Dilemateca

DILEMATECA
Anul VII l nr. 73 l iunie 2012
SCRIERI
AUTORI
LECTURI
INTERVIU
Michel Houellebecq
DOSAR
Fran]a
LOCURI DE CITIT
Jan Cornelius
Buenos Aires
\n mai 2012
ANCHET~
Primul aparat
de radio
MERIDIANE
Petre Rìleanu
Michel Serres
FRAGMENTE
Tom Stoppard
Trei r`scruci
pagina 2
3,14TECA
svejkinat sondajul, neaccept\nd un alt rezultat
dec\t cel indicat de ei. (din Ghidul xenofobului: cehii, Editura Nemira, 2011) M. C.
n |n excelenta antibiografie a lui M. Blecher scris` de Doris Mironescu dau de urm`toarea declara]ie de amor suprarealist
trimis`, \ntr-o scrisoare, de Blecher lui Geo
Bogza: Toate astea sunt vorbe, noi \ntr-adev`r am trebui s` comunic`m ce-avem s`
ne spunem cu buc`]i splendide de carne de
rasol sau cu panglici ieftine din acelea care
cump`r` servitoarele. Frumos, nu? Unii
n-au a[teptat s` apar` Lady Gaga ca s` se
drapeze \n rasol. S. S.
n Vi s-a \nt\mplat vreodat`, cel mai probabil \n copil`rie, s` v` n`p`deasc` o poft`

subit` de a v\r\ \n gur` tot ce v` iese \n cale,
chiar dac` nu e de m\ncare de la pietricele
la s`pun, cret`, bilu]e, cocoloa[e de h\rtie
sau c`c`reze de oaie? Dezagreabila apuc`tur` este o afec]iune medical` [i poart` un nume: picacism, din latinescul pica pica (co]ofan`) o pas`re lacom` care \nfulec` orice.
M. P.
n Cehii consider` c` din s\nul na]iunii
lor s-a ridicat cea mai mare personalitate a
umanit`]ii: Jra Cimrman, cel mai colosal
de inteligent multi-inventator [i megacreator. Acest personaj fictiv de geniu s-a n`scut
\ntr-unul din teatrele pragheze. De cur\nd,
el a cobor\t \ns` de pe scen` [i a p`truns \n
lumea real`, aproape politic`. Asta s-a \nt\mplat cu prilejul unui sondaj na]ional TV,
\n cadrul c`ruia Jra Cimrman a fost votat
cu o majoritate zdrobitoare ca fiind cel mai
grozav ceh din toate timpurile. Organizatorii nu au dorit s` declare o figur` inexistent` ca fiind c\[tig`torul unui sondaj care, \n
Marea Britanie, de exemplu, l-a desemnat
cap de afi[ pe Winston Churchill. Din acest
motiv, bietul Jra Cimrman a fost descalificat, iar victoria i-a revenit monarhului medieval Carol al IV-lea. Cehii, pur [i simplu, au
DILEMATECA
n Un grup de fizicieni spanioli au infirmat teoria expansiunii Universului, sus]in\nd c`, dimpotriv`, timpul va \ncetini
p\n` la punctul de oprire total`, c\nd \ntregul Univers va \nghe]a precum o imagine
fotografic`. O teorie care ar pune cap`t, a[adar, cùt`rii timpului pierdut. S. G.
n Ca mul]i al]ii, umblu c\teodat` brambura pe net [i nimeresc te miri unde. A[a
am nimerit \ntr-o zi pe un site de Angelologie Tradi]ional` (majusculele nu \mi apar]in) [i am aflat de acolo c` fiecare individ
prime[te la na[tere trei |ngeri P`zitori, ale
c`ror nume le po]i cunoa[te consult\nd Calendarul Angelic nr. 1, Calendarul Angelic
nr. 2 [i Calendarul Angelic nr. 3. Tot ce ai de
f`cut e s` \]i cau]i data [i ora na[terii pe un
tabel: dup` trei click-uri apar numele \ngerilor. |n cazul meu, paza era asigurat` de
\ngerul cu nr. 26 Haaiah (pe plan fizic) [i
de \ngerul cu nr. 53 Nanael (pe plan emo]ional). Dar fiindc` nu [tiu cu exactitate la
ce or` m-am n`scut, aveam trei op]iuni \n
privin]a \ngerului care \mi poart` de grij`
pe plan intelectual: fie cel cu nr. 16 Hekamiah (dac` m-am n`scut \ntre 5 [i 5,19), fie
cel cu nr. 17 Lauviah (dac` m-am n`scut
\ntre 5,20 [i 5,39), fie cel cu nr. 18 Caliel
(dac` m-am n`scut \ntre 5,40 [i 5,59). |n
schimb, am aflat cu certitudine care au fost
\ngerii momentului la Bucure[ti, \n ziua de
16 iunie 2012, la ora 10,32 (ora c\nd vizitam
site-ul): pe plan fizic era Caliel (nr. 18), pe
plan emo]ional era Iezalel (nr. 13), iar pe
plan intelectual era Vasariah (nr. 32). D. S.
n C\nd Camus [i Wanda au dansat \mpreun` chiar sub nasul lui Sartre, a fost ca
o victorie \mpotriva tuturor celor 700 de pagini din Fiin]a [i neantul, scrie Andy Martin, autorul c`r]ii Boxerul [i portarul, \ntr-un text spumos (Sartre, Camus [i o femeie pe nume Wanda) publicat de The Telegraph. Noroc cu esei[tii frivoli, a[a afl`m
[i noi c` \ntre doi mari g\nditori a stat mai
\nt\i o femeie, [i abia apoi op]iunile de st\nga-dreapta. L. V.
n Amlie Nothomb, \n romanul ei din

2010 (O form` de via]`): Un artist care nu
are dubii e un individ la fel de penibil ca un
seduc`tor care se crede \ntr-o ]ar` cucerit`.
|n spatele oric`rei opere se ascunde o preten]ie enorm`: aceea de a-]i expune viziunea asupra lumii. Dac` o asemenea arogan]` nu e echilibrat` de agonia \ndoielii, ai
de-a face cu un monstru care e pentru art`
ce e fanaticul pentru lege. Are dreptate,
n-am nici o \ndoial`. C. C.
n 150.000 de romni s\nt dependen]i de
jocurile de noroc. Dac`, \n loc s` fie \mp`timi]i ai c`r]ilor de de joc, ar fi pasiona]i de
c`r]ile de citit, ar fi mult mai c\[tiga]i. M. M.
n Margaret Atwood credea c` a te interesa de un scriitor pentru c` \]i plac c`r]ile sale e ca [i cum te-ai interesa de ra]e
pentru c` \]i place foie gras-ul. |mi vine s`
zic c` depinde c\t de gurmand e[ti. Dac` \]i
place la nebunie foie gras-ul (sau scriitorul,
dup` caz), ajungi s` vezi [i \n ce ape s-au
sc`ldat ra]ele. A. M. S.
n |n aten]ia celor interesa]i care, din
c\te [tiu de o via]`, nu s\nt pu]ini \n ]ara
noastr`: la Stockholm s-a cam tìat ceva din
suma alocat` pentru laurea]ii Premiului
Nobel E nasol, totu[i R. C.
n O reclam` antebelic`, \n cotidianul
Dreptatea: Garant`m c` numai exist` b`tr\ne]e! Tenul cel mai sb\rcit [i ur\t, se face
admirabil; t\n`r, fraged [i frumos numai \n
cel mult 48 de ore. Doamne, Domni [i Domni[oare consulta]i Institutul Beaut!. {i
c\nd te g\nde[ti c` cei care l-au consultat
s\nt de mult oale [i ulcele! A. P.
Michel Houellebecq
Michel Houellebecq (n. 1958)

este unul dintre cei mai importan]i
autori francezi contemporani.
A studiat [tiin]e agronomice
la Institutul Na]ional de Agronomie
Paris-Grignon [i cinematografia
la {coala Na]ional` Superioar`
Louis Lumire, pe care
a abandonat-o \nainte de ob]inerea
diplomei. A debutat ca poet,
dar s-a consacrat ca autor de romane.
|n 2010 a ob]inut Premiul Goncourt
pentru romanul Harta [i teritoriul.
Printre cele mai importante c`r]i
ale sale se num`r`: Extinderea
domeniului luptei (1994), Particulele
elementare (1998), Platforma (2001),
Posibilitatea unei insule (2005),
Inamici publici (\n dialog
cu Bernard-Henry Lvy; 2008).
Edi]iile romne[ti ale c`r]ilor
sale au ap`rut la Editura Polirom.
DILEMATECA
INTERVIU
Alcoolul nu ajut` deloc.

}ig`rile s\nt indispensabile
Cel mai cunoscut autor francez contemporan are un nume greu de pronun]at [i greu de scris. Cu toate acestea, e citit [i citat peste tot \n lume.
Nu d` nici un semn c` ar vrea s` fie
simpatic, dar e adorat de cititori.
Foarte adesea, atitudinile sale politice nasc controverse; scriitorul se exprim` rar \n public, dar atunci c\nd o
face, love[te cu o replic` nea[teptat`
[i dispare \nainte s` mai poat` fi interpelat. Cei care \l detest` s\nt destui \i repro[eaz` stilul prolix, atmosfera (post)apocaliptic` a romanelor,
incorectitudinea politic`. De fapt,
Michel Houellebecq e scepticul total.
{i excentricul absolut. Trebuie luat \n
serios c\nd scrie, nu c\nd vorbe[te...
Cartea e spa]iul libert`]ii totale, a]i afirmat. Sim]i]i scrisul ca pe o form` de eliberare,
sau ca pe o constr\ngere?
Ce v` face, totu[i, s` scrie]i. Cum func]ioneaz` metabolismul dvs. de scriitor?

Alcoolul nu ajut` deloc. }ig`rile s\nt indispensabile.
Totul \ncepe \n starea de semitrezire, de
diminea]`. Ca orice om cu o imagina]ie bogat`, mi se \nt\mpl` s` am vise foarte lungi.
Cel de azi-noapte, odat` transcris, ar putea
umple chiar [i dou` sute de pagini. Totul e
s`-mi aduc aminte detaliile.
Cum \ncepe]i o carte: de la poveste sau de
la personaj?
A[ spune, mai degrab`, c` e o situa]ie.
La Harta [i teritoriul, de pild`, a[a am \nceput: imagin\ndu-mi cum un tat` [i t\n`rul
sù fiu \[i petrec seara de Cr`ciun. Aceasta
a fost situa]ia care a declan[at restul. Nu e
\ns` obligatoriu ca situa]ia ini]ial`, cea care
m-a inspirat, s` se reg`seasc` \n paginile de
deschidere ale c`r]ii.
|n ce rela]ie s\nte]i cu personajele dvs.? V`

implica]i afectiv \n destinul lor?
Da. M` bucur c\nd li se petrec lucruri bune [i s\nt trist c\nd povestea se termin`
prost.
Foarte multe dintre pove[tile dvs. se termin` \ns` prost. Ca s` nu mai vorbesc de
faptul c` mor foarte multe personaje...
A[a o fi. N-am num`rat mor]ii din c`r]ile
mele. Dar s\nt mul]i.
C\t de obiectiv s\nte]i atunci c\nd folosi]i
un personaj-narator?
Pentru mine, aceasta e o op]iune fundamental`: dac` s` scriu romanul la persoana
I sau la persoana a III-a. S\nt lucruri pe care le po]i face la persoana I [i care s\nt imposibil de scris sau de zis dac` a[ scrie la
persoana a III-a.
De pild`, pot s` intru \n detalii ale
propriului trecut. Chestia asta merge c\nd
spun eu; dac` spun el, nu mai ]ine
figura.
Dar nu v-a[ putea spune c\nd sau cum
aleg asta. Am folosit ambele situa]ii.
Exist` [i momente \n care personajele se
confund` cu dvs.?
Nu.
pagina 3
C`r]ile dumneavoastr` se citesc u[or [i

greu \n acela[i timp. Romanele s\nt o pl`cere
[i un calvar, deopotriv`. Cum e pentru cel care le scrie?
Resimt o oarecare pl`cere atunci c\nd
scriu. Nu e o pl`cere enorm`. C\nd scriu, devin foarte agitat. Sau nervos.
Lectura, \ntr-adev`r, \nseamn` libertate

total`. Societatea te poate face s` te sim]i
nefericit, po]i ajunge s`-]i ur`[ti [eful sau
copiii. Activitatea cea mai liber` r`m\ne lectura. Scrisul, \n schimb, e constr\ng`tor. |nt\i de toate pentru c` cere un efort sus]inut,
cotidian. Eu, unul, am devenit sclav al romanelor mele.
pagina 4
INTERVIU
teva secunde, m-a f`cut s` m` simt bine.
Altminteri, nu s\nt sigur c` am o con[tiin]` de autor. Nu prea m` g\ndesc la ceea
ce am scris, ca la o construc]ie. |nainte s`
fiu scriitor, s\nt, la r\ndul meu, cititor. {i am
o rela]ie cu cei pe care-i citesc.
Care s\nt autorii care v-au format?
Mai ales \n tinere]e m-am format. Cu
v\rsta am devenit tot mai pu]in receptiv. Iar
cei pe care i-am \nt\lnit \n tinere]e s\nt Baudelaire, Dostoievski, Schopenhauer, Balzac,
Pascal... S\nt [i al]ii. Ace[tia m-au format,
\ntr-un fel sau altul. Apoi, structurile mele
mentale au \nghe]at. C`r]ile care \mi plac
s\nt cele pe care le-a[ fi putut scrie eu \nsumi.
{i \n Particule elementare exist` un personaj care seam`n` cu dvs. {i a]i recunoscut-o: Michel are ceva din Michel Houellebecq.
Ce e fic]iune [i ce e memorie \n acest roman?
Sincer s` fiu, memoria nu are aproape
nici un rol. |n acest roman e mai degrab`
vorba despre ceea ce a[ fi putut deveni. E
vorba despre poten]ialit`]i. E mai simplu s`
explic asta dac` v` dau detalii: a[ fi putut s`
devin altceva dac` m-a[ fi f`cut cercet`tor.
Dar n-am f`cut asta. Acest mod de a-mi \nchipui situa]ii virtuale conteaz` mai mult
dec\t faptele reale. S` spun ceea ce a[ fi putut deveni, dar n-am devenit.
C\t prive[te memoria a mea e foarte
proast`. Uit o gr`mad` de lucruri despre
propria via]`. Mi se \nt\mpl` adesea s` m`
\nt\lnesc cu oameni pe care \i [tiu [i nu-i recunosc. De fapt, nu-mi amintesc prea multe
lucruri din trecut.
{i atunci, autorul scrie mereu cu sensibilitatea prezentului? Nu crede]i c` s\nte]i [i ceea
ce a]i fost?
Habar nu am din ce s\nt f`cut. {tiu doar
c` propriul meu trecut nu prea e utilizabil.
De pild`, \n coresponden]a cu Bernard
Henri-Lvy am b`gat [i c\teva f`r\me de autobiografie. S\nt doar f`r\me c`ci doar pe
acelea mi le amintesc. S\nt ani \ntregi din
trecut, perioade lungi din care n-am re]inut
nimic.
DILEMATECA
Dar \n Harta [i teritoriul exist` un personaj Michel Houellebecq. Nu e personaj-narator, vorbi]i despre el la persoana a III-a. El
seam`n` destul de bine cu scriitorul. |n ce
momente se identific` cu dvs.?
Ar presupune ca eu \nsumi s` fiu o personalitate. Lucru pe care nu l-am sim]it
niciodat` cu adev`rat. Am impresia c` m`
schimb tot timpul. A[ putea s` m` identific
cu aproape orice. S\nt versatil.
{i, \n romane, aceste f`r\me autobiografice

cap`t` coeren]` prin fic]iune?
Se poate spune c` da. Se poate \nt\mpla

s` folosesc amintiri, iar personajul astfel
construit s` aib` o poveste coerent`. Se poate \nt\mpla [i s`-mi amintesc eronat anumite lucruri. Mi s-a \nt\mplat recent s` sus]in, \ntr-o discu]ie, c` un eveniment anume
avusese loc; partenerul meu de discu]ie
nu-[i amintea deloc acea poveste, spunea c`
nu s-a petrecut niciodat` a[a cum am povestit-o eu. Eu am ]inut-o pe a mea: vizualizam
foarte bine momentul respectiv. {i, \ntr-adev`r, s-a dovedit c`, de fapt, inventasem totul.
Atunci c\nd am spus c` e un calvar s` v`
citesc, m` refeream la atmosfera sumbr`, obscur`, a romanelor dvs., la mizeria universal` pe care o descrie]i. De unde vine aceast`
perspectiv`?
Nu [tiu.
Exist` \ns` [i speran]`? S\nte]i vreodat`
optimist?
Depinde. |n Platforma, de pild`, exist`
un personaj foarte pozitiv. {i un altul care,
p\n` la urm`, se las` convins c` via]a nu e
chiar at\t de rea. Graham Greene a mers
mult mai departe dec\t mine. |n c`r]ile lui
nu mai e nici un orizont. Nu se poate spune
acela[i lucru [i despre mine.
Prin rela]ia cu ceilal]i devii con[tient de
tine \nsu]i. Tocmai raportul cu ceilal]i face
via]a insuportabil` scrie]i \n Platforma. Ca
scriitor, cùta]i raportul cu cititorii?
Dac` v` referi]i la \nt\lnirile directe cu
cititorii, pot s` v` spun c` ele m` fac s` m`
simt foarte aiurea. Am o mul]ime de oameni
necunoscu]i \n fa]`, nu prea [tiu de unde
s`-i apuc, ce vor de la mine. Habar nu am
dac` le place sau nu dar, probabil c` da, c`
doar de aceea vin. Uneori \mi fac bine [i mie
aceste \nt\lniri. |mi amintesc c` o dat`, c\nd
eram mai t\n`r, am fost la o asemenea \nt\lnire. N-am putut s` scot o vorb`. Dar simplul fapt c` mi-am v`zut cititorii, pentru c\-
Dar ave]i con[tiin]a faptului c` poate, prin

ceea ce scrie]i, \i forma]i sau \i deforma]i pe
cei care v` citesc?
|mi imaginez c` da. N-am avut pl\ngeri
p\n` acum. Oricum, nu m` simt responsabil
fa]` de cititori. Singura mea responsabilitate e s` produc o carte c\t mai bun`. Asta \nseamn` s` nu m` opresc din scris p\n` \n
clipa \n care \mi dau seama c`, dac` mai adaug ceva, o stric. Am impresia c` \mi petrec
mai mult timp \ncerc\nd s` ameliorez ceea
ce am scris deja, dec\t scriind.
Urm`ri]i critica literar`? V` intereseaz`
ce scriu gazetele literare despre dvs.?
|i urm`resc pe cei pe care-i cunosc. Dac`
cineva care a mai scris despre mine [i m-a apreciat o s` scrie c` nu-i place ultima carte,
o s` fiu [ocat. |n rest, nu m` intereseaz`. {i
e mai bine a[a.
|n anii 90 a]i scris [i a]i publicat poezie.
De ce n-o mai face]i?
Am mai scris ceva poezie \n ultima vreme.
Care e diferen]a, pentru scriitor, \ntre poezie [i roman?
Romanul presupune foarte mult` munc`. Trebuie s` scriu \n mod regulat. Uneori,
la ore fixe.
Odat` cu Premiul Goncourt pe care l-a]i
primit anul trecut, intra]i \n r\ndul autorilor
clasici. Asta, dup` ce, p\n` nu demult, era]i
numit copilul teribil al literaturii franceze. V`
convine noul statut?
Statutul acesta nu l-am inventat eu. A[
face mai bine s`-mi plac`. Pentru c` oricum
nu m` pot \mpotrivi fie c`-mi place, fie c`
nu. Oricum, e bine s` fii consacrat.
interviu realizat de
Matei Martin
fotografii de
Lucian Muntean
Ion Vianu
Daniel Stein
Pre]: 19 lei
Misterul telegramei de la
Stockholm de Neagu Djuvara
Humanitas
Odat` cu documentarea pripit`, logica
strmb`, argumenta]ia chinuit`, ocolirea
cu rea-credin]` a eviden]elor, ziarele iubitoare de zarv` au preluat de la partizanii
\nfl`c`ra]i ai lui Antonescu [i mitul unei
misterioase telegrame. O naivitate [i \n
1944, [i dup` aproape 70 de ani, pe care
Neagu Djuvara o combate cu o impecabil`
demonstra]ie istoric`.
Pre]: 26 lei
Pre]: 29 lei
Ochiul c`prui al dragostei

noastre de Mircea C`rt`rescu
Humanitas
Drama vie]ii mele a \nceput mai
trziu, cnd \n locul C`r]ii am fost
silit s` trìesc realitatea. M` tem c`
de-acum \ncolo nimeni nu va mai locui
\n c`r]i, a[a cum au f`cut-o genera]ia
mea [i cele precedente. {i c` utopia
lecturii va r`mne undeva, pe o colin`
\ndep`rtat`, ca un mare labirint ruinat. (Mircea C~RT~RESCU)
Pre]: 39 lei
Estul naivit`]ilor noastre

de Gabriel Liiceanu
Humanitas
|n aceste pagini cuvintele sunt mobilizate \ntr-un regim de urgen]`. |n joc
este o repara]ie a Istoriei [i \ncercarea
de a ie[i dintr-un trecut traumatic. Se
trìe[te cu teama c` s-ar putea \ntmpla din nou ceva rù, altfel rù dect
\nainte, folosindu-se materialul, distorsiunile [i tehnicile cu care operase rùl
de pn` atunci. (Gabriel LIICEANU)
Pre]: 39 lei
Opera sf[ietoare a unui geniu

nùcitor de Dave Eggers
Humanitas Fiction
Traducere de Adrian Buz
O carte despre traversarea unei prime tinere]i, dar [i despre dorin]a unui
tn`r de a cuceri lumea, Opera sf[ietoare a unui geniu nùcitor aminte[te,
a[a cum au observat criticii, de ironia
lui David Foster Wallace [i de oboseala
spiritual` a lui Bret Easton Ellis.
Pre]: 25 lei
Tinere]e de J.M. Coetzee

Humanitas Fiction
Traducere de Irina Horea
Aflat \ntr-o dubl` cùtare, a iubirii
ideale [i a realiz`rii personale, un absolvent de matematic` str`lucit din Cape
Town ajunge \ntr-o Londr` care nu este
nici pe departe ceea ce [i-a imaginat.
Treptat, deziluzia se \mplete[te cu o deta[are plin` de r`ceal` care amenin]` s`
se transforme \n cinism autodistructiv.
www.humanitas.ro
Pre]: 21 lei
I.L. Caragiale [i caligrafia

pl`cerii de Dan C. Mihìlescu
Humanitas
Am debutat editorial la 29 de ani,
cu o carte despre Eminescu. Aproape
sexagenar, m-am l`sat sedus de Caragiale. De ce? Fiindc` scrisorile lui din
Berlin sunt cea mai suculent`, complicat`, excitant`, pe scurt: cea mai ispititoare imagine a \mb`trnirii din literatura noastr`. (Dan C. MIH~ILESCU)
Pre]: 32 lei
Marea cas` de Nicole Krauss

Humanitas Fiction
Traducere de Carmen Toader
Un birou ce pare s` fi apar]inut
lui Federico Garcia Lorca traverseaz`
timpul [i spa]iul, reunind destinele
halucinante ale ctorva personaje.
Obiect straniu [i ap`s`tor, ce poart`
\n sine povestea unor suferin]e din
trecut, biroul ajunge s` guverneze, pe
nesim]ite, existen]a posesorilor sì.
pagina 5
Valurile de Virginia Woolf

Humanitas Fiction
Traducere de Petru Cre]ia
Un roman de o senzitivitate acut`,
care sondeaz` abisurile percep]iei, testnd totodat` capacit`]ile metamorfotice ale limbajului, Valurile a fost considerat` cea mai inovatoare carte a Virginiei Woolf.
menii arunc\ndu-i pe ]`rmuri la mari distan]e, oblig\ndu-i s`-[i pun` \ntreb`ri sf\[ietoare asupra identit`]ii lor, s`-[i inventeze
alta. Este o medita]ie despre conformism [i
nonconformism, despre erezie [i dogm`, despre oameni patetici, despre suflete tari sub
acoperirea sl`biciunii aparente. O poveste
despre curaj, la[itate, tr`dare... |n omenirea
asta se afl` [i Daniel Stein, interpret prin
defini]ie (ne \ntreb`m de ce a preferat autorul versiunii romne[ti s` vorbeasc` de
traduc`tor). Interpret de limbi (\ncep\nd
cu medierea \ntre uciga[i [i victime), dar [i
om-punte, mediator \ntre dou` religii, \ntre
dou` comunit`]i, \ntr-o lume \n care to]i comunic`, dar nimeni nu se mai \n]elege... un
nou Babel.
Morala profund` a fabulei este, mi se pare, alta: asumarea unei situa]ii dificil de explicat, una care treze[te ne\ncrederea general`. Stein, desigur, nu este un sf\nt. Este o
victim` a istoriei [i un ins care refuz` rùl;
pentru a-l conjura, adopt` o cale atipic`. Situ\ndu-se \n afara comunit`]ii care l-a n`scut, el nu este mai pu]in suspect (este chiar
mai suspect) ob[tei care l-a acceptat. Este,
pe de alt` parte, un eretic autentic. |nt\lnirea
cu Christos este direct`. De aceea, nu trece

prin dogm`, nu va trece niciodat`. Christul
sù este al iudeo-cre[tinismului, dispens\ndu-se de subtilit`]ile de sorginte elin` ale
dogmei trinitare. Aici apare fisura care va
\nsemna sf\r[itul misiunii lui pastorale. Mai
general [i mai subtil, lumea divizat` \n care
trìm este penibil`, mai inapropriat` pentru cei autentici, pentru cei care se \ntemeiaz` pe experien]ele lor cele mai ad\nci [i
mai grave, pentru cei care refuz` s` accepte
altceva dec\t ce le [opte[te experien]a lor.
Este aproape imposibil s` te m\ntui numai
prin tine. {i aceast` lege pare s` fi devenit [i
mai strict` \n v\rsta de fier pe care a parcurs-o omenirea secolului XX, o omenire cu
un discurs unificator [i o practic` a dezbin`rii.
Exist` oare o compensa]ie pentru suferin]ele prin care ai trecut? Nu cred c` Iov a
fost mul]umit c` i s-au adus al]i copii \n
schimbul copiilor lui. Dar pe cei nevinova]i,
pe cei uci[i sub acoperi[ul casei cuprinse de
fl`c`ri, care s-a n`ruit numai [i numai din
cauza pactului dubios f`cut de Creator cu o
fiin]` tic`loas`, renumit` ca du[man al neamului omenesc, pe aceia El i-a uitat?... Cartea lui Iov are mult` poezie, dar \i lipse[te
logica.
Nu ezit s` a[ez romanul epistolar al

Liudmilei Uli]kaia, Daniel Stein, traduc`tor,
printre marile c`r]i ale acestor ani. Este povestea unui evreu polonez c`zut \n m\inile
trupelor naziste \n anii 40 ai secolului trecut. |n timp ce to]i congenerii lui s\nt masacra]i, el, printr-un capriciu al sor]ii, scap`
cu via]` [i, un moment, devine interpret
(traduc`tor) al trupelor exterminatoare germane. |i ajut` totu[i pe cei care se refugiaz`, schi]\nd o mi[care de rezisten]`. Descoperit, pare c` nu mai are sc`pare; fuge, se
ascunde \n p`dure. Aici are revela]ia christic`: Dumnezeu este chiar omul care sufer`;
Crucea, suprema cazn`, aduce totodat` izb`virea. {i devine catolic, iar mai t\rziu
preot catolic, f`r` s`-[i piard` identitatea evreiasc`. Via]a \l va duce \n Israel, unde va
deveni preotul unei parohii care oficiaz` \n
limba ebraic` (ivrit).
Nu voi povesti toat` cartea, nici erezia
lui Daniel Stein, nici inevitabila lui os\ndire, nici pieirea lui. Inspirat` de un caz
real, dar l`s\nd un loc fic]iunii, marea scriitoare care este Uli]kaia vorbe[te despre om
\n condi]iile unui secol tulbure, traversat de
toate curentele, un veac care ia pe val oa-
DILEMATECA
PORTRETE INTERIOARE
ALTFEL DESPRE ALTCEVA
pagina 6
DOSAR FRAN}A
Alexandru Matei
Il y a vingt-cinq ans, on se disait volontiers fin de sicle. Nos grammairiens sont amrement fin de langue. Lun deux a mme
crit un livre ironique et spcieux sur le Franais langue morte.
Fragmentul \i apar]ine lui Thibaudet.
Este extras dintr-un lung articol publicat \n
august 1924, Une partie de grammaire, reluat apoi \n Reflec]ii despre literatur`, 1938.
Volumul la care face aluzie criticul se nume[te chiar a[a: Franceza, limb` moart`?
(Andr Thrive, Plon, 1923). S-ar putea deci
spune c` pu]ine s-au schimbat \n literatura
francez`, de la \nceputul secolului: o aceea[i
obsesie a limbii traverseaz` secolul. Pentru
c` limba francez`, desigur, e un alt fel de
limb`: \n ciuda modei filologice [i hermeneutice de la 1900, limba francez` este ea
\ns`[i solul Ra]iunii \n cultur`. A[a st\nd
lucrurile, nu-i de mirare nici c` modernismul francez este primul, \n ordine cronologic`, \n lume, nici c`, la ora globaliz`rii
culturale, nimeni n-are chef s` mai vorbeasc` o limb` care trebuie \n primul r\nd
scris` dup` dictare.
Aceasta e una dintre perspectivele, s`
spun a[a, \n care s-a plasat Fran]a ca invitat` oficial` la Bookfest-ul de anul acesta. {i
DILEMATECA
Unde gre[esc ei, unde gre[im noi

o prive[te. Din punctul ei de vedere, prezen]a ei la Bucure[ti a contat pu]in: media
francez` n-a b`gat \n seam` evenimentul,
de[i autorit`]ile Ambasadei Franceze de la
Bucure[ti au fost toate prezente. Scrie c` a
fost Houellebecq beat, \mi spune o prieten`
pe Facebook iar mie mi se pare OK c` a
fost, [i c` a r`spuns, mai cu for]a, mai cu bini[orul, avalan[ei de jurnali[ti care \l a[teaptau de vreo zece ani (ani \n care Pascal
Bruckner [i Frdric Beigbeder au \nv`]at
s` ajung` pe jos de la Otopeni oriunde \n
centrul Bucure[tiului). Dac` \ns` l`s`m
deoparte prezen]a celor dou` vedete, MH [i
PB, trebuie s` recunoa[tem c` Fran]a n-a
atras un interes peste m`sur` cu ocazia t\rgului. Scriitorii francezi, mo[tenitori tradi]ionali ai reflec]iei asupra limbajului, ai unui
moment gramatical al limbii (Gilles
Philippe), nu puteau face valuri \ntr-o societate \n tranzi]ie, gr`bit`, nemul]umit`, dornic` mereu de ac]iunea de care n-are parte
dec\t la televizor. Iar organizatorii n-au mai
oferit mare lucru marelui public: filmul f`cut dup` Particulele elementare a rulat \ntr-un cort destul de impropriu vizion`rii. |n
plus, e un film nem]esc. C`r]ile care, alt`dat`, erau v\ndute \n perioada t\rgului cu
40% reducere fa]` de pre]ul \nscris pe copert`, au (la C`rture[ti) un pre] cu o cincime mai mare fa]` de acela[i reper, iar varietatea lor las` enorm de dorit. O s` m` desf`[or acum: biblioteca Institutului Francez
a sc`zut \n ultimii ani ca ofert` (pe unele
dintre c`r]ile date spre casare le am eu, acas`), iar abonamentele la revistele serioase
de cultur` social` [i politic` (Le dbat, Commentaire, Esprit), cu care m` cultivam mai
demult, au fost sistate. Centrul de documentare lingvistic` [i pedagogic` [i-a pierdut
spa]iul, ca [i mediateca, str\nse fiind la etajul doi al cl`dirii din Bulevardul Dacia. Bun,
e criz`. Dar atunci trebuie s` recunoa[tem
c` excep]ia francez` nu mai are aplombul
din anii 90, \n privin]a atragerii de public
intelectual. C` Fran]a nu mai vrea s` str`luceasc` doar \n saloanele tot mai vetuste
ale unui public tot mai restr\ns. {i c`, de ce
nu, s-a \mp`cat cu ideea de fost` mare putere cultural`. Ceea ce nu e tocmai rù, dac`
ne g\ndim bine.
Trec la cel`lalt punct de vedere. Pe care
\l ilustrez cu cele dou` dezbateri consacrate
[tiin]elor umane, de joi [i de vineri, 31 mai
[i 1 iunie. Prima, dedicat` traducerilor din
francez` \n romn`, a doua, cu ocazia \mpli-
promisiunii pozitiviste pe care o f`cea o

practic` [tiin]ific` asidu` [i nelipsit` de
con]inut. {i nu m` refer aici la sociologismul vulgar proletcultist.
Cert e c`, de la sf\r[itul anilor 1990, marile noastre edituri teoretice (Humanitas,
\n primul r\nd) renun]` la multe din proiectele de traducere din [tiin]e umane, \ncepute
anterior. |n plus, \i ocolesc programatic pe
autorii de st\nga. Nu trebuie cerut` vreo
solidarizare intelectual` cu, s` spunem, tropismul marxist al pie]ei de carte franceze.
Dar prea u[or le sun` resping`tor editorilor
romni st\ngismul, ca [i cum toate c`r]ile
publicate de teoreticienii francezi majori din
ultimele decenii au pe copert` portretul lui
Che. E vorba despre o ne\n]elegere, sau mai
degrab` despre o rea-\n]elegere de pe urma
c`reia nu prosper` dec\t propriile comodit`]i mentale, care-i fac pe unii cunoscu]i
semnatari romni de c`r]i [i articole s` refuze f`r` apel autori ca Deleuze, Baudrillard sau Bourdieu. E drept, to]i ace[ti
French theorists au continuat linia obsesiei
universalismului francez. Ca s` m` opresc
doar la Regulile artei, celebrul op bourdieusian din 1992, cum poate fi el \n]eles de studen]ii de la Litere care nu studiaz` literatura [i cultura francez` (mi s-a \nt\mplat s` m` confrunt cu aceast` problem`)?
Exist` o \nchidere a spiritului francez, p\n`
\n anii 1980, pe care el, spiritul francez, o
vede de altfel ca pe un garant al deschiderii.

Dar intelectualii romni care-i resping pe aminti]ii autori francezi n-o fac baz\ndu-se pe
un atare argument. Baudrillard nu e un
g\nditor radical, a[a cum se declar` \n postfa]a c`r]ii, ci un relativist sceptic c`ruia lipsa unui reper transcendent \i insufl` sentimentul unei catastrofe iminente, scrie un
eseist romn \n 2011, f`r` s` [tie c` \n Societatea spectacolului e vorba chiar de critica
dispari]iei transcenden]ei din lumea cea nou`, printre altele. Dar, oricum, tot asta
scria. Nu prinde la noi a[a ceva. Ceau[ismul
a sugrumat vocea [tiin]elor umane franceze
din cauza subversiunii practicate, postcomunismul o face pentru c` nu recunoa[te \n
subversiune dec\t un joc gratuit alors que
transcenden]a invocat` str`luce[te \n vitraliile sparte ale Revolu]iei franceze.
Asta-i via]a, o s` trìm mai departe cu ideea de Fran]` cultural` \ntruchipat` \n
Balzac, Baudelaire, Camus [i Bernard Pivot
(plus ni[te poe]i Belle poque din care po]i
oric\nd face avioane 2000-iste) [i o s` a[tept`m de la c`r]ile fran]uze[ti de teorie tot
mai pu]in, convin[i c` utopismul lor e strident [i deci de prost-gust. Asta o spunem
noi, romnii, \mp`ra]ii pragmatismului, care [tim precis unde [i c\nd Adev`rul trece
prin centru, duminica, la costum, cu ochii
lucind daimonic.
nirii unui deceniu de la moartea lui Pierre

Bourdieu. M` opresc mai ales la prima [i voi
\ncheia cu o remarc` poate prea ap`sat formulat`. Implor de pe acum iert`ciune lectorului ultragiat.
Salutar organizate de Institutul Francez
([i mai ales de Bertille Dtrie, responsabila
cu c`r]ile la Ambasada Fran]ei), ele au
adunat mult` lume bun`, mai pu]in de partea francez` (unde se remarc` Patrick
Champagne, editorul lui Bourdieu de la editura Raisons dagir, dar [i t\n`rul sociolog
Pierre Clment, de la EHESS), c\t mai ales
de cea romn` (Laura Albulescu, Camelia
Runceanu, Lidia Bodea, Vintil` Mihìlescu,
Radu Toma, Bogdan Ghiu, Gabriel H. Decuble, Vlad Alexandrescu, Andrei {erban).
|ntr-adev`r, Fran]a mai este \nc` patria
[tiin]elor umane sintagma e, de altfel,
francez` , m`car de dup` R`zboi \ncoace,
c\nd sociologia devine, al`turi de lingvistica[tiin]a-pilot, o alternativ` la filozofie [i studii literare (Georges Perec \i consacr` prestigiul postmodern \n superbul roman Les
Choses, din 1965). Exist` o \nclinare a lor
spre st\nga, \n Fran]a, dar [tim c` st\nga e
larg`, divers`, eretic` etc. Mi se pare normal, \ntr-o cultur` dominat` de ideea [i
spectrul revolu]iei, al ierarhiilor, al normei.
A existat un moment de gra]ie, m`car aparent`, \n Romnia anilor 60, c\nd sociologia
devenise [i aici desigur, datorit` mai ales
DILEMATECA
DOSAR FRAN}A
Sylvie Germain: cortul \nt\lnirii
c` prezen]a dumnezeirii se deplaseaz` odat` cu oamenii, am preluat-o \n titlul c`r]ii

mele. Ideea de nomadism este, de altfel,
prezent` adesea \n Biblie: \nt\lnirea lui
Iisus cu samariteanca se \ncheie cu prevestirea zilei \n care Dumnezeu va fi cunoscut
\n spirit [i \n adev`r, nu \ntr-un loc anume, fie el [i unul sacru. Acest lucru \nseam-
n`, poate, c` fiecare fiin]` uman` este un

templu \n mi[care. Pentru un om care \l
caut` pe Dumnezeu, cortul \nt\lnirii este el
\nsu[i.
Rendez-vous nomades a primit Marele
Premiul al Societ`]ii Oamenilor de Litere
din Fran]a.
pagina 7
|n ultima sa carte, Rendez-vous nomades

(Albin Michel, 2012), Sylvie Germain reia,
\ntr-un amestec de eseu [i memorialistic`,
parcursul sù intelectual [i spiritual, dar [i
vechile preocup`ri pentru mistic` [i rela]ia
omului cu divinitatea. |ntr-o sear` torid`
de mai, la Centrul Sfin]ii Petru [i Andrei
din centrul Bucure[tilor, c\nd toat` lumea
era la Bookfest, Sylvie Germain a vorbit
despre maestrul ei, Emanuel Lvinas,
despre Simone Weil, despre Maurice Blanchot [i despre Angelus Silesius, dar [i despre rela]ia sa personal` cu credin]a [i despre modul \n care [i-a asumat-o \n aceast`
carte insolit` [i \ntr-o lume literar` francez` mai degrab` atee sau agnostic`. Lucrul cel mai important \n rela]ia cu cre[tinismul, a spus scriitoarea, este acela de a
putea locui \n acest spa]iu mental care este
Biblia. Nomadismul mi s-a p`rut o bun`
analogie, pentru c` nomazii merg de obicei
prin de[ert [tiind \ns` bine unde vor s`
ajung`, \n`l]\ndu-[i corturile [i locuind acolo. De dou` sau de trei ori \n Vechiul Testament se spune c` Moise a \n`l]at un cort
\n afara taberei sale, departe de tab`ra sa
[i c` acel cort era cortul \nt\lnirii unde
a[tepta un semn de sus, o manifestare a lui
Dumnezeu. Ideea aceasta minunat`, aceea
pagina 8
DOSAR FRAN}A
Nimic nu seam`n` mai bine

cu o libr`rie dec\t o flor`rie
convorbire cu Bernard Pivot
Cum de a]i acceptat s`-l ave]i ca invitat \n

emisiune pe Charles Bukowski, de[i [tia]i c`
va fi, ca s` folosesc o expresie bl\nd`, sub influen]a alcoolului?
Pur [i simplu pentru c` Bukowski e un
scriitor. E adev`rat c` era alcoolic, dar era
totu[i un scriitor. Dac` \i da]i afar` din istoria literaturii pe to]i scriitorii alcoolici, nu
mai r`m\ne]i cu nimeni. |l invitasem pe Bukowski pentru c` era un autor foarte interesant, aparte, original. {tiam c` are probleme cu alcoolul, dar, ce s`-i faci, trebuie s`
ri[ti (s` nu uit`m c` asta se \nt\mpla \ntr-o
emisiune \n direct). El ceruse s` bea vin alb,
a[a c` i s-au adus dou` sticle de Saint-Ser,
pe care le-a bùt ca pe ap`, astfel \nc\t, dup`
30 de minute i se f`cuse cald, voia s` mearg` la baie, nu se mai oprea din bolborosit,
\mpiedic\ndu-i pe ceilal]i s` vorbeasc`. La
un moment dat, s-a ridicat [i a p`r`sit platoul, iar eu n-am avut, desigur, nimic \mpotriv`.
DILEMATECA
Este un rock star al culturii franceze.

Jurnalist literar, critic, fondator al
revistei Lire, realizatorul unor emisiuni legendare, cu audien]e fabuloase (Ouvrez les guillemets, Apostrophes, Bouillon de culture, Double
Je), unde i-a avut invita]i pe unii
dintre cei mai importan]i scriitori ai
secolului al XX-lea, membru al Academiei Goncourt (de[i nu e scriitor),
autorul celebrelor campionate de ortografie Dicos dor, Bernard Pivot a
influen]at gusturile literare ale unor
genera]ii \ntregi de francofoni. |n
2004, a venit la Ia[i ca s` realizeze o
emisiune special` Double Je, iar \n
iunie 2012 a revenit \n Romnia, la
Bookfest, la invita]ia Institutului
Francez din Bucure[ti. Am vorbit \ntr-o s\mb`t` diminea]a despre emisiunile celebre, \nt\lnirile memorabile, \ntreb`rile potrivite, \n fa]a unui
public sous le charme. (Luiza
Vasiliu)
Orgoliul lui Nabokov

Exist` o sumedenie de legende \n jurul emisiunilor dvs. De pild`, se spune despre Nabokov c` a bùt whisky dintr-un ceainic, \n
timpul emisiunii...
Nabokov este un caz interesant, pentru
c` \l consider unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului al XX-lea [i cred c` e ne-
drept [i anormal faptul c` Academia suedez` nu i-a acordat Premiul Nobel, pe care \l
merita cu v\rf [i \ndesat. A[adar, mi se spusese c` Nabokov nu accept` prezen]a \n vreo
emisiune. Cum pe atunci eram t\n`r [i plin
de av\nt, m-am dus totu[i s` m` \nt\lnesc cu
el la hotelul Vieux Palace din Montreux,
chiar l\ng` lacul Lman. Am schimbat c\teva vorbe, a fost foarte simpatic, dup` care
l-am \ntrebat dac` vrea s` vin` la mine \n emisiune. Mi-a r`spuns: Vin \n emisiunea
dumneavoastr` cu dou` condi]ii. Prima:
s`-mi trimite]i \ntreb`rile \n scris, iar eu o

s` dau r`spunsurile tot \n scris [i o s` le citesc \n fa]a camerei de luat vederi. |n mod
normal, orice jurnalist ar fi trebuit s` refuze
o asemenea propunere, dar eu mi-am pus
m\ndria de jurnalist \n buzunar [i mi-am
spus c` am \n fa]` unul dintre cei mai importan]i scriitori, c` nu avem nici o \nregistrare cu el [i c` uneori trebuie s` [tii s` accep]i inacceptabilul. A[a c` am spus da, el a
fost extrem de uimit [i a fost nevoit s`-[i
respecte cuv\ntul dat. Nabokov era un scrii-
Soljeni]\n: comedie [i spontaneitate
M-am \ntrebat \ntotdeauna, \n timp ce m`

uitam la emisiunile dvs., cum face]i ca s` g`si]i \ntreb`rile potrivite.
}ine de meserie. Dac` cite[ti c`r]ile invita]ilor tì, dac` le cuno[ti opera \n profunzime, atunci \ntreb`rile vin de la sine. Uneori, te bucuri c\nd g`se[ti o \ntrebare ceva
mai original`, mai surprinz`toare, mai amuzant`, dar, \n general, \ntreb`rile vin din
simpla lectur` a c`r]ilor \n cauz`.
Cititul de pl`cere
E adev`rat c` la vremea respectiv` citea]i
10 ore pe zi?
Da, dar exist` [oferi de taxi care conduc
10 ore pe zi, a[a c` nu e nimic excep]ional \n
a citi tot at\t. {i apropo de asta, au existat
mul]i taximetri[ti care mi-au spus: Vai,
domnule Pivot, citi]i at\t de mult, mi-e mil`
de dumneavoastr`! Iar eu le r`spundeam:
Pì, dumneavoastr` conduce]i o ma[in` pe
str`zile din Paris, \n traficul `sta cumplit,
cu ambuteiaje [i poluare, \n timp ce eu stau
confortabil la mine acas` [i \mi c\[tig via]a
mai lejer [i tot dumneavoastr` spune]i c` v`
e mil` de mine... Lectura e o pl`cere. |n joia
dinaintea emisiunii citeam [i 14 ore pe zi.
Cum vede]i ast`zi, din pozi]ia dvs. de
membru al Academiei Goncourt, literatura
francez` contemporan`, pe care o cunoa[te]i,
de altfel, at\t de bine?
E o \ntrebare pentru care a[ avea nevoie
de o or` \ntreag` ca s` v` r`spund. Pe scurt,
literatura francez` nu mai trìe[te perioada
glorioas` de dup` r`zboi, cu Camus, Sartre,
Malraux, de Beauvoir, Duras, Giono, Simenon [.a. Epoca aceea a luat sf\r[it. E adev`rat c` \nc` mai avem scriitori buni, cum e
Le Clzio, dar epoca de aur a literaturii
franceze pare s` se fi \ncheiat. Trebuie \ns`

s` ne ferim de bilan]urile f`cute \n grab`.
C\nd Stendhal [i-a publicat romanele, Balzac a fost singurul care le-a recunoscut valoarea. Cred c` trebuie s` fim reali[ti, s` accept`m c` literatura francez` nu mai ocup`
locul de seam` pe care-l avea acum 40-50 de
ani, dar asta nu \nseamn` c` nu ascunde \nc` o sumedenie de comori.
Dac` a]i putea face o edi]ie ideal` din
Bouillon de culture, pe cine a]i alege drept invita]i?
Mi-ar fi pl`cut s` fac un interviu cu Voltaire, cu Alexandre Dumas, cu Proust. A,
da, [i cu Molire, care a r`mas p\n` ast`zi o
enigm` a literaturii franceze.
Dac` ar trebui s` alege]i o singur` carte

care s` fac` pe cineva s` se \ndr`gosteasc` de
literatura francez`, ce-a]i alege?
Mai \nt\i te \ndr`goste[ti de limbra francez`, [i abia apoi de literatur`. Dac` v`
spun s` citi]i Belle du seigneur sau Pamfletele lui Paul-Louis Courier, pe care nu le mai
[tie nimeni \n Fran]a, Condi]ia uman` a lui
Malraux sau Cuvintele lui Sartre c`r]i cu
totul [i cu totul diferite , ar trebui s` v` cunosc foarte bine ca s` [tiu ce v-ar pl`cea s`
citi]i. Nimic nu seam`n` mai bine cu o libr`rie dec\t o flor`rie. Oferta e variat`, ave]i de
unde alege. A[a c` mai bine intra]i \n libr`rie [i alege]i o carte la \nt\mplare, e modalitatea cea mai simpl` de-a v` \ndr`gosti de
lectur`.
interviu realizat de
Luiza Vasiliu
fotografii de
Lucian Muntean
pagina 9
C\nd vorbi]i despre Apostrophes, spune]i

c` una dintre \nt\lnirile care v-a marcat cel
mai mult a fost cea cu Soljeni]\n. L-a]i invitat
de patru ori \n emisiune, urm`rindu-i parcursul, din 1975 [i p\n` dup` c`derea comunismului.
A[a e. Am avut noroc s`-l pot \nso]i pe
Soljeni]\n dup` plecarea sa din URSS [i p\n` la \ntoarcerea \n Rusia. |n 75, a venit la
Paris, apoi am mers eu la re[edin]a lui din
Vermont, SUA, iar dup` c`derea Zidului
Berlinului, a trecut din nou pe la Paris, pentru ca, \n fine, s` realizez cea de-a patra emisiune la Moscova. Cea mai pasionant`
emisiune dintre toate a fost cea din SUA,
unde l-am filmat al`turi de so]ia lui, de soacr`, de cei trei fii, [i am putut vedea cum lucra la aceast` enorm` \ntreprindere istoric`, Roata ro[ie, titlul sub care a publicat
nenum`rate volume despre Revolu]ia bol[evic`. O s` v` povestesc o anecdot` care
spune multe despre ce personaj era Soljeni]\n: am ajuns noi la re[edin]a din Vermont,
cu o echip` foarte numeroas`, [i l-am cam
speriat, pentru c` era ca [i cum i-am fi invadat proprietatea destul de secret`. |nainte
s` \ncepem film`rile, mi-a spus: timp de o zi
[i jum`tate, eu [i familia mea s\ntem la dispozi]ia dvs., ave]i libertate total` ca s` ne filma]i \n via]a de toate zilele, dar s` nu-mi cere]i niciodat` s` repet ce-am mai spus, sau
s` fac din nou ceva asta ar \nsemna s` renun] la spontaneitate [i s` joc \ntr-o comedie. Dup` masa de pr\nz, pe care ne-o preg`tise doamna Soljeni]\n, fiul mijlociu, viitor
pianist, s-a a[ezat la pian [i a c\ntat ceva de
Beethoven. Soljeni]\n a venit \n spatele lui
[i i-a m\ng\iat patern ceafa. Cameramanul a
ratat gestul, iar realizatorul s-a \ntors spre
scriitor [i a vrut s`-i spun` s` repete, dar

c\nd a v`zut privirea crunt` a lui Soljeni]\n,
n-a mai \ndr`znit s` insiste.
tor genial, dar era, \n acela[i timp, un om cu

un orgoliu infinit, care nu accepta s` rosteasc` ceva f`r` s` fie scris dinainte. Toate
cursurile despre literatura francez` pe care
le-a ]inut \n universit`]ile americane erau
scrise de la un cap`t p\n` la cel`lalt. Nu-[i
permitea nici un fel de abatere \n timpul
cursului [i considera c` nu poate improviza,
cu at\t mai pu]in \ntr-un studio de televiziune. Revenind la \ntrebarea dvs., mi-a spus:
{ti]i, emisiunea e lung` [i a[ vrea s` beau
pu]in whisky, dar nu vreau s` dau un exemplu negativ francezilor, a[a c` o s` pune]i
whisky-ul \ntr-un ceainic [i din c\nd \n c\nd
o s`-mi spune]i: Pu]in ceai, domnule Nabokov.... Ne rugase s`-l ascundem \n spatele
unui paravan de c`r]i, ca s` nu i se vad` fi[ele cu noti]e, iar eu voi ridica ochii spre
cer, voi cùta inspira]ia [i voi da iluzia c`
improvizez, c\nd, de fapt, voi citi cuvintele
pe care le voi fi a[ezat pe foile de h\rtie etc.
Era un om cu totul surprinz`tor. {i dac` nu
a[ fi acceptat aceast` scenografie, nu am fi
avut ast`zi nici o \nregistrare cu Nabokov
(\n afara celebrelor imagini cu el la v\n`toare de fluturi).
DILEMATECA
DOSAR FRAN}A
pagina 10
MERIDIANE
Petre Rìleanu
Michel Serres
Octogenar verde, \nalt, suplu, zvelt, fost

juc`tor de rugbi, Michel Serres, profesor
universitar, filozof, istoric al [tiin]elor, este
membru al Academiei Franceze, din 1990.
S-a n`scut \n 1930 la Agen. Ie[it din genera]ia r`zboiului, m`rturise[te c` nici azi nu
poate privi tabloul lui Picasso, Guernica, [i
sus]ine c` Hiroshima r`m\ne unicul obiect
al g\ndirii sale etice [i metafizice. Acest eveniment \i serve[te ca punct de plecare c`tre
o nou` form` de optimism scientist pentru
sus]inerea c`ruia se lanseaz` \n \ncercarea
de a construi o punte de comunicare \ntre
[tiin]e [i litere.
|n 1949 intr` la {coala naval` de la
Brest pe care o p`r`se[te din convingeri pacifiste. Cu toate acestea, \ntre anii 19561958 serve[te \n Marina francez` [i ia parte
la r`zboiul pentru canalul Suez. Este admis,
\n 1952, la cole Normale Suprieure, unde
ob]ine o diplom` de filozofie. |n 1968 devine
doctor \n Litere, iar din anul urm`tor pred`
istoria [tiin]elor la Universitatea Paris I. O
vreme a predat la Clermond-Ferrand, unde
l-a avut coleg pe Michel Foucault. Ideile
schimbate o vreme \ntre cei doi se reg`sesc
par]ial \n cartea lui Foucault Les mots et les
choses/Cuvintele [i lucrurile. Particip` la experimentul de la Vincennes, universitate
na]ional` \nfiin]at` dup` revoltele studen]e[ti din mai 1968 [i func]ion\nd prin autogestiune. Sprijinit de Ren Girard, pleac` s`
predea \n Statele Unite, iar din 1984 este
profesor la Universitatea Stanford. De ani
DILEMATECA
pledoarie pentru reinventarea lumii

de zile, cursurile pe care le pred` aici exclusiv \n limba francez` poart` toate titlul generic Topics in French Literature and Philosophy/ Teme de literatur` [i filosofie
francez` , pentru a l`sa liber` creativitatea sa pedagogic`.
Michel Serres este ini]iatorul a numeroase proiecte editoriale, didactice, culturale, pluri sau transdisciplinare, printre care lansarea [i dirijarea colec]iei Corpusul
operelor de filozofie \n limba francez` la editura Fayard. Noul sù eseu, Petite Poucette,
Editions Le Pommier, 2012, are un subtitlu
cu valoare de program: Lumea s-a schimbat
\ntr-at\t \nc\t tinerii trebuie s` reinventeze
totul: un fel de a trì \mpreun`, institu]ii,
un mod de a fi [i de a cunoa[te
Sub semnul lui Hermes:

tranzi]ie [i tranzitivitate
La sf\r[itul anilor 60, c\nd g\ndirea marxist` triumfa \n universit`]ile franceze, Michel Serres profetiza sf\r[itul erei industriale [i intrarea \n cea a comunic`rii. Ideile
sale s\nt expuse \n cele cinci volume publicate \ntre 1969-1980 cu titlul generic Herms. Mesager al zeilor din Olimp, Hermes,
devenit Mercur, la Roma, este zeul prin excelen]` al comunic`rii, al transmiterii, inventatorul sistemului de greut`]i [i m`suri,
gardianul intersec]iilor [i protectorul c`l`torilor [i al ho]ilor. |n epoca elenistic` t\rzie
este identificat cu zeul egiptean Thot [i devine [i zeul cunoa[terii ini]iatice, patronul
tradi]iei hermetiste. Semnificativ` alegere a

zeului polimorf ale c`rui atribute contradictorii din zona tranzi]iei [i transmiterii s\nt
emblematice pentru era comunic`rii, atribute explicitate \n subtitlul fiec`rui volum
\n parte: Comunicarea (I), Interferen]a
(II), Traducerea (III), Distribu]ia (IV),
Pasajul din Nord-Vest (V). Pasajul este
considerat de filozof, \n accep]ia geografic`,
loc de trecere \ntre Oceanul Atlantic [i Pacific, \ntre dou` sfere culturale, dar [i ca realitate \n sine, eliberat` de angoasa temporalit`]ii, \ntoars` asupra propriei complexit`]i. Pasajul este luat [i \n sens mai general, de comunicare \ntre [tiin]ele exacte [i
[tiin]ele umane, \ntre cunoa[terea ra]ional`, conceptual`, [i cea empiric` sau intuitiv`, \ntre rigoare [i imagina]ie, \ntre discursul [tiin]ific [i nara]iunea mitologic`.
Michel Serres scrie cu aceea[i u[urin]`
despre Leibnitz [i Auguste Compte, despre
Jules Vernes [i despre Na[terea fizicii \n textul lui Lucretiu, despre Cele cinci sim]uri [i
despre Legenda \ngerilor, despre Na[terea
geometriei [i despre autorul celui mai celebru personaj de benzi desenate Tin Tin, \n
Herg, mon ami. Contractul natural/Le Contrat naturel, 1987, este o carte de pionerat
care dezvolt` ideea urgen]ei ecologice. Hominescence (2001) traseaz` liniile umanismului universal viitor. Gra]ie marii nara]iuni a originilor [i a evolu]iei, umanitatea
este \n prezent capabil` s` se povesteasc` pe
ea \ns`[i. |mpotriva filozofilor care au decretat moartea istoriei, Michel Serres reabiliteaz` \n c`r]ile sale aceast` mare nara]iune, \ntr-un moment \n care [tiin]a este
pe cale s` realizeze cea mai coerent` viziune
a lumii din c\te au existat vreodat`: Una
din marile descoperiri ale [tiin]ei este posibilitatea de a data evenimentele, ceea ce
permite reconcilierea [tiin]elor exacte [i a
[tiin]elor umane. De la formarea sistemelor
solare la apari]ia omului pe P`m\nt, avem
posibilitatea de a data, [i deci de a povesti
istoria originilor. Dar nu e vorba de o mare
nara]iune ca \n alte timpuri, de genul Bibliei, de exemplu, care evoc` un proiect (dessein) inteligent, inten]ionat, un plan divin.
Marea nara]iune propus` de savan]ii de azi
se scrie la viitorul anterior. Ea este contingent`, aleatorie [i haotic`. Lumea [i speciile
ar fi putut-o lua \ntr-o direc]ie diferit` [i
dezvolta altfel... Ast`zi, noi citim natura a[a
cum citim o carte. {tiin]a a descoperit [i ge-
Saint Denis
[i noua paradigm` a cunoa[terii
pagina 11
Recenta carte a lui Michel Serres aduce

marea nara]iune \n actualitatea imediat`
unde, sub privirile noastre distrate, se produce o schimbare de paradigm` cultural`.
Cum au mai fost c\teva \n istoria umanit`]ii. F`r` s` ne d`m seama, un nou tip uman
s-a n`scut, \n timpul unui interval scurt, cel
care ne separ` de anii 1970. El [i Ea primesc un nume generic, Petit Poucet [i Petite Poucette, s` zicem Dege]el [i Dege]ica,
de la substantivul comun poucet, degetul
mare de la m\n`: El sau Ea scrie altfel. Observ\ndu-i cu admira]ie cum trimit, cu o rapiditate de care eu \nsumi n-a[ fi capabil, cu
degetele mele amor]ite, SMS-uri cu cele dou` degete mari, i-am botezat, cu cea mai
mare tandre]e pe care o poate exprima un
bunic, Dege]ica [i Dege]el. Iat` numele lor,
mai frumos dec\t vechiul cuv\nt pseudo-savant dactylo. Elevul [i studenta astfel desemna]i n-au v`zut, cei mai mul]i dintre ei,
nici vi]el, nici vac`, nici clo[c` pe ou`. La \nceputul secolului trecut, majoritatea oamenilor de pe planet` trìau din agricultur`.
|n anul 2011, \n Fran]a [i \n ]`rile de nivel
comparabil, ]`ranii mai reprezint` doar 1%
din popula]ie. El [i Ea, locuitori ai ora[elor,
nu mai trìesc \n proximitatea animalelor,
nu mai locuiesc pe acela[i p`m\nt, nu mai
au acela[i raport cu lumea. Din natur` nu
mai cunosc dec\t partea arcadian`, idilic`,
aceea a plimb`rilor de pl`cere [i a turismului. Pe durata unei vie]i, demografia planetei a s`rit de la dou` la [apte miliarde, iar
speran]a de via]` s-a mutat spre 80 de ani.
P`rin]ii lor deveneau mo[tenitori c`tre 30
de ani, ei vor trebui s` a[tepte b`tr\ne]ea,
pentru a-[i mo[teni p`rin]ii. Ei nu cunosc
nici acelea[i v\rste, nici acela[i tip de c`s`torie, nici aceea[i transmitere a bunurilor.
Str`mo[ii lor [i-au fundamentat cultura pe
un orizont temporal de c\teva mii de ani, av\nd drept repere principale Antichitatea
greco-latin`, Biblia ebraic`, c\teva tablete

cuneiforme, o preistorie scurt`. Orizontul
temporal al celor de azi num`r` miliarde de
ani, trece prin formarea planetei, evolu]ia
speciilor [i o preistorie paleoantropologie
considerabil prelungit`. El [i Ea, nemailocuind acela[i timp, trìesc o istorie complet diferit`: Ei s\nt formata]i de media difuzate de adul]i care le-au distrus \n mod
meticulos capacitatea de aten]ie, reduc\nd
durata imaginilor la [apte secunde [i timpul
de a r`spunde la \ntreb`ri la cincisprezece,
cifre oficiale; cuv\ntul cel mai des repetat
este moarte [i imaginea cea mai prezentat` este aceea a cadavrelor. Alt` surs` sau
mediu de formare este publicitatea, [i, \n
textul filozofului, distingem notele unei culpabilit`]i responsabile pentru apartenen]a
la genera]ia adul]ilor care au pus la cale aceast` anomalie: Noi, adul]ii, am transformat societatea spectacolului \ntr-o societate
pedagogic` a c`rei concuren]` strivitoare,
vanitos incult`, eclipseaz` [coala [i universitatea. Ca timp de ascultare [i de vizionare,
ca seduc]ie [i importan]`, media [i-au adjudecat de mult func]ia de transmitere a cuno[tin]elor. Tinerii de ast`zi locuiesc deci
\n virtual. Prin telefonul celular au acces la
toate persoanele, prin GPS la toate locurile, prin Internet la toat` cunoa[terea. Ei
ocup` [i se mi[c` \ntr-un spa]iu al proximit`]ii, \n timp ce contemporanii lor mai
v\rstnici erau obi[nui]i cu un spa]iu ordonat
de distan]e.
Consecin]ele \n domeniul cunoa[terii
s\nt importante, pentru c`, scrie Michel Serres, folosirea Internetului, scrierea mesajelor pe telefonul celular cu degetele mari,
consultarea [i frecventarea unor site-uri
precum Wikipedia sau Facebook nu mai excit` aceia[i neuroni [i acelea[i zone corticale
ca atunci c\nd s\nt folosite cartea, t`bli]a de
scris sau caietul. S\ntem \n plin` schimbare
de paradigm` \n domeniul cognitiv, comparabil` ca amploare cu celelalte dou` precedente. Odat` cu apari]ia [i difuzarea scrierii, grecii au inventat paideia, un sistem de
valori [i de transmitere a lor. Rena[terea [i
extraordinara explozie a formelor de cu-
noa[tere [i reprezentare, pe care a adus-o, a

instituit pentru mult` vreme domina]ia c`r]ii ap`rut` ca urmare a invent`rii tiparului.
Scrisul [i tiparul au produs o revolu]ie de
propor]ii a memoriei, conduc\nd la reac]ia
critic` a lui Montaigne, formulat` de el ca
exigen]` pentru educatori: Mieux vaux une
tte bien faite quune tte bien pleine.
Pentru a ilustra noua muta]ie a memoriei, Michel Serres reia legenda lui Saint
Denis, primul episcop al Parisului din secolul al III-lea, decapitat de romani pe Montmartre (Muntele Martirilor). Sf\ntul [i-a cules capul care se rostogolea la vale [i, cu el
sub bra], s-a deplasat [ase kilometri p\n` \n
locul care ast`zi \i poart` numele, unde a
fost \ngropat. Imaginea corpului desp`r]it
de cap, a[a cum apare \n iconografia consacrat` lui Saint Denis, devine emblema
schimb`rii de paradigm` \n cunoa[tere:
Recent, to]i am devenit asemenea lui Saint
Denis. Din ]easta osoas` [i neuronal` a ie[it
capul nostru inteligent. |n m\inile noastre,
obiectul-calculator con]ine [i face s` func]ioneze a[a-numitele p\n` nu demult facult`]i: o memorie, de mii de ori mai puternic`
dec\t a noastr`; o imagina]ie asortat` de reprezent`ri iconice, cu milioanele; o ra]iune,
pentru c` numeroase softwares pot s` rezolve sute de probleme c`rora singuri nu le-am
g`si solu]ii. Capul nu mai e unde-l [tim, iat`-l \n cutia cognitiv` obiectivat`. Cunoa[terea se afl`, \n sens propriu, la \ndem\n`,
accesibil` pentru to]i, obiectiv`, colectat`,
colectiv`, conectat`. {i, pentru c` efortul a
disp`rut din procesul cunoa[terii, ne r`m\ne
intui]ia novatoare [i vivace, inteligen]a inventiv`. S\ntem condamna]i s` devenim inteligen]i, crede filozoful, care inventeaz` [i
sintagma noii muta]ii: prezum]ia de competen]`. Optimist, mobil [i alert, Michel
Serres las` s` cad` [i \ntrebarea: aceast`
schimbare de paradigm` purtat` [i ilustrat` de Petite Poucette nu \nseamn` [i sf\r[itul erei cunoa[terii? Al unui fel de cunoa[tere, da, f`r` \ndoial`.
Dematerializarea, fragmentarea, dezordinea, apartenen]a fluctuant` s\nt consecin]ele noii lumi care o evacueaz` treptat,
dar rapid, pe cea de dinainte. Reflec]ia lui
Michel Serres, febril` [i lucid`, este \n mod
esen]ial un elogiu adus tinere]ii, schimb`rii,
disponibilit`]ii. Pozi]ionarea intra, inter
sau \n afara diferitelor discipline, ca [i finalitatea demersului, \n]elegerea unei lumi \n
care A [i non-A exist` simultan, \l situeaz`
\n proximitatea principiilor transdisciplinarit`]ii formulate de Basarab Nicolescu. Michel Serres prefer` s` r`m\n` un electron
liber [i insesizabil, schimb\nd dup` voie domeniul de reflec]ie [i registrul stilistic, cu
riscul asumat al dilu`rii [i al eclectismului.
Michel Serres este, a[a cum ar spune cineva
care \l cunoa[te, un fluture inteligent [i
limpid.
neralizat ideea lui Galilei, conform c`reia

natura e scris`, mai ales, \n limbaj matematic.
DILEMATECA
MERIDIANE
pagina 12
LOCURI DE CITIT
Jan Cornelius
Buenos Aires \n mai 2012

cu c`r]i se \nal]` p\n` la tavan, s`lile se
multiplic` [i se \mbin` labirintic, ca-n textul lui Jorge Luis, [i, cutreier\nd prin ele,
\mi devine clar c` nu numai paradisul este o
bibliotec` dup` cum afirma scriitorul , ci
[i aceast` libr`rie.
C\nd aveam trei ani, eram convins, uit\ndu-m` la globul p`m\ntesc, c` \n Australia
sau Argentina oamenii umbl` cu capul \n
jos [i cu picioarele-n aer, [i asta \mi pl`cea
de minune.
Ce n-a[ fi dat s` trìesc [i eu acolo!
|ns` cu anii devenim, din p`cate, tot mai
reali[ti [i, \n luna mai a anului acesta, vizit\nd Buenos Aires-ul, am fost silit s` recunosc definitiv c` m` \n[elam [i c` lucrurile
stau cam peste tot la fel. Sau, cel pu]in, \n
parte. C`ci or fi umbl\nd ei, argentinienii, ca
noi, cei din Europa, la modul cumplit de monoton, \n picioare, dar m`car anotimpurile
s\nt \n Buenos Aires pe dos, c`ci atunci c\nd
la noi e prim`var`, acolo jos la ei este toamn`.
Metropola sud-american` are parte, \n

luna mai, de-o toamn` minunat` [i nostalgic`, coco]at` \n miile [i miile de arbori care
\mp\nzesc parcurile [i str`zile ora[ului, ca
\n nici o alt` capital` din lume; aproape c`
nu exist` strad` f`r` copaci imen[i, \n[ira]i
ramur`-n ramur` de-a lungul trotuarelor,
cu frunzele explod\nd colorat precum curcubeul. Trotuarele s\nt \n parte sparte, aproape ca la Bucure[ti, dar nu face nimic,
pericolul de \mpiedicare este exclus, c`ci
aici, pe Rio de la Plata, totul e luat la lgre, mai ca pe D\mbovi]a, a[a c` nu se merge, ci se plute[te. {i oamenii s\nt la tot col]ul
deschi[i [i pu[i pe vorb`, [i niciunde nu
mi-a sunat spaniola mai armonios [i mai
sprin]ar \n ureche. Como le va, seor? Todo
bien? Ay, que bueno! Frumuse]ea o \nt\lne[ti
\n Buenos Aires la tot pasul, de pild` \n La
Recoleta, cartier care aminte[te intens de
Paris, sau \n San Telmo, sau \n La Boca, unde se danseaz` tango, genial de patetic [i
elegant-acrobatic, pe strad`. {i, ei da, niciunde nu exist` mai multe femei frumoase pe
metru p`trat dec\t \n Buenos Aires [i mai
toate z\mbesc enigmatic. La ele s-o fi g\ndit
Borges c\nd a scris c` frumuse]ea este un
secret pe care nu-l descifreaz` nici psihologia, nici retorica.
DILEMATECA
{i pentru c` tot veni vorba de Borges,

marele scriitor \ntre scriitori, erudit \ntre
erudi]i, poliglot \ntre poliglo]i [i ve[nicul locuitor nu numai al bibliotecii universale, ci
[i al acestui ora[: plimb\ndu-m` prin pitorescul Palermo Viejo, poate cel mai magic
cartier al capitalei argentiniene, cu atmosfer` boem` [i case de odinioar`, recent re-
novate [i pictate artistic, am mers mai \nt\i

de-a lungul avenidei principale, care se
cheam` cum altfel dec\t Jorge Luis Borges. |n casa de c`r`mid` ro[ie cu num`rul
2135 scriitorul [i-a petrecut o parte din via]`. O plac` memorial` ne-o spune: |n aceast` cas` a trìt Borges \n copil`rie, \ntre anii
1901-1914.
Emigran]i din Polonia, Armenia, Ucraina, Spania, Italia, Germania s-au stabilit
aici, pe timpul acela. Fiii lor mai trìesc \n
mare parte [i ast`zi, [i un fler interna]ional
babilonic plute[te \n aer. |n pub-ul cu minunatul nume Utopia, nu departe de casa lui
Borges, \l cunosc pe Rainer Hintze, care nu
vorbe[te o boab` de german`, dar \mi poveste[te c` tat`l sù a emigrat \n anii 40,
din Hamburg la Buenos Aires.
Avenida Borges se termina unde altundeva dec\t \n Plaza Julio Cortzar. Lui
Cortzar \i pl`cea s` vin` mereu aici, \nainte de-a se exila la Paris, dup` cum \mi poveste[te Emiliano, care-mi serve[te espresso-ul \n cafeneaua Dj vu. Da, literatura este omniprezent` [i, pu]in mai t\rziu, descop`r pe avenida Honduras, aflat` la
o arunc`tur` de b`], una din cele mai frumoase libr`rii pe care le-am v`zut. Se cheam` Eterna cadencia. Nu numai acest nume, dar [i u[a de intrare, dominat` de arabescuri [i de o uria[` roz` a v\nturilor, par
un fragment de poezie. |nùntru, rafturile
Kafka, Eco, Twain, Mller, Beckett,

Grass, Shaw, Cehov, Sterne, Proust stau
aici culca]i pe mese sau \n picioare pe rafturi, copert` l\ng` copert`. Nu a fost f`cut`
o selectare a scriitorilor dup` principii comerciale, acord\nd prioritate bestseller-urilor, ca \n mai toate libr`riile europene, [i totul \]i d` impresia c` te afli \ntr-un paradis
al cuvintelor, unde timpul nu mai exist` [i
comer]ul nu mai are valoare.
Stimulat de atmosfera locului, am o idee:
Hay un autor rumano quien se llama
C`rt`rescu. Lo conoce? \l \ntreb pe unul din
cei doi simpatici librari.
Mircea? m` \ntreab` librarul prompt.
Chicotesc surprins [i r`spund:
Si, Mircea.
Librarul o zbughe[te sprin]ar \n sus pe-o
scar` [i \ncepe s` caute \ntr-un raft, dar nu
g`se[te nimic.
Donde esta C`rt`rescu? \[i \ntreab` colegul.
Acesta arunc` o privire \n computer [i
r`spunde:
Alla, entre Calvino y Cortzar.
Are evident dreptate, c`ci librarul coboar` bucuros cu o carte \n m\n`: El ruletista.
|mi spune c` a citit-o [i c` i-a pl`cut mult.
|l rog s` ]in` cartea \n m\n` [i \i fac o poz`.
Plec\nd din libr`rie, m` g\ndesc la ce-a
scris Borges c\nd, dup` v\rsta de 55 de ani,
[i-a pierdut definitiv lumina ochilor: Exist`
ceva magic \n via]a mea: continui s` cump`r
c`r]i. Nu le pot citi, dar prezen]a c`r]ilor m`
ajut`... aceast` gravita]ie t`cut`, s` le simt
c` s\nt aici. C\nd plec din Buenos Aires
spre Germania, \n valiza mea s\nt vreo zece
c`r]i [i la aeroport trebuie s` pl`tesc, din
p`cate, o tax` pentru supragreutatea bagajului. Lumea e plin` de ignoran]i [i femeia
de la check-in nu are nici o \n]elegere pentru
religia c`r]ilor.
foto
Libr`ria Eterna cadencia

http://www.eternacadencia.com/home.asp
Ioana Bot
Doamna Bovary varianta chick-lit
Pre]: 34,95 lei
Dialectica Luminilor de Max

Horkheimer, Theodor W. Adorno
Colec]ia Plural M
Traducere [i postfa]` de Andrei
Corbea
Lucrare fundamental` a unui \ntreg
curent filozofic, Dialectica Luminilor
analizeaz` procesul logic [i istoric prin
care Luminile ajung s` se transforme \n
contrariul lor mitul sau barbaria pe
care voiau s` le combat`.
Pre]: 27,95 lei
e urmat de un atribut frumos [i fiecare cli[eu

e rotunjit cu banalit`]i superlative: Ora[ul risipit \n de[ert se r`core[te de c`ldura zilei [i
luminile lui transform` nisipul din jur \ntr-o
pulbere grea, cu iriz`ri de aur. To]i b`rba]ii
care \i atrag privirile Domni[oarei c`l`toare
s\nt frumuse]i ce fac s` p`leasc` talentul Daniellei Steel, celebra sa \nainta[`: O prime[te
un t\n`r de o frumuse]e s`lbatec` [i se g\nde[te c` trebuie s` fie Nubian, dup` tr`s`turi [i
agilitatea supl` a trupului. F`r` cuvinte, cu
mi[c`ri elegante ca de dansator [i o polite]e de
[ef de protocol, o conduce la camer`. Alitera]iile dau relief stilului (a[ternuturi albastru
\nchis ca cerul de afar`) [i provoac` insidios
la construc]ii logice abstracte (cum ar ar`ta
a[ternuturile dac` albastrul ar fi al cerului dinùntru? etc.).
De altfel, de[i eroina e o vorbitoare nativ`
a frumoasei, inteligentei [i multi milenarei
limbi franceze, ce a mo[tenit de la mama ei
voin]a [i talentul la limbi strìne, Sabine de
Rochefort scrie, \n schimb, \ntr-o romn` c\nd
[chiop`t\nd` (cele dou` au povestit una alteia
ce e cu via]a lor), c\nd bearc` de-a dreptul
(Niciodat`, nici o femeie nu-l satisf`cu-se
[sic!] dec\t \n paginile de h\rtie lucioas` ca [i
Pre]: 39,95 lei
Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache

Seria de autor Octavian Paler
Edi]ia a II-a, cartonat`
Convorbiri cu un b`tr\n reac]ionar ar
fi fost, \n opinia lui Octavian Paler, titlul potrivit pentru acest volum \n care o
emisiune de televiziune, o [tire dintr-un
ziar, o replic` dintr-o carte \i prilejuiesc
scriitorului comentarii nostalgice
atunci c\nd \[i rememoreaz` via]a de
lup singuratic sau c\nd poveste[te despre c`r]ile sale.
pielea lor transpirat`). Franceza dulcii eroine

poliglote nu e nici ea mai prejos: jai vis a Paris (pentru jai vcu Paris), Qu-est que on
peut offrir a la Mademoiselle (Quest-ce quon
peut offrir Mademoiselle), chocolate pentru
chocolat Despre virgulele dintre subiecte [i
predicate am ajuns s` cred c`-s un trend cool,
chic and cute al stilului personal al Sabinei de
Rochefort, \ntr-at\t s\nt de frecvente. Un soi de
Hello Kitty (orto)grafic, demn de rafinamentele de la Tracus Arte, fire[te.
Totul, \ntr-un roman aiuritor: catapultat`
\n veacul nostru, fiica D-nei Bovary, Berthe,
mo[tenitoare bogat`, pleac` la New York spre
a r`zbuna tinere]ea pierdut` a unei b`tr\ne
prietene [i a ucide un scriitor. Aici, se c`s`tore[te cu un pianist celebru, care moare de
cancer, l`s\nd-o gravid`. Trist` fiind, ea c`l`tore[te \n Egipt, unde cunoa[te mul]i oameni
buni [i pierde sarcina \ntr-un accident. |napoi
la New York, este o vreme amanta lui Paul, se
\nv\rte dezabuzat` \n high society [i apoi o ia
la ea pe fiica [oferului egiptean mort \n accident. Scriitorul se sinucide \n final. Totul, pres`rat cu comentarii despre literatur`, silueta
femeilor franceze sau cum s` la[i un b`rbat/o
femeie din lumea bun` newyorkez`. Mama
pretinsei domni[oare, ca [i Flaubert al dumisale, s\nt pe alt` planet`. Hopefully.
Pre]: 26,95 lei
Pre]: 44,95 lei
Pre]: 29,95 lei
Carte publicat`
[i \n edi]ie digital`
Carte publicat`
Copil`ria. Adolescen]a. Tinere]ea

de Lev Tolstoi. Colec]ia Biblioteca
Polirom. Clasici universali
Traducere din limba rus` [i note
de Adriana Liciu. Edi]ie cartonat`
Trilogia Copil`ria. Adolescen]a. Tinere]ea (1852-1857) reprezint` debutul \n literatur` al marelui clasic rus Lev Tolstoi.
Cele trei titluri nu acoper` realitatea precum ar face-o memoriile: autorul amestec`
realul cu imaginarul, detaliul nostalgic cu
judec`]ile pasionale [i digresiunea filozofic`.
Pre]: 39,95 lei
A[a cum Parisul dantan e New York-ul de

azi, tot astfel vechiul roman se vede \nlocuit cu
chick-literatura. A[a se explic` romanul Sabinei de Rochefort, Domni[oara Bovary \n New
York, publicat \n 2011 la eleganta editur` Tracus Arte. Expatriat` chiar \n New York (D-ra
Bovary, cest elle), ora[ul care i-a retrezit pl`cerea de a scrie, autoarea ne \mp`rt`[e[te
pl`cerea sa retrezit` \n 215 pagini, unde literatura inovatoare [i elegant` (Un cuv\nt care
le-a schimbat via]a la am\ndoi. Patul mare i-a
primit \n r`coarea a[ternuturilor, hainele s-au
amestecat unele cu altele precum trupurile lor
ce \ncepeau s` se cunoasc`, o m\n` cùt\nd-o
pe alta, un deget contur\nd o gur` strìn`, ca
pe o liter` Braille, ochi privind \n ochi, sunete
ating\nd sunete, \mpreunate \ntr-un c\ntec)
se \mbin` cu rafinamentul cultural (Proust
era un dezechilibrat, ce acela era b`rbat, era
doar o fantom` de om care nu vedea lumina
soarelui, scrie eroul gay Paul despre autorul
romanului |n AMINTIREA timpului pierdut
sic!). La tot pasul \nt\lnim fragmente parc`
desprinse din dr`g`la[ele caiete cu exerci]ii de
stil ale unei eleve de la creative writing, varianta Cosmo (c`ci ce e bovarismul, de nu o stare
pentru d\nsele updatat`?); fiecare substantiv
DILEMATECA
C~R}I DE PLASTIC
La revedere, Columbus
Seria de autor Philip Roth
Colec]ia Biblioteca Polirom
Traducere din limba englez` de
Ona Frantz
La revedere, Columbus este o poveste
de dragoste de-o var`, care apropie un
evreu de dou`zeci [i trei de ani, f`r`
prea mul]i bani, [i o adolescent` evreic`
dintr-o familie bogat`.
Pre]: 34,95 lei

Carte publicat`
Prizonierul cerului de Carlos

Ruiz Zafn. Colec]ia Biblioteca
Polirom. Proz` XXI
Traducere din limba spaniol` [i
note de Ileana Scipione
Prizonierul cerului (2011), cel de-al
treilea volum din ciclul de romane \nceput cu Umbra v\ntului [i Jocul \ngerului, revine la misterioasa [i fascinanta lume din Cimitirul C`r]ilor Uitate, \n centrul vechi al Barcelonei.
Doamna apelor de Philippa

Gregory. Colec]ia Biblioteca
Polirom. Proz` XXI
Anacaona M\ndril`-Sonetto
Doamna apelor, al treilea roman din
ciclul dedicat R`zboiului celor Dou` Roze,
readuce la via]` una dintre cele mai misterioase figuri feminine ale Angliei medievale, Jacquetta de Luxemburg, mama
reginei Elizabeth Woodville.
www.polirom.ro
Annabel de Kathleen Winter. Colec]ia

Biblioteca Polirom. Proz` XXI
Ada Tanas`
Romanul a fost distins \n anul apari]iei
cu Thomas Head Raddall Atlantic Fiction
Award [i adaptat pentru Radio BBC.
Annabel abordeaz` cu profunzime, sensibilitate [i \ndr`zneal` una dintre temele
cele mai controversate ale epocii contemporane: identitatea sexual`.
pagina 13
Momo de Michael Ende

Un basm-roman
Cu ilustra]iile autorului
Traducere de Yvette Davidescu
La marginea unui ora[, printre ruinele
unui vechi amfiteatru, \[i g`se[te ad`post
Momo, o feti]` cu un talent aparte pe care
\l folose[te pentru a-[i ajuta prietenii: \n
prezen]a sa, problemele devin mai pu]in
\mpov`r`toare, conflictele \[i afl` rezolvarea, iar imagina]ia prinde aripi.
pagina 14
ANCHET~
Radu ALDULESCU l Emil BRUMARU l Virgil DUDA l Filip FLORIAN l Radu Pavel GHEO l Radu JRGENSEN
Radu }UCULESCU l Horia URSU l Daniel VIGHI
Existen]a undelor radio a fost f`cut`
cunoscut` publicului larg de c`tre
Guilermo Marconi, un inventator
italian. Fizicianul s\rb din America
Nikola Tesla a contribuit \n mod
esen]ial, pe l\ng` al]i c\]iva
inventatori, la crearea primului
aparat de radio. El a construit un
sistem care putea transmite [i primi
semnale radio de la o distan]` de
aproape 3 km. |n 1895 a trimis un
semnal radio pentru prima dat`, iar
\n 1907 a recep]ionat prima dat` un
semnal radio din Canada. Primul
care a transmis un mesaj vocal prin
undele radio a fost Reginald
Fessenden, \n 1900. Nikola Tesla a
\nceput \n 1900 construc]ia primei
sta]ii de emisie de radio, dar din lips`
de fonduri a abandonat ideea. Este
considerat inventatorul ideii de sta]ii
radio cu emisiuni. WIKIPEDIA
n Radu ALDULESCU Atunci m` duceam pentru prima oar` la bunica. N-a[ putea spune
c\]i ani aveam, dar [tiu sigur c` eram \mbr`cat \n pantaloni scur]i [i c` b`tea at\t de tare v\ntul, c` m` cuprinsese o spaim` de nedescris c` se vor adeveri spusele mamei [i
v\ntul chiar ne va lua pe sus. S-o fi sp\nzurat careva!, spuse bunica \n loc de salut.
Nu-]i aminte[ti c` a[a a b`tut [i c\nd [i-a
pus cap`t zilelor nea Gogu Ciungu? De la
Iuda-ncoace, a[a bate v\ntul c\nd... Dar eu
plecasem deja \n recunoa[tere prin \nc`perile
umbroase ale casei. |n camera cea bun`, unde aveam s`-mi petrec nop]ile la bunici, am
remarcat, de cum am intrat, pe peretele din
dreapta, icoana cu Iisus ]in\nd \ntr-o m\n` o
carte deschis`. Al`turi, o cutie alb-g`lbuie,
cu fa]a dintr-o p\nz` c\nepie bine \ntins`, \n
spatele c`reia se putea ghici un cerc asem`n`tor cu cercul de lumin` din jurul capului
M\ntuitorului. M` uitam fermecat la ea, p`r\ndu-mi o juc`rie ce-mi era destinat`. |mi
\nchipuiam c` \n spatele acelei p\nze se ascunde o adev`rat` comoar`. Nu, la `la n-ai
voie s` umbli!, \mi spuse pe ton poruncitor
bunica. Acela-i difuzorul nostru! El ne treze[te diminea]a [i ne spune cum va fi vremea [i ce mai e nou \n toat` lumea asta mare... {i ne ]ine [i nou` de ur\t! Aici Radio
DILEMATECA
Primul aparat de radio

Romnia! A fost ora 6! Te sl`vim, Romnie,
p`m\nt p`rintesc... Aceste sunete m-au trezit atunci, dup` prima noapte dormit` \n camera cea bun` a bunicilor. Ca prin vis mi-o
aduc aminte pe bunica, ridic\ndu-se greoi
din pat, a]intindu-[i privirea spre icoan`,
f`c\ndu-[i trei cruci gr`bite, \n timp ce buzele i se mi[cau de parc` ar fi c\ntat o dat`
cu vocile din cutia alb-g`lbuie: Trìasc` Republica Popular` Romn`!, [i-apoi st\nd o
vreme cu urechea \ndreptat` spre difuzor.
Aici Radio Romnia! A]i ascultat [tirile.
Urm`torul buletin de [tiri la ora 7! C\nd
m-am trezit din nou, bunica treb`luia deja
prin curte, iar difuzorul t`cuse, de parc`
terminase tot ce avea de spus.
n Emil BRUMARU Nu-mi aduc exact aminte
c\nd a ap`rut \n casa noastr` primul aparat
de radio. Cert este c`, muta]i \n centru, l\ng` Teatrul Na]ional, pe Dobrogeanu Gherea, actual I.C. Br`tianu, m-am trezit deodat` c-un aparat mare, de culoare maro \n
ape, frumos, cu clape albe, ca un pian, adus
de p`rin]ii mei, din Basarabia, de la rude,
unde se pare c` era mai ieftin. Aveam vreo
13-14 ani, f`cusem o hepatit`, stam la pat [i
m` \ndopam cu br\nz` de vaci, scriam scrisori lungi, \n versuri, unei pu[toaice din Bu-
cure[ti, brunet` [i ochioas` foc, nu la ea acas` (maic`-sa o b`nuia de mari n`zdr`v`nii sexuale), ci la o m`tu[` de-a ei, pe Calea
Grivi]ei, mai liber`-n obiceiuri, amplasat`
deasupra unui restaurant La Vraja M`rii.
{i mai eram [i mare amator de fotbal. La acel radio am ascultat cu sufletul la gur` un
meci memorabil Bulgaria-Romnia, jucat la
adversari acas`, \n poart` cu Voinescu, rezerv` fiind Toma. Am c\[tigat cu 1-0, mai
ales datorit` portarului excep]ional. A[ fi
vrut s` fiu eu Voinescu [i s` execut ni[te robinsonade care s` ridice stadioanele \n picioare. Am fost fericit multe zile, chiar dac`
feti]a cu cozi groase, din Capital`, nu-mi
mai scria, avea m\na \n gips. Cam tot pe atunci, Petric`, v`rul meu cu cinci ani mai
mare, sta \n gazd` la noi, student \n primul
an. Era un b`rbat \nalt, puternic, juca rugby, c\nta bas \n corul Operei, nu-i prea ardea de cursuri Se a[eza l\ng` radio [i asculta, de c\te ori se da, Valurile Amurului.
Uneori, c\nd eram singur, aducea \n camera
cealalt`, dinspre interior, o feti[can` blond`, c-un fund gogonat [i s\nii mari, dodoloa]` [i ve[nic binevoitoare, iubita lui de vreo
16-17 ani, eliminat` de la {coala de Arte: f`cuse plaj` \n pielea goal` pe Conservator.
M` ruga s` nu ies din camera mea, s` dau
radioul tare [i s` ascult muzic` pe unde g`sesc. A[a c` radioul mi-a devenit \n cur\nd
odios, \nsemn\nd o stavil`, o opreli[te sonor`, crud`, real`, c`tre tandre]ea consumat` dincolo, cu mult aplomb, de Pilu (cum
\i mai ziceau v`rului meu tipele) [i de \mbietoarea [i atotpriceputa lui Vali.
n Filip FLORIAN Sun` a[a: cei patru evangheli[ti erau trei, Luca [i Matei. Iar primul
aparat de radio pe care-l ]in minte au fost
dou`, al lui tata, al lui bunicu-miu [i al lui
str`bunicu-miu. Regret c` nu-mi amintesc
m`rcile, dar, de obicei, atunci c\nd abia ai
f`cut ochi, nu [tii s` cite[ti. Am s` \n[ir doar
ce mi-a r`mas limpede, am s` spun tot. Radioul lui tata [i cel al lui bunicu-miu erau
ni[te cutii de lemn, frumu[ele, cu butoane,
scal` [i becule]e, cu un strat de p\nz` \n
dreptul difuzoarelor. Al lui bunicu-miu era
mai mare. Tata asculta fel [i fel de tr`snì,
merg\nd p\n` la cotele apelor dun`rii, via]a
satului, ora armatei [i s` nu uit`m nicic\nd
s` iubim trandafirii. De fapt, radioul b\z\ia
pe l\ng` el ca o musc`. Bunicu-miu, de[i n-avea ureche muzical` [i c\nta ca un urs, nu
accepta poluarea fonic`, era un soi de ecologist timpuriu. |i adora pe Beethoven [i
Bach [i, prin urmare, cùta mereu simfonii,
sonate, fugi [i concerte. Detesta opera [i
opereta, iar seara, c\nd recunosc cu m\na pe
suflet c` se \ntuneca [i ie[eau stelele pe cer,
mai \ncerca s` afle ce se petrece prin lume,
dibuind frecven]e pe unde scurte. Tot pe
acolo umbla [i str`bunicu-miu, cu preferin]a lui clar` pentru vocea americii, nu pentru
europa liber`, bibisi ori doice vele. Radioul
lui era portabil, a[a c`-l lua \n buc`t`rie [i
la baie, mai ales c` se \nt\mpla s` fie una [i
aceea[i \nc`pere, datorit` timpurilor pe care
le trìam. Pe scurt, aparatul sem`na cu o
geant` p`tr`]oas`, neagr`, cu m\ner. Sincer
s` fiu, spre diferen]` de celelalte dou`, pe
`sta nu-l iubeam. Poate din cauza antenei

ca o nuia, poate fiindc` nu respecta sf\nta zi
de duminic`, c\nd, diminea]a, de la 8, se d`dea teatru radiofonic pentru copii. Altfel, primul meu aparat de radio, al meu [i numai al
meu (de[i n-am f`cut acte notariale [i nu lam intabulat) a fost o juc`rioar` mic`, ro[ie,
cu baterii, cu c`[ti [i cu un fir alb, care \nc`pea \n buzunarul de la piept al uniformei.
Ca pionier, mi-am permis s` ascult fericit,
de zeci [i zeci de ori, \n timpul orelor, o
emisiune minunat`, fotbal minut cu minut.
Ce bijuterie!
n Radu Pavel GHEO Primul meu radio n-a

fost al meu. Era \n cas` dinaintea mea [i am
crescut sub ochiul lui verde. L-am omagiat
\ntr-o scen` prelung` din Noapte bun`,
copii!, unde l-am plasat \ntr-o cas` mai mare [i mai cuprins` dec\t a p`rin]ilor mei, dar
el e: Pu[tiul blond [i sl`bu], mai mic cu un
cap dec\t prietenul lui, se duse repede spre
un aparat de radio imens, dintr-un lemn
g`lbui, cu un capac mare, sub care se ascundea un pick-up. Era un Electronica romnesc cu l`mpi, vechi de vreo dou`zeci de ani.
Avea difuzoarele plasate \n partea de sus [i
mascate cu o p\nz` groas`, g`lbuie. Sub ele,
\n st\nga [i \n dreapta scalei, se vedeau dou`
butoane mari c\t cepele unul pentru volum, cel`lalt pentru acord fin , iar jos, pe
marginea lat`, [ase clape mari, crem, din
ebonit`. Gr`sunul, cum \i ziceau pu[tii,
era lung de aproape jum`tate de metru [i
c\nt`rea vreo cincisprezece kilograme. |n
plus, avea o putere de recep]ie [i o precizie
pe care nu le mai g`seai la radiourile noi...
De aici lipse[te un element care \n roman ar
fi fost parazitar, dar la radioul real, cel din
pagina 15
n Virgil DUDA Cred c` mult` vreme nu am

dat nici o aten]ie minunii numite radio, ivite \n locuin]a noastr` \ndat` dup` R`zboiul
Mondial. Pe vremea aceea, p\n` spre pubertate, eram o natur` activ`, [i nu contemplativ`, a[a cum aveam s` devin dup` v\rsta de
zece ani, printr-o r`sturnare ce mi-a zguduit
fiin]a. |n prima copil`rie nu intram \n cas`
dec\t pentru mas` [i somn, astfel se explic`
de ce nu luasem \n seam` aparatul de radio,
pe care tata \l asculta ore \n [ir, mai ales
seara. Am descoperit aparatul \n perioada
uneia din bolile copil`riei, c\nd nu puteam
ie[i la joaca de care altminteri nu m` s`turam [i am devenit pe dat` dependent de existen]a sa. Erau emisiuni care m` plictiseau, majoritatea, dar printre ele se strecura una care m` \nc\nta grozav. Am devenit
prizonierul Teatrului la microfon, \l a[teptam cu sufletul la gur`, \l urm`ream fascinat. Dup` o vreme, cu bucurie [i m\ndrie,
nim`nui \mp`rt`[ite, am prins s` recunosc
vocile actorilor principali, o list` lung`, cuprinz\nd nume (de care cititorul t\n`r al revistei n-a auzit), de la Birlic [i Giugaru p\n`
la Forry Eterle, George Vraca, Aura Buzescu, Septimiu Sever [i Emil Botta. Nici vorb`
s` caut emisiunile pentru copii, pline de dulceg`rii, ori buletinele de [tiri politice ori
emisiunile literare sau de [tiin]` popularizat`. Pasiunea era exclusivist`. S` mai notez faptul c` aveam o imagine fals` despre
felul cum erau realizate spectacolele, adic`
\mi imaginam c` ele se desf`[oar` pe o scen` special`, cu decoruri normale, iar actorii
poart` costumele potrivite rolurilor interpretate. Am r`mas mult` vreme convins c`
ei nu se adun`, \n haine de strad`, \n jurul
unor microfoane, a[a cum descrie Mario
Vargas Llosa \nregistrarea serialelor radiofonice din America latin`. D`deam mare aten]ie muzicii de fond [i zgomotelor provocate de ploaie [i furtun`. Nu m` mi[cam din
fotoliul spectatorului nici m`car o clip` [i
sufeream cumplit c\nd radioul amu]ea, din
pricina \ntreruperilor de curent electric,
destul de dese \n t\rgul nostru. Dar un remediu exista. I-am convins pe ai mei s`
cumpere [i s` monteze ni[te acumulatori,
asum\ndu-mi misiunea, deloc u[oar` pentru
slabele mele puteri, de a m` ocupa de realimentarea acelor baterii, grele ca ni[te pietroaie, la atelierul lui Socrate Spiratos, suport\nd uneori costul opera]iunii din vorba
lui Caragiale micile mele economii. Apoi
interesul [i r`bdarea au prins s` scad`, am
p`truns \n imperiul literaturii scrise [i acolo
am r`mas p\n` \n ziua de azi. Ar fi multe,
reale ori imaginare, de povestit despre acele
Radio Days, dar m` opresc, cu teama c` am

abuzat oricum de r`bdarea [i bun`voin]a cititorilor.
DILEMATECA
ANCHET~
pagina 16
copil`ria mea, m-a fascinat: pick-up-ul. Radioul din lemn, mare c\t un obiect de mobilier, avea \n partea de sus un capac l`cuit,
care se ridica precum capacul unei l`zi.
Acolo, parc` dintr-o ascunz`toare, ap`rea
un pick-up cu platan azuriu (parc`) [i un
bra] mic, de ebonit`. Din p`cate, c\nd am
crescut suficient ca s` pot ridica singur capacul greu, pick-up-ul nu mai func]iona.
Doar platanul i se \nv\rtea nùc, iar eu \l
priveam minute \n [ir, f`r` s` pricep. Cred
c` m-am jucat [i cu bra]ul de ebonit`, pe care s-ar putea s`-l fi rupt. Dup` o vreme nu
s-a mai rotit nici platanul, iar mai t\rziu
compartimentul cu pick-up a devenit sertarul cu acte al bunicului. Acolo, pe platan [i
pe l\ng` el, st`teau cupoanele de pensie, actele casei [i, uneori, banii pentru cheltuielile lunare. Radioul a func]ionat, mai bine
sau mai rù, \nc` vreo trei decenii. Prindea
f`r` gre[ Europa Liber` [i Vocea Americii.
Prin anii 1990, c\nd n-a mai fost nevoie de
el, s-a defectat iremediabil nu se mai g`seau nu [tiu ce piese de schimb. Zace [i azi,
mut [i greoi, \n camera bunicului, de-acum
pustie [i ea. Alt aparat de radio, care s` fie
at\t de mult al meu, eu n-am avut. Nici pickup. Azi ascult posturi de radio pe alese, de
pe Internet, [i mi[c butoane sau scale virtuale. E simplu, eficient, e bine. Dar ceva tot
\mi lipse[te.
n Radu JRGENSEN Ap`rea ca din senin \n
cas` [i \[i lua cuminte pozi]ia favorit`, direct pe podea, la cap`tul canapelei din sufragerie. Se l`sa camuflat, docil, cu un milieu cro[etat de mama, o laset` aruncat`
strategic peste el, ca din neglijen]`. Cre\nd
impresia unei m`su]e, a unui suport pentru
ce[cu]a de cafea, \ntoars` la o adic` cu gura
\n jos, menit` s` prezic` ([i ea) schimb`ri
nea[teptate de destin \n felia noastr` de Romnie comunist`. |n rol \[i intra abia seara
t\rziu, dup` ce u[a de la intrare, cea de la
balcon [i cea de la baie asta, ultima, era
cea mai periculoas`, se aude pe l\ng` ]evi [i
DILEMATECA
ANCHET~
mai face [i ecou, ce e a[a greu de \n]eles,

ap`sa]i ca lumea pe clan]` fuseser` bine
\nchise, dup` ce noi, copiii, fuseser`m
trimi[i \n repetate r\nduri la culcare [i
avertiza]i s` nu cumva s` ne batem gura a
doua zi la [coal`. Capacul din spate era cu
grij` desf`cut, o s\rm` improviza repede o
anten`, dup` care, \n timp ce tata \l ridica \n
bra]e, mama \mpingea dedesubt o carpet`
persan` groas`. Avea o claviatur` destul de
complicat` [i dou` butoane rotunde, sidefii,
prin rotirea c`rora cei mari \l f`ceau s`
scoat` tot felul de sunete stranii, de
sc\ncete, gemete, fluier`turi. Uneori,
rareori, u[a de la sufragerie r`m\nea
noaptea cr`pat` [i, din dormitor, \l vedeam
atunci pe tata cum \[i aprinde o ]igar` acolo
\n \ntuneric, se a[az` pe taburet, l\ng`
aparat, [i ascult` atent, concentrat, o voce
de departe peste care ceva, cineva \ncerca ba
s` fluiere, ba s` macine cafea, numai ca sì fac` tatei \n ciud`. Fapt e c` el, chiar [i
a[a, \n]elegea ceva din discursul acela [i

mi[ca din cap g\nditor, aprinz\nd o nou`
]igar`, direct de la cea veche, foc din foc,
ad\ncind senza]ia de clandestinitate. N-am
ascultat niciodat` la el muzic` clasic` sau
piese de divertisment. Nu. Prin m`tasea aurie de deasupra scalei pres`rat` cu nume de
locuri exotice ca Londra-Moscova-Berlin \[i
difuza doar prezicerile, provoc\nd team` [i
d\nd speran]`, \n egal` m`sur`. Nu l-am
mai v`zut de peste dou`zeci de ani, \n ce col]
pr`fuit de debara s-o ascunde, [i, recunosc,
\mi lipse[te uneori senza]ia de adev`r recucerit, provocat` de fr\nturile lui de fraz`
m`cinate de bruiaj, cu ...armatele sovietice
masate la grani]a Cehoslovaciei... a opta zi
de grev` la Gdansk... [i ...la Timi[oara se \nt\mpl` ceva... Uneori. Ceea ce-mi lipse[te \ns` mereu e umbra pe care, prin fumul alburiu de ]igar`, acolo departe, o vedeam aplecat` minute \n [ir, nemi[cat`, peste l`mpile
incandescente ale cutiei magice. Erau, de
altfel, singurele momente c\nd tata fuma \n
cas`. Nu, serios!
n Radu }UCULESCU Acas`, la Reghin, am avut un aparat de radio primit \n dar de la
bunicul din partea tat`lui. Un aparat de radio nem]esc, cu clape, cu o carcas` mare,
din lemn maroniu. Cu acest aparat am crescut, el mi-a \nso]it copil`ria. De la na[tere
p\n` c\nd am ajuns \n clasa a IX-a [i am p`r`sit Reghinul stabilindu-m` la Cluj. N-am
avut televizor, doar c\nd am ajuns prin clasa
a VI-a, tata a cump`rat un pick-up [i o duzin`
de pl`ci cu muzic` simfonic`. Mul]i ani am
fost convins c` \n interiorul aparatului de
radio vie]uiesc ni[te omule]i care vorbesc [i
c\nt` [i se distreaz` de minune. Ascultam
muzic` [i teatru radiofonic de care eram
de-a dreptul fascinat. |mi st\rnea imagina]ia
enorm. Vedeam toate locurile unde se petrecea ac]iunea. Ascultam cu intensitate im-
DILEMATECA
ANCHET~
printre studen]i. Eu m` m\ndream cu, printre altele, dou` LP-uri: Jimi Hendrix Experience [i Beatles cu Abbey Road, ascultate pe
un pick-up Ziphona. Radioul nostru p`rea a
fi intrat \n conservare atunci c\nd a anun]at,
pe nea[teptate, de[i previzibil`, invazia Cehoslovaciei de c`tre ru[i [i alia]i, \n diminea]a zilei de 21 august 1968. Mai exact,
cred, \n zorii zilei. Pentru vreo dou` zile, Radio Bucure[ti a fost un post liber. Transmitea reportaje de pe str`zile Pragì [i vorbea
de ocupa]ie [i invazie. Mitul tancurilor sovietice eliberatoare se pr`bu[ea sub greutatea cuvintelor din comentariile ziari[tilor
romni. Minunea a durat vreo dou` zile, dup` care s-a l`sat o t`cere de plumb, spart`
doar de vocile celor de la Europa Liber`, cu
greu [i precau]ie prinse, c`ci mereu bruiate. Criteriul de performan]` al unui aparat
de radio devenise acesta: raportul emisie-recep]ie al neuitatului post de la Mnchen.
Aparatul care a r`spuns a[tept`rilor a fost
un Vef, culmea, rusesc, cu tranzistori. Emisiunile Metronom, Actualitatea romneasc`,
Teze [i Antiteze la Paris, precum [i slujbele
duminicale r`sunau mereu \n casa noastr`
de la Ocna-Mure[, \n timp ce mama privea
\ng\ndurat` cire[ul uria[ din fa]a u[ii larg
deschise a buc`t`riei. Printre crengi se vedea totu[i c\te un petec de cer albastru. Era
[i `sta un semn c`, \ntr-un fel, eram \n r\nd
cu lumea. Radioul Opera a r`mas la locul lui
\n cas`, dar rar \l mai ascultam. Era martorul mut al unei istorii smintite din care nu
credeam c` vom ie[i vreodat`.
Romniei, \n anul 1971, \naintea vacan]ei

de var`. Domnul profesor diriginte Seco[an
avea, ne[tiut, un nume conspirativ care-i fusese dat de gr`s`lanul coleg c`ruia to]i \i
spuneau, nu se [tie de ce, Mandragora: el l-a
poreclit pe domnul profesor diriginte cu o
vorb` ungureasc`. I-a spus Kecske, care \nseamn` capr`. Ne-a privit Kecske pe to]i [i
ne-a spus c` avem o \nt\lnire \n sala festiv`
la ora trei[pe [i zece. La ora cuvenit`, \ntr-o
sal` arhiplin` [i foarte g`l`gioas`, a ap`rut
directorul, cu c\]iva profesori [i cei de prin
utece \mpreun` cu un domn \n costum care
s-a prezentat: S\nt ofi]er de securitate Icsulescu nu-i mai re]in numele, careva din
spate a tu[it la mi[to, nu neap`rat din cine
[tie ce porniri politice, de altfel nici nu ne
interesa a[a ceva. ~la a \nceput s` ne spun`
tot felul de chestii despre faptul c` nu e bine
s` ascult`m postul de radio Europa Liber`,
deoarece la emisiunea Metronom altele erau
interesele: eram atra[i cu muzic` [i, pe urm`, deveneam adep]ii lumii capitaliste!
N-am b`gat deloc \n seam` ce ne spunea locotenentul acela cu mutra lui de ceferist de
la depozitele din triajul CFR de la Gara Mic`, de la noi din Fabric. Ascultam cu to]ii la
o b`tr\n` scul` Tesla: Radio Luxemburg, apoi Radio Belgrad, Novi Sad, tot ce se poate.
Aveam muzic` bun`, eram o ga[c` adev`rat`, ascultam la scula Tesla pe Deep Purple [i-l iubeam pe Jimi. Se-n]elege care dintre ei, acela cu Hear My Train A Comin,
pe care a c\ntat-o \n noroaiele de la Woodstock de ne-a l`sat pe to]i masc`.
n Daniel VIGHI Profesorul diriginte ne-a adunat din pauz`, eram \n clasa a XI-a, sec]ia uman` din liceul de cultur` general` din
cartierul Fabric, ora[ul Timi[oara, vestul
anchet` realizat` de
Marius Chivu
pagina 17
n Horia URSU La \nceput a fost difuzorul: o

cutie mic`, banal`, dar vorbitoare. {i totu[i,
mari evenimente politice au fost transmise
la acest modest aparat. Revolu]ia din Ungaria, funeraliile lui Grigore Preoteasa [i ale
lui Petru Groza. Radioul [i-a f`cut loc \n casa noastr` la \nceputul anilor 60. Era un aparat Opera, ar`tos ca o mobil` nou`, menit` parc` s` \nnobileze interiorul modest al
casei noastre. Furniruit, cu un misterios
ochi magic, cu mai multe lungimi de und`,
cea mai atr`g`toare fiind US, f`r` a uita posibilitatea bran[`rii unui pick-up, dac` posedai a[a ceva. Dincolo de design, ceea ce
m` atr`gea la acest aparat erau scala [i iluzia c` a[ fi putut intra \n contact cu Lumea,
cu mul]imea de ora[e [i limbi necunoscute,
dar audibile. Noaptea, mai ales, inscrip]iile
aurii de pe sticl` p`reau a prinde via]`. {i
acolo trìau oameni |n spatele acestui radio nou, eu continuam s` v`d \ns` aparatele
vechi retrase parc` acum resemnate \n umbra melancolic` a caselor vechi unde se a[teptase \n zadar, ani \n [ir, iminenta venire
a americanilor. |n scurt timp, m-am \ndep`rtat de radio, c`ruia \i preferam c`r]ile [i
c\te o transmisie la televizor, la rude sau
prieteni, atras cu prec`dere de meciurile de
fotbal Anglia Restul lumii, de neuitat, [i
de serialele engleze[ti de la sf\r[it de s`pt`m\n`. Radioul nostru Opera [i-a rec\[tigat,
oarecum, ceva din prestigiul ini]ial, dup`
1966, c\nd, student \n anul al treilea al Filologiei clujene, am \nceput s`-mi fac o mic`
colec]ie de discuri. |n acea perioad` micul
comer] cu hiturile din Top Ten era \n floare
plic\ndu-m`, treptat, p\n` ce m` sim]eam

intrat [i eu \n cutia magic` al`turi de personaje. Deveneam erou! Ori m` confundam
perfect cu unul dintre eroi. Adesea, ]in minte cu precizie, miercurea chiuleam de la ultima or` (\ntr-o complicitate tacit` cu mama) [i fugeam acas` s` urm`resc reluarea
piesei. Erau multe programe de muzic` clasic` pe care aveam voie s` le ascult p\n` la
ora zece seara c\nd, obligatoriu, trebuia s`
stingem lumina (eu [i sora mea) [i s` ne culc`m. Nu existau c`[ti pe vremea aceea. Sau
poate existau, dar noi nu aflaser`m despre
ele. Din c\nd \n c\nd, tata \mi \ntrerupea audi]ia [i m` scotea din camer` ca s` asculte
[tirile. Nu pricepeam de ce nu puteam r`m\ne cu el, pe mine buletinele de [tiri chiar nu
m` interesau deloc, nici nu m-a[ fi putut
concentra asupra textelor rostite de crainici.
Abia mai t\rziu (c\nd plecasem de acas`) am
priceput c` tata asculta Europa Liber`. Aparatul de radio f`cea parte din via]a noastr`, era leg`tura noastr` cu lumea de dincolo de marginile ora[ului. {i a ]`rii. El mi-a
excitat imagina]ia de copil d\nd na[tere primei mele crea]ii poetice: Stalin cu sapanainte / Trece, vesel, printre morminte...
Care, mul]i ani mai t\rziu, a fost punctul de
pornire al unui roman. Aparatul de radio exist` [i acum [i, culmea, func]ioneaz`!
pagina 18
MERIDIANE
Cristina Hermeziu
Vagabonzii spiritului
Cu vagabonzii nu prea [tim ce s` facem.
{i e bine c` e a[a. Aceasta ar putea fi concluzia \nt\lnirilor provocate de ICR Paris [i
Centrul Na]ional al C`r]ii \ntre 11 scriitori
romni [i francezi, sedu[i de ideea de a dialoga \n jurul temei vagabondajului literar,
la Salonul c`r]ii de la Paris, edi]ia din 2012.
Subiect ame]itor de vast [i tocmai de aceea
promi]`tor.
L-au disecat, aduc\nd valen]e [i filoane
neb`nuite, Gabriela Adame[teanu, Ioana
Bot, Leti]ia Ilea, Ion Manolescu, R`zvan R`dulescu, Matei Vi[niec \mpreun` cu Maylis
de Kerangal, Bertrand Badiou [i Michel Le
Bris, \n cadrul a dou` mese rotunde, una
moderat` de Valrie Cadet, critic literar, cea
de a doua de Jean Mattern, scriitor [i editor. |n sala Nota Bene a Salon du livre
inima literar` a Parisului care, o dat` pe an,
are ambi]ia de a lua pulsul editorial al lumii
, am petrecut o dup`-amiaz` de s\mb`t`, 17
martie, de intense r`t`ciri culturale, a[a
cum o legitimeaz` o posibil` defini]ie a scriitorului (una care sun` mai bine \n francez`
dec\t \n romne[te): vagabond desprit, ermite de lcrit.
Plec\nd de la opera [i destinul scriitorului-vagabond Panait Istrati ca pretext pentru discu]ii, participan]ii au declinat dimensiuni inedite ale temei, printre care: spiritul
nomad \n BD (Ion Manolescu), filonul literar al imigr`rii (Gabriela Adame[teanu),
experien]a expatrierii (Matei Vi[niec), peregrin`rile poetului Paul Celan (Bertrand Badiou), voca]ia fic]ional` a c`l`toriei (Maylis
de Kerangal), r`t`cirile fertile ale scriitorului Robert Louis Stevenson (Michel Le Bris),
vagabondajul din fotoliu al lui Radu Cosa[u (Ioana Bot), riscurile c`l`toriei \ntre diferite genuri ale scrisului (R`zvan R`dulescu), poetul un etern vagabond (Leti]ia Ilea). Dac` s-a degajat un numitor comun al acestor voci [i teme (prea) distincte,
acesta a fost dat de tensiunea \ntre interior
[i exterior inerent` oric`rui vagabondaj, idee pe care invita]ii au brodat ca pe o urzeal` comun`, deschis` oric`rei \mpletituri de
sensuri.
DILEMATECA
note (r`t`cite) la o dezbatere literar` franco-romn` organizat` de ICR la Salonul c`r]ii de la Paris
Maylis de Kerangal
[i poetica de-plas`rii
Cu silueta ei gracil`, febril` pe dinùntru, calm` \n afar`, Maylis de Kerangal a
Andreia Roman, Cristina Hermeziu

p`rut o n`luc` oprit` pentru un scurt popas,
dar \n mod paradoxal statornic, la masa vagabonzilor, \nainte de a o porni spre o alt`
sta]ie de \nt\lniri literare. |n plin turneu de
promovare a ultimului sù roman, Tangeante lest, laureat` \n 2010 a premiului Mdicis pentru La naissance dun pont, scriitoarea ader` profund la tema vagabondajului
prin modul \n care schi]eaz` o poetic` a deplas`rii, dintr-o perspectiv` filozoficoumanist`. C`l`torim, vagabond`m, ne deplas`m, pentru a intra \n rela]ie. Literatura de c`l`torie nu \nseamn` un inventar a
ceea ce vedem, ci un raport cu umanul pe care Panait Istrati \l cùta la r\ndul sù \n c`l`toriile sale. Ocup`m acela[i spa]iu, acela[i
p`m\nt, cum facem s` fim \mpreun`, cu ce
gest fratern? |n cartea mea [Tangeante
lest] e vorba de o lung` c`l`torie cu trenul,
deci de un spa]iu str\mt, suprapopulat. S`
nu uit`m c` tangenta are \n r`d`cina cuv\ntului sensul de atingere; s\nt trupuri \mpreun` de-a lungul unui acela[i traiect, iar
\n jur este imensitatea Siberiei. Cartea a
fost scris` \n urma unei reziden]e de crea]ie
\n mi[care, o c`l`torie de 15 zile cu Transiberianul, pe care Maylis de Kerangal [i
al]i 30 de scriitori au f`cut-o, la invita]ia
Rusiei, \n 2010. Maylis de Kerangal a propus o defini]ie personal` a vagabondajului,

\n fin acord cu starea febril`, dar strunit` a
propriei prezen]e la masa rotund` propus`
de ICR Paris: Vagabondajul, pentru mine,
este reductibil la o stare de disponibilitate,
ceea ce caut eu este deschiderea, starea de
ne\ngr`dire.
Matei Vi[niec, vagabondul fericit

Vagabond\nd lingvistic la fel de u[or [i
de oral \n francez` sau \n romn`, Matei
Vi[niec a a[ezat \n miezul reflec]iei propria
experien]` de autoexilat \n Fran]a, \n anii
80, iar ceea ce s-a desenat a fost o poetic` a
libert`]ii: Complexul cultural [i lipsa libert`]ii de expresie pot fi surse de vagabondaj
literar. Am trìt complexul cultural \ntr-o
Romnie parte a Europei de Est [i a marginaliz`rii. Trìam sentimentul c` trebuie s`
facem ca Cioran, ca Eliade, ca Istrati, ca
Gherasim Luca: trebuia s` pleci, s` fii validat de Occident, o veritabil` obsesie romneasc`. P\n` la a o cuceri, dac` po]i, ca dimensiune a existen]ei, libertatea e mai \nt\i
o construc]ie cultural`: |n Romnia anilor
60-70, cultura francez` era foarte prezent`.
Locuiam la R`dù]i, un mic ora[ spre fron-
Ioana Bot [i poetica supravie]uirii

la Radu Cosa[u
|ntr-un univers totalitar, c\t` cultur`, at\ta libertate acesta ar putea fi rezumatul
portretului pe care Ioana Bot l-a f`cut, cu aplomb [i pertinen]`, scriitorului Radu Cosa[u. Este posibil s` c`l`tore[ti din fotoliu?
Nu numai c` este posibil, dar se impune ca
solu]ie a supravie]uirii \n condi]iile alegerii
personale de a nu emigra, de a prefera un
exil paralel, interior: Radu Cosa[u este, \ntre scriitorii romni contemporani, cel mai
vagabond prin spirit, p`str\nd o distan]`
ironic` fa]` de statutul sù de evreu la Bucure[ti, de fost comunist dezam`git de sis-
tem, de violen]a politic` a Romniei de azi.

Un scriitor evreu care a refuzat s` emigreze
[i care alege s` fie scriitor european, occidental, r`m\n\nd \n Romnia. Fiecare din
textele sale pune \n scen` o evaziune interioar` a eului fa]` de o constr\ngere exterioar`. Este \nt\lnirea \ntre o formul` literar` scurt` [i o mare tem`, a c`l`toriei interioare, a r`t`cirii [i a supravie]uirii. Pentru Radu Cosa[u o coad` la un supermarket
este o incredibil` ocazie de a vagabonda,
profes\nd literar o poetic` a evaziunii particular`. Ioana Bot evoc` aceast` capacitate
de libertate [i de mi[care gra]ie unui spirit
viu, hr`nit [i hr`nitor, care traverseaz` mii
de c`r]i, filme sau piese muzicale franceze,
\n condi]iile \n care, pentru Radu Cosa[u,
marea c`l`torie era s` mearg` p\n` la
chio[cul de ziare, s`-[i cumpere Le Monde [i
Nouvel Obs, s` exerseze bucuria de a-i fi trimise de prieteni c\nd nu se mai g`seau \n
Romnia.
C\teva texte de Radu Cosa[u, traduse \n
francez` de Raluca Lupu [i publicate \n
2011 sub titlul Tangoisses, este prezentat de
editorul MetisPresses din aceea[i perspectiv` a dezm`rginirii prin spirit: Scriitor
din Est prin tribula]iile biografice, Radu
Cosa[u este un occidental din Bucure[ti.
Preg`tirea, aspira]iile [i lecturile sale vorbesc despre deschiderea c`tre o adev`rat`
Europ` a spiritului.
Bertrand Badiou
[i nomadismul lui Paul Celan
Germanistul Bertrand Badiou, cercet`tor la {coala Normal` Superioar` din Paris
[i specialist \n opera lui Paul Celan, a f`cut
o sintez` emo]ionant` a destinului poetului
prin excelen]` nomad. N`scut la Cernù]i \n 1920, poet romn de expresie german`, naturalizat francez \n 1955. Sau poet
francez de origine romn` [i expresie german`? |n dic]ionare, Paul Celan st` sub
semnul vagabondajului. Nu mai pu]in \n

calitatea limbii sale poetice [i a nea[ez`rii
voite \n nici o identitate, semnele r`t`cirii
produc sens: Ca [i pentru Marcel Proust, a
c`rui prim` muz` a fost mama, Paul Celan
a \nv`]at poezia [i limba german` de la mama sa. E o limb` impur`, constelat` de elemente strìne, care invit` la reflec]ie. Celan
\i determin` pe cititori s` se confrunte cu
cuvintele Celuilalt. Umanul este centrul
poeziei lui Celan. Un iudaism al inimii, etic,
deschis c`tre uman.
Gabriela Adame[teanu
[i poetica orizontului \nchis
Pentru Gabriela Adame[teanu vagabondajul n-a fost o mare tem` a scrierilor, \n
schimb spectrul orizontului \nchis a dat tensiune universului din proza sa. |n fosta nuvel` |nt\lnirea, devenit` roman, un exilat se
re\ntoarce \n Romnia, iar cele dou` lumi
a celui plecat care a reu[it dincolo [i a celor
r`ma[i dincoace, \n ]arc s\nt doar tangente, nu se intersecteaz`: M-au locuit mai
ales imposibilitatea de a pleca, obsesia de a
nu putea ie[i. |n Romnia, marea certitudine na]ional` [i familial` este s` fii validat
de Occident. Am rescris |nt\lnirea p`str\nd
\n filigran figura unui unchi care a emigrat
la 24 de ani [i a devenit un arheolog cunoscut. Personajul este simbolic pentru misterul adapt`rii \n lumea occidental` \n care a
reu[it, dar [i pentru cecitatea de a nu mai
discerne ce este bine [i ce nu, \n societatea
romneasc` reg`sit`. Romnia r`m\ne o
]ar` ocult` unde leg`turile s\nt greu de perceput, ceea ce e o dram`. C\nd revine \n ]ar`, un exilat este un strìn care vine, dintr-un Occident bogat, ca un Mo[ Cr`ciun...
Pentru Gabriela Adame[teanu dincolo n-a
fost nicic\nd o tenta]ie viabil`, iar m`rturisirea dezinvolt`, la \nt\lnirea literar` de la
Paris, are ceva din deta[area [i incongruen]a luminoas` a marilor scriitori: Nu am fost
f`cut` pentru o via]` \n alt` parte, am fost
con[tient` de asta. Dar c` fiul meu va muri
[i el \ntr-o societate cu totul blocat`, acest
g\nd mi-era insuportabil. Nu am fost o fire
vagabond`, mai cur\nd una burghez`.
tier`, la 500 km de Bucure[ti. |n ciuda cenzurii, se traducea enorm, puteam cump`ra

Cline, sau Grea]a de Sartre, noul roman
francez. Ne \nt\lneam cu Fran]a la cinema,
\n muzic`. Deveneam francofili f`r` s` ne
d`m seama. Fran]a se infiltra \n noi, t`v`lugul anglo-saxon nu func]iona \nc`. C\nd
am ajuns \n Fran]a m-am sim]it aproape familiar: am cerut azil politic, dar eram de
fapt un exilat fericit. Idealizarea exilului e
doar aparent`: scriitorul Matei Vi[niec, care
[i-a lansat, \n zilele Salonului, primul roman tradus \n francez` Sindromul de panic` \n ora[ul luminii, \n t`lm`cirea lui Nicolas Cavaills , a[az` o distan]` (auctorial`?) \ntre lumea care l-a doptat [i limba de
adop]ie: Limba francez` m-a ajutat s` renasc. Trìesc la Paris de 25 de ani. Fiecare
are Parisul sù, dar fiecare vede mai ales
Parisul celor care au reu[it. Trebuie s` prive[ti foarte de sus ca s` vezi [i Parisul cu
straturile de cadavre ale celor care n-au reu[it, ale neferici]ilor, sedimentate. |l iubim
prea mult ca s`-i vedem partea feroce. Mie
nu mi-a fost niciodat` fric` de Paris. Spaima mea a fost Londra, unde am sim]it r`ceala, unde totul e pe invers. Parisul te distruge amical, en beaut.
DILEMATECA
MERIDIANE
R`zvan R`dulescu [i poetica fugii
pagina 19
R`zvan R`dulescu, Gabriela Adame[teanu
Prozatorul [i scenaristul R`zvan R`dulescu a \mbr`cat costumul unui c`l`tor

vertiginos care are nevoie de disconfortul
drume]ului pentru a se aduna pe o pagin`.
Surescitarea c`l`toriei ca mediu de crea]ie,
limita \n spa]iu [i timp ca o constr\ngere
productiv literar` la R`zvan R`dulescu
vagabondajul pare s` fie un operator pentru
inspira]ie. Primul cuv\nt valid \n fa]a foii
albe vine din ce \n ce mai greu odat` cu
\naintarea \n v\rst`, oric\t exerci]iu ai avea.
C`l`toria \nseamn` c` mergi de la a la b. Eu
practic mai cur\nd vagabondajul. E o fug`,
adic` mi-e fric` de ceva, de o bestie pe care
nu vreau s` o \nt\lnesc, fiindc` o s` m` m`n\nce.
pagina 20
Michel Le Bris
[i poetica dezm`rginirii
Autor a peste 20 de volume, director din
1990 al Festivalului de literatur` tonnants voyageurs de la Saint-Malo, Michel
Le Bris a f`cut figura unui \n]elept bonom
care, dup` ce a ascultat atent al]i r`t`citori,
a sim]it nevoia s` se a[eze pe marginea drumului, ca s` cugete la propria c`l`torie: Nu
m` opun unei literaturi a interiorului. M`
intereseaz` mai mult cei care \[i iau riscul
confrunt`rii cu ceilal]i, buscul`rii prin interac]iunea cu ceilal]i, revel`rii de sine prin
raportul cu ceilal]i. M` intereseaz` mai pu]in cei care r`m\n \n ei [i se privesc \n oglind`, refuz\nd reflexul celorla]i. P\n` la urm`,
unii nu merg f`r` al]ii, e adev`rat. Specialist al operei lui Robert Louis Stevenson,
elogiat pentru a fi reu[it existen]ial [i literar s` dinamiteze societatea (victorian`) a
zidurilor, a secretelor [i \nchist`rilor de tot
felul, Michel Le Bris a f`cut [i cel mai luminos portret al vagabondului Panait Istrati: Desfoirea unei cepe d` imaginea experien]ei imigra]iei: rupi leg`tura cu familia, cu munca ta, nu mai e[ti nimic \n ochii
celorlal]i. Coaj` dup` coaj`, nu mai e[ti nimic din ce erai \nainte. C\nd ultima coaj`
cade, ce r`m\ne din tine? Asta au trìt p\n`
la cap`t Panait Istrati [i Stevenson. Frumuse]ea vine din faptul c` artistul se \ntreab`
cum s` faci ca aceast` for]` distructiv` s`
devin` creativ`. E vorba de c\ntecul din cuvintele lui Panait Istrati, a c`rui splendoare
a limbii te face s` te g\nde[ti la muzica pur`: Istrati e un Mozart al literaturii. E vorba
de punerea \n form` a operei, care-[i d` astfel con]inut [i pune un chip lumii ca necunoscut [i necunoscutului din interiorul fiec`ruia.
Romnul Panait Istrati, n`scut la Brìla
\n vremurile cosmopolite ale anului 1884,
i-a fascinat \ntotdeauna pe francezi prin setea de libertate, de pove[ti [i de oameni, pe
care a topit-o \ntr-o francez` savuroas`, \nv`]at` de unul singur la 30 de ani. Vagabond al lumii, cu darul rostirii literare a
propriei experien]e de mizerie [i splendoare, Istrati a fost iubit cu pasiune de francezi,
dar [i respins cu vehemen]`, dup` ce uma-
Matei Vi[niec
nistul f`r` ideologie care era s-a dezis de
dictatura stalinist`, \n 1928. Deziluzionat [i
bolnav, Panait Istrati a murit \n Romnia \n
1935, la 50 de ani, l`s\nd \n urm` pove[ti [i
personaje tulbur`toare, [i nevoia unor buni
traduc`tori care s`-i valorifice geniul \n limba romn`. La masa rotund` franco-romn`
de la Salonul c`r]ii de la Paris, Michel Le
Bris a conchis cu superbie: Am impresia c`
romnii nu prea [tiu ce s` fac` cu acest Istrati, [i e foarte bine c\nd oamenii nu [tiu ce
s` fac` cu scriitorii. Pentru c` scriitorii s\nt
prin defini]ie \n afar`. Statutul de tribun
na]ional m` face s` fiu circumspect, prefer
acest je ne sais pas quoi faire pozi]iei prea
na]ionaliste, care dep`[e[te cadrul crea]iei.
Nu s\nt na]ionalist nici c\t negru sub unghie
[i cred, de altfel, c` un bun scriitor sau un
scriitor pur [i simplu este un strìn, mai \nt\i strìn \n ]ara lui, strìn \n limba lui. Pentru mine un scriitor este scriitor atunci c\nd
\[i trìe[te limba ca pe o limb` strìn`. Acest raport de strìn`tate este propriu artistului [i-l face creator.
Leti]ia Ilea [i poetica straniet`]ii

Cu un volum tocmai ap`rut \n francez`
\n chip de pa[aport poetic (Blues pour chevaux verts, poeme traduse de Fanny Char-
tres [i publicate de Corridor bleu), f`r` s`

se-nt\mple la aceea[i mas` de discu]ii cu
Michel Le Bris, Leti]ia Ilea [i-a adjudecat
f`r` nici o negociere condi]ia de mereu strìn
a fibrei de scriitor: Mai t\n`r` fiind, mi se
\nt\mpla s`-mi ascult impulsul de a cump`ra un bilet de tren doar pentru a pleca, nu
conta unde. Apoi a devenit un lucru rar. Ultimul volum e doar fructul c`l`toriilor mele
imaginare. Adeseori nu m` simt confortabil
\n pielea mea, s\nt o fiin]` extragalactic`.
Nu [tiu dac` voi rezista p\n` c\nd nava spa]ial`-mam` va veni s` m` recupereze. Trìesc o permanent` inadaptabilitate funciar`.
R`m\nem pe loc ca s` evad`m mai bine,
fugim \ntruna ca s` ne a[ez`m \n scris, ie[im din noi ca s` ne \nt\lnim \n cel`lat: aceast` de-localizare r\vnit` sau exersat` genereaz` un raport, produce un schimb. Scriitorii romni [i francezi au detaliat un acord
de comunicare profund`: f`r` vagabondaj,
nimic nu se pierde, nimic nu se c\[tig`, nimic nu se transform`. Purt`tor insesizabil
de valori umane [i estetice, locul geometric
al vagabondajului este limba, scrisul, literatura.
n RECO
DILEMATECA
MERIDIANE
n Din seria mari-actori-citind-mari-scriitori [i dac` v-a pl`cut audio-book-ul scos acum doi ani de Humanitas Multimedia unde
Marin Moraru citea C`ldur` mare [i Dou`
loturi, ei bine, acum \l pute]i asculta pe I.L.
Caragiale citit [i de Virgil Og`[anu, cu
Grand Htel Victoria Romn`, Boborul!
[i O zi solemn`. Din aceea[i minunat` colec]ie de audio-book-uri Lecturi pe \ntuneric
de la Casa Radio. (Marius Chivu)
n Volumul de versuri V\ntureasa de plastic
de Marius Chivu (Editura Brumar, 2012), cu

coperta [i ilustra]iile lui Dan Stanciu, din
motive precum acesta: primind mila [i dragostea / \ndoit / doar cei mutila]i s\nt \ntregi /
cu adev`rat / [i \ndrept`]i]i s` pl\ng` / f`r` s`
dea socoteal` / nim`nui. (Simona Sora)
n Andrei Platonov, Cevengur (traducere
din limba rus` de Ani[oara Olteanu, Editura
Allfa, 2012). Romanul capital, \n sensul celei
mai \nalte literaturi, pentru a \n]elege tragicomedia construc]iei socialismului \n URSS;
o mie de studii politico-economice despre comunismul pus \n practic` nu ne pot da ceea

ce ne transmite Platonov din acel or`[el sovietic \n care istoria universal` s-a terminat,
nimeni nu mai munce[te, fiindc` munca produce avu]ie, iar avu]ia asupre[te... Nimic nu
e mai tragic \n Cevengur dec\t humorul sù
feroce. (Radu Cosa[u)
Constantin Vic`
Plagiat din Wikipedia

este denumit \n prezent plagiat online.
A[ putea continua mult [i bine cu etimologia, diferen]ele dintre SUA [i Romnia,
ce s\nt detectoarele de plagiat etc. din articolul din Wikipedia dedicat problemei. A[ face exact ca elevii romni, precum o parte
dintre studen]i, profesori, persoane publice,
de la mini[tri la procurori sau uneori magna]i ai resurselor naturale [i ai lumii media.
Ultimele luni au adus pe prima pagin` frauda intelectual`. Din p`cate, ea nu se limiteaz` doar la domenii precum drept sau informatic`, ea este stafia care b\ntuie ([i) Romnia. Dar aceast` metafor` e tocit` [i nu
ne ajut` cu nimic. Mai interesant este faptul
c` \n Romnia exist` din 2004 o lege privind
buna conduit` \n cercetarea [tiin]ific`, toate
universit`]ile au coduri etice, au existat o
cercetare [i un proiect de cod cerute de
Ministerul Educa]iei \n urm` cu mai mul]i
ani (cercetare coordonat` de Mihaela Miroiu), diverse campanii \mpotriva plagiatului ini]iate de societatea civil` (\n frunte
cu Societatea Academic` din Romnia). Cu
alte cuvinte, la nivelul institu]iilor educa]iei
[i cercet`rii problema a fost investigat` [i evaluat`, recunoscut` drept una fundamental` vremurilor noastre.
Fenomenul plagiatului are trei efecte.
Primul, [i cel mai dureros, se r`sfr\nge asupra celor care \[i fac studiile preuniversitare: copiind de zor din Wikipedia, elevii
nu vor \nv`]a niciodat` s` mai scrie un text,
s` descrie o situa]ie sau s` realizeze o compara]ie. S`-l numim efectul plagiatului asupra capacit`]ii de comunicare. Al doilea
efect vizeaz` mediul universitar \ncrederea \n lumea academic` romneasc`, [i a[a
fragil`, scade vertiginos. Universit`]ile au
devenit, din locurile \n care lupta pentru cunoa[tere se ducea zi [i noapte, mari hambare
de fotocopiere [i duplicare la infinit a informa]iei. |n acest context al ne\ncrederii,
acei studen]i, profesori [i cercet`tori one[ti
ar vrea s` sting` lumina [i s` plece acas`.
Ultimul efect ar trebui s` fie asupra leg`turii dintre statutul social [i dorin]a de a
de]ine titluri universitare; aceast` alian]`
pervers` dintre lumea politic` [i titlurile
universitare trebuie oprit`. Ea nu face ravagii doar pe p`m\ntul pe care [i Caragiale
a fost acuzat de plagiat, ci pretutindeni. Numai c` \n acel pretutindeni cei dovedi]i se
retrag.
Pre]: 39,90 lei
Pre]: 39,90 lei
Pre]: 29,90 lei
Carte publicat`
Carte publicat`
Carte publicat`
Clopotele de Richard Harvell

Adev`ruri sf[ietoare, art`, conspira]ii, zmbete printre lacrimi [i,
mai ales, sunete care s` exprime emo]ii \ntr-un limbaj universal... romanul
lui Harvell \nf`]i[eaz` o poveste str`lucitoare [i grav`, ca b`taia \n amurg
a marelui Pummerin, din Catedrala
Sfntul {tefan.
Roman publicat \n 12 ]`ri.
Pre]: 39,90 lei
Femeia Alb` pe bicicleta verde de

Monique Roffey
Cnd so]ii Sabine [i George Harwood ajung din Anglia \n Trinidad, aduc cu ei doar cteva geamantane [i bicicleta verde a lui Sabine, pl`nuind s`
nu r`mn` aici mai mult de trei ani
\ns` nu se intmpl` a[a. O poveste de
dragoste de neuitat, care dureaz` mai
bine de cincizeci de ani...
Pre]: 44,90 lei
S` tai \n piatr` vie

de Abraham Verghese
Shiva [i Marion, gemeni identici,
vin pe lume din rela]ia secret` a unei
c`lug`ri]e indiene cu un chirurg englez. Saga gemenilor Shiva [i Marion
Stone traverseaz` continente, desf`[urndu-se \n Africa [i \n America
de-a lungul a cinci decenii [i contureaz` o poveste despre dragoste [i tr`dare.
Pre]: 29,90 lei
Cntarea asasinului de M.G.

Vassanji
Bildungsroman insolit, relatnd formarea unui om cu puteri de zeu, roman
istoric ce evoc` o Indie necunoscut`, carte
a ciocnirii civiliza]iilor prin dramele trìte
dureros de membrii familiei saheb-ului,
fiecare tentat \n felul sù de via]a contemporan`. (Elisabeta L`sconi)
www.litera.ro
Pre]: 39,90 lei
Regina Sudului de Arturo

Prez-Reverte
Cu best-seller-ul Regina Sudului,
Arturo Prez-Reverte demonstreaz` c`
literaturii de bun` calitate \i prie[te puseul de adrenalin`. C` se poate ca studiul de personaj s` rimeze cu thrillerul.
C` scenele de ac]iune se simt \n largul
lor [i \ntr-un roman 2 \n 1. {i mai spune ceva: poate c` multiculturalismul s-a
n`scut \n afara legii.
Pre]: 49,90 lei
Prea mult` fericire

de Alice Munro
Cea mai recent` colec]ie de proz`
scurt` a lui Alice Munro \i reafirm`
intui]ia p`trunz`toare... Una dintre
cele mai oneste [i mai exigente proze
ale timpului nostru. The Times
Premiul Man Booker International 2009
pagina 21
Palma de Christos Tsiolkas

La o petrecere cu gr`tar \ntr-o
suburbie din Melbourne, un b`rbat
p`lmuie[te un bìe]el obraznic [i neastmp`rat. Incidentul d` na[tere
unor dispute aprinse, dar [i \ntreb`rilor referitoare la propria familie,
la propria via]`. Roman publicat \n
24 de ]`ri.
Common Wealth Writers Prize 2009
Vie]i secrete
de Tatiana de Rosnay
Un roman \n acela[i timp emo]ionant [i seduc`tor, Vie]i secrete este povestea unei familii moderne [i a leg`turilor invizibile care o ]in unit`.
Bestseller The New York Times
Plagiatul reprezint` \nsu[irea ideilor, a

metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau a textelor unei alte persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost ob]inute, prezent\ndu-le drept crea]ie proprie.
Autorul real poate fi o persoan`, o organiza]ie, sau poate include mai multe persoane
sau organiza]ii, inclusiv o comunitate de contributori precum Wikipedia. Indiferent de
tipul autorului real, [i de forma de publicare
(anonim`, sub pseudonim sau sub numele
real), preluarea crea]iei acestuia f`r` specificarea corect` a sursei reprezint` plagiat. De
asemenea, plagiatul este distinct de \nc`lcarea drepturilor morale ale autorului sau de
\nc`lcarea drepturilor de autor. De exemplu,
sus]inerea public` a unei lucr`ri de diplom`
cump`rate de la o firm` specializat` \n redactarea lucr`rilor de diplom` reprezint` plagiat
de[i nu \ncalc` nici un fel de drept de autor
sau de proprietate intelectual`.
|n zilele noastre, plagiatul este accentuat
de Internet [i de u[urin]a de a prelua online
lucr`ri de doctorat, de cercetare, articole, idei,
imagini. Plagiatul bazat pe texte din re]ea
DILEMATECA
TEHNODROM
pagina 22
RECENZII
LITERATUR~
Dumitru Chioaru (coord.), Noua poezie nou`. O antologie de poezie romn`
postmodern` alc`tuit`, Editura Limes, 2012, 45 lei
Noua poezie nou`?

De n-ar fi dec\t ocazia de a vedea reunite grupaje selective din 80 de poe]i romni, \ndeajuns
de notorii, ai anilor 80-2000, [i tot ar fi suficient
pentru a saluta apari]ia antologiei de poezie
postmodern` a poetului [i universitarului sibian
Dumitru Chioaru, cea mai generoas` dintre cele
publicate p\n` acum. Iat`-i pe ferici]ii ale[i: Constantin Acosmei, Adrian Alui Gheorghe, Liviu
Antonesei, Vasile Baghiu, Dumitru B`di]a, Daniel B`nulescu, Mircea Brsil`, Andrei Bodiu,
Romulus Bucur, Leo Botnaru, Mircea C`rt`rescu, Magda Crneci, Ruxandra Cesereanu, Gabriel Chifu, Dumitru Chioaru, Grigore Chiper,
Rita Chirian, Nicolae Coande, Mariana Codru],
Dan Coman, Denisa Com`nescu, Daniel Corbu,
Traian T. Co[ovei, Ion Cristofor, Dumitru Crudu,
Nichita Danilov, Simona-Grazia Dima, Caius
Dobrescu, Gellu Dorian, Rodica Draghincescu,
Marian Dr`ghici, Aurel Dumitra[cu, Teodor Dun`, Ioan Flora, Emilian Galaicu-Pùn, Mihail
G`l`]anu, Vasile Grne], Liviu Georgescu, Bogdan Ghiu, Adela Greceanu, Emil Hurezeanu, Valentin Iacob, Florin Iaru, Leti]ia Ilea, Doina Ioanid, Gheorghe Izb`[escu, Claudiu Komartin, V.
Leac, Nicolae Leahu, {tefan Manasia, Mariana
Marin, Judith Meszaros, Ioan Moldovan, Ion Mure[an, Viorel Mure[an, Irina Nechit, O. Nimigean, Aurel Pantea, Iustin Pan]a, Cosmin Per]a,
Mircea Petean, Marta Petreu, Augustin Pop,
Ioan Es. Pop, Daniela Popa, Cristian Popescu, Simona Popescu, Petru Romo[an, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Stratan, Arcadie Suceveanu, Elena {tefoi, Floarea }u]uianu, Radu Vancu, Lucian Vasiliu, Ioan Radu V`c`rescu, Paul Vinicius, Matei
Vi[niec, George Vulturescu, Andrei Zanca.
Dan Damaschin, Ruxandra Novac [i Elena
Vl`d`reanu n-au r`spuns, Alexandru Mu[ina,
Marius Ianu[ [i Dan Sociu au refuzat, iar al]ii,
care meritau inclu[i, n-au fost lua]i \n calcul.
Prelu\nd considera]iile expuse anterior \n
prefe]ele a dou` volume de cronici, antologatorul
[i-l ia drept aliat principal pe Tudor Vianu, afirm\nd c` poe]ii anilor 80-2000 apar]in aceleia[i
genera]ii creatoare (\n ideea c`, dac` genera]ia
biologic` e desf`[urat`, sociologic vorbind, pe durata a 30 de ani, cea de crea]ie dureaz` mai
mult). F`r` a ignora numeroasele ism-e sau evolu]iile interne (de la deliricizarea optzecist`, centrat` pe autenticitatea scriiturii, spre lirismul
ontologic al poe]ilor mai noi), [i f`r` s` subsumeze genera]ia postmodernismului (c\t` vreme
\n s\nul ei postmodernismul coexist` cu neoexpresionismul [i neoavangardismul), Dumitru
Chioaru sus]ine, \n prefa]a antologiei, c` noua
poezie nou`, reunind poe]i romni n`scu]i \ntre
1935 [i 1985, reprezint` un bloc alc`tuit din trei
valuri. Textul sù e, de fapt, o sintez` aproximativ` a opiniilor formulate de mai mul]i co-
LITERATUR~
James Joyce, Portret al artistului la tinere]e, traducere din limba englez`
de Antoaneta Ralian, prefa]` de Dana Cr`ciun, Editura Humanitas Fiction,
2012, 29 lei
Noua traducere a Portretului... lui Joyce este,

\n primul r\nd, o aclimatizare \n cultura romn`
a unuia dintre cele mai dificile idiomuri literare
ale modernit`]ii. Opera lui Joyce este mai mult
dec\t un punct maximal al prozei moderne, e o analiz` critic` a lumii din perspectiva fic]iunii, un
sistem radical inovator de semne, metafore [i
proiec]ii ale realului \n imaginar. Meritul excep]ional al traduc`toarei Antoaneta Ralian const`
\n maniera, deopotriv` fireasc` [i rafinat`, prin
care identific` spa]iile de transfer ce fac posibil`
reconstituirea c\t mai fidel`, \n limba romn`, a
acestui imaginar pe c\t de spectaculos, pe at\t de
fragil. Aceste detalii preliminare au menirea de a
completa \ntr-un mod direct demersul lùdabil al
Editurii Humanitas de a men]iona, pe prima copert`, numele acestei traduc`toare remarcabile,
adev`rat model de profesionalism [i talent \ntr-o
bran[` pe nedrept neglijat`.
Aderen]a placentar` a nara]iunii la limbaj se
g`se[te, \n Portret al artistului la tinere]e, \ntr-o
faz` incipient`, astfel \nc\t subtilitatea ironiei,
arderea intens` a dilemelor spirituale sau introspec]iile permanente ale protagonistului Stephen Dedalus r`m\n intacte, dincolo de travaliul
inerent al traducerii. Capacitatea lui Joyce de a
recrea lumea \n limbaj se manifest` \n modul cel
mai subiectiv \n acest roman, adev`rat` carte a
promisiunilor ce va delimita, al`turi de Oameni
din Dublin, perimetrul pe care se vor consolida
DILEMATECA
Labirintul Joyce
romanele sale reper, Ulise [i Finnegans Wake.
Mai mult, frumuse]ea [i savoarea textului
men]in romanul nu doar \n aten]ia criticii, dar [i
\n preferin]ele cititorilor, care g`sesc \n el, desigur, un Bildungsroman neconven]ional, o carte
modern-romantic` a suferin]elor t\n`rului Stephen Dedalus, o dare de seam` onest` despre dorin]`, \ndoial`, revolt` [i libertate. Despre anii
de formare ai artistului, alter-ego-ul sù, Joyce
scrie cu pasiunea acut` ([i definitoriu modern`)
a reneg`rii, convins de importan]a dimensiunii
autobiografice \n proiectul operei sale. Odiseea
scrierii [i a edit`rii romanului nu a fost cu nimic
mai prejos de cea a elabor`rii [i public`rii volumului de povestiri Oameni din Dublin. Acelea[i
refuzuri [i reticen]e, agravate de observa]ii privind imoralitatea \nt\mpl`rilor descrise. Joyce a
\nceput lucrul la un eseu autobiografic \nc` din
1904, [i, dup` numeroase transform`ri, cartea va
ap`rea abia \n 1916. |ncrez`tor \n importan]a
document`rii procesului form`rii sale artistice,
Joyce a dus la \mplinire, de fapt, un proiect al autenticit`]ii sale creatoare.
Tributar simbolismului de secol XIX, Portretul... este, f`r` \ndoial`, spa]iul experimentelor \n care va fi pus \n func]iune instrumentarul divers [i complex implicat, peste ani, \n
crearea universului total al romanului Ulise. Stephen Dedalus va suporta toate metamorfozele
necesare [i va fi transferat \n haosul uluitor al
mentatori ai fenomenului. Pe linia necitatului

Ion Bogdan Lefter, Chioaru consider` c` etapa \n
cauz` ar reprezenta perioada postmodern` a
poeziei romne[ti, ulterioar` celei interbelice
sau moderniste [i celei postbelice, neomoderniste, iar elementele ei unificatoare s\nt date de
biografism [i obsesia autenticit`]ii, banalul cotidian [i stilul prozaic sau colocvial, ludicul [i ironia, minimalismul estetic [i radicalismul etic, ca
[i faptul c` \i revendic` din genera]ia anterioar`
drept mae[tri precursori pe marginaliza]ii Leonid Dimov [i Mircea Iv`nescu. Simple cli[ee genera]ioniste, f`r` fundamentare teoretic` real`.
Antologatorul tinde, apoi, s` pun` semnul egalit`]ii \ntre genera]ie, model [i paradigm` literar`, oper\nd delimit`ri rudimentare (interbelic =
modernism, postbelic = neomodernism) [i uit\nd
s` m`soare toate genera]iile cu ocaua celor 30
[i... de ani. Ce ne facem dac` [i-n urm`toarele
decenii poezia va urma acela[i model?
Cum ce? Vom inventaria noua poezia nou`
a genera]iei de crea]ie 1980-2050 (termenul de
poezie nou` dat\nd de pe la 1900).
Paul Cernat
unui text despre care Joyce spunea c` va da b`tì

de cap criticii, timp de secole. Me[te[ugurile necunoscute, invocate de Ovidiu \n fragmentul din
Metamorfozele, a[ezat \naintea primului capitol,
se refer` la eroul mitologic Dedal [i la evadarea
sa din labirint, iar, pentru Joyce, me[te[ugul cel
mai important este, f`r` \ndoial`, arta literar`.
Stephen Dedalus \[i trìe[te metamorfozele cu
luciditate, locuind simultan lumi paralele [i aparent autonome, a c`ror coliziune fertil` va avea
loc \n anii maturit`]ii: limbajul, formarea religioas`, crizele spirituale, con[tiin]a corpului [i a
dorin]ei, revela]ia momentelor evanescente ale
frumuse]ii.
Stilul indirect liber [i epifania, prezente \n acest roman ca m`rci definitorii ale unui stil ce \[i
anun]` abia particularit`]ile, s\nt, \n cadrul metaforei emblematice a c`r]ii artistul \n labirintul sù , tocmai elementele ce fac posibil` revelarea unor traiectorii eliberatoare. Pentru
Joyce, cea mai dramatic` dintre toate va fi exilul.
Gabriela Gl`van
David Grossman, P\n` la cap`tul pam\ntului, traducere din limba ebraic`

[i note de Ioana Petridean, Colec]ia Biblioteca Polirom, Editura Polirom,
2012, 39,95 lei
Dincolo de teroarea istoriei

riilor palestiniene. Ora cade \n depresie subit`.
Are fantasme cu ofi]eri b`t\ndu-i la u[` pentru
a-i anun]a dispari]ia fiului pe c\mpul de lupt`,
refuz` s` mai citeasc` [i s` mai asculte [tirile
din teama feroce de a nu afla ceva tragic. Personajul fuge, practic, din istorie, dezv`luind evazionismul naiv al nevropa]ilor existen]ial, confrunta]i permanent cu ceea ce Mircea Eliade nume[te
teroarea istoriei. Evadarea Orei atinge punctul culminant c\nd Avram, un iubit din tinere]e,
o invit` \ntr-o c`l`torie prin Galileea (voiaj menit
s` lase \n urm` traumele colective, prelinse cov\r[itor \n jurul celor personale!).
Povestea e, \n realitate, chiar mai complicat`.
Ora s-a \ndr`gostit simultan, \n 1967 (pe fondul
R`zboiului de {ase Zile), de doi b`rba]i, Avram [i
Ilan. Avram va fi tat`l biologic al lui Ofer, dar
Ilan \i va deveni so] protagonistei ([i pe fondul \ndep`rt`rii lui Avram c`zut prizonier). Straniul
triunghi amoros va fi, ultimativ, destr`mat de aceea[i necru]`toare istorie mare. Flashback-urile
Orei recompun un decor fragmentat, de vie]uire
individual`, av\nd \n fundal tabloul gigantic al
existen]ei comunitare. Destinul grupului pare,
din start, mai semnificativ dec\t cel al fiin]ei singulare, subjug\nd orice ini]iativ`. Grossman \[i
include, simbolic, \n P\n` la cap`tul p`m\ntului,
ideologia pacifist`, luat` ca reper de-a lungul \ntregii sale vie]i. Activist al \n]elegerii pe cale di-
LITERATUR~
Kate Williams, Pl`cerile b`rba]ilor, traducere din limba englez`
de Miruna Voiculescu, Colec]ia Biblioteca Polirom, Editura Polirom, 2012,
29,95 lei
Un thriller victorian captivant

m` suferit` \n copil`rie, c\nd, \n urma unui incident nefericit, a fost etichetat` drept un copil dominat de porniri obscure [i \nchis` de p`rin]i \ntr-un azil.
Romanul are multe din ingredientele unui roman gotic tradi]ional, fiind o adev`rat` incursiune \n partea \ntunecat` a psihicului uman, o c`l`torie imaginar` \ntr-o lume dominat` de mizerie, s`r`cie, moarte, pove[ti de dragoste interzis`, ur` [i secrete de familie \nfior`toare. Williams reconstruie[te o lume dominat` de b`rba]i
[i de dorin]ele lor ascunse \n care femeia e doar
un accesoriu elegant cu un rol bine stabilit \n societate, acela de \nger p`zitor al casei. Catherine
se revolt` \mpotriva acestui ideal [i \[i asum`
condi]ia de femeie r`zvr`tit`, numai c`, din p`cate, revolta ei \[i pierde din consisten]` din cauza deselor situa]ii melodramatice de care autoarea britanic` pare s` abuzeze. Aceast` lips` este
compensat` \ns` de pasaje captivante \n care
Williams d` dovad` de calit`]i scriitorice[ti remarcabile, mai ales \n ceea ce prive[te men]inerea suspansului. |n plus, ea exploreaz` o tem` de
mare actualitate \n perioada victorian` \ncercarea unei tinere femei de a se autodefini \ntr-o
societate prin excelen]` patriarhal`.
Punctul forte al romanului este felul \n care
scriitoarea recreeaz` atmosfera unic` a Londrei
victoriene, conturat` ca un personaj de sine st`t`tor. Structura narativ` este interesant` dato-
Codrin Liviu Cu]itaru
rit` [i c\torva schimb`ri de focalizare care se suprapun pe perspectiva dominant`, cea a personajului principal. Williams are \ns` dificult`]i \n a
men]ine un ritm sus]inut, astfel \nc\t ac]iunea
are uneori timpi mor]i. Spre final, \naintea celui
mai a[teptat moment revelarea identit`]ii odiosului criminal, s\ntem martorii unui crescendo,
nara]iunea devenind mai alert`. Pasti[` a romanului gotic englez din secolele al XVIII-lea [i al
XIX-lea, Pl`cerile b`rba]ilor impresioneaz` prin
decor, dar [i prin concentrarea pe trìrile tinerei
Catherine, for]at` nu numai s` adopte un rol de
gen pe care nu [i-l dorea, ci [i s`-[i construiasc`
o fals` imagine despre sine, ca urmare a unui
lung [ir de manipul`ri ale unchiului sù, lipsit
de scrupule.
Drago[ Zetu
pagina 23
The Pleasures of Men/Pl`cerile b`rba]ilor este

romanul de debut al lui Kate Williams, realizatoare de emisiuni la BBC [i autoare a mai multor volume istorice, printre care [i o biografie a
reginei Victoria, Becoming Queen, care s-a bucurat de un succes remarcabil \n Marea Britanie.
Ac]iunea romanului este plasat` \n 1840, la \nceputul domniei tinerei regine, perioad` marcat`
de o sever` criz` economic`, social` [i moral`.
Personajul principal este Catherine Sorgeiul,
o t\n`r` orfan` care locuie[te \mpreun` cu unchiul sù, un individ dubios, autoritar, despre care nimeni nu pare s` [tie nimic. Fascinat` de un
criminal \n serie, supranumit de ziarele londoneze b`rbatul-corb datorit` felului \n care \[i dezmembra victimele, femeia \ncearc` s` p`trund`
\n mintea uciga[ului. |ncepe astfel s` scrie povestiri \n care \[i imagineaz` ultimele clipe din via]a
victimelor, tinere fete alese aparent la \nt\mplare. Catherine merge p\n` acolo \nc\t se aventureaz` pe str`zile \ntunecate ale Londrei, \n toiul nop]ii, din dorin]a stranie de a sim]i pe pielea
ei groaza s`rmanelor femei, dar [i pentru a \n]elege motivele pentru care misteriosul criminal \[i
continu` planul diabolic, f`r` a fi prea \ngrijorat
c` \ntreaga poli]ie londonez` era pe urmele lui.
Mai mult dec\t at\t, ea se crede protejat` de rùl
din jurul ei datorit` unui bizar sentiment de
complicitate cu criminalul, sentiment care \[i are
originea, destul de previzibil poate, \ntr-o trau-
plomatic` \ntre Israel [i Palestina, el s-a remarcat, \nc` \nainte de publicarea romanului de fa]`,
ca una dintre vocile ra]iunii \ntr-o lume dominat`, frecvent, de ira]ional.
Ora este un alter ego feminin al prozatorului,
sintetiz\nd, \n nevrozele ei, propriile anxiet`]i
ale lui David Grossman. Ea se refugiaz` din jocul
social (nemaiput\ndu-i suporta cruzimea), asemenea scriitorului \n fic]iunea sa. Avem aici vechiul escapism al societ`]ilor industrializate, convertit \n adev`rat` evitare a istoriei. Cartea ie[it` la Polirom vine dintr-un spa]iu complet necunoscut cititorilor euro-americani, trezind de aceea, prin duritatea dezv`luirilor, sentimentul
freudian de Unheimlich. Locus suspectus \n zona
civiliza]iilor stabile [i lipsite de provoc`ri, r`zboiul, parc` f`r` sf\r[it, din Orientul Mijlociu \i
\mpinge pe indivizi la exerci]ii, din ce \n ce mai
complexe, de evadare din istorie. Evadare iluzorie, totu[i. Teroarea duratei scurte se va re\ntoarce mai agresiv.
Romanul din 2008 al scriitorului israelian

David Grossman Isha Morahat Mibesora/P\n`
la cap`tul p`m\ntului , ap`rut anul acesta \n variant` romneasc`, la Polirom, reprezint` o tulbur`toare \mpletire a istoriei cu fic]iunea. Dup`
cum m`rturise[te autorul \nsu[i, textul a fost \nceput \n 2003, c\nd unul dintre fiii sì \[i f`cea
armata (pe o durat` de trei ani!), [i a fost terminat \n 2007, c\nd Uri (cel mai mic dintre bìe]ii
lui Grossman) murea, pe parcursul aceluia[i serviciu militar obligatoriu, lovit (\n tanc fiind) de o
rachet` a grup`rii Hezbollah. O acolad` temporal` nefast`, \n interiorul c`reia destinul individual s-a substituit, cu brutalitate, destinului colectiv. De fapt, aici se poate localiza [i tema central` a volumului. Istoria mare \nghite istoria
mic`, nel`s\nd insului m`runt nici m`car satisfac]ia celei mai mici aspira]ii la fericirea personal`. Durata lung` braudelian` e anexat` zv\rcolirilor necontrolabile ale duratei scurte, via]a individului devenind astfel pretext pentru via]a
dur` a \ntregii comunit`]i.
Ora o fizioterapeut` din Ierusalim, recent
divor]at` de Ilan trìe[te \n angoas` din cauza
desp`r]irii de fiul ei Ofer (aflat \n armat`, adic`
pe multiplele fronturi ale Orientului). Revenit \n
sf\r[it acas`, t\n`rul decide s` plece din nou (ca
voluntar) \ntr-o opera]iune militar` de anvergur`, ini]iat` de statul evreu \mpotriva terito-
DILEMATECA
RECENZII
LITERATUR~
pagina 24
RECENZII
ISTORIE
Aurelia Vasile, Le cinma roumain dans la priode communiste. Reprsentations
de lhistoire nationale, Editura Universit`]ii din Bucure[ti, 2011, 58 lei
Istoria [i filmul artistic romnesc

|ntr-o perioad` c\nd spa]iul public a fost dominat de discu]ii despre plagiat [i impostur` \n
\nv`]`m\ntul superior, iar responsabili \nal]i se
preocup` de \ndep`rtarea mijloacelor de contracarare a copiatului la bacalaureat, este reconfortant s` vezi c` mai exist` [i teze de doctorat serioase, clar structurate, asiduu documentate [i
riguroase [tiin]ific. Este [i cazul volumului publicat de Aurelia Vasile, care are la origine o tez`
de doctorat \n cotutel` sus]inut` de autoare la
Universitatea din Dijon.
Tema reprezent`rii istoriei \n filmul artistic
romnesc din timpul regimului comunist a mai
fost abordat` \n ultimii ani, \ndeosebi din perspectiva manipul`rii ideologice. Spre deosebire de
publica]iile care au mai ap`rut p\n` acum pe aceast` tem`, cartea Aureliei Vasile se distinge nu
numai prin volum (peste 500 de pagini de text
propriu-zis), ci [i prin caracterul sistematic al
analizei (cuprinsul, cu multiple subdiviziuni,
ocup` 5 pagini!). Volumul este structurat \n trei
mari p`r]i, prima dedicat` contextului socio-politic [i institu]ional al produc]iei de film din Romnia comunist`, cea de-a doua evolu]iei genului filmului istoric romnesc, de la Tudor (1962)
p\n` la Mircea (1989), iar cea de-a treia analizei
de con]inut a filmelor istorice (tipologia strìnului, imaginea romanilor, a otomanilor [i a Europei, temele originilor, continuit`]ii, independen-
]ei [i unit`]ii na]ionale, tipologia conduc`torilor

etc.). Nu lipsesc informa]ii comparative despre
filmele istorice din alte ]`ri socialiste europene,
ca [i paralele cu filmele istorice occidentale. Se adaug` concluzii, o ampl` bibliografie, un util indice de persoane, precum [i cinci organigrame
ale industriei cinematografice din diferitele etape ale regimului comunist din Romnia. Este imposibil numai s` enumer`m aici toate c\[tigurile
cognitive pe care le aduce volumul publicat de
Aurelia Vasile. Baz\ndu-se pe o ampl` documentare \n care a folosit cu prec`dere fondurile de documente r`mase de la fostul Comitet Central al
PCR [i de la Arhiva Na]ional` de Film, relat`rile
memorialistice ale diver[ilor regizori, scenari[ti,
actori [i responsabili politici, [i mai multe interviuri luate unor insideri ai sistemului, Aurelia
Vasile eviden]iaz` at\t instabilitatea sistemului
institu]ional al produc]iei cinematografice, c\t [i
tensiunile dintre creatorii de film, birocra]ii sistemului [i activi[tii de partid. Remarcabile s\nt
analizele referitoare la rela]iile dintre produc`torii de film [i istoricii solicita]i s` ofere consultan]` de specialitate (de exemplu, eforturile
vane ale rigurosului Andrei O]etea de a \nfr\na
fantezia politic interesat` a unui Mihnea Gheorghiu de a-l pune pe Tudor Vladimirescu \n contact direct cu protagoni[tii congresului de pace
de la Viena din 1814-1815), la reac]ia cinea[tilor
MENTALIT~}I
Mihai Mihailide, Eul altora. Jurnale intime, autobiografii, memorii,
Editura Via]a Medical` Romneasc`, 2012, 30 lei
Noul volum al doctorului Mihail Mihailide

porne[te din suita Jurnal din jurnale, publicat`
de autor \n s`pt`m\nalul Via]a medical`. Al`turate, aceste texte dob\ndesc un nou relief, restituind \ntr-o manier` holografic` aspecte dintr-o
experien]` uman` total`: via]a interioar` a medicilor. Construit` nu neap`rat cu metod` dup` cum m`rturise[te chiar autorul , aceast` carte este atr`g`toare [i vie tocmai prin diversitatea
decupajelor [i a variet`]ii strategiilor textuale
utilizate \n explorarea eului altora. Volumul
reu[e[te un tur de orizont al scrierilor cu caracter autobiografic semnate de autori care au depus jur`m\ntul lui Hipocrate, multe dintre ele
apar]in\nd literaturii de sertar, fiind publicate
dup` 1990.
Autorul observ` c` singurii medici autori de
jurnale, remarca]i de istoricii literari, au fost
Ioan Artemie Anderco (1853-1877) [i George
Ulieru (1884-1943). Primul este un t\n`r maramure[ean plecat s` studieze medicina la Torino.
|nsemn`rile autobiografice le-a scris \nc` de pe
vremea liceului, continuate apoi \n perioada studen]iei, c\nd c`l`tore[te mult prin Europa.
Notele medicului Ulieru, Din carnetul unui
medic de plas`, consemnate \ntre anii 19261938, s\nt m`rturii referitoare la starea sistemului sanitar \n mediul rural. Dr. Mihailide constat`, cu am`r`ciune, c` multe din \nsemn`rile
doctorului Ulieru s\nt de o dureroas` actuali-
DILEMATECA
Despre foi de autoobserva]ie

tate: lipsa acut` a personalului medical (era singurul medic la 20.000 de locuitori!), lipsa medicamentelor [i a instrumentelor sanitare, \nt\rzierile [i re]inerile din salariile medicilor, infirmierilor [i agen]ilor sanitari, la toate acestea adùg\ndu-se o birocra]ie absurd`. |n lipsa medicilor,
s`tenii apeleaz` la cetaniile preo]ilor, la desc\ntece [i la practicile vracilor [i ale doftoroaielor.
Volumul contureaz` o istorie a medicinei la
firul ierbii, prin informa]iile etnologice consemnate \n jurnalele [i autobiografiile medicilor de
]ar`. Andrei Pandrea, Medic la Boi[oara
(1967), noteaz` obiceiuri [i culege folclor din satele lovi[tene. Acelea[i preocup`ri g`sim [i la
Constantin Oan`, Medic la Voine[ti (2003) sau
la Viorel P`tra[cu, Jurnalul de la Filipeni
apostolat \n epoca de aur (2000), care men]iona c`, la \nceputul anilor 70, to]i cei care lucreaz` la dispensar cred \n vr`ji, desc\ntece [i deochi.
Jurnalele personale, memoriile aceste
scrieri ale interiorit`]ii se afl` la intersec]ia istoriei individuale cu marile cadre ale istoriei colective. Autorul volumului de fa]` gloseaz` pe
marginea jurnalului medicului militar Zaharia
Petrescu (|nsemn`rile unui medic din R`zboiul
de Independen]`), a Amintirilor istorice apar]in\nd lui N. Kre]ulescu (1812-1900), medic [i om
politic, primul romn cu doctorat \n medicin` ob-
autohtoni \mpotriva coproduc]iilor interna]ionale la \nceputul anilor 1970, la mizele financiare

ale diferitelor filme istorice, la felul \n care tezele
ideologiei oficiale [i-au g`sit expresia cinematografic`, precum [i la ambiguit`]ile temei complotului \mpotriva unor conduc`tori precum Vlad
}epe[, Alexandru L`pu[neanu sau Burebista.
Publicarea relativ rapid` (la mai pu]in de un
an de la sus]inerea tezei) [i ini]ierea de c`tre
Editura Universit`]ii din Bucure[ti a unui magazin online care s` compenseze tirajul redus [i o
distribu]ie p\n` acum deficitar` reprezint` alte
plusuri demne de a fi eviden]iate. {i poate nu ar
strica [i o edi]ie \n limba romn`, eventual adaptat` pentru un public mai larg, care s` arate c`
studiul istoriei poate fi totodat` riguros [i o veritabil` desf`tare intelectual`.
Bogdan Murgescu
]inut \n Fran]a.
Reg`sim \n jurnalele medicilor modul cum ace[tia au traversat schimb`rile de regim politic [i
bulvers`rile sociale. Iuliu Moldovan (Amintiri [i
reflexiuni, 1996) este \nchis la Sighet pentru c`
a fost director al ASTRA; studentul medicinist
Alexandru Maier este de]inut politic la Gherla,
unde este cooptat \n echipa medical` a penitenciarului (Am fost medic la Gherla, 1998). Al]ii,
precum medicul Dumitru Pascu (Opera]ie f`r`
anestezie, 2000), s\nt sco[i de la catedr` [i trimi[i \n zone izolate ale ]`rii. Adrian Aldea, \n
Medicinist \n t\rgul Ia[ilor (1997), vorbe[te despre examenul de admitere la Medicin` o prob`
obligatorie era limba rus` , despre via]a de student \n acei ani, despre [edin]ele de excludere a
elementelor du[m`noase.
Mai presus de umbrele istoriei, prin evocarea
unor figuri luminoase de talia so]ilor Martha [i
Francisc Rainer, volumul doctorului Mihailide
reu[e[te s` readuc` \n aten]ie modelul exemplar
al medicului om de cultur`, de]in`tor al tainelor trupului, dar [i cùt`tor al valorilor spiritului.
Alexandru Ofrim
Ibn Hazm al-Andalusi, Colierul porumbi]ei. Tratat despre dragoste [i \ndr`gosti]i,

traducere din limba arab`, studiu introductiv, indice explicativ, note [i
comentarii de Grete Tartler, Editura Humanitas, 2012, 32 lei
Colierul arabo-latin
fuzului, ale darului, ale pierderii de sine s\nt originate decisiv \n iubirea curteneasc` medieval`
de tradi]ie latin` (anecdoticul trimite chiar la
curtea doamnei de Champagne), iar unii trimit,
ca spre o surs` sigur`, spre mediul andaluz al literaturii arabe a Evului Mediu timpuriu. |nseamn` c` ne afl`m \n fa]a unui dat straniu: un
dat al culturii al c`rei inexplicit originar, ascuns
sub masca naturii, face o trecere lin` de la natur` la cultur` pentru c` vorbe[te despre origine
f`r` s` \i sus]in` dezv`luirea \n finitudinea lucrurilor pentru care este surs`.
Numai fericita \nt\mplare a f`cut ca Editura
Humanitas s` publice, \n aceast` prim`var`, tratatul fundamental despre dragoste al lui Ibn
Hazm, Colierul porumbi]ei. Tratat despre dragoste
[i \ndr`gosti]i, \n traducerea Gretei Tartler, simultan cu apari]ia la Polirom a celei mai faimoase referin]e a literaturii medievale latine a
iubirii, Andreas Capellanus, Despre iubire, \n traducerea Eugeniei Cristea [i beneficiind de comentariile Ancì Criv`]. Cel din urm` este un
text care transform` tema iubirii, aliment\ndu-se vizibil din Ovidiu, dar \ntr-o strategie a seduc]iei infinite a unui obiect al dorin]ei care o alimenteaz` f`r` oprire \ntruc\t nu poate fi niciodat` ob]inut integral. Aceast` infinitate este \ns`
produc`toare de ordine social` (aten]ia trat`rii
iubirii \ntre ranguri e o dovad`), de ordine spiri-
POLITOLOGIE
Johan A. Lybeck, Istoria global` a crizei financiare (2007-2010), traducere
din limba englez` de C`t`lin Dr`c[ineanu, Colec]ia Economie [i societate,
Editura Polirom, 2012, 34,95 lei
Un crah de povestit nepo]ilor

trecutul recent (criza asocia]iilor de economii [i
\mprumuturi din America anilor 80, criza japonez`, crizele nordice, criza asiatic` din anii
90), c\t [i exemple clasice de crize din prima parte a secolului al XX-lea (1907 [i 1929). Lybeck explic` cum supralicitarea pie]elor imobiliare \n
]`ri ca SUA, Marea Britanie, Irlanda, Islanda,
Spania, Australia a fost principalul element ce a
dus la declan[area crizei, \n cursul anului 2007,
[i sus]ine c`, dac` s-ar fi limitat doar la pierderile din \mprumuturile ipotecare, criza ar fi fost
asem`n`toare cu unele anterioare. Elementul de
noutate l-a reprezentat transferul riscurilor de la
b`ncile care acordaser` credite ipotecare neperformante, c`tre al]i actori financiari din \ntreaga
lume: b`nci, companii de asigur`ri, fonduri de
hedging, fonduri de pensii [i chiar persoane fizice
bogate.
Autorul \[i vede lucrarea ca pe una adresat`
publicului larg, miz\nd \n acest sens pe o serie de
instrumente menite s` adapteze con]inutul extrem de consistent [i specializat al volumului
pentru cititorul dornic s`-[i fac` o idee general`
asupra acestui fenomen. Un astfel de instrument \l reprezint` anexele prezente la majoritatea capitolelor, cu scopul de a clarifica problematica abordat`. Cea mai interesant` este o cronologie extrem de am`nun]it` (pe 20 de pagini) a
crizei, acoperind intervalul ianuarie 2007 iunie
2011. Alte anexe furnizeaz` lista autorit`]ilor ca-
Alexander Baumgarten
re reglementeaz` practicile financiare \n SUA

sau eviden]iaz` compara]ia privind nivelul taxelor aplicate b`ncilor \n diferite ]`ri. Un al doilea
instrument util cititorului generalist este sec]iunea De re]inut, plasat` la sf\r[itul fiec`rui capitol [i con]in\nd principalele idei transmise pe
parcursul capitolului respectiv. Cea mai mare
parte a lucr`rii r`m\ne totu[i dedicat` unor analize de profunzime ce vizeaz` mai degrab` un public specializat.
V`dit mul]umit cu rezultatele remarcabile,
de altfel ale vastului sù efort de analiz`, autorul conchide c` este practic imposibil de formulat
o concluzie clasic` pentru aceast` carte. De aceea alege s` \ncheie cu o sec]iune \n care trece
\n revist` aspectele ce ar mai trebui discutate
pentru a completa analiza, la care adaug` un set
de m`suri ce s-ar cuveni luate at\t la nivel na]ional, c\t [i la cel al institu]iilor suprana]ionale,
pentru evitarea declan[`rii unei alte crize majore \n anii urm`tori.
Bogdan Barbu
pagina 25
V`zut din perspectiva unui specialist \n economie [i finan]e fascinat de \n]elegerea mecanismelor care declan[eaz` [i amplific` crizele financiare, a[a cum este Johan A. Lybeck, crahul global declan[at \n 2007 a fost unul ie[it din comun,
diferit prin natur` [i propor]ii de orice astfel de
eveniment petrecut \n trecut. Evaporarea a sute
de miliarde de dolari de pe pie]ele financiare \ntre 2007 [i 2011 a fost, pentru sistemul financiar
global, echivalentul unui cutremur de 8 grade pe
scara Richter, ridic\nd serioase semne de \ntrebare cu privire la \ns`[i validitatea sistemului.
Fost vicepre[edinte al B`ncii Suediei [i manager al unor importante b`nci comerciale din
Suedia [i Belgia, profesor la Universit`]ile din
Gteborg [i Stockholm, Lybeck ne propune o analiz` competent` a cauzelor, formelor de manifestare [i consecin]elor crahului. Folosirea termenului crah (crash,) [i nu criz`, \n titlul original al
c`r]ii vine s` accentueze \n plan semantic impactul sever al crizei financiare pe care \nc` o parcurgem. Motivul pentru care \n traducerea romneasc` s-a preferat termenul criz` este probabil acela c` rezoneaz` mai bine cu terminologia folosit` \n dezbaterile actuale din spa]iul public romnesc.
Lucrarea este structurat` pe zece capitole care analizeaz` criza nu doar din perspectiva cauzelor [i efectelor sale, ci [i din punct de vedere istoric, prin compara]ii cu crize anterioare, at\t din
tual` [i simbolic`, mai ales de polite]e [i de reguli care determin` \ntreaga lume s` participe
quantum potest la celebrarea universal` a culturii camuflate sub numele naturii.
Dimpotriv`, tratatul lui Ibn Hazm ]ine de o
atent` [i cuceritoare tipologizare a comportamentului dragostei, umplut` cu anecdotic [i cu o
insisten]` cople[itoare pe valoarea etic` a pierderii, a desp`r]irii, a nostalgiei (oric\t de anacronic ar fi cuv\ntul). Iubirea cre[te \n trepte cu c\t
obiectul se refuz` mai mult, devenind, \n fond, aceea[i for]` a tematiz`rii infinitului creator de
ordine \n lumea de jos. Splendidul capitol al celui
care se \ndr`goste[te din simpla descriere a chipului celuilalt este ilustrativ pentru \ntregul tratat, \ntr-o metafor` a fenomenului hr`nit din sine \nsu[i: La fel [i toba: piele peste gol, / Dar sunetu-i, ce groaz`! Aici iubirea se consum` integral dovedind camuflarea culturii (raportat` la
infinit [i la absen]e) \n spatele naturii (blocat` \n
finitudine [i prezen]`). Apoi, eleganta \nso]ire a
celor dou` volume \n limba romn` ridic` o nou`
problem`, de recent` actualitate: despre sursele
arabe ale culturii medievale latine, esen]ial`
tem` de identitate a omului modern.
Este un dar al puterii noastre de semnificare

faptul c` \n limba romn` folosim perfectul compus pentru a numi prezen]a iubirii: ne este propriu s` spunem m-am \ndr`gostit, dar este nepotrivit [i seam`n` unei impiet`]i fa]` de mecanismele \nsele ale accesului la mister s` exprim`m verbul la prezent. Dac` s\ntem subiect al
experien]ei iubirii, nu putem fi [i martorul ei,
at\ta timp c\t ea a cuprins integralitatea fiin]ei
noastre. Probabil c` aceast` stare de fapt poate
indica motivul pentru care ne este comod s` indic`m iubirea drept un dat al naturii, drept ceva
despre care nu putem vorbi fiindc` face parte din
implicitul naturii umane, din carnalitatea umorilor omene[ti.
Cea mai simpl` dovad` c` lucrurile nu stau
a[a este num`rul uria[ de diferen]e culturale
privind reprezentarea iubirii. Elogiul ei din Phaidros se \ncheie cu op]iunea pentru conduc`torul
de suflete, st`p\n pe propria ra]iune [i garant al
purit`]ii iubirii: aceea[i puritate este p`strat` la
Novalis de uitarea de sine; Ars amandi descoper`
seduc]ia \n fa]a obiectului finit al dorin]ei [i consumat \n imanent, \n vreme ce iubirea misticilor
din modernitatea timpurie se \mpline[te \n incapacitatea atingerii obiectului infinit al dorin]ei.
Despre iubire vorbim azi, doct, ca despre un construct cultural \n care regulile dorin]ei, ale pasiunii, ale curtoaziei, ale complimentului, ale re-
DILEMATECA
RECENZII
FILOZOFIE
pagina 26
RECENZII
ARTE
Ruxanda Beldiman, Castelul Pele[. Expresie a fenomenului istorist de influen]`
german`, Editura Simetria, 2011, 67 lei
Arhitectura unei re[edin]e princiare

Cartea Ruxandei Beldiman, cercet`tor la Institutul de Istoria Artei George Oprescu din
Bucure[ti, porne[te de la teza sa de doctorat [i se
\nscrie \ntr-o serioas` serie de publica]ii dedicate
de Editura Simetria arhitecturii romne[ti. Dup` un preambul \n care trece \n revist` sursele
primare [i secundare referitoare la Castelul Pele[, autoarea propune un dens capitol teoretic, \n
care \[i stabile[te cu rigurozitate cadrul conceptual. Cu aten]ie la nuan]e, la suprapuneri [i
delimit`ri, Ruxanda Beldiman sistematizeaz` [i
clarific` no]iunile de romantism, eclectism [i istorism, a[a cum s\nt acestea folosite \n istoriografiile de limb` englez`, francez` [i german`. |n
acest fel, op]iunea personal` pentru termenul
istorism, \n vederea \ncadr`rii stilistice a arhitecturii Pele[ului, este solid justificat`. |n continuare, rolul jucat de Carol I, frecvent men]ionat de literatur`, dar niciodat` atent investigat,
este analizat at\t \n ceea ce prive[te aportul sù
la proiectarea castelului, \n calitate de comanditar avizat, cu studii de inginerie [i de istoria
artei, c\t [i privitor la colec]iile de art` pe care le
fondeaz`, fiind plasat \n cadrul fenomenului mai
larg al colec]ionismului princiar german [i stabilindu-se originile intelectuale [i existen]iale ale
gustului sù artistic. Autoarea cerceteaz` preferin]ele Regelui \n materie de pictur`, explic\nd
motivele pentru care, al`turi de opere atribuite
unor vechi mae[tri, el achizi]ioneaz` [i un mare

num`r de cpii. Baz\ndu-se pe cercetare de arhive, s\nt identifica]i arti[tii [i atelierele care au
realizat aceste cpii, criteriile de selec]ie a acestora [i a originalelor pe care Carol I le dorea reproduse, reconstituindu-se astfel imaginea unei
epoci pentru care valoarea unei opere de art` nu
este marcat` \n exlusivitate de concepte precum
originalitatea, autenticitatea [i unicitatea.
Dou` dintre capitole trateaz`, pe baza unui
num`r impresionant de documente provenite din
arhive, evolu]ia planurilor [i a diferitelor etape
de construc]ie, stabilind pentru \nt\ia dat` aportul fiec`ruia dintre cei trei arhitec]i care au lucrat la Pele[ (W. von Doderer, J. Schulz, C. Liman) [i al firmelor de decora]iuni interioare, precum [i rela]iile dintre propunerile succesive ale
acestora [i \nf`]i[area pe care castelul o cap`t`
\n final. Demersul nu este unul descriptiv, c`ci
autoarea plaseaz` fiecare dintre fazele constructive \n contextul arhitecturii contemporane
din spa]iul german, descoperind asem`n`ri [i
filia]ii ce demonstreaz` o bun` cunoa[tere a subiectului. Compara]iile cu alte re[edin]e princiare s\nt extinse apoi \ntr-un capitol separat, \n
care Ruxandra Beldiman investigheaz` conota]iile politice [i ideologice ale deciziei de a ridica
Pele[ul [i ale op]iunilor stilistice manifestate de
Carol I, ajung\nd la concluzia c` a[a cum Cas-
SF
Camelia Pantazi Tudor, New Beijing, Editura Virtual`, 2012, 25 lei
Roman modular, incursiune \n civiliza]ia chinez`, final \ntr-o colonie lunar`, autoare la a doua carte (prima fiind despre litera]ii din perioada
dinastiei Tang), lansare la Bookfest, la standul
unei edituri specializate \n SF, cu o prezentare
entuziast` a lui Mihail Gr`mescu totul preg`tea cititorul pentru o lectur` m`car interesant`...
Numai c`, deschiz\nd cartea [i \ncep\nd lectura, m-am trezit \n plin` olimpiad` [colar` \n
care fetele vis`toare, cu imagina]ie [i cu oarece
abilit`]i de a povesti \n cuvinte [i expresii strìne
colegilor lor care bat mingea \n pauze, \[i povestesc avatarurile iubirilor ne\mp`rt`[ite [i \[i
transform` visele \n proz` fantastic` de jurnal.
S\nt povestiri scurte care au un personaj comun [i, una dup` alta, nu construiesc neap`rat o
via]`, dar preg`tesc cititorul pentru ultimul text
al c`r]ii, cel care \i d` [i titlul. Ele \ns`, luate una
c\te una, nu impresioneaz` prin nimic. {i mai
dau [i senza]ia c` s\nt scrise cu un ghid turistic
\n m\n`, oferind informa]ii istorice \ntr-un limbaj
pe care doar \n amintitele ghiduri \l \nt\lne[ti.
Astfel, \ntr-o poveste protagonista face un tur
al obiectivelor turistice, \n alta \i tot apare \n cale
o fiin]` numit` qinlin, alta seam`n` cu ni[te note
de jurnal, dar banal p\n` la plictiseal` etc. Apoi:
fraze scoase parc` din wikipedia (|n China, dragonul reprezint` un simbol al puterii, al protec]iei divine, poate alunga spiritele malefice [i \i
DILEMATECA
Amintirile unei fete cumin]i,

cam naive [i f`r` noroc
protejeaz` pe cei inocen]i. Este o creatur` divin`,
pe care \mp`ra]ii [i-au ales-o drept emblem`
asta i-o spune eroina dragonului) sau doar imaginate ca fiind literare (|n dragoste nu avusese
cine [tie ce noroc [i \ncetase s` mai cread` \n iubire) ori doar naive (Era un peisaj de vis [i ea
\n]elegea de ce marele poet Li Bai scrisese at\tea
versuri nemuritoare). {i tot a[a.
Cartea prezint` un personaj f`r` noroc \n via]`, un personaj cu multe vise r`mase doar \n stadiul de vis, cu multe ne\mpliniri [i cu o obsesie
fa]` de figura patern`... Cli[ee peste cli[ee, monotonie, autopasti[` (de[i, ca s` pasti[ezi, trebuie s` ai [i un model). Multe dintre povestiri
(capitole) se deruleaz` pe acela[i tipar: o amintire din adolescen]a grea, ne\mplinit`, a protagonistei, \ntrerupt` de apari]ia unei fiin]e imaginare despre care a citit \n cartea... de obicei \n
Cartea Mun]ilor [i a M`rilor sau pe net, la adresa paginii de web cutare de mare efect
asta!
Iar iubirea... ah, Iubirea scuza]i, IUBIREA e c\nd ne\mp`rt`[it` sau oferit` cui nu
merit`, c\nd desenat` pe-un gard, parc` de o m\n` de pictor naiv, dar, \n cazul nostru, povestit`
de o scriitoare naiv` (\n sensul \n care am accepta existen]a literaturii naive a[a cum accept`m
existen]a picturii naive).
|n final se ajunge pe Lun`, unde se merge cu
vapora[ul printre valurile din Marea Lini[tii, se
telul Hohenzollern restaurat devine simbolul suprema]iei Prusiei \n Imperiul German () tot
a[a Pele[ul devine () simbol al Independen]ei
de stat a Romniei [i leag`n al dinastiei. Ideile din acest capitol s\nt continuate \n ultima parte a c`r]ii, unde autoarea analizeaz` valoarea
simbolic` [i func]iunile oficiale ale castelului,
recurg\nd la texte de epoc` [i examin\nd modul
\n care acesta a fost implicat \n ceremonialuri
publice, demonstr\nd c` Pele[ul a reprezentat
simbolul moderniz`rii Romniei prin adoptarea
formulelor culturale germane.
Volumul, bogat ilustrat cu fotografii contemporane [i cu imagini [i planuri de epoc`, multe
inedite, este mai mult dec\t o monografie a
castelului Pele[, reconstituind riguros [i prin
apel la o mare varietate de surse documentare
gustul artistic al perioadei, circumstan]ele ideologice [i politice, rela]iile dintre comanditari [i
arti[tii implica]i, [i plas\nd sistematic exemplul
romnesc \n contextul sù european.
Ada Hajdu
respir` Aerul dens [i gelatinos, de hidrocarburi

aromatice coloidale, mult mai greu dec\t cel de pe
P`m\nt, aproape lichid, ca s` nu se piard` \n spa]iu din sfera de atrac]ie redus` a satelitului, [i
se reface traseul din terestrul Beijing, bif\nd, din
nou, cele patru monumente (atrac]ii turistice) recreate \n New Beijing. De re]inut aici interioarele amintind, pe alocuri, de Cronicile mar]iene ale lui Bradbury [i asta e de bine [i ar fi
fost [i mai de bine dac` nu s-ar fi sim]it c` autoarea se c`zne[te s` inventeze gadgeturi de dragul
sefeului (book-disk-uri? levitaxiuri cu program [i
comand` verbal`?).
O carte care ar fi putut fi interesant` dac`
autoarea ar fi cu adev`rat scriitoare. {i dac` ar
cunoa[te mai bine [i limba romn` (motiv pentru
care am renun]at la lectur` de vreo trei ori). Volumul nu are precizat un redactor (deci editura
s-a sp`lat pe m\ini), dar poate c` domnul scriitor
Gr`mescu ar fi putut s`-i citeasc` manuscrisul
\nainte de a o \ncuraja pe autoare s`-l publice [i,
mai ales, ar fi putut s` i-l corecteze...
Michael Haulic`
DILEMATECA
POEMUL DIN IUNIE
Pentru a primi
prezentul
simt c\nd poemul se apropie
olala ca un tren blindat cu pene colorate
cu mitraliere pe margini cu must`cio[i
cavaleri[ti care ascund literatur` sub tunic`
tunica lor arboreaz` un aer condescendent
olala poemul se apropie aerul se ghemuie
\ntre coaste
sirena erotic` url`
olala \ncepe greva eu s\nt C`pitanul
grevei gonind turma de berbeci
lini[ti]i prin p`dure opiomani
opiomanii opiomanii nu se pot culca pe c\mpie
ei au nevoie de axa Oy
fa]` de care culca]i s` \noate
s`-[i revolu]ioneze hamacul
s`-[i \nghit` turba lor lingvistic`
s` melancolizeze punctele cardinale
s`-[i asasineze prietenii \n]elep]i privindu-i \ncet \ncet
ca de la o tribun` a fo[tilor martiri sub ploaie
\n]elepciunea canastei trebuia adus` aici
chiar dac` mie \mi plesne[te mintea
c\nd dep`[esc minutul de r`coare
trebuie adus` sabia de argint \ncovoiat`
dar niciodat` nu e prea t\rziu
ca sabia s` despice poemul
olala poemul poemul despicat
Sebastian Reichmann
9 octombrie 1970
din volumul Perioada translucid`. Poeme 1965-2012,

Editura Paralela 45, 2012
pagina 27
pagina 28
FRAGMENTE
Tom Stoppard
Tom Stoppard (n. 1937) s-a impus pe
scena britanic` postbelic` \n primul
r\nd prin piesa Rosenkrantz and
Guildenstern are Dead (National
Theatre, Londra, 1967). |n afara piesei
Travesties (premiera: 10 iunie 1974, cu
Royal Shakespeare Company, \n regia
lui Peter Wood, pe scena
de la Aldwych Theatre), Tom
Stoppard a scris mai multe texte pentru
televiziune (printre care A walk
on the Water 1964) [i comedii, dintre
care mai cunoscute s\nt The Real
Inspector Hound (1968)
[i After Magritte (1970), iar \n anii
din urm` Jumpers [i Dirty linen.
Debutul sù propriu-zis

a avut loc \n 1964, la Hamburg, cu
piesa Enter a free Man. |n 1978
scriitorul a fost distins cu titlul
de Commander of the Order of the
British Empire, \n semn de
recunoa[tere pentru meritele sale de om
de teatru. Fragmente din celebra pies`
Travesties (\n care trei personaje
cruciale ale secolului XX: Joyce, Lenin
[i Tzara se \nt\lnesc la Zrich, \n 1917)
au ap`rut pentru prima dat` \n
romne[te \n Secolul XX \n 1985,
\n traducerea Antoanetei Ralian.
Relu`m aici un fragment din acea
traducere excep]ional`.
Trei r`scruci (Travesties)

HENRY CARR apare ca un om foarte
v\rstnic, dar, de asemenea, [i sub chipul sù
din tinere]e. Se \mbrac` extrem de elegant [i e
preocupat, mai cu seam`, de croiala pantalonilor. De altfel are [i o ]inut` elegant`.
TRISTAN TZARA este poetul dadaist cu
acest nume. Scund, cu p`rul negru, o \nf`]i[are foarte tinereasc`, un tip fermec`tor (epitetul \i apar]ine). Poart` monoclu.
JAMES JOYCE este James Joyce dintre
1917-1918, \n v\rst` de 36 de ani. Poart` o
hain` [i pantaloni apar]in\nd unor costume
diferite.
LENIN este Lenin \n 1917, \n v\rst` de
47 ani.
BENNETT este valetul lui Carr. O prezen]` plin` de pondere.
GWENDOLEN sora mai mic` a lui
Carr; t\n`r` [i atr`g`toare, dar de o d\rzenie
cu care nu-i de glumit.
CECILY de asemenea t\n`r`, atr`g`toare, \nc` [i mai d\rz`. Apare [i sub \nf`]i[area din anii b`tr\ne]ii.
NADYA este Nadejda Krupskaya, so]ia
lui Lenin, \n v\rst` de 48 ani.
DILEMATECA
Personajele
Actul \nt\i
Ac]iunea piesei se petrece la Zrich, [i este
plasat` \n dou` locuri: salonul din apartamentul lui Henry Carr (denumit: Camera)
[i o sec]ie a bibliotecii Publice din Zrich (denumit` Biblioteca). Multe \nt\mpl`ri s\nt
evocate prin prisma amintirilor lui Carr, proiectate \n trecut, p\n` la perioada Primului
R`zboi Mondial, sugerat` adecvat prin decor,
costume etc. Este de presupus c` b`tr\nul

Carr a locuit tot timpul, de atunci \ncoace, \n
acela[i apartament.
Biblioteca sugereaz` dimensiuni mai
vaste, rafturi \nalte ticsite cu c`r]i etc. Piesa
\ncepe \n bibliotec`.
M`su]e ocupate de Joyce, Lenin [i Tzara.
Gwen e a[ezat` l\ng` Joyce. Am\ndoi au \n fa]` volume, h\rtii, creioane Lenin lucreaz`
lini[tit, \nconjurat la r\ndul sù de volume [i
h\rtii. La \nceputul piesei, Tzara scrie de zor.
Pe masa lui se g`sesc o p`l`rie [i o pereche de
foarfeci. Tzara termin` de scris, ia apoi foarfecele [i decupeaz` h\rtia, tìnd fiecare cuv\nt
\n parte [i arunc\nd f\[iile \n p`l`rie. C\nd
toate cuvintele tìate se g`sesc \n p`l`rie, o
scutur` bine, dup` care o r`stoarn` pe mas`.
Une[te gr`bit, la \nt\mplare, buc`]elele de
h\rtie, d\nd c\teva deoparte, apoi cite[te, cu
glas tare, ceea ce a rezultat:
}ipar m\ncat enorm m`rtzara
{ef-buc`tarul l`pt`riei va-nv`]a din p`l`rie \n cheia oomparah
Bolnav alerga vai [opte[te ucide cur\nd
nuca de est
Amiaz` avuncular` zi proast` Clara.
CECILY (intr\nd): Sssst!
JOYCE (dict\ndu-i lui Gwen): Deshill
holles eamus
GWEN (scriind): Deshill holles eamus...
JOYCE: De trei ori.
GWEN: |hm!
JOYCE: {i d`-ne nou`, o, tu, str`lucire,
o, tu, luminos Horhorn, imbold [i rodnicie.
GWEN: {i d`-ne nou`, o, tu, str`lucire, o,
tu, luminos Horhorn, imbold [i rodnicie
JOYCE: De trei ori.
GWEN: |hm!
JOYCE: Hoopsa, boyaboy, hoopsa!
GWEN: Tot de trei ori?
JOYCE: |hm!
(|n acest timp, Tzara a turnat din nou
buc`]elele de h\rtie \n p`l`rie. Apoi scoate un
pumn de f\[ii, cite[te cuvintele unul c\te unul,
rea[ez\ndu-le \n p`l`rie pe m`sur` ce le-a
citit)
TZARA: Clara avuncular`
{opte[te bolnav oomparah!
}ipar nuc` l`pt`rie zi
M`rtzara
P`l`rie
CECILY (ivindu-se din nou): Sssst!
(Joyce se ridic` [i \ncepe s` se plimbe \n
sus [i-n jos, scotocindu-[i buzunarele \n cùtarea unor petice de h\rtie pe care-[i notase
anumite idei menite s` le foloseasc` mai t\rziu.)
JOYCE (citind primul dintre ele):
Delectare ursuz`.
Aquinas p\ntecosul Frate porcospino...
(Hot`r`[te c` h\rtiu]a aceasta nu-i trebuie.
O mototole[te, o arunc` [i scoate alta.) Und
alle Schiffe brucken
(Decide s` o re]in` pe aceasta din urm` [i
o v\r` la loc \n buzunar. Scoate apoi o a
treia.): Entweder transubstan]ialitate, oder
consubstan]ialitate, dar \n nici un caz substan]ialitate
(Joyce r`m\ne singur \n Bibliotec`. Declam`):
O bibliotecar` din Zrisssh
s-a desprins ca un afi[
c`ci van ceruse \n avans
tuoasa metropol` bancar`, cu trambuline [i

tot soiul de cronometriz`ri, pentru c` aici
timpul s-a oprit \n loc, \nc\lcit \n labirintul
de str`du]e str\mte; hei, redob\nde[te-]i
controlul, scuza]i-m`, scuza]i-m`, a doua
strad` la dreapta, apoi a treia la st\nga
Spiegelgasse! \ngust`, pavat` cu pietre,
vechi case \nalte \n solid` \n[iruire, num`rul 14, casa c\rpaciului de \nc`l]`minte,
Kammerer e numele sù, Lenin e chiria[ul
sù [i peste drum, la num`rul 1, e Barul
Meierei, creuzetul anti-artei, leag`nul lui
Dada. Cine? Ce? Ai pomenit ceva despre Dada? Dada! jos cu ra]iunea, cu logica, cu
cauzalitatea, cu coeren]a, tradi]ia, propor]ia, sensul [i consecven]a, arta mea apar]ine lui Dada, penc` Dada m` r`zg\ie atunci, \n regul`, Amintiri despre Dada scrise
de un prieten demnitar din faimosul vechi
Zrich o schi]`.
Mi se pune adeseori \ntrebarea: Ce f`cea
Dada \n timpul Marelui R`zboi? Cum a \nceput? Unde a \nceput? C\nd? Ce a fost?
Cine i-a dat numele [i de ce Dada? Astea
s\nt doar c\teva dintre \ntreb`rile care continu` s`-i buim`ceasc` pe dadai[tii din lumea \ntreag`. Pentru noi, cei care am trìt
prin el, Dada reprezenta, din punct de vedere topografic, v\rful cel mai \nalt din cultura Europei de Vest \mi amintesc clar de
parc-ar fi fost mai-an: (o, pe unde s-or afla
acum?) cum Hugo Ball sau s` fi fost Hans
Arp? Da... ba nu... Picabia, el era? ba nu,
Tzara... da, el era... [i-a scris numele \n z`pad`, cu v\rful bastonului, [i a zis: Iat`! M`
g\ndesc s`-l botez Alpii! Ah, da-nu-urile de
mai-an. C`rora doar v\rsta dusu-li-s-a. Dincolo de dealuri, departe de ciocanele ce cioc`neau \n Cemaielve]ia, dar nu mai puternic dec\t bufnitura moale a z`pezii ce lunec` de pe acoperi[, o, cerule! s` fii cules
s` fii smuls sanctificat de s\ngele unei r`ni
u[oare, [i redat libert`]ii, printre unduirile
colinelor \nve[m\ntate \n z`pad` oh, Elve]ia! desf`[urat` ca un stindard alb, pa[nic`, nemilitar` Elve]ie cu miraculoasa-i
neutralitate, cu necombativa-i impar]ialitate, cu pactele-i de nonagresiune, cu interna]ionala-i Cruce Ro[ie, acord la st\nga, concordan]` la dreapta, \n valea invalizilor
mi-am dibuit eu calea [i-am r`t`cit \n tinere]e...
Carr, de la Consulat prenumele Henry,
asta-i mai presus de orice \ndoial`, c` doar
s\nt men]ionat \n c`r]i.
Pentru tot restul s\nt gata s` m` lansez
\n discu]ii, cu condi]ia s` nu protesta]i la unele discordan]e \n materie de detalii [i cronologie accept corect`ri asupra oric`rui
punct, cu excep]ia staturii mele, unde nu
m` pot \n[ela prea tare, [i a succesului repurtat de mine, care mi-e foarte proasp`t \n
minte, \n rolul dificil al lui Ernest (nu Ernest,
cel`lalt...) asta, [i sim]`m\ntul de u[urare
pentru c` m` aflu \ntr-un stat de relaxare, pe
nume Elve]ia, centrul imobil al ro]ii r`zboiului. ~sta-i lucru cel mai important...
pagina 29
Da, Joyce era un om rezervat, prudent,

sub nici un chip desfr\nat sau vulgar, [i totu[i un om de via]`, f`r` s` fie m\n` spart`,
dar [i f`r` precau]ii exagerate \n ce prive[te
valuta forte, \n toate formele ei transmutabile [i transferabile [i sub toate denumirile
ei, din care nu cerea omenirii dec\t un strict
necesar, afi[\nd un dezinteres monahal fa]`
de comodit`]ile lume[ti [i trupe[ti, dar, \n
acela[i timp, refuz\nd s` se priveze de plin`tatea societ`]ii umane, ale c`rei ispite, pe
de alt` parte, le \nt\mpina cu o indiferen]`
ascetic`, temperat` numai de unele abera]ii
imprevizibile [i catastrofale cu alte cuvinte, o personalitate complex`, o enigm`,
un contradictoriu purt`tor de cuv\nt al adev`rului, un obsedat al litigiilor, [i totu[i, esen]ialmente, un om \nchis, dorind ca nep`sarea sa fa]` de publicitate s` fie universal
recunoscut` pe scurt, un mincinos [i un
f`]arnic, un \mb`tat de sine, str\ns la m\n`,
sug\nd de oriunde putea, muieratic, nedemn
de h\rtia cheltuit` pe el, asta-i ce era.
Alte amintiri ale unui \nalt demnitar din
Cea mai neutr` Elve]ie. |n`l]`rile [i Pr`bu[irile Vie]ii Consulare la Zrich, \n timpul Primului R`zboi Mondial: o schi]`.
S-a petrecut \n ora[ul plin de fream`t, cu
tramvaie alunec\nd cu iu]eal` pe [ine,
edificii bancare din piatr` cenu[ie, restaurante cosmopolite, malurile sure ale \nvolburatului, verzui ca mucilagiile (mucus mutandis) r\u Limmat, depozite de bijuterii
sustrase [i refugia]i de toate felurile, de
exemplu Lenin; stai, aici e un punct important.. . Lenin a[a cum l-am cunoscut eu.,
Acel Lenin pe care l-am cunoscut., La jum`tate de drum c`tre gara din Finlanda,
\mpreun` cu V.I. Lenin o schi]`. |mi amintesc bine cum l-am \nt\lnit prima oar`
pe Lenin, sau, dup` cum era \nregistrat pe
legitima]ia de bibliotec`: Vladimir Ilici
Ulianov. Un om de o esen]ial` simplitate, [i
totu[i un teoretician de \nalt intelect, preocupat, a[a cum [tiam, de misiunea aparent
imposibil` de a repl`m`di lumea civilizat`
\ntr-o federa]ie de comitete stabile, alc`tuite din reprezentan]i ai muncitorimii. Baloane de s`pun, Lenin avea o [ans` la un milion, v` aduce]i aminte de vremea c\nd au ]inut \ntrunirea? |nt\lnirea Social Democra]ilor pentru un R`zboi Civil \n Europa. {i
acum to]i vor s` [tie cum era? Cum era Lenin? asta-i \ntrebarea care mi se pune mereu. (Face un vizibil efort). Noi cei care l-am
cunoscut, nu i-am pus niciodat` m`re]ia la
\ndoial`. (Pare din nou s` renun]e). Nu. Dar
adev`rul este, cine ar fi crezut c` \n c`m`ru]a din col], de pe Spiegelgasse N 14 vor
izbucni stejari gigantici? E un lucru demn
de remarcat: dou` revolu]ii \ncol]ite pe aceea[i strad`. Fa]`-n fa]`, pe Spiegelgasse.
Strada Revolu]iei. O schi]`. Dac-o lu`m pe
malul elegiacului, m\hnitului r\u Limmat [i
cotim spre st\nga, ne trezim uzi leoarc` \n
ap`, de cotim spre dreapta, ne pomenim \n
Ora[ul Vechi, l`s\nd \n urm`-ne tumul-
V` rog: Nicht redden [i Silence!

silit` iar`[i s` rosteasc`
CECILY (intr\nd ca [i mai \nainte): Sssst!
(Joyce se supune avertismentului, \[i pune
p`l`ria pe cap, \[i ia bastonul [i, \n timp ce
fata \l prive[te cu dezaprobare, pleac` tacticos.)
(Scena apar]ine acum b`tr\nului Carr.
Biblioteca a fost \nlocuit` de Camer`).
CARR: Era irlandez, f`r`-ndoial`. Cu
toate c` nu chiar din Limerick era din Dublin, da, de-acolo era Joyce, toat` lumea
[tie, altfel n-ar fi putut scrie cartea. A fost odat` un t\n`r dublinez, tum-ti-ti-tum-ti-tititirez... [i mie \mi d`dea ghes poezia, da nu
prea g`se[ti \ncurajare pentru treburi dastea c\nd e[ti \n Serviciul Consular. Nu te
descurajeaz` propriu-zis, a[ min]i s` spun
a[a ceva, dimpotriv`, era o echip` de oameni cultiva]i, cu mintea luminat`, plini de
\n]elegere fa]` de toate artele (uite, dac-ar fi
numai s` vorbesc de prilejul care ne-a f`cut
s` ne \nt\lnim, eu [i cu Joyce, prilejul care
l-a adus chiar \n camera asta, sprijin din
plin, un eveniment teatral, prima-nt\i, mare
succes, triumful meu personal \n rolul dificil
al lui Ernest, nu, n-a fost Ernest, cel`lalt,
din capul distribu]iei: avem sandvi[uri cu
castrevete pentru Lady Bracknell!, indiferent de consecin]ele nefericite. B`d`ran irlandez! Totu[i nu-i po]i purta pic`, mai ales
dup` at\]ia ani, [i c\nd zace \ngropat \n cimitirul de pe deal, n-au existat resentimente nici de-o parte, nici de alta, oric\t ar
f\ de nepl`cut s` fii t\r\t prin tribunale pentru c\]iva franci, acolo, cu toate c` nu de
bani era vorba, [i nici m`car de pantaloni)
dar, oricum o fi fost, dac-o iei una peste alta,
adev`rul e c` \ncurajarea poe]ilor nu constituia preocuparea principal` a Consulatului
din Zrich \n 1917, [i acuma mi-am pierdut
chemarea. Dar v`d c-o iau razna. Nu-i nevoie s`-mi cer scuze, digresiunile permanente s\nt binefacerea cu care a fost gratificat` memoria senectu]ii.
Deci astea-s memoriile mele? Via]` [i
timpuri, prieten al oamenilor celebri.
Amintiri despre James Joyce. James
Joyce a[a cum l-am cunoscut eu. Prin tribunale cu James Joyce Cum era James
Joyce? asta-i \ntrebarea care mi se pune
mereu. E adev`rat c` l-am cunoscut bine
c\nd se afla \n culmea for]ei creatoare, \n
plin flux de geniu, fùrind Ulysses, \nainte
de publicarea c`r]ii, iar faima l-a transformat \ntr-un monument public pentru aparatele de fotografiat ale pelerinilor. Ei, deci,
Amintiri despre James Joyce Se apropie Noi, cei care l-am cunoscut, nu i-am
pus niciodat` geniul la \ndoial`. A te afla \n
prezen]a lui \nsemna a fi con[tient de un intelect uluitor, care cùta s` modeleze \n perenitatea tiparului propriul sù monument
cartea pe care lumea o cunoa[te azi sub
titlul de Ulysses. De[i pe vremea aceea noi o
numeam (sper c` memoria nu m` tr`deaz`)
Bloomerii elasticiza]i.
DILEMATECA
FRAGMENTE
pagina 30
(Carr apare acum sub chipul din tinere]e,

\n 1917, \n salonul sù).
lucrul cel mai important legat de Elve]ia este c` aici nu exist` r`zboi. Chiar
c\nd r`zboiul s-a \ntins pretutindeni \n lume, \n Elve]ia nu-i r`zboi.
BENNETT: Da, domnule. (Bennett a intrat purt\nd o tav` cu serviciul de ceai pentru
dou` persoane, [i cu sandvi[uri).
CARR: Totala absen]` de belicozitate,
\mbinat` cu o ostentativ` precizie a tuturor
ceasornicelor publice, confer` acestui loc o
reconfortant` atmosfer` de permanen]`.
Sim]i, instinctiv, c` Elve]ia nu va pieri. {i
nici nu se va preface \n altceva. {i, f`r` \ndoial`, ai auzit [i dumneata, Bennett, referiri la calit`]ile binef`c`toare ale aerului elve]ian. Calit`]i legate tocmai de permanen]`.
BENNETT: Da, domnule.
CARR: Oameni dispera]i care au ascultat treisprezece b`tì de ceas \n Alsacia, \n
Trieste, \n Serbia, \n Montenegro, care au
sim]it p`m\ntul fugindu-le de sub t`lpi \n
Estonia, Austro-Ungaria [i Imperiul Otoman, vin \n Elve]ia, [i, dup` ce trag \n pl`m\ni c\teva guri de aer proasp`t, constat` c`
v\j\ielile [i b\z\ielile din urechi li s-au ordonat \ntr-un calmant tic-tac, [i c` p`m\ntul
de sub t`lpi, de[i invariabil pov\rnit, e statornic ca un masiv din Alpi. |n seara asta
am chef s` merg la teatru; preg`te[te-mi
pantalonii cu croial` dreapt` [i vipu[c` din
satin albastru [i redingota de m`tase. O s`
port butonii de opal.
BENNETT: V-a cùtat un domn. A refuzat s` a[tepte.
CARR: Ce voia?
BENNETT: Nu mi-a m`rturisit ce interese are, domnule. {i-a l`sat cartea de vizit`
(i-o \ntinde pe un platou).
CARR: Tristan Tzara. Dada Dada Dada. Era b\lb\it?
BENNETT: Vorbea fran]uze[te cu un accent romnesc [i purta monoclu.
CARR: De bun` seam` c` \ncearc` s` se
dea drept spion. E o form` de snobism larg
tolerat` la Zrich \n timpul unui r`zboi european [i care nu face, cred, dec\t s` sporeasc` inconvenientele pricinuite de multitudinea spionilor reali, care conspir` la Odeon sau la Terrasse, umpl\ndu-le p\n`
la refuz, \nc\t nu mai po]i g`si o mas` liber`
\n nici una din ele.
BENNETT: Pe cel ce v-a vizitat l-am remarcat odat` la Terrasse cu un grup de
prieteni, domnule. Fire[te, nu m-a[ putea
pronun]a dac` erau sau nu conspiratori.
CARR: A face parad` c` e[ti conspirator,
sau, \n orice caz, a vorbi fran]uze[te cu accent romnesc [i a purta monoclu este la fel
de rù ca [i cum ai fi un spion adev`rat; ba,
a[ zice chiar c`-i mai rù, din moment ce
creeaz` o fals` impresie de perfidie [i, mai
mult, d` un caracter gratuit aglomera]iei
din cafenele, care \nceteaz` s` fie rezultatul
unor uneltiri autentice sau al unor tr`d`ri
DILEMATECA
FRAGMENTE
de bona fide oare nu La Rochefoucauld
spune \n Maximele sale c` la Zrich, prim`vara, \n timp de r`zboi, vizitatorul are de
furc` p\n` s` g`seasc` undeva un loc liber
din cauza spionilor simula]i care-i urm`resc
pe spionii poli]iei care-i spioneaz` pe spionii
adev`ra]i care-i supravegheaz` pe contraspioni, ce ]ar` afurisit`, p\n` [i ca[cavalul
are gùri!
(Nou` deraiere de pe [ine; Carr, \n timp ce
a rostit replica de mai sus, a brutalizat interiorul unui sandvi[ cu ca[caval).
BENNETT: Da, domnule dac`-mi pot
\ng`dui s`-l citez pe La Rochefoucauld:
Quel pays sanguinaire, mme le fromage est
plein de trous. (Bennett iese din scen`).
CARR (aparte): Bennett a \nceput s`
prezinte alarmante semne de ironie. Am
fost \ntotdeauna de p`rere c`, \n ce prive[te
clasele de jos, ironia este primul simptom de
trezire a con[tiin]ei sociale. R`m\ne de v`zut dac` aceasta va evolua p\n` la preluarea
armat` a mijloacelor de produc]ie, a reparti]iei [i schimburilor, sau se va irosi \ntr-un
liberalism jurnalistic.
BENNETT (intr\nd): Domnul Tzara (Intr` Tzara; Bennett se retrage.)
CARR: Ce mai faci, dragul meu Tristan?
Ce v\nt te-aduce pe aici?
(Acest Tzara mai t\rziu va ap`rea [i \n
alt` ipostaz` este un nonsens romnesc.
Vorbe[te cu un marcat accent romnesc.)
TZARA (efervescent): Pl`cerea! Pl`cerea!
Ce altceva? Dup` c\te v`d, Enri, te ghiftuie[ti ca de obicei. Hei, hei, ce-i cu toate ceainicele astea etc.? A[tep]i pe cineva? Sper c`
pe Gwendolen. O iubesc, Enri am venit
cu tramvaiul, special ca s-o cer \n c`s`torie ah ha!
BENNETT (intr\nd): Domni[oara Gwendolen [i domnul Joyce.
(Intr` Gwendolen [i James Joyce. Bennett
r`m\ne l\ng` u[`. Gwendolen [i Tzara par reciproc hipnotiza]i o clip`. Lucrul acesta trece
aproape neobservat c\nd Joyce \[i face intrarea).
JOYCE: James Joyce la primul ceas!
Sper c`-mi permite]i s` dau glas
Regretelor \ntemeiate
De-a v` fi luat pe nea[teptate,
Dar jur c` n-am vrut s` m` las!
(Acest Joyce este un nonsens irlandez. Cea
mai mare parte din scen` se va desf`[ura \n
ritmuri de limerick1)
CARR: Eu... regret n-a]i vrea s` repeta]i?
JOYCE: Pe zei! mai bine asculta]i
Mi s-a spus c` s\nte]i un.
TZARA: Domni[oara Carr!
GWEN: Domnul Tzara!
JOYCE (remarc\ndu-l pentru prima oar`
pe Tzara): Pe Dumnezeu! M` cheam` Joyce.
GWEN: Scuza]i, v` rog vai ce impolite]e!
Henry e domnul Joyce, venit s` ne \nve]e
CARR: Bun` ziua!
JOYCE: |nc\ntat!
TZARA: V` salut!
JOYCE: Tocmai am \nceput
S` spun c`-mi regret intruziunea.
CARR: Spune]i s\nte]i poet?
JOYCE: Cunoa[te]i opera mea?
CARR: Nu Doar
originea
dar parc` nu cutez
JOYCE: S\nt irlandez.
CARR: Din Limerick?
JOYCE: Nu Dublin. N-o s` pretinde]i
c` v` este familiar!
GWEN: E doar un biet scriitor...
JOYCE: Aha!
Un scriitor cu faim` scrie caviar
Pentru publicul larg; deci un biet scriitor...
TZARA: Nu vrea dec\t s` mi[te un biet
cititor.
JOYCE: M` adresez amicului meu, domnului...
CARR (\nghi]ind \n sec): Carr.
GWEN: Domnul Tzara face versuri [i
sculptur`
Cu succes f`r de m`sur`
Chiar recit` uneori,
S\mb`ta face furori.
E-o fantastic` figur`.
JOYCE: Dup` opinia mea,
Domnul Carr nu-i pasionat de da-dah.
TZARA: Noi pronun]`m Dah-da. O deosebire important`.
JOYCE (adres\ndu-se lui CARR): Adev`ru-i c` s\nt cam pe geant`.
CARR: {tiu. Am fost informat.
De-i vorba de bani neap`rat.
GWEN: O, Henry!... monteaz` pies`,
[i domnul Joyce [i-a spus
c` sprijinul tù de sus-pus.
CARR: Ah!
JOYCE: {i c\teva lire \n plus
CARR: Nu v`d de ce nu. Se pare c`, \n
parte,
Guvernul Majest`]ii Sale e \nclinat proarte.
TZARA: Atunci pe mine s` m` consideri
anti.
GWEN: S` te considere tanti?
JOYCE: O lir`-ar \nsemna un start
aparte.
CARR: Fritzii-n Elve]ia, ca de-obicei farseuri
Investesc \n cultur`; cum \[i spun...?
JOYCE: Connaisseuri.
CARR: |n tancuri, evaluat la cincizeci.
JOYCE: {i-n franci, pe la treizeci.
CARR: M` rog... cultura Marii Britanii...
JOYCE: S\nt gata s-accept dou`zeci.
TZARA (dispre]uitor): Cultur` [i ra]iune!
JOYCE: S` zicem cincisprezece... e-un
rahat!
TZARA: Ei ne ofer`-n schimb ma[ina de
tocat!
GWEN: C\t` profund` g\ndire!
JOYCE: Nu mi-a]i putea da c\teva lire?
TZARA: Orice literatur` e-obscen`! Cla-
DILEMATECA
FRAGMENTE
pagina 31
BENNETT (intr\nd): Domnul Tzara. (Intr` Tzara; Bennett se retrage)

CARR: Ce mai faci, dragul meu Tristan?
Ce v\nt te aduce pe aici?
TZARA: O, pl`cerea, pl`cerea! Ce altceva ar putea aduce pe cineva, oriunde ar
veni?
(Tzara, de altminteri ca [i Carr, a sosit direct de la reprezenta]ia piesei Ce \nseamn`
s` fii onest.)
CARR: Tristan, nu [tiu nici eu dac` s\nt
de acord cu ideile astea utilitariste ale lui
Bentham. \mi dau seama c` e ultimul r`cnet la Zrich chiar [i \n cele mai respectabile saloane dac` afirmi cumva c` ai fost
m\nat de un sim] al datoriei, ri[ti s` provoci
ni[te scene teribile, dar dac` \nalta societate \ncepe s` maimu]`reasc` manierele
filozofiei, rezultatul nu poate fi dec\t ruin`
[i degradare.
TZARA: V`d c` te ghiftuie[ti [i tragi la
m`sea ca de obicei, Henry! Am observat adeseori c` principiile stoice s\nt mai u[or de
suportat c\nd le \nso]e[ti cu deprinderi epicureene.
CARR (rigid): Socotesc c` nu-i nimic rù
s` bei un pahar de hock cu sifon \nainte de
pr\nz. Am \nceput s` beau hock cu sifon
pentru calmarea nervilor, \ntr-o vreme c\nd
nervii erau la mod` \n \nalta societate.
Sezonul `sta \]i omoar` picioarele, totu[i
beau pentru c` m` simt mult mai bine dup`
aceea.
TZARA: Oricum, ai fi putut s` te sim]i
mult mai bine.
CARR: Nu, nu post hock, propter hock2.
TZARA: Dar, dragul meu Henry, cauzalitatea nu mai e la mod`, de c\nd cu r`zboiul.
CARR: Total ilogic, din moment ce \nsu[i
r`zboiul a avut cauzele sale. Nu mai [tiu
care au fost, dar la vremea respectiv` scria
totul la gazet`. Ceva \n leg`tur` cu mica [i
viteaza Belgie, nu?
TZARA: Belgia? Eu credeam c`-i Serbia...
CARR: Mica [i viteaza Serbie?... Nu, nu
sici... tradi]ie... \mi vine s` v`rs peste ei.

GWEN: Ooo!
TZARA: Beethoven! Mozart! \mi vine
s` scuip peste ei.
GWEN: Ooo!
TZARA: Totul e numai hazard!
GWEN: G\nde[te-te la tanti vorbe[ti
ca un bastard.
TZARA: Cauzalitate logic` \mi vine
s` m` ccc
GWEN: Profund` g\ndire!
JOYCE (c`tre Bennett): |mi po]i da c\teva
lire?
CARR: Pe Jupiter! Am g`sit! Iolanthi!
TZARA: Obscen!
CARR: Crezi?
TZARA: Avanti!
Gutn Tag! Adios!
GWEN: Au revoir!
TZARA: Vamonos!
BENNETT: Complimente lui tanti. (Bennett \nchide u[a \n urma lui Tzara [i a lui
Gwen.)
(|ntregul episod a fost nebunesc; acum s-a
\ncheiat, cu excep]ia faptului c` Joyce a r`mas \n scen`).
JOYCE: Un versificator romn, ce-[i
zicea poet
cu un sistem bazat pe jocul de roulette;
se bizuia doar pe-nt\mplare
dar a f`cut un cert pas mare
[i totu[i [i totu[i \ncet
(Lumina coboar` tot mai jos \n timp ce
recit`):
Un poet improvizat din Hibernia / s-a rimat pe sine cu hernia. / A urmat apoi direc]ia / acestei practici, cu excep]ia / \nt\mpl`toarelor faze de dezumflare. C\nd vreau
s` las discu]ia balt` / Spun doar: Scuza]i,
dar am o alt` / schimbare de f`cut la opera
mea despre Bloom / a[a \nc\t v` p`r`sesc
acum.
(A plecat. Pauz`. Lumina sc`zut` popose[te asupra lui Carr, neclintit \n fotoliul sù)
CARR: Deci, hai s` recapitul`m. Zrich
v`zut de un martor aflat acolo.
cred. Belgia era. Ziarele n-ar fi riscat niciodat` s`-i cheme la arme pe britanici, dac`
n-ar fi fost vorba de o succint` alitera]ie.
TZARA: Doamne, ce nonsensuri debitezi!
CARR: S-ar putea s` fie un nonsens, dar
cel pu]in un nonsens inteligent.
TZARA: Mi-e lehamite de inteligen]`.
Oamenii inteligen]i \ncearc` s` impun` lumii un anumit tipar [i, c\nd se dovede[te dezastruos de gre[it, \l numesc destin, \n realitate totul nu-i dec\t \nt\mplare, inclusiv tiparul.
CARR: Asta sun` al naibii de inteligent.
Ce vrea s` \nsemne? Desigur, nu pentru
c-ar trebui neap`rat s` \nsemne ceva.
TZARA: |nseamn`, dragul meu Henry,
c` acele cauze despre care [tim totul depind
de alte cauze despre care [tim foarte pu]in
[i care, la r\ndul lor, depind de cauze despre
care nu [tim absolut nimic. {i este datoria
artistului s` r\njeasc` [i s` urle [i s` r\g\ie
\n fa]a infinitelor genera]ii de efecte reale ce
pot fi deduse din formele de expresie trivial`
a unor cauze aparente.
CARR: Datoria artistului este s` \nfrumuse]eze existen]a.
TZARA (r`spicat): Dada dada dada dada
dada dada dada dada dada dada.
CARR (dup` o scurt` pauz`): Doamne, ce
nonsens debitezi!
TZARA: S-ar putea s` fie un nonsens,
dar cel pu]in nu-i un nonsens inteligent. Inteligen]a a s`rit \n aer, laolalt` cu multe altele, \n urma r`zboiului.
CARR: Ui]i c` eu am luat parte, prin glodul [i s\ngele unui p`m\nt strìn, la ceva
f`r` de pereche \n \ntreaga istorie a m`celurilor umane. Mi-am distrus c\]iva pantaloni.
Abia pusesem piciorul \n Fran]a c` m-am [i
cufundat p\n` la genunchi, purt\nd o pereche de pantaloni de c`l`rie din stof` reiat`, cu tighele din piele de porc, cusute de
m\n` de Ramidge [i Hawkes. {i tot a[a mi-a
mers [i mai departe: pantalonii de serj, cei
de stof` flau[at`, cei de flanel amestecat cu
fir de m`tase p\n` c\nd am fost invalidat
de un glon] \n pulpa altor pantaloni de ne\nlocuit, din fir de l\n` vopsit \n kaki, dup`
propriile mele instruc]iuni, \]i spun eu, nimic, aici \n Elve]ia, nu poate suferi compara]ie.
TZARA: Ei, Henry, nu exagera, pantalonii tì arat` \ntotdeauna
CARR: Nu de pantaloni vorbesc, ci de
luptele \n tran[ee.
TZARA: M` rog, Henry, cred c` ai fi putut s`-]i petreci tot acest timp \n Elve]ia, ca
artist.
CARR (cu r`ceal`): Dragul meu Tristan,
simplul fapt de a fi artist e ca [i cum ai locui
\n Elve]ia \n timpul unui r`zboi mondial. A
fi artist la Zrich, \n 1917, implica un grad
de concentrare asupra propriei tale persoane, care l-ar fi \nghe]at p\n` [i pe Narcis.
C\nd am cerut de la Hamish [i Rudge jurnalele de mod` pentru costume militare, am
sim]it c` r`spund unor sentimente de pa-
pagina 32
triotism, de datorie, c` r`spund dragostei

mele de libertate, urii \mpotriva tiraniei,
solidarit`]ii mele cu cei afla]i \n subordine
vreau s` spun c` nu de dragul belgienilor
am f`cut-o. {i apoi, nicìeri n-a[ fi putut fi
artist nu pot crea nici unul dintre lucrurile care \nseamn` Art`.
TZARA: Azi, menirea artistului nu mai
este aceea de a crea lucruri care \nseamn`
Art`. Asta-i o no]iune iritant`. Artistul zilelor noastre e o persoan` care face ca arta s`
\nsemne lucrurile create de el. Un om poate
fi artist expun\ndu-[i p`r]ile dosnice. Poate
fi poet extr`g\nd cuvinte dintr-o p`l`rie. \n
realitate, cele mai bune dintre poemele mele
au fost extrase din p`l`ria pe care am expus-o ulterior, spre aclama]iile unanime, la
Galeriile Dada din Bahnhofstrasse.
CARR: Dar asta \nseamn` pur [i simplu
s` schimbi sensul cuv\ntului Art`.
TZARA: V`d c` m-am f`cut \n]eles.
CARR: Deci tu, de fapt, nu e[ti un artist?
TZARA: Dimpotriv`. Tocmai ]i-am explicat c` s\nt.
CARR: Dar nu asta te face artist. Artistul este o persoan` d`ruit` cu un anumit
har, care-i d` putin]a s` creeze, mai mult
sau mai pu]in reu[it, ceva ce n-ar putea fi
creat dec\t foarte prost, sau chiar deloc, de
c`tre o persoan` ned`ruit` cu har. Dac` are
vreun sens s` folosim limbajul, acesta const` \n faptul c` fiecare cuv\nt e presupus s`
reprezinte o anume no]iune sau idee, iar nu
alte no]iuni sau idei. Nu-]i dai seama, dragul meu Tristan, \mi ceri pur [i simplu s`
accept c` no]iunea de Art` \nseamn` ceea ce
vrei tu s` \nsemne; dar eu nu accept.
TZARA: De ce nu? Faci exact acela[i lucru cu no]iuni ca datorie, dragoste, libertate,
rege [i ]ar`, mica viteaz` Belgie, mica insolent` Serbie
CARR (cu r`ceal`): Insul]i camarazii mei
de arme, dintre care mul]i au c`zut pe c\mpul de onoare
TZARA: onoare toate sofismele tradi]ionale menite s` declan[eze r`zboaie de
expansiune [i de profituri personale, prezentate poporului sub masca unor argumente ra]ionale, gata a fi convertite \n imnuri
patriotice Muzica e corupt`, limbajul e
chemat la arme. Cuvintele s\nt presupuse a
reprezenta no]iuni total opuse, idei opuse.
Iat` de ce anti-arta este arta zilelor noastre.
CARR: C\t` neobr`zare! R`zboaiele s\nt
purtate pentru a se fùri o lume mai sigur`
pentru arti[ti. Desigur, scopul lor nu e niciodat` formulat \n asemenea termeni, dar iat` un mod util de a sesiza c`tre ce se \ndreapt` idealurile lumii civilizate. Cea mai
simpl` cale de a verifica dac` binele a triumfat asupra rùlui este aceea de a cerceta libertatea artistului. Ingratitudinea arti[tilor,
mai bine-zis ostilitatea lor, ca s` nu mai vorbim de lipsa controlului de sine [i lipsa de
talent care justific` arta modern`, nu fac
dec\t s` demonstreze libertatea artistului de
a fi ingrat, ostil, egocentric [i lipsit de ta-
DILEMATECA
FRAGMENTE
lent, libertate pentru care eu am luptat pe
front, [i ar fi greu s`-]i imaginezi un ideal
mai altruist din partea unui om cu gusturile
mele.
TZARA: R`zboaiele s\nt purtate pentru
sursele de petrol [i z`c`mintele de c`rbune;
pentru controlul asupra Dardanelelor [i a
Canalului de Suez; pentru acapararea de
colonii din care s` cumperi ieftin, [i cucerirea de pie]e unde s` po]i vinde scump.
R`zboiul este capitalismul f`r` de m`nu[i,
[i mul]i din cei care pleac` pe front [tiu lucrul `sta, dar merg la r`zboi pentru c` nu
vor s` fie eroi. |]i trebuie mult curaj ca s` te
]ii deoparte [i s` fii ar`tat cu degetul. Dar
cu c\t e mai bine s` trìe[ti ca om brav \n Elve]ia, dec\t s` mori ca un la[ \n Fran]a, ca s`
nu mai punem la socoteal` ce p`]e[ti cu
pantalonii.
CARR: Pe Dumnezeul meu! St\rpitur` de
romn ce e[ti! venetic blestemat b`legar
artistico-intelectual balcanic, gur`-mare f`c`tor de fraze \nfumurat [i umflat! Ai [tiut
toate astea! \n timp ce noi, s`rmanii du[i
de nas, credeam c` lupt`m pentru idealuri,
tu \n]elegeai \n profunzime ce se petrece
de-adev`ratelea, \n culise ba ai g`sit [i o
fraz`! Pedantule! Crezi cumva c` frazele
tale reprezint` suma vie]ilor de zi cu zi trìte de fiecare om \n parte? capitalism f`r`
de m`nu[i crezi tu c` asta-i experien]a
trìt` de o echip` trimis` s` taie s\rm`
ghimpat` [i surprins` de-un schimb de focuri \ntre linii? De ce nu incon[tientul colectiv \ntr-o casc` de metal (rùt`cios): E
ultimul r`cnet la Zrich! Putoare ce e[ti!
Am s`-]i spun eu ce se \nt\mpl` de-adev`ratelea: Am plecat pe front pentru c` asta era
datoria mea, pentru c` patria mea avea nevoie de mine, [i asta \nseamn` patriotism.
Am plecat la r`zboi pentru c` am crezut c`
pis`logii ìa de belgieni [i broscoii ìa
incapabili de francezi au dreptul de a fi
ap`ra]i \mpotriva militarismului german, [i
asta \nseamn` dragoste de libertate. A[a
DILEMATECA
Mircea VASILESCU (senior editor)

Simona SORA (editor coordonator)
Marius CHIVU (editor coordonator)
Claudiu CONSTANTINESCU
(editor coordonator)
Matei MARTIN (editor coordonator)
Matei PLE{U (secretar general de redac]ie)
Dan STANCIU (prezentare grafic`)
Radu Cosa[u, Cristian Ghinea,
Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu,
Ruxandra Tudor, Adina Popescu,
Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu,
Luiza Vasiliu
Corectur`: Ruxandra Mihìl`
DTP: Adrian Damian
Foto: Lucian Muntean
stau lucrurile \n culise, [i n-am nevoie ca o

piftie de bol[evic de teapa ta s`-mi spun` c`
am putrezit \n tran[ee pentru c` tunurile
aduc profit.
TZARA (clocotind): Foarte adev`rat! Ai
putrezit \n tran[ee pentru c` la 28 iunie
1900 mo[tenitorul tronului Austro-Ungariei
a f`cut o mezalian]` [i a descoperit c` so]ia
pe care o iubea nu avea niciodat` voie s` [ad` al`turi de el la manifesta]iile regale, cu
excep]ia celor \n care ac]iona \n calitatea sa
militar` de Inspector General al armatelor
austro-ungare [i \n aceast` calitate a hot`r\t s` inspecteze armata din Bosnia pentru ca m`car la aniversarea c`s`toriei lor, 28
iunie 1914, s` se poat` afla unul l\ng` cel`lalt, \ntr-o tr`sur` deschis`, pe str`zile din
Sarajevo! (sentimental) Aaaah! (apoi \[i pocne[te cu putere palmele una de cealalt`, imit\nd plesnetul unui glon]). Sau, ca s-o lu`m
altfel
CARR (lini[tit): Ne afl`m aici pentru c`
ne afl`m aici pentru c` ne afl`m aici, ne
afl`m aici (Carr a alunecat, treptat, \ntr-o
melopee familiar`. Tzara i se al`tur`,
repet\nd pe aceea[i melodie doar cuv\ntul
da-da)
1
Poezioar` umoristic` de tip absurd, genul
fiind ilustrat cu prec`dere de Edward Lear,
poet tradus [i n limba romn`, n cartea cu
titlul Rime f`r` noim` (Univers, 1973). Limerick este totodat` un ora[ n Irlanda, ceea ce,
n textul original, pune n valoare un joc de cuvinte.
Joc de cuvinte parafraznd formula latin`

denumind o cunoscut` eroare de logic`: Post
hoc ergo propter hoc (Dup` asta, deci din
cauza asta)
\n romne[te de
Antoaneta Ralian
Revist` editat` de
CUI 18006758
str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti
e-mail: dilemateca@satiricon.ro
Abonamente: Corina Gonteanu
(e-mail: corina.gonteanu@adevarulholding.ro)
Abonamente [i informa]ii:
tel.: 0730.190.899
(num`r cu tarif normal,
luni-vineri, orele 9,00-18,00
e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)
Publicitate: Ionela Dana
(tel. 0730.190.808;
e-mail: ionela.dana@media-point.ro)
Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA

Dilemateca

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dilemateca

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DILEMATECA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

n Vi s-a \nt\mplat vreodat`, cel mai probabil \n copil`rie, s` v` n`p`deasc` o poft`

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

n Amlie Nothomb, \n romanul ei din

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Michel Houellebecq (n. 1958)

Alcoolul nu ajut` deloc.

Ce v` face, totu[i, s` scrie]i. Cum func]ioneaz` metabolismul dvs. de scriitor?

|n ce rela]ie s\nte]i cu personajele dvs.? V`

C`r]ile dumneavoastr` se citesc u[or [i

Lectura, \ntr-adev`r, \nseamn` libertate

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

{i, \n romane, aceste f`r\me autobiografice

Se poate spune c` da. Se poate \nt\mpla

Dar ave]i con[tiin]a faptului c` poate, prin

Ochiul c`prui al dragostei

Estul naivit`]ilor noastre

Opera sf[ietoare a unui geniu

Tinere]e de J.M. Coetzee

I.L. Caragiale [i caligrafia

Marea cas` de Nicole Krauss

Valurile de Virginia Woolf

cu Christos este direct`. De aceea, nu trece

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Nu ezit s` a[ez romanul epistolar al

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Unde gre[esc ei, unde gre[im noi

promisiunii pozitiviste pe care o f`cea o

vede de altfel ca pe un garant al deschiderii.

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

nirii unui deceniu de la moartea lui Pierre

Sylvie Germain: cortul \nt\lnirii

c` prezen]a dumnezeirii se deplaseaz` odat` cu oamenii, am preluat-o \n titlul c`r]ii

n`, poate, c` fiecare fiin]` uman` este un

|n ultima sa carte, Rendez-vous nomades

Nimic nu seam`n` mai bine

Cum de a]i acceptat s`-l ave]i ca invitat \n

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

Este un rock star al culturii franceze.

Orgoliul lui Nabokov

s`-mi trimite]i \ntreb`rile \n scris, iar eu o

Soljeni]\n: comedie [i spontaneitate

M-am \ntrebat \ntotdeauna, \n timp ce m`

franceze pare s` se fi \ncheiat. Trebuie \ns`

Dac` ar trebui s` alege]i o singur` carte

C\nd vorbi]i despre Apostrophes, spune]i

scriitor [i a vrut s`-i spun` s` repete, dar

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

tor genial, dar era, \n acela[i timp, un om cu

Octogenar verde, \nalt, suplu, zvelt, fost

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

pledoarie pentru reinventarea lumii

Sub semnul lui Hermes:

tradi]iei hermetiste. Semnificativ` alegere a

Recenta carte a lui Michel Serres aduce

greco-latin`, Biblia ebraic`, c\teva tablete

noa[tere [i reprezentare, pe care a adus-o, a

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012

neralizat ideea lui Galilei, conform c`reia

Buenos Aires \n mai 2012

Metropola sud-american` are parte, \n

Anul VII l nr. 73 l iunie 2012