Povestea Scufitei Rosii:

.
L-aţi ascultat vreodată pe lup?
Să vedem ce are de spus.

“Pădurea era casa mea. Trăiam în ea şi ţineam foarte mult la

ea. Într-o zi, pe când curăţam pădurea de gunoaiele pe care un turist
le-a lăsat în urmă, am auzit nişte paşi. M-am strecurat în spatele unui
copac şi am văzut o fetiţă care venea pe cărare şi care ducea un
coşuleţ. Am început să o privesc cu suspiciune pentru că era
îmbrăcată destul de ciudat: avea hainele roşii şi ceva pe cap, ca şi
cum n-ar fi vrut să fie recunoscută. Bineînţeles că am oprit-o, ca să
văd ce e cu ea. Am întrebat-o cine era, unde merge şi de unde vine.
Mi-a răspuns că merge la casa bunicii sale. Şi cum mergea ea pe
cărare, am văzut cum a scos o bucată de ciocolată şi a început să o
mănânce, asta după ce a aruncat pe cărare ambalajul de la
ciocolată.
• Imaginaţi-vă! Nu numai că a pătruns în pădure fără
permisiunea mea, dar mai era şi nepoliticoasă cu mine. Şi,
pe deasupra, îmi murdărea şi casa! Aşa că m-am hotărât să
îi dau o lecţie.
• Am fugit înainte la casa bunicii sale. Când am văzut-o pe
bunica ei, m-am dat seama că o cunoşteam. Cu ceva ani în
urmă, am ajutat-o să scape de şobolanii pe care îi avea în
casă. I-am explicat bunicii ce s-a întâmplat şi ea a fost de
acord să îi dăm o lecţie. Ba, mai mult: bunica a fost de acord
să se ascundă sub pat, până o chemam eu.
• Când a sosit fetiţa, am invitat-o în dormitor unde eram eu în
pat, îmbrăcat precum bunica ei. Fetiţa s-a apropiat de mine
şi primul lucru pe care l-a făcut a fost să îmi spună ceva urât
legat de urechile mele mari. Cum am mai fost insultat pe
tema asta, i-am spus doar că urechile mari mă ajută să aud
mai bine.
Pe urmă, fetiţa a făcut o altă remarcă răutăcioasă, spunând că
am ochii bulbucaţi. Pentru că am vrut să rămân calm, i-am spus
doar că ochii mari mă ajută să văd mai bine. Dar, următoarea
insultă m-a înfuriat rău de tot. Mi-a spus ceva legat de dinţii mei
mari. Atunci m-am enervat cumplit. Pur şi simplu nu mi-am mai
putut stăpâni furia. Aşa că am sărit din pat şi i-am urlat că dinţii
mei mari mă ajută să o mănânc mai bine.

Dar, nici un lup nu ar mânca vreodată o fetiţă mică. Cu siguranţă

nu aveam intenţia de a o mânca. Cred că oricum avea un gust
destul de rău. Tot ce am dorit era să o sperii un pic. Dar fetiţa a
început să alerge prin cameră şi să ţipe. Am început să o
urmăresc, gândindu-mă că, dacă o prind, voi putea să o liniştesc.

Deodată, uşa a zburat dată de perete de un pădurar mare, care

avea un topor în mâini. Am ştiut imediat că sunt în primejdie, aşa
că am sărit pe fereastră şi am fugit cât de repede am putut.
• Şi asta nu e totul. Bunica fetiţei nu a spus niciodată
povestea aşa cum a fost. Aşa că toţi mă ştiu acum că sunt
periculos şi rău. Toată lumea mă ocoleşte acum. Poate că
fetiţa a trăit fericită mulţi ani după, însă eu, cu siguranţă
nu.”
(Sursa : Resolving Conflict Creatively, Board of Education of the City
of New York A teaching guide for grades kindergarten through
six)

• Fiecare dintre noi poate să aibă percepţii foarte

diferite şi deci, realităţi foarte diferite.

• Aceste diferenţe cauzează adesea

neînţelegeri şi conflicte.
MANAGEMENTUL CONFLICTELOR.
STRATEGII DE INTERVENȚIE

12.07.2019
București
 CUPRINS

I. Noțiuni generale
1.1. Conflictul – delimitări conceptuale
1.2. Cauzele conflictelor
1.3. Tipuri de conflicte
II. Managementul conflictelor
III. Strategii de intervenție
IV. Aplicații
neînţelegere dezacord ciocnire de
interese

ceartă diferend

CONFLICT
dispută
discuţie

antagonism
înfruntare
confruntare
 Punctul de vedere pozitiv
•Conflictul are efecte pozitive
•Soluţionare constructivă a problemei
•Stimulează schimbarea

Punctul de vedere negativ

•Conflictul este o stare anormală, deci negativă
•Epuizează resursele
•Apar resentimente, tensiune şi anxietate

Punctul de vedere echilibrat

• « Conflictul este sămânţa din care răsare şi apoi creşte
progresul»
 1.1. CE ESTE CONFLICTUL?

Diferență de:

1. Opinii 2. Interese 3. Emoții

între două sau mai multe persoane sau grupuri

Termenul de conflict provine
din lat. conflictus, desemnând :
„lovirea împreună cu forţă” şi
implicând prin aceasta „dezacorduri
şi fricţiuni între membrii grupului,
interacţiune în vorbire, emoţii şi
afectivitate” .
(Forsyth, 1983, p.79, în
Pânişoară & Oprea, p. 20)
 DEFINIȚII

O relaţie în care fiecare parte percepe

scopurile (J. Burton, 1988).

O luptă între valori şi revendicări de statusuri, putere şi

resurse în care scopurile oponenţilor sunt de a neutraliza,
leza sau elimina rivalii (L. A. Coser, 1967, p. 8)
 1.2. Cauzele conflictelor

Emoții puternice
RELAȚII Percepții greșite
Comunicare
Timp defectuoasă
Resurse
Factori de
poziție
Putere STRUCTURA
Factori de CONFLICT INFORMAȚII

decizie Lipsa informației

Dezinformare
Puncte de vedere
Procedurale diferite
Psihologice INTERESE VALORI

Imagine de sine
Valori de zi cu
zi/permanente
 1.3. Tipuri de conflicte

a)După localizare:
Intraorganizațională Interorganizațională

Intrapersonală

Interpersonală

Intragrupal

Intergrupal
 1.3. Tipuri de conflicte

b)După forma conflictului:

latente manifeste

c)Din punct de vedere al efectelor:

benefice distructive
 Majoritatea dintre noi avem o
percepție negativă asupra conflictului,
curs distructiv vedem doar partea distructivă, lezarea
psihică, spirituală și chiar fizică a
persoanelor implicate în conflict.

Conflictul poate fi o forță care ne

împinge pe calea dezvoltării personale,
curs constructiv poate crește motivația pentru
schimbare, crește coeziunea grupului
după soluționarea comună a conflictelor.
 1.3. Tipuri de conflicte

d) Din punct de vedere al esenței lor:

esențiale sau de
afective de manipulare
substanță

e) Din punct de vedere al intensității:

neînțelegerea tensiunea
incidentul
disconfortul criza
• Disconfortul – o senzație intuitivă conform căreia, ceva nu este
în ordine, chiar dacă nu se poate spune ceva anume. Este un
moment în care profesorul poate să găsească o cale de acțiune
pentru prevenirea conflictului.
• Incidentul presupune petrecerea unor fapte mărunte, de
exemplu, un schimb de replici care întristează sau irită, dar nu
au persistență și se uită într-o perioadă scurtă de timp.
• Neînțelegerea poate fi generată de o comunicare defectuoasă.
Atunci când se trag concluzii eronate înseamnă că și-au făcut loc
prejudecățile, minciuna, agresivitatea.
• Tensiunea se instalează în momentul în care percepția acțiunii
unei persoane este distorsionată. Atitudinile negative și ideile
fixe prezente de ambele părți devin o sursă permanentă de
teamă, de frică.
• Criza este manifestarea cea mai evidentă a conflictului. Este
momentul în care se întrerupe o relație și apar diferite
manifestări de violență verbală și fizică.
În orice clasă de elevi pot să apară conflicte ce
se pot manifesta :
1.Elev – elev;
2.Diriginte – elevi;
3.Profesori – elevi;
4.Clasa de elevi – alte colective de elevi;
5.Elevi – părinți.
6.………………………
Conflictele între elevi sunt determinate de:
• atmosfera competitivă (elevii sunt obişnuiţi să lucreze
individual, le lipseşte deprinderea de a lucra în echipă,
încrederea în ceilalţi, dacă nu obţin triumful asupra celorlalţi, îşi
pierd stima de sine)
• atmosfera de intoleranță (lipseşte sprijinul între colegi, apar
resentimente faţă de capacităţile și realizările celorlalţi,
neîncrederea, lipsa prieteniei, singurătatea și izolarea)
• comunicare defectuoasă (elevii nu ştiu să asculte și să
comunice, să-și exprime nevoile și dorinţele, nu înţeleg sau
înţeleg greşit intenţiile, sentimentele, nevoile și acţiunile
celorlalţi)
• exprimarea nepotrivită a emoţiilor (elevii nu ştiu să-și exprime
supărarea sau nemulţumirea într-un mod neagresiv, își suprimă
emoţiile)
• absența priceperilor de rezolvare a conflictelor (sunt utilizate
modalităţi violente mai degrabă decât modalităţi creative).
• Conflictele profesor-elev pot fi evitate printr-o comunicare
eficientă completă, prin luarea deciziilor în mod democratic,
prin deprinderea elevilor de a-și exprima emoţiile în mod
constructiv.
Trebuie să se țină seama de interesele, dorinţele, trebuinţele
elevilor în stabilirea regulilor, sancţiunilor și să nu se
manifeste autoritarism din partea cadrelor didactice.

• Conflictele între profesori pot fi personale sau profesionale şi

pot fi aplanate prin contacte cât mai dese cu managerii
instituţiei şcolare, prin aprecieri în cazul unor activităţi
reuşite, prin manifestarea cooperării și toleranței față de idei
diferite.
• Conflictele profesori-părinţi sunt determinate de comunicarea
defectuoasă datorită neînţelegerilor,numărului mic de
contacte, conflicte de valori, lupta pentru putere (prejudecaţi
ale părinţilor bazate pe experienţele anterioare, neînţelegerea
rolului părinţilor sau profesorilor în educaţia copiilor).

• Soluţionarea acestui tip de conflict se poate realiza prin:

- informarea periodică a părinţilor în legătură cu realizarea
obiectivelor educaţionale, cu performanțele şcolare ale
copilului;
- contacte mai dese în care li se solicită părinţilor sugestii și
opinii;
- comunicare completă, clară, pe înţelesul părinţilor a unor
aspecte referitoare la procesul educaţional.
 II. Managementul conflictelor

- procesul de planificare pentru evitarea conflictelor, ori de

câte ori este posibil, și de organizare pentru rezolvarea
conflictelor cât mai rapid și cu atât mai puține efecte
negative de îndată ce conflictele au apărut.
 Conflicte elev-elev
Factori de risc
(posibile cauze)
Mediu bazat pe competiţie
(sistemul de evaluare,
stabilirea de ierarhii)
Organizarea învăţării (lipsa
lucrului în echipă)
Cultura şcolii (şcoală elitistă)
Relaţii concurenţiale
(individualism, relaţii reci,
lipsa de toleranţă,
etichetarea)
Nevoi de recunoaştere şi
apreciere, de autorealizare
Factori de protecţie
(modalităţi de prevenire)
 Dezvoltarea unui mediu bazat pe
colaborare (lucru în echipă, proiecte de
grup, sarcini diferenţiate)
 Dezvoltarea coeziunii grupului (activităţi
extracurriculare, schimbarea rolurilor de
lideri în grup, ateliere de lucru)
 Dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a
conflictelor (comunicare, exprimare
emoţională, gândire creativă)
 Valorificarea potenţialului elevilor prin
implicarea în diferite proiecte (curriculare
dar şi educative); valorizarea tuturor în
funcţie de criterii diferite şi favorabile
 Conflicte elev-profesor
Factori de risc
(cauze)
Mediu bazat pe competiţie
(“goana” elevilor după note,
presiuni asupra evaluării realizate
de profesori)
Nevoia de recunoaştere şi
apreciere, de autorealizare a
elevilor (selecţia în loturile
olimpice şi pentru alte concursuri)
Motivaţia predominant
extrinsecă (nevoia de note mari)
sau lipsa acesteia
Factori de protecţie
(modalităţi de prevenire)
Valorificarea potenţialului
elevilor prin implicarea în diferite
proiecte (curriculare, dar şi
educative)
Formularea de reguli de
comportament clare, coerente şi
aplicate consecvent
Dezvoltarea abilităţilor de
rezolvare a conflictelor
(comunicare, exprimare
emoţională, gândire creativă)
 Conflicte profesor-profesor
Factori de risc
(posibile cauze)
Orgolii profesionale
Dorinţa de a preda la clasele foarte
bune
Preocuparea exagerată pentru
performanţă, neglijând categoria
elevilor de nivel mediu
Ierarhii deranjante – complexe,
frustrări (categoria “monştrilor sacri”
în raport cu tânărul profesor)
Autosuficienţă
Relaţii reci, austere în cancelarie
Polemici diferite
Factori de protecţie
(modalităţi de prevenire)
Valorizarea tuturor profesorilor la
nivel de management
Implicarea în proiecte educaţionale
Activităţi comune care să dezvolte
relaţiile interpersonale, sentimentul
apartenenţei la grup (excursii,
petreceri)
Stimularea competiţiei însă fără a
eluda ideea de valoare/suportul
axiologic
Strategii
 Gradul de satisfacere
Metoda Situaţii contextuale
a intereselor partilor

- Problema nu este importantă sau alte probleme au devenit

importante și presante.
- Nu există nici o posibilitate de a-și satisface interesele.
Managerul este necooperant.
- Declanşarea unui conflict este mai plauzibil decât rezolvarea
Ignoră problema conflictuală
problemei.
Evitarea sau evită (neagă) abordarea
- Pentru a permite oamenilor aflaţi în dispută să se calmeze și
ei.
să-și formeze o perspectivă mai clară asupra desfășurării
Interesele ambelor parți sunt
evenimentelor.
neglijate.
- Sunt necesare informaţii suplimentare.
-Alte persoane pot rezolva conflictul într-un mod mai
convenabil.
- Când se ajunge la concluzia că propriile raţionamente nu sunt
corecte
- Pentru a permite ca o altă variantă mai bună, sa fie aplicată
Managerul este cooperant şi
- Pentru a demonstra decenţă în situaţia când agresivitatea
dispus să satisfacă
celeilalte parți ar presupune un comportament propriu
Aplanarea interesele
inacceptabil (limbaj, manifestări, atitudini, replici etc.)
celeilalte părţi în dauna
- Când problemele sunt mai importante pentru adversari sau
propriilor interese.
pentru a le da satisfacţie, cu scopul menţinerii relaţiilor de
colaborare. Pentru a minimiza pierderile. Când situatia este
scapată de sub control. Când armonia și stabilitatea sunt vitale.
utilizează abuziv sursele de putere; forţa poate reduce
Utilizată mai ales atunci cand
conflictul, dar efectele sunt nefavorabile pe termen lung,
se doreşte exclusiv obţinerea
deoarece într-un climat de constrangere, eficienţa scade şi se
Fortarea rezultatelor, fără a ţine cont de
ajunge la motivaţia negativă a persoanelor implicate, fapt ce
aşteptările, necesităţile sau
generază frustrări şi, deci, conflicte potenţiale şi mai intense.
sentimentele celorlalţi

Este o cale de mijloc, între
Compromis cooperare şi satisfacerea
exclusivă a intereselor
proprii.
Ambele părţi au interese
nesatisfăcute în aceeaşi
proporţie.
Managerul este cooperant și
Colaborare
încearcă să satisfacă
interesele ambelor părţi
Managerul este necooperant.
E hotărât să realizeze
Confruntare propriile interese în dauna
celeilalte părți.
- Obiectivele urmărite sunt importante, dar riscul declanşării unui
conflict este prea mare.
- Oponenţii cu putere egală sunt hotărâți să pună în aplicare idei
care se exclud reciproc. Pentru realizarea temporară a unui
echilibru.
- Pentru asigurarea unei retrageri "onorabile" atunci când
colaborarea sau competiţia nu poate duce la un rezultat pozitiv
în privinţa satisfacerii propriilor interese.
- Combinarea opiniilor contrare. Când obiectivul propriu este de
a învăţa, soluţionând probleme.
- Găsirea unor soluţii care să integreze interesele de importanță
majoră
- Realizarea unui consens general prin luarea în considerare și
satisfacerea intereselor tuturor.
- În problemele vitale pentru instituție, când managerii sunt
convinşi că punctul lor de vedere este cel corect.
- Când rapiditatea luării deciziei este de o maximă importanţă.
- În probleme importante, care impun aplicarea unor acţiuni
nepopulare (restructurarea activităţii, reducerea numărului de
personal, introducerea unor reguli disciplinare ferme).
- Împotriva persoanelor care profită de atitudinea tolerantă a
conducerii (aplicarea unor măsuri de sancţionare,
concedieri etc.)
 PRINCIPII DE MANAGEMENT AL CONFLICTELOR

Menţinerea unei relaţii pozitive pe perioada conflictului prin: ascultare

1 activă, utilizarea întrebărilor deschise pentru clarificarea mesajelor.
Diferenţierea dintre evenimente, comportament şi interpretarea
2 lor, evaluarea diferitelor opţiuni.
Focalizarea pe problemă, nu pe persoane, folosirea unor
3
termeni specifici, comportamentali în descrierea situaţiei
şi generali, utilizarea unui limbaj adecvat.
Utilizarea comunicării directe, fără a reacţiona cu propriile argumente,
4 clarificarea întrebărilor, solicitarea informaţiilor pentru înţelegerea
situaţiei, evitarea învinovăţirii şi etichetării interlocutorului,
evaluarea impactului conflictului asupra relaţiei sau grupului.
5 Identificarea barierelor în rezolvarea conflictului.
Utilizarea deprinderilor de rezolvare de probleme în abordarea
6
conflictului.
 Violența

• Violența este dezorganizarea unui sistem personal sau

social care se traduce printr-o pierdere a integrității
(fizice, materiale, psihice).
• orice comportament al cărui scop este prejudicierea sau
distrugerea victimelor.
Părțile implicate în violență
Tipurile de violență
Factorii care influențează violența
 Prevenirea violenței

Respectarea stricta a Regulamentului Scolar si al

Regulamentului de Ordine Interioara prin :
• cunoasterea continutului acestor regulamente de catre
fiecare elev si parinte;
• aplicarea stricta, prompta si corecta a prevederilor
acestor regulamente,
Întarirea pazei si ordinii in scoala prin:
• contracte cu institutii de paza si protectie,
• asigurarea de fonduri banesti pentru plata angajatilor
permanenti
 Prevenirea violenței
Îmbunatatirea activitatii educative prin:
• teme de dirigentie pe tema deviantei comportamentale,
delincventei juvenile, violentei de orice fel,
infractionalitatii, la toate clasele, cu continut adaptat
varstei si caracteristicilor clasei;
• prezentarea unor cazuri aparute in presa si analizarea
acestora cu elevii;
Consilierea psihologica a elevilor cu probleme
comportamentale precum si a celor care sunt victime ale
violentei sau unor forme de abuz;
 Prevenirea violenței
• desfasurarea unor programe si proiecte educationale, in
parteneriat cu institutiile furnizoare de sevicii in
combaterea infractionalitatii;

• organizarea de actiuni educative atractive, cu elevii si

parintii inclusiv concursuri pe aceasta tema.

• introducerea uniformelor scolare, a unor insemne

distinctive pentru elevii din fiecare scoala, a legitimatiilor
de elev, interzicerea utilizarii telefoanelor mobile etc.
 Prevenirea violenței
Întarirea legaturii scolii cu familia si comunitatea locala prin:

• o mai stransa colaborare cu familiile elevilor, cu biserica,

cu primaria, politia, justitia, institutile sanitare;
• vizitarea periodica a elevilor la domiciliul acestora, sau
comunicarea prin mijloacele moderne cu parintii;
• actiuni in echipe mixte: profesori- elevi- parinti-
psihologi- cadre medicale- politist- jandarmi, pentru
activitati de informare si preventie a unor fapte sociale
reprobabile.
 Aplicații

• elevii notează zilnic în jurnalul lor despre

conflictele pe care le-au avut şi despre modul
de rezolvare a lor;
• scriu povestiri despre situaţii conflictuale între
doi oameni şi găsesc posibile rezolvări;
• compun şi interpretează jocuri
de rol care abordează
probleme conflictuale;
.
• citesc şi discută cărţi în care
este vorba de prietenie,
colaborare, responsabilitate,
compasiune, dar şi alte
aspecte negative.
 Aplicații
• dezvoltă competenţe importante pentru
rezolvarea conflictelor;
• elevii pot aborda probleme matematice
legate de rezolvarea problemelor:
 înmulţiţi cu 365 numărul de conflicte
pe care l-aţi avut ieri. Veţi afla numărul
aproximativ de conflicte pe care le veţi
întâlni într-un an de zile.
• se pot realiza grafice cu numărul de
conflicte trăite într-o săptămână şi cu
numărul celor rezolvate paşnic.
 Aplicații

• elevii discută despre pericolele violenţei:

 ce se întâmplă cu corpul nostru când
suntem supăraţi, sau când cineva ne
răneşte sau ne bruschează?

cu ce putem înlocui violenţa fizică şi

verbală?
care sunt nevoile noastre
fundamentale şi ce se întâmplă dacă
ele nu sunt satisfăcute?
 Aplicații

• se pot discuta evenimente istorice în cadrul

cărora au fost folosite metode nonviolente
pentru producerea unor schimbări,
• se citesc articole din ziare despre situaţii de
criză.
 "Pacea nu este absenţa conflictului.
Mai curând haideţi să ne rezolvăm conflictele
cu integritate şi să ne respectăm reciproc pe
toată durata lor."
Martha Hansen McManus
 APLICAȚIE
Descrieţi un conflict interpersonal pe care l-ați întâlnit (sau
pe care l-ați trăit) în mediul școlar.
• Prezentați, pe scurt, rezolvările posibile prin
strategiile de abordare a conflictelor descrise în curs.
• Precizați pentru fiecare stil de abordare efectele
posibile.