Salonul Nr. 6 I in curtea spitalului e un mic pavilion inconjurat de 5 adevarata padure de scaieti, urzici si cinepa slbatica, Acoperigul iie ruginit, hogeacul pe jumatate darimat, treptele scarii putrede si ndpadite de iarba, iar din tencuiala n-a mai ramas decit urma, Fatada da spre spital, iar spatele spre cimp, de care il desparte gardul cenusiu, cu tepi de cuie, al spitalului. Si cuicle acestea infipte cu virful in sus, gi gardul, si pavilionul insusi au aerul trist si blestemat pe care-1 capata la noi numai cladirile care servesc de spitale si de inchisori, Daca nu va speriafi de intepaturile urzicilor, s-o udm pe cararea ingusta care duce la pavilion si sA vedem ce se petrece induntru. Dupa ce deschidem usa din fata, intrim in sala. Aici, de-a lungul peretilor si linga soba, se inalt& gramezi intregi de boarfe spitalicesti: saltele, halate vechi si rupte, pantaloni, camasi cu dungulite albastre si incalt{Aminte ponosita. Vechiturile acestea, aruncate de-a valma unele peste altele, au inceput s& putrezeasci si raspindesc un miros inabusitor. Peste boarfele imputite dinti, paznicul Nikita, un vreme. Fata ii e aspra si Semene cu un ciine cioban uscativ, dar vinjos, cu pui Face parte dintre acei o; sta lungit, vegnic cu luleaua intre veteran cu galoanele ingilbenite de supta, sprincenele stufoase il fac sa esc de stepa si nasul jie rogu. E mic §! mnii mari si cu o tinutd impunatoare, ‘ameni naivi si agezati, constiinciosi : i presus de orice ordinea gi de aceea eae ta din rai. Si cind bate Nikita, da wt mai fi crdine Piept, in Spate, incredintat ca, altfel, Dupa aceea patrundem intr- care, dact nu socotim gi sala, ocupa tot ‘un salon mare gi larg, psiti pavilionul. Peretii sint Vo 392satr-Un albastru murdar si tavanul e afumat, ca intr-un bordei ari hogeac; NIC) vorba ca iarna soba scoate fum si bate la cap. Ferestrele sint slutite de gratiile infipte pe dinduntru. Podeaua negeluita ecenugie. Duhneste a varza acra, a lampa care fileaza, a plognite $i a amoniac. In primul moment dupa ce intri, ai impre- gia ca esti intr-o menajerie. in salon sint citeva paturi ingsurubate de podea. Pe unele stau, agezati sau culcati, oameni in halate albastre de spital si pe cap cu traditionalele scufii. Sint nebunii. in total sint cinci oameni, dintre care numai unul face parte din nobilime, iar ceilalti sint tirgoveti. Primul de lingaé usa e | inalt, slab, cu mustata rogcata gi cu ochii insingerati de plins. Sta cu capul in pumni gi se uita tinta intr-un singur punct. E trist mereu, da din cap, ofteaza si zimbegste cu am4raciune, si ziua, $i noaptea. Nu se amesteca in vorba decit foarte rar si, de obicei, nu raspunde la intrebari. Maninca gi bea in nestire, cind ise da. Dupa accesele chinuitoare de tuse, dupa trupul peste masura de slabit si rogeata din obraji, se vede bine ca e ofticos. Alaturi de el, un batrin maruntel, vioi si neastimparat, cu barbuta ascutita si cu parul ca smoala si cret ca la negri. Ziua se plimba prin salon de la 0 fereastra la alta sau sta turceste pe pat. Fluiera intruna, ca un scatiu, cinta incetigor si chicoteste. Veselia lui copilareasca gi vioiciunea lui si le arata uneori si noaptea, cind se scoala sa-si facd rugaciunea, adica se bate cu pumnii in piept si atinge usa cu degetele. E jidovul Moiseika, zis si prosta- nacul. Si-a pierdut mintile acum vreo douazeci de ani, cind i-a ars atelierul de sepcearie. Dintre toti pacientii salonului Nr. 6 numai el are voie sa iasa din pavilion, ba chiar gi din curtea spitalului. De privilegiul acesta se bucura de mult, fiind considerat edecul spitalului si fiind un nebun linistit $i inofensiv, bufonul tirgului, pe care lumea s-a deprins sa-] vada pe strazi, inconjurat totdeauna deo droaie de copii si de ciini. in halat si in papuci, cu o scufie caraghioasa pe cap, uneori descult, ba chiar si fara pantaloni, Tataceste din ulita in ulita, se opreste pe la portile caselor sau in Pragul pravaliilor si cere de pomana. Ici i se da cvas, dincolo o bucata de piine, in alta parte 0 copeicd, aga ca se intoarce in Pavilion si satul, si bogat. Dar tot ce aduce ii ia Nikita. Si o face brutal, cu minie, intorcindu-i buzunarele pe dos si luindu-l cao pe Dumnezeu ca n-o sa-i dea voie jidovului in tirg, arece nimic nu-i mai rau pe lumea asta ca dezordinea. P Moiseika e indatoritor, ii place s& le faca servicii celorlalti. Le pa, ii inveleste cind dorm, ii promite fiecdruia c& 0 sa-i aduca 393ie ie. : din tirg 0 copeica sau o sa-i facd 0 sapca noua gi-] h | lingura pe vecinul din stinga, cel care e paralizat, Sit cas au | nu le face din bunatate sau din cine stie ce consideratit ay Aces | ci pentru ca, fara sa-si dea seama, il imita pe vecinen ita dreapta, Gromov. mul Tui din Ivan Dmitrici Gromov, un barbat de vreo treizeg ¢; ae oye . “CCl $1 trej ani, din nobilime, fost portarel si secretar gubernial', 5 fen ae mania persecutiei. De obicei, ori sta culcat, ghemuit cu ne “i de la gura, ori umbla descult din colt in colt, ca si cum ar face ment dar foarte rar sta asezat. E intr-o stare de vesnica agitate tulburare gi de incordare, de parca l-ar apaisa lacdmesal, . | asteptari nelamurite. La cel mai mic zgomot din sala sau st a | din curte, isi inaltaé capul si intinde urechea, ascultind: ome cumva au venit sa-] caute pe el? Si, in clipele acelea, fata hai | arata si o mare neliniste, dar si scirba. Imi place fata lui lata, ciolanoasa, totdeauna palida si nenorocit& dezvaluind un suflet chinuit de lupta si de indelungata spaima, Convulsiile lui sint ciudate si bolnavicioase, dar liniile delicate, pe care i le-a sdpat pe fata o suferinta adinca si neprefacuta, dovedesc intelepciune gi inteligenta, iar in ochi ii sclipeste o | lumina calda si sanatoasa. Imi place si felul lui de a fi: politicas, | indatoritor si nespus de delicat in raporturile cu toata lumea, | afara de Nikita. Daca scapa cineva un nasture sau 0 lingura, él | sare grabit din pat si le ridica. In fiecare zi, cind se scoala, le spune celorlalti ,buna dimineata‘, iar seara, cind se culca — ,noapte buna. Pe ling& convulsiile fetei si starea de vegnica incordare. nebunia lui se mai arata si altfel. Uneori, seara, se infasoara in halat si, tremurind din tot trupul si clantanind din dinti, incepe sé umble repede din colt in colt si printre paturi. S-ar pare? cal scutura frigurile. Dupa felul cum se opreste din cind in cind gi se uita la ceilalti, se vede bine cA vrea sa le spund ceva important, dar, inchipuindu-si pesemne cA ei n-oT oi 7 sau n-or sa-l inteleag&, scutura din cap, nervos, si-si fe" P < barea. Insa, curind, nevoia de a se destainui invinge orice rn derente si incepe sA vorbeasca, plin de pasiune si ental Vorba lui e haotica si infrigurata ca delirul, e violent $! we cl hui usor de inteles. Cu toate acestea, si in cuvintele. siin glass vibreaza ceva nespus de bun. in timp ce vorbeste, 1! dai de doua lucruri in acelasi timp: si cd e nebun, si © oe aproape imposibil sA insemnezi pe hirtie discursurl? ros nebun. Vorbeste despre ticalogia omeneasca, despre = vile din Res provinces ne 1. Clasa a XII-a, inferioara, in Tabloul rangurilor clyarului, despre viata frumoasa care va fi cindva pe pamint, atiile de fier de la ferestre, care-i amintese in fiecare wip de lipsa de omenie gi de cruzimea asupritorilor. intr-un at discursul lui pare un potpuriu fara gir gi fara inteles, vi a ak : Bi 4 , cu ovizat din cintece vechi gi totugi inca noi... impr Il Cu vreo doisprezece sau cincisprezece ani in urma, pe strada principala a tirgului locuia, in casa proprie, functionarul Gromov, om instarit si cu greutate. Avea doi baieti: Serghei gi Ivan. Pe cind era student in anul al IV-lea, Serghei s-a imbolnavit de tuberculoza galopanta gi a murit. Moartea lui a fost parca inceputul unui intreg gir de nenorociri care s-au abatut asupra familiei Gromov. La 0 saptamina dupa inmormintarea lui Serghei, batrinul Gromov a fost dat in judecata pentru delapidare gi falsuri in acte publice si, nu mult dupa aceea, a murit de tifos in infirmeria inchisorii. Casa si tot ce era in casa s-au vindut la mezat, aga cA Ivan Dmitrici si mama-sa au ramas pe drumuri. Inainte, pe cind traia batrinul, Ivan Dmitrici, student la Petersburg, primea cite saizeci sau gaptezeci de ruble pe luna gi nu stia ce inseamna lipsa. Iar acum, deodata, s-a vazut nevoit 84-si schimbe felul de viata: trebuia sa dea de dimineata si pina niesg lectii prost platite, sd copieze acte si totugi sa rabde de aa deoarece tot ce cistiga ii trimitea mamei lui, s4 aiba cu ce Tea Ivan Dmitrici n-a putut sé suporte mult felul acesta de as Demoralizat gi istovit, a lasat balta facultatea $i S-a intors Sites Aici, in oragelul lui, a cépatat prin protectie un post de colegti ci gimnaziul judetean, dar, cum nu 8-a putut intelege cu vremea nici elevilor nu le-a fost pe plac, |-a parasit curind. In mincind sv. a murit mama. Aproape gase luni a stat fara slujba, Post i uma piine cu apa, apoi a fost numit portarel la tribunal, ae ramas pina in ziua cind l-au dat afara, bolnav. Digi hier Ivan Dmitrici n-a facut impresia unui om sanatos, er lui de studentie. Totdeauna era palid, slab, vin, ametea sil putin si dormea prost. Daca bea un paharut de in pricina Ae apucau crize de nervi. li erau dragi oamenu, dar a Eni = ului de a fi, suparacios si banuitor, nu se lega sufle- Mt Vorbea an nu avea nici un prieten. Despre concetafenll tea dreptul dispret, socotind cA ignoranta lor grosolana era Tusinoasa si dezgustatoare. Cu glasul lui de tenor, vorbea : ostare si cu aprindere, cind indignat si furios, cind entuzias admirativ, dar totdeauna deschis. Despre orice ai fj vorbit «- i nu stiu cum o intorcea, ca revenea mereu la aceeasj tema, el, atmosfera din tirgusor este plictisitoare si te indbusa, cg cam ca nu au preocupari mai inalte, ci se multumesc sa duca 9 viats searbada si absurda, avind ca variatie doar persecutia, desfriy cinic si fatarnicia. Ca ticalogii sint totdeauna satui si bine imbricat in timp ce oamenii cinstiti se hranesc doar cu firimiturj i ca ge simte grozav nevoia unor scoli, a unui ziar local cu tendinte cinstite a unui teatru, a unor conferinte publice si a concentrarij tuturor fortelor intelectuale. Constiinta societatii trebuie sa se trezeasca odata gi sd-si recunoasca lacunele. Si atunci se va inspaiminta singura. In felul lui de a judeca oamenii intrebuinta culori tran. sante, albul si negrul, fara s& admita tonuri intermediare. Impartea oamenii in cinstiti si ticdlogi; 0 categorie de mijloc nu exista pentru el. Despre femei si despre dragoste vorbea totdeauna cu patima si cu entuziasm, dar nu fusese niciodata indragostit. Cu toata nervozitatea lui si cu toata severitatea parerilor lui, oamenii din orasel il iubeau si, cind vorbeau despre el, fi spuneau prieteneste: ,Vanea“. Pe de o parte, delicatetea innascuta, pur- tarea placuta, cinstea si curatenia lui sufleteasca, pe de alta parte, surtucul lui saracdcios, infatisarea bolnavicioasa si nenorocirile care se abatuseré asupra familiei lui trezeau in fiecare om un sentiment cald si trist, de duiosie. Apoi, era cult, citise mult si stia de toate, cel putin, asta era parerea cetatenilor, care-] socoteau o adevarata enciclopedie ambulanta. Citea foarte mult. De multe ori puteai sa-l vezi la club, rasucindu-si nervos barbuta si rasfoind ziare si carti. $1 imediat iti dadeai seama ca nu citea, ci devora. Probabil ca obiceiul acesta era una din deprinderile lui bolnavicioase, deoarece citea © aceeasi lacomie orice fi cadea in min, chiar si ziare gl calendare din anii trecuti, acasa la el nu citea decit culcat. III Intr-o dimineata de toamna, Ivan Dmitrici si-a ridicat guler paltonului si a plecat pe niste ulicioare dosnice, lipaind E 0 noroi, sa caute un negustor de la care trebuia S4 incase a amenda. Era prost dispus, ca totdeauna dimineata. Pe ni cu intilnit doi arestati in lanturi, pe care-i escortau patru 0s al baioneta la arma. I se mai intimplase si alta data, ba chia 396 3= => ie $ des, 84 intilneasca arestati. Si totdeauna ii trezisera un de vent de compatimire si de sfiala. Dar de data aceasta a u totul aparte, ceva destul de ciudat. I s-a parut, in naat’i, CA si pe el l-ar putea fereca in lanturi si duce prin noroi a snchisoare. Dupa ce a trecut pe la negustor, intorcindu-se acas’, 2 jntilnit, in dreptul oficiului postal, un inspector de polities care l-a salutat $1 a mers cu el o bucata de drum. Lucrul acesta i S-a parut cam suspect, desi il cunostea pe inspector. Acasa nu s-a gindit toata ziua decit la arestatii aceia sila ostasil wnarmati gi 0 neinteleasa neliniste sufleteasca l-a impiedicat sa citeasca $1 sA-si caute de treburi. Seara n-a aprins lumina, iar noaptea n-a inchis ochii, gindindu-se mereu ca si el putea fi arestat, pus in lanturi si aruncat in inchisoare. Nu se stia vinovat cu nimic $i ar fi putut sa jure ca nici de aici inainte n-ar fi in stare sa ucida, sa dea foc sau sa fure. Dar parca-i mare lucru sa faci o crima din imprudenta, fara sa-ti dai seama, si parca nu vreunei calomnii sau chiar a unei erori judiciare? Doar nu degeaba intelepciunea de veacuri a poporului zice ca de doua lucruri e greu sa scape omul : de sdracie si de pugcarie. lar o eroare judiciara, cu actuala procedura penala, nu e deloc exclusa, si asta nu e de mirare. Oamenii care, prin profesia lor, au de-a face cu suferintele altora, ca judecatorii, politistii sau medicii, cu timpul, datorita obisnuintei, se calesc pina intr-atita, incit, chiar daca ar vrea, nu pot sa aiba fata de clientii lor alta atitudine decit una formala. Din acest punct de vedere, einu se deosebesc cu nimic de mujicul care taie in fundul curtii berbeci $i vitei, fara sa-] impresioneze singele. Si in cazul acestei atitudini formale si lipsite de suflet fata de oameni, judecatorul nu are nevoie decit de un singur lucru care sa-i rapeasca unui nevinovat toate drepturile civile si sa-] condamne la ocna: nu are nevoie decit de timp. De timpul necesar ca s4 indeplineasca unele formalitati pentru care primeste 0 leafa. Dupa aceea, totul s-a sfirsit. Incearcd sa cauti dreptate si aparare intr-un tirgusor oe ca asta, aruncat la doua sute de verste de orice cale a a De altfel, ¢ gi ridicol s te gindesti la dreptate, cind orice Thesas € socotita de catre societate un lucru intelept $i foarte i sehiee dimpotriva, orice act de clementa, cum ar fi 0 sentinta A dows” trezeste un sentiment de razbunare nesatisfacuta. roboans act dimineata, Ivan Dmitrici s-a dat jos din pat cu intr-o el; le sudoare pe frunte. Inspaimintat, era convins ca toare de a in alta ar putea sa-l aresteze- Daca gindurile apasa- simbure de ipa slabesc — igi zicea — inseamna ca au in ele un evar. Doar nu erau sa-i vind in minte aga, din senin! poti fi victima 397Prin fata ferestrelor lui a trecut, fara strada. Asta nu-ia bine... Iata, doi indivizis fata casei. Oare de ce nu-si spun nimic?.,. ‘Si de atunci au inceput pentru Ivan Dmitricj Zile ¢ chinuitoare. Toti oamenii care treceau Prin fata fere. intrau in curte i se pareau spioni sau detectivi. Pe la de obicei, trecea pe strada ispravnicul, i Venea de la mosia pe care 0 avea la marginea Orasului si se dues la politie, dar lui Ivan Dmitrici i se parea c& prea trecea repede si prea avea o inf&tisare ciudata: nici vorba ca se Brabea 54 dea de veste ca in oras isi facuse aparitia un criminal Primejdios, De cite ori suna careva sau batea in poarta, Ivan Dmitrici tresdreg Daca la gazda lui intilnea pe cineva necunoscut, il prindea frica, iar cind dddea cu ochii, pe strada, de Politisti sau de jandarmi, le zimbea si fluiera, ca sA aibA aerul ca nu-i pasa de ei. Nu dormea nopti in sir, asteptind s&-] aresteze, dar se prefacea ca Sforaie sj geme prin somn, ca sa creada proprietareasa ci doarme dus. Daca s-ar afla cA nu doarme, ar zice c&-l chinuie mustrarile de constiinta — un concludent cap de acuzare! Faptele, ca si logica sanatoasa, fi aratau cA toat& spaima lui era nefondata, o simpla psihoza, si cad, daca ar privi lucrurile mai larg, inchisoarea n-ar trebui sa-] inspaiminte, atita timp cit constiinta lui e curata. Dar, cu cit judeca mai cuminte si mai logic, cu atit nelinistea lui sufleteasca Sporea, devenea in povestea cu pustnicul car ‘ a-si ridi ilioara intr-o padure salbatica, a inceput sa dea cu toporul, dar cu cit dadea mai amarnic, cu atit padurea se facea mai deasa. Pind la urma, vazind ca rationamentul lui nu-i folosea la nimic, Ivan Dmitrici renunta la el si se las& prada spaimei si deznadejdii. . Din ziua aceea a inceput s& trdiascd tot mai izolat gi sa se fereasca de oameni. Dac& pina atunci ji era urita slujba, acum» ajunsese de-a dreptul nesuferita. Se temea sa nu-i facd Ce glum proasta: 8a-i vire pe furis bani in buzunar si pe urma oe denunte c& a luat mita sau s& comit vreo gregeala in sent egala cu o delapidare, sau s& Piarda bani straini... $i, cut? Nniciodata mintea lui nu fusese mai ascutita si mai aes rite acum: nu trecea zi 54 nu-gi scorneasca nenumarate si felu”, n ; intate. 10 Motive de a-si vedea libertatea si onoarea grav amenintate. ¢ grav arti i mb, interesul pentru lumea exterioara si pentru ¢ slabise mult, iar memori J a incepuse sa-l paraseasca. __ Intr-o zi~se desprimavarase gi se topise zapada — use :° linga cimitir 8-au gasit doua cadavre pe jumatate descomp al femeie batring §i un baiat, care Prezentau urme de violet 8raba, sey, entyl "8U oprit in tiger q $1 nops Streloy = uN amiazg n trdsura luj Cu doi ca, 398: yorbea decit de cadavrele acelea si de ucigagii scuti. Ca sa nu se cread& cumva ca el ar fi ucigasul, Ivan ; ratacea pe strazi zimbind, iar cind se intilnea cu vreun t, intii palea, apoi se inrogea gi incepea sa-si arate ea, afirmind ca nu existA crima mai abjecta decit sa-i nev’. pmitric cunoscu jndignares, | Nee ge seips 2 ; ycizi pe cel slabi $1 lipsiti de aparare. Dar toata aceasta refacdtorie ]-a obosit curind si, dupa ce a mai chibzuit, a hotarit cl, in situatia lui, cel mai bun lucru ar fi sa se ascunda in pivnita proprietarese?. A intrat in pivnita si a stat acolo o zi, o noapte §1 inc& 0 Zi, dar l-a razbit frigul si, a doua zi, cind s-a inserat, s-a strecurat pe furis, ca un hot, in odaia lui. Dis-de-dimineata, inainte de a rasari soarele, au venit niste sobari. Ivan Dmitrici gtia foarte bine ca venisera sa dreaga soba din bucatarie, dar | spaima il facea sA creada ca erau politisti travestiti in sobari. A iesit incetigor din casa si, ingrozit, fara palarie gi fara surtuc, a juat-o la goana de-a lungul strazii. O haita de ciini s-a tinut dupa el latrind, un mujic a strigat nu stiu ce in urma lui, vintul a inceput sa-i guiere pe la urechi si lui Ivan Dmitrici i se parea ca silnicia lumii intregi se dezlantuise impotriva lui gi-| urmarea... L-au prins, ]-au dus acasa gi au trimis dupa medic. Doctorul Andrei Efimici, despre care vom vorbi mai tirziu, i-a prescris comprese reci la cap si apa de migdale amare. La plecare, a clatinat din cap cu tristete $i i-a spus gazdei cA n-o sa mai vina, deoarece nu-i bine sa impiedici oamenii sa-si iasA din minti. $i cum n-avea cu ce sa se intretina gi sa-gi caute de sanatate, peste putin timp Ivan Dmitrici a fost dus la spital si internat in salonul de boli venerice. insa nici acolo nu dormea noptile, era nervos si-i tulbura pe ceilalti bolnavi. Atunci, din ordinul lui Andrei Efimici, a fost mutat in salonul Nr. 6. Dupa un an, nimeni in ora$ nu-si mai amintea de Ivan Dmitrici; iar cartile lui, aruncate claie peste gramada in sania de sub sopronul proprietaresei, 1 le-au sterpelit baietii din mahala. IV Vecinul din stinga lui Ivan Dmitrici era, aga cum am mai ee Moiseika, iar cel din dreapta — un mujic gras, rotund thea butoi, cu fata timpa si lipsita de orice expresie : un animal we mn lacom si murdar, care-si pierduse de mult facultatea de ndi gi de a simti. Toata faptura lui duhnea respingator. 399Nikita, care facea curat dupa el, il batea cumplit putea, fara sa-si crute pumnii. Dar ceea ce era maj ‘uu ca-] batea — cu bataia se deprinde omul ~, ci fap tu”? Werg acela abrutizat nu reactiona la lovituri nici macar cy a aNimaly) cu un gest sau cu 0 clipire din ochi, ci numai ge ing Scincey butoi urias. a, ca y Al cincilea si cel din urma oaspete al salonului Np tirgovet, fost sortator la oficiul postal, un barbat blond si slabanog, cu obrazul blind, dar cam viclean, Dup inteligenti si calmi, cu cdutatura senina $i vesela, par care ascunde o taina mare, dulce inimii lui, Tinea merey cit ceva ascuns sub perna sau sub saltea, dar nu arata nimanuj ; asta nu de frica sd nu i se fure sau sa nui se ia, cide Tusine, Din cind in cind se ducea pina la fereastra, se intorcea cu spatele spre ceilalti, isi prindea ceva pe piept si, aplecindu-si capul, se uita sé vada cum ii sade. Daca te-ai fi apropiat atunci de el, s-ar fi rusinat si si-ar fi smuls acel ceva de pe piept. Dar taina lui m era greu de dezlegat. — Felicita-ma! ii spunea el adesea lui Ivan Dmitrici. Sti, m-au propus pentru ordinul Sf. Stanislav, clasa a doua, cu stea. Clasa a doua nu se confer decit strainilor, dar pentru mine, cine gtie de ce, vor sa facd exceptie. Zimbea, ridicind din umeri nedumerit Iti spun drept cd nu ma asteptam... a — Nu ma pricep la chestiile astea, ti raspundea Ivan Dmitrici incruntat. sit — Dar stii ce as dori sé capat mai curind sau mai tirziu: urma fostul sortator, clipind cu viclenie din ochi. Steaua Polat suedeza. Sios-o capat! Da, eo decoratie pentru care merita we dai peste cap: o cruce alba cu o panglicd neagra. Stragn' frumoasa! Fara indoiala ca nicdieri viata nu e atit de monot ujieu salonul Nr. 6. Dimineata bolnavii, afara de paralitic $1 de ten g ct cel gras, se spala in sala, intr-un hirdau uriag, $1 S¢ care le poalele halatului. Apoi isi beau ceaiul in cesti de tabla, Pe rept aduce Nikita din corpul de cladire principal. Fiecare an sium la o singura ceasca. La prinz li se da ciorba de varza a Inavil terci, iar seara - terciul ramas de la prinz. Intre met jon! in stau culcati, dorm, se uita pe fereastra sau masoar tor le la lung si-n lat. Si tot aga in fiecare zi. Pina si fostul 8° file ui. postd nu vorbeste despre altceva decit despre decoT@y”” nest? aiprr iti Fefe noi se vad rar in salonul Nr. 6. Doctorul nu™ i mul le nu i gemio” ‘orl, » Pind y 6 era un » Marunte| @ Ochi |yj 8 un hitry ona ca in de mult alti nebuni, iar amatori de a vizita ospicil 8 pe Jumea asta. Doar o data la doua luni vine bar 406arici. Nu mai spun cum ii tunde pe nebuni, cum il ajuta tel gi ce spaima ii cuprinde pe toti cind il vad intrind, Nana beat si cu zimbetul pe buze. il ara de barbier, nimeni nu se mai arata prin salon si nebunii Pr condamnati sa-l vada, zi dupa zi, numai pe Nikita. * Totusi, de citva timp a inceput sa circule prin spital un zvon destul de ciudat, si anume ca doctorul a inceput sa faca vizite gi in salonul Nr. 6. V Ciudat zvon! Doctorul Andrei Efimici Raghin e un om admirabil in felul lui. Se zice cA in tinerete ar fi fost foarte credincios, ca se pregatise chiar sa se faca preot si ca, dupa ce si-a terminat liceul, én 1863, ar fi vrut sa se inscrie la Teologie. Dar tatal lui, medic chirurg, ]-a luat in ris si i-a spus ca, daca se face popa, nu-! mai recunoaste de fiu. Nu se stie cit adevar era in toata povestea aceasta. Un lucru insd e sigur : insusi Andrei Efimici a marturisit, si nu numai o data, cA n-a simtit nici o vocatie pentru medicina si, in general, pentru stiintele speciale. In orice caz, dupa ce a terminat Medicina nu s-a facut preot, nu s-a aratat a fi cucernic si, la inceputul carierei lui de medic, semana a fata bisericeasca tot atit de putin ca si acum. Andrei Efimici are un aspect taranos, grosolan gsi greoi. Obrazul, barba, parul lins si trupul necioplit il fac sa semene cu un hangiu la drumul mare, mincacios, lacom $i brutal. Fata-ie aspra, plind toata de vinisoare albastrii, ochii mici $i nasul rogu. Fiind inalt si lat in umeri, si miinile, si picioarele fi sint mari; daca ti-ar repezi un pumn, te-ar face praf. Cu toate acestea, calcd usor si mersul ii e prudent, de parca se tot furigeaza. Daca te intilneste intr-un coridor ingust, totdeauna se opreste el intti Sa-ti faca loc si tot el isi cere iertare, cu glas dulce $i subtire, nu sts, cum te-ai astepta. Are pe git o mica umflatura care-l ™piedicé sA poarte guler scrobit, aga ca umbla cu cAmasi moi, a sau de stamba. Si, in general, nu se poarta imbracat ca dite Un costum tine la el cite zece ani, orice haina noua, pe atit dea de obicei, de la vreo pravalie ovreiasca, pare tot he Ponosita si de mototolita pe el ca gi una veche. Cu acelasi 2gircenia pacientii, maninca $i face vizite, si asta nu din , Ci pentru ca nu da nici o atentie infatisarii sale. 401Cind a venit Andrei Efimici in orag sa-gi ia Serviciul in py; ,agezamintul de caritate“ era intr-o stare inspaimintz i saloane, pe coridoare si chiar in curte, nu puteai rasuflarea de duhoare. Personalul spitalului, barba copiii lor, dormeau prin saloane, la un loc cu bolnavii, Se p}; . : 7 7 mes vse Plingea, ca nu se mai poate trai de gindaci, de plognite si de Soarecj . sectia chirurgicala erizipelul nu se mai termina. in tot s ie. nu erau decit doua scalpele gi nici un termometru. {np cae lu baie se tineau cartofii. Administratorul spitalului, lenjerean,'s felcerul furau bolnavii. Cit despre predecesorul lui Andre Efimici, se povestea cA vindea pe furis spirtul spitalului si aa facuse un adevarat harem din infirmiere si bolnave. Oamenii dn tirg cunosteau cit se poate de bine aceste nereguli, ba unii le mai exagerau, dar in general le priveau cu nepasare. Erau gi alti care le justificau, zicind ca spitalul era doar pentru oamenii de rind si pentru mujici, care n-aveau de ce se plinge, deoarece acasi la ei traiau mult mai prost decit la spital, si cA doar nu era sale dea fazani! Altii gaseau ca numai orasul, fara ajutorul zemstvei', n-ar putea sa intretina in bune conditii un spital, asa cé sA multumim lui Dumnezeu ca-l avem si pe asta, asa cum e. Pe de alta parte, tindra generatie a zemstvei nu se grabea sa deschida alt spital in oras sau in imprejurimi, sub cuvint ca orasul avea deja unul. Dupa ce a vizitat spitalul, Andrei Efimici a ajuns la concluzia ca era o institutie imorala gi cu totul dAunatoare sanatatii locui- torilor. Cel mai cuminte lucru ar fi, si-a zis el, sa trimita bolnavii acas& si sa inchida spitalul. Dar s-a gindit ca, pentru a se lua aceasta hotarire, n-ar fi de ajuns numai parerea lui si, mai oe ca n-ar folosi la nimic; daca alungi ticdlosia fizica si nioxall dintr-un loc, ea se muta in altul. De aceea trebuie s& astep( Pl ce raul se stirpeste de la sine. Si, pe urma, daci oament sare injghebat un spital si-] rabda asa cum este, inseamna ca au eat de el. Prejudecatile si toate murdariile si ticdlosiile sint ne fics deoarece cu timpul se prefac in ceva folositor, aga cum Se Pp jer balegarul in cernoziom. De altfel, nici nu se afla pe een care, la inceputul inceputului, sa nu fi avut si partile i amas Dupa ce si-a luat postul in primire, Andrei Efimict & en or nepasator fata de dezordinea din spital. Le-a cerut doar 0 ‘Atoare. in " S&-ti tragi Hi Si femei, cy . rd, core ita zem. stl i 1. in fiecare judet exista o adunare aleasa, num Je ale ve treh administra interesele financiare, agricole si s0c}# a ; Nobilii, negustorii si taranii alegeau deputati Pe ° dur preaidat™ ani, Zemstva se intrunea o data pe an intr-o aduna’® de maresalul nobilimii din judet. 402gervieiw si infirmierelor sa nu mai doarma prin saloane gia cat spitalul cu instrumente chirurgicale ; dar administratorul, nes sa, felcerul $i erizipelul au ramas la locul lor. jene avel Efimici iubea nespus de mult si dreapta judecata, gi : _ a, Dar nu avea nici destula energie si nici incredere in cins Jui, ca $8 organizeze in preajma sa o viata intemeiata pe fr si ‘pe dreapta judecata. Nu se pricepea sa porunceasca, sa oil’ jntr-o hotarire pe care ar fi luat-o sau sd opreasca pe ai neva de a face cum voia el. Parca s-a jurat sd nu ridice glasul niciodata gisa nu foloseasca niciodata modul imperativ. li venea sa zicd ,da-mi* sau ,adu-mi*. Cind voia sa-si bea ceaiul sau ~ Vil upa ce-si conducea prietenul, Andrei Efimici se ageza iaragi jabirou gi jarasi incepea sa citeasca. Linistea seril, apol linigtea opti OU era tulburata de nici un zgomot si ai fi zis ca insugi impul 8 oprea si incremenea impreuna cu el deasupra cartil $1 os afara de carte $1 de jampa cu abajur verde, nu mai exista nimic. 10 fata inteligentei, chipul grosolan, de mujic, al doctorului ge lumina de un zimbet plin de duiosie gi de entuziasm. Doamne, gece nue omul nemuritor? se intreba el. La ce mai exista centrii nervosi, circumvolutiunile cerebrale, vazul, auzul, geniul, daca toate acestea sint osindite sa se prefaca in farina, sa se raceasca odata cu scoarta pamintului si apoi, impreund cu el, sa se invirta fara rost si fara sens in jurul soarelui, milioane $i milioane de ani?... Ca sa se raceasca si pe urma sa se invirta, nu era deloc nevoie sa-1 scoata pe om din nefiinta, cu mintea lui atotcuprinza- toare, aproape dumnezeiasca, si apoi, ca in batjocura, sa-] prefaca in lut... Transformarea materiei! Dare curata lagitate s4 te mingii cu acest surogat de nemurire! Procesele inconstiente care se petrec in natura sint mai prejos chiar decit prostia omeneasca, deoarece in prostie exista cel putin constiinta si vointa, pe cita vreme in aceste procese nu exista absolut nimic. Numai lasul care isi pierde cumpatul inaintea mortii si se infricoseaza, numai el se poate mingiia cu gindul ca trupul lui dupa moarte va trai in iarba, in piatra sau intr-o broasca... A te crede nemuritor pentru ca vei intra in procesul de transformare a materiei e tot atit de absurd ca si cind ai prezice un viitor stralucit cutiei de vioara, dupa ce vioara cea scumpa s-a facut tand4ri $i nu mai e buna de nimic. Cind bate pendula, Andrei Efimici se lasa pe speteaza fotoliului | gl inchide ochii, ca sa se poata gindiin yoie. Sub impresia ideilor atragdtoare din carte, aruncd o privire asupra propriului sau | trecut si asupra prezentului. Trecutul e trist si cel mai bun lucru ar fi nici sa nu te mai gindesti la el, iar prezentul e intocmai ca trecutul. Andrei Efimici stie cA, in timp ce gindurile lui zboara in Jurul soarelui impreuna cu pamintul racit, alaturi de locuinta cului, in corpul principal al spitalului, bolnavii se zbat in i. “a in mizerie gi in murdarie. Poate ca unii nu dorm me ae olesc cu paduchii, altii se imbolnavesc de erizipel sau poy Ppansamentului legat prea strins. Dar poate ca : c4rti cu infirmierele si beau votca... In cursul anuluieo i, % Sy care a trecut el a inselat doudsprezece mii de oameni «:; numai pentru c& rinduiala spitalului e cladita, ca - Sl asta douazeci de ani, pe hotie, pe certuri, pe intrigi, pe fron sarlatanie murdara, facind din aceasta institutie un a e ism i imoral si cit se poate de daunator pentru sdnatatea cottjenntt Stie, de asemenea, ca in salonul Nr. 6, indaratul gratiilor re stileeste bolnavii in batai si cd Moiseika umbla i > Nikita oras si cerseste. Pe de alta parte, Andrei Efimici mai stie, si inca foar ca in ultimii douazeci si cinci de ani medicina a facut p uimitoare. Pe cind era student, i se parea ca n-o sa treaca mult; medicina o sa aiba soarta alchimiei si a metafizicii. Acum fina: din tot ce citeste, igi da seama de pasii uriasi pe care-i face, Sj id e numai mirat, ci de-a dreptul entuziasmat. Si cu drept cuvint: cite descoperiri stralucite nu s-au facut ! O adevarata revolutie! Datorita antisepsiei se fac astazi operatii pe care marele Pirogoy le socotea cu neputinta chiar in viitor! Medicii de zemstva au curajul sa faca rezectia articulatiei genunchiului; dintr-o sut4 de laparatomii, numai una se intimpla sa fie mortala, iar litiaza e socotita un fleac, despre care nici nu se mai publica nimic. Sifilisul se vindeca radical. Dar teoria, cu rezultatele ei sprijinite pe statistici, dar medicina noastra rusa, practicata de zemstva? Psihiatria, cu actualele ei clasificari, cu metodele noi de a pune diagnosticul si de a vindeca, este, in comparatie cu ceea ce a fost, un adevarat Elbrus ! Nebunii nu mai sint tratati cu dusuri reci $i nu mai sint pusi in camasa de forta. Dimpotriva, toata lumea se poarta cu ei omeneste si chiar, dup& cum scriu revistele, li se organizeaza spectacole si baluri. Andrei Efimici isi da seama ca mizeria din salonul Nr. 6, avind in vedere progresele medicinel, nu ecu putinta decit intr-un tirgusor ca acesta, aruncat la doua sute de verste depdrtare de calea ferata, unde si primarul, gi consilierii sint aproape analfabeti si isi inchipuie ca medicul nu e decit un vrajitor, in cuvintul cAruia trebuie sA ai 0 incredere oarbi, chiar daca ti-ar turna plumb topit pe git. Oriunde in alta parte, presa si cetatenii de mult ar fi facut praf aceasta mic Bastilie. »Ei si? se intreaba Andrei Efimici deschizind ochii. Ce ae avem din toate acestea ? Exista si antisepsie, fi avem $1 Pe Bee e $i pe Pasteur, dar in fond nu s-a schimbat nimic. Nebunilor organizeaza baluri si spectacole, totusi nu sint lasati liber". ose urmare, toate-s vorbe goale, toate-s fleacuri si, de fapt, minicd nici o deosebire intre spitalul meu si cea mai buna © , vieneza.“ n fiecare zj prin te bine, Togrese eet} >_>. gusi UD sentiment de amaraciune si de invidie parca il per ga ramina indiferent. Fara indoiala, totul e din pricina api jgi las’ capul greu pe carte, igi pune miinile sub obraz, obos* "as mai moale, si igi zice in gind: ca a tin gerviciul unei institutii care nu face decit rau gi cll eafa de la oamenii pe care-i insel. Prin urmare, sint un eo nstit. La drept vorbind, eu nu reprezint nimic, nu-s decit articicd dintr-un rau social indispensabil. Toti functionarii i judet ou fac decit rau societatil si primesc leafa de pomana... prin yrmare, nu eu sint vinovat de necinstea mea, ci vremurile... Dacd m-a8 fi nascut cu doua sute de ani mai tirziu, as fi fost alt fel de om... - . 5 a Cind pendula bate ora trei, Andrei Efimici stinge lampa gi se duce in dormitor. Dar nu-i este somn. Vill Cu vreo doi ani in urma, consilierul zemstvei se aratase generos si hotarise, pina la deschiderea unui spital judetean, sa acorde spitalului orasenesc 0 suma de trei sute de ruble pe an, sub forma de subventie in vederea sporirii personalului medical. Drept urmare, autoritatile locale |-au invitat pe medicul jude- tean, Evgheni Fiodorici Hobotov, s4-i fie de ajutor lui Andrei Efimici. Era un barbat tinar — nu avea nici treizeci de ani — inalt, brun, cu pometii largi si cu ochii mici, semn ca stramosgii lui fusesera de neam strain. Hobotov sosise in oras fara un ban in buzunar, doar cu un geamantana§ gi cu o femeie tindra si urita pe care o dadea drept bucatareasa. Femeia avea un copil la sin. Evgheni Fiodorici purta sapca si cizme inalte, iar iarna — cojoc. Cum a venit, s-a imprietenit cu felcerul Serghei Sergheici gi cu casierul. De ceilalti slujbasi se tinea mai la distanta, spunind, cine stie de ce, ca erau aristocrati. In biblioteca lui nu avea decit osingura carte: Cele mai noi retete ale clinicilor vieneze pe anul 1881. Cind trebuia sa viziteze un bolnay, lua cu el si carticica aceea. Seara se ducea la club si juca biliard; jocul de carti nu-i placea. In discutii intrebuinta expresii precum : ,,ce mai tura-vura !“, smantifolie cu otet“, ,incurca itele !* si altele la fel. din 2 Pital venea de doua ori pe saptamina, facea vizita bolnavilor antise cane gi primea nol pacienti. Se indigna de lipsa oricdrei 0 migurs 2 era impotriva ventuzelor scarificate, dar nu lua nici e indreptare, de fricd sa nu-l jigneasca pe Andrei 411«pe care il socotea un garlatan bétrin, él banuia og ar Eien id bani pugi deoparte $1, in taind, il invidia. Ar ¢ fost avea M bucuros sa-i poaté lua locul. IX intr-o seara de primavara, pe it enreital lui martie, cind napada se topise si in gradina spita v i ws a Braurii, Andrej Ffimici iesi sa-] petreacd pina la poarta pe irigintele Postei, Tocmai atunci intra in curtea spitalului ovreiul Moiseika, intop. cindu-se de la cersit. Era fara cAciula gi cu picioarele Zoale in galogi, iar in mina tinea un séicusor cu pomana cépatata, — Da-mio copeica! fi ceru el doctorului, zimbind gi tremurind de frig. . oo, ae Andrei Efimici, care nu refuza pe nimeni niciodata, fi intinge un ban de zece copeici. »Saracul, poate sa raceascaé pe umezeala asta!“, isi zise doctorul uitindu-se la picioarele goale ale lui Moiseika, la gleznele subtiri si rosii. Si, impins de un sentiment de mila si in acelasi timp de scirba, intra dupa evreu in pavilion, uitindu-se cind la chelia, cind la gleznele lui. Vazindu-| pe doctor, Nikita sari de pe gramada lui de boarfe si-si lud 0 pozitie militdreasca. — Buna seara, Nikita, ii zise Andrei Efimici cu blindete. Cum am face sa-i dim evreului Astuia niste cizme? Altfel, poate sa raceasca... — Am inteles, {naltimea Voastra ! O sa-i raportez administra- torului. — Te rog. Vorbeste cu el in numele meu. Spune-i ca ]-am rugat. Usa care dadea din sala in salon era deschisa. Ivan Dmitrici, care statea culcat, se ridicd intr-un cot gi, cu o mutra speriata, ee ~ asculte vorbele strainului, in care il barman sate’ arios, sari din pat gi, rogu de minie gi cu ochii iesiti di ite, pasi grabit in mijlocul salonului. te foe Aviles fratilor | striga el, izbucnind in hohote & 0 vizita! Spurcaciu febleae. esau seen punove™ a care nu 1-0 mai vibieers ee ura APor Fl, CuO aris in picior. Ticdlosul Asta bak atunci pacientii salonului, a aan! ebuie g4-] inecdm 3 . eas ucis | Nu, nu-i destul sa-l ue ™ privata! Asta-i! 412yy Andrei Efimici isi viri capul in odai 4 asemenea vorbe, $ pul in odaie using cu blindete: j ” pe oo racni Ivan Dmitrici apropiindu-se amenintator gi — 7 du-si nervos halatul pe el. De ce, intrebi? Pentru ca esti ioe vierd apoi printre dinti, cu scirba, tuguindu-si buzele, go hot- t pregatea sa-I scuipe. Esti un sarlatan! Un calau! de parca igteste-te, jl ruga Andrei Efimici zimbind cu un aer Ln 4 ma crezi cd n-am furat niciodata nimic. Cit celelalte jnvinuiri, am impresia ca exagerezi. Vad ca esti rat foc pe mine. Dar linisteste-te, te rog, gi, daca poti, supa mi fara inconjur: cu ce te-am suparat? Soe ye ce mA fii aici? _ Pentru ca egti bolnav. _ Bine, s4 admitem ca sint bolnav. Dar zeci si sute de nebuni Po plimba nestingheriti, $1 asta pentru ca ignoranta voastra nue jn stare Sa-i deosebeasca de cei sanatosi. Adica de ce nenorocifii ia gi cu mine trebuie s4 ne chinuim aici pentru toti, ca nigte tapi ispasitori? Din punct de vedere moral, dumneata, felcerul, administratorul si toata sleahta voastra de ticdlosi sinteti cu mult mai prejos ca oricare dintre noi. Si atunci, ma intreb: de ce pe noi ne-au zAvorit aici $i pe voi nu? Unde gasesti vreo logica in asta? — Morala si logica n-au ce cAuta aici. Totul depinde numai de intimplare. Cel pe care au pus mina sta dupa gratii. Cel pe care nu — se plimba nestingherit. Asta e tot. Daca eu sint doctor, iar dumneata bolnay, asta n-are nici o legatura nici cu morala, nici cu logica. E o intimplare ca oricare alta. — Prostia asta n-o pricep..., bombani incet Ivan Dmitrici agezindu-se pe pat. in vremea asta, Moiseika, pe care Nikita nu-! perchezitionase, de Tuginea doctorului, igi ingira pe pat felioarele de piine, hirtiutele si oscioarele. Tremurind inainte de frig, incepu s& na ceva pe ovreieste, taraganat. Isi inchipuia, desigur, $i deschisese taraba. — Lasa-ma sa ies de aici! se ruga Ivan Dmitrici cu tremur in _— - vat. Te FOB — Nu pot. — De ce nu poti? De ce? ate cA nu sta in puterea mea. Gindegte-te, ce ai folosi OF 88 te § da drumul? Din partea mea, poti sa pleci oricind, dar ~ 4 Prinda cetafenii sau politia gi or sa te aduca inapoi. fruntea, asa-i, ai dreptate..., bombani Ivan Dmitrici frecindu-¢i - © ingrozitor! Si atunci, ce sA fac? Ce? >. a3. + + placu fata lui tinara si inte}; ; Andrei Efimici fi p a § Intel; jesul fai Simti deodatd nevoia SX) Epund clteva pnt) mingtiere sh-] linigteascd. Se age74 linga el pe pat, se kind te ee Putin gi-i a intrebi ce s& faci?... Cel mai bun lucru, tn gi 4 ;. Din pacate insa, asta nu ti tale, ar fi sa fugi ' U ti-ar gj oe Te-ar prinde... Cind societatea a hotarit 8A se Ae criminali, de nebuni si, in general, de oamenii primejdiogi _ de ce-i face! Aga ca nu-ti ramine decit si te resemnezj gj gindul ca sederea dumitale aici e necesara, 84 te deprinzi cu ; '— Dar nu foloseste nimanui! — Odata ce exista inchisori $i ospicii, trebuie sa stea cin in ele! Daca nu dumneata, atunci eu, si dac& nu eu, co altcineva. Bineinteles ca intr-un viitor indepartat, cind nor sf mai existe inchisori si ospicii, atunci n-or sa mai existe nici grat la ferestre. nici halate. Si nu ma indoiesc ca, mai curind sau ie tirziu, 0 s4 vind $i vremea aceea. Ivan Dmitrici zimbi ironic. — Dumitale iti arde de gluma, zise clipind din ochi. Unor oameni ca dumneata $i ca ajutorul dumitale Nikita putin le pas de viitor. Totusi te asigur, stimate domn, ca vor veni gi timpuri mai bune. Poate ca nu stiu sa ma exprim si n-ai decit sa rizi de mine daca vrei, dar sint sigur ca or sa straluceasca zorile unei vieti noi, cd o sa triumfe dreptatea, si atunci... atunci 0 sa fie sArbatoare si pe ulita noastra! Eu n-o s4 mai apuc zilele acelea, o si mor... dar or sa le apuce stranepotii altora... li salut de pe acum din tot sufletul si ma bucur pentru ei! inainte ! Dumnezeu sA va ajute, prieteni ! Ivan Dmitrici se ridica in picioare, intinse bratele spre fereastra si, cu ochii strdlucitori, urma cu adinca emotie: De aici, de dupa gratiile acestea, va binecuvinter! Traiasca dreptatea! Ura! Da, ma bucur pentru voi... . — Nu vad nici un motiv de bucurie, zise Andrei Efimici, carwa gestul lui Ivan Dmitrici i se paruse teatral, si totusi fi placu?. N-or sa mai existe inchisori si ospicii, iar dreptatea 0 sa triumfe, cum ai binevoit sa spui. Asa-i! Cu toate acestea, mersul viet! ne s& se schimbe, legile naturii or sa ramina aceleasi. Oamen!’ wv | ‘Mea ca si acum, vor imbatrini si vor muri. Oricit de stralucin Yor fi zorile vietii noi, pina la urma tot or sa te page in sicriu ince in groapa ! jar nemurirea ? a fleacurile! iui , dumneata nu crezi, dar eu cred. ki sau Voltaire, nu mai stiu bine, spune 2ar fi fost Dumnezeu, oamenii l-ar fi ndscocit!. in orice caz, wet adinc convins cA, dacd nu exista nemurire, mai curind | tirziu mintea omeneasca 0 8-0 inventeze! _ Frumos ai spus ! zise Andrei Efimici zimbind cu placere. _unat lucru € $4 pot crede! Cu ocredinta ca a dumitale, viata rea un paradis, cage daca te-ar zidi intr-un perete! Ai cat pe undeva, nu-l aga: tem urmat o facultate, dar n-am terminat-o. _ Dumneata egti un om care gindeste, care le patrunde pe te. in orice imprejurare iti pofi gasi linigtea in dumneata insuti. Cugetarea libera gi ascutita, care cauta s4 patrunda intelesul vietii, ca gi dispretul total fata de framintarea stupida gomenirii - iata doud bunuri nepretuite, mai presus de care omul nu cunoagte altele. Si dumneata poti sd te bucuri de ele, chiar daca ai trai intr-o pugcdrie cu trei rinduri de gratii! Diogene statea intr-un butoi, insa era mai fericit decit toti regii pamintului. — Diogene al dumitale era un mare gogoman! se incruntaé Ivan Dmitrici. Ce-mi tot spui mie de Diogene $i de intelesul vietii? se infurie el deodata, sdrind in picioare. Mie mi-e draga viata, mi-e draga la nebunie! Sufar de mania persecutiei, sint vegnic chinuit de o frica apasatoare $i totugi sint clipe cind ma cuprinde setea de viata si atunci ma tem sa nu-mi pierd mintile. Grozav vreau sa traiesc, grozav! Si, tulburat, incepu s4 se plimbe prin salon. Apoi urma, coborind giasul : — Cind mé las in voia visurilor, mi se intimpl4 de multe ori 94 am halucinatii. Mi se pare ca vin la mine tot felul de oameni, aud . glasuri, aud muzic4, apoi parcd ma plimb prin padure sau pe malul marii si atunci m4 apucd un dor nebun de forfota, de framintare... Spune-mi, te rog, ce mai e nou? il intreba pe doctor. Ce se mai aude? — Vrei sA stii ce se mai intimpl4 in oras sau aga, in general? — Ei, spune-mi intii vestile din orag si pe urma pe celelalte. — Ce s4-ti spun? in orag e 0 plictiseala inspaimintatoare... . Tai cu cine $4 schimbi o vorba. Aceiagi oameni pe care-i stii. Ba . BU, a sosit de curind un medic nou, unul Hobotov, un barbat tinar. — Stiu, asta s-a intimplat pe vremea cind eram incé liber. E : , hu? we 1 in romanul lui Dostoievski, Fratii Karamazov (Cartea a V-a, Capitotul 3), Ivan Karamazov ii spune lui Alioga, reproducind - cuvinte ale lui Voltaire: ,in secolul XVIII, un batrin 5 invechit in rele a declarat c&, daca Dumnezeu nu ar exista, ar Webui inventat“. 415