Sunteți pe pagina 1din 19

"PRIMAVARA DE LA PRAGA" SI DIPLOMATIA ROMANA

MARIAN STEFAN
Sunt subiecte din istoria acestui secol care detin o cota sporita de interes din partea publicului cititor. Unul dintre ele este si acela referitor la evenimentele din Cehoslovacia anului 1968. In acest caz, constatarea se bazeaza si pe un fapt concret: numarul mare de scrisori primite la redactie dupa ce, n nr. 2/1998, revista noastra a publicat stenograma convorbirilor Tito-Ceausescu, desfasurate cu prilejul ntlnirii celor doi la Vrset, la 24 august 1968. Cu acel prilej, Magazin istoric si-a declarat disponibilitatea de a publica si alte documente si marturii inedite sau mai putin cunoscute referitoare la ceea ce n mod curent istoriografia defineste prin sintagma "Primavara de la Praga". Si nu doar pentru ca se mplinesc trei decenii de la acele evenimente, ci mai ales din dorinta de a face posibila o mai buna cunoastere si ntelegere a uneia din cele mai dificile si complexe perioade din istoria acestui secol ce ne va parasi curnd. Perspectiva celor trei decenii, marile transformari survenite n ultimii ani n viata continentului si a lumii, nu n ultimul rnd accesul mult nlesnit n principalele arhive, sunt tot attea elemente care fac posibila si necesara o analiza mult mai lucid a evenimentelor carora multi le-am fost martori, mai mult sau mai putin implicati. Dar cum am constatat si dintr-o experienta recenta, faptul ca istoria s-a desfasurat sub ochii nostri nu reprezinta ntotdeauna si pentru toti un factor favorizant n aflarea si promovarea adevarului. In mare parte, "Primavara de la Praga" prezinta si ea unele capitole lacunar cunoscute, iar altele continua sa fie privite prin lupe deformate. Credem ca nu gresim prea mult atunci cnd afirmam ca, nainte de 1989, propaganda si istoriografia regimului totalitar din Romnia transformasera "Primavara de la Praga" ntr-un pretext pentru a putea plasa n prim-planul discutiilor persoana lui Nicolae Ceausescu. Nimeni nu neaga faptul ca acesta a exprimat, atunci, un punct de vedere care s-a bucurat de adeziunea populatiei Capitalei si a ntregii tari, dar n stabilirea pozitiei staului romn trebuie avuti n vedere si alti factori, ntre care foarte importanti au fost constientizarea pericolului real la adresa independentei si integritatii tarii, sentimentul de frustrare al poporului romn fata de dominatia sovietica, sentiment nascut dintr-o ndelungata experienta istorica proprie. Este o realitate ce se va impune cu siguranta tuturor analistilor, atunci cnd vor avea la dispozitie documentele din fostele arhive ale partidului comunist si ale principalelor institutii de stat din acei ani, precum si din arhivele de peste hotare. Foarte importante sunt n acest sens cele cteva sute de documente inedite din Arhiva Ministerului afacerilor externe inluse ntr-un volum - Romnia si "Primavara de la Praga" - ce va vedea n curnd lumina tiparului, prin straduinta colegilor nostri Nicolae Dinu, Teodor Gheorghe si Dumitru Preda. Asa cum am procedat si n alte ocazii (Magazin istoric, nr. 5-9/1995), n avanpremiera editoriala, vom prezenta o scurta, suita de documente incluse n acest volum. Urmnd cronologia documentelor, vom avea o semnificativa marturie asupra activitatii corpului diplomatic romn din acel moment, precum si a modului n care el a perceput evenimentele, informnd prompt si ct mai complet posibil Bucurestiul. Liderii comunisti de la Moscova perfectioneaza tactica hartuirii: "consfatuirile de lucru"

O prima semnalare interesanta apartine lui I. Obradovici, ambasadorul romn de la Praga. In telegrama din 5 februarie 1968 citim: "Jaroslav Sedivy, redactor sef al revistei Mezinarodni Vztahy, lector al C.C. al P.C. din Cehoslovacia, a spus urmatoarele n legatura cu vizita recenta a lui Al. Dubcek, primul secretar al C.C., la Moscova: Conducerea de partid si de stat a U.R.S.S. a fost putin nelinistita de alegerea lui Al. Dubcek n functia de prim-secretar al C.C. al P.C. din Cehoslovacia. Cauza acestei nelinisti a fost generata de faptul ca Dubcek a considerat vizita lui L. Brejnev la Praga, n decembrie 1967, ca inoportuna, fiind invitat nu de C.C. sau de Prezidiul [C.C. al P.C. din Cehoslovacia], ci de A. Novotny, prin Ambasada sovietica la Praga. Dubcek a apreciat atunci ca o asemenea vizita este anormala ntre partide fratesti si nu face altceva dect sa serveasca propagandei occidentale n calificarea Cehoslovaciei ca satelit al U.R.S.S." (subl. ns.). Dupa alegerea lui Dubcek ca prim-secretar al C.C. al P.C. din Cehoslovacia, L. Brejnev l invitase la Moscova. Liderul sovietic "ceruse scuze lui Dubcek pentru vizita inoportuna la Praga n decembrie 1967, dnd vina pe Ambasada sovietica n R.S. Cehoslovacia, care n informarile transmise a denaturat esenta <<nentelegerilor>> din conducerea de partid cehoslovaca". Al. Dubcek l asigurase pe Brejnev ca orientarea politicii cehoslovace ramnea ferm socialista, dar "a aratat ca interesele unitatii nationale cer sa se puna un accent mai mare pe o pozitie proprie, derivnd din conditiile specifice ale tarii... (subl. ns.). El a ridicat si problema mult-discutatei conferinte internationale a partidelor comuniste si muncitoresti si aratase ca aceasta era utila "n cazul cnd va fi convocata ntr-un viitor apropiat si daca nu ar fi necesar un timp mai lung de pregatire". In final, se cazuse de acord ca data convocarii acesteia sa fie stabilita de consfatuirea consultativa de la Budapesta. Sunt semnalate n telegrama ambasadorului I. Obradovici doua chestiuni majore: una se refera la natura relatiilor dintre partidele comuniste din statele socialiste, iar cealalta avea n vedere situatia din cadrul miscarii comuniste si muncitoresti internationale. In primul caz, telegrama nregistra, fie si cu ntrziere, reactia dura a conducerii P.C.U.S. fata de hotarrea plenarei C.C. a. P.C. din Cehoslovacia din ianuarie 1968, care l obligase pe A. Novotny reprezentantul curentului conservator, aservit Moscovei - sa-si dea demisia si l alesese pe Al. Dubcek n functia de prim-secretar. Actiunea se desfasurase nu doar fara consultarea Moscovei, ci chiar mpotriva dorintei acesteia, promovnd n fruntea partidului un reprezentant al curentului novator, adept al reformarii ntregii societati, n spiritul democratiei si al promovarii intereselor nationale. "Defectiunea" survenise n plina campanie de pregatire a consfatuirii internationale a partidelor comuniste si muncitoresti, n cadrul careia Moscova spera sa imprime orientarile generale care sa-i permita sa-si mentina pozitia de lider autoritar. Ca asa stateau lucrurile o demonstreaza si telegrama ambasadorului romn la Moscova, T. Marinescu, datata 25 martie 1968. Cu doua zile nainte, la Dresda se ncheiase o ntlnire a conducatorilor de partid si de stat din sase tari socialiste europene, membre ale Tratatului de la Varsovia (Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, R.D. Germana, Polonia si U.R.S.S.). Comunicatul dat publicitatii - se arata n telegrama - "lasa sa se vada ca sovieticii sunt hotarti sa faca tot ce pot, n conditiile internationale actuale, pentru legarea ct mai strnsa - politica, economica, militara - a R.S. Cehoslovace pentru a prentmpina promovarea unui curs nou n politica externa a acestei tari. Graba cu care s-a convocat ntlnirea, continutul imprimat acesteia si comunicatul dat publicitatii (ndeosebi ultima parte) subliniaza ca s-a ncercat exercitarea unei presiuni colective asupra noii conduceri de partid din Cehoslovacia" (subl. ns.). Participantii la ntlnire hotarsera ca "n cel mai scurt timp" sa fie luate "masuri concrete de ntarire a Tratatului de la Varsovia si a fortelor sale armate", aceste masuri fiind - se pare - n strnsa "legatura cu afirmatiile facute, ntr-o forma voalata, de catre unii militari sovietici si de catre unii reprezentanti ai tarilor socialiste n comandamentul fortelor armate unite ale Tratatului de la Varsovia. In ultimele zile, acestia apreciasera ca "situatia internationala

actuala si, n primul, rnd situatia din Europa ar reclama sa se actioneze urgent, 'sa nu se mai ntrzie cu adoptarea de masuri pentru ntarirea Tratatului de la Varsovia, ca pentru adoptarea unor asemenea masuri nu este absolut necesar sa existe acordul tuturor statelor membre, ci numai al acelora care manifesta interes" (subl. ns.). O astfel de situatie a determinat conducerea comunistilor cehoslovaci sa se opuna pe viitor la organizarea unor astfel de ntlniri comune, propunnd ntlniri bilaterale. Romnia nu se afla nici ea n rndul statelor "care manifestau interes", de mai multa vreme refuznd sa participe cu trupe la manevrele comune ale Tratatului de la Varsovia si nepermitnd desfasurarea unor astfel de actiuni pe teritoriul sau. Mai mult, motivnd ca nu se respectasera angajamentele anterioare, de a se curma atacurile si condamnarile la adresa altor partide, P.C.R. si retrasese delegatia cu care participa la ntlnirea consultativa a celor 63 partide comuniste si muncitoresti desfasurata n perioada 26 februarie-5 martie 1968, la Budapesta, iar o plenara a C.C. al P.C.R., convocata chiar n ziua de 1 martie, cnd ntlnirea de la Budapesta nu se ncheiase nca, a aprobat aceasta masura. Intruct n Cehoslovacia a aparut pericolul restaurarii capitalismului, P.C.U.S. anunta ca nu poate ramne indiferent Momentul Budapesta confirmase ca existau serioase divergente de opinii n privinta relatiilor dintre partide, ca orice ncercare a unui partid de a-si stabili propria-i orientare politica era calificata de liderii comunisti sovietici ca o dezertare n tabara adversarilor socialismului si sanctionata ca atare. Telegrama ambasadorului romn la Moscova, din 25 martie, se ncheia cu aprecierea ca recenta ntlnire de la Dresda, din 23 martie 1968, reconfirma parerea ca "sovieticii si-au intensificat actiunile ndreptate [si] spre izolarea Romniei n cadrul Tratatului de la Varsovia si CAER, precum si ncercarile de a atrage alte tari socialiste, pentru a se exercita astfel o presiune conjugata". Apar si reactii mai putin asteptate de catre Moscova. O telegrama din 4 mai a ambasadorului romn la Roma, Cornel Burtica, semnala faptul ca la nivelul conducerii partidului comunistilor italieni se ntelesese limpede ca "pozitiile independente ale unor tari socialiste si ale unor partide comuniste sunt vazute la Moscova ca pozitii antisovietice. O parte a conducerii sovietice are n vedere chiar eventualitatea unei interventii militare n Cehoslovacia, n cazul n care 'socialismul ar fi pus n pericol . Ivan Gustov, membru supleant al C.C. al P.C.U.S., care participase la recent-ncheiatul congres al Partidului Comunist din San Marino, se oprise cteva zile la Roma si n cadrul discutiilor pe care le purtase cu conducerea P.C. Italian prezentase n culori foarte sumbre situatia din Cehoslovacia, afirmnd ca n aceasta tara "s-a dat prea multa libertate presei, radioului si televiziunii, au fost ntarite partidele 'ultra reactionare ca Partidul SocialDemocrat si Partidul Catolic, cresc tendintele antisovetice n Cehoslovacia ca si pericolul ca Dubcek sa piarda controlul situatiei din tara... (Sunbl. ns.). Iata un limbaj care exprima indirect continutul evenimentelor din Cehoslovacia, dar care amintea foarte bine practicile Kominternului, intrumentul de influentare si destabilizare a vietii politice din alte tari, utilizat pe scara larga de statul sovietic n toata perioada interbelica. Analiznd situatia din Cehoslovacia, comunistii italieni - se arata n telegrama amintita mai sus - "au ajuns la concluzia ca exista pericolul unei interventii externe, fata de care P.C.I. nu poate ramne indiferent... S-a stabilit ca tovarasul Luigi Longo [secretar general P.C. Italian] sa faca o vizita la Praga" pentru a exprima "solidaritatea P.C.I. cu actiunile ntreprinse de P.C. din Cehoslovacia pe calea democratizarii tarii" si "sa dea de nteles n primul rnd sovieticilor ca un amestec n treburile interne cehoslovace va nsemna un atac si la adresa altor forte democratice internationale... In afara de discutii, tov. Longo va tine la Praga si o conferinta de presa n care va exprima explicit sau implicit ideile de mai sus" (subl. ns.). Era nsa "Primavara de la Praga" numai o miscare reformatoare a comunistilor cehoslovaci, numai o ncercare de a da "o forta umana" socialismului? Se pare ca nu, sau n orice caz nu

numai att. Iata ce citim n telegrama expediata n ziua de 6 mai 1968 de ambasadorul romn la Praga, orasul unde cu trei zile n urma avusese loc o demonstratie n piata veche a orasului si n fata manifestantilor "s-a citit o expunere de motive a cunoscutului scriitor K. Capek intitulata De ce nu vreau sa fiu comunist. Expunerea se ncheie cu afirmatia ca comunismul nu urmareste nimic altceva dect dictatura si nlaturarea oricaror libertati democratice... La manifestatie au luat cuvntul si fosti detinuti politici care au vorbit despre grozaviile din nchisorile prin care au trecut. S-a tinut un minut de reculegere n memoria victimelor razboiului..." (subl. ns.). La 8 mai, la Moscova, s-a desfasurat o noua ntlnire a primilor secretari din cinci state ale Tratatului de la Varsovia (Bulgaria, Ungaria, Polonia, U.R.S.S. si R.D. Germana). In telegrama din 10 mai, ambasadorul romn din capitala sovietica remarca faptul ca "conducatorii celor patru partide au fost convocati brusc la Moscova, venirea lor fiind o surpriza chiar pentru ambasadorii tarilor respective... Presupunerile ce se fac converg spre aceea ca n cadrul ntlnirii s-au stabilit masuri de aplicat contra Cehoslovaciei: presiuni politice colective; constrngeri economice coordonate; amenintari de ordin militar prin deplasarea de trupe la frontierele Cehoslovaciei cu Polonia, R.D. Germana si U.R.S.S.; n ultima instanta, patrunderea si ramnerea trupelor n Cehoslovacia, sub pretextul manevrelor militare comune". Ingrijorarea n legatura cu o eventuala actiune militara mpotriva Cehoslovaciei se face simtita si n "Departamentul politic al Secretariatului O.N.U.", unde "nu se exclude posibilitatea interventiei militare a U.R.S.S. n Cehoslovacia". O telegrama din 10 mai, expediata de Gh. Diaconescu, seful reprezentantei romne la O.N.U., semnala ca unul din functionarii romni "a fost martorul unei discutii n cabinetul directorului american Stossinger, n care s-a relatat interventia facuta de subsecretarul general american Bunch la U Thant, referitoare la luarea n considerare de catre O.N.U. a problemei cehoslovace". Relegrama reproducea si opiniile a doi functionari sovietici din cadrul Departamentului politic al Secretaratului O.N.U. (Belousov si Karaulov), care aflnd despre discutia mentionata si-au exprimat parerea ca U Thant ar fi putut obtine informatii mult mai precise din partea subsecretarului sovietic Nestorenko, care era la curent cu problema: "Belousov a remarcat ca misiunea sovietica a primit de la Moscova instructiuni n care se precizeaza pozitia conducerii sovietice ca U.R.S.S. are raspunderea soartei socialismului n lume si ca atare nu-i sunt indiferente evenimentele din Cehoslovacia. In prezent, a spus el, n aceasta tara este n joc nsasi soarta cuceririlor revolutionare ale clasei muncitoare cehoslovace... In orice caz, conducerea sovietica nu va ezita nici o clipa sa trimita trupe pentru restabilirea situatiei. Cautnd sa justifice aceasta afirmatie, el a spus ca n U.R.S.S. exista convingerea profunda a maselor ca sunt raspunzatoare de soarta socialismului n lume si nu pot accepta instaurarea n Cehoslovacia a unui regim strain si dusmanos socialismului..." (subl. ns.). Se cauta un pretext pentru interventia armata; cel mai dorit ar fi: "un grup de tovarasi" solicita sprijin internationalist Evident ngrijorat de o astfel de evolutie a situatiei, la 13 mai, Ministerul afacerilor externe din Bucuresti a transmis o circulara catre sefii misiunilor sale diplomatice din Moscova, Varsovia, Berlin, Budapesta, Sofia, Praga si Belgrad, din care citam: "In ziua de 13 mai a.c. au fost invitati succesiv ambasadorii U.R.S.S., R.P. Polone, R.D. Germane, R.P. Ungare si R.P. Bulgaria, carra li s-a facut o comunicare continnd n esenta urmatoarele: Guvernul romn a luat cunostinta din presa despre ntlnirea care a avut loc recent la Moscova, la care au participat conducatorii partidelor din cinci tari socialiste. In ultimul timp din paresa unor tari socialiste am luat cunostinta de unele critici la adresa evenimentelor din R.S. Cehoslovaca. In zilele din urma au aparut n presa internationala si au gasit o anumita reflectare si n presa unor tari socialiste o serie de stiri despre miscari de trpe care ar avea loc

n regiunea de la granitele Cehoslovaciei. Ca tara socialista, ca membra a Tratatului de la Varsovia, ca tara europeana situata n aceasta regiune, Romnia este interesata sa cunoasca exact si din sursele cele mai autorizate situatia n legatura cu cele de mai sus. In acest scop, guvernul romn roaga guvernul U.R.S.S. (respectiv R.P. Polone, R.D. Germane, R.P. Ungare, R.P. Bulgaria) sa fie informat care sunt faptele si care sunt perspectivele n lumina ntlnirii care a avut loc la Moscova...". In perioada 18-21 iunie, la Budapesta s-a tinut o noua ntlnire a grupului de lucru nsarcinat cu pregatirea documentelor consfatuirii internationale ce fusese proiectata pentru luna noiembrie la Moscova. O luna mai trziu (14-15 iulie), la Varsovia, conducatorii celor cinci state din Tratatul de la Varsovia s-au ntlnit din nou si au discutat situatia din Cehoslovacia. Ei au adresat cte o scrisoare P.C. din Cehoslovacia, n care apreciau ca n aceasta tara se crease o situatie primejdioasa pentru bazele socialismului si care comporta un mare pericol pentru interesele vitale ale celorlalte tari socialiste. Reactia liderilor de la Praga o cunoastem din telegrama ambasadorului romn la Varsovia. T. Petrescu, datata 11 iulie. Ambasadorul romn avusese o discutie cu colegul sau cehoslovac si acesta i declarase ca "cele 5 scrisori au un continut aproape similar... Prezidiul C.C. al P.C. din Cehoslovacia a analizat cele 5 scrisori si a raspuns fiecaruia dintre autorii lor ca P.C. din Cehoslovacia este oricnd gata sa discute pe cale bilaterala cu fiecare din cele 5 partide toate problemele ce intereseaza ambele parti. P.C. din Cehoslovacia este de acord si cu ideea unei ntlniri multilaterale la nivel nalt, dar numai n cazul n care pe ordinea de zi a ntlnirii vor figura si alte probleme, nu numai situatia politica actuala din R.S. Cehoslovaca" (subl. ns.). Ambasadorul cehoslovac tinuse sa precizeze ca "initiativa celor 5 scrisori si a convocarii unei ntlniri la nivel nalt a celor 5 si a P.C. din Cehoslovacia apartinuse P.C.U.S.". Partea finala a telegramei merita nsa toata atentia: "La multi tovarasi din Prezidiul P.C. din Cehoslovacia - afirmase ambasadorul cehoslovac - ncepe sa se contureze parerea ca presiunile exercitate ntr-un mod fatis si de-a dreptul provocator de catre P.C.U.S. urmaresc n fond sa ngreuieze n mod deliberat situatia conducerii partidului pentru a o determina sa solicite ajutor Uniunii Sovietice n rezolvarea problemelor actuale. 'Or, a spus ambasadorul cehoslovac, stiind unde tintesc tovarasii sovietici, noi luam masuri de a nu solicita sub nici o forma ajutor poltic sau militar din partea U.R.S.S. " (subl. ns.). Presiunea era extrem de mare. O spune limpede Al. Dubcek n scrisoarea adresata lui N. Ceausescu la 15 iulie 1968: "Prezidiul Comitetului Central al Partidului Comunist din Cehoslovacia s-a ocupat zilele acestea din nou de problemele privind relatiile dintre tarile socialiste, n special legate de propunerea partidelor comuniste si muncitoresti din cinci tari socialiszte referitoare la organizarea unei consfatuiri comune cu reprezentantii Partidului Comunist din Cehoslovacia. Prezidiul a ajuns n unanimitate la concluzia ca participarea n prezent la aceasta consfatuire ar complica situatia n care lucreaza P.C. din Cehoslovacia n perioada actuala. Prezidiul propusese ntlniri bilaterale cu reprezentantii respectivelor partide, dar "s-a hotart sa propuna si partidului dumneavostra si Uniunii Comunistilor din Iugoslavia organizarea unor convorbiri similare". Si completa ca era bine ca ntlnirea sa fie "ntr-o perioada ct mai apropiata posibil. As saluta posibilitatea realizarii ntlnirii la Praga sau oriunde n Cehoslovacia, avnd n vedere faptul ca nici eu si nici alti membri ai Prezidiului nu putem parasi n prezent tara, asa cum desigur ntelegeti..." (subl. ns.). Asadar, ncercari disperate de a evita izolarea, teama de a parasi tara. Si nu era deloc nemotivata, aceasta teama, daca parcurgem si continutul telegramei din 17 iulie, n care ambasadorul romn la Varsovia relateaza cum a fost primit de catre Zenon Kliszko, membru al Biroului Politic si secretar al C.C. al P.M.U.P., caruia i solicitase o audienta pentru a-i prezenta o informare privind opozitia C.C. al P.C.R. fata de evenimentele din Cehoslovacia: "...Dupa cteva clipe de tacere, Zenon Kliszko, ntr-o stare de nervozitate grava, cu vocea tremurnda, a spus: 'Eu cred ca informarea partidului dumneavoastra care, dupa cum spuneti,

a fost adresata tuturor partidelor comuniste si muncitoresti, contribuie la agravarea tensiunii existente azi n miscarea comunista. Noi am pierdut de pe urma hitleristilor sase miloane de oameni. Astazi constatam ca flancul de sud al sistemului nostru de aparare mpotriva R.F. a Germaniei este descoperit, iar dv. ne dati sfaturi cum sa apreciem ceea ce se ntmpla la frontierele noastre. Lasati-ne sa apreciem singuri lucrurile si sa ntreprindem masurile care le credem de cuviinta . Dupa care, scuzndu-se ca trebuie sa participe la o sedinta a Biroului Politic, a pus capat audientei. Pna n ultima clipa Moscova a facut eforturi pentru a determina o ruptura oficiala n snul conducerii P.C. din Cehoslovacia si, astfel, sa se produca mult-asteptata solicitare a "ajutorului sovietic". Si cum asa ceva ntrzia sa se ntmple, s-a recurs si la provocari. Una dintre ele o semnaleaza ambasadorul romn de la Praga, n 20 iulie, printr-o telegrama din care citam: "Zilele acestea s-au descoperit sub un pod, lnga orasul Cheb, arme de provenienta americana... Din cercetarile facute pna n prezent reiese ca aceste arme au fost puse acolo de agenti din R.D. Germana. In acest scop a fost n R.S. Cehoslovaca, incognito, seful spionajului est-european [Markus] Wolf..." Doua saptamni mai trziu (1 august), C. Flitan, ambasadorul romn la Paris, capatase amanunte interesante de la colegul sau ceh: pe armele descoperite la frontiera vestica a Cehoslovaciei "erau scrise cu stngacie cteva cuvinte n engleza", dar "sacii n care au fost gasite erau de fabricatie sovietica, avnd chiar inscriptia fabricii care i-a produs". Dar si mai interesant era faptul ca presa din R.D. Germana si Polonia publicase stirea "descoperirii" armelor respective nainte ca ele sa fi fost gasite de organele de stat cehoslovace! Atunci cnd au primit avertismentul de la Cierna nad Tissu, conducatorii cehoslovaci nu stiau ct de aproape este sfrsitul Evenimentele alunecau pe o cale tot mai periculoasa si ntr-un context n care Moscova avea informatii ca "americanii privesc conflictul dintre U.R.S.S. si Cehoslovacia ca pe o 'afacere de familie a tarilor comunist , n care nu intentioneaza sa se amestece". Cel putin aceasta era parerea ambasadorului american la Moscova, exprimata colegului sau austriac Wodak, care la rndul sau o mpartasise colegului romn, la 24 iulie 1968. Sovieticii insista sa-i convinga pe liderii cehoslovaci sa accepte o noua ntlnire la Moscova. Praga rezista si, n final, Brejnev si ai lui s-au deplasat ei n Cehoslovacia, n oraselul Cierna nad Tissu. Ce s-a ntmplat acolo n zilele de 29 iulie - 1 august aflam din telegrama ambasadorului romn la Sofia, N. Blejan, expediata la 6 august. "Ambasada R.S. Cehoslovace a primit o informare de la pRaga cu privire la convorbirile bilaterale de la Cierna nad Tissu, n care conducatorii sovietici au avut o atitudine dura, au amenintat cu interventia armatei sovietice... L. Brejnev a vorbit cu Dubcek n termeni foarte duri, subliniind de mai multe ori ca U.R.S.S. si celelalte sari socialiste din grupul celor cinci nu vor permite instaurarea democratiei burgheze n R.S. Cehoslovaca. Al. Dubcek a respins cu hotarre pretentiile sovietice de a se amesteca n treburile interne ale R.S. Cehoslovace sub paravanul prevenirii contrarevolutiei. In trei reprize dialogul direct ntre Al. Dubcek si L. Brejnev a fost deosebit de dur. Tonul dur si amenintprile directe ale sovieticilor au intimidat pe unii membrii ai delegatiei P.C. din Cehoslovacia. Unii dintre ei s-au raliat pozitiei sovieticilor si s-au desolidarizat de Al. Dubcek. In aceasta situatie, Al. Dubcek a fost nevoit sa accepte ideea consfatuirii de la Bratislava, cu conditia ca la aceasta sa nu se discute dect problemele internationale. L. Brejnev a cerut n mod expres ca ntlnirea de la Bratislava sa aiba loc nainte de vizita n R.S. Cehoslovaca a tovarasilor Nicolae Ceausescu si I.B. Tito" (subl. ns.). Intlnirea de la Bratislava a avut loc n ziua de 3 augusr. Textul declaratiei care urma sa fie dat publicitatii fusese pregatit nca de la ntlnirea de la Cierna nad Tissu, iar prezensa celorlalte patru tari socialiste fusese pur formala. Ct priveste continutul declaratiei date publicitatii n seara de 4 august, acesta era apreciat de participantii la o demonstratie din Praga

drept "un balast de fraze si cuvinte vechi. Sub lozinca luptei mpotriva imperialismului nu s-a spus lucrurilor pe nume n ceea ce priveste neamestecul, dreptul de a construi socialismul conform traditiilor si conditiilor specifice fiecarei tari, dreptul de a promova o politica externa proprie etc.". La acea data puntile fusesera rupte, orice posibilitate de dialog fiind eliminata. Nimeni nu credea nsa ca deznodamntul era att de apropiat... (Va urma)

"Primavara de la Praga" si diplomatia romana


Dorin Matei
Astfel au fost informate oficial autorittile romne despre invazia n Cehoslovaciaa celor cinci state socialiste, membre ale Tratatului de la Varsovia. Am desprins pasajul dintr-o Circulara expediata de la Bucuresti, la 21 august 1968, catre misiunile diplomatice din 25 de capitale din Europa, Asia si cele doua Americi. Documentul respectiv si toate celelalte pe care le vom cita n continuare fac parte din volumul anuntat deja n numarul trecut al revistei, alcatuit la Ministerul Afacerilor Externe de Nicolae Dinu, Gheorghe Teodor si Dumitru Preda si care urmeaza sa vada lumina tiparului. Evident, cu totul altfel procedasera sovieticii la Washington, Londra si Paris. De la Washington, ambasadorul de atunci, Corneliu Bogdan, onforma, chiar n seara zilei de 21 august, ora 19.00: Ambasadorul Cehoslovaciei mi-a spus la 21 august urmatoarele: n noaptea de miercuri, 20, spre joi, 21 august, a fost invitat la asistentul secretarului de stat Leddy, care i-a adus mai nti la cunostinta comunicarea (memorandumul) pe care ambasadorul Dobrnin a facut-o presedintelui Johnson n ziua invadarii Cehoslovaciei de trupele sovietice... Ambasadorul cehoslovac a primit spre lectura textul documentului sovietic, dar a fost rugat sa nu si ia note". Ambasadorul cehoslovac a fost informat ca dupa ntrevederea cu presedintele american,Dobrnin a fost invitat la secretarul de stat Dean Rusk. Acesta i-a prezentat obiectiile guvernului american. Corneliu Bogdan mai informa: Rusk a spus lui Dobrnin ca guvernul american nu va lua, deocamdata, o alta pozitie publica, n afara de anuntarea convocarii Consiliului Securitatii Nationale, dar n particular tine sa exprime guvernului sovietic profunda sa ngrijorare n legatura cu consecintele actiunii sovietice... n cursul diminetii de 21 august nu am putut contacta oficialitati americane, dar din conversatii cu diplomati si juristi sau mai desprins urmatoarele observatii preliminare. Ocuparea militara a Cehoslovaciei a constiuit o lovitura si o surpriza pentru cercurile oficiale, diplomatice si pentru opinia publica americana... Desi guvernul S.U.A. ar fi nclinat, cel putin n parte, sa recunoasca ca sfera de influenta a U.R.S.S. include si Cehoslovacia si sa evite o agravare a raporturilor si contactelor cu U.R.S.S., acest lucru devine imposibil, avnd n vedere evolutia brutala a evenimentelor". Alte detalii aflam din Nota privind ntlnirea dintre George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe, si R.H. Davis, ambasadorul S.U.A. la Bucuresti. La nceputul ntrevederii care a durat 15 minute ambasadorul a oferit copii ale mesajului nmnat de Anatoli Dobrnin presedintelui Johnson n primele ore ale serii zilei de 20 august a.c. (ora Washingtonului). Dupa sedinta Consiliului National al Securitatii, presedintele Johnson a dat

instructiuni lui Dean Rusk de a-l chema pe ambasadorul Dobrnin si a-i expune pozitia Statelor Unite (la 20 august, orele 11.30, ora Washingtonului)." La sfrsitul ntrevederii, R.H. Davis s-a interesat daca informarea facuta conducerii romne de catre Ambasada sovietica la Bucuresti este similara cu cea facuta lui Johnson. George Macovescu a raspuns ca textul informarii facuta noua este mai lung, dar n el nu se face referire la cererea guvernului Cehoslovaciei". n aceeasi zi, George Macovescu l primea pe Sir John Edward Chadwik, ambasadorul Marii Britanii ntr-o ntrevedere care a durat 45 minute. Acesta l-a informat pe prim-adjunctul ministrului romn de externe ca la Londra, primele stiri au fost cunoscute la ora 01.30 noaptea (ora Londrei), cnd ambasadorul U.R.S.S. a anuntat ca are de transmis un mesaj important pentru primul ministru". Harold Wilson1 nu era disponibil; mesajul a fost primit de subsecretarul de stat, Lordul Chalfont. Dimineata, primul ministru britanic s-a rentors la Londra. Dupa discutii cu unii membri ai Cabinetului, s-a dat o declaratie oficiala. n dimineata zilei de 22 august, ministrul de externe britanic l-a convocat pe ambasadorul sovietic la Londra si i-a transmis un protest energic. Informatii despre cum au decurs lucrurile la Paris au sosit... de la Moscova, la 22 august. ntr-o convorbire cu un diplomat romn consilierul ambasadei franceze din capitala U.R.S.S., Philippe Legrain, a povestit ca ambasadorul sovietic la Paris, V. Zorin, a informat guvernul francez despre actiunea celor cinci mpotriva Cehoslovaciei la cteva ore dupa trecerea granitei R.S. Cehoslovace de catre trupele sovietice. Zorin a cerut audienta la presedintele de Gaulle, dar a fost primit de un consilier al acestuia. Demersul ambasadorului sovietic a fost caracterizat ca un amestec inadmisibil n treburile interne ale unei tari suverane", care vine n contradictie cu normele de drept international". Si n continuare, la Ministerul Afacerilor Externe romn s-a manifestat o preocupare permanenta pentru a cunoaste pozitia celor trei mari puteri. Dar asupra acestui aspect vom reveni. Incepnd cu ora 03.30 a zilei de 21 august, Ambasada romna din Praga a nceput sa transmita n flux informari despre evolutia situatiei. n prima telegrama semnata de ambasadorul J. Obradorici se arata: ncepnd de la orele zero, ncontinuu deasupra Pragai circula avioane. n fata Ambasadei au fost postati doi militieni. n oras este n aparenta liniste". ntr-o alta informare se arata: Radioul legal cehoslovac a transmis la ora 05.30 urmatoarele: Cehi si slovaci! Transmitem pe lungimea de unda de 190 metri, singura care ne-a mai ramas. Va comunicam ca pe lungimea de unda de 210 metri transmite o statie ilegala a armatelor de ocupatie. Chemam la liniste n aceasta clipa trista, cnd Cehoslovacia a fost ocupata de unitati ale Tratatului de la Varsovia. Nu provocati, iar n ntlnirile cu miliotarii de ocupatie explicati-le ca, pna la sosirea lor, n tara noastra a fost liniste. Radioul legal cehoslovac roaga sa fie cautat pe toate undele, nestiind pe care va mai avea posibilitatea sa transmita". Erau relatate si alte momente dramatice. Astfel, pe cladirea Radiodifuziunii una dintre ultimele ocupate, dupa lupte de strada au fost arborate, n aplauzele cetatenilor, drapelele romnesti", alaturi de cele cehoslovace. Blindate si tancuri sovietice goneau pe strazile orasului; trupe de parasutisti ncepusera blocarea podurilor peste Vltava. Conducerea de partid si de stat cehloslovaca fusese izolata. Dar despre Cisar, secretar al comitetului central, se stia

sigur ca fusese ridicat de acasa. Pentru cel ce reciteste astazi telegramele expediate atunci de la Praga, este surprinzatoare urmatoarea informatie. Tramvaiele circula numai pe anumite trasee, care mai sunt accesibile. Populatia se ndreapta spre serviciu, n mare parte pe jos... Populatia din Praga, respectnd apelurile radioului, continua sa si pastreze calmul. La magazinele care se deschid la ora sase dimineata, vnzatorii se afla deja nauntru, iar populatia asteapta rabdatoare sa-si faca cumparaturi". Este adevarat, aparusera si primele grupuri de demonstrati. Aveau sa se ridice si baricade. Dar, asa cum remarca si premierul chinez ntr-o convorbire cu ambasadorul romn la Beijing, poporul cehoslovac nu a opus o rezistenta hotarta. Toate apelurile lansate de autoritati au cerut acest lucru. Pe lnga informatiile sosite de la Praga, erau strnse orice alte informatii, care sa permita Bucurestiului sa elaboreze o politica adecvata. Astfel, de la Moscova soseau date oferite de diplomati chinezi. Potrivit secretarului II, Cijan Da-Ke, duminica, 18 august 1968, la Casa receptiilor de pe colinele Lenin a existat o mare miscare de masini guvernamentale, care n partea a doua a zilei s-au ndreptat spre aeroportul Vanukovo. Diplomatii chinezi banuiesc ca a avut loc o noua ntlnire a conducatorilor celor cinci tari socialiste, care a aprobat planul interventiei, desi sunt unele zvonuri ca o asemenea ntlnire ar fi avut loc la Soci". Din surse franceze si chineze, n acea zi si n zilele urmatoare au continuat sa circule pareri despre sciziunea produsa n cadrul conducerii sovietice. S-ar fi format o aripa moderata Kosghin, caruia i s-au alaturat Voronov si Suslov si o aripa dura Selepin si militarii. Primele reactii diplomatice romnesti s-au produs chiar n ziua de 21 august. Sefilor misiunilor diplomatice din Beijing, Ulan Bator, Phenian, Hanoi, Havana, Tirana si Belgrad li s-au trimis instructiuni sa ceara audienta la ministrii afacerilor externe din tarile respective, pe care sa i informeze ca guvernul romn" si exprima surprinderea si ngrijorarea fata de acest act (al invadarii Cehoslovaciei)... Acest act constituie un amestec n treburile interne ale Cehoslovaciei si va aduce grave daune socialismului, influentei sale n lume si cauzei pacii". Sefii misiunilor diplomatice ale Romniei de la Moscova, Praga, Budapesta, Berlin, Sofia, Belgrad, Varsovia, Havana, Hanoi, Beijing, Phenian, Ulan Bator si Tirana primeau instructiuni ca, n cazul n care erau invitati sa ia cuvntul la adunarile festive consacrate zilei de 23 august, sa nu faca vreo referire la ultimele evenimente n legatura cu Cehoslovacia". In sfrsit, n ziua de 21 august, la ora 23.15, T. Marinescu, ambasadorul romn la Moscova, era primit de L. Iliciov, adjunct al ministrului afacerilor externe al U.R.S.S. Acesta i replica trimisului romn: Resping cu hotarre chiar si terminologia folosita, ca de exemplu ocuparea R.S. Cehoslovace. Trebuie sa va atrag atentia ca n comunicatul TASS este vorba de o cerere a unui grup de activisti de partid si de stat din Cehoslovacia. Declaratia pe care ati citit-o, n care se arata ca delegatia romna nu a observat antisocialiste n Cehoslovacia constituie numai un mod de a aprecia situatia. Resping comunicarea dumneavoastra pentru ca nu reda realitatea obiectiva din Cehoslovacia si nu este n conformitate cu situatia adevarata din aceasta tara". In paralel, se punea problema pozitiei pe care sa o adopte Romnia n cadrul Organizatiei Natiunilor Unite. nca din ziua de 21 august, S.U.A., Anglia, Canada, Franta, Danemarca si Paraguay au cerut convocarea Consiliului de Securitate. Reprezentantul Romniei, Gh.

Diaconescu, fusese contactat si ntrebat daca avea sa faca vreo declaratie. I se spusese ca o interventie a Romniei ar avea un suport moral deosebit pentru Cehoslovacia". Si cerea, de urgenta, instructiuni. Avea sa o faca din nou, la 23 august, n urma sedintei Consiliului de Securitate din seara de 22 august, prelungita pna la ora 04.00 din ziua urmatoare. nainte de nceperea sedintei, J. Muzik [reprezentantul Cehoslovaciei] ne-a solicitat sa intervenim n dezbaterile Consiliului pentru a acorda si n acest fel sprijinul moral cauzei drepte a R.S. Cehoslovace. Fata de cererile repetate ale reprezentantului ceh, precum si ale S.U.A., Angliei, Canadei de a interveni n cursul dezbaterilor Consiliului de Securitate, rugam sa ne dati instructiunile dv. Parerea noastra este sa cerem participarea la aceste dezbateri. Mentionam ca n ultimul moment misiunea iugoslava a primit dispozitii sa ia cuvntul n Consiliul de Securitate". Asemenea instructiuni nu au mai fost trimise. Intre timp, la Bucuresti se conturasera mai clar limitele n cadrul carora putea evolua Romnia. Un rol au jucat, desigur, ntrevederile lui George Macovescu cu ambasadorii Marii Britanii si Statelor Unite. Prim-adjunctul ministrului de externe romn a insistat sa afle ct de mult se vor angaja cele doua puteri. Iata ce i spunea el lui Sir Chadwick: Anglia este una dintre cele cinci mari puteri ale lumii, care a dorit ntotdeauna sa joace un rol de baza n problemele securitatii europene. Acum, cnd securitatea Europei este amenintata de evenimentele grave care sunt n curs n Cehoslovacia, Anglia este chemata sa arate daca este n masura sa joace un asemenea rol. Desigur, este prematur sa se ceara o relatare exhaustiva a masurilor pe care le va ntreprinde n viitor Marea Britanie. Dar Romnia, ca una dintre primele tari care au adoptat o atitudine publica, deschisa si categorica n legatura cu evenimentele din Cehoslovacia este natural interesata n a cunoaste cum si propune sa actioneze guvernul britanic". Replica ambasadorului britanic a fost: n ceea ce priveste capacitatea Angliei, ca una dintre cele cinci mari puteri, ntr-o actiune singulara, ea nu este mai mare dect cea a Romniei". Ambasadorul S.U.A. a fost mult mai rezervat. Pentru moment, a relatat Davis, S.U.A. nu va face declaratii publice si va astepta pentru a vedea daca sedinta Consiliului de Securitate si discutia cu ambasadorul ceh vor oferi detalii suplimentare. Si a adaugat ca el nu este n masura sa informeze despre actiunile concrete ale guvernului sau". Corneliu Bogdan informa din Washington despre ntrevederea pe care a avut-o cu Charles Bohlen, adjunctul subsecretarului de stat pentru afaceri politice. Acesta i-a spus ca a produs iritare la Washington referirea din discursul generalului de Gaulle la Conferinta de la Ialta si la sferele de influenta, concept pe care Statele Unite l resping. Bohlen s-a ferit sa spuna care este exact punctul de vedere al guvernului american fata de posibilitatea unei sesiuni extraordinare a Adunarii Generale O.N.U. Adjunctul asistentului secretarului de stat, Toon, a fost mai explicit fata de nsarcinatul cu afaceri iuglosv declarnd ca S.U.A. sprijina ideea unei sesiuni extraordinare, dar nu ar dori sa apara ca initiatorii ei principali. Mentionez ca nici ambasadorul francez nu a primit indicatii cu privire la pozitia Frantei fata de o eventuala sesiune extraordinara". La ntrevederea pe care a avut-o cu directorul ministerial Hans Ruete, din Ministerul de Externe vest-german, C. Doncea, ambasadorul romn la Bonn l-a ntrebat cum apreciaza pozitia S.U.A. fata de Cehoslovacia. Si Ruete a vorbit despre sferele de influenta politica n linii mari respectata de cele doua puteri, inclusiv n cazul interventiei din Cehoslovacia... Reute apreciaza ca S.U.A. au condamnat formal, n termeni relativ fermi, interventia sovietica

si au cerut retragerea trupelor din Cehoslovacia, fara a se arata dispuse pentru un ajutor militar". Erau strnse si trimise la Bucuresti si reactii de la alte nivele. Astfel, corespondentul ziarului Le Monde la Varsovia, Bernard Margueritte, i spunea secretarului I al ambasadei al ambasadei noastre ca printre unii diplomati occidentali din Varsovia circula parerea ca invazia trupelor sovietice n Cehoslovacia nu s-ar fi facut fara stirea administratiei S.U.A. Numai astfel se poate explica, spunea B. Margueritte, de ce guvernul american nu a reactionat imediat la o situatie att de grava, n timp ce n alte mprejurari, nensemnate, guvernul american reactiona imediat". Aceeasi, parere era mpartasita si de atasatul militar italian din capitala polona. O atentie deosebita s-a acordat n acele zilei si eventualului pericol ca Romnia sa sufere o agresiune similara din partea U.R.S.S., ct si sprijinul pe care ar fi putut conta. Un prim semnal a sosit chiar la 22 august de la Moscova, n urma convorbirii cu Cijan Da-Ke, secretarul II al ambasadei chineze. El si exprimase ngrijorarea pentru modul n care va evolua pozitia sovietica fata de Romnia... Chiar daca nu sunt semne ca sovieticii ar ntreprinde masuri fata de Romnia, tacerea la ei nseamna ntotdeauna un permanent pericol ". Si ambasadorul britanic se interesase de o asemenea eventualitate, subliniind faptul ca Romnia luase deja masuri de aparare. De asemenea, ntr-o conferinta de presa ministrul de externe britanic fusese ntrebat daca Romnia putea avea aceeasi soarta ca si Cehoslovacia. Ministrul de externe a raspuns ca dupa ceea ce s-a ntmplat n Cehoslovacia, nici o tara nu se mai poate simti n siguranta". La 22 august, ambasadorul romn Gh. Pele se ntlnea pe aeroportul din Viena cu ministrul austriac de externe, Kurt Waldheim, de la care afla: noi avem informatii care nu sunt nca confirmate ca n Ungaria si n U.R.S.S., tot pe motiv de aplicatii, se fac concentrari de trupe la frontiera dv. Personal trebuie sa va spun ca nu mpartasesc temerile celor care afirma ca Romnia va fi invadata. Dv. aveti totusi o situatie deosebita de cea a Cehoslovaciei. ntregul popor este unit n jurul guvernului". Acelasi optimism era manifestat si la Paris. Seful serviciului Europa de Est din Directia politica a ministerului de externe francez, consilierul P. Beauchataud, l informa pe secretarul II al Ambasadei romne ca U.R.S.S. a concentrat o serie de unitati de tancuri si de blindate pe fluviul Nistru si nu n imediata apropiere a frontierelor R.S. Romnia... aceste concentrari de forte militare s-au facut de U.R.S.S. nu cu scopul de a invada teritoriul Romniei, ci pentru a exercita presiuni asupra guvernului romn". In sfrsit, directorul ministerial Ruete comunica si el informatiile care stau la dispozitie la aceasta ora, provenite din sursele aliatilor, nu rezulta ca ar exista un pericol iminent de invazie. Se verifica numai concentrari de trupe, dar nici un indiciu n sensul unei deplasari spre frontierele romne." Atitudinea de prietenie a Germaniei Federale este demonstrata si de urmatoarea relatare a ambasadorului romn. Ruete mi-a cerut parerea daca Romnia ar considera oportun si util un demers al NATO, ca organizatie, sau al tarilor vestice n mod individual pe lnga guvernul sovietic, avertizndu-l fata de o eventuala interventie n Romnia. Demersul ar urma sa se faca sub forma unei interventii pe lnga guvernul sovietic si nu sub forma unei declaratii publice, cu zgomot... Ruete a spus ca R.F. a Germaniei se afla n contact permanent cu aliatii sai Anglia, Franta si S.U.A. , examineaza n comun situatia si se gndesc la masurile posibile n eventualitatea unei invazii n Romnia... Ruete considera ca pozitia S.U.A. ar fi alta, ntruct situatia este cu totul diferita, inclusiv privita si prin

perspectiva extinderii pericolului si asupra Iugoslaviei". Revista Magazin istoric a publicat pasajul din memoriile fostului ambasador sovietic la Washington, Anatoli Dobrnin, n care acesta descria momentul audientei la secretarul de stat american, Dean Rusk, si avertismentul S.U.A. fata de o eventuala actiune sovietica contra Romniei. In acelasi numar (2/1998) se publica si stenograma ntlnirii de la Vrset, cnd Nicolae Ceausescu si I. Broz Tito cazusera de acord asupra unor masuri comune n cazul invadarii Romniei. Alaturam la toate acestea nca un document. Este vorba despre o informare extrem de importanta trimisa de la Beijing, de catre ambasadorul romn, privind ntrevederea avuta cu premierul chinez Ciu En Lai naintea cocteilului oferit n cinstea zilei de 23 august. Atunci, acesta a declarat: Noi va sprijinim n lupta pentru apararea independentei si suveranitatii. Rezistati, daca aveti nevoie, va dam si tunuri!" Iata deci, n esenta, semnalele care au fost trimise pe canale diplomatice la si de la Bucuresti, n acele zile de mare ncordare. Ele au permis nuantarea pozitiei Romniei, n functie de evolutia pieselor grele care se miscau pe tabla de sah a lumii. n (Va urma) Dorin MATEI

PRIMAVARA DE LA PRAGA SI DIPLOMATIA ROMANA


Dr. CRISTIAN POPISTEANU
In zilele de foc traite (mpreuna si n echipa cu regretatul meu coleg de Radio, George Ionescu, si cu corespondentul Agentiei romna de presa, Eugen Ionescu) n august '68 n Praga ocupata, am ntlnit foarte putini diplomati cehi. Spre deosebire de numerosii ziaristi, profesori, studenti, scriitori, istorici pe care-i vedeam zilnic, diplomatii Ministerului de Externe cehoslovac circulau foarte putin. Ei s-au aflat n cea mai tensionata stare. Ea decurgea din situatia cu totul speciala n care se gasea tara. La nceput s-au preocupat de alertarea forurilor internationale si a statelor straine, apoi de ncercarile de negocieri cu fortele invadatoare, respectiv cu comandantii sovietici, de legatura cu conducerea tarii si a partidului comunist, arestata si dusa la Moscova, n continuare de discutiile la nivel nalt din capitala U.R.S.S., n final de retragerea demersurilor de la O.N.U. si de pregatirea "normalizarii" pe baza acordurilor semnate cu conducerea sovietica. Trebuie sa recunoastem ca putine ministere de externe au fost puse n epoca postbelica ntr-o asemenea situatie, aici abia schitata. Totusi, acei 2-3 diplomati cehoslovaci cu care ne-am vazut n zilele de 24-28 august ntr-o cafenea de la hotelul Europa sau n casa n care locuiam ne-au dezvaluit multe din zidurile de beton, barajele politice cum le numeau ei, pe care trebuiau sa le strapunga. Acum, avnd n fata telegramele diplomatilor romni din acea perioada, pregatite pentru volumul de documente Primavara de la Praga n documente diplomatice romnesti, de catre un colectiv de

cercetatori de la arhiva Ministerului Afacerilor Externe, domnii NICOLAE DINU, DUMITRU PREDA si TEODOR GHEORGHE si care va vedea lumina tiparului la Editura S.C. EMPRO S.A. din Focsani, am gasit confirmari din sursa romneasca ale acelor informatii, precum si multe alte date ale tabloului istoric, semnalate de reprezentantii tarii noastre, care largesc mult cunoasterea modului n care a fost asasinata miscarea de independenta din Cehoslovacia anului 1968. Iata o telegrama din 25 august de la ambasadorul I. Obradovici, de la praga, care informeaza C.C. al P.C.R. despre Aide-Mmoire-ul adresat celor cinci state din Tratatul de la Varsovia: "Guvernul Republicii Socialiste Cehoslovace care, prin notele sale anterioare, a prezentat cereri de principiu, este nevoit sa constate ca pna n prezent n-a fost realizata promisiunea data presedintelui Republicii, Ludvik Svoboda, de catre comandantul armatelor ce ocupa R.S. Cehoslovaca, general de armata I.G. Pavlovski, conform careia trebuia mpiedicata, imediat, dezarmarea unitatilor cehoslovace, parasite spatiile unde se afla dislocata armata cehoslovaca, toate comunele si orasele mai mici trebuiau eliberate iar n marile orase unitatile de ocupatie urmau sa fie dislocate numai n parcuri si locuri unde nu deranjeaza transportul. Conform acestei promisiuni, trebuiau eliberate si deblocate sediile organelor de stat cehoslovace, ct si sediile tuturor organelor de partid. Trebuie asigurata eliberarea imediata a bancilor si a altor institutii necesare desfasurarii normale a vietii economice. Trebuiau luate masuri pentru a se ajunge la situatia normala, cnd ntreaga aprovizionare a armatelor de ocupatie se va face din surse si cu mijloace proprii. Concomitent, s-a promis ca fortele de ocupatie se vor feri sa foloseasca armele mpotriva ntregii populatii. Guvernul R.S. Cehoslovaca, plecnd de la cerintele sale si fara a dori sub nici o forma sa-si aduca prejudicii, trebuie sa reaminteasca staruitor necesitatea realizarii promisiunilor, comunicate direct presedintelui Republicii, deoarece nendeplinirea nici macar a unor asemenea masuri de baza creeaza o atmosfera ncordata. Deosebit de serioasa este realitatea n care continua sa nu fie respectate principiile umane elementare n contactul armatei de ocupatie cu populatia, aceasta fiind mereu n pericol". Documentul confirma cu precizie ceea ce am vazut si ni s-a spus noua cu o zi nainte, la Praga. O urmare extraordinar de importanta a acestui Aide-Mmoire gasim n telegrama adresata de seful Misiunii romne la O.N.U., Gh. Diaconescu, peste 65 zile, respectiv la 30 octombrie, catre centrala, respectiv ministrului adjunct Mircea Malita, prin care sunt comunicate aprecierile Dr. S. Myslil, director adjunct n Directia juridica a M.A.E. (Cehoslovac, facute colegului sau romn, Gh. Secariu, ambii diplomati lucrnd n Comisia VI a Adunarii Generale. Tratatul privind stationarea temporara a trupelor n Cehoslovacia, negociat la Moscova si semnat la Praga, devenea astfel cunoscut la Bucuresti printr-un comentariu calificat dintr-o sursa cehoslovaca. "Delegatia cehoslovaca a trebuit sa faca eforturi mari pentru a obtine conditiile prevazute n tratat. Propunerile initiale ale partii sovietice (pe care nu le-a comentat) nu au fost acceptate de catre delegatia cehoslovaca, astfel nct U.R.S.S. a trebuit sa faca unele concesii. Desi este vorba de "stationarea temporara" a trupelor, tratatul prevede ca acestea vor ramne n Cehoslovacia att timp ct interesele securitatii vor fi amenintate de imperialism si de revansismul vest-german... Termenul tratatului permit interpretari care sa justifice ramnerea

sine die a trupelor sovietice n Cehoslovacia. Se stabilesc conditiile stationarii trupelor precizndu-se ca fortele militare nu se amesteca n treburile locale, autoritatile cehoslovace nu au vreo obligatie n ce priveste aprovizionarea trupelor, livrarile de bunuri si prestarile de servicii facndu-se contra cost n contul comandamentului sovietic. Tratatul prevede ca trupele Bulgariei, Poloniei, R.D. Germane si Ungariei se retrag, U.R.S.S. actionnd "n numele celorlalte 4 state". Aceasta prevdere, care este straina dreptului international si practicii conventionale a statelor, a subliniat reprezentantul cehoslovac, este o dovada n plus a pozitiei U.R.S.S. n relatiile sale cu cele 4 state socialiste, constituind o recunoastere implicita a faptului ca initiativa patrunderii trupelor n Cehoslovacia si realizarea actiunii apartin U.R.S.S. Incheierea tratatului, prin care U.R.S.S. se obliga sa retraga circa 90 la suta din trupe, constituie o dovada a totalei netemeinicii a interventiei. Ea demonstreaza ca nu a fost vorba de nici un pericol contrarevolutionar, ca interesele securitatii nu sunt amenintate, ca nu a existat nici un motiv pentru invadarea Cehoslovaciei, dupa cum nu exista nici un motiv pentru mentinerea trupelor". Dr. Myslil spunea colegului sau romn ca interventia a schimbat fondul relatiilor sovietocehoslovace, "nlocuind ncrederea si simpatia pe care cehoslovacii le-au nutrit ntotdeauna, n mod firesc, fata de U.R.S.S., prin nencredere si chiar ura". Antisovietismul este un factor care poate crea dificultapti n viitor, n relatiile sovieto-cehoslovace. Aceasta atitudine este reflectarea jignirii profunde pe care poporul a resimtit-o si o resimte n mndria lui nationala. "Este stranie - arata Dr. Myslil - conceptia sovietica despre suveranitate. Sovieticii nu considera statele socialiste ca tari suverane, ci ca un fel de teritorii; ei cred ca pot avea fata de aceste tari aceeasi atitudine ca fata de republicile lor". Intr-adevar, peste doua decenii i-au trebuit Cehoslovaciei pentru a-si reveni. Dar de data aceasta de tot. Dupa prabusirea regimului comunist din 1989 si cu toate ca statul federal a ncetat ulterior sa existe, conform vointei celor doua natiuni care s-au despartit n Republica Ceha si Slovacia, evolutia le-a aliniat Europei Centrale eliberate. Analiza transmisa la Bucuresti atunci, n octombrie '68, denota din partea diplomatului ceh o reala clarviziune. Trupele sovietice au plecat din Cehoslovacia abia la sfrsitul anilor '80 datorita politicii inaugurata de Mihail Gorbaciov, noul lider sovietic, cel care alaturi de Eduard Sevardnadze, ministrul sau de externe avea sa exprime un punct de vedere critic fata de interventia din 1968. In acelasi spirit si cu acelasi punct de vedere critic, presedintele Federatiei Ruse, Boris Eltn, avea sa dea conducerii actuale a Republicii Cehe "documentele tradarii" din 1968, scrisorile acelor membri ai Biroului Politic al P.C.C. care au solicitat interventia sovietica. Iar acum alte documente au revelat ca revolutia de catifea de la Praga din 1989 a fost inspirata de KGB. "Actioneaza la fata locului asa cum o cere situatia. Nu am alte indicatii sa-ti dau". Cu aceste cuvinte s-a despartit Nicolae Ceausescu de ministrul de externe al Romniei, Corneliu Manescu, nainte de plecarea acestuia spre Statele Unite ale Americii. Manescu era narmat cu documentele sesiunii extraordinare a Marii Adunari Nationale care concentrase tot ceea ce Nicolae Ceausescu, Comitetul Central al P.C.R. si guvernul romn exprimasera n zilele de 21 si 22 august 1968 n problema interventiei celor cinci tari socialiste din Pactul de la Varsovia n Cehoslovacia. Dupa cum am vazut chiar din aceste documente diplomatice inedite, condamnarea ei fara echivoc era o consecinta logica a ntregii atitudini a Romniei si

conducerii ei din acele momente nca de la nceputul crizei cehoslovace din martie-aprilie 1968. Daca M.A.E. de la Praga se afla ntr-o situatie fara precedent, trebuie spus ca ministerul romn de externe avea la rndul sau de facut fata unei ncordari extreme, nu numai a vitii internationale dar n mod special a relatiilor Romniei cu U.R.S.S. si aliatii din Pactul de la Varsovia. Plecnd spre New York, ministrul de externe al Romniei nu ignora ca avea o raspundere sporita, el fiind nca n acel moment si presedintele Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite pna n septembrie, la deschiderea noii sesiuni. In telegramele transmise din S.U.A., Corneliu Manescu informa Bucurestiul despre asidua si complicata sa misiune diplomatica, dar care trebuia n acelasi timp sa comporte o mare discretie, asa cum a fost de pilda sosirea din 25 august, care a evitat orice publicitate, trecnd neobservata. C. Manescu s-a ntlnit la 26 august cu ministrul cehoslovac Jiri Hajek, care i-a explicat fluxul si refluxul actiunii sale de a sesiza Consiliul de Securitate n functie de instructiunile confuze si contradictorii primite din partea conducerii de la Praga n urma interventiei celor cinci tari. Telegramele lui Corneliu Manescu catre seful statului romn dau o imagine sugestiva asupra situatiei diplomatice extrem de grele a Cehoslovaciei, precum si asupra presiunilor sovietice. La 27 august, Manescu a avut o lunga ntrevedere cu reprezentantul sovietic la O.N.U., Iacob Malik, a fost primit de U Thant, secretarul general O.N.U., si a primit pe George Ball, adjunctul secretarului de stat al S.U.A. Ministrul de externe romn a reliefat puternic atitudinea Romniei de condamnare a interventiei n baza Declaratieiu adoptata la Bucuresti transmisa si ca document oficial al O.N.U., a invitat la relaxarea tensiunii si a ndemnat, n calitate de presedinte al Adunarii Generale, la gasirea unei solutii politice att pe reprezentantul Cehoslovaciei, ct si pe cel al U.R.S.S. Acesta din urma a exprimat bucuria ca Romnia nu a participat la discutia din Consiliul de Securitate; Manescu confirma atitudinea agresiva a diplomatiei sovietice. In acelasi timp, el informeaza despre aprecierile extrem de elogioase ale lui U Thant si George Ball fata de Romnia si descrie n amanunt contextul relatiilor sovieto-americane. In acest cadru, n lunga sa telegrama de 9 pagini, nr. 69766 din 27 august 1968, Manescu da la iveala cel mai important aspect din acel moment n relatiile romno-sovieto-americane si n viata internationala n general: "G. Ball s-a referit n special la urmarile si efectele politice posibile ale situatiei create prin interventia armata sovietica mpotriva R.S. Cehoslovace. El a conturat trei eventualitati, cu mentionarea reactiei respective a guvernului S.U.A. la fiecare dintre ele: a) Acordurile realizate la Moscova si care, potrivit comunicatului comun, sunt formulate cu destula ambiguitate, vor fi ndeplinite ntr-un sens pozitiv: echipa conducatoare n frunte cu Dubcek si va restabili deplina autoritate, libertatile si drepturile suverane fundamentale ale poporului cehoslovac vor fi respectate si ntarite, iar trupele de ocupatie vor fi retrase ntr-un intrval rezonabil de scurt. In acest caz guvernul S.U.A., mentinndu-si pozitia de condamnare a interventiei, va actiona n directia linistirii lucrurilor si restabilirii treptate a ritmului anterior de miscare n directia ntelegerii si destinderii internationale, inclusiv n relatiile cu U.R.S.S.; b) Intelegerile sovieto-cehoslovace vor fi interpretate si aplicate n limita lor negativa: se vor restabili vechile rnduieli n componenta si caracterul conducerii, vor fi lezate drepturile

cetatenesti, inclusiv prin reinstaurarea cenzurii totale, trupele straine si vor continua stationarea pe un termen nedefinit. O asemenea situatie ar afecta n mod nendoielnic ritmul revenirii la procesul de destindere si ar limita posibilitatile de cooperare cu Uniunea Sovietica, avnd n vedere realizarea unor masuri responsabile pentru ntarirea pacii si securitatii internationale; c) Conducatorii Uniunii Sovietice ar capata impresia ca, platind un mic pret n plus fata de costul rezolvarii prin forta armelor a problemei cehoslovace, ei ar putea sa reglementeze pe aceeasi cale divergentele pe care le au cu Romnia. In legatura cu aceasta ultima eventualitate, secretarul de stat al S.U.A., D. Rusk, i-a declarat n mod oficial, cu toata fermitatea, ambasadorului sovietic la Washington, A. Dobrnin, ca o asemenea actiune din partea Uniunii Sovietice ar fi considerata de catre guvernul S.U.A. drept o chestiune foarte serioasa care creeaza, din punctul sau de vedere, o situatie foarte grea presedintelui S.U.A.(vezi magazin istoric, nr. 2/1998). C. Ball a tinut sa precizeze ca o asemenea declaratie facuta oficial de guvernul S.U.A. are o mare greutate, ntruct mizeaza pe nsusi interesul Uniunii Sovietice de a avea sau nu posibilitatea sa conlucreze cu S.U.A. n probleme de importanta generala. Pasul imediat urmator nu l-ar fi putu reprezenta dect o declaratie n sensul ca S.U.A. vor da o riposta similara si aceasta ar echivala cu un ultimatum militar, ceea ce nseamna declansarea celui de al III-lea razboi mondial, de aceasta data nuclear. Coroborata cu misiunea lui Corneliu Manescu la New York, intensa activitate desfasurata de la nceputul interventiei de ambasadorul Romniei la Washington, Corneliu Bogdan, prezentata n numeroase documente, capata un relief special. Repetatele discutii ale ambasadorului romn cu oficialitatile americane, inclusiv cu secretarul de stat Dean Rusk, n care a informat pe larg despre decizia Bucurestiului de a se opune unei eventuale interventii, au permis acestora sa prezinte o pozitie ferma n fata U.R.S.S. n ceea ce priveste Romnia. Este extrem de interesant ce scrie Bogdan la 26 august despre ntrevederea cu adjunctul subsecretarului de stat pentru afaceri politice, Charles Bohlen, n care acesta se ntreba: "Care este pretul pe care l-au obtinut sovieticii n schimbul concesiilor pe care le-ar fi facut, potrivit stirilor de presa, recunoscnd conducerea legala cehoslovaca?" Bogdan specifica n telegrama sa: "Am aratat n informatii anterioare ca nainte de negocierile de la Cierna americanii au facut indirect sugestii Cehoslovaciei privind posibilitatea acceptarii unei prezente militare sovietice pe teritpriul cehoslovac. In lumina acestor informatii, scepticismul lui Bohlen poate sa reprezinte o ncercare de a ne obisnui cu inevitabilitatea mentinerii unor forte militare sovietice n Cehoslovacia". "Declaratiile presedintelui Johnson din seara de 30 august - scrie C. Bogdan - sunt n general apreciate pozitiv n cercurile diplomatice si ziaristice care, n mare parte, observa ca ea ar fi trebuit facuta chiar mai devreme. Inregistrez urmatoarea speculatie a ambasadorului iugoslav care se teme ca declaratia lui Johnson a fost data ntr-un moment n care S.U.A. stiau ca tensiunea, n special militara, este oarecum n scadere, tocmai pentru a oprofita de acest moment, pentru a atribui interventiei S.U.A. meritul acestei relaxari si a cstiga astfel un anumit capital politic pentru S.U.A. Mi se pare ca interpretarea diplomatului iugoslva merge prea departe. Nu este o contradictie,

dupa parerea mea, ntre pozitia publica luata de Johnson la 30 august si dorinta cunoscuta a guvernului actual american de a minimaliza efectele crizei cehoslovace asupra raporturilor si ntelegerilor bilaterale sovieto-americane. Mai ales sub presiunea aliatilor vest-europeni SUA au ajuns sa fie realmente ngrijorate de posibilitatea unei interventii n Romnia care ar fi facut practic imposibile chiar si alece contacte considerate acum acceptabile (de pilda n domeniul rachetelor balistice si armelor antiracheta) n conditiile ocupatiei militare a Cehoslovaciei de catre URSS. Consideram, din acest punct de vedere, ca afirmatia lui Rusk, n cadrul conversatiei din 29 august, potrivit careia o interventie mpotriva Romniei ar fi produs n SUA o reactie mai puternica dect mpotriva Cehoslovaciei, este corecta". In aceeasi ordine de idei, multe telegrame ce provin de la ambasadorul romn la Roma, Corneliu Burtica, fac referiri la politica marilor puter. Iata ce raporeta Burtica ntr-o evaluare, tot la 27 august: "Ocuparea militara a Cehoslovaciei este aproape unanim apreciata ca una din cele mai mari greseli politice comise de URSS de la crearea sa pna acum. Majoritatea interlocutorilor italieni scot n evidenta n discutii cu diplomatii nostri trasaturile de caracter extrem de negative ale conducatorilor U.R.S.S. lipsa de sinceritate, cinism, napoiati intelectual s.a.m.d. Dupa parerea unor functionari din M.A.E. italian, n conducatorii URSS nu se poate avea niciodata deplina ncredere, deoarece au mentalitati de "evul mediu" si n orice moment sunt capabili sa ncalce acordurile ncheiate sau promisiunile facute. In motivarea unor astfel de aprecieri interlocutorii italieni aduc ca argumente nu numai faptul invadarii, dar si procedeul folosit de a duce la Moscova pe Dubcek, Cernik si alti conducatori la "tratative", precum si pozitia n care se gasea Svodoba cnd a plecat la Moscova si modul fastuos n care a fost primit. Tot mai multi interlocutori scot n evidenta faptul ca si n cazul Cehoslovaciei a functionat doctrina "sferelor de influenta", ntelegerea - mai mult sau mai putin explicita - ntre sovietici si americani". La 2 septembrie, Gh. Diaconescu trimitea centralei de la Bucuresti o ampla analiza a rezultatelor demersurilor Romniei n SUA. Cel mai important punct al raportului este urmatorul: "In aceste zile misiunea a primit multe telefoane si scrisori de la cetateni americani care si-au exprimat n mod sincer simpatia fata de tara noastra. Misiunea noastra apreciaza ca n luarea unei pozitii publice de catre S.U.A., dupa o anumita perioada de expectativa si de atragere a atentiei U.R.S.S. pe canale diplomatice (ntrevederile D. Rusk-A. Dobrnin) asupra pericolului pe care l reprezinta imitarea unor noi actiuni militare n Europa rasariteana, au contribuit nztrevederile avute n aceste zile cu autoritatile americane la New York, (convorbirile cu George Ball) si la Washington, (convorbirea ambasadorului C. Bogdan cu Dean Rusk). S-a creat, dupa parerea noastra, o cale operativa de acces spre oficialitatile americane, pe care o vom folosi n continuare aici la O.N.U., n functie de interesele noastre si pe baza indicatiilor primite din tara". Dupa o trecere n revista a documentelor consultate - romnesti, sovietice, cehoslovace, americane - se poate spune ca modul n care conducerea SUA, respectiv presedintele Johnson si secretarul de stat, Rusk, au pus problema responsabilitatii URSS fata de pacea mondiala n cazul Romniei, indica un plus de fermitate semnificativ, de natura sa avertizeze cealalta

superputere din acel moment, asupra consecintelor actelor sale si a perspectivei unui conflict militar generalizat. Documentele la care avem acum acces, datorita deschiderii arhivelor MAE ridica multe secrete de pe una dintre cele mai grave pagini de istorie contemporana n care Romnia a fost implicata nu doar prin context ci si ca actor important. In istoria relatiilor internationale, imaginea Romniei este la capitolul interventia Pactului de la Varsovia n Cehoslovacia, de atentie curaj n apararea independentei, dupa cum ajutorul politic dat noua n acele clipe de SUA se cuvine mereu amintit. Documentele diplomatice romnesti nregistreaza si o foarte pretioasa informatie transmisa de ambasadorul romn la Paris, Constantin Flitan. Valoarea si ineditul acestei telegrame constau n faptul ca pentru prima oara aflam ca Andr Malraux, pe atuni ministrul culturii din Franta si personajul numarul unu al regimului, dupa generalul de Gaulle, a mpartit diplomatului romn puncte de vedere deosebit de semnificative despre criza cehoslovaca si relatiile romno-franceze. Iata principalul continut al telegramei din Paris despre primirea ambasadorului Flitan de catre Andr Malraux, la 16 septembrie 1968, dupa ce acesta din urma participase la receptia de la ambasada noastra din Rue Saint Dominique, cu ocazia zilei de la 23 august: "Ministrul Malraux mi-a spus ca participarea sa la receptie a constituit o placuta ndeplinire a unei sarcini pe care generalul de Gaulle, personal, i-a ncredintat-o. In zielele dificile dupa ocuparea Cehoslovaciei si cnd situatia Romniei era amenintata, generalul de Gaulle a dat "cuvnt de ordine" sa se multiplice manifestarile de simpatie fata de tara noastra; asa se explica prezenta a numeroase personalitati franceze la ambasada cu prilejul sarbatorii noastre nationale. In continuare, Malraux mi-a vorbit despre puternica impresie pe care o pastreaza generalul de Gaulle din timpul vizitei. Ministrul francez spunea ca nu si da seama exact ce s-a ntmplat cu prilejul vizitei n Romnia, n afara de ceea ce a citit si a auzit, dar probabil ca au fost lucruri cu totul deosebite din moment ce ele au exercitat un astfel de ecou asupra lui de Gaulle, iar "pretedintele Frantei are suficienta experienta pentru a nu fi coplesit de impresii usoare si nejustificate". De Gaulle considera ca Romnia are de jucat n viitor un rol imens n estul Europei. Elementul fundamental este ca Romnia constituie o natiune si ca are aceasta constiinta. Privind prin prisma prezentului, invazia Cehoslovaciei reprezinta o imensa greseala din punctul de vedere al intereselor URSS, n special pentru faptul ca a dus la adncirea fara precedent a fisurilor n miscarea comunista internationala. Sentimentul general care s-a raspndit n ntreaga lume este de profunda deceptie. Dupa parerea lui Malraux, multi comunisti care au crezut n mod sincer n URSS au trait si traiesc drama sufleteasca a credinciosului care fiind crunt lovit de Dumnezeu, ncepe sa-si puna problema credintei n el. Ministrul francez considera ca pozitia Frantei (mai exact a lui de Gaulle) nu este, n general, bine nteleasa. Se considera ca Franta nu a fost ferma si ca nu a condamnat cu suficienta hotarre invazia Cehoslovaciei. In realitate nsa, generalul de Gaulle are o ntelegere superioara a situatiei

internationale; n momentul n care faptul a fost savrsit, trebuie gasite solutii practice. Pentru a realiza "destinderea" n care de Gaulle crede profund, trebuie desigur sa existe un climat corespunzator. Fara ndoiala, actiunea sovieticilor este contrara acestui climat si nu se nscrie pe traiectoria destinderii. Franta dezaproba acest act, dar afirma cu ncapatnare ca nu este nca totul pierdut pentru a se realiza acest obiectiv. Interlocutorul mi-a relatat n continuare discutia pe care a avut-o cu Kosghin, cu prilejul vizitei pe care a facut-o n acest an n URSS. Primul ministru sovietic manifesta preocupare fata de procesul ce ncepuse sa se dezvolte n Cehoslovacia. Malraux si-a ntarit nsa convingerea ca ceea ce reprezinta adevaratul "cosmar" pentru sovietici este China. Nota dominanta a discutiei cu Kosghin a constituit-o "pericolul german". "Rusii folosesc nsa pericolul german ca un fel de sperietoare a copiilor". Cu Kosghin a discutat mult si despre Romnia. Primul ministru sovietic vadea neliniste si n legatura cu evolutia independenta a tarii noastre. Dar "Romnia l preocupa n contextul ei propriu si nu n contextul german", dupa cum se astepta Malraux; din cte si-a dat seama, discutnd despre Romnia, Kosghin era ndemnat sa evoce China, n timp ce abordarea situatiei celorlalte state din estul Europei se nscria n ceea ce Malraux a denumit de mai multe ori "contextul german". Avnd eu nsumi prilejul multor ore de conversatii cu Andr Malraux trebuie sa recunosc ca nici el, nici eu nu am abordat vreodata criza cehoslovaca si nici interferntele din aceasta telegrama, care mi se pare un document de extrem interes. Am cautat prin serialul de documente diplomatice inedite din arhiva Ministerului Afacerilor Externe publicat n numerele 7-8-9, sa oferim cititorilor Magazinului istoric o viziune asupra unui nou volum de o deosebita importanta din seria celor publicate de MAE n ultimii ani (Gafencu; Visoianu). Diplomatia romneasca din acel moment se ditinge - chiar n mprejurarile regimului comunist - a fi nu numai la nivelul traditiilor ei de anvergura europeana, ci si la o cota de profesionalism autentic, actionnd cu multa maiestrie pentru interesele nationale si n apararea Cehoslovaciei, a pacii pe continent si a destinderii n lume. Daca Nicolae Ceausescu si regimul comunist au dovedit atunci - indiferent de mobilurile personale si politice - o orientare conforma cu interesele majore ale natiunii, diplomatia romneasca a trecut cu mult succes, n august 1968, unul dintre cele mai grele examene din acest secol. Iata de ce, cunoscnd n amanuntime, chiar de pe linia frontului, momentul Praga '68, pot afirma ca marea majoritate a autorilor telegramelor diplomatice ce alcatuiesc acest vast panoramic istoric, binemerita admiratia noastra si chiar a urmasilor nostri. Si mai cred, ca si colegii mei, ziaristii de la Praga lnga care am trait acele zile de foc, ca atitudinea Romniei fata de cehi si slovaci, n 1918, 1938, 1945, 1968 ramne n eternitatea istoriei.