INTERVENȚIA PSIHOLOGICĂ

ÎN CAZUL
COPILULUI ABUZAT
 FORMELE MALTRATĂRII
O a. Copii expuşi abuzului fizic
O b. Copii neglijaţi
O c. Copii expuşi abuzului emoţional
O d. Copii expuşi abuzului sexual
 Tablouri clinice ale copilului
abuzat
O Impactul unui eveniment sau al unei situaţii
traumatice asupra copilului pare să determine
tablouri clinice
O - comparabile cu cele ale adultului, cu un
nucleu semiologic comun
O - (dar şi) cu simptome specifice condiţiei
copilului şi diferite în funcţie de intervalele
de vârstă sau de tipurile de agresiune.
 Clinica reacţiei imediate
O - spaimă, oroare, sentimentul absenţei oricărui
ajutor
O -simptome de dezorientare spaţio-temporală,
oprire a gândirii cu neînţelegerea situaţiei
O - trăire a derealizării şi depersonalizării
(disociere peritraumatică)
O -simptome neurovegetative
O -anxietate de separare, teama de a rămâne
singur, comportament de agăţare de adult
Perioada postimediată şi perioada
de latenţă
O Faza de latenţă: înşelătoare, comportament
aparent normal.

O Copilul: aparent calm, stare de perplexitate,

izolat, nu are chef să vorbească şi să se joace.
 Sindroamele psihotraumatice
cronice

O Se structurează pe trei axe:

O - simptomele de reviviscenţă
O -simptomele nespecifice
O - perturbarea personalităţii în devenire
 1. Reviviscenţele
O - nu apar în primplanul tabloului clinic
O - constau în imagine şi gânduri intruzive, trăiri
şi acţiuni ca şi cum evenimentul ar urma să se
producă din nou, şi coşmaruri repetitive.
O - jocul repetitiv- reiterarea gestului de
agresiune sau de apărare
O - visele- conţin evenimente de acelaşi gen
O - teroare nocturnă, fobie de întuneric
 2. Simptomele nespecifice
O - disimulează exteriorizarea celorlalte
simptome
O - simptomul cel mai fecvent:plângerea
somatică
O - alte simptome: simptome funcţionale
(spasme digestive, greaţă,), tulburări
psihosomatice (psoriazis, eczeme, alopecii în
plăci, astm, diabet)
 2. Simptomele nespecifice
O - fatigabilitate fizică şi psihică
O - dificultăţi şcolare,
O - anxietate, accese de angoasă psihică şi
somatică, anxietate intensă de separare
O - conversii şi crize isterice
O - fobii care au legătura cu evenimentul
traumatizant
 2.Simptomele nespecifice
O - ritualuri de protecţie obsesionale, legate de
abuz şi facilitate de propensiunea copilului
spre gândirea magică.
O - depresia – patologie asociată
O - tulburările de comportament: tulburări de
comportament alimentar, social, atitudini de
opoziţie faţă de adulţi, accese de furie
explozive, heteroagresivitate şi
autoagresivitate.
 3. Alterarea personalităţii

O - extrem de importantă-afectează întreaga viaţă

ulterioară a copilului abuzat.
O - cel mai frecvent observată: regresia
O - atenuarea elanului vital.
Copilul victimă a maltratărilor
fizice sau psihice
O - este un copil traumatizat, cu sechele
psihologice pe termen lung.
Ipoteza diagnostică ţine cont de:
O - natura şi localizarea unor anumite leziuni
O - starea generală a copilului, tristeţea lui
O - atitudinea părinţilor
O - carenţele de îngrijire, opoziţia la acţiunile
serviciilor sociale.
Copilul victimă a maltratărilor
fizice sau psihice
Tulburări dezvoltate:
O - stare de veghe anxioasă
O -neîncredere, atitudine temătoare şi înfricoşată
O - inhibiţie, izolare şi plânsete
O - tulburări psihosomatice
O Tulburări (grave) de comportament, cu
violenţă şi agresivitate majoră.
 ABUZURILE SEXUALE
O Exploatarea copilului de către un adult în
scopul satisfacerii sexuale, exercitată sub
constrângere (cu sau fără violenţă fizică) sau
prin viclenie.

O Foarte rar copilul victimă vorbeşte spontan

cu unul dintre părinţi despre abuz.
 ABUZURILE SEXUALE
O Scena traumatică provoacă o dublă
dezorganizare a reperelor dobândite până la
acel moment:
O - zdruncinarea lumii interioare, mai ales în
dimensiunea sa pulsională, şi
O - distrugerea certitudinilor referitoare la
protecţie şi încredere cu care sunt investiţi
adulţii, care perturbă viaţa relaţională.
Strategii de adaptare a copiilor
abuzați

1. Strategia exagerat debine adaptată

O Copilul se străduiește „să fie bun”;
O Performanţe școlare foarte bune;
O Iși asumă roluri ce presupun o maturitate
necorespunzătoare vârstei;
O Comportament social de excepţie în dorința de a
obține aprobarea părintelui;
O Poate dezvolta capacități empatice deosebite, fiind
atent permanent la nevoile părintelui abuzator.
 Strategii de adaptare a copiilor
abuzați
2. Strategia hiperactiv-agresivă
- copleșiti de furie și, fără abilităţile verbale şi sociale necesare
rezolvării conflictelor, pot reactiona prin agresivitate și atacuri ostile.
- Descărcarea departe de sursa adevărată a furiei lor, crește sentimentul de
răutate
interioară.
Oa) copilul agresiv
Ob) copilul distructiv
Oc) copilul neobosit
Od) copilul măscărici.
 EVOLUŢIA TRAUMEI
INFANTILE
O Cercetările sunt divergente:
O - de la “evaporarea spontană a
simptomelor” (Scharzwald, 1994), la
O - persistenţa a 33% tulburări
posttraumatice într-un interval de 5 ani
(Arroyo şi Eth,1985; Realmuto şi
Masten,1992)
EFECTE PE TERMEN LUNG
O 1. Anestezia afectivă
O 2.Transformări la nivelul personalităţii
(Pynoos et al, 1996) – se constituie
O - un Eu temător,
O - un Eu autoprotector şi
O - un Eu răzbunător
3. Personalitatea borderline
Metode specifice de consiliere:
PRINCIPII
I. Plasticitatea oamenilor şi funcţionalitatea
comportamentelor lor deviante
persoanele au o inclinaţie înnăscută spre a
compensa deficitele, iar această compensare
e vazută ca o trăsătură pozitivă ce
potentează dezvoltarea unor strategii de
supravieţuire.
Metode specifice de consiliere:
PRINCIPII
II.Dimensiunea socio-culturală.
Porneşte de la asumpţia că atât dezvoltarea
copiilor normali, cât şi a celor abnormali e
guvernată de aceleaşi legi şi principii socio-
culturale.
- realizarea unor instrumente psihologice noi care să
asigure accesul copiilor abuzaţi la lumea socială într-o
manieră optimă, care să tolereze strategiile de coping
pe care aceşti copii le aplică pentru a face faţă traumei
la care au fost supuşi.
Metode specifice de consiliere:
PRINCIPII
III. Procesele psihologice mai avansate sunt
influenţate mai mult de procesul de
învăţare decât de procesele biologice
(naturale).
Vigotsky porneşte de la asumpţia că procesele intelectuale
şi cele afective sunt interconectate, numai că în cursul
dezvoltării, relaţia dintre cele două se modifică.
Tranziţia de la natural la etic e legată în mod direct de
modificarea relaţiei dintre intelect şi afect.
Metode specifice de consiliere:
PRINCIPII

IV. Importanţa creării unor noi instrumente

care să se lege de strategiile de
supravieţuire create spontan de copii şi să
faciliteze realizarea obiectivelor personale
în situaţii noi.
Cadrul teoretic pentru o abordare
terapeutică (Vigotsky)
O 1. întărirea organismului pentru a face faţă
situaţiei confruntate;
2. dezvoltarea unor funcţii psihologice
superioare, mai precis dezvoltarea abilităţilor
metacognitivc de control şi monitorizare a
reacţiilor emoţionale la diferiţi stimuli adverşi;
3. întărirea metodelor spontane de a reacţiona
ale copiilor.
Cadrul teoretic pentru o abordare
terapeutică (Vîgotsky)
O Constructivismul afirmă că emoţiile
influenţează funcţionarea individului
(Fisher et al, 1990; Frijda, 1986 apud
Miltcnburg & Singer,1999) şi că e important
să se pună accentul pe dezvoltarea
metacogniţiei la copiii abuzaţi, aceasta fiind
de fapt un suport pentru dezvoltarea unor
strategii de coping spontane.
 Mitelburg şi Singer
- crearea unei atitudini terapeutice de bază, prin
care zona proximei dezvoltări să ajute la
învăţarea unor noi deprinderi de realizare a
propriilor scopuri;

- dezvoltarea de noi instrumente care să asiste la

autoreglarea afectivă şi la reprezentarea
procedurilor ce afectează negativ persoana;
 Mitelburg şi Singer
- realizarea de noi metode de interacţiune şi de
coordonare şi control a proceselor intrapsihice;

- folosirea ritualului ca mijloc de comunicare şi

de rezolvare a contradicţiilor personale şi
dezvoltarea unor abilităţi de control a propriei
funcţionări cognitive.
STADIALITATEA COPILULUI
O • copiii in general vorbesc în termeni de
senzaţii, percepţii, comportament - stadiul
senzorio-motor;
• copiii de gimnaziu relatează problemele din
perspectiva lor, dar şi a celorlalşi - stadiul
formal,
• relativ puţini copii se vor raporta la un nivel
complex de încadrare a experienţei dacă nu
sunt ajutaţi de consilier.
 IMPORTANT

O Sarcina consilierului este de a evalua nivelul

de dezvoltare cognitivă şi de a institui o
intervenţie potrivită, în funcţie de modul în
care copilul vorbeşte despre sine şi ceilalţi.
 Stadiul operaţiilor concrete
Evaluare: Majoritatea copiilor:
- vorbesc folosind termeni foarte concreţi
- răspund la întrebări cu cuvinte puţine (stadiul
precoce al operatiilor concrete) sau pot vorbi
la nesfârşit despre experienţa lor (stadiul de
tranzitie).
- Stadiul final al operaţiilor concrete are loc
atunci când copiii pot performa o gândire de
genul „dacă atunci", adică o gândire cauzală.
 INTERVENŢIE
Cu copilul liniştit: întrebări închise, bine gândite şi
plasate, astfel încât să scoată la suprafaţă informaţiile
concrete.
Cu copilul mai vorbăreţ: formula clasică şi concretă de
început este cea de genul: „Ai putea să-mi dai un
exemplu mai concret?" Consilierul acţionează mai mult
ca un antrenor, alternând acţiunea directă, structurarea
(organizarea) şi ascultarea atentă. Copilul are nevoie de
ajutor pentru a putea organiza viitoarele pattern-uri de
gândire şi comportament..
 Stadiul operaţiilor formale
examinarea naturii sinelui şi repetarea pattern-urilor de acţiune şi
gândire

O Evaluare: copiii încep să discute (cl.V-VI)

despre grijile lor într-un cadru al operaţiilor
formale.
- pot să vorbească despre sine, despre
sentimentele lor şi uneori chiar din perspectiva
celorlalţi.
- Copilul care observă obişnuinţe în propriile
gânduri sau comportamente, face pasul spre
modul formal de gândire.
 INTERVENŢIE
O Pentru a ajuta copilul să se descrie pe sine sau
situaţia, putem întreba: „S-a mai întamplat
asta şi în alte situaţii?" sau „Reprezintă asta o
obişnuinţă?"
O Cu copiii care se regăsesc la acest nivel,
trebuie să acţionăm mai degrabă în calitate de
consultanţi şi să plasăm mai multă putere în
mâinile copilului.
 INTERVENŢIE
O (Prea) mulţi profesori şi consilieri rămân în
discuţia cu copiii la un nivel concret; pentru a-
şi forma pattern-uri mai complexe de gândire
formală, ei necesită încurajare şi provocare şi
trebuie împinşi să se autoexamineze
permanent.
O Tipuri de programe ce pot fi adoptate în acest stadiu:
workshop-uri de dezvoltare a stimei de sine, programe
care să faciliteze examinarea pattern-urilor de
consistenţă a sinelui.
 Stadiul dialectic/ sistemic -stadiul
operaţiilor post-formale
(Cum se integreaza toate acestea?)
O Evaluare: Majoritatea copiilor sau adulţilor
nu privesc realitatea de la acest nivel, însă îl
putem observa încă de la unii adolescenţi care
încep să se problematizeze în legatură cu teme
cum ar fi: rasism, feminism, conflictul
minorităţilor etc. - ei încadrează discuţia într-
un sistem de cunoştinţe şi observă cum îi
afectează personal. Apare o schimbare a locus-
of control.
 Stadiul dialectic/ sistemic -stadiul
operaţiilor post-formale
(Cum se integreaza toate acestea?)
O - îi întrebăm pe copii cum îşi integrează experienţele
explicate de ei în limbajul stadiilor senzorio-motor,
concret şi formal.
Întrebarile pe care consilierul le pune în cadrul
interviului sunt utile pentru:
a. a evalua nivelul de dezvoltare cognitivă a copilului,
b. a extinde gradul de înţelegere al acestuia prin
elaborarea conceptelor de la nivelul la care se găseşte,
c. a determina copilul să progreseze spre un alt nivel de
gândire prin schimbarea stilului de intervievare.
O “Nimeni nu poate uita o traumă infantilă: tot
ce poate face este să şi-o amintească altfel, să
elaboreze o amintire construită a ceea ce, la
început, nu este decât o amintire brută de
imagini şi trăiri senzoriale şi – în loc să
rămână fixat la o imagine inexprimabilă şi
inacceptabilă- să dea nume evenimentului şi
să îl rescrie în continuitatea fluidă a poveştii
sale de viaţă”. Luis Crocq