SCRIERI

DILEMATECA
Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

AUTORI

LECTURI

INTERVIU Pascal Bruckner DOSAR Tudor Cre]u Allen Ginsberg POEMUL DIN MAI Dan Stanciu Despre mai multe forme de posibil MERIDIANE Petre R`ileanu Gherasim Luca, Vampirul pasiv AVANPREMIER~ James Joyce Scrisori de dragoste ANCHET~ Cel mai sexy personaj feminin din literatura romn`

Pascal Bruckner

pagina 2

3, 14TECA
care h\rtie. |n schimb, au avut succes cel pu]in unul de mic` anvergur` descoperind un document referitor la un proces \n care Shakespeare a fost chemat ca martor [i a declarat c` nu-[i aminte[te nimic. |n afar` de asta, o semn`tur`: WLLM SHKSP. Cam sub]ire, pentru nou` ani de trud`. Cei doi Wallace s-au \ntors frustra]i \n State, unde Charles s-a apucat de prospec]iuni, ilegale, de ]i]ei. Cu mai mult noroc, dup` cum s-a dovedit: \n trei ani a descoperit un z`c`m\nt, a devenit putred de bogat [i i-a ar`tat [tiin]ei degetul acela. Asta da, lovitur` de teatru! Mai [tia]i vreun istoric literar devenit petrolist? C. C. n Din Jurnalul lui Jules Renard (selec]ie, traducere, prefa]` [i note de Modest Morariu, Editura Univers, 1979): Aceast` b`bu]` care seam`n` cu o frunz` de tutun r`sucit`, {i micile porc`rii ale mirositoarei iubiri, Ghinionul nu se \nver[uneaz` dec\t \mpotriva prostiei, Ridicolul \n tragic: nevast`-mea [i copiii \mi spun Morcovea]`, Ea puse ghiveciul de rezede l\ng` un r`sad de rezed` din gr`din` ca s`-i arate cum trebuie s` creasc`, Ar fi tr`it o sut` de ani, ca to]i cei care mor la dou`zeci, S` fac o antologie a lunii, {tiu c` literatura nu-]i asigur` p\inea. Din fericire, nu prea mi-e foame, M` voi duce la ceruri \n sabo]i, C\nd nu s\nt original, s\nt t\mpit. Cum s` nu-l adori? L. V. n Am recitit Femeia din fotografie. Jurnalul 1987-1989, cartea Tiei {erb`nescu. Oric\t de mult a[ fi scris despre bunica mea \n tot felul de texte literare, mi se pare c` ceva tot pierdeam pe drum. Mi-am amintit ce, abia c\nd am dat peste un anumit pasaj din acest volum: M`tu[a mea, care onora toate \nmorm\nt`rile cunoscu]ilor, era incapabil` s` rosteasc` cuv\ntul inevitabil \n astfel de \mprejur`ri, condolean]e. Spunea \ntotdeauna condoloan]e. C\nd, merg\nd \mpreun` la un astfel de eveniment, am auzit-o cu c\t` siguran]` \l pronun]a, mi s-a f`cut r`u. () Oric\t de \nc`p`]\nat` eram eu, a trebuit s` recunosc deschis c` limba ei era [i mai \nc`p`]\nat`: aproape c` vedeam cum \i cote[te limba spre o \n loc s`-i r`m\n` spre e, care era mai aproape. O \nduio[`toare [i comic` asem`nare \ntre ni[te personaje, care nu m-a f`cut dec\t s` \ndr`gesc [i mai mult acest text. A. M. S. n Conform unui proiect de lege, cei care au de isp`[it o condamnare la \nchisoare de mai pu]in de [ase ani, [i care au [i capacit`]i intelectuale, pot beneficia de o reducere substan]ial` a pedepsei. Acest lucru s-a vehiculat [i \n cazul lui Gigi Becali: dac` face munc` \n folosul comunit`]ii sau dac` scrie o carte, i se [terge un an din executarea pedepsei. Acum, munca, \n]eleg c` e \n folosul comunit`]ii. Dar cartea? S. G. n Iat` c\teva inscrip]ii scrijelite pe a patra banc` din st\nga, r\ndul cinci, din amfiteatrul Vasile Prvan al Facult`]ii de Istorie a Universit`]ii Bucure[ti: S-a sinucis!, Noi nu s\ntem normali, Miau!, 1923, Aici au fost masonii, Am mo]`it la cursul lui Murgescu. Unele dintre ele evolueaz` \n schimburi de replici: Mor de somn! / {i eu! / Mori!, Geni + Sabin = ROAR / Who the fuck is Geni? / Who the fuck is Sabin? / Who the fuck is ROAR?, Crina iubibil`. / Adev`rat! [i alte asemenea exclama]ii, declara]ii, constat`ri [i conversa]ii. Asta citeam eu \n timpul unei conferin]e. Halal studen]i, halal auditoriu. M. P. n Inepuizabilii de la flavorwire.com au f`cut un top al celor mai bune board-games inspirate de c`r]i, iat`-l: M\ndrie [i prejudecat`, 1984, Ferma animalelor, Micul Prin], Moby Dick, Numele trandafirului, Beowulf, Dune, Poveste de Cr`ciun, Don Quijote [i The Shining. Ce roman romnesc v-ar pl`cea s`-l juca]i cu prietenii? M. C. n Resturi de carne [i de cartofi fier]i, \n propor]ii egale, se frig \n untur` cu pu]in` ceap` tocat`, un c`]el de usturoi pisat, sare, piper [i boia. C\nd s-au rumenit se toarn` deasupra c\teva ou` b`tute ca pentru jum`ri [i se las` p\n` se \ncheag`. Se serve[te cu salat`. Este o re]et` de m\ncare studen]easc`, publicat` la 22 mai 1940. A. P. n |n 1886, c\nd se scria cu peni]a, firma Leonardt & Cie din Birmingham, de]in`toarea uneia dintre cele mai importante fabrici de peni]e din Anglia, a produs o peni]` \n onoarea lui Savorgnan de Brazza, pe care a numit-o Peni]a lui Brazza. Pierre Savorgnan de Brazza (1852-1905), pe adev`ratul s`u nume Pietro Paolo Savorgnan di Brazz, a fost un explorator francez de origine italian`, care a explorat zone ale Africii Centrale. (C\t` vreme Congo a fost colonie francez`, capitala sa Brazzaville i-a purtat numele.) |n volumul 5, nr. 17, al Caietelor de studii africane (Cahiers dtudes africaines) a ap`rut, \n 1965, un articol semnat de Henri Brunschwig [i intitulat Negocierea tratatului Makoko, unde era reprodus pe larg con]inutul unui carnet cu \nsemn`rile lui Savorgnan de Brazza din timpul c`l`toriilor sale. Citind, mi-a atras aten]ia o fraz`: Membrii tribului Abanho \[i spun Oubanghi-apfuru-acuru-ngogiumu (cei care umbl` \n curul gol). Am transcris-o, ca s-o p`strez. Iar pixul cu care scriam (\n lipsa unei peni]e Brazza) a r`mas pentru c\teva clipe \n aer, \ntreb\ndu-se poate era un lucru superfluu, poate nu care dintre aceste cuvinte Abanho o fi \nsemn\nd cur. D. S.

n La Biblioteca Marin Preda, filiala aceea de pe {tirbei a Bibliotecii Metropolitane, \ntr-o s\mb`t` diminea]a, \mi sun` telefonul. Nu era absolut nimeni \n nici una dintre s`lile bibliotecii, nici m`car \n cea care ad`poste[te colec]ia Elena V`c`rescu, unde mai e lume, de obicei. R`spund scurt, dar bibliotecarul, un t\n`r cu cercel \n ureche, ce nu pare neap`rat adeptul regulamentelor, bate cu degetul \n biroul s`u, pe care v`d desenat un telefon mobil prohibit. Dup` ce \nchid, \l \ntreb mirat` de ce a sim]it nevoia s` aplice regulamentul \n pustietatea aia. Pentru c` avem camere de luat vederi [i nu facem excep]ii, vine r`spunsul. V` imagina]i? La o bibliotec` de cartier din Bucure[ti un singur bibliotecar, un singur cititor [i un singur Big Brother care le d` amenzi celor doi. S. S. n Pre[edintele Rusiei e nemul]umit de felul \n care e predat` istoria. A spus-o live, la emisiunea De vorb` cu Vladimir Putin. Cel care i-a ridicat \ntrebarea la fileu a fost un veteran de r`zboi, care s-a pl\ns de faptul c` mai multe monumente dedicate eroilor neamului au fost vandalizate. Tinerii din ziua de azi nu mai [tiu istorie. Ba [tiu, i-a replicat Putin. Problema e c` nu se pred` o versiune unitar`, oficial` a istoriei. La c\teva zile de la emisiunea cu pricina, premierul Dmitri Medvedev a anun]at c` p\n` la 1 decembrie va schimba manualele de istorie a Rusiei. Se poate presupune c` noua carte de istorie unitar`, oficial` \i va fi dictat`, prin telefon, direct de c`tre pre[edinte. M. M. n Pentru a compensa lipsa de date biografice \n cazul marelui Will ne poveste[te Christoph Schulte-Richtering, \n Regi, r`zboaie [i cocote , profesorii americani Charles [i Hulda Wallace s-au dus la Londra, \n 1906, ca s` studieze documente din perioada 1564-1616, anii \n care a tr`it dramaturgul. Vreme de nou` ani, au cotrob`it, zi de zi, prin peste cinci milioane de documente [i manuscrise vechi, \n c`utarea unor fire oarecare despre via]a lui Shakespeare o nebunie! Presupun\nd c` cei doi nu au dormit o clip` vreme de nou` ani [i au muncit f`r` pauz` dou`zeci [i patru de ore pe zi, ar fi avut la dispozi]ie dou` minute pentru fie-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

INTERVIU
Pascal Bruckner
Romancierul [i eseistul francez Pascal Bruckner (n. 1948) a fost profesor invitat al universit`]ii californiene San Diego (1986-1995), profesor la Institutul de Studii politice din Paris (1990-1994), colaborator al cotidianului Le Nouvel Observateur [i, \n prezent, colaboreaz` la ziarul Le Monde. Figur`-cheie a intelectualit`]ii pariziene, acest filozof al actualit`]ii (a scris eseurile Mizeria prosperit`]ii, Euforia perpetu`, Noua dezordine amoroas`) este cunoscut \n Romnia mai ales prin romanele sale: Iubirea fa]` de aproapele, Ho]ii de frumuse]e (Premiul Renaudot, 1997), Luni de fiere, C`pc`unii anonimi, Palatul chelf`nelii, Care dintre noi doi l-a n`scocit pe cel`lalt?, Copilul divin. Cel mai recent roman al s`u, Casa |ngerilor (2013), a fost tradus \n limba romn` la Editura Trei [i a fost lansat, de cur\nd, [i la Bucure[ti.

DILEMATECA
Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

|nt\lnirea cu cititorii romni e un miracol repetat, ca \nmul]irea p\inilor din Evanghelie

C\nd [tim c` urmeaz` s` apar` o nou` carte semnat` Pascal Bruckner, ne a[tept`m la o carte despre dragoste [i erotism, \ns` \n cazul celui mai recent roman al dumneavoastr`, Casa |ngerilor, avem de-a face mai degrab` cu un roman social despre s`r`cia lucie, despre dec`dere, despre vagabonzi... De ce a]i ales aceast` tem`? Pentru c` m-a obsedat \ntotdeauna [i pentru c` este o tem` de actualitate \n Fran]a zilelor noastre. Casa |ngerilor este \ns` mai degrab` un thriller dec\t un roman social un thriller plasat \n mediile defavorizate. |ntr-adev`r, am schimbat tema, de data asta, n-am mai scris un roman erotic, ci, dimpotriv`, romanul unui criminal obsedat de s`r`cie. Sau al unui criminal obsedat de cur`]enie. Este aventura unui t\n`r de 30 de ani care nu [tie prea bine ce face, dac` vrea s` ucid` sau s` salveze vagabonzii... El \i ucide, dar uneori \i [i salveaz`... dec`z\nd tot mai mult, pe zi ce trece. Spunea]i c` a]i avut o obsesie pentru aceast` tem`? A[a este. Am avut \n familie cazuri \n care oameni obi[nui]i au ajuns vagabonzi. Peisajul social din Fran]a este el \nsu[i \n curs de schimbare, din cauza crizei, a [omajului, a[a \nc\t s\nt tot mai mul]i oameni f`r` ad`post, \n Paris [i \n marile ora[e, iar acea realitate care \nainte era pentru francezi doar o amintire din secolul al XVIII-lea, din romanele lui Victor Hugo sau Dickens... a redevenit de actualitate. Din p`cate, problemele sociale nu s\nt doar teme exotice, ci griji zilnice. Am vrut s` dau acestor aspecte un aer romanesc, iar povestea \ncepe \n ziua \n care eroul meu un agent imobiliar de 30 de ani rateaz` o v\nzare avantajoas`, pentru c` doi be]ivi vomit` pe pantofii unuia dintre posibilii s`i clien]i. De furie, agentul nostru \l cotonoge[te pe unul din be]ivi, p\n` c\nd acesta r`m\ne lat pe trotuarul parizian, \n timp ce protagonistul are un fel de revela]ie: \ntrevede o modalitate de a sc`pa de mizerie, ucig\ndu-i pe cei care se afl` pe cea mai joas` treapt` a degrad`rii [i s`r`ciei. Faptul c` vorbi]i at\t de deschis despre lumea cer[etorilor a fost primit pozitiv sau din contr`? Cartea a fost primit` foarte bine. M` a[teptam la o reac]ie violent` din partea presei. Cred c` oamenii au fost chiar u[ura]i c` nu eram un scriitor care s` vorbeasc` despre s`r`cie \n termeni de compasiune acei oameni care nu au noroc, bie]ii de ei etc. , deoarece se presupune c` fa]` de cer[etori s\ntem plini de sentimente pozitive, ci mai degrab` \n termeni de respingere, de distan]`. Prin acest roman, am vrut s` ar`t c` parizienii nutresc un sentiment amestecat, de mil` [i de ur`. M` a[teptam ca romanul meu s` fie primit de un public mai \nd\rjit. Dimpotriv`, am avut surpriza s` constat c` cititorii se recunosc \n aceast` descriere a reac]iei \n fa]a cer[etorilor. E ceva \nfrico[`tor \n prezen]a acelor oameni care zac pe trotuar sau se ghemuiesc \n cutii de carton. Pe scurt, cartea a fost bine, chiar foarte bine primit` de public. |n romanul dvs. au loc [i c\teva scene destul de atroce. Nu vreau s` povestim romanul,

pagina 3

Mil`, ur`, caritate

Cum a fost primit` cartea \n Fran]a? A fost lansat` abia de c\teva luni, \n ianuarie.

pagina 4

INTERVIU
tric]ionat`, boga]ii nu s\nt altceva dec\t simbolul exploat`rii [i al arogan]ei, a[a c` \i ur\m. Aceast` posibilitate de \mbog`]ire este deschis` sau \nchis`, \n Fran]a zilelor noastre? Din p`cate, este \nchis`, ceea ce explic` de ce genera]ia t\n`r` din Fran]a pleac` masiv \n str`in`tate. Cei boga]i recurg la expatriere din motive fiscale, fenomen care a existat dintotdeauna; acum \ns`, mai exist` [i expatrierea creierelor, to]i acei cercet`tori [i absolven]i care emigreaz` \n Statele Unite, Brazilia, Australia, China, India. Acest fenomen este cel mai \ngrijor`tor, pentru c` e vorba despre oameni inteligen]i, cu o preg`tire profesional` extrem de solid`, care merg s`-[i dezvolte cariera \n alt` parte dec\t \n Fran]a. Emigrarea tinerilor este un lucru foarte d`un`tor pentru o ]ar`. {i Romnia se confrunt` cu aceea[i problem`, g\ndi]i-v` c` trei milioane de romni lucreaz` \n alte state. A[a este. |n prezent, peste 500.000 de francezi pleac` \n str`in`tate. E ca [i cum materia cenu[ie ar p`r`si Hexagonul [i nu [tiu dac` vreunul dintre ei se va mai \ntoarce vreodat`. ~sta e cel mai \ngrijor`tor aspect.

Romanul poveste[te partea inavuabil` a fiin]ei omene[ti

\ns` a[ dori s` cit`m c\teva fraze din carte [i s` le coment`m. La un moment dat, afirma]i c` nu s`racul are nevoie de un binef`c`tor, ci viceversa. Nefericirea celui dint\i \l lini[te[te pe cel din urm`. Despre asta vorbea]i mai devreme, c\nd spunea]i c` romanul s-a bucurat de o primire favorabil` deoarece cititorii [i-au recunoscut atitudinile? Exact! Acolo unde exist` s`r`cie, apar automat [i binef`c`torii dornici s` fac` binele, mai ales c` cea mai recent` imagine a acestui concept este Papa Francisc, noul pontif \nsc`unat la Roma, care nu contene[te s` spele picioarele prizonierilor, ale s`racilor, ale oricui. Genul acesta de caritate ostentativ` \[i face locul \ntr-o mul]ime de asocia]ii unde se caut` mai degrab` s`r`cia dec\t s`racii, unde s-ar vrea ca cei defavoriza]i s` r`m\n` \n acea stare, pentru a avea nevoie de caritate. Este cinic! Da, dar a[a este... e cinic [i, mai mult, aceast` atitudine a fost denun]at` dintotdeauna \n s\nul Bisericii cre[tine: caritatea care, de fapt, \i face mai mare pl`cere binef`c`torului, dec\t celor care au nevoie de ea. ~sta este riscul c\nd lucrezi \n domeniul asocia]iilor umanitare. Eu am lucrat timp de cinci ani \n acest domeniu [i [tiu c` exist` o asemenea tendin]`... ...de a-]i dori ca starea celor n`p`stui]i s` continue. Exact, de a-]i dori s` continue, pentru a-]i permite ]ie s` dai de poman`, s` mergi s`-i aju]i pe cei s`raci. |n secolul al XIX-lea, existau deja acele dames patronesses care f`ceau opere de caritate [i conduceau parohiile. Ele d`ruiau \mbr`c`minte celor nevoia[i etc. Exist` \ns` o diferen]` \ntre caritate, pe de o parte, [i politica social`, pe de alt` parte. Politica social` \[i propune s`-i scoat` pe s`raci din condi]ia lor, \n vreme ce caritatea \i men]ine, cel mai adesea, \n acea stare. La un moment dat, spune]i c` problema celor boga]i este c` s\nt simpatici, de aceea au norocul c` oamenii s\nt \nclina]i s`-i iubeasc`. Este adev`rat. Avem, deci, pe de o parte, s`racii care s\nt respin[i, iar pe de alta, boga]ii care s\nt iubi]i. Lucrurile spuse \n acest mod scandalizeaz`, dar eu consider c` boga]ii arat` restului popula]iei o cale ascendent` de ie[ire din mizerie, ei \i arat` c` exist` [i o altfel de existen]` dec\t cea condus` de nevoie, de necesit`]i, de calcularea cotidian` a banilor care lipsesc. Vezi, Doamne, aceasta nu este concep]ia francezilor, c`ci lor nu le plac banii... |n realitate, le plac la fel de mult ca oricui altcuiva. Cred c` am putea avea o imagine mai pozitiv` despre bog`]ie, dac` fiecare genera]ie ar avea posibilitatea de a se \mbog`]i. Cum aceast` posibilitate este resS` revenim la roman. Protagonistul dvs. \i detest`, \n diferite grade, pe vagabonzi, cu excep]ia unei singure categorii: romii. Scrie]i, la un moment dat, c` personajul este destul de fascinat de romi, o etnie unde cer[esc to]i membrii familiei, de la bunic p\n` la cei mai mici copii. |n cartea dvs., apare chiar un personaj destul de important care provine dintr-un sat din Romnia, B`rbule[ti; este vorba de o t\n`r` ]iganc` numit` Maria Callas. Care este motiva]ia acestui pasaj? Faptul c` romii s\nt at\t de prezen]i pe str`zile din Paris? Da, s\nt prezen]i peste tot. S\nt ni[te cer[etori care stau sprijini]i chiar de blocul \n care locuiesc. |i v`d zilnic, stau de vorb` cu ei, le dau c\]iva b`nu]i, din c\nd \n c\nd. Stau acolo de ani buni. Personajul meu [i-a propus s` cure]e str`zile Parisului de cei afla]i \n cele mai degradante st`ri ale mizeriei, cei irecuperabili. Or, el observ` c` cer[etoria din Paris \nseamn` o societate cu mai multe niveluri ierarhice. Cei care s\nt pierdu]i s\nt cei singuri, aceia care nu mai au nici o speran]` s` ias` din acea stare, cei afla]i \ntr-o stare de dec`dere fizic` [i moral` complet` [i care, \n plus, s\nt [i distru[i de alcool. Spre deosebire de ace[tia, protagonistul \i admir` pe romii din Fran]a, proveni]i din Romnia, Bulgaria, Bosnia sau Serbia, deoarece s\nt foarte bine organiza]i. Ierarhiile func]ioneaz`, toat` lumea munce[te, p\n` [i bebelu[ii, [i bunicu]ele, [i infirmii, [i adul]ii. Eroul romanului \[i spune: foarte bine, c\t` vreme e[ti organizat \nseamn` c` nu e[ti pierdut. |n acea comuni-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

INTERVIU
tate, exist` un [ef, un caporal care str\nge banii de la to]i. Protagonistul \[i spune: Nu m` deranjeaz` c` procedeaz` a[a. Eu am de lucru \n alt` parte. Personajul meu e un psihopat, un nebun, numai c` este un gen de nebun care chiar exist` la Paris. Am f`cut eu \nsumi o serie de anchete, pe aceast` tem`, [i am aflat c` exist` oameni care \i omoar` pe vagabonzi, fie din dezgust, fie din amuzament sau din furie. Cea mai mare team` a vagabonzilor din Paris este s` nu \nt\lneasc`, \ntr-o bun` zi, un astfel de individ sau o band` organizat` care s` se amuze arunc\ndu-i \n Sena. Asta a existat dintotdeauna. Tocmai de aceea consider c` un roman \]i permite s` sco]i \n eviden]` acea parte a fiin]ei umane pe care nu \ndr`zne[te nimeni s-o m`rturiseasc`. Aceast` latur` ascuns` nu ar ie[i niciodat` la iveal` \ntr-un eseu filozofic sau politic. Protagonistul romanului dvs. vrea s`-i ucid` pe vagabonzii irecuperabili, \ns` nu prea reu[e[te, nu-i prea iese [i, \n cele din urm`, ajunge chiar el s` decad`. De ce? Acest roman, ca de altfel toate romanele mele, se bazeaz` pe o inversare. Aici surprind trecerea de la pozi]ia de c`l`u la pozi]ia de victim`. Am utilizat acela[i procedeu referitor la via]a de cuplu, unde aceast` inversare de roluri este frecvent`. Dar, \n Casa |ngerilor, personajul \[i d` seama, dup` c\teva luni, c` nu-i chiar at\t de u[or s` omori un om, chiar dac` e murdar [i resping`tor, tocmai pentru c` este o fiin]` uman`. A[a se face c`, \ncet-\ncet, aceste idei vor lua amploare \n mintea sa, iar el se va transforma, la r\ndul s`u, \n obiectul repulsiei celorlal]i. Va \nceta s` se mai spele, el care \nainte era at\t de curat; va \ncepe s` lucreze doar din c\nd \n c\nd; treptat, ceea ce \l dezgusta \nainte ajunge s` i se par` normal. Ideea care m-a fascinat, \n timp ce scriam cartea, a fost tocmai aceast` tenta]ie a dec`derii. Mul]i oameni au tenta]ia asta. Vine un moment c\nd se simt at\t de cople[i]i de griji, de probleme, \nc\t aproape se pr`bu[esc, cad \n depresie [i apoi, dintr-odat`, nu se mai \ngrijesc de propria persoan`. |n marile ora[e, exist` \ntotdeauna un ultim azil posibil pentru cei \nvin[i, [i anume strada. Strada care \i prime[te pe to]i aceia pe care nimeni nu-i vrea altundeva. Dac` vre]i, exist` dou` mari personaje \n marile noastre societ`]i democratice arivistul, Rastignac, acela care aspir` la un statut superior, acela care a pornit de jos [i reu[e[te, devenind obiectul admira]iei tuturor, [i tipul opus, cel care face drumul invers, acela care decade, vagabondul, cel care este pierdut \n viziunea tuturor. Societ`]ile noastre, ale meritului [i legalit`]ii democratice, s\nt prizoniere \ntre aceste dou` extreme: omul fericit, care reu[e[te [i se \mbog`]e[te, [i omul care pierde tot. Antonin este eroul care pierde totul. Un alt personaj bine conturat din romanul dvs., Isolde de Hauteluce, care conduce o organiza]ie menit` s`-i salveze pe cei s`raci, este o femeie cu o personalitate extrem de puternic` [i foarte frumoas`. Frumuse]ea unei femei de 40 de ani. Vorbi]i \n carte despre frumuse]ea ezitant` a maturit`]ii, care se estompeaz` [i reapare \n func]ie de ora din zi. O contura]i ca pe o femeie foarte frumoas`, foarte dinamic`, frecventeaz` at\t oamenii obi[nui]i, c\t [i pe cei s`raci, \ntr-un cuv\nt are un caracter foarte puternic asta ca s` nu folosim un alt cuv\nt dec\t cel ales de Antonin. A]i afirmat c` perso-

naje de genul lui Antonin exist` \n realitate, dar a]i cunoscut deja pe cineva care v-a inspirat personajul Isolde de Hauteluce? Poate cineva mai pu]in psihopat... Da, sigur c` da. Acest personaj mi-a fost inspirat de o t\n`r` pe care o cunosc, o elve]ianc` pe care o [tiu de c\nd era mic` [i care era un fel de Passionaria a s`r`ciei lucii, care a fost \n pelerinaj la Maica Tereza, a fost \n Africa, a fost [i la Leon, \n Liberia; a fost r`nit` [i s-a aflat la un pas de moarte, de mai multe ori; avea un apetit pu]in ciudat pentru situa]iile cele mai periculoase, pentru oamenii cei mai distru[i de soart`. Ea mi-a servit drept punct de plecare, dar apoi am reinventat complet personajul. Aceast` femeie provine din \nalta burghezie, este o aristocrat`, familia ei av\nd mai degrab` \nclina]ii c`tre extrema dreapt`. Unii membri ai familiei ei au fost colaboratori \n timpul celui de-al Doilea R`zboi Mondial, al]ii s-au stabilit \n America Latin`, \n Argentina, pentru a sc`pa de justi]ia francez`, iar ea, ca o plat` pentru originile sale familiale, s-a orientat c`tre extrema st\ng` [i, cum este o catolic` extrem de credincioas`, s-a pus \n \ntregime \n serviciul celor mai defavoriza]i. Acest personaj a \nfiin]at Casa |ngerilor, l`ca[ care d` [i titlul romanului, [i \[i dedic` via]a recuper`rii oamenilor pierdu]i, pe care \i \ngrije[te, \i spal` [i \ncearc` s`-i reintroduc` \n societate totul cu o pasiune [i o dedicare ce-l fascineaz` pe eroul meu Antonin, \n asemenea m`sur`, \nc\t, la un moment dat, este gata s` fac` trecerea radical` c`tre bun`tate. |[i spune c`, la urma urmei, a face bine este poate o voca]ie mai interesant` dec\t a-i ucide proste[te pe oamenii cei mai neferici]i. Aceast` femeie va marca cea de-a doua parte a romanului.

DILEMATECA
Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

pagina 5

pagina 6

INTERVIU
Se public` mai mult dec\t se poate citi
Spunea]i undeva c` viitorul c`s`toriei le va fi rezervat celor pu]ini [i ferici]i. Acesta s` fie oare [i viitorul romanului? Unii afirm` c` romanul este pe cale de dispari]ie. Scriitorul american Philip Roth spune c` \n Statele Unite vor ajunge s` existe tot at\t de mul]i cititori de romane c\t exist` cititori de poezie \n limba latin`. Nu, romanul este \n plin` proliferare, a[ putea spune chiar canceroas`. Toat` lumea scrie romane, de la portarul blocului p\n` la pre[edintele republicii, romanul se practic` pe scar` la fel de larg` ca jurnalismul. {i eu s\nt editor \n Fran]a. Se public` 16.000 de manuscrise pe an, adic` mai mult dec\t poate citi un b`rbat sau o femeie \ntr-o via]`! Situa]ia actual` este \ns` \ngrijor`toare, deoarece exist` tot mai mul]i autori [i din ce \n ce mai pu]ini cititori. |ntr-adev`r, se public` tot mai multe c`r]i pentru un public cititor tot mai redus, care este atras mai degrab` de ecran, de revolu]ia digital`. Este o situa]ie nelini[titoare, iar solu]ia (nu [tiu dac` exist` o solu]ie) este s` p`str`m lectura din [coal`, lectura clasicilor, lectura obligatorie cel pu]in p\n` la bacalaureat. Acum c\teva s`pt`m\ni, mergeam cu metroul prin Paris [i m-am a[ezat l\ng` o t\n`r` de culoare, foarte dr`gu]`, de altfel, care citea de pe o tablet` Kindle. Citea Les Rougon-Macquart de Zola. Am fost at\t de surprins, \nc\t am \ntrebat-o cu ce se ocup`. Scria o tez` despre Zola. Spunea c` Zola este autorul ei preferat [i c` voia s` devin` profesoar` de literatur`. I-am zis c`, at\ta vreme c\t \n Fran]a sau \n alte ]`ri vor exista tinere ca ea, care apreciaz` literatura [i citesc Zola \n metrou, chiar [i pe tablet`, care vor s`-[i petreac` via]a pred\nd arta romanului, cred c` ne putem p`stra speran]a. Poate c`, \ntr-adev`r, c`r]ile se vor compacta, dar nu cred c` vor disp`rea vreodat`, fiindc`, dup` oarecare vreme, cultura digital`, tot acest univers al Facebook-ului, tweet-urile, mesajele rapide, care s\nt folosite [i ne invadeaz` zilnic, vor atinge anumite limite, iar dialogul t`cut dintre cititor [i pagina scris` r`m\ne totu[i un mare moment de civiliza]ie la care nu putem renun]a, dec\t poate dac` intr`m \ntr-o criz` profund`. |nseamn` c` ave]i cont pe Facebook sau pe Twitter? Nu, nu, nici vorb`. S\nt deja suficient de solicitat [i nici nu mai am 20 de ani. Grija mea este s` m` ap`r, nu s` m` expun \n permanen]` pe bloguri...

fapt, ce m` intereseaz` pe mine este s` m` ap`r pentru a putea lucra, scrie. M` pasioneaz` toate aceste instrumente, telefoanele mobile, dar \n doze moderate, pentru c` altfel e[ti violat \n permanen]` de solicit`rile din afar`. Scrie]i [i ca s`-i \nt\lni]i pe cititori? Iat` c` v` afla]i \n Romnia pentru a v` lansa acest nou roman, Casa |ngerilor. Cum se desf`[oar` \nt\lnirile cu cititorii? Romnia este o ]ar` din Europa de Est. Cred c` s\nte]i cel mai iubit [i mai citit scriitor francez. Din fericire, \nt\lnirile se desf`[oar` foarte frumos. Aproape c` ]ine de miracol, pentru c` \n Romnia s\nt primit mai c`lduros dec\t oriunde altundeva \n lume. |n aceast` ]ar` exist` un entuziasm, o c`ldur` pe care nu le-am mai \nt\lnit nic`ieri, oricum nu \n acest mod. |nt\lnirile mele cu cititorii romni se petrec foarte bine, s\nt foarte pl`cute. De multe ori, am sentimentul c` este o ne\n]elegere. Nu se [tie niciodat` de ce s\ntem at\t de iubi]i sau de ce nu s\ntem iubi]i. S\nt ordini ale lucrurilor care ]in de mister, dar le accept, mai ales dac` s\nt manifest`ri de dragoste sigur c` s\nt foarte pl`cute, iar \nt\lnirile cu cititorii romni s\nt \ntotdeauna foarte bogate, foarte pasionante. Dialogurile cu ei din libr`rii sau din s`lile unde se organizeaz` conferin]e arat` c` acele locuri s\nt frecventate de oameni cultiva]i, care pun \ntreb`ri foarte per-

DILEMATECA

tinente. Pentru mine, este \ntotdeauna o pl`cere s` revin \n Romnia [i sper ca acest miracol s` se petreac` de fiecare dat`, ca \nmul]irea p\inilor din Evanghelie. Trebuie s` spun, s\nt foate uimit [i foarte recunosc`tor pentru primirea de care am parte aici. Prima oar` am venit \n Romnia \n ianuarie sau februarie 1990, dup` c`derea lui Ceau[escu. Am sosit cu un avion rezervat de libr`ria FNAC pentru a le distribui romnilor 2 sau 3 milioane de c`r]i. Am cunoscut atunci o ]ar` tetanizat` de spaim`, oamenii nu \ndr`zneau s` te priveasc` \n ochi, s`r`cia domnea peste tot, dar era la vremea aceea o genera]ie de tineri care aveau o singur` dorin]`: s` se uneasc` cu lumea liber`, cu celelalte ]`ri. Romnia de ast`zi dovede[te o schimbare fundamental`, progresele c`tre libertate [i prosperitate pe care le-a]i f`cut s\nt uimitoare. Aceste lucruri s\nt foarte \ncurajatoare. Iar faptul c` francezii sau romnii pleac` \n str`in`tate este trist, dar, \n acela[i timp, e [i o modalitate de a l`rgi grani]ele spiritului. interviu realizat de

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

Bernard Pivot are conturi pe aceste re]ele. Este tweet... Da, Bernard Pivot este foarte tweet, poate c` \ntr-o bun` zi o s` ajung [i eu ca el. El este membru al Academiei Goncourt, dar se amuz`. Bernard Pivot este un juc`u[. Fiecare \[i g`se[te felul \n care se expune. De

Luca Niculescu
pentru Digi TV traducere de

Iulia Negru

DOSAR

DILEMATECA
Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

Tudor Cre]u

Fire de iarb` [i praf

Allen Ginsberg, poeme-narcoz`
dusele comerciale, c\t [i cele mai inepuizabile concepte. Textul e un amalgam n`ucitor, expresie a unei irepresibile nostalgii/utopii a totalit`]ii. Dou` s\nt fa]etele esen]iale ale acestei nostalgii: a) cea pozitiv` raportarea ascensional` la ceea ce am putea numi o specie variabil` de absolut, o versiune personal` a acestuia; b) cea negativ` resim]irea prezentului, a condi]iei actuale, drept c`dere perpetu` [i irevocabil`. Gaz ilariant e [i un denun] al farsei realului, context \n care devenirea nu mai \nseamn` evolu]ie, ci devoalare a farsei, dezvr`jire a ei. Registrul poematic \[i c\[tig`, gradual, postmodernitatea: Mul]imea de lumi care nu exist` / toate cele care par at\t de reale / toate o fars` / toate un nenorocit de desen animat (s.n.). Dimensiunea vesel`, tipic postmodern`, a apocalipsei se developeaz`. Fantoma n`t\ng` a Universului substituie universul \nsu[i. Fantoma e un surogat holografic; o aparen]`, nu o apari]ie. Reiterarea serialelor animate (Looney Tunes), ca referin]` comparativ`, \i confer` realului statutul de fic]iune (aparent) frivol` isteric` [i inconsistent`. Realul pare un fenomen onomatopeic: sunetul sfredelitor al

Poetul american Allen Ginsberg (1926-1997) este [i autorul unei triplete aparte de poeme ce poart` nume de narcotice: Acidul lisergic (1959), Gaz ilariant (1958) [i Mescalina (1959). Eseul de fa]` abordeaz` primele dou` texte, cele mai ample [i mai... revelatoare.
F`r` accelerarea senzorial` [i discursiv` indus` de narcotic, o serie \ntreag` de pasaje din Acidul lisergic sau Gaz ilariant ar r`m\ne \n sfera tribula]iilor conceptual-misticoide. Poemul Gaz ilariant e marcat de o acut` alternan]` a registrelor: mediu proxim, prozaic [i pulsa]ie conceptual` abrupt` un plonjeu subit \n regimul celor mai grave definiri: sc\ncetul nazal al frezei dentistului / \ng\n\nd \n perete nostalgicul / pian Muzak, pentru ca, \n strofa imediat urm`toare, s` citim: Universul e un vid / \n care se afl` o deschiz`tur` spre vis / Visul dispare / ni[a se \nchide. Experien]a oxidului de azot faciliteaz` un pas \n afara universului. Poezia lui Ginsberg e liber` [i direct`. Beatnicii numesc, cu aceea[i directe]e, plenar`, at\t pro-

burghiului stomatologic, r\sul de maniac hindus al lui Woody Woodpacker s\nt poten]ate terifiant. Looney Tunes \ntemeiaz` un adev`rat bestiar mediatico-apocaliptic, iar celebrul generic al seriei animate devine generic al Sf\r[itului. Stingerea, extinc]ia \[i pierd grandoarea: nimeni nu e r`nit, pentru c` nimic nu este, nu a fost real: To]i dispar. Niciodat` nu au fost acolo a nu mai fi e echivalat, \ntr-o manier` specific postmodern`, cu a nu fi fost nicic\nd. Pluralitatea lumilor e un prim simptom al irealiz`rii, o negare, amorsat`, a unei realit`]i tari, inexorabile; o relativizare frenetic`, spectacular`. Nu exist`, cu alte cuvinte, o singur` realitate, un real imuabil. Ci, dimpotriv`, o diversitate atomizant`, pulverizatoare. |n acest(e) univers(uri) valuri de probabile [i improbabile , toat` lumea are dreptate pentru c` nu exist` un adev`r ireductibil. Din aceast` cauz` Satori se \nso]e[te cu r\sul. R\sul \n cauz` nu e \ns` un simplu efect ilariant al oxidului de azot sau, ca la Charles Baudelaire, al ha[i[ului. Dac` Maestrul Zen m\nios sf\[ie Sutrele, gestul s`u nu e doar unul al revoltei, ci [i al trans-

pagina 7

pagina 8

DOSAR
cenderii \nv`]`turii. Figurile supreme cad \n derizoriu: fe]e [i dosuri de Hri[ti [i Buddha / fiecare cu propriu-i univers \ntins / peste nin[ii poli mentali / ca sacul unui Mo[ Cr`ciun ]\cnit. Buddha [i Hristos intr` \n galeria figurilor culturii populare al`turi de un Mo[ Cr`ciun ]\cnit sau de Cioc`nitoarea Woody. Edificatoare e imaginea polilor mentali nin[i, a universului-fantasm` care \[i circumscrie [i \i este circumscris spa]iului mental. Gaz ilariant este unul dintre cele mai puternice [i atipice narcopoeme ale secolului al XX-lea. Efectul narcotic e, \n fapt, un aspect colateral al anestezicului stomatologic. Esen]ial e prezentul tare, diaristic, al scriiturii care augmenteaz` efectul de fapt/fenomen surprins \n timp real.

Ginsberg in the sky with diamonds

Acidul lisergic titlu al poemului scris la 2 iunie 1959 este unul dintre drogurile cult ale Genera]iei Beat. Viziunea, terific`, a monstrului, p`ianjenul se pozitiveaz` treptat, dob\ndind o stranie maiestuozitate: milioane de ochi multipli; dac` are fire e electricitate conectat` \n sine \ns`[i. Monstrul e un simbol consacrat ca paznic al unei comori. |nf`]i[area sa \nsp`im\nt`toare e, \n fapt, o provocare transformatoare, ini]iatic`. P\nza de p`ianjen e, la r\ndu-i, un simbol ambivalent: at\t al ]eserii, al gener`rii texturii lumii, c\t [i al iluziei, al fragilit`]ii spectaculare a voalurilor Mayei. Poemul ginsbergian reune[te ambele dimensiuni semantice. Spectacolul genezic al ]eserii destinului [i leg`turilor este [i un fenomen spectacular. Dintre narcopoemele autorului beatnic, \n Acidul lisergic transpare cel mai clar simptomatica definitorie a narcoticului titular, LSD-ul sau dietilamida acidului lisergic. Autenticitatea narco-vizionar` a textului e dintre cele mai acute, friz\nd simptomatica de tratat. |n ceea ce Mircea Eliade considera zona originar` a [amanismului, Asia central` [i septentrional`, p`ianjenul e un simbol al sufletului eliberat de trup, pentru ca, \n Upani[ade, firul yoghinului s` semnifice silaba sacr` Aum, experien]` [i aspect teoretic la care, de asemenea, Ginsberg face referire \n poemul s`u. Firul [i plasa s\nt elementele-pivot ale reprezent`rilor narcotice. Sensurile se succed: de la pl`smuire la captivitate [i leg`tur`, \n sens magic. Aceast` electricitate conectat` la ea \ns`[i, dac` are fire, este o gigantic` p\nz` de p`ianjen. Alc`tuirea oniric` dob\nde[te o consisten]` numinoas`, de unde [i a[a-zisul sentiment al st`rii de creatur` resim]it de subiectul narcotizat: [i eu m` aflu pe ultimul al milionulea infinit tentacul al p\nzei de p`ianjen, un nelini[tit, / r`t`cit, izolat, o larv`, un g\nd, un ins, / unul dintre milioanele de schelete ale Chinei. O paralizant` resim]ire a propriei nimicnicii, care aneantizeaz` aproape in-

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

dividualitatea, transform\nd-o \ntr-o eroare aparte, \ntr-un specific negativ. Acumul`rile repetitive, tehnic` emblematic` la Ginsberg, culmineaz` \ntr-un pasaj precum acesta: Eu, Allen Ginsberg, o con[tiin]` distinct` / Eu care vreau s` fiu Zen / Eu care doresc s` aud infinitele minuscule vibra]ii ale eternei armonii / Eu care a[tept cutremurat ca eterica muzic` s` m` nimiceasc` \n foc / Eu care-l ur`sc pe Dumnezeu [i \i dau un nume / Eu care fac gre[eli la eterna ma[in` de scris / Eu care s\nt Os\ndit. La fel ca \n Gaz ilariant, observ`m patetismul viziunilor cosmologice. Temele mari s\nt captate \n [i prin cuvinte mari care, \ns`, printr-o asumare poematic` total`, devin m`rci ale autenticit`]ii, ale unui eu eruptiv ce vrea [i dore[te [i pentru care a[teptarea \ns`[i e o cutremurare, nu un fapt pasiv.

Un chior`it, un m\r\it, un tic nervos

Monstrul, P`ianjenul cel cu milioane de ochi, e, \n fapt, o energie: o prezen]` resim]it` [i imaginat` terific \n virtutea electricit`]ii ei. Autocontemplarea, \n oglind`, genereaz` un autodenun] dintre cele mai caustice, nu f`r` leg`tur` cu deja sesizatul sentiment al st`rii de creatur`: Fa]a mea \n oglind`, p`rul r`rit, vini[oare de s\nge \mp\nzindu-mi ochii congestiona]i, poponar, o c`z`tur`, cu pofte care vorbesc de la sine, / un chior`it, un m\r\it, un tic nervos al con[tiin]ei \n infinit, / un excrement de musc` \n ochii tuturor Universurilor enumer`ri precum aceasta constituie veritabili toren]i textuali, oaze de tensiune, alimentate de n`ucitorul efect de amalgam: mixajul, forte, de registre lexicale. De la verbe onomatopeice (a chior`i, a m\r\i etc.) [i excrement de musc`, la concepte precum con[tiin]` [i infinit. O ipostaz` vie a totalit`]ii animat` de contrarii lexicale, ideatice aparent inar-

monizabile. Stafia (S\nt o Stafie) e o alt` constant` a narcotextelor ginsbergiene. {i \n Acidul lisergic, ea este un avatar steril, o modalitate a inconsisten]ei, care parafeaz` statutul de mort, de fiin]` stins`. Capcana de Stafii e, la r\ndu-i, o ]es`tur`, o pl`smuire, o urzeal` \n care stau \ntre]esute mii de fire multicolore, o rachet` de tenis spiritual`. Sub influen]a narcoticului, urzeala devine, a[a cum am ar`tat, un fenomen spectacular cu iradiante unde luminoase / o str`lucitoare energie str`b`t\nd printre fire parc` de milioane de ani. Cromatic` energic` [i devenire geometrizant`. Totodat`, racheta de tenis spiritual` e [i o multiplicitate repetitiv` de figuri geometrice. Plasa e o imagine in nuce a universului, un microcosmos holografic. Pl`smuirea sa rezid` \n ]eserea, \n urzirea care leag` \n ambele sensuri: fixeaz` [i imobilizeaz` [i, deopotriv`, creeaz` o leg`tur`, de unde [i alura de continuum comunicant a universului. Aceste imagini miniaturale nu doar mic[oreaz`, ci [i condenseaz` urzeala. Viziunile geometrizante prezint`, \n mai ales narcopeisajul cultural al Americii Centrale [i de Sud, o importan]` capital`. Ele ]in de efectele specifice ale unor narcotice definitorii: ayahuasca, drog amazonian, [i mescalina, substan]` emblematic` pentru cultura mezo-american`. Acidul lisergic reliefeaz` coeren]a (poten]ial`), nu doar intensitatea reprezent`rilor narcotice. Racheta de tenis spiritual` devine una dintre ipostazele simbolului esen]ial [i imemorial al p\nzei de p`ianjen. Conceptele [i terminologia poemului Acidul lisergic s\nt \n str\ns` leg`tur` cu zona \n care experien]ele mistice [i cele ale fizicii cuantice converg: vibra]ii, energie, armonie [i unitate universale. Conceptul de wyrd, al [amanilor cel]i, genereaz` noteaz` Drouot

DILEMATECA

DOSAR
o viziune asupra universului (...) reprezentat` de un sistem de fibre gigantice, un soi de p\nz` de p`ianjen tridimensional` de dimensiuni monumentale (s.n.). Atunci c\nd unul dintre firele p\nzei este f`cut s` vibreze, ansamblul intr` \n rezonan]`, deoarece toate componentele sale s\nt legate. Dup` acela[i autor, experien]a cu ayahuasca dezv`luie capacit`]ile holografice ale creierului. P\nza de p`ianjen e, \n aceast` interpretare, holograma spiritual` care decodeaz` cea de a doua hologram`, pe care o numim lumea fizic`. Pentru [amanii amazonieni [i nu numai, realitatea este (...) o re]ea apropiat` de interconexiunile observate \n modelele fizicii cuantice. P\nza de p`ianjen devine, \n context [amanic, un model fundamental de \n]elegere a realit`]ii sau, \n termeni cuantici, a interconexiunii universale. Astfel, [amanul, poetul etc. v`d leg`tura lucrurilor, fiind ap]i s-o explice sau chiar s` o influen]eze. |n fizica modern`, wyrd s-ar putea traduce prin nonlocalizare. Hiperstezia auzului, ca efect narcotic, s-ar explica, \n viziunea lui Drouot, prin faptul c`, sub influen]a ayahuasc`i sau a altor narcotice, nu mai auzim cu urechea, ci cu creierul, fapt care l`rge[te arealul frecven]elor percepute. Filtrul organului (senzorial) intermediar dispare. Dilema care astfel se instaureaz` e decisiv`. Ea vizeaz` originea [i natura acestei cunoa[teri: conform [tiin]ei canonice, ea provine din creier, \n timp ce societ`]ile arhaice o percep ca pe o influen]` din afar` a spiritului plantei, demonilor, zeit`]ilor sau a altor agen]i ini]iatici. Totalitatea vuitoare a poemului ginsbergian cuprinde [i pasaje de posibil` sutr`, de veritabil text sacru: profunzimea spa]iului marelui |nceput / \n ceea ce ar fi putut fi O sau Aum [i urm`re[te varia]ii create de acela[i Cuv\nt care se \nv\rte \n jurul lui \nsu[i dup` propriul model pe m`sura originalei sale apari]ii. Una dintre ilumin`rile monstrului care se na[te pe sine e de a vedea dintr-odat` diferit prin to]i ochii (s.n.). El se ive[te pe valurile m`rii sau se v`lure[te din oglind` ca apa m`rii / e gama a miliarde de ondula]ii. Splendid` e imaginea plutirii extatice \n largul spa]iu ca un cadavru saturat de muzic`. Monstrul e [i energia ma[inii electrice de scris; energia care anim` [i devoreaz` totul, care posed` autorul, dactilografiind un fragment de cuv\nt / ce nu \nseamn` altceva dec\t un fragment de cuv\nt. Ale c`rui scop [i sens rezid` \n pura, simpla [i sfredelitoarea sa exprimare, adic` erup]ie. Zb\rn\itul ma[inii de scris e un aspect al vuietului poematic general, al trepidantei for]e vizionare. unul dintre efectele definitorii ale LSD-ului rezid` \n a[a-zisa con[tientizare a spiritului universal. Experimente analizate de Ion M\nzat arat` c` narcoticul genereaz` o c`l`torie pres`rat` cu emo]ii [i forme mi[c`toare pe fondul unor culori vii, simptome pe care le reg`sim, \n integralitatea lor, \n poemul ginsbergian. Cele mai frecvente transform`ri perceptive induse de LSD s\nt de natur` vizual`: lumini intermitente, figuri geometrice stranii (s.n.). Un aspect particular, (aparent) surprinz`tor [i edificator, al straniet`]ii acestor reprezent`ri const` tocmai \n perfecta lor logic`, expresivitate [i coeren]` simbolice. Predominante s\nt g\ndurile imagistice [i intui]iile subite. Con[tiin]a, subliniaz` autorul citat, sufer` o transformare esen]ial` de natur` oniric`, grani]ele dintre con[tient [i incon[tient disp`r\nd. (...) |n unele cazuri, subiectul poate s` urce p\n` la con[tiin]a spiritului universal, acces\nd ceea ce psihologii transpersonali numesc con[tiin]` cosmic` [i incon[tient cosmic. Iat` c\teva mostre comparative, culese sub impresia LSD-ului. Vom dob\ndi astfel o viziune mai clar` asupra gradului de convergen]` dintre textele artistice [i/sau mistice [i experimentele psihologilor transpersonali: o mas` incredibil` de lumin` [i energie care se r`sp\ndea sub forma unei vibra]ii subtile sau: Asistam la un spectacol macrocosmic cu un num`r incalculabil de galaxii vibrante. Ginsberg \nr`meaz` con]inutul reprezent`rilor onirice sau al priveli[tilor, prin verbele tipice: m-am uitat, am v`zut etc. El cultiv` o sintax` aluvionar`, al c`rei protocol func]ioneaz` eficient at\t \n crearea efectului de torent textual, de acumulare/aglomerare totalizante, c\t [i a celui de monotonie ineluctabil`. A vedea, unul dintre verbele definitorii, cunoa[te o serie \ntreag` de accep]iuni, pe care le vom grupa \n dou` categorii: I. vizionare (profetice, onirice etc.) [i II. realiste: I. a) verb profetic; b) verb al reprezent`rilor onirice [i/sau narcotice, al accesului la ceea ce Mircea Eliade numea o alt` specie de realitate; II. a) verb al confesiunii, al m`rturiei traumatizate, al poetului-martor: Am v`zut cele mai bune spirite ale genera]iei mele putrezind; b) verb al studiilor de via]`, al tablourilor sociale; c) verb al observa]iei [i nota]iei, al anodinului cotidian. Polii viziunilor ginsbergiene s\nt reprezenta]i de concrete]ea frapant` a elementelor constitutive [i, de cealalt` parte, de registrul \nalt al conceptelor, marcat de o terminologie mistic` oriental` [i/sau scientist`. {i Psalmii lui Ginsberg s\nt opera unei min]i b\ntuite de viziuni, [i nu a ra]iunii. Mintea devine spa]iul realit`]ii fundamentale: focar al ilumin`rilor [i halucina]iilor care transform` poemul \ntr-un document excentric. Defectele min]ii s\nt pozitivate,

\n virtutea m`re]iei lor, oric\t de negre. Un creier deschis halucina]iilor e, \n primul r\nd, un creier deschis. Damnarea instaureaz` sentimentul unei certe elec]iuni. Una dintre marile voca]ii ginsbergiene rezid` \n panoramarea revelatoare a imediatului. |n conturarea unei iconografii [i, deopotriv`, a unui bestiar social. Sendvi[urile de realitate [i pr\nzul dezgolit, metafore conexe, devin modalit`]ile prizei la real \ntr-o Americ` [i o literatur` ale viziunilor [i \nchisorilor adev`rate. Un spa]iu claustral privilegiat e camera. La r\ndu-i, un mediu vizionar: Camera s-a str\ns \n jurul meu, a[teptam prezen]a Creatorului, mi-am v`zut pere]ii [i tavanul zugr`vi]i \n gri, ei \mi cuprindeau camera, m` cuprindeau pe mine / a[a cum cerul \mi cuprinde gr`dina. O claustralitate voluptuoas`, un univers-constrictor, celest prin maiestuozitatea cuprinderii, a contrac]iei sale. Revela]iile lui Ginsberg s\nt, adesea, transpuse confesiv: Am avut un moment de claritate, am v`zut sim]irea \n inima lucrurilor, am ie[it pl\ng\nd \n gr`din`. Recurent e acest am v`zut, emblem` discursiv` consacrat` a viziunii [i revela]iei. Fie c` e vorba de mostre de realitate sau de excursuri \n dosul realului. Extazele ginsbergiene au loc, \n mod constant, \n decoruri minimale: \nc`perea cu o saltea tr\ntit` pe jos, pe fondul muzicii de la radio etc. Cadrul, abia schi]at, face ori implozie, ori explozie: Ne\ncet\nd s` caut / fiorul \nc\nt`toare / beatitudine \n / inim` abdomen vintre / & coapse. Viziunea cunoa[te dou` regimuri: ori e l`untric`, petrec\ndu-se cu ochii \nchi[i, definit`, ca \n citatul anterior, de fenomene luminoase sau de o beatitudine corporal`, ori ia \n posesie [i deformeaz` mediul, supun\ndu-l unor distorsion`ri expresive.

Tudor Cre]u (n. 1980) este dr. \n literatur` comparat` (cu teza Narcoliteratur`. Cunoa[tere, experien]`, estetic`). Cea mai recent` carte publicat`: Develop`ri literare, Editura Universit`]ii de Vest, 2011. Este managerul Bibliotecii Jude]ene Timi[.

DILEMATECA
Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

Lucr`ri citate: n Allen Ginsberg, Howl [i alte poeme, traduceri de Domnica Drumea [i Puiu Ilie[u, Polirom, 2011 n Patrick Drouot, {amanul, fizicianul [i misticul, Humanitas, 2005 n Mircea Eliade, {amanismul [i tehnicile arhaice ale extazului, Humanitas, 1997 n Ion M\nzat, Psihologia transpersonal`, Cantes, 2002

pagina 9

Lumini intermitente
Din perspectiva psihologiei transpersonale, disciplin` de frontier`, dar cu at\t mai ofertant` prin prisma tematicii noastre,

pagina 10

PROFIL
Alexandra Rusu
Managing Partner, Booktopia

Un loc de \nt\lnire pentru oameni [i c`r]i

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013
Ce cite[ti acum? Aceast` interoga]ie e un fel de urare de bun-venit pe site-ul Booktopia. Utilizatorii acestei re]ele sociale formeaz` o comunitate al c`rei liant unic s\nt c`r]ile. Zeci de oameni citesc, comenteaz` [i recomand` zilnic c`r]i, \n ceea ce pare s` fie cea mai mare sal` de lectur` din Romnia. La originea acestui site este Alexandra Rusu.
Acum vreo doi ani, era redactor-[ef la Editura All, unde coordona Colec]ia Strada fic]iunii. Putea s` vorbeasc` ore \n [ir despre planurile ei: ce c`r]i a mai citit, ce urmeaz` s` apar`, ce [i-ar dori s` publice. Entuziasmul nu a ]inut-o prea mult. Cel mai tare o enerva iner]ia sistemului. Toate deciziile erau luate cu \ncetinitorul. Avea probleme cu plata traduc`torilor. |i era foarte greu s` respecte un plan editorial pentru c` mecanismul se mi[ca prea lent. S\nt multe roti]e [i, dac` nu-s bine unse, \]i stric` proiectele, spune Alexandra Rusu. |n plus, nu a avut niciodat` libertatea pe care [i-ar fi dorit-o. Intrase \ntr-o schem` c`reia sim]ea c` nu \i mai apar]inea. Pur [i simplu, nu se mai putea adapta. E un semn foarte prost s` nu fii adaptat, dup` doar [apte ani. Nu m` sim]eam \n largul meu \n acel mediu foarte conservator [i tradi]ional, \n care lucram. naging partner [i content editor. Utilizatorii s\nt \nt\mpina]i cu \ntrebarea: Ce carte cite[ti acum? Nu e sigur dac` fiecare va r`spunde sincer la aceast` \ntrebare. Probabil c` majoritatea vor scrie titlul c`r]ii la care se g\ndesc cel mai mult. Totul \ncepe, deci, de la o carte cea care l-a marcat sau \l preocup` pe utilizator. Odat` ce a introdus aceast` carte \n motorul de c`utare al sistemului, apar imediat oamenii care au comentat acea carte, [i po]i vedea, la fiecare utilizator, ce alte c`r]i a mai citit, despre ce alte c`r]i a mai scris. A[a se dezvolt` o re]ea de prieteni: totul se bazeaz` pe afinit`]i literare. Cei aproximativ 3000 de utilizatori activi posteaz` 30-40 de recenzii noi pe lun`. Iar coordonatorii site-ului introduc lunar \n sistem 100 de c`r]i noi. Nu am calculat aici conturile moarte. Nu ne-am propus niciodat` s` ob]inem un num`r mare de vizitatori doar pentru a ob]ine o satisfac]ie... statistic`. Ne intereseaz` cititorii reali [i activi. S\nt m\ndr` de faptul c` n-am creat niciodat` conturi false [i nici n-am pl`tit vreodat` servicii speciale pentru a ne spori nu-

Prietenii s\nt cei mai buni agen]i literari

Unele sondaje (interna]ionale) arat` clar acest trend: oamenii nu se mai informeaz` despre c`r]i, din publica]ii literare, ci de la prieteni. C`r]ile se v\nd prin bouche-loreille, nu prin cronicile literare. Prietenii s\nt cei mai buni agen]i literari mai buni chiar dec\t speciali[tii \n promovare ai editurilor [i libr`riilor, mai eficien]i dec\t cronicarii. E o chestiune de \ncredere. Pornind de la ideea c` \n lumea c`r]ii zvonistica e de baz`, ne-am g\ndit s` sistematiz`m felul \n care oamenii vorbesc despre c`r]i. Nu e o idee original`: exist` goodreads.com, marile edituri [i libr`rii [i-au creat [i ele propriile re]ele sociale. Booktopia e \ns` o platform` independent`, un loc de \nt\lnire pentru oameni [i c`r]i spune Alexandra Rusu, ma-

DILEMATECA

PROFIL
m`rul de vizite \n mod artificial. Unii spun c` e o gre[eal`, c` ar fi trebuit s` investim \n promovare; mie mi se pare un semn foarte bun c` 85% dintre conturi s\nt active. Oamenii se manifest` periodic. Asta arat` c` ceea ce am construit e util, explic` Alexandra Rusu. |n general, booktopicii scriu despre c`r]i mai vechi, care s-au a[ezat deja. Nu s\nt neap`rat interesa]i de cele mai recente apari]ii, nici de trendurile indicate de edituri ori de presa literar`. Pe Booktopia, se cite[te foarte mult` literatur` fantasy pentru adolescen]i chiar [i de c`tre publicul care a dep`[it v\rsta adolescen]ei. Nu e neap`rat o surpriz` pentru Alexandra Rusu. Ceea ce o mir` e c` aceste c`r]i genereaz` dezbateri at\t de aprinse pe site. Ceea ce pentru criticii literari [i jurnali[tii culturali constituie mai degrab` un fenomen marginal ocup` un loc central \n preocup`rile booktopicilor. O alt` surpriz` e c\t de mult ([i de bine) s\nt citi]i autorii romni clasici. S` vezi ce dezbateri se isc` \n jurul lui Slavici! m` avertizeaz` Alexandra Rusu. Poezie, \n schimb, nu se prea cite[te; [i, mai ales, nu se comenteaz`. {i asta \n ciuda \ncerc`rilor coordonatoarei de a scoate \n fa]` volumele de poezie. Se posteaz` [i foarte multe c`r]i de non-fiction. E foarte amuzant s` g`se[ti c\te o carte foarte ciudat`, din domeniul tehnic, de neg`sit, altminteri, pe site-uri sau \n libr`rii. str`ine, [tiin]e umane etc. Oricine are dreptul s` scrie despre ce c`r]i pofte[te. Dar exist` o gr`mad` de diezuri [i bemoluri. Comentariile s\nt moderate tocmai pentru c` vrem s` p`str`m o anumit` calitate. Le elimin`m pe cele denigratoare, pe cele care folosesc agresiv termeni peiorativi, verific`m ortografia etc. Elimin`m chiar [i comentariile off-topic. A[ putea num`ra pe degetele de la o m\n` cazurile extreme, \n care am fost nevoi]i s` cenzur`m. Ceea ce \mi arat` c` oamenii n-au venit pe Booktopia ca s` denigreze c`r]i [i autori sau ca s` \njure. Am observat c` [i atunci c\nd comentatorii au avut obiec]ii legate de stilul autorului sau de cine [tie ce gre[eli de traducere ori de redactare, oamenii au [tiut s` foloseasc` un limbaj civilizat, s` recurg` la argumente, nu la cuvinte ur\te. |n afar` de comentarii pe marginea c`r]ilor citite, Booktopia are [i rolul de a structura biblioteca. E o func]ie secundar`, dar foarte interesant`, spune Alexandra Rusu. booktopicii \[i pot ]ine eviden]a c`r]ilor din bibliotec` cu ajutorul aplica]iei online. |n Booktopia ai posibilitatea s`-]i faci ni[te rafturi virtuale, s`-]i faci o replic` virtual`, poate mai ordonat`, a bibliotecii reale de acas`. Poate deveni aceast` pasiune o afacere func]ional`, rentabil`? Deocamdat` site-ul e \nc` \n etapa de investi]ie. Am stabilit, de la bun \nceput, c` nu va fi un proiect care s` moar` \n trei luni pentru c` n-am ob]inut venituri din publicitate pe site. Nu vrem s` fim dependen]i de schemele tradi]ionale de business \n online. |mpreun` cu partenerul meu, Bogdan Stanciu (Bitsoft), am stabilit c` vom investi minimum doi ani [i c`, dup` aceast` perioad`, \n care ne-am propus s`

Diezuri [i bemoluri
Audien]a site-ului e preponderent feminin`. Booktopianul (mai precis booktopiana) are \n jur de 25 de ani. E foarte umblat(`); cite[te peste medie. Cei mai mul]i booktopieni s\nt absolven]i de litere, limbi

cre[tem re]eaua de prieteni Booktopia, s` \ncerc`m o rentabilizare. Avem deja mai multe solu]ii, pe care le vom testa, pe r\nd. Dar nu cred c` totul se va reduce la a pune bannere cu reclame pe site. Nu `sta e drumul pe care vrem s-o apuc`m. Noi vrem s` facem proiecte speciale legate de interesele cititorilor no[tri. Printre altele, Alexandra Rusu [i echipa ei preg`tesc pagini speciale ale editurilor, libr`riilor, scriitorilor etc. care vor oferi mai multe mecanisme de promovare [i servicii integrate de comunicare diferite de ceea ce pot oferi blogurile sau site-urile. Un alt proiect e legat de organizarea unui club de carte. Un loc \n care oamenii care se \nt\lnesc \n lumea virtual`, pe Booktopia, s`-[i poat` vorbi fa]` \n fa]`. Ar fi o prelungire fireasc` a site-ului. Oamenii s\nt dornici s` se \nt\lneasc` [i offline, crede Alexandra Rusu, care \[i aduce aminte de un eveniment caritabil, un maraton de citit unde a str\ns zeci de participan]i. Booktopia a primit premiul pentru cea mai eficient` platform` de promovare a c`r]ii, la Gala Industriei de Carte (Bun de Tipar) din aceast` prim`var`. Dincolo de bucuria de a-[i vedea recunoscute eforturile, premiul e un avantaj care poate fi capitalizat pe termen mediu [i lung. Alexandra Rusu sper` s` c\[tige mai mult` credibilitate \n r\ndul editurilor [i astfel s`-[i poat` promova proiectele \n parteneriat.

Matei Martin

fotografii de

Lucian Muntean

DILEMATECA
Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

pagina 11

pagina 12

ANCHET~
{erban AXINTE l T.O. BOBE l Emil BRUMARU l Florin IARU l Florin IRIMIA l O. NIMIGEAN Doru POP l Bogdan-Alexandru ST~NESCU l Tudor C`lin ZAROJANU
Dup` ce scriitorii ne-au spus \n anchetele trecute pe cine ar invita la o petrecere imaginar` [i cu ce personaje le-ar pl`cea s` aib` o aventur`, de data asta i-am \ntrebat pe domni care cred c` este cel mai sexy personaj feminin din literatura romn`. |n num`rul urm`tor, doamnele vor alege [i cel mai sexy personaj masculin.

Cel mai sexy personaj feminin din literatura romn`

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013
n {erban AXINTE Care este cel mai sexy personaj feminin din literatura romn`? Greu de spus. |ntrebarea, amuzant` [i surprinz`toare, pare u[or inadecvat`. Asta pentru c` receptarea literaturii canonice sufer` de o oarecare rigiditate. Ni se pare c` am cobor\ un personaj dac` l-am trece printr-o gril` a[a-zis frivol`. |n realitate, nu este deloc a[a. E clar c` ar fi binevenit` o privire mai flexibil`. {i asta nu \nseamn` c` ar trebui s` ne sim]im obliga]i s` descoperim brusc nurii Marei, ai Vitoriei Lipan sau ai Agripinei, ci s` \i recunoa[tem doar acolo unde ei chiar exist`. Pentru c`, slav` Domnului, avem destule portrete feminine de-a dreptul \nc\nt`toare \n literatura noastr`. Dac` ne concentr`m asupra unei anumite tr`s`turi a personajului nu \nseamn` c` le elimin`m automat pe celelalte. Lucrurile nu func]ioneaz` prin excludere. O perspectiv` insolit` elimin` riscurile acelei percep]ii rigide, osificate. P\n` la urm`, a fi sexy (oric\t de n`stru[nic ar suna) nu este dec\t o interfa]` a unei frumuse]i mult mai cuprinz`toare. {i ca s` r`spund concret la \ntrebare consider c` cel mai sexy personaj feminin din literatura romn` este Zenobia. Prin ea \ns`[i, dar [i prin frumuse]ea romanului cu acela[i nume. n T.O. BOBE Doamna T, categoric. Pentru c` sexiness-ul nu st` at\t \n calit`]ile personale, c\t \n aura de mister cu care \nv`luie pe cineva privirea admiratorului sedus. n Emil BRUMARU C\ndva am crezut c` e Adela lui Ibr`ileanu, sau Indolenta lui C`linescu, sau Vorvoreanca lui Petru Dumitriu, sau Lelia lui Breban, sau acea fantasmatic` rusoaic` a lui Gib Mih`escu. Iat`-m`, acum, convins c` e fata de \mp`rat, descoperit` dormind destul de dezordonat, de picant a[ zice, \n patul ei de fecioar` [i l`sat` grea de voinicul ce-o viziteaz` nocturn \n ietacul t`inuit. Adev`ru-i c` rareori, ba chiar niciodat` n-am g`sit o asemenea somnoroas` n`ucit` de vise, ap`rat` doar de-o p\nz` imens` de p`ianjen de pericolele delicioase ale dezvirgin`rii. Nu pot dec\t s` citez: Dup` p\nza de p`inj`n doarme fata de-mp`rat; / |necat` de lumin` e \ntins` \n crivat. / Al ei chip se zugr`ve[te plin [i alb: cu ochiu-l m`suri / Prin u[oara-nvine]ire a sub]irilor m`t`suri; / Ici [i colo a ei hain` s-a desprins din copci [i-arat` / Trupul alb \n goliciunea-i, cur`]ia ei de fat`. / R`sfiratul p`r de aur peste perini se-mpr`[tie, / T\mpla bate lini[tit` ca o umbr` viorie, / {i spr\ncenele arcate fruntea alb` i-o \ncheie, / Cu o singur` tr`sur` m`iestrit le \ncondeie; / Sub pleoapele \nchise globii ochilor se bat, / Bra]ul ei at\rn` lene[ peste margine de pat; / De a v\rstei ei c`ldur` fragii s\nilor se coc, / A ei gur`-i descle[tat` de-a sufl`rii sale foc, / Ea z\mbind \[i mi[c` dulce a ei buze mici, sub]iri Fata de \mp`rat din C`lin (file de poveste) este, indiscutabil, cel mai sexy personaj feminin din literatura noastr`. De urm`rit [i-n ipostaza de m`mic`! n Florin IARU Ioana Pall` din La Medeleni, care are un episod lesbi, cred Sau Nadina, fire[te. Doamna T era sexy sau fute[`?

DILEMATECA

DILEMATECA

ANCHET~
n Florin IRIMIA Cu toate c` am vrut s` fac din Esther un personaj sexy, c\nd vine vorba de surorile sale, m-am g\ndit [i m-am tot g\ndit, dar nu am reu[it s` desemnez o c\[tig`toare. Acum, \nsu[i faptul de a m` fi g\ndit, de a nu fi avut un r`spuns preg`tit, ca [i cum a[ fi a[teptat \ntrebarea asta dintotdeauna, \nseamn` fie c` n-a existat un personaj care s` m` fi b\ntuit cu adev`rat, o femeie care s` m` fi fascinat p\n` la obsesie, pe care s-o fi dorit cu ardoare, \n at\tea [i at\tea nop]i de insomnie, fie c` m-au b\ntuit mai multe, cu aceea[i intensitate, fiecare \n felul ei. Deci, f`r` o c\[tig`toare, f`r` nici m`car un clasament, iat` care ar fi preferatele mele: Adela, din romanul omonim al lui Ibr`ileanu, poate cel mai inocent roman de dragoste romnesc, Matilda din Cel mai iubit dintre p`m\nteni, cu siguran]` demn` de o asemenea caracterizare, M`d`lina (Madeleine) din Ciuleandra (o interesant` combina]ie de victim` [i femme fatale), curvi[tina Nadina din R`scoala, z`nateca Otilia [i enigma ei, dar [i rafinata [i emancipata doamn` T a lui Camil Petrescu. Din literatura contemporan`, Br\ndu[a, din Cronicile genocidului (Radu Aldulescu) [i Veterinara din Omar cel orb (Daniela Zeca) mi-au atras \n mod categoric aten]ia. S\nt convins c` mai s\nt [i altele, pe la Sebastian, pe la Breban, pe la Petru Dumitriu, \n proza scurt` a lui Mircea C`rt`rescu, la regretatul Gheorghe Cr`ciun, probabil fiecare scriitor are m`car un personaj feminin care, \n func]ie de dispozi]ie [i de gusturi, ar putea primi nota 10 la capitolul senzualitate. Culmea e c`, tot g\ndindu-m` la personaje feminine, \mi vine \n minte unul masculin, de dat` recent` e vorba de Saiyed din Demonii v\ntului de Daniela Zeca, cu siguran]` un concurent serios la premiile celui mai sexy personaj masculin din literatura romn`. n O. NIMIGEAN De schi]at o minim` diferen]` specific`: s` nu fie (excesiv de) vulgar`, s` aib` disponibilit`]i (indiferent de v\rst`?) pentru disperarea amorului, s` nu fie, bine\n]eles, l`l\ie, balc\z`, las`-m`, mam`, trezitur` [i r`sufl`tur` (de[i, dac` ai trecut pragul de rafinament sau dezm`], \]i vor fi pl`c\nd experimentele mai excentrice). {i cum s` fie? S` iradieze mai mult dec\t s` dezv`luie sau exhibe (p\n` la momentul acordului final) senzualitate [i sexualitate. S` evolueze \n echilibrul natural dintre forme, feromoni [i inteligen]` (idealizez), administr\ndu-le, c\nd e cazul, dup` cum o cer fie regulile seduc]iei, fie ceea ce ne-am obi[nuit a numi corectitudine politic`. S`-l aib`, altfel spus, pe du-te-ncolo, vino-ncoace, las`-m`, dar nu-mi da pace. S` plac`, s` atrag`, s` st\rneasc`, men]in\nd, pe o scal` \ntins` de la naturale]ea extrem` la sofisticare, pl`cerea jocului vinovat-nevinovat dintre sexe. |ncorporat` poft`... S` respire feminitate. Voiam s` mai adaug: s` fie major`! |ns` \n literatur` nu-i obligatoriu, o [tim de la Lolita, m`car, dac` nu de la Nausicaa. {i-acum \n[ir, \n fuga condeiului, c\teva personaje feminine din literatura romn`, cu amprente sexy din cele mai diverse, uneori la limit` (limita proustian` a numelor): Micu]a (diminutiv mai sexy dec\t un

personaj totu[i sexy, nu precum Mika-L), Doamna B, buchetiera de la Floren]a, Lulu]a (inspiratoarea nemuritoarelor versuri nup]iale Ori[ice jivin` / De amor suspin`.), Kera Duduca, fata de crai din C`lin (file de poveste), Cezara, P`dureanca, junele purt`toarele de catrin]e odorante din Creang`, nevasta omului norocos din Caragiale (dar Veta?, dar Didina?, dar Zoe?, dar Mi]a?, dar Zi]a? Hai, nene, la Iunion!), Ra[elica Nahmansohn, Wanda pentru cine gust`, [i dublul ei angelic, Ilinca , Sultana Negoianu, Masinca Dr\ngeanu [i Pena Corcodu[a, la vremea lor, Mima (ca s` i-l contrapunem din greu tat`lui pe fiu), Sa[a Com`ne[teanu, Adela, Adina Iuga (sexy la p`trat: \n natur`, dar [i ca subiect [i obiect al primei poze sexy de modern` emancipare conjugal` din literatura noastr`), jup\neasa Ilisafta (sic!), Vitoria Lipan (nu va lua]i dup` aparen]e!) [i Ancu]a, hangi]a (lua]i-v` dup` aparen]e! ad`uga]i-o [i pe hangi]a din La hanul lui M\njoal`!), Doamna T ([i Emilia, [i Emilia!), Otilia ([i Georgeta, [i Georgeta!), Rada lui Arghezi, cu o floare-n din]i, Domni[oara Hus [i R`sturnica, femeile lui Sebastian [i Holban (\ns` nu cine [tie ce), Maitreyi, Neran]ula, sexy-br`ilencele lui F`nu[ Neagu, Sabina lui Paul Goma, Dora lui Radu Petrescu, Glycera [i Reparata cu trei s\ni a lui Brumaru (dac` se poate, ultima s` preia, salv\ndu-l astfel, dublul vagin al Siei), Clotilda lui Dimov, poate chiar [i Cordula din Mortido. Preferin]a mea? A[ p`stra pe biroul cabinetului imaginar o copie carte po[tal` dup` fotografia Adinei.

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

pagina 13

pagina 14

ANCHET~
n Doru POP Camil Petrescu este, pentru mine, cel mai sexy autor [i tot el are cele mai sexy personaje din literatura noastr`. Prima mea \nt\lnire cu Doamna T s-a produs pe la sf\r[itul clasei a opta, c\nd colegii mei citeau cu aviditate scena violului din R`scoala lui Rebreanu [i erau entuziasma]i de vaporoasa Nadina. Sigur [i Ela, din Ultima noapte... este seduc`toare, dar Doamna T [i m`rturisirile ei evanescente m-au cople[it [i cucerit, ca o mare doamn` a erotismului ce este. De altfel, c\nd m-am \ndr`gostit pentru prima oar`, realizez abia acum, am f`cut-o pentru c` feti]a dintr-a [aptea avea o voce groas` [i stranie, a[a cum \mi imaginam c` vorbea doamna M`nescu. Doamna T este printre pu]inele femei cu carne [i creier din literatura romn`, altfel populat` de o sexualitate primitiv` [i cam de mahala, dup` chipul, de exemplu, al lui Zoe Trahanache, ori primitiv obiect al dorin]ei, ca Otilia calofilului C`linescu. Nici femeile celuilalt Petrescu, Camil, nu s\nt altfel. Doamna T este matur`, dar nu (f)rigid` precum Vitoria Lipan [i nici b`rb`toas` [i castratoare, precum doamna Chiajna. Doamna T are o inocen]` lipsit` de artificiu, ca Otilia lui Ionel Teodoreanu, [i, \n plus, acoper` aceea[i urbanitate erotic`. Asta [i pentru c` nu mi-au pl`cut niciodat` ]`r`ncile care par s` fie pe gustul elitelor masculine de la noi de la Sult`nica lui Delavrancea, la Mara lui Slavici [i p\n` la Ana lui Rebreanu. Doamna T are o stranietate niciodat` egalat` de prozatorii de la noi, poate doar Maia, din romanul recent al Simonei Sora, se apropie de acest ideal. A[tept \n continuare apari]ia unor femei de la ora[ \n proza noastr`, femei adev`rate, femei puternice, independente, de[tepte [i care [tiu ce vor. Femei nepref`cute, turnate \n propria identitate, f`r` s` se defineasc` prin al]ii [i pentru al]ii, femei autosuficiente, dar nu orgolioase, femei care s` \nc\nte [i s` captiveze, dar care s` nu devin` ]inte gratuite ale sentimentalismului patetic. n Bogdan-Alexandru ST~NESCU C`ci dac` mintea pune opreli[ti, apoi trupul este mai mereu desfr\nat. Iar c\nd mintea socoate c` delicate]ea [i astu]ia ar fi preferabile, p\rdalnicul de trup la josnicie pofte[te. Iaca de ce, din acest divan al meu cu mine, c\[tig`tor a reie[it nu un personaj, ci un cuplu. Mam`-fiic`, ambele actri]e, propritare de pension, ce-l g`zduiesc pe junele Ghi]` T`ciune, studinte-n drepturi. A]i ghicit, coroni]a se duce spre cocoana Ana Pacht, veche actori]` \n demisiune, [i spre fiica sa, Maria Pacht, debutant` focoas` pe scenele germane. |mpreun`, croiesc un animal cu dou` capete [i dou` grebene, prima este un ce nedezvoltat, necopt, nematur, nedeplin, nesf\r[it, nefinit, nepractic, nepragmatic, a doua, versat` \ntr-ale vie]ii [i-ale amorului, are prea mult foc. Dar foc iscat de t`ciunii experien]ei, c`reia mult \i mai place [erpele cea mai rece dintre fiin]e precum str`bunei sale, Eva. {i uite a[a, rupt \ntre c\ntecele experien]ei [i picioru[ul fabulos + n`su[orul din man[on al Micu]ei, eu, al`turi de Spi]erul T`ciune, mi-am petrecut adolescen]a [i, mai ales, momentele grele ale amorului repet\ndu-mi \n barb`: Nu a[a, ci a[a!. {i, ca s` nu uit sfatul de pe urm` al preacinstitului T`ciune, dac` voie[ti s` te iubeasc` sepsul frumos (vorba domnului Cipar cel vechi), fii \ntotdeauna prea, femeile nu vor iubi niciodat` un pre[edinte de municipalitate, iar c\nd zic femeile, nici nu m` g\ndesc la divinul animal cu dou` capete, cucoana [i duduia. n Tudor C`lin ZAROJANU Primul impuls a fost s` spun: nici unul. {i asta pentru c` scriitorul romn e fie misogin, fie frustrat sexual, fie timid, fie obsedat de marile probleme ale omenirii. Dup` aceea, am fost tentat s` spun Vitoria Lipan sau Mama lui {tefan cel Mare. A[a, la mi[to. Dar a[ fi adus [i argumente! Pe urm`, mi-a dat prin cap s` r`sfoiesc De ce iubim femeile, \ns` mi-a fost lene s` caut cartea \n bibliotec`. |n sf\r[it, am rezistat foarte, foarte greu ideii de-a afirma, f`r` s` m` jenez, c` femeia cea mai sexy din literatura romn` este Lumini]a, iubita lui Zizi, nemuritoarele mele personaje. Din fericire, am reu[it s` scap din capcana narcisismului, amintindu-mi de \ntr-adev`r cel mai sexy personaj literar romnesc femeia din poeziile lui Emil Brumaru. Nu vorbesc, fire[te, de Reparata, detectiva cu trei s\ni [i dou` vagine, ci de cealalt`, nenumit`, dar at\t de atr`g`toare, care te face s` te \nfiori imagin\ndu-]i-o, fie [i m`car par]ial! Pentru c` Brumaru are capacitatea extraordinar` de-a te st\rni cu doar un fragment de imagine: Poate \ntr-o diminea]` \mi va sosi prin po[t` un colet uria[ / Cu-albastre [tampile [i timbre sub]iri de m`tas` / Pe care-l voi purta fericit prin \ntregul ora[, / Mir\ndu-m` c\t e de u[or [i de parfumat, p\n`-acas` / {i-acolo, l`s\ndu-l pu]in pe \ngustul trotuar, / Ca s` descui, voi vedea cu mirare cum din funde / Singur se desface [i cum din`untru apar / O!, goale [i albe, picioarele tale cu mici unghii rotunde. Mai sexy dec\t at\t, pentru mine, nu se exist`.

anchet` realizat` de

Marius Chivu

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

27 de scriitori din mai multe genera]ii discut` cu Marius Chivu despre arta scrisului, despre \mplinirile [i frustr`rile pe care aceasta le presupune, despre rela]ia cu criticii [i cu cititorii, dar [i despre via]a lor privat`, despre visurile [i pasiunile lor mai pu]in cunoscute. Fiecare dialog este urmat de un update \n care intervievatul \[i comenteaz`, dup` ani, propriile r`spunsuri, povestind ce s-a schimbat \ntre timp \n via]a [i literatura sa, [i de un bonus cu exerci]iile de imagina]ie prilejuite de anchetele revistei Dilemateca.

DILEMATECA

{TEFAN AGOPIAN l EMIL BRUMARU l MIRCEA C~RT~RESCU LIVIUS CIOCRLIE l ANDREI CODRESCU l DAN COMAN GHEORGHE CR~CIUN l C~T~LIN DORIAN FLORESCU l {ERBAN FOAR}~ RADU PAVEL GHEO l NORA IUGA l FLORIN L~Z~RESCU l DAN LUNGU ANGELA MARINESCU l MARIN M~LAICU-HONDRARI l DAN C. MIH~ILESCU IOANA NICOLAIE l IOANA PRVULESCU l R~ZVAN PETRESCU ANDREI PLE{U l IOAN ES. POP l ANA MARIA SANDU l ROBERT {ERBAN TIA {ERB~NESCU l CRISTIAN TEODORESCU LUCIAN DAN TEODOROVICI l RADU VANCU

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

Ion Vianu

PORTRETE INTERIOARE

Beatus ille
Recenta beatificare a lui Vladimir Ghika (ceremonia religioas` va avea loc la Bucure[ti, \n 31 august) mi-a readus \n minte \nt\lnirile cu el, pe str`zile Bucure[tilor, apoi \n minuscula cas` a lui Edgar Papu din strada Polon`, revela]ia scolasticii tomiste pe care am primit-o prin el, pasiunea mea pentru filologia clasic`, aceast` variant` laic` a catolicismului, toate pietre de construc]ie ale unei tinere]i at\t de dep`rtate [i nu mai pu]in prezente mie, ale unui proiect de via]` \n acela[i timp \mplinit [i ratat, cum se \nt\mpl` cu toate proiectele de via]`. Am recitit Penses pour la suite des jours (titlu pe care l-a[ traduce prin G\nduri pentru [irul zilelor), scurtele aforisme de o inspira]ie mistic` autentic` ce ar putea fi grupate, toate, sub semnul unuia dintre ele: Verbul nu se declam`. Am reg`sit \n ele un fel de geniu care-l aminte[te mult pe Blaise Pascal. Vladimir, care se spune avea darul lacrimilor, noteaz` Lacrimile s\nt precum esen]a s\ngelui nostru; ar fi nedemn s` le v`rs`m pentru lucruri pe care s\ngele nu ar trebui s` le pl`teasc`. Mereu vesel [i ne\ncetat suferind, mereu uimit de spectacolul lumii, cum putea g\ndi altfel Vladimir Ghika dec\t atunci c\nd nota: Plictisul este la[ este una din formele la[it`]ii. Uneori, te pune fa]` \n fa]` cu enigmele cele mai tulbur`toare, cu abisurile teologiei, c\nd afirm`: Dumnezeu singur este mai gelos dec\t moartea. Sau Singur`tatea este bun` [i sf\nt` doar c\nd este dezvr`jit` de Eu. C`ci: Este bine s` te dispre]uie[ti, dar [i mai bine s` te ui]i. {i: Progresul sufletului const` \n a face din dragoste ceea ce ar trebui oricum s` faci din datorie. Uneori, g\ndurile se fac imagini, atunci c\nd scrie: Cerul \ntreg este drumul inimilor. Sau: ...primul nimb al legii noi: platoul superb pe care dansatoarea a a[ezat capul t`iat al Sf\ntului Ioan. Metaforele s\nt uimitoare: Aceste v`duve vesele, nerecuno[tin]ele. Sau: Durerea este, printre noi, la ea acas`, dar ca o str`in` naturalizat`. El credea c`: Rug`ciunile s\nt mai secrete ca infamiile, [i le dejoac`. Avea o minte de psihanalist, c\nd afirma: Memoria eforturilor se preface \n for]` \n incon[tien]`, [i \n [tiin]` \n con[tiin]`. Totdeauna, \ndeamn` la medita]ie: |n orice distrugere st` o calomnie; Orice pace odihne[te pe o armonie [i orice armonie pe o tain`. Sau ne cheam` la modestie:

Pe scara dispre]urilor nu vom urca nicic\nd prea sus. C`ci: Florile vor parfuma m\na care le zdrobe[te. Inspira]ia dantesc` este prezent`: Spre bucurie: este drumul cerului. Dar: Nu ceri pajurilor s` m\ng\ie; Nu imi]i dec\t inimitabilul. Oric\t a[ admira statuia lui, ridicat` \n anii din urm` \n micul scuar din fa]a bisericii unde slujise, St. Vincent de Paul, trebuie s` m`rturisesc c` sculptura, ca art`, este incapabil` s` reflecte o astfel de prezen]` aerian`. Monumentul ar fi trebuit pl`smuit din antimaterie angelic`. Numai r`suflarea cavernoas` a marelui bolnav care era putea aminti de dependen]a lui material`, de gravita]ie. ...A venit acea zi de toamn` c\nd a fost ridicat de pe strad` ca cel mai temut dintre criminali. Se [tie cum a p`timit \n \nchisoare, gol, \nfometat, batjocorit. De toate trebuie s` fi suferit, ca om; dar cu jubilarea secret` a martirului. Cei care-l chinuiau nu [tiau (sau poate, totu[i, [tiau) c` lucrau \n sensul unui destin glorios, acel transumanar despre care vorbea Dante. Ni-l putem imagina intr\nd \n lumina necreat`: Joie blouie du jour o toutes les providences deviendront des vidences... Bucurie orbitoare a zilei c\nd toate providen]ele vor deveni eviden]e...

DILEMATECA
Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

pagina 15

pagina 16

MERIDIANE
Petre R`ileanu

Gherasim Luca, Vampirul pasiv

o nou` ordine poetic` a lumii
Descoperirea manuscrisului \n limba romn` cu titlul Vampirul pasiv, despre care se [tia p\n` acum c` a fost scris direct \n francez` (a[a cum atest` edi]ia original` Le Vampire passif, ditions de lOubli, Bucarest, 1945), constituie o dat` important` \n cercetarea operei lui Gherasim Luca, de la na[terea c`ruia se \mplinesc o sut` de ani. Publicarea acestui text, r`mas mai bine de [apte decenii inedit, adaug` \nc` o pies` la opera romneasc` a poetului [i \ntrege[te corpusul suprarealismului romnesc cu unul din textele sale esen]iale.

Vampirismul, un stereotip cultural indestructibil

Vampirul este o apari]ie relativ recent` \n cultura european`. Cuv\ntul s-a format \n limba s\rb`, cu sensul: Mort care, dup` supersti]ia popular`, iese din morm\nt [i suge s\ngele celor vii (Petit Larousse). Vampir apare \n romn` [i bulgar` \n alternan]` cu termenul de v\rcolac, din grecescul vrykolakas, definind astfel [i aria geografic` specific`: Balcanii [i Europa de Est Grecia, Bulgaria, Serbia, Romnia, unde exist` un bogat folclor consacrat v\rcolacilor [i strigoilor, p\n` la forma poetic` [i colorat` erotic a Zbur`torului. Primul vampir istoric cu existen]` probat` este Petre Plogojovici semnalat de autorit`]ile Imperiului Habsburgic \n 1725, \n satul Kisilova din Bosnia. Un alt caz, din aceea[i epoc` [i aceea[i arie geografic`, este acela al haiducului s\rb Arnold Paole (\ntr-o alt` transcrip]ie, Arnaut Pavle) care ar fi f`cut 16 victime \n localitatea Gossowa (probabil Kosovo). Fenomenul este colportat [i popularizat de erudi]i occidentali din secolele al XVIII-lea [i al XIX-lea. C`lug`rul benedictin francez Augustin Calmet consider` c` vampirismul este o consecin]` a subaliment`rii popoarelor balcanice. Mult mai interesant` pentru problematica abordat` aici este descrierea vampirului ca un fenomen concret corporal (revenant en corps), diferen]iindu-l astfel de fenomenele imateriale cum s\nt fantomele sau spiritele. Collin de Plancy, un alt exeget consultat de-a lungul \ntregului secol al XIX-lea \n materie de supersti]ii [i ocultism, care culege [i sistematizeaz` toate informa]iile existente p\n` la el despre apari]ii, magie, vr`jitorie, abordeaz` vampirismul [i ca manifestare din registrul demonologic: LEsprit du mal eut un triom-

phe plus brutal et plus audacieux, lorsquil sappela Baal, Moloch, Blial, et quil rgna effrontment sur les autels baigns de sang humain. [Spiritul r`ului a triumfat mai brutal [i mai \ndr`zne] c\nd s-a chemat Baal, Moloch, Belial [i c\nd a domnit cu neru[inare peste altarele sc`ldate \n s\nge omenesc.] Literatura a schimbat statutul primilor vampiri (apar]in\nd claselor de jos, cele mai expuse supersti]iilor), atribuindu-le noble]e (care \n toate culturile este o afacere de s\nge) [i capacitate de seduc]ie. Legenda vampirului a fost, \n timp, contaminat` cu destinul unor personaje monstruoase reale, precum contesa Elisabeth Bathory care, \n secolul al XVI-lea, ar fi sacrificat sute de fecioare pentru a-[i preg`ti din s\ngele lor b`i cu virtu]i de \ntinerire, sau Gilles de Rais (1405-1440), erou al R`zboiului de o sut` de ani \n care a luptat al`turi de Jeanne dArc, Marchal de France, condamnat [i ars pe rug pentru satanism, sodomie [i uciderea mai multor copii, nu zece, nici dou`zeci, ci treizeci, patruzeci, cincizeci, [aizeci, o sut`, dou` sute [i mai mult, astfel c` nu se poate stabili cu precizie num`rul lor. Vlad }epe[ va inspira cea mai celebr` fic]iune din aceast` serie, Dracula de Bram Stoker (1897), care a inserat abil legenda personajului istoric \n ambian]a romanului gotic, gen inaugurat de Horace Walpole (Castelul din Otranto, 1764) [i ilustrat de Ann Rad-

cliffe, Charles Robert Maturin, Matthew Gregory Lewis [i romanul s`u C`lug`rul (1796), animat de suflul miraculosului, de la un cap`t la altul, cum scria cu entuziasm Andr Breton \nc` din primul Manifest al suprarealismului. Adoptarea vampirului de literatura romantic` este un simptom al refuzului ra]ionalismului Luminilor. El reprezint` tenta]ia explor`rii [i abolirii limitelor dintre real [i imaginar, lumea fizic` [i lumea spiritual`, natur` [i civiliza]ie. Vampirul pune \n scen` fascina]ia pentru moarte \n care se amestec` team`, angoas` [i o inexplicabil` atrac]ie, dar [i visul imortalit`]ii. Pe de alt` parte, prin vampir se pune problema crea]ie-distrugere [i este inversat` dialectica materie-spirit, acceptat` de tradi]ie [i de religia cre[tin`: corpul putreze[te [i dispare, sufletul supravie]uie[te. Vampirul este o fiin]` de carne, capabil` s` se dematerializeze. Corpul continu` s` tr`iasc` [i dup` moarte, chiar dac` nu mai con]ine un suflet. {i acest lucru este posibil prin \ngurgitare de s\nge, transgresiune a unui tabu universal. Dar dac` transgresiunea \nfr\nge momentan interdic]ia, nu o [i anuleaz`. Or, tocmai \n aceast` perpetuare a dinamicii interdic]ie-transgresiune rezid` perpetuarea temei vampirului, preluat` din literatur` de film, [i de succedaneele acestora, romanele populare [i serialele de televiziune. Vampirul [i toat` imageria care-l \ncon-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

MERIDIANE
joar` s\nge, cruzime, diabolism, straniu, nocturn, periculos constituie felul \n care cealalt` Europ`, estul [i sud-estul continentului, intr` \n con[tiin]a occidental` drept alteritate tulbure [i necunoscut`, de[i familiar` cultural [i apropiat` geografic, stabilind durabil un stereotip cultural indestructibil. Legenda vampirului este, \n general, spontan asociat` cu Romnia, at\t la nivelul stereotipurilor culturale, c\t [i al cercet`rii erudite. Dar tema nu are nici o rezonan]` \n cultura romn`: nu numai c` nu constituie un subiect, dar e ignorat`, evitat`, \mpins` \n uitare. Sau tratat` cu inexplicabil` iritare, \n care se amestec` jen`, culpabilitate, inferioritate. Succesul \nregistrat de vampiri \n cultura anglo-saxon` a fost explicat prin prezen]a dominant` \n aceste ]`ri a calvinismului, care pune binele [i r`ul \n centrul preocup`rilor. Urm\nd aceast` sugestie, s-ar putea spune, cu tot at\ta \ndrept`]ire, c` binele [i r`ul constituie [i preocuparea Bisericii Ortodoxe, dominant` \n aria european` \n care s-a n`scut legenda. E drept c` \n aceste culturi [i m` refer \n special la cea romneasc` , cre[tinismul, nereu[ind s`-l elimine sau s`-l transpun` total \n propria paradigm`, a coabitat permanent cu un fond preexistent ce con]ine o pozi]ionare \n lume [i o descriere a lumii \n care frontierele dintre bine [i r`u s\nt fragile sau inexistente, \n care nu e rar ca unul s` se prezinte cu tr`s`turile celuilalt sau s` interfereze p\n` la amalgamare. Acest relativism transpus \n morala curent` [i \n comportament face inutil` transgresarea. Nu exist` tabuuri [i interdic]ii absolute, [i, \n consecin]`, nici elanuri mistice, nici exemple de revolt` sau pact cu Diavolul. Nici erotismul diabolic nu a tentat imaginarul local. De aceea, suprareali[tii romni [i gustul lor pentru demonismul obiectelor (Gellu Naum) sau vampirismul impregnat de sadism [i febra blasfematorie (Gherasim Luca) fac figur` de excep]ie. Este

Luca crede [i el c` \n ordinea non-dipian` se restabile[te de la sine leg`tura ini]ial` a apei cu focul, a c`rnii [i a ectoplasmei, a vie]ii [i a mor]ii, a iubirii dup` cum scrie \n Inventatorul iubirii. Dar Vampirul pasiv este scris de pe pozi]ii \nc` dipiene, de aceea o asemenea realitate este pus` la timpul viitor: Fantomele vor fi accesibile, comune, [i nu va mai fi nevoie de acel ritual preten]ios al [edin]elor hipnotice pentru ca fenomenele mediumnice s` se produc`, \ntr-o lume unde mediumnitatea va fi o calitate comun`, proiec]iile incon[tientului nostru se vor produce automat ca un lapsus (...) iar fantomele cu aureol` de sfin]i ale paraliticilor spiriti[ti vor face din aureol` scuip`toare [i vor veni al`turi de noi s` completeze laic visele, poemele [i gesturile noastre cele mai elementare.

DILEMATECA
Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

Lumea antinomiilor simultane

nu mai pu]in adev`rat c` toate referin]ele lor s\nt \n cultura francez`. Vampirul pasiv, prezent \n mod simultan \n scrierile lui Naum, Brauner [i Luca, este nedesp`r]it de fenomenele de spiritism, venit din America la mijlocul secolului al XIX-lea [i care a cunoscut o mare vog` \n Europa. De[i adesea acuzate de [arlatanism [i trucare abil` a realit`]ii, uneori chiar dovedite ca atare, fenomenele de mediumnitate, materializare [i \ncarnare (practic prin dedublare), deplasare de obiecte, fotografii de spirite s\nt privite de suprareali[ti ca forme neexplorate ale lumii materiale, sediu al miraculosului. Gellu Naum, care depl\nge complexul de castrare al apari]iilor ca manifestare dominant` a lumii contemporane, are cuno[tin]` de fotografiile cu fantome [i evoc` \n Medium cazul Katie King, fantoma fotografiat` de Crookes. El este fascinat de ideea r`scolitoare c` fantomele pot fi for]ate s` apar` [i \nscrie materializarea spiritelor \n tendin]a mai general` de obiectivare, numit` de el cristalizare, mineralizare, mineralogie a dorin]ei. Gherasim Gherasim Luca face din Vampirul pasiv emblema universului s`u ontopoetic. S\nt adunate aluvionar sugestii [i influen]e, semnalate sau nu \n text, din autorii care constituie, \n faza romneasc` a operei sale, referin]e permanente [i insistente, consecutive dorin]ei de afiliere la o comunitate de spirite: Sade, Lautramont, Rimbaud, Huysmans, Breton. Vampirul este un dublu satanic al seduc`torului libertin. Erotism, violen]`, transgresiune, acestea s\nt o afirmare a vie]ii, \n termenii lui Georges Bataille (Lrotisme, 1957), pentru care erotismul este acceptarea (lapprobation) literal` a vie]ii p\n` \n moarte. Contemporan cu revolu]ia freudian`, Dracula, personajul lui Stocker, este v`zut drept demonstra]ia brutal` a complexului lui Oedip [i pozi]ioneaz` vampirul drept protagonistul unei vaste orgii de perversiuni polimorfe: bisexualitate, sex oral-anal-genital sadomasochist. O permanent` ambivalen]` circul` prin venele acestui personaj mort-viu, pulsiunea de moarte [i exacerbarea libidoului, considerat simultan regresiune \n s\nul naturii [i reprezentare a iubirii absolute, s\ngele, simbol al vie]ii, ]in\ndu-l etern \n via]`. S\ngele, via]a, iubirea oferite de cel`lalt. S`rutul mortal al vampirului evoc`, \n egal` m`sur`, suptul sugaciului la s\nul matern [i stadiul oral-canibalic al libidoului: {i s\nul matern, din ce \n ce mai amplu, din ce \n ce mai tenebros, care-mi dirijeaz` cu o exactitate matematic` fiecare gest, c\t se apropie de noi cu fiecare pic`tur` de s\nge v`rsat! {i frumosul vampir, mai palid dec\t o liter`, suge cu ochii \nchi[i, cu p`rul de cea]` aruncat pe umeri, pe s`bii. Vampirul este prad` [i pr`d`tor, v\nat [i v\n`tor, victim` [i c`l`u [i, \n termenii acestei dualit`]i, este prezent \n textul lui Gherasim Luca, \ntr-un pasaj scris la persoana \nt\i: Cum a[ putea s`-mi descop`r altfel \nv`lm`[ala sado-masochist` din fundul fiin]ei mele, activ [i pasiv ca ideea de ra-

pagina 17

pagina 18

MERIDIANE
n`,violent [i violentabil ca albul ie[it din spectrul solar. {i marea, suprema mea dorin]` de a v`rsa s\nge, de a m` sc`lda \ntr-o baie de s\nge, de a bea s\nge, de a respira s\nge, cum a[ putea s` o \n]eleg, f`r` oferta de s\nge pe care s\nt gata s` o fac? |n manuscrisul romnesc, la sf\r[itul acestei fraze, Luca trimite la o not` de subsol \n care scrie provizoriu \n creion: Si lathisme (Sade). De c`utat \n Surr au service la \nceputul unui num`r un citat din Sade. Dar, ca urmare a deciziei de a nu mai publica Vampirul pasiv \n romn`, Luca nu mai revine. Citatul, un scurt extras din La Nouvelle Justine (1797), apare \ns` \n versiunea francez` din 1945, \n nota de la pagina 49: Si lathisme a besoin de martyrs, quon me fasse signe et mon sang est tout prt... (Sade). Enorma inversare propus` de Divinul Marchiz, martir al cauzei ateiste, i se potrive[te ca o m`nu[` lui Luca [i gustului s`u pentru blasfemie: Dac` ateismul are nevoie de martiri, s` mi se fac` semn, [i s\ngele meu e gata. Luca resuscit` mitul pactului cu Diavolul, dar lui Faust, personajul de fic]iune cel mai cunoscut din aceast` serie, el \i prefer` un personaj cu existen]` istoric`, Gilles de Rais. Mai mult, Luca transpune \n propria existen]`, tr`ie[te \n carnea [i \n s\ngele lui experien]ele cele mai neverosimile, d\nd corporalitate abstrac]iunilor [i via]` sensibil` simbolurilor. Tendin]` rezumat` de el \nsu[i \ntr-un interviu, \n aceast` formul` intraductibil`: Je prends lesprit la lettre. Luca acumuleaz` postrile [i este, r\nd pe r\nd sau simultan, Sade, Maldoror/Lautramont, vampir, Fantmas, vr`jitor (liricul magician), Gilles de Rais. Ca [i acesta din urm`, Luca semneaz` un pact cu Diavolul: |mprumut\nd semnul naiv al ilumina]ilor medievali, scriu cu s\nge pactul meu cu Satan, pentru cazul c\nd poemele [i actele mele nu vor fi de ajuns s` demonstreze indestructibila dragoste care m` leag` de demon. Pe spa]iul mai multor pagini, textul lui Luca desf`[oar` stan]ele unui misticism rebours, f`r` precedent \n limba romn`. Invocarea diavolului [i cuvintele obscurantiste, dar profetice adresate Creatorului, culese printre marile adev`ruri ascunse pe fundul umanit`]ii, \i dau ocazia s` insereze \n propriul text trei secven]e \n limba francez`, f`r` traducere. Primele dou` s\nt extrase din romanul lui Huysmans, L-Bas, fragmente din liturghia neagr`, de o violen]` extrem`, oficiat` de preotul excomunicat Docre. Al treilea citat, Et la Chair sest fait Verbe..., este o deturnare prin inversare a incipitului Evangheliei lui Ioan (1, 14), considerat` dogma central` a cre[tinismului \ncarnarea Fiului lui Dumnezeu. Citatele s\nt puse \ntre ghilimele, f`r` indicarea sursei, anonimatul fiind aici convocat ca surs` de autoritate a unui adev`r stabilit prin consens. |n paralel, textul autorizeaz` [i o alt` lectur` a sacrilegiului, \n cheie idealist`, pu]in obi[nuit` la Luca, implic\nd at\t crea]ia, c\t [i socialul: Rugurile aprinse \n pie]ele ora[elor evului mediu continu` s` ard`. Muncitori, poe]i [i savan]i au luat locul vr`jitorului. Cu fiecare adev`r descoperit de noi, semn`m un pact cu Satan. Semn`tura de s\nge depus` pe o bucat` de pergament de acei vis`tori ilumina]i o punem acum noi cu sutele de mii pe caldar\mul str`zilor, pe zidurile \nchisorilor. Fiecare vis, fiecare amor, fiecare mi[care de strad` e o slujb` neagr`. Et la Chair sest fait Verbe. Car il a t dit que nous serons sauvs par la Chair: il faut marcher nu dans la vie, et anantir le Mal par le Mal en sy abandonnant avec frnsie. [{i Carnea s-a f`cut Cuv\nt. Fiindc` s-a zis c` fi-v-om m\ntui]i prin Carne: trebuie s` umbli dezgolit prin via]` [i s` nimice[ti R`ul prin R`u, l`s\ndu-te \n voia lui cu frenezie] Vis`torul, \ndr`gostitul, revolu]ionarul comit f`r` s` [tie acte demoniace. Pentru c` oricum te-ai numi, Sammael, Phiton, Asmodee, Lucifer, Belial, Beelzebub, Satan, oricare ar fi numele t`u, Demon, noi te vom recunoa[te numai \n actele [i ideile noastre valabile. Numai actele [i ideile noastre valabile au calitatea infernal` de a produce panic` [i teroare, dragoste, ur`, respira]ii ample, alunec`ri geologice, numai ele trec printre oameni ca un pumn de dinamit`, ca un ochi de fosfor. Mirosind \n acela[i timp o p`dure virgin` [i o smoal`, pl`m\nii ame]i]i ai umanit`]ii trag aerul din ele cu agresivitate, cu frenezie sau \n apropierea lor ca ni[te decora]ii de viermi rafale de cruci acoper` pieptul paralitic al speria]ilor. Dinamica binar` activ-pasiv, cu numeroase ocuren]e la Gherasim Luca, dar [i la Gellu Naum [i Victor Brauner, se declin` [i \n alte cupluri de termeni \ntre care se stabilesc astfel analogii [i coresponden]e: exterior-interior, ra]ional-ira]ional, voluntarinvoluntar, masculin-feminin, diurn-nocturn, cu o preferin]` permanent` pentru termenul secund. Atributul pasiv cumuleaz` ironic acceptarea sensului comun dat no]iunii de vampir, dar [i distan]area critic` fa]` de el. Pasiv este asociat, \n textele lui Luca [i Naum, felului \n care se produc \nt\lnirile hazardului obiectiv, adev`rurile revelate de certitudinea eruptiv`: f`r` calcule, f`r` ipoteze, f`r` sterile semne de \ntrebare sau prezen]ele misterioase la Gellu Naum, for]ate de bagheta magic` a a[tept`rii, a c`ut`rii. Apari]iile lui Gherasim Luca func]ioneaz` \n acela[i regim: ...\ntr-o lume de apari]ii nea[teptate pe care le a[tep]i, nu a[tep]i, ele apar \nainte de a le a[tepta, exact \n clipa c\nd buzele se umezesc se depune pe ele s`rutul sau din]ii sau v\ntul sau g\tul alb dezgolit la lun` pentru respira]ia rece ca dou` stilete a vampirului... La o analiz` atent` se poate constata proximitatea dintre Vampirul pasiv [i Medium. Gherasim Luca [i Gellu Naum scriu separat dou` c`r]i \n care circul` acela[i flux poetic, acelea[i figuri [i obsesii. Termenii care compun titlurile c`r]ilor, diferi]i [i aparent \ndep`rta]i, se afl`, de fapt, \ntr-un raport de echivalen]`. Figur` malefic`, nocturn`, vampirul pasiv are, se poate spune, [i un sens luminos: el capteaz` fluxul de mesaje, emo]ii, imagini venite din spa]iul-timp [i le restituie, impregnate cu propriul cod genetic, unui univers ce va avea astfel consisten]a visului [i a poeziei.

(fragment din Introducerea la volumul Gherasim Luca, Vampirul pasiv, edi]ie bilingv`, \n preg`tire la Editura Vinea)

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

DILEMATECA

POEMUL DIN MAI

DILEMATECA
Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

Dan Stanciu

Despre mai multe forme de posibil

E, mai nti, posibilul simplu, de voie. Cauzele care l produc snt decuplarea timpurie de inert (inertul nefiind major) [i graba de a vrea. Ca prim temei, posibilul simplu apare nso]it de fisuri care se vor agrava la montaj. E, apoi, posibilul crud. El se na[te prin despicarea unui corp imaterial cu ajutorul unei senza]ii de greu, opera]ia numindu-se vidare interogativ` pentru c`, dup` extragere ([i nainte de a-i da palme), posibilul este ntrebat: Ce c`utai acolo, m`?. Posibilului crud i urmeaz` posibilul sprinten, care alearg` f`r` oprire de la perpetuu la precar, ca un iepure dornic s` cunoasc` ndeaproape durate volatile. ({i cunoscndu-le, s` le ron]`ie dulcea]a.) Nu departe de posibilul sprinten (ntr-o odaie a unui creier vast), [i face de lucru, mirosind planuri, posibilul incipient. Aflat la nceputul evolu]iei sale (cnd nu s-a definit complet [i abia i se compune anvelopa), acesta mu[c`, zgrie sau linge, dar euforic. Mai ncolo, n a[teptarea impulsului care s`-l azvrle peste gard, se a]ine posibilul ncet. Poart` haine de mprumut: un frac negru (care pn` s` fie frac era un stup), ghete croite pe calapodul unei p`l`rii [i o p`l`rie-papuc. Posibilul ncet vrea s`-i spui nene (sau drag` unchiule n public), ar fi vexat dac` i-ai spune domnule Posibil.

(din volumul Despre, \n preg`tire)

pagina 19

pagina 20

POVESTIREA LUNII
Andrs Barba

Maraton
Este profesor la Universitatea Complutense din Madrid [i colaborator al ziarului El Pas. Andrs Barba (n. 1975, Madrid) a debutat la doar 20 de ani, \n 1997, cu romanul El hueso que ms duele/Osul cel mai dureros, iar critica a remarcat atunci tonul autentic, stilul realist [i modul aparte de a \n]elege rela]iile interumane. Sora Katiei (2001) este cel de-al doilea roman al s`u, finalist al Premiului Herralde de Novela. Stilul autentic r`m\ne caracteristic [i pentru urm`toarele romane La recta intencin/Buna inten]ie (2002), Ahora tocad msica de baile/C\nta]i muzic` de dans! (2004), Versiones de Teresa/Versiuni ale Terezei (2006), distins cu Premiul Torrente Ballester, M\inile mici (2008) , care continu` tema lipsei de comunicare [i a singur`t`]ii obsesive din societatea contemporan`. |n 2007, a scris \mpreun` cu Javier Montes volumul La ceremonia del porno/Ceremonia porno-ului, distins cu cel de-al XXXV-lea Premiu Anagrama pentru Eseu. Povestirea Maraton va ap`rea \n cur\nd la Editura Vellant, \n traducerea Lumini]ei Voina-R`u].
|i pl`cea s` alerge a[a cum \i place unui copil s` priveasc` cerul; \ntr-un mod absurd, f`r` s` se plictiseasc`. |i pl`cuse dintotdeauna [i nici nu se g\ndea s` nu-i mai plac` vreodat`, a[a cum nu concepea c` po]i s` nu mai fii fratele cuiva sau c` \]i po]i schimba mama. |n plus, alergatul era ceva foarte intim, un spa]iu \n care nu intra nici m`car Diana sau vreunul dintre vechii prieteni din facultate, fiind totu[i unul dintre pu]inele lucruri indispensabile. Dac` se putea, repeta de dou` sau trei ori pe s`pt`m\n` ritualul lent al adida[ilor [i al tricoului, cu siguran]a cu care un vechi iubit \]i ofer` pl`cerea la momentul potrivit, f`r` nici un efort. La fix trei luni de la nunt`, \l mai atr`gea ceva: parcul, foarte aproape de casa lui, mare [i cu multe alei pe care putea alerga. L-a descoperit la \nceput tulburat, aidoma unui copil care t\nje[te s`-[i deschid` cadoul mult r\vnit, ab]in\ndu-se totu[i, pentru a prelungi pl`cerea [i a o savura p\n` la epuizare. Acum c` se c`s`toriser`, Diana nu \n]elegea lucrul `sta, sau, dac` \l \n]elegea, nu-i pl`cea deloc. |n prima s`pt`m\n` dup` nunt` insistase de c\teva ori s-o lase s` alerge \mpreun` cu el [i, chiar dac` el venise cu tot felul de scuze (o s` oboseasc`, n-o s`-i plac` deloc, o s` se pl\ng` \ntruna), \ntr-o dup`-amiaz` n-a fost chip s-o refuze. A fost, din capul locului, ca [i cum s-ar fi \mpotrivit ca Diana s` intre \n acel spa]iu, ca [i cum ar fi vrut s`-l p`streze numai [i numai pentru el. A ales \nadins cel mai greu traseu [i n-a f`cut nimic ca s` se adapteze ritmului ei. Dup` zece minute, ea l-a rugat s` alerge mai \ncet. Dup` cincisprezece, s-a l`sat p`guba[` [i a plecat acas`. De[i l-a flatat efortul ei (era evident [i deci cu at\t mai m`gulitor faptul c` Diana ajunsese la cap`tul puterilor ca s` ]in` pasul cu el), l-au agasat sl`biciunea [i slaba ei rezisten]`. {i-apoi, de ce se \nc`p`]\na Diana, acum c` erau c`s`tori]i, s` fac` \mpreun` lucruri pe care nu le f`cuser` niciodat` \n cei opt ani de prietenie? |n ziua aceea [i-a reamintit de hot`r\rea lui de a nu se \nsura, ajung\nd chiar s` regrete c-o f`cuse, ced\nd presiunilor familiei Dianei. Ai f`cut-o \nadins, i-a zis c\nd a ajuns acas` \n seara aceea, dup` o or`. Ce anume? Chestia asta, s` m` obose[ti, ai f`cut-o \nadins. Ba nu, a min]it el. Era ridicol` Diana [i chiar ur\t`, cum nu fusese niciodat` p\n` atunci. De[i f`cuse un du[ [i se odihnise pu]in, avea \nc` obrajii \mbujora]i de efort. S\nii ei i se p`reau prea mici sau prea moi; Diana, dintotdeauna cu ceva nou \n ea, \i ap`rea acum nu dezagreabil`, ci fad`, deloc atr`g`toare. |l deruta faptul c` tocmai s\nii ei \l dezgustau acum, c`ci ei i se p`ruser` mereu partea cea mai ginga[` [i primitoare a trupului Dianei. Te cunosc, te [tiu prea bine a insistat ea , ai f`cut-o ca s` m` obose[ti, cel pu]in ai curajul [i recunoa[te. Nu-i adev`rat, dar n-ai dec\t s` crezi ce vrei. S-a dus la baie s` fac` un du[ [i s-a z`vor\t \n`untru. Nu \nchisese niciodat` u[a la baie c\nd era cu Diana, [i dac` a f`cut-o de-ast` dat` a fost doar fiindc` i s-a p`rut aiurea s` fie deranjat \n timp ce se sp`la. De[i ea n-a \ncercat s` intre nici acum, el s-a sim]it mai \n siguran]` astfel [i mai mul]umit: s` fie clar c` spa]iul alerg`rilor lui era absolut intim. N-avea de ce s` fie o problem` s-a g\ndit , nici m`car n-avea de ce s` se supere; toate cuplurile, oric\t ar fi ele de fericite, \[i ofer` c\te un moment de respiro [i, accept\nd asta, nu \nsemna s` recuno[ti un neajuns, ci o realitate. I-a [i spus-o mai t\rziu, pe acela[i ton cu care-[i formulase g\ndul, \n timp ce se sp`la, [i i s-a p`rut ini]ial, dup` felul \n care Diana \l asculta, c`-n fond \l \n]elegea [i \i d`dea dreptate. {i totu[i n-a r`mas cu el \n seara aceea, s` se uite \mpreun` la filmul de la televizor. A zis co durea tare capul [i c` prefera s` se culce.

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

DILEMATECA

***
Traduceri. F`cea traduceri. Nu ca el; ea nu f`cea o munc` activ` ca el lucra \ntr-un cabinet de avocatur`, la acte succesorale , ci f`cea traduceri. {i barem dac` ar fi tradus texte literare, povestiri sau poezii, via]a ei ar fi fost scutit` de absurd, dar Diana traducea doar manuale de materiale [i echipamente industriale, instruc]iuni de folosire a aparatelor electrocasnice sau indica]ii pentru ridicarea corturilor de vacan]`. Cum putea fi cineva fericit f`c\nd a[a ceva? Chiar i se p`rea ciudat c` nu se g\ndise la asta p\n` acum. L`s\nd-o adormit` c\nd pleca de a-

POVESTIREA LUNII
cas`, sun\nd-o la pr\nz [i constat\nd c` nu se trezise \nc`, g`sind-o lucr\nd la calculator c\nd revenea acas`, sim]ea \ncetul cu \ncetul c` se confunda cu mobila apartamentului: p`rul lung [i negru, ]inuta neglijent`, socotit` comod`, [i papucii de cas`. Senza]ia asta \i punea un nod \n g\t, asemenea plictiselii. Se [tiau de opt ani, dar poate c` \nc` nu se cuno[teau. La \nceput, l-au atras u[oara ei neputin]` [i ochii. S-au s`rutat dup` dou` s`pt`m\ni [i au f`cut dragoste pentru prima oar` o lun` mai t\rziu, \n camera unui motel pe care l-au pl`tit nem]e[te; \ntunericul \nc`perii l-a \ntristat un pic c\nd ea a recunoscut, la sf\r[it, c` fusese virgin`. {tii, nu ]i-am spus-o ca s` nu te sperii, [i fiindc` \mi doream s` fii tu, a zis Diana, [i el n-a [tiut ce s` fac`, s-o s`rute ori s` se \nfurie, s`-i spun` c-o iube[te sau s`-[i ia hainele [i s-o ia la fug`. Te iubesc, i-a zis el. |n primii trei ani, au tr`it ca at\tea perechi care-[i terminau studiile universitare. Aveau un grup de prieteni [i mergeau \mpreun` la petreceri. |n fiecare var` se duceau la plaj` (ei \i pl`cea sudul), iar de Cr`ciun ajungeau uneori la schi. Erau rezonabil de ferici]i, ni[te ferici]i anonimi, f`r` drame [i f`r` prea multe discu]ii. C\teodat` se s`rutau \n ma[in`, la stop, [i se ]ineau de m\n` c\nd cinau \n ora[. Pentru unii, erau cuplul perfect. |n al patrulea an, Diana a plecat \n Anglia s` predea limba spaniol`. El i-a zis (se certaser` mult \n ultimele luni) c` probabil or s` se despart`, c` nici m`car nu trebuia s-o ia \n tragic, poate o s` cunoasc` pe cineva, [i el o s` \nt\lneasc` pe cineva, dar se vor suna \n continuare. El a ie[it c\teva luni cu o fat`, Marina, care-i amintea de Diana dup` tunsoare, dar pe care a p`r`sit-o, fiindc` \l plictisea. Diana \i trimitea scrisori lungi, \n care nu spunea absolut nimic, dar care \i trezeau amintirea prezen]ei ei simple [i aproape avea certitudinea c` femeia asta era h`r`zit` s`-l fac` fericit. C\nd s-a \ntors, a a[teptat-o la aeroport [i s-au s`rutat ca doi str`ini. Te iubesc, a zis Diana, [i el s-a g\ndit atunci c-ar fi nedrept s` cear` mai mult de la via]`.

***
Anii urm`tori i s-au p`rut un lent [i inevitabil drum spre c`s`torie. Acum \i ap`reau altfel, f`r` a uita \ns` c\t de important` fusese prezen]a Dianei. |n anii aceia \ncepuse s` lucreze \n cabinetul de avocatur`, la acte succesorale, [i \i era greu s`-[i mai p`streze sim]ul umorului dup` \nt\lnirile lungi, c\nd trebuia, mai des dec\t [i-ar fi imaginat, s` le \mpiedice pe rude s` se devoreze \ntre ele. Cu rare excep]ii, era ca [i cum moartea ar fi scos la iveal` ce era mai mizerabil \n condi]ia uman`, reduc\nd totul la acea \nver[unat` v\n`toare de mo[teniri.

Se lini[tea povestindu-i toate astea Dianei, ea devenind astfel o necesitate \n via]a cotidian`; indiferent ce povestea el, pe chipul ei se citeau ne\ncrederea [i uimirea, ne\ncredere care, dincolo de indulgen]a manifestat` pentru acei indivizi, \l salva: brusc avea senza]ia c` apar]ine unei alte lumi, total str`in` de aceea \n care era obligat s` tr`iasc`. S-au c`s`torit la dou` luni dup` ce ea a \nceput s` lucreze ca traduc`toare. Nun]ile i se p`ruser` \ntotdeauna oarecum triste [i nici a lui n-a fost o excep]ie. E doar o formalitate, \i spusese Dianei cu trei zile \naintea ceremoniei, dar adev`rul e c` rochia ei \l ap`sa ca o moarte alb`. Dar nu era o formalitate, nici un spectacol oferit, odat` cu masa, unor oameni mai mult sau mai pu]in \ndr`gi]i, ci elefantul alb al iubirii, pur [i teribil, pr`bu[indu-se definitiv \n con[tiin]`: rochia de mireas`, b`rbatul aproape chel sus]in\nd c` e alesul lui Dumnezeu, mama Dianei toat` un z\mbet pentru fotografii, S` sper`m c-o s` te ]in`; tipul e de beton [i alte glume de-ale prietenelor ei, toate bete pe banii lui (Scoate-]i acum florile astea, Diana), copilul din cor \mbr`cat \n alb, din cap p\n` \n picioare, sora Dianei cu p`l`ria aia oribil` pe cap, [i-n toat` nebunia asta, el pref`c\ndu-se calm. O rugase pe Diana s` plece dup` tort, c`ci r`m\n\nd \nsemna s` cedezi; s` te declari \nvins de ritualul acelei fericiri for]ate, s`-i spui da propriei mame, care nu-[i putea ascunde triste]ea la g\ndul singur`t`]ii viitoare, [terg\ndu-[i pe furi[ o lacrim` ca s` nu-i curg` rimelul, s` zici da chelnerilor care aduceau deja trabucurile [i tabacherele serigrafiate cu numele lor, da fotografiei (A[a, \nc` pu]in, acum ia-]i so]ia de talie) [i da invita]ilor. C\nd au ajuns \n apartament recent mobilat pe atunci au f`cut dragoste c\t mai pu]in meschin [i tem`tor cu putin]` [i a sim]it c` \n]elege de ce uneori Diana era inhibat` de propria-i goliciune: fiindc` \i era team`, fiindc` o orbea

responsabilitatea, fiindc` propriul ei trup de femeie (ca o curs` de maraton, c\nd traseul se pierde \n dep`rtare) era uneori un peisaj pe care \i era fric` s`-l priveasc`.

DILEMATECA
Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

***
Alergatul era o mare u[urare. Mai ales \n zilele de dup` nunt`, c`ci nu \nsemna doar eliberarea de nepl`cerea provocat` deodat` de prezen]a Dianei, ci [i evitarea dispozi]iei lui schimb`toare. Dac` ar fi fost \ntrebat la ce se g\ndea \n timp ce alerga, n-ar fi [tiut ce s` r`spund`. Dincolo de aspectele tehnice legate de efort (energia p`strat` pentru trasee mai grele, c\nd era mai bine s` sprinteze, s` reziste cu brio p\n` la kilometrul treizeci), alergatul \n sine des`v\r[ea un act erotic, de mecanism aflat \ntr-o perfect` stare de func]ionare. Ar fi spus, de pild`, c` cei ce nu alearg` nu pot \n]elege satisfac]ia pe care o ai c\nd \]i controlezi oboseala, c` exist` momente c\nd nici nu-]i mai sim]i corpul (a[a cum te sim]i, de regul`, st`p\nul propriului t`u trup, identific\ndu-te cu el), ai senza]ia c` ie[i din el, con[tientiz\nd fiecare mu[chi, control\ndu-i pe to]i, dar oarecum din exterior, de parc` prin simpla alergare trupul nu-]i mai apar]ine, pentru a fi posedat pe de-a-ntregul. {i apoi mai era via]a din parc, care nu-i era str`in`. O via]` care se ]esea, tainic, \n chip de rela]ii invizibile \ntre to]i alerg`torii. Ca o p\nz` de p`ianjen de invidii, provoc`ri [i inten]ii trec\nd din ochi \n ochi; a-l judeca pe cel`lalt nu \nsemna doar s`-l prive[ti, ci s` [tii dac` alerga de nevoie, s`-l dep`[e[ti c\nd era cel mai greu, f`r` s` tr`dezi nici un fel de efort [i s`-l a[tep]i apoi ca s` repe]i isprava; \nsemna s` compari adida[ii, picioarele, sudoarea, s` te supui acelei compara]ii, f`r` ca ea s` devin` palpabil`, rostit` vreodat`. Pe b`iatul cu tricou verde nu-l v`zuse din prima zi, dar c\nd a \nceput s`-l urm`reasc`, a avut impresia c` fusese dintotdeauna acolo. A constatat aproape cu pl`-

pagina 21

pagina 22

POVESTIREA LUNII
cere c` era singurul care putea s`-l dep`[easc`. Era slab [i de o frumuse]e aspr`, asimetric`, asimetrie p`strat` chiar [i-n felul \n care alerga; ridica prea mult bra]ele \n fuleu [i p`rea s` nu-i remarce deloc prezen]a. Nu era doar un b`iat slab [i ro[cat alerg\nd, ci un element din parc, vizibil, mobil; o via]` cu nimic deosebit` de via]a copacilor, de aceea c\nd l-a \nt\lnit (lucra la b`c`nia de l\ng` casa lui) nu l-a recunoscut imediat. Tu alergi i-a zis b`iatul, \n timp ce-i \mpacheta leg`tura de sparanghel , te-am v`zut de multe ori alerg\nd prin parc. Ini]ial l-a cuprins nelini[tea: o panter` \ntr-o cu[c`, o voin]` puternic` \ntr-un context ciudat. Da, a r`spuns, [i eu te-am v`zut alerg\nd, te descurci bine. Mul]umesc, [i tu la fel. Se numea Ernesto, [i dac` nu i-a zis Dianei c`-l cunoscuse [i stabiliser` chiar s` alerge \mpreun` peste trei zile a fost doar fiindc` din ziua aceea, c\nd ea voise s` alerge \mpreun` cu el, orice discu]ie despre alerg`ri fusese trecut` sub t`cere, ca prezen]a unei amante inevitabile. [...] se \nt\lniser`: Tu alergi, nu-i a[a? Te-am v`zut aici, \n parc, de multe ori, dar \n loc de asta s-a oprit \n fa]a lui t`cut [i a r`mas acolo, amenin]`tor, p\n` c\nd l-a \ntrebat el: Ce vrei, Ernesto? S` afli adev`rul, a zis. A urmat o clip` de t`cere, justificat` oarecum de tonul solemn folosit de Ernesto. Un alerg`tor a trecut repede pe l\ng` ei [i l-au urm`rit am\ndoi cu privirea p\n` a disp`rut dup` ni[te copaci. Era cald. {tii foarte bine c` nu m-ai \nvins la maraton, c` te-am l`sat s-o faci, a continuat sc\rbit, afi[\nd o moac` de orgoliu r`nit, [i a a[teptat t`cut, sper\nd ca el s` aib` curajul s`-l contrazic`. Dar n-a f`cut nimic, c`ci brusc \nfr\ngerea i s-a p`rut la fel de absurd` ca [i victoria. Oferindu-i-o lui Ernesto, nu ad`uga nimic viitorului, a[a cum lumina [i c`ldura din parc nu ad`ugau nimic dup`amiezii. Presupun c` vrei s` [tii de ce-am f`cut-o. Da, a r`spuns f`r` curiozitate, \n]eleg\nd c` Ernesto voia s`-[i descarce sufletul. M-a rugat Diana. Ea mi-a cerut s` te las s` c\[tigi. Ernesto rostise repede cuvintele acelea, atent la reac]ia lui, [i a p`rut mul]umit, fiindc` a z\mbit constat\ndu-i uimirea. Diana? Da, [tia c` alerg`m \mpreun`. Uneori venea s` ne priveasc` alerg\nd, dar tu nici m`car n-o vedeai. Diana, a r`spuns el, g\ndindu-se c-ar fi fost mai pu]in surprins dac` Diana \ns`[i ar fi ap`rut acolo, m`rturisindu-i acest lucru. Credea c`, dac` \nvingi, rela]ia voastr` se va \mbun`t`]i. }i-a zis ea asta? Da, era disperat`. C\nd a vorbit cu mine a \nceput s` pl\ng`. Ernesto se compl`cea s` insiste asupra acelor detalii, de parc` abia acum repurta victoria [i voia s` profite de ea, s-o savureze. I s-a f`cut sil` de Ernesto, mai degrab` fiindc` [tia at\tea lucruri despre via]a Dianei, nu pentru acuza]ia de a fi f`cut-o nefericit`. Mai ai s`-mi spui ceva, Ernesto? Da... Mi-e sil` de tine. Se auzeau pa[ii [i respira]ia unui alerg`tor, dar nu s-au \ntors s`-l priveasc`. Au sim]it iar c`ldura; parc` aerul r`spundea intensit`]ii privirilor lor. Ernesto a plecat f`r` o vorb` [i el l-a a[teptat degeaba s` se \ntoarc`, ca s`-l priveasc` pentru ultima oar`. Se \nsera pe 7 mai, \n cea mai bun` dintre lumile posibile. S` alerge era unica op]iune: cea mai pur` [i mai absurd`. traducere din limba spaniol`

***
Au divor]at o lun` mai t\rziu, a[a cum divor]eaz` at\tea cupluri \n primii ani de c`snicie: asum\ndu-[i e[ecul [i sentimentul ridicolului. Absen]a Dianei era asta: Lini[te la baie \nainte de a se b`ga \n pat. Un spa]iu gol \n dulap. Amintirea unor glasuri [i a unor fotografii. Ea a plecat \ntr-o miercuri dup`-amiaz`, pe o c`ldur` prim`v`ratic`, sufocant`, dup` ce a tras jaluzelele ca s` nu intre ar[i]a, \n chip absurd, ca un sinuciga[ care-[i \mp`ture[te hainele pe care n-o s` le mai poarte niciodat` \nainte de a se arunca \n mare. De restul s-a ocupat sor`-sa care, dup` o t`cere \n care se ghicea ura, l-a \nso]it pe avocatul cu h\rtiile ce trebuiau semnate pentru formalit`]i juridice; h\rtii semnate de o Dian` aflat` deja departe de el. De la sor`sa a aflat, \ntr-un mod mai degrab` r`ut`cios informa]ia seac` urm`rind provocarea suferin]ei , c` Diana consulta un psiholog [i lua pastile; totu[i, nu l-a cuprins mila, ci bucuria aproape vinovat`, [tiind-o departe de el, poate gata s` fie fericit`, \ntr-o nou` via]`. S` alerge era o adev`rat` u[urare \n zilele acelea, c\nd t`cerea din cas` devenise obi[nuin]`, ie[ea din cas` mai mult ca oric\nd, fiind singura op]iune posibil`. Dac` ar fi fost \ntrebat dac` era fericit, n-ar fi [tiut ce s` r`spund`. Poate ar fi zis c` se sim]ea gol pe din`untru, iar dac` asta nu era fericirea, cel pu]in sem`na cu o senza]ie de lini[te, nicic\nd tr`it`, ce nu trebuia numit`

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

ori \mp`rt`[it`, care nu-l f`cea mai pu]in bucuros, ci (\n mod ciudat) ceva mai real. A constatat c` momentele \n care se socotise fericit \l f`cuser` s`-[i \mp`rt`[easc` bucuria, s-o strige \n gura mare, iar actuala lui stare de spirit \i p`rea mai real` fiindc` nu mai sim]ea acea dorin]`, c`ci numind [i \mp`rt`[ind bucuria cu cineva nu ad`uga nimic simplei satisfac]ii de a alerga. Treptat se \nchista ceva [i \n el: nevoia de ceilal]i s-a mic[orat, apoi a \ncremenit [i, chiar dac` nu-l deranja prezen]a celorlal]i oameni, se \ndep`rta de ei iute, sim]indu-i inutili, a[a cum se sim]ea accept\nd asta [i el. Primele patru luni f`r` Diana l-au plonjat \ntr-un h`u: avea impresia c` n-o s` ajung` nicic\nd s` se cunoasc`. Comentariile celor din jur \i subliniau schimbarea, atribuind-o divor]ului, c\nd de fapt nu Diana era cauza transform`rii lui, ea fiind doar lestul care-l \mpiedica s` ating` noua stare de spirit, \n care se reg`sea \n chip firesc. N-avea remu[c`ri, dar absen]a Dianei era prea real`, prea palpabil`: tocmai aceast` absen]` \i p`rea benefic`, purific\ndu-l [i f`c\ndu-l mai bun dec\t era \n realitate.

***
|ncepea vara c\nd s-a \nt\lnit cu Ernesto \n parc, \n timp ce se \nc`lzea \nainte de alerg`ri. Nu se mai v`zuser` de la maraton [i, c\nd l-a z`rit de departe, s-au privit, nesim]ind nici pl`cere, nici dezgust, doar ceva aidoma fiorului care-i umezea m\inile c\nd mai g`sea c\te o fotografie a Dianei prin cas`; ceva care-i restituia, f`r` s`-l supere, amintirea lui de odinioar`, care-l jena oarecum. Nu s-a apropiat de el fiindc` n-ar fi [tiut ce s`-i spun`, dar nici nu [i-a \ndep`rtat privirea. {i-a continuat \nc`lzirea [i, dup` c\teva clipe, l-a v`zut pe Ernesto apropiindu-se. P`rea c` timpul st`tuse \n loc; poate avea s`-l \ntrebe, ca \n prima zi c\nd

DILEMATECA

Lumini]a Voina-R`u]

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

Ioana Bot

C~R}I DE PLASTIC

Hainele cele noi ale unui Guru second hand

ceea ce s-ar traduce corect cu totul altfel c\teva secrete mici/la \ndem\na tuturor. |n loc de obligatoria Descriere CIP a Bibliotecii Na]ionale, cartea are un rezumat menit s`-l afunde, probabil, pe cititor \n cea]a dint\i, de unde revelarea secretelor \l va scoate: dup` subtitlul Prin intermediul gramului de practic` ele ne ofer` posibilitatea descoperirii unor roade d`t`toare de armonie [i fericire \n via]a de zi cu zi, urmeaz` caseta CIP Unele secrete inspiratoare universal valabile ale \n]elep]ilor care ne ofer`, c\nd s\nt integrate \ntr-un mod rodnic \n via]a noastr` de zi cu zi, bucurie, armonie, bun`stare, fericire [i s`n`tate. A]i \n]eles tot? E explicat (pardon: revelat) clar? Ei da, exist` detalieri, care s` ne ajute a aprehenda (verbul \i place profesorului) \nv`]`turile noii religii: valoarea eviden]iaz` o importan]` cu totul aparte pe care o are ceva anume, pentru a avea cu adev`rat [i a manifesta o anumit` valoare ce eviden]iaz` o calitate [i implic` o frumuse]e uneori interioar`, trebuie ca, \nainte de toate, s` fim canalul prin care ea se manifest` din plin. Cunoa[terea secretelor ne fere[te de r`u; iat` unul din secretele promise: este necesar s` fim lucizi [i s` observ`m cu aten]ie [i deta[are acele tendin]e nefaste ce pot s` apar`,

Editura Lux Sublima exist` (www.luxsu blima.ro), la fel [i S.C. Ganesha Publishing House LTD Bucure[ti (pentru cei ce mai cred c` sensul e englezesc, precizez c` este dec\t o printing and advertising LTD, printre clien]ii c`reia se prenum`r` Rehau, Colgate-Palmolive sau Rigips S.A., iar nu o editur`, cum pretinde...), [i ele a[teapt` comenzile dumneavoastr` binef`c`toare la adresele... etc. Ce putem comanda at\t de binef`c`tor de pe site-urile lor? C`r]i de spiritualitate, texte revelate [i comentate; eu le-am g`sit [i \n rafturile unei elegante libr`rii clujene, al`turi de cele ale lui Dalai Lama, Arsenie Boca etc. S` fim bine \n]ele[i: nu contest dreptul nim`nui de a opta pentru religia care i se potrive[te, ceea ce m` intrig` e lipsa de profesionism (tr`d\nd dispre]ul fa]` de cititor, adic` tocmai fa]` de credinciosul poten]ial) cu care Lux Sublima caut` s` (ne) ademeneasc`. E vorba despre un voluma[ c\t s` \ncap` \n buzunar, semnat de \nsu[i Gregorian Bivolaru, profesor yoga, cum zice pe copert`, [i care ne promite Unele secrete simple (2012); s` fie o carte original`? Engleza unei nedezv`luite surse (c`ci nu toate secretele se pot spune neini]ia]ilor) ]\[ne[te palimpsestic de sub titlu, \]i vine s` vezi Some Simple Secrets,

lu\nd imediat m`surile ce se impun pentru a evita ca aceste rezonan]e nefaste, malefice s` fie hr`nite, s` creasc` apoi [i s` se amplifice \n timp. Sfaturile maestrului ating, estimp, culmi ale tautologicului (Un om care se complace \ntr-o rea tov`r`[ie se afl`, de fapt, \ntr-o proast` tov`r`[ie...), \ntr-o retoric` goal` de con]inut [i plin` de importan]a propriei imposturi. Poate c` acesta este aspectul cel mai fascinant al opusculului revelat de marele profesor yoga viitorilor s`i adep]i. Nu faptul c` ilustra]ii cu fete de la pagina 5 ie[ind umede ([i practic goale) din valuri convie]uiesc cu desene de Leonardo da Vinci sau de Blake [i cu virgule \ntre subiect [i predicat, nu asemenea gesturi [i gusturi semidocte dau, totu[i, m`sura \n]elepciunii c`r]ii. Nu parada de referin]e filozofice din Glosarul final (\n sine, o capodoper`, pendul\nd \ntre pre]iosul absurd [i comicul tautologic), nu dansul elefantului r`t`cit \n bibliotec` (dup` care marii sfin]i cre[tini au intrat \n polemici despre iubire cu Descartes, de pild`), nu ele m` sperie. Ci u[urin]a cu care autorul (autorii?) mascheaz` suficien]a unei compila]ii din americanele scrieri motiva]ionale \ntr-un text cu preten]ii de revela]ie religioas`, f`r` a spune nimic, dar pretinz\nd a dezv`lui esen]ialul unei noi doctrine de o s`r`cie spiritual`, care ar fi, ea, comic`, dac` nu ar fi \nfrico[`toare.

n DILEMATECA V~ RECOMAND~
n Uluitorul album dedicat poeziei lui K.P. Kavafis, Alfabetul poetic, editat \n 12 limbi (de Elena Laz`r [i Liviu Franga) la Editura Omonia [i ilustrat cu lucr`ri ale pictorului Gheorghe I. Anghel, cu un epilog semnat Jacques Bouchard. Dintre cele 24 de poeme (c\te unul pentru fiecare dintre cele 24 de litere ale alfabetului neogrecesc), iat`-l, \n traducerea Elenei Laz`r, pe cel dedicat Volupt`]ii: Balsam [i bucurie vie]ii mele, amintirile acelor ore / c\nd am g`sit [i-am p`strat, c\t mi-am dorit, voluptatea. / Balsam [i bucurie vie]ii mele, mie, care-am ur\t \ntotdeauna / pl`cerile iubirilor de rutin`. (Simona Sora) n Exerci]ii pe ritm de pace, albumul hip-hop al lui Norzeatic, un adev`rat poet al timpului s`u: {tiin]a e o arm`, via]a o afacere / {i orice popula]ie, o pia]` de desfacere. / {i cum noul El Dorado este Ro[ia, / Cine d` dolaru crede c-o [i ia. / Pentru mine aur, platin` [i argint s\nt la fel, / Nu [tiu ce-a avut Mendeleev de le-a separat \n tabel, / Formeaz`-un mix omogen cu celelalte metale, / Nu-i normal s` le despar]i cu cianuri letale. // Dar e o lege [i nimeni nu poa s-o nege, / Om cu om se-n]elege, seam`n` [i culege, / Tras de curent sau atras de curente, / Separat doar d-un alt fel de unelte. // {tiin]e sociale, fizic` nuclear` , / Tot chimia interioar` e superioar`. / |ntre ritmuri de petrecere [i rituri de trecere, / Aspir \n t`cere c`tre-o deplin`-n]elegere. (Marius Chivu)

DILEMATECA
Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

n Florin Partene, Liber de causis, Editura Charmides, 2013, un volum de poeme despre singur`tate [i iubire [i despre cum pot ele tr`i bine-mersi \mpreun`. Un volum de poeme la care ve]i suspina [i ve]i z\mbi \n acela[i timp. Un volum de poeme foarte bun. (Luiza Vasiliu) n Dans la maison (|n cas`), filmul lui Franois Ozon (care ruleaz` pe ecranele noastre), e unul foarte literar. Fic]iunea [i mecanismele ei s\nt vinovate pentru toate r`sturn`rile de situa]ie. O poveste de[teapt` [i simpatic`, \n care curiozitatea [i perversitatea cititorului s\nt radiografiate cu cinism [i cu umor. Un film ca o dedica]ie special` pentru amatorii de literatur` \n general. (Ana Maria Sandu)

pagina 23

pagina 24

LITERATUR~
Mircea Iv`nescu, Biografii imaginare. 11 poeme rostite la radio ilustrate de Constantin Popovici, Cuv\nt \nainte de Simona Popescu, Editura Casa Radio, 2012, 18 lei

RECENZII
lor. {i totu[i, din c\nd \n c\nd, \n acest calm al povestirii irumpe c\te o metafor` uluitoare care d`, abia ea, m`sura for]ei poetice a lui Iv`nescu: [i r`m\n zdren]ele, mai departe, str`ine, / [i f`r` adev`r, ca [i clipele de acum, / care se sf\[ie jupuindu-se lent / de pe chipul timpului care-mi st` \n fa]`, / orb. Pe CD, vocea lui Mircea Iv`nescu sun` la fel de natural [i necontraf`cut precum poezia. Poetul pur [i simplu cite[te cu un ton egal: nu recit`, nu interpreteaz`. Foarte interesant este [i interviul din final din care am citat deja , dat\nd din februarie 1970, unde g`sim [i profesiunea de credin]` a lui Mircea Iv`nescu: Eu s\nt de p`rere c` poezia (...) e un act grav, un act care angajeaz` cu o sinceritate liminar` pe cel care \ncearc` s-o fac`. Biografii imaginare se adreseaz` [i celor care abia acum se familiarizeaz` cu universul poetic al lui Mircea Iv`nescu, dar [i fanilor, care vor s` aib` acas` un obiect de colec]ie. Prin aceast` serie de recuper`ri, mi se pare c` Editura Casa Radio, ca parte din Radio Romnia, \[i face datoria \n mod exemplar.

M.I.
S` aduni \nregistr`ri rare cu vocile unor mari scriitori, ascunse prin cine [tie ce cotloane ale arhivei Radioului public iat` o activitate de restituire cultural` cu adev`rat remarcabil`, pe care o fac, de c\]iva ani, redactorii [i documentari[tii Editurii Casa Radio. Rezultatul este o colec]ie de c`r]i cu CD care num`r` deja 16 titluri, alc`tuind Seria Colec]ionarul de voci, ce include nume de prim rang ale literaturii romne, precum Arghezi, Miron Radu Paraschivescu, Leonid Dimov, Ana Blandiana sau Mircea C`rt`rescu. Publicarea volumului Biografii imaginare readuce \n aten]ia cititorilor un mare poet, adorat de tinerii scriitori de ast`zi, dar, \n acela[i timp, destul de pu]in cunoscut marelui public. Asta, \n primul r\nd, pentru c` Mircea Iv`nescu n-a fost niciodat` o vedet`; apoi, nevenind pe linia modernismului \nalt, mallarmean, s`-i zicem, poezia iv`nescian` nu e ceea ce se \nva]` \ndeob[te la [coal` c` e poezia. Narativitatea, biografismul, apelul la personaje, livrescul, numeroasele paranteze [i eschive auctoriale au f`cut, de la bun \nceput, ca poezia lui Mircea Iv`nescu s` fie altceva [i inclusiv receptarea sa critic` s` o men]in` undeva \n zona pentru ini]ia]i. Ironic, cumva, at\ta vreme c\t autorul \nsu[i m`rturisea str`dania sa de a scrie o poezie care s` nu aib` c\tu[i de pu]in caracterul unei puneri \n pagin` sau a unei atitudini, ci o poezie care s` fie tot at\t de natural` ca [i oricare dintre actele obi[nuite de via]`, ca [i o vorbire sau ca [i o m`rturisire (\n interviul acordat lui Ion Dr`g`noiu, inclus \n carte [i pe CD). Adev`rul este c` marea parte a poeziei iv`nesciene chiar a[a sun`, ca o relatare \n privat, \ntre patru ochi, sau ca o nota]ie pe un caiet personal, a unor tr`iri pe care le \ncearc` poetul la timpul prezent. Cu tot livrescul lui, Mircea Iv`nescu nu e un poet dificil, \n sensul de ermetic, dimpotriv`, poezia lui ar putea fi \n]eleas` de oricine (mai pu]in acele poeme care opereaz` la vedere cu concepte filozofice, dar asta e o discu]ie separat`). Iat` un fragment dintr-un poem cuprins \n Biografii imaginare, intitulat Amintire pentru la var`: S` reg`se[ti o fiin]` de pild`, ascult\nd-o r\z\nd, / [i asta \]i aminte[te deodat` de o strad` cu mult / soare, [i dou` fiin]e foarte tinere, ie[ind printr-o poart` / \nalt`, de lemn, din gangul unei case ur\te [i vechi / [i fata r\dea, cu ochii mic[ora]i \n soarele alb, / [i el alerga s` o prind` [i tu \i priveai / cu un fel de invidie dar [tiind spun\ndu-]i c` este sigur / c` [i tu vei face odat` la fel. [i acuma a trecut totul. / n-ai s` mai fugi niciodat` \ntr-un soare at\t de imens / \nc\t este decolorat pe o strad` cu case vechi, [i murdare, / dup` vreo fat`, cu p`rul juc\ndu-i pe umeri, / [i ochii mici (...) Nimic mai simplu, nimic mai natural. Lirismul vine din spatele cuvintelor, nu din combina]iile

Lumini]a Corneanu

LITERATUR~
MARGENTO, Nomadosofia. Poem graf / Nomadosophy. A Graph Poem, Casa de Editur` Max Blecher, 2012, 40 lei

MARGENTO Poezia f`r` frontiere

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013
Poet bilingv (anglo-romn), profesor, eseist [i traduc`tor, lider al trupei de poezie, action painting [i jazz-rock MARGENTO, Chris Tanasescu a publicat p\n` acum patru volume de versuri La r`s`ritul temni]ei (1994), Romnia cu am`nuntul (2008), Hermaia (2009), Cartea de la Curtea [i alte 9 topologii (2010) care mizeaz` pe conjunc]ia dintre experiment [i autenticitate, pe orchestrarea baroc-polifonic` de voci [i limbaje articulate muzical, \ntr-un registru variat, plec\nd de la biografism [i de la vocabula neao[` de epitalam ]ig`nesc, pentru a ajunge, finalmente, prin sublim`ri succesive, la o figura]ie simbolic-vizionar` ritmat` solemn, \n caden]ele versetului ini]iatic. Spre deosebire \ns` de c`r]ile anterioare, cea mai recent` apari]ie editorial` este semnat` MARGENTO, autorul asum\ndu-[i acum rolul unui simplu membru al trupei, al unui poet printre al]ii, dar [i al unui chef dorchestre ce asambleaz`, dup` propria m`rturie, un poem graf, o carte colaborativ` la care contribuie poe]i din toat` lumea dup` principiile grafurilor matematice [i spiritul jam session. Dincolo de subtilit`]ile analogiilor ezotericomatematice implicate \n compozi]ia c`r]ii de fa]`, e de re]inut faptul c`, la originea acestui demers simplu [i sofisticat totodat`, se afl` o concep]ie democratic`, profund umanist` ([i umanitarist`) despre poezie [i art`, care afirm` libertatea ne\ngr`dit` a individului, \n linia ideologiei pacifist-universaliste a comunit`]ilor hippies de odinioar`. Chiar numele trupei indic` revendicarea comun` de la o conduit` etic` de maxim` austeritate, reclam\nd necesitatea asum`rii marginalit`]ii sociale drept form` de ascez` preliminar` \n vederea selec]iei celor ale[i s` ilustreze condi]ia de nomad a poetului autentic. De altfel, \n poemul care d` [i titlul volumului, lucrurile s\nt explicate c\t se poate de clar (Rimbaud spunea c` a c`l`tori / este facultatea tipic` a / poetului), cu nuan]a c` poezia \ns`[i ajunge s` fie \n]eleas` \n felul unui dialog viu, peste mode [i timp, cu autori [i literaturi de pe toate meridianele: [i astfel, umbl\nd cer / [etor de la un poet la altul, / descoperi spre ziu` c` din ce-]i a / minte[ti din fiecare po]i com / pune un vers: a[a-]i spun ei unde-i de mers (Nomadosofia). Nu \nt\mpl`tor, sesiz\nd \nsemn`tatea eufoniei ca element-cheie \n vederea dep`[irii limitelor lingvistice [i a configur`rii unui limbaj universal, Doris Mironescu remarca, \ntr-o cronic` recent` din Suplimentul de cultur` (Transatlanticul Tanasescu), eficien]a extraordinar` \n plan estetic a acestui principiu de coresponden]` a lumilor \n poezie. Coresponden]a nu este \ns` numai sonor`, cum s-ar putea crede. Spre deplina edificare a cititorului, am ales un poem apar]in\nd lui Yu Xuanji, autoare despre care afl`m din lista l`muritoare de la sf\r[itul volumului (MARGENTO. Trupa, traduc`torii) c` ar

fi tr`it \ntre 844 [i 868 [i c` ar fi fost, pe r\nd, curtezan`, apoi concubin` abandonat` [i, \ntr-un final, c`lug`ri]` daoist`, condamnat` la moarte pentru c` [i-a ucis, din gelozie, camerista de la m`n`stire. Iat` textul: C\nd n-ai prieteni, ce nesf\r[it de departe s\nt toate... / Am umblat ziua \ntreag` s-amanetez rochii brodate. / Oglinjoara mi-e n`cl`it`, buclele-nc\lcite; / vasul cu t`m\ie-i cald \nc`, dar moscul abia se mai simte. / Ce frumos, drag` domnule, mi-ai l`sat un poem prim`v`ratec, / de[i, ce proast`, eu azi n-am primit ziua-n cas`. / S` nu v` fie ur\t s` mai bate]i drumu-ncoace o dat`; / s`lciile, prunii-nflori]i, nu-i a[a?, acum au mireasm` (Rim\nd cu poemul altcuiva). Prin astfel de subtile, dar c\t se poate de fire[ti coresponden]e, Chris Tanasescu reu[e[te uimitoarea performan]` de a demonstra c` poezia r`m\ne, de fapt, unicul limbaj traductibil, literalmente [i \n toate sensurile. M`car din acest motiv, mai mult dec\t un experiment literar printre altele, Nomadosofia este o carte-eveniment care \[i a[teapt`, \nc`, cititorii.

Antonio Patra[

DILEMATECA

LITERATUR~
Virginia Woolf, Orlando. O biografie, traducere din limba englez` [i note de Antoaneta Ralian, Prefa]` de Dana Cr`ciun, Colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction, 2013, 35 lei

RECENZII

Nemuritorii: Orlando [i Orlanda

Nu cred c` Virginia Woolf a publicat faimosul s`u eseu A Room of Ones Own/O camer` separat`, la doar un an (1929) dup` apari]ia romanului Orlando. A Biography/ Orlando. O biografie (1928) roman reintrat, iat`, dup` mult timp, pe pia]a romneasc` de carte, gra]ie traducerii excep]ionale semnate de doamna Antoaneta Ralian [i ini]iativei cunoscutei colec]ii epice coordonate de doamna Denisa Com`nescu la Humanitas Fiction. Textul respectiv pune \n termeni ideologici clari ceea ce fic]iunea \ncercase, mai devreme, s` trateze pe plan alegoric. |n O camer` separat`, Woolf creeaz` un personaj interesant cu numele sugestiv de Judith Shakespeare (o prezumtiv` sor` a lui Shakespeare) , menit s` pun` \n dezbatere o problem` veche a civiliza]iei umane: de ce nu avem p\n` azi o scriitoare de talia creatorului lui Hamlet? S\nt femeile mai pu]in dotate artistic dec\t b`rba]ii, sau r`spunsul trebuie c`utat \n factorii a[a-zi[i extra-canonici? Varianta a doua este, desigur, adev`rat` [i, enun]\nd-o, prozatoarea britanic` deschide una dintre direc]iile importante din teoria (post)modern` asupra interpret`rii canonului estetic. Selec]ia critic` a operelor literare fost influen]at` mereu de elemente externe scrisului, unul major fiind genul. Woolf observ` faptul c`, \n cultura tradi]ional`, femeia este exclus` din exerci]iul creator identitar, nu intelectual ori voca]ional, a[a explic\ndu-se imaterialitatea istoric` a scriitoarei Judith Shakespeare. Din unghiul stereotipurilor ancestrale, o femeie-artist ar fi p`rut un monstru dup` cum bine spune un personaj creionat de Charlotte Bront \nc` din secolul al XIX-lea. |n Orlando, ideea tribula]iilor intelectuale feminine, \n interiorul vechilor lumi patriarhale, ia forma unei parabole extrem de rafinate, ce face din acest roman o scriere singular` nu numai \n opera lui Woolf, ci [i \n literatura european` interbelic` \n general. Orlando e un poet al epocii elisabetane (lucreaz` de mul]i ani la un text amplu, intitulat The Oak-Tree/Stejarul), intrat \n c\teva leg`turi amoroase stranii. B`tr\na regin` Elisabeta I \ns`[i \l accept` ca amant, pentru o scurt` perioad`, dup` care protagonistul are o rela]ie intens` cu Sa[a, o prin]es` din anturajul diplomatic rus (ea va pleca \ns`, intempestiv, \napoi la Moscova, l`s\ndu-l neconsolat pe erou). |n paralel, Orlando este h`r]uit de arhiducesa Harriet, iremediabil \ndr`gostit` de el. |n plin` derut` sentimental`, poetul (frecvent ridiculizat, pentru modul s`u de a scrie, de c`tre un scriitor celebru [i, prin urmare, canonic, Nicholas Greene) hot`r`[te s` preia oferta regal` de a func]iona ca ambasador al Angliei la Constantinopol. Aici, \n fond, asist`m la punctul culminant al romanului. Dup` un somn prelungit, diplomatul Orlando se treze[te... femeie. Aceea[i iden-

titate sufer` o insolit` muta]ie de gen. Orlanda va debuta a[adar \n malaxorul istoriei falocentrice. Spun istorie, \ntruc\t personajul transformat devine, totodat`, [i nemuritor. Tr`ie[te secole \ntregi, \ncerc\nd s`-[i publice poemul. Abia \n 1928, sarcasticul Nicholas Greene ([i el f`r` moarte!) \i laud` secularul text liric Stejarul, i-l public` [i i-l promoveaz` entuziast. Femeia a ie[it, \n sf\r[it (dup` o ini]ial` schimbare de sex [i o via]` de sute de ani) din starea de marginalitate cultural`, \naint\nd, curajos, c`tre centralitate (totu[i doar cu acordul creatorilor de canon artistic!). Mul]i vor s` limiteze contextul romanului la indica]ia biografic` din subtitlu [i s` vad` \n Orlando-Orlanda transfigurarea iubitei lesbiene a Virginiei Woolf Vita Sackville-West (mare amatoare, se pare, de jocuri homoerotice, care implicau deghizarea masculin`). Ipoteza se sus]ine par]ial. Orlando r`m\ne o capodoper` a literaturii universale, \n primul r\nd prin extraordinarul s`u joc imaginativ, combinat fin cu mentalitarul inovator.

Codrin Liviu Cu]itaru

POLITOLOGIE
Diane Ducret, Femeile dictatorilor, traducere din limba francez` de Doina Jela Despois, Editura Curtea Veche, 2013, 32 lei

Seduc]ia puterii
On nest pas couch, talk-show pe France 2. E trecut de 11 noaptea, iar invita]ii discut` cu mult` \nsufle]ire. Despre o carte. Autoarea, o t\n`r` frumoas` [i distins`, r`spunde elegant [i precis tirului de \ntreb`ri venit dinspre criticii culturali de serviciu ai emisiunii. Ritm alert, invita]i inteligen]i, show cultural remarcabil. Subiectul: femeile dictatorilor. Istoric [i filozof ca forma]ie, jurnalist ca profesie, Diane Ducret reu[e[te s` vin` cu o perspectiv` proasp`t` asupra vie]ilor ie[ite din comun ale dictatorilor. Premisa de la care porne[te este aceea c`, dincolo de ideologie [i putere militar`, for]a dictatorilor a stat \n puterea lor de seduc]ie. Capacitatea de a le fascina pe femei, mai \nt\i la nivelul vie]ii personale, iar apoi la cel de mas`, reprezint` una dintre armele cele mai de temut pe care ace[tia le-au avut la dispozi]ie. Cine s-ar fi g\ndit c` Hitler a primit mai multe scrisori de dragoste dec\t Mick Jagger [i membrii forma]iei Beatles la un loc? C` unele dintre ele \ncepeau cu drag` Adi, iar altele con]ineau certificate de c`s`torie deja completate, c`rora le mai lipsea doar o semn`tur`? C` tinerele fasciste \i trimiteau poezii de dragoste [i bomboane lui Mussolini? De la intelectuala socialist` Angelica Balabanoff, cea care l-a format ideologic pe Mussolini, [i p\n` la Eva Braun, de la cele dou` Nadii, so]iile lui Lenin [i Stalin, [i p\n` la Jiang Qing, ultima so]ie a lui Mao [i artizana Revolu]iei Culturale \n China, de la Catherine, abila \mp`r`teas` principal` a lui Bokassa, [i p\n` la Elena Ceau[escu, avem un set de portrete de femei c\t se poate de diferite. Comune s\nt atrac]ia irezistibil` pe care o simt fa]` de ace[ti b`rba]i puternici [i devotamentul cu care \i urmeaz`. Cartea e scris` ca o colec]ie de povestiri spectaculoase [i pline de dramatism. Autoarea alege, cu bun` [tiin]`, stilul narativ, \n dauna unui discurs sec, academic. Nu avem studii comparative [i tipologii, avem \n schimb un set de personajefemei care iubesc, sufer`, lupt` [i se sacrific`. Ducret \ncearc` s`-[i \n]eleag` eroinele [i s` empatizeze cu ele. Faptul c` i-au iubit cu pasiune pe ace[ti b`rba]i imposibili [i incapabili s` li se dedice \n totalitate le umanizeaz` [i mai estompeaz` din imaginea negativ` rezultat` din asocierea multora dintre ele cu setea de glorie [i de putere. Aceste femei le \n]eleg [i le satisfac dictatorilor nevoia de domina]ie absolut`, renun]\nd adeseori la ele \nsele. So]ia lui Lenin, Nadia, accept` s` tr`iasc` al`turi de Inessa, amanta acestuia, una din so]iile lui Mao, Hu Zizhen, \l \nso]e[te, \ns`rcinat` \n cinci luni, \n Mar[ul cel Lung. |n unele cazuri, devotamentul merge p\n` la cap`t, eroinele mor \mpreun` cu dictatorii pe care i-au urmat o via]` \ntreag`, ca \n cazul Evei Braun sau al Elenei Ceau[escu. Tot ele s\nt cele care au curajul s` le spun` verde \n fa]` ce simt. Nadia e

singura care \i spune lui Stalin adev`rul despre el \nsu[i: E[ti un c`l`u, asta e[ti! |]i chinui so]ia, pe propriul fiu [i tot poporul rus! La r\ndul s`u, infidelul Mao este gratulat de geloasa Hu Zizhen cu apelativele fiu de porc [i ou de broasc` ]estoas`. |n paralel cu portretele femeilor, cartea ofer` [i o galerie de profiluri ale dictatorilor, care devin pe alocuri personaje principale, femeile p`r\nd a fi doar poarta c`tre intimitatea acestora. Dac` \n cazul scrisorilor de dragoste, avem de-a face cu o documentare istoric` solid` [i credibil`, \n alte locuri, sursele s\nt ceva mai pu]in consistente. Este cazul capitolului despre Elena Ceau[escu, unde referin]a principal` s\nt memoriile generalului Pacepa. Lipsa unei grile analitice [i a unor concluzii generale \mpiedic` \ncadrarea c`r]ii \n categoria studiilor [tiin]ifice, sacrificiu necesar pentru a p`stra intact` savoarea lecturii unui excelent best-seller politico-istoric.

Bogdan Barbu

DILEMATECA
Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

pagina 25

pagina 26

FILOZOFIE
C`t`lin Cioab`, Filozoful [i umbra lui. Turnura g\ndirii la Martin Heidegger [i Ludwig Wittgenstein, Editura Humanitas, 2013, 59 lei

RECENZII
]elegerii naturii absolute exact din r`sturnarea [i e[ecul g\ndirii care f`cea efortul de a-[i cuprinde obiectul. Apoi, avem afirma]ia lui Eckhart din prima |ntrebare parizian`, \n care el spune: nu mai consider c` Dumnezeu este fiin]`, ci c` el este \n]elegere, angaj\nd, prin r`sturnarea propriei cariere filozofice, un nou drum al conceperii raportului dintre fiin]` [i g\ndire. 2. Oare nu cumva r`sturnarea lui Eckhart, unde preeminen]a \n]elegerii fa]` de fiin]` na[te o tradi]ie, este responsabil` pentru modul \n care cei doi g\nditori de aici au \n]eles s` porneasc` \n prima etap` a drumului lor, pentru ca r`sturnarea s` fie, de fapt, o refacere invers` a traseului istoric deschis de marele renan? Chiar [i dovedirea erorii acestei sugestii ar putea ad`uga lumin` \ntr-o tem` chestionat` \n]elept de C`t`lin Cioab`.

Ce este o r`sturnare filozofic`

C`t`lin Cioab` a avut o idee str`lucit` c\nd a mascat, sub chipul unei compara]ii a filozofiilor lui Heidegger [i Wittgenstein, o \n]elegere a unui fapt simplu, universal [i uman: c` via]a pleac` de la efortul de a supune f`r` rest lumea, dar c` poate ajunge, spre propria \n]elepciune, la cunoa[terea restului pe care lumea \l las` \n fa]a efortului de a o constr\nge, aliment\nd efortul, ini]ial nesocotit, de a supune tot ce min]ii \i iese \n cale. Genul literar al c`r]ii este o subtil` replic` la Vie]ile paralele, pentru c` ea nu compar` doi filozofi, ci doar constat` un aspect comun \n turnura g\ndirii lor (p. 59): Dac` pentru Heidegger atingerea (...) dintre ontic [i ontologic reprezint` o provocare spre a g\ndi mai t\rziu fiin]a \ns`[i \n afara unui fundament ontic, cuplarea dintre logic` [i etic` reprezint` la Wittgenstein (...) punctul nevralgic din Tractatus care provoac` \ntreaga turnur` ulterioar` a filosofiei sale. Pentru c` fiecare din cei doi [tie s` se distan]eze de sine datorit` unui motiv intern al primei etape a g\ndirii sale, C`t`lin Cioab` concentreaz` cu precizie efortul c`r]ii sale pe \n]elegerea m`surii \n care cei doi ob]in, fiecare, aceast` distan]`. Formal (p. 32), cartea spune c` aceast` m`sur` poate explica locul de \nt\lnire al experien]ei celor dou` r`sturn`ri. |n con]inut (pp. 224-226), cartea spune c` fiecare dintre cei doi a explicat constituirea sensului experien]ei, fie \n analitica existen]ial` din Fiin]` [i timp, fie \n Tractatus, dar c` am\ndoi au \ncercat o experien]` uimitoare, a unei r`sturn`ri venite dinspre obiectul de cercetare [i care i-a constr\ns s` vad` \n obiectul de explicat ceea ce era motorul explica]iei \nse[i. {i, \n plus, c` acest efect \i convinge pe ambii g\nditori c` limba este locul predilect al analizei \ntreb`rilor originare ale fiin]`rii umane, de la teoria jocurilor de limbaj p\n` la elogiul limbii-cas` a fiin]ei. Cartea este asimetric`. Ea este o laborioas` analiz` a tensiunii pe care identitatea dintre analiza limbajului [i etic`, proclamat` de Tractatus, o acumuleaz` p\n` la explozia r`sturn`toare de perspectiv` din Cercet`rile filozofice. Subsidiar, Heidegger este martorul \nso]itor [i apelat tacit al lui C`t`lin Cioab`, \n timpul dedicat analizei lui Wittgenstein. |ns` concluziile c`r]ii trimit \n acela[i sens: c` experien]a g\ndirii las` mereu o umbr` (concept riguros husserlian, p. 138) pe suprafa]a obiectului ei care, departe de a fi semnul e[ecului abord`rii, este tocmai semnul filozof`rii rezultate \n urma \nt\lnirii inexprimabilului. Am dou` remarci: 1. C` experien]a r`sturn`rii nu este singular`, iar exemple s\nt: nu avem textele lui Augustin de dinaintea convertirii, dar avem senza]ionala prefa]` a Proslogion-ului lui Anselm, care vorbe[te despre na[terea \n-

Alexander Baumgarten

ISTORIE
Marian Coman, Putere [i teritoriu. }ara Romneasc` medieval` (secolele XIV-XVI), Editura Polirom, 2013, 27,95 lei

}ara Romneasc`, un stat compozit

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013
S-a spus adesea c` o tez` de doctorat este echivalentul academic al probei de m`iestrie din breslele medievale. Ea atest` capacitatea noului doctor de a produce independent cunoa[tere [tiin]ific`. Pe de alt` parte, tema [i modul de abordare fiind stabilite \n urma negocierii dintre doctorand [i conduc`torul de doctorat, rezultatul este, mai frecvent, o lucrare corect`, dec\t una spectaculoas`, revolu]ionar`. Teza domnului Marian Coman reprezint` \ns` o fericit` excep]ie: este vorba de o carte realmente important`, at\t prin tematica abordat`, c\t [i prin implica]iile concluziilor la care ajunge. Gestat` \ndelung, sub \ndrumarea profesorului Andrei Pippidi, ea combin`, \n mod fericit, acribia document`rii, rigoarea argumenta]iei [i \ndr`zneala intelectual`. Autorul st`p\ne[te at\t izvoarele de epoc`, fie ele latine sau slavone, c\t [i stufoasa literatur` secundar`, produs` de istorici [i de geografi, cu privire la }ara Romneasc` \n secolele XIV-XVI. Demersul s`u este structurat \n dou` mari p`r]i, divizate fiecare \n patru capitole: geografia puterii [i geografia frontierelor. Abord\nd cu temeritate probleme ]in\nd de natura fundamental` a statului medieval, autorul nu ezit` s` \ntreprind` [i excursuri prin care clarific` aspecte punctuale, dar importante prin implica]iile referitoare la puterea domneasc`. Amintim aici, cu titlu de exemplu, fic]iunea istoriografic` a domeniului eminent al domnului Coman, sensul termenului Ungrovlahia, geneza complicat` a jude]elor ([i absen]a lor \n primele secole de statalitate, \n regiunile centrale ale }`rii Romne[ti), modul complex de integrare \n structura politic` a boierimii de margine, confuziile care au condus la \ncet`]enirea denumirii Basarabia, identificarea Podunaviei la grani]a cu Serbia, [i nu \n Dobrogea (cum s-a crezut \ndeob[te), precum [i geografia complex` a frontierei carpatine [i a celei dun`rene a }`rii Romne[ti. De[i aceste excursuri ar p`rea s` indice o construc]ie oarecum baroc` a c`r]ii, impresie consolidat` de transliterarea slavon` [i/sau latin` a unor formule din documentele de epoc`, domnul Marian Coman a avut capacitatea de a nu pierde niciodat` din vedere tema principal` a demersului s`u, demonstrarea naturii primordial sociale, [i nu teritoriale a puterii domniei din }ara Romneasc`, de la \nfiin]area statului p\n` \n secolul al XVI-lea. Concluziile par]iale la finele fiec`rui capitol sau chiar subcapitol, ca [i cele de la sf\r[itul c`r]ii eviden]iaz` coeren]a ansamblului, precum [i \nsemn`tatea achizi]iilor cognitive pe care le aduce acest volum. Iat` o mostr`: }ara Romneasc` medieval` nu a fost un stat teritorial, ci un stat compozit, \n interiorul c`ruia diferite tipuri de comunit`]i au continuat s` existe \ntr-un sistem coerent de putere, cu func]iile [i autonomiile lor. (...) Cu alte cuvinte, domnii }`rii Romne[ti medievale nu au adunat teritorii, ci

au supus comunit`]i. Puterea domneasc` a fost o putere exercitat` social asupra mai multor comunit`]i, dintre care unele, dup` cum am ar`tat \n cazul mehedin]enilor [i buzoienilor, aveau o identitate teritorial`. Construc]ia }`rii Romne[ti, care a durat mai bine de dou` secole, a \ncercat fie s` disloce aceste identit`]i acolo unde a avut puterea s` o fac`, fie s` [i le subordoneze. Puterea domneasc` nu a fost doar una vertical`, exercit\ndu-se asupra supu[ilor de sus \n jos, ci a avut nenum`rate ramifica]ii orizontale, pentru c` la exercitarea ei au fost cointeresate [i asociate mai multe grupuri sociale [i fac]iuni ale acestora. Este de sperat ca aceast` carte incitant` s` genereze replici intelectuale, polemici argumentate cu alte cuvinte, s` \mping` \nainte cunoa[terea istoric`.

Bogdan Murgescu

DILEMATECA

SPIRITUALITATE
Lama Yeshe, Introducere \n Tantra. Transformarea dorin]ei, traducere din limba englez` de Daniela Andreescu, Colec]ia Tantra, Editura Herald, 2012, 26 lei

RECENZII

Despre Tantra, despre moarte

Tantra (urzeal`, ]es`tur`) poate s` \nsemne totul, dar, la fel de bine, nimic. |ntre tot [i nimic, este preferat`, adesea, cea de-a doua variant`, pentru c` nimicul nu pune probleme de complexitate, nimicul e simplu. |n spa]iul romnesc [i nu numai, termenul la care ne referim a fost supus unor grele \ncerc`ri, mai precis unor simplific`ri succesive, astfel \nc\t prin tantra mult` lume \n]elege ast`zi sex, un tip de sex friz\nd promiscuitatea (pe linia interpret`rilor convenabile a practicilor transgresive specifice anumitor secte de m\na st\ng`, vama marga). Urm\nd acela[i algoritm, semantica s-a restr\ns p\n` c\nd din tot (adic` un \ntreg sistem de credin]e, ritualuri [i practici, o \ntreag` viziune cosmic`) nu a r`mas mare lucru. |n sf\r[it, lucrurile s\nt simple, deci putem vorbi despre ele! pare s` fie singurul c\[tig al acestor inexactit`]i. {i totu[i, trebuie spus c`, de[i tantra d` impresia accesibilit`]ii, \n realitate lucrurile stau mai degrab` pe dos. Prin urmare, publicarea, \n 2012 [i 2013, de c`tre Editura Herald, a unei colec]ii intitulate Tantra, \n care au ap`rut deja cinci lucr`ri, mi se pare foarte inspirat`. Este vorba despre: Tantra. Tradi]ia hinduist`, de Andr Padoux; Buddhismul tantric. Doctrine [i practici indo-tibetane, de Dasgupta Shashi Bhushan; Vijnana Bhairava. O sut` dou`sprezece metode de unire cu divinul (textele propriu-zise); Introducere \n Tantra. Transformarea dorin]ei, de Lama Yeshe; [i, cea mai recent`, Yoga daoist`. Alchimie [i nemurire, de Lu KUan Yu. M` voi ocupa aici de cartea lui Lama Yeshe, Introducere \n Tantra. Transformarea dorin]ei o lectur` deloc dificil`, \ns` tulbur`toare. Deloc dificil` pentru c` este scris` pentru occidentali, prin urmare, inten]ia de devoalare [i explicare reprezint` una dintre premise. Autorul se str`duie[te s` l`mureasc` mai pu]in probleme de cronologie [i origini ale tantrismului tibetan (c`ci despre el este vorba), c\t chestiuni de con]inut. Ca atare, lucrarea lui Yeshe se adreseaz` poten]ialilor practican]i ori celor interesa]i s` \n]eleag` esen]a acestui sistem spiritual, [i mai pu]in c`rturarilor [i dezbaterilor filozofice. O lectur` \n aceea[i m`sur` tulbur`toare, spuneam, pentru c` avem de-a face cu un text care vorbe[te, printre altele, despre moarte, a[a cum pu]ine altele reu[esc s` o fac`. Desigur, tema fundamental` nu este moartea, ci transformarea fiin]ei dintr-una obi[nuit` \ntr-una excep]ional`. Tantra vizeaz` un maxim uman [i spiritual care poate fi atins de (\n principiu) oricare individ. Aceast` transformare \[i ia energia exact din locul \n care cre[tinismul [i, \n general, religiile monoteiste o reprim`. Ea \[i ia energia din for]a uria[` a dorin]ei. Nu doar a dorin]ei sexuale, ci a celei de orice natur`, corespunz`toare oric`rei pl`ceri, oric\t de mici, de la

pl`cerea papilar` p\n` la desf`tarea estetic`, inspirat` de simpla privire a unui peisaj natural sau de lectura unui poem. Cu aceast` energie [i prin ea, practicantul descoper` c`, odat` cu transformarea sa, a avut loc [i transformarea dorin]ei sau, pentru a fi mai exac]i, c` lucrurile s-au petrecut mai degrab` invers, ori \mpreun`. Renun]area \nseamn`, pentru tantric, renun]area la a[tept`rile nerealiste privind pl`cerile, nu la pl`cerile \nse[i. Ea este o form` de luciditate, nu de negare. Deta[area, at\t de deseori r`u \n]eleas`, trebuie conceput` doar ca o sl`bire a \ncr\ncen`rii, ca relaxare. Pe l\ng` renun]are [i deta[are, cea de-a treia cerin]` a sadhanei, de at\tea ori uitat`, o reprezint` bodhicitta sau, foarte pe scurt, preocuparea pentru binele celorlal]i. C\t despre moarte, citi]i [i vede]i... Privind prin fereastra pe care Yeshe o deschide c`tre moarte, se poate \ntrez`ri, \ntr-un fel acut, mai apropiat de starea de con[tien]` dec\t de cea discursiv`, de ce moartea este lucrul pentru care trebuie s` ne preg`tim o via]`...

Alice Popescu

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

Constantin Vic`

TEHNODROM

DILEMATECA
Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

De ce tehnologie ]i-e fric`?

Luna trecut` am purtat o discu]ie \n cadrul unui curs de etica tehnologiilor despre frica de tehnologie. Eram to]i tineri, cu studii superioare, locuitori urbani, prooccidentali, utilizatori experimenta]i de tehnologie informa]ional` [i foarte interesa]i de ceea ce numim progres tehnologic \ntr-un cuv\nt, eram clasa medie \n ac]iune. Am ajuns la fric` c\nd observam c` progresul tehnologic nu implic` cu necesitate un progres social [i moral (situa]ie evident` de-a lungul istoriei), dar c`, de multe ori, tehnologiile s\nt \nconjurate de o panic` moral` [i de un discurs pesimist. Una dintre noi considera c` tehnologiile s\nt neutre [i controlabile; cu alte cuvinte, ele pot duce la realizarea unor valori pe care indivizii, comunit`]ile [i societ`]ile le aleg. Tehnologiile nu s\nt nici bune, nici rele, utilizarea lor le orienteaz` spre un set valoric. Drept urmare, tinerei noastre prietene nu \i era fric` de tehnologie. Un bun cunosc`tor al politologiei sus]inea c` cel mai fric` ar trebui s` ne fie de motorul cu injec]ie, urma[ul motorului cu carburator. Cea mai periculoas` tehnologie ast`zi r`m\ne cea care \[i are originile la \nceputul secolului al XX-lea: motorul care folose[te motorin` sau benzin`. Pentru c` aceast` tehnologie aduce cu sine o infrastructur` [i o industrie (cea a extrac]iei [i a prelucr`rii petrolului), care nu pot fi controlate, care nasc conflicte [i determin` un tip de economie [i un stil de via]`. Op]iunea pentru petrol, f`cut` cu peste o sut` de ani \n urm`, \n defavoarea electricit`]ii (atunci c\nd vorbim despre transporturi) a avut un efect neinten]ionat: dependen]a de o anume resurs`. Resurs` care se consum` repede [i care prin consum produce poluare. O alt` persoan` a sus]inut c` trebuie s` ne fie fric` de neurotehnologii, de acele interven]ii directe asupra creierului pentru a modifica mintea. S\nt voci ast`zi care sus]in c` putem controla comportamentul social, prin interven]ii asupra creierului. Acest lucru, considera t\n`ra, este extrem de periculos: \n viitor, justi]ia va fi \nlocuit` de neurotehnologii. Desigur, implanturile neuronale pot salva oamenii de la boli necru]`toare sau ne permit controlul asupra pedofililor, dar ce se va \nt\mpla dac` toat` lumea va fi obligat` s`[i \mbun`t`]easc`, prin aceste metode, mintea [i via]a? Viziunea ei, terifiant`, nu este lipsit` deloc de argumente, cu toate c` asump]ia de la care porne[te este cea a unui determinism [i esen]ialism tehnologic. Cea mai r`sp\ndit` fric` a fost cea a pierderii sferei private [i a rolului identit`]ii personale, prin noile tehnologii ale comunic`rii care produc profil`ri [i date de marketing. Cum nu prea exist` posibilitatea de exit din lumea informa]ional` digital` (dec\t cu pre]ul izol`rii [i al marginaliz`rii), ar trebui s` fim noi \n controlul datelor noastre (ceea ce este imposibil). S\ntem prin[i \ntr-o capcan`? Am f`cut o lume dup` chipul [i asem`narea st`p\nilor digitali gigan]ii Google, Apple, Facebook [i Amazon.com? Cum va ar`ta lumea [i cine vom fi atunci c\nd totul va fi memorat [i stocat, totul interconectat, totul u[or de manipulat? Maleabilitatea logic` pe care o aduc aceste tehnologii este \nfrico[`toare. Dar dac` tehnologiile s\nt controlabile [i putem de la \nceput s` le d`m un design care s` con]in` anumite

valori mai exist` o speran]`. Un caz special este cel al biotehnologiilor, mai ales al modific`rilor genetice. Aici riscurile s\nt greu de calculat. Dar problema e una politic`: c\teva companii controleaz` pia]a de semin]e [i pot controla statele [i indivizii. O discu]ie pasional` s-a n`scut \n jurul \nlocuirii manualelor cu aplica]ii educa]ionale pentru tablete. Observa]ia de la care am plecat este tocmai lipsa de dezbatere, \n societate, despre aceast` schimbare fundamental`: mini[trii prezint` triumfalist viitorul, iar marii produc`tori de tablete \i dau forma. S` ne fie fric`?

pagina 27

pagina 28

LOCURI DE CITIT
Stela Giurgeanu

Cartea la aniversar`
Scurt istoric
|n 1995, la Paris, \n timpul conferin]ei anuale a UNESCO, s-a hot`r\t desemnarea unei zile interna]ionale dedicate c`r]ii, menit` s` \ncurajeze cititul [i re\ntoarcerea c`tre literatur`, o zi consacrat` \n special copiilor [i tinerilor. Data aleas` pentru celebrare a fost un tribut adus \n primul r\nd celor trei grei ai literaturii universale William Shakespeare, Miguel de Cervantes [i Inca Garcilaso de la Vega care au murit to]i \n aceea[i zi: 23 aprilie 1616. Cum ideea a venit din partea Spaniei unde se obi[nuia ca, la aceast` dat`, \n libr`rii, s` prime[ti c\te un trandafir pentru fiecare carte cump`rat` , din 2000, anual, se alege c\te o capital` a c`r]ii, prima desemnat` fiind Madridul. |n anii urm`tori, Capitalele C`r]ii au fost Alexandria (\n 2002), New Delhi (\n 2003), urmate de Antwerpen (2004), Montral (2005), Torino (2006), Bogota (2007), Amsterdam (2008), Beirut (2009), Ljubljana (2010), Buenos Aires (2011), Erevan (2012). Anul acesta, Capitala C`r]ii a fost ora[ul Bangkok din Thailanda. gratis. Startul pentru cititorii dornici (aproape neverosimil de dornici) a provocat acea \mbulzeal` disperat` pentru a \n[f`ca ceva gratis, s` pui m\na pe o carte c`p`t\nd, \n cazul de fa]`, un iz de mahala. |n plus, a venit [i contestarea autenticit`]ii unei p`r]i a evenimentului. Astfel, o grupare artistic` spaniol`, Luzinterruptus, i-a acuzat pe organizatori de plagiat, sus]in\nd c` ideea instala]iei de iluminare a c`r]ilor puse pe pavaj le apar]ine, ba mai mult, c` a [i fost prezentat` la New York [i Madrid, \n 2010, iar \n 2012, la Festivalul Light in Winter din Melbourne.

Departe de cititul dezl`n]uit

|n ceea ce m` prive[te, cea mai lini[tit`, calm` [i fericit` carte din ziua cu pricina am g`sit-o \n diminea]a aceea, \n Parcul Kiseleff. Am auzit-o aclamat` chiar de la intrarea \n parc, de glasuri vesele [i zglobii, admirat`, iubit` [i dorit`, provoc\nd acea fascina]ie autentic` pe care o g`se[ti doar \n ochii de copil. Este vorba despre campania Cu o carte schimb` o via]`, o campanie prin care vrem s` promov`m cititul \n r\ndul copiilor mi-a spus Oana {erban, reprezentantul [i PR-ul Funda]iei World Vision Romnia. Mi s-a spus, \n timp ce copiii erau aduna]i s` asculte c\teva pove[ti, c`, prin aceast` campanie, World Vision Romnia dore[te s` str\ng` fonduri pentru bibliotecile din mediul rural. Ne-am propus ca, p\n` la finalul campaniei, adic` 31 mai, s` str\ngem cel pu]in 15.000 de c`r]i de beletristic`, enciclopedii [i lucr`ri de specialitate, pentru cele 53 de comunit`]i rurale \n care s\ntem pre-

Ora[ele C`r]ii \n Romnia

De[i, nici pentru anul urm`tor, nici un ora[ din Romnia nu se reg`se[te printre cele 11 nominalizate la titlul de Capital` a C`r]ii, totu[i ziua se s`rb`tore[te [i la noi, de c\]iva ani. |n 2013, Alba Iulia, Tulcea sau T\rgovi[te s\nt doar c\teva dintre ora[ele \n care cartea a fost aniversat`. T\rguri, lecturi, conferin]e... Ie[ind \ns` din biblioteci sau libr`rii (locuri unde cartea a fost \ndeob[te celebrat`), \n Bucure[ti au fost c`utate spa]iile nonconformiste, iar cartea, p`r`sind decorurile clasice, a p`[it prin parcuri, a huzurit prin c\teva cafenele, a trecut pe str`zi, \ndemn\ndu-i pe cititori la momente de flash-mob, oprindu-i c\teva minute ca s`-i r`sfoiasc` paginile, sau chiar i-a chemat s` petreac` \mpreun` o noapte alb`. Din p`cate, tocmai aceast` Noapte a c`r]ilor deschise \n Centrul Vechi, care se dorea a fi unul dintre cele mai inedite evenimente ale respectivei anivers`ri, a fost [i unul dintre cele mai nereu[ite. Ideea organizatorilor (Editura Litera [i ziarul Ring) a fost s` paveze segmentul de Lipscani dintre Calea Victoriei [i strada Sm\rdan cu mii de volume deschise, care urmau s` fie oferite ulterior cititorilor. |n teorie bun`, \n practic` ideea a fost oarecum horror, c`ci nu s-a luat \n calcul \mbulzeala tipic romneasc` la lucrurile

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

zen]i. Cei care doresc pot dona c`r]i \n libr`riile partenere din Bucure[ti Libr`ria C`rture[ti de la Muzeul }`ranului Romn, Libr`ria Mihai Eminescu din Pia]a Universit`]ii [i Libr`ria Bastilia din Pia]a Roman` sau pot face dona]ii financiare pe site-ul organiza]iei, \n sec]iunea dedicat` campaniei: http://www.worldvision.ro/cartipentru copii.php. Am plecat, \n timp ce unii dintre micu]ii cititori se l`sau prin[i \n mrejele pove[tilor, \ntr-un flash-mob demonstrativ, al]ii purtau pancarte, al]ii chiar scandau lozincile \nscrise pe ele. Dar ce imagine revolu]ionar` bl\nd`, c\nd un copil \]i cere s`-i dai o carte!

DILEMATECA

DILEMATECA

AVANPREMIER~
James Joyce

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

Scrisori de dragoste
n C`tre Nora Barnacle1 15 iunie 1904
Shelbourne Road, nr. 60

n C`tre Nora Barnacle (Sf\r[itul lui iulie 1904)

(Dublin)

S-ar putea s` fi orbit. M-am holbat \ndelung la un cap cu p`r ro[cat-castaniu [i am hot`r\t c` nu e al t`u. M-am dus acas` destul de ab`tut. A[ vrea s`-]i propun o \nt\lnire, dar nu [tiu dac` po]i tu atunci. Sper s` ai bun`voin]a de a face tu pasul acesta doar dac` nu m-ai uitat!

James A Joyce

n C`tre Nora Barnacle 12 iulie 1904

Shelbourne Road, nr. 60, Dublin

Draga mea Nora, m-am trezit c` oftez din r`runchi \n seara asta pe c\nd m` plimbam [i m` g\ndeam la un c\ntec vechi scris acum trei sute de ani de regele englez Henric al VIII-lea un rege violent [i desfr\nat. C\ntecul e-at\t de dulce [i de proasp`t [i pare a fi izvor\t dintr-un suflet plin de jale \nc\t ]i l-am trimis, sper\nd s`-]i fac` pl`cere. E straniu din ce mla[tini izvodesc \ngerii spiritul frumuse]ii. Cuvintele exprim` \ntr-un mod foarte delicat [i muzical singur`tatea vag` [i istovitoare care m` \ncearc`. E un c\ntec scris pentru l`ut`.

Ah, \nc-a[ mai putea la fel s` fac (|mi zic \n sine, Domnul mi-e martor) N-ar fi mai mare bucurie-n veac Sufletu-mi s` \l fac` mai u[or.

Henric al VIII-lea
n C`tre Nora Barnacle 3 august 1904
Shelbourne Road, nr. 60

Dr`gu]a mea Domni]`-Virtuoas`-cuPantofiori-Maro, am uitat nu pot veni la \nt\lnire m\ine (miercuri), ci joi, la aceea[i or`. Sper c` te-ai culcat cu scrisoarea mea, a[a cum se cuvine. M`nu[a ta mi-a stat al`turi toat` noaptea descheiat` la nasturi dar s-a comportat exemplar la fel ca st`p\na ei, Nora. Te rog nu mai purta acel pieptar, nu-mi place s` \mbr`]i[ez o cutie po[tal`. Ai \n]eles? (Ea \ncepe s` r\d`.) Inima mea cum spui tu da chiar a[a Un s`rut de dou`zeci [i cinci de minute pe g\tu-]i

JIM

Drag` Nora, ai voie afar` disear`, la 8,30? Sper c` da, pentru c` am fost prins \ntr-un asemenea v\rtej al necazurilor \nc\t a[ vrea s` uit totul \n bra]ele tale. A[adar, vino, dac` po]i. |n virtutea puterilor apostolice \nvestite \n mine de Sfin]ia Sa Papa Pius al X-lea, \]i acord permisiunea de a veni f`r` fuste s` prime[ti Binecuv\ntarea Papal`, pe care-mi va face mare pl`cere s` ]i-o dau. Al t`u, frate \ntru credin]a Evreului Agonizant

n C\ntec (de pus pe muzic`) Ah, c\t suspin din sufletu-mi r`nit {i \ntristarea mi-o jelesc, vai mie! C`ci azi iubirea eu mi-am p`r`sit Adio, via]a mea, pentru vecie. Ochii mi-i desf`tam c\nd se ivea {i-n bra]e m`-nv`]asem s-o cuprind. Acum suspin mai tare dup` ea... Adio, via]a mea, bun-venit, chin!

VINCENZO VANNUTELLI 3
(Cardinal-diacon) n C`tre Nora Barnacle (|n jur de 13 august 1904)
(Dublin)

pagina 29

Draga mea Nora. Vei g`si aici o schi]` scris` de mine (Stephen Daedalus), care ar putea s` te intereseze. Cred c` \n capul meu a existat, \ntreaga zi, un singur g\nd.

AUJEY 2

JAJ

pagina 30

AVANPREMIER~
n C`tre Nora Barnacle 15 august 1904
Shelbourne Road, nr. 60

Draga mea Nora. Tocmai a b`tut de ora unu. Am ajuns acas` la unsprezece [i jum`tate. De atunci zac \ntr-un fotoliu ca un neajutorat. Nu pot face nimic. Nu aud nimic \n afar` de vocea ta. Stau ca prostul [i te aud doar pe tine spun\ndu-mi Dragule. Am jignit doi indivizi ast`zi, p`r`sindu-i \ntr-un mod cam rece. Dar voiam s` aud vocea ta, nu pe a lor4. C\nd s\nt cu tine \mi p`r`sesc natura mea suspicios-dispre]uitoare. Mi-a[ dori s`-]i simt capul l`s\ndu-se pe um`rul meu chiar acum. Cred c` m` duc s` m` culc. De jum`tate de or` m` chinuiesc s` scriu r\ndurile astea. O s`-mi scrii [i tu? Sper c` da. Oare cum s` m` semnez? Nu o s` semnez deloc, pentru c` nu [tiu cum s` m` semnez. n C`tre Nora Barnacle 29 august
60 Shelbourne Road

Draga mea Nora Tocmai mi-am terminat cina de la miezul nop]ii, n-am avut deloc poft`. Pe la jum`tate mi-am dat seama c` m\ncam cu m\na. Miera la fel de r`u ca asear`. S\nt foarte sup`rat. Iart`-mi, rogu-te, peni]a asta mizerabil` [i scrisoarea asta oribil`. Poate cuvintele mele din seara asta te-au r`nit, dar \n mod sigur e bine s`-mi afli p`rerile despre mai toate lucrurile, nu? Mintea mea respinge \ntreaga ordine social` a prezentului [i cre[tinismul familia, virtu]ile recomandate, clasele sociale [i doctrinele religioase. Cum ar putea s`-mi plac` ideea de familie? Familia mea a fost pur [i simplu o afacere a clasei de mijloc, falimentat` de obiceiuri risipitoare pe care le-am mo[tenit [i eu. Mama mea a fost ucis`, \ncet-\ncet, de abuzurile tat`lui meu, de ani \ntregi de necazuri [i de comportamentul meu plin de o franche]e cinic`. C\nd i-am privit chipul, acolo, \ntins` \n co[ciug un chip cenu[iu [i pustiit de cancer , am realizat c` privesc chipul unei victime [i am blestemat sistemul care o transformase \ntr-una. Am fost [aptesprezece \n familie. Fra]ii [i surorile mele nu \nseamn` nimic pentru mine. Un singur frate e capabil s` m` \n]eleag`. Acum [ase ani am p`r`sit Biserica Catolic`, dat fiind c-o uram cu fervoare. Mi-am dat seama c` este imposibil s` r`m\n un membru al ei, ]in\nd cont de impulsurile naturii mele. Am purtat un r`zboi secret \mpotriva ei \n vremea studen]iei [i am refuzat pozi]iile sociale pe care mi le oferea. Astfel m-am transformat \ntr-un cer[etor, \ns` mi-am p`strat m\ndria. Acum port un r`zboi deschis cu ea prin tot ceea ce scriu [i spun [i fac. Nu pot intra \n ordinea social` dec\t din pozi]ia unui vagabond. Am \nceput medicina de trei ori, dreptul o dat`, muzica o dat`. Acum o s`pt`m\n` inten]ionam s` plec cu o trup` itinerant` de actori. Dar nu

puteam s` investesc deloc energie \n acest plan pentru c` m` re]ineai tu. Greut`]ile de ordin practic ale vie]ii mele s\nt incredibile, \ns` le dispre]uiesc. Dup` ce ai plecat acas` \n seara asta am r`t`cit \nspre Grafton St., unde am r`mas mult` vreme sprijinit de un st\lp [i am fumat. Strada era plin` de un fel de via]` \n care am turnat [i eu un [uvoi din r\ul tinere]ii mele. St\nd acolo m-am g\ndit la c\teva fraze pe care le-am scris acum ani buni, pe c\nd tr`iam \n Paris fraze care urmeaz` Trec c\te doi [i c\te trei prin via]a bulevardului, merg ca ni[te oameni care-[i petrec timpul \ntr-un loc iluminat special pentru ei. |i vezi \n cofet`rii, sporov`ind, zdrobind f`r\me din ]es`tura unui foietaj, ori [ez\nd t`cu]i la mesele din preajma intr`rii \n cafenea, ori cobor\nd din tr`suri \nf`[ura]i \n fo[netul vioi al hainelor molatece precum vocea unui adulterin. Trec prin aerul ]esut din parfumuri. Sub parfumuri, trupurile lor eman` un miros cald, umed... Pe c\nd \mi repetam lucrurile astea, mi-am dat seama c` via]a \nc` m` a[tepta, \n cazul \n care a[ fi ales s` fac parte din ea. Poate c` nu m-ar fi ame]it ca pe vremuri, dar m` a[tepta \nc` acolo [i, dat fiind c` acum s\nt mai \n]elept [i m` pot controla mai bine, p`rea mai inofensiv`. Nu mi-ar fi pus \ntreb`ri, nu ar fi a[teptat nimic de la mine \n afara c\torva momente din propria mea via]`, \n rest l`s\ndu-m` absolut liber [i promi]\ndu-mi pl`ceri \n schimb. Am chibzuit la toate astea [i le-am respins f`r` urm` de regret. Era inutil \n cazul meu; nu-mi putea oferi ceea ce-mi doream. Ai \n]eles gre[it, cred, c\teva pasaje din scrisoarea pe care ]i-am trimis-o [i am observat o anumit` re]inere \n gesturile tale, de parc` amintirea acelei nop]i te-ar fi tulburat. |n orice caz, eu o consider un soi de sacrament, iar amintirea ei m` umple de bucurie [i de uluial`. S-ar putea s` nu \n]elegi dintr-odat` de ce te pre]uiesc at\t de mult dup` acea noapte, dat fiind c` nu prea [tii ce e-n mintea mea. Dar, \n acela[i timp, a fost un sacrament ce a l`sat \n mine, \n cele din urm`, sentimentul unei triste]i [i al unei degrad`ri triste]e pentru c` am v`zut \n tine o bl\nde]e extraordinar`, melancolic`, ce-[i alesese acest sacrament ca pe un compromis, iar degradare pentru c` am \n]eles c` \n ochii t`i eram inferior conven]iilor societ`]ii noastre de azi. }i-am vorbit ironic \n seara aceasta, numai c` vorbeam despre lumea care ne \nconjoar`, nu despre tine. S\nt du[manul abjec]iei [i al servilismului, dar nu s\nt du[manul t`u. Chiar nu po]i p`trunde simplitatea ce st` \n spatele tuturor deghiz`rilor mele? Cu to]ii purt`m m`[ti. Anumite persoane care [tiu c` ne vedem foarte des m` insult` vorbindu-te de r`u. |i ascult calm, dispre]uindu-i prea mult pentru a le r`spunde, \ns` fiecare cuv\nt \mi r`v`[e[te inima, ca [i cum ar fi o pas`re prins` \n furtun`.

Nu-mi face pl`cere s` merg la culcare cu amintirea ultimei tale priviri o privire plin` de indiferen]` obosit` , cu amintirea vocii tale g\tuite de noaptea trecut`. Nici o fiin]` uman` nu s-a mai apropiat at\t de mult de sufletul meu precum ai f`cut-o tu, cred eu, [i totu[i e[ti capabil` s`-mi tratezi spusele cu o violen]` dureroas` ({tiu ce anume vorbe[te acum, ai spus). |n tinere]e am avut un prieten c`ruia m-am d`ruit f`r` rezerve, \ntr-un fel, mai mult dec\t m` d`ruiesc ]ie, \ntr-alt fel, mai pu]in. Era irlandez, asta \nsemn\nd c` nu a fost sincer cu mine. N-am spus nici pe sfert din ceea ce voiam s`-]i spun, dar e chinul naibii s` scrii cu stiloul `sta blestemat. Nu [tiu ce-o s` crezi despre scrisoarea mea. Te rog s`-mi scrii, nu vrei? Crede-m`, draga mea Nora, te respect foarte mult [i-mi doresc mult mai mult dec\t \mbr`]i[`rile tale. M-ai abandonat din nou \n angoasa \ndoielii.

JAJ
n C`tre Nora Barnacle |n jurul datei de 1 septembrie 1904 Iubita mea, s\nt at\t de binedispus \n diminea]a aceasta \nc\t insist s`-]i scriu, fie c`-]i place, fie c` nu. Nu am alte nout`]i pentru tine cu excep]ia a ceea ce i-am spus surorii mele seara trecut`. A fost foarte amuzant. |n jum`tate de or` ies s` m` v`d cu Palmieri5, care vrea s` studiez muzica, a[a c` am s` trec pe sub fereastra ta. M` \ntreb dac` vei fi acolo. M` \ntreb, iar`[i, \n caz c` vei fi acolo, dac` voi putea s` te v`d. Probabil c` nu. Ce diminea]` fermec`toare! H\rca aia, m` bucur s`-]i spun, n-a mai ap`rut s` m` chinuie azi-noapte. C\t de mult \l ur`sc pe Dumnezeu, c\t de mult ur`sc moartea! C\t de mult \mi place de Nora! Bine\n]eles c` aceste cuvinte te vor [oca, fiin]` pioas` ce e[ti. M-am trezit devreme azi-diminea]`, ca s` ispr`vesc o povestire la care lucrez. Abia terminasem o pagin`, c\nd am hot`r\t c` mai bine \]i scriu ]ie o scrisoare. |n plus, b`nuiesc c` ur`[ti lunea, a[a c` o scrisoare de la mine te-ar mai \nveseli pu]in. C\nd s\nt fericit am o dorin]` nebuneasc` s-o comunic tuturor celor cu care m` \nt\lnesc, dar a[ fi mult mai fericit de mi-ai d`rui unul dintre acei pupici de \ncurajare pe care ]i-e a[a de drag s` mi-i dai. |mi amintesc de c\ntul canarilor. Sper c` nu te chinuie [i \n diminea]a asta durerea aceea oribil`. Du-te s`-l vezi pe mo[ Sigerson, s`-]i prescrie o re]et`. Te va \ntrista s` afli c` str`m`tu[a mea tocmai moare din prostie6. Te rog s`-]i aminte[ti c` \n clipa de fa]` am treisprezece scrisori de la tine. Nu uita s`-i d`ruie[ti domni[oarei Murphy acel corset de dragon [i s\nt de p`rere c` ar trebui s`-i d`ruie[ti \ntreaga uniform` de dragon. De ce por]i lucrurile alea blestemate? Ai observat vreodat` acei b`rba]i

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

DILEMATECA

AVANPREMIER~
care se plimb` \n ma[inile lor Guinness, \mbr`ca]i \n enorme paltoane din aba? |ncerci s` te transformi \ntr-unul din ei? Dar e[ti at\t de \nc`p`]\nat` \nc\t e inutil s` mai zic ceva. Trebuie s`-]i povestesc despre dr`gu]ul de frate-meu, Stannie. E a[ezat la mas`, pe jum`tate \mbr`cat [i-[i [opte[te singur Dracu s`-l ia pe individul `sta autorul c`r]ii Cine naiba a spus c`-i bun` cartea asta?, Idiotu dracu, ame]itu naibii!, M` \ntreb dac` englezii nu-s cumva poporul cel mai idiot de pe fa]a p`m\ntului, Dracu s`-l ia pe englezoiul `sta idiot. Adieu, draga mea ingenu`, nervoas`, cu voce puternic`, somnoroasa, ner`bd`toarea mea Nora. O sut` de mii de s`rut`ri. lipsa lor de c`ldur`! Am crezut c` o s` pot rezista f`r` s` te v`d ast`zi, dar uite c` orele trec foarte foarte \ncet. Creierul meu pare a fi foarte gol \n clipa de fa]`. Pe c\nd te a[teptam asear`, \mi pierdusem r`bdarea [i mai mult. Mi se p`rea c` duc o lupt`, pentru tine, cu toate for]ele religioase [i sociale ale Irlandei [i c` nu m` pot baza pe nimeni altcineva dec\t pe propria mea persoan`. Nu exist` via]` aici nu exist` cinste [i nici naturale]e. Oamenii tr`iesc \mpreun` \n aceea[i cas` toat` via]a [i la final s\nt la fel de str`ini unii fa]` de ceilal]i ca la \nceput. E[ti sigur` c` nu ]i-ai f`cut o imagine gre[it` \n ceea ce m` prive[te? Aminte[te-]i c`-]i voi r`spunde cu onestitate la orice \ntrebare vei dori s`-mi pui. Dar, dac` nu ai nimic de \ntrebat, m` voi dovedi la fel de \n]eleg`tor. Faptul c` vei putea alege s`-mi fii al`turi, astfel, \n via]a mea plin` de riscuri, m` umple de fericire [i de m\ndrie. Sper c` ast`zi nu-]i vei rupe toate leg`turile cu lumea. Poate vei reu[i s` destrami lentoarea dimine]ii de m\ine trimi]\ndu-mi o scrisoare. Numai acum o s`pt`m\n`, mi-ai spus, am avut acea faimoas` discu]ie despre scrisorile noastre, \ns` nu prin intermediul acestora ne-am apropiat at\t de mult unul de cel`lalt? |ng`duie-mi, drag` Nora, s` fiu p`rta[ la toat` fericirea ta ce-mi poate fi \m-

p`rt`[it` [i las`-m` s` te asigur de \ntregul meu respect \n fa]a iubirii tale, pe care-mi doresc s-o merit [i la care doresc s`-]i r`spund.

JIM
n C`tre Nora Barnacle

Dublin

JIM
n Norei Barnacle 10 septembrie 1904
Turnul Martello, Sandycove

Draga mea drag` Nora, cred c` ai fost foarte sup`rat` \nc` de azi-noapte. Nu-]i voi vorbi despre mine pentru c` m` simt ca [i cum m-a[ fi purtat cu mare cruzime. |ntr-un fel, n-am nici un drept s`-]i pretind s` m` consideri ca fiind superior restului b`rba]ilor de fapt, \n lumina \ntregii mele vie]i, n-am nici un drept s` m` a[tept la a[a ceva. Totu[i, se pare c` m-am a[teptat la acest lucru fie [i numai pentru c` niciodat` n-am respectat pe nimeni a[a cum te respect pe tine. Dar mai este, de asemenea, [i ceva diavolesc \n mine care m` \mpinge s` m` distrez \n[el\nd a[tept`rile celorlal]i [i dovedindu-le c` s\nt cu adev`rat egoist, m\ndru, viclean [i c` nu-mi pas` de ceilal]i. |mi pare r`u c` \ncercarea mea de azi-noapte de a m` purta a[a cum credeam eu c` e drept ]i-a provocat at\ta durere, dar nu v`d cum m-a[ fi putut purta altfel. }i-am scris o lung` scrisoare \n care-]i explicam pe c\t de bine puteam cum m-am sim]it \n noaptea aia [i mi s-a p`rut c` ai desconsiderat tot ce ]i-am spus [i m-ai tratat ca pe un simplu [i \nt\mpl`tor tovar`[ \ntr-ale dorin]ei. Poate vei protesta la brutalitatea cuvintelor mele, dar, crede-m`, a m` trata ca atare \nseamn`, \n lumina atitudinii mele fa]` de tine, s` m` m\nje[ti. |n numele lui Dumnezeu, e[ti femeie [i cu siguran]` \n]elegi ce-]i spun! {tiu c` te-ai purtat cu nespus` noble]e [i generozitate fa]` de mine, dar \ncearc` s` r`spunzi sincerit`]ii mele cu sinceritate. Mai presus de toate, nu te fr`m\nta prea tare pentru c` asta te va \mboln`vi [i [tii c` s`n`tatea ta e [ubred`. Poate-mi vei putea trimite c\teva r\nduri \n seara asta, \n care s` m` ier]i pentru toat` durerea pe care ]i-am pricinuit-o. n C`tre Nora Barnacle 16 septembrie 1904
103 North Strand Road, Fairview

18 septembrie 1904 Draga mea Nora, flac`ra dorin]ei m` arde \ntr-un asemenea hal \nc` de ieri seara, \nc\t s\nt \ntr-o continu` agita]ie. A[ vrea s` te aud cum o spui de o sut` de ori. Cum po]i s` crezi c` eu nu apreciez nimic? O fi din cauza comportamentului meu juc`u[. Via]a m-a f`cut extrem de rezervat \n ceea ce spun, dar tu nu trebuie s` te la[i dobor\t` din cauza asta. Te-am visat azi-noapte. La ce serve[te scrisoarea asta stupid`? Eu nu vreau altceva dec\t s`-]i fiu al`turi. Sper s`-l v`d pe fratele meu cam peste o or` pentru a afla cum o mai duce. Pentru moment, tocmai am primit o scrisoare pe care o a[teptam, dar nu voi afla exact deznod`m\ntul dec\t peste c\teva zile. Pe disear`, la 20,30.

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013

JIM

1 Nora Barnacle (21 martie 1884 10 aprilie 1951), viitoarea so]ie a lui Joyce. Era fiica lui Thomas Barnacle, brutar, [i a lui Annie Barnacle, am\ndoi din Galway City. |n urma unor tensiuni familiale, p`r`sise ora[ul Galway, cu c\teva luni \nainte, pentru a se angaja camerist` \n Dublin, la Finns Hotel, situat pe Leinster Street. Joyce o cunoscuse cu pu]in timp \naintea redact`rii acestei scrisori [i hot`r\ser` se se \nt\lneasc` pe data de 14 iunie. Ea n-a reu[it s` ajung` la timp, a[a c` prima lor plimbare \mpreun` a avut loc pe 16 iunie, dat` care avea s` devin` cea a ac]iunii din Ulise. 2 Semn`tura este aproape indescifrabil`. Ar putea fi o anagramare p`s`reasc` (pig-Latin) a celor dou` nume, James Augustine. De-a lungul zonei inferioare a scrisorii st` scris durere de din]i, \n grafia lui Joyce. 3 Vincenzo Vanuttelli (1836-1930), celebru Cardinal al Bisericii Catolice. A fost foarte aproape de a deveni Pap` cu ocazia alegerilor din 1903. 4 Pentru c` vocea ta \mi era al`turi Lui i-am d`ruit durerea (Muzic` de camer`, XVII) 5 Benedetto Palmieri (1863-1918?) era cel mai bun profesor de canto din Dublin. Napoletan la origine, a predat la Dublin Academy of Music, \ntre 1900 [i 1914. S-a oferit s`-i predea gratis lui Joyce, timp de trei ani, \n schimbul a zece la sut` din viitoarele sale c\[tiguri din concerte, pe o perioad` de zece ani. Joyce a refuzat oferta. 6 Probabil doamna Callanan, o m`tu[` de-a mamei lui Joyce, modelul domni[oarei Morkan din povestirea Cei mor]i.

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)
Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

DILEMATECA

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro

ABONAMENTE: Persoane fizice: 031.860.33.24; 031.860.30.85 Persoane juridice/companii: 0730.190.899 Informa]ii [i reclama]ii ABONAMENTE: 031.860.33.24; 031.860.30.85 (numere cu tarif normal, disponibile de luni p\n` vineri, \ntre orele 9 [i 18); e-mail: abonamente@adevarulholding.ro Directori Publicitate: Costin VELICU Ionela DANA
Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA

pagina 31

Nora mea drag` se pare c` schimbul epistolar dintre noi doi devine de-a dreptul imposibil. C\t detest aceste cuvinte scrise [i

pagina 32

DOCUMENTE
Alexandru Odobescu c`tre Mihail Kog`lniceanu
Paris le 19/31 mars 1884 Cher Monsieur Kogalnitchano, Quand vous commanderez, vous serez obi! Voici les diplmes expedis le jour mme o jai reu votre lettre. La Facult me les a remis de suite contre le bulletin sign par Monsieur Jean. Dans lespoir de vous revoir bientt Paris, comme vous le promettez dans votre lettre, je termine ces lignes crites la hte en vous souhaitant une prochaine et heureuse arrive et je vous ritre, cher Monsieur Kogalnitchano, lassurance de mes sentiments de trs beaux et affectueuses considrations Votre tout devou Odobescu
Ms 12256 Odobescu, Alexandru c`tre Kog`lniceanu Biblioteca Na]ional` a Romniei, Colec]ii speciale, Cabinetul de Manuscrise

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 84 l mai 2013