Ademenirea Marta Petreu

Stau ntre pumn i destinaia lui - spun

Dar tu intr n poemele mele. Dormi. Scrie. Respir.
Stapnete pmntul. Stpnete-i femeile tale. Culc-te sub
ochii mei
cu oricare dintre ele

Eu m aez - reflex mereu zi de zi -
ntre pumn i destinaia lui
Recunosc: e locul meu spaima mea. Aici le concep
aici le port aici le nasc pe ele poemele:
din violen le smulg

Nu te iubesc. Nu. Cu minile vrte pn la coate
n buzunare
fluier
i fluier n fa: nu te iubesc
tu carnasierule ispit cauz ultim a nesomnului
Cu minile n buzunare hulesc
te hulesc
Mint c nu am nevoie de tine

Nu dorm - deci nu te visez
Pur i simplu m plimb prin lume cu imaginea ta
ca o schij fierbinte
nfipt n mine
pur i simplu te tutuiesc fr ruine
te mototolesc te nfrng vreau din gura mea s te scuip
te-ntrerup te huiduiesc
ca evreii pe Dumnezeul cel ateptat i-ntrupat
ca evreii la Pati pe Mesia

Dar vino n poemele mele:
eti unicornul pe care vreau s-l pecetluiesc ntr-un vers
ca-ntre gratii cu apte zvoare

Te poftesc oho te poftesc. i tiu legea
(memoria mea mi-o repet rspicat):
nu te ating nu te ating nu te ating

Locul meu e pentru totdeauna fixat: ntre pumn
i destinaia lui. Aici
n rana mea intr i tu:
iubete-i femeile culc-te cu oricare din ele mie imi eti
interzis
(ns poart-m-n nri n vz n auz
poart-m
ca pe o remucare acut ca pe-o vinovie mplinit
acolo la tine n creier)

Poruncesc: intr-n poem tolnete-te-n el:
n spaiile albe dintre versuri dintre negaii
i permit s-i faci loc - deci respir