Revist` lunar`

de cultura ideilor
„R`zbunîndu-te
editat` de te faci egalul adversarului,
Academia Ca]avencu
iertîndu-l
Director
H.-R. Patapievici
te ar`]i superior lui.“
Anul III Num`rul 12 (27)
DECEMBRIE 2006 Francis Bacon
3 lei

Bun` diminea]a,
filosofie!
Alexander Baumgarten

Cum g\ndim ceea ce vedem

Ion Manolescu
 idei \n dialog Anul III NUM~RUL DOISPREZECE (DOU~ZECI {I {APTE) h DECEMBRIE 2006

3 h TRAIAN UNGUREANU
Scrierea pe nisip 5 h
Antira]ionalismul ecologic
ALEX. LEO {ERBAN
Nescriind nimic, Hristos ca om a dep`[it inclusiv acel
Et in Arcadia Egoyan
7 h DAN C. MIH~ILESCU
orgoliu auctorial care este înr`d`cinat instinctiv în per-
sonalitatea uman`. Fiecare purt`m în suflet un scriitor.
Bomb`neli, atacuri, înduio[`ri
Exist`, cu alte cuvinte, în fiecare ins o propensiune aucto- 10 h ION MANOLESCU
rial`, o doz` de „grafomanie“ care ]ine de mecanismele Cum „g\ndim“ ceea ce vedem
abisale ale datului nostru existen]ial. 18 h ALEXANDER BAUMGARTEN
Bun` diminea]a, filosofie!
21 h VALENTIN CIOVEIE
h VASILE CHIRA PAG. 34
T`cere [i dialog
22 h SORIN LAVRIC
P`tratul psihologic
Futurism sau 23 h FLORIN IARU
A fi scriitor. Sau nu
bioconservatorism? 24 h IOAN STANOMIR
O lume prad` focului
Speciali[ti în robotic` sau în [tiin]e cognitive formuleaz` teorii 27 h LIVIU P. DINU
care dep`[esc limita bunului-sim] uman din domeniile cunoa[terii, Barroso, multilingvismul [i D`bulenii
sfidând fiziologia, biologia, inteligen]a [i spiritualitatea a[a cum 30 h HORA}IU PEPINE
au fost ele descrise sau surprinse de-a lungul timpului.
O na]iune de stînga
31 h HORIA BARNA
Valuri de UE [i NATO
h LUCIA SIMONA DINESCU PAG. 14
32 h ANDREI G~IT~NARU
Teologie [i mediere ierarhic`
Filozofia [i revolta 36 h MIHAIL NEAM}U
Novus Adam
omului de azi 39 h MIHAELA TIMU{
Diva- nul lui Ha- fez
41 h BRÎNDU{A PALADE
Eseul lui Sorin Lavric, „Filozofia ca act de credin]`“, ap`rut în
Dezumanizarea „trupurilor frumoase“
num`rul trecut al ID, transmite un mesaj clar: autorul este
43 h CONSTANTIN B~L~{OIU
certat cu filozofia. Nu de ieri sau de alalt`ieri, ci, ca s` zicem Altfel decât a fi
a[a, dintotdeauna – immer schon, cum ar spune Heidegger. 45 h DIANA CLINTOC
Între el [i filozofie înstr`inarea pare a fi total`. Etica [i studiile literare în mediile universitare
h {TEFAN VIANU PAG. 20 americane
47 h POEM
48 h RODICA BINDER
Pledoarie pentru 49 h
Capitalizarea modern` a urii
OVIDIU OLAR

mutarea diafragmei 50 h
Despre religie, violen]` [i literatur`
ALEXANDRU GABOR
Compasiune [i adev`r
{i-a însu[it Europa lec]ia? Evitarea contrac]iilor chinuite ale 51 h RADU PARASCHIVESCU
plexului, readucerea corpului sub fireasc` ascultare necesit` Cronica traducerilor
exerci]ii psihosomatice specifice Asiei autentice: respira]ie lent` 52 h MIRCEA MIH~IE{
[i profund`, recuperarea jum`t`]ii inferioare a corpului, pe care Cinci zile din via]a lui Marlowe (2)
nu î[i mai poate permite s` o dispre]uiasc`. 55 h H.-R. PATAPIEVICI
Distrugerea legal` a cre[tinismului european
h FLOREA TIBERIAN PAG. 37

Scriu \n acest num`r
Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus
Carlos Fuentes, Diana [i Jil]ul vulturului.
A le x a n d er B a um g a r t en Doctor în filozofie [i licen]iat
în filologie clasic`, pred` la Universitatea „Babe[-Bolyai“
din Cluj. Ultima carte publicat`: Sfîntul Anselm [i concep-
tul ierarhiei, 2003.
R o d i ca B i n d er Redactor la Departamentul român al
radio Deutsche Welle, Bonn. Ultima carte publicat`: La
pînd`. Dialoguri salvate, 2002.
Co nst a n t i n B ` l ` [ o i u Licen]iat în teologie [i [tiin]e
politice.
V asil e C h i r a Doctor în filozofie al Universit`]ii
,,Babe[-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Pred` la Facultatea de
teologie ,,Andrei {aguna“, Universitatea „Lucian Blaga“,
Sibiu. Ultima carte publicat`: Requiem: Dialogul lutului
cu Fiin]a, 2006.
V al e n t i n C i o v ei e Doctor în filozofie cu o lucrare de-
spre fundamentele fizicii.
Di an a C lint oc Doctorand la Universitatea Princeton,
New Jersey.
Lu c i a Si mona Dinescu Doctor în filologie, pred` la
Facultatea de Litere, Universitatea Bucure[ti. A publicat
CD-ul multimedia: Aspecte mediale ale imaginii digitale.
Li vi u P. Dinu Doctor în informatic`, pred` la Facul-
tatea de matematic`, Universitatea Bucure[ti.
Alexandru Gabor Absolvent al Facult`]ii de filozofie,
Universitatea Bucure[ti.
An dr e i G `it `naru Doctorand la Facultatea de filo-
zofie, Universitatea Bucure[ti.
F l o r i n I aru Scriitor. Ultima carte publicat`:
Poeme alese, 2002.
Sorin Lavric Doctor în filozofie. Ultima carte publicat`:
Ontologia lui Noica. O exegez`, 2005.
I on Manolescu Pred` la Facultatea de litere, Universi-
tatea Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Derapaj, 2006.
Mircea Mih`ie[ Scriitor, anglist, critic literar, pred` la
Universitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte publicat`:
Via]a, patimile [i cântecele lui Leonard Cohen, 2005.
Dan C. Mih`ilescu Scriitor, critic [i istoric literar. Ultima
carte publicat`: Perspective eminesciene, ed. a II-a, 2006.
Mihail Neam] u Este doctorand în teologie la King’s
College Londra. Ultima carte: Bufni]a din d`râm`turi.
Insomnii teologice (2005).
Ovidiu Olar Doctorand EHES-Paris / Universitatea
Bucure[ti. Ultima carte: Împ`ratul înaripat, 2004.
Brîndu[a Palade Este doctor în filozofie, pred` la
Facultatea de {tiin]e Politice [i Administrative (SNSPA). Ulti-
ma carte publicat`: Amurgul Leviathanului: Supravie]uire [i
libertate în comunism, 2000.
Radu Paraschivescu Scriitor, traduc`tor. Ultima carte
publicat`: Fie-ne tranzi]ia u[oar`, 2006.
H.-R. Patapievici Scriitor. Ultimele c`r]i publicate:
Discern`m\ntul modernit`]ii, 2004; Ochii Beatricei, 2004.
Hora]iu Pepine Corespondentul Deutsche Welle în
România.
Ioan S t anomir Pred` la Facultatea de [tiin]e politice,
Universitatea din Bucure[ti. Ultima carte publicat`:
Con[tiin]a conservatoare.Preliminarii la un profil intelec-
tual, 2004.
Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`:
De ce vedem filme, 2006.
F l o rea Ti b eri a n Profesor de geografie. Ultima carte
publicat`: În nada mae[trilor. Încerc`ri de mitanaliz`,
2005.
Mihaela Timu[ Doctorand la École Pratique des Hautes
Études, Section des Sciences Réligieuses – Sorbona, Paris.
A publicat Întotdeauna Orientul. Coresponden]a Mircea
Eliade-Stig Wikander (1948-1977), 2005.
Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist politic,
cronicar [i eseist sportiv. Ultima carte publicat`: Despre
securitate. România, ]ara „ca [i cum“, 2006.
{tef a n V i a nu Doctor în filozofie, pred` la Universi-
tatea de arhitectur` „Ion Mincu“ din Bucure[ti. Ultima
carte publicat`: Metafizica spiritului de la Aristotel la
Hegel, 2005.

Adres`: B-dul. Regina Elisabeta nr. 7-9, sector 3, 030016

CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN: SECRETARIAT {I ABONAMENTE: DIRECTOR DISTRIBU}IE:
Bucure[ti. Tel. redac]ie: 021–314 0238/39. Fax: 021-314 0258.
Email: redactia@ideiindialog.ro Elena Gogo] Alexandru Miri[tea
elena@catavencu.ro 318 55 31; 318 55 32
Revist` lunar` de cultura ideilor vie]ii, 1528, [i pot fi g`site \n ulti- Lucrarea de pe copert` apar]ine MARKETING: Sorin Axinte alexandru.miristea@catavencu.ro
editat` de Academia Ca]avencu. ma parte a lucr`rii sale Vier Bücher lui Devis Grebu. REDAC}IA 0723 131 532 Tip`rit la Tipografia
Apare în prima miercuri a fiec`rei von menschlicher Proportion. axu@catavencu.ro România Liber`
luni. De[i apare la Bucure[ti, ID nu Toate desenele acestui num`r au
DIRECTOR: H.-R. Patapievici PUBLICITATE: prin EDITOR:
este o revist` bucure[tean`. Acesta este num`rul lunii fost realizate de Devis Grebu.
decembrie 2006 [i este distribuit REDACTOR-{EF: George Arun SPLENDID MEDIA SC Ca]avencu SA
Caracterele cu care este scris \ncep\nd cu 6 decembrie. arun@ideiindialog.ro Tel: 665 75 99; Fax: 665 75 12 MANAGER GENERAL
acronimul ID au fost desenate de Are 56 de pagini. CORECTUR~: Radu Dobând` DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SA Sorin Vulpe
Albrecht Dürer în ultimul an al DTP: Florin Iaru & Corina M\]`
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
Antira]ionalismul
ecologic
O mîn` spal` pe alta [i împreun` creierul
o TRAIAN UNGUREANU o
C
EA mai nostim` [i sinistr` dintre preocu-
p`rile curente ale umanit`]ii con[tiente de
propria-i importan]` e lupta cu sfîr[itul lumii.
Am fost soma]i: dac` vom continua s` con-
trazicem prescrip]iile sanitarilor-profe]i, nu
mai avem mult. Catastrofa va deveni vizibil` [i ire-
versibil`, cîndva dup` 2050 [i nu mai tîrziu de 2100. Un
raport de întindere biblic` comandat de guvernul brita-
nic [i lansat pe 30 octombrie de Sir Nicholas Stern, fost
func]ionar al B`ncii Mondiale, ne d` toate garan]iile cu-
venite. O face în termenii unei precizii care surclaseaz`
media obi[nuit` a profetismului consacrat. Dac` vom
adînci dezechilibrul climatic, pîn` la 200 de milioane de
oameni vor bîntui prin lume, aduna]i în mari armate de
refugia]i, 40% din speciile animale vor disp`rea,
tulbur`rile anarhice ale unei societ`]i globale adînc
traumatizate vor atinge nivelul celor dou` r`zboaie
mondiale, economia se va comprima într-o depresie
egal` cu marea criz` din 1929. Totul din cauza emisiilor
de carbon care, între]inute [i chiar înte]ite de pl`cerea
consumului, de mania brutal` a exploat`rii industriale
[i de arogan]a omului economic occidental, vor elimina
rînd pe rînd, cu automatismul crud al desenelor animate,
recuzita natural`, toat` recuzita natural`. Înc`lzirea
global` va împu]ina ghe]arii [i va în`l]a catastrofic
m`rile [i oceanele. Zonele litorale vor fi inundate sau
m`turate de valuri. P`durile, cu prec`dere p`durile tro-
picale, mereu favorizate de îngrijorarea paznicilor occi-
dentali, se vor r`ri, sufoca [i stinge, dac` nu vor c`dea sub
secure. Apa curat` va seca sau se va contamina sub pre-
siunea chimic` [i moral` a exceselor comise, zilnic [i
necugetat, de frigiderele reunite ale lumii dezvoltate, în
buc`t`riile neecologice ale casei occidentale clasice, în
tomberoanele care abia mai înghit carcasa obligatorie [i
masa infinit` a ambalajelor. {i mai ales la volan, unde
carbo-nevroza omului tehnologic atinge permanen]a [i
devine un sclavaj înjositor [i toxic. Gra]ie noului ecolo-
gism apocaliptic, [tim acum c` aproape fiecare mi[care
instrumental` [i toate actele de civiliza]ie tehnic` apas`
nemilos asupra unei viet`]i, scurteaz` via]a unei familii
necunoscute din Gabon [i schingiuiesc acid un recif de
coral. {tim, de asemenea, cum va ar`ta decorul final.
Vom tr`i ultima clip` în singur`tate relativ` [i marin`.
Un alt raport, datorat cercet`torilor de la o universitate
canadian`, ne informeaz` c`, în 2048, pe[tii vor disp`rea
definitiv. Ce nu ne spun toate aceste rapoarte doldora de
lunetism profetic e în ce stare, în ce stadiu istoric [i spi-
ritual se va afla fiin]a uman`, îndrumat` [i reeducat` de
ecologism. Poate nu merit`. Poate e de preferat sfîr[itul,
dup` sau chiar înainte de dispari]ia pe[tilor. Poate,
desp`r]i]i, în sfîr[it, de ra]iune, la cap`tul acelei sfor]`ri
care urm`re[te, gelos [i întunecat, de la primele începu-
turi, s` pun` cap`t îndr`znelii de a crea ofensiv [i de a
for]a construc]ia, nu mai merit`. Mai bine stin[i decît
catatonici. Dar rapoartele despre binele n`zuit vorbesc
numai despre natur` [i nu spun nimic despre om. Au un
motiv formidabil. Vin dintr-o ideologie care poart`
hainele [tiin]ei doar pentru a fi primit` cu încredere în
orice cas`, nu cred în realitatea intern` a realit`]ii, pe]esc
un mileniu utopic [i ur`sc omul, pe care îl învinuiesc de
insuficien]` dogmatic`. Ecologismul e, pe scurt, un mile-
narism, cel mai nou milenarism, într-o serie care a dat
spasmele teologice ale cre[tinismului [i s-a des`vîr[it,
apoi, sinistru în na]ional-socialism [i comunism.
Nega]ionism climatologic
Tradi]ia avertismentelor grave [i obi[nuin]a gîndirii
dresate s` adulmece millenium-ul, paradisul de la
cap`tul marii transform`ri ce va pune cap`t erorii uni-
versale a timpurilor prezente, e, probabil, cea mai veche
tenta]ie a omului a[ezat în fa]a complexit`]ii contradic-
torii a realit`]ii. Arheologia acestui impuls presupune un
conflict total, un refuz complet de încorporare a lumii
reale, o nega]ie care stabile[te c` realitatea nu se înte-
meiaz` pe o ordine suficient`, c` e imperfect`, str`in`,
ostil` sau corupt` [i, în consecin]`, are nevoie de un nou
principiu fondator, de pensionarea sau înlocuirea mis-
terului divin cu un sistem de organizare, cu un proiect
dogmatic, cu o ideologie. Ultimii 90 de ani ne-au obi[nuit
cu ipoteza c` ideologiile sînt fructul inexplicabil [i acci-
dental al unei istorii atipice, recente [i irepetabile. Uni-
citatea nazismului [i a comunismului se sprijin` doar pe
cota fabuloas` a masacrelor. Spiritual, ele nu sînt îns` o
noutate, ci ecoul modernizat al unui impuls în care Eric
Voegelin, unul dintre cei mai voit ignora]i gînditori ai ul-
timului secol, a v`zut punctul de început al gnosticismu-
lui occidental. Cariera acestei tradi]ii care neag` constant
[i mereu mai subtil buna a[ezare a omului în lume a par-
curs cu succes etapa religioas`, a cucerit ideile politice,
pe care le-a transformat în mi[c`ri de mas` [i de cult, [i
a contaminat, imediat dup` r`zboi, sfera administra]iei
sociale, în sensul ei cel mai larg: economia, sistemul ser-
viciilor publice, politica resurselor naturale. A[a a ap`rut,
mai ales din anii ’70, moda [i apoi industria rapoartelor
de previziune global`. Seria începe cu faimoasele [i,
ast`zi, ridicolele rapoarte ale Clubului de la Roma, care
descriau energic impasul variat [i final al evolu]iei în ter-
menii economiei capitaliste. A[a a ap`rut primul best-
seller eco-apocaliptic, datorat lui Paul Erlich, un profet
universitar american care anun]a, în Bomba demografic`
(1968): „La sfîr[itul anilor ’70 sau, cel mai tîrziu, ’80, sute
de milioane de oameni vor muri de subnutri]ie. Nimic
nu mai poate opri explozia mortalit`]ii globale“. Sau, mai
tîrziu, în Sfîr[itul prosperit`]ii (1974): „S-a creat o situa]ie
care se va solda cu moartea unui miliard de oameni.
C`tre 1985, omenirea va intra într-o epoc` de lipsuri
grave, provocat` de exploatarea [i de epuizarea resurselor
naturale“. Teoriile [i calculele lui Erlich au fost demon-
tate [i infirmate de cercet`rile minu]ioase ale lui Julian
Simon, un universitar american la fel de îndrept`]it la
opinie [i argument. Erlich a vîndut Bomba demografic` în
3
ECOLOGISMUL
trei milioane de exemplare, c`r]ile lui Simon sînt cunos-
cute doar speciali[tilor, [i anume acelei categorii tot mai
restrînse de incomozi care risc` s` fie curînd acuza]i de
un delict impardonabil: nega]ionism climatologic. Toate
previziunile care anun]au generalizarea foametei, criza
de combustibili [i minerale, r`cirea [i, apoi, înc`lzirea
global`, dispari]ia speciilor animale [i diminuarea rezer-
velor forestiere au f`cut carier`, au fost contrazise total
de realitate [i au f`cut, mai departe, carier`. Ce vedem
acum, odat` cu Raportul Stern [i cu baia zilnic` de [tiri
despre cele mai noi viet`]i în agonie, e triumful unei [coli
de gîndire premiat` exact în m`sura în care e infirmat`. i
Am trecut de epoca de pionierat, în care asemenea Tradi]ia avertis-
lucr`ri [i ipoteze ]ineau aproape direct de literatura de mentelor grave [i
anticipa]ie. Ne afl`m deja în epoca milenarismului eco- obi[nuin]a gîndirii
logist de circula]ie public` [i considera]ie oficial`. Credi- dresate s` adulmece
bilitatea extraordinar` a acestui caz cras de fals intelec- millenium-ul, paradisul
tual e semnul trist de vigoare a nostalgiei dup` mit [i de la cap`tul marii
iluzie, al unei anume patologii care define[te masiv de- transform`ri ce va pune
zordinile spirituale ale omului desp`r]it de un sistem de cap`t erorii universale
referin]` coerent în ordine cosmic`. Mecanismul acestei a timpurilor prezente, e,
orbiri în mas` are resorturi etico-spirituale, în fond, ba- probabil, cea mai veche
nale: suspendarea leg`turilor cu principiul ordonator tenta]ie a omului a[ezat
divin [i, de aici, n`zuin]a spre religii „alternative“, de la în fa]a complexit`]ii
ecologism la concertul de curente ale neop`gînismului contradictorii a
contemporan: cultura pop, feti[ul sporturilor, new age- realit`]ii. Arheologia
ismul, ritualurile etniciste, astrologia, sectarismul UFO, acestui impuls
pasiunea pentru paranormal, aplecarea spre conspira]io- presupune un conflict
nism [i spre orice mister policrom care candideaz` la dis- total, un refuz complet
locarea explica]iilor ra]ionale. Îns` succesul galopant al de încorporare a lumii
fraudei ecologice pare, totu[i, cau]ionat` de metode de reale, o nega]ie care
cercetare riguroase [i de o întabulare f`r` cusur. Lucrurile stabile[te c` realitatea
nu stau a[a. În buna tradi]ie a criticii [tiin]ifice, teoriile nu se întemeiaz` pe o
[i m`sur`torile pe care le vehiculeaz` ecologia sînt ordine suficient`, c` e
dezb`tute [i contestate. Nimic nu e fixat, certificat, con- imperfect`, str`in`,
firmat. Atîta doar c` argumentele contrare nu mai ajung ostil` sau corupt` [i, în
la publicul larg sau ajung într-o m`sur` neglijabil`. consecin]`, are nevoie
În mod normal, adic` în lipsa noii ortodoxii care de un nou principiu
dicteaz` „etica verde“, viciile de construc]ie ale acestor fondator, de
teorii ar trebui s` fie evidente [i u[or de comunicat. In- pensionarea sau
adecvarea lor metodologic` flagrant` a fost [i este mereu înlocuirea misterului
aceea[i. Ea e observabil` de la început, din 1798, anul în divin cu un sistem de
care ap`rea „Biblia“ procedural` a alarmismului naturist organizare, cu un
occidental. proiect dogmatic, cu o
ideologie.
Malthus num`r` [i condamn`
Teoria formulat` de Thomas Malthus, marele de-
mograf, economist [i politolog englez, în „Eseu asupra
principiului popula]iei“, se baza, într-adev`r, pe un prin-
cipiu de calcul probabilistic. Malthus stabilea, mai întîi,
c` popula]ia cre[te în propor]ie geometric` [i continua
remarcînd c` resursele cresc doar în propor]ie aritmetic`.
De aici, premisele crizei. Cre[terea popula]iei va surclasa
stocul finit de resurse [i va provoca o catastrof`. Obser-
va]ia pare întemeiat`. Într-adev`r: cum anume e posibil`

4
supravie]uirea unei specii umane mereu mai nu-
meroase, în condi]iile limitate ale unui cadru natural fix?
Problema de fond a teoriei malthusiene vine tocmai din
faptul c` e teorie dar nu teorie bazat` pe observa]ie,
proiec]ie asupra realit`]ii dar nu observa]ie istoric` [i ex-
perimental` a realit`]ii. O form` de ideologie, înve[mîn-
tat` în elementele exterioare ale disciplinei [tiin]ifice.
Cercet`rile statistice infirm` categoric supozi]iile formal-
coerente ale lui Malthus. Julian Simon a reu[it s` ateste
documentar dou` adev`ruri complet „ilogice“: popula]ia
nu cre[te în progresie geometric`, ci dup` curbe istorice
ECOLOGISMUL
variabile [i, doi, nu exist` o corela]ie negativ` între
cre[terea popula]iei [i nivelul de via]`. Dimpotriv`, ul-
timul secol confirm` ireveren]ios c` multiplicarea fre-
netic` a popula]iei a fost înso]it` de o cre[tere f`r` prece-
dent a nivelului de trai. Cazul Statelor Unite verific`
aceast` formul` pe ultimele dou` sute de ani. Între 1800
[i 2006, popula]ia a crescut de la 5 la 300 de milioane de
oameni. În acela[i timp, pre]ul cerealelor s-a pr`bu[it, iar
media de via]` a explodat. Problema nu e foametea, ci
obezitatea, iar popula]ia, în ansamblu, e mult mai pu]in
moart` decît credea Malthus. Metodologic, teoria lui
Malthus e doar o formul` cursiv` [i f`r` acoperire. Filo-
zofic, ea e marcat` de caracterul static [i de retragerea din
realitate care înso]esc traseul pesimismului ideologic oc-
cidental, c`ci ideile lui Malthus [i ale descenden]ei sale
salva]ioniste impun o separa]ie care plaseaz` în izolare
i atît omul cît [i natura. Natura e pur [i simplu o con-
Teoriile despre declinul stant`, o m`rime aritmetic` limitat`. Omul e agentul
provocat al mediului mecanic al unei progresii fixe. De aici, marea eroare de
sînt semnul unei epoci defini]ie a resurselor. Avem [i ast`zi, sub presiunea su-
de mare scepticism, de persti]iei ecologiste, impresia c` resursele sînt o categorie
neîncredere [i, în pasiv`, un „consumabil“ generos dar finit. Îns` resurse-
definitiv, de dispre] le sînt, de fapt, o variabil` extrem`. Adev`rat, într-un mo-
pentru om. Blocul ment istoric sau altul, ele au valoare cuantificabil`, dar
teoriilor despre asta nu spune nimic despre natura lor dinamic`. Exact
pericolul climateric ca grupurile umane, ele sînt o „popula]ie“ în expansiune
planetar inverseaz` sau contrac]ie. Resursele nu „sînt“ pur [i simplu, ci apar,
defini]ia [i valoarea produse de cineva, sînt create sau descoperite, multipli-
no]iunilor de popula]ie cate în fabrici, ferme [i laboratoare. De cele mai multe ori,
[i progres. Prima ele sînt descoperite [i speculate de gîndirea uman`. La
devine o povar`, o rîndul ei, gîndirea e cea mai fertil` [i imprevizibil` din-
culp` [i înlesne[te tre resurse. Acesta e motivul misterios care explic`
drumul spre o anomalia popula]iilor explozive ce ating un nivel de trai
umanitate egoist`, ridicat, într-un cadru natural limitat. Altfel, am fi
f`r` posteritate. disp`rut demult. Teoriile malthusiene ne num`r`, întot-
Ecologismul se al`tur`, deauna, dup` ce ne-au abandonat [i omorît sub pre-
aici, pesimismului siunea [i cu ajutorul unei presupozi]ii ideologice.
demografic profund al
unei lumi occidentale S`mîn]` de genom
care nu mai crede în
vitalitatea propriilor Dar nu e oare adev`rat c` temperatura global` cre[te,
valori [i se ab]ine de la c` speciile animale dispar, dac` nu în totalitate m`car în-
cre[tere sau adopt` un grijor`tor de frecvent, c` p`durile se retrag, în timp ce
pacifism logic pentru de[ertificarea cucere[te zone enorme? Pe scurt: nu [tim.
popula]ii care nu î[i pot Exist` doar observa]ii contradictorii, teorii incomplete [i
permite s` expun` mari probleme de abordare metodologic`. {tiin]a noas-
genera]ii restrînse de tr` despre evolu]ia climei e par]ial`. Nu în]elegem [i nici
urma[i riscului de nu cunoa[tem to]i factorii care condi]ioneaz` conturul
front. climateric al epocilor mari. Teoriile despre configura]ia
[i „func]iile“ norilor sînt, de pild`, incipiente. Or, între
factorii de presiune climatic`, vaporii de ap` ocup` de de-
parte primul loc. Emisiile de carbon sînt, la mare dis-
tan]`, pe pozi]ia a doua. {tirile [i rapoartele despre cea
mai recent` pierdere fatal` în „ecosistem“, despre dis-
trugerea ireversibil` a „sanctuarelor naturale“ sau despre
bre[ele în „biodiversitate“ sînt, de cele mai multe ori,
supozi]ii [ubrede sau concluzii de amatori. Întemeie-
torul teoriilor contemporane despre casarea speciilor,
Edward O. Wilson, pronostica la sfîr[itul anilor ’80:
„Speciile animale vor disp`rea. Distrugem cam o sut` de
mii pe an“. În 1992, acela[i Wilson era mai îng`duitor:
„Distrugem 27.000 pe an“. Din nou, problema nu e
num`rul, ci principiul. Odat` cu nenum`ra]ii autori de
„proiec]ii generate pe computer“, Wilson repet` eroarea
malthusian`, care introduce în circuit teze mitico-ideo-
logice, sprijinite pe ra]ionamente formal-corecte. În
cazul lui Wilson, e vorba de „ecua]ia specie-spa]iu“, de
la care porne[te o vast` „teorie biogeografic`“. Formula
stabile[te o rela]ie propor]ional` între dispari]ia
suprafe]ei împ`durite [i dispari]ia speciilor animale din
zona defri[at`. Realitatea e infinit mai complicat` [i
mai obscur` decît o cere formula lui Wilson. În primul
rînd, nu [tim cu precizie cîte specii exist` într-un spa]iu
dat. Apoi, dispari]ia unei specii într-un perimetru dat nu
e totuna cu dispari]ia complet` a aceleia[i specii. N-a mai
r`mas una e cu totul altceva decît n-a r`mas s`mîn]`. E
greu de în]eles cît de complicat [i dificil e de distrus în
totalitate genomul unei specii. În plus, exemplele care
contrazic concret [i din start „ecua]ia specie-spa]iu“ nu
ajung niciodat` în jurnalele tv. Cazul Puerto Rico trebuie
astfel dezgropat din reviste academice de circuit minim.
Îns` datele spun c`, în anii ’50, p`durile din Puerto Rico
au fost defri[ate în propor]ie de 90%. În 2001,
recens`mîntul biologic a contabilizat un num`r mai
mare, [i nu mai mic de specii animale. Fotografii aeriene
executate în 1951 arat` spa]ii uria[e complet defri[ate.
Dup` 13 ani, în 1964, fotografiile aeriene g`sesc acelea[i
zone reîmp`durite. Complet [i f`r` interven]ii artificiale.
P`tura tropical` e elastic`. Iar natura, extrem de
înd`r`tnic`.
Var` [i vi]` roman`
preindustrial`
Aceea[i incertitudine [tiin]ific` domne[te, în secret,
[i asupra mantrei climaterice. Înc`lzirea global` e o
ipotez` popular` [i gratuit`. Centrul Hadley de Analiz`
Climateric` de pe lîng` Institutul Meteorologic Britanic
a analizat istoric datele statistice [i a ajuns la concluzia
c` între 1900 [i 1920 nu au avut loc schimb`ri de tem-
peratur`. Între 1920 [i 1940, temperatura cre[te cu 0,4
grade. Între 1940 [i 1974 temperatura scade cu 0,2 grade
([i apar, desigur, teoriile alarmiste despre iminen]a unei
noi ere glaciare). Între 1975 [i 2005, temperatura cre[te
cu 0,5 grade. Rezultatul combinat e o cre[tere de 0,7 grade
pentru tot secolul XX. O devia]ie climateric` mic`, dac`
nu neglijabil`. În plus, varia]iile de temperatur`, a[a-zise-
le înc`lziri [i r`ciri, sînt un fapt istoric bine atestat, [i nu
un fenomen inaugurat de epoca dezvolt`rii industriale.
E vorba de a[a-numita „var` roman`“ (sus]inut` de de-
pistarea arheologic` a planta]iilor latine de vi]`-de-vie în
Northumberland, ast`zi, ca aproape orice alt` parte a
Marii Britanii, o zon` incompatibil` cu asemenea culturi
agricole). O a doua „înc`lzire global`“ e atestat` dup`
anul 1000 [i ridic` temperatura medie cu 3 pîn` la 4
grade. În ambele cazuri, emisiile de carbon erau, atunci,
a[a cum le dore[te, f`r` [anse, acum, faimosul Protocol
Kyoto: aproape nule. Care e, în aceste condi]ii, cauza
înc`lzirilor [i r`cirilor terestre preindustriale? Cele mai
multe ipoteze leag` aceste episoade (dar [i deplas`rile cli-
materice contemporane) de varia]iile activit`]ii solare.
Nici aceste teorii nu sînt incontestabil fundamentate. De
ce au atunci succes colegele lor de aproximare aventu-
roas` care leag` avariile climaterice de intensitatea indus-
trial` a unei epoci de mare dezvoltare?
Ce [tie natura
[i nu [tie ecologismul
Teoriile despre declinul provocat al mediului sînt
semnul unei epoci de mare scepticism, de neîncredere [i,
în definitiv, de dispre] pentru om. Blocul teoriilor despre
pericolul climateric planetar inverseaz` defini]ia [i va-
loarea no]iunilor de popula]ie [i progres. Prima devine
o povar`, o culp` [i înlesne[te drumul spre o umanitate
egoist`, f`r` posteritate. Ecologismul se al`tur`, aici,
pesimismului demografic profund al unei lumi occiden-
tale care nu mai crede în vitalitatea propriilor valori [i
se ab]ine de la cre[tere sau adopt` un pacifism logic pen-
tru popula]ii care nu î[i pot permite s` expun` genera]ii
restrînse de urma[i riscului de front. Mai larg, tr`im o
epoc` de mare ab]inere de la via]`. Eutanasia tr`ie[te o
carier` entuziast` [i amenin]` s` revin`, purificat` de
asocierea cu nazismul, în c`minele de b`trîni [i în ma-
ternit`]i. Tot o dec`dere din demnit`]ile omului clasic e
[i primatul filozofic al Naturii. Ecologismul readuce
Natura în centru [i proclam` atît autonomia cît [i prio-
ritatea ei. E o monstruozitate recuperat` de la p`gînismul
barbar [i, în orice caz, totalmente lipsit` de leg`tur` cu
filozofia clasic`. Acolo, Natura e, dimpotriv`, domeniul
ostil [i arbitrar al unei for]e dizarmonice care trimite la
barbarie. Dator`m antichit`]ii greco-romane asocierea
tradi]ional` a animalit`]ii [i barbariei, a s`lb`ticiei [i lip-
sei de civiliza]ie. Ignoran]a filozofic` a ecologismului (de
altfel un curent care s-a sim]it relativ bine [i a fost pro-
movat prin legisla]ie de stat în Germania nazist`) e pur`
[i des`vîr[it`, ca un sanctuar natural virgin. Mai mult,
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
dictonul ecologic „natura [tie cel mai bine“ nu e deloc
stimabil. El propune o demisie cognitiv` complet`.
Cel`lalt [lag`r aforistic de mare circula]ie, „tr`ie[te în ar-
monie cu natura“, nu e cu nimic mai în]elept. S` ne
gîndim mai bine. Dac` am fi triat op]iunile [i dac` n-am
fi mers, adesea, împotriva, [i nu în prelungirea naturii,
am fi fost sili]i s` accept`m tratamentul uciga[ pe care
natura îl aplic` indiferent [i egal. Am fi r`mas, probabil,
tot la media de vîrst` de 30 de ani, cu care ne petreceam,
scurt [i violent, timpul pe lume, între dou` sprinturi, sub
presiunea megadih`niilor primare. În schimb, am fi dat
satisfac]ie adep]ilor a[a-numitei „ecologii de adîncime“
sau „profunde“ care a conchis c` omul e pur [i simplu un
partener [i o specie f`r` drepturi speciale în competi]ia
cu celelalte specii participante la natur`.
Dezvoltarea interzis`!
Al doilea element grav care explic` unanimitatea dog-
matic` a ecologismului public occidental e frica de dez-
voltare. Oroarea de riscul crea]iei destructive [i nostalgia
dup` „bunul s`lbatic“. În genere, tema central` a com-
plexului ecologic e „lumea ce trebuie salvat` de om“. Fi-
nalul, apoteoza [i millenium-ul ecologist sînt revenirea,
topirea [i dispari]ia omului în natur`, dincolo de pre-
siunea civiliza]iei, în pragul paradisului uterin. Incom-
peten]a istoric`, filozofic` [i economic` a ecologismului
e paralizant`. Campaniile de asisten]` pentru „s`racii“
lumii a treia repet`, de pild`, cu mare insisten]`, c`
lumea se împarte în „boga]i“ [i „s`raci“, dup` criterii inse-
sizabile. Noi europenii sau occidentalii avem „norocul“
s` tr`im într-o lume de abunden]` narcisiac`, în vreme
ce al]ii n-au avut aceea[i „[ans`“. Aceast` observa]ie de
stupiditate am`nun]it` presupune c` societ`]ile capita-
liste au ap`rut cumva prin tragere la sor]i, într-o loterie
care i-a l`sat pe ceilal]i s`raci. Bun`starea nu a fost cuce-
rit` printr-un salt cognitiv [i prin urmare s`racii trebuie
ajuta]i cu dona]ii, scutiri de datorii – oricum, dar nu prin
r`spîndirea [tiin]ei dezvolt`rii. Prin urmare, sîntem fii
mai boga]i sau mai s`raci ai unui pastoralism ce poate
fi, abia acum, echilibrat de interven]ia ecologi[tilor [i a
„activi[tilor“ sociali. Dezvoltarea care a produs dezechili-
brul trebuie evitat`. Popula]iile lumii a treia trebuie
arestate într-un artizanat demografic f`r` pat`. Ecologis-
mul e practic promotorul unui colonialism muzeal care
ia prizoniere societ`]i silite s` pozeze etnic [i arhaic,
într-un enorm parc-sanatoriu, rezerva]ie natural`. Dife-
ren]ele fa]` de narodnicismul [i populismele radicale ale
secolului al XIX-lea, care c`utau autenticul în mirosul
sever al mujicului, sunt minime. Dreptul la dezvoltare
al acestor popula]ii e interzis de cei ce „[tiu mai bine“,
pentru c` au o problem` nerezolvat` acas`, unde detest`
capitalismul, clasa de mijloc, Statele Unite, în timp ce
iubesc organic marxismul sau vibreaz` turmatic la noua
pulsa]ie milenarist`. Lumea a treia e, deci, condamnat`
la postura pe care o comand` nevoile de autogratulare
sau frustr`rile ideologice occidentale. Argumentul e in-
inteligibil în India, China, Brazilia [i în alte state care de-
scoper` masiv binefacerile dezvolt`rii. Emisiile de car-
bon îi las` „reci“ pe chinezi, care construiesc o termocen-
tral` la 15 zile, sau pe indieni, care nu în]eleg de ce nu
au dreptul s` treac` prin ciclul istoric pe care Occiden-
tul l-a parcurs str`lucit. Ecologismul produce astfel un
dezastru spiritual [i material egal: acas` – unde încura-
jeaz` scheme economice costisitoare [i febre spirituale
regresive – [i în afar` – unde încearc` s` pun` cap`t
mi[c`rii cu scopul unic de a organiza un enorm repaos
istoric.
O observa]ie elementar`, pe care o dator`m bunelor
[tiin]e medicale, poate încheia dezbaterea cu un verdict
psiho-spitalicesc: cine se spal` pe mîini dovede[te bun-
sim], cine se spal` tot timpul pe mîini e maniac. Îns`,
peste toate [i mult mai grav decît presupusa dispari]ie vi-
itoare a speciilor, fundamentalismul ecologic con]ine o
amenin]are mult mai grav`: retragerea colectiv` din
ra]iune. j
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
5

Et in Arcadia Egoyan
o ALEX. LEO {ERBAN o

FILMEMORIE
Textul care urmeaz` trebuia s` fac` parte din volumul De ce vedem filme (cu subtitlul „Et
in Arcadia Cinema“), publicat de Editura Polirom. Din motive destul de comice – care ]in, nu
în ultimul rînd, de neaten]ia mea –, el nu putea ap`rea în forma pe care o predasem editurii,
a[a c` am hot`rît retragerea lui.
Cum volumul con]ine majoritatea textelor din rubrica „Filmemorie“, [i cum titlul articolului
de fa]` a inspirat subtitlul (care poate fi „tradus“ în cel pu]in dou` feluri: „{i eu (am fost) în Ar-
cadia Cinemaului“, „{i în Arcadia (exist`) Cinema“…), îl reproduc mai jos. Aducîndu-l la zi,
totu[i: la data scrierii lui (1996), ultimul film al lui Atom Egoyan se numea Exotica; între timp,
cineastul canadian a mai reu[it doar dou` filme notabile – The Sweet Hereafter, 1997, [i Feli-
cia’s Journey, 1999 –, toate celelalte titluri ale sale fiind, din p`cate, tot atîtea e[ecuri…

Un cineast secret
„Trebuie s`-]i pui între-
barea: cum a ajuns persoana de
fa]` pîn` aici? Ce dezv`luie
chipul sau felul s`u de a fi în
leg`tur` cu itinerariul s`u?
Trebuie s` te convingi c` aceas-
t` persoan` are ceva de ascuns
[i c` tu trebuie s` g`se[ti acel
lucru. Îi cau]i prin bagaje, dar
ceea ce urm`re[ti, de fapt, sînt
chipul [i gesturile sale…“
Cu aceste cuvinte începe
Exotica, filmul canadianului de
origine armean` Atom Egoyan:
realizat în 1994, el a luat, în
acela[i an, Premiul Criticii In-
terna]ionale (FIPRESCI) la Fes-
tivalul de la Cannes. Recunos-
cut, în fine, drept unul dintre
cei mai interesan]i/importan]i
cinea[ti contemporani, deschis
– datorit` acestei consacr`ri –
unui public mai larg decît cel
„destinat“ anterioarelor sale
lungmetraje, Egoyan r`mîne,
cu toate acestea, un artist sin-
gular [i secret; la antipodul
compatriotului s`u David Cro-
nenberg (întîmpl`tor, tot Pre-
miul FIPRESCI la Cannes pen-
tru controversatul [i provoca-
torul Crash!), Egoyan nu este
un radical, de[i exist` o deloc
neglijabil` dimensiune subver-
siv` în arta sa. Mai curînd,
Egoyan este un cineast „de Atom Egoyan
leg`tur`“, unul care – hr`nit la
[coala nelini[titoarelor de[er- punîndu-se cu toat` seriozi- dorin]a colectiv` de a da un primul lungmetraj al lui f`r` temei, de contraband`). În-
turi antonioniene [i la acelea, tatea în serviciul artei sale, nu sens existen]ei celuloidului. Egoyan, Next of Kin, din 1984); treb`rile se înl`n]uie… De fapt,
[i mai nelini[titoare poate, ale uit` s` se ofere, totodat`, ca Scena cu care se deschide Thomas, proprietarul homo- întreb`rile – acea fraz`, citat`
„erei video“ – încearc` s` le posibil mediator: acela care, Exotica este simptomatic` pen- sexual al unui magazin cu ani- la început – sînt chiar ante-
fac` s` comunice (cuvînt crucial prin propria persoan` (ca în tru obsesiile de cineast ale lui male de cas`, este scrutat în- rioare acestor prime imagini:
la Antonioni, dar [i la mult filmul din 1993, Calendar) [i Egoyan: sîntem în vama unui delung dind`r`tul unei oglinzi ele vin imediat dup` generic
mai tîn`rul s`u confrate cana- prin gesturile sale (aici, filme), aeroport, la controlul bagajelor de doi oficiali ai serviciului de pe fondul unei muzici (autor:
dian). În fond, un artist care, depune m`rturie despre (am`nunt care aminte[te de vam` (Thomas este b`nuit, nu Mychael Danna) etnic incerte,

6
evanescente, îns` nu mai pu]in
obsesive. „Cum a ajuns per-
soana de fa]`“, „ce dezv`luie
chipul“, „itinerarul s`u“… În-
treb`ri cu alur` poli]ist` (deta-
liu care, iar`[i, este important,
avînd în vedere dezvoltarea ul-
terioar` a pove[tii!), dar [i frîn-
turi (esen]iale) ale unei medi-
ta]ii existen]iale: filmul va
multiplica la infinit un stil al
dialogurilor înc`p`]înat in-
FILMEMORIE
terogative, reverberînd parc`,
la scara întregului, aceste inde-
cidabile de început… Homose-
xualul Thomas d` corp aici
ideii de incongruen]` cultural`
sau de inadaptabilitate etnic`,
prezente în toate filmele lui
Egoyan (Egoyan însu[i, n`scut
în 1960 în Egipt din p`rin]i ar-
meni, dar crescut în Canada,
este un „caz“ în acest sens); dis-
pozitivul de urm`rire [i
supraveghere – aici, un simplu
ecran – este un ecou al
nenum`ratelor dispozitive
video din celelalte filme; baga-
jele, ca [i cuvîntul rostit din off,
„itinerar“, sînt semne ale pre-
ocup`rii constante a lui
Egoyan de a transcende psiho-
logic grani]ele cultural-geo-
grafice, sau m`car de a c`uta
un sistem hermeneutic care s`
fac` posibil` comunicarea
transcultural`; iscodirea obse-
sional` a chipului, gesturilor
etc. se leag` de una dintre
figurile recurente ale
nara]iunii lui Egoyan – cea
care, de fapt, adun` într-o
metafor` comun` toate sem-
nele enumerate mai sus. C`ci,
evident, chipul [i gesturile sînt,
în ele însele, tot atîtea indicii
ale etnicului/culturalului/so-
cialului, iar cercetarea lor
poate da iluzia cunoa[terii; c`
aceste lucruri nu duc, în reali-
tate, decît într-un impas înc` [i
mai profund, c` suprafe]ele nu
fac decît s` ascund` [i c` orice
aproximare a sensurilor as-
cunse este, cel mai adesea,
aleatoare – iat` impresia pe
care filmele lui Egoyan o
induc, cu st`ruin]`, în specta-
torul avid de certitudini.
Aceast` „nesolu]ionare“, acest
indecidabil tenace este, de alt-
minteri, [i indiciul cel mai sen-
sibil al subversiunii pe care es-
tetica lui Egoyan – în conti-
nuarea celei antonioniene – o
implic`…
Exotica
Spre deosebire de filmul
imediat anterior (Calendar, re-
alizat pe 8 mm [i pe 16 mm),
Exotica este o oper` mult mai
complex`, func]ionînd pe
diferite niveluri. Faptele se
în[iruie aproape hipnotic, ur-
mînd parc` sunetele muzicii
din generic, venind dintr-o an-
terioritate înc`rcat` de
semnifica]ii: sîntem – deja – în
„Exotica“, numele localului-bar
în care lascive siluete feminine
se supun, languros, ritualului
mereu-repetat al striptease-
ului… Printre aceste siluete –
cea a Christinei, Lolit` placid`
[i mecanic` oferindu-se
voyeurilor prezen]i pe rit-
murile cîntecului lui Leonard
Cohen „Everybody Knows“.
(Un scurt-metraj din 1981 al
lui Egoyan poart` titlul Peep
Show!)
Dar ce [tiu, de fapt, clien]ii
barului, ce [tie patroana lui,
Zoe (interpretat` de so]ia lui
Egoyan, Arsinée Khanjian), ce
[tie disc-jockeyul Eric?…
R`spunsul la aceste întreb`ri
este fragmentar, amînat. Unuia
dintre clien]i, lui Francis, in-
spector financiar, i-a fost ucis`
fiica (ea apare doar în imagi-
nile unui home movie), iar
mama fetei, negres`, a murit
într-un accident de ma[in`.
Francis continu` s` o cheme
pe nepoata sa, adolescent`, s`
fac` „babysitting“ într-o cas`
goal` – dup` cum, sear` de
sear`, acela[i Francis revine în
localul „Exotica“ pentru a o
urm`ri pe Christina (abia în
final afl`m – într-un ultim
flashback – c` aceea[i Chris-
tine obi[nuia, ca adolescent`,
s` fac` „babysitting“ pe lîng`
fiica lui Francis…). Azvîrlit din
local pentru a o fi atins, la in-
stig`rile lui Eric, pe Christina,
Francis îl [antajeaz` pe
Thomas – c`ruia îi verific` re-
gistrele de impozit – s` mearg`
la „Exotica“ în locul lui [i s` o
ating` pe Christina… Scenele se
repet` aparent f`r` motiva]ie,
ritmul t`r`g`nat al striptease-
ului d` ritmul întregului film,
iar o imagine la început idilic`
– un cîmp bîntuit doar de fru-
muse]ea calm` a amiezii –
revine de cîteva ori pe par-
cursul filmului, tot mai
„corupt`“ în singur`tatea ei,
pîn` cînd ne d`m seama c` e
vorba de cîmpul pe care a fost
g`sit` feti]a lui Francis, asasi-
nat`. (Acest cîmp seam`n` cu
acela dintr-un tablou celebru al
hiperrealistului amerian An-
drew Wyeth, intitulat – coinci-
den]`? – „Christina’s World“).
Exotica emo]ioneaz` tocmai
prin aceast` continu` pendu-
lare între ambiguitatea prezen-
tului, atrocitatea prezentului-
trecut (un fel de „trecut ime-
diat“) [i imensitatea calm` [i
benign` a planului-secven]`
care este Trecutul (sau Înce-
putul). În Început – care nu are
o valoare neap`rat metafizic`,
ci, mai ales, una instrumental`
–, toate lucrurile [i lucr`rile
aduse în fa]a ochilor au inge-
nuitatea acelui home movie în
care o descoperim pe fiica lui
Francis: un film prost cadrat,
tehnic imperfect, în care feti]a
este prins` în acea atitudine
echivoc` în care nu [tii („ce
dezv`luie chipul sau felul s`u
de a fi…?“) dac` face cu mîna
celui care o filmeaz` sau
încearc` s` se ascund` de el…
„Trebuie s` te convingi c`
aceast` persoan` are ceva de
ascuns“: acest ascuns este
corupt, „criminalizat“ ca sens
pentru c`, deja, nu mai este
vorba despre o fiin]` care se as-
cunde (din pudoare sau joac`),
ci, poate, despre un indiciu as-
cuns. Toat` subtilitatea cine-
matografului lui Egoyan st` în
aceast` deplasare de sens – din-
spre pur spre impur –, dar [i in-
vers; tot sensul demersului s`u
– atent, exact [i tenace – st` în
intuirea dureroas` a faptului
c`, în fa]a pulveriz`rii actuale,
veriga necesar` – dar
insuficient` – este amintirea
Începutului; un Început care,
lipsit de nuan]ele patriarhal-
paseiste ale alegoriilor la în-
demîn`, înseamn` – poate –,
pur [i simplu, o Arcadie a sen-
timentelor…
Calendar
Este o Arcadie pe care
cineastul o întrez`rise [i în Ca-
lendar (1993) – filmul în care
apare el însu[i într-un rol
(principal) [i pentru care, tot
pentru prima oar`, a filmat în
Armenia originilor sale. Dac`
Exotica dezvolt` o intrig` mai
curînd estompat` decît elabo-
rat`, aici – în filmul care îl pre-
cede – g`sim o intrig`
„esen]ial`“, clar construit` [i în
care caracterul ritual al
scenelor care se repet` cap`t`,
deja, o func]ie stilistic`.
Prin metafora striptease-
ului, Egoyan încercase – în
Exotica – o variant` la mai fa-
miliarul s`u joc cu oglinzile
noilor tehnologii. În Calendar,
el se abandoneaz` paranoiei
video, f`cînd din „a privi“ [i „a
fi privit“ înse[i resorturile in-
trigii (în acest sens
„esen]iale“!). Tot în Exotica, el
v`zuse rela]ia exhibi]ionist-
voyeur ca o analogie a confe-
sionalului; în Calendar – ca [i
în foarte timpuriul Next of Kin
(1984) –, el este preocupat de
vizual mai degrab` în m`sura
în care acesta izbute[te (sau
nu) s` fie nu doar excurs (& re-
curs) terapeutic, ci [i un reper
hermeneutic. În fine, dac`
Exotica p`rea s` se sprijine pe
conven]ia teatrului psi-
hanalitic (ca [i la Bergman),
Calendar face din simplitatea
deconcertant` a dispozitivului
s`u (o anumit` „frontalitate“)
singura realitate… „Ce se întîm-
pl`“, de fapt, în Calendar este
ironic (parodic?) de „uman,
prea uman“ (sau, cum se
spune, „universal valabil“):
naratorul (fotograf trimis în
Armenia pentru a poza bise-
rici, o comand` pentru un
calendar) este p`r`sit de so]ie
(aceea[i Arsinée Khanjian),
care se îndr`goste[te de un lo-
calnic ce le servea drept [ofer [i
ghid. Cum naratorul nu
vorbe[te armeana, so]ia lui este
cea care face oficiul de
traduc`tor între el [i ceilal]i –
[i, într-un mod mai intim [i
mai derutant, între el [i ghid.
Filmul este povestit (în flash-
back) pe baza peliculei de 8
mm pe care naratorul-fotograf
a filmat-o la fa]a locului, în
timp ce poza bisericile
armene[ti [i – totodat`, dar
f`r` s`-[i dea seama – în-
ceputul destr`m`rii c`sniciei
sale… Dup` o vreme, în casa
naratorului se perind`
dou`sprezece femei de etnii
diferite care, exact în fa]a
calendarului, telefoneaz`
iubi]ilor lor (?), vorbind în
limbi necunoscute în timp ce
acesta î[i aminte[te scenele din
flashback; dialogul lor telefo-
nic este „ilustrat“, în fiecare
lun`, de o imagine schimbat` a
filei calendarului.
Exist`, în Calendar, premise-
le (serialitatea, tonul plin de
umor cu care sînt tratate
scenele cu „fete în fa]a unui
calendar“) unui scenariu à la
Peter Greenaway, îns` Egoyan
reu[e[te s` fie personal [i,
într-un fel, mai profund – în
aparenta sa deta[are – decît
Greenaway, f`cînd din „calen-
dar“ mai pu]in un element for-
mal [i mai mult decît un obiect
simbolic. Egoyan transform`
am`nuntul narativ în suspans,
iar suspansul într-o foarte
rafinat` manier` de a vorbi de-
spre sentimente intraductibile.
Dac` interpretarea (gesturilor,
chipurilor, culturilor etc.) este
tema latent` a acestui film,
atunci imposibilitatea de a
„traduce“ (altfel decît în sensul
caragialesc-conjugal f`cut posi-
bil, iat`, de limba român`!) feri-
cirea trecut` într-un prezent
fericit este temeiul s`u adînc.
Arcadia întrev`zut`, cîndva, în
realitatea tr`irii r`mîne numai
pe retina inimii: a „fixa“ b`taia
acestei inimi/imagini cu in-
strumentele cinematografului
(fotografiei, video-ului etc.)
este, pentru Atom Egoyan, un
proces deloc inocent: „Am
marii dubii în ce prive[te trans-
miterea emo]iilor pe ecran.
Am sentimentul c` e mult prea
u[or s` fixezi pur [i simplu ca-
mera de filmat pe cineva care
sufer`. Acest lucru m` tulbur`
foarte mult“, spune el. De
aceea, „imaginea“ pe care o d`
el despre individul contempo-
ran – despre acest vacuum
umplut cu slogane care este
omul actual – este una care,
parcurgînd drumul pîn` la
pacea arcadian` a Începutului,
sufer` con[tiin]a dureroas` [i
vinovat` a pudorii de a o
dezv`lui…
Un cineast
„desecretizat“?
The Sweet Hereafter –
ecranizare (dup` romanul
omonim al americanului Rus-
sell Banks) în care temele
predilecte ale lui Egoyan – sin-
gur`tatea (vidul existen]ial),
incomunicabilitatea (sau
dificultatea de a-]i „traduce“
sentimentele) [i, mai ales,
copil`ria („sacrificiul
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
inocen]ilor“, pus aici în
leg`tur` cu un poem de Robert
Browning ce reia mitul
„Cînt`re]ului de flaut din
Hamelin“) – î[i g`sesc o
desf`[urare dramatic` oare-
cum sapien]ial`. Filmul e ca
un Todeslied, lent [i implacabil,
cu o atmosfer` grea de Apoca-
lips` profan` (senza]ie accen-
tuat` de peisajul invernal [i de
muzica obsedant` a aceluia[i
Mychael Danna) [i care se des-
chide, nesperat, spre lumin` [i
împ`care… În rolul avocatului
sosit în mica localitate rural`,
pentru a convinge familiile
copiilor uci[i într-un accident
de autobuz s`-i dea în judecat`
pe vinova]i, Ian Holm face un
rol memorabil.
Felicia’s Journey – tot o
ecranizare (de ast` dat`, dup`
romanul lui William Trevor),
cu ac]iunea plasat` într-un
ora[ industrial din Marea Bri-
tanie. O tîn`r` irlandez` îl
caut` pe tat`l viitorului s`u
copil [i cade în mrejele pofti-
cioase ale unui „c`pc`un-în-
serie“ cu vorba mieroas` (Bob
Hoskins, excelent), al c`rui
„hobby“ maniacal este g`titul
[i urm`rirea continu` a emi-
siunilor TV în care, copil,
ap`rea al`turi de mama sa
(Arsinée Khanjian, deli-
cioas`!)… Cel mai extravagant
(din punct de vedere stilistic)
[i, probabil, cel mai entertaining
(comedie, dram`, thriller) titlu
din filmografia lui Egoyan, cu
un twist provocator: copilul,
v`zut nu doar ca victim` (a
adul]ilor), ci [i ca poten]ial
criminal…
Ararat (2002) – cel mai
prost film al cineastului cana-
dian, un film-în-film despre
turnarea unei epopei istorice
privind genocidul armenilor.
Butaforia de pe platou se con-
tinu`, din p`cate, în Ararat-ul
lui Egoyan, care nu reu[e[te s`
ridice povestea peste nivelul
unui Henri Verneuil… Într-un
rol principal ([i mai mult ca un
icon oficial) apare Charles
Aznavour.
Where the Truth Lies (2005) –
alt titlu nefericit din cariera lui
A.E.; în încercarea de a face un
film-hollywoodian-cu-vedete
(Kevin Bacon, Colin Firth [i
nou-venita Alison Lohman),
Egoyan se încurc` în i]ele unei
pove[ti (Crim`! Mister!!
Politic`!!!) în care nu pare s`
cread` o secund`…
Ce se întîmpl` cu acest
cineast atît de interesant, pîn`
nu de mult? Deocamdat`,
canadianul s-a îndreptat spre
documentar (Citadel, 2006); s`
sper`m c` de acolo îi va veni
inspira]ia viitoarelor filme cu
adev`rat „by Atom Egoyan“! j
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
Bomb`neli, atacuri,
înduio[`ri
o DAN C. MIH~ILESCU o
A
CUM vreo doi, trei ani
eram într-un juriu la Uniu-
nea Scriitorilor când am
auzit, apropo de Patapie-
vici, mai multe opozi]ii
fa]` de calitatea sa de scriitor. E filosof,
cum s`-l premiem ca scriitor? Am
crezut c` n-aud bine, am cerut
explica]ii, dar nu am înregistrat alte
motiva]ii în afara cârcotelilor de genul
„s`-l premieze al]ii“ (?), „[i-a[a n-avem
destule premii pentru beletristic`…“ etc.
Am protestat senin dar ap`sat – n-am
fost singurul – [i s-a c`zut la pace. Îns`
gustul amar al mir`rii mi-a r`mas, mai
ales c` l-am asociat, abia cu acea ocazie,
altor rumori conflictuale din breasl`,
cum c` „Liiceanu boicoteaz` Uniunea“
(i.e. nu se-nghesuie s`-l publice pe Bre-
ban [i-l prefer` numai pe C`rt`rescu,
dup` ce l-a extirpat pe Agopian), Hu-
manitas mai mult traduce, în timp ce
Poliromul debuteaz` june]ea narativ`
autohton`, P`ltini[ul vrea s` compro-
mit` scriitorimea [.a.m.d.
{i uite c`-l v`d acum pe Florin Iaru
(Evenimentul zilei, 30 oct., citat – corect,
sper – în articolul „Reclama face scri-
itorul“ de C`t`lina George, anume de-
spre finala scriitorilor de la „Zece pen-
tru România“), un poet pe care-l admir
fix din 1974, declarând c` „Andrei Ple[u,
Horia-Roman Patapievici, Gabriel Li-
iceanu [i Nicolae Manolescu nu sunt
scriitori. Ei sunt esei[ti-filosofi care
scriu într-o frumoas` [i corect` limb`
român`“.
E – s` m` ierte amicul Iaru – scanda-
los. A[ putea întreba t`ios: oare ce altce-
va decât scriitor român este cel care
scrie eseu într-o frumoas` [i corect`
limb` român`? A[ putea spune scurt c`
Zbor în b`taia s`ge]ii, U[a interzis`, Jur-
nalul de la Tescani [i Cititul [i scrisul sunt
literatur` pur`, ata[ant` (potrivit
afinit`]ilor elective) [i de cea mai bun`
calitate. În plus, literatura unor perso-
naje literare în toat` puterea cuvântu-
lui, cu o redutabil` for]` de impact pe
pia]a literar` [i la bursa stilistic` auto-
hton`, autori oricând capabili s`-i con-
cureze în ochii cititorilor pe Eliade, Cio-
ran, Blaga, Pârvan, G. C`linescu, E. Lovi-
nescu… sau [i ace[tia sunt „doar“ esei[ti-
filosofi sau critici cu veleit`]i literare?
Dar, dincolo de frecventarea literaru-
lui pur, fie [i numai în ramele memo-
rialisticii, ale literaturii evocative, nu-
mele citate apar]in unor oameni care
prin chiar natura temelor [i a stilului
practicat sunt scriitori cât încape. Da,
nu fac beletristic`, nu sunt creatori de
fic]iuni literare, dar sunt litera]i înainte
[i dup` ce sunt filosofi, esei[ti, critici li-
terari sau de art`, [i chiar jurnali[ti pro-
priu-zis. La fel s-a must`cit când a fost
propus Mihai {ora la premiul opera
omnia al Uniunii Scriitorilor. De acord,
{ora nu este Buzura, dup` cum Nicolae
Manolescu nu este Ana Blandiana. Dar
toat` filosofia lui {ora este un roman de
idei care irig` literarul, iar eseistica lui
Manolescu, ca [i a lui Zarifopol sau Pa-
leologu, este (inclusiv) un jurnal de idei
literare, oper` de scriitor care a iradiat
în câmpul beletristic mai mult decât o
sut` de romane [i-o mie de plachete de
poezie.
A rediscuta, de exemplu, cazul lui
Blaga – poet? filosof? poet filosof?
filosof poet? – e demult o z`d`rnicie,
chiar una sup`r`toare. La fel, tot navi-
gând între etichete – savant, prozator,
istoric (sau filosof) al religiilor, eseist,
indianist, gazetar –, Mircea Eliade s-a
fixat cel mai bine sub blazonul de scri-
itor. În fine, poate s` conteste cineva c`
Andrei Ple[u este cel mai str`lucitor
stilist al momentului literar actual? Ce
conteaz` c` o face întâi de toate ca edi-
torialist? Nu sunt editorialele lui eseuri
de prima mân`? {i nu sunt aceste eseuri
oper` de scriitor propriu-zis? {i ce dac`
s-a format ca estetician sau istoric al
formelor plastice, ori ca filosof al cul-
turii sau istoric al ideilor? În esen]`, tot
scriitor r`mâne.
Mai degrab`-mi vine s` v`d în rezer-
vele de acest fel tot o form` de alergie la
„p`ltini[ism“. Pe de alt` parte, drag`
Florin, dac` e s` fim ni]el par[ivi à la
Trahanache, aici e [i o chestie de tactic`
electoral`. Oameni ca esei[tii cita]i nu
trebuie l`sa]i prad` exclusiv domeniu-
lui de prim` legitimare. De ce s` nu-i ex-
tragi din când în când de acolo, de pe la
institutele de filosofie sau de istoria
artei, [i s`-i atragi spre lumea literelor,
de la Cazan, Gulian [i Gogonea]` c`tre
Agopian [i Noica? Sau nici Noica nu e
mare scriitor de idei în române[te? A te
situa în zonele de grani]` dintre genuri
[i discipline nu trebuie s` fie o pacoste,
o asumare de îndoite riscuri (a fi supus
tirului de pe ambele maluri), ci, dim-
potriv`, o [ans` multiplicat`.
Mihai {ora la 90 de ani
Dac` tot suntem prin împrejurimi,
s`-i transmitem lui Mihai {ora gândul
nostru de bine la cei 90 de ani recent
împlini]i [i s`rb`tori]i la ditamai
Cotrocenii preziden]iali. (În 2007 se fac
60 de ani de la Dialogul interior galli-
mardic, volum reeditat zilele acestea la
Humanitas, împreun` cu Sarea p`mân-
tului [i A fi, a face, a avea, într-o serie de
autor.) În nr. 205 al „22“-ului, Aurelian
Cr`iu]u public` o convorbire cu Mihai
{ora realizat` în mai 2006, unde am dat,
pour une fois, nu doar de idei, ci mai ales
de st`ri mirifice, tr`ite la intensitatea
reflec]iei înalte. Nu oricine poate vorbi
atât de conving`tor despre „t`cerea
dens`“ a nop]ilor de var` bihorene [i de
„cosmosul care se odihne[te, într-un fel
de resorb]ie în el însu[i“. „De[i copil –
î[i aminte[te {ora – nici nu alergam
dup` gâze, nici nu f`ceam ceva anume,
ci st`team pur [i simplu culcat pe spate
[i m` uitam în ne[tire la cer [i la norii
care treceau. A fost o experien]` de co-
muniune, pentru mine fondatoare.
M-am sim]it atunci ca fiind una cu
lumea, contopit cu ea“. Suntem, a[adar,
la un pas de „c`derea în sus“ a lui Nichi-
ta eminescianul, când se pierdea poeti-
co-panteic în privitul stelelor, [i la alt
pas de acea simplitate abisal` heideg-
gerian` din „Drumul de ]ar`“. Oare mai
e cazul s` opt`m între tr`irea filosofic`
[i cea liric`?
„Diminea]a, continu` {ora, m` pot
bucura de soare. La ora 5, peretele aces-
ta este luminat [i am soarele care
alunec` de-a lungul unei ore întregi pe
partea aceea a bibliotecii [i m`tur`
toat` suprafa]a ei. {i atunci ]in foarte
mult s` m` trezesc ca s` am parte de o
baie de lumin` în timp ce-mi sorb
cafeaua, apoi în timp ce-mi întorc
cea[ca. Vreau s` am aceast` lumin` care
se perind` de la stânga la dreapta“.
Fericit curajul nonagenar de a fi sin-
cer [i cu des`vâr[ire simplu, a[a cum
trebuia s` fii Eugen Ionescu – de l’A-
cadémie Française – la 70 de ani ca s`
po]i exclama f`r` team` de ridicol [i cu
deplin` for]` de convingere: „de ce
TREBUIE s` murim!?“
Timp oprit
pe chipul breslei
Am avut norocul s` vizitez de unul
singur expozi]ia lui Ion Cucu de la
Muzeul Literaturii, cu fotografiile scri-
itorilor. M-am dus ca n`tângul într-o zi
de luni, de[i trebuia s`-mi închipui c`,
7
VIA}A LITERAR~
de[i al literaturii, Muzeul tot muzeu
este [i ca atare lunea e în rela[. Noroc cu
paznicii locului c` am putut s` cutreier
în voie, neh`r]uit de cine [tie ce con-
frate votcar, otr`vit [i aburit de delir de
grandoare. Sute de chipuri brusc în-
tinerite gra]ie timpului oprit în loc.
Scene suspendate aporetic între nostal-
gie [i ironie. Instantanee pe care se
poate glosa amar sau frenetic, melanco-
lic sau mali]ios ceasuri de-a rândul.
Primul te întâmpin` Paul Georgescu, în
1983, apoi Gabriela Adame[teanu, gân-
ditoare, în 1982, Ana Blandiana,
r`pitoare, în 1970, Nichita cu Gabi Meli-
nescu, demultul cuplu legendar. Ioan
Alexandru surprins singur într-un auto-
buz al breslei din 1976, sau în acea fo-
tografie extatic` de neuitat, adev`rat
catharsis, sub stropii de ploaie. Alexan-
dru Oprea cu Ion L`ncr`njan [i C.
St`nescu, beton partinic. Un [ir lung de
Nichita (feble]ea fotografului) [i o suit`
semnificativ` de fotografii în care
Eugen Simion apare invariabil împre-
un` cu Nicolae Manolescu într-o nes-
fâr[it`, alambicat` complicitate: primul,
de obicei înfipt sever, mandarinal, în
prim-plan, al doilea ceva mai dandy,
mai dedat ludicului [i u[or mocqueur
adesea. Geo Bogza, când pozeur, când
pi[icher. Mult Mircea Dinescu – el cu
Ma[a în 1982, dou` splendori senzuale,
sau, tot în 1982, Dinescu perorând
într-o [edin]` furtunoas`, privit con-
trariat de Jebeleanu, scrut`tor de D.R.
Popescu, complice de Geo Bogza [i
aluziv ghidu[ de C. }oiu. Apoi Breban,
1973, a[ezat – motan torcând boiere[te
– între Ana Blandiana [i Nina Cassian.
Jebeleanu cu trabuc [i borset` în 1980,
mo[tenindu-[i din plin interbelicul in-
terviu cu junele delincvent Nicolae
Ceau[escu. Daniel Turcea în ipostaz` de
Labi[ redivivus. H. Zinc`, Nicolae
T`utu, Drago[ Vicol în 1968 – o jale.
Alt` jale: I. Peltz, Ion Biberi [i Noica, în
1979, trei amurguri în trei culori.
Multe poze excelente, care echiva-
leaz`, cum spuneam, cu tot atâtea
eseuri de istorie literar`. Radu Tudoran
cu Geo Bogza în 1981, unde Bogza e…

8
dublu, adic` reflectat în oglind`. Sau
Marin Sorescu – tipic de Lilieci – în
canicul`, cu batista înnodat` pe cap,
cum fac pescarii. Sau B`ie[u cu Sântim-
breanu în 1984, ca David cu Goliath.
Senza]ia cople[itoare, dincolo de
nostalgie, r`mâne mila. {i autocom-
p`timirea. Te cuprinde a[a, o jale de la
linguric`, de cum [i-a b`tut comunis-
VIA}A LITERAR~
mul joc de scriitorime tocmai orga-
nizându-i cu [art huzurul [i e[uarea, he-
donismul [i umilirea, finan]ându-ne
halucina]iile devoratoare spre a ne vida
cât mai tare de caracter, favorizîndu-ne
cu invidie sau dispre] alcoolismul, crai-
lâcul, lehamitea… [i înmormânt`rile.
Eu unul a[ mai fi dorit o poz`: a
colonelului Victor Achim, fie în postu-
ra de acum un sfert de secol, fie pe post
de editura Paco. Dac` tot nu mi l-a
prezentat nimeni niciodat`, încai s`-l fi
v`zut acum, la un loc cu turma
ascult`tor-delatoare. Nu de alta, dar
prea-i plutea umbra peste [i printre
portretele în[irate acolo.
Doctoratul lui M`niu]iu
[i decep]ia Andrei {erban
G`sesc întâmpl`tor printre
morm`na[e de fi[e o însemnare din 10
aprilie ora 11, UNATC, la doctoratul lui
Mihai M`niu]iu, „Introducere în
filosofia actorului“. Ei bine, da, a fost
nevoie ca M`niu]iu s` treac` [i prin a[a
ceva. (Las-c`, fa]` de atâ]ia al]i oameni
de teatru obliga]i s` se fac` doctori f`r`
nici un fir de preg`tire teoretic`,
M`niu]iu e [i om de bibliotec`, doldora
de lecturi firoscoase – aud acum c` st`
s` plece [i profesor prin State!) În asis-
ten]`, Marcel Iure[, Florica Ichim, Mari-
na Constantinescu [i Mircea Rusu,
Michi Dobrin cu Alexandru Dabija,
Marius St`nescu, Andreea Dumitru, Ion
Cazaban, George Iva[cu, Aura Cor-
beanu. Comisia a fost compus` din
Alexa Visarion, „conduc`torul
[tiin]ific“ al tezei, Gheorghe Ceau[u,
Remus Rus, Vasile Morar, Elisabeta
Munteanu.
Am notat cu pl`cere: triada pe care o
fac eul actorului, persoana fizic` [i per-
soana ludic`. Func]ia catharctic` a celei
din urm` (dac` ea nu s-ar manifesta ca
autoterapie, am avea pe scen` numai
oameni nebuni) [i – zice Spinoza –
partea ei de eternitate. Aflu c` Georg
Simmel ar fi vrut s` scrie o art` a ac-
torului. (Pasionat ca student de Simmel,
cred c` [i lui Cioran i-ar fi stat bine
hamletizând lâng` vreun craniu din
cimitirul R`[inarilor.) Zilele trecute am
aflat c` teza lui M`niu]iu a pl`cut la
Humanitas, unde va fi tip`rit` probabil
anul viitor.
Ce m-a tulburat pân` la încruntare a
fost incredibila n`val` de tobo[`risme,
c` altfel nu pot s` le spun, atunci când
s-au pornit vorbirile profesorilor:
„sacralitate conceptual`“, „dialogul inci-
tant al ideilor“, „sintez` conceptual` a
necuprinsului“, „mesianizeaz` utopiile
scenei“, „fenomen fascinatoriu“, „rela]ia
pulsatorie dintre masc` [i rol“, „prin
analogie cu prezentul imediatit`]ii“,
„contagiunea face loc comuniunii“,
„histrionitatea ca figur` fundamental` a
omului“, „procesul de estetogenez`“,
„arta actorului ca heteroraportare“,
„travaliu de tr`iri noetice“.
Nu m-am dus la Sarah Kane-ul lui
M`niu]iu din Festivalul na]ional de
teatru. De fric`. I’m too old for that. Oricât
mi s-a spus c`-i la antipodul mont`rii
lui Andrei {erban, a[a de tare m-a spe-
riat cronica Magdalenei Boiangiu din
Cotidianul la spectacolul regizat de
{erban la Cluj, încât mi s-a risipit pân`
[i bruma de curiozitate r`ut`cioas`.
Nu [tiu cum (se) face, dar fiecare
revenire bucure[tean` a lui Andrei
{erban se las` cu scandal. Mediatic, o fi
bine, nu zic nu, dar omene[te chestia
sun` cam a ranchiun` nevindecat`, re-
sentimentar, deci nepl`cut. Oricum,
tare urât` a fost replica regizorului
(v. Cotidianul, 13 nov.) la cronica Mag-
dalenei Boiangiu, un text, acesta din
urm`, foarte bine încheiat la nasturi, de
bun-sim] [i deplin profesional. „Îm-
potriva bunului-gust, da, asta e lumea
lui Sarah Kane, fie c` v` place sau nu!!!“,
conchide {erban. P`i tocmai asta era [i
esen]a cronicii [i nu altul este rostul
cronicarului: s` spun` limpede ce nu-i
place. Cât` vreme o face aplicat [i
sobru, adic` argumentat [i nepamfletar,
cel comentat nu are de ce s` cear` drept
la replic`.
Ei nu, urzicat ca un debutant insur-
gent, {erban pluseaz`: „Oricum, data vi-
itoare voi face un spectacol în biseric`.
Promit“. De ce oare? Ca s` fac` valuri
precum Evangheli[tii Alinei Mungiu în
Moldova? Ca s` mascheze deficitul es-
tetic prin rebeliuni acneice? Ca s`-[i
r`zbune focul fostului directorat de la
Na]ional? Cu cine se lupt`, în fond, An-
drei {erban? Cu parohialitatea [i patri-
arhalismul publicului b`[tina[? De ce?
{i cum? Cu Ministerul Culturii? La ce
bun? Sau, mai degrab`, cu propria-i
vanitate invariabil ulcerat`?
Foarte la obiect a venit articolul lui
Cristian Teodorescu din Cotidianul, 14
nov. Dup` ce ne aminte[te c` tocmai
Magdalena Boiangiu „l-a pus, public, la
punct“ pe Dinu S`raru, cel care, ca di-
rector al Na]ionalului, îl acuzase pe An-
drei {erban de lips` de patriotism, dup`
cum acela[i cronicar avea s` critice di-
rectoratul lui Ion Caramitru exact întru
ap`rarea lui Andrei {erban, Cristian
Teodorescu încheie f`r` drept de apel:
„În]eleg nemul]umirea regizorului An-
drei {erban c` montarea sa n-a fost per-
ceput` cum se a[tepta de o persoan` pe
care o cite[te cu interes «din când în
când» [i care a scris prima despre
Purificare. Dar nu pricep de ce acest
încercat profesionist a folosit în
scrisoarea sa, expediat` de la New York,
o apreciere favorabil` venit` din partea
unui spectator drept contraargument
fa]` de un comentariu profesionist
f`cut în România“.
Apropo de Cotidianul
Am [i eu o burzuluire fa]` de Coti-
dianul, un ziar la ale c`rui anchete lite-
rare am r`spuns cu pl`cere [i prompti-
tudine de zeci de ori în ultimii ani. Spre
deosebire de mul]i confra]i, eu nu am
avut pân` acum nici un incident
nepl`cut, legat de modul precar sau ten-
den]ios cu care jurnali[tii î]i segmen-
teaz`, trunchiaz` ori contorsioneaz`
r`spunsurile. Am tot auzit, de la unul,
de la altul, ba c` s-au trezit cu vorbele [i
op]iunile altuia, ba c` i s-a luat partea
negativ` – nu [i cea pozitiv` – dintr-un
r`spuns anume calibrat pe ambii ver-
san]i, ba c` i s-a citat numai elementul
pitoresc, omi]ându-se înc`rc`tura profe-
sional` etc.
Ei bine, de data asta m-am ars. {i nu
subtil, ci grosolan, inexplicabil [i la-
mentabil. Subiectul ales de Lucia Popa
pentru pagina 15 de luni 20 nov. era
„Scriitori români talenta]i, dar sco[i din
uz“. Tocmai ca s` evit neîn]elegerile,
mi-am trimis r`spunsul prin e-mail.
Iat`-l: „În ce m` prive[te, îmi iau
îng`duin]a s` folosesc termenul de scri-
itor în sensul cel mai larg, aducându-i
în discu]ie nu doar pe Slavici (pe care,
de la excelenta carte a Magdalenei
Popescu, nu s-a mai încumetat nimeni
s`-l comenteze, la acela[i nivel, dar în
condi]iile libert`]ii de azi), ci [i pe Ion
Ghica. Nu doar pe Dan Botta, eseistul [i
poetul Cantilenei, sau pe atât de straniul
Daniel Turcea, ci [i pe Kog`lniceanu
epistolierul, pe Vasile Conta filosoful,
pe Argetoianu, memorialistul teribil,
marea noastr` lec]ie de cinism. Uitat`
sau neglijat` este proza str`lucind de in-
teligen]` [i pitoresc uman a lui P`storel
Teodoreanu (prea iute [i comod sufocat
de epigramistul genial), dar [i în]elep-
ciunea Divanului cantemiresc ori a
Înv`]`turilor lui Neagoe Basarab. Poate
c` [i c`minele de domni[oare din
prozele Ani[oarei Odeanu ar trebui
reeditate, încai ca suav` sfidare pentru
lumea «leg`turilor primejdioase» de
azi, dar e sigur c` Memorialele lui Pârvan
merit` o reactualizare“.
Fix o mie de semne, cum se ceruse.
{i iat` ce a „r`mas“, mai bine zis ce
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
au devenit rândurile cu pricina: „Criti-
cul literar Dan C. Mih`ilescu a remarcat
c` uitarea îi apas` pe mai to]i scriitorii
vechi de la noi, fie c` ace[tia au scris
lucr`ri de calitate, fie c` au scris lucr`ri
slabe. De exemplu, într-o selec]ie auto-
hton` recent`, romanul Mara scris de
Ioan Slavici nici m`car nu a fost
men]ionat, de[i are virtu]i literare au-
tentice. Aceea[i soart` împ`rt`[esc [i
multe dintre romanele lui Mihail
Sadoveanu. Dan C. Mih`ilescu este de
p`rere c` nici dramaturgii nu au soart`
mai bun`: de George Ciprian, cu texte
ca Omul cu mâr]oaga [i Capul de r`]oi nu
mai vorbe[te nimeni“.
Nu e halucinant? Nu e de balamuc?
V-am scutit de sic-uri [i de cuvenitele
semne de exclama]ie între paranteze.
Dar s` vezi c` în loc de Kog`lniceanu,
Ghica, Argetoianu, Conta, Neagoe
Basarab, P`storel, Turcea… apar Sado-
veanu [i G. Ciprian, apoi asta-i prea de
tot! Totu[i, de la Divanul la Capul de r`]oi
– e cam mult, nu crede]i, stimat` Lucia
Popa?
Nu am recurs la obi[nuitul „drept la
replic`“ în Cotidianul pentru c` mi-ar fi
trebuit, cum se vede, prea mult spa]iu [i
pentru c` – din punctul de vedere al
cititorilor ziarului – chestia este oricum
una minor`, în vreme ce, în cuprinsul
rubricii de fa]`, ca aplica]ie pe un tip de
mentalitate profesional`, cazul poate fi
mai semnificativ.
Dar ce v`d în acela[i articol al Luciei
Popa? Un subiect despre care voiam
mai demult s` scriu: lobby-ul pentru
Norman Manea, exersat pe bun` drep-
tate ca presiune mediatic`, dar de-
venind sup`r`tor atunci când face pro-
cese de inten]ie mascate. De unde
scoate autoarea „trecerea lui Manea sub
t`cere“?!? când fie [i cea mai
superficial` trecere prin ziare [i prin re-
vistele literare din România ultimilor
ani va fi aproape [ocat` de mul]imea in-
terviurilor, cronicilor, declara]iilor au-
torului, men]ion`rii fiec`rei traduceri
occidentale din c`r]ile sale, propunerii
la Nobel etc., etc. În Cotidianul, Eveni-
mentul zilei, Prezent, Ziua, Jurnalul
na]ional, Ziarul de duminic`, Adev`rul, ca
[i, masiv, în Observator cultural, în Supli-
mentul de cultur`, Apostrof… ce mai, la tot
pasul numele lui Norman Manea a pul-
sat în ultima vreme la concuren]` cu
Andrei Codrescu, într-o mi[care de
lobby excelent organizat`, chapeau! {i
atunci? Cum zice Lucia Popa c` „pu-
blicul nu a avut acces la c`r]ile sale“,
când, cel pu]in de când a intrat în fieful
Poliromului, c`r]ile lui Norman Manea
s-au editat în condi]ii absolut echiva-
lente celor din Apus? {i de unde pân`
unde concluzioneaz` autoarea articolu-
lui c`, dat fiind c` „literatura cu tent`
na]ionalist` nu este chiar pe gustul“ lui
Norman Manea, ba dimpotriv`, „lucrul
acesta deranjeaz`“. Pe cine deranjeaz`?
Ce au na]ionalist autorii de succes pe
pia]a româneasc`, de la C`rt`rescu,
Haruki Murakami, Ple[u, Llosa ori Paler
la Sandra Brown, Dan Brown, Pamuk
sau Radu Paraschivescu?
Tot aluzii am`rui [i incrimin`ri
voalate v`d pân` [i la Geo {erban – un
istoric literar cât se poate de sobru [i
aplicat, om sub]ire [i ponderat de felul
s`u –, care, în Realitatea evreiasc` nr. 261
din 16 oct.-6 nov., scriind despre pre-
mierea lui Norman Manea cu „Médicis
étranger“ pentru Întoarcerea huliganului,
începe a[a: „Evenimentul este prompt
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
consemnat [i pus în lumin` la Bucu-
re[ti de s`pt`mânalul Observator cultu-
ral, într-un efort remarcabil de a atenua
opacitatea, de a diminua apatia sau
idiosincraziile altor confra]i“. {i Geo
{erban citeaz` din editorialul semnat de
Ovidiu {imonca în O.c.: „Prea pu]ini au
spus r`spicat c` Norman Manea e un
mare prozator. În general, topurile
noastre literare nu prea se uit` la scri-
itorii din afara României. În general,
dac` nu tr`ie[ti în România [i nu faci
parte dintr-o ga[c` în stare s` te sus]in`,
e mai greu s` ]i se pun` o coroni]` de
premiant“.
Las` c`, apropo de „g`[ti“, cum pre-
fer` domnul {imonca s` numeasc`
grupurile, grup`rile, lobby-urile etc. din
lumea „intelocra]iei“ care-[i respect`
[taiful o]elit (s` vede]i ce groz`vii se
scriu în presa cultural` francez` cu
ocazia marilor premii!) lucrurile stau
pretutindeni la fel. Dar întrebarea ele-
mentar` este alta: oare dac` sunt „prea
pu]ini cei care au spus r`spicat c` Nor-
man Manea e un mare prozator“, asta e
ceva imputabil vreunei oculte la nivel
na]ional, vreunor sfor`rii legionaroide,
sau tradi]ionalei „mânc`torii“ de
breasl`? Nu cumva, mai degrab`, faptu-
lui – simplu [i legitim, în consecin]` –
c` nu toat` lumea (criticii literare) îl
consider` pe Norman Manea un mare
prozator? Ce are gruparea cu (non)va-
loarea? Facem [i aici ca-n cazul lui An-
drei {erban cu Magdalena Boiangiu?
Nu cumva faptul – nu o dat` men]ionat
acid în interviurile acordate de autorul
Întoarcerii huliganului – c` tocmai Româ-
nia literar` nu a acordat spa]iul presu-
pus-ca-fiind-cuvenit lui Norman Manea
conduce la ideea boicotului general?
Nu cumva atacul abia voalat îl vizeaz`
pe Nicolae Manolescu, cel care a
m`rturisit nu o dat` c`, pur [i simplu,
nu agreeaz` în chip aparte proza lui
Norman Manea? Ceea ce, desigur, sub-
linia criticul, nu are nici cea mai infim`
conota]ie, sau motiva]ie, rasial`.
Am senza]ia c` lui Manolescu i se în-
tâmpl` acum cu Norman Manea exact
ce i se întâmpla spre finele anilor ’80,
când era acuzat direct [i virulent de Ion
L`ncr`njan în Flac`ra [i Scânteia c` nu
scrie despre oamenii partidului – Eugen
Barbu, Paul Anghel, L`ncr`njan, S`raru
[.a.m.d. – nu atât din rezerve de ordin
estetic (n-aveau b`ie]ii treab` cu esteti-
ca), dar din rezisten]` politic` fa]` de
ceau[ism! Tipic proces de inten]ie
bol[evic. De aici [i pân` la a-i pune la
stâlpul infamiei – pe motiv de anti-
semitism – pe to]i criticii literari care
n-au scris, nu scriu sau nu vor scrie
laudativ despre Norman Manea nu mai
e decât un pas. M` întreb cine [i când îl
va face.
Una rece, alta cald`
Ca s` termin cu bomb`nelile: nu am
nici cea mai mic` inten]ie de a m` erija
în avocat al Prea Fericitului Teoctist, de-
spre dosarul c`ruia se pot spune, la
rigoare, cele mai grele lucruri. Dar de
aici [i pân` la tonul folosit de {tefan
Caraman în ancheta revistei Tomis din
septembrie 2006, p. 11 – „…s-a sculat
popa Teoctist (`sta nu mai crap`
odat`?)“ –, parc` e prea mult. {i eu care
m` iluzionam c` vor fi trecut timpurile
în care Vadim Tudor îl gratula pe Cor-
neliu Coposu cu „moartea care-l caut`
pe-acas`…“
M` întreb ce-l face pe {tefan Cara-
man s` împrumute limbajul de maidan
[i-l asigur c`, departe de a câ[tiga simpa-
tia „exterminatoare“ a lectorului icono-
clast, risc`, dimpotriv`, s`-[i îndep`rteze
chiar [i poten]ialii complici gerontofo-
bi. În tot cazul, parc`-i mai meseria[ ata-
cul atunci când se duce-n astfel de ter-
meni: „Fidel` unui monasticism egal cu
autoizolarea [i educat` într-un servi-
lism politic înr`d`cinat, Biserica nu a
fost prezent` în societate [i a reu[it
chiar s` se lase inclus` în sistemul de
propagand` comunist. Figura Patri-
arhului Teoctist e, din p`cate, prin
longevitate [i obedien]`, una dintre
mostrele de baz` ale Genera]iei Expi-
rate“ (Cristian P`tr`[coniu, Cotidianul,
13 nov., p. 8). Tonul face muzica, nu-i
a[a?
Dar s` termin`m en beauté. Du-
minic` 19 noiembrie am avut pl`cerea
s` m` v`d în juriul concursului „Floare
de col]“ (pentru adolescen]ii defa-
voriza]i, cu dizabilit`]i, burse sociale
etc.) la sec]iunea Literatur`, cu George
B`l`i]`, Adriana Bittel [i Marius Chivu
(care fusese [i la edi]ia anterioar`). La
început am fost cam sceptic, nu cre-
deam c` lumea defavorizat` ar fi mai
legat` de lectur` decât favoriza]ii sor]ii.
Sigur, nu erau de a[teptat culmi estetice
la copii de 14-18 ani, fie nev`z`tori, fie
provenind din c`mine sau medii sociale
precare, ci mai ales experien]e de
gândire [i atitudine.
9
Experien]e pe care le-am [i avut, de
la revela]ia faptului c` fenomenul
Harry Potter face pui dr`g`la[i (C`lin
Florin, premiul I, b`iatul având în ma-
nuscris vreo… [apte romane în genul
Potter, „vreau s` fiu [i scriitor“, declar`
el) pân` la num`rul nea[teptat de mare
de copii care au men]ionat Romanul
adolescentului miop printre preferin]ele
VIA}A LITERAR~
care, altminteri, se roteau împrejurul
lui Eminescu, Co[buc, Caragiale,
Rebreanu. (Nu v` bucura]i prea mult,
îmi [opte[te Marius Chivu, îl citesc pe
Eliade fiindc` li s-a b`gat în manuale.)
Unei fete îi plac deopotriv` Caragiale [i
Sandra Brown, alteia Caragiale la fel de
mult ca Eminescu, o alta citeaz` Sara pe
deal, dar tocmai a terminat Alchimistul
lui Coelho. Leonard Mihalache din
C`l`ra[i, un tip de tot pitoresc (premiul
II), nu cite[te poezie, „ca s` nu m`
umplu de al]ii“, [i-a ars deja un roman, a
iubit idealizant, cite[te Cioran [i al`turi
de Romanul adolescentului miop citeaz`
memorialistica lui Eliade [i Maitreyi.
Unei fete din Constan]a, pasionat` de
literatura aventurilor maritime, îi reco-
mand`m Radu Tudoran [i Joseph Con-
rad, iar Alexandra Stern – care cite[te
Shogun [i Codul lui Da Vinci – ne sur-
prinde printr-un adjectiv surprinz`tor
la Bacovia – „puternic“. Un Bacovia în
care nu vede nimic macabru [i care-i
place ca poet „fiindc` nu lingu[e[te
via]a“!
Nu-i r`u. j

10
Cum „g\ndim“
ceea ce vedem
O abordare cognitivist`
ESEU
o ION MANOLESCU o
Cum „dobîndim“ experien]a culorii
Studiul de fa]` î[i propune s` reia [i s` aprofundeze
cîteva din ideile legate de rela]ia dintre cromatism [i
vederea cromatic` prezentate anterior în revista Idei în
Dialog1. Dup` o trecere în revist` a principalelor
pozi]ii teoretice din zona psihologiei [i a filosofiei cog-
nitiviste (una statutînd existen]a obiectiv` a culorilor
în lumea „real`“ [i alta enun]înd caracterul subiectiv
al culorilor [i dependen]a lor de percep]ia [i
8 reprezentarea uman`), pledasem pentru adoptarea
i unui unghi de vedere echilibrat, cu argumente vizînd
De fapt, rela]ia dintre în primul rînd natura interdependent` a rela]iei dintre
subiectivitate cromatism [i vederea cromatic`. Voi încerca s` diver-
[i obiectivitate iconic`, sific aici argumentele care legitimeaz` teoria interde-
percep]ie [i penden]ei [i, în acela[i timp, voi c`uta s` prezint dis-
reprezentare, culoare [i crepan]ele logice care intervin în chiar interiorul aces-
vedere cromatic` poate tei teorii, insistînd asupra modului în care „gîndim“
fi interpretat` [i ca una ceea ce „vedem“. Chestiunea raportului cromatism/ve-
de interdependen]` dere cromatic` va fi discutat` cu prec`dere din pers-
spontan`, ceea ce ar pectiva filosofiei cognitive, iar ilustr`rile vor fi extrase
clarifica par]ial din aria prozei recente, cu prec`dere a celei de realitate
problema raporturilor virtual` (VR) sau cyberpunk. {i în acest caz, se poate
ierarhice [i cauzale. vorbi de existen]a unui „tipar interdependent“: acela
dintre [tiin]a [i literatura postmodern`.
Rela]ia dintre culori [i vederea cromatic` r`mîne
profund ancorat` în natura indeterminant` a punctului
de vedere: din ce perspectiv` statut`m existen]a sau
inexisten]a culorilor, a subiectului privitor sau a obiec-
tului privit? {i ce ne-ar îndrept`]i s` afirm`m c` am
distins indubitabil între „privitor“ [i „privit“, stabilind
un raport cauzal [i ierarhic de nezdruncinat?
Sus]in`torii teoriilor postmoderne g`sesc aici un bun
argument relativist, pe tema deplas`rii punctului de
vedere de la pozi]ia subiectiv` la cea obiectiv` [i in-
vers, într-un parcurs buclat la infinit.
Dac` ne întreb`m, de pild`, ca filosoful cognitiv
Daniel C. Dennett2, de ce merele cap`t` culoarea ro[ie
atunci cînd se coc, orice explica]ie unilateral` va sfîr[i
prin a fi infirmat` de îns`[i aporia care îi asigur` vali-
ditatea. F`r` îndoial`, putem porni de la supozi]ia c`
procesul de „înro[ire“ e determinat de modific`rile
chimice care au loc în fruct atunci cînd zah`rul [i cele-
lalte substan]e ajung la un anumit nivel de concen-
tra]ie, dînd na[tere unor reac]ii specifice [.a.m.d. Dar o
asemenea explica]ie e una de tip structural, descrip-
tiv` în termenii unei procesualit`]i interne ce nu
con]ine nici o referire la punctul de vedere, [i deci
par]ial` [i nesatisf`c`toare: „… nu ar exista mere de la
bun început dac` nu ar exista cultivatori-de-semin]e [i
consumatori-de-mere care s` le vad`, a[a încît faptul c`
de consumatori-de-mere [umani, tri-cromatici nor-
merele sînt vizibile cel pu]in unei anumite categorii
mali, n. I.M.] este chiar o condi]ie a existen]ei lor, nu
un «hazard» pur (din punctul de vedere al m`rului!).
Faptul c` merele dispun de propriet`]ile de reflectare
spectral` a suprafe]ei lor este în egal` m`sur` rezulta-
tul disponibiliz`rii selective a fotopigmen]ilor în
celulele conice ale ochilor consumatorilor [i urmarea
efectelor interac]iunilor dintre zah`r [i celelalte com-
ponente chimice ale fructului“3.
O pozi]ie teoretic` echilibrat` r`mîne deci aceea
care afirm` existen]a culorilor [i a imaginilor la inter-
sec]ia min]ii [i materiei, a percep]iei interne [i lumii
exterioare, a metafizicii [i epistemologiei4. Pe aceste
coordonate, orice abordare de tip rela]ional presupune
multiplicarea punctului de vedere, chiar în interiorul
modelului teoretic computa]ional. De exemplu, în
capitolul Naturalistic Ontologies din volumul s`u Color
Vision. A Study in Cognitive Science and the Philosophy of
Perception (1995), filosoful cognitiv Evan Thompson
utilizeaz` dou` no]iuni aparent incompatibile, de fapt
complementare, pentru în]elegerea vederii culorilor:
obiectivismul computa]ional (computational objectivism), ce
ap`r` pozi]ia obiectivit`]ii cromatice prin recursul la
nivelurile computa]ionale de explicare a vederii [i
subiectivismul neuro-fiziologic (neurophysiological subjec-
tivism), ce leag` pozi]ia subiectivit`]ii cromatice de re-
ducerea explicativ` a vederii la nivelul neurologic5. În
cadrul teoretic propus de Marr [i Thompson, modul
cum „dobîndim“ experien]a culorii rezult` dintr-un
proces de jonc]iune, în care culorile [i propriet`]ile lor
„apar“ ca urmare a interac]iunii dintre percep`tor [i
lumea pe care o prive[te.
De fapt, rela]ia dintre subiectivitate [i obiectivitate
iconic`, percep]ie [i reprezentare, culoare [i vedere
cromatic` poate fi interpretat` [i ca una de interdepen-
den]` spontan`, ceea ce ar clarifica par]ial problema
raporturilor ierarhice [i cauzale. Cel pu]in în ceea ce
prive[te raportul cromatism/vedere cromatic`, Daniel
C. Dennett propune un tipar structural inter-
rela]ional, bazat pe o sincronie auto-reglabil`. Ca
model matriceal, el d` exemplul cartelei de
recunoa[tere a so]ilor Rosenberg, judeca]i [i executa]i
în 1953 în Statele Unite pentru spionaj atomic în
favoarea fostei Uniuni Sovietice6. Ace[tia improviza-
ser` un sistem de recunoa[tere imposibil de falsificat,
rupînd în dou` o cartel` informa]ional` codat` prin
g`urele sofisticate; fiecare bucat` servea drept element
unic de identificare pentru persoana care o primea [i
care urma s` se întîlneasc` cu omologul ei. Practic,
func]ionalitatea perfect` a sistemului era garantat` de
complexitatea deosebit` a marginilor fiec`rei buc`]i,
inimitabil` printr-o modelare deliberat`. Tiparul
so]ilor Rosenberg este utilizat de Dennett pentru a
ilustra modul unic de a recunoa[te dou` mecanisme
presupus auto-sincronizabile, culoarea [i vederea cro-
matic`. În opinia sa, „proprietatea de form` M“ [i „de-
tectorul de proprietate M“ care o identific` pe cea din-
tîi (unde M nu poate fi produs decît de omologul s`u)
au fost construite una pentru cealalt`, exact ca în
cazul culorii [i vederii cromatice7.
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
A[adar, în cadrul pozi]iei teoretice echilibrate, nici
culorile nu au existat înainte de orice altceva (copaci
colora]i, rîuri colorate, iarb` colorat` etc.), pentru a fi
codificate cromatic în diferite categorii de Observa-
torul originar, nici acesta nu [i-a extrospectat8 datele in-
terioare c`tre un univers transparent, aflat în
a[teptarea unui Creator nuan]at, ca în povestea popu-
lar` cu Dumnezeu care „vopse[te“ toate p`s`rile ceru-
lui. De fapt, atît propriet`]ile reflectante ale
suprafe]elor, cît [i propriet`]ile reactive ale fotopig-
men]ilor observatorilor par s` fi existat concomitent [i
auto-func]ional, ajustarea mecanismelor codific`rii [i
vederii cromatice realizîndu-se prin acorduri de reci-
procitate.
Chiar [i a[a, o obiec]ie elementar` la perspectiva
teoretic` echilibrat` ar viza existen]a copacilor,
rîurilor [i ierbii colorate înaintea oric`ror observatori
înzestra]i cu vedere cromatic`, deci independent de ei.
Construc]ia logic` preceden]`-independen]` e îns`
failibil` în acest ra]ionament: în fond, copacii, rîurile,
iarba etc. erau [i altfel decît „colorate“ (s` zicem,
„str`lucitoare“) sau colorate altfel decît prin „culori“,
cu alte cuvinte, erau reprezentabile în „culori“ pe care
nu le puteam vedea, deci nu le puteam denumi9. Într-o
asemenea situa]ie, „cromatismul“ nu ar putea fi apre-
ciat ca existent decît prin rela]ia cu dispozitivele sen-
zoriale ale vreunor poten]iali observatori de pe o alt`
planet`, care ar putea fi sensibiliza]i sau aten]iona]i de
„culorile“ observate.
Literatura [i „logica mar]ian`“
Genul de percep]ie asupra realit`]ii terestre venit
din „exterior“, f`r` deprinderile cognitive ale unui ob-
servator terestru, a fost exploatat în psihanaliz` de
analizele scenariale ale doctorului Eric Berne. El
încearc` s` determine anumite tipare de comporta-
ment uman, privindu-le dedublat, prin ochii „obiec-
tivi“ [i neprejudicia]i ai unui str`in „mar]ian“10. Logi-
ca „mar]ian`“ implic` deci o perspectiv` „din afara“
spa]iului nostru social, cultural, personal etc., nealte-
rat` de conven]iile acestuia. Aplica]iile ei prozastice se
apropie foarte mult de a[a-numita fic]iune a str`inului
din literatura secolului XIX. Ca op]iune epistemic` al-
ternativ`, logica „mar]ian`“, a observatorului extern
pur, neprejudiciat, este tematizat` fic]ional deopotriv`
de prozatorii postmoderni mainstream [i de autorii cy-
berpunk. Exemplele cele mai relevante provin din ro-
manele lui Kurt Vonnegut Jr. În Slaughterhouse Five
(1969), distrugerea Dresdei ca urmare a bombarda-
mentelor Alia]ilor din 1945 e privit` ca decupajul
spectacular al unui film cosmic rev`zut din spa]iu11,
iar în Breakfast of Champions (1972), Terra e vizitat` [i
interpretat` de ni[te extratere[tri. Percep]ia „mar]ian`“
l pag. 12

12
ESEU
8 tate a min]ii – limbajul, mersul, apucatul, planificatul,
i imaginatul – [i-ar cere propria procedur` de deduc]ie a
Relativitatea
perceptiv` r`mîne unul
din obstacolele
principale în alc`tuirea
unei teorii stabile [i
coerente a iconismului
mental. Dac`, pe de o
parte, vederea
cromatic` joac` un rol
important în seg-
mentarea scenei vizuale
în suprafe]e [i obiecte
distincte, iar, pe de alta,
ea difer` în mod evident
în rîndul observatorilor
umani [i non-umani,
atunci, în termeni de
percep]ie imagistic`,
segmentarea spa]ial`
poate la rîndul ei varia
de la o specie la alta.
Prin urmare, ceea ce
apare ca suprafa]`
vizualizabil` poate
varia în func]ie de
instan]a care o percepe.
l func]ioneaz` aici ca o fic]iune a str`inului (fie el [i
„from outer space“), ceea ce genereaz` un decalaj ab-
lui: „În regiunea planetar` unde locuia D. [personaj de
surd între logica personajelor [i expectativele cititoru-
pe Terra, n. I.M.], to]i cei care-[i doreau un pistol
[…] R`uf`c`torii îndreptau revolverul spre oameni,
puteau s`-l procure de la armurierul cel mai apropiat.
spunînd: «Bag` mare!». {i oamenii, în general, se con-
formau“12.
Aceea[i logic` „str`in`“, ce are drept urmare diri-
jarea proces`rii cognitive într-o direc]ie alternativ` în
raport cu cea uman` uzual`, apare [i în romanele lui
Julian Barnes [i Bruce Sterling, sub forma perceperii
catastrofei ca art`. Pentru Barnes, cel din A History of the
World in 10 1/2 Chapters (1989), orice dezastru uman
petrecut în realitatea exterioar` apare precedat sau
asimilat de dublul lui teatral, fic]ional sau filmic: „Un
Pre[edinte e asasinat? Avem deja cartea sau filmul sau
Aduce]i romancierii. […] Pentru a în]elege aceste
cartea filmat` sau filmul transpus într-o carte. R`zboi?
catastrofe, trebuie s` le imagin`m“13.
Procesul de prezentare spectacular` [i deta[at` a
evenimentului tragic figureaz` [i în proza cyber-
punker-ului Bruce Sterling, care, în romanul Schisma-
trix (1985), descrie moartea, prin ochii [i percep]ia
unei specii extraterestre intergalactice, drept o oper`
de art` negociabil` în vederea achizi]ion`rii14.
În fine, o ultim` variant` fic]ional` postmodern` a
„logicii mar]iene“ se reg`se[te în romanul lui William
Gibson, Count Zero (1986), unde percep]ia mor]ii ca
spectacol mediatic urm`rit prin ochii neutri ai unui
„str`in“ îi apar]ine chiar… celui care moare, cyber-spe-
cialistul Bobby Newmark. Vizionîndu-[i propria sinu-
cidere/omorîre în direct, printr-un proces de dedublare
virtual`, personajul lui Gibson devine un auto-obser-
vator înstr`inat de sine, spectator neimplicat al filmu-
lui tragic: „Apoi propriul s`u cap explod`. V`zu totul
foarte clar, de undeva departe. Ca o grenad` cu
fosfor“15.
Ar mai fi interesant de remarcat c`, în termeni cog-
nitivi[ti, „logica mar]ian`“ poate fi asociat` incapa-
cit`]ii umane de a discerne între statutul „real“ [i cel
artefactial al lumii exterioare [i, la limit`, chiar al
fiin]`rii noastre. În fond, modul în care „vedem“ lumea
este exemplul cel mai bun al propriei noastre
„mar]ienit`]i“, iar descrip]ia ei (a lumii exterioare)
prin mijloacele vocabularului, de[i posibil`, e
insuficient` pentru a infirma discrepan]ele stînjeni-
toare dintre lumea „real`“ [i cea „real-retinal`“:
„Numim o carte «dreptunghiular`», [i nu «trape-
[…] Dac` vederea nu ar oferi o descriere, fiecare facul-
zoidal`», de[i, pe retin`, ea proiecteaz` un trapezoid.
faptului c` trapezoidul de pe retin` este un dreptunghi
în lumea exterioar`“16. Încercînd s` ofere o variant`
teoretic` a „logicii mar]iene“, psihologul cognitiv
Steven Pinker construie[te, pe baza unui experiment
mental, tabloul ipotetic al unor fiin]e extraterestre
care ne viziteaz` lumea [i au probleme de racord cog-
nitiv. Neavînd acces la codurile psihologiei umane,
vizitatorii externi r`mîn uimi]i de o serie întreag` de
lucruri/obiecte/situa]ii pe care p`mîntenii le iau drept
existente în mod obiectiv, cînd ele, în „realitate“ (o rea-
litate observat` [i procesat` „mar]ian“), nu ar fi decît
artefacte: „A[adar, de ce nu ar exista fiin]e cu mai multe
facult`]i cognitive decît ale noastre sau cu facult`]i
diferite? Ele ar pricepe instantaneu felul în care libera
voin]` [i con[tiin]a se nasc cerebral [i modul în care
sensul [i morala [i-ar avea locul în univers [i s-ar
amuza pe seama afirma]iilor religioase [i filosofice pe
care le construim pentru a masca goliciunea noastr`
în fa]a acestor probleme. Ele ar putea s` încerce s` ne
explice solu]iile, dar noi nu le-am în]elege
explica]iile“17.
Revenind la problemele teoretice ale evalu`rii cro-
matismului, tiparul de interdependen]` culori-vedere
cromatic` poate func]iona diferit în percep]ia [i
cogni]ia individual`; de unde sentimentul inconforta-
bil de elasticizare epistemic`. De exemplu, e posibil s`
ne imagin`m c` exist` specii (extraterestre) pentru
care culoarea „ro[ie“ a unor mere pîrguite pe care noi
le percepem unitar ca „ro[ii“ s` aib` de fapt mai multe
„culori“, diferite unele de altele. Atîta timp cît struc-
turile perceptive sînt alterate în raport cu o normali-
tate perceptiv` oricînd discutabil`, nimic nu ne
îng`duie s` stabilim predominan]a unei validit`]i
inter-rela]ionale asupra alteia: „Mul]i oameni nu pot
distinge culorile ro[u [i verde. S` presupunem c` acest
lucru ni se întîmpl` tuturor; atunci, ar fi un lucru de la
sine în]eles c` rubinele [i smaraldele sînt «roverzi» –
la urma-urmei, pentru observatorii normali, ele arat`
ca orice alte lucruri roverzi: ma[ini de pompieri,
peluze bine udate cu ap`, mere coapte [i crude. Dac`
ar ap`rea brusc oameni ca noi, care s` insiste c` ru-
binele [i smaraldele reprezint` de fapt dou` culori
diferite, nu ar exista nici un mijloc de a stabili c` unul
din aceste dou` sisteme de vedere cromatic` este «mai
adev`rat» decît cel`lalt“18.
În acest punct al analizei, ar fi de men]ionat c` nu
este în inten]ia acestui studiu de a oferi o dezbatere de
antropologie lingvistic`, pe tema rela]iei dintre denu-
mirea termenilor cromatici, uzul lor în diferite zone
geografice [i culturale [i exprimarea unor propriet`]i
ale cogni]iei. Pe de alt` parte, contribu]iile [tiin]ifice
legate de raportul dintre tipurile de categorisiri cro-
matice [i formarea conceptual` apar ele însele ches-
tionabile, în m`sura în care rezultatele pot fi interpre-
tate ca artefacte ale chiar metodologiei care a dus la
ob]inerea lor19.
„Iluzia imanent`“
[i „capcana introspectiv`“
Relativitatea perceptiv` r`mîne unul din obsta-
colele principale în alc`tuirea unei teorii stabile [i coe-
rente a iconismului mental. Dac`, pe de o parte, ve-
derea cromatic` joac` un rol important în seg-
mentarea scenei vizuale în suprafe]e [i obiecte dis-
tincte, iar, pe de alta, ea difer` în mod evident în rîndul
observatorilor umani [i non-umani, atunci, în termeni
de percep]ie imagistic`, segmentarea spa]ial` poate la
rîndul ei varia de la o specie la alta. Prin urmare, ceea
ce apare ca suprafa]` vizualizabil` poate varia în
func]ie de instan]a care o percepe.
Relativit`]ii perceptive, filosofii cognitivi îi adaug`
problema relativit`]ii reprezent`rii în procesul con-
struc]iei iconice. Orice teorie cognitiv` ferm` poate fi
subminat` prin dinamitarea convingerii c` exist` o
rela]ie direct` între cunoa[tere [i propriet`]ile
experien]ei umane. De aceea, în bun` tradi]ie post-
modern`, cultivarea metodologic` a paradoxului
serve[te fractur`rii oric`rei încrederi într-o autoritate
epistemic`: „Înc` o dat`: absen]a reprezent`rii nu este
acela[i lucru cu reprezentarea absen]ei. Iar
reprezentarea prezen]ei nu e acela[i lucru cu prezen]a
reprezent`rii“20.
Virtualizarea reprezent`rii poate fi în]eleas` aici ca
o virtualizare deopotriv` semantic`, logic` [i… optic`,
într-o înl`n]uire golit` de punctele de contact accep-
tate în mod tradi]ional (practic, fiecare nivel e conside-
rat ca failibil [i insuficient). Chestionînd statutul fix [i
stabil al reprezent`rii, Daniel C. Dennett întreprinde o
deconstruc]ie în trepte a rela]iei subiectivitate-obiec-
tivitate iconic`. Astfel, el ia exemplul tapetului foto-
realist de pe un perete pe care se afl` imprimate cîteva
sute de chipuri identice ale lui Marilyn Monroe, obser-
vate de un privitor oarecare. Mai întîi, el dezvolt`
ipoteza c` sutele de chipuri ale lui Marilyn s-ar afla
atît în exteriorul, cît [i în interiorul creierului privi-
torului. Apoi, descompune aceast` ipotez` [i afirm`
c`, de fapt, chipul multiplicat al actri]ei ar putea s` nu
existe în interiorul cerebral, ci doar în mintea non-
fizic` a privitorului, ca un import exterior consistent [i
durabil sub forma experien]ei. În fine, ultima treapt` a
ra]ionamentului demonteaz` [i aceast` prezum]ie,
ar`tînd c` sutele de Marylin Monroe nu ar exista men-
tal sub forma unui import de reprezent`ri, ci sub aceea
de prezen]` virtual`. Locul c`ruia Dennett îi atribuie
statutul de depozitar al „prezen]ei virtuale“ este a[a-
numita bibliotec` cerebral`, un spa]iu în care imaginile
sînt stocate sistematic, pentru a fi apoi actualizate la
cererea min]ii21: „S` compar`m creierul cu o biblio-
tec`. Unele biblioteci [tiin]ifice sînt ni[te depozite
uria[e, con]inînd între zidurile lor milioane de c`r]i,
toate u[or accesibile pe rafturi. Alte biblioteci
tem de acces primitor [i eficient […] Ne putem
p`streaz` mai pu]ine c`r]i la îndemîn`, dar au un sis-
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
închipui un sistem de împrumut electronic inter-bi-
bliotecar (folosind faxul sau documentele computeri-
zate) care s` ob]in` o carte din lumea exterioar` mai
repede decît cea adus` de pe raft de c`tre cel mai iute
bibliotecar. Un cercet`tor din zona computerelor ar
«prezente virtual» de la bun început în bibliotec` […]
putea denumi c`r]ile dintr-un astfel de sistem ca
Dar cum am putea noi [ti, ca Utilizatori ai bibliotecilor
noastre cerebrale, care dintre titlurile pe care le acce-
s`m au fost acolo de la bun început [i care au fost aduse
de creierul nostru din lumea exterioar`, prin descin-
deri soldate cu recoltarea rapid` a informa]iei?“22.
R`spunsul la aceast` întrebare r`mîne unul incert,
atîta timp cît siguran]a epistemic` furnizat` de intro-
spec]ie are mai degrab` caracter iluzoriu. Dennett
nume[te tendin]a uman` de a trage concluzii cogni-
tive r`spicate de pe urma fenomenului auto-analitic
„capcana introspectiv`“23 , iar Marvin Minsky „iluzia
imanent`“: „Întotdeauna cînd po]i r`spunde unei în-
treb`ri f`r` nici o ezitare sesizabil`, r`spunsul pare c`
era deja activ în mintea ta“24.
Spre frustrarea adep]ilor unei epistemologii „tari“,
sintagme ca „iluzie imanent`“ [i „capcan` introspec-
tiv`“ nu u[ureaz` în]elegerea rela]iei dintre cogni]ie [i
iconismul mental. Atunci cînd ra]ionalitatea uman`
nu este luat` ca de la sine în]eleas`, cînd predic]iile
bazate pe analiza unor sisteme inten]ionale nu se
verific` (uneori nici nu se infirm`), cînd gîndirea nu
este privit` ca accesabil` direct [i infailibil, cînd, în
sfîr[it, nici o activitate mental` nu e acceptat` ca una
con[tient` (accesul „con[tient“ fiind la rezultatele pro-
ceselor mentale, [i nu la procesele ca atare), iconismul
mental r`mîne produsul amputat al unei inginerii
abisale, rizomatice – cum ar spune Deleuze [i Guat-
tari25. Conform teoriei schizo-analitice a lui Gilles
Deleuze [i Félix Guattari din Mille plateaux, al doilea
volum al ciclului Capitalisme et schizophrénie, struc-
turile rizomatice ar fi caracterizate prin „rupturi [i
linii de fug`“ care le (in)determin` ne-localizarea, ne-
reproductibilitatea, anti-genealogia, a-centrarea, non-
ierarhizarea [i non-semnifican]a26. Lipsit` de început
[i de sfîr[it, dar beneficiind întotdeauna de un mijloc
care o face s` creasc` debordant, figura rizomului se
poate reg`si, printre altele, în literatur` [i în lingvis-
tic`.
Înlocuind, în teoria lui Dennett, termenii de „stare“
[i „eveniment psihologic“ cu acela de „eveniment
iconic“, ob]inem o perspectiv` dezagregat` median
asupra structurii imageriei mentale: „Con]inutul unei
st`ri sau al unui eveniment psihologic este o func]ie a
func]iei sale, iar func]ia sa este – sau, în cele din urm`,
ar trebui s` fie – o func]ie a structurii st`rii sau eveni-
mentului [i a sistemelor din care face parte“27.
Sistemele de control ale gîndirii pe care filosofia
cognitiv` le consider` ca un fel de mecanisme de acce-
sare cerebral` nu reprezint` îns` decît un intermediar
la rîndul s`u failibil între exterioritatea [i interiori-
tatea mental`. Ele nu explic` satisf`c`tor nici procesu-
alitatea form`rii iconice, nici statutul imaginilor, din
moment ce, între fiecare din componentele unui
prezumtiv lan] cauzal, se poate introduce o obiec]ie de
natur` „schizofrenic`“, în m`sur` s` invalideze „între-
gul“ prin auto-subminare.
Din punct de vedere statutar, imaginea lui Marilyn
Monroe folosit` anterior poate fi decupat` median
prin procedeul excluderii cauzale reciproce: se intro-
duc dou` ipoteze, a c`ror opozi]ie le anuleaz`, legi-
timînd obiectul analizei ca prezen]` virtual`,
neînr`d`cinat` deterministic. De exemplu, iconul
Marilyn Monroe exist` numai ca urmare a posibilit`]ii
privitorului de a ne vorbi în mod direct despre el sau
numai ca urmare a unei con[tientiz`ri indirecte. Dac`,
în termenii lui Dennett, neg`m, apoi opunem cele
dou` ipoteze, putem observa c` nimic nu ne în-
drept`]e[te s` afirm`m c`, pe lumea aceasta, exist`
ceva care s` prezinte caracteristicile lui „Marilyn Mon-
roe“: nici experien]a direct`, nici gîndul asupra lui
„Marilyn Monroe“ nu îi afirm` prezen]a iconic real`.
Cu alte cuvinte, accesul la orice imagine („exterioar`“
sau mental`, dac` distinc]ia mai este operant`) nu se
realizeaz` nici prin recuperare din afar` (un „afar`“
variabil pe fondul diferitelor abilit`]i perceptive [i de
procesare), nici prin introspec]ie (noi neavînd leg`tur`
direct` cu structura de con]inut a evenimentelor inte-
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
rioare). Într-o asemenea fisurare schizofrenic`, nu ne
concluzii stabile: „[…] cu atît mai r`u pentru statutul
mai r`mîne decît s`-i l`s`m lui Dennett pl`cerea unei
ontologic al unor astfel de lucruri“28.
Mecanismele cognitive în fic]iunea
cyberpunk. Între „real“ [i „virtual“
În proza postmodern`, rezultatele abisaliz`rii
schizofrenice a mecanismelor cognitive sînt ilustrate,
printre altele, de personajele lui Bruce Sterling. De
exemplu, în povestirea Twenty Evocations, din volumul
Crystal Express, moartea biologic` a lui Nikolai Leng,
specialist în filosofie extraterestr`, poate fi vizualizat`
sub forma unui proces de brizare mental` ce
aminte[te de procesele similare ale eroilor lui Thomas
Pynchon [i anticipeaz` pe cele ale personajelor lui
William Gibson: „Deodat`, sim]i un colaps alarmant
în propriul interior. Buc`]i ale con[tiin]ei începur` s`
se pulverizeze odat` cu alunecarea lui spre vid“29.
Contempla]ia fenomenelor mentale de auto-de-
struc]ie apare cu atît mai rafinat`, cu cît proiec]ia ico-
nic` a mor]ii e rezultatul unui proces ce deplaseaz`
percep]ia [i apoi experien]a subiectului într-o biblio-
tec` cerebral` holografic`: „Pe vremea copil`riei lui
Nikolai Leng, înv`]`torul s`u era un sistem cibernetic
dotat cu o interfa]` holografic`. Holograma lua
înf`]i[area unei tinere femei Shaper. Personalitatea ei
r`mînea un sistem de expertiz` compozit [i interactiv,
fabricat de psiho-tehnicienii Shaperi“30.
Sistemul de control al gîndirii (ilustrat prin mode-
lul creierului-bibliotec`) merit` nuan]at [i printr-un
alt exemplu, vizînd incapacitatea individului de a dis-
tinge între „real“ [i „virtual“. Cînd ochiul omenesc
trece de la un punct de reper la altul prin „]intiri“ saca-
date, contrac]iile musculare ce îi mi[c` globii se com-
port` balistic31, punctele precedente de reper, fixate
cerebral, fiind ca ni[te proiectile ale c`ror traiectorii
indic` în momentul lans`rii unde [i cînd vor atinge
urm`toarea ]int`. În cazul în care posibilitatea de a al-
tera realul s-ar materializa (s` zicem, printr-o inter-
ven]ie chirurgical` vizînd înlocuirea punctelor ante-
rioare de reper socotite deja ca fixe [i stabile), alterarea
operat` nu ar fi identificat` iconic instantaneu [i ast-
fel, între „]intiri“, s-ar na[te o realitate paralel`, a c`rei
referen]ialitate ar înghi]i-o din mers pe cea precedent`:
„De exemplu, dac` citi]i un text pe ecranul unui com-
puter, ochii vor face salturi de cîteva cuvinte cu fiecare
]intire, cu atît mai departe [i mai repede cu cît sînte]i
un cititor mai bun. Dar dac` un vr`jitor, un soi de
demon r`u cartezian la scar` minuscul` ar fi capabil s`
modifice lumea pe durata celor cîteva milisecunde în
care ochii ]intesc c`tre urm`toarea destina]ie?“32.
Oricît de greu ar p`rea de imaginat, computerele ac-
tuale dotate cu dispozitive automate de monitorizare a
vederii umane au capacitatea de a localiza „]intirea“
ocular` ce urmeaz` [i, înainte ca aceasta s` aib` loc,
reu[esc s` [tearg` cuvîntul dorit de pe ecran [i s`-l în-
locuiasc` cu alt cuvînt de aceea[i dimensiune; totul,
într-o frac]iune de secund`. Rezultatul substitutiv nu
poate fi con[tientizat de privitor: cuvîntul-intrus e per-
ceput ca firesc, iar succesiunea tuturor cuvintelor din
textul afi[at pe ecran arat` cît se poate de stabil. De
fapt, un privitor care ar citi textul electronic de la o
alt` distan]` (din spatele privitorului ini]ial, s` zicem),
avînd un alt „ritm“, încetinit, de „]intire“ ocular`, ar re-
marca imediat modific`rile.
Ceea ce surprinde, din punct de vedere al rela]iei
dintre vedere [i cogni]ie, este posibila existen]` a unui
moment de ruptur` iconic`: din moment ce apar
schimb`ri în cîmpul vizual al privitorului pe care
acesta nu le observ`, creierul opereaz` probabil ca un
întrerup`tor, oprind semnalul ocular în intervalul din-
tre dou` „]intiri“. În falia stroboscopic`, imaginea e
fracturat` instantaneu de orice mecanism al
reprezent`rii; ea exist` independent de percep]ia [i
cogni]ia privitorului, ca entitate de-iconizat`, transpa-
rent`, „virtual`“ (sau, mai corect spus, „poten]ial`“).
Fractura iconic` se dovede[te lipsit` de orice corelare
informa]ional`, atîta timp cît memoria nu a înregis-
trat-o [i deci nu posed` nici o urm` a existen]ei sale
care s` serveasc` drept cartogram` referen]ial`: datele
logice necesare detect`rii ei sînt absente, iar con[tienti-
zarea, oarb`.
O ultim` problem` care ar putea fi adus` în
discu]ie în cazul rela]iei dintre vedere [i cogni]ie este
aceea a scenarializ`rii. Scenarializarea imaginii men-
tale poate fi asociat` unei func]ii anticipative, ca un
soi de fabric` de VR ce ar concura realitatea. Într-unul
din studiile sale incluse în volumul Brainchildren. Es-
says on Designing Minds (1998), intitulat Producing Fu-
ture by Telling Stories, Dennett merge chiar mai departe
[i sugereaz` c` viitorul real poate fi „produs“ prin ar-
ticularea mecanismelor cerebrale ce planific` [i con-
troleaz` imageria mental`, aceasta din urm` operînd
ca o „ma[in`rie virtual`“33. De[i, în fond, este vorba de
un artificiu logic34, ideea construc]iei mentale virtuale
a viitorului r`mîne una dintre cele mai spectaculoase.
În cazul prozei postmoderne, un exemplu interesant
de construct virtual-mental ce afecteaz` iremediabil
realitatea imediat` se g`se[te în romanul lui Umberto
Eco, Il pendolo di Foucault (1988). Aici, mai multe per-
sonaje din contemporaneitate schi]eaz` o hart`
poten]ial` a trecutului din care gardienii secretelor ei,
templieri virtuali ai Istoriei, n`v`lesc în prezent pen-
tru a-i elimina pe perturbatori. Materializa]i prin acti-
vitatea de asamblare proiectiv` ce are loc în mintea
protagoni[tilor, asasinii invizibili, igienizatorii unui
trecut pe care [i-l doresc protejat de curiozitatea vi-
itorului, se întruchipeaz` în corpuri [i identit`]i reale
ale secolului 20. La Umberto Eco, interpretarea creeaz`
o realitate paralel`, îi confer` materialitate, autonomie
[i, în cele din urm`, autoritate ontologic`: „Noi am in-
ventat un plan inexistent [i Ei nu numai c` l-au luat
de bun, dar s-au [i convins c` sînt cuprin[i în el de
mult timp sau [i-au identificat fragmentele proiectelor
lor dezordonate [i confuze ca fiind momente ale Pla-
dabile a analizei, a aparen]ei, a presupunerii. […] Din
nului nostru, detaliat potrivit unei logici inconfun-
acest moment, batalioane de diabolici vor str`bate
lumea în c`utarea h`r]ii“35.
Personajele lui Eco, ap`rute prin poten]ializarea
cursului istoric „firesc“, se aseam`n` „fantomelor
semiotice“ care bîntuie realitatea virtual` imaginat`
de William Gibson în povestirea The Gernsback Conti-
nuum, din culegerea Burning Chrome36. Mai mult decît
atît, r`sturnarea raportului dintre realul existent [i rea-
lul creat (fie [i prin virtualit`]ile imagin`rii) e asociat`
binecunoscutei bulvers`ri deconstructive a rela]iei
original/copie: „Cînd originalele nu mai exist`, ultima
copie este originalul“37.
Fasonarea „realului“ de c`tre virtualul care, încetul
cu încetul, creeaz` evenimentul pentru mase de indi-
vizi transforma]i din participan]i direc]i în spectatori
naivi ai hyper-realit`]ii induse mediatic figureaz` [i în
romanele cyberpunk ale lui William Gibson [i post-
cyberpunk ale lui Neal Stephenson. În Idoru (1996),
Gibson imagineaz` ni[te mari corpora]ii mediatice ale
viitorului (una dintre ele numit`, simbolic, Out of Con-
trol) ce controleaz` realitatea prin fabricarea [i re-
gizarea hollywoodian` a mor]ii unor persoane: practic,
dup` anun]area evenimentului care urmeaz` s` se
produc`, acesta este pus în practic` pentru a se
justifica verosimilitatea [tirii38.
13
Ideea controlului virtual al realit`]ii reapare în alt
roman al lui Gibson, All Tomorrow’s Parties (1999), în
aspira]ia miliardarului Cody Harwood (un fel de Bill
Gates fic]ional) de a anticipa [i exploata apari]ia unui
nodal point (punct nodal) în cursul „firesc“ al eveni-
mentelor. Mo[tenitor al celei mai mari firme de Public
Relation din lume, Harwood î[i propune s` controleze
[i s` valorifice influen]ele mondiale ale unei
schimb`ri istorice esen]iale (de[i cvasi-imperceptibil`),
a c`rei proximitate o poate intui cu ajutorul unui drog
experimental luat în tinere]e39. La William Gibson,
punctele nodale (ce figureaz` [i în romanul Idoru) sînt
un fel de cute cibernetice ale istoriei, care, de[i rare [i
aparent nesemnificative, schimb` cursul acesteia [i
mersul societ`]ii, f`r` a fi neap`rat percepute ca atare
în momentul în care se produc. Bran[at vizual (prin
ni[te mini-c`[ti oculare) la o consol` digital` cu aju-
torul c`reia scaneaz` informa]iile ce curg din toat`
lumea în re]eaua cibernetic`, protagonistul lui Gibson
ESEU
din Idoru [i All Tomorrow’s Parties, detectivul Colin
Laney, are [i el capacitatea (exacerbat` de ingestia în
tinere]e a aceluia[i drog experimental luat de Har-
wood [i numit „5-SB“) de a prevesti apari]ia punctelor
nodale [i, în felul acesta, de a decupa momentele
„transcendente“ ale schimb`rilor paradigmatice în
curs de desf`[urare. Drept urmare, el poate descoperi
nu numai deform`rile infinitezimale din interiorul
„arhitecturii nodale“40, ci [i interven]iile manipulative
ale celor ce inten]ioneaz` s` le utilizeze în scopuri per-
sonale; tehnic, descoperirea punctului nodal [i a „efec-
tului de cascad`“ ce îi urmeaz` se realizeaz` prin imer-
sarea total` în fluxul informa]ional mondial [i p`trun- i
derea într-un soi de trans` bio-cibernetic`: „Laney e în Ceea ce surprinde, din
trans`. Iat` cum procedeaz`. E vorba de a [ti cum s` te punct de vedere al
la[i dus de val. S` admi]i aleatoriul. Pericolul de a ad- rela]iei dintre vedere [i
mite aleatoriul const` în faptul c` aleatoriul poate ad- cogni]ie, este posibila
mite existen]a V`g`unii. V`g`una e acel ceva în jurul existen]` a unui
c`ruia e construit` fiin]a lui Laney. V`g`una e absen]a moment de ruptur`
la nivelul fundamental, acela al nucleului. V`g`una e iconic`: din moment ce
acel ceva în care a îndesat întotdeauna lucrurile: apar schimb`ri în
droguri, carier`, femei, informa]ii“41. cîmpul vizual al
Atunci cînd „realitatea“ [i virtualitatea sînt proiec- privitorului pe care
tate în re]eaua inter-conect`rilor abisale, rela]ia lor acesta nu le observ`,
devine atît de ambigu`, încît legile cronotopice se v`d creierul opereaz`
spulberate într-un melanj de viteze contradictorii. A[a probabil ca un
stau lucrurile în cazul romanului Cryptonomicon întrerup`tor, oprind
(1999), de Neal Stephenson, desf`[urat pe fluxul a semnalul ocular în
dou` viteze de înaintare (sau dou` interfe]e): cea a tre- intervalul dintre dou`
cutului „real“ [i cea a viitorului ipotetic – playback [i „]intiri“.
fast forward. Ac]iunea c`r]ii derapeaz` între eveni-
mentele celui de-al doilea r`zboi mondial (unde un
deta[ament de exper]i americani încearc` spargerea
codurilor germane de comunica]ii) [i cele ale unui vi-
itor cibernetic înc` nedeterminat (care, criptografiat
într-un cod conspirativ la bordul unui submarin
nazist scufundat, poate fi modelat fie în direc]ia „raiu-
lui informa]ional“, fie în cea a ruinei totalitare). {i în
acest caz, balansul fic]ional de variabile istorice, os-
cilînd între dou` tipuri de traiectorii posibile (a liber-
t`]ii digitale absolute, dorit` de nepo]ii participan]ilor la

14
b`t`lia codurilor din 1942, [i a totalitarismului cibernetic,
declan[at` accidental prin excesul de zel în
investiga]ie), produce alterarea „realit`]ii“ [i rescrierea
ei ca matrice de alternative. Cînd ceea ce „v`d“ eroii
prozei cyberpunk nu mai corespunde nici cu ceea ce
„gîndesc“, nici cu ceea ce „tr`iesc“, atunci ruptura cog-
nitiv` devine fatal` [i iremediabil`.
l 1996, pp. 105-6.
1 Vezi Ion Manolescu, „Literatur` [i cognitivism: o teorie a
culorilor“, în Idei în D ialog, nr. 10/octombrie 2005.
2 Daniel C. Dennett, Consciousness Explained, London: Allen
Lane, The Penguin Press, 1992, pp. 377-78.
3 Ibid., p. 378.
4 Par]ial David Marr, Vision: A Computational Investigation
into the Human Representation and Processing of Visual Information,
San Francisco: W.H. Freeman Marr, 1982, p. 5; mai ales Evan
Thompson, Colour Vision. A Study in Cognitive Science and the Phi-
losophy of Perception, London and New York: Routledge Thomp-
ESEU
son, 1995, p. xi.
5 Thompson, op.cit., p. 107.
6 Dennett, ibid., p. 376.
7 Ibid.
8 În]eleg prin termenul extrospec]ie proiec]ia formelor per-
cep]iei umane asupra lumii exterioare; în cazul de fa]` forme
ale percep]iei „cromatice“.
9 Problema rela]iei dintre percep]ie [i reprezentare croma-
tic` se pune [i în cazul orbilor din na[tere; de[i „vibra]iile“ culo-
rilor pot fi sim]ite de ace[tia tactil, vizualizarea cromatic` men-
tal` nu se poate realiza decît printr-un proces asociativ con-
ven]ional, de regul` cu figurile geometrice euclidiene.
10 Eric Berne, Que Dites-vous après avoir dit bonjour, Paris:
Futurism
sau bioconservatorism?
Teorii nevralgice ale decorporaliz`rii
o LUCIA SIMONA DINESCU o
S
PECIALI{TI în robotic` sau în [tiin]e cog-
nitive formuleaz` teorii care dep`[esc
limita bunului-sim] uman din domeniile
cunoa[terii, sfidând fiziologia, biologia, in-
teligen]a [i spiritualitatea a[a cum au fost
ele descrise sau surprinse de-a lungul timpului. Unul
dintre ace[tia, Hans Moravec, pleac`, în teoriile sale, de
la premisele c` trupul uman este un material biologic
limitat care trebuie înlocuit [i c` mintea, esen]a fiin]ei,
poate fi conservat` în cadrul muta]iilor ontologice
posibile ale secolului al XXI-lea. Futuristul sugereaz`
posibilitatea „desc`rc`rii“ (download) min]ii umane
într-un corp artificial desprins de constrângerile cor-
pului organic fragil. În sprijinul acestei idei, inginerul
de origine austriac` propune un procedeu-scenariu
prin care un robot al chirurgiei creierului, echipat cu
bilioane de senzori nanoscopici electrici [i chimici,
scaneaz` creierul uman [i realizeaz` o simulare com-
puterizat` a tuturor proceselor chimice [i electrice ca-
Tchou, 1985, p. 369.
11 Kurt Vonnegut Jr., Abatorul cinci, Bucure[ti: Univers, 1983,
p. 231.
12 Kurt Vonnegut Jr., Le Breakfast du champion, Paris: Seuil,
1974, p. 56.
13 Julian Barnes, A History of the World in 10 1/2 Chapters,
London, Pan Books & Jonathan Cape, 1990, p.125.
14 Bruce Sterling, Schismatrix Plus, New York: Ace Books,
15 William Gibson, Count Zero. New York: Ace Books, 1987,
p. 18.
16 Steven Pinker, How the Mind Works, New York, London:
W.W. Norton & Company, 1999, pp. 213-14.
17 Ibid., p. 562.
18 Daniel C. Dennett, Consciousness Explained, London: Allen
Lane, The Penguin Press, 1992, p. 379.
19 V., printre alte surse, cercet`rile cromatice inter-culturale
ale lui Brent Berlin [i Paul Kay de la sfîr[itul deceniului [apte.
Acestea au demonstrat c`, în zone foarte diferite geo-cultural,
exist` mari similarit`]i în privin]a folosirii termenilor croma-
tici de baz`. (Berlin, Brent & Kay, Paul Basic Color Terms: Their
Universality and Evolution, Berkeley: University of California
Press, 1969; Hardin, C.L. & Maffi, Luisa (eds.), Color Categories in
Thought and Language, Cambridge: Cambridge University Press,
1997).
20 Dennett, op.cit., p. 359.
21 Ipoteza existen]ei bibliotecii cerebrale nu explic`, îns`, de
unde î[i extrage creierul informa]ia iconic` „original`“.
22 Ibid., p. 360.
23 Daniel C. Dennett, Content and Consciousness, London:
Routledge & Kegan Paul, 1969, p. 139.
24 Marvin Minsky, The Society of Mind, New York: Simon &
racteristice creierului. Mai mult, argumenteaz` c`
acest program al calculatorului ar putea fi ulterior
copiat în „creierul“ mecanic al robotului. Transferul
con]inutului creierului uman în creierul sintetic al
unui robot ar echivala cu sinteza „ultim`“ om-ma[in`:
prin fuzionarea min]ii umane cu creierul artificial, se
afirm` posibilitatea p`str`rii intacte a identit`]ii omu-
lui. Pacientul uman s-ar putea trezi într-un corp anor-
ganic, nemuritor, cu con[tiin]a prezervat`, iat` prog-
nosticul mai degrab` [tiin]ifico-fantastic decât
[tiin]ific al specialistului în robotic`!
Hans Moravec crede c` trupul uman poate fi „l`sat
în urm`“ în cadrul acestui proces de transfer identitar,
fiind „dezgolit“ de minte [i devenind „inutil“. Esen]a
„imaterial`“ uman` (teza min]ii ca „adev`rata“ natur`
a omului) ar putea fi extras` din concretizarea sa mate-
rial-organic` [i ar putea exista independent de corpul
biologic. Astfel, metafora cartezian` a min]ii disociate
de trup ar putea deveni literalitate prin „transmi-
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
Schuster, 1985, p. 155.
25 Gilles Deleuze & Félix Guattari, Capitalisme et schizo-
phrénie. Mille plateaux, Paris: Minuit, 1997, pp. 9-37.
26 Ibid., p. 16.
27 Daniel C. Dennett, Brainstorms. Philosophical Essays on
Mind and Psychology, Brighton: Harvester Press, 1986, p. 163.
28 Ibid., p. 38.
29 Bruce Sterling, Crystal Express, New York: Ace Books,
1990, p. 109.
30 Ibid., p. 102.
31 Daniel C. Dennett, Consciousness Explained, London: Allen
Lane, The Penguin Press, 1992, p. 361.
32 Ibid.
33 Daniel C. Dennett, Brainchildren. Essays on Designing
Minds, London: Penguin Books, 1998, p. 207.
34 Artificiul const` în faptul c` „producerea“ nu înseamn`
altceva decît o anticipare reprezenta]ional` de pe urma c`reia
individul realizeaz` un soi de meta-model al realit`]ii, pe care îl
va utiliza pentru a trage concluziile în direc]ia adopt`rii unui
anumit comportament.
35 Umberto Eco, Pendulul lui Foucault. Constan]a: Pontica, 2
vol., 1991, p. 291.
36 William Gibson, Burning Chrome. New York: Ace Books,
1987, p. 29.
37 Umberto Eco, Pendulul lui Foucault. Constan]a: Pontica, 2
vol., 1991, p. 155.
38 William Gibson, Idoru, London: Penguin, 1997, p. 280.
39 V. William Gibson, All Tomorrow’s Parties, London:
Viking, 1999, pp. 15, 175.
40 William Gibson, London: Penguin, 1997, p. 251.
41 Gibson, op.cit., p. 40. j
grarea“ min]ii umane într-un software al calculatorului
[i apoi într-un corp „postbiologic“. Scenariul existen]ei
fiin]ei umane ca informa]ie imaterial`, abstract`
într-un program computa]ional nu poate fi decât unul
al destrup`rii. Procesul de descarnare a fiin]ei umane
ar atrage dup` sine întruparea tehnologic` a
con[tiin]ei, recorporalizare care ar echivala cu forma
corporal` a unei viitoare „desc`rc`ri“ a min]ii. Din mo-
ment ce se consider` c` identitatea uman` depinde în
mod strict de integritatea min]ii [i c` mintea nu este
localizat` cu necesitate în interiorul creierului,
alegerea „corpului“ dup` bunul plac al fiec`ruia, corp
cât mai performant, se profileaz` ca o nou` posibili-
tate fascinant` a existen]ei pentru astfel de teoreti-
cieni. Ma[ina devine astfel depozitul con[tiin]ei
umane întrucât, din moment ce aceasta din urm` nu
mai este dependent` de materialitatea creierului, ar
consta exclusiv în structurile [i în procesele proprii
transferabile ma[inii. Din punctul de vedere al in-
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
ginerului, atomul corpului poate fi înlocuit, pe când
„bit“-ul min]ii omului r`mâne conservat în cadrul
acestor procese de transfer al con[tiin]ei [i prezerv`
identitatea (post)umanului.
În fapt, transferul min]ii umane este considerat
de-abia primul pas în „transferarea“ ontologic` [i Hans
Moravec nu se opre[te aici. Din moment ce se pre-
supune c` trupul artificial [i mintea simulat`
p`streaz` multe dintre limitele corpului [i ale min]ii
umane, urm`toarea mutare ar fi „upgradarea“ corpu-
lui [i a min]ii: îmbun`t`]irea sim]urilor prin
tehnologii avansate încorporate organelor de sim] sau
cre[terea vitezei [i a capacit`]ii de memorie a creieru-
lui în mod material. Pe de alt` parte, ma[inile infor-
ma]ionale devin „copiii min]ii“ (mind children) noastre
prin argumentul c` acestea exist` în corpurile (supor-
turile) materiale umane. Mai mult decât atât, teoreti-
cianul postuleaz` posibilitatea existen]ei exclusiv sub
forma simul`rii corporale sau a min]ii în cadrul
ma[inii.
Pentru un alt om de [tiin]` din cadrul transumanis-
mului, Marvin Minsky, construirea de modele com-
puterizate care s` îndeplineasc` un comportament
specific uman poate fi o realitate, întrucât „societatea
min]ii“ este discutat` în termeni de arhitectur` a cal-
culatorului [i nu în termenii psihologiei umane:
mintea este un program de date care pot fi stocate [i
accesate în interiorul unui calculator. Dac` în anii
1970, Minsky s-a preocupat de problema reprezent`rii
cunoa[terii, în anii 1980, cercet`torul de la MIT a
demonstrat o descriere teoretic` a min]ii sub forma
unei colec]ii de agen]i cooperativi. De asemenea, teo-
ria simul`rii identit`]ii umane într-o realitate simulat`
ea îns`[i ridic` o serie de probleme filosofice [i etice.
Simula]ioni[tii teoretizeaz` asupra posibilit`]ii ca
mintea uman` s` fie o simulare cibernetic`: în urma
analiz`rii în detaliu [i a sintetiz`rii creierului, rezulta-
tul ar fi o replic` computa]ional` a creierului uman.
Un astfel de exemplu simula]ionist este „argumentul
simul`rii“ al lui Nick Bostrom (a c`rui specula]ie este
continuat` de Barry Dainton) care postuleaz`
urm`toarea teorie: dac` tehnologiile computerizate
continu` s` avanseze, exist` o mare probabilitate ca
umanul s` tr`iasc` într-o simulare de calculator [i s`
fie o simulare a unei simul`ri anterioare.
Teoria „desc`rc`rii“ con[tiin]ei umane într-un cal-
culator [i teoriile simula]ioniste nu pot r`mâne f`r` o
critic` acid`, de pe pozi]ii filosofice, cognitive [i exis-
ten]iale. Aceast` teorie a con[tiin]ei umane separate
de trup (proces derulat f`r` interven]ia vreunei
modific`ri a con[tiin]ei) este greu acceptabil` – [i
chiar dac`, prin absurd, acest lucru ar fi posibil, mintea
nu poate r`mâne neschimbat`, transpus` fiind într-un
mediu diferit de creier, precum mediul computa]ional.
Împotriva acestor scenarii se pot aduce mai multe ar-
gumente. În primul rând, mintea uman` se afl` în de-
penden]` de suportul s`u original, de întrupare. În al
doilea rând, „informa]ia“ uman` imaterial` nu poate
circula nealterat` în depozitul digital, în depozitul
unor calculatoare devenite noile forme corporale pen-
tru con[tiin]`. În al treilea rând, con[tiin]a nu este pur
[i simplu o colec]ie a fi[ierelor de date care pot fi trans-
ferate dintr-un cadru fizic în altul. De asemenea, nu
trebuie neglijat faptul c`, la un moment dat, mintea
uman` nu poate s` aib` decât un num`r finit de gân-
duri, astfel c` omniscien]a postulat` de astfel de sce-
narii futuriste nu poate fi decât o iluzie.
Un alt tip de critic` care poate fi adus` acestor sce-
narii este critica bioetic` venit` din partea bioconser-
vatorilor de tipul Francis Fukuyama, Bill McKibben
sau Finn Bowring. Ace[tia î[i exprim` îngrijorarea în
leg`tur` cu „dezumanizarea“ produs` de tehnologiile
reform`rii corporale [i identitare: degradarea ordinii
natural-biologice contravine specificului, valorilor [i
aspira]iilor umane [i poate coincide cu instituirea
unei ordini bioteroriste, a crimelor împotriva uma-
nit`]ii înse[i. Dac` discursul futurologilor se situeaz`
la o extrem` utopic`, discursul bioetic se pozi]ioneaz`
adesea pe un palier distopic. Posibilitatea bio-dezastru-
lui întrev`zut` de acest tip de critici este socotit` a în-
cepe concomitent cu controlul asupra genomului
uman, caz în care riscurile [i pericolele dep`[esc
beneficiile, la nivel atât ontologic-cognitiv, cât [i so-
cial-politic. Considerând homo sapiens drept vârful dez-
volt`rii speciilor inteligente, nu f`r` arogan]a care
plaseaz` umanul în centrul universului, ace[ti critici
doresc oprirea evolu]iei biologic-cognitive în punctul
actual, în scopul evit`rii riscurilor inerente proceselor
evolutive. Criticii î[i pun speran]a în continuarea exis-
ten]ei umane în limitele biologiei, f`r` interven]ia
tehno[tiin]elor, f`r` upgradare [i f`r` modificarea ge-
netic`. Spre exemplu, Bill McKibben, raportând din
zona minat` a cercet`rilor ingineriei genetice, a nano-
tehnologiei [i a roboticii, consider` c` fiin]ele umane
sunt „bune“ a[a cum sunt acestea în prezent [i în mod
natural [i vrea s` impun` o barier` ambi]iei umane de
evolu]ie prin tehnologie. Perspectiva sa distopic` [i
esen]ialist` se opune celor tehno-utopice la fel de fun-
damentaliste care celebreaz`, de pild`, eliberarea
umanului de limitele ADN-ului. Astfel, criticul consi-
der` c` programarea [i alterarea genetic` a celulelor vi-
itorilor copii sunt procese ale transform`rii fiin]ei
umane într-un automat, într-o fiin]` incapabil` s`
r`spund` la întrebarea „cine sunt?“ sau procese ale
unui nou tip de predeterminare, cel impus de p`rin]i
ca o continuare a propriilor lor dorin]e.
Ceea ce pentru futuri[ti înseamn` o filozofie [i o
politic` a accept`rii diversit`]ii [i a toleran]ei, un
remediu împotriva bolilor [i a neajunsurilor organice,
pentru bioconservatori echivaleaz` cu discriminarea,
condamnarea [i stigmatizarea umanului la o corup]ie
morfologic`, reproductiv` [i ideologic`. Iat` învinui-
rile ce [i le aduc, în mod succesiv, cele dou` tabere,
care se situeaz`, fiecare, pe o ideologie vehement` [i
radical` [i o critic` pe cealalt`. B`t`lia ideologiilor nu
se opre[te aici, evident. Ceea ce pentru un Hans
Moravec sau un Marvin Minsky constituie o libertate
benefic` a auto-controlului, un refuz al deficien]elor
condi]iei umane [i o asumare a alegerii individuale [i
a responsabilit`]ii pentru cel`lalt, pentru bioconserva-
torism coincide cu denaturarea eticii, distorsionarea
demnit`]ii [i a unicit`]ii umane [i desfiin]area speciei
umane înse[i prin erodarea statutului moral ca pre-
condi]ie a democra]iei liberale. Astfel, se întrevede
adâncirea inegalit`]ilor dintre oameni [i formarea a
dou` clase sociale, una dominatoare (postumanii) [i
alta subordonat` (umanii), ajungându-se pân` în pra-
gul unor viziuni tehno-apocaliptice asupra societ`]ii.
Aceste temeri, fie c` au un fundament secular, fie c`
au o baz` religioas`, se fondeaz` cu prec`dere pe posi-
bilitatea amenin]`toare a constituirii unui regim
biotehnologic totalitar, care s` for]eze omenirea s` se
adapteze noilor corporealit`]i, f`r` a avea libertatea de
a alege. Dup` totalitarismele politice ale secolului al
XX-lea, ar urma, a[adar, un secol al totalitarismelor
tehnologice. Adesea, tonul critic dobânde[te tendin]e
neo-luddite, distopice sau tehnofobe, ori chiar incri-
mineaz` [tiin]ele genetice de o perspectiv` nazist` sau
fascist`. Acest tip de discurs critic cade el însu[i în
specula]ii extreme, adesea f`r` fundament realist. În
genere îns`, criticii futurologilor, afla]i pe pozi]ii
umaniste, nu ]in seama de înr`d`cinarea teoriilor aces-
tora în cadrul umanismului însu[i (înrâurire evident`
în ciuda aparen]ei afirma]iilor lor futuriste), de faptul
c` tocmai modul de gândire umanist a contribuit la
formularea concep]iilor progresiste transumaniste. E
vorba de un paradox pe care îl admit pân` [i unii din-
tre transumani[ti. Împotriva acestor critici, futuri[tii
admit echivocitatea interven]iei tehnologice asupra
fiin]ei umane [i a fe]ei duble a progresului, propunân-
du-[i s` lupte nu doar împotriva ororilor natural-or-
ganice, ci [i împotriva nerespect`rii drepturilor omu-
lui, a îngr`dirii libert`]ii sau a egalit`]ii, a deform`rii
valorilor comunitare, democratice, liberale. Dac` pen-
tru bioconservatori muta]iile genetice sunt poten]iale
manifest`ri inumane, pentru futurologi refuzul aces-
tora (de pild` în tratarea cancerului, a altor boli sau
handicapuri) este o dovad` de anti-umanism [i de ires-
ponsabilitate. Oricât de seduc`toare ar fi situarea într-o
tab`r` sau în cealalt`, astfel de atitudini extreme sunt
ambele nevralgice [i for]eaz` omul s` se pozi]ioneze
de o parte a baricadei sau de cealalt`. Spa]iul dialogu-
lui nu mai este posibil decât în m`sura luptei ideolo-
gice [i a incrimin`rilor succesive. O încercare de ne-
gociere între aceste dou` tabere este o situa]ie mai
plauzibil` decât respingerea absolut` a uneia dintre
ele, f`r` drept de apel. Dreptul la moderare ar trebui
asigurat, în mod necondi]ionat, de[i „elogiul
15
modera]iei“ pare o excep]ie într-o paradigm` a
normelor [i a normaliz`rilor ideologice extreme.
În contraponderea discursului bioconservator critic
[i contrabalansând temerile acestuia, futuri[tii propun
o viziune a viitorului în care oamenii au libertatea de a
{TIIN}A VIITORULUI
accepta sau de a refuza interven]ia tratamentului ge-
netic, precum ast`zi exist` drepturi ale reproducerii
artificiale, ale divor]ului sau ale sinuciderii asistate de
medic, problematici nelipsite ele însele de dileme
etice. De asemenea, în interiorul mi[c`rilor futuriste
exist` voci care, mai degrab` decât de a defini
trans/postumanul drept fiin]a poten]ial nemuritoare,
capabil` de auto-programare [i de auto-control în
ciberspa]iu, descriu subiectul uman în contextul per-
petu`rii legilor fizice, ale barierelor sociale, economice
[i politice. În cadrul acestei ultime orient`ri exist` în
principal dou` tendin]e. Prima dintre ele pune în
balan]` posibilit`]ile augment`rii umanului prin
nanotehnologie sau prin interfe]e neuronale, în mo-
duri în care mintea uman` nu poate s`-[i imagineze în
momentul de fa]`, valorificând în acela[i timp
abilit`]ile umane. Cea de-a doua se refer` la posibili-
tatea prin care oamenii creeaz` fiin]e post/transumane
cu ajutorul tehnologiei genetice, al proceselor clon`rii
sau prin dezvoltarea inteligen]ei artificiale. În oricare
din aceste accep]ii se p`streaz` perspectiva antropo-
morfiz`rii, în timp ce alte voci, mai radicale, sus]in
emergen]a postumanului în alte dimensiuni – onto-
logice, sociale, politice – decât cele antropomorfe, pe
care umanul nu le poate prevedea datorit` limitelor
cognitive actuale. Vocile acestea radicale încearc` s`
speculeze în direc]ia acestor noi dimensiuni, în func]ie
de avans`rile tehno[tiin]ifice previzibile, propunând
predic]ii atât individual-ontologice (ale unei fiin]e pos-
tumane învingând îmb`trânirea, boala, suferin]a [i
moartea) cât [i colectiv-sociale (un „subiect“ capabil
s`-[i împ`rt`[easc` experien]ele în noi registre, cum ar
fi schimbul direct de amintiri sau de sentimente).
Acest tip de radicalism vizionar dep`[e[te îns` cadrele
actuale ale fizicii, metafizicii, eticii [i societ`]ii,
for]eaz` limitele condi]iei existen]iale [i epistemolo-
gice a umanit`]ii, p`[ind pe teritoriul imagina]iei [i al
fic]iunii (în special [tiin]ifico-fantastice), populat de
entit`]i [i specii post/transumane felurite.
De pild`, pentru unii biofizicieni, ingineria gene-
tic` vine în sprijinul luptei împotriva îmb`trânirii or-
ganismului uman [i al schimb`rii biologice radicale
prin fuzionarea cu cibernetica, iar managementul re-
producerii umane este un atribut pozitiv al alegerii ge-
netice [i al extinderii condi]iei fiin]ei umane în zona
liminal` mediat` de biotehnologie [i de nanotehnolo-

16
gie. Între minte, ra]iune [i spirit se instaureaz` un
deficitar semn de echivalen]`, proces care pare a uita
de disocierile [i de nuan]`rile filosofice între aceste
concepte. Profetiz`rile din [tiin]ele tehno-biologice se
reg`sesc în tonalit`]ile vizionare ale inginerilor în ro-
{TIIN}A VIITORULUI
botic` sau ale informaticienilor din domeniile in-
teligen]ei artificiale [i ale vie]ii sintetice. Spre exem-
plu, futuristul Ray Kurzweil preveste[te apari]ia „erei
ma[inilor spirituale“, a calculatoarelor cu mult mai in-
teligente [i mai adaptabile viitorului decât fiin]a
uman`. În acest context, accelerarea evolu]iei este so-
cotit` covâr[itoare, angrenând schimb`ri radicale în
cadrul sistemelor artificiale auto-organiza]ionale:
viteza cu care se deruleaz` dezvolt`rile tehnologice
este ast`zi punctat` ca o prim` dovad` a ciclurilor din
8 a d`inuirii spiritului uman prin intermediul avans`rii
i bio[tiin]elor [i a tehnologiilor. Ideologiile extremiste
O posibil` ie[ire din ce în mai scurte în care se va produce fuzionarea in-
cercul vicios al teligen]ei umane cu cea a ma[inilor. Pentru futurist,
vizionarismului calculatoarele inteligente ale viitorului nu numai c`
cibernetic [i al ideologi- î[i vor forma propria personalitate [i propria
ilor decorporaliz`rii con[tiin]` prin interac]iune cu lumea [i cuno[tin]ele
este corelarea expe- acesteia, dar vor fi caracterizate prin tr`s`tura spiritua-
rien]ei pragmatice, lit`]ii, fiind denumite „ma[ini spirituale“. Cu ajutorul
realiste, etice cu tr`irea circuitelor implanturilor neuronale sau prin transfe-
fenomenologic`, percep- rul con]inutului min]ii umane în calculatoare, Ray
tiv-corporal` în spa]iu. Kurzweil ajunge în proximitatea existen]ei unor fiin]e
inteligente nemuritoare, a unui soi de „îngeri“ ciber-
netici, precum Hans Moravec prezice construirea unor
dispozitive robotice capabile s` preia con]inutul in-
teligen]ei umane [i s` o imortalizeze pe aceasta în su-
porturi artificiale. Prognosticurile conform c`rora la
sfâr[itul secolului al XXI-lea nu va mai exista mortali-
tate mul]umit` tehnologiile portabile ale creierului
celebreaz` supravie]uirea min]ii umane în noi supor-
turi computa]ionale, care las` cu mult în urm` trupul
decadent. Permanentizarea min]ii (comparat` cu un
software), echivalat` cu identitatea îns`[i a unui indi-
vid, este socotit` un proces independent de corp (com-
parat cu un hardware) [i caracteristic mai multor con-
cretiz`ri materiale. Preten]iile spiritualiste izvorâte din
domeniile inteligen]ei artificiale, ingineriei genetice,
roboticii sau nanotehnologiei se afl` în stadiu
fic]ional, ]inând de poten]ialit`]i fantastice ale unui vi-
itor digital, tipic pentru o tematic` science-fiction.
Aceast` al`turare între [tiin]` [i spiritualitate este vul-
nerabil` în condi]iile în care teoriile de genul acesta
nu se pot verifica, iar argumentele lor ]in de latura dis-
cursiv` [i ideologic` a specula]iilor, care, nu-i a[a?,
sunt necuantificabile. „Meritul“ acestor teorii este de a
genera, la antipod, puncte de vedere critice care pot
trage semnale de alarm` [i ridica semne de întrebare.
Astfel de scenarii futuriste sunt transpuse adesea
într-o ideologie care combin` vizionarismul tehnolo-
gic cu cel religios [i care fundamenteaz`, în maniera
sensibilit`]ii romantice a percep]iei imagina]iei cre-
atoare de lumi, o futurologie a eternit`]ii, a om-
nipoten]ei [i a nemuririi. Acest tip de ideologie tehno-
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
religioas`, n`scut` din imagina]ia scriitorilor ciber-
punk [i extins` propagandistic în leg`tur` cu
ciberspa]iul prin intermediul Internetului, constituie
un hibrid ciudat, posibil de încadrat sub emblema de
ciber-vizionarism. Având în vedere problematica
eliber`rii sau a transcenderii condi]iei umane limitate
[i efemere, realitatea virtual` a ciberspa]iului a devenit
topos-ul tehno-ideologic prin care se propulseaz`
perspectiva utopic` a paradisului religios. În aceast`
form` de tehno-misticism, ciberspa]iul este un t`râm
al spiritului eliberat de trup, iar imortalitatea [i
resurec]ia î[i g`sesc terenul de manifestare în spa]iul
virtual proiectat ca un eden tehnologic. Aceste ver-
siuni tehnologice mistice sunt elitiste, atribuind acce-
sul la teritoriul sacru unei elite instruite în tainele
tehnologiei digitale. Vizionarismul cibernetic poate fi
criticat având în vedere mai multe considerente. În
primul rând, arhetipul digital al ciberspa]iului nu este
decât o fantezie matematic` pitagoreic`: un spa]iu nu-
meric ideal al lumii prin care se propune o întoarcere
la dualismul devaloriz`rii materiei [i al sl`virii spiritu-
lui, la stigmatizarea corporalit`]ii întru triumful spiri-
tualit`]ii. În al doilea rând, religiozitatea cibernetic`
este lipsit` de moralitate întrucât se ghideaz` dup`
principiul abandon`rii responsabilit`]ii în lumea real-
social`, care afirm` c` în ciberspa]iul paradisiac gu-
verneaz` libertatea omnipotent` [i nesanc]ionat`,
neîngr`dit` de vreo lege [i de vreo norm`. Acest tip de
„spiritualitate“ pare o încercare tehno-mistic` de re-
alizare a ]elurilor religioase, în timp ce corifeii
mi[c`rilor futuriste se declar` atei [i agnostici:
credin]a lor se îndreapt` nu înspre existen]a unui
suflet sau a unui spirit transcendent, ci înspre procesul
de transcenden]` a min]ii umane în teritoriile
ma[inale ale viitorului. Spre deosebire de credincio[ii
majorit`]ii religiilor, ciber-imortali[tii pleac` în
c`utarea nemuririi înainte de a muri, sfidând moartea
îns`[i prin utilizarea tehnologiilor în vederea prelun-
girii vie]ii [i refuzând suferin]a uman` ca semn al
isp`[irii. Pentru ace[tia, salvarea survine gra]ie
tehnologiei [i T`râmului F`g`duin]ei implementat
prin intermediul acesteia! Iat` o mostr` de al`turare
stranie a retoricii religioase de cea a ideologiilor tehno-
politice.
La intersec]ia dintre [tiin]` [i religie, cu toate c` se
situeaz` ideologic mai aproape de un cult [i de o
ipostaz` rizibil` decât de o cercetare tehno[tiin]ific`,
se afl` secta religioas` raelian`, înfiin]at` de Claude
Vorillon, fost jurnalist francez cunoscut sub numele
de guru Rael. Acesta a întemeiat în anul 1997, în Ba-
hamas, Clonaid, prima companie care î[i propune s`
cloneze oameni, pornind de la credin]a c` procesul [i
rezultatul clon`rii reprezint` cheia vie]ii eterne. Mai
mult decât un cult religios, mi[carea interna]ional`
raelian` împ`rt`[e[te convingeri în existen]a extrate-
restr`, pornind de la povestea întâlnirii lui Rael cu un
obiect zbur`tor neidentificat [i cu un extraterestru
care i-a dezv`luit „taina“ cre`rii oamenilor: în labora-
toare, de c`tre locuitori ai altei planete, care st`pânesc
misterele [tiin]ei geneticii [i ale biologiei celulare.
Probabil gurul a citit lucr`ri ale futuri[tilor [i a fost
„inspirat“ în calitatea sa de profet, având în vedere re-
marcabila asem`nare dintre discursul [tiin]ific tran-
suman [i propov`duirile sectei raeliene! Cred c` ironia
este mai mult decât evident` în acest caz. Precum în
crezul religios raelian se reg`se[te o mare doz` de mis-
ticism pseudo-[tiin]ific, în credin]a oamenilor de
[tiin]` afilia]i ideilor futuriste se observ` o izbitoare
viziune „spiritualist`“, o proorocire a transcenden]ei [i
ale secolului al XXl-ea ne-au ar`tat cu prisosin]` faptul
c` „salvarea“ uman` nu poate veni prin intermediul
progresului tehno[tiin]ific, ci, dimpotriv`, aceste pers-
pective nu fac decât s` adauge noi contradic]ii onto-
logice, noi vulnerabilit`]i existen]iale [i sociale în dis-
ciplinele [tiin]ifice [i umaniste.
O posibil` ie[ire din cercul vicios al vizionarismu-
lui cibernetic [i al ideologiilor decorporaliz`rii este
corelarea experien]ei pragmatice, realiste, etice cu
tr`irea fenomenologic`, perceptiv-corporal` în spa]iu.
Dar despre aceast` posibil` solu]ie vom vorbi cu
alt` ocazie. j

18
Bun` diminea]a,
filosofie!
FILOZOFIA
o ALEXANDER BAUMGARTEN o
P
ENTRU filosofi, deschiderea
unui an academic1 este prile-
jul unei reflexii asupra na-
turii filosofiei, a locului ei
între celelalte discipline [i a
contextului ei strict social în cotidianul
pe care îl parcurgem. Dac` filosofia nu
ar reflecta la toate acestea periodic, ea ar
risca s` închid` por]ile unui perimetru
de refugiu din care ar înceta, probabil,
s` mai judece sensul lumii c`reia i se
adreseaz`. Dincolo de aceast` igien` ac-
tualizatoare, exist` o întrebare al c`rei
r`spuns poate fi socotit peren [i ea se
adreseaz` naturii gândirii profesionale.
Probabil c` nimic nu a fost mai pro-
blematic lumii filosofice universitare
române[ti decât r`spunsul la aceast` în-
trebare: cum putem realiza o profesie
din filosofie f`r` a înceta s` gândim
spontan, autentic, s` nu împietrim în
cli[ee, s` nu masc`m prin cultul puterii
incompeten]a sau s` bloc`m, cu mâna
încle[tat` pe scaun, lustra]ia necesar`
înc` din deceniul trecut? Rândurile care
urmeaz` nu sunt un apel direct la aces-
te metehne, ci o medita]ie asupra celui
mai general cadru de posibilitate în care
gândirea [i înv`]area se pot produce în
interiorul filosofiei, pentru a putea apli-
ca apoi acest cadru la cotidianul nostru
strict.
Toate discursurile oneste despre
filosofie invoc` autenticitatea reflexivi-
t`]ii. De aceea, cred c` pentru a în]elege
ce înseamn` posibilitatea raportului
dintre filosofie [i profesionalitate am
putea începe f`când o fi[` sumar` a
acestui concept [i a limitelor lui. Tonul
general al apelurilor la filosofie reamin-
te[te faptul c` ea ne aduce în proximi-
tatea actului reflexiv: „gândi]i pe cont
propriu [i ve]i fi liberi“. Cam a[a sun`
orice îndemn sincer la filosofare.
Totu[i, un asemenea îndemn este
atât de inexplicit încât, f`r` un atent co-
mentariu, nu poate fi re]inut mai mult
decât ca un simplu slogan care poate
însemna prea multe lucruri confuze. De
aceea, un asemenea apel nu are doar
semnifica]ii universale, ci [i contex-
tuale, deoarece o defini]ie a
reflexivit`]ii ar trebui pus` în depen-
den]` cu viziunea cu care o epoc`
trateaz` reflexivitatea. De exemplu,
dac` un discurs ar întâmpina proaspe]ii
studen]i la filosofie în Germania în-
ceputului secolului al XIX-lea, el ar fi
fost probabil triumfalist privind
filosofia ca centru al vie]ii spiritului,
posibilitatea unei reflexivit`]i complete
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
a spiritului uman – garan]ie a libert`]ii
absolute a acesteia; dac` el ar fi fost ros-
tit în Fran]a secolului al XIII-lea, el ar fi
fost o cald` pledoarie pentru încadrarea
gândirii în marea ierarhie a realit`]ilor
create, undeva într-o pozi]ie subordo-
nat` divinului, a[a încât reflexivitatea
s` dea demnitate omului, dar eventuala
ei incompletitudine s` îl opreasc` s`
semene cu actul pur [i cu gândirea de
sine a divinului. Dimpotriv`, reflexivi-
tatea la care trebuie s` ne referim se ra-
porteaz` la o Românie unde ea este
marginal`, este pu]in încurajat`, are
du[mani interni [i externi (a[a cum
vom vedea, de la teleimbecilizarea criti-
cat` de Sartori pân` la demagogia im-
postorilor strict profesionali), are un vi-
itor profesional profund incert (din
cauza reducerii drastice a orelor de
filosofie în liceu, ceea ce echivaleaz` cu
cre[terea unui lot de tineri cu creiere
dezr`d`cinate cultural) [i este înconju-
rat` de forme institu]ionale de prostire
a popula]iei mult mai eficiente decât în
mediile istorice pe care le-am dat ca
exemplu. De aceea, gestul op]iunii pen-
tru filosofie într-un asemenea context
este unul eroic [i se întemeiaz` pe abne-
ga]ie.
Dar dincolo de acest spa]iu al tra-
gicului actual, cred c` am putea sonda
un teren peren al limitelor reflexivit`]ii
care ar putea explica [i o parte din acest
context. Dac` ne gândim la reflexivitate (tot a[a cum, în Elementele de teologie ale Vom re]ine cele dou` modele de
ca la posibilitatea noastr` de a ne lua ca lui Proclos, faptul însu[i de a gândi cunoa[tere drept paradigme [i metafore
obiect al cunoa[terii împreun` cu reflexiv înseamn` a urca cu adev`rat ale reflexivit`]ii omene[ti. O vom face
lumea în care suntem situa]i ca ni[te scara fiin]elor, atât cât intelectul o cu atât mai mult cu cât asocierea
contemplatori ai ei, pentru a putea for- poate face), iar parcursul zilei este par- metaforic` dintre parcursul gândirii
mula judec`]i despre acestea împreun`, curs al întoarcerii gândirii asupra ei reflexive [i parcursul zilei este de
este foarte legitim s` ne întreb`m care îns`[i. Pasajul este interesant din dou` reg`sit în apelul la reflexivitate ca
sunt limitele acestei experien]e; ce puncte de vedere: mai întâi, pentru c` esen]` a filosofiei scris de Hegel în Intro-
profit poate trage filosofia [i ce maladii seara, realizând o reflexivitate com- ducerea sa la Principiile filosofiei dreptului:
îi revin ei din con[tiin]a acestor even- plet`, unii îngeri cad (ceea ce înseamn` pentru c` gândirea este deplin` când a
tuale limite. c` tocmai completitudinea revenit asupra ei îns`[i, pas`rea Miner-
Totu[i, istoria cultural` care ne de- reflexivit`]ii, cel pu]in pentru îngeri, vei î[i ia zborul în amurg3. S-ar putea ca
cide [i pe noi prin deciziile ei luate este riscant`, iar dac` pentru ei este metafora s` fie o simpl` coinciden]`,
odinioar`, purtate de noi adesea inex- doar riscant, ne-am putea întreba dac` dar sensul pasajelor comunic` univoc;
plicit, poart` cu sine un mesaj sceptic în pentru noi aceast` completitudine este fiindc` ambele chestioneaz` reflexivi-
privin]a posibilit`]ii de a realiza com- într-adev`r posibil`). În al doilea rând, tatea ca putere uman` [i r`spund diferit
plet aceast` reflexivitate. Un bun exem- pentru c` Augustin sus]ine c` diminea]a la întrebarea pus` asupra limitelor ei:
plu este frumosul pasaj despre cunoa[terea creatorului este mai clar`, pentru Augustin, ea ar putea fi o expe-
cunoa[terea angelic` pe care l-a redactat nefiind împiedicat` de con[tiin]a care a rien]` proxim` divinului care impune o
Augustin în De civitate Dei, XI, 29: „în- revenit asupra ei îns`[i. Ceea ce ar cenzur` la nivelul limitelor ei, care dau
gerii cunosc diminea]a creatorul privind putea însemna c` tocmai eventuala in- consisten]`, în cele din urm`, umanu-
spre el [i uitând de sine, în vreme ce completitudine a reflexivit`]ii noastre lui. Pentru Hegel, numai completi-
seara ei revin asupra lor în[ile, deoarece ne-ar putea conduce la posibilitatea tudinea acestui act împline[te filosofia.
procesul zilei înseamn` pentru Dum- unei cunoa[teri autentice, în ciuda peri- Dar de unde, atunci, elogiul augusti-
nezeu crea]ie, iar pentru contemplatorii colelor care stau în proximitatea acestei nian al lipsei de reflexivitate ca limpe-
ei, înseamn` realizare a reflexivit`]ii“2. incompletitudini [i a c`ror schi]` o zime a cunoa[terii?
Reflexivitatea este aici oglind` a crea]iei vom urma mai jos. Nu vom judeca aici termenii unei
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
asemenea dispute anacronice, ci vom
remarca doar un fapt istoric extrem de
interesant: disputa asupra completitu-
dinii reflexivit`]ii, înainte de Augustin,
apoi între Augustin [i Hegel, este
uria[`, iar p`rerile asupra limitelor ei
sunt împ`r]ite. F`r` a face o analiz` de-
taliat` a pa[ilor disputei, putem aminti
doar faptul c` Aristotel pledeaz` pentru
o actualizare incomplet` a intelectului
posibil ca defini]ie a umanului4, iar au-
tori ca Alexandru din Afrodisia,
Themistius, Plotin5 sau Siger din Bra-
fond, [i anume dac` reflexivitatea este
sau nu complet`, ci vom constata doar
c` în societatea româneasc` reflexivi-
tatea are o condi]ie marginal` [i face
adesea jocul diviziunii sociale de care
vorbe[te Sloterdijk, ceea ce înseamn` c`
este foarte posibil ca experien]a reflexi-
vit`]ii s` cunoasc` o cenzur` a incom-
pletitudinii (natural` sau nu) dup` care
într-adev`r func]ion`m [i, prin urmare,
trebuie s` lu`m aceast` stare de fapt
drept obiect al medita]iei noastre.
Reluând acum cele câteva teme
2. Ho] de reflexivitate este orice a[e-
z`mânt menit s` te hr`neasc` „pe ne-
gândite“, chiar dac` exerci]iul filosofiei
este natural îndreptat împotriva celor
care sunt gata s` ne „fure“ reflexivitatea.
Dac` Sloterdijk are dreptate, atunci per-
suasiunea consumist`, natura reclamei,
o bun` parte a mediei sunt asemenea
institu]ii la care putem dezvolta diverse
imunit`]i. În schimb, un imens furt de
reflexivitate îl constituie a priori a[eza-
rea particular` a lumii române[ti într-o
periferie economic`, una care trebuie s`
19
predicii arhaizante, tot puterea limbii
este aici salvatoare. Este destul s` repet
în minte cele [optite de ho]ul de reflexi-
vitate, dar întotdeauna folosind cuvinte
diferite fa]` de cele auzite. Traducerea pare
aici un excelent mediu relevant al im-
posturii, ca [i cum doar gândirea auten-
tic` se las` cu adev`rat tradus`. A[a,
exist` [ansa unei noi „dimine]i“ dup`
fiecare „sear`“ reflexiv`.
l
1 Textul corespunde prelegerii care a inau-

bant îl urmeaz` [i pledeaz` ferm pentru atinse, s` a[ez`m cap la cap cele dou` produc` bra]e de munc`, dar nu [i elite gurat anul academic 2006-2007 la sec]ia de

FILOZOFIA
imposibilitatea unui act complet de concluzii provizorii ale noastre: 1. s-ar reflexive. Faptul este demonstrat foarte filosofie a Universit`]ii „Babe[-Bolyai“ din
reflexivitate: nu pot fi în totalitate pro- putea ca realizarea unei reflexivit`]i clar de transformarea scandaloas` a uni- Cluj.
priul meu obiect de cunoa[tere, ci pen- complete s` fie omene[te imposibil` [i versit`]ii într-un înv`]`mânt indulgent 2 Cf. Sfântul Augustin, Despre îngeri [i oa-

tru a asuma adev`rul fiin]ei pe care o
gândesc trebuie s` uit de mine însumi
într-un oarecare fel.
Retradus` în termenii metaforei lui
Augustin, aceasta ar însemna c` o
tocmai acest aspect s` constituie o
limit` a umanului care îi d` consis-
ten]`. 2. s-ar putea ca proiectul culturii
noastre s` fie întemeiat pe distinc]ia
dintre posesorii, chiar limita]i, de refle-
[i de mas`, unde profesorii sunt pl`ti]i
„pe cap de student“ tocmai pentru ca
facult`]ile „reflexive“ s` decad` din pri-
cina num`rului mic de studen]i, iar
profesorii lor s` resimt` o vinov`]ie în
meni (De civitate Dei, XI, 28-XII, 28), traducere
din limba latin`, introducere [i note de Bog-
dan T`taru-Cazaban, ed. Humanitas,
Bucure[ti, 2004, cap. 29, p. 28.
3 Cf. G.F.W. Hegel, Principiile filosofiei drep-

„cunoa[tere de diminea]`“ este mai pro- xivitate [i cei care le-o încredin]eaz` fa]a societ`]ii pentru statutul lor de tului sau elemente de drept natural [i de [tiin]` a
prie filosofiei sau c`, cel pu]in, benevol, neputând suporta povara in- între]inu]i de cei „boga]i“. statului, traducere de Virgil Bogdan [i Constan-
dep`[irea ei este imposibil`. S` re- completitudinii ei. 3. La fel, actul didactic poate deveni tin Floru, ed. IRI, Bucure[ti, 1996, p. 20.
marc`m aici doar dou` fapte, pentru a Dac` aceste dou` supozi]ii sunt ac- furt de reflexivitate, bazat pe principiul 4 Cf. Aristotel, Despre suflet, III, 4, 429b 8.

nu insista asupra unei lec]ii de istoria ceptabile, atunci misiunea filosofiei pl`cerii amintit mai sus [i pe misterul 5 Cf. Plotin, Enneade, I, 4, 10, pentru o

filosofiei care nu ne poate sta în devine mai limpede, dar este departe de fascina]iei fa]` de oratorul care în- adev`rat` „psihologie“ a reflexivit`]ii incom-
inten]ie aici. un apel triumfalist la reflexivitate abso- locuie[te cu succes gândirea liber`. {i plete.
În primul rând, acest principiu al in- lut`, pentru c` am re]inut [i posibili- aici, voin]a natural` de putere produce 6 Pentru întreg sensul dezbaterii, se poate

completitudinii nu a fost sus]inut uni-
voc, ci istoria filosofiei a organizat o
adev`rat` ofensiv` contra acestei idei.
Chiar dac` reflexivitatea este funda-
mentul experien]ei gândirii strict uma-
tatea ca ea s` fie irealizabil`, [i abuzul
jocului de putere (politic` sau doar in-
stitu]ional`) care se poate face în nu-
mele acestei incompletitudini: filosofia
devine activitatea care ne aduce în pose-
cazuri de furt benevol al gândirii.
Oricine poate fura reflexivitatea oricui
cu povestea lui, dar important ar putea
fi tocmai antidotul. C`ci aici, pentru c`
suntem în spa]iul profesionist al gândi-
consulta Pseudo-Aristotel, Liber de causis,
ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 2002, dar
[i F.-X. Putallaz, La conscience de soi au XIIIe siè-
cle, ed. J. Vrin, Paris, 1991.
7 Cf. Peter Sloterdijk, Reguli pentru parcul

ne, deosebite de reflexivitatea complet` sia unei reflexivit`]i ce devine singura rii, [i boala e mai grav`, [i antidotul este uman – un r`spuns la scrisoarea lui Heidegger
a inteligen]ei universale, totu[i, com- noastr` poart` spre autenticitate, dar mai eficient. Folosirea lui este foarte despre umanism, traducere din german` de Ion
pletitudinea ei trebuie s` fie proprie care este imposibil de încheiat, [i mai simpl`: pentru c` ho]ul de reflexivitate Nastasia, ed. Humanitas, Bucure[ti, 2003, p. 66.
vie]ii spiritului. De pild`, chiar autorii ales greu de suportat, comod de abando- mizeaz` întotdeauna pe o limb` 8 Cf. E.R. Dodds, Grecii [i ira]ionalul, tradu-

neoplatonicieni [i scolastici nu par s` fi
uitat discu]ia, fiindc` ei dezbat frecvent
dac` gândirea uman` beneficiaz` de o
reditio completa sau incompleta6, iar
solu]iile sunt adesea în favoarea primei
variante, anun]ând parc` op]iunea ves-
peral` a p`s`rii Minervei. Acest fapt ne
demonstreaz` c` dilema plas`rii
filosofiei între ini]iativa reflexiei [i pu-
terea uman` de a o realiza complet st`
înscris` în destinul filosofiei europene
îns`[i, sau poate chiar mai mult, gradul
în care credem în puterea ei define[te
întrucâtva natura filosofiei.
În al doilea rând, surpriza pe care o
reg`sesc meditând asupra acestei teme
este actualitatea ei, chiar dac` ea a de-
venit inteligibil` aici abia prin exem-
plul anticilor. În interiorul unei impor-
tante dezbateri actuale, purtat` asupra
umanismului, în care sunt implicate
texte fundamentale ale gândirii con-
temporane începând cu celebra
Scrisoare despre umanism a lui Martin
Heidegger, reg`sim o remarc` a unuia
dintre comentatorii temei umanismu-
lui care ne leag` de problema noastr`:
Peter Sloterdijk, Reguli pentru parcul
uman. Acest din urm` autor crede c`
e[ecul umanismului contemporan
într-o societate care face omul s` nu
gândeasc` oferindu-i nelimitate cli[ee
civilizatorii pleac` de la faptul c` însu[i
proiectul originar al umanismului st`
într-o asemenea situa]ie: când Platon, în
Omul politic, imagineaz` un ]es`tor al
vie]ii politice în care ceilal]i sunt prin[i
nereflexiv, el proiecteaz` un umanism
în care puterea revine etern celor care
„[tiu“ [i în care reflexivitatea celorlal]i
este mereu controlat`, iar apelul la
gândire liber` poate p`rea o pur`
emfaz` declamatorie7.
În ceea ce ne prive[te, nu ne vom în-
treba care dintre autori au dreptate în
nat în favoarea retorilor mincino[i gata seduc`toare, complicat`, înarmat` neo- cere de Catrinel Ple[u, prefa]` de Petru Cre]ia,
oricând s` o preia pentru a o întoarce logic sau plasat` la cealalt` limit`, a ed. Polirom, Ia[i, cap. VIII, pp. 203 sqq. j
împotriva noastr`. Dar fiind în posesia
unui scop imposibil de încheiat, chiar
dac` necesar ei, efortul filosofiei este
etern, deoarece el poart` cu sine o per-
manent` „cunoa[tere de diminea]`“.
Toate acestea înseamn` c` natura
autentic` a gândirii este cuprins` între
cele dou` limite, marcate metaforic
prin clipele zilei. Dispus` îns`
institu]ional, aceast` natur` ambigu` [i
fragil` a gândirii întâlne[te un obstacol
nea[teptat. Sesizând [i neputin]a actu-
lui reflexiv complet [i comoditatea
abandon`rii acestei sarcini, se na[te în
preajma gândirii ho]ul de reflexivitate. El
este dispus oricând la compromis, este
gata mereu de amiabila preluare a
reflexivit`]ii de pe umeri neantrena]i.
Mai mult, orice experien]` i-ai comuni-
ca, el va fi mereu în pozi]ia celui care a
experimentat una de acela[i gen, dar
hiperbolizat`. Simplu, el î]i d` senza]ia
c` te include, c` nu are rost s` gânde[ti,
fiindc` el a f`cut-o deja. De îndat` ce
l-am invocat, întrebarea dac` reflexivi-
tatea este într-adev`r complet` sau nu
pare secundar` în raport cu posibili-
tatea apari]iei „personajului“. Mai mult
decât simpl` persoan`, chipurile sale
sunt multiple:
1. Mai întâi, el poate fi politician sau,
mai r`u, sistem politic. Furtul de reflexivi-
tate este u[urat de spaima natural` a
omului c` efortul lui de o realiza este de
neîncheiat. „Spaima de libertate“ (indi-
cat` de E.R. Dodds drept cauz` a
dec`derii ra]ionalismului grec8) sau
gândirea dat` în schimbul pâinii
(narat` de discursul Marelui Inchizitor)
sprijin` aceast` tez`: la început, este
pl`cut s` î]i încredin]ezi altora reflexivi-
tatea ta, fiindc` te face s` ui]i propria
limitare dat` de ea.

20
Filozofia [i revolta
omului de azi
o {TEFAN VIANU o
DIALOG
E
SEUL lui Sorin Lavric, „Filo-
zofia ca act de credin]`“,
ap`rut în num`rul trecut al
revistei Idei în Dialog, trans-
mite un mesaj clar: autorul
este certat cu filozofia. Nu de ieri sau de
alalt`ieri, ci, ca s` zicem a[a, dintotdeau-
na – immer schon, cum ar spune Heideg-
ger. Între el [i filozofie înstr`inarea pare
a fi total`.
Nu numai c` autorul eseului re-
cunoa[te aceast` înstr`inare; el de fapt o
proclam`, pare s` se mândreasc` cu ea,
ca [i cum acest lucru i-ar conferi o identi-
tate. {i totu[i Sorin Lavric scrie despre
filozofie: o face declarând c` nu are
nimic de-a face cu ea! Interesant este de
asemenea modul în care eseistul î[i
etaleaz` ignoran]a. S` scrii despre un
lucru pe care nu-l în]elegi e banal; dar
s` transformi ignoran]a [i dezgustul
fa]` de filozofie într-un principiu de
via]` înseamn` a da mentalit`]ii
curente o dimensiune pe care în gene-
ral aceasta nu îndr`zne[te s` [i-o asume.
S` vedem cum î[i dezvolt` autorul
eseului punctul de vedere. Despre
„c`r]ile de filozofie“ afl`m c` „lipsa (lor)
de con]inut intuitiv nu î]i poate isca
nici o reprezentare imediat` în imagi-
na]ie“, de vin` fiind „obscuritatea“ „sin-
tagmelor“ c`r]ilor respective, cu alte cu-
vinte caracterul lor abstract, apar]inând
unei sfere str`ine de lumea în care ne
mi[c`m zilnic. Nu cumva crede Sorin
Lavric c` aceast` lume este singura rea-
litate [i c` via]a interioar` este un haos
de „fantezii“ [i de „sentimente“ pe care
doctorii [i psihologii – [i numai ei – ar
fi capabili, în mod direct, prin trata-
ment, sau indirect, prin tratatele lor, s`-l
ordoneze într-o oarecare m`sur`? Sorin
Lavric nu spune nimic despre dimen-
siunea spiritual` a acestei vie]i, ca [i
cum ar ignora c` ea constituie nucleul
cercet`rilor filozofice din trecut [i din
prezent.
Dac` operele filozofice nu sunt decât
o adun`tur` de afirma]ii ininteligibile
sau în cel mai bun caz obscure, de ce
unii oameni le citesc cu pasiune? Iat`
r`spunsul: „Atunci când ochii sunt
însufle]i]i de o credin]` ce precede
deschiderea c`r]ii, întâlnirea cu rân-
durile textului declan[eaz` exact acela[i
tip de fenomen ca cel pe care l-am întâl-
nit în cazul Evangheliilor sau al
medicamentelor placebo. Tu institui
lumea c`r]ii [i tot tu îi conferi autori-
tate, ridicându-i apoftegmele (!) la ran-
gul unor adev`ruri sibilinice [i
irefutabile“. Aceste afirma]ii sunt la rân-
dul lor irefutabile, îns` nu ca adev`ruri,
ci ca enormit`]i lipsite de sens. N-am,
a[adar, nimic de spus despre strania
opera]ie descris` de Sorin Lavric;
reprezentarea ei nu se afl` decât în
imagina]ia sa [i a celor nedispu[i s`
depun` efortul necesar pentru în]ele-
gerea unor texte dificile, f`r` îndoial`,
dar nu obscure.
Amuzant este modul în care Sorin
Lavric î[i sus]ine afirma]iile: „S` lu`m,
de pild`, cazul Fenomenologiei spiritului a
lui Hegel sau pe cel al Metafizicii lui
Aristotel. Dac` lectura lor nu este
însufle]it` de o credin]` aprioric` în au-
toritatea acestor texte, atunci rândurile
lor î]i vor suna în toat` goliciunea
searb`d` a nonsensului lor“. Iat` o
p`rere nuan]at`, subtil` [i echilibrat`!
S` l`s`m gluma la o parte. Un om care
vorbe[te în acest fel nu numai c` nu i-a
în]eles pe Aristotel [i pe Hegel; el arat`
c` filozofia în general este pentru el o
mare necunoscut`. Toate curentele
filozofice se raporteaz` într-un fel sau
altul la Metafizica lui Aristotel. Mai
mult decât atât. Aceast` capodoper`
con]ine, pe lâng` „filozofemele“ celebre,
câteva dintre sensurile fundamentale
ale culturii occidentale. A afirma c`
Metafizica este un „nonsens“ înseamn`
de fapt a întoarce spatele culturii înse[i.
Cât despre Fenomenologia spiritului – ce i
se poate r`spunde lui Sorin Lavric? S-o
citeasc` mai atent (evident, în original;
Sorin Lavric este, nu-i a[a?, un bun
cunosc`tor al limbii germane, altfel n-ar
îndr`zni s` vorbeasc` despre Fenome-
nologia spiritului a[a cum o face)! Când
îmi va ar`ta c` a în]eles câte ceva din
acest text extrem de dificil, vom putea
sta de vorb`. Îl asigur, pân` atunci, c`
efortul merit`. Cine s-a ostenit s`
în]eleag` aceast` oper` descoper` în ea
gânduri limpezi [i mari, îndep`rtate,
ce-i drept, de în]elepciunea vie]ii de zi
cu zi, la care pare s` se raporteze (im-
plicit) autorul eseului.
Sorin Lavric d` la un moment dat la
o parte psihologia cititorului de
filozofie pentru a aborda o problem`
mai interesant`. Dac` cititorul î[i
proiecteaz` fantasmele în ni[te texte ce
nu sunt altceva decât o adun`tur` de
nonsensuri, ne putem întreba cum au
ajuns marii filozofi s` în[ire mii de pagini
de nonsensuri crezând c` spun ceva? S` fi
fost ei nebuni de legat? Nu este expli-
ca]ia pe care ne-o ofer` Sorin Lavric.
Pentru eseistul nostru, filozofii „[terg“
din c`r]ile lor „intui]ia [i sentimentul“,
regula lor fiind urm`toarea: „ascun-
derea intui]iilor în spatele conceptelor
abstracte“. Cu alte cuvinte, „filozofia nu
este nimic altceva decât arta de a-]i as-
cunde fantasmele în spatele unui lim-
baj cât mai abstract cu putin]`“. Fru-
moas` defini]ie a filozofiei! La originea
acestei activit`]i ar sta „vanitatea“: prin
aceast` escamotare, filozoful s-ar bucu-
ra de „prestigiul de oracol al con-
ceptelor sale abstracte“.
Sorin Lavric vrea „concepte concrete“
(?) – sau nu vrea concepte deloc. Gân-
durile filozofice î[i croiesc îns` drumul
lor; ele vizeaz` „lumea“ în totalitatea ei
[i sensurile generale ale existen]ei în lume.
Nu psihologia filozofului îl intereseaz`,
a[adar, pe cel ce [tie ce s` caute în c`r]ile
de filozofie, ci ceea ce-[i propune un gândi-
tor. Or, cum am spus, filozoful î[i pro-
pune s` creeze concepte pentru a expri-
ma sensuri generale, adic` poten]ial vala-
bile pentru to]i locuitorii acestei planete.
Revin la opiniile lui Sorin Lavric. În
primul rând m` întreb dac` „intui]ia [i
sentimentul“ escamotate sunt, pentru
eseistul nostru, intui]ia [i sentimentul
ca atare; sau intui]iile [i sentimentele
particulare ale filozofului? Sorin Lavric
nu pretinde, sper, c` filozoful trece sub
t`cere intui]ia [i sentimentul în gene-
ral; de la Platon la Max Scheler, ambele
se num`r` printre temele clasice ale
tratatelor filozofice. A[adar, în opinia
autorului eseului, sunt trecute sub
t`cere sentimentele [i intui]iile proprii
ale filozofului. În acest caz, r`spunsul
meu este: din fericire. Sarcina filozofu-
lui fiind aceea de a exprima sensuri ge-
nerale, ea nu trebuie confundat` cu cea
a poetului liric sau a romancierului.
În fine, nu se în]elege prea bine care
ar fi leg`tura dintre vanitatea filozofu-
lui [i activitatea sa de n`scocitor de
nonsensuri. Cu alte cuvinte, de ce rezul-
tatul efortului de a face abstrac]ie de
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
sentimentele particulare pentru a expri-
ma sensuri generale este neap`rat „non-
sensul“? De fapt, lucrurile stau tocmai
invers. Numai ridicându-se „deasupra“
sentimentelor sale particulare filozoful
î[i croie[te un acces c`tre locul sen-
surilor – pe care îl „locuie[te“ spre bucu-
ria [i folosul nostru: ajutându-ne s`-l
locuim. Filozoful î[i croie[te aceast`
cale creând concepte, crea]ie ce nu pre-
supune înl`turarea sentimentelor [i
fantasmelor sale, ci ridicarea lor la
nivelul universalului. Un filozof nu
poate vorbi despre iubire – [i nici nu se
gânde[te la a[a ceva – f`r` s` fi iubit; dar
asta nu înseamn` c` pentru el ideea de
iubire coincide cu iubirile pe care le-a
tr`it. Ideea de iubire? Da, aceast`
no]iune are pentru el un sens: el î[i
propune s-o gândeasc` [tiind c` „ideea“
este punctul de convergen]` a
diferitelor genuri de iubiri. La fel în
cazul ideilor de via]`, de moarte, de
mi[care, de orientare, de libertate, de
cunoa[tere etc.
Sorin Lavric intuie[te totu[i ceva:
filozofia este într-adev`r un act de credin]`.
Nu în sensul proiect`rii fantasmelor
proprii asupra unor texte f`r` sens, ci în
sensul ader`rii ferme la un ansamblu de
semnifica]ii, de imagini, de valori. Este
o form` de angajare prin care ne orien-
t`m în gândire [i în via]`. Credin]a
filozofic` nu se opune cunoa[terii
ra]ionale, ci incertitudinii cu privire la
sensurile generale, incertitudine ce
rezult` din dependen]a total` fa]` de
lumea dat`. Oamenii tr`iesc într-o lume
a sensurilor particulare, pe care unii o
simt îns` ca problematic`. Atunci,
odat` cu distan]area fa]` de aceast`
lume, apare o nevoie nou`, specific`
ra]iunii: nevoia interpret`rii lumii date,
ea fiind resim]it` ca ambigu` [i incom-
plet`. Iar acest proces al în]elegerii crea-
toare transform` „lumea vie]ii“,
îmbog`]ind-o cu sensuri noi. Pentru
Sorin Lavric, în schimb, „tot ce e brut e
bun, fiindc` e intuitiv“.
În]eleg acest punct de vedere, îns`
adev`rul filozofiei e altul; este cel al dis-
tan]`rii fa]` de cotidianul brut, motiv
pentru care nu are cum s` fie cel al omu-
lui de azi. „Aceast` zi de azi nu e a
gloatei? Gloata îns` nu [tie ce-i mare,
ce-i mic, ce-i drept [i ce-i de bun`-
credin]`: ea este strâmb` f`r` de vin`, ea
minte necontenit“ (Friedrich
Nietzsche). j
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
T`cere [i dialog
o VALENTIN CIOVEIE o
A
CUM câteva luni, în urma
unui text al meu publicat
în Idei în Dialog1, am în-
ceput un dialog filosofic cu
Andrei Cornea, care s-a
continuat dincolo de paginile revistelor,
fie în spa]iul privat, fie la „Casa Lovines-
cu“. Rela]ia mea cu Andrei Cornea este
îns` paradoxal`: pe de o parte, ajutorul
extra-intelectual primit de la el este in-
contestabil, pe de alt` parte, tr`iesc per-
manent cu sentimentul c` spusele mele
exacte, argumentele pe care i le ofer în
plan intelectual, nu ajung la aten]ia sa
mai adânc`. Filosoful român este prins
într-o anumit` structur` fundamental`
de gândire care a luat na[tere odat` cu
grecii antici (perimetrul predilect al lui
Andrei Cornea de exerci]iu filosofic):
tradi]ia categorial`.
Nu exist` cititor, chiar f`r` educa]ie
filosofic`, care s` nu aib` o idee despre
tradi]ia de gândire categorial`. Când
facem clasific`ri, când ne folosim de
conceptele de „gen“ [i „specie“, când
aplic`m procedee de generalizare [i uni-
versalizare, ne situ`m automat în
cadrul unei modalit`]i de gândire catego-
riale. Metafora de baz` a acestei tradi]ii
este piramida: la baza ei se afl`
realit`]ile cele mai determinate, indi-
viduale, poten]ial infinite ca num`r. Ele
sunt ordonate în clase cu ajutorul
rela]iei gen-specie sau a unei rela]ii
analoage acesteia. Pe m`sur` ce or-
donarea merge tot mai mult spre gene-
ral, vom avea de-a face cu tot mai
pu]ine genuri, iar categoriile sunt toc-
mai genurile supreme. Ordonarea rea-
lit`]ilor particulare în diferite clase se
face pe baza unor tr`s`turi comune ale
lor, în detrimentul a ceea ce este
specific fiec`rui individual în parte. Un
procedeu de acest gen este intim min]ii
umane obi[nuite, orice om aranjeaz`
automat realitatea în clase: acesta este
un tei, acela este un plop, acesta este un
b`rbat, aceea este o femeie etc. Pentru a
lua apoi un exemplu din literatura non-
filosofic`, Nicolae Manolescu în Arca lui
Noe î[i pune problema unei astfel de
clasific`ri sistematice a romanului, în-
cepând cu considera]ii exclusiv catego-
riale [i terminând (în volumul 3) – f`r`
s` [tie – cu rezultate care ar putea fi dis-
cutate numai fragmentar.
Tradi]ia fragmentar` este a doua
mare tradi]ie fundamental` de gândire,
nu numai european`, cum afirmam în
articolul din Idei în Dialog, ci [i mon-
dial`. Ca structuri fundamentale (on-
tice, epistemice, de argumentare [i de
ac]iune), cele dou` modalit`]i de
gândire sunt singurele posibilit`]i ale
min]ii umane de a organiza sensul de
orice tip. Una este centrat` în jurul
generalului, iar cealalt` în jurul particu-
larului. Cred c` Andrei Cornea este de
acord pân` aici cu tot ceea ce spun.
Problemele apar de aici mai departe.
Într-un comentariu la cartea lui
Corin Braga De la arhetip la anarhetip2,
distinc]ia pe care o fac între tradi]ia
categorial` [i cea fragmentar` este
citat` în urm`torul context:
Corin Braga distinge (…) dou` mari
tradi]ii în cultura european`: una pân`
acum majoritar` – aceea a „arhetipului“,
alta relativ minoritar`, dar devenit` cumva
dominant` în postmodernitate – aceea a
„anarhetipului“. El admite c` distinc]ia sa
reia [i reformuleaz` anumite opozi]ii „cla-
sice“ azi, ca aceea „centru – periferie“,
„gândire tare – gândire slab`“ (Vattimo),
„construc]ie – deconstruc]ie“ (Derrida),
„modele lineare – modele fractalice“ (Cu-
lianu) etc. (S-ar mai putea ad`uga, cred,
distinc]ia lui Rorty între „solidaritate“ [i
„obiectivitate“ [i a[ men]iona [i distinc]ia
f`cut` recent de Valentin Cioveie în Idei în
dialog între „tradi]ie categorial`“ [i
„tradi]ie fragmentar`“.)
Nu este prima oar` când sunt pus la
un loc cu nume fa]` de care pozi]ia mea
nu prezint` decât similitudini vagi (cu
excep]ia lui Vattimo, pe care eu însumi
îl citez ca surs`, [i a domnului Braga, pe
care înc` nu l-am citit). Sentimentul pe
care îl am este c` Andrei Cornea pune
într-un fel de saco[` intelectual` cartofi,
pepeni, praz [i porumb, pe motivul c`
toate ar fi „legume“. Vreau în acest arti-
col s` aleg doar un motiv serios pentru a
ar`ta c` nu pot fi plasat în aceea[i clas`
cu to]i autorii de mai sus.
Încep prin a reaminti un lucru
esen]ial: pe lâng` cele dou` tradi]ii fun-
damentale de organizare [i exprimare a
sensului (de orice fel ar fi acesta), cate-
gorial` [i fragmentar`, scriam clar în ar-
ticolul citat de Andrei Cornea3 c` înc`
din Antichitatea greac` s-a manifestat o
a treia modalitate noetic`, care are drept
inten]ionalitate exact ]elul opus celor
dou` tradi]ii: nu organizarea, ci dezor-
ganizarea, uneori radical`, a sensului.
Este vorba de sofismul antic [i post-
modernismul contemporan. Diferen]a
clar` pe care o fac între fragmentarism
[i sofism sau postmodernism, o dife-
ren]` radical`, conduce la faptul con-
form c`ruia clasificarea din citatul de
mai sus s` fie aleatorie.
Voi indica imediat aceast` diferen]`
pe baza unui exemplu luat chiar din
Andrei Cornea (lucrarea Când Socrate nu
are dreptate). În prealabil, vreau s` aver-
tizez cititorul de o posibil` pist` fals` de
interpretare a sintagmei „tradi]ia frag-
mentar`“. }ine de tradi]ia fragmentar`
tot ce are o anumit` structur` (epis-
temic`, argumentativ` etc.), iar nu orice
produs cultural care are forma fragmen-
tului. Produsele culturale sub forma
fragmentului pot fi postmoderne, apo-
fatice sau, drept a treia posibilitate, s`
apar]in` tradi]iei de gândire frag-
mentare, al c`rei reprezentant paradig-
matic este Wittgenstein din perioada
târzie. Structura fragmentar` este dat`
de structura bazat` pe „asem`n`rile de
familie“ (sau ceva similar precum la is-
toricul [tiin]ei Mara Beller) [i nu se
reg`se[te în scrierile de tip apofatic sau
sofistic ce au forma fragmentului. Sper
ca cititorul s` nu treac` prea repede
peste aceste distinc]ii. Andrei Cornea
are tendin]a [i în acest punct s` pun`
prea multe lucruri deosebite împreun`.
De altfel, este tendin]a tipic` unei min]i
categoriale de a universaliza rapid,
privind totul de la o distan]` suficient
de mare (pentru ca toate legumele s`
par` gri noaptea) [i fiind atent` numai
la tr`s`turile comune, dar nu [i la cele
specifice (pentru a vorbi categorial!). {i
acum exemplul lui Andrei Cornea, care
ridic` o problem` serioas`: dac` nu
avem criterii categoriale de definire
strict` a claselor [i adopt`m tradi]ia
fragmentar` care se bazeaz` pe ideea de
„asem`n`ri de familie“ (care nu pre-
supune în mod necesar nici o tr`s`tur`
comun` tuturor membrilor familiei, ci
numai tr`s`turi comune unor membri
din aceast` familie, toate tr`s`turile
alc`tuind îns` un lan] al asem`n`rilor
de familie în virtutea c`ruia ace[tia
sunt considera]i c` apar]in aceleia[i
familii), atunci ajungem într-un „rela-
tivism moral, cultural [i epistemologic“
(p. 38). Dac` b`rbatul are virtu]i, dac`
femeia are virtu]i, mai departe chiar de-
spre militar putem spune c` este
virtuos (termenul de „virtute“ este uti-
lizat aici în sensul antic de excelen]`, iar
nu în sensul lui cre[tin), atunci ei to]i
apar]in familiei de oameni virtuo[i. Dar
putem g`si tr`s`turi comune ale unui
tor]ionar cu cele ale militarului, nu [i
cu ale femeii virtuoase, cu ajutorul
c`rora s` continu`m lan]ul de
asem`n`ri, ajungând la concluzia ce
sfideaz` orice bun-sim] c` tor]ionarul
este virtuos! Singura solu]ie pentru a
evita acest dezastru este – conform lui
Andrei Cornea – de a apela la metoda
propus` de el însu[i începând cu
Turnirul khazar, metod` bazat` pe „com-
para]ia intrinsec`“ [i „op]iunea a doua“.
Cu tot respectul pentru aceast` solu]ie
de rang doi, trebuie s` observ dubla
gre[eal` pe baza c`reia Cornea concepe
exemplul [i î[i propune solu]ia. În
primul rând, dac` „virtutea“ este uti-
lizat` neutral, drept orice capacitate
(bun` sau rea) care a fost exersat` pân`
la excelen]`, atunci faptul c`
tor]ionarul are [i el excelen]e [i în acest
sens este „virtuos“ (nu orice tor]ionari,
ci cei mai sadici!) va primi acceptul
oricui. Dar atunci exemplul nu mai este
[ocant, ci banal. Dac` „virtute“ este
conotat` în sensul, cre[tin s` spunem,
de „moral bun“, atunci exemplul este
[ocant, dar în acest moment apare
gre[eala fundamental` din cauza c`reia
21
scriu acest articol. Este o gre[eal` pe
care am întâlnit-o nu numai în acest
DIALOG
text teoretic al lui Andrei Cornea, ci [i
în comportamente practice în via]`.
{tiind din practic` faptul c` prin acest
ra]ionament promovezi non-valoarea,
observând din exemplul lui Andrei
Cornea la ce enormit`]i s-ar putea
ajunge (în vederea evit`rii lor Cornea
propunând „op]iunea a doua“), vreau s`
dezvolt concentrat punctul sensibil al
acestui pas gre[it. Gre[eala de care
vorbesc este urm`toarea: pe baza unui
lan] de asem`n`ri, s-ar putea sus]ine c`
[i tor]ionarul este virtuos în al doilea
sens al termenului, iar aceasta ar fi
p`rerea unui gânditor precum Wittgen-
stein târziu pe care eu l-am numit frag-
mentarist. Tradi]ia fragmentar` este
identificat` de Cornea cu cea sofist` sau
postmodern` (p. 38). Toate aceste ul-
time afirma]ii pleac` de la o
neîn]elegere a diferen]ei între tradi]ia
fragmentar` [i postmodernism sau
sofism. S` nu uit`m c` nu orice rela-
tivism este fatal, ci numai cel absolut.
Relativismul apare în tradi]ia catego-
rial` de orice tip, în tradi]ia fragmentar`
[i în postmodernism, dar numai tipul
extrem de relativism al postmoder-
nismului poate ajunge la afirma]ia
[ocant` c` un tor]ionar poate fi conside-
rat persoan` bun`. Nu [i Wittgenstein
cu ale lui „asem`n`ri de familie“. Mo-
tivul este simplu: lan]ul asem`n`rilor
de familie se opre[te nu printr-o regul`
exterioar`, ci printr-o decizie ce ia
na[tere dintr-o practic` încorporat` într-o
anumit` situa]ie de via]`. Acest mod de a
proceda nu peroreaz` teoretic despre
tor]ionari, f`r` s` fi intrat realmente în
contact cu vreunul dintre ei, tip de dis-
curs împotriva c`ruia Wittgenstein se
ridic` explicit, ci plecând de la o expe-
rien]` ce a avut loc într-o situa]ie con-
cret` va decide dac` ac]iunile unui anu-
mit gardian au fost virtuoase sau nu (în
sensul al doilea), dac` în cadrul func]iei
pe care a asumat-o pentru a-[i asigura
existen]a, el s-a manifestat – în cadrele
impuse de acea func]ie în acel loc (în-
chisoare) anume, func]ie care las` loc
libert`]ii – ca un om bun sau ca unul
abject. În primul caz este virtuos [i intr`
în familia celor virtuo[i, dar nu prin
tr`s`turi neap`rat comune, în al doilea
caz nu. Pentru Wittgenstein lan]ul de
asem`n`ri de familie este instituit de o
form` de via]` [i el cuprinde o serie de
exemple unite prin acest liant. Pentru
sofist („un Menon ceva mai radical [i
mai cinic“, p. 39) seria de exemple con-
stituie doar o list` de cazuri disparate,
insule izolate cum le-am numit în arti-
colul citat în prima not`. Nu exist`
asem`n`ri de familie pentru sofist sau
postmodernist, numai Andrei Cornea
opereaz` ilicit aceast` atribuire. Cauza
este simpl`: exist` sofi[ti sau postmo-

22
derni[ti cu numele, care practic` în reali-
tate o variant` a tradi]iei fragmentare.
Am spus mai sus c` nu orice are forma
de expresie a fragmentului apar]ine
tradi]iei de gândire categoriale – pre-
cum [i invers, nu oricine poart`
eticheta de „postmodern“ ]ine ca struc-
tur` argumentativ` de aceast` direc]ie
absolut relativist`. (Reamintesc c` în ar-
ticolul din Idei în Dialog creionam tipuri
ideale.)
În concluzie, închei disputa mea cu
Andrei Cornea cu urm`toarea
observa]ie: tradi]ia categorial` este un
ingredient de neînl`turat al gândirii
umane, de aceea ea reprezint` o tradi]ie
fundamental`. Marele ei deficit este
DIALOG
gândirea individualului, gândire care
necesit` un accent mai mare pus pe di-
feren]e [i particularit`]i. Indiferent cât
de mult intervine conceptul de „dife-
ren]` specific`“ (sau unul asem`n`tor)
în aceast` tradi]ie, inten]ionalitatea
fundamental` a ei este „setea de gene-
ral“. Aceast` sete de general l-a determi-
nat pe Andrei Cornea survolarea rapid`
a unei imense literaturi filosofice, pen-
tru a pune spontan împreun` dou`
P`tratul psihologic
o SORIN LAVRIC o
A
M amînat cu o lun`
r`spunsul pe care îl da-
toram domnului Andrei
Cornea deoarece, de[i
aveam la îndemîn` solu]ia
unei reac]ii pripite [i improvizate, am
preferat s` m` supun unui scrupul de
exactitate teoretic`. Din acest motiv, am
apelat la ajutorul unor oameni specia-
liza]i în domeniul logicii, c`rora le-am
cerut s`-mi spun` franc de partea cui
este dreptatea în privin]a p`tratului lui
Boethius. În acest fel, de[i am pierdut
prilejul de a face figura unui combatant
care lupt` chiar [i atunci cînd nu are
dreptate, am cî[tigat în schimb
senin`tatea celui care poate recunoa[te
public c` a gre[it. A[adar, mi se pare un
pas obligatoriu acela ca, înainte de a
ad`uga cîteva preciz`ri la observa]iile
domnului Andrei Cornea, s` recunosc
din capul locului c` domnia sa are drep-
tate: raporturile dintre maladii nu coin-
cid cu rela]iile logice dintre cele patru
judec`]i ale p`tratului lui Boethius. Se
subîn]elege c` rîndurile mele se refer`
la articolul „P`tratul pseudo-logic“ pe
care Andrei Cornea l-a semnat în
num`rul din octombrie al Ideilor în
Dialog.
Maladiile destinului, a[a cum le
înf`]i[ez eu în articolul din num`rul pe
luna august al Ideilor în Dialog – lenea,
ratarea, destin împlinit, bovarismul –,
nu pot ocupa col]urile p`tratului logic
decît cu o singur` condi]ie: ca fiecare
dintre ele s` fie redus` la o judecat` cla-
sic` de tip S–P în con]inutul c`reia
subiectul s` fie de fiecare dat` altul, caz în
care însu[i p`tratul lui Boethius este
aruncat în aer.
S` fiu mai clar. Dac` accept
conven]ia c` portretul patologic al lenei
este surprins în întregime de judecata
„toate limitele sînt de dep`[it“ (univer-
sal` afirmativ`) [i c` aceast` judecat`
joac` rolul unei defini]ii tehnice a lenei,
dac` admit în continuare c` tabloul pa-
tologic al rat`rii st` în judecata „nici o
limit` nu este de dep`[it“ (universala
negativ`), dac` iar`[i consimt c` bo-
varismul are ca semn patognomonic
judecata „unele limite nu sînt de
dep`[it“ (particular` negativ`) [i c`, în
fine, mai r`mîne o a patra variant`,
c`reia, din nevoia de a g`si un corespon-
dent pentru particulara afirmativ`, îi
spun „destin împlinit“, atunci, dac` m`
m`rginesc numai la defini]iile tehnice
ale acestor maladii, f`cînd în întregime
abstrac]ie de alte tr`s`turi ale lor (de
pild`, sinuciderea), atunci toate rela]iile
logice sînt respectate. În acest caz,
fiecare maladie devine un fel de
etichet` pe care o pot lipi unuia din cele
patru tipuri de judecat`. Dac` acum
[terg eticheta [i folosesc numai
defini]ia tehnic` din spatele etichetei
(prin „defini]ie tehnic`“ a maladiei
în]eleg judecata aferent` ei), atunci
p`tratul lui Boethius este respectat în
întregime, [i asta pentru c` rela]iile lo-
gice nu vor mai fi între etichetele lor
uzuale (lene[, ratat, bovaric, om împli-
nit), ci între defini]iile lor tehnice. Din
p`cate pentru mine, o maladie nu poate
fi redus` la o defini]ie tehnic` pe care
s-o pot formula printr-o singur` jude-
cat` de tip S–P.
În al doilea rînd, tocmai pentru c`
toate rela]iile dintre judec`]i (defini]iile
tehnice) sînt respectate, tocmai de aceea
se ajunge la consecin]e absurde din
punct de vedere al maladiilor, a[a cum
însu[i domnul Cornea a sesizat cu
deplin` îndrept`]ire. Iar ceea ce d`
na[tere acestor consecin]e care, pe cît
de valabile sînt între judec`]i, pe atît de
nefire[ti sînt între maladii, este
am`nuntul crucial c`, în cazul p`tratu-
lui lui Boethius, toate judec`]ile au
acela[i subiect [i acela[i predicat. De
modificat, se modific` doar cantitatea
(„to]i“, „unii“, „nici unul“) [i calitatea
(afirma]ia sau nega]ia) judec`]ilor, dar
nu subiectul [i predicatul lor. În
schimb, în cazul maladiilor, subiectul
se modific` de fiecare dat`, omul care
sufer` de una din boli neputînd toto-
dat` s` mai sufere de înc` o boal`, cum
nici predicatul (adic` limitele pe care
omul le poate sau nu dep`[i) nu poate fi
acela[i. Cu alte cuvinte, e cu neputin]`
ca acela[i om s` sufere mai întîi de lene,
pentru ca apoi, gra]ie unei simple infe-
ren]e logice pe linia care coboar` de la
judecata universal` afirmativ` la parti-
culara afirmativ`, s` înceap` acum s`
fie purt`torul unui destin împlinit.
Cum la fel de absurd este ca un ratat s`
sufere simultan, sau pe rînd, de
bovarism.
Pe scurt, maladiile nu se suprapun
peste judec`]i deoarece, în timp ce
judec`]ile au acela[i subiect, maladiile
nu pot fi întîlnite la acela[i om. A[adar,
principala mea gre[eal` este c`, a[ezînd
maladiile în cele patru col]uri, am omis
complet detaliul logic c` subiectul
judec`]ilor este unul [i acela[i. Fiind
acela[i, rela]iile între judec`]ile subcon-
trare [i subalterne nu pot fi g`site în
cazul maladiilor ce corespund acestor
judec`]i. Aici e de fapt punctul vulnera-
bil al analizei mele: judec`]ile au acela[i
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
direc]ii net distincte ale gândirii umane,
tradi]ia fragmentar` [i postmoder-
nismul, doar pe baza unei tr`s`turi:
relativismul. Dup` cum am ar`tat pe
exemplul lui Cornea însu[i, exist` o di-
feren]` major` între un relativism abso-
lut (list` de exemple f`r` liant) [i un
relativism pe baz` de asem`n`ri de
familie. Iar diferen]a este major`. Din
nou iese la iveal` aceast` înnebunitoare
tendin]` categorial` de a pune mere la
un loc cu pepeni, la un loc cu dovlecei
chineze[ti [i, de ce nu, la un loc cu ba-
lauri (tor]ionari).
Cu amici]ie.
P.S.: „T`cerea“ din titlu se refer` la
lectura atent` a unui text, singura care
poate face posibil dialogul ulterior cu
autorul acestuia.
1 Valentin Cioveie, „Despre modalit`]ile
fundamentale ale gândirii“, Idei în Dialog, nr. 2
(17), februarie 2006.
2 Idei în Dialog, nr. 5 (20), mai 2006, p. 13.
3 Valentin Cioveie, „Despre modalit`]ile
fundamentale ale gândirii“, Idei în Dialog, nr. 2
(17), februarie 2006. j
subiect, maladiile nu îl pot avea pe
acela[i. Iar restul consecin]elor ce de-
curg de la sine din acest punct vulnera-
bil au fost surprinse cu pertinen]` de
Andrei Cornea. Analiza mea, fiind una
de tip psihologic, nu poate fi pus` în
chenarul de constrîngere logic` a
p`tratului lui Boethius. A[adar, p`tratul
meu e unul mai curînd psihologic, [i nu
unul de strict` compatibilitate logic` cu
tiparul rigid al celor patru judec`]i. Prin
urmare, din articolul meu intitulat
„Maladiile destinului la Noica [i Li-
iceanu“ trebuie s` scot orice referin]` pe
care o fac la p`tratul lui Boethius. M`
simt ca un om care [i-a s`pat singur
groapa, Andrei Cornea omorîndu-m` cu
arma pe care eu însumi i-am pus-o la în-
demîn`: p`tratul lui Boethius.
Singurul lucru pe care i-l pot repro[a
lui Andrei Cornea este acela c`, în cazul
celui de-al doilea p`trat logic pe care
dînsul îl a[terne pe hîrtie, putea folosi
defini]iile mele tehnice, [i nu exemplul
c` pl`cerea este sau nu moral`. Exem-
plul ales de dînsul, de[i corespunde for-
mal structurii p`tratului logic, nu cores-
punde articolului meu. El nu e în
chestie, ca s` spun a[a, fiind complet de
prisos în argumentarea pe care Andrei
Cornea o desf`[oar` în continuare.
Dac` în locul acelui exemplu l-ar fi ales
pe al meu (cel cu limita), atunci impre-
sia c` nimic din ceea ce spun nu e bine
ar fi fost în chip v`dit atenuat`. Cu alte
cuvinte, nu doar c` mi-am s`pat singur
groapa, dar pe deasupra am mai f`cut-o
[i f`r` iscusin]` logic`. În rest, îl în-
credin]ez pe domnul Andrei Cornea de
întreaga mea admira]ie [i simpatie. j
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
A fi scriitor. Sau nu
o FLORIN IARU o
R
~SPUNZÎND la ancheta Ev.Z,
nu a fost în inten]ia mea s`
jignesc pe cineva. Ierarhiile
nu m` intereseaz`. Topurile
m` las` rece. Eram, îns`, în
fa]a unui eveniment statistic [i mi s-a
cerut s`-mi spun p`rerea. Da, acum pot s`
declar c` am obosit s` m` prefac c` nu în-
]eleg ce se întîmpl` în jurul meu. Mi-am
spus, ani de-a rîndul, c` nu e nici o scofal`
dac` X îl laud` pe Y f`r` temei. Nu se d`-
rîm` lumea din asta. False criterii am
pomenit înc` din facultate. {i cred c` am
încercat, împreun` cu prietenii mei, timp
de cincisprezece ani, s` le r`sturn`m.
N-am reu[it, [i nu e nici o pagub`. Nu s\n-
tem nici primii, nici ultimii.
Dar, dac` tot m-am hot`rît s` spun
adev`rul, hai s` încerc s` explic [i de ce
fac asta. Eu cred c` a fi scriitor e o meserie.
O practic [i nu mi-e indiferent`. Cînd
Nichita St`nescu a fost l`udat pentru
filosofia din 11 elegii, {tefan Agopian a rîs
în hohote. {i avea dreptate, \mpotriva tu-
turor comentatorilor! Era o r`t`cire dra-
matic` a criteriilor. A fi scriitor implic`,
pentru mine, o anumit` îndemînare de a
crea lumi virtuale, de a trezi emo]ii este-
tice [i de a produce transform`ri în lim-
baj. Scriitorul încearc` o deplasare a
jaloanelor estetice. Ca în orice meserie,
exist` virtuozi [i cîrpaci. Dar cîrpaciul nu
este cu nimic mai pu]in scriitor decît
maestrul. Scriitor \n sensul breslei. Este
doar mai pu]in important! Accept c` spuse-
le mele par un pic învechite, dar, oricît mi
s-ar repro[a, pe autorii de manuale care
scriu într-o corect` [i frumoas` limb`
româneasc` nu-i pot considera scriitori.
Pe profesorii de român` care scriu refe-
rate într-o frumoas` limb` român` nu-i
pot considera scriitori. Pe popularizatorii
diferitor [tiin]e care se exprim` cu ele-
gan]`, îndemînare [i ingeniozitate nu îi
pot considera scriitori. A fi scriitor nu e o
valoare de întrebuin]are – repet, e numai
o meserie care nu are de-a face cu scrisul
în sine. Dar v`d c` negarea statutului de
scriitor provoac` o mare suferin]`.
Din nefericire, pentru toat` aceast`
categorie (popularizatori, comentatori,
esei[ti, autori de manuale, critici), a fi
ceea ce sînt nu e suficient. Simt c` pentru
dl Ple[u nu e suficient s` fie numai filozof
sau istoric al artei. Simt c` nici pentru dl
Patapievici succesul f`r` cocard` literar`
nu e tocmai succes. De altfel, dl Patapie-
vici [i-a încercat puterile literare scriind
p\n` [i poezie. Rezultatul nu a fost
satisf`c`tor. Dar, în timp ce, scriind
poezie proast`, dl Patapievici e scriitor,
atunci cînd scrie eseu sau cercet`ri fi-
losofice (excelente) nu e scriitor. Efortul
de a imagina/recrea/modifica lumea lim-
bajului (care caracterizeaz` meseria de
scriitor) nu are mare atingere cu saltul în
idei, cu rigoarea expresiei [i cu afurisita de
limb` frumoas` româneasc`. De asta se
strofoac` [i Corneliu Vadim Tudor.
Pamfletar de temut, e un poetastru de trei
lei. Acolo, nimic din otrava dejec]iilor
23
hebdomadare nu-l ajut`. Numai c`, ginar`, obiectele constructului meu nu {i, pentru numele lui Dumnezeu, asta nu
atunci cînd scrie poeziile lui miloage, sînt bune pentru a dovedi contrariul. Nu e o pat` pe dosarul lor!
POLEMICI
Vadim e, într-un fel, scriitor, ceea ce ele sînt importante. Construc]ia este. Într-un cuvînt: Ple[u, Liiceanu, Pata-
pamfletarul Vadim nu va fi niciodat`. Dl Dar poate c` frumuse]ea unei limbi e pievici [i Manolescu sînt, dincolo de
Nicolae Manolescu are, în calitate de cri- în sine o calitate. Hm! Bacovia e un s`r`- altceva, oameni de litere. Frumuse]ea cla-
tic literar, fraze inegalabile, un umor fin, c`cios eliptic. Unde e frumuse]ea? Unde sic`, proprietatea termenilor, elegan]a [i
o ascu]ime a privirii. Dar nu asta e treaba e expresia? Arghezi a umblat cu bube, eleva]ia erau [i vor fi caracteristici ale sa-
unui scriitor. Cînd îns` scrie proz` ([i dl mucegaiuri [i noroi. Nichita a explorat loanelor literare, cabinetelor de avoca-
Manolescu în]elege bine conven]ia vaginul literelor. Unde sînt cele care nu tur`, cluburilor aristocrate. Nu neap`rat
fic]iunii, fie ea [i realist`), autorul trece mai sînt? Din acest punct de vedere, Biolo- ale literaturii. Eu cred c` vechiul meu
automat în rîndul trei. Nu altfel s-a întîm- gia distractiv` a lui Tudor Opri[ este infi- coleg Dan C. Mih`ilescu [tie foarte bine
plat cu E. Lovinescu: lucid, modern [i nit mai bogat`. S` d`m exemple mai tari? asta, dar, dintr-un motiv sau altul, prefer`
inovator în critic`, era penibil în roman. Zgomotul [i Furia este o bîlbîial` incoe- s` nu vad`. Poate c` este un gest de priete-
Cred c` s-a în]eles ce spun. Dl Liiceanu are
o mare proprietate a termenilor, are
emo]ie, are stil. Nu e suficient. Ceea ce
scrie domnia sa nu e tocmai literatur`,
dar nu e nimic înjositor sau nedemn în
asta. E un lucru bine f`cut, dintr-un alt
domeniu. Chiar eu, cînd scriu acest arti-
col, nu sînt scriitorul Iaru, ci o persoan` cu
o alt` p`rere.
De aceea, cînd i-am v`zut pe ace[ti
autori de raftul trei ai literaturii beletris-
tice în primii zece, mi-am permis s` spun
c` nu sînt scriitori. Pentru c` nu [i-au
dobîndit celebritatea sau notorietatea
scriind literatur`. Pentru domniile lor, cel
mai important lucru a fost transmiterea
corect` [i elegant` a unui mesaj, fie el de-
spre \ngeri, sfin]i, teologie, antropologie,
istoria culturii. |n aceast` \ncercare grea
(la care nu m` voi pricepe niciodat`)
domnii \n cauz` nu [i-au propus \n final
dinamitarea estetic` a prezentului, o
nou` sensibilitate poetic`, crearea sau
prefigurarea unei lumi noi, ci descrierea
p\n` \n cele mai mici am`nunte a unei
opinii personale \ntr-o disput` academic`
[i sus]inerea logic` a discursului propus.
Ca dovad`, nici unul dintre cei patru nu
a folosit cuvintele: cur, c`cat, [toarf`, nu
a inversat topica, nu s-a lansat \n anacolu-
turi cu valoare reprezentativ`, n-a l`sat
pagini goale, nu a inventat un limbaj
poetic. |n mod firesc, vorbind despre c`r-
]ile \n chestiune, recunosc c` s\nt [i bune,
[i pl`cute, dar le neg valoarea literar`.
Se pare c` nu literatura a contat în
alc`tuirea topului (cine l-a alc`tuit?), de[i
obiectul lui implicit era tocmai aceast`
calitate. Nu m-a deranjat. Nu e primul top
(s\nt sute, pe an), nu e prima anchet`.
Atunci, de unde reac]ia asta imprudent`?
(Spun imprudent` pentru c` s\nt con-
vins c` a[ fi putut nega valoarea filozofic`
a c`r]ilor, f`r` team`, dac` a[ fi consim]it
la dimensiunea lor estetic`.) Uneori, oa-
meni ca mine \[i pierd min]ile [i declar`
r`spicat un lucru de ascuns.
Mi se va spune, de la tel-queli[ti citire,
c` orice text emis e, implicit, unul artistic.
C` termenul de „artistic“ în descrierea
unui obiect e dep`[it. Duchamp îmi va rent`, Flori pentru Algernon e o idio]enie. nie. Of! Dac` vom fi atât de orgolio[i s`-i
expune o toalet` [i îmi va spune: „B`iete, Dar, în ciuda aparentei mecanici distruc- anex`m literaturii beletristice filosofia,
asta este arta!“ Dar dac` accept aceast` tive a frumoasei limbi engleze, astea sînt lite- eseul, critica, toat` cultura scris` bine ([i
conven]ie pentru a justifica un stil anume, ratur`. Nici Stephen Hawking, nici Carl viceversa), chiar de mîine domnul Jour-
nu o mai accept atunci cînd e vorba de Sagan (dau cîteva exemple minimaliste) dain ne va deschide surîz`tor u[a,
judec`]i de valoare. Dac` pot folosi o chi- nu au preten]ia de a fi scriitori. În Occi- spunînd:
tan]`, o ciorn`, un bilet de tramvai sau un dent, orice universitar st`pîne[te perfect — Bine-a]i venit, mînca-v-a[! j
de[eu pentru a (re)construi o lume ima- limba ]`rii sale. E, din cauza asta, scriitor?

24
O lume prad` focului
ISTORIE RECENT~
o IOAN STANOMIR o
N
IMIC nu impune, în mai
mare m`sur`, mobilizarea
spiritului critic decât anato-
mia intervalului care des-
parte adoptarea primei legi
fundamentale autohtone, 1866, de
sfâr[itul, lipsit de glorie, al României
Mari. Ca pu]ine epoci în istoria auto-
hton`, cele câteva decenii de via]` pu-
blic` [i intelectual` cuprinse între aces-
te dou` borne temporale se afl` la origi-
nea unei polemici ce a modelat, în
manier` decisiv`, îns`[i construc]ia co-
munit`]ii în anii postrevolu]ionari. De
la ponderea tradi]iei [i dezbaterea în
marginea op]iunilor societale pân` la
recuren]a unei pasiuni monarhice, un
set de interoga]ii î[i afl` punctul de ple-
care în spa]iul României care a fost.
Un paradox autohton este cuprins în
decalajul, adesea dramatic, dintre cali-
tatea democratic` [i constitu]ional` a
modului de guvernare [i stabilitatea
iner]ial` a unei societ`]i ce nu înceteaz`
s` î[i transmit` patrimoniul de valori,
centrat pe respectul datorat propriet`]ii
private [i pe un anume ethos al
decen]ei traiului în comun. Un patri-
moniu evacuat definitiv din scen`
de-abia odat` cu asaltul totalitar în-
ceput prin r`zboiul mondial. Funda-
mentele disp`reau, pentru a nu mai fi
niciodat` reactualizate cu adev`rat, în
pofida anilor de iluzionare de dup`
1944. De aici, în orizontul postdecem-
brist, actualitatea unui mit interbelic,
mit ce nu este decât ipostaza secula-
rizat` a unei nostalgii comunitare, care
proiecteaz` o vârst` de aur, ale c`rei
contururi precise se estompeaz`,
l`sând locul unui vag al duio[iei [i
melancoliei.
{i totu[i legatul institu]ional [i
politic al României de dup` 1866 este
prea complex pentru a putea fi adminis-
trat exclusiv în cheia emo]iei lirice sau
a demoniz`rii. Între extrema admirativ`
a celor ce întrev`d România ca o fidel`
reproducere local` a arhitecturii Occi-
dentului [i radicalismul vocilor care
eviden]iaz` obsesiv retardarea ce in-
valideaz` [i pr`bu[e[te în ridicol come-
dia buf` a moderniz`rii autohtone, re-
l Hans-Christian Maner
PARLAMENTARISMUL
ÎN ROMÂNIA,
1930-1940
traducere din limba
german` de Adela Motoc,
Editura Enciclopedic`,
Bucure[ti, 2004, 477 pp.
cursul la spiritul critic impune o disci-
plin` a nuan]elor. Nuan]e cu atât mai
salutare intelectual, atunci când exame-
nul se poart` asupra tipului de regim
aclimatizat în spa]iul autohton. Ceea ce
nu pare s` dispar`, dincolo de varia]ii is-
torice [i de decoruri în schimbare, din
peisajul public românesc, înainte [i
dup` 1918, este defazajul dintre consti-
tu]ia vie, ca set de practici politice
curente, [i constitu]ionalism, ca ansam-
blu de exigen]e consacrate de actele
fundamentale succesive, pân` la
momentul de cezur` al anului 1938. O
distan]` ce nu a încetat s` fie convocat`
[i invocat`: o lectur`, fie [i superficial`,
a discursurilor parlamentare [i a pro-
gramelor partinice ale Vechiului Regat
probeaz` pân` la ce punct violarea pre-
scrip]iilor constitu]ionale era
identificat` ca parte a regulilor jocului.
Bunele inten]ii au fost, ca în atâtea
ocazii, alibiul care cau]ioneaz` împin-
gerea în plan secund a normelor de
drept public. Avatarurile cabinetului
prezidat de Ion C. Br`tianu, consemnate
oratoric de Titu Maiorescu, sunt o lec-
tur` instructiv`, evocând traseul unei
guvern`ri longevive ce evit`, cu
maxim` abilitate, ideea de control, cen-
tral` în constitu]ionalism. Exclama]ia
lui Pristanda, ca [i filipicele emines-
ciene sunt cele dou` fe]e ale medaliei.
Dincolo de oglind`: un
deceniu [i semnifica]ia sa
În ordinea revizit`rii critice a istoriei
recente autohtone, revizitare imaginat`
sub semnul conjunc]iei dintre istoria
politic` [i cea constitu]ional`, volumul
dedicat de Hans-Christian Maner
evolu]iei parlamentarismului autohton
în deceniul 1930-1940 posed` capaci-
tatea de a provoca interoga]ii [i de a
for]a abandonarea locului comun.
Însu[i decupajul epistemologic este res-
ponsabil pentru focalizarea perspectivei
istorice: în centrul acestei anatomii,
documentat` [i sobr`, este plasat` insti-
tu]ia-cheie la nivelul oric`rei guvern`ri
constitu]ionale. Contextualizarea trans-
form` avatarurile adun`rilor în hârtia
de turnesol ce revel` muta]iile de
adâncime [i expune parcursul unei
schimb`ri.
Comparatismul, la care Hans-Chris-
tian Maner recurge, temperând o
tendin]` autarhic/izola]ionist` a
abord`rilor de istorie constitu]ional`,
resemantizeaz` o dezbatere central` în
epoca ce urmeaz` anului 1918: critica
ordinii politice întemeiate pe primatul
reprezent`rii politice [i al pluripartidis-
mului. În acest mod, decalajul, evident
în ochii contemporanilor, dintre proiec-
tul încorporat în actul fundamental de
la 1923 [i dinamica unei vie]i publice
canalizate în direc]ia înt`ririi autorit`]ii
executivului [i a limit`rii libert`]ilor
civile înceteaz` a mai fi citit ca un
fenomen exclusiv local.
Deceniul radiografiat de istoricul
german este unul ce probeaz` vitali-
tatea alternativei politice, care refuz`
programatic arhitectura parlamentar`.
Ceea ce accentueaz` anii de dup` 1930
este un declin al camerelor legislativu-
lui la nivelul prestigiului [i al ponderii
efective în cadrul procesului de decizie
politic`. Precaritatea sistemului politic
autohton, ce nu cultiv` virtu]ile com-
promisului [i transparen]ei administra-
tive, este dublat`, în chiar perioada de
un deceniu [i jum`tate de aplicare a
Constitu]iei de la 1923, de puterea de
fascina]ie a geometriei totalitare. Care,
în aceea[i m`sur` în care propune o
renovare a umanului, promoveaz` o
solu]ie de continuitate în raport cu
valorile statului liberal tradi]ional. În
acest punct, practica de guvernare se in-
tersecteaz` cu dinamica ideilor, [i Hans-
Christian Maner insereaz` în rama
tabloului siluetele intelectuale ale celor
ce disemineaz` ostilitatea fa]` de „des-
compunerea“ na]ional` [i moral`, aso-
ciat`, definitiv de-acum înainte, cu par-
tidele politice [i cu complementul lor
institu]ional, parlamentul. Impunerea
fascismului, fenomenul na]ional-socia-
list, criza republicii franceze, r`zboiul
civil spaniol [i prestigiul primului stat
sovietic al muncitorilor [i ]`ranilor
sunt tot atâtea jaloane dintr-o istorie cu
un final a[teptat: demantelarea consti-
tu]ionalismului [i extinc]ia comunit`]ii
animate de spiritul libert`]ii.
O istorie a deceniului trei ar fi in-
complet` f`r` redactarea unui dosar
nuan]at [i comprehensiv al ostilit`]ii
autohtone fa]` de „politicianism“: de la
Pamfil {eicaru pân` la Nae Ionescu [i
„tân`ra genera]ie“ de la 1927, „politica“,
în accep]iunea ei tradi]ional` de angaja-
ment partinic, este demonizat` [i rele-
gat` în infernul imoralit`]ii [i tr`d`rii
de neam. În ecua]ia constituirii acestui
curent „reac]ionar“, aluviunile,
identificate [i de istoricul german, sunt
numeroase [i, în câteva ocazii, ireconci-
liabile ideologic. Îns` numitorul comun
nu este mai pu]in prezent, reductibil la
repudierea lipsit` de echivoc a logicii
regimului reprezentativ [i a constitu]io-
nalismului. Fiecare din familiile ideo-
logice î[i are, în aceast` schi]` genealo-
gic`, ponderea ei specific`. Influen]a
exercitat` de Action Française la nivelul
intelectualit`]ii „tradi]ionaliste“,
ambi]ia de a imagina un r`spuns din
unghiul tradi]iei la ceea ce era perceput
a fi o dep`rtare de r`d`cini (este cazul
Gândirii lui Crainic), promovarea corpo-
ratismului de c`tre Mihail Manoilescu,
antisemitismul militant sunt cataliza-
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
torii ce au accelerat o schimbare în
fizionomia spiritului public.
Bilan]ul muta]iei evocate va fi, în
termenii lui Eliade însu[i (insera]i
într-o cronic` scris` în primul deceniu
de exil), impunerea unui refuz al
politicii. „I-a mâncat capul politica…“:
exclama]ia, c`zut` ca un epitaf pe piatra
tombal` a doctorului C.I. Istrati, este
prezent` în imaginarul epocii. Singura
ac]iune ce merit` adeziunea este, pre-
vizibil, cea radical antipolitic`:
fascina]ia Legiunii se na[te pe fundalul
deta[`rii de un model comportamental.
Dezvr`jirea ce succede lui 1918 este [i
istoria desp`r]irii unei întregi genera]ii
de tiparul încadr`rii democratice.
Cei cincisprezece ani ce despart
adoptarea primei constitu]ii a
României Mari de sabordarea regimului
constitu]ional sunt, pân` la un punct, [i
o succesiune de [anse ratate. Ipoteca lor
([i aici verdictul istoricului german per-
tinent) se reflect` în fragilitatea ordinii
constitu]ionale înse[i: atunci când
regimul parlamentar este scos din
scen`, prea pu]ine voci întâmpin` mo-
mentul, invocând reperele libert`]ii.
Adeziunea, ca [i lipsa de opozi]ie, în cir-
cumstan]ele lui 1938, aduc c`tre
suprafa]` promisiunile unei Românii
Mari, niciodat` onorate cu adev`rat:
efectivitatea domniei legii, libertatea
consult`rilor electorale, constituirea co-
munit`]ii de cet`]eni, animate de un pa-
triotism constitu]ional genuin. Chiar
dac` proiectul de modernizare interbe-
lic nu este unul avortat – aser]iunea
apodictic` a istoricului german este ex-
cesiv` –, gradul sc`zut de fidelitate fa]`
de exigen]ele înscrise în constitu]ie a
subminat e[afodajul a c`rui unic`
ra]iune de a fi era prezervarea libert`]ii
politice.
Libertate [i drept
Deceniul înl`tur`rii constitu]ionalis-
mului este [i deceniul „Restaura]iei“:
viziunea noului rege asupra mecanis-
mului de guvernare este una ce ex-
ploateaz` poten]ialul orizontului de
a[teptare modelat de critica partidelor
politice [i de nostalgia unui factor
unificator. Ceea ce propaganda
monarhic` va pune în pagin`, iar regele
Carol însu[i va marca institu]ional, nu
este decât afirmarea lipsit` de ambigui-
tate a unei regalit`]i active [i eliberate
de tutela actorilor partinici, regalitate
preg`tit` s` procedeze, în acord cu o
agend` proprie de ac]iune, la o
regândire a cadrului legal [i social al
României Mari.
În economia imaginarului carlist,
tradi]ionala pozi]ie proeminent` a
l pag. 26

26
l [efului de stat, acceptat` [i de actul
de la 1923, va fi poten]at` de învestirea
conduc`torului cu valen]ele unui
domn român tradi]ional. În locul
monarhiei constitu]ionale, obligat` s`
recurg` la o tranzac]ionare cu organul
reprezentativ al na]iunii, adun`rile,
ac]iunea lui Carol al II-lea va promova
ISTORIE RECENT~
un tip de retoric` ce recupereaz`, în ter-
minologia lui Sorin Alexandrescu
impus` în Paradoxul român, tenta]ia au-
tohton` a rec`derii în premodernitate.
Capul statului este un voievod al cul-
turii, patronând o vast` oper` de mece-
nat, dar este [i un p`rinte al na]iunii, ce
mobilizeaz` echipele lui Dimitrie Gusti
[i ambi]ioneaz` s` refac` leg`tur` din-
tre elementul rural [i domn, în afara
partidelor ce „divizeaz`“ [i refuz`
urm`rirea unei politici coerente de re-
form`. Absen]a unui consens ]esut în
jurul valorilor constitu]ionale, ca [i
ac]iunea unui spirit al timpului vor fi
factorii care accelereaz` o tranzi]ie in-
stitu]ional` al c`rei climax este februa-
rie 1938.
Un text encomiastic, precum cel al
lui Cezar Petrescu din Enciclopedia
României dedicat domniei carliste, va
recupera retrospectiv eforturile prin in-
termediul c`rora „domnul“ în]elege s`
reîntâlneasc` „]ara“ autentic`, „]ar`“
neglijat` de partide [i afectat` de un
veritabil delir clientelar. Înc` din anii
1930-1932, tensiunea dintre proiectul
politic al regelui [i ordinea tradi]ional`
este vizibil`: seria de articole ini]iat` de
Nae Ionescu, ce se constituie într-o
filipic` direc]ionat` împotriva cecit`]ii
culpabile a celor ce se opun cursului
regal, este fundamentat` pe o reinter-
pretare a Constitu]iei, privit` nu ca un
pact ce leag` Coroana [i Parlamentul, ci
ca un simplu act unilateral de voin]`,
constitu]ie octroiat`, ce poate fi revo-
cat` oricând de [eful de stat. În acest
mod, parametrii ce limiteaz` marja de
ac]iune a monarhului sunt delegitima]i
intelectual.
„Restaura]ia“ este realizat` pe un
fundal constitu]ional fragilizat, pe de o
parte, de mo[tenirea autocra]iei liberale
[i, pe de alt` parte, de experimentul
avortat al Regen]ei. Odat` substituirea
locotenen]ei regale operat`, dialogul
dintre [eful de stat [i actorii partinici
este unul dificil. Efectul ambi]iei de
emancipare a Coroanei de sub tutela
partidelor se va reflecta, strict juridic, în
neglijarea cutumei constitu]ionale ce
obliga pe suveran s` îns`rcineze cu for-
marea cabinetului [i cu organizarea
alegerilor pe exponentul celui mai
însemnat partid, însemn`tate evaluat`
în func]ie de ponderea în consult`rile
electorale sau de statutul de fost partid
de guvern`mânt. Renun]area la vechile
reguli cutumiare este dublat` de o
înt`rire a rolului de]inut de suveran în
opera efectiv` de guvernare. Frag-
mentarea spectrului politic, fenomenul
diziden]elor sunt dimensiunile care
definesc deceniul analizat de istoricul
german. Conflictele constitu]ionale,
generate de loialitatea exclusiv` fa]` de
rege, afi[at` de unii membri ai cabi-
netelor (retragerea ultimului cabinet
Maniu este provocat` de o controvers`
de aceast` natur`), expun diferen]ele de
lectur` ale pactului de la 1923.
Din panorama deceniului, recupe-
rabil` în cartea istoricului german, nu
este absent` nici „militarizarea“ vie]ii
politice, militarizare ce deriv` din acuti-
zarea unui conflict politic intern, asimi-
labil unui r`zboi civil embrionar, al
c`rui scop ultim este cucerirea puterii
de c`tre grupurile angrenate. Absen]a
unei culturi politice care s` privilegieze
acordul transpartinic, prin imaginarea
de coali]ii, este [i ea responsabil` pen-
tru c`derea ac]iunii publice într-o bol-
gie a violen]ei. Apari]ia armatelor pri-
vate, de la echipele legionare pân` la
cele ale Partidului Na]ional-Cre[tin,
este reflexul disponibilit`]ii de a utiliza
for]a în competi]ia politic`, eliminând,
în acest mod, una dintre regulile cen-
trale ale constitu]ionalismului.
Diferen]a dintre organizarea para-
militar` [i grupurile de b`t`u[i, active
în timp de alegeri, schi]at` de C. Bacal-
ba[a în Bucure[tii de alt`dat`, traduce
dramatic intrarea într-o nou` vârst` is-
toric`. Atitudinea ambigu` fa]` de
dreapta radical` este una dintre m`rcile
conduitei cabinetelor de dup` 1930. În
fapt, regimul autohton, departe de a fi
unul autentic parlamentar în
accep]iunea riguroas` a sintagmei, era
obligat s` administreze dubla
amenin]are a pericolului revolu]ionar
de stâng` [i dreapt` radical`. Tenta]ia
recurgerii la solu]ii ce exced cadrul con-
stitu]ional nu a putut fi evitat`. Re-
cursul la comparatism este, înc` o dat`,
legitim: înt`rirea autorit`]ii puterii exe-
cutive [i glisarea c`tre abandonarea se-
para]iei puterilor în stat sunt motivate,
în Occident, ca [i în spa]iul central [i
est-european, prin invocarea impera-
tivului de a salvgarda pacea civil` în
stat. Deriva autoritar` este, previzibil,
efectul acestei renun]`ri voluntare la
garan]iile libert`]ii. Exemplul ]`rilor
baltice, ce debuteaz` prin acordarea
unui rol privilegiat adun`rilor [i
sfâr[esc prin a saborda regimul consti-
tu]ional, este unul semnificativ. Mai
aproape de România, Polonia [i Regatul
Iugoslav sunt incapabile s` reconcilieze
exigen]ele statului de drept cu cele ale
unit`]ii na]ionale [i ale p`cii interne.
În ecua]ia tranzi]iei ce marcheaz`
deceniul radiografiat, istoricul german
acord` un rol privilegiat experimentu-
lui reprezentat de cabinetul Gheorghe
T`t`r`scu, ultimul, din punct de vedere
istoric, încadrabil în paradigma
institu]ional` a pactului de la 1923 [i a
legii electorale de la 1926. Longeviv
politic [i cu o bun` administrare a
domeniului economic, guvernul evocat
ilustreaz` în cel mai înalt grad sub-
minarea programatic` de c`tre puterea
executiv` a pozi]iei de]inute de
adun`rile reprezentative. În fapt, cum
noteaz` precis Hans-Christian Maner,
guvernul T`t`r`scu aclimatizeaz` ma-
joritatea tehnicilor legale specifice
„Noului regim“ post 1938, de autoritate
regal`. Reducerea parlamentului la un
for de înregistrare a ini]iativelor execu-
tivului, recurgerea la introducerea
st`rilor excep]ionale, limitarea libert`]ii
de ac]iune politic` [i civic` sunt parte
din legatul acestei perioade ce succede
asasin`rii lui I.G. Duca.
Vidarea de substan]` a unui regim
politic ce receptase, cel pu]in formal,
regulile parlamentarismului este recon-
stituit` minu]ios de istoricul german.
Majoritatea itemelor inventariate de
Hans-Christian Maner pot fi
identificate [i în masa de texte ce
eman` de la criticul inflexibil al carlis-
mului politic, Iuliu Maniu: în epoca
„Noului regim“, anatomia autoritaris-
mului se va deschide c`tre o apologie a
libert`]ii [i constitu]ionalismului. De-
clinul adun`rilor – unicul organ la
nivelul c`ruia vocea opozi]iei putea fi
articulat`, iar dezbaterea politic` pur-
tat` în impunitate – elimin` dimen-
siunea cardinal` a oric`rui regim con-
stitu]ional, sau care tinde s` devin` ast-
fel: transparen]a procesului decizional,
prin efectivitatea ac]iunii pârghiilor de
control ce sanc]ioneaz` deriva puterii
executive. Politica executivului prezi-
dat de Gh. T`t`r`scu vizeaz` deliberat
emanciparea guvernului de sub cenzu-
ra adun`rilor [i eliminarea poten]ialilor
factori de opozi]ie.
Schimbarea la fa]` a regimului
politic este precipitat` de utilizarea sis-
tematic` a st`rii de asediu în practica de
guvernare. Hans-Christian Maner
puncteaz` vagul reglement`rii oferite
de articolul 128 al Constitu]iei de la
1923: „Constitu]iunea de fa]` nu poate
fi suspendat` nici în totalitate, nici în
parte. În caz de pericol de stat se poate
institui prin lege starea de asediu, gene-
ral` sau par]ial`“. Preeminen]a puterii
executive era garantat` în aceast`
modalitate, guvernul fiind cel ce înain-
ta adun`rilor, spre ratificare, proiectul
de lege ce viza proclamarea ei, la nivel
na]ional sau regional.
Ceea ce se contura, dincolo de obser-
varea literei constitu]iei [i de con-
sultarea parlamentului, era eliminarea
garan]iilor constitu]ionale din cotidia-
nul politic, autoritatea de stat
nemaifiind ]inut` s` respecte setul de
proceduri consacrate de legea funda-
mental`. „Decretismul“ sud-american
este un alt avatar al acestei patologii
constitu]ionale. Rela]ia dintre libertate
[i limitele impuse autorit`]ii, în vederea
ap`r`rii ordinii de stat, se afl` în centrul
oric`rei discu]ii constitu]ionale auten-
tice: riscul, pe care deceniul analizat îl
expune, este cel al dispari]iei libert`]ii,
provocat` de suspendarea aplic`rii
Constitu]iei.
Al`turi de practica st`rii de asediu,
anii de dup` 1934 impun [i instituirea
deleg`rii de depline puteri guvernului:
celor familiariza]i cu excesul de ordo-
nan]e de urgen]` ce urmeaz` adopt`rii
Constitu]iei de la 1991, legea din iulie
1934 a „deplinelor puteri“, abilitând
cabinetul s` adopte decrete-legi,
ratificate ulterior de parlament, nu le
poate evoca decât un precedent
îndep`rtat în timp, dar nu mai pu]in
semnificativ. Hans-Christian Maner
contextualizeaz`, pertinent, strategia
guvernului, punctând similitudinea cu
instrumentul oferit de Constitu]ia de la
Weimar [efului de stat, ca solu]ie la blo-
cajul parlamentar. O solu]ie ce va
obliga, în momentul operei de inginerie
constitu]ional` german` de la 1949, la
evitarea riscului derapajului autoritar.
Nu este mai pu]in adev`rat c`
adoptarea de acte normative, în virtutea
noului cadru legal, a fost departe de a
întruni consensul politic. Uzurparea
atribu]iilor de legiferare, o noutate radi-
cal` în context autohton exceptînd
starea de r`zboi, semnala
reprezentan]ilor, din opozi]ie, ca [i din
majoritate, dispari]ia ra]iunii de a fi a
unei adun`ri credibile ca statut [i
eficiente ca ac]iune legal`. Camerele au
drept unic` misiune ratificarea de-
cretelor-lege, pentru a men]ine
aparen]ele de ordine constitu]ional`.
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
„Noul regim“
Epilogul anatomiei istoricului ger-
man ofer` o evaluare a pozi]iei
adun`rilor în arhitectura sanc]ionat` de
noua constitu]ie edictat` de [eful de
stat [i plebiscitat` entuziast, în contex-
tul ac]iunii st`rii de asediu. Renovarea
corporatist`, op]iunea pentru „profe-
siune“ în defavoarea partidului, ca fac-
tor de coagulare a comunit`]ii politice,
reducerea capacit`]ii de control asupra
deciziilor, ce r`mân apanajul executivu-
lui, ridicarea regelui la rangul de „cap al
statului“, abolirea r`spunderii politice a
mini[trilor fa]` de adun`ri, transfor-
marea consiliului de mini[tri în reuni-
unea de agen]i ai regelui, mini[tri
numi]i [i revoca]i de acesta, apari]ia
primului partid unic, cu diferite de-
nomina]ii, de la Frontul Rena[terii
Na]ionale la Partidul Na]iunii, sunt ele-
mentele unui bilan] ce deschide o
epoc` [i închide, în acela[i timp, un
ciclu istoric.
Întrunirea, dup` mai mult de un an
de la adoptarea legii fundamentale, a
corpurilor legiuitoare traduce muta]ia
de statut a adun`rilor în noul regim,
regim ce s-a putut dispensa, gra]ie de-
cretelor-lege, de prezen]a unui parla-
ment. Odat` reunit, acesta nu a mai
putut aspira s` se constituie în organul
în fa]a c`ruia executivul s` î[i prezinte
bilan]ul de activitate, astfel încât dez-
baterea public` s` se articuleze în mod
organic. (Institu]ionalizarea Consiliului
de coroan` era destinat`, în aceast` or-
dine de idei, s` ofere un substitut ju-
ridic.) Elogiat` de Armand C`linescu ca
ipostaz` a unei Românii depoliticia-
nizate, adunarea „Noului regim“ inau-
gura, în fapt, o nou` tradi]ie politic`:
aceea a corpurilor reprezentative care
func]ioneaz` deceptiv, în contextul
pseudo-constitu]iilor autoritare sau to-
talitare, simple componente de decor
într-o pies` pus` în scen` de un execu-
tiv/partid unic omnipotent.
Critica formulat` de Iuliu Maniu [i
de grupul s`u politic, datând din acest
interval, anun]` o muta]ie de profun-
zime ce nu va înceta s` se manifeste.
Semnifica]ia argumentului este una
neechivoc`: libertatea, separa]ia pute-
rilor în stat [i domnia legii sunt unicele
valori în jurul c`rora comunitatea se
poate uni credibil. Ata[amentul necon-
di]ionat fa]` de Stat, cultivat în afara
acestor minime exigen]e, nu este, în
cele din urm`, decât o alt` ipostaz` a
servitu]ii. j
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
Barroso, multilingvismul
[i D`bulenii
o LIVIU P. DINU o
P
AUL Erdös a r`mas în memo-
ria colectiv` nu numai prin
faptul c` a fost un mare [i ex-
centric matematician, dar [i,
spun cei ce l-au cunoscut,
prin formidabila sa capacitate de a diag-
nostica rapid dac` o problem` este grea
sau u[oar`, sau, cel pu]in, dac` este in-
teresant`. C` nu to]i matematicienii au
aceast` capacitate ne-o arat`, dac` vre]i,
fie [i numai exemplul lui Gauss, care
promisese c` în câteva s`pt`mâni o s`
ne conving` el c` orice hart` se poate
colora cu maximum patru culori. Inutil
s` mai amintim c` problema a rezistat
pân` la sfâr[itul secolului trecut [i a
putut fi demonstrat` numai cu ajutorul
calculatorului. Dar este acesta un caz
izolat, extras cu forcepsul din lumea cel
pu]in bizar` a matematicienilor? Evi-
dent c` nu, [i trimitem cititorul la exce-
lentul articol al lui Vintil` Mih`ilescu
dintr-unul din numerele trecute ele re-
vistei Dilema veche.
Dar revenind la zilele noastre, nu
putem trece cu vederea cum o nou` [i
spinoas` întrebare bântuie con[tiin]ele
oamenilor: atribu]iile comisarului
român la UE sunt ni[te atribu]ii se-
rioase, conforme cu meritele, calific`rile
[i posibilit`]ile ]`rii noastre?
S` o lu`m pe rând: mai întâi
calificarea. Cum [tim, spre deosebire de
echipa na]ional` de fotbal, am reu[it s`
ne calific`m la UE (ce va avea loc la
Bruxelles, începând cu 1 ianuarie 2007)
gra]ie loviturilor de la 11 m. Pentru
asta, antrenorul, la cererea insistent` a
publicului, a f`cut în prelungiri o mu-
tare magistral`: a schimbat portarul,
care a intuit col]urile unde corup]ia [i
magistra]ii au tras. Bine c` ne-am
calificat, ce mai conteaz` c` avem un
mijloc mediocru, o ap`rare dep`[it` de
multe ori pe flancuri [i cuplul de ata-
can]i nu comunic`.
Cum st`m cu meritele,
competen]ele [i posibilit`]ile? Nimic
nou sub soare: cum [tim de 50 de ani în-
coace, avem: cea mai bun` [coal` din
lume, cel mai curat metrou, cei mai
de[tep]i oameni, iar dintre ei, cei mai [i
cei mai sunt cei care au fost cel pu]in
colaboratori (de bine, evident) ai Secu-
rit`]ii. Astea fiind zise, la 1 ianuarie va
trebui musai s` fim cap de serie, iar pe
tricoul cu num`rul 10 care ni se cuvine
va trebui s` scrie armat`, biseric` sau, în
cel mai r`u caz, justi]ie. C` doar astea
sunt institu]iile în care românul are cea
mai mare încredere (m` rog, ar mai fi
[coala, dar acolo nu prea se câ[tig`) – [i
cum nu po]i avea încredere în ceea ce
nu st`pâne[ti, înseamn` c` toat` ener-
gia noastr` e canalizat` aici.
27
SPIRITUL EUROPEAN
Tr`dare, mon[er!
În decembrie 1999, UE a finan]at respectivi. Problemele cu care studentul
prima parte a proiectului Euromobil. se confrunt`, lucrurile nea[teptate (în
Circul` vorba c` ori de câte ori tre- Aceast` prim` parte s-a încheiat în 2003 sens pozitiv sau negativ) întâlnite în
buia s` ia câte o decizie mai delicat`, [i a implicat Germania, Anglia, Ungaria ]ara gazd` sau diferen]ele dintre strate-
Carol I se consulta cu apropia]ii s`i în [i Finlanda. Pe scurt, acest proiect [i-a giile de comunicare de la [coal` [i din
privin]a recept`rii chestiunii respective propus s` fie un instrument multime- cotidian au format nucleul ches-
de c`tre locuitorii din D`buleni: „Dar dia care s` vin` în ajutorul studen]ilor tionarelor respective.
D`bulenii ce zic?“ Din p`cate, acest obi- care urmeaz` s` se deplaseze pentru În consecin]`, programele pentru
cei nu a fost p`strat de c`tre Barroso studii în alte ]`ri. Dup` cum se [tie, diferite ]`ri difer` ca nivel, con]inut [i
(din ignoran]` sau din alte conside- aproape în toate universit`]ile din Eu- în general au ]inte diferite,
rente, de[i, spre deosebire de Carol, se ropa se pred` în limba ]`rii respective. corespunz`toare nevoilor specifice ]`rii
trage din aceea[i gint` cu noi), astfel Pe lâng` exerci]iile de comunicare nece- respective.
încât noii d`buleni ai ]`rii noastre nu sare preg`tirii studiilor [i nevoile de co- O analiz` paralel` a acestor rezultate
au fost consulta]i la desemnarea porto- municare de zi cu zi, proiectul î[i pro- a fost realizat` de c`tre Anca Dinu [i
foliului ce-i revine comisarului român. pune s`-i acomodeze înc` de acas` pe rezultatele au fost sintetizate în (Dinu
Fapt regretabil, inadmisibil, ce a provo- studen]i cu modul de via]`, cu obi- and Dinu, 2006). În cele ce urmeaz`
cat o rev`rsare a n`dufului acestora în ceiurile culturale [i cu conven]iile so- vom prezenta o parte din concluziile
toate mass-media române[ti. Primii ciale ale ]`rii în care se vor deplasa. studiului respectiv.
d`buleni de serviciu au ap`rut chiar în Începând cu octombrie 2005, acest
seara anun]ului respectiv. Dup` ce mai
întâi ne-au spus c` ei nu prea în]eleg
despre ce este vorba [i ce înseamn`
acest portofoliu, imediat ne-au anun]at
pe un ton justi]iar c` ei sunt contra. {i
s-au gr`bit s` arunce totul în derizoriu.
Dar ce-i sup`r` de fapt pe ace[ti indi-
vizi? Dincolo de aspectele pur tehnice
ale problemei, se pare c` particula care
îi deranjeaz` cu adev`rat este particula
„multi“, indiferent la ce ar fi ea ata[at`.
Fiindc` aceia[i indivizi [i aceea[i gru-
pare care au protestat la multilingvism
s-au sim]it datori s` riposteze [i la mul-
ticulturalism, dar [i la manualele alter-
native, cursurile op]ionale, creditele
universitare [i, în general, la toate pro-
blemele care ies din sfera logicii binare
sau a determinismului binecuvântat. {i,
în general, aceast` grupare se dovede[te
a fi incapabil` s` formuleze un proiect
coerent (în afara proiectelor care
salveaz` na]ia, lumea, de fapt tot uni-
versul) sau s` ias` în afara unor teme
expirate de mult` vreme. {i asta
dintr-un motiv foarte simplu: odat` ac-
ceptat` ideea de pluralitate, pozi]iile lor
câ[tigate prin numire sau prin intrigi
bine ticluite vor putea fi oricând reven-
dicate de indivizi (nu neap`rat mai
tineri decât ei) care în]eleg c` doar
într-o pluralitate real` î]i po]i manifesta
adev`rata chemare. proiect s-a extins cu alte 5 ]`ri, printre Dar cum st`m de fapt?
care [i România (al`turi de Fran]a, Por-
Un proiect tugalia, Cehia [i Polonia), [i sunt sem- Din p`cate, spa]iul nu ne permite s`
nale c` alte ]`ri se vor al`tura proiectu- detaliem r`spunsurile celorlal]i
Multilingvismul a intrat în con[ti- lui. Unul din punctele-cheie ale proiec- parteneri [i nici s` facem o prezentare
in]a românilor prin bancurile cu mili- tului este acela c` proiectarea princi- exhaustiv` a r`spunsurilor date ches-
]ieni. Cine nu-[i aminte[te de mili]ianul palelor sale componente de c`tre fiecare tionarului românesc
care, la observa]ia unui cunoscut legat` partener implicat a fost f`cut` în (http://funinf.cs.unibuc.ro/~ldinu/euro-
de câte limbi [tia o anumit` persoan`, îi strâns` leg`tur` cu studen]ii str`ini deja mobil/chestionar.html).
r`spundea superior: „{i la ce i-a folo- existen]i în ]ara respectiv`. Aceste mo- La întrebarea legat` de greut`]ile
sit?“?! Chiar a[a! dule au fost realizate pe baza unor ches- de limb` întâmpinate în România în
{i totu[i, lucrurile se mi[c`. Nu c` mi- tionare ce urm`reau s` identifice princi- situa]ii practice, r`spunsurile au
li]ienii ar înv`]a s` spun` m`car mul]u- palele greut`]i culturale, lingvistice [i fost:
mesc sau v` rog (în român`, evident), ci… sociale cu care se confrunt` studen]ii descriere simptome la doctor

28
nu sunt for]at` s` înv`] române[te
pentru c` to]i prietenii [tiu englez` sau
spaniol`
nu în]eleg ce spun profesorii
deoarece predau prea repede [i nu
SPIRITUL EUROPEAN
[tiam româna atunci când am sosit aici
românii m` aud vorbind în englez` [i
vor s` vorbeasc` cu mine în englez`
gramatica
rela]iile cu vecinii
nu în]eleg pluralul substantivelor
convorbirile telefonice sunt grele
nu în]eleg limba român`, oamenii
vorbesc repede [i folosesc cuvinte pe
care nu le cunosc
oamenii nu prea vorbesc engleza în
compara]ie cu alte ]`ri europene
am a[teptat prea mult la ministrul
pa[aportului s` ob]in permisul de
[edere
m-am b`tut cu un român pentru c` voia
s`-mi fure banii [i telefonul
aglomera]ie la ministrul pa[aportului
probleme cu viza, am a[teptat mult
timp s`-mi depun actele
ob]inerea documentelor de la universi-
tate pentru depunerea actelor pen-
tru ob]inerea re[edin]ei
probleme cu administra]ia
cu gramatica, acuzativul, reflexive
Surprize în România:
multe ma[ini, semafoare, aglomera]ie
substantive ciudate
casa poporului, oamenii buni
vremea, nu mai v`zusem z`pad` pân`
acum
infrastructura rutier` proast`, mun]ii [i
p`durile foarte frumoase
oamenii buni, cultura frumoas`
peisajul frumos, aerul curat de la munte
sunt multe locuri frumoase
aici e mai frumos [i mai bine decât m`
a[teptam
totul
cât de greu este s` faci lucruri simple
mul]i câini în Bucure[ti
mul]i str`ini
foarte mul]i str`ini
natura
via]a grea din Bucure[ti
aerul postcomunist
mentalitatea românilor [i stilul de via]`
nu sunt diferite fa]` de ale celorlalte
]`ri latine
pre]urile unor produse importante sunt
mai mari decât în Germania
Ce îi displace în România:
mâncarea
dezordinea din trafic [i din clase
]iganii
lipsa prietenilor
b`uturi alcoolice prea ieftine, cl`dirile
prea vechi
vremea, satele
prea multe ma[ini, str`zi prea înguste
str`zile sunt prea aglomerate
prea multe ma[ini [i prea mare aglom-
era]ie pe str`zi
totul, mai ales universit`]ile
str`zile sunt prea înguste
mul]i cer[etori
oameni ciuda]i, dificultatea ob]inerii
vizei, pre]ul pl`tit pentru ob]inerea
vizei
câinii
înc` n-am avut experien]e nepl`cute
mul]i români te p`c`lesc dac` afl` c`
e[ti str`in
Ce îi place în România:
este o ]ar` lini[tit` [i frumoas`
biserica
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
nimic
c` e o ]ar` sigur`
mun]ii, Marea Neagr`
cultura, istoria
discotecile
cultura, peisajele
via]a social`
multe cl`diri frumoase, dar foarte vechi
am mul]i prieteni, un popor cumsecade
noile experien]e, lec]ii particulare la
facultate
totul
mâncarea, oamenii, Bucure[tiul
Procesarea [i compararea princi-
palelor r`spunsuri din chestionare ne-
au permis s` observ`m [i o serie de sim-
ilarit`]i socio-culturale sau lingvistice
între diferitele ]`ri membre partici-
pante în proiectul despre care vorbim [i
câteva concluzii au putut fi desprinse:
Din punct de vedere al formei acti-
vit`]ilor academice, rezultatele au per-
mis distingerea a dou` grupe de ]`ri
diferite: într-un prim cluster întâlnim
Cehia, Polonia [i România, iar în a doua
grup` întâlnim Portugalia [i Fran]a
Dintre problemele practice, cele mai
asem`n`toare dou` ]`ri sunt Cehia [i
România
Studiul a ar`tat un interes mare al
studen]ilor de a înv`]a limba ]arii gazd`
Dificult`]ile legate de limb` întâl-
nite în diferite situa]ii practice au fost
asem`n`toare în toate cele 5 ]`ri
Concluzii
Fie c` ne place, fie c` nu, multil-
ingvismul devine o realitate care tre-
buie gestionat` cu foarte mult` pri-
cepere. Fiindc` acest lucru înseamn` nu
numai diversitate cultural` sau comu-
nicare, ci [i o zon` cu un imens
poten]ial [tiin]ific: problemele de tra-
ducere automat` sau cele de rezumare
automat` [i-ar putea g`si un puternic
aliat aici.
Europa zâmbitoare la care vis`m cu
to]ii va fi posibil` numai atunci când
vom fi pe deplin con[tien]i c` diversi-
tatea nu înseamn` un atentat la identi-
tate [i c` dialogul înseamn`, printre
multe altele, acceptarea faptului c` dac`
vrem s` st`m la mas` cu al]ii trebuie s`
vorbim nu numai despre noi în[ine [i
despre problemele noastre, ci s` ne [i in-
teres`m în egal` m`sur` de ceilal]i. {i,
mai ales, s` [tim de ce anume s` ne in-
teres`m.
Referin]e:
(1) Anca Dinu, Liviu P. Dinu, 2006.
How can ‘rank distance’ help în develop-
ment of CALL material? (A comparative
study of needs analyses for producing e-ma-
terial) Proceedings EuroCall 2006,
Granada, Spain, September, 2006.
(2) Euromobil 2. A multi-media lan-
guage learning programme to support stu-
dent mobility (FR,CH, PL, PT, FI, RO).
225825-CP-1-2005-1-FR-LINGUA-L2
(www.euro-mobil.org). j

30
O na]iune de stînga
o HORA}IU PEPINE o
POLITICA
A
M fost surprins s`
v`d o mobilizare
masiv` împotriva
britanicilor [i a
restric]iilor de pe
pia]a muncii. Dac` era firesc ca
mult` lume s` se considere
dezavantajat` de aceste bariere,
dac` destui î[i vor fi v`zut pla-
nurile amenin]ate, nu mi se
p`rea totu[i un motiv suficient
ca o întreag` na]iune s`
protesteze pe o singur` voce.
Nu m` refer atît la existen]a
unor fire[ti comentarii critice
sau dezam`gite, cît mai ales la
masivitatea colectivist` a aces-
tor reac]ii. Presa româneasc` în
cvasi-totalitatea ei, politicieni
de toate culorile, intelectuali
cu mare vizibilitate au protes-
tat la unison, ve[tejindu-i pe
britanici [i pe to]i aceia care ar
avea vreo obiec]ie împotriva
muncitorilor din România. Dar
ce motiv de protest ar avea,
bun`oar`, un bursier român
din Marea Britanie, cu [edere
pe deplin asigurat` [i respec-
tabil`? Ce motiv ar avea un
scriitor la vîrsta senectu]ii [i
definitiv instalat în locuin]a sa
bucure[tean` la fel ca în auto-
htonia sensibilit`]ii [i ideolo-
giei sale? Ce motiv ar avea un
politician care se declar` de
dreapta [i care sus]ine consoli-
darea capitalismului româ-
nesc? {i totu[i au protestat cu
to]ii, pesemne, dintr-un senti-
ment irepresibil de datorie pa-
triotic`. Se poate obiecta c`
i protestele au avut în vedere
Testul perfect al acestui tonul depreciator al unui ziar
colectivism este dat de britanic (The Sun) la adresa
reac]ia unor publici[ti românilor în general. Dar ni-
care, uitînd pentru o meni nu a vizat, în realitate,
clip` c` au recomandat na]iunea român`, gene-
insistent euroscepticis- raliz`rile decurgînd mai curînd
mul de expresie britan- din neglijen]a [i tr`s`turile
ic`, au condamnat de stilului jurnalistic. Oricum, tes-
ast` dat` reticen]a tul perfect al acestui colec-
britanicilor fa]` de tivism este dat de reac]ia unor
muncitorii din Est. Iar publici[ti care, uitînd pentru o
testul pare [i mai rele- clip` c` au recomandat insis-
vant dac` remarc`m c` tent euroscepticismul de ex-
aceia[i autori care presie britanic`, au condamnat
analizaser` critic ide- de ast` dat` reticen]a brita-
ologiile stîngii, care nicilor fa]` de muncitorii din
denun]aser` excesele Est. Iar testul pare [i mai rele-
„politicii corecte“ [i ale vant dac` remarc`m c` aceia[i
antirasismului per- autori care analizaser` critic
ceput ca o nou` form` ideologiile stîngii, care
de comunism i-au denun]aser` excesele „politicii
acuzat acum pe corecte“ [i ale antirasismului
britanici de rasism. perceput ca o nou` form` de
comunism i-au acuzat acum pe
britanici de rasism1. Nu discut
de fapt con]inutul acestor arti-
cole [i nici m`car reac]ia bri-
tanicilor, ci doar modul unitar,
compact în care a replicat
opinia public` româneasc`.
S
TÎNGISMUL acestor
reac]ii a fost cu totul
strident. Argumentul
de baz`, invocat in-
variabil, este cel egalitar: „Nu
putem admite s` fim cet`]eni
de rangul al doilea!“ Un altul,
care decurge din primul, este
un argument tipic socialist [i
se refer` la dreptul pe care l-ar
avea fiecare cet`]ean de a primi
un loc de munc`. Iar dac` pa-
tronii (de ast` dat`, prin asimi-
lare, britanicii) pun obstacole,
atunci muncitorii (de ast` dat`,
prin asimilare, românii) sînt
gata s` protesteze. Ceea ce nu
înceteaz` s` m` surprind` de
fiecare dat` este c` na]iunea
român` prin reprezentan]ii s`i
oficiali [i prin chiar spiritul
public se raporteaz` la na]iu-
nile vest-europene ca o uniune
sindical` fa]` de patronii ate-
lierelor. Realitatea aceasta psi-
hologic` are, probabil, o
leg`tur` cu o realitate statis-
tic`, care este în sine
tulbur`toare. Potrivit unor
date referitoare la trimestrul al
II-lea din acest an, din 8.334 de
români pleca]i cu contracte
legale de munc` în str`in`tate
1.018 sînt muncitori necali-
fica]i, 910 lucr`tori în turism,
843 osp`tari, 684 muncitori în
construc]ii, 657 cameriste, 553
vînz`tori, 495 muncitori agri-
coli; în fine, printre multe alte
rubrici cu meserii manuale
apar [i 32 ingineri, 2 medici [i
2 economi[ti2. Datele acestea
cuprind, fire[te, doar plec`rile
cu acte în regul`, ceea ce în-
seamn` c` raportul dintre
masa proletar` [i restul va
cre[te foarte mult dac` îi
ad`ug`m pe clandestini. Se
pare, dac` oper`m prin induc-
]ie, c` în ultimii ani România a
f`cut un export masiv de prole-
tariat, ceea ce nu poate s`
r`mîn` f`r` consecin]e asupra
modului în care ne raport`m la
societ`]ile vestice. Un simp-
tom al acestei psihologii pare
s` fie [i relativa indiferen]` a
opiniei publice de la noi fa]`
de un episod tulbur`tor care a
f`cut mare vîlv` în Italia [i a
avut largi ecouri europene. La
începutul lunii septembrie,
publica]ia italian` L’Espresso
publica o anchet` despre prac-
ticile arhaice de pe planta]iile
de ro[ii din provincia Foggia3.
Fermierii, încadra]i de paznici
adu[i din Maghreb, instituiser`
un regim brutal de munc` for-
]at`, amenin]îndu-i pe zilierii
polonezi, români sau africani
cu expulzarea în caz de ripost`.
Umili]i, b`tu]i [i pl`ti]i mai
prost decît au sperat, zilierii nu
au îndr`znit s` se opun`. Scan-
dalul început în presa italian`
a ajuns pîn` la Bruxelles, de
unde plana amenin]area sus-
pend`rii subven]iilor agricole4.
Dar se pare totu[i c` pentru cei
din provincia Foggia riscul cel
mai mare [i în orice caz primul
în ordinea urgen]ei a fost acela
ca „sclavii“ de pe planta]ii s`
fug` de frica expulz`rii [i s`
lase ro[iile s` putrezeasc` pe
cîmp5 [i de aceea s-au g`sit
solu]ii de acomodare.
Dar dac` vestea unor re-
stric]ii pe pia]a muncii din
Marea Britanie, laolalt` cu cîte-
va articole dintr-un ziar, a
provocat un val de indignare [i
o masiv` mobilizare mediatic`
[i politic`, episodul acesta cu
accente dramatice, de[i sem-
nalat de presa de la noi, s-a scu-
fundat rapid în indiferen]`.
Am spune c` în spiritul unei
gîndiri, n`scut` parc` din
starea precar` a proletariatului
celui mai s`rac, un loc de
munc` prost din toate
punctele de vedere, a[a cum a
fost acela din Puglia, este mai
bun decît absen]a lui. În Italia
cinismul antreprenorial [i
umilin]a muncitorului s`rac
s-au întîlnit, creînd un acord
pe care opinia public` româ-
neasc` nu s-a mai sim]it da-
toare s`-l denun]e. Cît prive[te,
iar`[i, situa]ia britanic`, au
existat [i comentatori care au
subliniat c` restric]iile nu îi
privesc pe întreprinz`tori. Au
trecut îns` la fel de neobserva]i
ca [i scandalul de la Foggia. Nu
exist`, din p`cate, la noi
a[tept`ri prea mari legate de
aceste excelente ocazii. Printre
culeg`torii de c`p[uni din
Spania sînt, a[a cum am aflat
cu surprindere, [i oameni cu
„facultate“, dar în mod cert nu
„facultatea“ le lipse[te lor [i
multor altor cona]ionali, ci
spiritul antreprenorial. Chine-
zii din România, pe care am
ajuns s`-i cunoa[tem destul de
bine, au venit în grupuri com-
pacte, familii întregi, [i au în-
ceput afaceri pe cont propriu.
De regul`, ei fac comer] cu
marf` ieftin`, adus` de acas` în
cala avionului, sau deschid
restaurante cu buc`t`rie
tradi]ional`. Privindu-i de
aproape, am în]eles mai bine
analizele pe care le dedic`
Fukuyama6 chinezilor [i cul-
turii confucianiste din Hong
Kong [i Taiwan [i modului în
care deprinderile tradi]ionale
contribuie la crearea unei în-
treprinderi viabile. Românii nu
rezist`, din p`cate, acestei com-
para]ii. Ei pleac` de regul` sin-
guri, fie femei, fie b`rba]i, î[i
las` acas` familiile [i caut`
slujbe pe termen scurt. S-a
v`zut destul de clar c` ei se gîn-
desc pe sine, înc` de acas`, ex-
clusiv ca angaja]i ai altora din
modul în care a fost comentat`
în presa româneasc` directiva
Bolkestein. Rar s-a mai întîm-
plat ca atîta lume, ziari[ti lao-
lalt` cu economi[ti titra]i, s`
interpreteze lucrurile exact pe
dos. Dar am în]eles pîn` la
urm` c` cei care protestau îm-
potriva versiunii celei mai libe-
rale a directivei privitoare la
libera circula]ie a serviciilor
priveau lucrurile nu din pers-
pectiva antreprenorului, a[a
cum era firesc s` o fac`, ci din
aceea a angajatului7.
S
E pare c` atunci cînd se
gîndesc s` plece în
afara ]`rii, cona]iona-
lilor no[tri le lipse[te proiectul,
ca [i încrederea în for]ele pro-
prii, [i de aceea nu îndr`znesc
mai nimic, preferînd s` r`mîn`
în condi]ia de eterni solicitan]i.
Ce poate urma de aici?
Neputînd investi încrederea în
grupul proxim al rudelor cu
care ar împ`r]i perfect solidar
riscurile [i profiturile ca într-o
afacere de familie chinezeasc`
(sau italian`, sus]ine Fukuya-
ma), românii î[i proiecteaz` în-
crederea la nivelul unei colec-
tivit`]i na]ionale abstracte,
c`reia îi dau utilizarea unui
sindicat. Impropriu spus, ei
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
devin „na]ionali[ti“ [i par încli-
na]i mai mult decît al]ii s` in-
voce argumentul originii
na]ionale ([i imperativul
nediscrimin`rii) în chestiuni
de strict` relevan]` economic`.
A[adar, corelativul condi]iei
proletare este colectivismul,
care prilejuie[te surprinz`toare
derive cu formul`ri stîngiste.
De fapt, în aceste condi]ii orice
politician român, indiferent
din ce parte s-ar revendica la
Bucure[ti, se va manifesta în
Europa ca un socialist din
aripa de stînga8.
l
1 V., de pild`, Traian Ungureanu,
„Rasism gratuit, zugravi la jum`tate
de pre]“ Cotidianul, 7 noiembrie
2006.
2 Num`rul contractelor de
munc` în str`in`tate ob]inute prin
intermediul agen]ilor priva]i de
ocupare a for]ei de munc` pe
meserii, Buletinul statistic trimestrial,
nr. 3 (55)/2006, publicat de Minis-
terul Muncii.
3 „Io schiavo in Puglia“ de Fabri-
zio Gatto, L’Espresso, 1 septembrie
2006.
4 UE s-a angajat s` verse anul
acesta 137 milioane de euro în con-
tul cultivatorilor de ro[ii din Italia.
5 „Immigrati in fuga dai campi, i
pomodori stanno marcendo“, L’Es-
presso, 8 septembrie 2006.
6 Francis Fukuyama, Trust: The
Social Virtues and the Creation of Pros-
perity.
7 Regula ]`rii de origine se refe-
rea în primul rînd la ob]inerea au-
toriz`rilor de func]ionare [i la im-
pozitarea profitului, iar nu la salarii,
[i urm`rea de fapt s` înlesneasc` cît
mai mult func]ionarea unei mici în-
treprinderi oriunde în Uniunea Eu-
ropean`.
8Adrian Cioroianu [i Alexandru
Mor]un, delega]i ca observatori ai
PNL în Parlamentul European, au
protestat împotriva articolelor din
The Sun [i au cerut, într-o scrisoare
adresat` liderului liberalilor euro-
peni, Graham Watson, s` su]in` o
campanie de eliminare a restric]i-
ilor de pe pia]a muncii. j
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
Valuri de UE [i NATO
o HORIA BARNA o
C
UM nu exist` înc` o
constitu]ie euro-
pean` definitivat` [i
aprobat` de toate
statele membre, UE
se emancipeaz`, cel pu]in deo-
camdat`, pe formula unei orga-
niza]ii politice [i economice, o
„Unitate în Diversitate“, a[a
cum sun` motto-ul s`u. Clubul
„Celor 27“ (în curând) se str`-
duie[te s` devin` rapid cea mai
mare putere mondial` prin in-
termediul demersurilor de tip
diplomatic, prin negocieri suc-
cesive [i minu]ioase, prin for]a
argumentelor.
Format` în bun` m`sur`
din acelea[i state, NATO se
modernizeaz` pe formula de
organiza]ie militar` transconti-
nental`, str`duindu-se s` asi-
gure pacea membrilor s`i [i a
zonelor în care ace[tia au in-
terese politice [i economice
printr-un limbaj mult mai per-
suasiv, mai descurajant pentru
ceea ce se nume[te dialog [i ne-
gociere, cel al for]ei armelor.
M`cinat` de r`zboaie dis-
trug`toare [i s`tul` de ele, Eu-
ropa vrea s` domine iar`[i
lumea, dar îmbr`cat` în frac,
cu Fran]a, Germania [i Marea
Britanie ca vârf de lance, de
care îns` a fost atârnat un steag
pa[nic. Obi[nuite s` salveze
civiliza]ia occidental`, Statele
Unite continu` s` dea tonul în
NATO [i s`-i ascut` vârful de
lance. Aceste figuri de stil
tocite urm`resc s` descrie ex-
plicit [i t`ios un tablou plin de
aparente contraste, un peisaj
dup` b`t`lie populat de ace-
lea[i personaje, în care pos-
turile belicoase alterneaz` cu
cele calme [i încrez`toare.
Dup` integrarea României
[i Bulgariei, UE vrea s` fac` o
pauz` de reflec]ie mai lung` în
privin]a extinderii sale. Turcia
e înc` nesigur` [i insuficient
europenizat`, Balcanii de Vest
au tot înf`]i[area unui butoi cu
pulbere. Ucraina, Republica
Moldova [i Georgia stau tot
sub umbra Rusiei, îngrijorat`
de atâta extindere spre zona ei
de influen]`.
{i atunci, pentru a da sigu-
ran]` [i rigoare manu militari,
NATO deschide larg bra]ele Al-
baniei, Croa]iei, Georgiei [i
Macedoniei. Înainte de sum-
mit-ul organiza]iei, programat
la Riga pentru 28-29 noiem-
brie, Senatul american spri-
jinea în unanimitate intrarea
acestor ]`ri, era gata s` discute
includerea Ucrainei în Alian]`
[i oferea chiar banii necesari –
20 de milioane de dolari – spri-
jinirii acestui proces.
Republica Moldova a r`mas
la statutul de parteneriat cu
Alian]a. Pre[edintele Voronin
declara recent c` nici nu ar fi
cazul s` intre în NATO ca ur-
mare a statutului constitu]io-
nal de neutralitate moldove-
neasc`. Neutralitate care nu a
convins pân` acum Moscova
s` î[i retrag` trupele [i arma-
mentul din Moldova. Chi[in`-
ul sper` s` adere direct la UE,
f`r` s` mai treac` prin faza
NATO – lucru pu]in probabil.
Pendularea actualilor lideri
moldoveni între Est [i Vest nu
face decât s` întârzie emanci-
parea vecinilor no[tri.
Pe de alt` parte, liderii de la
Belgrad fac eforturi sus]inute
pentru a-l determina pe Bush
s` cear` extinderea parteneria-
tului NATO [i în Balcanii de
Vest. Decizia Alian]ei fusese
una de blocare momentan` a
extinderii Parteneriatului pen-
tru Pace în Serbia [i Muntene-
gru sau Bosnia [i Her]egovina.
Dup` bombardamentele din
1999, sârbii nu v`d cu ochi
prea buni o apropiere sau o in-
tegrare în NATO. Dar cum asta
pare s` fie calea premerg`toare
ader`rii la UE, pre[edintele
Boris Tadici [i echipa lui con-
tinu` demersurile.
Fire[te c` Moscova nu pri-
ve[te nici acum prea lini[tit`
aceste pierderi succesive de
influen]` în regiune. {eful sta-
tului major al Rusiei se ar`ta
recent îngrijorat, în special fa]`
de înfiin]area unor baze NATO
pe teritoriile fo[tilor alia]i ai
Uniunii Sovietice din zona
baltic` sau din Asia Central`.
Cea mai mare nelini[te a
Moscovei r`mâne îns` gustul
Ucrainei de a s`ri în barca
Alian]ei Nord-Atlantice, pre-
cum [i aproape inevitabila
aderare a Georgiei la Alian]`.
Fostul „echilibru“ impus de
Tratatul de la Var[ovia [i
NATO nu se mai poate
men]ine. Generalii ru[i cred c`
aceste viitoare state membre
ale Alian]ei, odat` integrate,
vor deveni un fel de „zon` gri“,
ie[ind de sub inciden]a Trata-
tului For]elor Conven]ionale
din Europa, care stabile[te li-
mitele de trupe [i armament
greu pentru toate ]`rile b`trâ-
nului continent, de la Atlantic
la Urali, urm`rind men]inerea
unui echilibru militar în Eu-
ropa.
T
ABLOUL trebuie com-
pletat cu situa]ia Tur-
ciei. Membr` veche a
NATO, aliat de n`dej-
de al SUA în politica lor de îm-
blânzire a Orientului Apropiat,
a Irakului [i chiar a Iranului,
Turcia a cerut s` adere la UE [i
a primit un orizont de a[tep-
tare foarte dep`rtat. Sistematic,
este admonestat` de Comisia
European` pentru procesul
lent de reforme politice interne
[i pentru lipsa de deschidere în
problema cipriot`. {i în acest
caz, fire[te, Washingtonul cere,
direct [i indirect, sprijin pentru
Ankara. Altfel, Turcia amenin-
]` c` nu mai coopereaz`.
Tot acest balet politic [i mi-
litar între UE [i SUA, în prin-
cipiu aliate prin intermediul
NATO, urm`re[te cucerirea
sau p`strarea unui rol domi-
nant la nivel global. Dar nu se
mai poate face abstrac]ie de
rolul economic enorm al
Chinei [i Indiei, pe de o parte,
de cel al uria[ului amor]it care
este Rusia, pe de alta.
Înainte de extinderea UE la
25 de state membre, comanda-
mentul NATO numea Europa
un „pigmeu militar“. Dar între
timp trupele comunitare au
ajuns la aproape dou` mili-
oane, dep`[indu-le pe cele
americane. Aceste trupe nu
sunt îns` concentrate într-o
for]` militar` unic` [i nici nu
ating nivelurile ridicate ale
tehnologiei americane, a[a c`
au avansat doar la categoria
„uria[ cu picioare de lut“.
Europenii prefer` s` nu
cheltuiasc` prea mult pentru
modernizarea înarm`rii [i s`-i
lase pe americani s`-i apere de
amenin]`rile externe. Banii se
îndreapt` mai curând spre pro-
gramele de protec]ie social` a
cet`]enilor UE, spre subven-
]iile pentru agricultur`. Alter-
nativa european` la calea mili-
tar` – calificat` de teoreticienii
s`i ca o relicv` imoral` a epocii
coloniale, o pierdere de bani [i
timp – are îns` toate [ansele s`
se nuan]eze pe m`sur` ce Uni-
unea cre[te economic, politic
[i chiar militar.
De pe acum, UE de]ine
poten]ial toate datele pentru a
contracara suprema]ia ameri-
can`. A reu[it s` împiedice fu-
ziuni între companii multina-
]ionale, le-a impus corpora]i-
ilor americane s` se adapteze la
normele europene dac` vor s`
intre pe pia]a european`. Când
acumulezi putere [i capacitate
de influen]` pentru a deveni
lider în toate domeniile, tre-
buie s` le po]i impune [i
men]ine. Cum?
Deocamdat`, puterea de de-
cizie a UE nu face cas` bun` cu
„Unitatea în Diversitate“ la
nivel intern. Doar când e vorba
despre contracararea SUA ori a
altor noi mari puteri emergen-
te, corul statelor membre
devine armonios [i unanim. {i
atunci, inevitabil, dup` inte-
grarea suficient` a statelor
membre [i completarea terito-
riului comunitar cu „golurile“
de pe harta b`trânului conti-
nent, pasul urm`tor ar fi asu-
marea unei comenzi unice
pentru a conferi eficien]`, ra-
piditate [i precizie. Etapa trans-
form`rii UE într-un superstat
federal are îns` nevoie de un
lider puternic. {i unic.
Numai c` aceast` cale a
unific`rii complete [i reale
vine în contradic]ie cu proiec-
tul european al diversit`]ii.
Mentalit`]ile sunt greu de
schimbat într-un interval de
timp suficient de scurt ca s`
poat` fi aplicat f`r` fric]iuni [i
crize. Dilema european`
r`mâne neschimbat`: cu for-
mula actual`, oricât [i-ar ar`ta
mu[chii diploma]iei, UE are
toate [ansele s` r`mân` în
umbra Statelor Unite; iar dac`
î[i asum` rapid o conducere
unic` pentru a deveni cu
adev`rat o mare putere mondi-
al`, risc` s` genereze o criz` in-
tern` grav`.
UE emite permanent norme
comunitare. Ele sunt acceptate
a priori prin semnarea de c`tre
statele membre a tratatelor de
aderare. Dar birocra]ia execu-
tivului comunitar, pân` s`
apuce s` devin` o voce unic` [i
31
INTEGRAREA EUROPEAN~
r`spicat`, genereaz` de pe
acum efecte contradictorii [i
problematice. Un singur exem-
plu: insula Aland din Marea
Baltic` are o popula]ie de
26.000 de locuitori [i este o
regiune autonom` a Finlandei.
De când se [tiu, ei au practicat
vânarea p`s`rilor migratoare.
Când Finlanda a aderat la UE
în 1995, circa 70% dintre
votan]ii insulei au spus „da“ la
referendum dup` ce au primit
asigur`ri c` tradi]ia lor
vân`toreasc` va fi men]inut`.
Apoi, Curtea European` de
Justi]ie a declarat ilegal`
vân`toarea de ra]e prim`vara.
Insula Aland are îns` drept de
veto asupra oric`ror tratate
încheiate de guvernul Finlan-
dei, inclusiv cele comunitare,
a[a c` insularii amenin]` cu
blocarea încerc`rilor Comisiei
de a reînvia constitu]ia euro-
pean`. O regiune autonom`
dintr-un stat membru poate,
a[adar, bloca ini]iativele UE. În
aceste condi]ii, ce [anse reale
are Uniunea s` adopte calea
federaliz`rii?
Dar pân` la tentativa de a
impune o nou` cale intern` de
coordonare politic` pentru
cucerirea suprema]iei mondi-
ale la nivel economic [i comer-
cial, UE are de f`cut fa]` unor
probleme foarte concrete:
rela]ia cu Rusia [i sferele de
influen]` în partea estic` a
continentului; alian]a comer-
cial` în cre[tere a Chinei [i In-
diei; nevoia crescând` de ener-
gie a Europei, în special de
petrol; reafirmarea tradi]iei
spiritual-cre[tine a continentu-
lui, cerut` tot mai insistent de
Vatican; valul uria[ de emi-
gran]i extracomunitari, care în
curând pot deveni majoritari,
[i cre[terea popula]iei musul-
mane europene – inte grarea
Turciei, oricât de îndep`rtat`,
stârne[te cele mai mari
nelini[ti în acest sens.
Amenin]`rile teroriste externe
combinate cu mi[c`rile
antiglobalizare tot mai vio-
lente se adaug` la lista de pre-
ocup`ri imediate. j

32
Teologie [i mediere
STUDII TEOLOGICE
ierarhic`
o ANDREI G~IT~NARU o
M
AJORITATEA studiilor patrologice,
preluând o judecat` curent` a litera-
turii patristice, trimite c`tre Sf. Dioni-
sie Areopagitul din perspectiva „coagu-
lantului“ auctorial al dublului discurs
teologic: distinc]ia dintre teologia apofatic` [i teologia
catafatic`. Cu toate acestea, atunci când este pus în
chestiune criteriul distinc]iei dintre cele dou` tipuri
de discurs, a[a cum a fost acesta gândit în interiorul
corpusului areopagitic [i în interiorul multiplei sale
recept`ri din cadrul teologiei patristice, privirea exege-
tic` este încadrat` [i subordonat` de orizontul neopla-
tonician al „anagogiei unului c`tre Unul“ (Enneade, VI,
7). Orice interpretare este for]at` s` foloseasc` lentile
de lectur` reglate pentru a percepe doar „perspectiva“.
În acest fel, tocmai elementele [i detaliile care o fac
posibil` pe aceasta sunt trecute cu vederea, adâncimea
fiind transformat` în gol, orizontul fiind r`sturnat în
absen]`. Dimpotriv`, observarea formelor care articu-
leaz` „spa]iul“ teologic astfel deschis face posibil`
chiar punerea în chestiune a acestuia. Întâlnirea dintre
privire [i cele care, puse în rela]ie, permit fuga, ascen-
siunea, coborârea sau itineran]a las` loc, în acela[i
timp [i complementar, atât pasului dintre prim [i secund,
cât [i impasului dintre acestea, zona tuturor aporiilor
care ]es pe verso stromatele discursului teologic.
De[i exegeza ultimei jum`t`]i de secol a oferit o
atent` apreciere a rela]iei dintre neoplatonism [i cor-
pusul areopagitic, recunoscând filia]ia dintre cele
dou` [i refuzând o subordonare a celui din urm` fa]`
de cea dintâi, imaginarul neoplatonician este înc`
folosit acolo unde interoga]ia nu a fost dus` pân` la
cap`t. Aceea[i este situa]ia [i în cazul distinc]iei dintre
teologia de tip apofatic [i teologia de tip catafatic: ceea
ce urmeaz` a fi interpretat [i a fi pus în chestiune este
convertit în explica]ie [i detaliu subîn]eles. În locul
unei exegeze a respectivei distinc]ii, în schimbul sur-
prinderii resorturilor pe baza c`rora devine inteligibil`
simultana deosebire [i complicitate dintre cele dou`
teo-logii, chiar [i cele mai ortodoxe interpret`ri trimit,
f`r` suficiente precau]ii, c`tre în]elegerea ierarhizant`
a celor dou` tipuri de discurs teologic. O perspectiv` în
cadrul c`reia teologia catafatic` este doar varianta
degradat` [i improprie a unui discurs precaut [i adec-
vat, cel al teologiei apofatice. A[a cum vom vedea, în
cazul acestei interpret`ri eroarea este dubl`, c`ci aten-
ta departajare a celor dou` tipuri de discurs va dezv`-
lui dou` aspecte. Pe de o parte, teologia catafatic` î[i
recunoa[te propria inadecvare, asumându-[i în mod
explicit infinitul proces corectiv [i salvându-[i în acest
fel o demnitate prea u[or pierdut` în ochii multor
teologi. Pe de alt` parte, discursul apofatic se las` a fi
corectat în permanen]` de c`tre ceea ce îi semnaleaz`
limita [i o sustrage astfel din orizontul propriei faili-
bilit`]i.
Desigur, s-ar putea r`spunde c` respectiva viziune
ierarhic` ar fi propus` tocmai de corpusul areopagitic,
în special de con]inutul tratatului Despre teologia misti-
c`. F`r` îndoial`, perspectiva anagogic` reflectat` în
respectiva lucrare [i consecin]ele discursive pe care
aceasta le provoac` nu pot fi ocolite. Dar, în aceast`
privin]`, la fel de inconturnabil` este [i exegeza unui
Paul Rorem, care, de[i în]elegea con]inutul scurtului
tratat dionisian din perspectiva unei „introduceri
metodologice“ a întregului corpus – eviden]iind di-
mensiunea anagogic` a metodologiei dionisiene –,
sublinia f`r` încetare faptul c` respectivul gest ierar-
hizant se cuvine a fi în]eles ca efect hermeneutic
ob]inut prin determinarea principalelor puncte de ar-
ticula]ie ale teologiei dionisiene, [i nu ca structur` a
priori a acesteia. O astfel de în]elegere lipsea, de pild`,
lucr`rilor timpurii ale unui alt mare exeget, profesorul
ieromonah Andrew Louth. De[i acesta în]elegea în-
treaga oper` dionisian` din perspectiva „unui corectiv
cre[tin adus neoplatonismului“, el reducea din greu-
tatea acestui corectiv atunci când avansa teza potrivit
c`reia cele dou` tipuri de a face teologie se refer` la
unul [i acela[i subiect, fiind deosebite doar de modul
mai mult sau mai pu]in adecvat prin care acestea
d`deau seama de referentul lor.
În aceast` privin]`, teza noastr` este urm`toarea:
de[i în cazul celor dou` tipuri de discurs referin]a este
„Unul Dumnezeu“, acest Unu poate fi spus în dou`
feluri, deopotriv` diferite [i complementare. Argu-
menta]ia este articulat` în jurul distinc]iei dintre con-
ceptul de „uniuni divine“ (henosis tes theias) [i concep-
tul de „distinc]ii divine“ (diakrisis tes theias) (Despre nu-
mele divine, II) – fundament al teoriei dionisiene a
ideilor/paradigmelor divine (Vladimir Lossky).
Pornind de la buna în]elegere a respectivei distinc]ii,
putem indica referin]a fiec`ruia dintre cele dou` tipuri
de discurs [i putem eviden]ia, complementar, resursa
tonului discursiv al celor dou` teologii, func]ia „corec-
tivului hyperbolic“. Aceast` regândire a distinc]iei din-
tre cele dou` tipuri de discurs teologic permite nu
doar câ[tigarea unei „demnit`]i“ pe nedrept pierdute a
discursului catafatic, ci [i adecvata în]elegere a sintezei
dintre amprenta platonismului asupra corpusului are-
opagitic (Endre von Ivanka) [i emblema christologic`
a acestuia (Alexander Golitzin).
Vom putea sugera, astfel, efectele acestei inter-
pret`ri. Pe de o parte, va deveni inteligibil` inser]ia dis-
junc]iei dintre teologia apofatic` [i teologia catafatic`
în re]eaua conceptual` post-niceean` a distinc]iei din-
tre „teologie“ [i „iconomie“. Pe de alt` parte, vor putea
fi remarcate liniile de for]` ale unei arheologii a dis-
cursului teologic cre[tin. În al treilea rând, vom re-
cunoa[te func]ia hypocritic` (Jean-Luc Marion) a
oric`rei expresii teologice – aporie crucial` a cuvântu-
lui teologic. În acest fel, va deveni inteligibil motivul
pentru care, nu doar în corpusul areopagitic, cuvântul
teologic, la rigoare Cuvântul, nu poate avea decât statu-
tul unui corp a c`rui textur` penduleaz`, dictând
spa]iul diafanit`]ii ierarhice, între transparen]` [i
opacitate.
Schematic, argumentele sunt urm`toarele. Tratatul
Despre numele divine con]ine – cu prec`dere fa]` de
celelalte texte cunoscute de noi ale corpusului dio-
nisian – pasaje în care autorul se refer` la sensul dis-
tinc]iei dintre teologia apofatic` [i teologia catafatic`.
Bineîn]eles, nu am putea trece cu vederea capitolul III
din tratatul Despre teologia mistic`, în care Dionisie, sub
forma prezent`rii câtorva din lucr`rile sale,
eviden]iaz` felurile în care se poate vorbi despre Dum-
nezeu. Cu toate acestea, de[i e prezent` în mod explicit
amintita distinc]ie, autorul se rezum` doar la a povesti
laconic despre ce este vorba în textele sale [i, cel mai
important, la a plasa cele dou` tipuri de înv`]`turi în
perspectiva dimensiunii anagogice a corpusului dio-
nisian. Problema definirii celor dou` tipuri de discurs
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
pare a fi deja dep`[it` de autorul Teologiei mistice, fiind
deja abordat` în cuprinsul tratatului Despre numele di-
vine. Unul dintre cele mai elocvente pasaje poate fi
g`sit în al [aselea paragraf al primului capitol, în care
se spune:
„F`r` nume îl arat` atunci când spun c` princi-
piul dumnezeiesc uime[te pe cel ce întreab` într-una
din vederile tainice ale ar`t`rii dumnezeie[ti sim-
bolice: Care este numele T`u?“ (Facerea 32, 29); „iar cu
multe nume îl arat` atunci când în]elep]ii în cele
dumnezeie[ti îl laud` ca pe cauzatorul tuturor prin
multe nume, din toate cele cauzate (s.n.)“ (Numele
divine, II, 6, p. 138).
Acest fragment, ca multe altele din cuprinsul trata-
tului despre Numele divine, red` o pozi]ie curent` adop-
tat` de teologia ortodox` dup` întâiul conciliu ecu-
menic de la Niceea (325): distinc]ia dintre teologie [i
iconomie; dintre discursul „despre“ în-sinele dum-
nezeirii – „obiect“ al teologiei apofatice – [i discursul
despre dumnezeirea gândit` în rela]ie cu crea]ia sa –
obiect al teologiei catafatice. Aceast` tipologie este
m`rturisit` aproape explicit atunci când Dionisie
spune: „de aceea i se atribuie lui Dumnezeu toate
atributele [i nimic din toate, având toat` forma [i tot
chipul, fiind f`r` form` [i în afara rela]iei“ (N.d., V, 8);
sau atunci când spune „pe Dumnezeu nu îl cunoa[tem
din firea lui (c`ci aceasta este mai necunoscut` [i mai
presus de orice ra]iune [i minte), ci din ordinea tutu-
ror celor ce sunt ca proiectate din El“ (N.d., VII, 3).
Dionisie aprofundeaz` distinc]ia dintre cele dou`
tipuri de teologie eviden]iind faptul c`, „dac` numim
ascunzimea mai presus de fiin]` a lui Dumnezeu via]`
sau fiin]` sau lumin` sau ra]iune, nu în]elegem nimic
altceva decât puterile (dynameis) venite din ea la noi,
puteri îndumnezeitoare sau de fiin]` f`c`toare sau de
în]elepciune d`ruitoare. Dar despre ea îns`[i cuget`m
prin desprindere de toate lucr`rile în]eleg`toare, neîn-
]elegând nici ca îndumnezeire, nici ca via]` sau fiin]`,
c`ci îi este propriu s` fie prin toat` dep`[irea cauza ri-
dicat` peste toate (s.n.)“ (N.d., II, 7, p. 142). Onomastica
divin` este dedicat` diferitelor puteri prin intermediul
c`rora Dumnezeu creeaz` [i sus]ine lumea, iar scopul
tratatului Despre numele divine este acela de a oferi o
exegez` a acestei onomastici (N.d., II, 11 sau I, 8).
Îns`, în respectivul tratat, gestul onomasticii divine
este precedat de eviden]ierea fundamentului acesteia:
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
distinc]ia dintre conceptul „uniune divin`“ (henosis tes
theias) [i conceptul de „distinc]ie divin`“ (diakrisis tes
theias). Vladimir Lossky, în celebrul s`u studiu despre
no]iunea de analogie la Dionisie Areopagitul, remarca
faptul c` disjunc]ia este fundamental`1 pentru articu-
larea dionisian` a dublului discurs teologic. De
în]elegerea ei depinde, pe de o parte, determinarea
constitu]iei teologiei catafatice [i corecta remarcare a
complicit`]ii dintre discursul teologiei afirmative [i
discursul teologiei negative. În al doilea rând, ea este
resursa necesarei departaj`ri fa]` de univocitatea pro-
pus` de orizontul anagogic neoplatonician al „marelui
lan] al fiin]ei“.
„Unirile dumnezeie[ti“ sunt, pentru Dionisie, „cele
ale identit`]ii negr`ite [i mai presus de cunoa[tere, cu
termenul ascuns [i near`tat“. De unirea dumnezeiasc`
]ine suprafiin]a ei, comun` principiului treimii (N.d.,
II, 4). Rela]ia nu este una genitival`, ci st` sub semnul
sinonimiei. Atunci când vorbim despre unitatea dum-
nezeiasc` ne referim la „fiin]a“ ei dincolo de fiin]`
(„Dumnezeu este cel ce este mai presus de fiin]`“, N.d.,
II, 11, p. 143), la suprafiin]a sa, la imposibilitatea deter-
min`rii esen]ei sale, la faptul de a fi în-sine.
Când vorbe[te despre „distinc]ii dumnezeie[ti“,
Dionisie se refer` la „ie[irile (proodoi – procesiunile) [i
ar`t`rile bune ale principiului dumnezeiesc“ (N.d., II,
4), folosind, de cele mai multe ori, conceptul de
„putere/energie divin`“.
Revel`rile Unimii Dumnezeie[ti sunt de dou`
feluri. Este vorba fie despre distinc]ia dintre cele trei
ipostasuri ale fiin]ei divine – atât în infinita lor
accep]iune teologic`, cât [i în analogica lor conota]ie
iconomic` –, fie despre puterile divine, care apar]in, în
mod comun, fiin]ei divine. În ambele cazuri, pentru
Dionisie, Dumnezeu „se distinge în mod unitar, se
înmul]e[te în chip unic, se multiplic` f`r` s` ias` din
starea de Unul. {i, deoarece Dumnezeu este Cel ce este
în mod mai presus de fiin]`, dar d`ruie[te existen]a
celor ce sunt [i produce toate fiin]ele, se zice c` se
înmul]e[te acel unic“2.
În concep]ia Areopagitului, „toate distinc]iile sunt
referite în mod neîmp`r]it [i absolut, f`r` excep]ie, în
întregime întregii dumnezeiri. Cine nu recunoa[te
acest lucru ar îndr`zni cu blasfemie s` sfâ[ie în mod
necuvenit unitatea supraunit`“ (N.d., II, 1). Corelativi-
tatea conceptelor de „uniuni divine“ [i „distinc]ii di-
vine“ ilustreaz` concep]ia ortodox` asupra uniunii
perihoretice, resurs` fundamental` a gândirii anto-
nimice specifice teologiei sfin]ilor p`rin]i. La fel, de[i
nu se poate spune, în mod legitim, c` distinc]iile
în]elese ca puteri creatoare sunt identice cu trinitatea
divin`, nu poate fi negat faptul c` ele apar]in în mod
unitar celor trei persoane ale dumnezeirii.
În repetate rânduri, Dionisie eviden]iaz` faptul c`
distinc]iile divine pot [i trebuie s` fie gândite din pers-
pectiva unit`]ii lor de originare [i mai presus de fiin]`.
Mai mult, este invocat` dogma Monarhiei Tat`lui3 –
Tat`l gândit ca surs` a fiin]ei [i a ipostasurilor divine –
pentru a sus]ine c`, a[a cum „fiecare dintre iposta-
surile de obâr[ie este întemeiat în unitatea îns`[i, în
mod neamestecat [i f`r` s` se confunde“, „sunt unite,
potrivit distinc]iei dumnezeie[ti, [i comunic`rile cele
neîncetate, produc`toare de substan]`, produc`toare
de via]`, f`c`toare de în]elepciune“ (N.d., II, 5, p. 141) –
adic` puterile divine.
Rela]ia originar` dintre uniuni [i distinc]ii
marcheaz` orizontul complicit`]ii lor. Trebuie obser-
vat, îns`, faptul c` deosebirea [i corelativitatea dintre
cele dou` concepte propune imaginea medierii
infinite între „ascunzimea mai presus de fiin]`“ a lui
Dumnezeu, uniunea fiin]ial` a divinit`]ii, [i efectele
puterilor divine, crea]ia. Pe de o parte, distinc]iile di-
vine, puterile creatoare, definesc spa]iul distan]ei din-
tre crea]ie [i unitatea dumnezeiasc`. Pe de alt` parte,
ele izvor`sc din unitatea de nedeterminat a divinit`]ii.
Ca atare, va trebui s` admitem faptul c` spa]iul „dese-
nat“ de puterile care intermediaz` între cele create [i
divinitatea cea ascuns` trebuie s` fie conceput ca fiind
infinit, a[a cum spune chiar Dionisie atunci când
vorbe[te despre „distan]a de m`sur` infinit` [i incom-
parabil` dintre ele“ (N.d., IX, 7).
Efectele analizei propuse sunt urm`toarele. În
primul rând, teologia de tip catafatic trebuie s` fie
în]eleas` ca un discurs al de-numirilor divine. Conti-
nuând sugestia lui Jean-Luc Marion, care sus]inea c`
dublul proces al „de-numirii“ revine numelor teologiei
apofatice4, putem spune c` acest demers poate reveni,
deopotriv`, [i teologiei catafatice. C`ci, atât timp cât
„obiectul“ avut „în vedere“ este infinit, originarul s`u
punct terminus fiind ascuns, cum va fi posibil s` ad-
mitem posibilitatea identific`rii sau a determin`rii
acestuia? Cum s-ar putea determina sau defini ceea ce
se arat` ca fiind indeterminat [i infinit? Cum am
putea pretinde s` denumim puterile/distinc]iile dum-
nezeie[ti cât timp ele r`mân, într-o anumit` m`sur`,
anonime?
S
INGURA variant` inteligibil` r`mâne cea
a de-numirii. Acest lucru este m`rturisit
de pasajele în care Dionisie insist` asupra
faptului c` Dumnezeu cel aflat în rela]ie
cu noi (prin inter-mediul puterilor/dis-
tinc]iilor sale) nu trebuie s` primeasc` nume decât de
la cele cauzate: „pronia bun`t`]ii dumnezeirii ca prin-
cipiu al tuturor trebuie l`udat` din toate cele cauzate“
(N.d., I, 5, p. 141). În plus, Dionisie Areopagitul sus]ine
faptul c` aceste puteri/distinc]ii î[i primesc numele de
la cele cauzate luându-[i o dubl` precau]ie: pe de o
parte, folosind în mod echivoc conceptul, propriu
unui registru iconomic, de „principiu dumnezeiesc“ –
adic` din perspectiva aporiei platoniciene a excentri-
cit`]ii centrului; pe de alt` parte, atr`gând aten]ia
asupra faptului c` numele divine sunt date în mod
analogic: „de fapt, acestea le zicem în chip drept despre
Dumnezeu c` e l`udat din toate cele ce sunt dup`
analogia cu toate, a c`ror cauz` este“ (N.d., VII, 3). Ono-
maza divin` trebuie s` respecte criteriul analogiei. Nu-
mele afirmative, proprii teologiei catafatice, nu sunt
determin`ri (theseis) ale dumnezeirii, a[a cum uneori a
fost sugerat, ci analogii a c`ror func]ie este aceea de a
sugera divinitatea.
De aceea, de fiecare dat` când Dionisie nume[te
printr-o afirma]ie o energie sau distinc]ie, el propune,
în acela[i pasaj, necesara ei de-numire. Orice tez` de-
spre Dumnezeu nu poate fi încadrat` decât în registrul
analogiei, [i î[i reveleaz` sensul într-un proces de adec-
vare conform distan]ei infinite, trasat` de energiile di-
vine, între crea]ie [i în-sinele dumnezeirii. Nume di-
vine sunt corectate hyperbolic ca pentru a fi sem-
nalat` inadecvarea lor. Pe întregul parcurs al tratatului
Despre numele divine, fiecare gest onomastic este înso]it
de un asemenea corectiv aplicat în dou` feluri: fie prin
secondarea fiec`rui nume cu o alt` ocuren]a a sa care a
primit prefixul hyper (e.g. „bine, suprabine“) – pentru a
sugera infinita rezerv` de sens proprie respectivei
puteri divine; fie specificând de la început faptul c`
Dumnezeu este l`udat, [i nu determinat, cu acel nume.
Într-una din scoliile sale dedicate tratatului Despre nu-
mele divine, Maxim M`rturisitorul atrage aten]ia toc-
mai asupra faptului c` Dionisie nu spune c` „anumite
nume îl caracterizeaz` pe Dumnezeu, ci c`, prin aces-
tea, El este l`udat“ (Scolii la N.d., V, 8).
Odat` abandonat efortul de-numirii, risc`m, a[a
cum sugereaz` J.-L. Marion, s`-l idolatriz`m pe Dum-
nezeu5, chiar [i atunci când admitem despre el c` nu-l
putem l`uda, în chipul cel mai potrivit, decât atribuin-
du-i cele mai elevate nume. În concluzie, teologia
catafatic` se cuvine a fi în]eleas` nu din perspectiva
discursului unor simple afirma]ii, ci din orizontul
unui logos permanent con[tient de propria failibilitate
[i, ca atare, de infinitul efort de adecvare la care este
supus. Finalul tratatului dedicat numelor divine este
elocvent. Areopagitul arat` acolo c`, „expunând aceste
numiri dumnezeie[ti inteligibile, pe cât ne-a fost cu
putin]`, am r`mas departe nu numai de con]inutul lor
exact, ci [i de în]elegerea lor asemenea celei a îngerilor.
Fiindc` [i cei mai buni dintre înv`]`torii no[tri despre
Dumnezeu r`mân departe de îngeri“ (N.d., XIII, 4).
Un al doilea efect al analizei propuse este cel al
în]elegerii faptului c` distinc]ia [i complicitatea dintre
uniunile divine [i distinc]iile divine restructureaz`
rela]ia dintre teologia apofatic` [i teologia catafatic`.
Chiar dac` Dionisie admite faptul c` „unirile sunt mai
presus de distinc]ii“ (N.d., II, 11, p. 143), complicitatea
dintre acestea dou` modific` în mod semnificativ rela-
]ia dintre cele dou` tipuri de discurs teologic. Dac` ac-
cept`m faptul c` acestea dou` au referin]e diferite, nu
putem admite pozi]ionarea lor ierarhic`. Pe de alt`
33
parte, dac` în]elegem faptul c` între uniuni [i distinc-
]ii trebuie gândit, a[a cum am v`zut, un raport de sub-
ordonare, suntem constrân[i s` gândim, consecvent, o
raportare ierarhic` a celor dou` tipuri de teologie. În
cele din urm`, dac` în]elegem mecanismul complici-
t`]ii dintre divinele uniuni [i distinc]ii, suntem con-
strân[i s` sl`bim perspectiva respectivei supraordo-
STUDII TEOLOGICE
n`ri ierarhice. Discursul teologiei catafatice vizeaz`,
într-un registru analogic, [i pe un ton laudativ-hyper-
bolic, unitatea ascuns`, în-sine, a divinit`]ii. Suntem
constrân[i astfel s` gândim recuperarea demnit`]ii
pierdute a acestui tip de discurs, [i s` ne amintim c`
rela]ia dintre uniuni [i distinc]ii a fost paradigmatic
schi]at` de sfântul Grigorie Palama, atunci când spu-
nea c` energiile necreate, de[i sunt identice în-sinelui
dumnezeiesc, exprim` esen]a, provenind din ea.
În al treilea rând, trimi]ând c`tre func]ia pe care o
îndepline[te corectivul hyperbolic în cadrul discursu-
lui de tip apofatic, vom spune c` deconstruc]ia
opozi]iei ierarhizante dintre cele dou` tipuri de teolo-
gie este propus` [i de în]elegerea discursului apofatic
în afara oric`rei opozi]ii fa]` de teologia catafatic`.
Pentru a semnala con]inutul infinit al dumnezeirii [i
pentru a nu risca o viziune agnostic` sau atee, dis-
cursul teologiei apofatice este corectat, la rândul s`u,
fie prin hyperbole, fie prin oximoroni, fie prin rug`ciu-
ne. Autorul corpusului areopagitic evit` pozi]ionarea
divinit`]ii prin intermediul numelor negative
spunând c` „dumnezeirea este mai presus de toate
priva]iunile (aphairesis) [i de toat` nega]ia (apophasis)“
(T.m. I, 1), „nega]iile fiind mai presus de toate aferezele,
de toate nega]iile [i de toate tezele“ (T.m. 2). Pe de alt`
parte, acela[i gest survine odat` cu capitolul al treilea
al tratatului Despre teologia mistic`, atunci când Dioni-
sie de-nume[te în-sinele dumnezeirii prin intermediul
oximoronului „întuneric luminos“ – semn al infinitu-
lui con]inut al unei dumnezeiri care nu poate fi deter-
minat` nici pe calea numelor negative. Nu în ultimul
rând, în dou` contexte memorabile (la începutul Teolo-
giei mistice [i în capitolul al III-lea al tratatului Despre
ierarhia bisericeasc`), atunci când trimite c`tre con]i-
nutul tainic al dumnezeirii, Dionisie ofer`, extrem de
relevant, gestul [i cuvintele rug`ciunii. Tratatul Despre
teologia mistic`, apex al sublim`rii teologiei în cuvânt
al t`cerii, este inaugurat de o rug`ciune. Astfel, prin
adresare [i invocare, este semnalat „obiectul“ infinit al
unui discurs care, lipsit de o atare scrupulozitate, ar
risca, a[a cum avertiza J. Derrida, apropierea de agnos-
ticism sau de ateism.
i
N}ELEGÂND felul în care, prin laud`, oximoron Rela]ia originar` din-
Î sau rug`ciune propriu-zis`, teologia apofatic` este
permanent adecvat`, poate fi corect circumscris`
distinc]ia dintre cele dou` tipuri de teologie. Ob-
serva]ia Sfântului Ioan Damaschinul, din cel de-al
doilea capitol al Dogmaticii, potrivit c`ruia nu toate
tre uniuni [i distinc]ii
marcheaz` orizontul
complicit`]ii lor.
Trebuie observat, îns`,
faptul c` deosebirea [i
cele ale teologiei sunt negative [i nu toate cele ale corelativitatea dintre
iconomiei sunt pozitive, sintetizeaz`, chiar [i cu riscul cele dou` concepte pro-
unei schematiz`ri, buna în]elegere a chestiunii. pune imaginea medierii
În plus, dubla ocuren]` a corectivului hyperbolic a infinite între „ascun-
rug`ciunii care infuzeaz`, prin cerere sau laud`, cele zimea mai presus de
dou` gesturi teologice, este extrem de relevant` pentru fiin]`“ a lui Dumnezeu,
întreaga teologie cre[tin-ortodox`. Rezonând cu unul uniunea fiin]ial` a
dintre sensurile celebrului cuvânt evagrian potrivit divinit`]ii, [i efectele
c`ruia „teolog este cel ce se roag`, [i numai cel ce se puterilor divine,
roag` este teolog“, P`rintele Paul Evdokimov sau crea]ia. Pe de o parte,
P`rintele Sofronie din Essex aminteau faptul c` dis- distinc]iile divine,
cursul teologic este corectat [i împlinit în interiorul puterile creatoare,
Sfintei Liturghii. definesc spa]iul
Nu în ultimul rând, trebuie spus faptul c` tenta]ia distan]ei dintre crea]ie
identific`rii unui al treilea regim teologic trebuie s` fie [i unitatea dum-
evitat`. Posibilitatea unei via eminentiae este refuzat` nezeiasc`. Pe de alt`
de dubla referin]` a discursului teologic. Ceea ce a dus parte, ele izvor`sc din
cu gândul c`tre o astfel de rostire ter]iar` este ocuren]a unitatea de nedetermi-
multipl`, la nivelul ambelor tipuri de teologie, a corec- nat a divinit`]ii.
tivului hyperbolic. Acest corectiv nu este, îns`, un alt
discurs. El nu are o referin]` proprie, ci doar în-
depline[te func]ia de a adecva în permanen]` rostirea
apofatic` [i discursul catafatic.
Acest continuu efort de adecvare structureaz` con-
stitu]ia discursului teologic. Conform taxis-ului ierar-
hiei divine, atât de coerent analizat` de exegeza lui R.
Roques, întregul univers dionisian este unul al inter-
pret`rii perpetuei revela]ii a dumnezeirii. Dac`, stricto

34
sensu, teologi nu pot fi numi]i, sub rezerva infinit` a
epectazei, decât membrii primei ierarhii angelice
(tronurile, serafimii [i heruvimii), ceilal]i participan]i
ai ierarhiei, datorit` privirii mediate pe care o practic`,
sunt supu[i unei condi]ii iconomice lipsite de orien-
tarea imediat` „fa]` c`tre fa]a în-sinelui dumnezeirii“.
Din acest motiv, [i într-un caz [i în altul, teologiei, în
STUDII TEOLOGICE
sens larg, îi este propriu infinitul efort al adecv`rii.
Acesta este motivul profund pentru care dogma orto-
dox`, de[i nu poate fi în]eleas` dintr-o perspectiv`
evolu]ionist`, permite nesfâr[itul gest al aprofund`rii
defini]iilor sale, care, a[a cum sublinia [i Karl Chris-
tian Felmy, „nu sunt principii teoretice, ci delimit`ri
(horoi, termini) ale experien]ei Bisericii, care separ`
adev`rul tr`it de falsificarea lui prin erezie“. Ele sta-
bilesc cadrul în interiorul c`ruia efortul hermeneutic
poate fi continuat.
Mai mult, întrucât con]inutul revela]iei divine este
de fiecare dat` infinit, teologia nu poate accepta gestul
capitalizant al unei determin`ri. Revela]ia nu poate fi
p`strat`, determinat` [i stocat`, ci doar, pentru a o re-
cunoa[te pe deplin ca revela]ie, transmis`, dat` mai de-
parte, donat`. Ea este transformat` în tradi]ie (parado-
sis [i metadosis), fiind astfel semnalat acel con]inut
infinit care excede în permanen]`. A[a cum spune
Jean-Luc Marion, „a primi donarea (revela]ia) revine la
a recepta actul donator, c`ci Dumnezeu nu doneaz`
nimic decât mi[carea infinit` a kenozei carit`]ii sale,
adic` totul“6. Aceast` transmitere devine în interiorul
întregii ierarhii interpretare. A transmite înseamn` a
filtra revela]ia prin propriul nostru corp. Avvei An-
tonie i s-a descoperit în pustiu nu numai faptul c` „în
ora[ exist` cineva care, asemenea lui, cânt` în fiecare
zi Trisaghionul al`turi de îngeri“ (imagine a recept`rii
doxologice a revela]iei), ci [i c`, medic fiind, adic`
Scrierea pe nisip
o VASILE CHIRA o
„Hoc autem dicebant tentantes eum,
ut possent accusare eum.
Iesus autem inclinans se deorsum,
digito scribebat in terra“
Secundum Ioannem, 8:6
N
ISIPUL este lipsit de
vegeta]ie pentru c`, asemeni
infinitului, se opune
oric`rui principiu extatic. El
cre[te mai degrab` în sine,
printr-o perpetu` autonum`rare. Dac`
Infinitul divin este, în sens aristotelic,
„gândirea care se gânde[te pe sine“,
nisipul este num`rul nenum`rabil care
se num`r` pe sine. Prin aceast` inom-
brabilitate a particulelor, nisipul este
analogonul sensibil al Infinitului. În
timpul asum`rii condi]iei istorice, Fiul
lui Dumnezeu a evitat s` dea doctrinei
sale o expresie scris`, preferând
înv`]`mântul omiletic. Conform
Evangheliilor, Mântuitorul Iisus Hris-
tos a scris o singur` dat` pe p`mânt, pe
pulbere, pe nisip, mul]umindu-se, chiar
[i atunci, s` zgârie doar câteva cuvinte,
prin aceasta inaugurând un nou mod
de exprimare, pe care o vom numi aici
„scrierea pe nisip“. Precedente existau,
desigur, în filosofia greac` [i cea orien-
membru al familiei terapeu]ilor din care f`ceau parte
[i monahii de[ertului, „d`ruia din prisosul [tiin]ei sale
celor nevoia[i“ (ipostaz` a transmiterii a aceea ce a fost
revelat). Avva Antonie este una dintre imaginile cru-
cialei conjunc]ii dintre teoz` [i kenoz`.
Observ`m astfel faptul c` gestul hermeneutic al
transmiterii are o dubl` semnifica]ie. În corpusul are-
opagitic, el indic` scopul ierarhic al oric`rui partici-
pant, acela de a deveni „loc al lui Dumnezeu“, chip al
Domnului, oglind` nep`tat` a Acestuia. Transparen]a
corpului intermediar este direct m`surat` de posibili-
tatea sa de a interpreta revela]ia, de a o da mai departe
cât mai pu]in alterat` [i istoricizat`. A interpreta [i a
da devin aici sinonime. Tocmai pentru c` „ierarhia
este o sfin]it` rânduial` (taxis) [i [tiin]` (episteme) [i lu-
crare (energeia) asem`n`toare, pe cât e cu putin]`, mo-
delului dumnezeiesc“ (Ierarhia cereasc`, III, 1), gestul
teologal [i teoforic prin excelen]` este cel al unei
infinite interpret`ri. Acesta este [i motivul pentru care
Dionisie Areopagitul, în câteva contexte notabile, îi
invit` pe cei care îi citesc propria exegez` s` participe
[i s` interpreteze „pentru a ne descoperi [i nou`, celor
care iubim pe Îngeri pe cât ne e cu putin]`, o vedere
mai luminoas` [i mai iubit`“ (Ierarhia cereasc`, XIII, 4),
c`ci, „fie c` le ai prin tine, fie prin al]ii, avându-le toate
primite de la cel Bun, trebuie s` ni le transmi]i [i nou`.
C`ci vezi c` nici noi n-am închis în noi în[ine nici una
dintre ra]iunile d`ruite nou` în mod ierarhic, ci le-am
transmis nefalsificate“ (Numele divine, XIII, 4). Avva
Antonie, neîn]elegând „o vorb` din Levitic“, cere t`lm`-
cirea ei de la autorul acesteia. Îns` Moise nu este doar
surs` scriptural`, ci asum` [i func]ia angelicit`]ii, fiind
prototip al intermedierii dintre om [i Dumnezeu. În-
tregul episod este conform regulilor de func]ionare ale
ierarhiei dionisiene. C`ci, a[a cum spune apoftegma,
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
cele explicate de Moise nu îi erau inteligibile decât su-
plicantului. Acesta dovedise, în repetate rânduri,
m`sura propriei angelicit`]i, fiind capabil s` primeas-
c` de la un înger – proximul s`u superior ierarhic –, [i
nu de la un alt avva al de[ertului, interpretarea cerut`.
Gestul transmiterii [i al interpret`rii poart`
semnifica]ia recunoa[terii rostirii a ceea ne este pro-
priu [i a ceea ce ne excede în mod infinit. A face teolo-
gie înseamn` a transmite mai departe cuvântul altuia,
la fel cum, riguros spus, „nici Christos nu vorbe[te în
nume propriu, ci în numele Tat`lui“7. Acesta este sen-
sul precis al ipocriziei (hypokrisis) care marcheaz`
condi]ia oric`rei angelicit`]i. Din perspectiva dublei
semnifica]ii a acestei hermeneutici poate fi propus`
arheologia discursului despre Dumnezeu.
l
1 Vladimir Lossky, La notion des „Analogies“ chez Denys le
Pseudo-Aréopagite, „Archives d’histoire doctrinale et littéraire du
Moyen Age“, Vrin, nr. 5, 1930, p. 282.
2 Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete (N.d., II, 11),
Editura Paideia, Bucure[ti, 1996, p. 143.
3 „Singurul izvor al dumnezeirii mai presus de fiin]` este
Tat`l, Tat`l nefiind Fiu, nici Fiul Tat`, ci p`strând cu sfin]enie
fiecare din ipostasurile de obâr[ie cele de laud` ale sale“
(N.d., II).
4 Jean-Luc Marion, În plus. Studii asupra fenomenelor saturate,
Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 160.
5 J.-L. Marion, L’Idole et la Distance, Bernard Grasset, Paris,
1977, pp. 190, 191.
6 Jean-Luc Marion, L’Idole et la Distance, Bernard Grasset,
Paris, 1977, p. 212.
7 Jean-Luc Marion, Dieu sans l’être, Communio Fayard, 1982,
p. 10. j
tal`, mai ales la Socrate [i la Buddha,
îns` oralitatea hristic`, pentru c` emana
dintr-o natur` divin`, va institui arheti-
pal aceast` paradigm`. În virtutea
mesianit`]ii Sale, înv`]`tura lui Iisus
are, chiar privit` sub raportul
umanit`]ii ei, o adâncime ontologic`
ultim`. Acest lucru amplific` ne-
dumerirea iscat` pe de o parte de pro-
funzimea [i for]a înv`]`turilor Sale, iar
pe de alt` parte de evitarea
autoredact`rii lor în scris.
V
ARIANTA greac` a scrierilor
vetero-testamentare (Septua-
ginta) folose[te pentru verbul
a face din primul verset al
Genezei („La început a f`cut Dumnezeu
cerul [i p`mântul“) forma de aorist a
verbului poieo, deci epoiesen, care mai
înseamn` a împlini, a crea. De aici
deriv` cuvintele române[ti „poet“ [i
„poezie“. Dumnezeu este creatorul prin
excelen]` al universului, pe care grecii
l-au denumit cu termenul de „kosmos“
(ordine, podoab`, armonie, frumuse]e).
Dumnezeu, marele contrapunctist, a
creat aceast` „fug` în la minor“ c`reia îi
spunem univers. El este autorul acestui
grandios poem. Noi ca fiin]e create sun-
tem chema]i s` adâncim misterul aces-
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
tei frumuse]i, s` cre`m în prelungirea
acestui act primordial. Se pune îns` în-
trebarea dac` „crea]ia“ uman` trebuie
s` se limiteze la interpretarea strict` a
datului revelat sau dac` î[i poate asuma
teritorii fic]ionale autonome, comple-
mentare acestuia. F`r` a încerca s` d`m
un r`spuns definitiv acestei întreb`ri,
vom spune c` Biserica nu este refractar`
valorilor artistice, filosofice [i literare.
H
EIDEGGER spunea c` „limba
este l`ca[ul fiin]ei“. L`ca[ul tre-
buie s`-l cuprind` pe locuitor.
Nu exist`, îns`, nici un fel de
l`ca[ care s` cuprind` Logosul. Cuvân-
tul neavând „unde s`-[i plece capul“, nu
poate locui nici în l`ca[ul rostirii. În
momentul în care Hristos vorbea (în
aramaic`), cuvintele Sale erau transcen-
dente oric`rei gramatici, pentru c` erau
cuvinte energetice. Aceasta este
ra]iunea pentru care Hristos a spus:
„Cerul [i p`mântul vor trece, dar cuvin-
tele mele nu vor trece“. Evident, Hristos
nu s-a referit la faptul c` limba ara-
maic` în care El a vorbit istoric va
supravie]ui trecerii Cerului [i P`mântu-
lui, ci la faptul c` în realitate „cuvin-
tele“ energetice (învestite cu energia
divin` necreat`) sunt atemporale.
Aceast` atemporalitate [i supracosmici-
tate a cuvintelor Logosului arat` faptul
c` ele sunt creatoare, respectiv produc-
tive în sens absolut. Cuvintele divine
nu pot fi arbitrare, precum cele
omene[ti, pentru c` orice cuvânt divin
este cosmogonic. Atunci când Dum-
nezeu vorbe[te, se creeaz` universul.
Atunci când degetul divin scrie pe
nisipul abisului, abisul se clatin`. Dum-
nezeu a vorbit [i toate s-au f`cut. Dum-
nezeu a scris de la începuturile lumii,
iar textul sacru al Infinitului este, a[a
cum am ar`tat mai sus, lumea îns`[i.
Iisus nu a refuzat scrierea din ace-
lea[i ra]iuni ca [i Buddha sau Socrate.
Pentru Siddartha Gautama, scrisul nu
avea sens pentru c` lumea îns`[i era
vacuum. Pentru Socrate rostirea avea un
sens terapeutic prin dezv`luirea trep-
tat` a ceea ce exist` mai adânc în fiecare
din noi. Maieutica socratic` era un exer-
ci]iu de arheologie spiritual` compara-
bil, în timpurile moderne, cu tenta-
tivele cathartice mult mai confuze ale
psihanalizei. Pentru un asemenea anga-
jament terapeutic al rostirii, scrisul nu
putea s` apar` decât ca un suprem
simptom al ineficien]ei, ca un blocaj al
trezirii spirituale.
Motivul pentru care Iisus nu a scris
nimic nu are nici ra]iuni de ordin cos-
mologic [i nici de ordin psihologic.
Dac` ar fi totu[i s` ne referim la aspec-
tul cosmologic, am putea vorbi de o
lips` de consisten]` a lumii, dar nu de o
evanescen]` în sine a ei ca în buddhism,
ci de una prin raportare la realitatea
supracosmic` a lui Dumnezeu. Lumea
nu poate fi Ens realissimum, fiin]a în cel
mai înalt grad real`, acest regim fiind
rezervat exclusiv Divinit`]ii. În con-
cep]ia maximian`, lumea nu este Fiin]a
în Sine. Cuvântul divin este el
purt`torul sensului suprem al realit`]ii.
Natura realissim` a Logosului este
temeiul incomprehensibilit`]ii acestuia
(accentu`m aici asupra sensului etimo-
logic al cuvântului incomprehensibil).
Dac` Logosul este necuprins sau, dog-
matic vorbind, dac` natura divin` a lui
Iisus este necircumscris` [i dac` energi-
ile acestei naturi sunt la rândul lor
necircumscrise, atunci imposibilitatea
exprim`rii în scris a inexprimabilului
apare ca o limit` de la sine în]eleas`.
Nici o limb` sau scriere istoric` nu
poate transcrie cuvintele divine în ple-
nitudinea [i con]inutul lor ultim, orice
exprimare lingvistic` a revela]iei având
un caracter incomplet. De aceea spune
Sfântul Apostol Pavel c` profe]iile vor
disp`rea în Eshaton pentru c` tipul de
cunoa[tere speculativ` (per speculum in
aenigmate) va fi înlocuit de cunoa[terea
„fa]` c`tre fa]`“ (facie ad faciem). Aceast`
transparen]` eshatologic` a cunoa[terii
este îns` una supra-verbal`. Iat` de ce
apofatismul trebuie s` se r`sfrâng` [i
asupra rostirii. Aceast` suspendare radi-
cal` a discursului abandoneaz` scrisul
nu dintr-o dispre]uitoare distan]` fa]`
de fapta creatoare, ci din auzirea unei
îndep`rtate muzici cere[ti, din adân-
cirea unui mister f`r` margini [i f`r`
sfâr[it.
N
ESCRIIND nimic, Hristos ca
om a dep`[it inclusiv acel
orgoliu auctorial care este
înr`d`cinat instinctiv în per-
sonalitatea uman`. Fiecare
purt`m în suflet un scriitor. Exist`, cu
alte cuvinte, în fiecare ins o propen-
siune auctorial`, o doz` de „grafo-
manie“ care ]ine de mecanismele
35
abisale ale datului nostru existen]ial.
Aceast` limit` devine îns` cu adev`rat
primejdioas` când grafomania se trans-
form` în grafoterapie. Cuvântul odat`
scris, pornit în lume, este un bun public
care nu mai poate fi controlat. Scri-
itorul seam`n`, îns` nu [tie cine, cum [i
STUDII TEOLOGICE
ce va culege. Cuvântul are for]`, poate
organiza haosul sau poate face haos.
Aceast` putere a cuvântului devine cu
atât mai pregnant` cu cât cel care o
mânuie[te are o for]` creatoare mai
mare. Astfel, erorile geniale au un grad
de periculozitate mult mai ridicat decât
gafele inofensive ale mediocrit`]ii. Pe
de alt` parte, mult mai primejdioas` se
dovede[te a fi lectura precar` [i imatur`
a unor mari opere. Dup` publicarea ro-
manului Suferin]ele tân`rului Werther al
lui Goethe au urmat valuri de sinu-
cideri. De asemenea, în multe clinici de
psihiatrie au fost g`si]i pacien]i cu vo-
lume din scrierile lui Cioran sau
Schopenhauer sub pern`. A nu se
în]elege c` filosofia schopenhauerian`
sau aforistica cioranian` sunt lipsite de
valoare ontologic` sau estetic`. Am
oferit aceste exemple pentru a ar`ta
lipsa evident` a unei bune comprehen-
siuni [i totodat` a unor repere culturale
[i morale la respectivii pacien]i.
Avem, a[adar, dou` tipuri de scriere:
scrierea pe nisip [i scrierea pe hârtie,
de[ertul [i biblioteca, „sângele“ [i
cerneala. Prima a dat sfin]i, iar cea de-a
doua autori. j

36
Novus Adam
STUDII TEOLOGICE
o MIHAIL NEAM}U o
N tradi]ia cre[tinismului primar,
Î
no]iunea de „salvare“ a fost
mereu asociat` unei concep]ii
particulare despre timp. Pentru
primii apostoli, mântuirea n-a
însemnat niciodat` o dram` individ-
ual`, jucat` pios la persoana întâi, f`r`
alte referin]e. Dimpotriv`: în]elepciu-
nea ascuns` în Torah le spunea c`, de-
parte de a înv`lui un dans pervers al
aparen]elor, istoria lumii era încadrat`
de evenimentul crea]iei ex nihilo [i
balan]a judec`]ii ultime. Suveran peste
ceruri, Cel prea-înalt poate reîncepe
oricând totul f`r` s` oboseasc`, dior-
tosind prin delectare [i înnoind f`r` re-
grete întreaga f`ptur`. De la „jertfele de
mântuire“ din cartea Leviticului pân` la
„mântuirea lui Israel“ din psalmii lui
David [i „izb`virea ve[nic`“ f`g`duit`
de profe]i, r`d`cinile vetero-testa-
mentare ale soteriologiei cre[tine
vorbesc despre importan]a memoriei is-
torice a poporului ales [i despre decisi-
va sa amplasare cosmologic`.
Cartea Genezei dezv`luie trupul pro-
toplasmatic al lumii, irizat de lumina
slavei lui Dumnezeu. Fiorduri de trans-
paren]` str`luceau în oceanul unei
fluidit`]i originare. Coinciden]a per-
fect` între localitate [i totalitate
configura virtutea discern`mântului
într-o geometrie sferic-piramidal`. La
orizontul oric`rei faceri ap`rea garan]ia
unui supliment de bine – fondul ne-
restituit al plenitudinii. Intui]iile aveau
acces imediat la transcenden]`. În-
trevederea era – pentru Adam [i Eva –
modul esen]ial de exprimare a alteri-
t`]ii. Nostalgia intangibilului nu evoca
un fond carent, ci îmb`ta dehiscen]a
galactic` a firii. Contempla]ia transfi-
gurat` a fiin]ei repertoria muzical toate
gamele diafaniei. Infinitul era proxim,
f`r` efort ori suferin]`, [i se revela prin
formele contigue ale frumuse]ii.
Gr`dina Edenului reflecta maies-
tatea divin` în straiele unei demne
umilin]e. Tunicile de piele nu opacizau
corporalitatea, iar descrierile anatomice
erau inutile: fa]a celuilalt se contura nu
printr-o fug` perspectival`, ci prin adec-
varea iconic`. Semnele dep`[eau rolul
tehnic-informativ [i asumau, spontan, o
voca]ie testimonial`. Abreviate meto-
nimic, ra]iunile crea]iei irigau nestin-
gherit o hermeneutic` a sensului inte-
gral. Nici un seism al uit`rii nu
amenin]a viitorul prezentului dat. „An-
tichitatea“ paradiziac` nu contrazicea
„modernitatea“ istoriei sacre, ci ambele
se adânceau într-o just` complementa-
ritate. Pa[ii lui Enoh, bun`oar`, erau
bolti]i c`tre familiarele în`l]imi în-
gere[ti. Dincolo de cenzura lingvistic`,
limbajul celebra o pur` actualitate. În
sfâr[it, odihna sabatic` se hr`nea din
euritmia solar` – rugul aprins pentru
lecturi vesperale din Cartea crea]iei.
Întâlnirile care au precedat c`derea
lui Adam nu cuno[teau frauda. Conver-
sa]iile p`reau mereu congeniale.
Subiectul epistemic nu ducea povara
ambiguit`]ilor impuse de rostirea du-
plicitar` a cet`]ii babilonice. Inspira]ia
persoanei coincidea cu respira]ia larg` a
naturii. Emo]ia învecin`rii divine
g`zduia, într-un simplu surâs de copil,
tâlcul unor enigme fecunde. Pasivitatea
mir`rii se hr`ne[te din generozitatea
nesfâr[it` a începuturilor, investind
apoi cu precizie geniul prosper al activi-
t`]ii. Întruparea era, pentru primii oa-
meni, principiul definitor al subiectivi-
t`]ii. În]elegerea de sine angaja mereu
libertatea celuilalt. Peniten]a [i pere-
grinarea tr`iau, ontologic [i lexical, o
izolare abstract`. R`ul nu putea fi decât,
cel mult, presupus – în timp ce aproa-
pele se f`cea c`l`uz` spre p`mântul in-
terior al f`g`duin]ei. La umbra pomului
vie]ii, sinceritatea patrona câmpul
deschis al interpret`rilor benevolente.
Ereditatea sacr` [i contingen]a crea]iei
p`reau, pretutindeni, valori indis-
putabile. Prezen]a îngerilor la poarta
raiului confirma bucuria omeneasc` a
tr`irii „f`r`-de-ce“. Vina, remu[carea,
reflec]ia critic` [i mai ales anxietatea
unui ego volatil sau corupt – toate aces-
tea vor rezuma condi]ia lui Adam
în[elat, c`zut, lipsit de speran]`.
Numai zguduirea echilibrului pri-
mordial, binecuvântat de Dumnezeu în
marea s`pt`mân` a facerilor sale, a
putut declan[a „teroarea istoriei“ – in-
cluzând aici panoplia vast` a sumbru-
lui, registrul opacit`]ii [i timbrul vehe-
men]ei. De la captivitatea egiptean`
pân` la violen]ele din Canaan,
rivalit`]ile interne ale regatului davidic,
tensiunea între sacerdo]iu [i profe]ie,
apostazia exilului [i revoltele anti-ro-
mane, biografia lui Israel n-a putut in-
clude referin]e bogate ori semnificative
la paradis. În fapt, Vechiul Testament
nu vorbe[te aproape deloc despre
„c`dere“ sau „fericire“ [i, împreun` cu
problematica existen]ial` a „mor]ii“,
aceste teme sunt amânate pentru
reflec]ia paulin` asupra „noului Adam“
(Romani 5, 14 = I Corinteni 15, 22).
Numai refacerea asem`n`rii cu Dum-
nezeu în chipul uman al lui Iisus, „fiul
teslarului“ (Matei 13, 55), a putut
deschide calea teologiei iudaice c`tre
aceast` radical` anamnez`. Amintirea
lui Adam se împrosp`teaz` îndat` pen-
tru cei care v`d str`lucirea Hristosului –
recunoscut deopotriv` ca „înv`]`tor“,
„domn“, „profet“ [i „mântuitor“. Numai
întruparea ne descoper` c` visul lui
Adam era Hristos, iar Eva un prototip al
Bisericii.
Vestit de apostoli ca Cel „mai înainte
n`scut de toat` f`ptura“ (Coloseni 1,
14), Fiul spune despre sine c` este „în-
ceputul [i sfâr[itul“ – adic` „Cel ce este,
Cel ce era, Cel ce vine“ (Apocalipsa 1, 8)
–, acoperind întreaga plaj` a tempo-
ralit`]ii. Numai din acest loc privilegiat
al m`rturisirii, vederea raiului devine
plauzibil`. Protologia [i eshatologia se
ajusteaz` simetric la umbra tronului
nev`zut al Logosului – cump`n` a
veacurilor sub care „ra]iunile plasti-
cizate“ (Dumitru St`niloae) din sfera
multiplului reg`sesc splendoarea Unu-
lui inefabil. Din pulsa]iile acestui cen-
tru marginal, îns` nem`rginit, afl`m c`
începutul crea]iei – lipsit de ample con-
semn`ri narative – nu poate constitui
obiectul unei metafizici scolastice, ci
doar expresia unei poetici a bun`t`]ii.
Doar aceast` mediere hermeneutic`
este capabil` s` redea coresponden]ele
între vetus [i novus testamentum, adic` ra-
portul dialectic între vetus [i novus
Adam.
Acum putem în]elege voca]ia
mesianit`]ii [i sensul implicit al „sfâr[i-
tului istoriei“. De la întrupare încoace,
teatrul lumii g`zduie[te apocalipsa in-
terioar` a celor care v`d în „Cel uns“ pe
„noul Adam“ – venit nu ca „s` strice“, ci
„s` împlineasc`“ (Matei 5, 17). Puterea
Fiului lui Dumnezeu nu anihileaz`
demnitatea Fiului Omului. În locul
unui antagonism destructiv, menit s`
rescrie rela]ia st`pân-sclav, Cuvântul
f`cut prunc din Fecioar` în Betleemul
Iudeii asum` condi]ia barbar` a
b`trânului Adam. C`ci „a salva“
înseamn` mai ales „a apropria“ – ceea
ce reclam` identificarea absolut` a divi-
nului cu relativitatea umanului. Este
ceea ce teologii sinodului de la Cal-
cedon (451) au numit „unire ipostatic`“.
Dogma ne spune c` pentru elibera-
rea umanit`]ii de consecin]ele p`catu-
lui originar, Fiul lui Dumnezeu nu con-
sum`, oarecum mitologic, un ciclu de
transmigra]ii succesive. El nu
însufle]e[te aleator corpuri umane în
c`utare de sfat, inspira]ie sau t`m`-
duire, ci recapituleaz` istoric [i ontolo-
gic destinul întregului Adam. Pentru ca
mântuirea s` reprezinte un fapt deopo-
triv` universal [i real, iar nu o autosu-
gestie candid` a oamenilor înfrân]i de
soart`, întâlnirea firii dumnezeie[ti cu
firea omeneasc` trebuia s` fie deplin`.
În cuvintele Sf. Grigorie de Nazianz,
„ceea ce nu este asumat nu este vinde-
cat (tò gàr aprósle-pton, atherápeuton)“
(ep. theol. 101. 32). Verbul folosit de
P`rintele capadocian are ca r`d`cin`
infinitivul lambáno-, cu sensul cel mai
frecvent de „a apuca“ sau chiar „a
ocupa“. Dep`[irea trecutului presupune
însu[irea salvific` a eredit`]ii. F`r` acest
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
proces radical – care trece prin „golirea
de sine“ (kenosis) [i Cruce –, Iisus ar fi
concurat pentru calit`]ile unui simplu
dasc`l taumaturg. Or, întruparea face ca
umanitatea lui Adam s` fi fost integral
invadat` de „toat` dumnezeirea“ Cu-
vântului, ceea ce are ca efect automat
dezmo[tenirea diavolului [i anularea
ancestralei frici de moarte.
Finalul istoriei adus de Hristos pre-
scrie un început absolut, sugerat deja
pentru Moise în talazurile retrase ale
M`rii Ro[ii, iar pentru înainte-
merg`torul Ioan de apele baptismale
ale Iordanului. Fiul nu este doar noul
Adam, ci [i Cel care „iar`[i va s` vin`“ la
ora rânduit`. În fa]a recunoa[terii
nout`]ii perene a lui Hristos – „acela[i,
ieri, [i azi, [i în veci“ (Efeseni 13, 8) –,
sfâr[itul timpului poate fi oricând de-
clarat „aproape“ (Romani 13, 12 = Fili-
peni 4, 5 = Apocalipsa 1, 3). Întruparea
Cuvântului lui Dumnezeu a adus vea-
cul într-un raport intim cu eternitatea –
ceea ce permite restructurarea sacra-
mental` a unei materialit`]i altminteri
opace. Distan]area momentului
„judec`]ii“ de timpul „iert`rii“ are un
efect cumulativ – de culegere, decantare
[i sedimentare –, luînd astfel o valoare
imediat pedagogic`.
Pentru a identifica cadrele celei de-a
doua veniri, suntem mereu chema]i s`
în]elegem contextul providen]ial al În-
trup`rii. Structura de rezisten]` a mira-
colului r`mâne aceea[i: surpriza mar-
ginalit`]ii geografice, ie[irea anamorfo-
tic` din logica calculului, contestarea
principial` a oric`rei astrograme. Fiul
survine, propriu-zis, din afara unui
timp pe care-l domin` suveran. „Pre-
cum fulgerul“ (Matei 24, 30) care, per-
fect eterogen în raport cu aerul, str`bate
cerul „de la r`s`rit pân` la apus“, a[a va
despica „ziua judec`]ii“ timpul istoriei
de regnul ve[niciei. Domnul e fa]` de
lume ceea ce reprezint` ho]ul pentru
casa unui st`pân adormit (Matei 24, 43
= I Tesaloniceni 5, 2): un apel la veghe [i
discern`mânt. În mod paradoxal, darul
[i for]a revenirii lui Dumnezeu sunt
asem`nate prezen]ei unui fur – agent al
insomniei [i declan[ator al grijii. De alt-
fel, tot imaginarul eshatologic al
Noului Testament este marcat de ambi-
guitatea raportului dintre teologia iuda-
ic` a istoriei („alpha“ & „omega“) [i
fenomenologia de factur` elenist` a de-
taliului. Fie c` vorbim despre Evanghe-
lii, fie c` ne referim la epistolele Sf.
Pavel, textul sacru discut` statutul „vre-
murilor din urm`“ printr-un recurs po-
etic la gândirea antinomic`. Refuzând
s` r`spund` la întrebarea „când?“ – „de
ceasul acela nimeni nu [tie“ (Matei 24,
36) –, documentele biblice ofer` numai
indicii pentru cei realmente preocupa]i
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
de întrebarea „cum?“ (Referin]a este aici
atât la preg`tirea subiectiv` a trecerii
dincolo, cât [i la apari]ia obiectiv` a
sfâr[itului.)
Apostolul Pavel ofer` un detaliu su-
plimentar atunci când discut` sfâr[itul
„f`r` de veste“, sosit precum „durerile
peste cea îns`rcinat`“ (I Tesaloniceni 5,
3). Simbolistica obstetric` întrebuin]at`
aici nu este lipsit` de importan]`, dac`
scrie „f`ptura [care] împreun` suspin`
ne gândim c` acela[i apostol Pavel de-
[i împreun` are dureri pân` acum“ (Ro-
mani 8, 22). S-ar putea spune c` Întru-
parea Cuvântului a avut rolul
fecund`rii, în Duh, a crea]iei v`zute [i
nev`zute. Dup` o lung` gesta]ie, acest
miracol organic este urmat de taina
na[terii rodului cel bun. Cu alte cuvin-
te, leg`mântul între Dumnezeu [i fiin-
Pledoarie pentru
mutarea diafragmei
o FLOREA TIBERIAN o
T
ITLUL acestui text reprezint`
o combina]ie între un r`spuns
– ce s-ar vrea parte a unui dia-
log – la eseul lui Eugen Ciur-
tin „Bust, diafragm`, scindare“
(Idei în Dialog, 10/2005, pp. 34-39) [i o
parafraz` la formula lui Paul Goma „Cân-
tec pentru mutarea buricului“ (pasaj din
Jurnal de c`ldur` mare, Editura Nemira,
1997, pp. 169-177) referitoare la inten]ia
lui Vlad Georgescu, de prin 1986-1988, de
a muta emisiunea Monic`i Lovinescu
„Teze [i antiteze la Paris“ la… Washing-
ton, unde ar fi urmat s` fie preluat` de
Nestor Rate[ sau Virgil Nemoianu.
Între epoca lui Homer [i cea a lui
Hipocrate din Cos (cca 400 de ani) pendu-
leaz` nu numai o Grecie între Asia „din
care venise“ [i Europa (pe care o va inven-
ta), ci [i traseul unei migra]ii de fiziologie
subtil`: aceea a sufletului ra]ional, ini]ial
localizat în zona diafragmei, ulterior în
inim` [i, în final, în creier, unde a r`mas
pân` azi. Vechea percep]ie nu a mai
putut fi recuperat` nici m`car de încer-
c`rile isiha[tilor de a „coborî mintea în
inim`“ prin practicarea rug`ciunii rit-
mate de respira]ie, în paralel cu vizu-
alizarea „inimii“; apelativul „omfalopsihi“
(literal: cei cu sufletul în buric) le provo-
ca oroare, dup` cum demonstreaz` reac-
]ia Sf. Grigorie Palama fa]` de mistific`rile
c`lug`rului (italiot) Vaarlam: „Astfel a
început s` se întind` pretutindeni vorba
c` isiha[tii se ]in de absurdit`]i. Le-a
pus [i un nume foarte urât, acela de om-
falopsichi“1.
Dac` „Europa e continentul unde bus-
tul a avut un incomparabil [i straniu suc-
]area privilegiat` care este omul are un
fundament erotic, nu juridic. Lumea nu
se bucur` de ve[nicia lui Dumnezeu
decât printr-un act de perpetu` absolvi-
re [i generozitate. Tocmai de aceea, „ve-
nirea lui Hristos“ se anun]` în termeni
care echivaleaz` cu miracolul întrup`rii
– antitez` suprem` a vertijului adamic.
Când, într-un curs din iarna anului
1919/1920, Martin Heidegger s-a oprit
asupra discursului paulin c`tre cre[tinii
tesaloniceni, el a identificat caracterul
privilegiat al temporalit`]ii eshatologi-
ce („parousia“) cu situarea existen]ial`
coram Deo (II Tesaloniceni 2, 13-15) –
într-un sens marcat de refuzul oric`rei
curiozit`]i mundane. Într-adev`r: nu
exist` o aritmetic` în stare s` prezic`
punctual „ziua Domnului“ (Luca 17,
26). Roboteala isteric` este plin` de
ces“, cum arat` Eugen Ciurtin (p. 34),
este pentru c` Europa este un bust, bustul
Asiei, iar optica tradi]iei grece[ti post-
homerice este responsabil` de aceast`
percep]ie – mai precis, de aceast` restrân-
gere a percep]iei de la întregul corp la
jum`tatea lui superioar`. Ar putea fi
vorba de o constitu]ie sau de „o condi]ie
senzorial` asiatic`“, diferit` de a unui eu-
ropean, care „nu-[i simte corpul mai jos de
diafragm`“, cum sugereaz` Eliade în Se-
cretul doctorului Honigberger2, insistând pe
„incapacitatea occidentalilor de a avea
experien]a total` a trupului lor“. Ceea ce
explic` recomandarea preliminar` pen-
tru amatorii de ini]iere în Hatha-Yoga de
a-[i „ocupa corpul“. Stând de vorb` cu
Alphonse Dupront, fost director al Insti-
tutului francez din Bucure[ti, Eliade îi
vorbe[te de „exerci]iile indiene de «sensi-
bilizare» [i «ocupare» a regiunilor epider-
mice «opace» (talpa, c`lcâiul). Era de
acord c` Orientul ne poate înv`]a acest
lucru capital: cucerirea propriului nostru
corp“3. Interesant este c`, în acea conver-
sa]ie, Dupront îi prezenta lui Eliade dou`
organisme atinse de acela[i simptom:
propriul s`u corp („nu-[i simte t`lpile,
pulpele, genunchii – [i când umbla, avea
strania senza]ie c` plute[te“) [i, totodat`,
elitele franceze. Pe acestea î[i propunea s`
le vindece prin contacte personale, „re-
traites“, astfel încât s` suscite „restau-
rarea omului occidental“. Reflec]ia lui
Eliade fa]` de aceast` strategie: „A remar-
cat [i el, pe propriul lui corp, c` occiden-
talul trebuie s` încarneze, s` ocupe cu
adev`rat trupul pe care îl are, s` se încor-
poreze pe el însu[i“ (idem).
nevolnicie la întâlnirea cu darul prezen-
]ei continue a Fiului. Securizarea pre-
cipitat` a orizonturilor sub paradigma
certitudinii matematice conduce, prin
r`cirea inimii, la p`catul atotputernic al
nesim]irii. Un viitor obligat la maxim`
vizibilitate anuleaz` virtu]ile credin]ei,
n`dejdii [i dragostei. Pe temeiul acestei
trinit`]i pragmatice înfloresc întâm-
pinarea eshatologic` (speran]a) [i,
printr-o atent` p`strare [i înnoirea a
tradi]iei (iubirea), elanul patrimonial
(credin]a). Arhivistica sacr`, isprava lu-
minoas` [i a[teptarea incoativ` fac
parte din vocabularul acestei compli-
cate fenomenologii liturgice. Prezentul
apocaliptic nu poate fi lipsit de ancora
discursului profetic (semiotica viitoru-
lui) [i de pruden]a tradi]iei sapien]iale
(hermeneutica trecutului).
Recuperarea acestei tehnici presupu-
nea [i o rebran[are a Europei la tempe-
ratura spiritual` a propriului heartland,
prea mult` vreme neglijat. „Filosofarea cu
picioarele calde“ fusese prev`zut` deja
de Nietzsche ca terapie obligatorie îm-
potriva înghe]atelor specula]ii în care se
compl`cuse, de secole, europeanul „cu
capul în nori“, ajuns, astfel, în pragul
catalepsiei: „Fuziunea eurasiatic` pe care
au visat-o unii orientali[ti în secolul al
XIX-lea, când istoria lumii începea s`-[i
simt` dimensiunile propriului corp, nu
s-a petrecut (…) Tot ce e trist în epoca colo-
nial` aduce atât de bine (…) cu imposibi-
la lupt` a unui bust împotriva viscerelor
(c`ci e o istorie a îngenuncherii unor pi-
cioare goale)“4. O singur` observa]ie ar
putea completa acest diagnostic corect:
„picioarele goale“, de care vorbe[te au-
torul aici, erau calde!
„Asia îns`[i trece sub diafragma lui
Homer, [i tot diafragma lui Homer ne
împiedic` s` mai vedem, asemeni lui
Giuseppe Tucci, Europa ca ceea ce este în
37
Experien]a cre[tin` „in articulo mor-
tis“ are nevoie, astfel, de o atitudine as-
cetic`, de încadrare istoric` [i, fire[te, de
o adecvat` mediere cosmologic`. Esha-
tologia cre[tin` se dezv`luie ca expe-
rien]` a limitei, la intersec]ia dintre tim-
pul apocaliptic individual [i istoria
mereu reformat` a comunit`]ii
ecleziale. Liturgicul îns` confirm` prio-
ritatea metodologic` a modalit`]ii (în-
trebarea „cum?“) fa]` de aparenta nece-
sitate ontologic` a temporalit`]ii (între-
barea „când?“). Confruntarea celor dou`
perspective reprezint` nu doar un capi-
tol important în dialogul dintre
fenomenologie [i teologie, ci mai ales
introducerea necesar` în asceza trezviei
DIALOG
[i disciplina miracolului. j
Eurasia: o peninsul`. Un bust“ (idem)5. În
aceste condi]ii, ce preten]ii mai po]i avea
s` te asculte un corp pe care l-ai p`r`sit de
cel pu]in dou` mii cinci sute de ani pen-
tru o pozi]ie chinuit` într-un cap`t de
lume? Nu e de mirare c` au intervenit [i
momente de „respira]ie pierdut`“6, chiar
de colaps, cazuri când extremit`]ile ei in-
traser` în „moarte clinic`“ [i rigiditate ca-
daveric`: r`zboaiele religioase sau purtate
din raisons d’état, de fanaticii (ra]ionali[ti,
în fond) Münzer, Calvin, Robespierre, blo-
cada napoleonian`, noua ordine euro-
pean` (fascism-nazism), ocupa]ia sovie-
tic`. Jocul de dilatare-contrac]ie prin care
Europa s-a înc`p`]ânat s` reziste presiu-
nii imense venite dinspre „heartland“-ul
acestei Eurasii, al c`rei apendice apusean,
peninsul` extrem-occidental`, a dorit s`
se individualizeze ca „Europ`“, adic` ]inut
apusean („Ereb“, pentru fenicieni), poate
fi [i el marcat: trecând peste marile dis-
loc`ri de popula]ii indo-europene, ofensi-
va persan` (Darius), urmat` de contraata-
cul grec (Alexandru), ofensiva arab` [i

38
reac]ia franco-hispan`, adâncile in-
cursiuni huno-mongole, înaintarea [i
refluxul for]at al otomanilor, mar[ul ger-
manilor [i al slavilor, apoi marea înain-
tare planetar` a lumii occidentale, care a
l`rgit orizonturile cu descoperirile geo-
grafice. Istoricul italian Raoul Manselli, în
L’Europa medioevale, „compara Europa
secolelor V-X cu o cetate asediat`, în care
vechile popoare ale Imperiului roman [i
noile popoare germanice (…) erau pre-
sate din afar` de alte popoare, care înain-
tau dinspre bazinul Mediteranei (musul-
manii) [i din stepele Asiei. Este epoca în
care «asedia]ii», în condi]ii extrem de
dificile, opereaz` cu for]e mereu noi [i di-
verse (…), cu o capacitate inventiv` [i o ra-
DIALOG
piditate neegalate în nici o alt` epoc` is-
toric` de pân` atunci. Apoi, în jurul anu-
lui 1000, Europa respinge «asediul» – [i
f`r` a-[i întrerupe nici un moment cre-
ativitatea cultural-civilizatoric`, începe
o faz` de expansiune“7.
Geografii antici considerau limita
estic` a Europei fie râul Tanais (Don), fie
Boristhenes (Nipru). Împrejur`rile care
l-au f`cut pe geograful german Carl Ritter
s` o fixeze pe Mun]ii Ural sunt legate, se
pare, de necesit`]ile Europei de Vest în
general, [i ale Germaniei în special, de a-[i
extinde hinterlandul (tradi]ionala poli-
tic` german` de expansiune spre est,
„Drang nach Osten“), dar la ultimul con-
gres de geografie dinaintea primului
r`zboi mondial „s-a f`cut propunerea ca
hotarul dintre Europa [i Asia s` fie mutat
de la Urali spre Carpa]i, pe istmul dintre
cele dou` m`ri interne: Baltica [i Pontul.
Din punct de vedere geografic, aceast`
grani]` este foarte legitim`“8. Deci, pen-
tru geografii acelei epoci, Asia începea
dincolo de istmul ponto-baltic, aproxima-
tiv pe linia dat` de cele mai estice dou`
râuri carpatice, Vistula (cu afluentul ei
San) [i Nistru, care, dup` ce izvor`sc din
Carpa]ii P`duro[i, curg în direc]ii opuse,
spre Baltica, respectiv spre Marea Neagr`.
Mutarea din nou a diafragmei pe Urali
a fost f`cut` dup` Marele R`zboi, prin
1922-1923, îns` Europa era departe de a fi
preg`tit` s`-[i „simt`“ corpul pân` la acest
limes estic conven]ional. Iar oscila]iile
din ultimul secol [i ceva arat` c` nici
ast`zi nu e preg`tit` s` „absoarb`“ politic
spa]iul câmpiei est-europene. Din cauza
aceleia[i disfunc]ii „fiziologice“, Europa [i
America, între care Atlanticul „se l`r-
ge[te“ v`zând cu ochii, risc` s` fie desp`r-
]ite de riftul unor ambi]ii politice ridicole
[i anihilate pe rând, cel pu]in în b`t`lia
pentru resurse: una, de imprevizibilul
colos rusesc (care are avantajul de a sta
c`lare pe un hipercontinent, Eurasia9,
dispunând, deci, [i de un trup pentru
cap), alta, de terorismul arab, care nu-i
decât anarhism derivat din „revolu]ia so-
cialist` islamic`“, la rândul ei hr`nit` ide-
ologic [i logistic, începând cu anii ’70, de
agen]ii comunismului mondial (rus).
America anglo-saxon` este dezavantajat`
[i de rela]ia proast` pe care o are cu ceea
ce ar fi trebuit s` fie trupul acestui creier
hipertrofiat, trup redus la rol de apendice
spânzurat la sud de istmul Panama, scu-
turat când de febr`, când de friguri. Iar
lipsa unei politici comune, euro-atlantice
(SUA-UE), fragilizeaz` pân` la pericol
lumea occidental`. Grimasa moralist`,
dar deloc conving`toare, a neoconserva-
torilor americani, care împart lumea în
„buni“ [i „r`i“, în contrapartid` cu paci-
fismul utopic al elitelor europene multi-
culturaliste – iat` doi vectori de filosofie
politic` ce sunt departe de a compune un
cuplu de for]e furnizor de stabilitate [i
echilibru.
Dup` prelungita expira]ie a Europei
Occidentale postbelice, mai mult o ex-
pulzare gr`bit` a „lestului“ ]`rilor Eu-
ropei de Est, în adâncul nes`]iosului pân-
tec de la R`s`rit, abandon ce a evitat pr`-
bu[irea „aerostatului“10 vest-european pe
p`mânt inamic, pl`mânii Europei au re-
luat, timid, inspirul. Coloniile de peste
m`ri fuseser` [i ele lestate în regim de
urgen]`. Decât s` trag` balonul în para-
disul în[el`tor al vreunei „splendide
izol`ri“, ce ar fi putut deveni curând o
insul` a dezol`rii, mai bine peste bord cu
ele. {ase ani (1945-1951) lumea europe-
nizat` [i-a ]inut r`suflarea: între sfâr[itul
r`zboiului [i declan[area r`zboiului rece.
Atunci, diafragma, retras` la fruntariile
Europei de Vest, a devenit (pentru ambele
p`r]i combatante) o Cortin` de Fier. A
continua apneea ar fi însemnat asfixie,
chiar f`r` gaze de lupt`. Colosul sovietic
se manifesta tot mai agresiv: blocada
Berlinului, amenin]area bombei atomice,
invazia Coreei, refuzul retragerii din Aus-
tria (eliberat` abia în 1955 de ocupa]ia Ar-
matei Ro[ii), pozi]ii ofensive pe Elba. O
Armat` Ro[ie gata de invazie. Însemn`-
rile refugia]ilor români de la Paris din
acea perioad` reprezint` o m`rturie su-
gestiv`; al`turi de asigurarea existen]ei
zilnice, singura preocupare major`, în
care r`zb`teau fiori de groaz`, era emi-
grarea peste Atlantic, în Statele Unite [i
Argentina – cât mai departe de Europa,
chiar de extremitatea ei vestic`, ce nu
mai prezenta nici o garan]ie de siguran]`
pentru cei care mai nutreau înc` speran]a
unei vie]i într-o lume liber`. Aceasta era
reac]ia în fa]a comunismului în mar[ tri-
umfal, atât ca amenin]are militar` cât [i
prin prestigiul c`p`tat de soviete, gata s`
r`spund` „chem`rilor tov`r`[e[ti“ ale
partidelor comuniste din Occident, toc-
mai în ]`rile care ofereau azil politic refu-
gia]ilor din Est11.
În fa]a marii primejdii a amenin]`rii
cu arma atomic`, de]inut` înc` din 1951
de URSS, liderii responsabili ai Occiden-
tului î[i dau seama c` trebuie mai întâi s`
se reînarmeze (cu armament conven]io-
nal) [i s`-[i uneasc` for]ele ini]iind un
program de cercetare nuclear`. Dac` voia
s` tr`iasc`, Europa trebuia s`-[i fortifice
pl`mânii [i mu[chii. A[a a luat na[tere co-
munitatea c`rbune-o]el (1948). Împotriva
insolentei Cortinei de Fier, care obtura di-
afragma comer]ului european, s-a f`cut
apel la o]elul ager [i flexibil, pentru a se
crea premisa (re)elasticiz`rii frontierei.
„Diafragma“ european` ini]ia o dilatare
secular` care, cu pauze peristaltice, nu a
mai încetat pân` azi [i ale c`rei pozi]ii de
bombare succesiv` putem s` le reconsti-
tuim: 1951 (Benelux, Fran]a, Germania,
Italia – „planul Schuman“), 1957 (Eu-
ratom, European Economic Community
– EEC, Common Market), 1973 (anul ex-
pansiunii EEC, atunci când ader` Regatul
Unit, Irlanda, Danemarca), 1981 (Grecia),
1986 (Spania [i Portugalia), 1993 (Trata-
tul de la Maastricht, care prevedea trans-
formarea spa]iului Pie]ei Comune într-un
organism politic; spa]iul EEC cap`t` au-
toritate politic`), 1999 (Austria, Finlanda),
2004 (}`rile Baltice, Slovenia, Cehia, Un-
garia, Polonia, plus Cipru). Dilatarea va
continua [i în 2007, când vor fi absorbite
în spa]iul Uniunii Europene Bulgaria [i
România, care vor umple vidul existent
ast`zi între Grecia (la sud) [i Polonia (la
nord), pentru ca „diafragma Europei“ s`
ocupe integral linia (scurtat`) a istmului
ponto-baltic, delimitând ferm zona pro-
duc`toare de ordine, stabilitate [i prospe-
ritate de viscerele înc` neigienizate ale
nebulosului spa]iu ex-sovietic.
{i-a însu[it Europa lec]ia? Evitarea
contrac]iilor chinuite ale plexului, readu-
cerea corpului sub fireasc` ascultare nece-
sit` exerci]ii psihosomatice specifice
Asiei autentice: respira]ie lent` [i profund`
(s-a v`zut cum înfulecarea pe nemeste-
cate de teritorii de peste m`ri [i-a avut [i
reversul – regurgit`ri for]ate), recuperarea
jum`t`]ii inferioare a corpului, pe care nu
î[i mai poate permite s` o dispre]uiasc`,
comer] ritmic, concentrare activ` pe valo-
rile proprii. Europa trebuie s` reînve]e
(poate tocmai de la subiectul viitoarei
extinderi – „buc`tarul turc“) cum „se
diger` cu picioarele“12, buc`t`ria [i tihna
de dup`-mas`, arta taifasului. Altfel nu-[i
va putea lua în st`pânire „incon[tientul
amniotic“ oriental, din care s-a n`scut,
abandonat prea mult` vreme „imperiilor
stepelor“ [i, deopotriv`, propriilor expe-
rimente sociale, gândite în Occident, dar
puse în aplicare pe vastul poligon de
încerc`ri ideologice din Est. Dac` a re-
fuzat secole de-a rândul s`-[i în]eleag`
corect propriul corp – când nu l-a tortu-
rat de-a binelea, din neputin]a de a-l în]e-
lege, sau l-a p`r`sit pentru iluzia edific`rii
unei istorii cerebrale, deci incomplete –,
Europa are cel pu]in acum datoria s` fie
ea îns`[i.
l nale pariziene. j
1 Dumitru St`niloae, Via]a [i înv`]`tura Sfân-
tului Grigorie Palama, Editura Scripta, Bucure[ti,
1993, p. 22.
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
2 Editura Funda]iei Culturale Române, 1991,
pp. 36-37.
3 Jurnal, I, p. 92, însemnarea din 28 octombrie
1946.
4 Eugen Ciurtin, loc. cit., pp. 38-39.
5 Dac` „Tropicele fac figur` de diafragm`“ (E.
Ciurtin, loc. cit.) pe axa Nord-Sud, separând calota
dezvoltat` a economiei mondiale, de „lumea a
III-a“, pe axa Vest-Est, diafragma a ocupat pozi]ii
variabile între linia Rhinului [i linia Nistru-Vis-
tula, dup` capacitatea de sus]inere a centrelor de
putere roman, carolingian, bizantin sau vest-eu-
ropean, limita actual` a Europei, Uralii, fiind pur
conven]ional`.
6 Pe care a[ numi-o „sindromul Poe“, dup`
numele unei scurte povestiri de debut a autoru-
lui american, considerat` de critici reprezenta-
tiv`, deoarece ilustreaz` de timpuriu interesul
lui Poe pentru catalepsie. Or, ea relateaz` un fel
de experien]` în afara corpului, adic` exact
situa]ia geopolitic` în care se aflau puritanii
extatici din Noua Anglie, ]inutul natal al lui Poe,
dup` ce t`iaser` cordonul ombilical cu metropo-
la [i continentul european.
7 Apud Ovidiu Drimba, Istoria culturii [i civi-
liza]iei, II, Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`,
1987, p. 7.
8 Simion Mehedin]i, „România în marginea
continentului. O problem` de geopolitic`
româneasc` [i european`“, în Buletinul Societ`]ii
Regale Române de Geografie, BSRRG, 1914, co-
municare inclus` în Opere complete, vol. I, partea
a doua, Funda]ia Regal` pentru Literatur` [i
Art`, Bucure[ti, 1943, p. 95. De asemenea, în
„Chestia oriental` din punct de vedere geo-
grafic“, BSRRG, tom XXXV, 1914, p. 177.
9 Cu valoare de „heartland“, concept al
geopoliticianului american Halford Mackinder.
Cf. Aymeric Chauprade, François Thual,
Dic]ionar de geopolitic`. State, concepte, autori,
Grupul Editorial Corint, Bucure[ti, 2003, p. 506.
10 Poate c` întreaga doctrin` panoceanic`
(Mahan, Monroe), panatmosferic`, [i chiar a
supravegherii militare extraatmosferice (SDI),
deriv` dintr-o singur` fraz` a lui Poe, chiar în
deschiderea nuvelei Farsa cu balonul: „Marea
problem` a fost în sfâr[it dezlegat`! Aerul, ca [i
p`mântul [i oceanul, a fost [i el cucerit de [tiin]`
[i va ajunge pentru omenire o cale obi[nuit` [i
larg deschis` tuturor“. Analogonul tehnic al ex-
perien]elor în afara corpului (apnous) îl consti-
tuie în`l]area în atmosfer` folosind balonul – un
topos în scrierile lui Poe, subiect central în nu-
velele Farsa cu balonul, Hans Phaall, prezentat
perifrastic în A o mie [i doua poveste a {eherezadei.
La fel de pu]in întâmpl`tor este faptul c` prima
etap` a cuceririi atmosferei prin tehnologia oc-
cidental` s-a bazat pe aparate mai u[oare decât
aerul: montgolfiere, aerostate, dirijabile, zeppe-
line, aparate, care, curios, nu s-au bucurat de
acela[i prestigiu în estul continentului fa]` de
cele mai grele decât aerul. O ipotez` care ar
merita s` fie studiat` mai atent: dac`, urmând
demonstra]iile lui Culianu din Eros [i magie în
Rena[tere. 1484, accept`m c` progresele tehnicii
[i, mai ales, ideile tehnice deriv` din imaginarul
renascentist [i transformarea [tiin]elor oculte,
atunci omul oriental, mo[tenitor al misticii
r`s`ritene, care punea accentul pe corp [i pe
transfigurarea lui, nu putea aprecia decât
aparatele de zbor mai grele decât aerul: aero-
plane, avioane, avioane cu reac]ie, elicoptere, ra-
chete.
11 A se vedea, bun`oar`, Jurnalul I al lui Eli-
ade, însemn`rile din 30 august, 26 septembrie
1948, 30 iulie, 1 august 1950 („sentimentul c`
n-am fost în stare s`-mi împlinesc voca]ia, de[i
am cunoscut-o de timpuriu“), 6 august, 1, 9 de-
cembrie 1950.
12 Sfat medical notat de Ernst Jünger în Jur-
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
- -
Divanul lui Hafez
sau despre inversarea perspectivei
o MIHAELA TIMU{ o
C
EVA vreme în urm`, Minis-
terul Culturii subven]ionase
o carte cu un titlu cel pu]in
inept: Persia [i dispersia de
Alexandru Ciobanu. Pe bun`
dreptate faptul a stârnit reac]ii nume-
roase, violente. Înainte s` apar`, cartea
devenise o vedet` în negativ. O carte
profund acultural`, un amalgam de ob-
sesii direc]ionate împotriva integr`rii
europene, contrabalansate de reveria
gângav` [i analfabet` a unei Persii
atemporale, aculturale. Ce vin` avea
îns` Persia, alta decât a alimenta nomi-
nal o rim` ieftin`, e greu de în]eles. Ar
mai trebui s` nu ne mire dac` al]ii ar
crede, în cel mai bun caz, c` Persica este
un tratat de pomicultur` sau vreun re-
gistru despre starea vânz`rii catife-
latelor [i zemoaselor fructe prin ceea ce
pe vremuri numeam „aprozar“?
Persica îns` a fost [i r`mâne titlul sub
care Iorga publicase în 1939 manu-
scrisul grec (g`sit în biblioteca de la
Cotnari) al lui Vasile Vatatzes, una din-
tre versiunile grece[ti ale biografiei lui
Nadir-Sah (1688-1747), acest „Alexan-
dru turcoman“, care avea s` devin`
[ahul Persiei dup` ce imperiul fusese
invadat de afgani, iar dinastia safavid`
ruinat`. Interesul Institutului de Studii
Bizantine pentru acest document inter-
secta nu numai istoriografia cantemi-
rian` (un capitol al acestei biografii pri-
ve[te aventurile în zona Derbentului,
dou` decenii dup` campania lui Petru
cel Mare), dar [i eviden]a c` o cunoa[te-
re limitat` la frontierele Europei devine
precar`. De-ar fi existat un proiect mai
amplu în preajma acestei edi]ii, nu
putea fi decât z`d`rnicit de apari]ia sa
în pragul r`zboiului [i al evenimentelor
tragice care aveau s`-l precead`.
Tot în preajma r`zboiului, ulterior
de ast` dat`, se publica la Bucure[ti tra-
ducerea româneasc` (Cele opt raiuri,
Bucure[ti, 1946) a memoriilor de
c`l`torie în Persia ale Marthei Bibesco,
Les huit Paradis. Perse. Asie mineure
(Paris, 1908), un bogat jurnal de
c`l`torie în care observa]iilor directe li
se adaug` pertinente note de lectur` din
literatura persan` (mai ales din Shah-
nameh, din care prin]esa aduce la Bu-
cure[ti un manuscris ilustrat de 600 de
pagini, p`strat azi în fondul Bibliotecii
Academiei Române), a c`l`torilor eu-
ropeni în Persia. Dar a fost tradus` la
noi tocmai în momentul care îi asigura
cele mai multe [anse de a fi uitat`.
Iat` dou` demersuri remarcabil dis-
tincte (editarea unui text privind istoria
Persiei [i un specimen aproape unic de
literatur` de c`l`torie) care r`mân în
cele din urm` izolate în contextul cul-
tural românesc, dar mereu la alt` cot` a
confrunt`rii cu alteritatea asiatic` decât
nenum`ratele traduceri din acea vreme
care, mimând pofta, sfâr[esc prin a satu-
ra apetitul. La 1920 [i 1930 se traduce la
noi Omar Khayyam dup` celebrele edi-
]ii ale lui Edward Fitzgerald. Un Gheor-
ghe Popescu-Cioc`nel, care, de curând
întors de la Paris, traduce Gulistanul lui
Saadi (1905) direct din persan`, r`mâne
solitar [i mai degrab` necunoscut.
S-a adeverit în repetate rânduri c`,
aplecându-se asupra Asiei, europenii
s-au dovedit a fi, dac` nu apologetici, cel
pu]in bovarici. Iar românii chiar de
dou` ori, mul]umindu-se adesea s` se
confrunte intermediat cu Asia, apelând
comod la edi]ii franceze sau engleze. În
acela[i an 1946, bun`oar`, Ovid Densu-
[ianu fiul traducea sub titlul Cântece per-
sane ceea ce Franz Toussaint (orientalist
la mod` în anii ’20 ai secolului al XX-lea
gra]ie traducerilor unui corpus de oper`
nelini[titor de vast: din arab`, ebraic`,
persan` [i sanscrit`) publicase ca Le
Jardin des caresses (Paris, 1911), la rândul
s`u o traducere, numai c` din… arab`.
Pentru a spori insolitul apari]iei,
Densu[ianu junior al`tur` la sfâr[itul
corpusului poetic anonim [i câteva pro-
duc]ii personale, gest animat de un teri-
bil gust pentru simetrie, fiind vorba de
poeme compuse în tinere]e, cu dou`zeci
de ani în urm`, \n vremea \n care avea
al]i dou`zeci. Insolitul nu cunoa[te îns`
constrângeri. Traducerea este declarat`
de la început nu liber`, ci „mai mult
decât liber`“. Cu atât mai liber` cu cât
ceea ce conteaz` e dovada, crede
Densu[ianu, c` „dincolo de vreme [i de
neam, sufletul omenesc fream`t` la fel“.
39
STUDII ASIATICE
O criz` a organiz`rii
cunoa[terii?
De[i epoca descoperirii literaturii
persane în Europa coboar` spre secolul
al XVII-lea, când Adam Olearius tra-
ducea deja Gulistanul lui Saadi, dou`
secole mai târziu starea cunoa[terii nu
era într-atât de îmbucur`toare încât s`-l
împiedice pe Sir William Jones s`
declame: „Unii n-au auzit niciodat` de
scrierile asiatice, iar al]ii nu se vor l`sa
convin[i c` exist` ceva demn de interes
în ele; unii pretind a fi ocupa]i, al]ii
sunt chiar lene[i; unii îi detest` pe per-
sani întrucât cred în Mahomed, iar al]ii
le dispre]uiesc limba întrucât nu o
în]eleg. Astfel, în vreme ce admirabilele
scrieri ale Greciei [i Romei sunt stu-
diate de orice om cu o educa]ie liberal`
[i r`spândesc un rafinament general
prin partea noastr` de lume, scrierile
persanilor, o na]iune în egal` m`sur`
remarcabil` în antichitate, sunt fie ne-
cunoscute, fie considerate drept lipsite
de gust [i inventivitate“ (introducere la
Grammar of the Persian Language, New
Delhi, 1823). Aproape în acela[i timp,
Joseph von Hammer-Purgstall publi-
case prima traducere german` a Diva-nu-
lui lui Ha-fez (Der Divan von Mohammad
Schamseddin Hafis, Stuttgart-Tübingen,
1812/13). A[a îl descoper` Goethe pe
Ha-fez [i astfel se na[te celebrul West-
östlicher Divan. Dar în aceast` deschi-
dere fa]` de lumea persan`, Goethe
r`mâne în continuare foarte romantic
[i devine foarte pu]in orientalist. Va [ti
mereu la fel de pu]in` persan` ca [i
Voltaire. Ceea ce înseamn` c` pân` la
cap`t impactul se converte[te în ali-
mentarea unui alt proiect european,
care, între Goethe [i Herder (cu ale sale
Ideen zur Philosophie der Geschichte der
Menschheit), s-ar putea numi re-
proiectarea idealurilor „purit`]ii“, „ori-
ginii“ [i „drept`]ii“ de pe verticala
metafizic` a unui cer platonic pe ori-
zontala geografic` orientat` c`tre Asia:
originea tuturor popoarelor, originea
basmelor (Theodor Benfey) – toate vin
din Asia (vezi în acest sens Myriam
l Hafez de Chiraz
-
LE DIVAN
Introduction, traduction du
persan et commentaires par
Charles-Henri
de Fouchécour
Paris, Éditions Verdier 2006
1280 pp.

40
Weber, Der „wahre Poesie-Orient“. Eine
Untersuchung zur Orientalismus-Theorie
Edward Saids am Beispiel von Goethes
„West-östlichem Divan“ und der Lyrik
Heines, Wiesbaden, Harrassowitz, 2001).
Acest dezechilibru între proiec]ie
metafizic` [i extensie a cunoa[terii î[i
va face curând sim]ite consecin]ele. „S-a
STUDII ASIATICE
diminuat \ntrucâtva încrederea de a
g`si în manuscrisele Orientului
bog`]iile pe care le visam acum 50 de
ani. Genera]ia care ne-a precedat ([i în
asta consta grandoarea ei) a conceput
problemele istorice, filosofice [i sociale
cu o larghe]e care avea s` antreneze
pentru genera]ia urm`toare destule
gre[eli; literatura sanscrit` nu r`spunde
sub nici o form` la ceea ce primii dis-
cipoli ai savan]ilor englezi de la Calcut-
ta î[i imaginaser`“, declar` Ernest
Renan la 1874 (raport publicat în Jour-
nal Asiatique). {i dac` timpul bovaris-
mului metafizic european se apropie de
amurg, dimpreun` cu al]i zei, pentru
secretarul temporar al Société Asiatique
[i pre[edinte al societ`]ii franceze de is-
torie a religiilor (societate care, dup`
moarte, îi va purta pân` azi numele),
constanta raportului dintre Europa [i
Asia r`mâne responsabilitatea una-
nim`, generalizat`, fa]` de „problema
trecutului umanit`]ii“, c`reia i se
al`tur` bun`starea multiplic`rii mijloa-
celor de a o solu]iona.
O jum`tate de secol mai târziu îns`,
cu o nostalgie la rigoare [i guénonian`,
Henry Corbin identifica în multipli-
carea mijloacelor cunoa[terii privind
Asia un semn de criz`: „În ce m`
prive[te, [tiu bine c` am putea vorbi zi
[i noapte despre lucruri ismaeliene sau
c` un filosof ie[it din medita]ii bud-
dhiste îmi va spune lucruri pasionante.
Sunt mai pu]in sigur c` m-ar pasiona vi-
cisitudinile fonetice ale chinezei sau
tarifele vamale în epoca mamelucilor.
{i [tiu bine c`, antrenând anumi]i co-
legi în subtilit`]ile lui zaman motlaq [i
zaman mashur, îi voi plictisi de moarte!
Orientalismul nostru nu face decât s`
cunoa[terii“ (Sabine Schmidtke [éd.],
reflecte o criz` general` a organiz`rii
Correspondance Corbin-Ivanow. Lettres
échangées entre Henry Corbin et Wladimir
Ivanow de 1947 à 1966, avec une préface
de Christian Jambet, Paris, 1999 –
Travaux et mémoires de l’Institut
d’études Iraniennes).
Într-adev`r, epistemologia acestor
noi discipline n`scute abia în secolul al
XIX-lea nu putea s`-[i g`seasc` prea
curând f`ga[ul. Dar crizele, ca în atâtea
alte cazuri, au fost mai ales camuflate
de semne de cre[tere.
O nou` edi]ie a Diva-nului
lui Ha-fez
Profesor emerit de limb` [i cultur`
persan` clasic`, Charles-Henri de
Fouchécour public` în 2006 prima
edi]ie francez` complet` a Diva-nului lui
Ha-fez. Într-un amurg octogenar, e rodul
a 16 ani de lucru, m`rturisit cu senin`
modestie: „Les maîtres iraniens y
passent leur vie“. Într-un anumit sens,
el se înscrie în categoria acelor orien-
tali[ti europeni (Charles de Harlez sau
Nathan Söderblom, Jean de Menasce
sau Philippe Gignoux) a c`ror precis`
apartenen]` confesional` nu se con-
fund` în plan [tiin]ific cu rigiditatea
dogmatic`. Dimpotriv`.
Publicat` în format „de poche“, dar
însumând aproape 1300 de pagini,
edi]ia este antipodul absolut al florilegi-
ilor de traduceri din poetica oriental`,
practicate atât la noi cât [i în Europa, de
multe ori administrate ca antidot prote-
ic pentru maladii diverse (de la reverii
fugare la consol`ri sentimentale). O
lung` prefa]` fixeaz` autorul în contex-
tul istoric al epocii sale, un secol al XIV-
lea sub dinastie ilhanid`, centrat în
jurul cet`]ii din Shiraz, locul de origine
al poetului misterios. C`ci despre Ha-fez
(Shams ad-din Mohammad din Shiraz),
în afara numelui [i a locului de prove-
nien]`, nu se [tie aproape nimic altceva
(familie, educa]ie, nici m`car aparte-
nen]a la un ordin sufi, cum credea
Goethe, nu este cert`). Gra]ie unui pro-
cedeu de inversiune a perspectivei, cu
implica]ii mai degrab` metafizice decât
retorice, despre Ha-fez se [tie mai ales
atât cât s-ar [ti despre Cervantes sau Sá-
bato dac` doar Don Quijote sau Despre
eroi [i morminte, [i numai ele, ar putea
certifica existen]a autorilor lor. Ha-fez
este personajul constant al aproape tu-
turor celor 486 de g(h)azaluri care com-
pun tapiseria Diva-nului, martor remis
ca interlocutor, sau în impersonalul
celei de-a treia persoane, la finalul poe-
mului, dedublare a vocii principale (e.g.,
„Si tu souhaites toujours audience, ne te
cache pas de Lui, Ha-fez! Dès que tu
trouveras Celui que tu désires, dis adieu
au monde, abandonne-le!“, 1.7; sau
„C’est sans lui-même que Ha-fez est à la
recherche du Compagnon, comme le
sans-le-sou en quête du trésor de Coré“,
55.9). Destinat prin nume a fi „depozi-
tar“ (pers. ha-fez, nume de agent, in-
dicând agentul memoriei, „cel care
p`streaz`“, „care [tie pe dinafar`“),
Ha-fez a reu[it s` se demit` din arealul
unei memorii orizontale, opera sa de-
venind îns` suportul unei alte memorii,
vertical`, transmis` de la o genera]ie la
alta de mae[trii persani, pe cale oral`
sau prin multiple tradi]ii manuscrise
str`b`tând geografia dintre Persia [i
India.
Fiecare gazal (termen devenit „gazel“
în limba român` printr-o derivare tur-
cic` a termenului la origine arab, prelu-
at în persan` sub forma qazal) e înso]it
de un bogat aparat critic, astfel încât tra-
ducerea francez` e la rându-i t`lm`cit`,
explicitat`, fapt care afâneaz` vocabu-
larul, dar mai ales imagina]ia.
Nenum`rate expresii persane sunt
aproximate, traducerea lor literal` fiind
greoaie, nenum`rate jocuri de cuvinte,
datorate alian]ei variabile dintre
r`d`cinile consonantice [i deschiderile
vocalice, sunt demascate. Într-un
aparent simplu exerci]iu filologic, o
veritabil` concertare a cunoa[terii este
angrenat` astfel, for]ând imagina]ia,
cerându-i l`rgirea spre a se adecva tipu-
lui particular de univers care se des-
chide pentru a se adumbri curând.
Când Chardin sau Martha Bibescu
constatau pudoarea persanilor de a
vorbi despre moarte, recurgând la ex-
presii aparent metaforice, de tipul „a
face dar lotul de via]` care î]i
apar]inea“, uitau s` se gândeasc` c` nu
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
polite]ea se afl` la originea unui mod
complicat de exprimare, ci un anumit
sistem imaginar îndatorat unei viziuni
teologice particularizate. Doar un plic-
tis placat filologic ar constata inutili-
tatea varia]iunilor expresiilor pentru
un fapt în cele din urm` banal, implaca-
bil recurent, indiferent de epoc`, ge-
ografie [i limb`. Tocmai imaginile [i
mitologiile sensibil distincte ale
pierderii nemuririi au lini[tit frisonul
sfâr[itului. {i nu doar prin for]a tera-
peutic` a nara]iunii.
Lirica Diva-nului nu este o form` sa-
vant` de b`ltire sentimental`, de
voalare a confuziilor puberale, ci o
tehnic` precis` de înl`n]uire a imagi-
nilor, printr-un procedeu împrumutat
de la poetica arab` (la rându-i decantat`
ca sintez` original` a dezbaterilor în
jurul traducerilor din Aristotel) prin
care privirea, parcurgând bun`starea
concrete]ii formelor (chip, trandafir,
lun`, privighetoare), se conduce c`tre
materia lor discret`: atomi, gr`un]e,
aluni]e [i puncte subtile – „La beauté
d’une personne n’est pas ses yeux, son
visage, ses joues, son fin duvet. Il y a
mille points subtiles (nokte) en cette af-
faire de la séduction“ (67.6). Altfel spus,
c`tre pânza freatic` a cezurii, inaccesi-
bil`, potrivit Coranului, chiar [i
Arhanghelului Gabriel (un arbore sacru
– jujuba – îl opre[te, deopotriv` cu toate
celelalte creaturi). Devine permisiv`
doar Profetului, în ascensiunea canoni-
c` spre tronul lui Allah, ascensiune pe
care Ha-fez o \ncearc` prin nenum`rate
r`sfrângeri. Un întreg vocabular al du-
ratelor, eternit`]ii [i clipelor se dezvolt`
inevitabil în preajma materiei discrete.
O „clip`“ (instant) poate fi în acest lim-
baj exuberant imagistic [i instantanei-
tate, [i durat` scurt` (deh ruze, pre] de
zece zile), iar eternitatea este concurat`
de un timp favorabil, conceput în ter-
meni de pre- (azal) sau post- (abad) eter-
nitate. În combina]ie, aceast` tehnic`
poetic` conduce c`tre condi]ii
metafizice distincte. Pentru Charles-
Henri de Fouchécour, hermeneutica tri-
partit`, ierarhizat` a textului sacru, pro-
pus` de Filon din Alexandria, preluat`
de Origen [i transmis` teologiei me-
dievale occidentale, nu se poate aplica
metafizicii implicite a poeticii lui Ha-fez
(„Les sens ne s’empilent pas comme des
assiettes offertes au choix du consom-
mateur, chacun allant au niveau de sa
compréhension. Il n’y a qu’un sens im-
médiat à chaque occurrence d’un mot
essentiel, mais tous les sens de ce mot
restent présents, en retrait de l’oc-
curence“, p. 22).
E greu de spus dac` o asemenea
edi]ie poate fi un r`spuns ferm la o
eventual` veritabil` criz` a organiz`rii
cunoa[terii. Cu siguran]` este un extra-
ordinar instrument de lucru, atât pen-
tru orientali[ti [i teologi, cât [i pentru
istorici ai religiilor – [i nu mai pu]in
pentru cei care ar dori pur [i simplu s`
savureze franceza unei traduceri
rafinate. La dou` secole fa]` de Jones [i
von Hammer-Purgstall, e deopotriv`
certitudinea matur`rii cunoa[terii unui
segment de lume asiatic` [i a
modalit`]ilor transmiterii ei într-o
limb` de larg` circula]ie. {i, nu în ul-
timul rând, un indispensabil reper pen-
tru cei care s-ar aventura pe c`ile tra-
ducerii aceluia[i text – fie din persan`,
fie din francez`. j
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
Dezumanizarea
„trupurilor frumoase“
o BRÎNDU{A PALADE o
P
ORNOGRAfiA este, la prima
vedere, purt`toarea unui
mesaj revolu]ionar [i univoc:
epoca în care tr`im ar fi
abolit barierele impuse în
trecut sexualit`]ii de o serie de tradi]ii [i
prejudec`]i morale [i religioase. Ea a
desc`tu[at energiile trupului omenesc,
eliberîndu-l de spaime [i angoase nefon-
date [i oferindu-i promisiunea unei sa-
tisfaceri nelimitate a sim]urilor [i a
unui „extaz“ inofensiv care poate fi
procurat ieftin, oricînd [i de c`tre
oricine. Acest mesaj se adreseaz` f`r`
discriminare oric`rui individ aflat în
c`utarea fericirii maxime, identificat`,
în spiritul unui hedonism frust, cu
pl`cerea maxim` a sim]urilor [i cu sa-
tisfacerea lor imediat`.
Eros-ul desc`tu[at de constrîngeri ce
face obiectul pornografiei [i care pare,
la prima vedere, atît de inofensiv nu
este îns` scutit de motiva]ii economice
[i ideologice. Se [tie c` exist` o indus-
trie care extrage profituri considerabile
de pe urma pornografiei, exploatînd
f`r` dileme de con[tiin]` sl`biciunile
omene[ti [i adresîndu-se mai ales unor
persoane vulnerabile [i impresionabile
cum sunt adolescen]ii [i tinerii. Exist`,
pe de alt` parte, o reac]ie ideologic` ul-
traliberal` [i permisiv` la anumite con-
strîngeri, formulate, la rîndul lor, în ter-
meni ideologici. Constrîngerile ideolo-
gice asupra pornografiei apar]in mai
ales curentelor feministe, care denun]`
folosirea unilateral` a trupului feminin
ca obiect al unei pl`ceri invariabil mas-
culine – ceea ce implic`, desigur, suspi-
ciunea marxist` a puterii dominatoare
a b`rba]ilor asupra femeilor, manifes-
tat` nu doar în pornografie, ci [i în toate
celelalte sfere ale existen]ei. Replica ul-
traliberal` la aceast` constrîngere
afirm`, prin contrast, o libertate de ex-
primare f`r` limite, care s` duc` eventu-
al pîn` la legalizarea pornografiei [i la o
legitimare, fie ea [i involuntar`, a liber-
tinajului. Atît provocarea feminist` cît
[i reac]ia permisiv` î[i au problemele [i
dificult`]ile lor. În imaginile
pornografice nu sunt expuse, desigur,
numai trupurile femeilor, ci [i cele ale
b`rba]ilor. În ce prive[te replica libera-
l`, ea întrece cu siguran]` limitele pe
care p`rin]ii fondatori ai liberalismului
le-au impus totdeauna libert`]ii: sfera
libert`]ii unui individ poate fi extins`
numai pîn` în punctul în care nu
afecteaz` sfera libert`]ii altor persoane.
Se cuvine s` ne reamintim, în acest
41
ESEU
punct, [i c`, pe lîng` libertatea de expri- moase ar furniza elanul ascendent pen- astea, aceea[i logic` a eliber`rii prin eros
mare, persoanele (fie ele femei sau tru contemplarea Ideilor pure, rezult` de condi]ia omeneasc` – ce poate fi
b`rba]i) au [i alte drepturi importante, c` trupurile sunt separate de integri- uneori tragic` [i nefericit` – pare s` fie
sus]inute, de pild`, de teoria clasic` a tatea persoanelor umane (constituite, în prezent` [i în c`utarea frenetic` a unei
liberalismului expus` de J.S. Mill în realitate, din unitatea dintre trup [i satisfac]ii imediate ob]inute prin
Despre libertate. Acestea sunt dreptul la suflet) [i sunt instrumentalizate în frecventarea filmelor sau a imaginilor
intimitate, dreptul la decen]` public` [i vederea ob]inerii „extazului contempla- pornografice de pe Internet. Societatea
dreptul la un mediu de comunicare so- tiv“ al unei singure persoane – în acest contemporan` se afl`, desigur, într-un
cial` care s` nu compromit` valorile caz, filozoful atras de nemurire. Chiar vid moral pe care grecii nu îl cuno[teau
cele mai importante ale unei vie]i dac` scopurile acestei c`ut`ri ascen- atunci cînd Socrate propunea, în pia]a
omene[ti [i demnitatea omului. dente sunt nobile (atingerea beatitu- public` atenian`, [i dialoguri pe tema
dinii contemplative), este totu[i dis- binelui [i a drept`]ii [i cînd interesul
Are pornografia un cutabil în ce m`sur` mijloacele respect` s`u pentru frumuse]ea trupurilor nu
poten]ial eliberator? demnitatea [i integritatea persoanelor era, de fapt, motivat de o etic` hedo-
c`rora le apar]in „trupurile frumoase“. nist` [i individualist`. Confuzia lumii
Pentru a r`spunde la întrebarea de Noble]ea scopurilor contemplative a noastre cu privire la valorile moralei
mai sus va trebui s` ne întreb`m mai disp`rut, desigur, între timp; cu toate elementare [i la decen]` este incompa-
întîi ce înseamn`, pentru o fiin]` ome-
neasc` normal`, o eliberare autentic` de
condi]ion`rile care o limiteaz`. Poate fi
privit eros-ul autonom, desprins de
suflet (psyche-), ca un vehicul al unei
asemenea eliber`ri poten]iale? Altfel
spus, poate promisiunea de eliberare
imediat` prin „extazul“ sim]urilor, pe
care o con]ine sexualitatea eliberat` de
suflet, s` ofere un pa[aport veritabil
pentru a accede la un domeniu al liber-
t`]ii omene[ti?
Be]ia eros-ului care ne conduce din-
colo de noi în[ine [i ne poate ridica
pîn` la divin este, cum [tim, o tem`
prezent` în literatura clasic`. Este
suficient s` ne reamintim de dialoguri
platoniciene precum Charmides sau
Banchetul, ori de Bucolicele lui Virgiliu
pentru a redescoperi faptul c` anticii au
privit cu aten]ie [i fascina]ie for]a pa-
siunii îndr`gostite [i a atrac]iei sexuale
dintre oameni. Pasiunea îndr`gostit`
este uneori privit` de greci ca o „nebu-
nie divin`“ (mantike), ca în dialogul
Phaidros al lui Platon, fiind uneori subli-
mat` [i transfigurat` dintr-o c`utare a
trupurilor frumoase într-o c`utare a
Frumuse]ii în sine (ca în Charmides) sau
într-o c`utare a în]elepciunii (ca în
Banchetul). În aceste c`ut`ri, for]a eros-
ului ofer` elanul ascendent pentru ca o
fiin]` omeneasc` muritoare s` se poat`
ridica pîn` la contemplarea esen]elor
suprasensibile. Avîntul pentru a dep`[i
condi]ia omeneasc` [i a accede la ne-
murire este oferit de n`zuin]a ira]ional`
a eros-ului c`tre o frumuse]e care
transcende lumea sensibil`.
Aceast` divinizare a eros-ului în lite-
ratura antic` poate fi totu[i problemati-
zat`. Dac` accept`m premisele lui
Socrate din Charmides, dup` care admi-
ra]ia îndr`gostit` pentru trupurile fru-

42
rabil mai profund`, dac` societatea
noastr` a ajuns s` ne propun`, prin
canale de televiziune, prin publicitate,
prin c`r]i [i prin reviste de divertis-
ment, o moral` hedonist` care reduce
omul la instinctele sale [i care se
prezint` drept singura fericire ome-
neasc` posibil` [i accesibil`.
În realitate, ceea ce ne propune
acum f`r` echivoc pornografia este s`
privim trupul [i sexualitatea numai ca
pe o latur` material` a fiin]ei noastre,
desprins` de suflet pîn` acolo încît
identitatea celor care se angajeaz` în ra-
porturi erotice poate deveni aproape in-
diferent`. Exist`, în mod sugestiv, ima-
gini pornografice care „decupeaz`“ o
parte a trupurilor, pentru a nu mai l`sa
nici o umbr` de îndoial` asupra deper-
ESEU
sonaliz`rii acestora. Dezumanizarea
„trupurilor frumoase“ expuse în ima-
ginile pornografice pare astfel s`
expun` fiin]ele omene[ti la o degradare
[i la o separare de condi]ia lor uman`,
care, nu numai c` nu le elibereaz`, dar
le [i înjose[te pîn` la deposedarea total`
de propria lor demnitate, d`ruit` de
Creator. Efectele acestei situa]ii nu sunt
în realitate numai de natur` moral`. În
fapt, ceea ce se produce prin aceast` de-
valorizare extrem` a umanit`]ii trupului
are leg`tur` [i cu o compromitere este-
tic` [i „psihologic`“ a imaginii trupului
omenesc, c`ruia îi sunt implicit re-
fuzate frumuse]ea [i via]a ce provin din
unitatea sa inseparabil` cu sufletul.
La polul opus fa]` de aceast` dezu-
manizare a trupurilor, care poate con-
duce [i la o cultur` a dispre]ului fa]` de
trup (manifestat` nu doar fa]` de
trupurile altora, ci [i fa]` de propriul
trup exhibat cu indiferen]`), se afl` o
concep]ie tradi]ional` despre trup, care,
de[i preia conceptele grece[ti de trup [i
suflet, prive[te invariabil trupul ca pe
ceva personal [i omenesc. Omenescul
trupului nu poate fi conceput decît prin
unitatea sa cu sufletul. În virtutea aces-
tei concep]ii, eros-ul nu are sens [i nu se
poate împlini decît dac` este nutrit
într-un mod personal, de c`tre o fiin]`
omeneasc` integr`, constituit` dintr-un
trup [i dintr-un suflet care sunt deopo-
triv` angajate în iubire. Eros-ul personal
singularizeaz` persoana iubit` [i nu
poate accepta ca acea persoan` s` fie în-
locuit` cu o alta. Fidelitatea în iubire nu
este astfel numai o norm` exterioar`,
impus` de institu]ia familiei, ci ]ine
chiar de natura profund personal` a
eros-ului omenesc.
Este pornografia
compatibil` cu fericirea
omeneasc`?
Societatea contemporan` ne propu-
ne îns`, cum am v`zut, un altfel de eros,
prin care ni se veste[te c` barierele
prejudec`]ilor împotriva libert`]ii sexu-
ale ar fi fost înl`turate. De acum înainte
– ni se spune –, drumul c`tre o fericire
instantanee [i irezistibil` este deschis
pentru oricine. Ca de obicei, „produsul“
oferit pe pia]` nu este prezentat [i în lu-
mina dezavantajelor sale. Nu afl`m, de-
sigur, pentru a parafraza avertismentul
ce st` la baza reclamelor la ]ig`ri, c`
„pornografia d`uneaz` grav s`n`t`]ii“
morale [i pune piedici în calea maturi-
z`rii psihice a persoanelor. Nu ni se
spune nici c` ne prezint` o imagine dis-
torsionat` a sexualit`]ii omene[ti sau a
modului în care poate fi tr`it` sexuali-
tatea atunci cînd este expresia unei
rela]ii de iubire între un b`rbat [i o fe-
meie – acolo unde iubirea î[i atinge
apogeul maturit`]ii [i devine aten]ie
delicat` [i preocupare pentru fericirea
celui iubit. Nu afl`m nici despre faptul
c` o cultur` în care sublinierea satis-
fac]iei individuale reduse la instincte
este omniprezent` nu poate avea decît
influen]e d`un`toare asupra loialit`]ii
de cuplu [i asupra familiei.
Dar, dac` privim totu[i ca tentant`
promisiunea fericirii rapide [i nelimi-
tate a genului pornografic, se cuvine s`
examin`m presupozi]iile pe care se
bazeaz` invita]ia la o asemenea fericire.
Este, în realitate, aceast` „fericire“
demn` de fiin]a omeneasc`?
Ideea c` fericirea omeneasc` ar
putea coincide cu permisivitatea
deplin` nu este numai intuitiv [i
ra]ional fals`, ci [i, pentru a spune ast-
fel, empiric dovedit` ca inconsistent`.
Exist`, cum se [tie, numeroase cazuri de
persoane care au experimentat o liber-
tate sexual` f`r` limite, asociat` cu
„fericirea drogurilor“ [i uneori [i cu suc-
cesul [i popularitatea (s` ne gîndim
numai la atîtea vedete ale muzicii rock),
[i care au sfîr[it totu[i tragic, luptînd cu
un gol interior imens, ce nu a putut fi
umplut cu nici una din satisfac]iile in-
tense, dar efemere de care au avut parte
din plin. Asemenea persoane sunt mar-
cate de multe ori de depresii profunde
[i de o disperare cronic` – [i nu o dat`
recurg la sinucidere.
Viziunea utopic` legat` de un para-
dis al libert`]ii sexuale nem`rginite,
cultivat`, de pild`, de Fourier într-o
carte ce nu a fost publicat` pîn` în
1967, Noua lume amoroas`, introduce
fantasma unei lumi noi, în care atrac]ia
pasional` spontan` [i sexul liber, lipsit
de orice constrîngere moral`, ar fi una
din expresiile fericirii omene[ti. Fourier
crede, în plus, [i c` diversitatea per-
soanelor cu care un individ între]ine ra-
porturi sexuale ar putea motiva, prin
simpla prezen]` a acestora, activit`]ile
de munc` în folosul colectivit`]ii.
Pasiunile ar putea astfel s` se îmbine
armonios cu munca [i cu activit`]ile so-
ciale. În schimb, presiunile unei insti-
tu]ii ca familia ar genera o suferin]`
contrar` fericirii indivizilor, în]eleas` ca
o satisfacere deplin` a pasiunilor
fiec`ruia din ei. Chiar dac` predilec]ia
lui Fourier pentru spontaneitate [i
„autenticitate“ ar putea fi luat` în se-
rios, întrebarea cu privire la m`sura în
care putem identifica fericirea cu satis-
facerea tuturor pasiunilor omene[ti nu
pare s`-[i g`seasc` r`spunsul în utopia
lui Fourier. Sexualitatea cu parteneri in-
terschimbabili este înf`]i[at` într-o alt`
utopie, Minunata lume nou` a lui Hux-
ley, într-o lumin` mult mai tragic`, în
care se las` s` se întrevad` faptul c` o
asemenea libertate conduce de fapt la
pierderea oric`rei leg`turi între b`rbat
[i femeie [i la dispari]ia unit`]ii ce
caracterizeaz` prin excelen]` leg`tura
de cuplu. Cum poate fi fericirea ome-
neasc` în]eleas` în absen]a unei aseme-
nea leg`turi, bazat` pe iubirea reciproc`
[i pe comuniunea cu cel care î]i este
complementar, este dificil de în]eles.
Iubirea ce st` la baza unei leg`turi
atît de complexe între dou` persoane
complementare nu poate îns` s` anga-
jeze numai sentimentele [i pasiunile,
care pot cunoa[te, desigur, momente de
instabilitate. Pentru a implica totali-
tatea individului, eros-ul trebuie s`
cuprind` [i inteligen]a, [i voin]a. }ine,
de asemenea, de dinamica fericirii într-o
rela]ie de iubire faptul c` a renun]a la
ceva din iubire pentru cel cu care te afli
într-o asemenea rela]ie, de pild` la satis-
facerea unei pasiuni efemere, poate fi
mai „profitabil“ pentru fericire decît a
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
c`uta satisfac]ia individual` imediat`.
Fericirea privit` în acest sens nu las` de-
oparte eros-ul [i, la o privire mai atent`,
poate c` numai ea poate da un sens
autentic unui eros tr`it [i în]eles ca o ex-
presie a persoanei umane unitare, [i nu
ca o manifestare „liber`“ [i exacerbat` a
unei p`r]i a ei rupte de totalitate. Iu-
birea „lumeasc`“ a eros-ului poate de-
veni astfel coerent` [i cu voca]ia singu-
lar` a omului de a reflecta, prin ceea ce
este el în integritatea sa, chipul [i ima-
ginea lui Dumnezeu. Prin contrast,
amorul trupesc manifestat în expresiile
sale dezumanizate, impersonale [i per-
vertite ale pornografiei nu-i poate per-
mite în nici un fel omului s`-[i realizeze
aceast` voca]ie de excep]ie. Ruptura
dintre trup [i suflet introduce o disimi-
litudine inevitabil` între chipul lui
Dumnezeu [i cel al fiin]ei omene[ti –
disimilitudine care nu poate fi decît în
detrimentul fericirii omene[ti.
În rezumat, trupul dezumanizat,
eliberat în mod fals de nevoile afective
ale sufletului, nu poate cunoa[te nici o
libertate autentic`, nici o fericire dura-
bil` ce poate împlini fiin]a omului. Un
asemenea trup desprins în mod tragic
de unitatea sa cu sufletul nu poate avea
acces decît la o satisfacere a sim]urilor
într-o atmosfer` de indiferen]` sau
chiar de ostilitate – toate contrarii, în
mod inevitabil, fericirii omene[ti.
Trupul dezumanizat al pornografiei
este, de asemenea, separat de posi-
bilit`]ile de iubire [i de împlinire ce îi
sunt accesibile omului integral, în care
unitatea dintre trup [i suflet este reali-
zat`. „Fericirea“ [i „extazul“ instinctelor,
prin care pornografia anun]` l`rgirea
posibilit`]ilor omene[ti, nu sunt în rea-
litate decît o limitare drastic` a capaci-
t`]ilor persoanei umane de a fi liber` [i
fericit`. Iar cultura consumist` ce a pre-
luat eros-ul pornografiei, prezentîndu-l
în culori ademenitoare, nu poate totu[i
drapa cu succes toate dramele [i
deziluziile care înso]esc de obicei
încerc`rile de a rupe unitatea trupului
cu sufletul prin cultivarea imaginilor
pornografice. Pornografia nu ofer`, evi-
dent, nimic care s` poat` fi considerat
benefic sau util pentru persoanele
umane. Cît despre daunele ei morale [i
psihologice, ele sunt suficient de grave
pentru a merita s` primeasc` un
r`spuns mai lucid [i mai realist din
partea indivizilor [i a comunit`]ilor ce
î[i v`d afectate drepturile la demnitate,
la intimitate [i la decen]` public`. j
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
Altfel decât a fi
– pledoarie împotriva violen]ei –
o CONSTANTIN B~L~{OIU o
E
MMANUEL Levinas se na[te la
Kovno, Lituania, în 1906, într-o
familie de evrei înst`ri]i conser-
vatori. Studiaz` la Strasbourg,
unde se împrietene[te cu Mau-
rice Blanchot, apoi la Freiburg, unde îi în-
tâlne[te pe Husserl [i Heidegger. Public`
în 1930 lucrarea La theorie de l’intuition
dans la fenomenologie de Husserl, când plea-
c` la Paris. În 1933 se desparte de Heideg-
ger, în urma adeziunii la mi[carea nazist`
a acestuia. În timpul r`zboiului ajunge
prizonier francez într-un lag`r din Ger-
mania. Î[i pierde familia din Lituania în
Holocaust. În Fran]a începe s` se fac` re-
marcat ca traduc`tor [i comentator în
Husserl [i Heidegger. În 1961 public`
probabil cea mai important` lucrare din
opera sa, Totalitate [i Infinit. Publicului
românesc, Levinas îi este cunoscut deja
printr-o serie de traduceri precum Moar-
tea [i timpul (1996), Totalitate [i infinit
(1999), Dificila libertate (1999), Între noi.
Încercare de a-l gândi pe Cel`lalt (2000) sau
Când Dumnezeu devine idee (2001). În 1973,
ajunge profesor la Sorbona, iar în 1974 îi
apare Altfel decât a fi sau dincolo de esen]`,
o lucrare inspirat` probabil de dezbaterea
cu Derrida. Public` frecvent comentarii
pe Talmud [i Torah [i îl g`sim extrem de
activ în cercurile literare [i teologice
evreie[ti din Fran]a, în toat` aceast` pe-
rioad`. Moare în 1995, la Paris.
Textul pe care încerc s` vi-l propun în
continuare se ocup` de una din traduce-
rile curajoase de la noi de anul acesta: Em-
manuel Levinas, Altfel decât a fi sau dinco-
lo de esen]`. O edi]ie Humanitas, traducere
de Miruna [i Bogdan T`taru-Cazaban [i
Cristian Ciocan. Sarcina mea este s`
schi]ez liniile mari ale filosofiei lui Le-
vinas cuprinse în cartea de fa]`.
Cartea poate fi v`zut`, încercam s`
sugerez deja acest lucru în titlul textului,
ca o pledoarie radical` împotriva vio-
len]ei. Violen]a este, la limit`, o mi[care
a lui a fi sau a esen]ei. În a fi oamenii sunt
invariabil separa]i între ei [i astfel în-
drepta]i unii împotriva altora. Perse-
cu]iile de orice fel [i r`zboaiele, ideologi-
ile [i sistemele totalitare cunoscute, în
mod egal crima [i cunoa[terea sunt, toate,
mi[c`ri ale unui subiect dominator, încar-
tiruit în a fi sau propria-i esen]`. La nivelul
esen]ei nu exist` pace stabil`, comunit`]ile
se întemeiaz` pe limitarea material` a vi-
olen]ei prin violen]` [i ra]iune sau conce-
sii [i reciprocitate, nu exist` aici Cel`lalt,
ci doar Eul, invariabil identic cu sine în
mi[c`rile lui, Totalitatea. Or, întreaga is-
torie a Occidentului exhib` violen]` în
varii forme asupra Celuilalt. Astfel, tre-
buie gândit`, spune Levinas, „posibili-
43
FILOZOFIE
tatea unei smulgeri din esen]`“. cu Altul. Acest lucru nu trebuie s` [o- în orizontul Eului în m`sura în care
Cartea enun]` proiectul unei smul- cheze. Kant stabilise înc` din prima Cri- devine inteligibilitate printr-o mi[care
geri radicale din esen]`. Este împ`r]it` în tic` faptul c` nu exist` cunoa[tere (empi- (voluntar`) a Eului de semnificare. În ter-
[ase capitole, o parte din ele publicate izo- ric`) în afara categoriilor a priori ale inte- menii lui Levinas, Altul se pierde pe sine
lat înainte [i l`sate par]ial nemodificate lectului, a[a cum nu e posibil` nici dinco- în Eul care cunoa[te. {i invers: Eul se
în carte. Capitolele par s` urmeze o logic` lo de ele (ra]iunea, singur`, poate vorbi comport` în raport cu realul ca ipseitate,
a desf`[ur`rii sau, mai curând, a modului despre o esen]` a lucrului, dar f`r` a o cu- ca Acela[i adic`, înglobându-l propriei
în care este de a[teptat s` se petreac` ceea noa[te). În acela[i timp, categoriile luate imanen]e. Heidegger p`streaz` aceast`
ce Levinas nume[te „smulgerea din izolat de experien]` nu înseamn` nimic construc]ie, dar observ` c` finitudinea e
esen]`“. Primele dou` sunt construite din în ele însele. Astfel, Kant spune c` realul cea care îl determin` intim pe omul
opozi]ii radicale, precum Esen]` [i dezin- nu este absorbit ca exterioritate în solip- cunosc`tor 1. Astfel, cunoa[terea, ca
teresare sau Inten]ionalitate [i sim]ire. Le- sism, fiindc` subiectivitatea cunosc`toare mi[care a gândirii înspre [i dinspre real,
vinas pare s` dea aici b`t`lia decisiv` cu e posibil` pentru sine doar în leg`tur` cu devine fiin]are, un mod prin care fiin]a
ontologia. Opozi]iile sunt construite, ab- el. În acela[i timp, realul nu este cunoscut determinat` de mortalitatea ei se arat`,
solut semnificativ, cu ajutorul unor con- în esen]a sa numenal`, fiindc` subiectul devine etc. A gândi realul înseamn` a fi în
cepte heideggeriene [i husserliene, pre- nu cunoa[te alt` esen]` în afara propriei fiin]`. Ceea ce înseamn` c`, implicit, exis-
cum cele de esen]`, fiin]` sau inten]ionali- esen]e sau inteligen]e. Determinat a ten]a realului devine un fapt de a fi în
tate. Ultimele patru capitole par s` inau- priori, realul devine fenomen, adic` inteli- fiin]`. Realul nu exist` în orizontul fiin]ei
gureze ruptura sau dep`[irea definitiv` a gibilitate. Reformulat strâns, realul exist` decât ca inteligibilitate, adic` introdus
esen]ei, de[i peste tot Levinas este în alert`
la disimul`rile lui a fi. Voi trata cartea în
aceast` logic`, deci în dou` etape.
Prima etap` poate fi parcurs` într-o
cheie negativ`: „subiectivitatea nu este o
modalitate a esen]ei“. Ultima, dimpotriv`,
deschide calea unei lectur`ri ne-esen]iale
a subiectivit`]ii ca substitu]ie. Prima etap`
reia explicit o opozi]ie conceptual` veche
fa]` de Husserl [i Heidegger. Conceptele
de esen]` [i inten]ionalitate descriu o subiec-
tivitate în spiritul tradi]ional al ontolo-
giei, voluntar` [i, tocmai de aceea, vio-
lent`. Pe scurt, a fi sau esen]a cuprinde un
raport cu exterioritatea, adic` cu ceea ce
e radical diferit [i dincolo de ea, determi-
nat ca limbaj sau comprehensiune. În ra-
port cu subiectul, obiectul devine inteli-
gibilitate, limbaj, existen]a lui semnifica-
tiv` un act cuprins în mi[carea de semni-
ficare a con[tiin]ei. Levinas descrie mi[-
carea drept Acela[i. A cunoa[te presupune
ca obiectul s` participe la ordinea lui a fi,
unde gândirea este modul lui a fi. Dar
cuprins în gândire sau semnificat, obiec-
tul se reg`se[te absorbit într-o ordine de
existen]` în care nu se recunoa[te decât
cu pre]ul propriei sale alterit`]i. S` not`m
c` asimilarea gândirii cu fiin]a o întâlnim
în special la Heidegger, pe care Levinas
continu` s` o p`streze când vorbe[te de
ontologie. Referin]ele ontologice îi in-
clud [i pe Kant, Hegel sau Husserl, dar nu
f`r` a reveni constant la fiin]` în sens hei-
deggerian. F`r` s` intr`m în detalii, Le-
vinas asimileaz` ontologia cu violen]a [i
un mod al subiectivit`]ii din care lipse[te
subiectivitatea. Pentru Levinas, subiec-
tivitatea nu înseamn` a fi în fiin]`. Aici e
locul de na[tere a violen]ei. A fi sau a fi în
fiin]` înseamn` a fi prins într-un raport
cu realul determinat de/ca inteligen]`,
hran` etc. În a fi, Eul î[i este propria ipsei-
tate, adic` libertate, este Acela[i în raport

44
într-o schem` [i redus la puterea de a
semnifica a cuvântului în schem`. Con-
ceptul de inten]ionalitate este probabil
cel`lalt cuvânt cu care Levinas descrie
esen]a subiectivat` a obiectului, dar pe
care pare s`-l exploateze mai bine în efor-
tul s`u de a descrie voluntarismul esen]ei
subiectului. Pentru Husserl, observ` Levi-
nas, con[tiin]a este invariabil con[tiin]`
a ceva. Astfel, con[tiin]a este con[tiin]`
inten]ional`. Exterioritatea este dat` în [i
prin intermediul con[tiin]ei inten]ionale,
cuprins` [i învestit` cu sens în Eu. Volun-
tarismul subiectului în raport cu realul
FILOZOFIE
pare mai bine formulat în termeni inten-
]ionali, aici. E probabil ceea ce îl face pe
Levinas s` recurg` la un vocabular
fenomenologic. Ce încearc` Levinas în
definitiv s` spun`, [i aceasta este ideea
primei p`r]i, e c` ontologia fiin]ei sau a
con[tiin]ei inten]ionale este construit` pe
o fraud` a subiectivit`]ii, niciodat` bine
„ascuns`“. A fi, a fi în fiin]` sau con[tiin]`
inten]ional`, nu este modul subiectivi-
t`]ii. Pentru Levinas, în deschiderea
fiin]ei r`zbate prezen]a discret` a unui
dincolo de fiin]` originar, „intrig` a Altuia
în Acela[i“, care constituie temeiul pre-
subiectiv al oric`rei fiin]`ri [i ceea ce între-
rupe ontologia. Meskin este corect când
observ` c` Levinas deschide posibilitatea
unei gândiri a identit`]ii care încorpo-
reaz` eo ipso alteritatea2. Este vorba despre
o precaritate a ontologiei descris` de Levi-
nas, în aceast` etap` a c`r]ii, în termeni
precum amfibologia fiin]ei, ca ambiguitate
a lui a fi în ciuda pozitivit`]ii fiin]ei, sau
subiectivitatea ca Rostire mai curând
decât ca Rostit. S` insist`m pu]in asupra
ultimilor termeni, pe care cititorul îi va
întâlni peste tot în aceast` carte. Rostitul,
ca sistem lingvistic de reguli [i semne,
este fiin]` [i ontologie. Rostitul reduce ex-
terioritatea la puterea cuvântului de a o
semnifica, la un instrument sau o activi-
tate a con[tiin]ei. Astfel, exterioritatea [i
fiin]a se întâlnesc în limbaj, contopin-
du-se în existen]a intern` a Eului vor-
bitor. În acela[i timp, Rostitul tr`deaz`
existen]a prealabil` a Rostirii, pe care doar
aceasta o face posibil`. Critchley sesizeaz`
foarte bine diferen]a pe care o face Levi-
nas între Rostire [i Rostit [i explic` faptul
c` subiectivitatea nu poate fi cuprins` în
propozi]ii constatative. Prin Rostire, [i în
opozi]ie cu Rostitul, pe care îl fondeaz` de
fapt, Levinas în]elege propria expunere,
corporal` [i sensibil`, în raport cu
Cel`lalt, inabilitatea involuntar` de a
rezista adres`rii Celuilalt. Reformulat
strâns, Rostitul descrie sensul identificabil
al cuvintelor mele, în vreme ce Rostirea
exhib` în aceste cuvinte fiin]a adresat`
unui interlocutor. Pentru Levinas, scrie
Critchley, Rostirea este „reziduul etic non-
tematizabil al limbii, care scap` compre-
hensiunii, întrerupe ontologia [i este de-
cretarea general` a mi[c`rii de la acela[i
la Cel`lalt“3.
Pe scurt, ontologia este limbaj [i fiin]`.
l Emmanuel Lévinas
ALTFEL DECÂT A FI SAU
DINCOLO DE ESEN}~
trad. Miruna [i Bogdan T`taru-
Cazaban [i Cristian Ciocan
Editura Humanitas, 2006,
368 p.
Dac` ontologia înseamn` violen]`, este
fiindc` fiin]a intr` într-un „circuit de in-
teligen]` cu realul“4, la cap`tul c`ruia
realul nu ne apare ca altceva decât ca gân-
dire sau reprezentare, iar gândirea ca mod
al fiin]ei. Absorb]ia exteriorit`]ii prin
limbaj în imanen]a Eului implic` vio-
len]a lui asupra alterit`]ii. Nu doar realul
– adic` diferen]a, unicitatea realului – e
redus la puterea de a semnifica în con-
[tiin]` a cuvântului, suportând astfel vi-
olen]a apuc`rii în cuvânt, dar [i subiectul,
locul prin excelen]` al semnific`rii, se
g`se[te exprimat în aceast` activitate de
sens, singur în propria-i ipseitate. Vestea
bun` pe care Levinas încearc` s` ne-o
dea, la acest nivel, este c` posibilitatea
gândirii unei smulgeri din esen]` exist`.
Concepte precum „amfibologia fiin]ei“
sau „Rostire“ exhib` prezen]a unui dinco-
lo de esen]` ce r`zbate insomniac din inter-
sti]iile ontologiei.
Substitu]ia descrie foarte bine nu doar
linia urm`toarei etape a c`r]ii, ci miezul
întregii filosofii a lui Levinas. În logica
c`r]ii, substitu]ia este cheia smulgerii din
esen]`, pe care Levinas o discut` în capi-
tolul IV, de[i ne trimite la ea peste tot, pe
parcursul c`r]ii. În raport cu Altul, Eul
poate fi Acela[i, adic` propria ipseitate. În
raport, Eul se reg`se[te, el însu[i, remis
împreun` cu altul propriei „substan]e“
sau bucuriei de a fi ipseitate. A fi
înseamn` a fi în ipseitate în raport cu
Altul, adic` a institui o prioritate sau un
principiu de existen]` asupra lui, a fi ab-
sorbit imanen]ei esen]ei. E vorba de Impe-
rialismul Eului, de violen]` [i mai ales de
singur`tate (monadic`). Subiectivitatea
începe, [i ea, cu Altul, dar într-o manier`
în care Eul se reg`se[te destituit în ipsei-
tatea lui de Altul. Levinas descrie subiec-
tivitatea (unicitatea) ca „imposibilitate
de a se sustrage Celuilalt“, ca supunere [i
responsabilitate fa]` de Cel`lalt. Pe scurt,
subiectivitatea se na[te când Cel`lalt,
con]inut deja în a fi sub forma unei neli-
ni[ti sau insomnii, m` adreseaz`. Adresa-
rea înseamn` a te reg`si fa]` în fa]` cu
Cel`lalt, adic` în imposibilitatea de a-i
rezista – în fine, pus în chestiune în a fi.
A fi adresat înseamn` a avea în fa]` un in-
terlocutor, nu un obiect. Levinas accen-
tueaz` diferen]a prin termeni împrumu-
ta]i în special din teologie, precum Trans-
cenden]`, Infinit, Proximitate, chip, orfan,
v`duv`, sensibilitate etc. Ce nu a fost
niciodat` suficient de bine subliniat de
critic` este c` adresarea e cea care m` des-
chide Transcenden]ei Celuilalt, alterit`]ii,
[i întrerupe ontologia. Orice adresare
con]ine Transcenden]a, Infinitul, o alteri-
tate, pentru a vorbi în termenii lui
Levinas, care-mi porunce[te din în`l]i-
mea transcenden]ei ei [i m` cheam` la
supunere [i responsabilitate. Orice adre-
sare este, de aceea, etic`. Ceea ce înseam-
n` c` a fi adresat este totuna cu a spune
iat`-m`, sunt aici. Astfel, adresarea implic`
kenoza Eului adresat, substitu]ia, [i
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
marcheaz`, în responsabilitatea infinit`
pentru Cel`lalt care m` adreseaz`, în-
ceputul subiectivit`]ii. Reformulat strâns,
a fi adresat înseamn` a te substitui ce-
luilalt sau a te mi[ca dincolo de esen]`. S`
recapitul`m: substitu]ia începe în
adresarea mea, adic` cu apelul Celuilalt,
cu Proximitatea. A fi adresat înseamn` a
fi în pozi]ia de a te substitui Celuilalt.
Înseamn` de fapt a l`sa s` fie. Dimpotriv`,
a fi în fiin]`, adic` a fi Acela[i, implic` o
rezisten]` la apel. Acela[i întrerupe alte-
ritatea. Levinas asimileaz` ac]iunea Eului
asupra alterit`]ii cu crima. Dar porunca
este s` nu ucizi, echivalent` pentru Levi-
nas mai curând cu neputin]a decât cu
alegerea de a nu ucide. Or, neputin]a de
a ucide implic` Chipul, Fa]a (adic` o
alteritate goal`, sustras` oric`rei semni-
fic`ri venite din exterior, [i considerat` în-
ceputul oric`rei inteligibilit`]i), proxi-
mitatea [i, sau poate mai ales, imposibi-
litatea de a m` sustrage Chipului Ce-
luilalt, responsabilitatea. Neputin]a de a
ucide este kenotic`. Cel`lalt este invocare
[i substitu]ie în acela[i timp, este kenoz`
a Eului care este tentat în raport cu o Fa]`
s` ucid`. Reformulat strâns, „Cel`lalt este
cel fa]` de care sunt responsabil“. Levinas,
e important de accentuat, vede mi[carea
alterit`]ii într-un singur timp: substitu]ia,
[i cu ea responsabilitatea, începe în apelul
Celuilalt. Nu exist` o reverbera]ie a apelu-
lui în mine, ci doar simultaneitate: în
m`sura în care devine Chip pentru mine,
Cel`lalt este apel [i invocare, implic`
kenoza mea, substitu]ia5. Aceast` idee
rezum` în definitiv teza principal` a celei
de-a doua p`r]i a c`r]ii.
În sum`, dac` Levinas vorbe[te de un
dincolo de esen]`, este fiindc` esen]a omu-
lui nu este fiin]a ontologiei. Pentru Le-
vinas, omul nu este ontologie. A fi esen]`
înseamn` s` te afli într-o pozi]ie de domi-
na]ie cu Altul. Esen]a e totuna cu a fi. Dar
în esen]` omul nu este o subiectivitate în
maniera în care insist` Levinas, întrucât
el se descoper` pe sine ca gândire sau
con[tiin]` determinat intim de finitu-
dine. Dimpotriv`, subiectivitatea nu în-
cepe cu esen]a. Subiectivitatea este substi-
tu]ie, fiindc` Cel`lalt, care m` adreseaz`,
m` angajeaz` într-un raport cu Transcen-
den]a care m` individualizeaz` în respon-
sabilitatea mea pentru Altul, ceea ce e
echivalent cu a spune: iat`-m`, eu sunt.
Acesta trebuie s` fie sensul unui proiect
al ie[irii sau evad`rii din esen]`, un proiect
eminamente împotriva violen]ei.
l
1 Werkmeister, W.H., „An Introduction to
Heidegger’s ‘Existential Philosophy’“, Philosophy
and Phenomenology Research, Vol. 2, No. 1, Sep-
tember, 1941.
2 Meskin, Robert, „In The Flesh: Embodi-
ment and Jewish Existence in the Thought of
Emmanuel Levinas“, Soundings, Spring, 1993
http://www3.baylor.edu/American_Jewish/e
verythingthatusedtobehere/resources/jphil_ar-
ticles/levinas-intheflesh.pdf
3 Simon Critchley and Robert Bernasconi
(eds.), The Cambridge Companion to Levinas, Cam-
bridge University Press, 2002, p. 18.
4 „Inteligen]a este chiar evenimentul pe care
existen]a îl articuleaz`.“, Emmanuel Levinas,
Între noi. Încercare de a-l gândi pe Cel`lalt, trad.
Ioan Petru Deac, Editura Substan]ial All., 2000,
p. 12.
5 „Întâlnirea cu Cel`lalt este dintr-o dat` re-
sponsabilitatea mea pentru el.“, idem, p. 109. j
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
Etica [i studiile literare
în mediile universitare
americane
o DIANA CLINTOC o
I
NTERESUL tot mai marcat pentru
dimensiunea etic` – fie a textului
literar, fie a descoperirilor [tiin]i-
fice – pare una din tendin]ele ac-
tuale cele mai salutare din mediul
academic american. Aceast` turnur`
promite o mult dorit` eliberare a dis-
cursului academic de preten]iile unui
profesionalism care se define[te
frecvent prin evitarea lu`rii oric`rei
pozi]ii oficiale (mai ales morale) fa]` de
problemele care fr`mânt` societatea. În
cele ce urmeaz`, m` voi concentra
asupra preocup`rilor etice din mediul
studiilor literare americane, încercând
sa schi]ez câteva dintre contradic]iile
sale flagrante. Este probabil ca aceste
observa]ii s` fie ilustrative pentru toat`
sfera „[tiin]elor umane“ din Statele
Unite, având în vedere faptul c` teoriile
literare au ajuns actualmente s` dea
tonul discu]iilor la mod` din toate cele-
lalte medii înrudite ale academiei
americane.
Încep prin a sublinia c` „etic“ nu
numai c` nu înseamn` „moral“ în aces-
te discu]ii academice. De cele mai
multe ori se neag` orice sinonimie, fie
[i par]ial`, între cei doi termeni. Respin-
gerea virulent` e justificat` prin parti-
cularitatea moralei [i prin posibilitatea
dependen]ei ei de o anumit` ([i, deci,
absolutizant`) viziune religioas`.
Renun]ând s` se pronun]e fa]` de valori
ca „binele“ [i „r`ul“, pe care le împarte
cu morala, acest gen de etic` se cen-
treaz` aproape exclusiv actualmente pe
conceptul de „responsabilitate“ [i pe
cele de „decizie“, „alteritate“ sau „diver-
sitate“, subsumate, la rândul lor, îns`, de
cele mai multe ori, nu doar tendin]elor
individualiste atât de înr`d`cinate în
zilele noastre, ci [i normelor de „corecti-
tudine politic`“ în vigoare în Statele
Unite.
Studiile literare din mediul acade-
mic american au început s` atrag`, ast-
fel, tot mai mult aten]ia asupra litera-
turii ca sfer` privilegiat` de promovare
a valorile etice mai sus men]ionate –
prin for]a (pozitiv`) a interpel`rii
specifice textului literar, care deschide
cititorul c`tre diversitate (prin ex-
punerea empatic` la alteritate, printr-o
anumit` nesiguran]` epistemologic` în
fa]a celuilalt fic]ional etc.) [i c`tre res-
ponsabilitatea de a lua decizii personale
care nu neag` dreptul celuilalt la dife-
ren]`. Alegerea acestei perspective
hermeneutice permite noii viziuni
etice, îns`, [i s` se ralieze ap`r`rii înfo-
cate a drepturilor la egalitate [i „nor-
malitate“ ale minorit`]ilor sexuale, de
pild`, sau a dreptului femeii la „alegere“
în privin]a avortului, eludând astfel din
start alteritatea victimei, adic` a f`tului,
[i, prin urmare, a crimei care se produce
prin a[a-zisa „liber` alegere“ a femeii
asupra „corpului“ s`u (concept atât de
unilateral proeminent în sfera acade-
mic` azi, pe de alt` parte). Discu]iile pe
marginea avortului din mediul acade-
mic par s` necesite, prin urmare, para-
doxala (din punct de vedere etic) redu-
cere complet` la t`cere a f`tului [i, ast-
fel, negarea dreptului s`u la via]` (re-
cunoscut`, de altminteri, din perspecti-
va biologiei – aceasta, chiar dac` nu
militeaz` oficial pentru p`strarea ei, re-
cunoa[te via]a înc` din momentul con-
ceperii).
Eliminarea f`]i[` a vocii unei fiin]e
umane din discursul „etic“ deconstruc-
tivist despre valoarea responsabilit`]ii
[i a alterit`]ii rezult` cu atât mai contra-
dictorie în contextul în care teoriile
etice actuale apar într-un mediu acade-
mic saturat de teoria postcolonial` a
subalternit`]ii (care pledeaz` tocmai
pentru rolul intelectualului de a da glas
celor „oprima]i [i obidi]i“, care nu î[i
pot verbaliza suferin]a sau nu au acces
la sfera public`) [i de teoriile feministe
care, printre altele, aduc în discu]ie va-
loarea „subversiv`“ a corpului feminin
tocmai prin sarcin` – ceea ce ar descrie
o stare de incertitudine în raport cu
eticheta de „unu“ sau de „doi“, un statut
care ar rezista oric`rei demarc`ri aso-
ciate de feminismul radical vituperatei
„logici patriarhale“. Potrivit stipul`rilor
de fond ale acestor teorii, f`tului
nen`scut nu i se poate nega un statut
ontologic, de fiin]` uman` de aceea[i
natur` cu mama, dup` cum nu i se
poate nega nici încadrarea în statutul
de subaltern, prin neputin]a de a-[i ver-
baliza condi]ia de victim` poten]ial`,
neavând nici acces la sfera public` spre
a-[i ap`ra drepturile. Nerecunoscut ca
subiect legal – egal în drepturi cu
mama care îl poart` – [i, deci, neprote-
jat prin lege, depinde astfel exclusiv de
cei care î[i asum` responsabilitatea de a
lua glas în numele lui. {i totu[i, avortul,
atunci când, rar, apare ca tem` în cadrul
studiilor, conferin]elor sau discu]iilor
din departamentele americane de lite-
ratur`, continu` s` fie asociat doar cu
dreptul femeii de a decide asupra pro-
priului corp. Acest discurs este sub-
sumat astfel a[a-numitei op]iuni
politice „pro-alegere“/pro-choice, care
eludeaz` eufemistic, prin termenul
adoptat, faptul c` acest „pro“ se asociaz`
automat [i cu mai pu]in comodul cu-
vânt „crim`“, exprimând astfel o rezis-
ten]`, un fapt „anti“-via]`. În plus, dup`
cum se va vedea din exemplul concret
de mai jos, pân` [i conferirea unei vizi-
bilit`]i indubitabile a ceea ce înseamn`
de fapt aceast` „alegere“ nu este în stare
s` duc` la o con[tientizare [i respingere
a crimei f`cute prin avort, preferân-
du-se, în acest caz, reducerea comod` a
realit`]ii la sfera „simulacrului“ ([i, ast-
fel, întoarcerea autojustificativ` la mai
pu]in eticele postùri deconstructiviste).
În luna octombrie a acestui an a avut
loc la Universitatea Princeton o con-
ferin]` pe tema „pro-choice“, eveniment
ce a generat protestul pu]inilor studen]i
care, din motive religioase sau strict
morale, sunt împotriva avortului.
Ace[tia au încercat s` informeze opinia
45
ACADEMICA
public` din campus asupra adev`ratei
semnifica]ii a eufemisticului termen de
„alegere“, pres`rând campusul, în acest
scop, cu afi[e imense pe care scria, de
regul`, „pro-alegere înseamn` pro-
crim`“ [i care ar`tau fetu[i avorta]i în-
sângera]i sau sfâ[ia]i în buc`]i prin
avort. Impactul a fost, într-adev`r, unul
foarte puternic, majoritatea trec`torilor
încercând s`-[i întoarc` privirea de la
imaginile însp`imânt`toare reprezen-
tate pe afi[e, dar pe care nu le puteai
evita, de regul`, decât închizând even-
tual ochii. Comentariile auzite din
partea colegilor mei [i a profesorului
care conducea seminarul (despre
tragedie) din acea zi sunt, cred, extrem
de semnificative pentru contradic]iile
etice grave din mediul academic ameri-
can. Majoritatea s-au plâns de violen]a
imaginilor, considerându-se „victime“
ale unei „bombard`ri dezgust`toare“ cu
imagini evident „trucate“ pe computer.
Cum v`zusem (pe situl Organiza]iei
Pro-Vita pentru N`scu]i [i Nen`scu]i) c`
ciopâr]irea f`tului prin avort este cât se
poate de real`, am comunicat acest
lucru colegilor mei, încercând s` le
atrag astfel aten]ia c` imaginile de pe
afi[e erau cât se poate de adev`rate [i
neexagerate – la care profesorul a repli-
cat cinic c`, atunci când se efectueaz`
avortul de obicei, f`tul nu are înc` o
atât de clar` imagine uman` cum
ap`rea pe afi[e [i, oricum, pe de alt`

46
parte, nici o femeie nu face avort „de
pl`cere“. Dup` care a schimbat brusc
subiectul spre tema seminarului din
acea zi, l`sându-m` perplex` în fa]a
„coeren]ei“ ra]ionamentului expus: ast-
fel, dac` uciderea are loc „mai devreme“
[i f`tul nu are înc` o fa]` suficient de
uman` spre a-i fi recunoscut acela[i
statut ontologic, avortul e justificat de
parc` s-ar „expulza“ ceva nepl`cut –
care, îns`, dac` e l`sat s` se dezvolte, se
transform` miraculos din „ceva“
nedefinit într-o fiin]` uman` [i chiar
ACADEMICA
într-un copil dup` na[tere, când în
sfâr[it dobânde[te statut legal.
Ceea ce din afi[e a deranjat cel mai
mult, îns`, a fost vizibilitatea indu-
bitabil` a statutului de fiin]` uman` a
f`tului, fapt ce a provocat readucerea în
discu]ie a unui a[a-numit „trucaj“ –
dac` imaginea incomodeaz`, cel mai
simplu e s`-i negi orice realitate refe-
ren]ial`: pe scurt, obiectivitatea procla-
mat` sus [i tare atunci când imaginea
consolideaz` convingerile proprii ante-
rioare. Evenimentele [i schimburile de
replici din cadrul acelui seminar [i pe
parcursul acelei zile mi-au înt`rit astfel
opinia c` multe decizii hermeneutice
actuale din mediul academic american
se bazeaz`, în cele din urm`, pe pozi]ii
personale axiomatice nerecunoscute ca
atare, dar consolidate. Pe de alt` parte,
în m`sura în care se încearc` s` li se
arate c` asemenea pozi]ii sunt nedrepte
fa]` de alt` via]` uman`, fa]` de „alteri-
tate“, recursul autojustificativ invocat
poate lua forma submin`rii realit`]ii
referen]iale la care se face apel moral [i
reducerii ei la categoria strict` de dis-
curs. Din aceasta deriv` negarea oric`rei
responsabilit`]i personale [i a oric`rei
nevoi de revizuire a normelor etice pro-
prii. „Preocuparea etic`“ pare s` dispar`
cu des`vâr[ire atunci când apare ceva
incomod pentru con[tiin]a proprie,
cedând locul deprinderilor deconstruc-
tiviste deja consolidate – [i câte op]iuni
teoretice, institu]ionalizate deja, nu
exist` spre u[urarea con[tiin]ei în mod
„profesionist“! „Educa]ia etic`“ este
proclamat`, în schimb, cu patos atunci
când se propune naturalizarea anomali-
ilor sexuale, de exemplu, printr-un dis-
curs „deschis alterit`]ii [i diversit`]ii“,
retoric` mascând, de multe ori, necesi-
tatea justific`rii teoretice a patimilor
suflete[ti. Aceasta explic` suficient de
bine [i unul din principiile, de ordin
„etic“, pentru care cre[tinismul este
respins atât de virulent în mediile pro-
gresiste ale academiei sau societ`]ii se-
cularizate din zilele noastre – în timp ce
religii orientale, adesea reciclate, doar
poate mult mai relativizante moral [i
ontologic, sunt îmbr`]i[ate cu entu-
ziasm. Cuvintele lui Iisus î[i primesc
[lumea] pentru c` Eu m`rturisesc
astfel confirmarea: „pe Mine M` ur`[te
despre ea c` lucrurile ei sunt rele“
(Ioan 7, 7) sau „De ce nu-Mi pricepe]i
vorbirea? Pentru ca nu-Mi pute]i ascul-
ta cuvântul“ (Ioan 8, 43).
Aici îmi permit s` remarc o alt` con-
tradic]ie a mediului academic ameri-
can: în timp ce identitatea cre[tin` î]i
invalideaz` aproape automat discursul
personal (fiind unul „subiectiv“, „into-
lerant“ sau „anacronic“), identitatea
f`]i[ declarat` de homosexual sau bise-
xual nu invalideaz` niciodat` un dis-
curs în fond autojustificativ despre
valoarea etic` a „diversit`]ii“. Astfel, alte
afi[e din campusul Universit`]ii Prince-
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
ton (lipite în noiembrie de c`tre
„Grupul de Homosexuali Radicali“ din
cadrul universit`]ii) au fost considerate
„progresiste“ din punct de vedere etic în
pledoaria lor pentru ni[te toalete „neu-
tre de gen“ care s` substituie mult prea
„conven]ionala“ distinc]ie a grupurilor
sanitare între cele destinate „femeilor“
[i cele destinate „b`rba]ilor“. Cu alte cu-
vinte, identitatea cultural` nu are un
cadru referen]ial natural, cum este cel
indicat de sexul biologic. Cre[tinii ac-
tivi nu au permisiunea s` protesteze
împotriva acestor abera]ii care ajung s`
violeze dreptul la intimitate al ma-
jorit`]ii. Înc` o dat`, pentru relativismul
academic contemporan toate discursu-
rile sunt egale, dar unele sunt, totu[i,
mult mai egale decât altele.
Întâmpl`tor, nu sunt aliatul celor
care, în spatele scutului „purist“, se
exhib` agresiv sau condescendent fa]`
de homosexuali. Pe de alt` parte, vinde-
carea nu vine socotind boala drept
s`n`tate. Cre[tinismul autentic, de alt-
fel, vorbe[te despre iubirea p`c`tosului
[i despre înfierarea p`catului (prea ade-
sea în]eles juridic) – ceea ce, împreun`,
dau posibilitatea refacerii leg`turii
rupte cu Dumnezeu. Aceast` refacere
are loc la nivelul întregii fiin]e printr-o
împreun`-lucrare cu harul îndumne-
zeitor, dar trece neap`rat prin poc`in]`
sau metanoia – care înseamn` tocmai
„schimbarea min]ii“. Regenerarea mo-
ral` în viziunea cre[tin` este, de alt-
minteri, doar primul pas ascetic necesar
c`tre scopul vie]ii cre[tine, care este
sfin]enia, îndumnezeirea, via]a în Hris-
tos [i, deci, redobândirea asem`n`rii cu
Dumnezeu.
Revenind la distinc]ia men]ionat` la
început, între etic` [i moral`, merit` s`
ne reamintim c`, la origine, cuvântul
„etic`“ indica – în limba greac` – acel
fapt „care provine din deprindere“.
Avem, a[adar, responsabilit`]i etice
reale fa]` de valorile pe care, de multe
ori prea nep`s`tori, le l`s`m s` se trans-
forme în deprinderi, naturalizându-se
astfel cu timpul, colapsând apoi într-o
stare de anestezie emo]ional` genera-
lizat`. De altminteri, lupta înver[unat`
pentru r`sturnarea valorilor a ajuns s`
erodeze sau chiar s` anihileze multe
con[tiin]e morale – punând în criz`
chiar posibilitatea de regenerare (per-
sonal` [i colectiv`) despre care vor-
beam. Limbajul etic care eludeaz` con-
ceptele de „bine“ [i „r`u“ favorizeaz`, pe
de alt` parte, proliferarea degenerat` a
unor concepte ca „alteritate“, „alegere“
sau „diversitate“. Vulgarizate, aceste
no]iuni ajung s` consolideze „dincolo
de bine [i de r`u“ dreptul la suverani-
tate absolut` al patimilor, împotriva
ra]iunii. Noul limbaj „politic corect“ din
mediul academic american ([i nu
numai) tinde, astfel, în mod periculos
spre un fel de nou limbaj de lemn care
s` fac` imposibil`, precum în scenariul
orwellian din 1984, credibilitatea
oric`rui apel la con[tiin]`. Teoriile etice
atât de populare în departamentele de
literatur` ori studii de gen risc`, prin ur-
mare, datorit` contradic]iei flagrante
dintre autoreclama discursiv` [i angaja-
mentul real pe care îl au cu valorile
etice, s` distrug` [i un prea facil, poate,
optimism ini]ial în posibilitatea unei
(re)deschideri autentice a mediului aca-
demic fa]` de cerin]ele etice reale ale
lumii în care tr`im. j
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
47

h
V. Voiculescu
CLXXVI

POEM
Cu chipul t`u pe mas`, trudesc s` m` inspir…

Ca un jongleur ce scoate când fl`c`ri, când cordele

Aceste versuri, scrise s` te desfe]i cu ele,

Din inima mea ars` le-am scos s` ]i le’n[ir.

Sunt psalmii mei de tain`, o rug` necurmat`;

În ei am pus Iubirea lâng` Eternitate

S` lupte cu vr`jma[ul Destin îngem`nate:

M-au p`r`sit [i ele tr`dând cu tine-odat`!

Gr`bit`, c`runte]ea m`’mbrac`’n promoroac`,

Amarnice vântoase de gânduri [i nesomn,

Smuls unul câte unul, de visuri m` dezghioac`…

Pe râpile uit`rii, însingurat, m`’ntomn.

Îndur`-te, coboar` [i vino de m` vezi

Pân’ nu s’a[tern pe mine solemnele z`pezi.

Sâmb`t`, 5 martie 1955 b

Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginar`, Humanitas, 2006

48
Capitalizarea
modern` a urii
PERSPECTIVE
o RODICA BINDER o
U
ZITATA sintagm`
„unde iubire nu e
nimic nu e“ – de ex-
trac]ie biblic`, dar
avînd str`vechi re-
verbera]ii literare [i mai re-
cente sediment`ri psi-
hanalitice – este din nou pus`
în discu]ie în ultima vreme de
apari]ia unor teorii care
conced for]ei de ac]iune a urii,
mîniei, resentimentelor, pe
scurt thymos-ului, un anumit
„dinamism ontologic“, o im-
portan]` aproape egal` cu cea
acordat` eros-ului sau li-
bidoului în istoria culturii [i a
omenirii.
La un an dup` atentatele de
la 11 septembrie 2001, Oriana
Fallaci î[i intitula Furie [i Mînie
incendiarul pamflet îndreptat
atît împotriva fanatismului is-
lamic cît [i a indolen]ei „lumii
civilizate“. Doi ani mai tîrziu,
André Glucksmann urm`rea
într-un volum intitulat Ura
revenirea în actualitate a aces-
tei for]e elementare îndreptate
din direc]ii diferite asupra a
trei ]inte deopotriv` reale [i
imaginare, mitologice: Ameri-
ca, evreii [i femeile. În aceea[i
perioad`, Alain Finkielkraut [i
Peter Sloterdijk dialogau
despre starea lumii, într-un
volum de peste 200 de pagini,
publicat în francez`. În cuprin-
sul acestuia, la un moment dat,
filozoful german îi atrage
aten]ia interlocutorului s`u
asupra analizei pe care
Nietzsche o face resentimentu-
lui – nu numai în termeni psi-
hologici, ci [i politici. Mai mult
înc`, Nietzsche ar fi întrev`zut
în resentiment o autentic`
putere mondial`. Cîteva rîn-
duri mai sus, Sloterdijk opina,
l Peter Sloterdijk
referindu-se la radicalismul
politic al stîngii, c` suprema
competen]` moral` s-ar ivi
atunci cînd indignarea s-ar în-
tîlni cu o con[tiin]` curat` [i
cu voin]a de a ac]iona. Iar cînd
indignarea se combin` cu
dorin]a de a ac]iona iar convin-
gerea unei superiorit`]i morale
cu accesul liber la un depozit
de muni]ii, catastrofa devine
iminent`. Prin extrapolare, for-
mula ar putea furniza o expli-
ca]ie, laconic` dar
conving`toare, a tot ceea ce s-a
întîmplat în lume dup`
pr`bu[irea celor dou` turnuri
gemene la New York, spul-
berînd [i mitul unui sfîr[it al
istoriei. În acela[i dialog cu
Alain Finkielkraut par a se afla
originile celui mai recent eseu
filozofic al lui Peter Sloterdijk,
Zorn und Zeit (Mînie [i Timp),
titlul fiind o aluzie v`dit` la
Sein und Zeit a lui Heidegger.
Doar c` în eseul s`u „politi-
co-filozofic“ Peter Sloterdijk
dezvolt` ideea nietzschean` a
capitalului de ac]iune al
mîniei, invocînd, ca formul`
fondatoare a Occidentului,
celebrul început al Iliadei:
„Cînt` zei]` mînia ce-aprinse
pe Ahil Peleianul/ patima
crud` ce-aheilor mii de
amaruri aduse“. Retoric, filozo-
ful german se întreab` dac`
acest sentiment – pe cît de
omenesc, pe atît de straniu [i
agresiv – trebuie s` fie
neap`rat refulat, înfrînat, neu-
tralizat. Sunt întreb`rile pe
care modernitatea confruntat`
cu supravie]uirea în for]` a
acestui sentiment [i le pune,
nedumeriri care nu mai au
nimic de-a face cu lumea „ho-
meric`“. Aceasta poate [i
ZORN UND ZEIT
Politisch-Psychologischer
Versuch, Suhrkamp Verlag,
2006, 356 p.
fiindc` – în deja citatul dialog
cu Finkielkraut – filozoful ger-
man întrevedea în Eneida lui
Vergiliu un alt statut al eu-
ropenilor: acela de învin[i, de
refugia]i în c`utarea p`mîntu-
lui f`g`duin]ei, arhetipul lor
fiind Eneas, eroul superînfrînt
al r`zboiului troian purtîndu-[i
pe umeri b`trînul tat`,
r`mînînd îns` capabil s` înve]e
s` redevin` înving`tor. Chiar
cu pre]ul mîniei?
Într-un interviu pe care-l
acorda presei cu prilejul
lans`rii recentului s`u eseu, su-
permediatizatul Sloterdijk –
aflat întotdeauna în posesia
unor explica]ii pe cît de sim-
ple, pe atît de originale – le
reamintea cititorilor c` Thy-
mosul ca [i Erosul au fost din-
totdeauna cele dou` for]e ele-
mentare, fundamentale ale
omenirii, ele stînd [i în spatele
fenomenelor politice. Iar dac`
despre Eros s-a scris enorm,
despre Thymos prea pu]in. {i
asta, atrage aten]ia autorul, în
condi]iile în care revolta, con-
sternarea, mînia produse de o
nedreptate, frustrarea generat`
de nerecunoa[terea unor
calit`]i, arogan]a genereaz`
tensiuni care fundamenteaz`
chiar politicul. Din acest
motiv, volumul Mînie [i Timp
este o nou` teorie psiho-
politic` – sau, cu cuvintele au-
torului, „o analiz` thymotic`“.
Dar ce-i cu în]elepciunea, cu
inteligen]a, cu cump`tarea?
Dac` intelectul poate ]ine în
frîu cei doi poli, Erosul [i Thy-
mosul, se poate vorbi de un
miracol iar ordinea astfel insti-
tuit` este vulnerabil` [i pre-
car` – afirm` Sloterdijk în in-
terviul citat, furnizînd cîteva
chei de lectur` ale eseului s`u.
Una dintre ele este cea reli-
gioas` – pe care poate cititorul
contemporan nu o va savura,
crede autorul, dar care este
util` pentru a demonstra în ce
fel, dup` ce „Dumnezeu a
murit“, secularizarea Europei
în ultimii 200 de ani a
modificat statutul „Judec`]ii de
apoi“, transformînd istoria
omenirii în chiar tribunalul
acesteia. Mînia thymotic` a se-
menilor no[tri s-a înte]it,
suferin]a este cînt`rit` în
aceast` lume, iar r`zbunarea se
metamorfozeaz` în program
politic. Punctele de vedere sunt
radicale, îns` întru totul adec-
vate evenimentelor [i
evolu]iilor în care se distinge
cu ochiul liber [i de la mare
distan]` „lucrarea mîniei“: re-
volu]ia francez`, revolu]ia
rus`, regimurile comuniste, fa-
natismul islamic.
Aflat poate înc` sub impe-
riul impresiilor l`sate de
descinderea f`cut` în
intersti]iile capitalului, în
paginile penultimei sale c`r]i
Sloterdijk analizeaz` dincolo
de „eros“, în termeni econo-
mici, fenomenele „thymotice“,
poten]ialul lor energetic,
evolu]ia lor temporal`, carac-
terul lor pragmatic.
Prima parte a eseului, dup`
capitolul introductiv, se ocup`
de „afacerile mîniei în general“:
agresorul poate fi întrev`zut ca
un creditor, unul din
proiectele mîniei este
r`zbunarea, b`ncile de mînie
sunt revolu]iile, iar una din
condi]iile capitaliz`rii mîniei
ar fi sîngele rece cu care pe
de-o parte ura [i revolta sunt
continuu alimentate, pe de
alta, bine ]inute în frîu pentru
a exploda la momentul dorit [i
prev`zut. Oprindu-se asupra
dinamicii prerevolu]ionare [i
asupra imensului poten]ial de
negativitate al revolu]iilor, Slo-
terdijk recomand` lectura [i
face aluzii la con]inutul lui
Sein und Zeit, scrierea lui Hei-
degger, dar [i la textele lui
Marx [i Lenin, devenite real-
mente „ilizibile“ pentru con-
temporanii afla]i în deplina
posesie a „reflexelor lor intelec-
tuale, morale [i estetice“.
Sloterdijk este bîntuit de în-
doiala c` cititorii nu ar priza
„ex-cursurile teologico-reli-
gioase“ ale traiectoriilor is-
torice ale Thymosului.
Gre[e[te, de vreme ce acest
capitol al c`r]ii este unul din
cele mai relevante din perspec-
tiva istoriei culturale a
„mîniei“. Vechiul Testament,
genealogia militantismului,
apocaliptica iudaic` [i cre[tin`,
depozitele infernale ale mîniei,
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
elogiul purgatoriului – sunt
popasurile f`cute pe lungul
drum de domesticire [i „mana-
gement“ religios al mîniei:
„Dup` ce ne-am întors în tim-
purile moderne, ne este dat s`
vedem un cer înc`rcat, acope-
rit de norii furtunilor politice.
Stratul este sfî[iat într-un sin-
gur loc: acolo se z`re[te steaua
ro[ie a revolu]iilor din R`s`rit,
sclipind nelini[tit deasupra
scurtului secol XX“. Acestei
sîngeroase sclipiri îi consacr`
autorul capitolul al treilea al
c`r]ii, avînd drept motto un
fragment din poemul lui
Maiakovski intitulat „150 de
milioane“, un text de o infer-
nal` agresivitate, prevestind
tot ceea ce se va comite în nu-
mele totalitarismului ro[u,
considerat de filozoful german
„o banc` mondial` a mîniei“,
în care pot fi depuse „proiecte
de r`zbunare [i explozibil
moral“. Sloterdijk nu omite
nici tezele lui Ernst Nolte, care
atribuise fascismului de stînga,
bol[evismului, func]ia de pre-
decesor al na]ional-socialismu-
lui, acesta din urm` fiind „o
banc` na]ional` a mîniei“. Ple-
tora de metafore la care re-
curge filozoful, de[i nu con-
tribuie la o mai profund`
în]elegere a celor dou` forme
de totalitarism, reu[esc s`
traseze linii clare de
demarca]ie între cele dou`
modalit`]i de a capitaliza
mînia [i de a o investi apoi în
proiecte uciga[e. Catastrofele
secolului XX pot fi puse [i în
contul radicalismelor moderne
care „sub pretexte materialiste
sau idealiste au încercat s`
satisfac` mînia colectiv`
împingînd-o pe c`i neb`tute,
care, ocolind instan]ele media-
toare, parlamentele, tri-
bunalele, dezbaterile publice,
duceau spre uria[e eliber`ri de
energii vindicative nefiltrate,
resentimente [i pulsiuni exter-
minatoare“. Din aceast` per-
spectiv`, este evident [i încotro
ar putea duce în zilele noastre
„furor“-ul fanaticilor islami[ti.
j
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
Despre religie,
violen]` [i literatur`
o OVIDIU OLAR o
D
ESPRE cazul Tana-
cu s-a scris mult [i
s-a vorbit enorm.
Moartea suspect` a
unei tinere cu grave
tulbur`ri psihice într-o m`n`s-
tire pierdut` pe harta Moldovei,
în urma unui proces de exor-
cizare e[uat, a [ocat opinia pu-
blic`. „}ara c`pi]elor de fân, a
c`ru]elor trase de cai [i a biserici-
lor noi, cu clopotni]e îmbr`cate
în zinc ce str`lucesc la soare“ –
dup` cum se exprima The New
York Times – reu[ea s` uimeasc`
lumea întreag`.
Dou` luni mai târziu, asasi-
narea fratelui Roger Schultz,
fondatorul [i liderul spiritual al
comunit`]ii ecumenice de la
Taizé, avea s` confirme statutul
de zon` crepuscular`, ireal` [i
paranormal` al României. Mis-
tic` [i ezoteric`, eterna [i fasci-
nanta patrie a prin]ului Dracula
se v`dea, o dat` în plus, a fi des-
tina]ia optim` atât pentru turi[-
tii înseta]i de senza]ii tari cât [i
pentru jurnali[ti.
La mijlocul secolului al
XVII-lea, c`lug`rul franciscan
Marco Bandini viziteaz` comu-
nit`]ile catolice dintre Carpa]i [i
Prut. Însemn`rile sale descriu
cu lux de am`nunte practici de
alungare a demonilor ce implic`
legatul de stâlpi, înfometarea,
înmuierea oaselor în b`taie sau
arderea cu fierul înro[it în foc.
{tia prea bine c`, uneori, se
putea întâmpla ca odat` cu dra-
cul s` ias` [i sufletul din „închi-
soarea trupului“. Pe ansamblu
îns`, eficien]a rug`ciunilor [i a
aghiasmei i se p`rea absolut im-
presionant`.
Acele vremuri erau totu[i de
mult apuse. Prin urmare, ziarul
francez Le Monde îi comisiona
celebrului Pascal Bruckner – filo-
zof, romancier [i eseist – un re-
portaj amplu despre soarta nefe-
ricit` a „Posedatei din Moldova“.
„Un fait-divers
gothique et
roumain“
Publicat pe 22 decembrie
2005, articolul lui Bruckner de-
scria un univers lugubru, umed,
întunecat [i rece c`ruia Dum-
nezeu însu[i îi refuzase harul.
Înv`luite în cea]`, c`zute parc`
în trans`, personajele principale
par desprinse dintr-un film de
groaz`. Nici m`car avocatul
ap`r`rii nu face excep]ie. Acum
invoc` divinitatea [i clameaz`
obsesiv, cu lacrimi în ochi, nevi-
nov`]ia clientului s`u. Acum
vorbe[te repezit, minute în [ir,
de un complot al Securit`]ii [i de
o tentativ` de compromitere a
[anselor de integrare european`
a României. Acum, în sfâr[it, îl
compar` pe preot cu stare]ul
Zosima al lui Dostoievski.
La polul opus, mitropolitul
Daniel refuz` orice dialog, iar
episcopul de Hu[i îi invit` pe
francezi s`-[i vad` de „]iganii“
care ard Parisul. Cât despre
fratele acuzatului, pe ecranul
telefonului s`u mobil se z`re[te
proiectat` o imagine a lui Hris-
tos. „Venit s` v`d un c`lug`r
acuzat de omor involuntar,
m-am trezit într-un film poli]ist
(…), un remake nereu[it al anilor
’70“. „E[ti pe cale s` devii român,
îl avertizeaz` pe autor o prieten`
care-l înso]e[te. Aici, limita între
luciditate [i paranoia este sub-
]ire.“
Brusc, reprezentantul spiritu-
lui „modern“ î[i d` seama c` a
p`truns într-o alt` dimensiune.
Faptul divers pe care îl anchetea-
z` devine revelator. O „crim` de
prost gust“ ca oricare alta pune
o ]ar` întreag` fa]` în fa]` cu un
trecut pe care ar vrea s`-l evite,
dar nu poate:
„Noua fervoare postcomu-
nist` – spune Bruckner – s-a re-
întors în întregime c`tre moa[te
[i miracole. An dup` an, în oc-
tombrie, mii de pelerini se în-
dreapt` c`tre catedrala din Ia[i
pentru a atinge moa[tele Sfintei
Parascheva, protectoarea celor
nec`ji]i, [i dorm afar` în frig.
Dac` vechiul regim r`spân-
dise mizeria în numele progre-
sului, de ce s` nu a[tep]i prospe-
ritatea de la credin]`? Comunis-
mul nu s-a mul]umit s` lase in-
tacte vechile supersti]ii. Le-a
înt`rit, prezentându-se drept
agentul unei gândiri ra]ionale
infailibile, care a sfâr[it îns` în
demen]` [i fars`. De atunci,
ra]iunea pare nebun` [i nebunia
ra]ional`.
A[a cum îmi spune Nicolae
Manolescu, personalitate emi-
nent` a vie]ii literare bucure[-
tene [i pre[edinte al Uniunii
Scriitorilor, tocmai tinerii cu
studii la Harvard, Oxford, Paris
sau Berlin îmbr`]i[eaz`, odat`
întor[i acas`, dogma religioas`
în mod intransigent“.
Treptat, sub ochii cititorilor
prinde contur o societate pro-
fund disfunc]ional`, ai c`rei
membri joac` o tragedie a ero-
rilor.
Un roman jurnalistic
E greu s` fii de acord cu toate
afirma]iile scriitorului francez.
P`rerile sale preconcepute sunt
adesea vizibile cu ochiul liber.
Din cauza limbii, a cet`]eniei [i
a educa]iei, numeroase aspecte
ale problemei îi r`mân inaccesi-
bile. Nu po]i, totu[i, s` nu-i dai
dreptate atunci când invoc`
lipsa de profesionalism de care
au dat dovad`, rând pe rând, cei
implica]i – fie ei medici, poli]i[ti,
judec`tori sau fe]e biserice[ti.
Nu po]i nici s` protestezi când
acuz` mass-media c` ar fi ex-
ploatat f`r` m`sur` incidentul,
„fabulând dup` plac“; din p`-
cate, în bun` tradi]ie româneas-
c`, judec`]ile de valoare au pre-
cedat investiga]ia [i analiza. In-
jurii f`r` num`r au fost profe-
rate. Etichete au fost lipite în
grab`, dar temeinic. Peste noap-
te, l`ca[ul de cult de la Tanacu a
devenit un veritabil câmp de
lupt`. „Moderni[tii“ [i-au încru-
ci[at armele cu „conservatorii“,
„na]ionali[tii“ cu „ecumenicii“ [i
„laicii“ cu „îmbiserici]ii“. Câteva
voci – acelea[i de mul]i ani în-
coace – s-au demarcat prin calm
[i echilibru. Au fost acoperite
repede de vacarmul mul]imii.
Apoi, oboseala [i-a spus cu-
vântul. Apele au revenit în
matc`. Peste toate s-a a[ternut
t`cerea, f`r` ca necunoscutele
s`-[i fi g`sit rezolvarea. Abia
acum, la un an distan]`, un
„roman jurnalistic“ vine s` recu-
pereze, pe cât posibil, ceea ce
Andrei Ple[u numea „comuni-
carea sobr` [i responsabil`“.
Spovedanie la Tanacu, cartea
Tatianei Niculescu Bran, redac-
tor-[ef al radio BBC World Ser-
vice – redac]ia în limba român`,
reprezint` „o transcriere drama-
tizat` [i adesea literal`“ a peste
patruzeci de interviuri luate la
fa]a locului. Autoarea recurge
la o formul`, the non-fiction novel,
brevetat` de Truman Capote
prin capodopera In Cold Blood: A
True Account of a Multiple Murder
and Its Consequences (1965). Cu
talent [i discre]ie, ea reconstitu-
ie o versiune credibil` a eveni-
mentelor care au dus la decesul
Irinei Cornici.
Spre deosebire de Bruckner,
l Tatiana Niculescu Bran,
49
CREDIN}~ {I CREDIN}E
tonul este mult mai temperat.
Eseistul prefer` asocierile scli-
pitoare de idei [i de imagini. „Da-
niel Corogeanu, ou l’esthétique
de la pilosité: sur ses photos,
avec sa longue barbe rousse et
mousseuse, ses yeux ardents,
son bonnet noir, il évoque un
Christ un peu exalté de l’époque
hippie. Il a cette douceur des fa-
natiques que l’on voit sur les
peintures des martyrs“. Ro-
manciera (sau jurnalista?) în-
cearc`, dimpotriv`, s` surprind`
resorturile intime ale persona-
jelor: „Î[i trase peste el un macat
sub]ire de lân` [i adormi mân-
dru de barba lui lung` [i ro[cat`
care ]inea uneori de cald, în chi-
lia jilav`, cu p`mânt pe jos, alte-
ori ca semn al în]elepciunii“.
Imaginea de ansamblu care se
degaj` este îns` în mare m`sur`
aceea[i. În cuvintele doctorului
Silvestrovici, „schizofrenia Irinei
este schizofrenia societ`]ii în-
tregi“.
Exist` teritorii culturale pe
care prefer`m s` le popul`m
mai degrab` cu fantasme decât
s` le investig`m lucid. La ad`-
postul unor formul`ri cu min`
rezonabil`, plas`m, mai mult
sau mai pu]in con[tient, preju-
dec`]ile [i interesele noastre –
aceasta când nu avem de-a face,
pur [i simplu, cu o lene intelec-
tual`, molipsitoare, suprapon-
deral`. Iat` de ce, cred eu, în
cazul Tanacu avem to]i partea
noastr` de vin`. De[i a[ezate din
start sub semnul literaturii, an-
chete precum cea a Tatianei Ni-
culescu Bran ne pot ajuta s` ne-o
asum`m. Prin dialog. Altfel, ar fi
o imens` [i repetat` pierdere de
vreme. j
SPOVEDANIE
LA TANACU.
ROMAN JURNALISTIC
Humanitas 2006

50
Compasiune [i adev`r
PRESA CULTURAL~
o ALEXANDRU GABOR o
h „Nu cunoa[tem nici o societate
care a ajuns la prosperitate [i
libertate f`r` ca schimbul voluntar
s` fi fost principiul s`u dominant de
organizare“ (Milton Friedman)
Fiul unor emigran]i evrei pleca]i din
ora[ul Cern`u]i, Milton Friedman a
murit pe 16 noiembrie, la vârsta de 94 de
ani. Pu]ini economi[ti [i filosofi politici
au fost mai influen]i în întreaga lume –
un titlu din The Washington Times îl
nume[te: „Economistul secolului“. Fried-
man a cunoscut parcursul unui eretic, în
raport cu dominan]a politicilor keyne-
siene, devenit arhitectul succesului politi-
cilor neoconservatoare promovate de
Thatcher [i Reagan, dar [i „p`rintele“
taxei unice, adoptat` mai ales în lumea
post-totalitar`, est-central european`.
N`scut în Brooklyn în 1912, urmeaz`
Chicago University [i, mai târziu, este
privit ca lider al orient`rii economice
„Chicago School“, în esen]` o pledoarie
pentru reîntoarcerea la principiile libera-
lismului clasic. De numele s`u se leag`
ideile monetarismului, lupta împotriva
infla]iei, conceptul de „rat` natural` a
[omajului“, voucherele pentru educa]ie [i
eliminarea recrut`rii obligatorii în Ame-
rica. În 1976 a primit premiul Nobel pen-
tru economie. Presa interna]ional` co-
menteaz` dispari]ia lui Friedman în su-
perlative: „cel mai înzestrat intelect în
lupta pentru pie]e libere [i indivizi liberi“
(The Washington Times, 17 noiembrie),
„un campion neobosit al libert`]ii“ (The
Sun, 20 noiembrie), „marele ap`r`tor al
capitalismului pie]ei libere“ (The Times,
21 noiembrie). Dintre ideile (presupuse)
excentrice: în 2005 Milton Friedman a
semnat într-o campanie interna]ional` de
legalizare a cannabisului, argumentînd c`
singurul mod de a controla drogurile este
scoaterea lor pe pia]` [i accizarea lor, la fel
ca alcoolul sau tutunul („Economistul
care a ar`tat direc]ia lui Thatcher“, The
Sunday Times, 19 noiembrie).
h „Ei nu vor s` fie constrîn[i s`
aleag` între Statele Unite [i Europa“
(F. Stephen Larrabee)
Dilemele Europei centrale [i de est sunt
subiectul articolului „Pericole [i condi]ii
favorabile“, semnat de F. Stephen Larabee
în ultimul num`r din Foreign Affairs
(nov.-dec.). În vreme ce actorii pro-pia]` [i
euro-optimi[ti par a bate în retragere,
frustr`rile generate de inegalit`]i conduc
tot mai mult spre o nou` re]et` ideolo-
gic`: populism, na]ionalism, protec]io-
nism economic, intoleran]` fa]` de mi-
norit`]i (ex. discursul partidului geme-
nilor Kaczynski, Lege [i Dreptate, la
adresa minorit`]ilor sexuale) [i euro-scep-
ticism. Pe de alt` parte, Europa veche
protejeaz` anumite industrii strategice,
gener\nd iritare. Notorii sunt cazurile
Spaniei [i Fran]ei, care au încurajat fu-
ziuni ale companiilor (Endesa [i Gas Na-
tural [i, respectiv, Gaz de France [i Suez)
pentru a preveni preluarea lor de c`tre
gigan]ii energetici. Concluzia autorului
este c` „un continent sl`bit [i divizat nu
este un atu, ci un punct slab pentru
Statele Unite“, iar America ar trebui s` se
implice mai mult în sprijinirea integr`rii
europene a noilor membri. În mandatul
Germaniei la pre[edin]ia UE din prima
jum`tate a lui 2007, Europa central` [i de
est ar putea dep`[i „criza de identitate“,
descris` în 2003 de Romano Prodi prin
avertismentul c` „nu po]i încredin]a
portofelul Europei [i securitatea
Americii“.
h „Nu este surprinz`tor c` partidul
succesor românesc al comuni[tilor a fost
mai înclinat s` imite omologii s`i occi-
dentali decât Partidul Socialist Bulgar, fie
[i numai de dragul aparen]elor“ (John
Ishiyama)
John Ishiyama, profesor la Truman State
University, analizeaz` în Politics & Policy
(vol. 34, 2006) în ce m`sur` teoria „euro-
peniz`rii“ stîngii occidentale se aplic` [i
partidelor socialiste sau social-democrate
post-comuniste. Mai precis, au reu[it po-
liticile orientate spre pia]` s` substituie
catehismul marxist, a[a cum stau lucru-
rile în Vest? Cercetarea sa comparativ` se
opre[te asupra Partidului Socialist Bulgar,
Partidului Comunist din Boemia [i Mo-
ravia, Partidului Social Democrat [i
Stîngii Democrate din Slovacia. M`sura-
rea variabilelor implic`, printre altele,
crearea unei dimensiuni pro/anti reform`
prin analiza tematic` a programelor de
partid. Autorul conchide c` stînga slo-
vac` [i cea româneasc` sunt în mai mare
m`sur` „europenizate“, spre deosebire de
sociali[tii bulgari sau comuni[tii cehi.
Diferen]a dintre partidele succesoare
român [i bulgar ar avea leg`tur` cu fap-
tul c` „regimul comunist sub Ceau[escu
a avut o istorie a independen]ei fa]` de
Moscova“, iar regimul lui Jivkov a fost
unul „conservator [i statornic pro-sovie-
tic“. Complet debusola(n)t r`mîne Par-
tidul Comunist din Boemia [i Moravia,
care înc` înfiereaz` „democra]ia burghe-
z`“ [i „exploatarea capitalist`“.
h „Ceea ce ni se promite este o
melodram`, cu România în rolul
tinerei ingenue [i al treilea Reich în
rolul seduc`torului diabolic“ (Maria
Bucur)
{i editurile de prestigiu pot publica lu-
cr`ri deplorabile. Una dintre ele este
România în calea r`ului (Romania in Harm’s
Way 1939-1941) semnat` de Nicholas
Constantinesco. Ceea ce te pune pe gîn-
duri este c` ea apare la Columbia Univer-
sity Press, în seria East European Mono-
graphs. Maria Bucur, profesoar` de istorie
est-european` la Indiana University, scrie
pentru Central European History no. 39
(2006) o recenzie în care nu-[i disimu-
leaz` indignarea. Cartea are de toate – ne-
ga]ionism al Holocaustului românesc,
insuficient` documentare, reabilitarea
lui Antonescu, ideea „confisc`rii proprie-
t`]ilor comunit`]ii evreie[ti ca mijloc de
a alimenta economia româneasc`“ (!) –
pentru a fi recomandat` ca cea mai de ne-
în]eles alegere a unei edituri academice
americane. Folosind tipologia lui Michael
Shafir, din expunerea recenzentei se
în]elege c` monografia se înscrie (cel pu-
]in) în stilistica „nega]ionismului deflec-
tiv“, adic` este o form` specific` a sindro-
mului general al «externaliz`rii nevi-
nov`]iei»“ (v. Între negare [i trivializare
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
prin compara]ie: Negarea Holocaustului în
]`rile postcomuniste din Europa Central` [i
de Est, Polirom, 2002). Maria Bucur se în-
treab`: „este cineva în birourile de la Co-
lumbia University Press care are cuno[-
tin]` [i îi pas` de astfel de subiecte?“. În-
trebare desigur retoric`.
h „În cazul lui Cioran,
compasiunea nu este inamicul
adev`rului“ (Joseph Frank)
The New Republic (20 noiembrie 2006)
cuprinde un comentariu-recenzie privind
genera]ia interbelic` – „Gînditori [i min-
cino[i“, de Joseph Frank, profesor de lite-
ratur` comparat` la Stanford. Un portret
de grup este reconstituit pornind de la
cartea Martei Petreu, Un trecut deocheat sau
„Schimbarea la fa]` a României“ (An Infa-
mous Past: E.M. Cioran and the Rise of Fas-
cism in Romania), [i cea a Alexandrei
Laignel-Lavastine în edi]ia francez`, Cio-
ran, Eliade, Ionesco: L’oubli du fascisme. În
decorul anilor ’20 – criza ra]ionalismului
[i a democra]iei, misticismul, viziunea or-
ganicist` întunecat` inspirat` de Spen-
gler, antisemitism [i xenofobie –, repre-
zenta]iile lui Nae Ionescu produc „o in-
fluen]` hipnotic`“ asupra auditoriului [i
a celor trei viitoare nume ale scepticismu-
lui, absurdului [i religiei. Punctînd cîteva
episoade din biografia celor trei, obiec]ia
general` a lui Joseph Frank este c` Ale-
xandra Laignel-Lavastine sugereaz` o
pist` hermeneutic` eronat`. Anume c`
„jocul secret de proiec]ii, calcule [i ascun-
deri“ este în mod egal complice la fuga
fiec`ruia de trecut, îns` nuan]ele, griul ar
spune cu totul altceva. Neasumarea tre-
cutului nu mai las` loc îndoielilor în
cazul lui Eliade (autorul consult` jur-
nalul acestuia de la Chicago University),
pe cînd Ionesco a denun]at rinocerizarea
colectivist`, fie fascist`, fie comunist`:
dramaturgul a semnat peti]ii pentru a
sprijini Prim`vara de la Praga, dreptul
evreilor sovietici de a emigra [i s-a al`tu-
rat ac]iunilor Amnesty International. În
acela[i sens e citat` prietenia lui Cioran
cu Benjamin Fondane (gînditorul inter-
vine împreun` cu Jean Paulhan [i ob]ine
eliberarea lui Fondane, îns` acesta refuz`
s` plece f`r` sora sa iar cei doi sfîr[esc la
Auschwitz) sau cu poetul de limb` ger-
man` Paul Celan, ce nu pot trece drept un
simplu cover, alibi pentru fragmentele
sale din tinere]e. Rememorînd anii de la
Paris [i conversa]iile cu „scepticul nemîn-
tuit“ privind literatura rus`, Joseph Frank
scrie: „personalitatea sa fascinant`, ex-
trem de sardonic` [i auto-ironic` pe care
am cunoscut-o nu putea s` fi fost un ma-
nipulator con[tient, angajat deliberat în
exerci]iul am`girii“. j
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
Evelyn Waugh
Bomba zilei
o RADU PARASCHIVESCU o
S
~ încep cu un pasaj sugestiv:
„{tii, mai ai multe de înv`]at
despre jurnalism. Uite cum st`
treaba. {tire se cheam` ceea ce
vrea s` citeasc` un neica ni-
meni c`ruia nu-i prea pas` de nimic. {i se
nume[te [tire numai pân` o cite[te. Dup`
asta, nu mai reprezint` nimic. Noi suntem
pl`ti]i s` furniz`m [tiri. Dac` altcineva a
trimis un articol înaintea noastr`, articolul
nostru nu mai e [tire. Bineîn]eles, mai sunt
[i detaliile picante. Picanteriile sunt o
gr`mad` de vorbe goale despre nimic“ (p.
117). V` sun` cunoscut? Da, fire[te.
Murmura]i cuvintele astea de câteva ori
pe s`pt`mân`, când deschide]i ziarul, [i
vede]i nimicul prezentat drept ceva.
Sunt câteva rânduri definitorii pentru
starea presei de azi, fapt care l-a îndem-
nat pe Alexandru Matei s` citeze frag-
mentul într-o prefa]` de calitate, cel
pu]in la fel de bun` ca traducerea Vio-
ric`i Boitor. Un singur fapt neobi[nuit:
Bomba zilei (Scoop, în original) a ap`rut
în 1938, ceea ce înseamn` dou` lucruri:
fie detenta vizionar` a lui Evelyn
Waugh e la fel de ambi]ioas` ca a lui
George Orwell cel din 1984, fie dife-
ren]ele dintre presa britanic` din anii
1930 [i ziarele române[ti de dup` 2000
sunt minuscule, dac` or fi existând cu
adev`rat.
„Zilei“, al doilea cuvânt din titlul ro-
mânesc al c`r]ii lui Waugh, este o pro-
b` de inspira]ie a traduc`toarei. În jurul
lui se aranjeaz` priorit`]i [i interese,
manevre abrupte [i decizii nete, combi-
na]ii inedite [i discursuri-petard`. Pen-
tru cele mai multe jurnale, ancora în
imediat e premisa succesului. Ajunge s`
ne oprim asupra câtorva titluri de ziare
(reale sau n`scocite) [i ne l`murim. Bu-
n`oar`, în romanul tradus de Viorica
Boitor exist` o competi]ie acerb` între
dou` surate jurnalistice: Bruta zilei (The
Daily Brute) [i Bestia zilei (The Daily
Beast). E vorba, fire[te, de aceea[i M`rie
cu alt` p`l`rie. De dou` concurente care
î[i disput` aten]ia [i buzunarul cump`-
r`torului. Trimiterea e str`vezie pentru
cei care [tiu c` Evelyn Waugh a fost co-
respondent de r`zboi al ziarului londo-
nez The Daily Mail în Etiopia (fosta Abi-
sinie), de unde a relatat despre r`zboiul
din 1935 dintre africani [i italieni. Dar
exemplul englez nu e singular. Cititorul
român are la rândul lui de ales între pu-
blica]ii – existente, nu inventate – care,
privite din afar`, pot stârni confuzie, câ-
t` vreme se numesc Jurnalul, Cotidianul,
Ziarul sau Gazeta. Mai mult, menghina
celor dou`zeci [i patru de ore func]io-
neaz` [i la noi, unde asigur` – cel pu]in
prin titluri – aceea[i cuplare febril` la
ce se petrece ast`zi, în clipa de fa]` (Eve-
nimentul zilei, Azi, Prezent, Acum etc.).
Pentru orice traduc`tor, întâlnirea
cu umorul englez e un examen mar-
cant. Textul abund` în jocuri de cu-
vinte, paronime [i trimiteri ce reclam`
o minte vioaie [i un condei alert. Une-
ori construc]iile din englez` sunt im-
posibil de transpus în român`, situa]ie
în care singura variant`, la care ape-
leaz` [i Viorica Boitor pentru cartea de
fa]`, r`mâne nota infrapaginal`. De la
Saki la P.G. Wodehouse [i de la Tom
Sharpe la Nigel Williams, to]i proza-
torii din registrul comic îl solicit`, une-
ori pân` la tortur` psihic` [i insomnie,
pe traduc`tor. Evelyn Waugh î[i merit`
locul în aceast` galerie de nume, iar
Bomba zilei e o fars` pe cât de spumoas`
la citire, pe atât de greu de turnat în
tiparul limbii române. Tocmai de aceea,
îndr`znesc s` spun c` pentru Viorica
Boitor traducerea c`r]ii lui Waugh a
fost o cre[tere de nivel necesar`. Dac`
nu m` în[el, Viorica Boitor a tradus deja
pentru Polirom dou` romane ale lui
Alexander McCall Smith (Lacrimi de
giraf` [i Agen]ia de detective nr. 1) [i unul
al lui Plum Sykes (Blonde de milioane). Ea
s-a exersat, în felul `sta, în subtilit`]ile
romanului englez, i-a studiat capcanele
[i a preg`tit terenul pentru întâlnirea
cu Evelyn Waugh.
Întrebarea vine de la sine: trece tra-
duc`toarea peste [tacheta exigen]ei?
R`spunsul scurt e „da“. Versiunea
româneasc` e bun`, chiar foarte bun`,
pentru c` p`streaz` ne[tirbit hazul ori-
ginalului, atmosfera burlesc` [i sprinte-
neala dialogului. R`spunsul lung im-
plic` o serie de retu[uri care, aplicate fie
de traduc`toare, fie de redactorul c`r]ii,
ar fi rezolvat micile pete ale unui tablou
altminteri izbutit. Sunt sc`p`ri pasabile,
dar care provoac` m`runte cârcoteli
cititorului pedant. Intr` aici o suit` de
cacofonii evitabile, anumite expresii de
o statornic` incorectitudine, folosite
abuziv de mult` lume (de exemplu, per-
sonajul care nu „ia masa“, ci „serve[te
masa“) [i tratarea uneori neglijent` a
concordan]ei timpurilor. Nu e mult [i
nu e grav, îns` f`r` aceste fisuri ten-
cuiala traducerii i-ar fi impresionat
pân` [i pe chi]ibu[arii de voca]ie. În
rest, hot`rât lucru, apari]ia Vioric`i
Boitor este un câ[tig pentru breasl` [i o
promisiune care va fi, probabil, onorat`
prin eforturi viitoare. Cu atât mai mult
cu cât Viorica Boitor este, din câte [tiu,
o traduc`toare tân`r`, cu poft` de lucru
[i dragoste pentru meserie.
Bomba zilei nu pune degetul doar pe
rana senza]ionalismului din pres`, ci [i
pe inadecvarea flagrant` a unor ziari[ti
pu[i s` comenteze ceea ce nu pricep.
Exemplul cel mai nimerit vine din
partea [efului sec]iei de politic` ex-
tern`, care, într-o imagine memorabil`,
se str`duie[te s` descopere capitala is-
landez` Reykjavik pe un glob p`mân-
tesc mai misterios ca niciodat`. Ama-
torismul gros e dublat de un reflex de
obedien]` exersat aproape cu voluptate
de acela[i personaj de poveste, pe nume
Salter. Acesta e incapabil s`-i dea
r`spunsuri negative patronului, lordul
Copper, preferând „nu“-ului obi[nuit
formula pufos-echivoc` „pân` la un
punct“. În schimb, „da“-ul cerut de alte
întreb`ri se transform` într-un entu-
ziast „absolut, lord Copper“. În apari]iile
lui slugarnice, evocatoare ale predece-
sorului dickensian Uriah Heep, Salter
adun` tr`s`turi pe care, mai spun o
dat`, le recuno[ti lejer la destui oameni
din presa carpatin` a momentului. E [i
acesta un motiv pentru care romanul
lui Evelyn Waugh îi produce o impre-
sie vie cititorului de la noi.
Un motiv, dar nu singurul. Locul un-
de personajele create de prozatorul en-
glez se întâlnesc cu omologii lor români
în carne [i oase este fabricarea [i trans-
miterea unei [tiri. A unei [tiri-bomb`,
evident. În cel mai bun caz, avem de-a
face cu ]ân]ari expanda]i pân` la condi-
]ia de arm`sar. Asta înseamn` vulcani-
zarea vinovat` a unui fleac pân` la trans-
formarea lui în [oc continental sau pla-
netar. În cel mai r`u caz, ideea unui
eveniment îmboboce[te în mintea repor-
terului care urmeaz` s` ambaleze un gol
[i s`-l prezinte drept marf` exploziv`. Nu
s-a întâmplat nimic? N-are importan]`,
facem s` se întâmple – iat` principiul
dup` care func]ioneaz` o bun` parte din-
tre personajele din Bomba zilei.
Dar poate c` elementul în jurul
c`ruia se ordoneaz` întreaga materie
epic` din cartea lui Waugh este con-
fuzia. William Boot, nevinovatul autor
de articole de interes m`runt, este expe-
diat ca reporter de r`zboi în Ismailia
(un teritoriu fictiv) fiindc` e luat drept
John Courteney Boot, un autor prizat de
înalta societate englez` dup` apari]ia
unui volum cu titlul Pierdere de timp.
Viorica Boitor, traduc`toarea c`r]ii lui
Evelyn Waugh, practic` o gimnastic`
textual` reu[it`, trecând f`r` probleme
de la discursul pre]ios al protipendadei
la cel melancolic-p`mântean al umilu-
lui William Boot, ale c`rui performan]e
gazet`re[ti, g`zduite de rubrica „Me-
leaguri luxuriante“, n-au de-a face cu
micile sau marile ciocniri armate, ci cu
obiceiurile diverselor viet`]i
înconjur`toare, de la bursuc sau cor-
codel la [oarecele de câmp („Cu pas u[or
ca fulgul, prin smârcuri, trece-adulmecând
[oarecele de câmp“, p. 42).
Nici motivul tulbur`rilor din Ismai-
lia nu e foarte clar. Se [tie doar c` acolo
51
CRONICA TRADUCERILOR
se lupt` patrio]ii cu tr`d`torii. Când
pa[nicul William Boot cere l`muriri,
deja evocatul domn Salter, [eful sec]iei
de politic` extern`, îl cufund` în bezn`:
„Nu-i chiar a[a de simplu. Vezi tu, acolo
to]i sunt negri. Iar fasci[tii nu vor s` fie
numi]i negri din cauza mândriei lor de
ras`, a[a c` sunt numi]i Albi, dup` Ru[ii
Albi. Pe când bol[evicii vor s` fie numi]i
negri, tocmai pentru c` sunt mândri de
rasa lor. A[a c`, atunci când spui negru
vrei s` zici ro[u [i când vrei s` spui ro[u
zici alb, iar când partidul care se autointi-
tuleaz` negru vorbe[te de tr`d`tori, se
refer` la ceea ce numim noi negri, dar ce
vrem noi s` spunem când spunem negri,
n-a[ putea s`-]i spun. Îns` din punctul t`u
de vedere totul o s` fie simplu. Lordul
Copper vrea numai victorii ale patrio]ilor,
ambele p`r]i se proclam` patrio]i [i,
bineîn]eles, ambele p`r]i vor revendica toate
victoriile. Dar, bineîn]eles, de fapt este un
r`zboi între Rusia, Germania, Italia [i
Japonia, care sunt toate, una împotriva
celeilalte, de partea patrio]ilor. Sper c`
m-am f`cut în]eles“ (p. 79).
D
UP~ o asemenea punere în
tem`, fire[te c` r`spunsul lui
Boot e împrumutat chiar din
arsenalul interlocutorului:
„Pân` la un punct“ (p. 79).
Bomba zilei e o carte de un haz
nebun. Are nerv, e ritmat` [i produce o
imens` pl`cere. Cine î[i permite luxul
unei zile libere începe romanul de
diminea]` [i-l termin` înainte de
amurg. Evelyn Waugh e altul decât cel
din Întoarcerea la Brideshead, f`r` ca asta
s` fie câtu[i de pu]in un neajuns. Dim-
potriv`. Ca unul care conduce o colec]ie
de literatur` umoristic`, felicit cu invi-
die cordial` grupul editorial Corint, re-
spectiv editura Leda, pentru idee [i pen-
tru punerea ei în practic`. Iar în ceea ce
o prive[te pe Viorica Boitor, rezum
într-un cuvânt ceea ce li se spune în
caz`rmi solda]ilor întrerup]i de apari]ia
unui intrus cu epole]i: „Continua]i!“
Numai c` o fac cu tandre]e, f`r` nici cea
mai mic` încrunt`tur` cazon`. j
l Evelyn Waugh
BOMBA ZILEI
Editura Leda,
Grupul editorial Corint
Traducere din englez`
de Viorica Boitor,
prefa]` de Alexandru Matei
372 pp.

52
Cinci zile din via]a
lui Marlowe (2)
UNDERCOVER
o MIRCEA MIH~IE{ o
M
IZA pe atmosfer`, pe de-
scriere, pe redarea cine-
matografic` a întâmpl`-
rilor, sublimarea subiec-
tivit`]ii într-o viziune cu
preten]ii de obiectivitate sunt tehnici
folosite cu un scop precis: alterarea me-
tabolismului literaturii poli]iste clasice.
Aventura exist` din plin – în Somnul de
veci se trage cu pistolul la fel de mult
ca-n orice alt` proz` detectiv` –, sus-
pense-ul e parte a nara]iunii, iar ade-
v`rul iese la lumin` a[a cum cer regu-
lile jocului. {i totu[i, centrul de greutate
al povestirii se afl` în alt` parte: în
]es`tura fin` de senza]ii [i cuvinte ce
înso]esc deplas`rile aparent haotice ale
lui Marlowe. Pornit în c`utarea aven-
turii, detectivul nu e doar un c`ut`tor al
adev`rului, un tehnician rece al
jocurilor enigmistice. El e [i posesorul
unei min]i dubitative, nutrit` cu vor-
bele Eclesiastului, în stilul c`ruia co-
menteaz` de[ert`ciunile lumii intrate
în putrefac]ie moral`.
Schimbarea de accent major` ope-
rat` de Somnul de veci e determinat` de
ruperea logicii unanim acceptate a ro-
manului poli]ist. În vasta majoritate a
prozelor de aceast` factur`, rela]iile de
putere sunt stabilite de la bun început.
Sunt rela]ii de tip serial, consecutive,
rezultând din premisele c`r]ii: detec-
tivul, crima [i vinovatul se afl` în
acela[i plan, participând la o competi]ie
cu miz` dinainte cunoscut`. Or, Mar-
lowe creeaz` între el [i enigm` un
spa]iu suficient de mare pentru a
îng`dui p`trunderea unor alte ele-
mente. Pe bun` dreptate, Tom Hiney
descria aceast` situa]ie în termenii rup-
turii, [i nu ai înclin`rii planului: în Som-
nul de veci, important nu e „cine ce a
f`cut, cât mai degrab` ce a f`cut Mar-
lowe din toate acestea“ (Hiney, 1997:
101). Scos de pe [inele tradi]ionale, ro-
manul va lua periculoase viraje, ad`s-
tând în zona eseului etic [i a medita]iei
filozofice. În felul acesta, stilul reu[e[te
s`-[i gestioneze propria emfaz`.
Densitatea extrem` a romanului
provine, desigur, din talentul ie[it din
comun al autorului. Dar provine [i din
câteva, imperceptibile, stratageme: din
umplerea spa]iului dintre capitole,
episoade sau secven]e cu pasaje care,
f`r` s` aduc` vreo noutate în mersul an-
chetei, creeaz` o senza]ie de plin`tate,
de robuste]e, de impenetrabilitate a tex-
tului. Pres`rate din abunden]`, ele sunt
mai mult decât pun]i între diverse p`r]i
ale nara]iunii. Ciud`]enia este c`, de[i
acut descriptiv-meditative, ele sunt
plasate adeseori la sfâr[itul, [i nu la în-
ceputul capitolelor: de[i par s` închid`
ferestre spre întâmpl`rile deja narate,
ele deschid ori sugereaz` noi piste de
urmat. Iat` doar câteva exemple: „Ocu-
pam o camer` [i jum`tate, în dosul
cl`dirii, la etajul [apte. Jum`tatea de
camer` era un birou, desp`r]it în dou`
ca s` am [i odaie de primire. Numai pe
u[a din dos de la odaia de primire se
afla numele meu. Doar atât. O l`sam în-
totdeauna descuiat` în cazul când
venea vreun client [i catadicsea s` ia loc
[i s` a[tepte“ (capitolul 10), sau „M-am
dus la culcare plin de whiskey [i de
ciud` [i-am visat un om într-o hain`
chinezeasc` p`tat` de sânge, fug`rind o
fat` goal`, cu cercei lungi de jad în
urechi, în timp ce eu alergam dup` ei
încercând s`-i fotografiez cu un aparat
f`r` film“ (capitoul 8), sau „Am reflectat
la asta toat` ziua. Nimeni n-a venit la
biroul meu. Nimeni nu mi-a telefonat.
A plouat tot timpul“ (capitolul 25).
Aceast` strategie culmineaz` în
finalul romanului, veritabil` perfor-
man]` de decuplare, ca într-o
de[urubare la vitez` hipersonic`, de la
tensiunea, dezam`girea [i insidioasa
am`r`ciune ce-l cuprinsese pe Marlowe
odat` cu încheierea cazului: „Ce mai
conteaz` unde zaci dup` ce-ai murit?
Într-un pu] murdar sau într-un turn de
marmur` pe culmea unui deal înalt?
E[ti mort, dormi somnul de veci [i nu-]i
mai ba]i capul cu astfel de fleacuri.
Petrolul [i apa sunt la fel ca vântul [i
aerul. Te mul]ume[ti s` dormi somnul
de veci [i nu-]i mai pas` cât de oribil ai
murit sau cum te-ai pr`bu[it. Eu unul
f`ceam parte acum din aceast` istorie
oribil`. Mai mult chiar decât f`cuse
parte Rusty Regan. Dar b`trânul nu tre-
buia vârât în ea. Trebuia l`sat s` zac`
lini[tit sub baldachinul patului, a[tep-
tând cu mâinile livide strânse pe
cearceaf. Inima îi era un murmur scurt
[i nesigur. Gândurile îi erau cenu[ii ca
scrumul. Iar în curând, [i el, ca [i Rusty
Regan avea s` doarm` somnul de veci.“
În ce const`, la urma urmelor, „ori-
bilitatea“ istoriei în care se treze[te
amestecat Marlowe? Întrebarea e
simpl`, legitim` chiar – de vreme ce
porne[te de la o afirma]ie a personaju-
lui –, dar r`spunsurile nu sunt la fel de
limpezi. Spre deosebire de al]i autori, în
scrisul c`rora descifrezi simpatiile sau
antipatiile (ale autorului sau ale prota-
gonistului), la Chandler nu exist`
partener privilegiat. Întreaga societate e
c`zut` în ghearele viciului, violen]ei,
NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
minciunii sau asasinatului, de la cel
mai umil dintre indivizii întâlni]i
(Agnes, vânz`toarea de la anticariatul
lui Geiger, se dovede[te complicea unui
asasin f`r` scrupule, Harry Jones, fostul
contrabandist cu alcool, devine un
„vânz`tor de ponturi“ lipsit de scrupule,
pân` [i servitorul familiei Sternwood,
Norris, pare s` fie depozitarul unor se-
crete murdare, din care va [ti s` scoat`
un câ[tig consistent – „N-ai s` mori
s`rac“, îi profe]e[te cu cinism Marlowe,
în momentul în care începe s` în]eleag`
straniile leg`turi din interiorul familiei
generalului paralitic).
„Oribil“ e faptul c` nu exist` nici o
gean` de lumin` pe tot parcursul an-
chetei [i c`, în afar` de primele [i ul-
timele pagini, California tr`ie[te sub
r`p`ielile unei ploi incapabile s` spele
murd`ria lumii. Nici casele somptuoase
ale milionarilor, nici apartamentul
meschin al lui Marlowe nu-]i pot oferi
un ad`post rezonabil în fa]a unei mala-
dii inspirate odat` cu aerul. Lumea
str`b`tut` de detectiv e, de fapt, moart`
chiar înainte de a începe el s-o studieze.
Cadavrul „oribil [i putrezit“ al lui Rusty
Regan, aruncat într-unul din pu]urile
abandonate ale familiei Sternwood, e
îns`[i metafora lumii care se ascunde
de privirea cercet`toare a detectivului –
dar nu se ascunde cu prea mult`
str`duin]`.
„Oribil“ e felul în care o umanitate
atât de pestri]`, de divers`, de vital`, de
plin` de imagina]ie e domesticit` de
zorn`itul vulgar al banilor. Indiferent
c` sunt mo[tenitoarele unei averi colo-
sale – precum surorile Sternwood –, c`
accept` cu stoicism, ca într-o expiere
târzie, s`-[i petreac` via]a în infernul
umed-torid al serei cu orhidee, în com-
pania b`trânului general, a[a cum o
face Rusty Regan, sau c` nu-[i pot ima-
gina existen]a altfel decât în postura de
hiene amu[inând prin gunoaiele
mirosind a bani, personajele c`r]ii [i-au
fixat acele busolei pe direc]ia dobândirii
cu orice pre] a câ[tigului material. Cazi-
noul este, din acest motiv, locul magic
spre care tinde majoritatea perso-
najelor, ca ni[te insecte ale nop]ii atrase
de lumina str`lucitoare a becului. Eddie
Mars, patronul cazinoului Cypress, de
care se leag`, într-un fel sau altul, ma-
joritatea întâmpl`rilor descrise, se
relev` a fi axa în jurul c`reia se învârt
multe din i]ele mult prea încurcate ale
familiei Sternwood. Fie direct, fie ca
proprietar al casei în care locuie[te [an-
tajistul Geiger, Eddie Mars î[i bineme-
rit` numele: numai c`, spre deosebire
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
de zeul antic al r`zboiului, noul s`u
avatar lupt` [i ucide prin interpu[i.
Canino, veritabil câine de lupt`, exe-
cut` f`r` ezitare ordinele [i dorin]ele
cele mai brutale ale st`pânului.
R`ul nu apare în aceast` lume
cenu[ie ca o izbucnire atipic`, ca o
flac`r` orbitoare, multicolor`, sau ca
fulgerul albastru al unei desc`rc`ri elec-
trice. R`ul e banal, pentru c` exist` pre-
tutindeni. Îmbr`c`mintea cenu[ie a lui
Eddie Mars e un perfect echipament de
camuflaj, dup` cum cafeniul hainelor
lui Canino tr`deaz` natura teratomorf`
a personajului. Nu tr`s`turile fe]ei, nu
gesturile sau limbajul îl caracterizeaz`
pe Eddie Mars, ci deghizamentul, talen-
tul impresionant de a-[i ascunde
ghearele în catifeaua agresiv` a in-
signifian]ei: „Era un om cenu[iu,
îmbr`cat complet în cenu[iu, cu
excep]ia pantofilor negri lustrui]i [i a
celor dou` diamante stacojii, înfipte în
cravata de m`tase cenu[ie, care
sem`nau cu carourile de pe masa de
rulet`. Avea o c`ma[` cenu[ie, iar costu-
mul la dou` rânduri, dintr-un flanel
moale, era superb croit. La vederea lui
Carmen, î[i scoase p`l`ria cenu[ie iar
p`rul sub ea era cenu[iu [i fin de parc-ar
fi fost cernut printr-un voal.
Sprâncenele groase îi d`deau un aspect
vag sportiv. Barba îi era lung`, nasul
coroiat, ochii cenu[ii, gânditori, privind
pu]in piezi[, deoarece cuta de deasupra
pleoapei le acoperea col]ul“.
„Oribil`“, în acest peisaj, e absen]a al-
ternativei viabile. Chiar [i personajele
prinse în cercul infrac]ional doar tem-
porar, pentru c` sper`, la un moment
dat, s` tr`iasc` decent, recad în acelea[i
[i acelea[i capcane. În Somnul de veci,
înc` nu sunt suficient de vizibile
mecanismele lumii-tip chandleriene.
Doar câteva indicii arat` în direc]ia
lumii în care „gangsterii pot conduce
na]iuni [i aproape c` [i conduc ora[e“
(Chandler, 1980: 19). Într-o astfel de
lume, indivizii de calibru mic, de teapa
lui Harry Jones, a lui Joe Brody, a lui
Carol Lundgren sau Agnes Lozelle, n-au
nici o [ans`. F`r` a fi ni[te „dezmo[-
teni]i“ ai soartei – critica social` nu
intr` între priorit`]ile lui Chandler –, ei
sunt autorii [i interpre]ii partiturii in-
frac]ionale prin excelen]`.
De[i nu-i lipse[te imagina]ia, Mar-
lowe nu posed` prea multe arme pen-
tru a se ap`ra de aceast` lume. T`cerile
lui, jocul de [ah de unul singur, refugiul
în apartamentul s`r`c`cios, prepararea
hranei de diminea]a, r`sfoirea ziarelor
[i sorbitul cafelei sunt singurele
secven]e în care Marlowe pare s`-[i
reg`seasc` echilibrul. Oricât de modest
[i neîngrijit, micul apartament e un
echivalent al castelelor în care locuiesc
mul]i dintre grangurii pe care-i în-
frunt`. E un loc al purit`]ii [i
reculegerii, unde nu p`trunde nimic
din murd`ria lumii exterioare. Reac]ia
dispropor]ionat` a lui Marlowe atunci
când o g`se[te pe Carmen Sternwood
goal` în patul lui constituie r`spunsul
instinctiv la invazia oazei de normali-
tate. Apropiindu-se de apartament, Mar-
lowe simte, precum fiara, c` în bârlogul
s`u s-a petrecut ceva neobi[nuit: „N-am
aprins lumina din odaie. M-am dus di-
rect la buc`t`rioar` [i m-am oprit brusc
dup` câ]iva pa[i. Era ceva în neregul`.
Plutea ceva în aer, un miros. Jaluzelele
erau l`sate, iar razele felinarelor de pe
strad` se strecurau pe la margini, lu-
minând vag înc`perea. Am r`mas pe loc
[i-am ascultat. Mirosul din aer era un
parfum, un parfum greu [i gre]os. Nu se
auzea nici un zgomot, absolut nici
unul. Apoi ochii mi s-au obi[nuit cu în-
tunericul [i-am v`zut ceva pe jos, în fa]a
mea, un lucru care n-ar fi trebuit s` fie
acolo. M-am dat înapoi, am ap`sat co-
mutatorul cu degetul mare [i-am aprins
lumina. Patul era desf`cut. Cineva
chicotea în el. Pe pern` era cufundat un
cap blond. Dou` bra]e goale se
încruci[aser`, iar mâinile care le
apar]ineau st`teau încle[tate pe pern`,
ca [i cum ar fi fost a[ezate de o mân`
abil` [i artificial`. Ochii ei de culoarea
gresiei m` priveau furi[, l`sându-mi
sentimentul, ca de obicei, c` m` spio-
neaz` din dosul unui revolver. Zâmbi.
Din]ii ei mici [i ascu]i]i chicotir`“.
S` fie bine în]eles: Carmen Stern-
wood nu era nici pe departe o fiin]`
neatr`g`toare. Portretul ei, adus la
cuno[tin]a cititorului înc` din primele
paragrafe ale romanului ne înf`]i[eaz`
o tân`r` absolut fermec`toare: „Avea
dou`zeci de ani, un trup mic [i delicat,
de[i p`rea voinic`. Purta pantaloni al-
bastru-deschis [i o prindeau. Când
p`[ea, p`rea c` plute[te. P`rul castaniu
[i fin era t`iat mult mai scurt decât
cerea moda zilei, a buclelor de paj, on-
dulate în`untru. Când m-a privit, i-am
remarcat ochii cenu[ii ca gresia [i
aproape inexpresivi. S-a apropiat, mi-a
zâmbit cu buzele [i i-am v`zut din]ii
mici, ascu]i]i, ca ai veveri]elor, albi cum
e pieli]a proasp`t` de portocal` [i
str`lucitori ca por]elanul“.
{i atunci, de ce o refuz` – [i înc` bru-
tal! – Marlowe? Nici acum, [i nici în alte
romane, el nu are comportamentul
unui eunuc. Avea, desigur, scrupule
morale, [i chiar dac`, într-o alt` împre-
jurare, îi va reaminti, cinic, surorii lui
Carmen, Vivian: „Tat`l t`u nu m-a an-
gajat ca s` m` culc cu tine“, apropierea
fizic` de aceasta e plin` de pasiune.
Problema nu era, a[adar, Carmen, ci fap-
tul c` îi violase spa]iul de extrem` in-
timitate. Reac]ia e direct`, violent` [i
aproape ira]ional`. Violen]a gestului de
respingere nu semnific` – a[a cum o
sugereaz` critica psihanalitic` – o încer-
care a detectivului de a respecta la liter`
codul onoarei cavalere[ti. Ar fi de-a
dreptul ridicol. Marlowe e un personaj
viu, [i nu un construct ideologic
înc`rcat de semnifica]ii conservator-
etice. El ac]ioneaz` exact cum ar
ac]iona orice b`rbat normal atunci când
ar sim]i c` i se for]eaz` mâna, c` i s-a
anulat posibilitatea alegerii.
Scena spune multe despre caracterul
lui Marlowe, despre discrepan]a
[ocant` între via]a lui public` [i cea pri-
vat`. Superactivul, durul, cinicul, ne-
milosul b`rbat ce înfrunt` bandele de
pistolari [i nu cedeaz` presiunilor
poli]iei, nu [tie s` gestioneze cu acela[i
tact vizita nea[teptat` a unei feti[cane
pline de nuri. Limbajul e la limita
b`d`r`niei – r`spuns în oglind` la
p`trunderea prin efrac]ie a tinerei dori-
toare de amor: „– Î]i dau trei minute ca
s` te îmbraci [i s` ie[i. Dac` n-ai ie[it
pân` atunci, te-arunc afar` cu for]a. A[a
cum e[ti, goal`. {i-am s`-]i arunc [i
hainele dup` tine în hol. Hai, d`-i dru-
mul“.
Nici un cavaler, nici un om de lume,
nici un dandy manierat nu ar vorbi în
felul acesta, oricât de mare ar fi afrontul
adus. Îns` în Marlowe vorbe[te mas-
culinitatea vulnerat`, apele adânci [i
lini[tite, brusc tulburate, ale unei sensi-
bilit`]i de b`rbat ce fusese mult prea
mult` vreme singur. Nu cunoa[tem
existen]a anterioar` a detectivului, dar e
limpede c` n-a trebuit de prea multe ori
în via]` s` r`spund` – ca într-un joc de
[ah cu piese necunoscute – unor mut`ri
atât de agresive. P`truns pân` la ultima
fibr` de intensitatea scenei în care
fusese implicat, Marlowe nu g`se[te
alt` modalitate de a se calma decât s`
contemple, de la geam, dep`rtarea plin`
de agita]ie a ora[ului-tentacular: „M-am
îndreptat spre fereastr`, am tras
jaluzelele [i-am deschis larg ferestrele.
Aerul nop]ii p`trunse cu un fel de
miros st`tut, amintind de benzin` ars`
[i de str`zile ora[ului. Am întins mâna
dup` pahar [i-am b`ut încet. Dedesubt,
u[a cl`dirii se închise singur`. Pe cal-
darâmul lini[tit r`sunar` pa[i. Nu de-
parte, porni o ma[in`. }â[ni în noapte
cu un scrâ[net fioros de schimbare de
viteze. M-am întors la pat [i l-am privit.
Pe pern` se mai vedea înc` urma capu-
lui ei, iar pe cearceafuri cea a trupului
mic [i corupt. Am pus jos paharul [i-am
aruncat a[ternuturile cu s`lb`ticie“.
Scena e important` nu doar pentru
în]elegerea psihologiei personajului, ci
[i pentru a sesiza, la rândul nostru, c`
Marlowe [tia despre Carmen Stern-
wood mai multe lucruri decât l`sau s`
se întrevad` referin]ele directe. Descrie-
rea anterioar` f`cea referire la „trupul
mic“, dar nu [i la „corup]ia“ explicit` a
acestuia. Marlowe ajunsese, prin ur-
mare, la anumite concluzii referitoare
la fiica mezin` a generalului. O lectur`
atent` a capitolelor ulterioare ale c`r]ii
(de la 25 la 32) confirm` c` detectivul
rezolvase, cel pu]in teoretic, enigma. În
tabloul mental construit în leg`tur` cu
dispari]ia – moartea – lui Rusty Regan,
Carmen de]inea rolul central. Dac` n-ar
fi avut de mai mult` vreme aceast`
b`nuial`, n-ar fi acceptat s`-i pun` în
mân` pistolul în care, ce e drept, în-
locuise gloan]ele adev`rate cu unele
false. Cunoscându-i reac]iile [i având,
de-acum, r`spuns la întrebarea privi-
toare la dispari]ia lui Rusty Regan, Mar-
lowe joac`, la modul cinic, o scen` în
care cruzimea [i r`zbunarea se com-
pleteaz` de minune.
De ce s-ar fi r`zbunat Marlowe pe o
femeie care, în mod esen]ial, nu însem-
na pentru el absolut nimic? Motivul e,
în aparen]`, [ocant: pentru c` violase
un spa]iu la care avea acces doar el.
Marlowe nu reac]ioneaz` nici la agre-
sivitatea corporal`, la înjur`turi, nu
devine violent când Carmen, ie[indu-[i
din min]i, îl înjur` în mod vulgar. Dar
devine de-o maxim` intoleran]` la
ideea c` zona zero a intimit`]ii sale a
fost profanat`: „M` înjur` grosolan. Nu
mi-a p`sat. Nu mi-a p`sat ce mi-a spus,
cum nu-mi pas` indiferent cine m`
înjur`. Dar trebuia s` locuiesc în acea
camer`. Era tot ce aveam ca locuin]`.
Tot ce se afla în`untru îmi apar]inea,
era legat de mine, de trecutul meu, de
tot ce ]ine locul unei familii. Câteva lu-
cruri: mai multe c`r]i, tablouri, radio,
jocul de [ah, scrisori vechi, astfel de
fleacuri. Nimica toat`. A[a cum erau
îns`, reprezentau toate amintirile
mele“.
Din astfel de gesturi, din
împ`rt`[irea unor valori, se creeaz`,
aproape de la sine, un triunghi de per-
sonaje care, oricât de diferite între ele,
53
r`spund unui cod asem`n`tor. A-l
defini drept cod al onoarei e, probabil,
exagerat. Dar un cod stoic el este cu
siguran]`. Inflexibilitatea lui Marlowe
g`se[te ecou în nostalgiile dup` o lume
perfect a[ezat` ale lui Sternwood. La
cealalt` extrem`, istoriile despre revo-
lu]ia irlandez`, în care Sean „Rusty“
Regan participase activ, r`spund melan-
coliei r`zboinicului pentru care [ansa
de a mai ajunge pe un câmp de lupt` a
disp`rut definitiv. Identificarea simbo-
UNDERCOVER
lic`, prin Sternwood, cu Sean Regan,
într-o confrerie a valorilor abstracte,
precum eroismul [i onoarea, îl deter-
min` s` extind` ancheta dincolo de
mandatul dat de general. Instinctiv, de-
tectivul presimte în irlandez un alter-
ego, o identitate secret` a propriei sale
fiin]e.
În virtutea acestei revela]ii, Marlowe
[tie dinainte cum gânde[te [i cum
ac]ioneaz` Carmen Sternwood: într-un
fel misterios, el mai tr`ise cândva, sub
alt` înf`]i[are, acelea[i întâmpl`ri. Doar
deznod`mântul e altul. R`mânând de-
parte de „cercul r`ului“, de seria de
crime n`scute din dorin]a surorii mai
mari de a o proteja pe cea mic`, Mar-
lowe î[i imagineaz` c` poate r`mâne
inocent. Se va murd`ri [i el – altfel
decât Rusty Regan, aruncat în pu]ul in-
fect al exploat`rii petroliere, ce-[i
doarme, ne[tiut, somnul de veci. Mar-
lowe r`mâne în via]`, dar povara de a fi
fost p`rta[ la crimele unei familii vi-
cioase – Lash Canino nu e nici primul,
nici ultimul gangster întâlnit de Mar-
lowe, dar e primul pe care-l ucide – nu
se va [terge niciodat`.
Nu trebuie ap`sat prea tare pe peda-
la tragismului, pentru c` tonul domi-
nant al romanului încurajeaz` mai de-
grab` o lectur` în cheie cinic-ironic`.
Marlowe pl`te[te nu doar pre]ul sin-
gur`t`]ii, ci [i al mizantropiei în care se
scufund` cu o pl`cere aproape pervers`.
Mai mult decât mizantrop, Marlowe e
prizonierul disper`rii difuze, pus` pe
seama singurului ]ap isp`[itor aflat la
îndemân`, femeia: „A doua zi diminea]`
ploua din nou, o ploaie piezi[` [i
cenu[ie, ca o perdea de m`rgele de
cristal. M-am trezit cu o senza]ie de
iner]ie [i oboseal`, m-am sculat în pi-
cioare [i m-am uitat pe fereastr`, având
înc` în gur` gustul tenebros [i aspru al
familiei Sternwood. Eram gol de via]`
ca buzunarele unei sperietori. M-am
dus în buc`t`rie [i-am b`ut dou` ce[ti
de cafea neagr`. Po]i s` te sim]i r`u [i
dup` alte lucruri, nu numai dup`
b`utur`. Ca, de pild`, dup` femei. Mie,
femeile îmi fac r`u“.
Afirma]ia trebuie luat` cu toat` pru-
den]a, având în vedere experien]ele
prin care trecuse detectivul. Totodat`, e
greu s` nu observi c` Marlowe func]io-
neaz` infinit mai bine într-o lume a
b`rba]ilor, în regimul replicilor t`ioase
[i al confrunt`rii brutale. Femeile îi fac
r`u („sick“) într-un sens ce dep`[e[te, cu
siguran]`, slaba sa capacitate de a g`si
calea potrivit` de a le comunica micile
sale secrete de b`rbat care a tr`it atât de
mult singur încât nu-[i poate imagina
c` se poate tr`i [i altfel.
l
Chandler, Raymond, 1980, The Simple Art
of Murder, New York: Ballantine Books.
Hiney, Tom, 1997, Raymond Chandler. A Bi-
ography, New York: The Atlantic Monthly
Press. j
 NUM~RUL 12 (27) h DECEMBRIE 2006
Distrugerea legal` a
cre[tinismului european
o H.-R. PATAPIEVICI o
M
~ întrebam cînd va ajunge [i la noi cam-
pania de distrugere legal` a cre[tinismu-
lui european. Ei bine, a ajuns. Au fost
cîteva semne înainte-merg`toare. Am s`
le numesc pe cele care m-au vizat pe
mine. De pild`, furia care i-a cuprins pe „progresi[ti“ la
apari]ia Omului recent, o carte în care, între multe alte lu-
cruri, cre[tinismul era în mod deschis ap`rat [i recoman-
dat (în fond, cam în felul în care [i Alex. Leo {erban, în
cartea sa Dietetica lui Robinson, recomand` valorile socie-
t`]ii romane antice, ca stavil` împotriv` relativismului
radical contemporan, cauz` a erod`rii catastrofale a
identit`]ii culturale [i morale europene). Delica]ii, îns`,
au sim]it imediat pericolul: au decretat cartea un mani-
fest politic, au proorocit c` în jurul ei se va coagula o
nou` for]` politic` de dreapt` cre[tin` (însp`imînt`toare,
fire[te) [i i-au taxat arm`tura de idei drept „catedral` a
fundamentalismului diafan“ (Paul Cernat). Bineîn]eles,
nu s-a întîmplat nimic din toate acestea. Cum se întîm-
pl` îns` în lumea noastr` relativist`, e[ecul diagnosti-
cului nu a fost recunoscut de cei care l-au formulat, în
ciuda faptului c` nici un partid politic nu s-a înfiin]at
pornind de la pretinsul manifest politic [i nici autorul
Omului recent nu a promovat politici publice fundamen-
taliste la ICR, unde ar fi putut face acest lucru, dac` di-
agnosticul celui care denun]ase fundamentalismul aces-
tuia ar fi fost corect. Pledoaria mea în favoarea valorilor
religioase a fost interpretat` de un alt publicist, mai bru-
tal, ca o dovad` de obscurantism [i a avertizat publicul
cititor c` autorul Omului recent conduce ICR-ul cu „Biblia
într-o mîn` [i condica în alta“ (Valentin Protopopescu)
– atît de tare a fost scandalizat acest publicist de încer-
carea mea (a unui fundamentalist, nu-i a[a?) de a-i obliga
pe func]ionarii bugetari s` respecte programul de opt
ore, pe care legea (laic`, nu-i a[a?) li-l impune. Dar into-
leran]a fa]` de cre[tinism a ajuns s` fie atît de mare, la
progresi[tii de oriunde, încît simpla pledoarie în favoarea
lui îl pune pe imprudentul ei autor în tab`ra taliban`,
orice ar face, oricît de integru ar fi [i oricîte dovezi de ci-
vilitate ar da. O alt` autoare, stabilit` în Canada (Deniz
Roman sau, cum a semnat în alt` împrejurare, Rosen-
thal), a produs mai multe denun]uri împotriva mea
(unul la Soros, pe cînd eram membru în Consiliul
Na]ional al Funda]iei), în care acuza]iile cele mai tari
erau cele de antisemitism latent (adic` sunt antisemit,
de[i ignor acest lucru) [i de fundamentalism ortodox
(adic` sunt fundamentalist, pentru c` nu sunt ru[inat de
faptul c` sunt ortodox). Ambele, fa]` cu realitatea, sunt
la fel de imaginare, dar acuza]ia de fundamentalism orto-
dox, spre deosebire de acuza]ia de antisemitism, care este
un procedeu standard de stigmatizare folosit de anumi]i
activi[ti, vine, cred, din uimirea sincer` a progresi[tilor
de azi c` cineva, în lumea noastr` civilizat`, mai îndr`z-
ne[te s` ia ap`rarea cre[tinismului [i s` se declare public
ca fiind cre[tin.
Ei bine, campania de evacuare a cre[tinismului din-
tre referin]ele civile licite a ajuns [i la noi. Tot prin pro-
gresi[ti, tot prin promotorii ideologiza]i ai drepturilor
omului. Emil Moise, profesor de filozofie la un liceu din
Buz`u [i tat`, a trimis la Consiliul Na]ional pentru Com-
baterea Discrimin`rii (CNCD) un denun] împotriva
simbolurilor religioase cre[tin-ortodoxe afi[ate la vedere
în [coli, care, potrivit aprecierilor sale de tat` avînd în re-
sponsabilitate formarea unui copil minor, între]in o
„atmosfer` ostil` [i degradant`“, „pericliteaz` dezvoltarea
mental`, spiritual`, moral`“ a copiilor, îi „abuzeaz`“ [i le
produc „suferin]e directe“. Ceea ce denun]` Emil Moise
nant` [sic] a simbolurilor religioase în holurile, cance-
este „situa]ia discriminatorie creat` prin prezen]a obsti-
lariile [i s`lile de clas`“.
Înainte de a-i cînt`ri argumentele, s` preciz`m situa-
]ia. Simbolurile religioase incriminate sunt icoane. Locul
este Liceul de art` „Margareta Sterian“ din Buz`u. Nu e
vorba de icoane sfin]ite, adic` de obiecte de cult, ci de pro-
duc]ii ale elevilor [i absolven]ilor. Acestea au ajuns s` fie
expuse pe pere]ii liceului printr-o în]elegere între p`r]i
– elevi, p`rin]i [i profesori. Prezen]a icoanelor pe pere]ii
[colii nu este, adic`, urmarea unei decizii a oficialit`]ilor,
ci e o hot`rîre a societ`]ii civile.
Acum s` urm`rim argumentul. Potrivit lui Emil
Moise, dou` sunt argumentele care pledeaz` în favoarea
înl`tur`rii icoanelor de pe pere]ii [colii unde înva]`
feti]a sa. Primul este general [i se refer` la simbolurile re-
ligioase ale tuturor religiilor. Copiii care v`d icoane pe
pere]i [i nu sunt de religia icoanelor sunt discrimina]i,
sus]ine argumentul, sunt afecta]i în demnitatea lor per-
sonal`, sunt educa]i într-o atmosfer` ostil` [i degradant`
– în fine, nu se pot forma ca fiin]e autonome [i creatoare.
Al doilea argument se refer` în mod expres la „religia
cre[tin-ortodox`“ [i afirm` c` „religia respectiv`“ practic`
„valorile de inferiorizare a femeilor“.
Peti]ia trimis` CNCD de Emil Moise este un text lung,
dezlînat, imprecis, scris cu puseuri de agita]ie, dar e
masiv împ`nat cu trimiteri la legi [i reglement`ri ju-
ridice, care au menirea de a sugera c` situa]ia moral`
reclamat` de petent este condamnat` [i juridic. E impor-
tant s` în]elegem c` peti]ia amestec` justificarea moral`
a ceea ce petentul denun]` cu pretinsa ei îndrept`]ire ju-
ridic`. Or, în toate situa]iile în care un argument juridic
pretinde s` justifice un denun] moral, valoarea primu-
lui depinde integral de îndrept`]irea ultimului: dac`
situa]ia de convie]uire care îndrept`]e[te denun]ul
moral are justificare, atunci [i argumentul juridic are
sens. Altminteri, nu. În peti]ia lui Emil Moise argumen-
tul juridic este amestecat cu cel moral pentru a masca
lipsa de îndrept`]ire a denun]ului cu aparenta justificare
extras` din legi. Fa]` de situa]ia de convie]uire invocat`
de peti]ie, argumentul juridic împotriva prezen]ei icoa-
nelor este complet lipsit de sens. Dar faptul c` a fost con-
struit indic` inten]ia politic` a peti]iei, care a fost deplin
pus` în lumin` abia odat` cu Scrisoarea deschis`
adresat` c`tre CNCD în sprijinul peti]iei lui Emil Moise
de un num`r de cunoscu]i activi[ti de drepturile omu-
lui (versiunea ideologizant`), în care chestiunea justifi-
c`rii morale a denun]ului a fost complet înlocuit` de
problema mult mai important` pentru semnatari a con-
struirii unei re]ele de argumente juridice constrîng`toare
în favoarea elimin`rii cre[tinismului din spa]iul public.
Deocamdat`, deoarece efecte juridice, prin decizia
CNCD, nu a produs decît peti]ia, m` voi referi numai la
ea, de[i atacul cel mai grav, în viitor, va veni din partea
semnatarilor scrisorii de sprijin. Deci, st` sau nu în pi-
cioare argumentul peti]iei? Cum am v`zut, dac` situa]ia
de convie]uire de la care a pornit denun]ul este ade-
v`rat`, adic` dac` e adev`rat c` prezen]a unor simboluri
religioase îi poate induce cuiva o stare de detracare su-
fleteasc`, atunci argumentele lui Moise sunt adev`rate;
dac` îns` e fals c` icoanele induc o „atmosfer` ostil` [i
degradant`“, care „pericliteaz` dezvoltarea mental`, spi-
ritual`, moral`“ a copiilor [i le produce „suferin]e di-
55
DEZACORD
recte“, atunci peti]ia nu are nici o justificare, iar toate ar-
gumentele juridice care par s` o sus]in` devin caduce.
Trebuie s` ne întreb`m prin urmare care este tipul
uman care reac]ioneaz` la simbolurile religioase in-
criminate de Emil Moise în felul în care pretinde Emil
Moise c` reac]ioneaz` el [i copilul s`u? Ce fel de om este,
de pild`, cel care se simte „degradat“ de simbolurile re-
ligioase ale unei religii care nu este a lui? Oriunde în
lume acest tip de om ar fi numit fanatic. Ce fel de om se
simte „abuzat“ de simbolurile religioase ale unei religii
care nu este a lui? Evident, fanaticul religios. C`rui fel de
om simbolurile religioase ale unei religii care nu este a
lui îi produc „suferin]e directe“? Evident, doar fanaticu-
lui. Numai fanaticii unei religii care se simte în com-
peti]ie cu alte religii au oroare de simbolurile acestora.
Reac]ia fa]` de icoane atribuit` de Emil Moise celui care
tr`ie[te printre ele este a unui fanatic, adic` a unuia care
ur`[te [i care nu suport` prezen]a a ceea ce ur`[te.
Aceasta era atitudinea emo]ional` a c`lug`rilor fanatiza]i
care au ucis-o pe Hypathia, aceasta era atitudinea cet`-
]enilor florentini asmu]i]i de Savonarola împotriva ope-
relor de art` cu teme p`gîne, aceasta era atitudinea ca-
tolicilor care îi urau pe hugheno]i [i a hugheno]ilor care
îi urau pe catolici, \n urma c`reia s-au masacrat între ei
pentru c` unii credeau în lucruri pe care ceilal]i le dis-
pre]uiau. Toate simptomele descrise de Emil Moise ca
fiind argumente emo]ionale în favoarea denun]ului s`u
]in de un registru al anormalit`]ii. Ce om normal are
frisoane de suferin]` fizic` în prezen]a unui crucifix, a
unui Buddha, a unui Dionyssos, a unei Pietà, a unei
icoane? Nici unul. Oamenii normali se bucur` de sim-
bolurile religioase ale altor religii, pentru c` sunt fru-
moase [i pentru c` spun ceva adev`rat despre oamenii
care cred în acele simboluri. Un simbol religios este o ex-
perien]` de cunoa[tere [i estetic` [i metafizic`. E drept
c`, dac` simbolurile sunt urîte din punct de vedere estet-
ic, apare o respingere, care este estetic`. E singurul motiv
pentru care ezit în ap`rarea expunerii acelor icoane, c`ci,
dac` ar fi urîte, nu a[ recomanda p`strarea lor pe pere]i.
Eu, dac` a[ fi fost în locul lui Emil Moise, a[ fi pretins ca
icoanele s` fie frumoase, pentru a-i putea prilejui celui
care le vede zilnic o bucurie estetic`, [i s` fie tradi]ionale,
adic` riguroase dogmatic, pentru ca privitorul s` înve]e
ceva adev`rat privindu-le. În rest, ideea c` o icoan`
poate înjosi o femeie pentru c` religia din care se inspir`
ar practica „valori de inferiorizare a femeilor“ (ah, limba-
jul incult!) este în sine de o triste]e f`r` margini [i com-
bin` într-un fel foarte primejdios o cunoa[tere semidoct`
a cre[tinismului cu o concep]ie extrem de primitiv` de-
spre sufletul omenesc.
Concluzia mea este c` tipul psihologic al omului pen-
tru care argumentele lui Emil Moise sunt adev`rate
este fanaticul religios. Emil Moise nu are dreptate nu
pentru c` argumentele sale juridice ar fi false (ele sunt
doar servil împrumutate din legisla]ia european`), ci
pentru c` toate argumentele lui ar fi relevante numai
dac` noi to]i ne-am transforma în ni[te fanatici. Iar
acum, în efectele tipului de argumentare practicat de
Emil Moise, totul se r`stoarn` [i ni se sugereaz` c` de fapt
noi suntem adev`ra]ii fanatici dac` nu admitem valabi-
litatea argumentelor care justific` evacuarea icoanelor
de pe pere]ii unui liceu de art`, unde nu statul le-a pus,
ci societatea civil` a liceului. {i de unde statul este insti-
gat s` le scoat` cu for]a, pentru ca adev`ra]ii fanatici s`
par` c` sunt rezonabili. j