Sunteți pe pagina 1din 120

1-2 (243-244) / 2008

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

Fragmente critice
Autobiografia (I)
de Eugen Simion

Cronici literare
Poetul în bazarul
textual. Prezenţe
şi absenţe
în lumea de hârtie
a lui Ioan Flora
de Răzvan Voncu

Convorbiri
Interviu cu
Marcel Reich-Ranicki

Comentarii
Estetica realismului
socialist
– o anti-estetică?
de Magdalena Dragu

Literatură străină
Edgar Allan Poe
şi „posibilul"
Eminescu
de Felix Nicolau
CUPRINS

1-2/2008

FRAGMENTE CRITICE
Eugen SIMION: Autobiografia (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE
Poetul în bazarul textual. Prezenþe ºi absenþe în lumea de hârtie a lui Ioan Flora . . . . . . 12

CONVORBIRI
Interviu cu Marcel Reich-Ranicki . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

COMENTARII
Magdalena DRAGU: Estetica realismului socialist – o anti-esteticã? . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
Lucian CHIªU: Bacovia: Ultimele profeþii... politice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
Paul DUGNEANU: Noþiunea de poem în avangarda istoricã româneascã . . . . . . . . . . . . 40
Antonio PATRAª: Frumuseþea lucrurilor mici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

NEGRU PE ALB
Nicolae ONEA: Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

LECTURI
Alina CRIHANÃ: Romanul politic în discursurile "oficiale" ale scriitorilor: (din nou)
deconstrucþii necesare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
Bogdan Mihai DASCÃLU: Deutscheland? Oui, mais…. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75

LITERATURÃ STRÃINÃ
Felix NICOLAU: Edgar Allan Poe ºi „posibilul" Eminescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82

ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE
Viorel BARBU: Neuitatul an 1968 – între utopie ºi contestare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
1
CARNET PARIZIAN
Virgil TÃNASE: «America, America» .........................................................................................90

ÎNTÂLNIRI DE DESTIN
Alexandru ZUB: Figuri de clerici în rezistenþa anticomunistã...............................................92

MASS-MEDIA
Bogdan IVASCU: În vreme de rãzboi – O analizã a esteticii folositã ca propagandã
dirijatã în media occidentalã ....................................................................................96

CULTURÃ ªI ECONOMIE
Maria MOLDOVEANU: Economia artei (III)...........................................................................101

ARTÃ ªI SPECTACOLE
Cãlin CÃLIMAN: Best Film 2007 ...............................................................................................105
Dana DUMA: Modelul cinematografic polonez......................................................................108
Corina PANAITOPOL: Picturã ºi literaturã. Simetrii structurale în opera
lui Georges Perec ......................................................................................................112
Marin STOIAN: Trecute vieþi de doamne ºi domniþe .............................................................118

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ce se regãsesc în volumul


Doamnele artelor frumoase româneºti afirmate interbelic,
autori: Ioana CRISTEA ºi Aura POPESCU

2
Fragmente
critice
Eugen
SIMION

Autobiografia (I)
Abstract
The present article aims at defining autobiography as a literary genre influencing all the other
types of confessional writing. By referring to Georges May, Georges Gusdorf Philippe Lejeune,
Jean Rousset, Roland Barthes and other writers who have analyzed the same topic, the author
focuses on Jean Starobinsky's study on autobiographies. He outlines the most important issues
discussed by Starobinsky (one of them is whether the autobiography is or is not a literary genre)
and he tries, in the same time, to answer questions about the style of an autobiography, about its
verisimilitude and its purpose, about the identity of the writer and about the way in which it is
illustrated by the content of the confession.
Revin asupra autobiografiei, un gen (o numeroase comentarii, unele esenþiale pen-
specie, un stil) problematic ºi, în acelaºi tru tema pe care o urmãrim în cartea de
timp, foarte fertil, la concurenþã cu memori- faþã*. La câteva dintre ele mã voi referi în
ile ºi, în ultimele douã secole, cu jurnalul mod mai sistematic în acest capitol. Am în
intim. Filosofii, teoreticienii ºi criticii literari vedere, mai întâi, eseul lui Jean Starobinsky
i-au acordat mai multã atenþie decât altor (Le style de l’autobiografie) publicat în
forme ale literaturii subiective, din douã Poetique (m.3, 1970) ºi reluat în L’oeil vivant
motive cel puþin: a) un filon autobiografic II. La Relation critique (Gallimard 1970), so-
existã în orice scriere, fictivã sau nonfictivã, cotit de mai toþi interpreþii ca fiind esenþial
b) cercetând structura, motivaþiile ºi evo- pentru înþelegerea structurii scriiturii auto-
luþia în timp a autobiografiei, descifrãm în biografice. Asociate cu studiul despre
fapt, mecanismul de funcþionare al tuturor Rousseau de acelaºi autor, paginile despre
genurilor biograficului. Autobiografia este,
stilul autobiografiei lãmuresc în bunã mã-
putem spune, celula germinativã care cir-
surã modul în care funcþioneazã scriitura
culã ºi se combinã în memorii, în jurnalul
care se scrie pe sine. Vom vedea deîndatã cu
intim, în eseul biografic, în romanul autobi-
ografic sau în romanul – jurnal, adicã în mai ce mijloace ºi cu ce performanþe. Staro-
tipurile de scriiturã confesivã. ªi nu numai. binsky nu ocoleºte în demonstraþia sa di-
„Tot ce a fost publicat de mine – scrie mensiunea psihanaliticã a problemei. Alt
Goethe în Poezie ºi adevãr – nu reprezintã studiu, capital pentru înþelegerea acestui
decât fragmente dintr-o mare confesiune; ºi gen care se însoþeºte deseori cu memoriile
aceastã carte nu reprezintã decât o tentativã încã din antichitate, este acela al lui Georges
îndrãzneaþã de a o completa”... O idee care May (L’autobiographie, PUF, 1984) metodic ºi
n-a fost abandonatã nici azi, deºi structura- bogat în referinþe scoase din mai multe lite-
lismul ºi, în genere, ºcolile formaliste au raturi. În fine, comentariile cele mai cuprin-
combãtut-o în chip radical dupã cel de-al zãtoare ºi, poate, cele mai erudite despre
doilea rãzboi mondial... acest subiect (de la grafie pânã la „le moi
Privitã din aceastã perspectivã, autobio- haïssable” al janseniºtilor ºi, de aici, la
grafia a stimulat, ziceam mai înainte, utopiile moderne) le aflãm la Georges
* Genurile biograficului, vol. I, aflat sub tipar.
3
Eugen Simion

Gusdorf într-o carte masivã, Auto-bio-gra- mule preluate ulterior de întreaga criticã
phie, din seria Lignes de vie (Editions Odille relaþiile dintre autor-narator ºi eroul naraþi-
Jacob, 1991). Autorul este cunoscut pentru unii autobiografice. În fine, despre acest
preocuparea sa mai veche pentru literatura subiect s-au mai pronunþat, direct sau indi-
subiectivã (La Découverte de soi, Paris, 1948). rect, Jean Rousset în Le Lecteur intime (1986),
Scrierile lui constituie, repet, o veritabilã Maurice Blanchot, D. Madélénat (La biogra-
hermeneuticã a intimismului (dupã formula phie, PUF, 1984; L’intimisme, PUF, 1984) ºi
lui Jean Rousset), citit, analizat, clasificat chiar Roland Barthes care, dupã ce a
din perspectivã filosoficã ºi în succesiune anunþat decesul autorului, a scris o autobi-
istoricã. Cine vrea sã-ºi facã o idee mai pre- ografie structuralã: Roland Barthes par Ro-
cisã despre aceastã imensã încrângãturã ce land Barthes ºi a definit noþiunea de biogra-
reprezintã literatura confesivã trebuie sã-l féme cu care semioticienii opereazã în anali-
consulte pe acest alsacian erudit ºi cu o fan- zele sale, o noþiune care a intrat apoi în lim-
tezie impresionisticã. bajul teoriei ºi criticii literare. Pe urmele
Nu pot fi ignorate, desigur, nici cãrþile lui acestor comentarii erudite ºi ingenioase au
Philippe Lejeune (Le Pacte autobiographique, început sã aparã, cum se întâmplã adesea,
Seuil, 1975; Je est un autre, 1980; Moi aussi, sintezele didactice, unele foarte utile. În ce
1986) pe care le-am comentat în mai multe priveºte autobiografia este de semnalat stu-
rânduri în cartea de faþã ºi în studiile ante- diul lui Jean Philippe Miraux (Écriture de soi
rioare despre ficþiunea jurnalului intim*. El et sincerité, Editions Armand Colin, 1996,
face o sintezã remarcabilã ºi pune în for- 2007), o utilã punere în temã cu precizãri,
* Vezi Ficþiunea jurnalului intim, I-III, ed. a II-a, Univers Enciclopedic, 2005.
4
Autobiografia (I)

nuanþe, sistematizãri ce se pot reþine. Îmi sau chiar de o formã preexistentã în autobi-
confrunt ideile (exprimate în texte mai ografie, observã Starobinsky, pentru cã,
vechi) cu aceste studii recente ºi constat cã fiind o creaþie strict individualã ºi legatã
în multe privinþe mã întâlnesc cu ele, în organic de o experienþã individualã, autobi-
altele mã despart. Motiv sã revin asupra ografia acceptã toate stilurile ºi formele
acestor teme. posibile. Adevãrat, dar tot esteticianul
Cu ce sã încep? Încep cu Jean Starobin- remarcã faptul cã în scriitura autobiograficã
sky care precizeazã încã de la începutul mi- existã o autoreferinþã explicitã a naraþiunii ºi,
cului ºi esenþialului sãu eseu cã autobiogra- prin stilul ei particular, existã o valoare
fia nu constituie propriu zis un gen literar. autoreferenþialã implicitã datã de modul sin-
Stabileºte, totuºi, câteva condiþii ale scrii- gular al retoricii stilului (elocuþiunea). Altfel
turii autobiografice. Acestea ar fi: a) identi- zis: autobiografia nu are un stil precon-
tatea dintre narator ºi eroul naraþiunii; b) în ceput, impus de o paradigmã a genului, dar
autobiografie este vorba de o naraþiune ºi nu stilul în care este scrisã de un individ îi dã o
de o descripþie ºi c) „autobiografia nu-i un dublã valoare: una impusã de cel care scrie
portret sau, dacã o considerãm un portret, (autoreferinþã explicitã) ºi alta (referenþã im-
ea introduce durata ºi miºcarea; naraþiunea plicitã) datã de scriitura autobiograficã, de
acoperã o suitã temporalã, atât cât e necesar modul elocuþiunii. Observaþie finã. Între-
pentru „a pune în evidenþã traseul unei barea este dacã aceastã valoare autorefer-
vieþi”... ªi tot Starobinsky: autobiografia enþialã implicitã (sau involuntarã) nu se
dubleazã, uneori, memorialistica (cazul manifestã în orice tip de scriiturã. Dacã nu,
Chateaubriand) sau, când cel care-ºi recon- cumva, þine de natura scriiturii, de capaci-
stituie viaþa introduce elementele din tatea ei de a impune, fãrã voinþa autorului,
prezent, atunci jurnalul intim „contaminea- propriu stil. Un stil al înstrãinãrii, i-am spus
zã” autobiografia, cum se întâmplã, iarãºi, eu în altã parte, traducând în felul meu ºi cu
în înscrierile intime ale aceluiaºi Chateau- aplicaþie mai ales în limbajul poemului,
briand pe care Starobinsky, un teoretician faimosul concept de l’écart al lui Leo
complex, îl citeºte cu atenþie pentru a Spitzer...
descoperi în textele lui componentele Cu aceastã precizare, revin la demon-
„maºinii de scris”. Dar nu numai. Dintre straþia lui Jean Starobinsky privitor la stilul
criticii noi, criticul genevez este cel dintâi (sau lipsa de stil) a autobiografiei. Stilul
care îºi dã seama, alãturi de Jean Pierre scriptorului, nu al scriitorului de autobi-
Richard ºi Georges Poulet, de limitele ografie, sã ne înþelegem. Pentru scriptor, am
metodei structuraliste, avertizând chiar în folosit în comentariile mele (îndeosebi în
La rélation critique, apãrutã în plinã explozie Ficþiunea jurnalului intim ºi în Întoarcerea
a semioticii, cã disecþia textului nu-i sufi- autorului) un termen mai vechi din limba
cientã. Critica, spune el, trebuie sã devinã o românã, acela de scrietor, utilizat, între alþii,
creaþie care sã cuprindã toate dimensiunile de Slavici. Îl reiau în cartea de faþã. Aºadar:
operei, o sintezã, altfel zis, superioarã. Ea Starobinsky observã, în chip just, cã stilul
trebuie sã valorifice toate mijloacele de ana- scrietorului („l’auteur d’une autobiographie
lizã, inclusiv imaginaþia criticã. indépendamment de sa qualité d’écrivain”,
Notele lui despre autobiografie merg în op. cit., 84) este legat de actul de a scrie, mai
acelaºi sens. Chiar reabilitarea autobio- exact: de momentul prezent în care autorul
grafiei (formã manifestã de subiectivitate, îºi scrie trecutul („Valoarea autoreferenþialã
creaþie nemijlocitã a autorului) în plinã cam- a stilului retrimite, deci, la momentul în care
panie dusã de „formaliºti” ºi de cei care este executatã scriitura, la «eul» actual”).
susþin, ca Valéry cã poemul nu este scris Acest fapt este plin de consecinþe pentru cã,
practic de nimeni, chiar acest interes, zic, zice tot Starobinsky, pune un ecran între
pentru stilul autobiografiei sugereazã un „adevãrul trecutului ºi prezentul situaþiei
semn de independenþã criticã. Aºadar: tre- narative”. Traduc din nou într-un limbaj
buie sã evitãm sã vorbim de un stil general critic mai accesibil ideea acestui obstacol
5
Eugen Simion

dintre istorie (povestire) ºi scriitura istoriei reazã, s-a vãzut, douã rânduri de valori
(povestirii, naraþiunii). L-au remarcat, în autoreferenþiale: una explicitã (programatã
fond, toþi cei care au încercat sã defineascã, de autor, exprimatã pe faþã!) ºi alta implicitã
nu numai autobiografia, dar toate forme (produsã de scriitura naraþiunii fãrã voia
literaturii nonfictive. Jean Starobinsky autorului). Dacã acceptãm aceste disocieri
merge mai departe ºi exprimã, cred, în chip (ºi, la drept vorbind, nu avem cum sã nu le
elocvent faptul cã perfecþiunea stilului în acceptãm!), atunci problema stilului autobi-
scriitura intimã face suspect „le contenu du ografic începe sã se lãmureascã: a nu avea
récit” ºi mai precis: „originalitatea stilului stil devine, în acest caz, o formã complexã
implicã o redundanþã care pare a perturba de a primi mai multe stiluri individuale în
chiar mesajul” (naraþiunii). Ce rezultã din naraþiunea autobiograficã cu observaþia cã
aceastã cauzalitate? Rezultã, logic, cã evo- fiecare în parte ºi împreunã sugereazã douã
carea trecutului se poate face din prezent ºi rânduri de valori referenþiale. Iar toate aces-
cu mijloacele scripturale ale prezentului tea depind de actul de a scrie care trebuie sã
(actul de a scrie, propriu zis, timpul revolu- reconcilieze douã momente existenþiale
at, ceea ce s-a întâmplat o datã, demult, la diferite: unul în trecut (când au fost trãite
altã vârstã, în altã epocã ºi cu altã stare de evenimentele evocate) ºi altul în prezent
spirit ºi stare de suflet). Concluzia fireascã (când aceste evenimente sunt scrise; retrãite
este cã trecutul autorului de autobiografie ºi scrise). Cu câtã fidelitate, cu câtã autentic-
(eu aº completa: trecutul oricãrui autor care itate, în ce mãsurã scriitura actualã scapã de
se confeseazã) este opera acestui prezent contaminarea ficþiunii?
scriptic ºi cã adevãrul ºi culorile acestui tre-
*
cut evocat, scris, exprimã, în fapt, culorile ºi
O chestiune pe care ºi-o pun toþi comen-
adevãrul din momentul în care autorul
tatorii literaturii intime. Rãspunsurile di-
reconstituie (îºi scrie) viaþa. Actul de a scrie
ferã. Unii considerã, s-a vãzut, cã orice con-
îºi impune, astfel, viziunea, stilul, valorile
referenþiale explicite ºi implicite (sugerate fesiune reprezintã, în fapt, o autoficþiune.
involuntar, de scriitura ca atare). Alþii, ca Valéry, sunt ºi mai categorici: orice
Putem trage de aici ideea cã orice autobi- confesiune minte. Gide crede cã memoriile
ografie implicã, în chip fatal, un efort de sunt numai pe jumãtate sincere ºi, pentru a
analizã ºi determinare, un efort de auto- spune adevãrul întreg despre sine, se
cunoaºtere ºi, totodatã, situare în lume. Sau, gândeºte cã mai bine ar fi sã scrie un roman.
în termenii foarte potriviþi ai lui Staro- La fel gândesc François Mauriac, Sartre,
binsky: „orice autobiografie – chiar atunci Julien Green etc. Numai pãrintele fondator
când se limiteazã la o naraþiune purã – este al intimismului european (Rousseau) îºi
auto-interpretare; stilul este aici semnul asigurã cititorul cã mãrturisirea lui este
relaþiei dintre scriptor ºi trecutul sãu, pe totalã, absolut sincerã ºi cã, scriind-o, va da
mãsurã ce-ºi prezintã intenþiile sale, orien- exemplul unui om care îºi deschide larg
tate spre viitor, în aºa fel încât sã se reveleze inima în faþa cititorului. Cine nu cunoaºte
ºi altuia”. Propoziþiile din urmã au o notã orgolioasa lui mãrturisire din preanobilul
de hermetism care nu ajutã prea mult mãrturisirilor: „Vreau sã vã arãt un om în
demonstraþia criticã. Rãmâne ideea, esen- tot adevãrul naturii sale, ºi acest om voi fi
þialã pentru ceea ce ne intereseazã aici eu”?. S-a þinut de cuvânt: Confesiunile lui au
(natura ºi „stilul” autobiografiei!), ºi anume creat ºcoalã, se citesc ºi azi cu nesaþ, liter-
cã orice auto-biografie este, în fapt, o auto-inter- atura confesivã modernã porneºte de la el,
pretare ºi „stilul” ei (pun ghilimele pentru a fapt dovedit, între alþii, chiar de Jean
atrage atenþia celui care ne urmãreºte cã, în Starobinsky într-o carte din 1957 intitulatã
viziunea marelui teoretician elveþian, nu Transparenþa ºi obstacolul.
existã un stil specific al autobiografiei, cum Dar cât de sincerã, transparentã poate fi,
nu existã un gen determinabil, separat de repet, autobiografia cea mai vulnerabilã, cea
alte forme ale intimismului), „stilul” ei, zic, mai subiectivã dintre speciile biograficului
de a nu avea un stil clasabil retoric suge- pentru cã ea vorbeºte direct despre cel care
6
Autobiografia (I)

o scrie ºi, de regulã, este publicatã în timpul secrétement à une système de métaphores
vieþii autorului? Ce obstacol apare în faþa organiques, selon lesquelles l’expression
voinþei de transparenþã (sinceritate, auten- procède de l’expérience, sans discontinuité
ticitate)? Am discutat deja despre acest aucune, comme la fleur résulte de la
aspect. Sã mai spun o datã cã mulþi se îndo- poussée de la seve et du jet de la tige”1.
iesc de conceptul de sinceritate când e vorba Opresc citatul aici. Disociere importantã
de literaturã, chiar dacã aceastã literaturã în privinþa „stilului” în naraþiune, în genere,
este programatic ostilã convenþiilor litera- nu numai asupra stilului autobiografiei.
turii ºi îºi propune sã spunã adevãrul inte- Stilul ca „formã adãugitã” ºi stilul ca „écart”
gral. Teoreticianul pe care îl analizez în acest (abatere, îndepãrtare, particularitate în lim-
capitol (Starobinsky) dovedeºte cã stilul, în bajul comun). Vãzând demonstraþia teoreti-
autobiografie, reprezintã mai mult decât cianului, nu putem fi decât de acord cã stilul
oriunde „un risc permanent de a aluneca în care împodobeºte conþinutul este, de regulã,
ficþiune”. Un stil frumos stârneºte suspici- inutil într-o naraþiune ºi chiar mai mult
unea de neadevãr. Stilul, gândit ca o formã decât atât: falsificã fondul naraþiunii,
de înfrumuseþare a conþinutului, cultivã, în reprezintã o podoabã artificialã, indicã, în-
fapt, romanescul ºi, în acest caz, cu toatã tr-adevãr, nu o continuitate organicã a
voinþa de sinceritate, naraþiunea biograficã expresiei, ci o discontinuitate, o intervenþie
se pierde în ficþiune. Proces complex, proces ulterioarã în actul de a scrie. Stilul ca écart,
subtil în mecanismele scriiturii intime, aºa cum îl defineºte Starobinsky, este altce-
definit astfel de Jean Starobinsky: „Accen- va. Ceva profund, o continuitate, produsul
tuând importanþa prezentului în actul de a unui ºir de cauzalitãþi organice. Stilul este
scrie, calitatea originalã a stilului pare a floarea ca produs ultim al sevei care por-
favoriza arbitrariul naraþiunii mai mult neºte din subsolul naraþiunii (experienþei).
decât fidelitatea reminiscenþei; mai mult Pânã aici, repet, totul este logic, coerent,
decât un obstacol sau un ecran [stilul] e un convingãtor. Mã întreb însã cum deosebim
principiu de reformare ºi falsificare”... stilul ca „formã adãugatã” de stilul ca
Asta dacã luãm stilul, repet, ca o formã „écart”? Cum ne dãm seama cã stilul este
adãugitã, ca un înveliº frumos al conþinutu- „stiletul” originar ºi nu mâna care orneazã
lui. Dacã gândim însã stilul ca un écart, zice istoria unei vieþi? Jean Starobinsky nu ne dã
Starobinsky, atunci lucrurile se schimbã: criteriile de departajare. Ne spune doar ce
stilul autobiografiei nu mai mistificã, defor- se întâmplã sau se poate întâmpla într-o
meazã, stilul, dimpotrivã, individualizeazã, naraþiune scrisã de cel care îºi povesteºte
singularizeazã. Mai mult: stilul ca écart (în viaþa. ªi ne atrage atenþia, totodatã, cã stilul
sensul dat de Leo Spitzer) schimbã ceva ca formã împinge confesiunea spre ficþiune.
(important) în relaþia dintre trecut (istoria Ceea ce, încã o datã, este adevãrat. Este însã
deja trãitã) ºi momentul în care trecutul este tot atât de adevãrat cã ºi stilul ca écart, pe
scris (prezentul actului de a scrie). Cum, lângã faptul cã singularizeazã, individuali-
prin ce mijloace? Iatã explicaþia datã de zeazã naraþiunea, o împinge ºi el spre ficþi-
autorul Relaþiei critice: „Le style comme une. Voit sau nevoit, cum am dovedit de
«forme ajoutée à un fond» sera jugé surtout mai multe ori pânã acum. Concluzia pe care
en fonction de son inévitable infidelité à une o putem trage din comentarea acestor fine
réalité passée: le «fond» est tenu pour disocieri este cã numai lectorul poate sã-ºi
antérieur à la «forme», et l’histoire révolue, dea seama, cu intuiþiile lui, unde sfârºeºte
thème de la narration, occupera nécessaire- stiletul ºi unde intrã în acþiune mâna dornicã
ment cette position d’antériorité. Le style sã dea cu orice preþ expresivitate confesiunii
comme écart, en revanche, apparait surtout într-o autobiografie, ficþionând-o într-un
dans une relation de fidélité à une réalité. chip sau altul, în mai mari sau mai mici
Dans ce cas, la notion même de style obéit mãsuri.
1 op. cit., pag. 87
7
Eugen Simion

S-a pus deseori problema identitãþii celui în fine, câºtigul cel mai important este cã
care scrie autobiografia (le je actuel, în termi- „verbul la aorist” apropie timpurile,
nologia lui Jean Starobinsky) ºi identitatea micºoreazã distanþa dintre le je actuel ºi le
ce trebuie recuperatã prin scriiturã (le moi moi révolu, dintre ceea ce a fost ºi ceea ce se
révolu, le passé vécu!). Este esenþa acestui pro- poate recupera ºi revela prin scriitura din
ces de reconstituire a unei vieþi, dacã nu momentul prezent. Gusdorf sugereazã mai
pierdute, în orice caz consumate... Cum se bine, am impresia, aceastã relaþie în Auto-
poate face acest lucru fãrã a mistifica ade- bio-graphie: cine îºi scrie viaþa, întreabã el? O
vãrul, fãrã a ficþiona existenþa? Reconstitu- scrie cel care a trãit-o, dar, atenþie! „orice
irea se face, de regulã, la persoana întâi sin- scriere se îndepãrteazã ºi consacrã o alien-
gular. Aceasta înseamnã cã cel care-ºi scrie are; totdeauna este un altul, ºi care vorbeºte
viaþa îºi asumã, fãrã ezitare, trecutul, frac- de altceva; ºi nu existã decât printr-o incon-
turile, stãrile de spirit... Naraþiunea autobi- secvenþã” (op. cit., 119). Aºadar: un Altul
ograficã este atunci un lung monolog cre- care alieneazã, nu apropie lucrurile, un
puscular. Cãci, sã nu uitãm, autobiograful Altul care vorbeºte de ceea ce naratorul n-ar
scrie cu gheara neantului în ceafã. Autobio- vrea sã spunã. Dacã este aºa, atunci proce-
grafia, s-a spus de atâtea ori ºi pe drept sul semnalat de Starobinsky are ºi un revers.
cuvânt, este bilanþul unui om care se „Aoristul” lucreazã la douã capete ale tim-
apropie de sfârºitul cursei. Vorbind despre pului ºi la douã capete ale personalitãþii
Rousseau, Starobinsky spune: „Autobiogra- care scrie ºi se scrie: consacrã o alienare
fia ia naºtere în momentul în care Rousseau (îndepãrtare) ºi, totodatã, reconstituie ºi
se pune în situaþia celui care a încetat sã mai actualizeazã aceastã îndepãrtare.
fie”. Cu alte cuvinte, situaþia celui care are De reþinut, ºi în aceastã situaþie, reflecþia
sentimentul cã dispariþia lui nu este înde- lui Jean Starobinsky: modul verbal ideal al
pãrtatã. Totuºi, el mai are energia ºi timpul autobiografiei este aoristul. Întrebarea este
sã-ºi scrie viaþa. Un scurt armistiþiu îi îngã- dacã aceastã modalitate verbalã ambiguã
duie acest fapt esenþial... este specificã numai pentru autobiografie.
Comentariile lui Cezar sunt scrise, totuºi, Memorialistul nu procedeazã, în fond, în
la persoana a treia singular. La fel o parte acelaºi fel? Nu amestecã ºi el timpurile ver-
din Memoriile lui La Rochefoucauld... De ce? bului pentru a împãca povestirea (istoria)
Rãspunsul nu-i greu de aflat: pentru a întãri cu scriitura? Temã deschisã.
prestigiul eroului care se confeseazã. Pentru
a-i da un alt statut, pentru a sugera cititoru- *
lui cã acela despre care e vorba aparþine O temã deschisã este ºi aceea care
Istoriei (cu majusculã). Jean Starobinsky priveºte justificarea autobiografiei. ªi-o pun
numeºte acest tip de discurs, discursul toþi, autori ºi comentatori. Ca ºi în cazul jur-
istoric. Malraux, ne amintim, folosea noþi- nalului intim cel care se gândeºte sã-ºi scrie
unea de destin. Timpul verbal uzual în auto- viaþa cautã motive s-o facã ºi tot el decide
biografie este o alternanþã între perfectul momentul când începe ºi unde se opreºte.
compus ºi perfectul simplu. Un fel de Motivele de ordin subiectiv diferã de la caz
„prezent istoric”, cum spun lingviºtii. Por- la caz. Altele mai generale ºi de ordin, sã
nind de la disocierile fãcute de Benveniste, spunem, filosofic, se repetã, cum ar fi, de
Starobinsky, numeºte acest recurs la un mod pildã, conºtiinþa propriei personalitãþi.
nedeterminat al verbului folosit în autobi- Omul care se pregãteºte sã punã totul pe
ografie „le recours à l’aoriste de l’histoire” hârtie crede despre sine cã reprezintã ceva
cu explicaþia urmãtoare: „verbul la aorist în istorie sau cã este chiar un om al Istoriei.
afecteazã expunerea la prima persoanã [a Individul cu viziuni mai temperate crede cã
singularului] printr-un oarecare coeficient viaþa lui este un roman ºi, pentru a nu se
de alteritate”. Efectele sunt de mai multe pierde în neant, se hotãrãºte sã-l scrie. ªi în-
feluri: întãreºte nota de detaºare în confe- cepe s-o scrie, atent sã nu-i scape ceva
siune ºi, în acelaºi timp, asigurã cititorul cã esenþial. Ocoleºte faptele care i-ar putea stri-
ceea ce se spune în naraþiune este adevãrat, ca imaginea, accentueazã altele, favorabile,
8
Autobiografia (I)

în fine, omul Istoriei, omul cu conºtiinþa cã din numeroasele sale justificãri (Partir avant
viaþa lui este un Destin, poate chiar inventa le jour). „Pânã la moarte”, o formulã ce tre-
situaþii pentru a fi mai elocvent. Face, altfel buie luatã în chip figurat pentru cã, atunci
spus, din autobiografie o autoficþiune. Vom când îºi scrie viaþa, autorul are, într-adevãr,
vedea de îndatã ce cred hermeneuþii despre sentimentul sfârºitului, dar nu vede încã,
acest aspect. din fericire, capãtul lui. Ideea de a pune
Sã nu pierdem din vedere pânã atunci ordine în dezordinea vieþii sale o are ºi un
justificarea esenþialã a autorului de autobi- spirit atât de ordonat ºi lucid ca Goethe,
ografie: conºtiinþa destinului propriu ºi, atunci când îºi începe autobiografia (Poezie
consecvenþã fireascã, dorinþa de a reconsti- ºi adevãr). În cazul sãu am putea spune cã el
tui sensul unei vieþi exemplare. Toþi comen- ºi-a gândit de la început aceastã ordine, a
tatorii ºi mai toþi autorii vorbesc de ea, de la urmat-o ºi, acum, trecând de o anumitã
Rousseau la Julien Green ºi Leiris. „Aº vrea vârstã, o verificã ºi o adnoteazã. Nu toþi au
sã regãsesc firul mai fin decât un fir de pãr însã acest sentiment de unitate ºi ordine în
care traverseazã viaþa mea, de la naºtere pâ- viaþa pe care au parcurs-o în bunã parte. De
nã la moarte, acela care aratã drumul, care pildã, Chateaubriand, alt mare memorialist
leagã ºi care explicã”, scrie Green într-una ºi autobiografist de marcã. Cartea lui,
9
Eugen Simion

Mémoires d’outre-tombe, reprezintã un punct adevãrat dacã nu este ceva fosrte elocvent?
de referinþã când e vorba de spaþiul litera- Iatã întrebãrile ce rãsar la tot pasul când este
turii confesive ºi de frontierele, foarte flexi- vorba de scriitura confesivã... Julien Green,
bile, dintre genurile biograficului. Frontiere care ºi-a împãrþit talentul ºi energiile spiri-
temporale ºi frontiere dintre formele (struc- tului între roman ºi jurnalul intim, autobi-
turile) confesiunii. Cãci, e lucru sigur, cine ografie ºi memorii, este de pãrere cã a pune
îºi redacteazã memoriile îºi reconstituie, ordine în amintiri este un proces mai mult
mai mult sau mai puþin, propria biografie. decât dificil. Dificil, aproape imposibil pen-
Ceea ce, dincolo de cronologia ca atare, tru cã, zice el, întâmplãrile din trecut vin
înseamnã o încercare de a gãsi unitatea ºi spre el (cel ce le scrie), deodatã ºi în chip
sensul continuitãþii ei. Georges May citeazã haotic. O profuziune de sensuri, o hãr-
un fragment edificator în acest sens : „Ma mãlaie de voci semnificative ºi nesemnifica-
jeunesse pénétrant dans ma vieillesse, la tive, în fine, o dezordine spontanã ºi simul-
gravité de mes années d’expérience attris- tanã. Cum sã pui ordine în aceastã avalanºã
tant mes années légères, les rayons de mon de amintiri care se prãvale peste spiritul
soleil, depuis son aurore jusqu’à son celui care-ºi scrie viaþa ºi, dacã reuºeºte, ce
couchant, se croisant et se confondant, ont sacrificã ºi cât sacrificã aceastã ordine?
produit dans mes récits une sorte de confu- Green crede cã aceastã cronologie este nece-
sion ou, si l’on veut, une sorte d’unité sarã ºi, în acelaºi timp, este reprobabilã pen-
indéfinissable”2. O unitate, aºadar, greu de tru cã simplificã ºi deseori trãdeazã sen-
definit sau, poate, de nedefinit. Autobio- surile profunde ºi culorile unei existenþe:
grafia din interiorul acestor memorii scrise „Fãrã îndoialã trebuie sã pui puþinã ordine
pentru posteritate are menirea de a cãuta în aceste amintiri, dar eu nu mã simt capa-
aceastã tristeþe nedefinitã ºi aceastã unitate bil s-o fac. Am impresia cã totul se apropie
a existenþei ºi, chiar dacã nu le gãseºte, le de mine deodatã. ªi, în acest caz, unde se
pune în discuþie, le reveleazã în fragmente. aflã cronologia, unde pot s-o gãsesc?[...] O
Are indiscutabil dreptate Georges May sã concluzie riguroasã ar ucide orice spon-
observe, comentând acest fragment, cã taneitate; îmi place sã povestesc lucrurile
„faptul chiar de a-þi scrie istoria vieþii echi- care îmi trec prin cap”.
valeazã cu a-i da o formã”3. Forma informu- Ce-ar fi mai bine în acest caz: sã notezi cu
lui, coereanþa indescifrabilului, coeziunea fidelitate haosul ºi vuietul faptelor din tre-
fragmentelor, clivajelor. distorsiunilor!... cut sau sã încerci sã pui oarecare rigoare în
A pune ordine în dezordinea unui timp erupþiile acestui vulcan? Interogaþie fãrã
revolut, a gãsi un fir, o logicã ºi o continui- rãspuns. Un rãspuns, totuºi, existã: din
tate, un sens al vieþii ºi o filosofie de viaþã în moment ce autorul de memorii sau autobi-
fragmentele unei biografii rãvãºite, pline de ografie se apucã sã le scrie, el le dã oarecare
contradicþii de tot felul sau – ca sã vorbim ordine, le pune într-o cronologie, vrea sau
din nou în termenii lui Malraux – sã des- nu. Scriitura (opera prezentului) este cea
copere în „maldãrul de boarfe murdare” care asigurã ordinea, ea este paznicul peste
linia gravã, determinantã ºi irepetabilã a aceste popoare de nãvãlitori, ea transformã
unui destin, aceasta este sarcina pe care ºi-o dezordinea retoricii într-o retoricã, de multe
asumã autobiografistul ºi memorialistul. ori bine articulatã, a dezordinii.
Sarcina de a face cronologia unui destin. A Numai astfel viaþa scrisã capãtã un sens
unui mare Destin... Câþi reuºesc? Cât de ºi o unitate acceptabilã. O unitate ºi, deci, o
greu este sã duci la capãt acest proiect de formã adicã o semnificaþie, o dorinþã de a
sine ºi, dacã îl duci, cum vei putea convinge recupera o identitate. Gusdorf defineºte în
destinatarul (lectorul) cã ceea ce spui este acest mod procesul: „una dintre justificãrile
adevãrat? ªi încã o chestiune: poate fi în lit- autobiografiei ar putea fi nostalgia inte-
eraturã (chiar în literatura nonfictivã) ceva gritãþii sensului”4, iar Georges May încear-
2 Cf. Georges May, op. cit., pag. 59
3 op. cit., pag. 59
10
Autobiografia (I)

când sã stabileascã o ierarhie în aceste justi- locaºul fiinþei ce se pregãteºte sã încheie


ficãri afective ºi filosofice, zice cã obiectul socotelile cu lumea.
privilegiat al celui care scrie viaþa este
*
„spectacolul propriei conºtiinþe”... Ceea ce,
Autobiografia nu este numai produsul
în definitiv, înseamnã acelaºi lucru.
unei conºtiinþe care îºi reconstituie viaþa ºi
* îºi asumã sfârºitul, autobiografia este ºi fiica
Nu-i unicul motiv de a scrie o autobi- orgoliului personalitãþii. O personalitate
ografie. Determinant este ºi sentimentul conºtientã de valoarea ei. Îmi scriu viaþa
morþii apropiate. Dacã în cazul jurnalului pentru cã am sentimentul cã viaþa mea este
intim acest sentiment se pierde în timp exemplarã. Acest sentiment este, am arãtat
(notez în fiecare zi nimicurile existenþei deja, frecvent în scrierile autobiografice.
mele pentru cã în acest mod le salvez de la Chiar ºi atunci când autorul nu vrea sã iasã
risipirea lor în neant!), în cazul autobi- în faþã, ca Jean-Jacques Rousseau, nu se con-
ografiei ºi (al memoriilor) sentimentul siderã buricul pãmântului, un om de neîn-
extincþiei se manifestã violent ºi impune o locuit. Dimpotrivã, se umileºte, se crede un
anumitã urgenþã. ªi, mai spun o datã, ceea mare prost, ca Lev Tolstoi care, ne amintim,
ce remarcã toþi interpreþii, ºi anume, cã noteazã undeva: nu ºtiu de ce oamenii fac
autobiografia ºi memoriile sunt genuri de atâta caz de mine, eu nu sunt decât un mare
bãtrâneþe. „L’oeuvre de l’age mûr” – zice nãtãrãu (citat din memorie). Trebuie sã fii, cu
May. O operã scrisã „au soir de sa course”, adevãrat, Tolstoi ca sã poþi sã spui, fãrã a fi
noteazã Green. O încercare disperatã de a crezut, aceste vorbe calomnioase despre
salva o fericire pierdutã (tinereþea îndepãr- tine. De regulã, autorii de toate felurile au o
tatã ºi sensul unei vieþi pline ºi o încercare bunã pãrere despre ei ºi, chiar ºi atunci când
de a înfrunta moartea. Cu ce rezultate? Efi- se aratã foarte modeºti, modestia lor este
cienþa nu poate fi decât aceea pe care o vanitoasã.
Voiam sã spun cã, dintr-un motiv sau
poate avea literatura confesivã. O autobio-
altul, cine se apucã sã-ºi scrie viaþa n-o face
grafie bine scrisã nu ne apãrã de moarte, dar
decât cu gândul cã viaþa lui meritã sã fie
ne ajutã sã credem cã lãsãm un document
scrisã, cã are ceva de spus lumii, în fine, pe
important despre trecerea noastrã pe
faþã sau în ascuns el vrea sã „opreascã tim-
pãmânt. ªi cã aceastã trecere n-a fost inutilã.
pul”, cum zice Pierre Loti, ºi pentru a
Nu-i poate un model de existenþã, dar este, eterniza, astfel, ceea ce pare a fi irepetabil în
oricum, o dovadã cã atrocitãþile istoriei pot univers, adicã personalitatea individului.
fi întâmpinate cu demnitate. Aceastã moti- De înºelat nu se înºealã prea mult aceºti
vaþie existã, vizibil sau mai puþin vizibil, în autori plini de orgoliu pentru cã, punându-
orice discurs autobiografic ºi memorialistic. ºi existenþa într-o scriiturã, se prea poate ca
Stendhal începe sã scrie La vie de Henry ei sã aibã dreptate, în sensul cã scriitura sã
Brulard când îºi dã seama cã se apropie de salveze imaginea acestei existenþe. Probã cã
50 de ani ºi, atunci, se grãbeºte, dacã nu sã citim ºi azi, dupã atâta timp, viaþa lui Cellini
opreascã timpul, mãcar sã-l fixeze printr-un sau ne întoarcem, când ºi când, la Poezie ºi
numãr de întâmplãri, portrete, reflecþii. adevãr, pentru a urmãri formarea unui spirit
Eterna justificare ºi eternul orgoliu al trestiei exemplar, un om care are, cu adevãrat,
gânditoare de a-ºi învinge fatalitãþile. Pu- vocaþia seninãtãþii ºi a plenitudinii. Când se
tem spune cã autobiografia este genul cel întâmplã ca Albumul acesta mai bine articu-
mai implicat ºi mai vulnerabil în acest pro- lat, adicã scriitura autobiograficã, lucratã
ces de recuperare a fiinþei ameninþate de „la sânge” (cum cerea Barthes) sã devinã o
rãul absolut. Este, dacã putem parafraza un Operã, atunci lupta cu timpul este câºtigatã
cunoscut filosof, o fugã înaintea morþii, o cel puþin pentru o bogatã de vreme. Frica de
evadare în scriiturã care devine, astfel, moarte a fost cât de cât valorificatã...
4 Gusdorf, op. cit., pag. 480
11
Cronici
literare

Rãzvan VONCU
Poetul în bazarul textual.
Prezenþe ºi absenþe în lumea
de hârtie a lui Ioan Flora
Resume
L'article est centré autour de l'œuvre de Ioan Flora, poète de la génération de 1980.11 s'agit de l'ab-
sence du poète de son discours poétique, absence qui n 'estpas du tout spécifique aux écrivains de
sa génération et qui est remplacée, de temps en temps, par une des masques du créateur. Il s'agit des
trois hypostases du poète, celle de chroniquer, qui s'écart du discours poétique, celle d'insurgent et
celle d'alchimiste qui propose une révolution au niveau du lexique et réinvente le vocabulaire tra-
ditionnel, en s'opposant à ses prédécesseurs. Sa poésie se définit par un lyrisme impersonnel et par
une révolte intérieure, évidente au niveau de lafiorme. Ce quifirappe le lecteur est Valternation
présence —absence du « je » dans l'œuvre de Ioan Flora et la conscience tragique des limites de la
poésie moderne, ou le mot n 'a plus du tout du pouvoir.

Ne-am fi aºteptat ca în opera lui Ioan poezia româneascã, ºi cu Vasko Popa, din
Flora, poet din generaþia ’80, prezenþa poe- cea sârbã –, în locul obiºnuitelor rupturi ºi
tului în propriul discurs sã fie o dominantã. contestaþii, dar ºi pe o asumare curajoasã a
Se ºtie cã autoreferenþialitatea ºi intruziunea unei poetici distincte în raport cu poetica de
biograficului în textura liricã sunt procedee grup a generaþiei sale.
predilecte ale optzeciºtilor care refuzã stilul Intertextualitatea – procedeu predilect,
înalt ºi metafora, în favoarea unei poezii cum spuneam, al poeþilor postmoderni –
„fotografice”, care inventariazã obiectele are drept referent, la Ioan Flora, nu modal-
realitãþii ºi stãrile de spirit, într-un amestec itãþi ºi discursuri culturale, ci tezaurul cul-
de natural ºi livresc, în care poziþia centralã tural anonim, implicat arhetipal în lexic.
aparþine celui care scrie. Din acest uriaº Lexicon al limbii române,
Însã Ioan Flora, poet cu o dublã ascen- Ioan Flora culege, dupã o regulã care doar
denþã artisticã, românã ºi iugoslavã, a adus, pare (dar nu este) asemãnãtoare suprarea-
în sânul generaþiei optzeciste, o configuraþie liºtilor, elementele ce alcãtuiesc, vers cu
cu totul specialã a raporturilor creatorului vers, un imens bazar textual, în care poetul
cu propriul discurs. Aceastã configuraþie re- este deopotrivã prezent (actor al propriei
zultã dintr-o înþelegere diferitã, faþã de sale piese) ºi absent (regizor al ei).
ceilalþi componenþi de frunte ai generaþiei
sale, a rolului ºi rostului poeziei, ca act de O cronicã a absenþei
limbaj ºi ca stare de existenþã, dar ºi dintr-o Problematica prezenþei/absenþei poetu-
situare aparte în raport cu tradiþia poeziei ºi lui în/din propriul sãu discurs capãtã,
cu modelele postmoderne în vogã la mo- spuneam, valenþe particulare în opera lui
mentul debutului sãu. Astfel, Flora mizeazã Ioan Flora. Biologic, un optzecist, Flora ºi-a
pe o continuitate cu modelele anterioare – creat o poeticã proprie, în care intrã multe
în primul rând, cu Nichita Stãnescu, din elemente strãine poeticii textualismului,

1 Ioan Flora – Cincizeci de romane ºi alte utopii, Editura Eminescu, Bucureºti, 1996, p. 232.
2 Srba Ignjatoviæ – Cronicar, insurgent, alchimist. Lumea faptelor, a exoticului ºi a ezotericului în poezia lui Ioan
Flora, în româneºte de Lucian Alexiu, Colecþia revistei “Lumina”, Pancevo, 1991.
12
Poetul în bazarul textual

parodiei ºi pastiºei, care definesc discursul


generaþiei sale. Nu îl preocupã nici elegia
minuþioasã – ºi vag ironicã – a chiuvetei,
nici epopeea tandrã a expresului de nave-
tiºti. Referentul poeziei sale este însuºi lim-
bajul. Mai exact spus, limbajul mort, tezau-
rizat în Dicþionar ca într-un sarcofag antic
sau, dacã vreþi, ca într-o piramidã de cuvin-
te: „Faimoase dicþionare, savante enciclo-
pedii!// Limbi vechi, bolovãnoase, abrupte,/
limbaje tehnice, limbaje secrete,/ codri de
sinonime,/ expresii ºi locuþiuni.// Moarte
bunã, moarte în suflet,/ unghi mort,/ timp
mort, cumplit, dureros, înverºunat,/ moli-
mi,/ victime ºi asasini,/ viaþã fãrã de
moarte.// Moarte fizicã, limbã moartã,/
limbã de aur, de ºarpe, de miere,/ limbã
scurtã, þepoasã,/ limbã de foc,/ urmele
paºilor tãi pe zãpadã.// Limbã lãsatã cu
limbã de moarte.” (Dicþionare/ enciclopedii)1.
Faþã de acest referent, întâia condiþie a
poetului, spune critica literarã, este cea a
cronicarului2, care evocã o realitate moartã
ºi împietritã, pe care o dezgroapã cu
scalpelul scriptorului-arheolog. Poetul îºi
asumã programatic condiþia de cronicar, de
scriptor neutru al realitãþii, chiar din titlul
unuia dintre primele sale volume, care se
numeºte, limpede, Fiºe poetice (1977).
Ipostaza de cronicar pe care o arboreazã,
uneori, poetul este echivalentul absenþei sale
din propriul discurs. Un discurs imperso- de trandafiri ºi garoafe.// Era o atmosferã
nal, împietrit în cuvinte, în faþa spectacolu- de realã însufleþire Stalin ºi-n ochii trecãto-
lui atroce al istoriei: „ La Fabrica de confecþii rilor apãruserã scânteind uºoare ºuviþe de
Stalin, din strada Stalin, din oraºul Stalin, lacrimi.” (Lupta voluntarã a pompierilor cu
izbucnise, în luna Stalin a anului Stalin, Ma- incendiul)3.
rele Incendiu Stalin. Pompierii de la Aso- Cronicarul apare, de fapt, ca ipostazã,
ciaþia pompierilor voluntari Stalin sosiserã atunci când poetul, doborât de aspiraþia cã-
cât ai bate din palme cu roºiile lor vehicule tre starea originarã din care se naºte poezia,
Stalin, cu nemãrginitele, cu feericele, cu vo- renunþã la cãutare. Este momentul în care
luntarele lor furtunuri ºi cãºti Stalin ºi discursul consemneazã sec, ca un proces-
reuºiserã sã stingã în timp record Marele verbal, obiectele din care se compune reali-
Incendiu Stalin. Elevii de la ªcoala generalã tatea secundã a limbajului, aºa cum apare ea
Stalin, din cartierul Stalin, din Piaþa Stalin, în „inventarul” impersonal al aceluiaºi atot-
înmânaserã mai apoi, îngenunchind pânã la puternic Dicþionar. Condiþia cronicarului se
pãmânt, vajnicilor pompieri mari buchete apropie, în aceastã moment, de aceea a

3 Ioan Flora – Cincizeci de romane..., p. 108.


4 Ioan Flora –. Medeea ºi maºinile ei de rãzboi, colecþia Biblioteca Ultra, Editura Libertatea, Pancevo, 1999,
p. 21.
5 Srba Ignjatoviæ – op. cit., p. 9.
6 Nicolae Balotã – Opera lui Tudor Arghezi, Editura Eminescu, Bucureºti, 1979 , p. 215 .
13
Rãzvan Voncu

corului din tragedia anticã. Ca ºi acesta,


cronicarul-absenþã este mesagerul unui
regizor: destinul, în primul caz, poetul în cel
de-al doilea: „Focul grecesc purtat de asini,/
alcoolul, gazul, oþetul, torþe purtate de om
sau stafii,/ catâri, bivoli, câini, pisici, ºo-
bolani cât muntele,/ bombarde, cerbotane,
scopete,/ nave de acostare,/ nave aruncã-
toare de caratele, spãrgãtoare de vase ºi
cetãþi,/ smoalã, sulf, mãrãcini ºi câlþi, ºoare-
ci incendiari,/ vinul, pãcura, uleiul,/ arme
fierbinþi deºertate în viscerele inamice.”
(Medeea ºi maºinile ei de rãzboi)4.
O adevãratã artã poeticã a violenþei lexi-
cale ne întâmpinã în Medeea ºi maºinile ei de
rãzboi, volum care îngemãneazã toate cele
trei ipostaze pe care critica i le atribuie poe-
tului Ioan Flora: cea de cronicar, cea de in-
surgent ºi cea de alchimist5. O artã care îºi
aflã un corespondent îndepãrtat în poetica
Blestemelor argheziene ºi în ceea ce Nicolae
Balotã numea „noaptea valpurgicã a Florilor
de mucegai”6, mai degrabã decât în textualis-
mul postmodern. Renunþarea la metaforã ºi
la stilul înalt, caracteristice poeziei gene-
raþiei ’80, nu se traduc, în opera lui Flora
prin abordarea unui discurs „fotografic”,
glosând pe marginea obiectelor identifica-
bile, cu tot bagajul lor poetic, în realitatea
înconjurãtoare, ci prin identificarea imper-
sonalã a poetului cu Lexiconul. Realitatea
pe care o consemneazã discursul poetic este
una a cuvintelor, nu a lucrurilor. Pe cale de tenþele violente ale lexicului, prin aglu-
consecinþã, lumea poetului este o lume de tinarea lexemelor din sfera semanticã a ar-
hârtie. Cum la alcãtuirea ei nu prezideazã melor ºi a rãzboiului: „Aici discursul virtu-
nici o regulã, în afara stãrii de poezie a al se întrerupe brusc/ ºi inexplicabil,/ exact
autorului, aceastã lume de hârtie are cu un deceniu în urmã./ Aici/ acum, la tran-
înfãþiºarea multicolorã ºi cuprinzãtoare a scrierea sa neutrã ºi bine temperatã,/ bom-
unui bazar. bardiere B-52, Mirage ºi Jaguar,/ Harrier,
F/A-18, F-117/ brãzdeazã cerul, însãmân-
Violenþã lexicalã þând/ cu cele trei rânduri de dinþi ai ºarpelui
ºi insurgenþã poeticã lui Marte/ pãmântul meu natal,/ Cum ar
În raport cu bazarul textual al propriei reîntemeia Theba.// Privesc prin peretele de
scriituri, ipostazele prezenþei poetului se fum înspre/ ceea ce ar trebui sã vãd cu ochi-
configureazã sub masca insurgentului, res- ul liber:/ înspre caii arºi din marginea
pectiv a alchimistului (conform terminolo- câmpiei, înspre caii/ cu câte ºase gheare de
giei propuse de criticul Srba Ignjatoviæ, corbi argintii/ înfipte-n laringe, zãriþi de
primul exeget al operei lui Flora). mine în visul visat ieri de mine.// ªi nu mai
Ca insurgent, Ioan Flora rãscoleºte la- apuc cu dreapta ceainicul fosforescent/ de
7 Ioan Flora – Medeea…, p. 86-87.
14
Poetul în bazarul textual

pe masã ºi nu mai dau sã torn în ceºti/ Calea Victoriei cu un mort în braþe./ Prie-
obiºnuita licoare.” (Aici discursul se întrerupe tenul din fotografie avea ºi el atunci/ o far-
brusc)7. Gestul din finalul acestui fragment furie ºi un pahar cu apã în mâini, scrutând/
sugereazã ºi o deconstrucþie a limbajului prin ochelari uºa cu tocuri înalte/ (de la
liric, pânã la readucerea poeziei la stadiul ei ieºire? de la intrare?)./ Paharul suie pânã-
originar: de rostire misticã a unui logos nspre nodul pentagonal al cravatei/ albas-
primitiv, încãrcat de denotaþii ºi de „înþe- tre.// Umblu pe Calea Victoriei cu un mort
lesuri secrete”.. în braþe./ Ce moale-i covorul de frunze cãl-
Insurgenþa sa este, evident, un act de cate-n picioare,/ ce frig, chiar dacã nu e o zi
rebeliune faþã de o întreagã tradiþie a geroasã.// Umblu pe Calea Victoriei cu un
poeziei moderne, liricã prin definiþie, intere- mort în braþe.” (Calea Victoriei)9. Revolta sa,
satã de metaforã ºi de stilul înalt. Poetul iatã, ia adesea ºi chipul ironiei care este o
devine un aed al dezordinii, un autor de formã de asumare prin detaºare ºi de
bestiarii livreºti ºi un explorator neo-expre- prezenþã prin absenþã.
sionist al spaimelor inconºtientului (Moar- De mare efect poetic este sinceritatea
tea, Rãzboiul), tezaurizate de limbaj: „Apã, cãutãrii oarbe, a cunoaºterii în cerc în care se
aer, gheaþã, pãmânt. Gheaþã, pãmânt, apã/ angajeazã poetul, atunci când nu se revoltã
ºi aer,/ frigul neutralizând efectul nefast/ al ironic împotriva spaimelor inconºtientului.
solariilor,/ rãceala mântuind continente Nici o bravadã, nici o fanfaronadã, nici o
întregi de bioxid/ de carbon// Cam acesta ar ipostazã artificialã. Poetul ni se livreazã,
fi mecanismul supravieþuirii noastre,/ ne limpede ºi curat, înveºmântat în giulgiul
avertizeazã îngrijoraþi specialiºtii,/ încã o spaimelor sale existenþiale: „Iarãºi îi vuiau
imprudenþã, o simplã zvârcolire/ de coadã tâmplele, palpitaþii puternice, crampe la
industrialã în apele împietrite ale Nordului/ stomac./ Chiar dacã nu lupta cu nimeni, el
ar echivala cu o catastrofã planetarã în toatã se simþea azi învins,/ mâine neînvins,/
regula.// Dar mai e ºi bicicleta ecologicã, pãmânt pururi negru./ Odaia miroase a
ehei!/ Bicicleta deºãnþatã ºi aproape defec- usturoi ºi a naftalinã, obrajii lui viorii reflec-
tã,/ adãpostind galaxii întregi de aer neal- taþi într-un ciob de oglindã,/ cubul sau cea-
terat/ în pneurile sale subþiri, strecurân- sul de sticlã de pe masã,/ o mereu aceeaºi
du-se ca o ghearã de guºter/ prin cotloanele naturã, mereu altcineva se îndoieºte/ de
fiinþei noastre/ supuse, dar veºnice.// Apã, aproape orice.” (cum sã se spulbere ceva care
aer, gheaþã, pãmânt, bicicleta ecologicã/ este)10. Fantasmele care îi bântuie coºmaru-
drept animal al viitorului,/ reglând cu blana rile ºi declanºazã intruziunea poetului
sa pufoasã mersul pe jos, sãrutul/ globule- revoltat în propriul bazar de hârtie sunt
lor roºii ºi albe,/ doza de iubire dintre/ eu ºi Memoria – Memoria asasinã se intituleazã un
tu.” (Bicicleta ecologicã)8. poem11 – ºi, mai ales, Limita. Limita realului
Dupã cum au subliniat ºi alþi critici, ºi a poeziei deopotrivã: „Vai, ce calamitate!
condiþia de insurgent pe care ºi-o asumã Ce apropiat sfârºit de lume!/ Nu mai ai ce
poetul propulseazã discursul în zona trag- scrie de atâta scris,/ avertizeazã o inscripþie
icului, chiar ºi atunci când spaimele care babylonianã/ de acum câteva mii de ani./
împing la revoltã sunt cele mãrunte, per- Iatã la ce duce progresul comunitãþii
sonale ºi chiar fiziologice. Flora este revoltat umane!/ Ce uneltire, ce josnicie, ce varã ne-
de precaritatea condiþiei biologice a poetu- fastã!// Vai, ce calamitate ºi aceastã planetã
lui, în raport cu eternitatea Lexiconului, a a noastrã:/ singurã ºi clocotindã,/ melanco-
realitãþii conþinute în limbaj: „Umblu pe licã,/ mecanizatã, furioasã, ridicolã,/ numai
8 Ioan Flora – Tãlpile violete, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1998, p. 24.
9 Ioan Flora – Dejun sub iarbã, Editura Paralela 45, Piteºti, 2004, p. 38.
10 Ioan Flora – Iepurele suedez, colecþia „Poeþii oraºului Bucureºti”, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti,
1997, p. 43.
11 Ioan Flora – Cincizeci de romane..., p. 100.
12 idem, pp. 114-115.
15
Rãzvan Voncu

beton ºi ghiºee,/ fãrã ºira spinãrii ºi fãrã Alchimia discursului ºi metafizica


limbã,/ fãrã un program comun de dez- Lexiconului
voltare.// Ce trãdare,/ ce crizã de clar de Ca alchimist, Flora reconstruieºte un
lunã,/ de motive mitologice,/ de patimã ºi lirism impersonal, de facturã postmodernã,
curaj,/ de cer,/ de aer,/ de iubire, de metafi- amestecând în alambicul discursului
zicã, de neant!// Pânã ºi versurile ni se „esenþe” care, prin contextul cultural pe
lipesc de cerul negru al gurii/ ºi cu ce mai care îl poartã, ºi-au pierdut inocenþa ºi, din
bandajãm atunci/ aceastã, cea mai frumoasã
aceastã cauzã, nu mai pot sã comunice stãri
dintre lumi?/ Cu câte perechi de mãnuºi
de spirit personale, devenind simple spectre
apucãm piatra gãlbuie/ ºi inscripþia în
ale limbajului. Alchimistul nu vizeazã, ast-
cauzã/ ºi la ce orã o postãm în faþa
fel, instituirea unei noi ordini, prin discurs.
Universitãþii,/ la ce orã o prindem în cuie de
El nu tinde cãtre crearea unei noi „sub-
scoarþa galaxiei,/ ca pe-un strigãt,/ ca pe-o
stanþe”, prin sublimarea celor existente, ci
banderolã albastrã?// Cât de nefastã ºi-
cãtre sporirea – cvasi-blagianã – a dezor-
aceastã planetã a noastrã:/ zeci de mii de
dinii. Poetul-alchimist este atras de fantas-
morþi subnutriþi la minut/ ºi mai ales/
ma regãsirii stãrii de dezordine a limbajului
epuizarea pânã la sânge a temelor poetice.”
originar, pe care tocmai logosul a risipit-o,
(Planeta nefastã)12. Insurgentul Flora este,
impunându-i o ordine de facturã totalitarã,
fãrã discuþie, un mare poet tragic ºi chiar,
pe care conºtiinþa postmodernã o refuzã.
cum sublinia un exeget, un metafizic.
Iatã cum ar arãta, în imaginaþia alchimis-
Sentimentul „golului infinit” accentuea-
tului, dicþionarul ideal: „Apa vie ºi apa
zã, cum scrie Valentin F. Mihãescu, „viz- moartã sau Puterea de a face bine ºi rãu./
iunea clarã a poetului relativã la epuizarea Cuvinte crunte sau legãturi cu giurãmânt./
unor teme”, observând cã „aceastã carte (O Ieºirea puilor din pântece sau Ocara carea
bufniþã tânãrã pe patul morþii – n.m./ R.V.) peste voie vine./ Descântecul bâiguirii sau
este cãutarea energicã a unor noi formule” Cuvântul ºi lucrul fãcut/ pe tainã ºi peste
ºi „o culegere de tranziþie spre ceva cu totul ºtiinþa altora./ În luminã ponegrit – În ade-
diferit”13. Iatã de ce insurgenþa sa se mani- vãr, în dreptate nerecunoscãtoriu.// Hios
festã deopotrivã asupra realului ºi livrescu- sau Ostrovul care naºte copaci cum alþii în
lui, asupra istoriei ºi a istoriei formelor (ºi lume nu se aflã./ Chipul nezugrãvit sau
formulelor) poetice. Prezenþa poetului se Sfânta nãframã./ Mugurul pãdureþ în hul-
manifestã vizibil în deconstrucþia formelor toanã, Cuvântul rãu în inima bunã./ Inima
desuete ºi reciclarea stilurilor tradiþionale. omului, Rãtundzala pãmântului./ Lipsa
Flora, excelent cunoscãtor al teoriilor mo- nespuselor lumini – Lipsa privelii frumo-
derne ale poeziei ºi discursului poetic, se ºilor ochi./ Vinerea sau Steaua ciobanului,
referã la acestea cu suspiciune ºi chiar cu carea întâi rãsare./ De sus în prãpastie
ironie. Refuzul metaforei transformã textul cãderea – Din mândrie trecerea în ocarã.//
poetic într-un soi de criptologie, lectura pre- Groaza datului cuvânt sau Chizãºiia pentru
supunând o barochistã decodare dinspre datorie./ Piei de jder cu þãrnã albã sau Blane
„poanta” finalã înspre structurile interne ale de sobol ºi pungi cu arginþi./ Chip de om cu
textului, dupã o formulã, însã, mereu chip de om a vâna,/ Voia cuiva cu bani a
schimbãtoare, de la poem la poem. Poezia plini ori a întoarce./ Gura tartarului, Nesa-
rezidã atunci în nichitiana stare de poezie, pe þiul lãcomiii./ Punerea urechii spre ascultare
care poetul o induce, cu mijloace specifice sau A audzi cât ºi ce þi se dã.// Chipurile
artei ºamanului, cititorului. bodzilor sau Mulþimea strâmbãtãþilor./
În acest punct, ipostaza de insurgent a Potecile pânã înspre ziuã închise,/ Porþile
poetului se întâlneºte cu cea de alchimist. Cetãþii încuiate peste noapte,/ Faþele a-ºi
13 Valentin F. Mihãescu – Starea de fapt, în „Luceafãrul”, Bucureºti, an XXX, nr. 38 (1323), 19 septembrie
1987, p. 2.
14 Ioan Flora – Discurs asupra Struþocãmilei, Editura Cartea Româneascã, 1995, pp. 41-42.
16
Poetul în bazarul textual

schimba, vicleºugul a-ºi muta,/ Neºtiinþa sutã de vârfuri întunecând/ lumea fizicã ºi
întoarcerii firii înspre bine./ Cucoºul în restul./ Uneori, el iscodea cerul vãratic ºi,
vãrvul turnului, carile dupã vânt sã întoarce deci, incert,/ stabilind relaþii (chiar dacã fan-
sau/ Cela ce dupã vreme îºi mutã/ voia ºi teziste) între miºcarea stelelor/ ºi scheletele
prieteºugul.” (Dicþionar ieroglific)14. Splendid de diamant ale unor dinozauri minusculi/
exerciþiu de îndemânare ºi reverenþioasã de prin Arizona;/ îi vuiau tâmplele, palpi-
parafrazã la scara Istoriei... lui Cantemir, taþii puternice, crampe la stomac.// Cãrþi
poemul citat este, în sine, un act alchimic de
grele, cu colþuri zdrelite, legate în piele de
limbaj, deoarece suitele de echivalenþe, care
Cordoba;/ pãrea palid, cu faþa trasã, dar asta
la ilustrul înaintaº erau menite sã ghideze
(dar ºi sã încurce!) decodarea semnificaþiilor se întâmpla/ de fiecare datã când pe cer se
simbolologice ale textului, la Ioan Flora nu ostoiau pânã ºi ultimele dâre de luminã./ Sã
alcãtuiesc, împreunã, nici un înþeles. În afa- stea cu zilele în bãtaia soarelui,/ mãcinat de
ra, desigur, a stãrii de poezie pe care ne-o arºiþã, sã-i aþinã (cui?) calea,/ sã tune, sã ful-
creeazã splendidul joc prin straturile is- gere, citându-l, regândindu-l/ mereu pe
torice ale limbii române. Neajunsul limbaju- altcineva./ Faþa lui proaspãt bãrbieritã,/ în
lui se converteºte, astfel, în prea-plinul nici un caz despre aceeaºi lume, proiectatã
poeziei, aºa cum chimia modernã s-a nãs- violent/ în trecut, dar poate cã plouã, acea
cut, de fapt, din eºecul alchimiei medievale. ploaie/ care face ca totul sã parã încremenit
Alchimistul Flora e conºtient însã spre ºi departe,/ surparea reperelor, nevoia
deosebire de alchimistul medieval, de imperioasã de moralitate,/ punerea în peri-
imposibilitatea demersului sãu, de insufi- col a propriei vieþi interioare;// surpat
cienþa mijloacelor de a atinge Absolutul: într-un timp care vine rar, bântuit/ de o
„Tu strecori printre degete cele douãzeci ºi conºtiinþã postistoricã,/ la douãsprezece fix,
ºapte/ de mãrgele turcoaz dintr-un ºirag cir- el se urnea din loc.” (Din altcineva se întru-
cular, imaginând/ o gaurã neagrã într-o peazã eu)16.
lume idealã,/ întorci pe toate feþele silogis-
mul cu pasãrea necãmilitã/ sau cãmila ne- Scurtã concluzie
pãsãritã/ (Ave, palatinus Moldaviae! Ave!)/,
Acest joc al prezenþei/absenþei poetului
stârneºti volburã în Cetatea Epithimiei, în-
din universul sãu de hârtie este semnul unei
gheþul.// Mi se scurg/ printre degete mã-
tãnii de piatrã seacã ºi aºtept/ sã ningã./ Po- conºtiinþe ultragiate a limitelor poeziei, ca
vârniºuri sinucigaºe se-nghesuie la geam;/ e act de limbaj ºi, totodatã, ca stare de graþie a
clipa când se îngânã ziua cu moartea ºi fiinþei. Când insurgentul oboseºte de atâta
limba spre/ închipuirea cuvântului/ nu se mai prezenþã într-un univers în care totul pare
ajunge.” (Când se îngânã ziua cu moartea)15. tocit, obosit de prea multã folosinþã (cãci ce
Prezenþa alchimistului nu se reveleazã altceva este memoria limbajului?), alchimis-
numai prin apariþia persoanei I în discurs, ci tul îi ia locul, în încercarea de a spori, fie ºi
ºi sub haina altor „personaje”: tu sau altcine- empiric, înþelesurile ascunse. Cum ºi aceas-
va. Poezia alchimicã îºi înstrãineazã pânã ºi tã tentativã este sortitã eºecului, poetul se
creatorul, ceea ce i-a fãcut pe unii comenta- retrage în absenþa pluri-semanticã a discur-
tori sã vorbeascã de obiectivitate ºi chiar de sului cronicarului: un cronicar al propriei
verism. Eu aº prefera sã vorbesc de o origi- absenþe, dintr-un bazar de hârtie tot de el
nalã kenozã liricã, în care prezenþa poetului se inventat.
întrupeazã, tremurãtor, din fumurile alam- Pânã la urmã, deci, prezenþele ºi absen-
bicurilor în care „fierbe” limbajul: „Promis- þele poetului sunt un ritual al tragicului
cuitãþi, invective, cãscaturi cu gurã de ºtiu- condiþiei poeziei, într-o lume în care logosul
cã,/ ochi albaºtri uºor galvanizaþi ºi privire nici nu mai vatãmã, dar nici nu mai mân-
viorie, mahalaua spiritualã,/ scoruºul cu o tuieºte.
15 idem, p. 48;
16 Ioan Flora – Medeea…, p. 77-78.
17
Convorbiri

Interviu cu
Marcel
Reich-Ranicki
Abstract
In der gegenwärtigen Ausgabe der "Kritischen Heften" bieten
wir Ihrer Aufmerksamkeit ein Interview, das vor einigen
Jahren mit einem von den berühmtesten, gleichzeitig umstrit-
tensten Literaturkritikern Deutschlands geführt wurde:
Marcel Reich-Ranicki. Für seine Leistung als Kritiker im
Rahmen der deutschsprachigen Literatur braucht der kaum
noch vorgestellt zu werden. Bemerkenswert bleibt die Tatsache,
daß es hier nicht nur um eine der prägenden Stimmen der
Kultur des zwanzigsten Jahrhunderts geht: mit Marcel Reich-
Ranicki werden wir Zeugen eines Abenteuers, das sich sowohl
auf dem Gebiet der Literatur, als auch auf dem des konkreten
Lebens sich entfaltet. Wie sich auch aus diesem Interview herausstellen wird, ist Ranicki ein
Mensch, der im Laufe seines Lebens mit allen Hunden gehetzt wurde. Das macht seine Geschichte
noch interessanter und wertvoller in unseren Augen, hinsichtlich der Art und Weise wie ein
Mann, der sich in einer verlängerten Notlage sich befand, nicht nur überleben, sondern sich auch
durchsetzen kann, auch wenn man einer nicht selten mit Haß angesehenen Minderheit gehört.
[Daniel Stuparu]

Aþi acceptat sã acordaþi acest interviu încer- teamã de-a dreptul panicardã faþã de asta.
cat de sentimente contradictorii. Nu vreau sã citesc din nou rãspoimâine prin
MRR: Mã tem de tot ce e mai rãu. De ziare cã iar bãrbaþii nu au lãsat femeile sã
zece-cincisprezece ani mi se pun mereu ace- zicã ce au de zis. În permanenþã aceastã
leaºi întrebãri, iar apoi sigur cã am parte de divizare! Noi facem ouã, voi nu. Literatura
observaþii rãutãcioase, cum cã am mai fost nu poate fi judecatã în felul ãsta. Nu e decât
auzit de trei ori spunând un lucru sau altul. primitivism ºi barbarie. Îmi vine rãu când
Pe mine mã intereseazã starea Dv. sufleteas- mã gândesc la aºa ceva.
cã. Aproape cã v-a lãsat vocea în clipa în care
Asta deja promite. i-aþi mulþumit lui Sigrid Löffler pentru pre-
În ultima ediþie a “Cvartetului literar” (emi- zenþã.
siune TV pe canalul german ZDF – n. tr.) aþi Am fost foarte fericit în acea searã.
pãrut cam lipsit de vlagã. Pentru cã doamna Löffler a plecat?
Staþi o clipã! Nimic mai fals! Vã pot Da!
spune adevãrul. Nu eram lipsit de vlagã. Ba mai mult, aþi fost chiar rãguºit de atâta
Era cu totul altceva. Am încercat din rãspu- fericire.
teri sã fiu la început cât se poate de rezervat, Posibil.
pentru cã nu am oroare faþã de nimic mai În prima emisiune, cu mai bine de doispre-
mult pe lumea asta, decât de femeile timide zece ani în urmã, aþi numit-o pe Löffler “una
care încep sã facã crize în emisiune. Am o din cele mai înzestrate femei din Austria”.
18
Interviu cu Marcel Reich-Ranicki

Da, ºi am mai zis cã nu îmi retrag cuvin- literaturã a lumii nu este decât imaginaþie
tele. Atât de mult o stimez. Nu meritã asta. masculinã, poate nu chiar toatã, dar
Ea ar trece, aþi spus Dv. în 1988, “pe nedrept nouãzeci la sutã cu siguranþã.
în ochii unora drept o cucoanã cam rãutã- Lucru care deranjeazã anumite femei.
cioasã”. Da, scuzaþi-mã, acum o sã mã trageþi pe
Pe atunci era un personaj mai neobiºnuit mine la rãspundere pentru asta?
în Austria. Pentru cã nivelul de acolo este Nu, dar acest lucru ar trebui sã ne dea totuºi
jalnic. De ani de zile nu mai putem invita de gândit. Femeile sunt de pãrere cã acum e
niciun oaspete din acea parte. Dar se por- rândul lor sã dea naºtere imaginilor culturale
neºte de la premisa cã aºa ceva nu ai drep- ce ne marcheazã devenirea.
tul sã spui. Cum ar fi ºi faptul cã femeile nu Nu am nimic împotrivã. Toatã viaþa mea
sunt în stare sã scrie romane. am susþinut fãrã tãgadã...
Ei, romane totuºi mai scriu. Aþi putea încuraja femeile.
Nici vorbã. Daþi-mi voie sã vorbesc pânã la capãt!
Credeam cã doar teatru nu sunt în stare sã Faceþi cumva un monolog aici? Toatã viaþa
scrie. m-am ocupat, în mod repetat, de literatura
Nici romane. Existã un singur roman scrisã de femei, nu pentru cã aceste romane,
important scris de o femeie… nuvele sau poeme ar fi fost scrise de femei,
Anna Seghers, “A ºaptea cruce”. ci pentru cã nu obiºnuiesc sã judec literatu-
Exact, vedeþi! Femeile pot scrie nuvele, ra pornind de la organele genitale ale auto-
chiar minunat, ele pot scrie poezie. Nu mã rilor. M-am ocupat de Ricarda Huch, Anna
întrebaþi de ce! Întrebaþi-i pe ginecologi! Seghers, Marie-Luise Kaschnitz, Sarah
Aº vrea sã vã citesc un pasaj dintr-o scrisoare Kirsch, Ingeborg Bachmann, deci de multe
a lui Rimbaud. Acolo se spune: “Atunci când autoare de limbã germanã, dar ºi de altele,
nesfârºita sclavie a femeii a luat sfârºit, atun- cum ar fi Virginia Woolf, pentru cã apreciez
ci când ea începe sã trãiascã prin ºi pentru cãrþile lor, ºi mã intereseazã.
sine însãºi, când bãrbatul îi dã înapoi ceea ce Cu toate acestea, aveþi reputaþia unui miso-
îi aparþine, lucru care nu s-a prea petrecut gin.
pânã în prezent, atunci ºi ea va deveni poet, Asta e o idioþenie cât casa. Însã fiecare
ºi ea! Femeia descoperã necunoscutul! Se vor afirmaþie cretinã pleacã totuºi de la ceva
deosebi oare lumile gândirii ei de ale noastre? real. În acest caz, motivul ar fi faptul cã îmi
Ea va descoperi lucruri ciudate, insondabile, permit sã spun ceea ce gândesc. Nu sunt
respingãtoare poate sau minunate, iar noi dispus sã accept tabuuri. Spun cu voce tare
vom recepta aceste lucruri, ºi le vom înþe- niºte lucruri pe care fiecare le gândeºte
lege.” oricum, ºi din acest motiv am tot felul de
O clipã! Vreþi o luare de poziþie din adversari idioþi. Eu spun de exemplu: fe-
partea mea faþã de aceste rânduri? meile nu sunt în stare sã compunã muzicã...
Chiar vã rog. Câteva existã totuºi.
Sunt întrutotul de acord cu aceastã afir- Nu existã nici una. Nu mã luaþi acum cu
maþie a lui Rimbaud. Consider cã ceea ce Clara Schumann...
preconizeazã el în viitor drept absolut posi- Nu.
bil... Ascultaþi-o mai întâi! Ceea ce a compus
Dar ºi dezirabil? aceastã fiinþã este absolut oribil.
Da, dezirabil, cu precizarea însã cã în Poate cã bãrbaþii sunt de vinã pentru cã fe-
materie de chestiuni literare în principiu nu meile nu îºi pot pune în valoare potenþialul.
îmi dau cu pãrerea decât cu privire la trecut Îmi pare rãu, dar astea sunt deja aberaþii.
ºi prezent, nu ºi la viitor. E un lucru obiºuit, Dacã eu zic cã plouã, nu puteþi ieºi cu
nu am auzit asta o singurã datã, ca o femeie basma curatã spunând cã, cine ºtie, poate de
sã spunã despre un personaj feminin vinã sunt norii care se adunã de la apus ºi
dintr-un roman scris de un bãrbat cã asta nu dinspre rãsãrit. Mai întâi trebuie sã admiteþi
e decât imaginaþie masculinã. Dar întreaga faptul elementar cã plouã. Eu spun doar
19
Convorbiri

atât: femeile nu pot compune muzicã, cel buie sã citaþi exact cum vã spun: atât stu-
puþin pânã în prezent nu au demonstrat cã pidã, cât ºi rãutãcioasã.
ar fi în stare. Cã au încercat, asta e altã O privesc în permanenþã pe soþia Dv. în timp
poveste... ce vorbiþi.
ªi bãrbaþii au... Atunci va trebui sã o zbor afarã.
Lãsaþi-mã sã termin! Dragul meu, e Sunteþi atât de crud.
absurd, nu are niciun sens dacã mã întreru- Evident cã sunt. Dar Dv. sunteþi de vinã,
peþi mereu... Se spune cã femeilor, în calitate nu ascultaþi nimic din ce vã spun. Sunteþi o
de autoare sau compozitoare, nu li s-a per- catastrofã ca interlocutor în acest interviu.
mis sã vorbeascã. Poate cã acest lucru este Legat de relaþia cu soþia Dv. aþi exprimat ºi
adevãrat în câteva cazuri, poate chiar în alte gânduri.
majoritatea. Dar eu nu la asta mã refer. Nici Am dat curs unei maxime în cartea mea
nu mã îndoiesc de asta. Eu vorbesc, concret, în privinþa asta. E suficient.
despre fapte. Nu existã nicio operã (în sens Walter Jens v-a numit într-un discurs “bãr-
muzical – n. tr.) importantã, pânã în ziua de batul cel mai puþin emancipat de sub soare”
azi, compusã de vreo femeie. Nu existã nici ºi se mira cu ce rãbdare, lipsitã de termen de
o simfonie importantã scrisã de o femeie. comparaþie, vã suportã soþia Dv.
Femeile au fost ºi sunt excelente pianiste, Da. Mai departe!
violoniste... Pe Jens îl cunoaºteþi doar.
Îmi daþi voie sã spun ºi eu ceva? Dragã, nu sunt chiar aºa de sigur cã Jens
Nu, nu vã dau! Am reuºit sã îmi atrag, mã cunoaºte cu adevãrat. Sunt prieten cu el
pentru cã vorbesc deschis, o urã obtuzã din
de 30 de ani, dar uneori am senzaþia cã
partea unora. Dar sunt singurul din aceastã
jumãtate din viaþã ceea ce ne-am spus unul
þarã, vã rog, trebuie sã spun acest lucru, nu
altuia ne-a intrat pe o ureche ºi ne-a ieºit pe
vreau sã mã laud de unul singur, dar am
cealaltã.
editat un volum de 800 pagini cu titlul
Aþi încercat sã îi explicaþi cine sunteþi cu
“Femeile scriu versuri altfel”, o crestomaþie
adevãrat?
în care sunt incluse toate autoarele impor-
tante de limbã germanã din Evul Mediu Nu, din câte îmi amintesc, nu am încercat
pânã în prezent. Vã întreb acum dacã acest niciodatã un asemenea lucru.
volum este expresia unei animozitãþi faþã de Faþã de nimeni?
femei. Cine, în afarã de mine, a subliniat Nu.
atât de pregnant creaþia poeticã a femeilor? Vã vine greu sã vã arãtaþi slãbiciunile?
Nu e vorba de asta. Întrebarea este dacã Dv., Nu simt nevoia sã prezint altora slãbiciu-
ca bãrbat, vã simþiþi vinovat în vreun fel pen- nile mele pe tavã. Dar de unde ºtiþi cã nu
tru condiþia actualã a femeii. resimt ºi eu un lucru sau altul ca pe o înfrân-
Nu! Nu înþeleg întrebarea Dv. Ce mai e gere?
acum ºi cu prostia asta? Dv. vã simþiþi res- Ca eºec...
ponsabil pentru faptul cã evreii sunt discri- Da, evident. Aþi auzit de vreun autor care
minaþi în toatã lumea de milenii ºi cã sunt sã nu fi eºuat nicicând? Ei bine da, existã ºi
omorâþi? astfel de autori! Sunt autorii care nu îndrãz-
Mã simt responsabil pentru toate crimele nesc sã facã nimic, care ºtiu cã nu pot sãri
comise de omenire. decât un metru ºaizeci ºi nu îºi ridicã nici-
Opriþi-vã! Acum deja vorbiþi despre Dv. când ºtacheta la 1,70 m. Eu în schimb am
Eu nu mã simt responsabil pentru hãrþuirea ridicat adesea ºtacheta în viaþa mea, uneori
ºi oprimarea femeilor în Evul Mediu ºi mai sus decât puteam sãri. Uneori am reuºit
parþial ºi în epoca modernã. Nu eu am fãcut sã sar peste, alteori nu.
asta. Dacã sunt numit un inamic al femeilor, Daþi-mi un exemplu!
nu e vorba decât de o crasã lipsã de înþe- Nu o fac cu plãcere. ªi sã vã spun de ce.
legere, ºi mai cred cã o astfel de neînþelegere Am fãcut-o adesea. Dar de fiecare datã când
este atât stupidã, cât ºi rãutãcioasã. Aici tre- admit cã într-un loc sau altul am greºit,
20
Interviu cu Marcel Reich-Ranicki

puteþi fi sigur cã duºmanii mei se vor lega folosit poate cuvinte pe care nu trebuia sã le
de chestia asta în douã - trei luni de zile, fãrã folosesc. Iar alte cuvinte spuse de mine au
a menþiona faptul cã au auzit-o chiar de la fost publicate de un jurnalist iresponsabil,
mine, ºi vor spune: când a criticat romanul care fãrã ºtirea mea pornise un reportofon...
cutare sau cutare, Ranicki a bãtut câmpii. Îmi daþi voie sã vã întrerup?
Chiar trebuie sã livrez duºmanilor mei Nu, lãsaþi-mã sã îmi termin ideea! I-am
muniþie în felul acesta, doar pentru a face spus doamnei Löffler cuvinte prin care nu
interviul Dv. mai interesant? voiam neapãrat sã o jignesc. În fine, ea le-a
Sã înþeleg cã mãsura comportamentului Dv. luat drept o insultã, iar eu am acceptat sã
e datã de ceea ce fac sau nu fac adversarii rectific acest lucru într-un mod adecvat, dar
Dv.? abia acum vine esenþialul: datoritã faptului
Nu, dar vedeþi Dv., în cazul afacerii cã o înþelegere pãrea iniþial imposibilã,
Löffler am fãcut anumite greºeli de care intendentul canalului doi al televiziunii ger-
aceºtia abia aºteptau sã profite. mane, domnul Stolte, a intervenit...
Da, pentru cã nu aþi vrut sã admiteþi aceste Scuzaþi-mã, dar ºtiu toate astea.
greºeli. Ba nu le ºtiþi chiar deloc!
De unde pânã unde? Tocmai cã am Toate aceste lucruri au fost deja publicate.
admis faptul cã le-am comis. Nu, ceea ce urmeazã acum nu a fost pu-
Într-un interviu cu FAZ, întrebat fiind dacã blicat! Doamna Löffler a pus condiþii, ceea
nu credeþi cã aþi depãºit limita bunului simþ, ce contravine obiceiului, sã pui condiþii
aþi rãspuns: “Probabil cã da.” înaintea unui dialog. Dar condiþiile ei au
ªi nu e de ajuns? Ceea ce îºi fac oamenii fost acceptate, ºi cu toate astea în ultima
unii altora prin cuvinte – cuvinte, nu cu un clipã a contramandat.
cuþit sau un revolver – poate fi ºi îndreptat Eu voiam sã discut cu Dv. despre cu totul
prin cuvinte. În înfierbântarea disputei am altceva.
21
Convorbiri

Da, dar sã vã mai spun ceva. Doamna Adevãrul e cã puþin îmi pasã despre ce
Löffler a adus în acea discuþie despre roma- crede doamna Löffler despre iubire. Mã de-
nul lui Murakami douã, trei citate obscene... ranjeazã însã faptul cã rãstãlmãceºte cu
Am vãzut emisiunea. totul un roman de dragoste, motiv pentru
Dragã, discuþia asta începe sã nu mai îmi care l-a ºi fãcut una cu pãmântul.
placã. Da, dar asta are din nou de a face cu ceea ce
Mie nici atât. înþelegeþi Dv. prin iubire. Aceasta ar fi,
Nu mã lãsaþi sã vorbesc pânã la capãt. scrieþi Dv., “o stare toxicã”, care poate duce
Mã intereseazã alte teme. pânã la limitarea capacitãþii mentale. De o
Ascultaþi aici! Ce a fãcut Löffler e o astfel de înflãcãrare în iubire femeia e poate
eroare de tip elementar, de începãtor care mai puþin capabilã.
nu are habar de literaturã... Asta este o afirmaþie complet cretinã, ce
Acum iarãºi vã luaþi de ea. bolborosiþi Dv. acolo, cã femeile nu ar fi în
Sunteþi imposibil! Nu are sã iasã nimic de stare sã simtã marea iubire în acest fel.
aici! Eu am plecat... (Se ridicã, apoi se aºeazã Mã refer la aceastã nebunie a iubirii, iubirea
din nou.) Hai sã vã spun ceva care s-ar care intoxicã ºi îþi ia minþile.
putea sã vã intereseze. Iatã ce a fãcut Nu sunt decât prejudecãþi, de fapt cred
Madam Löffler: a spus despre acel roman cã sunt cele mai primitive la care se poate
japonez cã este un gunoi, Fast-Food ºi nu gândi cineva.
literaturã. La fel de bine putea spune asta Pot sã pun o întrebare soþiei Dv.?
despre o piesã germanã de teatru în care Nu!
apar cuvintele: “Sã mã pupi în fund!” Dar Poate cã ar avea ceva de zis în aceastã pri-
asta nu o spune Goethe, ci un personaj stri- vinþã.
cat, protagonistul piesei. Terminaþi odatã ºi ascultaþi ce vã spun!
Cartea lui Murakami este un roman de dra- Literatura dã mãrturie despre asemenea
goste. Aþi descris deja cu lux de amãnunte în femei care sunt capabile de un asemenea
autobiografia Dv. ce înþelegeþi prin iubire. iureº al iubirii la fel ca ºi...
Aceasta ar fi o “cãutare ce nu cunoaºte limi- Literatura scrisã de bãrbaþi, vreþi sã spuneþi.
te”, “un mod de a ieºi din tine însuþi”, care Aiurea! Dar sã trecem peste asta! Cã
duce la o “furie ce se îndãrãtniceºte împotri- femeile nu ar putea fi luate pe sus de fiorul
va lumii întregi”, “o binecuvântare ºi un iubirii în aceeaºi mãsurã ca bãrbaþii e un
blestem, o graþie ºi o fatalitate totodatã”. E asemenea nonsens...
posibil ca respingerea romanului respectiv de Vãd cã o spuneþi cu ochii închiºi.
cãtre Sigrid Löffler sã vã fi atins atât de tare, ªi care e problema, nu am voie sã închid
tocmai pentru cã întâmplãtor ea are o pãrere ochii pentru câteva clipe? Mai departe! Mai
diferitã de a Dv. în privinþa iubirii? aveþi întrebãri? Întrebãri concrete!
Nu, în cazul doamnei Löffler e vorba de În prefaþa cãrþii Dv. “Cuvinte de ocarã”
altceva. scrieþi despre spiritul submisiv al germanilor,
Vã rãpeºte elixirul vieþii prin faptul cã vã care ar fi împiedicat dezvoltarea unei simpatii
interzice iubirea, nu-i aºa? faþã de critica literarã. Dar nu cumva tocmai
Dar nici mãcar nu poate face asta. Nu e acestui spirit servil îi datoraþi Dv. celebri-
în stare de asta, în primul rând. În cazul ei e tatea?
vorba de cu totul altceva. Tot ce este poetic Un asemenea nonsens nu am auzit în
îi este complet strãin. viaþa mea.
Dv. scrieþi: “Iubim, pentru cã trebuie sã Bine...
murim.” Tot iubind aþi trãit ºi proximitatea Nu, nu e bine deloc.
morþii în ghetoul din Varºovia. Vã deran- Aº vrea sã citez aici un mic pasaj din Adolf
jeazã atunci când cineva nu înþelege ce Muschg...
înseamnã iubirea pentru Dv. În introducerea mea vorbesc despre spi-
Ceea ce spuneþi este corect, dacã vã refe- ritul de supunere din Germania lui
riþi la cartea despre care am discutat. Wilhelm. În ziua de azi avem de a face cu
22
Interviu cu Marcel Reich-Ranicki

totul altã situaþie. Dar vreþi sã ºtiþi de ce? Varºovia în timpul celui de-al Doilea Rãzboi
Nu, nu vã intereseazã! Cãutaþi deja între- Mondial nu m-am mai aflat de atunci ºi nu
barea urmãtoare. cred cã mã voi mai afla vreodatã, nici mãcar
Vã ascult. în clipa morþii. Aici aveþi dreptate pe deplin.
Nu mã ascultaþi deloc. La asta se adaugã faptul cã am în jurul meu
Am impresia cã Dv. îi luaþi pe toþi cei din jur oameni care îmi sunt apropiaþi, ca ºi faptul
drept tâmpiþi. cã munca mea de mai mulþi ani de zile are
Nu, doar cazul Dv. mi se pare extrem de deja parte de recunoaºtere în cele mai
nefericit. Acum ascultaþi la mine! Dupã ce diverse moduri. Aceastã recunoaºtere a
critica literarã a fost interzisã în secolul XX meritelor mele mã ajutã sã suport mai bine
de cãtre naziºti, evident cã raportul ger- situaþia. Conjunctura istoricã nu mi-a per-
manilor cu ea a devenit cu totul altul. mis studiul germanisticii, pe care mi-l do-
Muschg spune: “Aceastã autoritate absolutã ream. Nu am putut studia. Nu încerc sã mã
pe care i-o acordã publicul”, aici se referã la lamentez, pentru cã în comparaþie cu ce au
Dv., “e ºi ea din pãcate tot produsul unor suferit alþii, asta nu e nimic. Dar ºtiu cu si-
raporturi de subordonare.” guranþã, ºi mulþi germaniºti ºi-au dat silinþa
Mã rog, despre asta va trebui sã staþi de sã sublinieze asta, cã în cazul meu era vorba
vorbã cu Muschg. Dumnezeule, ce legãturã de un diletant mai mult sau mai puþin
are asta cu mine? inteligent sau înzestrat, ºi nici nu vreau sã
Pretindeþi celor din jur supunere. ascund faptul cã îmi doream girul breslei
De ce sunteþi aºa de sigur? germaniºtilor. Atunci când mi s-a acordat
Observ chiar în clipa de faþã cum puneþi primul titlu de Doctor Honoris Causa, la
problema. Uppsala, mi-am spus: interesant, primesc
Ulrich Greiner a scris în revista Die Zeit,
acest titlu de la o academie suedezã, nu una
pe baza unei colaborãri de ani de zile cu
germanã. Abia mai târziu le-a venit ºi celor
mine, cã iubesc contradicþiile. Iubesc con-
de aici ideea sã facã la fel, în Düsseldorf,
tradicþiile! Îmi plac discuþiile ºi polemica,
Bamberg, Augsburg...
scrie Greiner, iar acum Dv. veniþi la mine cu
ªi totuºi, nu vi se par aceste lucruri îngrozi-
o asemenea absurditate.
Nu poate omul nici sã vã întrerupã. tor de mãrunte, de insignifiante?
Pentru cã nu mã lãsaþi sã îmi duc gân- Pentru mine nu sunt, poate pentru Dv.
durile pânã la capãt. Cum puteþi spune aºa ceva? Vreþi sã staþi de
E irelevant. vorbã cu mine, da? Eu vã spun cã îmi place
Ei uite, mie unuia nu îmi place chestia varza acrã. Apoi veniþi Dv. ºi mã întrebaþi:
asta. ce importanþã mai are ºi asta?
Dar în viaþã se întâmplã tot timpul. Nu fac decât sã întreb.
Ba dimpotrivã. Preabine, mai departe! Urmãtoarea între-
Atunci în romane. bare!
Nu, nici în romane. Spuneaþi cã situaþia cea mai teribilã în care
Nu? aþi putea ajunge vreodatã ar fi ceasul morþii.
Ba da, dar nu e genul meu. Mai departe! Vi se pare umilitor faptul de a fi nevoit sã
Salomon Korn, preºedintele comunitãþii mori?
iudaice din Frankfurt, a susþinut într-un in- Gãsesc termenul de “umilitor” nelalocul
terviu TV opinia cã nãzuinþa Dv. dupã noto- lui. Nu e ceva umilitor, e ceva groaznic, ori-
rietate e o compensaþie pentru umilinþele de bil.
care aþi avut parte în timpul vieþii. De ce?
N-aº zice cã se înºealã. Pentru cã viaþa merge mai departe. Am
Experienþele de care aþi avut parte în ghetoul dat deja un rãspuns la problema asta, pe
din Varºovia v-au fãcut rezistent în faþa osti- care îl voi repeta pentru Dv.: dacã mor,
litãþilor care vã ies azi în cale. înseamnã cã nu voi mai apuca sã citesc
În parte e corect. Într-o situaþie mai de- urmãtorul numãr din “Spiegel”. Iar asta e
zastruoasã decât aceea în care mã gãseam la regretabil.
23
Convorbiri

Ei asta-i bunã, acum îmi rãspundeþi prin pãrere cã nu mi-a ieºit chiar rãu, cã a fost
cuvinte de spirit. poate ultimul, cã urmãtorul nu voi apuca
Dumnezeule, credeam cã e evident cã sã-l mai termin.
revista “Spiegel” e un simbol aici! Nici asta Nu trebuie sã cedaþi angoasei.
nu pricepeþi. Nu, trebuie sã vãd cum…
V-ar plãcea sã trãiþi veºnic, din curiozitate. Trebuie sã o înãbuºiþi.
Îmi place aceastã justificare, “din curio- Nu, nu! Ascultaþi-mã! Toate eforturile
zitate”: nu e rea. Da, din curiozitate. mele de a formula un rãspuns se duc dracu-
O spuneþi cu un surâs în colþul gurii. lui, pentru cã nu sunteþi atent... Trebuie sã
Aºa ºi? Nu poate spune omul ceva serios faci tot ce poþi pentru a valorifica în mod
în glumã? Sunteþi atât de teutonic. productiv aceastã angoasã. Acum aþi pri-
Nu sunt teuton. ceput?
Dar ce sunteþi? Da, dar existã ºi teama paralizantã.
Austriac. Evident! Evident cã existã ºi aceasta. Pe
Incredibil! asta trebuie sã o învingi, sã o înlãturi.
Vã temeþi de constrângerile care apar odatã Sunteþi sãnãtos?
cu vârsta? Da, Slavã Domnului. Ce mai vreþi sã
Enorm! ºtiþi?
De limitãrile corporale? Vã temeþi de faptul cã soþia Dv. s-ar putea sã
Da, ºi nu numai. Am teama normalã a se prãpãdeascã înainte Dv.?
unui om la vârsta mea. Mã gândesc, cu Despre asta nu vreau sã vorbesc. Basta!
fiecare articol pe care îl scriu ºi sunt de Mai departe!
24
Interviu cu Marcel Reich-Ranicki

Despre asta poate cã nici mãcar nu aþi fi în Da, absolut.


stare sã vorbiþi în frazele Dv. atât de bine Pentru cã vã rãneºte adânc.
tocmite. Ce înseamnã “rãneºte”! M-a atins în
Domnule! Lãsaþi deoparte acest subiect! miezul cel mai adânc al fiinþei. Vine unul ºi
Vã rog! spune cã vrea sã mã omoare, ar vrea sã mã
Aþi plânge. strângã de gât încã din seara asta dacã se
Dv. vreþi sã îmi imaginez moartea soþiei poate, ºi Dv. vã miraþi cã mã simt lezat?
mele. E oribil ceea ce îmi cereþi, ºi o sã vã Nu mã mir deloc.
zbor imediat afarã din acest apartament. Asta e o discuþie pentru dereglaþi mintal!
Pânã acolo o sã mã aduceþi. Mai departe! Apare unul care spune cã îmi doreºte
Next question! moartea, iar eu trebuie sã încep sã râd.
Pãi ce sã vã mai întreb? Evident cã nu!
Existã o problemã centralã în viaþa mea Dragã, lãsaþi-mã în pace cu asemenea
de care nici mãcar nu v-aþi apropiat. Nu întrebãri! Acum vreþi sã mã ocup cu psi-
aveþi nici cea mai vagã idee! hicul lui Handke. E incredibil!
ªi acum ce vreþi, sã ghicesc? Voiam doar sã ºtiu cum reuºiþi sã o scoateþi la
Eu nu am de gând sã spun despre ce este capãt cu aceastã urã a lui.
vorba, dacã nu reuºiþi sã aflaþi singur. Ascultând muzicã de Mozart ºi Schubert,
Iubirea ºi moartea le-am acoperit deja. citind poeme de Goethe ºi Heine. Aþi notat?
Da, mai departe! Nu cred cã Heine este suficient sã vã
Tensiunea arterialã? liniºteascã.
Da, cum sã nu, tensiunea arterialã! Am spus Goethe ºi Heine, Mozart ºi
Foarte importantã! Schubert.
Asta era întrebarea nepusã? Nici aºa nu cred cã e de ajuns.
Terminaþi odatã! Întrebaþi-mã ce vã mai Nu vã obligã nimeni sã credeþi! Nu
intereseazã legat de persoana mea! mi-am propus sã vã conving.
Cum vã împãcaþi cu ura pe care o manifestã Vreþi sã pãstraþi anumite lucruri doar pentru
oponenþii Dv.? Dv.
Criticii literari niciodatã nu au fost prea ªi, e interzis?
agreaþi, cu condiþia sã fie influenþi. Nu.
Peter Handke v-a dorit cândva moartea, ºi Dacã spun ceva acum, mai târziu va tre-
v-a reprezentat într-o povestire drept dulãu bui sã ºtergeþi asta din text. Aºa cã mai bine
însetat de sânge, cãruia îi curg balele din fãl- lãsaþi-o baltã!
cile întredeschise. Pot sã vã mai întreb ceva, legat de tatãl Dv.?
Mi se pare respingãtor. De când evreii au Da, orice!
fost comparaþi cu pãduchi ºi gândaci în tim- Tatã Dv. a fost un om foarte moale, o fire sla-
pul celui de-al Treilea Reich, toate compara- bã. L-aþi numit un ratat. Aþi mai scris cã faþã
þiile cu animale de un fel sau altul îmi de el nu aþi putut resimþi decât milã. Când
repugnã, iar celor care recurg la ele ar trebui afacerea lui a intrat în faliment, aþi resimþit
sã le fie ruºine. momentul înjositor, pentru cã aþi devenit ast-
Vã puteþi explica cum ajunge Handke la fel dependent de rudele mai bogate. Mã înºel
asemenea comparaþii? oare dacã afirm cã acesta e adevãratul motiv
Nu, nu îmi pot explica acest lucru. Nu pentru care nu vã temeþi de nimic mai mult
am nici un chef sã mã gândesc de ce unii sau pe lume decât de faptul de a fi slab?
alþii vor sã mã vadã mort. E ca ºi cum m-aþi Nu, aveþi perfectã dreptate. E un lucru ce
întreba: cum poate un tânãr cu pistolul în atârnã ca o povarã asupra întregii mele
mânã de pe strãzile Varºoviei sã convingã vieþi. A fost ºi motivul pentru care nu am
patruzeci de evrei sã strige la unison: pãrãsit Polonia dupã rãzboi. În 1945, soþia
“Suntem niºte jidani împuþiþi!” Cu astfel de mea a fost de pãrere cã ar fi mai bine sã
întrebãri veniþi la mine. plecãm din Polonia. Dar eu m-am temut.
Aici curiozitatea înceteazã. Acolo cel puþin aveam serviciu. Nu ne
25
Convorbiri

mergea chiar pe roze, dar nici muritori de Cum, nu ºtiþi?


foame nu eram. Mã gândeam: pentru Vrea sã vã distrugã.
numele lui Dumnezeu, unde o sã ne ducem, Nu, ar vrea sã dezavueze ºi sã descalifice
va trebui sã ne rugãm de cine ºtie ce insti- judecãþile mele legate de opera lui, care nu
tuþii sã ne ajute. Îmi era teamã sã nu îi plac. Nu vrea sã mã distrugã. I-ar fi de
ajungem dependenþi de vreo persoanã sau ajuns sã tac. Dar în fond vrea cu totul altce-
rudã... va. Pentru cã dacã aº pãstra o tãcere totalã
Ulterior însã aþi cãzut pradã unei dependenþe faþã de el, iarãºi nu i-ar conveni. Ar vrea sã
chiar mai înfiorãtoare... îl laud la TV ºi în articolele mele legate de el.
Exact. Am refuzat sã plec pentru a nu Nu mai apucã el ziua aia.
deveni dependent în vreun fel de cineva, ºi De ce nu?
am nimerit din lac în puþ, în timpul dicta- Dv. încã mai speraþi?
turii poloneze. Bineînþeles! Sunt singurul, sau aproape
E posibil oare ca Dv. sã fi devenit coruptibil singurul din Germania care a lãudat la tele-
tocmai datoritã aprehensiunii faþã de depen- viziune ultimul sãu volum de poeme. Toatã
denþã? lumea a fost de pãrere cã volumul e groaz-
Nu, nu am fost coruptibil. Nu e adevãrat nic, eu însã l-am lãudat. Sunt de asemenea
tot ce se spune în privinþa asta. În Polonia primul care i-a dorit public premiul Nobel ºi
am scris critici... l-a propus în acest sens.
Mã refer la perioada activitãþii Dv. la Servi- Dv. l-aþi propus pe Grass? Credeam cã doar
ciile Secrete. pe Böll.
Nici atunci. Au apelat la mine încã din Nu. Sunt douã lucruri diferite. În cazul
timpul rãzboiului. Se spunea cã avem ne- lui Böll am fost întrebat de cãtre Academia
voie de oameni care cunosc Germania, lim- de la Stockholm pe cine propun, iar eu l-am
ba germanã, îi trimitem la Berlin ca iscoade, numit pe el ºi în anul urmãtor a ºi câºtigat
acolo existã organizaþii naþional-socialiste... premiul. Legat de Grass, nu Academia m-a
Nu la asta mã refer. Vi se reproºeazã cã în întrebat, ci Thomas Gottschalk...
perioada în care aþi fost consul la Londra aþi La televiziune?
Da, m-a întrebat într-o emisiune live:
dat pe mâna comuniºtilor o serie de persoane
dacã ar trebui sã oferiþi premiul Nobel unui
care au criticat regimul.
autor de limbã germanã, care ar fi acela? La
Da, da...
care am rãspuns: ei bine, i-aº acorda premi-
Pânã ºi polonezii vã reproºeazã acest lucru
ul lui Günter Grass.
astãzi. Cui altcuiva?
Dragul meu, trebuie sã înþelegeþi un lu- Cum adicã, “cui altcuiva”?
cru. De când am început sã am succes sunt Pãi dacã l-ar fi luat Walser, asta ar fi fost pen-
înconjurat de oameni invidioºi. Aceastã tru Dv., aþi spus la un moment dat în
invidie existã în bunã parte ºi în Polonia de “Spiegel”, o “loviturã grea”.
astãzi. Mai sunt ºi alte nume. Dar nu despre asta
Ce motive ar avea polonezii sã vã invidieze? vom vorbi acum.
Ah, chiar nu înþelegeþi nimic? Un person- Nu e ciudat sã doreºti premiul Nobel unui
aj care a fost critic de literaturã germanã în autor pe care l-aþi numit, ca sã dãm doar câ-
Polonia ºi apoi a plecat în Germania... teva exemple, “flecar”, “indigest” ºi “plicti-
E receptat acolo drept dezertor. cos”?
Nu, ci ca un om norocos! Tipul ãla trã- Nu am spus nicicând cã Grass ar fi flecar.
ieºte în Germania ºi e un om foarte impor- Ba da! În critica Dv. la “Toba de tinichea” stã
tant, criticul literar cel mai important, care scris: “Devine tot timpul flecar.”
dã tonul general, câºtigã bani, iar cartea lui Mã rog, e cu totul altceva dacã judeci o
cunoaºte un succes enorm. Invidia este pe carte anume. Vã grãbiþi imediat sã generali-
mãsurã! zaþi.
De ce credeþi cã Günter Grass vã numeºte Fãcând abstracþie de poeme, pânã la povesti-
pânã în ziua de azi un stalinist? rile “ªoarecele ºi pisica” ºi “Întâlnirea din
26
Interviu cu Marcel Reich-Ranicki

Teltge” aþi fãcut praf totul. altul. Deodatã am auzit doi soldaþi germani
În primul rând, îmi plac anumite capitole intrând în casã; au urcat apoi scara cu gã-
din “Toba de tinichea”, din “Ani de câine”, lãgie ºi au bãtut cu arma la uºã. Proprietarul
pânã ºi din “Calcanul”, deºi pe aceastã din apartamentului le-a deschis. Soldaþii au
urmã carte nu o admir în mod deosebit. intrat în camera în care ne gãseam. De tavan
Sunt deci o serie întreagã de capitole foarte atârna un candelabru cu ºase becuri, în inte-
bune. Îmi place lirica lui, ºi mai îmi plac ºi riorul unor cupe de sticlã. Toate erau aprin-
cele douã povestiri amintite. În al doilea: un se, ºi unul din soldaþi le-a lovit cu arma ºi a
premiu este întotdeauna o chestiune rela- spart dintr-o loviturã patru dintre ele. Nu
tivã. Dacã îl propun pe Grass pentru Nobel, ºtiam însã cã ele vor face un asemenea zgo-
asta nu înseamnã cã scrie grozav, ci cã, din- mot. Nu vã puteþi imagina ce pocnet infer-
tre autorii de limbã germanã, lui i s-ar nal pot sã facã, ca ºi cum toatã casa s-ar
cuveni mai degrabã decât altora. De data prãbuºi. ªi nu era decât un candelabru.
asta aþi înþeles? Soldatul a þipat ceva, iar acum vine momen-
Desigur. tul pentru care spuneam cã ar fi meritat sã
Nu are sã iasã nimic din interviul ãsta. menþionez în carte ºi asta. Unul dintre noi,
Nu fiþi atât de neîncrezãtor! poate cu opt ani de zile mai mare ca mine,
Ba sunt, pe deplin! Sunt cât se poate de eu aveam pe atunci 22 de ani, fusese ame-
neîncrezãtor. Stau sã vã explic murã-n gurã, ninþat de cãtre soldat, omul a cãzut în ge-
ca unui preºcolar, la ce mã refer, iar Dv. nu nunchi ºi a ridicat mâinile invocând clemen-
pricepeþi nimic.
þã. Îl ruga sã îi cruþe viaþa. Soldaþii au mai
Sunt idiot din nãscare.
mormãit ceva între ei, dupã care au ieºit, iar
Bine, ce altceva mai vreþi sã ºtiþi?
cel rãmas în genunchi s-a ridicat anevoie.
Vreau sã ajung la interioritatea Dv. cea mai
Noi nici mãcar nu îl mai puteam privi în
intimã.
ochi, deºi nu sunt convins cã în locul lui
Da, la suflet! Vorbeaþi de suflet. Bine, sã
trecem ºi la asta! Vã rog! Întrebaþi! m-aº fi comportat mai demn. Nu ºtiu ce aº fi
Despre ce discutaþi cu soþia Dv.? fãcut dacã soldatul ar fi luat carabina ºi ar fi
Asta chiar cã nu vã priveºte. îndreptat-o înspre mine. Habar nu am.
Înþeleg. Acest eveniment nu l-am surprins în cartea
Vreþi sã ºtiþi ce fel de discuþii avem? mea. De ce? Nu m-am gândit la asta.
Discutãm despre viaþã... În mintea mea încolþeºte o altã întrebare.
ªi despre moarte. ªi anume?
Nu, despre oameni, despre prietenii Vã aºteptaþi ca oamenii sã trateze un om ca
noºtri. ªi despre fiul nostru. Dv., care a suferit atât, cu mai mult respect?
Dar despre imaginile care încã vã urmãresc? Nu. Cuvântul “respect” nu îmi place. Mã
Habar nu am, poate cã da. Nu ºtiu la ce aºtept la altceva, ºi am sã vã explic despre ce
vã referiþi. Nici nu vreau sã ºtiu. este vorba pornind de la cazul Löffler. Ea a
Mã refer la imagini din trecutul Dv. pus, pentru a accepta sã vinã la discuþia de
Da, poate. Ne amintim de un lucru sau la Mainz, trei condiþii. O condiþie era ca eu
altul… Nu sunt amintiri prea plãcute. sã îi scriu o scrisoare în care stã scris cã îmi
Vreþi sã vorbiþi despre asta? doresc aceastã întrevedere ºi cã sper cã va
Existã o amintire pe care regret cã nu am duce la consens. Am scris aceastã misivã pe
descris-o în cartea mea. O jumãtate de pagi- loc. Nu mi-a rãspuns nici pânã în ziua de
nã ar fi fost de ajuns. Stãteam cu câþiva prie- azi. Dacã ar fi venit, poate cã ne-am fi împã-
teni într-un apartament. Era în timpul cat sau poate cã nu, ambele variante sunt
ultimei sãptãmâni în ghetou, familiile noas- posibile, ambele sunt acceptabile. Dar inac-
tre fuseserã deja decimate. ªedeam la masã, ceptabil, respingãtor ºi de prost gust mi se
cei patru inºi care locuiau în acea casã. Pe pare sã refuzi pânã ºi un dialog. Ceea ce îi
stradã nu aveai voie sã ieºi, dar în interiorul reproºez în primul rând acestei femei este
casei te puteai miºca de la un apartament la acest caracter ireconciliabil, revanºard.
27
Convorbiri

Se simþea lezatã. Aþi spus cã e “o femeie res- În viaþa Dv. prezentã?


pingãtoare, josnicã”. În toatã viaþa mea... acum ascultaþi-mã
Asta e altceva. Eram nervos, Dumnezeu- bine! Vã voi spune ceva în privinþa asta. Veþi
le, ºi nu aveam nici cea mai vagã idee cã mai scrie acest lucru, dar nu veþi înþelege. La
exista pe acolo ºi un reportofon care înregis- întrebarea dacã mai existã astãzi anti-
tra. semitism în Germania sau nu nici mãcar nu
Da, dar întrebarea este de ce o gãsiþi res- se poate rãspunde, pentru cã încã nu s-a lã-
pingãtoare? murit ce se înþelege prin termenul de “anti-
Nu ºtiu. Dv. ºtiþi? semitism”. Vreau sã vã explic exact despre
Sã fie vorba despre opiniile ei? ce este vorba. Sunt antisemiþi cei care cred
Despre literaturã? cã evreii nici mãcar nu ar trebui sã existe în
Da. aceastã þarã ºi cã nu ar trebui sã joace nici un
Nu, deloc. Gândurile sunt libere. Sunt rol în viaþa publicã? Sunt aceºtia antisemiþi?
foarte tolerant. Nu, nu are legãturã cu jude- Sau sunt mai degrabã aceia care sunt de
cãþile ei de valoare despre literaturã. Cartea pãrere cã defãimarea ºi discriminarea
lui Murakami, despre care s-a discutat la evreilor e inacceptabilã, cã evreii ar trebui
“Cvartet”, nu a fost decât un prilej exterior trataþi exact la fel ca toþi ceilalþi cetãþeni ºi cã
pentru izbucnirea ei înfieratã. ªtia cã eu am trebuie sã aibã dreptul sã ocupe poziþii
propus acea carte. Putea spune de la bun importante în viaþa publicã, care sunt însã
început cã i se pare slabã. Dar nu, ea a spus: în acelaºi timp de pãrere cã evreii îi scot din
eliberaþi locul! La plimbare, afarã cu ea! sãrite ºi care, în ciuda dreptãþii pe care o cer
Despre o carte propusã de mine! sã li se facã evreilor, seara când stau la o
De unde credeþi cã vine aceastã urã? bere cu prietenii ar prefera sã nu fie ºi evrei
Asta mã întrebaþi? Pe mine m-au urât la masã? Pentru cã dacã mai e ºi un evreu pe
mulþi la viaþa mea. E necesar sã vã explic de acolo, anumite teme nu vor putea fi discu-
ce? tate deschis. Înþelegeþi Dv.? Sau ceea ce vã
Pentru cã le-aþi fãcut praf cãrþile. spun vi se pare complet nou?
Credeþi cã numai de asta? Nu, dar vã puteþi imagina cã poate pe unii îi
Alte motive nu îmi vin în minte. cãlcaþi pe nervi ºi din alte motive?
Dacã vã gândiþi mai bine, o sã gãsiþi ºi Ah, vã rog sã nu îmi cereþi sã îmi
altele. Trezesc adesea sentimente negative. reprezint tot felul de lucruri! Nu am nici un
Pentru cã spuneþi cu voce tare ce gândiþi. chef sã îmi imaginez un lucru sau altul. E ca
Ãsta ar fi un simptom. Faptul cã îmi ex- ºi cum cineva vrea sã te strângã de beregatã
prim fãrã ocol opinia e doar un simptom. ºi Dv. întrebaþi: vã puteþi imagina cã omul
Chiar vreþi sã vã explic de ce atâþia oameni acela poate are motive? Poate cã e nervos.
nu mã suferã... S-a certat cu nevastã-sa. Trebuie sã se
Cred cã nu vã gândiþi la faptul cã sunteþi descarce.
evreu! Întrebarea este, de ce face acest lucru tocmai
Aha, mmmhh, deci credeþi cã nu are nici cu Dv.
o legãturã? Pentru cã ies în evidenþã! Dacã aº sta
Nu îmi imaginez cum ar putea sã aibã vre- cuminte acasã, situaþia mea ar fi diferitã.
una. Dar eu public articole critice, ºi nu într-o
Ah, nu vã puteþi imagina? revistã literarã oarecare, ci în “Spiegel”, în
Ar fi groaznic. “Frankfurter Allgemeine Zeitung”. Apar ºi
V-am mai spus, de una din temele cen- la TV.
trale ale vieþii mele nici mãcar nu v-aþi atins. Ca unul care iese în evidenþã aþi stârni ostili-
Evident cã aceasta este tema antisemitismu- tate chiar dacã nu aþi fi evreu.
lui. Nimeni nu mã mai întreabã de asta, Posibil. Habar nu am.
pentru cã este atât de plictisitor. Antisemi- Omul trebuie sã fie tãcut ºi modest pentru a
tismul joacã un rol enorm în viaþa mea. nu stârni asemenea reacþii.
Trebuie sã fii orb ºi surd sã nu realizezi asta. Ei bine, tãcut nu am fost niciodatã.
28
Interviu cu Marcel Reich-Ranicki

Þipãtul Dv. e vecin cu disperarea. Pãi nici nu prea îþi rãmâne altceva de
Poate cã da, pentru cã ani de zile am fost fãcut. Ascultând de nevoie, nu de impulsul
nevoit sã tac. Ani de zile, pe când trãiam personal... Cã doar existã ºi bancuri pe tema
ascunºi, nu am putut vorbi decât pe ºoptite asta, cum ar fi acesta: vine un evreu ºi
cu soþia mea. Poate cã despre asta e vorba. spune, “Doamne, Tu ai ales poporul nostru,
Aþi blestemat vreodatã faptul de a vã fi nãs- ajunge, mai alege-þi ºi altul”.
cut evreu? Vãd cã mai puteþi face ºi glume pe tema asta.
Nu, nu am blestemat lucrul ãsta. Dar Da, de ce nu?
dacã strã-strãmoºii mei ar fi acceptat Nici acum nu credeþi cã nu are sã iasã nimic
botezul ºi eu nu m-aº fi nãscut ca iudeu ºi din acest interviu?
nici mãcar n-aº fi ºtiut cã cine ºtie ce strã- Dacã vã daþi puþin silinþa, da. Dar va tre-
moºi ai mei au fost evrei, oohhh... bui sã vã strãduiþi.
Aþi fi preferat mai degrabã ca lucrurile sã fi Astãzi ce mai faceþi dupã interviu?
fost aºa. Nimic! M-aþi stors ca pe o lãmâie. Sunteþi
O Doamne, cât de mult aº fi preferat sã fi un individ oribil, detestabil, groaznic!
fost pentru mine aºa! Întrebaþi un homose- Soþia Dv. zâmbeºte ºi tace.
xual dacã nu ar fi preferat sã se fi nãscut mai Soþia: Am un bãrbat care vorbeºte mult.
degrabã heterosexual! Întrebaþi orice mem- De aceea tac.
bru al unei minoritãþi! Nu e prea plãcut sã REICH-RANICKI: Scrieþi acolo: mã
aparþii unei minoritãþi. Vã pot spune acest bucur de zâmbetul soþiei mele.
lucru cu toatã rãspunderea. E mult mai 2 septembrie 2000
comod sã nu aparþii unei minoritãþi. A consemnat André Müller
Cu excepþia cazului în care vedeþi acest lucru Traducere din limba germanã
ca pe o misiune aparte. de Daniel STUPARU
29
Comentarii

Magdalena
DRAGU
Estetica realismului
socialist – o anti-esteticã?
Abstract
The present article sheds light on the concept of socialist realism as a literary movement and makes
a deep analysis of its genesis, with an emphasis on its Marxist origins and on the relation between
this type of realism and realism as one of the biggest movements in the history of literature. The
origins of the movement are discussed in connection with names like Hegel, Marx, Lenin and
Stalin. The author draws a parallel between the culture of the proletarian class, which was unac-
ceptable during Lenin and Trostky because it was too artistic and it did not correspond to the idea
of political culture that they promoted, and the socialist realism, which was, in fact, the instru-
ment of the socialist culture and power. As opposed to realism as a big European literary move-
ment, the socialist realism lacks any kind of transcendental dimension, any links established
between reality and essence, it is simply and poorly reduced to society.

Realism socialist, marxism. Dintre xism, structuralism sau semioticã, studii de


toate esteticile-curente teoretice privind narativitate, poststructuralism, istorism,
normele artelor frumose – ce s-au formulat critica psihanaliticã, deconstrucþie, femi-
de-a lungul secolelor, realismul socialist – nism, postmodernism, studii postcoloniale)
curentul teoretic circumscris spaþiului cul- ceea ce indicã faptul ca realismul socialist
tural rusesc al începutului de secol XX – nu prezintã o esteticã valabilã, prin carac-
este singurul corpus teoretic de norme teristicile sale propagandistice ºi proiective.
privitoare la literaturã care precede pro- Un tablou simplificat al reperelor crono-
ducþia artisticã propriu-zisã1. logice majore în apariþia ideilor realismului
În acest articol propun o interpretare cri- socialist ºi a proletcultismului va clarifica
ticã a genezei esteticii realismului socialist, înþelegerea conceptului:
derivaþia lui din marxismul sovietic ºi mo- 1. Hegel;
dul în care realismul socialist se raporteazã 2. Marx, Das Kapital (1867);
la realism, curentul european care spre 3. Lenin ºi Materialism ºi empirio-criticism
deosebire de genul lui proxim, realismul (1909);
socialist, este unul dintre marile curente ale 4. Stalin ºi Congresul Scriitorilor So-
literaturii lumii. vietici (1934).
O privire rapidã prin culegerile de texte Ideile lui Hegel privitoare la „negaþia ne-
teoretice ale începutului de mileniu trei, rea- gaþiei“ (lumea este proiecþia minþii umane-
lizate de faimose instituþii specializate aducând astfel pentru prima oarã în istoria
în studii teoretice2 indicã lipsa totalã a rea- ideilor posibilitatea ca planul intern al indi-
lismului socialist, (accentul cãzând pe mar- vidului sã coincidã cu realitatea), apariþia
1 Este bine cunoscut faptul cã esteticile, pornind de la Ars poetica lui Horatiu, Arta poeticã a clasicismului
a lui Boileau, precum ºi artele poetice ale romantismului, atât în spaþiul german, englez sau francez, au
primit formularea teoreticã numai dupã ce s-au scris texte în spiritul curentului respectiv, fiind crista-
lizate ulterior în textele teoretice. O singurã excepþie de la aceastã regulã o reprezintã miºcarile de avan-
gardã din întreaga Europã, fiind ºtiut faptul cã artiºtii înºiºi devin teoreticienii propriilor lor creaþii. Mai
mult, se poate afirma cã teoria devine pentru artistul avangardist o parte a creaþiei.
30
Estetica realismului socialist – o anti-esteticã?

istorismului (existenþa unui spirit al isto-


riei), relativismul istoric ( o lege ce acþio-
neazã într-o anumitã epocã nu este cu nece-
sitate o lege valabilã în altã perioadã isto-
ricã), ideea unui progres inerent al dezvol-
tãrii sociale, dezvoltarea societãþii spre
libertate ºi raþiune prin intermediul forþelor
iraþionale (pasiunilor ºi a intereselor pro-
prii) ºi nu prin planificarea raþionala sunt
idei pe care filosoful austriac Karl Popper3 le
regãseºte la Marx, ele având ca punct de
plecare filosofia istoriei a lui Hegel.
Spiritul istoriei hegelian va deveni la
Marx profeþia despre viitorul societãþii capi- toare la modul cel mai bun de organizare
taliste. În termenii filosofului austriac socialã. ªcoala de la Frankfurt ai cãrei
Popper4: „marxismul este o teorie pur isto- reprezentanþi sunt Max Horkheimer, Walter
ricã, ce urmãreºte sã prezicã cursul viitor al Benjamin, Theodor Adorno, Herbert
dezvoltãrilor economice ºi politice ºi în spe- Marcuse ºi Erich Fromm aduce numeroase
cial al revoluþiilor“, filosoful continuând contribuþii asupra societãþii capitaliste.
„aceastã metodã nu furnizeazã însã baza Marxist se declarã ºi Jacques Derrida care
politicii Partidului Comunist Rus dupã ve- spune cã „deconstrucþia este o radicalizare a
nirea la putere ºi nici politicile cincinale nu spiritului marxist“5.
au nimic comun cu socialismul ºtiinþific“. Spre deosebire de lumea Occidentalã, în
În aceastã fazã a marxismului de secol Rusia începutului de secol se vor dezvolta
cu totul alte perspective, ce vor duce la
XIX literatura nu joacã un rol foarte impor-
deprecierea teoriei marxiste ºi la instaurarea
tant în proiectarea societãþii, ideea artei
unui regim totalitar.
angajate fiind statornicitã o datã cu Venirea revoluþiei ruse se produce pe o
Congresul Scriitorilor Ruºi din 1934 ºi repri- lipsã a ideilor de guvernare, Lenin modi-
marea formalismului ºi a simbolismului ficând teria marxistã ºi considerând: „socia-
rus, a miºcãrilor de avangardã. lismul este dictatura proletariatului, adãu-
Pentru Marx, mijloacele capitaliste de gatã celei mai largi introduceri a unor utila-
producþie sunt o structurã de putere, el sta- je noi”. Chiar ºi modul în care ar trebui sã se
bilind de asemenea opoziþia între burghezie producã revoluþia socialã în termeniii lui
ºi proletariat, una dintre bazele realismului Marx este diferitã de revoluþia rusã propriu-
socialist. Exploatarea proletariatului de zisã. Totuºi Marx este cel care vorbeºte
cãtre burghezie constã în orele de muncã despre revoluþia permanentã: „Ei (munci-
suplimentare pentru care muncitorii sunt torii) trebuie sã acþioneze în aºa fel încât
subremuneraþi, ceea ce va conduce în final avântul revoluþionar sã nu disparã imediat
la „revoluþia continuã“, ultima fazã a isto- dupã victorie. Dimpotrivã, el trebuie men-
riei în care muncitorii se vor elibera de sub þinut cât se poate de mult“, idei ce se vor
jugul „burghez“. În varianta lui vesticã, regãsi ºi în varianta comunismului rusesc
marxismul va duce la fertile discuþii privi- sau românesc.
2 Trimiterea se face la The Routledge Companion to Critical Theory, Routledge:NY, 2006.
3 Karl Popper prezintã aceste elemente comune între filosofia lui Hegel ºi Marx în Karl R.Popper, The
Open Society and Its Enemies, vol.II, The High Tide of Prophecy. Hegel, Marx and the Aftermath. Capitolul 13
Marx’s Sociological Determinism. Filosoful austriac coboarã ºi mai mult în istorie identificând elemente
socialiste-comuniste în Republica lui Platon ºi stabilind filiaþiile în textele hegeliene.
4 K. Popper, idem, p. 82.
5 Informaþia este preluatã din capitolul dedicat marxismului în The Routledge Companion to Critical Theory,
articolul fiind semnat de Glyn Daly, p. 28-42.
31
Magdalena Dragu

Totuºi, aºa cum conchide ºi un teoreti- îndeamnã la „rescrierea istoriei“ de cãtre


cian al marxismului, Edmund Wilson, „La marxiºti cãci „istoria capitalistã a exagerat
Marx ºi Engels nu exista încã o tendinþã de rolul burgheziei“ („cultura capitalistã este
a specializa arta ca pe o armã“6. un sistem de metode care urmãreºte conso-
Însã în Rusia, în special dupã apariþia lidarea puterii burgheziei“ ºi portretizeazã
lucrãrii lui Trotsky, Literaturã ºi revoluþie crima). Decãderea dramei în secolul XX este
(1924) începe sã se punã problema artei ce datoratã lipsei unor caractere puternice, cãci
aparþinuse societãþii capitaliste, a burghe- „arta burghezã este lipsitã de capacitatea de
ziei decãzute. Susþinãtorii acestor întrebãri invenþie în artã“.
sunt reprezentanþii grupul Proletcult, ce Urmeazã apoi o clarificare a conceptului
încerca sã controleze literatura sovieticã. de realism socialist care este descris astfel:
Atât Trotsky, cât ºi Lenin s-au opus litera- „Mitul este o invenþie. Sã inventezi înseam-
turii numite proletcultiste, considerând cã nã sã extragi din realitate o idee de bazã pe
„literatura proletarã“ sau „cultura proleta- care sã o îmbraci în imagini, acesta este rea-
rã“ sunt termeni periculoºi. Pentru Trotsky lismul, scriitorul continuând „acelei idei ex-
comunismul nu avea nici o culturã artisticã trase din realitate trebuie sã îi adãugãm po-
ci numai o culturã politicã7. sibilul, atitudinea revoluþionarã faþã de realitate
O datã cu venirea la putere a lui Stalin, (s.n.)“. „Principalul erou al cãrþilor trebuie
literatura trebuie subordonatã politicului, sã fie munca, devenitã o artã“. Construcþia
acesta organizând Primul Congres al Scrii- noii culturi trebuie sã porneascã cu autocriti-
torilor Ruºi în august 1934. Congresul este ca, „trebuie sã creãm un sistem al moralitãþii
deschis de A. A. Zdhanov (Literatura sovieti- socialiste ca fiind un factor regulator în mun-
cã- cea mai bogatã în idei, cea mai avansatã li- cã ºi în relaþiile interumane“, urmãrindu-se
teraturã). Pornind de la îndemnul lui Stalin „creºterea intelectualã a muncitorului, trans-
care considera cã scriitorii sunt „inginerii formarea proprietarului într-un colectivist“),
sufletelor“, Zdhanov afirmã clar caracterul însoþite de un factor emoþional. Este trecut
artei cu tendinþã politicã, aceasta trebuind în revistã ºi rolul femeii („un agent liber“) în
sã dea doavadã de entuziasm, optimism, sã societatea comunistã („trebuie sã se descrie
fie animatã de „spiritul faptelor eroice“. Li- mentalitatea femeii“).
teratura aparþine proletariatului, „este pu- Critica literarã joacã un rol esenþial în
ternicã pentru cã serveºte o nouã cauzã, doctrina realismului socialist: „ Critica nu
cauza construcþiei socialiste“, literatura tre- este suficient de vitalã, flexibilã ºi vie, ºi , în
buie „sã descrie realitatea în dezvoltarea re- cele din urmã criticul nu îl poate învãþa pe
voluþionarã“, îndemnând la un „romantism autor sã scrie simplu, viu, economic, pentru
revoluþionar“. Sursa de inspiraþie a acestei cã el însuºi scrie încurcat ºi obscur“, autorul
literaturi este „viaþa oamenilor de la sate, a conchizând „Autocritica este necesarã, to-
þãranilor, a constructorilor, a membrilor de varãºi!“
partid, a pionierilor“. În acelaºi congres, Discursul se încheie prin contabilizarea
Maxim Gorki conferenþiazã despre Litera- numãrului de scriitori, care, organizaþi, „tre-
tura sovieticã, facând critica culturii capita- buie sã fie un instrument puternic al culturii
liste pe mai multe planuri, accentul cãzând socialiste“.
pe dimensiunea literaturii. Gorki vaticinea- În cadrul aceluiaºi congres, Karl Radek
zã împotriva „misticii burgheze“, apreciind conferenþiazã despre Literatura contemporanã
lipsa pesimismului în folclor, aceasta creând universalã ºi îndatoririle artei proletare, iar
tipurile literare cele mai profunde, spre Nicolai Bukharin despre Poezie, poeticã ºi
deosebire de bisericã ce a promovat pesi- problemele poeziei în URSS.8 În anul umãtor,
mismul de-a lungul secolelor. De asemenea, va fi organizatã expoziþia „Industria artei

6 Edmund Wilson, Marxism and Literature, în 20th Century Literary Criticism, ed. David Lodge,
Longman:London, 1972, p.243.
7 Ibidem, p. 244.
32
Estetica realismului socialist – o anti-esteticã?

socialiste“, punând în practicã teoriile liber care îºi alege subiectele fãrã a urmãri
susþinute anterior. demonstrarea unei ideologii. Prin realismul
Discutând raportul între realism (curen- socialist se distruge însãºi esenþa artei. Dacã
tul european al secolului XIX ce are o puter- se admite ca arta nu este nici conþinut ºi nici
icã tradiþie ºi în Rusia lui Dostoievsky, formã, cãci cele douã concepte nu pot fi sep-
Tolstoi ºi Cehov) ºi normele realismului arate, o artã care sã conþinã ilustrarea unei
socialist, Raymond Williams considerã cã ideologii porneºte de la premisele nonartei.
marea diferenþã între cele douã curente
poate fi observatã la nivelul lui tipichnost, Bibliografie
definit de criticii sovietici ca fiind situaþia
tipicã bazatã pe „înþelegerea legilor ºi per- Durkheim, Emile, Le socialisme. Sa definition,
spectivelor viitoarei dezvoltãri sociale“9. ses débuts. La doctrine saint-simonienne, Paris:
O criticã mult mai asprã ºi o negare a Librairie Félix Alcan, 1928.
conþinutului estetic al teoriei realismului Gramsci, Antonio, Marxismo e letteratura,
Editori Riuniti:Roma, 1975.
socialist, manifestat în literaturã, muzicã,
Hingley, Ronald, Russian Writers and Society.
picturã este susþinutã de reprezentantul
1825-1904, World University Library:N.Y.,
ªcolii de la Frankfurt, Herbert Marcuse care Toronto, 1967
în Soviet Marxism. A Critical Analysis (lucrare Jameson, Frederic, Marxism and Form,
apãrutã în 1958, s.n.) demonstreazã cã Princeton:Princeton University Press, 1972.
„marxismul sovietic nu este doar o ideolo- Marcuse, Herbert, Soviet Marxism. A Critical
gie promulgatã de Kremlin pentru a-ºi justi- Analysis, London: Routledge and Kegan
fica politicile, dar exprimã în diferite forme Paul, 1958.
realitãþile dezvoltãrii societãþii sovietice“, Popper, Karl R., The Open Society and Its
considerând ca „socialismul în viziunea Enemies, volumul I, The Spell of Plato, vol. II
societãþii sovietice nu implicã socialismul The High Tide of Prophecy. Hegel, Marx and the
aºa cum a fost vãzut de Marx ºi Engels“. Aftermath, Princeton University Press:
Fãcând o criticã la toate nivelurile a soci- Princeton, New Jersey, 1966
etãþii sovietice, teoreticiamul discutã ºi Wellek, René, Concepts of Criticism (Concep-
despre estetica realismului socialist: tele criticii), New Haven and London: Zale
„Implementarea conºtientã ºi controlatã University Press, 1967, capitolul The Concept
a politicilor de stat prin intermediul litera- of Realism in Literary Scholarship (Conceptul
turii, muzicii ºi picturii nu este prin sine de realism în sttudiile literare), p. 222-255.
însãºi incompatibilã cu arta (arta greacã ºi Williams, Raymond, Realism and the Contem-
porary Novel în 20th Century Literary Cri-
Bertold Brecht), dar realismul sovietic trece
ticism. A Reader, ed. David Lodge, Long-
dincolo de implementarea artisticã a norme-
man:London, 1972, p. 581-591.
lor plolitice prin faptul cã acceptã realitatea Wilson, Edmund, “Marxism and Literature”,
socialã stabilitã ca structurã finalã pentru în 20th Century Literary Criticism. A Reader,
conþinutul artistic, fãrã sã o transceandã în stil ed. David Lodge, Longman:London, 1972,
sau substanþã“ (s.n.). p.241-252.
Arta devine astfel societatea însãºi, fiind Wimsatt, William K ºi Cleanth Brooks eds,
lipsitã de dimensiunea transcendentã, de “Literary Criticism. A Short History”, Vin-
lupta dintre real ºi esenþã. tage Books: New York, 1957, capitolul 21,
Toate teoriile estetice susþin faptul cã spi- The Real and the Social. Art as propaganda (Re-
ritul artistic este tocmai imaginaþia, spiritul alul ºi socialul:Arta ca propagandã), p. 454-474.
8 Textele complete ale conferenþiarilor la Congresul Scriitorilor Ruºi poate fi accesat la adresa www.marx-
ists.org.
9 Raymond Williams, “Realism and the Contemporary Novel”, în 20th Century Literary Criticism, ed.
David Lodge, Longman:London, 1972, p. 583.Celelalte elemente comune între realism ºi varianta lui
sovieticã sunt narodnost, ideinost ºi partiinost. Narodnost semnificã „simplitatea ºi claritatea tradiþionalã“.
Ideinost ºi partiinost trimit la conþinutul ideatic, critica proporiu-zisã a societãþii capitaliste, acestea fiind
întâlnite ºi în varianta „realismului burghez“, considerã criticul.
33
Lucian 1934 era acordat ex-equo lui Bacovia ºi
Arghezi.
CHISU
,
Temperament interiorizat, cu o constitu-
þie trupeascã fragilã, maladiv ca ºi poezia sa,
poetul este mai degrabã absent din viaþa li-
Bacovia: terarã, preferând prim-planului pe care îl
situa opera, recluziunea ºi anonimatul.
Ultimele Dacã, fizic, Bacovia a fost mereu o palidã
prezenþã, opera, în schimb, s-a bucurat de

profeþii... politice aprecierile cele mai elogioase ale unora din-


tre criticii interbelici (Eugen Lovinescu,
ªerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor
Resume Vianu, Pompiliu Constantinescu, Perpessi-
cius), valoarea de excepþie a liricii sale
On voyage, au fil de cet article, à travers l'his- atrãgând atenþia ºi generaþiilor mai noi,
toire de la présence de George Bacovi a dans le între care pot fi citaþi I. Negoiþescu, Ov. S.
milieu culturel et politique de son temps. « Crohmãlniceanu, Mihail Petroveanu, Al.
Exilé » d'une société jamais parfaite, le poète Piru, iar în zilele noastre Nicolae Manoles-
préfère la solitude et l'écart de la société con- cu. Cu trecerea timpului, interpretãrile cri-
temporaine. En 1944, avec la publication de ses
tice au scos în evidenþã actualitatea ºi
« Œuvres », on assiste au début de sa recon-
naissance comme poète et à son intégration modernitatea mesajului sãu artistic.
dans le monde sociale et politique. Fortement Bacovia nu se afla în situaþia lui Lucian
promu par des intellectuels comme Eugen Blaga, fost diplomat ºi autor de filosofii
Jebeleanu, l'attitude défensive de Bacovia iraþionaliste, ori în cea a lui Ion Barbu,
change en 1946. Il est, par conséquence, accusé Nichifor Crainic, Radu Gyr ºi Dan Botta,
des allusions politiques, ses poésies et même sa foºti simpatizanþi fãþiºi ai dreptei. Cât
célébration sont interdites. En 1956, on com- priveºte „vremurile noi”, care pãreau a
mence à le republier et à reconnaître sa grande sufla puternic în pânza vechii sale creaþii,
valeur comme poète survivant à la méchanceté tocmai reticenþele maladivului poet, de a se
que le milieu bourgeois a exercé sur les fi afiºat zgomotos ºi public, festivist, îl
écrivains de cette époque-là. Pendant sa 75ème þineau la distanþã de rãfuiala generalã de
célébration, il annonce la fin de toutes ses care se contaminase societatea româneascã
« prophéties politiques ». ºi cu osebire lumea culturalã. Fondul ideatic
al creaþiei literare conþinea, în aria angoa-
George Bacovia (1881–1957) este pseu- selor atât de profund descrise, ºi un ton
donimul lui George Vasiliu, poet ºi publi- resentimentar, al marginalizatului în socie-
cist, apreciat mai ales datoritã creaþiei lirice, tatea niciodatã perfectã. Prin urmare, cel
considerat astãzi una din „vocile” europene puþin într-o primã etapã, Bacovia este recu-
ale poeziei româneºti. Licenþiat în drept, dar perat, i se acordã mai multã atenþie, fiind
fãrã a profesa vreodatã, Bacovia activeazã „ridicat la locul de cinste pe care îl meritã.”
literar în presa culturalã (Arta de la Iaºi, Ver- În pofida deteriorãrii abrupte a climatu-
suri ºi prozã, director I.M Raºcu, Orizonturi lui literar, cauzate de ororile rãzboiului, ca
noi, Ateneul cultural (Bacãu) ºi se impune ºi de rãsturnãrile ce se conturau pe plan
editorial prin volumul: Plumb (1916), ur- politic, anul 1944 a fost unul fast pentru
mate de Scântei galbene (1926), Cu voi (1930), George Bacovia. Poetul îºi vedea tipãrit vo-
Comedii în fond (1936), Opere (1944), Stanþe lumul de Opere la Editura Fundaþiilor Re-
burgheze (1946) Poezii (1956) În 1923 a fost gale, apariþie semnalatã drept un eveniment
premiat de Ministerul Artelor pentru volu- cultural. Pãrea cã Bacovia însuºi dorea sã
mul Plumb, iar în 1925 i se conferea Premiul renunþe la autismul de pânã atunci ºi sã se
pentru poezie al Societãþii Scriitorilor Ro- integreze noilor vremuri, spun biografii sãi.
mâni. Premiul Naþional de poezie pe anul În realitate, poetul nu devine altul, putân-
34
Bacovia: Ultimele profeþii... politice

þine: Arghezi, Blaga, Barbu, Maniu, Voicu-


lescu. Laolaltã, ei sunt scoºi din viaþa lite-
rarã, dar consecinþele diferã de la caz la caz,
situaþie în care Bacovia poate fi considerat,
în semantica limbajului contemporan o vic-
timã colateralã. Între ianuarie 1948 ºi sep-
tembrie 1955 se deruleazã „cea mai lungã ºi
cea mai tristã [perioadã] din întreaga exis-
tenþã a poetului”2.
În fine, cea de a patra ºi ultima dintre
faze, plasatã de biografi între septembrie
1955 ºi mai 1957, se referã la reintegrarea lui
Bacovia în circuitul valorilor naþionale.
Reluând in extenso cele patru etape repre-
zentative, dupã atingerea punctului maxim
din biografia poetului, stabilit a fi anul 1944,
cu apariþia volumului de Poezii, una dintre
cele mai pertinente analize ale liricii
bacoviene aparþine studentului de atunci
I. Negoiþescu. În „Revista Cercului literar”,
Sibiu, I, nr.6, 8 iunie 1945, pp. 19-26, cunos-
du-se mai degrabã vorbi despre reacþiile cutul critic de mai târziu gloseazã pe mar-
fireºti ale autorului faþã de atenþia care i se ginea poeziilor din volum într-o analizã
acordã. Nu-i mai puþin adevãrat cã sãrbã- punctualã ºi trece în revistã toate aspectele
torirea oficialã a unui scriitor, într-un climat ei esenþiale. Cu excepþia pasajului „Surprins
considerat al schimbãrilor fundamentale pe în accente marxiste, poetul devine intere-
plan social ºi politic, semnifica recunoaº- sant atunci când deschide din schemele
liricii sale sociale o perspectivã citadinã,
terea importanþei acestuia atât în spaþiul li-
aplicatã atât oraºului modern, cât ºi provin-
terar artistic, cât ºi în orizontul naþional. În
ciei arhaice”, citat din care derivã inci-
pofida acestei oportunitãþi, la care numai
denþele unui anume protest social, cât ºi ori-
câþiva dintre marii scriitori au „marºat”
entarea de stânga a creaþiei lui Bacovia,
prezenþa sa publicã rãmâne la fel de dis-
nimic din ceea ce scrie I. Negoiþescu nu se
cretã, iar activitatea-i literarã se restrânge la abate de la formula criticii estetice3, al cãrei
câteva colaborãri în gazetele timpului, fiind apus se contura.
în contextul vieþii literare atât de inconsis- În 1945, Bacovia publicã volumul Stanþe
tente, încât s-ar putea susþine cã, doar com- burgheze, dar fãrã a avea ecourile aºteptate.
parativ cu propriul trecut, Bacovia devenise Anul urmãtor, sãrbãtoresc pentru biografia
mai activ. Numai sub acest aspect putem poetului, este mai bogat în semnificaþii:
accepta afirmaþia lui Liviu Chiscop1, din Tudor Opriº scrie medalionul Bacovia, poet
care rezultã cã „ între 6 martie 1945 ºi 30 social, text apãrut în „Naþiunea”, I, nr. 78,
Decembrie 1947 urmeazã o perioadã plinã 26 martie 1946. Eugen Jebeleanu îl elogiazã
de evenimente pentru poet ºi opera sa, în în „Revista Fundaþiilor Regale” sub titlul
sensul cã Bacovia este readus în actualitate G. Bacovia la 65 de ani.4 O lunã mai târziu,
fiind, rând pe rând, publicat, editat, reedi- poetul reapare, dupã o lungã absenþã, în
tat, intervievat, stipendiat, sãrbãtorit”. presa literarã, „Veac nou” publicându-i-se
Începând cu 1948, destinul lui Bacovia poeziile Spre primãvarã, apãrutã iniþial în
cunoaºte o rãsturnare de planuri. Crizismul Comedii de fond (1936), Plumb de toamnã,
ºi discuþiile pe marginea decadentismului Serenada muncitorului, Vobiscum ºi De ultimã
afecteazã in corpore opera strãlucitei pleiade orã, alegeri desigur neîntâmplãtoare pentru
de scriitori interbelici cãreia Bacovia îi apar- o revistã care anunþa vremuri de regenerare.
35
Lucian Chiºu

Pe prima paginã Eugen Jebeleanu semneazã Dupã ce este sãrbãtorit cu ocazia împli-
textul Un cântãreþ al poporului, dedicat lui nirii a 65 de ani la Ministerul Artelor (1 no-
Bacovia ºi însoþit în cea de a patra de un iembrie 1946) în prezenþa noilor generaþii de
interviu, luat de acelaºi Jebeleanu, interviu scriitori, gest ce a fost interpretat ca o
jalonat de enunþuri rezumative, menite a atragere de tip propagandistic a scriitorilor
ilustra fãrã echivoc, deopotrivã subiectul ºi importanþi cãtre forþele (politice) care se
atitudinea democraticã a convorbirii: Umbra confruntau în scopul ocupãrii scenei
mea se adânceºte în cartiere democratice – Me- politice din acei tulburi ani, vara urmãtoare
diul care preseazã – Alãturi de nãzuinþele prole- oraºul natal îi organizeazã o nouã festivi-
tariatului – Frimu, Neculuþã, Dobogeanu Ghe- tate, despre care organul local Luptãtorul8
rea, Ibrãileanu – Slujbã ºi ºomaj – Izvoarele relateazã pe un ton mai degrabã oficios-pro-
poeziei. pagandistic decât literar. Celãlalt ziar local
Desigur, la originea ºarjelor publicistice bacãuan, Înainte, îi publicã poezia Doinã. În
se afla Eugen Jebeleanu, care se va ocupa pe acelaºi an, 1947, cu mult înainte de a se con-
multiple planuri de promovarea poetului ºi suma sãrbãtoarea prin care poetul era inte-
a operei sale. Jebeleanu era într-adevãr grat noilor orizonturi literare din oraºul
foarte activ în presa momentului ºi e de pre- natal, în calitatea-i de reprezentant al vechii
supus cã, pe lângã o serie de afirmaþii care criticii oficiale, Perpessicius recenzeazã
vin ca o mãnuºã orientãrii generale a publi- volumul Stanþe burgheze, negãsind aproape
caþiei ºi recunoaºterii atitudinii „progre- nimic din aspiraþiile politice enunþate
siste” a autorului5, acesta sau redacþia mar- despre opera lui Bacovia, cu prilejul sãrbã-
case într-un chenar ºi alte spuse ale poetu- torii la care s-a fãcut referire9.
lui, care consonau cu tonul mobilizator de Fãrã a fi (încã) interzis, între 1948 ºi 1956
Bacovia intrã în conul de umbrã al ignorãrii.
care se molipsise tot mai mult presa:
Despre om ºi operã scriu G. Cãlinescu, mai
„Poezia nouã, în aceste împrejurãri de
întâi în „Naþiunea”10, iar apoi în „Jurnalul
schimbãri sociale, nu mai poate fi lãsatã la
literar”11. Tudor Opriº, dezvoltã ºi el, unele
discuþiile de cafenea prin oraºe; menirea ei
consideraþii pe marginea poeziei bacoviene
este de a fi cunoscutã cât mai mult de clase-
în „Naþiunea” (oct., 1948), pe care nu le va
le sociale, de unde apoi ar evolua spre acel continua din cauza tensiunilor apãrute.
viitor promis, pe care-l aºteptãm”. Acestea se referã la disputele în jurul crizei
În „Contemporanul”, I, nr.4, 11 oct., 1946 culturii12 ce luaserã amploare încã de la ju-
apare un al doilea text cu accente mobiliza- mãtatea anului precedent, adâncind con-
toare semnate de poetul cunoscut pânã la fuzia ºi deriva în care cei mai mulþi plutesc.
acel moment tocmai prin atitudinea sa per- Conform noilor Apeluri, care graviteazã din
manent defensivã: „Arta ºi artistul nu pot sfera politicului în aceea a culturii ºi încep
rãmâne pânã la urmã departe de om. Am sã eclipseze lumina criticii literare oficiale,
experimentat eu însumi acesta. Cãci, iatã noii activiºti culturali combat tot mai vehe-
oamenii m-au descoperit. Cred cã aceasta se ment ceea ce ei numesc infiltraþiile ideologice
datoreºte (sic !) faptului cã în poezia mea decadente: „Sã lovim fãrã cruþare în toþi aceia
gãsisem ºi eu drumul spre oameni, pornind care vor sã semene oboseala ºi ºovãiala! Sã
– se înþelege – tot de la om, ca ºi faptului cã stârpim infiltraþiile ideologice decadente
lumea a intrat acum într-o zodie în care arta, bazate pe dezertarea în faþa vieþii ºi proslã-
ca ºi celelalte bunuri, se îndreaptã spre dru- virea teoriilor demoralizante (...) Sã nu
mul care duce la dreptul tuturor de a se lãsãm sã se infiltreze în România otrava ide-
împãrtãºi din ele”6. În intervalul dintre cele ologiei distructive a aºa-zisei culturi a
douã „intervenþii”, poate ºi datoritã efectu- Atlanticului”13. Apelului aveau sã i se ada-
lui celei dintâi, Bacovia participã la ºedinþa uge alte evenimente cruciale din acel timp:
de alegeri a Societãþii Scriitorilor Români cãderea monarhiei (la 30 decembrie 1947),
(14 sept. 1947) fãcând parte din prezidiu, abolirea Constituþiei ºi instaurarea unui
alãturi de K. Zambaccian ºi de generalul cenzuri draconice, odatã cu noile reglemen-
C. Argeºeanu7. tãri privind regimul tipãriturilor.
36
Bacovia: Ultimele profeþii... politice

În fine, volumul Pasiunea lui Pavel paharul cu otravã al poeziei lui Bacovia nu
Corceghin (eseuri critice), Editura de Stat, va ajunge pe buzele cititorilor”. Pentru
Bucureºti, 1949, al lui I. Vitner, având un dreapta mãsurã, trebuie amintitã ºi alegaþia
titlul atât de sugestiv în ceea ce priveºte lui Vladimir Streinu: „În nici o altã lite-
zona de import a proletcultismului, conþine raturã n-am dat peste un poet atât de origi-
ºi studiul Universul poetic al lui G. Bacovia. nal în substanþa sa poeticã ºi atât de puter-
La începutul anului 1948, în reþeaua bi- nic sugestiv”. Afirmaþiile sunt aproape sin-
bliotecilor publice, ºcolare ºi universitare crone ºi diametral opuse din punct de
este difuzat, pentru uz intern, primul Index14 vedere axiologic.
(la scurt timp va apãrea al doilea) cu numele Numele lui Bacovia revine în presa lite-
autorilor români ºi strãini interziºi, conþi- rarã încã din februarie 1955, premergând
nând titlurile care urmau a fi epurate. Toate actul de reabilitare din luna mai, a lui Tudor
aceste evenimente, constituind a treia etapã Arghezi, când autorul poemului 1907
postbelicã din viaþa lui Bacovia, îi vor afecta primeºte Ordinul muncii clasa I ºi poziþia de
imaginea ºi cariera. Operei i se aplicã sancþi- membru titular al Academiei. Lui Bacovia i
uni de felul acelora care se abãtuserã asupra se va conferi doi ani mai târziu Ordinul
scrierilor lui Blaga, Barbu, Aron Cotruº, muncii. Era semnalul unei schimbãri de ati-
Maniu, Pillat. Punctul de vedere exprimat tudine, în politica faþã de marii scriitori ºi
de Nicolae Moraru, secretar general la Mi- intelectuali. ªtefan Druia, în „Contempo-
nisterul Artelor, coincizând cu o poziþie ofi- ranul”, nr. 7, 18 febr.1955, îi solicitã un inter-
cialã în chestiunea promovãrii literaturii din viu axat numai pe ideea de pace ºi de
acei ani, era urmãtorul: „E greu, fãrã îndo- protest împotriva rãzboiului. În sfârºit,
ialã, sã rupã rãdãcinile adânc împlântate de începând cu 1956, poetului încep a-i fi pu-
o ºcoalã, de o mentalitate, de un mediu anu- blicate poeziile încredinþate cu ani în urmã
mit, dar rãmâne cert cã fãrã o eliberare de revistelor „Steaua” ºi „Tânãrul scriitor”, dar
Barbu, Arghezi, Bacovia nu se va putea tre- ºi altele date atunci la „Scrisul bãnãþean”
ce la atacarea frontalã a noilor teme, atac sau oficiosului „Scânteia”. Lui Bacovia i se
care cere arme noi, potrivite sarcinii asuma- pregãteºte o grandioasã omagiere la împli-
te”15 Eliberarea de trecutul apropiat (Blaga, nirea vârstei de 75 de ani. Ov. S. Crohmãl-
Barbu, Arghezi, Bacovia), despre care scria niceanu („Viaþa Romîneascã”, IX, nr, 8, au-
N. Moraru, însemna în limbajul critic al gust, 1956, p. 130), A. E Baconsky ºi Emil
vremii nu numai ignorarea formulelor este- Manu (în „Steaua”, VII, nr-ele 1 ºi 2, 1956)18,
tice respective, ci ºi evitarea oricãrei referiri Teodor Vârgolici19, Ion Vitner (în „Gazeta li-
la persoana ºi creaþia autorilor vizaþi. Aºa se terarã”)20 ºi Petre Pascu („Scrisul bãnã-
petrec lucrurile cu Bacovia, asupra publicã- þean”)21 îi consacrã studii. Eugen Jebeleanu,
rii în volum sau în presã a poetului existând în colaborare cu soþia sa, artista Florica
un autentic embargo. Cordescu, vegheazã la apariþia volumului
În 1951, a ºaptezecea aniversare a poetu- de poezii din 1956. Primirea pensiei de
lui trece neobservatã. Poeziile încredinþate onoare (retroactiv, începând din decembrie
lui A. E. Baconsky ºi Mihu Dragomir, pen- 1955) are drept efect textul Rãsplãtire gene-
tru Steaua ºi respectiv Tânãrul scriitor, apar roasã, din „Gazeta literarã”, II, nr. 43, 1956,
numai dupã depãºirea etapei proletcul- p.1), în ale cãrei coloane se numãrã printre
tismului celui mai agresiv, adicã în 195616. Scriitorii (care) salutã Congresul.22
Volumul pregãtit pentru tipar încã din 1946, Sub acest aspect, încununarea supremã o
reluat în 1952, este amânat pânã în 1957 cunoaºte pe 14 decembrie 1956 când a fost
deoarece, conform spuselor lui M. Pe- sãrbãtoritã a 75-a aniversare a poetului, la
troveanu17, în timpul unei discuþii decisive Casa Scriitorilor, unde e adus „cu o maºinã
cu redactorii de la E.S.P.LA., purtatã într-un mare, elegantã, comodã” ºi unde era „tot
moment ce ar trebui fixat între 1950 ºi 1954 Bucureºtiul poetic ºi artistic”.23
poetul academician A. Toma, directorul edi- În acelaºi timp, pentru reprezentanþii
turii, declarase: „Cât timp voi trãi eu, puterii populare, Bacovia constituie un mar-
37
Lucian Chiºu

tor credibil în încercarea de a demonstra 6. G. Bacovia, Artistul nu poate rãmâne departe de


rãul pe care mediul burghez, dur, l-a produs om, în „Contemporanul”, I, nr. 4., 11 octom-
scriitorilor24. Era, în ceea ce-l priveºte pe brie 1946, p. 1.
poet, doar prilejul unei încheieri memorabi- 7. Alegeri la S.S.R., în „Revista literarã”, III, nr. 32,
le a socotelilor lui cu aceastã lume: „Mi-am 21 sept. 1947, p.8; vezi ºi Nicolae Georgescu,
realizat / Toate profeþiile / Politice / Sunt feri- Matrioºe administrative scriitoriceºti, 1947, în
cit... / Frumos / Este cerul / Senin, sau mânios, „Manuscriptum”, nr. 1-4, 2007, pp. 98-114.
8. „Casa culturalã a Apãrãrii Patriotice a izbutit
/ Un aforism celebru / Te face sã trãieºti... / Nu-
sã organizeze o frumoasã manifestare oma-
i mâni, / Nici azi, / Nici ieri, – / Timpul...” Sã
gialã pentru poetul George Bacovia, fiu al
nu fi ºtiut poetul ca „nimeni nu e profet în
Bacãului, invitat astãzi mulþumitã regimului
þara lui”. democratic, la locul de cinste pe care meritã
sã-l ocupe. Manifestarea a atras un foarte
1. Liviu Chiscop, Paharul cu otravã (Adevãr ºi numeros public, în faþa cãruia domnii avocaþi
ficþiune despre destinul lui Bacovia), Editura Rãileanu, în numele Apãrãrii Patriotice, sub-
Grigore Tãbãcaru, Bacãu, 1999, p. 40. prefect Terente, în numele populaþiei, au urat
2. Liviu Chiscop, op. cit., p. 40. bun venit scriitorului. Tovarãºul învãþãtor
3. De altfel, autorul ºi-a reluat fãrã modificãri G. Ilie, într-o documentatã conferinþã, a înfãþi-
medalionul critic în volumul Scriitori mo- ºat opera poetului, ridicându-se împotriva
derni, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, concepþiei acordate de critica oficialã dupã
1966. care Bacovia ar fi un împietrit într-o anumitã
Exemplificãm prin câteva citate din amplul atitudine de pasivã resemnare (subl.mea, L. Ch.).
articol semnat de I. Negoiþescu: „E drept cã Traiectoria activitãþii poetului, a dovedit con-
acestui peisaj putred, acestor profiluri supte ferenþiarul, este traiectoria crizei sufleteºti a
de culoare, într-o urbanitate de periferie, le intelectualului mic burghez care suferã trage-
corespund artificiile decorative ce umplu dia prãbuºirii tuturor valorilor în care a cre-
pânã la saturaþie minimul spaþiu al poemului. zut. Specificã lui Bacovia este ridicarea dupã
Dar e tot atât de drept cã descriind-o, atmos- aceastã prãbuºire, ridicare pânã la alãturarea
fera bacovianã, atât de pregnantã în mizeria de miºcãrile muncitoreºti progresiste, pânã la
ei, ºi – ca dupã o ardere pe veci pierdutã – a deveni povestitorul lumii noi ce se clãdeºte
analiza criticului nu pãstreazã decât zgure astãzi” (Sãrbãtorirea poetului Bacovia, în „Lup-
grafice (...) Cãci poezia bacovianã aparþine tãtorul”, II, nr. 63, 16 iulie 1957, p. 2., apud,
expresiilor celor mai specifice ale simbolismu- Constantin Cãlin, Dosarul Bacovia, I, Editura
lui ºi tehnica sa se rezolvã exclusiv cu Agora, Bacãu, 1999, p. 420.
mijloacele pe care ºcoala simbolistã i le-a ofe- 9. „D-l Bacovia ocupã în poezia noastrã mo-
rit, acea sumã a sugestiilor care vin din mu- dernã, aceea care a împrospãtat, în prima
zicã, din culoarea irizatã în josul luminii, din decadã a veacului acestuia, izvoarele de inspi-
atmosfera confuzã a inconºtientului, toate raþie ale lirismului nostru, un loc aparte în
consecinþele marii picturi impresioniste, cãro- vecinãtatea lui Dimitrie Anghel, a lui Ion
ra apoi temperamentul poetului le-a adãugat Minulescu ºi a lui Tudor Arghezi. Motivele
aura fanatã a destinului sãu, sarcasmul ºi florale ºi de insinuantã melancolie ale celui
nuanþa decrepitã, funebrul aur clamant (...) dintâi, celor exotice ºi fanteziste, ale autorului
Impresia care se desprinde din poezia lui Romanþelor pentru mai târziu, sau poeziile
Bacovia poate fi deopotrivã a unor simple de inedite frãgezimi angelice ºi de infernale
combinãri, nãscând efervescenþe ce predis- suavitãþi, a d-lui Arghezi, d-l Bacovia i-a adus
pun la melancolie, a unei vieþi în descom- peisajul vârstelor geologice, când apele nu se
punere, ce îºi consumã ultima picãturã de desprinseserã cu totul de uscat ºi de decorul
dezgust.” aºezãrilor lacustre, înainte ca oamenii sã fi
4. „Revista Fundaþiilor Regale”, XIII, serie nouã, fost smulºi cu Atlantida lor cu tot ºi îngropaþi
nr. 7, iulie 1946, p. 706. în cine ºtie ce fund de mare (...) Discreþia era
5. „Seismele sociale nu m-au lãsat niciodatã unul din elementele ironice bacoviene ºi
indiferent. Numai cei care n-au voit n-au gãsit astãzi ea a pus stãpânire pe toate mijloacele
urma lãsatã de aceste seisme în poeziile mele” de expresie ale poetului. E ca ºi cum pe fiecare
38
Bacovia: Ultimele profeþii... politice

coardã s-ar fi aplicat o surdinã ºi sunetul se 14. Cf. Informaþie asupra activitãþii ºcolii de liter-
cere mai curând ghicit. D-l G. Bacovia n-a fost aturã ºi criticã literarã „Mihai Eminescu”, în
niciodatã un exuberant. Dimpotrivã. Roman- Marin Radu Mocanu, Cazarma scriitorilor
tismul sãu, cãci sunt ici ºi colo suspine roman- (Documente), Editura Libra, Bucureºti, 1998,
tice, a fost abãtut cu grijã din drumul bogat de p. 213, apud Constantin Cãlin, op. cit.
rezonanþe, al grotelor.(...) Cu Boemã se închide 15. N. Moraru, Studii ºi eseuri, EPL, Bucureºti,
volumul acesta intitulat atât de neverosimil la 1950, p. 176.
prima vedere Stanþe burgheze ºi coborârea 16. În „Steaua”, VII, nr. 3, martie, 1956 apar
aceasta de cortinã înfloratã nu e, desigur, poeziile Cogito ºi În iarnã, iar în „Tânãrul scri-
întâmplãtoare. Ea este excepþia care ratificã itor”, V, nr. 3 martie, 1956, poezia Arhaism. În
peisagiul unitar al volumului, în care notaþia „Scrisul bãnãþean”, poeziile Searã (VII, nr. 10,
enigmaticã sau ambiguã, predominã. Ironie ºi octombrie, 1956, p. 4) ºi Epodã (VII, nr. 12,
extract de pamflet, dezgust ºi mizantropie, octombrie, 1956, p. 1). În „Scânteia” din 5
Stanþe burgheze acuzã caracterul criptic al decembrie 1956,p. 2, apãrea poezia Egipet.
poeziei d-lui Bacovia, în descifrarea cãreia 17. Mihail Petroveanu, George Bacovia, Editura
comentatorii vor trebui sã facã operã de pentru Literaturã, Bucureºti, 1962.
scafandru ori de mineri (...) Discret ºi încãrcat 18 Teodor Vârgolici, G. Bacovia, însemnãri critice,
de taine, d-l Bacovia coboarã în inima liris- în „Tânãrul scriitor”, IV, nr. 9, sept., 1955, p.77
mului sãu, ca într-un tunel adânc. Acolo tre- ºi Începuturile creaþiei lui G. Bacovia, în
buie vizitat” („Jurnalul de dimineaþã”; textul „Tânãrul scriitor”, V, nr. 9, sept., 1955, p.77.
este reluat în Perpessicius, Opere XI, Editura 22. „Salut cu cãldurã Congresul Scriitorilor din
Minerva, Bucureºti, 1980, pp.394-395). Republica Popularã Românã. Sub neobosita
10. Spre o criticã literarã marxist-leninistã, în
îndrumare a partidului, munca literarã a rea-
„Naþiunea” , III, nr. 567, 18 febr., p. 2.
lizat opere valoroase. Asistãm la o mare
11. „Un simbolist e Bacovia ºi s-ar zice cã poeþii
înflorire de talente. Desigur cã la Congres se
de felul lui nu recunosc nimic fix în Univers.
vor dezbate probleme orientate spre mari ºi
În poezia lui Bacovia nu gãsim decât umidi-
noi creaþii literare, care sã reflecte complexi-
tate, putrefacþie, ploaie. Într-un cuvânt haos.
tatea epocii noastre, spre a deschide perspec-
Chiar în zona spiritualã întâlnim haoticul sub
tive ºi mai bogate literaturii puse în slujba
forma delirului. Cu toate acestea, Bacovia e ºi
creãrii socialismului. Dorim ca lucrãrile
el poet metafizic. Putem spune cã «realul» lui
e haoticul formelor, continuul amestec de linii Congresului sã aibã cel mai deplin succes
care pot sã se menþinã. La drept vorbind, poe- pentru progresul continuu al operelor literare
tul are ochi de pictor maniheist. Universul nu de toate genurile” („Gazeta literarã”, an III,
izbuteºte sã pãstreze figurile geometrice, însã nr. 24, 14 iunie, 1956, p.4).
relevã câteva culori elementare, culorile spec- 23. Pentru amãnunte suplimentare, vezi Con-
trului solar, alb, roºu, violet, galben. Negrul, stantin Cãlin, Dosarul Bacovia, I, Editura
de pildã, la Bacovia nu-i o negaþie, ci o formã Agora, Bacãu, 1999, pp. 420-423; Alte noi
specialã de luminã” (G. Cãlinescu, Poezia Rotonde 13, Editura Muzeul Literaturii
realelor, în „Jurnalul literar”, nr. 4-5, 1948; Române, Bucureºti, 2006, pp.116-119; Eveni-
reluat în Principii de esteticã, Editura pentru mentul a fost înregistrat pe peliculã ºi apare în
Literaturã, Bucureºti, 1968). filmul documentar Bacovia-poemul de
12 „Dacã n-ar fi decât prezenþa fecundã a lui mâine, al regizorului Nicolae Cabel (1983).
Sadoveanu, Arghezi, Cezar Petrescu, Zaharia Între relatãrile lui Constantin Cãlin ºi cele ale
Stancu, dacã n-ar fi decât cele douã sute de Agatei Grigorescu Bacovia, din cuprinsul
condeie ieºite din robie (...) ºi încã discuþia Rotondei, diferenþele sunt semnificative.
despre o actualã crizã a culturii ar fi imposi- 24. Agata Grigorescu Bacovia relateazã cã la a
bilã” (Geo Dumitrescu, Pledoarie la „criza cul- 75-a aniversare, sãrbãtoritã la casa Monteoru,
turii”, în „Revista literarã”, III, nr. 25, 3 aug. se afla ºi o delegaþie de scriitori sovietici, iar la
1947, p. 8). vederea poetului – figurã giacomettianã cu
13. Apelul Uniunii Sindicatelor Artiºtilor, trupul vlãguit – unul dintre membri ar fi
Scriitorilor ºi Ziariºtilor (USAZ), în „Scânteia”, exclamat: „Vai, sãracul, ce slab e, se vede cã a
26 oct. 1946, p.2. trãit sub burghezi !” cf. Alte noi Rotonde 13.
39
Paul ieticã(o bunã parte dintre ele Gerard
Genette le-ar include în categoria paratex-
DUGNEANU telor): manifeste literare, articole-program,
prefeþe, interviuri etc. La aceastã consider-
abilã producþie metatextualã ce a dus în
Noþiunea de poem final la constituirea unui nou canon literar
adjudecat ºi consolidat de postmodernism,
în avangarda a avut o contribuþie ºi avangarda românã,
racordatã pe toate canalele la avangarda
istoricã europeanã occidentalã, desigur, în princi-
pal, aceea francezã.
româneascã În acest context, dincolo de setul de prin-
cipii ºi invariante generale teoretice ale
practicii textuale avangardiste, care în cea
Abstract mai mare parte se confundã cu suprarealis-
mul francez (contestarea radicalã a litera-
Within the framework of the historical euro-
turii ºi artei consacrate, psihanaliza în versi-
pean vanguard, the romanian writers pro-
unea freudianã, dicteul automat, hazardul
posed several poetical concepts of their own, or
obiectiv º.a.), autorii români au propus câte-
they confered special meanings to others; the
va concepte proprii. Între acestea, cel mai
most frequently mentioned is the term"
poem". From the great numbers of poets who frecvent menþionat este termenul de poem,
reported on this concept, I emphasize two of de care ne vom ocupa în mod special, nu
the most important authors of the romanian însã fãrã corelaþiile naturale cu elementele
vanguard from the interwar period: Ion Vinea de limbaj poetic. Spre exemplu, dacã pentru
and Ilarie Voronca. The first one endorsed the scriitorii suprarealiºti francezi metafora
constructivism in the journal The Contem- însemna figura poeticã esenþialã ca modali-
porary (1922-1932) while the second one was tate de investigare ºi cunoaºtere a realului1 –
the main representative of integralism, a liter- nu mai este cazul sã evocãm, dintr-o multi-
ary trend theoretized in the journal tudine, atât de des citatul text al lui Andre
"Integral"(1925-1928). Breton, Les vases comunicants (Cahiers libres,
Summarizing their doctrine from the multi- 1932) – pentru avangardiºtii români imagi-
tude of articles published in the quoted jour- nea constituia reperul poeticitãþii. Este ade-
nals and many others, for Ion Vinea the poem vãrat cã ºi Louis Aragon afirma în le Songe
is a syntetic expression of several artistic lan- du Paysan, prefaþa la romanul sãu le Paysan
guages, while for Ilie Voronca it constitutes the de Paris cã “l`image est la voie de tout
essence of poetics. Another issue that needs to conaissance”, fãrã a uzurpa însã preemi-
be mentioned consists in the fact that both nenþa metaforei. Ar mai fi necesar sã
authors define the notion of poem through a menþionãm, de la început, cã avangardiºtii
wider theoretical reflection, linked to concepts români în oroarea lor de “academism” evitã
like language, text and literature. cu obstinaþie – nu totdeauna – formulãrile
mai abstracte, mai teoretice, ºi în situaþiile în
care s-ar impune, preferând un limbaj exce-
Este ºtiut faptul cã scriitorii de avan- siv metaforizant. Din acest motiv, este mai
gardã, – în acest articol ne referim la perioa- dificil de configurat o reflecþie limpede,
da interbelicã – indiferent cãrui curent au argumentatã chiar ºi despre principalul lor
aparþinut, dadaism, futurism, suprarealism, concept, poemul. Pentru a face o comparaþie
constructivism etc. sunt autorii unui imens cu un câmp literar liminar, vom cita defi-
numãr de texte cu caracter de poeticã ºi po- niþia ilustrã, ca de dicþionar, a termenului de

1. În concepþia lui Andre Breton, Louis Aragon, Paul Eluard, Philipe Soupault ºi a altor poeþi reprezenta-
tivi ai suprarealismului francez, poezia este, în primul rând, un demers gnoseologic ºi dupã aceea unul
estetic.
40
Noþiunea de poem în avangarda istoricã româneascã

suprarealism, formulatã de Andre Breton în cãruia i se cere “minunea cuvântului nou ºi


le Premier Manifeste, apãrut în 1924: “Sur- plin în sine.” Dupã ce într-un foarte scurt
realisme, n.m. Automatisme psychique pur text, Vorbe goale4, afirmã cã determinantã
par lequel on se propose d`exprimer, soit pentru poezia modernã nu este “une revo-
verbalement, soit par ecrit, soit de tout autre lution de lexique”, ci “la revolution de la
maniere, le fonctionnement reel de la sensibilite”, Ion Vinea se va concentra într-o
pensee. Dictee de la pensee, en l`absence de serie de “principii” asupra definirii poeziei
tout control exerce par la raison, en dehors ºi a raportului cu poemul. Desigur, în spirit
de toute preoccupation esthtetique ou constructivist-integralist: “Poemul e rezul-
morale.” Aceeaºi remarcabilã capacitate tanta tuturor artelor: muzica, plastica, lite-
teoreticã o întâlnim ºi la alþi autori francezi, ratura, sunetul, materia, verbul – se rezolvã
care, desigur, recurg ºi ei la figure de stil, ca în poezie.”5 Toate celelalte succinte consi-
Philipe Soupault, Louis Aragon, Antonin deraþii, mai mult sau mai puþin pertinente,
Artaud etc. Nu înseamnã totuºi cã nu vom mai mult sau mai puþin conforme cu o posi-
întâlni ºi la acest nivel dubii serioase chiar bilã nouã poeticã avangardistã au în vedere
din partea unor reprezentanþi marcanþi ai definirea poeziei. O afirmaþie de genul
curentului, ca Max Ernst, cu privire la “poezia e o stare sufleteascã“6 reprezintã o
definiþiile suprarealismului: “Qu`est que le formulare de-a dreptul romanticã, în
surrealism? Si l`on attend une definition schimb, idea cã poezia “nu necesitã nici
qui repond a cette question, on restera tou- obiect, nici anecdotã, nici logicã, nici punere
jours decu aussi long temps que durera le în scenã”7 se apropie de semantica principi-
movement.”2 ului suprarealist al dicteului automat sau, în
Revenind la spaþiul românesc propriu- varianta avangardiºtilor noºtri de mai târ-
zis, cum nu ambiþionãm o abordare cu pre- ziu, a scriiturii automatice. Tot de scriitorii
tenþii exhaustive, ne vom referi, în special, suprarealiºti care considerau, uneori numai
la doi dintre cei mai reprezentativi poeþi ai retoric, cã actul creaþiei poetice trebuie sã fie
avangardei noastre în prima sa perioadã, colectiv ºi nu individual, se apropie ºi afir-
care au contribuþii semnificative în acest maþia conform cãreia “poezia e ºi ea pre-
sens: Ion Vinea ºi Ilarie Voronca. tutindeni.”8 Dar singurii care au acces la
În ordine cronologicã, Ion Vinea este cel “starea de poezie” rãmân totuºi poeþii, com-
dintâi care în revista constructivistã Contim- paraþi cu sfinþii ºi fakirii – se ºtie interesul
poranul (1922-1932) supune noþiunile de artã autorilor suprarealiºti francezi pentru ma-
ºi literaturã unei critici radicale ºi retorici gie ca sursã de poezie – cunoscãtori a regu-
virulente de tip avangardist în atât de lilor “prin care se ridicã în stare de graþie, în
cunoscutul Manifest activist cãtre tinerime3, extaz.”9 Este limpede aºadar, cã în cazul lui
program ce nu conþine încã o referire ex- Ion Vinea poemul nu înseamnã chintesenþa
presã la ideea de poem. În schimb, menþi- poeticitãþii, ci o expresie sinteticã a mai mul-
nându-ne în câmpul producþiei textuale, tor arte. Semnificative sunt ºi opiniile din
sunt vizate categoriile mai largi de liter- recenziile ºi cronicile literare despre volu-
aturã, “un clistir rãsuflat”, poezie, “un teasc mele de poezie ale unor confraþi din perioa-
de stors glanda lacrimalã a fetelor mari” ºi da Contimporanului, în care sunt apreciate,
dramaturgie, “un borcan de fetuºi fardaþi.” evident, aspectele ce corespund poeticii
O precizare ºi în legãturã cu limbajul poetic, constructiviste din Manifest activist…., ca în
2. Max Ernst, Ecritures, Paris, Ed. Gallimard, , p. 550.
3. Comtimporanul, III, Nr. 45, V, 1924. Apud Ion Vinea, Opere V, ediþie îngrijitã de Mircea Vaida ºi
Gheorghe Sprinþeroiu, Cluj-Napoca, Ed. Minerva, 1978, p. 31.
4. Punct, nr.14, 20 II, 1925. Apud vol. cit., p. 32.
5. “Principii pentru timpul nou în Contimporanul”, IV, nr. 61, 1925. Apud vol cit.. p. 33
6. Ibid art. cit. Apud vol. cit., p. 33.
7. Ibid art. cit. Apud vol. cit., p.33.
8. ibid art. cit. Apud vol. cit., p.34
9. Ibid. art. cit.Apud vol. cit., p.34.
41
Paul Dugneanu

comentariul consacrat lui Adrian Maniu. textele (articole, manifeste, profesiuni de


Specificul ºi valoarea poeziei sale sunt for- credinþã, cronici)12 lui Ilarie Voronca. Un
mulate în termenii retoricii avangardiste ºi a articol omagial dedicat lui Tudor Arghezi,
reperelor sale, insolitul ºocant, destrucþia apãrut în revista Integral în 1925, cuprindea
structurilor acceptate, bulversarea dog- câteva reflecþii notabile despre limbaj, poem
melor literare academizante: “A fugit de ºi creator. Metodica poemului începe de la
cliºeu pânã la sacrificarea claritãþii, a prigo- travaliul alchimic asupra cuvântului, trece
nit formele pânã la preferirea cioburilor, a prin procesul de creaþie al imaginilor poet-
vânat ineditul pânã pe tãrâmul interzis de ice, condiþie indispensabilã, ºi rezultat al
guarzii ordinii literare, al farsei ºi al inco- întregului efort este un text viguros, ºocant,
erenþei negative.”10 Mai tãrziu, orientarea lui scurcircuitând tiparele consacrate ºi deschi-
Ion Vinea se va tempera, fapt ce va provoca zând cãi noi poeziei. “Fireºte, numai prin
reacþia vehementã a suprarealiºtilor de la efortul acesta de alãturarea proaspãte a
unu, prin pamfletul lui Ilarie Voronca, cuvintelor, ideea scânteie în creºtere, ca
exprimând însã o atitudine comunã, Coliva mercurul în termometru. De aici, plãsmuire
lui Moº Vinea. Peste câþiva ani, într-un arti- abstractã, imaginea: raport pur, a douã ele-
col în care face elogiul gramaticii, Vinea va mente cât mai depãrtate (sau cât mai
rãspunde acid, fãrã sã-i numeascã, foºtilor apropiate) între ele. De aici poemul constru-
comilitoni, mãrturisind indirect, mãrturi- it integral, inaccesibil oficialitãþii.
sind, indirect, moderaþia poeticii sale. În Fraza Arghezi, în poem sau în prozã,
locul incoerenþei, aleatoriului, dicteului þâºneºte viril, rãsturnând sertarele creieru-
automat, constructivistul impenitent al lui, spintecând testiculele criticei.”13
deceniului trei, susþine acum rigoarea gra- Evident, descrierea procesului poetic
maticii, disciplinarea talentului prin arghezian, este mai mult o pledoarie pro
conºtiinþa arisicã, selectivitea ºi adecvarea domo. De altfel, se observã ºi clare influenþe
lmbajului: “Fecare scrie cum îl taie capul, din al lui Breton. Într-un text din 1926, pro-
sprijinindu-se pe ideea cã personalitatea motorul integralismului se referã, tot în
puternicã rãstoarnã, în orice domeniu, toate manierã metaforizantã, la câteva aspecte ale
datele ºi reface lucrurile dupã un plan poemului ce pot fi reþinute. Spre exemplu
tainic, ale cãrui justificãri se gãsesc, poate, în afirmaþia cã: “un poem nu trebuie alcãtuit
strãfunduri inaccesibile. Cu argumente de numai din cuvinte, ci ºi din goluri” sau
felul acestora a fost încurajat, mai ales în ideea unei comunicãri translogice între re-
ultimii douzeci de ani, dezmãþul stilului, ceptor ºi textul poetic: “…de aceea într-un
extravaganþa unei limbi cãreia nãscocitorii poem nu se poate pãtrunde cu înþelegerea,
ei i-au cerut sã se adapteze «stãrilor ine- ci printr-o exaltare ca injecþia de morfinã.”14
dite», sã tãlmãceascã simþãminte confuse, sã O stare asemãnãtoare cu acea rimbaldianã
mimeze jocul subtil, complicat al lumii dereglare a tuturor simþurilor sau experien-
lãuntrice.”11 Este ºi despãrþirea sa teoreticã, þelor în jocurile suprarealiste de provocare
pentru cã în poezie, cu mici excepþii, nu a lucidã a unei stãri de transã la limita iraþio-
fost cu adevãrat un novator, de discursul nalului. Nu întâmplãtor, autorii suprarea-
avangardist. liºti au recunoscut permanent în Rimbaud
Mult mai frecvente, – uneori chiar cu as- un mare predecesor. Într-un comentariu
pect reflexiv – sunt referirile la specia poe- ditirambic despre un volum al comilitonu-
mului ºi, conex, la poezie, limbaj, cuvânt, în lui Stephan Roll, admiraþia reciprocã fiind o
10. “Arta lui Adrian Maniu” în Contimporanul, II, 28, 27 I 1923. Apud vol. cit. p. 69.
11. “Premii pentru o gramaticã”, în Evenimentul zilei, ediþie de capitalã, IV, nr. 1240, 22 X 1942. Apud vol.
cit., 128.
12. Toate expresiile ºi citatele mai ample vor fi extrase din textele incluse în volumul antologic Ilarie
Voronca, A doua luminã, ediþie, note ºi comentarii de Ion Pop, Bucureºti, Ed. Minerva, 1996.
13. “Tudor Arghezi – fierar al cuvântului” în Integral, nr. 5, iulie 1925. Apud vol. cit. p. 127.
14. “Despre poem ºi antologie (Note despre poem)”, în Integral, nr. 13 – 14, iunie – iulie 1927. Apud vol.
cit., p. 24.
42
Noþiunea de poem în avangarda istoricã româneascã

atitudine în grupul avangardiºtilor pînã în semnificare a limbajului, observând defaza-


momentul inevitabilelor disensiuni, poemul jul dintre intenþie ºi manifestare, reluând
este privit ºi sub unghiul limbajului, ca sfi- peste timp, într-o altã regie, întrebarea ºi
dare a normelor ºi convenþiilor comunicãrii, dilema anticipativã eminescianã din Critici-
a “alfabetului atâtor registre de comerþ ºi lor mei: “Hotãrât lucru, între ceea ce se pe-
dicþionare.” ªi, corelat noutãþii ºocante, bla- trece în noi ºi ecoul fragmentar al cuvin-
marea ºi contrarierea spiritului academic, a telor, e o diferenþã de voltaj, e o insuficienþã
modelului raþiocinant al înþelegerii ºi recep- aorticã.”17 Poetul sesizeazã cu exactitate pre-
tãrii poeziei: “Stephan Roll a aflat cã prin valenþa limbajului, inversarea raportului de
literã ºi prin glas va trebui desãvârºit un determinare între gândire ºi cuvânt, ca ºi
«altceva». Ce? (Aha! Vã vãd aici, de la masa legãtura convenþionalã între semnul lingvi-
mea de scris, imbecili infatuaþi, scribi prosti- stic ºi referent. Într-un fel, nu tocmai intuitiv
tuaþi ºi senili, cu gâtlejul ºi ochiul bleg în- sau întâmplãtor, Voronca se apropie de teo-
tins, sã prindeþi un rãspuns, o “explicaþie” ria lui Ferdinand de Saussure asupra relaþiei
de atâta vreme cu scâncete ºi autoflagelãri arbitrare dintre semnificat ºi semnificant:
cerutã. Nu, nici de data asta nu o veþi “Începe domnia ºi despotismul cuvântului.
avea…).”15 Dintr-un alt articol, De profundis, Sã fie cu neputinþã oare o dezbãrare defini-
apãrut în revista unu, cu titlul Dedicaþie, se- tivã de formulã, o plutire perpetuã dea-
lectãm o notã ce cupride o definiþie concis- supra raporturilor mai mult sau mai puþin
metaforicã a noþiunii de poem: “Sã vã mai admise, o respiraþie neîntreruptã într-o
spun odatã: poemul e carnea ºi sîngele nos- atmosferã alta decât aceea a principiilor ºi
tru, reflexul de cositor al artei – trecutã prin- regulamentelor incontestabil arbitrare?”.18
tr-o conºtiinþã a suferinþei – e singura noas- Poezia ar trebui sã motiveze ºi sã resem-
trã stemã, singurul nostru îndemn.”16 O for- nifice limbajul, susþine autorul într-un arti-
mulare cu valoare mai degrabã emoþionalã, col sintezã intitulat Gramaticã, sfidând sau
decât cognitivã ºi operaþionalã în plan teo- abandonând normele gramaticale. În ma-
retic. nierã futuristã ºi, global, avangardistã,
Douã texte ample, mai coerente ºi mei Voronca postuleazã “libera înºiruire a
reflexive, Între mine ºi mine ºi Gramaticã, fãrã cuvintelor”, o nouã perspectivã ºi un nou
a renunþa, bineînþeles, ºi la formulãri meta- mod de a gândi asupra limbajului, având
forice, tind spre constituirea unei schiþe de
drept consecinþã elaborarea unui nou dis-
poeticã a poemului. E. Lovinescu, prelu-
curs poetic. Nu întâmplãtor, foloseºte ter-
crând o sintagmã a unui autor francez, ce se
menul de “cercetãri” în legãturã cu demer-
referea la Edmond Rostand, l-a caracterizat
pe Ilarie Voronca cu expresia “miliardarul sul avangardist de dupã Primul Rãzboi
de imagini”. Într-adevãr, poetul avangardist Mondial (dadaism, suprarealism) integrat
desemna drept trãsãturã esenþialã a discur- dar ºi diferenþiat de activitatea prece-
sului literar, a se înþelege poezia ºi implicit denþilor reformatori ai poeziei moderne:
condiþia propriului stil, creaþia prodigioasã “Totuºi, conºtienta împotrivire faþã de fraza
de imagini. ªi pentru suprarealiºtii francezi gramaticalã ºi platã începe cu Mallarme.
– Louis Aragon, de pildã – imaginea era un Prin el, drumul era deschis. Aportul gene-
element determinant al discursului poetic raþiei Apollinaire, Andre Salmon, Bracque,
suprarealist. “Devierea gândului prin cu- Picasso a însemnat o violentã ºi temeinicã
vânt, alunecarea într-o cale lactee de imagi- zdruncinare a academismului. Cele mai
ni, – afirmã Voronca – iatã ceea ce constituie interesante devin însã cercetãrile începute
însãºi unealta de azur a meºteºugului de a dupã rãzboi, la Zurich, de generaþia Arp,
scrie.”16 Treptat reflecþia autorului se orien- Schwitters, Marcel Iancu, Tristan Tzara,
teazã spre cuvânt, adicã spre capacitatea de Picabia, Souppault. Spectatorul avea sã-ºi
15. “Poeme în aer liber” de Stephan Roll, în Unu, nr. 13, mai 1929. Apud vol. cit., p. 32.
16. “De profundis (Dedicaþie)” în Unu, nr. 22, februarie1930. Apud vol. cit. p. 63.
17. “Între mine ºi mine” în Unu, nr. 19, noiembrie 1929. Apud vol. cit., p. 40.
18. Cf. art. cit., p. 42.
43
Paul Dugneanu

lui, o personalã ordine a termenilor propoz-


iþiei. Logica e cu desãvârºire indiferentã
creaþiei artistice (…) Etimologia, sintaxa,
gramatica au avut ºi mai mult de încercat.
Pentru cã o frazã perfect gramaticalã e o
frazã logicã.
Creatorul nou a sfãrâmat deci ºi regulile
cunoscute ale gramaticii. Imaginea nouã a
cerut ºi o construcþie nouã.”20
Un fel de ultimã definiþie a poemului ºi
în general a poeticii sale o întâlnim într-un
text, Prefaþã la alte poeme din volumul Act de
prezenþã, al unui Voronca mai cuminþit, cum
l-a caracterizat într-o cronicã Felix Aderca,
volum marcând ruptura cu suprarealiºtii de
la unu, care l-au atacat violent ºi înainte ºi
dupã apariþia cãrþii. În acest text poetul se
delimiteazã de orice formã de adeziune la
ideologia ºi practica scripturalã a unui grup,
fie el ºi suprarealist, atunci când limiteazã
posibilitatea de opþiune ale autorului. Poe-
mul este privit, încã o datã, ca manifestare ºi
afirmare a libertãþii de spirit în câmpul
creaþiei: “Ceea ce m-a depãrtat de câþiva din
cei pe care îi crezusem aproape (ªtefan Roll
dea seama cã de-aici cuvintele nu mai sunt ºi Saºa Panã n.n.), nu a fost numai o difer-
niºte pãpuºi inerte ascultãtoare. Cuvintele enþã de cunoaºtere ºi iniþiere – înþelegerea
au viaþa lor, pe care ºi-o cer ºi o creeazã. lor fiind totdeauna cu jumãtate de zi în
Cuvântul dansator descãtuºat avea sã sarã urma alegerii mele – dar ºi o deosebire de
dintre rânduri, sã spargã fraza ca pe o nucã intuiþie, o libertate de spirit care mi-e pro-
de cocos. Laptele scurs va dãrui gustul unor prie ºi care mã face sã pãstrez o nuanþã de
þinuturi stranii, în care etimologia ºi sintaxa îndoialã chiar ºi acolo unde alþii opun cea
mediocru utilitariste nu ºi-ar mai afla loc.”19 mai sigurã ºi suficientã dintre atitudini. De
În sfârºit, în linia lui Apollinaire din poemul aceea, n-am admis niciodatã pentru poem o
Zone care postula dislocarea sintaxei ºi a þinutã dinainte stabilitã – numeascã-se ea
celorlalte reguli gramaticale, a futuriºtilor ºi «modernism» sau «archaism», – ºtiind bine
suprarealiºtilor, însã fãrã exaltarea din tex- cã, aºa cum puþin le pasã vântului, legumei
tele pro domo, tip manifest sau program, cu o sau omizii, de regulile hotãrâte în labora-
anume detaºare ºi o argumentare coerentã, torul cu ferestre închise, ºi poemul care,
este sintetizatã poetica avangardei, revolu- stãrui sã cred, e o putere captatã din afarã
þia produsã în concepþia ºi limbajul poeziei. (sau din el) de antenele poetului, nu va
Ilarie Voronca abstrage din practica scrip- putea fi niciodatã hotãrnicit între graniþe
turalã ºi descrie teoretic, pertinent, noua preconcepute.”21 Textele lui Ion Vinea ºi
paradigmã poeticã. “Desigur, formele de Ilarie Voronca discutate cu acest prilej, ºi nu
artã se rod ºi, fãrã acest efort novator, arta ar sunt singurele, haºureazã un segment
cãdea într-o distrugãtoare platitudine. reprezentativ din spaþiul reflecþiei poetice al
Artistul nou aduce, odatã cu sensibilitatea avangardei istorice româneºti.
19 “Gramaticã” în Punct, nr. 8, 9 ianuarie 1925. Apud vol. cit., p. 115, 116.
20 Cf. art. cit. Apud vol. cit., p. 116.
21. “Prefaþã la alte poeme” în Act de prezenþã. Apud vol. cit., p. 95.
44
Antonio demistificând trecutul nostru naþional, în
fapt maniera în care acest trecut era falsifi-
PATRAS, cat ºi aruncat în deriziune, prin suprali-
citare, Eugen Ionescu este, deopotrivã, ºi
antimodernist (adicã antilovinescian), anti-

Frumuseþea avangardist º.a.m.d. Dar negaþia ionescianã


nu atacã nediferenþiat, fãrã discernãmânt.
Ea îºi are temeiul într-un soi de apofatism

lucrurilor gnoseologic ºi metodologic (cam în aceeaºi


perioadã Bachelard publica un studiu cele-
bru, intitulat La philosophie du «non»), care

mici presupune o cãutare neliniºtitã, o îndoialã a


spiritului în faþa atâtor contrarietãþi, cân-
tãrind diferitele soluþii pe care le oferã
Prestigiul universal al dramaturgiei lui gândirea, adesea în mod mecanic, o maieu-
Eugen Ionescu a pus pe nedrept în umbrã ticã parcã mai dramaticã, mai neîmpãcatã
valoarea celorlalte aspecte ale operei sale. decât aceea socraticã. Irepresibila tentaþie a
Explicaþia succesului teatrului ionescian tre- cãutãrii adevãrului nu-ºi poate gãsi
buie însã cãutatã pornind de la o reevaluare rezolvarea într-o certitudine anume – de
(care urmeazã, încã, sã se facã) a activitãþii aceea ºi sugereazã Eugen Ionescu o posibilã
literare a tânãrului critic, publicist ºi poet ieºire din impas, cu condiþia acceptãrii pre-
român, ulterior membru al Academiei Fran- caritãþii noastre ontologice, înþeleasã, însã,
ceze (studiul lui Gelu Ionescu, Anatomia ca o conºtientizare ºi înfruntare donqui-
unei negaþii, este, mai curând, o excepþie). jotescã a limitelor. În domeniul cunoaºterii,
spunea cineva, orice bun începãtor e un
Fronda, contestarea, iconoclastia autorului
sceptic – dar orice sceptic e doar un începã-
n-ar fi avut nimic original într-o epocã bân-
tor.
tuitã de nonconformisme, revolte ºi excen-
Din aceastã perspectivã, credem cã scrie-
tricitãþi de tot felul, dacã nu s-ar fi bazat pe
rile de tinereþe ale lui Eugen Ionescu îºi
o conºtiinþã dramaticã a crizei valorilor, a
relevã dimensiunea lor mai profundã, de
inautenticitãþii ºi vacuitãþii existenþei ºi artei
adâncime, putând fi evaluate mult mai
deopotrivã. Eugen Ionescu este un izolat comprehensiv, mai adecvat.
printre colegii sãi de generaþie, cãci el nu a Nu numai teatrul, dar ºi jurnalele ºi con-
aderat la o anumitã direcþie (literarã, ideo- fesiunile de mai târziu ale autorului conti-
logicã, filosoficã, religioasã etc.), preferând, nuã ºi desãvârºesc ceea ce, in nuce, se aflã
indiferent de risc, „rãzboiul cu toatã lumea” deja în articolele ºi recenziile sale, în eseul
(sub acest titlu a ºi apãrut publicistica sa la critic intitulat, sugestiv, Nu, sau în minuscu-
Editura Humanitas). Ideea de grup, de „sal- lul op liric Elegii pentru fiinþe mici. Scriitorul
vare colectivã” îi provoacã oroare, ca ºi orice însuºi mãrturisea, de altfel, la reeditarea,
fel de „soluþie” sau „crez” generate de con- dupã mai bine de cinci decenii, a controver-
fortul mulþumirii de sine, al ideilor primite. satului volum premiat, la data apariþiei, de
Ce dezaprobã, ce contestã, în fapt, Eugen Revista Fundaþiilor Regale: „Alãturi de
Ionescu? Prejudecãþile, rigiditatea ºi lenea stângãcii ºi de câteva incoerenþe, ceea ce am
gândirii, autosuficienþa, locurile comune, spus atunci, în afirmaþiile cele mai profunde
tot ceea ce e inflexibil, mecanic, stereotip. ºi mai spirituale, am continuat sã spun ºi sã
Antitradiþionalist, fãrã a contesta ideea scriu pe tot parcursul vieþii ºi o fac ºi azi
de tradiþie (pe care o înþelege ºi ºi-o asumã încã”. De aceea, atitudinea mefientã a unora
în felul unui Ortega y Gasset sau T. S. Eliot), faþã de textele ionesciene de tinereþe, atitu-
lucid ºi situat pe o poziþie singularã în dine care mai persistã, încã, printre intelec-
epocã, fãrã a avea exaltarea unui Cioran, de tualii pretins „serioºi”, mi se pare nejustifi-
exemplu, în reflecþiile asupra românescului, catã ºi inoportunã.
45
Antonio Patraº

În volumul Nu intenþia polemicã este De pildã, din volumul Flori de mucigai, a


evidentã încã din titlu, ca ºi aceea de a con- cãrui originalitate ar fi conferitã de teatrali-
traria, de a scandaliza. Viaþa literarã româ- tate, validatã estetic de o „tehnicã a con-
neascã e surprinsã în aspectele ei cele mai trastului”, sunt apreciate favorabil poeme
rizibile, autorul imaginând, cu vervã, un fel precum Tinca, Rada, Cântec mut sau Fãtãlãul
de comedie bufã ai cãrei protagoniºti sunt – fiindcã aici „Arghezi depãºeºte, prin vivi-
personalitãþile de prim-plan ale epocii. Por- fiere liricã, epicul exterior, creând tensiuni
tretele sunt prinse în tuºe groase, Ionescu irezolvabile”, expresii ale unui „tragism al
dovedind, aici ºi nu numai aici, o nestãpâ- dorinþei (interior, frânt, nu scenic ºi decla-
nitã înclinaþie spre caricaturã ºi parodie, o matoriu)”. Aceste opinii critice au devenit,
abilitate ieºitã din comun în a inventa scene ulterior, locuri comune ale exegezei operei
de umor, amintind de Caragiale, ºi o dispo- argheziene.
nibilitate ludicã rar întâlnitã. Toate acestea Apreciindu-i mai degrabã proza (ca, mai
sunt grefate, însã, pe un fundal mult mai târziu, Ion Negoiþescu), Eugen Ionescu su-
grav, ce joacã rolul unui contrapunct în con- bliniazã, în finalul eseului sãu, lipsa de fun-
strucþia cãrþii (notele de jurnal, confesiunile dament a celor mai multe judecãþi evalua-
etc.). Partea propriu-zis criticã ºocheazã tive asupra liricii lui Arghezi, fie elogiatã –
îndeosebi prin obstinaþia autorului în a dar „din prejudecatã, timiditate sau entuzi-
pãrea lipsit de seriozitate ºi prin dorinþa, asm fãrã luciditate” –, fie contestatã – însã
mãrturisitã, de a arãta cã discursul critic ºi „din ininteligenþã sau anacronism literar”.
cel literar trebuie respinse, deopotrivã, ca Intenþia de a discredita critica literarã,
inautentice ºi convenþionale, cãci ar uza, mai precis metodele, sofismele de care
aceasta se serveºte pentru a susþine un
atât unul, cât ºi celãlalt, de un repertoriu de
punct de vedere sau altul, se precizeazã ºi
cliºee – unele mai mult, altele mai puþin evi-
este pusã în practicã, explicit, atunci când
dente. Ceea ce contestã Ionescu nu sunt va-
autorul afirmã, spre stupefacþia lectorului:
lorile în sine, ci modul în care acestea sunt
„…poeziile lui Arghezi au reînceput sã-mi
acceptate, adesea fãrã discernãmânt, impu-
parã neînchipuit de frumoase. Dar nu se
se fie datoritã „înþelegerilor de grup”, fie da-
mai putea face nimic, scrisesem jumãtate de
toritã unor neînþelegeri ºi evaluãri pripite. studiu”. Tot astfel, când face analiza roman-
Edificator pentru radicalitatea ºi singu- ului Maitreyi, demonstreazã relativitatea
laritatea demersului ionescian este eseul judecãþilor de valoare cu pretenþia infailibi-
despre Arghezi, scriitor canonic, cel mai litãþii, relevând natura pãrtinitoare, sofisticã
important poet al momentului. Dupã Eugen a exerciþiului critic.
Ionescu, autorul Cuvintelor potrivite ar fi Observaþiile de nuanþã atestã însã o
creat o „liricã de vocabular, caracterizatã vocaþie interpretativã de excepþie, remar-
prin retorism ºi printr-o discursivitate ce catã ºi de Cãlinescu, o imaginaþie fecundã,
altereazã esenþa poeziei”. Trãsãturile auten- pe tãrâmul ideilor, ºi o inteligenþã ascuþitã,
tice ale oricãrui text poetic (adicã, în opinia de spadasin maliþios al cuvântului. Eugen
tânãrului critic, „imaginea, intuiþia, elipsa”) Ionescu a fost printre puþinii, în acea pe-
ar fi, aºadar, contrazise de „alegorismul rioadã, care au sesizat dimensiunea arhitec-
abstract”, de „convenþionalitatea” ºi „didac- turalã, de copleºitoare coerenþã, a construc-
ticismul” operei lui Arghezi – poet „de þiei romanului proustian, valoarea remarca-
poantã, anecdotic, bombastic ºi banal, de o bilã a poeziei bacoviene sau a prozei lui
elocvenþã facilã ºi rudimentarã, mai mult un Blecher. Ceea ce contestã ºi ºarjeazã autorul
poet humorist ºi pitoresc decât unul de lui Nu sunt principiile generale, pretenþiile
inspiraþie metafizicã”. Scenariul argumenta- de infailibilitate ºi obiectivitate ale criticii. ªi
tiv este ilariant, criticul exagereazã delibe- pe bunã dreptate, cãci afirmaþiile cu caracter
rat, pânã la ºarjã, dar, dincolo de exagerãri, general, concluziv, apodictic „reprezintã
trebuie remarcate unele observaþii de detal- întotdeauna – cum observa Alexandru
iu foarte inteligente. Paleologu (în eseul “De la Nu la Da”, din
46
Frumuseþea lucrurilor mici

vol. Despre lucrurile cu adevãrat importante) – Radicalismul ºi intransigenþa sa nu sunt,


aspectele cele mai sumare, mai didactice ale însã, decât reversul unei nostalgii secrete, al
oricãrui punct de vedere”. De aceea sunt ºi unei desperate cãutãri a valorilor absolute.
cele mai reversibile, „reducându-se, în ultim De fapt, judecãþile severe ºi nefavorabile
resort, la enunþ (de aici ºi vocaþia lor propa- provin din insatisfacþia celui sortit sã
gandisticã)”. aparþinã, fatalmente, unei culturi minore:
Reala competenþã criticã se vãdeºte, prin „… Când facem culturã, nu putem fi români
urmare, abia în observaþiile analitice, de de la început, ci puþin englezi, francezi etc.
amãnunt. Afirmaþiile autoritare sunt schi- (…) acceptând un etalon scãzut ne vom
monosite ridicol în jocul ionescian, negaþia plasa totdeauna mai jos decât propria noas-
dezvãluindu-ºi scopul tocmai în mãrturi- trã cãdere…”
sirea cã: „poeziile lui Arghezi au reînceput Paleologu spunea, cu dreptate, cã Nu
sã-mi parã neînchipuit de frumoase”, mãr- este o „carte despre moarte”. Într-adevãr,
turisire ce relativizeazã opiniile defavora- vehemenþa polemicã a tânãrului scriitor
bile, altfel mult prea tranºante. Se stabileºte dornic de afirmare lasã loc, aproape insesi-
astfel o complicitate între autor ºi cititor, zabil, unor meditaþii angoasante asupra
într-un joc al convenþiilor care se exclud ºi morþii (ce reapar în confesiunile târzii, de
prin care e aruncatã în deriziune con- senectute ale celui care cunoscuse, între
venþionalitatea însãºi. Implicaþiile unui timp, gloria). În notaþiile acestea jurnaliere
asemenea demers aparent frivol sunt însã trebuie cãutat sensul mai adânc al scrisului
mult mai profunde. ionescian. Fiindcã narcisismul autorului e
Ca ºi Cioran, Fundoianu sau Steinhardt unul autopersiflant, mimat, e o mascã ce
(cel din culegerea de exerciþii parodice În ascunde spaima ratãrii (ca ºi în jurnalul lui
genul celor tineri), Ionescu are o viziune criti- Gombrowicz, cu care Ionescu are multe
cã radicalã, de o vehemenþã mordantã, afinitãþi). Dar toate – orgoliul scriitorului,
asupra literaturii ºi vieþii literare româneºti. viaþa literarã, literatura însãºi – par deri-
47
Antonio Patraº

zorii în faþa morþii: „Sau existã Dumnezeu, Încetinel/ Când s-auzea/ Un clopoþel/ Se
sau nu existã Dumnezeu. Dacã existã apãsau/ De subsiori/ ªi surâdeau/ De patru
Dumnezeu, nu are nici un rost sã ne ori./ Când vreun ºoc/ La un soroc/ Oprea în
ocupãm de literaturã. Dacã nu existã loc/ Isteþul joc:/ Stãteau din trup/ ªi dau din
Dumnezeu, iarãºi nu are nici un rost sã ne cap/ ªi dau din cap” (Bal).
ocupãm cu literatura. (…) Pentru cã murim Perceperea acutã a vidului, amestecul
toþi. Pentru cã prezenþa cea mai tulburã- acesta inextricabil de fiinþã ºi nefiinþã, viaþã
toare e aceastã prezenþã a morþii, care ºi moarte, adevãr ºi minciunã ne pune în
trãieºte în noi, pe care o mirosim, pe care o imposibilitatea de a avea opþiuni clare, de a
aspirãm din flori, din vãzduh. Pe care o vãd susþine, hotãrât, o idee sau alta. Dar – suge-
pe buzele iubitei mele, al cãrei gust îl simt în reazã Eugen Ionescu – o cale de a depãºi
gurã, amar”. În fond, „toate problemele acest impas existã, totuºi: e calea înþelegerii,
sunt egal de importante, egal de neimpor- a toleranþei ºi a iubirii, prin care fiinþa
tante, egal de neadevãrate”. Dar poate cã umanã îºi acceptã vulnerabilitatea.
ceea ce este cu adevãrat esenþial se ascunde Oamenilor – însã oamenilor ca „fiinþe mici”!
în lucrurile cele mai banale – în acest con- – le închinã scriitorul elegiile sale. Iatã câte-
text ºi trebuie receptate, apoi, poemele lui va versuri cu valoare de ars poetica: “Aiurit/
Eugen Ionescu, intitulate, doar aparent sur- ªi aburit/ Cum eram/ Tot mã iubeam./ În
prinzãtor, Elegii pentru fiinþe mici. strachinã/ Nãtâng/ Împlântam piciorul
Viziunea unei lumi artificiale, de pano- stâng/ ªi nu cãlcam deºtept/ Nici cu piciorul
pticum, provenind din înþelegerea profundã drept./ Dar printre nori/ Alergam uºor/ Iar
a reversibilitãþii viaþã-moarte, poate fi întâl- dacã mã încurcam de stele/ Le culegeam, ca
nitã nu doar în teatrul ionescian, ci (pentru pe niºte mere” (Suvenir); „Am cântat tutu-
a da numai un exemplu) ºi într-o poezie ca ror/ Fiindcã toþi îmi seamãnã/ ªi mã iu-
Moartea pãpuºii: „A murit de congestie pul- besc!/ Elegie omului/ Elegie pomului/
monarã/ Pãpuºa madonã de cearã./ Pã- Elegie stelelor/ Elegie pietrelor/ Elegie mie”
puºile la cãpãtâi s-au strâns/ Cu ochii ficºi, (Elegie mie). Nu privind lumea de pe o pozi-
sclipind a plâns./ Biserica de mucava pentru þie de superioritate, ca stãpân, ci asumân-
pitici/ Plânge cu dangãte slabe ºi mici./ du-ºi, altfel, propria condiþie, de simplã fãp-
Sicriul de carton e pregãtit,/ Pe drumul de turã printre atâtea altele, la fel de impor-
hârtie convoiul a pornit,/ Cai de lemn ºi dric tante în insignifianþa ºi vulnerabilitatea lor,
de ciocolatã,/ Popa cu barbã de vatã./ Un are omul ionescian acces la autenticitate, la
arlechin cu haine bizare/ ªi sora madonei fiinþã.
mai mare./ Unui pierrot rãmas în drum/ Îi Cineva fãcea subtila observaþie cã, atunci
curg tãrâþele din coate,/ ªi-abia se mai aude când contemplãm îndelung un spectacol
cum/ Clopotul stinse sunete scoate”. comic, el devine trist, deoarece noi, ca spec-
Vorbindu-se despre ea, intrând în cul- tatori, începem sã fim implicaþi, impercepti-
turã, moartea ajunge însã „o simplã temã, o bil, în acea devenire, ºi sã ne transformãm în
minciunã”, o realitate la fel de inesenþialã ca actori ai spectacolului pe care-l contem-
oricare alta. Autorul „elegiilor” are o anxie- plãm. Negaþia ionescianã riscã astfel sã se
tate cu neputinþã de reprimat în faþa univer- contamineze exact cu ceea ce contestã – oare
sului, care îi apare reificat, mecanomorf – nu sunt foarte „argheziene” elegiile autoru-
nu întâmplãtor, cam în aceeaºi perioadã, o lui? Fireºte, dar el e conºtient de acest peri-
percepþie similarã a lumii poate fi întâlnitã, col, pe care nu-l ocoleºte, ci ºi-l asumã,
de pildã, în proza unui Bruno Schulz ori, la rãmânând consecvent cu sine pânã la capãt,
noi, în textele lui Blecher (la care panopti- negându-ºi propria negaþie.
cum-ul dobândeºte semnificaþii dintre cele „Fiinþe mici”, nu am devenit cumva – se
mai inedite). Iatã o imagine sui generis a întreabã Eugen Ionescu – prea neînsemnaþi
vieþii ca balet mecanic, absurd: „Sãltau pentru a mai scrie literaturã?
perechi/ Miºcau cuminte/ Un, doi, trei/ Un Dar oare marile cutezanþe nu se nasc toc-
genunchi/ Fãrã cârcei./ Cum se-nvârteau/ mai din conºtiinþa acestei insignifianþe?
48
Negru
pe alb
Nicolae ONEA
Unde e domiþilul
pieselor
lui Caragiale? (II)
Abstract
We are on the tracks of I.L.Caragiale, trying to penetrate the secrets of Ploieºti, a town, an envi-
ronment, a "civilization" which has mostly marked Caragiale’s works. Pieces of unmistakable lan-
guage and colorful characters give Ploieºti a uniqueness that no other town has and transform
Caragiale’s works into documents of a lost, but still alive community. Names like Tache, Spiridon,
Dumitrache, Nae, names of places, of jobs find their echo in this author’s writings and carve for-
ever into the minds of the readers the society of those days, which some way or the other, has its
projection into our sad present. The flavor of that town, with its people, its customs, its mentali-
ties and its politics is the source of the world built up by Caragiale in his theatre, a flavor which
seems to adapt perfectly to all types of society.

Lumea ploeºteanã sese ochii, copilãrise ºi se formase ca ado-


lescent ºi ca om, intrând cu ea în maturitate:
- lumea lui Caragiale lumea ploeºteanã. O lume de papugii,
ªi acum sã aruncãm o scurtã privire ipingii, pantofari, binagii, negustori, comer-
asupra personajelor. Oricâtã bunãvoinþã am sanþi, cârciumari, pastramagii, bogasieri,
avea, Soacra e lamentabilã. În comparaþie cu profesori, avocaþi, volentiri, epistaþi ºi chiar
celelalte piese, se vede cã autorul, care îºi va de ciocoi, o lume de oameni d-ai noºtri, din
duce personajele pânã la sublim, de la popor; republicanii toþi, pe care Nicolae
Jupânul Dumitrache, îmbrobodit cu legãtu- Fleva îi gãsea pe banca acuzaþilor la Curtea
ra (subliniem: legãtura) de gât a lui Chiriac, cu Juri din Târgoviºte, la 1870: „deputaþi în
la Zaharia Trahanache – rudã prin sufix – Camerã, avocaþi, preoþi, comercianþi,
care, având în mânã scrisoarea „de amor în oameni de toate profesiunile onorabile din
toatã regula” a amantului Fãnicã Tipãtescu cetatea Ploeºti; boeri numai lipsesc” (în
cãtre nevastã-sa, Zoe Trahanache, e atât de Sevastos, Monografia Ploeºti, p.115). Lumea
tare în cerbicia lui, cã zice cã e „plas- lui Cetãþeanu, a lui Miticã, a lui Ghiþã, Nae,
tografie” (dar aºa „imitaþie de scrisoare”, cã Fãnicã, Lache, Tache, Dumitrache, Zaharia,
„sã zici ºi tu cã e a ta, dar sã juri, nu altceva, Efimiþa, Veta, Ziþa, Zoe, Miþa, cu alte cuvinte
sã juri!”), autorul, zic, se vede cã este încã lumea pe care o numim acum lumea lui
lipsit de izirciþ. Caragiale însuºi a þinut-o Caragiale. Fiind plinã de cârciumi (mai târz-
multã vreme în sertar, dându-i, totuºi, o iu, între cele douã rãsboaie mondiale,
ºansã ºi supunând-o judecãþii publicului, Ploeºtii se vor numi „oraºul lui Ce bei ?”),
dupã ce el adunase oarecare notorietate. Tot urbea era plinã ºi de lãutari (rãposatul Carol
ce a putut sã salveze din ea a fost numele lui Nicolae Debie a scris O cronicã Ploieºteanã
Furtunescu, pe care l-a translat ºi l-a adjecti- 1825-1974 – Muzica în viaþa oraºului Ploieºti,
vat în piesa urmãtoare: O noapte furtunoasã. operã istoriograficã masivã, în 4 volume
Eºecul i-a întãrit convingerea cã trebuie sã mari, din care trei au apãrut deja în 2006, la
se îndrepte spre lumea lui, lumea pe care o Editura „Ploieºti-Mileniul III”, Cartea I –
cunoºtea cel mai bine, lume în care deschi- Psalþi ºi lãutari 1825-1865 ºi Cartea a II-a –
49
Nicolae Onea

Urechia.) Fondatorul Muzeului memorial


„I.L.Caragiale”, profesorul N.I. Simache,
temeinic cunoscãtor al lui Caragiale, era
îndreptãþit sã scrie în pliantul muzeului:
„Oraºul Ploeºti va rãmâne prin anii de ne-
uitat ai copilãriei ºi ai primei tinereþi, iar
impresiile culese în aceºti ani vor fi valorifi-
cate în numeroase din lucrãrile de mai târz-
iu. Va iscãli numeroase scrisori ºi articole cu
pseudonimele «Un ploeºtean» ºi «Mãrgi-
neanu». Limba eroilor sãi se întâlneºte în
documentele vremii aflate în arhivele locale,
multe din personajele sale sunt luate direct
din mediul ploeºtean (de exemplu Leonida
Condeescu, Stan Popescu etc.).”
Întrerup aici citatul, pentru a spune, pen-
tru cei care nu ºtiu, cã profesorul Simache a
publicat, împreunã cu George Potra, un
volum masiv, intitulat Contribuþii la istoricul
oraºelor Ploieºti ºi Târgºor (1632-1857), cu 139
documente despre Ploeºti ºi 147 despre
Târgºor, în Introducerea cãruia fãcea o pro-
misiune: „ne rezervãm intenþia unui al
doilea volum de «Documente ploeºtene»,
care sã sporeascã contribuþia documentarã
la cunoaºterea trecutului oraºului” (Sima-
che-Potra, p.6). Din care deducem cã ºtia
foarte bine ce spune. Citise, adicã, sute sau
mii de documente, din care selectase pentru
un volum. ªi acum citez mai departe:
„Amintirile vii, puternic colorate, din
anii petrecuþi în Ploeºti, l-au urmãrit toatã
Muzica publicã 1866-1906 acoperind ºi anii viaþa pe scriitorul Ion Luca Caragiale ºi
ploeºteni ai lui Caragiale), dar Nenea Iancu ecoul lor strãbate în multe din lucrãrile sale.
îi lasã deoparte, fiind iubitor de muzicã sim- Dintre acestea citãm: D-ale Carnavalului,
fonicã. (De aceea îmi pare a nu-l cunoaºte ºi Conul Leonida faþã cu reacþiunea, Istoria se
a nu-l înþelege deloc pe Caragiale, atunci repetã, Grand Hotel «Victoria Românã», Caut
când se introduc, cu de la sine putere, lãu- casã, Boborul, Peste 50 de ani, Întârziere,
tari pe scenã, aºa cum am vãzut la un spec- Acceleratul nr. 17, Dintr-un catastif vechi, De la
tacol al unui regisor pe care doar Liviu Dobrogeanu Gherea, Linia feratã Ploeºti-
Ciulei îl mai egala în gradele profesionale, Târgoviºte (cred cã Ploeºti-Predeal, n.O.),
dacã nu cumva acesta din urmã a fost între Domnul Goe, Deziderate legitime, Alegerea din
timp depãºit. Departe încã la Berlin, Cara- Ploeºti etc. [...]
giale pãstra unele resentimente adunate din Ion Luca Caragiale a frecventat în anul
tinereþea lui: „la Bucureºti ºi Ploeºti etc. stã, ºcolar 1859-1860 clasa I la ªcoala Domneas-
plin de paraziþi, sângerat de scãrpinãturã, cã din Ploeºti, având dascãl pe Nicolae Ca-
dar frizat à la Parisienne, corpul trupului lebuneanu, iar dupã moartea acestuia
bulgaro-þigãnesc, cea mai infectã ºi mai des- (1 martie 1860) lecþiile au fost continuate cu
gustãtoare parte a acestui bastard ºi ignobil Constantin Vespescu. Institutorul din clasa
tip oriental”; Opere, IV, p.529; scrisoare din a II-a a fost Zaharia Antinescu, literat cu
25 Iulie/7 August [1905], cãtre Alceu pretenþii, pe care-l vom gãsi conturat în
50
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)

piesa «O scrisoare pierdutã». În clasa a III-a (IB 11/56 Împ[ãraþi]). Dumitra era fiica lui
a avut ca dascãl pe Bazil Drãgoºescu, a cãrui Ivan pantofar ºi Neacºa (IF 81/57 Tr[eime]),
amintire frumoasã I.L. Caragiale a pãstrat-o Maria, fiica lui Chiriac pantofar ºi Profira
toatã viaþa, iar cu institutorul M. I. Geor- (IF 6/60 Spir.), Stan pantofar sin Dobre
gescu a urmat clasa a IV-a.” (N. I. Simache, (botez. 27/61 G[heorghe] N[ou]) ºi ªtefan
Caragiale ºi Ploeºtii, Muzeul Regional de pantofar ºi ªtefana (IF 27/64 G.N.), Teodora,
Istorie [1968]). fiica lui Petre pantofaru (botezaþi, 16/62
Nu se poate sã nu observãm cã, odatã cu G.N.), Lucsandra, fiica lui Neagu pantofaru
O noapte furtunoasã, I.L. Caragiale intrã în (botez. 26/63 G.N.), Joiþa, fiica lui Ivan
teatrul mare cu o substanþialã provizie pantofar sin Petre ºi Elisabeta (botez., 1/64
ploeºteanã. Alaiul de ploeºteni este vestit G.N.), iar Floarea, fiica lui ªtefan pantofar
chiar din prima replicã a Nopþii. „Iaca, niºte zet Gheorghe (botez. 23/64 G.N.). Radu sin
papugii...”, începe Jupân Dumitrache (ca ºi Ilie pantofar se cununã cu Mariea sin Jelea
mai departe, sublinierea noastrã), deschi- grãdinar (cununaþi 1/60 G.N,) Hristu sin
zând ºirul lung al celor din urbea de gogo- Tudor simigiu se cununã cu Maria sin Ioan
mani. Dincolo de sonoritate, substantivul pantofaru, la 21 Ghenarie 1862 (cununaþi, 2,
are o acoperire documentarã. În condicile G.N.).
Bisericii Sf. Gheorghe Nou din Ploeºti, de Spicuesc acum dintr-o listã restrînsã, de
care ne vom folosi mai departe, pãstrate la nume ºi de profesii din piesele lui Caragiale,
Arhivele Statului din localitate, ca ºi în extrasã cu asinuitate, vorba lui Nenea Iancu,
condicile altor biserici, întâlnim ºi papugii: din condicile amintite, din registrele Stãrii
Nenca sin Ene papugiu este înmormântatã Civile pentru nãscuþi ºi din Indicii de nãs-
Miercuri, 15 Februarie 1839 (Condica pen- cuþi în Ploeºti, Bãrbaþi ºi Femei, ºi de cãsã-
tru morþi din anul 1839, actul nr. 2); Catinca toriþi, dupã anul 1832. ªi din ceva biblio-
sin Hristu papugiu este înmormântatã Joi, grafie. Pentru cine ar vrea s-o vadã întreagã,
30 Marte 1839 (actul nr. 9); Gheorghe i-o pot pune la dispoziþie, dar vã anunþ cã
papugiu se cãsãtoreºte cu Uþa Stan (IC am lãsat pe dinafarã de n ori pe-atâta. Cu
13/40 Vin[eri]); Pandele papugiu ºi Voica o regretul de a fi omis câþiva ipingii pe care
au pe Ioana (IF 3/45 Spir[idon]); Mihale i-am vãzut la început, gândindu-mã cã o sã
papugiu, din mahalaoa Sf. Gheorghe Nou, dau apoi de vreun Ipingescu (dar acesta
este îngropat la 16 Aprile 1855 (morþi este o creaþie caragealeanã) ºi niºte gorniºti,
9/1855). fiindcã mã gândisem sã mã opresc numai la
Nu ne îndoim cã papugii vor fi fost ºi în „persoanele” însemnate. ªi, desigur cã ºi pe
Bucureºti. Pe vremea înbucureºtãrii lui Ca- alþii, încât cine vrea sã combatã mai bine
ragiale, ei vor fi ajuns însã pantofari, astfel decât mine, poate sã aibã materie pentru o
cã, în actul I, scena II, ºi în actul II, scena I, carte întreagã. Nenea Iancu alcãtuise el
îl întâlnim aºa pe Tache pantofarul de la însuºi un Repertoriu de nume proprii (Opere, I,
Sfântul Lefterie. Sã nu se creadã însã cã nu 2000, p.1464-1493).
erau pantofari ºi la Ploeºti. Tudorache pan- Întâi „persoanele” care joacã:
tofar o are pe Elena (IF 13/33 G[heorghe] Dumitrache însuºi era un nume (ºi)
V[echi]). La 27 Ghenar 1840 este înmormân- ploeºtean. Dumitrache sin Toncea, precu-
tatã Sãba sin Mihale pantofar (morþi peþ ºi propietar din mahalaua Sf. Panteli-
5/1840), fiica aceluiaºi Mihale – pe care mon (Catagrafia 1838, p.139); Dinu sin Du-
moartea din 1855 îl gãseºte retrogradat ca mitrache cârciumar ºi propietar din Buna
papugiu; la 7 Noembrie 1840 este îngropat Vestire (Catagrafia, p.172); Dumitrache
Ioan sin Panaiot pantofar (morþi 23/1840). croitoru se cãsãtoreºte cu Constantina Ratcu
Patru Constantini erau feciorii unor Nicolae (IC 5/38 Înp.), Dumitrache Popescu, cu
pantofar cu Raliþa (IB, 4/42 Precista), Sultana Gheorghe (IC 9/56 D[umitru]),
Nicolae pantofar cu Maria (IB, 24/53 Ion) Dumitrache Nicolae preotul, cu Teodora
Nicolae pantofar cu Ecaterina (41/56 Dumitru (IC 3/61 Vin.), Dumitrache Mina
Pantelimon), ºi Chivu pantofaru ºi Zamfira dascãl, cu Maria Gheorghe (IC 12/62);
51
Nicolae Onea

Antoana era fiica lui Dumitrache dogar (IF din mahalaua Sf. Gheorghe (Catagrafia 1838,
3/32 Împ.); a altã Antoanã era fiica lui p.111), ca ºi Ristea Athanasiu cherestegiu,
Dumitrache ºi Maria (IF 38/50 Împ.), Dobra, grec plãtitor la Bucureºti, chiriaº în Sfinþii
a lui Dumitrache (IF 2/33 Tr), Irina, a lui Împãraþi (Catagrafia, p.28), ca ºi Vasile
Dumitrache cuþitar ºi Zinca (IF 36/45 Anton hiristigiu, care se însoarã cu Maria
Haral[ambie]), Lucsandra, a lui Dumitrache Toma (IC 5/61 N[icolae] n[ou]).
Nicolae ºi Tinca (IF 11/47 G.V.), iar Elena, a Încã de la înfiinþarea oraºului (1597),
lui Dumitrache postelnicu (IF 27/33 Tr); alte Ploeºtii au fost întâi ºi-ntâi un foarte activ
Elene erau fiicele lui Dumitrache Nicolae ºi centru negustoresc. Dintre multele exemple,
Lucsiþa (IF 21/40 G.V.), Dumitrache Ion ºi alegem numai unul, asemãnãtor întrucâtva,
Ioana (IF 18/44 G.V.), Dumitrache tabacu ºi prin încrengãtura de alianþe ºi de prietenii,
Ana (9/53 Ilie) ºi Dumitrache m. ºi Ruc- cu cel din piesã: Elena, fiica lui Manole ne-
sanda (IF 72/63 Vas[ile]); doi Constantini guþãtor ºi a Mariei este botezatã la 5 Aprile
erau fiii lui Dumitrache dascãlu ºi Manda 1853 de Elena, soþia D. Iancu ipocomisar
(IB 6/49 N[icolae] V[echi]) ºi Dumitrache (botezaþi 15/53 G.N.). ªi încã douã: Ioniþã
croitor ºi Elena (IB 8/58 Vin); niºte neguþãtor ºi Zoiþa au o Ana (IF 13/43 B[una]
Alexandru erau fiii lui Dumitrache ºi Voica V[estire]); Dimitrie vãduv sin Ioan neguþã-
(IB 2/37), Dumitrache ºi Sanda (IB 7/50 tor este cununat de Petcu neguþãtor ºi
Apos[toli]), Dumitrache ºi Maria (IB 23/59 Nedelea, la 14 Ghenarie 1851 (cununaþi, 1).
Pant[elimon]), Dumitrache Nãstase cârciu- Cã unii dintre ei, încep sã-ºi zicã comer-
mar ºi Tinca (17/61 Vin); Dumitrache sanþi, încã înainte de Caragiale, este fãrã
Bucoveanu ºi Maria o au pe Ioana (IF 18/53 tãgadã: Nae, fiul lui Dumitru comerciant, se
Dt.), Dumitrache ºi Zoiþa, pe Cãlina (IF 3/59 cãsãtoreºte cu Teodora vãduva (IC 17/65
Apos); Dumitrache dascal ºi Bãlaºa (IF ªt[efan]). Despre oraºul Ploeºti chiar, într-
54/42 Vas), Dumitrache croitor ºi Rucsan- un ofis din 29 Martie 1843 al domnitorului
dra (IF 17/44 Vas), Dumitrache cismar ºi Gheorghe Dimitrie Bibescu, se spunea cã
Paraschiva (IF 25/46 Împ), Dumitrache este unul „din cele mai comersante ale
Gheorghe ºi Stana (IF 71/61 Tr.), Dumi- Prinþipatului” (Sevastos, Monografia Ploeºti,
trache Vlad ºi Rada (IF 62/64 Haral), p.900; sublinierea mea).
Gheorghe Dumitrache ºi Tarsiþa (IF 18/64 Proprietari. Catagrafia din 1838 îi înre-
Ilie) au câte o Marie; Dimitrache sin Ghiþã gistrazã masiv. Iatã-i pe primii 15 din maha-
braºoveanu boteazã, la 11 Iunie 1839 laua Sfinþii Împãraþi: 1. Rãducan Vlad câr-
(botezaþi, 20); Elena, soþia lui Dumitrache, îl ciumar, propietar; 3. Lazãr sin Ion pescar,
boteazã, la 8 Mai 1855 (nãscut în 1), pe propietar; 4. Zane sin Stemate mãmular,
Dimitrie, fiul Elenei ºi al lui Iani sin preot propietar; 6. Nãstase sin Ghioca pescar, pro-
Sava (botezaþi, 35); Dumitrache fierar ºi pietar; 7. Ianache sin Dumitrache pescar,
ªerbana o au pe Ecaterina (IF 5/60 Dt); propietar; 8. Costandin sin Gheorghe
Dumitrache dascãl ºi Vilaria o au pe Petra pescar, propietar; 9. Licã sin Stan pescar,
(IF 71/64 Spir.); Dumitrache Costandinu (26 propietar; 10. Vasile Radu croitor, propietar;
Fevruarie) ºi Dumitrache Ioan (6 Martie) 11. Stoica sin Radu cojocar, propietar; 12.
erau taþi în 1866 (N nenum); Dumitrache Ion sin Toma pescar, propietar; 13. Dumitru
Iliescu, la 16 Ianuarie, ºi Dumitrache Petres- Stan muncitor, propietar; 14. Aldea sin Ion
cu, la 19 Ianuarie 1866 erau martori la decla- muncitor, propietar; 15. Ion sin Neacºu
raþii de naºtere (N, nenum.). (JUPÂN DU- vãtãºel, propietar; 17. Ioniþã Preda, pro-
MITRACHE TITIRCÃ INIMÃ-REA, cheres- pietar; 19. Radu sin Niþã pescar, propietar.
tigiu – negustor, îºi zice el, comersant ºi Ceilalþi erau chiriaºi: 2. Stoica sin Stoian flo-
apropitar, îl recomandã Ipingescu –, cãpitan rar; 5. Petre Ion croitor; 16. Paraschiv sin
în garda civicã, O noapte furtunoasã.) Gheorghe cãruþaº. (Catagrafia 1838, p.1-3).
Jupân Dumitrache este cherestigiu. Ca ºi Am rescris eu cuvântul „propietar”, dupã
Tãnase sin Minciu, cherestegiu (nu ºtim facsimilul – din pãcate, singurul – de la p.
dacã aºa e ºi în manuscris), sârb supus K.K., XXVII, fiindcã editorul, profesor amator ºi
52
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)

istoric amator, nu are cultul documentului, Brãileanu ºi Maria (IF 16/65 B.V.) au Marii;
modernizând masiv ºi scriind peste tot Nae ferar ºi Rada (IB 9/51 Ion) ºi Nae cismar
„proprietar”. De altfel, nu numai cuvintele ºi Tudora (IB 6/57 Apos.) au Alexandri; Nae
sunt refãcute, dar ºi textul Catagrafiei. Iatã o logofãtu ºi Rada (IF 20/46 N.V.), Nae panto-
mostrã dupã facsimil: „172. Ion sin Radu / faru ºi Maria (IF 4/51 G.V.), ºi Nae Teiºeanu
Mariea soþiea sa // fii: Ana / Mãrgãrit // ºi Cleopatra (IF 21/56 B.V.) au Elisabete; Nae
slugi: Pascu / Neagu sin Panait / Joiþa soþiea pantofar ºi Ioana o au pe Petra (IF 10/54
sa // Paraschiva soacrã[-]sa / încã [a] lui Ion Haral.); Nae cojocar ºi Constandina îl au pe
sin Radu”. ªi transcrierea de la p.22: „172. Anghel (IB 25/58 Dt); Nae braºovean ºi
Ion sin Radu / Maria, soþie / Anca, fiicã / Maria (IF 31/50), Nae pantofaru ºi Maria (IF
Mãrgãrit, fiu / Pascu (slugã) / Neagu sin 31/52 G.V.), Nae Þitmigã ºi Elena (IF 19/55
Panaet / Joiþa, soþie / Paraschiva, soacra / lui B.V.), Nae cãldãrar ºi Zanfira (IF 30/56 N.V.),
Ion”. Ar fi de mirare sã nu gãsim în docu- Nae Stanciu postelnic ºi Zoiþa (IF 30/57
mentele vremii ºi formele de „apropitar”, Sava), Nae Dincã croitor ºi Maria (IF 32/59
folositã de Ipingescu, II,IX, ºi „apropritar”, Prec) ºi Nae ºi Maria (IF 43/59 Pant) au
a Cetãþeanului turmentat, I,VII. Elene; Nae (al lui) Stanciu m. ºi Zoiþa au o
În Ploeºti întâlnim ºi gardiºti. Unul din- Chirana (IF 30/61 Sava); Nae croitor ºi
tre ei, Tãnase Pena, guardist, este tatã, la 18 Manda o au pe Anghelichia (IF 20/62 B.V.);
Ianuarie 1866 (N, Dosar 5/1866). Între Nae Vasile pescar din Mahalaoa Sf.Împãraþi
gardiºti – titlul ºi funcþia de mândrie ale lui este, la 9 Noembrie 1866, martor la naºtere
Chiriac – îl aflãm ºi pe Petre Mateiu, 25 ani, (N, Dos.6/1866, p.466); Naie Nicolae, la 7
guardistu, care a gãsit un copil abandonat Aprilie, ºi Nae Ion, la 7 Iunie 1866, sunt taþi
(21 Maiu 1866; N, Dos.5/1866, nenum.). (N Dos.5/1866, nenum.); Iordache Nae, de
Nae, nenea Nae: Nae Scorþeanu ºi Elena ani 28, plugaru, suburbie sf. treimi, strada
(IF 4/38 Prec[ista]) ºi Nae pantofar ºi Maria degerat, este martor la declararea unui
(IF 11/56 G.V.) sunt pãrinþi de Smarande; copil, la 22 Decembrie 1866 (N, 787). (NAE
Nae era fiul lui Costache Brãtianu logofãt IPINGESCU, ipistat, O noapte; Nae Ipinges-
din mahalaua Buna Vestire (Catagrafia 1838, cu ipistatul, amintit în Conul Leonida, sc.V;
p.176; lume bunã); Nae Stanciu se cãsã- NAE GIRIMEA, frizer ºi subchirurg, D-ale
toreºte cu Zoiþa Dan (IC 5/48 Sava), Nae Ion carnavalului. NAE CAÞAVENCU, avocat,
spânu, cu Teodora Nicolae (IC 19/51 Pant.), director-proprietar al ziarului „Rãcnetul
Nae Ion cu Maria Ion (IC 6/57 Pant.), Nae Carpaþilor”, O scrisoare pierdutã.)
Dinu, cu Ana Ilie (IC 4/58 Pant.); Nae Ipistaþi se aflau ºi-n Ploeºti: Constantin
Scorþeanu (IB 25/33 Prec), Nae ºi Leanca (IB este fiul lui Iordache epistat Romanescu ºi
3/45 Apos), Nae Candiano pitar ºi Zoiþa (IB Ecaterina (IB 18/40 Vin); Andrei Epistatu se
38/47 Vin), Nae postelnicu ºi Elenca (IB cãsãtoreºte cu Ecaterina Ion (IC 12/45 Înp.);
25/48 Dt), Nae Nenciu bogasier ºi Maria (IB Ispas, fiul lui Constantin epistat se cãsãto-
5/55 G.V.), Nae lampagiu ºi Constantina reºte cu ªtefana Toncu (IC 14/46 Ion); Elena
73/60 Vas), Nae croitor ºi Manda (IB 11/61 sin Iancu epistatu o boteazã, la 31 Martie –
N.N.), Nae cãldãrar ºi Pãuna (IB 13/62 nãscutã la 20 Martie 1865 – pe Maria, fiica
Pant), Nae Constantinescu ºi Maria (IB2 Susanei ºi a lui Alecsandru muncitor
1253/68), Nae Ioniþã ºi Maria (IB2 991/70) ºi (botezaþi, 24); Grigorie este fiul lui Matache
Nae Stanciu ºi Maria (IB2 1303/70) au Epistatu ºi Elena (IB2 19/68). (UN IPISTAT
Constantini; Nae Stan cofetar ºi Eufrosina este ºi în D-ale carnavalului.)
(27/40 Vin.), Nae croitor ºi Smaranda (IF Chiriac era un nume de familie, din
3/52 N.N.), Nae cismar ºi Tudora (IF 3/53 familia lui Nenea Iancu, adicã. Îl purtase
Apos), Nae croitor ºi Nastasia (IF 27/54 Ion), Luca Kiriak (Caraboa), bunicul sãu braºo-
Nae Teiºanul ºi Cleopatra (IF 21/55 B.V.), vean, tatãl Ecaterinei, ºi Chiriak Emanuel
Nae preot ºi Maria (IF 10/59 Prec), Iordache (de fapt, Emanoil; era fiul preotului Stere
Nae ºi Maria (IF 33/60 Tr.), Nae (al lui) Emanoil, care-l botezase pe Caragiale la
Gheorghe m. ºi Voica (IF 36/64 Dt.) ºi Nae Haimanale ºi-l urmase pe Luca la Ploeºti,
53
Nicolae Onea

devenind apoi protopop aici; fiul lui cu Rada M. Preotul (IC 3/57 Vin.); Eufimia
Chiriac, Grigore Emanoil, era avocat la Mi- este fiica lui Vasile Nuþã amploiat ºi Maria
zil, unde-l vizita, la un moment dat, destul (IF 7/62 G.V.).
de des, Caragiale) – „nu cumva o rudã din- Într-un oraº cu Biþe, Diþe, Liþe, Miþe, Niþe,
spre mamã a lui Ion Luca?” se întreba Marin Tiþe º.a. au fost ºi Ziþe: Ziþa (Caragiale reþine
Bucur – membru în Comitetul Junimea co- aceastã formã), în familia lui Lazãr sin Ion
mercialã din Ploeºti, în Iulie 1877 (Marin din mahalaua Sfinþii Împãraþi (Catagrafia
Bucur, I, 114, 122). Faptul cã el beneficiazã 1838, p.1); Ziþa, mama Mariei, cu Costache
de toate favorurile Vetei ºi ceva pe deasupra Geambaºu (IF 21/46 B.V.); Siþa, fiica lui
(„ªtii cum a regulat el compania?”, zice Costache Brãtianu logofãt din Buna Vestire
Jupân Dumitrache. „Bravos!”, aplaudã (Catagrafia, p.176; lume bunã); Siþa, fiica lui
Ipingescu. „Face sã-i dea ºi dicoraþie!”), ne Dumitru sin Ion ºi Joiþa din mahalaua Sf.
face sã nu-l mai cãutãm printre (alþi) Troiþã (Catagrafia, p.45); Siþa, mama
ploeºteni. (CHIRIAC, tejghetar, sergent în Ecaterinei, cu Ion Manea (IF 8/44 Vas.); Siþa,
gardã, O noapte.) mama Paraschivei, cu Dumitru simigiu (IF
Spiridon era ºi el ploeºtean: Gheorghe 53/49 G.N.); Siþa ºi Petre sãpunaru sunt
Spiridon se cãsãtoreºte cu Smaranda Toma pãrinþii Rusandei (IF 16/52 Tr.); Siþa Tudor
(IC 6/34 Pant.), Stan Spiridon, cu Zamfira se cãsãtoreºte cu Gheorghe Donea (IC 9/56
Enache (IC 4/44 Ap.), iar Gheorghe Spi- Vin.), Siþa Luca, cu Costache Apolonie (IC
ridon dulgher, cu Lixandra Anton (IC 7/51 4/57 Pr.; de remarcat numele grec al soþului,
Vas.); Niþa, nepoata lui Ion Spiridon se cã- ca Agamemnon din Scrisoarea pierdutã), Siþa
sãtoreºte cu Dimose grãdinar (IC 7/54 D.); Ivan, cu Dumitru Vasile /IC 7/60 Vv.), Siþa
Sandu Spiridon se cãsãtoreºte cu Zoiþa Matache, cu Mihail [fiul lui] Cãlin preot (IC
Gheorghe Beilicaºiu (IC 12/57 VV. [=Voe- 20/61 Ion), Siþa Moscu, cu Vasile Nicolae (IC
vozi]); Maria sin Spiridon, vãduvã din 2/61 Pr.), Siþa Nica, cu Dumitru Ion (IC
mahalaua Sf. Haralambie (Catagrafia 1838, 10/62 Pant.), Siþa ªtefãnescu, cu Lazãr
p.105); Spiridon, fiul lui Gheorghe sin ªte- Stoianovici cuþitar (IC 15/65 Ion); Siþa cu
fan ºi al Mariei din mahalaua Sfinþii Împã- Petre Paraschiva (IB 11/54 Nicolae Nou) ºi
raþi (Catagrafia, p.18); Spiridon, fiul lui Ra- Siþa ºi Rãducanu aprod (IB 22/65) au
du sin Radu din mahalaua Sf. Dumitru Constantini; Siþa ºi Nae pantofar o au pe
(Catagrafia, p.185); Dumitru Spiridon ºi Maria (IF 27/59 B.V.); Siþa, mama Efrosinei
Maria, pãrinþii lui Constantin (IB 66/61 (botezaþi, 78/64, G.N.); Siþa ºi Stroe pescar
Haral). (SPIRIDON, bãiat pe procopsealã, O (IF 15/58 Ilie), Siþa ºi Nicolae cismar, (IF
noapte.) 27/62 B.V.), sunt pãrinþi de Ecaterine; Siþa ºi
Ricã. N-am gãsit nici unul. Acum îmi Costache Apolon (IF 11/58), Siþa ºi Dumitru
dau seama cã nu am însemnat niciun Au- Ioniþã (IF 108/62 Tr), de Elene; Siþa ºi
reliu. Chiar dacã m-aº întoarce înapoi la Iordache lãutar au un ªtefan, nãscut la 28 ºi
Arhive, nu s-ar mai pune. Jupân Dumi- botezat la 30 Iunie 1859 de Stancu lãutaru
trache îi zice papugiu, scârþa-scârþa pe hâr- (botezaþi, 36); Siþa ºi Ghiþã Hagi Stan o au
tie, amploiat. pe Haretina (IF 71/60 Ion), Siþa ºi Radu
Papugii am vãzut. Mai adaug unul: Neagu, pe Teodora (IF 57/60 Ion); Siþa ºi
Nicolae (al lui) Dumitru papugiu se însoarã Stoian mãcelar, pe Maria (IF 17/62 N.N.),
cu Zamfira Dumitru (IC 17/61 ªt.). Siþa ºi Stan Stroie îl au pe Alexandru (IB2
Scârþa-scârþa pe hârtie. Iatã-l pe Nicolae, 62/67), Siþa ºi Gheorghe Nicolae pe Dimitrie
fiul lui Tudor grãmãtic, însurându-se cu (IB2 1011/68), Siþa ºi Gheorghe Savu, pe
Maria Dumitru (IC 16/46 Vin); ºi pe Marin, Dumitru (IB2 90/68), Siþa ºi Nicolae
fiul lui Ionescu scriitor, cãsãtorindu-se cu Lãzãrescu, pe Haralampie (IB2 1175/69), iar
Elena Teodor (IC 5/65 Împ.); Vasilichia este Siþa ºi Dimitrie Enciu, pe Clement (IB2
fiica lui Iancu scriitor ºi Maria (IF 25/62 978/74). (ZIÞA, O noapte furtunoasã.)
B.V.). Efimiþe erau ºi la Ploeºti: Eftimiþa era
Amploiaþi. Ion Stroe amploiat se însoarã fiica lui Enache sin Tãnase ºi Costandina
54
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)

din mahalaua Sf. Haralambie (Catagrafia 35/39 G.V.), Safta ºi Ghiþã Chervangiu, o
1838, p.103); Eufimia lui Hristodor arendaº Maria (IF 53/42 Vas.), Safta ºi Pavel
ºi Anghelichia (IF 28/41 Ion); Eufimia lui lumînãrar, o Elena (IF 9/42 Împ.), Safta ºi
Nicolae pantofar ºi Maria (IF 4/49 Prec), Dinu viorar, pe Lucsandra (IF 8/60 Pant.),
Eufimia lui Pitaru Stãnicã ºi Zoiþa (IF 18/53 Safta ºi Iordache, pe Teodora (IF 11/60
G.V.), Eufimia lui Constantin Dogar ºi Împ), Safta ºi Ion Ghinea, pe Zoe (IF 62/60
Maria (IF 51/55 Haral.), Eufimia lui Zaharia G.N.); Safta, fiica lui Gheorghe Moldovea-
Antinescu ºi Chiriachiþa (IF 12/58 G.V. nu ºi Pena (IF 34/36 Vin.); Safta lui
Parcã-l vãd pe elevul Caragiale cum se uitã Dumitrache ºi Eufrosina (IF 79/49 Împ.);
la impozantul institutor Zaharia Antinescu, Safta, nãscutã la 25 ºi botezatã la 31 Marte
care-ºi strigã ºi alintã copila: Efimiþa, 1855, fata lui Ghiþã cismaru ºi Ecaterina
Efimiþa! Iar mai târziu, pe dramaturgul (botezaþi, 23); Safta lui Gheorghe pantofar
imaginându-ºi-l pe Conul Leonida, cum îi vin ºi Pãuna (IF 7/56 N.N.); Safta lui Ioan
în minte acele momente, închipuindu-ºi-o Sandu ºi Zoiþa (IF 3/59 Voiv.); Safta vãduva
pe Efimiþa vârstnicã ºi prostãnacã...), sin Nicolae se cununã, la 16 Ianuar 1855, cu
Eufimia lui Ion Pitiº ºi Maria (IF 22/57 G.V.), Vasile junele sin Gheorghe calpacciu; naºi:
Eufimia lui Ion Popescu ºi Maria (IF 27/58 Avram bogasier cu Maria maicã-sa
G.V.), Eufimia lui Costache brutar ºi (cununaþi, 2); Safta (lui) Nicolae Postelnicu
Dumitra (IF 27/59 ªtef), Eufimia lui Vasile se mãritã cu Nicolae Dumitrache (IC 12/58
preot ºi Paraschiva (26/61 Haral), Eufimia Tr.), iar Teodora Safta V[ãduv]a, cu Ivan
lui Alexandru Nicolescu ºi Paraschiva (IF Petre dorobanþu (IC 1/62 Vin); Iancu
34/61 Vin), Eufimia lui Toma birjar ºi Dobra cobzaru cu Safta, soþia sa, îi cununã pe
(IF 37/63 G.V.), Eufimia lui Petrache Costantin junele sin Costachi lãutar cu
Gheorghiu ºi Maria (IF2 1145/67), Eufimia Ioana fata sin Ioniþã lãutaru, la 3 Februar
lui Hristache Oprea ºi Elena (IF2 502/68), 1855 (cununaþi, 13); Preotul Antonie cu
Eufimia lui Gheorghe Dumitru ºi Elisaveta Safta soþia sa sunt nuni la cununia lui Ioan
(IF2 167/69), Eufimia lui Nicolae Stoica ºi junele sin Gheorghe ºi Ana fata sin Stan
Ioana (IF2 410/69), Eufimia lui Preotul Clincea, la 26 Ianuar 1857 (cununaþi, 5);
ªtefan Dimºescu ºi Elena (IF2 990/69), Elena slujnica nãºtea o Elenã (nu din Troia
Eufimia lui Ion Beresceanu ºi Sultana (IF2 ci) din flori (IF 41/64 G.V.). (SAFTA, slujnicã,
1169/69); Constantin este fiul lui Constantin Conul Leonida faþã cu reacþiunea.)
m. ºi Eufimia (IB 6/62 Ilie). Avem, desigur, Iancu nu este numai numele lui Avram
ºi Efimii, pasul direct spre Efimiþa: Efimia, Iancu, dar ºi prenumele (ploeºtean) al lui
botezatã de Efimia sin Dimitrie, era fiica lui Caragiale ºi al altor ploeºteni. Dãm numai
Ghiþã feraru ºi Elena (botez. 24/58 G.N.), câþiva: Iancu Filiu grefier caftanlãu din
Efimia, fata lui Toma Constantin ºi Safta mahalaua Precista (Catagrafia 1838, p.168;
(IF2 440/70), Efimia ºi Ilie Radu, pãrinþii lui lume mare); Iancu, fiul lui Voicu sin Mihnea
Ion (IB2 4/71). (COANA EFIMIÞA, Conul logofãt din Sfinþii Voevozi (Catagrafia,
Leonida faþã cu reacþiunea.) p.148); Iancu, fiul lui Ghiþã sin Iancu cea-
Safte ºi slujnice, asemenea: Safta ºi sornicar din mahalaua Precista (Catagrafia,
Drãgan lãutar îl au pe Andrei (IB 17/35 p.169); Iancu, fiul lui Costache Lipãnescu
Pant), apoi, Safta ºi Drãgan lãutaru, pe judecãtor ºi al Tarsiþei din Sf. Nicolae Nou
Constantin (IB 9/42 Voiv.); Safta preoteasa (Catagrafia, p.207); Iancu, fiul Uþei Scorþean-
din mahalaua Sf. Gheorghe fiind vãduvã ca vãduva din Sf. Nicolae Nou (Catagrafia,
este cap de familie (Catagrafia 1838, p.115); p.206); Iancu, fiul lui Ivan sin Ivan cojocar
Safta, fiica Lucsandrei vãduva sin Roman din Precista (Catagrafia, p.168); Iancu sin
din Sf. Haralambie (Catagrafia, p.102); Safta Neicu croitor din Sf. Gheorghe (Catagrafia,
fiica lui Tudorache mãtãsar sin Penu din Sf. p.115); Iancu, fiul lui Ion sin Vasile muncitor
Nicolae Vechi (Catagrafia, p.192); Safta ºi din Sf. Haralambie (Catagrafia, p.98); Iancu,
Iordache Anghel au o Nastasia (IF 8/38 fiul lui Costache sin Chiru din Sf. Ilie
G.V.), Safta ºi Ioan Gheorghe, o Zoiþa (IF (Catagrafia, p.202); Ana, fiica lui Vasile Iancu
55
Nicolae Onea

lumânãraru ºi Anica (IF 38/40 Împ.), Zoiþa, PAMPON, D-ale carnavalului.)


a lui Iancu cioban ºi Tudora (IF 24/40 G.N.), Mache. (MACHE RAZACHESCU, ce-i
Ghiþã Iancu ºi Maria (IF 21/56 Spir), Iancu mai zice ºi „CRÃCÃNEL”, D-ale carnavalu-
plugar ºi Catrina (IF 86/58 Haral); Iancu Ilie lui. S-a înrolat ca volintir.)
ºi Zoiþa au o Cleopatra (IF 44/51 Împ.); Ilie În Ploeºti au fost ºi volentiri. Unul dintre
Iancu se cununã cu Pena Tudor (IC 3/41 ei, Stan, era probabil Stan Popescu. Stan
Vas.); Dumitrache junele Gãlãºescu sin volintiru îºi îngroapã un bãiat, pe Dimitrie
Iancu se cununã cu Lucsandra fata sin (sic!) sin Stan volintiru, la 1 Februarie 1849 (Con-
Elenca vãduva, la 2 Septembrie 1846, naºi dica pentru morþi, actul nr. 7), este socru
fiind Dincã Tiartu cu Joiþa (cununaþi, 12); mare la 12 Februarie 1849, când se cununã
Joiþa fata sin Iancu se cununã, la 30 Ghenar Gheorghe junele sin Stan volentiru cu Gana
1849, cu Dimitrie junele sin Ioan tabacu (cu- fata sin baba Zlata (Condica pentru cunu-
nunaþi, 10); D(lui). D(l). Iancu ipocomisar cu naþi, actul nr. 12) ºi o îngroapã pe Tona, soþia
cucoana Leana erau naºi în 1851 (cununaþi, lui Stan volentiru, la 23 Mai acelaºi an
3); Ilinca fata sin Iancu se cãsãtorea, la 25 (morþi, 27). Stan volintiru cu Ileana cununã,
Noembrie 1851, cu Gheorghe junele sin la 25 Noembrie 1851, în mahalaoa Sf.
Pavel (cununaþi, 26); Iancu sin D[l] piitar Gheorghe vechi (cununaþi, 25). Stan volin-
Iordache Plopeanu cu Maria îi cununã, la 22 tiru boteazã singur, la 16 August 1859
Februar 1853, pe Dincã junele sin Tetradeu (botezaþi, 48). Costandin sin Stan volentiru
cu Maria fata sin pitaru Ghiþã (cununaþi, 8); îl boteazã pe Stan, fiul lui Ghenu grãdinaru,
Iancu (al lui) Vlad popa se cununã cu Ana la 31 Octombrie (nãscut în 26) 1854 (boteza-
Ion (IC 12/56 VV.); Alexandru erau fiii lui þi, 99). Dumitru vointiru ºi Ana o au pe
Iancu dulgheru ºi Ana (IB 27/53 G.V) ºi Lucsandra (IF 12/54 Vin).
Iancu ºi Raliþa (IB 2/56 Ilie); Reveica, fata lui Catindatul era chiar ºi nume de familie
Iancu zidaru ºi Pena (IF 31/54 Spir.); Briea la Ploeºti: Sandu Cantindatul ºi Eufrosina
era fata lui Iancu m. ºi Elenca (IF 58/53 Dt.); sunt pãrinþii Elenei (IF 15/46 B.V.); Gheor-
Iancu Teodorescu ºi Zoiþa sunt pãrinþii Anei ghe Ivan candidatu se cãsãtoreºte cu Paras-
(IF 49/56 Vin); DD. Iancu Negrescu îl bote- chiva Nicolae (IC 3/62 D.), iar Ion Stanciu
za, la 17 Mai 1853, pe Gheorghe, fiul D. Mar- candidat, cu Maria Udriºca V[ãduv]a (IC
ghioala ºi a D. Iordache Plopeanu (botezaþi, 2/62 Tãn). (UN CATINDAT DE LA PER-
28); Joiþa, soþia d-lui Iancu croitoru, îl bo- CEPÞIE, D-ale carnavalului; vrea sã se facã
teazã, la 6 Ianuar 1855, pe Ioan, nãscut la 25 ajutor, ori reghistrat, mãcar copist, I,III.)
Dechembrie 1854 (botez 2); Joiþa fiica d-lui Dintre cei care îºi spun copiºti, Ioniþã
Iancu Popescu îl boteazã, la 15 (nãscut la 8) copist ºi Maria sunt pãrinþii Pãtranei (IF
Mai 1855, pe Ioan, fiul lui David mocanu ºi 35/40 Vin.).
ªerbana (botezaþi, 38); aceeaºi Joiþa sin Ian- Alþii îºi spun conþepiºti: Ion Stavrache
cu o boteazã ºi pe Maria, la 19 Octombrie conþepistu ºi Marghioala (IF 16/55 Prec) ºi
1857 (botezaþi, 99); Joiþa sin Iancu ºi Miha- Ion Stoicescu conþepist ºi Niþa au Polixenii
lache cofetaru cununã la 14 Noembrie 1857 (IF 28/56 G.V.).
(cununaþi, 29); Iancu Popescu îl boteazã, la Iordache nu fusese numai Olimpiotu
7 August, pe Ioan, fiul lui Iancu mãcelaru, eteristul, sau Iordache Golescu. Se întâlnea
nãscut la 1 August 1855 (botezaþi, 60); Joiþa, ºi la Ploeºti, în straturile de jos. ªãrban sin
soþia lui Iancu, îl boteazã la 4 (era nãscut pe Iordache pescar din mahalaua Sfinþii Îm-
2) Iulie 1858, pe Ioan, fiul lui Nica cismaru ºi pãraþi (Catagrafia 1838, p.5); Enache sin
Maria (botezaþi, 63); Pena sin Iancu o Iordache glugar din Sf. Ioan (Catagrafia,
boteazã, la 5 (era nãscutã pe 2) Octombrie p.84); Iordache sin Enache vãtãºel din Sf.
1861 pe Vasilca (botezaþi, 54); Zoiþa Iancu Dumitru (Catagrafia, p.190); Iordache fiul lui
Popescu se mãritã cu ªtefan Gheorghe cojo- Tudorache sin ªtefu abagiu din mahalaua
car (IC 8/63 ªt.); Iancu Iliescu ºi Zoe o au pe Precista (Catagrafia, p.161); Iordache (al lui)
Maria (IF 50/45 Împ), iar Iancu Voinescu ºi Ion bãrbier se însoarã cu Maria Gheorghe
Smaranda, pe Zoe (IF 13/63 B.V.). (IANCU (IC 6/61 Vin.); la 3 Decembrie 1851 se cãsã-
56
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)

toreºte Atanase junele sin Iordache; nuni Costandin, propietar în mahalaua Sfinþii
Petre negustor cu Elena (cununaþi, 30); Împãraþi (Catagrafia 1838, p.22); Miþa, fiica
Voicu Iordache se cãsãtoreºte cu Maria lui Ristea sin Goiciu ºi Ilina din mahalaua
Cristea (IC2 209/68); Mihail Iordache ºi Sf. Gheorghe (Catagrafia, p.115); Constantin
Elenca au o Elisabeta (IF 32/36 G.V.); Iorda- este fiul lui Dincã fierar ºi Miþa (IB 18/39
che medelnicer ºi Dumitra (IF 35/36 Prec), Vas); Chiru este fiul lui Costache m. ºi Miþa
Iordache cismar ºi Tiþa (IF 57/45 Tr.); (IB 44/43 Tr.); Miþa ºi Ioniþã Sprincenatu au
Iordache Cojocar ºi Maria (IF 25/36 Vin.; o Marie (IF 59/44 Ion); Miþa ºi Ghiþã bum-
23/43 Împ), Iordache Romanescu ºi bãcar o au pe Tinca (IF 28/49 Prec.); Anghel
Ecaterina (IF 38/47 Ion), Iordache croitor ºi este fiul lui Gheorghe croitor ºi Miþa (IB
Tinca (IF 44/51 G.N.), Iordache zidaru ºi 20/50 Haral); Miþa ºi Nicolae simigiu sunt
Gherghina (IF 8/53 Voiv.), Iordache (al lui) pãrinþii altei Elena (IF 4/54 Prec); Miþa ºi
Dinu m. ºi Voica (IF 21/59 Sava), Iordache Niþã Gheorghe au o Elisabeta (IF 10/57
Ion mãcelar ºi Zoiþa (IF 12/62 Prec), Haral); Miþa ºi Dobre grãdinar o au pe Ste-
Iordache cismar ºi Elena (IF 9/61 Apos) ºi liana (IF 9/59 B.V.); Miþa ºi Ioniþã Teodores-
Iordache Nicolae ºi Petra (IF 18/64 ªtef) au cu îl au pe Iamandi (IB2 60/66); Constantin
Marii; Iordache ipocomisar ºi Tinca o au pe [fiul lui] Dragomir dascãl se cãsãtoreºte cu
Evghenia (IF 30/51 Dt); Iordache cãldãraru Miþa Nicolae (IC 9/53 Ion); Constantin (fiul
ºi Voica, pe Gherghina (IF 33/52 Sava); lui) Constantin cârciumar se cãsãtoreºte cu
Chiriachi este fata lui Iordache m. ºi Safira Chirana (a lui) Miþa vãduva (IC 13/58 Ion).
(IF 55/52 Tr.), o alta, a lui Gheorghe Ior- (MIÞA BASTON, D-ale carnavalului.)
dache ºi Maria (IF 3/65 N.V.); Constantini ªtefan este un nume atât de frecvent, cã
sunt fiii lui Ioana Iordache (IB 1/35 B.V), este inutil sã dãm un exemplu. Ne oprim
Iordache Tamara ºi Elena (IB 31/47 B.V.), numai la Fãnicã: (ªTEFAN TIPÃTESCU,
Iordache zidaru ºi Gherghina (IB 4/52 Voiv), prefectul judeþului, Fãnicã, cum i se spune
Iordache cârciumar ºi Tudora (IB 44/52 Dt), I,I-V, VII-IX; II,I, III-VI, VIII, X-XIV; III,II,
Iordache grãdinar ºi Dragnea (IB 31/53 VII; IV,II, IV-VII, X, XII, XIV, „cocoºelul”,
Sava), Stan Iordache cãruþaº ºi Uþa (IB 16/56 cum îºi zice singur, I,IV, O scrisoare.). Fãnicã
Tãn[ase]) ºi lui Gheorghe Iordache ºi Elena Petrescu ºi Ecaterina sunt pãrinþii lui Lazãr
(IB 35/64 Pant); Dobre este fiul lui Iordache (IB2 61/68).
Ion ºi Zanfira (IB2 544/66); Maria, soþia lui Nu am cãutat chiar cu lumînarea, dar
Iordachi bãrbieru, boteza la 4 Septembrie unui copil gãsit i s-a dat numele de Ion
1855 (botezaþi, 68); la 12 Iulie 1857 se nãºtea Tipãreanu (IB2 1174/77), asemãnãtor cu al
Iordache (botezat la 21), fiul lui Pena ºi al vreunui Tipãrescu sau Tipãtescu, ce puteau
lui Peicu muncitor (botezaþi, 67); Elena e exista în realitate.
fata lui Stan Iordache ºi Manda (IF 24/59); Între atâþia Zaharii, Zaharia Antinescu
Alexandru e fiul lui Iordache Tocica ºi Elena este unicul ales de Caragiale: Zaharia Anti-
(IB 23/60 G.V.); Elena e fata lui Tudor nescu se cãsãtoreºte cu Chiriachi Nicolae
Iordache ºi Ana (IF 20/60 Haral); Alexe sunt (IC 10/53 G.v.; în Autobiografie, Zacharia
fiii lui Iordache Stan grãdinar ºi Maria (IB Antinescu spune cã pe soþia sa o chema
2/60 Apos) ºi Iordache croitor ºi Maria (IB Domnica: „Dupã o vãduviã de 2 ani, în anul
11/64 ªtef); Iordache (al lui) Necula m. (IF 1853 am pãºit în a 2-a cãsãtoriã cu D-ºoara
24/62 Sava) ºi Iordache Simion tabac ºi Domnica, nãscutã Dimitriu, cu care am trãit
Zoiþa o au câte o Floarea (IF 8/64 Ilie). (IOR- o viueaþã mulþumitoare 26 ani, binecuvân-
DACHE, calfã la Girimea, D-ale carnavalului; tându-ne Ceriul cu 9 odrasle: 5 de sexul
IORDACHE BRÂNZOVENESCU, O scrisoa- masculin ºi 4 de sex feminin.”, p.12; cu
re pierdutã.) prima soþie, Iudita, nãscutã Martinovici,
Desigur cã erau ºi Miþe: Miþa ºi Nicolae într-o „viueaþã conjugalã de 7 ani”, avusese
Vâlcu au o Elenã (IF 3/36 G.V.); Pena este 2 copii: Emilia ºi Iancu, p.11-12); i se nasc
fiica lui Ion Petcu ºi Miþa (IF 40/38 G.N.); Maria, fiica lui Zaharia Antinescu ºi
Miþa, soþia lui Ioniþã cârciumar sin Chiriachi (IF 21/54 G.V.), Aurelia, fiica lui
57
Nicolae Onea

Zaharia Antinescu ºi Chiriachiþa (IF 11/58 ºi Lixandra (IB2 61/66); Tache Ioan, 46 ani,
G.V.), Alexandru, fiul lui Zaharia Antinescu cismaru, Suburbia Sf.Spiridon, strada
prof. ºi Domnica (IB 13/60 Prec), Maria, fiica Vãleni, la 30 Aprilie, Take Nenu, la 7 Iunie
lui Zaharia Antinescu ºi Chiriachi (IF 17/65 1866 (N, nenum.) ºi Take Popescu, de ani
G.V.), Lambru, fiul lui Zaharia Antinescu ºi 45, muncitor, suburbia sf.Spiridon, str. Spi-
Chiriachi (IB2 705/67), Ion, fiul lui Zaharia talului, la 12 Decembrie (N, 770), sunt mar-
Antinescu ºi Chiriacha (IB2 629/73). (ZA- tori la naºteri; Tache Ionescu se cãsãtoreºte
HARIA TRAHANACHE, O scrisoare pier- cu Siþa Anghelescu (IC2 183/68), Tache Li-
dutã.) xandru, cu Ioana Radu (IC2 245/70), Maria
Tache nu este numai vestitul Popa Tache Tache, cu Nicolae (fiul lui) Duþã m. (IC 3/60
din Bucureºti, dar ºi un frecvent nume Ion); Maria Tache, cu Petrache Nicolae câr-
ploeºtean. Tache sin Tãnase, de neam ciumar (IC 8/63 Vin.), Toma Tache, cu Maria
scãunean, era propietar în mahalaua Sf. Gheorghe (IC2 262/69), iar Tãnase Tache, cu
Gheorghe (Catagrafia 1838, p.110); Tache, Sultana Ion (IC2 20/70); Tache Filotache ºi
fratele lui Tudor grãdinar sin Nicolae din Teodora au un Ion (IB2 172/70). (TACHE
mahalaua Biserica Domneascã (Catagrafia, FARFURIDI, avocat, O scrisoare pierdutã. Tot
p.199); Tache sin Gheorghiu logofãt este aici mai apare ºi un d. Tãchiþã, I,I.)
nun la 4 Februar 1840 (cunun. 3); Tache Cu Brânzovenescu avem ceva asemãnã-
logofãt ºi Zamfira au un Anghel (34/42 tor: C. Brânzescu ºi Maria, pãrinþii Alexan-
Haral), Tache ºi Zanfira, o Sevastiþa (IF drei (IF 7/62 Ion). Cineva – persoanã însem-
14/43 Dt.), iar Tache Aricescu ºi Neacºa, o natã, nu spun cine – care a scris o carte
Constanda (IF 16/43 Spir.); Ivanca este fiica despre Mahalalele din Ploeºti, ce aºteaptã a fi
lui Tache State ºi Lucsandra (IF 22/47 G.V.); tipãritã, mi-a spus dupã conferinþã cã a exi-
Tache plugar ºi Maria (IF 62/48 Vas.) ºi stat chiar un Brânzovenescu, un negustor
Tache cismar ºi Maria (IF 37/60 Pant.) au din apropierea ºcolii în care a învãþat Ioan
câte o Ioana; niºte Constantini sunt fiii lui Grigorescu. Aºtept. Provincia. Rog seriosi-
Tache ºi Zamfira (IB 2/42 Dt.), Tache ºi tate. (IORDACHE BRÂNZOVENESCU,
Elenca (IB 9/49 Apos.), Tache argintar ºi avocat, O scrisoare pierdutã.)
Elenca (IB 11/50 Ilie), Tache Neagu dulgher Erau, desigur, ºi avocaþi. Costache La-
ºi Ivanca (IB 20/52 Haral; 34/54 Tãnase) ºi zãru, avocat, scutit (fiind logofãt), are douã
Tache Micu pescaru ºi Eufrosina (IB 22/63 slugi: Gheorghe ºi Maria; propietar în
Ion); Tache Dinescu ºi Maria (IF 22/55 Ion)
mahalaua Sfinþii Voevozi (Catagrafia 1838,
ºi Tache Mitrea ºi Maria (IF 57/63 Tr.) au
p.148). Un Petrache Gheorghe avocat se
Teodore ; Tache mãcelar ºi Elena o au pe
cãsãtoreºte cu Zoiþa Constantin popa (IC
Steliana (IF 49/59 Haral); Marii au Tache
1/45 N.n.).
mãcelar ºi Elenca (IF 64/61 Haral) ºi Tache
Stãnescu ºi Areta (IF 44/64 Ion); Tache Au fost ºi Ioneºti – cum se va vedea mai
Grigoriu ºi Teodora (IF 34/60 G.V.) ºi Tache jos dintr-o listã electoralã, unii chiar profe-
tabacu ºi Lamba (IF 36/62 N.V.) au Sevaste; sori. Prelungirea ºi translarea lui Ion –
Tache povarnagiu ºi Anca au o Sofie (IF nume frecvent – în Ionescu, era încã timidã.
32/61 Împ.); Tache sin Teodor cavafu îi Ghiþã Ionescu, cântãreþ, ºi Luxandra îl au
boteazã pe Teodor, la 31 (era nãscut în 27) pe Agatonic (IB 20/62 G.V.) ºi pe Daniil, cu
Ghenar 1854, ºi pe Gheorghie, la 29 (nãscut Luxandra (IB 12/65 Împãraþi); Ghiþã Iones-
la 23) April 1854, fiul lui Velicu tabacu cu ºi Siþa (IB2 1029/69) ºi Ghiþã Ionescu ºi
(botezaþi, actele nr. 4 ºi 42); Andrei este fiul Aneta (IB2 271/67) îi au pe Gheorghe; Marin
lui Tache zidaru ºi Eufrosina (IB 8/56 Tr); Ionescu scriitor se însoarã cu Elena Teodor
Maria este fiica lui Tache Mincu pescaru ºi (IC 5/65 Împ.); Tache Ionescu este martor la
Eufrosina (IF 59/64 Ion), iar Ecaterina, nãs- o naºtere (5 Noembrie 1866, N, nenum.);
cutã la 4 ºi botezatã la 11 Avgust 1864, a lui Cristea Ionescu ºi Joiþa sunt pãrinþii lui
H[r]istache sin Tache ºi Elenca (botezaþi, Mihail (IB2 295/70). (IONESCU, institutor,
58); Gheorghe este fiul lui Tache Gheorghe O scrisoare pierdutã.)
58
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)

ªi profesori: Gheorghe Mãlureanu, pro- G.n.); Maria I. Popescu se mãritã cu Cos-


fesor, necãsãtorit, locuia cu chirie, împre- tache Nicolae bogasier (IC 8/64 Ion); Ruse
unã cu mama lui, Maria, vãduvã, ºi sluga sin preot Sava hagiu ºi Evghenia soru-sa îi
Joiþa, în mahalaua Precista (Catagrafia 1838, cununã, la 17 Ghenar 1854, pe Gheorghe
p.163); Costache Sachelarie, profesor, ºi junele sin diaconu Filostrachi din Mahalaoa
Anica, sunt pãrinþii lui Alexandru (IB 18/61 Sfântu Gheorghe nou cu Vasila fata sin
Prec); Pavel Eliad ºi Carolina au o Maria (IF Marcu tabacu din Mahalaoa Sfântu Ilie;
20/59 Ion); Vasile Drãgoºescu ºi Elena au Iscãliturile: Nunul, Ruse Popescu, Nuna,
tot un Vasile (IB2 32/70). Evghenia Popescu (cununaþi, 6); Niþã sin
ªi Popeºti: niºte Constantin sunt fiii lui preotu Haralampie cu Despa cumnatã-sa îi
Ioniþã Popescu ºi Elena (IB 6/48 G.V.), Ion cununã pe ªtefan junele sin Simeon
Popescu ºi Hristina (IB 42/49 G.V.), Ion puºcaºu din Mahalaoa Sf. Spiridon ºi Elena
Popescu ºi Elena (IB 59/50 G.V.), Matache fata sin Teodora vãduva din Mahalaoa
Popescu ºi Petra (IB 18/57 Sava), Ion Popes- Sfinþii Voevozi, la 7 Februar 1854; iscãlitura
cu ºi Sanfira (IB 35/59 Tr), Marin Popescu ºi nunului: Niþã Popescu (cununaþi, 19); Ruse
Salomia (IB 55/64 Pant), Ion Popescu ºi popescu cu Evghenia soru-sa îi cununã, la
Voica (IB 25/65 G.N.); Ioan Popescu ºi 16 Mai 1855, pe Stan vãduvul sin Clincea cu
Dumitra au o Zoiþa (IF 6/56 Împ); Grigore Ana vãduva sin Dobri (cununaþi, 16); Rada
Ion Popescu se însoarã cu Maria Nicolae (IC este fiica lui Iordache Popescu ºi Ilinca (IF
5/59 D.), Petre Popescu, cu Maria (lui) 24/56 N.V.); Lucsandra este fiicã fie de Stroe
Anica V[ãduv]a (IC 5/63 VV), iar Costache Popescu ºi Ecaterina (IF 11/61 Ion), fie de
Popescu, cu Smaranda Buzoianu (IC 16/65 Nae Popescu ºi Manda (IF 36/62 Spir);
59
Nicolae Onea

Alexandru sunt fii ai lui Ion Popescu bãcan brie (era nãscutã în 8) 1853 (botezaþi, 74); la
ºi Ana (IB 60/62 Ion) ºi Gheorghe Popescu 26 Iulie 1853 este îngropatã Marica fata sin
arendaº ºi Luxandra (IB 39/64 Împ); Ioan Ghiþã brutaru (morþi, 20); Maria, soþia lui
Popescu ºi Ana (IF 10/58 Ion) ºi Ioan Ghiþã lãutaru, îl boteazã, la 19 August 1854
Popescu ºi Elena (IF 14/65 Ion) au câte o (se nãscuse pe 15), pe Gheorghe, fiul lui
Teodora; Ioan Popescu ºi Dragomira o au pe Niculae muscalagiu (botezaþi, 76); Ghiþã
Vasilichia (IF 3/60 Vas.); Alexandra este fiica cizmaru ºi Ecaterina cununã, la 17 Iunie
lui Ghiþã Popescu ºi Elena (IF 8/62 ªtef), iar 1854 (cununaþi, 24) ºi este naº de botez la 20
Zamfira, a lui Ioniþã Popescu ºi Ecaterina Marte 1855 (botezaþi, 22); Ghiþã croitoru cu
(IF 19/62 Tr.); Apostol este fiul lui Pascu Velica, soþia sa, cununã, la 23 Iunie 1854
Popescu ºi Elena (IB 7/62 N.N.); Elena, fiica (cununaþi, 25), ºi este naºul lui Gheorghe,
lui Ghiþã Popescu ºi Nastasia (IF 1/65 Vas); feciorul lui Costandin Hristodor, la 1 Mai
Ghiþã Popescu ºi Sultana au o Marie (IF 1855 (botezaþi, 34); Ghiþã Manea croitor cu
50/56 Tr.) ºi o Sofie (IF 71/57 Tr.); altã Marie Maria sunt nuni la 18 Ianuar 1858 (cunun.
este a lui Iordache Popescu ºi Smaranda (IF 6); alt Ghiþã croitoru ºi Lucsandra îl au pe
65/65 G.V.); Vasile Andreescu se cãsãtoreºte Costandin, nãscut la 17 ºi botezat la 20
cu Joiþa T. Popescu (IC2 83/69). (POPESCU, Octombrie 1855 (botezaþi, 80); ºi alt Ghiþã
institutor, O scrisoare pierdutã.) croitoru ºi Ecaterina îl au pe Pavel, nãscut la
Cât despre Ghiþã, el este un nume 21 ºi botezat la 28 Ianuar 1857 (botezaþi, 8);
ploeºtean – era sã adãugãm, de nu ne-am fi Ghiþã geambaº ºi Ioana o au pe Floarea (IF
temut de pedeapsa Gramaticii, aproape 24/56 Tr); Ghiþã fierar ºi Tiþa o au pe Elena
comun. Astfel, Ghiþã logofãt are o Constan- (IF 21/58 Prec.); Sultana sin Ghiþã pescar îl
tina (IF 32/32 Vin.); Ghiþã slugã la Ilie sin boteazã pe Barbu fiul lui Atanase pescaru
Hristea croitor ºi chiriaº în mahalaua (botezaþi 28/58); Ghiþã mocanu este tatãl
Precista (Catagrafia 1838, p.157); Ghiþã fiul Eufrosinei, nãscutã la 17 ºi botezatã la 24
lui Iordan bogasier sin Ioan, sârb, chiriaº în Aprile 1855 (botezaþi, 31). Alþi copii de
mahalaua Sf. Pantelimon (Catagrafia, p.141); Ghiþã: Alexe, fiii lui Ghiþã Alexe ºi Teodora
Ghiþã sin Iancu vãcar, propietar în maha- (IB 49/59 Treime) ºi Ghiþã croitor ºi Maria
laua Sf. Gheorghe (Catagrafia, p.110); Ghiþã (IB 18/60 Tr); Maria, fiicele lui Ghiþã croitor
fiul lui Gheorghe cizmar sin Ion, propietar ºi Velica (IF 4/57 Vin.), Ghiþã cârciumar ºi
din Sfinþii Voevozi (Catagrafia, p.149); Ghiþã Raliþa (IF 34/57 Vin.) ºi Ghiþã Lazãr argintar
fiul lui Stancu Brãdache cârciumar, propi- ºi Sevasta (IF 4/62 Prec); Ecaterina, fiica lui
etar din mahalaua Precista (Catagrafia, Ghiþã birjar ºi Zoiþa (IF 27/61 Haral);
p.170); Ghiþã fiul lui Sandu logofãt sin Andrei, fiii lui Ghiþã Iacob geambaº ºi
Radu, propietar din Sf-þii Voevozi (Cata- Maria (IB 48/60 Vas), Ghiþã croitor ºi Bãlaºa
grafia, p.153); Alexandru este fiul lui Ghiþã (IB 62/64 ªtef), Ghiþã croitor ºi Caliþa (IB
preot ºi Sultana (IB 8/42 N.V.); Marina, soþia 53/68/63); Ghiþã sin Dragomir boteazã un
lui Ghiþã zmântânã (Ghiþã, pupã-l în bot ºi- Gheorghe, la 31 Martie 1862 (botezaþi, 18,
i papã tot!), boteazã o Marie, la 16 (nãscutã G.N.); Ghiþã ªtefãnescu era tatã, la 3 Martie
pe 8) Septembrie 1843 (botezaþi, 49); 1866 (N inv.2/1865 [ºi 1866]); Ghiþã Ioanu,
Gheorghe (fiul lui) Ghiþã smântânã se ani 26, cismaru, ºi Mariea Ghiþã, Suburbia
însoarã cu Elena Ion (IC 5/52 Vin.); Ghiþã Sf.Spiridon, Strada Vãleni, o au pe Mariea,
Bãicoianu ºi Lucsandra au o Elena (IF 31/48 la 13 Martie 1866 (N, Dos.5/1866); Ghiþã
Voiv.); Ghiþã sãrar ºi Bãlaºa au o Paraschiva Nikolau, de ani 47, specolant (aduce a Cara-
(IF 64/48 Tr.); Andrei sunt fiii lui Ghiþã giale, nu?), suburbia Sf.Ioan, strada israilitã,
Iacob geambaº ºi Maria (IB 48/60 Vas), este martor la declararea unui copil, la 25
Ghiþã croitor ºi Bãlaºa (62/64 ªtef) ºi Ghiþã Noembrie 1866 (N, 740). (GHIÞÃ PRISTAN-
croitor ºi Caliþa (53/68/63 Vas); Antoni, ai lui DA, poliþaiul oraºului, O scrisoare pierdutã.)
Ghiþã abagiu ºi Despa (IB 14/50 Pant) ºi Au fost ºi poliþai: Toma poliþai ºi Elena
Ghiþã Ion ºi Maria (IB2 253/70); Ghiþã sin sunt pãrinþii lui Alexandru (IB 45/43 G.V.).
Ivanciu boteazã o Anghelinã, la 12 Noem- Ca ºi în cazul Catindatului, ºi Cetãþeanu
60
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)

era nume de familie la Ploeºti. Se ºtie Theodoru sunt nuni, la 16 Ianuarie 1858
demult cã Ion Cetãþeanu a fost unul dintre (cunun. 4 G.N.); Joiþa sin Stoean îl boteazã,
profesorii lui Caragiale (UN CETÃÞEAN la 10 Februar 1858, pe Haralampie (botezaþi,
TURMENTAT, fost poºtaº, O scrisoare pier- 1858); Lucsandra, fiica lui Marin m. ºi Zoiþa
dutã.) (IF 50/53 Dt.); Ana, fiica lui Ion m. ºi Zoiþa
Într-un oraº aflat la rãscruce de drumuri, (IF 7/55 Pant.); altã Ana, fiica lui Costache
unde, chiar ºi dupã construirea cãii ferate se Ioachim m. ºi Zoiþa (IF 47/65 Tãn); Petra,
mai schimbau caii pentru mai multe poºte, fiica lui Constantin m. ºi Zoiþa (41/58 Vas.);
poºtaºii nu puteau sã lipseascã: Dumitru (al Chiriachi, fiica lui Nicolae m. ºi Zoiþa (IF
lui) Uºurelu poºtaº se însoarã cu Tudora 4/62 Vas.); Ioana, fiica lui Oprea m. ºi Zoiþa
Marin (IC 8/35 Vin.), Matei (al lui) Ion (IF 111/64 Vas); Constantini au Teodor
Poºtaºu, cu Neacºa Ion (IC 2/43 D.), iar cãldãrar ºi Zoiþa (IB 40/50 Vin), Constantin
Banu (al lui) Radu poºtasiu, cu Maria (a lui) Antonache ºi Zoiþa (IB 9/50 Dt.), Ion tabacu
Zoiþa v[ãduva] (IC 5/59 Sava), Ion (al lui) ºi Zoiþa (IB 27/56 Voiv), Luca Antonescu ºi
Ion Poºtaºiu, cu Ioana Floarea (IC 2/65 Zoiþa (IB 33/59 Dt.), Ion Marin ºi Zoiþa (IB
N.n.); Matei poºtaºu ºi Neacºa o au pe Voica 7/63 Voiv); Zoiþa ºi Nicolae pândar o au pe
(IF 3/46 Dt.); Constantin era fiul lui Stan Zamfira (IF 19/56 N.N.); Zoiþa ºi Dumi-
poºtaº ºi Marina (IB 25/47 N.N.); Tache trache o au pe Cãlina (IF 3/59 Apos); Zoiþa
poºtaºu ºi Neacºa o au pe Ichi (IF 25/56 Dt). ºi Hristache Ion au o Dumitra (IF 57/60
Zoe nu era numai eroina eponimã a lui Haral.); Zoe ºi Iancu Iliescu lumânãrar au o
Costache Negruzzi, ci ºi o frecventã presen- Elena (IF 21/63 Împ.); Zoiþa ºi Nicolae
þã ploeºteanã: Zoe ºi Ion Scorþeanu sunt pã- Andrei îl au pe Badea (IB 1/65 Împ), Joiþa ºi
rinþii lui Alexandru (IB 1/60 G.V.) ºi Maria Antonescu Guþã pe Grigorie (IB2 111/67), iar
(IF 25/62 Vin.); Joe sin Iancu îl boteazã, la 18 Joiþa ºi Ioniþã Dinescu pe Ion (IB2 969/68) ºi
(era nãscut pe 15) Septembrie 1855, pe pe Alexe (IB2 1063/70); Joiþa ºi Ghiþã
Constantin, fiul lui Niculae cãrciumaru ºi Negulescu (IB2 1160/69) ºi Joiþa ºi Nãstase
Maria (botezaþi, 70); Zoiþa este fiica lui Dumitru au Ioni (IB2 704/70); Ioniþã birlic
Alecu Grecu logofãt (IF 9/32 B.V.) ºi a cismar ºi Neaga (IF 30/42 Vin), Ioniþã cismar
Ecaterinei (IF 8/38 N.N.); Zoiþa ºi Mihai ºi Niþa (20/51 G.V.), Nicolae pescar ºi Biþa
Drãgulãnescu (IB 23/39 Vas) ºi Zoiþa ºi (IF 63/56 Tr.), Tãnase aprodu ºi Tinca (IF
Nicolae postelnicu (IB 14/43 Împ), Zoiþa ºi 28/44 Împ.), Radu militar ºi Niþa (IF 46/61
ªerban Vasile (IB 11/53 Haral) au câte un N.N.) au Zoiþe. Numai pentru perioada
Alexandru; Joiþa ºi Stãnicã Marin o au pe 1832-1865 am numãrat 14 fete care au fost
Ecaterina (IF 35/42 G.V.), aceeaºi Zoiþa ºi botezate cu numele de Zoe, ºi 175 fete bote-
Stãnicã Marin, ºi pe Sevastiþa (IF 6/47 G.V.); zate Zoiþa (IF, p. 354-9). O adevãratã epi-
Zoiþa Elenca se cununã cu Nicolae Can- demie. (ZOE TRAHANACHE, familiar: Joi-
diolnosu (IC 3/47); Costache Neagu logofãt þica, I,I-IV, VII-IX; II,I, III-IV, VII-VIII; III,II,
se însoarã cu Zoiþa Ion (IC 2/51 n.n.), iar IV; IV,II, V-VI,VIII, XII, XIV, O scrisoare pier-
Constantin (al lui) Achim m., cu Zoiþa dutã.)
Istrati (IC 17/58 Vin.); Zoiþa ºi Ion spânu îl Feciori. Ioniþã Fecior se însoarã cu Zinca
au pe Anton (IB 2/49 Pant); Zoiþa ºi Eftimie Vasile (IC 1/55 Pr.); Radu Ion servitor se
Greceanu (IF 1/52 N.N.) ºi Zoiþa ºi Ion însoarã cu Ana Vlad (IC 30/65 ªt.). (UN FE-
Marin (IF 36/63 Dt) au câte o Ana; Joiþa, CIOR, O scrisoare pierdutã.)
soþia lui Ghiþã, boteazã la 20 Septembrie Mulþi dintre Sotirii din vremea ploeº-
1853 (botezaþi, 62); Ana sin Joiþa vãduva se teanã a lui Caragiale vor fi devenit Sotireºti.
cununã cu Avram junele sin Niculae, la 12 Sotir cojocar ºi Maria au un Ruse, nãscut la
Iunie 1855 (cununaþi, 18); iar Joiþa Stan cu 26 ºi botezat la 28 Octomvrie 1847; naº Ruse
Vasile Ciorcioiu (IC2 180/69); Joe sin Ioniþã sin preot Sava (botezaþi, 42); Sotir olangiu ºi
croitor ºi soru-sa Maria sunt nune, la 18 Stana soþia sa îi cununã pe Gheorghe junele
Ianuar 1858 (Condica pentru cununaþi, actul sin Stan volentiru cu Gana fata sin baba
nr. 11); Joiþa Theodoreasca ºi Constantin Zlata, la 6 Februar 1849 (cununaþi, 12); Sotir
61
Nicolae Onea

sin Boiu boteazã, la 3 Avgust 1858 (botezaþi, (IC 9/63 Vin.), Despa (lui) Nicolae Popa, cu
72). (SOTIRESCU, Titircã, Sotirescu & C-ia.) Costache Paraschiv Pãcureþu (IC 9/64 Sp.),
Iar acum persoanele ºi profesiile din Hrisia (lui) Marin Preotul, cu Ion ªtefan (IC
câmpul pieselor, în ordinea în care ele sunt 3/65 Ilie) Sîrma (lui) Ioniþã popa Dumitru,
menþionate: cu Constantin Gheorghe (IC 4/65 Sp.),
Un amploiat, O noapte, I,I, II,VII (i.e. Constantin (al lui) Ion preot, cu Alexandra
RICÃ VENTURIANO). Da, avem ºi am- (lui) Miron preot (IC 7/65 N.V.); Panait sin
ploiaþi: Vasile Nuþu amploiat ºi Maria o au preotul Cãlin cu Maria îi cununã pe
pe Aurelia (IF 49/64 G.V.); acelaºi – grafiat Atanasie june sin Gheorghe cizmar ºi
Vasile Nuþã – amploiat ºi Maria o au ºi pe Spiridoana fata sin Hristea (cunun. 2/53);
Eufimia (IF 7/62 G.V.). preotu Sava hagiu îl boteazã pe Sava, fiul
TACHE pantofarul, finul lui Popa Tache, lui Panait dohtoru (botez. 12/54 G.N.);
O noapte, I,II, II,I. Am vãzut Tãchiþi mai sus. Preotul Zaharia ºi Curteza maicã-sa îi
Dacã vreþi, un Tache cismaru ºi Niþa sunt cununã pe Radu vãduvul sin Stãnimir cu
pãrinþii Mariei (IF 9/56 Pant.). Elena vãduva sin Penu, la 31 Ianuar 1857
POPA Zãbavã, O noapte, I,II; popa Pri- (cununaþi, 7); Ghiþã preot ºi Sultana le au pe
pici, O scrisoare, I,I. Þinând seama de nu- Chiriachi (IF 11/53 Prec.) ºi pe Ioana (IF 1/60
mãrul mare de biserici din oraº, erau ºi Prec); Ghiþã preotu Gheorghe ºi Salomia o
numeroºi popi: Sterian sin popa Dobre era au pe Elena (IF 12/63 Prec.); preotu Zaharia
preot ºi propietar în mahalaua Precista ºi Anghelina îl au pe Ilie; obraz pr[eotul]
(Catagrafia 1838, p.170); Tudorache Popa Dimitrache (botez. 74/54 G.N.); preotu
Grigore ºi Zoiþa au o Elena (IF 11/35 G.V.); ªtefan ºi Elena îl au pe Gheorghe (botez.
Dumitrache popa ºi Maria (IF 1/36 N.V.) ºi 37/57 G.N.); Emanoil preot ºi Maria o au pe
Marin popa ºi Manda (IF 52/52 Tr.) au câte o Elena (IF 72/61 ªtef); Stroe preotu Maxim ºi
Maria; Stroe Vlad preot ºi Pãuna o au pe Ecaterina o au pe Barbara (IF 10/63 Ion);
Smaranda (IF 15/34 B.V.); Constantin (al lui) preotu Ghiþã Stoenescu din Suburbiea Sf.
Vasile Popa se însoarã cu Maria Tãnase (IC Apostoli era martor la o declaraþie de
16/46 Ion), Ghiþã (al lui) Stan popa, cu Ioana naºtere, la 26 Ianuarie 1866 (N, nenum.) etc.
Viºan (IC 18/46 H.), Maria fata sin Preotu GHIÞÃ ÞIRCÃDÃU, negustor, O noapte
Stati se mãritã, la 23 Ianuar 1855, cu furtunoasã, I,II, I,VII, fostul cumnat al lui
Dimitrie junele sin Voica vãduva (cununaþi, Jupân Dumitrache. Beþiv, desigur – „n-a dat
8), Andrei (al lui) Gheorghe preot se însoarã pe-acasã de trei zile”, zice Chiriac; „Cine
cu Arghira (a lui) Simion preot (IC 4/55 D), ºtie în ce cârciumã s-a-nfundat!...”, adaugã
Constantin (al lui) Niþu popa, cu Tudora Dumitrache; „Era afumat rãu nenea Ghiþã”,
Oprea (IC 3/56 Tan), Ion (al lui) Petre preot, întãreºte Ipingescu. Pe Ziþa, soþia lui, sora
cu Ana (lui) Ion preot (IC 15/56 Ion), Elena Vetii, „N-o mai maltrata, domnule, mãcar
(a lui) Radu Popa se mãritã cu Ioniþã Florea cu o vorbã bunã”, zicea Dumitrache. Ba,
(IC 10/56 Vv.), Dobre (al lui) Rada popa se noaptea, „a tratat-o cu insulte ºi cu bãtae”,
cununã cu Elena (lui) Maria V[ãduv]a (IC de a trebuit sã intervinã poliþia, Ipingescu
13/56 Vin.), Nicolae (al lui) Vasile Popa, cu dresându-i el procesul-verbal. („Nu i-am
Maria Ivan (IC 8/59 VV), Tãnase (al lui) adresat eu procestul-verbal atuncea noap-
Zamfir popa, cu Stanca ªerban (IC 6/59 tea”?, ar scrie astãzi Nenea Iancu, dacã ar
VV.), Ion (al lui) Andrei popa, cu Elena (a mai fi fizic printre noi, luând cuvântul su-
lui) Nãstase Tãriceanu (IC 2/60 H.; ce com- bliniat de la un personaj din zilele noastre,
binaþie!), Ana Stan Popa, cu Alexe Ion din aceastã instituþie chiar, secretar general
Sulica cismar (IC 10/60 ª), Ion (al lui) Ion la Prefecturã, acum subprefect, semn cã
preot, cu Steliana Hristea (IC 9/62 G.n.), lumea lui Caragiale n-a pierit din Ploeºti
Maria (a lui) Matei preot, cu Oprea Alexe nici azi, fiind încã productivã.) Astfel cã,
(IC 2/63 Sp.), Nãstase (al lui) Nãstase preot, excedatã de aºa trai, Ziþa nãvãleºte þipând:
cu Maria Tudose (IC 9/63 Împ), Constantin „Nene, moartã, tãiatã, nu mai stau cu mito-
(al lui) Nicolae preot, cu Spiridoana Vasile canul, scapã-mã de pastramagiul!”. „Un
62
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)

mitocan”, întãreºte ºi Jupân Dumitrache”, Nedelcovici, 45 ani, cârciumaru, Suburbia


„zice cã-i negustor” (I,II; sublinierile mele, Sf. Ioanu, str. Câmpini[i], la 14 Maiu (N,
O.O.). „Uf! þãþico, maºer, bine cã m-a scãpat Dos.5/1866; dacã ºi-ar pãstra blasonul,
Dumnezeu de traiul cu pastramagiul! Sã Bujor Nedelcovici ar trebui sã dea de bãut)
trãesc eu cu un mitocan!” „Mitocane, pas- ºi la 16 Iulie – Simion Nedelcoviciu, cârciu-
tramagiule! la poliþiune! vardist!”, strigã mar – (N, 488), Simion Nidelcovici, de ani
Ziþa (I,VII; sublinierile mele). Bufet asortat. 46, cârciumar, suburbia Sf.Ioan, strada oilor,
Pe un Þãrcãdãu, o sã-l vedeþi puþin mai jos, la 15 Octombrie (N, 641), Simion Nidelco-
pe o listã de alegãtori ploeºteni, cu Luca vici, de ani 46, cârciumaru, Suburbia sf.
Caragiale. În capitolul Arhitectura, din Ioanu, strada Petre Ulieru, la 22 Octombrie
Monografia oraºului Ploeºti a lui Sevastos, (N, 661), Petre Negulescu, de ani 33, cârciu-
Toma T. Socolescu enumerã, între hanurile mar, suburbia sf.Treimi, strada Târgoviºti[i],
dispãrute, „pentru pitorescul numelui lor”, la 15 Octombrie (N, 642), Ghiþã Petre, de ani
ºi un han Þârcãdãu (Sevastos, p.183). 30, cârciumar, suburbia sf. treimi, strada
Cârciumi erau în Ploeºti, ca ciupercile. sãrbeascã, la 23 Decembrie (N, 789), toþi în
Pintilie sin Grosu cârciumar era chiriaº în 1866, sunt martori la declararea unor copii.
prãvãlia lui Nicolau din mahalaua Sfinþii A-i pomeni pe toþi cârciumarii din Ploeºti,
Împãraþi, cu Iordache sluga sa (Catagrafia ar fi ca ºi cum am numãra traversele de cale
1838, p.25); Ghiþã Iser, ungurean, supus feratã.
K.K., scutit de bir, cârciumar, era chiriaº cu Pastramagii erau, desigur, ºi la Ploeºti.
Dumitra, soþie, Mincu, fiu, Chiva, fiicã, ºi Constantin Teodor pastramagiu se cãsã-
Nicolae (slugã) în hanul lui Dinu din Sf. toreºte cu Zinca Vlad (IC 5/32 VV.); la 28
Vineri (Catagrafia, p.214); David Marin, un- Octomvrie 1847, Velica sin (sic!) Gheorghe
gurean, iertat de bir, cârciumar, era chiriaº pastramagiu ºi Zanfira sin Gheorghe pas-
în prãvãlia popei Ichim din Sf. Ioan (Ca- tramagiu erau naºe de botez, la biserica Sf.
tagrafia, p.78); Gheorghe cãrciumar/cârciu- Gheorghe Nou (botezaþi, 43 ºi 44).
mar ºi Zoiþa au o Anã (IF 8/52 Ion) ºi o Ciocoi („bate în ciocoi”, IPINGESCU,
Dumitrã (IF 37/55 Vin.); Joe sin Iancu îl I,IV). Dimitrie ciocoi ºi Anastasia îl au pe
boteazã pe Costandin al lui Niculae cârciu- Ilie, nãscut la 27 Febr. ºi botezat la 5 Marte
maru, la 18 Septembrie 1855 (botezaþi, 70), 1850 (botezaþi, 16); Ilie copilu sin Dimitrie
iar Teodora sin Peniu cãrciumar, la 3 Iulie, ciocoi moare la 27 August 1851 (morþi, 26);
pe Teodor, nãscut la 25 Iunie 1855, fiul Anei Anastasia soþia lui Dimitrie ºi Teodora sin
ºi al lui Ioan Zograf (botezaþi, 51); Matache Dimitrie ciocoi mor la 23, respectiv 24
cârciumar ºi Maria au o Zoiþa (IF 24/54 Dechemb. 1851 (morþi, 54, 55); la 12 August
G.N.); Nedelia, nãscutã la 14 ºi botezatã la 1854 este înhumatã Minca sin Dimitrie cio-
19 Martie 1858 de Stroe Prodan, este fiica coiu (morþi, 37); Iancu Ciocoiu îl boteazã, la
Chiranei ºi a lui Ioan Nicolae cârciumar 8 Septemvrie, pe Ioan, nãscut la 1 Septemvr.
(botezaþi, 33); Ghiþã cârciumaru ºi Zanfira 1859, fiul Mariei ºi al lui Emanoil Ioachim
(IF 4/60 Voiv.) ºi Ghiþã cârciumaru ºi Despa din mahalaoa Sft. Vasile (botezaþi, 50); Filip
(IF 27/60 Pant) au câte o Sultana; Gheorghe arendaº ºi Anghelina au o Zoiþa (IF 17/35
Constantin cârciumar ºi Zoiþa îl au pe Ion); Iordache Tãnase grec, arendaº ºi
Constantin (IB 37/61 Tãn.); Petre cârciumar propietar din mahalaua Buna Vestire
ºi Joiþa o au pe Stana (IF 13/62 N.N.); Haret (Catagrafia 1838, p.175); Gheorghe sin popa
Sterie, 50 de ani, cârciumaru din Sfânta Þifu, grec, arendaº ºi propietar din Sfinþii
Vineri, este tatã la 11 Fevruarie 1866, Naie Împãraþi (Catagrafia, p.29); Dumitru Vasiliu,
Dimitriu vecin, 41 ani, lumânãrar, fiind mar- grec, arendaº ºi chiriaº din Sf. Troiþã
tor la declararea copilului (N, Dos.5/1866); (Catagrafia, p.40); Costandin Pogoneanu,
Dumitrache Iliescu, 36 ani, cârciumar, la 16 grec, boer caftanlâu, arendaº ºi chiriaº; Ivan
Ianuarie (N, Dos.5/1866), Tache Niþã, 52 ani, sin Vasile, grec, arendaº ºi propietar;
cârciumar, suburbia Sf.Ioanu, strada Câm- Petrache Smeadu, grec, arendaº ºi pro-
pini[i], la 14 Octombrie (N, 635), Simion pietar, toþi trei din Sf. Ioan (Catagrafia, p.74);
63
Nicolae Onea

Costandin Gheorghiu, grec, arendaº ºi (IC 11/65 Înp.). (Fiindcã l-am întâlnit, notez
propietar din Sf. Gheorghe (Catagrafia, aici ºi un Radu Pãturicã ºi Maria, pãrinþii
p.129); Anastase sin Panait, grec, arendaº ºi Caliþei (IF 44/47 Haral.); Radu Stan
propietar din Sf-þii Voevozi (Catagrafia, Pãturicã, alãturi de Maria, pãrinþii Floarei –
p.153); Mihail Debberoki, grec, arendaº ºi IF 28/51 Haral; Radu Pãturicã ºi Maria au ºi
chiriaº; Apostolachi Rigiolu, grec, arendaº un Constantin – IF 32/56 Haral; existau ºi
ºi chiriaº; Mihai sin Hristode, grec, arendaº mulþi Dinu: Dinu cismar ºi Maria, IF 17/45
ºi chiriaº, toþi trei din Precista (Catagrafia, Spir.; Niþã Dinu ºi Tudora – IF 8/54 Tãn.;
p.158-159); Anastase sin Costandin, grec, Dinu Oancea ºi Marina, IF 8/56 Haral.;
arendaº ºi chiriaº; Alecu Elefteriu, grec, Dinu lãutaru ºi Maria, IF 25/60 G.N., toþi
arendaº ºi propietar, amândoi din Buna pãrinþi de Zoiþe; Ioan sin Dinu cu Gher-
Vestire (Catagrafia, p.176-177); Nicolae ghina au un Gheorghe, nãscut la 8 ºi botezat
Hangiu, grec, arendaº ºi chiriaº din Sf. la 11 Februarie 1860 – botezaþi, 9).
Vineri (Catagrafia, p.215); Ioan arindaºu cu Binagii (JUPÂN DUMITRACHE: „asta
Maria soþia sa îi cununã pe Ioan junele sin meºterul Dincã binagiul mi-a fãcut-o”,
Stan lãutaru ºi Mariea fata sin Stanca vãdu- II,IX). Hagi Costea, binagiu din mahalaua
va (cununaþi, 17/1855); Tudor Ion arendaº Precista (Catagrafia 1838, p.161).
se însoarã cu Elena ªtefan (IC 13/60 Ion), MIÞA (hipocoristic cu care Conul Leo-
ªtefan Dumitru arendaº, cu Alexandrina nida, acest soþ în serie, îºi alinta prima soþie,
Nicolae (IC 4/61 G.v.), Nicolae Pârvu aren- ca ºi pe cea de-a doua, Efimiþa: „Zic:
daº, cu Elena Trifan (IC 1/62 Vin.), iar grãbeºte-te degrab’, Miþule”; „Trebue sã fie
Constantin Ionescu arendaº, cu Elena Iancu târziu, Miþule; ne culcãm? EFIMIÞA:
64
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)

douãspce trecute, bobocule.”; „Miþo, ai zis Nicolae sin Ion, supus K.K. ºi scutit de bir,
matale fetii”, I,I; „Miþule, nu-i nimica”; bãrbier ºi propietar în Sf. Gheorghe (Cata-
„Miþule, asta dumneata ºtii”; „Miþule, stãi, grafia, p.128); Trandafir sin Gheorghe, bãr-
nu te importa degeaba”; „noapte bunã, bier ºi chiriaº în casa lui Miu din Precista
Miþule”, „Nu te mai culca cu faþa-n sus, (Catagrafia, p.157); Gheorghe sin Preda, bãr-
Miþule”, I,III; „Nu-i lucru curat, Miþule!”; bier ºi propietar în Sf. Vineri (Catagrafia,
„Nu te speria, Miþule”, I,IV). Eponime am p.228); Chiril este fiul lui Ghiþã bãrbieru ºi
vãzut deja. Mihalcea (IB 19/42 Vin); Ghiþã bãrbier ºi
Zavragii, Conul Leonida, sc.IV; O scrisoare, Ecaterina sunt pãrinþii Teodorei (IF 31/45
II,I. Dumitru Zavragiu ºi Maria au o Vin); Nicolae bãrbier este tatã, la 4 Aprilie
Trandafira (IF 26/42 Vin.); Lamba (a lui) 1845 (botezaþi, 17); Gheorghe bãrbier cu
Tudor Zavera se mãritã cu Ivanciu Radu (IC Floarea, soþia sa, îl cununã, la 13 Mai 1846,
4/50 Înp.); Andrei este fiul lui Tudor Zavera pe Ioan vãduv sin Radu muncitor, cu Joiþa
ºi Stana (IB 14/56 Dt.); Tudor Zaverca ºi vãduva sin Marin (cununaþi, 10); Gheorghe
Stana au o Zoiþa (IF 27/60 Dt.); Dumitru (al bãrbier este naº de botez, la 20 Iunie 1845
lui) Tudor Zavera se însoarã cu Mihaleca (botezaþi, 35); Maria, soþia lui Iordachi bãr-
Anton (IC 4/63 D.). bieru, o boteazã, la 4 Septembrie, pe Filof-
Bãcani (bãcanul din colþ, Conul Leonida, teia, nãscutã la 30 August 1855, fiica lui Voi-
sc.V). Gheorghe sin Minea, bãcan ºi propi- ca ºi Lambe tutungiu, mahalaua Sf-þii Îm-
etar în mahalaua Sfinþii Împãraþi (Catagrafia pãraþi (botezaþi, 68); Nae bãrbier ºi Aghena
1838, p.25); Pascu sin Ion, bãcan ºi propi- au Constantini (IB 32/55 Haral; 23/57 Vas);
etar; Tudor sin Preda, bãcan ºi propietar, Nae bãrbieru ºi Aghiana au ºi o Paraschiva
amândoi în Sf. Ioan (Catagrafia, p.71-72); (IF 7/62 Vas.); Ioan bãrbier ºi Paraschiva (IF
Neculaie sin Nicolae, bãcan ºi propietar în 43/59 Dt.) ºi Alexandru bãrbier ºi Ecaterina
Sf. Gheorghe (Catagrafia, p.129); Iancu sin (IF 15/61 G.V.) au Zoiþe; Ioan Goiciulescu,
Culaie, bãcan ºi propietar în Precista (Cata- de ani 45, bãrbieru, Suburbiea Precista,
grafia, p.167); douã Lucsandre sunt fiicele Strada Francesã, este martor, la 3 Martie
lui Dobre bãcan ºi Rada (IF 23/39 Prec.) ºi 1866, la declararea copilului lui Ghiþã ªtefã-
Dumitru bãcan ºi Rada (IF 14/40 Vas.); nescu (N, inv.2/1865 [ºi 1866]).
Zoiþa este fiica lui Gheorghe bãcan ºi FRICHINESCU (turcism licenþios), spi-
Anghelina (IF 22/40 Prec), ºi a lui Petre þer, D-ale carnavalului, I,I. N-am gãsit, ne-a
bãcan ºi Iova (IF 4/43 Voiv.); Ana, a lui Ion ferit Dumnezeu.
bãcanu ºi Ecaterina (IF 29/45 G.N.); Raiciu Spiþeri. Neamþul D[l ?]. Cravse spiþer
bãcan cu Anghelina soþia sa cununã, la 26 vãduv era chiriaº în mahalaua Precista (Ca-
Februarie 1850 (cununaþi, 12); Nedelciu tagrafia 1838, p.156); alt neamþ, Echil Esoþa
bãcan ºi Sofia o au pe Ioana, nãscutã la 4 ºi spiþer, supus K.K., era chiriaº în Sfântu
botezatã la 5 Noembrie 1850 (botezaþi, 72); Gheorghe (Catagrafia, p.130); Ioniþã sin
Moise bãcanu ºi Zoiþa îl au pe Chirilã (IB Alexe, sârb supus K.K., spiþer, era propietar
40/52 G.V.); Alexandru Sava bãcan se în Sfântu Ioan (Catagrafia, p.87).
însoarã cu Teodora Stan (IC 11/50 Ion), NENEA IANCU, bogasier, D-ale carnaval-
Nicodem junele sin Stanciu mocan bãcan, ului, I,III, II,I, IV, IX, XII, XIII, III,II, IV, VII.
cu Paraschiva fata sin Jelescu bãcan, la 12 De-alde Iancu am vãzut deja.
Februar 1850 (cununaþi, 8), iar Nicolae Bogasieri erau cu duiumul: Tudor Boga-
Gheorghe bãcan, cu Zoiþa Hristea Panait sieru, tatãl Ecaterinei (IF 14/33 Împ.); Dancu
(IC 10/61 Împ.); Nicolae bãcan ºi Manda au bogasier ºi Ecaterina au o Raliþa (IF 4/34
o Zoiþa (IF 89/57 G.N.); Ghiþã Lãzãrescu G.V.); Neicu Radu, sârb, bogasier, pro-
bãcan ºi Sevasta au o Sofia (IF 30/65 Împ). pietar; Stan sin Done, arnãut, bogasier,
Bãrbieri („ªi mã cere d-un bãrbier...”, propietar; Scarlat Ghica, bogasier, chiriaº în
cântã Iordache, D-ale carnavalului, I,I). casa lui Ranet Bagrusian, toþi trei în maha-
Dumitru sin Radu, bãrbier ºi propietar în laua Sfinþii Împãraþi (Catagrafia 1838, p.14);
mahalaua Sf. Ioan (Catagrafia 1838, p.69); Nicolae bogasier ºi Lucsandra (IF 8/39
65
Nicolae Onea

Împ.), Nãstase bogasier ºi Ioana (IF 7/43 76); Guþã sin Neagu, precupeþ ºi propietar;
Voiv.), Mihalache bogasieru ºi Voica (IF Ivan sin Neagu, precupeþ ºi propietar,
49/45 Împ.), Mitu bogasier ºi Ecaterina (IF amândoi în Sf. Pantelimon (Catagrafia, p.139
18/52 Prec.), Toma Matei bogasier ºi Ioana ºi 142); Scarlat sin Dumitru, scutit de bir,
(IF 60/60 ªtef) au Elene; Tudor bogasieru ºi supus K.K., precupeþ ºi propietar; Nicolae
Maria (IF 26/43 Împ), Ioniþã bogasier ºi sin Ion, precupeþ ºi propietar; Ioniþã sin
Maria (IF 13/43 Voiv.) ºi Ion bogasier ºi Ana Gheorghe, precupeþ ºi propietar, toþi trei în
(IF 50/56) au Elisabete; Gheorghe bogasieru Buna Vestire (Catagrafia, p.174); Voicu sin
ºi Rada au gemenii Manda ºi Gheorghe, Udrea, precupeþ ºi propietar în Sf. Vineri
nãscuþi ºi botezaþi la 14 Martie 1846 de (Catagrafia, p.223); Andrei precupeþ ºi Niþa
Manda sin Panã, respectiv Elenca sin (IF 9/40 Voiv) ºi Barbu precupeþ ºi Paras-
Nicolae (botezaþi, 12 ºi 13); Ion Radovici chiva (IF 53/64 Vas) au Zoiþe; Nicolae Ion
bogasier se însoarã cu Elena Zaharia (IC precupeþ se însoarã cu Ioana Stoica (IC
13/56 Înp.), Nicolae Gheorghe Lache boga- 14/55 Vas); Bucur precupeþu ºi Tiþa o au pe
sier, cu Ioana Ion (IC 12/60 St.); Trifu boga- Zanfira (IF 26/57 Voiv.); Ghiþã precupeþ este
sieru ºi Ana (IF 23/52 Voiv) ºi Nicolae Grecu tatãl Stelianei (IF 22/62 B.V.).
bogasier ºi Lina au câte o Constantinã; ªi doctori (ZOE: „am aflat de la doc-
Alexandri au Tudor bogasieru ºi Tudora (IB torul”, O scrisoare, II,IV; sublinierea mea):
12/37 Voiv), Petre bogasier ºi Teodora (IB neamþul Ion Birder dohtor, supus K.K.
44/52 G.N.), Ioniþã bogasieru sin Nicolae ºi locuia cu chirie în mahalaua Precista (Ca-
Luxandra (IB 18/62 Împ) ºi Vasile Hristache tagrafia 1838, p.171); ungurul Tarabaº doh-
bogasier ºi Ecaterina (IB 28/64 Prec); Marii tor, supus K.K. locuia cu chirie în prãvãlia
au Dache bogasieru 21/32 Împ), Zane boga- lui Stãnicã din Sf. Vineri (Catagrafia, p.211);
sier ºi Lucsandra (IF 53/41 Haral), Matei ungureanca Ana Moroºan dohtoroaie lo-
bogasieru ºi Ana (46/56 Împ), Teodorache cuia cu chirie în casa lui Ilie Murgulaº din
bogasier ºi Maria (IF 58/61 Împ), Ion Min- Sf. Spiridon (Catagrafia, p.96); Ana doftoroa-
culescu bogasier ºi Maria (IF 34/61 Împ.); ia o boteazã, la 27 Iulie, pe Ivana, fata Mariei
Andrei au Nicolae bogasier ºi Marica (IB ºi a lui Ivan rândaº, nãscutã joi, 18 Iulie 1840
41/47 Vin); Constantini au Eosignic boga- (botezaþi, 19); Zaharia sin Tudor doftoru
sier ºi Maria (IB 13/44 N.V.), Constantin boteazã, la 19 Februarie 1839 (botezaþi, 2);
bogasier ºi Steliana (40/45 G.N.), Ion Tudor doftoru ºi Maria au gemenii Stilian ºi
bogasier ºi Eufrosina (IB 7/54 Ion), Dinu Marina, nãscuþi la 13 ºi botezaþi la 18
bogasier ºi Luxandra (IB 36/55 G.V.), Ion Decembrie 1840 (botez. 39, 40 G.N.); Panait
bogasier ºi Steliana (IB 9/57 Împ), ºi Steri doftoru boteazã în 1857 (botezaþi, 92);
Dumitru Stanciu bogasier ºi Ecaterina (IB Costache (al lui) Sachelarie doctor se cãsã-
22/61 Prec); Anton bogasieru ºi Maria o au toreºte cu Chiriachi Mitu (IC 3/59 Pr.); la 6
pe Ana (IF 32/57 Vin); Ion bogasieru ºi Februar 1855 este botezatã Evghenie – nãs-
Nastasia, pe Chiriachi (IF15/57 Voiv); Mitu cutã la 31 Ianuar, fiica lui Panait doftoru ºi
bogasier ºi Ecaterina, pe Sevasta (IF 16/59 Elena; naºã: Evghenia sin preotu Sava hagiu
Prec.); Marcu Maier bogasier este tatãl lui (botezaþi, 8); Gheorghe sin Panait doftor
Beia (IF 1/64 Istr). boteazã un Dimitrie, la 13 Marte 1855 (bo-
ªi precupeþi („eu nu sunt cupeþ, sunt tezaþi, 20); Mariea, nãscutã la 20 ºi botezatã
particoler”, se apãrã PAMPON, D-ale car- la 27 Aprilie 1861, este fiica lui Panait dof-
navalului, III,VII): Radu Dumitru, precupeþ toru sin Stere ºi Elena (botezaþi, 30; IF 30/61
ºi propietar în mahalaua Sfinþii Împãraþi G.N.).
(Catagrafia 1838, p.21); Anghel sin Mavro- ªi birjari (DANDANACHE: „dar bir-
din, sârb, precupeþ ºi propietar în Sf. Troiþã zarul”, O scrisoare, IV,II). Gheorghe birjar
(Catagrafia, p.37); Vasile sin Sava, precupeþ se cãsãtoreºte cu Dumitra Dumitru (IC 8/49
ºi propietar; Stanciu sin Dobre, precupeþ ºi Vin.), Ion (al lui) Dan birjar, cu Nastasia Ion
propietar; Ioniþã sin Gheorghe, precupeþ ºi (IC 12/52 Ion), Ene (al lui) Dan Birjar, cu
chiriaº, toþi trei în Sf. Ioan (Catagrafia, p.75- Maria Ion (IC 11/53 Tr.), Panait (al lui) Ilie
66
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)

birjar, cu Ecaterina Constantin (IC 1/58 (Catagrafia, p.75); Crãciun Borcea, podgore-
Vin.), Istrate (al lui) Stan birjar, cu Maria an ºi propietar în Sf. Ioan (Catagrafia, p.83);
Gheorghe (IC 5/62 Vin.), Ene (al lui) Du- Nicolae sin Pârvu, podgorean ºi propietar;
mitru birjar, cu Maria Ion (IC 2/63 Pr.); Gheorghe sin Costea, podgorean ºi propi-
Dumitru birjar ºi Efrusina o au pe Zoe (IF etar, amândoi în Sf. Dumitru; la primul mai
39/57 G.V.), iar Mihail birjar ºi Elena (IF ºedeau, de pomanã, adicã nu plãteau chirie,
37/64 Voiv.) ºi Iordache birjar ºi Voica (IF încã doi podgoreni: Nicolae sin Nicolae
16/65 Sava), au câte o Zoiþa. podgorean ºi Dragomir sin Gheorghe pod-
MITICÃ (UN TÎNÃR: „i-am zis lui Mi- gorean (Catagrafia, p.182-183); Enuþã sin Tu-
ticã”; „al dracului Miticã!”; „Asta era intriga dosa, podgorean ºi chiriaº în Sf. Gheorghe
lui domnul Miticã” etc, 1 Aprilie). Miticã era (Catagrafia, p.127); Zoiþa (a lui) Grigore
ºi el ploeºtean, uneori scriitor. În orice caz, Potgoreanu se mãritã cu Constantin (al lui)
domn. La 29 August 1848, se naºte Anica – Ion Popescu (IC 13/32 Sp.); Ion (al lui)
botezatã la 12 Septembrie, fiica lui Miticã Gheorghe podgorean se însoarã cu Bãlaºa
vãtaf de aprozi ºi Anica (botezaþi 45/48; IB Dumitru Olteanu (IC 16/32 Sp.), Florea
45/48 G.N.), la 23 Septembrie 1850 Elena, Mihalache podgoreanu, cu Elena Sterie (IC
fiica lui Miticã scriitoru ºi a Elenei, din ma- 5/40 Pant.), Vasile Crãciun podgorean, cu
halaua Sftu Ioan – botezatã la 26 Octomvrie, ªtefana Vasile Drideanu (IC 6/52 D.), Pârvu
naº fiind Androne Murgulescu (botezaþi Dumitru Podgoreanu, cu Maria Tudor (IC
68/50); la 18 Dechembrie 1852 Profira, fiica 19/56 VV.); Nicolae podgoreanu boteazã un
D. Anica ºi a DD. Miticã, botezatã la 27, naº Nicolae, la 9 Iulie 1854 (botezaþi, 58); Pãuna
DD. Androne Murgulescu (botez. 53/52); la (a lui) Gheorghe Podgoreanu se mãritã cu
22 Mai 1854 Maria, fiica Anicãi ºi a lui Nestor Nicolae (IC 12/61 G.v.), Ecaterina (a
Miticã Jãlescu, botezatã, la 20 Iunie, de lui) Gheorghe potgor[eanu], cu Gheorghe
acelaºi Andronie Murgulescu (botezaþi, 50); ªtefan cârciumar (IC 6/62 Ion), Chira (a lui)
Dumitru Miticã ºi Ana o au pe Zinca (IF Nicolae Podgoreanu, cu Gheorghe Stoicu
28/63 G.N.). La Republica din Ploeºti, (IC 2/63 N.v.), iar Maria (a lui) Udrea
„Miticã Cãlinescu a fost vãzut cu revolverul Podgoreanu ºi Tudor Nicolae Bãrcãnescu
– spunând mulþimii «cã douãsprezece dis- deschid seria nunþilor la biserica Sf. Du-
tricte [fix] s-au rãsculat».” (Sevastos, Mono- mitru în 1864 (IC 1/64 D.); Ion (al lui) Vasile
grafia Ploeºti, p.59; sublinierea mea). vieru se cãsãtoreºte cu Elena Zaharia Gâlã
La acestea adãugãm trei profesii ce se (IC 9/62 ªt.).
subînþeleg. ªi aceea de negustori lipscani, care erau
Aceea de lampagiu (Ricã Venturiano se grupaþi pe strada cu acelaºi nume, din
plânge cã a dat de o stradã „fãrã lampe Ploeºti ºi din Scrisoarea pierdutã (II,VI). În
gazoase”; II,II, subl. mea): Constantin, fiul studiul introductiv la Catagrafia 1838, d-l
lui Nae lampagiu ºi Constantina (IB 73/60 Sorin Iftimi spune cã bogasierii erau negus-
Voiv); Petra, fiica lui Gheorghe lambagiu ºi tori prosperi, „cu mãrfuri de Lipsca” (p.
Dobra (IF 23/62 Vin.); Pena, fiica lui XXIV), mãrfuri dosite cu totul de transcrip-
Gheorghe Ion lampagiu ºi Bucura (IF 22/62 tor cãci, la nici unul din cei 31 de bogasieri
Tãn); Maria, fiica lui Vasile lampagiu ºi (pe care i-am adunat din tabelul de la pagi-
Stanca (IF 18/64 Sava), ºi de felinargiu na urmãtoare a studiului), nu am întâlnit
(Cetãþeanul turmentat se duce „supt un aºa ceva. Ioniþã Anton lipscan se însoarã cu
felinar” sã citeascã scrisoarea; I,VII, subl. Dobriþa Stoian (IC 11/53 G.n.), iar Vasile
mea): Ioniþã (al lui) Ion felinar se însoarã cu Dumitriu lipscan, cu Sofia I. Polihron (IC
Dobra Dincã Arsenie (IC 26/61 Sp.). 4/65 Împ.).
Aceea de podgorean sau de vier a lui Îmi îngãdui sã mai adaug câteva nume
Mache Razachescu: Stan sin Stoica, podgo- ce se întâlnesc, afarã de acestea din teatru,
rean ºi propietar în mahalaua Sfinþii Îm- în proza lui Caragiale:
pãraþi (Catagrafia 1838, p.31); Manolache sin Anghelache. Anghelache cavafu ºi Elen-
Mihai, podgorean ºi propietar în Sf. Ioan ca au fiica Stanca (IF 16/35 Haral.); Vasile
67
Nicolae Onea

Anghelache se cãsãtoreºte cu Maria Ivan Spiridon (Catagrafia, p.66); Marin, fiul lui
(IV 3/37 D.); alt Vasile Anghelache (sau Lefter preot, se cãsãtoreºte cu Ana Ion (IC
acelaºi?), cu Pena Raiciu (IC 12/45 D.); ºi 1/40 Ilie), Manda Lefter, cu Petre (al lui)
Nicolae Anghelache, cu Dobra Dumitrache Radu m. (IC 4/54 Sava; cum ar fi sã citim ad
(IC 3/54 Tr.); Anghelache Dumitrescu ºi litteram, fãrã parantezele noastre?); Lefter ºi
Maria au o Zoiþa (IF 35/62 ªtef). Ioana o au pe Alexandra (IF 56/57
Cãnuþã. Teodor Constantin se cãsãtoreºte Spir[idon]); Lefter cojocar ºi Cristina o au pe
cu Zamfira (a lui) Cãnuþã (IC2 82/88). Maria (IF 54/61 Împ.).
Hagi Ilie lumânãraru. Ilie lumînãrar are Petre Protopopescu ºi Maria au o Sofie
un fiu Andrei (IB 45/32 Împ); Ilie lumânã- (IF 14/48 B.V.), o Marie (IF 1/53 B.V.) ºi o
rar cu Elenca o au pe Paraschiva (IF 48/42 Varvarã (IF 6/60 B.V.).
Vin.); acelaºi Ilie lumânãrar ºi Elena o au pe Ion Sfetcu lumînãrar se cãsãtoreºte cu
Irina (IF 33/55 Vin.); ºi tot o Irinã, Ilie Luxandra Mihalea (IC 8/55 Împ.).
Mincu ºi Elena (IF 30/57 Împ.). Deºi îl gãsim Încheind aceastã listã, care s-ar fi putut
ba în mahalaua Sfinþii Împãraþi, ba în sub- întinde pe câteva zeci de pagini, trebue sã
urbia Sfânta Vineri ºi din nou în suburbia recunosc cã existã ºi pãrerea superioarã, pe
Sf-þii Împãraþi, este una ºi aceeaºi persoanã. care noi o coborâm la Ploeºti, cã Miticã &
Foarte avutã, fiindcã a devenit hagiu ºi a Co. ar fi bucureºteni: „Cei mai mulþi dintre
fost ºi ctitor la clãdirea Gimnasiului Sfinþii eroii sãi au fost botezaþi, fie ºi în chip ºãgal-
Petru ºi Pavel. Ilie lumânãrarul avea mai nic, dar nu totdeauna urmãrind efectul
multe proprietãþi imobiliare, pe care le umoristic, cu nume biblice, opuse celor
folosea cu rândul, închiriindu-le alternativ. neaoºe, ori prea «necreºtine»: Dumitru (cu
Într-o casã a sa a stat cu chirie familia avo- diminutivul bucureºtean Miticã), Gheorghe
catului Luca Caragiale. Avem temei sã cre- (Ghiþã), ªtefan (Fãnicã), Nicolae (Nae),
dem cã acea casã, care ulterior a intrat în Spiridon etc.” (C.Trandafir, Efectul Caragiale,
posesia familiei Dobrescu, este actualul p. 44.) Lãsând la o parte îndoiala, biblicã ºi
Muzeu memorial „Ion Luca Caragiale”. În- ea, înainte de a fi cartezianã, cã Dumitru,
fãþiºarea ei corespunde perfect cu descrierea Gheorghe, Nicolae ºi Spiridon, ar fi nume
pe care i-a fãcut-o Caragiale. În plus, þinea biblice – creºtine însã, da! – n-am decât sã
de suburbia Sfinþii Împãraþi, aflându-se regret cã amicul meu, Costicã Trandafir, n-a
foarte aproape de aceastã bisericã. La Sfinþii putut sã rãspunzã invitaþiei ce i-am fãcut,
Împãraþi se cãsãtorea ºi un bãiat al sãu, spre a se scoborî la Ploeºti, din Olimpul de
Andrei Iliescu lumânãrar, cu Ecaterina la Câmpina (cum au fãcut-o amicii Serghie
Nicolae (IC 7/62 Împ.). Bucur ºi Christian Crãciun, venind de la
Haralambie. Haralambie Stoian cântãreþ Floreºti), a fi aici de faþã ºi a ne da o replicã.
se cãsãtoreºte cu Teodora Minea (IC 6/64 La pahar.
Înp.). Sã adãugãm la lista de mai sus ºi ziarul
Lache. Gheorghe Lache ºi Lazarina sunt „Vocea Patriotului Naþionale”, O noapte
pãrinþii lui Ion (IB2 1055/67). furtunoasã, I,IV, II,IX, care poate avea un
Lefter: Nãstase Lefter vistier (asociere de corespondent în „Vocea Prahovei”. Foaie
teatru absurd) se cãsãtoreºte cu Ana Ma- politica, literaria si scientifica, Plouesci, 11
nolache (IC 10/34 Pr.); Lefter sin Ene plugar Iunie 1875-[Iunie] 1877 (Hodoº, Ionescu,
ºi propietar în mahalaua Sf. Haralambie Publicaþiunile, p.787). Eventual ºi „Aurora
(Catagrafia 1838, p.106); Lefter Ene ºi Democraticã” pe care o citeºte Conul Leo-
Constantina o au pe Smaranda (IF 20/34 nida la Bucureºti, sc.I, cu trimitere la gazeta
Haral.); Lefter preot sin Toma este propi- „Democraþia”, Ploesci, 21 August 1869-16
etar în mahalaua Sf. Haralambie (Catagrafia, Mai 1871, Director Al. Candiano-Popescu
p.107); Lefter este fiul lui Apostol preot sin (Hodoº, Ionescu, Publicaþiunile, p.187).
Lixandru din mahalaua Sf. Nicolae Vechi Închizând, spre sfârºitul vieþii, cercul
(Catagrafia, p.195); Lefteria este fiica lui teatrului cu proiectata Titircã, Sotirescu&
H[agi] Anton cofetar din mahalaua Sf. C-ia, Comedie în 3 acte, deºi acþiunea urma sã
68
Unde e domiþilul pieselor lui Caragiale? (II)

se petreacã la Bucureºti – primul act, ºi la derbedeii, cã doresc s-o fac de râs în maha-
Dobreni – urmãtoarele, persoanele rãmâ- la, cã vreau sã grãbesc, poate, sfârºitul lui
nând în genere cele din Noaptea furtunoasã, tata, care era grav bolnav; pe urmã mi-a
dar la altã vârstã, fiind cu 25 de ani mai poruncit aspru sã rãmân acasã. În zadar am
mari, dacã s-ar fi derulat în 1904, sau cu 27, protestat; în zadar i-am spus, arãtându-i
dacã ar fi fost în 1906, Caragiale þine sã adu- arma, cã am o funcþiune publicã de
cã primul personaj, pe Dumitrache Titircã îndeplinit: mi-a luat sabia, pe care a arun-
(mare agricultor, mare proprietar, capitalist cat-o, unde? nu ºtiu, ºi mi-a încuiat ghetele
puternic, petrolist, senator guvernamental), ºi pãlãria în scrin. O sãptãmânã m-a þinut
eri (45), azi 70 (vezi Titircã, Sotirescu & C-ia, astfel captiv, pânã s-a potolit primejdia. Atât
p. nenumerotate), la baºtinã, adicã din nou mai bine!” (Boborul, Opere, I, 2000, p.449).
la Ploeºti, cãci unde putea fi acesta petrolist, Situaþia era tensionatã. „Cetãþeni”!, se
dacã nu în urbea de pe malurile Dâmbului? adresau miniºtrii în „Monitorul Oficial” din
Sã ne reamintim cã „1. Alexandru Can- 9 August, „O tentativã atât de nebunã cât ºi
diano Popescu; 2. Radu Stanian; 3. Stan de criminalã a fost încercatã la Ploeºti.
Popescu; 6. Tache Drãghiceanu; 9. Dimitrie Autoritãþile constituite au fost atacate de
Cãlinescu; 10. Preotul ªtefan Dinicescu; 11. Candiano Popescu cu o bandã de turburã-
Preotul N-lai Ioachimescu; 12. Preotul tori, deciºi, se vede, a aduce peirea patriei
Bãnicã Rãdulescu; 13. Preotul D-tru Teodo- lor. / Asemenea fapte criminale ºi mai mult
rescu; 14. Ghiþã Popescu. 17. Costache Io- decât oricând în asemenea momente sunt o
nescu; 18. ªtefan Ionescu; 19. D-tru Rãdu- trãdare cãtre naþiune. [...] Criminalii vor da
lescu; 27. Avram Ionescu; 28. Ghiþã Ni- seama justiþiei de faptele lor.” (Sevastos,
colescu; 34. Nae Mãrunþeanu; 36. Iordache Monografia Ploeºti, p.93).
D.Minculescu” ºi alþii au fost tovarãºii lui Ministerul de Interne dã, la 10 August, o
I.L.Caragiale ºi „acuzaþi cã în ziua de 8 Relaþie asupra evenimentelor petrecute la
August 1870, în oraºul Ploeºti, au comis Ploesci în ziua de 8 August curent, publicatã
atentat cu scop d-a surpa prin mijloace de ziarul „Pressa” la 12 August: „în ziua de
rãsvrãtitoare ºi ridicare de popor, forma 7 spre 8 August curent, o bandã numeroasã,
guvernului” (Actul de acuzare, în Sevastos, având în cap pe Candiano-Popescu, Grigo-
Monografia Ploeºti, p.105). Dintre aceºtia, rescu, amândoi deputaþi, Matache Nicolau
„Radu Stanian – într-un rãspuns al sãu – fost deputat ºi primar, ºi Ghiþã Ionescu au
s-a mirat: «Nu ºtiu ce fapt se numeºte re- pus mâna pe telegraf ºi pe prefecturã
voluþiune»...” (Sevastos, p.59). Caragialean. ameninþând cu revolver pe amploiaþii în
Caragiale, care în acea zi luase sabia unui funcþiune, au vestit cãderea Domnitorului,
subcomisar de poliþie ºi fusese numit „sub- numirea unei regenþi în capul cãreia s-ar
comisar în locul sbirului”, de însuºi gãsi generalul N.Golescu ºi între miniºtri D.
Candiano-Popescu, urmãrea cu sufletul la Ion Brãtianu, iar D. Candiano-Popescu s-a
gurã arestãrile ºi ancheta, stând mai mult instituit ca Prefect.” (Sevastos, p.94; sublin-
pitit, în prima sãptãmânã încuiat în casã de ierile mele).
mama Ecaterina, spre a nu-ºi aduce aminte „Trompeta Carpaþilor” a lui Cesar Bolliac
cineva cã l-a vãzut între cei care au cãlcat („Rãcnetul Carpaþilor”, cum îi zicea Cara-
poliþia. Spune el: „Mi-adusei aminte cã am giale) discutã, la 13/25 August, în termeni
pãrinþi, cari m-aºteptau, ºi mã dusei degrab vehemenþi – observã Sevastos – „Rãscoala
acasã încins cu sabia mea peste jiletcã. din Ploesci”: „Aceastã trãdare, pre timpul
Rãposata mama era foarte bunã, dar o când s-a tentat a se face, este mai presus de
femee de moda veche, un spirit reacþionar; acele trãdãri de tron; este trãdare de les-
era departe de a-nþelege importanþa politicã naþionalitate, de les-Statu-român, de les-
a formelor democratice. Aflase tot ce se patria”. (Monografia Ploeºti, p.95).
petrecea în oraº ºi tremura de grija mea „Columna lui Traian” a lui B.P.Hasdeu,
vãzând cã nu mai viu la dejun. Mi-a fãcut o apãrutã cu întârziere, la 20 August, datoritã
scenã grozavã – cã de ce m-am amestecat cu întemniþãrii la Vãcãreºti a redactorului,
69
Nicolae Onea

anunþã în acea zi valul de arestãri început la blican: „Astãzi, când sper cã s-a prescris
8 August: „Pela douã post-meridiane ce- vina mea contra monarhiei, am curajul s-o
tãþenii au început a fi arestaþi cu grãmada: spun cu mândrie. Da, am fost unul dintre
Colonelul Cretzulescu, Hasdeu, Cãpitanul cei mai aprigi susþinãtori ai ordinii în
Mãlinescu, Radu Michaiu, Costache Pa- Republica Ploeºtilor. Ceasuri glorioase, n-
naiot, Rãchtivan, Ciocârlan, Serurie etc. etc. am sã vã uit! ªeful meu, poliþaiul, era sim-
etc.! D.D. Carada ºi Pilat s-au ascuns; d. paticul ºi bravul Stan Popescu”. (Boborul,
Candiano-Popescu, încercându-se a fugi în Opere, I, 2000, p.447).
urma buclucului, a fost prins. Ar mai fi ceva. Ceva ce n-am fãcut eu
De prin districte se povestesc grozãvii, acuma, pentru cã nu se pot face toate deo-
mai ales din Ploesci. datã ºi nici nu trebue chiar sã le facã numai
Între ceilalþi, d. Ion Brãtianu a fost întem- unul singur. Ceva ce s-a întrezãrit numai,
niþat la Pitesci, d. Misail în Slatina ºi d. când eu am ciupit câte un cuvînt, ca un
Stologiano la Craiova. Nu avem încã nici o pizzicato; anume, limba vie ºi sforþându-se
relaþiune despre modul tractãrii prisonia- sã se înnoiascã, pe care Caragiale a luat-o de
rilor”. (Sevastos, p.95). la Ploeºti ºi a consemnat-o ºi a fixat-o ca
Asupra acestui aspect, „Columna” într-un documentar de epocã. Eu am ciupit
revine, la 27 August: „...«Monitorul Oficial» numai câte o coardã. Închipuiþi-vã însã când
rãspunde cu naivitate, cã d-abia doi s-au cineva va cânta cu tot instrumentul! ªi aici
plâns de a fi fost bãtuþi, anume dd. Stan n-am decât sã regret cã Profesorul Simache,
Popescu ºi Petru Apostolescu, fãrã însã a fi creatorul unei salbe de muzee în judeþele
în stare de a arãta pe acei ce-i bãtuserã. Prahova ºi Dâmboviþa, a cãrui hãrnicie nu
Ciudat!” (Sevastos, p.95). s-ar putea povesti decât în basme, n-a mai
Dramatismul situaþiei era sporit de situ- apucat sã-ºi vadã publicat volumul promis.
aþia tatãlui, care, cum am vãzut, „era grav Reproducerea documentelor, aºa cum au
bolnav”. Zãcea de idropicã. La o lunã de zile fost scrise ele, va face posibilã adevãrata
dupã Republicã, în 10 Septembrie 1870, identificare a lumii lui Caragiale. Deocam-
Luca Caragiale închide ochii. (Cioculescu, datã eu nu pot decât sã sper ºi sã-mi în-
Caragiale, p.280.) Încã nu se terminase chipui. Mai ales cã a fost odatã sã se întâm-
ancheta, recizitoriul Procurorului General ple.
fiind încheiat la 22 Septembrie. În aceste ªi este foarte posibil ca cineva, sau câþiva,
condiþii, Caragiale nu se mai prezintã la sã ne releve substanþa ploeºteanã întreagã a
Tribunalul Prahova, unde era copist. „Pã- lumii lui Caragiale. Optimismul meu vine
rãsindu-ºi serviciul din acea zi, Ion este des- din aceea cã un prieten al nostru, un mare
tituit la 24 Octombrie.” (Cioculescu, Ca- caricaturist ºi un ºi mai mare ploeºtean – a
ragiale, p.280). Cautã sã-ºi piardã urma ºi va cãrui valoare este aºa de mare cã noi nici nu
pleca la Bucureºti. Atent mereu la ceea ce se putem s-o percepem ºi lãsãm sã se iroseascã
petrecea cu republicanii. o energie beneficã ºi o ºansã unicã, pe care
Chiar dacã afirmaþia lui Nicolae Fleva el o oferã oraºului nostru, aceea de a avea
din pledoaria susþinutã în faþa Curþii cu Juri un muzeu universal al umorului, pe care
din Târgoviºte, publicatã în cartea sa numai el este capabil sã-l organizeze la
Procesul lui 8 August: Apãrarea fãcutã celor 41 dimensiuni urieºeºti – un mare ploeºtean
acuzaþi, Tipografia Curþii, „Lucrãtorii aso- zic, d-l Nicolae Ioniþã, a reuºit sã capaciteze
ciaþi”, Bucureºti, 1871, este exageratã: întreaga lume a caricaturiºtilor ºi sã reali-
„Toatã societatea din Ploeºti se aflã trasã la zeze colecþia, desigur cã unicã ºi inestima-
banca acuzaþilor ºi s-ar fi adus de era cu bilã, de peste o mie ºi câteva sute de
putinþã oraºul întreg” (Sevastos, p.115), portrete ale lui I.L.Caragiale.
pentru cineva implicat în acele evenimente Ploeºteni ºi conaþionali fericiþi ºi sãraci cu
nu strica o prudenþã ºi mai exageratã. duhul, dacã nu-i puneþi la disposiþie o
Abia peste mai bine de un sfert de secol, clãdire lui Nicolae Ioniþã, nici nu ºtiþi ce
în 1896, se va mãrturisi Caragiale ca repu- pierdeþi!
70
Lecturi

Alina CRIHANÃ
Romanul politic
în discursurile "oficiale"
ale scriitorilor: (din nou)
deconstrucþii necesare
Resume
Repoussé dans une position marginale par un commanditaire étatique (le surmoi socio-politique,
dans les termes de Gilbert Durand) qui lui impose une alternative tragique - devenir «compagnon
de route» ou «s'engager» sur la voie de la «rééducation» - l'écrivain se retire dans une «construc-
tion déculpabilisante» qu'il appelle, dans les «récits de vie», «résistance par l'écriture» et qu'il
transforme en obsession thématique dans l'espace du roman politique. Modalité de défoulement
pour le lecteur de l'époque, ce dernier sert aussi, bien que d'une manière indirecte, à la légitimation
symbolique du pouvoir étatique. Mais, tout premièrement, le roman politique, en tant qu'"écran"
qui "travestit un désir de dire plus directement", est une fiction identitaire dont les significations
profondes peuvent être envisagées seulement si elle sera mise en relation avec les discours "officiels"
des écrivains, car "c'est (...) dans le silence qui existe entre les deux que doit s'entendre ce qui ne
peut pas se dire."

Ficþionalizarea/mitologizarea istoriei, re- terar în detrimentul „autonomiei esteticu-


laþiile dintre adevãrul „istoric” ºi adevã- lui” nu era, nici în epoca „de tristã amin-
rurile individuale, dintre Istorie ºi istorii etc. tire”, doar o ficþiune de sertar. Sau, mai bine
ar trebui analizate, mai întâi, ca obsesii te- zis, nu era atunci mai mult decât este
matice ale romanului politic, ca redundanþe acum... Pentru a înþelege semnificaþia acor-
ale imaginarului romanesc: mitologia gene- datã atunci de scriitori sintagmei în discuþie,
raþiei care a cultivat genul, cu atâta succes, în ar trebui sã ne întoarcem la pactul de lecturã
deceniile 8 ºi 9 ale secolului trecut nu poate instituit de romanul politic ºi, implicit, la
fi comentatã ºi nici înþeleasã în absenþa unui raportul dintre autorii reprezentativi ai
astfel de demers. Pentru cã dincolo de orice genului ºi cititorii epocii.
ficþiuni identitare construite atunci, în dis- Pentru Augustin Buzura, unul dintre ro-
cursurile „oficiale” ale scriitorilor, ºi acum, mancierii cei mai „gustaþi” în epocã, între
în „povestirile vieþii”, adevãrurile profunde altele (sau, poate, mai ales) pentru privile-
despre destinul artistului ºi despre epoca lui gierea, în spaþiul ficþiunii, a unor teme „de
pot fi „citite” în latenþa textelor romaneºti: actualitate” gravitând, obsesie împãrtãºitã
din aceastã perspectivã, romanul politic este nu numai de colegii sãi de generaþie, ci de
un „document” preþios, indispensabil în toþi „rezistenþii” indiferent de vârstã, în ju-
abordãrile imaginarului sociocultural cir- rul raportului dintre individ ºi istorie, „încre-
cumscris respectivului context istoric. derea” acordatã de cititori este un factor
Dar ce însemna pentru reprezentanþii ge- esenþial în configurarea „traseului” scriito-
neraþiei ’60 romanul politic? Fiindcã sintag- rului în istorie. „Mã sperie aceastã enormã
ma nu e de datã recentã ºi rãzboiul declarat încredere a oamenilor în mine, care îmi dã o
de „corifeii” romanului românesc postbelic mare cantitate de responsabilitate. Îmi dau
imixtiunii brutale a politicului în spaþiul li- seama ce înseamnã a scrie ...”1 (Din pãcate,
1 „Fãcutã cu rãspundere, meseria de scriitor este, poate, cea mai dificilã...”, interviu acordat Marilenei
Rotaru în Flacãra, nr. 40/1983, p. 19.
71
Alina Crihanã

împotriva „morþii psihice”): este o consta-


tare care nu se vrea (încã) pretextul unui
demers deconstructiv. Ne rezumãm, deo-
camdatã, la observaþia cã personajele lui
A. Buzura, adicã mesagerii simbolici ai
artistului, ºi-ar contrazice, cu siguranþã, cre-
atorul referitor la ultima declaraþie ... Cât
despre aceea privind soarta cãrþilor proprii
în afara contextului sociocultural respectiv,
nu putem decât sã fim circumspecþi: temele
„iubite” în epocã revin în romanele de dupã
’89 ale autorului, dintre care unul, Drumul
cenuºii, a fost reeditat ºi publicat în Franþa în
1993 (Chemin des cendres, les Editions Noir
sur Blanc).
Cititorul contemporan al mãrturiilor de
atunci ale romancierului, va descoperi în
ele, alãturi de pasaje de tipul celor citate mai
sus, ºi declaraþiile pe linie, „obligatorii”
– conform strategiei „comunismului la pa-
chet” – într-un text care îºi permite anumite
„libertãþi”. Ieºite din gura unui autor cu
greutate ca Buzura, declaraþiile concesive,
ºi puterea îºi dãduse seama, cu mult înainte „micile compromisuri”, capãtã o importan-
de lansarea formulei „politice” ºi nu avea þã covârºitoare pentru înþelegerea „pactu-
decât sã se foloseascã de aceastã „ºtiinþã sa- lui” despre care vorbeam; intelectualul
crã”...) Angajamentul scriitorului în epocã, angajat, funcþionând ca model în sfera men-
echivalent cu o asumare a libertãþii ca „tri- talului colectiv, face concesii în numele pro-
umf asupra fricii de moarte” (e vorba de movãrii artei „autentice”: „supuºii totali-
„cea mai gravã dintre cele douã morþi posi- tari” - rezistenþi „în forul interior” – pot sã
bile: moartea psihicã”) este o obligaþie moralã se simtã consolaþi... Iatã cum se dezvãluie,
pentru autorul Orgoliilor. „Nu ºtiu, declarã în ecuaþia „angajamentului”, imixtiunea
el în 1983, dacã paginile mele îmi vor supra- perversã a puterii care, fãrã sã parã cã ar
vieþui ºi nici nu mor de curiozitate. Þin însã cere prea mult, se pare cã cere totul.
ca ele sã fie utile astãzi. De aceea, nu pot Cum privea, însã, scriitorul A Buzura
scrie neimplicat. Dupã un drum întorto- problema raportului dintre „prozã, politicã,
cheat, dificil, am reuºit sã descopãr preþul adevãr, profesie” cu un deceniu în urmã,
adevãrului, dar ºi al minciunii, laºitãþii, ca- puþin dupã momentul marii deziluzii prile-
meleonismului, demagogiei, inculturii, prin juite, în „cazarma scriitorilor” de tezele din
urmare nu pot fi decât pe o singurã bari- iulie? „În ceea ce mã priveºte, dacã mã
cadã: a adevãrului (...). Nu mã pot dedubla: obsedeazã ideile ºi temele care mã obsedea-
nu pot gândi într-un fel ºi scrie în alt fel...”2 zã, ºi nu altele – dupã mine – mai comode,
Mitologizarea propriului „angajament” mai „pasabile”, mai neutre, de „vinã” este,
funcþioneazã, fireºte, în aceastã scurtã cred, ºi politica. În paralel cu înþelegerea ri-
naraþiune identitarã, la fel ca în universul gorilor ºi principiilor politicii, sporeºte ºi
ficþional în care se miºcã eroii lui Buzura (ne nevoia de a spune adevãrul. Într-o þarã ca a
referim la ficþiunea autolegitimatoare pe noastrã, acest lucru este necesar ca aerul.”3
care aceºtia o construiesc pe post de antidot Chestionat în legãturã cu semnificaþia pe
2 Ibidem.
3 “Cu Augustin Buzura despre prozã, politicã, adevãr, profesie”, interviu acordat lui Petru Eugen Gora,
în Convorbiri literare, nr. 8, 30 aprilie 1972, p. 3.
72
Romanul politic în discursurile "oficiale"

care o atribuie termenului „politicã” ºi cu Pentru romancier, înseamnã o criticã a


funcþia politicã a literaturii, romancierul prezentului disimulatã sub aceea a trecutu-
angajat va rãspunde: „Adevãrul cu mijloa- lui, transformat în ficþiune „alegoricã”.
cele artei, politicã, deci, cu mijloacele artei. Trauma care genereazã complexul „aservirii”
Cred cã spre asta ne îndeamnã partidul. (...) O pare sã-ºi afle antidotul în tentativa de
carte, printre altele, trebuie sã înregistreze reconstrucþie identitarã a artistului, mediatã
nuanþele, direcþia afectelor unui mediu, de ficþiunile mai mult sau mai puþin „roma-
fenomenele noi care, eventual, sã serveascã ºi neºti”: astfel încât acesta poate sã declare,
politicianului de profesie... (s. n.)”4 automistificându-se (ca Matei Cãlinescu
Pasajul citat este important pentru într-o „povestire a vieþii” deja citatã), cã
demonstraþia noastrã din mai multe puncte „dedublarea” cu pricina e una „sãnãtoasã”.
de vedere. El conþine, pe de o parte, ele- Am avut prilejul sã constatãm cã declaraþi-
mentele retoricii partinice prevãzute în con- ile lui A. Buzura susþin contrariul; în egalã
tractul scriitorului cu puterea: fãrã a atinge mãsurã, însã, ni s-a dat de înþeles cã afir-
dimensiunile tributului encomiastic al maþiile fãcute sub presiune nu trebuie luate
barzilor de profesie (nu credem, de altfel, cã ad litteram. Atunci când avem de-a face cu
existã termen de comparaþie între A. Buzura afirmaþiile unui romancier, înþelegerea aces-
ºi marii „oportuniºti” ai epocii), declaraþia tui fapt devine o obligaþie.
este o mãrturie discretã a „micilor conce- Chestionat în legãturã cu „ºansele «ro-
sii”5 despre care vorbea recent criticul manului politic»”, într-o anchetã din anii ’80
Eugen Simion. Pe de altã parte, el vorbeºte, a Caietelor critice, George Bãlãiþã, alt ºaize-
mascat, despre „disidenþa politicã prin este- cist care s-a bucurat de succes în epocã,
tic”, negând ceea ce pare sã afirme, fapt autor a douã romane a cãror „rezistenþã” nu
detectabil, însã, numai de cãtre vânãtorii de credem cã poate fi pusã la îndoialã nici mã-
ºopârle specializaþi, cãutãtorii avizi de sen- car de cei mai înverºunaþi critici ai genera-
suri alegorice, care se vãd consolaþi ºi pe þiei, aºazã formula (încã de pe atunci) în
aceastã cale. E vorba, aºadar, în discursul contextul unei „oboseli ... meritate”, „un fel
dublu al romancierului, de douã tipuri de de saturaþie vag «decadentã»”: e vorba de o
angajament ºi, în egalã mãsurã, de douã anumitã tendinþã a discursului critic, faþã de
tipuri de „disidenþe”: în ambele cazuri, unul care romancierul se aratã circumspect. El se
dintre sensuri rãspunde exigenþelor par- simte obligat sã o apere, cu argumente per-
tinice, iar celãlalt – nevoii de consolare fic- fect legitime: „S-a lansat mai demult formu-
tivã a artistului ºi, fireºte, a cititorilor sãi. la „obsedantului deceniu”. S-au scris câteva
Pentru partid, „disidenþã politicã prin romane bune despre acei ani. S-a ºi suprali-
estetic” înseamnã atitudine criticã vis-à-vis citat. Dar nici sã negi efortul real de aceastã
de erorile trecutului negru: din aceastã per- micã, dar nu ineficientã ofensivã. În fond,
spectivã, romanul „obsedantului deceniu” orice „perioadã” poate deveni la un mo-
poate fi, într-adevãr caracterizat prin sintag- ment dat un „pretext” pentru o problemati-
ma „cu voie de la miliþie”. În plus, el devine, cã literarã mult mai largã. (...) Existã vreun
aºa cum s-a remarcat, unul dintre cele mai deceniu inactual? S-au epuizat întrebãrile
importante instrumente simbolice de legiti- pentru anii ’60? Nu existã subiect epuizat.”6
mare a puterii, oarecum în ciuda autorilor, Afirmaþia lui G. Bãlãiþã atrage atenþia
sau, cel puþin, a unora dintre ei, ca în cazul, asupra a douã aspecte ale romanelor în dis-
credem, lui A. Buzura. Ironia face ca ultima cuþie: unul dintre ele se referã la funcþia lor
frazã citatã sã reveleze un adevãr trist: criticã în raport cu un anumit context politic,
cãrþile respective au servit, într-adevãr, celãlalt, mult mai important, vizeazã statu-
„politicienilor de profesie”. tul respectivului context – acela de „pretext”

4 Ibidem.
5 În ariergarda avangardei (convorbiri cu Andrei Grigor), Univers Enciclopedic, Bucureºti, 2004, p. 304.
6 “Romanul românesc de azi”, în Caiete critice (Supliment al revistei Viaþa româneascã, nr. 1-2 / 1983,
pp. 6-9.
73
Alina Crihanã

ficþional - în raport cu complexitatea structu- turã atentã, cã multe dintre romanele auto-
rilor romaneºti în care politicul reprezintã rilor citaþi rãspund exigenþei formulate de
doar o componentã ºi, în funcþie de tipul de G. Bãlãiþã: surprinderea politicului „în spirit
„cooperare interpretativã”7, o opþiune de ºi obiect”.
lecturã. Dacã ar fi sã ne oprim doar asupra ficþiu-
Cu riscul de a ne repeta, vom sublinia, pe nilor lui N. Breban, nu neapãrat asupra ace-
urmele lui U. Eco, cã interpretarea datã unei lora care implicã referirea la contextul isto-
opere de artã, sã zicem a romanului politic, ric amintit (uneori doar sub formã de aluzii,
este determinatã de o serie de factori care îi trimiteri, flash back-uri etc.) unde politicul se
sunt extrinseci; dincolo de mecanismele tex- dovedeºte a fi o temã profundã, atingând,
tuale, care “programeazã” lectura constru- inclusiv la nivelul „tipologiilor”, relaþiile de
ind ipostaza idealã a unui Cititor Model, cuplu, ºi generând meditaþia filosoficã în
“capabil sã coopereze la actualizarea textu- formula eseului (a se vedea, de pildã, diser-
alã la fel cum gândea (…) autorul8, maºinã- taþiile despre raportul dintre politicã ºi istorie
ria “leneºã” “trãieºte din plusvaloarea de din Don Juan), argumentele pentru o atare
sens introdusã (…) de destinatar”9. Semni- poziþionare în raport cu fenomenul în dis-
ficaþiile atribuite operei depind, aºadar, de cuþie sunt relativ uºor de gãsit. Pe de altã
poziþionarea celui care o “citeºte” în spaþiul parte, în multe dintre romanele confraþilor
dintre intenþionalitatea, afiºatã sau nu, a din lista de mai sus, politicul devine pretext
autorului ºi propriul sistem de competenþe. pentru meditaþia parabolicã, care depãºeºte
Evident, cititorul “insensibil” la realitatea contextul românesc totalitar (ºi, fireºte,
numitã “obsedantul deceniu”, în mãsura în ipostazierile lui alegorice), atingând sfera
care aceasta îi rãmâne necunoscutã, o va raportului dintre presiunea politicului ºi
trata ca pe un simplu “pretext”. Atunci când condiþia umanã, în general.
vom opera, aºadar, ierarhizãri în canonul O astfel de observaþie se sprijinã pe dis-
romanesc postbelic, vom evita criteriul tincþia dintre alegorie ºi parabolã (întemeiatã
politicului în emiterea oricãror judecãþi de pe simbol), pe care G. Durand o schiþa în-
valoare: este o chestiune de bun-simþ critic. tr-unul dintre primele sale studii asupra
Revenind la observaþiile lui G. Bãlãiþã imaginarului. Astfel, spre deosebire de ale-
referitoare la formula amintitã, îi vom da gorie care, în calitate de “traducere concretã a
dreptate romancierului ºi într-o altã pri- unei idei greu de sesizat sau de exprimat
vinþã: “ªansa romanului politic este sã sur- simplu”, apeleazã la un sistem de semne ce
prindã politicul (...) în spirit ºi obiect, ºi nu doar “conþin întotdeauna un element concret sau
sã descrie, eventual, medii politice. ªansa lui exemplar al semnificatului”, în cazul “ima-
creºte în mãsura în care intrã în competiþie ginaþi(ei) simbolic(e) propriu-zis(e), (…)
realã cu celelalte tipuri de roman. (s. n.)”10 semnificatul nu mai este de loc prezentabil ”,
Romanele ºaizeciºtilor C. Þoiu, D.R. Popes- iar „semnul nu poate sã se refere decât la un
cu, A. Buzura, N. Breban, G. Bãlãiþã, Al. Iva- sens ºi nu la un lucru sensibil”11 În opinia lui
siuc, P. Sãlcudeanu etc. se raporteazã, în Durand, nu existã echivalenþã între alegorie
marea lor majoritate, la epoca dictaturii sta- ºi parabolã, ca formã simbolicã. În ceea ce ne
linist-dejiste; chiar ºi atunci când contextul priveºte, considerãm ºi subliniem, iarãºi cu
istoric selectat ca pretext ficþional este altul riscul de a ne repeta, cã existã o distanþã de
(nu neapãrat subordonat spaþiului româ- lecturã între alegoria corectã politic ºi parabola
nesc) lectura politicã este, adesea, progra- politicã, aºa cum existã o distanþã conside-
matã de text în maniera „esopicã” ºtiutã. Cu rabilã, în ceea ce priveºte genul în discuþie,
precizarea, reînnoitã, cã aceasta nu este între opþiunile de lecturã ale cititorilor epocii
unica grilã posibilã, vom observa, la o lec- ºi cele ale cititorilor ei actuali (sau ... viitori).
7 Cf. Umberto Eco, Lector in fabula. Cooperare interpretativã în textele narative, Univers, Bucureºti, 1991.
8 Umberto Eco, op. cit., p. 87.
9 Ibidem, p. 83.
10 G. Bãlãiþã, ibidem.
11 Gilbert Durand, Aventurile imaginii. Imaginaþia simbolicã. Imaginarul, Nemira, Bucureºti, 1999, p. 16.
74
Bogdan Mihai obiºnuiesc sã numeascã diferenþa dintre
autoimagine ºi heteroimagine. De altfel, întrea-
DASCÃLU ga carte pare a fi construitã pe pendularea
permanentã între aceste douã perspective,
începând cu întinse pãrþi de evocare a spa-

Deutscheland? þiului românesc (a celui transilvan îndeose-


bi) ºi a unor personalitãþi dragi autorului
(Tudor Vianu, Ion Agârbiceanu, Lucian

Oui, mais… Blaga ºi alþii) ce alterneazã (fãrã a fraterniza


numaidecât) cu înfãþiºarea uneori în deta-
liu, alteori de ansamblu, a realitãþilor ger-
În spiritul unei tradiþii ce a avut timp sã mane ºi mergând pânã la divulgarea unor
se închege de-a lungul întregului secol al paralelisme geografice (pe doar trei pagini,
XX-lea, Micea Zaciu îºi deschide paginile 249-251, pot fi întâlnite trei asemenea simi-
Teritoriilor (Cluj-Napoca, Dacia, 1976, din litudini: decorul de la Stausee i se pare a fi
care se citeazã în continuare) cu un scurt, cel din Moara lui Cãlifar, privitã de la
dar dens Avertisment, în care dã la ivealã, pe înãlþime, o anume priveliºte este transil-
lângã alte consideraþii, ºi unele reflecþii vanã, iar valea superioarã a Rinului îi
metamemorialistice. Grãbindu-se sã se aminteºte de „Criºurile mele de acasã”). ªi
delimiteze de roadele veacului romantic, el atunci când nu o scrie negru pe alb, este
precizeazã cã jurnalul sãu este altceva decât nedespãrþit de nostalgia românitãþii, care îl
un memorial de cãlãtorie cum s-a scris neîn- însoþeºte, permanent ºi pretutindeni, ca o
trerupt „pânã în zilele noastre de turism nedespãrþitã umbrã luminoasã. Oare dorul
maniacal” ºi cã, dacã totuºi el conþine frag- de casã sã fie cel care îl face inapt sã se
mente în acest spirit, este doar pentru „a ataºeze, fie ºi temporar, de lumea în care se
sublinia fadoarea genului”, adicã pentru a-l aflã vremelnic? Este greu de rãspuns, deºi
sabota cu propriile arme, mizând în aceastã insistenþa cu care trece de pe Rin pe Someº
privinþã pe complicitatea unui cititor capa- ºi îndãrãt poate constitui un rãspuns.
bil ºi dispus sã-i înþeleagã stratagema. Apropierea de Germania este mai de fiecare
Detaºându-se de imaginea „drumeþului ce datã doar aparentã, intimitatea nu se pro-
mãturã peisajele” din purã curiozitate, duce: „Ascult muzicã germanã, vãd filme
autorul nostru se recomandã drept „expo- vorbite în majoritatea lor în nemþeºte, în
nent al unei culturi ajuns temporar într-o jurul meu oamenii povestesc ceva necon-
altã ambianþã spiritualã, fixat acolo prin tenit, dar sufletul meu e departe, el nu par-
îndeletniciri profesionale” (a predat româna ticipã” (p. 166). Bariera se dovedeºte a fi mai
timp de cinci semestre la trei universitãþi curând psihologicã decât lingvisticã ºi ea
vest-germane, jurnalul evocând un singur þine de imposibilitatea identificãrii unor
an din cei petrecuþi în acest spaþiu). vase comunicante între douã mentalitãþi
Esenþialã mi se pare mãrturisirea, fãcutã de atât de diferite, încât cuvintele se aratã
la bun început (ca pentru a risipi orice altã neputincioase în a le unifica: „Vorbeam apoi
posibilitate) cã s-a aflat în lumea germanã o limbã strãinã în care totul mi se pãrea cã
„fãrã sã ºi-o poatã apropia ºi fãrã regrete cã devine sãrac fiind abstract, distanþat, trecut
n-a putut-o iubi”, precizând apoi (deºi prin filtrele conceptelor. Cum sã explici în
chestiunile nu se exclud!) cã „existã în noi o limba asta o vorbã ca ‚mireasmã’ sau
singurã iubire ºi o singurã ‚þarã nevinovatã’: ‚dogoare’ sau ‚livadã’ sau ‚prunc’ sau ‚þinti-
þara care ne-a nãscut”. Este o confesiune rim’?” (p. 326). Intervine mereu un dar între
fãcutã cu sinceritate, aºa cum dovedesc ca- ceea ce pare a fi (sau chiar este pânã la un
pitolele jurnalului ºi cum se poate deduce, punct) adeziune la realitate strãinã ºi con-
sper, din comentariile ce urmeazã. statarea imposibilitãþii de a o accepta, refu-
Chiar dacã nu o spune tranºant, Zaciu zul având adeseori o coloraturã nostalgicã,
este perfect conºtient de ceea ce specialiºtii precum în acest pasaj, în care natura ºi
75
Bogdan Mihai Dascãlu

oamenii sunt, rând pe rând, acceptaþi ºi naturii germane (interferenþa ei secretã cu


respinºi: „În grãdinile vecine cireºii sunt natura artisticã, picturalã, a pânzei maeº-
grei. Boabele roºii dau o veselie fructiferã, trilor)” (p. 240-241).
flamandã, peisajului. Nimeni nu le culege. Mediul urban îi este dezagreabil nu doar
Acest belºug rãmâne pradã mierlelor ºi lui, ci ºi, pare-se, celorlalþi citadini autoh-
vrãbiilor. Festinul lor e zgomotos, dar gã- toni, de vreme ce sfârºitul de sãptãmânã
sesc ceva trist în asta. Între pomi, copiii se oferã speratul prilej de a scãpa din captivi-
joacã foarte cuminþi, e ºi o piscinã cu apa tatea asfaltului: „Week-end. Oraºul se
albastrã, guvernanta stã pe margine ºi-i potoleºte, toatã lumea fuge, îl pãrãseºte,
supravegheazã pe englezeºte. Niciunul nu încât strãzile abandonate au un aer steril,
s-ar cãþãra în cireº, sã-ºi umple poala; unde curate ca o mirare. O bucurie secretã mânã
eºti, Doamne, Ionicã a lui ªtefan a Petrii, valurile de citadini în maºinile lor multico-
unde-i vergeaua Tuºei Marioara, lume fãrã lore spre Stadtwald, spre Zoo, spre Roden-
bucurii?” (p. 289). kirchen, spre punctele lãudate de ghidurile
De altfel, întocmai ca ºi la alþii, peisajul turistice: Bergisches Land (idilicã), Wester-
este mai în graþia autorului decât oamenii, wald (sãlbatecã, romanticã), Nord Eifel (pi-
tot astfel cum micile aºezãri îl atrag mai toreascã) sau pur ºi simplu de-a lungul Ri-
mult decât marile oraºe. Într-un gest de ge- nului, cu legendele, castelele, micile locali-
neroasã recunoaºtere a prioritãþii, el admite tãþi balneare ºi podgoriile nesfârºite” (p. 34-
cã „Filimon e cel dintâi scriitor român care 35). Cum se vede, Zaciu percepe mai
descoperã – fãrã melancolia de mai târziu a degrabã fenomenul înfrãþirii locuitorilor cu
simboliºtilor – poezia uºor artificialã a par- un mediu mai binevoitor decât cel în care îºi
curilor publice”, dupã cum lui Mateiu I. petrec mai tot timpul, decât se aratã a fi un
Caragiale îi recunoaºte meritul de a fi „sin- participant la el. Dacã pentru localnici
gurul autor român care a intuit farmecul sfârºitul de sãptãmânã vine ca o binecu-
76
Deutscheland? Oui, mais…

vântare, pentru românul nostru el soseºte tã, nu fãrã o anume iritare iscatã din impul-
ameninþãtor: „Sentimentul unui exil, al unei sul de a se distanþa de zelul mai tuturor pre-
închisori. ªi acest ‚Wochenende’ care se decesorilor, cã aceºtia s-au lãsat ademeniþi
apropie ca o ameninþare, cãci totul cade în capcana defilãrii prin faþa exponatelor:
atunci în letargie ºi mã simt mai abandonat „Recitind Escursiunile... lui Filimon, pentru
încã.” (p. 75). El este, aproape de fiecare confruntarea impresiilor germane, descopãr
datã, un martor ºi nu un participant, care – ca la toþi scriitorii români de la Dinicu
încearcã sã înþeleagã ceea ce vede, fãrã a lua Golescu încoace – un sindrom obsesional al
parte la evenimente din care se simte, de la muzeului, ca ‚lume fictivã’, derutantã ºi
început, exclus. Natura este mai degrabã aproximativ înþeleasã.” (p. 240). De aceea,
folositã decât admiratã, atitudine ce con- atunci când întâlnirea cu asemenea lãcaºuri
travine (aºa i se pare) sufletului românesc, devine, ºi pentru el, inevitabilã, Zaciu se
aºa cum dovedeºte, între altele, ºi atitudinea mãrgineºte sã menþioneze întâmplarea ºi sã
faþã de starea meteorologicã (care-i preocu- aminteascã, oarecum resemnat, pictorii ale
pase aproape obsesiv ºi pe Titu Maiorescu ºi cãror tablouri a fost nevoit sã le vadã.
pe I. L. Caragiale): „Obiºnuinþa ori educaþia Consemnãri nude, din care emoþia este
unei indiferenþe la vreme, la modificãrile ei, alungatã cu grijã, de parcã prezenþa ei ar fi
ale cerului, luminii. Nimeni, aici, nu pare cã dovada asumãrii unui angajament pe care
se bucurã dacã iese soarele. Noi, dimpotri- refuzã dinainte sã-l ia.
vã, suntem într-un continuu dialog cu natu- Marile oraºe îl deprimã ºi primele impre-
ra. Ne certãm, o implorãm, o blestemãm, o sii despre Köln, unde este nevoit sã-ºi
iubim mai întotdeauna, nu putem trãi fãrã îndeplineascã o parte dintre îndatoririle
ea. E ca o cãsnicie cu eternitatea” (p. 167). didactice, prevestesc o adversitate ce se va
Este explicabil, aºadar, de ce consultarea dovedi reciprocã: „Sus, de pe terasa vastã a
ghidului turistic i se pare blasfemicã (deºi, noii aripi [a universitãþii, n. n., B. M. D],
câteodatã, el însuºi se dovedeºte cã trece Kölnul se dezvãluie deodatã, uriaº, auster,
peste aceastã opreliºte), rãtãcirea necontro- dominat de Domul sãu celebru. Ca un mon-
latã pãrând a fi preferabilã drumeþiei þintite. stru de piatrã, el pândeºte peste casele mo-
Un loc celebru de pe curgerea Rinului, evo- derne din jur (refãcute în majoritate, cãci
cat cu evlavie de predecesori, este pomenit oraºul a fost distrus aproape 80% de bom-
în treacãt, cãlãtorul nostru uitând sã se bardamentele din 1945) cu un aer ostil-pre-
bucure din cauza felului în care alþii înþeleg monitoriu.” (p. 15). Primele impresii se per-
sã o facã: „Loreley. Turismul ucide emoþiile. petueazã pânã la sfârºit, întreþinute de o
Aici ar trebui sã fie liniºte deplinã ca sã poþi ambianþã dezolantã, pe care o întâlneºte la
asculta vântul, valurile, celebrele ecouri tot pasul: „Cafenelele ºi-au scos mesele în
repercutate, plânsoarea ondinei. Nimic din stradã, bãrbaþii stau þepeni lângã berea som-
toate astea, ci o bandã de magnetofon care nolentã, femeile, alãturi, încãrcate de biju-
povesteºte în cinci limbi legenda, omo- terii, bacoviene ‚burgheze colorate’ cu
rând-o de fiecare datã. Un grup de cercetaºi umerii goi ºi ochii mari, fãrã expresie, tân-
cântã cât îi þine gura yodlere, niºte teen-ageri jesc dupã îmbrãþiºarea absentã.” Dupã
americani nu se lasã nici ei mai prejos, se fac aceastã descriere, în care de la tristeþe la
fotografii în grup, se bea coca-cola, se vând grotesc nu este decât un pas, Zaciu îºi
nelipsitele suveniruri” (p. 264). Departe de a asumã un efort de generalizare izbãvitor:
încuraja amiciþia, tehnologiile turismului „Numai în þãrile nordice, puritane, simþi
modern ascund nepãsare ºi chiar adversi- tortura trupului, un fel de exasperare bi-
tatea faþã de naturã, recomandãrile ºi expli- blicã, necunoscutã pentru Sudul unde
caþiile din ghiduri anticipând întâlnirea cu o dragostea e un act nevinovat prin firescul ºi
realitate dinainte ºtiutã ºi care, adesea, se simplitatea lui” (p. 332). Dovada unui dis-
aratã a fi mai prejos decât cea promisã. confort psihic local, însoþit de tânjirea
Ceva asemãnãtor se întâmplã ºi în cazul meridionalelor latinitãþi. Marele carnaval
atracþiei exercitate de muzee. Zaciu consta- anual, cãruia i se face o imensã publicitate,
77
Bogdan Mihai Dascãlu

îi displace profund prin manifestãrile lui ruri, ci ºi în acela cã privirea cãlãtorului este
colaterale: „Localurile gem arhipline, un dispusã sã zãboveascã mai mult asupra lor:
dezmãþ grotesc, de neînchipuit, domneºte „Deodatã, la o cotiturã a ºoselei, într-o vale
peste tot. Femei bete cad în braþele bãr- îngustã, ne întâmpinã o aºezare fantasticã. E
baþilor necunoscuþi, pahare zboarã îm- Monschau (valonii îi spun Montjoie) vechi
proºcând convivii, clovni oribili bat în tobe burg de drapieri hughenoþi, refugiaþi pe
enorme tam-tamul erotic, acompaniaþi de valea sãlbatecã a râului Rur. Vãzutã de sus,
mici formaþii de jazz sau de voci reunite ale e toatã gri, ºindrilitã, spãlatã de ploile dese
mesenilor ce se bãlãbãnesc în tact þinân- ale þinutului, înghesuitã ca un stol de potâr-
du-se dupã cap” (p. 170). Imagini de coºmar nichi. O singurã patã roºie, sângerie, ca o
pentru observatorul neînduplecat, care nu ranã, ‚Rotes Haus’. Pe creastã, ruinele
oboseºte sã striveascã stilistic apucãturi ºi castelului Haller” (p. 251). Câte o descriere a
moravuri de care se simte strãin. unei mici localitãþi lasã loc, cu generozitate,
În schimb, micile oraºe (comparativ cu unei efuziuni cenzurate de uimiri: „Îndatã
metropolele) îi par a fi mai apropiate senti- ajungem la Bad Münster Eifel, cu aceeaºi
mental ºi afectiv, adeseori ºi din pricina patinã coloratã stins, decor unde traiul zil-
posibilitãþii de a le raporta la urbanitãþi nic pare neverosimil. Cum poþi trãi aici în
româneºti: „Dupã amiazã petrecutã la Bonn cotidian? Te poþi certa, poþi munci prozaic,
(30 de kilometri pe autostradã: mari rafi- poþi executa gesturi banale? Aceste orãºele
nãrii, apoi culturi, ferme, peisaj paºnic). cântã. O muzicã de Mozart le þine sub o
Încântare: Bonn seamãnã cu Sibiul, doar cã vrajã.” (p. 251). Alte aºezãri sunt enumerate
aerul lui senioral are un pic de aroganþã. precipitat, din goana maºinii, cu harta la
Partea veche a orãºelului devenit peste vedere sau cu un ghid credincios la
noapte capitalã ºi-a pãstrat o relativã tihnã: îndemânã. La întoarcerea dintr-o evadare
centrul bãtrânesc, cu Münsterul, poºta, for- helveticã, sunt pomenite, probabil în ordine
fota cuminte a strãzilor comerciale” (p. 31). geograficã, toponime enigmatice: Villingen,
Trecând peste uºorul, dar de-acum inevi- Peterzell, Lustbach, Triberg, Niederwasser,
tabilul rictus („un pic de aroganþã”) al Homburg „unde e o bunã fabricã de cera-
evocãrii, autorul se lasã adoptat de un oraº micã germanã”, apoi Gutachthal, Kinzig,
care-i permite sã retrãiascã imagini fami- Wolfach-Schiltach, Schenkenburg, cel cu
liare, astfel încât se decide sã îl locuiascã ruine romantice, Schenkenthal, unde s-ar
(þinea ºi aici cursuri), în defavoarea gãsi „o fabricã de ceasuri cu cuc”, Losburg,
metropolei de pe Rin. Heidelbergul, prin Lauterbach ºi, în sfârºit, Freudenstadt,
care trece la un moment dat traseul lui, are „1500 locuitori, la 750 m. înãlþime, încântã-
„un farmec discret-livresc”, însã ºi „o tor orãºel complet reconstituit, cu o tipicã
atmosferã niþel somnolentã”, lentoarea rit- tenacitate germanicã, dupã ce a fost ras cu
mului existenþial de aici pãrând sã-i dis- brandturile de cãtre francezi în 1945” (p.
placã totuºi, deºi nici viaþa trepidantã din 279), informaþia din urmã întreþinând
alte pãrþi nu-i face plãcere. Evocând oraºul echivocul de a nu se ºti, pânã la urmã, dacã
de pe Neckar, el cade victimã unei misti- este elogiatã perseverenþa germanã sau lãu-
ficãri de naturã istoricã, mai exact, ia de datã performanþa militarã francezã.
bunã informaþia potrivit cãreia urbea n-ar fi Ca ºi conglomeratele umane, ºi peisajul
fost distrusã în ultimul rãzboi din cauza poate induce insatisfacþii durabile, mai ales
sentimentalismului unui general, admirator atunci când este perceput inconvenabil, de
al cunoscutei piese Heidelbergul de altãdatã; pe cenuºiul autostrãzii: „Duminicã, o raitã
realitatea este mult mai prozaicã: localitatea prin Nord-Eifel, deºi vremea e cam încrun-
nu a fost bombardatã, pentru cã aici urma tatã. Autostrada Köln-Düren, fãrã nimic
sã fiinþeze comandamentul trupelor ameri- deosebit. Totul începe sã semene: un senti-
cane, aºa cum viitorul a demonstrat. Alte ment de uniformitate” (p. 247).
orãºele sunt vãzute cu ochi mai buni, nu În schimb, societatea germanã îi apare ca
numai în sensul cã nu le sunt gãsite cusu- fiind dominatã de un inexplicabil, pentru el,
78
Deutscheland? Oui, mais…

refuz de a-ºi asuma o istorie sumbrã, de care miºcã de la planul general la unul particu-
toþi, tineri ºi vârstnici, ar trebui sã se simtã lar, atitudinea se schimbã de îndatã,
culpabili: „Aceastã Germanie ‚mal-aimée’. motivele de cârtire nu întârzie sã aparã ºi
Karl Jaspers îi cerea, mai acum câþiva ani‚ sã ele sunt aºternute prompt pe hârtie: „Sunt
recunoascã realitatea cã rãzboiul a distrus invitat la colegul meu, Herr dr. R. Tânãrã
Germania sub forma sa de odinioarã’. ªi familie cu un grãunte de snobism în ei, un
totuºi ambiguitate triumfãtoare. Din dia- pigment adus din Franþa (unde au studiat
logul meu cu tinerii colegi de aci, înþeleg amândoi) cãci nemþii nu condimenteazã.
ocolul, dacã nu refuzul deschis al oricãrei Vag plictis, vagã neplãcere, ca întotdeauna
amintiri, suspendarea memoriei istorice” (p. când, dintr-o pricinã ori alta, nu mã simt la
39). Faptul cã marea învinsã în cel de al îndemânã” (p. 108). Sentimentul este invers
doilea rãzboi mondial ezitã, îndeosebi prin decât cel, sã zicem, al lui Iorgu Iordan, care
noile ei generaþii, sã se simtã vinovatã, dupã îi aprecia pe germanii individuali, însã se
douã decenii ºi mai bine, i se pare inaccep- dezicea de ei atunci când erau percepuþi
tabil ºi, deci, reprobabil. Asemenea drept colectivitate.
reproºuri sunt îndulcite de constatarea cã Bãrbaþii, întâlniþi mai cu seamã în mediul
þara (se precizeazã întruna cã este vorba universitar, se bucurã de un tratament ezi-
doar de partea ei vesticã) se aflã pe margin- tant, cãci, dupã o introducere vag bine-
ea prãpastiei. Sunt reproduse, cu anume voitoare, urmeazã un dar de avertisment,
insistenþã ºi nu fãrã implicitã satisfacþie, chemat sã introducã reproºurile: „Prof. S.
articole de ziar ºi statistici de specialitate, mã întâmpinã foarte afabil, dar omul dã
care avertizeazã cã lumea germanã a intrat mereu impresia cã se grãbeºte, locvace,
pe panta unui declin economic, dar ºi spiri- vorbeºte numai el, nu mã lasã sã-i explic,
tual ºi moral. Însemnãrile lui Zaciu dateazã sã-i arãt unele temeri ale mele cu privire la
din preajma ºi din timpul zaverei stu- cursuri ºi seminarii [...] mã întreabã una
denþeºti de la sfârºitul anilor ’60, frãmân- alta, fãrã sã parã totuºi dornic de rãspun-
tãrile fiind percepute de el în îndoit registru: suri, întrevedere scurtã, cu efuziuni retezate
unul agreabil, pentru cã vede în ele mani- brusc: trebuie sã intre la curs” (p. 15). Nici
festarea unei revolte împotriva unui sistem ciracii mai tineri nu sunt exceptaþi de la
pe care nici el nu îl simpatizeazã ºi altul dubla percepþie: „Mã întâmpinã prof. B.,
îngrijorãtor, în mãsura în care aceste staturã de ulan îmbãtrânit în armatã, dar
împotriviri pot lua o turnurã imprevizibilã strãduindu-se sã-ºi pãstreze aerul ‚sportiv’.
ºi mai ales pot deveni contagioase. Mã studiazã cu o curiozitate nedisimulatã,
Dacã viaþa socialã, în toate componentele aparent binevoitoare. Cei doi asistenþi che-
ei, îl indispune ºi îi dã, în consecinþã, senti- maþi sã dea lãmuriri asupra obligaþiilor
mentul neplãcut al înstrãinãrii, atmosfera mele didactice, foarte eleganþi ºi scrobiþi, au
de familie pe care nemþii ºtiu sã o întreþinã ceva ostil în politeþea lor supravegheatã ºi
este înregistratã cu încântare: „Când, seara, în franceza hipercorectã cu care con-
vezi aceste case tãcute, cu geamuri mari, verseazã” (p. 31). Cum se vede, ceea ce pare
cald luminate, cu perdele mai scurte, ca sã a fi un cusur (grãuntele de snobism) se
intre soarele la glastrele cu flori, când prin dovedeºte a fi pe deplin acceptabil atunci
ceaþa toamnei ghiceºti intimitatea acestor când este de provenienþã francezã (absenþa
cãmine, cu atmosfera lor familialã dinaintea respectivei înclinaþii fiind un neajuns al ger-
cinei ce-i reuneºte pe toþi ai casei în sufrage- manilor), tot astfel cum ceea ce pare un
ria frumos aranjatã, când pe o stradã ºi în merit (franceza hipercorectã) trece în con-
magazine întâlneºti acea mensuetudine a trarul sãu atunci când purtãtorul este
oamenilor, o politeþe neforþatã ºi care nu neamþ. Cumpãtarea excesivã îi apare scrii-
obligã la nimic altceva decât la un zâmbet, torului român, deprins de acasã cu lar-
ca sã te obiºnuieºti sã fii la fel [...], înþelegi gheþuri ºi înclinare spre compromisuri
de ce Caragiale a preferat Germania” (p. 47- financiare, o gravã deficienþã, pe care îºi
48). Dacã bãgãrile de seamã ale autorului se propune, ca didact în exerciþiu, sã o
79
Bogdan Mihai Dascãlu

corecteze: „L-am invitat pe Spargel sã luãm anume, aºa cum stau lucrurile în cazul am-
masa împreunã, fiind duminicã, la un local fitrioanei sale din Bonn, Frau Röschke, „o
mai bun ºi am ales Union am Neu Markt, ca septuagenarã bogatã, capricioasã, decla-
sã-l dezvãþ de spiritul lui economicos pânã rând cã închiriazã numai de frica hoþilor”
la zgârcenie, care-l împinge tot spre mici (p. 25). Comportamentul proprietãresei îi
berãrii sufocante, unde comandã câte un stârneºte suspiciunea cã este predispusã la
Spiegelei cu cartofi þãrãneºti” (p. 109). surprinderea chiriaºului într-o eventualã
Nici femeile locului nu îl pot determina situaþie de delict: „Frau Röschke a urcat
sã adopte atitudini mai blajine. Privite com- scãrile cu oarecare dificultate (cardiacã)
pact, ele îi trezesc porniri dintre cele mai sã-mi ureze o ‚Schöner Sonntag´, a urcat
aspre: „Femeile, aici, dupã o anumitã special pentru asta, spunea, deºi o suspectez
vârstã, capãtã o înfãþiºare cu totul asexuatã. cã vroia sã mã surpirndã dacã sunt ordonat
N-am vãzut una care (ca la popoarele latine ºi ‚Korrekt’ ori ºui ºi dezordonat ca india-
ºi orientale) deºi vârsta a trecut peste ea, sã nistul ce mã precedase ºi-i fãcuse iama mo-
pãstreze ceva din farmecul ºi aerul voluptos bilierul” (p. 37). Lucrurile nu se opresc aici,
al unei frumuseþi devastate”(p. 77). Aºadar, cãci motivele pentru a continua sã fie
ºi în privinþa feminitãþii tardive, avantajul bãnuielnic se multiplicã în timp: „Frau R.
este de partea zonei meridionale, pe care (care-mi inspecteazã probabil zilnic odaia,
Zaciu nu înceteazã sã o exalte ºi de care se în orele când lipsesc) mã întreabã ce fac eu
simte mai mult decât oricând atras. Deloc cu atâtea cãrþi, convinsã cã mult-cititul
protocolar ºi câtuºi de puþin curtenitor este stricã la ochi [...] Fiind, aºadar, partizana
el ºi atunci când vine vorba de o femeie unei medicini preventive, Frau R. îmi aduce
80
Deutscheland? Oui, mais…

zilnic câte o nouã lampã în odaie (am acum primã de câtva timp toatã mânia tinerei ge-
ºase!) încât mã întreb dacã doreºte sincer sã neraþii, decepþionatã ºi contestatarã, decla-
le þin aprinse pe toate ori e vorba de o tacticã rând un rãzboi deschis autoritãþii burgheze,
astuþioasã în vederea augmentãrii chiriei” învinuitã de toate pãcatele capitale?” (p.
(p. 47). Incomodului personaj i se iartã însã 127-128).
(cel puþin parþial) pãcatele enumerate, de Mircea Zaciu este, fãrã nici o îndoialã,
vreme ce oropsitul chiriaº îi face o vizitã la românul cel mai deziluzionat de lumea ger-
spital, în semn de blajinã compasiune, semn manã dintre cei care ºi-au aºternut impresi-
cã era dispus sã-ºi reprime o aversiune ile în aceastã privinþã. Niciodatã mulþumit
întreþinutã doar de presupunerile unui ins de ce vede ºi simte, mefient ºi cârtitor la tot
atins de frustrarea de a se trezi printre strã- pasul, el se consoleazã, periodic, cu expri-
ini, într-o lume strãinã. marea fãþiºã a chemãrii spre alte meleaguri,
Ezitând sã punã el însuºi diagnostice ºi dintre care cel mai ademenitor este cel
sã dea sentinþe definitive, Zaciu preferã sã francez. Profesorul clujean reaprinde astfel
recurgã la opiniile altora, în general per- o fãclie purtatã mai cu seamã în veacul al
soane autorizate, aºadar susceptibile de a fi XIX-lea de partizanii galofiliei, care se
crezute, mai ales atunci când invocã în spri- simþeau îndreptãþiþi sã denunþe excesul de
jinul lor argumentele cifrelor. Astfel, un simpatie faþã de germanitate. El evocã
anume Peter R. Hofstädter, psiholog de pro- într-un rând, nu fãrã o secretã solidarizare
fesie, comenteazã rezultatele unei anchete cu junele moldav, frustrarea lui Mihail
pe care a fãcut-o asupra a 1127 persoane, Kogãlniceanu de a nu fi fost lãsat sã-ºi facã
arãtându-se surprins de suficienþa majo- studiile la Paris. Nu este, deci, de mirare cã
ritãþii celor interogaþi, care cred cã „trãsã-
perspectiva unui apropiat voiaj în oraºul
turile de caracter tipic germane continuã a fi
luminilor (descris metodic într-un capitol al
ordinea, inteligenþa, succesul, progresul,
cãrþii) îi smulge manifestãri de entuziasm
sentimentalitatea, în vreme ce epuizarea,
juvenil: „Cum strigau cele trei nebune ale
avariþia, cruzimea ºi teama ar fi calitãþi
lui Cehov? La Moscova! La Moscova! Câte
‚non-germane’.” (p. 153), de unde rezultã cã
comentarii pentru replica asta. Eu am înþe-
sus-amintitele trãsãturi nu s-ar mai afla de
multã vreme în posesia acestei naþiuni. Un les-o întotdeauna ca un þipãt disperat. Îmi
alt autor, Ralf Dahrendorf (al unei cãrþi inti- vine ºi mie sã strig acum în gura mare: La
tulate Geselschaft und Freiheit, adicã Societate Paris! La Paris!” (p. 188). Trebuie sã evadezi
ºi libertate), probabil ºi el demn de încredere, din ostilitatea unui mediu agresiv pentru a
atribuie strãinilor deprinderea de a crede în simþi aºa cum se cuvine gustul adevãratei
„trãsãturile tradiþionale ale unui pretins ca- libertãþi. Cãci, atunci când încearcã sã se
racter naþional german: aplicaþie, soliditate, manifeste în interiorul acestui mediu nepri-
sumisiune, dragoste de armatã, disciplinã, elnic, latinitatea izbãvitoare este copleºitã
înclinare spre romantism etc.”, în timp ce el de el: „Cu Spargel la ‚Grand Italia’,
se simte îndreptãþit de o intimã cunoaºtere a regãsim în fine gustul bucatelor stropite cu
lucrurilor sã vorbeascã mai degrabã de vin roºu de Chianti. Dar chiar aici, peste
„urmãrirea de succese personale, organi- du-te-vino-ul chelnerilor mai agili ºi mai
zarea timpului liber, a consumului, indivi- locvaci (italieni), aceeaºi tristeþe a serii ger-
dualism, refuz pronunþat al oricãrei disci- mane.” (p. 145). Despãrþirea de Germania,
pline cazone, prozaism, materialism”, adicã la capãtul unei misiuni ce a durat doi ani ºi
de trãsãturi profund negative, care împovã- jumãtate, se face cu voluptatea însetatului
reazã societatea mai recentã, îndepãrtând-o care zãreºte oaza salvatoare în zare:
de o tradiþie care nu mai existã decât în „Plecând, o fac mãcar fãrã regrete. Spaþiul
amintire. Comentariul memorialistului tin- meu de gând nu e aici, iar acasã mã aºteap-
de sã transforme un ºir de neajunsuri ac- tã un Timp românesc cu altã curgere, altã
tuale în beneficii ale unui viitor posibil: cadenþã, alte anotimpuri – mai aproape de
„Dar oare nu tocmai împotriva lor se ex- veºnicie” (p. 334).
81
Literaturã
strãinã
Felix
NICOLAU
Edgar Allan Poe ºi
„posibilul" Eminescu
Abstract
Risking a comparison between E. A. Poe’s short-story The gloden Bug and the supposedly M.
Eminescu’s one, The Misterious Treasure, we can see that the American writer took a great inter-
est in revealing the logical structure of apparently weird happnenings. Opposite to this, the
Romanian author highlighted those exotic elements which could enhance the literary stake of his
text.

Tel qu’en Lui-même enfin l’éternité le change, „Prelucrarea”, aºa cum o numeºte Octav
Le Poète suscite avec un glaive nu Minar, este de fapt o adaptare ºi o localizare,
Son siècle épouvanté de n’avoir pas connu „posibilul” Eminescu luându-ºi o mare li-
Que la Mort triomphait dans cette voix bertate faþã de textul original. Este de pre-
étrange! supus cã poetul român nu a tradus direct
Stéphane Mallarmé, din engleza americanã, ci cã ar fi utilizat în
Le tombeau d’Edgar Poe acest sens Histoires extraordinaires, tra-
ducerea lui Charles Baudelaire din 1856,
Am în faþã a doua ediþie a unui volum autorul francez fiind principalul populari-
îngrijit de Octav Minar ºi apãrut în Bucu- zator al operei lui Poe în Europa. Dar tra-
reºti, la editura librãriei Socec&Co S.A.. Ti- ducerea lui Baudelaire respectã întru totul
tlul cãrþii este Eminescu povestind copiilor textul din The Gold Bug, mai puþin un frag-
ºi include diverse basme: Povestea indianã, ment care este omis ºi de Ion Vinea, autorul
Nuca, mãgarul ºi cârja, Pasãrea mãiastrã, versiunii româneºti moderne. Cele douã
Fãt-Frumos din lacrimã, Bãiatul cel nãz- paragrafe omise sunt urmãtoarele: ”I pre-
drãvan, Muºatin ºi codrul, Comoara miste- sume the fancy of the skull’s eye – was sug-
rioasã. Octav Minar este oarecum un “spe- gested to Kidd by the piratical flag. No
cialist” în editarea apocrifelor eminesciene, doubt he felt a kind of poetical consistency
el fiind ºi primul care a realizat, la începutul in recovering his money through this omi-
secolului trecut, un documentar cinema- nous insignium.
tografic despre Eminescu ºi Veronica Micle. Perhaps so; still I cannot help thinking
Într-o notã de subsol, Minar susþine cã în that common-sense had quite as much to do
1885 Eminescu, aflându-se pentru trata- with the matter as poetical consistency. To
ment la Odessa, ar fi întocmit o colecþie de be visible from the devil’s seat, it was neces-
poveºti pe care a trimis-o „prietenului sãu sary that the object, if small, should be
prof. Novleanu”, în vederea publicãrii. white; and there is nothing like your human
Dintre toate „poveºtile” incluse în skull for retaining and even increasing its
culegere mã voi ocupa de Comoara miste- whiteness under exposure to all vicissitudes
rioasã, o „prelucrare” dupã povestirea The of weather”1. Iatã ºi traducerea în româ-
Gold Bug a americanului Edgar Allan Poe. neºte: „Presupun cã ideea cu craniul, aceea
1 Edgar Allan Poe, Sixty-Seven Tales And The Narrative Of Arthur Gordon-Pym Of Nantucket. The Raven And
Other Poems, Gramercy Books, New York, Avenel, 1985, pp. 380-381.
82
Edgar Allan Poe ºi „posibilul" Eminescu

de a coborî un glonte prin ochiul drept al d’un élément que ses lecteurs considèrent
craniului – i-a fost sugeratã lui Kidd de fla- précisément comme inséparable de toute
mura piraþilor. Fãrã îndoialã cã el era încer- bonne littérature”2. Or, s-a vãzut cã autorul
cat de un fior poetic la gândul de a-ºi recu- care impunea the poetic principle ºi expunea
pera banii prin intermediul acestui reper o philosophy of composition nu era nici pe
straniu. departe atât de rigid pe cât le-a plãcut anu-
Poate cã aºa este; totuºi nu pot sã nu cred mitor interpreþi ai sãi sã-l considere.
cã ºi bunul simþ are de-a face cu problema, De aceastã deschidere cãtre adaptare ºi
în aceeaºi mãsurã ca încãrcãtura poeticã. accentuare a unor elemente în defavoarea
Pentru a fi vizibil din scaunul dracului, era altora profitã ºi „posibilul” Eminescu, care
necesar ca obiectul, fiind mãrunt, sã fie alb; se dovedeºte un abil ºi imaginativ tradut-
ºi nimic altceva în afara craniului uman în tore-traditore. Procedând la modul metodic,
cauzã nu putea sã-ºi menþinã ºi chiar sã-ºi aºa cum i-ar fi plãcut lui Poe, observãm cã
sporeascã albeaþa, expus fiins la toate vicisi- traducãtorul român purcede la înfãptuirea
tudinile vremii.” (trad. n.). sa cu o curajoasã modificare a onomasticii ºi
Dupã cum se observã din mini-dialogul toponimiei din original. Astfel, William
de mai sus, stranietatea obiectelor ºi situaþi- Legrand, membru al unei ”ancient Hugue-
ilor (în cazul nostru craniul ºi cifrul) este not family”, devine Edgar, Conte de Sex,
raportatã pe de o parte la fantezia, la poeti- „coborâtor dintr-o veche familie de mari
citatea interpretãrii unor simboluri, iar pe seniori, a cãror bunici îºi plimbase [sic] plic-
de altã parte la o gândire comunã ºi eficien- tiseala peste mãri ºi þãri”. Naratorul anonim
tã. Importanþa pasajului omis constã în din The Gold Bug este acum prinþul
posibilitatea de a aprecia cu justeþe metoda Glinka. Negrul Jupiter, sclavul eliberat al
de construcþie logicã a macabrului ºi a teri- tânãrului hughenot ruinat, va fi rebotezat
fiantului. Însuºi Poe oferã aici o cheie, din Bob ºi i se va fixa o provenienþã indianã,
pãcate neglijatã, pentru „deschiderea” co- ceea ce nu-l scuteºte de nuanþa tuciurie a
rectã a semnificaþiei multora dintre nuvelele pielii nici în versiunea româneascã. Poe îºi
sale. El vrea mai puþin sã obþinã efecte spec- scrisese nuvela la persoana întâi, folosind
taculoase, senzaþionale ºi superficiale, cât îºi punctul de vedere al naratorului (adicã o
doreºte sã compunã o adevãratã fugã, o omniscienþã selectivã), narator care ajunsese
geometrie muzicalã a uluitorului. În acelaºi sã fie prieten (”contracted an intimacy”, ”ri-
timp, scriitorul acceptã ºi alternativa ca pened into a friendship”) cu Legrand. În
proza lui sã fie receptatã la modul poetic, ca Comoara misterioasã naraþiunea se deru-
un joc literar, un labirint de semne ºi sim- leazã precumpãnitor la persoana a treia,
boluri. Craniul ºi cifrul pot fi ingrediente doar în partea secundã a traducerii revenin-
(iconi) ale unei „reþete” sofisticate, dar pot fi du-se sincopat la modul de relatare din
ºi „doar” condimente destinate mai bunei original. Apoi Legrand se refugiase pe
degustãri a textului. Generozitatea ºi umorul Insula Sullivan, în sudul Carolinei, insulã
autorului principiului compoziþiei sunt rele- nãpãditã de o vegetaþie sãracã (”scant or at
vate tocmai de libertatea acordatã cititorului least dwarfish”) ºi cu parfumaþi arbuºti de
în interpretarea partiturii textului sãu. De mirt („burthening the air with its fra-
aceea surprinde, la modul dezagreabil, afir- grance”). Edgar, însã, se stabileºte într-un
maþia lui Julio Cortázar, din studiul intro- sat „dela gurile Dunãrii”, unde „se ocupa cu
ductiv la traducerile din proza lui Poe reali- vânãtoarea ºi pescuitul”. Alegând drept
zate de Baudelaire: „Quant à l’humour, il titlu Comoara misterioasã, „posibilul”
n’existe pratiquement pas et il est probable Eminescu îºi face clar cunoscutã intenþia de
qu’une bonne part de l’antipathie des a da o turnurã senzaþional-romanticã, dar ºi
lecteurs anglais et nord-américains vis-à-vis poetic-pitoreascã povestirii de care ne
de Poe provient de son inaptitude à jouer ocupãm. Titlul spune, de altfel, foarte
2 Edgar Allan Poe, Histoires extraordinaires, traduction de Charles Baudelaire, Éditions Gallimard, 1973.
83
Felix Nicolau

multe: Poe alesese gold bug, adicã insectã întrucât imediat deviaþia înspre fabulos ºi
(fãrã a preciza specia) de aur; Baudelaire, exotic se accentueazã: strãmoºii Contelui de
abandonând genul proxim, opteazã pentru Sex „adusese [sic] din India un castel întreg
scarabée d’or; iar Ion Vinea, mergând pe de lemn, pe care luni de zile îl transportase
mâna traducãtorului francez, oferã un corãbiile bucatã cu bucatã”. Legrand al lui
echivalent derutant, anume cãrãbuº de aur, Poe era o naturã complexã ºi capricioasã,
deºi diferenþa dintre cãrãbuº ºi scarabeu ”well educated, with unusual powers of
este evidentã. „Posibilul” Eminescu pro- mind, but infected with misanthropy, and
pune nici mai mult nici mai puþin racul de subject to perverse moods of alternate
aur, însã în cazul sãu nu discutãm de o tra- enthusiasm and melancholy”, o fire domi-
ducere. Scarabeus caput hominis este vãzut ca natã de crize de entuziasm (”fits of enthusi-
un „rac de mare”, recunoscutã fiindu-i, asm”). Edgar, mai neproblematic, se com-
totuºi, superbia din original (”the loveliest portã ca un Robinson: îºi scobeºte din
thing in creation”). trunchiul unui copac o lotcã ºi cu aceasta
Aºadar, presupusa traducere a lui întreprinde minicroaziere pe mare. Cu un
Eminescu, mai ales în prima parte a scrierii, asemenea prilej el descoperã o insulã
exploateazã filonul poetic ºi abandoneazã neobiºnuitã: „observarã cã insula e pustie.
tonul rece, pseudoºtiinþific al lui Poe. Pre- Din depãrtare însã auzirã fluierãturi miste-
lucrarea adoptã formulele sapienþiale ale rioase. Pânã sã se dumereascã, mii de ºerpi
basmului: „Nenorocirile schimbã firea oa- cu gurile cãscate sãriau ºi încercau sã se
menilor. Din veseli îi face triºti, din triºti îi apropie de îndrãzneþii vizitatori”.
face veseli, încât ºi ei se minuneazã de aces- Aºa cum observam mai sus, Comoara
te transformãri ale naturii”. Adâncirea psi- misterioasã este o povestire-basm, mai ales
hologiei protagonistului este aparentã, în prima ei parte, ºi în consecinþã nu se
84
Edgar Allan Poe ºi „posibilul" Eminescu

poate vorbi la modul real despre o psiholo- fragilitãþii psihice sau al oboselii care ar fi
gie a personajelor. Nici scriitorul american putut genera ezitãri în redactare?
nu exceleazã la acest capitol, dar el nu omite Eliminat este ºi episodul descris în bile-
sã precizeze cã Legrand este un vagant tul încredinþat lui Jupiter, privitor la bãtaia
(wanderer) ce traverseazã crize de entuziasm pe care servitorul intenþiona sã i-o aplice
ºi este suspectat de o oarecare instabilitate stãpânului sãu pentru a-l smulge din
mentalã (”somewhat unsettled in intellect”; visãrile despre aur. Prelucrarea reþine doar
”the growing moodiness of his temper”). tonul elegant ºi vag al depeºei prin care
Senzaþionalului i se conferã ºi o aurã Edgar de Sex îl invitã pe prinþul Glinka la o
supranaturalã, cãci ºerpii sunt mesagerii consfãtuire ezotericã.
antici ai preotului-vrãjitor poposit în Tot ce þine de mister ºi fantomatic este
vechime tocmai pe aceastã insulã. Acest însã înregistrat cu promptitudine. Din
vraci îl vindecase pe un „nabab” din Elada, portretul lui Edgar se evidenþiazã ochii, care
care venise cu „zece corãbii umplute cu aur „aveau o strãlucire nenaturalã, fãcând sã
ºi pietre scumpe”. Bãtrânul prinþ nu apucã reiese [sic] ºi mai mult gãlbeneala feþei”. În
însã sã se bucure în tihnã de vindecarea sa, original: ”His countenance was pale even to
cãci va fi urmãrit de Agamemnon, rivalul ghostliness, and his deep-set eyes glared
care îi poftea averea. Insula va fi pãrãsitã în with unnatural lustre”.
grabã, iar comorile sunt îngropate aici, La fel, înfãþiºarea „racului” este fabu-
urmând a fi pãzite de ºerpii blestemaþi sã se loasã: „Erà ceva mãreþ în fãptura acestei
mãnânce între ei pentru cã îl muºcaserã pe specie cu adevãrat rarã. Aveà strãlucirea
preot. Atât de departe se merge cu loca- aurului, iar mustãþile pãreau douã corniþe
lizarea încât în textul povestirii este inseratã bãtute cu diamante. Ochii douã rubine de
o „arie veche” care s-ar mai cânta ºi dupã o mare preþ, iar coada lungã bãtutã în sma-
mie de ani de pescarii de la gurile Dunãrii: ralde ºi topaze”. O scurtã comparaþie cu tex-
„A fost odatã un prinþ bogat/Valurile, vân- tul englez relevã portretul reþinut, strict
turile.../ªi dânsul aici a îngropat/Comori de entomologic, fãcut scarabeului: ”It was a
aur ºi-a plecat/valurile, vânturile!//A fost ºi- beautiful scarabeus, and, at that time,
un preot minunat/Valurile, vânturile.../Ce unknown to naturalists – of course a great
multã lume a vindecat/Cu ºerpii cari l’au prize in a scientific point of view. There
trãdat/Valurile, vânturile!//ªi insula e tot were two round, black spots near one
pustie/Valurile, vânturile.../O strãbate o extremity of the back, and a long one near
armonie./O neînþeleasã poezie/Valurile, the other. The scales were exceedingly hard
vânturile”. Dupã se observã, este respectatã and glossy, with all the appearance of bur-
structura romanþelor eminesciene, în evi- nished gold. The weight of the insect was
denþã fiind pusã ºi armonia legãnãtoare a very remarkable...”. Aºadar, Poe scoate în
versurilor, obþinutã prin refrenul aliterativ. evidenþã greutatea (”weight”) ºi raritatea
Ceea ce dispare din prelucrarea româ- insectei, pe când la „racul de mare” este
neascã este argoul, slang-ul lui Jupiter etalat apreciatã „ferecãtura” în pietre preþioase.
în toatã splendoarea lui atunci când negrul ”The bug business” cunoaºte implicaþii
descrie boala stãpânului sãu, Massa Will, foarte diferite în cele douã texte: la Poe
provocatã – presupune el – de muºcãtura scarabeul este un mesager al destinului ºi o
insectei de aur. O propoziþie ca ”he kick and raritate entomologicã, în timp ce la „posi-
he bite ebery ting what cum near him”, este bilul” Eminescu racul are mai curând o aurã
redatã întristãtor de gramatical în româ- magicã, decorativã ºi non-ºtiinþificã.
neºte: „Piºcã ºi muºcã tot ce simte aproape Din momentul începerii cãlãtoriei spre
de el”. Aceastã corectitudine este surprinzã- insula care adãpostea comoara, „posibilul”
toare, pentru cã apare într-un context înþe- Eminescu schimbã modalitatea de narare de
sat de dezacorduri gramaticale ºi de o oare- la persoana a treia la persoana întâi, pentru
care neatenþie în utilizarea procedeelor na- a conferi o coloraturã afectivã suplimentarã
rative. Sã fie aceste nejunsuri un semn al relatãrii expediþiei. Prelucrarea continuã însã
85
Felix Nicolau

neabãtutã: ceea ce la Poe era un ”tulip-tree” fraza: „racul de aur este cheia care sfre-
(Liriodendron tulipiferum), va deveni pur ºi deleºte pãmântul”, plus câteva „semne
simplu un plop. A ºaptea ramurã, cea pe cabalistice desenate; O cracã, ochiul stâng al
care se afla þintuit craniul, va fi acum a unui craniu, un rac, mãsura unei greutãþi,
douãsprezecea. ªi totuºi, de acum încolo cineva care coboarã de pe un arbore, frunze
originalul este urmat cu o atenþie sporitã, multe, o ladã, o circonferinþã desenatã în
mai puþin în redarea pitorescului lingvistic diametru, un bãþ, un metru, apoi cifrele:
al vorbirii lui Jupiter (Bob). Descoperirea 1 1½ ºi 0.50”. În jocul decriptãrii intrã ºi
cuiului care fixeazã craniul la capãtul „racul” care se caþãrã pe piciorul scaunului
ramurei (”Why dis berry curous sarcum- pentru a-l „lãmuri” pe norocosul sãu po-
stance, pon my word – dar’s a great big nail sesor.
in de skull, what fastens ob it on to de tree”) Ce se distinge, în concluzie, din aceastã
este descrisã cu concizie ºi obedienþã gra- comparaþie? Mai întâi de toate faptul cã pre-
maticalã: „Vai! e prins bine de trunchiu, lucrarea graviteazã necontenit în jurul tex-
stãpâne! Înþepenit cu un cui mare”. tului-matrice, nu pe o orbitã circularã, însã.
Conservat este însã umorul lui Poe (atât de „Posibilul” Eminescu nu scapã nici o ocazie
contestat), ca atunci când Jupiter-Bob se de a exploata sursele de fantastic ºi fabulos.
mirã cã ciudatul craniu nu are mâini (”de Prelucrarea se îndepãrteazã de statutul
skull aint got not abit ob a hand at all”). povestirii ºi tinde sã devinã o romance. La
O nouã îndepãrtare de litera, dar nu ºi de aceasta contribuie ºi finalul adãugat, care
spiritul nuvelei americane, se simte în pomeneºte despre dispariþia misterioasã,
momentul elucidãrii mesajului conþinut de într-o noapte, a contelui Edgar de Sex ºi a
pergament (”the scrap of parchment”). La
lui Bob, cu tot cu partea lor din comoarã.
Poe, pãtrunderea cifrului se face în mai
Ulterior, prinþul Glinka va primi o invitaþie
multe etape ºi presupune o subtilitate men-
la moºia prietenului sãu, pentru a vedea
talã excepþionalã (”there seemed to glim-
„caseta de aur bãtutã cu diamante” din
mer, faintly, within the most remote and
castelul indian, în care se aflã depus „corpul
secret chambers of my intellect, a glow-
neînsufleþit al racului întocmai ca unui zeu
worm-like conception of that truth”).
Scarabeul este doar ”the index of fortune”, nemuritor”.
”a kind of punning or hieroglyphical signa- Exotismul hindus se adaugã, astfel, unei
ture”, dar dezlegarea cifrului alfa-numeric prelucrãri marcate de spiritul eminescian,
necesitã cunoaºterea limbii cifrelor (”the lan- sau cel puþin executate în acest spirit.
guage of the cipher”). Dupã descifrare Nuvela lui Poe se sfârºeºte abrupt, în totalã
(aflarea literelor care se ascund în spatele indiferenþã faþã de destinul ulterior al per-
cifrelor ºi al semnelor de punctuaþie), sonajelor. Faptul este explicabil dacã þinem
urmeazã interpretarea (”to extort a mean- seama cã autorul american a avut în vedere
ing”) unui text abscons: ”A good glass in the mãiestria decriptãrii, parada de logicã ºi
Bishop’s hostel in the devil’s seat – twenty- provocarea uimirii în faþa unei puternice
one degrees and thirteen minutes – north- inteligenþe analitice. Singurele indicii liter-
east and by north – main branch seventh are sunt oferite de înregistrarea vorbirii
limb east side – shoot from the left eye of sclavilor negri ºi de ritualul straniu al
the death’s head – a beeline from the tree exhumãrii comorii.
through the shot fifty feet out!” În prelucrarea semnalatã de Octav
Cifrul lui Kidd este mult simplificat în Minar, accentul este pus mai curând pe
Comoara misterioasã. Se trece direct la decor, pe legendã ºi pe senzaþional. De la un
etapa cuvintelor, dar dispuse într-o ana- romantism situaþional ºi silogistic, la un
gramã: „mort! de cap un cracã/ºapte a pe romantism exotic, exuberant ºi patetic. E ca
aflã se/unde uriaº copac un/e pustie insu- ºi cum muntele Sainte-Victoire al lui
la/în”. La aceastã anagramã se mai adaugã Cézanne ar fi privit prin ochii dramatici ai
câteva silabe suprapuse, care conduc la lui David Caspar Friedrich.
86
ªtiinþã
ºi filosofie
Viorel
BARBU
Neuitatul an 1968 –
între utopie ºi contestare
Abstract

Unforgetable year 1968 between utopia and contestation. The year 1968 is remembered for two of
its major events: the reform movement of Czech comunists and students uprising in Europe and
United States.

A fost anul unor evenimente politice ºi Ceea ce s-a numit atunci “Primãvara de
sociale spectaculare, chiar violente, datorate la Praga” a fost o miºcare reformatoare por-
în bunã parte unor schimbãri de generaþie nitã de la vârful puterii comuniste cehoslo-
în societãþile din Est ºi Vest. A fost anul mar- vace, puternic susþinutã de cercurile intelec-
cat de marile demonstraþii pacifiste ºi pen- tuale liberale ºi care s-a dezvoltat pe fondul
tru drepturi civile în America, de asasinate crizei sistemului comunist de tip sovietic,
politice cu ecou în conºtiinþa publicã devenitã evidentã dupã Congresul al XX-lea
(Robert Kennedy, Martin Luther King), dar care a demascat crimele stalinismului. Se
ºi de crizele provocate de rãzboiul din Viet- propunea o alternativã democraticã ºi oare-
nam, de escaladarea Revoluþiei Culturale în cum liberalã la sistemul totalitar comunist
China, de invazia sovieticã în Cehoslovacia care viza printre altele: libertatea de expre-
ºi toate acestea sub ameninþarea unei con- sie, pluralism politic, alegeri libere, econo-
fruntãri globale între cele douã mari supra- mie de piaþã funcþionalã. Puþini ºi-au dat
puteri ale vremii. Dintre toate acestea, douã seama atunci cã era vorba de o utopie –
mi se par mai importante prin implicaþiile ºi coexistenþa sistemului comunist cu o soci-
consecinþele lor politice ºi sociale în decenii- etate democraticã – ºi, de aceea, miºcarea a
le care vor urma. Primul a fost declanºarea generat aºteptãri exagerate în þãrile blocului
procesului reformator numit “Primãvara de comunist ºi mai cu seamã în cercurile inte-
la Praga” ºi înãbuºirea în faºã a acestei lectuale. Cã lucrurile stau aºa ne-o dovedesc
utopii care avea scop declarat instaurarea încercãrile comuniºtilor reformatori sovieti-
“socialismului cu faþã umanã”. Al doilea ci din anii optzeci, în frunte cu Gorbaciov,
eveniment este revolta din campusurile uni- care – confruntaþi cu o crizã gravã de sistem
versitare pariziene (acel Mai francez) care – au încercat sã reînvie acest proiect în ceea
va pune capãt regimului gaulist ºi se va ce avea sã se numeascã Perestroika.
extinde apoi timp de mai bine de un an în Înãbuºirea în faºã a “Primãverii de la
mai toate universitãþile europene ºi ameri- Praga” în august 1968 de tancurile sovietice
cane importante. Ambele evenimente vor au salvat aceastã utopie generoasã de la
influenþa profund evoluþiile societãþii eºec politic, dar ea va avea ulterior
europene (atât din Vest cât ºi din Est), iar în numeroºi adepþi ºi imitatori printre liderii
Statele Unite vor diviza societatea ameri- comunismului european (Berlinguer, San-
canã ºi vor declanºa o puternicã crizã de tiago Carillo ºi, în final, chiar M. Gorbaciov
încredere în administraþia prezidenþialã, care au încercat sã ia distanþã faþã de comu-
care va dura mai bine de un deceniu. nismul de sorginte leninistã. Sfârºitul tragic
87
Viorel Barbu

al miºcãrii reformatoare cehoslovace a fost de anarhism, troþkism, maoism, ecologism


resimþitã dureros în Estul Europei, cu senti- ºi tiermondism, promovate în sloganuri
mente de adâncã frustrare pentru ceea ce stridente ºi simpliste. Cei mai radicali mem-
pãrea a fi atunci sfârºitul speranþelor de re- bri ai sãi militau pentru abolirea societãþii
formare a unui sistem oprimant ºi an- burgheze, înfrângerea imperialismului
chilozat. Cu toate acestea, “Primãvara de la american ºi victoria idealurilor comuniste.
Praga” a fost un precedent care a lãsat urme Sloganurile lor politice erau, în mare parte,
adânci ºi întrebãri fãrã rãspuns în conºtiinþa cele ale Revoluþiei Culturale maoiste, de
europeanã ºi care aveau sã ducã în final la fapt modelul lor mãrturisit contrapus
prãbuºirea comunismului european ºi so- comunismului birocratic de tip sovietic deja
vietic în anii 1989-1990. Acest eveniment, pe compromis în cercurile intelectuale de stân-
care puþini l-au anticipat, avea sã recon- ga. Ca trãitor al acelor evenimente, în vârte-
firme o observaþie profundã a lui A. jul a ce a fost “autumno caldo italiano”, am
Tocqueville, conform cãreia “niciodatã un vie în minte atmosfera de exaltare stângistã
sistem autoritar nu este mai expus decât care cuprinsese campusurile universitare.
atunci când vrea sã se reformeze”. La fel mi s-a pãrut ambiguã ºi de neînþeles
Aºa cum am menþionat anterior, anul atunci reacþia timidã ºi ezitantã a autori-
1968 a fost ºi anul contestaþiei violente a tãþilor universitare ºi publice ºi chiar soli-
societãþii occidentale de cãtre studenþi ºi darizarea unei pãrþi a corpului profesoral cu
chiar de cãtre segmente mai largi de tineri. contestatarii. O scenã din toamna anului
O întreagã generaþie crescutã în sunetele 1969 din campusul Universitãþii din Roma
muzicii Beatles ºi pop ºi care adera la o cul- vine sã ilustreze acest echivoc. Universi-
turã de tip dizident cultivând pacifismul, tatea, ocupatã de studenþii revoltaþi, era
viaþa hippy, nonviolenþa, sexul liber ºi chiar înconjuratã de unitãþile de carabinieri, care
drogul, iese în stradã ºi ocupã campusurile aºteptau în maºinile de intervenþie. Îmi
universitare. Aceºti tineri furioºi resping ºi amintesc cã unul dintre aceºtia – un cara-
contestã totul: sistemul de învãþãmânt, cor- binier tânãr ºi deci prin definiþie exponent al
pul academic, societatea de consum ºi sis- statului capitalist adânc detestat de stu-
temul politic în ansamblul lor. Protesteazã denþii revoltaþi – citea preocupat, în pauza
violent pentru drepturile civile ale popu- dintre confruntãri, pe Marx. Dupã patruzeci
laþiei de culoare ºi împotriva intervenþiei de ani ne întrebãm dacã aceste contestaþii au
americane în Vietnam, aderã la idealuri lãsat urme pozitive sau au fost simple
utopice de tip rousseaunian, cum ar fi energii disipate fãrã efect. Parþial rãspunsul
întoarcerea la viaþa simplã în mijlocul este pozitiv. Guvernele au luat atunci
naturii ºi respingerea civilizaþiei moderne. cunoºtinþã cã universitatea ºi ºcoala, în ge-
Câþiva mari intelectuali se solidarizeazã cu neral, se aflã în crizã, ºi cã noua generaþie nu
miºcarea studenþeascã (J.P. Sartre printre ei) mai acceptã vechile rânduieli ºi de aceea au
ºi dacã nu ar fi evidente scopurile politice fost concepute ºi realizate proiecte de refor-
subterane ºi manipulãrile, am fi tentaþi sã le mã care vor schimba sistemul universitar. A
considerãm miºcãri sociale generoase, me- fost de fapt sfârºitul universitãþii clasice
nite sã însãnãtoºeascã climatul social. europene, creatã dupã modelul Humboldt.
Ecourile acestor miºcãri se regãsesc în zilele În fine, societatea democraticã occidentalã a
noastre în miºcãrile antiglobalizare sau devenit conºtientã de pericolele care o pân-
ecologiste, dar – în timp – ele au inspirat ºi desc atunci când ignorã crizele ºi când
miºcãrile teroriste de stânga din anii politicul se dezintereseazã de interesele
ºaptezeci cum au fost Brigãzile Roºii (Italia) reale ale unor categorii sociale, fie ele
sau Baden-Mainhoff (Germania). minoritare.
Miºcarea studenþeascã din acei ani nu era Cele douã evenimente majore ale anului
una politicã (deºi cei mai mulþi participanþi evocate mai sus sunt doar aparent disjuncte
împãrtãºeau convingeri de stânga sau chiar ºi, de fapt, ambele au avut doza lor de
de extremã stânga) ºi era un amestec ciudat utopie ºi revoltã. Am vorbit deja de utopia
88
Neuitatul an 1968

“primãverii pragheze”, dar miºcãrile stu- nereazã ideologii dogmatice ireductibile ºi


denþeºti din acel an au avut la rândul lor o care, dacã au neºansa de a fi acceptate, con-
încãrcãturã utopicã evidentã prin susþinerea duc la sisteme totalitare. Pe de altã parte,
unui proiect social neviabil ºi, de aceea, aceste utopii au încifrate în ele mesaje ºi idei
potenþial periculos. Nu este, de fapt, nimic generoase care vor fi ulterior filtrate de so-
nou. Orice revoluþie este purtãtoarea unor cietãþile mature ºi transformate în proiecte
principii ºi construcþii utopice care ge- viabile.
89
Carnet
parizian
Virgil TÃNASE

«America,
America»
De ce am ales aceste trei texte pentru un victime, fiecare dupã felul ºi talentul sãu, al
spectacol al cãrui titlu este, socot, grãitor unei meserii distrugãtoare.
prin sine: «America, America!» era strigãtul Monologul lui O’Neil era din plecare
emigranþilor care zãreau, în sfârºit, þãrmul miezul unui proiect menit sã ofere un astfel
fãgãduinþei? de trapez unei actriþe al cãrei talent merita o
Odatã mai mult, nu ca sã fiu intermediar instalaþie excepþionalã, la o înãlþime vertigi-
între autor ºi public. noasã. Piesele într-un act ale lui Tenessee
Mai degrabã ca sã mã supun unei încer- Williams, în schimb, mi-au cãzut în mânã
cãri, ca atunci când zgândãri cu unghia din întâmplare. Dar existã cu adevãrat o
muchia unui pahar ca sã auzi cum sunã; întâmplare? Nu semãnam mai degrabã cu
sau, dacã preferaþi, ca atunci când, prunc, unul din acei colecþionari maniaci care acu-
mã azvârleam în Dunãrea mea natalã ca muleazã stupid frânturi de oase, duºi de un
sã-mi descopãr spaimele ºi sã le gãsesc fel de intuiþie, de nebunia lor, spun alþii,
leacuri, ceea ce mi-a îngãduit mai târziu, în pânã în ziua în care se vãdeºte cã, ascultând
alte circumstanþe, înfruntând alte vârtejuri, de semne indiscernabile, cu o certitudine de
sã fiu liber ºi sã-mi duc viaþa de parcã n-aº dincolo de inteligenþa noastrã pentru cã
fi fost împrejmuit de primejdiile care îi sãvârºeºte excluderi ºi alegeri pe care nimic
strâmbau pe atâþia. nu le justificã…! Pânã în ziua în care se
E ºi acesta rostul Dunãrii. E ºi acesta ros- vãdeºte cã aceste cioburi de os sunt, de fapt,
tul teatrului. E ºi acesta rostul literaturii. resturile coerente ale unui corp gigantic care
Spectacolul care fascineazã publicul de se reconstituie aproape de la sine ca sã ne
bunã credinþã (cel care vine la teatru nu ca destãinuie lucruri stupefiante, sã ne insufle
sã «înþeleagã» ºi sã «se cultive», ºi cu atât puteri magice, cu mult dincolo de ce poate
mai puþin ca sã «se distreze», ci ca sã «se concepe sau imagina un prãpãdit ca mine
punã la încercare») este fãrã doar ºi poate o sau ca dumneavoastrã, care înþelegem o
experienþã similarã: te urci într-un tren care boabã prea târziu, poate, cã eram instru-
nu e al tãu, ci al unui personaj nãscocit; mentul unor forþe oculte, misterioase, de
cobori, în numele lui, într-o localitate pri- natura celor care fac sã se roteascã stele din
mejdioasã; te molipseºti de boala care-l cer…
rãpune; ºi-þi rãmâne în gurã un gust amar De ce Tennessee Williams mai degrabã
când cortina te desparte de-un cadavru care decât Miller, Saroyan, Sherwood Andersen,
e de-acum ºi-al tãu, lepãdat pe peronul unei Wilder sau alþi câþiva ca ei? Aidoma tripletei
gãri misterioase, dintr-o altã lume, de unde de romancieri Faulkner-Steinbeck-Heming-
unii se întorc atât de turburaþi încât ajung way, O’Neil ºi Tennessee Williams, ei doi
sã-ºi piardã minþile ºi chiar viaþa: slujbaºii împreunã, sunt, pentru scriitura dramaticã,
artei, dacã-mi este îngãduit sã-i numesc aºa, emblema unei epoci, a unui mit: cel al unei
îºi sãvârºesc acrobaþiile fãrã plasã ºi, într-un Americi unde, la lumina unui soare care n-a
fel sau altul, nu scapã niciodatã nevãtãmaþi, rãsãrit întru totul, lucrurile mai sunt pro-
90
America, America

priul lor vis, senine pentru cã, lipsite de isto- în pofida pesticidelor ºi a îngrãºãmintelor
rie, de forþa de inerþie care le îngreuiazã pe chimice, n-ajung niciodatã la maturitate, se
vechiul continent unde totul are un trecut, veºtejesc pe ram ºi nu sfârºesc pe tejgheaua
unde totul, adicã, vine de undeva ºi, cãreia îi erau destinate.
datoritã acestui al doilea punct care suntem O ultimã întrebare. De fapt, un ultim
noi, prezentul, se naºte o linie dreaptã care rãspuns. De ce am transformat piesele în
trebuie sã ducã undeva. Pentru cã are un douã personaje ale lui Tennessee Williams
trecut, Europa e veºnic în cãutarea unui în monolog? La drept vorbind, am început
viitor, ceea ce nu face parte din preocupãrile prin a angaja doi actori, ca toatã lumea, un
celor de dincolo de ocean, lipsiþi de utopii, bãrbat ºi o femeie. Dupã primele repetiþii
lãsaþi pradã unui prezent nimicitor, mãci- însã, stânjenit, actorul a dat bir cu fugiþii.
naþi de o moarte continuã. Intuiþia sa nombrilistã nu se înºela: privite
Fireºte, flutur, în felul meu, drapelul unei mai îndeaproape, cele douã piese ale lui
armate defuncte: plecat sã descopãr Tennesse Williams (cum le-o fi spunând pe
America fantasmelor noastre, gãsesc o glo- româneºte? Pentru demolare, poate, ºi Vorbeº-
rie care s-a destrãmat ºi din ale cãrei zdrenþe te-mi ca ploaia…) ascund un monolog. Sub-
mucede nu mijesc decât oasele veºnicelor stanþa lor tragicã nu vine din eveniment –
noastre suferinþe, gunoaiele veºnicului nos- când suntem nedezminþit susþinuþi de o cât
tru rãzboi împotriva distrugerii, a otrãvu- de infimã nãdejde care subzistã atâta timp
rilor care ne mistuie. Vreau poate, de fapt, ca cât lucrurile nu s-au sfârºit…! Substanþa lor
spectatorul venit la teatru cu speranþa de-a tragicã e rezultatul faptului cã povestea e
gãsi o þarã unde diamantele sunt cât hotelul terminatã, cã, în ambele cazuri, femeia din
Ritz, sã plece, dupã spectacol, cu, între dinþi, piesã trãieºte un fapt încheiat ºi mort, pen-
iarba amarã de pe mormântul unui prã- tru care nu mai existã salvare.
pãdit de artist care ºi-a tãiat beregata în Carnea nisipoasã pe care aº vrea s-o
timp ce amãrâta de nevastã-sa îl bodogã- încropesc pe osul spectatorului e bolnavã de
neºte pregãtindu-i micul dejun; pe cel al iremediabil. ªi atunci mai bine merg pânã la
unei fete de ceferist moartã tânãrã ºi care capãt, ºi-n loc sã pun în scenã actualitatea,
n-a lãsat moºtenire surorii ei mai mici decât deplasez momentul spectacolului pânã
o rochie de bal ºi câþiva amorezi fãrã para acolo unde întâmplarea a devenit amintire,
chioarã. momentul insuportabil în care «les jeux sont
Acea Americã care ne-a pus pe oase o faits» ºi nu ne mai rãmâne decât sã con-
carne aparte, unicã, o carne de pulbere, de statãm pierderile, sã îngropãm morþii, sã
praf de pe stradã mãturat de vântul care curãþãm terenul.
bântuie niºte târguri unde locuiesc oameni Ca sã nu mai spun cã mã ispitesc expe-
fãrã rãdãcinã, care nu ºtiu de unde vin ºi diþiile, cãlãtoriile spre teritorii pe unde
care de aceea habar n-au unde se duc, mâ- nimeni niciodatã nu s-a aventurat. Cum sã
naþi doar de un fel de gravitaþie a morþii, nu profit de talentul actriþei mele ca sã simt
injectatã în toate celulele unor eterne baby- ce-nseamnã sã ai un tatã beþiv, pe care l-a
dolls… lãsat nevasta, sau un soþ bezmetic care scrie
Nu ºtiu! Cu acest spectacol care pune în versuri ºi primeºte scrisori dubioase de la o
rezonanþã textele lui O’Neil ºi Tenessee oarecare Elena, care aºteaptã un copil, al lui
Williams cu o actriþã în care-mi regãsesc probabil…
partea de inexistenþã sper, poate, sã-mi ofer, Nu mã îndoiesc cã preþul care va trebui
fie ºi numai pentru un ceas, o altã carne, cea plãtit va fi teribil, dar am de ales, oare?
care mucegãieºte pe creangã, cea a fructelor Altminteri cine poate fi atât de nebun, atât
pe care totul le predispune sã se coacã fru- de iresponsabil sau atât de vinovat faþã de
mos în livada triumfãtoare a unei istorii puterile care nu duc, încât sã se încumete a
sãnãtoase, ºi care, fãrã niciun motiv aparent, mai face, totuºi, teatru.
91
Întâlniri
de destin
Alexandru
ZUB
Figuri de clerici în
rezistenþa anticomunistã
În aºteptarea unui rãgaz când voi putea nalã, care nu poate fi decât limitatã ºi
spune mai mult despre experienþa mea subiectivã. Ea þine sã readucã în actualitate
carceralã sub regimul comunist, caut sã câteva figuri, unele deja adãugate ad patres,
evoc aici, sumar, câteva întâlniri cu slujitori iar prin ele sã fixeze o atmosferã de epocã.
ai Bisericii, iar dintre aceºtia mã voi opri În cei ºase ani ºi ceva de detenþie (1958-
îndeosebi la unul care a produs asuprã-mi o 1964), am avut ocazia sã întâlnesc destui
impresie aparte1. preoþi, pastori, predicatori ale cãror efigii
Era în 1958, când regimul condus de s-au estompat cu trecerea timpului. Câteva
Gheorghiu-Dej, înãsprit brusc dupã eveni- mi s-au întipãrit însã mai bine în memorie,
mentele din Ungaria (1956), a modificat cele cu care am avut atunci un dialog mai
codul penal pentru a-ºi presta încã ºi mai strâns ori s-a întâmplat sã le reîntâlnesc apoi
dur funcþia coercitivã. S-au umplut atunci în afara universului carceral.
din nou temniþele ºi lagãrele de muncã, Las la o parte pe cei cu care am petrecut,
degajate oarecum dupã reuniunea de la oarecum „din mers“, câteva ceasuri sau zile
Geneva (1955). Oameni de orice vârstã, pro- într-o celulã de tranzit, pentru a-i scoate la
fesie, credinþã etc. au fost aruncaþi dupã luminã din tainiþele memoriei pe unii care
gratii, în cadrul unei politici punitive ºi pre- mi-au lãsat în suflet urme mai persistente.
ventive totodatã. N-a fost instituþie, n-a fost Cel care a jucat un rol mai de seamã în
familie, n-a fost grup social care sã nu aibã raport cu fiinþa mea e ºi primul pe care l-am
un „reprezentant“, o victimã în acel con- întâlnit, în timpul detenþiei, pe linia invo-
glomerat compus în virtutea unei strategii catã. La penitenciarele din Iaºi ºi Jilava
greu de înþeles pentru cei mai mulþi. O ana- (1958-1959) nu se întâmplase, pe acest
lizã a corpurilor profesionale, sub acest tãrâm, nimic deosebit. Spre finele anului
unghi, ar fi demnã de tot interesul. În ce 1959, în noiembrie, am ajuns însã într-un
priveºte corpul clerical, dispunem deja de lagãr din Balta Brãilei, la Salcia, unde câteva
unele mãrturii ale celor trecuþi prin mii de condamnaþi lucrau la diguri, ºosele,
închisori ºi chiar de studii relativ ample, de desecãri, construcþii sau în agriculturã. Erau
statistici ºi note biografice care ne pot da o acolo ºi destui clerici, în diverse brigãzi,
idee despre rezistenþa clerului, câtã a fost, în „topiþi“ oarecum în uniformele cenuºii ale
raport cu sistemul comunist: Calvarul recluziunii. Prestaþia lor confesionalã în
României creºtine (Sergiu Grossu). Rãmân, acest cadru e greu de stabilit ºi a fost nu o
fireºte, încã multe de fãcut, de la publicarea datã subiect de controverse.
mãrturiilor directe pânã la întocmirea unei Fãrã a sugera o ierarhie axiologicã, în
„prosopografii“ sui generis ºi a unor studii lipsa unui criteriu cert de mãsurã, înclin sã
mai sistematice. Sã-mi fie permis a adãuga, cred cã dintre teologi cea mai mare influenþã
în acest scop, o modestã depoziþie perso- a avut-o, la Salcia, pãrintele Gheorghe
1 Text reprodus din revista Memoria, 15/1996, p. 8-11, unde a apãrut sub titlul Despre rezistenþa spiritualã
anticomunistã. Între timp, figura pãrintelui Gheorghe Chiriac a mai fost evocatã, memorabil, de Florin
Constantin Pavlovici într-o carte de referinþã: Tortura pe înþelesul tuturor, Ed. Cartier, 2001, p. 85, 108, 132-
135, 168-174, 195-197.
92
Figuri de clerici în rezistenþa anticomunistã

Ionescu, avea o mare stimã pentru tipul


socratic de reflecþie profesat de acesta ºi era
la curent, pânã în detalii, cu direcþia stimu-
latã de marele sãu profesor. Miturile, sim-
bolistica religioasã, comparatismul aplicat
la aceastã sferã de idei îl pasionau în cel mai
înalt grad. A ºi propus, la un moment dat, o
nouã interpretare a poemului mioritic, ca
dramã liturgicã, interpretare ce a fost re-
luatã apoi ºi de alþii.
Când l-am cunoscut eu, în colonia peni-
tenciarã de la Salcia, în toamna lui 1959,
pãrintele Gheorghe Chiriac era un om în
puterea vârstei, viguros ºi prestant. Impu-
nea prin simpla lui prezenþã, duhovniceascã
ºi intelectualã totodatã, dar ºi prin capaci-
tatea de a-i apropia pe tineri, cãrora le vor-
bea, în momentele de rãgaz, când se întâm-
pla ca o ploaie prea intensã sau un frig insu-
portabil sã ducã la suspendarea lucrului.
Atunci se adunau în preajma-i, ca la un
semn, „studioºi“ doritori sã afle ce a fost, în
realitate, ºcoala lui Nae Ionescu sau cum
trebuie sã fie înþelese una ori alta din marile
teme ale filosofiei. Se aflau, printre aceºtia,
Matei Boilã, Mihai Cocuz, Al. Ivasiuc, Al.
Mihalcea, Eusebiu Munteanu, Florin Con-
stantin Pavlovici, Mihai Rãdulescu, pentru
a nu aminti decât puþine nume dintre cei
care îl împresurau oricând se ivea o pauzã
în programul muncii silite. Punea mare
Chiriac. Era preot la biserica Popa Tatu, preþ, în acele excursuri, pe explicarea con-
preda în acelaºi timp greaca la Institutul ceptelor, atât de necesare în raport cu for-
Teologic ºi se interesa serios de problemele maþia de care beneficiase noua generaþie, pe
gândirii contemporane, în ideea de a fortifi- logica severã a discursului, cu apel la cele
ca ºi pe aceastã cale discursul teologic. mai diverse ºtiinþe. Biologia, antropologia,
Studiase la Bucureºti, apoi la Bonn, unde sociologia, chiar matematica, îi erau famili-
ºi-a luat doctoratul, fiind în deceniile IV-V are ºi nu ezita sã le punã la contribuþie când
unul dintre tinerii în care ortodoxia noastrã era nevoie de o fundamentare mai amplã a
îºi punea mari speranþe. A ºi luat parte, dacã expunerii. Avea un fel cu totul personal de a
îmi aduc bine aminte, între altele, la vorbi. Concentrat pânã la crispare, cu ochii
pregãtirea dialogului ecumenic cu Biserica închiºi, fãrã gesticã, numai cu rare sublinieri
Anglicanã, era preocupat de filosofia exis- ale mâinilor, pãrea cã e stãpânit de un zeu
tenþialistã, aºa cum s-a dezvoltat ea în necunoscut nouã. Vorbea ca un inspirat, cu
Germania, Franþa etc., ori sub forma luatã la tresãriri de intensã bucurie, când se întâm-
noi: trãirismul interbelic. O polemicã tim- pla (ºi era frecvent) sã gãseascã expresia cea
purie, pe marginea lucrãrii Puncte cardinale mai adecvatã. Referinþele la Pascal,
în haos de Nichifor Crainic, i-a adus, cel Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger erau
puþin în mediul ortodox, o notorietate de curente, ca ºi trimiterile la marile texte ale
care s-a resimþit mai apoi devenirea sa ca literaturii, îndeosebi la Dostoievski. Am
teolog ºi om de litere. Elev al lui Nae profitat mult, cât despre mine, din expune-
93
Alexandru Zub

rile sale, fie cã era vorba de filosofie, teolo-


gie, moralã. Nu evita nici temele literare, el
însuºi membru al unui cenaclu din capitalã,
animat pare-se de I. Negoiþescu, cenaclu
unde era, dupã cum aveam sã aflu, un critic
redutabil. Avea o mare preþuire pentru
Vasile Pârvan, din care cita uneori pasaje de
un interes particular pentru mine. „Viaþa
omeneascã este în generalitatea ei lipsitã de
gânduri“, clama vorbitorul, pe seama
eseurilor din Memoriale, pentru a explica
apoi geneza gândirii ºi miºcarea ei crono-
topicã, pânã la direcþiile cele mai noi, faþã de
care nu ezita sã se comporte critic, în
numele acelei philosophia perennis, pe care
cãuta sã o inculce ºi tânãrului sãu auditoriu.
O predicã, dupã scurta slujbã oficiatã, la zi
de sãrbãtoare, devenea prilej de consideraþii
filosofice de cel mai viu interes pentru noi.
M-am despãrþit de pãrintele Gheorghe
Chiriac acolo, în Balta Brãilei, pentru a nu-l
mai regãsi decât târziu, dupã mulþi ani, în
casa parohialã de la Popa Tatu, unde a
revenit, cu soþia, pentru a-ºi continua misi-
unea de preot, alãturi de preocupãrile
filosofice ºi literare. Scrisese cândva un
comentariu despre Mioriþa, cãreia îi atribuia
sensuri iniþiatice ºi analogii biblice. Am
aflat, vizitându-l cu ocazia unei deplasãri în
capitalã, cã a compus între timp poeme filo-
sofice de mare întindere. Mi-a ºi citit unele
fragmente, bucuros sã reînnoade parcã firul searã de Crãciun la colonia Grãdina, încã
unui dialog întrerupt fãrã voia noastrã. una din reþeaua concentraþionarã ce
L-am mai revãzut apoi, o singurã datã, împânzea Balta Brãilei, unde, în baraca
pe când slujea la cãpãtâiul lui Al. Ivasiuc, în imundã, plinã la condamnaþi abia întorºi de
cimitirul de la Strãuleºti, dupã cutremurul la munca pe care o prestau silnic, pânã la
din 4 martie 1977, care îi curmase viaþa epuizare, niºte preoþi de confesiuni diverse
intempestiv. A rostit, la urmã, obiºnuitul au slujit împreunã, rugându-se „pentru
cuvânt de rãmas bun ºi de încurajare pentru pacea a toatã lumea“ ºi pentru libertatea
familie. Era acelaºi spirit viguros, care noastrã, a celor aflaþi dupã gratii. Unul din-
mergea direct la esenþe ºi formula pregnant tre ei, Augustin Prunduº, preot unit ºi un
orice idee. I-am pierdut dupã aceea urma. E distins cãrturar, preocupat îndeosebi de
un fel de a spune, fiindcã o regãsesc în mine, primele timpuri ale creºtinismului, a rostit o
sãpatã adânc, ori de câte ori mã preocupã, predicã demnã de antologie. „Primul co-
ca istoric, viaþa spiritualã din tragicul secol lindãtor a fost Dumnezeu“. Astfel ºi-a
XX. În ambele ipostaze dau de urma început el cuvântul de bunavestire, care
fecundã pe care pãrintele Gheorghe Chiriac, ne-a miºcat adânc pe toþi, pregãtindu-ne
teologul, filosoful, poetul, a ºtiut s-o lase pentru ceea ce avea sã urmeze: o expunere
într-un moment decisiv pentru mine, sistematicã a temei, un cor de colinde
important desigur ºi pentru el. Mi-a rãmas pregãtit cu discreþie, care ne-a fãcut sã trãim
apoi în minte, din aceeaºi experienþã, o clipe de bucurie ºi speranþã. Asemenea
94
Figuri de clerici în rezistenþa anticomunistã

manifestãri erau, fireºte, interzise de admi- însã dimineaþa ºi seara, când se fãcea
nistraþie. Dar se întâmpla uneori ca supra- „apelul“, gãseam un moment bun pentru a
veghetorii de serviciu sã-ºi caute anume de întâlni pe câte unul din altã baracã. Aºa l-
lucru în altã parte, pentru a ocoli o con- am cunoscut pe pãrintele Vasilachi, al cãrui
fruntare inevitabilã. Altminteri consemnul frate, arhimandritul Haralambie, s-a ºi stins,
era ca în asemenea momente paza sã fie încã un an mai târziu, la Gherla. Cu preotul
mai severã. Cu pãrintele Augustin mi-am Vasile Vasilachi aveam ce vorbi, cãci îi
intersectat de mai multe ori paºii, acolo, iar cunoºteam monografia dedicatã lui
mai târziu l-am cãutat la Cluj, unde lucra ca Veniamin Costachi, pe care o ºi utilizasem
bibliotecar, erudiþia lui fiind îndrumatã într-un mic studiu privitor la niºte frãmân-
anume pe un fãgaº ce nu putea stânjeni prea tãri din anul 1819, în care fusese amestecat,
mult oficialitatea. Nu era singurul în aceastã fãrã voie, ºi Mitropolitul. M-a frapat vehe-
situaþie. „Colindul“ de la Grãdinã mi-a rã- menþa cu care eruditul monah condamna
mas însã în suflet pentru totdeauna, cãci încã secularizarea averilor mãnãstireºti, act
n-a fost o simplã noapte festivã, cum se în- plin de consecinþe pentru Bisericã. Opinia
tâmplã adesea, ci parcã evenimentul însuºi lui despre Kogãlniceanu, sub acest unghi,
al Naºterii Domnului, despovãrat de aluvi- era severã. Ea nu se mai regãseºte însã în
unile aduse, în timp, de felurite obiceiuri. lucrãrile de mai târziu, elaborate în exilul
,,La Vitleem colo jos/ Cerul arde luminos/ sãu de peste Ocean. Îi port, oricum, o caldã
Preacurata/ Naºte astãzi pe Hristos“. Ve- recunoºtinþã, pentru momentele de comuni-
chiul colind popular, cântat în surdinã, cu o une spiritualã pe care mi le-a dãruit, în
pietate ce ne înfiora, era completat cu altele condiþii imposibil de prezentat aici.
din repertoriul tradiþional, însã ºi cu unele
Voi menþiona numai – fapt cunoscut ºi
create în închisoare. „A venit ºi-aici Crãciu-
din Jurnalul fericirii – cã în acele condiþii, de
nul/ Sã ne mângâie surghiunul./ Cade albã
o vitregie greu de închipuit, preoþi ca Vasile
nea/ peste viaþa mea,/ peste suflet ninge/
Vasilachi, Mina Dobzeu, Augustin Prunduº,
cade albã nea/ peste viaþa mea,/ care-aici se
Gheorghe Chiriac s-au ocupat intens de
stinge“. Bucuria sãrbãtorii era obnubilatã
„enoriaºii“ lor aflaþi dupã gratii sau în
fireºte de lipsa elementelor ce compun, în
asemenea momente, normalitatea vieþii. lagãre de muncã, dându-le asistenþa spiri-
Lumina era ameninþatã de beznã, stelele de tualã de care aveau nevoie, sfaturi, încura-
lacrimi, rãnile cereau alinare. Asistenþã jãri. Nu pot încheia succinta evocare fãrã a
duhovniceascã, discretã însã continuã, acor- menþiona, lãsând detaliile pentru altã
da, oriunde, pãrintele Mina Dobzeu. Slujise ocazie, preoþi ºi predicatori de alte confesiu-
anterior undeva în Transilvania, ca paroh, ni, dintre care „bruderii“ de la Grãdina, mai
dar odatã ajuns în temniþã ºi-a continuat târziu risipiþi prin lume (Leinz, Raþã etc.),
lucrarea în forme pe care N. Steinhardt le-a constituiau repere luminoase pentru
evocat magistral în Jurnalul fericirii. Mi-a oricine. Gellert, Karczagy, Kertesz, din sfera
fost mie însumi de mare ajutor, în momente protestantismului transilvan, s-au impus de
grele pentru toþi cei închiºi, dar ºi în întâl- asemenea prin þinuta lor austerã, prin dem-
nirile de peste ani, la Huºi sau la Iaºi. O fig- nitatea impecabilã a conduitei, într-un timp
urã blândã, luminoasã, înþeleaptã, la care când cedãrile în faþa puterii, demisiile în
sper sã mã pot întoarce mai insistent. ordine deontologicã, abdicãrile de tot felul
Încã una se cuvine amintitã în scurtul nu erau tocmai rare, mai cu seamã la etajele
periplu de acum, aceea a pãrintelui Vasile de sus ale ierarhiei. De aceea am ºi þinut sã
Vasilachi de la Schitul Pocrov. L-am întâl- amintesc în aceste rânduri câteva nume
nit, fugitiv, la Stoeneºti, într-un lagãr ce despre care sper cã se va mai vorbi, fie ºi
reunea, la un moment dat, prin 1961, pe cei numai pentru a nuanþa judecata pe care lu-
bolnavi de febrã tifoidã sau de leptospirozã mea, de multe ori neprevenitã, o emite glo-
ºi pe inapþii de muncã. Eram izolaþi, pe cat- bal pe seama Bisericii sub dictatura comu-
egorii, constrânºi a trãi în barãci imunde, nistã.
95
Mass-media

Bogdan IVASCU
În vreme de rãzboi
O analizã a esteticii folositã
ca propagandã dirijatã
în media occidentalã
Abstract
The following article discusses several issues concerning the use of aesthetics as means of persua-
sion in the Western media. Emphasis is put on the media coverage in wartime, specifically on the
dimension of aesthetics used for influencing the audience. Since as early as World War Two, aes-
thetic and culturally-significant media products were created in order to inspire the war effort on
both sides. Leni Riefenstahl's Triumph des Willens was countered by Frank Capra's Why We
Fight documentary series, which received several Academy awards. Both were motion pictures of
great aesthetic significance. And both were propaganda films which covered the "nasty" bits of the
war and were designed as inspirational acts for those involved in it. The same tendency towards
the aesthetic presentation of war may be found in recent media coverage of conflicts such as the
Gulf war and the subsequent situation in post-2003 Iraq. An analysis of how the American and
British media "behaved" during these conflicts seems to point out that aestheticization is still an
efficient method of wartime reporting. The question remains if this technique is really working in
the benefit of the public or it's just plain and simple propaganda.

Cãtãlin Zamfir ºi Lazãr Vlãsceanu de- care, nu a fost dintotdeauna apanajul exclu-
finesc propaganda ca fiind o activitate sis- siv al sistemelor totalitare. Cel mai bun
tematicã de transmitere, promovare sau exemplu în acest sens este Why We Fight (De
rãspândire a unor doctrine, teze sau idei de ce luptãm), seria de documentare premiate
pe poziþiile anumitor grupãri sociale ºi ide- cu Oscar pentru cel mai bun documentar,
ologii, în scopul influenþãrii, schimbãrii, for- regizate de cineastul american Frank Capra
mãrii unor concepþii, atitudini, opinii, în perioada celui de-al doilea Rãzboi
convingeri sau comportamente. Mondial. Why We Fight s-a dorit a fi o reacþie
În sensul clasic, se constituie ca un sub- la poate cel mai celebru film de propagandã
sistem al sistemului politic al unui partid, al din toate timpurile, Triumph des Willens
unui grup social sau al unui regim de (Triumful celor hotãrâþi), documentarul
guvernare; în prezent, însã, se dezvoltã nu- despre Congresul de la Nurenberg al
meroase forme de propagandã (economicã, Partidului Nazist din 1934, regizat de Leni
tehnicã, medicalã, sportivã, culturalã), Riefenstahl. În opoziþie, Capra a încercat, cu
diferenþiate dupã conþinut ºi prin raportare Why We Fight, sã rãspundã unei provocãri
la profilul grupului social care o iniþiazã, dificile: aceea de a convinge o naþiune izo-
urmãrind realizarea unor scopuri persua- laþionistã asupra nevoii de a intra în rãzboi,
sive1. desegregarea rasialã a trupelor (folosind
De-a lungul istoriei, propaganda s-a anti-exemplul teoriei rasiale naziste), sau
dovedit a fi o metodã extrem de eficientã în explicarea necesitãþii alierii cu o þarã comu-
rãzboiul psihologic. Ca ºi mijloc de comuni- nistã (URSS)2.
1 Cãtãlin Zamfir, Lazãr Vlãsceanu (ed), Dicþionar de sociologie, Editura Babel, Bucureºti, 1993.
2 http://en.wikipedia.org/wiki/Why_We_Fight
96
Dualitatea Why We Fight - Triumph des mai profundã a situaþiei, ci inocularea unei
Willens demonstreazã cã, într-un conflict, înþelegeri convenabile, recurgându-se atât
ambele pãrþi, indiferent de forma de guver- la inducerea în eroare cu argumente falsifi-
nãmânt ºi de motivele pentru care luptã, cate, cât ºi la apelul la palierele non-
folosesc propaganda. Între propagandã ºi raþionale. Intenþiile reale ale celui care trans-
manipulare existã mai mult decât o simplã mite mesajul rãmân insesizabile primitoru-
diferenþã semanticã. Propaganda nu în- lui acestuia’’3. Manipularea permite dezin-
seamnã manipulare. Într-o exegezã relativ formarea, inducerea în eroare a receptoru-
recentã (ªtefan Buzãrnescu, Sociologia opiniei lui. Propaganda nu presupune neapãrat
publice) manipularea este definitã ca “acþi- dezinformarea, ci informarea parþialã a
une de a determina un actor social (per- receptorului, utilizându-se doar acele ele-
soanã, grup, colectivitate) sã gândeascã ºi sã mente ale informaþiei despre care se ºtie cã
acþioneze într-un mod compatibil cu intere- vor avea un impact pozitiv. Conform prin-
sele iniþiatorului, iar nu cu interesele sale, cipiului “ce nu ºtie, nu îi face rãu”, ele-
prin utilizarea unor tehnici de persuasiune mentele negative sunt opacizate, acoperite.
care distorsioneazã intenþionat adevãrul, Revenind la Triumph des Willens, capo-
lãsând însã impresia libertãþii de gândire ºi dopera lui Leni Riefenstahl reprezintã cel
de decizie. Spre deosebire de influenþa de mai cunoscut exemplu de film de propa-
tipul convingerii raþionale, prin manipulare gandã din istorie4. Procedeele ºi estetica uti-
nu se urmãreºte înþelegerea mai corectã ºi lizate aici se regãsesc în cinematografie,
3 ªtefan Buzãrnescu, Sociologia opiniei publice, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti.
4 http://en.wikipedia.org/wiki/Triumph_of_the_Will#_note-0.
97
televiziune ºi în packaging-ul emisiunilor de aceastã eufemisticizare a limbajului se
ºtiri ºi al campaniilor de comunicare poli- adaugã procedeele de cosmetizare vizualã
ticã. Riefenstahl este prima care a definit propuse pentru prima datã de Riefenstahl.
relaþia vizual-muzicã-discurs, ajutând la de- În planul literaturii de ficþiune, metoda a
finirea tehnicilor moderne de comunicare fost dusã la extrem de George Orwell, în al
politicã ºi electoralã. Procedee precum sãu “O mie nouã sute optzeci ºi patru”, prin
panoramarea camerelor, folosirea teleobiec- inventarea conceptului de „nouãvorbã”: un
tivelor pentru a crea o perspectivã distor- limbaj simplificat, care reduce raþionalitatea
sionatã, filmarea din aer (procedeu preluat evenimentelor curente prin paradigmele
de publicitate ºi televiziune, anglicizat ca „dublugânditului” ºi „binegânditului”.
bird’s eye view) ºi abordarea revoluþionarã a Acestea au rolul de a persuada receptorul cã
utilizãrii muzicii ca stimulent în concor- anumite acþiuni, într-un context particular,
danþã cu imaginile prezentate (în cazul fil- nu sunt doar necesare, ci corecte.
mului lui Riefenstahl, Götterdämmerung de
Wagner). Estetica în Primul Rãzboi
din Golf
Estetica ºi propaganda
Rãzboiul din Golf (1991) reprezintã
Esteticizarea ca formã de propagandã exemplul perfect al acestui trend de cosmeti-
presupune prezentarea oricãrei forme de zare a realitãþii. A fost primul rãzboi din
comportament, aflatã în opoziþie sau con- istorie care a beneficiat de o acoperire cvasi-
flict cu valorile morale ale unui sistem, ca pe continuã din partea marilor companii de
un mijloc acceptabil de a promova un obiec- televiziune. În premierã, publicul din toatã
tiv politic, militar, economic. În aceastã cate- lumea a putut vedea imagini în direct cu
gorie pot intra formele de violenþã armatã rachete ghidate prin laser care îºi loveau þin-
ce pot duce la vãtãmarea unor persoane. tele ºi cu avioane de vânãtoare decolând de
Fiecare culturã în parte formuleazã pro- pe portavioane. Forþele aliate, cu precãdere
priile mecanisme în raport cu acceptabili- Statele Unite, ºi-au demonstrat eficienþa
tatea acestor factori, fie cã vorbim de uti- arsenalului propriu. Proiecte militare anteri-
lizarea de eufemisme sau cosmetizarea or secrete, precum celebrul „avion invizi-
informaþiilor. bil”, au fost prezentate publicului.
Teoria comunicãrii defineºte ca influenþã Canalul CNN ºi-a câºtigat popularitatea
controlatã (framing) procesul prin care de care se bucurã în prezent în urma
cuvintele sau imaginile selectate sunt am- acoperirii în direct a loviturilor aeriene din
balate în aºa fel încât prezintã o anume Bagdad. Imaginea Bagdadului sub asediu,
interpretare a evenimentelor unei audienþe transmisã prin camere cu vedere de noapte,
specifice5. Dacã influenþa controlatã are suc- au fãcut înconjurul lumii ºi au adus notori-
ces, paradigmele utilizate se vor extinde etate corespondenþilor CNN John Holliman
pentru a admite faptele propuse în catego- ºi Peter Arnett, aflaþi în Hotelul Al-Rahid6.
ria de evenimente considerate acceptabile Imaginile avioanelor americane lovind
(sau, în unele cazuri, dezirabile). þintele irakiene au devenit, inevitabil, port-
Aºadar, procesul de esteticizare al reali- drapelul politicii de esteticizare a guvernu-
tãþii politice se foloseºte în cazurile în care lui american. La fel cum Frank Capra sur-
este necesarã interpretarea direcþionatã a prinsese esenþa spiritului american în Why
evenimentelor de cãtre audienþã. Procesul We Fight, cu o jumãtate de secol mai
este realizabil prin modificarea valorilor devreme, transmisiunile CNN au devenit
cuvintelor din lexic, pentrua a minimiza sinonime cu efortul american de cosmeti-
costurilor morale, etice, sau de alt fel. La zare a rãzboiului.

5 http://en.wikipedia.org/wiki/Framing_%28social_sciences%29
6 http://en.wikipedia.org/wiki/Gulf_War
98
Motivaþia acestei direcþii predominante
în media se regãseºte într-un document al
Pentagonului numit Annex Foxtrot. Aceastã
anexã de 10 pagini, redactatã de Pentagon,
sublinia o politicã vizavi de media, neîntâl-
nitã anterior într-un conflict ce implica
Statele Unite. “Reprezentanþii media vor fi
escortaþi în continuu. Repetãm, în conti-
nuu”. Anexa stabilea cã majoritatea infor-
maþiei prezentate publicului provenea din
briefing-urile organizate de armatã. Doar
jurnaliºtii selectaþi de armatã puteau vorbi
cu trupele. Conþinutul interviurilor era
supus controlului ºi aprobãrii armatei, sta-
bilindu-se practic un sistem ad-hoc de cen-
zurã. Materialele informative considerate
periculoase pentru securitatea naþionalã
puteau fi confiscate pe loc. Aceastã politicã
a cosmetizãrii prin omisiune a fost influ-
enþatã semnificativ de experienþa rãzboiului
din Vietnam. O bunã parte a deznodãmân-
tului respectivului conflict s-a datorat opoz-
iþiei publice interne8.
Scopul esteticizãrii primului conflict din
Golf a fost transmiterea ideii unui rãzboi
antiseptic, nesângeros, în contrast evident
cu percepþia generalã a publicului faþã de
rãzboiul din Vietnam. S-a pus accentul pe
tehnologie, pe precizie ºi eficienþã ºi, ca
mesaj secundar, pe reînvierea spiritului
Comparativ, imaginile conþinând victime
patriotic american, uºor ºtirbit de amintirea
ºi distrugeri au fost în procent de 18,8% în
momentului Vietnam.
timpul rãzboiului din Vietnam, respectiv
3,0% în timpul rãzboiului din Coreea. Studiu de caz
Imagini surprinzând persoane în împre- “ªoc ºi copleºire” – analizã semioticã a
jurãri periculoase au atins un procent de unui concept estetizat aplicat
17,4% în Vietnam ºi 3,6% în Coreea. În con- într-un conflict armat
trast, acest tip de imagini au un procentaj În ianuarie 2003, Statele Unite au imple-
extrem de redus în timpul acoperirii medi- mentat un plan de luptã bazat pe un con-
atice a conflictului din Golful Persic. Ima- cept dezvoltat de Universitatea Naþionalã
ginile de rãzboi publicate de Newsweek, de Apãrare. Botezat “ªoc ºi copleºire”
Time, U.S. News ºi World Report în cursul a (“Shock and Awe” – impropriu denumit în
21 de apariþii publicate pe perioada conflic- media româneascã “ªoc ºi groazã”), concep-
tului, au atins un total de 583. Dintre aces- tul avea ca scop declarat distrugerea psiho-
tea, doar 6 ilustrau moarte ºi distrugere. logicã a voinþei inamicului de a lupta, în
35% din imagini înfãþiºau echipamentul ºi detrimentul distrugerii fizice a forþei sale
tehnologia forþelor americane angajate în militare. Alegerea numelui este explicitã,
conflict7. chiar ºi la nivel denotativ.
7 http://www.echeat.com/essay_psychological_warfare
8 http://en.wikipedia.org/wiki/Annex_Foxtrot
99
“ªoc” se referã la surpriza ºi stresul psi- care sunt puse în miºcare de respectiva cam-
hologic provocate de evenimentele celui de- panie. Copleºirea nu se aplicã doar celor
al doilea conflict din Irak ºi, în asociere cu direct vizaþi de campanie (soldaþii inamici ºi
luptele propriu-zise, presupune interacþi- civilii necombatanþi). Toþi observatorii
unea violentã a indivizilor sau a grupurilor externi pot fi impresionaþi de aceastã de-
de combatanþi. “Copleºire” descrie senzaþia monstraþie de putere.
de teamã asociatã cu posibilitatea confrun- Conotaþia cuvântului “copleºire” tinde
tãrii cu o forþã armatã mai bine pregãtitã sã se refere la relaþii de putere inegale, spre
(armata americanã, în acest caz). exemplu un începãtor poate fi copleºit de
La un nivel conotativ, utilizarea acestor abilitãþile unui profesionist, un credincios
cuvinte are scopul de a îndeplini mai multe poate fi copleºit de adoraþie pentru zeul sãu.
obiective. Armata americanã are posibili- Acestã relaþie este în conformitate cu cea
tatea realã de a ucide un numãr semnificativ de-a cincea axiomã a comunicãrii enunþatã
de persoane, fie combatante, fie necomba- de ªcoala de la Palo Alto: „Orice proces de
tante. Conceptul campaniei “ªoc ºi coleºire” comunicare este simetric sau complementar,
reprezintã aceastã posibilitate la un nivel dacã el se întemeiazã, respectiv, pe egalitate
simbolic. sau diferenþã.”
Analizând cuvintele, se poate observa cã În comportamentul comunicaþional se
ele pot fi incluse în paradigma lexicului pot distinge sisteme simetrice în care
semnificant pentru rãspunsurile emoþionale partenerii adoptã un „comportament în
la stimuli externi. Implicaþia intenþionatã
oglindã”, (întemeiat pe egalitate) ºi sisteme
este aceea cã soldaþii inamici ºi civili vor fi
complementare, centrate pe diferenþã (de
atât de dezorientaþi de impresionanta
exemplu, doctor-pacient, profesor-stu-
desfãºurare de forþe, încât se vor preda pur
dent)9. În cazul nostru specific, distingem
ºi simplu, preferând aceastã variantã alter-
un comportament comunicaþional inten-
nativei de a înfrunta forþa armatã mai bine
þionat de tip diferenþial, între forþele armate
pregãtitã. Premisa urmãrea ca rezultat
numãrul redus de victime. Ca o a doua con- ale Statelor Unite, respectiv armata ºi civilii
secinþã, victoria rapidã oferã o justificare irakieni.
din punct de vedere moral ºi etic a cam- Implicaþia este aceea cã rãzboiul respec-
paniei. tiv reprezintã o copetiþie atât de asimetricã
Aplicând testul comutaþiei, sinonimele încât inamicul ar trebui sã renunþe înainte
pentru “ºoc” ar putea fi uimire, impact ºi de a intra în luptã cu o forþã copleºitor de
surprizã, opuse termenilor: teamã, traumã superioarã.
ºi neplãcere. Substitutele pentru “copleºire” Folosirea figurativã a cuvintelor oferã
sunt: admiraþie, reverenþã ºi surprindere, ceea ce Roland Barthes a numit “o plãcere a
opuse fricii sau terorii. Ambele cuvinte pot textului” (1970), respectiv o reacþie pozitivã
semnifica atribute mai puþin atractive luate produsã de un aranjament inteligent al sem-
separat dar, alãturându-le într-o relaþie nelor într-o frazã sau sintagmã10.
cauzalã, capãtã valori similare. În acest fel, cuvintele folosite în sens fi-
Astfel, cuvântul “ºoc” capãtã o valoare gurativ sunt mai memorabile decât cuvin-
relativ neutrã. Deoarece preponderenþa tele folosite în sens propriu, mai ales atunci
conotativã pentru “copleºire/copleºitor/a când sunt utilizate în contexte neaºteptate.
copleºi” este pozitivã (înlocuitorii negativi Aºadar, utilizând aceastã sintagmã în con-
nefiind sinonime directe), relaþia în aceastã textul propriu al declarãrii deschiderii osti-
frazã are intenþia de a invoca valori care litãþilor violente reprezintã un exemplu de
sugereazã un grad de mãreþie al forþelor propagandã esteticizatã.

9 Vasile Tran, Irina Stãnciugelu, Introducere în teoria comunicãrii, Editira Comunicare.ro, Bucureºti, 2001,
p. 60
10 http://en.wikipedia.org/wiki/Aestheticization_as_propaganda.
100
Culturã ºi
ecomomie
Maria
MOLDOVEANU

Economia artei (III)


Abstract

Starting from the different meanings the term "art" can comprise, considered in its alternative
definitions, the author summarizez some of the contemporary manifestations in order to describe
their acitvity, their value as works of art and their characteristic attributes. Case studies are pro-
duced, able to support and highlight the statements in the text.

Beneficii sociale aºternutã deasupra lui, rãsunã o chemare.


Lespedea a fost datã în lãturi. Înãlþându-se
ale artei într-o verticalitate imperioasã (…), Cristos
Efectele sociale ale receptãrii artei se re- îºi ridicã, peste toate, mâna în lumina care
ferã cu deosebire la formarea personalitãþii împrãºtie umbra. Indicã înãlþarea ºi Lazãr
umane, începând din copilãrie ºi conti- se iveºte din neant. Iisus i-a spus: «Scoalã-te
nuând cu remodelarea ei pe parcursul ºi umblã». Lazãr, înviat, intrã în altã viaþã,
întregii existenþe. iar arta ºtie uneori sã deschidã porþile aces-
Procesul formãrii presupune cunoaºtere. tei alte vieþi, pentru ca noi sã putem
Arta contribuie la cunoaºterea realitãþii în pãtrunde în ea”.
“esenþialitatea ei”, în ceea ce are ea “etern” Devenirea fiinþei umane implicã, de
ºi, uneori, la cunoaºterea realitãþii ce de- asemenea, experienþe emoþionale. Operele
pãºeºte limitele experienþei comune. Arta, de artã suscitã emoþii puternice, trãiri este-
scria Paul Valéry, emanã adesea ceva miste- tice specifice sentimentelor de bucurie, de
rios ºi indefinibil prin care le oferã recepto- plãcere ºi încântare. Aceastã caracteristicã a
rilor instrumente subtile de interpretare a artei de a suscita trãiri estetice þine tot de
realitãþii. Este un fel de magie a comunicãrii. modul în care arta acþioneazã asupra pu-
Între operele de artã ºi publicul care dis- blicului. Prin profunzimea ºi prin bogãþia
pune de fondul aperceptiv pentru recep- ideilor, prin nobleþea trãirilor pe care le
tarea ei se stabileºte un dialog dinamic. genereazã, arta autenticã îi emoþioneazã ºi
Relaþia dintre artã ºi receptori, prin influ- îi încântã pe receptori.
enþele pe care le exercitã asupra psihicului Existã numeroase mãrturii ale unor
uman, reediteazã, în opinia noastrã, relaþia oameni celebri cãrora arta le-a prilejuit
dintre creatorul de artã ºi opera sa. Este o experienþe emoþionale irepetabile. De pildã,
relaþie complexã pe care René Huyghe a N. Steinhardt scria despre Ghepardul lui
descris-o plecând de la semnificaþia picturii Lampedusa: “…am citit-o cu încântare ºi
lui Rembrandt, Lazãr ieºind din groapã. În emoþie. Filmul lui Visconti (…) m-a emoþio-
cartea sa, Les puissances de l’image, Huyghe nat ºi el, mult; potrivit obiceiului meu - nu
relateazã: plâng niciodatã din motive sentimentale,
“Deodatã, când se afla de acum culcat în mereu însã ºi de obicei în hohote când citesc
orizontalitatea pãmântului ce avea sã-l ori vãd o capodoperã – am plâns mai tot
înghitã, dinspre lespedea mormântului timpul filmului. A trebuit sã-l revãd nu
101
Maria Moldoveanu

numai pentru bucuria de a revedea o în acelaºi timp ºi un genial naturalist,


capodoperã, ci ºi pentru a-l «vedea» cu ade- fizician ºi un inventator, desigur, fãrã
vãrat, nu prin perdeaua lacrimilor”. seamãn, în istoria omenirii…”
În alte lucrãri (e.g., Jurnalul fericirii), N. Specialiºtii din diverse domenii – soci-
Steinhardt interpreteazã emoþia artisticã din ologi, economiºti, psihologi, psihanaliºti,
perspectiva concepþiei despre artã a arhitec- medici, esteticieni, filosofi º.a. – au studiat
tului Nicolas Schöffer, susþinând explicit cã: principalele tipuri de beneficii umane/
“Opera de artã asigurã o stare cu totul ase- efecte ale consumului de artã. Unele bene-
mãnãtoare isihiei (Liniºte + Pace sufleteascã ficii sunt comune tuturor artelor, altele sunt
+ Fericire, adicã un LPSF duhovnicesc, mai vizibile în anumite domenii ale ei, dar
paralel formulei de bazã CHON din viaþa vor fi mai bine înþelese dacã le raportãm la
organicã”, respectiv carbon, hidrogen, oxi- clasificarea artelor aºa cum au fãcut-o scri-
gen, azot – comparaþie insolitã chiar ºi pen- itorii Renaºterii (G. Manetti, Marsilio Ficino,
tru autor. Giovanni Pietro Capriano, Emmanuele
Dar efectele artei asupra receptorilor nu Tesauro, Lodovico Castelvetro).
sunt nici exclusiv estetice, cum au susþinut Dupã opinia lor, artele se împart în:
unele teorii (e.g., l’art pour l’art), ºi nici z arte intelectuale sau „arte ale spiritu-
exclusiv cognitive. Dupã cum scria Herbert lui”. G. Manetti, care le-a denumit ast-
Read, încercând medierea între opiniile fel, avea în vedere cã ele sunt pro-
exprimate de Tolstoi, Cézanne, Words- dusul intelectului ºi cã se adreseazã
worth, Matisse º.a., “Adevãrata funcþie a intelectului. În realitate, aceastã sin-
artei este sã exprime simþãminte ºi sã trans- tagmã reprezenta o altã denumire
mitã cunoaºtere”. pentru artele „liberale”, cele care
Aceastã cunoaºtere, ca ºi trãirile estetice aveau o pronunþatã dimensiune
(emoþionale) exercitã influenþe benefice ºtiinþificã ºi care excludeau poezia;
asupra dezvoltãrii umane, atunci când z arte nobile, cu referire la acele arte
oamenii frecventeazã arta în cadrul proce- care se adreseazã simþurilor umane
sului de învãþãmânt, cât ºi în realitatea de zi celor mai nobile ºi care poartã toto-
cu zi, cu prilejul exercitãrii rolurilor sociale. datã „pecetea durabilitãþii”, ºi anume
Jan Bialostocki, unul dintre cei mai poezia, pictura, sculptura;
importanþi teoreticieni ai artei din secolul al z arte ale memoriei, reprezentând cate-
XX-lea, a susþinut în toate lucrãrile sale, goria artelor opuse meseriilor, dar
îndeosebi în Cinci secole de gândire despre care excludea ºi arhitectura. Principiul
artã, cã arta este, înainte de orice, o modali- de bazã era acela cã meseriile artelor
tate de cunoaºtere. aplicate produc obiecte utile omului,
Dupã cum reiese ºi din studiile con- pe când artele memoriei servesc la
sacrate de el lui Leonardo da Vinci ºi lui întipãrirea în memorie a lucrurilor ºi
Albrecht Dürer, “este vorba, în primul rând, evenimentelor;
de cunoaºterea realitãþii umane: a omului ca z arte poetice, cuprinzând artele litera-
individualitate, ca expresie cugetãtoare a re, teatrale, pictura, sculptura, dansul,
naturii, ca participant (…) la viaþa colecti- al cãror element comun este metafora,
vitãþii”. De aceea Bialostocki susþinea figura de stil. Pentru E. Tesauro, sus-
importanþa cunoaºterii ºtiinþifice a naturii þinãtorul acestei categorii estetice, per-
de cãtre creatorii de artã. fecþiunea artei rezidã în subtilitate, iar
Prin opiniile sale despre moºtenirea lui „orice subtilitate este o figurã de stil”.
Leonardo da Vinci, esteticianul polonez se Numai artele amintite mai sus posedã
apropie de consideraþiile lui Lucian Blaga, figuri de stil ºi existã exclusiv prin
cel care în ªtiinþã ºi Creaþie (Sibiu, Ed. Dacia aceste figuri de stil;
Traianã, 1942) îl elogia astfel pe “omul uni- z arte muzicale – denumire sub care
versal” al Renaºterii: “acest mare artist, pic- Marsilio Ficino numea „artele pro-
tor, sculptor, arhitect, ba ºi muzician, a fost priu-zise” (separate de meserii), aºa
102
Economia artei (III)

cum le înþelegem astãzi. Factorul de de sentimente, îndeosebi în cazul con-


legãturã între ele era muzica, înþeleasã certelor cu sãli arhipline cu public
ca melodicitate, ca ritmicitate, ca sursã entuziasmat de prestaþia interpreþilor.
de inspiraþie pentru toþi creatorii, ºi În viziunea lui Ioan Bradu-Iaman-
nu ca artã a sunetelor, ca opere muzi- descu, autorul unor lucrãri de refer-
cale. inþã pe aceastã temã, “muzica este o
În acest sens, Ficino sublinia: „muzica e cale de comunicare directã, infraver-
aceea care inspirã pe creatori: retori, poeþi, balã, între ceea ce ea sugereazã sau
sculptori ºi arhitecþi”. evocã ºi ascultãtorii care îi decodificã
Desigur, funcþiile muzicii sunt multiple. mesajul”;
Unele studii aprofundeazã efectele ei psiho- z efectul de sublimare a unor instincte;
logice, între care mai cunoscute sunt: S. Freud a susþinut cã procesul de
z efectul cathartic, de purificator al creaþie artisticã exprimã uneori subli-
emoþiilor negative ºi de relaxant în marea unor neîmpliniri sexuale,
cazul oboselii intense; orice muzicã explicând prin asemenea conotaþii
susceptibilã sã genereze emoþii pozi- erotice geneza multor opere geniale.
tive puternice are virtuþi terapeutice. Teoria lui Freud are numeroºi
“Omul modern, spun specialiºtii, opozanþi. Unii contestã aceastã sexu-
simte nevoia de muzicã ºi apeleazã la alizare a creaþiei artistice, aºa cum alþii
ea pentru atenuarea distresului spon- se indigneazã de sexualizarea religiei
tan (…) în funcþie de preferinþele sale”. ºi a moralei.
Aceste preferinþe sunt influenþate de Efectele psihologice ale receptãrii artei
condiþiile educaþionale sau conjunc- se exprimã cu predilecþie în contextul
turale în care s-au dezvoltat indivizii; muzicii religioase. Componentã importantã
z efectul terapeutic constã într-un în cadrul serviciului divin, atât în bisericile
ansamblu de terapii psihologice ba- creºtine, cât ºi în alte religii (e.g., musul-
zate pe receptarea unor creaþii muzi- manã), acest gen de muzicã, prin
cale, cu scopul de a înlãtura/diminua potenþialul ei de sugestibilitate ºi de extaz
efectele stresului cotidian; muzica este psihic, estetic, vizual, mijloceºte comuni-
utilã în chirurgie pentru diminuarea carea oamenilor cu Dumnezeu. Stãrile psi-
durerii ºi anxietãþii pre ºi postopera- hice induse prin receptarea ºi participarea la
torii, dar ajutã ºi la tratamentul unor cântãrile religioase genereazã, de asemenea,
boli neurologice, psihice ºi psihoso- sentimentul comuniunii cu celelalte fiinþe,
matice (I.-B. Iamandescu); cu întreaga creaþie a divinitãþii.
z efectul de stimulare psihicã multi- Efectele sociale sau beneficiile sociale ale
plã: senzorialã, intelectualã, afectivã, artei sunt dificil de mãsurat, dar cunoaº-
de actualizare a unor situaþii ºi trãiri terea lor este decisivã în orice societate care
emoþionale, de inspiraþie intelectualã doreºte sã-ºi reîmprospãteze continuu
pentru creatori, de stimulare a imagi- depozitul de resurse simbolice ºi sã-ºi asi-
naþiei ºi potenþare a proceselor psi- gure diversitatea culturalã.
hice, de rememorare a unor stãri cu În viziunea lui Dick Stanley, cercetãtorul
rezonanþã afectivã deosebitã. Pentru canadian preocupat de crearea unui cadru
Emil Cioran, de pildã, muzica repre- statistic pentru sectorul culturii, efectele
zintã absolutul. Absolutul trãit însã sociale sunt cele care diferenþiazã bunurile
“prin intermediul unei imense iluzii, ºi serviciile culturale (e.g., artistice) de toate
pentru cã se risipeºte de îndatã ce se celelalte produse.
restabileºte liniºtea. (…) În afara ma- În general, oamenii cumpãrã ºi con-
teriei, scria Cioran, totul e muzicã”; sumã/utilizeazã diverse produse – e.g.,
z efectul de susþinere a procesului de îmbrãcãminte, autoturisme, televizoare,
comunicare interumanã ºi colectivã, telefoane mobile – care le satisfac anumite
de facilitare a empatiei ºi comuniunii trebuinþe – de la cele de bazã, pânã la
103
Maria Moldoveanu

nevoile de securitate, afectivitate, prestigiu, dupã ce a ascultat un oratoriu de Bach sau o


realizare socialã º.a. simfonie de Mozart”.
Spre deosebire de aceste produse, În acest sens, modul de gândire dobândit
bunurile culturale (e.g., filmele, concertele, prin procesul de epifanie sau de catharsis nu
spectacolele de teatru, expoziþiile de picturã mai este un bun personal, ci devine un bun
etc.) le oferã consumatorilor plãcere, public, care influenþeazã conduita indi-
relaxare, încântare, dar, în acelaºi timp, le vizilor ºi relaþiile lor cu lumea.
influenþeazã modul de gândire, sistemul Experienþa colectivã a celor care con-
propriu de valori, identitatea, felul de sumã aceleaºi produse culturale (e.g., piese
relaþionare cu ceilalþi.
de teatru sau concerte simfonice) determinã
Arta, ca ºi alte domenii ale culturii, are
înþelegerea similarã a mesajelor artistice,
puterea de a influenþa minþile oamenilor.
dar ºi legãturi sociale bazate pe un sistem
Experienþele personale acumulate prin con-
sumul de produse artistice le influenþeazã comun de valori. Dupã Dick Stanley, cul-
modul de înþelegere a lumii. Uneori, “efec- tura ca exprimare ºi creaþie esteticã poate fi
tul artei asupra gândirii este imprevizibil”, consideratã “…laboratorul de Cercetare ºi
dar, în genere, pozitiv. Diversitatea cultu- Dezvoltare unde sunt create ºi testate noi
ralã caracteristicã societãþii pluraliste limi- resurse simbolice pentru a vedea dacã
teazã efectul unor eventuale mesaje nega- funcþioneazã ºi apoi lansate în lume ca pro-
tive transmise din lumea artei. Dupã cum duse culturale pentru a vedea dacã vor fi
observa Dick Stanley, “…nimeni nu a fost absorbite în depozitul deja existent de idei
vreodatã împins sã comitã fapte antisociale ºi percepþii”.
104
Artã ºi
spectacole
Cãlin
CÃLIMAN

Best Film 2007


Abstract ºi aberaþiile morale ale unui
timp de tristã amintire, con-
Based on the study of the box office, critic` s tops and statistics centrate în povestea tulbu-
of the year 2007, the article is an analysis of the most interest- rãtoare a unei tinere, nevoi-
ing trends of Romanian and international cinema in the new
tã, din pricina anomaliilor
millenium.
regimului totalitar, sã re-
curgã la un avort clandestin.
Ce a lãsat în urmã anul tã expoziþie de trofee orga- Tema, este cazul sã o spu-
cinematografic 2007? Este o nizatã recent – nici mai mult nem, a mai fost abordatã, în
întrebare fireascã, mai ales nici mai puþin de 89 de pre- cinematografia noastrã, încã
acum, la încheierea unuia mii internaþionale pentru din 1975, în filmul lui
dintre cele mai faste bilan- filmul românesc, unele ob- Andrei Blaier Ilustrate cu
þuri anuale ale cinemato- þinute la prestigioase com- flori de câmp, dar atunci ac-
grafiei naþionale. Neîndoios, petiþii sau festivaluri. Cele centul era pus pe „mãºtile”
pentru filmul românesc, mai valoroase filme ale anu-
groteºti ale moaºelor angre-
2007 a fost un an de fericitã lui trecut au figurat, la loc
nate în operaþiunea avortu-
excepþie. Dacã ar fi fost de cinste, ºi în palmaresul
lui clandestin în timp ce
vorba doar de distincþia unor competiþii interne anu-
regizorul Cristian Mungiu,
supremã de la Cannes pen- ale, devenite tradiþionale,
cum ar fi „Best Film Fes- în filmul de azi, evidenþiazã
tru filmul 4 luni, 3 sãptãmâni
tival” 2007 ºi de curând – fãrã nici o ostentaþie –
ºi 2 zile de Cristian Mungiu,
inauguratele (anul trecut) tragismul situaþiei de viaþã
ºi tot am fi putut vorbi
Premii Gopo, care se doresc aduse pe ecran, cu rezo-
despre „un an evenimen-
þial”, dar pe lângã alþi lauri a fi un fel de Oscar-uri sau nanþe puternice în psiholo-
importanþi cuceriþi de acest César-uri naþionale, stabilite gia celor douã eroine princi-
mare film românesc al anu- prin voturile presei de spe- pale ale filmului, interpre-
lui (vreo 20 de premii, prin- cialitate ºi a unui mare tate ireproºabil de Anama-
tre care „Hollywood Film numãr de specialiºti într-ale ria Marinca (prietena) ºi
Award”, titlurile de „Best artei a ºaptea. Laura Vasiliu (tânãra angre-
European Film” ºi „Best Cel mai bun film româ- natã în aventura avortului),
European Director” acor- nesc de lungmetraj al anului ale cãror „corespondente”,
date de „European Film trecut a fost considerat – în filmul anterior, erau, la
Academy”, distincþile obþi- atât în bilanþul oferit de rândul lor convingãtoare,
nute la San Sebastian, Stock- „Best Film Festival” cât ºi în Elena Albu ºi Carmen Galin.
holm, Los Angeles, Chi- competiþia Premiilor Gopo S-a scris foarte mult ºi în
cago, Toronto, precum ºi – pe bunã dreptate, filmul presa strãinã despre acest
douã Premii FIPRESCI lui Cristian Mungiu 4 luni, 3 film, am reþinut îndeosebi
cucerite la Cannes ºi Palm sãptãmâni ºi 2 zile, o puter- amplul articol analitic din
Springs), în bilanþul lui 2007 nicã dramã umanã din prestigioasa revistã pari-
figureazã – dupã cum a „epoca de aur” în care re- zianã „Cahiers du cinéma”
demonstrat-o ºi o interesan- gãsim atmosfera apãsãtoare semnat de redactorul-ºef al
105
Cãlin Cãliman

turile întârziate ale unor


regizori care au aºteptat
cam zece ani ºansa unui film
de lungmetraj, Cristina
Ionescu, cu povestea cine-
matograficã intitulatã Dupã
ea, ºi Gheorghe Preda, auto-
rul parabolei Îngerul necesar,
sau noua realizare a unui
cineast încercat precum Ni-
colae Mãrgineanu, Logod-
nicii din America. Din punct
de vedere cantitativ, anul
cinematografic românesc a
fost destul de sãrac în pre-
miere de lungmetraj, dar –
cum s-a dovedit – a fost
„salvat” sub aspect calitativ.
publicaþiei, Jean-Michel Fro- Borde, sub titlul „O operã
Aº aminti în aceastã ordine
don ºi m-a cucerit, de ase- densã ºi satiricã”, în „Le
de idei ºi faptul cã primul
menea, sintagma unui al Figaro”, sau consideraþiile
loc în clasamentul celor mai
critic de la aceeaºi revistã, lui Laurence Raymond, sub
bune filme care au rulat pe
Hervé Aubron, care, vor- titlul „Un vis de cinema”, în
ecranele româneºti în 2007,
bind despre subiectul aces- care se spune, printre altele, întocmit de „Best Film
tui film, spune cã face parte cã avem de a face cu un film Festival” (sondaj întreprins
din acele poveºti în care „de mare virtuozitate”, cu de Agenþia „Champions”,
„micul nimic se dilatã în me- „imagini puternice ºi bogate „Independenþa Film”, Aso-
taforã cosmicã”. Al doilea în sensuri”, condus de regi- ciaþia criticilor din UCIN ºi
film românesc al anului zor „cu o inteligenþã rarã”, Asociaþia „Film România”,
2007 a fost – atât în „clasa- despre regizor scriindu-se cu voturile presei de spe-
mentul” stabilit de „Best cã este „un cineast care po- cialitate), primul loc a fost
Film Festival” cât ºi printre sedã energia unui Kusturica ocupat de filmul românesc 4
nominalizãrile ºi Premiile ºi inteligenþa privirii a unui luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile de
Gopo – California Dreamin’, Rossellini”. Pe locul al trei- Cristian Mungiu, care a
filmul neterminat al regi- lea, în sondajul stabilit de devansat pelicule impor-
zorului Cristian Nemescu, „Best Film Festival”, s-a cla- tante precum Prairie Home
ucis în vara anului 2006 într- sat documentarul de lung Companion de Robert Alt-
un tragic ºi bestial accident metraj semnat de Alexandru man, Pan’s Labyrinth de
automobilistic, împreunã cu Solomon, Rãzboi pe calea Guillermo del Toro sau alte
colaboratorul sãu apropiat, undelor (Cold Waves), o scurtã filme, clasate în ordine,
sunetistul Andrei Toncu (al istorie a postului de radio Babel, Leters from Iwo Jima,
cãrui nume, din pãcate, nu l- „Europa liberã”, care, în anii Litle Miss Sunshine, apoi –
am regãsit pe genericul fil- totalitarismului, a fost o ade- pe locul ºapte – celãlalt film
mului California Dreamin’). vãratã ºansã de supravie- românesc important, Califor-
Despre acest film am avut þuire pentru milioanele de nia Dreamin’ ºi, în contin-
prilejul sã scriu în paginile ascultãtori ai sãi. N-au intrat uare, titluri precum Zodiac,
„Caietelor critice”, menþio- în acest clasament (dar au fi- Last King of Scotland sau
nez acum ºi aici doar câteva gurat printre nominalizãrile Venus. Acelaºi sondaj a sta-
pãreri despre film din presa secundare ale Premiilor bilit ºi o ierarhie a primelor
francezã, cronica elogioasã Gopo), alte premiere româ- trei filme europene rulate în
publicatã de Dominique neºti ale anului 2007, debu- România anul trecut, ele
106
Best Film 2007

fiind, în ordine, Pan’s Laby-


rinth, Last King of Scotland,
The Queen, acest clasament
fiind într-un fel discutabil,
în primul rând pentru cã
România – nu-i aºa? – face
ºi ea parte din Europa, ºi în
al doilea rând, pentru cã
nominalizãrile Premiilor
Gopo la acest capitol au fost
cu totul altele: Nuovomondo
de Emanuele Crianese, 13
tzameti de Gela Babluani, La
science des reves de Michel
Gondry ºi Parfume: The Story
of a Murderer de Tom
Tykwer (dar aceste opþiuni
aparþin altor organizatori, Vasilescu la roluri princi- mentare au fost nomina-
respectiv Asociaþia pentru pale, Vlad Ivanov, Ion Sap- lizate titluri precum Bar de zi
Promovarea Filmului Ro- daru ºi Andi Vasluianu la ºi alte povestiri de Corina
mânesc, Centrul Naþional al roluri secundare. Cele mai Radu, Nu te supãra, dar... de
Cinematografiei, cu spriji- bune actriþe ale anului au Adina Pintilie, Rãzboi pe
nul „Babel Comunications”, fost considerate, în ordine, calea undelor de Alexandru
care au avut iniþiativa acor- Anamaria Marinca ºi Laura Solomon (laureat la „Best
dãrii anuale a Premiilor Vasiliu, protagonistele din 4 Film Festival”), Vampirul
Gopo). luni, 3 sãptãmâni ºi 2 zile, Ma- cãzut – Bella Lugosi de Florin
Dar aº reveni la anul ci- ria Dinulescu din California Iepan. Cel mai bun film de
nematografic al producþiei Dreamin’, Luminiþa Gheor- scurtmetraj a fost ales tot
autohtone. Cei mai buni ghiu din 4 luni, 3 sãptãmâni din patru nominalizãri:
regizori ai anului, în clasa- ºi 2 zile, Anca Florea eroina Dimineaþa de Radu Jude,
mentul primilor trei, au fost din filmul Dupã ea, primele Interior, scarã de bloc de
– în ordinea filmelor din patru fiind nominalizate ºi Ciprian Alexandrescu, Târ-
fruntea palmaresului res- la Premiile Gopo.
ziu de Paul Negoescu, Valuri
pectiv – Cristian Mungiu, Filmele de scurtmetraj
de Adrian Sitaru. Printre
Cristian Nemescu ºi Ale- sau documentarele de ace-
nominalizãrile de la Premii-
xandru Solomon. Cei mai eaºi facturã n-au intrat în
atenþia clasamentelor întoc- le Gopo au figurat ºi patru
buni actori au fost aleºi, de
mite de „Best Film Festival”, propuneri pentru Premiul
asemenea, dintre protago-
niºtii primelor douã filme dar ele au contribuit, neîn- „tânãrã speranþã”, pe care le
din palmaresul anului, opþi- doios, la succesul anului includ cu plãcere în bilanþul
unile mergând, în ordine, cinematografic românesc, acestui an cinematografic
spre Vlad Ivanov (4 luni, 3 cel mai premiat film al anu- bogat: Liviu Mãrghidan
sãptãmâni ºi 2 zile), Rãzvan lui fiind scurtmetrajul pentru imaginea filmului
Vasilescu ºi Andi Vasluianu Lampa cu cãciulã de Radu California Dreamin’, Alexan-
(California Dreamin’), Ion Jude (câteva zeci de premii dru Mãrgineanu pentru ro-
Sapdaru (4 luni, 3 sãptãmâni internaþionale!), o producþie lul Andrei din acelaºi film,
ºi douã zile), Armand Assan- a unui an anterior. Pentru a Laura Vasiliu pentru rolul
te (California Dreamin’), toþi reþine principalele reuºite Gãbiþa din 4 luni, 3 sãptã-
aceºti actori fiind nominali- ale anului, apelez la nomi- mâni ºi 2 zile ºi Tudor Voi-
zaþi ºi la Premiile Gopo, nalizãri ale Premiilor Gopo. can, co-scenarist la California
Armand Assante ºi Rãzvan La capitolul filmelor docu- Dreamin’.
107
O continuitate
Dana DUMA beneficã
Trebuie sã recunoaºtem

Modelul
cã în Polonia ºocul post-
comunist n-a generat o crizã
majorã, ca la noi. Nici de
producþie, nici moralã. Iar

cinematografic continuitatea beneficã a fost


asiguratã de cineaºtii care
au reuºit, în anii ‘70-’80, sã

polonez
facã, vorba unuia dintre ei,
„filme pe banii statului îm-
potriva statului”. Cinema-
tograful polonez dinainte de
1989 a avut un apãsat carac-
Abstract ter politic ºi, chiar ºi atunci
The author tries to find the reasons why Polish Cinema is the când se recurgea la un lim-
most powerful and healthy among the cinemas of ex- commu- baj esopic, spectatorii erau
nist countries. A good cinema law, a dialogue between film- antrenaþi sã descifreze ime-
makers generations, a strong industrial structure, an excellent diat criticile la adresa totali-
cinema school and last, but not least, the support of the nation- tarismului comunist. Iar ci-
al audience are some of them. neaºtii care au semnat astfel
de filme ºi au câºtigat cu ele
un imens prestigiu inter-
Deºi resuscitarea specta- sã simt apariþia unor „goluri naþional (mai ales Wajda cu
culoasã a cinematografului de informaþie” în cultura Omul de marmurã ºi Omul de
românesc din ultimii doi ani mea cinematograficã. Mai fier, dar ºi reprezentanþii
ne-ar putea face sã ne ales pentru cã, înainte de acelui „cinema al neliniºtii
simþim cumva evadaþi din 1989, vedem, în sãlile obiº- morale”, în frunte cu Zanu-
„plutonul” fostelor þãri co- nuite ori „pe sub mânã”, ssi ºi Kieslowski) au avut un
muniste din Europa, bunul toate filmele unor regizori important cuvânt de spus ºi
simþ, dar ºi realitatea pro- polonezi precum Andrzej dupã cãderea Zidului Ber-
ducþiei de film din acest Wajda, Krzystof Kieslowski, linului. Prestigiul imens al
spaþiu, ar trebui sã ne Krzystof Zanussi sau Jerzy acestora i-a plasat în fruntea
îndemne mai adesea la com- Kawalerowicz, mituri cine- reconstrucþiei cinematogra-
pararea evoluþiei noastre în fului naþional care n-a avut
file pentru mulþi dintre noi.
contextul sãu. Iar în acest probleme dramatice de re-
Am avut ºansa de a-mi
peisaj cinematografic Polo- definire a identitãþii.
completa tabloul evoluþiei
Dificila gãsire a surselor
nia a rãmas, ca ºi înainte de cinematografului polonez de finanþare, care în celelalte
1989, un model de reuºitã. graþie invitaþiei Institutului þãri fost comuniste au dus la
Cu toate cã am avut ºansa, Polonez de la Bucureºti de a scãderea dramaticã a pro-
graþie participãrii la festiva- participa la o vizitã de docu- ducþiei, a fost aici privile-
luri internaþionale, sã vãd mentare pe agenda cãreia giatã la început de sprijinul
succese recente ale cinema- s-a aflat o vizitã la celebra guvernamental, apoi de o
tografului polonez, rarele ºcoalã de film de la Lodz ºi foarte bunã lege a cine-
apariþii ale peliculelor din urmãrirea programului din matografiei, din 2005. Co-
Polonia pe ecranele româ- ultimele trei zile ale Fes- lectarea banilor în fondul
neºti (cu excepþia Festiva- tivalului de la Gdynia (17-22 cinematografic funcþioneazã
lului Europan) m-au fãcut septembrie). acum aproape la fel de bine
108
Modelul cinematografic polonez

ca în Franþa, aºa încât, în


2007, s-a ajuns la cifra-
record de 37 de pelicule de
ficþiune de lungmetraj ºi
aproximativ 130 de scurt-
metraje. Sã nu uitãm cã
filmele poloneze conteazã
pe interesul publicului na-
þional ºi cã producþiile pro-
prii au ocupat în box office
locuri fruntaºe, înaintea
unor block buster-uri ameri-
cane (vezi, de pildã Prin foc
ºi sabie de Jerzy Hoffman ,
Pan Tadeusz de Andrzej
Wajda sau Quo vadis de
Jerzy Kawalerowicz). Dar
asta ºi pentru cã în Polonia Iar pentru cã semnalam Iar celebrul Andrzej Wajda a
n-a fost demantelatã cu in- continuitatea ca factor im- prezentat aici, în avan-
conºtienþã (ca în România) portant al evoluþiei post- premierã Katyn, noua lui
reþeaua sãlilor de cinema, comuniste a cinematografu- creaþie între timp nominal-
iar multiplexurile au rãsãrit lui polonez, aceastã impre- izatã la Oscarul pentru film
în toate oraºele þãrii. Nume- sie mi-a fost confirmatã de strãin. Regizorul octogenar
roasele sãli de tip Europa participarea la Festivalul porneºte de la un episod tra-
Cinemas ajutã, de aseme- Naþional al Filmului de la gic din istoria recentã a Po-
nea, la cunoaºterea unor Gdynia, unde vechii maeºtri loniei: masacrarea, în 1940, a
producþii poloneze ºi eu- su fost prezenþi ºi omagiaþi. peste 20.000 de ofiþeri ºi sol-
ropene. Unul dintre filmele Jerezy Kawalerowicz, auto- daþi în pãdurea Katyn, cri-
care au profitat de aceastã rul unor pelicule legendare mã de rãzboi ce a fost multã
structurã sãnãtoasã de dis- precum Maica Ioana a înge- vreme atribuitã Germaniei
tribuþie a fost 4 luni, 3 sãp- rilor, a fost onorat la aceastã naziste pentru ca, de la în-
tãmâni ºi 2 zile care a rulat cu ediþie cu un Premiu de pla- ceputul anilor ‘90, sã se re-
succes pe ecranele poloneze. tinã pentru întreaga carierã. veleze convingãtoare do-

109
Dana Duma

vezi despre vinovãþia ar- Un cineast încã tânãr, mai aparþin ºi pelicule pre-
matei sovietice. Deºi bazat Andrzej Jakimovski a cãºti- cum Totul va fi bine de
pe o scrupuloasã documen- gat cu Trucuri Marele Pre- Tomasz Wiszniewski, Din
taþie, filmul nu este o „re- miu ºi al Premiul pentru pricina dragostei de Lesek
constituire” a evenimente- imagine. Comedie senti- Wosiewicz sau Miercuri, joi
lor, ci o meditaþie asupra mentalã ce ne aduce în me- dimineaþa de Grzegor Pacek.
dramei omului captiv în morie atmosfera din filmele S-a mai remarcat, în com-
mecanismele absurde ale ºcolii cehe, filmul cucereºte petiþie, Timp pentru a muri de
istoriei. Introducerea unor prin factura specialã a umo- Dorota Kedzierzawska, po-
dialoguri din Antigona lui rului sãu ºi prin pregnanþa vestea unei bãtrâne care îºi
Sofocle subliniazã legãturile portretelor. Povestea unui dezmoºteneºte fiul obsedat
subtile dintre dramele per- bãiat de 12 ani ºi a surorii lui de vânzarea vilei sale ºi
sonale ºi cea colectivã. Ele- de 17 care încearcã împre- care, într-un elan de altru-
mentele autobiografice dau unã sã punã în aplicare „tru- ism, lasã invidiata casã
accente personale acestei curi” pentru a-l readuce drept moºtenire unei ºcoli.
reflecþii pentru cã Wajda acasã pe tatãl lor impre- Cu o remarcabilã protago-
vorbeºte în acest film ºi sioneazã prin capacitatea nistã, actriþa Danuta Sza-
despre pierderea propriului autorului de a descoperi flarska (Premiul de inter-
tatã, unul dintre ofiþerii spectaculosul în spatele pretare femininã), în vârstã
uciºi la Katyn. unor destine aparent banale. de 90 de ani, pentru care s-a
Scenele din final, de o Foarte bine filmat ºi montat, scris special acest rol, ºi cu o
cruzime greu de suportat, Trucuri impresioneazã ºi abordare ironicã a temei
dau sentimentul unei prin sinceritatea tonului, rapacitãþii în vreme de
traume încã vii în conºtiinþa prin haloul afectuos care tranziþie, filmul este deo-
naþiunii poloneze. Tocmai înconjoarã personajele sale. potrivã un succes de criticã
de aceea filmul a avut un Criticul Mateusz Werner ºi de public.
mare succes de public, iar semnala cã acest tip de cine- Comedia pare un gen
polemicile generate de reac- ma, intimist ºi personal, este favorit important în pro-
þiile nervoase din partea o reacþie la „copleºitoarea ducþia polonezã actualã.
Rusiei au sporit curiozitatea importanþã a scandalului Printre filmele premiate la
publicului. mediatic ºi la istoria politi- Gdynia se numãrã Rezervat
zatã a cinematografului po- de Lukasz Palkowski (Pre-
Un cinema plural lonez”1. Aceastei categorii îi miul publicului) povestea

Faþã de cinematograful
românesc post-comunist,
unde existã o evidentã frac-
turã între generaþii, în cel
polonez mi s-a pãrut cã nu
se poate vorbi de aºa ceva ºi
cã cineaºtii de toate vârstele
lucreazã ºi coexistã relativ
paºnic. Cel puþin din peli-
culele prezentate la Gdynia,
se remarcã un echilibru
între regizorii mai vechi ºi
mai noi, dar ºi între cine-
matograful aºa-numit de
autor ºi cel de divertisment.
1. În „Young Polish Cinema”, Adam Mickiewicz Institute, 2006
110
Modelul cinematografic polonez

unui fotograf înamorat de o


coafezã curtatã ºi de un
mafiot. Iar o altã peliculã
agreatã de spectatori este
Testosteron de Tomasz Ko-
necki ºi Andrzej Saramo-
nowicz, povestea une reuni-
uni de amici care se trans-
formã într-o delirantã dez-
batere despre sex.
Dupã succesul uriaº de
public al filmului Porci
(1992) ºi a sequel-ului sãu
Porci 2 (1993), ambele sem-
nate de Wladyslaw Pasi-
kowski, aducerea pe ecran a
faunei interlope create de Eroul principal este un dintre cele mai bune din
perioada de tranziþie a de- bãrbat ºantajat de foºti Europa. Am admirat întot-
venit, ca ºi în alte cine- securiºti, iar dispariþia lui deauna filmele studenþeºti
matografii din fostele þãri misterioasã se dovedeºte poloneze prezentate în festi-
comuniste, o constantã. propria sa opþiune, în încer- valuri internaþionale unde
Printre producþiile repre- carea de a-ºi feri familia de fac deseori figurã de pro-
zentând aceastã tendinþã mizeriile din trecut pe care ducþii profesioniste. În Po-
s-au detaºat, la Festivalul de le-ar fi revelat cei pe care lonia existã mai multe fa-
la Gdynia, Mica grãdinã a refuzã sã-i mai serveascã cultãþi de cinema, de stat ºi
Domnului de Jacek Bromski azi. Stuhr s-a strãduit sã particulare, dar cea mai pu-
sau Martor al acuzãrii de evite didacticismul ºi tezis- ternicã dintre ele rãmâne
Jaroslaw Sypniewski ºi mul, favorizând investigaþia ªcoala de la Lodz, pe care
Jacek Filipiak. Personajul de tip detectiv. Acumularea am avut ºansa de a o vizita.
noului mafiot sau al afa- de coincidenþe lasã însã ªcoala care se laudã cu
ceristului care are legãturi uneori impresia de teleno- absolvenþi precum Wajda,
cu mediile mafiote capãtã o velã, deºi pelicula se urmã- Kieslowski, Polanski sau
tratare diferitã, de la caz la reºte cu interes. În aceastã Zanussi oferã într-adevãr
caz, dar prezenþa lor nu este categorie se înscrie ºi Spe- un mediu privilegiat pentru
un ingredient exotic, ci un ranþa de Stanislaw Mucha, formarea unui cineast. ªi nu
detaliu realist, inclus sub cu o naraþiune în cheie e vorba numai de platourile,
presiunea actuatlitãþii. poliþistã, pornind de la fur- studiourile, sãlile de pro-
Unele filme de acþiune tul unui tablou. iecþie ºi aparatura de invidi-
încearcã sã construiascã ºi at, ci despre un nivel de exi-
un nivel secund, de dezba- O ºcoalã genþã, de la selectarea can-
tere moralã de larg interes. prestigioasã didaþilor pânã la seriozi-
Printre cele mai semnifica- tatea curiculei, care a rãmas
tive titluri se numãrã Dar sãnãtatea cinema- constant. Nu e de mirare cã
Korowod (distribuit interna- tografiei poloneze nu este absolvenþii, fie ei regizori,
þional sub titlul O întorsãturã datoratã numai continuitã- operatori, monteuri sau su-
a destinului) regizat de Jerzy þii, legislaþiei favorizante ºi netiºti asigurã cinematogra-
Stuhr cunoscut nouã mai forþei industriei filmului. fului polonez acea marcã de
ales în calitate de actor (în ªcolile de cinema din Po- calitate inconfundabilã. E
filmele lui Kieslowski, de lonia, de mare prestigiu ºi limpede cã pentru Polonia
pildã), premiat la Gdynia înainte de cãderea comunis- cinematograful e o chestiu-
pentru scenariu. mului, rãmân ºi azi unele ne de mândrie naþionalã.
111
Corina europene, cât ºi de tineri
pictori americani pe care i-a
PANAITOPOL încurajat prin acþiunile sale
de mecenat. Colecþia Raffke
este heteroclitã. Ea inven-

Picturã ºi literaturã. tariazã toate genurile pic-


turale ºi cuprinde, per an-
samblu, tablouri de mare
Simetrii structurale în valoare (Giorgone, Rubens,
Vermeer, Pannini, Chardin,

opera lui Georges Perec Delacroix etc.). Doar câteva


lucrãri sunt nesemnificative
din punct de vedere artistic,
Doar câteva pagini de elocvent în acest sens: prin fiind cumpãrate de Raffke
Georges Perec sunt sufici- descrierea unui tablou ºi fãrã nici un fel de consiliere,
ente pentru ca cei mai mulþi prin transpunerea unui gen doar pentru cã ele corespun-
cititori sã fie dezorientaþi ºi, pictural în planul literaturii, deau preferinþelor sale pen-
în acelaºi timp, fascinaþi. textul devine o reprezentare tru subiectele reconfortante,
Reconstituirea întregului a reprezentãrii, o veritabilã scene istorice sau de gen.
din fragmente dispersate, mise en abyme care intero- Din dorinþa de a imortaliza
prin colectarea pieselor de gheazã mecanismul creaþiei o parte din picturile achiz-
puzzle care, asamblate la artistice. Protagonistul aces- iþionate, valoroase sau mai
sfârºitul lecturii, vor oferi o tei cãrþi, Heinrich Kürz, este puþin valoroase, Hermann
viziune coerentã asupra Raffke îi comandã lui Kürz
un pictor american de ori-
conþinutului ideatic al cãrþii, un tablou care sã îl înfãþi-
gine germanã, care a lãsat
descifrarea de anagrame, ºeze în mijlocul colecþiei
posteritãþii o operã restrân-
identificarea scriiturii cu sale, aceastã pânzã la care
sã, constând doar în ºase
caracter lipogramatic sunt artistul a lucrat trei ani fiind
lucrãri: douã peisaje marine,
numai câteva din ingenioa- pentru prima datã expusã în
portretul unei artiste, un
sele jocuri intelectuale pro- anul 1913, cu ocazia unei
autoportret cu efecte de aniversãri celebrate de co-
puse de autorul francez.
anamorfozã, un tablou de munitatea germanã din
Dezorientarea este doar
gen intitulat Central Pacific ºi Pittsburg. Aºa cum este de-
temporarã, întrucât lectorul
un cabinet de amator repro- scris în catalogul expoziþiei,
perspicace descoperã în cele
din urmã reperele de care ducând o colecþie de aproxi- cabinetul de amator semnat
are nevoie pentru a accepta mativ o sutã de tablouri, de Kürz reprezintã „o încã-
coordonata ludicã a textului dintre care 54 sunt atribuite pere mare, dreptunghiularã,
ºi îºi asumã rolul atribuit de unor pictori reali, restul în aparenþã fãrã uºi ºi fere-
autor: în întortocheatul labi- aparþinând unor anonimi stre, ai cãrei trei pereþi vizi-
rint al sensurilor, el are misi- sau unor artiºti cu identitate bili sunt acoperiþi complet
unea de a gãsi o ieºire. Chiar îndoielnicã. Acest cabinet cu tablouri, (...) reproduse
ºi atunci când ansamblul de de amator redã colecþia de cu o asemenea fidelitate ºi
structuri repetitive, ingenios tablouri al cãrei proprietar meticulozitate, încât am
montate, creeazã un joc de este Hermann Raffke, un putea sã le descriem cu pre-
oglinzi în care reperele pic- bogat fabricant de bere, cizie.” (O colecþie de amator,
turale formeazã ºi in-for- care, sfãtuit de critici ºi traducere de Yvonne ºi
meazã textul operei, într-o experþi, dar urmând ºi pro- Mircea Goga, Editura Dacia,
ameþitoare serie de reflectãri priul sãu gust, a achiziþionat Cluj-Napoca, 1996, pag. 35).
succesive. de-a lungul vieþii lucrãri în prim-plan, la stânga,
Un cabinet d’amateur semnate atât de artiºti con- Kürz l-a reprezentat pe pro-
(1979) este un exemplu sacraþi aparþinând ºcolilor prietarul colecþiei. Ceea ce
112
Simetrii structurale în opera lui Georges Perec

este însã interesant este fap- Perec continuã prin descri- bibliografice, apare, în final,
tul cã artistul a inclus, print- erea celor douã licitaþii orga- elementul-surprizã menit sã
re tablourile pictate, propri- nizate dupã moartea lui îl ºocheze pe cititor: la câþiva
ul sãu tablou, Un cabinet de Raffke de cãtre moºtenitorii ani dupã cea de-a doua lici-
amator, aºa încât „colecþio- acestuia, fãcându-se referiri taþie, toþi cumpãrãtorii au
narul aºezat în mijlocul pro- la tematica ºi compoziþia primit o scrisoare semnatã
priei colecþii vede pe pere- lucrãrilor, precum ºi la su- de cãtre nepotul colecþio-
tele din fund, în faþa ochilor, mele cu care au fost achizi- narului, pe nume Humbert
tabloul care îl reprezintã în þionate de cãtre colecþionari Raffke, care îi înºtiinþa cã
timp ce îºi priveºte colecþia sau de cãtre diverse insti- majoritatea operelor achiz-
ºi toate aceste pânze repro- tuþii. Dupã aceastã acumu- iþionate de ei erau false ºi cã
duse iarãºi ºi tot aºa...”, (ibi- lare de informaþii riguros el era autorul lor. Cabinetul
dem, pag. 38). Volumul lui sintetizate din diverse surse de amator, pictat de acelaºi
113
Corina Panaitopol

Humbert Raffke alias Analizând succint moda- menþionatã, constituind un


Heinrich Kürz, constituia litãþile de concretizare ale exemplu clasic de ekphrasis.
doar o tentativã de a legiti- analogiei picturã-literaturã, Reperele picturale inva-
ma aceste falsuri, pentru ca o primã corelaþie este cea de deazã însã creaþia literarã,
tablourile reprezentate sã tip in praesentia, atunci când tabloul descris suprapunân-
parã într-un mod cât se textul ºi imaginea se îmbinã du-se în cele mai mici detalii
poate de natural replici ale prin juxtapunere ºi se com- textului care transformã
unor tablouri reale. pleteazã reciproc, utilizând vizualul în verbal, printr-o
Criticii literari care au acelaºi suport. în aceastã omologie structuralã pre-
scris despre Un cabinet d’a- categorie se înscriu semnele zentã la nivel formal ºi
mateur au abordat diverse lingvistice inserate în ta- ideatic. În mod paradoxal,
aspecte ale acestei opere blouri (Magritte, lucrãrile s-ar putea spune cã textul
complexe, analizând moda- grupului COBRA), caligra- coexistã astfel cu pictura pe
litãþile de descriere, coordo- mele (Apollinaire, La Divine care o descrie, în absenþa
nata inter-ºi metatextuaîã, Bouteille de Rabelais) pre- fizicã a acesteia, stabilind
frontiera dintre fictiv ºi real, cum ºi ilustrãrile de volum numeroase paralelisme în-
precum ºi probleme care þin (Boticelli a ilustrat Divina tre douã limbaje diferite.
de imitaþie ºi contrafacere. Comedie de Dante, Georges Genul pictural „cabinet
Prezentul articol, rarã a avea Braque ºi Hans Arp au ilus- de amateur”, tradus prin
pretenþii de exhaustivitate, trat poemele lui Rene Char, „cabinet de amator” sau
îºi propune sã se concen- Salvador Dali a ilustrat, prin „colecþie de amator”
treze asupra coresponden- printre altele, eseuri de (am preferat însã prima tra-
þelor instaurate între codul Michel de Montaigne, auto- ducere pentru a pãstra ideea
pictural ºi cel literar ºi sã biografia lui Benvenuto Ce- de încãpere în care sunt
evidenþieze astfel relaþia llini ºi Macbeth de Shake- expuse obiecte de artã, aceeaºi
speare, iar desenele lui Rene reprezentare abstractã a ter-
simetricã dintre tabloul lui
Magritte au întregit sensul menului fiind menþinutã
Kürz ºi textul lui Perec. Aºa
poemelor în prozã ale lui P. atât în limba francezã cât ºi
cum vom putea constata,
Nouge). Existã, de aseme- în cea germanã), a fost uti-
pata de culoare de pe pânzã
nea, un al doilea tip de lizat cu precãdere în pictura
ºi cuvântul de pe foaie de
analogie, pe care am putea flamandã a secolului al
hârtie sunt congruente,
sã îl numim in absentia, caz XVII-lea. Frans Francken al
înscriindu-se într-un dialog în care textul descrie o operã II-lea (1581-1642) a semnat,
care reafirmã atributele co- de artã realã sau fictivã, în de pildã, aproximativ trei-
mune ale picturii ºi litera- absenþa acesteia din urmã: zeci de astfel de tablouri,
turii. O trãsãturã definitorie este vorba de celebra teh- pãstrate în muzee din An-
a operei Un cabinet d’amateur nicã a ekphrasis-ului, prima vers, Frankfurt, Viena sau
este, în consecinþã, reconci- ºi cu siguranþã cea mai cu- Baltimore, iar David Teniers
lierea absolutã dintre imagi- noscutã descriere de acest cel Tânãr (1610-1690), con-
ne ºi text, prin reiterarea gen fiind cea oferitã de Ho- servator al galeriei arhidu-
multiplelor echivalenþe din- mer în cel de-al XVIII-lea celui Leopold Wilhem, este
tre vizual ºi verbal, postula- cânt al Iliadei, atunci când autorul unei compoziþii inti-
te de altfel din timpuri strã- redã imaginea scutului fãu- tulate Arhiducele Leopold
vechi, prin dictonul hora- rit de Hefaistos pentru Wilhelm în mijlocul galeriei de
þian „ut pictura poesis” din Ahile. picturi. Genul se perpetuea-
celebra Epistolã cãtre Piso, Perec descrie cabinetul zã însã ºi în urmãtoarele
sau atunci când poetul grec de amator realizat de secole, prezentarea colecþi-
Simonide din Ceos afirma Heinrich Kürz în absenþa ilor de artã prin intermediul
cã „pictura este o poezie imaginii, aºa încât opera imaginilor miniaturizate
mutã, iar poezia este o pic- s-ar încadra, în mod logic, în fiind generatã atât de dorin-
turã vorbitoare”. cea de-a doua categorie þa de inventariere ºi catalo-
114
Simetrii structurale în opera lui Georges Perec

gare, cât ºi de respectul ºi 1980), Un cabinet d’amateur a Jean Ricardou ºi de Lucien


admiraþia pentru realizãrile apãrut din dorinþa de a nu Dallenbach). Jocul oglinzi-
predecesorilor. Raportându- renunþa în totalitate la lor este însã ºi mai spectacu-
ne la volumul analizat, vom temele romanului La vie los. In tentativa de a capta
putea constata, cu mult mode d’emploi (1978), din infinitul într-un spaþiu finit,
interes, cã ºi textul lui Perec fiecare capitol al acestei pentru a-l parafraza pe Iuri
include, la rândul lui, o serie lucrãri fiind preluat un Lotman, volumul Un cabinet
de „miniaturizãri”, prin ci- subiect care devine elemen- d’amateur multiplicã nivelu-
tarea unor documente rele- tul principal al unui tablou rile de reprezentare. La ex-
vante pentru înþelegerea descris în cataloagele expo- poziþia din 1913, sala a fost
contextului în care pictura a ziþiei RafEke. Pentru fiecare amenajatã aºa încât celelalte
fost realizatã, precum ºi prin temã reiteratã, Perec inven- tablouri din colecþia Rafflte
rezumarea ideilor din alte teazã aºadar o picturã sau sã ocupe acelaºi îoc ca ºi
opere de care scriitorul s-a un artist. Prezentãrile suc- replica lor din tabloul lui
simþit ataºat. Aºa cum în cinte, dar pline de vervã ºi Kürz, principala preocupare
pânzele lui Vermeer - Lecþia culoare, se constituie într-un a vizitatorilor constând ast-
de muzicã, Tânãrã scriind o fel de „encryptage” al roma- fel în compararea originalu-
scrisoare, Tânãrã cântând la nului La vie mode d’empîoi lui cu reproducerea sa mi-
spinetã sau Tânãrã cu paharul sau într-o „colecþie” de re- niaturizatã ºi în analizarea
de vin, tabloul miniaturizat zumate, care corespund, la variaþiilor pe aceeaºi temã, a
clarificã ºi aprofundeazã nivel formal, ideii transpuse modificãrilor neînsemnate,
semnificaþia lucrãrii care îl de genul pictural discutat, dar sesizabile, pe care pic-
conþine, tot astfel citatele punând în evidenþã o primã torul le-a introdus atunci
din Un cabinet d’amateur echivalenþã: tabloului în când a realizat cabinetul de
completeazã ºi atestã veri- tablou îi corespunde pove- amator. Sala ca reflecþie a
dicitatea naraþiunii prezen- stirea în povestire. tabloului este o nouã struc-
tate. Biografia despre Her- Strâns legatã de tema dis- turã de tip mise en abyme,
mann Raffke (redactatã de cutatã este ºi structura spe- care sugereazã reversibili-
cãtre unul din fiii sãi ºi cularã de tip mise en abyme,
apãrutã în anul 1921, în care tatea relaþiei dintre obiectele
comunã literaturii ºi picturii reale ºi imaginea lor din
se menþioneazã circumstan- ºi regãsitã de fapt în toate
þele achiziþionãrii majoritãþii oglindã. într-adevãr, Un
cele ºapte arte, prin postu- cabinet d’amateur de Georges
picturilor din colecþie), lu-
larea repetitivitãþii ca sursã Perec materializeazã prin-
crarea criticului de artã
ºi condiþie esteticã. Aºa cum cipiile avansate de Louis
Lester Nowak (publicatã la
afirma Andre Chastel, „On Marin (De la representation)
editura Presses Universi-
taires de Bennigton în anul pourrait se demander s’il care sugereazã cã procesul
1923), precum ºi scrisorile n’y a pas, dans certaines reprezentãrii nu are un sens
experþilor (conþinând infor- conditions, au sein meme de unic: cãci cine se reflectã cu
maþii despre picturi ºi reco- chaque arî, une maquette adevãrat? Lumea în oglindã
mandãri pentru licitaþii) reduite de sa structure” sau oglinda în lume? Prin
converg într-o realitate is- (Andre Chastel, « Le tableau urmare, tabloul imitã reali-
toricã care creeazã perspec- dans le tableau », 1964). La tatea sau tabloul îºi impune
tiva unui adevãr unic. Re- nivel pictural, structura mise legea, dictând organizarea
feritor la rezumate, acestea en abyme opereazã în tabloul expoziþiei? Fãrã a insista
sunt intradimensionale, fã- lui Kürz printr-o redupli- asupra acestui aspect, voi
când trimiteri la alte opere care de tip aporistic, în care preciza cã procedeul mise en
de Perec. Dupã cum afirmã creaþia miniaturizatã cu- abyme se regãseºte ºi la nivel
autorul însuºi într-un inter- prinde opera în care este textual, prin includerea
viu radiofonic cu Gerard inclusã (a se vedea, în acest unor citate ºi fragmente din
Julien Salvy (12 ianuarie sens, tipologiile stabilite de lucrãrile menþionate în pa-
115
Corina Panaitopol

ragraful anterior, care con-


denseazã ºi reflectã trãsã-
turile fundamentale ale cãr-
þii care le conþine. Prin afir-
marea tezei potrivit cãreia
orice operã este oglinda
altei opere, textul lui Lester
Nowak referitor la tabloul
lui Kürz sintetizeazã de fapt
principalele idei ale volu-
mului lui Perec, reluând ca-
racteristicile acestuia: „prin
jocul acestor reflectãri suc-
cesive, prin farmecul aproa-
pe magic pe care îl produc
repetãrile din ce în ce mai
mãrunte, este o operã care
trece într-un univers de-a
dreptul oniric, unde puterea
sa de seducþie creºte la ne-
sfârºit ºi unde precizia exa-
cerbatã a materiei picturale, Dar care este oare sem- raturã sunt în acest caz evi-
departe de a fi un scop în nificaþia acelor variaþii mi- denþiate de categoriile hi-
sine, se deschide dintr-o nuscule, pe care Kürz le in- perestetice care preiau cre-
datã înspre spiritualitatea troduce atunci când pic- aþii ale predecesorilor, prin
vertiginoasã a Eternei în- teazã tablouri minuscule în formele parodiei, variaþiei
toarceri.” (pagina 38). Ace- cadrul unui tablou princi- sau transpunerii admira-
leaºi aprecieri sunt valabile pal? Cãci de la o copie la tive. Exemplele sunt nume-
ºi pentru cartea Un cabinet alta, pictorul se amuzã sã roase: van Gogh a reluat pic-
d’amateur, care se caracteri- înlocuiascã detalii specifice: turi de Delacroix {Bunul
zeazã, de asemenea, printr- campionul de box învingã- Samaritean) ºi Rembrandt
un joc al „reflectãrilor succe- tor din prima copie este (Învierea lui Lazãr), pãstrând
sive”, în care „precizia exa- învins în cea de-a treia, subiectul ºi compoziþia, însã
cerbatã” a materiei scrip- ceainicul se tranformã într-o utilizând un colorit neo-
turaie se deschide spre mitul cafetierã de email albastru, expresionist; Pablo Picasso a
eternei reîntoarceri. Volu- supleþea în obezitate pictat Dejunul în iarbã de
mul lui Perec utilizeazã ast- º.a.m.d. Aceastã tehnicã a Manet, într-o metamorfo-
fel un tip de mise en abyme diferenþierii prin copiere zare tipic cubistã; Marcel
similar cu cel din romanul s-ar putea interpreta în felul Duchamps parodiazã cele-
Passage de Milan de Michel urmãtor: toate operele sunt bra Gioconda în LHOOQ
Butor, în care descrierea pânã la urmã reiterãri ale (1919); autoarea britanicã
tabloului pictat anticipeazã unor opere anterioare, la Sue Roe repovesteºte cele-
deznodãmântul naraþiunii, care se adaugã o contribuþie brul roman Marile Speranþe
sau cu cel din L ‘Emploi du personalã mai mult sau mai de Charles Dickens, focali-
temps de acelaºi autor, în puþin evidentã, întrucât nici zat, de aceastã datã, pe des-
care prezentarea tapiseriilor un artist nu se poate deba- tinul Estellei în Estella: Her
lui Tezeu se suprapune cu rasa de multiplele reminis- Expectations; Rosencrantz ºi
textul principal relatând cenþe culturale care îi mode- Guilderstern Are Dead de
trãirile ºi acþiunile persona- leazã universul creator. Co- Tom Stoppard este o re-
jului Jacques Revel. respondenþele picturã-lite- scriere a piesei HamleX din
116
Simetrii structurale în opera lui Georges Perec

perspectiva celor douã per- rich Ktirz, care apare în prin faptul cã autorul ei acu-
sonaje secundare din textul tabloul Cabinet de amator pic- muleazã detalii realiste pen-
lui Shakespeare, etc. Pictura tând Cabinetul de Amator, îi tru a-l înºela pe cititor, con-
lui Kürz, ca ºi romanul lui corespunde astfel figura struind un pseudo-catalog
Perec, sunt, de asemenea, autorului, a cãrui prezenþã al unei pseudo-colecþii.
definite prin acest mit al se face resimþitã la finalul Enigmaticul Heinrich Kürz
eternei reîntoarceri, materi- cãrþii. Acesta din urmã aminteºte astfel de alþi ar-
alul prim fiind deformat ºi apare pentru a spulbera ori- tiºti fictivi celebri, cum ar fi
plasat într-un spaþiu al alte- zontul de aºteptãri al citi- Frenhofer (Capodopera necu-
ritãþii. Fãrã a fi vorba de o torului ºi pentru a demonta noscutã de Honore de Bal-
receptare pasivã a unei alte mecanismul iluziei diege- zac). Coriolis de Naz
subiectivitãþi artistice, for- tice, prin dezvãluirea con-
(Manette Salamon de fraþii
mele vechi sunt valorificate venþiilor literare care guver-
Goncourt), Claude Lantier
ºi transformate în creaþii neazã textul realist: „Ve-
(Opera de Emile Zola) sau
noi, într-un inefabil amestec rificãri sârguincioase n-au
întârziat sã demonstreze cã, celebrul Elstir (În cãutarea
de ludic ºi de serios, de
într-adevãr, cea mai mare timpului pierdut de Marcel
« ludicitate » ºi luciditate, de
parte a tablourilor din co- Proust).
divertisment ºi de maturi-
lecþia Raffke erau false atât Prin extrapolare, litera-
tate artisticã.
pe cât sunt de false detaliile tura ºi arta sunt, în genere,
O altã coordonatã a sime-
triei analizate constã în fap- acestei ficþiuni, conceputã falsificãri ale realitãþii,
tul cã atât opera literarã cât pentru unica plãcere ºi distrugerea iluziei referen-
ºi tabloul se caracterizeazã, unicul fior de a le face sã þiale confirmând capacitatea
aºa cum afirma Northrope parã adevãrate.” (p. 96). Co- de manipulare a artistul ui-
Frye (« Towards Defining an pleºit de vasta culturã a demiurg. În ambele cazuri,
Age of Sensibility »), prin autorului, cititorul aflã la accentul este pus pe desti-
dihotomia rezultat - proces. sfârºitul cãrþii cã ceea ce cre- natar: pe de o parte, colec-
Pictura sau cartea pot apã- dea a fi erudiþie este de fapt þionarul Raffke care îºi pri-
rea ca produse finite, arte- purã imaginaþie ºi cã opera veºte colecþia, iar pe de altã
facte care sã îl încânte pe pe care tocmai a terminat-o parte, cititorul care desci-
destinatar, sau, dimpotrivã, nu este altceva decât istoria freazã sensurile unei vaste
pot pune în evidenþã modul ludicã a unei înºelãtorii. reþele textuale. Aºa cum am
în care ele au fost create. La Aºadar, totul a fost un fals: vãzut, amândoi asistã la o
nivel pictural, este vorba de tabloul descris ca fiind au- înlãnþuire regressus ad infini-
apariþia artistului în tabloul tentic, cataloagele expoziþi- tum, evidenþiatã în omolo-
pe care îl realizeazã ºi care ilor, fragmentele de biogra- gia vizual-verbal. Prin para-
pare astfel cã prinde contur fii, aprecierile criticilor de lelismele instaurate între
sub ochii privitorului (Me- artã. douã limbaje diferite, dar
ninele lui Velasquez, Familia Atât tabloul Un cabinet caracterizate prin nume-
Arnolfini de Van Eyck), în d’amateur cât ºi textul literar roase similitudini, Perec ºi-a
timp ce literatura ca proces cu acelaºi titlu îºi cautã deci propus probabil sã ne
dezvãluie mecanismele tex- justificãri credibile care sã le demonstreze ideea cã orice
tuale în detrimentul naraþi- ateste autenticitatea. Tabloul operã artisticã, fie ea tablou
unii ºi echivaleazã cu ceea îºi justificã paternitatea prin sau text literar, nu este decât
ce criticii au numit metatex- cãrþile ºi materialele criti- un trompe l’ œil menit sã ne
tualitate, autoreferenþialita- cilor complici lui Hermann captiveze atenþia ºi sã ne
te, „povestire narcisistã” Rafflce, care redacteazã înºele simþurile, dar cã acest
(Linda Hutcheon) sau biografii despre un pictor artificiu, prin bucuria este-
„aventura scriiturii” (Jean inexistent, în timp ce cartea ticã oferitã, reprezintã un
Ricardou). Artistului Hein- îºi motiveazã credibilitatea veritabil temei existenþial.
117
Marin Tzigara-Samurcaº, Laura
Cocea, Florica ºi Marcela
STOIAN Cordescu, Aurelia Vasiliu-
Ghiþã ºi încã multe altele
ºi-ar fi meritat ºi ele locul în
Trecute vieþi de album. ªi-i fericesc pe cei
care deþin lucrãri ale artis-

doamne ºi domniþe telor amintite aici, nutrind


totodatã speranþa cã le vor
pune la dispoziþia doam-
Prin intermediul albu- afirmate în perioada inter-
nelor Cristea ºi Popescu,
mului Doamnele artelor fru- belicã. Ele vor fi fost mai
pentru o nouã ediþie a albu-
moase româneºti, scos la Mo- multe, ºi doar lacunele pat-
nitorul Oficial, Ioana Cristea rimoniului muzeal existent mului, serios augmentatã,
ºi Aura Popescu ne prileju- au condiþionat numãrul pre- cum se zicea pe vremuri.
iesc întâlnirea cu 32 de zenþelor în album. Altfel, Pânã atunci, însã, sã ne
nume de primã mãrime al Zoe Bãicoianu, Elena Deº- bucurãm de aceastã primã
artelor plastice româneºti, liu, Claudia Milian, Ana ediþie a albumului, în care,
pe lângã Milita Petraºcu,
Lucia Demetriade-Bãlãces-
cu, Micaela Eletheriade sau
Margareta Sterian, nume de
obºteascã rezonanþã in câm-
pul artelor frumoase româ-
neºti, le întâlnim pe Mina
Byck-Wepper, Merica Râm-
niceanu, Lena Constante
sau Mãria Brateº-Pillat, pre-
zenþe de prestigiu în activi-
tatea expoziþionalã interbe-
licã. Sau pe Wanda Sache-
larie-Vladimirescu, Nuni
Dona, Coca Meþianu, Adina
Paula Moscu, Cecilia Cu-
þescu-ªtorck, a cãror exce-
lenþã artisticã le-a fost recu-
noscutã de numeroase pre-
mii ºi distincþii româneºti
sau internaþionale.
Cu un substanþial Cuvânt
înainte ºi un riguros aparat
critic, albumul cu care ilus-
trãm acest numãr al revistei
noastre beneficiazã de o
iconografie relativ bogatã ºi
de înaltã fidelitate, putând
depune mãrturie cu privire
la remarcabila performanþã
artisticã a marilor doamne
ale artelor frumoase româ-
neºti.
118