Revist` lunar`

„Fiecare timp viitor, fiecare

de cultura ideilor
editat` de propozi]ie condi]ional`
Academia Ca]avencu

Director e o revolt` împotriva

H.-R. Patapievici
tiraniei oarbe a organicului.”
Anul IV Num`rul 9 (48)
SEPTEMBRIE 2008
4,9 lei George Steiner

Alexandr Soljeni]în:
linia din`untru
Roger Scruton

Rusism [i rasism
Traian Ungureanu

Tritonuri
George Steiner
 IDEI \N DIALOG
Anul IV NUM~RUL NOU~ (PATRUZECI {I OPT) h SEPTEMBRIE 2008

3 h T R A I A N U N GU REA N U
Delictul de „denigrare Rusism [i rasism
5 h A L E X. LEO {ERB A N & CRISTI N A CORCIOVESCU
a comunit`]ii‘‘ Ierusalimul cinefilizat
A[ dori s` critic în acest articol o convingere a timpurilor noastre 7 h DA N C. MI H~ ILESCU
care pare a fi devenit opinia [i dominant`, [i obligatorie a Cu sfial`, pe becuri c`lcând
discursului public considerat civilizat. Este vorba de convingerea 11 h DA NIEL CRI STEA - EN A CHE
c` nu trebuie s` îi judec`m pe al]ii, c` valorile comunit`]ilor nu
pot fi criticate, iar respingerea unor valori împ`rt`[ite de mai Întâmpl`ri în irealitatea imediat` (II)
mul]i oameni ar constitui fie un atentat la convie]uirea pa[nic`, 13 h R O GER SCRU TON
fie o form` de rasism [i, deci, ar trebui tratat` ca delict. Alexandr Soljeni]în: linia din`untru
h H. - R . PA T A PI EVICI P A G . 54 14 h G E ORGE STEI N ER
Tritonuri. Cele trei limbaje ale omului
Strania ospitalitate 18 h M I RCEA A . D IA CON U
Spiritul critic în 1989
Gesturile ospitaliere nu sunt necondi]ionate. Institu]ia 21 h M I HA IL N EA M}U
ospitalit`]ii oblig`. Iar ospitalitatea nu este absolut`, c`ci Baruch Spinoza [i r`d`cinile teologiei politice
ea îl oblig` a cere oaspetelui s` ofere, s` d`ruiasc`, s` î[i dea
cuvântul sau chiar identitatea. S` promit` c` nu va aduce
moderne (II)
24 h C O N STA N TI N B ~ L~ {OI U
daune.
Birocra]ie [i capitalism în teoria lui Mises (I)
h ANDREI G~IT~NARU PAG. 26
30 h H O RA }I U P EP I N E
Criza [colii [i politica delicate]ii
31 h H O RI A B A RN A
Muzeul de cremene Europa nu are vacan]`
Cum s` restabile[ti prestigiul Tradi]iei, dac` ea e atât de fragil` 35 h O VI DIU OLA R
în fa]a câte unui iconoclast capabil s` ra]ioneze cu sânge rece, în Ortodoxie [i politic` (II)
perspectiva „r`sturn`rii tuturor valorilor‘‘? E nu doar o înfrângere 37 h B O G D A N I VA {CU
intelectual`, ci o adev`rat` catastrof` în r`zboiul cu propria Mimetismul totalitar
suferin]`. Faptul c` durerea nu ajut` la nimic, c` Marele Adev`r 40 h A P OSTOL STA N
r`mâne, cinic [i inabordabil, indiferent la zbaterile bietului individ e
una din lec]iile cele mai crude pe care le poate primi un om.
Comunismul. De la panaceu la teroare
42 h POEM
h M I R C EA M I H ~ IE{ P A G . 52 44 h C R I S TI A N LU CA
ISI [i [tiin]ele umaniste
45 h M A RI N A D U MITRESCU
Cavaler în postmodernitate
Hristofor, sfântul cu chip 47 h R A MON A COMA N
Barometrele democra]iei
de miel 48 h O VI DIU P ECI CA N
Doze[ti, Vâlcea, Biserica Sfântul Nicolae, august 2000. O siluet` Ceasul bilan]ului
longilin` se expune nedumeririi noastre. Privirea coboar` dinspre 50 h M I HA IL RA D U SOLCA N
fruntea acoperit` de [uvi]e brune c`tre obrazul ce se încheie, Despre cer[etorie
nea[teptat, cu un bot de miel.
51 h VL A D I MIR TI SM~ N EA N U
h S IL VIA MA R IN - BA R U T C I EF F PA G . 32 Înving`tori sau învin[i?

SCRIU |N ACEST NUM~R

Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus Carlos
Fuentes, Diana sau Zei]a solitar` a vîn`torii, 2003 [i Jil]ul
vulturului, 2004.
Constantin B`l`[oiu Licen]iat în teologie [i [tiin]e politice.
Ramona Coman Asistent în [tiin]` politic` la Université
libre de Bruxelles. Ultima carte publicat` (coeditor
împreun` cu Jean-Michel De Waele): Judicial Reforms in
Central and Eastern European Countries, 2007.
Daniel Cristea-Enache Critic literar. Ultima carte publicat`:
Convorbiri cu Octavian Paler, 2007.
Mircea A. Diaconu Critic [i istoric literar. Ultima carte
publicat`: Calistrat Hoga[. Eseu monografic, 2007.
Marina Dumitrescu Ziarist [i publicist. Ultima carte
publicat`: C`l`torind în marea interioar`, 2006.
Andrei G`it`naru Doctorand la Facultatea de Filozofie,
Universitatea Bucure[ti.
Bogdan Iva[cu Doctor în istorie al Universit`]ii „Babe[-
Bolyai‘‘, Cluj-Napoca. Ultima carte publicat`: Na[terea
unei noi elite: Transilvania (1945-1953), 2008.
Cristian Luca Doctor în istorie, pred` la Facultatea de
Istorie [i Filosofie a Universit`]ii „Dun`rea de Jos‘‘ din
Gala]i. Ultima carte publicat`: }`rile Române [i Vene]ia în
secolul al XVII-lea, Bucure[ti, 2007.
Silvia Marin-Barutcieff Predå la Facultatea de Litere.
Dan C. Mih`ilescu Scriitor, critic [i istoric literar. Ultima
carte publicat`: Literatura român` \n postceau[ism III,
2007.
Mircea Mih`ie[ Scriitor, anglist, critic literar, pred`
la Universitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte
publicat`: Metafizica detectivului Marlowe, 2008.
Mihail Neam]u Doctor în teologie al Universit`]ii din Lon-
dra. Ultima carte publicat`: Bufni]a din d`râm`turi. Insom-
nii teologice în România post-comunist`, 2008.
Ovidiu Olar Este doctorand EHESS – Paris [i fellow New
Europe College. Ultima carte publicat`: R`zbunare împo-
triva tiranilor. Teoria politic` a protestantismului francez,
2007.
H.-R. Patapievici Scriitor. Ultima carte publicat`: Despre
idei & blocaje, 2007.
Ovidiu Pecican Scriitor, istoric, profesor de studii europene
la Universitatea „Babe[-Bolyai“ Cluj. Ultima carte
publicat`: Istorii intersectate, 2007.
Hora]iu Pepine Ziarist [i publicist.
Roger Scruton Filozof, scriitor, profesor la Institutul de
{tiin]e Psihologice din Washington. Ultimele c`r]i traduse
în limba român`: Vestul [i restul, 2004, Kant, 2006, Spino-
za, 2006 (reeditåri).
Mihail Radu Solcan Profesor la Facultatea de Filosofie,
Universitatea Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Introducere
în filosofia min]ii din perspectiva [tiin]ei cogni]iei, 2000.
Apostol Stan Cercet`tor [tiin]ific principal, Institutul de
Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române. Ultima carte
publicat`: Revolu]ia român` v`zut` din strad`: decembrie
1989 - iunie 1990, 2007.
George Steiner Scriitor, filozof. Ultimele c`r]i traduse în
limba român`: Errata. O autobiografie, 2008, Moartea
tragediei, 2008.
Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`: De
ce vedem filme, 2006.
Vladimir Tism`neanu Profesor de {tiin]e Politice la
University of Maryland. Ultimele c`r]i publicate: Stalinism
pentru eternitate – O istorie politic` a comunismului româ-
nesc; Refuzul de a uita, 2007.
Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist politic,
cronicar [i eseist sportiv. Ultima carte publicat`: Încotro
duce istoria României, 2008.

este o marc` a grupului
Revist` lunar` de cultura ideilor
editat` de Academia Ca]avencu.
Apare în prima miercuri a fiec`rei
luni. De[i apare la Bucure[ti, ID nu
este o revist` bucure[tean`.
Caracterele cu care este scris
acronimul ID au fost desenate
de Albrecht Dürer în ultimul an
Adres`: Pia]a Presei Libere nr.1, Casa Presei, corp A3, et.4,
CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN: SECRETARIAT {I ABONAMENTE: DIRECTOR DISTRIBU}IE:
sector 1, Bucure[ti, cod 013701. Tel. redac]ie: 021–549 3696
Elena Gogo] Alexandru Miri[tea
www.ideiindialog. ro elena@catavencu.ro 318 55 31; 318 55 32
DEPARTAMENT alexandru.miristea@catavencu.ro
al vie]ii, 1528, [i pot fi g`site Lucrarea de pe copert` apar]ine REDAC}IA V|NZ~RI PUBLICITATE: Tip`rit la Tipografia
\n ultima parte a lucr`rii sale lui Devis Grebu. Miruna Toma (sales manager) România Liber`
Vier Bücher von menschlicher DIRECTOR: H.-R. Patapievici miruna.toma@gruprc.ro
Proportion. Toate desenele acestui num`r REDACTOR-{EF: George Arun tel: 311 40 61; fax: 311 40 63 EDITOR: SC Ca]avencu SA
au fost realizate de Devis Grebu, arun@ideiindialog.ro DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SA
Acesta este num`rul lunii cu excep]ia lucr`rii de la pag. 43, SGR: Alexandru Gabor PRODUC}IE: Gabriel Preutu DIRECTOR DIVIZIA
septembrie 2008 [i este distribuit a lui Nistor Coita. alexandru.gabor@ideiindialog.ro gabriel.preutu@gruprc.ro QUALITY MEDIA:
\ncep\nd cu 3 septembrie. Mihnea Vasiliu
CORECTUR~: Radu Dobând`
Are 56 de pagini. DTP: Florin Iaru, Virgil Mercean
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Rusism [i rasism
De ce ]ine istoria s` se repete
„Lumea a revenit la normal!‘‘ – exclam`, înc`
din prima pagin` a ultimei lui c`r]i, Robert Kagan
(Reîntoarcerea istoriei [i sfîr[itul iluziilor – Knopf,
2008). Hiper-concluzia lui Kagan a pornit la drum,
acum cîteva luni bune, cu viteza [i zgomotul
narcisiac care înso]esc, de regul`, petardele retorice
romantice. Înc` o sentin]` grandilocvent` propunea,
ner`bd`tor, aproape nevrotic, simplificarea radical`
a istoriei [i insista, cu o pulsiune reac]ionar`,
asupra realit`]ii ca sum` a violen]ei politice de stat.
Lumea descris` de Kagan n-a încetat s` respecte
[i s` urmeze un regulament istoric de ferocitate
aproape biologic`. R`zboaiele, amenin]area cu
violen]a, regia instinctual` a ideologiilor sau simpla
nevoie de prad` [i domina]ie continu` s` pun` în
mi[care ceasul istoriei – constat` Kagan sau, mai
degrab`, îndr`zne[te s` prevad`. C`ci, la ora acestor
observa]ii, [ocul georgian era, înc`, departe. Îns` nu
suficient de departe.
Apoi, faptele
Apoi, faptele. Între 7 [i 8 august 2008, trupele
armatei ruse au invadat Georgia, sub un pretext
de extrac]ie clasic-sovietic`. Statul independent
georgian a fost rostogolit la marginea inexisten]ei.
În paralel, la Moscova, centrul politic dominat de
Vladimir Putin, autocratul mascat în prim-ministru,
s-a lansat într-un nega]ionism total, distrugînd lucid
[i rapid fabula conven]ional` a politicii de principiu.
În mai pu]in de o s`pt`mîn`, tot ce [tiam, sau mai
degrab` speram, despre ordinea nou` [i inatacabil`
a lumii post-sovietice, tot confortul legalist [i toat`
splendoarea moral` a diplomatismului occidental
erau dejucate, def`imate [i violate public de o
realitate f`r` rival sau antidot: brutalitatea afi[at`
[i programatic`. „Facem ce vrem‘‘ [i „sînte]i un
cor de palavragii‘‘ deveneau singurele [i ultimele
adev`ruri ale istoriei reale. Un secol [i mai bine de
liberalism [i speran]` umanitar` occidental` erau,
demonstrabil, declarate inepte de violen]a de stat
nep`s`toare a Rusiei. Mai mult, prima reac]ie a
Occidentului n-a f`cut decît s` adauge la concluzia
dup` care nesim]irea [i cinismul imperial rus sînt
forme cî[tig`toare de ac]iune istoric`. Georgia a aflat
în cîteva ore c` e singur`. Europa s-a dat la o parte [i
a consim]it sprinten, aproape entuziast, s` participe
la [edin]a de vandalism rus. Nicolas Sarkozy, energic
[i mereu sensibil la iluzia activismului eficient,
[i-a întrerupt vacan]a pe Riviera francez` [i s-a
prezentat la Moscova, unde a redactat, sub dictare,
un acord de pace monstruos. Peticul de hîrtie care
stabile[te, în [ase puncte, dezmembrarea [i trecerea
de facto a statului georgian sub tutel` militar` rus`,
a fost plimbat, apoi, de Sarkozy, cu o frenezie de
cruciat pacifist bronzat, între Moscova [i Tbilisi,
pîn` cînd pre[edintele Saaka[vili a semnat, covîr[it
de insisten]a cu care Europa îi recomanda „pacea,
acum‘‘. Distribu]ia n-ar fi fost complet` f`r` apari]ia
cancelarului german Angela Merkel, ca de obicei,
de o utilitate punctual`, în fa]a celui mai mic semn
de la Moscova. T`cut`, lipsit` de idei [i înc`rc`tur`,
Merkel a conchis neîntîrziat c` planul de pace e o
victorie a diploma]iei ra]ionale asupra blestematei
dezordini caucaziene. În subtext, trona, ca un
narcotic binevenit, ideea dup` care voca]ia politic`
suveran` a Georgiei nu e nimic mai mult decît o
form` de tribalism nesuferit, un am`nunt rebel [i
primitiv care trebuie ponderat sau chiar eliminat,
spre binele comun al Caucazului, devenit, brusc, o
pung` colectoare la sud de pîntecul Rusiei. Peticul
de hîrtie agitat de Sarkozy [i Merkel, în conferin]e
de pres` solemne [i umede de satisfac]ia triumfului
diplomatic, a fost contrasemnat de secretarul
american de stat Condoleezza Rice [i prezentat
în mediile de informare occidentale pe post de
compromis superior între exasperarea legitim` a
Rusiei [i na]ionalismul primitiv al statelor post-
sovietice.
Cosmologia sovietic`
guverneaz` tarlaua
Georgia e cap de list` în aceast` colec]ie
de exalta]i [i impruden]i, dar nu trebuie uitat
c` înalta principialitate a politicii externe UE
a plasat, rînd pe rînd, în aceea[i secven]`: [i
atitudinea fundamentalistului Lech Kaczynski,
pre[edintele polonez demonizat sub toate acuza]iile
liberalismului militant, [i „fixa]ia‘‘ anti-rus` a
pre[edin]ilor de state baltice, [i „aventurismul‘‘
american al pre[edintelui B`sescu, alt vocalist
strident, incapabil s` în]eleag` subtilit`]ile
homeopatice ale negociatorismului european. Dup`
o s`pt`mîn`, în care blindatele ruse[ti au cur`]at
Georgia de instala]ii militare, au distrus c`ile de
comunica]ie cu porturile de la Marea Neagr`, au
rupt popula]ia [i economia georgian` de leg`turile
cu Vestul [i s-au fixat la 50 de kilometri de Tbilisi,
toat` lumea, mai pu]in nerezonabilii pre[edin]i
ai Georgiei, Poloniei, Ucrainei [i statelor baltice,
a conchis satisf`cut` c` a[a arat` pacea. Acordul
semnat sub presiune de Saaka[vili [i cu zîmbetul
pe buze de Dmitri Medvedev, p`pu[a ventriloc`
manevrat` de Putin, a devenit noua constitu]ie de
facto a statului georgian sub ocupa]ie rus`. Violen]a
de stat rus` a fost acceptat` [i legitimat`. 50 de ani
de discurs democratic occidental se încheie, astfel,
cu o capitulare deghizat` savant în fa]a realismului
violent rus. Un stat independent poate fi invadat,
3
ACTUALITATEA
subjugat [i divizat de un stat agresor. Modificarea
frontierelor nu e admis` sau recunoscut` în drept,
dar e posibil` [i poate r`mîne nesanc]ionat` în
fapt. Garan]iile implicite sau explicite de securitate
oferite de UE [i de NATO, precum [i platforma
moral` pe care a fost plasat` noua istorie a
Estului european au devenit în doar cîteva zile
ipoteze relative. Proiec]ie verbal` [i discurs fictiv.
Suprastructur` teoretic` dezmin]it` de practica
f`r` recurs a violen]ei. Mesajul a p`truns cu for]a
unui meteorit în memoria istoric` a estului: himera
lag`rului socialist a reap`rut credibil, sub forma noii
sfere de interese ruse[ti din a[a-numita „str`in`tate
apropiat`‘‘. Raporturile de facto ale cosmologiei
sovietice sînt intacte. Rusia nu va tolera state cu
adev`rat suverane [i democratice pe „tarlaua‘‘ ei.
Unde „tarla‘‘ e jum`tatea est-european`, blocat`
[i desfigurat` istorice[te de ocupa]ia sovietic`, la
sfîr[itul celui de-al doilea r`zboi mondial. Întreg
traiectul postbelic al Estului a fost, astfel, reformulat
[i r`sturnat. Perioada defunct` a comunismului
a reînceput, incredibil, s` dea semne de via]`
sau m`car s` î[i afirme, poten]ial, capacitatea de
regenerare. În schimb, cota noii epoci de democra]ie
post-comunist` s-a devalorizat amenin]`tor, pîn`
la rangul de „interval‘‘. Întreg scenariul european
post-comunist a fost zguduit [i pus în dubiu. Dup`
7–8 august 2008, ordinea de drept european` a luat
forma neclar` [i lipsa de substan]` a visului curmat
de reîntoarcerea dur` la realitate. Supozi]ia global`
a lumii de ordine [i consecven]` democratic`,
enormul deziderat liberal al unei umanit`]i apte
de cooperare [i conduit` armonic` au fost dislocate
de vechea în]elepciune de fier a istoriei ca fruct
sfrijit al violen]ei de stat. Suprema]ia omului istoric
[i limitele omului ra]ional reintrau în discu]ie,
cu argumente ce nu mai puteau fi negate sau
ignorate. Lumea se întorcea la normalitate [i, într-
o parantez` teoretic` minor` dar semnificativ`, îi
d`dea dreptate lui Robert Kaplan. Numai c` mica
victorie de interpretare a istoricului american
continu` cu o întrebare extrem de complicat`: dac`,
a[a cum b`nuiesc Robert Kaplan [i, al`turi de el,
al]i adep]i ai istoricit`]ii istoriei, lumea s-a întors la
logica primar`, unde se aflase ea pîn` atunci? Care
erau ideile [i iluziile care au împiedicat-o atît de
conving`tor s` re]in` lec]ia ireductibil` a istoriei?
Doamna R. recunoa[te
binele la But\rki
Foarte pe scurt spus, lumea occidental` se afla
în vacan]`. Sau, mai bine zis, în spa]iul de relaxare
[i optimism iluzoriu creat de presupunerea c`
istoria a luat sfîr[it. Tema e enorm` [i numai pasul
scurt al gîndirii jurnalistice care pozeaz` ast`zi
în analiz` filozofico-istoric` a creat impresia c`
suspendarea istoriei e un reflex recent, o priz`
de triumfalism conceput` [i sistematizat` de un
autor [i de ideile lui, la sfîr[itul „r`zboiului rece‘‘.
Într-adev`r, majoritatea comentatorilor care par s`
recalculeze acum, împin[i de la spate de ghiontul
rusesc, se întorc la Francis Fukuyama [i reneag`
energic ideile puse în circula]ie (în 1989) de
faimosul articol pe tema „sfîr[itului istoriei‘‘ [i, mai
apoi, de ecranizarea acestuia, la nivel de volum, în

4
bestsellerul Sfîr[itul istoriei [i ultimul om (1992). E ceva
în aceast` observa]ie, dar optimismul generos [i naiv
al ideilor lui Fukuyama nu poate explica îndeajuns
un fenomen pe care autorul „sfîr[itului istoriei‘‘
l-a g`sit constituit [i n-a f`cut decît s` îl subtitreze,
într-o formul` simultan academic` [i accesibil`
unui public dornic s`-[i vad` dorin]ele [i fantasmele
morale confirmate de realitatea istoric`. Fukuyama,
transformat, acum, din heraldul celebrat al noii ere
de convergen]` liberalist` în martor incompetent al
istoriei reale, nu e inventatorul, ci doar teoreticianul
ACTUALITATEA
unei atitudini pe care societ`]ile occidentale au
dezvoltat-o [i repetat-o în aproape toate momentele
de contact cu „misterul oriental‘‘, în genere cu
formele de gîndire [i ac]iune istoric` ale lumii
de op]iune non-liberal`. Asta înseamn`, de pild`,
c` optimismul [i naivitatea imputate, acum, lui
Fukuyama sînt u[or de reperat în comportamentul
etic american [i vest-european al anilor
premerg`tori neo-sovietismului lansat de Vladimir
Putin. Cu alte cuvinte, a existat, cu mult înainte
de teoria pacific` [i oniric` lansat` de Fukuyama,
o pulsiune moral` occidental` care a declarat sau
a presupus „sfîr[itul istoriei‘‘ [i a fost structural
incapabil` s`-[i imagineze prezen]a [i rezisten]a
unor moduri existen]iale diferite, dac` nu ostile.
Acest gen de încredere în unicitatea principiului
umanitar-liberal [i aceast` nega]ie implicit` a r`ului
[i a diferen]ei dau una din cele mai halucinante
scene ale prozei lui Alexandr Soljeni]în, un scriitor
venerat [i apoi casat în Occident. Rezumatul
credulit`]ii, neputin]ei perceptive [i al setei de
autoconfirmare etic` ale Occidentului se g`sesc
perfect încapsulate în cîteva din tablourile marelui
roman Primul cerc (1968). Un lot de de]inu]i e
transferat de la Moscova într-un lag`r la cercul polar.
Ma[ina care îi scoate din Moscova e marcat` vizibil
i cu inscrip]ia „Carne‘‘, format mare, în patru limbi.
Rusismul nu e simpla Un francez, corespondent str`in acreditat în Rusia,
ocupa]ie, înso]it` de jaf se gr`be[te s` trimit` acas` o depe[` în care descrie
[i impozi]ie politic`. re]eaua exemplar` de aprovizionare a ora[ului [i
Rusismul e rasismul ma[inile curate [i rapide care duc [i aduc alimente
care mice[te deopotriv` f`r` întîrziere. În alt` scen` (Capitolul 54), de]inu]ii
polonezi turbulen]i, din faimoasa închisoare But\rki sînt pe nea[teptate
declaseaz` gruzini [i sco[i din celule, ra[i, tun[i, trimi[i la du[uri de cea
ceceni, vede în români mai bun` calitate, hr`ni]i cu cele mai variate [i bine
un neam imprecis g`tite feluri, îmbr`ca]i în costume civile decente
[i inferior, îi refuz` [i apoi transfera]i în celule largi, proasp`t vopsite
existen]ial pe ucraineni, [i luminoase. Dup` cîteva ore, sose[te, înso]it` de
face din baltici popoare conducerea închisorii, Doamna R., o americanc`
f`r` rost [i consider` aflat` în misiune caritabil` [i ner`bd`toare s` afle
c` toate aceste neamuri „adev`rul‘‘ despre închisorile ruse[ti. Doamna R.
întîmpl`toare sînt e covîr[it` de umanismul penal sovietic [i afl` de
rusificabile. Atît de la unul din comandan]i c` în închisoare nu se afl`
înr`d`cinat` e aceast` de]inu]i politici [i c` prizonierii sînt fo[ti criminali
convingere ultim` în de r`zboi nazi[ti care nu vor fi executa]i sau b`tu]i,
rolul istoric mesianic ci recupera]i treptat. Doamna R. e convins` [i î[i
[i în obliga]ia aproape încheie vizita într-o stare de beatitudine moral`;
divin` a expansiunii a[adar, binele exist` [i e universal, iar sovieticii
prin rusificare, încît nu sînt o excep]ie, ci doar o variant` particular`, o
formele politice au o deriva]ie colorat` local, a marii aspira]ii colective
importan]` minor`. spre bine.
Prezum]ia de mîntuire
Doamna R. e foarte probabil Eleanor Roosevelt,
so]ia pre[edintelui american, iar intui]ia lui
Soljeni]în e valid`, în termenii cei mai preci[i, la
40 de ani de la apari]ia c`r]ii (evident, în Occident,
nu acas`, unde Soljeni]în era, deja, veteran al
Gulagului [i scriitor interzis). Angelismul activ
al Dnei R. e întruchiparea unui sentiment istoric
vast [i persistent. Îl reg`sim, prezidînd, în anii
1989–1991, cînd universul comunist se declar`
disp`rut, iar Occidentul reac]ioneaz` proclamînd
„sfîr[itul istoriei‘‘. Ce a sc`pat mult` vreme din
în]elegerea acestui moment crucial [i în[el`tor
e cealalt` reac]ie occidental`. Nu declara]ia care
stabilea încheierea miraculoas` a tensiunilor istorice
[i absorb]ia complet` a ostilit`]ii, ci transformarea
lor într-un cadru perceptual formidabil. Astfel,
toat` perioada urm`toare „pr`bu[irii‘‘ URSS a fost
diminuat` [i reglat` politic de o uria[` prezum]ie
de mîntuire. În mod esen]ial, aceast` ipotez`
afirma [i garanta, f`r` s` o explice în mod serios,
transformarea comunismului sovietic (sau a
variantei sale române[ti) într-un pat germinativ
democratic. Trauma comunist`, descris` devastator
de Soljeni]în, descifrat` în toat` inumanitatea
ei de Varlam {alamov [i teoretizat` precis de un
Richard Pipes sau Martin Malia, disp`rea f`r` urm`
[i urm`ri, resorbit`, aten]ie!, nu de noua realitate
politic` [i juridic` a unei Rusii (sau Românii)
convertite, ci de insisten]a etic` a unui Occident care
voia s` cread` [i s` î[i vad` confirmat` credin]a. La
mijloc e un sentiment complex, un joc psihologic
complicat, în care persoana sau societatea care
dore[te se r`spl`te[te, se autogratific` [i î[i acord`,
astfel, un nimb [i un statut care confirm` densitatea
moral` superioar` a purt`torului. Acest mecanism,
vizibil în cruciadele tematice ale profesioni[tilor
carit`]ii, regleaz`, de asemenea, politica de stat [i a
ajuns, mai cu seam` dup` 1990, s` dicteze complet
deciziile executive ale administra]iilor na]ionale.
E sentimentul care a scos de pe agenda public`
permis` no]iunea de adversar sau de stat ostil [i
oblig` guvernele s` formuleze exclusiv planuri
de ac]iune în care exist` numai parteneri reali
sau poten]iali. Tocmai aceast` mantr` pozitiv` a
fost speculat` [i apoi decartat` de o Rusie care s-a
l`sat redescoperit`, pîn` în clipa în care a decis c`
poate trece la [antajarea marilor investitori str`ini
(povestea companiilor Schell [i B.P.) [i, acum, la
mutilarea Georgiei. Sau de o Românie care a mimat
euroconformismul, a fost admis` în UE, dup` care a
trecut f`r` întîrziere la anihilarea de facto a justi]iei.
{ocul acestor reac]ii de mare duritate [i cinism
ale presupu[ilor mîntui]i a for]at o reevaluare [i a
silit numero[i comentatori occidentali s` declare
sfîr[itul „sfîr[itului istoriei‘‘. În definitiv, istoria
continu` [i nu s-a ab`tut vreodat` de la vechile
ei obiceiuri. Numai c` noua diagnoz` alc`tuit` în
prip` sub presiunea invaziei ruse[ti din Georgia
nu e neap`rat o ruptur` cu iluziile fundamentale
ale epocii imediat anterioare. Reac]ia analitic` a
comentatorilor de vîrf occidentali e, cu siguran]`,
un pas înainte, dar nu pasul care scoate în]elegerea
fenomenului rus din încercuirea vechilor
prejudec`]i analitice. Într-adev`r, comentatorii
occidentali redescoper` rolul istoriei, dar o fac
doar pentru a întîlni secolul XIX. C`ci principala
concluzie a celor ce anun]`, acum, reîntoarcerea
istoriei, de la Robert Kaplan la Joseph Joffe, spune
c` am coborît, condu[i de ac]iunile geopolitice ale
Rusiei, la politica [i istoria secolului al XIX-lea. În
plin` epoc` de „power politics‘‘, adic` în acel tabinet
napoleoniano-]aristo-habsburgic de for]e, frontiere
[i sfere de influen]` practicat de imperiile europene
pîn` la primul r`zboi mondial. Istoria curent`
devine, astfel, istorie precontemporan` [i î[i g`se[te
o explica]ie în num`rul unui secol [i în numele
unui (imperial)ism. Cît de mult ne apropie acest
diagnostic de adev`r?
Destul de mult, dar nu îndeajuns. Într-adev`r,
ac]iunile brutale ale Rusiei [i preten]ia de control
asupra spa]iului est-european nu sînt noi. Ele reiau,
ast`zi, obiectivele [i mijloacele politicii ]ariste
în Europa secolului al XIX-lea. La fel de adev`rat,
jocul jugular [i promovarea violent` a intereselor
ruse[ti în sfere de influen]` decupate cu harta în fa]`
amintesc izbitor de politica secolului
al XIX-lea. Îns` analizele care echivaleaz`
putinismul cu imperialismul ]arist opereaz`
superficial, nu p`trund în esen]a acestui gen de
raportare la independen]a altor na]iuni [i fac un
cadou, înc` un cadou, „misterului rus‘‘. Altfel spus,
acest gen de analiz` rateaz` tocmai pentru c`,
dup` ce remarc` similitudinile de comportament
ale Rusiei în dou` epoci istorice distincte, nu î[i
pune întrebarea obligatorie: de ce anume repet`
Rusia acest gen de comportament? Limitîndu-se la
constatarea c` „istoria se repet`‘‘ [i luînd aceast`
observa]ie drept cauz` [i efect, analizele de acest
gen nu au nici o [ans` s` explice de ce anume ]ine
istoria s` se repete. E Rusia lui Putin (trecem peste
Medvedev, ventrilocul a[ezat în fruntea statului),
pur [i simplu, un copist în cerneal` petrolier`
al grandorii imperiale ]ariste? Iar dac` da, de ce
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
reu[e[te atît de bine copia? Rezultatul investiga]iilor
care semnaleaz` revenirea la secolul XIX e un produs
istorist limitat. El ne spune doar c` istoria a revenit
pentru c` a[a face istoria: revine, e permanent`
[i inalterabil`. Ce nu ne poate spune aceast`
interpretare ]ine tocmai de elemente supraistorice,
de zona psiho-mental`, de elementele abisale ale
civiliza]iilor, adic` exact de acea zon` pe care lectura
occidental` ezit` în continuare s` o abordeze,
timorat` de obscurit`]ile ne[tiin]ifice ale acestei
abord`ri [i de frica de incorectitudine politic`. În
fond, elementul care d` continuitate politicii ruse[ti
din secolul al XIX-lea pîn` în ora invaziei armate în
Georgia nu poate fi o grip` istoric` retroactiv`, ci o
constant` foarte activ`. Neo-imperialismul lui Putin
nu colec]ioneaz` referin]e [i modele, ci le continu`,
des`vîr[indu-le. Nimic nu poate sec]iona sau
întrerupe continuumul imperial rus care reclam`,
f`r` întrerupere, de 200 de ani teritorii na]ionale [i
culturale. Culturale?
Secolul XIX e insuficient
Presiunea rus` n-a fost niciodat` un anexionism
clasic. Spre deosebire de alte imperialisme,
expansiunea rus` are loc în numele unei anume
filozofii na]ionale supreme. Rusia practic`
imperialismul, dar urm`re[te rusismul ([i cu atît
mai penibil` e performan]a „studiile coloniale‘‘
occidentale care ignor` Rusia [i rusismul, cele mai
grave [i extinse cazuri de colonialism cunoscute în
istorie). Rusismul nu e simpla ocupa]ie, înso]it` de
jaf [i impozi]ie politic`. Rusismul e rasismul care
mice[te deopotriv` polonezi turbulen]i, declaseaz`
gruzini [i ceceni, vede în români un neam imprecis
[i inferior, îi refuz` existen]ial pe ucraineni, face
din baltici popoare f`r` rost [i consider` c` toate
aceste neamuri întîmpl`toare sînt rusificabile.
Atît de înr`d`cinat` e aceast` convingere ultim`
în rolul istoric mesianic [i în obliga]ia aproape
divin` a expansiunii prin rusificare, încît formele
politice au o importan]` minor`. Asta îl explic`
[i pe Dostoievski, geniul spiritual care n-a încetat
vreodat` s` fie un mistic al rusismului, [i pe
Soljeni]în, titanul anticomunist de viziune pro-
rusist`. C`ci Soljeni]în, autorul unei gigantice
opere de con[tiin]`, a fost [i a sfîr[it m`rturisitor
al rusismului. Postum, Soljeni]în pare din ce în ce
mai mult omul care a distrus [ansa de expansiune
a comunismului în lumea extra-sovietic`, iar
asta înseamn` c` Soljeni]în a lovit mortal euro-
comunismul, dar nu a reu[it s` provoace divor]ul
societ`]ii ruse de etimonul comunist. Mai bine spus,
de acel amestec de eroism, masochism, violen]`,
spiritualism, colectivism [i robie consim]it` pe
care ru[ii îl practic` [i divinizeaz`, cu adîncime
existen]ial`. Comunismul însu[i nu a putut [i, de
fapt, nici n-a încercat în mod serios s` contrazic`
acest curent profund, ci, mai degrab`, l-a des`vîr[it
în forme de umilin]`, violen]` [i grandoare
f`r` precedent. De la hecatomba stalinist` la
brejnevismul care l-a exilat cu for]a pe Soljeni]în,
ru[ii au venerat neîntrerupt rusismul. Ultimul
interviu acordat în Occident (cotidianului britanic
The Independent, în vara lui 2007) de Alexandr
Soljeni]în con]ine cîteva m`rturisiri halucinante.
Soljeni]în vorbe[te despre „ingratitudinea
european`‘‘ , exact în termenii în care vorbe[te [i
gînde[te, solidar [i convins, marele cor social rus, de
la omul de pe strad` la activistul de partid, ofi]erul
KGB, militarul veteran sau alte întruchip`ri ale
omului istoric rus. Soljeni]în crede, de pild`, c`
est-europenii „sînt foarte ferici]i s` acuze Moscova,
din care au f`cut o ]int` convenabil`. To]i se poart`
ca [i cum via]a nou` pe care o duc a început dup`
ce s-au eliberat singuri, eroic, în timp ce Moscova
a r`mas prizonier` a comunismului‘‘. Iat`-l, deci,
pe ultimul Soljeni]în, repliat viguros în mistica
grotesc` a rusismului [i a Rusiei eliberatoare de
popoare. Ce poate deforma într-atît spiritul unuia
din cei mai mari oameni ai secolului XX [i ce poate
alinia, în acela[i orizont de convingeri, un reptilian
autocrat ca Putin [i un mare preot al demnit`]ii ca
Soljeni]în? În nici un caz secolul XIX. j
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Ierusalimul cinefilizat
Alex. Leo {erban: Drag`
Cristina, î]i propun s` facem un
bilan] al recentei noastre c`l`torii
la Ierusalim [i Tel Aviv, unde
am fost invita]i de Cinemateca [i
Festivalul din primul ora[ [i de
ICR-ul din al doilea ([i vreau s`
spun, aici, cît de minuna]i au fost
Madeea Axinciuc [i Octavian
B`l`ceanu – [i, fire[te, Costel
Safirman!).
{tiu c` tu mai fusese[i în
Israel, pentru mine era prima
dat`; dar n-o s` vorbim nici
despre c`ldura sufocant`, nici
despre }ara sau Ora[ul Sfînt(`),
ci – cum spuneam – despre eveni-
mentele strict legate de cinefilie:
Festivalul, în primul rînd, care
s`rb`torea 25 de ani de existen]`.
Cred c` vei fi de acord cu mine
c` vedeta incontestabil` a acestei
edi]ii a fost Lia van Leer, doamna
(acum în vîrst` de 84 de ani) care
a pus pe picioare [i Cinemateca,
[i Festivalul. A ie[it din scen`
cu mare pomp`, fiind felicitat`
îndelung [i omagiat` insistent
nu doar de succesorul ei, Ilan de
Vries, ci [i de pre[edintele ]`rii,
Shimon Peres (care a venit la des-
chidere), de Michael Winterbot-
tom (regizorul britanic care era,
la rîndul lui, omagiat), de direc-
torul Berlinalei, Dieter Kosslick
– [i, nu m`-ndoiesc, de cel`lalt
mare invitat al festivalului, John
Malkovich (pe care noi nu l-am
mai prins…). Este o doamn`
n`scut` în Basarabia, la B`l]i,
care a plecat în str`in`tate
chiar înainte de declan[area
atrocit`]ilor naziste; [i-a pierdut
mam` [i tat`, probabil la Aus-
chwitz, dar a avut norocul s`
întîlneasc` un so] în persoana
dlui van Leer, un om foarte bogat
care a r`sf`]at-o [i i-a permis
s`-[i continue hobby-ul – Cinema-
tograful. Lia van Leer a înfiin]at
Cinemateca, a[adar, iar apoi
Festivalul; mai mult decît atît:
a dispus proiec]ii ale filmelor de
shabat, ceea ce nu se mai întîm-
plase pîn` atunci – un gest eroic
într-un ora[ atît de religios pre-
cum Ierusalimul! {i trebuie spus
c` Cinemateca (locul unde sînt
proiectate majoritatea filmelor,
cu cele patru s`li ale sale) este nu
doar „cartierul general‘‘ al cinefi-
liei de cea mai bun` calitate, ci [i o
oaz` de convivialitate – un spa]iu
extrem de pl`cut [i de „laic‘‘, unde
puteai vedea lucrurile cele mai
„transgresive‘‘…
Dup` aceast` introducere
cam lung`, î]i pasez tastatura.
Cristina Corciovescu: Tre-
buie s`-]i m`rturisesc c` pe
mine, ca fost` amploaiat` a
Arhivei de filme din Bucure[ti,
m-a cam cuprins invidia cînd
Costel Safirman a f`cut pen-
tru noi „turul propriet`]ii‘‘
[i ne-a ar`tat depozitele de
filme de o ordine [i cur`]enie
impecabile, cu rafturile cu-
lisante pentru a valorifica la
maximum spa]iul, cînd am
intrat în biblioteca luminoas`
unde ai mii de volume plus
computere la dispozi]ie, cînd
am intrat în cele patru s`li de
cinema impecabil utilate teh-
nic [i, nu în ultimul rînd, cînd
ne-am tol`nit pe [ezlongurile
Secven]å din A Cock and Bull Story de Michael Winterbottom
inscrip]ionate pe drept cuvînt
„relax‘‘, r`spîndite pe tera-
sa-gr`din` de la nivelul zero
(intrarea se face pe la cinci),
care „prive[te‘‘ spre zidurile
de incint` ale ora[ului vechi.
{tiu c` ai s` sari în aer pentru
c`, sub imperiul lecturii volu-
mului Despre ur` de Gabriel
Liiceanu, ]i-am spus c` eu nu
am glanda invidiei [i în con-
secin]` nici pe cea a urii. Dar
invidia despre care vorbeam
ini]ial nu e în numele meu,
ci al unei institu]ii în care mi-
am petrecut tinere]ile [i m`
doare cînd constat (pentru a
cîta oar`!) c` e ruda s`rac` a
suratelor ei din alte ]`ri.
Cît despre Lia van Leer,
sigur c` la 84 de ani nu mai e
femeia energic` [i voluntar`
care decenii de-a rîndul a ]inut
în mîini cu str`[nicie soar-
ta arhivei din Ierusalim [i a
transformat un passe-temps de
tîn`r` bogat`, dar dezocupat`,
într-un crez [i o profesie. Dar
ceea ce m-a impresionat ex-
trem de pl`cut este c` oamenii
din jurul ei, de la Shimon
Peres la angaja]ii Cinemate-
cii, o privesc cu o sincer` [i
meritat` considera]ie, [i nu ca
pe un produs expirat de care
abia a[teapt` s` se descotoro-
seasc`. Cred c`, în m`sura în
care s`n`tatea îi va permite,
ea va fi [i la edi]iile urm`toare
Doamna festivalului de la Ie-
rusalim.
A.L.{.: N-am v`zut împre-
un` prea multe filme, cred c`
doar A Cock and Bull Story
(2005), ecranizarea lui Winter-
bottom dup` Tristram Shandy
al lui Laurence Sterne; în rest,
am avut programe separate.
{tiu c` am comentat îndelung
dup` vizionare – practic, ideea
dialogului despre festival mi-a
venit atunci, în toiul discu]iilor.
{tiu, deci, c` n-ai fost foarte în-
cîntat` de aceast` ecranizare, în
timp ce eu am considerat-o – [i
o consider, înc` – reu[it` (]inînd
cont [i de dificultatea transpu-
nerii în imagini a unui roman
de secol XVIII, reputat ca fiind
„neecranizabil‘‘ – [i, am spune
ast`zi, „experimental‘‘!). Mie
mi s-a p`rut ingenioas` solu]ia
„filmului-în-film‘‘ (o echip` de
filmare turneaz` o ecraniza-
re dup` Tristram Shandy, iar
tot filmul este, de fapt, povestea
– în paralel – a acestui turnaj [i a
vie]ii celor implica]i în realizarea
lui… oarecum ca în Iubita loco-
tenentului francez). Cred, de
altfel, c` era singurul mod în care
puteai da seam` – în cinema – de
frecventele „puneri în abis‘‘ ale
c`r]ii [i de tot ping-pong-ul acela
– ast`zi, i-am zice „postmodern‘‘
– dintre nara]iunea propriu-zis`
[i întreruperile ei prin comentarii
auctoriale…
C.C.: Aici nu e problem` de
gust sau de încîntare, ci în pri-
mul rînd o problem` de princi-
piu. Eu dezaprob ecraniz`rile
care pentru a fi „gustate‘‘ sau,
[i mai grav, în]elese presupun
lectura în prealabil a c`r]ii re-
spective. De multe ori în cazul
unor filme române[ti mi-am
pus întrebarea ce face un spec-
tator str`in care n-a avut la
[coal`, ca lectur` obligatorie,
romanul respectiv, drept care
nu poate completa filmul cu
ceea ce [tie din [i despre el.
Oare nu [i din cauza asta un
film ca, de pild`, Felix [i Otilia
(una dintre realele reu[ite ale
lui Iulian Mihu) nu a avut
ecou interna]ional? De fapt,
chiar [i pentru un împ`timit
al lecturii, e imposibil ca s`
acopere întreaga literatur`
ecranizat`. Nu [tiu dac` te-ai
gîndit vreodat` s` apreciezi
raportul numeric dintre scena-
riile adaptate [i cele originale.
Peste tot în lume primele sunt
covîr[itor mai multe. De aici
[i ve[nica discu]ie despre criza
scenariilor. Sigur c` trebuie
neap`rat s` facem o disociere
între literatur` [i maculatur`.
5
CINEDIALOGURI
Din punctul `sta de vedere,
romanul lui Laurence Sterne
intr` în prima categorie, dar
nu cred c` e o lectur` prea
frecvent`. Tu, cel pu]in, spu-
neai c` l-ai citit în facultate,
la filologie. Acum vine o alt`
problem`, pe care o am eu cu
Winterbottom. Mi se pare un
touche-à-tout extrem de inegal,
care nu are nici nebunia unui
Ken Russell, nici geniul criptic
al unui Peter Greenaway. În
ceea ce prive[te A Cock and Bull
Story, cred c` sunt remarcabile
inten]ia [i efortul de a g`si un
limbaj cinematografic care
s` traduc` limbajul literar.
De altfel, asta ar trebui s` fie
condi]ia oric`rei ecraniz`ri de
calitate, [i nu o translare pe-
destr` a ac]iunii de pe hîrtie pe
pelicul`. Numai c` în cazul de
fa]` rezultatul e cam indigest.
A.L.{.: De acord cu ce spui
despre Winterbottom – cu pre-
cizarea c` „inegali‘‘ sînt mai to]i
cinea[tii care fac film dup` film,
în ritmul de unul la doi ani sau
chiar unul pe an (de la Woody
Allen la centenarul Manoel de
Oliveira).
Pe de alt` parte, recunosc c`
nu am cum s` judec o ecranizare
dup` o carte pe care am citit-o
decît prin prisma ei; ca regul` ge-
neral`, cred c` orice spectator de
cinema este „ecranat‘‘ de aceast`
fatalitate. Probabil, îns`, c`
situa]ia se va schimba: genera]ia
care vine dup` noi vede mai întîi
filme [i apoi, eventual, cite[te [i
romanele care le-au inspirat…
Aceast` constatare ne face s`
ne apropiem, de fapt, de scopul
prezen]ei noastre la Ierusalim ([i
Tel Aviv): anume, acela de a pre-
zenta „noul film românesc‘‘ – de
dou` ori unui public românofon
[i o dat` unuia anglofon. Am
vorbit, deci, despre ce se întîmpl`
– exaltant [i fragil, totodat`!
– în cinematograful românesc de
ast`zi, dar [i, inevitabil, despre
„vechiul nostru cinema‘‘ – f`cut,
zic eu ([i poate dragul nostru
coleg, al nostru [i al lui Costel
Safirman – la Bujor T. Rîpeanu
m` gîndesc –, confirm`…), mai
mult din ecraniz`ri. În fine, n-
am stat s` num`r, dar, cu atîtea
În[ir’te m`rg`rite, }ig`ncu[e
din iatac, Nop]i furtunoase,
Mori cu noroc, P`duri ale
spînzura]ilor, Nun]i de piatr`,
Iacobi [i Balan]e, nu m-ar mira
s` „ne ias`‘‘ – [i la num`r`toare
– c` filmul românesc st`, mai
mult, în ecraniz`ri; pîn` de cu-
rînd – cînd, este evident, noua

6
genera]ie a „schimbat capul‘‘
corabiei, îndreptînd-o mai de-
grab` spre pove[ti prezente, de
strict` actualitate, [i, în orice caz,
spre un (neo)realism care, zic eu,
întoarce spatele atît „literarului‘‘
pur [i dur al epocilor anterioare,
cît [i „show‘‘-ului televizual care
a formatat, catastrofic, obiceiurile
privitului într-un ecran… Cum
CINEDIALOGURI
vezi aceast` „(r)evolu]ie‘‘ (pe
care nici nu [tiu de ce o pun între
ghilimele; din iner]ie, cred!)?
C.C.: Cred c` ceea ce se
întîmpl` azi în cinematograful
românesc este în primul rînd
o negare a ceea ce s-a întîm-
plat înainte de ’89. Dup` cum
rezult` din grupajul f`cut de
tine în Dilema veche, tinerii
cinea[ti recunosc filmele de
valoare f`cute în trecut, dar
nu mai pot [i nu mai vor s`
continue pe acela[i drum. {i
bine fac. De altfel, dac` ne
uit`m la produc]iile de dup`
’89, constat`m c` este un drum
închis chiar [i pentru cinea[tii
mai în vîrst`. Aici e drama: ei
nu se mai pot înnoi, nu pot
adopta un alt limbaj, nu pot
renun]a la un anume tip de
scriitur`, dar cred c` mai au
ceva de spus [i încearc` s` lu-
creze în continuare. Hiatusul
dintre genera]ii este imens.
M` întreb dac`, în timp, vor
ap`rea arti[ti care s` împace
într-un fel cele dou` direc]ii.
Poate c` o solu]ie ar fi cea
sugerat` de tine în discu]iile
noastre de la Ierusalim: filmul
de gen (absent din peisajul ci-
nematografic românesc actu-
al) în care atenta observa]ie a
realit`]ii s` se topeasc` în ni[te
tipare relativ clasice.
A.L.{.: Au fost prezen]i [i
trei reprezentan]i ai acestei noi
genera]ii: regizorul de teatru
([i actor, totodat`, în cîteva
scurtmetraje de succes) Erwin
Simsensohn, regizorii Alexan-
dru Mavrodineanu [i Gabriel
Sîrbu. Erwin are un mic rol în
Megatron-ul lui Marian Cri[an
(proasp`t palmdorizat la Can-
nes), Mavrodineanu a regizat
Lec]ia de box (premiat de tine,
anul trecut, la Anonimul – [i
care a fost prezentat cu succes [i
la New York, într-o selec]ie f`cut`
de Richard Pena), iar Sîrbu – La
drumul mare (un scurt cu mare
priz` la public, dup` cum s-a
v`zut [i la Ierusalim)…
Discu]iile au fost destul de
animate (dou`, moderate de
Costel Safirman, una – de Dan
F`inaru), dar ce m-a interesat, pe
mine cel pu]in, este s` constat cît
de diverse sînt tipurile (inclusiv
umane) [i abord`rile acestui grup
foarte restrîns de (înc`) tineri re-
gizori… iar asta, într-un segment
(numit de noi, ad-hoc, „noul nou
val‘‘) care este, oricum, pu]in alt-
ceva decît „valul-val‘‘, minimalist
pur sînge (gen Puiu, Porumboiu,
Mungiu sau Muntean). Cei din
mai tîn`ra genera]ie sînt, parc`,
mai „audience-friendly‘‘, cum
zic americanii – adic` le pas` [i
de public –, story-urile lor sînt
un picu] mai conven]ionale (m`
gîndesc, de pild`, la scenariul lui
Sîrbu – o comedie romantic` pur-
sînge!), dar asta face, totodat`,
ca [i „mesajul‘‘ lor s` treac` mai
u[or, pentru c` publicul este deja
formatat pe tipar hollywoodian.
Mi se par, una peste alta, mult
mai pu]in radicali, mai modera]i
[i mai relaxa]i [i – cum spuneam
la una dintre mesele rotunde
– ca [i cum ar fi înv`]at de la
„revolu]ionari‘‘ cum st` treaba cu
minimalismul, cu „felia de via]`‘‘
etc., dar ar fi prins din mers (de
la al]ii – poate chiar de la televi-
zor!) [i ideea c` „pastila‘‘ trebuie
îndulcit` pu]in. Pe scurt: au luat
„felia de via]`‘‘ (autenticismul
neorealist de care vorbeam) [i au
pus-o într-un tipar de gen. Or, eu
cred c` e foarte bine c` se întîmpl`
a[a (sigur, conteaz` [i rezulta-
tul), pentru c` filmul românesc
r`mîne ancorat în realitate, dar
publicului i se d` [i acel confort,
atît de necesar uneori, al teritoriu-
lui cunoscut – care este formatul
unei comedii, s` zicem. Nu [tiu ce
p`rere ai despre asta…
C.C.: P`rerea c` ai deschis
o gr`mad` de subiecte care se
pot întoarce pe toate fe]ele.
Secven]å din Lec]ia de box de Alexandru Mavrodineanu
În parte, asta am f`cut [i în
cele trei întîlniri despre care
vorbeai.
Unul ar fi cel cu valul-
v`lu[orul-v`lu]ul, despre care
unul dintre israeli]ii de origi-
ne român` spunea cu umor
c` mîine-poimîine risc`m un
tsunami. Unde n-ar da Dom-
nul! Teama mea e c` apa asta
relativ învolburat`, pe care
tot încerc`m s-o definim, s`
nu b`lteasc` sau, [i mai r`u, s`
nu sece. Nu mai am r`bdare.
Vreau s`-i v`d muncind atît
pe cei afirma]i, cît [i pe cei care
acum se aliniaz` cu adev`rat
la start. De fapt, dup` p`rerea
mea, toat` aceast` disociere
între un a[a-zis prim val [i un
al doilea este g`selni]a noastr`,
a criticilor care încerc`m s`
teoretiz`m oarecum înainte
de vreme. Dac` î]i aminte[ti,
am debutat contrazicîndu-ne
dac` apari]ia primelor semne
de înnoire este sau nu o înt-
împlare…
A.L.{.: …eu sus]inînd în conti-
nuare c` a fost o întîmplare!
C.C.: Acuma ni s-a c`[unat
cu valul etapizat. Tu nu crezi
c` mai întîi b`ie]ii care vin din
urm` trebuie s` dep`[easc`
momentul primului
scurtmetraj [i s` confirme? De-
ocamdat`, n`dejdea mea st` în
Radu Jude, Adrian Sitaru, Paul
Negoescu [i Marian Cri[an
(prezen]i [i ei cu filme la Ieru-
salim). Motivul: sunt harnici
[i se zbat s` lucreze. Nu sunt
convins` c` vor trage lozul cel
mare, dar promit s` fac` filme
peste medie, adic` tocmai ceea
ce lipse[te cinematografiei
noastre, care are vîrfuri [i abi-
suri. Te-ai gîndit vreodat` c`
aceast` configura]ie poate nu
e întîmpl`toare, atîta vreme
cît se reg`se[te în structura
societ`]ii noastre postdecem-
briste?
S` revenim. Vorbeai despre
o posibil` abandonare a mini-
malismului pursînge. Bine ar
fi, de[i nu cred. Sunt înc` prea
fascina]i de formula feliei de
via]`, lansat` de tandemul
R`zvan R`dulescu-Cristi Puiu,
[i nu-i observ` capcanele. Prin-
cipala ar fi, dup` p`rerea mea,
c`derea în derizoriu. Alta ar
fi monotonia, déjà vu-ul. Care
dintre ei va izbuti s` le evite,
p`strînd gustul pentru auten-
tic, dar împachetîndu-l altfel?
A.L.{.: R`mîne de v`zut.
Nu m` pot împiedica s` mai
spun ceva, în încheiere – dou`
lucruri.
Unul, c` a fost foarte simpa-
tic` (dar [i d`t`toare de gîndit)
interven]ia lui Leon Volovici,
de la prima mas` rotund` –
aceea cu reprezentan]ii diasporei
române[ti, la Ierusalim (Cos-
tel Safirman a moderat-o [i pe
urm`toarea, de la Tel Aviv, la
fel de animat`). Atunci cînd citise
cronica lui Gorzo din Dilema
veche (despre grupajul de scurt-
metraje ie[ite [i pe ecrane), Vo-
lovici nu v`zuse Lec]ia de box
al lui Mavrodineanu, l-a v`zut
dup` citirea cronicii… [i, vorba
lui, „parc` era vorba despre alt
film‘‘! (Lui Volovici îi pl`cuse
filmul, lui Gorzo nu.) Nu este
vorba, aici, doar de mult-invocata
„distan]`‘‘ care face ca, uneori,
lucrurile s` se vad` mai bine de
la dep`rtare decît de aproape
(oricum l-ai privi, Lec]ia de box
r`mîne aceea[i mic` parabol`,
eficace, despre competitivitate
– etosul de-mprumut al României
cu ma[ini bengoase [i Blutus),
ci [i de un îndemn – bineve-
nit, zic eu – de a l`sa deoparte
preconcep]iile [i antipatiile (legate
de un subiect sau altul sau de
un autor sau altul) [i de a privi
produsul: Mavrodineanu [tie s`
spun` simplu o poveste (care nici
m`car nu-i apar]ine: scenariul
este scris de C`t`lin Mitulescu)
destul de subtil`, la urma urmei
– pentru c` „morala fabulei‘‘,
de[i evident`, este „împachetat`‘‘,
cum spui, în nenum`rate detalii
revelatoare… {i pentru c` aceast`
nou` genera]ie pare s` fi-nv`]at
o lec]ie important`: în cinema,
mesajul este în ceea ce ar`]i, nu în
ceea ce spui! Or, în Lec]ia de box,
ceea ce se arat` este suficient – iar
ceea ce nu e spus (t`cerile, priviri-
le…) adaug` „plusvaloare‘‘.
Al doilea lucru interesant – ba
chiar reconfortant de-a dreptul
– este c`, odat` cu succesele astea
române[ti care ne-au (re)pus pe
harta cinematografic`, tinerii
regizori de la noi au descoperit [i
gustul… teoriei! Am citit, înainte
de plecarea la Ierusalim, un ex-
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
celent interviu al tîn`rului nostru
coleg Mihai Fulger cu Paul Nego-
escu – un [i mai tîn`r reprezen-
tant al „noului-nou val‘‘ (postat pe
blogul lui: http://fulger.hotnews.
ro/index.php?s=paul+negoescu).
Dincolo de unele imprecizii (Ne-
goescu sus]inînd c` 4, 3, 2 al lui
Mungiu n-ar fi „minimalist‘‘,
pentru c` a presupus un travaliu
mig`los de reconstituire istoric`
– decoruri, costume etc.), [i din-
colo de confuzia, cumva fireasc`,
dintre realism [i minimalism
(primul nu-l exclude pe cel de-
al doilea, cum crede Negoescu,
c`ci realismul poate fi ob]inut [i
prin minimalism; realismul este
„tema‘‘, minimalismul – metoda),
ce mi se pare formidabil – [i, a[
zice, chiar f`r` precedent în cine-
matograful românesc – este acest
gust, nou-descoperit, pentru co-
mentarii [i distinc]ii teoretice (un
teritoriu pe care, pîn` de curînd,
nu se aventurau decît unii critici
[i foarte pu]ini regizori – Puiu,
de pild`). Cum dialogul dintre
Fulger [i Negoescu m` pasionase,
nu m-am putut ab]ine s`-i trimit
celui de-al doilea un sms chiar
înainte de îmbarcarea pentru Tel
Aviv; la destina]ie m` a[tepta
sms-ul lui Negoescu, în care îmi
r`spundea unor nedumeriri [i-
mi explica anumite afirma]ii ale
sale… Iar discu]ia a continuat
pe e-mail! Or, eu cred, Cristina,
c` atunci cînd tinerii no[tri „ba-
varezi‘‘ (cum îi alint` Viorica
Bucur) devin atît de preocupa]i de
cum se pozi]ioneaz` într-un plan
teoretic, au vii controverse – între
ei – cine e „minimalist‘‘ [i cine nu,
[i de ce, este un cert cî[tig nu doar
pentru nivelul filmului românesc,
ci [i pentru palierul criticii de
film, pe care încerc`m s` ne d`m
cu p`rerea [i noi. A[a, cam ca-n
savurosul Interior. Scar` de
bloc – scurtmetrajul lui Ciprian
Alexandrescu…
Î]i mul]umesc pentru acest
dialog. j
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Cu sfial`,
pe becuri c`lcând
Î
NTR-UN climat viciat de fiere,
dezbin`ri, uri spumegoase,
valuri de calomnii [i practici
scatofage, n`v`lind deopotriv`
asupra vie]ii religioase (cazul
Corneanu) [i a institu]iilor culturale
(demen]iala tentativ` de lin[aj media-
tic la care a fost supus` în august con-
ducerea Institutului Cultural Român),
Andrei Ple[u s-a v`zut la 60 de ani
directorul Institutului de Istorie a Re-
ligiilor! Fie [i numai interimar, dup`
voia d-sale.
Sigur, un gest cât se poate de firesc
din partea Academiei, dar – dup`
cum nefericit ne înva]` manualul
netrebniciei na]ionale – uluitor
tocmai prin firescul s`u!
În 22-ul din 22–28 iulie, Herr
Direktor r`spunde, cu precizia [i
amenitatea-i recunoscute, întreb`rilor
lui Armand Go[u.
„Care sunt argumentele înfiin]`rii
unui Institut de Istorie a Religiilor în
România?‘‘
„Întâi, zice Ple[u, un argument de
europenitate. În toate ]`rile civilizate
din lume exist` institute, catedre care
se ocup` de [tiin]a religiilor, în diverse
forme. La noi exist` o net` întârziere
în privin]a asta [i lucrul e cu atât
mai greu de în]eles cu cât suntem o
]ar` care a produs în secolul trecut
figuri impozante ale disciplinei. M`
gândesc la Mircea Eliade, m` gândesc
la Ioan Petru Culianu, dar [i la Arion
Ro[u sau Sergiu Al.-George, asta ca
s` r`mânem în perimetrul secolului
trecut. Mergând înapoi, d`m peste
Nicolae Milescu Sp`tarul, peste
Dimitrie Cantemir [i peste numero[i
al]i «pionieri» pe care inten]ion`m
s`-i inventariem într-un dic]ionar
inclus deja în planul institutului‘‘.
„Ce v-a determinat s` v` implica]i
în acest proiect? Pre[edintele
Academiei, Haiduc, spunea la
inaugurare c` un interimat (dvs.
sunte]i directorul interimar al
institutului) poate s` dureze foarte
mul]i ani‘‘.
„M` tem de asta, fiindc`, într-
adev`r, în proiectele mele de via]` în
aceast` etap` a ei nu intra s`-mi asum
înc` o administra]ie. Am dou` motive
s` fi acceptat totu[i acest interimat,
pe care îl doresc cât mai scurt. Unul
e de ordin personal, [i anume: to]i
membrii institutului [i grupul care s-a
zb`tut ca acest institut s` ia na[tere
sunt fo[ti studen]i ai mei [i fo[ti
bursieri ai Colegiului Noua Europ`.
E un tip de continuitate care oblig`…
În plus, preocup`rile mele actuale
sunt tot mai direct legate de spa]iul
religios. A existat, e drept, [i o ra]iune
birocratic`. Un institut al Academiei
nu poate avea drept director decât
pe cineva care are gradul de profesor
universitar. Or, niciunul dintre tinerii
care sunt membrii acestui institut, în
momentul de fa]`, nu are înc` gradul
de profesor. Meseria fiind în România
înc` fraged`, nu exist` persoane care,
având ca domeniu de specializare
istoria religiilor, s` aib` un titlu
academic corespunz`tor. {i atunci am
fost obligat s` accept postura aceasta,
pentru c`, dac` nu o acceptam, pur
[i simplu acest institut nu se putea
na[te‘‘.
„Care sunt direc]iile de cercetare?‘‘
„Sigur c`, în formula în care
exist`m acum, anume 6 oameni pe
câte o jum`tate de norm` de post
fiecare, e greu s` gândim un program
complet (…) Dar se contureaz` deja
trei direc]ii de cercetare. Una este
legat` de studiul monoteismelor,
fiindc` e temelia religioas` în care
suntem integra]i. O a doua direc]ie de
cercetare ar fi «religie [i modernitate».
E important s` avem [i acest tip de
deschidere, care s` fie una sociologic`
[i care s` abordeze lucrurile din
perspectiva lumii de azi. {i exist` un
departament, o direc]ie care se ocup`
de religiile orientale, respectiv
extrem-orientale, prelungind o
tradi]ie care la noi s-a ilustrat deja prin
contribu]ii notorii…‘‘
Riscurile deja se întrev`d
Numai auzind formula „religie
[i modernitate‘‘ sim]i cum fojg`ie
[erp`rimea riscurilor, bârfelor,
r`st`lm`cirilor [i proceselor de
inten]ie. N-a fost el ditamai Mircea
Eliade scutit în ]ar` [i-n exil de
acuza]iile de lezna]iune [i tr`dare
a ortodoxiei, cum c`, în numele
obiectivit`]ii istorico-[tiin]ifice, a
pus pe acela[i plan toate religiile,
în dauna uneia sau alteia, acordând
o aten]ie egal` polinezienilor [i
cre[tinilor, budismului, shintoismului
[i iudaismului, dar`mite un institut
condus de Andrei Ple[u! Nici n-
or s` apar` primele rezultate ale
cercet`rilor [i ne va fi dat s` sim]im
dinspre haznaua blogurilor duhorile
calomniilor: c` institutul e arondat
papista[ilor, e cripto-secesionist,
cat` s` sminteasc` rânduiala dreptei
credin]e în numele aggiornamento-ului,
practic` egalitarismul, ecumenismul,
sincretismul, cultiv` spiritul
protestant, new age-ismul, st` cu ochii
prea mult spre Atena [i Roma [i prea
pu]in spre Moscova [.a.m.d.
{tiind, desigur, toate acestea (s` ne
mai gândim [i la polemica
Blaga-St`niloae, la rela]iile tinerilor
din genera]ia ’27 cu alde Nichifor
Crainic, la sinuoasele rela]ii cu
Biserica ale lui Nae Ionescu sau
Arghezi, dar [i ale unor Gheorghe
Racoveanu, Sandu Tudor [.a.), Ple[u
detaliaz` prevenitor, nuan]at [i
exemplar, a[ zice.
„A[ îndr`zni, spune el, s` cer
colaboratorilor mei tineri o anumit`
destindere interioar`, capacitatea
de a privi în jur cu în]elepciune, cu
toleran]`, cu aten]ie, a[a încât s` nu
devenim o sect` academic` într-un
peisaj care [i a[a e destul de tensionat.
Avem de rezolvat, oricum, câteva
lucruri delicate. Va trebui, de pild`, s`
g`sim un loc dialogului cu Biserica.
La noi Biserica e o institu]ie foarte
puternic` [i care s-ar putea s` aib`
din când în când unele idiosincrasii
legate de un anumit «ecumenism»
al cercet`rii, de studiul aplicat, dar
neangajat al istoricilor religiilor pe
un domeniu sau altul. Va trebui
s` g`sim un mod de a dialoga cu
teologii specializa]i, care s` nu duc`
la confruntare, ci, dimpotriv`, la o
poten]are reciproc`. Eu cred c` [i
studiul teologic la noi are nevoie de
o reform`. Are nevoie de o [coal` mai
bun`, are nevoie de speciali[ti mai
apropia]i de standardele specializ`rii
occidentale, a[a încât s` poat` intra
în dialog cu colegii din Vest. Pe
linia asta, institutul s-ar putea s`
aib` un rol important, mi-a[ dori
s` aib`. Mi-a[ dori de asemenea ca
oamenii institutului s` fie prezen]i
7
VIA}A LITERAR~
public, pentru c` problematica
religioas` e mult mai actual` decât
î[i imagineaz` lumea [i e esen]ial ca
vocea exper]ilor s` fie auzit`. Ar trebui
s` fim [i punctul de plecare pentru
introducerea sistematic` a acestei
problematici în structura curicular`
a universit`]ilor. Ar trebui s` apar`
catedre de istoria religiilor. Prin
urmare, ca întotdeauna cînd e vorba
de România, suntem în situa]ia c` totul
e de f`cut‘‘.
Cei cinci colaboratori ai
directorului interimar sunt Eugen
Ciurtin, Bogdan T`taru-Cazaban,
Mihaela Timu[, Andrei Oi[teanu
[i Mirel B`nic`, fiecare având
deja un CV respectabil atât în
textologie, istorie, comparatism [i
filosofie, cât [i didactic, editorial,
sociologic, ba chiar [i în politicile
interconfesionale. Fiecare lucreaz`
deja la un proiect personal, dar,
subliniaz` Ple[u, institutul î[i
va face o datorie prioritar` din
realizarea unor instrumente de lucru
(dic]ionare, enciclopedii etc.) de care
avem indiscutabil nevoie, al`turi de
conferin]ele IRR, „care s` fie lunare
[i care s` fie ]inute [i de membrii
Institutului, dar [i de invita]i din
afar`‘‘.
Exact aici mi se pare c` ar fi zona
de impact ultrasensibil [i de maxim`
eficien]` – în imediat – a Institutului:
în configurarea unui spa]iu dialogal,
menit s` tempereze viteza îndr`cit` a
centrifugii care amenin]` s` destrame
irecuperabil orice f`râm` de leg`tur`
[i comunicare între lumea Bisericii [i
laicatul cu preocup`ri mai accentuat
sau mai cump`nit religioase. Ple[u
are perfect` dreptate: Biserica este ([i
va fi) o institu]ie foarte puternic`,
spa]iul cre[tin este plin de tensiuni [i
idiosincrasii mai mult sau mai pu]in
motivate istoric, geografic, spiritual,
dogmatic etc., iar dincoace de extreme

8
– lumea strict religioas` vs. ateismul
militant, ignorant ori indiferent
– exist` mul]imea oamenilor de
mijloc, înzestra]i cu diferite grade
de credin]` [i îndoial`, de obedien]`
ori simplu respect fa]` de institu]ia
eclezial`, cre[tini, ortodoc[i prin botez
[i binevoitori fa]` de toate tradi]iile
[i datinile specifice, îns` educa]i
VIA}A LITERAR~
ecumenic (adic` deschi[i etic, estetic,
metafizic, deci spiritual în sensul cel
mai larg) fa]` de toate religiile.
Ei bine, cu ce sunt „vinova]i‘‘ to]i
ace[ti oameni, printre care declar
cu umilin]` c` m` prenum`r, în
aliajul de contrarii (din punctul de
vedere al Dogmei) care le formeaz`
substan]a mental` [i sufleteasc`, de
se v`d ame]i]i complet – [i primejdios
– de h`r]uitoarele tensiuni din via]a
noastr` bisericeasc`? Din cât e[ti
mai dispus s` în]elegi fenomene
tot mai disparate [i mai înveninate,
s` aplanezi conflicte tot mai urât
mirositoare, s` faci o medie între
ispitele maniheiste [i s` diluezi
solu]iile de extrem`, dintr-atât
te love[ti de furii ireconciliabile,
provoc`ri „militariste‘‘ [i decizii
imperioase de ori-ori.
În ce m` prive[te, ca unul care
am avut privilegiul, norocul, folosul
sufletesc [i pl`cerea colocvial` de a
fi fost mai mult sau mai pu]in de-a
lungul anilor în preajma unor oameni
precum p`rintele Sofian Boghiu,
ÎPS Bartolomeu Anania, p`rintele
Iustin Marchi[ ori arhim. Dumitru
Cobzaru, stare]ul de la Nicula, dar
[i a unor Teodor Baconsky, Paul
Gherasim, Costion Nicolescu, Bogdan
T`taru-Cazaban, Mihail Neam]u,
Mihai Sârbulescu, R`zvan Codrescu,
Claudiu Târziu [i înc` al]ii asemenea,
m` declar complet neputincios în
fa]a îndr`cirii actuale pe care o simt,
o aud, o v`d aproape la tot pasul în
cuprinsul ortodoxiei noastre. {tiu
bine c` [i lumea catolic` e împ`r]it`,
alterat`-n subterane, h`r]uit` de peste
tot [i blamat` pentru sumedenie de
p`cate, dar asta nu-mi u[ureaz` cu
nimic dezorientarea, când nu chiar
durerea pe care o resimt înaintea
dihoniei clericale de care ne lovim
în case, în pridvoare biserice[ti,
în ziare, la ]ar`, în parohia de la
mahala, în [coal`, ca [i în cuprinsul
vie]ii diplomatice, parlamentare,
universitare etc., fiindc` problematica
ortodoxiei, a religiei în general, atinge
în cele din urm` absolut toate firidele
existen]ei cotidiene. S` te fereasc`
Dumnezeu s` nu [tii dedesubturile
cut`rui puseu electoral care implic`
prezen]a clerical`, s` nu fii exclusiv
de-o parte sau de cealalt` (ci fix
la mijloc) în disputele ortodoxiei
cu revendic`rile uniatismului, s`
tragi c`tre „grecime‘‘ [i Athos, [i
nu spre „Rusia pravoslavnic`‘‘, s`
vrei cu tot dinadinsul a în]elege cu
bun`voin]` motiva]iile [i contextul
care au condus la colaborarea fe]elor
biserice[ti cu aparatul represiv al
comunismului [.a.m.d. – c` te love[ti
n`prasnic de repro[ul ultimativ
al interlocutorului. De foamea lui
crâncen` de a te pune s` optezi
decisiv, definitiv pentru o extrem`
sau alta. Oriunde te-ai întoarce, t`lpile
î]i sunt înconjurate de becuri, legiuni
sticloase gata s` te sângereze la cea
mai mic` tres`rire. S` tot fie vreo trei
ani de când n-am mai putut purta
nici o discu]ie serioas`, r`bd`toare,
nuan]at`, reciproc-în]eleg`toare pe
teme religioase. Ceea ce domin` e
]âfna, apetitul dictatorial, monomania
[i determin`rile politice de gang, clic`,
provincialism, arghirofilie.
Astfel încât, gândindu-m` la
„metafora obsedant`‘‘ a gândirii
[i operei acestui „specialist al
suspensiei‘‘, cum se declar` Andrei
Ple[u – care nu-i alta decât nostalgia
triadei, fobia binoamelor, fascina]ia
Centrului, a intervalului, alchimia
contrariilor, concordia discors etc.,
fie c`-i vorba de religie, filosofie sau
pictur`, de metafizic`, politic`
Est-Vest, etic` sau gastronomie –, tare
mi-e team` c` la conferin]ele lunare
de la IRR nu vor participa decât cei
blama]i deja de una sau cealalt` dintre
extremele care ne sleiesc pân` [i
bruma de energie constructiv`.
„În]eleptul – citim în Despre îngeri
– vede asem`n`ri acolo unde oamenii
obi[nui]i v`d diferen]e. Inteligen]a de
tip angelic adun` laolalt` (sym-ballein)
ceea ce, la prima vedere, se prezint`
ca membra disjecta, ca aglutinare de
fragmente disparate, sum` f`r` noim`
de elemente solitare. Dimpotriv`,
inteligen]a de tip demonic
colec]ioneaz` incompatibilit`]i, e
o gândire disjunctiv` (dia-ballein),
destr`m`toare, dizolvant`. Diavolul
nu percepe ordinea lumii, nu vede
leg`turile dintre lucruri, nu suport`
verva asociativ`. Îngerul vede
pretutindeni familii de afinit`]i,
ansambluri simfonice‘‘.
Nu doar la intrarea IRR ar trebui
înscrise aceste cuvinte, ci oriunde vine
vorba de dispute religioase.
Urm`rile unei p`ci iluzorii
„Paguba cea mai serioas` pe care
gestul Mitropolitului (Corneanu,
n.n.) o provoac` pe termen lung este
polarizarea masiv` între a[a-zi[ii
ecumeni[ti [i a[a-zi[ii tradi]ionali[ti.
Or, ce [anse mai poate avea dialogul
inter-confesional într-un peisaj uman
[i ideatic intolerant la abordarea
echilibrat`? Aceasta risc` s` fie pentru
unii prea ecumenic`, iar pentru al]ii
prea tradi]ionalist`‘‘, concluziona Radu
Preda într-un text publicat ini]ial în 22-
ul din 17–23 iunie [i reluat în nr. 65 al
revistei ROST, pentru ca, dup` decizia
Sinodului, s` observe perpetuarea
dihoniei: „nesocotirea caracterului
eliberator [i normativ în acela[i timp
al fundamentului dogmatic duce, în
mod inevitabil, la fundamentalism [i
relativism. În loc s` ne ajute s` ie[im
din fatalitatea acestei logici, Sinodul
nostru ne ofer` toate premisele unor
viitoare [i inutile lupte fratricide‘‘ (v.
22, nr. 30 din 22–28 iulie).
De bun` seam` c` nici ancheta
revistei Tribuna pe tema „Cultur`
cre[tin` [i educa]ia religioas`‘‘
(nr. 142 din 1–15 august) dintr-un
Cluj dominat de propunerea ÎPS
Bartolomeu Anania de reînfiin]are
a „Fr`]iei Ortodoxe Române‘‘
(1933–1939, sub pre[edin]ia lui
Sextil Pu[cariu [i cu binecuvântarea
episcopilor clujeni de atunci, Nicolae
Colan [i Nicolae Ivan) nu are cum
s` fie dezlipit` de tot acest context
viforos.
Scopurile anchetei: „identificarea
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
gradului de sus]inere, la nivelul
intelectualit`]ii laice [i biserice[ti, a
educa]iei religioase în [coli sau prin
alte forme de instruc]ie [i mediere
cultural` (…) Religiozitatea devine
tot mai mult o chestiune dificil de
gestionat institu]ional (…) Chestiunea
e dac` educa]ia religioas` are scop
cultural sau etic, dac` aceasta
l`mure[te specificitatea unui fenomen
vital pentru definirea civiliza]iei
noastre, sau mai degrab` determin`
comportamente, adeziuni, op]iune
pentru un set sau altul de valori‘‘.
Poate nu e de prisos s` spun – tot
din ROST citire – c`, dup` ce ini]ial
au figurat în lista de sus]in`tori ai
„Fr`]iei Ortodoxe Române‘‘, clujenii
Andrei Marga, Radu Munteanu, Radu
Solov`stru [i Ovidiu Pecican s-au
dezis…
Particip` la anchet`, în ordine,
Alin Tat, Mihail Neam]u, Marius
Vasileanu, Radu Preda, Nicolae
Turcan, Sandu Frunz`, Silviu Lupa[cu,
Dan Tomule], Robert Lazu, Mircea
Platon, Adrian Popescu.
Cu voia dumneavoastr` îmi voi
îng`dui câteva extrase.
„Care sunt institu]iile sau
instan]ele generatoare de cultur`
religioas`, ce autoritate au acestea [i
care e raportul lor cu bisericile?‘‘
La întrebarea aceasta, Marius
Vasileanu nu vede nimic institu]ional.
Numai „oameni [i comunit`]i‘‘,
ale c`ror rela]ii cu Biserica sunt
„inconsecvente [i adeseori penibile.
Iar vina o poart` de cele mai multe ori
Bisericile‘‘. În schimb, Mihail Neam]u
nume[te numaidecât „familia – o
institu]ie de care patriarhul Avraam
s-a bucurat nespus [i pe care întreaga
cultur` iudeo-cre[tin` a pre]uit-o
cu mari sacrificii. Tocmai aceast`
valoare fundamental`, un sacrament
în interiorul Bisericii, este pe cale
de dispari]ie în Europa [i puternic
zguduit` în America de Nord. În
urma revolu]iei sexuale din anii
1960, progresi[tii au reu[it paricidul
cultural perfect. Descoperind într-un
fel freudian sl`biciunile inavuabile
ale p`rin]ilor burghezi, tinerii de
atunci au sfâr[it prin a dispre]ui întreg
setul de valori al culturii occidentale
clasice: proprietatea, libertatea
individual` (diferit` de strig`tul
turmei), virtutea, dreptul la via]`,
pietatea religioas` (…) Bunica de la
]ar`, cu zece nepo]i, care nu cuno[tea
no]iunea de carier`, dar rostea cu
inocen]` [i sinceritate rug`ciunile la
mas`, a fost repede înlocuit` cu femeia
stearp`, interesat` de ultimele oferte
turistice pentru o vacan]` în Hawaii.
La fel bunicul urban [i postmodern
al Occidentului num`r` uneori
trei-patru divor]uri la vârsta deplinei
maturit`]i‘‘.
Sugestiv` este compara]ia pe care
o face în continuare Mihail Neam]u
între Alice Voinescu [i Susan Sontag:
„Pentru aceasta din urm`, ideologia
revolu]ionar` anti-patriarhal` a
înlocuit gramatica afectivit`]ii. Pentru
cea dintâi, studiul neokantianismului
german n-a însemnat deloc o
îndep`rtare de r`d`cinile ascunse
ale misterului vie]ii tr`ite prin
suferin]`. Într-o familie dezbinat` sau
fragmentat`, mesajul religios va fi
transmis, if ever, în absen]a acelei pilde
nemijlocite de iubire lpag. 10

10
l [i jertf` pe care, în ochii unui
copil binecuvântat, o pot întrupa
bunicii longevivi [i p`rin]ii fideli
înv`]`turii lui Iisus. Pe scurt: decesul
familiei tradi]ionale este evenimentul
major al sfâr[itului de secol XX. O
sociologie a seculariz`rii va trebui s`
]in` cont de acest factor determinator
al ideologiei stângiste‘‘.
VIA}A LITERAR~
Radu Preda: „Oricât am dori
contrariul, cultura european` r`mâne
în continuare imposibil de în]eles [i
de cultivat mai departe f`r` atributul
ei teologic genuin. În ciuda sau poate
tocmai datorit` unei seculariz`ri
agresive, practicat` mai ales în
formula ei terorizant`, tradus` ast`zi
prin corectitudinea politic`, identitatea
cultural` nu se poate articula de la o
genera]ie la alta f`r` o corect` punere
în pagin` din care nu pot lipsi spiritul
grecesc, geniul roman [i mo[tenirea
iudeo-cre[tin` (…) Înstr`inarea dintre
cultur` [i teologie este un fenomen
relativ recent. La noi, comunismul
mai poate scuza pentru cel mult înc`
o genera]ie lipsa unei minime culturi
religioase. Interesant este faptul c`
majoritatea celor care azi pun sub
semnul întreb`rii destinul cultural al
teologiei provin din aceast` genera]ie
mândr` de incultura ei în cele sfinte.
P`cat! Pentru c` teologia de azi, mai
ales cea de [coal`, chiar are nevoie
de critici autentici, în cuno[tin]`
de cauz`, capabili s` o scoat` din
propriile ei metehne, din autism [i
suficien]`. Teologiei noastre de azi îi
lipse[te priza la realitatea cultural`
la fel de mult cum îi lipse[te culturii
priza la temele teologice. O situa]ie
steril` din care se nasc discu]ii sterile.
O întrecere a orgoliilor [i complexelor
la finalul c`reia de pierdut are fiecare‘‘.
E limpede ce rost benefic, ce
[ans` de arbitraj superior, dar [i ce
r`spunderi inconfortabile ar fi s` aib`
Institutul de Istoria Religiilor!
Incitant ca întotdeauna, Mircea
Platon. „Multiculturalismul e, dup`
cum îl definea istoricul american Paul
Gottfried într-o carte a c`rei traducere
româneasc` o am în lucru, «the
politics of guilt» (politica vinov`]iei).
E specularea sentimentului de
vinov`]ie indus Occidentului de
zeci de ani de educa]ie «antifascist`,
antiimperialist`» [i anticre[tin`.
Multiculturalismul e ideologia
(supra)statului totalitar-terapeutic
care urm`re[te modificarea naturii
umane prin inginerie social` [i
genetic`, a (supra)statului care î]i
prescrie, din umanism desigur, ce
s` m`nânci, ce s` gânde[ti, cum
s` î]i cre[ti copiii, cum s` te por]i.
Multiculturalismul e ideologia
occidentalilor dezgusta]i de ei în[i[i, e
ideologia sinuciderii Occidentului, a
civiliza]iei europene tradi]ionale‘‘.
„În ce const` (dac` exist`)
conflictul dintre homo religiosus
(neop`gân, new-age, spiritualist laic)
[i practicantul unui cult monoteist?‘‘
întreab` Vianu Mure[an, realizatorul
anchetei din Tribuna?
„Homo religiosus, a[a cum îl defini]i
dumneavoastr` – r`spunde Mircea
Platon –, e de cele mai multe ori un
panteist, un om care divinizeaz`
natura [i pe sine însu[i, un om care
nu crede într-un Dumnezeu personal,
diferit de crea]ia sa. Homo religiosus
e de cele mai multe ori un om care
caut` o tehnic` de mântuire, ceea
ce cre[tinii nu au. Rezultatul e c`,
ast`zi, în Occident, se întâmpl`
un fenomen interesant. Sub asalt
secularizant, Occidentul nu se
secularizeaz`, ci devine supersti]ios,
prad` tehnicilor divinatorii, cultelor
obscure, impostorilor mesianici.
Sub impactul multiculturalismului
agresiv, al postmodernismului etic,
al ingineriilor sociale, al globaliz`rii
economice, marile tradi]ii religioase
dau na[tere la mutan]i. Dispari]ia
satelor [i ora[elor tradi]ionale,
înlocuite cu megalopolisuri [i
suburbii, r`sfirarea neamurilor,
dezr`d`cinate de globalizarea
economic`, duc la pierderea unor
tradi]ii milenare. Dar ceea ce
le înlocuie[te nu e ateismul, ci
supersti]iile lui homo religiosus, care nu
sunt altceva decât un soi de muta]ie
globalist` a vechilor religii.
Ciber-Islamul [i tele-evanghelismul
sunt doi astfel de mutan]i (…) Aceste
forme de religiozitate new-age-
spiritualiste sunt în domeniul religios
ceea ce corpora]iile multina]ionale
sunt în domeniul economic: uria[e
ma[in`rii de stors profituri [i suflete‘‘.
„Lucr`rile adev`rate
se fac în t`cere‘‘
E bine s` mai iei – tu, sceptic acru,
paseist resemnat – din vreme în
vreme câte-o gur` de oxigen. A[a mi se
întâmpl` acum cu afirma]ia aceluia[i
Mircea Platon dup` care „institu]iile
generatoare de cultur` religioas`
par a se înmul]i în România. Exist`
sistemul educa]ional [i mass-media
confesionale. În zona ortodox` am
avut Funda]ia Anastasia, apoi exist`
institu]ii precum Asocia]ia Christiana,
Asocia]ia Provita, Asocia]ia Rost,
INTER-ul la Cluj, mai e apoi orbita
artistic` [i publicistic` a lui Dan
Puric. Au ap`rut nenum`rate bloguri
în care v`d c` oamenii discut`
sau polemizeaz` pe teme cre[tine,
schimb` idei, sugestii de lectur`. Un
bun exemplu ar fi blogurile lui R`zvan
Codrescu [i Claudiu Târziu, sau blogul
Antiteze, animat de teologul Mihail
Neam]u‘‘.
Dar în chip nemijlocit am fost
pl`cut surprins de fervoarea spiritual`
a celor peste o sut` de studen]i
veni]i din toate regiunile ]`rii la
cea de-a zecea edi]ie (21–27 iulie) a
forumului „Tinere]e [i Speran]`‘‘ de la
M`n`stirea Brâncoveanu din Sâmb`ta
de Sus. Când am fost invitat de tân`rul
Alexandru Barna s` le vorbesc despre
curaj, am blestemat o dat` mai mult
nefericitul principiu al presei noastre,
dup` care binele nu exist` – ce
conteaz` e doar r`ul! Este inadmisibil
pentru un om preocupat s` fie, cât de
cât, la zi cu informa]ia, s` afle abia
dup` zece ani de o atare ini]iativ`,
care i-a avut în timp ca invita]i,
între al]ii, pe Gabriel Liiceanu, Dan
Puric sau Cristian Tab`r`! De ce nu
face]i eforturi pentru a fi mediatiza]i
potrivit frumuse]ii [i importan]ei
manifest`rii voastre? am întrebat. Mi
s-a r`spuns cu un surâs împ`cat c`
„adev`ratele lucr`ri suflete[ti se fac
în t`cere‘‘, nu se trâmbi]eaz`. Zece ani
ori o sut` de studen]i pe var` – iat` o
cifr` de-a dreptul stupefiant` pentru,
repet, scepticul dezabuzat sau ricanant
care sunt. {i înc` – aten]ie! – fiecare
î[i pl`te[te singur jum`tate din pre]ul
particip`rii, cealalt` jum`tate fiind
suportat` de Asocia]ia Ortodox`
pentru o Lume Nou`, din Sibiu, de
unii sponsori precum BCR, ca [i,
fire[te, de M`n`stirea Sâmb`ta, cu
Înalta Binecuvântare a ÎPS Lauren]iu
Streza. Recunosc, m-am sim]it
învins în fa]a fervorii spirituale [i a
deschiderii afective luminos etalate
de ace[ti tineri – studen]i la medicin`,
economie, teologie, filologie [.a. –,
amintindu-mi vechea vorb` în]eleapt`
dup` care „cine [tie – tace. Cine nu [tie
– vorbe[te‘‘.
Apropo de temeinicia lucrului
în t`cere, v` recomand, în context,
grupajul dedicat caselor parohiale în
num`rul pe iunie al revistei Arhitext.
Constantin Jecu ne prezint`
biserica fortificat` [i casa parohial`
din Dealu Frumos (Schönberg), lâng`
Agnita, ansamblu luat în comodat
acum cinci ani de Universitatea de
Arhitectur` [i Urbanism „Ion Mincu‘‘.
Cale de trei decenii ansamblul va
func]iona drept centru universitar de
arhitectur` vernacular`.
Ionel {otropa prezint` casa
parohial` de la Mo[na, legat` în
principal de numele lui {tefan Ludwig
Roth, care a locuit acolo din 1847
în 1849, iar preotul Gabriel Herea
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
scrie despre P`tr`u]i, despre biserica
înscris` pe lista patrimoniului
mondial, dar mai ales despre casa
parohial` construit` „în stil austriac,
cu [apte camere mari [i înalte, cu
frontonul specific perioadei, cu cinci
ferestre pe latura de sud, cu un frumos
beci boltit‘‘, casa bicentenar` fiind
acum transformat` în muzeu.
Tudor Vl`descu ne c`l`tore[te la
Matee[ti, jude]ul Vâlcea, unde, printre
construc]ii în stil austriac, sârbesc
[i brâncovenesc, unui grup de zidari
italieni i s-au comandat în primii ani
ai veacului trecut dou` case: una în
satul Greci („vil` mediteraneean`
zvelt`, luminoas`, orientat` spre
r`s`rit‘‘), alta – casa preotului
Gheorghe Popescu (1878–1945) din
Matee[ti, înconjurat` de verdea]`,
cu o intrare impun`toare, leag`n în
gr`din` [i un salon care mi-a hr`nit
minute-n [ir reveriile paseiste.
Grupajul e prefa]at de Mihai Dinu,
al c`rui text are un titlu foarte frumos,
taman bun ca s`-i scoat` oleac` din
min]i pe relativi[tii postmodernit`]ii:
„Pledoarie pentru un viitor al
trecutului‘‘.
„În satul românesc tradi]ional,
începe el, dou` cl`diri, a bisericii [i a
[colii, intermediau rela]ia simbolic`
dintre lumea trudei cotidiene [i
universul valorilor spirituale (…)
Condi]ia civil` a preotului ortodox, cu
pu]ine excep]ii tat` de familie, îl plasa
pe acesta, în ordine secular`, pe un
plan similar cu acela al enoria[ilor s`i,
c`rora le putea servi drept model de
bun` chivernisire a avutului propriu.
Memoria afectiv` a multora dintre
noi p`streaz` înc` vie amintirea tindei
primitoare a vreunei case parohiale,
unde am sim]it, poate pentru prima
dat` în via]`, gustul [erbetului de
trandafiri servit într-o linguri]` de
argint cufundat` în paharul aurit
de r`coarea apei proasp`t scoase din
fântân`. S`la[ al tihnei [i medita]iei,
dar [i al taifasului în fa]a unui
[trudel cu mere [i a unui p`h`rel de
vi[inat` de cas`, locuin]a preotului,
înmiresmat` de parfumul gutuilor
rânduite pe vechile dulapuri de nuc [i
de vagul miros de t`mâie r`mas de la
ultima sfe[tanie, evoc` o lume apus`,
dar nu mai pu]in regretat`‘‘.
Poate nu de tot apus`…
În sfâr[it, Mihai Dinu ne „atrage
aten]ia asupra pericolului ce
pânde[te probabil cea mai veche
cl`dire bucure[tean` cu aceast`
destina]ie. Aproape ascuns`
privirii trec`torilor, în plin centrul
Capitalei, la numai vreo sut` de
metri distan]` de kilometrul zero
al României, î[i tr`ie[te ast`zi o
b`trâne]e penibil` casa parohial`
a bisericii cu hramurile Adormirea
Maicii Domnului [i Sfânta Muceni]`
Filofteia de pe strada omonim`
(Biserica R`zvan). Înf`]i[area ei
actual` nu o mai recomand`, fire[te,
interesului degust`torilor de valori
arhitecturale, dar vârsta venerabil` [i
amintirile pe care scurgerea a dou`
secole le-a impregnat în zidurile
sale ar justifica o examinare mai
atent` din partea speciali[tilor [i o
evaluare a eventualelor posibilit`]i de
restaurare‘‘.
„Pentru un viitor al trecutului‘‘
– un titlu bun de trecut vara, c`tre
buna r`coare de toamn`. j
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Întâmpl`ri în
irealitatea imediat` (II)
Dup` debutul editorial, atât de puternic, cu Pas`rea t`iat`, Ileana M`l`ncioiu va a[tepta
s` treac` mai pu]ini ani decât înaintea lui pentru a se înf`]i[a publicului cu versuri noi.
Se spune c` a doua carte a unui scriitor este cea mai grea: e punctul unde promisiunile
se transform` – sau nu – în certitudini literare.
Dar în acest interval, 1968–1971,
liberalizarea regimului comunist î[i
atingea la noi nivelul maxim. Refuzul
lui Nicolae Ceau[escu de a se alinia
politicii comune în lag`rul socialist [i
a participa la invadarea Cehoslovaciei
(august 1968) [i, la cealalt` extrem`,
faimoasele sale Teze culturale (iulie
1971): iat` reperele istorice, u[or
de vizualizat, între care are loc des-
chiderea româneasc`. Genera]ia ’60,
ai c`rei componen]i au debutat de
la începutul deceniului încoace ([i
care, la data respectiv`, au în jur de
treizeci de ani), va profita „plenar‘‘
de acest climat mai liberal, mai to-
lerant, mai pu]in vigilent ideologic.
Afirmarea „[aizeci[tilor‘‘ este rapid`
[i ireversibil`; la fel, reconectarea
lor cu modernismul interbelic, cu
suprarealismul, cu toate experien]ele
artistice întrerupte [i indexate în
epoca realismului socialist. Genera]ia
r`zboiului, fracturat` de instalarea
comunismului în România, reintr` în
scen`, de]inu]ii politici sunt elibera]i
din închisori, scriitorii aresta]i sau
interzi[i, marginaliza]i, periferiza]i,
î[i reocup` locurile simbolice din care
fuseser` alunga]i.
În aceast` diagram` a refacerii
drept`]ii literare intr` [i colapsul,
pe deplin meritat, al corifeilor
realismului socialist, cu maculatura
lor de prosl`vire a regimului, deodat`
pus` într-o lumin` critic` [i în
compara]ii edificatoare. În numai
câ]iva ani, modelul Petru Dumitriu
(în proz`) [i modelul Dan De[liu
(în poezie) sucomb`, prestigiu [i
influen]` literar` câ[tigând Marin
Preda [i binomul Nichita St`nescu
– Marin Sorescu. Concesiile de
tinere]e ale acestora nu le afecteaz`
imaginea public`. Cu totul altfel decât
la entuzia[tii pioni ai stalinismului
integral, ele reprezint` pre]ul pl`tit
pentru publicarea adev`ratei lor
literaturi.
Intensitatea creativ` [i ritmicitatea
editorial` a Ilenei M`l`ncioiu
î[i g`sesc astfel încadrarea ([i
justificarea) istoric`. Scriitorii no[tri
afla]i de partea bun` a e[ichierului
nu au de unde s` [tie cât va dura acest
interval de uimitoare liberalizare.
Unii nutresc iluzia c` epoca neagr`
a totalitarismului s-a consumat [i c`
viitorul va perpetua un socialism cu
fa]` uman`, respirabil. Al]ii, lucizi
[i poate p`]i]i, cred dimpotriv` c`
deschiderea este limitat` [i face
parte din strategia noului lider,
aplicat` pân` la consolidarea puterii
personale. Indiferent c` au iluzii
naive sau previziuni corecte, toate
categoriile de scriitori dovedesc
un elan creator [i publicistic
ultraconvenabil Cârmaciului care
ar vrea s` deschid`, cu el însu[i, o
nou` er`. Pân` la un punct ([i adesea
împotriva dorin]ei lor), oamenii de
cultur` î[i leag` realiz`rile [i numele,
tot mai sonore, de realiz`rile [i
numele în]eleptului Conduc`tor. O
sincronizare bine urm`rit` de acesta,
o abil` diseminare a propriei imagini
omnipotente prin determinarea
multor cariere artistice.
Ileana M`l`ncioiu scap` îns` din
nou acestei injonc]iuni, printr-o
consecvent` atitudine demn` [i, în
interiorul poeziei, printr-o atmosfer`
sumbr`, bântuit` de nelini[te,
halucina]ie, moarte. Tema mor]ii [i,
în strâns` leg`tur` cu ea, cea a Învierii
[i a Mântuirii traverseaz` ca un fir
negru o crea]ie de mare anvergur`,
de la primul „Drum‘‘ din volumul
Pas`rea t`iat` [i pân` la ultimele
inedite, din anii 2000, cuprinse în
sec]iunea Dup` învierea lui Laz`r.
Scenele biblice sunt frecvente, atât
în desenul lor ini]ial, evanghelic,
cât [i ca suport al unor ad`ugiri [i
interpol`ri de imagistic` [i semantic`
proprie. Capul lui Ioan Botez`torul,
oferit pe tav`, Muntele M`slinilor,
cu silueta însinguratului Fiu al
Domnului, crucea pe care acesta e
]intuit [i apa cu care se spal` pe mâini
Pilat din Pont, lespedea mormântului
dat` la o parte, cu adeverirea Învierii,
multe alte secven]e în care omenescul
[i transcendentul se îmbr`]i[eaz` în
sânge [i slav` fac din aceast` liric`
orice altceva decât o reflexie a unei
politici culturale oficiale, fie ea [i
liberal` între 1968 [i 1971, „oportun`‘‘,
„na]ional`‘‘.
La antipodul poe]ilor de la
Gândirea, pentru care ortodoxismul
r`mânea decorativ [i ostentativ,
precar artistic cu toat` profuziunea
de îngeri p`zitori, Ileana M`l`ncioiu
face din credin]` pivotul central,
elementul viu [i energetic, structura [i
totodat` respira]ia adânc` a liricii sale.
Exemplele abund` [i pot fi extrase
din absolut toate volumele ap`rute
în timpul socialismului ateu [i apter.
Câte o mostr` din fiecare carte:
„M`-ndrept pe drumu-ntunecat
anume/ S` nu-mi v`d boii tineri
[chiop`tând,/ Le-au intrat
potcoavele-n copite/ {i se tem
s-ating` de p`mânt.// Din când
în când îmi îngenunche-n jug/ {i
fiindc` n-am t`rie s`-i îndemn/ Se
uit` blânzi [i se ridic` singuri/ {i
pleac` amândoi, ca la un semn.//
{i doar la miezul nop]ii îi opresc,/
Dejug pentru o vreme [i r`mân/
L`trat` de to]i câinii mahalalei/ La
poarta potcovarului b`trân.// Le iau
pe rând picioarele în bra]e/ {i îi ap`s
cu palma pe copite/ S` [tiu pe care
parte-au [chiop`tat/ {i s` le-acop`r
oasele tocite.// B`trânul trece cuiele
prin foc,/ Le potrive[te bine [i le
bate,/ Iar când se strâmb` [i ajung în
carne/ Le scoate înapoi însângerate.‘‘
(„Drum‘‘, în Pas`rea t`iat`); „Boul
jupuit atârn` cu picioarele în sus,/
Pielea nu mai învele[te carnea lui
cea muritoare,/ O lumin` din`untru
[i-o lumin` din afar`/ las` coastele s`
fac` cercuri albe de r`coare.// Locul
inimii a[teapt` însemnat cu cheag de
sânge,/ Capul cel cu stea în frunte se
mai vede numai unde/ Ochii umezi
da]i pe spate vine cineva s`-i scoat`/
{i desparte carnea rece de luminile
rotunde.// Eu r`mân t`cut`-n preajma
trupului ce se lunge[te/ {i se leag`n`
în aer parc-anume ca s` [tiu/ C` din
el acum se vede doar o umbr` [i-o
lumin`/ Dat` de acea putere de-a fi
fost odat` viu.// Dar lumina este rece
[i încep s` m` cutremur/ C` în jur
nu v`d nimica [i încep s`-i dau ocol/
Pân` când se rup în noapte funiile de
11
CRITIC~ LITERAR~
pe oase/ {i dispare f`r` urm` trupul
care-atârn`-n gol.‘‘ („Boul jupuit‘‘, în
C`tre Ieronim); „Ieronim, galben este
obrazul fiului t`u de pe zid,/ C` în
noapte o aureol` de sfânt pare,/ Când
singur` cu el r`mân paz` somnului
t`u/ Pe pietrele albe de la intrare.//
Doamn`, îmi spune, stând nemi[cat/
{i încercând s` se apropie cu greu,/
De pe piatra de unde sunt a[ putea/ S`
v-ar`t calea c`tre tat`l meu.// Încerca]i
s` ajunge]i pe zid, lâng` mine,/ Nu v`
fie fric`, urca]i mereu,/ Care este calea,
Natanael, îl întreb,/ Doamn`, [opte[te,
calea sunt eu.// {i r`mân mai departe
în fa]a cet`]ii/ Pe pietrele albe pe care
sunt/ {i-ncep s` te v`d prin obrazul
lui galben/ Asemeni unei aureole
de sfânt.‘‘ („Calea‘‘, în Inima reginei);
„Cine crede în r`pire r`pit s` fie,/
Cine crede în gresie gresie cenu[ie,/
Cine crede în ochiul t`u s` se zbat`/
Ca pleoapa lui vie [i adev`rat`.// Ca
pleoapa lui de gresie de pe ochiul
ei,/ Ca vena lui de la tâmpl`,/ Ca acel
care trece prin marele foc/ S` vad` ce
se întâmpl`// Acolo de unde nimeni
nu mai vine/ {i unde s-au dus cele
trei/ Sfinte fe]e cu trupul/ Celei mai
iubite femei.// Nu pot trece ne[tiut`
prin lume,/ Lua]i-mi aura ei diafan`,/
Lua]i-mi clopo]eii [arpelui,/ Lua]i-mi
degetul de pe ran`.‘‘ („Rug`ciune‘‘,
în Crini pentru domni[oara mireas`);
„aer rarefiat din ce în ce mai rece/ un
câine zace singur încremenit în ger/
cu o ureche alb` lipit` de p`mânt/ [i
cealalt` deschis` c`tre cer// p`storul
s-a îndep`rtat de mult/ turmele [i
ele s-au dus/ în t`cerea asta se aude/
l Ileana M`l`ncioiu
URCAREA MUNTELUI
Antologie, prefa]`
de Eugen Negrici
Ilustra]ii
de Mircia Dumitrescu
Editura Corint,
Bucure[ti, 2007, 368 pp.

12
numai glasul mielului de sus// el face
s` se-mbrace în cea]` alb` mun]ii/
apoi înal]` cea]a [i-o risipe[te-n vânt/
dezv`luind mereu un câine p`r`sit/
z`când cu o ureche lipit` de p`mânt‘‘
(„Un câine‘‘, în Ardere de tot); „Scoteam
ap` din izvorul acela adânc,/ trimisul
tat`lui t`u m-a g`sit la fântân`,/
CRITIC~ LITERAR~
c`mila lui însetat` a fost ad`pat` de
mine,/ barba lui rar` a fost mângâiat`
cu alba mea mân`// u[or mai lung`
decât la celelalte femei/ cu care
puteam s`-l ating f`r` s` m` apropii,/
sufletul lui s-a auzit ridicându-se-
ncet/ ca zborul ap`sat al unei dropii.//
Venise prin pustiu s` m` cear`/ [i
se-ntorcea înapoi prin pustiu/ cu
sufletul meu luat pe nepreg`tite,/
trupul r`mas ca argintul viu// s-a
rostogolit de trei ori cu durere/ sub
cump`na care se îndoia,/ cineva a
strigat: nu be]i din aceast` fântân`/
a sc`pat o femeie în ea.‘‘ („Scoteam
ap`‘‘); „Du-te repede, mi-a spus, mi-e
fric`,/ vezi c` este de gard` doctorul
X,/ el trebuie s` [tie s`-mi dea ceva s`
mai pot respira,/ el a spus c` în garda
lui nu moare nimeni.// {i într-adev`r,
doctorul acela foarte tân`r,/ f`r` atâta
glorie cât suflet avea,/ la miezul nop]ii
a venit [i-a f`cut-o/ s` mai respire
pân` a doua zi.// Pe urm` ea îns`[i a
în]eles/ c` garda lui a trecut [i c` noi
am intrat/ în ziua aceea îngrozitoare
de care/ apucase s` spun` c` nu va
mai trece.// Cel ce st`tea de gard` se
uita/ la noi de sus, f`r` s` intervin`:/
Eu n-am spus c` în garda mea nu
moare nimeni,/ Eu nu am nici o
vin`.‘‘ („Cel ce st`tea de gard`‘‘, în
Sora mea de dincolo); „Voi muri [i nu
voi [ti nimic despre moartea mea,/
A[a cum despre na[terea mea nu [tiu
absolut nimic,/ Am deschis ochii,
am plâns [i am râs [i am plâns,/ Îi
voi închide [i nu voi avea ce s` zic.//
{i totu[i moartea mea e un lucru
real,/ Mai real decât na[terea, poate,/
Simt sufletul ridicându-se-ncet ca o
boare/ Peste golul în care va-ncepe
s`-noate.// Calc` pe trepte de aer tot
mai rare,/ E din ce în ce mai departe
de trup,/ Aud încheieturile sc`rilor
cum trosnesc,/ Dar nu m` mai tem c`
se rup.// Cât se mai poate c`dea din
aceast` vale/ În care nimeni nu mai
poate tr`i altfel/ Decât anume pentru
trupul s`u/ {i nici m`car pentru el.‘‘
(„Acord final‘‘, în Linia vie]ii); „A stat
ninsoarea, a stat viscolul, a stat tot,/
Nimic nu mai pic` acum nici din
cer,/ Nici de pe-acest p`mânt, oricât
ai a[tepta/ la fereastra albit` de ger.//
Îndep`rteaz`-te, nu mai spera, nu/ Mai
sta cu nasul lipit de acel geam,/ S-a
dus [i ea, s-a dus [i tinere]ea, s-au dus/
{i iernile înfrigurate în care treceam//
Alunecând încet dintr-o vârst` în
alta,/ Dintr-o via]` în alta, dintr-un
iad/ Mai înfrico[`tor ca însu[i iadul/
Acolo unde sufletele cad// A[a ca
de la sine, f`r` s` le mai pese,/ Cum
cad ninsorile peste o cruce,/ Cum
cade ochiul unui muribund/ Pe
ultimul lucru care se duce.‘‘ („A stat
ninsoarea‘‘, în Urcarea muntelui);
„Lini[te, Isus a fost îngropat,/
P`mântul n-a fost înc` dat la o parte,/
El însu[i nu mai crede acum c` tat`l
lui/ St` [i-l a[teapt` undeva departe.//
Simte p`mântul îndesat [i greu/
Pe trupul care înc` sângereaz`/ {i
plânsul dulce al unei femei/ Dar i se
pare totu[i c` viseaz`// Cum plute[te
încet c`tre cer./ În`l]area nu este
decât un vis/ Iar tat`l un necunoscut
spre care/ N-ar mai putea s` stea cu
ochiul deschis.// Norocul lui a fost c`
a murit,/ Norocu-acestei lumi cum ar
putea s` fie/ Altfel, când Tat`l Nostru
care se afl`-n ceruri/ N-a[teapt` lâng`
el o fiin]` vie.‘‘ („Lini[te‘‘, în sec]iunea
Dup` învierea lui Laz`r).
Ceea ce se remarc` în toate
aceste splendide versuri, de facturi
atât de diferite [i în registre
individualizate, adecvate unor
structuri de sensibilitate explorate în
fiecare vârst` liric`, este tensionarea
poemului. Acesta nu curge niciodat`
lin [i previzibil, într-un mod care
s` fie anticipat, într-un tipar care s`
determine deplas`rile [i permut`rile
de sens. Inclusiv în re]eta popular`,
a cântecului de jale [i a bocetului,
autoarea inoveaz` spectaculos,
aducând propriile fantasme într-un
spa]iu imaginar arhaic-rural [i comun.
Oasele frânte [i risipite (una dintre
obsesiile poetei) sunt, în C`tre Ieronim
[i Inima reginei, adunate în grab`
[i lipite pentru a recompune, ca în
basme, trupul zdrobit [i f`cut buc`]i.
Moartea descompune, destram`,
separ` brutal unit`]ile, dar ea poate
fi amânat` ori întoars` din drum
printr-o miraculoas` ap` vie, scoas`
din mitologia popular` [i conjugat`
cu simbolurile unei credin]e
t`m`duitoare. Enigmaticul fiu „de pe
zid‘‘ al [i mai enigmaticului Ieronim,
cel care spune „calea sunt eu‘‘, poate
fi echivalat cu Mântuitorul el însu[i
zdrobit, crucificat. Cuiele însângerate
scoase din copitele blândelor vite
de povar` pot fi [i ele un reflex
rural al piroanelor înfipte în bra]ele
[i picioarele lui Isus. Realit`]ile
prozaice [i simbolurile cre[tine
ajung s` se confunde în acest imens
teritoriu al suferin]ei care este Lumea.
Chinurile inimaginabile, torturile,
dezmembr`rile [i jupuirile apar
peste tot într-o poezie care le percepe
acut [i le scoate în relief cu o anume
voluptate a durerii. Stilistica poetei nu
ia îns` unghiuri ascu]it-moralizatoare
ori înalt-profetice. Într-un mod doar
aparent paradoxal, suferin]a este parte
integrant` [i justificatoare a vie]ii. E
tovar`[ul nedezlipit [i martorul cel
mai pre]ios al existen]ei noastre. Cât
ea dureaz`, cât înc` o sim]im, trupul
este viu [i cald, senzoriile nu s-au
stins, sufletul nu [i-a luat zborul.
Din aceast` perspectiv`, a unei
ambivalen]e care salveaz` ce se poate
salva dintr-o via]` (din orice via]`),
inclusiv prin întoarcerea la izvoarele
ei, cele dou` volume pe care în lectura
critic` de tinere]e le consideram
mai pu]in pregnante cap`t` acum o
importan]` considerabil`, pe vectorul
întregii opere. C`tre Ieronim [i Inima
reginei r`mân, ca realizare artistic`,
sub nivelul atins în Peste zona interzis`,
Sora mea de dincolo, Linia vie]ii [i
Urcarea muntelui; dar ele reprezint`,
practic, terenul experimental ce face
posibile performan]ele ulterioare.
Mai ales c` etapele [i vârstele poeziei
se leag`, în cazul de fa]`, într-o
coeziune organic`, într-o succesiune
ce nu ]ine cont câtu[i de pu]in de
„pre]ioasele indica]ii‘‘ oficiale, ci de
evolu]ia individual`, intim`, crescut`
din ea îns`[i, a unei imagina]ii lirice
cople[itoare. A[a cum, în spa]iul unui
volum, finalul unui poem poate fi
continuat de începutul celui urm`tor,
reverberând [i dincolo de fila ce i-a
fost alocat`, c`r]ile ca atare comunic`
unele cu altele, repet, la vedere [i
subteran. Teme [i motive circul`,
c`p`tând „rezolv`ri‘‘ [i modula]ii
noi. De[i tonalitatea dominant` este
grav`, tonurile se schimb` în func]ie
de tabloul creat [i de peisajul interior
al poetei, în mai multe rânduri
autoscopic` [i autoreferen]ial`. Nu e
exagerat s` spun c`, într-o interpretare
la nivel macro, fiecare volum al
Ilenei M`l`ncioiu este o experien]`
distinct`, dar [i o treapt` de care
arhitectura ansamblului nu se poate
dispensa.
Când autoarea devine con[tient`
de organizarea [i organicitatea
superioar` a propriei crea]ii, de
presiunea pe care lumea sa poetic`
o exercit` asupra fragmentelor,
secven]elor [i p`r]ilor diversificate,
titlurile pe care le pune c`r]ilor dau
o idee clar` sau baremi o sugestie a
întregului parcurs: Ardere de tot, Peste
zona interzis`, Urcarea muntelui [i, cel
mai limpede, Linia vie]ii. Volumele
se configureaz` în jurul unui simbol
central (crinul unei nun]i mortuare,
focul expiator [i purificator, cea]a
care „p`trunde pân` la os‘‘, ochiul
care vede [i re]ine totul, muntele
furat oamenilor [i înconjurat cu
sârm` ghimpat`, cerul de metal al
unei Învieri amânate), dar ele pot fi
în]elese [i în aceast` serialitate ce
serve[te ideal opera [i antologia.
Amintirile din copil`rie,
dup` cum am v`zut deloc
idilice [i conven]ionale în stilul
s`m`n`tori[tilor, formeaz` cadrul
[i substan]a liric` din Pas`rea t`iat`.
Macabrul, ce pare expus naturalist,
este de fapt dilatat [i proiectat
expresionist, într-o spiral` de tensiune
tragic`. Accentul cade mai pu]in pe
realitatea observat` [i mai mult pe
acuitatea senzorial` [i complica]iile
etice ale fetei care o descrie. C`tre
Ieronim aduce o scenografie mai
complicat` [i face s` se întrevad`,
printre oase zdrobite, tâmple sparte,
trupuri desc`p`]ânate [i îmbuc`t`]ite,
sufletul. Tradi]iile [i supersti]iile
]`r`ne[ti sunt translate într-un limb
imaginar în care ritualul nu mai e
unul colectiv [i „tipic‘‘, ci dureros de
personal, înfrico[`tor-solitar. În Inima
reginei, universul rural, deja mai greu
recognoscibil în urma transmuta]iilor
poetei, cap`t` o noble]e regal` [i o
romantic` morbiditate. Singur` în
Valea Plângerii, femeia iubitoare
î[i caut` perechea ideal` într-un
eminescianism a[a-zicând gotic
[i r`sturnat. Acum b`rbatul este
înso]itorul visat, în timp ce iubita
neiubit` parcurge, pentru a-l
atinge, tenebrele vie]ii [i ale mor]ii.
Crini pentru domni[oara mireas`
dramatizeaz`, în texte memorabile,
o nunt` „din alt` lume‘‘, încremenit`
în piatr` [i actualizat` prin descrip]ii
halucinate, ca în trans`. Insolitul
reportaj subp`mântean [i metafizic
va deveni caracteristic poetei, într-
o formul` liric` modernist` pe un
substrat ancestral. Viitoarele puneri
în pagin` ale unor bizare, onirice,
fabuloase „întâmpl`ri în irealitatea
imediat`‘‘ î[i au sursa aici.
În schimb, în Ardere de tot
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
mi[carea este ascensional`, deschis`
spre cer, nu întoars` spre p`mânt.
Biologia cu mizeriile [i suferin]ele
ei, materia uman` r`nit` conteaz`
simbolic mai pu]in decât senza]ia
nou` de eliberare [i levita]ie. Zborul
spre „glasul mielului de sus‘‘ este
uneori posibil. Peste zona interzis`
spa]ializeaz` aceast` evaziune
spiritual`, înscriind-o pe orizontal` [i
fixând, în imaginea muntelui, reperul
unei în`l]imi totodat` intangibil`
[i nepervertit`. Lumea e murd`rit`;
muntele, înc` nu. Se fac sim]ite
primele accente antitotalitare, apar
mai multe dezvolt`ri parabolice cu
sensul transparent. Aceast` direc]ie a
poeziei cu implicare social` [i adres`
bine cunoscut`, care va fi continuat`
[i radicalizat` în Linia vie]ii [i Urcarea
muntelui, este îns` întrerupt` de Sora
mea de dincolo, volum al limitei nu
poetice (ori politice), dar biografice.
Suferin]a [i moartea surorii, la treizeci
[i trei de ani neîmplini]i, mi[c` în
adânc sensibilitatea [i religiozitatea
poetei, îndep`rtând [i ultimele
conven]ii literare ce mai erau
utilizate. Excep]ional în fiecare pies`
[i în ansamblu, volumul este unul
dintre cele mai puternice din întreaga
poezie postbelic`.
Mai cunoscute, cu impact mai
mare la critic` [i la public, sunt îns`
cele dou` titluri men]ionate mai sus,
în care muntele devine un operator
simbolic de prim ordin. Mitul lui Sisif,
care î[i tot urc` stânca, potopul biblic,
în care Araratul reprezint` salvarea,
Muntele M`slinilor [i Golgota pe
care Isus este r`stignit interfereaz`
într-o poezie pe cât de elaborat` [i
complex`, pe atât de explicit` în nota
sa anticeau[ist`. La sfâr[it, dar nu [i
în cele din urm`, merit` o aten]ie
aparte [i textele r`mase în periodice
ori date, ca inedite, în diferitele
antologii [i reunite acum sub un titlu
de rezonan]` cre[tin`: Dup` învierea lui
Laz`r. Surpriza este de a vedea c` pe
lâng` buc`]ile consacrate, publicate în
volume de sine st`t`toare [i comentate
pe larg de critica vremii, aceste versuri
postrevolu]ionare fac de asemenea o
figur` foarte frumoas`. Unele („M`
uit în sufletul t`u‘‘, „Din cerul verde-
albastru‘‘, „Rufele mor]ilor‘‘, „Într-o
a[teptare ap`s`toare‘‘, „Spovedanie‘‘,
„Psalm‘‘) sunt adev`rate bijuterii
lirice: ni[te agate negre. Un ultim
citat: „Istoria se repet`, Isus [i-a dus
crucea/ A[a cum [i-a dus Isaac leg`tura
cu lemne/ A[ezat` pe umerii s`i de
b`trânul Avraam/ Numai c` Fiul T`u
nu putea s` fie înlocuit// Ca al lui,
cu berbecul preg`tit pentru jertf`./
Cu privire la mult trâmbi]ata înviere
a mor]ilor/ Nu se mai sufl` o vorb`,
dar ei au în]eles/ Din instinct c` ea
se apropie.// Mi[carea lor e aproape
imperceptibil`/ M` face s` m` clatin
pe picioare,/ Un curent viu împr`[tie
aerul ap`s`tor,/ Cine e[ti tu, frate, [i
cum te-ai ridicat// {i peste firea lor [i
peste a celorlal]i./ R`suflarea ta rece
ne-a înghe]at inimile,/ Iart`-ne nou`
frica noastr` cea de toate zilele,/
Iart`-ne nou` Frica‘‘.
Poemul se intituleaz` „Istoria
se repet`‘‘ [i este chiar ultimul din
aceast` antologie aproape exhaustiv`,
crea]ia reunit` între dou` coper]i a
celei mai profunde [i mai originale
poete din lirica noastr`. j
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Alexandr Soljeni]în:
linia din`untru
A
LEXANDR Soljeni]în a
îmbinat, asemeni lui Fe-
odor Dostoievski [i Lev
Tolstoi, înzestrarea pro-
zatorului cu statura [i
ambi]iile unui profet. Poate, ca autor
de fic]iune, nu s-a ridicat la nivelul scri-
iturii celor doi, îns` el a fost egalul lor
în ceea ce prive[te în]elegerea r`ului [i
manifestarea lui colectiv`. Mai mult,
monumentul s`u literar – Arhipelagul
Gulag – a fost o întreprindere aproape
miraculoas`, date fiind împrejur`rile
în care a fost strîns` [i prelucrat`
informa]ia [i ]inînd seama de piedicile
ivite în calea public`rii acestei opere.
Se cuvine s` afirm`m c` cele trei
volume ale Arhipelagului Gulag au
contribuit, mai mult decît orice alt`
scriere, la n`ruirea opiniei c` sistemul
comunist ar fi fost acceptabil dac` na-
tura sa nu ar fi fost pervertit` de Stalin.
Soljeni]în a ar`tat felul în care, odat` cu
anularea responsabilit`]ii, suprimat`
de Lenin în 1918, [i în condi]iile în care
societatea a fost obligat` s` urm`reasc`
un singur scop, cu toate institu]iile
unite în mar[ul progresului colectiv,
nu „coruperea‘‘ este cea care duce la
triumful r`ului. Împrejur`rile sunt cele
care asigur` domina]ia r`ului, întrucît
nimic nu-l împiedic`.
Acest r`u nu trebuie îns` în]eles
în sens impersonal. Soljeni]în nu se
al`tur` ideii „banalit`]ii r`ului‘‘, con-
ceptualizat` de Hannah Arendt. El nici
nu a identificat în totalitarism sursa
fundamental` a r`ului pe care îl pro-
voac`. Marea eroare ]ine nu de guverna-
rea totalitar`, ci de a[ezarea obiectivului
ultim înaintea dilemei prezente, indife-
rent ce scopuri, nobile sau ignobile, ar
avea. A[a se explic` de ce inten]iile rele
au aceia[i sor]i de izbînd` precum cele
bune, astfel c` nelegiuitul [i psihopatul
ajung s` rivalizeze pe aceea[i treapt`
cu sfîntul [i eroul. În totalitarism, r`ul
apar]ine îns` fiin]elor umane, [i nu sis-
temului. Aici se afl` însemn`tatea me-
sajului pe care Soljeni]în, tîrîndu-se din
Ma[ina Mor]ii, l-a p`strat cu sfin]enie.
Fragmentul de la sfîr[itul primului
volum din Arhipelagul Gulag – în care
el depune m`rturie în privin]a a ceea
ce, pentru el, a semnificat un mare pri-
vilegiu moral, descoperit în închisoare
– este gr`itor:
„Mi-a fost dat s` duc mai departe,
aproape zdrobit de greutatea ei, povara
unei experien]e esen]iale petrecute în
închisoare: cum devine o fiin]` uman`
bun` sau rea. Îmb`tat de succesele din
tinere]e, m-am sim]it infailibil [i am
fost a[adar nemilos. Ame]it de preapli-
nul de putere, am fost un criminal [i un
despot. În clipele mele cele mai diabo-
lice am fost încredin]at c` înf`ptuiesc
binele [i aveam argumente din bel[ug.
{i numai acolo, cînd putrezeam în
închisoare, am sim]it în`untrul meu
primele pîlpîiri ale binelui. Am avut
treptat revela]ia c` linia ce separ`
binele de r`u nu desparte statele, nici
clasele [i nici partidele politice, ci trece
chiar prin inima fiec`rui om – prin
toate inimile omene[ti. Aceast` linie
nu este statornic`. În interiorul nostru,
ea oscileaz` de-a lungul anilor. {i chiar
[i în inimile cople[ite de r`u r`mîne
un mic cap de pod al binelui. {i chiar
în cele mai bune dintre inimi r`mîne…
un firav col] al r`ului dezr`d`cinat.
Am în]eles atunci adev`rul tuturor
religiilor din lume: ele se lupt` cu r`ul
din`untrul fiin]ei umane (din`untrul
fiec`rei fiin]e umane). Este imposibil s`
sc`p`m lumea de r`u pîn` la cap`t, îns`
el poate fi îngr`dit, în interiorul fiec`rei
persoane. {i tot atunci am în]eles fal-
sitatea tuturor revolu]iilor din istorie:
ele distrug doar acei purt`tori ai r`ului
contemporani cu ele ([i, în prip`, nu
deosebesc purt`torii binelui). Apoi ele
încep s`-[i însu[easc`, drept propria
lor mo[tenire, r`ul însu[i, avînd îns`
propor]iile sporite‘‘.
Chemarea [i ecoul
Soljeni]în a v`zut în totalitarism re-
zultatul inevitabil al Revolu]iei (ceea ce
istoria modern` a dovedit în mai multe
rînduri) [i, de asemenea, sistemul în
care r`ul g`se[te solul cel mai prielnic.
{i, în inima sa, el a contrapus modului
revolu]ionar de a înfrunta r`ul, cel de a
c`uta „sistemul‘‘ care ar duce omenirea
la perfec]iune, exemplul lui Hristos,
care a înfruntat r`ul refuzînd s`-i îm-
prumute armele [i sacrificîndu-se. Nu
e de mirare a[adar c` spiritul profetic
al lui Soljeni]în, precum cel al lui Dos-
toievski sau al lui Tolstoi, s-a întîlnit cu
mesajul cre[tin.
Cînd a fost expulzat în cele din urm`
din Uniunea Sovietic`, stabilindu-[i
re[edin]a în Vermont, confruntarea
cu r`ul nu disp`ruse, ci a revenit sub
o masc` mai ademenitoare. El nu a
pus sub semnul întreb`rii imaginea
13
PROFILURI
public` a Americii ca patrie a libert`]ii.
Îns` a dorit ca oamenii s` [tie c` liber-
tatea îng`duie prezen]a r`ului. Nu în
aceea[i m`sur` – f`r` îndoial` –, [i un
r`u c`ruia i se poate rezista; cu toate
acestea, r`ul ispite[te prin pl`cerile
trupe[ti [i prin uitarea chem`rii spiri-
tuale a omenirii.
Mul]i americani l-au blamat pe
Soljeni]în din acest motiv [i îndeosebi
pentru conferin]a de la Harvard din
1978, în care a denun]at modernitatea
[i „abandonul spiritualit`]ii‘‘, c`ruia
i-a fost martor în experien]a de zi cu
zi din America. Îns` el nu a confirmat
astfel marota învechit` a „echivalen]ei
morale‘‘, f`cînd ceea ce au f`cut Jean-
Paul Sartre, Herbert Marcuse, Eric
Hobsbawm, Noam Chomsky [i al]ii
– r`spunzînd criticii comunismului cu
o critic` egal` [i opus` a Occidentului
–, ca [i cum controlul de sus ar fi fost
identic cu cel de jos, ca [i cum lucrurile
s`vîr[ite deliberat în scopuri rele nu ar
fi fost mai îngrozitoare decît lucrurile
rele, întîmplate îns` f`r` ca cineva s` le
fi voit? În alte cuvinte, el nu a negat va-
loarea libert`]ii individuale [i diferen]a
cardinal` pe care o impune tuturor
judec`]ilor noastre morale? Trebuie
spus c` natura profetic` a limbajului
lui Soljeni]în [i felul s`u de a se uita de
undeva de sus la lume au dat greutate
acestor acuza]ii. R`stimpul petrecut
în America nu a fost, din punctul de
vedere al imaginii, un succes [i mul]i
au r`suflat u[ura]i cînd el a hot`rît, la
colapsul comunismului, s` se întoarc`
în Rusia natal` [i s` predice celor
converti]i de aici.
Dar acum, privind înapoi, trebuie s`
recunoa[tem nu numai curajul [i probi-
tatea acestui om, ci [i adev`rul mesajului
s`u pentru vremurile noastre. Sistemele
rele exist`, ne spune el, întrucît exist`
oameni r`i, inten]ii rele [i gînduri rele.
În cel mai optimist scenariu, tot ceea
ce putem realiza prin îndreptarea siste-
mului este s` ne asigur`m c` erorile pot
fi corectate [i c` r`ul va fi pedepsit. S`
nu ne am`gim pe noi în[ine cu credin]a
c` solu]ia la problema r`ului este una
politic`, c` se poate ajunge la ea în lipsa
disciplinei spirituale [i f`r` o schimba-
re a modului de via]`. Nou`, fiin]elor
umane, ni se adreseaz` chemarea unei
vie]i bune. {i doar cînd vom în]elege
c` „linia ce desparte binele de r`u trece
prin inima uman`‘‘ vom fi în]eles lec]ia
secolului XX. j
Traducere de Alexandru Gabor

14
Tritonuri
Cele trei limbaje ale omului
Muzicianul:
ESEU
De ce a[ vorbi când pot cânta?
Muzica e anterioar` vorbirii. Nenum`rate p`s`ri
cânt`. Cântecele sumbre ale balenelor vuiesc prin
oceane. Vântul face sârmele [i tuburile goale s`
r`sune. Cosmologia intoneaz` muzica sferelor. O
auzim în harmonia mundi a lui Pitagora [i Kepler, în
zgomotul de fond al modelelor astrofizice contem-
porane ale crea]iei. Dac` ar fi ca omul s` piar` – o
conjectur` plauzibil` –, muzica ar d`inui. A[a a spus
Schopenhauer. Vorbirea a ap`rut târziu. Probabil abia
dup` cea mai recent` er` glaciar`. {i s-a fragmentat în
graiuri f`r` de num`r, reciproc incomprehensibile,
deseori efemere. Muzica este universal`. Acesta este
faptul suprem. Foarte multe culturi, comunit`]i etni-
ce sau societ`]i nu au nimic care s` poat` fi definit ca
literatur`. Dar nici unei asocieri omene[ti, fie ea fami-
lie, c`tun sau metropol`, nu-i lipse[te muzica. Ea este
unicul idiom planetar. Împ`rt`[it de to]i [i inteligibil
tuturor, nici nu necesit` [i nici nu permite traducere.
Aceea[i melodie, acela[i „hit‘‘ este cântat, interpretat,
pe acordurile lui se danseaz` în Kamceatka [i Pata-
gonia. Ritmul, caden]ele muzicale ajung la f`tul din
pântec; cei foarte b`trâni, chiar [i nebunii, fredoneaz`,
fluier`, îngân` un cântec înainte de moarte.
Nimeni nu poate g`si în muzic`, excep]ie f`când
cea programatic`, vreun sens unic, limitat. Muzica
nu poate fi parafrazat`. Ea poate fi actualizat`, repre-
zentat` prin dans. Nu poate fi transpus` în nici un alt
mediu. Dar de[i „lipsit` de sens‘‘, este infinit înc`rcat`
i cu în]eles. Acesta este inepuizabilul, paradoxalul s`u
Este în acela[i timp miez. Ce este mai plin de în]eles pentru receptarea
specificul [i neajunsul uman` [i pentru con[tiin]`, pentru esen]a fiin]ei
limbajului acela de a noastre decât o bucat` muzical`, o melodie („inventa-
fi în mod ineluctabil rea melodiei, suprem mister pentru [tiin]ele omului‘‘,
îmbibat cu fic]iune, remarca Lévi-Strauss)? Muzica poate ajuta la vindeca-
cu fertilitatea rea spiritului v`t`mat sau îl poate inflama. Cu toate
[i infantilismul acestea, ce con]inut ideologic, determinant, logic are
imaginarului. Când ea? De aici scandaloasa enigm`: cum de compozi]ii
face matematic`, fiin]a identice pot fi folosite pentru scopuri politice, sociale
uman` ocup` singurul opuse. Transpunerea Odei lui Schiller în cea de-a IX-a
t`râm al adev`rului simfonie a lui Beethoven se traduce într-un mar[ na-
absolut care îi este zist, un imn comunist [i corul libert`]ii democratice
accesibil. Singurul la pr`bu[irea zidului Berlinului. Acelea[i coruri de
teritoriu unde nu la începutul Rienzi al lui Wagner îi inspir` lui Herzl
exist` mistificare [i viziunea sionismului, a întoarcerii la Ierusalim, [i
am`gire. E ca [i cum i tân`rului Hitler hipnotica premoni]ie a celui de-al
s-ar permite s` revin` treilea Reich. Un cântec identic, aceea[i caden]`
în Paradis. Aici, orice umple un b`rbat sau o femeie de bucurie, iar pe al]ii
ar numi Adam, ar de am`r`ciune. Nu exist` pe lume, a m`rturisit Noel
numi cu exactitate, aici Coward, nimic mai puternic decât muzica proast`.
vorbirea uman` ar Astfel, singur` muzica se afl` dincolo de bine [i de
avea binecuvântarea r`u. Ea singur` este transcendent`, altfel spus, numai
tautologiei. ea nu este limitat` de vreo în]elegere ra]ional`, anali-
tic` sau de vreo echivalen]` static`.
Limbajul este aproape ridicol de neputincios în
fa]a mor]ii. Str`duin]ele verbale de a dovedi, de a de-
fini existen]a lui Dumnezeu se rezum` la o acumulare
pr`fuit` de verbiaj [i autoam`gire. Ce este teologia
dac` nu un jargon? Numai muzica poate face într-
un anumit sens real`, chiar sensibil` posibilitatea
experien]ei dincolo de experien]`. Numai muzica
poate face cunoscut` posibilitatea unei forme de a fi
dincolo de vie]ile noastre empirice, posibilitatea unor
dimensiuni care sunt radical „altele‘‘. Asculta]i andan-
te sostenuto din opusul 163 al lui Schubert. Faptul c`
nu putem nici explica ra]ional, nici verbaliza aceast`
atingere a „altceva‘‘-ului arat` chiar limit`rile oric`rui
discurs. Într-o fug` de Bach sau, într-un grad aproape
suspect, într-un adagio de Mahler, ne sunt relevate
imediatul transcendentului, bog`]ia de în]elesuri în
ceea ce este de nerostit. Muzica postuleaz` [i în acela[i
timp anuleaz` (Aufheben) înfrico[`toarea banalitate
care este moartea. Desprins de corp, capul lui Orfeu
î[i continu` cântul:
Et (mirum!) medio dum labitur amne,
Flebile nescio quid queritus lyra, flebile lingua
Murmurat exanimis, respondent flebile ripae1.
{i stâncile au ascultat.
(Muzicianul atinge o coard` a chitarei sale care
sun` dureros [i sfid`tor)
Matematicianul:
Nu, bunul meu prieten. Nu. Muzica nu poate fi
limbaj universal. Cum r`mâne cu surzii, cu afonii?
Gamele orientale, conven]iile pentatonice sunt com-
plet accesibile doar acelora care au crescut în culturile
respective. Marea majoritate a b`rba]ilor [i femeilor,
tinerii din lumea a treia, în special, g`sesc c` acele
valoroase compozi]ii pe care le invoci sunt plictiseli
monotone, inerte. Pe de alt` parte, mul]i cred c` mu-
zica pop sau rock nu este altceva decât o cacofonie
asurzitoare, care dezumanizeaz`. A[a cum ai admis,
muzica rezult` din imita]ie. Ea mimeaz`, este ecoul
sunetelor naturale [i animale. Nu. Exist` numai un
singur limbaj universal absolut, un singur cod seman-
tic atotcuprinz`tor. Este acela al matematicii.
Surdo-mu]ii, care nu pot împ`rt`[i nici o silab` din
limbajul lor natural, pot lucra împreun` la aceea[i
tabl` la o problem` de matematic`. Idiomul t`cut al
figurilor geometrice, al ecua]iilor algebrice apar]ine
tuturor femeilor [i b`rba]ilor în egal` m`sur`. Regu-
lile care genereaz` [i guverneaz` gramatica acestuia
nu au de-a face cu grani]ele, discrimin`rile politice
sau ideologice, diferen]ele de clas`. Exist` într-adev`r
matematicieni de faim`, virtuozi practicieni. Cu toate
acestea, în esen]`, matematica este anonim`. Numele
proprii – Pitagora, Fermat, Poincaré – sunt legate de
anumite teoreme, din respect sau pietate istorice. Dar
ele sunt irelevante. O demonstra]ie matematic`, o
conjectur`, o problem` nerezolvat` apar]in tuturor.
Dac` formularea lor ini]ial` se pierde sau este uitat`,
ea poate fi redescoperit`. Acest proces nu [tirbe[te
cu nimic validitatea lor. A[a cum tu însu]i spuneai,
graiurile apar [i dispar. În fiecare an se sting în jur
de cincizeci. Textele devin indescifrabile sau pier cu
des`vâr[ire. Doar matematica este etern`. În faimoasa
formulare a acelui mare matematician G.H. Hardy:
Eschil va fi uitat [i, într-adev`r, cea mai mare parte a
operei sale a disp`rut de mult, dar o teorem` a lui Eu-
clid [i demonstra]ia ei sunt eterne. O ecua]ie diofan-
tic` este la fel de riguroas` sau la fel de indecidabil`
(conform teoremei incompletitudinii a lui Gödel) ca
în ziua în care a fost conceput` sau a[ternut` pentru
prima dat` în scris. Acest evident miracol nu se arat`
în nici un alt construct sau n`zuin]` umane. Înainte
de orice, suntem primate care calculeaz`. Mirum!, cum
exclama prietenul t`u, Ovidiu. Animalele comunic`
prin intermediul sunetului organizat. Maimu]ele [i
rapperii fac zgomot. Numai homo sapiens a produs axi-
omele din geometrie, calculul matematic [i func]iile
algebrice. Doar el sau ea pot r`spunde provoc`rii
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
ipotezei Riemann sau pot percepe dansul de dervi[ al
numerelor ira]ionale [i al lui zero. Ce mai înseamn`
zdr`ng`neala ta în compara]ie cu asta?
Pe bun` dreptate, sus]ii c` muzica este dincolo
de bine [i de r`u. A[ spune mai degrab` c` este irele-
vant` pentru ele. Fapt care, într-o mare m`sur`, o face
subuman`, dac` nu inuman`. S` ne amintim de fero-
citatea miturilor fondatoare ale muzicii occidentale:
dezmembrarea lui Orfeu, jupuirea lui Marsyas, cani-
balismul perfidelor sirene. Sângeroase, dar reprezen-
tative pove[ti. Dac` este imun` la bine [i r`u, muzica
nu este mai pu]in extrinsec` adev`rului [i falsului. În
mod naiv muzica, în special opera – Regina Nop]ii a
lui Mozart, Iago al lui Verdi – poate c`uta s` exprime,
s` mimeze falsul. Dar per se nu poate min]i. Tocmai de
aceea, nu poate postula, [i cu atât mai mult nu poate
verifica sau falsifica, adev`rul unei propozi]ii. Mate-
matica are tocmai aceast` capacitate [i o actualizeaz`
cu fiecare mi[care. Matematica poate comite erori. Se
poate în[ela temporar în leg`tur` cu juste]ea unei axi-
ome sau demonstra]ii. Într-un anumit sens, postula-
tele geometriei ne-euclidiene completeaz` con]inutul
anumitor defini]ii euclidiene. Nu le falsific`, ci arat`
c` ele sunt un caz special. Teoria relativit`]ii nu anu-
leaz` matematica mecanicii celeste a lui Newton. Au-
tocritica, falsificabilitatea sunt inerente procedeelor
matematice. Dar acolo unde demonstrandum-ul este
solid, unde a rezistat tuturor încerc`rilor de a-l decon-
strui, adev`rul lui este transparent [i nemuritor.
Limbajele naturale sunt în]esate de minciuni,
jum`t`]i de adev`r, iluzii, ipocrizii [i n`scociri. Dis-
cursurile lor sunt de multe ori mai degrab` arbitrare,
efemere [i autoreferen]iale. Ce construct dogmatic
religios, ce edificiu metafizic, ce principiu moral,
politic sau legal e susceptibil de o demonstra]ie auten-
tic`? Nici unul. Ce sunt „adev`rurile evidente‘‘ dac`
nu artificii retorice? Ce document istoric, ce decalog
sau cod de legi este inatacabil? Este în acela[i timp
specificul [i neajunsul limbajului acela de a fi în mod
ineluctabil îmbibat cu fic]iune, cu fertilitatea [i infan-
tilismul imaginarului. Când face matematic`, fiin]a
uman` ocup` singurul t`râm al adev`rului absolut
care îi este accesibil. Singurul teritoriu unde nu exist`
mistificare [i am`gire. E ca [i cum i s-ar permite s`
revin` în Paradis. Aici, orice ar numi Adam, ar numi
cu exactitate, aici vorbirea uman` ar avea binecuvân-
tarea tautologiei.
Mai mult. În diverse moduri, din p`cate inacce-
sibile neprofesionistului, matematica pur` poate
[i deseori chiar etaleaz` o str`lucitoare frumuse]e.
Nu este o metafor` vag`, necritic`. Ci, dimpotriv`,
un atribut riguros exact. Fa]etele ei cristaline sunt
armonia, echilibrul formal, rezolvarea elegant`.
Mai greu de caracterizat, dar perceptibil` pentru
matematicieni, este scânteia care produce elementul
surpriz`, revela]ia auster` din anumite demonstra]ii.
Ideea care contrazice intui]ia, izvorât` din anumite
demonstra]ii din topologia algebric` sau teoria nu-
merelor (acea portocal` ale c`rei coji ar putea circum-
scrie universul). Frecvent – demonstra]ia „ultimei‘‘
teoreme a lui Fermat ofer` un exemplu la îndemân`
– exist` diferite abord`ri ale unei probleme. Cea mai
eficient` se dovede[te aproape invariabil a fi [i cea
mai frumoas`, unde „frumuse]e‘‘ implic` atât econo-
mie cât [i rigoare. Acolo unde briciul lui Occam taie
cu cea mai mare precizie.
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
C` asemenea tipuri de frumuse]e nu pot fi decât
anexele inutilit`]ii pare evident, dar este greu de de-
monstrat. Matematica pur` are consecin]e [i aplica]ii
practice neprev`zute. Prin teoria relativit`]ii, calculul
tensorial are leg`tur`, în ultim` instan]`, cu fizica
atomic`. Dar în esen]`, în înflorirea sa dinamic`, ma-
tematica pur` este mândr` de a fi inutil`, non-utilita-
rist`, autist`. În terminologia lui Kant, ea îndepline[te
rolul singurului demers uman, singurei pasiuni
complet dezinteresate. Care este cauza na[terii sale
– acel miracol ionian [i grecesc –, dac` este reflectarea
unor date exterioare într-o sfer` platonic` sau dac` a
fost generat` în întregime de intelectul juc`u[, chiar
iresponsabil al omului r`mân teme epistemologice,
psihologice de nesfâr[it` fascina]ie [i dezbatere. Dar
coregrafia numerelor transfinite, a func]iilor eliptice,
a distribu]iei numerelor prime r`mâne gratuit`. Ea
posed` inocen]a absolutului. Ea este semnul unui
epuizant amuzament (aten]ie la acea „Muz`‘‘) din pro-
funzimile sufletului omenesc. Echivalarea adev`rului
cu frumuse]ea de Keats nu poate fi demonstrat` nici
prin muzic`, nici prin limbajul vorbit sau scris. Ea
este suma, egalitatea informativ` din întreaga mate-
matic`. De aici convingerea lui Leibniz, el însu[i un
matematician de seam`, c` atunci când Dumnezeu
cânt` pentru Sine, El cânt` algebr`!
(Matematicianul se apleac` [i scrie o ecua]ie
non-linear` pe nisip.)
Poetul:
Domnilor, v-am ascultat cu aten]ie [i încântare.
Poe]ii sunt ascult`tori ale[i. Am observat abilitatea
cu care a]i folosit citatele, farmecul compara]iilor,
instrumentele retoricii voastre. {i asta este, desigur,
ideea. Instrumentele voastre nu au fost nici acea chi-
tar`, nici aceast` formul` algebric`. Au fost cuvintele,
au fost propozi]iile, au constat din unit`]i lexicale,
gramaticale [i semantice. Pe scurt, dar de asemenea
in toto, ele au fost vorbirea. Cum s-ar fi putut altfel?
Sunte]i fiin]e umane, ceea ce înv`]`torii din vechea
Grecie numeau zoon phonanta, altfel spus, „animale
cuvânt`toare‘‘. „Limitele limbajului t`u semnific`
limitele lumii tale‘‘2 (Wittgenstein). Existen]a uman`,
în orice form` a des`vâr[irii ei, în orice stadiu avansat
de maturizare, este una lingvistic`. Noi rostim fiin]a,
atât în t`cere, pentru noi în[ine, cât [i pentru al]ii.
Noi articul`m realitatea în m`sura în care o putem
experimenta [i în]elege. Evolu]ia vorbirii inteligibile,
emana]ia treptat` a cortexului din micile, delicatele
filamente, re]ele, interac]iuni sinaptice ale centrilor
neuronali ai vorbirii, toate acestea sunt ceea ce ne-
a f`cut, probabil nu cu foarte mult timp în urm`,
oameni.
Dictatele fiziologice se fac resim]ite în corpurile
noastre în moduri de multe ori imperative [i com-
plicate. Admit acest lucru. Durerea [i extazul au
propriile mijloace de comunicare. Dar nu poate exista
vreun gând anterior limbajului sau în lipsa acestuia.
Nici o conceptualizare prelingvistic`. În secunda în
care proiectez o astfel de situa]ie, imagina]ia mea
trebuie s` recurg` la expresia lingvistic` [i la resursele
func]ionale ale sintaxei. Noi rostim gândirea, cogito-ul,
în t`cere sau cu voce tare: deci exist`m. Nu este nimic
„dincolo de hotarul‘‘ limbajului. A[a cum a]i ar`tat,
imita]iile transcendentului se rezum` la imagini,
scenarii simbolice, conjecturi metaforice în mod ine-
vitabil înr`d`cinate în [i circumscrise de conven]iile
ce guverneaz` discursul rostit sau scris. Aceasta poate
fi, într-adev`r, o limitare, sau, dup` cum intuiesc, o
form` de protec]ie împotriva nebuniei. Dar numai
prin limbaj omul poate pune sub semnul întreb`rii,
poate testa asemenea limite sau se poate str`dui s` le
for]eze prin incursiuni în acel aproape de ne-spus, prin
intermediul poeziei sau metafizicii.
A]i atras aten]ia spre fragilitatea limbajelor, spre
extinc]ia lor definitiv`. Suficient de adev`rat [i de
trist. Dar limbaje noi se nasc încontinuu. De pild`,
între grupe de vârst`, clase sociale, regiuni, din nevoi
profesionale. Nici o lingua franca nu este ve[nic domi-
nant`. Ea cedeaz` sub presiunea schimb`rii istorice,
politice, economice. Se fragmenteaz` în noi adapt`ri.
Prin îns`[i natura sa, limbajul este infinit creativ [i
inovator. Fiecare dic]ionar, oricât de laconic, este un
instantaneu efemer al unei realit`]i aflate în continu`
mi[care. Este perimat începând cu ziua în care a fost
publicat. Nici o gramatic` normativ` sau descriptiv`
nu este altceva decât o abreviere abstrus`, dep`[it`
înc` din momentul în care regulile [i idealurile sale
au fost formulate. Vorbirea omeneasc` este la fel de
prodigioas`, variat`, fertil` [i clocotitoare ca via]a. Ea
este via]a îns`[i. T`cerea nu este opusul sau nega]ia
ei. Ea este la fel de func]ional` în limbaj, precum este
[i în muzic`.
F`r` îndoial`, exist`, a[a cum a]i indicat, alte co-
duri semiotice. Poate mai exacte decât limbajul din
punct de vedere formal, care se adreseaz` poate într-
un mod mai direct sim]urilor, cum este cazul ima-
ginilor. Dar în punctele esen]iale, acestea sunt mai
degrab` bazate pe limbaj, metalingvistice. Muzica are
frazarea ei, organizarea [i punctua]ia ei semnificativ`.
Chiar [i matematica pur` pare s` cuprind` structuri
profunde care se înrudesc cu logica, unde logica
deriv` în ultim` instan]` din elementele prime [i
linearit`]ile actelor de vorbire. Citezi am`gitorul trop
al lui Leibniz despre cântecul algebric al Atotputerni-
cului. Permite-mi s`-]i amintesc c` pe aceast` planet`
locvace de-abia dac` exist` vreun mit, vreo poveste
a crea]iei [i genezei care s` nu postuleze o origine
verbal-gramatical`. Zeul, Demiurgul, Primul Motor
roste[te lumea întru fiin]`. Dumnezeu a cuvântat [i
substan]a a ap`rut. La început a fost Cuvântul. Nu
cântecul, nici ecua]ia algebric`. Logosul. Surs` a tutu-
ror cuvintelor ulterioare, a alfabetului temeiurilor, a
silabelor cu sens pe care vi le adresez acum.
Suntem atât de îmbiba]i de limbaj – suntem fle-
cari în vise, tr`nc`nim în delir – c` lu`m de-a gata
puterile sale fantastice. Timpul omenesc se scurge
conform timpurilor verbale din gramaticile noas-
tre. Amintirea lucrurilor trecute locuie[te în [i este
p`strat` de limbaj. Timpul viitorului ne d` puterea,
descump`nitoare, s` discut`m, s` afirm`m ceva
despre fenomene care dep`[esc cu mult moartea
noastr`; aranjamentele florale de la înmormântare,
dar [i curburile sau entropia ultim` a universului
miliarde de eoni mai târziu. Optativele, conjuncti-
vele, condi]ionalele contrafactuale – „dac` Cezar ar
fi comandat în Irak‘‘ – ne permit s` în]elegem lumi
alternative. Capacitatea limbajului de a schimba, de a
inversa faptul brut, este cea care define[te speran]a [i
care ne-a permis s` îndur`m, s` fent`m obsesia, altfel
insuportabil`, a mor]ii. Speran]a este o chestiune de
sintax`. Nici o alt` specie, nici o mentalitate preling-
vistic` nu poate aspira la aceast` magie a evolu]iei.
Fiecare timp viitor, fiecare propozi]ie condi]ional` e
o revolt` împotriva tiraniei oarbe a organicului. Cel
care proclam` „Eu sunt Cel ce sunt‘‘3 nu este doar
glasul din Rugul Aprins. Ci este însu[i omul atunci
când roste[te cuvântul „mâine‘‘.
Aceast` binefacere unic` este cea care a n`scut arte-
le, [tiin]ele, reologiile [i filozofiile produse de b`rba]i
15
[i femei, acele monumente ale imagina]iei dintre care
muzica [i matematica nu sunt decât dou` domenii
specifice. Vorbim [i scriem poeme, cercet`m natura,
proiect`m planuri ideologice îndr`zne]e investind
necontenit în viitor, în acel dure désir de durer vechi
precum Pindar, modern precum Eluard. Limbajul ne
permite s` producem opere, observa]ii, ipoteze, forme
simbolice care vor supravie]ui ora[elor în care au fost
concepute, care vor supravie]ui într-adev`r limbilor
specifice, contextelor sociale, scopurilor în [i pentru
care au fost ini]ial enun]ate. Fapt care, în expresia
marmorean` a lui Dante, îi acord` omului partea sa
de eternitate: come l’uom s’etterna. Lovit` de mu]enie,
specia noastr` n-ar fi decât cea a unui mamifer rapace,
a unui pr`d`tor urât mirositor, urlând la maimu]e.
S` ne gândim la dragoste. Atrac]ia reciproc`, un
anumit tip de rela]ie în vederea procrea]iei, este f`r`
dubiu la fel de universal` precum îns`[i fiziologia.
Este necesitatea minimal` a acesteia. Sexul f`r`
ESEU
cuvinte este cu certitudine posibil. Imbecilul b`los
poate practica libidinalul. Dar inepuizabilul alfabet
al erosului, sexual sau nu, infinita prolificitate [i
varietatea dorin]ei sunt prinse în mrejele limbajului.
Atât l`untric, cât [i spre exterior, articul`m dorin]ele
înainte de a le îndeplini. Discursul îndr`gosti]ilor,
diferit în fiecare limb`, ajunge chiar în centrii nervo[i
ai sexualit`]ii. Când este atins de ambii parteneri,
orgasmul este traducere simultan`. {i în moduri pe
care nu le în]elegem complet înc`, pasiunile intelec-
tuale [i estetice, obsesiile care inspir` arta serioas`,
cercetarea [tiin]ific`, angajamentul ideologic, chiar
[i impulsurile economice au la r`d`cini, în energiile
lor mobilizatoare, modalit`]i ale eroticului. Acestea,
într-un fel foarte precis, moduleaz` în dinamica ling-
vistic` a con[tiin]ei. Se prea poate ca acel realmente
intraductibil conatus al lui Spinoza s` se apropie cel
mai mult de aceast` generalitate fundamental`.
Nu, prieteni, eu savurez muzica; cu greu mi-a[
putea imagina via]a f`r` ea; splendoarea interzis` a
matematicii pure îmi inspir` venera]ie. Dar fiin]a
mea apar]ine limbajului. Umanitatea mea, imper-
fect`, necoapt` cum e, exist` pentru c` vorbesc. Pen-
tru c` v` vorbesc vou`.
(Poetul scoate din buzunar un exemplar din So-
focle [i începe s` recite oda coral` care evoc` fiin]a
uman` din Antigona.)
(Muzicianul î[i scoate p`l`ria imaginar`, în semn
de omagiu [i în acela[i timp cu ironie.)
Muzicianul:
Ce elocin]`! Ce oratorie! E[ti într-adev`r un maes-
tru al cuvintelor, graiul ]i-e me[te[ugit. Ce ar putea s`
mai spun` un biet menestrel ca mine? A[ putea s`-]i
amintesc totu[i c` textul pe care l-ai declamat într-un
mod atât de p`trunz`tor a fost mai întâi cântat, [i nu
rostit.

16
(Se apleac` peste chitar` [i începe s` cânte tema
din deschiderea Cvintetului în G-minor, K516 al lui
Mozart. Acele m`suri de la început unde prima viol`
preia rolul basului venind în întâmpinarea celor dou`
viori. În care tonalitatea luminoas` a primei viori se
conjug` apoi cu sunetul sumbru de catifea a violei.)
Aici, minunatele triste]i sunt complet dincolo de
cuvinte. Un muzicolog notoriu compar` acest pasaj
cu „scena din Gr`dina Ghetsimani‘‘. Dar orice astfel
de analogie este o solemn` flec`real` (Gerede). Efectele
nu au nevoie de nici o invocare cu specific religios, de
nici o invocare cre[tin`. Ele ajung direct în adâncurile
[i în carnea naturii umane. Ele angajeaz`, a[a cum
limbajul nu o face, totalitatea persoanei. Nervi, visce-
re, structura reticular` dintre corp [i con[tiin]` despre
care [tim atât de pu]in. Limbajul este f`r` îndoial` in-
dispensabil pentru chestiunile publice, intelectuale,
politice, [tiin]ifice. Dar acestea sunt achizi]ii târzii;
este de presupus c` ele sunt simptome ale dec`derii.
ESEU
R`spunsurile primordiale, mult mai vechi, mult mai
imediate, sunt ob]inute prin muzic`. „G-minor, cheia
melancoliei‘‘. Ve]i g`si aceast` etichetare în orice
carte. Dar ce înseamn`? Cum poate o op]iune pur for-
mal` într-un context tehnic, produs al istoriei, aceea a
sonata tragica, s` produc` în noi un sens, o experien]`
a dezol`rii universale, fundamentale, mult peste
orice elegie oricât de inspirat`? Pe scurt, ce confer`
muzicii, fie ea de Mozart sau heavy metal, autoritate
asupra celor mai intime sentimente, asupra dansului
nervilor [i m`dularelor noastre, incomparabil mai
puternic` decât aceea a oric`rei retorici? Tocmai de
aceast` autoritate spontan`, schimb`toare, cu por-
nirile ei anarhice, ira]ionale se tem to]i tiranii. Este
ceea ce a provocat încercarea jalnic` a lui Platon de
a domestici, de a militariza manifest`rile muzicale
[i abstinen]a lui Lenin de la Apassionata. {i când
vorbe[ti despre caracteristicile verbale ale erosului,
aproape nu mai este nevoie s`-]i r`spund c` muzica
„este hrana dragostei‘‘.
(Red` ultima parte a Cvintetului, disonant` [i
totu[i în mod enigmatic revitalizant`).
i Poetul:
O prea mare parte a Sunt de acord c` muzica poate controla tot ceea ce
comportamentului este primitiv, necugetat, imatur în alc`tuirea noastr`.
nostru social, politic [i {i admit c` asemenea elemente sunt izvorul impul-
chiar familial r`mâne surilor creatoare. Eu însumi sunt supus extazului [i
sadic, în[el`tor sau am`r`ciunii „prea profunde pentru lacrimi‘‘. Pe care
primitiv din punct muzica le poate elibera. Sincopa din deschiderea ace-
de vedere intelectual. lui „Non, je ne regrette rien‘‘ al doamnei Piaf m` las`
Pofta, setea noastr` f`r` ap`rare, fermecat ideologic, literalmente extaziat.
de masacru pare (Recunosc în ea kitsch-ul sublim.) O anumit` caden]`
nesfâr[it`. Duhoarea din Berlioz m` face s` plâng ori de câte ori o aud. Dar
banului ne infecteaz` aceast` senza]ie de extaz, de pierdere a unei cantit`]i
vie]ile. Dar când cre`m substan]iale de autocontrol este un loc comun, poate
un sonet shakespearian, într-o m`sur` mai drastic`, pentru robo]ii demen]i
când compunem o Mis` asurzi]i de „wall of sound‘‘ la un concert rock. Poate fi
în B-minor, când ne indus` de cântecul de mas` al huliganilor din fotbal
lupt`m, de-a lungul sau de mar[urile m`celarilor totalitari. Fenomeno-
secolelor, cu conjectura logia sa e cea a narcoticului, a hipnozei individuale
lui Goldbach, sau cu sau colective. Asista]i la rota]iile dervi[ilor, sau ale
„problema celor trei dansatorilor de break-dance. Guri deschise, creiere
corpuri‘‘, ne dep`[im blocate. Muzica e cel mai exaltant drog. Reac]iile
limitele. Atunci, într- noastre corporale [i psihice se pot transforma în
adev`r, „minuni mai dependen]`. Îns` limbajul este scutul vulnerabil, [i
mari ca omul nu-s‘‘. mereu ]int` a submin`rii, dar indispensabil [i pân`
la urm` indestructibil împotriva animalit`]ii, împo-
triva eclips`rii ra]iunii. Doar el ofer` un contract cu
s`n`tatea psihic`. De aici, o idee corelativ`, precis`:
prin limbaj homo sapiens progreseaz`, merge înainte,
înregistreaz` dinamica [i poten]ialul istoriei. Muzica
nu progreseaz`. Nu activeaz` mecanismul evolu]iei
umane.
Matematicianul:
E[ti sigur? Intoleran]a, ura, nonsensul fanatic î[i
extrag puterea din [i disemineaz` prin limbaj. Când
civiliza]ia occidental` a dec`zut în bestialitate în tim-
pul secolului XX, a f`cut-o sub biciul inegalabilei ora-
torii a lui Hitler, al „Nouvorbei‘‘ comuniste [i fasciste.
Limbajul poate spune, poate soroci orice. El nu are
limite. Acesta este un fapt de crucial` însemn`tate.
Domne[te nu doar asupra progresului uman, ci [i
asupra regresului. Dezvoltarea ra]ionamentului
în matematic`, reu[ita demonstra]iei nu permit
retrograd`ri. Aici g`sim singura atestare necontrover-
sat` a cre[terii, a maturiz`rii ra]iunii umane.
Poetul:
O cre[tere atât de esoteric` încât este accesibil`
numai unei minuscule frac]iuni a unei frac]iuni a
rasei umane. Câ]i dintre noi au auzit, ca s` nu mai
vorbim despre câ]i au în]eles, de asemenea progrese
„decisive‘‘ precum conjectura lui Langland pentru
câmpurile func]ionale sau integrala Selberg? Câte
femei sau câ]i b`rba]i pot începe s` întrez`reasc` de ce
intervalele locale ale zerourilor func]iilor L peste un
num`r de câmpuri pot duce la Sfântul Graal, cum îl
numesc matematicienii, la o demonstra]ie pentru ipo-
teza lui Riemann? În ce alt sens, dac` nu într-unul cu
totul ermetic, solipsist în fond, pot aceste jocuri enig-
matice s` fie reprezentative pentru progresul uman,
care, exceptând recurgerea temporar`, contingent`
la barbarie, depinde, [i înc` în mod fundamental, de
limbaj [i ale sale viitoruri?
Matematicianul:
Un argument straniu când e adus de un poet. F`r`
întrerupere, de la Pindar la Mallarmé, de la Gongora
la Finnegans Wake, avansul în stil [i form` i-a fost inte-
ligibil doar ini]iatului. {i Hölderlin este amenin]`tor;
cel mai mare urma[ al s`u, Paul Celan, aproape
c` scrie „North of the future‘‘ într-o limb` secret`.
Excep]ie f`când nivelurile elementare, alfabetizarea,
larghe]ea lexical` [i gramatical` au fost dintotdeauna
un principiu [i o rela]ie de putere ale elitei. Cât de
numero[i sunt cei care cerceteaz`, care sunt înzestra]i
pentru a cerceta judec`]ile sintetice apriorice kan-
tiene? „Adev`rul a fost întotdeauna cu cei pu]ini‘‘,
afirma prietenul Goethe. Odi profanum vulgus. Faptul
c` mai mult sau mai pu]in toate animalele umane
sporov`iesc folosind un idiom minimal mascheaz`,
dar nu neag` aceast` descoperire.
Muzicianul:
Înc` o dat`, muzica este cea care men]ine echilibrul.
Instrumente noi, precum saxofonul, pot fi inventate,
noi rela]ii-cheie sau efecte cromatice pot fi explorate.
Atonalitatea [i structurile aleatorii pot evolua. Dar
stricto sensu nu exist` progres în muzic`. Webern nu-l
surclaseaz` pe Monteverdi. Nici nu poate fi vorba de
regres atunci când Stravinski îl imit` pe Gesualdo.
Pentru c` internalizeaz` [i organizeaz` însu[i timpul,
muzica e în afara lui [i, prin urmare, lipsit` de eroare
sau corup]ie. {i spre deosebire de matematic`, chiar [i
cea mai „dificil`‘‘ muzic`, orice ar însemna acest ter-
men, poate fi la un anumit nivel ascultat` de to]i. Mai
mult, printr-un proces curios, dificult`]ile, cerin]ele
sale sâcâitoare au intrat curând în tendin]ele dominan-
te. Simfonii, concerte considerate la început cacofonii
incomprehensibile, î[i transmit în prezent farmecul
din juke-box. Contrapunctul baroc a devenit acum un
fel de tapet tonal în spa]iile publice [i private.
(Interpreteaz` la chitar` o fraz` de Boccherini.)
(Dup` câteva minute de t`cere.)
Poetul:
Presupun c` nu ne vom convinge unii pe al]ii. N-ar
fi mai productiv dac` am lua în considerare acele ele-
mente care ne leag`, pe care le avem în comun?
Poezia, dar [i proza bun` împart cu muzica cri-
teriile, idealurile ritmului, caden]ei, repeti]iilor [i
varia]iunilor, culorii tonale familiare muzicii. Poemul
caut` echilibrul, interac]iunea dintre sens [i sunet. Câ-
teodat` eufonicul, onomatopeicul prevaleaz`; alteori
semantica, acele umbre ale prozaicului care bântuie
pân` [i cel mai pur vers liric. În mod ideal, exist` coope-
rare tensionat` între cele dou`. Asonan]a, consonan]a,
rima îns`[i sunt indisociabil muzicale [i lingvistice.
Versul etaleaz` ale sale forte [i pianissimo, intervalele [i
coda. M`sura este un concept cardinal, organic pentru
amândou`. Într-un sens mai profund, rostirea poetic`,
dar [i discursul teologic [i metafizic ]intesc la acele
sfere aflate dincolo de ra]ionalitatea cotidian`, dinco-
lo de logica obi[nuit` [i lucrurile utile – o aspira]ie
pe care în mod corect o atribui muzicii. Amândoi ne
str`duim s` extindem aria sensibilit`]ii [i percep]iei
umane într-o comuniune a trupului [i spiritului.
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Muzicianul:
Bine spus. Când un poem e pus pe muzic` serioas`,
când Bob Dylan îi cânt` vântului, se realizeaz` cel mai
penetrant act de interpretare, de hermeneutic` vital`.
Nu exist` cititori mai buni de poezie, nici critici de
mai mare ajutor decât Schubert [i Hugo Wolf atunci
când îl pun pe Goethe pe muzic`. Ce elucidare mai
bun` avem pentru lirica francez` decât acele chansons
ale lui Poulenc?
(Se întoarce spre matematician.)
Înrudirea noastr` cu misterele voastre e chiar mai
apropiat`. Progresiile armonice, propor]iile, simetri-
ile, reversibilitatea precum în canoanele inversate,
rezolv`rile sau nerezolvabilul precum cel din diso-
nan]` ne sunt indispensabile amândurora. Am f`cut
deja aluzie la fuziunea dintre muzic` [i matematic` în
cosmologia antic`, în astronomia lui Kepler. {i de[i nu
o putem auzi, vibra]ia corzilor care, conform magiei
contemporane, determin` chiar formarea universului
nostru trebuie c` emite propria muzic`, probabil în
C-major! Ca atare faptul c` muzica este matematic` în
mi[care, c` algebra este de asemenea coregrafie e mult
mai mult decât o alegorie pentru intui]ia milenar`.
Matematicianul:
Sugestiile tale m` bucur`. Acolo unde nu observ
o afinitate real` este în paralela dintre domeniile
matematicii [i limbajului natural. Ele r`mân reciproc
intraductibile. Aceast` imposibilitate de traducere se
adânce[te pe m`sur` ce matematica progreseaz`. De la
Galileo [i Descartes mai departe. Analiza matematic`
[i demonstra]iile se pot desf`[ura în t`cere perfect`.
Un mut, un surdo-mut ar putea fi un topologist de
geniu. La niveluri psihice, prelingvistice în întregime
în afara posibilit`]ilor noastre de p`trundere, ar putea
exista structuri adânci ale secven]ei, ale combina]iei,
ale desf`[ur`rii constrânse de reguli, care au f`cut
posibile [i din care decurg atât matematicile cât [i
limbajul. Nu [tim, [i aceast` vag` presupunere nu se
bazeaz` pe ceea ce cunoa[tem acum drept lingvistic
sau matematic. Clivajul este unul de esen]`.
Poetul:
Chiar dac` este a[a, ar trebui s`rb`torit` prodigioa-
sa stea norocoas` care a f`cut ca „un biet animal gol
[i în dou` labe‘‘ (Regele Lear, trad. Mihnea Gheorghiu
ed. Pandora, 2001) precum omul s` dea na[tere la trei
limbi maiestuoase. Prin care putem vorbi, interpreta
[i cânta, calcula, chiar dac` în t`cere. Ar trebui s`
privim cu mirare orgolioas` fenomenele, crea]iile în
care aceste trei coduri se conjug`, a[a cum fac în arhi-
tectur` (cf. lui Paul Valéry). O prea mare parte a com-
portamentului nostru social, politic [i chiar familial
r`mâne sadic, în[el`tor sau primitiv din punct de ve-
dere intelectual. Pofta, setea noastr` de masacru pare
nesfâr[it`. Duhoarea banului ne infecteaz` vie]ile.
Dar când cre`m un sonet shakespearian, când compu-
nem o Mis` în B-minor, când ne lupt`m, de-a lungul
secolelor, cu conjectura lui Goldbach, sau cu „proble-
ma celor trei corpuri‘‘, ne dep`[im limitele. Atunci,
într-adev`r, „minuni mai mari ca omul nu-s‘‘.
(Se prind de mâini în hora din marele tablou al lui
Matisse.)
Traducere de Laura Sandu
Nota redac]iei. Eseul Tritonuri de George Steiner a
fost discursul de deschidere a conferin]ei Identity Please!,
organizat` de Institutul Nexus la Amsterdam, în 14 iunie.
Versiunea în limba olandez` a fost publicat` în Nexus 50
(2008). Redac]ia mul]ume[te autorului [i lui Rob Riemen,
pre[edintele Institutului Nexus, pentru permisiunea de a-l
publica.
l
1 „{i, lucru de mirare, pe când se rostogole[te în adâncul
[uvoiului,/ Lira se tânguie, cu nu [tiu ce jalnic scâncet, iar lim-
ba jelitoare/ Murmur`-n acorduri lipsite de via]`, [i malurile-i
r`spund jelind‘‘, Ovidiu, Metamorfoze, (n.trad.).
2 „Limitele limbajului meu semnific` limitele lumii mele‘‘,
Ludwig Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus, traducere
de Mircea Dumitru [i Mircea Flonta, Humanitas, Bucure[ti,
2001, p. 140 (n.trad.).
3 „I shall be what I shall be‘‘ în original (n.trad.). j

18
Spiritul critic în 1989
ISTORIE INTELECTUALÅ
Începînd cu sfîr[itul
C
U siguran]` c` titlul propus
aici e mult prea cuprinz`tor
pentru miza real` a acestor
pagini. F`r` îndoial` c` o
analiz` detaliat`, care s`
urm`reasc` deopotriv` toate revistele
literare [i c`r]ile de critic` ap`rute în
1989, n-ar fi lipsit` de interes. O analiz`
care s` se finalizeze într-o sintez`. În
realitate, obiectul propriu-zis al acestei
interven]ii îl constituie identitatea
criticii literare a[a cum reiese ea din
felul în care o instituiau [i o practicau,
în România literar`, Eugen Simion [i
Nicolae Manolescu. Fire[te c` putem
apela la principiul metonimiei pentru
a lansa ideea c` partea e elocvent`
pentru întreg. Nu o dat`, îns`, detaliile
fac întregul. Cît despre subtitlu, el
are în vedere interoga]ia subteran`
a acestor pagini: este anul 1989 un
moment de ruptur`? {i dac` da, nu
e posibil s` întrez`rim în ruptur`
continuitatea?! Pe de alt` parte, analiza
momentului de ruptur` poate s` se
constituie în premisa unei întoarceri la
origini. A privi înapoi prin prisma unui
singur moment, cu toate riscurile pe
care le presupune o asemenea metod`,
înseamn`, totu[i, a vedea liniile de
for]`. La drept vorbind, subtitlul acesta,
[i ca metod` de lucru, [i ca viziune
sugerat`, ar trebui s` fac` obiectul alte
interven]ii.
Altfel, e adev`rat c` m` intereseaz`
nu neap`rat s` ajung la ni[te observa]ii
generale, ci mai degrab` s` confrunt, fie
[i în mod implicit, felul în care citeam
în 1989 articolele pe care în România
literar` le semnau Eugen Simion [i
Nicolae Manolescu cu modul în care
v`d eu însumi azi lucrurile. {i, întrucît
e vorba de chestiuni confesive, a[ face
cîteva preciz`ri.
1. În 1989 eram la Odorheiul
Secuiesc, în al treilea an de înv`]`mînt,
în a[teptarea definitivatului. F`r` [ansa
de a pleca dup` aceea, c`ci, din cîte
am aflat dup` reparti]ie, din Harghita
[i Covasna nu se pleca decît prin
demisie. Erau acolo Tudorel Urian,
Ovidiu Nimigean, Elena Mazilu, George
Manolache, în fine, in[i care formam o
insul` de indo-europeni – eu cuno[team
poate vreo dou`zeci, unii dintre ei, buni
prieteni – într-un ocean fino-ugric.
Minoritari într-o lume minoritar`, era
firesc s` sim]im România literar` ca pe
o barc` de salvare. În ce m` prive[te, o
vedeam astfel, dar nu mînat de vreun
sentiment de panic`, de vreo urgen]`.
Cu trecerea timpului nu mai [tiu
exact cum s`-mi explic lucrurile, dar
m` sim]eam la Odorheiul Secuiesc ca
într-un spa]iu originar. Nu cred c` al]ii
sim]eau la fel, dar pentru mine a fost un
timp al armoniei. Eu, cu memoria mea
proast`, îmi amintesc [i acum numele
elevilor de la [coala general` unde eram
profesor. B`nuiesc c` nici ei nu m-au
uitat.
2. Cîndva, în urm` cu vreo 7–8
ani, îmi propusesem s` scriu o carte
despre discursul critic subversiv.
Ar fi trebuit s` recitesc, pentru acea
carte, o bun` parte din presa literar`
de dinainte de 1989 (m` interesa
mai ales perioada ultimului deceniu
comunist) [i s` g`sesc acele secven]e
suspecte de a fi purt`toarele unui alt
mesaj decît cel explicit. Mi se p`rea
o tem` provocatoare, de[i, pentru
reu[it`, ar fi trebuit s` cunosc multe
date de via]` literar` concret`. Cum
s` identifici altfel toate secven]ele
aluzive? În fine, am renun]at înainte
de a începe, din cauza dispropor]iei
dintre efort [i rezultate. Ar fi existat [i
riscul abuzului interpretativ. Inten]ia
de la care porneam f`r` s`-mi dau
seama era nu atît una descriptiv`, cît
aceea de a vedea cum î[i ap`r` critica
literar` demnitatea în ani de dictatur`.
Între timp am în]eles c` integritatea
discursului critic ar trebui c`utat` nu
în secven]ele sale oblice, nu în aluzii [i
r`zboaie din acestea subterane, sc`pate
eventual cenzurii, [i care nu puteau
decît s` demonstreze o complicitate
în plus. Integritatea discursului critic
exclude tocmai subversivitatea. Sau,
altfel spus, el era subversiv prin chiar
refuzul de a se angaja… în conjunctural.
În fine, din acea carte – la care am visat
[i c`reia un critic a c`rui notorietate
a cî[tigat mult de cînd a devenit
ap`r`torul revizuirilor dorea s`-i fac`
o prefa]` – n-a r`mas decît interesul pe
care încerc s`-l provoc studen]ilor care,
la practica de specialitate, mai fi[eaz`
din România literar` de dinainte de
1990. Vor fi în]elegînd ei exact despre
ce era vorba?
3. Am consultat pentru aceast`
explorare colec]ia aflat` în Biblioteca
Universit`]ii din Suceava. În
1989, ultima promo]ie de filologie
terminase de doi ani; eu f`cusem
parte din penultima. Cu toate acestea,
abonamentul la România literar` a
continuat s` func]ioneze, poate [i
pentru c` revista era resim]it` ca
un bastion al libert`]ii. Sau, poate,
cine [tie, din simpl` iner]ie. În fine,
lipsesc din colec]ia consultat` de mine
numerele 1, 3, 6, 34, ultimul num`r
fiind 48, din 30 noiembrie. S` mai fi
ap`rut unul pîn` la sfîr[itul anului?
Tot ce se poate. {i dac` am preferat
s` fac cercetarea pe acest corpus
incomplet, acest fapt se datoreaz`
nevoii, ca s` zic a[a, de autenticitate. Cu
riscul de a pierde detalii importante,
am mizat pe hazard [i pe regula
continuit`]ii [i echivalen]ei. Nici un
detaliu nu poate schimba fundamental
imaginea spiritului critic, a[a cum
se poate ea configura din numerele
existente. Nici a contextului paranoic.
Pe de alt` parte, nu ne propunem o
epuizare a inventarului, nici o analiz`
exhaustiv`. A[ vrea s` cred c` hazardul
nu e frustrat [i nu construie[te, de data
aceasta, sens.
În fine, s` trecem peste aceste
date de context confesiv, pe care le
consider totu[i importante, pentru a
ajunge la un alt fel de context. Ce se
întîmpla cu România literar` în 1989? O
privire fugar` arat` c` publicau aici, în
secven]a de istorie [i critic` literar`, de
la Z. Ornea, Romul Munteanu, L. Ulici,
Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu,
Mircea Anghelescu, Al. Piru, D. Micu,
Gabriel Dimisianu, Alex. {tef`nescu,
Mircea Martin la tinerii {tefan Borbély,
Ioan Holban, Cristian Moraru, Vasile
Popovici, Monica Spiridon sau la
foarte tinerii Ramona Fotiade [i Corina
Ciocîrlie. În spatele acestei în[iruiri,
oricum, incomplet` [i care ar trebui
s` se finalizeze cu înregistrarea unui
spirit comun, s-ar putea în]elege c`
se afl` nostalgia. Ne-am întreba [i
noi, asemenea lui Maiorescu, „Unde
sînt acele vremuri [i unde sînt acei
oameni?‘‘ Nostalgia pentru un timp
paradiziac, cînd Nicolae Manolescu
scria despre Grigore Vieru, cînd Eugen
Simion scria despre Mircea Mih`ie[,
cînd… În fine, s-ar putea ca situa]ia
care urmeaz` s` fie mai degrab`
carnavalesc-infernal`: cînd Alex.
{tef`nescu îl ap`ra pe Adrian P`unescu,
acuzat de Zaharia Sîngeorzan, în
Convorbiri literare, c` ar fi „detractor‘‘ al
lui Mihai Eminescu.
Dar timpul nu e nici pe departe
paradiziac, de[i, la Odorheiul Secuiesc,
eu continuam, orb, s`-l simt astfel.
Timpul era, s-o spunem clar, infernal.
C`ci nu exista num`r din România
literar` în care s` nu se afle, chiar
de pe prima pagin`, fotografii ale
cuplului preziden]ial sau ale unuia
din membrii cuplului. Fotografiile
scriitorilor lipseau, fire[te. Pe pagina 1,
sub semn`tura „R.L.‘‘, se aflau, oricum,
texte ale c`ror titluri sunau în felul
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
urm`tor: „Cu poporul pentru popor‘‘,
„Actualitate [i crea]ie‘‘, „Revolu]ia
agrar`‘‘, „Vizite de lucru‘‘, „Centrul
vital al na]iunii‘‘, „Iubirea de patrie‘‘
etc. Consacra]i sau tineri afla]i la
debut, scriitorii în[i[i semnau deseori
astfel de texte, ideologice, satisf`cînd
o comand`, venit` din afar` sau din
interior e mai pu]in important acum.
În fine, în num`rul 17, Nicolae
Manolescu scrie despre Gala Galaction,
Eugen Simion despre Ion Mircea,
dar num`rul st` întreg sub genericul
„Sub flamuri de Mai‘‘. În num`rul
24, citim „Mesajul tovar`[ului
Nicolae Ceau[escu, secretar general
al Partidului Comunist Român,
pre[edintele Republicii Socialiste
România, cu prilejul Simpozionului
omagial «Mihai Eminescu»„. Ultima
afirma]ie a „mesajului‘‘ suna astfel:
„Cinstind memoria lui Mihai
Eminescu, s` facem totul pentru
a asigura înf`ptuirea neab`tut` a
programului partidului de construc]ie
socialist`, pentru înflorirea continu`
a artei [i culturii române[ti, pentru
sporirea for]ei sale educative, s`
cre`m [i s` d`m poporului noi [i
valoroase opere care s` slujeasc`
progresului [i în`l]`rii patriei, ridic`rii
con[tiin]ei socialiste, dezvolt`rii
înaltelor tr`s`turi ale omului nou,
înaintat, f`uritor con[tient al celei mai
drepte [i umane societ`]i, al visului
de aur al omenirii – comunismul‘‘.
Tot aici, o „Telegram` adresat`
tovar`[ului Nicolae Ceau[escu,
secretar general al Partidului Comunist
Român, pre[edintele Republicii
Socialiste România, de participan]ii
la Simpozionul omagial dedicat
Centenarului Mihai Eminescu‘‘ semnat
de „Participan]ii la Simpozionul
omagial dedicat Centenarului Mihai
Eminescu‘‘. Nu la mare distan]`, în
num`rul 26, pe pagini întregi se afl`
„Cuvîntarea tovar`[ului Nicolae
Ceau[escu la Plenara Comitetului
Central al Partidului Comunist
Român‘‘. De altfel, în num`rul
27, paginile 3–9 sînt ocupate cu
„Tezele pentru Congresul al IX-lea
al Partidului Comunist Român‘‘.
Critica literar` e reprezentat` în
acest num`r doar de patru texte.
Printre ele, unul despre Edgar Papu,
semnat de Nicolae Manolescu, altul,
despre Bogdan Ghiu, scris de Eugen
Simion. Num`rul 43 e ocupat în bun`
m`sur` (e vorba de paginile 1–6)
de „Expunerea tovar`[ului Nicolae
Ceau[escu cu privire la problemele
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
socialismului, ale activit`]ii ideologice,
politico-educative, de dezvoltare a
con[tiin]ei revolu]ionare, de formare
a omului nou, constructor con[tient
al socialismului [i comunismului
în România‘‘. Nicolae Manolescu
scrie despre Mircea Nedelciu, Eugen
Simion, despre Romulus Bucur, Daniel
Pi[cu, Marcel Tolcea. Cum s` nu fie
subversiv chiar faptul c` în paginile
acestea masacrate de ideologie [i
politic` Nicolae Manolescu [i Eugen
Simion continu` s` scrie despre c`r]i,
deseori ale tinerilor, rup]i cu totul
de contextul ap`s`tor, sufocant? Ei
par o insul` de normalitate într-un
carnaval burlesc. În fine, num`rul
46, din 16 noiembrie, e ocupat în
totalitate de texte aflate sub genericul
„În întîmpinarea Congresului…‘‘
intitulate „Patosul angaj`rii politice‘‘,
„Argumentele devotamentului‘‘,
„Istoria î[i cheam` oamenii‘‘, „Izvorul
ve[nic viu‘‘, „Umanismul valorilor
culturii socialiste‘‘, „O concep]ie
revolu]ionar` despre art` [i cultur`‘‘,
„Congresul marilor victorii socialiste‘‘,
„Implicarea dramaturgiei în afirmarea
principiilor umanismului socialist‘‘
etc. Îmi amintesc c`, nu cu mult`
vreme în urm`, prin septembrie,
vedeam la Cluj un film care f`cea
vîlv`; se numea „Noiembrie, ultimul
bal‘‘, era ecranizarea unei povestiri
sadoveniene, [i toat` lumea credea c`
la Congresul din noiembrie Ceau[escu
va face un gest important, poate chiar
va p`r`si func]iile. Film al c`rui titlu
lumea îl citea premonitoriu… Oricum,
textul ideologic e spart de doar dou`
interven]ii critice: cele semnate de
Nicolae Manolescu [i de Eugen Simion.
Primul scrie despre Dumitru Popovici;
cel`lalt, despre Titus Popovici, semn
c` presiunea î[i punea într-un fel
amprenta [i asupra lor. Se simte o
crispare la mijloc chiar din aceste
op]iuni. În fine, num`rul 47 con]ine,
de la pagina 1 la pagina 13, „Raportul
tovar`[ului Nicolae Ceau[escu cu
privire la stadiul actual al societ`]ii
române[ti, la activitatea Comitetului
Central între Congresele al XIII-lea [i
al XIV-lea, la realizarea Programului-
Directiv` de dezvoltare economico-
social` în cincinalul al IX-lea [i în
perspectiv` pîn` în anii 2000–2010,
în vederea îndeplinirii neab`tute a
programului de f`urire a societ`]ii
multilateral dezvoltate [i înaintare a
României spre comunism prezentat de
tovar`[ul Nicolae Ceau[escu‘‘. Nici un
text critic, de data aceasta. Treisprezece,
num`r sumbru, care ar fi trebuit s` dea
vigilen]ei unora de gîndit. Probabil
c` Nicolae Ceau[escu nu mai era
supersti]ios. S` ai portretul în num`rul
13, al`turi de titlul „Pre[edintele [i
]ara‘‘ [i s` excluzi cu totul critica
literar` pentru a introduce 13 pagini
de ideologie ar fi trebuit s`-i spun`
lui Nicolae Ceau[escu ceva. Sau celor
din jurul lui. Pîn` la urm`, hazardul,
ca [i Dumnezeu, de altfel, o spune
Nietzsche, nu joac` zaruri. {i dac`
Ceau[escu a c`zut, probabil c` lucrul
acesta s-a întîmplat înainte de toate
pentru cele 13 pagini de ideologie din
România literar`.
Ei, bine, ce se întîmpla cu spiritul
critic pe acest fundal sumbru?!
Foiletonul critic oferea [ansa unei
solidarit`]i avînd ca obiect, înainte de
orice altceva, ap`rarea [i promovarea
valorilor. {i, împotriva unor momente
de crispare, Nicolae Manolescu [i
Eugen Simion dau sentimentul
libert`]ii. F`r` îndoial` c`, neap`rute la
suprafa]`, multe din textele publicate
vor fi avut pove[tile lor. În unele
probabil c` nu mai putem vedea azi
tensiunea pe care un cititor avizat o
întîlnea în momentul apari]iei. {i m`
gîndesc dac` nu cumva, scriind, cu
referire la cartea de debut a lui Mircea
Mih`ie[, c` „în orice jurnal exist`, în
fapt, dou` personaje: unul care vorbe[te
[i unul care se ascunde‘‘, Eugen Simion
nu se va fi gîndit c` foiletonul critic
poate func]iona ca un veritabil jurnal.
În treac`t fie zis, într-un comentariu
din 1989 (din num`rul 31), despre o
carte a lui Nicolae Manolescu, ce-i
drept, de eseuri, el m`rturise[te: „aceste
însemn`ri las` impresia unui jurnal
în care fic]iunea cheam` biograficul
(existen]ialul, anecdoticul)‘‘.
Manolescu însu[i notase într-un loc,
în cartea despre care tocmai e vorba,
c` ar fi vrut s` scrie o autobiografie,
dar una a experien]elor de lectur`… Ce
altceva e, în fond, foiletonul s`pt`mînal
din România literar`?! Pe lîng` critica
universitar`, pe care o îmblînzesc,
19
oricum, Eugen Simion [i Nicolae
Manolescu prefer` s` se afle în cump`na
foiletonului, acolo unde punctul lor de
ISTORIE INTELECTUALÅ
vedere are, chiar f`r` ca ei s-o vrea [i
f`r` s-o premediteze, înc`rc`tur` civic`.
În fine, din punctul de vedere
al angaj`rii critice, anul începe cu
un articol surprinz`tor, bulversant,
semnat de Ion Cristoiu. Numit
„1944–1947: Autoritatea moral` a
criticii‘‘, articolul are ca obiect statutul
criticii literare în perioada precizat` în
titlu. Perioad` de tranzi]ie c`tre epoca
realismului socialist – în a[a fel încît
ai impresia c` afirma]iile care vorbesc
despre acel timp au drept referent real
anii prezentului. Atît de transparente
sînt echivalen]ele, încît surprinde
cu totul faptul c` articolul a primit
aviz favorabil [i a trecut de cenzur`.
S` fi fost orbire la mijloc? S` fi fost
complicitate? S` fi fost un act de curaj?
Greu de spus. Iat`: Ion Cristoiu citeaz`
dintr-un bilan] pe anul 1945 din gazeta
Ardealul, care vorbea despre „crîncena
confuzie între estetic [i politic‘‘, despre
„toate of-urile a[a zis proletare‘‘ care
apar în poezia momentului, despre
o liric` ce p`c`tuie[te prin „folosirea
acelora[i leitmotive întîlnite de obicei
la întrunirile politice‘‘. Fire[te, se
citeaz` [i se citeaz` dintr-o gazet` din
1945. Nu cred c` Ion Cristoiu mistific`.
Dar, scris în 1946, articolul face referiri
vizionare la ceea ce se întîmpla chiar
în anii ’80. Nu are importan]` c`, în
paralel, exista [i o altfel de poezie.
În plus, de re]inut concluzia lui

20
Ion Cristoiu: „Nimic nu reu[e[te s`
intimideze critica foiletonistic`. Ea
aplic` ferm criteriul estetic la orice
ISTORIE INTELECTUALÅ
oper` literar`, disociind între valoare
[i nonvaloare‘‘. De nu va fi fiind o
diversiune la mijloc, cuvintele lui
Cristoiu par de un curaj nebunesc. În
fapt, critica foiletonistic` a fost obligat`
s` dispar` în 1947, s`-[i tr`iasc` agonia
[i finalmente s` abandoneze lupta
pentru disocierea între valoare [i
nonvaloare. Afirma]ia lui Ion Cristoiu e
mai degrab` valabil` pentru ceea ce fac
la România literar` cî]iva dintre critici,
chiar în 1989, în primul rînd Eugen
Simion [i Nicolae Manolescu.
Mai bine s` ne întoarcem a[adar la
Nicolae Manolescu [i Eugen Simion,
[i nu atît pentru a face analitica
discursului lor critic (o încercare
interesant` în acest sens f`cea undeva
Sanda Cordo[), ci pentru a vedea în
ce m`sur` timpul î[i pune amprenta
asupra discursului lor. A[ c`uta, mai
degrab`, fie [i oblice, profesiunile
lor de credin]`, dublate de b`t`liile
de surdin` din care la vedere apare
cînd [i cînd cîte ceva. Ce-a[ re]ine?
C`, vorbind despre o carte de critic` a
lui Perpessicius, Nicolae Manolescu
e interesat de felul în care, vorbind
despre al]ii, Perpessicius vorbe[te
despre sine. De aceea, textul se [i
nume[te „Perpessicius, memorialist‘‘
(nr. 11). E vorba de memorii indirecte,
cum Manolescu [i Simion sînt obliga]i
ei în[i[i s` scrie. C`, scriind despre Al.
George, Manolescu m`rturise[te: „Evit
de obicei s` m` ocup în comentariul
meu s`pt`mînal de opere c`rora nu le
g`sesc nici un merit sau de autori care
mie, cel pu]in, mi se par neomologabili
critic‘‘. De b`nuit c`, în contextul vie]ii
literare a momentului, afirma]ia nu
e chiar inocent`. În fine, c` scriind
despre Ion Pecie, pe care îl desfiin]eaz`
pentru lipsa lui de consecven]`
în analize [i judec`]i, Manolescu
consider` c` „romancierul român de
ast`zi, s`tul s` tot creeze în fic]iunile
sale aparen]e de realitate, a început
s` se autocontemple, devenindu-[i
propriul personaj‘‘. Judecat` care face
mai mult decît un denun]. C`ci proza
autoreferen]ial` e pus` aici pe seama
imposibilit`]ii scriitorului de a se
raporta la realitate; în absen]a realit`]ii,
el a trebuit s` se mul]umeasc` cu
„aparen]e de realitate‘‘. Ideea revine,
într-un fel sau altul, [i la Eugen
Simion, care militeaz` adesea, în
cronicile sale la c`r]i de proz`, pentru
o întoarcere a prozatorilor dinspre
text spre fiin]`, dinspre teorie spre
concret. Într-o zi, m`rturise[te el,
„proza î[i va muta aten]ia dinspre text
spre om‘‘. S` fie o astfel de afirma]ie
premonitorie?! C`ci cum ar fi putut
prozatorul s`-[i întoarc` aten]ia
spre om f`r` o schimbare radical` a
contextului?! Greu de spus ast`zi dac`
o asemenea idee avea atunci o astfel de
înc`rc`tur` [i dac` va fi fost resim]it`
de cineva ca atare. Mai degrab` nu,
din moment ce Eugen Simion vorbise
cu o bun` bucat` de vreme în urm`
despre Întoarcerea autorului… În ce-l
prive[te pe Eugen Simion, a[ re]ine
mai degrab` cîteva afirma]ii privind
condi]ia foiletonului. De remarcat,
înainte de toate, textul critic despre
debutul, apreciat la modul superlativ,
al lui Mircea Mih`ie[, cu volumul
De veghe în oglind`. Eugen Simion
remarc` faptul c` Mih`ie[ „face critic`
de întîmpinare‘‘, pentru a continua:
„Faptul trebuie subliniat pentru c`
mul]i tineri de talent abandoneaz`
aceast`, recunosc, dificil` disciplin`
care nu aduce a[a de repede succesul
de care spiritul juvenil are nevoie‘‘. N-
a[ crede c` foiletonul, aflat, pare-se, [i
atunci în pericol, dar din cu totul alte
motive decît ast`zi, nu aducea dac`
nu consacrarea, m`car notorietatea.
Cîteva articole de angajament estetic
publicate într-o revist` de prestigiu
te putea plasa imediat într-o zon`
de maxim` vizibilitate [i de interes.
Cred, mai degrab`, c` riscurile pe
care foiletonul le presupune îi vor
fi f`cut pe unii tineri (pe care…?) s`
renun]e. Dificultatea disciplinei era
dat` de context. În fine, Eugen Simion
g`se[te prilejul s` vorbeasc`, astfel,
despre unul dintre ilu[trii slujitori ai
foiletonului, Pompiliu Constantinescu,
recunoscut pentru verdictul s`u ferm,
pentru pozi]ia sa radical` în sus]inerea,
implicit` prin analiz`, a autonomiei
esteticului. Spune Eugen Simion: „cine
înc` crede c` foiletonistica literar`
este o îndeletnicire u[uratic` [i, prin
chiar natura ei, str`in` de spiritul
superior, s` citeasc` articolele lui
Pompiliu Constantinescu pentru a se
convinge c` omul de idei [i de talent
se poate exprima [i pe aceast` cale‘‘.
{i dup` ce sînt invocate posibilele
studii de anvergur` ale lui Pompiliu
Constantinescu, unul, de exemplu,
despre I.L. Caragiale, Eugen Simion
continu`: „Mie continu` s`-mi plac`
tocmai fragmentarul, foiletonistul,
cronicarul literar Pompiliu
Constantinescu (…). În cronicarul
acesta care iube[te enorm literatura [i
respect` efortul de crea]ie, tr`ie[te [i se
exprim` un mare critic‘‘. Afirma]ii care
fac, f`r` îndoial`, cît un program.
Exist` [i altfel de b`t`lii în afara
acestora cu caracter autoreferen]ial?!
De fapt, chiar altfel de b`t`lii ne
intereseaz`, chit c` [i reprezentarea de
sine a foiletonistului ]ine de felul lui
de a se angaja în prezent. Sînt b`t`lii
din care în paginile României literare nu
se v`d decît úmbrele. Sau mai degrab`
zgura. Iat`-l, de exemplu, pe Nicolae
Manolescu. În num`rul 8 scrie un
articol intitulat „Mo[tenirea Magdei
Isanos‘‘. Nu articolul în sine intereseaz`
aici, ci un Post Scriptum, replic` dat`
lui Viorel Dinescu, care, în S`pt`mîna,
considera c` toate afirma]iile favorabile
f`cute de Manolescu, într-un num`r
anterior, despre Grigore Vieru trebuie
citite cu sens invers, ca repro[uri.
Nu-i vorb`, la lectur`, noi în[ine
am crezut acela[i lucru, de[i, de va
fi fiind cu adev`rat a[a, nu [tiu ce
sensibilit`]i va fi vrut Manolescu s`
menajeze. Cu ceva vreme în urm`,
scriind despre Ioan Alexandru, el nu
ezita s` spun` c` imnele sale „v`desc
o art` poetic` destul de primitiv` [i
cam simplist`, f`cut` din solemnit`]i
retorice‘‘ etc. Poate c` va fi ]inut cont
de problematica na]ional` implicat`
în cazul poetului din Basarabia. Cert
este c` Viorel Dinescu, un anonim,
în fond, denun]a în S`pt`mîna acest
posibil joc dublu. În parantez` fie
zis, pentru a avea o imagine exact`
a spiritului critic ([i nu pentru c`
el s-ar fi manifestat la S`pt`mîna),
revista lui Eugen Barbu ar trebui, de
asemenea, citit`, consultat`: numai
prin compara]ie ne putem da seama
de dimensiunea angaj`rii criticilor de
la România literar`. În fine, invocînd
procesul de inten]ie pe care Viorel
Dinescu i l-ar face, Nicolae Manolescu
scrie în acest P.S.: „El (Viorel Dinescu,
n.n.) m` poate calomnia, dar nu m`
poate atinge, c`ci ne afl`m în planuri
intelectuale diferite. Le-am scris (aceste
rînduri din P.S., n.n.) (învingîndu-mi
un sentiment care în române[te se
cheam` sil`) numai pentru c` nu voiam
s` subziste nici cel mai mic echivoc
referitor la aprecierea superlativ` pe
care am dat-o poeziei lui Grigore Vieru.
Dac` erau la mijloc doar insanit`]ile
lui Viorel Dinescu, mai degrab` îmi
mu[cam limba decît s` scot un cuvînt‘‘.
Într-adev`r, greu de explicat c` Nicolae
Manolescu intr` în dialog cu Viorel
Dinescu. S` fi fost la mijloc teama de
consecin]ele pe care le-ar putea atrage
o astfel de „calomnie‘‘? Azi, Nicolae
Manolescu ar trece pe lîng` Viorel
Dinescu f`r` s`-l vad`. Un astfel de Post
Scriptum – specialitatea lui Nicolae
Manolescu, dispus s` intre, histrion,
în jocuri de culise, cum nu întîlne[ti
la Eugen Simion – [i într-un num`r
din România literar` din 1988 (nr. 23).
Dup` un text despre reeditarea Femeii
în fa]a oglinzii, romanul Hortensiei
Papadat-Bengescu, Nicolae Manolescu
noteaz`: „Am citit, cu surprindere, la
«Via]a Literar`» a revistei noastre c`
a[ fi participat la o întîlnire cu cititori
de la o întreprindere bucure[tean`.
Nici m`car nu am cuno[tin]` s` fi fost
invitat. S` fie vorba despre altcineva, cu
acela[i nume, nu prea îmi vine a crede.
Iar ca cineva s` se fi dat, pur [i simplu,
drept subsemnatul este [i mai greu de
crezut. E bine totu[i s` se [tie c`, spre
regretul meu, n-am luat parte la nici o
întîlnire în ultimele luni‘‘. E ironie în
totul. Dar, dincolo de ironie, Nicolae
Manolescu joac` rolul celui sup`rat c`
n-a fost invitat, c` regret`… Sînt lucruri
care vorbesc despre posibilit`]ile de a te
sustrage imperativelor ideologice. Un
alt P.S., cu trimitere la M.N. Rusu, tot de
la S`pt`mîna, în num`rul 21. Altceva
e interesant aici. E un text despre
poezia lui Mircea Ciobanu. În acest
context, citim: „O astfel de construc]ie
a poemului nu este obi[nuit` în lirica
noastr`, poate [i fiindc` modernismul
a preferat fragmentul, iluminarea de
o clip`, fulgura]ia imaginii. Excep]iile
le-am putea num`ra pe degetele de la
o mîn`: Sorin M`rculescu, Liviu Ioan
Stoiciu (de ale c`rui Glasuri din labirint
m-am ocupat nu de mult, omi]înd cu
acea ocazie – lucru pentru care fac
acum mea culpa – s` discut o a patra
carte, Inima de raze, scris` de poet, care
nu se afla, deci, a[a cum ar`ta titlul
cronicii mele, doar la cea de a treia!)
[i cî]iva al]ii‘‘. Evident, paranteza
intereseaz` aici. Îmi amintesc c`, citind
în ’89 textul despre volumul lui Liviu
Ioan Stoiciu, am fost mirat s` v`d c`
Manolescu nu [tie de existen]a Inimii de
raze, singura carte a lui LIS pe care eu
o aveam. Precizarea demonstreaz` mai
degrab` c` Nicolae Manolescu nu va fi
putut s` fac` referiri la acel volum. De
aici, cred, insisten]a de a aminti înc` din
titlul cronicii c` LIS ar fi la a treia carte.
Dar poate c` risc o fabula]ie ridicol`.
În fine, nu-l g`sim pe Eugen Simion
în astfel de b`t`lii. Dar, ca [i Manolescu,
el apare cumva implicat în ceea ce a[
numi b`t`lii viitoare. Recunoa[tem,
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
adic`, în unele din atitudinile din 1989,
ceva din profilul lor ulterior. De unde
se vede c` ruptura e continuitate. A[
re]ine, în acest sens, cronica numit`
„Anticamera operei‘‘, în care Eugen
Simion discut` volumul de documente
despre Rebreanu semnat de Stancu
Ilin: „Stancu Ilin aduce [i documente
mai pu]in semnificative, spune Eugen
Simion. M` întreb, de pild`, dac` avea
rost s` fie reprodus` scrisoarea din 19
martie 1932 a Elvirei Pârvan Ap`teanu,
sora istoricului filozof, unde se afl`
propozi]ii abominabile [i absurde
despre E. Lovinescu («acest Gargantua
moscalo-bulg`resc»). Nu toate
nimicurile, gunoaiele trebuie aduse la
suprafa]`‘‘. Istoria continu`, a[ spune,
dac` n-ar fi acesta chiar titlul unei
cronici, din nr. 40, semnate de Nicolae
Manolescu. Cronic`-necrolog despre
Paul Georgescu. Nicolae Manolescu
vorbe[te despre ingratitudinea unora
dintre cei ajuta]i de Paul Georgescu
la începutul anilor ’60: „Cine a tr`it
epoca respectiv` – a debutului din ’60
– [tie în ce m`sur` aceste «nimicuri»
de via]` cotidian` au devenit esen]iale
în biografia viitorilor scriitori‘‘.
Cuvintele despre Paul Georgescu nu
sînt conven]ionale, [i Manolescu cere
onestitate [i judecat` cump`nit`.
Înainte de a fi o persoan` pozitiv`,
„mentorul, ni se spune, fusese unul
dintre spiritele dogmatice ale unei
epoci în care ei nu se n`scuser` ca
scriitori. {i i-au repro[at-o public‘‘. Dar,
continu` Manolescu (bine-ar fi fost
s` [tim [i cine sînt ingra]ii), articolele
lui Paul Georgescu din Încerc`ri
critice (1957–1958) „nu sînt cele mai
«încuiate» ale vremii‘‘. Concluzia
e urm`toarea: „Criticul a ]inut
partea literaturii valoroase, cît` era,
contra subproduc]iilor, maculaturii
proletcultiste‘‘.
În fine, înainte de a încheia, a[ mai
invoca un am`nunt. În num`rul 33 din
1988 (prin excep]ie, am f`cut trimitere
[i la dou`-trei numere din acest an),
Nicolae Manolescu scrie despre
Imnele Maramure[ului, volumul lui
Ioan Alexandru. Cum am v`zut deja,
în cuvinte nu tocmai îng`duitoare.
Iat`, îns`, urm`torul detaliu:
Lexicul poetului, ]`r`nesc [i biblic,
[i construc]ia frazei, împrumutat`
din scriitori religio[i, ar trebui s`
dea senza]ia arhait`]ii, a vechimii.
Continu` Nicolae Manolescu: „din
acelea[i motive, cred, de a da senza]ia
de vechi, poetul prefer` pe â lui î, peste
tot, chiar [i acolo unde nu s-a aflat
niciodat` (doborât`, urât`)‘‘. Nici nu
b`nuia Nicolae Manolescu ce b`t`lii
se vor purta, peste doar cî]iva ani, în
leg`tur` cu aceast` problem`.
A[a încît dou` chestiuni se impun,
finalmente. Unul ]ine de solidaritatea
care are ca ]int` ap`rarea demnit`]ii
criticii literare: Nicolae Manolescu [i
Eugen Simion ilustreaz` în România
literar` spiritul criticii literare
adev`rate, angajate tocmai prin refuzul
de a se angaja. Altul, de jocul ironic al
istoriei. Privind înapoi cu senin`tate,
descoperi un sfîr[it care poart` în
sine r`d`cinile (de ce nu [i r`t`cirile?)
începutului. Oricum, în vremuri de
restri[te, foiletonul p`rea s` fie în
linia întîi dintr-o b`t`lie cu adversari
prezen]i pretutindeni [i, totu[i, greu de
v`zut. Sau [i mai greu de numit. j
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Baruch Spinoza [i r`d`cinile
teologiei politice moderne (II)
„Spinoza est le
Christ des philosophes.‘‘
Gilles Deleuze,
Qu’est-ce que la philosophie? (1991)
Evacuarea misterului
De ce discursul religios, din
perspectiva iluminismului radical,
este mai întotdeauna problematic?
Cum se explic` nevoia men]inerii
referin]elor la revela]ia divin` într-
un plan strict privat? De ce Biblia nu
poate fi un reper pentru moralitate
în absen]a unei demistific`ri
ra]ionaliste? De ce preten]iile
epistemologice ale meta-nara]iunilor
teologice trebuie limitate printr-o
critic` secular` a textelor sacre? La
toate aceste întreb`ri, dou` capitole
din Tractatus theologico-politicus (§ 6–7)
ofer` un r`spuns important.
Mai întâi afl`m c` apelul
nara]iunilor biblice la miracol este
întotdeauna refutabil. În aceast`
recurent` referin]` la minuni,
Spinoza vede o consolare pentru clasa
inferioar` a credincio[ilor: „oamenii
simpli (vulgus) î[i imagineaz` c`
puterea [i pronia lui Dumnezeu
sunt cel mai evidente (clarissimae)
atunci când întâmpl`ri contrare
cursului firesc al lucrurilor se petrec,
împotriva modului lor obi[nuit de
a privi natura (insolitum et contra
opinionem)‘‘1. Aceast` variabil`
nedeterminat` în lectura fenomenelor
naturii trebuie exclus` pentru oricine
este preocupat de formalizarea
matematic` a legit`]ilor universale. În
lumea sublunar`, no]iunea de ordine
presupune regularitate, consecven]`,
precizie mecanic`. Ceea ce „oamenii
simpli‘‘ numesc prin miracol
(proclama]ia Învierii lui Hristos fiind
arhetipul minunii în cre[tinism)
nu poate fi, a[adar, decât o impresie
subiectiv` emanat` dintr-o judecat`
necritic` a realit`]ii. Cheia producerii
miracolului se afl` în imagina]ia
omului incapabil de scepticism [i
aten]ie critic`.
Spinoza este contemporanul lui
Galilei atunci când afirm` triumful
univoc al paradigmei [tiin]elor
naturale – un moment fundamental
în istoria Europei occidentale, atât
în viziunea lui Edmund Husserl2,
cât [i din perspectiva lui Michel
Henry. Se poate spune c` secolul XVII
marcheaz` o nou` epoc`, cea în care
„[tiin]a se crede singur` pe lume [i se
comport` ca atare‘‘3. În consecin]`,
Spinoza purcede la eliminarea
misterului, socotind c` legile fizicii,
ale geometriei [i algebrei sunt
suficiente pentru a descoperi ra]iunea
faimoasei natura naturans – mai precis,
scenariul intim al intelectului divin.
Dispari]ia ierarhiei
Asist`m astfel la producerea unui
set de echivalen]e care vor deveni
normative în discursul iluminist
despre religie: credin]a alunec` în
credulitate; pietatea individual` sau
colectiv` este suspect` de bigotism;
intelectualitatea devine arbitrul
judec`]ilor publice despre cursul
istoriei omene[ti. Aici, Spinoza preia
elemente din critica tradi]ional` a
religiei oferit` de Epicur (341–270
î.e.n.) [i Lucre]iu (99–55 î.e.n.)
– pentru care venerarea zeilor î[i are
originea în ignoran]` [i fric`. Între al]i
moderni, Hobbes credea acela[i lucru.
Cu toate acestea, spre deosebire de
unii gânditori platonizan]i ai epocii,
Spinoza – mai curând pe urmele
lui Machiavelli – nu ofer` breslei
filozofilor un statut politic privilegiat.
El vrea s` blocheze orice posibil`
rena[tere a teocra]iei sau a utopiei
idealiste4. }inta atacului asupra
oric`rei „religii oficiale‘‘ nu este
instaurarea unei republici dominate
exclusiv de valorile literare. Proiectul
lui Spinoza e altul: desfiin]area
oric`rui monopol politico-economic
asupra valorilor, iar din acest scop
deriv` exegeza sa biblic`.
F`când critica miracolelor,
gânditorul din Amsterdam ignor`
pasajele scripturistice foarte dificile,
în care ac]iunea divin` este primit`
cu enorm` rezisten]` interioar` din
partea actorilor biblici (râsul Sarei5,
frica lui Iosif, logodnicul Mariei6;
neîncrederea petulant` a apostolului
Toma7). Credin]a în miracole este
tratat` drept pur subiectivism. Mitul
prime[te statutul de fantasm` [i
nu ascunde nici un strat profund al
veracit`]ii8. Denun]ul profetismului
ca delir al angoasei imaginative
se leag` de critica miracolului [i
afirmarea iconoclasmului discursiv.
Dispare astfel [i distinc]ia scolastic`
dintre sfera natural` [i câmpul
supranatural al realit`]ii (o cezur`
conceptualizat` abia în secolul al
IX-lea de latini9). Ierarhiile cere[ti din
cosmologiile iudaice, neoplatonice
sau cre[tine se dezintegreaz`.
Pentru un modern ca Spinoza, nu
exist` un „sus‘‘ al v`zduhului c`ruia
s` i se opun` „cele mai de jos ale
p`mântului‘‘ – ]inutul întunericului,
abisul chtonian, somnolen]a obscur`
din Sheol. Suntem într-un univers
post-medieval, f`r` îngeri p`zitori sau
21
ANTITEZE
demoni vigilen]i, lipsit de ascensiuni taumaturgice din Biblie14. Ceea
spectaculoase c`tre epicentrul cet`]ii ce r`mâne valid este discursul
interioare. istoric (demitologizat) [i exhorta]ia
Astfel, recursul la miracol moral` (universal`). Radicalismul
men]ine – în opinia lui Spinoza [i actualitatea atitudinii lui Spinoza
– reprezentan]ii religiilor abrahamice ]in de separarea absolut` a ra]iunii
în vecin`tatea mitologiei p`gâne10. de revela]ie, f`r` ca vocea divin`
Cauzalitatea divin` este explicit` [i s` poat` interveni – fie [i sub titlu
se cere t`lm`cit` numai de ra]iune: de pur` posibilitate – în textul
„Quicquid enim contra Naturam Bibliei15. Izomorfismul panteist
est, id contra Rationem est; et quod natur`-Dumnezeu, dar [i încrederea
contra Rationem, id absurdum est, în rezultatele oferite de [tiin]ele
ac proinde etiam refutandum‘‘11. exacte, subordoneaz` întreaga exegez`
Avoca]ii lui Tertullian, Luther sau biblic` unei arheologii exclusiv
Calvin12, nu puteau g`si un adversar filologico-istorice. Cuvântul-cheie
mai tenace decât aceast` doctrin` folosit de Spinoza este „metoda‘‘, prin
spinozist`. Ra]iunea despre care se care orice adev`r lipsit de eviden]`
vorbe[te în Tractatus împ`rt`[e[te fenomenologic` merit` sacrificat.
valen]ele cartezienei res cogitans, „Metoda corect` de interpretare a
dar abandoneaz` fiorul în fa]a ideii naturii const` înainte de toate în
de infinit – recunoscut` de René constituirea unei istorii naturale
Descartes (1596–1650) ca semn al (concinnanda scilicet historia naturae)‘‘16.
veritabilei transcenden]e. Ra]iunea În acest fel, anun]at deja în scrierile
este facultatea sufletului care nu poate lui Francis Bacon (apologet al
func]iona f`r` judec`]i [i concepte, metodei inductive), Spinoza purcede
în timp ce imagina]ia cade mereu la reconstituirea istoriei pozitive
prad` reprezent`rilor corporale. a textelor sacre exclusiv pe baza
Logica nu intersecteaz` pietatea. „luminii naturale a ra]iunii‘‘. O
Spinoza se desparte aici de în]elegerea asemenea întreprindere restituie
platonic` a min]ii (nous) ca oglind`, un prim nivel de coeren]`, urmat
ecran sau receptacol al unui Logos de instruc]ia etic` din care dispare
divin. Când ra]iunea refuz` parcursul paradoxul, parabola sau amfibolia
purific`rii noetice, întâlnirea cu [i r`mâne doar îndemnul general la
textul biblic consemneaz` numai
dezacorduri. De altfel, în secolul
XVII, practici hermeneutice atât de
r`spândite în Antichitate precum
alegoria (în c`utarea sensului mistic)
sau tropologia (în c`utarea edific`rii
morale) î[i pierduser` credibilitatea.
Pentru Spinoza, a[adar, Scriptura
dobânde[te un con]inut coerent [i
sistematic numai prin dezbr`carea
pasajelor obscure de orice posibile
conota]ii ontologice, terapeutice [i
eventual esoterice13. A revendica
accesul privilegiat la o inteligibilitate
de ordin poetico-simbolic a revela]iei
este nedemocratic [i, prin urmare,
inacceptabil pentru lumea modern`
ap`rat` de Tractatus theologico-politicus.
Imperativul metodei
istorico-critice
Afirma]iile lui Spinoza cu privire
la Scripturile iudeo-cre[tine ar fi
fost probabil poten]ate în cazul
unei analize a Coranului – cartea
de c`p`tâi pentru tradi]ia islamic`,
pe lâng` colec]iile de texte Hadith.
Adev`rul religiei nu poate fi
salvat în modernitatea celebrat`
de filozoful din Amsterdam decât
printr-o expurgare a tuturor reperelor
explicit teologice [i a referin]elor

22
bun`tate (iar pentru cei înzestra]i
cu remarcabile capacit`]i cognitive:
iubirea intelectual` a lui Dumnezeu).
Încrederea în roadele filologiei
(care „investigheaz` natura [i
propriet`]ile limbajului în care c`r]ile
sfinte au fost compuse‘‘17) îl face
pe Spinoza s` stabileasc` o singur`
metod` de abordare a Bibliei. El
anticipeaz` dezbaterile din secolul XIX
despre leg`tura între „[tiin]ele naturii‘‘
(Naturwissenschaften) [i „[tiin]ele
spiritului‘‘ (Geisteswissenschaften).
Spre deosebire de Vico, Spinoza nu
las` nici un loc sim]ului comun
ANTITEZE
– legat de imagina]ie – în opera de
reconstruc]ie a trecutului. Biblia mai
trebuie reificat` cu metode specifice,
obiectualizat` la distan]` de orice
afect [i doar apoi decelat` semantic.
Reconstituirea cronologiei18,
aproximarea socio-economic` a
contextului de apari]ie a c`r]ilor
Vechiului [i Noului Testament,
paralelismele literare19, hermeneutica
auctorial` înso]it` de iluzia c`
interpretul îl poate în]elege pe autor
mai bine decât autorul s-a în]eles
pe sine – toate acestea îi permit lui
Spinoza s` nege paternitatea atribuit`
tradi]ional Pentateuhului [i c`r]ilor
lui Iosua Navi, Judec`tori, Ruth,
Samuel [i Regi20. În privin]a Noului
Testament, Spinoza identific` mai
curând dezacordul între opiniile
diferitelor c`r]i apostolice (semnate
de Iacob [i Pavel, de pild`). Pe aceste
temelii divergente s-au n`scut mai
târziu marile controverse dogmatice
ale Bisericii primare (elenizate f`r`
sens): „Dispute [i schisme au tulburat
neîncetat Biserica din timpurile
apostolice [i nu vor înceta s-o tulbure
pân` când religia va fi definitiv
separat` de teoriile filozofice [i va fi
redus` la foarte pu]inele [i simplele
înv`]`turi (paucissima et simplicissima
dogmata) pe care Hristos le-a predat
i ´ucenicilor s`i¨‘‘21.
Ideile din Tractatus Dup` aceast` munc` sinuoas`
theologico-politicus de sortare a datelor pozitive despre
au destabilizat atât Scripturi urmeaz` simpla decantare a
lumea teologilor mesajului moral. Pove[tile Scripturii
cre[tini, cât [i ofer` textura discursului etic, iar
autorit`]ile religioase istoriile aceleia[i c`r]i se preteaz`
ale religiei iudaice. la infinite dezbateri academice. {i
Spinoza anticipeaz` aici, fire[te, orice apel la autoritatea
modernitatea radical` tradi]iei ecleziastice, a oficiului petrin
post-revolu]ionar` a sau a inspira]iei nemijlocite a Duhului
secolelor XVIII-XIX, Sfânt devine suspect22. Partea de
diferit` de modelul reconstruc]ie cultural` este oricând
baroc-complementar deschis` revizuirii [i interpret`rii
propus de Leibniz sau critice (traducerea, bun`oar`, fiind
chiar de modera]ia constitutiv o aproxima]ie)23, în timp
perspectivei lui David ce con]inutul parenetic r`mâne
Hume, Adam Smith neschimbat. Dac` Biblia vorbe[te cu
sau Edmund Burke adev`rat pentru sine, atunci oricare
cerc al exper]ilor chema]i s` dezlege
„tainele divine‘‘ trebuie desfiin]at.
Spinoza nu dore[te s` mai existe
nici un ordin al „c`rturarilor‘‘ sau
„fariseilor‘‘ chema]i s` ofere direc]ia
ortodox` de interpretare a unei c`r]i
seminale.
În cuvintele sale, „întrucât dreptul
suprem de a gândi liber [i despre
religie apar]ine fiec`rui individ
[i întrucât nu putem concepe a
renun]a la acest drept – fiecare
om posed` dreptul [i autoritatea
suprem` de a judeca liber asupra
religiei, pe care [i-o poate explica [i
interpreta sie[i de unul singur (sibi
explicandi et interpretandi)‘‘24. Nu la
fel stau lucrurile atunci când vine
vorba despre legea secular`, al c`rui
caracter public [i normativ nu poate
fi nici relativizat, nici privatizat25.
A[a cum vom vedea mai târziu, ceea
ce subîntinde discursul spinozist
despre locul Scripturii în biblioteca
umanit`]ii emancipate este mai ales o
teorie revolu]ionar` despre constitu]ia
statului liberal.
Contestarea monopolului
Precizia euclidian` poate fi
ob]inut` doar în privin]a moralit`]ii
publice [i sarcina investiga]iilor
filologico-istorice revine unei
minorit`]i, validat` prin competen]e
specifice. Majoritatea pioas` r`mâne
s` se bucure de con]inutul sec, lipsit
de orice înflorituri retorice sau
ebuli]iuni metafizice, al moralit`]ii
universale. Scriptura nu mai este
decât decorativ „sfânt`‘‘ [i înceteaz`
s` mai fie un templu al Cuvântului
lui Dumnezeu: redus la o textualitate
f`r` eleva]ii arhitecturale [i lipsit`
de o tectonic` surprinz`toare, Biblia
r`mâne s` fie citit` de vulgul majoritar
– întotdeauna dominat de emo]ii [i
incapabil de scrutin hermeneutic – la
prima vedere. Semnifica]ia moral` se
ive[te mereu la parterul celei dintâi
impresii. Când vorbe[te despre inim`
– organ al cunoa[terii lui Dumnezeu,
în opinia cvasi-unanim` a tradi]iei
iudeo-cre[tine –, Spinoza propune
imediat echivalen]a cu termenul
minte (mens)26. Suntem foarte departe
de tradi]ia augustinian` – cea care
culmineaz` în jansenismul lui Blaise
Pascal (1623–1662), unde adâncimile
inimii sunt scrutate în rug`ciune [i
medita]ie (Cor meum conturbatum est
spune Psalmul 37).
Pe scurt, Spinoza dore[te s`
evacueze orice densit`]i inegale, toate
formele de suspensie a eviden]ei,
clarobscurul generator de sens.
Acest radicalism proto-iluminist nu
celebreaz` decât sicitatea parenetic`
[i elocven]a imediatului. Drumul spre
centru – deci spre adev`rul revela]iei
– se dispenseaz` de proba labirintului.
Spre deosebire îns` de Moise
Maimonide (1135–1204), Spinoza
n-a crezut niciodat` c` interven]ia
ra]iunii discursive este indispensabil`
pentru ob]inerea unui în]eles larg al
înv`]`turii biblice, bun de întrebuin]at
în pedagogia social`27. A[a cum refuz`
autoritatea tradi]iei sau infailibilitatea
scaunului papal, gânditorul olandez
neag` preten]ia de unic` obiectivitate
moral` din interpret`rile oferite de
congrega]ia filozofilor sau a teologilor
„profesioni[ti‘‘. F`când aceasta,
Spinoza nu se contrazice, ci doar se
asigur` de caracterul democratic
al tuturor opiniilor exprimate în
marginea sensului moral [i, deci, a
relevan]ei politice de care beneficiaz`
textul scripturistic.
A[a cum oricine î[i poate închipui,
ideile din Tractatus theologico-
politicus au destabilizat atât lumea
teologilor cre[tini, cât [i autorit`]ile
religioase ale religiei iudaice. Spinoza
anticipeaz` modernitatea radical`
post-revolu]ionar` a secolelor XVIII-
XIX, diferit` de modelul
baroc-complementar propus de
Leibniz sau chiar de modera]ia
perspectivei lui David Hume, Adam
Smith sau Edmund Burke28. Nu este
aici vorba doar despre atacul asupra
dogmelor tradi]ionale, a viciului
clericalismului sau despre critica
instrumentaliz`rii religiei prin
discursul puterii seculare. Pentru
Spinoza, toate beneficiile aduse de
alian]a dintre Biseric` [i establishment
– o tradi]ie prezent` în ]`rile catolice,
dar [i în Anglia – merit` s` dispar`
pentru ca libertatea individual`
(lipsit` de corelativul apartenen]ei
comunitare) s` triumfe sub privirea
neutr` (politic [i metafizic) a statului
modern. Jonathan Israel a documentat
cu enorm` erudi]ie impactul
Tratatului asupra continentului
european [i a avansat ipoteza
existen]ei mai multor modernit`]i
alternative la finele secolului XVII –
când „evanghelia‘‘ lui Spinoza începea
s` fie tot mai bine cunoscut` [i
adesea prizat` în mediile intelectuale
din }`rile de Jos, Fran]a, Italia [i
Germania29. Spinozismul a sfâr[it
prin a-[i avea propriii martiri – b`tu]i,
închi[i sau chiar omorâ]i pentru cauza
libert`]ii de expresie.
Analiza ultimei p`r]i a Tratatului
ne va ajuta s` în]elegem mai
bine extraordinara importan]` a
modernit`]ii lui Spinoza pentru
dezbaterile contemporane (principiul
toleran]ei, locul religiei în societate,
simbolurile sacre în spa]iul public,
preambulul Constitu]iei europene
[.a.m.d.).
l 20 TTP 8–9 (Israel, 118–143). Spinoza se
1 Baruch Spinoza, Tractatus
Theologico-Politicus 6.1 (ed. Israel, 81/J. Van
Vloten & J.P.N. Land, 156). Pentru textul lati-
nesc folosesc edi]ia Benedicti de Spinoza. Opera
quotquot reperta sunt (ed. J. Van Vloten & J.P.N.
Land), editio tertia (tomus secundus), Haga,
Martin Nijhoff, 1914.
2 Edmund Husserl, Die Krisis der eu-
ropäischen Wissenschaften und die transzen-
tale Phänomenologie: Eine Einleitung in die
phänomenologische Philosophie (1936), Husser-
liana VI.
3 Michel Henry, Barbaria, trad. rom.: Irina
Scurtu, Editura Institutul European, Ia[i,
2008, p. 70.
4 Leo Strauss, Spinoza’s Critique of Religion,
trad. engl.: E.M. Sinclair, Chicago, The Univer-
sity of Chicago Press, 1997, p. 227.
5 Facerea 18, 13: „{i a râs Sarra în sine [i
[i-a zis: «S` mai am eu oare aceast` mângâiere
acum, când am îmb`trânit [i când e b`trân [i
st`pânul meu?»„
6 Matei 1, 19: „Iosif, logodnicul ei, drept
fiind [i nevrând s-o v`deasc`, a voit s-o lase în
ascuns‘‘.
7 Ioan 20, 25: „Dac` nu voi vedea, în mâini-
le Lui, semnul cuielor, [i dac` nu voi pune de-
getul meu în semnul cuielor, nu voi crede‘‘.
8 TTP 6.15 (sed hominum phantasiam et
imaginationem afficere et occupare studet). Spi-
noza ignor` discu]ia teologic` – marcat` de
numeroase controverse patristice – despre
statutul imagina]iei. Pentru o apreciere a
imagina]iei intelectuale (epinoia), vezi Sf.
Grigorie de Nyssa, In Inscriptiones Psalmorum
2.5 (ed. J. McDonough, GNO V, Leiden, 1962,
83, 1; 156, 3). F`r` imagina]ie nu exist` lim-
baj, nici productivitate semantic`. Tradi]ia
filocalic` avertizeaz` îns` asupra riscului im-
plicat de folosirea f`r` discern`mânt a acestei
facult`]i naturale a sufletului, precum [i asu-
pra fanteziilor de ordin „mistic‘‘. Evul mediu
latin angajeaz` o alt` perspectiv`, mai cu
seam` în [coala victorin`. Vezi R.D. DiLoren-
zo, „Imagination as the First Way to Contem-
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
plation in Richard of St Victor’s Benjamin mi-
nor‘‘, Medievalia et Humanistica, vol. 11 (1982),
pp. 77–96. Pentru o istorie filozofic` a no]iunii
de imagina]ie în gândirea apusean`, vezi J.M.
Cocking, Imagination. A Study in the History of
Ideas, London & New York, Routledge, 1991.
9 Henri de Lubac, Surnaturel: Études his-
toriques, Paris, Aubier, 1946. Pentru alte
preciz`ri conceptuale [i istorice, vezi Olivier
Boulnois, „Surnaturel‘‘, în Jean-Yves Lacoste
(ed.), Dictionnaire critique de théologie, Paris,
PUF, 1998.
10 TTP 6.11 (Israel, 88). Din nou, Spinoza
evit` s` discute „competi]ia taumaturgic`‘‘
dintre profetul Ilie [i slujitorii lui Baal (III
Regi, cap. 18).
11 TTP 6.15 (Israel, 91/J. Van Vloten &
J.P.N. Land, 166).
12 O posibil` aluzie la ace[ti autori: TTP
7.1 (Israel, 98).
13 Gedaliahu Stroumsa, Hidden Wisdom.
Esoteric Traditions and the Roots of Christian
Mysticism, Brill, Leiden, 1996.
14 TTP 7.2 (Israel, 98/J. Van Vloten & J.P.N.
Land, 172): ut autem ab his turbis extricemur, et
mentem a praejudiciis theologicis liberemus.
15 Etienne Balibar, Spinoza and Politics,
trad. engl.: P. Snowdon, Verso, Londra, 1998
ofer` o lectur` marxist` a tratatului teologi-
co-politic.
16 TTP 7.2 (Israel, 98 /J. Van Vloten &
J.P.N. Land, 172).
17 TTP 7.5.1 (Israel, 100/J. Van Vloten &
J.P.N. Land, 173): naturam et proprietates lin-
guae qua libri Scripturae scripti fuerunt, et quam
eorum authores loqui solebant.
18 TTP 9.7 (Israel, 113).
19 TTP 7.15 (Israel, 109).
bazeaz` pe opera eruditului Abraham Ibn
Ezra (1093–1167), intitulat [i „admirabi-
lul doctor‘‘. Autor al unor comentarii asu-
pra Torei, dar [i al unor texte de gramatic` a
limbii ebraice (între care Moznayim [i Zahot),
precum [i al unor tratate de astronomie, Ibn
Ezra a fost printre cei dintâi care au afirmat
neconcordan]a între dreptul la auctoriali-
tate atribuit lui Moise pentru Pentateuh [i
anumite fragmente din primele cinci c`r]i ale
Bibliei în care se vorbe[te despre decesul lui
Moise.
21 TTP 11.9 (Israel 161/J. Van Vloten &
J.P.N. Land, 229).
22 TTP 7.9 (Israel, 105/J. Van Vloten &
J.P.N. Land, 178): quare talis traditio nobis admo-
dum debet esse suspecta.
23 TTP 7.17.
24 TTP 7.22 (Israel, 116/J. Van Vloten &
J.P.N. Land, 189).
25 TTP 7.22 (Israel, 116/J. Van Vloten &
J.P.N. Land, 189): si enim unusquisque libertatem
haberet jura publica ex suo arbitrio interpretandi,
nulla respublica subsistere posset, sed hoc ipso
statim dissolveretur, et jus publicum jus esset pri-
vatum.
26 TTP 12.1. În pasajul din TTP 11.6 (Israel,
159) apare sinonimia dintre „Duhul lui Dum-
nezeu‘‘ (I Corinteni 7, 40) [i mintea omului (în
particular, a apostolului Pavel). Tot Spinoza
propune o drastic` ra]ionalizare a darurilor
Duhului (TTP 5.20).
27 TTP 7.20 (Israel, 114).
28 Nu este lipsit` de interes atrac]ia
marxismului fa]` de analiza spinozist` a
religiei – o atrac]ie manifestat` în anii 1950
de ideologii culturali ai României comu-
niste, care pe lâng` „Biblia vesel`‘‘ (destinat`
maselor ]`r`ne[ti) au pus în larg` circula]ie
traducerea româneasc` a Tratatului (destinat
intelectualilor nearesta]i).
29 Jonathan I. Israel, Enlightenment Contest-
ed. Philosophy, Modernity and the Emancipation
of Man (1670–1752), Oxford University Press,
Oxford, 2006, mai ales pp. 43–62. j

24
Birocra]ie [i capitalism
TEORIA ECONOMICÅ
în teoria lui Mises (I)
T
EXTUL pe care vi-l propun
se ocup` înainte de toate
de cartea lui von Mises,
Birocra]ia1, tradus` anul tre-
cut la Editura Institutul
Ludwig von Mises – România. L-am
gândit în dou` p`r]i. O parte se ocup`
de cartea în sine. Pentru Mises, despo-
tismele sunt totaliz`ri birocratice ale
societ`]ilor care le g`zduiesc. Astfel, o
cheie posibil` de lectur` e birocra]ia
v`zut` ca cel`lalt2 drum c`tre servitute.
Mises îi aplic` birocra]iei regimul in-
tern al firmei private motivate de profit
[i sus]ine c` este un tip de management
lipsit de un instrument adecvat de au-
tolimitare [i evaluare, precum calculul
economic. În aceste condi]ii, birocra]ia
e o administra]ie susceptibil` de extin-
dere nelimitat` – în fine, un tip de ma-
nagement cu poten]ial totalitar. Cred
c` pozi]ia lui Mises e problematic`,
îmi rezerv un spa]iu pentru o critic`
sumar` în finalul primei p`r]i a tex-
tului. Cealalt` parte încearc` s` preia
sarcina neîncheiat` a primei p`r]i. Aici
atac dou` probleme cruciale pentru
teoria lui Mises a consumatorului, care
reprezint` funda]ia teoriei lui econo-
mice: teoria utilit`]ii-valorii [i teoria
imputa]iei3. Ambele sunt confruntate
cu alternativa conform c`reia pre]urile
de pia]` nu exhib` exclusiv preferin]ele
subiective ale consumatorilor. Astfel,
parametri precum competi]ia im-
perfect` sau costurile de produc]ie
influen]eaz` pre]urile în egal` m`sur`.
Rezultatul acestei discu]ii e evident o
alt` teorie a maximiz`rii – în fine, o alt`
teorie a utilit`]ii [i a productivit`]ii.
Dar relevan]a ei principal` este c`
teoria economic` austriac` clasic` în
forma recuperat` de Mises e intenabil`,
evident nu poate fi utilizat` nici în eco-
nomie, nici pe alte câmpuri de discu]ie,
de pild` pe birocra]ie.
Ludwig von Mises s-a n`scut pe
29 septembrie 18814, în ora[ul Lem-
berg, atunci din Austro-Ungaria, acum
l Ludwig von Mises
BIROCRA]IA,
Traducere de Drago[
Pâslaru [i Livia Paraschiv
Prefa]` de Vlad Topan.
Editura Institutul Ludwig
von Mises, 2007
Lvov din Ucraina. În 1900, tân`rul Lu-
dwig intr` la Universitatea din Viena.
Studiaz` aici dreptul [i economia. Îi
sunt profesori între al]ii Wieser [i
Böhm-Bawerk, doi dintre urma[ii prin-
cipali ai lui Carl Menger, fondatorul
{colii Austriece de Economie. Ob]ine
un doctorat în jurispruden]` în 1906.
În 1909 devine consilier la Camera
Austriac` de Comer]. În 1913 devine
profesor la Universitatea din Viena,
dar func]ioneaz` ca Privatdozent, ceea
ce însemna c` postul de profesor nu
era remunerat. Ocup` între 1918–
1920 postul de director la Austrian
Restitution-and-Settlements Office.
În 1926 fondeaz` Institutul Austriac
pentru Cercetarea Ciclului Economic.
Anii ’30 îl g`sesc pe Mises la Geneva.
Între 1934–1940 pred` la Institutul
Interna]ional de Studii Superioare din
Geneva. În 1938, Mises se c`s`tore[te
cu Margit Sereny-Herzfeld, cu care
va avea doi copii. În 1940 emigreaz`
în SUA. Între 1940–1944 este guest la
celebra institu]ie economic` National
Bureau Economics Research, din New
York. Nu pred` pân` în 1945, cu o
singur` excep]ie, în 1942, când devine
Visiting Professor la National Universi-
ty din Mexico5. Din 1945, New York
University îi ofer` un post de Visiting
Professor la Graduate School of Business
Administration, unde reu[e[te s` în-
chege un seminar s`pt`mânal extrem
de captivant, evocat atât de Murray
Rothbard cât [i de Laurence Moss, pân`
în prim`vara lui 1969, când se retrage
din profesorat, în vârst` de 88 de ani.
Cu pu]in timp înainte de pensionare
(1969), Mises este distins cu Distinguis-
hed Fellow de c`tre American Economics
Association. Moare pe 10 octombrie
1973, la New York. E cunoscut pentru
o serie de lucr`ri, precum The Theory
of Money and Credit (1912), Economic
Calculation in the Socialist Commonweal-
th (1920), Socialism (1922), Omnipotent
Government (1944) sau mult mai impo-
zanta lucrare Human Action (1949). La
noi e cunoscut prin traducerile Capita-
lismul [i du[manii s`i (1998) [i, evident,
Birocra]ia (2007). De ultima dintre ele
m` voi ocupa mai departe.
Mises a scris Birocra]ia în 1944, pe
când se afla la New York. E urmat` la
câteva luni de Omnipotent Government6.
Mises încearc` în ambele c`r]i s` con-
frunte totalitarismul cu capitalismul
pentru a ar`ta superioritatea econo-
mic` [i politic` a ultimului [i e[ecul
primului. Nu sunt primele lui c`r]i
tematic neeconomice, de exemplu Li-
beralism (1927); preocuparea lui Mises
pentru problematica totalitarismului e
chiar mai veche, de exemplu Socialism
din 1922. Mises e probabil cel mai neo-
bosit [i radical militant între militan]ii
principali ai secolului XX. În orice caz,
vreme de 50 de ani i-a pledat cauza,
în special împotriva socialismului [i
a disimul`rilor lui în sistemele înc`
liberale. Ultima interven]ie public` e
consemnat` de Moss pe 2 mai 1970, cu
o prelegere pe topica socialism versus
pia]` liber`7. Avea 89 de ani atunci.
Pentru Mises, particularitatea princi-
pal` a capitalismului e c` este singurul
sistem pe care îl cunoa[tem care a f`cut
din om [i nevoile lui un principiu de
func]ionare. Calcul economic, profit
sau pre]uri de pia]` sunt toate concepte
care nu au sens în afara nevoilor consu-
matorului. Pentru Mises, socialismul e
un e[ec de administrare economic` [i
eficien]` a mijloacelor de produc]ie,
dar înainte de toate este un e[ec de a
în]elege importan]a consumatorului.
Sub socialism, consumatorul nu e liber
s` aleag`, iar semnalele pe care le d`
produc`torului oricum nu sunt relevan-
te: pre]urile nu exprim` preferin]ele lui
mai mult decât politicile guvernamen-
tale, lipsind astfel produc`torul de un
instrument adecvat de orientare eco-
nomic` [i evaluare a costurilor sau alo-
care eficient` a factorilor de produc]ie,
calculul economic. E o chestiune de
timp ca sistemele socialiste s` e[ueze.
Birocra]ia e o carte despre toate astea,
gândit` probabil pentru oferi un punct
de pornire pentru reconstruc]ia social`
[i economic` previzibil` a statelor de-
vastate de r`zboi [i totalitarism. Ce este
nou în ea e c` Mises face din birocra]ie
principala problem` a epocii. Pentru
Mises, expansiunea totalitarismului e
una eminamente birocratic`. Nu exist`
un alt mecanism de control [i înregi-
mentare a societ`]ii în afara birocra]iei.
El spune explicit în finalul c`r]ii c` „ei
planific` transformarea lumii într-un
gigantic oficiu po[tal‘‘8. La începutul
ei scria: „zilnic, birocra]ii asum` mai
mult` putere; foarte curând ei vor
ocupa întreaga ]ar`‘‘9. Paradisul viito-
rului, spune Mises, nu e altceva decât
un aparat birocratic atoatecuprinz`tor,
a[a cum [i-l imagina Lenin. Prototipul
omului e func]ionarul po[tal10. Un
tablou al birocra]iei pe care îl putem
desprinde u[or din Brazil (1985) sau Noi
de Evgheni Zamiatin (1920) sau Castelul
lui Kafka sau parabolele lui Orwell.
Dincolo de imaginea explicit or-
wellian`, pentru Mises birocra]ia e în
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
logica lucrurilor cel`lalt „drum c`tre
servitute‘‘, pentru a folosi expresia lui
Finer11. Nu statele totalitare dezvolt`
mai mult` birocra]ie – pentru Mises, to-
talitarismul presupune deja o exhausta-
re birocratic` a societ`]ii –, ci birocra]ia
degenereaz` în totalitarism. Capita-
lismul nu e niciodat` în siguran]`, în
special în marile [i vechile birocra]ii.
F`r` îndoial`, e o viziune simplist`, cu
mari probleme, care rezult`, a[a cum
scrie Finer, din contrapunerea a dou`
concepte opuse, capitalismul [i soci-
alismul12. Dar e probabil ca Mises s`
fi urm`rit s` ofere un suport pentru o
viziune mai general` pentru perioada
urm`toare (postbelic`), nu o analiz`
sociologic`. Dac` deci birocra]ia e,
pentru Mises, „drumul c`tre servitute‘‘,
pentru a p`stra expresia lui Finer, e o
chestiune pe care n-o putem afla decât
dac` contrapunem capitalismul socia-
lismului. Mises exact asta face.
Birocra]ia sau drumul
c`tre servitute
Mises crede c` exist` dou` tipuri de
management, managementul profitu-
lui [i managementul birocratic (sau
birocra]ia). Cartea în sine e construit`
pe acest dualism conceptual. Ambele
tipuri sunt identificate în linii mari
cu dou` sisteme, capitalist [i socialist,
dar Mises crede c` ele pot func]iona
împreun` doar în capitalism. Pentru
Mises, socialismul nu recunoa[te decât
un singur tip de management, ma-
nagementul birocratic. Capitalismul
recunoa[te, în schimb, ambele tipuri,
dar func]ionarea sau chiar prezervarea
lui atârn` de modul în care cele dou` ti-
puri de management conlucreaz`. (Asta
nu-l opre[te, evident, s` identifice siste-
mele mai târziu cu cele dou` tipuri de
management.) Termenii sunt mai mult
sau mai pu]in intuitivi. Managementul
profitului descrie ceea ce se întâmpl`
în interiorul unei întreprinderi private,
motivat` de profit. Întreaga investi]ie
intern` a firmei are un singur scop,
profitul. Totul, adic` investi]iile noi,
aloc`rile de input-uri sau angaj`rile sau
restructur`rile, nu urm`re[te decât cele
mai optime moduri de a ob]ine maxi-
mul de profit. Mises crede c` atunci
când profitul e resortul principal al
unei organiza]ii, nici o redundan]` sau
lips` sau ineficien]` nu poate fi tole-
rat`. Competi]ia dintre firmele de pe
pia]`, angajate în deservirea consuma-
torilor, o impune. Oameni, factori sau
costuri de produc]ie au sens în m`sura
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
în care aduc profit; evident, doar în
m`sura în care profitul e maxim. În al]i
termeni, e vorba de calcul economic,
consumatori [i pre]uri de pia]`. Pentru
Mises, firmele maximizante urm`resc
pre]urile de pia]`, care reflect` exclusiv
preferin]ele consumatorilor, [i iau deci-
ziile de alocare intern` a factorilor sau
investi]ie sau reorientare a afacerii spre
alte formule/produse exclusiv pe baz`
de calcul economic. Preferin]ele con-
sumatorilor reprezint` singurul indi-
cator relevant al costurilor [i aloc`rilor
interne de factori, adic` pentru calculul
economic/monetar. Profitul e resortul
principal al administr`rii în termeni
de eficien]` sau pe baz` de calcul
monetar a mijloacelor de produc]ie.
Pentru Mises, toate astea înseamn`
într-un cuvânt management al profitu-
lui. Cel`lalt termen e managementul
birocratic [i descrie un tip de adminis-
trare a resurselor [i costurilor din care
lipse[te resortul profitului. El nu e mai
pu]in hot`rât s` deserveasc` consuma-
torul/cet`]eanul, dar nu urm`re[te s`
ob]in` un câ[tig sau profit. Asta face
ca administrarea s` fie de o cu totul
alt` factur` decât în managementul
profitului. Pentru Mises, aici e toat`
chestiunea. Managementul birocratic
implic` o structur` ierarhic` de deci-
zie, func]ioneaz` pe baza unui cod de
norme în democra]ii [i e controlat în
totalitarism de superiori pe care Mises
îi nume[te „satrapi‘‘, n`scu]i în special
din nevoia de ubicuitate a despotului.
Nu e motivat de profit [i nu cunoa[te
astfel nevoia de calcul economic. Ce se
întâmpl` aici e c` locul solu]iilor eco-
nomicoase [i eficiente sau profitabile e
luat de solu]iile care se aliniaz` codului
intern de norme, subordonare ierarhic`
[i decizie. Nu exist` autonomie sau in-
ventivitate, eficien]` sau profit dincolo
de cadrul prescriptiv al administra]iei,
o imagine smuls` parc` din Castelul lui
Kafka. Nici evalu`rile func]ionarilor
nu se fac în func]ie de profitul ob]inut,
spune Mises, a[a cum s-ar întâmpla
într-o firm` determinat` de profit.
Conteaz` întotdeauna respectul fa]` de
codul normativ intern, încadrarea în
deciziile ierarhice – în fine, percep]ia
personal` a superiorilor. Iat` deci în câ-
teva cuvinte managementul birocratic.
Adev`rata miz` a discu]iei începe cu
alocarea celor doi termeni sistemelor
sociale în conflict. E motivul pentru
care Mises scrie: „conflictul istoric
dintre individualism [i colectivism
divide lumea în dou` câmpuri ostile
(…) De aceea, investiga]ia între mana-
gementul birocratic [i de afaceri e înc`
actual`‘‘13.
N-am s` mai z`bovesc cu introdu-
cerea conceptelor, de[i Mises le aloc`
nu mai pu]in de dou` capitole din
[apte. E destul de limpede c` cei doi
termeni sunt diferen]ia]i în func]ie
de rela]ia lor cu resortul profitului.
Ce este important e c` amândoi apar
în capitalism, de[i atât de diferi]i, dar
numai unul în socialism. Pentru Mises,
socialismul e totuna cu controlul
birocratic al întregii vie]i sociale. Pro-
babil c` diferen]ierea între capitalism
[i socialism revine la diferen]a dintre
utilizarea simultan` a termenilor în
capitalism fa]` de socialism, care nu
cunoa[te decât unul. Mises, de altfel, nu
]ine s` incrimineze birocra]ia în sine, o
m`rturise[te în repetate rânduri. Dar
pentru el, ea e suspectul principal sus-
ceptibil pentru interven]ionismul sau
chiar devierile tiranice ale sistemelor
liberale. Finer e de aceea corect când
spune c` Mises face din birocra]ie un
drum c`tre servitute. Am s` explic mai
bine de ce birocra]ia reprezint` princi-
palul suspect în capitalism, de[i cred c`
din construc]ia termenilor explica]ia e
deja previzibil`. În orice caz, aici e teza
principal` a c`r]ii lui Mises, adic` de ce
totalitarismele nu pot fi decât birocra-
tice, iar democra]iile birocratice, oricât
de libere, tind spre despotism.
Morbul totalitar se g`se[te în chiar
modul în care managementul biro-
cratic func]ioneaz`. Capitolele trei [i
patru fac clar, cred eu, lucrul acesta.
Ce desparte un management de altul
e rela]ia cu resortul profitului. Mises
e extrem de clar în aceast` privin]`.
Birocra]ia nu recunoa[te profitul, iar
asta o expune unei probleme impor-
tante: pentru c` nu urm`re[te s` fac`
profit, birocra]ia nu e motivat` s` fie
atent` la costuri [i chiar la afacerile
publice pe care le deserve[te, dac` de
exemplu ele reprezint` problemele/
preferin]ele reale ale cet`]enilor; dac`
nu reprezint`, ce pierde? Oricât de bine
inten]ionat e managerul ei, tendin]a
birocra]iei e de a-[i m`ri cheltuielile, de
a-[i îmbun`t`]i serviciile sporind chel-
tuielile sau înmul]i departamentele.
De fapt, toate astea se întâmpl` atunci
când managerul ei este [i competent
[i bine inten]ionat. Într-o democra]ie,
birocra]ia poate fi limitat` prin legi
[i politicienii constrân[i de cet`]enii
care îi aleg s` vegheze asupra ei. Dar ce
probabil o face vulnerabil` pân` [i aici
e lipsa unui instrument de calcul eco-
nomic. Nemotivat` de profit, birocra]ia
nu cunoa[te calculul monetar. Asta
înseamn` c` birocra]ia nu dispune de
un instrument adecvat de evaluare a
costurilor [i chiar de cunoa[tere a ne-
voilor cet`]enilor. Altfel spus, pentru
c` nu face profit, birocra]ia nu folose[te
un instrument monetar intern de
autolimitare [i reglare a cheltuielilor
(a[a cum procedeaz` managementul
profitului); ascunde riscuri importan-
te de a evolua izolat de adev`ratele
probleme ale cet`]enilor, în afara unui
sistem de pre]uri de pia]` care i-ar indi-
ca managerului direc]ia f`r` echivoc a
preferin]elor consumatorilor, implicit
direc]ia cea bun` de orientare a chel-
tuielilor. Birocra]ia este astfel expus`
tenta]iei de a totaliza societatea, dar
înainte de asta, rupturii de afacerile
publice reale ale cet`]enilor. Morbul
totalitar se afl` deci chiar aici, în sânul
administra]iilor birocratice publice.
Pentru Mises, totalitarismul european
al secolului XX nu întâmpl`tor a în-
ceput prin a fi g`zduit de birocra]iile
istorice, precum birocra]iile prusac`
[i ]arist` de la sfâr[itul secolului XIX.
Ce ar trebui s` mai fie clar aici – Finer
e din nou corect – este c` f`r` contra-
punerea conceptelor probabil c` n-am
[ti c` lucrurile pot fi v`zute chiar a[a.
Dac` nu exist` profitul, nu exist` cal-
culul economic, iar f`r` asta n-am [ti
c` exist` birocra]ie care nu produce
profit, ci tinde, ignorând costurile,
s` totalizeze societatea. Dimpotriv`,
pentru c` exist` profit, iar cu el, calcul
economic, noi suntem avertiza]i asupra
birocra]iei. Capitolul patru face din
cele dou` tipuri de management dou`
moduri clar incompatibile de admi-
nistrare a afacerilor. Mises contrapune
mai întâi managementul profitului în-
treprinderii publice, apoi managemen-
tul birocratic profitului. Rezultatul e c`
în oricare din situa]ii managementul
profitului [i managementul birocratic
nu pot interfera f`r` ca primul s` nu
aib` de suferit. Când decizia trebuie
luat` ierarhic, iar criteriul de evaluare
e subordonarea [i codul prescriptiv al
institu]iei, profitul e sacrificat. Invers,
ori de câte ori birocra]ia interfereaz` cu
profitul, asta se întâmpl`, spune Mises,
într-unul din cele câteva moduri po-
sibile, de exemplu limitând dobânzile
sau pre]urile bunurilor furnizate sau
profiturile, pe care o întreprindere le-ar
face în condi]ii de libertate, sau impozi-
tând profiturile pân` la absorbirea lor
total`14. Rezultatul e, din nou, acela[i.
Altfel spus, când birocra]ia interfereaz`
cu profitul sau managementul profitu-
lui, indiferent cum, rezultatul e unul
singur: „paralizeaz` ini]iativa privat`
[i hr`ne[te birocratismul‘‘ 15. Mises
nu las` nim`nui de ales, iar o cale de
mijloc e exclus` f`r` nici o concesie. În
aceste condi]ii, lec]ia capitolelor trei [i
patru nu poate fi alta: birocra]ia ascun-
de clar un poten]ial totalitar, chiar [i
în societ`]ile liberale cu administra]ii
publice, iar din confruntarea lor rezult`
c` tendin]a tipului birocratic de mana-
gement e întotdeauna de surmontare a
managementului profitului pân` la ab-
sorbirea lui total`. Pentru a simplifica,
birocra]ia e cel`lalt drum c`tre servitu-
te. Lâng` ea sau conlucrând, capitalis-
mul nu e niciodat` în siguran]`.
Argumentul lui Mises e în liniile lui
principale aici. Cartea nu mai produce
nimic nou sub acest aspect începând
cu capitolul cinci, doar o cascad` de
contrapuneri conceptuale [i explica]ii
aproape imposibil de ]inut minte. O
scurt` trecere în revist`. Capitolele
cinci, [ase [i [apte extind analiza la
mentalit`]i [i dependen]e. Rezultatul e
o completare a tabloului birocra]iei cu
o mul]ime de detalii. Astfel, avem un
profil extrem de nuan]at al birocratu-
lui16, al statului care îl între]ine, pentru
c` are în el un interes politic17 (cap. V),
al mi[c`rilor sociale ale tinerilor din
anii ’20–’30 relativ la marile birocra]ii
pe care, potrivit lui Mises [i într-un
mod cu totul curios, acestea din urm`
le-au sedus cu promisiunile lor con-
form c`rora fiecare are un loc asigurat
în gigantica ma[in`rie birocratic`18
(cap. VI), în fine solu]iile pe care Mises
le g`se[te de ast` dat` nu în capitalism,
ci în responsabilitatea civic` economic
informat` a cet`]enilor (cap. VII), ca [i
cum capitalismul nu î[i este suficient
sie[i sau armonia spontan` a interese-
lor, pe care singur capitalismul o dez-
volt`, e o utopie19. S` nu ne în]elegem
gre[it. Mises nu exclude birocra]ia din
capitalism, crede chiar c` nu ne putem
lipsi de birocra]ie, de vreme ce invidia
dintre oameni exist`, iar poten]ialul lor
de a-[i produce reciproc mari neajun-
suri e ridicat, dar pentru a nu-i face vreo
nedreptate, el nu crede c` altceva decât
un model de administra]ie de tip laissez
faire e potrivit pentru oameni20.
Alte drumuri
c`tre servitute
Este deci birocra]ia cel`lalt drum
c`tre servitute? Personal nu cred,
de[i trebuie s` remarc c` majoritatea
observa]iilor pe care le face Mises
25
despre tendin]ele birocra]iei sau profi-
lul birocratului sau interesele politice
ale statului în birocra]ie sau a[tept`rile
sociale inerente sunt corecte. Mai
r`u, birocra]ia e spa]iul principal al
corup]iei [i mediocrit`]ii, un lucru
pe care îl informeaz` nu studiile, ci
TEORIA ECONOMICÅ
experien]a comun` cotidian`. Nu am
dubii c` tendin]a natural` a birocra]iei
e de a se extinde, dar m` îndoiesc
c` despotismele pe care le cunoa[te
omenirea sunt exclusiv birocratice;
mai curând militare sau [i militare,
aservind astfel popula]ii largi pe baz`
de [antaj, complicit`]i sau extorcare.
Weber21 arat` c` imperiile despoti-
ce ale Antichit`]ii [i Evului Mediu
erau [i mari sisteme fiscale, dar nu
vede nic`ieri o arpentare birocratic` a
societ`]ilor în ansamblul lor, a[a cum
vede Mises. Chiar [i a[a, totalitarismele
secolului XX nu sunt în mod necesar
rezultatul birocratiz`rii societ`]ilor
în care au evoluat. Conform lui Finer,
e inacceptabil de exemplu c` fascis-
mul italian s-ar fi putut na[te dintr-o
mare birocra]ie. Era în realitate o
administra]ie precar`. Sau c` nazismul
ar fi fost rezultatul vechii birocra]ii
prusace. Pentru Finer, a func]ionat
mai curând un spirit specific german
de obedien]`. În fine, revolu]ia rus`
nu e mai pu]in o revolu]ie împotriva
uneia dintre cele mai mari [i sufocante
birocra]ii pe care a cunoscut-o lumea22.
Astfel, comunismul a emers din/prin
r`sturnarea administra]iei ]ariste. Pe
scurt, „caracterul noilor legiuni nu este
birocra]ia, scrie Finer, ci ethosul auto-
cratic‘‘23. Harta postbelic` a Europei se
împarte în democratic` [i comunist`
în func]ie de ideologia ocupan]ilor
militari. Dac` de exemplu o parte din
Germania devine democratic`, iar cea-
lalt` comunist`, este un lucru pe care
birocra]ia nu-l poate explica: Germania
interbelic` dispunea de un singur apa-
rat administrativ. Rolul ocupantului e
decisiv aici. Administra]iile lor vor lua
mai târziu forma regimului24. Astfel,
e greu de crezut c` destinul social [i
politic (postbelic/interbelic) al statelor
europene a fost decis de nivelul de com-
plexitate al administra]iei [i num`rul
de func]ionari publici.
Pentru a simplifica, viziunea lui
Mises asupra birocra]iei e o viziune
extrem de simplist` – categoric, pro-
blemele pe care le ridic` nu se opresc
aici. {i dac` e a[a, atunci modul în
care procedeaz` Mises trebuie s` fie

26
gre[it, dup` cum sus]ine Finer. E chiar
ceva mai mult aici, cred eu. Teoria
economic` a lui Mises e problematic`.
Dac` n-am uitat înc`, Mises face din
birocra]ie o problem`, fiindc` îi aplic`
un tratament identic cu tratamentul
întreprinderii private. Astfel, pentru c`
birocra]ia nu face profit, nu cunoa[te
un instrument de autocontrol [i evalu-
are precum calculul economic. Pentru
Mises, germenele totalitar poate fi g`sit
chiar aici. Invers, pentru c` întreprin-
derea privat` e motivat` de profit, ea
î[i administreaz` factorii de produc]ie
[i cheltuielile pe baz` de calcul mo-
netar. Asta implic` evident pre]uri
de pia]` [i consumatori, antreprenori
maximizan]i, armonie a intereselor [i
competi]ie perfect` sau pia]` liber`.
ESEU
a c`r]ii Ludwig von Mises, Bureaucracy, Liber-
tarian Press, Inc, 1996, http://mises.org/etexts/
bureaucracy.pdf
2 S` ne în]elegem: pentru Mises, nu exist`
mai multe drumuri c`tre servitute. Birocra]ia
face destul de clar lucrul acesta. Drumul c`tre
servitute de care vorbesc evoc` celebra carte
a lui Hayek, Drumul c`tre servitute. Am sim]it
astfel nevoia s` diferen]iez oferta lui Mises de
cea a lui Hayek, de[i cele dou` au extrem de
multe lucruri în comun.
3 Pentru o prim` impresie, doctrina aus-
triac` clasic` a utilit`]ii, valorii [i imputa]iei
e rezumat` excelent de Reisman în urmatorul
paragraph: „…valoarea fiec`rui [i orc`rui
produs este determinat` prin utilitatea lui
marginal`, care pe rând reflect` cererea
[i oferta produsului solicitat (n.m. rela]ia
utilitate-valoare). În nici un caz costurile
Press Syndicate, Kansas City, 1976.
5 Moss, „Introduction‘‘, pp. 2–3.
6 Ibidem, Appendix A.
7 Moss, Introduction, pp. 4.
8 Mises, Bureaucracy, p. 127.
9 Ibidem, p. 3.
10 Ibidem, pp. 127–128.
11 Herman Finer, „Critics of «Bureau-
cracy»„, Political Science Quaterly, Vol. 60,
No. 1, Mar., 1945. El spune: „Deci, birocra]ia
nu este New Deal-ul, nici statul ca distins de
întreprinderea privat`, nici totalitarismul,
nici drumul c`tre servitute, nici preten]iile
r`zboiului‘‘ (p. 105).
12 Ibidem, p. 103.
13 Mises, Bureaucracy, p. 7.
14 Ibidem, pp. 68–69.
15 Ibidem, p. 73.
16 Mises sus]ine c` birocratul e dominat
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
ect „eclectic‘‘. El apeleaz` aici responsabili-
tatea cet`]enilor pentru a contra devierile
birocra]iei [i a salva capitalismul. Dar o face
combinând dou` criterii etice ultime diferite:
unul al utilit`]ii, care explic` autosuficien]a
pie]ei [i exclude orice amestec al statului,
rezervându-i doar un rol de arbitru. Cel`lalt
al dreptului natural, baza probabil principal`
a drepturilor democratice moderne. Ultimul
adreseaz` responsabilitatea pe care o cere Mis-
es cet`]enilor în rela]ia lor cu birocra]ia. Ast-
fel, Mises se folose[te de dou` criterii ultime
pentru a corela capitalismul cu democra]ia.
Vergara spune c` e o caracteristic` a ultralib-
eralilor. Ce vreau s` spun e c` situa]ia oric`rui
argument eclectic e c` el nu poate fi validat
din punct de vedere logic. Pentru o critic`
elaborat` vezi Francisco Vergara, Temeiurile
filosofice ale liberalismului, trad. Felix Oprescu,

Dar cât de valabil` e o asemenea tez`? de produc]ie nu determin` valoarea pro- de o voca]ie stupid`, îl consider` dependent Nemira 1998, Cap. 4, „Ultraliberalismul‘‘.
Pentru c` o firm` nu urm`re[te nicio- duselor. Mai curând costurile de produc]ie, de remunera]ia de stat, acordat` în general pe 20 O abordare excelent` a acestei teme

dat` decât modurile în care ea î[i poate
maximiza profiturile [i pentru c` maxi-
mul de profit ob]inut e asociat de Mises
cu satisfacerea cu succes în raport cu
al]i competitori a consumatorilor sau
care reprezint` valoarea mijloacelor de
produc]ie, sunt ele însele determinate prin
utilitatea marginal` a produselor pe care ele
le produc (n.m. imputa]ia)‘‘ (George Reisman,
Introduction, from „Eugen von Böhm-Bawerk‘s
via]`, [i crede c` e incapabil s` presteze între
extremele competi]iei. Statul e un subterfu-
giu pentru inferioritatea lui.
17 Mises sus]ine c` acolo unde o mare
parte din votan]i sunt pl`ti]i de c`tre stat nu
este Murray N. Rothbard, „The Laissez-Faire
Radical: A Quest for the Historical Mises‘‘,
The Journal of Libertarian Studies, Vol. V, No. 3,
Summer 1981.
21 H.H. Gerth and C. Wright Mills, From

maximizarea satisfac]iei lor, o s` vor- ‚‘Value, Cost, and Marginal Utility‘‘„ (1892), exist` democra]ie (p. 84). Max Weber: Essays in Sociology, A Galaxy
besc de teoria economic` a lui Mises translated by George Reisman, the Austrian 18 Mises spune, de exemplu, c` urma[ii Book, New York – Oxford University Press,
ca de o teorie a consumatorului sau, Scholars’ Conference of the Ludwig von Mis- lor, azi, sunt integra]i în aparatul de stat de 1958, Cap. VIII.
[i mai bine, de o teorie a suveranit`]ii es Institute, March 16, 2002, p.6). mici [i crede c` reprezint` o genera]ie pier- 22 Herman Finer, p. 104.

consumatorului. 4 Pentru o informare punctual` vezi „Ap- dut`: nu au libertatea de a-[i modela propriul 23 Ibidem, p. 104.

pendix A‘‘ [i Moss, „Introduction‘‘, ambele din destin, pe care singur capitalismul ar putea s` 24 E extrem de curios c` Mises, în edi]ia

l Laurence S. Moss (ed.), The Economics of Lud- o furnizeze. din 1962 a c`r]ii, n-a încercat s`-[i revizuiasc`
1 Comentariul urm`re[te, ca [i toate wig von Mises. Toward a Critical Reappraisal, 19 Mises utilizeaz` un argument pe care pozi]ia sau cel pu]in s` furnizeze o explica]ie
referin]ele din text, edi]ia electronic` englez` Sheed & Ward, Inc., Subsidiary of Universal Francisco Vergara îl nume[te în mod cor- în Prefa]`. j

Strania ospitalitate
D
E fiecare dat` când adu-
cem în discu]ie chestiu-
nea straniet`]ii, când ne
referim la prezen]a unui
nou-venit în cadrul unei
comunit`]i, trimitem, mai mult sau mai
pu]in explicit, c`tre legile ospitalit`]ii.
Prin intermediul acestor legi, indife-
rent de forma pe care ele au primit-o
într-un context social sau în altul,
statutul str`inului este reglementat [i
asumat de organismul social cu care
interac]ioneaz`. Noul venit este reperat
ca str`in, iar prin aceasta, simultan,
este recuperat în interiorul societ`]ii.
Primind viz` de intrare, alteritatea este
îmblânzit`, institu]ionalizat`, transfor-
mat` în element al mediului familiar.
Prin introducerea sa în filtrul curativ
al protocoalelor, str`inul devine parte
a cet`]ii. Chiar de va r`mâne str`in,
el ne va apar]ine. De[i î[i va urm`ri
propriile interese, acestea vor fi fost
deja anun]ate [i acceptate conform
riguroasei economii a schimbului. Cu
toate c` nu va purta numele nostru, el
î[i va declina identitatea [i, de multe
ori, va vorbi limba noastr`.
Între zoon politikon sau free-riders,
filosofia politic` – de la Aristotel,
prin John Locke [i mul]i al]i moderni,
pân` la ultimele teorii libertariene – a
d`ruit semanticii straniet`]ii o bogat`
bibliografie. De asemenea, dezbaterile
publice [i politicile sociale – adoptate
la nivelul Uniunii Europene, în special
în ultimii ani – referitoare la statutul
[i drepturile imigran]ilor au fost nu-
meroase, au avut ecouri îndelungi, iar
ecua]ia acestora p`streaz` înc` multe
necunoscute.
Cu toate acestea, discu]ia asupra sta-
tutului str`inului nu poate fi epuizat`
de reflec]ia politic` asupra diferen]elor
dintre spa]iul public [i cel privat sau
asupra deosebirilor dintre autorii con-
tractelor sociale [i cei care prefer`
clandestinitatea politic`.
{i aceasta pentru c` deplina
în]elegere a acestui statut depinde de
apropierea de structura sa de profunzi-
me, una care ne oblig` s` vorbim despre
fundamentul metafizic al straniet`]ii.
Astfel stranietatea se cuvine a fi citit`
din perspectiva opozi]iei ierarhice
dintre, pe de o parte, un prim arhetipal,
inteligibil, imuabil [i, pe de alt` parte,
un secund, imitativ, degradat din punct
de vedere epistemic [i excentric fa]` de
esen]a pe care, imperfect, o dubleaz`.
Din aceast` perspectiv`, dac` str`inul
va fi secundarul care incomodeaz`,
malign sau benign, lini[tea monadic`
a cet`]ii, atunci legile ospitalit`]ii
reprezint` mijloacele prin care poate
fi dep`[it` criza dintre cele dou` mo-
mente ale dubletului opozitiv: esen]a
cet`]ii [i accidentalul nou-venit. Ele
ofer` spa]iul intervalic al protocoalelor
care apropie cele situate la distan]`. Ele
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
fac posibil` asumarea [i recuperarea
a ceea ce, în prealabil, se înf`]i[a ca
excentric. Frisonul provocat de cel care
tulbur` prin ciud`]enia apari]iei sale
cercul familiarit`]ii, la fel ca apropierea
cuiva de un nou context sau de o etap`
inedit`, este perpetuu ameliorat` de
diferitele forme [i ipostaze ale legilor
ospitalit`]ii: momentele comensu-
aliste în care musafirului i se ofer`
posibilitatea de a consuma al`turi de
gazd` acela[i aliment, reciproca întâm-
pinare prin simpla strângere de mân`,
preg`tirea universitar` care face po-
sibil` apartenen]a la cetatea literelor,
primirea vizei de intrare într-o ]ar`,
munca editorilor care verific` articole
ce urmeaz` a fi introduse în sumarul
diverselor publica]ii, intervalul angelic
al apropierii de Dumnezeu. Toate aces-
te spa]ii ale ospitalit`]ii îl aprop(r)ie pe
str`in, îl îmbrac` în haina familiarit`]ii.
De cele mai multe ori, îl transform` în
membru al casei. Alteori, f`r` a-l putea
supune, îi recunosc „func]ia‘‘ de funda-
ment al comunit`]ii.
În spa]iul Greciei antice, locul
de genez` al institu]iei ospitalit`]ii,
str`inul („xenos‘‘) de]ine un dublu sta-
tut: pe de o parte, cel de oaspete tolerat
în virtutea unor condi]ii pe care le-a
acceptat [i care-l constrâng, fiind sus-
pectat a priori de inten]ii ostile mediu-
lui în care este primit. Pe de alt` parte,
el poate fi în]eles ca temei excentric
al societ`]ii în care survine. Cele dou`
tipuri de percep]ie a straniet`]ii sunt
oglindite de dou` tipuri de institu]ie a
ospitalit`]ii. Pentru cea dintâi, str`inul
este ambivalent: el este oaspete [i posi-
bil du[man. De aceea, ea ofer` g`zduire,
dar îi ia musafirului, în schimb, ceva.
Când nu este practicat` expulzarea
str`inilor („xenelasia‘‘), cum se întâm-
pla frecvent în Sparta [i în alte cet`]i,
ospitalitatea oferit` nu este absolut` [i
necondi]ionat`, ci ea constrânge [i pre-
supune, drept compensa]ie, siguran]a
membrilor societ`]ii în care str`inul
este primit. Cel de-al doilea tip de
institu]ie a ospitalit`]ii func]ioneaz`
într-un sens excep]ional [i straniu, în
opozi]ie fa]` de primul tip de ospita-
litate. Ea îl prime[te pe str`in f`r` a-l
supune, protejându-i taina pe care el o
întrupeaz` [i pe care profetic o repre-
zint`. Aceast` conservare a misterului
va provoca un anumit tip de ambigui-
tate care nu ne va mai permite s` spu-
nem cine este str`inul [i cine este gazda
sau st`pânul comunit`]ii. Ospitalitatea
acordat` este una absolut`, una care îi
permite str`inului s` r`mân` str`in.
Unul dintre principalele inconveni-
ente cu care se confrunt` analiza firelor
care alc`tuiesc ]es`tura de semnifica]ii
a Greciei antice este s`r`cia surselor,
de pe multe por]iuni ale acesteia lip-
sind culori [i forme. Cu toate acestea,
potrivit demersului propus de lingvis-
tul Émile Benveniste, „aceste lacune
pot fi suplinite de accesul la o serie
de fapte care, de[i sunt mai pu]in evi-
dente, sunt cu atât mai valoroase cu
cât nu risc` nici o deformare produs`
de interpret`ri con[tiente. Acestea
sunt furnizate de vocabularul limbilor
indo-europene, pe care nu le-am putea
utiliza, îns`, f`r` o elaborare bazat`
pe compararea formelor atestate‘‘1. O
asemenea analiz` lingvistic` ar putea,
cel pu]in, s` schi]eze formele pe care le
c`ut`m. Indicii semnificative ar putea
fi oferite, în acest sens, de preistoria
no]iunilor de „dar‘‘ [i de „schimb‘‘.
În analiza sa, Émile Benveniste
eviden]iaz` faptul c` în majoritatea
limbilor indo-europene „a da‘‘ este re-
prezentat de un verb format pe r`d`cina
„*da-‘‘, de la care avem numeroase deri-
vate nominale. O lung` perioad` de
timp, cercet`torii au mizat pe caracte-
rul univoc al acestei semnifica]ii. Pân`
în momentul în care a fost descoperit
faptul c` verbul hitit „da-‘‘ nu înseamn`
„a da‘‘, ci „a lua‘‘. Urm`toarea perioad`
a fost dedicat` disputei academice pen-
tru suprema]ia unuia dintre cele doua
sensuri: „a da‘‘ [i „a lua‘‘. Plasându-se
în cadrul acestei dispute, Émile Benve-
niste a atras aten]ia asupra faptului c`
„problema nu poate fi rezolvat` dac`
încerc`m s`-l deriv`m pe «a lua» din «a
da» sau pe «a da» din «a lua». Credem
c` «*da-» nu înseamn` de fapt nici «a
lua», nici «a da», ci [i una [i alta, în
func]ie de construc]ie‘‘ (Benveniste, p.
299). De exemplu, verbul englez „to
take‘‘ admite dou` sensuri opuse: „to
take something from‘‘ pentru „a lua‘‘
sau „to take something to‘‘ pentru a „a
livra (ceva cuiva)‘‘. „Tot astfel «*da-»
indic` doar faptul de a lua; numai sin-
taxa enun]ului îl diferen]ia în «a lua
spre a p`stra» (= a lua) [i «a lua pentru a
oferi» (= a da)‘‘ (Benveniste, p. 299).
Émile Benveniste subliniaz` faptul
c` greaca veche nu cunoa[te pentru
„dar‘‘ mai mult de cinci cuvinte dis-
tincte [i paralele: δώρ, δόσις, δωρον,
δωρεά, δοτίνη. Dintre toate acestea,
ultimul, δοτίνη, este termenul cel mai
semnificativ. „Δοτίνη este tot un dar,
îns` este unul de cu totul alt tip. Δοτίνη
la Homer este darul obligatoriu oferit
unui [ef în semn de cinstire (Iliada,
IX, 155, 297) sau darul datorat unui
oaspete; primit de Polifem, Ulise se
simte îndrept`]it s` conteze pe δοτίνη,
o datorie a ospitalit`]ii‘‘ (Benveniste,
p. 301). În toate cazurile, într-un fel
sau altul, δοτίνη este în]eles ca un dar
ce oblig` la un contra-dar: „acesta este
sensul constant la Herodot; fie ca δοτίνη
este menit` s` aduc` o întoarcere a
darului f`cut, fie c` serve[te la com-
pensarea unui dar anterior, ea implic`
întotdeauna ideea de reciprocitate: este
darul la care o cetate se simte obligat`
fa]` de cel care i-a adus servicii; darul
oferit unui popor pentru a-]i asigura
prietenia lui‘‘ (Benveniste, p. 302).
Darul implic`, de fiecare dat`, ideea de
reciprocitate între cei implica]i în gestul
d`ruirii, adic` între individ [i cetate
sau între cetate, sau familie, [i str`inul
c`ruia i se cuvine ospitalitatea.
Desigur, acest tip de reciprocitate
poate fi întâlnit [i în cadrul ritualurilor
de primire a unui str`in în interiorul
societ`]ilor arhaice. F`când un inventar
al riturilor de trecere [i oprindu-se asupra
riturilor de primire a str`inilor într-o
societate, Arnold van Gennep sus]ine
c` orice comunitate de acest fel „poate
fi considerat` ca un fel de cas` divizat`
în camere [i coridoare, având pere]ii
exteriori mai pu]ini gro[i [i u[ile de
comunicare cu atât mai largi [i mai
pu]in închise, cu cât societatea este mai
apropiat` de a noastr` prin forma ei de
civiliza]ie. (…) Orice individ sau grup
care, nici prin na[tere, nici prin calit`]i
speciale dobândite, nu are dreptul ime-
diat de a intra într-o cas` determinat`
de o astfel de ordine [i de a se instala
într-una dintre aceste subdiviziuni, se
afl` într-o stare de izolare‘‘2.
Str`inul apare ca instan]`
amenin]`toare care, pentru fi integrat`,
trebuie s` fie îmblânzit`. „Etapele apro-
pierii dintre str`ini [i indigeni variaz`
în durat` [i în complexitate, de la un
popor la altul. Dar, fie c` este vorba
despre colectivit`]i, fie c` este vorba
despre indivizi, mecanismul este întot-
deauna acela[i: oprire, a[teptare, trece-
re, intrare, agregare‘‘ (Gennep, p. 36).
Atât Oedip, împreun` cu fiica sa,
Antigona, cât [i Danaos, împreun` cu
fiicele sale, „danaidele‘‘, afla]i în exil [i
ajun[i pe un t`râm str`in lor, într-un
caz, Colonos, în cel`lalt, Argos, sunt
supu[i aceluia[i ritual. La început, sunt
opri]i. Apoi, sunt pu[i s` a[tepte sosi-
rea st`pânului sau a reprezentan]ilor
acestuia. Are loc o perioad` de trecere
în care sunt nevoi]i s`-[i m`rturiseasc`
inten]iile. În cele din urm`, printr-un
mecanism al integr`rii ce presupune
anumite condi]ii, str`inilor li se ofer`
anumite drepturi, devin meteci.
De obicei, a[a cum arat` [i Arnold
van Gennep, agregarea dintre cele dou`
p`r]i se realizeaz` printr-un schimb
simbolic sau printr-un ritual comensu-
alist. Aceste schimburi au o „eficacitate
direct`, o ac]iune constrâng`toare: a ac-
cepta un dar de la altcineva înseamn`
a te lega de acea persoan`‘‘ (Gennep, p.
37). Este vorba de un transfer mutual
de personalitate. Ofer cu condi]ia de a
mi se oferi. Str`inului îi sunt acordate
drepturi cu condi]ia de a le respecta pe
ale membrilor comunit`]ii. În acest fel,
este semnat contractul social.
Ca atare, gesturile ospitaliere
nu sunt necondi]ionate. Institu]ia
ospitalit`]ii oblig`. Iar ospitalitatea nu
este absolut`, c`ci ea îl oblig` a cere
oaspetelui s` ofere, s` d`ruiasc`, s` î[i
dea cuvântul sau chiar identitatea. S`
promit` c` nu va aduce daune. Str`inul
este un posibil purt`tor de blesteme,
de f`r`delegi, de necur`]iri, de lucruri
nefaste pe care le-a primit în timpul
r`t`cirii sale sau care l-au destinat
condi]iei de persoan` supus` exilului.
De aceea, intrarea necondi]ionat` a
unui str`in în societate ar putea peri-
clita securitatea acesteia. Comunita-
tea ar putea fi infestat`. Ne întâlnim
aici cu tr`s`tura fundamental epide-
mic` a str`inului. Epidemia (επιδημία)
– care înseamn` atât „sejur sau vizit`
într-o ]ar` str`in`‘‘, cât [i „propagarea
unei maladii contagioase într-o ]ar`‘‘3
– apar]ine întotdeauna str`inului. Ea
trebuie prevenit` [i controlat` prin in-
termediul protocoalelor curative.
Acest tip de institu]ie a ospitalit`]ii îl
recepteaz` pe str`in prin oferirea unui
statut ambivalent: „hostis‘‘, adic` oas-
pete [i du[man. Pe de-o parte, str`inul
prime[te ceva, este compensat. I se
ofer` drepturi. Pe de alt` parte, tot lui
i se cer anumite lucruri, i se pretinde
adoptarea unui anumit comportament,
a anumitor habitusuri.
Eviden]iind acest paradox, Jacques
Derrida arat` c` „orice element de
ospitalitate e tulburat din momentul
în care o autoritate public`, un stat, o
anumit` putere din stat î[i arog` [i î[i
vede recunoscut dreptul de a controla,
de a supraveghea‘‘ 4. Tocmai gestul
oferirii ospitalit`]ii îl presupune pe
cel al anul`rii ei. „Vreau s` fiu st`pân
la mine acas` pentru a putea primi pe
cine vreau. Încep prin a considera drept
un du[man virtual pe oricine îmi în-
calc` «casa», ipseitatea mea, poten]iala
27
mea ospitalitate, suveranitatea mea de
gazd`. Cel`lalt devine în acest caz un
subiect ostil [i exist` pericolul ca el s`
m` ia ostatic‘‘ (Derrida, op. cit., p. 57).
Controlând un teritoriu prin gesturi
represive, statul face posibil` comuni-
carea, transparen]a, ospitalitatea, soci-
etatea deschis`. În acela[i timp, el este
condi]ia lor de imposibilitate.
Solon îi îndeamn` pe atenieni „s`
nu-[i fac` prea repede prieteni, iar pe
cei pe care i-au dobândit s` nu-i renege
prea repede‘‘5. Thales din Milet practic`
acela[i tip de suspiciune ospitalier`,
recomandându-le celorlal]i „s` nu se
încread` în oricine‘‘ (Banu, p. 103), iar
Periandros din Corint, fiul lui Kypselos,
le recomand` grecilor „s` nu dea în
vileag secretele‘‘ (Banu, p. 105).
ESEU
S` ne amintim de Oedip la Colonos.
Oedip ajunge lâng` Atena, împreun`
cu c`l`uzitoarea sa – fiic` [i sor` – An-
tigona, [i se opre[te în preajma crân-
gului închinat Eumenidelor, „aprigele
zee-ale P`mântului/ {i ale Beznei
fiice!‘‘6, cele ce îi sunt menite s`-i ofere
[i s`-i asigure ospitalitatea. Oprit de
atenieni, protectori ai acestui ]inut, lui
Oedip i se cere socoteal`. Cine este [i ce
caut` acolo? Este nevoit s` r`spund`,
s`-[i recunoasc`, cu durere, cumplitele
fapte. În fa]a identit`]ii sale, b`trânii
Atenei se înfioar`. Oedip este un su-
plicant. În Grecia antic`, suplican]ii,
sau rug`torii, erau persoane care se
f`ceau vinovate de o gre[eal` foar-
te grav`, precum crima, sau asupra
c`rora atârna un pericol foarte mare
ori un blestem. Pentru a îndep`rta
mânia divin` sau pericolul dinspre
familia [i cetatea în care ace[tia tr`iau,
„inculpa]ii‘‘ erau obliga]i s` aleag`
calea exilului. Considera]i f`pturi con-
taminate, suplican]ii r`t`ceau, cer[ind
mila semenilor, care le-o refuzau pân`
în ziua purific`rii rituale. În Suplicantele
lui Eschil, danaidele sunt cele care au
ales drumul exilului, pentru a nu fi
nevoite s` se c`s`toreasc` cu verii lor,
cei din stirpea lui Aigyptos. Suplican]ii
– danaidele [i Oedip – poart` în mâini
ramuri de m`slin încununate cu lân`,
ce trebuiau depuse pe altarul zeilor
care patroneaz` spa]iul în care este
cerut` acordarea ospitalit`]ii.
Danaidele închin` ramurile „zeilor
acestei ]`ri‘‘7, iar Oedip, suplicantul
care cere mila [i ospitalitatea celor
din Atena, este înv`]at de b`trânii din
Colona s` aduc` ofrand` Eumenidelor:
„Corifeul: G`si-vei chiupuri me[terite
de olari/ Dibaci; la toate, gura, pune-le i
cununi./ Oedip: Cu ramuri verzi? Cu Gesturile ospitaliere
smoc de lân`? Cum s-o fac?/ Corifeul: nu sunt necondi]ionate.
Cu-n smoc de lân` de mioar` tuns`- Institu]ia ospitalit`]ii
atunci‘‘ (Oedip la Colonos, p. 361). oblig`. Iar ospitalitatea
Ce îl determin` pe Teseu s`-i acor- nu este absolut`, c`ci
de azil lui Oedip? Ce îi determin` pe ea îl oblig` a cere
atenieni s` fie ospitalieri fa]` de el? De oaspetelui s` ofere,
ce, regele Argosului, le acord` dreptul s` d`ruiasc`, s` î[i
de azil Danaidelor? La prima vedere, dea cuvântul sau
pentru c` Oedip [i Danaidele sunt chiar identitatea. S`
nevinova]i. Oedip spune: „C`ci eu f`r` promit` c` nu va aduce
s` [tiu nimic/ F`cut-am ce-am f`cut, daune. Str`inul este
pe cât` vreme ei,/ P`rin]ii mei, la cale un posibil purt`tor de
când pierzania-mi/ Puneau, [tiau ce blesteme, de f`r`delegi,
fac‘‘; „L-am omorât, dar nu [tiam c`-i de necur`]iri, de
tat`l meu/ O, nu, [i-n fa]a legii sunt lucruri nefaste pe care
neprih`nit‘‘ (Oedip la Colonos, pp. 352, le-a primit în timpul
366). La rândul lor, danaidele nu au r`t`cirii sale sau care
s`vâr[it nici o crim`. Au ales calea exi- l-au destinat condi]iei
lului pentru a se sustrage unei crime, de persoan` supus`
adic` unei c`s`torii silite, nedorite nici exilului.
de tat`l lor.

28
Totu[i, nu acestea sunt motivele
pentru care le este acordat dreptul la
ospitalitate. Argumentele aduse de
str`ini nu fac decât s` câ[tige, într-o
anumit` m`sur`, îng`duin]a st`pânilor,
a localnicilor. Îns` teama fa]` de ace[tia
persist`. {i Teseu, [i regele Argosului
se tem de faptul c` gestul g`zduirii lui
Oedip le va atrage cetatea într-un r`zboi
devastator – atenienii contra tebanilor;
argienii contra egiptenilor.
Ceea ce îi determin` s` vin` în aju-
torul str`inilor este o anumit` mânie.
Oedip aflase de-abia când a ajuns la
Colonos c` Teba îl vrea înapoi pentru a
fi protejat` într-un eventual r`zboi, de-
oarece, potrivit oracolelor, cel care avea
s` g`zduiasc` mormântul lui Oedip în
cetatea sa avea s` fie protejat de mânia
ESEU
cumplit` a acestuia: „Îi va lovi mânia ta,
de vor atinge al t`u mormânt!‘‘ (Oedip la
Colonos, p. 358). Acest atu îi permite lui
Oedip s`-i promit` lui Teseu protec]ia
cet`]ii în schimbul g`zduirii sale.
Teseu, un str`in devenit rege, accept`
propunerea [i, astfel, are loc schimbul,
gestul compensator. Oedip este primit,
i se d` ospitalitate, dar, în acela[i timp,
i se ia din puterea distructiv` – care
va fi pus` în slujba cet`]ii. În acest fel,
el este recunoscut ca oaspete cu care
se poate convie]ui în limitele unor
în]elegeri. Îns` tocmai aceste în]elegeri
sunt cele care evoc` natura poten]ial
ostil` a str`inului – cele care subliniaz`
dublul statut al acestuia: de oaspete [i
de inamic. Aceasta este ambivalen]a lui
„hostis‘‘, una actualizat` de ambivalen]a
institu]iei ospitalit`]ii. O ospitalitate
care, pentru c` oblig` [i constrânge, nu
este una absolut`, ci doar par]ial`.
Pentru a primi azil în cetatea Argo-
sului, danaidele invoc` mânia lui „Zeus,
ocrotitor al Rug`toarelor‘‘ (Suplicantele,
p. 53), [i o dau pe aceasta la schimb.
Regele Argosului ofer` ospitalitate
pentru a înl`tura posibilele ostilit`]i
ale lui Zeus, ocrotitorul de Oaspe]i. „Dar
iat` c` sunt nevoit s`-mi fie team` de
mânia lui Zeus al Rug`toarelor, c`ci nu
se afl` fric` mai înalt` printre oameni‘‘
(Suplicantele, p. 58). Dreptul de azil este
cump`rat prin promisiunea c` mai
marele zeilor nu va abate asupra cet`]ii
nenorocirile. Iar danaidele, înc` str`ine,
aduc ur`ri [i imnuri c`tre cetatea
Argosului, pentru a fi protejate toate
s`la[ele cet`]ii în fa]a oric`rui fel de ne-
i norocire, inclusiv în fa]a incursiunilor
În toate aceste ocuren]e, dezastruoase ale altor str`ini. Ele î[i
str`inul este cel care „d`ruiesc‘‘ ostilitatea pentru a putea
excede protocoalele face corp comun cu cetatea: „nicicând
curative ale cet`]ii, s` nu cad` p`mântul pelasgic în seama
refuzând o ospitalitate lui Ares‘‘, „str`inul s` nu le mânjeasc`
relativ` în schimbul p`mântul cu sângele de b`[tina[i
uneia absolute c`zu]i în r`zboaie‘‘. Ca atare, str`inul î[i
– o stranie ospitalitate. cedeaz` stranietatea pentru a deveni
Tot el este cel care pav`z` împotriva celorlal]i str`ini. Pro-
eviden]iaz` faptul misiunile [i ur`rile aduse de noul venit
c` legile ospitalit`]i au un rol purificator. Stranietatea dana-
sunt mereu verificate, idelor face posibil` anularea inten]iilor
contrazise [i adecvate nefaste ale celorlal]i str`ini.
prin referirea la „legea‘‘ Str`inul („xenos‘‘) devine astfel o
neconstrâng`toare a figur` familiar`. Uneori chiar popular`,
ospitalit`]ii absolute. judecând dup` numele pe care unii
membri ai cet`]ii le-au adoptat: Xeno-
krates, Xenodemos, Xenofon. În plus,
stranietatea devine reper al divinit`]ii.
Potrivit m`rturiei Sfântului Apostol
Pavel, în unele cet`]i grece[ti, precum
în Atena, exista un templu închinat Ze-
ului cel Str`in (Faptele Apostolilor, XVII,
19–34). În Sofistul lui Platon g`sim o
referin]` similar`: „Socrate: Nu cumva,
Theodoros, f`r` s`-]i fi dat seama, ne
aduci nu un str`in, ci o fiin]` divin`,
dup` vorba lui Homer? Acesta spune
c` exist` tot felul de zeit`]i pentru
oameni ce se împ`rt`[esc de la dreapta
cinstire [i c` la fel de bine exist` un zeu
al str`inilor‘‘8. În dialogul Parmenide, se
arat` c` ideile în sine nu pot fi cunos-
cute întrucât ele apar]in lumii zeului,
a c`rei stranietate radical` nu poate
fi redus`9. În plus, Zeus însu[i este
nu doar patron al str`inilor, ci chiar
Str`inul prin excelen]`. În Rug`toarele,
Eschil îl înf`]i[eaz` pe Zeus în ipostaza
acestuia de ocrotitor al rug`toarelor.
Mai mult, într-un anumit pasaj el arat`
c` despre Zeus se vorbe[te [i în felul
urm`tor: „Nu putem scruta lui Zeus
gândirea, nici p`trunde cu privirea în
abis‘‘ (Suplicantele, p. 80). Astfel, Zeus
ne este „prezentat‘‘ în ipostaza abisalei
sale straniet`]i. El este str`in de noi,
neputând fi deslu[it de cunoa[terea
noastr`, ci doar aproximat pe calea
apofazei.
Cu toate acestea, statutul str`inului
poate fi altul. Str`inul poate fi în-
tâmpinat de alte legi ale ospitalit`]ii,
poate fi supus unui alt protocol, unul
care îi va conserva stranietatea astfel
încât va r`mâne excentric fa]` de co-
munitate. În acela[i timp, va fi „recu-
noscut‘‘ ca temei al acesteia – de unde
[i urm`toarea ambiguitate: cine este
st`pânul [i cine este str`inul?
Atunci când Oedip cere pentru
prima dat` s` fie g`zduit, o face în
dumbrava închinat` Eumenidelor.
Oracolele spuneau c` tot chinul s`u
va lua sfâr[it atunci când, „în ]ara-n
care,-odat`-ajuns,/ Sl`vitele zei]e-i da-
vor ad`post‘‘. Destinul s`u st` sub sem-
nul Eumenidelor, fiice „ale Tenebrelor
str`vechi‘‘.
Pe lâng` ocrotirea acestor zei]e,
Oedip mai este patronat, în calitatea
sa de suplicant, de Zeus al Rug`torilor,
Ocrotitorul de Oaspe]i (Suplicantele,
p. 65), cel despre care se spune c`
„nu se afl` fric` mai înalt` printre
oameni decât cea de mânia lui Zeus
al Rug`torilor‘‘, un Zeus a c`rui incog-
noscibilitate este sugerat` în Suplican-
tele lui Eschil prin metafora abisului:
„Nu putem scruta lui Zeus gândirea,
nici p`trunde cu privirea în abis‘‘.
Acest Zeus al Rug`torilor, un Zeus de
nep`truns, îl înso]e[te pe Oedip, lucru
sugerat la începutul [i la sfâr[itul
tragediei, unde se arat` c` momentul
mor]ii sale va fi anun]at de tunetele [i
de fulgerele lui Zeus. Oedip este ocrotit,
a[adar, de un panteon al zeit`]ilor ob-
scure, tenebroase, de nep`truns. Aceste
zeit`]i protectoare au un statut straniu,
ce nu poate fi domesticit de în]elegerea
oamenilor. Imposibila acomodare este
transferat` [i asupra oamenilor pe care
aceste zeit`]i îi patroneaz`. Ca unul ce
a transgresat legea [i a fost exilat, Oedip
însu[i este un anomon.
{i continu` s` se sustrag` legilor
ospitalit`]ii – cele care l-ar constrânge
pentru a-i declina identitatea –, în-
trucât este primit în cetate f`r` a-i fi
recuperat` stranietatea. Prin moartea
sa [i prin condi]ia pe care chiar el o
pune, aceea de a-i fi p`strat` intact`
alteritatea pe care o aduce. Propriu-
zis, Oedip este asumat de cetate doar
prin moartea sa – simbol al straniet`]ii
sale. Îns` moartea lui Oedip este
una excep]ional`. Locul mor]ii sale,
împrejur`rile acesteia sunt secrete. Nu
le poate cunoa[te decât un singur om,
Teseu. Stranietate care nu se las` a fi
domesticit` de reglement`rile funerare
ale cet`]ii. În mod uzual, pentru Grecia
antic` moartea de]inea acela[i statut al
straniet`]ii reglementate [i recuperate
prin institu]ia ospitalit`]ii. Mor]ii, de[i
nu mai f`ceau parte din cetate, erau
admi[i la marginea acesteia, le era cu-
noscut locul de înmormântare, puteau
primi „vizite‘‘ din partea gazdelor care
„îi între]ineau‘‘ prin plânsetele lor. Cu
toate acestea, mormântul lui Oedip nu
este cunoscut. Fiicele sale doresc mai
mult decât orice s` afle locul în care
tat`l lor a fost îngropat. Îns` c`utarea
lor r`mâne f`r` r`spuns, c`ci „Oedip
s-a sfâr[it f`r` mormânt/ {i-un om n-a
fost pe lâng` el‘‘ (Oedip la Colonos, p.
418). Oedip nu a fost îngropat la mar-
ginea ora[ului, stranietatea mor]ii sale
nu a fost recuperat` într-un spa]iu al
ospitalit`]ii funerare. El nu mai poate fi
plâns a[a cum cere datina (datorie [i
drept). Nu mai poate fi recunoscut nici
ca fiind viu, nici ca fiind mort „cu acte
în regul`‘‘, c`ci el nu beneficiaz`, ca
ceilal]i, de certificat de deces.
O singur` persoan`, regele Atenei,
[tie unde îi este mormântul, dar acest
loc nelocalizat (topos atopos) trebuie
]inut secret. Teseu, str`inul devenit
rege, este dublul lui Oedip, regele
devenit str`in. Cel dintâi este figura
istoricizat` a straniet`]ii regale. El îl
reprezint` pe Oedip, fiind supus prin
aceasta secretului [i sacralit`]ii întru-
pate de fiul regelui Laios. El nu poate
divulga secretul decât urma[ului s`u,
perpetuând în acest fel secretul [i stra-
nietatea care stau la baza comunit`]ii
sale. Teseu: „s` nu-i dezv`lui taina
lui. Mi-a spus/ Ca ]ara-mi de n`past`
s-o feresc‘‘. Am putea avea impresia c`
Oedip, str`inul, se supune Regelui [i îi
îndepline[te o dorin]`, c` se oblig` fa]`
de el. Cu toate acestea, prin în]elegerea
dintre cei doi, are loc o deturnare a
func]iei de St`pân. Teseu, st`pânul
care caut` protec]ie, devine cel care se
oblig` s` respecte angajamentul pe care
l-a f`cut fa]` de Oedip, str`inul care –
st`pân [i con[tient de puterea pe care o
de]ine – poate oferi oric`rei comunit`]i
protec]ia sa. Angajamentul reciproc
semnaleaz` atât schimbarea rolurilor,
cât [i o ambiguitate. Din acest moment,
str`inul-st`pân, Oedip, este cel care
asigura bun`starea comunit`]ii, care
cere, prin regele s`u, s` fie primit sub
protec]ia str`inului. El este condi]ia
de posibilitate a societ`]ii, c`ci, dac`
nu îi va fi respectat` stranietatea, dac`
aceasta va fi recuperat` prin oricare
dintre formele legii ospitalit`]ii, soci-
etatea va fi pus` în pericol de moarte.
Avem de-a face astfel cu o ambiguitate:
nu mai [tim cine este st`pânul [i cine
este str`inul, nu mai este clar dac`
mai putem vorbi cu sens despre st`pân
[i str`in. Cei doi î[i schimb` rolurile,
trimi]ând circular unul c`tre altul.
Str`inul r`mas str`in se comport` ca
un st`pân, iar st`pânul r`mas st`pân se
comport` ca un str`in.
Prosperitatea cet`]ii depinde de
acordarea unei ospitalit`]i absolute,
una care nu-l mai constrânge în vreun
fel pe str`in. Astfel, darul gratuit al
str`inului este posibilitatea deprinderii
unei deschideri absolute, a unei stranii
ospitalit`]i care nu mai apeleaz` la
diferite constrângeri juridice pentru
asigurarea securit`]ii.
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Desigur, nu am putea spune c`
aceast` ipostaz` regal` a straniet`]ii
poate fi întâlnit` de-a lungul întregii
antichit`]i grece[ti. De pild`, ea mai
poate fi întâlnit` cu mult sens în
dialogurile platoniciene, acolo unde,
de fiecare dat` când se întâmpl` un
gest fundamental, acesta are loc prin
intermediul unui str`in. Cel dintâi
este însu[i Socrate, care, de[i era devo-
tat cet`]ii, era considerat ca fiind un
„cet`]ean n`stru[nic‘‘ (Banchetul 220 c),
„primejdios în vorbire‘‘ (Apologia 17 b)
[i care, în ap`rarea în fa]a acuzatorilor
s`i concitadini, se declar` a fi str`in
de limbajul [i de cutumele acestora
(Apologia 17 d). De asemenea, celebrul
paricid filosofic din dialogul Sofistul,
gestul întemeietor al discursului de tip
metafizic, este realizat de c`tre Str`in.
În Banchetul (201 d – 202 c), Socrate
este ini]iat de c`tre Diotima, str`ina
din Mantineia (211 d), în secretele
paradigmei intervalului, prin care este
semnalat` necesara excedere a unui
platonism rigid, ce st` sub ampren-
ta dubletului opozitiv dintre lumea
inteligibil` [i lumea sensibil`. Iar`[i,
în Legile, constitu]ia celei mai bune
societ`]i realizabile – [i nu a cet`]ii ide-
ale, precum cea descris` în Republica
– este alc`tuit` de un str`in.
În toate aceste ocuren]e, str`inul
este cel care excede protocoalele cura-
tive ale cet`]ii, refuzând o ospitalitate
relativ` în schimbul uneia absolute – o
stranie ospitalitate. Tot el este cel care
eviden]iaz` faptul c` legile ospitalit`]i
sunt mereu verificate, contrazise
[i adecvate prin referirea la „legea‘‘
neconstrâng`toare a ospitalit`]ii ab-
solute. Tot el este cel care, pre]uit
pentru alteritatea pe care, deodat`
(„exaiphnes‘‘), o actualizeaz`, trimite
c`tre piatra unghiular` a discursului
de tip metafizic, ale c`rui structuri
sunt puse la lucru – con[tient sau nu
– în interiorul altor tipuri de discursi-
vitate, [tiin]ific`, politic` sau artistic`.
F`r` aceast` stranie ospitalitate, f`r`
orizontul zenital spre care deschide
str`inul radical, lumea în care tr`im ar
deveni irespirabil`, în mod fatal obtuz`
[i anchilozat` în suficien]a ei lipsit` de
inspira]ie. Dac` nu ne-am iubi depar-
tele, a[a cum sugera Nietzsche, ne-am
mineraliza.
l
1 Émile Benveniste, Dar [i schimb în vocabu-
larul indo-european, „Probleme de lingvistic`
general`‘‘, Editura Teora, Bucure[ti, 2000, p.
299.
2 Arnold van Gennep, Riturile de trecere,
Editura Polirom, Ia[i, 1996, p. 34.
3 Anatole Bailly, Dictionnaire grec-français,
2000, Hachette, Paris, p. 746.
4 Jacques Derrida, Despre ospitalitate, Edi-
tura Polirom, Ia[i, 1999, p. 53.
5 Adelina Piatkowski [i Ion Banu, Filoso-
fia greac` pân` la Platon, Editura {tiin]ific` [i
Enciclopedic`, Bucure[ti, 1979, vol. I, partea
I, p. 102.
6 Sofocle, Oedip la Colonos, Editura pentru
Literatur` Universal`, Bucure[ti, 1969, p. 339.
7 Eschil, Suplicantele, Editura Univers,
Bucure[ti, 2000, p. 58.
8 Platon, Sofistul, Editura {tiin]ific` [i En-
ciclopedic`, Bucure[ti, 1989, p. 313.
9 Platon, Parmenide (134 b-c), Editura
Paideia, 1994, Bucure[ti, p. 70. j

30
Criza [colii
[i politica delicate]ii
POLITICA
D
EMOCRA}IA
pare s`-[i fi uitat
scopurile cele mai
înalte. Îngropate
în abisurile me-
moriei, ele nu ar putea fi rea-
duse la suprafa]` f`r` un senti-
ment cople[itor de stînjeneal`.
Instigatorii marilor revolu]ii
ar ezita ei în[i[i s` repro[eze
maselor emancipate c` nu se
ridic` la în`l]imea a[tept`rilor,
întrucît ar suna ca o tr`dare a
idealului care pusese istoria în
mi[care.
Dar egalitatea nu a fost
dorit` de la început pentru ea
îns`[i. A fi egal cu cineva nu
avea sens decît în leg`tur` cu
ceva [i, la originea sa, înaintea
formaliz`rii juridice, proiec-
tul egalitar se confunda cu o
aspira]ie.
}`ranii, izgoni]i din pla-
centa vie]ii lor anistorice [i
întrez`rind noi posibilit`]i
de existen]`, au aspirat s`
parvin` la sursele educa]iei.
Conservatorismul intelectu-
alilor de origine ]`r`neasc`,
nedezmin]it nici pîn` ast`zi,
[i nostalgia sfî[ietoare dup`
„coas`‘‘ [i „plug‘‘ nu au fost, în
realitate, un îndemn [i cu atî
t mai pu]in un proiect politic
regresiv, ci una dintre acele
i concluzii crepusculare, din spe-
Epoca noastr`, în cia medita]iilor Ecleziastului.
m`sura în care nu Muncitorii aspirau la rîndul
mai e cre[tin` [i nici lor, nel`murit [i compulsiv, la
progresist`, este r`gazul tihnit al burgheziei, la
singura care nu are nici momentul de reflec]ie inutil`
o solu]ie [i care las` de pe terasa unei cafenele1, la
problema la îndemîna acel o]ium, care garanteaz`
spontaneit`]ii. Totul via]a spiritului2. Sindicalizarea
a r`mas la dispozi]ia proletarilor [i convingerea c`
grupurilor [i la via]a lor este o catastrof` soci-
cheremul rela]iilor de al` care pretinde transform`ri
putere improvizate. radicale au reu[it îns` s` ocul-
teze sentimentul acela origi-
nar, care privea, într-o m`sur`
exclusiv`, via]a individual`. În
sfîr[it, clasele de jos, laolalt`
cu intelectualii proveni]i din
rîndurile lor, încercau o fireasc`
fascina]ie fa]` de ambientul
vechilor familii, cu gr`dinile [i
palatele care, prin inutilitatea
lor, cople[eau resentimentul,
topindu-l în admira]ie3.
Dincolo de îndîrjirea brutal`
a celor realmente înfometa]i
[i de violen]a n`scut` din
priva]iune total`, s`racii au as-
pirat mereu nu doar la clipa de
îndestulare, la fericirea biologi-
ei satisf`cute, ci, într-un chip pe
care nu l-au putut exprima cu
destul` limpezime (decît dup`
ce trecuser`, ireversibil, pragul
condi]iei ini]iale, în a[a fel încît
m`rturiile lor pot p`rea, adesea,
proiec]ii retroactive), la eleva]ia
unor fiin]e care întrupau o
superioritate necuantificabil`.
Dac` istoria [i sociologia spun,
totu[i, prea pu]in despre aceste
lucruri, ele se g`sesc, în schimb,
ilustrate cu abunden]` în în-
treaga literatur` european`.
Egalitatea ca proiect politic
a con]inut, a[adar, la originile
sale o mi[care ascensional`,
care viza însu[irea unor mo-
duri „înalte‘‘ de a fi, solidare
cu pozi]ia social`, de[i distinc-
te de aceasta. Iar [coala, cu
toate etajele sale, a încorpo-
rat spiritul acela al ini]ierii [i
cre[terii sub forma examenelor,
selec]iei [i a încoron`rii onorifi-
ce. De altminteri, orice list` de
revendic`ri sociale a con]inut
întotdeauna un punct referitor
la educa]ie [i la l`rgirea acce-
sului pentru cei care se consi-
derau dezavantaja]i. Dac` lu-
crurile acestea sînt adev`rate,
înseamn` c` tr`im ast`zi o
masiv` amnezie [i c` ignor`m
unul dintre impulsurile vitale
ale democra]iei.
Nu pot face generaliz`ri, dar,
cel pu]in cît prive[te [coala
româneasc` [i mai cu seam`
presupozi]iile care justific` ati-
tudinea fa]` de [coal`, se poate
spune c` verticala devenirii
individuale, care mai era înc`,
nu demult, cultivat` în familii
[i, atîta cît se mai putea, [i în
[coal`, a fost doborît` la unghiul
zero. Bacalaureatul a devenit
doar întîmpl`tor anul acesta
subiectul unei dezbateri mai
încordate, deoarece dec`derea
sistemului [colar a început de
mult` vreme [i asist`m doar
la dezvoltarea pe linie liberal`
a ceea ce se începuse în comu-
nism. Egalitatea ca limitare [i
culpabilizarea oric`rei diferen]e
„în sus‘‘ a început de mult [i a
descoperit dup` schimbarea de
regim c` poate folosi alibiuri
liberale. În orice caz, faptul c`
falsificarea examenelor [i, prin
urmare, a înse[i selec]iei umane
a devenit un mod de via]`, ac-
ceptat cu un soi de cinism dez-
involt, este indiciul c` dinamica
ini]iat` la originea democra]iei
a fost stopat`.
Preocuparea politic` cen-
tral` a democra]iei nu mai este
„perfec]ionarea real` a omu-
lui‘‘4, ci menajarea sensibilit`]ii
[i a susceptibilit`]ilor sale. Un
lucru este îns` aici adev`rat.
Rela]ia autentic` [i produc-
tiv` dintre educator [i educat
presupune mult` delicate]e.
Proiectul educa]iei con]ine,
ascuns în intimit`]ile sale, un
efort dureros. E[ecul lui Emi-
nescu sau al lui Wittgenstein,
de exemplu, care deveniser`
educatori intoleran]i [i de o
exigen]` inflexibil`, ar putea
fi expresia acestei dificult`]i.
Nic`ieri ca în întîlnirea aceasta
dintre educator [i aspiran]ii la
educa]ie nu se manifest` mai
spontan egalitatea [i nic`ieri nu
se dezv`luie mai clar diferen]ele
de neacoperit sau, privind din-
spre norma politic`, egalitatea
mereu dezmin]it`.
Cum s` înfrun]i îns` aceast`
descoperire? Linia riguros
egalitar` o ignor`, sau poate
cel mai bine ar fi s` spun c`
o mu[amalizeaz`, întrucît e
vorba, cu adev`rat, de ceva de
ru[ine. Cum i-ai putea spune
omului pe care tu l-ai încurajat
s` creasc`, pe care l-ai însufle]it
cu visul unei demnit`]i mai în-
alte, c`ruia i-ai trezit [i stimulat
ambi]iile, c`ruia, mai ales, i te-ai
adresat ca unui egal, inundîn-
du-i sufletul de fericire, c` locul
s`u nu este acolo unde a sperat
el s` fie? Fraternitatea insinuat`
[i egalitatea promis` se risi-
pesc într-o clip`, iar libertatea
poate r`mîne suspendat` într-o
a[teptare f`r` termen5.
E a[adar ceva adev`rat în
aceast` politic` prevenitoare,
mereu atent` la sensibilita-
tea aceluia c`ruia nu se încu-
met`, în schimb, s`-i dezv`luie
adev`rul. Dar politica delicate]ii
nu este deloc o inven]ie a tim-
purilor noastre. Cre[tinismul a
dat cea mai complet` solu]ie a
acestei rela]ii feroce a inegali-
lor, iar mai tîrziu iluminismul
a fost [i el profund preocupat
s` îndulceasc` întîlnirea asime-
tric` dintre oameni ([i societ`]i)
fixînd reperul de sus al omului
nu în ierarhia social`, ci într-o
devenire viitoare.
Epoca noastr`, în m`sura în
care nu mai e cre[tin` [i nici pro-
gresist`, este singura care nu are
nici o solu]ie [i care las` proble-
ma la îndemîna spontaneit`]ii.
Totul a r`mas la dispozi]ia gru-
purilor [i la cheremul rela]iilor
de putere improvizate6. Dar
dac` nu exist` o solu]ie apar, în
schimb, nenum`rate politici an-
tidiscriminare [i de incluziune
social` [i care se transform`, pe
m`sur` ce devin mai abundente
[i mai insistente, într-o parte a
problemei.
Se vede de altfel cu u[urin]`
c` etica egalit`]ii nu a simpli-
ficat rela]iile sociale [i nu le-a
f`cut mai armonioase7. Ba, dim-
potriv`, în multe privin]e au
ap`rut complica]ii atît de mari,
încît abia le mai po]i urm`ri
firul. Egalitatea aceasta a ajuns
s` fie o suferin]` sau o jubila]ie.
Bazat` pe o mistificare, ea cre-
eaz` resentimente nevindeca-
bile [i, în acela[i timp, un cadru
cordial [i empatic. Într-un anu-
mit sens e teribil de productiv`,
de vreme ce provoac` scenariile
unei complicate disimul`ri [i
produce figurile modestiei ju-
cate, imaginînd, teatral, decorul
unei utopice comuniuni ferici-
te. În sfîr[it, ea nu înceteaz` s`
r`mîn` ap`s`toare, a[a cum este
recuno[tin]a, [i, pîn` la urm`,
cu totul insuportabil`8.
l [i opozi]ie între mase/cultur` de
1 Recent, protestatarii anticapita-
li[ti de la Berlin revendicau, ironic
[i auto-subversiv, dreptul la un cap-
puccino.
2 „O]iumul‘‘ poate deveni vidul
[i plictisul care premerge izbucnirile
destructive cele mai nea[teptate, dar
este o alt` fa]` a problemei.
3 Petre Pandrea, de pild`, b`iat
de ]`rani, m`rturise[te c` nu l-a ui-
mit prea tare palatul în care locuia
prin]ul Alexandru(Alecu) Ghyka,
dar numai pentru c` vizitase ante-
rior saloanele regale la invita]ia unui
alt coleg de [coal`, prin]ul Nicolae.
El va ajunge apoi unul dintre acei
comuni[ti paradoxali, care au trecut
prin închisorile regimului proletar,
distrugîndu-[i reu[ita social` în vir-
tutea unei înclina]ii suflete[ti pe care
ei în[i[i au calificat-o de sorginte aris-
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
tocratic` (medieval`). Vezi Memo-
riile mandarinului valah, Editura
Albatros, Bucure[ti, 2001.
4 Vezi Jean-Antoine-Nicolas de
Caritat, marquis de Condorcet, „Nos
espérances sur l‘état à venir de l‘espèce
humaine peuvent se réduire à ces
trois points importants: la destruc-
tion de l‘inégalité entre les nations;
les progrès de l‘égalité dans un même
peuple; enfin, le perfectionnement
réel de l‘homme‘‘, Esquisse d’un tab-
leau historique des progrès de l’esprit
humain (1793–1794), Librairie phi-
losophique J. Vrin, 1970, p. 194.
5 Ideologii Revolu]iei franceze, de
la aristocratul progresist Condorcet [i
pîn` la plebeul stoic Jean-Paul Marat,
vedeau în educa]ie, de[i în sensuri
diferite, condi]ia necesar` a libert`]ii.
Dar istoria social` din ultimele
secole, inclusiv cea a colonialismului,
a ar`tat c` educa]ia, în ciuda bunei
voin]ei politice, nu se r`spînde[te
uniform.
6 Mi se pare un exemplu expre-
siv m`rturia lui George Steiner,
care poveste[te cum a reu[it s` evite
persecu]ia g`[tilor turbulente gra]ie
unui coleg sportiv care îl „adoptase‘‘
în schimbul ajutorului la seminar.
Era „golemul‘‘ s`u, a[a cum de multe
ori un lider politic cu bune instincte
devine protector al unei elite sociale
marginalizate. De aici poate începe
[i reflec]ia asupra situa]iei politice
a intelectualit`]ii noastre de ast`zi.
Vezi George Steiner, Errata, Humani-
tas, 2008.
7 Raportul inferior-superior este
tr`it cu suferin]` [i ast`zi, de[i el
este exprimat diferit, ca diviziune
mas` [i intelectuali/cultur` înalt`.
Reac]iile contestatare [i auto-protec-
tive fa]` de televiziune, care, spre de-
osebire de protestele molatice [i, în-
trucîtva, complice din via]a public`
româneasc`, pot merge prin alte p`r]i
pîn` la gesturi radicale, sau poate con-
troversa iscat` din jurul unui poet ca
Geoffrey Hill arat` cît de acut` este
tensiunea aceasta dintre „înalt‘‘ [i
„vulgar‘‘. Intelectualismul, dificilul,
complexul, înaltul supravie]uiesc
totu[i, dar numai invocînd dreptul
(democratic [i egalitar) la diferen]`.
8 Dac` analizezi grupurile
de militan]i pentru emancipare
din rîndurile minorit`]ilor dez-
avantajate, finan]ate abundent de
organiza]iile egalitare, vei descoperi
un tenace resentiment fa]` de pro-
priii sponsori.j
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Europa nu are vacan]`
Î
N plin` perioad` de
vacan]` de var` 2008,
Georgia declar` r`zboi
Federa]iei Ruse, iar
Moscova accept`
„cu pl`cere‘‘, desc`rcându-[i
arsenalele în Osetia de Sud.
Nu trece mult [i – spre dispe-
rarea mediatic` a lumii occi-
dentale, care se [i care ne re-
laxeaz` vara – se pr`p`de[te
Alexandr Soljeni]în (1919–
2008). Elogii funebre peste
tot marelui de]in`tor al Pre-
miului Nobel, „de[i nu era de
stânga‘‘; nu, nu era, din ferici-
re se purta ca un om normal…
Când s-a publicat primul
volum din Arhipelagul Gulag
în Fran]a, în 1974, François
Mitterrand declara cinic:
„Sunt convins c` cel mai im-
portant nu este ceea ce spune
Soljeni]în, ci faptul c` poate
s` o spun`. Iar dac` ceea ce
spune d`uneaz` comunismu-
lui, faptul c` o poate spune îi
folose[te infinit mai mult‘‘.
De[i pre[edintele socialist
francez [tia foarte bine c`
manuscrisul ie[ise clandestin
din URSS, unde publicarea
lui era, evident, interzis`. Pe
atunci înc` se purta „uniunea
stângii‘‘ cu comuni[tii, fie
ei vest-europeni sau sovie-
tici. Pre[edintele României
i-a conferit, post mortem,
bietului Soljeni]în Ordinul
Na]ional „Steaua României‘‘
– probabil cel mai notabil
omagiu adus la moartea ma-
relui scriitor [i militant rus
pentru normalitate.
Peste toate a plutit vag, dar
atotcuprinz`tor, carnavalul
olimpic din China, cu
proteste la vedere sau în off…
Între timp, evenimentele
interna]ionale î[i vedeau de
ale lor: alegerile americane,
demisia lui Olmert în Israel
[i a lui Pervez Musharraf
în Pakistan, programul
nuclear iranian, terorismul
de serviciu peste tot. Iar mai
presus de orice, inclusiv în
august, vremea [i-a f`cut
de cap – canicul`, furtuni,
inunda]ii, de parc` nu
ajungeau ambuteiajele sau
meduzele de pe plaje.
Europa [i-a luat totu[i
vacan]`, dar a izbutit s` [i-o
dea peste cap. Fran]a de]ine
pre[edin]ia UE în acest
semestru, a[a c` Sarkozy,
obi[nuit din fericire cu
„ac]iuni de interven]ie
rapid`‘‘, s-a mi[cat
împ`ciuitor între Moscova
[i Tbilisi. A ob]inut un statu
quo, un acord de încetarea
focului ruso-georgian. UE,
OSCE [i ONU vor trebui
s` definitiveze [i s` ob]in`
aplicarea unui plan de pace
legat de Osetia. Rusia are
tot interesul s` îl men]in`
cât mai mult: [i-a ar`tat
mu[chii. La funeraliile de la
Moscova ale lui Soljeni]în
– transformat din rebel în
persoan` oficial` – au fost
prezen]i atât Putin, cât [i
Gorbaciov (care a uitat c`
l-a insultat pe scriitor), în
frunte cu pre[edintele rus
Medvedev. Rusia s-a schimbat
radical.
UE a reu[it s` evite ce
era mai r`u, dar „Cei 27‘‘
r`mân diviza]i. Polonia
[i ]`rile baltice nu uit`
trecutul apropiat, cer
condamnarea Moscovei [i
(utopic) o for]` european` de
interven]ie. Angela Merkel,
crescut` în fosta RDG, îl
sus]ine f`r` s` clipeasc`
pe pre[edintele georgian;
în schimb, ministrul ei de
externe, social-democratul
Franz-Walter Steinmeier, nu
dorea s` se piard` vremea
cu „declara]ii unilaterale‘‘:
oamenii lui Kohl au b`tut
demult palma cu Gazprom
pentru conducte petroliere
ruse pe sub Marea Baltic`,
direct în Germania. Silvio
Berlusconi e al`turi de bunul
s`u prieten, Putin.
Nu pare, totu[i, s` fie deloc
vorba despre o întoarcere la
r`zboiul rece. Pre[edintele
Saaka[vili a provocat un
conflict pe care nu avea
cum s`-l câ[tige. Conform
bancurilor noastre de cartier,
Moscova ar fi trebuit s` le
dea georgienilor întâlnire
de r`zboi într-o mar]i, de la
ora cinci la [ase seara, în sala
polivalent` din ora[ul Gori…
Mihail Saaka[vili a devenit
acum „un adversar comod‘‘
pentru ru[i.
Numai c` pre[edintele
georgian nu e singurul
vinovat de declan[area
acestei crize interna]ionale în
coasta Europei. Cele câteva
zile de lupte, distrugerile
[i omorurile inutile sunt [i
rodul incoeren]ei Europei [i
a Statelor Unite fa]` de Rusia.
Moscova [i-a reconsolidat
Federa]ia, a preluat controlul
ferm al materiilor prime
din mâinile mafiei ruse [i
a reconfigurat demersurile
diplomatice ale lui El]în cu
SUA. Washington-ul se teme
c` Rusia – vechiul „du[man‘‘
din timpurile r`zboiului rece
– poate s` redevin` un rival
de temut, din nou puternic
prin dimensiunile teritoriale,
rezervele de combustibili
conven]ionali, capacitatea
de reînarmare, adic` în
stare s` dicteze în politica
interna]ional`.
Intrate în UE, membre ale
NATO dinainte, ]`rile baltice
(cu o notabil` popula]ie
rusofon`, fiecare), dar [i
celelalte state europene
din fostul bloc sovietic
tr`iesc inevitabil co[marul
eventualei reveniri a
imperialismului rus. {i a unei
noi posibile „tr`d`ri‘‘ din
partea colegilor occidentali
de Club european: alian]a
Parisului, Romei [i Berlinului
cu Moscova [i est-europenii
sacrifica]i pe altarul
energetic. NATO constatase
violen]a cu care cecenii au
fost îngenunchea]i, revenirea
guvern`rii autoritare la
Moscova, a[a c` [i-a deschis
bra]ele spre Ucraina [i
Georgia.
Inacceptabil pentru
Kremlin! {i atunci, pe calea
parteneriatului special al
UE cu Rusia, Germania [i
Fran]a, au scurtcircuitat
mi[carea de extindere spre
est a frontierelor Alian]ei
Nord-Atlantice, chiar la
summitul din prim`var`,
de la Bucure[ti. Saaka[vili a
în]eles, totu[i, c` era vorba
doar despre o amânare, a[a c`
[i-a for]at norocul. Îi [i vedea
pe europeni s`rindu-i în
ajutor, amenin]ând Moscova
cu desanturi succesive sau
cu embargouri economice.
Nici americanii n-au mi[cat
un deget. Fran]a a mediat
fiindc` îi venea rândul la
pre[edin]ia comunitar`. Dar
cu ce urm`ri?
Constatând eficien]a
fulger`toare a supunerii
Georgiei de c`tre Rusia,
pentru est-europeni [i
chiar pentru SUA pare mai
necesar ca oricând ca cea mai
întins` ]ar` din lume s` fie
„încercuit`‘‘ de NATO, cât
mai repede, prin extindere.
U[or de zis, foarte greu de
f`cut – [i inutil. Moscova [tia
prea bine c` dac` s-ar fi retras
din Osetia de Sud f`r` ripost`,
s-ar fi deschis imediat por]ile
Alian]ei pentru ucraineni
[i georgieni. Or, a[a ceva
Rusia nu poate s` accepte, la
fel cum – observau anali[tii
politici – nici SUA n-ar
privi cu senin`tate aderarea
Canadei [i Mexicului la un
pact militar dominat de
Moscova.
Cu acest prilej, a mai
ie[it la iveal` un element
semnificativ. Politica
NATO fa]` de Rusia nu
e acceptabil`, fiindc`
occidentalii au prea mare
nevoie de Rusia. Nu neap`rat
de petrolul ei, ci mai ales de
pozi]ia Moscovei în noua
configurare geopolitic`
generat` de lumea
arabo-musulman` [i, curând,
de China, ba chiar de India.
Europa înseamn` cultur`
[i civiliza]ie occidental`,
profund` [i fragil` în acela[i
timp. F`r` sprijinul Rusiei,
f`r` un front comun pe scena
interna]ional`, emanciparea
atât de mult visat` este
imposibil`: „globalizarea‘‘
s-a mutat de la economie [i
comer] la o „globalizare a
gândirii‘‘, saltul se face acum
[i con[tientizarea lui este
în curs de clarificare. Elitele
ruse[ti se simt europene [i
aspir` la o astfel de alian]`,
mai ales c` Rusia se afl`
în linia întâi a fric]iunilor
islamice [i a emancip`rii
chineze.
Cum s` pui în practic`
o astfel de alian]` necesar`
pentru ambele p`r]i?
Schimbând, f`r` îndoial`,
politica NATO [i UE fa]` de
Rusia: la început de secol XXI
a devenit clar c` „du[manul
principal‘‘ nu e la Moscova,
de[i regimul politic instaurat
[i perpetuat de carismaticul
Putin este evident autarhic [i
departe de ceea ce Uniunea
European` a reu[it s` ob]in`
cu eforturi mari [i insisten]e:
democra]ie.
Cum observ` unii anali[ti
politici, cel mai nimerit ar fi
s` se renun]e – deocamdat`
(?!) – la extinderea NATO
spre Est, pentru a nu mai
c`lca Ursul pe labe… Oricât
de fabulistic pare acest
„limbaj‘‘, conota]iile lui
31
INTEGRAREA EUROPEAN~
sunt totu[i expresive în
dimensiunea cultural`
european`: „ursul‘‘ ne este
infinit mai familiar [i simpatic
decât „elefantul‘‘, „tigrul‘‘ sau
„rinocerul‘‘…
Pe de alt` parte, aceast`
criz` recomand` deschiderea
unei perspective clare
de aderare a Ucrainei [i
Georgiei la UE, formul`
pe care Moscova ar privi-o
cu mai mult` în]elegere,
mai ales dac` ar fi dublat`
de acordarea unui statut
preferen]ial în rela]iile „Celor
27‘‘ cu Rusia. În acela[i fel,
închiderea coridorului de sud
al UE ar trebui împlinit` prin
integrarea tuturor statelor
din Balcanii de Vest, precum
[i a Turciei, completând
„cordonul de protec]ie‘‘ pân`
la Caucaz.
Restul crizei face parte
din elementele pactului:
retragerea trupelor ruse[ti
[i acordarea unei depline
suveranit`]i Abhaziei [i
Osetiei de Sud în cadrul
unui stat georgian federal.
Moscova poate [i trebuie s`
devin` un partener strategic
principal [i credibil pentru
UE, pentru civiliza]ia
occidental`, din care, totu[i,
Rusia face parte.
Ar trebui s` devin` foarte
clar pentru europeni, ca
[i pentru nord-americani,
c` Rusia nu accept` s`
fie marginalizat`, nici
„invadat`‘‘ dinspre Europa.
Putin afirma r`spicat acest
lucru înc` din 2007, la Berlin.
Acum a trecut la fapte pentru
c` se simte în stare. Dac`
Uniunea European` dore[te
s` devin` într-adev`r un actor
principal pe scena mondial`,
primul proiect pe care îl are
de desenat [i aplicat este
unificarea [i democratizarea
Europei în totalitatea ei,
f`r` excep]ii sau jum`t`]i de
m`sur`, cu Rusia ca partener
de baz`, la fel ca SUA. Oricâte
amintiri dureroase [i grele
am avea noi, est-europenii,
fa]` de imperialismul rus [i
sovietic, acum e mai logic s`
îi „convertim‘‘ la europeism [i
bune maniere democratice. j

32
Insuportabila u[ur`tate
a frumuse]ii
Hristofor, sfântul cu chip de miel
STUDIU
D
OZE{TI, Vâlcea, Biserica
Sfântul Nicolae, august
2000. O siluet` longilin`
se expune nedumeririi
noastre. Privirea coboar`
dinspre fruntea acoperit` de [uvi]e
brune c`tre obrazul ce se încheie,
nea[teptat, cu un bot de miel. Ochiul
imens se i]e[te de sub sprânceana bine
arcuit` într-o c`ut`tur` contemplativ`.
Cu ve[minte de cleric, strania f`ptur`
strânge în mâna dreapt` o cruce. De
o parte [i de cealalt` a nimbului,
descifr`m numele inscrip]ionat cu lite-
re chirilice: Mucenic Hristofor.
Ar fi putut fi un chip ca oricare altul
în succesiunea aparent previzibil` a
sfin]ilor din biseric`. La prima vedere
s-ar p`rea c` un accident fizionomic a
curmat destinul firesc al acestei crea-
turi insolite în iconografia religioas`.
Cu toate acestea, disonan]a morfolo-
gic` a fost circumstan]a ce a izb`vit
de la asem`nare o imagine [i pe cel
reprezentat de ea.
Din secolul IV1 pân` ast`zi, Hris-
tofor, martirul cu nume teofanic, a
coagulat în jurul s`u pove[ti, scrise sau
numai rostite, care au culminat într-o
diversitate de reprezent`ri iconografi-
ce. În lumea romano-catolic`, sensibi-
litatea religioas` a f`cut din Hristofor
obiectul unei devo]iuni fervente la
Sfântul Mucenic Hristofor - Târgovi[te 1734
sfâr[itul Evului Mediu, atribuindu-
i-se acestuia „competen]e‘‘ esen]iale:
ocrotitor de moartea subit` [i patron al
c`l`torilor. Notorietatea eroului s-a da-
torat în mare m`sur` antologiei de vie]i
ale sfin]ilor Legenda Aurea, redactate
de c`lug`rul dominican Jacopo da Va-
razze. Pe de alt` parte, în cre[tinismul
ortodox, pietatea popular`, atras` de
unele am`nunte exotice din via]a
sfântului, a compensat în veacurile
XVIII–XIX diminuarea cultului în Eu-
ropa occidental`. Un exemplu în acest
sens îl constituie bisericile române[ti,
în al c`ror program iconografic sfântul
cu pricina figureaz` în nu mai pu]in de
opt tipuri morfologice2. În rândurile
urm`toare ne propunem s` analiz`m
succint evolu]ia uneia dintre aceste
variante vizuale – acea a sfântului cu
chip de miel.
Examinarea ei presupune îns` tre-
cerea în revist` a nara]iunilor care au
pus în circula]ie dou` dintre versiunile
biografice ale sfântului. Este vorba de o
hagiografie omologat` de Biseric`, cea
dintâi variant` narativ` din punct de
vedere cronologic, [i de o hagiografie
popular`, mult mai târzie, dar intens
vehiculat` pe cale oral` în spa]iul ro-
mânesc. De[i în studiul de fa]` intere-
sul nostru se focalizeaz` asupra varian-
tei sfântului cu chip de miel, un sinopsis
al versiunii din literatura canonic` este
necesar, dat fiind c` între cele dou` is-
torii exist` o leg`tur` semnificativ`. În
sfâr[it, vom vedea printr-o raportare la
al]i eroi din sanctoralul cre[tin popular
c`, în ciuda zoomorfiei surprinz`toare,
povestea Sfântului Hristofor se înscrie
într-o paradigm` care ilustreaz` un me-
canism reductiv de percep]ie a rela]iei
dintre trup [i suflet.
S` d`m cuvântul mai întâi versiunii
populare. Potrivit legendei, Hristofor era
un tân`r nespus de frumos care, din dra-
goste pentru Hristos, alesese s` renun]e
la pl`cerile unei existen]e obi[nuite. În
peregrin`rile sale, str`lucirea chipului
s`u atr`gea aten]ia, astfel c` orice feme-
ie care se întâmpla s`-l întâlneasc` se
tulbura [i î[i pierdea lini[tea. Mâhnit
c` frumuse]ea devenise o continu`
tenta]ie, b`rbatul i-a cerut lui Dumne-
zeu s`-l lipseasc` de aceast` insuporta-
bil` povar` fizionomic`. Rug`ciunea
i-a fost ascultat`: a doua zi s-a trezit
purt`torul unui cap de miel.
În nara]iunea evocat`, procesul de
sacralizare este activat de o muta]ie de
regn. Metamorfoza chipului masculin
în chip de animal presupune privarea
de frumuse]e, denaturarea fizionomiei,
renun]area în parte la antropomor-
fism, toate în schimbul eliber`rii din
chingile p`catului. Pe o ax` imaginar`
a frumuse]ii, capitalul genetic al perso-
najului se situeaz` la plus infinit; regre-
siunea înf`]i[`rii, transgresarea speciei
sunt, în viziune popular`, inerente pro-
cesului de primenire spiritual`.
Legenda aceasta a inversat, volu ntar
sau nu, mecanismul celei dintâi relat`ri
scrise despre via]a sfântului. Acest text,
recunoscut de Biserica Ortodox` [i pre-
zentat de sinaxar la data de 9 mai, este
sursa tradi]iei culturale a subiectului în
discu]ie. În opinia clasicistului David
Woods, care a cercetat contextul istoric
al elabor`rii P`timirii Sfântului Hristofor,
hagiografia a fost redactat` în limba
greac`, de episcopul Teofil Indianul, la
jum`tatea veacului IV3. Originalul nu
s-a p`strat, dar, înainte de a disp`rea, a
fost copiat în greac` [i tradus în latin`.
Cele mai vechi exemplare, afirm`
acela[i David Woods, sunt un codice
latin din secolul VIII, conservat la Bi-
blioteca Universit`]ii din Würzburg,
[i unul grecesc din veacul al XI-lea,
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
publicat în volumul I din Analecta Bol-
landiana4. Manuscrisele descendente
ale prototipului cuprind, cu alternan]e
mai mari ori mai mici, povestea unui
soldat originar din nordul Africii, pri-
zonier al armatei imperiale, convertit
la cre[tinism [i martirizat pentru a nu
fi renun]at la propria credin]`. Pân`
aici nimic ie[it din comun în raport cu
alte scrieri hagiografice. Configura]ia
facial` marcheaz` diferen]a, contribu-
ind substan]ial la construc]ia identitar`
a sfântului. Dac` portretul s-ar fi înche-
gat din tr`s`turi fizionomice regulate,
armonioase sau ar fi lipsit din scenariul
narativ, cariera cultural` a osta[ului
nord-african, cre[tinat la Antiohia,
s-ar fi derulat probabil sub auspiciile
anonimatului. Dar hagiograful a avut
grij` s`-l singularizeze pe militarul
capturat, incluzând în primul paragraf
al textului câteva elemente descriptive.
Aceste detalii au ajuns în traducere [i
în vie]ile sfin]ilor de pe la noi. În cea
mai timpurie versiune româneasc` a
hagiografiei lui Hristofor, din culege-
rea mitropolitului Dosoftei, afl`m de
p`timirea unui b`rbat capturat în ]in-
utul misterios al antropofagilor, fiin]`
de o extraordinar` urâ]enie, cu obraz de
câine [i incapabil` de a vorbi5. Personajul
î[i înfioar` semenii, emo]ia dezl`n]uit`
fiind, de aceast` dat`, consecin]a ma-
ximei diformit`]i [i nu, ca în legenda
popular`, a des`vâr[irii fizice. Forma
obrazului [i absen]a graiului sunt
semne evidente ale apartenen]ei la
specia chinocefalilor, fiin]e pe care
imaginarul teratologic antic le-a înzes-
trat cu respectivele atribute6. Avem în
cazul de fa]` un demers antitetic celei-
lalte versiuni. Hristofor este, în prim`
instan]`, alteritatea infernal`, uria[ cu
figur` canin`, ne[tiutor al limbii [i obi-
ceiurilor comunit`]ii în care descinde.
Din momentul convertirii, arhetipul
înnegurat al c`pc`unului se estom-
peaz` pân` la dispari]ie; recuperat din
teritoriul antropofagiei, el va fi înghi]it
de alteritatea diurn`. V`mile marti-
riului [i consecven]a devo]iunii îl vor
propulsa pe tân`rul diform în condi]ia
sfin]eniei. Drumul e lung [i anevoios,
c`ci nu e deloc u[or s` fii posesorul
unui chip teribil de urât [i acesta s`
ajung` agreabil, s` fii b`nuit c` hrana
ta se compune din carne uman` [i s`
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
optezi pentru postul aspru, s` nu po]i
emite decât sunete nearticulate [i s`
te transformi într-un retor de temut,
s` ucizi, pentru ca, în cele din urm`,
s` te la[i ucis. Un proces complicat,
la cap`tul c`ruia fostul canibal î[i va
primi cununa de martir.
Iat` nucleul narativ al p`timirii mu-
cenicului. Aceast` redac]ie hagiogra-
fic` a l`sat urme adânci în iconografia
r`s`ritean`, prin introducerea în artele
vizuale a tipului chinocefal, prezent în
basoreliefuri [i icoane înc` din secolul
VI7. Dar cariera reprezent`rii zoomorfe
se va întrerupe pentru o îndelungat`
perioad`. Între secolele VIII [i XIV,
persecu]ia vizual` îndreptat` spre chi-
pul chinocefal, determinat` de valuri
succesive de furie iconoclast`8, a f`cut
ca multe din imagini s` fie nimicite
sau înlocuite cu unele antropomorfe.
În atmosfera de eclectism cultural din
timpul domina]iei vene]iene asupra
insulelor grece[ti î[i croie[te drum,
din lumea catolic` înspre universul
ortodox, alt` variant`, cea a sfântului
purt`tor de Hristos. Lupta zoomorf/
antropomorf nu se va încheia totu[i
aici; reprezentarea animalier` se va
întoarce timid în secolul al XV-lea9,
pentru a se dezl`n]ui în pictura parie-
tal` din Balcani în veacurile XVII–XIX.
Num`rul mare de fresce din aceast`
epoc` sugereaz` un interes sus]inut
pentru subiect, în ciuda tentativelor
ecleziastice de reducere sau eliminare
iconic`, manifestate consecvent în
Grecia ori Rusia. La mijlocul secolului
al XVIII-lea, Biserica Rus` î[i exprim`
îngrijorarea pentru atrac]ia exercitat`
de astfel de elemente incompatibile cu
dogma cre[tin`. De aceea, mitropolitul
Rostovului, Arsenii Maceevici, mili-
teaz` cu înver[unare pentru substitu-
irea în pictur` a capului de câine cu
unul antropomorf. M`sura, menit` s`
evite orice interpretare nelegitim`, are
repercusiuni asupra iconografiei ulte-
rioare. Dac` în veacurile XVII–XVIII
icoanele ruse[ti cu scene de sinaxar
re]in silueta chinocefalului, mineele
de la începutul secolului al XIX-lea
evoc` un martir antropomorf 10. În
anul 1850, Adolphe-Napoléon Didron
descoper`, în cursul unei c`l`torii
f`cute la Vatopedi, c` monahii athoni]i
au suprimat figura canin`, indigna]i de
naivitatea antecesorilor care accepta-
ser` între zidurile m`n`stirii imaginea.
La o reticen]` similar` asist`m ast`zi în
cadrul edificiilor ortodoxe române[ti,
unde, în ultimul deceniu, cazurile de
v`t`mare iconic` s-au înmul]it. La
Gârla[i (Buz`u), Brani[te (Arge[), Floru
(Olt), chipul de miel al sfântului s-a
antropomorfizat. La Urlueni (Arge[),
reprezentarea n-a mai supravie]uit re-
facerii decorului mural [i Sfântul Hris-
tofor i-a cedat locul în absida nordic`
Sfântului Teodor Tiron.
S` revenim îns` la cele dou`
nara]iuni hagiografice, a diformit`]ii to-
lerabile prin convertire [i a frumuse]ii
insuportabile, pentru c` leg`tura dintre
ele, de[i indirect`, nu poate fi pus`
la îndoial`. Am v`zut deja c` textul
p`timirii s-a reflectat de timpuriu
în pictura mural`. De aici, probabil
în epoca revirimentului iconografic
al temei Sfântului Hristofor, a luat
na[tere legenda despre seduc]ie [i
izb`vire. Cine sunt îns` autorii aces-
tei variante [i de ce au sim]it nevoia
elabor`rii unei noi versiuni? Este di-
ficil de afirmat cu certitudine dac` ei
provin din mediul monastic sau dintre
mireni. Dispari]ia unui num`r mare de
reprezent`ri, metamorfozele faciale su-
ferite de mucenicul zoomorf în frescele
din zona balcanic`, pierderea originalu-
lui grecesc al hagiografiei, interven]iile
traduc`torilor [i copi[tilor succesivi fac
dificil procesul de elucidare a rapor-
tului dintre variantele literare [i cele
iconografice, rela]ie hr`nit` constant
de inser]iile culturii populare.
Este mai probabil îns` ca autorii
legendei s` fi provenit din mediul
monastic. Unii dintre ei, intrând în
contact cu imaginea chinocefalului [i
ne[tiind versiunea canonic`, au creat
o poveste care s` justifice prezen]a în
biseric` a unei f`pturi hibride [i, în
acela[i timp, s` constituie un model de
edificare spiritual` pentru comunitatea
cre[tin`. În egal` m`sur`, autorii ar
fi putut cunoa[te din vie]ile sfin]ilor
traiectoria biografic` a antropofagu-
lui [i ar fi putut dori s` contracareze,
printr-o nara]iune mai apropiat` de
via]a contemplativ`, hagiografia cu
alur` de bestiar. La sfâr[itul anilor ’60,
Leopold von Kretzenbacher atr`gea
aten]ia c`, în nici un caz, legenda nu
ar trebui considerat` un produs al oa-
menilor neinstrui]i11. Pe urmele unui
alt cercet`tor, Franz Spunda, etnologul
austriac vizitase m`n`stirile athonite
Hilandar, Zografu, Dochiaru, dornic s`
afle mai multe detalii despre aceast`
fascinant` istorie. Încerc`rile sale au
e[uat, pentru c`, nota Kretzenbacher,
„se dore[te în mod evident o distan]are
fa]` de o imagine devenit` ast`zi ne-
favorabil`‘‘12. Ipotez` demn` de a fi
luat` în calcul. Oricum, indiferent de
mediul de provenien]` al autorilor,
credem c` aceast` legend` a fost ela-
borat` în spa]iul elen, fiind diseminat`
ulterior în Bulgaria, }`rile Române [i
Rusia. Ce nu se poate deduce înc` este
unde anume pe traseul colport`rii din
Grecia spre Muntenia s-a produs o alt`
muta]ie: capul de câine s-a preschimbat
în cap de miel. Versiunile consemnate
de cei doi cercet`tori austrieci, la care
se adaug` referin]e din iconografia
greac` [i bulgar` citate de istorici de
art` ca Henri Gaidoz, André Grabar,
Zofia Ameisenowa, Gertrud Benker,
Rosa Giorgi, atest` legenda tân`rului
seduc`tor binecuvântat cu un cap de
câine13. Câteva reprezent`ri cu fiziono-
mie incert` exist` [i în cultura greac`,
dar nici unul dintre examinatorii temei
nu vorbe[te despre vreun profil ovin
al sfântului. Pe de alt` parte, colpor-
torii legendei din spa]iul românesc,
chestiona]i asupra identit`]ii muce-
nicului, au indicat în unanimitate
d`ruirea chipului de miel drept recom-
pens` pentru credin]a lui Hristofor.
Op]iunea nu surprinde în nici un fel,
ea decurge din semnifica]iile acestui
animal în cre[tinism. Hristos Se trimite
simbolic pe Sine celui care renun]` la
de[ert`ciunile lumii pentru a se hr`ni
cu iubirea lui Dumnezeu. Tradi]ia
mielului ca animal de sacrificiu este de
sorginte iudaic`14. Evangheliile reiau
[i amplific` imaginea vetero-testamen-
tar` a f`pturii supuse, t`cute, duse la
t`iere pentru salvarea turmei: „ca un
miel spre junghiere s-a dus [i ca o oaie
f`r` de glas înaintea celor ce o tund,
a[a nu {i-a deschis gura Sa‘‘ (Isaia 53:
7). Ioan Botez`torul este deseori numit
Agniferus, în amintirea momentului
când Iisus se apropie de el [i cere s` fie
botezat asemeni celor mul]i: „Iat` Mie-
lul lui Dumnezeu, Cel ce ridic` p`catul
lumii‘‘ (Ioan 1: 29). Lupta împotriva
R`ului se poart` pe t`râmul umilin]ei
[i d`ruirii; agresivitatea este anihilat`
pentru c` nu i se r`spunde. Docilitatea
animalului, absen]a ripostei fac din
miel un biruitor prin blânde]e. Moartea
înfrânt` prin iubire [i sacrificiu, trans-
format` în Înviere.
O semantic` oportun` actului
comis de tân`rul cel frumos; ea explic`
preferin]a zugravilor [i comanditarilor
din }`rile Române pentru varianta
sfântului cu chip de miel. Pentru c` acesta
este tipul de reprezentare vizual` privi-
legiat în cultura român`. Din cele 120
de exemplare iconografice identificate
pân` în prezent în pictura mural`, circa
50 se înscriu în categoria men]ionat`.
S` re]inem c` toate celelalte alc`tuiesc
[apte categorii morfologice, fapt care
atest` preeminen]a nara]iunii despre
ispitire în mentalul colectiv. Cea mai
veche reprezentare a sfântului cu chip
de miel este cea de la Schitul P`pu[a
(Vâlcea). Situat` pe un deal, în apropi-
erea M`n`stirii Bistri]a, biserica a fost
zugr`vit` în 1712 de Hranite, Teodosie
[i Iosif, pictori din {coala de la Hurezi,
care semnaser`, în 1703, al`turi de
Andrei [i {tefan, fresca bisericii mari a
M`n`stirii Polovragi. Hristofor cu chip
de miel î[i face, a[adar, apari]ia în }ara
Româneasc` în atmosfer` monastic`.
Din cursul aceluia[i veac dateaz` [i
imaginile din bolni]a m`n`stirii Polo-
vragi (1738), Câmpulung-Olari (1772),
Câmpulung-Marina [i Glâmbocata-
Deal (Arge[). Aparent pu]ine, ele se
vor înmul]i în veacul urm`tor, când se
constat` o predilec]ie pentru aceast`
variant`. Frecven]a mare a modelului
se poate explica prin locul de proveni-
en]` al zugravilor din secolul al XIX-lea,
dar [i prin mediul în care ace[tia î[i
desf`[oar` activitatea, în bun` m`sur`
circumscris comunit`]ii rurale. Din
rândurile lor sunt aceia care au optat
pentru versiunea popular`. Sfântul
pentru care frumuse]ea se dovede[te
a fi insuportabil` se insinueaz`, dup`
anul 1800, într-un lung [ir de biserici:
la Padina, Vâlcea (1812), Vine]i, Olt
(1814–1817), L`po[el, Prahova (1823),
Bude[ti, Vâlcea (1825), Ur[i, Olt (1826),
Domne[tii de Sus, Arge[ (1828), Schitul
Crasna, Prahova (1834).
Pe zidurile loca[urilor de cult se în-
frunt` cele dou` imagini, fiecare ducând
pe umeri povestea cu în]elesurile ei.
Polaritatea morfologiei animaliere este
sintetizat` tot de Evanghelii, în episodul
în care Iisus le încredin]eaz` apostolilor
misiunea de a r`spândi pretutindeni
Cuvântul Domnului: „Merge]i: iat`, Eu
v` trimit ca pe ni[te miei în mijlocul
lupilor‘‘ (Luca 10: 3). Cum se poate salva
un miel ajuns în haita de lupi? Îm-
blânzind carnasierele, domesticindu-le.
Mielul dominând lupul, regimul diurn
împotriva celui nocturn.
Legenda popular` continu` s` fie
difuzat` [i la începutul secolului XXI,
în Oltenia, Muntenia [i Transilvania.
Dar [i literatura de specialitate au-
tohton` o re]ine în dou` studii din
perioada interbelic`, ambele datora-
te Mariei Golescu. Autoarea semna-
leaz` circula]ia simultan` a nara]iunii
cu reprezent`rile vizuale. De altfel,
[i ast`zi, în a[ez`rile unde ne-a fost
povestit` – la Ducule[ti [i Hârse[ti-
33
Arge[, Giule[ti-Vâlcea, R`[inari-Sibiu,
la M`n`stirea C`ld`ru[ani-Ilfov sau
la Târgovi[te –, cunoa[terea ei este
motivat` de confruntarea localnicilor
cu imaginile Sfântului Hristofor din
bisericile parohiale15.
Unii din pictorii secolului XIX se
simt datori s` noteze, al`turi de ima-
gine, [i un rezumat al legendei. În
articolul „Sfântul cu cap de câine‘‘
din Convorbiri literare, Maria Golescu
reproduce un astfel de text, descoperit
în biserica satului Turce[ti (Vâlcea):
„Acest sfânt au fost încuviin]at foarte
cu frumuse]ea chipului [i o cocoan`,
îndemnând-o diavolul spre desfrâu, au
trimes arga]ii s`-l aduc`, [i el, p`zindu-
STUDIU
[i fecioria curat`, s-au rugat lui Dumne-
zeu s`-[i schimbe chipul [i s-au plinit
rug`ciunea [i au r`mas sfânt‘‘16.
Imaginea sfântului, înc` prezent`
în cadrul parietal al edificiului, nu
mai este înso]it` ast`zi de inscrip]ie,
disp`rut`, probabil, la sfâr[itul secolu-
lui trecut, odat` cu refacerea picturii.
Sacrificarea textului înseamn` totodat`
suprimarea cheii de lectur`, oferit`, e
drept, specialistului ori cunosc`torilor
alfabetului chirilic.
La câ]iva ani dup` articolul din Con-
vorbiri literare, Maria Golescu revine
asupra subiectului, în textul consacrat
bisericii Adormirea Maicii Domnului
din Bude[ti. De aceast` dat`, autoarea
îl rezum` aproximativ în acela[i fel în
care circul` ast`zi: „În tind` e înf`]i[at
[i Sf. Hristofor, cel cu capul de câine,
tân`rul atât de frumos, care, dup` le-
genda popular`, s-a rugat s` i se schimbe
chipul, pentru a nu ispiti [i a nu fi ispitit‘‘17.
Unica diferen]` este dat` de men]iunea
din articol a capului de câine, îns`
consider`m c` acesta este mai degrab`
rezultatul erudi]iei autoarei, care con-
sultase mineele, decât interven]ia
povestitorilor.
Monstruozitatea ca ofrand` adus`
iubirii divine [i dorin]a de recluziune
a sfântului n-au r`mas f`r` consecin]e
asupra audien]ei. Jertfa estetic` pare
inacceptabil` nu doar laicilor, ci [i
unor reprezentan]i ai cinului monahal.
Cu ani în urm`, la M`n`stirea Cozia,
o c`lug`ri]` de 70 de ani î[i exprima
necontenit durerea pentru acest sacri-
ficiu fizionomic. Solicitarea îi ap`rea
de neimaginat chiar [i pentru un sfânt,
iar consternarea [i-o rostea printr-o
interoga]ie repetat` ca o litanie: „De ce
Sfinte, de ce?‘‘
Poate c` Hristofor i-ar fi r`spuns c`
dragostea p`mânteasc` nu astâmp`r`
setea deplin`t`]ii. C` iubirea lui Dum-
nezeu este singura pasiune care nu-i
las` „pe cei îndr`gosti]i s` fie ai lor, ci ai
celor de care sunt îndr`gosti]i‘‘18. C`tre
aceast` form` de dragoste aspir` acest
b`rbat când solicit` anularea propriei
frumuse]i fizice.
La prima vedere, cererea de trans-
formare creeaz` impresia de instituire
a unui demers antitetic hagiografiei.
Dac` în textul canonic barbarul „ne-
putând gr`i omené[te‘‘19 se roag` s`
primeasc` glas, în legenda popular`
tân`rul frumos se îndep`rteaz` prin îm-
plinirea rug`ciunii de condi]ia uman`.
Se îndep`rteaz` numai formal, c`ci [i
trecerea de la monstruos la umanitate
(chinocefalul devenit retor) [i cea de la
umanitate la monstruos (tân`rul ajuns
pe jum`tate miel, adic` o fiin]` hibrid`)
converg în finalitatea sfin]eniei: evada-
rea definitiv` din p`cat.

34
Legenda Sfântului Hristofor, atât de
îndr`git` în Oltenia [i Muntenia, s-a
intersectat, în acela[i plin de surprize
secol al XIX-lea, [i cu alte hagiografii.
În r`spunsurile la chestionarele tri-
mise prin ]ar`, Nicolae Densu[ianu
înregistreaz` m`rturia unui informator
despre iconografia bisericii din Sibiciu:
„Sf´ântul¨ Crisostom este zugr`vit în
biserica satului ca om cu bot de oaie‘‘20.
Nu este vorba de Ioan Hrisostom, cum
s-ar putea crede, ci de sfântul cu chip de
miel. Informatorul a indicat povestea
vie]ii sale în variant` popular`, fapt
care contribuie înc` o dat` la dezam-
biguizarea identit`]ii. Vizitând în anul
2001 biserica satului Sibiciu de Sus
STUDIU
am putut observa ultimele r`m`[i]e
cromatice de pe fa]ada vestic` a mo-
numentului. Se mai puteau distinge
la acea dat`, de o parte [i de alta a u[ii
de la intrare, siluetele Sfântului Hris-
tofor: la stânga, în ipostaza acreditat`
de Legenda Aurea, la dreapta, în cea
zoomorf`. F`r` îndoial`, similitudinile
fonice Hristofor/Hrisostom constituie
unul din motivele care au condus la
producerea contamin`rii celor doi
sfin]i. Metamorfoza fizionomic` a fost
dublat` de una nominal`.
Sfântul Mucenic Hristofor - Crasna, Prahova 1834
Întrep`trunderea hagiografiei lui
Hristofor cu cea a Sfântului Ioan Gur`
de Aur a dat na[tere în Muntenia
legendei Sfântului Ioan-cap de oaie:
„Sf´ântul¨ Ion, voinic, frumos [i s`rac
s-a îndr`gostit de o femeie. Ea l-a che-
mat s` vie noaptea c`-i va da ce cere. De
nu, va fi vai de el. Sf´ântul¨ s-a rugat lui
Dumnezeu s`-l fac` urât, ca s`-l scape
de p`cat. Dumnezeu l-a înv`]at s`-[i
taie capul. S-a pomenit în loc cu un cap
de oaie. V`zându-l, femeia s-a speriat [i
l-a gonit‘‘21.
În dezvoltarea variantei, un rol
decisiv l-au avut elementele folclorice
privitoare la descoperirea capului
Sfântului Ioan Botez`torul: „Dumne-
zeu l-a f`cut sfânt. Capul lui adev`rat
[i frumos a fost g`sit mai târziu, drept
care se [i s`rb`tore[te «Aflarea capului
Sfântului Ion»„22.
Poate c` episodul decapit`rii
Înaintemerg`torului [i imaginile cefalo-
fore ale altor mucenici, ilustrate adesea
în pridvoarele bisericilor din veacurile
XVIII–XIX, au intensificat credin]a în sa-
crificiul tân`rului Hristofor (confundat
cu cei doi sfin]i cu numele de Ioan).
Legenda popular` a tân`rului despu-
iat de frumuse]e rimeaz` cu numele pri-
mit prin botez. Dac` în mucenicie sfân-
tul renun]` la un nume propriu pentru
unul teofanic, în legend` el abdic` de la
kalós în favoarea lui agapis, alegând s`
tr`iasc` în umbra Celui Uns.
Deformarea voluntar` a chipului/
trupului se întâlne[te [i în alte câteva
secven]e de hagiografie popular`. Deo-
potriv` în cre[tinismul ortodox [i în cel
romano-catolic se înregistreaz` un filon
concentrat asupra v`t`m`rii frumuse]ii
ca modalitate singular` de mântuire.
În spatele acestui reflex mental exist`
o percep]ie simplificatoare care a[az`
în opozi]ie ireconciliabil` sufletul cu
trupul. O reg`sim [i în literatura de
gen canonic` [i, cu atât mai mult, în
hagiografia popular`. Eliberarea din
trupul imaginat ca o temni]` este un
deziderat constant al celui ce s-a con-
sacrat existen]ei ascetice. În vie]ile de
sfin]i, majoritatea personajelor pentru
care frumuse]ea fizic` echivaleaz` cu
damnarea pare s` fie de sex feminin. Cu
gândul la mântuire, eroinele hagiogra-
fiei recurg la solu]ii extreme pentru a-[i
pierde nurii, astfel încât orice încercare
de a le sustrage uniunii mistice este, de
la bun început, destinat` e[ecului. În
folclorul românesc, Sfânta Varvara, ad-
mirat` de vizitiul Sava în timp ce ]ese,
î[i scoate ochii cu suveica; frumuse]ea
[i, implicit, tenta]ia dispar aproape in-
stantaneu. La o strategie asem`n`toare
recurge Muceni]a Paraschevì din
folclorul grec: ea î[i smulge ochii [i
îi d`ruie[te b`rbatului îndr`gostit de
ea, convins` fiind c` slu]enia o va face
indezirabil`23.
În cultura occidental`, dou` per-
sonaje feminine din sanctoralul po-
pular francez, Enimie [i Néomaye, se
împotrivesc c`s`toriei silnice decise
de p`rin]i, invocând în sprijinul lor
gra]ia divin`. Solu]ia este pentru cea
dintâi contaminarea cu lepr`, pentru
cea de-a doua dobândirea unei labe
de gâsc`24. Paradigma v`t`m`rii cor-
porale se completeaz` cu Wilgefortis,
sfânt` a c`rei istoricitate a fost intens
contestat`, fapt soldat cu eliminarea
ei din calendarul romano-catolic. Din-
tre toate nara]iunile de acest tip, cea
având-o ca protagonist` pe Wilgefortis
se apropie cel mai mult de povestea lui
Hristofor. Fiic` a regelui Portugaliei, ea
este ucis` de propriul p`rinte, în fa]a
c`ruia se face vinovat` de a fi refuzat o
alian]` matrimonial` cu regele Siciliei.
Fecioara revendic` stigmatizarea fizi-
onomic` pentru a-[i îndep`rta preten-
dentul. R`spunsul divin nu se las` mult
a[teptat: Wilgefortis cap`t` o barb` ce-i
încarcereaz` definitiv frumuse]ea. Ca
în orice crea]ie popular`, principiul si-
metriei func]ioneaz` irepro[abil: osân-
da patern` este direct propor]ional` cu
transformarea suferit`. Wilgefortis va
sfâr[i crucificat`, un sacrificiu asumat
dup` modelul Mirelui Celest25.
Wilgefortis, Hristofor. Fecioara cu
barb`, sfântul cu chip de miel. Sau
de câine. F`pturi care-[i a[az` deli-
berat frumuse]ea între paranteze, cu
speran]a c` suspendarea genului va
veni odat` cu mutilarea. În mecanis-
mele mentalului popular, interven]ia
asupra c`rnii e reparatorie [i ea precede
chirurgia estetic` a spiritului.
Chip desfigurat [i trup urâ]it asist`
luarea în greutate a sufletului.
l Angeles, 2003, p. 10.
1 Sfântul Hristofor a fost martirizat în
anul 308, la Antiohia, în timpul cezarului
Maximinus Daia. Clasicistului irlandez David
Woods îi revine meritul de a fi demonstrat,
pe baza documentelor istorice [i a versiunilor
hagiografice din greac` [i latin`, c` plasarea
persecu]iei în vremea lui Traianus Decius
este inexact`; a se vedea studiul „St. Christo-
pher, bishop Peter of Attalia and the Cohors
Marmaritarum: a fresh examination‘‘, în Vi-
giliae Christianae, nr. 48/1994, pp. 170–186.
2 Clasificarea iconografiei Sfântului
Hristofor a presupus, în afara consult`rii
bibliografiei de specialitate, cercet`ri între-
prinse pe teritoriul românesc [i în Europa
central` [i de vest. Pentru iconografia au-
tohton`, cercetarea a fost efectuat` în inter-
valul august 2000–iunie 2008, în cca 900 de
biserici ortodoxe din secolele XVII-XIX. În
cadrul edificiilor men]ionate am identificat
120 de reprezent`ri, acoperind toate cele 8
tipuri. Pentru celelalte variante iconografice,
nediscutate în studiul de fa]`, vezi „The Life
of Saint Christopher or On a Journey from
Bestiality to Holiness‘‘, în Colloquia. Journal
of Central European History, Cluj-Napoca, XII,
nr. 1–2/2005, pp. 108–134; „A sacred voyage to
the East and the West. The birth of St. Christo-
pher’s cult and hagiography‘‘, în Synthesis, Ed.
Academiei, Bucure[ti, nr. XXXI–XXXIII/2004–
2006, pp. 63–72.
3 David Woods, „The Origin of the cult of
St. Christopher‘‘, pe site-ul The Military Mar-
tyrs, www.ucc.ie/milmart
4 David Gordon White, Myths of the Dog-
man, The University of Chicago Press, Chica-
go & London, 1991, p. 224; Analecta Bollandi-
ana, vol. I, 1882, p. 122.
5 „Un c`pcâne ce m`nânc` oameni‘‘,
vezi Dosoftei, Via]a [i petrécerea svin]ilor, Ia[i,
1682–1686, f. 438r.
6 Claude Lecouteux, Les monstres dans la
pensée médiévale européenne, PUF, Paris, 1999,
p. 203.
7 Vezi relieful de sec. VI expus în albumul
lui Kosta Balabanov, Ikone iz Makedonije, Za-
greb, 1987, fig. 7.
8 Cf. Zofia Ameisenowa, „Animal-headed
gods, evangelists, saints and righteous men‘‘,
în Journal of the Warburg and Courtauld Insti-
tutes, London, vol. 12, 1949, p. 43.
9 André Grabar, La peinture religieuse en
Bulgarie, Librairie Orientaliste Paul Geuthner,
Paris, 1928, p. 280 [i Gertrud Benker, Chris-
tophorus. Legende. Verehtung. Symbol, Georg
D.W. Callwey, München, 1975.
10 Henri Gaidoz, „Saint Christophe à tête
de chien: en Irlande et en Russie‘‘, Mémoires
de la Société Nationale des Antiquaries de France
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
76, 1924, p. 200; Zofia Ameisenowa, op. cit., p.
45. În expozi]ia temporar` de icoane ruse[ti,
deschis` în august 2005, la Salzburg, am pu-
tut vedea transpunerea vizual` a unui minei
pe luna mai, pictat în jurul anului 1800 de un
artist moscovit. Hristofor nu se mai deosebea
cu nimic de ceilal]i sfin]i printre care figura.
11 Leopold von Kretzenbacher, Ky-
nokephale Dämonen südosteuropäicher Volks-
dichtung; vergleichende Studien zu Mythen,
Sagen, Maskenbränchen um kynokephaloi, Wer-
wölfe und südslawiche Pesoglavci, R. Trofenik,
München, 1968, p. 62.
12 Ibidem. A se vedea de asemenea Franz
Spunda, Legenden und Fresken vom Berg Athos,
J.F. Steinkopf, Stuttgart, 1962, p. 51.
13 Vezi Henri Gaidoz, op. cit., pp. 192–218;
André Grabar, op. cit., p. 280; Zofia Ameise-
nowa, op. cit., pp. 43–45; Walter Loeschcke,
„Sanctus Christophorus Canineus‘‘, în Edwin
Redslob zum 70 Geburtstag. Eine Festgabe, Ber-
lin, 1954; Gertrud Benker, op. cit.; Rosa Giorgi,
Saints in art, engl. transl. Thomas Michael
Hartmann, The J. Paul Getty Museum, Los
14 Frédérick Tristan, Primele imagini
cre[tine. De la simbol la icoan` – secolele II–VI,
trad. de Elena Buculei [i Ana Boro[, Meridi-
ane, Bucure[ti, 2002, p. 100.
15 Legenda a fost consemnat` în au-
gust 2003 (la Ducule[ti), în aprilie 2005
(la Giule[ti), în mai 2005 (la M`n`stirea
C`ld`ru[ani), iunie 2005 (la R`[inari [i
Hârse[ti), aprilie 2007 (Târgovi[te) în preajma
bisericilor în care sfântul are cap de miel. În
trei cazuri, performerii au fost femei, în vârst`
de peste 60 de ani, care îngrijeau de biseric`.
În celelalte împrejur`ri, legenda ne-a fost re-
latat` de reprezenta]i ai clerului (doi preo]i
de mir [i un c`lug`r). Tot un monah ne-a
povestit-o, în august 2000, la M`n`stirea Co-
zia (unde sfântul nu este reprezentat). Pentru
prima dat` am ascultat-o îns` în 1999, poves-
tit` de poetul Ion Mircea.
16 Maria Golescu, „Sfântul cu cap de
câine‘‘, în Convorbiri literare, nr./ian.–feb.
1935, p. 34.
17 Idem, „Biserica din Bude[ti (B`beni-
Olte], jud. Vâlcea)‘‘, în Arhivele Olteniei, anul
XVIII, nr. 101–103, ian.–iun. 1939, p. 93.
18 Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere
complete, trad., introd., note de Dumitru
St`niloae, Paideia, Bucure[ti, 1996, ed. îngr.
de Constan]a Costea, p. 150.
19 Dosoftei, op. cit., f. 438r.
20 „R`spunsuri la chestionarele lui Nico-
lae Densu[ianu‘‘, apud Tony Brill, Tipologia
legendei populare române[ti, Saeculum I.O.,
Bucure[ti, 2006, vol. II, p. 198.
21 Ibidem.
22 Ibidem, p. 229.
23 Episodul din via]a Sfintei Varvara nu
figureaz` în literatura hagiografic` oficial`.
Versiunea a fost culeas` în jude]ul Boto[ani,
la începutul sec. XX, de Elena Niculi]` Voron-
ca [i publicat` ulterior în vol. 2 din Studii în
folclor. Apud Tony Brill, op. cit., p. 198. Nici în
cazul Muceni]ei Paraschevì, textul hagiografic
nu vorbe[te despre mutilarea eroinei; legenda
circul` îns` pe cale oral` în comunit`]ile din
preajma M`n`stirii Sf. Paraschevi din Grecia.
Îi mul]umesc lui Drago[ Bogdan pentru a
mi-o fi semnalat imediat ce i-a fost relatat`, în
vara anului 2006.
24 Philippe Walter, Mythologie chrétienne.
Fêtes, rites et mythes du Moyen Âge, Imago, Par-
is, 2003, p. 92.
25 Vezi Ilse E. Friesen, „Saints as helpers
in dying: the hairy Holy Women Mary Mag-
dalene, Mary of Egypt, and Wilgefortis in
the iconography of the Late Middle Ages‘‘, în
Edelgard E. Du Bruck, Barbara I. Gusick ed.,
Death and Dying in the Middle Ages, Peter Lang
Publishing, New York, 1999, pp. 243–247. j
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
35

Ortodoxie [i politic` (II)

ISTORIE TEOLOGIC~
Sinodul de la Târgovi[te (ianuarie 1659)

„Citind, îndrepta]i via]a voastr`‘‘ fundamental`. Pentru voievodul c`rora li s-a dat acest lucru de c`tre împotriva Por]ii aproape imediat ce
{tefan al Ungrovlahiei, predoslovia valah, calvinii [i luteranii apar]in mântuitorul nostru Iisus Hristos‘‘. urc` pe tron? Cum pot fi reduse la
la Îndreptarea legii, 1652 tagmei schismaticilor. Salvarea nu le Abaterile, se subîn]elege, vor fi aspru un numitor comun fapte precum
este a priori refuzat`. Înstr`inarea lor pedepsite. „promovarea unor planuri privitoare
Fruntariile nu e deplin`, pun]i continuând s` îi Cu toate acestea, ighemonul se la unirea R`s`ritului cu Scaunul
dreptei credin]e lege de credincio[ii autentici. Pentru dovede[te insensibil la avertismente [i roman‘‘3 [i patronarea unui sinod
teologii grupa]i în jurul patriarhului, amenin]`ri. R`spunde polemic, punct ortodox, mersul constant la biseric` [i
C` despre stabilirea frontierelor dimpotriv`, urma[ii lui Luther [i ai cu punct, scrisorilor patriarhale. m`cel`rirea f`r` mil` a du[manilor?
dreptei credin]e e vorba, o dovede[te lui Calvin nu mai au nici o speran]`. Citeaz` pe larg din Sfin]ii P`rin]i. Desigur, nu e acum momentul pentru
înver[unarea cu care se discut` Complet deraia]i de pe calea cea Vorbe[te de datini [i de con[tiin]a o analiz` detaliat` a evenimentelor
problema statutului botezului dreapt`, ei sunt damna]i pe vecie. sa împ`cat`. Comportamentul, s-o petrecute în Valahia între 1658 [i
protestant [i insisten]a cu care se E de la sine în]eles c` în viziunea recunoa[tem, e neobi[nuit. E legitim, 16604. Câteva preciz`ri se impun
invoc` Prima scrisoare canonic` a lui Partenie [i a lui Meletie trasarea deci, s` ne întreb`m ce anume îl totu[i în leg`tur` cu sinodul de la
Sfântului Vasile cel Mare c`tre Amfilohie liniei de demarca]ie între adev`r [i motiveaz`. Târgovi[te.
(Epistola 188). minciun` constituie sarcina patriarhiei E uimitor cât sunt de împ`r]ite [i Prima vizeaz` adaptarea deciziilor
S` m` explic. A[a cum am v`zut, ecumenice. Greu câ[tigat, acest subiective opiniile în ceea ce-l prive[te luate la realit`]ile locului. {tim, din
Mihnea al III-lea [i apropia]ii s`i privilegiu merita ap`rat din r`sputeri. pe Mihnea al III-lea. Miron Costin, m`rturiile c`l`torilor str`ini, din
aleg s` accepte amintitul botez. Ca de obicei, pasaje din Vechiul înrudit cu Cantacuzinii persecuta]i de documentele interne p`strate [i din
Motivul? „Calvino-Luteranii cred Testament se v`d transformate în domn în a doua jum`tate a domniei, îl coresponden]a ierarhilor, cât de multe
în Sfânta Treime [i sunt boteza]i arme. Lui Mihnea îi sunt amintite consider` „om f`r` de nice o fric` spre [i acute erau relele care m`cinau
întru numele Sfintei Treimi [i n-au „cuvintele pe care Zaharia [i preo]ii Dumnedz`u, f`r` nice un teméiu, tiran Biserica timpului. C`s`toria era, se
pref`cut taina câtu[ de pu]in‘‘. Trebuie care erau împreun` cu el le-au direptu fantastic, adec` buiguitoriu în pare, mai degrab` un contract natural
deci ca botezul lor – similar celui al spus c`tre împ`ratul Ozia când s-a gânduri‘‘. Dositei al Ierusalimului, decât o Tain`5. Divor]ul era acordat
profanilor la vreme de nevoie – s` repezit s` t`mâieze: Nu ]i-e dat ]ie, care nu-l avea nici el la inim`, îl acuz` „pentru cel mai neînsemnat cuvânt‘‘
fie recunoscut, „mai ales c` marele Ozia, s` t`mâiezi lui Dumnezeu‘‘2. c` „socotea s`-i înving` pe otomani, s` [i pe bani. De[i interzise de lege, a
Vasilie a primit botezul celor zi[i Ini]iativele voievodului sunt astfel nimiceasc` el, nebunul, împ`r`]ia lor treia [i a patra unire erau endemice.
catari în Asia, într-un oarecare chip [i relegate – dup` un model bine [i s` devin` împ`rat‘‘. Doar patriarhul Educa]ia [i implicarea preo]ilor în
socoteal` [i cu oarecare indulgen]`‘‘. rodat în Occidentul latin, dar pu]in Macarie ibn al-Za‛īm al Antiohiei îl via]a comunit`]ilor lor l`sau [i ele
Ierarhii aduna]i la Constantinopol caracteristic lumii bizantine – în zona socoate „om curat, virtuos, milostiv [i de dorit; „barbaria lor e complet`‘‘,
contest` îns` logica demonstra]iei. crepuscular` a transgresiunii legilor drept‘‘, [i asta fiindc` era unul dintre estimeaz` Matei al Mirelor. Cât despre
Calvinii, subliniaz` ei, nu cunosc sfinte, a blasfemiei [i sacrilegiului. colaboratorii s`i apropia]i. moravurile monahale, e cunoscut`
preo]ia. În consecin]`, botezul lor nu Lec]ia primit` de voievod, simbolic, Pe asemenea nisipuri mi[c`toare m`rturia episcopului misionar catolic
e deloc asem`n`tor botezului f`cut în chiar Duminica Ortodoxiei, e foarte se construie[te anevoie. De unde vine Petru Bogdan (Pietro Deodato) Bakšić:
la ananghie. În plus, paralela dintre dur`. „Nu e propriu împ`ra]ilor laici Mihnea? Cum e posibil ca un individ „Egumenii sau stare]ii lor umbl` în
catari [i protestan]ii de secol XVII e (…) nici s` lege [i nici s` dezlege crescut ani de zile în anturajul lui tr`suri, îmbr`ca]i în m`tase, încât par
for]at`. p`catele oamenilor, ci acelora Koca Ken’an Pa[a s` se r`zvr`teasc` tot atâ]ia boieri… În m`n`stiri, ]iganii
Diferen]ele semnificative de
interpretare î[i g`sesc explica]ia prin
recursul la textul original1. Pe urmele
„celor vechi‘‘, Sfântul Vasile traseaz`
acolo o linie foarte clar` de demarca]ie
între adun`ri ilegale, schisme [i erezii.
Primele includ „partidele formate
de preo]i sau de episcopi nesupu[i,
precum [i de mireni nedisciplina]i‘‘.
Schismele sunt „forma]iile celor care
s-au îndep`rtat pentru anumite
motive de ordin administrativ,
bisericesc sau din pricina unor
probleme care s-ar fi putut rezolva
dac` ar fi existat o în]elegere
reciproc`‘‘. Ereziile denumesc
„grup`rile celor care s-au lep`dat [i
s-au înstr`inat cu totul de credin]`‘‘.
B`trânii, î[i urmeaz` capadocianul
firul argument`rii, „au hot`rât s`
resping` cu totul botezul ereticilor,
în schimb s`-l recunoasc` pe al
schismaticilor, ace[tia fiind oameni
care se mai afl` înc` în Biseric`‘‘.
Cât despre cei din adun`rile ilegale,
conchide el, trebuie primi]i iar`[i în
Biseric`, „dac` se îndrepteaz`
printr-o poc`in]` apreciabil` [i
printr-o întoarcere real`‘‘.
Iat`, a[adar, în ce const` deosebirea Biblioteca Universit`]ii din Leyda, 1610

36
fac tot: ar`, sap`, muncesc [i p`zesc
vitele [i tot ce trebuie f`cut fac, chiar
[i ]ig`ncile umbl` prin m`n`stire
[i muncesc, fac pâine, spal` vasele,
m`tur`, mulg vacile [i fac tot ce
trebuie f`cut într-o cas`‘‘ (∫ 1640)6.
ISTORIE TEOLOGIC~
Au existat îns` [i min]i lucide care
au în]eles gravitatea problemelor. „În
întreaga mea ]ar` e foame [i sete, nu
îns` de pâine [i ap`, ci, dup` Prooroc,
de hran` [i ad`pare sufleteasc`‘‘,
spune la 1635, cu triste]e în suflet,
voievodul Matei Basarab. În replic`,
mitropoli]ii Teofil (1637–1648)
[i {tefan (1648–1653; 1655–1668)
declan[eaz` un vast program de
redresare „cultural`, religioas` [i
etic`‘‘ general`. Se ridic` biserici
noi [i se repar` altele vechi. Se
reorganizeaz` înv`]`mântul monastic.
Se înfiin]eaz`, sub conducerea vechii
noastre cuno[tin]e Pantelimon
(Paisie) Ligaridis, o [coal` cu predare
în greac` [i latin`. Se tip`resc c`r]i
BAR ms. rom. 1790, f. 68r – Liturghia Sf. Vasile cel Mare:
„(…) be]i dintru acesta to]i, acesta este sângele Meu, al Legii celei noi,
Care pentru voi [i pentru mul]i se vars`, spre iertarea p`catelor‘‘.
destinate cultului, multe cu indica]iile
tipiconale în limba poporului,
pentru a putea fi în]elese mai bine de
ofician]i. Se traduce pe române[te [i
se public` monumentalul cod juridic
cunoscut sub numele de Îndreptarea
legii, „pentru ca s` se îndrepteze
neamul ]`rii noastre‘‘7.
S-a crezut c` întreruperea, în 1652,
a activit`]ii editoriale marcheaz`
sfâr[itul ini]iativei. Câteva manuscrise
din colec]iile Bibliotecii Academiei
Române demonstreaz` contrariul.
Superb ilustratul ms. rom. 1790 e, de
pild`, rodul inten]iei ferme a sus-
amintitului {tefan „de a alc`tui un
Slujebnic arhieresc ad-hoc, care s`
reuneasc` [i tradi]ia greac` [i pe cea
slav` al`turi de o practic` na]ional`
pe care o va reforma‘‘8. Departe de a
fi luat sfâr[it, ac]iunea de primenire
spiritual` continu`.
Convocarea sinodului din
ianuarie 1659 se înscrie perfect,
cred, în acest program înnoitor. Ea
e [i o expresie a asum`rii de c`tre
Mitropolia din Târgovi[te a unui
statut aparte – acela de „mam` a
tuturor bisericilor‘‘9. Altfel spus,
unele dintre prevederile conciliare
]in cont [i de situa]ia religioas` a
românilor din Transilvania. Se prea
poate, de exemplu, ca acceptarea
validit`]ii botezului protestant s` se
datoreze „fenomenului de rebotezare
ce cunoscuse o oarecare amploare‘‘ în
vremea lui Matei Basarab10. Se poate
totu[i ca hot`rârea s` fi fost luat`
cu gândul la recâ[tigarea pozi]iilor
pierdute de ortodoc[i dincolo de
mun]i – „pentru ca s` se atrag` unii
ca ace[tia la ortodoxie [i s` nu-i
resping` definitiv de la mila Bisericii‘‘.
Argumente în favoarea acestei
ipoteze nu lipsesc. Pe de o parte, sunt
cunoscute încerc`rile lui Mihnea al
III-lea de a ob]ine din partea Por]ii
permisiunea s`-[i extind` autoritatea
m`car asupra Ardealului, dac` nu [i a
Moldovei11. Pe de alt` parte, climatul
cultural efervescent [i cosmopolit
de la curtea domneasc` încurajeaz`
asemenea proiecte12; Ligaridis însu[i
compune aici patru „înv`]`turi‘‘
adresate „calvino-luterani[tilor
români din Transilvania‘‘13.
Ortodoxie [i politic`
Probabil la îndemnul [i cu ajutorul
înv`]atului grec din Chios îi scrie
voievodul lui Partenie al IV-lea. O
face cu demnitate, nu neap`rat din
oportunism, sete de legitimitate sau
orgoliu nem`surat, ci ca o consecin]`
fireasc` a caracterului puterii sale
mo[tenite de la „str`mo[i‘‘14. O
spune chiar el, de la bun început, [i o
confirm` portretul votiv din biserica
de la B`l`ne[ti-Râme[ti, în care e
pictat al`turi de mitropolitul s`u.
Neîndoios, mesagerii îns`rcina]i
cu înmânarea epistolei din 21
ianuarie vor fi avut [i misiunea de
a testa receptivitatea patriarhului
la proiectele de r`scoal` otoman`
ce se urzeau la nordul Dun`rii de
Jos; în caz contrar, documentul ar
fi r`mas unul de uz intern, a[a cum
au r`mas actele prin care Miron
Barnovschi reglementa via]a de ob[te
a m`n`stirilor Dragomirna, Sucevi]a
[i Hangul.
Numai c` la Constantinopol e înc`
dureroas` amintirea execut`rii prin
spânzurare, pe motiv de colaborare
cu ]arul rus, a lui Partenie al III-
lea. În plus, pe fondul ac]iunilor
concertate menite s` neutralizeze
efectele ac]iunilor marelui Chiril
Lukaris, discursul Marii Biserici se
radicalizase. Numai noi de]inem
monopolul definirii ortodoxiei, repet`
f`r` încetare teologi precum Meletie
Syrigos sau Dositei al Ierusalimului.
Factorul politic, c`ruia „patriarhul
calvin‘‘ îi deschisese larg por]ile, nu
are a se amesteca în afacerile noastre.
În pofida acestor m`suri energice,
„r`ul‘‘ a continuat s` se extind`.
Mihnea e repede asasinat, în
împrejur`ri la fel de crepusculare ca
via]a pe care o avusese. Paisie Ligaridis
î[i salveaz` îns` – a câta oar`?
– pielea. În prim`vara anului 1662
e deja la Moscova. Cu o erudi]ie [i o
versatilitate de mult vestite, el sus]ine
f`r` încetare ideea suveranului
uns de Dumnezeu care are dreptul
de a desemna atât patriarhul cât [i
episcopii, dup` bunul s`u plac. Patru
ani mai târziu, îl întâlnim conducând
lucr`rile sinodului întrunit la porunca
lui Alexei Mihailovici pentru a-l
depune pe Nikon. Imixtiunea puterii
laice în things ecclesiastical devine
implacabil`.
M` opresc aici, cu speran]a c` voi
reu[i s` transform cândva prezentul
studiu într-o carte. Ar fi p`cat, totu[i,
s` pun punct înainte de a încerca s`
r`spund la o ultim` întrebare. Cum
a ajuns copia celor trei scrisori în
biblioteca Universit`]ii din Leida?
De la Târgovi[te prin
Istanbul la Leida
Simbol al luptei pentru
independen]` a }`rilor de Jos
olandeze, Universiteit Leiden e, la
mijlocul secolului al XVII-lea, una
dintre cele mai prestigioase institu]ii
de înv`]`mânt superior de pe b`trânul
continent. Nume mari trecuser` pe
aici. Cu toate acestea, perla coroanei
r`m`sese „catedra‘‘ de limbi orientale,
dominat` de uria[a personalitate a lui
Jacobus Golius/Jacob Gool
(1596–1667).
Atrase de faima [i cuno[tin]ele
marelui profesor, cohorte de studen]i
se îndreptaser`, de-a lungul timpului,
spre ora[ul în care v`zuse lumina
zilei Rembrandt Harmensz van Rijn.
Printre ei, un tân`r german din Leppe
– Levinus Warner.
În 1645, Warner devine
reprezentantul diplomatic al
Republicii batave la Înalta Poart`. În
urm`torii ani, cu eforturi însemnate,
el adun` peste o mie de manuscrise.
Majoritatea sunt arabe, persane,
turce[ti [i ebraice, indiciu clar al
intereselor [tiin]ifice ale posesorului.
Pe Warner îl intereseaz` îns` [i
starea cre[tinilor din R`s`rit. Strânge
date, cump`r` codice, pune s` i se
copieze texte normative. Actualul
BPG 60 C con]ine M`rturia ortodox`
a lui Petru Movil` în traducerea
greac` a lui Meletie Syrigos; BPG 65 A
ad`poste[te cópii ale scrisorii adresate
de Nikon al Moscovei patriarhului
Paisie I-ul, ale comentariului liturgic
compus de Syrigos ca r`spuns [i ale
scrisorilor lui Mihnea c`tre Partenie
al IV-lea; BPG 73 G e compus din
replica lui Meletie, editat` în anexele
studiului de fa]`.
Situa]ia i se pare cumplit`. „Vedem
acum în Constantinopol, scrie el
întristat, un loc unde nu sunt decât
stârvuri care s` fie sfârtecate [i corbi
care le sfârtec`‘‘. Chiar [i a[a, speran]a
nu e definitiv pierdut`; dac` eforturile
dau roade, turcii vor accepta adev`rul
religiei cre[tine [i se vor converti.
La moartea lui Warner, survenit`
în 1665, fabuloasa colec]ie adunat` în
special cu acest scop intr` în posesia
Universit`]ii din Leiden. Astfel, în
decembrie 1668, cele trei acte discutate
în studiul de fa]` ajung în frumosul
ora[ de pe malul vechiului Rin.
Nu [tim unde sunt originalele.
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Aparent, e un impediment; în
realitate, prin mijlocirea copiilor
în]elegem infinit mai bine climatul
intelectual [i religios din Europa
veacului al XVII-lea.
l
1 Sf. Vasile cel Mare, Scrieri. Partea a treia.
Despre Sfântul Duh. Coresponden]` (Epistole).
Trad., introducere, note [i indici de Preot Prof.
Dr. C. Corni]escu [i Preot Prof. Dr. T. Bodogae,
Bucure[ti 1988, pp. 374–376.
2 Interpretarea pasajului ridic` probleme.
3 Cf. F. Pall, „Noi m`rturii inedite despre
c`l`toriile patriarhului Macarie al Antiohiei
în }`rile Române‘‘, BOR 94 (1976), 3–4, pp.
343–348.
4 Vezi, deocamdat`, R.G. P`un, „Si Deus
nobiscum, quis contra nos? Mihnea III: note
de teologie politic`‘‘, în Na]ional [i universal
în istoria românilor. Studii oferite prof. dr. {er-
ban Papacostea cu ocazia împlinirii a 70 de ani,
Bucure[ti 1998, pp. 69–99.
5 V. Barbu, „Pagini din istoria c`s`toriei
în }`rile Române. C`s`toria ca sacrament
(secolul al XVII-lea)‘‘, SMIM 23 (2005), pp.
101–115.
6 C`l`tori str`ini despre ]`rile române V.
Volum îngrijit de M. Holban [i P. Cernovo-
deanu, Bucure[ti 1973, p. 205.
7 Vezi V. Cândea, „Umanismul lui Udri[te
N`sturel [i agonia slavonismului cultural în
}ara Româneasc`‘‘, în Idem, Ra]iunea domi-
nant`. Contribu]ii la istoria umanismului româ-
nesc, Cluj-Napoca 1979, pp. 33–77.
8 V. Barbu/G. Laz`r, „Coronatio. Tradi]ia
liturgic` în ]`rile române‘‘, în Na]ional [i uni-
versal în istoria românilor. Studii oferite prof. dr.
{erban Papacostea cu ocazia împlinirii a 70 de
ani, Bucure[ti 1998, p. 50.
9 Cf. T. Teoteoi, „Mitropolia din Târgovi[te
– «mama tuturor bisericilor» din }ara
Româneasc`‘‘, în Idem, Bizantina et Daco-ro-
mana. Studii de istorie [i civiliza]ie bizantin`
[i româneasc` medieval`, Bucure[ti 2008, pp.
343–352.
10 A. Dumitran, Religie ortodox` – Religie
reformat`. Ipostaze ale identit`]ii confesionale a
românilor din Transilvania în secolele XVI–XVII,
Cluj-Napoca 2004, p. 249.
11 Vezi A. Cior`nescu, „Documente privi-
toare la domnia lui Mihail Radu (1658–1659),
culese mai cu seam` din arhivele Vene]iei‘‘,
BCIR 13 (1934), pp. 120–121 (nr. CLXXVI).
12 Excelente prezentare [i comentariu
la {. Andreescu, „Mo[tenirea politic` a lui
Mihai Viteazul la mijlocul veacului XVII‘‘,
în Restitutio Daciae II. Rela]iile politice dintre
}ara Româneasc`, Moldova [i Transilvania
în r`stimpul 1601–1659, Bucure[ti 1989, pp.
225–282.
13 Vezi V. Papacostea, „Origini-
le înv`]`mântului superior în }ara
Româneasc`‘‘, Studii 14 (1961), 5, pp. 1139–
1167.
14 Cf. R.G. P`un, „Les fondements litur-
giques du «constitutionalisme» roumain
entre la seconde et la troisième Rome
(XVIe-XVIIIe siècles). Premiers résultats‘‘, RRH
37 (1998), 3–4, pp. 173–196 ´p. 193¨. j
Not`: Doresc s` le mul]umesc respon-
sabililor sec]iunii grece[ti a prestigiosului
Institut de Recherches et d’Histoire des
Textes (Paris); ei au ob]inut microfilmul
manuscrisului BPG 73 G, f`când astfel
posibil` prezenta cercetare. Mul]umiri i se
cuvin [i drei Lydia Cotovanu, pentru spri-
jinul acordat în descifrarea scriiturii. Dnei
Emanuela Mihu] (ISSEE Bucure[ti) îi sunt
cu prec`dere recunosc`tor; f`r` ajutorul
s`u constant [i extrem de consistent, studiul
de fa]` nu ar fi fost posibil.(Ovidiu Olar)
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Mimetismul totalitar
R
EGIMURILE totalitare au
fost asociate în percep]ia
colectiv` cu ideea de no-
utate absolut`. Nouta-
tea radical`, ineditul, a
fost afirmat` chiar de ele însele, în
condi]iile în care atât nazismul cât [i
comunismul se doreau a fi concluziile
ultime ale aventurii umanit`]ii. Ima-
ginea r`spândit` era aceea a for]elor
proaspete ale istoriei care veneau s`
m`ture vestigiile unei ordini corupte
[i decadente, incapabil` s` descifreze
semnifica]ia timpurilor [i necesitatea
ie[irii sale din scen`. Milenarisme se-
culare, ele ofereau promisiunea unui
Regat al Cerului tangibil [i realizabil,
condi]ia prealabil` fiind distrugerea
purificatoare. Noul este promisiunea is-
pititoare pe care aceste regimuri o ofer`
unor societ`]i dezabuzate, sec`tuite de
m`celul industrial al Marelui R`zboi
[i resentimentare la adresa modelului
pluralist-democratic care f`cuse posibil
acest carnagiu. Ceea ce diferen]iaz`
ambi]ia de înnoire a acestor regimuri
de cea a modelelor de organizare a
vie]ii politice [i sociale existente pân`
atunci este gradul de intensitate. Idea-
lul îmbun`t`]irii modelului de societa-
te existent într-un orizont anticipabil
este respins cu dispre] ca surogat al
solu]iei autentice. Asupra proiectului
de dezvoltare subîntins de reperele tari
reprezentate de pluralism, democra]ie
reprezentativ` [i libert`]i individuale
planeaz` acum irecuzabil verdictul de
ipocrizie. El devine în discursul apos-
tolilor noilor religii politice un paliativ
ieftin, praful aruncat în ochii maselor
pentru a le ]ine în dependen]` de un
model dep`[it. E u[or de în]eles astfel
for]a colosal` de seduc]ie exercitat` de
evanghelia politic` a totalitarismului.
Reformismul regimurilor politice cla-
sice ale modernit`]ii ap`rea ridicol [i
banal în compara]ie cu promisiunile
atotcuprinz`toare a ceea ce p`rea s`
fie stadiul suprem al unei comunit`]i
umane. Transformismul înlocuia refor-
mismul; modera]ia devenit` dispre]uit`
[i sinonim` cu compromisul l`sa locul
ambi]iilor nelimitate. Obiectul înno-
irii nu se mai limita doar la cadrul
politic-institu]ional [i la mecanisme-
le economiei, ci n`zuia s` cuprind`
absolut totul: sfera privat`, mediul
înconjur`tor [i mai ales natura uman`.
Omul nou cur`]at de impurit`]ile tre-
cutului, cu o nou` moral` [i un mod
radical diferit de raportare la sine [i la
ceilal]i reprezint` obsesia primordial`
a patologiei totalitare, fie c` vorbim
de supraomul pur rasial nazist, fie de
specia uman` înnobilat` prin revela]ia
ideologic` a comunismului.
În mod ironic, chiar [i cei care
au încercat s` descrie fenomenul
deopotriv` fascina]i [i îngrozi]i de
manifest`rile sale au accentuat faptul
37
FILOZOFIE POLITICÅ
c` totalitarismul secolului XX nu are
nici un precedent în istoria omenirii,
reprezentând o noutate absolut`.
Evident, în acest caz noul nu mai
este asociat cu ideea de mântuire
[i cu discursul mesianic-exaltat, ci
dimpotriv`. Privirea îndreptat` asupra
subiectului se îmbina într-un amestec
de uimire [i oroare. Cercet`torul
fenomenului se lovea aici de dou`
probleme aproape insurmontabile:
lipsa oric`rui termen de compara]ie
[i incapacitatea oric`rui instrument
centrat în jurul cauzalit`]ii de tip
istorico-sociologic de a capta sensurile
profunde [i ra]iunile ultime ale
fenomenului. Pentru a în]elege
condi]iile apari]iei acestui nenorociri,
veritabil echivalent contemporan al
mor]ii negre a secolului al XIV-lea,
savantul se vedea nevoit s` introduc`
în ecua]ie un element neverosimil
pentru modernitatea secular`:
problema r`ului. {i totu[i, pentru o
explica]ie coerent` [i solid`, ea devine
ingredientul esen]ial1.
Infuzia noului
Regimurile comuniste deformeaz`
realitatea revr`jind-o. Acest deziderat
e realizat prin recursul la un
impresionant registru simbolic ce
redefine[te lucrurile, în]elesurile
[i conceptele, inserându-le elixirul
magic al ideologiei. Efectul este valabil, ast`zi deja poate fi aruncat la legate de construc]ia lumii noi în
tulbur`tor: contaminate de suflarea lada de gunoi a istoriei, c`ci peisajul care antiteza fa]` de trecutul detestat
epidemiei spiritului [i sub toiagul de s-a schimbat. Comunistul nu este este procedeul literar favorit. Dac`
fier al terorii, oameni, evenimente, imoral, iar în con[tiin]a sa nu se înainte aici aveam doar cocioabe
structuri institu]ionale desfigurate se produce nici o sfâ[iere, nu are loc d`r`p`nate, acum se înal]` mândre
încoloneaz` docil pentru a participa nici o lupt`, el r`mâne coerent cu noile blocuri; zeci de reportaje arat`
la simfonia falsit`]ii în care fiecare î[i sine însu[i. Morala se supune [i ea cum, odat` creativitatea maselor
[tie cu precizie [i î[i accept` locul. Este legii supreme a automi[c`rii, ea nu desc`tu[at`, muncitorii vin cu o
un exemplu fascinant, de aparent` este stabilit` o dat` pentru totdeauna mul]ime de ini]iative [i descoper`
coeren]` [i func]ionalitate ale unui în principiile ei, ci manifest` acela[i aproape zilnic „noi metode în munc`‘‘,
sistem construit împotriva naturii. dinamism încorporat în constitu]ia ei reducând în mod impresionant risipa
Totalitarismul comunist este din acest ontologic`. [i debandada specifice vechiului
punct de vedere o premier` în istorie, No]iunile de adev`r [i nou sufer` regim. Sub lumina hr`nitoare a justei
un mecanism ira]ional dar func]ional, astfel o continu` [i permanent` ideologii, omul simplu devine brusc
producând un efect hipnotic [i o redefinire. Adev`rul proletar se interesat de manifest`ri culturale:
loialitate vecin` cu orbirea. S-a vorbit transform` permanent în adev`rul merge la teatru, la concerte, cite[te
de multe ori despre comunism ca lumii burgheze, iar noul devine în c`r]i. Contrastul cu ignoran]a [i
despre o împ`r`]ie a minciunii. Este permanen]` vechi. Partidul trebuie s` mizeria proletariatului în capitalism,
doar par]ial adev`rat, sau este adev`rat vegheze atent asupra acestui proces men]inut deliberat în întuneric,
din punctul de vedere al neini]iatului. inevitabil [i s` sesizeze momentul în este evident`. Noul infiltreaz` toate
Dualismul ontologic leninist [terge care principiul ostil al lumii vechi formele vie]ii sociale [i individuale;
diferen]a dintre minciun` [i adev`r paraziteaz` formele realit`]ii noi. prezen]a sa este zdrobitoare [i
înlocuind-o cu o competi]ie între Este necesar un proces continuu sufocant`, silind privitorul s` ia
adev`rurile paradigmatice. Adev`rul de decantare, prin care chipurile aminte la for]a transformist` a noului
proletariatului î[i disput` con[tiin]ele adev`rului [i ale noului ideologic regim. Transformismul novator
în competi]ie cu adev`rul burgheziei sunt cur`]ite de impurit`]i. În plan este nedesp`r]it în construc]ia
pe nisipurile mi[c`toare generate de politic, aceasta se traduce prin epur`ri, simbolic` a imaginii noului regim
automi[carea dialectic` a materiei, în represiune [i excluderi. Lev Tro]ki cu de simbolul luminii; vremurile noi
drumul ei spre stadiul final2. El este a sa teorie a „revolu]iei permanente‘‘ ale comunismului sunt totodat`
lipsit de coordonate fixe [i principii ilustreaz` perfect aceast` concep]ie. [i luminoase. Lumina spulber`
imuabile, prezentând o dimensiune Chiar dac` ea a fost repudiat` întunericul la fel cum for]ele noului
dinamic` [i un con]inut marcat de doctrinar uneori, r`mîne o realitate m`tur` de pe scena istoriei clasele
un grad înalt de volatilitate: chipul definitorie a totalitarismului. sociale [i institu]iile dep`[ite. Cele
s`u se schimb` în func]ie de evolu]ia Anii ’50 se caracterizeaz` printr- dou` teme simbolice, a nout`]ii [i a
materiei [i a istoriei. Ceea ce ieri era o insisten]` obsesiv` a imaginilor luminii, sunt legate împreun` într-o

38
unitate indisolubil`3.
Principiul noului infuzeaz` cu
for]a sa regeneratoare atât via]a
material`, cât [i pe cea spiritual`.
În plan material, accentul cade pe
reorganizarea vie]ii economice [i
FILOZOFIE POLITICÅ
rezultatele din economie. Presa
oficial` relateaz` înfiin]area de noi
fabrici, noi uzine, modernizarea [i
extinderea facilit`]ilor industriale
existente. Cifrele produc]iei date
publicit`]ii arunc` în mod constant în
aer statisticile [i normele planificate.
Cunoa[terea ideologic` tradus` în
planuri cincinale schimb` radical
tot ceea ce se [tia despre produc]ia
[i activitatea economic`. Sunt
deschise orizonturi neb`nuite,
imposibil m`car de imaginat de c`tre
cei prin[i în lan]urile ignoran]ei
ideologiei burgheze. Lan]ul cauzal
este irepro[abil: situarea în adev`rul
ideologic determin` progresul tehnic;
progresul tehnic cauzeaz` o explozie
a dezvolt`rii economice; ambele fac
posibile proiecte alt`dat` de negândit,
cum ar fi transformarea Siberiei în
Câmpia Nilului.
Pe plan spiritual, principiul noului
schimb` chipul culturii, al artelor,
amplific` la dimensiuni f`r` precedent
rolul acestora în via]a individului [i
a societ`]ii. Dar cea mai important`
miz` este omul [i transformarea
naturii umane. Realismul socialist
reprezint` astfel sinteza a tot ceea
ce fusese bun în curentele artistice
precedente [i totodat` dep`[irea lor.
Este ideologia în proiec]ia sa cultural`.
Literatura, în special, este chemat` s`
redea aceste schimb`ri în realitatea
material` [i spiritual`. În discursul din
1934 la primul congres al scriitorilor
sovietici, Andrei Alexandrovici
Jdanov îi invita pe ace[tia „s`
reflecte realitatea în dezvoltarea
ei revolu]ionar`‘‘, „dintr-un punct
de vedere comunist‘‘, opus celui
„scolastic, mort‘‘. Realitatea trebuia
surprins` în mi[carea ei dialectic`,
transformatoare. Scriitorul era dator
s` surprind` prezen]a germinal` a
formelor noului în realitatea prezent`,
forme aflate într-o dezvoltare
exponen]ial` [i care vor ajunge
negre[it s-o ocupe exclusiv într-o bun`
zi. Realitatea nu trebuia descris` telle
quelle, o astfel de abordare demonstra
neputin]a desprinderii scriitorului
de lumea veche [i decadent`. Ea
trebuia „promovat` în aspectele
ei revolu]ionare‘‘4. „Dezvoltarea
revolu]ionar`‘‘ reprezenta astfel
efectul mi[c`rii materiei surprins` de
instrumentul adecvat al cunoa[terii,
ideologia marxist-leninist`. Ignorarea
ei reprezint` un p`cat capital. Are
prea pu]in` importan]` dac` scriitorul
o face cu rea-voin]` sau este sincer
în neputin]a sa de a percepe sensul
înnoitor al evenimentelor, dac`
este prizonierul „obiectivismului
burghez‘‘. În ambele cazuri, el este un
focar de infec]ie în care s-a cuib`rit
ethosul lumii vechi [i decadente.
Incapacitatea de a sesiza noul este
dovada situ`rii în afara adev`rului,
plasarea în principiul ostil.
Comunismul înseamn` astfel
timpuri noi prin excelen]`. El se
identific` cu îns`[i ideea de noutate.
O noutate regeneratoare, vivifiant`,
care stimuleaz` for]ele revolu]ionare
s` se impun` în toate aspectele vie]ii.
În economie, în cultur`, în rela]iile
inter-umane, dar mai ales în îns`[i
natura uman` [i în spirit se manifest`
aceast` adev`rat` metanoia lipsit` de
transcenden]`, desc`tu[area ultim`.
Aceasta este imaginea dorit`, ceea ce
spune Partidul despre sine, aruncând
în lupt` toate mijloacele simbolice [i
discursive ale unui imens aparat de
propagand`. Care este îns` realitatea
în spatele acestei impresionante
puneri în scen`? Tabloul triumfalist
afirm` drept elemente definitorii ale
regimului noul [i lumina, atributele
transformismului dezl`n]uit. Difer`
comunismul real de aceast` imagine?
{i dac` da, în ce fel? Pot fi proiectul
comunist [i realitatea sa efectiv`
definite în câ]iva termeni-cheie?
De la transformism
la mimetism
Primul aspect care frapeaz` este
faptul c` regimurile comuniste sunt
dominate de o obsesie a compara]iei
cu lumea capitalismului pretins
decadent. Cineva s-ar putea întreba
cu îndrept`]it` mirare de ce aceast`
perseveren]` în a demonstra ceva ce
trebuia s` fie de domeniul eviden]ei:
superioritatea modelului societal
comunist fa]` de un sistem politic
pe care propaganda oficial` nu
contenea s`-l prezinte drept decadent
[i condamnat de istorie. Societatea
viitorului exhiba un resentiment
suspect de complexe de inferioritate
fa]` de predecesoarea sa în evolu]ia
istoric`.
Proiectul economic comunist
este partea cea mai vizibil` a acestei
ambi]ii de a dep`[i realiz`rile
capitalismului. În fapt, este vorba de
acela[i proiect al moderniz`rii preluat
de la vechile elite burghez-liberale,
dar pe care comuni[tii se consider` a
fi mult mai îndrept`]i]i în a-l duce la
bun sfâr[it, datorit` instrumentelor
superioare de]inute. Economia statelor
socialiste nu aduce absolut nimic
nou în termeni conceptuali, dac` prin
„nou‘‘ în]elegem originalitate eficient`
[i adecvat` realit`]ii. În desf`[urarea
ei, aceasta tr`deaz` ancorarea în
stadiul ideologic-lozincard enun]at
de Lenin: acela de putere a sovietelor
plus electricitate, mostr` elocvent` a
lipsei de imagina]ie [i a gândirii lipsite
de suple]e, definitorie universului
ideologic. Activitatea economic`, ca de
altfel toate aspectele vie]ii individuale
[i sociale, este condus` de ra]iunea
ideologic`. O ideologie care-[i tr`deaz`
apartenen]a la climatul intelectual
al secolului al XIX-lea [i în a c`rei
economie a mântuirii industrializarea
[i progresul tehnic jucau un rol
crucial. Imagina]ia ideologic` se arat`
îns` incapabil` s` dep`[easc` idealul
industrial al acestuia. Cimentul, o]elul
[i c`rbunele devin reperele eterne [i
totodat` limita viziunii economice
comuniste5. Ele fac obiectul unui
adev`rat cult [i genereaz` o frenezie
productivist-cantitativist`: mai
mult o]el, mai mult c`rbune, mai
mult, mereu mai mult. Produc]ia [i
dep`[irea planului devin un scop în
sine, rupte de leg`turile cu pia]a [i
cerin]ele ei. Regimul dezvolt` o fixa]ie
pentru o industrie grea definit` de o
veritabil` mistic` monumentalist`.
Proiectele faraonice nu au adesea nici
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
o leg`tur` cu realitatea, dar nici nu
este nevoie; ele trebuie s` se racordeze
la himera ideologic` [i nu la lumea
real`. Nici un sacrificiu nu este prea
mare pentru a construi aceast` re]ea
de mamu]i industriali, nefunc]ional`
[i ineficient`. Munca în regimurile
comuniste dobânde[te o func]ie de
integrare [i mobilizare social`. Pentru
a servi ra]iunii intrinseci ideologice,
ea trebuie s`-[i dep`[easc` propriul
scop [i s` devin` un instrument de
control [i depersonalizare. Ea nu
trebuie asociat` niciodat` cu ideea de
confort; munca va presupune în mod
obligatoriu efort fizic epuizant, având
drept orizont incomutabil imaginea
muncitorului cu mâini b`t`torite
[i chipul acoperit de funingine.
Comunismul real demonstreaz` astfel
un autentic nanism intelectual în
ceea ce prive[te viziunea economic`.
Aceasta r`mâne încremenit` în
veacul anterior, tributar` analizei
p`rintelui fondator, Karl Marx. Lenin
nu aduce nimic nou, decât un plus
de violen]`. Ideologia blocheaz`
imagina]ia în tabloul suprarealist
al revolu]iei industriale în etapa
sa brutal` [i primitiv`. Ca ideal
tehnologic, nu reu[e[te s` treac` de
venerarea instala]iilor industriale
gigantice [i greoaie. Raportul omului
cu munca r`mâne cel descris de
Marx: munca fizic`, dezumanizant`,
în hale industriale imense. Sensul
autentic al progresului economic
[i tehnologic îi scap` [i de aceea
discipline ca genetica [i informatica
sunt ignorate atunci când nu sunt
înfierate ca „[tiin]e burgheze‘‘.
Conceptual, economia comunist` este
prizoniera contextului [i cadrului
temporal al na[terii ideologiei.
Orice prezint` riscul unei schimb`ri
autentice este privit cu suspiciune, cu
teama primitivului de necunoscut.
Noutatea mult-trâmbi]at` se relev`
a fi de fapt un blocaj total: blocaj
în cultul industriei grele, specific`
secolului XIX. Comunismul imit`
în domeniul economic un proiect
dep`[it [i reu[e[te s` realizeze o copie
palid` chiar [i a acestuia. P`streaz`
condi]ia mizer` a proletariatului din
perioada capitalismului s`lbatic [i o
amplific`. Ce este cu adev`rat nou:
obsesia controlului, despropriet`rirea
ca instrument al acestuia, peisajul
dezolant al noilor ora[e industriale
[i al blocurilor cenu[ii, înghesuite,
din care orice urm` de confort [i trai
demn a fost alungat`.
Magnitogorsk-ul, ora[ul-simbol al
noii civiliza]ii sovietice, pare desprins
dintr-un co[mar science-fiction6. Noul
mântuitor al comunismului este de
fapt un inedit al anormalului.
Contrastul dintre voca]ia
inovatoare [i mimetismul ca
realitate sumbr` sunt vizibile [i în
domeniul institu]ional. Teoretic,
cadrul institu]ional sovietic urma
s` sporeasc` gradul de libertate [i
afirmare a individului, afirmare
care îns` putea avea loc doar în
cadrul comunit`]ii dirijate de Partid.
Sovietele sunt prezentate drept
expresia ultim` a afirm`rii voin]ei
populare. Constitu]ia stalinist` din
1936 se pretinde cea mai democratic`
din lume. Puterea sovietic` ]ese o
plas` dens` de institu]ii [i structuri
birocratice cu scopul declarat al
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
construirii cadrului afirm`rii [i
eliber`rii ultime a omului. Este
mediul care trebuia s` genereze
omul nou. Democra]ia sovietic` are
ambi]ia de a reprezenta \n raport cu
democra]ia burghez` echivalentul
unui avion cu reac]ie fa]` de un
zepelin: între cele dou` singurul punct
comun este faptul c` sunt aparate de
zbor. Lucrurile stau îns` exact pe dos.
Lag`rul estic se plaseaz` în siajul
ini]iativelor lumii occidentale. El
r`spunde la acestea, dar se arat`
incapabil de a produce demersuri
constructive. Tratatul de la Var[ovia
este o replic` la NATO. Consiliul de
Ajutor Economic Reciproc (CAER)
este replica socialist` a Comunit`]ii
Economice Europene. Noua cart` a
organiza]iei emis` în 1959 e copiat`
evident dup` Tratatul de la Roma din
1957; lumea putred` a capitalismului
d`dea tonul în mod paradoxal în ceea
ce prive[te ini]iativele constructive, în
vreme ce orânduirea cea nou` se vede
silit` s` le imite, în condi]iile în care
ea îns`[i se dovede[te incapabil` de
inova]ie autentic`. Cominformul creat
în 1947 are ambi]ia de a reprezenta
o comunitate politic` autentic`,
structurat` în jurul unei solidarit`]i
ideologice. El este de asemenea un
r`spuns la eforturile incipiente din
vestul Europei de identificare a
reperelor unei identit`]i europene
comune. Blocul sovietic reu[e[te s`
dea tonul doar în ceea ce prive[te
crizele interna]ionale: cele dou` crize
ale Berlinului, r`zboiul din Coreea,
criza rachetelor din Cuba, care au adus
omenirea în pragul unei catastrofe.
Sistemul politic socialist nu
aduce nici o inova]ie institu]ional`.
A[a-zisele noile crea]ii, sovietele sau
sfaturile populare, sunt de la început
ni[te organiza]ii-fantom` pe care nu le
ia nimeni în serios. La fel [i în ceea ce
prive[te economia, comuni[tii preiau
un proiect al vechilor elite, clamând
c` sunt cei mai îndrept`]i]i în a-l duce
la bun sfâr[it. Contribu]ia lor este îns`
inexistent`. Regimurile comuniste au
[i ele, ca [i democra]iile occidentale,
un guvern, un parlament (Soviet
Suprem sau Mare Adunare Na]ional`),
]in în mod regulat alegeri. Noutatea
cea mare este c` sunt irelevante.
Puterea este de]inut` exclusiv de c`tre
un nucleu restrâns al aparatului de
Partid; uneori doar de c`tre o persoan`
care controleaz` strict imensul
mecanism poli]ienesc utilizându-l
inclusiv contra Partidului. Constitu]ia
ar putea con]ine o singur` fraz`:
„Puterea este a Partidului reprezentat
de unul sau mai mul]i potenta]i care
o exercit` dup` bunul plac‘‘. Restul
de prevederi, proceduri electorale,
mun]ii de maculatur` care trateaz`
gestionarea puterii în democra]ia
socialist` sunt perfect inutile.
Puterea sovietic` se angajeaz` într-un
imens efort mimetic de simulare a
democra]iei. Este fascinant de observat
consumul enorm de energie, de timp
[i resurse pe care îl implic` mimarea
normalit`]ii. {i totu[i, regimul se
vede obligat la aceasta. Incapabil s`
creeze un alt fel de democra]ie, a[a
cum promisese, el se vede constrâns
s` copieze institu]iile du[manului
declarat muribund. Golite de
con]inutul lor autentic, ele sunt
impregnate de ra]iunea ideologic`,
care le mutileaz` [i le transform` în
balast. Angrenajul institu]ional al
lumii noi este de fapt o copie jalnic` [i
desfigurat` a mult-hulitei democra]ii
burgheze.
Cultura socialist` este de asemenea
un mit inexistent. Realismul socialist
devenit metod` obligatorie de crea]ie
în anii ’50 se arat` incapabil s`
dea na[tere unei culturi veritabile.
Prezentat drept infinit superior
tuturor curentelor artei burgheze, el
nu reu[e[te decât s` castreze crea]ia
cultural` sau s-o mutileze, aruncând-o
în ridicol. Operele autentice de cultur`
din statele socialiste exist` în m`sura
în care reu[esc s` eludeze canoanele
ideologice. Ele apar nu datorit`, ci în
pofida sistemului. Crea]iile literar-
artistice care respect` criteriile
dogmatismului proletcultist se v`d
reduse la materiale de propagand` [i
agita]ie. Nivelarea se face întotdeauna
în jos. Un Mihail Sadoveanu sau
Tudor Arghezi nu reu[esc s` adauge
nici un pic de prestan]` sau adâncime
culturii proletare prin participarea
liber consim]it` la mascarada acesteia.
G. C`linescu devine în unele texte
un obscur agitator al ma[inii de
propagand`; dar aparatcik-ul al`turi
de care lucreaz` cot la cot la edificarea
imaginii glorioase a regimului nu
reu[e[te s` se contamineze nici
m`car vag de adev`ratul G. C`linescu.
Influen]a este unidirec]ional`: ethosul
ideologic corupe [i perverte[te f`r`
a fi afectat de contactul cu axiologii
[i realit`]i diferite. Sistemul e[ueaz`
în a capta ceva din valorile autentice
[i în a favoriza o atmosfer` de
emula]ie creatoare veridic`. El poate
doar s` corup`, s` caricaturizeze, s`
desfigureze.
Via]a în comunism este astfel o
imens` simulare a autenticului [i
o imita]ie a realului. Omul sovietic
tr`ie[te în fiecare zi un simulacru de
existen]`, un simulacru de via]` real`,
un simulacru de fericire. Mimetismul
este tr`s`tura definitorie a existen]ei
în totalitarism. De la prim-secretar
pân` la ultimul muncitor, toat` lumea
mimeaz` comportamentul normal
în plin` anormalitate. Ideologia
impune tr`irea în minciun` [i
anormal concomitent cu simularea
normalit`]ii. Oamenii merg la slujb`,
î[i întemeiaz` familii [i-[i v`d de
treab` ca [i cum totul ar decurge
perfect. Ca [i cum ridicarea oamenilor
în miez de noapte ar reprezenta
culmea firescului. Ca [i cum ]`ranii
declara]i chiaburi [i aresta]i pentru
c` au o vac` sau un cazan de ]uic`
reprezint` într-adev`r cei mai
periculo[i infractori. Ca [i cum teama
[i umilin]a inhalate odat` cu aerul ar
reprezenta ingredientele obligatorii
ale vie]ii sociale. Este o existen]` „ca
[i cum‘‘ de semn contrar celei eroice
asumate de disident care alege s`
spun` adev`rul [i s` se comporte ca [i
cum acesta ar domni, iar regimul n-ar
fi decât o perturbare minor` a ordinii
firescului. Minciuna [i mimarea
voioas` a normalului reprezint`
tr`s`turile definitorii ale regimului:
„Pentru c` este prizonierul propriilor
minciuni, el trebuie s` falsifice totul.
Falsific` trecutul, falsific` viitorul.
Falsific` statistici. Pretinde c` n-ar
avea un aparat poli]ienesc omnipotent
[i neprincipial. Pretinde c` ar respecta
drepturile omului. Pretinde c` nu se
teme de nimic. Pretinde c` nu pretinde
nimic‘‘7. Cet`]eanul se adapteaz`
rapid la noile condi]ii. R`spunde la
pref`c`toria ontologic` a regimului cu
propria sa pref`c`torie: „E imposibil
s`-l ia cineva pe sovietic prin
surprindere, chiar dac` îl apuc` un ins
sigur de sine, cu fa]a congestionat`, îi
suce[te mâna [i îl trage… se [tie prea
bine unde. Sovieticul nostru va simula
cu toat` fiin]a lui docilitatea complet`
[i o anumit` uimire supralicitat`,
atitudine pe care to]i suntem gata s-
o adopt`m, împreun` cu un bâlbâit
de genul: „Dar ce se întâmpl`? Eram
doar în trecere pe-aici… f`ceam
cump`r`turi… uite saco[a cu provizii…
pute]i verifica…‘‘8 În etapa post-
totalitar`, apatia generalizat` este la
ordinea zilei. Nimeni nu mai crede
în viitorul luminos, dar toat` lumea
mimeaz` aceast` credin]`. Foarte
pu]ini reu[esc s` rup` vraja [i s`
spun` c` regele e gol. Sub atitudinea
obligatorie de entuziasm tov`r`[esc,
omul nou sovietic dezvolt` o
indolen]` visceral` [i agresiv` fa]`
de orice solicitare de mobilizare.
În România ceau[ist` circula prin
fabrici o expresie: „Noi ne facem c`
muncim, ei se fac c` ne pl`tesc‘‘. Este
emblematic` pentru starea de fapt.
Ea se va perpetua în post-comunism
sub forma unei incapacit`]i cronice
pentru ini]iativa civic`.
Comunismul, metodologia
[tiin]ific` a construc]iei viitorului
perfect dispare f`r` a l`sa nimic
în urm`. François Furet remarca
faptul c` imperiul sovietic prezint`
o particularitate rar`: acela de a fi
fost o superputere f`r` a fi încarnat
o civiliza]ie. Fran]a napoleonian`
las` în urma sa o bogat` zestre de
idei, concep]ii [i institu]ii care îi
inspir` chiar [i pe inamicii ei. Ea
indic` modelul statului viitor. Rusia
sovietic`, în schimb, nu las` nimic,
în ciuda faptului c` a avut toate
atributele puterii militare, iar mirajul
ideologic a creat o devo]iune de tip
religios: „Cu toate astea, destr`marea
sa rapid` nu las` nimic în picioare:
nici principii, nici coduri, nici
39
institu]ii, nici m`car o istorie‘‘9.
Dup` dispari]ie, regimurile
comuniste fac loc ideilor declarate
perimate: economie de pia]`,
proprietate privat`, pluralism politic,
parlamentarism. Nu contribuie îns`
FILOZOFIE POLITICÅ
cu nimic la era post-comunist`. Odat`
iluzia destr`mat`, comunismul î[i
dezv`luie sensul real, sau mai exact
non-sensul: vidul total, vidul de idei,
de originalitate, vidul de existen]`.
De-a lungul istoriei sale a stat sub
semnul neputin]ei organice de a se
manifesta creator. A conserva [i a
imita deformat a reprezentat maximul
posibilit`]ilor sale. Religia noului cu
voca]ie mesianic` se dezintegreaz`,
l`sându-[i societ`]ile abuzate într-o
stare de apraxie total`.
l
1 Dup` cum, de altfel, a punctat foarte
bine Tony Judt în num`rul 3 (42) din mar-
tie 2008 al revistei Idei în Dialog: Tony Judt
– „Problema r`ului în Europa postbelic`‘‘, pp.
32–34.
2 Alain Besançon – Originile intelectuale ale
leninismului, Humanitas, 1993, p. 231.
3 Referitor la importan]a simbolului lumi-
nii în construc]ia imaginii regimului comu-
nist, vezi Adrian Cioroianu – „Lumina vine de
la R`s`rit. Noua imagine a Uniunii Sovietice
în România postbelic`, 1944–1947‘‘, în Lucian
Boia (ed) – Miturile comunismului românesc, Ed-
itura Universit`]ii Bucure[ti, 1995, p. 73.
4 Marin Ni]escu – Sub zodia
proletcultismului. Dialectica puterii, Humanitas,
1995, pp. 137–138.
5 Lucian Boia – Mitologia [tiin]ific` a comu-
nismului, Humanitas, 1999, pp. 114–115.
6 Michael Burleigh – Sacred Causes. The
clash of religion and politics, from The Great
War to the War on Terror, HarperCollins
Publishers, NY, 2007, pp. 87–88.
7 Václav Havel – The Power of the Powerless,
Armonk, NY: M.E. Sharpe, 1990, pp. 30–31
apud. Vladimir Tism`neanu – Reinventarea
politicului. Europa R`s`ritean` de la Stalin la
Havel, Polirom, 1999, p. 132.
8 Vladimir Bukovski – Aceast` sfâ[ietoare
durere a libert`]ii, Humanitas, 2006, pp. 67–68.
9 François Furet – Trecutul unei iluzii. Eseu
despre ideea comunist` în secolul XX, Humani-
tas, 1996, p. 8. j

40
Comunismul
ISTORIE RECENT~
De la panaceu \mpotriva relelor sociale la teroare
C
OMUNISMUL a ie[it dintr-o
utopie generoas` ap`rut` la
finele secolului al XVIII-lea
[i prima jum`tate a secolului
urm`tor. Întemeietorii lui
(Claude de Saint-Simon, Robert Owen,
Charles Fourier [i Pierre Proudhon) l-au
considerat o alternativ` la capitalismul
s`lbatic [i un panaceu de vindecare a rele-
lor sociale. Solu]ia era organizarea social`
cu caracter asociativ în care prevalente ar
fi trebuit s` fie nu averea, socotit` un furt,
ci munca în]eleas` în ipostaza ei fizic` [i
intelectual`.
Dar chiar la începuturile unei atare
teorii, cu experimente e[uate, unul chiar
în România, comunismul ca model de
organizare social` p`rea compromis. Scoa-
terea lui din sfera utopismului a venit din
partea lui Marx [i Engels. La mijlocul seco-
lului al XIX-lea, în 1848, ace[tia publicau
Manifestul Partidului Comunist, prezentând
o atare teorie ca „o stafie care umbl` prin
Europa‘‘. Ei î[i propuneau ca acea stafie
s` fie încarnat`, c`ci pentru f`urirea unei
societ`]i drepte nu se puteau baza numai
pe generozitate [i bune inten]ii. Întruchi-
parea comunismului trebuia deci s` aib` o
determinare social-politic`. Capitalismul,
cu toate racilele lui, polarizase antagonic
societatea, în boga]i [i s`raci. Se crease
astfel for]a material` obiectiv`, proleta-
riatul, ce era chemat s` devin` groparul
burgheziei, s` se instaleze deci la cârma
statului sub forma unei dictaturi în nu-
mele maselor muncitoare. Dar nu oricum,
ci prin infuzarea în rândurile lui a unei
con[tiin]e social-politice antinomice nu
numai în raport cu liberalismul burghez,
ci [i cu social-democratismul care, prin
legalism, încerca s` concilieze interesele
muncitorimii cu cele ale burgheziei.
Teoria aceasta marxist` a fost preluat` [i
transpus` în realitate, dezvoltând-o pân`
la limitele extreme ale luptei de clas`, de
Lenin, Stalin, Mao Tze-dun, Kim Ir Sen,
Ceau[escu etc. S-a ajuns astfel la partidul
unic care instituia un monopol asupra
statului [i societ`]ii, instaurându-se o dic-
tatur` totalitar` atotcuprinz`toare.
Volumul Raport final (Ed. Humanitas,
Bucure[ti, 2007, 880 pp.) este un studiu de
l Comisia Preziden]ial`
pentru Analiza
Dictaturii Comuniste
din România
Editori:
Vladimir Tism`neanu,
Dorin Dobrincu,
Cristian Vasile
RAPORT FINAL
Humanitas, 2007, 880 pp
caz asupra modului în care o utopie, spre
a se realiza, a recurs la cele mai sistematice
instrumente de teroare, în numele scopu-
lui suprem al fericirii umane. Cercetarea
este util` [i pentru faptul c` ea nu trebuie
s` r`mân` un apanaj al istoricului. C`ci
comunismul a fost [i un regim social-
politic cu totul diferit de cele din trecut.
Dac` în societ`]ile moderne de pân`
atunci schimbarea de la vârful puterii era
considerat` un motor al dezvolt`rii, în
comunism, dimpotriv`, schimbarea era
delimitat` de tipare ideologice apriorice,
transformate într-o dogm`. Cine o punea
la îndoial` era strivit.
De ce mai este necesar Raportul
final? Pr`bu[irea comunismului n-a
fost urmat`, ca în cazul nazismului [i
fascismului, de procese, condamn`ri [i
scoaterea definitiv` din via]a politic`. În
România postdecembrist` oameni care
ar fi trebuit s` fie judeca]i au revenit în
prim-plan, f`r` s` fi trecut prin purga-
toriul poc`in]ei. O parte dintre ei, dim-
potriv`, dup` 1989 au acaparat puterea,
prin intermediul c`reia au men]inut ]ara
mai bine de un deceniu într-un regim
criptocomunist. A fost r`stimpul în care
to]i ace[ti oameni s-au reciclat fie ca poli-
ticieni, fie ca afaceri[ti ai capitalismului
incipient, fie în dubl` ipostaz`.
Ideea cardinal` a c`r]ii este ilegitimi-
tatea comunismului, o tr`s`tur` specific`
pentru întregul lag`r. În 1917, Revolu]ia
burghezo-democratic` din Rusia a fost
confiscat` de bol[evici, un fel de sect`
extremist` cu r`d`cini în social-demo-
cratism [i anarhism, pentru c`, dup`
r`sturnarea ]arismului [i pluralizarea
politic` a societ`]ii, puterea n-a fost con-
figurat` dup` rezultatul de la urne, ci a
fost asigurat` de bol[evici prin lovitur`
de stat. Ajun[i în fruntea statului pe o
asemenea cale, bol[evicii, în numele
luptei de clas`, au purtat un adev`rat
r`zboi civil. Era o rev`rsare postimperi-
al` a bol[evismului în toate provinciile
st`pânite de ]arism, inclusiv în Basarabia,
unde toate popoarele neruse se aflau în
plin proces de rena[tere democratic`
[i na]ional`. În acest chip, în 1922 se
n`[tea URSS, o putere agresiv` [i în plin`
expansiune. Pericolul sovietic rezulta nu
numai dintr-o ideologie în[el`toare, ci
[i dintr-un instrument docil la nivel cel
pu]in european, Interna]ionala Comu-
nist`, un fel de coloana a cincea infiltrat`
în lumea liber`. }int` a expansionismu-
lui sovietic în toat` perioada interbelic`,
România a devenit o prad` a comunis-
mului în urma ocupa]iei sovietice de
dup` august 1944. Drept consecin]`, prin
ingerin]a Moscovei, la 6 martie 1945 era
plasat la Bucure[ti un guvern criptoco-
munist sub conducerea lui Petru Groza.
A[a cum se demonstreaz` [i în Raportul
final, comunismul nu a fost impus pe cale
democratic`, prin alegerile din 1946, ci
prin for]`, violen]` [i furt de ([i la) urne
(pp. 167–169). Ilegitimitatea acestui act
a fost ap`rat` cu for]a de Moscova pân`
în 1958, când armata sovietic` a p`r`sit
teritoriul României. Dar nu oricum [i nu
f`r` a-[i fi pus puternic pecetea asupra
destinelor ei, integrând-o în imperiul
comunist printr-un [ir de transform`ri
social-politice, insularizând-o [i înconju-
rând-o cu state-satelit de acela[i tip etc.
În întreaga perioad` comunist`, pu-
terea politic` ie[it` din minciun`, for]`,
violen]` [i teroare se reproducea din patru
în patru ani prin acela[i sistem electoral
trucat (pp. 166–167). Singurul competitor
era PCR ce se „lupta‘‘ cu el însu[i. Se con-
stituiau caricaturi de adun`ri legiuitoare
[i consilii locale ce reprezentau în ultim`
instan]` nomenclatura ro[ie, înstr`inat`
total de masa popula]iei, resemnat` de
neputin]a de a ie[i dintr-o asemenea strân-
soare. Guvernând despotic [i voluntarist,
având drept model o Constitu]ie ce repre-
zenta o în[iruire de principii anulate de
prevederea expres` a rolului conduc`tor
al partidului, nomenclatura cu [eful su-
prem în frunte, secretarul general al PCR,
î[i asuma rolul unui monarh absolut din
epocile feudalismului, dar fiind mai apro-
piat de despo]iile orientale întruchipate
de Gingis Han sau chiar, f`r` exagerare,
de sultanii otomani. C`ci atât în România,
cât [i în întreaga lume comunist`, sub o
form` sau alta, sistemul de guvernare [i
de organizare institu]ional` era antinomic
sistemului democratic. Era o cârmuire
ilegal` ce se legitima periodic [i formal
printr-un mimetism electoral f`r` valoare
juridic`. Un atare model de guvernare
impus de ocupantul sovietic la 6 martie
1945, cu complicitatea [i concursul unor
cona]ionali, a constituit osatura politic`
a României, pe care s-au ridicat „dom-
niile‘‘ lui Gh. Gheorghiu-Dej [i Nicolae
Ceau[escu în lunga perioad` de tiranie
care a durat pân` în decembrie 1989.
Raportul final define[te comunismul
din România ca un regim de esen]` cri-
minal` (p. 765). Ca pretutindeni unde
s-a experimentat, comunismul a exacer-
bat diferen]ele de avere dintre oameni,
asmu]ind o clas` social` împotriva alteia,
în numele unui pretins bine abstract. Pe
un atare temei, în faze succesive, s-a pro-
cedat la confiscarea oric`rui tip de propri-
etate, inclusiv cea intelectual`. Cei mai
expu[i la presiuni, violen]e [i chiar crime
au fost nu atât burghezii [i mo[ierii, care
au fost sacrifica]i în prima faz` a ac]iunii
de constituire a propriet`]ii etatice [i
colhoznice, ci ]`ranii, începând cu cei
mai înst`ri]i (chiaburii), apoi cu marea
lor mas`, mijloca[ii, [i, în ultim` instan]`,
chiar cei s`raci. To]i ace[ti „rezisten]i‘‘,
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
adic` ezitan]i [i reticen]i la cântecul
de leb`d` al partidului, care trâmbi]a
fericirea prin renun]area la orice tip de
proprietate, au în]esat pu[c`riile [i gula-
gurile pline de de]inu]i [i condamna]i la
munc` for]at`, la Canalul Dun`re-Marea
Neagr`, la asanarea unor b`l]i din jurul
albiei Dun`rii, la tot felul de „munci fara-
onice‘‘, cum condamnau ]`ranii iob`gia
în timpul Revolu]iei de la 1848.
Dar gulagul românesc nu se rezuma
numai la acei condamna]i la munci
silnice. }ara îns`[i era izolat` de lumea
exterioar`, chiar de fra]ii întru comu-
nism. Leg`turile exterioare erau filtrate
[i îngr`dite pân` aproape de interdic]ie.
Coresponden]a, ziarele, revistele [i orice
informa]ie venit` din afar` deveneau
obiect de interes al statului totalitar.
Na]iunea, cu excep]iile de rigoare, tr`ia
într-un veritabil ]arc. Dar [i aici mi[carea
unor persoane devenite suspecte era
urm`rit` [i înregistrat`. Crima suprem`
a comunismului românesc a fost în
decembrie 1989, când r`sturnarea lui
Ceau[escu [i emanciparea de puterea
comunist` s-au înf`ptuit prin jertfe
enorme, prin moartea a peste 1.100 de
oameni, prin valuri de sânge [i durere pe
str`zile Timi[oarei, Bucure[tiului [i ale
altor ora[e din ]ar`.
Realizat de un colectiv de autori din
domeniile [tiin]elor istorice, politologiei
[i sociologiei, Raportul final este un studiu
de o mare extensiune [i adâncime. Cola-
boratorii care au alc`tuit con]inutul au
avut în Vladimir Tism`neanu, Dorin Do-
brincu [i Cristian Vasile editorii unui Ra-
port care a fost înmânat pre[edintelui Ro-
mâniei, Traian B`sescu, din îns`rcinarea
c`ruia s-a purces la o atare întreprindere.
În esen]`, to]i ace[ti colaboratori au
realizat o carte temeinic documentat`,
utilizând inclusiv izvoare inedite [i o în-
treag` literatur` de specialitate, român`
[i str`in`. Rezultatul cercet`rii lor poate fi
apreciat, f`r` nici o exagerare, ca un tratat
de istorie a comunismului din România.
Sub o form` sau alta, toate fa]etele aces-
tuia sunt aprofundat [i nuan]at expuse,
atât sub raportul tr`s`turilor generale
ale întregului „lag`r‘‘ cât [i, mai ales, prin
prisma amprentei specifice a comunis-
mului na]ional ceau[ist, un amalgam de
neostalinism, maoism [i un na]ionalism
în care trecutul se leag` for]at de prezent,
cu scopul ostentativ de osatur` a unui
sistem politico-ideologic agonizant.
Este neîndoielnic un mare efort in-
vestit de autori într-o carte de atare di-
mensiuni, care, de[i comandat` politic,
de Administra]ia Preziden]ial`, este o
cercetare temeinic` [i [tiin]ific`. Este
motivul pentru care to]i autorii de capi-
tole, [i cu deosebire cei trei editori, merit`
remarca]i. j
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
42

Ion Barbu
POEM

Joc secund (edi]ie bibliofil`) Ed. Cartea Româneasc`, 1986, p.127

NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
43

DIALOG

44
ISI [i [tiin]ele umaniste
DEZBATERI
A
M transmis, cu ceva
vreme în urm`,
Asocia]iei Ad Astra,
a c`rei activitate este
în esen]` benefic`
pentru mediul academic românesc,
un punct de vedere cu privire la
criteriile aplicate în dev`lm`[ie
în ceea ce prive[te evaluarea
vizibilit`]ii interna]ionale a
cercet`torilor români, criterii
care nu reflect` specificitatea
fiec`rui domeniu fundamental,
privilegiind nejustificat [tiin]ele
tehnice [i marginalizând [tiin]ele
umaniste. Aceast` luare de pozi]ie
o socotesc absolut necesar`, pentru
c` evaluarea eficien]ei [i vizibilit`]ii
interna]ionale a celor care activeaz`
în sistemul de înv`]`mânt superior
[i de cercetare [tiin]ific` tinde s`
se supun` în România unor reguli
stabilite arbitrar, pe alocuri în
dispre] fa]` de logic` [i de menirea
unor discipline ce nu au finalitate
în activitatea productiv`, îns`
f`r` de care o cultur` ce se dore[te
european` nu poate exista.
Tocmai inten]ia l`udabil` de
a preîntâmpina impostura, prin
implementarea unui set de criterii
specifice de cuantificare a vizibilit`]ii
interna]ionale, [i de a promova
exclusiv performan]a nu justific`
o astfel de politic` de evaluare
dintr-o perspectiv` unilateral`. În
urma unei recente particip`ri, în
Toscana, la Prato, la o binecunoscut`
manifestare [tiin]ific` interna]ional`,
la care au fost prezen]i speciali[ti
în istorie economic` din marile
centre universitare europene [i
nord-americane, am avut prilejul de
a discuta cu colegii str`ini despre
juste]ea impunerii obligativit`]ii
de a publica exclusiv în revistele
ISI, altminteri – conform criteriilor
din ]ar` de evaluare a performan]ei
– apari]ia unui articol într-o alt`
publica]ie poate reprezenta doar o
pierdere de timp, f`r` a mai vorbi
de aberantul concept al inutilit`]ii
volumelor de autor, care, pentru
evaluatorii no[tri „de excelen]`‘‘,
sunt de prisos, nu au nici o
relevan]`. Colegii italieni, spanioli,
francezi, elve]ieni, germani s-au
ar`tat surprin[i de aceast` politic`
pretins occidental` de evaluare
a performan]ei [i vizibilit`]ii
interna]ionale, unii dintre ei
opinând, cu ironie nedisimulat`, c`
în ciuda activit`]ii lor de cercetare
remarcabil` [i a publica]iilor
numeroase [i de calitate, nu ar
îndeplini în România riguroasele
cerin]e pentru accederea la un post
de lector universitar.
Concluzia abracadabrant`, pe care
o citez din site-ul Ad Astra, de[i nu
îmi vine s` cred c` se poate afirma
cu senin`tate o astfel de enormitate,
potrivit c`reia „În general, c`r]ile
nu prezint` rezultate originale, ci
sinteze‘‘, constituie un neadev`r
flagrant [i, cel pu]in în cazul
[tiin]elor umaniste, o grav` ofens`
adus` cercet`torilor care trudesc ani
de zile în arhive [i biblioteci – dar [i,
s` nu uit`m, sub soarele dogoritor de
pe [antierele arheologice ale patriei
– pentru a se documenta [i a publica
lucr`ri absolut originale, bazate
pe izvoare inedite, deci rezultate
originale ale muncii lor. Aceast`
evaluare de-a valma a vizibilit`]ii
[tiin]ifice interna]ionale, pornind de
la principiul cine nu apare în ISI nu
exist`, este eronat`, discriminatorie [i
jignitoare pentru cercet`torii care, ca
[i autorul rândurilor de fa]`, înghit
din pasiune [i seriozitate praful din
arhive [i biblioteci pentru a publica
mai ales lucr`ri originale, nu sintezele
pe care le detesta clasific`rile Ad
Astra.
Sunt, categoric, pentru reforma
radical` a criteriilor de evaluare a
performan]ei necesare parcurgerii
meritocratice a etapelor carierei în
înv`]`mântul universitar românesc,
îns` nu cred c` trebuie s` amestec`m
lucrurile în a[a m`sur` încât o
carte de autor la care se munce[te
[i câte 10 ani în domeniul [tiin]elor
umaniste s` nu conteze, în vreme ce
un articol colectiv de patru pagini,
publicat de trei-patru autori, ap`rut
într-o revist` ISI de matematic`,
fizic`, chimie etc., s` fie socotit
expresia suprem` a vizibilit`]ii
interna]ionale. O pledoarie pro domo
poate p`rea lipsit` de modestie, îns`
este neîndoielnic faptul c` cel mai
bine cunoa[tem propria activitate, ne
[tim reu[itele [i limitele, de aceea nu
ezit s` îmi exprim nedumeririle fa]`
de paradoxul criteriilor de evaluare
române[ti pornind de la analiza
succint` a pozi]iei personale ca
cercet`tor [i universitar.
De peste un deceniu întreprind
cercetare de specialitate în
arhivele [i bibliotecile italiene,
am publicat studii [i articole în
periodice [tiin]ifice care sunt
citate pe câteva continente, mi-
am reg`sit întâmpl`tor lucr`rile
citate în prestigioase reviste
[tiin]ifice str`ine, în teze de doctorat
din SUA, în volume ap`rute în
centre universitare europene de
prim` mân`, dar nefiind vorba
de „magicele‘‘ ISI nu am, a[adar,
vizibilitatea interna]ional`
necesar` (!). Am str`b`tut Italia
pentru a prezenta comunic`ri
[tiin]ifice la unele dintre cele mai
bine cotate congrese [i colocvii de
specialitate, iar multe dintre aceste
comunic`ri au fost publicate în
actele respectivelor manifest`ri
[tiin]ifice, îns` volumele nu sunt
ISI [i, conform opticii imbatabile a
Asocia]iei Ad Astra, ca urmare nu
exist… Sunt invitat s` furnizez studii
[i articole pentru diverse periodice
italiene de specialitate – citite [i
citate frecvent, dup` consultarea în
binecunoscutele, la nivel mondial,
Arhiva de Stat din Vene]ia si
Biblioteca Na]ional` Marciana,
de exponen]ii medievi[tilor si
moderni[tilor americani (adic` chiar
de inventatorii ISI!) [i englezi –, îns`,
deocamdat`, sunt nevoit s` refuz
aceste invita]ii pentru c` lucrez la
un volum de autor, absolut original,
[i oricum nu ar trebui s` le mai
acord aten]ie publica]iilor italiene
fiindc` nu sunt ISI. Am publicat în
periodice [tiin]ifice ca Ateneo Veneto,
Studi Veneziani, Mélange de l’École
française de Rome, prezente în mai
toate marile biblioteci ale lumii,
reviste unde de la Nicolae Iorga
încoace rar a mai publicat câte un
istoric român, îns` în zadar, aceste
prestigioase publica]ii de specialitate
nu sunt… ISI (cine are curiozitatea de
a naviga în siteul acestor publica]ii
[i de a lectura cuprinsul unora
dintre numere, dac` este la curent
cu istoriografia american`, deci a
inventatorilor ISI, va remarca numele
unor mari istorici de peste Ocean
care se înc`p`]âneaz` s` publice în
aceste „inutile‘‘ reviste, care continu`
s` apar`, unele chiar de mai bine de
100 de ani, f`r` a fi ISI).
Masterat
Istoria [i filozofia religiilor
Începând din octombrie
2008, Facultatea de Teologie
Ortodox` „Andrei {aguna“ a
Universit`]ii „Lucian Blaga“
din Sibiu va organiza, pentru
prima dat` în România,
un program de masterat în
domeniul istoriei [i filozofiei
religiilor.
Programul va reuni cursuri
despre marile religii ale
lumii, sus]inute de profesori
din ]ar` [i din str`in`tate, va
încerca s` ofere o gril` pentru
în]elegerea pluralismului
religios, va analiza impactul
socio-politic al religiosului
în lumea de ast`zi, realizând
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
A[adar, vizibilitatea mea
interna]ional`, dup` atâta amar de
ani de trud`, este, conform Ad Astra,
zero (sic!). M` rog, nu astfel au socotit
membrii comisiei academice de la
o prestigioas` institu]ie occidental`
de cercetare, care au decis recent s`
îmi acorde în primul semestru al
anului universitar 2008–2009 o burs`
postdoctoral` Andrew W. Mellon,
de[i nu de]in titluri ISI în portofoliul
de publica]ii din CV [i, ca urmare,
nu ar trebui s` exist ca cercet`tor [i
cadru didactic universitar. Cum de
tocmai în Occident, care, chipurile,
ne-ar impune s` public`m exclusiv
în reviste ISI, este evaluat` prioritar
substan]a articolelor de specialitate
[i nu culoarea coper]ilor periodicului
în care acestea au ap`rut? Le urez
colegilor de la Ad Astra mult
succes în tot ceea ce întreprind,
voi fi neîndoielnic al`turi de ei în
campania de demascare a imposturii,
a plagiatorilor [i a nepotismului
din sistemul universitar românesc,
îns` nu pot împ`rt`[i criteriile
nivelatoare de evaluare, [ablonarea
acestora în func]ie de ceea ce
consider` cu adev`rat important
speciali[tii din domeniul [tiin]elor
tehnice; în ceea ce prive[te [tiin]ele
umaniste, volumul de autor
întemeiat pe cercetarea arhivistic`
este absolut fundamental, deci
criteriile de evaluare ale acestui
domeniu trebuie croite dup`
specificul s`u [i în acord cu sistemul
de valori recunoscut la nivel sectorial
[i general european. j
[i conexiuni importante
între [tiin]ele umaniste [i
domeniul religiosului.
Studen]i din cele mai
diverse domenii de licen]`
sunt invita]i s` se ini]ieze în
abordarea [tiin]ific` modern`
a problematicii religioase,
s` deprind` mecanismele
necesare investig`rii situa]iei
religioase actuale [i s` se
familiarizeze cu resorturile
toleran]ei [i ale dialogului
interreligios.
Înscrierile au loc în
perioada 9-13.09.2008 la
secretariatul Facult`]ii, tel.
0269-210530.
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Cavaler în
postmodernitate
D
IMENSIUNEA profan`
a lumii m-a f`cut de
timpuriu un exilat‘‘,
„ m`rturise[te Richard
Millet în cel mai re-
cent eseu, L’Opprobre, încercînd a
posteriori profesiunea de credin]` a
unui autor atacat de publicul larg al
epocii postmoderne. „Sînt în stare de
r`zboi‘‘. „Sînt o fantom` care îi bîntuie
pe to]i cei care ar vrea s` nu exist‘‘.
„Nu sînt decît interoga]ie – o nesfîr[it`
deschidere interogativ`, în plin` iluzie
a peremptoriului‘‘, mai spune el, defi-
nindu-[i în metafore complementare
singularitatea agravat` (sau încunu-
nat`) de controversatul text anterior,
Le Désenchantement de la littérature – o
avizat` critic` a culturii contemporane
care, în ultimul an, a devenit în Fran]a
o referin]` obsesiv`: „A-l diaboliza pe
cel`lalt – iat` spre ce ostenesc du[manii
mei. Eu m` lupt în schimb cu Demo-
nul, chiar [i atunci cînd poart` chipul
adev`rului sau cînd acest adev`r î[i
tr`deaz` falsitatea prin descompunerea
expresiei literare‘‘.
Din 1983, cînd debuta, [i pîn` azi,
cînd are 56 de ani, Richard Millet [i-a
desenat cu precizie teritoriul în cultura
francez`, pe care o sluje[te deopotriv`
ca scriitor (romancier [i eseist de egal`
valoare, autor între altele al romanu-
lui Le Goût des femmes laides), editor [i
profesor de literatur`. Într-o lume tot
mai pu]in exigent`, pe de o parte, [i
mai conformist` ideologic, pe de alta,
Richard Millet î[i permite dou` forme
de curaj: s` profeseze în tot ce scrie o
limb` francez` inactual de complex`
[i calofil` (în descenden]a unor Proust
sau Yourcenar) [i s` exprime „chirurgi-
cal‘‘ puncte de vedere contra curentu-
lui. Chiar incorecte politic. Beneficiind
de atuul unei vîrste a deplinei for]e
creatoare [i de o luciditate perfect an-
corat` în expresie, autoritatea acestui
spirit face ca ideile pe care le emite s`
fie atent luate în seam` oricînd, chiar
dac` (sau cu atît mai mult cu cît) de
multe ori ele se opun „trendului‘‘.
Pe linia apreciatului eseu de filoso-
fia culturii din 1993, Le Sentiment de la
langue, premiat de Academia francez`,
Le Désenchantement de la littérature a
perturbat spiritele prin felul în care
radiografiaz` starea actual` a literaturii
(implicit a modernit`]ii), ignorînd tabu-
urile la mod`. De observat c` Millet se
refer` la dezvr`jirea, [i nu la dispari]ia
literaturii – în m`sura în care acuz`
denaturarea statutului ei: ie[irea de
sub specia miticului, a sacrului, iar a
scriitorului de sub zodia singularit`]ii
profetice [i a solitudinii creatoare de
lumi; pierderea autorului-martir, capa-
bil de a se sim]i „predestinat e[ecului
precum unei forme de mîntuire‘‘.
Cum se explic` o asemenea muta]ie?
În primul rînd, prin starea Limbii.
Înstr`inîndu-se de propria defini]ie
care o opune structural registrului
„mortifer‘‘ al comunic`rii, limba li-
teraturii [i-ar fi pierdut calitatea de
fundament spiritual al na]iei, f`cînd
din scriitor un personaj prea vizibil în
timp real, lipsit de mister [i paradox.
„B`ltim într-o limb` de joas` spe]`, a
c`rei arogant` oralitate a anulat în doar
cîteva decenii secole întregi de retoric`
[i a condamnat la uitare monumente
lingvistice‘‘. Nesolicitant` [i simpli-
ficatoare, oralitatea distruge sintaxa,
anulînd capacitatea limbilor de a face
lumea lizibil`, vizibil`, audibil`.
La originea acestei situa]ii, Richard
Millet detecteaz` apoi imperialismul
discursului jurnalistic, al c`rui pseudo-
pluralism fagociteaz` sintaxa, formele,
adîncimile [i arborescen]ele limbii
literare – un fenomen prezis tale quale,
înc` din secolul XIX, de Nietzsche (care
în 1882 exclama: „înc` un secol de jurna-
lism [i toate cuvintele vor pu]i!‘‘) sau Le-
opardi. Astfel, se întreab` retoric Millet:
„Nu m` aflu oare permanent în situa]ia
de a descifra în textul lumii «irealita-
tea» discursului jurnalistic devenit, sub
aparen]a unui pluralism care nu e nimic
mai mult decît o fars` a democra]iei,
unicul, obscenul adev`r a c`rui dimen-
siune asasin` o denun]a Leopardi înc`
din 1827, în Operele sale morale?‘‘
Dar nivelarea, aplatizarea sintactic`
[i stilistic` (ucig`toare pentru orice
literatur`) nu sînt, evident, fenome-
ne în sine. Exist`, în amonte, o alt`
muta]ie, r`spicat denun]at` de Richard
Millet: „Pr`bu[irea dimensiunii ver-
ticale în favoarea celei orizontale nu
reprezint` doar c`derea în desuetudine
a cre[tinismului, ci [i o devalorizare
generalizat`, devenit` principiu, într-o
lume care a pierdut însu[i sensul no]iunii
de sens (…) O lume în care totul fiind
egal cu orice (mic [i mare, înalt [i scund,
norm` [i deviere, pur [i mixt, regul` [i
excep]ie), ceea ce se prezint` ca nou`
valoare nu e decît reciclarea vechiu-
lui, golit de înc`rc`tura semnificant`,
simbolic`, sacr`‘‘. O lume, în fine, unde
r`sturnarea vechilor repere s-a instalat
ca nou` dogm`, anihilînd pîn` [i logica
genera]ional`: „Sîntem mo[tenitori f`r`
descenden]i. Sîntem singuri. Nu sîntem
adev`ra]i p`rin]i. Nu mai avem autori-
tate nici asupra limbii, nici asupra tine-
retului. Scrierile noastre sînt probabil
destinate uit`rii. Sîntem contemporanii
unei pr`bu[iri. Universit`]ile nu ne vor
salva. Întruchiparea ororii nu mai este
punerea la stîlpul infamiei a lui Baude-
laire, ci acceptarea de c`tre Occident a
propriei neg`ri‘‘.
Dezvr`jirea lumii se afl`, deci, la
originea dezvr`jirii literaturii, respec-
tiv a limbii. Patria, devenit` spa]iu.
Na]iunea, obligat` la mondializare.
Individul (ca purt`tor de umanitate),
înlocuit de individualismul autosu-
ficient al drepturilor omului. Sinta-
xa, pr`bu[it` sub [ablonul mediatic.
P`catul originar, substituit de culpabi-
litatea colectiv` istoric`; post-cre[tinii
deveni]i „victime ale victimelor‘‘. Obli-
gativitatea [i ubicuitatea imaginii,
amor]ind pîn` la paralizie fluxul interi-
or, criza creatoare, temerile, nev`zutul.
„Cum s` tr`ie[ti în acest mediu des-
piritualizat, fictiv, ilizibil, care este
Fran]a de azi?‘‘ – se întreab` Richard
Millet, neezitînd s` recurg`, pe fondul
acestei chinuitoare melancolii, la bis-
turiul frazei radicale: „Nu m` mai simt
în nici un fel solidar cu francezii în
accep]iunea prezent`, a c`ror unic` pre-
ocupare este supravie]uirea biologic`
într-o lume care se autodistruge direct
propor]ional cu ceea ce televiziunea îi
propune ca ideal‘‘. Refuzînd titulatura
de cet`]ean – ca unic` form` corect`
politic de patriotism –, Millet declar`
c` singurul teritoriu suprana]ional în
care se recunoa[te este Europa cre[tin`,
c`ci, insist` el: „Vrem, nu vrem, Europa
este cre[tin` chiar [i în plin proces
de decre[tinare la care e supus`. {tiu
bine, pe de alt` parte, c` asociind
decre[tinarea cu dezvr`jirea (literaturii
[i a lumii) [i declarîndu-m` catolic, m`
separ înc` o dat` de contemporanii
mei, îngro[înd rîndul exila]ilor, al bol-
navilor, al clandestinilor‘‘.
Chiar [i a[a, virtualmente segregat
de contemporani, clarviziunea lui
Millet nume[te adev`ruri greu de
contrazis (a c`ror spunere poate fi asi-
milat` unui act de curaj): „Literatura
presupune o ierarhie a inactualului:
scar` de valori, verticalitate, putere cri-
tic` – altfel spus: contrariul dispunerii
pe orizontal` a unui Occident mozaicat
de minorit`]i [i ros de refuzul oric`rei
autorit`]i, perceput` ca opresiv` [i
generînd dictatura consensului univer-
sal‘‘. Aparenta luminozitate a egaliz`rii
contemporane fiind, în ochii lui Millet,
veritabil` surs` de tenebre: „Lumea
prins` de întuneric este opacitatea
45
FILOZOFIA CULTURII
destinat` propriei defini]ii mediatice
(…) Întunecarea este încruci[area din
intersec]iile limbajului, între verti-
calitatea dec`zut` [i orizontalitatea
supraabundent`‘‘.
Sub lupa critic` a lui Richard Millet,
orizontul lumii actuale pare lugubru,
dar singuraticul cavaler al „interog`rii
deschise‘‘ r`mîne lucid [i ferm: „S` nu
uit`m c` e r`zboi [i trebuie s` alegem
una din tabere, c`ci, asemenea sfîntu-
lui, r`zboinicul are drept scop g`sirea
adev`rului care deosebe[te via]a de
moarte. S` respingem mai mult ca
oricînd minciuna universal` în care e
prins` epoca noastr`‘‘.
Exagereaz` Richard Millet? Este el
chiar atît de singular sau singuratic
cum se proclam`? Nu neap`rat. Tipul
de „criticism‘‘ pe care îl practic` se mai
aude [i dinspre alte col]uri ale lumii
noastre. Iat`, bun`oar`, într-un num`r
recent, dedicat umorului, al revistei Le
Magazine littéraire, Alain Finkielkraut
vorbea despre „barbaria progresist`‘‘
aflat` la r`d`cina „deriziunii genera-
lizate‘‘ care penalizeaz` sistematic ra-
portarea la transcenden]`; iar de partea
sa, George Steiner, în ultima carte, My
Unwritten Books, deplînge s`r`cirea grav`
a psihismului uman prin reducerea dis-
cursului „la o mîn` de limbi planetare,
multina]ionale‘‘, impuse de „megaloma-
nia militar` [i tehnocratic`‘‘. Se aud, deci,
asemenea voci, a[a cum fiecare epoc` a
avut acuzatorii s`i. Doar c`, în plin` er` a
democra]iei proclamate victorioase [i a
libert`]ii de expresie devenite principiu
universal, ne intrig` acel sentiment al
transgresiunii pe care-l încerc`m uneori,
acompaniat de o stranie uimire, în fa]a
„curajului‘‘ unuia sau al altuia de a face
public` o opinie neconform` cu spiritul
vremii sau a[a-zicînd reac]ionar`; ca [i
cum ar exista undeva o list` (nescris`,
implicit`) a îndatoririlor mondiale „ofi-
ciale‘‘ de gîndire, pe care doar ocazional
o putem brava. În ceea ce-l prive[te,
rebelul Millet pare decis s` r`mîn` com-
batant împotriva curentului, a[a cum ne
provoac` în L’Opprobre: „Nu voi putea
s` v` fiu prieten decît jignindu-v`, pe
voi cei care veni]i spre mine coco[a]i de
prejudec`]i‘‘.
l
Richard Millet – Le Désenchantement de la
littérature, Gallimard, 2007
Richard Millet – L’Opprobre – essai de démo-
nologie, Gallimard, 2008
George Steiner – My Unwritten Books, 2007
– tr. fr. Les livres que je n’ai pas écrits, Gallimard,
2008 (Traducerea citatelor, M.D.) j
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Barometrele democra]iei
La aproape dou`zeci de ani de la
c`derea comunismului, Sorina Soare
[i Cristian Preda ofer` cititorilor „o
fresc` documentat` a principalelor
institu]ii care au alc`tuit democra]ia
român` dup` 1989‘‘ (p. 5). Volumul
Regimul, partidele [i sistemul politic din
România este rezultatul unei lungi
experien]e de cercetare a celor doi
autori în mediul academic românesc
[i occidental. Complet, exhaustiv,
admirabil încadrat din punct de
vedere empiric, dar [i teoretic [i
]inând totodat` cont de dinamica
literaturii, cartea se adreseaz` atât
cercet`torilor consacra]i cât [i
studen]ilor [i publicului larg. Pentru
cercet`torii cu experien]`, volumul
este summum-ul unui câmp de
cercetare pân` acum lacunar sau
fragmentat. Acumularea cercet`rilor
despre România post-comunist`,
la care cei doi autori au contribuit
prin studiile consacrate partidelor
politice, permite o aprofundare a
în]elegerii democra]iei, oricare ar fi
calificativul care ar urma, pentru a
vorbi despre ]ara noastr`. Pentru cei
debutan]i în disciplin` [i interesa]i
de cunoa[terea evolu]iilor politice
române[ti actuale, volumul ofer` o
serie de chei de lectur` indispensabile
pentru în]elegerea politicii [i pentru
a depasiona chestiunile de actualitate
politic` româneasc`.
De multe ori, în literatura despre
tranzi]ie [i democratizare, România
a fost prezentat` ca un caz singular.
În 2001, istoricul Tony Judt afirma
c` principalul test pe care Uniunea
European` trebuia s` îl treac` era
aderarea acestei ]`ri cu problemele
ei înc` nerezolvate1. În procesul de
integrare european`, când România,
când Bulgaria [i-au disputat ultimul
loc în [irul ]`rilor candidate la aderare.
{i aceasta pentru c` România ar fi
cunoscut o institu]ionalizare pervers`,
care nu a f`cut decât s` încetineasc`
reformele democratice. Unii politologi
consider` c` România nu a înregistrat
o ruptur` radical` cu trecutul2, c`
România nu reu[e[te s` se desprind`
de un trecut pe care de altfel refuz`
s` [i-l asume. „Specificitatea Italiei‘‘,
cu care politologii occidentali
se obi[nuiser` în anii 1990, este
concurat` de data aceasta de
„specificitatea României‘‘, atunci când
aceasta, la rândul ei, este analizat`
prin prisma principiilor generale
ale teoriei democra]iei sau când se
efectueaz` o evaluare a institu]iilor [i
a caracterului lor democratic.
Este România un caz excep]ional?
Dac` trecem în revist` studiile
publicate de politologi în ultimele
dou` decenii, greu ar fi de sus]inut
contrariul. Pr`bu[irea regimurilor
comuniste a ar`tat c` în ciuda unit`]ii
aparente a blocului comunist, ]`rile
din regiune prezentau numeroase
diferen]e. România este prezentat`
ca atare ori de câte ori, în studii
comparative sau chiar monografice,
este vorba despre cele trei variabile
cheie asupra c`rora Sorina Soare
[i Cristian Preda se opresc în acest
volum: regimul politic, partidele
[i sistemul politic. „Sl`biciunea
institu]iilor‘‘ (p. 6), „instabilitatea,
dezechilibrul cronic [i precaritatea
(…) partidelor‘‘ (p. 122), precum
[i „institu]ionalizarea fragil`‘‘ (p.
15) sunt tot atâtea calificative
pentu a pune în eviden]` o serie de
disfunc]ionalit`]i ale regimurilor
politice române[ti.
De ce este România un caz
excep]ional? Volumul realizat de
Sorina Soare [i de Cristian Preda nu
î[i propune s` r`spund` în mod direct
la aceast` întrebare [i nici nu face din
excep]ionalismul românesc un punct
de plecare. Îns` pentru a în]elege
ceea ce este, trebuie s` vedem ceea
ce a fost. Astfel, pentru a prezenta
„etapele construirii regimului politic
românesc post-comunist‘‘, autorii
se servesc de metoda compara]iei
longitudinale. Din punct de vedere
metodologic, volumul se înscrie
într-un cadru „trasat de dinamica
ruptur`/continuitate‘‘. Nu este vorba
aici de folosirea metodei istorice
în [tiin]a politic`, ci de utilizarea
materialului pus la dispozi]ie de
istorie analizei politice. „Cartea
are ca punct de plecare construirea
României moderne la sfâr[itul
secolului al XIX-lea‘‘ [i integreaz` atât
elemente caracteristice regimului
comunist cât [i „structuri tipice
regimului contemporan‘‘ (p. 6). În
timp ce pentru numero[i politologi
„România democratic` datoreaz` prea
mult trecutului s`u comunist‘‘, Sorina
Soare [i Cristian Preda subliniaz`
c` „ruptura [i continuitatea pot fi
definite (…) [i în raport cu alt` epoc`‘‘
– în cazul românesc, cea interbelic`.
F`r` a avea un caracter determinist
(p. 140), aceast` perspectiv` istoric`
permite autorilor s` situeze mai bine
fenomene recente (p. 131).
Institu]iile cele mai importante
ale statului (legislativ, executiv [i
puterea judiciar`) sunt analizate
în prima parte a volumului într-o
perspectiv` de longue durée. Plecând
de la natura constitu]iilor pe care
România le-a adoptat de-a lungul
vremii, autorii pun în lumin` nu
numai caracteristicile procedurale
ale regimurilor politice, ci prezint`
pe larg [i democra]ia real`, [i
formele substan]iale ale acesteia.
Astfel, este pus în eviden]` rolul
major al constitu]iilor în articularea
democra]iei politice române[ti (p. 18),
preeminen]a puterii executive, dar [i
rela]iile conflictuale dintre pre[edinte
[i primul-ministru, limitele puterii
legislative, deficitul s`u de imagine,
precum [i „sl`biciunea general` a
puterii judiciare‘‘ (p. 44). În acest
fel, autorii subliniaz` atât o serie de
tr`s`turi ale institu]iilor [i partidelor
politice ale României moderne cât
[i punctele de discontinuitate ce
reies prin juxtapunerea acestora
de-a lungul timpului. Dincolo de
elementele de analiz` prezente în
fiecare capitol, ni se pare demn de
subliniat distan]a luat` de autori fa]`
de unele subiecte care au generat
pasiuni incontrolabile în spa]iul
politic românesc. Cititorul poate în
nenum`rate rânduri s` în]eleag` din
paginile c`r]ii c` anumite probleme
cu care se confrunt` România nu
sunt specifice acesteia [i c`, în unele
domenii, dificult`]ile de reform` nu
sunt de neglijat nici în democra]iile
consolidate. Re]inem aici un singur
exemplu, [i anume partea consacrat`
rela]iilor dintre justi]ie [i politic`, ce
au ocupat îndelung agenda politic`
româneasc` din ultimii ani.
A doua parte a volumului este
consacrat` partidelor politice. Plecând
de la „cre[terea [i descre[terea
Partidului Comunist‘‘ (p. 72), autorii
analizeaz` structurarea câmpului
politic de dup` 1989 dintr-o
perspectiv` genetic`, substan]ial
structural`. Tr`s`turile regimului
post-comunist sunt comparate cu
cele ale regimului din perioada
interbelic` (p. 131). Este subliniat`
slaba dezvoltare a partidelor politice,
dependen]a de finan]area public`,
fascina]ia numelor mari, lipsa
membrilor (p. 116). Sunt analizate
cele „nou` partide de succes‘‘ din
România [i familiile politice de la
care se revendic` (p. 103). Autorii nu
neglijeaz` nici formele de non-partid
politic (p. 80), nici ceea ce numesc
„devalorizarea politicii‘‘ (p. 116).
A treia [i ultima parte a volumului
analizeaz` sistemul politic din
România. A[a cum subliniaz` autorii,
„ADN-ul sistemului politic românesc
poart` instruc]iuni genetice legate de
ceea ce Dogan numea o «democra]ie
mimat`», elemente caracteristice ale
unui regim politic de tip sultanistic‘‘
[i „ale unui regim comunist de tip
patrimonial‘‘ (p. 137). Ele [i-au pus
amprenta pe partide, regim sau
sistemul politic [i „sunt hot`râtoare
pentru modul în care sistemul politic
post-comunist se construie[te‘‘ (p.
140). Acesta a fost calificat ca fiind
o form` de „partidocra]ie‘‘, „în care
partidele de]in monopolul absolut al
47
{TIIN}~ POLITIC~
personalului, resurselor [i politicii
guvernamentale‘‘ (p. 137). Post-
comunismul nu a inventat [i nici nu
a reconstituit clivaje în România (p.
146). Dou` tensiuni au fost generate,
una între neo-comuni[ti [i anti-
comuni[ti (p. 146) [i a doua între
na]ionali[ti [i anti-na]ionali[ti (p. 153).
Cu toate acestea, post-comunismul
nu se articuleaz` nici m`car în jurul
unor tensiuni politice durabile
(p. 159). Doctrinele promovate de
partide nu sunt substan]iale. Ele nu
au atins o maturitate deplin` nici
m`car la dou`zeci de ani de la c`derea
comunismului (p. 159).
Regimul, partidele [i sistemul politic
din România este o fresc` documentat`
despre func]ionarea institu]iilor
României moderne, un tablou bogat al
producerii [i reproducerii unui pattern
institu]ional, pentru care comunismul
[i post-comunismul au fost, în
propor]ii variabile, principalele
puncte de bifurca]ie. Numeroase
considera]ii teoretice înso]esc analiza,
plecând de la cele clasice pân` la
cele mai recente privind adaptarea la
Europa [i atitudinea fa]` de integrarea
european`. Volumul este [i un
document de lucru, având în vedere
bogata anex` ce prezint` partidele
[i coali]iile politice în competi]iile
electorale din România post-
comunist`. Astfel, cititorul, specializat
sau neofit, este purtat în timp [i ghidat
pas cu pas în în]elegerea prezentului
politic românesc. Cartea semnat` de
cei doi autori poate fi v`zut` [i ca un
bilan] a dou` decenii de analiz` a post-
comunismului în România.
l
1 New York Review of Books, „Romania:
Bottom of the Heap‘‘, Tony Judt, 1 noiembrie
2001, pp. 41–45.
2 Anne Gazier, „Le bouleversement
des institutions et de la vie politique‘‘, în
Dominique Colas (sous la direction de),
L’Europe post-communiste, Paris, Presses
Universitaires de France, 2002, p. 232 (pp.
113–259). j
l Cristian Preda, Sorina
Soare
REGIMUL, PARTIDELE
{I SISTEMUL POLITIC
DIN ROMÂNIA
Editura Nemira, 2008,
240 pp.

48
Ceasul bilan]ului
Î
N general, istoricul scrie în
vremuri de r`gaz interior, fie
ISTORIE
ele [i turbulente la suprafa]`.
O serie de lucr`ri istoriografice
s-au p`strat din perioadele de
deten]ie ale autorilor, pe când ace[tia
aveau – prin for]a împrejur`rilor
– unica înlesnire de a putea a[terne
pe hârtie gândurile lor despre trecut.
A[a a f`cut Katakalon Kekaumenos,
un istoric bizantin important pentru
cunoa[terea trecutului latinit`]ii
balcanice din secolul al XI-lea, a[a s-a
întâmplat [i în cazul unor prizonieri
ilu[tri r`t`ci]i prin temni]ele evului
mediu, [i a[a a p`]it [i unul dintre
cei mai mari istorici ai Fran]ei
contemporane, Marc Bloch, în vremea
ocupa]iei germane. Nici Miron
Costin nu [i-a scris parte din istorii
tocmai la înlesnire, ci, g`zduit de Jan
Sobieski într-unul dintre castelele
sale, îmbucând pâinea exilului. {i tot
în exil, în aerul cald de la Palermo, s-a
luat la întrecere cu moartea Nicolae
B`lcescu, încercând s` î[i încheie
monografia despre epopeea lui Mihai
Viteazul înainte ca aceasta s` devin` o
opera]iune imposibil`.
Situa]ia pare arhetipal`,
recluziunea, cu toate disconforturile
sale, pare s` favorizeze – în
compensa]ie? –, de multe ori, de[i nu
întotdeauna, na[terea unui timp vid,
utilizabil pentru medita]ie, fie ea [i
profesional`. În fa]a încerc`rilor vie]ii,
recapitul`rile, trierile [i valoriz`rile
mentale, reflec]ia moral` ori filosofic`
ce poate înso]i asemenea activit`]i
mentale devin aproape obligatorii,
someaz`, se configureaz` în spa]iul
virtualit`]ii pe îndelete, ruminatoriu,
conferind gândurilor o coeren]`
pe care agita]ia vie]ii cotidiene, cu
angrenajele ei dezlânate, complexe,
nu o dat` amorfe, nu o îng`duie.
Situa]ia este oarecum arhetipal`,
doar actorii [i contextele se schimb`.
Între Katakalon Kekaumenos, pus
la p`strare de un bazileu suspicios,
între anii 1075–1078, [i Marc Bloch,
vinovat de originile sale evreie[ti [i de
încadrarea într-o mi[care de opozi]ie
la cuceritorul feldgrau, distan]a de
un mileniu se dovede[te mai pu]in
important` decât repetitivitatea
l Marc Bloch
PLEDOARIE PENTRU
ISTORIE
traducere de
George Cip`ianu,
Ed. Tribuna, 2007, 232 pp.
situa]iei – [i deci a provoc`rii
–, punerea în ecua]ia regim politic-
istoriograf din cele dou` cazuri
aducând cu o suprapunere frapant`,
semnalând repetitivitatea.
Exist`, desigur, [i situa]ia cealalt`:
Procopiu din Cezareea de-a dreapta
împ`ratului slujit cu obedien]` ziua,
[i denigrat cu pasiune noaptea. Prea
pu]ini autori din domeniu cad îns`
în gre[eala de a repeta iconoclasmul
nocturn al cronicarului lui Belizarie,
al Teodorei [i al lui Justinian,
re]inând, în folosul propriei a[ez`ri
la masa îmbel[ugat` a timpului,
doar gudurarea calin` din preajma
tronurilor. (Un trist exemplu de
duplicitate a penei, în România
contemporan`, s-a dovedit poetul Ion
Caraion, cronicar impenitent al vie]ii
[i moravurilor scriitorice[ti într-o
epoc` de domina]ie a Securit`]ii. Dar
în cazul lui, care nici nu a fost istoric
în adev`ratul sens al cuvântului,
diurnul [i nocturnul se inverseaz`,
insurgen]ele [i libertatea sunt afi[ate
ziua, în timp ce dela]iunile se petrec la
lumina l`mpii.)
Istoric oficial [i istoric marginal;
o voce uscat`, dar distinct`, [i un
murmur prin care sevele vitale
circul` eliberate, salvator… Un
func]ionar al propagandei oric`rei
puteri, de o parte, [i un ins ce î[i ia
libertatea riscant` de a fi el însu[i,
vorbind cui va avea norocul s` o
aud` despre o epoc` [i siluetele
sale, poate deformate de propria lui
a[ezare, dar cinstite [i coerente în
subiectivismul acesteia. Dup` ce,
decenii de-a rândul, Marc Bloch a
fost un istoric acceptat [i respectat
de comunitatea lui, conformându-se
regulilor meseriei, dar inovând cu
talent [i curaj în interiorul acesteia,
iat`-l împins de victoria celui de-al
III-lea Reich în catacombe, unde nu se
poate resemna s` r`mân` asistentul
pasiv al unei epoci de r`sturn`ri
catastrofale. {i s` nu fi fost atitudinile
sale de solidaritate cu Rezisten]a
francez`, na[terea lui în interiorul
poporului ales al lui Avraam [i Moise
îl recomandau în ochii ocupantului ca
pe un candidat sigur la extinc]ie.
Asemenea date – sumare, dar
prinzând suficient de bine situa]ia
– evoc`, aproape de la sine, sui[urile
[i coborâ[urile în timp ale ro]ii
norocului. O vreme sus, apoi jos,
foarte jos, pân` în bezna t`cerii
definitive… Prizonieratul în Germania,
care a fost pentru Fernand Braudel
prilejul primei schi]e a monumentalei
sale monografii despre Mediterana, a
însemnat pentru Bloch un r`stimp de
concentrare asupra meseriei de istoric,
înainte de a fi preludiul execu]iei.
Iar el chema în mintea autorului
– dup` cum o atest` m`rturisirile lui
Lucien Febvre despre starea în care a
g`sit manuscrisele lucr`rii Apologie
pour l’histoire ou Métier d’historien (în
traducerea româneasc` recent` a lui
George Cip`ianu, Pledoarie pentru
istorie, Cluj-Napoca, Ed. Tribuna, 2007,
232 pp.) – exemplul lui Henri Pirenne,
„care‘‘ – spune dedica]ia înscris` de
Bloch pe o pagin` de început – „în
vremea când ]ara lui lupta împreun`
cu a mea pentru drept [i civiliza]ie a
scris în captivitate o istorie a Europei‘‘.
Au trecut aproape [apte decenii
de când, la 10 mai 1941, March Bloch
(1886–1944) î[i semna dedica]ia
c`tre bunul s`u prieten de la Annales,
Lucien Febvre, în Fougère (Creuse),
îns` profesiunea de credin]` a
istoricului aflat` la ananghie continu`
s` pun` întreb`ri fundamentale [i s` le
r`spund`, f`r` ca prin pagini s` treac`
vreun iz de alterare. Se prea poate ca
acest miracol, care nu func]ioneaz`
decât rareori în paginile oamenilor
de meserie – fiindc` istoricul, ca [i
maestrul buc`tar, î[i practic` arta
cu materiale perisabile, informa]ia
despre trecut înnoindu-se cu aceea[i
vitez` cu care alimentele se dovedesc
perisabile –, s` ]in` în bun` m`sur`
de dou` ingrediente. Întâi [i-ntâi, de
caracterul substan]ial al interoga]iei,
dincolo de orice futilit`]i ori accidente
ale unei experien]e personale. Somat
de contextul în care redacteaz`, Marc
Bloch î[i ini]iaz` demersul pornind de
la întrebarea inocent` a unui copil: „la
ce serve[te istoria?‘‘ S` o recunoa[tem,
„la ce serve[te‘‘ nu este totuna cu „la
ce folose[te‘‘ demersul istoricului.
Nu este, a[adar, vorba despre a [ti,
dintr-o perspectiv` pragmatic`,
utilitarist`, ce foloase imediate aduce
o asemenea disciplin` [i practic`, ci
cum anume în]elege ea s` serveasc`
insul uman [i colectivit`]ile pe
care el le alc`tuie[te. Nimic din
servilismul unor erudi]i care,
mereu, în întreaga lume, urm`resc,
cultivându-[i profesia, scopuri venale,
o instalare în slujbuli]e [i privilegii,
p`r`sind lumea principiilor [i a
neutralit`]ii inteligente ori scopul
generos urm`rit, conform statutului,
de acest mod de cunoa[tere. Mai
degrab` ideea de a servi scopuri
venind din sfera principiilor, colorate
intens etic, aidoma proiectului
de dedica]ie-solidaritate scris` cu
gândul c`tre Pirenne, unde ideea de
drept [i civiliza]ie, împreun` cu cea
– neenun]at` direct, dar prezent`
din plin în atmosfera succintei
consemn`ri – de solidaritate [i
compasiune, covâr[esc cu atât mai
mult cu cât exprimarea lor este
re]inut`, sintetic`, sumar`.
De fapt, acesta este al doilea atu al
c`r]ii: tonul ei calm, inconfundabil,
echilibrat [i a[ezat, st`pân pe sine.
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Marc Bloch nu mizeaz` nici de ast`
dat` pe desc`rc`ri temperamentale. Cu
glas re]inut, istoricul face din cititorul
lui un complice la bucuriile secrete
ale unui laborator neb`nuit: „înaintea
operei [tiin]ifice, pe deplin con[tient`
de scopurile sale, instinctul care
conduce la ea. (…) Poate cititorii lui
Alexandre Dumas nu sunt decât ni[te
istorici virtuali, c`rora le lipse[te doar
obi[nuin]a de a-[i procura o pl`cere
mai pur` [i, dup` mintea mea, mai
intens`: aceea a culorii veritabile.//
C`, pe de alt` parte, acest farmec este
departe de a se stinge odat` început`
cercetarea metodic` cu rigorile sale
necesare, c`, dimpotriv` – [i pentru
aceasta to]i adev`ra]ii istorici pot
depune m`rturie –, ea câ[tig` în
vivacitate [i plenitudine, iat` ceva
ce, într-un anume sens, merit` orice
demers al spiritului‘‘ (pp. 28–29).
Surdinele pe care autorul le pune
acestei convingeri-confesiune, dintr-o
conving`toare aplecare spre decen]` [i
pudoare („poate‘‘, „dup` mintea mea‘‘),
chemarea drept martori a celorlal]i
colegi de breasl` sunt precau]ii care,
departe de a m`rturisi o ezitare, sunt
dovada sigur` a unei persuasiuni
atent` s` nu devin` presiune arogant`
[i trufa[` îndreptat` de un cunosc`tor
al domeniului c`tre prietenii acestuia.
Prea îndelung l`udat` pentru
meritul de a fi fost scris` în clipele
de suprem` cump`n` ale unei vie]i
sfâr[ite eroic, Pledoaria pentru istorie
a lui Marc Bloch merit`, în fine, s`
fie discutat` [i în spiritul ei. Iar cu
acest spirit are de-a face, f`r` îndoial`,
restituirea istoriei [i a medita]iei
despre istorie pe seama publicului
cititor al acesteia. Cum se poate vedea,
Marc Bloch scrie pentru totalitatea
celor care, citind literatur` de cap`
[i spad`, interesa]i de coroanele
blestemate ale lui Maurice Druon,
sunt, în felul lor, ni[te istorici
nerevela]i; colegi mai timizi, poate
nu cu totul con[tien]i de darul [i de
pasiunea lor, dar prin aceasta nu mai
pu]in colegi autentici ai istoricului.
Fiindc` pasiunile comune al`tur` în
mai mare m`sur` decât al`turarea de
competen]e [i diplome care le atest`
formal. Dup` Marc Bloch, ar fi cazul ca
fiecare istoric s` redescopere drumul
c`tre cititorul s`u, p`r`sind turnul de
ivoriu al erudi]iei exersate doar pentru
ceilal]i câ]iva savan]i însingura]i pe
aleile unor cercet`ri de detaliu. j
 bienala de arhitectură bucureşti
15 octombrie - 15 noiembrie 2008
Muzeul Ţăranului Român
MNAC galeria 3/4
www.bab.ro
www.arhitectura1906.ro

Eveniment realizat cu sprijinul:

Muzeului Ţăranului Român
Asociaţiei Fondului Cultural Naţional
Ministerului Culturii şi Cultelor
Muzeului Municipiului Bucureşti

, Muzeului Naţional de Artă Contemporană

Premiile naţionale pentru Arhitectură şi Design

organizatori

partener sponsori principali

cu sprijinul

sponsori
parteneri media

prin partener arboreverde


50
Despre cer[etorie
DEZBATERI
F
IRUL pove[tii pe care vreau
s`-l deap`n în aceast`
însemnare începe cu o
scen` dintr-o intersec]ie
bucure[tean` ca oricare
alta. Printre ma[inile oprite la stop,
se strecoar` cu stâng`cie un om,
încercând, f`r` mare succes, s`
stârneasc` mila. Este ciung. Bra]ul
stâng, cel retezat, este învelit într-un
bandaj orbitor de alb. Am sentimentul
c` e[ecul cer[etorului se datoreaz`
bandajului prea curat, înf`[urat
profesional.
Arta cer[etorului are ceva din cea
a actorului; personajul interpretat
trebuie s` fie plauzibil, iar în cazul
cer[etorului, trebuie s` conving` c` se
afl` într-o stare de mizerie disperat`.
De aceea, bandajul alb mi se p`rea un
obstacol. S` fii cer[etor este o meserie.
Adam Smith, în Avu]ia na]iunilor, este
convins c` nu este o meserie ca oricare
alta, pentru c` cer[etorul ne-ar face s`
ne gândim la nevoile sale, în vreme
ce meseria[ul obi[nuit ne vorbe[te
despre dorin]ele noastre.
Oricum ar fi, absen]a meseriei de
cer[etor ar face s` creasc` bun`starea
în lume. Oamenii nu par s` caute
serviciile cer[etorilor; iar ceea ce ar
produce ex-cer[etorii ar avea cerere,
din moment ce vechea meserie nu
mai este rentabil`. Se poate face aici o
analogie cu absen]a meseriei de ho];
f`r` ho]i, lumea ar duce-o mai bine
[i nimeni nu s-ar plânge de absen]a
serviciilor ho]ilor. Analogia se opre[te
îns` aici; cer[etorul nu bag` mâna în
buzunar, nu se strecoar` în cas`. Ceea
ce prime[te este dat de bun`voie. Iar
a[a cum vom vedea mai jos, s-ar putea
totu[i s` ofere unele servicii, m`car pe
acela de a satisface dorin]a cuiva de a
fi milostiv.
În intersec]ie se mai afl` [i un
panou uria[, cu patru laturi; din orice
parte ai veni po]i citi o întrebare
retoric`: Dac` a]i [ti c` un cer[etor
câ[tig` pân` la 5.000 de lei pe lun`, i-
a]i mai da bani? Un anun]
dintr-un ziar, girat de o cunoscut`
firm` privat`, ne asigur` c` veniturile
unui cer[etor sunt între 2.000 [i
5.000 de lei pe lun`. Este acesta un
argument împotriva cer[etoriei?
În bun spirit dâmbovi]ean, am
putea lua în b`[c`lie campania
împotriva cer[etoriei [i orice discu]ie
cât de cât serioas` a unui asemenea
subiect. La Paris, cer[etoarele îmi
aminteau de limba român`. De cer[it
cer[eau în francez`, dar de vorbit între
ele vorbeau în române[te. Î]i aminteau
de cas`, de dulcele grai. A[a c`-[i avea
[i cer[etoria rostul ei.
Poate totu[i argumentul nu merit`
luat în derâdere; poate logica sa este
impecabil`. Trecând peste lene, peste
ideea c` asta nu-i o problem` cu
care s`-]i ba]i capul [i peste ideea c`
oricum [i-au b`tut al]ii capul cu ea
[i au scris cu litere de o [chioap`, în
intersec]ie, cât se poate de limpede la
ce concluzie au ajuns, î]i dai seama
c` povestea are multe fire, numite
metaforic de logicieni „coarne‘‘,
coarnele unei dileme. Coarnele
acestea sunt ca ni[te drumuri; încerci
s-o apuci pe unul sau pe altul dintre
drumuri [i vezi ce rezult`. Aici, ca s`
func]ioneze argumentul, ar trebui ca
toate drumurile s` duc` la concluzia
c` nu trebuie s` dai bani cer[etorilor,
c`ci, de fapt, aceasta este inten]ia de
fond a întreb`rii retorice afi[ate în
intersec]ie.
Cel mai conving`tor pare s` fie
cazul în[el`toriei. În aceast` situa]ie,
cer[etorul se presupune c` are o stare
mai bun` decât cea în care pretinde
c` se afl`. A strâns, de pild`, în luna
respectiv`, 4.999 de lei [i tot mai
cer[e[te. Da, dar i-a strâns în luna
respectiv` [i, a[a cum ne sugereaz`
[i Adam Smith, ra]ional fiind, se
gânde[te la ce se va întâmpla în lunile
urm`toare. Poate atunci nu ob]ine
nimic. N-ar fi cazul s` pun` ceva
deoparte? Desigur, unii p`c`lesc
într-un fel sau altul; asta este sigur.
Dar nu to]i! Ar trebui atunci s` nu le
dai nimic celor care nu în[al`.
Cum deosebe[ti îns` un cer[etor
care în[al` de unul care nu în[al`?
Chiar campania contra cer[etoriei
pare s` fie, indirect, o recunoa[tere
a faptului c` statul nu-i în stare s`
separe pe cine în[al` de cei care nu
în[al`. Cei care în[al` ar trebui trecu]i
în categoria escrocilor, dar nu pare s`
se poat` face efectiv acest lucru.
Nu merge s` tragem concluzia, de
la premisa c` unii în[al`, c` trebuie
s` suprim`m ceea ce am v`zut c` este
aidoma unei meserii. Judecând a[a,
este greu de crezut c-ar mai trebui
s` l`s`m s` subziste vreo meserie. În
toate profesiile exist` unii care în[al`
[i al]ii care sunt cinsti]i.
Alt caz, care pare chiar mai
constrâng`tor, este cel al p`rin]ilor
care-[i oblig` copiii s` cer[easc`. Dar
câ]i p`rin]i nu aleg ei meseria copiilor!
{i o fac prost. Nu ne putem amesteca
totu[i în cre[terea copiilor, nu putem
s` le lu`m familiilor r`spunderea
respectiv`. Ca [i-n cazul în[el`toriei,
tot ce se poate face ra]ional este
cel mult o dec`dere din drepturile
p`rinte[ti, dar pe baza unor analize ale
cazurilor individuale, nu generalizând.
Pân` acum ne-am ocupat îns` cu
acele drumuri care, la prima vedere
cel pu]in, ar duce c`tre un argument
împotriva cer[etoriei. S` vedem [i
cum pot fi v`zute lucrurile dintr-o
perspectiv` mai în]eleg`toare pentru
situa]ia cer[etorului. Putem uita
de mila cre[tin`? Ce ne-ar spune o
perspectiv` religioas` mai general`?
Credincio[ii cre[tini se a[teapt`
s`-l g`seasc` pe Iisus [i-n cea mai
umil` postur`. „Adev`r gr`iesc vou`,
întrucât a]i f`cut unuia dintre ace[ti
fra]i ai mei prea mici, mie mi-a]i
f`cut‘‘ (Matei 25: 40, trad. Galaction
[i Radu). Mai general, în orice religie,
cine se consacr` complet divinit`]ii
devine str`in de orice preocupare de
ordin material [i nu poate supravie]ui
decât cer[ind pu]inul care-l mai leag`
de cele lume[ti.
Exist` îns` un puternic argument
în favoarea cer[etoriei ce nu depinde
deloc de sentimentele religioase. Este
argumentul care pleac` de la gândul
c` [i tu ai putea fi pus/pus` în situa]ia
de a cer[i. S` zicem c` ai ajuns pe un
aeroport dintr-o ]ar` îndep`rtat`. Nu
cuno[ti pe nimeni. Nu ai prieteni. Nu
ai cum ob]ine credite. {i ai nevoie de
înc` un euro pentru a-]i procura un
bilet.
Am r`mas destul de surprins când
am citit c`-n vremuri mai vechi, în
Sco]ia, existau profesori care-i cereau
rectorului Universit`]ii permisiunea
de a-[i completa veniturile din cer[it.
Istoria este un dasc`l subtil. Ea ne
arat` c` situa]ia ipotetic` descris`
anterior nu-i rodul doar al unei
imagina]ii care împinge lucrurile prea
departe.
De fapt, când vine vorba de
imagina]ie [i de argumentul privitor
la veniturile de 2.000–5.000 de lei ale
cer[etorilor, lucrurile par s` ]in` de
prea pu]in` capacitate de a te pune
în situa]ii neobi[nuite [i de un deficit
de empatie. Nu îns` acest lucru m-a
tulburat cel mai tare. Argumentul
contra cer[etoriei poate totu[i s`
]in`, dac` facem apel la anumite
sentimente umane. Tocmai aici pare
s` rezide marea sa problem`.
Argumentul împotriva cer[etoriei
bazat pe informa]ia c` un cer[etor
câ[tig` între dou` [i cinci mii de lei
pe lun` face apel la invidie. Suma
de cinci mii de lei nu este mic`,
pentru cei mai mul]i dintre noi. În
mod normal, f`r` s` aib` norme
suplimentare sau f`r` bonifica]ii
speciale, un profesor universitar are
pe lun` venituri care nu ating cinci
mii de lei. Iar pe zidurile din ora[ v`d
un anun] c` o firm` ofer` locuri de
vopsitor industrial: venitul „în mân`‘‘
promis este între 1.500–1.700 de lei pe
lun`. În asemenea condi]ii, suma de
5.000 de lei pe lun` afi[at` pe uria[ul
panou din intersec]ie este menit` s`
stârneasc` invidia.
Pica pe cei care câ[tig` mai mult
decât tine este îns` un argument
periculos. Ea poate fi dirijat` contra
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
practican]ilor oric`rei profesii. În
plus, ea presupune c` exist` un „venit
just‘‘ într-o meserie sau alta. Logica
„venitului just‘‘ este p`guboas` [i
love[te în cei care exceleaz` într-un fel
sau altul în ceea ce întreprind. Dac` ai
atins „venitul just‘‘, ce trebuie s` faci?
S` munce[ti pe gratis, s` te opre[ti din
munc`?
La logic`, am înv`]at c` defectele
unui argument sunt de dou` feluri:
un tip de erori ]in de faptul c`
argumentul pleac` de la una sau mai
multe premise false; alt tip de erori
]in de lipsa de validitate a modului
de a argumenta ca atare. A[a [i cu
argumentul contra cer[etoriei. Poate
c` este adev`rat c` un cer[etor câ[tig`
între dou` [i cinci mii de lei, dar asta
nu înseamn` decât c` argumentul nu
pleac` de la premise false. Poate s`
aib` îns` o logic` strâmb` [i tocmai
aici este problema sa.
S` zicem, pentru a încheia aceast`
însemnare, c` ar vrea cineva s`
întoarc` povestea asta contra mea [i
m-ar întreba dac` dau întotdeauna
bani cer[etorilor. N-am s` afirm
c` acest fel de a argumenta este ad
hominem. În chestiunile de acest gen,
nu este irelevant dac` exist` sau nu o
discrepan]` între ceea ce spune [i ceea
ce face un om.
Nu, nu dau întotdeauna bani
cer[etorilor. Ra]iunea acestui
comportament o deslu[e[te cel mai
bine tot Adam Smith: ea ]ine de
limitele cunoa[terii de care dispune
un individ. Ar trebui s` dau celor
care sunt cer[etorii cu adev`rat cei
mai am`râ]i [i nu am cum s` [tiu
acest lucru. Iar cum num`rul celor
care solicit` este sensibil mai mare
decât ceea ce a[ putea s` ofer, atunci
intervin din nou limitele cunoa[terii
[i nu [tiu cui s` dau [i în ce ordine. În
mod cert, cer[etoria nu este un mod de
înstructurare firesc al rela]iilor dintre
oameni [i nu asta am vrut s` spun
mai sus. Adam Smith are în mod sigur
aici dreptate: firesc este ca fiecare s` le
spun` celorlal]i ce poate face pentru
ei, nu s` le spun` ce pot ei face pentru
el sau ea.
Este o ironie pe care-o relev` via]a
în orice campanie contra celor care
realizeaz` „venituri injuste‘‘. Meseria
respectiv` ajunge s` fie practicat` la
negru. A[a [i cu cer[etoria. De când cu
presiunile de un fel sau altul contra
cer[etorilor, am v`zut [i cer[etorie „la
negru‘‘. O b`trân` st`tea, f`r` s` spun`
o vorb`, pe unul dintre acei stâlpi
scur]i [i solizi care în unele locuri
marcheaz` limitele str`zii [i împiedic`
ma[inile s` se suie pe trotuar. Nu
întinsese o mân`, nu spunea nimic.
I-am dat un leu [i l-a luat. j
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Înving`tori sau învin[i?
Intelectualii [i lupta pentru demnitate moral` în Europa de Est (II)
„A spune adev`rul puterii‘‘
– acesta este ethosul intelighen]iei
critice1. Dezv`luind ubicuitatea
minciunii, discursul disident a
întemeiat emanciparea [i a deschis
astfel drumul c`tre o existen]`
în adev`r. A respins logica
consim]`mântului, contrapunându-i
logica revoltei [i a eliber`rii. În timp
ce sistemul încerca s` penetreze
ideologic via]a în toate aspectele
sale, intelectualii critici au oferit
alternative profund sceptice,
ghidate doar de ideea libert`]ii. Au
jucat un joc periculos; au pl`tit cu
închisoarea pentru ideile lor, dar, în
final, eforturile le-au fost r`spl`tite
prin recunoa[terea (chiar dac`
inconsecvent`) din partea popula]iei.
Astfel se poate explica faptul c`
în primii ani ai postcomunismului
masele au aplaudat intelectualii [i
i-au ales pe mul]i dintre ei în pozi]ii
de conducere. Îndoielile lor fa]`
de politic` au devenit secundare
datoriei de a intra în slujba binelui
public. În Ungaria, János Kis a
devenit pre[edintele Alian]ei Liber
Democra]ilor, Miklós Haraszti a fost
membru al Parlamentului, la fel ca
[i Andrei Saharov în fosta Uniune
Sovietic`. Václav Havel a perceput
acceptarea postului de pre[edinte
drept un necesar angajament civic.
Acela[i lucru se poate spune [i
despre Andrei Ple[u sau Bronislaw
Geremek, care au preluat portofoliul
Ministerului de Externe în România,
respectiv Polonia.
În prezent îns`, politica în Europa
Central` [i de Est a intrat într-o
etapa diferit`, care a adus cu sine noi
provoc`ri pentru intelectuali. Vechiul
clivaj „ei‘‘ vs. „noi‘‘ a fost înlocuit de
conflicte specifice. Liberalismul este
atacat atât de extrema stâng` cât [i de
cea de dreapta, unite de resentimente
[i frustr`ri comune. Aceia[i disiden]i
care ieri erau celebra]i, acum
sunt eticheta]i drept „stângi[ti
subliminali‘‘, „cominterni[ti‘‘ etc. Este
de ajuns s` ne reamintim atacurile
din Polonia împotriva lui Adam
Michnik, care a cutezat s` î[i exprime
rezervele fa]` de campania nes`buit`
pentru lustra]ie a fra]ilor Kaczynski
[i a partizanilor lor. Doar aparent
paradoxal, o situa]ie similar` este [i
cea din România, acelea[i strategii
retorice fiind aplicate împotriva
Comisiei de analiz` a dictaturii
comuniste, a membrilor s`i [i
împotriva Raportului Final. În ambele
cazuri, ]inta este liberalismul civic.
Cei mai importan]i disiden]i au
r`mas, dup` 1989, fideli crezului
conform c`ruia autonomia
individului este alfa [i omega
spa]iului public eliberat. Ei
presupun [i sprijin` viziunea
na]iunii caracterizate de o
identitate postconven]ional`
(ceea ce Jürgen Habermas a numit
Verfassungpatriotismus2). Alternativ,
opozan]ii lor sunt partizanii
atavismelor, tribalismelor [i
tr`irismelor motivate etnicist sau
chiar rasial. În contextul în care
idealizarea trecutului comunist tinde
s` devin` contagioas`, intelectualii
critici sunt cei care reamintesc
concet`]enilor c` aceste noi mitologii
nu pot produce decât eclipsarea
adev`rului [i, implicit, noi dezastre.
Urmând aceast` cale, ei atrag ura
fanaticilor etnocentrici, care, nu
de pu]ine ori, sunt recruta]i din
rândurilor fo[tilor stalini[ti. Ace[tia
din urm` nu fac decât s` resusciteze
vechea marot` n`scut` în regimul
precedent, [i anume „ap`rarea p`cii
sociale [i a na]iunii‘‘. Spectacolul este
demoralizant: fo[ti membri ai poli]iei
secrete pozeaz` drept democra]i
recicla]i; judec`tori care [i-au
ob]inut func]iile în urma implic`rii
în represiunile comuniste [i care,
perpetuând practici anterioare,
sunt vârful de lance al campaniilor
de h`r]uire a fo[tilor disiden]i (cel
mai recent exemplu este Cehia);
baronii economiei planificate [i
propagandi[tii lenini[ti au devenit
bancheri [i oligarhi ai unei mass-
media predominant de scandal.
Intelectualii critici sunt ast`zi
confrunta]i cu pericolul unui nou
tip de marginalizare. Centralitatea
lor î[i avea originile în statutul lor
moral – ei au fost bufoni la curtea
marxismului, încarnarea principiului
negativit`]ii, acel ingredient care
a perturbat în[el`toarea lini[te a
sistemului. A[a cum a scris Miklós
Haraszti în The Velvet Prison,
intelectualii critici [i-au salvat
demnitatea prin asumarea rolului de
artist rebel [i erou naiv. A r`mas prea
pu]in loc pentru astfel de atitudini
în lumea brutal` [i abrutizant` a
postcomunismului.
Pentru mul]i intelectuali revolta
camusian` împotriva injusti]iei
intrinseci lumii în care tr`im pare
s` apar]in` mai degrab` trecutului.
Unii dintre ei par s` fi pierdut sensul
propriei misiuni. Consider important
aici s` reamintesc fundamentalul
imperativ enun]at de Arthur Koestler
în cadrul unei prelegeri expuse la
BBC sub titlul „Provoc`rile timpului
nostru‘‘ la începutul r`zboiului rece
(1947). Reflectând asupra dilemei
utilitarism vs. moralitate, el afirma:
„Pentru acest tren utilitarismul
este locomotiva, iar moralitatea
este frâna. Func]iunile celor dou`
sunt întotdeauna antagonice. Nu
putem lua o decizie abstract` în
favoarea vreuneia dintre ele. Dar
putem s` facem ajust`ri temporare
în func]ie de traseul trenului. Acum
200 de ani, în timpul înaint`rii
sale din mla[tinile râncede ale
Fran]ei feudale în era Drepturilor
Omului, alegerea a fost favorabil`
locomotivei, în defavoarea frânei.
Începând cu a doua jum`tate a
secolului 19, re]inerile etice au fost
din ce în ce mai des ignorate pân`
când dinamismul totalitar a f`cut ca
locomotiva s` o ia razna. Vom deraia
dac` nu frân`m. Nu [tiu dac` exist`
ceea ce filosofii numesc absoluturi
etice, dar sunt convins c` trebuie
s` ac]ion`m ca [i cum ele ar exista.
Etica trebuie eliberat` din lan]urile
utilitarismului. Trebuie s` judec`m
din nou cuvintele [i faptele pe baza
valorilor imediate pe care le implic`
[i nu prin prisma unor dep`rtate [i
nebuloase idealuri. Sc`rile mâncate
de carii nu duc în paradis‘‘3.
Odat` venera]i, intelectualii
democra]i sunt din nou denigra]i.
Voi oferi trei exemple din cazul
românesc: Gabriel Liiceanu, Andrei
Ple[u [i Horia-Roman Patapievici.
Ace[ti intelectuali critici au ap`rat
în scrierile lor asediatele valori ale
umanismului european [i au criticat
tentativele de a sacraliza, [i implicit
reifica, identitatea prin absolutizarea
rolului s`u în societate. To]i trei
au ap`rat drepturile individului,
considerându-le drept funda]ia non-
negociabil` a unei lumi în care vrem
s` ne p`stram dreptul de a spera.
Ple[u a demascat corup]ia discursului
politic de c`tre demagogi insolen]i
pozând drept onorabili tribuni. El
a formulat o etic` a demnit`]ii pe
care a contrapus-o narcisismului
bombastic [i distrugerii sistematice
a memoriei4. Liiceanu a publicat pe
parcursul anilor o serie de c`r]i [i
apeluri care au criticat necru]`tor
poluarea exasperant` a spa]iului
public de c`tre lichelele fostului
regim5. A[a cum era de a[teptat,
ace[ti tic`lo[i (scoundrels) s-au
r`zbunat acuzându-l pe principalul
traduc`tor [i comentator al lui
Heidegger în România de plagiat.
Când Patapievici a publicat
edificatoarea sa carte asupra condi]iei
„omului recent‘‘ (pe care autorul îl
define[te drept individul care [i-a
pierdut capacitatea de transcenden]`
moral` [i spiritual`), el a fost
virulent atacat de cerberii unei
51
ACCENTE {I IPOTEZE
ciudate versiuni postcomuniste a
corectitudinii politice6.
A[a cum a afirmat Havel adeseori,
într-o lume postcomunist` dominat`
de cinism, de ur` [i intoleran]`,
elementul de referin]` fundamental
r`mâne aspira]ia antipolitic`
de a tr`i în adev`r. Intelectualii
se afl` înc` odat` într-o situa]ie
ambivalent`. Antiautoritarismul lor
[i respingerea paradigmelor utopice
au impus un comportament politic
bazat pe încredere [i dialog, cu o
pondere crucial` în absen]a violen]ei
generalizate [i a v`rs`rii de sânge în
timpul revolu]iilor din 1989. Meritele
[i mo[tenirea acestora sunt îns`
ast`zi puse sub semnul întreb`rii
de c`tre persoane ale c`ror singur
„merit‘‘ este faptul c` au [tiut s` se
al`ture taberei politice câ[tig`toare
în postcomunism. Contestarea
condescendent` ori denigratoare a
rolului moral-civic al intelectualilor
critici concesioneaz` spa]iul public
unei mediocrit`]i fals-tranchilizante.
Totu[i, men]inând registrul
argumentativ al lui Ralf Dahrendorf,
viitorul societ`]ilor est-europene
depinde de continua asumare de
c`tre ace[tia a responsabilit`]ii
publice, deoarece „fuziunea
iluminist` dintre idei [i ac]iuni n-a
pierdut nimic din vigoarea sa a ca
for]` a libert`]ii‘‘7.
l
1 Prezentare sus]inut` la conferin]a „Iden-
tity Please!‘‘, organizat` sub egida Nexus Insti-
tute (Amsterdam, 14 iunie 2008). Text tradus
de Bogdan Cristian Iacob.
2 Jürgen Habermas, The New Conserva-
tism: Cultural Criticism and the Historians’ De-
bate, edited and translated by Shierry Weber
Nicholson, introduction by Richard Wolin
(Cambridge, Mass.: MIT Press, 1989). Teoria
patriotismului constitu]ional a fost preluat`
[i dezvoltat` în ultimii ani de Jan-Werner
Müller într-o serie de articole [i în volumul
Constitutional Patriotism, (Princeton: Princeton
University Press, 2007).
3 Arthur Koestler, The Trail of the Dinosaur
and Other Essays. New York: Macmillan, 1955.
pp. 15–16.
4 Andrei Ple[u, Obscenitatea public`
(Bucure[ti: Humanitas, 2004).
5 Gabriel Liiceanu, Despre ur` (Bucure[ti:
Humanitas, 2007.
6 H.-R. Patapievici, Omul recent (Bucure[ti:
Humanitas, 2001).
7 Ralf Dahrendorf, Dup` 1989. Moral`,
revolu]ie [i societate civil` (Bucure[ti: Humani-
tas, 2001). Vezi în special eseurile „De ce con-
teaz` excelen]a‘‘ (pp. 85–93) [i „Responsabili-
tatea public` a intelectualilor: împotriva noii
frici de Iluminism‘‘ (pp. 151–165). j

52
Muzeul de cremene
Î
}I trebuie mult` aten]ie pentru a-l urma
pe Leon Wieseltier în h`]i[ul de credin]e,
mistere [i interpret`ri ale textelor referi-
toare la kaddish. Contradictorii [i eliptice,
ESEU
subtile pân` la obscuritate, ele au adeseori
usc`ciunea unor inscrip]ii în piatr`. Intrat într-un
veritabil muzeu de cremene, modelul de lucru ce
]i se impune urmeaz` una din formulele existen]ei
evreie[ti: c`l`toria. Sau r`t`cirea. Sau c`utarea necon-
tenit`. Principiul acumul`rii, al juxtapunerii, al listei
devine nu doar inevitabil, ci salvator. Ierarhiz`rile nu
folosesc, în aceste situa]ii, la nimic, de vreme ce nici
m`car dispunerea cronologic` nu aduce o limpezire.
Nimerit la intersec]ia tendin]elor, confrunt`rilor,
variantelor, presupozi]iilor, ipotezelor, respingerilor
[i reinterpret`rilor, într-un cuvânt, în plin` b`t`lie
hermeneutic`, autorul dobânde[te ceva din identi-
tatea lui Alice ajuns` într-un straniu Kaddishland:
uluirea, încântarea, deruta [i frisonul metafizic se
îngem`neaz` într-o atitudine de permanent` regân-
dire a ceea ce tocmai fusese decretat drept judecat`
definitiv`.
Modelul palimpsestului – invocat deja – este mai
mult decât o op]iune structurant`: el reprezint` chiar
modelul dup` care trebuie în]eleas` lumea începând
cu punctul zero al Tradi]iei, dar [i drumul ascensio-
nal-lateral spre care îl împing constant acumul`rile
de texte. Prin urmare, o judecat` de valoare perti-
nent` nu poate fi decât una permanent-inductiv`, ca-
pabil` s` integreze [i s` interpreteze neobosit colosul
textual ce se adun` aluvionar în jurul subiectului.
Nu-]i r`mâne, atunci, în fa]a potopului de
înv`]`turi, decât s` te resemnezi cu postura lui Noe:
s` selectezi esen]a din tot ceea ce-a oferit generoasa
Tradi]ie. Pe m`sur` ce avansezi în aceast` veritabil`
blogosfer` avant-la-lettre, consta]i c` de fapt nu exist`
autorit`]i, ci doar contest`ri ale acestora. C` nu asi[ti
la un protocol al trecerii înv`]`turii de la individ la
individ [i de la genera]ie la genera]ie, ci la o stranie
form` de rafinare a înv`]`turilor, contest`rilor [i
rescrierilor. Oricât ar suna de nepotrivit, observi c`
Tradi]ia nu e de fapt un Pom al Vie]ii, ci doar ramu-
rile ce supravie]uiesc în urma necontenitelor furtuni
[i zdruncin`turi. Dac` omul a fost definit, metaforic,
drept un copac cu r`d`cinile îndreptate spre cer, nici
Tradi]ia nu poate avea o reprezentare grafic` diferit`.
Dac` n-ar fi mereu la vedere, r`d`cinile n-ar putea fi
altoite, modelate [i, la rigoare, smulse.
Confrunt`rile – oricât de violente – nu elimin`
îns` certitudinile. Vom [ti, de-acum, c` „mitul fon-
dator‘‘ al kaddish-ului este povestea lui rabi Akiva,
instrument activ în constituirea unui scenariu
consistent al ritualului [i semnifica]iilor rug`ciunii
pentru comunitate. Figura orfanului, prezent` într-
una din variantele pove[tii, confer` un element de
emo]ionalitate suplimentar` în cadrul unei formule
existen]iale ce risca s` se osifice. În seara de dup`
{abat, ceremonialul religios, din care nu lipse[te un
fragment din kaddish-ul jelitorului, se desf`[oar` sub
conducerea unui b`rbat c`ruia i-au murit p`rin]ii.
Leon Wieseltier g`se[te aici un sens mai adânc:
„mor]ii au nevoie de salvare spiritual`, iar agentul
acestei salv`ri spirituale e fiul; iar instrumentul
salv`rii spirituale este rug`ciunea, în mod special,
kaddish-ul‘‘. Citite cu aten]ie, aceste fraze denot`
credin]a în existen]a unui dialog între cei mor]i [i cei
vii. Altminteri, cum am [ti c` mor]ii au nevoie de-o
„salvare spiritual`‘‘ – dac` nu ne-ar comunica acest
lucru ei în[i[i?! Prezen]a fiului e necesar` pentru
c` el constituie elementul de continuitate. El duce
mai departe numele, [i tot el mo[tene[te bunurile
din aceast` lume r`mase de pe urma p`rin]ilor. Ca
„instrument‘‘, kaddish-ul reprezint` o modalitate de
a trece asupra mor]ilor o parte din mul]umirea-de-a-
fi a celor vii. O mul]umire care, prin invocarea Celui
Etern, trebuie s` fie [i ea etern`.
Remarcabila for]` a pove[tii lui Akiva e pus` în
eviden]` de r`spândirea ei geografic`. Leon Wiesel-
tier o descoper` mai întâi într-o lucrare din secolul
al zecelea (conceput` ca un comentariu – midrash
– pe marginea celor Zece Porunci), apoi, dou` secole
mai târziu, în Fran]a, peste un secol în Germania [i
Austria, apoi, în veacurile urm`toare, în comunit`]ile
evreie[ti din Polonia, Olanda, Lituania, precum
[i într-o colec]ie de pove[ti iudaice din Germania
secolului al dou`zecilea. {i, evident, în Israel (ca
de pild` sub pana unor Ovadiah Yosef [i a marelui
rabin Aaron Roth – un autor care-i displace profund
lui Wieseltier –, fondatorul sectei Shomer Emunim.)
Supravie]uirea ei spune totul despre impactul extra-
ordinar al nara]iunii asupra comunit`]ilor evreie[ti
din cele mai diverse locuri ale p`mântului. Exist`
ceva mitic în aceast` poveste: dac` ra]ionamentul
autorului e corect, ne afl`m în fa]a unui story ap`rut
cândva în medievalitatea timpurie, dar inspirat de un
personaj care a tr`it cu mult înainte.
A studia diferen]ele ce apar de la o poveste la alta,
a pune în eviden]` inconsisten]ele [i contradic]iile
este, bineîn]eles, o oper` de hermeneutic` ce-l
r`spl`te[te cu asupra de m`sur` pe cel capabil s`
mearg` pe conturul neobositei înl`n]uiri a textelor.
Nu e scopul comentariului de fa]`, mult mai modest
[i mai adecvat priceperii [i informa]iei autorului, el
se rezum` la urm`rirea unui spectacol intelectual de
o seduc`toare energie [i descoperirea articula]iilor
intelectuale ce transcend inten]iile originale ale
unui ritual str`vechi, în a[a fel încât el devine similar
modalit`]ii de constituire a Tradi]iei. Acest discurs
sinecdotic e [i o form` de peniten]` pe care orice inte-
lectual e dator s` [i-o autoadministreze periodic.
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
Tehnicitatea inevitabil` a unei asemenea discu]ii
nu trebuie s` diminueze impactul etic al discursului.
Îns`[i decizia de a respecta un asemenea ritual arat`
c` sfera moralei – a respectului fa]` de înainta[i – nu
s-a diminuat cu totul. Textele de acest fel nu se refer`
la un „evreu imaginar‘‘, adic` la un construct inte-
lectual manipulabil în func]ie de interese politice
ori de alt` natur`, ci la evreul real, „p`c`tos‘‘, care-[i
sintetizeaz` existen]a în func]ie de suma p`catelor
acumulate: „Sunt un evreu vinovat, [i nu exist` pe
lume un r`u sau un p`cat pe care s` nu-l fi s`vâr[it‘‘.
Cantonat pe similare pozi]ii de suferin]` [i regret,
Leon Wieseltier nu mai are de f`cut decât un comen-
tariu: s` admit` c` se recunoa[te întru totul în acest
portret problematic.
Or, o [tim de la Marc Aureliu, „p`c`tosul
p`c`tuie[te împotriva lui însu[i‘‘ [i „r`uf`c`torul
î[i face r`u sie[i‘‘ (Meditations, Penguin Books,
2005: 109). Intrarea pe aceast` curb` a confrunt`rii
agresiv-morale indic` în ce m`sur` lungul [ir al
interpre]ilor kaddish-ului au încercat s` concilieze
o dilem` personal` cu o judecat` eticist-abstract`.
Într-un caz anume, p`strat în Tanna D’Bei Eliyahu
Zuta (Înv`]`turile {colii lui Elia, varianta prescurtat`),
din perioada antic` târzie sau timpuriu medieval`,
p`catul p`rintelui are o denumire precis`: homose-
xualitate. Dar [i aici, accentul cade pe necesitatea ca
fiul s`-[i spele prin rug`ciune tat`l de p`cate, [i nu pe
gravitatea erorii etice comise de acesta. Repertoriul
p`catelor nu era, de altfel, scurt, [i nici u[or de accep-
tat. Asasini, vame[i, strâng`tori de taxe, conduc`tori
lacomi [i abuzivi, judec`tori sperjuri [i, iat`, sodomi]i
î[i a[teptau, prin fii, izb`virea.
O concluzie gr`bit` ar spune c` în vechea lume
evreiasc` opinia asupra p`catelor era atât de limpe-
de, atât de larg acceptat`, încât nu mai necesita o
discu]ie aparte. Tot ce a[teptau rabinii era închiderea
cercului: plata, prin fii, pentru p`catele p`rintelui,
indiferent de gravitatea erorilor. E de v`zut aici o sub-
til` readucere – dup` moarte – a omului la condi]ia
sa general-uman`, indiferent dac` s-a str`duit s` res-
pecte poruncile lui Dumnezeu ori dac` le-a înc`lcat
cu s`lb`ticie.
Lunga intimitate cu textele, chinul ordon`rii [i
interpret`rii, eliminarea falselor ipoteze [i descope-
rirea atribuirilor discutabile, a filia]iilor improbabile
pun pe autor o fireasc` presiune. A[a cum s-a mai
întâmplat în câteva rânduri – [i cum se va mai în-
tâmpla –, visul, acest avanpost al mor]ii în existen]a
real`, îl ajut` s` g`seasc` solu]ii la obsesiile de natur`
pur speculativ` acumulate în timpul zilei: „Un vis:
m` plimb prin cimitirul Oak Hill din Georgetown. E
noapte. Lâng` capela mic` de piatr`, m` întâlnesc cu
un b`rbat îmbr`cat într-un costum cu dungi sub]iri [i
pantofi bine lustrui]i. }ine câte o geant` diplomat în
fiecare mân`. Fa]a îi e br`zdat` cu funingine. Îmi cere
ajutor. Ambele gen]i sunt pline cu lemne [i caut` pe
cineva care s` duc` restul a ceea ce el deja adunase.
– Iat` cum îmi interpretez eu visul: sunt posedat de
textele mele, [i cred c` oamenii legii sunt p`c`to[i‘‘.
Concluzia ironic` nu trebuie s` ne surprind`:
scufundat în marea de texte, Leon Wieseltier este el
însu[i un avocat al propriei cauze. {i un p`c`tos, de
asemenea, dominat de anxietatea unei vini ce nu-i
apar]ine. Evadarea în vis arat` nu doar intensitatea
culpei resim]ite, ci [i complicitatea spiritual` sta-
bilit` între p`c`tos [i cel desemnat s`-l salveze din
ghearele Gheenei. Kierkegaard se vede contrazis de
o asemenea abordare. La el, „anxietatea instituit` în
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
nevinov`]ie nu este, în primul rând, un fel de vin`;
în al doilea rând nu este nici o povar` ap`s`toare, un
fel de suferin]` care s` nu poat` fi adus` la unison cu
beatitudinea nevinov`]iei‘‘ (Søren Kierkegaard, Con-
ceptul de anxietate, Editura Amarcord, 1998: 78). S-ar
putea, totu[i, spune c` fiul e obligat s` preia p`catele
tat`lui – [i atâta vreme cât nu se va supune ritua-
lului de purificare, va tr`i sub presiunea nelini[tii
înc`rcate de suferin]`.
Un am`nunt nea[teptat tulbur` starea de în-
cordat` indeterminare ce p`rea s` se instaleze în
medita]iile lui Leon Wieseltier: într-o variant` a
pove[tii lui Akiva, cel condamnat nu are nume, pen-
tru c` fiind „un evreu vinovat, paznicii Iadului nu
vor s`-mi spun` cum m` cheam`‘‘. Situa]ia nu e f`r`
consecin]e: cum s`-l identifici pe fiu, dac` nu [tii cine
e tat`l? În acest caz, vina [i [tergerea ei devin no]iuni
abstracte sau mai degrab` generice: conceptul de fiu
e dator s` salveze sufletul conceptului de tat`! N-ai
cum s` nu vezi, al`turi de Leon Wieseltier – evreul
norocos s`-[i fi cunoscut tat`l, ba chiar s`-[i fi botezat
fiul cu numele tat`lui! –, „frumuse]ea întunecat`‘‘
(„dark beauty‘‘) n`scut` din astfel de dificult`]i: în
lumea evreiasc`, numelui fiului provine de la tat`:
„Dac` [tii al cui fiu e[ti, [tii [i cine e[ti‘‘.
Dar nu e cazul s` ne scufund`m în angoasele
unei atare frustr`ri. Cu ingeniozitatea obi[nuit`, cu
u[urin]a de a g`si solu]ii, autorul evreu decide s`
dea un nume sugestiv fiului: punând la b`taie subti-
litatea lingvistic` [i u[urin]a de a comunica dincolo
de limbaje [i civiliza]ii, el e numit Nahum Ha’Pakuli,
adic` Cel care Salveaz` [i Alin`. O rezolvare de-o
simplitate paralizant`, care prezint` [i avantajul c`
d` consisten]` [i valoare de generalitate oric`rui caz
particular. Din acest punct de vedere, personajul ima-
ginar Nahum Ha’Pakuli poate fi considerat „autorul‘‘
kaddish-ului jelitorului, conform unui principiu
fixat de Leon Wieseltier în arm`tura solid` a aforis-
mului: „Fictions are not all that grow from fictions‘‘
(„Din fic]iuni nu cresc doar fic]iuni‘‘). În cuvintele
demonstra]iei de fa]`, important nu e impulsul prim,
ci rezultatul la care se ajunge prin preluarea ingeni-
oas`, nutrit` cu imagina]ie, a ecourilor Tradi]iei.
Provoc`rile acumulate valuri-valuri se sfâr[esc, nu
arareori, într-un sentiment al perplexit`]ii. Citind [i
comparând texte, Leon Wieseltier î[i percepe condi]ia
nu doar ca spiritualmente precar`, ci [i restrictiv`
intelectual. Îl în]eleg perfect, deoarece am z`bovit
eu însumi îndelung asupra posibilelor sensuri ale
unui aforism menit s` fixeze observa]iile autorului
asupra rug`ciunii de doliu, prinse într-o fulgurant`
defini]ie a misterelor crea]iei: „The kaddish: language
allegedly acting on cosmology.‘‘ („Kaddish-ul: limbaj
despre care s-ar ´putea¨ spune c` ´are for]a s`¨ schimbe
cosmologia‘‘). Atât traducerea „oficial`‘‘ în român`,
cât [i cea în francez` prefer` transpunerea direct`,
ignorând contextul demonstra]iei: „Kaddish-ul: lim-
bajul care pretinde c` ac]ioneaz` în domeniul cosmo-
logiei‘‘, respectiv: „Le Kaddish: le langage agissant, à
ce que l’on dit, sur la cosmologie‘‘.
Fiecare dintre versiuni are p`r]ile ei tari [i slabe.
În spiritul demonstra]iei din cartea lui Leon Wiesel-
tier, [i mai ales al paginilor dedicate preten]iilor de a
norma existen]a celor vii prin invocarea celor mor]i,
accentul ar trebui s` cad` pe l`rgirea sferei cosmice
prin puterea cuvântului. Ac]ionând asupra lumii,
el dezvolt` o for]` atât de puternic`, încât îi poate
altera structura. Îns` aceast` victorie nu e definitiv`:
dilemele r`mân, iar inconsisten]a sensurilor sl`be[te
coeziunea unei existen]e centrifugate sub impactul
revela]iei: „Care este diferen]a, în ce m` prive[te, din-
tre studiu [i zbaterea neputincioas`, dintre aviditate
[i morbiditate? Uneori e greu de spus. Obsesia are
mai multe foloase. Uneori intensitatea ei ascunde
faptul c` este o metod` de a izola‘‘. Izolare în propriile
obsesii? Dar obsesiile au tocmai menirea s` te fac`
]`nd`ri, s` provoace explozii, s` intensifice ritmul
(sau m`car ritmicitatea) st`rii melancolice c`reia i
te abandonase[i! Ele introduc dinamism [i energie
acolo unde p`rea s` se instaleze depresia, renun]area
[i spaima. Izolare, pur [i simplu? Probabil c` Leon
Wieseltier ar fi surprins s` se [tie atât de apropiat
de noul „enfant terrible‘‘ al prozei franceze, Michel
Houellebecq, pentru care „posibilitatea unei insule‘‘
înseamn` multiplicarea obsesiilor [i, evident, a indi-
vizilor. Obsesia nu e, în cele din urm`, decât „clona-
rea‘‘ cuvintelor care au reu[it s` împing` dincolo de
limita percep]iei marginile universului.
De la masa de lucru, la muzeu! Sub presiunea
melancoliei, autorul î[i uit` personajele (Akiva a
disp`rut [i el, pentru moment), dar descoper` un
Dumnezeu precar, f`r` putere, parc` prizonier al unei
religii a ra]iunii, o religie dominat` de geometrie,
indiferent` la sublimul balet al ritualurilor. O religie
care a renun]at, temporar, s`-[i promoveze crezurile.
Jefferson Memorial, locul unde Leon Wieseltier în-
cearc` s`-[i afle lini[tea, e un spa]iu privilegiat: situat
în partea sudic` a lui Tidal Basin, el e gândit în a[a
fel încât, de pe treptele sale, s` po]i privi în direc]ia
sediului oficial al puterii supreme americane, Casa
Alb`. Textele citite de Wieseltier nu au, desigur,
nici o leg`tur` cu politica. Au îns` o indestructibil`
leg`tur` cu puterea lini[tii conferite de un astfel
de simbol al politicii. Dar lini[tea nu are, aici, nici
o putere. Enigma nu se destram`, ci spore[te sub
efectul întreb`rilor: cum pot suspinele, venind dintr-
un „loc îndep`rtat de ra]iune‘‘, s` produc` o stare de
mul]umire interioar`? Cum po]i merge înainte, când
î]i extragi energia deplas`rii din propriul, ne[tiut, tre-
cut? A suspina, a trece mai departe. A deveni propria
ta, houellebecq-ian`, multiplicat`, torturant` insul`.
Posibil` sau imposibil`.
Un loc comun al tehnicii de interpretare a lui
Leon Wieseltier const` în crearea unui spa]iu al
neutralit`]ii premerg`tor gestului de a fixa în pagin`
un dezacord sau de a transmite un protest. Argumen-
tele nu-i lipsesc niciodat`. Iat`, legenda fondatoare
a kaddish-ului se folose[te de presupozi]ia c` to]i
p`rin]ii mor]i au p`c`tuit în mod grosolan: au jefuit,
au ucis, [i-au folosit în mod nedemn trupul, [i altele
la fel de grave. „Turpitudinea p`rintelui‘‘ e de la sine
în]eleas`, iar ]ie, ca fiu, nu-]i r`mâne decât misiunea
de a pl`ti (la Wieseltier, verbul e eufemistic: to honor)
pentru ea. Or, tat`l s`u nu corespunde portretului-
robot al mortului din povestea lui Akiva: a fost un
om bun, pe care fiul nu accept` s`-l vad` r`stignit în
aceast` „dezgust`toare, pesimist` cosmologie‘‘.
În]elep]ii au g`sit – spre u[urarea lui Wieseltier
– [i de aceast` dat` solu]ia, obseda]i cum sunt de
sentimentul justi]iei, care trebuie s` treac` înain-
tea celui al r`zbun`rii: chiar dac` verdictul rabinic
spune c` p`c`to[ii sunt absolvi]i de p`cate dup` un
an întreg, rug`ciunea de doliu dureaz` cu o lun`
mai pu]in. În felul acesta, printr-o subtil` relativi-
zare, ei controleaz` balan]a care pe un talger îi ]ine
pe p`c`to[i, iar pe cel`lalt pe in[ii despre a c`ror
cur`]enie moral` vorbesc m`rturia [i sârguin]a fiilor.
Splendid exerci]iu de relativitate, prin care absolutul
nu cedeaz` nici un pas, p`strându-[i, prin flexibilita-
te, dreptul de a crea norme [i a stabili obliga]ii. E un
veritabil tur de for]`, proba unui soi necunoscut de
diploma]ie metafizic` [i înc` o pies` la fascinantul
dosar al Tradi]iei construite prin deprinderea artei
avansului impetuos, contrabalansat de nesemnifica-
tive retrageri strategice.
De altfel, nu doar Leon Wieseltier intuie[te c`
rug`ciunea de doliu e asem`n`toare l`ncii lui Ahile:
cu un cap`t „r`ne[te‘‘, cu cel`lalt‘‘îl cinste[te‘‘ pe
p`rintele mort. În veacul al [aisprezecelea, magistrul
mistic Isaac Luria, un fel de Socrate iudaic, creatorul
unui sistem kabbalistic, e cât se poate de clar în in-
terpretarea kaddish-ului: „e bine s`-l reci]i chiar [i de
{abaturi, de s`rb`tori [i de Lunile Noi, pentru c` sco-
pul lui nu este doar de a salva ´sufletele mor]ilor¨ din
Gheena, ci [i de a ridica sufletul de la nivelul inferior
al Edenului mai sus, tot mai sus, treapt` cu treapt`‘‘.
Raiul de jos [i Raiul de sus! Iat`-ne nu doar r`t`cind
între concep]ii [i interpret`ri în timp, ci [i plutind,
geografic, între niveluri ale fericirii cere[ti! Nu-]i po]i
st`pâni gândul c` umanitatea, dup` ce a stabilit lista
celor zece p`cate de moarte, [i-a luat [i sarcina de a
pl`ti pentru ele cu vârf [i îndesat: imaginând o nou`
geografie metafizic`!
Solu]iile sunt, ca întotdeauna, par]iale [i contextu-
ale. Cu cât coboar` mai în adâncimile problemei, cu
atât se ivesc noi [i noi chestiuni litigioase. Dac` dup`
un an (sau dup` unsprezece luni) cel mort a ajuns în
ceruri, de ce mai e nevoie ca la fiecare comemorare
53
a mor]ii sale s` fie pomenit ritualic? R`spunsul pro-
beaz`, din nou, subtilitatea înv`]a]ilor rabini: pentru
c` func]ia kaddish-ului nu se reduce la a-i salva pe cei
r`i. El are [i menirea de a-i în`l]a „treapt` cu treapt`‘‘
pe cei buni: „iar fiecare din aceste în`l]`ri e descris` ca
o îndep`rtare de lumea din care a venit‘‘. Me[te[ugit`
r`sturnare de sensuri! {i spectaculoas`, [i plin` de
ingeniozitatea unei min]i de o extrem` flexibilitate,
preg`tit` în orice clip` [i s` se apere, [i s` atace. Poate
c` un r`spuns – mai aproape de banalitate, dar cât se
poate de adev`rat – ar fi fost unul care s` men]ioneze
leg`tura dintre cei vii [i cei mor]i. Subiectul kad-
dish-ului nu e cel mort – subiectul e Dumnezeu –, ci
construirea [i p`strarea unui canal de comunicare a
celor r`ma[i pe p`mânt cu cei pleca]i în ceruri.
În felul acesta, s-ar fi confirmat c` Tradi]ia este
o exersare necontenit` a memoriei. O respect`m
pentru c`, prin ea, respect`m ceva mai înalt: conti-
nuitatea propriei noastre gândiri. Iar când gândurile
ESEU
se leag` de emo]ii, arm`tura Tradi]iei devine indes-
tructibil`. S` nu uit`m, îns`, c` rabinii care încercau
s` r`spund` întreb`rilor [i perplexit`]ilor de acest
fel n-aveau perspectiva istoric` a omului de azi. Ei
se g`seau în interiorul mecanismului de construc]ie
a Tradi]iei, obseda]i de armonizarea am`nuntelor
generatoare de sensuri [i reguli. Într-o distan]are
ironic`, subliniind frecventa lips` de realism a
în]elep]ilor – în cazul de fa]`, e vorba de Menasseh
ben Israel, un filozof în linia neo-platonician`, din
secolul al [aptesprezecelea –, Leon Wieseltier ]ine
s` ne reaminteasc`: „El a fost cel care i-a cerut lui
Cromwell s` le permit` evreilor s` revin` în Anglia‘‘.
Un în]elept care credea în for]a de convingere a cu-
vântului. Un naiv. Nu, nu un naiv – ci, dac` se poate,
ceva înc` mai r`u: un optimist. i
Frecventele racorduri la biografia personal`, in- Cum s` restabile[ti
vocarea întâmpl`rilor existen]ei cotidiene arat` în prestigiul Tradi]iei,
ce m`sur` lectura asidu` a deconcertantei literaturi dac` ea e atât de
în marginea kaddish-ului duce la epuizare. Câte o fragil` în fa]a câte
zi furat` rug`ciunii [i studiului pare, dup` intervale unui iconoclast capabil
de intens` devo]iune filial`, „stranie‘‘ [i „minunat`‘‘ s` ra]ioneze cu sânge
în acela[i timp. E decontul oboselii acumulate de rece, în perspectiva
crâncena b`t`lie hermeneutic` în care s-a implicat. „r`sturn`rii tuturor
O b`t`lie a purific`rii, o b`t`lie a[ezat` de în]eleptul valorilor‘‘? E nu
Akiva în rândul celor cinci mari judec`]i ce dureaz` doar o înfrângere
un an încheiat: a genera]iei Potopului, a lui Iov, a intelectual`, ci o
egiptenilor, a lui Gog [i Magog „în viitor‘‘ [i a celor adev`rat` catastrof`
r`i în Gheena. {i iat`-l acum, pe fiul îndoliat, a[ezat în r`zboiul cu propria
într-o tradi]ie ilustr`. Cum s` nu te sperii, strivit de suferin]`. Faptul c`
for]a marilor episoade biblice?! durerea nu ajut`
{i totu[i, ceva îi sun` fals în aceast` sublim` la nimic, c` Marele
construc]ie simbolic`: ea pare s` zguduie îns`[i te- Adev`r r`mâne, cinic [i
melia etic` pe care [i-a construit existen]a. Faptul c` inabordabil, indiferent
purificarea e înso]it` de durere i se p`rea incontesta- la zbaterile bietului
bil. Ne na[tem în p`cat [i murim în p`cat – dac` nu individ e una din lec]iile
admitem s` pl`tim (adic` s` suferim) pentru purifi- cele mai crude pe care
care. Adic` pentru Adev`r. {i totu[i, [i totu[i! În per- le poate primi un om.
spectiv` nietzschean`, adic` la antipodul str`daniei {i un exemplu de acut`
rabinilor ce ]in în spinare pilonii Tradi]iei, „asocierea criz` existen]ial`
adev`rului cu suferin]a e un nonsens‘‘. Adev`rul, – dac` ]i se întâmpl` s`
scrie Leon Wieseltier rezumându-l pe Nietzsche, e o fii un fiu, [i dac` ]i s-a
valoare în sine, indiferent de suferin]a sau de ferici- întâmplat s`-]i moar`
rea oamenilor. Adev`rul ajunge [i la p`c`tos, [i la cel tat`l.
fericit, în aceea[i m`sur`.
{i atunci? Cum s` restabile[ti prestigiul Tradi]iei,
dac` ea e atât de fragil` în fa]a câte unui iconoclast
capabil s` ra]ioneze cu sânge rece, în perspectiva
„r`sturn`rii tuturor valorilor‘‘? E nu doar o înfrângere
intelectual`, ci o adev`rat` catastrof` în r`zboiul cu
propria suferin]`. Faptul c` durerea nu ajut` la nimic,
c` Marele Adev`r r`mâne, cinic [i inabordabil, indife-
rent la zbaterile bietului individ e una din lec]iile cele
mai crude pe care le poate primi un om. {i un exem-
plu de acut` criz` existen]ial` – dac` ]i se întâmpl` s`
fii un fiu, [i dac` ]i s-a întâmplat s`-]i moar` tat`l.
Cu atât mai mult e[ti obligat s` nu cedezi: pentru
c` prea multe lucruri care au de-a face cu Adev`rul
sunt dureroase. C` el ajunge la tine, la fiul credincios,
dup` cum ajunge [i la fiul necredincios, e o problem`
a Adev`rului: o oglind` [i obiectiv`, [i rapace – un
cristal str`lucitor pe care omul l-a construit pentru a
nu i se vedea durerea. j
(Fragment dintr-un eseu în lucru
despre Kaddish-ul lui Leon Wieseltier)

54
Pledoarie pentru
dreptul de a ofensa
ACORD/DEZACORD
Delictul de „denigrare a
comunit`]ii‘‘
A[ dori s` critic în acest articol
o convingere a timpurilor noastre
care pare a fi devenit opinia [i
dominant`, [i obligatorie a discursului
public considerat civilizat. Este
vorba de convingerea c` nu trebuie
s` îi judec`m pe al]ii, c` valorile
comunit`]ilor nu pot fi criticate, iar
respingerea unor valori împ`rt`[ite
de mai mul]i oameni ar constitui fie
un atentat la convie]uirea pa[nic`,
fie o form` de rasism [i, deci, ar
trebui tratat` ca delict. Noul Decalog
civil începe cu porunca „don’t be
judgmental‘‘. Nu doar opinia public`
[i-a însu[it noul comandament, ci [i
justi]ia.
De curând, în Fran]a, tribunalul
corec]ional parizian a introdus
delictul numit „dénigrement de
communauté‘‘, identificat ca gravitate
cu incitarea la ur` rasial`. Delictul
numit „dénigrement de communauté‘‘
se aplic` celor care pronun]` judec`]i
negative la adresa unei comunit`]i
sau a unei p`r]i a acesteia1. În sine,
defini]ia noului delict e ridicol`. E
în r`sp`r cu toate tradi]iile europene
de libertate, individualism [i spirit
critic. Dar, fiind sanc]ionat de
justi]ie, ridicolul devine îngrijor`tor.
Cum spunea Napoleon, la force n’est
jamais ridicule. Când justi]ia face
poli]ie din chestiuni grote[ti, fie ne
afl`m sub teroare, fie sub dictatura
ideilor false. Noi nu ne afl`m sub
teroare, prin urmare inventarea
delictului numit „dénigrement de
communauté‘‘ trebuie pus` pe seama
contamin`rii justi]iei cu idei false.
Ideile false par irezistibile când
sunt principii ale unei ideologii
militante. C` numim aceast` ideologie
militant` corectitudine politic` ori
altfel e secundar. Important este s`
identific`m în aparent inofensiva
regul` de convie]uire „don’t be
judgmental‘‘ sursa moral` a acestui
mod de a vedea lucrurile. Dac` aceast`
surs` moral` nu va fi criticat` [i
respins`, deciziile luate în numele ei
vor crea jurispruden]` [i, în curând,
critica considerat` a fi ofensatoare
va fi stigmatizat` moral [i interzis`
prin lege. Or, demonstrarea falsit`]ii
lui „don’t be judgmental‘‘ atârn`
de posibilitatea de a fi judgmental:
prin urmare, dac` posibilitatea e
interzis`, falsitatea triumf`. Un
spa]iu public dominat de regula
„don’t be judgmental‘‘ nu este doar
falsificat, blocat în raporturi de for]`,
amorf [i incapabil de progres: el are
toate [ansele de a degenera, de la un
echilibru supravegheat [i tiranic de
tip pace hobbesian` (când regula
facultativ` a fost impus` ca lege
obligatorie) la o stare de natur` de
tip hobbesian (în care consecin]ele
nefaste ale penaliz`rii oric`rei
forme de critic` genereaz` în mod
incontrolabil anomie).
Teza pe care o sus]in împotriva
regulii „don’t be judgmental‘‘ este
c` dreptul la critic` trebuie s` fie
neîngr`dit, iar modalitatea criticii, nici
ea, nu trebuie s` poat` fi în vreun fel
limitat`. Dar, dac` admitem dreptul
la critic` nelimitat`, trebuie atunci
s` admitem [i dreptul la existen]` al
discursurilor ofensatoare. F`r` acest
drept nelimitat la critic`, nu exist`
nici progres moral, nici progres
intelectual. Costul progresului
moral [i intelectual este spulberarea
confortului sufletesc, care se bazeaz`
pe conformism. Totul trebuie s` poat`
fi supus criticii, inclusiv convingerile
noastre cele mai scumpe. Iar acest
lucru, recunosc, este ofensator. Dar
e pre]ul pe care trebuie s`-l pl`tim.
Teza mea este c`, de dragul libert`]ii,
al autenticit`]ii [i al progresului
intelectual, trebuie s` ap`r`m
dreptul la existen]` al discursurilor
ofensatoare. Ofensatoare nu doar
pentru al]ii, ci mai ales pentru noi.
Ofensatoare nu doar la adresa ideilor
pe care le dezaprob`m, ci în special la
adresa valorilor pe care le pre]uim.
În secolul al XVIII-lea, într-o
societate mult mai pu]in liber` decât
a noastr`, lui Voltaire nu i s-a cerut
NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
s` nu fie judgmental: a fost extrem de
judgmental cu cre[tinismul. Dac` i
s-ar fi interzis s` critice cre[tinismul,
iar pentru teribilul s`u „écrasez
l’infâme!‘‘ ar fi fost condamnat pentru
„dénigrement de communauté‘‘
(argumentându-se c` un om civilizat
nu ar trebui s` practice un discurs
ofensator la adresa comunit`]ilor,
deoarece sensibilitatea comunit`]ilor
trebuie protejat`), atunci societ`]ile
europene nu s-ar fi angajat pe calea
seculariz`rii, cum s-au angajat [i
datorit` discursurilor ofensatoare
ale lui Voltaire, iar progresele
morale rezultate din separarea
religiei de politic nu ar fi avut loc.
Azi, probabil, Voltaire ar fi criticat
Islamul. Diferen]a paradoxal` este
c` societatea noastr` european`, care
e incomparabil mai democratic`
decât cea în care a tr`it Voltaire,
i-ar fi interzis limbajul de atunci,
ca ofensator [i judgmental. În felul
acesta noi împiedic`m progresul
moral al convie]uirii cu musulmanii
[i lipsim [i Islamul de beneficiul
criticii. Cre[tinismul a beneficiat
de aceast` critic`, iar rezultatul se
vede: Europa tr`ie[te, din punctul
de vedere al cre[tinismului, pacea
confesiunilor. Islamul, în privin]a
c`ruia func]ioneaz`, azi, regula „don’t
be judgmental‘‘, nu poate beneficia
de ea. Vom pl`ti cu to]ii pentru
aceast` interdic]ie: [i asta pentru c`,
ab]inându-se s` fie judgmental, Europa
a intrat pe nesim]ite în etapa de
orbire unilateral` care face izbucnirea
r`zboiului religiilor inevitabil`.
Argumentul meu are dou` p`r]i: o
judecat` [i o critic`. Voi porni de la o
judecat` asupra civiliza]iei moderne,
care îi pune în lumin` singularitatea
[i valoarea. Apoi voi critica felul în
care este în]eleas` azi libertatea de
expresie. Concluzia mea este dubl`:
libertatea de judecat` este, în lumea
noastr`, insuficient`; regula „don’t be
judgmental‘‘ e [i în[el`toare (pentru
c` nu î[i respect` promisiunea
de a produce o societate lipsit`
de conflicte), [i nociv` (pentru c`
produce o societate steril` [i servil`).
Civiliza]ia modern`
Mai întâi judecata. Regula de
evolu]ie a civiliza]iilor este stagnarea.
Faptul e constatabil empiric2: în
ciuda unor certe avantaje ini]iale,
India stagneaz` începând cu secolul
VIII, lumea arab` î[i încetine[te
progresul dup` secolul XI [i începe
 NUM~RUL 9 (48) SEPTEMBRIE 2008
s` regreseze dou` secole mai târziu,
iar China înghea]` începând cu
secolul XIV. De la aceast` regul`
empiric`, Occidentul este o excep]ie.
Dup` cump`na invaziilor sarazine [i
vikinge, nu face decât s` progreseze
continuu: cunoa[te revolu]ia din
secolul XII, înflorirea intelectual` a
Evului Mediu târziu, impulsul artistic
al Rena[terii, revolu]ia [tiin]ific` în
secolul XVII [i revolu]ia industrial`
din secolul XVIII. Începând cu secolul
XI, în termeni de popula]ie, economie,
prosperitate, cunoa[tere (descoperiri,
inven]ii, arte), tehnologie, institu]ii
(politice, sociale [i culturale) [i for]`
de r`spândire, cre[terea Occidentului
este f`r` egal. Acest punct de vedere
nu este europocentrist, este pur [i
simplu descriptiv. La to]i indicatorii
m`surabili (indicatori care nu se
bazeaz` pe judec`]i, evalu`ri ori
aprecieri, ci pe cifre), toate civiliza]iile
cunoscute [i-au atins stagnarea
mult sub pragul pe care Occidentul
l-a dep`[it deja de câteva secole. De
atunci, în termenii indicatorilor
m`surabili (cu excep]ia notabil`
a demografiei, dup` 1970), el nu
face decât s` progreseze. Excep]ia
occidental` nu se refer` numai la
absen]a stagn`rii, ci [i la generalizarea
culturii sale. Civiliza]ia occidental`
a devenit mai întâi european`, apoi
american`, iar acum este global`:
ea nu mai reprezint` cultura unei
zone geografice, ci spiritul non-local
al unui nou tip de civiliza]ie, bazat
pe [tiin]`, capitalism, ra]ionalism,
con[tiin]` istoric`, secularizare, spirit
critic, individualism [i drepturile
omului, pe care, pentru comoditate,
îl putem numi modernitate. Excep]ia
european` nu este rezultatul unei
teorii: rezult` din compara]ie.
Miracolul european, îns`, e consecin]a
unei judec`]i. Aceast` judecat` rezult`
dintr-o succesiune de întreb`ri,
formulate de-a lungul timpului
de mai mul]i istorici, care au fost
intriga]i de excep]ia european`: de
ce, dintre toate civiliza]iile, Europa
este singura care a inventat [tiin]a
[i industria; capitalismul [i statul
de drept; prosperitatea [i drepturile
omului; critica nelimitat` [i garan]iile
libert`]ilor individuale? [.a.m.d.
Miracolul european, consider`
Braudel, este problema esen]ial` a
istoriei lumii moderne3.
O sumar` investigare istoric`
arat` c` nici una din tr`s`turile
miracolului european nu ar fi fost cu
putin]` f`r` existen]a unui spa]iu de
dezbatere critic`, liber de constrângeri
[i falsific`ri. Oxigenul miracolului
european a fost libertatea criticii.
Am convingerea c` dac` libertatea
criticii ar fi pus` în primejdie, excep]ia
european` va înceta, iar lumea
modern` se va înscrie [i ea, ca toate
civiliza]iile de pân` la ea, în legea de
fier a stagn`rii. Or, în lumea noastr`
s-a r`spândit convingerea c` nu exist`
nici un leac mai bun pentru evitarea
conflictelor decât evitarea judec`]ilor
tran[ante. Este, în opinia mea, o
enorm` [i funest` eroare.
Critica regulii „don’t be
judgmental‘‘
S` ne aplec`m asupra felului în
care este în]eleas` azi libertatea de
exprimare. Prima observa]ie a fost
deja f`cut`: ast`zi nu mai e privit cu
ochi buni faptul de a judeca. Viciul
acestei atitudini a c`p`tat [i un nume,
care a ajuns s` desemneze o atitudine
reprobabil`: s` fii judgmental e r`u; s`
nu faci judec`]i e bine. Dar de ce ar
fi r`u s` faci, în dezbaterea public`,
judec`]i? În primul rând, pentru c`, se
consider`, a face judec`]i înseamn` a
discrimina, iar noi, oamenii civiliza]i,
milit`m pentru o societate a
non-discrimin`rii. În al doilea rând,
pentru c` judec`]ile ofenseaz`.
Judec`]ile ofenseaz`, ni se spune,
atât dac` se refer` direct la oameni,
ca persoane, cât [i dac` se refer` la
valorile în care oamenii cred, ori de la
care ace[tia se revendic`. Problema, se
pare, este sensibilitatea oamenilor, care
ar trebui protejat` prin suspendarea
benevol` ori interzicerea silit` a
judec`]ii. Acest punct de vedere, în
opinia mea, este deopotriv` gre[it în
ordine moral`, fals în ordine logic` [i
periculos din punct de vedere social.
De ce este gre[it` ideea c`
dezbaterea public` ar trebui s` ]in`
seama de sensibilitatea oamenilor?
Pentru c`, dac` ar face-o, dezbaterea
s-ar bloca imediat, întrucât toate
argumentele ar putea fi (de fapt, ar
trebui cu necesitate) interpretate
ca argumente ad personam. De fapt,
dac` scopul discu]iei este protec]ia
sensibilit`]ii [i nu producerea de
argumente valide, atunci argumentele
însele [i-ar pierde autonomia,
devenind func]ie de ceva arbitrar, pe
care fiecare sensibilitate l-ar putea
defini dup` plac. Dac` dezbaterea
public` ar trebui s` ]in` seama de
sensibilitatea oamenilor, atunci
aten]ia fa]` de argumente s-ar
transforma în grij` fa]` de sensibilit`]i.
Or, cum sensibilit`]ile sunt subiective,
dezbaterea devine arbitrar`. A[a cum
nu po]i face legisla]ie pornind de
la sensibilit`]i, nu exist` dezbatere
public` dac` în orice argument
valid cel contrazis identific` atacul
împotriva unei sensibilit`]i ulcerate.
De ce este logic fals` ideea c`
dezbaterea public` trebuie s` ]in`
seama de sensibilitatea oamenilor?
Pentru c`, dac` scopul dezbaterii este
cu adev`rat g`sirea unei solu]ii, atunci
etica discu]iei trebuie s` fie logica, iar
morala ei adecvarea la fapte. Numai
supravegherea prin logic` [i controlul
prin fapte permit înl`turarea erorilor
[i corectarea falsurilor. Sensibilit`]ile
nu joac` aici nici un rol. Fire[te, cu
excep]ia rolului de a motiva ra]iunea,
pe care neurologii îl recunosc azi
sensibilit`]ii, în raport cu buna
func]ionare a ra]iunii4. În orice
dezbatere decent`, participan]ii
trebuie s` se ab]in` s` foloseasc`
argumente ad personam. Dar decizia
de a te ab]ine de la atacul la persoan`
se bazeaz` pe posibilitatea separ`rii
valorilor în care crezi de persoana
care e[ti. Dac` persoana nu poate fi
disociat` de valori, atunci argumentul
ad personam este inevitabil. Cei care, în
vederea toleran]ei ori a recunoa[terii
mutuale, ne îndeamn` s` ne ab]inem
s` formul`m judec`]i asupra valorilor
în care cred oamenii [i comunit`]ile
se bazeaz` pe aceea[i premis` a
imposibilit`]ii separ`rii omului de
valorile în care crede.
La rigoare, cei care ne cer s` nu
judec`m (don’t be judgmental) sunt
condamna]i s` admit` c` singurele
judec`]i posibile sunt atacurile la
persoan`, c` orice ceart` este o crim`
[i orice dezacord o perversiune. Îns`,
dac` este a[a, antropologia celor
care ne spun „don’t be judgmental‘‘
este brutal` [i servil`. Ea postuleaz`
faptul c` oamenii nu se pot în]elege
discutând, ci numai ab]inându-se s`
mai vorbeasc` unii despre al]ii [i nu
pot fi în]eleg`tori unii cu al]i decât
supunându-se unor reguli uniforme,
situate dincolo de discu]ie (c`ci
a le discuta implic` riscul de a le
condamna, adic` de a fi judgmental).
Ideea c` pacea social` se poate impune
numai prin interdic]ia „don’t be
judgmental‘‘ implic` o antropologie
a t`cerii, supunerii [i separ`rii. A
t`cerii, pentru c` dezacordul nu poate
fi exprimat decât t`când; a supunerii,
deoarece dac` dezacordul ar pretinde
ac]iune, nu ai putea decât s` te supui;
a separ`rii, deoarece comunit`]ile
care î[i interzic unele altora dreptul
de a se judeca reciproc tr`iesc nu
în comuniune, ci în izolare; nu în
bun` vecin`tate, ci în indiferen]`;
nu în pace, ci în interdic]ia
conflictului. Pacea, dac` este, e una
a separ`rii; toleran]a, dac` este, e
una a indiferen]ei; buna vecin`tate,
dac` e, este una a sentimentelor
suspendate. Nu se poate cl`di nimic pe
o antropologie a t`cerii, supunerii [i
separ`rii. Dac` ea pare s` func]ioneze
azi, în societatea noastr`, este pentru
c` s-a grefat oportunist pe o societate
deja existent`, care func]ioneaz` în
virtutea unei antropologii contrare: a
dezbaterii, a libert`]ii [i a amestecului
comunitar.
E acum foarte u[or de v`zut de ce
ideea c` dezbaterea public` trebuie
s` ]in` seama de sensibilit`]ile
oamenilor este periculoas` din punct
de vedere social. Orice societate se
bazeaz` în mod esen]ial pe vecin`tate
[i pe schimburi. În plus, societatea
modern` se bazeaz` [i pe prosperitate.
Or, prosperitatea e men]inut` numai
prin progres. Iar progresul depinde
în mod esen]ial de func]ionarea
capitalismului [i de promovarea
[tiin]ei. În fond, reducând tot ce
poate fi redus, ansamblul societ`]ii
moderne depinde de numai doi
factori: progresul [tiin]ei [i ordinea
propriet`]ii private. Atât pentru
progresul [tiin]ei, cât [i pentru
ordinea propriet`]ii private regula
„don’t be judgmental‘‘ este sinuciga[`.
Existen]a societ`]ii moderne st` sau
cade împreun` cu falsitatea regulii
„don’t be judgmental‘‘: dac` aceast`
regul` triumf`, societatea modern`
regreseaz` (la formule premoderne
ori tribale). În concluzie, nu v`d nici o
utilitate regulii „don’t be judgmental‘‘.
Argumentul este acesta: regula „don’t
be judgmental‘‘ se bazeaz` pe o
premis` care, dac` ar fi adev`rat`, ar
face dezbaterea reprobabil` moral, iar
progresul, tehnic vorbind, imposibil.
Dreptul de a ofensa pentru care
militez nu este nici dreptul de a
jigni, nici o licen]` pentru def`imare.
Revendic acest drept în domeniul
criticii. Critica poate fi [i artistic`,
nu doar intelectual`. Critica poate
îmbr`ca [i hainele mali]iozit`]ii,
glumei, canularului ori [arjei. Din
punct de vedere juridic, cred c` se
55
poate distinge o critic` ofensatoare de
o jignire sau o def`imare. În via]a de zi
cu zi, dac` exist` bun`-credin]`, cred
c` se poate deosebi în mod rezonabil
între obiec]ie [i injurie. {i anume,
ceea ce separ` critica de injurie este
con]inutul ra]ional. Critica este în
esen]` o judecat` bazat` pe argument,
ACORD/DEZACORD
în timp ce injuria este exprimarea
unei vehemen]e emo]ionale, f`r`
suport analizabil ra]ional. Sl`biciunea
acestui argument st` în faptul c` ceea
ce numim ofens` este o emo]ie, iar
emo]ia este revendicat` subiectiv.
De[i cuvântul ofens` poate fi în]eles
atât ca ofens` resim]it` (subiectiv),
cât [i ca ofens` inten]ionat` (obiectiv),
în ambele cazuri limita obiectivit`]ii
este fie ra]ionalitatea, fie
buna-credin]` (mutual recunoscut`).
Cel care ofenseaz` poate pretinde c`
nu a inten]ionat s` ofenseze, iar cel
ofensat îi poate obiecta c` el chiar
se simte ofensat. Dac` ne limit`m la
emo]ii, este cuvântul unei sincerit`]i
împotriva alteia. Trebuie, de aceea,
s` dep`[im emo]iile. Atunci criteriul
care distinge critica ofensatoare
de ofensa produs` de injurie este
con]inutul analizabil ra]ional al
celor dou` pozi]ii. La limit`, critica
este o judecat`, în timp ce injuria,
în ultim` analiz`, nu este decât o
simpl` interjec]ie. Fire[te, critica
poate fi resim]it` ca ofens`, dar eu
cred c` ar trebui s` ne refuz`m ispitei
(foarte umaniste [i compasionale, în
fond) de a construi reguli generale
pornind de la sensibilit`]i particulare.
Sensibilit`]ile au, fire[te, toat`
îndrept`]irea, dar ele, cred, nu pot fi
revendicate ca drepturi.
Concluzia mea este c` noua
libertate de exprimare, exprimat`
prin formula de limitare aparent
politicoas` impus` de regula „don’t be
judgmental‘‘, formul` care pare a se
fi impus azi ca norm` de civilitate în
cele mai avansate democra]ii liberale,
este inferioar` vechii libert`]i de
exprimare, pe care au tolerat-o (de cele
mai multe ori à contre cœur, dar f`r`
m`suri juridice de îngr`dire) statele
occidentale în trecut – anume în acel
trecut care a pus bazele civiliza]iei
modernit`]ii.
l
1 Vezi analiza f`cut` de Roger Heurtebise
la condamnarea lui Brigitte Bardot de c`tre
Tribunalul Corec]ional din Paris în 3 iunie
2008, pentru „dénigrement de communauté‘‘ .
Ce este acest nou concept juridic, „def`imarea
comunitar`‘‘? Heurtebise: „une sorte de nou-
veau délit que le CSA mettait au même niveau
que l’«incitation à la haine raciale» ‘‘. Autorul
se întreab` dac`, dup` instituirea unui astfel
de delict, „Est-il encore possible de porter
des jugements négatifs sur un dogme ou une
coutume religieuse exercés par une «commu-
nauté» ou une partie de celle-ci?‘‘. Cf. http://
www.ripostelaique.com/Brigitte-Bardot-15-
000-euros-d.html. O analiz` în acela[i sens
face Gabriel Andreescu în articolul „Brigitte
Bardot, între drepturile omului [i drepturile
animalelor‘‘ (Timpul, iunie–iulie 2008, p. 4).
2 Urmez tabloul schi]at de David Cosan-
dey, Le secret de l’Occident. Vers une théorie gé-
nérale du progrès scientifique ´1997¨, „Introduc-
tion‘‘, Champs-Flammarion, 2007, pp. 97 sq.
3 Fernand Braudel, Grammaire des civilisa-
tions, 1987.
4 Vezi António Damásio, Descartes’ Error:
Emotion, Reason, and the Human Brain, 1994. j