EUGEN

NEGRICI
Literatura
romana " v

sub•
comun1sm
Editia a III-a, revazuta ~i adaugita

POLIROM
2019
 " " '" u c;:i •Al ,INIZ ARll mTIMAl.P ( J •>~ l 1957)
Proza tolerata din ratiuni tactice.
0 paranteza istorica: 1953-1957
Despicarea trunchiului. Ci~tigarea unui culoar
profitabil pentru literatura. Redescoperirea
complexitatii artei ~i a literaturii ca literatura.
Renuntarea la determinismul simplist. Parasirea
,, temelor majore" ~i a eroilor clasei muncitoare.
Evitarea presiunii ideologice prin abordarea trecutuJui
~i ocolirea prezentului
Pe la jumatatea primului deceniu comunist §i, mai precis, in perioada aparentulul
dezghet poststalinist, din motive pe care le vom adinci, intrucit cunoa~tcrc
!or e instructiva, cenzura a permis editarea unor carti importante, scutilc,
intr-o surprinzatoare masura, de balastu1 doctrinar obi§nuit: Bietul Ioanide (195:1)
de G. Calinescu, Toate pinzele sus ! (1954) de Radu Tudoran, Moromefii (195~)
de Marin Preda, Strainul (1955) de Titus Popovici, Cronica de familie (1957),
Groapa (1957) de Eugen Barbu. Li s-a pus autorilor in seama, de clitrc o
parte din criticii de ga§ca ideologica, atotputemici la inceputul sovietizarii Romanicl,
tot ce i-ar fi putut nimici ca persoane fizice cu numai doi-trei ani inain1c :
apolitism, calcarea preceptelor realismului socialist, realism de tip burghcz ~I
chiar naturalism, abandonarea tipologiilor stas etc. Si totu§i aceste clirti uu
putut aparea §i, mai mult, intrate, nu dupa mult timp, in lista caqilor de u
§colar, au ramas acolo decenii la rind.
Miracolu1 (ca orice miracol) , analizat corect, i§i releva logica. Motivelc Ill'
par astazi mult mai putin neguroase decit in anii '50. Regimul ,,democrat-popular"
era in cautarea unor acte Iegitimatoare, iar dupa moartea Jui Stalin, avea nevoil•
(macar pentru ochii atenti ai Kremlinului) de dovezi (in planul vizibil 111
culturii) ale initierii unui proces de dedogmatizare §i innoire. Ele puteau Ii
furnizate fie de scriitorii cu un prestigiu incontestabil (de felul supravietuitori lm
Cami! Petrescu, M. Sadoveanu , G . Calinescu), fie de tinerii de talent CilH'
diidusera, intr-o masura convingatoare, probele fidelitatii fata de noua putcn·
Nu altul banuim sa fi fost punctul de vedere al forurilor cultural-propagandisticl',
felul in care se vedeau lucrurile de acolo de foarte sus, de unde scriitorii au
parut totdeauna a fi simpli pioni pe tabla de ~a h a politicii .
Din directia ,,pionilor", lucrurile erau judccnlc ca m cu acela~i so i dl·
viclenie, dar cu sensul inversat : trebuiau folosi1 c slnhici unilc rcgimului , momen1c1t.•
Jui de relaxare. Ei au dedus repede ck'!, pcnl 111 11 (I 1111 1vu ucstinul prin ci1cv11
clirti de care sli nu-ti fi e ru$ine, ai ncvoll· d1• Nl111p111l11 sa u protcctia unrn
VOLUTIA PROZLll 215
1w111oanc intluente (din zona criticii ~i din zona politicii) . S-a vlizut ell ease
1 l•llgll fie prin publicarea - pe cit posibil , numai in presli - a textelor solicitate
d11 Partid in diversele lui campanii, fie prin publicarea unor clirti sau articole
111 subiect sportiv (oricind bine-venite, uneori singurele lucruri citite §i de
111•1sonalitlitile de grad inalt), fie prin infiriparea, intimplatoare sau nu, a unor
11111\ii de amicitie (intrucit cine nu se simte magulit de prezenta in preajma a
1 111Jorului). Scriitorii au descoperit di Puterea - ce parea fioroasa §i mono-
lllld1 - deschide undeva o supapli ~i admite o zona a tranzactiilor, prin care,
1 11 anume precautii , se putea ci§tiga ceva teren in favoarea literaturiif Atunci
1u deprins primele reguli ale jocului (ca sane exprimam ca atare) cu,cenzura-
11111 mll, care a tixat limitele ,,zbenguielii" scriitorice§ti §i numarul fix a( tabuurilor.
Si cea dintii regula invatata de prozatori a fost aceea ca, de sub presiunea
1111 (clor de supraveghere, ies doar subiectele care nu implidi cerinte partinice
iii• moment §i comandamente ideologice cu caracter imediat. Si daca. prezentul
1111 confiscat de aparatul de propaganda ~i nu ar fi putut fi niciodata descris
111 spiritul adevarului neconcesiv - eel care conditioneaza veritabila mare
llfl•ratura -, atunci el trebuia evitat. Ramin de abordat subiecte de aproape
11111.:c natura, dar din trecut (mai apropiat - burghezo-mo§ieresc - sau mai
11dcplirtat) sau din alte zone geografice (din afara lagarului socialist).
Se cuveneau evitate temele majore - puternic ideologizate - §i, ca locuri
111• uesfa§urare a aqiunii, unitatile socialiste cu activitate productiva, unde
.1 1n$ luia avangarda clasei muncitoare §i apareau conflice de tip socialist,
111 rue it totul aici raminea sub canonul strict al viziunii partinice. Ponderea
11111cnescului putea spori numai daca prozatorul se limita sa decupeze felii de
vl11(li, sa schiteze psihologii , sa descrie scene, drame §i conflicte de familie,
valorifice perifericul, marginalul, exoticul, arhaicul, pitorescul in spiritul
1111ui umanism de felul aceluia promovat de socialismul incipient. in raport cu
ll'mcle fierbinti, marcate politic, acestea erau minore §i, abordate astfel, ofereau
oportunitatea unui evazionism sui-generis.
Esential era insa altceva. Pentru prima oara in istoria regimului demo-
ll at-popular nu Ii se mai indica autorilor de texte ce sa scrie §i cum sa scrie.
<'c s-a tiparit in acest rastimp favorabil (intrerupt dupa 1957 de o resurectie
1 dogmatismului care a provocat tulburare §i a pretins eforturi de readaptare)
1111 depli§ea, sub raportul expresiei, nivelul mediu al prozei realiste interbelice.
Hx istli chiar o straduinta evidenta de reinvatare, dupa ani de amnezie, a
ti fabe tului prozei, incepind cu constructia de tip balzacian §i cu tipologiile
lmditionale din romanele romiine§ti mai vechi cu tematica sociala sau psihologidi .
' ·va din structura de profunzime a acestor carti trada dorinta de replica la
r~cia substantei umane ~i la falsificarea ei de catre prozele aservite propagandei.
214 ETAPA DESTALINlZARII FORMALE (1953-1957) EVOLUTIA PROZE

ane influente (din zona criticii $i din

~a fie prin publicarea - pe cit posibil, n
Proza tolerata din ratiuni tactice. P'.lrtid in diversele Jui campanii, fie prin .
5Ubiect sportiv (oricind bine-venite, un
0 paranteza istorica: 1953-1957 nalitatile de grad inalt), fie prin infui
·· de amicitie (intrucit cine nu se simte
Despicarea trunchiului. Ci~tigarea unui culoar orului). Scriitorii au descoperit ca Pu
• - deschide undeva o supapa $i admite
profitabil pentru literatura. Redescoperirea ume precautii , se putea ci$tiga ceva te -
complexitatii artei ~i a literaturii ca literatura. deprins primele reguli ale jocului (ca sa
Renuntarea la determinismul simplist. Parasirea , care a tixat limitele ,,zbenguielii" sc ··
i cea dintii regulii invatata de prozatori -
,, temelor majore" ~i a eroilor clasei muncitoare. !or de supraveghere, ies doar subiectele
Evitarea presiunii ideologice prin abordarea trecutului ment $i comandamente ideologice cu
~i ocolirea prezentului onfiscat de aparatul de propaganda i
iritul adevarului neconcesiv - eel
a -, atunci el trebuia evitat. Rami::
Pe la jumatatea primului deceniu comunist $i, mai precis, in perioada aparentul
natura, dar din trecut (mai apropiac -
dezghet poststalinist, din motive pe care le vom adinci, intrucit cunoa$ter
t) sau din alte zone geografice ( ·
!or e instructiva, cenzura a permis editarea unor caqi importante, scutite
intr-o surprinzatoare masura, de balastul doctrinar obi$nUit : Bietul loanide (1953 cuveneau evitate temele majore -
de G. Calinescu, Toate pfnzele sus ! (1954) de Radu Tudoran, Moromefii (195- t'a$urare a actiunii, unitatile soci ·
de Marin Preda, Strainul (1955) de Titus Popovici, Cronica defamilie (1957) uia avangarda clasei muncitoare ~i
Groapa (1957) de Eugen Barbu. Li s-a pus autorilor in seama, de catre it totul aici raminea sub canonul
parte din criticii de ga$ca ideologica, atotputernici la inceputul sovietiziirii Romaniei cului putea spori numai daca pro •
tot ce i-ar fi putut nimici ca persoane fizice cu numai doi-trei ani inainte : :. a schiteze psihologii, sa descrie
apolitism, calcarea preceptelor realismului socialist, realism de tip burghez orifice perifericul, marginalul, exo ·
chiar naturalism, abandonarea tipologiilor stas etc. Si tOtu$i aceste carti a umanism de felul aceluia promovat cL
putut aparea $i, mai mult, intrate, nu dupa mult timp, in lista cartilor de uz fierbinti, marcate politic, acestea e
$COiar, au ramas acolo decenii la rind . ~tatea unui evazionism sui-generis.

Miracolul (ca orice miracol) , analizat corect, i$i releva logica. Motivele ne ntial era insa altceva . Pentru pr' ·
par astiizi mult mai putin neguroase decit in anii '50. Regimul ,,democrat-popular- pular nu Ii se mai indica autorilor
era in cautarea unor acte legitimatoare, iar dupa moartea Jui Stalin, avea nevoi tiparit in acest rastimp favorabil ·
(macar pentru ochii atenti ai Kremlinului) de dovezi (in planul vizibil ~ tismului care a provocat tulburare _
culturii) ale initierii unui proces de dedogmatizare $i innoire. Ele puteau - ea, sub raportul expresiei, nivelul
furnizate fie de scriitorii cu un prestigiu incontestabil (de felul supravietuitorilo hiar o striiduinta evidenta de
Cami! Petrescu, M. Sadoveanu, G. Calinescu), fie de tinerii de talent care ..._.._"',uuui prozei, incepind cu construe ·
diidusera, intr-o masura convingatoare, probele fidelitatii fata de noua putere ~--"-"'-1e din romanele romane$ti mai v
Nu altul banuim sa fi fost punctul de vedere al forurilor cultural-propagandistice_ structura de profunzime a ace
felul in care se vedeau lucrurile de acolo de foarte sus, de unde scriitorii a bstantei umane $i la falsificarea ei
parut totdeauna a fi simpli pioni pe tabla de $ah a politicii .
Din direqia ,,pionilor", lucrurile erau judecate cam cu acela$i soi d
viclenie, dar cu sensul inversat : trebuiau folosite slabiciunile regimului, momentel
Jui de relaxare. Ei au dedus repede ca, pentru a-ti salva destinul prin cite
carti de care sa nu-ti fie ru$ine, ai nevoie de simpatia sau proteqia uno·
 EVOLUTIA PROZEI 215

persoane influente (din zona criticii §i din zona politicii). S-a vazut ca ea se
ci§tiga fie prin publicarea - pe cit posibil, numai in presa - a textelor solicitate
de Partid in diversele Jui campanii, fie prin publicarea unor carti sau articole
cu subiect sportiv (oricind bine-venite, uneori singurele lucruri citite §i de
personalitatile de grad inalt), fie prin infiriparea, intimplatoare sau nu, a unor
relatii de amicitie (intrucit cine nu se simte magulit de prezenta in preajma a
criitorului). Scriitorii au descoperit ca Puterea - ce parea fioroasa §i mono-
litica - deschide undeva o supapa §i admite o zona a tranzactiilor, prin care,
cu anume precautii, se putea ci§tiga ceva teren in favoarea literaturii . Atunci
s-au deprins primele reguli ale jocului (ca sane exprimam ca atare) cu cenzura-
mama, care a fixat limitele ,,zbenguielii" scriitorice§ti §i numarul fix al tabuurilor.
Si cea dintii regula invatata de prozatori a fost aceea ca, de sub presiunea
fortelor de supraveghere, ies doar subiectele care nu implica cerinte partinice
de moment §i comandamente ideologice cu caracter imediat. Si daca prezentul
era confiscat de aparatul de propaganda §i nu ar fi putut fi niciodata descris
in spiritul adevarului neconcesiv - eel care conditioneaza veritabila mare
literatura - , atunci el trebuia evitat. Ramin de abordat subiecte de aproape
orice natura , dar din trecut (mai apropiat - burghezo-mo§ieresc - sau mai
indepartat) sau din alte zone geografice (din afara lagarului socialist).
Se cuveneau evitate temele majore - puternic ideologizate - §i, ca locuri
de desra§urare a actiunii, unitatile socialiste cu activitate productiva, unde
sala§luia avangarda clasei muncitoare §i apareau conflice de tip socialist,
intrucit totul aici raminea sub canonul strict al viziunii partinice. Ponderea
omenescului putea spori numai daca prozatorul se limita sa decupeze felii de
viata, sa schiteze psihologii, sa descrie scene, drame §i conflicte de familie,
a valorifice perifericul, marginalul, exoticul , arhaicul, pitorescul in spiritul
unui umanism de felul aceluia promovat de socialismul incipient. in raport cu
remele fierbinti, marcate politic, acestea erau minore §i, abordate astfel, ofereau
oportunitatea unui evazionism sui-generis.
Esential era insa altceva. Pentru prima oara in istoria regimului demo-
crat-popular nu Ii se mai indica autorilor de texte ce sa scrie §i cum sa scrie.
Ce s-a tiparit in acest rastimp favorabil (intrerupt dupa 1957 de o resurectie
a dogmatismului care a provocat tulburare §i a pretins eforturi de readaptare)
nu depa§ea , sub raportul expresiei, nivelul mediu al prozei realiste interbelice.
Exista chiar o straduinta evidenta de reinvatare, dupa ani de amnezie, a
alfabetului prozei , incepind cu constructia de tip balzacian §i cu tipologiile
rraditionale din romanele romane§ti mai vechi cu tematica socia!a sau psihologica.
Ceva din structura de profunzime a acestor carti triida dorinta de replica la
aracia substantei umane §i la falsificarea ei de catre prozele aservite propagandei.
 EVOLUTIA PROZEI 223

irii, Elvira Sa amintim ca aceasta literatura agitatorica, dedicata maselor revolutionare

I Negruzzi, §i luptei pentru idealul comunist, era cu totul dezinteresata de individ. Problemele
de casta §i suflete§ti ale acestuia erau considerate simple mofturi burgheze. in ochii ideologilor,
IL y a de individul nu era, cum bine se §tie, decit exponentul unei clase sociale ; el nu
putea fi mai mutt decit un produs al acestei clase, al intereselor ei specifice,
cu haine avind o psihologie §i o morala determinate de conditiile socio-politice. Cel
a accepte care, printre primii, a reactionat cu succes la acest determinism simplist,
i sa poarte largind posibilitatile prozei realiste, a fost Marin Preda.
afi§eze cu
aricaturalul
de ,,umbre
, cind vom
Revenirea individului in scena literaturii
~i redescoperirea complexitatii psihologice
I pilduitor,
ume§te, nu Aparitie neverosimi!a (in spatiul maculaturii realist-socialiste) , Morome/ii (1955)
rain lumea a izbutit sa produca o modificare radicala de optica in proza postbelica.
;pre binele Romanul a impus un model con§tiintei artistice romane§ti §i un personaj
ti deschide emblematic con§tiintei nationale. Ca tribut pentru publicarea acestei carti
il s-a vazut exceptionale, MARIN PREDA oferise, in nuvela Desfa~urarea (1952), in
spiritul luptei de clasa, §i punctul de vedere al taranilor saraci, umiliti ~i
dispretuiti, carora Ii se parea ca trecerea in proprietate colectiva a pamintului
le poate reda demnitatea - de atitea ori terfelita in lumea ierarhizata clar §i
nemilos a satului traditional.
ndeaproape Nu spiritului acestei nuvele ii apartine insa atmosfera Morome/ilor, ci
j de curind nuvelelor dintr-o carte mai veche, fntflnirea din Pamfnturi (1948). Unele din
unplu, rara ele sint de un realism taios ~i crud, impins adesea in naturalism, iar altele,
anuntind bogatia sufleteasca a lumii Morome/ilor, dezvaluie comportamente
nea~teptat de delicate ~i creioneaza personaje de o nebanuita candoare. Se
configureaza in aceasra carte ceea ce va deveni un model al gindirii producatoare
a Jui Marin Preda : nevoia de a desfide, de a se desparti prin razboi de ceva,
de a se delimita prin lupta, de a se afla mereu impotriva curentului. Pentru
ca literatura noastra e intesata de mari lirici ai prozei §i are un cult pentru
lirism, Preda va extirpa, in toate situatiile romane§ti, zulufii lirismului . incepind
chiar cu fntflnirea din Pamfnturi, el nu va parasi niciodata terenul bunului-simt,
care e terenul solid al observatiei. Va fi mereu indiferent ~i crud cu personajele
blinde §i va recurge la notatia rece, la analiza metodica §i va releva o ostentatie
a inaderentei tocmai cind momentele au vibratie sentimentala ori emana
realmente dramatism.
Complexitatea psihologica a lumii Morome/ilor ~i a eroului ei (Ilie Moromete)
se constituie §i ea ca o replica la viziunea idilica semanatorista (niciodata
absenta din literatura noastra), dar §i la conceptia, derivata din zona elitelor
~i devenita o prejudecata bine intepenita, cum ca lumea taraneasca nu e apta
de marea literatura, fiind lipsita de nuante. Astazi putem afirma ca un personaj
de o extraordinara inteligenta speculativa, apt de gratuitate §i autopersiflare,
224 ETAPA DESTALINIZARII FORMALE (1953-1957) EVO

precum Ilie Moromete, contrazicea insa§i cinica viziune comunista asupra Dramatismul, nemaiintilnit pina
taranului ca ,, tovara§ de drum " , primitiv §i limitat la instinctul proprietatii, o = _e. la care se adauga dramaru
vreme util proletarului, un factor social lesne de manevrat ~i de supus prin ere dificilii a cerbiciei CU\ 'i
trucurile propagandei §i catu§ele Securitatii. -Q epoca complet ,,clasicizatii-
Paradoxal este faptul ca (tot o replica? ! ) senzatia de densitate pe care o ':'.° a fixat ,,literaturii noi" un
emana aceasta carte nu e legata de punerea in mi§care a ma§inariei analizelor · ile. Printre ei s-au aflat §i m
psihologice, nu e consecinta complicarii, ci mai curind a procesului opus. ra originea taraneasca le inle
Fiindca avea un simt dezvoltat al realitatii, al existentei imediate §i o gindire lematicii cartii .
socialii ce-1 fiicea sa nu se simta in largul Jui in speculatia gratuita §i abstracta, Ei vor constitui un sprijin co
Marin Preda nu s-a pierdut in amanuntimi psihologice §i nu a problematizat acest scriitor narava~ §i UM!
in evantai. El aprofunda simplificind §i , cu atentia concentrata, a operat reductii · tirziu , i§i va dovedi , prin
pentru ca ecuatia vietii sa devina accesibila, intii simtului vizual §i celui tactil , erniciile regimului . Consiliat
apoi logicii simple, fiiti§ de simple. Degajind cu incrincenare logica faptelor iirate (Ov.S. Crohmalniceanu
incilcite, el era dezvaluitor, pina la a fi simplificator, in timp ce majoritatea __ armele du§manului ~i sa recurga.
scriitorilor in astfel de situatii adincesc ambiguitatea prin estomparea detaliilor, Romanului Moromefii i s-a pe
pulverizare, atomizare, multiplicare a unghiurilor sau prin inse§i analizele !or - decizie ~i cenzurii Ii se putea 1
infinitezimale. ui taran care, in anii dificili de
Nu este exclus ca neostenita atitudine in raspar, gustul pentru infruntare - it visul intemeiat pe bunastare
~i vocatia delimitarii - atribute ce ii vor caracteriza pe om §i pe scriitor pina §teniri de doar citeva pogoane.
la sfrr§itul vietii §i vor da scriiturii Jui o inconfundabila asprime dramatica - sa epuse intr-adevar agonia soci
fi fost deprinse chiar in acea epoca de inceput, in care a invatat sa reziste prietate nu mai fiicea fata noil
recomandarilor ideologilor marxi§ti , topoilor §i canoanelor impuse, cind s-a ~te ligent tema, dar §i momentul
hotarit sa zgiltiie viziunile oficiale asupra satului §i a realitatii in general, sa blematicii spre a ilustra tezele
evite modelele de rezolvare ,, pe linie" §i ie§irile melodioase din conflicte. :::>ar acestea puteau fi multumite :
intr-un cuvint, cind s-a incapatinat sa respinga proza maniheista ori pe cea ada elocventa ca mica propri
festiv poleitoare §i falsele !or probleme, liisind sa se inteleaga prin ce scria mai avea nici o ~ansa istoricl..
ca literatura e ceva cu mult mai complex decit ar fi vrut sa fie comisarii Din pacate, generatiile post
culturii socialiste in 1955 , ca in literatura nu poti sa treci , ca in politica, pactul pe care 1-a avut ace
sententios §i in galop , peste preopinent. Poate ca tot acest fel al Jui de a fi ometati de literatura adevaratl'i.
mereu in raspar I-a impins sa faca ceea ce fac marii romancieri , adica sa :mnosfera §i mentalitatea eroilor le
stimuleze tensiunea narativa, cautind confruntiirile §i avantajindu-1, invrednicindu-1 satului de cimpie din preajma
totdeauna §i pe eel caruia nu-i da dreptate ca personaj , pe ,, celalalt", astfel : inscrie, alaturi de alte proze.
incit cititorul sa se simta ademenit de spectacolul confruntarii , sa fie prins ~ i . -- torimii despre o lume care s-
inliintuit.
Nimic nu e gratuit la Preda §i , cu putina atentie, se poate descifra o corida
chiar §i in ductusul scriiturii Jui. Pentru ca nu e netezit, poleit, ~lefuit, mersul
gindirii se vede : se simt poticnelile, renuntiirile de parcurs, ~ovaielile, revenirile La numai 25 de ani, dupa
hotarite sau timide. Scriitorul formuleaza greu §i, mai cu seama, nu se dovede§te spre a mai putea fi luate in se
a fi in posesia talentului , atit de raspindit la noi , al evitarii dificultatilor prin roman scris cu verva ~i care.
acele piruete, elegante §i in regim de minim efort, care ne due departe de te evenimentelor legate de ac
idee, dar ies totdeauna neinchipuit de bine. in intortocherea, in respiratia umar important de cititori de
dificilii a frazelor, in lipsa !or de cursivitate se ghice§te trairea intensa a mai ales unul din cele doua ro
fiecarui cuvint, biruit ~i luat apoi in sprijin pe drumul ce razbate atit de greu Andrei Sabin, care, prin postura
la idee. -j prin idealismul intransigent
 EVOLUTIA PROZEI 225

ta asupra Dramatismul , nemaiintilnit pina atunci, al conflictelor ~i al situatiilor psiholo-

prieratii , o gice, la care se adauga dramatismul scriiturii (senzatia de opintire §i de
upus prin supunere dificilli a cerbiciei cuvintelor) a racut din Moromefii o carte vie
intr-o epoca complet ,,clasicizata", garnisita ca avortonii realismului socialist.
: pe care o Ea a fixat ,,literaturii noi" un standard ~i ~i- a ci~tigat admiratori in toate
i analizelor mediile. Printre ei s-au aflat ~i unii membri marcanti ai activului de partid ,
sului opus. carora originea taraneasca le inlesnea recunoa§terea ~i asumarea atmosferei ~i
1i o gindire problematicii cartii.
,i abstracta, Ei vor constitui un sprijin constant §i puternic, cind tacut, cind manifest,
oblematizat pentru acest scriitor narava§ §i indaratnic, dar taran de-al lor, ori de cite ori ,
:rat reductii mai tirziu, i~i va dovedi , prin scrisul ~i prin atitudinea sa, inaderenta la
elui tactil , nemerniciile regimului . Consiliat de personaje influente, favorabile literaturii
ica faptelor adevarate (Ov.S . Crohmalniceanu), autorul insu~i a invatat intre timp sa lupte
majoritatea cu armele du~manului §i sa recurga, cu viclenie, la toate subterfugiile imaginabile.
:a detaliilor, Romanului Moromefii i s-a permis, probabil , tiparirea ~i pentru ca forurilor
rnalizele lor de decizie ~i cenzurii Ii se putea argumenta ca prozatorul se ocupa de drama
unui taran care, in anii dificili de dinaintea ultimului razboi mondial , i§i vede
u infruntare naruit visul intemeiat pe bunastarea §i unitatea familiei inchegate in jurul unei
criitor pina mo~teniri de doar citeva pogoane. Era o situatie veridica, intrucit in anii ' 30

amatica - sa incepuse intr-adevar agonia societatii rurale traditionale romane~ti ~i mica

at sa reziste proprietate nu mai racea fata noilor conditii economice. Scriitorul i~i alesese
e, cind s-a inteligent tema , dar §i momentul publicarii . El nu exagera cu nimic dimensiunile
l general' sa problematicii spre a ilustra tezele marxiste oficiale §i a face p!acere autoritatilor.
in conflicte. Dar acestea puteau fi multumite: aveau, in plina campanie de colectivizare,
a ori pe cea dovada elocventa ca mica proprietate individualli era de mult falimentara ~ i
~rin ce scria nu mai avea nici o §ansa istorica.
fie comisarii Din pacate, generatiile postdecembriste nu vor putea intelege niciodata
in politica, impactul pe care I-a avut aceasta carte asupra traitorilor acelor vremuri ,
ti. Jui de a fi infometati de literatura adevarata, cu atit mai mult cu cit situatiile din roman ,
atmosfera ~ i mentalitatea eroilor le devin din ce in ce mai straine. Ca monografie
a satului de cimpie din preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial , romanul
Se inscrie, a!lituri de aJte proze, in Categoria cartiJor <'.MP. vor rfa m lfrt11riP.
fie prins ~i viitorimii despre o lume care s-a stins.

cifra o corida
*
efuit, mersul
file, revenirile La numai 25 de ani , dupa citeva proze scurte indeajuns de conformiste
1 e dovede~te spre a mai putea fi luate in seama, TITUS POPOVIC! publica Strainul (1955),
rulratilor prin un roman scris cu verva §i care, in pofida interpretarii distorsionat-partinice
departe de date evenimentelor legate de actul de la 23 August 1944, a ci§tigat repede un
in respiratia numar important de cititori de buna calitate. Acestora Ii se adresa , de fapt ,
intensa a mai ales unul din cele doua romane adapostite de carte - eel al adolescentului
atit de greu Andrei Sabin, care, prin postura sfidator juvenilli, prin sarcasmul demistificator
§i prin idealismul intransigent al principiilor ~i convingerilor, ilustreaza o