, ca aceasta tendinca sa fie mai putin pronuntata in partidul nostru. Vointa dtre puterea politica se marginete la noi in primul rand
numai la administratia locala, la reprezentantele alese ale comunelor, oraFlor 0 la ocuparea functiunilor conducatoare, in aceste unitati administrative.
Dar in desvoltarea ipotezei ne putem inchipui foarte bine ca partidul nostru,
oricat de mic i restrans s'ar prezenta el in parlament ca numar, ar putea lu
parte la un guvern de coalitie. Ganditi-va numai la exemplul partidului nationalist german din Austria, care in parlament n'are mai multi membri decal
partidul german din Romania in parlamentul nostru, 0 care totm in comun
cu partidul cretinilor-sociali detine puterea politica' in Austria intr'un guvern de coalitie i ocupa chiar postul vice-cancelarului Statului austriac. Evident ca intre exemplul aratat i imprejurarile dela noi este deosebirea hotaritoare, c partidul nationalist german in Austria provine din poporul conducator al Statului, noi insa apartinem unei minoritati etnice. Constelatii ca
in Austria sunt in alta parte exceptii i deocamdata, in Romania, mi
ne putem mtepta la ele. Insa in realitate ele Bunt cu putint i, ea

www.dacoromanica.ro

DR. H. 0. ROTH: IDEOLOGIA $1 TENDINTELE POLITIOE ALE MINORITATII GERMANE 249

.
.

actuala forma democratica de guvernare, in alte State se intampla chiar relativ des. Partea decisiva pentru intrebarea, daca' tendinta catre putere o are
i partidul nostru politic, nu este consideratia, daca aceasta tendinta, mai
de vreme sau mai tarziu, se va realiza, ci din contra, numai i numai intrebarea,
daca in general vorbind, poate fi o dorinta politica a noastra i daca in realitate intr'un moment dat, pare a fi posibila. La amandoua intrebarile putem
da un raspuns afirmativ cu anumite condiii. Prin aceasta dispare i ultima

indoeala daca noi suntem un partid politic sau nu.


Din principiul inthvidua1itii etnice si din toate celelalte cerinte principiale ale programului nostru politic rezulta in mod logic incheierea c reprezen-

tantii parlamentari ai germanilor din Romania, trebuie s formeze un partid


parlamentar unitar si independent de celelalte particle. Nici unui partid politic din Romania, afara de partidul poporului, nu i-a trecut prin minte de a
se indoi de dreptul nostru de a forma, un partid parlamentar propriu. Pentru
intaiadata, generalul Averescu s'a pronuntat contra, in discursul lui programatic ca prim ministru, din primavara 1920, si a doua oarl la congresul
partidului sau din Sibiiu, in toamna anului trecut. Fata de aceasta declaratie
case cere contopirea reprezentantilor parlamentari ai minoritatilor etnice cu
partidele ,politice romanesti, a voi s declar, numai pe scurf, ca nu vom renunta la dreptul nostru de a mentine un partid parlamentar propriu atat timp,
cat ne vom tine de ideile fundamentale ale programului nostru politic si prin
aceasta inainte de toate i de ideea personalitatii deosebite a poporului nostru..
Dreptul minoritatilor de a forma partide nationale independente, dealtminteri s'a impus in toate Statele Enropei centrale de mult timp si nu se mai
contesta nicairi in politica Statelor moderne. Germanii din Romania Mare
manifesta prin partidul lor parlamentar german inainte de toate si solidaritatea de nedesfacut a tuturor triburilor germane din tam, noastra in Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia i Vechiul Regat. Ca o incheiere a acelor
spuse despre mentinerea partidului nostru parlamentar independent, imi dati
voie s citez aici textual reflexiile stralucite pe care le face d-1 N. Dascovici
in cartea sa mentionata, in aceasta chestiune: dlinoritatile noastre cu un oarecare trecut in opera de conducere a Statului, au datoria i interesul sa intre
efectiv in luptele vietii noastre publice, renuntand la pasivitatea si la rezerva
cu aparenta de ostilitate, spre a putea aduce, astfel, contributia i completarea lor la conceptia de conducere a majoritatii romanesti. i s'o faca tocmai
in cadrele minoritare, nu contopindu-se in partidele romanesti, asa cum li se
recunoaste dreptul prin tratatul de pace si va trebui sali se recunoasca prin Con-

stitutia cea noua, spre a avea partea lor de mandrie, dar si de raspundere
in Statul roman care este acum i Statul lor. Iar in ziva cand minoritatile,
aparate i respeetate in individualitatea lor, vor participa proportional la opera
de legidatie, de administratie i guvernamant din Romania, ele vor incet de a mai fi fata de Stat simple minoritati in atitudine de dusma'nie sau

de capitis diminutio. Din definitia minoritatii rezulta implicit caracterul


drepturilor consacrate prin tratate. Ele sunt drepturi colective, recunoscute
unor grupuri aparte de cetateni ai Statului, deosebiti prin nationalitate, limba,
rassa sau religie de restul cetatenilorl).

www.dacoromanica.ro

250

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITICE

Cadrul activitatii politice a partidului nostru se poate rezuma, pe baza


principiilor expuse ale politicii poporului nostru, foarte usor in urmatoarele
teze conducatoare:
1. Recunoasterea fr rezerva a Statului roman, asa cum am dovedit-o
prin adeziunea noastra de bunavoie declarata la Medias.

2. Deplina activitate politica si parlamentara chiar i in chestiunile care


nu ating direct problema minoritatilor, intrucat sunt in interesul refacerii

desvoltarii Statului nostru.


3. Realizarea programului politic al poporului nostru pe baza tratatului
de pace si inainte de toate pe baza hotaririlor dela Alba-Iulia.
Am aratat in cele spuse, fara nici o rezerva, tot complexul de idei politice
ale poporului german din Romania si am expus i metoda prin care naznim
a duce la izbanda cererile noastre in politica nationala. Cine vrea s judece
drept, va recunoaste ca nu cerem nimic ce ar putea pagubi intrucatva Statul
i ch pe de alta parte noi, ca minoritate loial, reprezentam un popor cu ealithti eminamente constructive pentru desvoltarea Statului nostru. Pentru
dreptatea acestei aprecieri, marturie vie este istoria noastra din opt secole.
Vedem astazi fascismul reactionand in contra acelei miscari in politica nationala, care se manifestase in ultimii ani ai rasboiului mondial cu scopul de
a apara dreptul de autodeterminare a popoarelor i minoritatilor etnice. Insa
tot ao, cum popoarele conducatoare tind sa-si strang i sa-si immulteasca
fortele lor nationale in fascism, tot ash creste astazi i increderea in sine si puterea de rezistenta a popoarelor minoritare. Ideile mondiale ale apaarii minoritatilor sunt astazi o axiona comuna a omenirii. Realizarea lor sta in mama
acelor State, in care convietuesc mai multe popoare i incarca aceste State
cu grea raspundere fatti de politica mondiala. Corespunde cu conceptia noastra politica si este in acelas timp i dorinta noastra cea mai vie, ca balantarea
intereselor dintre Stat i minoritati, sa fie gasita in jocul fortelor care se luptil
in politica interna. Noi suntem in toath' sinceritatea gata de a ne intelege pe
taramul acesta. Poporul roman insa dispune in propria sa istorie din centrul
Europei de bogate experiente politice, care Ii arata drumul cel bun spre rezolvirea problemei minoritatilor i, inandu-se seama de ele, se vor libera in
acelas timp, spre folosul Orli noastre ode mai puternice forte constructive
pentru Stat.
si

24 Maiu 1923

www.dacoromanica.ro

SOLIDARISMUL POLITIC
MIHAI POPOVICI

INTR'UN cerc intelectual atat de ales, se impune studierea fenomenelor


politice si sociale cu toatA obiectivitatea, Para patimA, stpanit mai mult

de judecata care discerne, deck de sentiment. Dar obiectivitate absolutA nu existA.


tiintele naturale, can isi clAdesc constructia legilor pe
temeiul numAratului si al cantdritului, precum si matematicele, cari opeyeazd cu raporturi de cifre, se pot ridica la mdsura unei obiectivitAti mai
subiectul trece pe planul al doilea.
mari,
In stiintele, in cari obiectul este insus omul, cu toate fenomenele sale
psihice in cafi el ingus se judecA, se clasificA, se evalueazA,zadarnic cAutdm
.obiectivitate, si poate cd subiectivismul, care pAtrunde si de multe ori lumimeazA, constient sau inconstient, toate cercetArile fenomenclor psihice, atat
.ale individului cat si ale colectivitAtii, este imboldul cel mai nobil spre a trage
maximul de profit in interesul progresului general.
SA lutim un exemplu: Aproape douA secole, explicarea vietii noastre
sociale si de Stat s'a Mcut cu ajutorul contractului social. Dela monarhomaci
valid la inceputul secolului trecut, pand la fondarea scoalei istorice, contractul social, fie cA era considerat ca realitate istorich, fie cA era considerat
ea o construcitie abstractA de drept, cu ajutorul cdreia se explica cohesiunea
socialA
astzi am zice solidaritatea
si organizatiile sociale, era concluzia
celei mai inalte obiectivitAti stiintifice, temeiul real al explieatiei vietii noastre
sociale. i cu toate acestea, fiecare invAtat, fiecare om de Stat, fiecare doctrinar sau fiecare oportunist crea, contractul social ca un instrument pentru

a-si justifica, tot in lumina obiectiviatii, cele mai subiective inclindri si


dorinte.
Prin contractul social Hobbes justified cel mai stdbatic absolutism.
Prin contractul social se justified izgonirea tiranilor si feudalismul.

Prin contractul social se justified rdsturnarea ordinei vechi si asezarea


lumii noui.
Prin el se justified iobAgia, prin el imnul de slavA al libertAtilor omului,
al libertAtilor politice si cetAtenesti.
Prin el se justified' panA si conceptia teocraticA, si tot prin el ddramarea
aut orit Atilor.

AceastA mica pildA aratA cd ofi catA trudA au inchinat pe altarul impar-

tialitAtii obiective toti distinsii conferentiari cafi au urcat sarile acestei


tribune, vorbind de partidele politice, o desbrAcare desAvarsitA de indemnurile, de nAzuintele, de idealele subiective, este o zadarnicA si neisbutitA incercare.

Doctrinele politice tin, Mil indoealA, seamA de realitate si mai ales


atunci cand ele au sA formeze samburele programului unui partid politic. Un
liartid politic fdrA simtul realitdtei, f Ard a tine seamil de factorii existenti,
{le mlfimile date, de ceeace este, nici nu se poate concepe practic. Partidcle

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

252

politice insa, nu sunt simple birouri de inregistrare, ci sunt in continua micare, cu tendinte voluntariste de a mentine ce este bun, de a schimba ce este
rau, de a indrepta, a indruma, a perfectiona.
Pentru scopul acesta partidele trebuie sa fie calauzite de o concentie
superioara, de un ideal social, politic, economic, cultural. La baza lui nu poate
stapani numai ce este ci i ceeace ar trebui sa fie.
Este evident deci, c ori cata obiectivitate 0.-ar impune cineva, apostolia ideei pe care o reprezinta, curge ca sangele cald in intreg organismul
activitatii sale, fie curat teoretica, fie practica. Deaici i elanul, deaici avantul
i pasiunea cu care se apail o doctrina sau alta. De aici violenta cu care se
combate. Din aceasta ciocnire strAlucete adevarata scanteie, indrumatoare
de fapte mafi i nobile.
Tot in cadrul unei obiectivitati cade i aceasta slaba incercare de a arata,

ca ramanand in nota obiectivitatii, eliminarea oricartti subiectivism este


imposibila.
*

Doi factori stapanesc intreaga desvoltare a omenimii. Toata evolutia


sociala este o neintrerupta nazuinta de a stabili echilibrul potrivit intre aceti
doi factori.
Pe de o parte, sta individul, cu toate InclinArile sale' egoiste, cu toata
lupta sa personala pentru existenta, cu toata increderea in sine impreunata
cu vointa venica de a stapani. Facultatile sale fizice i psihice 11 aduc in
conflict permanent cu semenii sai. Pn i exploatarea sentimentului de sociabilitate in interes propriu; toate Ii indeamna sa nu sufere nici o stapanire
si sa nu-i infraneze nici o dorinta. Omul tare este mai puternic singur.Apoteoza individualismului, imbracata in haina filczofich a supraomraui, nimeni
n'a cautat-o mai ademenitor ca Nietzsche 0 Stirner.
Pe de alta parte, societatea. Izvorita tot din inclinarile individului, creind
putere prin asociatie, marind maximul de munca prin colaborare, aparand
pe individ de individ, infranand vointa neinfranata cu velnica incercare
de-a sugruma individualismul 0 de a-1 inneca in apa turbure a colectivismului
absolut ! Tendinta incoronata prin incercarea de a cauta 0 gasi un suflet real
al societatii, intocmai cum religia a gasit un suflet real al individului.
Aceti doi factori duc o lupta titanica, cu sorti schimbatori. Individul
ajunge uneori stApanul societatii, urmand drumul instinctului 0 al setei de
putere, i suprima tot ce ar incerca ccl impiedice in urcarea culmilor celor
mai inalte. El devine Dumnezeu, personalitatea sa altar, la care toata societatea este menita sa aduch hecatombe de jertfe. i nu se poate spune, and
privim desfAurarea istorica a omenimei, Ca, individul n'a urcat Inidtimi ametitoare incepand dela egiptieni, greci, italieni (Renaterea) i pan`a -In zilele
noastre.
Cand culmile devin prea ametitoare, freamatul codrului incepe, corul
arborilor se schimba in furtun, societatea reactioneaza i altarul individului, sfaramat i distrus, zace in fundul viiilor !... Incepe crepusculul zeilor.
Societatea ii incepe opera de nivelare i niveleaza in jos, tot mai in jos,
pana la uniformizare. Avanturile individului sunt stinse, 0 el devine robul

www.dacoromanica.ro

MIRAI POPOVICI: SOLIDARISMUL POLITIC

253

incolor al multimei, iar..drumul progresului pare ca se infunda. Un nou proces

se incepe: rasturnarea incompetintelor, restabilirea ierarbica a valorilor si


iarasi individualismul devine dogma.
Secretul cel mare al omenimii este sa gaseasca cumpana cea dreapta
intre individ i societate, s creeze posibffiti ca individul sa-si tlea maximul
de contribgie pentru cladirea edificiului social, fara insa, ca in urma lui sa
lase sirurile cernite de desmosteniti, ingenunchiati, istoviti, lipsiti de lumina
si dreptate.
Aici intervine solidarismul.
v

Solidarismul este tot atat de vechiu ca si.omenimea. Ori uncle s'au gilsit
oameni impreuna si au fost amenintati de vreun pericol, si-au unit fortele,
pentru ca sa se apere, s cucereasca, s izbuteasca mai usor. Solidarismul
-este, intr'o masura, identic cu insas asociabilitatea speciei umane.
Incepand dela hordele primitive, cu solidarismul lor mecanic cum
zice Durkheim,
sau de turma, apoi trecand prin toate fazele solidarismtilui organic ale asociatiilor sociale, ca familie, cast, clash, natiune, omenimea in toate manifesta idea interdependentei sau a solidaritatii.
Solidaritatea o vedem manifestandu-se real in spatiu: apararea tuturora
fag de ciumatii din Bombay; sau In solidaritatea interesului economic, de
pilda al tinuturilor cafi produc bumbac, cu tinuturile noastre.
Vedem apoi idea solidaritatii manifestandu-se in timp. Toate comorile

-etice, estetice, stiintifice, tot ce generatiile trecute, in sfortari si in lupte


fail de odihna, au adunat pas cu pas, din momentul in care omul a rostit
cel dintaiu cuvant si de cand a fntrebuintat pentru prima data piatia ca arma

sau ca instrument si pana astazi.


Toata ploaia de aur a culturii i civilizaiei, toga, cladirea minunata a
gandirii omenesti care, adunand caramida dupa caramida, in strafulgerari
superioare a creat marile sisteme filozofice.

Toati mintea practica prin care s'a robit natura. Totul a ramas mostenire din trecut,geueratiilor de astazi si se sfinteste printr'o evolutie permanenta. Iat solidarismul in timp.
Solidarismul a crescut i creste, cum se inalta o planta In padure, de
sine, fara contributia nimanui, inconstient, necristalizat intr'un indemn su-

perior, fail ca la baza lui o doctrina, o conceptie, o sinteza superioara, sa


transforme totul intr'un sscop i sa-i puie temeliile unei revelatiuni de moralitate superioara. Francezii si mai ales Lon Bourgeois au marele merit de
a fi sintetizat ideea solidarismului inteo doe-Irina' socialti si politica.
Idea solidarismului este simpla'. Individul, product al societatii, se naste
oa datornic al ei; el are de platit o datorie societatii. Raportul dintre individ
si societate este transformat inteo obligatiune de'drept. Rasfoindu-se dreptul
roman, s'a oprit la capitolul quasi-contractelor, poate capitolul cel mai bicolor ca teorie de drept. Gasindu-se o asemanare, solidarismul a fost inglobat

intre quasi-contracte si astfel s'a mutat construccia etica a solidarismului


in inchisoarea ingusta a unor paragrafi. Greseala!
Nu este misiunea mea s arat, acum, de ce este greseal.

www.dacoromanica.ro

254

DOCTRIIVELE PARTIDELOR POLITICE

Solidarismul poate s lumineze i s incalzeasca numai in largul conceptHlor etice, ca principiu de vieata, prin constrangeri de ordin moral. Nici
crestinismul, nici budismul, nici socialismul, nici nationalismul, n'au avut
nevoie sa se restranga in formule juridice, ci au 'limas in conceptia universalitatilor etice, din care ,9i dreptul este numai o p'articica.
Noi, din acest punct de vedere vom privi solidarismul si nu ne vorn las
ademeniti s privim datoriile noastre sociale prin prisma quasi-contractului,.
prin care nici nu se poate ajunge la o constrangere de drept. Constrangerea
nu s'ar putea stabili decat numai pe baza niei legi i atunci nu quasi-con-tractul, ci legea ar fi temeiul constrangerii.
Solidarismul social, asa cum Pam vtizut, este o siinp1 realitate, o constatare de ten dinte i indemnuri. Dar solidarismul izbuteste s. sparga starea
amorfa i sa imbrace o forma concreta.
Astfel: solidarismul social creaza familia, natiunea, omenimea.
Solidarismul economic: clasa, sindicatul, mutualismul, cooperatia; iar
solidarismul politic creeaza comuna, provincia, Statul.
Nu ne vom opri asupra felului indeobste cunoscut cum, din forma solidaritatii sociale, intemeiata pe descendenta familia cu timpull, dupli
cc prin immultire cadrele an devenit prea largi pentru o familia, s'a creat o
organizatiune politica comuna, iar familia initiala prin ramifictin s'a divizat
In cadrul acestei organizatii politice, in mai multe familii. Esential este ca
organizatia exterioara menita sa pastreze ordinea i linistea este rezultatut

acestei solidaritati sociale careia i se suprapune solidaritatea politic. Nu


vreau sa zic c toate comunele s'au creat la fel, dar originea comunei, tipul
comunei, s'a format astfel.
Stt vedem cum solidarismul politic creeaza Statul.
Solidarismul social creeazil sinatiunea. Natiune in sens etnic si nu politic.
Natiunea este produsul trudnic al multor puteri care, involuntar, prinWon inexplicabil concurs de imprejurari au colaborat intr'o munca continua,
si fara de odihna de-a era, un substrat sufletesc similar, o constiinta comuna,
un ideal comun, i o conceptie de vieata comuna.
Constiinta descendentii comune;
Un trecut de dureri i bucurii comune;
Mediul natural similar;
Limbrt comuna;
Credinta comuna;
Obiceiuri, muncil, dansuri, arta comune;
Interese economice comune;
Aparare de vrajmas.
Toti factorii creeazil o cultura natiouala comuna; izvorul adevarat
din care se bea apa cristalina si in care se topesc toate nazuhrtele straine..
Imprejurul acestei culturi, care cuprinde i partea sufleteac i partea
economica, se strange solidaritatea sociala national.
D-I prof. Gusti, In frumoasa sa lucrare Problema natiunilon zice despre
natiune:
oNatiunea este o creatie sintetica voluntaril, o unitate sociala care reprezinta tin sistem voluntar, cu o motivare cosmica, biologica si psiho-istorica,.

www.dacoromanica.ro

MIHAI POPOITICI: SOLIDARISMUL POLITIC

255

cu vointa socialh drept causa movens a procesului de nationalizare si cu manifesthrile creatoare pe thrhmul sufletesc, economic, juridic si politic al vietii
nationale, care formeazh cultura nationalh.
Exemplul il avem in trecutul nostru apropiat, and rupti i sfilrarnati
In patru phrti, indiferent de stpanitori, solidaritatea nationala se manifest-
in tainh intotdeauna, la luminh de Cate ori putek
Romhnii din Ardeal incepAnd dela Supplex Libel lus Valachorum, dela
discursul lui Bhrnutiu din 1848 dela Desteapth-te Romhne, la 1877 rhsboiul pentru neathrnare, apoi in tot decursul luptelor politice mai noui, In
timpul rhsboiului mondial i, in urmh, in grandioasa manifestare de unitate
dela 1 Decemvrie 1918, constient i inconstient, cu mic cu mare, fhrh, deosebire de clash sau ocupatiune, an manifestat alhturi de solidaritatea nationalh. Flamura era unitatea culturalro.
Solidaritatea, acolo, ca si in vechiul regal, unde s'a topit in cel mai inhlttitor avant al sacrificiului de sine ca si in Bucovina si Basarabia, patrunsese in mintea i inima intregii natiuni.
Spengler in cartea sa extrem de interesanth Der Untergang des Abendlandes sfarmh, cultura omenimei i o imparte in diverse culturi care trhesc
o vieath izolatk se nasc, cresc, degenereazh, in civilizatie i mor.
Pesimismul stiu a urzit un vifor de proteste.
Dack urmAnd felul shu de judecath, culturile pe care le stabileste el in mod
artificial le subdividem: in culturi nationale, intr'o nouh simbolick vedem
cum pesimismul universal se poate transforma, usor in optimism national,
deschizAndu-se larg calea orichrei culturi nationale ca sh, urce initimi ademenitoare pentru ca apoi, mai thrziu, odat i odath, eine stie, s scoboare
din nou in intuneric.
On iiidividualit4ile acestea culturale a-tat de distincte numite natiuni,
product al solidarithtii sociale, fatal au lost menite sh-si dea o organizatie
proprie c i s incununeze solidaritatea socialh cu o solidaritate politick crehnd
duph mult sbucium,_multh risipire de forte, dar si multh perseverenth fireasck
Statul national, cea mai frumoash manifestatie de solidarism politic al
secolului XIX si XX.

Rhsboiul mondial n'a fost altceva pentru noi decht lupta pentru deshvhrsirea politich a ideii nationale. Solidarismul social creeazh natiunea
care. la randul ei, ii creeazh organizatia politick: Statul national.
'Inca Herder spune ch: Natiunile sunt organele naturale, Statele organele artificiale ale omenimei.
Solidarismul social, cu substratul unitar de culturh, creeazil natiunea,

care la rAndul shu Ii creeazh pe aceeas bazh a solidarismului, organizatia


Statul national. Mintea omeneasch, adunh fortele rhsletite indrumate de un simt de convergenth instinctivh intr'un sistem de organizare:
Staiul.
Masaryk, in cartea sa Noua Europh p. 33 ed. germank spune: Natiunea este o organizatie de culturh, organizatia intregei culturi nationale,
o organizatie liberk data de inshs natura; Statul este inainte de toate putere
organizath. Apoi: Natiunea este o organizatie democratich; Statul este o
organizatie aristocratich;... Statele democratice sunt abia in formatiune.

www.dacoromanica.ro

256

DOCTRIIVELE PARTIDELOR POLITICE

In organizatia de Stat, solidarismul politic are prilejul cel mai potrivit


de a se manifest in toath' fecunditatea sa. Multiple le functiuni sociale, politice i economice, cu tendinte diverse, cu inclinhri adverse, cu interese disparate, se concentreazh in Stat, in conflicte permanente. Statul democratic
are menirea de a le apropih, de a le armoniza, de a elimina, conflictele. El
sth deasupra, ca indrumhtor general, impartial.
Odath creath organizatia politich a solidarismului sh, vedem cum be ma-

nifesth el in Stat.
Statul nu-si poate implini misiunea, decht dach fortele vii, cari trilese
in societate, participh activ la realizarea acestei misiuni.
Chnd intr'un Stat domneste forta i and aspiratiunile cethtenior sunt
allele decht cele reprezentate prin puterea de Stat, organizatia este artificial si nu traeste decht phnh atunci phnh, cnd aspiratitinile contrare se organizeazh si pot opune o forth identich sau mai mare puterei de Stat.
JIlinek zice:
Solidaritatea socialh este si temelia Statului; solidaritatea artificialA
creath prin constrngerea Statului nu are durabilitate.
Fhrh indoeal ci multe State au trait si au trait mult, intemeiate pe
teroarea i pe adoratiunea fortei. Dar, ca la toate evolutiunile, in natur sau
in societate, principiul care s'a realizat incet, insh cu perseverenta continua,
a fost acela de a se elimina tot ce este artificial, dusman firii, dusman inchnArilor omenesti, dusman conditiilor bio-psichologice ale societatii.
Farit indoealh ca individul nu are indreptatire sa stea cu bratele incru-

cisate si sh astepte linistit realizarea determinismului. Evolutia nu este o


linie dreapth, continua, inainte, tot inainte, ci ea este o linie foarte chinuith
turbath, cu oprelisti, ba pentru multh vreme chiar cu intoarceri. Individul
are toate posibilith-tile de-a interveni si dach intervine intelept in cadrul general al desvolthrii firesti, progresul se intensifica i lumea va fi ferita de
multe experiente chinuitoare.
Odath Statul creat i recunoscute principiile din cari s'a creat, cei chemati
sit chlhuzeasch pasii popoarelor au si datoria sh, adanceasch in constiinte
aceste principii.
In primul rhnd este nevoie de educatiunea cethteneasch. Scop, mijloace,
trebuesc bine lhmurite. Semhnhtorii de idei au sh clAdeasch conceptia cosmich,
si principiul de vieath care sh phtrundh adanc in mintea i inima individului.
Astfel mice manifestatie sh fie schldath in acest principiu i toate actiunile
sh fie o emanatiune a fortei acesteia ideale.

Credinta cti numai ce este material este real, n'a ademenit omenimea
gilnditioare cleat numai putine clipe.
Ideile au fost, sunt i vor fi uriaii indrunarilor man i nobile ale omenimii, cari au realizat i vor realiza opere gigantice.
Pe temelia acestui substrat de fond moral, de idei mArete, de conceptii
piltrunzhtoare se clAdeste viitorul unei natiuni.
Pentru vremurile pe cari le trhim asthzi, ideia care s'a dovedit mai mult

cleat oricare alth ideie menith sit formeze substratul moral al popoarelor
culte, a fost tocmai idea nationala.

www.dacoromanica.ro

MIHAI POPOVICII SOLIDARISMUL POLITIC

257

Ce ne intereseaza pe noi mai mult este sg. arattim eh, in idea nationala
se cuprinde complet idea solidarismului politic.
Solidarismul precizeaza mai bine una dinlaturile ideei nationale: felul
cum se armonizeaza diversele curente sociale in sanul natiunei. 0 natiune
cuprinde in sine toate elementele chemate s asigure prograul colectivitatii.

Natiunea se compune urmand o sectie verticala din: grani, mestesugad, industriasi, comercianti, preoti, miitari, advocati, medici, etc. etc.
In sectie orizontala: capitalisti, proletari, burghezi, bartUrari, bogati,

saraci, etc. etc.


Toate aceste elemente formeaza armata cea mare a natiunii cu care se
art batalia pe terenul politic, cultural si economic.
Marx insus imparte clasele dupa categoriile activitatii .economice negand identitatea, intre clasi i profesiune
in trei clase principale: 1. Proprietarii de pamant, cari beneficiaza de renta p5mantului; 2. capitalistii,
cari beneficiaza de profitul capitalului; 3. muncitorii, cari dau munch'
pentru salar.
Mari de aceasta urmeaza o imensitate de clase secundare. Numai tarinimea o imparte Engels, la 1848 in 5 clase!... clasa taranior mari, mijlocii,
mici; taranul mic liber, iobagul feudal, si muncitorul agrar si cu toate cii
recunoaste clasele si lupta de clasa ca o realitate istorica, cere desfiintarea
claselor (Engels Anti-Duhring p. 303-304)
caci lupta socialismului se
va termini cu aceasta desfiintare a claselor.
Tot la eliminarea luptelor de dug, se poate ajunge i prin ideia nationala intemeiata pe solidarism, dupti, cum vom vedea, fara a distruge, ci cliidind inainte.
Dupa doctrina nationala, fondul etnic sufletesc, duprt ciun am vgzut
mai sus, trebuie sti, fie comun sau tinde ea, se unifice.
Elementele acestea deosebite pe fondul acesta comun, daca voiesc sii
dainuiasca, sa se intareasch i sii progreseze, au nevoie ca actiunie lor sii fie
astfel coordonate incat din ele sii rezulte maximul de profit si pentru individ
pi peritru colectivitate. Ori, o indrumare diverSa pentru fiecare din aceste
elemente, o risboire permanenta intre ele, duc cu siguranta la desagregare
si la mina ruina completa, pentruca Mei unul nu poate trii singur, oricat
de puternic ar fi el.
Evident ca se impune o colaborare si fixarea conditiilor de colaborare.
Evident ca se impune o solidaritate si evident cti cu cat solidaritatea va fi
mai mare, cu atat organizatia politica a acestei colectivitati Statul va
fi mai puternic i mai rezistent.
Aiei,intervine solidarismul politic, aritand principiile generale cu ajutorul
cirora ideia nationala poate sa-si implineasca complet misiunea istori cii.
Solidarismul italtat la valoarea unui principiu politic tormeazti crieriui
en ajutorul ciruia se armonizeaz5, diversele interese, se suprima nedreptatile, se colecteaza cruzimile libertatilor naturale neinfranate.
Selidarismul nu este numai un principiu abstract ci este si un mijloc
politic de a grup fortele, de a le organiza si de a le imprici.
Privind intocmirea sociala a natiunii asa, cum se prezinta astazi, vedem
striptinind peste tot disharmonia sociala.
17

Doctrincle politioe

www.dacoromanica.ro

DOOTRINELE PARTIDELOR POLITIOE

258

Exploatatori i exploatati, bogAtie, lux; desfrau,

s5Acie mizerie, dis-

perare.

PosibilitAti Imitate pentru a satisface orice poft5.flAmanzi, analfabeti,


rosi de toate morburile. Ori Mei indoial5, ea' intr'un amestec atat de desordonat de valori si minus valori, solidaritatea este o iluzie.
Armele cu care se poate lupta impotriva acestei desagreg`ari sunt:
115spamdirea credintei nationale solidariste
0 actimre puternicA impotriva disharmoniei.
Say, cum am artat mai sus crearea echilibrului stabil intre individualism si colectivism, pentru ca nici conditiile ulterioare de progres s'a, nu
fie stanjenite.
Aici poate interveni perfect de bine si principiul moral al ideii solidariste..

lath acest principlu: el se bazeaza pe implinirea obligatiunilor. Este o


axiona moral5, de a-ti replAti datoria. Pentru tot binele pe care i l'a fdcut
societatea, bine creat cu marl sacrificii l'asand in druhr pe cei desmosteniti,
individul Ii pl5teste- datoria prin faptele sale, creand astfel de institutiuni
care salveazil pe desmosteniti i elimin mizeria i nedreptatea.
Dar dad, elimin5m constructia artificialg de drept si lism numai partea
morara, poate c nimeni n'a exprimat idea solidaritAtii mai stralucitor intr'o
conceptie pe care numai divinitatea geniului a creat-o cleat Kant in imperativul categoric.
Lucreazh a ca maxima vointii tale s5 poat5, servi oricand ca prin
cipiu pentru o legislatie universa,15.*.

ilucreazA ca tu s intrebuintezi umanitatta atat in persoana ta, cat,


si in persoana oricui, totdeauna ca scop si niciodatA ca mijloe.
Prin politica social5 constienta care nu se da, inapoi dela nici o consecintA logicA de a crea justitia socia15 Orland insil seam 5. de principiul evolutiei,

natiunea poate fi indrumatg admirabil pe calea consolidarii i aicea poate crt


suma datoriilor sociale fixate de Bourgeois in:
1. Inv545mantul gratuit;
2. Minimul de existenth;
3. Asigurarea contra riscurilor vietii, sunt cu mult, prea putine.
Deatunci a intervenit rtsboiul, manic revolutii,r5sturnarea lumii vechi,
noui probleme. Solidarismul ii reclam6 drepturile din ce in ce mai mult.
S'a modificat in primul rand conceptia propriefatii.
S'a modificat raportul intre individ si Stat.
S'a modifiCat raportul intre capital si munc5:,
i totul este pe drum
sA se indrume spre o nota conceptie a insasi principiului demnitAtii de om.
La baza% stg, eliminarea exploatatorilor cati distrug armonia. OH aceasta
este calea, pe care trebuie s'o urmeze i doctrina nationara intruifa prin ideia.
solidaritatii.
Prin realizarea solidarismului, aspectul Statului se schimb5..
Nimeni nu vrea sh" creada c'a solidarismul politic al natiunii, va aduce
pacea sociala. Ca si pe vremea lui Heraclit, i ast5'zi i totdeauna, toate sunt
in curgere, dar se ajunge la un imens rezultat, daca se intercaleaza in sirul

nesfarsit de lupte, un moment de reculegere, de care omenimea are atata


nevoie.

www.dacoromanica.ro

MIHAI POPOVICI: SOLIDARISMUL POLITIC

259

Aspectul Statului se schimbh, pentruch multe probleme, dach rui vor


fi complect rezolvite, dar vor H indrumate mai bine. In randul intaiu inshs
lupta de clash va primi un alt aspect:
Statul, apostolul solidarismului, va fierde caracterul unei institutiuni
puse la dispozitia i discretia unei clase sociale. Statul va ave4 nu numai teoretie, ci i practic, o misiune generalh, universalh, iar clasa cu misiunea sa
unilateralh a solidarithtii economice in primul rand, Ii va afl rezolvith, misiunea sa de a lupta impotriva unei alte clase de asupritori, prin Stat. Bine
inteles ch, tot Statul, in numele aceleias solidarithti, se va opune ca alta clasii
sh se transforme in instrument de asuprire i va phzi ca orice privilegii de
clash, odath sterse, sh nu mai reinvie.
In Statur sthpanit de idea solidarithtii, nici inhltarile ametitoare ale
indivizilor cari.sh sfarme sub chlcaiul ion vulgul, nu vor fi posibile, dar niei
intunecimile sociale. nu vor mai roade la existenta -natiunii
Organismul national va trebui completat tot in vederea salvhrii ideei
solidariste si a era din natiune o autarchie care sh, poatit singurh sh-si satisfach conditiunile de progres.
Nedreptatea trecutului a facut sit avem o thrinime chinuith i neindrepthtith. Datoria solidarismului este sit o ridice la intreaga ei valoare politicit
si economich i sit corecteze vitregia sortii cu orice mijloace.
Tot in semnul solidarismului, natiunile cari n'au burghezie
cum
este cazul nostru in provinciile unite
cari nu au o burghezie constienth,
de misiunea ei, trebuie sh-si creeze, bine inteles in mod firesc, in interesul
autarchiei si a solidarismului national o astfel de burghezie.
Fhri intelectuali, farh meseriasi, industriasi, comercianti, functionari,
lint aparatul acela in care se framanta mai bine si mai cu folos ideie, de unde
pornesc indemnuri noui, de unde se lumineazit colturi intunecoase, unde se
trudeste munca istovitoare de creer de-a organiza, a analiza, a sintetiza, o
natiune nu poate rhspunde chemirii marl i nobile pe care o are.
Odath creath solidaritatea i pitrunsh in constiinta masselor in intreaga
sugestiune moralh, ca o conceptie superioarh de vieath, organismul social
devine mai puternic i individul mai bun. Reamintim raportul strans dintre
individ i societate, chci oricat ar fi individul un produs al societatii, societate Rea indivizi nu existi. Statul are deci sit apere i valoarea morali a individului.

Prin solidaritate individul primeste noui valori, increderea, curajul, sentimentul de sacrificiu toate se miresc.
Prin aceste elemente prielnice, valoarea individului ILU numai ch nu
scade, ci constiinta liberthtii si a autonomiei morale impreunath cu constiinta
solidarismului si a rhspunderii, dii o amploare nebhnuith personalititii individuale. Avantul nobil al individului impreunat cu altruismul generos,
creeag superioritatea lui etich fath de alte forme.
Solidarismul cere ca fiecare individ sh fie un factor folositor al societatii;
el este potrivnic risipirii usuratice a fortelor i, astfel, accepth categoricul
imperativ al energeticei, (iNu risipi energiilek
Aceste an fi ideile conducatoare ale partidelor nationale, cad sub aspectul solidarismului politic cuprind:
17*

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

260

si ideia democratiei
ideia liberatilor
ei ideia justitiei sociale
ei ideia ordinei de drept,
adevAratele temelii ale unei conceptii moderne i sAnAtoase. Desvoltarea lor nu se poate face in timpul restrAns fixat pentru o conferintA.
PARTIDELE POLITICE
In alergArile far`a de odihnA a nAzuintelor, in conflictele vcsnice de interes, in insAsi fortele cari au lucrat in trecut, in caliatile de rasti, in mediul
social 0 natural, in individualitAti puternice, sunt adunate atAtea forte vii,
neobosite, creatoare si distrugatoare.
Toate, laoladtit, formeazA vieata cu sliuciumul i lupta perpetuA i intensti.
Din ole se desprind curente, unele admirAnd materia, altele energia.
-Uncle inchinAndu-se staticei, altele dinamicei.
Unele practice, altele ideologice.
Curentele acestea amorfe la inceput, cn vremea prind forme concrete.
Sinteza stabileste un principiu,-o doctrinti, in care se nAdAjdueste ca intr'un
salvator. Se creeazA instrumente de executie, i, lath cit acele curente timide
la inceput, intrA in plinti actiune, organizate, gata de a da soluii noi problemelor nerezolvate.
Astfel, se erceazA partidele politice.
Diviziunea lor s'a facut dupA diverse criterii, mai mult exterioare decAt
de esentti.

Partid conservator, liberal, radical, progresist, sunt mai mult indicatiuni


de celeritatea en cari voesc sA rezolve o problernA, cleat de cum voesc sit o
rezolve.

Partid national, Viranist, indicit mai mult cantitatea asupra clireia se


intind partidele decat adevAratele principii cari le eAlAuzesc.
Din punct de yedere practic, incontestabil cA toate numirile sunt justif icate i programele dan litmurinile necesare pentru cralintele cari le ctilAuzese.
TinpArtirea apoi a partidelor oportuniste, de clasti, doctrinare incA nu spune
ni mic.

Domnul profesor Gusti. in admirabila d-sale conferintli, aratti artificialitatea tuturor clasifictirilo*i. Cu loate acestea, avem curajul sit propunem
o nouA clasificare.

Din pullet de vedere teoretic, an fi admisibilA o alta impArtire, care sti


rezolve in esentA fondul fiecArui partid.
Am artitat, la inceput, cit douA mari principii se luptil s'a cucereasch stApAnirea vietii, amndoug, cu sorti schimbAtori de izbAndA: principia individualist si principiul colectivist, individul i societatea, cei doi mari dusmani neimpAcati.
Consequent cu aceste dottA principii, partidele politice sk pot impArti

in particle cari adoptA individul ca centru al preocuptirilor, i partide earl

adoptit soeietatea ca centru, 0 a treia imptirtire ar forma-o aceia earl


incearcA sA, incheie un compromis intre individ i societate.

www.dacoromanica.ro

MIHAI POPOVIC1: SOLIDARISMUL POLITIC

261

Fitra indoealli ch" toate partidele tin seam& atilt de individ cat si de societate, dar pe arid partidele individualiste sau desconsiderA societatea sau
o aseazA pe planul al doilea, partidele. colectiviste, sau desconsidera" sau

red= individul la un rol secundar.

Sb vedenr cum se prezinth sub acest aspect partidele noastre.

In fruntea partidelor individualiste stau partidul liberal si partidul conservator.


Partidul liberal.
La, baza partidelor liberale sth principiul, laissez sfaire, laissez passer.

A discuta ca. partidele liberale stay in fruntea partidelor individualiste, este


a pierde vremea. Progresul Ii inteleg ele in acest,sens individualist-atomistic.
Toate consideratiunile hale, care silese partidele liberale sg ia ma'suri
sociale, sunt de domeniul circumspectiei politice, o derogare dela doctrinl
D-I Duca spune: <Exproprierea e o forrnulrt de progres social cu totul
credincioasli principiilor doctrinei liberale.
Dupg 6e mai sus spusese ea, doctrina liberal& se poate rezuma in urmii-

toarea formufa: Progresul sub toate formele, in cadrul ins a. al conceptiei


propriefatii individuale>>.

Ofi esenta principiului proprietatii individuale este tocmai s aperi proprietatea individual, i nici de cum sA o iei.
Exproprierea se poate justifich cu nenumttrate motive, dar nu se poate
sustine ch ea face parte din doctrina liberal.
Bougle1) rezumg, mai credincios principiile liberalismului in trei factori:
1. Libertatea;
2. Proprietatea;
3. Autonomia contractuaTh.

Libffalismul, in forma sa clasicA, a murit,

cel putin pentru zilele

noastre.
Partidul Conservator.

Partidul conservator, este individualist mai malt prin elementul static


care formeaz6 esenta conservatorismului.
Societatea noastrA burghez6, capitalista, a crescut cAlituzit& de princi-

pile doctrinei liberale, deci conservarea structurei noastre sociale de astAzi,


nu poate fi altceva &cat mentinerea liberalismului. Poate ci societatea odati
transformatil,,conservativismul va evoliza la mentinerea acelei forme sociale
refacutA de elemen,tele dinamice existente in sanul societ4ii.
Particlul Poporului.

Imediat urmeazA partidul poporului, dacA admitem crt doctrina acestui


partid este neoliberalismul.

Esenta neoliberalismului este tot liberalisniul, dar prin nenumilratele


concesiuni de oportunism, sau de,politicA real& care se fac aproape ca se
evaporeaz& ofice doctrinA i rAmanem in cadrul unui program de partid care
poate fi foarte ademenitor, dar nu este nicidecum doctrinA.
1) Le solidarisme.

www.dacoromanica.ro

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

262

La mijloc yin partidele nationale sau nationaliste, cari incearck sk restabileasck un echilibru intre individ i societate,. in cadrele solidarismului
politic national.
Partidul nat,ionalist democrat.

Domnal Profesor N. Iorga si-a inchinat intreaga vieatk de munch si


elan sh, creeze, printr'o extraordinar intuitie, sinteza culturalk i politica
a nationalismului.
Partidul National Roman.

Toatk conceptia politick a partidului national se intemeiazI i s'a intemeiat pe principiul solidaritktii nationale.
Solidaritatea nationalk 'pentru partidul national nu este o artificialitate
abstractk izvoritk dintr'o teorie politick metafizick.
Nu eruditul, in biblioteca sa, a creeat doctrina pentru care s'a Olergat
cu marele aparat al reclamei, ca s i-se inventeze un partid,
ci doctrina s'a
creat invers. In luptk nestarsith, vieata serpuind prin vkile realitatilor, ai-a
ros o albie, ca i apa, distrugknd obstacolele din fatk, gkurind pkmantul,
sMrdmand, cu rAbdarea pe care numai apa o are, stancile i dandu-si dupk
multk si istovitoare incordarc asezarea maximului de stabilitate.

Toatk indreptarea politick din Ardeal nu a fost cAlkuzit de vreun


cult exagerat al individualismului; fkrk a pierde un singur minut din vedere
individul, toatk strAduinta titanick a natiunii a fost de a-0 creia o clash, de
intelectuali, inarmati cu toate armele culturii ; lupta s'a dus instinctiv pentru
eliberarea i emanciparea natiunii intregi. Liberatile individuale erau Castigate in mksurk mare prin luptele generale ale democratiei, pnin tergerea
prin declararea egalitAtii tuturor cetktenilor in fata legilor. Ceiace
Inca, nu era realizat, i ceiace pktrunsese tot organismul national era infrigurarea de a se vedek emancipat i liberatk colectivitatea nationalk intreagii,
era, deci, un ideal social, in cadrele ideei nationale de realizat, izvorit din
starea de robie national.
Vieata a creat conceptia interesului general pentru toate pkturile, toate
clasele, toate interesele nationale, cimentknd in coirtinutul ideei nationale
si ideea solidarismului national.
Nu asi amintilucruri prea indeobste cunoscute; o fac cu toate acestea,
deoarece d-1 Manoilescu, in frumoasa sa conferintk, sub usoara invinuire ct
partidul national n'a guvernat, lipsindu-i materialul documentar, desconsiderk prea in fugA i conceptia i activitatea partidului national. Dack d-lui
Manoilescu, care este deobicei atat de bine documentat in toate materiile
pe cari le trateazh, Ii scapA aceastk, activitate, usor ne putem imagina ce pkrere fantastick vor ove despre partidul national, altii cafi nu sunt in curent
cu vieata noastrk politick.
Ei nu, partidul national a guvernat si dela 1 Decemvrie 1918 p.knk la
13 Martie 1920, a si incercat sk traduck doctrina in fapte sub conducerea
d-lui Inlin Maniu.

Votul obstesc, pe care partidul national l'a cerut de zeci de ani, 1a dat

imediat.

Iar legea improprietkririi tkranilor, pe care trick Barnutiu o cera pe

www.dacoromanica.ro

MIHAI POPOVICI: SOLIDARISMLIL POLITIC

263

aimpul libertafii i pe care partidul national o cerea, Ina si la 1906 in Camera


din Budapesta, prin cuvantul d-lui Dr. Alexandru Vaida-Voevod, tot partidul
national a dat-o in August 1919, MIA targuealh aptirand interesele multimii.
-Legge pentru ocrotirile sociale sunt tot ale acestui partid. Pn i ziva
(le opt ore de muna tot partidul national a introdus-o in Ardeal.
Nu malsorbim de mile de scoli primare, licee, scoli de meserii, agronomie, universitate, etc,. etc..
toate create ca un omagiu pentru solidaritatea integralA a natiunii romkne.

Restabilesc acest adefax nu din vrenn sentiment de laudk ci ca un


simplu omagiu adus ideei nationale.
Asadar, vedem cum partidele nationale inceara o reconciliere a individualismulni cu colectivismul pe baza principiului solidaritatii nationale,
atat in teorie ct i In practicti.
Particle colectiviste.
Reprezentantii de rassti a partidelor colectiviste sunt: Partidul Socialist
si Partidul Comunist, prea cunoscute in toafg structura lor.

Partidul tdrdnese.
Greutatea cuprinderii partidului Vaxinesc, p1M de elan, in schema aceasta

consisa in faptul c partidul granesc este reprezentat prin (lona doctrine,


fri ca ele sit fi ajuns la o reconciliatiune.
Pe de o parte, in problema trirAneasa, reprezintA un principiu individua-

list aproape identic cu principiul partidelor nationale, pe de ala parte in


problema muncitoreasa si a productiunii industriale, un prineipiu care se
apropie de doctrina socials-Ca, imprumutand tot dela socialisti ca mijloc
de hiptrt, lupta de clas.
D-1 Madgearu, in documentata sa conferintk inceara tocmai s ggseasa
o intelegere intre aceste dona principii, pe care deocamdath, nu a gasit-o nici
clomnia-sa.
*

Doamnelor i Domnilor,

Sh-mi dati voie ca recapituland, sit luminez Inca o lature a solidarismu-

lui politic, intra'nd poate mai bine in intentiile pe cad le-a avut Institutul
Social atunci and mi-a fixat subiectul: Solidarismul politic.
Recapitulez:
Ca formh externrt intocmirea omeniniei se hazeazrt pe doi factori:
individul,
societatea.
La bazA strt individul pentru care si prin care se duce toatti mistuitoarea

lupt4 a vietil. In sufletul s'au se repercuteaztt toate vibratiunile existentii;


acolo se fierb, ca intr'un distilator mare, toate esentele, fie materiale, fie ima-

www.dacoromanica.ro

264

DOCTRINELE PARTIDELOR POLITICE

teriale. Prin emanciparea de sub jugul materiei, individul, eu puterea divina


a gandirii Ii creeaza lumea valorilor psihice, prin care 10 conduce intreaga.
cohorta a tuturor actiunilor sale.
Si lit de vieatk el infra ih raporturi reciproce eu semenii sai i creead
J
al doilea factor hotaritor, societatea. Prin ea individul se transformk astfel
incat omul izolat nu mai famane decat o abstractiune a filozofilor. Societatea crceaza elemente noui, cari traese numai prin ea 0 tot societatea este
campul de lupta al tuturor elementelor nou create. Varietatea infinita de
forme, pe care singura firea o creeaza en atata fecunditate, tinde 0 ea du&

nu spre alteeva totus spre o stabilitate relativrt.


Aceasta stabilitate societatea o gaseste in Stat.
Statul este organizatia supra-sociala care an avea inalta menire ca, prill
organizarea ordinii de drept, atat pentru vieata economica, cat i cea culturalk sa creeze echilibrul de forte si maximul de intelegere pentru Implinirea
rnisiunei omenimei, care se rezuma in legea progresului.
Acesti doui factori,, individul, societatea impreuna cu organizatia externa, Statul, trebuie srt trthasca in bun i trainica tovarasie.
Echilibrul nu-1 poate stabili nici o minte omeneasca oricat de inventiva.", patrunzatoare i finfl ar fi ea. Teoria singura nu izbuteste s. suprime
disharmoniile vietii.
Echilibrul se stabileste pnin Iupth, prin incercarea fortelor, prin continua

strduint

i prin vesnica silinta de a-ti perfectiona armele.


Din a fi invins 0 a Invinge, invingatorul de astazi si invinsul de maine,
ea 0 invingatorul de maine i invinsul de astazi, invata sa un pluteasca in
extremitatile abstracte ci, i unul i celalalt, sa simta mirosul sanatos al pamntului. _
Pentru lupta este nevoie de arme i armele intru cautarea arrnoniei intre
individ, societate i Stat, sunt partidele politice.
Intruchipand fiecare eel putin o lature a marii lupte care se poarta, In
rasboiul eel mare dintre inntivid i societate, in ciocnirile continue ele dau o
icoana adevarata a framantarilor cari mistue omenimea.
Astfel, MIA ea sa piardrt nimic din cence este viu i traeste, truda reciproca a celor ce duc lupta,si nu voiesc sa fie maturati de evenimente, este
ca in cadrele principiilor lor, sa nu desconsidere pe adversar.
Rasura adevarului real pe care 11 reprezinti o gasesti studiind bine si
fri partinire i pe adversarul tau.
lath cum din aceasta diviziune a tendintelor sociale, reprezentate pnin
diversele partide poll-lice,- se restabileste cu toath violenta luptelor, i cu
toga, vrajmasia ciocnirilor, o solidaritate politica superioara. i astfel 'solidarismul politic privit prin aceasta prizing stabileste, pentru un moment cel
putin, armonia intre individ, societate i stat, prin coordonarea unui partid
politic, pentru ca duph un prilej de repaus sh vie din nou vaIul vietii, sh rastoarne echilibrul i s alerge nebun Iii cantarea altor forme noui, din ce in ce
.

mai bizare 0 mai Variate.


Ideile i nazuintele se schimbh, sunt supuse i ele vesnicei prefaceri,
ele cresc, inflorese apoi petalele Ion se ofilesc si cad una cate una. In interesul
.

solidaritatii continue este nevoie ca altele sa le ia locul.

www.dacoromanica.ro

MIHAI_POPOVICI: SOLIDARISMUL POLITIC

265.

Fiecare partid, lumineazti o lature a tendintelor omenesti, sau st vorbim


in stilul lui Schopenhauer., obiectiveazti 'b idee.
Liberalismul reprezinta individul, el obiectiveazt spiritualismul ; conservativismul, obiectiveazt traditia.
Ttirtnismul ideea productiunii agrare.
Socialismul reprezintt colectivitatea; obiectiveazti materialismul.
Nationalismul reprezintt solidarismul intre individ i colectivitate; el
obiectiveazt spiritualismul i materialismul la olaltt sau, cum ar zice Spinoza,
insAs ideea substantei.

Din toate aceste elemente, rupte din vieatt, fart o armonie prestabilitt
din paralelogramul fortelor, izbucneste rezultanta fireasct a echilibrului.
Toate partidele la olaltti dau icoana adevtratt a fiintei sociale si politice.
Din intregirea lor reciproct iese simfoniaigrandioast a vietii.
Lipsa organizatiei unui curent real intr'un partid ar altera, armonia realitAtilor. Un tablou are si umbre i lumini, dar toate laolaltt dan suflul
superior al creatiunii geniului.
Aici residt marea importantA a partidelor politice cAltuzite de idei si
nu de interese personale, pentru clAdirea durabilt a edificiului social si politic.
A nega importanta lor si a te aseza pe un punct de vedere ingust, al egoismului de partid, insemneazt a nu recunoaste realitatea.

Ideia solidarismului, atat ca doctrint a partidelor nationale, cum am


avut onoarea sit o arAt in partea prima a modestei mele conferinte, cat si
ea solidaritate ieitit, s'ar pute zice, din principiul diviziunii muncii politice intre diferitele partide, ridicatt din letargia inconstientului in lumea
notiunior evidente este o nout contributie pe calea progresului universal.
Natiunea organizatA, inttritt i indrumatt pe calea unei vieti superioare,,
atat din punct de vedere moral cat si din punct de vedere economic, politic
si cultural, pornitt apoi pe drumul evolutiei istorice, duce cu sigurantt mai
departe la clAdirea grandioast a solidarismului umanitatii.

3 lunie 1923.

www.dacoromanica.ro

EVOLUTIE

I REVOLUTIE
MIRCEA DJUVARA

1MEi s'a dat primejdioasa insarcinare de a incheia seria de conferinte


.

pe care Institutul Social a organizat-o anul acesta despre partidele politice. Sarcina imi este cu atat mai grea cu cat ati avut ocazia

-sa constatati puterea de obiectivitate a unora din conferentiarii cad m'au


precedat i farmecul cu care aproape toti au stiut sA expunA teoriile lor ad.
Me